Obezitatea
Obezitatea este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este caracterizata printr-un exces de tesut adipos. In mod normal organismul barbatilor contine un procent de 15 - 20 % de tesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 - 30 % de tesut adipos. In secolul 21 se vorbeste tot mai des despre obezitate ca despre o epidemie a civilizatiei moderne.statisticile internationale indica,pentru prima data ,ca obezitatea face mai multe victime decat fumatul. Obezitatea reprezinta o problema cu care copii se confrunta din ce in ce mai des. In ultima vreme, pe langa eforturile educationale ale parintilor de a-I invata pe acestia cum sa manance sanatos sis a faca miscare in mod regulat , copiii au inceput sa fie tratati de obezitate ca si adultii. Aceste tratamente include medicamente ce controleaza greutatea, dar si chirurgia de tip bypass gastric. Ca si adultii , nici copiilor nu le este usor sau comod sa scada in greutate si astfel mare parte din copiii obezi se transforma in adulti obezi. Obezitatea este una dintre cele mai grave probleme de sanatate cu care se confrunta umanitatea, in unele dintre tari fiind chiar a doua cauza a mortalitatii. Conform studiilor recente, in Romania rata obezitatii este de 25%, iar 50% dintre romani sunt supraponderali. Obezitatea este o boala cronica ce are la baza numerosi factori, ea insasi reprezentand un factor de risc major pentru sanatate, producand boli de inima, cresterea presiunii sangelui, diabetul si cancerul. Obezitatea reprezinta a doua cauza de mortalitate dupa consumul de tutun. Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza IMC - indicele de masa corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel : • gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9 kg/m2 • gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9 kg/m2 • gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2 Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9 kg/m2 au fost definiti ca supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m2 pentru femei si 24 - 27 kg/m2 pentru barbati. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18 kg/m2 prezinta diagnosticul de denutritie. Alti indicatori folositi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferinta taliei (normal sub 80 cm la femei si sub 94 cm la barbati), raportul circumferinta talie/circumferinta soldului. Toti acesti parametrii antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masa corporala). Datele statistice arata un procent de peste 50 % de persoane obeze si supraponderale in Europa. In tarile europene rata obezitatii variaza invers proportional cu nivelul socio-economic, in special in randul femeilor. In tara noastra incidenta obezitatii este de aproximativ 17 % in mediul rural si cca. 20 % in mediul urban, fiind mai frecventa la femei; la copii variaza intre 5 - 10 %.
Obezitatea nu este numai o problema estetica ci in primul rand o tulburare de nutritie caracterizata prin sporirea greutatii corporale mult peste nivelul greutatii ideale, cu ample consecinte asupra starii de sanatate. Aparitia obezitatii influenteaza aspectul fizic al persoanei dar si starea ei psihica. Excesul ponderal genereaza numeroase complicatii: diabet zaharat, afectiuni cardiace si cerebro-vasculare, hipertensiune arteriala, apnee de somn, tulburari locomotorii. Desi obezitatea este considerata o afectiune complexa nutritional-metabolica exista numeroase modalitati de tratament. Este considerata obeza acea persoana al carui Indice de Masa Corporala (IMC) depaseste 30. IMC este un instrument de evaluare a greutatii raportata la inaltime. Un IMC crescut reprezinta un factor de risc pentru obezitate. De asemenea, pentru aprecierea excesului ponderal este utilizata circumferinta abdominala. Obezitatea poate imbraca un caracter generalizat sau un aspect segmentar. Distributia excesului ponderal la nivelul jumatatii inferioare a corpului caracterizeaza obezitatea de tip ginoid "pear-shaped". Obezitatea de tip android (abdominala, truncala "apple-shaped": tesutul adipos predomina la nivelul trunchiului) este corelata cu o rata mai mare de aparitie a complicatiilor. Circumferinta abdominala mai mare de 88 cm la femei si 102 cm la barbati creste riscul dezvoltarii altor probleme medicale. Obezitatea poate fi: -simpla- prin ingerarea calorica excesiva si o activitate normala sau slab deteriorate(obezitatea “sumo”) -morbida- limiteaza activitatea normala, respiratia, circulatia sangvina si impune pacientului perioade indelungate de odihna in urma unor exercitii usoare (Sindromul Pickwick). -hipotalamica
Cauzele obezitatii si factorii care o favorizeaza 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
ABUZUL ALIMENTAR PREDISPOZITIA EREDITARA FACTORII CONGENITALI ANCHETA ABUZULUI ALIMENTAR SEDENTARISMUL ALCOOLISMUL TRAUMELE PSIHICE SI NERVOASE CAUZE ENDOCRINE
1.ABUZUL ALIMENTAR In mod evident, acesta este principalul factor extern, de cele mai multe ori greu de stabilit cu precizie in antecedentele unor obezi.Acestia fie ca isi subestimeaza cu buna stiinta consumul alimentar , fie ca fac abstractie in mod intentionat de acest parametru al alimentatiei, considerand ca “fiecare mananca dupa cat ii este de foame”. Pe de alta parte, tendinta spre supraalimentatie poate lipsi in momentul declansarii procesului de ingrasare
si a obezitatii in cele din urma. De unde se deprind argumentele in favoarea predominantei factorilor constitutionali interni in geneza obezitatii. Obezitatea are o prima faza, numita”dinamica”, in cursul carei subiectul isi mareste considerabil ingestia calorica si se ingrasa, urmata de o a doua, denumita “statica”, in cursul careia obezitatea nu mai progreseaza, fiind mentinuta cu o ratie calorica relative moderata. La 84% dintre femei si la 86% dintre barbate se poate depista o perioada de supraalimentatie concomitenta cu perioada cresterii ponderale. La aceste procente se poate adauga o frecventa de 7,40% pentru femei si respective 10% pentru barbate a obezitatii aparute in covalescenta unor boli infectioase, in cursul tratamentului tuberculozei, sau dupa interventii chirurgicale, cand supraalimentatia este foarte frecventa. Prin aceasta, supraalimentatie, ca factor extern, deci perfect la indemana noastra pentru control si supraveghere prin masuri de prevenire care tin de dieta si de conditiile generale de viata, se situeaza pe primul plan in aparitia a peste 90% din cazurile de obezitate, proportie care concorda cu observatiile majoritatii cercetatorilor. Totusi, principalii factori externi, abuzul alimentar si sedentarismul, nu reprezinta in marea majoritate a cazurilor decat fenomene colaterale, care se asociaza unei dereglari corticale si diencefalice, constituind, prin aceasta, un punct de plecare intern. Pe de alta parte, factorii externi, la randul lor, induc de regula tulburari endocrine si metabolice cu rol cert in evolutia ulterioara a obezitatii. In felul acesta, factorii cauzatori externi, dominate de abuzul alimentar, se intrepatrund cu cei interni, constituind un mosaic de factori cauzatori greu de separate. 2.PREDISPOZITIA EREDITARA Rolul elementului de mostenire genetica in geneza obezitatii este adesea controversat sau chiar contestat. Astfel, s-a spus ca ar fi vorba nu despre o ereditate care sa implice termenul constitutional, material, fiziologic, ci despre o asa-zisa ereditate tinand de obiceiul persoanelor respective de a nu-si stabili un program de viata ordonat, si chiar de incapacitatea acestora de a rezista in fata tentatiilor culinare, ambele fenomene fiind proprii familiilor de obezi. Numerosi arbori genealogici demonstreaza prezenta de indivizi obezi in aceeasi familie, alaturi de indivizi cu greutate corporala normala, chiar in cadrul aceleiasi generatii si in primul grad de rudenie, in ciuda identitatii conditiilor de mediu in care persoanele respective s-au nascut, crescut si format. Cazul a doi adolescenti nascuti de o femeie obeza casatorita cu un barbat cu greutate corporala normala, crescuti in acelasi mediu si avand o alimentatie identical, unul dintre ei devenind obez, sugereaza existenta unei ereditati veritabile in cazul obezitatii. 3. FACTORII CONGENITALI Factorii congenitali favorizanti actioneaza asupra fatului in cursul vietii intrauterine, depinzand de alterarile neuroendocrine induse secundar de abuzul alimentar in organismul matern.
Peste 40% dintr-un lot de 753 de personae obese au descendenti directi suferind de obezitate , iar in alt studio realizat pe 1000 de obezi s-a aratat ca obezitatea aparea la colaterali sau ascendenti directi in circa 70% din cazuri. Frecventa mare a accidentelor obstetricale la femeile obese, precum si aparitia la descendenti, in urma unei nasteri grele, a obezitatii asociate cu malformatii congenitale, au dus la emiterea ipotezei ca obezitatea poate fi consecinta unor traumatisme prenatale sau associate exclusive actului propriu-zis al nasterii si/sau evenimentelor din preajma acestui moment, fara a se exclude in aceste cazuri un cumul al factorilor ereditari. S-au semnalat astfel, in cazul femeilor obese, mame ale unor copii obezi, disfunctii de angajare a fatului in momentul nasterii, care era grea si intarziata, din cauza hipotoniei muschiului uterin infiltrate cu grasime, si de asemenea, disfunctii de degajare a fatului din cauza calitatii inferioare a tesuturilor perineale. Ambele disfunctii se datoreaza si volumului fetal excesiv, numarul copiilor cu greutate mare la nastere fiind foarte mare in cazul mamelor obese, ceea ce favorizeaza anumite manifestari anormale si anoxia fetala datorata travaliului prelungit. In mod evident, in aceste cazuri exista conditiile favorabile pentru producerea unor traumatisme obstetricale. Traumatizarea fatului in timpul nasterii are loc mai ales in regiunile mai voluminoase, adica in primul rand la nivelul craniului si la baza craniului, regiune care are corespondenta cu sediul centrilor nervosa care regleaza apetitul si in oarecare masura, motilitatea spontana a individului. Greutatea la nastere a descendentilor femeilor obese este legata de posibilitatea determinismului congenital al obezitatii. Se stie ca, spre deosebire de insulina, glucozele trec cu usurinta prin bariera placentara si aceasta hiperglicemie intrauterine continua nu poate sa nu aiba consecinte asupra pancreasului endocrine fetal. Spre deosebire de celulele alfa pancreatice, care nu se diferentiaza decat dupa nastere, celulele beta insuline si productia de insulina apar precoce in cursul dezvoltarii fetale. Faptul ca hiperglicemia maternal reprezinta un stimul puternic pentru pancreasul beta insular fetal este dovedit de hiperinsulinismul neonatal al copiilor nascuti din mame diabetice, manifestat uneori prin grave accidente hipoglicemice dupa nastere. Acesti copii incep sa depuna grasime in cursul vietii intrauterine cu circa 4 saptamani mai devreme decat normal. In concluzie, se poate spune ca predispozitia ereditara la obezitate pare sa fie agravata de unii factori care actioneaza asupra fatului in cursul vietii uterine sau la nastere. Hiperinsulinismul fetal, pe de o parte si traumatismul obstetrical pe de alta, pot actiona ca factori revelatori ai predispozitiei ereditare, fapt sugerat de debutul in prima copilarie a obezitatii in aceste cazuri. 4.ANCHETA ABUZULUI ALIMENTAR Conform statisticilor, supraalimentatia apare cel mai adesea la femei in foarte stransa legatura cu perioada ultimelor luni de sarcina sau cu lactatia sau mai tarziu, odata cu perioada premergatoare menopauzei ori in cursul acesteia. Dintr-un numar de 363 de femei care au acuzat coincidenta aparitiei obezitatii cu sarcina, lactatia sau perioada imediat urmatoare, 112, respectiv 30%, recunosteau cresterea apetitului si supraalimentatia in aceste perioade. Pe de alta parte, supraalimentatia ca atare este recunoscuta cu dificultate de catre majoritatea obezilor, acestia admitand cel mult ca ea a aparut episodic intr-un trecut mai indepartat sau mai
apropiat, cauza psihologica a acestui comportament specific obezului fiind aceea ca el priveste abuzul alimentar ca un fel de culpa si de aceea prefera sa-l treaca sub tacere. In 33% din cazurile de obezitate feminine din cadrul aceluiasi studio, ingrasarea s-a produs sau s-a accentuat sensibil in perioada premergatoare instalarii menopauzei sau imediat dupa incetarea menstruatiei. Cresterea apetitului apare in aceste cazuri ca simptom asociat celorlalte tulburari neurovegetative generate de menopauza. Uneori chiar pacientele afirma ca nervozitatea, ametelile, cefaleea, specifice menopauzei, se calmau prin ingestia de alimente. In privinta barbatilor, circumstantele in care se instaleaza obezitatea prin hiperfagie sunt legate de casatorie, cu modificarea implicita a obiceiurilor lor alimentare, in proportie de 27,58% din cazuri, fata de numai 14,30% din cazurile de obezitate feminina, care recunosc acelasi moment favorizant. 5.SEDENTARISMUL Cu o frecventa semnificativa, obezitatea se instaleaza la barbate dupa abandonarea practicarii vreunui sport. Aceasta are loc mai frecvent intre 25 si 30 ani, varsta care, corespunde, in general, casatoriei si instalarii unui oarecare sedentarism. Efortul fizic systematic duce la o crestere a apetitului si deci a ingestiei de alimente, din cauza unei nevoi crescute de energie, dar, odata cu incetarea necesitatii energetice crescute, apetitul ramane reglat spre aportul nutritive. Rolul sedentarismului apare mai pregnant din analiza pe profesiuni a cazurilor de obezitate, astfel: 80.9% din obezi aveau profesiuni sedentare, dintre care: casnice: 39.90%, muncitor sedentari:16,22%, functionari:14,30%, pensionari:10,48%. In schimb, muncitorii nesedentari furnizau numai 10,8% dintre obezii avuti in vedere. Acesta subliniaza efectul factorului de mediu in geneza obezitatii. 6.ALCOOLISMUL Alcoolul poate constitui o sursa suplimentara de calorii si atata timp cat nu este consumat in cantitati prea mari, susceptibile ca sa compromita integritatea functionala a tubului digestive si a ficatului, el poate favoriza aparitia obezitatii. Rolul etilismului moderat apare neglijabil la femeile anchetate(7%din cazuri), dar semnificativ la barbatii obezi(29,88%). 7.TRAUMELE PSIHICE SI NERVOASE Traumele psihice au fost invocate ca moment declansant in proportie de 5,4% la femei si de 3,4% la barbatii obezi. In unele dintre aceste cazuri, s-a stabilit cu o probabilitate destul de mare, o legatura directa intre trauma psihica si hiperfagie. 8.CAUZE ENDOCRINE Rolul primar si direct al glandelor endocrine in instalarea obezitatii este din ce in ce mai mult contestat. Obezitatea apare astfel ca o falsa boala glandulara, deoarece tulburarile endocrine constatate uneori reprezinta efectul si nu cauza obezitatii.
Argumente in sprijunul acestei idei sunt faptul ca mijloacele de investigatie clinica sunt incapabile sa evidentieze in obezitate o tulburare endocrina suficient de constanta pentru a se putea sa I se atribuie o reala importanta in declansarea obezitatii, si oe de alta parte, ineficienta terapiei hormonale in obezitate (extractul tiroidian se foloseste pentru calitatile lui farmacodinamice, si nu ca substituient al unei insuficiente glandulare). In privinta instalarii obezitatii trebuie spus ca exista doi factori esentiali: unul mai bine cunoscut la originea caruia se constata cel mai adesea obiceiul castigat si uneori o tulburare hipotalamica primara, factor care combina abuzul alimentar cu sedentarismul. Un al doilea factor mai putin cunoscut, determinat constitutional, si probabil ereditar, care se manifesta in special in unele imprejurari de maxima solicitare a complexului hipotalamo-hipofizar (sarcina, lactatie, menopauza) sau in covalescenta prelungita dupa anumite imbolnaviri (boli febrile sau interventii chirurgicale). In aceste imprejurari, obezitatea se instaleaza tot prin hiperfagie si/sau sedentarism, in cadrul unui echilibru endocrine-metabolic probabil modificat in favoarea acumularii de grasime.
Prevenirea obezitatii Prevenirea obezitatii incepe inca din viata intrauterina. Femeia insarcinata trebuie sa aiba grija sa nu se ingrase foarte mult in timpul sarcinii. In medie, femeia ar trebui sa ia in greutate intre 10 si 13 kg pe toata perioada sarcinii, dar asta depinde si de greutatea initiala a mamei, inainte de sarcina. Femeile slabe ar trebui sa ia mai mult in greutate (intre 12 si 18 kg), iar femeile supraponderale mai putin (intre 6 si 11 kg). O greutate prea mare in timpul sarcinii predispune atat mama cat si copilul la obezitate. Un copil cu o greutate mare la nastere (peste 4 kg) are un risc mai mare de a deveni obez in timpul vietii, fata de un copil normoponderal la nastere. Totodata, femeia care s-a ingrasat prea mult in timpul sarcinii prezinta dificultati in a da jos excesul de greutate dupa nastere, fiind astfel predispusa la a deveni obeza. Copiii nascuti din mame diabetice au un risc mai mare de a deveni obezi pe parcursul vietii. S-a demonstrat de asemenea si o corelatie intre greutatea mica la nastere si probabilitatea aparitiei obezitatii in perioada adulta. De aceea este foarte importanta o alimentatie sanatoasa si echilibrata de-a lungul sarcinii, precum si supravegherea sarcinii si monitorizarea greutatii de catre medicul specialist. Pe tot parcursul vietii, incepand inca din primul an de viata, greutatea corporala trebuie atent monitorizata si nu trebuie neglijata. Kilogramele trebuie sa fie adecvate varstei si inaltimii. Pentru a avea o greutate normala si a nu risca sa devenim obezi, trebuie sa adoptam un stil de viata sanatos, care se traducere in principal prin dieta adecvata si exercitiu fizic. O alimentatie sanatoasa presupune consumul de proteine, glucide si lipide in proportii adecvate, stabilite pentru fiecare persoana in parte, in functie de anumiti parametri: varsta, sex, stil de viata, conditii de munca, boli asociate. Cerealele, fructele si legumele proaspete nu trebuie sa lipseasca din alimentatie. De asemenea, se recomanda: renuntarea la mancarea de tip fast-food, consumul de carne alba (pui, peste) in locul carnii rosi (de porc, vita), evitarea dulciurilor rafinate (prajituri, ciocolata), consumul adecvat de lichide, inlocuirea sucurilor acidulate cu apa plata sau sucuri naturale.
O alimentatie sanatoasa trebuie asociata cu exercitiu fizic. Activitatea fizica zilnica ajuta la arderea caloriilor, tonifica musculatura si ajuta la mentinerea unei greutati corporale normale. Sportul trebuie sa faca parte din viata fiecaruia. Nu trebuie sa asteptam sa devenim supraponderali ca sa incepem sa facem sport, ci miscarea trebuie privita ca o metoda de intretinere, de prevenire a excesului supraponderal. Minim 30 de minute de activitate fizica pe zi sunt necesare pentru a avea o viata sanatoas. Supraponderabilitatea si obezitatea in copilarie s-au transformat intr-o problema de proportii colosale. Micul dejun bogat este recomandat la orice varsta, dar in copilarie este cel mai important. Si nu doar pentru ca ajuta la scoala, dar mai ales pentru mentinerea unei greutati adecavte. Astazi, in Spania, unul din cinci baieti si una din sapte fete intre 3 si 6 ani sunt obezi. Si o mare parte din ei se vor transforma in adolescenti obezi, iar apoi in adulti obezi. Cu toate consecintele asupra sanatatii. S-a calculat ca pentru fiecare 11kg in plus la un adolescent de 13 ani, riscul sa sufere un infarct peste cativa zeci de ani se tripleaza. Si s-a demonstrat ca adolescentii si copiii supraponderali au deja o mare parte dintre problemele de sanatate proprii bolilor cardiovasculare, cum ar fi tensiunea arteriala excesiva, colesterol marit sau lipsa glucozei in sange. Sunt simptome pe care copiii nu le percep ca o boala, pentru ca la varste fragede simptomele nu se manifesta, iar parintii se gandesc prea rar sa consulte un medic pediatru. De obicei nu consultam un medic nici pentru problemele psihosociale care deriva din obezitate, cum ar fi stima de sine scazuta, anxietate, sentimente depresive, tulburari alimentare sau izolare sociala. Lupta impotriva obezitatii inca din copilarie Dar la nicio varsta nu e mai usor sa lupti impotriva obezitatii decat in copilarie, pentru a o preveni sau pentru a o trata, daca simptomele ei au aparut deja. O persoana adulta devenita obeza va deveni foarte greu una slaba.Cu efort poate sa piarda cateva kilograme si sa nu le mai depuna, ceea ce este benefic pentru sanatate. Dar daca un copil obez este lasat sa devina un adult obez, se poate sa fie prea tarziu ca sa revina la greutatea ideala. Pana la ce varsta ne putem feri de obezitate? Kilogramele unui copil de 2 ani nu spun daca la maturitate va avea sau nu greutatea adecvata. Cu exceptia cazurilor extreme, pediatrii ii sfatuiesc pe parinti sa nu intervina la aceasta varsta atata timp cat copilul are o dieta echilibrata si sa nu-l oblige sa manance exagerat de mult. Daca este necesar le reamintesc ca nu mai suntem in perioada de dupa razboi, si ca ideea cum ca un copil plin de viata este un copil bine hranit nu mai are sens intr-o societate a opulentei alimentare. Dar exista o varsta la care specialistii in nutritie infantila pun accentul mai degraba pe calitatea dietei decat pe cantitatea acesteia.
Dar altfel stau lucrurile la varsta de 5 ani. La aceasta varsta greutatea copilului influenteaza problemelele de supraponderabilitate sau obezitate ce pot aparea mai tarziu. Atunci cand s-a analizat evolutia greutatii de-a lungul copilariei, s-a observat ca daca un copil sufera de exces de greutate la varsta de 5 ani e foarte probabil ca si la 9 ani sa se confrunte cu aceste probleme. Si daca se confrunta cu greutatea in exces la 9 ani, cel mai probabil o va face si cand va fi adult. Cum prevenim obezitatea? Pentru a nu ajunge in aceasta situatie ideal este sa-i oferim copilului o hrana corecta inca din primii ani de viata. O alimentatie echilibrata si care sa nu fie excesiva. Evident ca pare usor, si totusi sunt atatea familii carora li se pare extrem de greu. Nu toata lumea intelege acelasi lucru prin dieta corecta, iar unele idei care pare corecte sunt de fapt gresite. Daca obezitatea se transmite de obicei de la parinti la copii, nu este de vina numai genetica, ci si faptul ca copiii invata sa manance de la parinti. Exista o sansa de a interveni si a ajuta copiii cu varste cuprinse intre 4-5 ani si 11 ani, in perioada scolii primare, fiind varsta la care copiii sunt foarte receptivi, o varsta la care sunt capabili sa rationeze si sa inteleaga idei legate de alimentatie, de sex sau de droguri, idei pe care nu le-ar putea intelege in perioada prescolara cand invata mai mult prin imitatie. Este de asemenea varsta la care manifesta un mare interes de a cunoaste si a intelege natura, incepand cu plantele si animalele si pana la corpul uman. Iar in unele cazuri, odata ce copiii din familii in care parintii au o dieta hipercalorica au invatat despre dieta sanatoasa, merg acasa si arata ce au invatat. Este un fel de educatie in sens invers. In cazul adolescentilor e altceva. Grupul de prieteni are o influenta din ce in ce mai mare, in timp ce influenta parintilor sau a profesorilor este din ce in ce mai scazuta. Daca liderii grupului isi vor pune casca atunci cand se urca pe motocicleta, si ceilalti o vor face din acest motiv nu pentru ca parintii le-au spus acest lucru acasa. Pentru a preveni riscul de obezitate, nu trebuie sa faci lucruri complicate, intrucat schimbarile minore, dar esentiale, te ajuta sa te mentii in forma. Slabeste putin cate putin Foarte multe persoane suferă de steatoza hepatica, o boală care se manifestă prin acumularea excesivă de grăsime în ficat. Atunci când kilogramele în exces pun în pericol organele vitale care au un rol important în procesele metabolice, ne putem confrunta cu ușurință cu una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni: obezitatea. Pentru persoanele supraponderale, oricât de mică ar fi scăderea în greutate, ar fi un plus
pentru sănătatea întregului organism. Studiile arată că doar 48 de ore de restricții calorice contribuie la reducerea grăsimii din ficat cu până la 25%, scăzând astfel riscul de diabet zaharat de tip 2 cu 60%. Acordă mai multă atenție obiceiurilor zilnice Atunci când te enervezi, ești frustrat sau supărat, simți nevoia sa consumi alimente bogate în calorii, nu-i aşa? În prezent, există o epidemie de obezitate, dar și o epidemie de stres, doi factori care se hrănesc unul pe altul. Potrivit specialiștilor, hormonul stresului, cortizolul, transmite semnale creierului care, la rândul lui, transmite semnale organismului că are nevoie de alimente bogate în zaharuri. Singura soluție pentru a scăpa de acest obicei nesănătos este să acorzi atenție alimentelor pe care le consumi și să te implici în activități care te ajută să te relaxezi. Mișcă-te un pic mai mult Se știe că persoanele sedentare sunt mai predispuse riscului de a suferi de obezitate, spre deosebire de cei care practică un sport în mod constant. În cazul în care te numeri printre persoanele care nu fac mișcare, începi puțin câte puțin , cu pași mici, dar siguri: plimbă-te pentru cel puțin 30 de minute, fă jogging 10-15 minute, mergi cu bicicleta sau pe role, dansează, etc
Diagnosticul clinic
Examenul clinic al bolnavului obez se desfăşoară după regulile clasice, culegând informaţii privind factorii de risc care au dus la îngrăşare. Examenul obiectiv trebuie să precizeze tipul obezităţii: ginoidă, androidă, mixtă, să evidenţieze semne1e unor eventua1e complicaţii cardiace, articulare, respiratorii sau a unui diabet de tip II. Greutatea optimă se stabileşte în funcţie de înălţime, tipul constituţional şi masa osoasă şi musculară, folosind diverse normograme elaborate de diverse companii de asigurare pe viaţă. Trebuie ţinut seama de faptul că supraponderea se poate datora şi creşterii masei musculare aşa cum se întâmplă la sportivi. Diagnosticul de obezitate se poate afirma când greutatea depăşeşte cu 10% greutatea medie normală, calculându-se indicele de exces ponderal în procente după formula : (G.A. - G.I.) x 100/ G.A. unde G.I . (greutatea idea1ă) = T-100; G.A.= greutatea actua1ă în kg. Indicele de masă corporală se poate calcula după formula Guy Grand şi Wo1f: G x 100 / T , unde G = greutate; T = talie în cm. Investigatii paraclinice
1. Explorarea metabolismului lipidic şi lipoproteinic evidenţiază creşterea colesterolului, trigliceridelor şi betalipoproteinelor. 2. Explorările radiologice vizând aparatul osteoarticular şi şaua turcească, pot evidenţia: cifoscolioza, leziuni discale, osteofite, în caz de ade-nom hipofizar, lărgirea fosei pituitare cu menţinerea conturului osos sau erodarea conturului, lărgirea antrului sau invadarea sinusului sfenoidal 3. ECG poate evidenţia HVS (hipertrofie ventriculară stângă), traseu ischemic, tulburări de ritm şi conducere 4. Explorarile hormonale relevă valori scăzute ale hormonilor T3, T4, TSH, LH, CPG, ET, testosteron şi creşterea cortizolemiei sau17 OH-CS cu men-ţinerea ritmului circadian şi supresie la doze mici de Dexametazon (2 mg/zi - 2 zile). In timpul controalelor medicale de rutina, se poate monotoriza starea de sanatate a unei persoane, cu ajutorul unor examene paraclinice: - masurarea glicemiei, pentru depistarea DZ tip II; - masurarea nivelului hormonilor tiroidieni; - enzimele hepatice; - nivelul colesterolului si al trigliceridelor. Masurarea tensiunii arteriale si anamneza din care sa iasa in evidenta medicatia luata, istoricul familial, prezenta sedentarismului, a consumului de alcool (cantitatea zilnica ingerata), istoricul cresterii in greutate cat si eforturile pe care le-a intreprins persoana supraponderala pentru a slabi. Masurarea IMC si al dimensiunilor poate ajuta la stabilirea riscului de aparitie a DZ tip II si a bolii coronariene aterosclerotice.
Tratament Generalitati Scaderea in greutate a unui obez incepe prin stabilirea de la inceput a unei bune colaborari intre medic si pacient. Trebuie sa se inteleaga faptul ca indiferent de forma de tratament aleasa, aceasta trebuie aplicata pe o perioada cat mai lunga de timp. Acest lucru este in general greu de acceptat de pacientii obezi, care sunt disperati sa gaseasca un tratament miracol care sa aiba rezultate cat mai rapide. Eficacitatea tratamentului de lunga durata este de fapt singura garantie a succesului. Stabilirea unei strategii de tratament, care se aplica in functie de particularitatile fiecarui caz, va avea in prim plan fixarea unor obiective rezonabile, care se vor atinge printr-un program alimentar combinat cu exercitii fizice. Intr-o prima etapa se va pune accentul pe imbunatatirea starii de sanatate si nu pe obtinerea unei greutati corporale ideale. Exista numeroase formule miraculoase de slabire rapida, insa provocarea consta in mentinerea acestei greutatati atinse. Dieta reprezinta elementul de baza al tratamentului. Cura de slabire propriu-zisa (dieta si schimbarea
modului de viata), trebuie sa dureze aproximativ 6 luni. Cand dieta hipocalorica, schimbarile in stilul de viata nu au dat rezultatele scontate si sanatatea este in pericol se pot prescrie medicamente antiobezitate. Medicul curant va adauga medicatia adjuvanta si chirurgia gastrica, daca obezitatea a condus la aparitia complicatiilor: boala coronariana si DZ de tip II. Medicamentele antiobezitate actioneaza fie prin diminuarea senzatiei de foame si inducerea rapida a senzatiei de satietate, fie prin scaderea absorbtiei intestinale a grasimilor. De asemenea, chirurgia gastrica realizeaza o diminuare a capacitatii gastrice sau induce o modificare a absortiei normale a substantelor nutritive. Medicul curant poate recomanda terapia comportamentala care vizeaza, de fapt, modificarea comportamentului alimentar prin identificarea stimulilor alimentari, autoevaluare, grupuri de sustinere, sedinte de consiliere psihologica. Scopul acestora consta in gasirea unor modalitati de a elimina cercul vicios prin care comportamentul alimentar e folosit ca mijloc de a face fata depresiei, anxietatii, singuratatii, plictiselii si de a pune in practica regulile unui stil de viata sanatos. Tratament initial Inainte de inceperea tratamentului persoana obeza trebuie sa-si evalueze disponibilitatea schimbarii radicale a modului de viata. Scaderea in greutate si mentinerea unei greutati optime este dificil de obtinut si e foarte greu de gasit motivatia, mai ales in situatia in care s-au obtinut o serie de esecuri repetate in incercarile anterioare. In cazul in care s-au obtinut succese in regimuri dietetice precedente, acestea vor reprezenta o baza puternica de remotivare. Daca persoana nu e pregatita pentru schimbarile presupuse de regimul dietetic, medicul va sugera stabilirea unor deziderate mai usor de atins, precum mentinerea unei greutati constante, fara castig ponderal si fixarea unei date ulterioare de la care sa fie aplicat regimul dietetic. In cazul in care persoana e gata sa inceapa tratamentul, medicul va stabili drept tinta initiala scaderea in greutate cu 10% cu o rata de 0.5-0.9 kg pe saptamana. Studiile arata ca scaderile mici in greutate sunt mai usor de mentinut decat o slabire brusca accentuata care duce la un castig rapid in greutate. Educatia alimentara Disciplina alimentara nu este o dieta, ci un mod de viata. Scaderea ponderala este o optiune lenta, de durata si de adaptare la un nou stil de viata. De aceea, hotararea de a slabi este mai mult decat o problema alimentara. Dietoterapia este prima componenta a tratamentului pacientului obez. Elaborarea unui program nutritional se bazeaza pe faptul ca fiecare individ este unic (bagaj genetic, istorie medicala, mod general de viata) si de aceea dieta trebuie personalizata in asa fel
incat sa se furnizeze alimente sanatoase, variate, echilibrate nutritional in functie de nevoile fiecarui pacient. Dieta prin aport caloric redus si fixat Aceasta dieta este prescrisa indiferent de varsta, greutate sau mod de viata. Dieta recomandata este de obicei slab calorica, intre 1200-1500 calorii pe zi la femei si 15001800 calorii la barbati; este mai putin flexibila fiind eficace pentru acei pacienti care au nevoie de mai mult control. Specialistii au aratat ca nu tipul de alimente ingerate produc scaderea in greutate ci limitarea cantitatii de calorii. De exemplu, prin eliminarea carbohidratilor sau a grasimilor din alimentatie nu se va obtine o scadere in greutate mai importanta decat printr-o dieta sanatoasa, echilibrata cu un continut caloric scazut. Este important sa nu se puna accentul pe un anumit tip de regim alimentar, ci sa sa adopte o alimentaie sanatoasa. Nu se vor interzice alimentele preferate ci se va recomanda sa se consume in cantitati mici (portii mai mici). Dieta prin aport caloric foarte redus Acest tratament este rezervat pentru cazurile de obezitate extrema care au nevoie de o scadere a greutatii rapida si este aplicat doar sub stricta supraveghere medicala, insa, in general nu este recomandata. Pe termen lung eficienta dietei prin aport redus caloric si a celei prin aport foarte redus este aceeasi. De obicei este vorba de 800 - 1200 cal / zi. Aceasta dieta se poate aplica pe o perioada scurta de timp, de regula de 3 luni. Cercetarile efectuate pe regimurile elimentare cu continut redus de carbohidrati, precum dieta Atkins, au evidentiat ca acestea sunt mai eficiente decat dietele cu continut caloric scazut. Regimurile de slabire cu continut redus de carbohidrati, precum Atkins, The Zone, Sugar Busters, sunt foarte la moda printre persoanele obeze. Regimul alimentar va fi intocmit numai de un nutritionist specializat, singurul in masura sa stabilieasca regulile de baza ale unei diete sanatoase. Regulile de baza ale unei alimentatii sanatoase: - planificarea zilnica a meniului; - noul tip de regim alimentar va fi mentinut prin consumul unor porti mici (4-5 mese pe zi) fara a se sari peste o masa; - evitarea grasimilor saturate care vor fi inlocuite cu grasimi monosaturate; - se va consuma numai carne macra. Activitate fizica Efortul fizic terapeutic contribuie substantial la arderea caloriilor. Exercitiul fizic creste capacitatea sistemului muscular de a utiliza grasimea in scopuri energetice. Activitatea fizica moderata, zilnica, duce la mentinerea unui tonus muscular bun si a unui consum energetic sporit. Una dintre modalitatile de activitate fizica zilnica cel mai usor de pus in practica este mersul pe jos in compania prietenilor, a altor membri ai familiei, a colegilor de serviciu sau a cainelui.
Se vor monitoriza numarul de pasi intr-o zi cu ajutorul unui pedometru ce se poate cumpara de la magazinele de articole sportive. Numararea pasilor poate motiva acumularea de mai multi pasi. In special persoanele ale caror munca presupune statul indelungat la birou, vor fi motivate sa-si creasca numarul de pasi facuti zilnic. Se va incepe prin cresterea lenta de la 2000 de pasi pe zi pana la 10.000 - 12 000. Expertii recomanda activitate fizica de intensitate moderata timp de 30 de minute pe zi, 5 zile pe saptamana sau mai mult. Se pot intercala pauze, iar activitatea fizica sa fie realizata in 3 etape de cate 10 minute, obtinandu-se acelasi efect. Acest program de exercitii fizice moderate nu va fi urmat de o scadere in greutate ci va scadea riscul aparitiilor complicatiilor, fiind un pas de plecare pentru exercitiile fizice de 60-90 minute pe zi care se soldeaza cu scaderea si mentinerea noii greutati corporale. Exercitiile fizice in mod structurat se pot face in cadrul unui club de fitness. In general, este necesar consultul medicului, in special la persoanele care nu au mai practicat activitate fizica de mult timp sau la cei cu probleme cardiace. Tipul de efort si intensitatea acestuia se face de asemenea la recomandarea specialistului, in functie de prezenta sau nu a patologiei asociate. Persoanele care au probleme articulare degenerative vor alege un tip de activitate care sa nu le suprasolicite articulatiile. Aerobicul ofera cele mai bune conditii pentru arderea grasimilor. De asemenea, un bun efect il au plimbarile, joggingul, dansul, inotul, mersul pe bicicleta. In anumite situatii, stresul, familia, mediul pot sa pot constituie distractori de la programul zilnic de exercitii fizice; in nici un caz nu se va renunta la activitatea fizica, in aceste cazuri, ci se va relua rutina zilnica stabilita. Studiile arata ca intocmirea unui jurnal care sa contina cantitatile si caloriile din alimentele consumate in fiecare zi are un rol important in scaderea in greutate. Stabilirea legaturii intre stres si mancatul excesiv Persoana obeza trebuie sa se analizeze si sa inteleaga daca mancarea este mijlocul prin care incearca sa scape de stres. Iata cateva intrebari la care va trebui sa-si raspunda o persoana care a luat excesiv in greutate: - "Tulburarea alimentatiei sau cresterea in greutate a aparut in perioadele cu un nivel crescut de stress, frustrari si de viata dezordonata?" - "Manaci atunci cand nu ti-e foame sau cand esti satul?" - "Manaci sau gatesti ca sa scapi de o situatie stresanta?" - "Ti se pare ca mancarea te calmeaza?" - "Folosesti mancarea ca pe o recompensa?" In cazul in care se constata ca mancatul in exces este corelat cu stresul psihic, este necesara o analiza atenta a problemei si gasirea unei modalitati de a o rezolva. Pentru a schimba comportamentul alimentar neadecvat:
- se va inlocui activitatea legata de alimentatie cu o scurta plimbare in holul sau in jurul blocului; - se va telefona unui prieten; - in conditiile de foame reala se va lua un pranz sau gustarea care sa contina alimente sanatoase; - in timpul mesei persoana se va concentra asupra mancarii si o va savura. Eliminarea tentatiei de a manca excesiv si concentrarea asupra mancatului - in cazul in care alimentele bogate in grasimi si zahar sunt la indemana ele vor reprezenta o tentatie si o invitatie la a manca mai mult decat este nevoie. Se vor limita proviziile de gustari nesanatoase (dulciuri sau sucuri dulci); - nu se va manca niciodata in fata televizorului, a computerului, la birou sau in masina in timpul condusului, ci asezat la masa, cu atentia concentrata asupra actului mancarii; - in timpul gatitului nu se va gusta din mancare; se poate apela la mestecatul gumei pentru a fi eliminata aceasta tentatie de a gusta in timpul gatitului; - se va alcatui cu atentie meniul, care va fi compus din alimente sanatoase si nu se va manca orice se gaseste prin casa. Seara se va planui cu grija meniul zilei urmatoare; - gustarile se vor manca pe farfurie si nu din pachetel. De asemenea, se vor alcatui atent gustarile; - se va manca incet, intr-un mediu relaxant si intr-o companie placuta pentru a fi receptata ca o experienta placuta; se va evita mancatul pe fuga; - nu se va sari peste mese si se va manca la ore fixe care coincid cu senzatia de foame. Respectarea planului alimentar Se pot accepta mici abateri de la planul stabilit. Iata, insa, cateva sugestii pentru a mentine un comportament alimentar sanatos: - anticiparea situatiilor care pot schimba planul de alimentatie sanatoasa si imaginarea unor solutii pentru acestea. De exemplu, vizita la un prieten pentru a vedea un film. Se va aduce la pachet o gustarea cu mancare sanatoasa, fructe sau legume proaspete sau biscuiti cu continut scazut de grasime - pregatirea pentru ocazii sau situatii speciale. Unele evenimente sociale: vacante, petreceri, calatorii reprezinta ocazii in care exista tentatia de a se manaca mai mult decat este nevoie. Inainte de acestea se va manca un iaurt sau un fruct. Tratament de intretinere Dupa 6 luni de tratament se va merge la control medical pentru a se evalua progresul obtinut. Organismul se va adapta la cantitati mai mici de calorii si se poate observa o oprire a procesului de scadere in greutate. Aceasta stagnare poate scadea motivatia persoanei supraponderale. In aceasta situatie, medicul va recomanda intensificarea activitatii fizice si va face o programare la nutritionist pentru ajustarea planului alimentar. Obiectivul tratamentul se va muta de la scaderea in greutate la mentinerea acesteia. Continuarea programului de exercitii este esential pentru mentinerea noii greutati.
Folosirea medicamentelor in tratamentul obezitatii Tratamentul medicamentos in cazul obezitatii trebuie urmat doar la indicatia medicului si sub atenta supraveghere a acestuia. In general, se recomada in cazurile grave de obezitate, ca tratament adjuvant, pe langa modificarea stilului de viata (adoptarea unei diete sanatoase, efort fizic). Medicamentele care se iau pentru tratarea obezitatii actioneaza asupra metabolismului . In functie de mecanismul de actiune, medicamentele se impart in: - medicamente cu actiune centrala: actioneaza la nivelul creierului, asupra centrilor care controleaza senzatiile de satietate, foame - medicamente cu actiune periferica: actioneaza asupra organelor si sistemelor (senzoriale, tract digestiv, muschi, ficat, tesut adipos, sistem endocrin), implicand si expresia psihomotorie, comportamentala - medicamente ce actioneaza asupra cailor de conducere ce fac legatura intre sistemele central si periferic, transmitand semnalele intre cele doua: sistemul endocrin si sistemul nervos vegetativ Medicamentele cu actiune centrala sunt reprezentate de: - medicamente ce actioneaza asupra sistemului noradrenergic: Fenilpropanolamina, Clembuterol, Fentermina,Mazindol - asupra sistemului serotoninergic: triptofan, Fenfluramina, Fluoxetina - medicamente dopaminergice: Lisurida -medicamente histaminergice: alfa-fluorometil-histidina Aceste medicamente modifica comportamentul alimentar: induc senzatia de satietate la o cantitate mai mica de alimente ingerate, astfel ca aportul caloric scade. Medicamentele cu actiune periferica modifica functionalitatea organelor aupra carora actioneaza. Exemple de medicamente utilizate in tratamentul obezitatii: Amfepramona (Regenon, Anorex, Propion, Amfepramone, tenuate) Mecanism de actiune: actioneaza la nivelul hipotalamusului, stimuland sistemele noradrenergic si dopaminergic. Inhiba centrul foamei. Se administreaza oral si se absoarbe rapid. Este metabolizata in ficat. traverseaza placenta si bariera hematoencefalica. Se elimina in principal pe cale renala. Indicatii: se indica in terapia de intretinere a pacientilor cu obezitate si un indice de masa corporala (IMC) de peste 30 si care nu au reusit sa slabeasca doar prin adoptarea unui stil de viata sanatos: dieta si exercitii fizice. Contraindicatii: Amfepramona este contraindicata pacientilor cu: boli cardiovasculare (tahiaritmie, tahicardie paroxistica, angina pectorala, hipertensiune arteriala severa, ateroscleroza avansata) sau cerebrovasculare, feocromocitom, hipertiroidism, glaucom cu unghi inchis, afectiuni psihiatrice (depresie, anorexie nervoasa, tendinta la abuz de medicamente). Se contraindica femeilor insarcinate si copiiilor sub 12 ani, precum si asociat cu alte produse anorexigene, datorita riscului crescut de hipertensiune pulmonara, care poate fi fatala. Sibutramina (Reductil)
Mecanism de actiune: este un inhibitor al recaptarii serotoninei si noradrenalinei. Determinand satietate precoce, reduce aportul alimentar si creste consumul energetic. Indicatii: in obezitatea moderata si severa asociata cu diabet zaharat de tip II, dislipidemii si in obezitatile datorate tulburarilor comportamentului alimentar. tratamentul cu sibutramina se insoteste obligatoriu de dieta si exercitiu fizic. Contraindicatii: hipersensibilitate la produs, obezitate de cauza organica, antecedente de anorexie nervoasa, bulimie neurogena, boli psihice, afectiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare (antecedente de accident vascular cerebral), hipertiroidism, insuficienta hepatica severa, insuficienta renala severa, glaucom, sarcina si alaptare, tineri sub 18 ani sau adulti peste 65 de ani. Tetrahidrolipstatina (Xenical) Mecanism de actiune: NU actioneaza asupra sistemului nervos central, ci asupra grasimilor. Este un inhibitor specific de lunga durata al lipazei gastrointestinale si pancreatice. Enzima inactivata nu mai digera grasimile alimentare pentru a se putea absorbi in sange, astfel ca ele sunt eliminate. Efectul este foarte bun: reduce execsul ponderal de la 7% la 10% dupa un an de tratament. Contraindicatii: alergie la produs, sindroame de malabsorbtie cronica, sindroame de colestaza, afectiuni hepatice sau pancreatice severe, copii sub 12 ani, sarcina si alaptare.
Tratament chirurgical Tratament chirurgical al obezitatii este indicat atunci cand: - IMC depaseste 40 IMC este mai mare de 35 cu comorbiditati asociate (obezitatea este asociata cu o complicatie metabolica, precum dibetul zaharat sau afectiuni osteo-articulare). Obiectivele tratamentului chirurgical sunt, in primul rand, de reducere a greutatii corporale, si asftel, de rezolvare a altor probleme de sanatate: DZ de tip II sau hipertensiune arteriala. Trebuie retinut faptul ca dupa tratamentul chirurgical persoana obeza sau supraponderala nu va reveni automat la o greutate normala, ci va trebui sa manance alimente in cantitati foarte mici; prin intervenia chirurgicala se reduc dimensiunile stomacului. De asemenea, sunt necesare adausuri de nutrienti si suplimente vitaminice. Vor fi evitate bauturile cu continut caloric crescut deoarece acestea acopera necesarul caloric fara sa aduca un aport de nutrienti. Exista 2 tipuri de inteventii chirurgicale pentru tatamentul obezitatii morbide: - proceduri restrictive: prin care se realizeaza o diminuare a capacitatii gastrice, limitand astfel ingestia de alimente solide si inducand o senzatie de satietate mult mai rapida (badaj gastric prin inel de silicon ajustabil si gastroplastia verticala calibrata cu ajutorul unui stapler liniar); - proceduri malabsorbtive (by-pass-ul gastric a Roux cu ansa in "Y" si diversia biliopancreatica cu sau fara switch duodenal).
Alte tehnici chirurgicale (by-pass-ul jejuno-ileal, fixarea maxilo-mandibulara "jaw wiring", liposuctie) au fost folosite in incercarea de a trata obezitatea morbida, insa rezultatele pe termen lung au fost nesatisfacatoare. Ele nu sunt recomandate de specialisti datorita ratei de succes scazute si a numeroaselor efecte secundare. Tehnici chirurgicale - in cazul banding-ului gastric (BG) se monteaza laparoscopic inel de silicon ajustabil ce realizeaza un rezervor proximal mic gastric. Marele avantaj al BG este simplicitatea in executie si reversibilitatea tehnicii. Tehnica BG nu este foarte eficienta daca pacientul compenseaza printr-o alimentatie lichida sau semisolida bogata in calorii; - gastroplastia verticala calibrata (GVC) consta in realizarea unui rezervor vertical de-a lungul micii curburi cu ajutorul unui stapler liniar - by-pass-ul gastric cu ansa in "Y", care este considerat astazi operatia "gold standard" pentru obezitatea morbida. Tehnica operatorie consta in construirea unui rezervor gastric mic care este anastomozat la o ansa jejunala montata in "Y". - diversia biliopancreatica (DBP) induce o modificare a absorbtiei normale a substantelor nutritive prin micsorarea stomacului si suntarea intestinului cu diminuarea consecutive a absortiei. Precautii Dupa realizarea interventiei chirurgicale cantitatile de lichide si alimente solide ingerate sunt mici. In primele doua saptamani este permisa doar o dieta lichida, dupa care se va trece la alimente solide sub forma de pireu. De asemenea, va fi evitat comsumul anumitor alimente: bauturile cu continut caloric crescut (bauturile dulci) si laptele. Este absolut necesara o modificare, o adaptare a comportamentului alimentar. Vor fi invatate noi "tehnici de a manca": alimentele vor fi mestecate bine si inghitite incet, in caz contrar vor aparea vomismente sau dureri abdominale. Principalele consecinte negative ale procedurilor malabsorbtive sunt legate de malabsorbtia calciului, fierului (cu aparitia demineralizarii osoase si anemiei). De asemenea, se constata aparitia diareei. Aceste neajunsuri pot fi combatute prin administrarea de suplimente minerale (calciu si fier) si de medicamente antidiareice. In urma interventiei chirurgicale unii pacienti manifesta un complex de simptome vasomotorii (sindrom de dumping) aparute dupa mesele care contin alimente sau lichide dulci (bomboane, sucuri, inghetata, bauturi racoritoare, anumite condimente). Sindromul de dumping se produce datorita evacuarii rapide a continutului gastric in intestinul subtire. Simptomele sindromului de dumping cuprind palpitatii, tahicardie, ameteli, diaforeza (transpiratii abundente) si uneori, diaree severa. Alimentele cu continut natural de zaharoza (fructele, laptele de vaca sau legumele) nu produc sindrom de dumping. Nu este permis consumul de lichide cu 30 de minute inainte de masa, in timpul mesei si 30 de minute dupa aceea.
Toate tipurile de interventii chirurgicale prezinta riscuri. Inainte de a se alege o anumita procedura terapeutica medicul specialist va analiza atent toate riscurile si beneficiile interventiei respective si o va alege pe cea care se potriveste cel mai bine pacientului. Dupa tratamentul chirurgical, pacientul obez va incepe sa scada in greutate, aceasta slabire va continua pe o perioada de 2 ani. Cele mai frecvente complicatii ale interventiilor chirurgicale sunt infectiile plagii operatorii, scurgerea continutului gastric sau intestinal in cavitatea peritioneala (cu aparitia peritonitei) si trombembolismul pulmonar. O treime din pacienti operati gastric vor dezvolta anemie si osteoporoza.
