Credina i-e avutul NEVILLE
CREDINA OMULUI ÎN DUMNEZEU E MSURAT DE ÎNCREDEREA LUI ÎN SINE ÎNSUI
Credina i-e avutul NEVILLE [Titlu original: „Your Faith Is Your Fortune”, 1941] De acelai autor LA PORUNCA TA – AT YOUR COMMAND PUTEREA CONTIINEI – THE POWER OF AWARENESS IMAGINAIE TREZIT – AWAKENED IMAGINATION LEGEA I FDUINA – THE LAW AND THE PROMISE DITUL I CULESUL – SEEDTIME AND HARVEST LIBERTATE PENTRU TOI – FREEDOM FOR ALL* TRIREA LUNTRIC E SECRETUL – FEELING IS THE SECRET* RUGCIUNEA, ARTA DE A CREDE – PRAYER, THE ART OF BELIEVING* DIN AFARA ACESTEI LUMI – OUT OF THIS WORLD* ÎNVIEREA – RESURRECTION* *Aceste cinci ci sunt incluse într-un volum intitulat ÎNVIEREA
CUPRINS 1. Înainte de a fi fost Avraam 4 2. Vei hotrî 5 3. Principiul Adevrului 7 4. Pe Cine cutai? 10 5. Cine SUNT EU? 13 6. EU SUNT EL 16 7. Fac-se voia Ta 19 8. Nici un alt dumnezeu 21 9. Piatra de temelie 22 10. Celui ce are 23 11. Crciunul 24 12. Rstignirea i Învierea 26 13. Presrile interioare 28 14. Circumcizia 30 15. Interval de timp 31 16. Trinitatea 33 17. Rugciunea 34 18. Cei doisprezece ucenici 35 19. Lumin lichid 39 20. Suflarea vieii 40 21. Daniel în groapa leilor 41 22. Pescuitul 42 23. Fii urechi ce aud 43 24. Clarviziunea – „Contele de Monte Cristo” 45 25. Psalmul douzeci i trei/Douzeci i doi 47 26. Ghetsimani 49 27. O formul pentru victorie 51 Scurt biografie 52
ÎNAINTE DE A FI FOST AVRAAM Adevrat, adevrat zic vou: EU SUNT mai înainte de a fi fost Avraam. – Ioan 8:58 „La început era Cuvântul, i Cuvântul era cu Dumnezeu, i Cuvântul era Dumnezeu” [Ioan 1:1]. La început era necondiionata contiin de a fi a fiinei, i necondiionata contiin de a fi a devenit condiionat imaginându-se a fi ceva, i necondiionata contiin de a fi a devenit ceea ce s-a imaginat a fi; astfel a început creaia. Prin aceast lege – mai întâi concepând, apoi devenind ce s-a conceput – toate lucrurile au ieit din Nimic; i f aceast secven nu e nimic fcut din ceea ce e fcut. Înainte s fi fost Avraam, sau lumea, EU SUNT. Când timpul va înceta a mai fi – EU SUNT. EU SUNT contiina f form de a fi concepându-m pe mine a fi om. Prin nesfârita lege a fiinei sunt silit s fiu i s exprim tot ceea ce m cred a fi.
EU SUNT eternul Nimic ce conine în sinele meu f form putina de a fi toate lucrurile. EU SUNT ceea în ce toate concepiile mele despre mine triesc i mii îi au fiina lor i se separ de ceea ce ele nu sunt. luiesc în fiecare concepie despre mine; din acest înluntru, caut venic s transcend tuturor concepiilor despre mine. Prin însi legea fiinei mele, transcend concepiilor mele despre mine, numai crezându-m a fi ceea ce transcende. EU SUNT Legea Fiineii în afar de MINE nu este lege. EU SUNT cel ce EU SUNT.
VEI HOTRÎ [Când te vei hotrî s faci un lucru, lucrul îl vei izbuti i lumina va strluci pe toate drumurile tale. – Iov 22:28] a va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; El nu se întoarce ctre Mine f s dea rod, ci El face voia Mea, i îi îndeplinete rostul lui. – Isaia 55:11 Omul poate hotrî un lucru i acesta se va întâmpla. Omul întotdeauna a hotrât ceea ce a aprut în lumea sa. Azi hotte ceea ce apare în lumea lui i va continua s fac asta atât timp cât omul e contient de a fi om. Nimic nu a aprut vreodat în lumea lui f ca omul s fi hotrât c trebuie s apar. Poi nega asta; dar încearc atât cât vrei i contrariul nu-l poi dovedi, întrucât aceast „hotrâre” se bazeaz pe un principiu neschimbtor. Omul nu poruncete lucrurilor s apar prin cuvintele sale care sunt, mai degrab, o rturisire a îndoielilor i temerilor sale. Hotrârea se face întotdeauna în contien. Fiecare om exprim automat ceea ce e el contient a fi. F efort sau a folosi cuvinte, în fiecare moment din timp, omul se poruncete a fi i a avea ceea ce e el contient a fi i a avea.
Acest neschimbtor principiu al expresiei este dramatizat în toate bibliile lumii. Scriitorii cilor noastre sacre erau mistici iluminai, foti maetri în arta psihologiei. Spunând povestea sufletului, ei personificau acest principiu impersonal în forma unui document istoric atât pentru a-l pstra cât i pentru a-l ascunde de ochii neiniiailor. Astzi, cei crora le-a fost încredinat aceast mare comoar, anume, clerurile lumii, au uitat c bibliile sunt drame psihologice ce reprezint contiina omului; în oarba lor uitare, ei îi înva acum adepii le venereze personajele ca brbai i femei care au trit în realitate, în timp i spaiu. Când omul vede Biblia ca pe o mrea dram psihologic, cu toate personajele i actorii drept caliti i atribute personificate ale contiinei sale, atunci – i numai atunci – Biblia îi va revela lui lumina simbologiei sale. Acest principiu impersonal al vieii care face toate lucrurile este personificat ca Dumnezeu. Acest Domn Dumnezeu, creator al cerurilor i pmântului, este descoperit a fi contiina de a fi a omului. Dac omul ar fi mai puin constrâns de ortodoxie i un observator mai intuitiv, el n-ar putea s nu îneleag, citind Biblia, c de sute de ori se reveleaz contiina de a fi în aceast oper literar. numim câteva: „EU SUNT m-a trimis la voi” [Ieirea/Exodul 3:14]. „Stai neclintit i cunoate EU SUNT Dumnezeu [îna-M-voi pe pmânt”, Psalm 45:10]. „EU SUNT Domnul i nu e alt dumnezeu” [„EU SUNT Domnul i nimeni altul! Afar de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins f ca tu s M cunoti. Ca s se tie de la rrit i pân la apus c nu este nimic afar de Mine! EU SUNT Domnul i nimeni altul! Eu întocmesc lumina i dau chip întunericului, Eu fac pacea i nasc rul: EU SUNT Domnul Care fac toate acestea”, Isaia 45:5; „EU SUNT Domnul Dumnezeul vostru i nu este altul afar de Mine”, Ioel/Ioil 2:27]. „EU SUNT Pstorul” [„EU SUNT Pstorul cel bun. Pstorul cel bun îi pune sufletul pentru oile sale”, Ioan 10:11; „Eu sunt pstorul cel bun i cunosc pe ale Mele i ale Mele M cunosc pe Mine”, Ioan 10:14;]. „EU SUNT Ua” [„EU
SUNT Ua; de va intra cineva prin Mine, se va mântui; i va intra i va iei i pune va afla”, Ioan 10:9; „Adevrat, adevrat, v spun c EU SUNT ua oilor”, Ioan 10:7]. „EU SUNT Învierea i Viaa” [Ioan 11:25]. „EU SUNT Calea” [„EU SUNT Calea, Adevrul i Viaa. Nimeni nu vine la Tatl Meu decât prin Mine”, Ioan 14:6]. „EU SUNT Începutul i Sfâritul” [„EU SUNT Alfa i Omega, Cel dintâi i Cel de pe urm, începutul i sfâritul”, Apocalipsa 22:13; „EU SUNT Alfa i Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era i Cel ce vine, Atotiitorul”, Apocalipsa 1:8].
EU SUNT; contiina necondiionat de a fi este revelat ca Domn i Ftor al fiecrei stri a fiinei. Dac omul ar renuna la credina sa într-un Dumnezeu separat de el însui i ar recunoate contiina de a fi ca fiind Dumnezeu (aceast contiin se furete pe sine dup asemnarea i chipul concepiei sale de sine), el i-ar transforma lumea dintr-un deert steril într-o câmpie pe propriul su plac. În ziua în care face asta, omul va ti c el i Tatl su sunt una, dar Tatl su e mai mare decât el. Va ti c propria lui contiin de a fi este una cu ceea ce el e contient a fi, dar contiina lui necondiionat de a fi este mai mare decât starea lui condiionat sau concepia lui despre sine. Când omul îi descoper contiina de a fi ca fiind puterea impersonal de expresie, putere care se personific etern în concepiile lui despre sine, îi va asuma i însui acea stare de contien pe care dorete o exprime; fcând asta, va deveni acea stare în expresie. „Vei hotrî s faci un lucru, i lucrul îl vei izbuti” poate fi acum spus în acest fel: vei deveni contient a fi sau a avea un lucru i vei exprima sau avea ceea ce eti contient a fi. Legea contienei este singura lege a expresiei. „EU SUNT calea”. „EU SUNT învierea”. Contiena este calea, ca i puterea care învie tot ceea ce omul va fi vreodat contient a fi.
Întoarce-te de la orbirea omului neiniiat care încearc s exprime i s aib acele caliti i lucruri de care el nu este contient a fi i a le avea; i fii ca misticul iluminat care hotte de la bazele acestei legi neschimbtoare. Revendic-te contient a fi ceea ce caui; asumi contiena a ceea ce vezi i vei cunoate i tu condiia adevratului mistic, dup cum urmeaz: Am devenit contient a fi acel lucru. Înc sunt contient a fi acel lucru. i voi continua s fiu contient de a fi acel lucru pân ce acel lucru de care sunt contient a fi este exprimat pe deplin. Da, voi hotrî un lucru i lucrul îl voi izbuti.
PRINCIPIUL ADEVRULUI Vei cunoate Adevrul, iar Adevrul va face liberi. – Ioan 8:32 „Vei cunoate Adevrul, iar adevrul v va face liberi”. Adevrul care-l elibereaz pe om este cunoaterea c propria lui contien este învierea i viaa, c propria lui contien atât învie cât i d via la tot ce e el contient a fi. În afara contienei, nu e nici înviere, nici via. Când omul renun la credina sa într-un Dumnezeu în afara lui i începe s îi recunoasc propria contiin de a fi ca fiind Dumnezeu, aa cum au fcut Iisus i prorocii, el îi va transforma lumea realizând , „Eu i Tatl Meu Una suntem” [Ioan 10:30], dar „Tatl este mai mare decât Mine” [Ioan 14:28]. El va ti c propria lui contien este Dumnezeu i ceea ce e el contient a fi este „Fiul”, care aduce mrturie lui Dumnezeu, „Tatl”. Creatorul i creaia sunt una, dar Creatorul e mai presus decât creaia, concepia sa. Înainte s fi fost Avraam, EU SUNT. Da, am fost contient de a fi înainte de a fi devenit contient de a fi om, i în acea
zi în care voi înceta de a fi contient de a fi om tot voi fi contient de a fi. Contiina de a fi nu depinde de a fi ceva. A precedat toate concepiile de sine i va fi atunci când toate concepiile de sine vor înceta s mai fie. „EU SUNT începutul i sfâritul”. Adic, toate lucrurile sau concepiile despre mine încep i se sfâresc în mine, dar EU, contiena f form, rmân pentru totdeauna. Iisus a descoperit acest mre adevr i S-a declarat pe Sine ca fiind una cu Dumnezeu, nu cu Dumnezeul pe care l-a nscocit omul, pentru c El nu a recunoscut niciodat un asemenea Dumnezeu. Iisus L-a gsit pe Dumnezeu ca fiind contiina Lui de a fi i astfel a spus omului c Împia lui Dumnezeu i a Cerurilor era înuntru [Luca 17:21,23]. Când s-a consemnat c Iisus a psit lumea i S-a dus la Tatl Su [„S-a înat la cer”, Marcu 16:19, Luca 24:51], se spune pur i simplu ci-a întors atenia de la lumea simurilor i S-a înat în contien pân la nivelul pe care dorea s-l exprime. Acolo a rmas pân ce a devenit una cu acea contien la care S-a înat. Când S-a întors la lumea omului, El putea s acioneze cu sigurana clar a ceea ce era El contient a fi, o stare a contienei pe care nimeni în afar de El nu o simea, sau nu tia c o are. Omul necunosctor al acestei legi venice a expresiei privete la astfel de întâmplri ca la miracole. A te îna în contien pân la nivelul lucrului dorit i a rmâne acolo pân ce acel nivel devine natura ta este calea tuturor miracolelor aparente. „Iar Eu, când M voi îna, voi trage toi oamenii la Mine” [„Iar Eu, când M voi îna de pe pmânt, îi voi trage pe toi la Mine”, Ioan 12:32]. Dac m-a îna în contien la naturaleea lucrului dorit, voi trage manifestarea acelei dorine la mine. „Nimeni nu poate s vin la Mine, dac nu-l va trage Tatl [Care M-a trimis”, Ioan 6:44]i „Eu i Tatl Meu Una suntem” [Ioan 10:30]. Contiena mea este Tatl care trage manifestarea vieii la mine.
Natura manifestrii este determinat de starea de contien în care sluiesc. Întotdeauna trag în lumea mea ceea ce sunt contient a fi. Dac eti nemulumit cu actuala ta expresie a vieii, atunci trebuie s te nati din nou [sau, „de sus”, Ioan 3:7]. Renaterea este psirea acelui nivel cu care eti nemulumit i înarea la acel nivel al contienei pe care doreti s-l exprimi i s-l ai. Nu poi servi la doi stpâni [Matei 6:24, Luca 16:13] sau stri de contien opuse în acelai timp. Luându-i atenia de la o stare i îndreptându-i-o spre alta, mori celei din care i-o iei i trieti i o exprimi pe cea cu care eti unit.
Omul nu poate înelege cum ar fi posibil s exprime ceea ce dorete a fi prin atât de simpla lege a atingerii contienei lucrului dorit. Motivul acestei lipse de credin din partea omului este acela c el privete la starea dorit prin contiena limitrilor sale actuale. Aa c, lui îi pare, firete, imposibil de îndeplinit. Unul dintre primele lucruri pe care omul trebuie s le realizeze este acela c e imposibil, în lucrul cu aceast lege spiritual a contienei, s pui vin nou în burdufuri vechi sau petice noi la haine vechi [Matei 9:16,17; Marcu 2:21,22; Luca 5:36-39]. Adic, nu poi lua nicio parte din actuala ta contien în noua stare. Fiindc starea cutat e complet în sine i nu are nevoie de petice. Fiecare nivel de contien se exprim pe sine automat. A te îna la nivelul oricrei stri înseamn a deveni automat acea stare în expresie. Dar, pentru a te îna la nivelul pe care nu îl exprimi acum, trebuie s te lepezi de contiena cu care te identifici acum. Pân
ce actuala ta contien nu e lepdat, nu vei fi capabil s te înali la alt nivel. Nu te descuraja. Aceast renunare la actuala ta identitate nu e atât de dificil precum pare a fi. Invitaia scripturilor, „Mai bine s plecm din trup i s petrecem la Domnul” [2Corinteni 5:8, 1Corinteni 5:3, Coloseni 2:5], nu e oferit celor puini; e o chemare larg a întregii omeniri. Trupul din care eti îndemnat s evadezi este actuala ta concepie despre tine cu toate limitrile sale, pe când Domnul cu care vei petrece este contiina ta de a fi. Pentru a îndeplini aceast aparent imposibil fapt de vitejie, îi îndeprtezi atenia de la problema ta i o îndrepi spre starea de doar a fi. Îi spui în tcere dar cu convingere, „EU SUNT”. Nu condiiona aceast contien, ci continu s declari în tcere, „EU SUNT – EU SUNT”. Simte pur i simplu c eti f chip i formi continu s faci asta pân ce te simi plutind. „Plutind” este o stare psihologic ce neag complet fizicul. Prin practica relaxrii i refuzând voit s reacionezi la impresii senzoriale, este posibil s dezvoli o stare de contien a receptivitii pure. Este o surprinztor de uoar realizare. În aceast stare de complet detaare, o anume singularitate a gândului precis poate fi gravat profund pe contiena ta nemodificat. Starea aceasta a contienei e necesar pentru meditaia autentic. Aceast minunat experien de înare i plutire este semnalul c eti absent din trup sau problem i eti acum în prezena Domnului; în starea aceasta extins nu eti contient a fi altceva decât EU SUNT – EU SUNT; eti numai contient de a fi. Când aceast stare de expansiune este obinut, în acest adânc al tu, d form noii concepii revendicându-te i simindu-te a fi ceea ce, înainte de a intra în starea aceasta, doreai s fii. Vei descoperi c în acest adânc f form al tu toate lucrurile apar a fi divin de posibile. Orice te simi sincer a fi pe durata acestei stri extinse devine, în timp, expresia ta natural.
i a zis Dumnezeu: „S fie o trie prin mijlocul apelor i s despart ape de ape” [Geneza/Facerea 1:6]. Da, s fie o trie sau convingere în mijlocul acestei contiene expandate în a tii a simi c EU SUNT acel lucru – lucrul dorit. Revendicându-te i simindu-te a fi lucrul dorit, cristalizezi aceast lumin lichid f form care eti dup chipul i asemnarea [Facerea 1:26] a ceea ce eti contient a fi. Acum, c legea fiinei tale i-a fost revelat, începe, în aceast zi, s îi schimbi lumea reevaluându-te. Prea îndelung a inut omul credina c e nscut din amciune i trebuie si dobândeasc mântuirea prin sudoarea frunii. Dumnezeu e impersonal i neprtinitor [Fapte 10:34; Romani 2:11]. Atâta vreme cât omul continu s peasc în aceast credin a amciunii, atâta vreme va tot pi într-o lume a amciunii i confuziei, fiindc lumea, în cel mai mic detaliu, e contiena cristalizat a omului. În Cartea Numeriilor se consemneaz, „[Pmântul pe care l-am strtut noi, ca s-l vedem, este un mânt care mnânc pe cei ce locuiesc în el i tot poporul, pe care l-am vzut acolo, sunt oameni foarte mari.] Acolo am vzut noi i uriai, [pe fiii lui Enac, din neamul uriailor;] i nou ni se prea c suntem fa de ei ca nite lcuste i tot aa le pream i noi lor” [13:33,34]. Astzi e ziua, eternul acum, când condiiile lumii au dobândit aparena uriailor. omajul, armatele inamicului, competiia în afaceri etc. sunt uriaii care te fac s te simi a fi o neputincioas lcust. Ni se spune c eram mai întâi în ochii notri lcuste neputincioase i, din cauza acestei concepii despre noi înine, eram pentru inamici lcuste neputincioase. Putem fi pentru alii numai ceea ce suntem pentru noi. Aadar, pe msur ce ne reevalum pe noi înine i începem s ne simim a fi uriai, un centru de putere, ne schimbm automat relaia cu uriaii, reducând
aceti foti montri la înimea lor adevrat, fcându-i s par a fi neputincioasele lcuste. Pavel spunea despre acest principiu, „pentru neamuri [elini; greci]” (sau pentru aa-ziii înelepi ai lumii) este „nebunie”. „Pentru iudei” (sau cei care caut semne, „cer semne”) „sminteal” [sau, „piatr de poticnire”, 1Corinteni 1:23]; cu rezultatul c omul mai degrab continu s peasc prin întuneric decât s se trezeasc la realizarea „EU SUNT lumina lumii” [Matei 5:14; Ioan 8:12]. Omul a venerat atâta timp imaginile propriilor creaii încât, la început, el gsete aceast revelaie drept blasfemie, dar în ziua în care descoperi accept acest principiu ca fundament al vieii sale, în acea zi omul îi ucide credina într-un Dumnezeu separat de el însui. Povestea trrii lui Iisus în Grdina Ghetsimani este ilustrarea perfect a descoperirii acestui principiu de ctre om. Ni se spune c „mulimi”, înarmate, cu felinare i fclii, îl cutau pe Iisus în întunericul nopii. Pe când întrebau unde era Iisus (mântuirea), vocea a rspuns, „EU SUNT”; la care întreaga mulime a czut la pmânt. Venindu-i în fire, ei au cerut din nou s li se arate locul de ascunztoare al Mântuitorului i din nou Mântuitorul a replicat, „V-am spus c EU SUNT. Deci, dac M cutai pe Mine, sai pe acetia s se duc” [Ioan 18:8]. Omul, în întunericul ignoranei omeneti, purcede în cutarea Lui Dumnezeu, ajutat de lumina pâlpâitoare a înelepciunii omeneti. Când i se reveleaz omului c EU SUNT-ul lui, sau contiina de a fi este Mântuitorul lui, ocul este atât de mare încât el cade mental la pmânt, cci fiecare credin pe care el a întreinut-o vreodat se prbute când el înelege c numai contiena lui e singurul Mântuitor. Cunoaterea EU SUNT-ul lui e Dumnezeu silete omul s lase toate celelalte, fiindc descoper c e imposibil s serveti la doi dumnezei. Omul nu-i poate accepta contiina de a fi ca Dumnezeu i în acelai timp s cread în alt zeitate.
Cu aceast descoperire, urechea omeneasc sau auzul omului (înelegerea) e tiat de sabia credinei (Petru), pe când auzul autocontrolului su perfect (înelegerea) este desvârit de (Iisus) cunoaterea c EU SUNT e Mântuitor i Domn. Înainte ca omul s încerce si transforme lumea, el trebuie s aeze mai întâi fundaia, sau înelegerea. „EU SUNT Domnul i nimeni altul”, Isaia 45:5]. Omul trebuie stie c propria lui contiin de a fi este Dumnezeu. Pân când acest lucru nu e ferm stabilit, astfel încât nicio alt sugestie sau argument înaintat de alii s nu-l zdruncine, el se va gsi întorcându-se la robia fostelor sale credine. „Cci dac nu credei c EU SUNT [EL], vei muri în pcatele voastre” [Ioan 8:24]. Dac omul nu descoper c propria lui contien e cauza fiecrei expresii a vieii sale, va continua s caute cauza confuziei sale în lumea efectelor, i astfel va muri în cutarea lui neroditoare. „EU SUNT via, voi suntei mldiele [Cel ce rmâne întru Mine i Eu în el, acela aduce road mult, cci f Mine nu putei face nimic”, Ioan 15:5]. Contiena e „via” i ceea ce eti tu acum contient a fi reprezint „mldiele” pe care le hrneti i le ii vii. Aa cum o mldi nu are via decât dac este înrcinat în vi, la fel lucrurile nu au via decât dac tu eti contient de ele. Aa cum o mldi se vetejete i moare dac seva viei înceteaz a curge spre ea, aa i lucrurile i calitile dispar dac îi iei atenia de la ele, deoarece atenia ta este precum seva vieii care susine expresia vieii tale.
PE CINE CUTAI? V-am spus c EU SUNT. Deci, dac M cutai pe Mine, sai pe acetia s se duc. – Ioan 18:8 Atunci când le-a spus: EU SUNT, ei s-au dat înapoi i au czut la pmânt. – Ioan 18:6 Astzi se vorbete atât de mult despre Maetri, Frii ale Înelepilor, Adepi i iniiai, încât nenumrai cuttori ai adevrului sunt constant indui în eroare de aceste false lumini. Pentru un pre, cei mai muli
dintre aceti pseudo-învtori ofer elevilor lor iniieri în mistere, promiându-le îndrumare i direcie. Slbiciunea omului pentru conductori, precum i obiceiul lui de a venera idoli, îl fac o prad oar a acestor coli i învtori. Binele tot îi va ajunge pe cei mai muli dintre elevii acetia înmatriculai; ei vor descoperi, dup ani de ateptare i sacrificii, c au urmat un miraj. Vor deveni deziluzionai de colile i dasclii lor i aceast dezamgire va fi meritat efortul i preul pe care l-au pltit pentru cutrile lor neroditoare. Se vor întoarce apoi dinspre venerarea omului i, fcând asta, vor descoperi c ceea ce caut nu e de aflat în alii, fiindc Împia lui Dumnezeu este înuntru [Luca 17:21]. Descoperirea asta va fi prima lor adevrat iniiere. Lecia învat va fi aceasta: Exist un singur Maestru i acest Maestru e Dumnezeu, EU SUNT-ul din ei îni. „EU SUNT Domnul Dumnezeul tu, Care te-a scos din pmântul Egiptului i din casa robiei”, [Ieirea/Exodul 20:2; Deuteronomul 5:6]. EU SUNT, contiena ta, este Domn i Maestru i în afar de contiena ta nu exist niciun alt Domn, nici Maestru. Tu eti Maestru a toate ce vei fi vreodat contient a fi. tii c tu eti, nu? tiina c tu eti este Domn i Maestru a ceea ce tii c eti. Ai putea fi complet izolat de ctre om de ceea ce eti contient a fi; totui, în ciuda tuturor piedicilor omeneti, ai trage la tine efort tot ceea ce eti contient a fi. Omul care e contient a fi srac nu are nevoie de ajutorul nimnui pentru a-i exprima scia. Omul care e contient a fi bolnav, fie el i izolat în cel mai ermetic-închis antibacterii salon din lume, va exprima boala. Nu exist piedic pentru Dumnezeu, cci Dumnezeu e contiina ta de a fi. Indiferent de ceea ce eti contient a fi, poi i vei exprima f efort. Înceteaz s mai caui venirea Maestrului; El e cu tine mereu. „EU SUNT cu voi în toate zilele, pân la sfâritul veacului” [Matei 28:20].
Te vei ti, din când în când, a fi multe lucruri, dar nu e nevoie s fii ceva anume pentru a ti c eti, exiti. Te poi, dac doreti astfel, desctua de corpul pe care-l pori; fcând asta, realizezi c eti o contien f chip, f form – i nu dependent de forma care eti în expresie. Vei ti c eti; vei descoperi i c aceast cunoatere de a fi este Dumnezeu, Tatl, care a precedat tot ceea ce te-ai tiut vreodat a fi. Înainte ca lumea s fi fost, tu erai contient a fi i spuneai, astfel, „EU SUNT”, i EU SUNT va fi, dup ce toate cele ce te ti a fi vor înceta a fi. Nu exist Maetri Îni. Alung aceast superstiie. Tu te vei îna de la un nivel al contienei (maestru) la altul; fcând astfel, manifestezi nivelul la care te-ai înat, exprimând aceast nou-dobândit contien. Contiena fiind Maestru i Domn, tu eti Maestrul Magician ce conjur ceea ce eti acum contient a fi. Cci „Tatl (contiena) [...]cheam la fiin cele ce înc nu sunt [ca i când ar fi”, Romani 4:17]: lucruri care acum nu sunt vzute vor fi vzute în clipa în care devii contient a fi ceea ce acum nu se vede. Aceast înare de la un nivel al contienei la altul este singura înare pe care o vei experimenta vreodat. Nimeni nu te poate îna la nivelul pe care-l doreti. Puterea de a te îna este în tine; este contiena ta. Îi însuti contiena nivelului pe care doreti s-l exprimi revendicându-te a exprima acum acel nivel. Asta e Înarea. E f de limite, fiindc nu-i vei sectui niciodat capacitatea de înare. Întoarce- te de la superstiia omeneasc a înrii, cu credinele ei în maetri, i descoper singurul i venicul Maestru în tine. [„Voi, copilailor, suntei din Dumnezeu; i i-ai biruit, pentru c] Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume. [1Ioan 4:4]. Crede asta. Nu continua în orbire, urmând mirajul maetrilor. Te asigur, cutarea ta se va sfâri numai în dezamgire. „De oricine se va lepda de Mine (contiina ta de a fi) [înaintea
oamenilor], M voi lepda i Eu [înaintea Tatlui Meu care este în ceruri”, Matei 10:33]. „EU SUNT Domnul i nimeni altul! Afar de Mine nu este Dumnezeu” [Isaia 45:5-7; Ioel/Ioil 2:27]. „Stai neclintit i cunoate c EU SUNT Dumnezeu [îna-M-voi pe pmânt”, Psalm 45:10]. „‚Punei-Mi pe Mine la încercare’, [zice Domnul Savaot,] ‚i vei vedea c voi deschide, la dorina voastr, stvilarele cerului i voi vrsa din belug binecuvântarea, spre binele vostru’” [Maleahi 3:10]. Crezi c EU SUNT e în stare s fac asta? Atunci revendici EUL a fi ceea ce vrei s vezi vrsat din belug. Revendic-te a fi ceea ce vrei s fii i aceea vei fi. Nu graie maetrilor „voi vrsa binecuvântarea”, ci pentru c m-ai recunoscut pe MINE (pe tine însui) a fi acel lucru voi vrsa binecuvântarea, pentru c EU SUNT toate lucrurile pentru toi. Iisus nu îngduia ca nici El Însui s fie numit Bun Maestru. El tia c e numai unul i Bun Maestru. El Îl tia a fi Tatl Su din Ceruri, contiina de a fi. „Împia lui Dumnezeu” (Bunul) i „Împia Cerurilor” sunt înluntrul vostru [Luca 17:21]. Credina ta în maetri e o mrturisire a robiei tale. Numai robii au maetri (stpâni). Schimbi concepia despre tine i îi vei transforma, f ajutorul maetrilor sau al oricui altcuiva, întreaga lume conform concepiei tale schimbate despre tine. i se spune în Cartea Numeriilor c era o vreme când oamenii erau în proprii ochi precum lcustele i, din cauza acestei concepii despre ei îni, ei vedeau uriai pe pmânt. Asta e la fel de adevrat despre om astzi, cum a fost în ziua în care s-a consemnat. Concepia omului despre sine însui e atât de asemtoare cu cea despre o lcust încât el automat face condiiile din jurul su s par uriae; în orbirea lui, el strig dup maetri s-l ajute în lupta cu problemele lui uriae. Iisus încerca s arate omului c mântuirea era în el însui i îl avertiza s nu-i caute mântuitori în locuri sau oameni. „De va veni careva, spunând, ‚Privete aici sau dincolo’, crezare s nu-i dai, fiindc împia
lui Dumnezeu e înluntrul tu” [„i nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Cci, iat, împia lui Dumnezeu este înuntrul vostru”, Luca 17:21]. Iisus nu numai c refuza s fie numit Bun Maestru El Însui, dar i-a avertizat pe cei care-L urmau, „de vei întâlni pe cineva, s nu-i dai bun ziua, s nu-i rspunzi” [Luca 10:4, dar i 4Regi/2Împrai 4:29]. A fcut clar faptul c ei nu trebuie s recunoasc nicio autoritate sau superior în afara lui Dumnezeu, Tatl. Iisus a stabilit identitatea Tatlui ca fiind contiina de a fi a omului. „Eu i Tatl Meu una suntem” [Ioan 10:30], dar „Tatl este mai mare decât Mine” [Ioan 14:28]. EU SUNT una cu tot ceea ce sunt contient a fi. EU SUNT mai mare decât ceea ce sunt contient a fi. Creatorul e venic mai presus decât creaia Sa. i, dup cum a înat Moise arpele în pustie, tot aa trebuie s fie înat i Fiul omului [pentru ca oricine crede în El s nu piar, ci s aib viaa venic”, Ioan 3:14,15]. arpele simbolizeaz actuala concepie de sine a omului, ca vierme al pmântului, trind în slbticia confuziei omeneti. Aa cum Moise s-a înat de la concepia „vierme-al-pmântului” de sine pentru a-L descoperi pe Dumnezeu ca fiind contiina sa de a fi, „EU SUNT ma trimis la voi” [Ieirea/Exodul 3:14], a i tu trebuie s te înali. În ziua în care vei revendica, aa cum a fcut Moise, „EU SUNT Cel Ce SUNT” [Ieirea/Exodul 3:14], în acea zi, revendicarea ta va înflori în slbticie. Contiena ta este maestrul magician care conjur toate lucrurile, fiind deja ceea ce el ar conjura. Acest Maestru i Domn care eti tu, poate i chiar face tot ce eti tu contient a fi s apar în lumea ta. „Nimeni (nicio manifestare) nu poate s vin la Mine, dac nu-l va trage Tatl, Care M-a trimis” [Ioan 6:44], iar „Eu i Tatl Meu una suntem” [Ioan 10:30].
Tragi constant la tine ceea ce eti contient a fi. Schimbi concepia despre tine de la cea de rob la cea de Hristos. Nu te sfii s faci aceast revendicare; numai revendicând, „EU SUNT Hristos”, vei face tu lucrrile lui Hristos. „Lucrrile pe care le fac Eu le vei face i tu, i chiar mai mari decât acestea vei face, fiindc Eu merg la Tatl” [„Adevrat, adevrat zic vou: cel ce crede în Mine va face i el lucrrile pe care le fac Eu i mai mari decât acestea va face, pentru c Eu M duc la Tatl”, Ioan 14:12]. „Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o tirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu” [Filipeni 2:6]. Iisus tia c oricine va îndrzni s se revendice pe sine a fi Hristos îi va asuma automat capacitile de a exprima lucrrile concepiei sale de Hristos. Iisus mai tia i c uzul exclusiv al acestui principiu al expresiei nu I se dduse numai Lui. S-a referit constant la Tatl Lui în Ceruri. A afirmat c lucrrile Lui vor fi nu numai egalate, ci c vor fi întrecute în mreie de omul care va îndrzni s se conving pe sine a fi mai mre decât El (Iisus) se convinsese pe Sine a fi. Iisus, afirmând c El i Tatl Su erau una dar c Tatl Su era mai mare decât El, i-a artat contiena Sa (Tatl) a fi una cu ceea ce El era contient a fi. i-a gsit Sinele, ca Tat sau contien, ca fiind mai mare decât ceea ce El, ca Iisus, era contient a fi. Tu i concepia ta despre tine suntei una. Tu eti i venic vei fi mai mare decât orice concepie vei avea vreodat despre tine. Omul eueaz în a face lucrrile lui Iisus Hristos fiindc el încearc s le svâreasc de la nivelul u actual al contienei. Nu-i vei transcende niciodat realizrile curente prin trudi sacrificiu. Nivelul tu actual al contienei va fi transcens numai pe msur ce îi pseti starea actuali te înali la un nivel superior. Te înali la un nivel superior al contienei luându-i atenia de la limitrile tale actuale i plasând-o pe ceea ce doreti s fii. Nu încerca asta în visarea cu ochii deschii sau gândind la dorin, ci într-o
manier pozitiv. Revendic-te a fi lucrul dorit. EU SUNT aceea; niciun sacrificiu, niciun post, nicio mecherie omeneasc. Tot ceea ce se cere din partea ta este si accepi dorina. Dac îndrzneti s o revendici, o vei exprima. Mediteaz asupra urmtoarelor: „Nu m bucur de jertfele oamenilor” [probabil, „,nu mai aprindei focul în zadar pe jertfelnicul Meu! Nu simt nici o plcere pentru voi’, zice Domnul Savaot, ,i nu-Mi sunt plcute nicidecum prinoasele aduse de mâinile voastre’”, Maleahi 1:10]. „[Lucrul acesta se va face] nu prin putere, nici prin trie, ci prin Duhul Meu” [Zaharia 4:6]. „Cere i i se va da” [Matei 7:7; Matei 21:22; Marcu 11:24; Luca 11:9; Ioan 15:7; Ioan 16:24]. „Venii, mâncai i bei f plat” [probabil Isaia 55:1]. Lucrrile sunt svârite. Tot ce i se cere pentru a îngdui acestor caliti s se exprime este revendicarea – EU SUNT acel lucru. Revendic-te a fi ceea ce doreti s fii i vei fi. Expresiile urmeaz impresiilor, ele nu le preced. Dovada c eti va urma revendicrii c eti, nu o precede. „Las tot i vino dup Mine” [Matei 8:22; 9:9; Luca 5:27] este o invitaie dubl pentru tine. Mai întâi, te invit s te întorci complet de la probleme i, apoi, te cheam s continui s pti în revendicarea eti aceea ce doreti s fii. Nu fi femeia lui Lot, care privete înapoi i devine srat [Geneza/Facerea 19] sau conservat în trecutul mort. Fii un Lot care nu se uit în urm, ci îi menine viziunea sa fixat pe mântul promis, lucrul dorit. asta i vei ti c ai gsit Maestrul, Maestrul Magician, fcând nevzutul vzut prin porunca, „EU SUNT ACELA”.
CINE SUNT EU? Dar voi cine zicei c EU SUNT? – Matei 16:15
„EU SUNT Domnul i acesta este Numele Meu. Nu voi da nimnui slava Mea i nici chipurilor cioplite cinstirea Mea.” [Isaia 42:8]. „EU SUNT Domnul Dumnezeu a tot trupul.” [Ieremia 32:27]. Acest EU SUNT din tine, cititorule, aceast contien, aceast contiin de a fi, este Domnul, Dumnezeul a tot trupul. EU SUNT este Cel ce trebuie s vin; înceteaz s mai atepi dup altul. Atâta timp cât crezi într-un Dumnezeu în afara ta, vei continua si transferi puterea ta de expresie concepiilor tale, uitând c tu eti cel care le concepe. Puterea care concepe i lucrul conceput sunt una, dar puterea de a concepe este mai mare decât concepia. Iisus a descoperit acest mre adevr când a declarat, „Eu i Tatl Meu una suntem” [Ioan 10:30], dar „Tatl este mai mare decât Mine” [Ioan 14:28]. Puterea ce se concepe pe sine a fi om este mai mare decât concepia sa. Toate concepiile sunt limitri ale celui care le concepe. „Mai înainte ca s se nasc Avraam, EU SUNT” [Ioan 8:58]. Înainte ca lumea s fi fost, EU SUNT. Contiena preced toate manifestrile i este reazemul pe care se sprijin toat manifestarea. Pentru a înltura manifestrile, tot ce i se cere ie, celui care le-a conceput, este si îndeprtezi atenia de la concepie. În loc de „nu se vede, nu se tie”, de fapt e „nu se tie – nu se mai vede”. Manifestarea va rmâne la vedere numai atâta timp cât îi ia forei cu care cel care a conceput-o – EU SUNT – i a înzestrat-o de la bun-început s se consume. Aceasta se aplic întregii creaii, de la infinitezimal de micul electron pân la infinit de marele univers. „Stai neclintit i cunoate c EU SUNT Dumnezeu [îna-M-voi pe pmânt”, Psalm 45:10]. Da, chiar acest EU SUNT, contiina ta de a fi, este Dumnezeu, unicul Dumnezeu. EU SUNT este Domnul – Dumnezeul a toat fptura – toat manifestarea. Aceast prezen, contiena ta neschimbtoare, necondiionat, nu cuprinde nici începutul, nici sfâritul; limitrile exist numai în manifestare. Când realizezi c aceast contien este Sinele tu etern,
vei ti c, înainte s fi fost Avraam, EU SUNT. Începe s înelegi de ce i se spune, „Mergi i fi tu asemenea” [Luca 10:37]. Începe acum s te identifici pe tine cu aceast prezen, contiena ta, ca singura realitate. Toate manifestrile numai par a fi; tu, ca om, nu ai alt realitate în afar de ceea ce Sinele tu etern, EU SUNT, se crede a fi. „Voi cine zicei c EU SUNT?” [Matei 16:15, Marcu 8:29, Luca 9:20]. Aceasta nu e o întrebare pus acum dou mii de ani. E venica întrebare adresat manifestrii de ctre cel care o concepe. Este adevratul tu sine, contiina ta de a fi, întrebându-te pe tine, actuala sa concepie despre sine, „Cine crezi e contiena ta?” Acest rspuns poate fi definit numai înluntrul tu, indiferent de influena altora. EU SUNT (adevratul tu sine) nu e interesat de prerea omului. Întregul su interes st în convingerea ta despre tine. Ce spui despre EU SUNT-ul din tine? Poi rspunde spunând, „EU SUNT Hristos”? Rspunsul sau gradul tu de înelegere va determina poziia pe care o vei ocupa în via. Spui sau crezi c eti un om de o anumit ras, naiune etc.? Chiar crezi asta despre tine? Atunci viaa, adevratul tu sine, va face ca aceste concepii s apar în lumea ta i vei tri cu ele ca i când ar fi adevrate. EU SUNT Ua [Ioan 10:9]; EU SUNT Calea [Ioan 14:6]; EU SUNT Învierea i Viaa [Ioan 11:25]; Nimeni (nicio manifestare) nu vine la Tatl decât prin Mine [Ioan 14:6]. EU SUNT-ul (contiena ta) este singura u prin care orice poate trece în lumea ta. Înceteaz s mai caui semne. Semnele urmeaz, ele nu preced. Începe s inversezi afirmaia „Cred dac vd” în „Cred i, astfel, vd”. Începe acum s crezi, nu cu oscilanta încredere bazat pe evidene externe îneltoare, ci cu o convingere neînfricat bazat pe legea imuabil c poi
fi ceea ce doreti s fii. Vei descoperi c nu eti o victim a sorii, ci o victim a credinei (a ta). Numai printr-o singur u poate ceea ce caui s intre în lumea manifestrii. „EU SUNT ua”. Contiena ta este ua, deci trebuie s devii contient a fi i a avea ceea ce doreti s fii i s ai. Orice încercare de a-i realiza dorinele pe ci altele decât prin ua contienei te face „un hoi un tâlhar” [Ioan 10:1] al ie însui. Orice expresie care nu e simit nu e fireasc. Înainte ca orice s apar, Dumnezeu, EU SUNT, se simte pe sine a fi lucrul dorit; i apoi lucrul apare. E înviat; ridicat din nimicnicie. EU SUNT bogat, srac, stos, bolnav, liber [sau] înctuat erau toate mai întâi impresii sau condiii simite înainte de a deveni expresii vizibile. Lumea ta este contiena ta concretizat. Nu pierde vremea încercând s schimbi exteriorul; schimb „înluntrul”, sau impresia; iar „exteriorul”, sau expresia, va avea grij de sine. Când adevrul acestei afirmaii începe s fie îneles de tine, vei ti c ai gsit cuvântul pierdut sau cheia fiecrei ui. EU SUNT (contiena ta) este cuvântul magic pierdut care s-a fcut trup în asemnarea a ceea ce eti contient a fi. EU SUNT EL. Chiar acum, te umbresc pe tine, cititorule, templul meu viu, cu prezena mea, îmboldind asupra ta o nou expresie. Dorinele tale sunt cuvintele mele vorbite. Cuvintele mele sunt spirit i sunt adevrate i nu se vor întoarce la mine f s dea rod, ci vor împlini acolo unde le trimit [„Aa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce ctre Mine f s dea rod, ci el face voia Mea i îi îndeplinete rostul lui”, Isaia 55:11]. Ele nu sunt ceva ce trebuie lucrat. Sunt veminte pe care eu, sinele tu form, f chip, le port. Iat! Eu, învemântat în dorina ta, stau la u (contiena ta) i bat. Dac-mi auzi vocea i-mi deschizi (m recunoti ca mântuitorul tu), voi intra i voi cina cu tine i tu cu mine [„Iat, Eu stau la ui bat; de va auzi cineva glasul Meu i va deschide ua, voi intra la el i voi cina cu el i el cu Mine”, Apocalipsa 3:20].
Cum se vor împlini cuvintele mele, dorinele tale, nu e grija ta. Cuvintele mele au un fel de care tu nu tii [Ioan 4:32]. Cile lor sunt dincolo de pricepere [„de neptruns”, Romani 11:33]. Tot ceea ce i se cere este s crezi. Crede-i dorinele a fi veminte pe care mântuitorul tu le poart. Credina ta c eti acum ceea ce doreti s fii este dovada acceptrii de ctre tine a darurilor vieii. Ai deschis ua pentru Domnul tu, învemântat în dorina ta, s intre în momentul în care tu stabileti aceast credin. „Rugându-v, s credei c le-ai primit i le vei avea” [Marcu 11:24]. „[De poi crede,] toate sunt cu putin celui ce crede” [Marcu 9:23]. F imposibilul posibil prin credina ta; i imposibilul (pentru alii) se va întrupa în lumea ta. Toi oamenii avuseser dovada puterii credinei. Credina care mut munii este credina în tine. Nici un om nu are credin în Dumnezeu dac îi lipsete încrederea în el însui. Credina ta în Dumnezeu e surat de încrederea ta în tine însui. „Eu i Tatl Meu una suntem” [Ioan 10:30], omul i Dumnezeul lui una sunt, contiina i manifestarea sunt una. i a zis Dumnezeu: ,S fie o trie prin mijlocul apelor i s despart ape de ape’” [Geneza/Facerea 1:6]. În mijlocul tuturor îndoielilor i prerilor schimbtoare ale altora, s fie o convingere, o fermitate a credinei, i vei vedea pmântul uscat; credina ta va aprea. Rsplata este aceluia care îndur pân la sfârit [„Dar cel ce va rbda pân sfârit, acela se va mântui”, Matei 24:13]. O convingere nu e o convingere dac poate fi scuturat. Dorina ta va fi ca norii f ploaie dac nu crezi. Contiena ta necondiionat sau EU SUNT este Fecioara Maria care „nu tia de brbat” [Luca 1:34] i totui, f implicarea brbatului, a conceput i a nscut un Fiu. Maria, contiena necondiionat, a dorit i apoi a devenit contient a fi însi starea condiionat pe care dorea s o exprime i, într-un fel necunoscut de alii, a devenit aceea. Începe i f la fel; asumi contiena a ceea ce doreti s fii i tu, la rândul tu, vei da
natere mântuitorului tu. Când se face vestirea, când impulsul sau dorina e deasupra ta, crede-o a fi Cuvântul spus de Dumnezeu cutând întrupare prin tine. Nu vorbi nimnui despre acest lucru sfânt pe care l- ai conceput. Închide secretul în tine i „mrete pe Domnul” [Luca 1:46], mrete-i sau crede-i dorina a fi mântuitorul tu venind pentru a fi cu tine. Când aceast credin este atât de ferm stabilit încât te simi încreztor în rezultate, dorina ta se va întrupa pe sine. Cum se va face asta, nimeni nu tie. Eu, dorina ta, am ci pe care tu nu le tii [„Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o tii”, Ioan 4:32]; cile mele sunt de neptruns [„cât sunt de neptrunse ile Lui”, Romani 11:33]. Dorina ta poate fi asemnat cu o smân, iar seminele conin în ele atât puterea cât i planul de auto-expresie. Contiena ta e pmântul. Aceste semine sunt plantate cu succes numai dac, dup ce te-ai revendicat pe tine a fi i a avea ceea ce doreti, atepi încreztor rezultate, f gânduri de nerbdare. Dac a fi înat în contien pân la naturaleea dorinei mele, voi trage automat manifestarea la mine. Contiena e ua prin care viaa se arat pe sine. Contiena se concretizeaz întotdeauna. A fi contient de a fi sau a avea orice înseamn a fi sau a avea ceea ce eti contient a fi sau a avea. adar, înal-te pân la contiena dorinei tale i o vei vedea exteriorizându-se automat. Pentru a face asta, trebuie si negi identitatea actual. „S te lepezi de sine” [Marcu 8:34]. Negi sau te lepezi de un lucru luându-i atenia de la el. Pentru a lepda un lucru, problem sau ego din contien, insiti în Dumnezeu – Dumnezeu fiind EU SUNT. „Stai neclintit i cunoate c EU SUNT Dumnezeu [îna-M-voi pe pmânt”, Psalm 45:10]. Crede, simte c EU SUNT; cunoate c acest cunosctor dinluntrul tu, contiina ta de a fi, e Dumnezeu. Închide- i ochii i simte-te a fi f chip, f formi înfare. Abordeaz aceast linitire de parc ar fi cel mai simplu din lume lucru de fcut. Aceast atitudine
îi va asigura succesul. Când tot gândul la problem sau la sine e lepdat din contien fiindc eti acum absorbit sau pierdut în sentimentul de numai „a fi EU SUNT”, atunci începe în aceast stare f form s te simi a fi ceea ce doreti s fii, „EU SUNT Cel Ce SUNT”. În clipa în care atingi un anumit grad de intensitate, astfel încât chiar te simi a fi o nou concepie, aceast nou simire sau contien e stabilit i, în timpul potrivit, se va personifica în lumea formei. Aceast nou percepie se va exprima la fel de firesc cum exprimi tu acum actuala ta identitate. Pentru a exprima calitile unei contiene în mod firesc, trebuie s sluieti sau s trieti în acea contien. Atinge-o devenind una cu ea. A simi un lucru intens, i apoi rmânând încreztor c aa este, face ca lucrul simit s apar în lumea ta. „Voi sta de straji m voi aeza în turnul cel de veghe ca s priveghez” [Habacuc/Avacum 2:1]i voi „privi izbvirea Domnului” [2Cronici/2Paralipomena 20:17]. Voi sta ferm în sentimentul meu, convins c aa este, i-mi voi privi dorina aprând. „Nu poate un om s ia nimic, dac nu i s-a dat lui din cer” [Ioan 3:27]. Amintete-i, „cerul” e contiena ta; Împia Cerurilor e înluntrul tu. De aceea eti avertizat în privina numirii vreunui om „Tat”; contiena ta e Tatl a tot ceea ce eti. Din nou, i se spune, „s nu întrebai pe nimeni de state pe drum” [Luca 10:4; 4Regi/2Împrai 4:29]. Nu privi la niciun om ca la o autoritate. De ce ai cere omului permisiunea de a exprima, când îi dai seama c lumea ta, în fiecare detaliu, a început în tine i e meninut de tine ca singur centru concepional? Întreaga ta lume poate fi asemnat cu spaiul solidificat ce oglindete credinele i acordurile tale, proiectate de o prezen f form, f fa – EU SUNT-ul tu. Redu întregul la substana lui primordiali nimic nu va rmâne în afara ta, o prezen f dimensiuni, cel care a conceput totul. Cel care concepe ine de o lege aparte. Concepiile, sub aceast lege,
nu trebuie msurate dup realizri trecute sau modificate de capacitile actuale, pentru c, f a avea gând, concepia se exprim pe sine într-un mod necunoscut omului. Cufund-te tainic înluntru i însute-i noua contien. Simte-te a fi ea, i limitrile trecute se vor pierde complet i uor ca zpada într-o zi fierbinte de var. Nici nu-i vei aminti fostele limitri; ele nu au cut niciodat parte din aceast nou contien. La aceast renatere s-a referit Iisus când i-a spus lui Nicodim, „Trebuie s v natei de sus” [sau, „din nou”, Ioan 3:7]; nu era nimic altceva decât mutarea de la o stare de contien la alta. „Orice vei cere întru numele Meu, aceea voi face” [Ioan 14:13; similar, Ioan 15:16; Ioan 16:23]. Aceasta nu înseamn, desigur, s ceri în cuvinte, pronunând sunete cu buzele, Dumnezeu sau Iisus Hristos, fiindc milioane au cerut în felul acesta, f rezultate. A te simi a fi un lucru înseamn s ceri acel lucru în Numele Su. EU SUNT e prezena f nume. A te simi a fi bogat înseamn a cere bogie în Numele Lui. EU SUNT e necondiionat. Nu e nici bogat nici srac, nici puternic i nici slab. Cu alte cuvinte, în EL nu e nici grec nici evreu, înctuat ori liber, brbat sau femeie. Acestea sunt toate concepii sau limitri ale celui de limite, i astfel, nume ale Celui f de Nume. A te simi a fi ceva înseamn a cere Celui f de Nume, EU SUNT, s exprime acel nume sau acea natur. „Cere orice vrei în Numele Meu însuindu-i natura lucrului dorit i Eu i-l voi da ie.”
EU SUNT EL
ci dac nu credei c EU SUNT [EL], vei muri în pcatele voastre” – Ioan 8:24 „Toate prin El s-au fcut; i f El nimic nu s-a fcut din ce s-a fcut” [Ioan 1:3]. Asta e o vorb greu de acceptat de cei crescui în sisteme ortodox-religioase variate, dar iac-o. Toate lucrurile, bune, rele i neutre, au fost fcute de Dumnezeu. „i a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Su; dup chipul lui Dumnezeu l-a fcut” [Geneza/Facerea 1:27]. i ca s adauge, aparent, la aceast confuzie, se mai spune, „i a privit Dumnezeu toate câte a fcut i iat erau bune foarte” [Geneza/Facerea 1:31]. Ei? Ce vei face în privina acestei aparente anomalii? Cum va corela omul toate lucrurile ca fiind bune, când ceea ce e el învat neag acest fapt? Fie înelegerea lui Dumnezeu e greit, fie ceva e radical în neregul cu învturile omului. „Toate sunt curate pentru cei curai [iar pentru cei întinai i necredincioi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor i mintea i cugetul”, Tit/Titus 1:15]. Aceasta e o alt afirmaie profund uluitoare. Toi oamenii „buni”, „oamenii-sfini”, sunt cei mai mari prohibiioniti. Adaug afirmaiilor de mai sus pe aceasta, „nici o osând nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus” [Romani 8:1], i vei obine o stavil de netrecut pentru auto-numiii judectori ai lumii. Asemenea afirmaii nu înseamn nimic pentru de-sine-drepii judectori ce orbete schimb i distrug umbre. Ei continu în credina ferm c îmbunesc lumea. Omul, netiind c lumea lui e contiena sa individual revrsat în afar, trudete în van s se conformeze prerilor altora în loc s se conformeze uneia i singurei reri existente, anume, propria lui judecat de sine. Când Iisus i-a descoperit contiena a fi aceast minunat lege a autoguvernrii, a declarat, „i Eu însumi M sfinesc pentru ei, ca i ei s fie sfini prin adevr” [Ioan 17:19]. El tia c propria contien este singura
realitate, c lucrurile concretizate nu erau nimic mai mult decât stri diferite ale contienei. Iisus i-a avertizat pe cei care-L urmau s caute mai întâi Împia Cerurilor (acea stare a contienei care ar produce lucrul dorit) i toate lucrurile li se vor aduga [Matei 6:33]. A mai afirmat i c „EU SUNT adevrul” [Ioan 14:6]. El tia c adevrul, sau cauza a toate cele pe care omul le vede ca fiind lumea lui, era contiena omului. Iisus a realizat c lumea era fcut dup asemnarea omului. El tia c omul îi vede lumea a fi ceea ce este, pentru c omul este ceea ce este. Pe scurt, concepia omului despre sine determin ceea ce el îi vede lumea a fi. Toate lucrurile sunt fcute de Dumnezeu (contiina) i f El, nimic nu e fcut din ceea ce e fcut [Ioan 1:3]. Creaia e judecat ca fiind bun, i înc „bun foarte”, deoarece este asemnarea perfect a acelei contiene care a produs-o. A fi contient de a fi un lucru i apoi s te vezi exprimând altceva decât ceea ce ti contient a fi e o violare a legii firii; astfel, nu ar fi bun. Legea firii nu e înclcat niciodat; omul venic se vede pe sine exprimând ceea ce e el contient a fi. Fie bun, rea sau neutr, este, totui, o asemnare perfect a concepiei sale de sine; e buni e „bun foarte”. Nu numai c toate lucrurile sunt fcute de Dumnezeu, toate lucrurile sunt fcute din Dumnezeu. Toate sunt vlstarele lui Dumnezeu. Dumnezeu este unul. Lucrurile sau diviziunile sunt proiecii ale unicului. Dumnezeu fiind unul, El trebuie s Se porunceasc pe Sine a fi aparentul altceva, fiindc nu e nimic altceva. Absolutul nu poate conine în sine ceva ce nu e el însui. Dac putea, nu mai era absolutul, unicul. Poruncile, pentru a fi eficiente, trebuie s fie date siei. „EU SUNT Cel Ce SUNT” este singura porunc eficient. „EU SUNT Domnul i afar de Mine nu e altul” [Isaia 45:5; Ioel/Ioil 2:27]. Nu poi porunci la ce nu e. Cum nu e altul, trebuie s îi porunceti ie a fi ceea ce vei prea a fi. clarific ce îneleg prin „porunc eficient”. Nu repei ca un papagal
afirmaia, „EU SUNT Cel Ce SUNT”; asemenea repetiii seci ar fi atât stupide cât i zadarnice. Nu cuvintele sunt cele care îi dau eficiena; este contiena de a fi lucrul cea care o face eficient. Când spui „EU SUNT”, te declari a fi. Cuvintele „cel ce/ceea ce” din afirmaia „EU SUNT Cel Ce EU SUNT” indic ceea ce ai vrea tu s fii. Al doilea „EU SUNT” din citat e strigtul de izbând. Toat drama asta are loc înluntru, cu sau f a folosi cuvinte. Stai neclintit i cunoate c TU ETI. Aceast linite e obinut observând observatorul. Repet încet dar cu trire, „EU SUNT – EU SUNT”, pân ce vei fi pierdut toat contiena despre lume i te cunoti ca doar fiind. Contiena, cunoaterea c eti, este Atotputernic Dumnezeu; EU SUNT. Dup ce s-a atins asta, definete-te ca fiind ceea ce doreti s fii simindu-te a fi lucrul dorit: EU SUNT acela. Aceast înelegere c eti lucrul dorit va cauza un fior si strbat întreaga fiin. Când convingerea e stabiliti crezi cu adevrat c eti ceea ce doreti s fii, atunci, al doilea „EU SUNT” e exprimat ca un strigt al victoriei. Aceast revelaie mistic a lui Moise poate fi zut ca trei pai distinci: EU SUNT; EU SUNT liber; EU chiar SUNT! Nu conteaz cum sunt aparenele din jurul tu. Toate lucrurile fac loc pentru venirea Domnului. EU SUNT Domnul venind în asemnarea a ceea ce sunt contient a fi. Toi locuitorii pmântului nu-mi pot sta înainte sau s-mi pun la îndoial autoritatea de a fi ceea e EU SUNT contient c SUNT [„Toi locuitorii mântului sunt socotii ca o nimica i El face ce voiete cu otirea cereasci cu locuitorii pmântului i nimeni nu poate s-L împiedice la lucrul Lui i s-I zic: ‚Ce faci Tu?’”, Daniel 4:32]. „EU SUNT lumina lumii” [Matei 5:14; Ioan 8:12], cristalizânduse în forma concepiei mele despre mine. Contiena este lumina etern care se cristalizeaz numai prin intermediul concepiei tale despre sine. Schimbi concepia despre tine i vei schimba automat lumea în care trieti. Nu încerca s schimbi oamenii; ei sunt numai mesageri,
spunându-i cine eti. Reevalueaz-te i ei îi vor confirma schimbarea. Acum vei înelege de ce Iisus S-a sfinit pe Sine în loc s sfineasc pe alii [Ioan 17:19], de ce pentru cei puri toate sunt pure [Tit/Titus 1:15], de ce în Hristos Iisus (contiena trezit) nu e nicio osândire [Romani 8:1]. Trezete-te din somnul osândirii i dovedete principiul vieii. Înceteaz nu numai judecarea altora, dar i osândirea ta proprie. Ascult revelaia celui luminat, „tiu i sunt încredinat în Domnul Iisus c nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândete c e ceva întinat [pentru acela întinat este” Romani 14:14]i, iar, „Fericit este cel ce nu se judec pe sine în ceea ce aprob!” [Romani 14:22]. Înceteaz s te mai întrebi dac eti sau nu vrednic sau nevrednic de a te revendica a fi ceea ce doreti fii. Vei fi osândit de lume numai atâta timp cât te vei osândi tu însui. Nu trebuie s produci nimic. Lucrrile sunt svârite. Principiul prin care toate lucrurile sunt fcute i de care nimic nu e fcut din ce e fcut este etern. Tu eti acest principiu. Contiina ta de a fi este aceast lege venic. Asumi contiena a ceea ce doreti s exprimi. Revendic-o pân ce devine o manifestare natural. Simte-o i triete înluntru acel sentiment pân ce îl faci adevrata ta natur. Iat o formul simpl. Ia-i atenia de la concepia ta actual de sine i plaseaz-o pe acel ideal al u, idealul pe care l-ai avut pân acum, dei dincolo de puterile tale. Revendic-te a fi idealul tu, nu ca ceva ce vei fi în timp, ci ca ceea ce eti în prezentul imediat. F asta, i lumea ta actual a limitrilor se va dezintegra pe msur ce noua ta revendicare se înal precum fenixul din propria lui cenu. „S nu v temei, nici s v spimântai de mulimea aceasta mare, cci rzboiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu” [2Cronici/2Paralipomena 20:15]. Tu nu lupi împotriva problemei
tale; problema ta va tri numai atâta timp cât eti contient de ea. Ia-i atenia de la problema ta i multitudinea de motive din cauza crora nu-i poi obine idealul. Concentreazi în întregime atenia pe lucrul dorit. „Las tot i vino dup Mine” [Matei 8:22; 9:9; Luca 5:27]. În faa obstacolelor aparent cât munii, revendici libertatea. Contiena libertii este Tatl libertii. Are o cale de a se exprima pe sine de care nici un om nu tie. „Nu voi avei s v luptai de ast dat; dar înirai-v, stai i privii izbvirea Domnului, pe care o va trimite El vou” [2Cronici/2Paralipomena 20:17]. „EU SUNT Domnul”. EU SUNT (contiena ta) este Domnul. Contiena c lucrul e fcut, c lucrarea e svârit, este Domnul oricrei situaii. Ascult cu atenie promisiunea, „Nu voi avei s v luptai de ast dat; dar înirai-v, stai i privii izbvirea Domnului, pe care o va trimite El vou” [2Cronici/2Paralipomena 20:17].
Vou ie]! Acea contien particular cu care eti tu identificat este Domnul înelegerii. El, f ajutor, va stabili lucrul asupra cruia s-a fcut înelegerea pe pmânt. Poi tu, în faa armatelor de motive din a cror cauz nu se poate face un lucru, intra linitit într-o înelegere cu Domnul c e deja fcut? Poi tu, acum, c L-ai gsit pe Domnul a fi contiena ta de sine, deveni contient de faptul c blia e câtigat? Poi tu, indiferent de cât de aproape i amenintor pare a fi inamicul, continua în încrederea ta, stând neclintit, tiind c victoria e a ta? Dac poi, vei vedea mântuirea Domnului. Amintete-i, rsplata e a celui ce îndur [Matei 24:13]. Stai linitit/neclintit [Psalm 46:10]. „A sta linitit/neclintit” înseamn convingerea profund c totul e bine; e gata, s-a terminat. Indiferent
de ce auzi sau vezi, rmâi nemicat, contient de a fi victorios la sfârit. Toate lucrurile sunt fcute prin asemenea înelegeri, i f o asemenea înelegere, nimic nu e fcut din ceea ce e fcut [Ioan 1:3]. „EU SUNT cel ce SUNT” [Ieirea/Exodul 3:14]. În Apocalips, se consemneaz c un cer nou i un pmânt nou vor aprea [21:1]. Lui Ioan, artându- i-se aceast viziune, i s-a spus s scrie, „Fcutu-s-a” [„s-a svârit”, 21:6]. Cerul e contiena ta, iar mântul, starea ei solidificat. Aadar, accept, la fel ca Ioan – „Fcutus-a”. Tot ce i se cere ie, celui care caui o schimbare, este s te înali la nivelul a ceea ce doreti; f zboveti asupra modului de exprimare, consemneaz c s-a isprvit, simind naturaleea de a fi acea schimbare. Iat o analogie care te-ar putea ajuta s înelegi acest mister. presupunem c ai intrat într-un cinematograf tocmai când filmul prezentat e spre sfârit. Tot ce ai zut din film a fost finalul fericit. Pentru c voiai s vezi întreaga poveste, ai ateptat s ruleze din nou. Odat cu secvenele ce duc spre punctul culminant, eroul e înfat ca fiind acuzat, împresurat de dovezi false i toate cele menite s smulg lacrimile audienei. Dar, tu, cunoscând perfect finalul, rmâi calm, înelegând c, indiferent de aparentele direcii ale filmului, sfâritul deja a fost definit. În mod similar, îndreapt-te spre finalul a ceea ce caui; fii martor al finalului su fericit simind contient c exprimi i ai deja ceea ce doreti s exprimi i s ai; iar tu, prin credin, deja înelegând finalul, vei avea încrederea nscut din aceast cunoatere. Aceast cunoatere te va susine prin intervalul necesar de timp care-i ia filmului s se desfoare. Nu cere ajutor omului; simte, „Fcutu-s-a”, revendicândute contient a fi, acum, ceea ce, ca om, speri s fii.
FAC-SE VOIA TA
„Fac-se nu voia Mea, ci a Ta.” – Luca 22:42 „Dar nu voia Mea, ci voia Ta s se fac” [Luca 22:44; „Printele Meu, dac nu este cu putin s treac acest pahar, ca s nu-l beau, facse voia Ta”, Matei 26:42; „Deprteaz paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieti Tu”, Marcu 14:36]. Aceast resemnare nu e o oarb realizare c „Eu nu fac nimic de la Mine, Tatl din Mine, El face lucrarea” [„Eu nu pot s fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreapt, pentru c nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis”, Ioan 5:30; „Nu crezi tu c Eu sunt întru Tatl i Tatl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatl – Care rmâne întru Mine – face lucrrile Lui”, Ioan 14:10]. Când vrea ceva, omul încearc s fac acel ceva ce acum nu exist s apar în timp i spaiu. Prea adesea nu suntem contieni de ceea ce facem de fapt. Afirmm la nivel subcontient c nu avem capacitatea de expresie. Ne spunem dorina în sperana de a obine capacitile necesare într-un timp viitor. „EU nu SUNT, dar voi fi”. Omul nu îi d seama c propria contien e Tatl Care face lucrarea, aa c el încearc s exprime ceea ce el nu e contient a fi. Atari trude sunt condamnate eecului; numai prezentul se exprim. Dac nu sunt contient a fi ceea ce caut, nu o voi gsi. Dumnezeu (contiena ta) este substana i plintatea a toate. Voia Domnului este recunoaterea a ceea ce e, nu a ceea ce va fi. În loc s înelegem asta ca „Fac-se voia Ta”, vezi-o ca „S-a fcut voia Ta”. Lucrrile sunt svârite. Principiul prin care toate lucrurile sunt fcute vizibile este etern. „Ochii nu au vzut, nici urechile nu au auzit i nici în inimile oamenilor nu s-au suit lucrurile pe care Dumnezeu, pentru cei care iubesc Legea, le-a pregtit” [„Ci precum este scris: ‚Cele ce ochiul n-a vzut i urechea n-a auzit, i la inima omului nu s- au suit, pe acestea le-a gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El’. Iar nou ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Su, fiindc Duhul toate le cerceteaz, chiar i adâncurile lui Dumnezeu”, 1Corinteni 2:9-10].
Când un sculptor privete la o bucat de marmur f form, el vede, îngropat în masa ei brut, opera sa de art svârit. Sculptorul nu-i face capodopera, el numai o dezvluie îndeprtând acea parte de marmur care ascunde concepia lui. Acelai lucru se aplici la tine. În contiena ta f form st îngropat tot ceea ce te vei concepe vreodat a fi. Recunoaterea acestui adevr te va transforma din lucrtorul neiscusit ce încearc s-o fac în marele artist care o recunoate a fi deja o capodoper. Revendicarea ta c deja eti acum ceea ce vrei s fii va înltura vlul întunericului omenesc i astfel i se va dezvlui perfect revendicarea; EU SUNT acela. Voia Domnului s-a exprimat prin cuvintele vduvei, „E bine” [„e stos”, probabil 4Regi 4:27]. Voia omului ar fi fost, „Va fi bine” [„va fi stos”]. A afirma, „Voi fi bine” înseamn a spune, „Sunt bolnav”. Dumnezeu, Eternul Acum, nu e batjocorit de cuvinte sau repetiii zadarnice. Dumnezeu personific încontinuu ceea ce este. De aceea, resemnarea lui Iisus (Care S-a fcut egal cu Dumnezeu) a însemnat întoarcerea de la recunoaterea lipsei (pe care o indic viitorul prin „Voi fi”) la recunoaterea avutului, revendicând, „EU SUNT acel lucru; s-a svârit; mulumescu-i, Tat”. Acum vei înelege înelepciunea din cuvintele prorocului când afirm, „Cel slab s zic: ,EU SUNT tare!’”, Ioel/Ioil 3:10/4:10. Omul, în orbirea lui, nu va lua în seam sfatul prorocului; el continu s se revendice a fi slab, srac, nenorocit i toate celelalte expresii nedorite din care încearc s se elibereze, revendicând prostete c va fi liber de aceste caracteristici în ateptarea viitorului. Asemenea gânduri încalc singura lege care îl poate elibera vreodat. E numai o singur u prin care ceea ce caui poate intra în lumea ta. „EU SUNT Ua” [Ioan 10:9]. Când spui, „EU SUNT”, te declari a fi, persoana întâi, timpul prezent; nu e niciun viitor. A ti c EU SUNT înseamn a fi contient de a fi. Contiena e singura u. Dac nu eti contient a fi ceea ce caui,
caui în zadar. Dac judeci dup aparene, vei continua s fii înrobit de evidena simurilor tale. Pentru a rupe aceast vraj hipnotic a simurilor, i se spune, „Mergi înuntru i închide ua” [„Tu îns, când te rogi, intr în cmara ta i, închizând ua, roag-te Tatlui tu, Care este în ascuns, i Tatl tu, Care vede în ascuns, îi va rsplti ie”, Matei 6:6]. Ua simurilor trebuie bine-închis înainte ca noua ta revendicare s fie onorat. A închide ua simurilor nu este atât de dificil precum pare la început. Se face f efort. E cu neputin s slujeti la doi stpâni în acelai timp [Matei 6:24, Luca 16:13]. Stpânul la care servete omul este cel de care omul e contient a fi. Sunt Domn i Stpân a ceea ce sunt contient a fi. Nu e niciun efort pentru mine s conjur scia, dac sunt contient a fi srac. Slujitorul meu (scia) este silit s urmeze (contientul de scie) atâta timp cât EU SUNT (Domnul) contient a fi srac. În loc de a lupta împotriva evidenei simurilor, te revendici a fi ceea ce doreti s fii. În timp ce atenia ta se aeaz pe revendicarea aceasta, uile simurilor se închid automat în faa fostului tu stpân (ceea ce erai contient a fi). Pe când te lai pierdut în sentimentul de a fi (ceea ce revendici acum a fi adevrat despre tine), uile simurilor se deschid din nou, dezvluindu-i lumea a fi expresia perfect a ceea ce eti contient a fi. urmm exemplul lui Iisus, Care a realizat c, om fiind, nu putea face nimic pentru a-i schimba imaginea prezent a lipsei. A închis ua simurilor Sale în faa problemei Sale i S-a dus la Tatl, Cel pentru Care toate lucrurile sunt cu putin [Matei 19:26; Marcu 9:23; 10:27; 14:36; Luca 18:27; Fapte 8:37]. Negându-i evidena simurilor, S-a revendicat a fi tot ceea ce, cu o clip mai devreme, simurile Sale Îi spuneau c nu era. tiind c întotdeauna contiena îi exprim asemnarea pe pmânt, El a rmas în contiena revendicat pân ce uile (simurile Sale) s-au deschis i au
confirmat stpânirea Domnului. Amintete-i, EU SUNT este Domnul a toate. Nu mai întrebuina nicicând voia omului care revendic „Eu voi fi”. Fii resemnat ca Iisus i revendic, „EU SUNT acela”.
NICI UN ALT DUMNEZEU EU SUNT Cel dintâi i Cel de pe urm i nu este alt dumnezeu afar de Mine! – Isaia 44:6 Eu sunt Domnul Dumnezeul tu, Care te-am scos din pmântul Egiptului, din casa robiei. nu ai ali dumnezei afar de Mine. – Deuteronomul 5:6,7 „S nu ai ali dumnezei afar de Mine”. Cât timp omul întreine o credin într-o putere în afara lui, atâta timp se va priva pe sine de fiina care el este. Fiecare credin în puteri în afara sa, fie pentru bine sau u, va deveni matria imaginii turnate a idolatriei. Credinele în puterea medicamentelor de a lecui, dietelor de a întri, banilor de a da siguran, sunt tari de valori sau de bani care trebuie uzurpai [Matei 21:12; Marcu 11:15; Luca 19:45; Ioan 2:14,15] de la puterea prin care apoi omul poate manifesta f gre respectivele caliti. Aceast înelegere izgonete schimbtorii de bani din Templu. Voi suntei Templul lui Dumnezeu Cel Viu [„Nu tii, oare, c voi suntei templu al lui Dumnezeu i c Duhul lui Dumnezeu locuiete în voi?”, 1Corinteni 3:16; „Sau nu tii c trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L avei de la Dumnezeu i c voi nu suntei ai votri?”, 1Corinteni 6:19; „Sau ce înelegere este între templul lui Dumnezeu i idoli? Cci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis c: ‚Voi locui în ei i voi umbla i voi fi Dumnezeul lor i ei vor fi poporul Meu’”, 2Corinteni 6:16], un Templu fcut f mâini. „Scris este: ‚ Casa Mea, cas de rugciune se va chema’, iar voi o facei peter de tâlhari!” [Matei 21:13; „Cci templul Meu, loca de rugciune se va chema pentru toate popoarele”, Isaia 56:7].
Hoii care te priveaz sunt propriile tale credine. Este credina ta întrun lucru, nu lucrul în sine, cea care te ajut. Exist o singur putere: EU SUNT EL. Din cauza credinei tale în lucruri din afar, le atribui putere transferând puterea care eti tu în lucruri din afar. Înelege c tu însui eti puterea pe care ai dat-o din greeal condiiilor externe. Biblia compar omul fixat în opinii cu o cmil care n-ar putea trece prin urechea acului [Matei 19:24; Marcu 10:25; Luca 18:25]. „Urechea acului” la care se face referire era o poart mic în zidurile Ierusalimului, atât de îngust încât o cmil nu putea trece prin ea pân ce era eliberat de povar. Omul bogat, adic cel împovrat de false concepte omeneti, nu poate intra în Împia Cerurilor pân ce nu se debaraseaz de poverile sale [Matei 19:23], aa cum nu poate nici cmila trece prin mica poart. Omul se simte atât de în siguran în legile, opiniile i credinele sale fcute de om, încât le investete cu o autoritate pe care nu o au. Satisfcut c atotcunoaterea sa e totul, el rmâne netiutor c toate aparenele sunt numai stri ale minii exteriorizate. Dac ar realiza asta, contiena unei caliti ar exterioriza acea calitate, f ajutorul vreunei sau mai multor valori i ar stabili unica valoare, propria lui contien. „Dar Domnul este în templul Su cel sfânt” [Habacuc/Avacum 2:20]. Contiena sluiete în ceea ce este contient a fi. EU SUNT este Domn i omul, templul Su. tiind despre contien c se concretizeaz pe sine, omul trebuie s-i ierte pe toi oamenii pentru c sunt ceea ce sunt. El trebuie s realizeze c toi exprim (f ajutorul altora) ceea ce sunt ei contieni a fi. Petru, omul iluminat sau disciplinat, tia c o schimbare a contienei ar produce o schimbare a expresiei. În loc de a simpatiza cu ceretorii de-o via de la poarta templului, a declarat, „Argint i aur nu am (pentru tine), dar ce am (contiena de libertate), îi dau [– În Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, scoal-te i umbl”, Fapte 3:6]. „Înflreaz darul lui Dumnezeu din tine” [„Îi amintesc s aprinzi i mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine”, 2Timotei
1:6]. Înceteaz a mai ceri; revendic-te a fi ceea ce hotti s fii. asta i vei sri i tu din lumea schilozilor în lumea libertii, cântând osanale Domnului, EU SUNT. „Mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume” [1Ioan 4:4]. Acesta e strigtul fiecruia care îi afl propria contiin de a fi ca fiind Dumnezeu. Recunoaterea acestui lucru de ctre tine va cura automat templul, contiena ta, de hoi i tâlhari, redându-i stpânirea peste lucruri pe care ai pierdut-o în momentul în care ai uitat porunca, „S n-ai ali dumnezei afar de Mine!”
PIATRA DE TEMELIE [Eu, ca un înelept meter, am pus temelia; iar altul zidete.] Dar fiecare s ia seama cum zidete; ci nimeni nu poate pune alt temelie, decât cea pus, care este Iisus Hristos. Iar de zidete cineva pe aceast temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie, Lucrul fiecruia se va face cunoscut; îl va vdi ziua Domnului. – 1Corinteni 3:10-13 Temelia a toat expresia este contiena. Încearc omul cât o vrea, el nu poate gsi o alt cauz a manifestrii în afar de contiena lui de a fi. Omul gândete c a gsit cauza bolii în microbi, cauza zboiului în ideologii politice conflictuale i lcomie. Toate aceste descoperiri ale omului, catalogate drept esen a Înelepciunii, sunt nebunie în ochii lui Dumnezeu. Exist o singur putere i aceast putere e Dumnezeu (contiena). Ucide; d via; rnete; vindec; face toate lucrurile, bune, rele sau neutre. Omul se mi într-o lume care nu e nici mai mult nici mai puin decât contiena lui concretizat. Netiind asta, el se rzboiete cu refleciile sale în timp ce el ine vie lumina i imaginile care proiecteaz refleciile. „EU SUNT lumina lumii” [Matei 5:14; Ioan 8:12]. EU SUNT (contiena) e lumina. Ceea ce sunt contient a fi (concepia mea despre mine) – cum ar fi „Sunt bogat”, „Sunt stos”, „Sunt
liber” – reprezint imaginile. Lumea e oglinda ce mrete tot ce EU SUNT contient a fi. Înceteaz s tot încerci a schimba lumea, fiindc e numai o oglind. Tentativa omului de a schimba lumea prin for e la fel de nerodnic precum spargerea unei oglinzi în sperana de a-i schimba faa. Las oglinda i schimbi faa. Las lumea în pace i schimbi concepiile despre tine. Reflecia va fi apoi satisftoare. Libertatea sau închisoarea, satisfacia sau frustrarea pot fi difereniate numai de contiina de a fi. Indiferent de problema ta, durata sau magnitudinea ei, atenia ascuit la aceste instruciuni va elimina, într- un timp uluitor de scurt, chiar i amintirea problemei. Pune-i urmtoarea întrebare: „Cum m-a simi de a fi liber?”. În chiar clipa în care îi pui sincer întrebarea asta, vine rspunsul. Nici un om nu-i poate spune altuia satisfacia dorinei sale împlinite. Rmâne pentru fiecare în înluntrul su s experimenteze sentimentul i bucuria schimbrii sale automate de contien. Sentimentul sau fiorul care vine în rspuns la aceast autochestionare este starea-Tat a contienei sau Piatra de Temelie pe care schimbarea contient se zidete. Cum exact se va întrupa acest sentiment, nimeni nu tie, dar se va întrupa; Tatl (contiena) are ci pe care omul nu le trunde [Romani 11:33]; e legea neschimbtoare. Toate lucrurile îi exprim natura. Purtând un sentiment, devine natura ta. Ar putea lua o clip sau un an – depinde în întregime de gradul de convingere. Îndoielile disprând i tu simindu-te „EU SUNT aceasta”, începi s dezvoli fructul sau natura lucrului care te simi a fi. Când cineva cump o prie nou sau o pereche de pantofi, el crede c toat lumea tie c sunt noi. Se simte nefiresc cu noile sale achiziii – pân ce devin o parte din el. Acelai lucru se aplic la purtarea noii stri de contien. Când îi pui întrebarea, „Cum m-a simi dac dorina mea ar fi împlinit în acest moment?”, rspunsul automat, pân ce se acomodeaz prin timp i folosin, e, în realitate, jenant.
Perioada de ajustare pentru a realiza acest potenial al contienei este comparabil cu noutatea purtrii articolelor de îmbrminte. Netiind c propria ta contien se reflect pe sine în condiiile din jurul tu, ca i femeia lui Lot, tu priveti înapoi continuu spre problema ta i iar devii hipnotizat de aparenta sa naturalee [Geneza/Facerea 19]. Ia seama la vorbele lui Iisus (mântuirea): „Las tot i vino dup Mine” [Matei 4:19; Matei 8:22; Matei 16:24; Matei 19:21; Marcu 1:17; Marcu 8:34; Marcu 10:21; Luca 9:23; Luca 18:22]. „Las morii si îngroape morii lor” [Matei 8:22; Luca 9:60]. Se poate s te fi hipnotizat problema ta prin realitatea i naturaleea ei aparente încât îi vine greu s pori noul sentiment sau contiin a mântuirii tale. Îns trebuie si asumi aceste veminte, de e s ai rezultate. Piatra (contiena) pe care au respins-o ziditorii (n-ar purta-o) [Psalm 118/117:22; Matei 21:42; Marcu 12:10; Luca 20:17; Fapte 4:11; 1Petru 2:4;7] este principala piatr unghiulari alt fundaie nimeni nu poate aeza.
CELUI CE ARE Luai seama deci cum auzii; celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, i ce i se pare c are se va lua de la el. – Luca 8:18 Biblia, care este cea mai mare carte psihologic scris vreodat, avertizeaz omul s fie contient de ceea ce aude; apoi urmeaz aceast atenionare prin afirmaia, „iar de la cel ce nu are, i ce i se pare c are se va lua de la el”. Dei muli privesc la aceast afirmaie ca la una dintre cele mai crude i nedrepte dintre zicerile atribuite lui Iisus, rmâne totui o lege dreapt i milostiv bazat pe principiul de expresie neschimbtor al vieii. Necunoaterea de ctre om a funcionrii legii nu îl exonereaz, nici nul ferete de rezultate. Legea e impersonali astfel neprtinitoare [Fapte 10:34; Romani 2:11]. Omul e avertizat s fie selectiv în ceea ce aude i accept ca adevrat. Tot ceea ce omul accept ca adevrat las
o impresie pe contiena sa i trebuie, în timp, s fie dovedit sau infirmat. Auzul intuitiv este mijlocul perfect prin care omul înregistreaz impresii. Un om trebuie s se disciplineze pentru a auzi numai ceea ce vrea s aud, indiferent de zvonuri sau evidena contrar a simurilor sale. Condiionându-i auzul perceptiv, el va reaciona doar la acele impresii asupra rora a consimit. Aceast lege nu d gre niciodat. Condiionat deplin, omul devine incapabil de a auzi altceva decât ceea ce contribuie la dorina sa. Dumnezeu, dup cum ai descoperit, este acea contien necondiionat care îi d tot ceea ce eti contient a fi. A fi contient a fi ori a avea ceva înseamn a fi sau a avea ceea ce eti contient a fi. Pe acest principiu neschimbtor stau toate lucrurile. Este imposibil pentru orice s fie altceva decât ceea ce este contient a fi. „Celui ce are (ceea ce este el contient a fi) i se va da”. Bun, ru, neutru – nu conteaz – omul primete însutit ceea ce este el contient a fi. În consecina acestei neschimbtoare legi, „Celui ce nu are, i se va lua i i se va aduga celui ce are”, bogatul devine mai bogat, sracul mai srac. Poi spori numai ceea ce ti contient a fi. Toate lucrurile graviteaz spre acea contien cu care sunt în rezonan. Similar, toate lucrurile se desprind de acea contien cu care nu sunt în rezonan. Împarte averea lumii în mod egal între toi oamenii i, în scurt timp, aceste diviziuni egale vor fi tot disproporionate cum au fost. Averea îi va gsi drumul înapoi spre buzunarele celor de la care a fost luat. În loc s te alturi corului celor care „n-au i n-au” i care vor s-i distrug pe cei care au, recunoate aceast neschimbtoare lege a expresiei. Definete-te contient ca fiind ceea ce doreti. Odat definit, revendicarea ta contient stabilit, continu în aceast încredere pân ce rsplata este primit. La fel de sigur cum ziua urmeaz nopii, orice atribut, revendicat contient, se va manifesta pe sine. Astfel, ceea ce lumii ortodoxe adormite îi pare o lege crudi nedreapt devine celui iluminat una dintre cele mai milostive i juste afirmaii ale adevrului.
„N-am venit s stric, ci s împlinesc” [Matei 5:17]. Nimic nu e distrus, de fapt. Orice aparent distrugere este rezultatul schimbrii în contien. Contiena venic umple din plin starea în care luiete. Starea din care se detaeaz contiena pare celor nefamiliarizai cu aceast lege a fi distructiv. Totui, aceasta e numai pregtitoare unei noi stri de contien. Revendic-te a fi ceea ce vrei, umplut din plin. „Nimic nu e distrus. Totul e împlinit”. „Celui ce are i se va da”.
CRCIUNUL Iat, Fecioara va avea în pântece i va nate Fiu, i vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiete: „Cu noi este Dumnezeu”. – Matei 1:23. Una dintre cele mai controversate afirmaii din Noul Testament vizeaz conceperea virgin i Naterea lui Iisus care i-a urmat, o concepere la care brbatul nu a luat parte. Se consemneaz c o Fecioar a conceput un Fiu f ajutorul brbatului, apoi, în secret i f efort, a dat natere conceperii sale. Aceasta e fundaia pe care se sprijin întreaga cretintate. Lumii cretine i se cere s cread aceast poveste, fiindc omul trebuie s cread incredibilul pentru a-i exprima din plin mreia care el este. tiinific, omul ar putea înclina s resping întreaga Biblie, ca fiind neadevrat, pentru c raiunea lui nu-i va îngdui s cread c o natere virgin e fiziologic posibil, dar Biblia este un mesaj pentru suflet i trebuie interpretat psihologic de va fi ca omul s-i descopere adevrata simbologie. Omul trebuie s îneleag aceast poveste ca o dram psihologic în loc de o îniruire de realiti fizice. Fcând asta, el va descoperi Biblia ca fiind bazat pe o lege care, de e auto-însuit, va rezulta într-o expresie manifestat ce-i va transcende i cele mai slbatice vise de împlinire. Pentru a aplica aceast lege a autoexpresiei, omul trebuie s se coleasci disciplineze în credina ce st pe
platforma c „lui Dumnezeu toate Îi sunt cu putin” [Matei 19:26; Marcu 9:23; 10:27; 14:36; Luca 18:27; Fapte 8:37]. Datele excepional de dramatice ale Noului Testament, anume, Naterea, Moartea i Învierea lui Iisus au fost calculate i datate pentru a coincide cu anumite fenomene astronomice. Misticii care au consemnat aceast poveste au observat c, în anumite anotimpuri ale anului, schimbri benefice de pe pmânt coincideau cu schimbri astronomice de sus. Scriind aceast dram psihologic, ei au personificat povestea sufletului ca biografie a omului. Folosind aceste schimbri cosmice, au marcat Naterea i Învierea lui Iisus pentru a sublinia c aceleai schimbri benefice au loc psihologic în contiena omului supus legii. Chiar i pentru cei care nu reuesc s o îneleag, povestea Crciunului este una dintre cele mai frumoase poveti spuse vreodat. Desfurat în lumina simbologiei sale mistice, se dezvluie ca adevrata natere a fiecrei manifestri din lume. Aceast natere virgin s-a consemnat ca având loc pe 25 decembrie sau, cum o celebreaz anumite societi secrete, în Ajunul Crciunului, la miezul nopii de 24 decembrie. Misticii au stabilit aceast dat pentru a marca naterea lui Iisus fiindc era în relaie cu marile beneficii pmânteti pe care le semnific aceast schimbare astronomic. Observaiile astronomice care i-au inspirat pe autorii acestei drame s foloseasc aceste date erau cute toate în emisfera nordic; deci din punct de vedere astronomic, opusul ar fi adevrat de ar fi vzut de la latitudini sudice. Totui, aceast poveste era consemnat în nord i astfel bazat pe observaii nordice. Omul a descoperit foarte devreme c soarele juca un rol dintre cele mai importante în viaa sa, c, soare, viaa fizic aa cum o tim, nu putea fi. Deci aceste date de cea mai mare importan în povestea vieii lui Iisus sunt bazate pe poziia soarelui vzut de pe pmânt de la
latitudinile nordice. Dup ce soarele îi atinge cel mai înalt punct pe cer în iunie, cade gradual spre sud, luând cu el viaa lumii plantelor astfel c în decembrie aproape întreaga natur va fi încremenit. De-ar continua s cad spre sud, întreaga natur ar fi încremenit spre moarte. Totui, pe 25 decembrie, soarele îi începe marea mutare spre nord, aducând cu sine promisiunea mântuirii i a noii vieii pentru lume. Cu fiecare zi în care soarele sare tot mai sus pe cer, omul prinde încredere în mântuirea de moarte prin frig i înfometare, fiindctie , pe msur ce se mut spre nord i trece de ecuator, întreaga natur se va îna din nou, va fi înviat din lungul su somn de iarn. Ziua noastr e msurat de la miez la miez de noapte i, fiindc ziua vizibil începe în est i se sfârte în vest, anticii spuneau c ziua se nate din acea constelaie care ocupa orizontul estic la miezul nopii. În Ajunul Crciunului, sau miezul nopii de 24 Decembrie, constelaia Fecioarei se înal acolo. a c s-a consemnat c acest Fiu sau Mântuitor al lumii s-a nscut din Fecioar. S-a mai consemnat, de asemenea, c aceast Mam Fecioar ctorea prin noapte, c s-a oprit la un han i i s-a dat singura odaie liber, între animale, i acolo, într-o iesle, unde se hrnesc animalele, pstorii au gsit Pruncul Sfânt. Animalele cu care Sfânta Fecioar a fost gzduit sunt sfintele animale ale zodiacului. Acolo, în acel constant mitor cerc al animalelor astronomice st Sfânta Mam, Fecioara, i acolo o vei vedea în fiecare miez de noapte la 24 decembrie, stând la orizontul rritean, când soarele i mântuitorul lumii îi începe toria spre miaznoapte. Psihologic, aceast natere are loc în om în acea zi când omul îi descoper contiina de a fi drept soarele i mântuitorul lumii sale. Când omul cunoate semnificaia afirmaiei mistice, „Eu sunt lumina lumii” [Matei 5:14; Ioan 8:12], el va realiza c al su EU SUNT, sau
contiena, este soarele vieii lui, care soare radiaz imagini pe ecranul spaiului. Aceste imagini sunt în asemnarea a ceea ce el, ca om, este contient a fi. Astfel, caliti i atribute care apar micându-se pe ecranul lumii lui sunt într-adevr proiecii ale acestei lumini din sine însui. Nenumratele sperane i ambiii neîmplinite ale omului sunt seminele care sunt îngropate în contiena sau pântecele virgin al omului. Acolo rmân ca seminele pmântului, inute în pustiul îngheat al iernii, ateptând ca soarele s se mite spre miaznoapte sau ca omul s se întoarc la cunoaterea a cine este el. Întorcându-se, el se mi spre miaznoapte prin recunoaterea adevratului su sine, revendicând, „EU SUNT lumina lumii”. Când omul îi descoper contiina sau EU SUNT-ul a fi Dumnezeu, mântuitorul lumii sale, el va fi ca soarele în trecerea lui nordic. Toate impulsurile i ambiiile lui ascunse vor fi atunci înclzite i stimulate spre natere prin aceast cunoatere a adevratului su sine. El se va revendica a fi ceea ce pân atunci spera a fi. F ajutorul vreunui om, se va defini pe sine ca ceea ce dorete s exprime. Va descoperi c al su EU SUNT este Fecioara ce concepe f ajutorul brbatului, c toate concepiile sale despre sine, când sunt simite i fixate în contien, vor fi întrupate cu uurin ca realiti vii în lumea lui. Omul va realiza într-o zi c aceast întreag dram are loc în contiena lui, c necondiionata lui contien, sau EU SUNT, este Fecioara Maria dorind s exprime, c prin aceast lege a auto-expresiei el se definete pe sine ca fiind ceea ce dorete s exprime i c f ajutorul sau cooperarea nimnui el va exprima ceea ce contient s-a revendicat i definit pe sine ca fiind. Va înelege atunci: de ce Crciunul este fixat pe 25 decembrie, în timp ce Patele e o dat schimbtoare; de ce întreaga cretintate se sprijin pe concepia virgin; c propria lui contien este pântecele virgin sau mireasa Domnului primind impresii ale auto-impregnrii i apoi f ajutor întrupeaz aceste impresii ca expresii ale vieii sale.
STIGNIREA I ÎNVIEREA EU SUNT Învierea i Viaa; cel ce crede în Mine, chiar dac va muri, va tri. – John 11:25 Misterul Rstignirii [Crucificrii] i cel al Învierii sunt atât de întreesute încât, pentru a fi pe deplin înelese, cele dou trebuie explicate împreun, fiindc unul îl determin pe cellalt. Misterele sunt simbolizate pe pmânt în ritualurile de Vinerea Mare i Pati. Ai observat c aniversarea acestui eveniment cosmic, anunat în fiecare an de Biseric, nu este o dat fix, aa cum sunt alte aniversri ce marcheaz nateri i mori, ci c aceast zi se schimb de la an la an, picând oriunde între 22 martie i 25 aprilie [cf. ritului catolic, n. tr.]. Ziua Învierii este determinat astfel: prima duminic dup luna plin în Berbec este celebrat ca Pati. Berbecul începe în 21 martie i se încheie aproximativ pe 19 aprilie. Intrarea soarelui în Berbec marcheaz începutul primverii. Luna, în tranzitul su lunar în jurul pmântului, va forma la un moment-dat între 21 martie i 25 aprilie o opoziie cu soarele, care opoziie e numit lun plin. Prima duminic dup ce se produce acest fenomen ceresc este celebrat ca Pati; vinerea care precede aceast zi e Vinerea Mare. Aceast dat schimbtoare ar trebui s spun celui ce observ s caute o alt interpretare decât cea comun acceptat. Aceste zile nu marcheaz aniversrile morii i învierii unui individ care a trit pe pmânt. zut de pe pmânt, în trecerea sa nordic din anotimpul primverii, soarele pare a intersecta [într-o cruce, n.tr.] linia imaginar pe care omul o numete ecuator. Aa c se spune de ctre mistic c se încrucieaz sau crucific pentru ca omul s triasc. Este semnificativ c imediat dup ce are loc acest eveniment, întreaga natur începe s se ridice sau s [re]învie din lungul somn de iarn. Aadar, se poate concluziona c aceast perturbare din natur, în acest anotimp al anului, are legtur direct cu aceast încruciare. Astfel, se crede c soarele trebuie si
verse sângele de Pati. Dac aceste zile marcau moartea i învierea unui om, ele ar fi fost fixe, ca s pice în aceeai dat în fiecare an, aa cum toate celelalte evenimente istorice sunt fixe, dar, evident, acesta nu face cazul. Nu s-a intenionat ca aceste date s marcheze aniversrile morii i Învierii lui Iisus, omul. Scripturile sunt drame psihologice i îi vor dezvlui înelesul numai când sunt interpretate psihologic. Aceste date sunt potrivite pentru a coincide cu schimbrile cosmice care se produc în acest timp al anului, marcând moartea vechiului an i începutul sau [re]învierea noului an, sau primvara. Aceste date simbolizeaz întradevr moartea i Învierea Domnului; dar acest Domn nu e om; este contiina ta de a fi. Se consemneaz c El i-a dat viaa pentru ca tu s poi tri, „Eu am venit ca via s aibi din belug s aib” [Ioan 10:10]. Contiena se ucide pe sine detaându-se de ceea ce era contient a fi, astfel încât s poat tri în ceea ce dorete a fi. Primvara este timpul anului când milioane de semine, care întreaga iarn au stat îngropate în mânt, izvorsc dintr-odat în vizibil, pentru ca omul s poat tri; i, fiindc drama mistic a Rstignirii i Învierii este în natura acestei schimbri anuale, se celebreaz în acest anotimp de primvar al anului; dar, de fapt, are loc în fiecare moment în timp. Fiina care e crucificat este contiina ta de a fi. Crucea este concepia ta despre tine însui. [Re]Învierea este ridicarea în vizibil a acestei concepii despre tine însui. Departe de a fi o zi de jale, Vinerea Mare ar trebui s fie o zi a bucuriei, fiindc nu poate fi înviere sau expresie dac nu e mai întâi crucificare sau impresie. Lucrul de înviat în cazul tu este ceea ce doreti a fi. Pentru a face asta, trebuie mai întâi s te simi a fi lucrul dorit. Trebuie s simi „EU SUNT Învierea i Viaa dorinei”. EU SUNT (contiina ta de a fi) este puterea ce învie i d via la ceea ce doreti în contiena ta s fii. „Doi se vor învoi [pe pmânt] în privina unui lucru pe care îl vor cere i se va da lor de ctre Tatl Meu [Care este în ceruri”, Matei
18:19]. Cei doi care se îneleg suntei tu (contiina ta de a fi – contiena care dorete) i lucrul dorit. Când aceast învoial este obinut, crucificarea este complet; doi s-au încruciat i crucificat unul pe cellalt. EU SUNT i CEL CE/CEEA CE – contiena i ceea ce eti contient a fi – s-au unit i sunt una; EU SUNT acum btut în cuie sau fixat în credina c EU SUNT aceast contopire. Iisus sau EU SUNT este btut în cuie pe crucea a ceea ce/cel ce [vreau s fiu]. Cuiul care te leag pe cruce este cuiul simirii. Uniunea mistic este acum consumati rezultatul va fi naterea unui Prunc sau învierea unui Fiu ce aduce mrturie Tatlui Su. Contiena este unit cu ceea ce este contient a fi. Lumea expresiei este pruncul ce confirm aceast uniune. În ziua în care încetezi a fi contient a fi ceea ce eti acum contient a fi, în acea zi fiul tu sau expresia ta va muri i se va întoarce la sânul tatlui su, contiena f form, f chip. Toate expresiile sunt rezultatele unor asemenea uniuni mistice. Aa c preoii spun corect c adevratele ctorii se leag în ceruri i pot fi desfcute numai în ceruri. Dar d-mi voie s clarific aceast afirmaie întiinându-te c cerurile nu sunt o locaie; reprezint o stare de contien. Împia Cerurilor este înluntrul tu [Luca 17:21]. În ceruri (contien), Dumnezeu e atins de ceea ce El e contient a fi. „Cine s-a atins de Mine? Cci am simit o putere care a ieit din Mine” [Luca 8:45,46; Marcu 5:30]. În clipa în care aceast atingere (simire) are loc, se nate un vlstar sau are loc o ieire-din-mine în vizibil. În ziua în care omul simte „EU SUNT liber”, „EU SUNT bogat”, „EU SUNT puternic”, Dumnezeu (EU SUNT) este atins de aceste caliti sau virtui. Rezultatele unor asemenea atingeri sau crucificri vor fi vzute în naterea sau învierea calitilor simite, fiindc omul trebuie s aib confirmare vizibil a tot ceea ce el e contient a fi. Acum vei ti de ce omul sau manifestarea este întotdeauna fcut dup chipul lui Dumnezeu. Contiena ta imagineazi exteriorizeaz tot ceea ce tu ti contient a fi.
„EU SUNT Domnul i nimeni altul! Afar de Mine nu este Dumnezeu” [Isaia 45:5]; „EU SUNT Învierea i Viaa” [Ioan 11:25]. Vei deveni fixat în credina c eti ceea ce doreti a fi. Înainte s ai orice dovad vizibil c eti, din adâncul convingerii pe care ai simit-o fixat înluntrul tu, vei ti c eti; i astfel, f a atepta confirmarea simurilor tale, vei striga, „Svâritu-s-a” [Ioan 19:30]. Apoi, cu o credin nscut din cunoaterea acestei legi neschimbtoare, vei fi ca unul mort i îngropat; vei sta linitit i nemicat în convingerea ta i încreztor c vei învia calitile pe care le-ai fixat i le simi înluntrul tu.
PRESRILE INTERIOARE i dup cum am purtat chipul celui pmântesc, tot aa vom purta i chipul Celui ceresc. – 1Corinteni 15:49 Contiena ta sau EU SUNT-ul tu este potenialul nelimitat pe care se fac impresiunile. Impresiunile sunt stri definite presate pe EU SUNT-ul tu. Contiena ta, sau EU SUNT-ul tu, poate fi asemnat cu un film senzitiv. În stare virgin, e potenial nelimitat. Poi imprima sau înregistra un mesaj de iubire sau un imn al urii, o minunat simfonie sau un jazz distonant. Nu conteaz care ar putea fi natura impresiei; EU SUNT-ul tu va primi i susine, f un murmur, de bun voie, toate impresiile. Contiena ta este cea la care se face referire în Isaia 53:3-7. „Dispreuit era i cel din urm dintre oameni; om al durerilor i cunosctor al suferinei, unul înaintea ruia si acoperi faa; dispreuit i nebgat în seam.” „Dar El a luat asupri durerile noastre i cu suferinele noastre S-a împovrat. i noi Îl socoteam pedepsit, btut i chinuit de Dumnezeu,”
„Dar El fusese strpuns pentru pcatele noastre i zdrobit pentru fdelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastri prin rnile Lui noi toi ne-am vindecat.” „Toi umblam rcii ca nite oi, fiecare pe calea noastr, i Domnul a fcut s cad asupra Lui delegile noastre ale tuturor.” „Chinuit a fost, dar S-a supus, i nu i-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus i ca o oaie f de glas înaintea celor ce o tund, a nu i-a deschis gura Sa.” Contiena ta neschimbtoare, necondiionat, este impersonal; nu e prtinitoare [Fapte 10:34; Romani 2:11]. F gând sau efort, ea exprim automat fiecare impresie care este înregistrat pe ea. Nu obiecteaz la nicio impresiune care e înscris pe ea; dei este capabil de a primi i exprima orice i toate strile definite, rmâne venic un imaculat i nelimitat potenial. EU SUNT-ul tu este fundaia pe care se cldete starea definit sau concepia despre tine; dar nu este definit, nici nu depinde de astfel de stri definite pentru existena ei. EU SUNT-ul tu nici nu se extinde, nici nu se contract; nimic nu-l altereaz sau adaug le el. Înainte ca orice stare s fi fost, EL este. Când toate strile înceteaz a mai fi, EL este. Toate strile definite sau concepiile despre tine sunt numai expresii efemere ale fiinei tale eterne. A fi impresionat înseamn a fi presat înluntru (EU SUNT presat – persoana întâi – timpul prezent). Toate expresiile sunt rezultatul impresiunilor. Numai revendicându-te a fi ceea ce doreti s fii vei exprima respectiva dorin. Las toate dorinele s devin impresii ale calitilor care sunt, nu ale calitilor care vor fi. EU SUNT (contiena ta) este Dumnezeu i Dumnezeu este plintatea a toate, Eternul ACUM, EU SUNT. Nu-i irosi gândurile la ziua de mâine; expresiile de mâine sunt determinate de impresiunile de azi. „Iat c acum este vremea potrivit; iat c acum este ziua mântuirii” [2Corinteni 6:2; Isaia
49:8]. „Împia Cerurilor e aproape/la îndemân” [Matei 4:17]. Iisus (mântuirea) spunea, „Eu cu voi sunt în toate zilele, pân la sfâritul veacului” [Matei 28:20]. Contiena ta este mântuitorul tu care e cu tine mereu; dar, dac te lepezi de El, i El Se va lepda de tine [Matei 10:33; Luca 12:9]. Te lepezi de El revendicând c El „va aprea”, aa cum milioane de oameni spun azi c mântuirea „va veni”; asta e echivalent cu a spune „Nu suntem mântuii”. Trebuie s încetezi si mai atepi Mântuitorul s apari s începi s revendici, s spui c deja eti salvat, iar semnele revendicrii tale vor urma. Când vduva a fost întrebat ce avea în casa ei, a existat o recunoatere a substanei; revendicarea ei era, „câiva stropi de untdelemn” [4Regi/2Împrai 4:1-6]. Câiva stropi vor deveni un izvor, dac revendici asta aa cum trebuie. Contiina ta de a fi mrete întreaga contien. A revendica faptul c „voi avea ulei” (bucurie) înseamn a recunoate c am vasele goale. Astfel de impresiuni ale lipsei produc lips. Dumnezeu, contiena ta, nu e prtinitor [Fapte 10:34; Romani 2:11]. Pur impersonal, Dumnezeu, aceast contiin a toat existena, primete impresii, caliti i atribute definitorii contienei, anume, impresiunile tale. Fiecare dorin de-ale tale trebuie determinat prin nevoie. Nevoile, fie aparente, fie reale, vor fi împlinite automat când sunt bine-primite cu suficient intensitate a scopului ca dorine definite. tiind c propria ta contien e Dumnezeu, ar trebui s priveti asupra fiecrei dorine ca i cuvânt vorbit de Dumnezeu, spunându-i ceea ce este. „Nu mai njduii în omul cel muritor, în nrile ruia nu este decât o suflare! Oare, ce putere are el?” [Isaia 2:22]. Suntem venic ceea ce este definit de contiina noastr de a fi. Nu revendica niciodat, „Eu voi fi aia”. Las ca toate revendicrile s fie de acum, „EU SUNT cel ce/ceea ce EU SUNT”. Înainte de a întreba, ni se rspunde [Isaia 65:24]. Soluia fiecrei probleme asociat cu dorina este evident. Fiecare problem produce automat dorirea soluiei.
Omul este educat în credina c dorinele lui sunt lucruri împotriva crora el trebuie s lupte. În necunoaterea lui, el îi neag Mântuitorul care bate întruna la ua contienei pentru a fi primit [Apocalipsa 3:20] (EU SUNT ua). Nu dorina, de-ai recunoate-o, te-ar scpa de problem? A-i primi mântuitorul s intre este cel mai uor lucru din lume. Lucrurile trebuie s fie, pentru a fi primite. Eti contient de o dorin; dorina este ceva de care eti contient acum. Dorina ta, dei invizibil, trebuie s fie afirmat de ctre tine pentru a fi ceva ce e real. „(Dumnezeu) cheam lucrurile care nu sunt (nu se vd), ca i cum ar fi” [Romani 4:17]. Revendicând EU SUNT lucrul dorit, Îl primesc pe Mântuitor înuntru. „Iat, stau la ui bat; de va auzi cineva glasul Meu i va deschide ua, voi intra la el i voi cina cu el i el cu Mine” [Apocalipsa 3:20]. Fiecare dorin este o btaie a Mântuitorului în u. Fiecare om aude aceast btaie. Omul deschide ua când revendic, „EU SUNT EL”. Cauti primete-i Mântuitorul. Las lucrul dorit s se preseze pe tine pân ce ti impregnat cu acum-ul mântuitorului tu; apoi eliberezi strigtul de victorie, „Svâritu-s-a” [Ioan 19:30].
CIRCUMCIZIA În El ai fost tiai împrejur, nu cu o tiere împrejur fcut de mân, ci cu tierea împrejur a lui Hristos, în dezbrcarea de trupul poftelor firii noastre pmânteti. – Coloseni 2:11 Circumcizia este operaia care înltur vlul ce ascunde capul creaiei. Actul fizic nu are nimic de-a face cu actul spiritual. Întreaga lume ar putea fi circumcis fizic i s rmân, totui, necurati conductori orbi ai celor orbi. Celor circumcii spiritual li se ridicase vlul întunericului i s-au cunoscut pe sine a fi Hristos, lumina lumii. Las-m s îndeplinesc operaia spiritual asupra ta, cititorule. Actul este îndeplinit în a opta zi dup natere, nu fiindc ziua aceasta ar avea vreo semnificaie special sau ar diferi în vreun fel de celelalte zile, ci este îndeplinit în aceast a opta zi pentru c opt este figura ce nu
are nici început nici sfârit. Mai mult, anticii simbolizau cifra sau litera opt ca o închidere sau ca un vl înuntru [Cântarea Cântrilor 6:7; Evrei 6:19]i dup care era îngropat misterul creaiei. Astfel, secretul operaiei în a opta zi are legtura cu natura actului, anume de a dezvlui capul etern al creaiei, acel ceva neschimbtor în care toate lucrurile încep i se sfâresc i care totui rmâne sinele etern când toate lucrurile înceteaz a fi. Acest misterios ceva este contiina ta de a fi. În acest moment eti contient a fi, dar eti i contient a fi cineva. Acest cineva este vlul care ascunde fiina care eti tu de fapt. Eti mai întâi contient a fi, apoi eti contient a fi om. Dup ce vlul omului este pus pe sinele tu f chip, devii contient a fi un membru al unei anumite rase, naiuni, familii, crez etc. Vlul de ridicat în circumcizia spiritual este vlul omului. Dar înainte ca aceasta s se poat face, trebuie s tai adeziunea la ras, naiune, familie i aa mai departe. „În Hristos nu mai e nici grec, nici evreu, nici rob, nici slobod, nici brbat, nici femeie” [aprox., Coloseni 3:11]. „Trebuie s lai tat, mam, frate i -Mi urmezi Mie” [aprox., Luca 14:26]. Pentru a îndeplini asta, încetezi a te mai identifica pe tine cu aceste diviziuni, devenind indiferent la atari revendicri. Indiferena este cuitul care taie. Simirea este funia care leag. Când poi privi asupra omenirii ca o mare frie f distincie de ras sau crez, atunci vei ti c ai îndeprtat aceste membrane. Cu aceste legturi tiate, tot ce te mai separ acum de adevrata ta fiin este credina ta c eti om. Pentru a îndeprta acest ultim vl, îi lepezi concepia despre tine ca om, tiindu-te numai a fi. În loc de contiena „EU SUNT om”, las s fie doar „EU SUNT” – f chip, f formi f statur. Eti circumcis spiritual când contiena de om este lepdat i contiina ta necondiionat de a fi îi este dezvluit ca venicul cap al creaiei, o prezen atottiutoare, f form, f chip. Apoi, dezvelit i trezit, vei declara i vei ti c EU SUNT este Dumnezeu i afar de mine, aceast contien, nu este Dumnezeu.
Acest mister este spus simbolic în Biblie în povestea lui Iisus splând picioarele ucenicilor Si. Este consemnat c Iisus S-a dezbrcat de haine i S-a încins cu un tergar. Apoi, dup ce a splat picioarele ucenicilor Si, le-a ters cu tergarul cu care era încins. Petru a protestat fa de splarea picioarelor lui i i s- a spus c, altfel, nu va avea parte de Iisus. Auzind asta, Petru a replicat, „Doamne, spalmi nu numai picioarele, ci i mâinile i capul”. Iisus a rspuns c „Cine s-a scldat n-are trebuin si spele decât picioarele, ca s fie curat de tot” [Ioan 13:1-10]. Simul comun ar spune cititorului c omul nu este curat de tot numai fiindc picioarele îi sunt splate. adar, el ar trebui fie s resping povestea ca fiind fantezie, fie s-i caute înelesul ascuns. Fiecare poveste a Bibliei este o dram psihologic ce are loc în contiena omului i cea de fa nu e o excepie. Splarea picioarelor discipolilor este povestea mistic a circumciziei spirituale sau a dezvluirii secretelor Domnului. Iisus este numit Domnul. i se spune c numele Domnului este EU SUNT – Je Suis. „EU SUNT Domnul, acesta este Numele Meu”, Isaia 42:8. Povestea spune c Iisus era gol, în afara tergarului care-I acoperea vintrele sau secretele. Iisus sau Domnul simbolizeaz contiina ta de a fi ale crei secrete sunt ascunse de tergar (contiina de a fi om). Piciorul simbolizeaz înelegerea care trebuie splat de toate credinele sau concepiile omeneti de ctre Domnul. Când se scoate i tergarul pentru a terge picioarele, secretele Domnului sunt dezvluite. Pe scurt, înlturând credina c tu eti om îi dezvluie contiena drept cap al creaiei. Omul e prepuul ce ascunde capul creaiei. EU SUNT Domnul ascuns de vlul omului.
INTERVAL DE TIMP nu se tulbure inima voastr; credei în Dumnezeu, credei i în Mine. În casa Tatlui Meu multe locauri sunt. Iar de nu, v-a fi spus. duc s v
gtesc loc. i dac M voi duce i v voi gti loc, iari voi veni i v voi lua la Mine, ca s fii i voi unde EU SUNT. – Ioan 14:1-3 „S nu se tulbure inima voastr; credei în Dumnezeu, credei i în Mine. În casa Tatlui Meu multe locauri sunt. Iar de nu, v-a fi spus. M duc s v gtesc loc. i dac M voi duce i v voi gti loc, iari voi veni i v voi lua la Mine, ca s fii i voi unde EU SUNT.” Acel MINE în care trebuie s crezi este contiena ta, EU SUNT; este Dumnezeu. Este, de asemenea, casa Tatlui ce conine înluntrul su toate strile de contien ce ar putea fi concepute. Fiecare stare de contien este numit „loca”. Aceast conversaie are loc înluntrul tu. EU SUNT-ul tu, contiena necondiionat, este Hristos Iisus vorbind sinelui condiionat sau contiena Ion Popescu. „EU SUNT Ion”, dintr-un punct de vedere mistic, este dou fiine, anume, Hristos i Ion. Deci m duc s pregtesc un loc pentru tine, mutându-m din starea ta de contien actual în starea dorit. Este o promisiune din partea lui Hristos sau contiina de a fi tre actuala ta concepie despre tine c îi vei psi contiena actuali îi vei însui alta. Omul este un aa sclav al timpului încât, dac dup ce i-a însuit o stare a contienei care nu este acum vzut de lume i ea, starea însuit, nu se întrupeaz imediat, el îi pierde credina în revendicarea sa nevzut; imediat o leapi se întoarce la fosta sa stare inert de a fi. Din cauza acestei limitri a omului, am gsit de mare ajutor s folosesc un interval de timp specific în facerea acestei ctorii spre un loca pregtit. „Ateapt o clip” [Iov 36:2]. Noi toi am catalogat zilele diferite ale sptmânii, lunilor anului i anotimpurilor. Prin asta, vreau s spun c tu i cu mine am spus iar i iar, „Hei, azi parc-i duminic” sau „luni” sau „sâmb”. Am spus i în mijlocul verii, „Hei, parc-i toamna”. Aceasta e dovada clar c tu i cu mine avem sentimente definite asociate cu aceste zile
diferite, luni i anotimpuri ale anului. Din cauza acestor asociaii, putem oricând ne afundm contient în acea zi sau anotimp pe care l-am ales. Nu defini egoist acest interval în zile i ore, numai pentru c eti nerbdtor s-l primeti, ci mâi simplu în convingerea c e fcut – timpul, fiind pur relativ, ar trebui eliminat complet – i dorina ta se va împlini. Aceast abilitate de a ne plasa în orice moment în timp ne permite s folosim timpul în ctoria noastr în locaul dorit. Acum, eu (contiena) merg într-un punct al timpului i acolo pregtesc un loca. Dac m duc într-un asemenea punct în timp i pregtesc un loca, m voi întoarce în acest punct din timp de unde am plecat; i am s te iau i am s te duc în acel loca pe care l-am pregtit, ca acolo unde EU SUNT, fii i tu. -mi voie si ofer un exemplu de astfel de ctorie. zicem c ai o dorin intens. Ca cei mai muli oameni care sunt înrobii de timp, ai putea crede c e cu neputin s realizezi o dorin atât de mare întrun interval limitat. Dar admiând c toate lucrurile sunt cu putin lui Dumnezeu, crezându-l pe Dumnezeu a fi EUL din tine sau contiina ta de a fi, poi spune, „Ca Ion, nu pot face nimic; dar din moment ce toate lucrurile sunt cu putin pentru Dumnezeu i tiu c Dumnezeu e contiina mea de a fi, îmi pot realiza dorina în scurt timp. Cum va fi realizat dorina mea, eu (ca Ion) nu tiu, dar prin însi legea fiinei mele, tiu c va fi”. Cu aceast credin ferm stabilit, hotte care ar fi un interval relativ, raional de timp în care o astfel de dorin ar putea fi realizat. Înc o dat, d-mi voie si amintesc s nu scurtezi intervalul de timp fiindc eti nerbdtor si primeti dorina; las un interval firesc. Nimeni nu-i poate preciza intervalul de timp. Numai tu poi spune care ar fi pentru tine intervalul firesc. Intervalul de timp este relativ, adic, nicicare doi indivizi nu ar da aceeai msur a timpului pentru
realizarea dorinei lor. Timpul e venic condiionat de concepia omului despre el însui. Încrederea în tine însui, determinat de contiena condiionat, întotdeauna scurteaz intervalul de timp. Dac erai obinuit cu împliniri mree, îi ddeai un mult mai scurt interval în care si împlineti dorina decât omul instruit în ecuri. Dac azi ar fi miercuri i tu decizi c ar fi destul de posibil pentru dorina ta s întrupeze o nou realizare a ta însui pân duminic, atunci duminic devine punctul în timp pe care ar trebui s-l vizitezi. Pentru a face vizita asta, închizi miercurea în afari pofteti duminica înuntru. Asta se realizeaz prin simpla simire c e duminic. Începe s auzi clopotele bisericii; începe s simi linitea zilei i tot ceea ce duminica înseamn pentru tine; simte c e duminic de fapt. Când acest lucru este împlinit, simte bucuria de a fi primit ceea ce miercuri era numai o dorin. Simte fiorul deplin de a fi primit, apoi întoarce-te la miercuri, punctul în timp pe care l-ai lsat în urma ta. când asta, creezi un vacuum în contien mutându-te de miercuri spre duminic. Natura, detestând vacuumurile, se grbete s le umple, furind astfel o matri în asemnarea a ceea ce tu ai creat ca potenial, anume, bucuria de a fi realizat dorina ta definit. Întorcându-te la miercuri, vei fi umplut de o fericit expectativ, pentru c ai stabilit contiena a ceea ce trebuie s aib loc duminica viitoare. Trecând prin intervalul joi, vineri, sâmb, nimic nu te perturb indiferent de condiii, pentru c tu ai predeterminat ceea ce vei fi „de sabat” i asta rmâne o convingere nealterabil. Plecând înainte i pregtind locaul, te-ai întors la Ion i acum îl iei cu tine prin intervalul de trei zile spre locaul pregtit pentru ca s împart bucuria ta cu tine, ca acolo unde EU SUNT, s fii i tu.
TRINITATEA Apoi Dumnezeu a zis: „S facem om dup chipul Nostru, dup
asemnarea Noastr”. – Geneza/Facerea 1:26 Descoperindu-L pe Dumnezeu ca fiind contiina noastr de a fii aceast realitate neschimbtoare, necondiionat (EU SUNT-ul) ca fiind unicul creator, s vedem de ce Biblia consemneaz o trinitate drept creator al lumii. În cel de-al 26-lea verset al primului capitol din Geneza/Facerea, se spune, „Apoi Dumnezeu a zis: „S facem om dup chipul Nostru”. Bisericile se refer la aceast pluralitate de dumnezei ca Dumnezeu Tatl, Dumnezeu Fiul i Dumnezeu Sfântul Duh. Ce vrea s se spun prin „Dumnezeu Tatl, Dumnezeu Fiul i Dumnezeu Sfântul Duh” nu au încercat vreodat s explice, fiindc sunt în întuneric cu privire la acest mister. Tatl, Fiul i Sfântul Duh sunt trei aspecte sau condiii ale contienei necondiionate pe care o numim Dumnezeu. Contiina de a fi precede contiina de a fi ceva. Acea contien necondiionat care a precedat toate strile de contiin este Dumnezeu – EU SUNT. Cele trei aspecte condiionate sau diviziuni ale sinelui pot fi cel mai bine descrise în acest fel: Atitudinea receptiv a minii este acel aspect care primete impresiuni i astfel poate fi asemnat cu un pântec sau Mam. Cel care face impresiunea este masculinul sau aspectul presant i astfel cunoscut ca Tatl. Impresiunea devine în timp o expresie, care expresie e venic în asemnarea i imaginea impresiunii; astfel, acest aspect concretizat se spune c e Fiul purtând mrturie Tatlui-Mamei lui. O înelegere a acestui mister al trinitii permite celui care o înelege si transforme complet lumea i s o fureasc dup propriul su plac. Iat o aplicaie practic a acestui mister. Stai în tcere i decide ce este ceea ce i-ar plcea cel mai mult s exprimi sau s posezi. Dup ce ai
decis, închide-i ochii i ia-i complet atenia de la tot ceea ce ar nega realizarea lucrului dorit; apoi asumi o atitudine receptiv a minii i joac-te de-a presupusul, imaginându-i cum te-ai simi daci-ai realiza acum dorina. Începe s asculi de parc spaiul i-ar vorbi i i-ar spune c eti acum ceea ce doreti s fii. Aceast atitudine receptiv este starea de contien pe care trebuie s i-o asumi înainte ca o impresiune s se poat face. Odat obinut aceast stare a minii flexibil i impresionabil, începe s imprimi asupra ta faptul c eti ceea ce doreti s fii, revendicând i simind c exprimi i posezi acum ceea ce ai decis a fi i a avea. Continu în aceast atitudine pân ce impresiunea este fcut. În timp ce contemplezi, fiind i posedând ceea ce ai hotrât s fii i s ai, vei observa c fiecare inspirare de aer aduce un fior de bucurie ce curge prin întreaga ta fiin. Acest fior sporete în intensitate pe sur ce simi tot mai mult bucurie de a fi ceea ce te revendici pe tine a fi. Apoi, într-o ultim inhalare adânc, întreaga ta fiin va exploda de bucuria împlinirii i vei ti prin sentimentul acesta c eti impregnat de Dumnezeu, tatl. De îndat ce impresia s-a fcut, deschide ochii i întoarce-te la lumea pe care ai închis-o afar cu câteva momente mai devreme. În aceast atitudine receptiv a ta, în timp ce contemplai cum e s fii ceea ce doreti s fii, îndeplineai de fapt actul spiritual al generrii, aa c eti acum, la întoarcerea ta din aceast meditaie tcut, o fiin însrcinat purtând un prunc sau o impresie, care prunc a fost conceput imaculat, f ajutor de brbat. Îndoiala este singura for capabil s perturbe smâna sau impresia; pentru a evita pierderea sarcinii unui atât de minunat prunc, pte în secret prin intervalul de timp necesar care îi va lua impresiunii s devin o expresie. Nu spune nimnui despre idila ta spiritual. Încuie-i secretul în tine cu bucurie, încreztor i fericit c într-o zi vei da natere fiului iubirii tale exprimând i posedând natura impresiei tale. Atunci vei cunoate misterul lui „Dumnezeu a zis: ,S facem om dup
chipul Nostru’”. Vei ti c pluralitatea lui Dumnezeu la care se face referire reprezint cele trei aspecte ale propriei tale contiene i c tu eti trinitatea, întâlnindu-se în conclavul spiritual pentru a furi lumea dup chipul i asemnarea a ceea ce eti tu contient a fi.
RUGCIUNEA Tu îns, când te rogi, intr în cmara ta i, închizând ua, roag-te Tatlui tu, Care este în ascuns, i Tatl tu, Care vede în ascuns, îi va rsplti ie. – Matei 6:6 Toate câte cerei, rugându-v, s credei c le-ai primit, i le vei avea. – Marcu 11:24 Rugciunea este cea mai minunat experien pe care o poate avea omul. Nicidecum murmuratul zilnic al vastei majoriti de pe tot pmântul care, prin repetrile acelea zadarnice sper s ajung la urechea lui Dumnezeu, rugciunea este extazul cununiei spirituale ce are loc în adânca, tcuta neclintire a contienei. În adevratul su sens, rugciunea este ceremonia cununiei lui Dumnezeu. Aa cum domnioara, în ziua nunii ei, îi las numele familiei sale pentru a-i asuma numele soului, la fel, cel ce se roag trebuie i lase actualul nume sau naturi si asume natura a ceea pentru ce se roag. Evangheliile au dat omului instruciuni clare referitoare la îndeplinirea acestei ceremonii, astfel: „Tu îns, când te rogi, intr în cmara ta i, închizând ua, roag-te Tatlui tu, Care este în ascuns, i Tatl tu, Care vede în ascuns, îi va rsplti ie” [Matei 6:6]. Intrarea în cmar este intrarea în camera nupial. Aa cum nimnui în afara miresei i a mirelui nu i se permite s intre într-o camer atât de sfânt ca apartamentul nupial în noaptea ceremoniei cununiei, la fel, nimnui în afara celui care se roagi a ceea pentru ce se roag nu i se permite s intre în sfântul ceas al rugciunii. Cum mireasa i mirele, la intrarea în apartamentul nupial, închid ua lumii de afar, aa i cel ce intr în sfânta or de rugciune închide ua simurilor i las afar întreaga lume din jurul lui. Aceasta se obine luându-i complet atenia de la
toate lucrurile în afara celui ce care eti acum îndrgostit (lucrul dorit). A doua faz a acestei ceremonii spirituale este definit în aceste cuvinte: „Când te rogi, crede c ai primit, i vei primi”. Contemplând în bucurie cum eti i cum ai ceea ce doreti s fii i s ai, ai fcut i acest al doilea pas i îndeplineti spiritual astfel actul cununiei i procrerii. Atitudinea ta receptiv a minii în timpul rugciunii sau contemplrii poate fi asemnat cu o mireas sau un pântec, fiindc este acel aspect al minii care primete impresiile. Ceea ce te contemplezi a fi este mirele, fiindc este numele sau natura pe care le asumi i astfel este cel care las impregnarea; aadar cineva moare fecioriei sau naturii prezente pe când îi asum numele i natura impregnrii. Pierdut în contemplare i asumându-i numele i natura lucrului contemplat, întreaga ta fiin începe se înfioreze de bucuria de a fi acel lucru. Acest fior, care alearg prin întreaga ta fiin când îi însuti contiena dorinei tale, este dovada c eti atât cununat cât i impregnat. Întorcându-te din aceast tcut meditaie, ua e din nou deschis spre lumea pe care ai lsat-o în urm. Dar de data aceasta te întorci ca o mireas impregnat. Intri în lume o fiin schimbati, dei nimeni în afar de tine nu tie despre aceast minunat idil, lumea va vedea, în foarte scurt vreme, semnele însrcinrii tale, fiindc vei începe s exprimi ceea ce te-ai simit, în ceasul tu de tcere, a fi. Mama lumii sau mireasa Domnului este înadins numit Maria, sau ap, fiindc apa îi pierde identitatea asumându-i natura a ceea cu ce este amestecat; la fel, Maria, atitudinea receptiv a minii, trebuie si piard identitatea sa când îi asum natura lucrului dorit. Numai când cineva este dispus s renune la propriile limitri i identitatea din prezent poate deveni ceea ce dorete s fie. Rugciunea e formula prin care se încheie asemenea divoruri i mariaje. „Doi se vor învoi pe pmânt în privina unui lucru pe care îl vor cere i se va da lor de ctre Tatl din ceruri” [Matei 18:19]. Cei doi care se învoiesc suntei tu, mireasa, i lucrul dorit, mirele. Când aceast învoial s-a încheiat, un prunc ce poart mrturia acestei uniuni se va nate. Începi s exprimi i
s posezi ceea ce eti contient a fi. Rugciunea, deci, înseamn a te recunoate pe tine însui a fi ceea ce doreti s fii în loc s certi de la un dumnezeu din afar ceea ce doreti. Milioane de rugciuni nu primesc rspuns zilnic fiindc omul se roag la un dumnezeu care nu exist. Contiena fiind Dumnezeu, trebuie s caui în contien dup lucrul dorit, asumându-i contiena calitii dorite. Numai fcând asta îi vor fi rugciunile ascultate. A fi contient c eti srac i a te ruga unui dumnezeu pentru averi înseamn a fi rspltit cu ceea ce eti contient a fi, adic scie. Pentru a fi eficiente, rugciunile trebuie s fie revendicate i însuite. Asumi contiena pozitiv a lucrului dorit. Cu dorina ta definit, întoarce-te în tcere spre înluntru i închide ua dup tine. Pierde-te în dorina ta; simte-te a fi una cu ea; rmâi în aceast fixaie pân vei fi absorbit viaa i numele revendicându-te i simindu-te a fi i a avea ceea ce doreti. Când iei din ora de rugciune, trebuie s o faci contient a fi i a avea ceea ce pân atunci numai doreai a fi i a avea.
CEI DOISPREZECE UCENICI Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Si, i le-a dat putere s scoat afar duhurile necurate, i s tduiasc orice fel de boal i orice fel de neputin. – Matei 10:1 Cei doisprezece ucenici [sau, „discipoli”] reprezint cele dousprezece caliti ale minii care pot fi controlate i disciplinate de om. Disciplinate, vor urma tot timpul porunca celui care le-a disciplinat. Aceste dousprezece caliti din om sunt poteniale fiecrei mini. Nedisciplinate, aciunile lor seam mai mult aciunilor unei gloate decât ale unei armate disciplinate. Toate furtunile i confuziile care îl copleesc pe om îi pot gsi originile direct în aceste prost-corelate caracteristici ale minii umane în starea adormit actual.
Pân ce vor fi trezite i disciplinate, ele vor permite fiecrui zvon i emoie senzitiv s le perturbe. Când aceste dousprezece sunt disciplinate i aduse sub control, cel care reute acest control le va spune, „De acum v voi numi nu robi, ci prieteni” [aprox., Ioan 15:15]. El tie c din acel moment înainte, fiecare atribut disciplinat al minii obinut îi va deveni prieten i îi va servi. Numele celor dousprezece caliti le dezvluie natura. Aceste nume nu li se dau pân ce sunt chemate la ucenicie. Ele sunt: Simon, care mai târziu va fi supranumit Petru, Andrei, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacov al lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaanitul i Iuda [Matei 10; Marcu 1; Marcu 3; Luca 6]. Prima calitate de chemat i disciplinat este Simon, sau atributul auzului. Aceast facultate, când e ridicat la nivelul de ucenic, permite s ajung la contien numai acelor impresii crora auzului i s-a poruncit s le lase înuntru. Indiferent ce ar putea sugera înelepciunea omului sau evidena transmis de simuri, dac asemenea sugestii i idei nu sunt în legtur cu ceea ce aude, el rmâne nemicat. Aceasta a fost instruit de Domnul su i fcut s îneleag c fiecare sugestie creia îi permite s treac prin poarta sa, ajungând la Domnul i Stpânul su (contiena sa), îi las impresiunea acolo, impresiune care trebuie, în timp, s devin o expresie. Instruciunea lui Simon este c ar trebui s permit numai vizitatorilor demni i onorabili, sau impresiilor de acest fel, s intre în casa (contiena) Domnului su. Nicio greeal nu poate fi acoperit sau ascuns de Stpânul su, cci fiecare expresie a vieii îi spune Domnului su cui i-a oferit, contient sau incontient, ospitalitate. Când Simon, prin lucrrile lui, se dovedete a fi un ucenic adevrat i credincios, atunci primete supranumele de Petru, sau piatr, ucenicul nemicat, cel care nu poate fi mituit sau constrâns de nici un vizitator. Este numit de ctre Domnul su Simon Petru, cel care
aude cu credin poruncile Domnului su i nu aude nimic altceva în afara acestor porunci. Acest Simon Petru descoper EU SUNT-ul a fi Hristos, i pentru descoperirea sa, primete cheile Cerurilor i este fcut piatra de temelie pe care se sprijin Templul lui Dumnezeu. Cldirile trebuie s aib temelii ferme i numai auzul disciplinat poate, auzind c EU SUNT este Hristos, s rmân ferm i nemicat în cunoaterea c EU SUNT Hristos i afar de MINE nu e alt mântuitor. A doua calitate de chemat la ucenicie este Andrei, sau curajul. Prima calitate, credina în sine însui, dezvoltându-se, îi cheam automat la via fratele, curajul. Credina în sine, care nu cere ajutor omului ci singur i în tcere îi însute contiena calitii dorite – i, în ciuda raiunii sau a evidenelor contrare a simurilor sale, continu rbdtor-credincios s tepte în cunoaterea c revendicarea sa nevzut, dac e susinut, trebuie s se realizeze –, asemenea credin dezvolt un curaj i o trie de caracter ce sunt dincolo de cele mai îndrznee vise ale omului nedisciplinat, a crui credin st în lucrurile vzute. Credina omului nedisciplinat nu prea poate fi numit credin. Fiindc, de i s-ar lua armatele, medicamentele sau înelepciunea omeneasc în care e pus credina lui, credina i curajul lui ar disprea odat cu ele. Dar de la cel disciplinat întreaga lume ar putea fi luati totui, el va rmâne credincios în cunoaterea c starea de contien în care el rmâne trebuie s se întrupeze la timpul potrivit. Acest curaj este fratele lui Petru, ucenicul care tie ce înseamn a cuteza, a face i a tcea. Urmtorii doi chemai sunt tot înrudii. Ei sunt fraii Iacov i Ioan, Iacov cel drept, dreptul judectori fratele su, Ioan, cel iubit. Dreptatea, pentru a fi îneleapt, trebuie administrat cu iubire, întorcând mereu cellalt obraz i tot timpul întorcând bine la ru, iubire pentru ur, pace la violen. Ucenicul Iacov, simbol al judecii disciplinate, trebuie, atunci când
e ridicat pe înaltul jil de judector suprem, s fie legat la ochi, pentru a nu fi influenat de carne i nici s judece dup aparenele firii. Judecata disciplinat este administrat de cel ce nu e influenat de aparene. Cel care i-a chemat pe aceti frai la ucenicie continu credincios poruncii sale de a auzi numai ceea ce a poruncit s aud, anume, Binele. Omul cu aceast calitate disciplinat a minii este incapabil de a auzi i accepta ca fiind adevrat nimic – fie despre sine, fie despre alii – din ce nu îi umple, odat auzit, inima cu iubire. Aceti doi ucenici sau aspecte ale minii sunt unul i inseparabili, odat trezii. Un asemenea disciplinat iart toi oamenii c sunt ceea ce sunt. El tie, ca judector înelept, c fiecare om exprim perfect ceea ce este, ca om, contient a fi. El tie c întreaga manifestare se sprijin pe temelia neschimbtoare a contienei, c schimbrile de expresie pot fi aduse în vizibil numai prin schimbarea contienei. condamnare sau critic, aceste caliti disciplinate ale minii permit oricui s fie ceea ce este. Totui, dei permit tuturor aceast libertate deplin de alegere, ei sunt venic ateni s vad cum ceea ce ei îni predici fac – atât pentru alii cât i pentru ei îni –, numai asemenea lucruri, atunci când sunt exprimate, glorific, aduc demnitate i dau bucurie celui care le exprim. Cea de-a cincea calitate chemat la ucenicie este Filip. Acesta cere s i se arate Tatl. Omul trezit tie c Tatl este starea de contien în care sluiete omul i c aceast stare, sau Tatl, poate fi vzut numai aa cum este exprimat. El se tie a fi asemnarea sau imaginea perfect a acelei contiene cu care el este identificat. a c El declar, „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vzut vreodat; Fiul cel Unul-Nscut, Care este în sânul Tatlui, Acela L-a fcut cunoscut” [Ioan 1:18]; aadar, când M vezi pe Mine, Fiul, Îl vezi pe Tatl Meu, fiindc Eu am venit s aduc mrturie Tatlui Meu [„Dac M-ai fi cunoscut pe Mine, i pe Tatl Meu L-ai fi cunoscut; dar de acum Îl
cunoatei pe El i L-ai i vzut”, Ioan 14:7; „De atâta vreme sunt cu voi i nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vzut pe Mine a vzut pe Tatl. Cum zici tu: ‚Arat-ne pe Tatl?’ Nu crezi tu c Eu sunt întru Tatl i Tatl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatl – Care rmâne întru Mine – face lucrrile Lui”, Ioan 14:9-11]. Tatl Meu i cu Mine, contiena i expresia sa, Dumnezeu i omul, sunt una. Acest aspect al minii, când este disciplinat, persist pân ce ideile, ambiiile i dorinele devin realiti întrupate. Aceasta e calitatea care afirm, i afar din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu” [Iov 19:26]. tie cum s fac din cuvânt trup [Ioan 1:14], cum s dea form celui f de form. Al aselea ucenic este numit Bartolomeu. Aceast calitate este facultatea imaginativ, calitate a minii care, odat trezit, îl distinge pe om de mulime. O imaginaie trezit îl plaseaz pe cel astfel trezit cu cap i umeri deasupra omului obinuit, dându-i aparena unei fclii de lumin într-o lume întunecat. Nicio alt calitate nu separ pe om de oameni aa cum face imaginaia disciplinat. Aceasta e separarea grâului de neghin. Cei care au dat cel mai mult societii noastre sunt artitii, oamenii de tiin, inventatorii i alii cu imaginaie vie. De s-ar face un sondaj pentru a determina motivul pentru care atât de muli aparent educai brbai i femei eueaz în anii de dup facultate sau de s-ar face un astfel de sondaj pentru a determina motivul diferitelor fore de venituri ale maselor, f îndoial c s-ar evidenia faptul c imaginaia joac rolul important. Un asemenea sondaj ar arta c imaginaia este cea care face din om un lider, pe când lipsa ei îl face un simplu urmritor de lideri. În loc s dezvolte imaginaia în om, sistemul nostru educaional adesea o suprim prin încercarea de a pune în mintea omului
înelepciunea pe care o poart. Îl foreaz s memoreze un numr de ci i texte care, la scurt timp, sunt contrazise de ci i texte ulterioare. Educaia nu se împlinete punând ceva în om; scopul su este s scoat din om înelepciunea care e latent în el. Fie ca cititorul s-l cheme pe Bartolomeu la ucenicie, fiindc numai înând aceast calitate la rang de ucenic va avea capacitatea de a concepe idei care-l vor ridica dincolo de limitrile omului. Cel de-al aptelea se numete Toma. Aceast calitate disciplinat pune la îndoial sau neag fiecare zvon i sugestie care nu sunt în armonie cu ceea ce i s-a poruncit lui Simon Petru s lase s intre. Omul care e contient a fi stos (nu datorit sii motenite, dietelor sau climatului, ci datorit faptului c el e trezit i cunoate starea de contien în care triete) va continua, în ciuda condiiilor lumii, exprime state. Ar putea auzi, de la pres, radio i oamenii înelepi ai lumii c o plag a mturat mântul i totui ar rmâne nemicat i neimpresionat. Toma, cel ce se îndoiete – atunci când e disciplinat – va nega faptul c acea boal sau orice altceva ce nu este în acord cu acea contien creia el îi aparine ar avea puterea s-l afecteze. Aceast calitate a negrii – atunci când e disciplinat – protejeaz omul de primirea impresiilor care nu sunt în armonie cu natura sa. El adopt o atitudine de total indiferen la toate sugestiile ce sunt strine de ceea ce dorete el s exprime. Negarea disciplinat nu e o lupt sau o strduin, ci total indiferen. Matei, al optulea este darul lui Dumnezeu. Aceast calitate a minii arat dorinele omului ca daruri ale lui Dumnezeu. Omul care a chemat acest ucenic la viatie c fiecare dorin a inimii sale este un dar din ceruri i c aceasta conine atât puterea cât i planul autoexpresiei sale. Un astfel de om nu pune niciodat la îndoial modul de expresie al dorinei. El tie c planul de expresie nu este niciodat artat omului, deoarece cile lui Dumnezeu sunt de neptruns [Romani 11:33]. El îi accept pe deplin dorinele ca daruri deja
primite i merge pe calea lui în pace, încreztor c ele vor aprea. Al noulea ucenic este numit Iacov, fiul lui Alfeu. Aceasta este calitatea discernmântului. O minte limpede i ordonat este vocea care cheam ucenicul la via. Aceast facultate percepe ceea ce nu se arat ochiului. Acest ucenic nu judec dup aparene, pentru c are capacitatea de a funciona pe trâmul cauzei i astfel nu este niciodat indus în eroare de aparene. Clarviziunea este facultatea care se trezete când aceast calitate este dezvoltati disciplinat, nu clarviziunea din camerele de edine mediumnice, ci adevrata clarviziune sau clarvedere a misticului. Adic, acest aspect al minii are capacitatea de a interpreta ceea ce se vede. Discernmântul, sau capacitatea de diagnoz este calitatea lui Iacov, fiul lui Alfeu. Tadeu, al zecelea, este ucenicul preamririi, o calitate care lipsete, din nefericire, omului nedisciplinat. Când aceast calitate a preamririi i recunotinei se trezete în om, el pte având mereu cuvintele „Mulumesc, Tat” pe buze. El tie c mulumirea lui pentru lucruri înc nevzute deschide ferestrele cerurilor i îngduie darurilor mai presus de capacitatea lui s fie turnate peste el. Omul care nu e recunosctor pentru lucrurile primite e puin probabil s fie destinatarul multor daruri de la aceeai surs. Pân ce aceast calitate a minii nu e disciplinat, omul nu va vedea deertul înflorind precum trandafirii. Preamrirea i recunotina sunt, pentru darurile invizibile ale lui Dumnezeu (dorinele omului) ceea ce ploaia i soarele sunt pentru seminele nevzute din sânul pmântului. Cea de-a unsprezecea calitate chemat este Simon Canaanitul. O sintagm-cheie potrivit pentru acest ucenic este „primitorul de veti bune”. Simon Canaanitul, sau Simon din ara laptelui i a mierii, atunci când e chemat la ucenicie, devine dovada c cel care cheam aceast facultate la via a devenit contient de abundena vieii. El poate spune, împreun cu psalmistul David, „Gtit-ai mas înaintea
mea, împotriva celor ce m necjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu i paharul Tu este adpându-m ca un puternic” [Psalm 23:5/22:6]. Acest aspect al minii disciplinate este incapabil de a auzi altceva decât veti bune i astfel este perfect calificat de a predica Evanghelia, sau Buna-Vestire. Cea de-a dousprezecea i ultima dintre calitile disciplinate ale minii este numit Iuda. Când aceast calitate este trezit, omul tie c el trebuie s moar pentru ceea ce este înainte de a deveni ceea ce dorete s fie. Astfel, se spune despre acest ucenic faptul c a comis suicid, ceea ce e calea misticului de a spune iniiatului c Iuda este aspectul disciplinat al detarii. Acesta tie c EU SUNT-ul lui, sau contiena sa, este mântuitorul su, aa c îi las pe toi ceilali mântuitori s plece. Aceast calitate – atunci când este disciplinat – d omului ria de a renuna. Cel care l-a chemat pe Iuda la via a învat cum si ia atenia de la probleme sau limitri i si-o eze pe ceea ce este soluia sau mântuirea. „Dac nu v vei nate din nou, nu putei în nici un fel intra în Împia Cerurilor” [Adevrat, adevrat zic ie: De nu se va nate cineva de sus (sau, „din nou”), nu va putea s vad împia lui Dumnezeu”, Ioan 3:3-7]. „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui si-l pun pentru prietenii si” [Ioan 15:13]. Când omul realizeaz c acea calitate dorit, odat realizat, îl va salva i îi va deveni tovar, el îi de bun-voie viaa (actuala concepie despre el însui) pentru prietenul su [concepia dorit] detaându-i contiena de ceea ce el este contient a fi i asumându-i contiena a ceea ce el dorete a fi. Iuda, cel pe care lumea, în necunoaterea sa, l-a stigmatizat, va fi aezat, atunci când omul se trezete din starea sa nedisciplinat, pe înimi, cci Dumnezeu e iubire i nu e mai mare iubire la om decât aceasta – si dea viaa pentru un prieten. Pân ce omul nu va renuna la ceea ce este acum contient a fi, el nu va deveni ceea ce dorete s fie; iar Iuda este cel care împlinete asta prin suicid sau detaare.
Acestea sunt cele dousprezece caliti care s-au dat omului de la temelia lumii. Datoria omului este le ridice la nivelul uceniciei. Când aceasta este împlinit, omul va spune, „Eu Te-am proslvit pe pmânt, am sfârit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. i acum, Tat, proslvete-M la Tine însui cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea” [Ioan 17:4,5].
LUMIN LICHID În El avem viaa, micarea i fiina. – Fapte 17:28 Fizic, aceast lume apare ca un ocean de lumin coninând în sine toate lucrurile, inclusiv omul, ca trupuri pulsânde învelite în lumin lichid. Povestea biblic a Potopului [Facerea/Geneza 6-8] este starea în care triete omul. Omul este de fapt inundat într-un ocean de lumin lichid în care fiine de lumin nenumrate se mi. Povestea Potopului este într-adevr pus în scen azi. Omul este arca ce conine înluntrul su principiul masculin-feminin al fiecrei fiine vii. Porumbelul sau ideea care e trimis în afar pentru a gsi mânt uscat este încercarea omului de a-i întrupa ideile. Ideile omului aduc a pri în zbor – ca i porumbelul din poveste, întorcându-se la om f a gsi un loc de odihn. Dac omul nu va lsa asemenea utri neroditoare s-l descurajeze, într-o bun zi, pasrea se va întoarce cu o ramur verde. Dup asumarea contienei lucrului dorit, el va fi convins c aa este; i va simi i ti c el este ceea ce i-a însuit contient, dei nu este confirmat înc de simurile lui. Într-o bun zi, omul va deveni atât de identificat cu propria lui concepie încât o va ti a fi el însui i va declara, „EU SUNT; EU SUNT ceea ce doresc s fiu (EU SUNT cel ce/ceea ce EU SUNT)”. Va descoperi c, fcând asta, va începe si întrupeze dorina (porumbelul sau dorina va gsi de aceast dat pmânt uscat), înelegând în acest fel misterul cuvântului fcut trup. Totul pe lume este o cristalizare a acestei lumini lichide. „EU SUNT lumina lumii” [Ioan 8:12; Ioan 9:5; Ioan 12:46]. Contiina
ta de a fi este lumina lichid a lumii, care se cristalizeaz în concepia pe care o ai despre tine însui. Contiina ta necondiionat de a fi s-a conceput mai întâi pe sine în lumin lichid (care e viteza primordial a universului). Toate lucrurile, de la cele mai înalte pân la cele mai de jos vibraii sau expresii ale vieii, sunt nimic mai mult decât vibraii ale vitezei acestei velociti iniiale; aur, argint, fier, lemn, carne etc. sunt numai diferite expresii sau velociti ale acestei unice lumini de substan lichid. Toate lucrurile sunt lumin lichid cristalizat; diferenierea sau infinitatea de expresie este cauzat de dorina celui care o concepe de a se cunoate pe sine. Concepia ta despre sine determin automat velocitatea necesar pentru a exprima ceea ce te-ai conceput pe tine însui a fi. Lumea este acest ocean de lumin lichid în nenumrate stri diferite de cristalizare.
SUFLAREA VIEII [Atunci, luând Domnul Dumnezeu rân din pmânt, a fcut pe om i a suflat în faa lui suflare de via, i s-a fcut omul fiin vie. – Facerea/Geneza 2:7 Dup cum nu tii care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot aa nu cunoti lucrarea lui Dumnezeu, care face toate. – Eclesiastul 11:5 Dup aceasta s-a îmbolnvit copilul femeii, stpâna casei, i boala lui a fost atât de grea, n-a mai rmas suflare într-însul. 3Regi/1Împrai 17:17 (Elisei) s-a ridicat i s-a culcat peste copil i i-a pus buzele sale pe buzele lui i ochii si pe ochii lui i palmele sale pe palmele lui i s-a întins pe el i a înclzit trupul copilului. 4Regi/2Împrai 4:34
i dup cele trei zile i jumtate, duh de via de la Dumnezeu a intrat în ei i s-au ridicat pe picioarele lor i fric mare a czut peste cei ce se uitau la ei. – Apocalipsa 11:11] Chiar a readus la via prorocul Ilie i/sau Elisei, n. tr.] pe fiul cel mort al vduvei? Aceast povestire, la fel ca toate celelalte povestiri ale Bibliei, este o dram psihologic ce are loc în contiena omului. Vduva simbolizeaz fiecare brbat i femeie din lume; fiul cel mort reprezint dorinele frustrate i ambiiile omului; prorocul, Ilie i/sau Elisei, n. tr.], simbolizeaz puterea lui Dumnezeu din om, sau contiina omului de a fi. Povestirea ne spune c prorocul a luat copilul mort de la sânul vduvei i l-a dus în odaia de sus. Intrând în odaia de sus, a închis ua dup el; punând copilul pe un pat, a suflat via în el; întorcându-i-l apoi mamei, i-a dat copilul i i-a spus, „Iat, copilul tu este viu” [3Regi/1Împrai 17:23 i 4Regi/2Împrai 4:36]. Dorina omului poate fi simbolizat de copilul mort. Simplul fapt c el dorete e dovada clar c lucrul dorit nu este înc o realitate vie în lumea lui. El încearc în toate modurile imaginabile si aduc dorina în realitate, s-i dea via, dar descoper într-un final c toate încercrile lui sunt neroditoare. Cei mai muli oameni nu sunt contieni de existena puterii infinite din ei îni, ca proroci. Ei rmân la nesfârit cu un copil mort în brae, nerealizând c dorina este indicarea clar a capacitilor nelimitate pentru împlinirea ei. Fie ca omul s recunoasc odat c propria sa contien este prorocul care sufl via în tot ce este el contient a fi, i îi va închide ua simurilor în faa problemei sale i îi va fixa atenia – numai asupra a ceea ce dorete, tiind c, fcând asta, dorinele lui sigur sunt realizate. Va descoperi recunoaterea a fi suflarea vieii, cci va percepe – pe când se revendic pe sine, acum, contient, a exprima sau a poseda
tot ceea ce dorete a fi sau a avea – cum el sufl suflarea [sic!] vieii în dorina sa. Calitatea revendicat pentru dorin (într-un mod necunoscut lui) va începe s mite i va deveni o realitate vie în lumea lui. Da, prorocul Ilie i/sau Elisei, n. tr.] triete totdeauna ca i contiin nelimitat a omului de a fi, duva, ca i contiina sa limitat de a fi, iar copilul, ca ceea ce dorete el a fi.
DANIEL ÎN GROAPA LEILOR Dumnezeul tu pe Care tu Îl cinsteti f încetare, Acela te va scpa! – Daniel 6:16/6:17 Povestea lui Daniel este povestea fiecrui om. E consemnat c Daniel, închis fiind în groapa leilor, i- a întors spatele ctre fiarele flmânde; i cu privirea ctre lumina ce venea de sus, s-a rugat unului i singurului Dumnezeu. Leii, care fuseser dinadins înfometai pentru osp, au rmas neputincioi în a vma pe proroc. Credina lui Daniel în Dumnezeu era atât de mare încât i-a adus la sfârit libertatea i numirea ca înalt dregtor în împie [Daniel 6:13-28]. Aceast poveste a fost scris pentru tine, pentru a te instrui în arta eliberrii de orice problem sau închisoare din lume. Cei mai muli dintre noi, aflându-ne în groapa leilor, am fi preocupai numai de lei, nu ne-am gândi la nicio alt problem de pe lumea asta mare în afara leilor; totui, ni se spune c Daniel i-a întors spatele ctre ei i a privit spre lumina care era Dumnezeu. Dac am putea urma exemplul lui Daniel când suntem amenini de vreun dezastru teribil precum leii, scia sau boala, dac, precum Daniel, neam putea duce atenia spre lumina care e Dumnezeu, soluiile noastre ar fi la fel de simple. De exemplu, dac ai fi întemniat, n-ar fi nevoie si spun cineva c ceea ce ar trebui si doreti este libertatea. Libertatea sau mai degrab dorina de a fi liber ar fi automat. Acelai lucru ar fi adevrat dac ai fi bolnav sau dator sau în orice alt încurctur. Leii reprezint situaii de
natur amenintoare, aparent f soluii. Fiecare problem îi produce automat soluia în forma unei dorine de a te elibera de problem. Aadar, întoarce-i spatele ctre problemi îndreapti atenia pe soluia dorit, simindu-te deja a fi ceea ce doreti. Continu în credina asta i vei descoperi c zidurile temniei tale vor disprea pe msur ce începi s exprimi ceea ce ai devenit contient a fi. Am vzut oameni, datornici aparent f speran, aplicând acest principiu i, în foarte scurt timp, datorii ce erau cât munii au fost înlturate. Am vzut, de asemenea, din cei la care doctorii au renunat, ca fiind intratabili, aplicând acest principiu i, într-un timp incredibil de scurt, aa-zisele lor boli incurabile au disprut f s lase urme. Privete asupra dorinelor tale drept cuvinte vorbite de Dumnezeu i fiecare cuvânt o prorocire a ceea de ce eti capabil a fi. Nu pune la îndoial dac merii sau nu merii si realizezi dorinele. Accept-le aa cum vin. Adu mulumiri pentru ele de parc ar fi daruri. Simte-te fericit i recunosctor pentru a fi primit asemenea daruri minunate. Apoi mergi pe calea ta în pace. Asemenea acceptri simple ale dorinelor tale sunt ca aruncarea de semine fertile pe pmânt mereu afânat. Când îi deti dorina în contien ca smân, încreztor c va aprea în deplinul su potenial de rodire, ai fcut deja tot ceea ce se ateapt de la tine. A fi îngrijorat sau temtor în legtur cu felul în care va fi împlinirea ei înseamn a ine aceste semine întro strânsoare mentali, astfel, a le împiedica s creasc pân la vremea recoltei. Nu fi nerbdtor sau îngrijorat în privina rezultatelor. Rezultatele vor urma la fel de sigur cum ziua urmeaz nopii. Ai credin în aceast sdire pân ce evidena i se manifest a fi astfel. Încrederea ta în aceast procedur va aduce mari recompense. Atepi numai puin în contiena lucrului dorit; apoi, deodat, când te atepi mai puin, lucrul simit devine expresia ta. Viaa nu e prtinitoare [Fapte 10:34; Romani 2:11]i nu distruge nimic; continu sin vie ceea ce omul este contient a fi. Lucrurile vor disprea numai pe msur ce omul îi schimb contiena. Neag dac vrei, i totui rmâne un fapt acela c singura
realitate este contiena iar lucrurile numai o oglind a ceea ce eti contient a fi. Starea paradisiac pe care o caui va fi gsit numai în contien, fiindc Împia Cerurilor este înluntrul tu. Contiena ta este singura realitate vie, capul etern al creaiei. Ceea ce eti tu contient a fi este trupul vremelnic pe care-l pori. A-i întoarce atenia de la ceea ce eti contient a fi înseamn a decapita acel trup; dar, aa cum o gin sau un arpe continu s sari s se zbat o vreme dup ce li s-a retezat capul, la fel, calitile i condiiile par a tri înc o vreme dup ce i-ai îndeprtat atenia de la ele. Omul, necunoscând aceast lege a contienei, îi îndreapt constant gândul spre condiiile lui anterioare i, fiind atent la ele, aeaz asupra acestor trupuri moarte capul etern al creaiei; prin asta, el le reanimi învie. Trebuie s lai aceste trupuri moarte i morii s-i îngroape pe mori [Matei 8:22, Luca 9:60]. Omul, dup ce i-a pus mâna pe plug (adic, dup ce i-a însuit contiena calitii dorite), uitându-se îndt, îi neag destoinicia pentru Împia Cerurilor [Luca 9:62]. Cum voia cerurilor se face venic pe mânt, eti astzi în ceruri ceea ce eti înluntrul tu, fiindc aici, pe acest pmânt, se arat cerurile tale. Împia Cerurilor chiar este la îndemân. Acum este vremea potrivit. Creeazi deci un nou cer, intr într-o nou stare de contieni un pmânt nou va aprea [Isaia 65:17].
PESCUITUL Au ieit, i au intrat într-o corabie; i n-au prins nimic în noaptea aceea. – Ioan 21:3 El le-a zis: „Aruncai mreaja în partea dreapt a corabiei, i vei gsi.” Au aruncat-o deci, i n-o mai puteau trage de mulimea petilor. – Ioan 21:6 S-a consemnat c ucenicii au pescuit toat noaptea i nu au prins nimic. Apoi apare Iisus la faa locului i le spune s arunce mrejele înc o dat, dar, de aceast dat, în partea dreapt. Petru se supune vocii
lui Iisus i îi arunc plasele înc o dat în ape. Acolo unde cu o clip mai devreme apa era complet lipsit de pete, acum plasele aproape plesneau de mulimea capturii [Ioan 21:3-6]. Omul, pescuind prin noaptea necunoaterii omeneti, încearc si realizeze dorinele prin efort i lupt, numai pentru a descoperi la final c toat cutarea lui a fost zadarnic. Când el îi descoper contiina de a fi ca fiind Hristos Iisus, se va supune vocii Sale i o va lsa pe ea s-i dirijeze pescuitul. Îi va arunca plasa în partea dreapt [cea corect]; va aplica aceast lege în modul corect i va cuta în contien dup lucrul dorit. Gsindu-l acolo, el va ti c se va multiplica în lumea formei. Aceia ce au avut plcerea de a pescui cunosc fiorul de a simi petele în cârlig. Mucarea petelui este urmat de jocul lui; acest joc, apoi, este urmat de aducerea la mal. Ceva similar are loc în contiena omului pe când pescuiete dup manifestrile vieii. Pescarii tiu c, dac vor s prind un pete mare, trebuie s pescuiasc în ape adânci; de va fi s prinzi o bucat mare de via, trebuie s lai în urma ta apele mici, cu multele lor stânci i anuri i s lansezi în albastrul adânc unde se joac cei mari. Pentru a prinde o manifestare mare a vieii, trebuie s intri în stri de contien mai adânci i mai largi; numai în aceste profunzimi triesc marile expresii ale vieii. Iat o formul simpl pentru pescuitul cu succes. Mai întâi, decide ce este ceea ce vrei s exprimi sau s posezi. Acest pas este esenial. Trebuie stii categoric ce vrei de la via înainte de a pescui în ea. Dup ce i-ai stabilit dorina, întoarce-te de la lumea simurilor, îndeprteazi atenia de la problemi direcioneaz-o numai spre starea de a fi, repetând în tcere dar cu simire, „EU SUNT”. Luându-i atenia de la lumea din jurul tu i punându-i-o pe EU SUNT, astfel încât te pierzi în sentimentul de doar a fi, te vei si slbind ancora ce te leag de superficialul problemei tale; f efort, te vei îndrepta spre adânc.
Senzaia care însote aceast experien este una de expansiune. Te vei simi înându-te i dilatându-te de parc ai crete. Nu te neliniti; aceast experien de plutire i expansiune nu înseamn decât moartea limitrilor tale. Totui, limitrile tale vor muri pe msur ce te îndeprtezi de ele, fiindc ele triesc numai în contiena ta. În acest adânc sau contien extins, te vei simi a fi o pulsândi atotputernic for, precum ritmul i adâncul oceanului. Acest sentiment de expansiune este semnalul c acum eti în apele albastreadânci unde înoat petii cei mari. Poate c petii pe care ai decis s-i prinzi sunt statea i libertatea; începi s pescuieti în acest adânc pulsând f form al tu dup aceste caliti sau stri ale contienei simindute „EU SUNT stos” – „EU SUNT liber”. Continui s te revendici i s te simi a fi stos i liber pân ce convingerea c eti astfel te posed. Pe msur ce convingerea se nate în tine, astfel c toate îndoielile se sting i tii i simi c eti liber de limitrile trecutului, vei ti c ai prins aceti peti în cârlig. Bucuria care curge prin întreaga ta fiin simind c eti ceea ce doreai s fii este egal cu fiorul pescarului ce-i aga petii lui. Acum urmeaz jocul petelui. Aceasta se obine întorcându-te la lumea simurilor. Pe când îi deschizi ochii la lumea din jurul tu, convingerea i contiena c eti stos i liber ar trebui s fie atât de hotrâte în tine, încât întreaga ta fiin tremur în anticipare. Apoi, trecând prin intervalul de timp necesar care va lua lucrurilor s se întrupeze, vei simi un fior tainic tiind c în scurt vreme, ceea ce nimeni nu vede, dar ceea ce simi i tii c eti, va iei la mal. Într-un moment în care nici nu te gândeti, în timp ce pti credincios în aceast contien, vei începe s exprimi i s ai ceea ce eti contient a fi i a avea, experimentând, ca pescarul, bucuria tragerii la mal a celui mare. Acum, mergi i pescuiete dup manifestrile vieii aruncându-i plasele în partea cea dreapt.
FII URECHI CE AUD Punei în urechile voastre cuvintele acestea: ci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. – Luca 9:44 „Voi ascultai bine ce v spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor”. Nu fi ca aceia care au ochi ce nu vd i urechi care nu aud. Fie ca aceste revelaii s ptrund adânc în urechile tale, cci dup ce Fiul (ideea) este conceput, omul cu valorile lui false (raiunea) va încerca s explice „de ce” i „pentru ce”- urile expresiei Fiului, i, fcând asta, Îl va rupe-n buci. Dup ce oamenii au chibzuit c un anume lucru este omenete imposibil i astfel nu poate fi fcut, fie ca cineva s reueasc imposibilul; înelepii care i-au spus c nu se poate face îi vor explica acum de ce i cum s-a întâmplat. Dup ce vor fi rupt în buci cmaa cea f custur [Ioan 19:23] (cauza manifestrii), ei vor fi la fel de departe de adevr cum au fost atunci când l-au proclamat ca fiind imposibil. Atâta vreme cât omul caut cauza expresiei în alte locuri decât în cel care o exprim, el caut în zadar. Timp de mii de ani, omului i s-a spus, „EU SUNT Învierea i Viaa” [Ioan 11:25]. „Nicio manifestare nu poate s vin la Mine dac nu o trag” [aprox., Ioan 6:44], dar omul tot nu crede. El prefer s cread în cauze în afara lui. În clipa în care ceea ce nu era vzut devine vzut, omul e gata s explice cauza i scopul apariiei sale. Astfel, Fiul Omului (ideea dorind manifestare) este constant distrus de mâinile (explicaiile raionale sau înelepciunea) omului. Acum c propria ta contien îi este revelat drept cauz a toat expresia, nu te întoarce la întunecimea Egiptului cu mulii si zei. Este numai un singur Dumnezeu. Unul i singurul Dumnezeu este contiena ta. „Toi locuitorii pmântului sunt socotii ca o nimica i El face ce voiete cu otirea cereasci cu locuitorii pmântului i nimeni nu poate s-L împiedice la lucrul Lui i s-I zic: ‚Ce faci Tu?’” [Daniel 4:32].
Dac întreaga lume s-ar pune de acord c un anume lucru nu poate fi exprimat i totui tu devii contient a fi ceea ce ei s-au îneles c nu poate fi exprimat, îl vei exprima. Contiena ta nu cere niciodat permisiunea de a exprima ceea ce eti tu contient de a fi. Face asta firesc i f efort, în ciuda înelepciunii omului i a opoziiei sale. „De vei întâlni pe cineva [pe cale], s nu-i dai bun ziua” [„i dac te va întreba cineva de state, nu-i rspunzi” Luca 10:4; 2Împrai/4Regi 4:29]. Aceasta nu e o porunc s fii insolent sau neprietenos, ci o reamintire de a nu recunoate un superior, de a nu vedea în nimeni o barier pentru expresia ta. Nimeni nu poate s te împiedice sau si pun la îndoial abilitatea de a exprima ceea ce eti contient a fi. Nu judeca dup aparenele lucrului, pentru c „toate [neamurile] sunt ca o nimica înaintea Lui [nu sunt decât nimicnicie i deertciune”, Isaia 40:17]. Când ucenicii, prin judecata lor dup aparene, au vzut copilul nebun [Marcu 9:17-29; Luca 9:37- 43], ei au crezut-o a fi o problem mai greu de rezolvat decât altele cu care s-au întâlnit; aa c au euat în a si o soluie. Judecând dup aparene, ei au uitat c Lui Dumnezeu toate Îi sunt cu putin [Matei 19:26; Marcu 10:27]. Hipnotizai cum erau de realitatea aparenelor, nu puteau simi naturaleea sii mintale. Singura cale de a evita asemenea eecuri este de a ine constant minte c propria ta contien este Atotputernicul, prezena atottiutoare; f ajutor, aceast prezen netiut dinluntrul tu exteriorizeaz efort ceea ce eti tu contient de a fi. Fii perfect indiferent la evidena simurilor, astfel încât s poi simi naturaleea dorinei tale – i dorina ta va fi realizat. Întoarce-te de la aparene i simte naturaleea acelei percepii perfecte dinluntrul tu, o calitate niciodat de necrezut sau îndoit. Înelegând-o, nu vei fi niciodat în rcire. Dorina ta este soluia problemei tale. Iar cum dorina se realizeaz, problema dispare. Nu poi fora nimic în afar, nici prin cel mai puternic efort de voin. Exist o singur cale prin care poi porunci lucrurilor pe care le vrei – asumarea contienei lucrului dorit.
E o diferen uria între a simi un lucru i numai a-l cunoate intelectual. Trebuie s accepi rezerve faptul c, posedând (simind) un lucru în contien, ai poruncit realitii care-l cauzeaz -l aduc în existen în form concret. Trebuie s fii absolut convins de o legtur neîntrerupt între realitatea invizibil i manifestarea sa vizibil. Acceptarea ta interioar trebuie s devin o convingere intensi nealterabil care transcende atât raiunea cât i intelectul, renunând în întregime la orice credin în realitatea externalizrii altfel decât ca o reflecie a unei stri interioare a contienei. Când înelegi într- adevr i crezi lucrurile astea, vei fi construit o atât de profund siguran, încât nimic nu te poate zgudui. Dorinele tale sunt realitile nevzute care rspund numai la poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu poruncete nevzutului s apar revendicându-Se pe Sine a fi lucrul poruncit. „S-a fcut pe Sine întocmai cu Dumnezeu i n-a socotit o tirbire a face lucrrile lui Dumnezeu” [„Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o tirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu”, Filipeni 2:6]. Acum fie ca aceast zicere s ptrund adânc în urechea ta: FII CONTIENT A FI CEEA CE VREI S APAR.
CLARVIZIUNEA Avei ochi, i nu vedei? Avei urechi, i nu auzii? i nu v aducei aminte deloc? – Mark 8:18 Adevrata clarviziune const, nu în abilitatea ta de a vedea lucruri dincolo de spectrul vederii omeneti, ci, mai degrab, în abilitatea ta
de a înelege ceea ce vezi. O afirmaie din domeniul financiar poate fi vzut de oricine, dar numai puini pot citi o afirmaie din domeniul financiar. Capacitatea de a interpreta afirmaia este semnul de vedere clar sau clarviziune. fiecare obiect, atât animat cât i inanimat, este învelit într-o lumin lichid care se mi i pulseaz cu o energie mult mai radiant decât obiectele în sine, nimeni nu tie mai bine decât autorul; dar el mai tie i c abilitatea de a vedea asemenea aure nu este egal cu abilitatea de a înelege ceea ce vede cineva în lumea din jurul su. Pentru a ilustra acest punct, iat o poveste cu care întreaga lume este familiarizat, dar pe care numai autenticul mistic sau clarvtor a vzut-o cu adevrat. SINOPSIS
Povestea lui Dumas, „Contele de Monte Cristo”, este, pentru mistic i adevratul clarvtor, biografia fiecrui om. I Edmond Dantés, un tânr marinar, îl gsete pe cpitanul corabiei sale, mort. Preluând comanda vasului în mijlocul unei mri mturate de furtun, el încearc s cârmeasc spre un loc de ancorare sigur. COMENTARIU
Viaa însi este o mare furtunoas cu care lupt omul încercând s cârmeasc spre un port linitit. II Asupra lui Dantés se afl un document secret care trebuie dat unui om pe care nu-l cunoate, dar care se va face cunoscut tânrului marinar la timpul potrivit. Acest document este un plan de a-l elibera pe împratul Napoleon din închisoarea sa de pe insula Elba.
COMENTARIU
Înluntrul fiecrui om exist un plan secret care va elibera puternicul împrat din el însui. III Când Dantés ajunge în port, trei oameni (care, prin lingueli i osanale, au reuit s se târasc spre bunele graii ale actualului rege), temându-se c orice schimbare le-ar putea afecta poziiile dregtoreti, îl aresteaz pe tânrul marinar i-l încredineaz catacombelor. COMENTARIU
Omul, în încercarea de a-i afla sigurana în lumea asta, se las condus de luminile false ale lcomiei, vanitii i puterii. Cei mai muli oameni cred c faima, multa bogie sau puterea politic îi vor asigura împotriva furtunilor vieii. Aa c ei caut s le obin ca ancore ale vieii lor, numai pentru a descoperi c, în alergarea lor dup acestea, i-au pierdut treptat cunoaterea adevratei lor fiine. Dac omul îi pune credina în lucruri altele decât el însui, cele în care i-a pus credina, în timp, îl vor distruge; la care timp va fi deja ca cel întemniat i disperat. IV Aici, în acest „mormânt”, Dantés este uitat i lsat s putrezeasc. Muli ani trec. Apoi, într-o zi, Dantés (care de-acum este un schelet viu) aude o btaie în zidul su. Rspunzând la aceast btaie, el aude vocea unuia de partea cealalt a pietrei. Cuzit de aceast voce, Dantés înltur piatra i descoper un trân preot care era în închisoare de atât de mult, încât nimeni nu mai tie motivul încarcerrii sale sau lungimea timpului cât a fost acolo. COMENTARIU
Aici, dincolo de aceste ziduri ale întunericului mental, omul rmâne
în ceea ce pare a fi o moarte vie. Dup ani de dezamgiri, omul se întoarce de la aceti fali prieteni i-L descoper înluntrul su pe Cel de demult (contiina sa de a fi), care fusese îngropat acolo din ziua în care S-a crezut întâia dat pe Sine a fi om i a uitat c era Dumnezeu. V trânul preot petrecuse muli ani spându-i ieirea din acest mormânt viu, numai ca s descopere îi spase drumul spre mormântul lui Dantés. Se resemneaz apoi destinului su i decide si gseasc bucuria i libertatea învându-l pe Dantés tot ceea ce tia el referitor la misterele vieii i s-l ajute, de asemenea, s se elibereze. Dantés, la început, e nerbdtor s acumuleze toat aceast informaie; dar btrânul preot, cu infinita bdare adunat în lunga sa detenie, îi arat lui Dantés cât de nepregtit este de a primi aceast cunoatere în mintea lui actual, nelinititi nerbdtoare. Deci, cu calm psihologic, el îi dezvluie gradual tânrului rbat misterele vieii i ale timpului. COMENTARIU
Aceast revelaie este atât de minunat, încât omul, când o aude întâia oar, vrea s o cuprind toat dintr-odat; dar descoper c, dup ani nenumrai petrecui în credina de a fi om, el i-a uitat într-atât de complet adevrata identitate, încât e acum incapabil s absoarb aceast amintire pe dat. El mai descoper i c o poate acumula numai proporional cu cât elimin din toate valorile i prerile omeneti. VI Pe msur ce Dantés se coace sub îndrumarea btrânului preot, btrânul se descoper a tri tot mai mult i mai mult în contiena lui Dantés. În sfârit, îi împarte ultima pictur de înelepciune lui Dantés, dezlegându-l astfel de orice tutelaj. Îi spune apoi despre o comoar inepuizabil îngropat pe insula de Monte Cristo. COMENTARIU
Pe msur ce omul se leap de aceste aclamate valori omeneti, el absoarbe tot mai mult i mai mult lumina (btrânul preot), pân ce, într-un sfârit, devine el însui lumina i se cunoate pe sine a fi Cel de demult. „EU SUNT lumina lumii” [Matei 5:14; Ioan 8:12; Ioan 9:5; Ioan 12:46]. VII Cu aceast revelaie, zidurile tavanului catacombei care-i separa de ocean se prbuesc, zdrobindu-l i ucigându-l pe btrân. Gardienii, descoperind accidentul, cos trupul btrânului preot într-un sac i se pregtesc s-l arunce în mare. Plecând s aduc o targ, Dantés înlocuiete trupul btrânului preot i se coase pe sine înuntrul sacului. Gardienii, netiutori de aceast schimbare de trupuri i crezându-l a fi btrânul, îl arunc pe Dantés în ap. COMENTARIU
Curgerea atât a sângelui cât i a apei la moartea btrânului preot este comparabil cu cea a sângelui i a apei din coasta lui Iisus când ostaii romani L-au strpuns, fenomen care întotdeauna are loc la natere (aici simbolizând naterea unei mai înalte contiene). VIII Dantés se elibereaz din sac, merge pe insula de Monte Cristo i descoper comoara îngropat. Apoi, înarmat cu aceast fabuloas avuie i cu înelepciune supraomeneasc, se leap de identitatea lui uman de Edmond Dantés i îi asum titlul de Conte de Monte Cristo. COMENTARIU
Omul îi descoper contiina de a fi ca fiind comoara inepuizabil a universului. În acea zi, când omul face aceast descoperire, el moare ca om i se trezete ca Dumnezeu. Da, Edmond Dantés devine Contele de Monte Cristo. Omul devine Hristos. PSALMUL DOUZECI I TREI/DOUZECI I DOI
I Domnul m pate i nimic nu-mi va lipsi. COMENTARIU
Contiena mea este Domnul i Pstorul meu. Ceea ce EU SUNT contient a fi sunt oile care m urmeaz. Atât de bun pstor este contiina mea de a fi, încât nu a pierdut vreodat nici o singur oaie sau lucru de care EU SUNT contient a fi. Contiena mea este o voce care cheam în slbticia confuziei omeneti; cheam tot ceea ce EU SUNT contient a fi s m urmeze. Atât de bine îmi cunosc oile vocea, încât ele întotdeauna rspund chemrii mele; nu va veni niciodat vremea când ceea ce sunt convins c EU SUNT s nu m gseasc. EU SUNT o u deschis pentru ca tot ceea ce EU SUNT s intre. Contiina mea de a fi este Domn i Pstor al vieii mele. Acum tiu c niciodat nu voi duce lips de dovad sau îmi va lipsi dovada a ceea ce sunt contient a fi. tiind asta, voi deveni contient a fi mre, iubitor, avut, stos i toate celelalte atribute pe care le admir. II La loc de pune, acolo m-a sluit. COMENTARIU
Contiina mea de a fi mrete tot ceea ce sunt contient a fi, astfel c mereu este o abunden a ceea ce sunt contient a fi. Nu face diferen în ceea ce omul este contient a fi; el o va gsi etern izvorând în lumea lui. Msura Domnului (concepia omului despre el însui) este mereu presat, amestecati dând peste. III La apa odihnei m-a hrnit. COMENTARIU
Nu e nevoie s lupt pentru ceea ce sunt contient a fi, cci tot ceea ce sunt contient a fi va fi adus spre mine f efort, la fel cum un pstor îi duce turma spre apele de odihn ale izvorului linitit.
IV Sufletul meu l-a întors, povuitu-m-a pe cile dreptii, pentru Numele Lui. COMENTARIU
Acum c memoria mea e refcut – astfel ctiu c EU SUNT Domnul i nu e dumnezeu afar de mine –, împia mea este refcut. Împia mea – care s-a dezmembrat în ziua în care am crezut în puteri în afara mea – este acum complet refcut. Acum c îmi cunosc propria contiin de a fi ca fiind Dumnezeu, voi face uz chibzuit de aceast cunoatere, devenind contient a fi ceea ce doresc s fiu. V de voi i umbla în mijlocul morii, nu m voi teme de rele; c Tu cu mine eti. Toiagul Tu i varga Ta, acestea m-au mângâiat. COMENTARIU
Da, dei umblu prin toat confuzia i prerile schimbtoare ale oamenilor, nu m voi teme de nici un u, fiindc am gsit contiena ca fiind cea care face confuzia. Având-o în cazul meu restabilit la poziia demn care i se cuvine, voi exterioriza, în ciuda confuziei, ceea ce sunt acum contient a fi. i însi confuzia va rsuna i reflecta propria mea demnitate. VI tit-ai mas înaintea mea, împotriva celor ce m necjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu i paharul Tu este adpându-m ca un puternic. COMENTARIU
În faa aparentei confuzii i conflictului, voi reui, fiindc voi continua s exteriorizez abundena care sunt acum contient a fi. Capul meu (contiena) va continua s fie plin de d peste de bucuria
de a fi Dumnezeu. VII i mila Ta m va urma în toate zilele vieii mele, ca s locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile. COMENTARIU
Pentru c sunt acum contient a fi bun i milostiv, semne ale bunii i îndurrii sunt silite s-mi urmeze toate zilele vieii mele, fiindc voi continua s sluiesc în cas (sau contien) ca fiind Dumnezeu (bun) venic.
GHETSIMANI Atunci Iisus a mers împreun cu ei la un loc [îngrdit], ce se cheam Ghetsimani i a zis ucenicilor: edei aici, pân ce M voi duce acolo i M voi ruga.” – Matei 26:36 O extraordinar de minunat-mistic idil este spus în povestea lui Iisus în Grdina Ghetsimani, dar omul a euat în a vedea lumina simbologiei sale i a interpretat greit aceast uniune mistic drept o experien agonizant în care Iisus pledeaz în zadar în faa Tatlui pentru a-I schimba destinul. Ghetsimani este, pentru mistic, Grdina Creaiei – locul din contien unde merge omul pentru a-i realiza obiectivele sale definite. Ghetsimani este un cuvânt compus ce înseamn a stoarce/a presa în afar/a extrage o substan uleioas: Geth, a stoarce/a presa în afar/a extrage, i Shemen, o substan uleioas. Povestea despre Ghetsimani reveleaz misticului, în simbologie dramatic, actul creaiei. Aa cum un om conine în el o substan uleioas care, în actul creaiei, este presat în afar în asemnarea lui, aa are el înluntrul su un principiu divin (contiena sa) care se condiioneaz ca o stare de contien i, f asisten, preseaz în afar sau se concretizeaz. O grdin este o bucat cultivat de pmânt, un câmp pregtit special,
unde seminele grdinarului sunt plantate i cultivate la alegerea lui. Ghetsimani este o asemenea grdin, locul în contien unde misticul merge cu obiectivele sale precis definite. Se intr în aceast grdin când omul îi ia atenia de la lumea din jurul lui i i-o îndreapt spre obiectivele sale. Dorinele clarificate ale omului sunt semine ce conin puterea i planurile de auto-expresie i, precum smâna din om, i acestea sunt îngropate într-o substan uleioas (o atitudine de bucurie i recunotin a minii). Contemplând a fi i a avea ceea ce dorete el s fie i s aib, omul a început procesul de presare în afar sau actul spiritual al creaiei. Aceste semine sunt presate în afari plantate când omul se pierde într-o stare slbatic, nebun de bucurie, simind contient i revendicându-se a fi ceea ce anterior dorea a fi. Dorinele exprimate, sau presate în afar, rezult în trecerea acelei dorine particulare. Omul nu poate poseda un lucru i înc s doreasc a-l poseda în acelai timp. Deci, când îi însute contient sentimentul de a fi lucrul dorit, aceast dorin de a fi lucrul dorit trece – este realizat. Atitudinea receptiv a minii, simind i primind impresiunea de a fi lucrul dorit, este terenul fertil sau pântecele care primete smâna (obiectivul definit). mâna care este presat în afara omului se dezvolt în asemnarea omului din care a fost presat. Similar, smâna mistic, revendicarea ta contient c eti ceea ce pân atunci doreai s fii, se va dezvolta în asemnarea ta, din cine i în cine a fost presat. Da, Ghetsimani este grdina cultivat a idilei unde omul disciplinat merge s preseze smâna bucuriei (dorine definite) în afara lui, în atitudinea sa receptiv a minii, unde le va îngriji i hrni pind contient în bucuria de a fi tot ceea ce pân atunci dorea s fie. Simte cu Marele Grdinar fiorul secret de a ti c lucrurile i calitile acum nevzute vor fi vzute de îndat ce aceste impresiuni contiente se dezvolti se coc la maturitate. Contiena ta este Domn i So [Isaia 54:5]; starea contient în care persiti este soie sau iubit. Aceast stare
fcut vizibil este Fiul tu, purtându-i ie mrturie, Tatlui i Mamei Sale, cci lumea ta vizibil este fcut dup chipul i asemnarea [Geneza/Facerea 1:26] strii de contien în care trieti; lumea ta i plintatea ei nu sunt nici mai mult nici mai puin decât contiena ta definit concretizat. tiind acest lucru ca fiind adevrat, vezi s alegi bine mama copiilor ti – acea stare contient în care trieti, concepia ta despre tine. Omul înelept îi alege soaa cu mare discreie. El realizeaz c pruncii si trebuie s moteneasc de la prini calitile i astfel dedic mult timp i grij seleciei mamei lor. Misticul tie c starea contient în care el triete este alegerea pe care i-a fcut-o soa, mama copiilor lui, c aceast stare trebuie, în timp, s se întrupeze pe sine în lumea lui; aa c el e mereu selectiv în alegerea lui i întotdeauna se revendic pe sine a fi cel mai înalt ideal al su. El se definete contient ca ceea ce dorete s fie. Când omul realizeaz c starea contient în care triete este alegerea pe care i-a fcut-o de soa, el va fi mult mai atent cu dispoziiile i sentimentele sale. Nu-i va permite s reacioneze la sugestii de fric, lips sau alt impresie nedorit. Asemenea sugestii de lips n-ar putea niciodat trece de paza minii disciplinate a misticului, fiindc el tie c fiecare revendicare contient trebuie s fie exprimat în timp ca o condiie a lumii sale – a mediului su. Deci, el rmâne credincios iubitei sale, obiectivul su definit, definind i revendicând i siminduse pe sine a fi ceea ce dorete s exprime. Fie ca omul s se întrebe dac obiectivul su definit va fi un lucru al bucuriei i frumuseii, de ar fi realizat. Dac rspunsul su este afirmativ, atunci el poate ti c alegerea miresei sale este o prines a Israelului, o fiic a lui Iuda, cci fiecare obiectiv definit care exprim bucurie odat realizat este o fiic a lui Iuda, regele preamririi. Iisus i-a luat cu Sine în ora Lui de rugciune ucenicii, sau atributele disciplinate ale minii, i le-a poruncit s vegheze cât El Se ruga, astfel încât niciun gând sau credin care ar nega realizarea dorinei Sale n-ar putea ptrunde în contiena Sa. Urmeaz exemplul lui Iisus,
Care, cu dorinele Sale clar definite, a intrat în Grdina Ghetsimani (starea de bucurie) însoit de ucenicii Lui (mintea Lui disciplinat) pentru a Se pierde pe Sine într-o bucurie slbatic a realizrii. Fixarea ateniei Sale asupra obiectivului Su era porunca Lui ctre mintea Sa disciplinat s vegheze i s rmân credincioas acelei fixri. Contemplând bucuria care ar fi a Lui odat cu realizarea dorinei Sale, El începe actul spiritual de generare, actul de presare în afar a seminei mistice – dorina Sa definit. În aceast fixare a rmas El, revendicându-Se i simindu-Se a fi ceea ce El (înainte de a intra în Ghetsimani) dorea s fie, pân ce întreaga Sa Fiin (contiena) Îi era scldat într-o sudoare uleioas (bucurie) asemtoare sângelui (via), pe scurt, pân ce întreaga Sa contien era ptruns de bucuria vie, susinut, de a fi obiectivul Su definit. Când aceast fixare este atins, astfel încât misticul tie prin sentimentul su de bucurie c a trecut de la fosta sa stare contient în contiena sa actual, s-a obinut Patele sau Rstignirea. Aceast crucificare sau fixare a noii revendicri contiente este urmat de Sabat, un timp de odihn. Exist întotdeauna un interval de timp între impresiune i expresia sa, între revendicarea contienti întruparea sa. Acest interval este numit Sabat, perioad de odihn sau non-efort (ziua îngropciunii). A umbla neclintit în contiena de a fi sau a avea o anumit stare înseamn a ine Sabatul. Povestea crucificrii exprim minunat aceast nemicare sau odihn. Ni se spune c, dup ce Iisus a strigat, „Svâritus-a” [Ioan 19:30], El a fost aezat într-un mormânt. Acolo a rmas peste întregul Sabat. Când noua stare sau contien este însuit, încât te simi, prin aceast însuire, fixat i asigurat în cunoaterea c s-a finalizat, atunci, i tu, vei striga, „Svâritu-s-a!” i vei intra în mormânt sau Sabat, un interval de timp în care vei umbla neclintit în convingerea c noua ta contien trebuie s fie înviat (fcut vizibil). Patele, Ziua Învierii, cade în prima duminic dup luna plin în Berbec. Motivul mistic pentru aceasta este simplu. O zon definit nu se va precipita pe sine în forma ploii pân ce aceast zon nu atinge
punctul de saturaie; la fel, starea în care tu persiti nu se va exprima pe sine pân ce întregul nu este ptruns de contiena c aa este – svâritu-s-a. Obiectivul tu definit este starea imaginar, aa cum ecuatorul este linia imaginar pe care soarele trebuie s o treac pentru a marca începutul primverii. Aceast stare, ca i luna, nu are lumin sau via în sine; dar va reflecta lumina sau contiena soarelui – „EU SUNT Lumina lumii” [Matei 5:14; Ioan 8:12; Ioan 9:5; Ioan 12:46] – „EU SUNT Învierea i Viaa” [Ioan 11:25]. Cum Patele este determinat de luna plin în Berbec, la fel este i învierea revendicrii tale contiente determinat de contiena plin a revendicrii tale, prin adevrata trire a acestei concepii noi. Cei mai muli oameni eueaz în a-i învia obiectivele deoarece ei eueaz în a rmâne credincioi noii lor stri definite pân ce plintatea este obinut. Dac omul ar ine în minte faptul c nu poate exista Pati sau Zi a Învierii pân dup luna plin, el ar realiza c starea în care a trecut contient va fi exprimat sau înviat numai dup ce a rmas în acea stare de a fi obiectivul su definit. Când întregul su sine se înfioreaz de sentimentul de a fi în realitate revendicarea sa contient, trind contient în aceast stare de a fi revendicarea împlinit însi, i numai în acest fel, i va învia sau realiza vreodat omul dorina sa.
O FORMUL PENTRU VICTORIE Orice loc pe care-l va clca talpa piciorului vostru, vi-l dau. – Iosua 1:3 Majoritatea oamenilor sunt familiarizai cu povestea lui Iosua cucerind cetatea Ierihonului. Ceea ce nu tiu ei este c acea poveste reprezint formula perfect pentru victorie, în orice împrejurri i împotriva tuturor neanselor. Se consemneaz c Iosua era înarmat numai cu promisiunea c fiecare
loc pe care-l va clca talpa piciorului su îi va fi dat lui; c dorea s cucereasc Ierihonul, sau s peasc prin cetate, dar c zidurile ce-l separau de aceasta erau de netrecut. Prea fizic imposibil pentru Iosua s treac dincolo de zidurile masive i ptrund în cetatea Ierihonului. Totui, era mânat de cunoaterea promisiunii c, indiferent de barierele i obstacolele ce-l separ de dorinele lui, dac putea sta numai în interiorul cetii, îi va fi dat. Cartea lui Iosua consemneaz, în continuare, c, în loc s lupte cu aceast uria problem a zidului, Iosua apeleaz la serviciile unei „desfrânate”, Rahab, i o trimite ca iscoad în cetate. Când Rahab a intrat în casa ei, care era în mijlocul [pe zidurile, n. tr.] cetii, Iosua – care era împiedicat de zidurile Ierihonului – a suflat din trompetele sale de apte ori. La a aptea trâmbiare, zidurile s-au drâmat i Iosua a intrat victorios în cetate. Pentru neiniiat, povestea e lipsit de sens. Pentru cel care o vede ca o dram psihologic, nu ca o consemnare istoric, este cât se poate de revelatoare. Dac am urma exemplul lui Iosua, victoria noastr ar fi similar de simpl. Iosua simbolizeaz, pentru tine, cititorul, starea ta actual; cetatea Ierihonului simbolizeaz dorina ta, obiectivul tu definit. Zidurile Ierihonului simbolizeaz obstacolele dintre tine i realizarea obiectivelor tale. Piciorul simbolizeaz înelegerea; aezarea tlpii piciorului pe un loc definit indic fixarea strii psihologice definite. Rahab, spioana, este abilitatea ta de a ctori în secret sau psihologic spre orice loc în spaiu. Contiena nu cunoate frontiere. Nimeni nu te poate opri din persistarea psihologic în orice punct, sau în orice stare în timp sau spaiu. Indiferent de barierele fizice care te separ de obiectivul tu, poi, f efort sau ajutorul nimnui, s anihilezi timpul, spaiul i barierele. Astfel, poi persista, psihologic, în starea dorit. Deci, dei s-ar putea s nu fi capabil de a pi fizic printr-o stare sau printr-o cetate, poi oricând pi psihologic în starea dorit. Prin „a pi psihologic”
înelegem c poi, acum, în acest moment, închide ochii i, dup ce vizualizezi sau imaginezi un loc sau o stare altele decât cele actuale, poi SIMI c eti acum într-un asemenea loc sau stare. Poi simi aceast condiie ca fiind atât de real încât, deschizându-i ochii, eti uluit s descoperi c nu eti acolo fizic. O „desfrânat”, dup cum tii, d la toi brbaii ceea ce ei îi cer. Rahab, desfrânata, simbolizeaz capacitatea ta infinit de a-i însui psihologic orice stare dorit f a întreba dac eti sau nu pregtit fizic sau moral pentru asta. Poi cuceri azi cetatea modern a Ierihonului sau obiectivul tu definit dac vei re-juca psihologic povestea lui Iosua; dar pentru a cuceri o cetate i a-i realiza dorinele, trebuie s urmezi cu grij formula victoriei aa cum e ea prezentat în cartea lui Iosua. Iat aplicarea acestei formule victorioase aa cum o dezvluie misticul modern astzi: 1.
Definete-i obiectivul (nu modul de a-l obine) – obiectivul tu, pur i simplu; stii exact ce este ceea ce îi doreti, astfel încât s ai o imagine mental clar a sa.
2.
Ia-i atenia de la obstacolele care te separ de obiectivul tu i îndreapti gândurile spre obiectivul însui.
3.
Închide-i ochii i SIMTE c eti deja în cetate sau starea pe care ai cuceri-o. Rmâi înluntrul acestei stri psihologice pân ce primeti o reacie contient de satisfacie complet a acestei victorii. Apoi, deschizându-i simplu ochii, întoarce-te la starea ta contient anterioar.
Aceast ctorie secret în starea dorit, cu reacia sa psihologic ulterioar de satisfacie complet este tot ceea ce e necesar pentru a aduce victoria total. Aceast stare psihic victorioas se va întrupa în ciuda a toat opoziia. Are planul i puterea de auto-exprimare. Din acest punct înainte, urmeaz exemplul lui Iosua care, dup ce a persistat psihologic în starea dorit pân ce a primit o reacie contient complet
a victoriei, nu a fcut nimic mai mult pentru a-i obine victoria decât s sufle de apte ori în trâmbie. Cea de-a aptea trâmbiare simbolizeaz cea de-a aptea zi, un timp de neclintire sau odihn, intervalul dintre strile subiectivi obiectiv, o perioad de sarcin sau ateptare fericit. Aceast neclintire nu este neclintirea trupului, ci neclintirea minii – o perfect pasivitate care nu e indolen ci o neclintire vie scut din încrederea în aceast lege imuabil a contienei. Aceia nefamiliarizai cu aceast lege sau formul pentru victorie, în încercarea de a-i liniti mintea, reuesc s obin numai o tensiune tcut, care nu e nimic mai mult decât anxietate comprimat. Dar tu, care cunoti aceast lege, vei descoperi c, dup cucerirea strii psihologice care va fi a ta dac te-ai instalat victorios i cu adevrat în acea cetate, într-o stare a minii fix în cunoaterea victoriei pre-aranjate. Nu te vei teme de inamic, deoarece rezultatul fusese determinat de starea psihologic ce a precedat ofensiva fizic; i toate forele cerului i pmântului nu pot opri împlinirea victorioas a acelei stri. Stai neclintit în starea psihologic definit ca obiectiv al tu pân ce simi fiorul Victoriei. Apoi, cu încrederea nscut din cunoaterea acestei legi, privete realizarea fizic a obiectivului tu. ... Pregtete-te, stai neclintit i privete mântuirea Legii în tine... NEVILLE 1905 - 1972 scut în Barbados, Indiile de Vest, Neville a fost al patrulea fiu întro familie de nou biei i o fat. La aptesprezece ani, a venit în Statele Unite pentru a studia arta dramatic. În 1932 a renunat cu totul la teatru pentru a-i dedica întreaga atenie studiilor sale în domeniul misticismului. i-a început cariera de lector în New York City i a ctorit pretutindeni prin ar, stabilindu-i reedina, într-un final, în Los Angeles.
La sfâritul anilor 1950, a realizat o serie de emisiuni de televiziune, iar muli ani la rând a confereniat cu regularitate i sli pline la Wilshire Theater, în Los Angeles. Cele zece cri ale sale, scrise de-a lungul unei perioade de treizeci de ani, se ocup cu vizualizarea creativ i transformarea contienei. DeVorss Publications – A aptesprezecea ediie, 1993