Oratorul

 ORATORUL



Student:

CUPRINS Introducere

p.3

1. Orat Orator orul ul în lucr lucrăr ăril ile e ant antic icil ilor  or  2. Abil Abilit ităţi ăţile le reto retori rice ce ale ale or orat ator orul ului ui 3. Carisma or oratorului 4. Caracterul,

emotivitatea

şi

temperamentul retorului nc!eiere #iblio$ra%e

p." p.1&

2

Introducere

 Încă din Antichit Anti chitate ateaa orator ora toria ia a determ det ermina inatt apariţ apa riţia ia a numero num eroase ase lucrăr luc rării de filozo fil ozofie fie cu axare pe arta vorbitului frumos. frumos. Prin urmare, oratorul era considerat „un creator” care, prin mesajul său, furniza un ntre! ansamblu de informaţii " semne cu privire la propria persoană, la viziunea sa asupra obiectului comunicării sau la situaţia socială pe care o dore# dore#te te sau sau o perce percepe pe " care care vor vor fi perc percep eput ute, e, inte interp rpre reta tate te #i eval evaluat uatee de cătr cătree interlocutor, determin$nd reacţiile, an!ajamentul, receptivitatea sau blocarea acestuia. % &rator " persoană 'cu nsu#iri artistice( dicţiune, !estică) care roste#te un discurs, care vorbe#te n public* retor. + &ratorul dispune de o marjă de manevră, de o libertate destul de importantă. Astfel, el este n măsură să alea!ă limbajul, cuvintele utilizate, să le nlănţuiască n ordinea dorită, să le transmită printrun anumit canal etc. -n orator este atent la modul n care #i articulează frazele* prin felul cum arată sau cum se prezintă el revindecă o anumită ima!ine. Pe mar!inea acestor semne simbolico iconice vocea #i postura sa emit o mulţime de semne indiciale.   Astfel,  Astf el, n lucrar luc rarea ea de faţă faţ ă ne n e propun pro punem em un studiu stud iu asupra asu pra condui con duitei tei orator ora torulu ului,i, felul fel ul cum arata #i cum se comporta n timpul discursului, ţin$nd cont #i de alte aspecte la fel de importante.

1. Orat Orator orul ul în în lucr lucrăr ăril ile e anti antici cilo lor  r  1

 Abric Jean-Claude, Psihologia Jean-Claude,  Psihologia comunicării. comunicării. Teori Teoriii şi metode. Polirom, Iaşi 2002, p.29.  DEX al limbii romane. Ed.Unier! enciclopedic, "ucureş#i, 199$. %  "ou&nou' Daniel,  Introducere  Introducere în ştiinţele ştiinţele comunicării. comunicării. Polirom,  Polirom, Iaşi 2002, p.(%. 2

%

/icero sa remarcat #i ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit unul dintre părinţii oratoriei antice. În tratatele sale, el face o incursiune n istoria oratoriei antice #i o analiză analiză a princi principal palelor elor curente curente retorice retorice care care aveau aveau adepţi adepţi n epoca epoca sa 'atici 'aticismu smull #i asianismul), dezbăt$nd problema formării oratorului  #i  #i a funcţiei sale n societate. Oratorul    'orator summus et perfectus) este, n concepţia lui, prototipul omului #i cetăţeanului ideal  'orator desăv$r#it, o personalitate complexă. /icero considera că, n oratoria clasică, porţiunea iniţială a unui discurs 'introducerea) era locul n care se stabile#te credibilitatea oratorului  n raport rap ort cu audienţ aud ienţa. a. 0ocuri 0oc urile le invenţ inv enţiei iei serves ser vescc la stabilir stab ilirea ea #i cre#ter cre #terea ea credib cre dibilit ilităţi ăţiii oratorului oratorului n măsura n care sunt persuasive n mod lo!ic #i n măsura n care se recur!e la diferitele tipuri de ar!umentare. 1l #i materializează ideile n tratate numeroase, dintre care sunt demne de amintit( De oratore libri tres ' Trei cărţi despre orator )  tratat alcătuit n 22 . 3r., dedicat lui 4uintus, fratele său #i redactat sub forma unui dialo! ntre celebrităţile forului roman /rassu /rassuss #i 5arcus 5arcus Antonius Antonius 'omoni 'omonim m al !eneral !eneralulu ului)* i)* Partitiones Partitiones oratoriae oratoriae ' Diviziunea alcătu tuitit n 26 .3r .3r., ., un adev adevăr ărat at manua manuall de retor retoric icăă n form formăă  părţil  păr ţilor or artei arte i elocinţ elo cinţei  ei ) alcă dialo!ală ntre /icerotatăl #i fiul său 5arcus* deosebit de valoroase sunt #i alte două lucrări ca Brutus , scris n 67 .3r., n care /icero #i proclamă idealurile sale de armonizare a tuturor ideilor #colilor retorice, opun$nduse curentului aticist, prea simplu #i sobru, care apăruse la 8oma ntre 2%29 .3r. #i tratatul tratatul Orator , unde /icero #i apără din nou idealul său retoric moderat, ameninţat de influenţa cresc$ndă a aticismului.  În De Orator /icero ro spun spunea ea că form formaţ aţia ia orat oratoru orulu luii idea ideall treb trebui uiee să aibă aibă o Oratore e /ice temeinică bază filozofică. 4

8etorică are ca ţeluri binele, frumosul, principii pe care Aristotel le consideră ca esenţiale, ele constituind calităţile morale subiacente de care trebuie să dea dovadă un orator. Aristotel Aristotel consideră că oratorul trebuie să ţină cont că oamen ii cărora lise adresează nu pot urmări un #ir prea mare de ar!umente lo!ice, de raţionamente, de silo!isme. În concepţia concepţia lui Aristotel, Aristotel, un orator bun va folosi nlănţuiri nlănţuiri scurte de ar!umente, ar!umente, iar n loc să deducă premisele n principiile prime, el va considera că acestea sunt adevărate, atunci c$nd pot fi accentuate după toate aparenţele. 8etorul va folosi cu precăderea ar!umentele spec specifific ice, e, care care au o mai mai pute putere re de conv convin in!e !ere, re, de pers persua uasi siune une,, dar dar poat poatee folos folosii #i ar!umente !eneral valabile.

)

 *iu#iuca Dumi#ru, Retorica Dumi#ru,  Retorica şi teoria argumentării argumentării.. +o#e de cur!. alai, 2009, p.).

)

 În opinia opi nia lui :socra :so crate, te, unul unu l dintre din tre mai cunosc cun oscut ut #i influe inf luent nt scriit scr iitor or #i retor reto r atenian ate nian al epocii sale, orator orator putea deveni persoana persoana care ndeplinea trei condiţii condiţii majore( aptitudini aptitudini naturale, o practică susţinută #i o nvăţare sistematică. Platon Platon afirma afirma că cel ce nvaţă nvaţă me#te#u!u me#te#u!ull retori retoricii cii are nevoie nevoie să cunoas cunoască că n ad$ncime sufletul uman #i tipurile de discurs specifice acestuia . 8etorul care #i propune o discuţie discuţie av$nd ca subiect subiect dreptatea sau iubirea, trebuie trebuie să aibă n vedere n special o cunoa#tere unitara a omului, a societarii si a #tiinţei. &rator putea deveni, după părerea lui Platon, doar acea persoană care #tia filozofie, adică a reflectat asupra naturii condiţiei umane umane,, asup asupra ra stăr stărililor or conf conflilict ctua uale le coti cotidi dien ene, e, asup asupra ra fapt faptel elor or cele cele prov provoa oacă că #i a consecinţelor cele determină #i a#a mai departe.

2. Abil Abilit ităţ ăţil ile e ret retor oric ice e ale ale or orat ator orul ului ui Pentru a#i atin!e scopul, oratorul va folosi entitema aluzivă #i metaforele, dec$t silo!ismele #i analo!ia. Aristotel susţinea că oratorul trebuie sa apară simultan n faţa audi audito tori riul ului ui info inform rmat at #i bine binevo voititor or asup asupra ra unui unui subi subiec ect. t. Pers Persua uasi siun unea ea indu indusă să de expres expresivi ivitat tatea ea limbaj limbajului ului,, asi!ură asi!ură o anumită anumită demnit demnitate ate oratoru oratorului lui n cadrul cadrul prezentă prezentării rii discursive. 0imbajul presărat cu fi!uri retorice atra!e prin eni!maticul său, asi!ur$ndui oratorului succes. Pentru a păstra claritatea discursului #i ncrederea audienţei, oratorul trebuie să fie mereu atent la definirea termenilor, la exemple, la probe, alternative, la sursa informaţiei #i la fiabilitatea materialului pre!ătit. &ratorul nu trebuie să dispreţuiască predarea de cauze mai puţin importante, sub pretext că sub demnitatea lui, sau că un subiect mai puţin frumos i diminuează reputaţia. 1l va fi ntotdeauna narmat #i pre!ătit de luptă, nu i va lipsi elocinţa n pledoarie,  ntocma  nt ocmaii cum c um nu n u i lipsesc lip sesc cuvinte cuvi ntele le n conv c onvers ersaţi aţiile ile zilnice. ziln ice. Din punctul de vedere al oratorului  ceea   ceea ce contează n primul r$nd este varietatea formelor ;retorice” de persuadare a auditoriului( manipulare, seducere, propa!andă. 2 :nduse cu o anumită abilitate, fă!ăduielile oratorului cu lo!os #i pathos, dar fără ethnos, pot seduce, trezind speranţe. &ratorul de talent putea fi numit un „predateur” pentru că #i ndupleca auditorul, l prăda de ideile cu care veneau săl asculte #i i le su!era pe ale sale.

(

 iceac, "o&dan, Tehnici de manipulare manipulare,, Edi#ura +emira, "ucureş#i, 199$, p.12).

(

&ratorul, indiferent de subiectul tratat trebuie sa tina seama de următoarele operaţii  n redacta reda ctarea rea unui unu i discu d iscurs( rs(  sa identifice ce are de spus #i de scris < invenţiunea*  sa pună intro anumita ordine ideile !ăsite < dispoziţiunea*  sa selecteze cei mai potriviţi termeni pentru a exprima aceste idei < elocuţiunea. =iecare =iecare orator #i ale!e modalitatea modalitatea de lucru n raport cu puterea sa de memorare. 5edita 5editarea rea subiec subiectul tului ui este este făcuta făcuta cu scopul scopul de a furniz furnizaa materi materiale ale pentru pentru memori memorie. e. >iscursul trebuie rostit n ntre!ime nu pe fra!mente, nainte de a fi susţinut, pe un ton c$t se poate de natural natural #i c$t mai aproape de atmosfera reală, pentru pentru a fi reţinut cu u#urinţa. u#urinţa. -n discurs este o opera de artă, care se asamblează din exordiu, naraţiune, ar!umentare #i peroraţie. 7 8ostirea prealabilă poate fi mai moderată, dicţia mai puţin accentuată #i tăria vocii redusă. Aceste Aceste condiţii sunt necesare necesare nu numai pentru ca !$ndirea !$ndirea capătă claritate claritate daca raţionamentele sunt duse p$nă la capăt, dar #i pentru ca fiecare din părţile acestor  raţio raţiona name ment ntee c$#t c$#ti! i!ăă o valo valoare are indi indivi vidua duală lă.. &rat &rator orul ul nu e chem chemat at sa dea nimă nimănu nuii socoteală pentru metodele #i procedeele de pre!ătire a unui discurs. 1l trebuie să creeze o operă de artă, iar modul n care o face l prive#te numai pe el. ?u există o re!ulă absolută absolută care să ne ajute să dăm forma adecvată unui discurs #i oricare orator va ajun!e la ea n funcţie de calităţile #i nclinaţiile sale.

3. Carisma or oratorului lui -n orator desăv$r#it poate influenţa datorită carismei pe care o are, n virtutea unei mari autorităţi. autorităţi. Autorita Autoritatea tea si!ură o anumită carismă oratorului oratorului #i contribuie contribuie la succesul discursului său. &mul carismatic este acel care e un revelator formidabil al adevărurilor ascunse cu ajutorul unei „inteli!enţe emoţionale”. Adică omul carismatic vede ceea ce alţii nu văd. Prin aceasta aceasta el poate influenţa influenţa publicul care, adesea este dea dreptul entuziasmat entuziasmat de aceste calităţi. /arismaticul, prin calităţile sale, prin abilitatea de a pune viaţa sa afectivă n slujba discursului pe care l ţine, reu#e#te să antreneze, cel puţin din punctul de vedere afectiv, mase mari de oameni care l urmează fără rezerve, fapt care poate fi periculos n anumite contexte. contexte. Însă, oric$t de carismatic carismatic ar fi oratorul, este foarte important ca #i contextul să fie favorabil discursului acestuia 'economic, social, afectiv).

/

 lore!cu, a!ile, Retorica a!ile, Retorica şi neoretorica neoretorica,, Edi#ura Academiei omne, "ucureş#i, 193%.

/

&ratorul trebuie să fie alert, dinamic, imprevizibil, ener!ic, cu umor, cald. -n orator  bun devine actor, el #tiind unde #i c$nd să se emoţioneze emoţioneze prin !est #i prin expresia expresia feţei. feţei. &ratorul poate selecta diverse strate!ii, cum ar fi cea a bunului simţ, a sincerităţii #i bunăvoinţei. -n orator este atent la modul n care #i articulează frazele* prin felul n care arată el revendică o anumite ima!ine. Pe mar!inea acestor semnale simbolicoiconice vocea #i postura sa emit o mulţime de semnale indiciale. @

4. Cara Caract cter erul ul,, emo emoti tivi vita tate tea a şi şi temperamentul oratorului /aracterul oratorului este determinat fie de personalitatea morală vorbitorului, fie prin impresia impresia pe care o face asupra auditorului. auditorului. :mpresia :mpresia morală morală are o mare eficacitat eficacitate, e, dar trebuie să fie produsă prin discurs pentru a fi retorică. /aracterul oratorului este determinat fie de personalitatea morala a vorbitorului, fie de impresia pe care o face asupra auditorului. :mpresia morală are o mare eficacitate, dar  trebuie sa fie produsă prin discurs pentru a fi retorică. >ispoziţia auditorilor depinde de pasiunile pe care vorbitorul le induce n sufletele lor. udecata ascultătorilor este diferită, după cum li se inspiră bucurie sau tristeţe, prietenie sau ură. 5emoria 5emoria sau ţinerea de minte reprezintă reprezintă o nsu#ire nsu#ire foarte importantă a oratorului. oratorului. Bech Bechiiii reto retoric ricie ieni ni făce făceau au din din memo memori riee un capi capito toll al retor retoric iciiii.. 5emo 5emori riaa dă orat oratoru orulu luii stăp$nire de sine, si!uranţă, n dominarea, manipularea informaţiei, ar!umentului etc. memoria sprijină sprijină foarte productivul productivul proces al analogiilor, relaţiilor dintre fenomene, ce pot sta la baza creativităţii, al di!resiunilor ce pot da farmec cuv$ntărilor. :nteli :nteli!enţ !enţaa consti constitui tuiaa #i pentru pentru /icero /icero o condiţi condiţiee sine sine qua qua non non a retorului. 1a presupune un proces de „prindere de relaţii”, de stabilire a anumitor le!ături ntre lucruri #i fenom fenomen enee #i expri exprimă mă rapor raportu tull dint dintre re v$rs v$rsta ta ment mental alăă #i v$rs v$rsta ta cron cronol olo! o!ic ică. ă. 1a se caracterizează prin( percepţie corectă #i rapidă, direcţionare a !$ndirii, funcţie critică #i inventivitate.  Atenţi  Ate nţiaa sau luarea lua rea aminte ami nte l apără apă ră pe orator ora tor de slăbiciu slăb iciune ne sau mole#e mol e#eală ală intelectuală. Atenţia este un fenomen psihic de activare selectivă, concentrare #i orientare

3

 "ou&nou' Daniel, Introduc Daniel, Introducere ere în ştiinţele ştiinţele comunicării comunicării.. Polirom, Iaşi, 2000, p.(%

3

a ener!iei ener!iei psihonervoas psihonervoase, e, n vederea desfă#urării desfă#urării optime a unei activităţi activităţi intelectuale intelectuale,, a unor procese senzoriale #i co!nitive. ocea  oratorului, n concepţia !recilor, era considerată o cerinţă fundamentală a vorbirii frumoase. Bocea retorului trebuia să ntrunească mai multe calităţi( ntindere, dicţie, intensitate, rezistenţă. Pronunţia, tonul, ritmul #i intonaţia trebuie să fie firească, naturală, nu afectată, ceea ce face proastă impresie #i produce un efect nedorit de respin!ere a oratorului. Cesturile, n dependenţă de temperamentul oratorului, exprimă #i dă credibilitate discur discursul sului ui retorul retorului. ui. :ndici :ndiciii !estua !estualili exprim exprimăă domina dominaţia ţia tempera temperamen mental talăă a indivi individulu dului.i. Demperamentul, Demperamentul, odată con#tientizat, poate fi modelat printrun efort de autoeducaţie. !olericul  este este exci excitab tabilil #i ine! ine!al al n toat toatee mani manife fest stări ările le,, fiin fiindd c$nd c$nd nestă nestăvi vililit, t, năvaln năvalnic, ic, c$nd c$nd deprim deprimant, ant, cuprin cuprinss de panică panică #i teamă. teamă. 1chili 1chilibrul brul lui emoţio emoţional nal este este inconstant, labil, fiind nclinat către exa!erare #i ntro direcţie #i n alta. "angvi "angvinicu nicull este echilibrat, dai vioi #i rapid n mi#cări #i vorbire. 1 mereu bine dispus, adapt$nduse cu u#urinţă diverselor situaţii. >e#i se caracterizează printro mare eferv eferves esce cenţ nţăă emoţ emoţio iona nală lă,, poat poatee să renun renunţe ţe fără fără a sufe suferi ri prea prea mult. mult. 1ste 1ste p$nd p$nditit de superficialitate, prejudiciind astfel persistenţa n acţiuni, scopuri #i relaţii. #legmaticul este neobi#nuit de calm #i lent n tot ceea ce face. 1ste meticulos #i temein temeinic* ic* sentime sentimenta ntal,l, de#i nu pare, pare, este este profun profundd #i durabil. durabil. ?u este prea mobil n adaptare #i poate e#ua n rutină, de aceea nu trebuie contat prea mult pe operativitatea sa. are puţi puţine ne disp dispon onib ibililitităţ ăţii ener ener!e !etitice ce,, de acee aceea, a, disp dispun unee de o $elan elanc colie olieii are sensibilitate #i o emotivitate deosebite, dar #i de o depresiune #i blocaj la solicitările prea ener!ice. ener!ice. & exa!erată exa!erată autoexi!enţă autoexi!enţă l face !reu adaptabil. adaptabil. În situaţii situaţii mai deosebite deosebite nsă, poate e#ua n stări de anxietate, fie n violenţe conflicte, nu u#or de depă#it. E -n al atu important al oratorului oratorului este poziţia corpului. Poziţia dreaptă, fără aplecat  n faţă, faţă , dă impres imp resia ia de poziţi poz iţiee umilă u milă sau poziţi poz iţiaa ridic r idicată ată cea ce demo d emonst nstrea rează ză aro!anţ aro !anţă. ă.

 Încheie  Înch eiere re $

 *iu#iuca Dumi#ru, Retorica Dumi#ru,  Retorica şi teoria argumentării argumentării.. +o#e de cur!. alai, 2009, p.$.

$

:n concluzie, concluzie, rolul oratorului oratorului este de a concepe concepe un discurs discurs pe cale raţională, raţională, cu scopul de a fi persuasiv. Din punctul de vedere al oratorului  ceea   ceea ce contează n primul r$nd r$nd este este vari variet etat atea ea forme formelo lorr ;reto ;retori rice ce”” de pers persua uadar daree a audit auditori oriul ului ui(( mani manipu pula lare re,, seducere, propa!andă. F /onstrucţia unui discurs de acest fel are nevoie at$t de „darul vorbiri vorbirii” i” , cat si de „stiin „stiinta” ta” si „truda”. „truda”. -n orator orator persuas persuasiv iv trebuie trebuie sa fie n primul r$nd credibil din punct de vedere etic* trebuie apoi să mi#te afectiv auditorul, iar n al treilea r$nd, pentru a nu cădea n dema!o!ie ieftina, trebuie sa ar!umenteze si să convin!ă raţional. >ialo!ul >ialo!ul ntre diferite sisteme de semne, cum ar fi !esturile, poziţionarea poziţionarea corpului, fizion fizionomi omia, a, bine bine dozate dozate,, echili echilibra brate, te, reprezi reprezintă ntă o extrao extraordin rdinară ară sursă sursă de expres expresivi ivitat tatee persuasivă* exa!era, ele pot produce efectul contrar. Cest Cestur urililee orato oratorul rului ui pot pot conf confir irma ma,, susţ susţin ine, e, ntă ntări ri,, ori dimpo dimpotr triv ivă, ă, cont contra razi zice ce,, semnificaţia discursului verbal fie direct, fie prin su!erarea unei conotaţii. =olosirea mimicii #i !esturilor n cadrul discursului, discursului, dau posibilitat posibilitatea ea oratorului să capteze capteze mai u#or atenţia atenţia auditoriului. &biectivul oricărui orator este să păstreze atenţia publicului său printro disimulare a propriului propriului interes pentru bunăstarea bunăstarea !enerală sau printro printro tactică tactică adoptată adoptată pe moment, moment,  n funcţie func ţie de diferit dife ritele ele reacţi rea cţiii ale a le ascu a scultă ltător torilo ilor. r. &ratorul trebuie să ofere ascultătorilor un cuier  !eneros   !eneros n care ideile să poată fi u#or fixate #i reperate ulterior, aceasta fiind posibil mai ales n cazul c$nd se anunţă n linii mari structura #i să o scoată n evidenţă pe parcursul expunerii.

Bibliografie 9

 oena-rumuşani D., Argum D., Argumentarea. entarea. Modele Modele şi strategii strategii.. "ucureş#i 2000, p.)/.

9

%.

Teorii 'i metode. Polirom, :a#i +99+.  Abric ean/laude, Psi&ologia comunicării. Teorii

(.

Gou!noux >aniel, )ntroducere *n 'tiinţele comunicării. Polirom, :a#i +99+.

+.

>1H al limbii romane. 1d.-nivers enciclopedic, Gucure#ti, %FFE.

4.

Te&nici de manipulare. 1ditura ?emira, Gucure#ti, %FFE. =iceac, Go!dan, Te&nici

.

=lorescu, Basile, Basile, -etorica 'i neoretorica. 1ditura Academiei 8om$ne, Gucure#ti, %F@.

10