Carl Czerny
PRIMUL PROFESOR DE PIAN ERSTER LEHRMEISTER PREMIER MAÎTRE DU PIANO FIRST INSTRUCTOR OF THE PIANO Opus 599 Ediţie îngrijită de Oana Rădulescu Velcovici
CAIETUL I
GRAF OART
©2016. Toate drepturile rezervate. Copierea, chiar şi parţială, se poate efectua exclusiv cu acordul scris al Editurii Muzicale GRAFOART.
Tehnoredactarea muzicală: Simona Buescu.
Ilustraţia copertei: The First Piano Lesson (detaliu) Autor: Jules-Alexis Muenier (1863 – 1942) Dimensiunea: 110 x 75 cm. Cronologia: 1911 Tehnica: ulei pe pânză.
În elaborarea prezentei ediţii s-au folosit lucrările: Carl Czerny, Practical Method for Begginers on the pianoforte, op. 599, Editura G. Schirmer, New York, 1893, îngrijită de Giuseppe Buonamici, Carl Czerny, Erster Lehrmeister, op. 599, Editura Peters, Leipzig, <~1895>, îngrijită de Adolf Ruthardt, Carl Czerny, Primul profesor de pian, op. 599, Editura Muzicală, Bucureşti, 1962, îngrijită de Miron Şoarec, Carl Czerny, Practical method for beginners on the piano, op. 599, Editura Alfred,
, 1992, îngrijită de Willard Palmer.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
CZERNY, CARL Primul profesor de pian = Erster Lehrmeister = Premier maître du piano = First instructor of the piano : opus 599 / Carl Czerny ; ed. îngrijită de Oana Rădulescu Velcovici. - Bucureşti : Grafoart, 2016 2 vol. ISMN 979-0-707657-09-6 Caietul 1. - ISMN 979-0-707657-10-2 ; ISBN 978-606-747-042-0 I. Rădulescu-Velcovici, Oana (ed.) 786.2
EDITURA MUZICALĂ GRAFOART Bucureşti, str. Braşov nr. 20
LIBRĂRIA MUZICALĂ G. Enescu Bucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1 TEL.:
0747 236 278 (07-GRAFOART); 021 315 07 12 E-MAIL: [email protected] COMENZI ON-LINE: WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO
PREFAŢĂ şi NOTE EXPLICATIVE
Carl Czerny este, poate, cel mai vestit profesor de pian din toate timpurile. Anul acesta (2016) se împlinesc 225 de ani de la naşterea sa (în 1791, anul în care a murit W. A. Mozart). Copil minune (pianist virtuoz şi compozitor), vienez prin locul naşterii, dar avându-şi originile în Boemia prin tatăl său, el a devenit elevul lui Beethoven pe când avea doar nouă ani. A studiat aproximativ trei ani sub îndrumarea Titanului. De la vârsta de cinsprezece ani, Czerny a ajuns să fie, la rândul său, un profesor mult apreciat în Viena. Beethoven a continuat să-i dea sfaturi în timp ce-i încredinţase, ca elev, pe mult iubitul său nepot, Karl van Beethoven. Printre elevii celebri ai lui Carl Czerny se numără Franz Liszt, Theodor Leschetizky şi Th. Kullak, iar discipolii acestora au constituit, prin şirurile de mari pianişti pe care i-au format, marile ramuri ale şcolilor pianistice din secolul XX. Compozitor prolific, Czerny a lăsat posterităţii ca moştenire peste 1000 de opusuri. Au rezistat timpului, însă, devenind nemuritoare, doar creaţiile sale dedicate pedagogiei pianistice, imens de multe, deosebit de valoroase din punct de vedere pedagogic şi toate, cu un conţinut muzical armonios şi plăcut auzului, concepute cu scopul de a fi atrăgătoare pentru tinerii pianişti. Dintre acestea amintim doar: Die Schule der Geläufigkeit (Şcoala agilităţii) op.299, Die Kunst der Fingerfertigkeit (Arta agilităţii) op. 740 şi Die Schule des Virtuosen (Şcoala virtuozilor) op. 365. Erster Lehrmeister (Primul profesor de pian) op. 599 este dedicat începătorilor în cunoaşterea tainelor pianisticii. Exerciţiile (Übungen) sunt ordonate gradual, în funcţie de dificultate şi grupate în două Caiete, structurate fiecare în capitole ce tratează probleme specifice. Primul Caiet cuprinde opt capitole, iar al doilea, două. Prezenta ediţie este alcătuită din cele două Caiete, care împart şirul exerciţiilor din Primul profesor de pian op. 599 de Carl Czerny aşa cum apare specificat şi în ediţia Peters, aceasta cuprinzând, însă, într-un singur volum, ambele Caiete ( I : numerele 1 – 57 şi II : numerele 58 – 100). Am optat pentru tipărirea a două Caiete separate cu gândul la greutatea ghiozdanului pe care îl poartă pe spate un copil, în clasele primare. Este recomandabil, însă, ca cel care a parcurs primul Caiet să continue studiul acestei lucrări celebre în istoria pedagogiei pianistice şi să-l parcurgă şi pe cel de-al doilea, din care poate obţine cunoştinţe noi, multe şi foarte valoroase, atât din punct de vedere tehnic pianistic, cât şi muzical şi artistic. Prezenta ediţie a fost alcătuită cu intenţia de a prezenta profesorilor de pian un material adus la zi prin preluarea celor mai interesante şi utile indicaţii (de digitaţie, frazare etc.) din ediţiile cercetate (Ediţia Schirmer, New York, 1893, îngrijită de Giuseppe Buonamici, Ediţia Peters, Leipzig, <~1895>, îngrijită de Adolf Ruthardt, Ediţia Editurii Muzicale din R.P.R., Bucureşti 1962, îngrijită de Miron Şoarec şi Ediţia Alfred, , 1992, îngrijită de Willard Palmer). Experienţa didactică personală a îngrijitorului prezentei ediţii, atât în postură de profesor pentru pianişti începători de vârstă mică sau medie (elevi din clasele primare sau gimnaziale ale învăţământului muzical), cât şi pentru începători de vârstă adultă (studenţi la canto sau alte instrumente decât pianul, sau amatori de toate vârstele), a constituit, de asemenea, un factor important în stabilirea textului propus de prezenta ediţie.
Menţionăm că în ediţia îngrijită de Willard Palmer, în primul Caiet, un număr de exerciţii cuprinse în capitolul intitulat Exerciţii cu pauze şi alte semne (Nr. 51 – 57) apar grupate în capitole adăugate de editor, ce ţin să sublinieze problemele teoretice sau de tehnică pianistică propuse, astfel apar: Exerciţii cu note punctate (Nr. 51 şi 52), Exerciţiu cu note sincopate (Nr. 53), Exerciţii cu bas ţinut şi note punctate (Nr. 54 şi 55), Exerciţiu cromatic (Nr. 56) şi Exerciţiu cu note duble şi acorduri staccato (Nr. 57). De asemenea, în aceeaşi ediţie apare, în notă de subsol, indicaţia de a studia Exerciţiile nr. 1-18 cu un semiton mai sus, păstrând aceeaşi digitaţie. * Expunerea unor variante multiple de digitaţie poate crea impresia de încărcare a textului. Cu toate acestea, am considerat că este utilă oferirea mai multor posibilităţi de alegere, în funcţie de caracteristicile anatomice ale mâinilor elevilor, dat fiind că acest opus se adresează începătorilor de orice vârstă în descoperirea tainelor pianisticii. Astfel, în cazul în care propunem două variante de digitaţie, acestea au fost scrise în două moduri: - în unele cazuri, una deasupra celeilalte, despărţite de o liniuţă, rezultând semne care, aparent, se aseamănă cu fracţiile (vezi Exerciţiul nr. 2), neavând, însă, nicio legătură cu acestea. În cazul amintit (Exerciţiul nr. 2), ca şi în cazul altora dintre Exerciţiile următoare, o variantă de digitaţie urmează cifrele scrise deasupra liniuţelor, iar cealaltă variantă, pe cele de dedesubtul acestora. - în alte cazuri, variantele de digitaţie au fost scrise deasupra sau dedesubtul notelor (vezi Exerciţiile nr. 17 sau nr. 45). Uneori (de exemplu, în cazurile amintite) este recomandabilă practicarea ambelor variante de digitaţie, pentru exersarea şi fortificarea tuturor degetelor pianistului începător, precum şi pentru deprinderea acestuia de a controla, conştient, digitaţia pe care o foloseşte. În cazul variantelor de digitaţie indicate între paranteze (vezi Exerciţiul nr. 35) se va alege varianta optimă pentru mâna elevului. Atragem atenţia în mod deosebit asupra unor probleme de frazare pe care profesorul trebuie să le urmărească în mod constant pentru a-i crea elevului său deprinderile corecte de bază. Spre exemplu, indicaţia tenuto il basso, care apare la mâna stângă, la începutul Exerciţiului nr. 13 (precum şi în cazul Exerciţiilor nr. 15 şi nr. 16 etc.), împreună cu indicaţia staccato pentru vocile superioare de la aceeaşi mână stângă, urmăresc formarea deprinderii de a controla, în mod activ, durata basului, care trebuie menţinut inclusiv pe timpul 4, fără a lega terţa de la vocile superioare (tot de la mâna stângă) de basul de pe timpul 1 din măsura următoare. Auzul de control al elevului trebuie solicitat, în mod constant, de către profesor. Vocile superioare de la mâna stângă (note duble - pătrimi - pe timpii 2-3-4) vor fi cântate cu braţul suplu, uşor, iar durata sunetului nu va fi scurtată în mod exagerat. Ele vor trebui să sune, toate, având aceeaşi durată, împărţind valoarea de pătrime în cele două optimi corespunzătoare, prima reprezentând sunet, iar a doua pauză. În cazul unor Exerciţii precum nr. 21, se va urmări formarea capacităţii de a fraza independent cu cele două mâini (în cazul acesta, legato la mâna dreaptă şi staccato la mâna stângă). În cazul Exerciţiului nr. 25, cerinţa legato apare la mâna stângă, care se va strădui să menţină legato – ul, în ciuda faptului că mâna dreaptă trebuie să repete acordurile. Independenţa celor două mâini este una dintre problemele fundamentale ale tehnicii pianistice iar bunele deprinderi trebuie formate cât mai de timpuriu. În Exerciţiul nr. 39 apare, de asemenea, o problemă dificilă şi importantă a tehnicii pianistice, şi anume legato pe note repetate. În cazul acesta, pătrimile de la mâna dreaptă apar sub un arc de legato ce se întinde pe câte patru măsuri. Se va urmări menţinerea fiecărei pătrimi pe întreaga durată şi schimbarea degetului pe aceeaşi clapă (nota repetată) folosind atât controlul greutăţii braţului (care trece de pe un deget pe celălalt, devenind uşor şi suplu), cât şi supleţea şi libertatea articulaţiilor mâinii şi braţului (degete, poignet, cot, umăr). În două dintre ediţiile cercetate am găsit o variantă în care la
mâna dreaptă apare indicaţia staccato (ediţiile îngrijite de Willard Palmer şi Giuseppe Buonamici). Reproducem aici această variantă de frazare:
Am considerat varianta legato din ediţiile Peters (îngrijită de Adolf Ruthardt) şi românească (îngrijită de Miron Şoarec) mult mai interesantă din punct de vedere pedagogic şi chiar mai expresivă. În Exerciţiul nr. 42 apare indicaţia de frazare portato ( combinaţia între staccato şi legato). Aceasta va fi explicată de către profesor, pornind de la necesitatea de a reda expresiv sensul frazei muzicale, în care legato arată o legătură de sens muzical, iar staccato, faptul că sunetele vor fi detaşate, nu legate unul cu celălalt. Se va urmări în mod special înţelegerea diferenţei dintre staccato şi portato. La nr. 43 (în măsura 1 şi similarele) se va urmări controlul asupra duratei sunetului, cerând elevului să observe că acordul de la mâna stângă nu trebuie să se suprapună peste cel de la mâna dreaptă şi invers. Pauzele trebuie respectate întocmai. Acest lucru nu se poate realiza decât cu participarea activă a auzului de control al elevului, care trebuie deprins, de la bun început, să audă ce cântă, nu să execute gesturi mecanice cu mâinile. La nr. 47 (antepenultima măsură, pe timpul 2 la mâna dreaptă) apare, în cele două variante de digitaţie, substituirea unui deget cu un altul, pe o valoare ţinută (tenuto). Exerciţiul nr. 56 aduce problema deprinderii digitaţiei pentru gama cromatică. Am expus în text digitaţia folosită în mod curent pentru pasajele cromatice de bravură, în tuşeu non legato şi în nuanţe de f , pe care elevul începător o va învăţa într-o primă fază a evoluţiei sale pianistice. Expunem aici şi două variante ale digitaţiei legato pentru gama cromatică, folosită în mod curent în creaţia marilor compozitori romantici (Chopin, Liszt etc.) pentru pasajele cromatice rapide, în tuşeu legato şi în nuanţe delicate de p sau pp. Micii pianişti cu disponibilităţi speciale de ordin tehnic şi muzical ar putea să o deprindă chiar de la cea mai fragedă vârstă: a măsurile 1 – 8 ;
b măsurile 17 – 23.
* Departe de a fi o simplă culegere de exerciţii aride de tehnică pianistică, miniaturile muzicale cuprinse în Primul profesor de pian op. 599 de Carl Czerny constituie un prilej minunat de a-l iniţia pe micul pianist sau pe mai vârstnicul începător, cu precădere, în tainele înţelegerii inteligente a limbajului muzical, prin explicarea elementelor constitutive ale acestuia: ritm, metrică, tonalitate, dinamică, frazare, formă, expresie etc. Indicaţiile de ordin tehnic vor fi introduse treptat, iar aplicarea lor va fi urmărită cu blândeţe, răbdare şi exigenţă. Depinde de măiestria profesorului pentru a trezi în sufletul şi mintea elevului său mai întâi curiozitatea, apoi interesul şi, ca împlinire a scopului propus, pasiunea pentru Muzică, fără de care studiul intensiv la pian nu poate avea nici un sens. Oana Rădulescu Velcovici Bucureşti, februarie 2016
EXERCIŢII PRELIMINARE PENTRU CUNOAŞTEREA NOTELOR Vorübungen zur Kenntnis der Noten - Etudes préliminaires pour apprendre les notes - First exercises for the knowledge of the notes
-7-
EXERCIŢII PENTRU CELE 5 DEGETE, CU MÂINILE LINIŞTITE Übungen für die 5 Finger mit ruhig-stillstehender Hand - Exercices pour les 5 doigts, les mains tranquilles Exercises for the 5 fingers with quiet hand
© 2016. GRAFOART
- 10 -
EXERCIŢII ÎN CADRUL UNEI OCTAVE, NUMAI PE CLAPE ALBE PRIMELE EXERCIŢII PENTRU TRECEREA DEGETULUI MARE (1) Die ersten Übungen des Unter- und Übersetzens - Les premiers exercices pour le passage du pouce - The first exercises for the thumb
- 17 -
EXERCIŢII ÎN CARE SE DEPĂŞEŞTE O OCTAVĂ, NUMAI PE CLAPE ALBE Übungen, welche den Umfang einer Oktave überschreiten - Execices qui dépassent une octave - Exercises exceeding an octava
© 2016. GRAFOART
- 24 -
EXERCIŢII ÎN CHEIA FA Übungen mit dem Baß-Schlüssel - Exercices en clef de fa - Exercises with the bass-clef
© 2016. GRAFOART
- 30 -
EXERCIŢII CU DIEZI ŞI BEMOLI Übungen mit
© 2016. GRAFOART
und
- Exercices en dièses et bémols - Exercises in sharps and flats
- 34 -
EXERCIŢII ÎN ALTE TONALITĂŢI UŞOARE Übungen in anderen leichten Tonarten - Exercices en d’autres tons faciles - Exercises in other easy tunes
© 2016. GRAFOART
- 36 -
EXERCIŢII CU PAUZE ŞI ALTE SEMNE Pausen - Silences - Rests
© 2016. GRAFOART
- 40 -
ACEASTĂ LUCRARE ESTE PROTEJATĂ DE LEGEA DREPTULUI DE AUTOR ! VĂ MULŢUMIM DACĂ NU VEŢI FOTOCOPIA ACEASTĂ LUCRARE INTEGRAL SAU PARŢIAL ! RESPECTAŢI EFORTUL AUTORULUI ŞI AL ECHIPEI REDACŢIONALE ŞI SUSŢINEŢI PUBLICAREA ALTOR LUCRĂRI SIMILARE !
PUTEŢI ACHIZIŢIONA LUCRĂRILE NOASTRE DIN LIBRĂRIA MUZICALĂ G. Enescu Bucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1 (lângă Liceul de muzică G. Enescu) SAU PUTEŢI COMANDA ONLINE VIZITÂND WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO E-MAIL: [email protected] TEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART)
