Nici o ţară nu a realizat ce a realizat economia Japoniei în perioada de după cel de-al doilea razboi mondial. Progresul economic al Japoniei în ultimele decenii a fost numit pe bună dreptate “Miracolul economic japonez”. Din 1950 produsul global net pe locuitor în Japonia a crescut de la mai puţin de 20% din cel al Statelor Unite la mai mult de 70%. Între 1951 şi 1973 Produsul global a crescut cu o rată medie anuală de peste 10%. “ Miracolul “ Miracolul economic Japonez” este un fenomen istoric a creşterii economice în Japonia care a avut loc într-un interval de timp “record” . Este extrem de important să cunoaştem faptul că au fost mai multe motive ce nu au permis dezvoltarea Japoniei mai înainte de a II jumatate a secolului XX, în primul rînd este vorba de izolarea in sul elor japoneze o perioada de cîteva japoneze
secole (pîna în 1868) care a lăsat o profundă barieră psihologică între civilizaţiile japoneze şi extern ă agresivă agres ivă promovată de către guvernul europene; în al doilea rînd este vorba de politica externă japonez în perioada dintre cele doua razboaie mondiale; şi în al treilea, este vorba de amplas ampl asar are ea Japoni ei la o distanţă foarte mare de centrele comerciale dezvoltate, care făcea ca transportarea mărfurilor şi materiei prime să fie nerentabilă. care au contribuit la aceasta creştere c reştere au fost: Pri ncipal ele cauze cauze forta de muncă ieftină; liberalizarea concurenţei; susţinerea de către stat a industriei; şi-au jucat rolul de canal de legătură între banca centrală şi intreprinderile preocuparea majoră pentru educaţie superioară; bancile
comerciale industriale;
resursele
financiare s-au îndreptat preponderent pentru firme mari;
practicarea practicarea
unor dobînzi dobînzi mici în în raport cu alte state dezvoltate dezvoltate;;
restricţii asupra liberalizării comerţului şi accesului capitalului străin; expansiunea exporturilor prin practicarea unei rate de schimb unică a yenului faţă de
dolar..
, analiştii analizează patru factori uccesul Japoni ei factori major i Pentru a explica explica mai mai detaliat succes : rate foarte mari de economisire şi investire; for ţă de muncă foarte bine antrenată; absorţia rapidă şi utilizarea efectivă a tehnologiei, mare parte importată; politica guvernamentală pro-creştere. Dintre acestea poate cea mai importantă cauză a creşterii economice a Japoniei a fost incredibila rată a investiţiilor . Între 1951 şi 1973 stocul de capital al Japoniei a crescut cu peste la 9% pe an. Toate investiţiile în Japonia au fost finanţate de economiile populaţiei; în această ţară rata economisirii populaţiei fiind cea mai ridicată din lume. În Jap onia s-a capitalul lul ui f ix implimentat bru scul salt cu caracter special şi condiţii special de reînoire a capita , din cauza pierderilor suferite în timpul razboiului, se cerea o actualizare completă a capital fix, mai
mult decît atît, aceasta actualizarea, reutila rea tehnică a fost cu întîrziere, dar cu o amploare
mai vastă. Renovarea indistriei japoneze se leagă de schimbări structurale şi se împarte în două faze: începînd cu a II jumatate a aniilor 50 începe dezvoltarea noilor tehnologii şi a noilor industrii de producţie. Datorită acestui motiv s-a accelerat dezvoltarea industriei auto, electronică, producerea materialelor sintetice, etc. Pe la mijlocul anilor ’60 s-a început a II fază de restructurare care era bazată pe trecerea de la industriile de producţie la cele bazate pe Al doilea factor care a contribuit la succesul economic al Japoniei este calitatea forţei de muncă.
Prin anii 1950 cei mai mulţi lucrători japonezi erau angajaţi în slujbe care cereau o productivitate foarte scăzută în raport cu educaţia şi antrenamentul lor. Cu timpul, stocul de capital al ţării a crescut, iar lucrătorii s-au putut muta cu uşurinţă în slujbe ce cereau o productivitate ridicată. Populaţia japoneză înscrisă în cîmpul muncii aveau salarii decente, astfel se observă creşterea treptată a nivelului de trai a populaţiei. De asemenea, Japonia a adoptat cele mai avansate tehnologii industriale din lume.
Japonezii erau experţi în a îmbunătăţii şi apoi comercializa ceea ce importau. Prin importarea tehnologiei ei nu erau obligaţi să o dezvolte pe cont propriu şi pînă recent Japonia a acordat o parte foarte mică din venitul ei pentru cercetare şi dezvoltare. Eficienţa ştiinţifică a fost estimată între 400% în general pînă la 1800% în unele acestei str ategii tehn ico- domenii ale indistriei. Dependenţa din punct de vedere tehnologic şi săracă în resurse, Japonia a înregistrat numeroase succese chiar în urma preluării unor tehnologii din Vest. În general, costul ridicat al materiilor prime din import, nevoia adaptării la condiţiile geografice locale şi sistemul de educaţie japonez au avut un puternic impact asupra tehnicilor din domeniul producţiei şi în general, asupra managementului producţiei. Prim mini stru l I keda H ayato , numit “arhitectul principal, singular al miracolu lu i economic
japonez” ,
a dus o politică de puternică industrializare. Acestă practică a generat şi fenomenul
supr a-împru mutu ri lor .
Prin Politi ca Schimburi lor Ex tern e , administraţia Ikeda a construit un sistem de contr ol al importurilor şi
de dezvoltare
a exportului , .Pentru
o imagine a creşterii economice spectaculoase, în special în “epoca de aur” a anilor ’60, putem observa evoluţia PIB de la 91 miliarde $ în 1965 la 1,065 miliarde $ în 1980. Sub conducerea primului ministru Ikeda, guvernul j aponez şi-a asumat un ambiţios plan
al taxelor pentru agenţii privaţi pentru a stimula cheltuiala şi consumul. În plus, datorită flexibilităţii financiare investiţiile guvernamentale în infrast ructură au crescut rapid:construcţia de autostrazi, căi ferate de mare viteză, metrouri, aeroporturi şi baraje, iar investiţii masive au fost facute în departamentul, anterior neglijat al comunicaţiilor. al “dublării venitului” . Ikeda a coborît n ivelul
şi dobînzilor
