Păcălici și Tândăleț
Păcălici la școală Pana noua-n palarie si hainuta de postav, Pacalici pe drum paseste fudulindu-se grozav. Dara din ghiozdan ce-atarna ca un firicel de plus? Ati ghicit? Codita-si scoase sa ia aer, Chitibus. Iata scoala, dar ce zarva e acolo-ntre baieti? Tii, feciorul lui Tandala, batausul Tandalet. A trantit doua fetite, pe-un copil l-a injurat, si razand acum se plimba ca un pasa de-ngamfat. Pacalici spre el paseste: -Tandalet, acu', cat vad, cereti de la toti iertare, cs altminteri e prapad! - Ce spui tu, ma gagalice? Fugi c-acu te burdusesc! - Nu-ti ceri, Tandalet, iertare? Bine... Atunci eu te vrajesc. Uite-un duh o sa te muste de piciorul nespalat... (Chitibus, pe nesimtite, intr-o clipa l-a muscat). ...iar din spate o sa-ti cada si ghiozdanul tau pe jos. ( Chitibus, pe nesimtite, curelusa a si ros.) Toti copiii rad cu pofta, l-au vazut pe soricel, dar lui Tandalet i-i frica, nestiind ce e cu el. si-a cerut apoi iertare, A ramas mofluz, tacut, si in saptamana asta n-a-njurat, nu s-a batut.
Lucrare scrisă
Maine-avem lucrare scrisa, Toti am invatat cu spor, Tandalet, in loc sa-nvete, A facut fituici, de zor. Le-a-mpartit in doua teancuri: Unul lat, altul inalt. Unu-i pentru matematici, La istorie-i celalalt. Pacalici i-a zis-o-n fata: Tandalet, ai s-o patesti! S-o patesc? N-avea tu grija! Poate vrei sa ma parasti?... Pacalici n-a spus nimica, insa seara, tupilis, Catre casa lui Tandala L-a trimis pe Chitibus. Chitibus mergea pe uliti, Ce e drept, cam tremurand, Cu mustatile pleostite, Cu codita atarnand... Iar la Tandalet in poarta S-a oprit fara sa vrea, Caci pisica cea vargata Ca un tigru miorlaia. Dar curajul lui de soarec si-a luat in dinti si-ascuns, Strecurandu-se sub usa, La fituici, iata-l ajuns! Ce-a facut acolo, nu stiu, Caci la nimeni nu a spus, insa stiu ca-ajuns acasa, Era strasnic de dispus! S-a jucat de-a baba-oarba Cu copiii maruntei, Pe codita sarea coarda, Sport iubit de soricei. La lucrarea scrisa-n clasa, Sta pe soba, multumit... Chicotind atat de tare, Ca mai toti l-au auzit! in cea mai din urma banca
Tandalet tot copia si,din cand in cand,de truda, Limba printre dinti scotea. Cand s-au adunat in urma Ale copiilor lucrari, Tandalet avea pe foaie La istorie-adunari... Iar apoi, la matematici, Fara grija si decis, Despre luptele cu turcii Tandalet pe foaie-a scris!
Păcălici și Moș Gerilă
ata ca din viata noastra inca-un an a mai trecut. Ne privim si, fara voie, observam c-am mai crescut. Ne-au ramas prea mici bocancii si nadragii ni-s cam scurti sintem nu stiu cum, mai altfel, cind ne mai jucam prin curti. Dar la Pomul cel de iarna, Ce ne-asteapta luminand, Mergem plini de incantare, Tulburati ca orisicand... Iata-s adunati la scoala Toti elevii de prin sat. Vor canta cu toti in jurul Unui brad adevarat. Tandalet face pe bosul Are-un glas ca de trombon... Pacalici zambeste vesel, Dirijand cu un creion. Tandalina, Pacalinei, ii tot spune-ncetinel: -Vezi pe fiu-meu cum canta? Iese cantaret din el! Pacalina-ntoarce vorba, Rosie ca si un rac: -Vezi al meu cum ii struneste? Ofiter am sa mi-l fac! Mai apoi urmeaza jocuri,
Datini vechi de pe aici; Tandalet se face capra, Tobosar e Pacalici. in sfarsit, soseste ora... Cineva a anuntat Ca-ntr-o sanie de viscol, Mos Gerila intra in sat! Toti asteapta. Uite, vine! Are-un sac, dar ce mai sac! Toate darurile lumii in strafundurile-i zac! La copii el le imparte Surazand necontenit... Pacalici o saniuta A primit si-i fericit! Tandalet voios asteapta, Dar deodata-a amutit: Pana cand la el s-ajunga Mosul sacul si-a golit... - Mos Gerilae, numai mie inca nu mi-ai dat nimic... Nu mai ai prin buzunare Vreun cadou, oricat de mic? - Pentru tine eu n-am daruri, Caci n-ai fost cuviincios, Nici la scoala, nici pe uliti Tu nu te-ai purtat frumos... Pacalici deodata, insa, Din ungher s-a ridicat: Mos Gerilae, cum bag seama, Nu esti bine informat... Tandalet, de-o vreme-ncoace, Nu se poarta-asa urat... si-apoi nici nu-i pedagogic Sa il pedepsesti atat! Rade Mosul, dar vorbeste: N-am stiut ca e asa; Nu mi-a mai ramas nimic, Numai sacul i-l pot da. Apoi Mosul da binete si se duce in alt loc... Tandalet se mohoraste Zgribulindu-se-n cojoc.
Jocuri, cantece voioase, Iar se-ncing, ca la-nceput. Tandalet sta trist, deoparte, Pacalici a disparut. Dar ce-i asta? Iata-apare La fereastra un pitic. Dar pitic o fi el oare? Nu. E-un Mos Gerila mai mic. care striga: "Mos Gerila M-a trimis, precum vedeti, Ca aceasta saniuta Sa i-o dau lui Tandalet." Tandalet, de bucurie, topaie, macar ca-i gras; Tare-ar vrea sa-i multumeasca insa, uite, n-are glas! Tandalet tot sta si-asteapta, Are lacrimi pe obraz. Unde-i Pacalici, sa-i spuna Bucuria lui de azi?... Iata-l, are nasul rosu si-i omat pe cusma lui. Tandalet spre el se-ndreapta: - Ei, iti place? Ce mai spui? Ce sa spun? Lui Mos Gerila Pedagogic i-am grait Parca i-am citit din carte si pe loc s-a lamurit. -Unde-ti este saniuta? S-o asemuim cu-a mea. Sa vedem care-i mai iute, Mai frumoasa, afara-n nea? -Saniuta? Pai am dat-o Lui Gerila acel micut... A-nhamat la ea doi iepuri, Cei mai ageri si mai iuti... Tandalet se intristeaza. Ian auzi! A fost pe-aici... El mi-aduse saniuta. Ce ne facem, Pacalici? stii ceva? De-acu-nainte, impreuna ne-om juca; Saniuta mea e mare, incapem noi doi in ea.
si cei doi, acum prieteni, Cu mult drag se strang la piept. Iar pe Pacalici, copiii il privesc cu mult respect! Toti pricep ca Mos Gerila Cel micut, ce-a fost pe-aici, N-a fost altul decat... insusi sugubatul Pacalici!
Păcălici în Țara Rece Cei trei lupi smucesc de hamuri, crasca neaua sub talpici, si in sanie stau veseli Tandalici si Pacalici. Cad ninsorile bogate si sub falduri largi ascund codrii care-n vijelie se aud vuind in fund... Parca hohote se-alunga prin ninsoarea de argint, mii si mii de glasuri rele chiuind si chitcaind si din viscolul zanatic desirata pana-n nori, o babornita s-arata cu colti albi, clantanitori. Cu o gheara isi indreapta parul aspru-n vant, valvoi, si sapleaca, cocosata, sa vorbeasca cu cei doi. Baba: -Bun venit in tara asta, tara rece cu zapezi unde pasc in voie buna a vantoaselor cirezi. Tara mea cu-atat de albe si-nghetate frumuseti, tara mea, in care-i lege inima sa ti-o ingheti, tara mea, in care-i lege de iubiri sa te desprinzi, de esti mic, pana la nouri, ca si mine sa te-ntinzi;
bun venit in tara asta, oaspeti noi din plai strain, de acum voi faceti parte din norodul meu putin. Doua fete am, si-s albe, si-s frumoase, orbitor, sint la fel de reci ca mine vreau cu ele sa va-nsor, insa voi, de-acum incolo, oameni nu veti mai vedea, omenia veti uri-o, ca si noi veti ingheta. cintec nu veti mai afla, glume u veti asculta... Trageti iute sania la vestita poarta-a mea! Pacalici se-nveseleste: -Uite, baba, ce pofteste!... Babo, inca eu nu-s mare, si nu-s bun de-nsuratoare Tandalet si el e mic uite-l, tremura de frig! Lupul -lupu-i, da, barbat! El e om de insurat si ce ginere-i, mai frate! Are osti nenumarate, cred ca fetele, la fel, au sa moara dupa el. Zice baba: "Are osti?" -Parca tu nu le cunosti? Ostile i-s lupii suri, care prada prin paduri! -Bine, asta este unul, zice baba calntanind, dar si pentru o a doua fata vreau un ginere sa prind. Rade Tandalet din paie: -Mai sint doi! Ia o potaie dintre lupi. Ori, daca vrei, Poti sa-i iei si pe tustrei! Sare baba: "Ba nici gand! Asti-as soldatoi de rind. Primul, da, e sef, mai mare dar cei doi n-au cautare.
Unul dintre voi e bine, am sa-i dau puteri depline si avere, si ospete inima sa si-o inghete. Hai, baieti, pana-n palat, fetele sa vi le-arat, sa v-arat si ce mai zestre veti avea de la neveste. N-am putere, cu de-a sila pe aicea sa va tin, dar pe veci aici ramaneti de veti spune: "Eu raman" Orisicum, puteti intra, veti vedea si judeca". Intra ei pe-o poarta larga, intr-un fel de foisor plin de mii de nestemate, cu tavan stralucitor. Si pe jilturi largi, de gheata, doua fete se-odihnesc; ca statuile-s de albe si ca gheata stralucesc. Pacalici: -Mai, dar baba este slaba are parul alb ca-i baba, pe cand fetele, ca-s fete, de ce-s albe si la plete? Tandalet: -Au parul alb, asa cum zici, dar ce-ti pasa, Pacalici? Are importanta oare cum e parul al culoare? Pacalici: -In sfarsit, nu ne certam! Fie cum ti-i voia tie, caci, oricum, noi nu luam pe nici una de sotie. Baba: -Dar priviti ce nestemate sint pe politi insirate... Pacalici: -Astea nu ma uluiesc daca sufli, se topesc. Eu si-acasa, pe ferestre
iarna am astfel de zestre. Tandalet: -Ba-s frumoase - parca-s stele.. N-ai decit - nu sufli-n ele si atunci au sa arate tot frumoase, luminate... Baba (fetelor): -Ca sa-i farmec pe deplin, fetelor, dansati putin. Fetele din jilt se scoala isi fosnesc rotunda poala, bratele-si rotesc pe rand, ca un fir plapand de vant, se invart apoi incet ca un vant peste omat, bat din tocuri, nadravan, ca un vant peste-un troian. Se abat scaparatoare ca un vant intr-o ninsoare. Zboara ca o vijelie rasucita pe campie, apoi salta-n sus, cu vaer, viscol nebunesc prin aer. Si se domolesc pe rand ca un fir plapand de vant. Tandalet: -Asa jos, mai zic si eu! Haide babo, fie! Vreu! Pacalici s-a repezit crunta vorba s-o opreasca, dar, deodata, neoprit, Tandalet porni sa creasca. Se-nalta si se lati si se inalti ca neaua. Baba vesel chiui de placere, cucuveaua! Pacalici porni sa planga, insa Tandalet, de fel, Il privea, schimbat la fata cu privirea de otel. Lupul-sef crescu si dansul Alb si-nalt -sa te-nfiori. A ramas in Tara Rece el si hizii-i slujitori. Pacalici, pe scari, in goana,
repezindu-se acum, spre izvorul nascocirii singur o porni la drum, apa vie s-o gaseasca, sa isi umple un ulcior, si pierdutului prieten sa ii vie-n ajutor.
Retrospecția lui Tăndăleț
Tandalet isi freaca ochii, casc-o gura cat o sura... -Mult am mai dormit, mai frate zice, rumen, la figura. Si de gaze-si scutura cu putere pletele. -Oare unde-s lupii, baba? Unde-s oare fetele? Pacalici il lamureste: -Lupii au fugit lupeste, baba-i ciotul de colea asta s-a ales de ea. Fetele si-au irosit frumusetea jucausa. Uite-le, is flori de scai cu culoarea de cenusa... Doar cand bate vantul lin ele murmura o veste, cum ca Tara Rece-a lor pe vecie nu mai este. -Tandalet, ce s-a-ntamplat cat ai fost mire-n palat? Tandalet rosi un pic: -Am uitat. Nu stiu nimic. -De-ai uitat, voi inventa o masina sa-ti arate, ca la cinematograf, toate cele intamplate. Toarna-un strop din cel ulcior si li se arata-n fata un ecran pe care vad sali intinse, sali de gheata. -Cine e caraghiosul
Ce se plimba imbufnat? -Chiar tu,Tandalet, fratane! Vezi ce tare-ai fost umflat? -Vai, eram atata de lacom si atat de urat? Ma plimbam cu lupul, scarba cea de fiara, dupa gat? Plange Tandalet, dar bunul Pacalici l-a imbunat: -Nu te vaicari, mai frate, para-ti bine c-ai scapat!
Moș Ene
Hotara-ra apoi copiii, ca ulciorul tot sa-l verse si dintr-insul fericirea peste lume s-o reverse. Deodata o lumina se-nalta peste poiene si veni, barbos si falnic, prin lumina mosul Ene. -Pacalici, acestea toate se petrec in lumea mea, iar in lumea voastra zorii in curand s-or inalta. Ai avut curaj pe-aicea, dar iti spun ceva, sa stii: Cum ai fost in vis de vrednic, si in viata tu sa fii. Spune asta si dispare. Se invartejesc scantei se aud cocosi cum canta, pasi se-aud in preajma, grei... Iata-apare o fereastra si se-aude-un chitcait. Chitibus, pe-o perna alba, langa el a rasarit... Ce sa fie? Ochii umezi Pacalici si i-a deschis, si-a dat seama ca visase si ca tot ce-am scris e-un vis.
