Tăierea pomilor fructiferi fr uctiferi cultivare prin care se taie Conform lui Mohácsy Mátyás Mátyás tăierea pomilor pomilor fructiferi „este o operaţiune de cultivare înapoi unele părţi verzi sau lemnoase ale plantel plantelor or fructifere, sau chiar ramura în sine, şi se fac mici incizii, răniri pe suprafaţa ramurilor, în interesul scopului de cultivare.”
(M ., )
D
e-a lungul timpului, importanţa tăierii pomilor era apreciată în mod diferit. Deseori unii vârstnici susţin că: pe vremuri nu am tăiat, nu am stropit pomii, şi totuşi întotdeauna dădeau roade! Într-adevăr așa este, însă nu trebuie uitat faptul, că deoarece aceşti pomi nu erau protejaţi împotriva bolilor și dăunătorilor, și din acest motiv probabil calitatea acestor acestor roade nu ar corespunde standardelor standardelor de azi. Probabil mulţi au constatat, că în unii ani pomii sunt plini de fructe mici, iar în alţi ani fructele sunt mult mai puţine dar mai bine dezvoltate. Specialiştii numesc acest fenomen rodire secvenială (alternanţă).. Motivul principal al acestui fenomen (alternanţă) (pe lângă multe altele) este neefectuarea tăierilor regulate. Deci prin tăierile regulate: se poate obţine forma dorită a coroanei (tăiere de formare); creăm și menţinem echilibrul recoltei. Prin aceasta înţelegem dezvoltarea unor noi ramuri roditoare în ecare an, care în afara altor factori (polenizare, vreme, nutriţie, etc.) garantează o recoltă constantă; prin tăierea excesului de coroană (tăiere de rărire) facem posibilă ca coroana să primească cantitatea necesară de lumină, să e aerisită, dar prin asta contribuim și la ecientizarea proteciei plantei. Pe parcursul tăierilor efectuate efectua te atât în perioada de repaus cât și în perioada vegetativă, avem oportunitatea de a îndepărta și distruge părţile rănite, bolna ve și infectate ale pomilor pomilor.. Nu este necesar să apucăm stropitorul imediat ce apare un lăstar sau o creangă infectată; este mult mai ușoară și economicoasă îndepărtarea lor prin tăiere. „Protecia plantelor prin tăiere” este un proces de lucru obligatoriu în cultivarea integrată, cultivarea bio și în cazul plantelor bacifere; putem întineri crengile roditoare, și în caz de nevoie și coroana pomilor (tăiere de întinerire); putem limita întinderea plantei, păstrându-i proporţiile și dimensiunile indicate. Acest fapt este important, pentru că în scopul îngrijirii plantelor și a solului, într-o anumită suprafaă de cultivare trebuie să meninem plantele. Celălalt motiv este despuierea în sus. Aceea coroana este „folositoare”, a cărei ramuri de •
•
•
structură sunt pline cu crengi roditoare, pornind de la trunchi și terminând în vârf, și nu cea care rodește numai în vârf. Practic tăierea se poate realiza prin două metode: prin tăiere de formare, şi tăiere de rărire. Efectele celor două procedee de tăiere este diferită. Tăierea de formare stimulează creșterea lăstarilor, deoarece prin îndepărtarea mugurilor de vârf, se elimină și compușii chimici produși de ei, care împiedică creşterea mugurilor poziionai mai jos. Drept rezultat coroana coroana se îndeasă, ceea ce poate i nefavorabil nefavo rabil în perioada de rodire, însă în perioada de formare este necesară în multe cazuri. Desigur nu este totuna cantitatea tăiată din coroană. Creşterea de așteptat a ramurii verticale, în funcţie de tăiere, este ilustrată în Fig. nr. 1 Pe ramurile netăiate, sau tăiate puţin vor creşte relativ mai puţini lăstari lungi, lăstarii inferiori vor scurţi şi vor deveni pări roditoare. Cu cât tăierea este mai puternică, cu atât va mai puternică formarea de lăstari (şi din această cauză este incorectă tăierea prea accentuată a nuielelor superioare, în scopul limitării înălţimii). Tăierea ramurilor la ciot este teoretic cea mai drastică soluţie, totuşi lăstarii crescuţi vor puţini şi slabi, deoarece mugurii inferiori conin în cea mai mare cantitate substanţele care împiedică creşterea, respectiv lăstarii noi vor putea răsări numai din muguri ascunşi.
•
•
Fig. nr. 1 Creșterea de așteptat a nuielei verticale în cazul diferitelor tăieri (Sursa: Sipos, 2009)
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
1
Tăierea de rărire înseamnă îndepărtarea totală a părţii de coroană respective; acesta se poate face şi până la tulpină. Fundamental această metodă de tăiere este folosită mai ales la plantele ajunse la vârsta de rodire. Contrar cu tăierea de formare – deoarece efectul de moderare al creşterii mugurilor superiori rămâne – nu accentuează creşterea lăstarilor lungi, mai degrabă sprijină dezvoltarea de părţi roditoare. Puterea de răsărire a mugurilor nuielelor nu este determinată numai de lungimea nuielelor, de metoda de crestare aplicată etc., ea e a este inuenţată si de unghiul nuielei faţă de verticală, ilustrară în Fig. nr. 2 Nu se recomandă creşterea ramurilor de structură în unghi orizontal deoarece, așa cum este ilustrat şi în gură, la baza acestor ramuri viitoare vor creşte lăstari (nuiele) puternici, iar în vârf părţile roditoare vor scurte. Din această cauză se întâmplă deseori, ca ramura de structură str uctură să nu poate dezvoltată mai departe. Acest unghi este potrivit pentru dezvoltarea de astfel de crengi roditoare, care în timp vor schimbate pe nuiele mai joase, sau vor tăiate de tot. Curbarea verticală în jos este specică aşa numitei tăieri de creangă lungă singulară (cu mugur în vârf). Sub greutatea fructului fr uctului creanga se îndoaie formând un arc, de-a lungul lui apar nişte lăstari tari, care în timp pot să preia funcţia roditoare roditoare a crengii iniţiale. Pe această trăsătură se bazează tăierea tăie rea folosită folosită la piersic, soc negru, dar dar practic așa trebuie tăiai și semiarbuştii.
Fig. nr. 2 Răsărirea de așteptat la nuiele netăiate, aate în unghiuri diferite (Sursa: Sipos, 2009)
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
2
Tratarea rănilor de tăiere Pe parcursul tăierii provocăm răniri. Aceste răni asigură prin ele pătrunderea bolilor infecţioase în pom. Cel mai des afectaţi sunt pomii sâmburoşi – în primul rând piersicul şi caisul – care pot suferi de uscarea crengilor, de cele mai multe ori cauzate de bacteriile Pseudomonasos şi Leukosis; dar aici se încadrează și cancerul nectrial (Nectria galligena) la măr (mai rar la păr), şi alte boli ale părţilor lemnoase. Cea mai comună, şi cea mai gravă este uscarea crengilor sâmburoşilor. Această boală poate
i cauzată de două bacterii, separat sau împreună. Acestea sunt bacteria Pseudonomas syringae pv pv.. syringae şi ciuperca Leucostoma (Cytospora) cinta, comportamentul, construcţia biologică şi preferinţele de mediu ale celor două ind asemănătoare. Cei mai expuşi acestor infecţii sunt piersicul şi caisul, însă ele pot afecta şi ceilalţi sâmburoşi. Simptomele Simptome le infecţiei apar prima dată primăvara, sau la începutul verii. La început frunzișul de vine verde palid, mai începe a se oli, după care se usucă. Se usucă întreaga ramură, iar în unele cazuri mai grave moare însuși pomul. Pe părţile muribunde pot apărea răni canceroase, chiar şi răşină. În pările de sub creanga moartă răsar lăstari, iar în cazul morţii pomului la baza tulpinii. Pe părţile mai groase apariţia unor protuberanţe pe suprafaţa scoarţei semnalizează prezenţa infecţiei (a ciupercii), protuberanţa ind cauzată de înmulţirea infecţiei sub scoarţă. Agenii patogeni se înmulesc în zilele de toamna, datorită vremii răcoroase şi a precipitaţiilor. Pentru infectare este nevoie de rănire, aceste răni sunt cauzate de cele mai multe ori de uneltele de cultivare, de tăiere, dar pot apărea şi datorită rosului animalelor sau de gelivură, care creează condiii prielnice pătrunderii agenilor patogeni. De asemenea şi mugurii de rod (mai ales la cais) îngheţaţi iarna, și căzui primăvara timpurie timpurie pot surse de rănire. În continuare se începe o procedură de autoinducţie. Agenii patogeni consumă rezervele de glucide a pomilor, şi astfel pomii devin mai sensibili la ger ger,, se deteriorează, slăbeşte. În pomul slăbit dăunarea dăunar ea se intensică intensică și se răspândeşte repede. Infecţia distruge ţesutul de oem și cambiul, prin aceasta se opresc funcţiile vitale ale pomului, şi ca urmare se începe olirea rapidă şi uscarea. Agenii patogeni suportă, chiar agreează temperaturile reduse, pentru a infecta au neapărată nevoie de precipitaii, precipita ii, respectiv de umezeală. Din iarnă până în primăvară copacii sunt într-o stare de repaus, și capacitatea lor de apărare este mai scăzută. Prin urmare, una dintre metodele de apărare împotriva infecţiilor este alegerea corectă a perioadei de tăiere. Tăierea trebuie efectuată primăvara, în preajma sau chiar după înmugurirea pomilor, dar înaintea înoririi lor. Din păcate acest interval de timp este foarte scurt, și în plus lucrând în coroană, sau îndepărtând crengile tăiate, există riscul de a rupe muli muguri de oare. În orice caz, după tăiere rănile produse trebuie închise cu substane de tratare a rănilor. Pe parcursul tăierii să nu uităm să îndepărtăm şi rănile canceroase. Stropirea de spălarea a pomilor cu soluţii cu conţinut de cupru poate ecientă după desfrunzire, respectiv primăvara, în perioada care precede înmugurirea. Deoarece tăierile efectuate în perioada de repaus are multe dezavantaje din punct de vede-
re al sănătăţii plantei, este recomandată efectuarea denitivă. Tăierile făcute în această perioadă duc acestor activităţi la sfârşitul verii, sau la începutul la reaciile de creștere cele mai reduse. toamnei. Selecţia de vară a lăstarilor Practic de această categorie aparţine și frecţionaPLANIFICAREA TĂIERILOR rea sau orbirea (reducerea capacităii de răsărire a mugurilor). În cadrul acestei operaţiuni este recoPerioada de repaus vegetativ mandată frecţionarea primilor 4 muguri de creşMai demult perioada de repaus era considerată ca tere aaţi sub ramura principală a puieţilor aai perioadă optimă pentru efectuarea tăierilor pomi- sub formare. Executarea cât mai devreme a acestei lor. Această operaţiune se poate efectua de la des- operaţiuni ajută la dezvoltarea şi forticarea axei şi frunzire până la înmugurire cu condiţia ca tempera- a ramurii principale de structură, pe când unghiul tura să e peste -5 oC. De la căldura mâinii suprafaţa lăstarilor care răsar sub aceşti muguri orbii va apcrengii se încălzeşte şi prin urmare pot apărea pete ropiată de un unghi orizontal dorit. Selecţia lăstarilor şi îndepărtarea unei părţi a de ger. În perioada de repaus se poate stabili mai precis măsura creşterii lăstarilor, înmulirea părilor lăstarilor în exces reprezintă o parte din tăierea de formare. La pomii seminţoşi (pomacee) aceasroditoare şi densitatea coroanei. Tăierile de iarnă respectiv de sfârșit de iarnă tă operaţiune este recomandată în a doua parte a la pomacee se pot efectua până la înmugurire, lunii iunie deoarece în această perioadă mugurii cel puin în situaia, când tăierea afectează toate laterali ai lăstarilor păstraţi sunt mai generativi pările pomului. La tăierile târzii, având aceeași decât în alte perioade. măsură și metodă ne putem aștepta la scăderea Conform unor experimente în cazul mărului, șanselor de formare a fructelor și la o cantitate mai tăierea lăstarilor în preajma lui 20 iunie este cea mare de fructe căzute. mai ecientă pentru încetinirea volumului creştePomii sâmburoşi au o reacţie mai puţin nefa- rii. La pomii roditori această operaţiune reduce și vorabilă la tăierea târzie. În cazul unora, (precum mărimea roadelor, de aceea este indicată analizapiersicul şi caisul) din motive de sănătate a plantei, rea necesităţii aplicării acestei operaţiuni. În cazul este de dorit tăierea între perioada de înmugurire pomilor sâmburoşi, tăierile de selecţie sunt optime şi cea de înorire. la lăstarii cu lungimea de 20-25 cm. Pe parcursul Tăierea în verde cuprinde diferite intervenii acestei munci se pot îndepărta lăstarii gemeni, sau de tăiere efectuate în perioada de vegetaţie. Tăieri- lăstarii deşi de sub ramurile de structură. Scurtarea (ciupirea) lăstarilor , poate avea ca rele principale în verde sunt: tăierea de după înmugurire, după căderea petalelor, selecţia de lăstari zultat forarea ramurilor pentru bifurcare la speciile în a doua parte a lunii iulie, scurtarea lăstarilor, care nu sunt predispuse la bifurcări favorabile, iar tăierea de vară şi tăierea efectuată după recoltare. în cazul pomaceelor afectaţi de ger, stoparea creşterii lăstarilor poate benecă în ceea ce priveşte Tăierea de după înmugurire reducerea căderii fructelor în luna iunie. Ciupirea Este recomandată la tăierile de formare a coroa- lăstarilor se poate repeta de mai multe ori. La ninei pomilor tineri. În cazul pomilor roditori, acest velul plantaţiilor mai mari această operaţiune poatip de tăiere poate benecă în acei ani, când te considerată ca una dintre cele mai importante plantaiile au fost afectate de geruri puternice, procese de lucru, aplicate conștient. care au dus la moartea ţesutului cambial. În aceste cazuri, întârzierea tăierii poate ajuta la regenera- Tăierea de vară rea ţesutului cambial, datorită efectului de furni- Chiar şi după tăierile de formare şi de întreţinere zare a auxinului mugurilor. La pomacee această efectuate cu cea mai mare grijă se pot forma lăstari operaţiune se poate efectua până ce muguri sunt în număr și cu direcii nedorite. Lăstarii în poziie verzi, la la ceilalţi până în faza de îmbobocire. periferică împiedică pătrunderea luminii în coOperaţiunile de tăiere nu sunt recomandate roană, respectiv acoperirea uniformă cu lichid de în starea de plină înorire la nici o specie de pom stropit, deci scad ecacitatea proteciei plantelor. fructifer, deoarece pot avea efecte grave asupra for- Prin tăierile de vară putem reduce aceste efecte nemării fructelor . favorabile, putem îmbunătăţi astfel calitatea fructelor. Tăierea după căderea petalelor Efectuarea acestor proceduri la măr, păr şi pierTăierile de limitare a înălţimii, efectuate la 1-3 săp- sic este recomandată în anii în care cantitatea de tămâni după căderea petalelor (în cazul pomilor la fructe este sub cel armonic. Condiţia importantă a executării acestei tăieri care înălimea ajuns prea mare), înseamnă tăierea de dimensiuni de unu sau doi ani, respectiv în ca- este ca starea de sănătate a frunzișului să e excelenzul plantelor ajunse la vârsta de 3 ani, la înălţimea tă. Tăierile de vară efectuate asupra frunzișului,
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
3
continuarea scurtării ei prin tăiere, din cauza excesului de fructe, al secetei sau al eventualilor dăunători au un efect negativ atât asupra calităţii fructelor (asupra mărimii) cât şi asupra recoltei anului următor. Tăierile de vară, în afară de înlăturarea lăstarilor lacomi neîndepărtai mai devreme, respectiv al lăstarilor periferici verticali, se referă numai la tăierea respectiv rărirea crengilor tinere, de 1-2 ani. Îndepărtarea crengilor mai vechi pot cauza reducerea cantităţii de roade (Figura nr. 3). Cu cât pomii tăiai prezintă creșteri mai puternice, cu atât trebuie să avem o grijă mai mare ca să tăiem crengile până la ciot. La astfel de pomi, coiturile de vară, sfârşitul verii – mai ales cele groase – vor reprezenta focarele de răsărire a lăstarilor (lacomi) din anii viitori. Lăstarii se răresc doar. Să nu efectuăm nici o altă operaiune de tăiere în cursul verii. Perioada optimă pentru executarea tăierii de vară începe atunci, când majoritatea lăstarilor dezvoltă muguri terminali. Această perioadă diferă, depinde de fora de creştere, respectiv de predispoziie de dezvoltare a mugurilor de vârf, la diferitele soiuri de pomi fructiferi.
Fig. nr. 3 Tăiere de vară (Sursa: Papp, 2003)
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
4
În general se poate formula, că tăierea părului se recomandă a se executa în a doua jumătate a lunii iulie, a mărului – depinzând de soi – de la sfârşitul lui iulie până la începutul sau mijlocul lui septembrie , a pomilor sâmburoşi, mai ales a cireşului şi vişinului, imediat după recoltare, a lăstarilor mai puternici ai prunului între iulie şi august , iar a piersicul pe la sfârşitul lui iunie, începutul lui iulie, eventual în luna august. Tăierea de vară executată în perioada, măsura si în modul optim – în cazul pomilor seminţoşi – prin îmbunătăţirea pătrunderii luminii în coroană, la fruct, și prin încetinirea procesului de coacere a acestora: îmbunătăţeşte calitatea de depozitare a fructului, măreşte raportul fructelor colorate corespunzător, •
•
•
•
•
în anumii ani îmbunătăţeşte capacitatea funcională a orilor, astfel contribuind la creșterea șansei de formare a fructelor, și până la urmă mărește sigurana roadelor, reduce creşterea de lăstari anul viitor, deoarece închiderea lăstarilor în muguri terminali se petrece mai devreme, îmbunătăește condiiile de stropit (acoperirea cu substana de stropit).
Experimentele făcute la plantaţiile de vişini şi cireşi au arătat că tăierile efectuate după recoltare – la sfârşitul lui iunie şi începutul lui iulie – au avut ca rezultat dezvoltarea mai multor muguri orali şi a unei cantităţi mai mari de fructe în anul următor. În cazul soiurilor de prun care au o creştere accentuată, îndepărtarea crengilor în surplus încă din lunile iulie ajută la o mai buna dezvoltare a mărimii și culorii fructelor, şi reduc cantitatea de lucru necesar în anul următor. Tăierea de vară a caisului este ideală în luna iulie; această metodă de tăiere era cunoscută în deceniile precedente sub numele de Tăiere-Sitt, însă în ultimii s-a uitat de ea complet. Tăierea de vară a soiurilor de plante bacifere este recomandată a se face cât mai devreme, direct după recoltare.
Tăierea seminţoşilor (pomaceelor) după recoltare La părul, şi mărul cu creșteri puternice, cu o durată de vegetaţie îndelungată, care dezvoltă mugurii de vârf prea încet, se poate aplica tăiere de iarnă totală. Se recomandă executarea acesteia de la jumătatea a doua a lunii august până la începutul lui octombrie. Această perioadă se poate folosi numai în primii 3-4 ani ai plantaiei, scopul principal ind încetinirea forei de creşterii. În cazul plantaiilor mai în vârstă de patru ani, activitatea vegetativă exagerată poate contrabalansată și prin alte intervenii de reducere a creșterii. La plantaţiile intensive de tip nou, cu pomi mai numeroşi şi mai scunzi, importanţa şi funcţia tăierii s-a schimbat. La aceste plantaţii, tăierea are o funcţie de control în crearea unei armonii multidirecţionale. Dimensiunile mai mici ale pomilor fac posibilă mai buna vizibilitate.
NOIUNILE DE BAZĂ MAI IMPORTANTE PRIVIND TĂIEREA Copac de formă Formă de coroană care semăna cu o formă geometrică (cub, piramidă, cilindru etc.) sau cu un obiect de folosină (mai ales candelabru). Crearea acestor forme necesită multă experienţă şi răbda-
re. De aceea în trecut această metodă de tăiere era de lăţime mare, sau cu un cuţit, la adâncimea de privită ca arta cultivării. 40-50 cm și la o distană de 40-60 cm de la trunchi, în ambele părţi ale trunchiul. Tăierea de formare Tăierea executată în perioada neroditoare asupra Schimbarea poziţiei lăstarului formei coroanei. Ea are ca scop crearea cât mai ra- (legare, agăţare de greutăţi) pidă a formei coroanei. În acest scop în general se În scopul accelerării formării părilor roditoare, utilizează tăieri cu diferite intensităi. respectiv pentru menţinerea unghiului dorit al ramurilor de structură deseori trebuie să schimAxă centrală falsă băm unghiul original al lăstarilor, nuielelor. S-au Axa principală se taie până la un lăstar sau o nuia răspândit mai multe procedee, și sunt ilustrate concurentă. Scopul este stimularea răsăririi de lăs- în imaginea alăturată. În toate cazurile trebuie tari în pările chelite. Trebuie lăsată ca axă falsă avut grijă ca partea legată să nu se îndoaie arcuit. numai concurentul care se înală perpendicular. Această operaţiune poate executată de la mijlocul lui august sau în primăvară (în martie) când Tăierea la ciot (Pillar) nuielele sunt pe jumătate lemnoşi, şi pot îndoiţi Este un procedeu de tăiere care servește la înnoi- cu uşurinţă (Fig. nr. 5). rea (vezi întinerire) coroanei, respectiv la schimbarea crengilor roditoare în cazul coroanelor de tip fus (Fig. nr. 4). Crengile roditoare de 3-4 ani sunt tăiate regulat la un ciot de 4-5 cm. Din lăstarii răsăriţi din mugurii ascunşi ai ciotului sunt lăsaţi doar cei orizontali, care vor deveni noile părţi roditoare. În cazul pomilor sâmburoşi, cioturile pot şi mai lungi, de aproximativ 30-40 de cm.
Fig. nr. 4 Lăstar răsărit din ciot (Foto: Sipos, 2009) Fig. nr. 5
Mugurii de vârf Schimbarea poziiei lăstarului prin legare respectiv prin agăare de greutate Este ultimul mugurul aat la capătul, vârful lăs(Sursa: Sipos, 2009) tarului, sau a crengii. Acesta poate mugur mixt, mugur de lăstar, sau în caz excepional chiar şi Selecţie de lăstari mugur de oare. Tăiere folosită mai ales în perioada tăierii de forChelirea copacului (bici) mare, prin care putem accelera formarea coroanei. Printre mugurii laterali ai nuielei sunt foarte puţi- În timp de rodire această operaţiune ajută la pătni, sau nu există deloc muguri de lăstar, de aceea runderea luminii în coroană. Prin procesul de senu se creează lăstari laterali. Acest fenomen este lecţie îndepărtăm lăstarii care nu sunt folositori în specic unor soiuri de cireş şi vişin. formarea coroanei: lăstarii mult prea inferiori, Tăierile de rădăcină lăstarii lacomi, Este utilizată pentru moderarea creşterii de lăstari. lăstari de bază (doar la pomii dezvoltaţi), Se aplică la acele forme de coroană, care prezintă lăstarii accidentai sau infectaţi (de ex. arsură creștere puternică. Tăierea se efectuează cu un disc bacteriană la pomacee), •
•
•
•
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
5
lăstarii crescuţi abrupt din crengi de structură, lăstarii concurenţi. Depinzând de scopul tăierii, efectuarea lucrărilor se poate face în perioade diferite. Dacă dorim să îndepărtăm devreme lăstarii nedoriţi, mugurii poziţionaţi în sus, sau în jos, sau mugurii concurenţi de pe ramurile de structură, putem să frecţionăm și lăstarii de 1-2 cm. Această muncă se poate face foarte repede. Poziţia lăstarilor rămași pe laturile nuielelor este identică cu cea a oaselor peştelui pe coloana vertebrală, de aceea mai numim această construcie de structură şi structură de coastă de peşte. Executarea selecţiei lăstarilor poate în funcţie de lungimea acestora, sau de perioade. De obicei aceste tăieri se efectuează în mai sau iunie la lăstarii de 20-25 cm. Selecţia de lăstari mai târzie (august, septembrie) se poate face pentru accelerarea formării coroanei, sau pentru îmbunătăţirea, intensicarea coloritului fructelor. În acest ultim caz îndepărtăm numai acei lăstarii mai lungi (sau îi tăiem mai scurt), care umbresc fructele. Această muncă nu trebuie executată nechibzuit, pentru că poate şi păgubitoare. În anii în care numărul orelor însorite este mare, sunt dese zilele caniculare şi creşte intensitatea radiaţiilor UV. Pe suprafaţa fructelor expuse brusc luminii puternice – mai ales la soiurile merelor de iarnă – pot apărea pete de arsuri de soare. Aceste pete la început au o culoare albicioasă și apoi devin maro. Aceste mere sunt nepotrivite consumului în stare proaspătă. •
•
Întinerire Constă în tăierea puternică a părţii de coroană mai bătrână la ramicaţii mai joase sau la ciot, în interesul formării mai intensive al lăstarilor. Variantele operaţiunii: întinerirea părţii roditoare: de exemplu tăierea nodurilor roditoare ale mărului şi ale părului la un inel inferior; întinerirea ramurilor roditoare: tăierea la nuia, creangă, sau la ciot (metoda Pillar); întinerirea parţială a coroanei: rărirea parială a crengilor, mai apoi tăierea celor rămase la ramicaţii inferioare; întinerirea completă: rărirea ramurilor de structură ale coroanei, şi tăierea celor rămase la cioturi de 1-1,5 m. •
•
•
•
Rădăcină accesorie Este rădăcina caracteristică plantelor înmulite nu prin sămână, ci prin alte pări de plantă (lăstar, creangă, rădăcină sau frunză). Aceste plante nu au o rădăcină principală, ci numai rădăcini secundare.
Lăstari concurenţi Lăstarii sau nuielele crescute abrupt sub ramura principală. Este tipic cireşilor, ca sub ramura principală să existe alte 3-4 ramuri concurente (ramicaţie asemănătoare cu piciorul de găină). De obicei acești concureni sunt îndepărtai, dar în caz de ne voie se pot creşte din ei noi ramuri principale sau ramuri secundare din ele. Dacă lăstarul concurent are dimensiunea de o palmă, nu este necesară îndepărCiupirea lăstarilor tarea acestuia deoarece scurtând-o la a 3-4-a frunză Cu această intervenţie se poate încetini intensitatea inferioară, lăstarii răsăriţi din ciot nu vor concura cu creşterii lăstarului, respectiv cu ea putem selecta ramura principală, şi de regulă vor deveni roditori. lăstarii doriţi din cei răsăriţi din ciot. De obicei se aplică la tăierile de formare a coroanelor intensive. Forma coroanei Pentru oprirea temporară a creşterii lăstarilor Forma naturală sau articială a coroanei plantei ciupim doar partea de vârf (vela) a lăstarului. Dacă fructifere. Forma coroanei este inuenţată de mai lăstarul este ciupit (scurtat) până la a 3-4-a frunză mulţi factori: inferioară, din mugurii de subsuoară ai frunzelor puterea de creştere a portaltoiului şi a soiului vor răsări noi lăstari, care în mare parte vor deveni nobil, părţi roditoare (Fig. nr. 6 ). tipul de ramicaţie a nobilului, prezenţa sau absenţa trunchiului, şi lungimea acestuia, prezenţa sau absenţa ramicaţiei (axei) principale, numărul, poziia unghiulară şi aranjarea ramurilor de structură. •
•
•
•
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
6
•
Tăierea în coroanei Tăierea vergii cu 4-6 muguri peste înălţimea de dorit al trunchiului, sau tăierea axului principal peste primele ramuri de structură. Fig. nr. 6 Variante ale tăierii de cupire (Sursa: Sipos, 2009)
Altoiul cu coroană Este un altoi cu un număr de rădăcini şi aranjare determinate, respectiv cu cel puţin trei nuiele
mature. Caracteristicile lui sunt coninute în stan- tăiere trebuie unsă cu soluţie de tratare a rănilor. darde. Există o gamă largă de produse de acst fel în magazine, dar ele se pot prepara şi acasă. Substana cea Tăierea de îndoire mai bună este cea care poate întinsă pe suprafaţa Tăierea părţilor de coroană (lăstar, nuia, creangă) rănii chiar şi la temperaturi reduse, şi împiedică la o poziie inferioară și la un unghi mai plat. În pătrunderea agenilor patogeni și a dăunătorilor această categorie se mai pot include: tăierea mugu- în rană. (Fig. nr. 9). rilor de vârf și tăierea mărului după metoda Nagy Sándor.
Planul de tăiere Planul de tăiere este suprafaţa tăiată. Poziţia acesteia faţă de mugurul principal sau ramicaţia păstrată este importantă mai ales la formarea coroanei (Fig. nr. 7 ).
Fig. nr. 7
Fig. nr. 9 Tratarea rănilor cioturilor (Sursa: Sipos, 2009)
Varga Inciziile deasupra mugurului Altoi în vârstă de un an fără ramicaii. CaracteÎn unele cazuri am putea avea nevoie ca anumii risticile lui sunt coninute în standarde. muguri să răsară, de ex. la unele soiuri de măr și păr. Prin aceste incizii putem provoca răsărirea Modul de executare a inciziilor deasupra mugurilor Rărirea de roade lăstarilor, ilustrată în Fig. nr. 8. Rodirea poate reglată nu numai prin tăiere, ci și prin rărirea de roade, în cazul în care dorim să creștem mărimea fructelor, sau dacă sunt prea multe roade pe plantă. De obicei se execută la soiuri cu fructe mari și care se consumă proaspăt (măr, piersică, pară, prune, caisă), dar în mai multe ţări sunt rărite și cireşele (ex. Spania, Turcia, Chile). Rărirea poate efectuată manual, cu ajutorul unor chimicale, cu maşini, sau cu combinaţia acestora. Perioada potrivită pentru efectuarea acestei operaţiuni este după aşa numita cădere naturală a fructelor. În cazul merelor şi perelor până ce diametrul fructelor ajung la maxim 2 cm. În cazul piersicilor operaţiunea poate efectuată cu reFig. nr. 8 zultat până când partea sâmburoasă este moale, Modul de a face incizii deasupra mugurelui şi fructul poate străpuns cu un ac. Acţiunile de rărire trebuie efectuate din timp, altfel vor avea Tratarea rănilor un efect nesemnicativ asupra mărimii fructelor Marginile rănilor mai mari – provocate de foarfeci rămase. de tăiere a ramurilor, de erăstraie, sau de rupere – Gradul de rărire necesar poate stabilit pe baza au marginile deteriorate, din cauza aceasta se vin- densităii orilor (ramurile de structură, ramurile decă greu. Primul pas în tratarea acestor răni este roditoare şi trunchiul). Rezolvarea cea mai simplă netezirea acestora cu o foarfece de tăiere ascuită, este ca între două fructe să rămână un spaţiu atât cuţit de altoit sau cu cuitul cu lamă curbată, creat de larg încât să permită o creştere cât mai mare special pentru acest scop. După aceasta planul de (extra), de clasa întâi, a fructelor (Fig. nr. 10).
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
7
plantelor, deoarece pericolul de infectare prin râni este mare (Fig. nr. 11).
Fig. nr. 10 Metode de rărire a fructelor (Sursa: Sipos, 2009)
Intrarea în rod Anul intrării în rod se poate considera anul în care dă rod în proporie de 1/3 din capacitatea totală. Tăierea de maturizare Procedura de tăiere care urmează după tăierea de formare, când deja scopul este păstrarea crengilor, şi a părţilor roditoare, în general prin tăiere de rărire.
•
•
•
•
•
8
Tăierea la trunchi, strângere Sunt proceduri aplicate la pomii cu o creştere puternică sau care întră în rod târziu, cu scopul de a tempera creşterea lăstarilor. Crestările blochează circulaţia substanelor nutritive către rădăcini, și au ca urmare reducerea creşterii lăstarilor lungi. La tăierea în trunchi (inelare) scoarţa trunchiului este îndepărtată pe jumătate-trei sferturi de cerc, în fâşii de 3-4 mm. Aceste tăieturi se pot face în mai multe locuri în părţile opuse ale trunchiului. Pentru strângerea copacului se foloseşte o sârmă groasă (2-3 mm), cu care se înfăşoară împre jurul copacului prin februarie, înaintea începerii circulaţiei uidelor. Strângerea trebuie slăbită din când în când, pentru a preveni pătrunderea sârmei în trunchi. În august sârma se îndepărtează denitiv. Se fac tăieri alungite de-a lungul trunchiului, care se pot face cu cuţitul sau cu toporul. Prin aceste proceduri – cu excepţia strângerii – provocăm răni grave pe suprafaţa trunchiului, prin care pomii pot uşor atacaţi de dăunători sau boli, de aceea aceste tăieturi trebuie neapărat tratate cu substanţe de tratare a rănilor.
Tăierea de iarnă (tăiere lemnoasă efectuate în timp de repaus) Este tăierea efectuată de la desfrunzire până la înmugurire. Are avantajul perioadei lungi în care se poate executa, însă care poate scurtată în funcţie de starea vremii. Dezavantaje: nu sunt recomandate tăierile efectuate sub temperaturi mai joase de - 3-4 oC, deoarece pe suprafeele de tăiere se pot forma răni de degerare, iar lamele foarfecelor pot să se rupă; mașinile de tăiere pneumatice deseori se pot strica deoarece vaporii din tuburile de aerisire pot îngheţa; rănile de tăiere se vindecă mai greu; în vreme cu ninsoare şi cu noroi creşte riscul de accidentare; produce formare de lăstari mult mai puternică decât tăierile de vară; tăietorii începători deseori supraîncarcă pomii, deoarece văd coroanele ca ind „prea Muguri terminali rare”. Primul mugur de sub planul de crestare. Dar este Tăiere prin rupere numit la fel şi primul mugur de sub vârful de Este un procedeu efectuat în vegetaie în perioada creangă deteriorată. formării coroanei în stadiul de repaus sau la vârsta de rodire. Este un procedeu recomandat în primul Lăstarul lacom rând pentru îndepărtarea concurenilor, lăstari- Este lăstarul care âșnește puternic în sus în corolor lacomi. Are avantajul că datorită ei se rupe și ană, şi care este mult mai lung decât ceilalţi. De obimarea parte a mugurilor aai la baza lăstarului cei este mai deschis la culoare decât cei scurţi, şi pe (nuielei), și prin aceasta scade și predispoziia la el găsim frecvent lăstari de ordinul doi – formai formarea de lăstare lacomi. Se recomandă numai vara. Lăstarii lacomi mai subţiri pot păstraţi ca acolo, unde se acordă o atenie deosebită proteciei crengi de rod, iar cei mai groşi sunt potrivii pentru •
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
Fig. nr. 11 Rană produsă prin rupere vopsită, respectiv rană în proces de cicatrizare de pe nuia. (Sursa: Sipos, 2009)
creşterea de noi ramuri de structură. Formarea Tăierea cu număr redus de nuiele puternică a lăstarilor lacomi indică tăieri intense; după metoda Petrov acest fenomen este des întâlnit la piersici. Acest tip de tăiere s-a răspândit din Bulgaria. Încărcarea pomilor cu roade se bazează pe nuielele cu valoare întreagă, pe cât posibil păstrăm numai METODE DE TĂIERE din ele câte 40-100 de bucăţi per copac. Cantitatea MAI IMPORTANTE nuielelor depinde de mai mulţi factori (caracterisPe parcursul istoriei cultivării fructelor s-au for- ticile soiului, vârsta, starea de sănătate și puterea mat multe asemenea metode de tăiere, care poartă pomului). numele unor specialiști (Nagy Sándor, Brunner Nuielele vor lăsate netăiate la 25-30 cm disTamás, Claus József, Du Breuil, Lorette, Pillar, tanţă una de cealaltă. Sub greutatea fructelor Petrov, Gaucher, Zahn, Sitt și alii). Majoritatea nuiaua se îndoaie în jos, creând un arc deasupra metodelor de tăiere joacă un rol în tăierile din căruia se formează lăstari puternici. La acest protimpul rodirii pomilor. O parte din aceste meto- cedeu de tăiere rărirea roadelor este indispensade sunt deja învechite, de aceea ne vom ocupa mai bilă, deoarece de exemplu o nuia cu lungimea de amănunit numai cu cele mai importante. 50 cm poate avea chiar şi până la 20 de fructe, din care pot lăsate doar 5-6 bucăţi! Tăierea mărului prin metoda Nagy Sándor În cazul în care în anul următor pe nuia apar Nagy Sándor (1905-1970) grădinar primar din noi lăstari, răsăriţi din muguri ascunşi care pot deSzabolcs, distins cu premiul Kossuth, și-a creat veni şi ei nuiele, creanga trebuie îndepărtată de la metoda bazându-se pe soiul Ionatan. Metoda ia bază. Dacă nu avem destule nuiele roditoare noi, în considerare predispoziţia soiului la făinare și la atunci la baza crengii – în funcţie de lungimea şi avantajele ramurilor poziionate orizontal. grosimea acesteia – lăsăm aproximativ 1-3 bucăi Esenţa acestei metode de tăiere: la cel inferior, de nuiele de valoare întreagă. la cel lung! Aceasta înseamnă că crengile roditoaPiersicul se poate tăia foarte repede utilizând re sunt tăiate la nuiele inferioare cât mai orizonta- această metodă, chiar şi fără a avea o mare expele, iar partea de nuia infectată cu făinare este în- rienţă. Dacă nu sunt destule nuiele, pot lăsate şi depărtată. Pe parcursul tăierii toate nuielele lungi alte crengi sau crenguţe (Fig. nr. 12). şi semilungi erau tăiate indiferent dacă aveau în vârf muguri de rod sau dacă nu au fost infectate. Această metodă s-a răspândit așa de mult, încât aproape ecare specie de pom fructifer – de multe ori şi în zilele noastre – era tăiate în acest fel, completând cu greşeala că de multe ori crengile erau tăiate mult prea tare, ceea ce de regulă nu este o soluţie prea bună.
Tăierea de muguri superiori şi sectorială prin metoda Brunner Tamás (după BRUNNER T./1990) Mai demult, în timpul tăierii coroanei, crengile erau tăiate până la mugurii inferiori „pentru poziţie corectă”, zicând că lăstarii răsăriţi din această poziţie vor creşte mai orizontali. Acest fenomen s-a petrecut în cele mai rare situaii, deoarece lăstarii au crescut în sus, îndoindu-se în direcţia luminii, iar aceşti lăstari trebuiau tăiaţi în anul următor până la o creangă inferioară, care în sfârșit a crescut în direcie corectă. Tăierea mugurului superior constă în tăierea crengii crescute într-o direcţie greşită până la cel de-al doilea mugur, poziţionat în sus, şi nu la mugurul inferior „poziţionat corect”. Prin această metodă, lăstarul răsărit din acest mugur va creşte în sus, iar cel din mugurul inferior va creşte de regulă în direcţia dorită. La sfârşitul lunii august sau primăvara următoare se taie lăstarul (pe jumătate lemnos) crescut în sus.
Fig. nr. 12 Tăierea cu număr redus de nuiele (Sursa: Sipos, 2009)
Tăierea Pillar Acest procedeu de tăiere se utilizează la pomii de măr şi păr în cazul unei tăieri în formă de fus subţiat. Cele mai frumoase roade ale acestor pomi cresc pe crengile roditoare în vârstă de 2-3 ani. Prin această metodă de tăiere se răreşte coroana şi crengile roditoare de peste 4 ani aate pe nuiele şi ramurile de structură, care for tăiate la un ciot de 3-4 cm. Dintre lăstarii răsăriţi din mugurii ascunşi ai ciotului sunt lăsaţi doar cei mai dezvoltaţi, cu o poziţie cât mai orizontală. Aceştia vor deveni noile crengi roditoare pe parcursul următorilor 3-4 ani. Conform experienei crengile roditoare bătrâne trebuie tăiate până la cioturi de 3-4 cm, deoa-
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
9
rece din cele mai scurte nu obinem lăstari cu putere adecvată.
Tăierea caisului după metoda Sitt Cercetătorul fostei Uniuni Sovietice a observat că în cazul caisului – indiferent de poziţia ocupată în coroană – orile apar cel mai devreme pe părţile roditoare scurte (epi) ale pomului, după care pe nuiele, şi cel mai târziu pe părţile secundare ale ramurilor lacome. Această înorire mai târzie – care raportat la epi poate și o săptămână - înseamnă că gerurile de primăvară târzii afectează foarte puţin orile nuielelor lacomi. Sitt executa tăieri puternice asupra caișilor pentru a mări cantitatea lăstarilor lacomi, iar pe ei lăstari secundari, iar vara erau tăiaţi pe jumătate, pentru ca şi aceştia la rândul lor să crească lăstari secundari. Această metodă s-a dovedit a bună, însă necesită multă muncă, însă astăzi cu ajutorul aparatelor de tăiere de contur aceste lucrări pot efectua repede şi ecient.
CARACTERISTICILE CARE DEFINESC FORMELE DE COROANĂ
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
10
Fiecare pom fructifer se caracterizează printr-o creştere naturală, formare, deci o coroană specică. Formele naturale de coroană corespund numai în cazurile cele mai rare cerinţelor. În parte ocupă mult spaiu, se chelesc repede și se pot întreine cu greutate. Aceste caracteristici nefavorabile le schimbăm prin formarea articială a formei de coroană. Pentru cultivarea fructelor de calitate, care se consumă proaspete, cele mai potrivite sunt formele de coroană scunde şi „mai apropiate omului”. Acest tip de coroană este cel mai adecvat pentru efectuarea lucrărilor totehnice manuale – reglarea cantităţii de roade, rărirea fructelor etc. – prin care se poate crește raportul fructelor de o calitate excelentă. Forma coroanei este determinată de puterea de creștere a soiul și a pomului respectiv, numărul și poziionarea ramurilor de structură, înălţimea trunchiului şi respectiv înălţimea întregului pom. La pomii fructiferi cele mai des utilizate mărimi de trunchi sunt: Trunchi scund : 40-60 cm – măr, păr, gutui, piersic. Trunchi semi-înalt : 80-100 cm: – cireş, vişin, cais, prun, renclod, păr pe portaltoi sălbatic, bacifere cu trunchi. Trunchi înalt : 120 cm și peste: – nuc, castan, soc negru şi coroanele de pe care se recoltează mecanic. La urma urmei ecare formă de coroană poate realizată cu înălimea trunchiului corespunzătoare scopului, de ex. dacă dorim ca coroana să e în formă de vază, pentru recoltare cu aparat de scu-
turat, mărimea adecvată a trunchiului este de 100120 cm, dar în cazul recoltării manuale aceasta ajunge să e de 60 cm. Distanţele dintre trunchiuri se pot modica în mare măsură în funcţie de tipul de sol, de nivelul tehnologiei de cultivare, de soi şi de portaltoi. Distana dintre ramurile de structură și distanţa etajării ramurilor de structură la pomii maturi este de minim 60-80 cm, și 100-120 cm în cazul nucului. Portaltoiul inuenează în primul rând creșterea nobilului, dar are inuenţă și momentul intrării în rod și perioada coacerii fructelor. Creştere a pomilor în cazul altoiurilor este determinată în primul rând de portaltoi, dar este un factor de limitare a creșterii și înălimea ochiului, tipul solului, adâncimea de plantare etc.
Coroană cu proiecie de bază în formă circulară Este o formă de coroană combinată. În zilele noastre la pomii de măr se formează foarte rar această formă de coroană, la alte specii de pomi fructiferi este însă destul răspândită. Este forma de coroană în primul rând la specii și soiuri altoii pe portaltoiuri mai puternice: cireş, vişin, cais, prun, păr. Înălţimea trunchiului este de 80-120 cm, înălţimea pomului atinge sau depășește 5-6 m. Nevoia pentru suprafaa de cultivaie este de 60-70 m2 pe pom. Acest tip de coroană este numită „coroană combinată” deoarece este pornită ca o coroană de ax, însă pe deasupra ultimei ramuri sau ultimului grup de ramuri de structură axul este îndepărtat. Deosebim două tipuri: Caracteristicile coroanei combinate cu grupuri de crengi sunt ramurile de structură care formează etaje, distanţa dintre aceste etaje este de 60-80 cm (Fig. nr. 13).
Fig. nr. 13 Măr altoit pe portaltoi sălbatic, având formă de coroană combinată (Sursă: Papp, 2003)
Ramurile de structură ale coroanei combinate împrăștiate sunt aşezată în spirală faţă de axa principală, distanţa dintre ramurile de structură pe verticală este de 60-70 cm. Coroana în formă de sferă. Este una din formele naturale a coroanei, specică nucului şi castanului. Indiferent de felul tăierii acestora în tinereţe, cu timpul coroana acestor pomi va deveni sferică. Coroana în formă de căldare. Este în primul rând forma de coroană a piersicului. Înălţimea trunchiului este de 40-60 cm, iar înălţimea copacului de 2-3 m. Suprafaa de cultivare necesară este de 15-24 m2/pom. Nu are axă, este o formă de coroană alcătuită din 3-4 ramuri de structură, ramicate o dată sau de două ori, la un singur nivel. Unghiul ramurilor de structură este de 35-40o (Fig. nr. 14).
Fig. nr. 14 Coroană în formă de căldare (Sursă: Papp, 2003)
Fus cu brae de rod . Este o formă de coroană răspândită de Fejes Sándor. Acest mod de tăiere se practică în primul rând la mărul cu creștere semiputernică. Dar se poate utiliza şi în cazul părului sau la unele specii de pomi sâmburoşi. Înălţimea trunchiului este de 50-60 cm, iar înălţimea totală a pomului de 3,0-3,5 m. Suprafaa de cultivare necesară este de 25-30 m2/pom. Braele de structură se plasează de-a lungul axului, împrăștiate sau în grup . Unghiul lor diferă în funcie de specie și soi, variază între 20-30o . Axul central se leagă deasupra ultimului bra de structură sau se îndepărtează. Fus liber . Diferă de forma de coroană precedentă prin faptul, că la creșterea ei unghiul ramurilor de structură se asigură în primul rând nu prin legare sau cu greutăi, ci prin tăiere. În afara mărului este o formă de coroană, care poate utilizată la cais, vişin, prun şi păr. Fus zvelt . Formă de coroană modernă şi uşor de întreţinut. Este mai răspândită la măr, mai puţin la păr. Se poate utiliza şi în cazul sâmburoaselor. Înălţimea trunchiului este de 50-60 cm, înălţimea totală a pomului este de 2-2,5 m. Este o formă de coroană cu sistem de susinere: reazămul poate un ăruș sau cablu întins. Suprafaa de cultivare necesară este de 4-8 m2/pom. Caracteristica coroanei de fus zvelt este că la baza trunchiului se aă 3-4 ramuri de structură mai puternice, restul coroanei ind formată din ramuri şi crengi roditoare de diferite vârste (Fig. nr. 16 ).
Coroana în formă de vază (pâlnie). Practic toi pomii cu trunchi pot modelate pentru această formă de coroană. Este ideală mai ales pentru soiurile care necesită multă lumină, dar este forma utilizată cel mai des și la recoltarea cu mașini de scuturat. Diferenţa dintre acest tip de coroană şi cel de căldare constă în faptul, că ramurile de structură stau într-un unghi mai abrupt (60-70o ), pe aceste ramuri se formează aşa-numite ramuri de guler, iar ramurile de structură nu se ramică de mai multe ori. Înălţimea trunchiului în cazul recoltării manuale este de 40-60 cm, iar la cea mecanică de 100-120 cm (Fig. nr. 15). Fig. nr. 16. Formă de coroană tip fus zvelt la măr, cu instalaie de susinere prin ăruși (Sursa: Papp, 2003)
REGULILE DE BAZĂ ALE TĂIERII PENTRU FORMAREA COROANEI Fig. nr. 15 Coroană în formă de vază (Sursa: Papp, 2003)
1. De pe altoiurile cu coroană, pe care nuielele se aă prea sus sau prea jos, ele trebuie îndepărtate şi altoiul trebuie tratat ca o vargă. În caz
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
11
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
12
contrar există riscul ca trunchiul să devină prea scurt sau, ce e și mai rău, prea lung. 2. Lăstarii cei mai lungi răsar întotdeauna din mugurii superiori, de aceea nuiaua principală trebuie tăiată întotdeauna acolo – cu păstrarea a 4-6 muguri – unde dorim formarea noii ramuri sau a noului etaj de ramuri. Regula aceasta este valabilă şi în cazul stabilirii înălţimii trunchiului, care este numită tăiere în coroană. 3. Pentru creşterea ramurilor de structură, crengile slabe și cu lungimea de circa 20-30 cm trebuie tăiate până la 3-5 muguri, iar cele puternice (de 40-50 cm) numai moderat, sau nici nu trebuie tăiate. În acest ultim caz vorbim despre creştere de ramuri de structură din muguri terminali. 4. În cazul pomilor sâmburoşi, dacă coroana este crescută din mugur de vârf, atunci orile de pe nuiele vor trebui îndepărtate, deoarece greutatea fructelor în dezvoltare ar putea schimba unghiul ramurilor. 5. Pe parcursul formării coroanei să respectăm principiul identităii: dacă tăiem nuielele laterale, atunci și axul trebuie tăiat, și invers. Tăierile mixte vor rezulta răsărire disproporţionată. 6. Tăierea nuielelor laterale principale laterale se executată prin așa numita tăiere a mugurilor de vârf, prin care obţinem un efect de îndoire, noua nuia principală va avea o poziţie apropiată de cea orizontală. 7. În cazul tăierii vergii principale trebuie avut grijă ca mugurul terminal ( primul mugur aat sub planul de tăiere) să e într-o poziţie opusă cu direcţia obișnuită a vântului, deoarece noul lăstar principal poate rupt cu uşurinţă de acesta. 8. Pe ax să nu lăsăm o singură nuia cu scopul de a-l crește ca ramură de structură, deoarece aceasta ori poate prelua funcţia principală, ori coroana va cu o singură parte. Două pot însă lăsate, dacă ele sunt asemănător de puternice. 9. Pentru creşterea de grupări de crengi, trebuie alese întotdeauna nuiele cu putere (grosime şi lungime) aproape identice. 10. La formele de coroană cu grupuri de creangă (căldare, vază, combinat etc.) este interzisă creşterea ramicaţiilor dintr-un singur loc, deoarece mai târziu ramurile de structură ale pomilor se pot rupe ușor. La soiurile predispuse ruperii ramurilor de structură nu este indicată creşterea acestora din muguri terminali, la ei este mult mai sigură metoda tăierii (cais de Budapesta, cireş de Érd, prun, rinclod etc.). 11. La formele de coroană cu grupuri de creangă
nu este indicată păstrarea mai mult de 3-4 de nuiele într-un grup. Nuielele păstrate să aibă o poziie proporională în spaiu, și dacă este posibil, nuielele grupului de creangă superioară să nu e aşezate deasupra grupului inferior, ci să e interimare, în scopul folosirii mai bune a luminii. Această metodă poate utilizată doar la coroanele cu proiecie circulară, nu şi la gardurile fructifere. 12. Dacă ramurile de structură sunt crescute din muguri terminali, atunci în cazul speciilor cu muguri micști (măre, păr, nucă etc.), mugurii de vârf trebuie tăiaţi, sau oarea trebuie ciupită după înorire. Această procedură este necesară deoarece în cazul în care aceşti muguri dau roade, încetinesc creşterea, iar greutatea fructelor pot schimba unghiul ramurii. Această regulă este deosebit de valabilă la nucul altoit. Dacă în timpul formării coronei nu tăiem mugurii micști din vârful nuielelor principale ale nucului, roadele încetinesc mult creşterea, pomul „va rămâne în poziia șezut”. 13. Primăvară după plantare trunchiul puietului de nuc trebuie tăiat puternic (la o distanţă de 40-60 cm de sol). Dintre lăstarii răsăriţi din ciot îi păstrăm doar pe cel mai puternic, restul trebuie îndepărtaţi la sfârşitul lui mai. Lăstarul rămas va avea o creștere puternică – mult mai puternică decât dacă trunchiul nu ar fost tăiat așa de „brusc” – de aceea este indicată legarea acestuia de un par pentru a preveni ruperea lui de către vânt. 14. Pentru realizarea cât mai rapidă a formei de coroană, întotdeauna trebuie executată selecia lăstarilor. Cu această ocazie se îndepărtează și lăstarii lungi crescuţi abrupţi, lăstarii concurenţi şi lăstarii crescuţi din trunchi, în cazul în care nu dorim să folosim întăritori de trunchi. Primele lucrări de selecţie se pot efectua deja la lăstarii de 1-2 cm, dare trebuie neapărat executate la cei de 20-25 cm. 15. Ramurile de structură trebuie crescute conform unghiului corespunzător pentru forma de coroană. Unghiul dorit al nuielelor şi al lăstarilor se obţine de obicei prin proceduri de legare. Perioada acestuia este la înmugurire, sau la sfârșitul lui august, în stare semilemnoasă. La efectuarea legării este interzisă strângerea materialului de legare pe nuia, deoarece acesta poate tăia în lăstar, iar aceşti lăstari sunt uşor rupţi de vânt. 16. Înălţimea axului central (şi a copacului) poate restricionată prin îndepărtarea nuielei de ax sau prin legarea ei. 17. Dacă vrem ca baciferele să crească într-o formă de arbuști, atunci nuielele să e puternic tăiate, în scopul formării mai bune a tufei.
Coacăzul şi agrişul trebuie tăiaţi până la 3-4 muguri, în timp ce zmeurul şi murul la 5-10 cm de sol. În caz contrar nuielele vor da roade, şi din pământ nu vor răsări lăstari de tulpină în număr sucient și cu foră sucientă, care ajută reînnoirea şi formarea tufei. 18. La formarea structurii coroanei să respectăm regulile lui Zahn.
TĂIEREA DE REALIZARE A FORMELOR DE COROANĂ Coroană combinată Este forma de coroană răsrată sau cu grupări de ramuri, care poate crescută la soiuri de plante fructifere lemnoase, altoite pe portaltoi puternic. Mai demult această formă de coroană era obţinută prin tăieri puternice – spunând că este nevoie de ramuri de structură rezistente – care a avut ca rezultat situaia ca intrarea în rod să se petreacă numai peste 8-10 ani. Puietul plantat se taie conform înălţimii trunchiului. Dintre lăstarii răsăriţi vara îi păstrăm doar pe cei necesari pentru dezvoltarea coroanei (ax, lăstari laterali principali). În august putem să facem din nou selecie de lăstari, atunci facem rărire dintre lăstarii de ordin secundar. În primăvara celui de-al doilea an, nuiaua de ax trebuie tăiată la înălimea următorului etaj de ramură, iar nuielele laterale principale se taie în funcţie de lungime sau se lasă. În cazul în care aceste nuiele nu cresc în unghiul și poziţia dorită, problema se poate rezolva prin legare lor. La începutul și la sfârșitul verii – exact ca în primul an – se efectuează lucrări de selecţie a lăstarilor. Lăstarii scurţi cu terminaţie în muguri terminali nu trebuie îndepărtaţi deoarece există o mare șansă ca din aceștia să se formeze pări roditori. Dintre lăstarii răsăriţi pe ax între două niveluri de ramuri în principiu se lasă temporar câteva, cu funcţie de umplere a golului. Arcuirea orizontală sau verticală a acestora ajută la reducerea perioadei de intrare în rod a pomului. După unul sau doi ani roditori aceste crengi de umplere a golului se îndepărtează din bază. Dacă plantăm altoiuri cu coroană, atunci dintre nuielele de coroană să selectăm cele potrivite să e ramuri de structură, celelalte – în afara axului – vor îndepărtate. Tăierea din cel de-al treilea an necesită cea mai mare atenţie și experienă, deoarece la primul nivel de coroană (în funcţie de specie) ne putem aștepta la roade mai multe sau mai puine. Primăvară axul și nivelul superior de coroană trebuie tratate conform vârstei acestora. La ramurile inferioare intensitatea tăierii trebuie redusă, nuielele principale se taie numai în cazuri moti-
vate. La speciile și soiurile sensibile la îndoire și la rupere (vișinul Cigány și Pándy, caisul, prunul și renclodul, respectiv și unele soiuri de măr, cireș și păr) este recomandată scurtarea moderată a nuielelor lungi. Lăstarii crescuţi abrupt în sus, cei concurenţi trebuie îndepărtaţi întotdeauna, dar fără să ne atingem de părţile roditoare. Dacă în anii precedenţi am efectuat de două ori lucrările de selectare a lăstarilor, atunci primăvara în coroană vom găsi doar câteva nuiele lungi. Selecţia de lăstari trebuie efectuată și în acest an conform punctelor de vedere descrise mai înainte. În al patrulea an – în situaie favorabilă – tăierea de formare combinată a coroanei se poate termina deoarece nu este recomandată creșterea a mai mult de 9 ramuri de structură. Tăierile de formare la părţile superioare ale coroanei se continuă încă vreo 2-3 ani, indcă la vârsta de 4 ani a pomului aceste ramuri au doar 1-2 ani. Pe parcursul tăierii de iarnă axul central se taie la înălimea ultimului nivel de ramură, diferitele nivele de crengi vor tăiate în funcţie de vârsta lor. La ramurile de structură cele mai joase ramicaţiile de gradul doi și trei vor tăiate conform puterii de creștere și nivelului de chelire a copacului. Selecţia de vară a lăstarilor să e executată pe întreaga coroană. Pe parcursul acestei munci înălimea nală a pomului se formează prin îndepărtarea sau legarea lăstarului de ax.
Cazurile speciale ale formării combinate a coroanei Trebuie evitată tăierea prea accentuată a pomilor tineri care prezintă o foră de creștere puternică și formare de coroană deasă (ex. vânătul românesc). Se poate face, ca în primii ani primăvara să tăiem numai axul, și să facem lucrări regulate de selecţie a lăstarilor. Forma denitivă a coroanei va creată doar în anii 3-4. Nuiaua de ax nu este sucient de lungă, ca să e tăiată la înălimea următorului nivel de coroană. În această situaie formarea nivelului de coroană trebuie amânată cu un an. Crearea unei coroane regulate în cazul caisului este extrem de grea, deoarece partea superioară a lăstarului cade, iar lăstarul (și nuiaua) se termină în mugur terminal și nu în mugur de vârf. Primăvara de obicei nu din mugurii terminali se dezvoltă lăstarul cel mai puternic, ci din vreunul inferior acestuia. Datorită acestei caracteristici, pe parcursul formării coroanei caisului, selecţia de lăstari are o importanţă deosebită (Fig. nr. 17).
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
13
Fig. nr. 17 Formarea coroanei combinate în anii 1-4 (Sursa: Sipos, 2009)
Fus cu bra roditor La creşterea fusului cu bra roditor, braele roditoare (ramurile de structură) trebuie formate cu cele mai mici intervenţii de tăiere posibile. Poziia unghiulară corespunzătoare a braelor roditoare se obine prin legare sau folosire de greutăţi. Gradul acestuia depinde de fora de creştere a soiului. Cu cât soiul are o foră de creștere mai mare, cu atât nuielele de brae se leagă într-o poziţie cât mai plană, care însă să nu e sub 20o. Nu se recomandă ca într-un an să creştem mai mult de 3-4 brae de rod. În primul an, în cazul plantării puietului, tăierea se face până la înălţimea trunchiului, iar vara se efectuează selecţia de lăstari. Lăstarii lăsai se leagă în august. În cazul plantării altoiului cu coroană, nuielele de sub înălimea trunchiului se îndepărtează, dintre cele rămase să selectăm 3-4 nuiele cu dez voltare identică, restul – cu excepia axului - se îndepărtează. Selecia de lăstari de vară nu-o putem neglija nici de data aceasta. Dacă nuielele de coroană sunt slab dezvoltate, dar dintre ele putem selecta un număr corespunză-
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
14
tor şi cu o poziţie corespunzătoare, atunci acestea vor cele tăiate scurt. Lăstarii răsăriţi din nuielele tăiate primăvară să se lege în august. În cel de al doilea an, la tăierii efectuate la sfârşitul iernii, lăstarii crescuţi mult prea lungi, și care se atârnă în jos, se taie ușor sau se leagă. După pornirea circulaţiei uidelor, nuielele aate pe axa principală se xează în unghiul dorit. Selecţia de vară a lăstarilor se va face în perioadele deja cunoscute. Dacă se face selecţie de lăstari și în august, este indicată şi efectuarea imediată a legării acestora. În anii trei şi patru formarea coroanei de tip fus cu brae roditoare se continuă asemănător anilor precedenţi. Trebuie avută mare grijă de braele roditoare inferioare, deoarece acestea pot da un volum semnicativ de roade deja din al treilea an. Ramicaiile de gradul doi şi trei ale soiurilor predispuse la îndoire în jos sau la chelire trebuie tăiate după necesităţi. Nuielele soiurilor mai puţin predispuse la ramicare trebuie scurtate mai accentuat (păr Blosk kobak, măr Gloster) (Fig. nr. 18).
Fig. nr. 18 Formarea coroanei cu bra roditor (Sursa: Sipos, 2009)
Fus liber Diferenţa dintre acest tip de formare a coroanei şi cel de mai înainte constă în faptul, că formarea unghiului potrivit al ramurilor se obţine prin tăiere, şi nu prin legare sau cu greutăi. Speciile de fructe la care se poate realiza forma de coroană fus cu bra roditor se poate realiza și această formă, deşi în cazul pomilor care au predispoziţia de a creşte abrupt în sus obţinerea acestei forme de coroană este mai grea.
Pe parcursul selecţiei în verde, deasupra trunchiului trebuie aleşi 3-4 lăstari pe cât posibil cu foră asemănătoare, poziionai proporional în spaţiu. Aceştia vor deveni ramurile de structură ale pomului. Unghiul de legare al ramurilor de structură trebuie să e de 30-35o. De-a lungul verii să urmărim cu atenie creşterea axului central, şi dacă trebuie, să se leagă mai slăbit și de mai multe de stâlpul sau de sârma de susţinere. De multe ori se întâmplă ca mugurul terminal Fus zvelt al axului central să e mugur mixt, şi înoreşte. Este una din cele mai răspândite forme de coroană Aceste ori trebuie îndepărtate deja din faza de intensivă, deoarece este potrivită aproape oricărei boboc verde, deoarece reduc creşterea axului, și în specii (Fig. nr. 19). Mai întâi la această formă au plus lăstarul care răsare nu va crește drept! fost crescui portaltoiuri de măr slabe în Olanda şi Dacă este necesar, în primăvara celui de-al doiAnglia, dar în zilele noastre se întâlnește frecvent lea an se pot scurta nuielele de bază, prin tăierea şi în plantaţiile dese. mugurilor superiori. Pe parcursul lucrărilor de selecţionare îndepărtăm de tot lăstarii concurenţi respectiv lăstarii lungi crescuţi abrupt în sus, răsării din ramurile de structură. Lăstarii principali selectaţi, vor întotdeauna cei care stau în cea mai bună poziţie. Lăstarii laterali ai axului se leagă orizontal. Aceştia nu vor deveni ramuri de structură, ci „numai” crengi de rod care, ajunse la 3-4 ani, vor schimbate prin tăiere la ciot. Întrebarea centrală în formarea acestui tip de coroană este tratarea axului centra şi păstrarea formei piramidale, ceea ce înseamnă că raportul dintre înălţimea pomului şi diametrul coroanei este de 2:1. Există mai multe metode de tăiere la fus zvelt, dintre ele ne vom ocupa doar acelea, care deja s-au conrmat în practică.
Tăierea de primăvară a axului central În funcţie de fora de creștere axul central se taie la jumătate sau la trei sferturi din lungime. Ca urmare a acestei tăieri, din partea lui superioară vor răsări lăstari puternici, cei aai mai jos vor mai scurţi, iar partea inferioară de regulă chelește.
Fig. nr. 19 Pașii de formare ai fusului zvelt
Se cunosc mai multe variante (Pillar, axă franţuzească, axă-X, fus-Vogel, fus-Zahn, Solax, etc.). Cea mai simplă metodă este fusul zvelt original, cu un singur nivel de ramuri de structură, care poate formată mai uşor la puieţi, cu toate că altoiurile cu coroană ramicate corespunzător ar mai nimerite acestui scop. În primul an se face doar tăierea în coroană. Vara trebuie executate neapărat lucrările de selecţie şi de legare a lăstarilor.
Tăierea axului central după înorire Pe parcursul tăierii de primăvară axul nu se taie, numai după perioada înoririi. Are avantajul, că în timpul tăierii se văd mugurii neînoriţi în josul axului, deci gradul de chelire. Gradul de tăierea al axului ine cont de gradul de chelire. Ax central fals în timpul primăverii În cursul acestei tăieri efectuate primăvară, nu nuiaua de ax se taie până la un mugur, ci întregul ax la o nuia inferioară, respectând regulile de tăiere în ax fals. Această metodă de tăiere se poate aplica atunci, când nu am efectuat vara lucrările de selecţie a lăstarilor, şi pe axul central avem lăstari adecvaţi pentru a axe false.
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
15
Axă falsă în verde Axul central netăiat primăvara se taie în ax fals, când lăstarii ajung la o lungime de 20-30 cm.
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
16
central și de pe ramurile de structură primăvara se taie 3-4 ramuri de rod mai vechi la un ciot de 3-4 cm. În timpul lucrărilor în verde legăm tot atâia lăstari. Din lăstarii răsăriţi din ciot se păstrează Creşterea axului central prin îndoire doar unul singur, de preferinţă cel cu o poziţie cât La această metodă axul nu se taie deloc, ci este mai orizontală. crescută prin arcuire, așa cum este prezentată în Vază Fig. nr. 20: Această formă de coroană este recomandată mai ales la speciile care necesită multă lumină (caisul, piersicul, nucul, migdalul), dar se poate utiliza în cazul oricărui pom fructifer cu tulpină. Pentru obţinerea acestei forme de coroană să plantăm puiet sau altoi care corespunde formei de coroană. La formarea coroanei de vază se comite deseori greșeala ca axul pomului să se taie devreme. Consecina ei: ramurile de structură se închid în mijloc, şi pomul nu va corespunzător deschis formei. Tăierea axului formei de coroană în vază se poate efectua doar atunci, când ramurile de structură îşi menţin întărite unghiul de formare; Fig. nr. 20. este posibil ca să treacă 4-5 ani de la plantare până Procesul de creștere al axului zvelt ce aceasta se petrece! Se poate efectua şi o asemeprin îndoire nea tăiere, prin care axul central se taie la o ramură (Sursa: Sipos, 2009) inferioară bine poziţionată, și aceasta va cea de-a Primăvara, când s-a început circulaţia uide- patra ramură de structură. Tăierea din primul an începe primăvara cu tăielor, și nuielele se pot bine îndoi, axul se leagă într-o poziţie aproape orizontală, e de celălalt pom, e rile efectuate în coroană. Puietul se taie deasupra de instalaia de susinere. Axul este lăsat în aceas- trunchiului la 6-8 muguri. Selecţiile de vară ale tă poziţie până la formarea mugurilor de vârf (în lăstarilor trebuie executate de parcă am plantat general mijlocul lui iunie). După aceasta operaţiu- altoi cu coroană. nea este repetată, dar în direcie opusă. Scopul În cazul altoiurilor cu coroană să alegem 3 este crearea de pări roditoare în partea inferioară. nuiele și axe deasupra trunchiului, cu o poziţie Axul este lăsat în această poziţie până la începu- proporională în spaiu, de preferinţă răsărite din tul lui august, când se xează în poziţie verticală. muguri mai îndepărtaţi unul de celălalt. Celelalte Procesele acestea de îndoire se repetă până când să e îndepărtate. Nuiaua de ax nu taie! Nuielele pomul atinge înălţimea nală. (lăstarii) alese pentru a deveni ramuri de strucÎn cazul creşterii coroanei de fus zvelt la măr – tură se xează într-un unghi de 60-70o. În scopul indiferent de metoda de creștere a axului - lăstarii creșterii unei forme de coroană frumoase merită lungi crescuţi abrupt în sus trebuie legaţi în orice să batem un ăruș de susinere lângă pom, cu lunsituaie într-o poziţie cât mai orizontală! gimea de 2-2,5 m. Trunchiul şi axul central vor Tăierile de formare din al treilea an sunt mai legate de el. În primăvara celui de-al doilea an nuielele de mult sau mai puin identice cu cele efectuate în anul precedent. ramură, în funcţie de mărimea lor, vor tăiate Nuielele laterale şi principale – dacă sunt prea prin tăierea mugurilor superiori. Dacă este nelungi – ale ramurilor de structură se taie ușor, și cesar axul central poate scurtat cu cel puin axul central se formează prin metoda de creștere 20-30 cm deasupra planului nuielelor de structură aleasă. Să nu neglijăm tăierile în verde, deoarece principale! La creşterea axului să respectăm reguacestea sunt aproape indispensabile la formarea la celor 2/3! La selectarea lăstarilor să păstrăm ca coroanei de tip fus zvelt. principali întotdeauna acei lăstarii, care in cel În cazul cel mai bun formarea de coroană se mai bine unghiul de înclinare. Lăstarii care se termină aici şi pomul poate ajunge la înălimea direcionează spre interiorul coroanei nu trebuie de 2-2,5 m. În acest caz nuiaua de ax ori se leagă, tăiate, mai bine să e ciupite la formă de cunună ori se taie la o ramicaie crescută orizontal, ori se de frunziş. În anii următori scopul este creşterea și ramicrește mai în sus. În anii următori tăierile coroanei de tip fus carea ramurilor de structură. Aceasta se referă la zvelt sunt relativ simple și schematice. De pe axul creşterea ramurilor de guler respectiv la o singu-
ră ramicaţie a ramurilor de structură. Primele ramuri de guler se cresc pe ramurile de structură la înălimea de 150-160 cm, iar ramicaţia ramurilor de structură trebuie executată la o înălime de circa 2 m. Axul central trebuie îndepărtat deasupra ramurilor de structură în al 4-5-lea an! În legătură cu formarea coroanei de tip vază (pâlnie) atragem atenia asupra unor reguli importante de ştiut: Nu este permisă ramicarea crengilor (ramurilor) de structură din puncte apropiate, deoarece mai târziu copacul poate să se rupă sub greutatea fructelor. În cazul pomilor intrai în rod ruperea poate prevenită prin legarea împreună a ramurilor de structură cu ajutorul unor materiale de legat rezistente (bandă din plastic, cablu mai gros, frânghie). În cazul soiurilor predispuse la rupere, nuielele de ramură de structură ale acestora trebuie formate cu o tăiere mai accentuată, reducând astfel pericolul de rupere. În cazul pomilor cu o creștere puternică nuielele principale se pot tăiate doar foarte puin sau deloc deoarece coroana se poate îndesi repede (ex. vânătul românesc) (Fig. nr. 21). •
•
•
de formare a acestora precum şi urmările tăierii, nu vom putea comite greşeli de tăiere fundamentale. Dintre acestea atragem atenţia asupra celor de mai jos:
Nu este permisă tăierea prea accentuată a nuielelor. Una dintre greşelile cele mai dese este aplicarea aceleiași tăieri, care nu ţine cont de specia pomului fructifer, de exemplu măr, piersic şi viţă de vie! Greșeala provine probabil din faptul că în trecut, în zonele de deal, piersicul şi viţa de via erau tăiate prin aceleaşi metode precum tăierea la o singură nuia. Acest lucru nu ar reprezenta nici o problemă. Problemele încep să apară atunci, când şi celelalte specii sunt tăiate prin această metodă. În cazul pomaceelor această metodă de tăiere poate cauza o puternică de creştere de lăstari, concomitent cu reducerea cantităţii de roade, nemaivorbind de deprecierea calităii. Pe nuielele lungi ale acestor pomi există puţini muguri de rod (vezi părţile de rod ale pomaceelor), aceştia se vor forma pe pările scurte de rod crescute din mugurii laterali, în cazul în care nuielele nu au fost tăiate puternic (vezi efectul tăierii).
Fig. nr. 21 Primii trei ani ai formării coroanei tip vază (Sursa: Sipos, 2009)
REGULILE PRINCIPALE ALE TĂIERI ÎN STADIUL DE RODIRE, GREȘELILE CELE MAI DESE În cazul pomilor roditori faă de tăierea de formare a coroanei nu prea se pot da indicaii scrise, deoarece în această perioadă scopul este deja menţinerea cât mai lungă a perioadei de rodire, și nu formarea structurii de coroană. Dacă cunoaştem părţile roditoare ale soiurilor, caracteristicile
Înălţimea pomilor nu trebuie limitată în anii de formare Înălţimea şi fora de creştere a pomilor este determinată înainte de toate de portaltoi. Dacă planta noastră se dezvoltă prea puternic, atunci ea să e tăiată doar cât este neapărat necesar, pe cât posibil la sfârșitul verii. Înălţimea pomului ajunge să o stabilim peste 8-10 ani, prin tăierea axului sau al crengilor mai groase.
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
17
Putem păstra şi nuiaua verticală Sunt muli care taie aproape automat nuielele verticale din coroană. La întrebarea „de ce?” vor răspunde că au citit undeva că nu este permisă păstrarea lor. Acest răspuns este foarte des. Iar această greşeală este comisă de obicei de cei care nu cunosc părţile de rod. În cazul sâmburoaselor, nuielele verticale se pot păstra fără nici o problemă, deoarece acestea sunt totodată nuiele de rod. Rodul va trage în jos nuiaua și ea se va îndoi din coroană. Dacă chiar nu avem nevoie de ele, le putem îndepărta în anul următor, ca crengi ieșite din rod (Fig. nr. 22). Şi în cazul pomaceelor se pot păstra aceste nuiele, dacă pe vârful lor sunt muguri micşti, ele sunt nuiele de rod! În general din coroană se taie doar lăstarii lacomi care cresc abrupt în sus, în cazul în care chiar este indicat! Cei mai slabi pot păstrai încă un an, doi, după care şi ei, la rândul lor, vor îndepărtaţi.
s-au dezvoltat treptat, de la simplul cuţit la automobile de tăiat și mașini de conturare. Aceste ustensile se pot împări în: ustensile manuale, mașini acionate manual, mașini acionate mecanic.
Ustensilele manuale: Foarfece de grădină pentru o singură mână Este ustensila manuală folosită cel mai des, este deci de foarte multe tipuri. Părţile componente ale foarfecii de grădină sunt prezentate în Fig. nr. 23. Ce caracteristici are o foarfecă de grădină bună? este relativ uşoară, mânerele se adaptează formei mâinii (de dreapta, de stânga), lama își menine ascuimea, i se pot schimba piesele (lama de tăiere, lama de susţinere, mânerele), se deschide și închide în sigurană și ușor, cu o singură mână, învelișul mânerelor este din plastic care se uzează greu și nu alunecă. taie fără efort crengi cu o diametrul de până la 1,5-2 cm. •
•
•
•
•
•
•
Fig. nr. 22 Nu este permisă tăierea nuielelor crescute vertical (Sursa: Sipos, 2009)
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
18
Nu se permite tăierea de chelire a ramurilor de structură Recolta cea mai bogată se obine de pe pomul, la care ramurile de structură sunt pline cu pări de rod, de la trunchi și până la vârf. Aceasta se poate obţine dacă tăierile se încep nu de la vârful ramurii de structură, ci de la baza ei, avansând de la creangă la creangă. Trebuie avută grijă să lăsăm crengi din 30-40 de cm, și pe ele nuiele de rod, tot din 30-40 de cm. Este foarte tristă priveliştea acelui pom care seamănă mai degrabă cu o mătură înptă-n pământ. Partea inferioară este complet goală, şi doar pe partea superioară sunt câteva crengi şi nuiele de rod.
USTENSILE TĂIERII Zicala care spune că pentru munca bună este ne voie de unealtă bună este foarte adevărată în cazul tăierii pomilor, deoarece cu ele provocăm răni plantelor. De-a lungul timpului aceste ustensile
Fig. nr. 23 Pările foarfecii de grădină (Sursa: Sipos, 2009)
Este o chestiune de obişnuinţă dacă mânerul exterior se poate roti sau nu. Unii preferă mânerele care se rotesc, alţii pe cele xe. Cu cele rotative se taie mai ușor, cu cele xe se pot tăia pările mai groase. O parte indispensabilă a procesului de tăiere modern este dezinfectarea periodică a ustensilelor de tăiat, deoarece o mare parte din agenii patogeni se pot răspândi foarte bine cu prilejul tăierii. Din acest punct de vedere poate cea mai periculoasă este arsura bacteriană ( Erwina amylovora), care infectează pomaceele. Dezinfectarea se poate face cu substanţe cu conţinut de clor, cu benzină, dar şi cu focul (în timpul tăierii cu ajutorul brichetei). Lamele inoxidabile sunt mai rezistente la substanţele chimice şi pot curăţate mai uşor, însă rezistă mai puţin timp. Iar cele cu suprafaţa inoxidabilă mai ieine (ex. teon) nu rezistă cum trebuie uzurii. Pe baza principiului de funcionare foarfecele sunt de mai multe tipuri, la noi cea mai răspândi-
tă este foarfeca la care lamele se închid una lângă cealaltă. O întrebare des întâlnită este mărimea foarfecii de grădină. Cele mai des folosite foarfeci sunt între 18-22 de cm, bineîneles sunt unele mai mici sau mai mari. Mărimea foarfecii potrivite pentru persoană se poate deni relativ ușor. Foarfeca complet deschisă se așează în palmă în așa fel, încât mânerul interior să depășească cu cel mult 1-2 cm palma noastră. Dacă cu partea de vârf a degetului arătător putem cuprinde mânerul exterior, atunci dimensiunea este potrivită (Fig. nr. 24).
să e cât mai uşoară posibil, cu o foarfecă mai lungă este mai uşoară tăierea părilor mai groase, distanţa dintre lame să e mare și în cazul unei deschiderii mici a mânerelor, ambele lame să e schimbabile. Este foarte incomod și dureros dacă în timpul tăierii mâinile se apropie așa de mult, încât pumnii se lovesc, motiv pentru care la cumpărare este indicată încercarea exibilităţii, rezistenei mânerelor. Foarfeca trebuie strânsă cu toată forţa, şi în cazul în care mâinile se ating între ele, mai bine cumpărăm o foarfecă mai scumpă (există unele foarfeci de aluminiu de 1kg care nu pot strânse nici de bărbaţii foarte puternici). •
•
•
•
Fierăstraie Articolele de specialitate mai vechi au descris mai multe tipuri de erăstraie – după forma lamei, mâner şi dinţi. Până azi s-au format erăstraie cele mai potrivite lucrărilor de tăiere, însă se pot găsi multe care sunt bune doar pentru tăiat lemne însă nu şi pentru tăierea din pomicultură. Dezvoltarea se manifestă cel mai bine în calitatea lamelor, a dinţii şi ascuirii acestora. Criterii de selectare a erăstrăului fără ramă, numită şi lamă de sabie, să aibă o lamă de calitate potrivită pentru tăiere prin tragere, lama să nu e mai lungă de 25-30 cm Fig. nr. 24 mânerul să e adaptat formei mâinii, şi să Mărimea foarfecii de grădină, nu alunece. aleasă să e potrivită mâinii Fierăstraiele care se pot închide sau au un toc sunt foarte practice. Acestea nu trebuie puse pe jos, Foarfeca de grădină cu două mâini deoarece cele cu toc pot purtate la brâu, iar cele (de tăiat crengi) care se închid pot puse în buzunar, sau în toc Este ustensila potrivită pentru tăierea crengilor (Fig. nr. 26). mai groase cu un diametru de 2-4 cm (Fig. nr. 25). Pentru uşurarea tăierii se folosesc diferite rezol vări tehnice. Lamele funcţionează prin închidere una peste cealaltă sau una lângă cealaltă. Lungimea mânerelor variază între 60-100 cm, dar există şi mânere telescopice. •
•
•
•
Fig. nr. 26 Ferăstrău cu toc xabil pe curea
Cea mai importantă parte a erăstrăului este lama. La lamele erăstraielor de calitate direcţia de tăiere este indicată printr-o săgeată. Acest fapt este important, deoarece lamele bidirecţionale sunt mai Fig. nr. 25 groase şi mai rigide decât cele care taie într-o singuFoarfecă pentru tăierea crengilor ră direcţie (tragere). Dinţii sunt formai în așa fel, Foarfecele pentru tăierea crengilor sunt supuse încât rumeguşul să se îndepărteze ușor dintre ei, de unor sarcini mari, de aceea nu este totuna durata obicei ascuirea lor nală este făcută prin raze laser. lor de utilizare. Unele se uzează destul de repede, Înainte de cumpărare trebuie testată exibilitatea altele pot să ţină chiar aproape o viaţă, desigur lamei. Este recomandată cumpărarea erăstrăului acest aspect se oglindește şi prin preţul lor. a cărui lamă îşi reia imediat forma iniţială după Câteva proprietăi, care ajută la achiziionarea îndoire. Lama care rămâne îndoită este de proastă foarfecii potrivite: calitate şi nu merită cumpărată.
i r e f i t c u r f r o l i m o p a e r e i ă T
19
