Paleta votivă a regelui Narmer
Stânga – reversul paletei; dreapta – faţa sa. Perioada predinastică s-a încheiat odată cu unificarea Egiptului de Sus cu Egiptul de Jos pe care cercetările o plasează în timpul Primei Dinastii sub conducerea faraonului Mani (Menes în varianta greacă), identificat de mulţi egiptologi cu regele Narmer. Numele şi imaginea regelui apar pe ambele feţe ale unei palete votive (placă din piatră cu formă circulară) găsită în vechiul oraş Hierakonpolis. Paleta este una dintre cele mai timpurii opere de artă păstrate, deşi polemica în jurul evenimentului pe care îl reprezintă nu este încheiată. Una dintre teoriile care s-au susccedat de-a lungul timpului privea paleta ca un obiect ce comemora întemeierea primei dintre cele 31 de dinastii ale Egiptului, în jurul anului 2920, însă acesteia i s-a substituit o alta de dată mai recentă care interpretează reliefurile ca redând unificarea celor două regate. Egiptologii afirmă că unirea acestora a constituit, de fapt, un proces ce a durat câteva secole, însă paleta descrie crearea regatului egiptean unit ca pe un singur eveniment major. Paleta lui Narmer este o versiune mai elaborată şi formală a unui obiect utilitar folosit adesea în perioada predinastică pentru a prepara machiajul. Importanţa acesteai nu rezidă numai în valoarea documentară a trecerii de la perioada preistorică către cea istorică a Egiptului Antic, dar şi în înţelegerea formulei de reprezintare a figurii umane ce va caracteriza arta egipteană pentru încă 3000 de ani. În partea superioară a fiecărei dintre cele două feţe ale paletei se află două capete de vacă cu chip de femeie identificate uneori cu zeiţa Hator, alteori cu Bat – zeiţa cerului. Între cele două capete se află o hieroglifă ce reprezintă numele lui Narmer (pisică-de-
mare = nar şi dalta = mer) în interiorul unei rame arhitecturale care reprezintă palatul regal, ceea ce face ca paleta să fie primul obiect marcat din istoria artei. De altfel, fiecărui dintre personajele secundare regelui ca importanţa (purtătorul de sandale, marele vizir) îi corespunde o hieroglifă identificatoare. Pe spatele paletei, regele purtând Coroana Albă Egiptului de Sus, barbă falsă şi coadă de taur asociate numai cu figura regală 1, şi acompaniat fiind de unul dintre oficialii palatului care îi cară sandalele, ucide un inamic. Motivul central poate fi asociat cu cel al frescei situate în partea stângă inferioară de la Hierakonpolis (fig. 1) şi a devenit formula picturală standard care să redea triumful etern al regilor-zei ai egiptenilor asupra duşmanilor.
Fig 1. Copie în acuarelă a celei mai vechi picturi murale egiptene, mormântul 100, Hierakonpolis (c. 3500-3200 î.Hr.). Înfăţişează bărci, animale şi oameni lovind prizonieri prezentate în dezordinea tipică epocii neolitice. În registrul din dreapta, în partea superioară este redat şoimul cu mâini umane Horus, protectorul regelui; el prinde în mâinile sale capul unui om, reprezintând o hieroglifă, din al cărui corp iese o plantă de papirus ce simboliza Egiptul de Jos. În registrul inferior al paletei, plasaţi sub rege sunt reprezentaţi doi inamici căzuţi. Pe faţa paletei, gâturile alungite a două feline formează o adâncitură circulară care, după unii istorici de artă, ar fi putut fi umplută cu farduri de ochi, la fel ca o paletă
1
Edward Bleiberg, Arts and humanities through eras. Ancient Egypt 2675-332 B.C.E., Thompson Gale, 2005, pp. 297.
obişnuită, însă nu una destinată afişării publice2. Gâturile împletite ale animalelor (un motiv comun în arta mesopotamiană) poate fi o altă referinţă pictorială la unificarea Egiptului. În registrul de sus, Narmer, purtând Coroana Roşie a Egiptului de Sus, revede corpurile decapitate ale inamicilor săi. Acestea sunt văzute de sus ca bizonii de pe pereţii peşterii Altamira. Artistul-meşteşugar a plasat fiecare cap între picioarele trupului căruia în aparţinuse. În virtutea rangului său, regele, pe ambele feţe ale paletei, priveşte de la înălţime atât inamicii căzuţi în luptă cât şi oficialii şi armata sa. Puterea supraumană a regelui este sugerată în registrul inferior, în care un taur masiv distruge un oraş revoltat ale cărui ziduri sunt văzute tot din perspectiva aeriană. Se remarcă lipsa de narativitate; importantă era caracterizarea regelui ca fiind suprem, diferit de oamenii obişnuiţi şi unic responsabil al victoriei în luptă. Aici, la începutul istoriei Egiptului Antic, este evidentă politica de stat care îl proclamă pe faraon conducător divin. Portretul lui Narmer cu picioarele, mainile, capul şi armele din profil şi cu ochiul şi torsul din faţă va reprezenta, în afara schimbărior de proporţii, standardul de redare a figurilor în toată arta egipteană care va urma şi pe care o numim regula suprafeţei celei mai mari. În frescele de la Hierakonpolis, figurile sunt trasate mai mult sau mai puţin hazardat, însă pe paleta lui Narmer scuptorul a plănuit o diviziune a spaţiului în registre şi a inserat elementele grafice în locul care le corespundea, într-o formă ordonată. Liniile orizontale care separă registrele mai au şi rolul de a sugera spaţiul real care susţine figurile. Paleta lui Namer a constituit, de asemenea, momentul de schimbare în cadrul experimentelor artiştilor-meşteşugari ai vremii cu gravura în piatră; reprezintă şi momentul ruperii de o tradiţie artistică pre-dinastică veche de 1400 de ani. În ceea ce priveşte modul de a sugera importanţa unui personaj se foloseşte scala de mărimi astfel că Narmer apare pe ambele feţe mai mare decât celelalte personaje sau figuri reprezentate şi este numită „scală hieratică”3. Referate 2
Fred S. Kleiner, Gardner’s art trough the ages. A global history, Wadsworth, Cengage Learning, 2011, pp 56. 3 Edward Bleiberg, Arts and humanities through eras. Ancient Egypt 2675-332 B.C.E., Thompson Gale, 2005, pp. 297.
Portofoliu de referate → Paleta regelui Narmer → Relief din mormântul lui Ti → Frescă din mormântul lui Nebamun
Ciupitu Anemona Istoria artei, anul III, Universitatea Bucureşti
