if (expresie) instruc instruciune1; [else instruc instruciune2;}
unde: •
expresie - orice expresie valida în limbajul C
instruc instruciune1, instruc instruciune2 - orice instruciune corecta din limbajul C ; Mod de funcionare: • se evalueaz ă expresia • dacă expresia este ne nul ă (convenia pentru adevărat) se executa instruc iune1 • dacă expresia este nula (fals ă) se executa instruc iune2 • se trece la următoarea instruciune a programului instruciune2 poate să lipsească. Observaie: alternativa else instruc Exemplul 4: Să se scrie un program pentru calcularea maximului a doua numere. •
#include
void main(void){ int a,b; int max; cout<<”a=”; cin>>a; cout<<”\nb=”; cin>>b; if (a<=b) max=b; else max=a; cout<<”Maximul celor doua numere este=”<
Exemplul 5: Scriei un program care calculează maximul a 3 numere.
#include void main (void){ int a,b,c; int max; cout<<”a=”; cin>>a; cout<<”\nb=”; cin>>b; cout<<”\nc=”; cin>>c; if (a<=b) if (c<=b) max=b; else max=c; else if (c<=a) max=a; else max=c; cout<<”\nMaximul cout<<”\nMaximul este=”<
Observaie: După cum se vede din exemplu, instruc instruciune1 şi instruc instruciune2 pot fi de asemenea instruc iuni if. Spunem ca sunt instruciuni if imbricate. A se observa şi modul cum a fost scris programul, astfel încât s ă se vadă clar cărei instruciuni if ii aparine fiecare else. Exemplul 6: Se dau trei numere întregi a,b,c. Să se testeze dac ă numerele date pot fi lungimile laturilor unui triunghi.
17
#include #include void main() { int n; //numă //numărul de elemente int v[30]; //vector maxim 30 întregi int pare, impare; // memorează memorează nr. elementelor pare, impare int j; //variabila contor pentru for
#include #include void main(){ char cuvant[30]; clrscr(); cout<<”Introduceti cout<<”Introduceti cuvantul:”; cin>>cuvant; cout<<”Cuvantul introdus este:”<
clrscr(); //citim numă numărul de elemente cout<<”n=”; cin>>n; /* se citesc elementele şirului */ for(i=0;i>v[i]; } //ini //iniializam variabilele pare=0; impare=0; //luam fiecare element din v şi testam dacă dacă acesta este sau nu par for(j=0;j
Observai cu atenie cum am declarat variabila ce va memora cuvântul: folosim un vector cu elemente de tip caracter. Acest mod de declarare ne permite s ă lucrăm cu oricare dintre caracterele ce formează cuvântul. De exemplu, dac ă utilizatorul introduce cuvântul salariu, vectorul nostru de caractere arata cam aşa: Dacă dorim să modificam puin cuvântul putem scrie: cuvant[6]=’i’;
şi vom obine cuvântul salarii. Exemplul 4: Să se citească un cuvânt şi să se găseasc ă numărul de vocale pe care le con ine. #include #include # include void main(){ char c[30];// memorează memorează cuvântului int vocale; // numă numărul vocalelor int j; clrscr(); cout<<”Introduceti cout<<”Introduceti cuvantul:”; cin>>c; vocale=0; //că //căutam vocalele for(j=0;j
În programul de mai sus verificam, pentru fiecare element, dac ă acesta se împarte exact la doi, caz în care am mai descoperit un element par. În caz contrar, numărul elementelor impare se măreşte cu unu. Am utilizat operatorul % , numit şi modul aritmetic, care are ca rezultat restul împ ăririi lui v[j] la 2. Exemplul 3: Să se introducă de la tastatura un cuvânt şi să se afişeze. } •
Observaii: Am utilizat funcia strlen, care are ca rezultat numărul de caractere al şirului dat ca parametru. Funcia poate fi utilizata doar dac ă a fost inclus fi şierul header string.h, fişier ce conine funciile ce acionează asupra şirurilor de caractere.
22
void citeste(int a[30], int n) { int k;
#include int cmmdc(int m, int n){ int r;
for(k=0;k>a[k];
do{ r=m%n; m=n; n=r; }while(r!=0); return m;
}
Funcia are doi parametri: variabila de tip vector care va retine numerele citite şi variabila n, care ne spune cate elemente trebuiesc citite. Func ia main poate să arate astfel: void main (){ int b[30]; int n; cout<<”n=”; cin>>n; citeste(a,n);
} void main(){ int a,b; cout<<"Primul cout<<"Primul numă număr="; cin>>a; cout<<"Al doilea numă număr="; cin>>b; cout<
}
Exerciiul 6: Scriei o funcie pentru afişarea elementelor unui vector şi adăugai-o exemplului precedent. Exemplul 7. Scriei o funcie care calculează suma elementelor dintr-un vector. int suma(int a[40], int n) { int k; int s; s=0; for(k=0;k
Este necesar să introducem ca parametru şi numărul de elemente din vector n. Exerciiul 8: Folosii funcia de mai sus în programul de la exerci iul precedent. Exemplul 9. Scriei o funcie care calculează ax, unde a real şi x întreg pozitiv. float putere(float a, int x) { int k; int p; //retine puterea p=1; for(k=1;k<=x;k++) p=p*a; return p; }
Exerciiul 10. Modificai funcia din exemplul 7 astfel încât să poată ridica pe a şi la puteri negative. Exemplul 11. Scriei o funcie pentru a calcula cel mai mare divizor comun a 2 numere întregi folosind algoritmul lui Euclid.
}
Exemplul 12 Să se scrie o func ie care verifica dacă un întreg x aparine unui vector v. int cauta(int v[50], int n){ int k; int apartine; apartine=0; //se presupune ca x nu este element în v for(k=0;k
Exemplul 13. Să se scrie o funcie care realizează suma a doua matrice cu m linii şi n coloane. void suma_mat(int a[20][20], int b[20][20], int c[20][20], int m, int n){ int j, k; //variabile contor în for for(j=0;j
Parametrii de care depinde rezolvarea sarcinii sunt: a - prima matrice b - a doua matrice c - matricea suma (rezultatul sumei) 29
m - numărul de linii n - numărul de coloane
Exerciiul 5. Să se scrie funcia main corespunzătoare funciei de mai sus, precum şi funcii pentru citirea şi afişarea unei matrice. O situaie interesanta apare atunci când vrem ca variabilele ce apar ca parametri formali s ă poată fi modificate în cadrul funciei, modificările fiind disponibile în funcia apelanta. Să luam următorul exemplu: Exemplul 14. Să se scrie o func ie care interschimbă valorile a doua variabile întregi. Varianta următoare este greşita:
Parcurgei din nou exemplul 10 şi privii cu atenie antetul funciei suma_mat. Parametrul formal c este o matrice calculata ca suma matricelor a şi b, deci valoarea elementelor lui c este modificata în cadrul funciei, dar parametrul formal este corect? Răspunsul este afirmativ deoarece, după cum ştii, tablourile sunt tratate exact ca şi pointerii, deci tablourile care apar ca parametrii formali se considera parametri referina.
void schimba(int x, int y){ int temp; temp=x; x=y; y=temp; } void main(){ int a, b; cin>>a; cin>>b; schimba(a,b); cout<
La prima vedere funcia pare corecta, insa lucrurile stau tocmai pe dos. Dac ă introducem valorile 5 pentru a şi 7 pentru b, programul ar trebui să schimbe intre ele valorile celor doua variabile (a trebuie să devină 7, iar b să devină 5). Programul de mai sus nu va realiza acest lucru. Explicaia este ca, atunci când parametri formali sunt parametri valoare, chiar dac ă se modifica valoarea lor în cadrul funciei aceste modific ări nu vor avea efect în func ia apelanta (în cazul nostru, în funcia main nu va fi sesizabila schimbarea realizata în func ia schimba). Problema se poate rezolva dacă parametrii din funcia schimba vor fi parametri referin a (pointeri). Varianta corecta este următoarea: void schimba(int *x, int *y){ int temp; temp=*x; *x=*y; *y=temp; }
Singura schimbare din funcia main este apelul func iei, care devine schimba(&a, &b);
Explicaia corectitudinii acestei variante este aceea ca se lucreaz ă cu adresele variabilelor, deci orice modificare a con inutului zonelor de memorie alocate variabilelor x şi y va fi resimită şi în funcia main. 30
DLE DC1 DC2DC3 DC4 NAKSYN ETB CAN EM SUBESC FS GS RS US 040 041 042 043 044 045 046 047 050 051 052 053 054 055 056 057 SP ! " # $ % & ' ( ) * + , - . / 060 061 062 063 064 065 066 067 070 071 072 073 074 075 076 077 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 : ; < = > ? 100 101 102 103 104 105 106 107 110 111 112 113 114 115 116 117 @ A B C D E F G H I J K L M N O 120 121 122 123 124 125 126 127 130 131 132 133 134 135 136 137 P Q R S T U V W X Y Z [ \ ] ^ _ 140 141 142 143 144 145 146 147 150 151 152 153 154 155 156 157 ` a b c d e f g h i k l m n o 160 161 162 163 164 165 166 167 170 171 172 173 174 175 176 177 p q r s t u v w x y z { | } ~ DEL
SYN
22
16
ETB CAN EM SUB ESC FS GS RS US SP
23 24 25 26 27 28 29 30 31 32
17 18 19 1a 1b 1c 1d 1e 1f 20
26 Synchronous Idle End Of Transmission Block – Sfârşit 27 Transmisie Bloc 30 Cancel – Anulare 31 End Of Medium – Sfârşit De Mediu 32 Substitute - Înlocuire 33 Escape 34 File Separator – Separator de Fişier 35 Group Separator – Separator de Grup 36 Record Separator – Separator de Înregistrare 37 Unit Separator – Separator de Unitate 40 Space - Spaiu
Numele simbolului ASCII
Cod NUL SOH STX ETX EOT ENQ ACK BEL BS HT NL VT NP CR SO SI DLE DC1 DC2 DC3 DC4 NAK
Baza de numeraie 10 16 8 0 0 0 1 1 1 2 2 2 3 3 3 4 4 4 5 5 5 6 6 6 7 7 7 8 8 10 9 9 11 10 a 12 11 b 13 12 c 14 13 d 15 14 e 16 15 f 17 16 10 20 17 11 21 18 12 22 19 13 23 20 14 24 21 15 25
Explicaie Null – Terminare Şir C Start Of Heading – Început De Antet Start Of Text– Început De Text End Of Text – Sfârşit De Text End Of Transmission – Sfârşit De Transmisie Enquiry – Interogare Acknowledge – Acceptare Bell – Sunet Backspace – Spaiu Înapoi Horiyontal Tab – Tabulator Orizontal New Line (Or LF, Line Feed) – Linie Nouă Vertical Tab – Tabulaor Vertical New Page (Or FF, Form Feed) – Pagină Nouă Carriage Return – Retur De Car Shift Out Shift In Data Link Escape Device Device Control 1 – Control Dispozitiv 1 Device Device Control 2 – Control Dispozitiv 2 Device Device Control 3 – Control Dispozitiv 3 Device Device Control 4 – Control Dispozitiv 4 Negative Acknowledge – Acceptare Negativă 42
