Din cuget ă ă rile rile lui Petre Ţ utea utea
1.
Se spun spune e că intelectul e dat omului ca s ă cunoască adev ărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca s ă cunoască adevărul, ci să primească adevărul.
2.
Am avut avut reve revela laţia că în afară de Dumnezeu nu exist ă adev ăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adev ăr. Iar dacă adev ărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în ştiin ţă, nici în filozofie, nici în artă.
Şi când un filozof, un om de ştiinţă
sau un artist sunt religio şi, atunci ei nu se mai disting de o bab ă murdară pe picioare care se roag ă Maicii Domnului. 3. 4.
Acum, Acum, mai mai la bătrâneţe, pot să spun că fără Dumnezeu şi f ără nemurire nu există adevăr. O babă murdară pe picioare, care st ă în faţa icoanei Maicii Domnului în biseric ă, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu,
5.
ăsta moare aşa, dihor.
Eu când discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu u şa. Î ntre ntre un credincios şi un necredincios, nu exist ă nici o leg ătură. Ăla e mort, sufleteşte mort. Iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu exist ă nici o leg ătură. Credinciosul cre ştin e viu.
6.
Ateii şi materiali ştii ne deosebesc de animale prin faptul c ă nu avem coadă.
7.
Atei Ateiii s-au s-au născut, dar s-au născut degeaba.
8.
Eu nu dete detest st burg burghez hezia. ia. Eu m-am m-am lămurit că un om care vrea s ă fie bogat nu este un p ăcătos. Spunea odat ă un preot bătrân: Circula o zical ă că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scar ă dubl ă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantit ăţi, şi te mişti în sus binefăcător pe scar ă, nu mai e ochiul dracului. Iar dac ă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin l ăcomie şi prin toate imperfec ţiile legate de orgoliu şi de pofta de st ăpân.
9.
Nu pot evita evita neplac neplaceri erile le b ătrâneţii şi nu mă pot supăra pe Dumnezeu c ă m-a ţinut până aproape la nouăzeci de ani. Î ns nsă bătrânii au o supap ă foarte inţeleaptă: au dreptul la neru şinare. O neruşinare nelimitat ă. Când mă gândesc la suferin ţele bătrâneţii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul mor ţii. Faptul c ă murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
10.
Eu sunt iudeocentri iudeocentric c în cultura Europei, c ăci dacă scoţi Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glume ţ tragic. Fără Biblie, europenii, chiar
şi laureaţii premiului Nobel, dormeau în crăci. Ştiinţa şi filozofia greac ă sunt foarte folositoare, dar nu
sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare şi consolatoare pe continent – suveran ă – e Biblia. 11.
Exis Existtă o carte a unui savant american care încearcă să motiveze ştiinţific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiint ă cum am eu nevoie de Securitate.
12. 12.
13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21.
Luther Luther,, cât e el de eretic şi de zevzec, a spus dou ă lucruri extraordinare: c ă creaţia autonomă e o cocotă şi c ă nu există adevăr
în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o via ţă întreagă ca să aflu asta. El nu era a şă bătrân când a dib ăcit chestia asta, că era călugăr augustin ... Mie mi-a trebuit o via ţă ca s ă mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adev ăr. Shakespea Shakespeare, re, pe lângă Biblie, – eu demonstrez asta şi la Sorbona – e scriitor din G ăeşti. Î n afara slujbelor bisericii, nu exist ă scară către cer. Templul este spa ţiul sacru, în aşa fel încât şi vecinătăţile devin sacre în prezenţa lui. Ştii unde po ţi căpăta definiţia omului? – te întreb. Î n templu. Î n biserică. Acolo e şti comparat cu Dumnezeu, fiindc ă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dac ă Biserica ar disp ărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disp ărea şi omul. Î n biserică afli că exişti. Ce puştiu ar fi spaţiul dac ă n-ar fi punctat de biserici! Î n afară de cărţi nu traiesc dec ât dobitoacele şi sfinţii: unele pentru c ă n-au raţiune, ceilal ţi pentru că o au într-o prea mare măsură ca s ă mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de con ştiintă. Platon are un demiurg care care nu e creator, ci doar un meseriaş de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de crea ţie reală, au adus-o în istorie creştinii. De creat doar zeul crează, iar omul imit ă. Eu când citesc cuv ântul creaţie – literar ă, muzicală, filozofică – leşin de ris. Omul nu face altceva decât s ă reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcenden ţă. Cum Cum să fie creatura creator? "Hai tată, să-ţi ar ăt moşia pe care ţi-am făcut-o când nu eram în viaţă ..." Păi cum să fie creatura creator?
22.
Omul e un animal animal care care se roagă la ceva. Caut ă un model ideal, şi uneori nimere şte, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal şi succesiunea fenomenului din el sunt cre ştinii. Creştinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Cre ştinismul este pur şi simplu. Despre cre ştinism, Bergson spune c ă noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seam ănă cu aerul. Noi suntem cre ştini f ără să vrem. Şi c ând suntem atei suntem cre ştini: că respirăm creştinismul cum respirăm aerul.
23. 23.
Creştinismul nu e ideologie, c ă atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister tr ăit, or ideologia e ceva construit.
24. 24.
A fi cre creştin înseamnă a cobor î î Absolutul la nivel cotidian. Numai sfin ţii sunt creştini absolu ţi. Altminteri, creştinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru c ă e absolut.
25.
Suver Suveran an faţă de natură, supus Divinit ăţii, nemuritor şi liber prin dep ăşirea extramundană a condiţiei sale – acesta este omul creştin.
26.
27. 27. 28. 28.
29.
30.
31. 31. 32.
33. 34. 34. 35. 36.
37. 37.
38. 39.
40.
Nimic Nimic nu poate poate înlocui creştinismul; nici toat ă cultura antică precreştină. Eu sunt de p ărere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, c ând Dumnezeu umbla din cas ă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în funcţie de geniul religios al epocii, nu în funcţie de ispr ăvi politice. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria. Dacă nu cunoşti revelat – prin gra ţie divin ă – sau inspirat, nu cuno şti nimic. De pild ă, povestea cu m ărul lui Newton, care a căzut. Nu ştiu unde am citit eu stupiditatea asta: "Il tomba dans une m ĂŠditation profonde qui l`a conduit jusqu`a la loi de la gravitation universelle". şi eu spun: dacă Newton gândea până la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Când a fost întrebat cum a descoperit gravita ţia, a zis: Am fost inspirat. P ăi scrie pe m ăr, sau scrie undeva în natură "legea gravitaţiei"? Fenomenele lumii interioare şi ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom şi orgolios crede c ă explorează lumea interioar ă şi exterioară cu jocul lui de ipoteze şi că descoperă ceea ce vrea el. El caut ă; dar eu spun c ă el caută, nu că află. Sau dac ă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat. Bergson Bergson e mai mai cuviinci cuviincios os ca Aristo Aristotel tel şi zice c ă democraţia e singurul sistem compatibil cu libertatea şi demnitatea uman ă, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selec ţiune a valorilor. Deci democra ţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea ... Triumful cantit ăţii împotriva calităţii. Bergson a fost acuzat în micul dic ţionar filozofic al lui Stalin că e fascist. Fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot s ă rămân indiferent la incapacitatea democra ţiei de a asigura selec ţiunea naturală a valorilor. Democra ţii gândesc corpul social aritmetizat: num ăra capetele toate şi unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e p ărerea mea despre democra ţie. Eu cred cred că omul e făcut de Dumnezeu şi cred c ă Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el. Nu pot să spun că Dumnezeu a facut un om purtător de drac. Dacă omul e făptura lui Dumnezeu, dracul intr ă ocolit acolo, nu intr ă cu voia Lui. Un filoz filozof of care care se zbate zbate fie să găsească argumente pentru existenţa lui Dumnezeu, fie s ă combată argumentele despre inexistenţa lui Dumnezeu reprezint ă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. C ând îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? – Dumnezeu îi spune: Eu sunt cel ce sunt. Î n fa ţa lui Dumnezeu, geniul e v ăr primar cu idiotul. Bine Binele le şi r ăul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fa ţă de oameni. Cărui bărbat nu-i plac femeile? Î n primul rând le iube şti pentru farmecul lor, şi în al doilea r ând le iube şti pentru că fac oameni. Eu încerc o experien ţă: încerc să mă deparazitez de filosofie, de p ăducherniţa metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deşi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folose şti sculele ei. Da, dar dac ă mă urc în tren, nu înseamnă că zeul meu e calea ferat ă. Î n Evul Mediu s-a formulat de c ătre filozofii şireţi teoria adevărului dublu: secundum fidem – adev ărul după credinţă şi secundum raţionem – adevărul după raţiune, ca să aibă cale liber ă pentru filozofie. Adic ă să rătăcească până îi ia dracul ... C ă poţi, în filozofie, s ă rătăceşti p ână devii n ăuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adev ăr. Babele evlavioase merg la absolut rug ându-se, iar filozoful tr ăncănind silogisme. Francmaso Francmasoneria neria doreşte puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religio şi, au o singur ă religie: propria lor doctrin ă. Pe duşmani îi anulează social. Au o structur ă supranaţională, deci sunt antinaturali. To ţi cei care aspir ă la unitatea speciei om anuleaz ă principiul competi ţiei între popoare; anulează însuşi principiul civiliza ţiei moderne, n ăscută prin lupta. Geniul Geniul e relie relief, f, noutate, noutate, inven inven ţie, creare de epoc ă şi stil. Nu e neap ărat un inţelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în măsura în care originalitatea e posibil ă. Î n fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fa ţă de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sunt în masura în care e apropiat sfintul.
41. 41. 42.
43. 43.
44.
45. 46. 47.
Î n fa ţa lui Dumnezeu nu exist ă genii, Dumezeu lucr ând nu cu genii, ci cu oameni. Dumnez Dum nezeu eu a facut facut lume lumea a şi pe om; şi cu om a încoronat creaţia sa. Şi l-a însărcinat să cunoască lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. – Originea primordial ă a capacit ăţii de a determina numele lucrurilor, care este o opera ţie logic ă; originea mistic ă a g ândirii logice. Apar Apariiţia unui mare g ânditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murd ărit şi se spal ă. Gândirea este o "spălare" a creierului. Asta m ă face câteodată să cred că gândirea nu e din creier şi ca acest creier e numai un sediu ... De ce gândirea nu e produs ă de creier, care e numai un sediu? Fiindc ă n-o produc toate creierele. Dac ă inteligenţa ar fi produsul creierului, atunci între Goethe şi nea Ghiţă n-ar mai fi nici o diferen ţă. Am auzit auzit odat odată un profesor de la Politehnic ă; am avut impresia că asist la un balet de ur şi. Dacă într-un salon, într-un colţ, unul fumează şi tace, ăla e inginer ... Inginerul e practic, savantul nu e practic. C ând i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, că s-a mai g ăsit o aplicatie, el a spus: care e, m ă? Uite care ... – Ca s ă vezi, nici nu m-am g ândit! Intel Intelige igen nţa, oricât de mare nu e suficient ă pentru a te curăţa de prejudec ăţi. Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecat ă e mai voinic ă, pentru că ai apărat s-o justifici. ntrebat fiind cum înţelege gândirea, în forma pură sau în exemple, Nae Ionescu a r ăspuns: exemplele au fost l ăsate de Î ntrebat Dumnezeu pe pământ pentru ca ideile s ă fie sesizate senzorial şi de proşti. Nu ştiu de ce gluma asta de-a face istorie se practic ă atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apari ţiei şi dispariţiei; e consolator acest joc? Istorismul, adic ă perspectiva istoric ă asupra vieţii şi lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru c ă istoria nu te învaţă numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poţi, la infinit, s ă lucrezi la facerea ta, ci dispari şi apare altcineva care, chiar dac ă nu te înlocuieşte, te prelucrează. şi dacă nu poţi iesi din devenire, nu po ţi scăpa de tristete; tristeţea metafizică e fructul devenirii. Sunt pro şti istoricizan ţi care se
consolează prin devenire. Devenim mai civiliza ţi, nu? Sau mai cul ţi ... Adică murim ca şi caprele, numai c ă e mare lucru c ă există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atâţia mari creatori de cultur ă, şi există şi f ăuritorul de religie, Hristos – dar nu ne interesează! 48. 48.
Isto Istori ria a e întemeiată pe istoria dintre Eva şi dracul. Aşa începe istoria, aceast ă rătacire a omului, ca o damnaţie. Iar la apari ţia lui divinitatea a om şi istori istoria a a fost fost anulat anulată.Ciora .Cioran n are o afirma afirmaţie şi divinitate extraordinară: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Creştinismul a punctat supraistoric, de şi a apărut în istorie. Sint doua mari mari discipline discipline guvernate de principiul principiul ireversibilitatii: ireversibilitatii: termodinamica termodinamica şi istoria. Nu e om, om, Kant. Kant. N-a N-a reusit reusit să fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la Hristos, Hristos, atunci atunci s-au suprapus suprapus teandric teandric omul divinizat divinizat
49. 50.
biserica, e laureat al premiului Nobel pe linga Kant. 51. 51.
Legionari Legionarismul smul era în inseşi ideile epocii, dar leginarismul nu putea s ă iasă câştigător deoarece avea la baza o eroare – naţionalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de na ţionalism li s-a tras sf ârşitul legionarilor. legionarilor.
52.
La comuni comunişti, dacă nu e şti cu ei – sau nu mai e şti cu ei – î înseamna că eşti legionar. De ce acest "sindrom legionar" la bol şevici mă întrebaţi? Fiindc ă legionarii sunt singurii rom âni care n-au avut în dicţionar la litera G cuv ântul glumă şi când îi prindeau pe comunişti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comuni ştii nu ştiu de glum ă; asta-i punctul lor comun cu legionarii.
53. 53.
Nu se se poat poate e spun spune e c ă mişcarea legionar ă n-a fost puternică! N-a avut rezultate rezultate pozitive fiindc fiindc ă extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici na ţional-socialismul german n-a durat
54. 55.
şi erau similare cu mi şcarea legionar ă. Deosebirea dintre ele şi miscare este aspectul religios al mi şcării legionare. Nici fascismul şi nici na ţional-socialismul ional-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Î ntr-o ntr-o întrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas şi a zis: Î i dau ultimatum lui Dumnezeu ca în c âteva minute să mă trăsnească dacă exist ă! şi apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele şi a demonstrat că Dumnezeu nu exist ă. Unde Unde e omul, omul, în imanenţă, absolut liber? Î ntr-o ntr-o bisericuţă din lemn din Maramureş, unde sacerdotul cre ştin vorbeşte de mistere, de taine, şi se las ă învăluit de ele ca şi credincio şii. Omul Omul e liber liber şi eliberat numai în templul creştin, acolo, în ritual, când se comunic ă tainele care îi învăluiesc deopotriv ă şi pe sacerdot, şi pe credincio şi. Ca să fii cu adev ărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia g ândirii cu credin ţa în Dumnezeul creştin: "Robeşte-mă Doamne, ca să fiu liber!" (Imitatio Christi)
56. Libertatea eu o asem ăn cu o fr ânghie agăţată de undeva, de sus. Te po ţi urca pe ea la cer, particip ând la actul m ântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric. Bipolaritatea libert ăţii. După creştini, libertatea este vehicolul cu care po ţi să cobori în întuneric, dacă eşti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru c ă ei nu sunt adaptabili la morala zilnic ă şi o calcă fiind liberi. Am învăţat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confisc ă libertatea semenilor s ăi. Tiranul e un om absurd şi lipsit de ruşine. Nu îi e ru şine să îşi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge aceast ă grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul pu şcăriei – numai omul e capabil de asemenea nebunie. 57. 57. Liberatea omului e partea divină din el. 58. 58. Limb Limba a rom română are virtuţi complete, adic ă poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. E foarte greu de m ânuit. Prin ea poţi deveni vultur sau c ântăreţ de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limb ă universală, dar nu ştiu dacă e posibil acest mar ş istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor ... Noi, românii, nu punctăm universalitatea nic ăieri. Şi asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipse şte este îndrăzneala. 59. Luciditat Luciditatea ea este o limpezire limpezire a spiritului spiritului nimicito nimicitoare. are. C ând eşti lucid e şti în faţa cimitirului. A fi lucid înseamnă a-ţi da seama perfect de limitele şi neputinţele tale. Luciditatea este o categorie dizolvant ă. Î n măsura în care Dumnezeu trebuie primit, şi nu înţeles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate. 60. Mă întreba Marin Preda cum era cu macedorom ânii şi i-am zis: domnule Preda, macedorom ânii nu sunt rom âni, sunt superromâni, români absolu ţi. Atât de năpăstuţi şi goniţi, au instinct na ţional de fiar ă bătută. Iar eu şi dumneata pe l ângă ei, avem forţa domestică de raţe. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temniţă. Î i băteau pâna îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbăţie perfectă. 61. A şti la scară umană, poate fi folositor – dar în nici un caz m ântuitor. 62. 62. E mai mai mântuitoare o rugăciune într-o biserică din Găieşti decât Platon. 63. Ideea Ideea morţii absolute st ă la baza smintelii moderne. 64. Heide Heidegge ggerr spune spune aşa: ca să ieşi din anonimat, trebuie s ă trăieşti neliniştea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamnă, Heidegger, s ă traieşti murind absolut în fiecare zi! 65. 65. Moart Moartea ea mă determină să fiu esenţial. M-a impresionat foarte mult sunetul p ământului căzând pe cosciugul lui Nae Ionescu. 66. 66. Mor Morţii antici nu sunt deloc frumo şi. Numai morţii creştini sunt. Am g ăsit totuşi la Homer un mort de toată frumuseţea: Pentensileea, regina amazoanelor, omor âta de Ahile. Şi plânge Ahile c ă a omorât frumuseţea asta de femeie ... Şi-atunci Tersit – vocea poporului muncitor – se apuc ă să insulte cadavrul Pentensileei. Pentensileei. Ahile îi d ă un pumn şi-l omoară – pe poporul muncitor – că-i obraznic şi că insultă cadavrul ăleia. Aici am v ăzut aşadar o frumuseţe, deşi în principiu, mor ţii antici nu sunt frumosi. Creştinii sunt cei care au introdus masca frumoas ă a mortului. Cine 67. Cine
sluj sluje e şte
lui
Cronos
este
obsedat
de
imaginea
cimitirului.
Omul e guvernat pe pământ de două morale: de morala dogmelor, care e cre ştină şi eternă, adică absolută, şi de morala normelor, care, ca morală laic ă, e construită pe puţinătatea şi imperfecţiunea omului. Morala laic ă nu poate fi desprins ă de morala absolut ă
şi
ea arată că omul se mişcă asimptotic la perfecţiune, pe care n-o poate atinge niciodat ă.
Morala în sine, autonom ă, e mai primejdioas ă pentru religie dec ât ateismul.
Ştiinţa moravurilor, ca teoretizare a moralei laice,
este din punctul de vedere al Absolutului religios egal ă cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, dup ă părerea mea. Poţi s-o schimbi, ca pe tren, la care sta ţie vrei. Omul autonom nu e capabil s ă creeze o ordine moral ă. O primeşte de sus, sau nu o
primeşte deloc. Cum e posibil ă morala public ă? Prin înstăpânirea absolut ă a moralei religioase cre ştine. Dogmele cre ştine trebuie să poruncească normele morale, care, f ără ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor dec ât prin obiect. Morala public ă
68. 69.
într-un stat creştin trebuie să stea sub imperiul certitudinii dogmelor cre ştine reflectate imperfect de omul m ărginit. Dacă nu situăm Biserica deasupra statului, ne afl ăm în trebă şi face fiecare ce vrea. Elitele morale sunt mai presus dec ât cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac judec ăţi. Cei care fac silogisme sunt fa ţă de adev ăr, cum sunt curcile alea care se încurcă printre popice. Napoleon Napo leon face adevărata istorie a Revolu ţiei franceze. Un om care a ref ăcut ordinea natural ă, punând parul pe haimanalele de pe uliţă. Când a fost întrebat cum işi explic ă intrarea armatelor sale în Ţările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Fran ţei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: N-au intrat armatele Fran ţei, ci ideile revolu ţionare de pe drapel! Î ncepuse ncepuse o nou ă filozofie a istoriei, cu Napoleon.
70.
Fără nemurire şi m ântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dac ă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi m ântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia ...
71. 71.
Omul Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci c ând în el a ap ărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundat ă nici cu pemanen ţa speciei, nici cu concep ţia estetică a gloriei.
72.
Fără Dumnezeu omul ram âne un biet animal ra ţional şi vorbitor, care vine de nic ăieri şi merge spre nic ăieri.
Şi el ramâne aşa
chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau m ăturător. Când, unde şi în ce scop a ap ărut el în calitatea asta de om? Dac ă se
73. 73.
întreabă singur şi nu e un zeu în dreptul casei care s ă-i reveleze data începutului, înseamnă că omul ramâne un biet animal raţional care vine de nic ăieri şi merge spre nic ăieri. Rena Renaşterea italiană, unde omul este situat în centrul universului, este eretic ă din punct de vedere cre ştin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonic ă. Părerea mea este c ă omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.
74.
Aotonomia Aotonomia spiritual spirituală a omului este iluzorie şi ea se mi şcă perpetuu între Dumnezeu şi dracul. Fără credinţă şi Biserică, omul rămâne un simplu animal ra ţional şi muritor, raţionalitatea av ând doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condi ţiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici c ă omul e un animal ra ţional, atributul ra ţionalităţilor îl distinge de restul viet ăţilor, nescoţându-l din perspectiva mor ţii absolute.Moartea devine relativ ă, ca o trecere numai prin religie – ştiinţa, oricât de savantă, nescoţând omul dec ât aparent din regnul animal. Nici o consolare c ă eu mă deosebesc de elefant sau de capr ă pentru că fac silogisme, dac ă apar şi dispar în mod absurd din natur ă.
75.
Scara valorilo valorilorr umane umane conţine: sfântul, eroul, geniul şi omul obi şnuit – dincolo de ace ştia situându-se infractorul. Sf ântul, eroul şi geniul sunt f ără voia societ ăţii, care e obligat ă să-i recunoască. Nimeni nu- ţi contestă dreptul la existen ţă dacă eşti om obişnuit, dar nimeni nu trebuie să facă confuzie între tine, sfânt, erou şi geniu. Oamenii sunt egali în fa ţa legii, adic ă trebuie respectaţi ca atare, dar nu confunda ţi, nu făcuţi identici, c ă e o gogoa şă ... Nimeni nu- ţi contestă dreptul la o via ţă normală dacă porţi masca de om. Numai că dacă eşti mediocru, nu trebuie să te instalezi în v ârf, pentru că nu e nici în interesul t ău. Acolo trebuie s ă stea cei dotaţi. Sfântul stă în fruntea tablei valorilor pentru c ă el face posibil ă trăirea absolutului la scar ă umană. Eroul se consumă facând istorie şi nedepăşind sfera laicului. Eroul este admirat – a şa cum este şi geniul – dar nimeni nu i se închină, chiar dacă fapta lui aduce foloase reale omului. Î n vreme ce sf ântul se situeaz ă dintru început în eternitate, eroul moare în istorie, pentru c ă urma pe care o las ă el, ca om împlinit, este fixat ă doar în timp şi în spaţiu.
76. 76.
Omul Omul nu e o sum sumă de miliarde de celule sau de organe. C ă nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi g ândit decât biblic; ştiinţific, nu. Moise e mai valabil dec ât ultima noutate evolu ţionistă a ştiinţei.
77. 77.
Umanitate Umanitatea a o iubeşti lesne. Pe om mai greu.
78.
Personal Personalitate itatea a e acel individ individ înzestrat cu capacitatea de a se d ărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu- şi mai aparţine.
79.
Eu am afirmat afirmat odată într-un salon, că Platon este mişcarea spiritului înlăuntru eternităţii. Când g ândim, toţi suntem platonicieni. Dacă eu încerc să gândesc universul, trebuie s ă mut Biblia în universul îngheţat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditaţia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fa ţa esenţelor.
80.
Faţă de măreţia lui Hristos, Platon e un personaj m ărunţel şi cuviincios. Pe Platon po ţi să-l scuturi şi constaţi că arhetipurile lui sunt filozofice, dar dacă muţi arhetipurile acestea în religia lui Hristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu "demiurg", ceea ce în greceşte înseamnă "meseriaş".
81. 81. 82.
Am dorit dintotdea dintotdeauna una să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la rom âni. La întrebările fundamentale "de ce?" şi " în ce scop?" aporetica rural ă românească răspunde: "d-aia". A venit odat ă un franţuz la noi, cu nişte maşini, iar una nu func ţiona tocmai cum trebuie. Dar rom ânul zice: merge şi aşa! Trebuie s ă scăpăm de acest "mege şi a şa"; că "merge şi a şa" înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oric ând şi nu orice.
83. 83.
La puşcărie am demonstrat vreme de dou ă ore că istoria românilor dezgolit ă de crucile de pe scuturile voievozilor e egal ă cu zero. Că doar voievozii nu s-au b ătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.
84. 84.
Cum Cum văd participarea românilor de acum la m ântuirea lor? – Simplu. Duc ându-se la biseric ă. Şi folosind ştiin ţa ca peria de din ţi. Tot ce spune ştiin ţa s ă nu-i lase cu gura c ăscată şi tot ce spune un pop ă de la Cucuie ţii din Deal s ă considere adevăr ritualic.
85. 85.
Am făcut o mărturisire într-o curte cu şase sute de inşi, în inchisoarea de la Aiud. Fra ţilor, am zis, dac ă murim toţi aici, în haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem cinste poporului rom ân c ă murim pentru el, ci el ne face onoarea s ă murim pentru el!
86.
Protestantismul este o religie coborâtă la rangul de moral ă pentru grădini ţa de copii.
87. 87.
Pudoar Pudoarea ea creştină e atât de pură, încât carnea eroticului cre ştin, capătă pecetea spiritului, ceea ce p ână la creştini n-a realizat nimeni.
88. 88.
Eu cred cred că războiul nu e f ăcut de oameni; e mult prea serios. Il face Dumezeu. Cum ne d ă şi cutremure, ne dă şi razboi.
89. 89.
Cei Cei mai mai crânceni şi mai străluci ţi solda ţi sunt cei ai popoarelor religioase. C ând mori sub drapel, te g ândeşti că te duci la strămoşi. Dar o armată care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la g ât pe care scria Gott mit uns.
90.
Prima Prima func funcţie a unei religii reale este consolatoare, fiidc ă fără religie am l ătra precum câinii. Ne na ştem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim. Şi întreg peisajul speciei om culmineaz ă în cimitir. Destinul uman nu e o invita ţie la fericirea de-a tr ăi. Singurul mod de-a evita nelini ştea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia întri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.
91. 91.
Cine Cine n-a n-a putu pututt fi înlocuită? Religia! Iar filozofia care speculeaz ă autonom, face onanie mintală.
Şi dacă
vrea să scoată, să
extragă esenţe din ştiin ţele naturii, e parazit. Atât! Nu îndrăzneşti s ă spui despre religie, teologal vorbind, – dac ă eşti cinstit – c ă a fost înlocuită de filozofie sau de ştiinţă. Un creştin îţi spune că advarul se define şte prin jocul celor dou ă lumi: cea de aici o oglindeşte imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dac ă poţi! 92.
Religia este principiul principiul uniformizator al speciei speciei umane umane şi este singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate.
Religia Religia transform transformă poporul într-o masă de oameni cul ţi. ntre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet şi a rămas religios şi un ţăran analfabet nu exist ă nici o Î ntre diferenţă. 95. Nivelul Nivelul meu meu intelectu intelectual, al, chiar chiar dacă sunt savant, nu depaşeşte nivelul unui pop ă obscur din B ărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatr ă, st ă de vorbă cu absolutul. 96. Ştiinţa se mişcă asimptotic la absolut. Arta se mi şcă asimptotic la absolut. Ştiinta este sediul folosului şi arta este sediul pl ăcerii. 97. 97. Religia Religia este sediul sediul adev adev ărului transcendent în esenţă şi unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaz ă peste ultimele specula ţii teoretice ale ştiinţei, prin adevărul absolut unic, care e Dumnezeu. S ă vină un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o să-mi spună el? O babă care cade în fa ţa icoanei Domnului str ăbătută de absolut e om, şi ăla e dihor laureat. 98. Î n Ispita de pe munte – retro satana – Iisus spune: " Î mp mpărăţia mea nu e din lumea aceasta" Asta-i nemaiauzit! Du-te în notăm în Univers ca mormolocii, şi lumea lui Hristos se situeaz ă împărăţia Lui cu trenul sau cu racheta dac ă poţi. Nu poţi! Î not transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern. 99. Revolut Revolutia ia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dup ă facerea lumii; doar dac ă te situezi în afara ei şi creezi o lume nouă. Revoluţia nu adaug ă nimic Ideilor lui Platon. 100. Revolutia franceză n-a fost o revoluţie, nici revolu ţia rusă n-a fost o revolu ţie. Nu exist ă revolu ţii, ci doar tehnici insurec ţionale în bătălia pentru putere (Curzio Malaparte). Dac ă e o "restructurare" a omului, aceasta s-a întâmplat o singură dată în timp, la apariţia lui Hristos. 101 101. Aşa am spus eu în temniţă: Domnule colonel – eram şase sute de in şi într-o curte închisă – nu ve-ţi fi voi, comuniştii, niciodat ă revolu ţionari p ână nu veţi imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. Î n parabola cu oaia r ătăcită, un păstor părăseşte o turmă întreagă în căutarea unei oi. S ă ştiţi, asta se cheam ă "unanimism moral creştin". Fiindcă în universul lui Hristos o celul ă care mai palpit ă într-un muribund e mai valoroas ă decât toate galaxiile posibile. 102. Poarta spre Dumnezeu Dumnezeu este credin credinţa, iar forma prin care se intr ă la Dumnezeu e rug ăciunea. Rug ăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. G ândită creştin, rugaciunea ne arată că umilin ţa înalţă, iar nu coboară pe om. 103. 103. Am spus eu eu odată că dacă un preot din B ărăgan, când se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla înlocuieşte toată Academia Rom âna .... 104. 104. Sfântul are forţa de coeziune a pietrei. 105. 105. Un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindc ă ideea de sfin ţenie e legat ă de ideea de minune. Un sf ânt poate face o minune. Geniul face ispr ăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorat ă în cultul genialit ăţii ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansa ţi, mecanic şi material, cu at ât suntem mai departe de esen ţa reală a lumii, de sfin ţenie. 106. Singurii oameni care nu pot fi suspecta suspecta ţi c ă se înfioară în fa ţa morţii sunt sfinţii. 107 107. A fi sfânt înseamnă a fi suveranul tău perfect. 108. 108. M-a întrebat odată Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – ăsta nu-i om, domnule, este toată Mediterana. 109. Trei Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon şi despre Hristos. Zice colonelul: V ă rog să scrieţi ce-aţi vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Dr ăghici s ă spună că sunt solidar cu dumneavoastr ă. – Domnule colonel, cum s ă fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, c ă nu suntem solidari unii cu al ţii ... 110. 10. Este incorect incorect să ai dispre ţ faţă de tehnică. Eu nu sunt tehnocrat, însă recunosc că în bătălia pentru adaptare, tehnica este universal util ă. Dar asta nu înseamnă că tehnica poartă în ea dimensiunea infinitului. 111. Când va dispărea ultimul t ăran din lume – la toate popoarele, vreau s ă spun – va disp ărea şi ultimul om din specia om. Şi atunci or s ă apară maimuţe cu haine. 112. Ţăranul este omul absolut. 113. I-am spus eu părintelui St ăniloaie c ă nu m ă consider un Socrate. Dar cum v ă socotiţi? Pop ă, zic. Şi unde ave ţi parohia? – N-am 93. 94.
parohie, dar spovedesc pe unde pot. 114. 14. Deşi sunt bolnav şi neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Î ncerc ncerc eu să-mi pară rau, dar n-are sens.
Ştiţi de ce? Pentru că
eu
constat, în mod evident, c ă exist. Ceea ce m ă confiscă pesimismului de a m ă autonega este eviden ţa existenţei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reuşit să intuiască existen ţa sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu m ă pot sinucide – indiferent de starea mea, sănătate sau boală – fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existen ţei mele.
Şi nici n-am s ă
115. Am avut şi discipoli ... Nu se putea s ă nu am discipoli, fiindc ă sunt un om vorb ăreţ. Toată suferinţa mea se datore şte poftei mele de a vorbi f ără restricţii ... 116. 16. A fost fost întrebat un ţăran, în închisoare: ce înţelegi din tot ce spune Petre
Ţutea! Zice: nu înţeleg nimic, dar e o groz ăvie! Şi atunci mam gândit că există o forţă supracosmică, transcendentă, numită Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu s ă scap de înlănţuire. Pentru că, personal, nu m ă pot dezlănţui şi elibera. Iar a vie ţui acolo, la închisoare, fără asistenţa Lui nu se poate; au fost oameni care au murit ... Atunci s-a n ăscut în mine credin ţa nelimitat ă în atotputernicia şi atotbunătatea divină. Am devenit devenit un gânditor creştin când mi-am dat seama c ă fără revela ţie, fără asistenţa divin ă, nu pot şti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dac ă are vreun sens sau nu, nici dac ă eu am vreun sens sau nu. Nu pot şti de unul singur. C ând mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poţi cunoaşte sensul existen ţei umane şi universale. M-a întrebat cineva odata: mă Petric ă, tu când te aşezi la masa de scris cum scrii? – Sunt emo ţionat de fila goal ă. Prima mea grijă e să nu fiu pândit de demonul originalitatii. Urm ăresc să nu fiu original şi să fiu cuviincios. – E şti inspirat? – Nu, nu st ă niciodată un zeu în colţul camerei mele c ând scriu eu. Sunt foarte nelini ştit. Eu, care sunt creştin ... Am dou ă nelini şti; să nu se afle în expunerea mea nici o inadverten ţă terminologică şi nici o împietate. Nu mă interesează trecutul. De câte ori mă întreaba cineva când m-am născut, spun că într-unul din anii trecu ţi. Treisprezece Treisprezece ani de închisoare ... Aveam doar o h ăinuţă de puscăriaş. Ne dădeau o zeamă chioar ă şi mămăligă friptă. M-au bătut ... M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul ... C ând m-au anchetat am le şinat din b ătaie. Iacătă ca n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urm ă la Aiud. Eu m ă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu la şitatea de-a nu avea curajul s ă mă sinucid. Din motive religioase ... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi. M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom'le? – N-am vorbit, dom'le. – Cum n-ai vorbit? – P ăi împotriva voastră vorbeşte tot poporul rom ân. Ce să mai adaug eu? Şi mi-au dat 20 de ani munc ă silnic ă fără motive. Mi s-a prezentat sentinţa de condamnare ca s ă fac recurs. La cine s ă fac recurs, la Dumnezeu? Am fost fost solicitat, solicitat, în închisoare, să scriu pentru revista Glasul patriei, ca şi Nichifor Crainic. Mi s-a p ărut ciudat să fii arestat şi s ă scrii, să meditezi. Adic ă să spui: va mulţumesc ca m-aţi arestat! Asta era o porcărie nemaipomenit ă, să obligi un de ţinut să scrie. El poate s ă-şi scrie memoriile, dar nu pentru tine, ăla care-l persecuti ... Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost s ă nu fac neamul românesc de r âs. Şi to ţi din genera ţia mea au sim ţit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca s ă mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit p ână la moarte. Eu nu ştiu dacă vom fi aprecia ţi pentru ceea ce am făcut; important e că n-am facut-o niciodat ă doar declarativ, ci c ă am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate s ă ajungi s ă suferi pentru un ideal în mod fizic. Defini Definiţia mea este: Petre Ţutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. şi convingerea mea este c ă suferinţa r ămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu. Eu n-adun n-adun nimic. Î mi mi spunea un pop ă, zice, păi dumneavoastră vă risipiţi a şa, vă poate fura oricine ... Zic: uite, p ărinte, eu, zic, am adoptat concepţia regelui Fran ţei în materie de risipire a ideilor mele. Concep ţia lui despre cartof. C ând au venit cartofii din America, ţăranii nu-i cultivau. "S ă mâncăm noi buruiana asta din p ământ ..." Ce a zis regele Fran ţei? "Mă, seamănă, mă, cartofi pe moşia mea şi, când or vedea ţăranii că îi p ăzesc, or să-şi dea seama că-s lucru bun. L ăsaţi-i să fure, că aşa se răspândesc cartofii în ţară." Odata, în hol la Ath ĂŠnĂŠe Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv c ă fac speculă. Cu ce? i-am întrebat. Nu mi-au r ăspuns. Şi atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: "Cu idei, frate, cu idei!" Un umanist pur, pur, adică indiferent religios, practic ă formele formele vieţii de jungl ă, împing înd cruzimea până la forma gratuită a bestialităţii tigrului. Vremea noastr ă este plină de astfel de exemplare. Umanismul este una din formele grave grave ale rătăcirii omului modern, care pleac ă din antropocentrismul Rena şterii. Î n Renaştere, "titanii" s-au umflat prin autocunoa şterea necunoaşterii. Ei nu se cunoşteau pe ei înşişi şi au crezut c ă s-au descoperit ca
117. Când am văzut, în închisoare, că tot regimul care mi se aplic ă e inoperant – puteam eu, ca om, s ă-mi explic asta?
118.
119. 19.
120. 120. 121. 121.
122. 122.
123.
124. 124.
125. 125. 126.
127 127. 128. 128. 129.
oameni. 130. 130. Omul – javra javra asta bipedă, pe care eu îl consider "animal prost", homo stultus – atunci c ând se screme s ă facă singur ordine, adică când practică umanismul, îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu el. Nic ăieri Dumnezeu n-a avut de furc ă cu dracul mai mult decât în sacrul spaţiu al Italiei. Acolo, adic ă, unde s-a n ăscut umanismul în Renaştere. 131. 131. (Vlad (Vlad
Ţepeş) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod rom ân, pe Ştefan cel Mare. Cu armele! Are
meritul că l-a şi bătut. Şi are mai ales meritul c ă a cobor ât morala absolut ă prin ţepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap şi ţi-era frica să n-o furi tu de la tine. pajiste cu miei!
Ăsta-i voivod absolut, Vlad Ţepeş. Păi fără asta istoria românilor e o
