MEDICINA NATURISTA - boli, leacuri, tratamente, experiente PLANTELE IERNII VASCUL De toamna tarziu si pana la mijlocul primaverii, pe crengile arborilor, dar si pe ale pomilor fructiferi se vad niste tufe rotunde, care de la distanta par cuiburi de pasari, lucrate cu maiestrie. Nu sunt cuiburi, ci vascul, o planta care uraste singuratatea, cautand apropierea copacilor. Istoric Extrem de popular datorita presupusei sale virtuti de a aduce noroc, atarnat de lampa sau prins pe usa in noaptea de Anul Nou, vascul este un simbol al biruintei vietii. Faptul ca, la fel ca si bradul, nu-si leapada frunzele niciodata, ramanand pururea verde, il face sa fie foarte indragit. Se spune ca vascul aduce sanatate si spor in casa, ca asigura stabilitatea cuplurilor, ca alunga bolile si atrage ingerii. Acum 2000 de ani, vascului i se atribuiau insusiri magice. La celti, el era adorat ca simbol al feminitatii, care cauta hrana si protectia stejarului "masculin". Celtii credeau ca vascul a fost creat de un fulger luminos, care a patruns in stejar, dandu-i astfel proprietati magice. Planta vesnic verde, el era celebrat ca simbol al vietii eterne; lipsa de radacina il facea sa fie considerat de esenta divina, un fiu al cerului. Vascul juca un rol important in ritualurile celtice. El se taia numai dupa solstitiul de iarna, cu o secera de aur, purtata de un preot invesmantat in alb. La vikingi, vascul simboliza pacea, protectia impotriva spiritelor rele. Grecii credeau ca acea creanga de aur care i-a deschis lui Eneas drumul spre lumea cealalta era o mladita de vasc. Romanii asezau pe capul zeitei Diana, simbol al fertilitatii, o coroana de vasc. In Evul Mediu crestin, se spunea ca lemnul crucii pe care a fost sacrificat Iisus era lemn de vasc, fapt pentru care planta vindeca orice boli. Departe de a fi apus, faima vascului este astazi in crestere, o reputatie care nu vine insa din mitologie, ci din redutabilele lui virtuti tamaduitoare. Descrierea plantei Dupa cum am mai spus, vascul uraste singuratatea si nu traieste niciodata pe picioarele lui. El se agata de cate un arbore primitor, care ii ofera casa si masa pe gratis: o locuinta confortabila, la aer curat, hrana bogata in substante vitale. Ca sa-l fereasca de vanturi si de furtuni, Dumnezeu i-a dat forma de sfera si tulpinite scurte si groase; ca sa ramana puternic, i-a dat radacini ascutite, care se infig in coaja de pe ramurile copacilor, pana in locul unde circula seva; ca sa reziste la iernile in care alaturi de brad e singurul supravietuitor al padurii, are frunze groase, pieloase, strabatute de mai multe nervuri. La subsuoara lor, dar si in varful ramurelelor fragede se nasc flori galbene, ce se transforma in boabe sferice alb-translucide, care contin un suc gelatinos, zaharat. Recoltarea Din luna noiembrie si pana in aprilie, se culeg ramurile tinere, cu o grosime sub jumatate de centimetru, cu frunze cu tot. Totusi, perioada ideala de recoltare este toamna si iarna, pana la sfarsitul lui februarie, cand planta incepe sa se preocupe de maturizarea fructelor sale si nu mai are forta pentru a fabrica substantele terapeutice. Din speciile inalte, cum sunt bradul si pinul, recoltarea se face numai in parchetele de taiere, dupa doborarea arborelui. Din pomii fructiferi, cum sunt parul, marul si prunul, recoltarea se face usor. Frunzele si ramurile tinere de vasc se pot folosi proaspete sau uscate. Boabele sunt otravitoare! Uscarea se face in poduri sau in locuri aerisite, dar la adapost de lumina, pentru ca planta sa-si pastreze culoarea verzuie. Vascul uscat se pastreaza in pungi sau saci de hartie, in locuri ferite de umiditate. Termenul sau de valabilitate este de maximum doi ani. Toxicitatea vascului Acest capitol este foarte important, pentru ca vascul este si un medicament, dar si o otrava redutabila. Vascul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, artar, paltin, salcam este foarte toxic, fiind contraindicata utilizarea lui in medicina umana. Vascul de pe mar, prun, gutui, par, mar paduret, pin si brad are o toxicitate mult mai redusa, acesta fiind vascul bun, medical. Semnele intoxicatiei cu vasc sunt: Scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune); Rarirea ritmului cardiac; Aparitia de frisoane; Tulburari nervoase cu paralizie si pierderea sensibilitatii. De asemenea, vascul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone si care sufera de angina pectorala. De la vasc nu se folosesc fructele, care sunt mai toxice decat restul plantei. De aceea, este bine sa achizitionam vascul de la farmaciile si Plafarele autorizate si nu de la negustorii de ocazie din piete. Preparate din vasc In general, vascul nu se prepara la temperaturi inalte (peste 60C) din doua motive: sunt deteriorate principiile active; se formeaza substante cu un grad de toxicitate ridicat. Din acest motiv, preparatele cele mai folosite sunt cele obtinute la rece: pulberea, maceratul in apa si vinul medicinal ori plamadeala in rachiu.
1
Pulberea Frunzele si ramurile de vasc uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. Modul de administrare variaza in functie de cazul tratat. Doza maxima de pulbere este de 2 g pe zi pentru un adult. Maceratul la rece In 200 ml de apa (o cana) se pune o lingurita rasa de pulbere de planta. Se lasa la macerat la temperatura camerei timp de 8 ore. Se filtreaza si se consuma in maximum 8 ore (cu conditia sa nu fie pastrate la temperaturi mai mari de 21C). Plamadeala in rachiu Intr-un borcan de sticla se pune pulbere de vasc (nu foarte fin macinata) pana se umple pe trei sferturi. Se adauga apoi rachiu natural (sau alcool alimentar cu concentratia de 50%) pana la umplerea borcanului. Se agita pentru ca alcoolul sa patrunda cat mai bine planta. Bolile care se vindeca cu vasc Din cele mai vechi timpuri, vascul a fost folosit pentru bolile de inima si vasculare, fiind un remediu redutabil mai ales in hipertensiune si in ischemia cardiaca in faze incipiente. Tot din batrani se stie ca vascul este un leac bun pentru nervi, fiind un remediu subtil si eficient in tratarea epilepsiei, isteriei, a spasmelor de tot felul. Desi nu a putut stabili cu precizie care principii active ale vascului actioneaza atat de puternic si nuantat asupra sistemului nervos, stiinta a mai adaugat cateva boli pe lista celor vindecate sau ameliorate cu vasc: astmul pe fond de stres, ametelile (vertijul), tusea spastica si tusea rebela. Traditional, vascul se mai folosea si in bolile respiratorii: bronsita, astm (provocat de cauze diverse), leziuni pulmonare provocate de infectii. Medicina actuala nu a confirmat intru totul aceste utilizari, insa a scos la iveala un lucru foarte interesant: vascul stimuleaza extrem de puternic imunitatea, atat imunitatea locala, cat si pe cea generala. Iata in continuare cateva utilizari ale vascului: Hipertensiune - cea mai eficienta metoda de administrare este 1/2 lingurita rasa de pulbere, luata dimineata, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba un sfert de ora, apoi se inghite cu putina apa. Rezultatele tratamentului se simt cel mai bine dupa doua-trei saptamani. In ateroscleroza si arterioscleroza este eficient pentru faptul ca asigura o mai buna circulatie a sangelui in artere. Se consuma doua cani de macerat pe zi, luate in trei-patru reprize, intotdeauna pe stomacul gol. Eficienta tratamentului creste mult daca se trece la o dieta adecvata, saraca in grasimi si bogata in fructe si legume proaspete. Tuse si tuse convulsiva - se ia un varf de cutit de pulbere de vasc, se tine sub limba un sfert de ora, apoi se inghite cu jumatate de cana de ceai fierbinte de busuioc, maghiran sau cimbrisor. Se repeta tratamentul de maximum patru ori pe zi. Epilepsie - se fac cure de sase saptamani cu vasc luat sub forma de macerat: doua cani pe zi, dimineata si seara. La copiii intre 3-10 ani se va reduce doza la o treime, iar la cei intre 10-14 ani se va reduce la jumatate. In popor, maceratia se facea in apa sfintita. Nervozitate, isterie - tratamentul clasic este cu pulbere: se ia un varf de cutit de pulbere, de patru ori pe zi, cu apa. Tratamentul popular este mai interesant: criza de nervi se potoleste cu o ceapa (iute, nu de apa) taiata in doua. Ne apropiem narile de mijlocul proaspat despicat al cepei, inchidem ochii si inspiram cu putere! Aceasta ne calmeaza instantaneu pentru vreo cateva minute. In acest timp, se ia o frunzulita de vasc (probabil de aceea exista obiceiul ca ramura de vasc uscat, cules iarna, sa fie pastrat tot timpul anului la indemana, in tinda sau in bucatarie) si se mesteca foarte bine, tacticos, iar apoi se inghite. Reusita tratamentului este garantata. Astm (inclusiv astm convulsiv) - in jumatate de borcan de miere lichida se pun patru linguri de pulbere de vasc fin macinata si cernuta, 10-20 de picaturi de ulei volatil de cimbru, 30 de picaturi de ulei volatil de menta si se amesteca foarte bine. Se ia cate o lingurita de patru ori pe zi, timp de minimum o luna. Sterilitate sau impotenta asociata cu hipertensiune - se ia vasc plamadit in rachiu sau alcool: o lingura in 100 ml de ceai de paducel - fructe, de doua ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul se face minimum trei luni. Tulburari de menopauza - se combina in proportii egale pulbere de vasc, talpa-gastei, cretisoara si sunatoare: se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa din aceasta combinatie de pulberi, cu putina apa. Adjuvant in hemoragie si accident vasculat, mai ales la varstnici - se face o cura de doua saptamani cu un varf de cutit de pulbere de vasc, de trei ori pe zi. In paralel, este bine sa se faca si un tratament cu tinctura de ginkgo biloba, sa se bea ceai de rozmarin in loc de apa, sa se consume cantitati mari de linte, hrisca, soia (boabe sau germeni), polen de albine (daca este suportat de ficat). Imunitate scazuta - se face saptamanal o clisma cu jumatate de litru de apa, in care au fost macerate (8-10 ore) doua lingurite rase de vasc, doua lingurite de seminte de in, doua lingurite de musetel. Apa va fi tinuta in colon timp de 15 minute, inainte de a fi evacuata. Leucoree - in apa in care se fac spalaturi cu irigatorul se pun doua linguri de vasc, se lasa la macerat de seara pana dimineata, apoi se filtreaza. Nu se pune deloc sapun si nici o alta substanta (bicarbonat, ceaiuri). Pentru o mai mare eficienta, se poate face inainte o spalatura scurta, clasica, o ora mai tarziu facandu-se si spalatura cu vasc. Extractul de vasc se tine cat mai mult in vagin (minimum 10-15 minute). Se poate folosi si apa de vasc proaspat: se taie marunt o mana de frunze proaspete si se lasa la macerat intr-un vas acoperit 8 ore, intr-un loc caldut (25-35C), dupa care se filtreaza. Vascul si cancerul
2
Problema aceasta a fost dezbatuta pe larg in revista "Formula AS". Asa cum am vazut, tratamentul cancerului cu vasc nu se face pe cale orala, ci prin injectarea unui extract, cu dublu efect: pe de o parte "mareste" de cateva ori activitatea imunitara, ceea ce duce la fagocitarea (mancarea) rapida a tumorii, urmata de resorbtia ei (evident, nu toate tumorile reactioneaza la fel de prompt la acest tratament, rezultatele depinzand mult si de starea generala a pacientului, dar si de calitatea extractului injectabil); pe de alta parte, vascul are o actiune toxica pentru celulele canceroase, fiind un fel de otrava rapida care contribuie la distrugerea lor. In Romania, tratamentul anticancer cu vasc (Isorel) se face la cabinetul d-lui dr. Eduard Togoreanu din Campina, tel. 092/70.73.06. ILIE TUDOR MEDICINA NATURISTA Un ajutor in lupta cu cancerul Clismele cu cafea - Interviu cu dr. CARMEN SIMONA GHIMAN din Brasov Parte componenta a Terapiei Gerson, renumita in lume pentru rezultatele pozitive obtinute in lupta cu cancerul, clisma cu cafea este o procedura eficienta si simpla, cu conditia sa fie aplicata corect, sub observatie medicala. Aflata la o specializare in Germania, dr. Carmen Simona Ghiman a avut ocazia sa aplice nemijlocit terapia Gerson, pe care o va explica in interviul solicitat. - Ati avut prilejul sa cunoasteti direct Terapia Gerson, pe care ati si practicat-o in Germania, la un spital specializat din BadWšrishofen. Intre procedurile ei se afla si clismele cu cafea. Care este importanta lor in tratamentul cancerului? Pot fi practicate ca o terapie de sine statatoare? - Eficienta clismei cu cafea este cu adevarat iesita din comun in tratamentul cancerului. I-am vazut rezultatele in Germania, la pacienti cu tumori foarte mari sau cu metastaze. In decurs de una-doua saptamani se putea constata o relansare a activitatii imunitare si o imbunatatire extraordinara a starii pacientului, iar remisia tumorilor era mult accelerata. Pe langa efectele stimulente de drenare a ficatului, aceasta clisma actioneaza foarte puternic si la nivelul colonului. Peretii intestinului gros sunt eliberati de toxine de catre particulele de cafea care joaca rolul unui mic burete. Aceasta decongestionare atrage dupa sine o relansare a productiei de celule ale sistemului imunitar, a productiei anumitor vitamine si enzime esentiale pentru organism. Clisma cu cafea nu poate insa constitui singura un tratament contra cancerului. In Terapia Gerson, rolul decisiv il are regimul alimentar (fara nici un fel de carne, cu multe legume si fructe atent selectionate, in functie de continutul de minerale). De asemenea, se administreaza anumite medicamente obtinute din plante, foarte bogate in minerale (seleniu, magneziu, zinc) si in vitamine, care se aleg in functie de anumite particularitati ale pacientului. Ele au inceput sa patrunda si-n tara noastra sub forma de "suplimente alimentare naturale". - In ce tipuri de cancer se recomanda aceasta clisma? - Fiind o terapie ampla, de purificare, se recomanda in orice tip de cancer. Numai ca, evident, rezultatele favorabile nu se vor simti la fel de repede in cazul cancerului de colon, care este direct vizat sau in cel ovarian, unde efectele sunt indirecte, reactia fiind ceva mai lenta. Un caz aparte il constituie cancerul la ficat, unde are o actiune directa si foarte rapida, la fel ca si in cel la intestinul subtire. Repet, insa, ca aceasta procedura, fara sa fie un panaceu, este aplicabila in cancerul cu orice fel de localizare, pentru ca efectele sale se adreseaza intregului organism. Acestea sunt: - stimularea imunitara; stimularea secretiei pancreasului si stimularea secretiei de bila - care contin enzime cu un rol foarte important in procesul de dezintoxicare; - scindarea si eliminarea toxinelor din organism; - stimularea producerii de vitamine in corp. - Cancerul intestinal operat se preteaza la o asemenea terapie? - In cancerul de intestin operat, tratamentul depinde de pacient, mai exact de cat de rapid se vindeca operatia. In general, se admite interventia si dupa operatie, dar numai cu avizul medicului, care trebuie sa se asigure ca vindecarea dupa interventia chirurgicala s-a produs 100%. - Cat de rapid si cu ce intensitate se manifesta efectele miraculoase ale acestor clisme in eliminarea simptomelor bolii canceroase? - Prima oara cand vezi efectele unei asemenea aplicatii in cancer iti vine greu sa crezi ca poate exista asa ceva. Desi cunosteam teoretic acest lucru, am fost mirata sa constat ca, la doar 15-25 de minute dupa clisma, durerile erau eliminate (temporar), iar starea pacientilor se ameliora simtitor. In cancer, marea problema sunt descurajantele dureri, starea de greata permanenta, care impiedica pacientul sa se hraneasca corespunzator sau chiar sa gaseasca remedii pentru cefaleele (durerile de cap) puternice, starea de apatie si de depresie. In multe cazuri, dupa o asemenea clisma, pacientul se invioreaza ca prin farmec, durerile sunt "luate cu mana", temporar ii revine apetitul. Acesta este un moment foarte important, pentru ca atunci pacientul poate sa se autosugestioneze pozitiv, isi poate reorienta gandirea si mobiliza resursele sufletesti. In tratamentul cancerului, gandirea pozitiva, rugaciunea, purificarea fiintei prin post sunt foarte importante, esentiale, as putea spune. Or, in conditiile in care mintea si simturile sunt acaparate de suferinta, reorientarea pozitiva a fiintei este foarte dificila. Aceasta procedura ofera o "oaza de liniste" pentru pacient, in care el poate lupta si sufleteste pentru a se insanatosi. - Pe ce durata de timp se fac clismele si cu ce frecventa? - La aceasta intrebare nu pot sa va raspund decat cu o alta intrebare: in ce fel de caz? In clinica germana unde am lucrat, am invatat ca fiecare pacient este un unicat. Desi toti aveau cancer, nici unul nu era tratat la fel ca celalalt. Aici, medicul are
1
un rol esential, de neinlocuit. De exemplu, la pacientii cu un cancer foarte avansat, se faceau clisme din patru in patru ore si erau atent supravegheati zi si noapte, pentru ca reactiile de purificare erau foarte severe, "sugand" pe moment resursele vitale ale pacientului. La pacientii cu cancer mai putin avansat, se faceau una-doua clisme pe zi. Pacientilor foarte slabiti, chiar daca aveau o forma de cancer foarte grava, nu li se facea mai mult de o clisma pe zi, ori chiar la doua zile. Aceasta procedura este atat de puternica, incat am vazut si cazuri de lesin, la putin timp dupa aplicare. Numai ca aceasta se petrecea intr-o clinica cu supraveghere permanenta, cu oameni gata sa intervina in orice moment si care prevazusera aceasta posibilitate. Frecventa clismelor era aleasa si in functie de reactia la regimul alimentar. Regimul, fiind destul de dur, pe baza de cruditati, pe moment poate slabi si el considerabil de mult pacientul. In ceea ce priveste durata tratamentului in ansamblu, este foarte importanta evolutia bolii. Chiar dupa ce tumorile incep sa se retraga, tratamentul cu clisme continua pana la remisia completa si chiar si dupa aceea, pentru intretinere si purificare periodica, ajungandu-se sa se faca o clisma la doua saptamani sau la o luna. Toti cei care fac clisma trebuie sa fie insa tinuti sub observatie de catre un medic, pentru ca pot aparea efecte de dezintoxicare imprevizibile. Medicii de la clinica nu admiteau sa se faca terapie intensiva decat in spital, iar apoi, acasa - terapie moderata, numai cu instiintarea si sub observatia unui medic competent. Subliniez: in general, in cancerul avansat, nu se face aceasta procedura acasa, iar in cele incipiente, ea se face doar sub observatie medicala. - Ce contraindicatii are acest procedeu? - In primul rand, este interzisa in perioada imediat urmatoare, dupa operatiile pe colon. Alte contraindicatii ar fi in cancerul de rect si de colon cu tumori exteriorizate, adica crescute in interiorul tubului digestiv, ca niste polipi. De asemenea, este contraindicata la persoanele extrem de slabite. In cazul bolilor de ficat foarte grave (cum ar fi ciroza), trebuie facuta o investigatie de catre un medic inainte de a porni acest tratament, iar pe parcurs, pacientul trebuie supravegheat permanent. - Ce inseamna daca apar sangerari dupa clisma? - Uneori, in scaun pot fi eliminate cheaguri de sange. Culoarea sangelui si intensitatea sangerarii sunt factorii esentiali dupa care medicul deduce cauza si gravitatea acestui simptom. Persoanele constipate pot elimina uneori cheaguri inchise la culoare, fara ca acesta sa fie un simptom ingrijorator. Daca sangele este deschis la culoare si abundent, atunci este vorba de o hemoragie a tubului digestiv, iar lucrurile pot fi destul de grave (deoarece riscul de infectie cu complicatii severe este foarte mare la un bolnav de cancer cu un sistem imunitar slabit). Pentru a lua in discutie insa toate cazurile in care apar sangerari, ar trebui tinut un mic curs de medicina, ce nu-si are locul intr-un articol. De aceea, va recomand inca o data supravegherea medicului, singurul care poate da un diagnostic competent intr-un asemenea caz. - Aceasta clisma poate fi folosita si in alte boli, cu aceleasi rezultate spectaculoase? - Bineinteles ca da. Fiind o cura de purificare foarte intensa, apar efecte puternice si de durata intr-o gama larga de afectiuni, mai ales in cele de uzura. Cateva exemple: reumatism, boli de piele (psoriazis), alergii, convalescenta, infectii repetate, boli ale tubului digestiv din cele mai diverse, obezitate, malabsorbtie. Lista ar putea continua, fiecare boala in parte fiind influentata printr-un alt lant de efecte, care porneste din acelasi punct: purificarea. Purificarea este, de altfel, cel mai important proces in medicina naturala. - Clisma cu cafea mai are si alte taine? - Cand am luat primul contact cu aceasta aparent banala clisma, l-am rugat pe medicul ce ma initia in tainele Terapiei Gerson si care lucrase la Clinica "Gerson" din Statele Unite, sa-mi scrie totul pe o hartie. Mi-a spus ca in nici un caz nu o va face, pentru ca trebuie sa vad fiecare etapa si fiecare caz tratat de cei care aveau deja experienta in acest domeniu. Pe parcurs, mi-am dat seama cata dreptate avea. Sunt lucruri pe care le pot spune doar unei persoane cu studii medicale si, mai ales, careia sa-i pot arata efectiv anumite proceduri. De exemplu, dupa clisma trebuie facut un anumit masaj abdominal, care trebuie invatat cum se face; apoi, pe parcursul unui tratament, trebuie administrate anumite minerale si vitamine; dupa aceea se are in vedere reactia pacientului sub aspectul vitalitatii si al relansarii sistemului imunitar. Aceste detalii foarte importante nu pot fi spuse decat direct si intr-un limbaj adecvat, de specialitate, altfel existand riscul sa apara inexactitati ori erori pe care nu avem dreptul sa le facem. Un lucru foarte important este corelarea clismelor cu alimentatia. Trebuie stiut ca efectele curelor cu cruditati, ale regimurilor cu cereale integrale ori chiar ale postului negru de mai multe zile sunt mult amplificate de aceasta procedura. In urma celor vazute in practica, parerea mea e ca una dintre cele mai eficiente combinatii este aceea dintre regimul nr. 7 al lui George Oshawa (cu cereale integrale - grau, orez, mei, hrisca) si clismele cu cafea. Desi nu este valabila pentru toti pacientii, unii fiind mai receptivi la alte regimuri, aceasta combinatie da in practica rezultate spectaculoase. Daca nu se tine un regim special, este important, in tot cazul, ca in timpul tratamentului sa se renunte la carne, zahar, orice fel de aliment rafinat, chimizat, conservat ori prajit. De asemenea, in timpul tratamentului, nu se bea cafea. Alte date tehnice privitoare la clisma cu cafea - Tipul de cafea cu care se face aceasta clisma Nu exista vreun sortiment anume de cafea cu care sa se faca clisma. Poate fi folosita orice specie de cafea din cele doua cunoscute (Coffea arabica sau Coffea robusta), de orice provenienta, bine pastrata, proaspata si macinata fin. Nu este indicata folosirea cafelei solubile, careia ii lipsesc anumite proprietati pe care cafeaua boabe naturala le are. - Modul de preparare a cafelei pentru clisma
2
In ceea ce priveste modul de preparare, iata pe scurt indicatiile (pentru obtinerea a 250 ml cafea): in 300 ml apa clocotita se pun trei linguri de cafea fin macinata. - Se fierbe la foc mare timp de 5 minute. - Se fierbe apoi zece minute la foc mic. Se lasa sa stea 15 minute la o temperatura cat mai ridicata, dupa care se lasa la racit. - In final, trebuie sa se obtina 250 ml cafea (50 ml se pierd prin evaporare). - Aceasta cafea concentrata nu se filtreaza (amintim insa ca ea trebuie sa fie foarte fin macinata), se amesteca cu 750 ml apa si se administreaza cu irigatorul. La inceput, se administreaza cantitati mai mici din acest preparat - 400-600 ml, crescandu-se gradat cantitatea de lichid introdusa, pana la 1000 ml. Important: nu se foloseste apa distilata pentru prepararea cafelei. Se poate folosi apa de izvor, apa plata ori chiar apa de la robinet, dar nu apa distilata. - Modul efectiv de administrare La Clinica "Gerson", clismele se fac cu aparate speciale, prin care sunt controlati mai multi parametri, dar se poate face si cu un irigator obisnuit. Important este ca acea canula (adica partea care se introduce in rect) sa nu fie dintr-un material dur, pentru a nu produce rani ce pot deveni un inconvenient foarte serios in tratament: intr-o luna se fac zeci de asemenea interventii, ce altfel pot deveni traumatice. De aceea canula se lubrefiaza bine inainte de folosire cu un unguent antiseptic si antiinflamator (in Germania se foloseste unguentul homeopatic Traumel; ca substituit poate fi folosit unguentul de tataneasa sau de galbenele). Tubul irigatorului trebuie sa fie din cauciuc foarte moale. Cafeaua se introduce gradat, lent, evitand producerea unei presiuni in colon, mai ales daca exista tumori pe colon ori pe rect. Toata operatiunea de introducere a lichidului in colon nu trebuie sa dureze mai mult de 5-7 minute. Apoi lichidul este tinut in colon vreme de 10-15 minute, timp in care pacientul (in pozitia culcat) se intoarce succesiv pe o parte si pe cealalta, si apoi se ridica in sezut pentru unu-doua minute. Dupa zece minute, lichidul este eliminat prin scaun. La persoanele cu intestin foarte usor iritabil, se face la ceva timp dupa clisma cu cafea si o clisma usoara cu infuzie de musetel, care este un antiiritativ si un antiinflamator redutabil. In cazurile in care se urmareste si un usor efect cicatrizant, se foloseste ceaiul de galbenele, dar de obicei cel mai eficient este ceaiul de musetel, care se poate folosi in locul apei pentru diluare. ILIE TUDOR Dr. CARMEN SIMONA GHIMAN poate fi contactata la telefoanele: 068/33.21.72 si 092/34.29.02 FARMACIA FAMILIEI IENUPARUL Este un arbust conifer care creste in palcuri, in raristi si margini de paduri, in zona de deal si de munte. Are frunze aciculare, cu o dunga alba pe fata si verde inchis pe dos, cu flori mici, galbene si verzi. Fructul, rotund si carnos, care contine un ulei aromat volatil, precum si frunzele se folosesc in scopuri terapeutice. Principiile active ale ienuparului actioneaza diuretic, sudorific, expectorant, antitusiv, antispastic, antireumatic. Activeaza puternic metabolismul. Administrarea indelungata provoaca iritatii renale. Cura cu ienupar nu se prescrie in nefrita acuta si cronica, in nefroza, deoarece provoaca hematurie si chiar hemoragii intestinale. Atentie: nici un preparat de ienupar nu se administreaza mai mult de sase saptamani. Tuse si bronsite cronice - Peste doua lingurite de planta se toarna o cana de apa clocotita. Se lasa sa se infuzeze 15 minute. Se strecoara. Se beau patru linguri pe zi. - Inhalatie cu doua lingurite de boabe oparite cu o cana de apa. Se inspira aburul emanat. - Inhalatie cu cateva picaturi de ulei de ienupar (se gaseste in farmacii) puse intr-un vas cu apa fierbinte. Se inspira profund. Diabet Se prepara o infuzie dintr-o lingurita de boabe uscate, oparite cu o cana de apa clocotita. Se lasa acoperita 15-20 de minute. Se strecoara. Se bea de-a lungul unei zile in mai multe reprize. Reumatism - Infuzie din doua lingurite de boabe uscate peste care se toarna o cana de apa in clocot. Se acopera si se lasa sa se infuzeze 15-20 de minute. Se strecoara. Se iau patru linguri pe zi, la intervale egale de timp. - Decoct din 100 g boabe de ienupar, fierte intr-un litru de apa, vreme de cinci minute. Se adauga cu totul in apa din baie. - Masaje pe locurile dureroase, cu tinctura de ienupar (10 g de boabe se macereaza in 100 ml de alcool concentrat, vreme de zece zile). Stimularea circulatiei periferice Se fac bai cu apa la o temperatura de 37?C, in care se adauga zece litri de solutie de ienupar (se obtine prin fierberea a trei kilograme ramurele si 200 de boabe in zece litri de apa). Hepatita epidemica Infuzie din doua lingurite de mladite tinere (se recolteaza acum, primavara) maruntite, oparite cu o cana de apa. Se bea intr-o zi, cate o lingura, din ora in ora. Retineri de lichid in tesuturi Infuzie dintr-o lingurita de boabe oparite cu o cana de apa. Se lasa sa stea acoperita zece minute, se strecoara si se bea in mai multe reprize pe zi (la ore fixe).
1
Cura de primavara Ienuparul este un depurativ foarte puternic. Favorizeaza eliminarea toxinelor din organism prin diureza si transpiratie. Se recomanda administrarea unui decoct diluat (se fierbe cinci minute) cu 10-20 boabe la un litru de apa. Cantitatea se bea in cursul unei zile. Se recomanda in cure de primavara. Cura cu 213 boabe Pentru a face o cura completa aveti nevoie de 213 boabe de ienupar. (Cura este contraindicata in afectiunile renale inflamatorii). Modul de administrare: in prima zi se mesteca 4 boabe de ienupar, a doua zi - 5 boabe si asa mai departe, pana la 13 zile, apoi se scade cate un bob pe zi, pana se ajunge iarasi la 4 boabe. Inainte de a fi inghitite, boabele se maruntesc foarte bine cu dintii. Cura este indicata in urmatoarele afectiuni: obezitate, mastoza chistica, guta, litiaza urinara, reumatism, dereglari hormonale, afectiuni hepatice si biliare, afectiuni gastro-intestinale, afectiuni circulatorii, astm bronsic, viroza respiratorie. Prof. OCTAVIAN BARBU FORMA MAXIMA 407 Marea primenire de primavara - Spalati-va corpul de cenusile iernii cu PAPADIE, MACRISUL IEPURELUI si BANUTEI La fiecare inceput de aprilie marginile potecilor care trec prin paduri, prin poieni ori prin luncile raurilor sunt presarate cu tot felul de plante, mai mult sau mai putin cunoscute, multe din ele cu efecte tamaduitoare miraculoase. O parte - cum ar fi papadia sau urzica - sunt cunostinte pe cat de vechi, pe atat de dragi si mult asteptate; altele - cum ar fi macrisul iepurelui, untisorul sau paralutele - sunt mai putin cunoscute ca ierburi de leac, dar ne vom bucura sa le descoperim impreuna. Toate plantele sunt “inarmate” in acest moment cu maximum de energie, pentru a lua din nou startul catre viata. In radacinile si in tulpinile lor abia rasarite se afla condensata intreaga explozie de forme, de culori si parfumuri din timpul verii. Nu exista leacuri mai bune pentru a despovara organismul de toxine si pentru a-i reda tineretea ca plantele culese la inceputul primaverii. Sucurile, salatele si ceaiurile din radacini, tulpini si frunze proaspete mobilizeaza si “dau afara” toxinele, elimina surplusurile de grasime, reinnoiesc provizia de minerale a organismului, inlatura din fasa alergiile, bolile respiratorii si cate si mai cate alte boli de sezon. In camarile primaverii gasim cateva zeci de asemenea ierburi si radacini miraculoase. Deocamdata, am ales dintre ele pe-acelea care trebuie folosite acum, in pragul acesta de aprilie. PAPADIA Cu palaria ei inmuiata in soare, Papadia este simbolul purificator al lunii aprilie. Ne amintim de ea vrand-nevrand, nu numai pentru ca acopera pajistile cu banuti de lumina, ci fiindca forta tamaduitoare pe care i-a daruit-o natura ne ajuta sa prevenim si sa vindecam multe boli. Cura cu tije de papadie Este simpla si de mare efect: se mananca pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de masa de pranz, 5-10 tulpini de papadie neinflorita, timp de 10-14 zile. Atentie: cura nu trebuie prelungita dupa ce papadia a inflorit. Siropul de papadie proaspata Se culege papadia cu tot cu radacina si frunze, cu atentie sa nu ranim radacina, deoarece prin rana se va scurge tot latexul in care sunt concentrate principiile terapeutice. Dupa cules, spalam bine intreaga planta cu apa rece, apoi o lasam putin la scurs si zvantat. Pe o planseta tocam foarte marunt cu un cutit planta intreaga, dupa care o punem imediat, inainte sa se oxideze, cu tot cu suc intr-un borcan pe doua treimi umplut cu miere lichida. Amestecam bine continutul si-l lasam la temperatura camerei sa se macereze. Se formeaza un sirop din care luam inainte de fiecare masa 1-3 lingurite, timp de minimum 12 zile. Salata din frunze de papadie Un pumn de frunze de papadie proaspat culeasa se spala si se taie marunt. Se amesteca cu zarzavat tocat marunt marar si patrunjel -, se adauga putin ulei (presat la rece) si o jumatate de lingurita de otet de mere. Se lasa cinci minute sa se marineze, apoi se consuma fara nimic altceva (eventual doar cu o felie de paine neagra). Aceasta salata se administreaza de doua-trei ori pe zi, la inceputul meselor. Indicatii terapeutice: Diabetul - studiile facute in Statele Unite pe un grup de voluntari au pus in evidenta faptul ca o cura de cateva saptamani, cu tije si frunze de papadie, corelata cu o alimentatie adecvata, amelioreaza diabetul considerabil. Aproape jumatate din voluntarii insulino-dependenti si-au redus progresiv doza de insulina, unii, la indicatia medicului, renuntand complet la ea. Se folosesc doar tijele si eventual salata, siropul de papadie cu miere fiind, evident, contraindicat in aceasta afectiune. Insuficienta renala cronica - siropul si cura cu tije are un efect cat se poate de benefic in aceasta maladie cronica. In afara perioadei de primavara, se recomanda zilnic sa se bea un litru de ceai din radacina si frunze de papadie, matase de porumb si teci de fasole - in parti egale.
2
Eczemele - cea mai incapatanata eczema da inapoi la o cura de doua saptamani cu papadie, corelata cu un regim crudivor (70% din hrana numai din cruditati). Efectul curei cu papadie este amplificat daca se consuma zilnic un litru de ceai de trei-frati-patati. Acneea - siropul de papadie in cure indelungate favorizeaza detoxifierea si realizeaza un anumit reglaj hormonal, necesar pentru vindecarea acestei afectiuni. In perioada curei cu papadie, se recomanda si consumul de ceapa verde, salata verde, frunze de telina, radacini si frunze de ridiche - toate in stare cruda. Anemia - salata de papadie prezentata mai sus a fost special conceputa de catre o calugarita elvetiana pentru a trata anemia. Alaturi de aceasta salata ea mai recomanda 200 ml suc de sfecla rosie pe zi si 50 ml suc de urzica. Constipatia, hemoroizii, obezitatea - toate aceste probleme sunt ameliorate de papadia proaspata, al carei suc regleaza de minune tranzitul intestinal si activitatea ficatului, favorizeaza scaderea in greutate, curata si intareste peretii vaselor de sange. Dischinezia biliara, hepatita - multi vindecatori populari considera ca o cura cu tije de papadie ar trebui urmata de toti cei care se confrunta cu una din aceste afectiuni. Aceasta planta este prin excelenta un drenor hepatic si un stimulent al activitatii ficatului, fiind recomandata si in tratamentul cirozei hepatice, si al litiazei biliare in forme usoare. Varicele - tratamentul intern cu tije proaspete sau cu sirop de papadie este favorabil stoparii varicelor. Papadia proaspata folosita extern vindeca eczemele varicoase rezistente de ani de zile la alte forme de tratament. Iata reteta: se ia un manunchi de frunze proaspete bine spalate, se strivesc cu un sucitor, se ung cu putina untura de porc curata si se aplica direct pe rana. Se schimba de doua-trei ori pe zi, se fixeaza prin acoperire cu un bandaj usor (se si poate umbla bandajat in acest fel). Dupa cateva saptamani leziunile se vindeca si culoarea rosie-albastruie dispare. MACRISUL IEPURELUI (Oxalis acetosella) Macrisul este o planta care creste din abundenta in padurile umbroase, mai ales de brad, molid si fag. Este deseori confundat cu trifoiul, numai ca are frunzele mai mici si un gust acrisor foarte placut. Frunzele sale sunt moi, fine si usor de digerat. Este utilizat ca reconfortant si stimulent al digestiei. Are efecte vitaminizante (contine vitamina C) si remineralizante. Sucul de macris Se ia un pumn de frunze proaspat culese si se spala; se pun frunzele intr-un mojar sau o piua (care sa nu fie de metal) si se adauga un sfert de pahar (50 ml) de apa; se piseaza bine, dupa care se filtreaza. Lichidul care se obtine se bea pe stomacul gol sau se foloseste pentru aplicatii externe. In alimentatie Frunzele se pot consuma ca atare, proaspat culese din padure, sau se folosesc sub forma de salata, cu putin ulei si zarzavat tocat marunt, ca adaos in salatele de legume, in aperitive si sandwichuri, ca zarzavat si inacritor in ciorbe si iarna, conservat in miere, ca vitaminizant si tonic aperitiv. Indicatii terapeutice: Avitaminoza, scorbutul - se beau zilnic 50-100 ml de suc pe stomacul gol, inainte de masa. Astenia de primavara, inapetenta - sucul de macris baut zilnic si consumul de salata au un efect inviorator deosebit. Cresterea apetitului are loc pe fondul unei dezintoxicari a organismului si a unei imbunatatiri a digestiei. Intoxicatiile cu arsenic sau mercur - se beau 100-150 ml de suc dintr-o data, fara a consuma nimic altceva. Apoi, se iau din sfert in sfert de ora 1-2 linguri de suc. Tratamentul se repeta mai multe zile la rand. Cancerul si scleroza in placi - sucul de macris iepuresc are un efect foarte important in aceste afectiuni, deoarece dinamizeaza digestia, favorizeaza eliminarea substantelor reziduale, mareste apetitul si elimina temporar starile de voma. Se bea cu putin timp inainte de masa 50 ml (un sfert de pahar) de suc proaspat. Se combina foarte bine cu regimul Oshawa (cu cereale integrale). Digestia dificila - salata de macris consumata inainte de masa are darul de a accelera digestia, de a stimula secretia de saliva si de sucuri gastrice. Se face o cura cu salata vreme de o saptamana. Bolile hepatice cronice - o combinatie de suc de macris si suc de papadie (preparat din parti aeriene si radacini proaspete prin aceeasi metoda) este un drenor hepatic de exceptie. Se bea in fiecare dimineata o combinatie de 50 ml de suc de macris si 50 ml suc de papadie. Febra - febra se “inmoaie” daca bem cateva inghitituri de suc sau mestecam cateva frunzulite de macris. Cand febra este foarte ridicata, se recomanda administrarea cojii de salcie fin macinata cu rasnita de cafea - o lingurita. Pulberea se tine sub limba zece minute, dupa care se inghite cu 50 ml suc de macris. Setea - setea se potoleste temporar daca mestecam cateva frunze de macris proaspat culese. Inflamatia gurii si gingiilor - se clateste gura cu suc de patru-cinci ori pe zi, prima oara dimineata, inaintea spalarii pe dinti. Dupa clatire, sucul (care este bine sa fie ceva mai concentrat) se tine cateva minute in gura. Cancerul de piele - se pune sucul (facut cu infuzie de tataneasa in loc de apa) pe plagi, de patru-cinci ori. Doza - ratia optima de frunze proaspete care poate fi consumata pe zi este de 50-80 de grame pentru un adult, jumatate pentru copiii de la 12 ani in sus si un sfert pentru copiii de 4-12 ani. Precautii - in doze mai mari de 100 g pe zi produce lipsa de calciu, ameteala, leziuni renale. Se intervine cu spalaturi gastrice, purgative, dupa care se administreaza calciu.
1
Contraindicatii - in cazurile de litiaza renala (mai ales in cea cu oxalati), boli de plamani grave, astm, sensibilitate gastrica, guta, artrita. BANUTEII (Bellis perennis) Margarete pitice, cu mijlocul galben si petalele albe, tivite cu un paspol rosiatic, banuteii sau nasturasii brodeaza toate pajistile de la campie si pana in zona montana, fiind un detoxifiant important in cura de primavara. Ceaiul de banutei (mai sunt numiti si paralute) stimuleaza activitatea rinichilor, creste cantitatea de urina, stimuleaza transpiratia si favorizeaza eliminarea toxinelor prin tubul digestiv (are efect tonic amar). Se culeg doar florile (fara tulpini si frunze) care se folosesc de regula in stare proaspata. Ceaiul O mana de flori proaspete se ia si se toaca marunt, apoi se pune la inmuiat in jumatate de litru de apa timp de 4-5 ore, dupa care se filtreaza. Zeama care rezulta se pune deoparte, iar florile se oparesc cu inca jumatate de litru de apa clocotita, dupa care se acopera si se lasa sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproape un litru de ceai care se bea in trei reprize, pe stomacul gol. Alimentatie Florile proaspete se folosesc in salata (cu ulei si ceapa verde), ca ingredient in supele de primavara alaturi de urzica si spanac, ca adaos in salatele de fructe. In supe si ciorbe, florile se pun doar dupa ce s-a stins focul. Florile tocate si amestecate cu miere se folosesc intern mai ales pentru tratarea infectiilor din zona gatului si a arborelui bronsic. Florile uscate Pentru a fi folosite in combinatii cu alte plante medicinale, florile se usuca. Uscarea se face la umbra, in strat subtire, in locuri bine ventilate. Pulberea se obtine prin macinare cu rasnita de cafea, urmata de o cernere (cu ajutorul unei site pentru faina alba). Termenul de garantie pentru florile uscate este de doi ani, iar pentru pulbere de maximum trei saptamani. Indicatii terapeutice: Intoxicatiile (alimentare, tabagice s.a.m.d) - se bea un litru de ceai pe zi, timp de 12 zile la rand, pe stomacul gol, dimineata si seara. Efectul depurativ al ceaiului creste considerabil daca punem in el si doua-trei papadii (radacini si parte aeriana). Insuficienta renala cronica - se bea 12 zile la rand ceaiul recomandat mai sus, in care s-a pus si papadie proaspata (treipatru plante cu tot cu radacina si rozeta bazala de frunze). Petele pe piele - se face o cura de 21 de zile cu ceai de banutei. In acelasi timp se tine un regim predominant crudivor (50-70% cruditati), consumandu-se in special frunze de telina, tulpini de rabarbura, usturoi si ceapa verde, asmatui, frunze de ridiche si de morcov. Reumatismul - puseele suparatoare de reumatism care apar primavara pot fi evitate daca facem o cura de doua saptamani cu ceai de banutei, urzica vie si asmatui (se pune cate o mana din fiecare si se prepara dupa metoda data mai sus). Aceasta cura nu numai ca previne puseele de reumatism, dar face sa se dezumfle articulatiile deja inflamate, intinereste organismul si ii reda din elasticitate. Cancerul la san - una din cele mai eficiente retete contra cancerului la san este compusa din: patru parti flori de banutei, patru parti frunza de captalan, patru parti tataneasa, doua parti iarba de rachitan, o parte marul lupului, doua parti vasc de mar sau de brad. Plantele se folosesc sub forma de pulbere, doua lingurite de patru ori pe zi, in cure de 12-18 luni. Migrenele - cura de doua saptamani cu ceai de banutei inlatura insuportabilele dureri de cap precum si simptomele care le insotesc. Cele mai bune rezultate se obtin la persoanele foarte emotive, in tratarea migrenelor care apar pe fondul unor emotii foarte puternice. Daca migrena este asociata cu probleme biliare, se va pune in fiecare ceasca de ceai de banutei cate 50 de picaturi de tinctura de sunatoare. Litiaza renala cu urati - la ceaiul de banutei se adauga o lingurita de muguri sau o mana de frunzulite proaspete de mesteacan. Se tine o cura de 21 de zile in care se beau 1,5-2 litri pe zi de ceai, pe stomacul gol, in doua reprize (dimineata si seara). Bronsita acuta si cronica, tusea - se iau, de patru ori pe zi, cate doua lingurite de flori zdrobite si amestecate cu miere lichida. FORMA MAXIMA Programul de primavara Cinci alimente miraculoase: germenii de grau, drojdia de bere, polenul, iaurtul si patrunjelul - Nu va despartiti niciodata de ele si veti fi sanatosi pana la capatul zilelor Le numim "alimente miraculoase" pentru ca ele contribuie la asigurarea sanatatii, la conservarea tineretii, la mentinerea unor ani plini de forta si la pastrarea voiosiei in existenta noastra. Aceasta tripla virtute se datoreaza bogatiei lor in vitamine naturale, in eliastaze, in acizi aminati rari, in saruri minerale, in oligoelemente indispensabile. Aceste alimente-miracol sunt: 1) germenii de grau si graul germinat, 2) drojdia de bere, 3) patrunjelul, 4) iaurtul, 5) polenul.
2
1. Germenii de grau si graul germinat Germenul de grau contine substantele cele mai pretioase si mai vitalizante ale grauntelui de grau: produsi fosfatati usor asimilabili, saruri minerale abundente, printre care saruri de fier, de magneziu (gasite in doze foarte ridicate - de 40 mg pentru 100 g de germeni), proteine complete continand toti acizii aminati indispensabili vietii, oligoelemente precum cupru, zinc, magneziu, numeroase vitamine printre care A, B1, B2, C, E, PP. Compozitia germenului de grau constituie una dintre cele mai bune surse naturale de fier, magneziu, proteine rare, vitamine B si E. Pe langa vitaminele descrise, mai contine cantitati insemnate de vitamina C. Este un aliment echilibrant, pe care ar trebui sa-l consumam in fiecare zi, caci este un regenerator nemedicamentos de forte. Efecte terapeutice Poate fi indicat cu succes in stari depresive, surmenaje, favorizeaza regularizarea digestiei, functiilor intestinale. Actioneaza ca tonic nervos, stimuleaza nutritia. Unica lor contraindicatie este hipertensiunea arteriala. Proprietatile tonice si vitaminizante sunt crescute in graul germinat, caci germinatia mareste puterea vitaminica a germenilor. Reumaticii, gutosii, artriticii grav atinsi, care nu tolereaza painea integrala, nu au nici un inconvenient consumand grau germinat. Mod de preparare Se pun graunte de grau intr-o farfurie si se acopera cu apa pentru a se umfla. Dupa ce s-au umflat - vara dupa 24 de ore si iarna dupa 36 de ore - se spala in mai multe ape. In zilele urmatoare, graul se umezeste usor, avand grija sa nu ramana apa deasupra grauntelor, pentru a nu mucegai sau putrezi, asa cum se intampla cand inoata in exces de lichid. Mod de administrare Adultii pot lua 3 linguri pe zi, cate una ca adjuvant la fiecare masa. Copiii si batranii - 3 lingurite pe zi, cate una la fiecare masa, dupa varsta (o lingurita pentru 3 ani), sugarii (de la 6 luni - 1 an) - o lingurita mica, in doua-trei reprize pe zi. Graul germinat se consuma la inceputul mesei. Inainte de a le inghiti, semintele se mesteca indelung (de o suta de ori), pana la aparitia unui gust dulceag, produs de zaharificarea partiala a amidonului. Pentru persoanele cu dantura deficitara (defectuoasa), se piseaza graul germinat si se mesteca indelung. Pentru bolnavi, sugari si copii mici, se face un piure in care se incorporeaza miere. Este prudent ca inainte de a fi pus la incoltit, graul din comert sa fie spalat foarte bine si in mai multe ape, caci adesea este tratat cu antiseptice si insecticide. Este de preferat sa fie procurat direct de la taranul producator. 2. Drojdia de bere Drojdia de bere este un alt aliment miraculos, mult mai eficace decat germenii de grau, datorita combinatiei perfecte de substante nutritive rare, usor asimilabile. Drojdia de bere contine: 50% proteine, usor digerabile, toti acizii aminati indispensabili vietii (histidina, lysina, tryptofan, leucina, fenylamina, cystina etc.), o cantitate exceptional de ridicata de gluten si peptide care au o actiune preponderenta in fenomenele vitale si, in particular, in reactiile de oxido-reducere, in procesele de dezintoxicare si de rezistenta la infectii, lecitine sau grasimi fosforate, 14 saruri minerale esentiale, oligoelemente, factori catalitici din care unii nici nu au fost inca identificati si, in sfarsit, 17 vitamine, printre care grupul complet si consistent de vitamine B. Mai contine cantitati importante de ergosterol. Dupa M.G. Sountag, inginer chimist, o suta de grame de drojdie de bere furnizeaza: - proteine - cat 250 g de carne si glicogen - cat 65 g de paine; - de10 ori mai multa vitamina B1 (sneurina) decat painea integrala; - de doua ori mai multa vitamina B2 (riboflovina) decat ficatul; - de 10-20 de ori mai multa vitamina PP (niacina) decat carnea; - de 10 ori mai multa vitamina B6 (pyridoxina) decat carnea; - de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decat cerealele; - de 20 de ori mai mult acid folic decat taratele de grau. Mod de administrare Se ia la fiecare masa, amestecata cu legume sau in supa, in doza de una-doua linguri pentru adulti si batrani si o lingurita pentru copii. Drojdia de bere constituie un aliment compensator al carentelor si un excelent catalizator pentru substantele hidrocarbonate. E excelent pentru sportivi, carora le mareste rezistenta la oboseala, favorizand travaliul muscular si usurand eliminarea de toxine si deseuri metabolice. Prin continutul sau ridicat in proteine si prin natura acizilor aminati ce-i contine, joaca un rol de protector pentru ficat. Pe de alta parte, indicatiile terapeutice ale drojdiei de bere sunt si dietetice, bazandu-se indeosebi pe bogatia de vitamine B. Pentru aceasta se recomanda in avitaminozele complexe sau simple ale grupului B, in afectiuni neurologice si neuromusculare, in manifestarile nervoase ale alcoolismului. Prin activitatea sa hepato-protectoare este indicata in starile precirotice, in steatoze hepatice (degenerescenta grasa a ficatului). Este foarte eficace in starile de denutritie extrema, de slabiciune constitutionala, pentru bolnavii hraniti cu sonda. In utilizarea obisnuita, este de preferat drojdia de bere cultivata pe cerealele maltate si nu drojdia de bere ordinara, obtinuta ca urmare a tratamentului de uscare prin soda caustica, carbonat de sodiu sau acid clorhidric, caci astfel pierde
1
70% din vitamine. Drojdia exercita o actiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. In consecinta, poate fi indicata in toate afectiunile intestinale acute sau cronice de origine infectioasa, precum si in prevenirea accidentelor survenite in urma administrarii de antibiotice, deoarece fiind insensibila la aceste medicamente, remediaza rapid dezechilibrul florei intestinale. 3. Patrunjelul Acest modest condiment este extraordinar de bogat in elemente pretioase. Contine la suta de grame: - vitamina C - 100-200 mg (lamaia contine 100 mg); - provitamina A - 60 mg (morcovul contine 2-14 mg); - calciu - 240 mg; - fier - 19,2 mg. Este un excelent antiseptic al sangelui si al intestinului si previne cancerul (dupa unii terapeuti). Prin calciul pe care-l contine, este un bun echilibrant si, in consecinta, foarte indicat in cazurile de rahitism sau tuberculoza. Factor antianemic, prin fierul pe care-l contine. Bun remediu in afectiunile oculare, prin aportul de provitamina A. Intarzie imbatranirea. Un profesor foarte batran (dar care se tinea foarte bine), de la Facultatea de Medicina din Paris, spunea: "Tineretea mea se explica prin faptul ca am mancat hectare de patrunjel si tone de lamai". Asadar, asezonati cu mult patrunjel toate alimentele si, mai ales, consumati-l sub forma de suc. 4. Iaurtul Iaurtul este un aliment care contine multi fermenti. Este usor asimilabil si constituie un adjuvant digestiv, ajutand la digestia celorlalte alimente ingerate o data cu el. Gratie acidului lactic, asigura existenta unei flore intestinale nenocive, binefacatoare. Putrefactiile intestinale (care sunt sursa toxinelor ce prejudiciaza aparatului digestiv si starii generale) sunt datorate bacililor mari, care nu se pot dezvolta in mediul acid. Binefacerile iaurtului rezida in faptul ca aduce in organism saruri de calciu si vitamina B in cantitati ridicate. Longevitatea si vigoarea populatiei de pastori se datoreaza in mare masura proprietatilor iaurtului, asa cum se intampla in Bulgaria si Caucaz, unde exista mari consumatori de iaurt, din timpuri imemorabile. Se pot accentua calitatile iaurtului prin adaugarea de lapte praf ecremat, care mareste cantitatea de vitamina B, de calciu si proteine. Totusi, nu trebuie sa se abuzeze de iaurt, deoarece un exces de acid lactic pe timp indelungat devine demineralizant. Un pahar de iaurt constituie o doza zilnica suficienta si nu trebuie prelungita cura mai mult de 15 zile pe luna. 5. Polenul Este alimentul mineral prin excelenta. Asociat cu putina miere asigura cresterea larvelor de albine intr-un mod extraordinar, in sase zile greutatea lor crescand de 500 de ori. Experientele arata ca soarecii si sobolanii hraniti numai cu polen se dezvolta si se inmultesc foarte usor. Analizele chimice dovedesc ca polenul contine proteine, zaharuri, grasimi, materii minerale, oligoelemente, toate vitaminele, diastaze, hormoni, factori de crestere, pigmenti etc. Este un aliment echilibrant si dinamogen. Reda vigoarea si dorinta de viata a persoanelor deprimate. In cateva zile inlatura oboseala si surmenajul. Gratie factorilor sai de crestere, favorizeaza dezvoltarea copiilor suferinzi si debili. Examenele de laborator au demonstrat ca in anemii numarul globulelor rosii creste cu 500.000 pe mm3 de sange dupa absorbtia polenului timp de o luna. Este usor laxativ. Dezintoxica organismul. Experientele recente arata ca evita imbatranirea prematura. Mod de administrare Se consuma diluat in apa, lapte, ceai, cafea - toate caldute. Sa se evite fierberea care distruge unele vitamine. Ratia zilnica normala este de 1/2-1 lingurita. Daca produce efecte laxative foarte pronuntate, se reduce doza. In caz de oboseala, slabire, anemie, crestere dificila, se mareste doza. Daca se ia in mod regulat, viata se prelungeste foarte mult. Dr. MARIA PETRESCU FORMA MAXIMA PSIHOLOGIE Bolile mileniului trei LIPSA DE CONCENTRARE - Stresul in care traim exercita asupra noastra o presiune care ne face sa explodam. Nervii cedeaza, bucuria de viata dispare, puterea de concentrare se spulbera. Viata seamana tot mai mult cu o gara straina, prin care umblam bezmetici, asteptand sa vina ceva care nu mai vrea sa soseasca. Lipsa de concentrare e o boala. Cand creierul nu mai poate sa raspunda la stimuli, e cazul sa luam de urgenta masuri Cititi intr-adevar randurile acestea sau sunteti iarasi cu gandul in alta parte? La ziua de maine, la buzunarele goale sau, dimpotriva, la concediul care se apropie? Vi se-ntampla des sa nu va puteti aduna gandurile? Daca da, inseamna ca suferiti de aceeasi boala ca milioane de alte persoane: nu reusiti sa va concentrati. Simptomele? Sunteti tot timpul cu gandul aiurea, distrati si lipsiti de rezistenta, incepeti o mie de treburi, dar nu terminati nici una, munca dvs. lasa tot mai mult de dorit. O boala, da, provocata de viata nesigura, agitata, de puhoiul de informatii care curg prin ziare, prin radio si prin
2
televizor. Si toate rele! Toate violente si pline de amenintari! O problema grea pentru creier sa tina sub control aceasta viata "particulara", acest zbucium ce se deruleaza in cap. Cauzele lipsei de concentrare sunt multe: de la zgomot, lipsa de motivatie, perturbarea produsa de alte persoane sau telefon, pana la conditiile improprii de munca, sarcinile plicticoase sau suprasolicitante, stirile alarmante, deprinderile gresite sau conflictele emotionale nerezolvate. De vina pot fi, de asemenea, alimentatia nesanatoasa si lipsa de oxigen (in cazul unei activitati intelectuale concentrate organismul consuma cu 15% mai mult oxigen decat de obicei). Dar motivele trebuie sa le gaseasca fiecare in parte. Intrebarile pe care vi le prezentam in continuare va pot ajuta sa lamuriti propriile probleme. Dupa care veti fi gata sa incepeti "superantrenamentul" recomandat de noi: antrenamentul mental, exercitiile de gimnastica pentru creier, structurarea programului zilnic, educarea simturilor, alimentatia cerebrala si relaxarea - un "program complex", capabil sa impulsioneze activitatea substantei cenusii la turatie maxima. Atentie insa: pastrati-va calmul! Concentrarea nu se poate obtine fortat. Ea trebuie traita. Asa cum face batranul intelept dintr-o poveste orientala. La intrebarea cum de se poate concentra tot timpul, el raspunde: "Cand sed, sed. Cand stau in picioare, stau in picioare. Si cand merg, merg". "Pai asa facem si noi", spun ceilalti. "Ba nu", zice batranul. "Voi cand sedeti, deja stati in picioare. Cand stati in picioare, deja mergeti. Si cand mergeti, ati si ajuns la destinatie"... Lista de intrebari Cum stati cu puterea de concentrare? - Sunteti deranjat frecvent de colegi, superiori, copii, clienti, galagie, telefon? DA NU - Exista lucruri asupra carora va concentrati mai bine sau mai putin bine? DA NU - Va simtiti bine la locul de munca, in mediul in care traiti? Lumina, temperatura, culorile, atmosfera sunt corespunzatoare? DA NU - Va puteti dedica total unei activitati atunci cand va intereseaza sau va face placere? DA NU - Suferiti, in momentul de fata, din pricina unor probleme personale, a unor conflicte nerezolvate, tensiuni emotionale sau boli? Aveti griji? DA NU - Aveti de indeplinit niste sarcini. Va plictisesc sau va suprasolicita? DA NU Bifand raspunsul corect ("DA" sau "NU") ati inceput, de fapt, programul de antrenament. Pentru fiecare domeniu veti gasi rubrici speciale de rezolvare urgenta a problemelor. 5 exercitii pentru stimularea activitatii mentale Exercitiile pe care vi le prezentam in cele ce urmeaza au drept scop intarirea puterii de concentrare. Efectuandu-le, veti invata sa va controlati perceptiile senzoriale si sa le dirijati. Faceti-va timp pentru un scurt antrenament mental (doar zece minute!). Dar zilnic! Efectele nu se vor lasa asteptate. 1. Tehnica marului Priviti fructele desenate mai jos. Uitati-va acum - in mod intentionat - la marul din mijloc si "desenati" un cadru mental in jurul lui. Apoi, mariti fructul, apropiindu-l, si imaginati-va ca este tridimensional, numai bun sa-l apucati cu mana. Pe urma gustati-l, in gand, fireste. Ce gust are? E dulce sau acru? Este copt si zemos sau prea tare? Ce senzatie aveti cand il mestecati, dar cand il inghititi? Procedati la fel si cu celelalte fructe. Lasati-le sa vi se topeasca, pe rand, in gura... 2. Porniti la drum Imaginati-va ca sunteti mici de tot si ca faceti o incursiune in interiorul creierului dvs. Stiati ca aveti peste 100 de miliarde de celule cerebrale? Imaginati-va ca aceste celule si legaturile dintre ele se aprind, luminand in diferite culori vii. Ascultati zumzetul delicat al activitatii cerebrale febrile. Inchipuiti-va ca efectele de culoare si lumina se raspandesc si in zonele intunecate, pana ce in tot creierul dvs. "se face lumina". Este momentul optim pentru concentrare, iar dvs. va puteti dedica in deplina capacitate activitatii propuse. 3. Ascultati cu atentie Inchideti ochii si miscati usor intre degete pagina de ziar pe care tocmai o cititi, astfel incat sa se produca zgomote perceptibile. Ascultati-le cu mare atentie. Imaginati-va acum un buton cu care mariti "sonorul" acestor zgomote. Fosnetul hartiei devine tot mai puternic, iar zgomotele secundare tot mai inabusite, mai lipsite de importanta. Respirati regulat in timp ce ascultati. Poate va amintiti de vreun ziar pe care-l citeati pe vremea cand erati elevi. Concentrati-va o clipa asupra acestui moment din trecut. Respirati o data adanc si reveniti la prezent. 4. Cantati cu vocale Ati auzit, desigur, cantece bisericesti, in care, uneori, nu se aude decat un singur sunet prelungit. Un asemenea ton intareste puterea de concentrare si in viata de toate zilele. Incercati - tare sau incet - cateva sunete lungi (O, A, E) si alegeti-l pe cel care va convine si care poate deveni de acum inainte tonul dvs. (personal) de concentrare. De cate ori vreti sa incepeti o activitate intensa, intonati-l - in gand sau in realitate - inainte de a incepe sa va concentrati. 5. Lasati respiratia sa curga Cand ne speriem sau suntem stresati, simtim uneori ca ni se taie respiratia. Ea "curge", in schimb, atunci cand exista un echilibru interior si concentrare maxima. Daca vreti sa va concentrati, lasati aerul sa patrunda si sa iasa in mod regulat din plamani, sa "curga". Continuati sa respirati constient, mai ales atunci cand ceea ce aveti de rezolvat nu e prea usor si nici pe placul dvs. Si ganditi-va la valurile care scalda nisipul plajei si apoi se retrag. Iar si iar. Imaginea aceasta are ca efect imediat o respiratie mai adanca si mai regulata.
1
Ajutor rapid Uniti degetele de la maini si veti simti la fiecare pereche de degete un puls regulat. Asteptati pana ce pulsatia aceasta usoara se face simtita la toate cele cinci perechi de degete. Acum, creierul dvs. este pregatit pentru concentrare si puteti incepe ceea ce v-ati propus. Desfaceti din nou degetele, dar continuati sa respirati regulat si linistit. Acest exercitiu rapid poate fi repetat de cate ori este nevoie. ORGANIZAREA ACTIVITATII ZILNICE Aveti atatea pe cap! Serviciu, cumparaturi, impozite de platit si pe deasupra... copiii! Cum sa va concentrati? Si totusi se poate, cu conditia sa "varati" viata de toate zilele intr-un corset. In felul acesta, nici mintea dvs. n-o mai ia razna. Conditiile de munca Faceti uz de tot ceea ce va usureaza munca si va ajuta sa respectati programul zilnic: agenda, bloc-notes, repondeur, calendar etc. Alegeti (dupa ce v-ati autotestat) strategia cea mai eficienta in cazul dvs., de exemplu: puneti ceasul sa sune din 20 in 20 de minute pentru o scurta pauza de odihna. Deschideti scurt fereastra din sfert in sfert de ora. Plimbati-va in timp ce ganditi sau vorbiti. Planificare pe zile Faceti-va un plan exact de activitate, fixand pentru toate problemele, obligatiile si termenele o anumita zi din saptamana (de ex.: rezolvarea problemelor casnice - lunea dimineata, cumparaturile importante - vinerea dupa-amiaza etc.). Veti vedea ca dupa putin timp incepeti sa rezolvati automat treburile de rutina, pastrandu-va mintea libera pentru alte lucruri. Si acordati-va si ore fixe pentru destindere. Cand e vorba de scrisori, notite sau socoteli (tot ce este scris), nu le mutati de colocolo si nu amanati. O data luate in mana, ele trebuie rezolvate si astfel veti fi scutiti de teancurile de hartii ce-si asteapta rezolvarea pe biroul dvs. Perturbarile Incercati sa tineti sub control si perturbarile externe: inchideti telefonul si puneti in functiune repondeurul. Lipiti pe usa un bilet pe care scrieti: "Rugam nu deranjati!". Constientizati gandurile perturbante si rezolvati-le pe cat se poate, ca sa nu va mai bateti capul cu ele. "Antrenor" personal Pentru treburile mai importante (examene, proiecte de predat, amenajarea locuintei) cautati un "antrenor" care sa v-ajute sa va concentrati: o prietena, un coleg sau o ruda. Acesta trebuie sa stea de vorba cu dvs. zece minute zilnic (fata-n fata sau la telefon): sa trageti impreuna niste concluzii, sa controleze daca v-ati atins scopurile propuse sau dac-ati respectat termenele, sa va aminteasca prioritatile, sa va mobilizeze si, de ce nu, sa va consoleze daca este cazul. Faceti intotdeauna o pauza intre doua actiuni diferite. Relaxati-va, plimbandu-va putin pe-afara sau stand degeaba cateva minute. Aceasta va ajuta sa va adunati (pe dinauntru). ASCUTIREA SIMTURILOR "Perfect concentrat, nu poti face decat un singur lucru, nu mai multe", scria psihologul american Ernst OH, unul dintre cei mai mari specialisti in probleme de concentrare. Perceptia atenta, cu toate simturile incordate, este extrem de importanta. Dar din pacate, simturile "se tocesc" in lumea moderna in care traim. In viata de toate zilele, exista insa o serie intreaga de posibilitati de a ne "educa", asa, printre picaturi, senzorialitatea. Iata mai jos cateva exercitii recomandate de marele pedagog OH. Vederea - Aprindeti o lumanare. Asezati-va in fata ei si priviti fix la flacara, nu si la altceva. - Uitati-va atent la persoanele cu care va-ntalniti sau cu care stati de vorba: forma fetei, culoarea ochilor, gesturile si mimica, recunoasteti trasaturile caracteristice. - Percepeti deosebiri si nuante: diferite nuante de verde - la frunze, lumina - cand rasare si cand apune soarele. - Priviti cu atentie cerul instelat. Alegeti-va o constelatie si intipariti-v-o bine in minte. Apoi inchideti ochii si imaginati-va ca o vedeti din nou luminand un fundal intunecat. - Urmariti atent secundarul unui ceas, vreme de doua minute. Auzul - Deschideti bine ambele urechi atunci cand stati de vorba cu cineva. Si nu fiti atenti doar la continut, ci si la particularitatile de vorbire ale partenerului dvs. de discutie. (Dialect, corectitudine, timbru, vibratii emotionale.) - Cand urmariti o emisiune TV (sau ascultati radioul) reduceti putin cate putin sonorul si incercati sa intelegeti, totusi, ce se vorbeste. - Cand iesiti din casa trageti cu urechea si incercati sa distingeti zgomotele naturii (fosnetul frunzelor, ciripitul pasarilor sau huruitul motoarelor). - Cand ascultati muzica incercati sa percepeti sunetele produse de fiecare instrument in parte. Mirosul si gustul - Adulmecati mediul ce va-nconjoara si percepeti mirosurile si aromele pana la cele mai delicate nuante: iarba cosita, parfumul colegei de serviciu, pielea partenerului dvs., cafeaua clocotita, gazele de esapament. - Incercati sa aflati - dupa miros - ce mancare gateste vecina dvs. de palier.
2
- Legati-va la ochi si lasati-va "serviti" cu mancaruri si bauturi. Incercati sa aflati, dupa miros - gusturi, consistenta - despre ce este vorba. - Cand gatiti, puteti deveni maestri in degustarea bucatelor. Folositi arome si condimente noi si verificati-le gustul. Pipaitul - Umblati desculti cat se poate de mult si incercati sa simtiti suprafata pe care calcati: covor, parchet, nisip, iarba, pietre. - Plimbati-va pe orice vreme si inregistrati senzatia produsa pe fata dvs. de adierea vantului, de fulgii de zapada, de picaturile de ploaie sau de caldura soarelui. - Inspirati adanc pe nas si expirati pe gura usor intredeschisa, incercand sa simtiti aerul care intra si iese. Ajutor rapid Mancati un mar. Opriti televizorul, radioul sau computerul, lasati ziarele deoparte si acordati-i fructului intreaga dvs. atentie. Priviti-l atent: culoarea, forma, marimea. Pipaiti-l! Cum e coaja - aspra sau neteda? Cum miroase? Dulceag, proaspat, copt? Muscati! Auziti cum trozneste. Mestecati constient si lasati imbucatura sa se topeasca incet pe limba. Ce desfatare senzoriala! Aceasta perceptie, cu mai multe simturi, stimuleaza extraordinar atentia si deschide noi dimensiuni pentru tot ceea ce faceti. RODICA DEMIAN FORMA MAXIMA BOLILE MILENIULUI TREI LIPSA DE CONCENTRARE (II) 21 DE METODE DE ANTRENAMENT PENTRU CREIER Ą Cercetatorii descopera cu uimire cat de usor poate fi antrenat creierul. Practicand metodele recomandate, veti depasi lipsa de concentrare si atipeala, dobandind o stare activa, o mare capacitate de organizare a mintii. Alcatuit de neurobiologii americani, programul e simplu si da randament rapid Ą Incepeti ziua cu gimnastica nervilor Cei mai multi dintre noi se abandoneaza unei rutine fixe de fiecare dimineata. Creierul dvs. are de profitat daca o incalcati, si asta e un lucru foarte simplu. 1. Lipsa vazului deschide simturile Intrati sub dus cu ochii inchisi, gasiti-va pe pipaite buretele, sapunul si samponul. Simtul tactil va ajuta creierul dvs. sa compuna o harta spatiala a coltului unde faceti dus. Cand stimulii optici lipsesc, creste importanta altor simturi. Veti percepe mai intens mirosul sapunului si poate corpul dvs. va va face o surpriza: veti simti unele variatii minuscule in structura pielii, pe care nu le observati privind-o. 2. Totul cu mana stanga Spalati-va pe dinti, periati-va parul, radeti-va ori apucati cana cu mana "cealalta". Prin urmare dreptacii cu stanga, iar stangacii cu dreapta. 3. Desteptarea cu mirosuri In loc sa va treziti cu mirosul obisnuit al cafelei, daruiti-va o alta aroma. De exemplu, asezati pe noptiera un flacon cu parfumul dvs. preferat - lavanda, vanilie, citrice - si pulverizati putin din el in clipa cand suna ceasul. Efecte Cu exercitiile stanga-dreapta, schimbati emisfera cerebrala activa. Legaturile de pe cortex si zonele cerebrale care dirijeaza in mod normal spalatul pe dinti se vor odihni, in vreme ce zonele corespunzatoare emisferei opuse vor prelua brusc o sarcina noua. Mirosurile noi creeaza asocieri proaspete. Cale ocolita spre serviciu Drumul zilnic pana la birou vi se pare plicticos? Atunci faceti-l sa devina palpitant! 4. Drumuri noi Alegeti o ruta neobisnuita pentru a ajunge la locul dvs. de munca. 5. Unde-o fi oare? Din cand in cand, incercati fara ajutorul vazului: deschideti portiera masinii, introduceti cheia in contact, gasiti stergatoarele de parbriz, semnalizatoarele, butonul aparatului de radio, frana de mana. Dar cand porniti masina, deschideti neaparat ochii! 6. Rol dublu Calatorind in tandem cu cineva, schimbati rolurile aparent definitiv stabilite: lasati-va partenerul la volan sau conduceti dvs. Ganditi-va la cateva subiecte interesante de discutat pe drum. 7. Calatoriti cu auzul Inchideti ochii in metrou, tren sau autobuz si incercati sa recunoasteti traseul dupa diverse zgomote. Efecte Pe itinerarul uzual, creierul comuta pe pilotul automat si nu mai primeste decat prea putini stimuli. Un traseu necunoscut activeaza cortexul si hipocampusul (un centru al memoriei), pentru a inmagazina noi impresii vizuale, mirosuri si zgomote. Lucrati si treziti-va mintea!
1
Neuronii dvs. reactioneaza cu deosebita promptitudine daca aveti grija sa le procurati mereu surprize. Introduceti din cand in cand putina dezordine in climatul dvs. cotidian! 8. Oarecum de-a-ndoaselea Intoarceti cu capul in jos obiectele care v-au devenit de mult familiare: fotografiile celor dragi, ceasul de pe birou si, pentru putin timp, chiar instrumentele de lucru. Sau aduceti o pata de culoare in universul dvs. profesional, fixand filtre colorate de hartie pe lampa de pe masa de scris. 9. Libertate in birou Si la locul de munca va puteti feri de rutina, daca: Ą luati pauza de pranz ceva mai devreme sau mai tarziu; Ą va amanati pe dupa-amiaza intrevederile programate pentru dimineata; Ą schimbati ordinea fazelor de lucru. Si fiindca tot v-ati luat elan: mutati ceasul de pe o mana pe alta! 10. Vedeti ce se intampla Puteti observa singuri cum se reorienteaza creierul dvs. E suficient sa schimbati asezarea cosului de hartii. De fiecare data cand vreti sa aruncati ceva, tintiti spre vechiul loc si apoi opriti gestul - creierul ia pozitia de atentie si isi programeaza o noua serie de comenzi. 11. O munca parfumata Combinati-va etapele de lucru cu un parfum anume, de exemplu, lavanda cand scrieti scrisori, vanilie cand telefonati. Efecte Daca plasati intr-un alt loc obiectele cunoscute dupa care intindeti mana automat, fara sa mai ganditi, aceasta va activeaza gandirea spatiala. Trebuie sa va recombinati in permanenta sistemul vizual cu miscarile, evitand gesturile mecanice. Astfel va stimulati creierul. In pauza: atac la rege E important ca in momentele de odihna sa activam acele portiuni ale creierului care lancezesc. 12. Logica pentru toti Asezati o tabla de sah in birou, intr-un loc pe unde trece multa lume. Oricine ajunge in preajma ei face o mutare. Nimeni nu castiga si nu pierde. 13. Schimbare de decor Folositi scurtele pauze din timpul programului de lucru pentru a va lasa simturile sa vina in contact cu alti stimuli, de pilda, printr-o mica plimbare. Efecte Jocul de sah dezvolta gandirea strategica si exerseaza aptitudinile spatial-vizuale, care in mod obisnuit sunt rareori solicitate la locul de munca. O plimbare prin parc sau in zona rezervata pietonilor bombardeaza creierul cu impresii ce contrasteaza puternic cu cele de la serviciu si in acest fel il apara de rutina. Lasati creierul sa manance si el! Mancarea nu trebuie sa ne rasfete doar simtul gustului. O masa este o aventura multisenzoriala. Din pacate, ea se transforma prea des in rutina. 14. Pentru toate simturile Cand faceti cumparaturi, aduceti acasa ceva ce nu ati mai mancat pana atunci. O masa frumos aranjata cu lumanari aprinse si muzica incanta ochii si urechile. 15. Mancarea pusa la vot O masa democratica: fiecarui membru al familiei i se ingaduie sa faca o propunere pentru meniu. Crema de ciocolata si ciulamaua de pui vor surprinde gustul. 16. Dopuri in urechi pentru prospetime Veniti la masa cu dopuri in urechi si urmariti - surzi si muti - tot ce se intampla. 17. Privind din alt unghi In multe familii, printr-o intelegere tacita, fiecare ocupa un anumit loc la masa. Schimbati-le intre dvs., castigand o noua perspectiva. Efecte Daca se blocheaza auzul, sar in ajutor alte simturi. In mod reflex, veti observa mai acut tot ce se petrece in jur. Cand este exclus simtul mirosului, acordam atentie sporita semnalelor transmise de receptorii tactili de pe limba si din cerul gurii, care examineaza consistenta fiecarui dumicat. Reganditi-va total timpul liber Faceti muzica, cercetati lumea plantelor, descoperiti alte zone unde sa va petreceti concediul: mai multe hobby-uri inseamna "neurobic" 100%. 18. Oricine poate! Alcatuiti o formatie cu instrumente adevarate ori mesterite de dvs. si faceti muzica.
2
19. Chiar tipator Inregistrati cu un casetofon tot felul de sunete si invitati-va prietenii la o intrecere de "ghicit zgomotele". 20. Biologul din noi Aflati ce vietati traiesc la dvs. in imprejurimi. In timpul plimbarilor, straduiti-va sa identificati plante si animale. 21. Concediul altfel Daca pana acum ati preferat concediile active, faceti pentru variatie un concediu creativ si invers. Efecte Introducerea unor elemente noi, si nu gradul de dificultate al sarcinilor pe care ni le asumam constituie componenta esentiala a antrenamentului "neurobic". Caci creierul ramane treaz atunci cand are dificultati de depasit. FORMA MAXIMA FARMACIA DE SUB PAMANT RADACINILE BRUSTURELE SI CEATA LUI Dezgropati o radacina de Brusture ori de Urzica si apropiati-va narile de ea... Inspirati cu putere, dar nu inchideti ochii, pentru ca riscati sa ametiti. Cand ati mirosit pentru ultima oara pamantul reavan, de primavara? Dar umilele radacini infipte in ele? Si, totusi, nici o alta parte a plantelor primaverii nu iradiaza atata energie si forta vitala ca radacinile. Aici, in aceasta camara subterana, planta si-a pus inca de anul trecut tot ce-a avut ea mai de pret, pentru ca la anul sa rasara mandre florile si frunzele ei. De aceea sunt atat de pretioase aceste radacini. Si cate comori nu gaseste in pamant, primavara, cel care stie sa caute: radacinile adanci ale Brusturelui apara de infectii la plamani si curata organismul, urzeala de radacini subtirele ale Urzicii vindeca anemia si spala drojdiile din sange, firele brune si extrem de otravitoare ale Spanzului biruie cancerul, iar cioturile negre ale Tatanesei vindeca orice rana si fac tumorile sa se retraga. Si mai sunt si alte radacini, unele mai putin stiute ori mai rare, care fac minuni: Angelica ajuta stomacul si reda tineretea, Ciubotica-cucului vindeca bronsita si calmeaza nervii, Branca ursului da vigoare barbatilor, la fel ca si Poroinicul, radacina de Toporasi elimina febra, cea de Strigoaie vindeca infectiile de pe piele... Pamantul ne da zeci si sute de leacuri in fiecare primavara. Important este sa vrem sa credem in ele si sa le cautam. BRUSTURELE (cu scaieti) Brusturele (Arctium lappa) e de gasit pretutindeni, de la campie si pana pe dealurile inalte, abia in zona de munte el cedand locul Captalanului. Are frunza inconfundabila - mare si ovala - cu marginea aproape intreaga. Radacina lui este dreapta si foarte adanca, asa incat trebuie sa ai o lopata ca sa o poti scoate intreaga. O data desprinsa, radacina se spala, se lasa sa se zvante putin, apoi se despica pe lung fasii, ca sa nu mucegaiasca la uscat si sa nu rupa cutitele rasnitei cand va fi macinata. Se usuca in strat subtire, la temperatura camerei. (Pusa pe soba ori in cuptor, radacinile isi pierd puterea curativa.) Se pastreaza in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri curate si uscate. Pulberea Se obtine prin pisare sau, mai usor, prin macinare cu rasnita de cafea. Se ia cate o lingurita de pulbere pe stomacul gol, inainte de fiecare masa. Inainte de a inghiti o mestecam usor, vreme de cateva minute - este cam amaruie, dar in felul acesta organismul va fi ajutat sa o asimileze mai bine. Tinctura Intr-un borcan cu capac se pune o jumatate de pahar de pulbere de radacina de Brusture, doua pahare de spirt alb alimentar si jumatate de pahar de apa. Se amesteca bine si se lasa doua saptamani la macerat in borcanul inchis. Dupa doua saptamani se filtreaza prin tifon si apoi se pune in sticle mici si inchise la culoare. Cateva indicatii terapeutice Alergia - o puteti preveni daca luati in fiecare zi doua lingurite de pulbere de radacina de Brusture si doua lingurite de Trei-frati-patati. Eczema alergica - se vindeca rapid daca beti un litru din ceaiul facut dintr-o lingurita de pulbere de Brusture, una de frunze de Nuc, una din frunze de Dud si una de Trei-frati-patati. Se inmoaie pulberea din aceste plante timp de doua-trei ore in jumatate de litru de apa, se pune deoparte zeama care rezulta si apoi se fierbe pulberea ramasa de la filtrare, timp de 5 minute, in jumatate de litru de apa. Ceaiul obtinut prin combinarea maceratului cu fiertura se bea in trei-patru reprize, pe parcursul unei zile. Pe piele se pune pasta obtinuta din flori de Musetel si apa calduta. Umflarea fetei si a corpului - se bea un ceai de frunza de Urzica, Papadie intreaga (radacina si parte aeriana), Treifrati-patati si Brusture - plantele se combina in parti egale. Una-doua lingurite de amestec din aceste plante maruntite se oparesc cu o cana de apa. Ceaiul se bea fierbinte. Diabet - se ia de patru ori pe zi o lingurita de tinctura de Brusture in 100 ml apa. Efectul este mai puternic daca se combina tinctura de Brusture cu cea de radacina de Papadie (se prepara in acelasi mod). Colesterolul - pentru scaderea valorilor colesterolului se foloseste o tinctura din trei radacini puse in parti egale: Papadie, Brusture si Urzica. Modul de preparare este acelasi cu cel de tinctura de Brusture. Mod de administrare: timp de 21 de zile, inainte de fiecare masa, se ia o lingura de tinctura, intr-o cana de apa.
1
Infectii urogenitale cu infrabacterii (Clamydia trachomatis, Mycoplasma hominis si Ureaplasma urealyticum) - se pune intr-un pahar de apa jumatate de lingurita tinctura de Brusture, jumatate de lingurita de tinctura de boabe de Ienupar, jumatate de lingurita de tinctura de Afin (tinctura de Ienupar si de frunze de Afin se prepara similar cu cea de Brusture). Se beau trei-patru pahare pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa. Cancerul - in scrisorile primite in ultimii ani de la cei care s-au vindecat de cancer, Brusturele, la fel ca si Tataneasa, este aproape omniprezent. Desi el singur nu constituie un tratament in sine, in asociere cu alte plante vindeca fara gres “boala secolului”. Iata trei retete care nu dau gres: Cancerul de piele - se macina fin si se amesteca pulberile din urmatoarele plante: Brusture (o lingurita), Trei-frati-patati (2 lingurite), Coada-calului (2 lingurite), radacina si frunza de Urzica (1 lingurita) se inmoaie in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, se filtreaza si maceratul se pune deoparte, iar plantele care raman dupa filtrare se fierb 30 de minute, pe foc domol, in jumatate de litru de apa. Se combina la sfarsit maceratul cu decoctul racit si se pastreaza la loc racoros. Se bea de patru ori pe zi cate o jumatate de pahar, inainte de masa. Cancerul ovarian si mamar - se combina radacina de Brusture, in parti egale, cu alte sapte plante curatatoare de acelasi calibru: Matasea de porumb, coaja de Crusin, radacina de Papadie, iarba de Trei-frati-patati, iarba de Coada-calului, frunzele de Mesteacan, florile de Soc. Din patru linguri de pulbere din acest amestec se face un litru de ceai dupa metoda de mai sus, care se imparte in patru si se bea pe nemancate de patru ori pe zi, la orele 7.00, 12.00, 16.00 si 21.00. In perioada de vara, se bea la orele 6.00, 11.00, 15.00 si 20.00. Cancerul la gat - se mesteca pulbere de Brusture, cate o lingurita de trei ori pe zi, apoi se inghite cu apa calduta. La aceleasi ore, se bea si ceaiul de mai sus, indicat in cancerul ovarian si mamar, cu mentiunea ca se inlocuieste Coadacalului cu floare de Lumanarica. BRUSTURELE DULCE (Captalanul) Captalanul (Petasites officinalis) se mai cheama si Brusture dulce, pentru ca are o frunza care aduce aminte de cea a Brusturelui, numai ca este mai rotunda, mai crestata si ajunge la dimensiuni gigantice (se poate face o umbrela dintr-o singura frunza), in timp ce floarea care apare la sfarsitul lui aprilie - inceputul lui mai are un miros dulce care aduce foarte bine aminte de mirosul unui compot de fructe. Se culeg radacinile acum, in perioada de inflorire, cand poate fi recunoscut usor dupa florile sale carnoase, rosiialbicioase, de o forma inconfundabila. Creste in asociatii, sub pamant intinzandu-se o adevarata retea de radacini orizontale, groase de un deget, albicioase, cu un miros specific. Odinioara, era foarte frecvent folosit, fiind leac pentru cele mai grave boli, de la cancer, la temuta ciuma. Radacinile se usuca si se prepara la fel ca si cele de Brusture obisnuit, de aceea nu vom repeta retetele. De mentionat ca in afectiunile nervoase florile uscate inlocuiesc foarte bine radacina de Brusture dulce, fiind chiar mai puternice ca efect. Cateva indicatii terapeutice Tensiune oscilanta - radacina de Brusture dulce regleaza exceptional tensiunea arteriala, fiind deopotriva indicata in hiper si hipotensiune. Se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Colita de fermentatie - se iau trei lingurite cu tinctura de Captalan pe zi, cu o jumatate de ora inainte de a manca. De obicei, aceasta afectiune apare pe fond de stres, de aceea are o eficienta deosebita tratamentul de mai jos. Stres, nervozitate - se bea in fiecare dimineata un ceai facut din jumatate de lingurita de flori de Tei, jumatate de lingurita de Captalan si un varf de cutit de Busuioc. Plantele se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa stea, cu capac, timp de un sfert de ora, apoi se filtreaza si se combina cu miere de albine. Este bine sa mai bem pe parcursul zilei din acest ceai, care ne insenineaza si ne linisteste aproape imediat. Colici abdominale - se fierbe jumatate de lingurita de Captalan intr-o cana de apa, timp de doua minute, se ia de pe foc si apoi se adauga o jumatate de lingurita de Chimen si o jumatate de lingurita de Fenicul. Se lasa sa infuzeze 15-20 de minute; se bea fierbinte, indulcit sau nu. Durerile abdominale dispar in cateva minute. Cosmaruri, cosmaruri la copii - se pune intr-o cana jumatate de lingurita de tinctura de Captalan, jumatate de lingurita de tinctura de Menta si jumatate de lingurita de seminte de Chimen (toate tincturile se prepara la fel ca cea de Brusture); se bea inainte de culcare cu inghitituri mici, pe stomacul gol (aceasta inseamna ca mancam ultima oara cu doua-trei ore inainte de culcare). La copii se reduce doza la sfert. Hipertiroidie Basedow - se face un tratament indelungat cu pulbere de radacina de Captalan, combinata in proportie egala cu pulbere de iarba de Turita mare (Agrimonia eupatoria) - o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol. In paralel, se urmeaza o cura cu extracte de muguri de Paducel (Crataegus oxyacantha) si Tei (Tilia tomentosa). Primele rezultate apar in doua-trei saptamani. Tratamentul dureaza minimum un an. URZICA Radacinile de Urzica alcatuiesc un adevarat paienjenis subteran, deoarece Urzica, la fel ca si Brusturele dulce, creste in colonii. Radacina de Urzica se scoate usor, fiindca de obicei nu creste la mare adancime, iar cand tragem de o radacina mai groasa, impreuna cu ea ies si radacinile cu care ea comunica. Radacinile se spala in jet de apa rece, se toaca marunt si se folosesc proaspete sau se usuca la umbra, in strat subtire. Decoctul de urzica
2
O mana de radacini proaspete si tocate marunt sau trei-patru linguri de radacina uscata maruntita se lasa la muiat de seara pana dimineata (12 ore), in doua cani de apa rece. Dimineata se scurg radacinile, apa se pune deoparte, in timp ce radacinile se pun la fiert intr-un litru de apa, impreuna cu doua-trei maini de frunze proaspete de Urzica. Cand se inmoaie bine frunzele, se dau de-o parte si se lasa la racit, apoi se storc, sucul care ramane fiind pus intr-o sticla. Din cantitatea data trebuie sa iasa circa un litru de suc, care se combina cu maceratul anterior obtinut. Acest preparat se pastreaza la rece. Se beau 100 ml (o jumatate de pahar) de decoct, de trei ori pe zi, dupa care se mananca la o jumatate de ora o cantitate echivalenta din Urzicile fierte. Apoi, se poate incepe masa propriu-zisa, cu mentiunea ca este bine ca ea sa inceapa cu cruditati. Tinctura Se prepara exact ca la Brusture. Cateva indicatii terapeutice Boli de piele (acnee, eczeme, psoriazis, dermatoze diverse) - se recomanda o cura cu decoct de Urzici vreme de doua-patru saptamani, in functie de gravitatea bolii. Anemie, lipsa de calciu si de magneziu - se bea zilnic decoctul de Urzica, inainte de masa. Pe langa faptul ca este foarte bogata in minerale, radacina de Urzica favorizeaza asimilatia lor. O cura dureaza minimum doua saptamani. Hemoragii, hipermenoree (ciclu menstrual foarte abundent) - decoctul de Urzica are dublu efect, impiedica anemierea, care apare de obicei inevitabil dupa o hemoragie puternica, si in plus, prin efectul astringent, opreste rapid hemoragia. Se beau doua-trei pahare de decoct pe zi. Convalescenta - se bea zilnic decoct de Urzica pana la intremarea totala. Daca apar usoare stari de greata, se mesteca cateva seminte de chimen dupa consumarea decoctului. Caderea parului - in loc de sampon se vor folosi doua galbenusuri de ou, combinate cu o lingurita de tinctura de Urzica, o lingurita de tinctura de Brusture si patru linguri de apa rece. Se omogenizeaza bine acest amestec si apoi se foloseste ca un sampon obisnuit, cu mentiunea ca trebuie facute mai multe clatiri (deoarece galbenusul adera puternic pe firul de par). Dupa cateva saptamani, caderea parului va fi oprita. Cancer - se fac clisme cu 500-750 ml de decoct de Urzica, o data pe zi, timp de 21 de zile. Decoctul va fi tinut in colon timp de 15 minute si va fi folosit la o temperatura de 30-35?C, dar nu mai mult (aceasta se poate obtine prin incalzire pe baie de apa). Hipotensiune, arterita sau alte afectiuni vasculare - se beau 200 ml de decoct, dimineata, inainte de micul dejun. DOSARUL SPANZULUI - Noi vindecari Tratamentele anticancer cu spanz continua sa salveze vieti omenesti. Relatarile publicate in paginile de fata sunt pe deplin edificatoare in acest sens. Alte dosare, cu zeci de cazuri de vindecare, asteapta lumina tiparului. In numele omeniei si al moralitatii profesiunii de medic, speram ca demersul revistei noastre sa ajunga si in cancelariile Ministerului Sanatatii, pentru ca tratamentul cancerului cu spanz sa poata fi experimentat acolo unde ii este locul: in spitale, sub observatia stricta a unor specialisti. Cazuri rezolvate de DUMITRU CALINA - Iasi Diagnostic: CANCER MAMAR Maria B. (52 ani) - Focsani. In luna noiembrie 1998, mi s-a depistat un nodul la sanul drept, in urma unui examen tomografic, iar medicii mi-au stabilit diagnosticul cancer mamar. Am fost programata imediat pentru operatie. Citind articolul aparut in “Formula AS” in decembrie, baiatul meu s-a dus urgent la Iasi, la d-l Calina si am inceput tratamentul cu ceai de spanz. Am luat ceaiul timp de 13 zile; in mod normal, trebuia sa urmez tratamentul 20 de zile, insa incepusem sa am stari de voma, diaree si dureri de cap. In ianuarie 1999, cand m-am dus la Bucuresti la control, medicii au observat diminuarea nodulului de la 3 cm la 0,3 cm. Am repetat si mamografia, care a confirmat diminuarea nodulului. Prin luna iunie am repetat controlul, iar medicii nu au mai gasit nici urma de nodul. Cu ajutorul lui Dumnezeu si al d-lui Calina m-am facut bine. Diagnostic: TUMORA DE COLON Nicolae Victorita (25 ani) - Bucuresti. Eu am avut o tumora de 5 cm pe colon. Diagnosticul mi s-a confirmat in decembrie 1999, in urma colonoscopiei si a biopsiei efectuate la Spitalul Fundeni. Trebuia sa ma operez urgent, dar nu-mi suradea ideea. Citisem de d-l Calina in revista “Formula AS”, asa ca m-am adresat dansului. D-l Calina mi-a dat mari sperante, spunandu-mi ca varsta si faptul ca nu am ajuns inca la operatie ma vor ajuta. Am inceput tratamentul de Craciun. Am urmat cura cu ceai de spanz timp de 40 de zile, apoi am fost din nou la control. Nu mi s-a mai gasit absolut nimic. Medicii mi-au facut irigografie si colonoscopie, ca sa fie siguri. Nu le venea sa creada. In prezent ma simt excelent, am si uitat ca am trait cosmarul acestei boli. Ii multumesc din suflet d-lui Calina pentru ajutorul dat! Diagnostic: TUMORA DE PANCREAS A.V. - Calarasi. Sotului meu, in varsta de 36 de ani, i s-a depistat o tumora de pancreas anul trecut, in luna august. De fapt, medicii l-au propus pentru operatie fara sa-i spuna ce are, dar nu mai aveau ce sa-i faca. L-au deschis si l-au cusut la loc, spunandu-mi ca sunt depasiti de evolutia bolii. Am apelat la d-l Calina disperata; de fapt - va dati seama - aceasta era pentru mine ultima speranta. I-am dat sotului meu ceaiul de spanz pana in decembrie 1999, in total patru cure complete.
1
Repet: el nici macar nu a stiut ce are. Stie ca a fost operat la pancreas si ca interventia a reusit. In prezent lucreaza, se simte exceptional. Analizele sunt din ce in ce mai bune, VSH-ul este normal, s-a ingrasat cu 8 kilograme. Momentan face o pauza, dar din luna iunie va relua tratamentul. Diagnostic: TUMORA CEREBRALA Cornelia Petras (33 ani) - Suceava. Am avut un limfom malign, care a evoluat pana la tumora cerebrala - diagnostic stabilit in ianuarie 1999. Tomografia a evidentiat faptul ca tumora imi cuprinsese tot creierul, pana in dreptul tamplelor. Am facut chimioterapie si iradieri, dar nu ma simteam bine. Medicii, atat cei de la Bucuresti, cat si cei de la Cluj, i-au spus sotului meu ca mai am de trait maximum doua luni si ca in stadiul in care sunt, nici nu se pune problema unei operatii. Am inceput tratamentul cu spanz imediat. Am urmat cura cu spanz timp de trei luni. Ma simteam din ce in ce mai bine. M-am dus din nou la Cluj si am repetat RMN-ul. Le-am spus medicilor ca am urmat tratamentul cu spanz, dar ei au declarat unanim ca tratamentul chimioterapic a facut minuni. Medicii au fost mirati ca am venit pe picioarele mele si ca m-am ingrasat cu 10 kg. 90% din tumora a disparut ca prin farmec. Voi mai repeta o cura cu spanz peste circa o luna. Ii multumesc din inima d-lui Calina, dar si revistei “Formula AS”, care publica lucruri atat de folositoare pentru noi, cititorii. Dumnezeu sa va binecuvanteze pentru tot ceea ce faceti! Diagnostic: HODGKIN Iosif Ladaru (44 ani) - Bacau. Citisem in “Formula AS” despre tratamentul cu spanz al d-lui Calina Dumitru din Iasi, dar nu m-am gandit niciodata ca voi apela la acest tratament. Insa, m-am imbolnavit de Hodgkin. Cand mi s-a depistat, era deja in stare avansata - gradul III A. Am facut citostatice, dar ganglionii pe care ii aveam la gat nu se diminuau deloc. Am ajuns astfel la Iasi, la d-l Calina, si am inceput cura cu spanz. Am urmat o singura cura, timp de 18 zile (n-am rezistat 20 de zile, fiindca din a saptea zi am avut continuu diaree), iar ganglionii (de circa 3,5 cm) s-au retras dupa trei saptamani. Mai am un singur ganglion de 0,2 cm in partea stanga. Sambata am facut ultimul control, iar doctorii mi-au spus ca sunt vindecat. Ma simt excelent! Diagnostic: LEUCEMIE LIMFOBLASTICA ACUTA Cretu Catalin (16 ani) - Craiova. Am avut leucemie limfoblastica acuta, diagnostic descoperit acum 10 ani. Pana anul trecut am urmat tratamentul medicamentos recomandat de medici. Parintii mei au dorit insa sa urmez si cura cu spanz. S-au dus la d-l Calina, mi-au adus ceaiul preparat de dansul si am facut tratamentul timp de o luna. Cand mi-am repetat analizele, chiar si doctorii s-au mirat. Niciodata nu au fost mai bune. Cred ca m-am vindecat total. Ma simt foarte bine si acum pot sa merg si la scoala. CALINA DUMITRU - tel. 032/23.21.21, intre orele 18-21, sau la cabinetul “PLANT-COM” S.R.L. - Iasi, str. Tutora nr. 13, bl. A3, sc. B, ap. 3, tel. 032/13.79.76 Cazuri rezolvate de dr. CRISTIAN BOERESCU - Bucuresti Diagnostic: CHIST HEPATIC Ma numesc Stoian Florica din Bucuresti si sunt o fidela cititoare a revistei dvs., urmarind in special rubricile de medicina naturista si spiritualitate. Anul trecut, in urma unui control ecografic, mi s-a descoperit pe lobul stang un chist hepatic de 1,2 cm. Nemaivrand sa ma operez (am mai avut patru operatii), m-am gandit sa incep un tratament naturist. Citind articolul aparut in “Formula AS” despre spanz, m-am hotarat sa fac un tratament la Centrul Medical “Dava”. In urma consultatiei, am primit de la d-l dr. Cristian Boerescu mai multe recomandari terapeutice: regimul Oshawa, sucuri de fructe si legume, cromoterapie, psihoterapie, plante medicinale (printre care si spanzul). Pe tot parcursul tratamentului am fost supravegheata foarte strict de d-l doctor. In luna decembrie, am facut tomografia computerizata cu nr. 2349 din 13.12. 1999, la care s-a evidentiat disparitia chistului hepatic, fara alte modificari. Va dati seama ce bucurie a fost ca tratamentul si lunile mele de eforturi au fost incununate de succes! Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-am vindecat, d-lui dr. Cristian Boerescu si, de asemenea, “Formulei AS”, care are grija de noi, cititorii, sa ne puna la curent cu ce s-a mai descoperit in medicina naturista. Diagnostic: TUMORA DE CAVUM LA CAP Ma numesc Oana Stefan, sunt din Bucuresti, am 24 de ani si sunt profesoara. V-am scris pentru a va multumi. Datorita revistei “Formula AS” mi-am rezolvat o problema de sanatate. In urma cu un an, pe 23 iulie 1999, am fost diagnosticata la CT cu tumora de cavum la cap, cu o pozitie inoperabila. Mi s-au recomandat iradieri, dar eu aveam mari retineri in aceasta privinta. Doream sa urmez un altfel de tratament, citisem in ziarul dvs. despre tratamentele doctorului Cristian Boerescu de la Centrul Medical “Dava”, l-am contactat si am inceput astfel sa urmez tratamentul cu spanz. D-l doctor mi-a oferit, pe langa terapia cu spanz, si alte tratamente medicale (regim alimentar, metode psihologice) care se aplica si in alte spitale din Occident. Intreaga terapie s-a desfasurat sub o atenta supraveghere a d-lui Boerescu. In data de 22 februarie 2000 am repetat CT la cap (e vorba de CT nr. 2431), iar rezultatul a fost foarte bun: tumora a disparut in totalitate. Tin sa precizez ca tratamentul cu spanz a fost in mare parte gratuit, in ultimele doua luni platind doar simbolica suma de 5.000 de lei pentru un pliculet de 0,25 g spanz de la Plafar. Terapia cu spanz a fost cu adevarat extraordinara! Multumesc domnului doctor si revistei “Formula AS”! Diagnostic: CANCER DE COL UTERIN Stimata d-na Sanziana Pop, Mult iubita revista “Formula AS”,
2
De foarte multa vreme doream sa va scriu, sa va multumesc din inima ca existati si ca ne incalziti sufletele atat de necajite. Ma numesc Mioara Georgescu, am 46 de ani, lucrez ca tehnician si locuiesc in Bucuresti. Citesc cu lacrimi in ochi cazurile de extrema urgenta, articolele de spiritualitate si descopar cu bucurie ca sunt multi oameni buni, cu suflet cald si curat, si sunt fericita ca noi, romanii, ne-am pastrat omenia si bunatatea. Va multumesc din suflet pentru ca existati si va multumesc ca m-ati ajutat sa ies dintr-un mare necaz. Iata despre ce este vorba: anul trecut am avut niste probleme genitale, am facut controale si am aflat ingrozita ca am cancer de col uterin (dupa rezultatul biopsiei cu nr. 45826-827 - carcinom cervical), intins pe o portiune destul de mare a colului. Am crezut ca se prabuseste lumea, plangeam intruna si nu mai intrezaream nici o speranta. Mi s-a propus interventia chirurgicala, insa nu doream sa stau degeaba pana la operatie, asa ca in urma articolelor aparute in revista dvs. (multumesc lui Dumnezeu pentru asta), am ajuns la d-l doctor Cristian Boerescu de la Centrul Medical “Dava”. Sotul meu ii fusese pacient cu trei ani in urma, fiind bolnav de inima si s-a vindecat datorita “Formulei AS”, care a publicat articolul despre terapia Ornish experimentata de d-l doctor. Ziarul dvs. si increderea sotului meu in d-l doctor m-au facut sa merg la acest om extraordinar! Am urmat cu sfintenie recomandarile dansului: regim alimentar, spalaturi vaginale cu anumite plante medicinale, cura cu spanz si alte metode de tratament, toate efectuate sub un control medical riguros din partea d-lui doctor. Mi-era cumplit de frica de acest diagnostic, tineam “cu dintii” insa de tratament, ma teroriza gandul operatiei, dar d-l doctor ma incuraja cu optimismul dumnealui. Ce sa va mai spun, rezultatele au fost uimitoare. Pe 7 iunie 1999, cu putin inainte de operatie, am facut o colposcopie la acelasi medic ginecolog, care mi-a spus?- surprins si el - ca pe locul unde fusese carcinomul mai era doar o mica cicatrice. Am repetat si testul Papa-Nicolau si a iesit bine, iar biopsia pe care am facut-o pe data de 3 iulie cu nr. 46530-46533 a confirmat disparitia carcinomului. Plangeam de fericire pe strada. Va multumesc din suflet ca ne informati si ne ajutati cu sfaturi naturiste. Ii multumesc pe aceasta cale d-lui dr. Cristian Boerescu, care cu experienta dansului m-a sustinut in momentele grele ale tratamentului. Dupa aceea, am mai urmat tratamentul timp de trei luni la sfatul d-lui doctor, iar controalele medicale au confirmat vindecarea. Va doresc sanatate multa si Dumnezeu sa va aiba in paza! Dr. CRISTIAN BOERESCU Cabinet medical: Bucuresti, str. Spataru Preda, bl. 129A, sc. C, ap. 65, sector 5, tel. 01/423.05.83, 092/20.70.76 Cazuri rezolvate la cabinetul “Natura” din Arad (Dr. MARIA FILIMON si ing. IOAN GROZA) Diagnostic: ADENOCARCINOM TUBULOPAPILAR DE ENDOMETRU Anul trecut, in ziua de 11 martie, m-am internat in Iasi din pricina unor dureri abdominale acute, asociate cu hemoragii. Diagnosticul a fost necrutator: adenocarcinom tubulopapilar de endometru stadiul I, adica neoplasm. Medicii mi-au recomandat 25 de sedinte de chimioterapie si mi-au spus ca doar daca ma operez pot sa ma si pensioneze... Am refuzat imediat. Pe la sfarsitul lui aprilie, am gasit revista “Formula AS”, unde d-l Groza explica cum se face tratamentul cu spanz. Am uitat sa va spun ca in urma razelor imi crescusera mult glicemia si tensiunea. Eram de-a dreptul distrusa. Noroc - de data aceasta - cu suplimentul “Bunica stie tot”, in care am gasit reteta cu muguri de mure si frunze de fragi de padure, combinata cu frunze si flori de maslin. Astfel mi-am reglat si glicemia si tensiunea. Apoi, am plecat cu toate analizele si iesirile din spital tocmai la Arad, la S.C. “Natura”. Doamna dr. Filimon mi-a recomandat imediat ceaiul pentru dezintoxicare, pe baza de coada-calului, coada-soricelului, galbenele, troscot, iarba rosie si tataneasa, maceratul la rece de obligeana si sucuri de cruditati: varza verde, telina, patrunjel (radacina) si morcovi - totul combinat cu suc de grapefruit. Mi-am pus si comprese cu Vitalizant. Mi s-a recomandat dupa aceea sa respect reteta data de d-l Groza in “Formula AS”. Adevarul este ca am luat doza de 3-4 mm de radacina de spanz doar doua saptamani, dupa care am trecut la reteta recomandata copiilor: 3 lingurite de ceai de spanz/zi (1 dimineata + 1 pranz + 1 seara), pana am ajuns la 60 de lingurite/zi (20 dimineata + 20 pranz + 20 seara). Am mai baut si ceai de vasc. Efectele au aparut inca din timpul tratamentului: nu mi-a mai fost frig ca pana atunci, n-am mai avut dureri si n-am mai sangerat. In aceasta perioada, am tinut si un regim alimentar sever (fara carne, tutun, cafea si zahar), bazat pe cruditati. Cand, dupa o luna, mi-am repetat ecografia, mi s-a spus ca nu mai am nici o tumora. Sa stiti ca din septembrie anul trecut nu am mai luat nici un medicament. Acum am ramas la doza de 10 lingurite ceai de spanz/zi - trei saptamani, cu pauza o saptamana, si la ceaiurile de intretinere recomandate de d-na doctor, bineinteles, asociate regimului vegetarian. Toti colaboratorii d-lui Groza mi-au dat curaj inca din prima clipa sa am incredere in mine si in tot acest tratament naturist. De cate ori plecam de la Arad ma simteam alt om. Nu am suficiente cuvinte ca sa le multumesc atat lor, cat si dvs. LORICA SIRBU (49 ani) - Vaslui, tel. 035/31.27.33 Diagnostic: TUMORA URETRALA TRANZITIONALA Acum doi ani, am inceput sa ma simt rau. Pierdeam sange in urina, mi-am facut tot felul de analize, iar medicii ma plimbau pe drumuri, fara sa-mi spuna ce am. In cele din urma, mi-a fost pus diagnosticul tumora uretrala tranzitionala gr. I. Adica neoplasm. M-am operat in octombrie 1998 la Timisoara, chiar in ziua in care implineam 58 de ani. Medicii mi-au extirpat formatiunea tumorala care, dupa o vreme, a recidivat in vezica urinara. De cateva ori, la interval de cate trei luni, medicii mi-au extirpat cate o tumoreta cat un sambure de cireasa. Dupa o astfel de interventie chirurgicala, cand am iesit din spital, mi-a cazut in maini revista “Formula AS” cu interviul luat de dvs. d-lui Groza. Era in iunie ‘99. Am plecat imediat la
1
Arad si doamna doctor mi-a recomandat tratamentul cu spanz. Acasa, l-am trimis pe sotul meu - inginer agronom, si el bun cunoscator al plantelor medicinale - sa culeaga spanz (acum avem spanz si in gradina). Am urmat tratamentul exact cum fusese descris de d-l Groza in “Formula AS”. In primele trei luni - din 4 august pana-n 27 noiembrie ‘99 - am baut ceai de spanz, dublat de regim alimentar: fara carne de porc, doar cu carne de pasare si peste, fara alcool si tutun. Cand am mers la examenul citologic, la acelasi medic, mi-a spus ca tumora n-a mai recidivat. N-a fost curios sa stie daca am urmat vreun alt tratament. De-atunci, ma tot cheama din sase in sase luni la control. Din 10 ianuarie a.c. pana in 6 aprilie, am urmat un tratament de intretinere pe baza de spanz. Acum am marit doza, de la 5 cm la 6-7 cm radacina de spanz, cand organismul s-a obisnuit cu taria plantei. Sa stiti ca i-am facut - preventiv - un tratament si sotului meu, dar cu doza mica, de doar 3 mm radacina de spanz. Amandoi ne simtim foarte bine si la nici unul dintre noi tratamentul n-a avut efecte secundare. Acum mananc normal, desi carnea de porc nu ma mai tenteaza aproape deloc. La “Natura”, firma d-lui Groza din Arad, am intalnit oameni foarte atenti cu bolnavii si tare draguti. In permanenta m-am consultat telefonic cu d-na dr. Filimon, asa incat nu mam simtit niciodata singura. Apoi, fiica mea - inginer chimist - m-a tot indemnat sa am incredere in tratamentul cu spanz. Dar cred ca puterea de a rezista de la Dumnezeu mi-a venit. Am recomandat tratamentul cu spanz si altor bolnavi, carora le-am fotocopiat pagina din “Formula AS”. Insanatosirea mea o datorez in mare parte revistei dvs.: exact la iesirea din spital am pus mana pe acest tratament salvator. Va multumesc tuturor, dvs. si d-lui Groza! NICOLETA P. - Turnu-Severin S.C. “NATURA” S.R.L. - Arad, str. Lucian Blaga nr. 15, tel. 057/28.09.46 (de luni pana vineri, intre orele 9-14) …….. DR. CRISTIAN BOERESCU “Terapia cu spanz este practicata in Romania demult, cu succese deosebite” - D-le dr. Cristian Boerescu, sunteti unul dintre putinii medici care ati experimentat tratamentul cu spanz. Ce v-a dat incredere sa-l aplicati? - In urma catorva specializari efectuate in Germania, mi s-a accentuat interesul pentru terapiile naturiste, care acolo se practica oficial, chiar in unele spitale, alaturi de terapiile clasice. In ce priveste terapia cu spanz, ea este practicata in Romania de mult, cu succese deosebite, prin preparatele celebrului doctor Boici, preluate si perfectionate in prezent de un grup de cercetatori de la firma “Exhelios” - Timisoara. Personal, colaborez de o vreme cu un grup de medici de la Centrul Medical “Dava” care aplica tratamente cu spanz si recent am aflat despre alti cativa oncologi, anatomopatologi si neurochirurgi care le recomanda pacientilor acelasi tratament. In sensul acesta, demersul revistei “Formula AS” de a populariza virtutile acestei plante interesante, cunoscuta in medicina inca de pe vremea lui Paracelsus, e salutar. Un lucru trebuie totusi subliniat: toxicitatea extrema a plantei, care poate sa provoace accidente mortale, cere ca spanzul sa fie administrat in doze mici si numai sub strict control medical. - Totusi, cum explicati rezistenta acerba a medicinei clasice fata de medicina alternativa, mai ales in cazurile bolnavilor cu neoplasm, trimisi acasa sa moara, dupa epuizarea tuturor formelor clasice de tratament? - Subiectul, va dati seama, este foarte delicat si cred ca cel mai indicat ar fi sa realizati un interviu pe aceasta tema cu oficialitati din Ministerul Sanatatii. Personal, nu consider ca exista o rezistenta acerba fata de medicina naturista, atata timp cat in facultatea de medicina studentii au acces la cursuri de fitoterapie, balneologie, acupunctura, homeopatie etc. In timpul pregatirii mele, am avut ocazia sa cunosc in spital multi medici si chiar profesori universitari care recomandau pacientilor plante medicinale sau alte remedii naturale. Se poate afirma, totusi, ca medicina naturista este tratata oficial ca un fel de Cenusareasa a medicinei, dar dvs. cunoasteti povestea si stiti ce a devenit Cenusareasa, in cele din urma... - Cum apreciati rezultatele tratamentelor cu spanz popularizate in “Formula AS”? - Anul trecut am realizat eu insumi o ancheta medicala cu privire la eficienta spanzului in tratamentul unor forme de cancer. Cele mai bune rezultate s-au observat in cazul tumorilor mici (pana la 3 cm). De asemenea, am sesizat ca asocierea tratamentului cu spanz cu diete alimentare adecvate si cu alte remedii naturale a constituit un avantaj. Rezultate spectaculoase s-au obtinut in cazul tumorilor cu localizare cerebrala, genitala si mamara, aflate in stadiu incipient. Totusi, anumite concluzii se pot trage doar dupa studii clinice aprofundate, pe loturi standardizate de pacienti si dupa o perioada mai lunga de timp, mai ales daca se are in vedere producerea unui medicament. Sa speram ca lucrul acesta se va intampla in curand. - Ati avut ocazia sa participati la congrese internationale si la stagii de specializare in Occident. Cum este vazuta medicina naturista acolo? - Si in Occident sunt foarte multe clinici conservatoare, care aplica numai tratamente alopate. Pozitiv este faptul ca in ultimii ani au aparut si clinici care implementeaza in tratamentul bolnavilor metodele medicinei naturiste (sau, mai corect spus, ale medicinei biologice integrale), iar semnificativ este faptul ca multe dintre aceste programe sunt platite chiar de Casa de Asigurari de Sanatate. Este cazul vascului, care a fost studiat mai multi ani in Germania, iar acum se elibereaza pe retete compensate bolnavilor de cancer, sub forma binecunoscutelor preparate injectabile ISOREL, ISCADOR etc. De aceea, si in cazul spanzului, nu vad de ce nu ar putea sa apara cineva interesat sa produca un medicament care sa fie utilizat in viitor pe scara larga.
2
MEDICINA NATURISTA Florile lui Ciresar Paducelul, Macesul, Narcisa alba "Sfanta Vara", cum zic poetii, a revenit printre noi. Cerul s-a facut "ca oglinda", soarele isi revarsa spre noi "belsugul de raze", iar ciocarliile "canta in cor". Din cati visatori au stat cu ochii pierduti in zare, nici unul nu s-a gandit, totusi, sa cante pe lira si virtutile ascunse in frumuseti. Sanatatea de pilda, care se leagana la fel ca albinele, pe petale de flori. Cate flori la subsuoara lui Ciresar, tot atatea elixire pentru trupul nostru dornic de bine, ca sufletul de frumos. O simpla preumblare la margine de oras sau pe sub zariste de padure, si saculetul cu flori de leac, recomandate in paginile revistei, se umple. Neam bucurat foarte tare saptamana trecuta, cand pe o pajiste de pe marginea unei sosele am intalnit un grup numeros de persoane care culegeau plante medicinale, in mana cu... revista "Formula AS". Nimic nu ne bucura mai mult decat utilitatea mesajului nostru. Drept urmare, pregatiti-va desagutele pentru plante si luati-o pe urmele noastre, la vanatoare de flori. Astazi, vom cutreiera pe la margine de paduri. FLORILE DE PADUCEL La vremea aceasta, arbustul spinos si uscativ, cunoscut sub numele de paducel sau gherghinar s-a transformat din cenusareasa in zana, acoperindu-se ca o mireasa gatita, cu voaluri albe, de flori. Maruntele si parfumate, florile de paducel sunt un elixir de viata lunga. Despre ceaiul de paducel se spune ca este laptele batranilor; francezii il beau in fiecare zi si spun ca prelungeste viata cu zece ani; la noi, aceste flori, impreuna cu frunzele care le insotesc, sunt folosite la vindecarea a peste 50 de afectiuni, dintre care cele nervoase si cardiace se afla la loc de frunte. Florile si frunzele de paducel se culeg in saculeti de panza pe timp frumos, de preferinta intre orele 11.00 si 15.00; se pun la uscat in strat subtire, imediat dupa culegere, si se intorc in fiecare zi, asa incat sa nu se strice. Se prepara ca ceai sau plamadeala in rachiu sau alcool. Ceaiul de paducel O jumatate de mana de flori si frunze proaspete de paducel sau doua lingurite de flori si frunze uscate se lasa in apa cat sa le acopere timp de doua-trei ore, se strecoara (maceratul nu se arunca) si se oparesc cu o cana de apa clocotita, lasandu-le sa se infuzeze timp de 20 de minute. Cand timpul a expirat, ceaiul se strecoara (florile se arunca, nu se folosesc de doua ori) si se amesteca cu maceratul in care au fost inmuiate anterior florile. Se beau doua-trei cani pe zi. Tinctura de paducel Florile si frunzele de paducel uscate se macina (nu foarte fin), sau se piseaza intr-un mojar. Pulberea obtinuta se pune intr-un borcan si se acopera cu alcool alimentar de 70?-80?. In timp ce punem alcoolul, amestecam in borcan asa incat planta sa fie bine patrunsa. Trebuie pus atat alcool, incat sa ramana o pelicula de doua degete deasupra plantei. Dupa ce am adaugat suficient alcool, inchidem borcanul si lasam sa se macereze tinctura vreme de doua saptamani, dupa care o filtram prin tifon si o punem in sticlute mici. Cateva din bolile care se vindeca cu paducel: Ischemie cardiaca dureroasa (angina pectorala) si nedureroasa - se ia o lingurita de tinctura de paducel in jumatate de pahar de apa, de trei ori pe zi, in paralel cu tratamentul prescris de medic. In cazul in care apar dureri, se iau 10-15 picaturi de tinctura de paducel direct sub limba. Hipertensiune - rezultate foarte bune are tratamentul de lunga durata cu tinctura de paducel: o lingurita luata de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tinctura se ia cu foarte putina apa, iar eficienta sa creste daca se ia in acelasi timp o jumatate de lingurita de tinctura de iarba de talpa-gastei (se prepara in acelasi mod ca si tinctura de paducel). Tensiune oscilanta - se fac dupa metoda descrisa mai sus tincturi de flori si frunze de paducel, talpa-gastei si iarba de sulfina. Se combina tincturile in parti egale. Se ia de patru ori pe zi cate o lingurita din acest amestec, diluata in jumatate de pahar de apa. Aritmie cardiaca - se vindeca daca bem dimineata si seara cate o cana de ceai de paducel indulcit cu miere de salcam sau de tei. Se fac cure lungi, de 6-12 luni, timp in care se elimina din alimentatie condimentele picante, alcoolul, cafeaua si alimentele artificiale. Varice - se bea zilnic un litru de ceai de paducel, in care s-a pus la macerat vreme de o ora coaja (cu tot cu partea alba) de la o lamaie. Cura tine minimum cinci luni. Atunci cand venele se umfla (mai ales in anotimpul cald) se ung mai intai cu smantana proaspata, apoi se presara putin bicarbonat de sodiu. Separat, se oparesc tarate de grau cu vin si se formeaza o pasta care se aplica peste venele unse cu smantana si bicarbonat. Se aplica deasupra bandaje foarte slab stranse si se sta in repaus, in pat, 1-2 ore. FLORILE DE MACES (Trandafir salbatic)
1
Intre delicatele flori de maces si trufasul trandafir exista un grad apropiat de rudenie. Aceasta se vede nu doar dupa forma si mireasma florilor, ci si dupa virtutile lor terapeutice. Desi au evident mai putine utilizari decat petalele de trandafir, florile si frunzele de maces sunt mult mai puternice ca actiune, fiind un calmant, un depurativ si antifebril remarcabil. Lipsite complet de toxicitate, ele au reprezentat totdeauna un medicament pretios pentru taranii nostri de la munte, care tratau anumite boli ale lor si ale animalelor de pe langa casa (de la pisica si pasari de curte, pana la cai) cu o fiertura foarte simpla de flori de maces. Florile si frunzele se recolteaza pe vreme uscata si se folosesc proaspete sau uscate (in strat subtire, la umbra). Ceaiul Ceaiul de flori si frunze de maces se face la fel ca cel de paducel, cu precizarea ca ceaiul de flori proaspete de maces are efecte diferite de cel din flori uscate. Ceaiul din flori proaspete este laxativ, intensifica tranzitul intestinal si eliminarea, in timp ce ceaiul din flori uscate este antiseptic si astringent pentru intestin, oprind diareea. Boli care se vindeca cu flori si fructe de maces: Lipsa poftei de mancare, intoxicatii alimentare - se bea un litru de ceai de maces pe zi (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa). Pentru a-i creste eficienta, se pun in ceai si cateva fire de cimbrisor. Cistita si afectiuni renale - se bea ceai de frunze si flori de maces cu boabe de ienupar, cate o lingurita din fiecare, la o cana de apa; se prepara ca la paducel. Se face o cura de o saptamana, in care se beau 1-1,5 litri din acest ceai pe zi. Frisoane - dimineata se bea o cana de ceai caldut de frunze, flori si fructe de maces, indulcit cu putina miere de albine, pe parcursul zilei consumandu-se din patru in patru ore cate o jumatate de cana din acelasi ceai. Constipatie - se bea 1-3 cani de ceai de flori de maces, proaspat culese, pe stomacul gol, dimineata. Se pot consuma si petale de flori de maces proaspete, cu putina miere, sau ca atare. Alergie la polen - se bea zilnic un litru de ceai de flori si frunze de maces, in care s-a adaugat si o lingura de fructe de maces, uscate si macinate. NARCISA ALBA Putini stiu ca planta care l-a inspirat pe Ovidius, marele poet al Antichitatii (Narcissus poeticus), are pe langa incontestabila sa valoare estetica si una medicinala. Bulbii acestei flori suave sunt foarte otravitori, mortali in doze de peste 10 g, fiind folositi odinioara de babele mestere pentru a descuia pantecele si a elimina "rautatea din stomac" prin voma. Petalele insa sunt practic lipsite de toxicitate, fiind folosite odinioara in "bolile de piept" si "bataile de inima" (tahicardie). Astazi se folosesc numai petalele florilor de narcisa (bulbii fiind prea periculosi) drept calmant, emolient, dezinfectant si antiseptic pulmonar. Se culeg doar petalele (fara receptacul) si se usuca in strat subtire si in locuri foarte uscate (la umezeala isi pierd repede proprietatile medicinale). Se folosesc mai ales ca ceai. Ceaiul Se face la fel ca ceaiul de paducel. Dulceata de petale de narcise Intr-un borcan se pune o pelicula de un deget cu miere de mai. Se pun petale proaspete de narcise, in strat subtire, apoi se pune un strat de miere cat sa le acopere complet, iarasi un strat subtire de flori s.a.m.d. Deasupra, aproape de gura borcanului, se pune un strat de miere cu o grosime de doua degete. Se inchide borcanul si se lasa timp de doua luni la rece, dupa care se poate consuma. Cateva boli care se vindeca cu petale de narcisa alba: Tuse - se iau 2-3 lingurite pe zi de dulceata de petale de narcisa contra tusei iritative. Contra tusei spastice, se bea ceai cald de petale de narcisa, in amestec cu frunze de mesteacan (in parti egale). Astm - se face o cura de ceai de narcisa, iarba de cimbrisor si frunze de menta in parti egale. Cura dureaza minimum trei luni pe an. Ceaiul se prepara dupa metoda descrisa la paducel si se bea cald, indulcit cu miere. Tahicardie, nevroza cardiaca - se bea zilnic un litru de ceai de petale de narcisa si flori de paducel in parti egale, preparat dupa metoda descrisa la paducel. Se fac cure de lunga durata. Stari de nervozitate, de anxietate - se bea ceai de petale de narcisa, o cana de trei ori pe zi, in cure de minimum doua saptamani. Cosmaruri - cu o ora inainte de culcare se bea o cana de ceai de petale de narcisa, in care s-a adaugat jumatate de lingurita de pulbere de talpa-gastei. La copii, se recomanda administrarea a 2-3 lingurite de dulceata de narcise. MEDICINA NATURISTA Un adevarat miracol al naturii: ARGILA Mircea Bocan “Argila este un dar dumnezeiesc, pe care prea putini stiu sa-l pretuiasca”
2
Mircea Bocan ar putea deveni oricand subiectul unui roman. Rar am intalnit un om asa ca el. Cei 44 de ani petrecuti in Ardeal l-au innobilat cu daruri dumnezeiesti: cinste, generozitate, prietenie, credinta, fericire alaturi de o familie minunata. Inginer chimist de profesie, pregatit in facultate pentru producerea de medicamente, el singur a descoperit ca adevaratul izvor de sanatate este natura. Poate ca nici nu i-ar fi dat atat de multa atentie, daca el insusi nu ar fi trecut prin experienta unei boli grave, care l-a adus in pragul dependentei de dializa. Cautand neincetat solutii pentru boala sa, a gasit vindecarea nu in medicamente, ci chiar in pamantul pe care-l calca in picioare: o argila speciala, folosita la Alba-Iulia pentru fabricarea caramizilor refractare. Azi, dupa mai bine de 15 ani de experienta in folosirea argilei terapeutice, Mircea Bocan ni se destainuie, pentru ca si alti oameni disperati sa poata beneficia de virtutile acestui dar divin. Dar sa-i auzim povestea... O vindecare neasteptata - Cand eram copil, am facut o infectie la rinichi. Am fost internat in stare foarte grava la spital - tin minte ca tata m-a dus pe brate pana acolo. Dupa doua saptamani de spitalizare, cu greu se mai gasea un loc injectabil pe corpul meu. La externare am ramas cu o nefrita, care s-a agravat in timp, astfel incat mi-a provocat o hipertensiune improprie varstei mele si modului de viata sportiv pe care-l duceam. Mi-am dat seama imediat ca ceva nu este in regula cu mine si am inceput sa caut remedii impotriva bolii. In facultate studiasem un an ape si un an farmacie. Noi, absolventii de Chimie organica, suntem cei care fabricam medicamentele. Am invatat atunci ce inseamna un medicament si mai ales cum actioneaza el asupra organismului. De aceea, mi-am facut un adevarat cult pentru tot ce inseamna natura si echilibrul perfect pe care ni l-a lasat Dumnezeu. In incercarile mele disperate am folosit fel de fel de ceaiuri medicinale si extracte din plante, insa n-am rezolvat mai nimic. Boala inainta destul de rapid; ajunsesem sa pun noaptea ceasul sa sune pentru a urina, altfel ma trezeam cu dureri violente de cap si ameteli. Am fost disperat cand medicii mi-au spus ca evolutia bolii insemna in mod clar ca voi fi dependent de dializa. In acea vreme, socrul meu mi-a adus o carte - “Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale”, de Jean Valnet - unde era descris un tratament cu argila. Rasfoind-o, el a gasit acest capitol. Fiind un om rational, s-a gandit ca este imposibil ca un tratament naturist sa vindece atatea boli. Mi-a adus cartea mai mult in spirit de gluma, stiind faptul ca aplicam fel de fel de tratamente naturiste pentru a ma vindeca. Voia astfel sa-mi demonstreze ca-mi pierd vremea... Dupa ce am citit cu atentie capitolul referitor la tratamentul cu argila, mi-am amintit ca profesorul meu de la cursul de ape, din facultate, ne spunea ca daca dorim sa pastram apa in conditii sterile, sa o tinem in vase de argint sau de argila, deoarece acestea au proprietati bactericide. Efectiv mi s-a trezit curiozitatea. Analizand ceea ce citisem, totul mi se parea logic, dar putin exagerat: prea multe vindecari in boli foarte grave, pe care medicina clasica nu le poate rezolva. Totusi, mi-am spus ca nu am ce pierde si am inceput sa caut argila. Cand am gasit o argila deosebita, am apelat la colegul meu de facultate actualul primar din Alba-Iulia, Mircea Hava - pe care l-am rugat sa-i faca o analiza de laborator, el fiind pe atunci sef de sectie la fabrica “Refractara”. Mi-a comunicat ca argila este de o puritate absoluta si ca are in componenta 18 minerale esentiale. Am tinut cura cu argila timp de trei saptamani, dupa indicatiile din carte, si... m-am vindecat! Nu mai aveam nici un fel de simptome, urina se limpezise, tensiunea mi-a scazut la 13/8. Incurajat de succesul tratamentului, cu toate ca nu eram sigur de vindecarea completa, am inceput sa le recomand celor apropiati aceasta cura. O alta intamplare care m-a facut sa fiu sigur de puterea miraculoasa a argilei a fost atunci cand sotia mea, Mihaela, a fost internata in stare grava la spital, cu o colita extrem de activa. Tratamentul alopat nu a dat rezultate multumitoare, asa incat am apelat imediat la argila. A urmat cura timp de trei saptamani si s-a vindecat complet. Am aplicat acest tratament si celor trei copii ai nostri, care au beneficiat de virtutile argilei inca de cand erau sugari. Daca aveau vreun scaun diareic, le puneam apa argiloasa in sticluta cu lapte. Am reusit performanta ca pana acum sa nu fie niciodata bolnavi si sa nu aiba nevoie de nici un medicament. Chiar si racelile sau bronsitele (fiindca o viroza nu poate fi considerata boala) le-au avut foarte rar. Le-am impus si o educatie sportiva: schiaza toti bine, inoata, fac sport zilnic si sunt dezvoltati armonios si sunt perfect sanatosi. Experiente fericite - Ati recomandat cura cu argila foarte multor persoane. In ce boli s-au vazut cele mai bune rezultate? - In 15 ani, de cand ma ocup de acest tratament, am asistat la vindecari spectaculoase in multe afectiuni pentru care medicina, practicata la cel mai inalt nivel, nu mai avea solutii. De aceea zic eu ca argila este un dar dumnezeiesc, pe care prea putini stiu sa-l pretuiasca... Intr-un mod absolut crestinesc, am recomandat si am oferit argila celor care aveau probleme de sanatate. Toti cei care au acceptat sa faca tratamentul s-au vindecat. Paradoxal, dar vindecarile sunt cu atat mai spectaculoase cu cat bolnavul are mai multe afectiuni. Cand un om are mai multe boli, medicamentele pe care le ia pentru o anume afectiune au efect negativ asupra altor organe si astfel se intra intr-un cerc vicios. Un principiu al medicinei spune ca trebuie sa tratam cauza unei boli si nu efectul acesteia. Argila este extrem de eficienta in tratarea ulcerului, a gastritelor, enterocolitelor si rectocolitelor, a infectiilor urinare. Un vecin, ofiter, in varsta de 40 de ani, se trata de doi ani in clinicile universitare din Cluj pentru o rectocolita hemoragica. Rezultatul tratamentelor medicamentoase a fost devastator: ajunsese sa nu mai poata avea nici un fel de activitate. Sotia lui a venit disperata la mine. Dupa numai trei zile de tratament, a avut scaun normal, dupa o saptamana s-a urcat la volan, iar dupa trei saptamani s-a reintors la serviciul pe care-l parasise cu doi ani in urma. Dizenteria se vindeca instantaneu, cu o singura doza de argila! In 1987, o cunostinta a fost internata de urgenta la spital cu acest diagnostic. A fost dus cu Salvarea; curgea pur si simplu sange din el. L-am sunat cand am aflat, i-am propus
1
sa incerce argila si a acceptat imediat: “Iau orice; sunt disperat!”. I-am dat ceea ce eu numesc “doza de cal” - circa 400 g de argila care se consuma intr-o singura doza, foarte tulbure. Dimineata, doctorul care-l internase - medic specialist, sef de sectie la Spitalul de boli contagioase din Alba - i-a facut externarea, spunand: “Domnule, in viata mea n-am vazut o vindecare mai rapida. E uluitor!”. Si “cazuistica” - daca-i pot spune asa - a devenit din ce in ce mai bogata... Sotia unui avocat din Sibiu suferea de multa vreme de o infectie urinara. Cheltuise o avere pe medicamente din Germania, care dadeau doar rezultate temporare. I-am povestit experienta proprie si i-am dat o doza de argila si instructiunile necesare. M-am intalnit cu ea intamplator, peste circa un an. Nu ma mai tinea minte... Am intrebat-o care a fost rezultatul tratamentului si mi-a raspuns: “O, am si uitat c-am avut acea boala!”. Argila vindeca diareea, dar in acelasi timp, prin reglarea scaunului, vindeca si constipatia. Am cunoscut zeci de cazuri de oameni care de ani de zile sufereau de constipatie cronica; aveau scaune la 2-3 saptamani, iar dupa o saptamana de tratament cu argila au avut scaun zilnic. Argila vindeca hipertensiunea si hipotensiunea. D-l Potopea Chirila din Alba-Iulia a fost toata viata hipotensiv, iar sotia dansului a suferit mult din cauza hipertensiunii arteriale. Au tinut cura cu argila, iar in prezent au amandoi tensiunea 13/7. Hipertensiunea arteriala este provocata in cele mai multe cazuri de o boala a rinichilor (nefrite, infectii urinare etc.). Medicina alopata se multumeste sa prescrie bolnavilor medicamente hipotensive, fara a rezolva insa cauza bolii. In acest caz, tratamentul cu argila este senzational. Vindeca rinichii (daca acestia mai au functie!) si tensiunea scade, nemaifiind necesare medicamentele. Am fost vizitat de o persoana care avea retentie de apa si tensiunea 24/13 (sub tratament medicamentos!). Dupa o cura de trei saptamani cu argila, tensiunea s-a stabilizat la 13/8, renuntand definitiv la medicamentele hipotensive. Cand bolnavul este dependent de medicamente, este necesar ca la inceputul tratamentului cu argila sa nu renunte la ele. Se va masura atent tensiunea arteriala, iar cand aceasta incepe sa scada, se va micsora doza de medicamente, urmand - cand tensiunea ajunge in limite normale - sa se renunte complet la medicamente. Argila echilibreaza activitatea glandelor endocrine. Tin minte ca i-am dat argila unei prietene, directoarea unei scoli din Alba, care se plangea de stres. Dupa cura pe care a urmat-o, nu numai ca a capatat o energie si o pofta de viata extraordinare, dar a scapat si de gusa tiroidiana. Argila curata sangele, avand un efect antitoxic foarte puternic. In primele zile de tratament, bolnavii pot remarca faptul ca urina si scaunul sunt puternic mirositoare, acesta fiind semnalul clar ca incepe detoxifierea organismului. Argila actioneaza asupra ficatului, splinei si pancreasului, curatandu-le de toxinele acumulate in procesele metabolice. Argila are efect in reglarea sistemului nervos. Apare o linistire extraordinara (nu o sedare!). Jean Valnet scrie in cartea lui ca argila reda bucuria de a trai. Aceasta este o expresie foarte potrivita. Se stie ca stresul este generat de lipsa de minerale din organism. Or, mineralele sunt responsabile de toate procesele chimice din organism. Daca sunt in cantitati insuficiente, procesele chimice nu pot avea loc. Mineralele din argila normalizeaza procesele chimice si fac ca stresul sa dispara ca prin farmec. Argila are efect hipoglicemiant. La bolnavii care nu sunt insulino-dependenti, cu glicemie pana la 200, cura cu argila normalizeaza functia pancreasului, aducand glicemia la limite normale. Argila vindeca acneea. Pe langa cura interna se recomanda si masca de argila, aplicata zilnic pana la rezolvarea problemei. In cazul hemoroizilor, pe langa cura interna - foarte eficienta in aceasta boala - se pot folosi si bucati mici de argila ca supozitor. Nu am intalnit nici o persoana care sa nu isi vindece una din aceste boli, daca a facut corect tratamentul. Cu cat bolile sunt mai multe si mai grave, cu atat vindecarea este mai spectaculoasa! - E intr-adevar impresionant... Cum se aplica tratamentul cu argila? - Cu o jumatate de ora inaintea meselor principale, de doua-trei ori pe zi (in functie de gravitatea bolii), se bea un pahar de apa argiloasa foarte tulbure. Pregatirea se face din ajun, seara: in 3/4 pahar cu apa (se folosesc numai pahare de sticla sau portelan) se pune o lingurita plina cu argila. Se lasa pana dimineata, cand se amesteca bine si se bea apa tulbure, pe stomacul gol. Sedimentul (ca un zat de cafea) se arunca. Se pregateste imediat apa cu argila pentru masa urmatoare. Daca in primele zile apare o usoara constipatie, nu se va intrerupe tratamentul! Totul se va regla de la sine. - Cat dureaza tratamentul? - O cura dureaza trei saptamani. Nu exista nici un risc de supradozare. Argila are inteligenta naturii. Stie sa actioneze acolo unde este nevoie de ea. Surplusul se elimina in mod natural. Bolile mentionate se vindeca complet in trei saptamani. Totusi, din cauza stresului si a eliminarii masive de minerale prin urina, sunt necesare cure de argila de 10 zile pe luna. - Exista contraindicatii in administrarea argilei? - In timpul tratamentului nu se vor consuma alcool si grasimi. Este bine sa se foloseasca apa de izvor sau apa plata din comert, in nici un caz apa minerala, deoarece mineralele din argila sunt perfect echilibrate. Un caz spectaculos Ion Santimbreanu (78 ani) - Alba-Iulia: “Probleme de sanatate am avut demult, din cauza regimului de detentie politica. Am facut ani grei de puscarie la Ploiesti, iar cand m-au eliberat eram o adevarata epava umana. Mi se facuse o traheotomie
2
in timpul detentiei si credeam ca problemele mele se datorau infectiei pe care am avut-o dupa aplicarea canulei. Am facut analize numai cand starea mea de sanatate devenise critica: vomitam sange, aveam scaune cu sange. Medicii au stabilit diagnosticul melena, enterocolita si gastrita si mi-au dat un tratament. Insa am facut o criza in 11.03.1999, in urma careia am ajuns la reanimare; am avut o hemoragie interna atat de puternica, incat mi-a curs sange prin ochi si urechi. Pierdusem circa 2,5 litri de sange, eram inconstient, toti au crezut ca ma duc... A venit la spital un fost coleg de facultate, preot, care mia dat binecuvantarea. Dar Dumnezeu nu m-a lasat: am iesit din criza cu ajutorul medicilor, care mi-au transfuzat sange si mi-au oprit hemoragia. Parintele Sandu, impresionat de starea in care ma gasise la spital, i-a povestit lui Mircea Bocan despre cazul meu. El a venit la mine si m-a asigurat ca ma fac bine cu argila. Am inceput sa consum argila dupa recomandarile lui, iar dupa trei saptamani, cand mi-am luat tensiunea, aceasta era 14/7, de unde pana atunci aveam chiar si 18/12. In timpul asta n-am mai luat nici un fel de medicamente. Inainte, urmam un regim alimentar tare sever: numai supe strecurate si legume fierte. Dupa tratamentul cu argila, am putut manca orice. Tin si acum o cura de intretinere, cate 10 zile pe luna, si ma simt perfect. N-am mai luat nici un medicament, zilnic merg cate 10 km cu bicicleta, fac gimnastica... Ce mai, argila m-a readus la viata! Am o energie si un tonus ca la 20 de ani”. Argila buna si la frumusete Mastile cu argila sunt folosite inca din vremuri stravechi. Marile firme cosmetice vand pe bani grei produsele cu argila. Cartea lui Jean Valnet propune o reteta simpla: pe razatoarea mica, se rade un castravete mic, apoi se stoarce printr-o sita fina. In acest suc se pune o lingurita de argila. Se lasa 1/4 ora, pana se face o pasta groasa, dar foarte fina. Se intinde pe toata suprafata fetei (inclusiv in zona ochilor) si se lasa sa se usuce. Se indeparteaza prin spalare cu apa calduta. Efectul este absolut spectaculos. Se repeta o data pe saptamana. Masca cu argila are efect astringent, scoate punctele negre, trateaza acneea, eruptiile de pe fata, cuperoza si indeparteaza ridurile. D-l MIRCEA BOCAN poate fi contactat la urmatoarea adresa: Str. Avantului nr. 19, bl. J6, ap. 8, Alba-Iulia, jud. Alba, cod 2500, tel. 058/83.34.87. MEDICINA NATURISTA PLANTELE VERII NAPRAZNICUL - O noua “vedeta” din farmacia naturii, in lupta cu cancerul si cu alte boli Mergand prin padurile umbroase de fag, de molid ori de brad, vezi ici-colo la marginea potecii palcuri de flori rozliliachii, cu fructe ca niste ciocuri de berze, cu tulpini moi, de un verde inchis cu nuante rosiatice. Napraznicul (Geranium robertianum), caci despre el este vorba, nu este o planta prea spectaculoasa, poate doar in afara numelui si al mirosului, destul de asemanator cu cel al transpiratiei unei fiare, parand multora respingator. Marturisesc ca veri la randul am trecut pe langa ea fara sa-i acord o atentie prea mare, fara sa banuiesc ce putere vindecatoare sta ascunsa in ea. Aceasta planta pare, insa, sa devina o adevarata vedeta in lumea medicinii, in ultimii ani afirmandu-se si pe plan international; in Canada, Germania, Statele Unite, a devenit deja una din plantele de capatai in tratamentul cancerului. Nu va trece mult timp si, probabil, vom vedea un medicament cu nume sonor - Geraniol, de exemplu - asa cum si din alte plante de la noi au fost extrase medicamente devenite celebre peste hotare. Iar cel mai bun exemplu este tisa (Taxus bacata), din care isi faceau candva arcuri razesii lui Stefan cel Mare, si din a carei seva este extras acum in Statele Unite cel mai modern si mai eficient medicament in tratamentul cancerului: Taxol. Un tratament cu Taxol contra cancerului mamar sau ovarian costa... 3-4 milioane de lei pe luna, pentru un singur pacient, iar in ultimii trei ani a fost cel mai bine vandut medicament de acest tip de pe piata mondiala. Culegerea plantei Napraznicul se culege de la inceputul verii si pana tarziu, inspre toamna, lunile septembrie - octombrie. Se iau tulpinile inflorite cu tot cu frunze, dar fara radacini, asa incat planta sa se poata regenera dupa culegere. Tulpinile sunt foarte moi si se rup cu multa usurinta, asa incat nu este nevoie de cutit la cules. Planta se poate folosi proaspata (din frunze si tulpini se extrage sucul) sau, mai frecvent, uscata. Uscarea se face in strat subtire, in poduri umbroase si foarte bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca locul de uscare nu este prea bine aerisit. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani. Cateva retete In medicina populara romaneasca exista nenumarate leacuri pe baza de napraznic, planta renumita in zonele de munte, mai ales pentru puterea sa revigoranta, atat pentru femei, cat si pentru barbati. In Vrancea, barbatii fara putere erau imbracati mai multe zile la randul cu camasi muiate in fiertura de napraznic; in Bistrita, sucul proaspat de napraznic era combinat cu lapte (de capra, mai ales) si era baut de femeile sterpe si de barbatii fara vigoare; in Neamt, din napraznic era facut un decoct baut de femeile cu ciclu prelungit, lipsite de vlaga ori care raceau usor la rinichi. In manastirile din Moldova, napraznicul era folosit mai ales ca ceai pentru bolile intestinelor, pentru bolile organelor genitale si contra cancerului uterin.
1
In unele zone de munte, cu decoct concentrat de napraznic aplicat extern se vindeca herpesul, in timp ce sucul era folosit pentru intremarea tuberculosilor. Sucul si fiertura se mai bea in credinta ca opreste orice scurgere de sange si alunga orice fel de junghi. Iata, pe scurt, cateva modalitati de preparare a napraznicului, preluate din medicina populara si actualizate: Sucul O mana de frunze si tulpini proaspat culese se pun intr-un mojar si se piseaza bine pana devin ca o pasta. Apoi se filtreaza printr-un tifon, iar sucul rezultat se combina imediat cu lapte sau se consuma ca atare. O metoda mai moderna foloseste mixerul de bucatarie cu care se maruntesc fin, frunzele muiate in putina apa, dupa care stoarcerea se face mai usor. Se administreaza 6 linguri de suc de napraznic pe zi, de obicei diluat cu tot atata lapte proaspat. Ceaiul O mana de frunze si flori uscate, nemacinate, se pun cu o cana (250 ml) de apa la muiat de seara pana dimineata. Dimineata se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa. Dupa ce se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura camerei, aceasta infuzie se filtreaza. La sfarsit se combina maceratul cu infuzia racita. Se beau 3-4 cani din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura). ATENTIE! Pentru ceaiul de napraznic nu se foloseste apa de la robinet, ci doar apa plata sau, mai bine, apa de izvor care nu trebuie sa fie mai veche de 48 de ore. Pulberea Planta uscata se marunteste bine intr-un mojar sau cu o rasnita electrica, dupa care se face o cernere cu sita pentru faina alba. Se ia o lingurita rasa de planta de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Inainte de a inghiti cu putina apa planta, o vom tine timp de cateva minute sub limba. De obicei, napraznicul nu se foloseste sub forma de pulbere singur, ci in combinatie cu alte plante, pe care le vom indica mai jos. Boli vindecate cu napraznic Cancerul. Fara indoiala ca napraznicul si-a castigat celebritatea datorita cazurilor spectaculoase de vindecare a cancerului. Cel mai receptiv la tratamentul cu napraznic este cancerul genital, dar pe lista cazurilor vindecate se afla si cancerul pulmonar cu metastaze, cancerul mamar, cancerul de prostata, cancerul la intestin si cancerul gastric. In toate cazurile vindecate, tratamentul cu ceai de napraznic a fost insotit de un regim alimentar sever, cu sucuri si cruditati sau cu cereale integrale (regimul Oshawa). Cancer ovarian. Se beau in fiecare zi, lingura cu lingura, 4 cani de ceai de napraznic. In paralel, se consuma 200 ml pe zi de suc de sfecla rosie, se mananca numai hrana vegetariana si in cea mai mare parte netrecuta prin foc. Cancer la san. Se bea aceeasi cantitate de ceai de napraznic si de suc de sfecla rosie ca la cancerul ovarian, se urmeaza acelasi regim alimentar sever si in plus se mai face o aplicatie externa. In fiecare zi, se pune pe san vreme de 2-3 ore, o cataplasma cu radacina de tataneasa si iarba de rostopasca obtinuta astfel: cele doua plante maruntite se amesteca, adaugandu-se apa calduta, pana se formeaza o pasta moale; aceasta pasta se aplica invelita in tifon pe locul afectat. Leucemie. La sucul de sfecla rosie se adauga sucul de morcov si mere - in total se beau 500 ml de suc pe zi. Se consuma zilnic un litru de ceai de napraznic si inca un litru dintr-un ceai obtinut din pulberea a patru plante combinate in parti egale: coada-calului, troscot, urzica si sunatoare. Se prepara la fel ca cel de napraznic. Cancer la intestin. Se bea zilnic un litru de ceai de napraznic si un alt ceai obtinut din trei plante combinate in parti egale: radacina de tataneasa, iarba de salvie, iarba de rachitan (Lythrum salicaria) - cate o lingura din fiecare, la care se adauga o lingurita de rostopasca. Ceaiul se prepara la fel ca si cel de napraznic; se bea un litru pe zi. Sterilitate la femei si barbati. Povestea adevarata spune ca un terapeut german celebru, Rudolf Breuss, a tratat intr-o luna opt cupluri casatorite de 2-10 ani care nu puteau avea copii. Pacientii au fost pusi sa bea ceai de napraznic si cam la un an dupa aceea, toate cele opt femei au nascut prunci frumosi si sanatosi. Pe langa ceaiul de napraznic preparat dupa metoda de mai sus, femeilor le este recomandat sa mai bea in fiecare zi si ceai de cretisoara (Alchemilla vulgaris) - frunze si flori. Impotenta. Atunci cand aceasta apare din cauze hormonale sau datorita uzurii prea mari a organismului, ceaiul si mai ales sucul de napraznic - 6 linguri pe zi - combinat cu lapte proaspat de capra (la nevoie poate fi si de vaca) poate face minuni. Frigiditate. In popor se spune ca o cana de ceai de napraznic facut vartos (concentrat), in care s-au pus si cateva varfuri de busuioc, are efecte... napraznice. Totul este sa suportati acest ceai, cu un miros mai putin delicat. Hipermenoree (ciclu menstrual abundent), stare de slabiciune in timpul ciclului menstrual. Se bea ceaiul de napraznic (2-3 cani pe zi) si se iau 3-4 lingurite pe zi de pulbere de salvie (Salvia officinalis) cu putina apa. Efectele sunt mai puternice daca tratamentul este inceput cu trei zile inaintea ciclului. Daca ciclul menstrual este neregulat, faceti tratamentul acesta vreme de trei luni. Cistita, urinare cu sange (hematurie). In ceaiul de napraznic prezentat mai sus se pune si o lingurita de ghimpe (Xanthium spinosum). Se beau cantitati ceva mai mari de ceai: 1,5-2 litri pe zi.
2
Chisturi ovariene, ovare polichistice. Se combina in parti egale pulberile din urmatoarele plante: napraznic, cretisoara, frunze de mur, iarba de salvie, seminte si flori de urzica, iarba de rostopasca si rachitan. Se ia o lingurita cu varf din aceasta combinatie de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se tine repetat regimul cu cereale integrale (Oshawa), cate 10 zile, cu 5 zile pauza. Se aplica pe zona ovarelor cataplasme calde cu coada-calului, dupa care se face masaj usor. Iradiere. Ceaiul de napraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele iradierii, precum si pentru a indeparta anumite sechele. Se bea ceai de napraznic, minimum o jumatate de litru pe zi. Se consuma, mai ales imediat dupa iradiere, cantitati mari de: ceai negru, ulei de catina si catina, afine si coacaze (uscate sau crude). Reumatism. Se pare ca ceaiul de napraznic are efecte similare cu ale fratelui sau, ciocul cucoarei (Geranium pratense), ajutand la reducerea inflamatiei articulatiilor, la calmarea durerii, la micsorarea sensibilitatii la factorii climatici (umiditate, vant, frig s.a.). Se fac cure indelungate, 3-6 luni, cu ceai de napraznic - 2-3 cani pe zi. Diabet. Ceaiul de napraznic si troscot in parti egale, preparat dupa metoda descrisa mai sus, baut cu un sfert de ora inainte de fiecare masa, duce la scaderea valorilor glicemiei si in multe cazuri opreste evolutia bolii, mai ales daca este respectat si regimul alimentar prescris de medic. Tuberculoza, infectii pulmonare in general. Ceaiul de napraznic este folosit mai ales in fazele avansate ale bolii, avand rolul de a intari organismul, de a stopa hemoragia si chiar de a inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Se foloseste ceaiul in cure de 2-3 saptamani in care se beau 3-4 cani pe zi; vara se bea sucul combinat in parti egale cu lapte de capra. Herpes, herpes genital. Se fac spalaturi locale cu un decoct concentrat de napraznic. Se prepara ca si ceaiul dat mai sus, dar din 4 linguri de pulbere de napraznic, care nu se oparesc cu apa, ci se fierb 5 minute. Epistaxis (hemoragii nazale). Intr-o cana de decoct de concentrat de napraznic se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas cu ajutorul unei pipete sau al unui tampon de vata. MEDICINA NATURISTA PROGRAMUL DE VARA Fructe negre de padure (II) COACAZELE, AFINELE SI MURELE - Bucurati-va de darurile mirifice ale naturii. Delicii alimentare, coacazele, afinele si murele au si puterea de-a vindeca COACAZELE NEGRE Mai cernite si mai uratele in comparatie cu fragii si zmeura, lipsite de aroma si straluciri rubinii, coacazele negre sunt o veritabila Cenusareasa a naturii. Abia la sfarsitul povestii, cand printul le asaza in picior pantofiorul, arata ce comori se ascund sub infatisarea lor reculeasa. Putine alte alcatuiri ale firii au atata forta de-a vindeca. Coacazele negre contin un numar impresionant de minerale si vitamine, intre care vitamina C intr-o forma care se dovedeste a fi cea mai stabila dintre toate fructele, rezistand la caldura si oxidare. In plus, este singurul fruct de padure care contine ulei volatil intr-o proportie destul de mare, un ulei cu miros mai putin placut, dar cu efecte cu totul deosebite. Coacazele negre, folosite mai ales ca pulbere, revitalizeaza rapid organismul, ajuta la reechilibrarea metabolismului, normalizeaza activitatea nervoasa, maresc acuitatea vizuala, elimina anemia, favorizeaza procesele de crestere si refacere, maresc imunitatea naturala a organismului. Dintre cele peste 50 de boli si tulburari tratate cu ajutorul lor mentionam: Anemie - sucul, la fel ca si pulberea de coacaze negre uscate, stimuleaza formarea hematiilor si compenseaza deficitul de fier. Se bea zilnic o cana de suc pe stomacul gol sau se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi. O cura dureaza 2-3 saptamani. Oboseala vizuala, miopie progresiva - coacazele negre, fructele si frunzele, cresc acuitatea vizuala (inclusiv cea nocturna), favorizeaza corectarea anumitor deficiente ale vederii. Se fac cure indelungate (3-6 luni) cu pulbere sau cu macerat de coacaze negre. Cresterea la copii - coacazele negre crude, la fel ca si sucul, stimuleaza formarea tesuturilor, a oaselor mai ales. Se consuma zilnic 100-200 g de coacaze negre sau se bea un pahar de suc. In afara sezonului, se ia inainte de fiecare masa jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre. Sensibilitate la infectii (respiratorii, intestinale, renale) - se consuma zilnic 100 g de fragi si 100 g de coacaze negre. In afara sezonului se ia o jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre si o jumatate de lingurita de pulbere de macese pe zi. Articulatii umflate, dureroase - sucul si ceaiul de coacaze negre (obtinut cu apa calduta din fructe si frunze) are efecte antiinflamatoare si depurative ideale, fiind in mod deosebit indicat in cure de 21 de zile pentru reumatici. Reumatism cronic degenerativ - se recomanda cura cu suc (500-750 ml pe zi) sau, in afara sezonului, un pahar de macerat dimineata si doua cani de ceai fierbinte (obtinut din fructe si frunze) spre seara. Ateroscleroza, arterita, trombagenita obliteranta, hipertensiune - in toate aceste cazuri se recomanda o cura de fructe 500 g pe zi, vreme de doua saptamani.
1
Litiaza renala (cu urati) - in fiecare zi se bea de dimineata o cana de suc proaspat, iar seara o cana de ceai fierbinte de fructe si frunze. In a zecea zi de cura se bea un litru din ceaiul obtinut dintr-o lingura de frunze de mesteacan, o lingura de boabe de ienupar si o lingura de frunze de coacaz negru, la un litru de apa clocotita. Alcoolism - doua linguri de fructe uscate si o lingurita de seminte de patrunjel se fierb la foc domol in trei sferturi de litru de apa, vreme de 15 minute, dupa care se lasa sa se raceasca. Se bea tot acest preparat o data, pe stomacul gol; cura dureaza 6 luni. Pot aparea reactii puternice de voma, diaree, ca semn al dezintoxicarii organismului. Daca cura nu este intrerupta cateva saptamani si nu este consumat alcool, dependenta dispare relativ repede si apare chiar o anumita intoleranta la alcool. Tulburari specifice debutului menopauzei - pulberea de fructe uscate, la fel ca si ceaiul fierbinte, are efecte usor sedative, opreste hemoragiile, normalizeaza activitatea endocrina. Se beau una-doua cani de ceai pe zi sau se iau trei lingurite de pulbere pe stomacul gol. AFINELE Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, afinele inglobeaza in ele toata energia solara captata pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor inaltimi, facute special, parca, pentru a completa hrana destul de saraca a oamenilor de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete cu vitamine, cu specificatia ca vitaminele A, E, F, PP si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor de asimilat, deoarece sunt in formula naturala. Cat despre actiunile terapeutice, lista impresioneaza nu atat prin marime, cat prin efectul neobisnuit al acestor alimente-medicament sau, mai bine zis, medicamente-aliment care sunt afinele. Fructul proaspat de afin, dar mai ales cel uscat, ajuta la regenerarea vaselor de sange, la normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si regleaza anumite procese imunitare. Din lista de afectiuni in care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat cateva: Ateroscleroza cerebrala, tulburari de circulatie encefalica - se consuma in fiecare zi 200-300 g de fructe proaspete, inainte de fiecare masa. In afara sezonului se consuma o lingurita de pulbere de afine uscate de trei ori pe zi. Diaree, enterocolita de fermentatie - pulberea de afine uscate este un leac care actioneaza fara gres in aceste afectiuni. In cazurile acute se ia o lingurita rasa din doua in doua ore. Suplimentar, se poate bea un ceai cald din fructe si frunze pentru rehidratare. Enterocolite de putrefactie - se face o cura de afine proaspete - 300-500 g zilnic - repartizate in trei portii egale. Prima portie se ia dimineata pe stomacul gol, iar restul inainte de mesele principale. Oxiuroza - se face un macerat dintr-o lingura de fructe zdrobite la 400 ml apa rece; in afara sezonului, se pune pulbere de fructe in apa si se lasa la temperatura camerei, vreme de 8 ore; se bea in trei reprize, in decursul unei zile. Diabet, maladii vasculare ale diabeticilor - se pun la inmuiat de seara pana dimineata doua linguri de frunze maruntite in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, se pune licoarea obtinuta deoparte, iar frunzele se oparesc cu o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca 20 de minute. Se combina cele doua extracte si se bea acest amestec, pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Tratamentul se tine 40 de zile, apoi se face pauza 14 zile, dupa care se repeta. Infectii urinare - se folosesc fructele uscate si macinate, se ia cate un varf de cutit din doua in doua ore. Se poate face si o tinctura dintr-o cana de afine zdrobite si frunze de afin taiate marunt, peste care se toarna patru cani de alcool diluat (50ˇ) sau rachiu. Se lasa la macerat 10-14 zile, timp in care sticla se scutura de doua-trei ori pe zi. Se strecoara in sticle inchise la culoare. Se consuma circa doua-trei linguri pe zi. Arterite ale membrelor inferioare, sechele dupa infarct, coronarite - se bea macerat de fructe uscate (o lingurita de pulbere la un pahar de apa) in cure de sase luni, doua-trei pahare pe zi. Tulburari specifice varstei a treia - o serie intreaga de probleme, cum ar fi tulburarile vasculare, tulburarile de vedere (presbitia) si senilitatea se atenueaza daca se bea zilnic jumatate de litru din preparatul obtinut prin combinarea unei cani de macerat la rece de afine cu o cana de decoct de afine. Maceratul se obtine la fel ca in reteta anterioara, in timp ce decoctul se obtine astfel: o lingura de fructe zdrobite se fierb 2-3 minute intr-o cana de apa, se lasa la racit, dupa care se combina cu maceratul. Candidoza bucala si digestiva - jumatate de kilogram de afine proaspete consumate zilnic, vreme de o saptamana, elimina aceasta afectiune, care de altfel este destul de refractara la tratamentele clasice. Tulburari produse de folosirea antibioticelor - sechelele abuzului de antibiotice (tulburari de imunitate, infectii cu ciuperci parazite, tulburari digestive, hormonale s.a.) sunt atenuate si, gradat, eliminate, daca se consuma doua saptamani la rand cate 300 g de afine crude. Pe timpul iernii se fac cure indelungate cu afine, de-a lungul carora se beau una-doua cani de macerat de afine uscate zilnic. Faringite, stomatite, afte - se face o infuzie din doua lingurite de afine uscate zdrobite, peste care se toarna 200 ml apa clocotita; se infuzeaza 20-30 minute. Se face gargara de mai multe ori pe zi, din care una inainte de culcare.
2
Micoze, eczeme, rani sangerande - se fierbe o lingurita de fructe uscate intr-un pahar de apa, vreme de 5 minute, la foc domol; se filtreaza, dupa care cu solutia obtinuta se fac lotionari cu un tampon de vata; fructele ramase dupa filtrare se aplica pe locul afectat sub forma de cataplasme, folosindu-se un pansament steril. IMPORTANT Din afine se obtine la Cluj-Napoca medicamentul original romanesc ERIDIAROM, cu rezultate terapeutice spectaculoase in toate afectiunile prezentate mai sus. Acest produs este usor de administrat si inlocuieste foarte bine afinele uscate. MURELE Forma fructelor si a frunzelor, micii spini de pe tulpina recomanda murele ca fiind un fel de verisor primar, ceva mai salbatic, al zmeurei. De altfel, murele au in linii mari aceleasi proprietati terapeutice ca si zmeura. Cele mai importante virtuti tamaduitoare le au frunzele de mur, care sunt dezinfectante, cicatrizante, reglatoare hormonale si antihemoragice redutabile. Fructele sunt depurative, racoritoare, usor astringente, laxative in stare proaspata si antidiareice in stare uscata; in medicina populara, fructele erau frecvent folosite pentru a trata raguseala si bolile de gat, in general. Iata un mic indrumar terapeutic pentru mure: Constipatie - cu 15 minute inainte de fiecare masa se mananca 3-4 pumni de mure proaspete, dupa care se iau 1-2 lingurite de miere. Dureri de gat, raguseala - jumatate de pahar de mure proaspete se combina cu un pahar si jumatate de miere lichida si se amesteca bine, dupa care se lasa sa se intrepatrunda intr-un borcan inchis, vreme de 40 de zile. Se consuma ca atare sau filtrat, patru-sase lingurite pe zi. Ciclu menstrual prelungit ori cu sangerari abundente - se ia o lingurita de fructe uscate si una de frunze, se oparesc cu o cana de apa fierbinte si se lasa la infuzat vreme de 20 de minute. Se bea acest ceai ceva mai fierbinte, indulcit cu miere, trei-patru cani pe zi. Infectii urinare - o lingura de frunze de mur, una de frunze de afin si o lingurita de fructe de afin se pun la inmuiat de seara pana dimineata in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, iar plantele care raman se oparesc cu jumatate de litru de apa fierbinte, dupa care se asteapta sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele doua licori, obtinandu-se aproximativ un litru de ceai, din care se bea cate o jumatate de cana din ora in ora. Diaree - se ia din doua in doua ore o jumatate de lingurita de frunze uscate si, eventual, un varf de cutit de mure uscate. Leucoree - o lingura de frunze de mur se oparesc cu jumatate de cana de apa, dupa care se lasa la racit. Se fac spalaturi cu irigatorul, de doua ori pe zi, vreme de o saptamana, dupa care se face o pauza de cinci zile. La nevoie, tratamentul se reia; pentru a reduce inflamatia, in ceai se adauga si jumatate de lingurita de flori de musetel. Hemoroizi, fisuri anale - cinci linguri de frunze se oparesc cu doi litri de apa clocotita, se lasa la racit, dupa care se filtreaza. Se face o baie de sezut cu acest extract vreme de 10 minute, dupa care se strecoara printr-un tifon, frunzele ramase folosindu-se pentru o cataplasma ce se tine o ora pe anus. O noua vedeta a Laboratoarelor HOFIGAL Crema SPIRULIN - Interviu cu d-l STEFAN MANEA, directorul Laboratoarelor HOFIGAL - D-le Stefan Manea, pe agenda dvs. de prioritati sta, de catva timp, o microalga cu puteri curative de exceptie: Spirulina platensis. De curand, ati inceput s-o includeti in formulele tuturor medicamentelor pe care le produceti. Ba, mai nou, ati scos pe piata o noua crema cosmetico-terapeutica, mult laudata de cei care au folosit-o. Dati-ne, va rog, cateva amanunte... - Ma bucur ca ati avut semnale pozitive din partea consumatorilor nostri. E foarte greu sa faci cunoscut un produs autohton pe piata, altfel decat prin calitate. De altfel, acesta este pentru noi un deziderat de la care nu ne abatem niciodata. Crema SPIRULIN s-a nascut in urma cercetarilor facute de farmacistii nostri asupra Spirulinei platensis. Dintre toate organismele lumii vegetale pe care le-am studiat pana in prezent, spirulina mi se pare cea mai fascinanta. Ea contine o multime de substante active cu totul speciale, care nu pot fi extrase din plantele medicinale din tara noastra. Daca ar fi sa amintesc numai cateva componente ale spirulinei, as pune accent exact pe principiile active care pot fi gasite in noul nostru produs: 70% proteina bruta, in care s-au identificat toti aminoacizii esentiali si neesentiali, inclusiv forme de ARN si ADN specifice organismului uman; lipide - foarte bogate in acizi grasi; cartenoizi, din care o mare pondere o are beta-carotenul; vitamine - B1, B2, B6, B12, E, acid folic, pantotenat de calciu, acid nicotinic; oligoelemente - Ca, Fe, Mg, Mn, Zn, K, Na. Aceste componente ale spirulinei actioneaza benefic asupra organismului uman, putand fi observate clinic o serie de proprietati terapeutice: normalizarea schimbului ionic la nivel celular, restabilirea legaturilor celulare slabite, stimularea anabolismului proteic si a metabolismului la nivel celular, actiunea antioxidanta, stimularea cresterii si refacerii tesuturilor afectate (taieturi, rani postoperatorii, tesuturi inflamate etc.), puternic rol antitoxic prin eliminarea toxinelor si a radionucleotidelor (avand rol de protector solar si dupa tratamentele cu raze X).
1
Obtinuta din extract total de Spirulina platensis vie, crema SPIRULIN este destinata intretinerii dermei, datorita imbinarii proprietatilor cosmetice (curatare, hidratare, revitalizare, intindere si catifelare) cu cele terapeutice, care vizeaza indeosebi procesele de regenerare celulara, vindecarea tesuturilor afectate, eliminarea durerilor si a inflamatiilor. Utilizata strict in scop terapeutic, SPIRULIN si-a dovedit eficienta in acnee, dermatoze, urticarii, entorse, edeme, rupturi musculare, febra musculara, reumatism, guta si alte inflamatii venoase (prin eliminarea acidului lactic si dezinflamarea tesuturilor), incetinirea procesului de uzura celulara. Toate elementele din aceasta crema sunt naturale si pot fi absorbite integral la nivel cutanat, reprezentand o hrana ideala pentru celulele dermei. SPIRULIN este testata dermatologic si alergologic, avand avizul Ministerului Sanatatii. - Cat costa si de unde se poate procura? - Crema SPIRULIN se vinde in farmacii, fiind ambalata in cutii de 50 ml. Pretul de productie este de 38.000 lei. Incercam astfel sa ne adresam unei categorii de consumatori cat mai numeroasa. Am fost sfatuiti de cei care ne fac marketing sa facem reclama produsului, dar nu ne putem permite asa ceva, deoarece asta i-ar dubla pretul. Trebuie sa stiti ca orice produs cosmetic sau terapeutic de import costa circa 25% din pretul de vanzare, restul fiind taxe vamale, taxe de publicitate si adaosuri comerciale - toate suportate de consumatori. Daca am face aceeasi politica, am avea, intr-adevar, produse cunoscute, dar inaccesibile unei importante categorii de consumatori. Or, noi vrem ca produsele noastre sa poata fi cumparate si de oamenii saraci, care de altfel sunt si cei mai bolnavi. F. P. Crema SPIRULIN poate fi comandata direct de la producator: S.C. HOFIGAL S.A., Intrarea Serelor nr. 2A, sector 4, cod 75669, Bucuresti. Tel. 01/334.59.05, 334.51.35, 098/80.30.29 Ghidul produselor toxice din alimentatia de zi cu zi "E"-urile Cu ceva timp in urma, sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune cancerigena), produsele de tip Vegeta - glutamati (conservanti alimentari foarte toxici), mezelurile - nitriti (coloranti care produc cancer la ficat) si tot felul de substante care nelinisteau cumparatorul. Acum, este mult mai "bine": sucurile contin E211, condimentele sintetice - E621 si E 622, mezelurile - E250. Probabil ati ghicit: este vorba de aceleasi substante, dar deghizate sub un nume mult mai domestic. Omul civilizat poate consuma peste o suta de asemenea E-uri in decurs de o luna, fara sa-si mai faca probleme. Unele E-uri coloreaza, altele conserva, altele dau gust, stabilizeaza aroma, afaneaza mancarea, altele ii dau volum si consistenta. Unele E-uri sunt substante ale caror nume iti dau fiori. Asa ar fi, de exemplu, E 215, care este de fapt sarea de sodiu a propil parahidroxibenzoatului de etil. Alte E-uri sunt coloranti cu nume mult mai poetice, de exemplu E110, cunoscut sub denumirea de "sunset yellow", adica galbenul de la apus de soare. Avand la dispozitie o paleta de 20 de E-uri care coloreaza, unui suc i se poate da orice culoare imaginabila. Cu cele 30 de E-uri care conserva se pot realiza sutele de produse pe care le gasesti expuse in soare, prin chioscurile alimentare. Unele E-uri sunt pasnice, altele suspecte si altele de-a dreptul periculoase. De curand, Directia de Sanatate a pus in circulatie o lista de asemenea E-uri nefaste, pe care v-o punem la dispozitie in continuare. Datele nu sunt deocamdata complete, studiile continua, dar ceea ce urmeaza este probabil cel mai serios semnal de alarma pe care comunitatea medicala internationala l-a dat vreodata cu privire la alimentatia chimizata in general si la acesti aditivi sintetici omniprezenti in produsele de larg consum, in special. Iata, grupate, substantele toxice intalnite frecvent in alimente: - aditivi alimentari care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 239, 330. - aditivi alimentari care afecteaza vasele de sange: E250, 251, 252. - aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233. - aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, 312 - aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive (indigestie, voma, colici abdominale s.a.): E338, 339, 340, 341, 363, 465, 466, 450, 461, 407 (din inghetata). - distruge vitamina B12: E200. "Topul" celor mai periculosi aditivi: E123 - este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeasi categorie face parte si E110, care intra in componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor de budinca), colorandu-le in acel galben de "apus de soare", de care vorbeam ceva mai sus. E330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste in aproape toate sucurile din comert. E102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci. Are actiune cancerigena si el. Aceasta lista este extrasa din raportul Oficiului Consumatorilor din Piata Comuna Europeana si a fost intocmita la inceputul anului 2000. Folositi aceste liste atunci cand faceti cumparaturi si evitati alimentele care contin aditivi alimentari periculosi. Persoanele care deja sufera de anumite afectiuni, cum ar fi cele vasculare, dermatologice etc. vor evita in mod special sa consume orice aliment ce contine aditivi care agraveaza afectiunea de care sufera.
2
MARGARINA Margarina a aparut in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand untul se gasea tot mai greu. O echipa de cercetatori americani a avut atunci ideea sa ia diverse uleiuri vegetale, sa le incalzeasca la 150?C si sa le adauge hidrogen in prezenta unor catalizatori de nichel, ca sa se intareasca. A fost obtinut un produs alb asemanator cu untul ca si consistenta si cu... plasticul ca structura moleculara, adica margarina. Din al Doilea Razboi Mondial pana acum, margarina s-a "imbogatit" cu coloranti, cu vitamine sintetice, mai nou cu aromatizanti artificiali, care o fac sa miroasa a lapte mai tare decat laptele. Aceasta este mica legenda a margarinei - un amestec de grasimi asemanatoare cu cele din alimentele prajite mult timp, greu de transformat de organism in energie. Atunci cand aceste grasimi sunt metabolizate de catre organism, au "darul" sa incurce o multime de procese naturale: - sunt incorporate in membrana celulelor sistemului imunitar, impiedicand activitatea acestora. Aceasta inseamna sensibilitate mai mare la infectii, la intoxicatii, la cancer. Nutritionistii spun ca nu exista mijloc mai eficient de paralizare a sistemului imunitar decat consumul de margarina si de alimente prajite. - iau locul anumitor substante naturale care au rolul de a curata peretii vaselor de sange, ceea ce inseamna sclerozarea acestora, cu rezultate nefaste pentru inima, creier, sistemul circulator pe ansamblu. - favorizeaza formarea de depozite de grasime pe talie si pe fese, precum si aparitia celulitei. - solicita excesiv ficatul pentru a fi metabolizate. Din fericire, margarina are suficienti substituenti naturali, care nu numai ca o inlocuiesc cu succes, dar si ajuta la eliminarea efectelor sale nefaste. Inlocuitori naturali ai margarinei - Untul romanesc in general este mai bun decat cele de import, deoarece este mult mai putin procesat si denaturat. - Uleiurile obtinute prin presare la rece, de floarea-soarelui, masline, arahide, susa s.a. duc la scaderea colesterolului si curata vasele de sange. ZAHARUL Este, fara indoiala, unul dintre alimentele cele mai studiate si mai contestate de medicina, fie ea clasica ori naturista. Fiind un aliment foarte concentrat, el uzeaza pur si simplu anumite organe, asa cum un combustibil cu cifra octanica prea mare uzeaza un motor. Pentru un organism adaptat de milioane de ani sa se hraneasca cu zaharuri complexe din fructe, miere, cereale si legume, ingerarea unei ciocolate sau a altor dulciuri concentrate este un adevarat soc, care produce dezechilibre in lant: - zaharul strabate cu usurinta intestinul subtire ajungand in sange, unde provoaca o stare de hiperglicemie; - aceasta va determina o stare de excitare fizica si nervoasa; - pancreasul alertat peste masura, secreta mai multa insulina decat normal, ceea ce are ca rezultat scaderea zaharului din sange sub medie, asa incat in scurt timp se instaleaza o stare de hipoglicemie; - ficatul isi face datoria si transfera o parte din rezervele sale de glucide in sange. Aceste alternante deregleaza intreg metabolismul si, in timp, obosesc si uzeaza organismul (mai ales pancreasul), epuizand in acelasi timp sistemul nervos. Organismul uman are o mare capacitate de adaptare, asa incat la cei mai multi dintre noi aceste fenomene sunt suportate o buna perioada de timp, abia intr-un tarziu aparand problemele de sanatate. Faptul ca aceste probleme apar ceva mai tarziu nu inseamna insa ca nu apar sau ca sunt mai putin grave. Iata care sunt principalele tulburari cu care se confrunta consumatorii de zahar: - pancreasul suprasolicitat se deregleaza pur si simplu, normalizand tot mai greu glicemia, ceea ce duce la diabetul zaharat, cu toate consecintele sale cumplite: de la orbire la tulburari circulatorii majore ori boli cardiace fatale. In Romania se estimeaza ca peste sase sute de mii de oameni sufera, in diferite stadii, de diabet. - sistemul imunitar este partial inactivat vreme de cateva ore dupa ingerarea zaharului printr-un lant de procese hormonale prea complexe pentru a fi descris aici. Aceasta duce la o expunere periculoasa si inutila la gripa, boli de plamani, infectii urinare si intestinale, rinita, sinuzita etc. - lipsa de calciu se instaleaza si ea cu timpul, mai ales daca consumul regulat de zahar in diferite forme este insotit si de un stres puternic. - caria dentara apare la 94% din populatia care consuma produse cu zahar (de sase ori mai mult decat in urma cu 200 de ani, inainte de descoperirea zaharului). Cauza nu este, asa cum se credea acum zece ani, faptul ca zaharul si dulciurile favorizeaza dezvoltarea bacteriilor pe dinti, ci perturbarea unui lant de procese metabolice ale calciului. - obezitatea se instaleaza frecvent la marii consumatori de dulciuri. Acest lucru se produce desi zaharul nu este atat de bogat in calorii pe cat se crede, dar are "darul" de a perturba echilibrul hormonal, ceea ce duce la cresterea apetitului si la dezvoltarea in exces a tesutului adipos. - o serie de alte boli cum ar fi: reumatismul, anemia, astenia, degenerescenta osoasa, cancerul, scleroza multipla, sinuzita si rinita cronica, tulburarile hormonale se agraveaza ca o consecinta a consumului de zahar si se retrag ca prin farmec o data ce am renuntat la el.
1
Iata de ce va propunem ca in aceasta vara sa renuntati doar pentru o perioada, sa zicem o luna, la zahar, pentru a verifica in practica efectul miraculos al renuntarii la otrava alba, cum "alinta" naturistii occidentali zaharul. Inlocuitorii naturali ai zaharului Cel mai potrivit inlocuitor natural al zaharului este mierea de albine, care este nu doar un amestec foarte complex de zaharuri naturale, ci si un produs viu, care contine substante special facute sa ajute organismul sa asimileze fara probleme acest aliment. In perioada de vara, un inlocuitor si mai bunt sunt fructele proaspete, care acum se gasesc din abundenta. Sucurile, salatele de fructe, fructele consumate ca atare sunt o adevarata relaxare pentru organism, ducand la normalizarea glicemiei, la reglarea functiilor pancreasului, la rafinarea gustului, precum si a perceptiilor olfactive. Iarna, fructele uscate: stafidele, smochinele, curmalele, caisele deshidratate etc. sunt un excelent inlocuitor al zaharului. Ele sunt foarte dulci, foarte bogate in zaharuri (aproape 80% din masa lor), dar sunt mult mai usor de suportat de organism fata de zaharul alb. Antidoturi naturale pentru zahar Exista anumite plante care au darul de a corecta intr-o buna masura efectele nefaste ale consumului de zahar si de alimente indulcite cu zahar. Cele mai cunoscute si la indemana antidoturi de acest fel sunt: - tijele si frunzele proaspete de papadie - consumate ca atare sau sub forma de salata. - frunzele de dud, de afin, de nuc - se ia o lingurita pulbere de planta uscata de patru ori pe zi, la doua ore dupa masa, cu putina apa. - afinele proaspete si sucul de afine. FORMA MAXIMA Plante care vindeca sufletul Paradisul naturii contine toate alimentele si medicamentele de care omul are nevoie pentru a se hrani si a fi sanatos. Chiar si sufletul are in Gradina lui Dumnezeu plante de leac, care il ajuta sa-si regaseasca seninul si bucuria. Din perfectiunea creatiei nu lipseste nimic Nu este usor pentru omul modern sa-si imagineze cum ar putea o simpla planta alina si vindeca ceva atat de gingas si complex ca sufletul uman. Privind lucrurile teoretic, e dificil de inteles, de exemplu, cum ar putea disparea o stare de panica coplesitoare, de depresie sau de gelozie cu doar cativa stropi de licoare facuta din ierburi de leac. Asa ceva pare mai degraba de domeniul legendei, al unor practici vrajitoresti, a caror vreme a apus de mult. Si totusi, cel care are curiozitatea de a experimenta acest lucru poate observa cum un manunchi de flori de tei poate reda sensibilitatea afectiva, cum o radacina de valeriana poate anula, pe moment cel putin, cea mai imposibila stare de nervozitate, ori cum iarba de sulfina trimite in lumea viselor persoanele cu cea mai indaratnica insomnie. Prin padurile si fanetele noastre cresc peste o suta de plante care actioneaza benefic asupra psihicului si mintii. Multe erau cunoscute in trecut ca ierburi vrajitoresti, cu care se faceau farmece si descantece. Odinioara, sunatoarea era folosita pentru a alunga varcolacii si zmeii care deranjau somnul copiilor. Acum, ea este speranta farmacistilor pentru inlocuirea sofisticatelor si nocivelor tranchilizante de sinteza. Valeriana, care era folosita pentru alungarea ielelor si zburatorilor, este in prezent sursa unor medicamente sedative de ultima generatie, folosite in tratamentul celor mai grave boli psihice. Fiecare buruiana de leac de acest fel are tainele sale. Stiinta moderna nu si-a gasit inca termenii pentru a descrie marile sau mai micile miracole, pe care fiecare dintre ele le poate infaptui, in mintea si sufletul celor bolnavi. Cu o conditie: fara bunavointa si participarea activa a celor tratati, plantele de leac nu vor putea sa faca foarte multe miracole doar prin simpla lor ingerare. Ele sunt, insa, un ajutor extraordinar pentru cei care vor cu adevarat sa-si depaseasca anumite probleme, fiind dispusi sa-si schimbe modul de viata cu unul mai sanatos, sa devina mai buni, mai toleranti, mai intelegatori cu ei insisi si cu cei din jur. Folosirea plantelor cu efecte asupra psihicului (numite in mod curent psihotrope, pentru ca produc modificari sau miscari in plan psihic) este o adevarata arta, pe care vindecatorii populari de la noi au stapanit-o intr-un grad neegalat (deocamdata) de catre stiinta moderna. Iata, pe scurt, cateva legi fundamentale ale folosirii plantelor de leac pentru suflet. Trei legi fundamentale in folosirea plantelor de leac pentru suflet: 1. Mai intai de toate trebuie stiut ca, desi multe plante au acelasi efect, ele sunt totusi total diferite ca nuanta. De exemplu, plante calmante sunt valeriana, sunatoarea si lavanda. Numai ca valeriana este o planta grea, care face mintea sa lucreze mult mai incet si te adoarme degraba, in timp ce sunatoarea netezeste gandurile, lasandu-te sa judeci in continuare, dar anuland parca pe moment toate nelinistile, iar lavanda este diafana, blanda, accentuand predispozitiile afective si dand o stare de placuta reverie. Asadar, cand se indica o planta trebuie stiut nu doar efectul sau luat in mare, ci si nuantele sale. 2. O planta isi schimba proprietatile pe masura ce este marita doza. Nucsoara, de exemplu, este un banal condiment cand este pusa intr-un desert, insa devine somnifer si tranchilizant, cand este luata in cantitati mari (cateva lingurite) si un... drog foarte puternic cand este luata in cantitati foarte mari, producand efecte asemanatoaare cu ale hasisului sau LSD-ului. Acelasi lucru este valabil si pentru lavanda, valeriana, maghiran si multe alte plante. Nu sunt putine cazurile cand aceeasi planta are efecte diametral opuse atunci cand este folosita in doze diferite. 3. Modalitatea de preparare poate “ucide” proprietatile binefecatoare ale unei plante ori, din contra, le poate potenta. Vesnicul ceai (infuzia) nu are ce cauta de obicei in lumea plantelor de leac pentru suflet. Eficienta si rafinamentul plantei de origine o pastreaza doar preparatele care nu au trecut prin foc. Acesta este un principiu unanim acceptat in alimentatie, dar
2
care paradoxal este neglijat in prepararea plantelor, care sunt infinit mai sensibile decat alimentele. In continuare, vom descrie trei modalitati principale de preparare a plantelor cu efecte psihotrope. Modalitati de preparare Maceratul. Intr-o cana de apa (250 ml) se pun 1-2 lingurite rase de pulbere de planta (obtinuta prin macinarea plantei uscate cu rasnita electrica de cafea). Se lasa la macerat la temperatura camerei timp de opt ore, eventual de seara pana dimineata. Se filtreaza si se consuma in maximum 8 ore de la preparare (cu conditia sa nu fie pastrat la temperaturi mai mari de 21?C). Tinctura. Se umple pe trei sferturi un borcan de sticla cu pulbere de planta (obtinuta prin pisare in mojar sau prin macinare cu rasnita electrica de cafea). Pulberea nu se indeasa deloc si apoi se adauga alcool alimentar, agitand din cand in cand vasul pentru ca alcoolul sa patrunda cat mai bine planta, pana la umplerea borcanului. Se lasa la macerat zece zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se pune in sticlute mici, care se pastreaza in loc intunecos. Se iau 1-2 lingurite de tinctura de trei ori pe zi, diluate intr-un pahar de apa, pe stomacul gol. Extractul fluid. Se iau sase linguri de tinctura, se pun intr-o farfurie intinsa si se lasa vreme de 4-5 ore la evaporat, pana cand mai raman doua linguri (deci scade cantitatea de trei ori). Se obtine o pasta inchisa la culoare si cu efect foarte puternic. Aceasta se administreaza in termen de cateva ore dupa terminarea evaporarii sau se conserva prin adaugarea unei tincturi din alta planta ori prin depozitare in frigider (maximum sapte zile). La evaporare, nu vor fi supuse plantele care contin uleiuri volatile: busuioc, arnica, lavanda, valeriana. Pentru afectiunile usoare, se administreaza o lingurita de extract fluid de trei ori pe zi; in afectiunile mai serioase, se iau 6-10 lingurite de extract pe zi. Din plantele cu grad ridicat de toxicitate nu se fac extracte fluide pentru uz intern. Mic dictionar de plante Arnica (Arnica montana) - este celebra in medicina naturista si in homeopatie ca “planta antisoc”. Aceasta deoarece absoarbe socurile emotionale si vindeca sechelele traumatismelor de tot felul, de la cele produse de accidente pana la cele produse de emotiile foarte puternice. Cateva indicatii: paralizie, pierderi de memorie, dureri de cap produse de traumatisme craniene. Administrata impreuna cu cimbrul si rozmarinul este un leac foarte bun pentru recapatarea memoriei. Este indicata pentru revenirea rapida dupa socuri emotionale, ca cele produse de despartirile dureroase, pierderea unei fiinte dragi, esecul intr-o actiune importanta in plan profesional etc. Are o toxicitate ridicata, motiv pentru care nu se folosesc mai mult de 2 g de pulbere pe zi, 3 lingurite de tinctura sau o ceasca de macerat la rece pe zi. Busuiocul (Ocimum basilicum) - este o planta mai putin cunoscuta in medicina ca psihotropa, deoarece nu are efect sedativ (ca cele mai multe din plantele si medicamentele folosite in prezent), ci din contra e stimulent. El favorizeaza trairea unor stari de buna dispozitie, voiosie, ajuta la regenerare (mai ales nervoasa si mentala), este un excitant usor. Un element foarte interesant este ca intensifica trairile religioase (la fel ca smirna si tamaia), motiv pentru care este folosit in ritualul religios ortodox; el mareste, de asemenea, puterea rugaciunii. Este utilizat pentru vindecarea unor numeroase boli din sfera psihica: depresie, surmenaj, epuizare nervoasa, frigiditate, impotenta psihica ori produsa de inaintarea in varsta. Are efecte foarte rapide asupra celor cu o vitalitate scazuta. Impreuna cu sunatoarea, se foloseste cu succes in tratarea schizofreniei in faze incipiente. Captalanul (Petasites off.) - se foloseste frunza culeasa vara, la maturitate. Este o planta foarte speciala, care ajuta la deschidere afectiva, diminueaza iritabilitatea, nervozitatea, orgoliul. Inlatura cosmarurile la copii; este utila pentru persoanele care viseaza urat, care se trezesc la jumatatea noptii si apoi nu mai pot adormi. Cateva boli care se vindeca cu captalan: tulburarile nervoase din hipertiroidie, cosmarurile si insomnia la copii, problemele emotionale traduse prin inghetare afectiva, lipsa de dorinta de comunicare cu fiintele dragi, pesimism. Este o planta foarte rafinata ca actiune, care poate fi folosita in asociere cu sedativele mai puternice (talpa-gastei, sunatoare, mac) in tratamentul nevrozelor si al depresiilor severe. Lavanda (Lavandula angustifolium) - pentru ca este atat de parfumata si rafinata ca miros, este mai putin luata in serios ca planta de leac si mai mult ca mijloc de alungare a moliilor si de inmiresmare a dulapurilor. Totusi, lavanda se dovedeste a fi o planta extrem de puternica deoarece, fiind lipsita de toxicitate, poate fi folosita in doze mari si foarte mari. Tinctura (4-6 linguri pe zi) este un leac foarte bun pentru tratarea starilor de tristete, de depresie ori angoasa, precum si a insomniei. Lavanda are calitatea ca amestecata cu alte plante le imblanzeste si le rafineaza actiunea, punandu-le foarte bine in valoare. Impreuna cu sunatoarea este un somnifer redutabil, care pe deasupra face somnul lin si da vise frumoase; impreuna cu talpa-gastei creeaza un sentiment durabil de confort afectiv si ajuta la aprofundarea unor sentimente si trairi binefacatoare cum ar fi tandretea, altruismul, optimismul ponderat (care este opusul exaltarii); impreuna cu captalanul, sulfina si teiul formeaza un remediu cu un parfum adormitor si la propriu si la figurat, care este recomandat persoanelor cu nervi slabiti, aflate in convalescenta, care nu au un somn odihnitor ori care au o stare de proasta dispozitie pronuntata dupa trezire. Sunatoarea (Hypericum perforatum) - este un fel de regina neincoronata a plantelor calmante, deoarece reduce agitatia, nelinistea, teama, dar nu inhiba complet capacitatea de gandire, nici chiar in doze mai mari. Din acest motiv, in Occident se foloseste intens pentru producerea unor medicamente-minune, care calmeaza pacientul fara insa a-l impiedica sa faca eforturi constiente de a-si reveni prin forte proprii. La ora actuala, este una dintre cele mai folosite plante de pe planeta (mai ales pentru prelucrarea sa in industria medicamentelor psihotrope). Indicatii: nevroze, nevroze la alcoolici,
1
inclinatii spre violenta, diverse sindroame maniacale. Este folosita cu succes impreuna cu busuiocul in tratarea schizofreniei. In bolile grave, se folosesc 4-6 lingurite de extract fluid pe zi. Este probabil una dintre cele mai eficiente plante in eliminarea starilor de anxietate. Valeriana (Valeriana officinalis) - impreuna cu macul este piesa grea a arsenalului plantelor calmante. In doze mari stopeaza toate fenomenele chinuitoare din sfera psihica, trimitand prompt pacientul in lumea viselor. Din aceasta planta se produc - in tari cum ar fi Germania, Canada si S.U.A. - tranchilizante pentru suferinzii de psihoze cu manifestari violente, greu de stapanit cu medicatia usoara. In doze medii, are efect de somnifer puternic, inlatura dezechilibrele psihice produse de neimplinirile si frustrarile de origine sexuala, stopeaza evolutia depresiilor si da un ragaz pentru a reveni la o stare de normalitate din punct de vedere emotional. Este o planta singuratica, care combinata cu altele, in diverse preparate, nu prea da roade. Exceptie fac talpa-gastei, impreuna cu care formeaza un calmant cu efecte mai blande, si sulfina, care ii potenteaza efectul somnifer. Valeriana este contraindicata in cazurile de paralizie. Talpa-gastei (Leonurus cardiaca) - este o planta calmanta, care prezinta particularitatea ca favorizeaza interiorizarea, fiind indicata mai ales firilor extrovertite, care tind sa-si risipeasca foarte usor energia in discutii, polemici, certuri. Este folosita pentru eliminarea bolilor si tulburarilor produse de stres. Ea are darul de a diminua sensibilitatea excesiva la factorii perturbatori, conferind o anumita imunitate fiintelor mai sensibile ori foarte influentabile la agresivitatea si ostilitatea celor din jur. Cateva indicatii: tulburari produse de menopauza (iritabilitate, depresie, anxietate), nevroze (se fac cure de sase luni), hiperexcitabilitate sexuala, nimfomanie, sindroame maniacale. Impreuna cu lavanda si captalanul este folosita in combaterea depresiei, produsa de insingurare, de neimplinirile afective. Cateva observatii Pentru ca tratamentul cu plante sa fie eficient, el trebuie sa dureze minimum doua luni. Pentru toate plantele prezentate aici, mai putin pentru arnica, doza zilnica este: - 1-2 lingurite de tinctura luate de trei ori pe zi, cu apa sau - 2-3 cani de macerat la rece pe zi sau - 1 lingurita de extract fluid de trei ori pe zi. In bolile mai grave se ia mai ales extractul fluid: 6-10 lingurite pe zi, scazand in timp doza, pe masura ce dispar problemele. Alimentatia lacto-vegetariana, in special cruditatile, pregateste foarte bine terenul pentru tratamentul cu plante, care va fi in acest fel mult mai eficient. Regretatul Valeriu Popa recomanda chiar pacientilor sai cu nevroze grave sau psihoze in stadiu incipient postul negru de mai multe zile, in timpul caruia se luau plante, se faceau plimbari in natura, gimnastica usoara si se practica intensiv rugaciunea. MEDICINA NATURISTA Leacuri din creuzetele naturii: TINCTURILE Cu siguranta, sfarsitul mileniului doi este marcat de intoarcerea lumii la natura, la leacurile taranesti care si-au dovedit de sute de ani eficienta. Nici n-ar putea fi altfel, mai ales la noi, romanii, pe care Dumnezeu ne-a binecuvantat cu paduri si dealuri pline de flori si ierburi de leac. Numai ca Dumnezeu da, dar nu baga si-n traista. Noroc insa ca mai exista oameni pasionati, pentru care valorile primare ale naturii constituie adevarate tezaure. Valorificate in fel si chip, plantele sunt transformate in medicamente veritabile, numai bune sa ne scape de boli si de suferinte. Un astfel de exemplu este d-na Maria Pop, profesoara de biologie, care traieste in mirifica zona a Maramuresului. Pentru ea, natura inseamna totul. Din seva padurii isi extrage culori naturale, pentru tesut; plantele, insa, le foloseste in scop terapeutic... TINCTURILE SIMPLE (dintr-o singura planta) - D-na Maria Pop, experienta dvs. in domeniul plantelor medicinale este deja cunoscuta, iar ceaiurile, unguentele, siropurile si mai ales bitterul “Taina Plantelor” pe care le produceti ne-au fost laudate de foarte multa lume. De curand, ati realizat o gama variata de tincturi, pe care vrem sa le facem cunoscute cititorilor nostri. Ce ne puteti spune despre acestea? - Tincturile sunt extracte naturale hidroalcoolice obtinute prin macerare naturala in alcool de 40? dintr-o singura planta sau din combinatii de plante medicinale, in functie de natura bolii careia i se adreseaza. Principiile active din tincturi sunt in concentratie mai mare si isi pastreaza calitatea terapeutica timp indelungat. De aceea, am considerat necesar ca, pe langa ceaiurile din plante medicinale si celelalte produse naturale pe care le-am lansat deja pe piata, sa venim in sprijinul bolnavilor si cu aceasta gama de tincturi. Mai mult, numerosi terapeuti naturisti cu care colaboram ne-au sugerat sa ne extindem aria de productie, cunoscand faptul ca plantele pe care le folosim sunt foarte bogate in principii active si provin din Muntii Gutaiului si imprejurimi, zone ecologice nepoluate. - Pentru ce boli sunt folosite aceste tincturi? - Ma voi referi pentru inceput la tincturile simple, realizate dintr-o singura planta medicinala:
2
- Tinctura de aloe este recomandata pentru efectele biostimulatoare, cicatrizante, antimicrobiene, antituberculoase si antitumorale date de principiile active extrase din frunzele de aloe. Pe cale interna, se folosesc cate 10-30 picaturi, de 3 ori pe zi. Pe cale externa se aplica direct pe ulceratii, plagi si arsuri, grabindu-le vindecarea. Da rezultate foarte bune in boli de piele: tuberculoza cutanata, pionefrite, lupus eritematos. Administrata intern, tinctura de aloe amelioreaza si vindeca boli digestive si tumori. - Tinctura de cimbrisor se foloseste pe cale interna in tuse convulsiva, tuse spastica, astm, raguseala, anorexie la anemici; actioneaza ca antiseptic asupra ficatului si rinichilor, ameliorandu-le functia; elimina viermii intestinali. Se administreaza cate 20-30 picaturi pe zi pentru copii si 30-60 picaturi pe zi pentru adulti. Extern, tinctura de cimbrisor se foloseste sub forma de: tamponari, masaje, comprese, gargara, frictionarea musculaturii membrelor si coloanei vertebrale; in dezinfectarea si cicatrizarea ranilor, scleroza in placi (leuconevraxita). - Tinctura de coada-soricelului. Extern, se pun comprese si se fac spalaturi pentru calmarea tenurilor inrosite si iritate, arsuri, plagi purulente, eczeme, ulcer varicos, hemoroizi; spalaturi bucale in abcese dentare. Intern, se iau 10-20 picaturi in ceai care se bea dimineata pe stomacul gol, pentru eliminarea viermilor intestinali; in leucemie, pentru reinnoirea sangelui, se folosesc 10-20 picaturi pe zi. In boli interne (enterocolite, colici gastrice, cistite, dismenoree, hipermenoree, marirea secretiei biliare) se iau cate 10-15 picaturi de 3 ori pe zi. - Tinctura de sunatoare se foloseste la prepararea apei de gura (se face gargara cu 10 ml tinctura dizolvata in 100 ml apa fiarta si racita). In boli reumatice, se fac frectii pe zonele dureroase. In boli de piele, arsuri si degeraturi se pun comprese imbibate cu tinctura de sunatoare. Pe cale interna se utilizeaza de la 20-30 picaturi pana la 6 lingurite pe zi pentru depresii nervoase, icter infectios, insomnii, somnambulism, boli urinare, incontinenta urinara, dereglari ale ciclului menstrual. Tratamentul dureaza 7 zile. Se poate relua dupa 2-3 zile de pauza. - Tinctura de galbenele (filimica) se foloseste pe cale externa in afectiuni bucale infectate si gingivite, sub forma de gargara si spalaturi bucale; pentru infectia cu trichomonas, leucoree si candidoza se fac spalaturi vaginale in dilutie cu apa; pentru dezinfectarea ulceratiilor cronice purulente, pentru eczeme, arsuri si degeraturi se fac spalaturi sau se pun comprese; de asemenea, sub forma de frectii se foloseste in intinderi musculare, spasme musculare si intepaturi de insecte. Pe cale interna se folosesc 10 pana la 60 picaturi, dizolvate in apa sau ceai, pentru tratarea bolilor gastro-intestinale, curatirea sangelui de toxine, viroze, infectii bacteriene si intarirea vederii. In bolile neoplazice, inflamatii ale ganglionilor si pentru diminuarea efectelor menopauzei se iau ca adjuvant cate 30 de picaturi pe parcursul unei zile. Sub forma de masaje, comprese sau adaugata la apa de baie, combate micozele picioarelor. - Tinctura de rostopasca are actiune antibiotica asupra unui numar mare de agenti patogeni; are actiune antitumorala (distruge celulele canceroase in multiplicare), actiune coleretic-colagoga, fiind indicata in colecistopatii (inflamatii ale vezicii biliare), litiaze biliare (pietre in vezica biliara), boli de ficat. Tinctura de rostopasca are actiune sedativa asupra centrilor nervosi superiori si in special asupra coronarelor. Stimuleaza respiratia si scade tensiunea arteriala; da rezultate bune in insuficienta cardiaca si angina pectorala. Are actiune antispastica asupra tractului gastro-intestinal. Pe cale interna se administreaza 10-20 de picaturi pe zi, dizolvate in ceai sau apa. Extern, se foloseste sub forma de tamponari si masaje in: boli de piele, negi, pecingine, matreata, muscaturi de insecte si serpi. - Tinctura de propolis are un spectru foarte larg de actiune farmacologica: bacteristatica, antifungica, analgezica, trofica si regeneratoare a tesuturilor, cicatrizanta si antiinflamatoare. Pe cale externa se utilizeaza in afectiuni dermatologice (eczeme, arsuri), prin tamponari, fara a se pansa locul respectiv. Se mai utilizeaza in boli ORL si boli ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite, abcese, parodontoza), sub forma de gargara si spalaturi bucale - cate 30-40 picaturi dizolvate in apa. Intern, se iau 20-30 picaturi pe zi, cu o ora inaintea meselor, pentru normalizarea tensiunii arteriale. in cazuri de alcoolism, 50 de picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa rece administrate omului beat il vor face sa se trezeasca. Cate 10 picaturi de tinctura dizolvate intr-un pahar cu apa, luate cu o ora inaintea meselor, dau rezultate foarte bune intr-o mare gama de boli (pulmonare, digestive, ginecologice, boli ale sistemului nervos si boli glandulare). TINCTURILE COMPLEXE (din combinatii de plante) - Ati realizat si tincturi din combinatii de plante, cu rol curativ bine determinat. Caror boli le sunt adresate? - Plecand de la premisa ca majoritatea oamenilor moderni ar dori sa urmeze tratamente naturiste, dar nu au timp sa-si faca ceaiuri de cateva ori pe zi, am studiat cateva retete traditionale care folosesc combinatii de plante pentru anumite boli si am determinat concentratiile substantelor active prezente in fiecare planta, reusind sa obtinem o gama de tincturi cu rol curativ. Este important sa precizez ca este totusi mai bine, pentru acei care au posibilitatea si timpul necesar, ca tratamentul sa se faca in paralel cu ceaiurile de plante recomandate, pentru rezultate mai rapide. - Tinctura antiacneica amelioreaza sau in cele mai multe cazuri elimina acneea. Se utilizeaza pe cale externa sub forma de tamponari, de 2-3 ori zilnic. Avand in vedere multiplele cauze interne care genereaza acneea, concomitent cu tratamentul extern se face si un tratament intern cu urmatoarele ceaiuri: sunatoare, galbenele, salcie, musetel, pin, brusture, cicoare si hamei (se beau 2-3 ceaiuri pe zi din acest amestec de plante). Cura dureaza 4-6 saptamani si se poate relua dupa doua saptamani.
1
- Tinctura antianemica este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in formarea globulelor rosii prin stimularea maduvei hematogene si imbogatirea sangelui in fier si vitamine. Pe cale interna se utilizeaza cate 3 lingurite pe zi, dizolvate in “Ceai antianemic” indulcit cu miere de albine. - Tinctura anticolitica este un extract natural hidroalcoolic realizat dintr-o combinatie de plante medicinale cu rol antiseptic intestinal, antivomitiv, carminativ, antispasmodic si sedativ. Se utilizeaza pentru calmarea colicilor intestinali si stomacali atat la copii, cat si la adulti; combate indigestiile insotite de greturi, gazele, aciditatea gastrica si enterocolitele. Pe cale interna se dozeaza cate 8-15 picaturi, de 3 ori pe zi, dizolvate in “Ceai anticolitic”. - Tinctura antigripala este preparata dintr-o mare varietate de plante medicinale cu rol depurativ, emolient, antiseptic, calmant, antispasmodic, antiviral si antimicrobian. Se utilizeaza in stari gripale insotite sau nu de febra. Se administreaza cate 4-6 lingurite de doua ori pe zi, dizolvate in “Ceai antigripal” indulcit cu miere de albine (neindulcit pentru diabetici). Extern, se fac inhalatii cu vapori de tinctura, gargara, baie generala in care se pune tinctura antigripala si ceaiuri din plante (“Flori de camp”). - Tinctura antistres este un extract natural obtinut din plante medicinale cu rol sedativ asupra sistemului nervos central. Se utilizeaza in stari de oboseala, stres, insomnii, stari de agitatie nervoasa, tulburari cardiace si digestive. Tratamentul intern consta in administrarea a 10-15 picaturi de 3 ori pe zi, ultima doza seara, la culcare. Extern, se fac bai generale in care se adauga tinctura antistres sau infuzie din plante sedative (tei, sunatoare, sovarv, cimbru, menta, ciubotica cucului) sau “Ceaiul Antistres”. - Tinctura contra caderii parului este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in regenerarea parului, intarirea radacinii parului, inlaturarea matretei si seboreei. Tratamentul consta in masaje zilnice sau de 2-4 ori pe saptamana. Pe langa tratamentul extern, recomandam si un tratament intern (2-3 cani de ceai obtinut din urmatorul amestec de plante: urzica, mesteacan, stejar, nuc, tintaura, brusture, hamei si salvie). - Tinctura gastrica este un extract natural hidroalcoolic obtinut din plante medicinale cu actiune astringenta, antiseptica, cicatrizanta si hemostatica. Tinctura gastrica se utilizeaza in hiperaciditate gastrica, ulcer gastric si duodenal, spasme gastro-intestinale, gastrite. Se consuma inaintea meselor principale cate 3 lingurite de tinctura, dizolvate in “Ceai gastric”. Tratamentul dureaza 6 saptamani. - Tinctura hepato-biliara are actiune coleretica si colagoga, antispastica, bactericida, decongestiva, antiseptica si antiinflamatoare. Se utilizeaza pentru stimularea si imbunatatirea functiei hepatice, insuficienta biliara, colecistite subacute si cronice, ciroza hepatica si diskinezii biliare. Se utilizeaza cate 10 picaturi de 3 ori pe zi, adaugate in “Ceai hepato-biliar”. Tratamentul dureaza 4-6 saptamani. - Exista, totusi, bolnavi carora le este interzis cu desavarsire consumul de alcool. Pot ei sa urmeze un tratament cu tincturi? - Persoanele carora le este interzis consumul de alcool vor pune tinctura in ceai fierbinte sau in apa fiarta inainte de folosire, alcoolul evaporandu-se dupa 5-10 minute. - Care este pretul unei tincturi? - Tincturile sunt ambalate in flacoane de 50 ml si costa intre 20.000 si 25.000 lei. - De unde pot fi procurate? - Tincturile se gasesc deja in unele farmacii si magazine Plafar din tara, dar pot fi comandate si direct de la firma noastra: S.C. HYPERICUM IMPEX Baia Mare, tel./fax 062/27.13.38, tel. 094/27.92.84. FLORENTIN POPA MEDICINA NATURISTA Doua metode de relaxare cu uleiuri aromate de plante 1. Uleiurile volatile naturale difuzate in incapere Anumite uleiuri volatile (numite si esentiale sau eterice) actioneaza, atunci cand sunt inspirate, extrem de rapid asupra sistemului nervos, producand aproape imediat efecte benefice de relaxare. Difuzarea uleiurilor in lipsa unei lampi de aromoterapie sau a unui pulverizator electric se poate face foarte usor cu o improvizatie: intr-o farfurie intinsa (plasata in incapere cat mai aproape de locul in care doriti sa va relaxati) se pune apa de un deget si apoi se adauga 50 de picaturi de ulei volatil, lasandu-se ca uleiul sa se evapore de la sine, gradat, inmiresmand camera. Daca vrem ca aromatizarea sa fie mai puternica, punem un vas cu apa si ulei volatil pe foc - aroma se va raspandi in cateva minute in intreaga incapere. Efectele relaxante ale aromelor naturale sunt aproape instantanee. Fiecare esenta are efecte specifice, care-i dau personalitate: - uleiul de menta este indicat mai ales in zilele foarte calduroase, deoarece da senzatia de racoare si prospetime. De asemenea, este recomandat spiritelor mai incinse, deoarece este asemenea unui dus racoros, diminuand iritabilitatea, nervozitatea. - uleiul volatil de busuioc este indicat mai ales persoanelor foarte obosite sau astenice, deoarece combina intr-un mod nemaiintalnit efectul de relaxare cu cel de revitalizare si chiar cu cel de stimulare. - uleiul esential obtinut din coaja de lamaie este preferat in mod special de persoanele care sufera de pe urma traiului sedentar, intre patru pereti, deoarece are o aroma care confera prospetime, limpezime si claritate, creand o stare de destindere asociata cu buna dispozitie.
2
- uleiul aromat obtinut din coaja de portocala produce o stare de multumire, de intimitate si cheama somnul. - lavanda netezeste tensiunile psihice, favorizeaza trecerea gradata spre starea de somn. Este preferata mai ales de catre femei, deoarece are o aroma foarte rafinata, diafana. - uleiul de trandafir, folosit in doze mici (20 de picaturi), confera o stare placuta de confort, inlatura tensiunea psihica si musculara, creeaza o predispozitie spre reverie. Este probabil cea mai rafinata aroma cu efect relaxant. - uleiul de brad, la fel ca si cel de pin, transmite vigoare, confera un sentiment de siguranta si stabilitate. Este recomandat mai ales persoanelor care se simt slabite, fara vlaga. Toate aceste uleiuri sunt produse la noi in tara si le gasiti la Plafar sau in magazinele cu profil naturist. 2. Masajul de relaxare Cel mai simplu masaj se face printr-o usoara miscare de mangaiere, cu toata palma sau, cand masajul se face pe portiuni mai inguste, doar cu varful degetelor. Dozand bine atingerea, ca sa nu produceti durere, puteti face si usoare frictionari, apasand ferm, dar bland pielea cu degetul mare si masand in profunzime. Degetul nu va freca superficial pielea, ci o va mobiliza si va actiona adanc asupra fibrelor musculare. Zonele cele mai potrivite pentru masajul de relaxare sunt: - ceafa - este "sediul" tensiunilor psihice, mai ales al nelinistilor, temerilor si anxietatii, care se vor risipi ca prin farmec sub atingerile ferme si blande. Se va porni masajul de deasupra omoplatilor si se va continua pana spre zona cervicala, masand usor si baza craniului, pana spre zona de insertie a urechii. - mainile - masajul palmelor facut ferm, dar cu atentie, sa nu produca dureri sau jena, indeparteaza mai ales tensiunile generate de neimplinirile afective, de singuratate, de micile sau mai marile conflicte cu cei apropiati. - masajul in talpa (care este el singur o adevarata terapie cu zeci de subtilitati) - are ca efect global o stare de revigorare. Este un masaj care face sa dispara ca prin fermec oboseala, starea de contractura generata de munca excesiva, o parte din tensiunea musculara de la nivelul picioarelor si de la nivelul bazinului. - masajul plexului cardiac - favorizeaza dilatarea afectiva, inlatura starile de inhibitie, de timiditate. - masajul umerilor si al musculaturii spinale - induce, mai ales daca este facut lent si cu blandete, o stare de relaxare foarte ampla, vecina cu somnul. Pentru ca masajul sa fie eficient, trebuie facut minimum 10 minute, actionand pe o singura zona (pe palme, de exemplu), dar variind miscarile, mai ales ca intensitate, ca sa nu devina monoton, mecanic. Cu ajutorul sau se obtin efecte profunde si durabile. Cand soarele si brusturii fac minuni 425 - Filtrul clorofilian aplicat la tratarea unor boli Inepuizabilele resurse de sanatate ale naturii continua sa ne fie dezvaluite prin scrisorile cititorilor nostri. Surprinzatoare, adesea, prin ineditul lor, ele sunt garantate prin zeci de cazuri de vindecari. Putin cunoscuta si practicata, terapia invelirii in frunze si a expunerii ulterioare la soare coboara in timpuri stravechi, fiind regasita in satele noastre de munte, dar si in practicile calugarilor tibetani. Activat de caldura si lumina solara, filtrul de clorofila este un veritabil medicament. Descrierea tratamentului In lunile iunie, iulie, august si inceputul lui septembrie, in zilele insorite, intre orele 13.00-15.00, vreme de 20-30 de minute se acopera pielea intregului corp cu frunze mari de brusture. In timpul expunerii, razele solare, filtrate de clorofila, strabat epiderma si patrund pana in vasele de sange, de unde sunt reflectate inapoi. In acest proces, toxinele existente pe circuitele sangelui sunt eliminate la suprafata pielii o data cu transpiratia. La acest veritabil act terapeutic participa intreg organismul, care elimina o sudatie toxica de circa 300-400 de miligrame, in timp de 30 de minute. Expunerea corpului se face in pozitie orizontala, cu partea dreapta orientata in jos (intorsi pe o parte). Se recomanda ca sedinta de expunere sa se faca la inceput la intervale de o zi, timp de 8-10 zile, iar apoi zi de zi, pana la ameliorarea si vindecarea bolii. Sa avem in vedere necesitatea ca deshidratarea sa nu fie excesiva, pentru a nu se elimina prea multe saruri de potasiu, natriu, calciu si magneziu din organism. In timpul sedintelor, capul trebuie acoperit cu o palarie cu boruri largi sau cu o umbrela, pentru a se evita insolatia. Sa nu va nelinisteasca situatia in care dupa un interval de timp de la practicarea acestui tratament vor aparea simptomele de eliminare pe cale bucala a unei compozitii cu aspect purulent si cu miros respingator. Aceasta demonstreaza cresterea potentialului organismului de a elimina toxinele ce dospeau in anumite organe interne. Dupa cele 30 de minute de expunere la soare sub filtru clorofilian, se face un dus cald, in timpul caruia se maseaza usor mai intai talpile si mainile, apoi intregul corp. Ce boli pot fi tratate - toate formele de reumatism, afectiuni ale stomacului, plamanilor, intestinului, ficatului si ale cailor urinare. Regimul alimentar indicat in perioada terapiei cu filtru clorofilian este urmatorul: grau si alte cereale incoltite, paine graham, de secara sau de tarate, lapte si produse lactate, oua, miere, legume, fructe, polen, propolis. Sunt interzise: carnea, fumatul, alcoolul, cafeaua si condimentele, bauturile acidulate sau care contin cofeina si coloranti sintetici. Alte recomandari: evitati stresul, discutiile agresive, starile emotive. Cultivati-va credinta in Dumnezeu si convingerea ca veti fi sanatosi. Pentru a avea un somn cat mai reconfortant, dormiti pe partea dreapta, cu capul orientat spre nord.
1
Impuneti-va sa stati cat mai putin in apropierea aparatelor electronice aflate in functiune (televizor, mobil, radio etc.). Organismul nostru este o antena de absorbtie a undelor electromagnetice, care pun in alarma sistemul nervos vegetativ. Fie ca randurile din prezenta scrisoare, izvorate din speranta in fortele tamaduitoare ale naturii, sa fie spre binele si bucuria celor aflati sub calvarul unor boli. IONASCU MIHAI - Str. Simion Barnutiu nr. 2, bl. C, sc. 2, et. 3, ap. 31, Focsani, jud. Vrancea, cod 5300 Retete impotriva oboselii, a frigiditatii si impotentei TELINA SI PATRUNJELUL DE CAMP Intrucat numerosi cititori ai revistei solicita tratamente de vindecare a unor afectiuni sexuale provocate de oboseala si stres, va propun cateva retete care s-au dovedit deosebit de eficiente in practica bogata si indelungata a cabinetului "Natura" din Arad. Recomandari generale: se bea zilnic, pe o perioada de 2-4 saptamani, dimineata si seara, cu cel putin 15 minute inainte de masa, cate o cana de 250 ml ceai din flori de morcov de camp. Concomitent, se consuma si macerat din radacini de telina si seminte de ovaz. Modul de preparare a retetelor: - ceaiul de flori de morcov de camp: se infuzeaza seara doua lingurite cu varf de flori tocate sau netocate de morcov de camp cu 0,5 litri apa fierbinte (inainte sa dea in clocot). Jumatate din aceasta cantitate de ceai se consuma seara, iar cealalta cantitate de ceai se bea dimineata. Este bine ca ceaiul sa fie cald si neindulcit sau usor indulcit, dar numai cu miere de albine. - maceratul din radacini de telina si seminte de ovaz: se curata radacinile de telina (cantitatea lor trebuie sa ocupe o treime dintr-un borcan), se spala cu apa rece, se taie in felii mici, apoi se dau prin masina de tocat carne si se introduc intrun borcan. In alt borcan, de aceeasi capacitate, se pun seminte de ovaz nedecorticate (si cantitatea lor trebuie sa ocupe o treime din vas), iar peste ele se pune apa rece pana se umple borcanul. Se amesteca cu o lingura de lemn. (Semintele de ovaz se dau prin masina de macinat cafea, dar prin rotirea rotorului numai de doua-trei ori, ca sa nu se transforme in faina.) Atat radacinile de telina, cat si semintele de ovaz se lasa la macerat fix 24 de ore, dupa care fiecare macerat se strecoara separat (prin carpa de tifon), apoi se amesteca in parti egale. Amestecul trebuie consumat in rastimpul a doua zile, dupa care se prepara cantitati noi. Se consuma 1-1,5 litri de macerat pe zi. Recomandari: e bine ca acest tratament sa se repete de mai multe ori in decursul unui an, cu pauze de 1-2 luni. Tratamentul cu radacini de telina si seminte de ovaz da rezultate deosebite si in urmatoarele afectiuni: surmenaj, digestie deficitara, inapetenta, insuficienta suprarenala, colici renale, reumatism, guta, litiaza renala si vezicala, afectiuni pulmonare, hepatice, splenice, demineralizare, diabet, obezitate, insomnie, sterilitate, insuficienta tiroidiana, astenie fizica si nervoasa, diferite forme de cancer, circulatia proasta a sangelui, detoxifiere, regenerare sangvina, gripe, raceli, bronsite, eliminarea gazelor intestinale, drenarea bilei, hipertensiune, normalizarea ciclului menstrual, eliminarea viermilor intestinali, hidropizie, retentie urinara, ulcer gastric, afectiuni cardiace. Ing. GROZA IOAN - cabinetul "Natura", Arad, tel. 057/28.09.46 FORMA MAXIMA NUCILE si ALUNELE Cri, cri, cri, toamna gri,/ Nu credeam c-o sa mai vii...", dar iata ca totusi "zana melopeelor" vine, anuntandu-si sosirea printr-o solie de ploi. Vor cadea frunzele, va veni iarna, cu gripele si racelile ei. Noroc ca mama-natura ne poarta de grija, adunand in camarile ei provizii imbelsugate, care sa le tina de foame vietuitoarelor din paduri, iar noua sa ne dea energie, pentru a invinge cu fruntea sus anotimpul. E suficient sa iesiti la margine de oras sau sa va plimbati prin gradina bunicilor de la tara si veti vedea darurile pline de sanatate ale naturii, pregatite sa va pice in cos. Prin cranguri, alunii si-au scos deja la vedere fructele mititele si cafenii, in gradini, nucii au inceput sa-si scuture rodul, in timp ce la umbra deasa a fagilor incepe sa cada jirul, delicatesa multor salbaticiuni. Pe campii, hranitoarele seminte de floarea-soarelui si de dovleac s-au maturizat, acumuland in ele rezerve de energie. In trecut, taranii nostri, mai ales cei din zonele mai apropiate de munte, mergeau la vremea toamnei sa adune alune si jir, necesare pentru hrana lor si a animalelor. Departe de a fi anotimpul melancoliei, pentru omul care traia in preajma naturii, toamna era anotimpul vitalitatii, in care agonisea rezervele de hrana si energie care trebuiau sa-i ajunga pana in primavara. Un anotimp lasat de la Dumnezeu pentru a acumula constient resurse de sanatate, care sa il fortifice si sa transforme venirea iernii intr-un eveniment firesc. In randurile care urmeaza, va familiarizam cu cateva din secretele acestor rezervoare de energie care sunt fructele si semintele toamnei. ALUNELE Alunul romanesc este un arbust, o tufa ceva mai mare, care creste mai ales la marginea palcurilor de padure, acolo unde este lumina din belsug si pamant afanat. Mai exista o specie de alun, turceasca, mai productiva, dar ale carei fructe nu
2
au virtutile tamaduitoare si vitalitatea alunului autohton. Fructele alunului sunt o adevarata mina de energie, avand o valoare calorica si nutritiva foarte apropiata de cea a carnii, dar fiind mai digerabile si avand o toxicitate mult mai mica. In plus, aluna este foarte bogata in vitamine (A, B1, B2, C) si in minerale (fier, fosfor, potasiu, calciu). Ca medicament, alunele au valoare terapeutica atunci cand sunt consumate crude, neprajite, fiind indicate pentru: Anemie - continutul de fier si asimilatia usoara recomanda alunele ca pe un antianemic puternic, util mai ales convalescentilor, persoanelor subponderale. Alunele sunt indicate mai ales in anemia hemolitica. Anemie posthemoragica - o alta calitate a alunelor este aceea ca favorizeaza coagularea, ceea ce le face foarte pretioase in tratamentul anemiei care apare dupa sangerari abundente. Ele sunt foarte indicate femeilor care se simt foarte slabite in perioada ciclului menstrual, din cauza pierderilor masive de sange. Crestere - continutul de calciu, potasiu si fosfor fac din acest fruct un stimulent ideal pentru crestere la copii. Consumul regulat de alune intareste sistemul osos, ajuta la maturizarea cerebrala, fereste de afectiuni cum ar fi rahitismul, tulburarile grave de pubertate, anemia. Diabet - aluna este foarte bogata in calorii si foarte saraca in hidrati de carbon (sub 15%), motiv pentru care nu produce cresteri sensibile ale glicemiei (asa cum fac alte alimente), fiind un aliment ideal pentru diabetici, cu atat mai mult cu cat scade si cantitatea de colesterol din sange. Conditia este ca alunele sa fie consumate crude, neprajite. Fragilitatea capilara - doua lingurite de frunze de alun maruntite si 50-100 g de alune crude consumate zilnic intaresc vasele capilare si combat tendinta de invinetire rapida a obrazului. Pietre la rinichi - in medicina populara, bolnavii care aveau pietre la rinichi erau hraniti cu alune si ulei de alune din belsug, fiind in acelasi timp pusi la o cura de ceai de ienupar (Juniperus communis) si de merisor (Vaccinium vitis idaea). Relativ recent s-a constatat ca, intr-adevar, alunele - la fel ca si celelalte doua plante mentionate - au calitatea ca dizolva calculii renali si calculii din vezica urinara. Sarcina - 20 de alune mancate dimineata si aceeasi cantitate seara constituie un intaritor remarcabil pentru femeile gravide. Ele inlocuiesc cu mult succes sofisticatele si scumpele tablete cu minerale si vitamine, asigurand energia necesara in aceasta perioada si ajutand la fortificarea organismului in vederea nasterii. Tuberculoza, boli pulmonare in general - avand o valoare calorica superioara carnii si fiind in acelasi timp mult mai usor asimilabile, alunele constituie un mijloc rapid de vitalizare, foarte util persoanelor care sufera de aceste afectiuni. In locul fripturilor in sange si al altor mancaruri asemanatoare - care sunt calduros recomandate uneori, dar care pot obosi tubul digestiv si blocheaza procesele imunitare - este recomandata o portie de 150-200 g de alune pe zi. De retinut! Taranii nostri din zonele de deal mai obtin inca, prin presare la rece, uleiul de alune, care nu se conserva foarte mult timp, dar care are efecte tamaduitoare foarte puternice. O lingurita de ulei luata seara si una dimineata, timp de 15 zile, duc la eliminarea teniei; luat zilnic, uleiul de alune protejeaza gatul impotriva infectiilor, fiind folosit cu mult succes si contra hipertensiunii arteriale - doza este aceeasi (o lingurita dimineata si una seara, luate inainte de masa). Prin zdrobirea alunelor crude in piua sau macinarea lor cu rasnita se obtine o "faina" foarte gustoasa, care amestecata cu miere si busuioc da un vitalizant de exceptie. Pentru copii, mai ales, aceasta forma de administrare a alunelor este foarte indicata. NUCILE Miezul de nuca este unul dintre cele mai consistente si sanatoase alimente cunoscute. Este un inlocuitor perfect al carnii, mai bun si decat soia, atat de in voga astazi si in Occident. Miezul de nuca dat prin masina de tocat inlocuieste perfect carnea tocata in aproape orice, de la chiftele la sarmale sau rulade. Fiind foarte bogata in grasimi si proteine, nuca intrece carnea ca valoare calorica, avand o toxicitate de cateva ori mai mica si fiind foarte usor digerabila. In raport cu sora sa descrisa mai sus, aluna, nuca e mai greu digerabila, dar si mai consistenta, mai puternica din punct de vedere energetic. Ca medicament, nucile sunt acum mai putin cunoscute, desi odinioara erau la concurenta cu plantele medicinale. In prezent, este recunoscuta actiunea lor vitaminizanta, fiind de retinut prezenta vitaminei E, cu efect intineritor, reglator al activitatii hormonale, protector al pielii, alaturi de vitamina F, care favorizeaza asimilarea primeia. In plus, nuca este fructul cel mai bogat in cupru si zinc, motiv pentru care este folosita in tratarea bolilor vasculare, a tulburarilor de crestere si maturizare, a deficientelor imunitare. Dintre bolile in care consumul nucilor are un efect favorabil evident, mentionam: Accident vascular - consumul regulat de nuci neprelucrate termic intareste vasele de sange si previne, mai ales la persoanele in varsta, ruperea lor. Iata o reteta foarte eficienta: 3 miezuri de nuca pisate, o lingurita de polen de albine si doua linguri de miere de albine se amesteca foarte bine, modelandu-se sub forma unor bomboane. Se ia zilnic tot acest amestec, pe stomacul gol, dimineata. Boli de piele - miezul a 20-30 de nuci, consumate zilnic, grabeste vindecarea bolilor de piele si refacerea pielii dupa arsuri, opreste procesele degenerative. Consumul de nuci este indicat ca substitut pentru carne, dar si ca tratament in sine contra psoriazisului, a eczemelor alergice rebele, a infectiilor cu ciuperci la nivelul pielii. Constipatie - se consuma miezul a patru nuci prajite usor, la zece minute dupa ce s-au consumat unu-doua pahare de compot de prune sau doua linguri de miere lichida cu apa. Tratamentul se face pe stomacul gol.
1
Diabet - la fel ca si alunele, nucile sunt foarte sarace in zahar, ceea ce le face un aliment de baza in diabet, unde se recomanda in mod special cruditatile si renuntarea la carne. In plus fata de alune, nucile au chiar si o actiune usor hipoglicemianta, contribuind la ameliorarea acestei afectiuni. Greutate corporala sub cea normala - datorita continutului mare de grasimi usor de asimilat si care nu cresc colesterolul atunci cand sunt consumate in cantitati mari, nucile sunt o piesa de baza in curele de ingrasare. Persoanelor care vor sa-si mareasca greutatea, fara a risca o crestere brusca a colesterolului, o suprasolicitare a aparatului cardiovascular ori aparitia unor probleme cum ar fi celulita ori vergeturile, le este calduros recomandat acest aliment. Hipertiroidie - nucile au un efect reglator asupra activitatii tiroidei si, in plus, aduc un aport considerabil de calorii, care in aceasta afectiune sunt consumate in exces, de unde si starea de devitalizare pronuntata care apare frecvent. Sterilitate, impotenta - aportul de vitamina E, prezenta unor substante reintineritoare, care protejeaza si curata vasele de sange, fac din nuci un aliment foarte indicat in tratamentul acestor doua afectiuni. Este de notat efectul benefic al nucilor in prevenirea impotentei vasculare (care reprezinta peste 50% din cazurile de impotenta). MEDICINA NATURISTA ORA DE CONSULTATIE HIPOTENSIUNEA ARTERIALA Descrierea bolii Sindromul hipotensiv are uneori cauze necunoscute (constitutionale), alteori e provocat de prezenta unor afectiuni: infectii, intoxicatii, afectiuni cronice cu slabire accentuata, afectiuni endocrine, afectiuni cardiovasculare, boli nervoase, hemoragii. Hipotensiunea arteriala este o stare de rau care se manifesta in mod diferit: de la o usoara ameteala pana la pierderea aproape completa a cunostintei. Cand boala are o oarecare vechime, manifestarile ei sunt accentuate de modificari rapide ale pozitiei corpului, a capului sau de purtarea unui guler prea strans. Cand apare pierderea cunostintei, bolnavul este de obicei pe picioare, iar trecerea in decubit (pozitia culcat) restabileste rapid situatia. Aceasta "cadere" este precedata, posibil, de o jena in capul pieptului, cascat repetat, oftat, transpiratii reci, fata palida, umezirea si racirea degetelor, incetosarea vederii, stare ce apare atunci cand tensiunea scade sub opt. Alte simptome ale bolii: oboseala permanenta, scaderea capacitatii de a efectua eforturi fizice, dispnee si palpitatii, nervozitate, vajaieli in urechi, eclipse vizuale, dureri de cap. Factorii ce favorizeaza hipotensiunea sunt convalescenta, statul prelungit in pat, insuficienta venoasa si varicele mari, depresia, frica, administrarea excesiva de medicamente (cortizonice, tranchilizante, Diazepam s.a.). Scaderea libidoului, tulburarile de erectie si scaderea volumului de ejaculat intregesc de multe ori suferinta persoanelor cu tensiunea arteriala scazuta. Complicatiile hipotensiunii arteriale decurg din agravarea ischemiei (sange insuficient) miocardice, cerebrale, renale si periferice, mai ales la persoanele in etate. Implicatii sociale: Persoanele hipotensive au frecvent si tulburari de respiratie in somn (crize de apnee). Cercetatorii americani au aratat de curand ca acestea provoaca o somnolenta diurna si pierderea concentratiei, cauzand 36% din accidentele mortale de circulatie si peste 45% din toate accidentele, fiind un risc chiar mai mare decat cel provocat de consumatorii de alcool. Tratamentul Tratamentul se stabileste in raport cu intensitatea suferintei, provocata de scaderea usoara sau mai accentuata a tensiunii arteriale, de durata ei, de pastrarea sau pierderea cunostintei. Bolnavul trebuie interogat in intervalul de timp cat este constient. Obiectivul imediat al masurilor de tratament il constituie mentinerea in viata a bolnavului, pana cand va putea fi stabilit un diagnostic sigur. Masuri generale Bolnavul va fi asezat culcat lateral, cu fata intoarsa intr-o parte, cu capul dat pe spate. Atentie: niciodata sa nu fie culcat pe spate sau cu barbia apropiata de piept. Daca este necesar, limba va fi trasa in afara, cu degetele infasurate in tifon, si mentinuta in aceasta pozitie, pentru a se evita sufocarea prin inghitirea ei. Pentru mentinerea unei ventilatii adecvate, se inlatura orice presiune din jurul gatului si abdomenului (cravata, cordon s.a.). Bolnavul va fi dus intr-o incapere fara caldura in exces, asezat cu capul mai jos decat restul corpului si, daca este necesar, se poate recurge la o usoara inhalare de otet aromat sau spirt rafinat. Important: in faza critica a bolii nu se fac masaje (masajul aduce sangele in piele, in detrimentul irigatiei organelor vitale: inima, creier, rinichi); cel mult se maseaza usor pavilioanele urechilor. In functie de starea pacientului si de capacitatea de a inghiti, i se vor administra de urgenta lichide, care sunt foarte necesare, dar in cantitati mai reduse (cu paiul, cu lingurita), pentru a evita sa patrunda in trahee si plamani. In acest caz, bolnavul va fi supravegheat permanent, iar pozitia corpului va fi schimbata la fiecare jumatate de ora (precautie necesara si pentru a inlatura afectarea plamanilor). Dieta, mai ales in perioada de vara, va cuprinde salata verde, spanac, stevie, varza dulce, fructe de sezon - toate in stare cat mai proaspata si cat mai putin trecute prin foc (negatite). Atunci cand este posibil, tratamentul trebuie sa inlature cauza bolii. In acest scop, se intrerupe sau se reduce administrarea medicamentelor care scad tensiunea arteriala. (Un bolnav care stie ca are tensiune mare, daca are ameteli si ia medicamente ce scad tensiunea, iar ameteala se intensifica, ori chiar ii vine rau, sa evite sa respecte medicatia hipotensiva, pentru ca poate ajunge la colaps.) Importanta este si
2
recomandarea ca medicamentele ce se adreseaza bolilor cardiovasculare sa nu se administreze seara, la culcare, pentru ca exista un mare pericol de oprire a respiratiei (crize de apnee nocturna). Bolnavul cu tensiune arteriala mica ce are si varice mari, care se pot umple si goli brusc la schimbarea pozitiei corpului cu pana la 1-2 litri de sange, sa se culce sau sa se ridice din pat lent, in decurs de 3-4 minute, pentru a evita perturbari majore circulatorii, cardiace sau cerebrale. Pranzul si cina vor cuprinde cantitati moderate de alimente, pentru a nu antrena mari cantitati de sange in procesul de digestie, mai ales la masa de seara, in detrimentul irigarii inimii si a creierului. Pe masura ce starea bolnavului va permite, exercitii respiratorii simple, acestea vor ameliora oxigenarea sangelui si circulatia cerebrala, ambele deficitare la suferindul hipotensiv. (Ameliorarea poate fi obtinuta si prin cateva minute de "intindere" a segmentelor corpului, inainte de ridicarea din pat, dupa o noapte de somn.) Purtarea unei centuri abdominale poate fi de real folos persoanelor hipotensive, care in plus au si ptoza viscerala (stomac, intestine, rinichi, ficat "cazute"), la fel ca si purtarea ciorapilor elastici, in cazul persoanelor cu varice mari. Tratamentul bazat pe medicamente care ridica tensiunea arteriala (vasoconstrictoare) pot fi si ele incercate, dar de regula ele raman fara efect pe termen lung, motiv pentru care recomand sa se apeleze la vitamine (B12, E, C, D), minerale (magneziu, potasiu, calciu, seleniu, fier), pe cat se poate in stare naturala, sub forma de vegetale cat mai putin prelucrate termic. Una sau doua cafele cu 1-2 bucati de zahar, in prima parte a zilei, pot ameliora starea de astenie fizica sau somnolenta. Foarte putin acid acetilsalicilic (20 de miligrame, adica doar jumatate din tableta de 50 de miligrame), administrat zilnic, fluidizeaza eficient sangele, asigurand o mai buna perfuzie a organelor vitale. (E cazul sa amintim ca acidul acetilsalicilic nu trebuie sa fie administrat copiilor inainte de varsta de 16 ani, pentru ca pot face boala Reiter.) Mesajul final este ca pentru a evita alterarea starii de sanatate, deteriorarea calitatii vietii produse de aparitia modificarilor valorilor tensionale arteriale, marite ori scazute, este nevoie de un control medical periodic, de un regim de viata echilibrat si, daca este cazul, de tratament corespunzator, urmat cu vointa si perseverenta. FORMA MAXIMA Fructele rosii de padure CORNUL, MACESUL si PADUCELUL Daca vreo zi linistita de toamna va va indemna sa porniti pe potecile care duc spre cranguri si spre paduri, cu siguranta ca privirea dvs. va fi atrasa de bogatia de fructe rosii, stralucitoare, aninate de crengile arbustilor. Sunt atat de frumoase, incat multa lume le culege cu ramuri, pentru a duce acasa semnele rubinii ale toamnei care, asezate in glastre, inveselesc incaperile. Ca multe dintre ele au si valori curative se stie mai putin, din pacate, exceptie facand fructele de maces, vestite in toata lumea pentru magiunul care se face din ele - o veritabila "bomba" de vitamina C. In randurile care urmeaza vom vorbi, fireste, si despre ele, dar si despre suratele lor, la fel de rosioare si de bogate in substante energizante COARNELE si GHERGHINELE. CORNUL (Cornus mas) In lumea copacilor, cornul secular, cu lemnul sau indesat, dur si rezistent cum nu mai e altul, este un fel de imparat. Bogatiile lui sunt scoase la lumina spre inceputul toamnei, sub forma unor fructe purpurii, cu gust dulce-astringent si care ii desfata pe copiii din satele de sub munte. In lumea ciobanilor, cornul este un lemn venerat nu numai fiindca din el cioplesc "sceptrele" pastoresti, ci si datorita puterii tamaduitoare a fructelor, frunzelor si cojii sale, care au nenumarate virtuti. Uitat astazi ca medicament, cornul era foarte cunoscut in medicina populara mai ales in nordul Moldovei. In randurile care urmeaza va prezentam o reconstituire a "stiintei medicale taranesti" legata de corn. Diaree, dizenterie - Peste o mana de fructe bine uscate la soare se pune un litru de apa clocotita, se lasa sa stea jumatate de ceas, dupa care se filtreaza. Se bea acest preparat indulcit cu miere in loc de apa, pe parcursul zilei. Daca boala nu trece intr-o zi, atunci fiertura nu se mai indulceste si se iau cu ea 2-3 linguri de fructe de porumbar (porumbe) uscate si pisate. Crampe la stomac - Se bea o cana de ceai fierbinte, pregatit dupa reteta de mai sus, dupa care se pune ceva cald pe stomac, vreme de un ceas. Febra - O lingura de fructe de corn uscate la soare si o lingura de coaja de corn (culeasa dupa ce au cazut frunzele) se inmoaie intr-o cana de apa cateva ore, dupa care se scot si se mai fierb intr-o cana de apa 5 minute. Se combina cele doua preparate si se bea intreaga cantitate rezultata cu inghitituri mici. Gusa cu hipotiroidie - Iata o straveche reteta magica: se umple trei sferturi o oala de lut (aproape 1,5 l) cu apa neinceputa, adica prima apa scoasa din fantana dimineata, inainte de rasaritul soarelui. In aceasta apa, se pune o mana de iarba de drobita (Genista tinctoria - o planta des intalnita prin fanete), 9 fructe de corn si 9 pietricele de forma oului (ovoidala). Se lasa totul sa se inmoaie de la rasarit pana la amiaza, cand se bea lichidul pe stomacul gol (pana atunci se posteste). Acest tratament se face 12 zile la rand. Eczeme - Se bea trei zile la rand un litru de fiertura preparata dintr-o lingura de coarne uscate, o lingura de macese si o lingura de fructe de soc (se coace cam o data cu cornul) la un litru de apa. In a treia zi, se ia un bat de corn proaspat, inca verde, si i se da foc la un capat, iar la celalalt i se face o taietura prin care va iesi seva. Cu aceasta seva se ung locurile afectate.
1
Frunzele de corn Frunzele cornului se culeg o data cu fructele si se usuca in strat subtire. Intern, ele sunt folosite separat ori impreuna cu frunzele malinului impotriva ascarizilor si, impreuna cu cele ale cretisoarei - impotriva avortului spontan. Extern, este cunoscuta folosirea frunzelor de corn impotriva miopiei. Intrucat acest tratament anti-miopie s-a dovedit in multe cazuri foarte eficient, il redam in continuare, integral: - frunzele de corn se farama intre degete, apoi peste 1-2 lingurite de frunze faramitate se toarna o cana de apa clocotita. - in acelasi fel se prepara un ceai de musetel (Matricaria chamomilla) - seara, la culcare, trebuie sa avem la indemana cele doua ceaiuri: de musetel - pentru a ne spala in prealabil ochii - si ceai de frunze de corn caldut pentru tratamentul efectiv. - se foloseste un tifon curat, impaturit, care se inmoaie in ceaiul caldut de corn si se pune pe ochi fara sa fie stors. Se sta asa 15-30 de minute, clipind din pleoape, pentru ca lichidul sa patrunda si inauntru. Compresele se aplica alternativ: trei zile da, trei zile nu. - in perioada tratamentului este strict interzisa folosirea televizorului, statul in lumina fluorescenta (cea de la reclamele luminoase, din vitrine, baruri etc.). - daca apare o imbunatatire a vederii, atunci se va renunta la ochelari. Dupa 18 zile, tratamentul se intrerupe o luna. MACESUL (Rosa canina) In trusa de medicamente a toamnei, macesul ocupa un loc cu totul privilegiat. Fructele sale rosiatice contin mai multa vitamina C decat orice alt fruct sau leguma (de zece ori mai multa decat lamaia), iar alaturi de vitamina C mai gasim inca cinci vitamine, care fac din macese un veritabil elixir. Se spune ca momentul cel mai bun pentru culesul fructelor de maces este atunci cand da prima bruma. Pentru gem si jeleuri se ia fructul bine copt, iar pentru intrebuintari medicale se culege fructul tare, abia parguit. Se usuca rapid la caldura si in locuri bine aerisite. (Daca aveti o aeroterma veti reusi o uscare optima, care-i va conserva foarte bine proprietatile.) Nu intamplator, macesul creste alaturi de paducel, cei doi "vecini" facand adevarate minuni in bolile cardiace, vasculare si nervoase. Iata cateva intrebuintari ale macesului: Alergie - Primul ajutor in caz de reactie alergica puternica va consta in administrarea a doua lingurite de pulbere de macese (fara samburi), care se tine sub limba cateva minute, dupa care se inghite cu putina apa. Vitamina C va actiona prompt asupra sistemului imunitar, temperand reactia alergica. Fragilitatea capilara - Micile vase de sange, care atunci cand se sparg produc pe picioare petele vinetii atat de inestetice, sunt intarite de un tratament de lunga durata cu macese si paducel: o lingura din pulberea celor doua tipuri de fructe (fara samburi) se pune la inmuiat de seara pana dimineata in jumatate de litru de apa. Se adauga doua lingurite de miere si se bea acest preparat nefiltrat pe stomacul gol, dimineata. Rezistenta la frig - creste foarte mult daca in zilele mai reci consumam pe stomacul gol o lingura de pulbere de macese amestecata cu miere. Daca trebuie sa facem mai mult efort in frig, e bine sa avem la noi in loc de apa un suc de macese si paducel, preparat dupa reteta de mai sus. Crize de ficat - In judetul Bistrita-Nasaud, babele mestere dadeau bolnavului zeama de la 20 de macese zdrobite, lasate la inmuiat intr-o cana de apa nefiarta, combinata cu fiertura de la alte 20 de macese, puse pe foc intr-un sfert de litru de apa. Durerea, greata si moleseala dispareau numaidecat. Hepatita epidemica, sechele ale hepatitei - Ca sa nu te imbolnavesti de galbinare trebuie sa bei inainte de masa de pranz si de seara un ceai (preparat dupa reteta de mai sus) din macese. Cura dureaza o luna. Diareea - In Muntii Apuseni se fierbea 10 minute o lingura de macese impreuna cu 2-3 varfuri inflorite de sanziana galbena si se bea preparatul astfel obtinut pe stomacul gol, neindulcit. Febra - Vindecatorii populari stiau ca gripa si guturaiul trec mai repede daca bolnavul naduseste putin. Ca sa reziste trupul la naduseala si ca sa se vindece mai repede, se ia faina de macese (pulbere de macese) - cate o lingurita din jumatate in jumatate de ceas. Daca febra creste prea mult, in faina de macese se pune frunza de menta pisata si, eventual, cateva flori de paducel. Pietre la rinichi - In Tara Fagarasului, se lua o mana de macese care se sfaramau ("ca sa se sfarme piatra"), se puneau imediat intr-un litru si jumatate de apa clocotita si se lasau 5 minute pe foc, dupa care se scoteau. Cand zeama devenea calda, cat sa poti baga mana, se mai adauga o lingura mare de fructe de ienupar (Juniperus communis) zdrobite, se invelea oala in stergar, se lasa patru ceasuri, dupa care se strecura totul. Acest elixir se bea tot dimineata, pe nemancate. Tratamentul incepe a doua zi dupa luna plina si tine pana la Crai Nou. De retinut: Macesul cules din zona de campie nu are putere; abia de la 800 de metri altitudine are bogatia de vitamine pentru care este atat de pretuit. Atunci cand preparam macesele, fie ca e vorba de suc, macerat sau ceai, nu trebuie sa folosim obiecte de metal, pentru ca vitamina C se va oxida rapid. Cea mai mare putere tamaduitoare o au fructele macesului de munte, o specie care creste numai pe culmile inalte. In trusa de medicamente a casei, macesul este mai bun decat pastilele de vitamina C, actionand la fel de prompt, dar fiind mult mai usor de asimilat de organism si putand fi luat in cantitati mari.
2
PADUCELUL (Crataegus sp.) Oricat de mohorata ar fi o zi de toamna, tot pare ca se lumineaza atunci cand vezi pe deal un paducel incarcat de fructe - o explozie rosie, intrerupta ici-colo de verdele si galbuiul frunzelor care incep sa cada. Nici combinatia de alburiu si portocaliu a catinei, nici rosul-portocaliu al fructelor de maces nu pot sa intreaca farmecul fructelor rosii de paducel. Numit si "gherghinar" sau "maracine", acest copacel spinos de nici cinci metri inaltime este foarte iubit in popor, fiind deopotriva leac, hrana si planta magica. In prezent, paducelul este una dintre cele mai folosite plante la nivel mondial. Anual, mii de tone de paducel sunt inghitite de bolnavii de pe toate meridianele, mai ales de catre cei cu boli cardiace si vasculare grave. Sa cunoastem in continuare impreuna cateva din secretele tamaduitoare ale paducelului: Hipertensiune - Peste patru maini de fructe de paducel uscate si zdrobite bine in piua sau mojar se pune un litru de rachiu natural. Se lasa acest amestec intr-un borcan vreme de doua saptamani, dupa care se strecoara si se pune intr-o sticla bine infundata. Se iau 3-4 lingurite pe zi, cu putina apa, pe stomacul gol. Daca este interzis aportul de lichide in organism, tinctura se ia cu miere. Dureri de inima (ischemie cardiaca) - Se face o plamadeala in rachiu dupa aceeasi reteta de mai sus, insa din doua maini de fructe de paducel si doua maini de talpa-gastei (maruntita). Se iau 40 de picaturi din acest preparat de sase ori pe zi, cu miere sau apa. Nevroza, insomnie - Se pun 100-150 de picaturi de plamadeala de fructe de paducel in rachiu, intr-un pahar cu ceai de maghiran in concentratie slaba (1-2 varfuri de cutit la un pahar cu apa fierbinte). Se bea totul dintr-o data. Leucoree - Vindecatorii populari din Moldova recomandau femeilor care nu se puteau vindeca de "poala alba" sa consume zilnic 2-3 maini de fructe de paducel crude, fara samburi, si sa faca sapte zile la rand spalaturi cu fiertura de coaja de paducel si stejar. Zgomote in urechi - Vajaiturile si pocniturile care apar in urechi sunt in general consecintele tensiunii arteriale ridicate, iar leacul consta in 40-60 de picaturi de tinctura de paducel, luate de trei ori pe zi, intr-o cana de ceai de melisa sau de talpa-gastei. Fragilitate vasculara - Se pune intr-o cana de apa cate o lingurita din urmatoarele pulberi de fructe de padure (fara samburi): paducel, macese si afine. Se bea acest preparat in fiecare dimineata, pe nemancate, vreme de minimum patru luni. Circulatie slaba la extremitati (maini si picioare reci) - De cum incepe anotimpul rece, se bea in fiecare zi un macerat in apa calduta (preparat dupa reteta de mai sus) din macese si fructe de paducel. Cura dureaza pana in primavara. In zilele foarte friguroase, se bea ceai fierbinte de maghiran (condiment care se gaseste in magazinele alimentare): o lingurita de maghiran la o cana de apa fierbinte va potenta actiunea paducelului de stimulator al circulatiei. De retinut: In orice reteta in care sunt indicate flori de paducel, acestea pot fi inlocuite cu o cantitate dubla de fructe. Farmacistii spun ca in bolile de inima, un tratament cu paducel este cu adevarat eficient daca este tinut vreme de cel putin sase luni pe an. Paducelul, spre deosebire de alte plante medicinale, nu contine nici o "substanta-minune" care sa-i justifice proprietatile terapeutice extraordinare, insa suma substantelor secretate de el are efecte vindecatoare foarte puternice. Pentru a pastra neatinsa aceasta "suma" este bine ca paducelul sa nu fie preparat prin fierbere, ci sub forma de macerat. MEDICINA NATURISTA ORA DE CONSULTATIE Dr. ION NICA in dialog cu cititorii HIPERTENSIUNEA ARTERIALA (HTA) Este cea mai agresiva boala cardiovasculara, cu cea mai crescuta incidenta la populatia adulta Cand se poate afirma ca o persoana are tensiune marita? Cu toate ca au trecut doua secole de la prima masurare a presiunii cu care sangele circula in artere, nici in prezent nu exista unanimitate de pareri cu privire la valorile ei normale. (Indiferent de pozitia corpului, in momentul masurarii presiunii arteriale, bratul trebuie tinut la orizontala, la nivelul inimii.) Expertii O.M.S. (Organizatia Mondiala a Sanatatii) apreciaza normale valorile tensiunii aflate sub 14/9, iar anormale, hipertensive, pe cele care trec peste 16/9,5 pana la varsta de 60 de ani. La nastere tensiunea este 5/3, la o luna - 8/6, iar de la varsta pubertatii pana la maturitate, tensiunea ar trebui sa-si pastreze aceleasi valori. Persoanele cu obezitate au de doua pana la sase ori mai frecvent HTA decat cele cu greutate normala. Semnificatia cifrelor: prima cifra, totdeauna mai mare, reprezentand tensiunea maxima sau sistolica, arata mai ales starea inimii, iar a doua cifra, mai mica, minima, reprezentand tensiunea diastolica, este relevanta pentru starea arterelor periferice. Se vorbeste de tensiune oscilanta numai cand diferenta intre masuratori este de peste 5-6 cm.Hg (coloana de mercur). Este asa de important sa stim toata viata ce tensiune avem? Raspunsul este categoric “DA”. Apeland la o simpla masurare cu tensiometrul, putem afla mai din vreme daca “viata, fara sa ne dam seama, a luat-o mai mult sau mai putin razna” si masura urgenta este, in caz de alerta, intoarcerea la natural si natura.
1
Cauze ce pot produce cresterea presiunii arteriale. Cresterea tensiunii poate sa fie de sine statatoare sau poate sa fie urmarea unor boli de tot felul (aproape toate alterarile renale, vasculare, cardiace, de colagen, metabolice, diabet, guta, dereglari ale sistemului nervos vegetativ si central, cancer, mai ales feocromocitom la suprarenale, boli ale sangelui sau ale glandelor endocrine si inca multe altele). Iata de ce consider ca este foarte important ca, atunci cand la un control intamplator se descopera o tensiune ridicata, investigatia medicala sa continue cu analize suplimentare, pentru ca rar se intampla ca hipertensiunea sa fie provocata de suferinte necunoscute. Simptomele hipertensiunii (cele mai frecvente) sunt: ameteli, dureri vagi de cap (mai ales in zona occipitala), palpitatii, tulburari de vedere, zgomote in urechi, amorteli ale fetei, limbii ori membrelor, tulburari de echilibru, greturi sau voma, jena precordiala, senzatie de cap greu (epistaxis), somnolenta s.a. Tratamentul hipertensiunii arteriale. Desi majoritatea hipertensivilor nu necesita imobilizare prelungita la pat, repausul si relaxarea le sunt de folos. Bolnavul hipertensiv trebuie sa evite toate obiceiurile si activitatile care ii pot face rau: abuzul de cafea, bauturi alcoolice, tigari, mese copioase (cu multe grasimi), dulciuri, condimente, multa sare, eforturi fizice si sexuale exagerate, administrarea de afrodisiace (Viagra), expunerile prelungite la soare, bai fierbinti, frig excesiv, abuz de medicamente (dupa regula: “Am auzit ca face bine”.), cure de slabit si de post prelungit, fara supraveghere medicala. Pentru evitarea efortului defecatiei la cei constipati (medicamentele constipa) se recomanda clisme cu apa la 37?C, aproximativ 1500 ml, fara a apela la purgative ori ceaiuri, care pot irita mucoasa foarte fina a intestinelor, prezentand riscul aparitiei colitelor si cancerului. In zilele urmatoare, aportul de apa si alimente bogate in fibre trebuie sporit. Reducerea aportului de sare in mancare este o masura importanta in tratarea tensiunii ridicate, in schimb cantitatea de apa ce trebuie consumata zilnic nu trebuie micsorata. Nu apa produce hipertensiune. Dimpotriva! Ea este tratamentul de urgenta al hipotensivilor, al celor care cad de pe picioare, pentru ca au tensiunea arteriala mica. In mare masura, ne imbolnavim si pentru faptul ca nu ne preocupam sa avem apa suficienta in organism. Multe persoane spun: “De ce sa beau apa daca nu mi-e sete?”, fara sa stie ca senzatia de sete apare abia dupa ce in corp lipsesc peste trei litri de apa, cand sangele deja are o vascozitate mai crescuta, fapt ce ingreuneaza circulatia in micile arteriole si capilare ce hranesc toate celulele corpului. Pacientii obezi si cu tensiune mare trebuie sa faca efortul ca, printr-o dieta cu mai putine calorii, saraca in grasimi animale si dulciuri rafinate, sa ajunga la normalitate ponderala. (Valorile ideale prevad o greutate cu 10 kg mai mica decat ultimele doua cifre ale inaltimii exprimate in centimetri. De exemplu: un barbat de 1,90 m inaltime trebuie sa aiba 80 de kg.) Tratamentul hipertensiunii se stabileste in raport cu cresterea usoara sau mai mare a tensiunii, de scurta ori de lunga durata, de starea inimii, a irigatiei creierului, a rinichilor. In cazul in care o persoana ce stie ca are un istoric de boala hipertensiva (ori cardiovasculara) simte brusc ameteala, o stare de frica de neexplicat, tendinta de dezechilibru si cadere, incetosarea vederii, durere de cap sau in dreptul inimii, amorteala la o jumatate a fetei, la limba, la o mana, la un picior, daca are senzatie de voma sau varsa, ori daca ii curge sange din nas, inseamna ca pe moment se afla in mare pericol. Prima masura ce trebuie rapid luata in asemenea imprejurari este intreruperea oricarei activitati. Bolnavul trebuie sa se aseze, ba chiar sa se intinda pe pat, sa se elibereze din stransoarea hainelor si, cu vointa, sa-si impuna sa ramana cat mai linistit. Este total gresita incercarea de a depasi activ acest moment de real impas. In schimb, un sfat intelept, cu bune urmari, este acela ca iesirea din cumpana sa fie insotita de rugaciune (bineinteles, e vorba doar de oamenii credinciosi), care induce speranta si echilibru, o pozitivare, ideea ca esti auzit si ajutat. Bolnavul de hipertensiune sau orice persoana, aparent sanatoasa, care resimte starea de rau descrisa mai sus, declansata pe neasteptate, trebuie sa ajunga la spital in cel mai scurt timp. In cazul unui infarct de cord sau al unui accident vascular al creierului, daca tratamentul nu se aplica in primele cateva ore, orice alte tentative ulterioare raman fara rezultat. Tratamentul cu medicamente completeaza celelalte masuri, urmarind scaderea presiunii arteriale si a grasimilor din sange. La inceput, daca tensiunea este mare (peste 18-20 cm.Hg), medicamentele se administreaza in ritm sustinut, concomitent cu celelalte masuri. Cu trecerea timpului, daca tensiunea scade, medicamentele se reduc treptat, pana la renuntare. Total riscanta este optiunea ca la depistarea hipertensiunii, bolnavul sa apeleze doar la medicamente, continuand acelasi mod de viata si de hranire ce au dus de-a lungul anilor la deteriorarea functionarii organismului. (Medicamentele ce scad tensiunea sa nu se administreze tarziu, seara, pentru ca pot produce scaderi brutale ale presiunii arteriale, chiar oprirea respiratiei in somn.) O parte dintre hipertensivi pot vietui multa vreme chiar si fara tratament, cu conditia sa apeleze definitiv la o dieta saraca in sare si fara excedente calorice. Grasimile sa nu depaseasca 15-20% din totalul caloric, iar originea lor sa fie predominant vegetala. Cateva sfaturi legate de administrarea medicamentelor: - Deoarece majoritatea medicamentelor folosite in maladia hipertensiva sunt cele ce produc dilatarea vaselor de sange, ele nu trebuie administrate timp prea indelungat. - Este indicat ca la bolnavii cu forme usoare de hipertensiune sa fie preferate medicamentele mai putin toxice. - Cand un bolnav cu tensiune ridicata are simptome de agravare a bolii dupa administrarea medicamentelor (se accentueaza ameteala, apar palpitatii, o stare de frica), el nu mai trebuie sa repete medicatia pana la un nou control al presiunii arteriale, care ar putea avea valori mult mai scazute. - Administrarea obligatorie a medicamentelor hipotensive se aplica in cazurile de insuficienta cardiaca, encefalopatie sau vatamare a ochilor, toate produse de prezenta presiunii arteriale ridicate. - Gradul de reducere a tensiunii trebuie sa fie moderat in
2
prima saptamana, fara a forta coborarea la valori normale. (Daca sunt suportate tensiuni de 15-16, fara simptome grave, acestea pot sa apara in schimb la o tensiune prea scazuta, dobandita cu ajutorul medicamentelor.) Mesajul final este acela ca pentru a evita inrautatirea starii de sanatate ca urmare a modificarilor valorilor tensiunii arteriale, este neaparat nevoie de control medical periodic, de un regim de viata echilibrat si, daca este cazul, de un tratament urmat cu credinta. 435 FORMA MAXIMA Stiinta de a fi frumos Colaborati intens cu creierul dvs. El e cel care ne face sa aratam ca niste plante ofilite sau dimpotriva, sa stralucim Crede-te frumos Infatisarea atragatoare incepe in cap. De indata ce ne acceptam pe noi insine asa cum ne-a facut Dumnezeu, corpul primeste impulsuri creatoare de frumusete. Aratam asa cum ne imaginam ca suntem. Cu cat impresia pe care o avem despre noi este mai buna, cu atat mai intensa este stralucirea pe care o raspandim. Atatia oameni urati au o prezenta naucitoare. Atatia oameni frumosi sunt ghebosi si inspaimantati. Ce se intampla de fapt? Faceti urmatoarea incercare simpla: stati drept, cu capul sus, privind catre linia orizontului. Apoi, incovoiati-va spatele, cu capul in piept si bratele atarnate. O diferenta ca intre noapte si zi. Cu schimbarea pozitiei corpului se schimba si sentimentele. Si invers. Si o data cu ele, emotiile care ne influenteaza direct mimica, gesturile, expresia intregului comportament. Asta e tot secretul strategiei "crede-te frumos": constiinta faptului ca exista o legatura stransa intre ganduri (sentimente) si expresia exterioara. Centrala care dirijeaza acest joc complex este creierul. Dar creierul are si el nevoie de sarcini clare, un scop precis - care e frumusetea. Imaginea ideala pe care ne-o facem despre noi este un izvor de energie inepuizabila. Ea ne livreaza forta creatoare, optimism, indrazneala in actiuni si, mai ales, putere de a lupta cu noi pentru a ne indrepta defectele. Majoritatea barbatilor si femeilor isi dau note mai mici decat acelea pe care le primesc de la cei care ii inconjoara. Se cred mai urati decat sunt si mai neinsemnati. Bineinteles ca nici prin cap nu le trece ca lucrurile s-ar putea indrepta, ca, in loc sa se considere propriii lor dusmani, ar trebui sa inceapa de-ndata sa-ndrepte lucrurile. Aceasta reprezentare negativ-agresiva despre noi insine face ca gimnastica si dietele alimentare sa devina adevarate pedepse, motivatia pentru a le duce la bun sfarsit lipsind cu desavarsire. Dar cand mintea si corpul se afla in legatura, cand te accepti asa cum esti - cu toate defectele si slabiciunile tale -, cand te simti bine in pielea ta - asta confera imediat o iradiere exterioara. Lumea simte ca esti puternic. Siguranta de sine seduce, iar dorinta de a face cat mai mult pentru tine e sortita succesului. 10 metode de infrumusetare interioara 1. Zambiti cat mai des. Incercati sa aveti permanent o expresie bine dispusa. Asta va imbunatati stralucirea dvs. obisnuita si va veti simti mult mai bine. 2. Observati cu atentie ce va place la altii. Studiind un model, veti putea prelua multe aspecte pozitive, fara sa va pierdeti din originalitate. 3. Nu incercati niciodata sa imitati un model. In felul acesta, va blocati propriile forte creatoare. 4. Daca aveti posibilitatea, rugati pe cineva sa va inregistreze pe o caseta video (la plimbare, acasa, la o petrecere etc.). Pe film, veti putea recunoaste obiectiv cand aratati bine si relaxat si cand sunteti crispat ori tensionat. 5. Puneti-va in cap scopuri clare si amanuntite. Sarcini generale ca: "Vreau sa arat bine" nu sunt receptate de corp. Nici cand ne rugam nu cerem ceva general. Creierul primeste doar comenzi precise. 6. Nu va cantonati niciodata la un anumit gen. Incercati din cand in cand o alta vestimentatie decat cea obisnuita, o alta frizura. In felul acesta, veti primi impulsuri de intinerire. 7. Cu cat va simtiti mai abatut si mai deprimat, cu atat incercati sa aratati mai bine si mai elegant. Infatisarea atragatoare va va corecta rapid starea de spirit. 8. Incercati sa adoptati cat mai des o pozitie dreapta si simetrica a corpului. In felul acesta, activitatea celor doua emisfere ale creierului se sincronizeaza si deveniti mai creativ si mai echilibrat. 9. Femeile, mai ales, sunt sfatuite sa foloseasca cat mai multe culori: de par, farduri, materiale, mai ales cele care le vin bine. Culorile actioneaza direct asupra starii sufletesti. 10. Ingaduiti-va, indiferent daca sunteti femeie sau barbat, un tratament cosmetic lunar. De pe urma lui profita nu doar pielea, ci si sufletul, care se deschide spre frumusete. Asa functioneaza dialogul cu corpul dvs. Cu cat ii aratati corpului dvs. mai multa afectiune, cu atat mai bine va recepta planurile dvs. de frumusete. Cand va relaxati in timpul unei bai cu plante, cand va ungeti cu crema ori va masati, el este perfect pregatit pentru a va primi sarcinile. Imaginati-va in culori luminoase, cat de bine v-ar sta cu o rochie anume, cat de bine va respira pielea de indata ce va miscati prin aer curat, ce incantat e metabolismul dvs. cand mancati o portie mare de salata de cruditati. In felul acesta, atingeti doua scopuri: va motivati pentru un program de infrumusetare constient si imprimati organismului un comportament pozitiv. Creierul poate tot. Colaborati cu el in tot ce faceti. Ganditi-va mereu ca ceea ce faceti - mancare, miscare, vestimentatie - va face bine si chiar asa va si fi. Mai ales seara, cand va culcati, aceste reprezentari pozitive au forta maxima. Ele patrund in vise adanc si in subconstientul care va guverneaza. Acolo e locul lor.RODICA DEMIAN
1
FORMA MAXIMA Programul de toamna Trei campioni in lupta cu raceala si gripa: ARDEIUL IUTE, HREANUL si CEAPA Toamna da semne ca se apropie de sfarsit. Mai rupem o fila din calendar. Superba agonie a copacilor, incarcata de aur si de rugina, e pe sfarsite, aleile parcurilor si potecile din paduri sunt troienite de frunze. Degeaba lumineaza soarele acest spectacol de gala, caci ziua e tot mai mica, iar diminetile sunt tot mai reci. Din punctul de vedere al sanatatii, aceasta perioada de trecere spre iarna este o incercare serioasa, pe care trebuie sa stim sa o depasim. Sfarsitul lui octombrie si inceputul lui noiembrie reprezinta perioada de varf a guturaiului si racelilor de tot felul, deoarece organismul este inca in curs de adaptare la sezonul rece, alimentatia incepe sa fie saracita, starea de buna dispozitie (care este cel mai bun medicament) este in scadere, iar zilele insorite, urmate de cele friguroase, creeaza socuri, in urma carora sistemul imunitar devine foarte vulnerabil. Din fericire, in afara de stropii de tina si guturai, toamna ne aduce si nenumarate remedii, pentru a lupta eficient cu frigul si cu consecintele sale de tot felul, dintre care raceala este, fara indoiala, pe primul loc. Utilizand farmacia naturii, este foarte posibil sa nu mai fie nevoie sa apelam la pilulele costisitoare si care adesea nu au nici un efect, punandu-ne la adapost organismul de capriciile vremii si mentinandu-ne mereu in forma maxima. Iata in continuare cateva comori de sanatate, scoase la lumina de prin camarile toamnei. ARDEIUL IUTE Cu conditia sa poata fi suportat, ardeiul iute este un prieten de nadejde in timpul perioadelor friguroase. El pune circulatia in miscare, incalzeste corpul, distruge rapid germenii infectiosi din zona gatului, desfunda nasul si usureaza respiratia, doar prin simpla lui ingerare. In medicina populara, el este foarte folosit in tratamentul tuturor formelor de raceala, prin raceala intelegandu-se o gama larga de afectiuni, de la guturai si bronsita, pana la durerile de sale (lombosciatica) produse de statul in frig sau curent. Iata cateva retete foarte eficiente cu ardei iute, care, se spune, "iau boala cu mana": - Dureri de gat - Doua linguri de apa clocotita se pun peste un varf de cutit de seminte de ardei iute, se lasa 20 de minute, apoi se amesteca cu miere lichida (3 linguri). Se consuma cu inghitituri mici, lasand sa alunece bine pe gat. Efectele sunt imediate. - Gripa - Atunci cand boala are ca focar de iradiere gatul, procesul imbolnavirii poate fi stopat daca se beau doua-trei cani de ceai fierbinte de maghiran (Majorana hortensis) sau rozmarin (Rosmarinus Officinalis) (se vand in magazine, la raionul de condimente), in care s-a pus un varf de cutit de seminte de ardei iute. - Guturai - Ciorbele, supele si sosurile cu ardei iute desfunda imediat nasul, intensifica circulatia in zona capului si cresc temperatura corpului. In cazul in care din cauza guturaiului simtiti ca nu mai aveti miros, inspirati in dreptul unei despicaturi facuta cu cutitul intr-un ardei iute. - Sensibilitate la frig - Frigurosilor, mai ales in timpul iernii, le este foarte utila introducerea in alimentatie a ardeiului iute. Acesta nu numai ca intensifica circulatia si creste temperatura corpului, dar are si efecte stimulente asupra sistemului nervos, marind capacitatea de efort, creand o stare de vioiciune si buna-dispozitie. Doza? - jumatate de ardei iute pe zi. - Tuse - O lingurita de plamadeala in rachiu de ardei iute pusa intr-un pahar de apa si bauta cu inghitituri mici opreste pe loc un acces de tuse, anesteziind pur si simplu terminatiile nervoase de la nivelul gatului. Acest preparat are in plus si un efect antiinfectios foarte energic la nivelul gatului. Plamadeala se face simplu: peste 20-30 de ardei iuti bine maruntiti cu cutitul se toarna o jumatate de litru de rachiu; se lasa sa stea intr-un borcan bine inchis, vreme de o saptamana, dupa care se filtreaza si se trage intr-o sticla, care va fi bine infundata si tinuta la intuneric. - Durerile musculare care apar la frig trec imediat daca se maseaza foarte usor locul afectat cu o solutie formata din cinci linguri de ardei maruntit, jumatate de pahar de otet si jumatate de pahar de spirt, care au stat sapte zile la macerat. Acest preparat este foarte bun pentru masaj (o data sau de doua ori pe zi) si pentru cei care au extremitatile reci. - Raceala la sale (lombosciatica) - Iata o reteta straveche: se iau 9 ardei iuti rosii si doua linguri de seminte de ciumafaie. Se piseaza impreuna in piua, apoi se pun intr-un ulcior, se adauga jumatate de litru de rachiu si se lasa 9 zile incheiate, dupa care se strecoara. Se face masaj in fiecare seara, dupa asfintitul soarelui, si in fiecare dimineata, inainte de rasarit. HREANUL Leac popular stravechi la romani, hreanul este un medicament natural deosebit de eficient in gripe si in raceli. Ceva mai bland decat ardeiul iute, este foarte bun si in tratamentul bolilor cronice. De aceea, cei care au sinuzita, bronsita ori rinita cronica pot apela la ajutorul lui din timp, pentru a avea o toamna si o iarna lipsite de probleme. - Sinuzita, rinita acuta si cronica (nasul infundat) - Se vindeca toate fara gres, folosind o reteta babeasca. Se pun pe frunte doua-trei linguri de hrean ras, invelite intr-o basma rosie (nu se stie de ce, dar e musai sa fie rosie!). Hreanul se tine 5-30 de minute pe frunte si la radacina nasului. Cei cu o piele foarte sensibila se vor unge in prealabil cu o alifie de galbenele si vor tine mai putin cataplasma, altfel pot aparea inflamatii serioase. In tratamentul gripei si al guturaiului, desfundarea nasului este foarte importanta, deoarece daca respiram normal, pe nas, sunt evitate complicatiile bronsice si pulmonare. Ca tratament rapid al sinuzitei, acest leac nu are echivalent, o cura de cinci zile, in care facem aceasta aplicatie de unu-doua ori pe zi, eliminand rapid aceasta afectiune.
2
- Bolile pulmonare grave se vindeca foarte bine daca pe langa tratamentul clasic, pe care este foarte necesar sa nu-l intrerupeti, mai folositi si urmatorul remediu: 12 oua, cu coaja cu tot (atentie sa fie spalate foarte bine!), se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie (trebuie sa le acopere), apoi se bat bine, se amesteca cu un kilogram de hrean curatat de coaja si dat pe razatoare, un litru de tuica naturala tare (palinca de prune), un kilogram de miere. Daca avem, adaugam si putin sirop din muguri de pin sau brad (se gasesc si la Plafar). Amestecul se tine la macerat intr-un borcan, vreme de noua zile, dupa care se strecoara prin tifon si se ia zilnic cate un paharel, dupa mesele principale. Este un tratament bun si pentru vindecarea sechelelor pneumoniei, precum si pentru tuberculoza pulmonara. - Bronsita se trateaza eficient cu hrean si miere de albine. Peste trei lingurite de hrean ras se pun trei linguri de miere, dupa care se amesteca bine si se lasa un sfert de ora sa se intrepatrunda. Se administreaza tot acest amestec pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza minimum trei saptamani. CEAPA Atunci cand cele mai puternice remedii, mai mult sau mai putin naturale, au dat gres, ceapa se poate dovedi un ajutor de nadejde. Ea drege gatul si plamanii, calmeaza tusea si elimina infectia ca prin farmec. Din nenumarate leacuri cu ceapa, am ales doar trei, pe care este bine sa le aveti la indemana in aceasta iarna, pentru urmatoarele afectiuni: - Bronsita - O ceapa mai mare, taiata rondele, se fierbe cu un pahar de alcool rafinat pe foc foarte mic, pana cand spirtul se evapora complet, iar ceapa se ingalbeneste putin. Se adauga: un borcan de 400 ml de miere de albine, un pachet de unt si 250 g ulei de floarea-soarelui. Se fierb pana se obtine un sirop putin legat. Se strecoara, iar ceapa se arunca. Se adauga 30-40 de picaturi de tinctura de propolis luat de la un magazin apicol, cand produsul s-a racit. Se iau trei lingurite pe zi (copiii) si trei linguri pe zi (adultii). Rezultatele sunt excelente! - Durerile de gat - Sase linguri de zahar caramelizat (ars in craticioara) se sting cu o cana de apa. Se fierb timp de zece minute, impreuna cu o ceapa mica (necuratata de coaja), o nuca in coaja (spalata si sparta), o lingurita de seminte de chimen si trei frunzulite de dafin. Dupa cele zece minute se ia de pe foc, se tine vasul acoperit pana la racirea lichidului, care se strecoara, se baga intr-o sticla si se tine la rece. Se iau o data pe zi cinci lingurite, intre mese, pana cand siropul se termina. La terminarea lui, a disparut si boala. - Tusea - Un doctor batran din Piatra-Neamt, m-a invatat ca atunci cand tusea si bronsitele nu mai trec, trebuie baut un decoct de ceapa fierbinte. Se iau doua cepe intregi, cu tot cu coaja, de marime medie, se spala si se pun la fiert intr-o cana si jumatate de apa, timp de un sfert de ora. Se bea decoctul cat mai cald, indulcit sau nu, pe stomacul gol si fara alte adaosuri. Daca supravietuiti gustului acestui elixir, sigur ca vindecati. Se zice ca nu exista leac mai bun contra tusei si durerilor de gat si de piept, mai ales pentru copii. - Febra - Reteta din muntii Apuseni: sosete cu ceapa. Se taie trei-patru cepe mijlocii, foarte marunt, apoi se baga in niste sosete de lana si se incalta. Deasupra, se mai pune o pereche de sosete, tot de lana, si se doarme cu ele pana dimineata. Picioarele raman calde pana ce febra scade, iar - fiind doua perechi de ciorapi - mirosul de ceapa nu se va simti. FARMACIA NATURII Plantele aromate alunga bolile MAGHIRANUL (Majorana hortensis) In magazinele noastre, aceasta minunata planta se gaseste sub forma de condiment (se mai numeste si magheran sau majoran), dar puterea sa tamaduitoare deosebita o recomanda in primul rand ca iarba de leac. Atunci cand simtim ca ne da tarcoale raceala, vom bea trei-patru cani de ceai fierbinte de maghiran, preparat foarte simplu: la o ceasca de apa clocotita se pune o lingurita cu varf de planta maruntita (asa cum se afla in pungile in care se vinde in magazin); se lasa sa stea un sfert de ora - douazeci de minute, dupa care se filtreaza. Se bea fierbinte, indulcit cu una-doua lingurite de miere de albine. Acest ceai baut fierbinte, cate o cana la jumatate de ora, creste temperatura corpului si ne face sa transpiram, eliminand astfel intens toxine. O explicatie pentru uimitoarea putere a acestui ceai de a opri racelile in faze incipiente este aceea ca produce o crestere brusca a temperaturii corpului (ca intr-un acces de febra, dar fara a da dureri de cap ori de muschi, ameteala). Or, este stiut ca anumite celule imunitare actioneaza cel mai eficient la temperaturi ale corpului situate in jurul a 38?C, aceasta fiind si explicatia faptului ca facem febra atunci cand suntem bolnavi. In plus, dozele repetate de maghiran, luate la intervale mici, produc o stare de relaxare musculara si de buna dispozitie, care sunt un adevarat elixir atunci cand vrem sa invingem boala. MACESUL (Rosa Canina) Vitamina C naturala este unul din cele mai eficiente si verificate remedii pentru a rezista la frig si pentru a invinge raceala. Macesele sunt de departe cea mai importanta sursa de vitamina C, dintre plantele cunoscute. O portie de o lingurita de macese pe zi, atunci cand suntem sanatosi si efectuam efort in limite normale, ori de doua-trei lingurite de pulbere de macese (Rosa Canina), atunci cand suntem bolnavi ori trebuie sa depunem eforturi mari in frig, sunt mult mai
1
eficiente decat orice pastila vitaminizanta. Se recomanda macesele luate in aceasta doza in tratamentul gripei si guturaiului, ca adjuvant in infectiile bronsice si pulmonare, precum in orice boala care produce febra. BUSUIOCUL (Ocimum basilicum) Busuiocul trebuie administrat sub forma de ceai fierbinte cu miere. El revitalizeaza rapid organismul si ne invioreaza, ajutandu-ne, de asemenea, sa stopam procesul gripal, in orice faza a sa, dar mai ales in faza de debut. Se bea foarte cald, inghitind lent si lasandu-l sa alunece pe gat, abtinandu-ne sa mancam in timpul tratamentului. O doza de soc consta in sase-sapte cani cu infuzie de busuioc indulcit cu miere, baute la intervale de 15-30 de minute una de alta. Ceaiul se prepara prin punerea a una-doua tulpini florifere de busuioc la o cana de apa clocotita si lasarea la infuzat timp de 15 minute; daca apare febra, se adauga si una-doua lingurite de menta, la o cana de ceai. FORMA MAXIMA Legumele ca medicament MORCOVUL, SFECLA si TELINA Este destul de dificil pentru un "neinitiat" sa inteleaga cum de legumele care-i alcatuiesc hrana de zi cu zi pot deveni peste noapte miraculoase elixiruri de sanatate, care iau "cu mana" boli care nu se vindeca nici cu cele mai noi si sofisticate medicamente. Greu de crezut, dar adevarat: banalele radacini ce cresc in gradina de legume devin medicamente forte, atunci cand sunt consumate netrecute prin foc (sub forma de salate sau de suc), in cantitati mari si pe perioade lungi de timp. Radacina este o camara tainica a plantei, unde se strang acum, in prag de iarna, toate substantele de rezerva pentru primavara viitoare. Putem spune fara sa gresim ca aceste radacini contin mai multe taine decat seiful unei uzine de medicamente. De-a lungul timpului, in paginile noastre au fost facute cunoscute nenumarate cazuri de boli grave vindecate sau ameliorate miraculos cu ajutorul acestor alimente vii. Acum, la sfarsit de toamna, cand toate aceste elixiruri se gasesc din abundenta, proaspete si pline de forta curativa, este si momentul sa facem un bilant al binefacerilor lor. O descriere completa ar ocupa, fara nici un fel de exagerare, paginile unei carti intregi. De aceea, vom intoarce doar o fila din ghidul sanatatii cu legume proaspete. MORCOVUL Este un fel de rege neincoronat al legumelor care alcatuiesc regimurile cu cruditati. La faima sa de medicamentminune au contribuit deopotriva proprietatile sale terapeutice de exceptie, gustul agreabil si... apetisanta culoare a sucului extras din el, culoare care parca emana ceva din energia vietii. Fiecare parte a morcovului este folosita in medicina populara: radacina este foarte hranitoare si ajuta la eliminarea masiva a toxinelor din organism, frunzele (mai putin cunoscute) au efecte vitaminizante si usor calmante, in timp ce inflorescentele sunt un stimulent hormonal de exceptie, iar semintele au efecte de reglare a digestiei si a activitatii nervoase. Practic, in aparent banalul morcov se ascund nu mai putin de patru plante medicinale cu efecte extraordinar de puternice. Totusi, de aceasta data, ne vom ocupa doar de radacina morcovului, care prin dubla sa calitate de aliment si de remediu este un sprijin de nadejde in tratamentul bolilor grave. Iata in continuare cateva afectiuni in care se foloseste cu succes radacina de morcov: - Cancerul - Se spune, iar realitatea o confirma, ca boala canceroasa nu mai poate avansa atunci cand organismul este hranit in exclusivitate cu suc de morcov. Este o solutie dura, intr-adevar, dar care a dat in practica de prea multe ori rezultate, ca sa nu fie luata in seama. Bolnavul se va hrani in primele trei zile doar cu suc de morcov 1,5 - 3 litri pe zi. Apoi, gradat, va introduce si sucul de mere in alimentatie, vreme de alte doua-trei zile, abia apoi trecand la alimente solide, dar numai netrecute prin foc. - Cariile dentare, tulburarile de crestere - Se face o cura in care se consuma zilnic, dimineata si seara, pe stomacul gol, o combinatie din 100 ml suc de morcov si 100 ml lapte. Tratamentul dureaza 21 de zile. - Intarirea vederii (inclusiv a celei nocturne) - La schimbarea anotimpurilor, se face o cura de doua saptamani in care se bea in fiecare dimineata un pahar de suc de morcov, pe stomacul gol. - Boli de plamani - O veche reteta din Apuseni suna astfel: intr-un vas de lut se pune jumatate de cana de zeama (proaspata) de morcov, o lingura mare de miere si doua galbenusuri de ou. Se amesteca totul bine, dupa care se incalzeste putin pe plita sau pe alta sursa de caldura (pana ajunge la temperatura corpului), dupa care se bea cu inghitituri mici. Se fac cure indelungate cu acest remediu administrat zilnic. - Colita de putrefactie - Se ajuneaza pana la apusul soarelui, cand se mananca jumatate de kilogram de morcovi dati prin razatoare, frecati cu putina sare si ulei de masline presat la rece. Pana a doua zi dimineata, nu se mai consuma nimic altceva decat suc de morcov (eventual "imblanzit" cu suc de mere). Pe o perioada de doua saptamani, veti manca o salata de morcov cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa. Minimum sase luni nu veti manca nici carne sub nici o forma. - Diaree la sugari - Jumatate de kilogram de morcovi taiati felii se fierb timp de 40-50 de minute intr-un litru de apa, dupa care se zdrobesc si se stoarce totul printr-un tifon. La sfarsit, se adauga apa clocotita pana se completeaza un litru. Va fi administrat acest remediu in loc de lapte, vreme de 24 de ore (trei zile, la nevoie), dupa care treptat decoctul de morcovi va fi combinat cu lapte. Cateva secrete
2
- Morcovii nu se razuiesc cu cutitul si nici nu se curata prin taiere, ci se spala sub jet de apa rece, frecandu-se cu o perie aspra. In felul acesta, se pastreaza coaja care este cea mai bogata in vitamine. - Morcovii romanesti sunt mult mai eficienti din punct de vedere terapeutic decat cei adusi din import, care fiind "ameliorati" genetic nu mai au bogatia de vitamine, enzime si minerale necesara (in ciuda aspectului comercial de invidiat). Frumusete - Petele care apar cu varsta pe fata sunt atenuate daca se consuma multe sucuri de legume si fructe si daca folosim urmatoarea masca: un morcov ras fin se intinde pe toata fata cu tot cu suc si se tine timp de 15-30 de minute, dupa care fata se spala cu lapte. Pentru tenul uscat, morcovul ras se combina cu doua-trei linguri de smantana. - Ridurile dispar sau sunt estompate daca se face in fiecare zi o masca din urmatoarele ingrediente: un morcov ras fin, sucul de la jumatate de lamaie, 4 linguri de smantana si putin talc. Totul se intinde in strat de grosime medie pe fata si se tine o ora, dupa care se face o curatare cu vata inmuiata in lapte. TELINA Stiinta moderna se straduieste de mult timp sa descopere secretele acestei plante, adusa, se pare, in urma cu mii de ani, din indepartata Indie. Se stie ca este un reglator hormonal de exceptie, care face o concurenta foarte serioasa sofisticatelor pilule din farmacii, ca face o curatenie exemplara in organism, eliminand toxinele, ca impiedica tumorile sa se dezvolte, iar lista este departe de a fi inchisa. Din medicina populara romaneasca, ca si din studiile medicale moderne, am alcatuit un mic ghid terapeutic al telinei: - Sterilitate - Se bea zilnic cate un paharel de suc de telina pe stomacul gol, dimineata si seara. Atunci cand gasim frunze verzi, vom combina sucul de frunze cu cel de radacina. - Ciclul menstrual neregulat, dureros - Timp de 49 de zile se beau in fiecare zi, dimineata, pe nemancate, sase linguri de suc de frunze si radacina de telina. Tratamentul incepe la doua saptamani dupa terminarea ciclului. - Psoriazis, boli de piele grave - O zi pe saptamana se consuma numai cruditati si se bea un pahar de suc de telina combinat cu doua pahare de suc de morcov. Sucul de telina va fi cat mai proaspat posibil. - Afectiuni insotite de febra - In trecut, cand nu existau atatea medicamente, decoctul si mai ales sucul de radacina de telina erau considerate un febrifug redutabil. Este stiut ca, in anumite limite, febra este benefica pentru organism; tocmai de aceea sucul de telina este intrebuintat numai pentru combaterea acceselor lungi de febra. Se bea jumatate de pahar de suc de telina indoit cu apa, de 4-6 ori pe zi. - Diabet - Alaturi de ceapa si usturoi, telina cruda este un aliment care nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia diabeticului. Ea are un usor efect hipoglicemiant, mareste diureza si, foarte important, echilibreaza sistemul nervos si astfel contribuie activ la reglarea tuturor proceselor metabolice. - Vitiligo, degeraturi - Se face un decoct dintr-o telina intreaga (radacina si frunze) de marime medie, bine maruntita, in prealabil, care va fi fiarta vreme de cinci minute. Cu acest decoct vor fi facute spalaturi de 20 de minute, dupa care vor fi puse comprese cu decoct pe locurile afectate. - Tumori - Frunzele zdrobite sau, cand nu avem, radacina de telina rasa se pun vreme de o ora pe zi, pe locul afectat. Este o reteta eficienta si in cancerul tegumentar. - Cura de slabire - Telina, sub forma de suc pur, taie apetitul, favorizeaza eliminarea apei din tesuturi si accelereaza tranzitul intestinal. Bautul unui pahar de suc de telina pe zi, inainte de masa principala, este o metoda miraculoasa de reglare a greutatii. Cateva secrete Dupa ce folosim extern telina, nu trebuie sa ne expunem la soare, deoarece pielea devine foarte sensibila la arsuri si o simpla raza de soare poate produce leziuni incredibil de grave. Aceeasi restrictie se recomanda si celor care recolteaza frunzele de telina. - Gustul foarte puternic al telinei nu este suportat de majoritatea pacientilor, motiv pentru care sucul de telina se va consuma amestecat in proportia de 1:2 cu suc de mere. - Curele cu suc de telina cruda au un efect de intinerire atat de puternic, incat pot produce la femeile in varsta redeclansarea ciclului menstrual. Acest fenomen se poate produce chiar si la femeile ajunse la manopauza de zece ani (sau chiar mai mult, dupa cum o demonstreaza cazurile concrete). Acest simptom nu trebuie sa va sperie, ci, din contra, sa va bucure - este semnalul ca organismul se reface rapid. Frumusete Nici o leguma nu are o asemenea putere de infrumusetare ca telina, care ar trebui sa devina o "arma" a femeilor de toate varstele. Sucul de telina infrumuseteaza si da stralucire pielii, incetineste viteza de crestere a pilozitatii inestetice (nu si a parului din cap), inlatura gradat mirosul neplacut al transpiratiei si stimuleaza dezvoltarea caracterelor feminine, in general. SFECLA ROSIE Raspandita astazi pe toate continentele, leguma al carei suc are culoarea sangelui, este printre putinele plante care au ca loc de origine Europa. Candva, ea crestea spontan pe tarmurile Mediteranei si ale Atlanticului; acum, este cultivata pe toate meridianele, pentru calitatile sale nutritive si terapeutice exceptionale. Celebritatea ca medicament si-o datoreaza efectelor sale foarte puternice in tratamentul leucemiei si anemiei, afectiuni in care este de neegalat. Frunzele sale sunt folosite in medicina populara pentru tratarea ranilor si a plagilor greu vindecabile, iar radacina - pentru intremarea
1
convalescentilor, oprirea dezvoltarii tumorilor, echilibrarea tensiunii si a sistemului nervos. Este una din legumele cel mai bine studiate de catre medicina moderna, care i-a confirmat puterea vindecatoare in mai multe afectiuni. - Anemie - Sucul de sfecla rosie stimuleaza puternic formarea de globule rosii, mai ales atunci cand este consumat pe stomacul gol. Se consuma impreuna cu sucul de morcovi - un sfert de pahar de suc de sfecla si trei sferturi de suc de morcovi, de doua ori pe zi, dimineata si la pranz. - Leucemie - Se tine o cura de 49 de zile, in care se consuma doar vegetale (deci fara carne, lactate, margarina etc.) netrecute prin foc. In primele trei zile ale curei, se consuma doar suc de sfecla rosie - 250 ml de suc pe zi, care se bea cu lingurita, inghititura cu inghititura, trecandu-l pe sub limba. Zilnic, pana la completa vindecare, se va consuma acest suc, in cantitatea si in modul descris anterior. - Cancer - S-a demonstrat ca sfecla rosie opreste multiplicarea celulelor canceroase din sange, oprind astfel dezvoltarea tumorilor, indiferent de localizare. Se face un cocktail din zece linguri suc de sfecla rosie, 20 de linguri suc de morcovi si un pahar suc de mere, din care se administreaza patru pahare pe zi, vreme de minimum 60 de zile. - Convalescenta - In multe sate de la noi, bolnavilor, ca sa prinda putere, li se amesteca in supa calduta un paharel de suc de sfecla rosie, proaspat stors. Acest tratament confera o stare de vioiciune, stimuleaza digestia si eliminarea, grabind vindecarea. - Gripa, viroze, in general - Inca nu se cunoaste exact mecanismul prin care substantele din sfecla rosie actioneaza, dar cert este ca aceasta leguma ajuta corpul sa se apere de majoritatea bolilor produse de virusi. In perioadele critice ale bolilor virale, nu se consuma nici un fel de aliment solid sau bogat in calorii, ci doar sucuri si extracte lichide de plante. Doza minima de suc de sfecla este de 150 ml pe zi, care se bea ca atare sau diluat cu un suc mai gustos (de mere, de pilda). - Boli hepatice - Toate cele trei radacinoase prezentate aici au efecte drenoare asupra ficatului, favorizand in acelasi timp regenerarea celulei hepatice si ajutand la combaterea infectiilor localizate aici. Se face o cura de minimum o luna, in care se beau zilnic 300 ml din combinatia de sucuri: morov + telina + sfecla rosie. Contraindicatii: diabet. Metoda de obtinere a sucului din radacini Celor care nu au storcator electric cu centrifuga le este recomandata urmatoarea metoda: radacinile se spala foarte bine, curatandu-le cu peria acolo unde este cazul, dupa care se taie marunt. Bucatile bine maruntite se dau prin masina de tocat, apoi imediat se storc printr-un tifon pus in doua. Sucul se bea imediat sau in maximum 40 de minute de la preparare, deoarece prin oxidare se pierd foarte multe din proprietatile sale terapeutice. MEDICINA NATURISTA Invatati apiterapia de la profesori VASILE ANDRITOIU "Stupul este o farmacie in care gasesti leac pentru orice boala" D-l Vasile Andritoiu este un personaj aparte. La prima vedere, nici n-ai crede ca in spatele figurii aspre, de om de munte, se ascunde un profesor bland si sfatos. Istoria e cartea lui de capatai: citeste chirilica, traduce slavona, a scris peste o suta de studii si doua carti de istorie. Chiar daca-si face meseria cu drag, predand istoria la un liceu din Targu-Jiu, acest om este pur si simplu indragostit de stuparit. O pasiune care il poarta in fiecare an din campie in munti, de primavara pana toamna, in cautare de flori de sezon. Iar dupa el vin cateva milioane de albinute, gata sa zboare in cautarea nectarului. Veti spune desigur ca asa fac toti stuparii si chiar nu veti vedea nimic deosebit in acest lucru. Insa obisnuinta studiului l-a determinat pe profesorul Andritoiu sa se aplece cu atentie asupra valentelor terapeutice ale produselor stupului. Si fiindca sa convins singur de puterea tamaduitoare a acestora, s-a apucat serios de apiterapie. De atunci, a scris o carte despre apiterapie, dar a realizat si cateva produse originale, cu efecte terapeutice deosebite. - D-le profesor, de unde se trage pasiunea dvs. pentru albinarit? - M-am nascut si am crescut intre stupi, iar stupina noastra s-a mostenit vreo sase generatii la rand. Am invatat tainele apiculturii, vrand-nevrand, in familie. A fost o traditie si, sincer vorbind, sunt mandru sa duc mai departe ceea ce au inceput stramosii mei. - Dar spre apiterapie cand ati facut primul pas? - Veneau oameni, uneori de departe, pentru a cere mamei mele produse apicole sau buruieni de leac. Nu pot spune ca ma interesau pe atunci asemenea lucruri, dar cate ceva tot am tinut minte. Eu insumi am fost beneficiarul valorii profilactice a produselor apicole: n-am fost internat niciodata in spital, n-am inghitit nici o pastila si n-am facut nici o injectie. Cu vreo 22 de ani in urma, sotia mea suferea de ulcer, hipocalcemie (ajunsa in stadiul spasmofiliei), astm bronsic si chisturi ovariene. Medicul i-a recomandat operatia, dar tocmai atunci, toamna fiind, ulcerul se reactivase, provocandu-i probleme serioase. Inghitise farmacii intregi de medicamente sintetice, mancase cantitati insemnate de biscuiti si toata coaja de pe painile cumparate pentru masa, dar nu se putuse vindeca. Cu destula greutate, eu insumi nefiind deplin convins de eficienta lor, am determinat-o sa foloseasca unele produse si preparate apicole. Asa cum m-am priceput atunci, incercam sa-i atenuez macar crizele provocate de ulcer si accesele de spasmofilie. Rezultatele au fost uluitoare: hipocalcemia, ulcerul si astmul s-au vindecat. Luandu-ne cu treburile zilnice, cu cresterea celor doi copii ai nostri, aproape uitaseram de chisturile
2
ovariene. Dupa vreo cinci luni, a facut un control medical. Surpriza a fost la fel de mare si pentru medic, dar si pentru noi: chisturile disparusera! Acesta a fost "clopotelul" care m-a determinat sa rascolesc satele, in cautarea batranilor care stiau taine ale tamaduirilor, dar si sa studiez metodic tot ceea ce se publicase despre apiterapie. Fascinat de puterea tamaduitoare a produselor apicole, am facut diverse combinatii si am pus la punct cateva preparate noi. Eficienta lor in tratarea unor afectiuni ale membrilor familiei, prietenilor sau cunoscutilor m-a determinat sa-mi sintetizez experienta acumulata de 20 de ani incoace in domeniul apiterapiei, publicand in 1999 cartea "209 retete apiterapeutice". De un lucru sunt sigur: stupul este o farmacie in care gasesti leac pentru orice boala. - Ne vorbeati de preparatele dvs. originale, realizate din diverse combinatii ale produselor stupului. Puteti sa ne dati cateva exemple? - Studiind efectele terapeutice ale produselor stupului, am observat ca o valoare terapeutica importanta o au unele combinatii ale acestora, dintre care as aminti cateva. - Miere cu laptisor de matca - folositoare in toate afectiunile, profilactic si terapeutic. Este anticancerigena, combate anemia, stimuleaza metabolismul, are efect imunodepresor. - Miere cu apilarnil - recomandata in hipogonadism, disfunctii sexuale, infertilitate, pubertate intarziata, menometroragii, mastoze, noduli mamari, hipertrofie de prostata. - Miere propolizata cu extract moale de propolis - recomandata in anemii, hipoglicemii si osteoporoza. - Propolis natural - folosit ca dezinfectant bucal impotriva cariilor dentare, pentru afectiuni respiratorii, paradontoza, intretinerea acuratetii vocii. - Tinctura de propolis - cu indicatii terapeutice cunoscute de toata lumea (boli de piele, infectii urinare, boli de prostata, antiviral de exceptie etc.). - Miere cu hrean - indicata in afectiuni cardiace. - Miere cu telina - indicata in disfunctii sexuale. - Miere propolizata cu laptisor de matca - un produs cu efecte antivirale deosebite, eficient in tratamentul virusului herpetic, dar si impotriva virusului hepatic B. De-a lungul timpului, am realizat o serie de preparate in conceptie proprie. - Miere cu germeni de grau - indicata in avitaminoze, remineralizarea organismului, afectiuni digestive, adjuvant in boli neoplazice, arterita, artroza etc. - Miere cu suc de orz verde - folosita in tratamentul avitaminozelor, afectiunilor respiratorii, tuberculozei pulmonare, afectiunilor hepatice, pancreatitelor, circulatiei sangvine deficitare, fiind totodata si un produs geriatric de exceptie. - Sirop din miere si muguri de brad cu extract de propolis - folosit cu succes in combaterea tusei, tratarea afectiunilor respiratorii si a celor ale sistemului nervos. - Sirop din patlagina si miere propolizata - indicat in afectiuni respiratorii, cu rezultate de exceptie in bronsite si astm bronsic. - Untul-pamantului propolizat - o frectie eficienta in reumatisme, lumbago, spondilite si spondiloze. - Nikeprop - unguent folosit impreuna cu untul-pamantului propolizat pentru afectiunile amintite. - Nikederm - o solutie deosebit de eficienta in terapia bolilor de piele, a nodulilor mamari, a furunculozelor si a efectelor terapiei radioactive. Hemofort - unguent indicat in circulatie sangvina deficitara, boli de piele, psoriazis, Zona Zoster, edeme, tumori de suprafata, noduli mamari, furuncule. - Venosan - unguent folosit pentru tratamentul varicelor si al fragilitatii capilare. Hemorstop - supozitoare pentru tratarea hemoroizilor interni si a fisurilor anale. - Forteviz si Mipromat - indicate in terapia afectiunilor oculare (keratite, keratoze, conjunctivite, cataracta). - Otet "Prisaca" (din miere, mere, macese, malaiul-cucului si tarate de grau) - remineralizant, regleaza metabolismul. - Lichior hipotensiv "Prisaca", vin tonic "Prisaca" (din miere, macese, malaiul-cucului si coacaze negre). - Cum explicati eficienta terapeutica a produselor si preparatelor apicole? - Aici sunt foarte multe lucruri de lamurit. Albina aduna din plante numai lucruri folositoare. In produsele apicole gasim proteine, enzime, aminoacizi, minerale, vitamine, substante hormonale, factori de crestere, substante antibiotice, citostatice etc. Spre exemplu, mierea contine 22 din cele 24 de elemente care compun sangele, iar impreuna cu laptisorul de matca, pastura si polenul au si o importanta actiune hematopoietica (de refacere a sangelui). Este demonstrat faptul ca valoarea alimentara, profilactica si terapeutica a acestor produse are la baza inestimabile proprietati biostimulatoare, imunodepresoare, antidepresive, decongestionante, inhibitorii, antibiotice, bactericide, antivirale, gerontologice, antitoxice, analgezice, anestezice etc. In diverse afectiuni, spre exemplu, medicii recomanda cure cu polivitamine, dar rezultatele nu sunt cele asteptate. Pacientul ar trebui sa primeasca si mineralele necesare. Vitaminele A, B, C, E si PP actioneaza in procesul de osteogeneza, dar numai daca in organism exista cantitati suficiente de calciu, cobalt si cupru. Apiterapeutul stie ca toate acestea (vitamine si minerale) se afla in pastura, iar propolisul este substanta care nu are rival in fixarea calciului necesar "masinii" umane. Metabolismul are de suferit in lipsa mineralelor, enzimelor, vitaminelor si hormonilor. Or, indubitabil, toate acestea se afla in produsele apicole. - Ati avut numerosi pacienti. Ce boli au raspuns cel mai bine la tratamentele dvs.? - Cele mai bune rezultate le-am observat in tratamentul urmatoarelor boli: anemii, hipocalcemii (chiar in stadiul de spasmofilie), leucoree, fibroame uterine, Zona Zoster (la care aplic si apipunctura), afectiunile oculare amintite anterior, chisturi ovariene, hipogonadism, afectiuni digestive (inclusiv ulcere cu nisa), parodontoza, afectiuni ale pielii (chiar si radiodermite). - Cum se impaca apiterapia cu celelalte terapii complementare? - Acolo unde este nevoie, apelez - alaturi de produsele si preparatele apicole - la fitoterapie, hidroterapie sau reflexoterapie. In ceea ce ma priveste insa, acestea sunt adjuvante ale apiterapiei. Spre exemplu, in tratarea afectiunilor hepatice, inclusiv a cirozelor, produselor apicole le-am asociat si unele plante, printre care pedicuta este nelipsita. Evident, in unele cazuri, si regimurile alimentare restrictive sunt necesare. - Sa lamurim un aspect oarecum controversat: ce eficienta are apiterapia in bolile tumorale?
1
- Exista afectiuni in care apiterapia este remediul unic si suficient, iar in altele reprezinta doar un adjuvant. M-am documentat indelung si nici acum nu inteleg motivul pentru care medicii oncologi nu folosesc pastura, polenul si laptisorul de matca in lupta impotriva cancerului. S-a demonstrat ca acestea au certe proprietati antitumorale, citostatice. In plus, depasesc orice medicament prin valoarea lor biostimulatoare, imunodepresoare. Apiterapia, dar si celelalte terapii complementare vor fi apreciate la reala lor valoare doar atunci cand medicina alopata, renuntand la mitul chimioterapiei, va recurge la acestea acolo unde este cazul. - D-le profesor, exista contraindicatii in apiterapie? - Terapia cu produse si preparate apicole poate fi urmata simultan cu oricare alte tratamente, fara nici o contraindicatie sau incompatibilitate. O antibioterapie, spre exemplu, nu poate fi decat potentata prin folosirea produselor apicole. Evident, sunt unele probleme legate de varsta pacientului, de dozarea cantitatilor, de toleranta diferita a subiectilor sau de starile alergice pe care le poate provoca veninul de albine si, in cazuri foarte rare, propolisul. O anumita prudenta se cere si in curele cu laptisor de matca: luat in doze prea mari si pe perioade prea lungi de timp, poate provoca unele dereglari hormonale. De asemenea, mierea nu poate fi folosita de bolnavii cu diabet zaharat. D-l profesor VASILE ANDRITOIU poate fi contactat la tel. 053/21.21.04, 095/52.96.46 sau in scris, la adresa: str. Unirii, bl. 4, sc. 3, ap. 45, Targu-Jiu, jud. Gorj, cod 1400 FORMA MAXIMA Tineretea si batranetea depind de ei HORMONII Cum pot depasi femeile menopauza fara a suferi? Cum poate fi amanata imbatranirea? Preparatele cu hormoni nu reprezinta un risc de aparitie a cancerului? Hormonii sunt responsabili de mii de cazuri de cancer mamar si uterin Tratamentele cu hormoni au aparut in urma cu circa 40 de ani, iar femeile au apelat la ele fiindca nu voiau copii sau tocmai pentru ca voiau, ca sa aiba tenul curat si neted sau ca o garantie impotriva imbatranirii, a starilor depresive, a pernutelor de grasime, a osteoporozei si a infarctului. Dar despre hormoni nu s-a vorbit numai de bine, ei fiind facuti raspunzatori si pentru producerea unor boli grave, precum trombozele si cancerul. Femeile au devenit circumspecte, iar medicii - mai zgarciti cu dozele prescrise, inlocuind tratamentul hormonal cu asa-numita "terapie de completare", adica inlocuirea stricta a hormonilor lipsa. Dar starea de "alarma" n-a durat mult si lucrurile au reintrat in "normal". Iata insa ca astazi, cercetarile de specialitate provoaca din nou neliniste: anual, in tarile europene, hormonii sunt responsabili pentru aparitia a zeci de mii de noi cazuri de cancer mamar si uterin. De curand, semnalul de alarma a fost tras si in Statele Unite, unde Institutul American pentru Studierea Cancerului a avertizat populatia asupra riscului ridicat de imbolnavire, cu deosebire in cazul terapiilor hormonale (de completare) de durata lunga. Un mesaj demn de luat in seama, daca ne gandim ca in tarile civilizate, o femeie din trei (intre 40-75 de ani) urmeaza un asemenea tratament pentru a depasi mai usor perioada menopauzei. Intrebarea care se pune este: sa se renunte la medicamente, chiar daca asta inseamna, practic, nopti nedormite si, in general, reducerea calitatii vietii din toate punctele de vedere? Pentru a veni in ajutorul cititoarelor noastre afectate de probleme legate de varsta, dar si ca avertisment pentru adolescente si femeile tinere, am preluat un interviu acordat de o specialista in tratamentele hormonale, postului de televiziune german SAT3. Este vorba de dr. Agneta Rajter, de la Clinica Naturista din Heidelberg. - Medicii americani au tras un semnal de alarma legat de administrarea hormonilor. Ce le recomandati pacientelor dvs., sa arunce pilulele cu hormoni la gunoi? - In nici un caz. Exista femei care sufera cumplit din pricina dereglarilor produse de menopauza, de fapt, de scaderea productiei de hormoni sexuali, iar singurul mod in care le pot ajuta este sa le recomand terapia complementara cu hormoni. - Asta inseamna sa ne asumam riscul de a ne imbolnavi de cancer daca bufeurile si insomnia devin insuportabile? - Trebuie sa spun din capul locului ca numarul cazurilor nou aparute anual, datorita - pare-se - tratamentelor hormonale, nu se bazeaza pana-n momentul de fata decat pe aprecieri. Din pacate, nu exista nici un studiu care sa confirme aceasta afirmatie. De aceea, medicul trebuie sa cantareasca exact avantajele si riscurile pe care le presupune un asemenea tratament de completare cu hormoni. Noi nu-i dam organismului decat ceea ce-i lipseste: hormonii de care are nevoie, in cantitatea de care are nevoie. Si dupa foarte scurt timp, femeile se simt evident mai bine. - O insuficienta cantitate de hormoni poate provoca stari depresive sau caderea parului. De ce? - Pentru ca in organismul nostru, fiecare hormon preia - la comanda creierului - anumite sarcini de control, deci "comunica" in mod permanent cu celulele nervoase sau imunitare. Hormonii ajung - prin sange - la nervi si la organe si le "transmit" celulelor ce trebuie sa faca. Daca aceasta orchestra, atat de fin acordata, iese din ritm, in organismul nostru apar dereglari. - Caror paciente le prescrieti tratamente cu hormoni? - Femeilor carora dereglarile produse de menopauza le afecteaza grav calitatea vietii. Si nu ma refer aici la simple bufeuri sau la uscarea tenului. Din cauza haosului hormonal iscat in organism, unele femei devin brusc depresive, iar starea
2
lor este atat de insuportabila, incat pur si simplu nu mai vor sa traiasca. Sau sunt coplesite de senzatia de spaima, si in acest caz, progesteronul, de pilda, este foarte eficient. - Ce efect are progesteronul? - Combate starile depresive, netezeste tesuturile, stopeaza bufeurile si ajuta la evitarea incontinentei (pierderea de urina), care apare frecvent la o varsta mai inaintata. Dar atentie: prea mult progesteron provoaca o stare de oboseala permanenta. Si - la fel ca toate preparatele cu hormoni sexuali - amplifica riscul trombozelor si al calculilor biliari. - La ce ajuta estrogenii (hormonii feminini)? - Intaresc oasele, improspateaza creierul si invioreaza mucoasele, netezesc pielea si previn unele simptome neplacute ale menopauzei, cum ar fi: palpitatiile, insomnia si iritabilitatea. In plus, "captureaza" radicalii liberi care distrug celulele. - Cine nu trebuie sa ia hormoni? - Femeile cu afectiuni hepatice, cu probleme de coagulare a sangelui, cu tromboze sau cu cancer dependent de hormoni. - E adevarat ca exista femei care nu au nici un fel de probleme la instalarea menopauzei? - Cel putin o treime din numarul total al femeilor nici nu observa aceasta transformare hormonala: brusc, nu mai au ciclu si pana sa se dumireasca de ce, menopauza a si trecut. O alta treime au necazuri nesemnificative si doar o treime sufera realmente. - Femeile mai grase si cele active sufera mai putin? - Da, exista studii care arata ca la femeile constiente de valoarea lor, cu activitate profesionala intensa, aceasta schimbare trece - de cele mai multe ori - fara urma. Iar la femeile plinute, celulele adipoase continua sa produca hormoni (din colesterol), chiar daca ovarele au sistat de mult productia de estrogeni. Dezavantajul: din cauza acestei productii continue de estrogeni, la femeile supraponderale exista, din pacate, si un risc mai ridicat de cancer mamar sau uterin. - Cat de riscant este tratamentul hormonal de lunga durata? - Studiile efectuate contin indicii ca riscul imbolnavirii creste paralel cu durata tratamentului. Oricum, dozajul preparatelor hormonale recomandate de noi astazi este mult mai redus decat cel folosit in studiile clinice mai vechi. Ginecologii si specialistii in hormoni au cazut de acord asupra unei formule, si anume ca terapia hormonala de completare, cu o durata de pana la 5 ani, nu este nociva. - Americancele iau in cantitati uriase DHEA - un hormon la mare moda - impotriva imbatranirii, a crizelor produse de inaintarea in varsta si a tulburarilor de menopauza... - Adevarat, dar nici aici riscurile nu sunt foarte clare. DHEA participa la producerea de energie, la regularizarea stresului si la descompunerea grasimilor, invioreaza celulele creierului si este o componenta importanta a hormonilor sexuali. Studiile au aratat ca el poate amplifica apetitul sexual si placerea femeilor (aflate la climacteriu), cu conditia ca acestea sa fi avut un deficit de DHEA. Dar in experientele efectuate pe animale el a declansat cancerul hepatic. "Extrasele din plante sunt la fel de eficiente ca si preparatele chimice cu hormoni" - N-ar fi mai bine sa apelam la farmacia naturii si sa scapam de depresii consumand hormoni vegetali? - Ba da, iar eu le recomand unora dintre pacientele mele - celor cu sindrom premenstrual sau celor cu dereglari de menopauza - produse pe baza de plante care rezolva cu succes unele probleme mai putin grave. Astazi, stim cu totii ca extrasele din plante sunt la fel de eficiente ca si preparatele chimice cu hormoni. - Dar si la fel de periculoase? - Nu. Dupa cate stim in momentul de fata, hormonii vegetali nu sporesc riscul aparitiei cancerului, ba dimpotriva: estrogenii vegetali, de exemplu genisteina, existenta in boabele de soia, protejeaza sanii si mucoasa uterina de cancer. In plus, estrogenii vegetali mentin tinere vasele de sange si "inarmeaza" oasele impotriva fragilitatii. Singurul dezavantaj: femeile tinere care consuma multa soia si vor sa ramana gravide ar putea avea probleme. Pentru ca soia in cantitati mari prelungeste ciclul si intarzie ovulatia. - Se stie ca femeile din Japonia isi rezolva problemele hormonale mancand mult tofu... - ...Si au in sange de 43 de ori mai multa genisteina decat europencele, un ciclu prelungit la 32 de zile si un risc de cancer la san cu 75% mai redus decat la femeile din tarile occidentale. Iar osteoporoza este mult mai putin frecventa. Ca sa nu mai spun ca in limba japoneza nu exista cuvant echivalent pentru "tulburari de menopauza". - Le recomandati pacientelor dvs. si un gen de regim alimentar antimenopauza? - Da. Deficitul de estrogeni poate fi compensat cu doar 50-100 mg de tofu sau cu 1/2 l de lapte de soia pe zi (si in Romania se comercializeaza produse de soia - n.r.), la care se adauga 1-2 linguri de seminte de in si 5 portii de legume si fructe, fiindca ele contin albumine care leaga hormonii din sange (cancerigeni sunt considerati doar estrogenii "nelegati"). - Alcoolul si zaharul sunt "prohibite"? - Da, pentru ca alcoolul ridica evident nivelul estrogenilor din organism, care, la randul lor, sporesc riscul imbolnavirii de cancer. Zaharul ar trebui evitat, pentru ca intensifica productia de insulina. Iar in prezent, acest hormon este suspectat de stimularea dezvoltarii celulelor canceroase. - Oare femeile aflate la menopauza trebuie sa treaca pe la sala de sport? - Ca profilaxie in combaterea osteoporozei, eu recomand saptamanal trei ore de antrenament de forta pentru coloana vertebrala plus de trei ori pe saptamana jogging sau mers cu bicicleta. In felul acesta, inima, circulatia sangelui si vasele
1
sangvine sunt in forma maxima. Programul sportiv asigura o irigare mai buna cu sange si producerea amplificata de hormoni (ai fericirii) care "pun pe fuga" depresiile provocate de menopauza. - Si chiar inlocuieste acest program sportiv si alimentar pilulele cu hormoni? - La majoritatea femeilor, da. Iar dupa ce necazurile au trecut, multe dintre ele se-ntreaba: oare de ce nu mi-a spus doctorul ca e asa de simplu si m-a lasat sa ma indop cu hormoni? (In numarul viitor: "Barbatii si... menopauza") MEDICAMENTE HORMONALE NATURALE Semintele de marar Sunt considerate un elixir al tineretii si al feminitatii deopotriva. Secretul aparent banalelor seminte de marar este efectul lor similar cu cel al hormonului estrogen, cel care de la varsta de 40 de ani incepe sa fie secretat in cantitati mai mici. Efectele tratamentului cu seminte de marar, 3 lingurite de pulbere luate pe stomacul gol, zilnic, este spectaculos: - sanii devin mai fermi si mai plini; - pielea devine mai stralucitoare si mai catifelata; - secretiile vaginale devin mai abundente (nu este deloc vorba de un fenomen patologic; glandele secretoare, care in mod normal se atrofiaza cu varsta, devin mai active); - ritmul de crestere a parului de pe corp se reduce simtitor. Totusi, semintele de marar sunt contraindicate in toate bolile in care se observa o secretie prea abundenta de hormon estrogen in organism: fibrom si adenofibrom uterin si mamar, cancer genital, sindrom premenstrual. Mugurii de zmeur Mugurii indragitului zmeur sunt un adevarat prieten al femeilor de toate varstele. Ei sunt considerati un progesteron natural si, mai ales, un extraordinar reglator al activitatii ovarelor. Se folosesc pentru mentinerea sub control a tuturor fenomenelor care tin de menopauza: bufeuri, usturimi in zona genitala, tulburari emotionale, hirsutism etc. Femeile care fac tratamente de lunga durata cu muguri de zmeur vor incetini considerabil procesele de imbatranire. Ei sunt, de asemenea, un antidot si o completare pentru remediile si medicamentele cu efect estrogen foarte puternic, deci si pentru semintele de marar. Femeile care vor sa renunte la controversatele anticonceptionale pot recurge, de asemenea, la tratamentul cu muguri de zmeur pentru a preintampina tulburarile ce pot aparea. Se mai folosesc cu efecte terapeutice spectaculoase si in tratamentul chistului ovarian, a fibromului uterin, a nodulilor mamari, indiferent de natura, si a sindromului premenstrual. Mugurii se culeg primavara devreme si se conserva zdrobiti in miere naturala sau se usuca si se folosesc ca pulbere (o lingurita de patru ori pe zi). Va recomandam, de asemenea, extractul de muguri de zmeur obtinut la Cluj, de firma "Plantextrakt". In farmaciile naturiste gasiti aceste extracte cu denumirea latina a zmeurului: Rubus idaeus. Inflorescentele de morcov Florile si semintele aparent banalelor legume au uimit lumea stiintifica cu efectele lor hormonale. Daca semintele de marar au efect estrogen, florile de morcov actioneaza asupra glandei hipofize si a ovarelor, deopotriva. Efectul curei cu inflorescente de morcov asupra femeilor care se apropie de varsta a treia este de incetinire a proceselor de degradare a organismului sau, mai simplu, de prelungire a tineretii organismului. Atrofierea ovarelor, care atrage intreg lantul de fenomene pe care il numim imbatranire, este mult incetinita sau chiar oprita cu ajutorul acestor flori. Iata cum se face o cura de intinerire cu flori si frunze de morcov. Se pune de seara pana dimineata o mana de planta tocata (frunze si inflorescente) la inmuiat intr-un litru de apa. Dimineata se stoarce si se bea in trei reprize pe stomacul gol tot acest preparat. Cura dureaza minimum trei luni si este folosita si in insuficienta ovariana, care apare la femeile tinere. Cel mai eficient este tratamentul cu planta proaspata, dar in timpul iernii se foloseste cu mult succes si planta uscata la umbra, preparata in acelasi mod. Regimurile de cruditati Cel mai puternic si sigur "medicament" hormonal pentru femeile de varsta a treia raman regimurile cu hrana netrecuta prin foc. Legumele si fructele crude, sub forma de salata sau suc, consumate in cantitati mari, au niste efecte care pentru cei care nu au vazut cu ochii lor aceste fenomene par incredibile: - pielea se curata si se netezeste de la sine; petele de batranete dispar in cel mult doua luni; - apare o imunitate (verificata in mii de cazuri) la boli cum ar fi: cancerul mamar, cancerul genital, alte forme de cancer, tumori benigne; - este relansata activitatea hormonala, ceea ce concret inseamna reaparitia dorintei erotice, in multe cazuri redeclansarea ciclului menstrual, incetarea proceselor de atrofiere a aparatului genital; - imbunatatirea memoriei, cresterea tonusului psihic; - ameliorarea spectaculoasa sau prevenirea aparitiei osteoporozei. FORMA MAXIMA Barbatii si... "menopauza"
2
(Climacterium masculin) Inaintarea in varsta nu le chinuie doar pe femei. De la 45 de ani inainte, "forma" barbatilor incepe sa scada vizibil si simtitor. Cum se manifesta si daca exista solutii aflati din textul pe care vi-l prezentam Denumirea de "climacterium virile" (climacterium masculin) poate fi gasita in toate tratatele de medicina. Oare e vorba doar de un "moft" al naturii, care atinge, din cand in cand, un numar redus de barbati sau de o faza prin care trec, in mod obligatoriu, toti reprezentantii sexului masculin? Sa excludem, la inceput, accidentele. Exista barbati ale caror testicule nu mai produc decat o cantitate foarte mica de testosteron (hormon masculin) atunci cand tesutul acestora a fost vatamat sau distrus. Cauzele pot fi: un eventual accident sau o inflamatie (de exemplu, dupa infectarea cu virusi). In aceste cazuri, barbatii intra intr-un veritabil climacteriu, diminuarea cantitatii de hormoni atragand dupa sine o serie intreaga de neajunsuri: dereglari de potenta, afectiuni cardiace, performante profesionale reduse etc. In ce-i priveste pe barbatii sanatosi, la o varsta mai inaintata cantitatea de testosteron se diminueaza si la ei, dar in masura foarte mica. Aceasta faza nu poate fi in nici un caz comparata cu menopauza femeilor, ai caror hormoni dispar in mod natural. La menopauza, femeile intra intr-un "gol" hormonal. Cantitatea de estrogeni (produsi de organism) se reduce de la 80-90% la doar 5-10%. La barbati, nivelul testosteronului scade foarte incet si continuu si exact asa se produce si schimbarea fizica si psihica: tiptil, tiptil. Cu toate astea, criza aceasta, pe care o traverseaza multi barbati intre 45 si 55 de ani, este o lovitura puternica, insotita adeseori de manifestari dramatice - dependenta de alcool, de medicamente, depresii si atacuri de cord. Dar de vina sunt mai putin hormonii sexuali, si mai mult starea de stres, pretentiile venite din exterior sau cele pe care si le pun ei insisi. De aceea, in cazul barbatilor este vorba mai degraba despre "anii critici". Dupa 45 de ani, forma fizica scade vizibil si simtitor, este perioada in care multi barbati intra intr-o stare de criza. Suprasolicitarea, stresul si conflictele pot deregla foarte lesne "acordul" atat de sensibil existent intre nervi, hormoni, psihic si sistemul imunitar, ceea ce ii face vulnerabili la multe si diverse afectiuni. Barbatii din zilele noastre se afla de multe ori sub presiunea grea a performantei: ei trebuie sa functioneze bine la locul de munca, sa faca miscare si sport - adica sa fie activi - si, eventual, sa satisfaca nevoia unor sotii cu mult mai tinere, in timp ce, pur fizic vorbind, ei se afla pe o panta descendenta. Pretentia de performanta si capacitatea de-a o atinge se afla in contradictie, ceea ce duce la tulburari ale somnului, la stari sufletesti oscilante si la sindromul cardiac vegetativ - adica palpitatii, "falfaieli" ale inimii si senzatie de apasare in piept. Mai grave sunt situatiile in care unii barbati isi parasesc brusc sotia si, adeseori, si copiii, de dragul unei june cu minijup. Barbatii acestia nu pot accepta ca au intrat intr-o alta etapa a vietii si ca procesul de imbatranire nu poate fi oprit. Prin aventuri erotice ei incearca, de fapt, sa retraiasca o bucatica de tinerete. E si momentul in care, in cazul unora dintre ei, intra in scena "miraculoasa" pilula albastra, menita sa le imbunatateasca performantele sexuale. Viagra este insa doar o alternativa. Numerosi barbati, cat se poate de sanatosi, recurg la tratamentele hormonale pentru a-si stimula viata sexuala. Dar o injectie cu testosteron e ca o musca efemera: "zvacnirea" de vitalitate dureaza putin, pentru ca organismul se obisnuieste sa fie alimentat cu hormoni (din afara) si sisteaza productia proprie, dupa care pacientul se afla in aceeasi dilema ca la inceput. In sensul acesta, ar fi bine sa se retina: terapia cu hormoni este recomandabila numai atunci cand cauza problemelor este deficitul hormonal real. Astazi, cu ajutorul unor procedee tehnice moderne, hormonii existenti in sange se masoara foarte exact, fie ei in cantitate cat de mica, stabilindu-se o terapie cat se poate de precisa pentru fiecare caz in parte. Dar daca nivelul hormonal este suficient de ridicat, injectiile sau medicamentele cu hormoni nu sunt recomandate. Hormonii sunt substante superactive, care intervin in numeroase procese de metabolism, si de aceea o "fortare" hormonala face mai mult rau decat bine. Pericolul dereglarii structurii hormonale atat de sensibile si al provocarii unor efecte nedorite este mult prea mare, chiar daca multi barbati viseaza sa aiba o longevitate virila (ca Charlie Chaplin, care la 88 de ani a mai facut un copil), sa aiba o forma maxima pana la adanci batranete. 1. Faza maxima (intre 20 si 35 de ani Intre 20 si 35 de ani barbatii se afla in faza de varf a fortei lor: inima si muschii sunt in forma maxima, oasele sunt solide, nivelul hormonal este sus de tot. In nici o alta etapa barbatii nu traiesc senzatia de fericire asa de intens. Acum se dezvolta apetitul pentru sport si sex. 2. Maturitatea necesara pentru o viata de familie armonioasa (intre 35 si 45 de ani) Un deceniu de maturitate si echilibru. Gandirea e clara si agera, asimilarea rapida, vointa la parametri maximi. Tot acum, creierul produce din belsug endorfina, hormonul fericirii. 3. Momentul de cotitura (dupa 45 de ani) Hormonii care stimuleaza toate procesele din organism si contribuie la mentinerea vitalitatii, fortei si apetitului sexual, incep sa cedeze simtitor. Rezistenta, forta si musculatura slabesc, tensiunea arteriala creste. Nicotina produce - in plus - o scadere a potentei. Sistemul imunitar devine mai labil, apar primele simptome psihice. Fatalitate: este exact faza in care barbatii nu-si pot permite nici o slabiciune. 4. O noua viata (dupa 55 de ani) Echilibrul hormonal si psihic se restabileste, senzatia de multumire se instaleaza din nou. Barbatii devin mai calmi si mai rabdatori. MEDICAMENTE HORMONALE NATURALE Din antichitate si pana azi, nenumarati savanti, medici ori simpli vraci au cautat elixiruri care sa prelungeasca tineretea si vigoarea barbatilor pana la varste impresionante. Rezultatul a fost un patrimoniu urias de remedii, care, daca ar fi
1
cunoscute, fara indoiala ca ar umbri cu eficienta lor sofisticatele pilule care se comercializeaza acum in farmacii. Din multitudinea de leacuri si tratamente pentru barbati, am ales doar cateva, pe care vi le prezentam foarte pe scurt in continuare. Contra impotentei vasculare (produsa de "astuparea", cu varsta, a vaselor de sange care iriga zona genitala) - Prima masura care trebuie luata este renuntarea rapida la carne, grasimi (mai ales prajite) si tutun, care sunt principalele generatoare de probleme vasculare. Ca tratament suplimentar, exista anumite plante care produc o dilatare a vaselor de sange din zona genitala. Una dintre aceste plante este branca-ursului (numita si crucea-pamantului) - Heracleum sphondylium. Din radacinile si semintele acestei plante se face o plamada in rachiu: peste 10 linguri de planta tocata se toarna jumatate de litru de rachiu tare. Se lasa la macerat 14 zile, dupa care se filtreaza. Se iau una-doua lingurite de trei ori pe zi si de cate ori este nevoie. Nu se supradozeaza. Contra impotentei hormonale (produsa de atrofierea glandelor sexuale) - Se face in paralel o cura cu alimente intaritoare si reintineritoare: polen de albine (2 linguri pe zi), laptisor de matca, suc de telina (frunze si radacina), miezul alb al samburilor de caisa (se consuma in cantitati mici), icre de peste, galbenus de ou fecundat. Plantele medicinale pot fi si ele de un real folos. In flora noastra exista nu mai putin de 42 de specii, cu efecte certe de relansare a activitatii hormonale la barbati, chiar si la cei la care impotenta pare ireversibila. Dintre acestea retinem deocamdata doar doua: - Napraznicul (Geranium robertianum) - Se ia, sub forma de pulbere, o lingurita de patru ori pe zi. - Sculatoarea - Sub aceasta denumire destul de putin eleganta sunt cunoscute in jur de sase specii de plante din familia orhideelor (Dactylorhiza maculata, Orchis militaris, Orchis palustris s.a.), care cresc la noi spontan pe coastele dealurilor, avand efecte asupra barbatilor pe masura numelui. Din frunzele si radacinile acestor plante se face o plamada in alcool in acelasi fel ca cea descrisa la branca-ursului, ceva mai sus. Cu acest preparat, administrat de trei ori pe zi, se fac cure de lunga durata. Ingrasarea care apare cu varsta Este un proces care este cu atat mai pronuntat, cu cat secretia de hormoni masculini este mai redusa, deci cu cat corpul imbatraneste mai mult si activitatea gonadelor este mai scazuta. Acest fenomen poate fi stopat folosind plantele hormonale amintite la impotenta hormonala, dar si prin renuntarea la: bere (un adevarat depozit de hormoni feminini), carne (care si ea contine hormoni cu efecte imprevizibile), alimentele cu amelioratori sintetici (care dau peste cap echilibrul endocrin). "Cura de slabire" in acest caz va fi de fapt un regim de reintinerire si echilibrare hormonala si va fi foarte bogata in: legume si fructe crude, cereale integrale (grau, orez, orz, ovaz), proteine vegetale (din soia, naut, linte, polen). MEDICINA NATURISTA TERAPIA CONDIMENTELOR Borcanasele cu arome, pastrate pentru condimentarea mancarii, pot fi transformate in medicamente. Piperul, scortisoara si neamul lor fac adevarate minuni Acum, in miez de iarna, cand intreaga natura a adormit, si o data cu ea si indragitele noastre plante de leac, este momentul cel mai bun pentru a descoperi tainicele puteri vindecatoare ale condimentelor. Orice gospodina are in camari, adesea fara sa stie, o adevarata farmacie. Fiecare condiment este un mic panaceu care, folosit cu arta, poate vindeca cele mai diverse boli, de la micile indigestii pana la reumatism, gripa sau boli de inima. Puse in mancare, luate sub forma de pulbere sau adaugate in ceai, piperul, dafinul, cuisoarele ori scortisoara sunt plante medicinale la fel de puternice ca oricare altele. In Extremul Orient, nu exista medicament natural care sa nu aiba in el macar un condiment. Aceasta, pentru ca plantele aromatizante amplifica foarte mult absorbtia principiilor active de catre organism. O arta foarte subtila si rafinata, cultivata de milenii in Orient, este aceea de a influenta mintea si psihicul cu ajutorul condimentelor. Banala nucsoara, de exemplu, in anumite doze, devine un euforizant extraordinar de puternic, iar in doze foarte mari este un... drog halucinogen cu actiune mai intensa decat a morfinei. Condimentele pot induce o putere de concentrare mai buna, un dinamism si o vointa mai puternice, pot fi afrodisiace sau somnifere. Fiecare dintre ele determina reactii psihologice nebanuit de intense. Iata, asadar, ca avem suficiente motive sa descoperim lumea fermecata ce se ascunde in borcanasele si cutiile cu miros ademenitor din bucatariile noastre. Piperul (Piper Nigrum) Este regele neincoronat al condimentelor. In toata lumea sunt consumate anual tone de piper, de diferite feluri: negru, alb, cu bobul lung, rosu etc. In mod traditional, la noi se foloseste piperul negru, motiv pentru care deocamdata ne vom ocupa numai de el. Adaugat in mancare, mai ales pe timp de iarna, piperul negru este un adevarat elixir. El pune in miscare si digestia cea mai lenesa, face sangele sa circule mai bine si ne incalzeste corpul. Toti cei care au probleme cum ar fi indigestia frecventa, balonarea (produsa mai ales de contactul cu frigul), infectiile frecvente in gat, ar trebui sa foloseasca acest condiment. Ca planta medicinala, piperul negru este extrem de puternic in tratarea catorva afectiuni. - Infectiile in gat, guturaiul - In aceste afectiuni, putine leacuri sunt atat de puternice ca piperul negru. Intr-o cana de ceai fierbinte (nu conteaza de care, poate fi busuioc, menta, cimbrisor etc.) se pun 2-3 varfuri de cutit de piper negru. Se
2
lasa cateva minute, dupa care se bea cu inghitituri mici. Efectele sunt aproape imediate: gatul se descongestioneaza, narile se desfunda, o fierbinteala placuta se raspandeste in intreg corpul. Raceala trece numaidecat. - Tusea - Se pun intr-o jumatate de litru de rachiu tare sau, mai bine, de spirt alimentar diluat cu apa, 4 linguri de piper negru macinat, dupa care se lasa la macerat minimum 5 zile. Preparatul obtinut in acest mod se filtreaza, dupa care se administreaza astfel: se pune o lingurita de macerat intr-un pahar cu apa si se amesteca. De cate ori simtim nevoia sa tusim, luam cate o inghititura mica. Terminatiile nervoase a caror iritare genereaza tusea vor fi in acest fel pur si simplu anesteziate, iar gatul va fi dezinfectat. - Sensibilitate la frig - Vreme de o saptamana nu consumati deloc hrana rece (mai ales de la frigider) si la fiecare masa consumati 2-3 varfuri de cutit de piper negru macinat. - Reumatismul - Cu o plamadeala de piper negru in rachiu, obtinuta la fel ca cea de la tuse, masati zonele dureroase de 2-3 ori pe zi. Piperul negru incalzeste articulatiile si le face sa fie mai elastice, calmand durerile reumatice. Tratamentul este eficient mai ales atunci cand este frig si umezeala afara. - Astenia - Venirea sezonului rece si lipsa de lumina ne fac pe multi dintre noi sa devenim inactivi, sa evitam excesiv de mult iesirile afara, "paralizandu-ne" parca initiativa. Poate parea greu de crezut, dar cateva doze de piper ne vor incalzi si la propriu si la figurat, lecuindu-ne pe data. Introduceti la fiecare masa o doza de piper negru cat de mare puteti suporta (nu trebuie sa apara jena digestiva sau alte stari de disconfort). Acest tratament se face maximum 5 zile la rand, iar efectele sale sunt miraculoase. Precautii: Piperul negru poate agrava afectiuni cum ar fi: gastrita hiperacida, hipertensiune, starile de nervozitate. In aceste afectiuni va fi deci administrat cu prudenta. Este contraindicat in starile inflamatorii acute si in hipertensiune grava. Cuisoarele (Eugenia caryophillata) Au fost aduse din India in urma cu multe milenii, iar apogeul carierei lor medicale l-au atins in Egiptul Antic. Cuisoarele sunt una din plantele dezinfectante cele mai puternice de pe pamant. O singura cuisoara pusa, de exemplu, intr-o fiertura de carne ii va prelungi termenul de valabilitate cu 24 de ore. De aceea, sunt necesare la conservarea aproape oricarui aliment, dar si pentru combaterea unei multitudini de boli infectioase. Iata un mic ghid terapeutic al cuisoarelor. - Colita de putrefactie, disfunctii biliare - Se pun in salatele de fructe (de mere, grapefruit, lamaie) 1-2 varfuri de cutit de cuisoare pisate. Se fac cure cu astfel de salate, mancate inainte de fiecare masa, vreme de o saptamana. - Balonare - Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de pulbere de cuisoare. Gustul vom vedea ca este destul de greu de suportat, dar efectul este mai puternic decat al oricarui medicament. - Prevenirea racelilor - Se mesteca 1-2 cuisoare pe zi, mai ales atunci cand intram in contact cu mari aglomeratii umane. - Durerea de masea - Se piseaza o cuisoara si se pune la masea. Efectul anesteziant este aproape instantaneu. - Mancarimi ale pielii si piscaturile de insecte - Se amesteca praf de cuisoare cu apa pana se face o pasta, care se aplica pe piele. Va va surprinde puterea efectului lor. Cardamonul (Elettaria cardamonum) Este un condiment traditional arab, care relativ curand a ajuns si la noi. Il veti gasi in magazinele naturiste sub denumirea de cardamon si in magazinele arabesti sub denumirea de hell. Este folosit mai ales in condimentarea cafelei si a dulciurilor cu cacao, deoarece neutralizeaza toxicitatea anumitor alcaloizi. Cea mai mare faima si-a castigat-o cardamonul ca reintineritor, fiind pe drept cuvant numit in franceza samanta dragostei. Sa cunoastem impreuna cateva taine ale folosirii acestei plante aromatizante: - Intoxicatii diverse - Se consuma zilnic 10 seminte de cardamon, mestecate pe stomacul gol. Se adauga 4-5 boabe de cardamon in cafea pentru a-i neutraliza acesteia toxicitatea. - Impotenta si frigiditate - Se pun peste doua galbenusuri de ou 2 varfuri de cutit de cardamon si 2 lingurite de miere lichida. Se amesteca foarte bine totul, dupa care se consuma cu inghitituri mici acest elixir. Efectele sunt cu atat mai puternice, cu cat tratamentul cu samanta dragostei este facut mai des. - Eructatii - Dupa fiecare masa se mesteca cateva seminte de cardamon. - Digestie lenesa - Inainte de masa cu 10 minute, se iau cu putina apa cateva seminte de cardamon pisate in piua. Nu doar digestia, ci intreg organismul se vor inviora imediat. Scortisoara (Cinnamonum ceylanici) Este un arbore originar din insula Ceylon (Sri Lanka), a carui scoarta are un parfum cu totul si cu totul special, fiind recoltata de secole pentru a fi adusa in Europa. Este folosita inca din Evul Mediu pentru intarirea inimii, combaterea gripei, ca afrodisiac si pentru tratarea durerilor interne. La noi in tara era introdusa de poticarasi (nume dat in Transilvania farmacistilor) in toate remediile administrate contra colicilor gastrice si abdominale. Iata afectiunile in care se foloseste cu succes scortisoara. - Probleme circulatorii si cardiace - Se iau in fiecare zi, dimineata si seara, doua varfuri de cutit de scortisoara cu miere lichida. Acest tratament are si efecte reglatoare asupra activitatii sistemului nervos.
1
- Sughit, spasme digestive - Peste trei varfuri de cutit de pulbere de scortisoara se toarna un pahar de apa fierbinte. Se lasa putin la infuzat, dupa care se consuma cu inghitituri mici. Actiunea sa binefacatoare este prompta. - Sangerari ale gingiilor - Se face o infuzie concentrata din o lingurita scortisoara si o cana de apa fierbinte. Se fac cu acest preparat clatiri ale gurii de doua ori pe zi. - Dereglari ale apetitului - Se fac cure cu salata de fructe si cu dulciuri usoare in care se adauga scortisoara. Aceste dulciuri sunt foarte agreate de cei cu apetit slab, iar pe mancaciosi ii tempereaza. Nucsoara (Myristica fragans) Este o sora a scortisoarei, aceste doua condimente fiind adesea folosite impreuna. In cantitati mici, nucsoara stimuleaza digestia si este un excitant usor; in doze mai mari, nucsoara este calmanta si somnifera. Iata cateva retete cu nucsoara. - Insomnie - Se pun la macerat de dimineata pana seara 1-2 lingurite de nucsoara cu o cana de apa. Beti atat cat puteti din acest macerat (cu sau fara miere) inainte de culcare. - Nevralgii - Se bea un ceai fierbinte in care s-au pus 2-3 varfuri de cutit de nucsoara. Durerea va fi alinata considerabil si veti simti o stare agreabila de confort. - Halena (miros urat al gurii) - Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de nucsoara, impreuna cu un varf de cutit de cuisoare. - Ejaculare precoce - Se ia zilnic jumatate de lingurita de nucsoara pisata, cu apa, in doza unica. Dafinul (Laurus nobilis) Era una din plantele cele mai iubite in Grecia Antica pentru mireasma intensa si delicata a frunzelor sale. A fost introdus in alimentatie, mai intai ca un fel de medicament adaugat la hrana zilnica, pentru a creste puterea de digestie si a evita intoxicatiile. Si-a intrat in drepturi o data cu aparitia zacustilor si a celorlalte conserve de toamna, in a caror pastrare si aromatizare este neinlocuit. Ca leac este foarte puternic (putand fi folosit si ca planta de prim-ajutor) in urmatoarele afectiuni: - Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt. - Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil. - Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de apa clocotita. Se lasa la racit, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi. - Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa). Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid. Precautii: Deoarece in doze mari este vomitiv, dafinul trebuie pus in cantitati mici in mancare, fiindca s-ar putea sa consumati hrana cu placere, dar sa o dati afara imediat. Exista persoane care nu suporta (tot din cauza efectului sau vomitiv) nici cantitati mici de dafin; in cazul lor, mancarea va fi pregatita fara dafin. FORMA MAXIMA "CURATENIA GENERALA" CU PLANTE MEDICINALE Primul lucru pe care trebuie sa-l facem dupa o petrecere de pomina este, nu-i asa?, sa spalam vasele si sa dam cu matura. Ei bine, de ce n-am face acelasi lucru si cu propriul organism? Si ce "matura", pentru a inlatura toxinele acumulate din imbelsugatele bucate de sarbatori, este mai buna decat plantele medicinale? Iata cateva ajutoare de nadejde pentru curatirea organismului dupa sarbatori. - Pentru eliminarea rapida a apei din tesuturi, ceea ce inseamna si 1-2 kilograme date jos, practic, fara efort, cele mai potrivite sunt ceaiurile fierbinti. RETETA: peste o lingurita de flori de soc sau peste o lingurita de maghiran taiat marunt (asa cum este vandut in magazine, la condimente), se toarna o cana de apa fierbinte, se acopera si se lasa vreme de un sfert de ora. Apoi se strecoara, se pune o lingurita de miere si se bea cat mai cald, pe stomacul gol. Se repeta aceasta operatie de 2-3 ori pe zi. Efectele sunt miraculoase: sangele se pune in miscare, o caldura placuta ne patrunde in tot corpul, incepem sa transpiram intens (este bine sa ne si schimbam dupa acest tratament), iar apa si toxinele sunt eliminate prompt din organism. La cateva ore dupa aceea, ne simtim relaxati, iar corpul parca a devenit mult mai usor. Daca am "facut rost" cumva de sarbatori de o raceala sau de un mic guturai, acesta va disparea ca prin farmec. - Drenarea ficatului, curatarea sangelui, scaderea colesterolului - toate aceste operatiuni de prima necesitate dupa sarbatori se realizeaza foarte usor cu ajutorul ceaiurilor reci din plante amare.
2
RETETA: se pun de seara intr-un vas de portelan doua lingurite de anghinare (se gaseste la Plafar), doua lingurite de sunatoare si o lingurita de coaja de lamaie rasa - toate maruntite cat mai fin (in piua sau cu rasnita). Se adauga peste ele apoi un litru de apa si se lasa totul la macerat pana dimineata, cand se strecoara. Licoarea frumos parfumata si extrem de amara care va rezulta se bea pe stomacul gol - cate o cana inainte de fiecare masa. Gustul vi se va parea... inuman, dar, la nici un sfert de ora, va veti simti organismul foarte usurat si veti avea o stare generala de vioiciune si buna dispozitie. Faceti acest tratament macar trei zile dintr-o saptamana. Veti avea foarte mult de castigat. - Pentru a desavarsi "curatenia", luati intr-o seara o lingurita de ulei de ricin pe stomacul gol. Gustul nu vi se va parea prea bun, dar mai ales pentru persoanele constipate acest remediu este mai mult decat necesar. In felul acesta, sunt pornite anumite procese de drenare a stomacului, care sunt o trebuinta de prim ordin in aceasta perioada. Sa nu zabovim, asadar, si sa ne primenim organismul folosind arsenalul verde! APA MAGICA Dupa ce ne-am curatat in interior organismul, putem sa ne ocupam putin si de "fatada". Iar aceasta nu o vom face folosind o apa descantata ori culeasa de pe flori de leac, ci folosind banalul (cel putin aparent) si indragitul dus. Vreme de sapte zile, vom indeplini un mic "ritual": - incepem prin a ne stropi tot corpul cu apa calduta (nu fierbinte); - apoi reglam apa, asa incat sa fie racoroasa si, cu mult curaj, ne lasam corpul "biciuit" de jetul dusului vreme de un minut; - dupa trecerea acestui minut, cu o carpa cat mai aspra ne vom freca corpul pe toata suprafata. Insistam pe talie si abdomen, precum si pe zona picioarelor; - la sfarsit, indreptam dusul catre obraji, simtind cum apa inlatura si ia cu sine toate tensiunile si tot stresul acumulat in noi. Dar "ostilitatile" nu s-au incheiat: dupa ce iesim de sub dus ne tamponam corpul cu un prosop uscat, apoi intram repede in haine calduroase, dupa care vom face macar 10 minute de exercitii de incalzire (genuflexiuni, rotatii energice ale bratelor, flotari sau semiflotari). Toata operatia (dus + incalzire) dureaza nu mai mult de 25 de minute, dar rezultatele ei va vor uimi: pielea isi va redobandi elasticitatea si netezimea, carnatia va capata o fermitate de invidiat, va creste rezistenta la frig si vom dobandi un tonus general excelent, care ne va permite sa intram, practic, fara probleme, in ritmul de lucru obisnuit. REINCARCAREA BATERIILOR Exista doua metode principale de reincarcare cu energie sufleteasca pozitiva: trairea efervescenta, intensa a momentelor placute ale vietii, si relaxarea, linistirea mintii si a psihicului. Ambele metode se completeaza si vin una in sprijinul celeilalte. In mod firesc, tumultul si bucuria sarbatorilor trebuie sa fie urmate de o perioada de aprofundare de macar o zi, in care sa ne relaxam si sa fixam cumva in interiorul nostru tot ceea ce este pozitiv, asa incat sa nu risipim nici o bucurie a sarbatorilor care au trecut. Asadar, acum trebuie sa ne orientam spre o stare de relaxare si destindere psihica si fizica. Aceasta relaxare nu inseamna, asa cum gresit s-ar putea crede, o continua stare de reverie ori chiar de melancolie, ci mai degraba mentinerea unei stari de echilibru si seninatate. Pentru a dobandi si a pastra acest echilibru, avem la dispozitie cateva mijloace simple si foarte directe. Iata-le: - Tacerea - este un adevarat balsam pentru suflet dupa zilele agitate ale sarbatorilor. Acum, ea nu mai are caracterul restrictiv din timpul postului, ci mai degraba este o oaza de calm, de regasire. Alegeti-va pentru a tacea un interval cat mai convenabil, cand sunteti singur in parc, cand va plimbati ori sunteti intr-un moment de repaus. Nu vorbiti si in acelasi timp lasati si gandurile, incet, sa se aseze. Incercati sa traiti senzatiile pe care vi le ofera momentul si nu sa va ganditi la ceea ce se petrece in jur (cu alte cuvinte simtiti, nu ganditi in cuvinte ceea ce se petrece). Aplicati acest exercitiu, aparent banal, vreme de macar doua ore. Rezultatul va fi o stare de pace launtrica si, in acelasi timp, de satisfactie extrem de rafinata. Cautati sa aprofundati aceasta stare si sa o evocati oricand simtiti nevoia unei detensionari psihice. - Minima actiune - Vrem, nu vrem, cei mai multi dintre noi suntem intr-un continuu consum de energie interioara si ne luptam din greu ca sa realizam ceea ce ne propunem. Exista, totusi, momente cand nu strica sa incercam sa fim si altfel. Sa integram un mic joc, in care, vreme de jumatate de zi (de exemplu), sa cautam sa rezolvam totul cu minimum de efort si cu maximum de intelepciune. Vom vedea, poate uimiti, de cate eforturi putem sa ne scutim si ce cantitate de energie sufleteasca putem sa orientam constructiv, fara sa o epuizam. Marile consumuri vin din lucruri mici, dar repetate mereu. Asadar, evitati sa ridicati vocea, sa cautati sa lamuriti pe cineva de ceva cu tot dinadinsul, nu mancati mai mult sau mai putin decat simtiti ca va este necesar. Nu luati asupra dvs. mai multe raspunderi decat vi se cuvin, chiar daca este vorba de lucruri foarte marunte. Dati dreptate celor din jur, iar cand nu vi se pare ca au dreptate, marginiti-va sa recunoasteti ca puteti sa va mai ganditi o data asupra subiectului in cauza. Mai presus de toate, cautati sa nu va faceti deloc griji, iar ca sa reusiti aceasta performanta, reflectati la urmatorul proverb tibetan: "Daca ceva se poate rezolva, inseamna ca nu este necesar sa te agiti inutil. Daca nu se poate rezolva, atunci chiar ca nu trebuie sa te mai agiti in zadar". Mai ales daca sunteti o persoana impulsiva, "riscati" sa-i faceti pe cei din jur sa creada ca au iluzii cultivand aceasta atitudine, dar starea de bine, de multumire care va aparea merita acest... anti-efort. Aceasta cu atat mai mult, cu cat acestui demers nu-i lipseste o anumita doza de... umor, despre care vom vorbi in continuare.
1
- Simtul umorului - este unul din cele mai puternice bastioane de lupta impotriva nefericirii si frustrarilor de tot felul. In perioadele de acalmie, cum este cea de dupa Anul Nou, este un moment foarte potrivit sa-l antrenati. Nu lasati sa treaca o ora din zi fara sa gasiti ceva amuzant, care sa va aduca zambetul pe buze. Nu este in nici un caz vorba sa va fortati sa radeti in cascade, ci sa pastrati mai mereu un zambet interior. Intampinarea unei noi perioade de munca printr-o amplificare a simtului umorului este o tactica ce nu da gres niciodata. Ea va atenua multe din eforturile de readaptare si va va face sa simtiti ca intr-adevar aceasta mini-vacanta a avut un efect benefic. Daca aveti senzatia ca resursele de umor sunt inaccesibile momentan, recurgeti la o mica inviorare: faceti un dus rece-racoros si aplicati macar in joaca strategia minimei actiuni prezentate anterior. Reusita este garantata. De retinut: Aceasta perioada din timpul sarbatorilor si imediat de dupa, cand suntem, practic, desprinsi de ritmurile si grijile cotidiene, este momentul propice pentru a iesi din dilemele, cercurile vicioase sau problemele cu care ne confruntam de mult timp. Experienta arata ca atunci cand suntem relaxati ne vin ideile geniale, atunci putem reinvata spontan cum sa traim si sa actionam, indiferent de varsta. Schimbarea modului de a fi, chiar si pe perioade scurte, este una din cheile de bolta pentru a reusi sa traim mai fericiti. Sa folosim aceasta cheie. UN ELIXIR NUMIT SOMN Iata ca am ajuns si la enigmatica lume a viselor. Contactului cu aceasta lume, pe care il realizam prin intermediul somnului, trebuie sa-i acordam o atentie cu totul speciala in aceasta perioada. Patrunzand profund si controlat in aceasta lume, putem dobandi in scurta vreme un tonus psihic si un dinamism care sa ne permita sa revenim in forta la treburile cotidiene. Mai mult, fara elixirul numit somn, sarbatorile pot avea efectul invers celui scontat, devenind un prilej de a pierde enorm de multa energie si de a ne simti epuizati multa vreme dupa aceea. Iata, asadar, ca avem motive serioase sa ne ocupam putin mai detaliat de aceasta problema. Va oferim in continuare un mic ghid de utilizare a somnului ca medicament, sub forma unor indemnuri. - Preferati sa dormiti singur - S-a constatat ca dupa perioade tumultuoase, oamenii resimt, constient sau nu, nevoia regenerarii in singuratate. In timpul somnului, aceasta necesitate, nestingherita de vreo alta influenta din exterior, iese la suprafata, iar daca nu este indeplinita, riscam sa dormim agitat, cu vise prea tumultuoase ori chiar chinuitoare. - Atentie la focarele de tensiune - un demers necesar inainte de a adormi este trecerea in revista a punctelor din corp unde se acumuleaza tensiunile, trecere in revista urmata de relaxare profunda. Fiecare om are un fel de sedii unde se acumuleaza stresul sub forma tensiunii musculare, sedii care pot fi localizate de la caz la caz in zona umerilor, spatelui, abdomenului, cefei, in zona bazinului ori a fruntii. Gasirea si detensionarea acestor zone inainte de a adormi este un mijloc sigur de a avea un somn odihnitor si linistit. De exemplu: daca observati ca aveti abdomenul mai contractat, concentrati-va toata atentia asupra lui. Deveniti constient de fiecare muschi si comandati-i sa se relaxeze; cautati sa simtiti in zonele relaxate o stare de dilatare, de caldura placuta; observati cum, pe masura ce procesul de relaxare devine mai profund, respiratia abdominala devine mai ampla si mai lenta. Simtiti cum din zona detensionata iradiaza o stare de calm, de liniste, de siguranta in toata fiinta. Lasati-va cuprins de somn in aceasta stare. Rezultatul va fi cu totul exceptional. FORMA MAXIMA Remedii sigure pentru a depasi iarna MASAJUL CU PREPARATE AROMATE Daca privim cu optimism lucrurile, fara indoiala ca iarna este un anotimp feeric - fulgi de nea care acopera intr-un alb imaculat totul, cerul de cristal, obrajii imbujorati ai copiilor, rabufnirile de primavara care topesc pe moment zapezile, aducandu-ne aminte de anotimpul ce va sa vina. De ce ne temem atat de iarna? Ne e teama in primul rand de frigul ei si de cortegiul sau de probleme: piele crapata, guturaiuri si gripe, sinuzite, circulatie proasta si degeraturi, de la o anumita varsta crizele reumatice s.a.m.d. Sa privim insa din nou cu optimism lucrurile: oare natura nu ne-a pus la dispozitie si mijloace de a depasi rapid si placut aceste probleme, asa incat sa ne bucuram in voie de Doamna Iarna? Raspunsul este cu siguranta: da. Avem la dispozitie nu unul, ci zeci de mijloace care, folosite cu un dram de consecventa, ne pun la adapost de necazurile anotimpului rece. Dintre toate remediile, l-am ales astazi pe cel mai frumos mirositor, si anume aromoterapia, mai precis masajul cu preparate aromate. Ce este masajul aromoterapeutic? Inainte de a afla ce este masajul cu arome, ar fi necesara o scurta definire a aromoterapiei. Este o ramura a terapiei cu plante medicinale (fitoterapia), care foloseste insa o singura categorie de plante, si anume cele aromatice. La noi in tara sunt vreo 80 de plante aromatice folosite in mod curent; in intreaga lume sunt cateva mii de plante aromatice. Din acestea se obtin tot felul de preparate - de la uleiul volatil pur, pana la lotiunile de masaj aromatice, de la banale ceaiuri pana la complexele preparate oculare. Toate aceste preparate au, insa, o proprietate comuna: contin intr-o masura mai mare sau mai mica o substanta complexa numita ulei volatil. Uleiurile volatile sunt substante care se evapora cu usurinta la temperatura camerei si care au un miros specific, ce difera de la o specie la alta, la fel ca si proprietatile curative. Termeni sinonimi cu ulei volatil sunt: ulei esential, ulei eteric, ulei aromatic, esenta aromata etc. Asadar, masajul cu arome foloseste preparate obtinute din plante medicinale aromatice care contin ulei volatil, au un miros placut si actiuni terapeutice distincte. De ce avem nevoie pentru a face un masaj aromoterapeutic
2
Pentru a face un masaj aromoterapeutic avem nevoie de doua lucruri: 1. Cateva cunostinte minime despre masaj sau, daca ne permitem, un maseur. 2. Cateva preparate aromatice care, vom vedea, sunt usor de obtinut casnic sau de procurat din comert. Deci, sa pornim la drum si sa vedem concret cum si cu ce facem acest masaj-minune. Cum se face masajul cu uleiuri aromate Masajul aromoterapeutic foloseste miscari foarte simple, scopul lui fiind doar acela de a relaxa, de a stimula circulatia si, mai ales, de a face preparatele cu uleiuri volatile sa intre in piele, restul fiind treaba acestora din urma. Pentru inceput, putem obtine rezultate foarte bune si cunoscand doar doua miscari fundamentale de masaj: efleurajul (mangaierea) si frictionarea, pe care le vom descrie pe scurt in continuare: 1. Miscarea de “mangaiere” (efleuraj) Se ia putina solutie de masaj in palme si se intinde cu intreaga palma, progresiv, de la talpi spre plexul cardiac (spre inima). Miscarea se face usor, fin, ca o mangaiere; intreaga palma si degetele ating pielea si o apasa foarte usor (ca o adiere), intinzand de jos in sus preparatul. Miscarile sunt uni-sens (deci intr-o singura directie, mana nu coboara pe piele, ci numai urca), lungi, line. Dupa ce trecem de zona cardiaca, miscarile vor cobori, asa incat sa mergem mereu in sensul circulatiei venoase, spre inima. Efleurajul se poate face cu ambele maini deodata sau cu mana stanga si dreapta, alternativ. Usor apasarea creste, gradat, la fel si viteza, asa incat masajul devine tot mai dinamic. (Nu puneti prea mult preparat dintr-o data, ci adaugati-l gradat, asa incat mainile dvs. sau ale celui care maseaza sa alunece, dar in acelasi timp sa nu ramana preparat neabsorbit de piele.) 2. Frictionarile Frictionarile constau intr-o serie de miscari mici, circulare, executate cu toate degetele, cu degetul mare sau cu podul palmei. De data aceasta, degetele apasa ferm, fara sa frece superficial pielea (ca la miscarea de mangaiere), ci mobilizando atat cat permite elasticitatea acesteia si masand in profunzime. Pe ansamblu, o sedinta de masaj va decurge astfel: Va incepe cu miscari blande, de mangaiere - primele descrise - cu care este intins preparatul aromatic. Aceasta faza va dura 10-20 de minute, apoi, progresiv, aceste miscari devin tot mai rapide, mai dinamice, trecandu-se usor la miscarile de frictionare. Aceasta etapa va dura 10-15 minute. La sfarsit, se va face din nou masajul de mangaiere. Aceasta ultima faza dureaza 5-10 minute. Precautii: - Pe zona abdominala nu se fac alte miscari de masaj decat cele de mangaiere, foarte usor, altfel riscati sa produceti dezordini digestive, agravari ale unor afectiuni etc. Aceasta zona este “rezervata” la masaj doar profesionistilor. - Pe zonele de corp pe care exista leziuni, contuzii, cicatrici incomplet vindecate, fracturi recente etc. nu se va face masaj. - Intotdeauna se va face un test al reactiei alergice la preparatul cu care masati: intindeti pe o mica portiune de piele preparatul si lasati sa treaca 10-15 minute. Daca apar usturime, mancarimi, inrosire, urticarie, nu veti folosi preparatul de masaj respectiv. Preparatele de masaj - Uleiul aromat Uleiul aromat pentru masaj se poate obtine in doua moduri: - prin adaugarea catorva picaturi de ulei volatil cumparat din comert in ulei gras (ulei gras este cel alimentar de floarea-soarelui, masline etc.); - prin macerarea unor plante aromatice in uleiul gras. Metoda 1. Pentru a obtine un ulei aromatic pentru masaj punem in 50 ml ulei de floarea-soarelui 20-100 de picaturi de ulei volatil. Cantitatea de ulei volatil adaugata depinde de “taria” acestuia si de sensibilitatea celui care va fi masat. Un ulei volatil de cimbru sau de menta piperata este puternic si poate irita pielea si de aceea se va pune mai putin (20-30 de picaturi), un volatil de brad ori portocal este mai slab, mai putin agresiv pentru piele si vom pune mai mult (100 picaturi). Daca vrem sa obtinem un ulei mai bun, putem pune, in loc de ulei de floarea-soarelui, ulei de masline, de susan, de samburi de struguri etc. Metoda 2. Plamadirea in ulei este un procedeu foarte asemanator cu cel de la obtinerea tincturilor: intr-un borcan de 400 ml se pune planta aromatica uscata, proaspat maruntita cu rasnita electrica, pana la trei sferturi din volum. Apoi, se adauga ulei de floarea-soarelui (ori un aluat, cum ar fi cel de masline), mestecand mereu, asa incat, in final, sa avem deasupra plantei o pelicula de ulei gras de cel mult un deget. Se inchide borcanul si se lasa sa macereze timp de 2-3 saptamani intr-un loc caldut. Apoi se stoarce prin tifon uleiul si se trage in sticlute mici inchise la culoare. - Apa aromatica Apele aromatice, mai ales cele de flori de portocal, menta sau trandafir, erau foarte mult folosite in Roma Antica pentru infrumusetare. In timp ce uleiurile pentru masaj, fiind foarte grase, sunt bune pentru pielea mai uscata, apele aromatice sunt indicate mai ales pentru pielea mai grasa, pe care o curata, o improspateaza si o invioreaza. Apa aromatica se poate procura din comert sau se poate prepara casnic. Apa aromatica din comert este cea mai buna, dar se gaseste mai rar. De aceea, este bine sa stim sa o preparam si casnic: intr-o sticla de 250 ml (o sticla de suc) se pun apa si 10-50 picaturi de ulei
1
volatil, se pune dopul si apoi se agita bine. Inainte de a lua in maini pentru masaj aceasta apa, vom mai face o agitare scurta si energica. Uleiul volatil nu se va dizolva in apa, dar ii va imprumuta acesteia mirosul si o parte din proprietatile sale curative. - Cremele cu uleiuri aromate In comert au inceput sa se gaseasca tot mai multe tipuri de creme pentru masaj cu uleiuri volatile. Casnic, este mai greu sa le obtinem, pentru ca bazele sunt destul de sofisticate, facute asa incat sa corespunda fiecarui tip de piele. Daca totusi vreti sa obtineti o crema de masaj aromatica, puteti combina pe o crema de masaj obisnuita (cum ar fi Crema de masaj cu galbenele, produsa de Elmiplant) cu ulei volatil. La 3 lingurite de crema de masaj se pun 10-20 de picaturi de ulei volatil si se amesteca foarte bine, pana se omogenizeaza. Crema se foloseste imediat, pentru a nu se evapora uleiurile volatile. Cateva aplicatii practice ale masajului cu preparate aromate - Circulatia sangelui este considerabil imbunatatita daca facem suficient de intens acest masaj. O circulatie mai buna inseamna culoarea sanatoasa a pielii, destindere musculara corespunzatoare, regenerarea pielii la infectiile si bolile cutanate care apar o data cu sezonul rece. - Rezistenta la frig - Pe langa faptul ca stimuleaza pe ansamblu circulatia sangelui, preparatele de masaj din cimbru (de cultura), menta piperata, salvie incalzesc rapid corpul, avand efect rubefiant. In perioadele friguroase, masajul cu aceste preparate este un veritabil scut natural impotriva racelilor, degeraturilor si a altor probleme de acest fel. - Relaxarea - Preparatele cu lavanda, portocal (coaja), menta, eucalipt favorizeaza destinderea musculara si mai ales psihica, favorizeaza somnul, duc la diminuarea iritabilitatii si a anxietatii. - Stresul - Plecandu-se de la premisa ca diferitele tipuri de oameni se confrunta cu forme specifice de stres, remediile aromoterapeutice au fost diferentiate. Masajul cu menta, eucalipt si salvie este indicat mai ales persoanelor usor iritabile; masajul cu busuioc, lavanda, portocal, brad este indicat mai ales celor cu predispozitie spre neliniste si angoasa; masajul cu lamaie, menta piperata, cimbru este indicat mai ales persoanelor introvertite, deprimate. - Depresia - Contra depresiei sunt extrem de eficiente formele de masaj mai dinamic, care vor fi abordate insa gradat, incepand cu faza de relaxare. Dintre plantele aromatice antidepresive, recomandam busuiocul, lamaia, menta si menta piperata, ylang-ylang (o esenta exotica, care a inceput de curand sa se gaseasca si in magazinele noastre naturiste). - Anxietatea - In acest caz se recomanda un masaj bland, relaxant, de preferinta cu preparate nutritive. Dintre plante, cele mai potrivite sunt pinul, ienuparul, bradul, portocalul, lavanda, santalul. - Somnul - Masajul se va face cu un sfert de ora maximum inainte de a ne culca. Vor fi folosite plante cum ar fi portocalul, lavanda, scortisoara, nucsoara. Veti avea un somn lin si foarte odihnitor dupa un asemenea masaj. - Reumatismul - Cimbrul, menta, eucaliptul si ienuparul sunt campionii luptei impotriva articulatiilor intepenite si dureroase. Masajul se va face bland pe zonele afectate, fara a insista direct pe articulatie, ci mai mult pe zonele limitrofe. - Sinuzita si guturaiul - Masajul pe frunte si tample cu eucalipt, menta, brad, pin, ienupar descongestioneaza sinusurile, desfunda caile nazale superioare, potoleste durerile de cap asociate. Se poate face acest masaj de 2-3 ori pe zi. - Febra - Se face masaj pe tot corpul cu preparate pe baza de lamaie, menta, eucalipt si salvie. Miscarile vor fi foarte blande, relaxante. - Tusea - Se folosesc preparate cu cimbru de cultura, eucalipt sau busuioc. Masajul se face pe frunte, pe gat si torace. Uleiurile volatile ale acestor plante se iau si intern, cu miere: 1-3 picaturi la o lingurita de miere, se amesteca bine inainte de folosire, pana se omogenizeaza. - Bronsita si astmul - Se face masaj, seara mai ales, pe torace si gat, cu uleiuri de cimbru, eucalipt, menta (mai ales menta piperata), ienupar. Uleiurile volatile ale acestor plante au efecte bronhodilatatoare, expectorante, usureaza respiratia. MEDICINA NATURISTA Despre marul-lupului, cancer si vindecari miraculoase NICOLAE POP "In peste 85% din cazurile de cancer, rezultatele tratamentului cu marul-lupului au fost uimitoare" Nicolae Pop are 57 de ani. Priviti-i fotografia! E facuta la momentul realizarii acestui interviu. Memorati-i figura! Acesta este portretul unui invingator. In urma cu 11 ani, el a aflat cu stupefactie ca sufera de cancer de rect intr-un stadiu avansat. Atunci, si-a pus viata in mainile naturii. Iar natura, in marinimia ei, nu l-a dezamagit. Azi, simplul fapt ca este in viata ar putea fi considerat o minune. Povestea lui e simpla si e legata de o planta medicinala mai putin cunoscuta: marul-lupului. "Aveam 46 de ani, eram un tip sportiv si nu cunoscusem ce-i aceea boala pana atunci. Deodata, am avut niste simptome ciudate. Nu m-am speriat, dar m-am dus la spital, sa-mi fac niste analize de specialitate. Rezultatul a cazut ca un trasnet asupra mea: aveam cancer de rect in stadiul III. Am numerosi medici in familie; toti m-au sfatuit sa ma operez de urgenta, din cauza stadiului avansat al bolii. Neavand alternativa viabila, pe 28 aprilie 1990 am fost operat de un medic extraordinar la Spitalul Militar din Cluj-Napoca si mi s-a facut anus contra naturii. La patru zile de la operatie am coborat din pat. Mi se parea absurd sa zac asa, ca un muribund, pe un pat de spital. Dar gestul meu nu a fost deloc inspirat: mi s-a rupt un vas de sange, iar in aceeasi zi am suportat o noua interventie chirurgicala pentru ligaturarea lui. Din acel moment a inceput adevarata suferinta: dureri ingrozitoare si incertitudinea zilei de maine. La externare, medicul mi-a dat trimitere pentru
2
iradieri cu cobalt la Institutul Oncologic. Terorizat de atata chin, eram decis sa merg pana la capat, chiar daca parerea mea despre iradieri nu era tocmai buna. Tocmai atunci Dumnezeu mi-a scos in cale un om caruia nu voi avea niciodata cuvinte sa-i pot multumi: Teodor Kerekes, un baimarean sosit cu treaba la Cluj-Napoca, caruia i-am marturisit ca urmeaza sa incep cobaltoterapia. El mi-a vorbit pentru prima oara de marul-lupului. Mi-a adus si o pungulita cu planta si mi-a spus cum sa o folosesc. Nu stiu de ce, dar mi-a dat multa incredere acel om. Am inceput - conform indicatiilor lui - sa fac clisme si bai de sezut, iar ranile s-au inchis in foarte scurt timp. Am tinut si un regim alimentar strict - fara carne, fara zahar, fara produse sintetice si conservanti. Peste doua luni, cand am fost la control, medicului nu i-a venit sa creada cat de repede m-am recuperat. Spunea ca sunt operat de un an de zile. L-am intrebat daca mai este cazul sa fac iradieri cu cobalt, dar mi-a spus ca nu mai au nici un rost. Din punctul dumnealui de vedere, de specialist, eram vindecat. Pacat ca n-am aflat de marul-lupului inainte sa fiu operat. As fi ramas om intreg." - De la aparitia primului dvs. interviu in "Formula AS", in aprilie 1999, numerosi suferinzi au apelat la dvs. pentru tratamentul cu marul-lupului. Ce rezultate ati inregistrat? - Inca de atunci am declarat ca nu sunt medic, ci un om simplu. Datorita faptului ca m-am vindecat cu acest tratament, consider ca am datoria morala sa-l fac cunoscut si altor bolnavi, ca sa nu ajunga in situatia mea, la operatii grele, mutilante. Tratamentul nu este inventia mea. N-am ascuns niciodata modul de folosire a plantei si recomand reteta cu draga inima tuturor celor care au nevoie de ea. Marul-lupului are efecte fantastice in orice afectiuni ale rectului si colonului (de la fisuri anale si hemoroizi pana la cancer de rect si colon), in orice fel de problema genitala (inclusiv cancer cu localizari genitale), in hepatite (inclusiv hepatita cu virus C) si in alte afectiuni hepatice, gastroenterologice (de exemplu, ulcerul), in boli dermatologice (chiar si psoriazis), in orice tip de cancer de piele, tumori bucale si esofagiene, tumori craniene, cancer mamar. Marul-lupului are puterea sa colecteze infectiile, sa le elimine si sa inchida in timp foarte scurt ranile, fiind foarte util in vindecarea leziunilor vechi, cronicizate. De asemenea, este foarte util daca se foloseste ca tratament impotriva caderii parului. N-as vrea sa par lipsit de modestie, dar cred ca peste 1000 de oameni au beneficiat de acest tratament. Am observat o eficienta mai scazuta doar in cazul cancerului pulmonar si al cancerului de san. De aceea, in toate bolile de san (chisturi si tumori mamare) utilizez in tratament spanzul, pentru cura interna, iar pentru cura externa - cataplasme cu argila, cataplasme cu varza si comprese cu marul-lupului. In toate cazurile recomand si alte tratamente naturiste care, in plan general, sunt benefice procesului de vindecare. De exemplu, baile de aburi cu paie de ovaz, flori de fan sau coada-calului - in functie de afectiune. Impachetarile cu apa rece si turnarile de apa (hidroterapia lui Kneipp) sunt, de asemenea, de un real folos persoanelor suferinde. Umblatul descult pe iarba plina de roua, dimineata, este fantastic pentru sanatatea oricui. Nici un presopunctor nu poate echilibra functiile organismului uman asa cum o face Natura-mama prin acest procedeu simplu. Eu si acum, chiar daca am anus contra naturii, raman adeptul acestor procedee. In fiecare dimineata ma spal pana la brau cu apa rece (e fantastic pentru ridicarea imunitatii organismului!). Unii nu ma cred in toate mintile cand ma vad dis-dedimineata alergand descult prin parc, pe zapada. Dar eu stiu si vad pe propria-mi piele ca toate acestea, folosite cu o anumita stiinta, sunt extrem de benefice atat pentru tonusul zilnic, cat si pentru sanatate, in general. Am ramas acelasi alergator de cursa lunga; am titluri balcanice si nationale la categoria mea de varsta. Zilnic alerg 5-10 kilometri si ma simt nemaipomenit. Lucrez, sunt un om activ si nu mi-as schimba modul de viata pentru nimic in lume. - Ne puteti da cateva exemple de vindecari? - O doamna din Sebes-Alba avea o rana deschisa, de circa un an de zile, ca urmare a unei mastectomii totale. Era disperata; toate tratamentele pe care le urmase fusesera ineficiente. Dupa doua saptamani de tratament cu marul-lupului ma sunat fiica dumneaei sa-mi spuna ca rana s-a inchis si s-a cicatrizat. ATENTIE! MARUL-LUPULUI ESTE O PLANTA TOXICA! Marul-lupului (Aristolochia clematitis), cunoscut si sub numele de remf sau cucurbetica, este o planta toxica! Administrarea ei in cantitati mari poate avea efecte foarte neplacute! Intoxicatia cu marul-lupului are urmatoarele simptome: stari de greata, varsaturi, scaderea poftei de mancare, scaune diareice (care pot deveni sangvinolente din cauza leziunii mucoasei intestinului), inflamatia rinichilor, urinari sangvinolente, tulburari circulatorii. In caz de intoxicatie, se intervine cu spalaturi stomacale si administrare de carbuni activi. Toate aceste efecte apar la administrarea interna, care este recomandabil sa se faca sub indrumarea unui cadru medical. Folosirea externa a acestei plante nu prezinta pericol. Un pensionar din Botosani fusese operat de trei ori de hemoroizi, dar problema tot nu i se rezolvase. Ramasese cu o fisura anala care-i provoca dureri groaznice ori de cate ori avea scaun. Era deznadajduit! I-am dat planta, l-am invatat cum s-o foloseasca si, dupa trei saptamani de tratament, s-a vindecat total. O doamna din Pitesti, operata de cancer de colon, avand anus contra naturii, a urmat tratamentul cu marul-lupului si, la scurt timp dupa aceea, medicii i-au propus o noua operatie pentru a i se reface anusul. Un cadru universitar de la Facultatea de Medicina din Craiova, citind despre tratamentul cu marul-lupului in "Formula AS", a optat pentru aceasta varianta ca sa-si salveze mama, operata de cancer de colon. Dupa trei cure, s-a vindecat total. O doamna din Buzau diagnosticata cu cancer uterin a refuzat operatia si a urmat cura cu marul-lupului timp de o luna. S-a vindecat complet.
1
Exemple sunt multe; nu le-am contabilizat niciodata. Cazurile despre care v-am vorbit imi vin in minte asa, aleatoriu. Sunt bucuros ca pot fi de folos si fac tot posibilul sa aduc un licar de speranta celor deznadajduiti, fiindca stiu ce inseamna sa ai in fata viziunea sumbra a mortii. - Marul-lupului este o planta toxica, deci are anumite contraindicatii. Cum se foloseste ea in tratament? - Intr-adevar, din cauza toxicitatii sale, marul-lupului este recomandat in special pentru tratamentul extern. Toti bolnavii cu afectiuni pe rect, colon sau la organele genitale trebuie sa faca bai de sezut. Se face un decoct concentrat dintr-o mana buna de marul-lupului la 6 litri de apa. Se fierbe pana ce lichidul scade la jumatate. Se lasa la racit pana la limita suportabila. Jumatate de litru de decoct se pastreaza pentru clisma, iar cu restul se face o baie de sezut, timp de 15-20 de minute. Dupa baie, decoctul pentru clisma se incalzeste la temperatura corpului si se fac trei clisme consecutiv. Apoi, se face un dus general cu apa rece. Bolnavul se va imbraca cu un halat de baie, fara a se sterge pe corp. In afectiuni grave, avansate, recomand in primele doua saptamani si o cura interna cu ceai din marul-lupului, pe care, datorita toxicitatii plantei, prefer sa il prepar singur, astfel incat sa nu se produca intoxicatii accidentale. Am studiat in profunzime calitatile terapeutice ale acestei plante, dar si contraindicatiile ei. Am urmat si cateva cursuri de biologie la Facultatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu", sub indrumarea d-lui prof. Mircea Tamas - un expert in domeniul plantelor medicinale. Principiile active din marul-lupului trec in sange, ajungand in intregul organism. Astfel, este posibila eliminarea oricarei infectii sau tumori, aceasta facandu-se prin fecale, prin urina sau prin piele. As vrea sa-i atentionez pe toti bolnavii cu afectiuni grave care incep tratamentul cu marul-lupului - in special pe femeile care sufera de cancer cu localizari genitale - ca in primele 4-5 zile simptomele bolii se pot inrautati. Nu obligatoriu, dar in cele mai multe din cazuri a fost asa. Se intensifica durerile, bolnavul transpira abundent si urat mirositor, apar eliminari masive de sange negru, cheaguri si mucoase. Nu trebuie sa se sperie nimeni. Toate aceste manifestari sunt normale, organismul debarasandu-se in acest fel de toxine si infectii. Reteta, in dozele si concentratiile pe care le folosesc, nu are contraindicatii, deci nu poate sa faca vreun rau bolnavilor. In peste 85% din cazurile de cancer, rezultatele tratamentului cu marul-lupului au fost uimitoare. - In timpul tratamentului se impune un anumit regim alimentar? - In toate cazurile, tratamentul cu marul-lupului se face concomitent cu un regim alimentar strict. Acesta este esential pentru reusita tratamentului. Ca sa stopezi boala, trebuie in primul rand sa-i dai alimentele care nu-i convin, nu s-o sustii prin alimentatie. Fara regim alimentar nu se poate.?In functie de afectiune (mai putin in bolile de stomac), recomand sucurile naturale de legume si fructe, cura de cruditati, cura cu cereale incoltite, laptele crud (de la tarani) si multe altele. Am o stima deosebita pentru medici, ii respect pentru tot ceea ce fac, dar cu regimul alimentar pe care il recomanda bolnavilor de cancer nu sunt de acord, la fel cum nu sunt de acord nici cu terapia oncologica clasica. Nu trebuie sa-i spui sa manance gratar, ficat in sange sau cine stie ce alt fel de carne unui om bolnav, abia iesit din spital. Organismul este relativ curatat de toxine. Printr-o alimentatie necorespunzatoare, boala apare din nou si pacientul nu mai poate fi vindecat. Se tot spune ca organismul este slabit si ca are nevoie de proteine. Dar exista atatea proteine vegetale! Acestea de ce nu sunt recomandate? Daca s-ar face mai multa educatie, n-ar mai fi atatea cozi la policlinici, dispensare si spitale. Ar fi foarte bine sa se predea in scoli, macar o data pe saptamana, o ora de medicina naturista si de alimentatie corecta, astfel incat copiilor sa li se insufle de mici notiunile unui trai sanatos. Nu trebuie multa filosofie. Doar putina vointa din partea cadrelor de decizie. Doar asa am putea forma o generatie sanatoasa, care sa nu mai aiba problemele noastre. MEDICINA NATURISTA Terapia naturista, intre stiinta americana si invataturile tibetane STELIAN FULGA “Orice tratament, naturist sau alopat, trebuie sa inceapa cu dezintoxicarea organismului. Preparatele mele o fac intr-o singura zi” Stelian Fulga are 48 de ani, o statura impresionanta si un debit verbal pe care l-ar invidia orice comentator sportiv. Cine il vede pentru prima data si nu-i cunoaste trecutul n-ar putea crede in ruptul capului ca in urma cu 18 ani era condamnat la moarte de cancer la ficat in stadiul final. Nu se sfieste sa-si arate cicatricea de pe abdomen, urma bisturiului, neputincios in fata bolii. In fata scepticismului medicilor, care i-au mai dat de trait o luna de zile, nu s-a dat batut. Si-a schimbat total modul de viata si, convins de puterea miraculoasa a naturii in tamaduirea oricarei afectiuni, a inceput tratamentul lui Valeriu Popa. Astfel si-a infrant boala. A incercat apoi, la randu-i, sa-i ajute pe oameni. Mai intai, au fost cautarile, intelegerea mecanismelor care conduc la vindecare, actiunea plantelor asupra organismului. Cetatean universal, a vizitat 52 de tari, de peste tot culegand retete naturiste si metode de vindecare. Cei cativa ani petrecuti in S.U.A. i-a folosit pentru studierea extractelor produse de marile companii farmaceutice naturiste americane. Mai tarziu, a plecat spre inaltimile tibetane, infaptuind astfel dorinta marelui sau mentor, Valeriu Popa. Intamplare sau nu, a avut privilegiul de a fi fost selectat de calugarii shaolini pentru initiere in tainele vindecarii, impreuna cu un indian si un scotian, din cei peste 4000 de oameni prezenti la poalele Himalayei. Curiozitatea si fascinatia locului l-au tinut in Tibet patru ani, timp in care s-a “scolit” doar cu privirea, urmarind stilul de viata al sihastrilor shaolini. Integrat in comunitatea manastirii, a acumulat zi dupa zi noi cunostinte despre plante si diverse tehnici de preparare a lor. Azi, rezultatele tratamentelor sale sunt spectaculoase si efectele se vad in foarte scurt timp. In cele mai multe cazuri, chiar de a doua zi!
2
Povestea “Aveam 30 de ani, eram cat un taur si faceam box de performanta. Mancam de 4-5 ori pe zi, numai carne, fiindca ma gandeam ca am nevoie de proteine ca sa-mi pastrez forta pumnului. Ma descurcam destul de bine in ring, dar mai primeam si eu pumni, ca nu eram invincibil. Odata, am primit o lovitura puternica in ficat, mi s-au inmuiat genunchii si am pierdut meciul. De atunci, aveam uneori intepaturi sau dureri surde in zona ficatului, dar nu le-am dat niciodata prea mare importanta. Intr-o zi, am avut o criza puternica, fapt care m-a pus pe ganduri. Imediat m-am dus la spital sa-mi fac analize. Cand sa iau rezultatele, medicul m-a intrebat daca am obiceiul sa consum alcool. <
> Descumpanit, el a aliniat pe birou toate rezultatele si mi-a spus: <>. Asa ca m-am programat pentru interventia chirurgicala. Medicii m-au taiat, au vazut ca nu aveau ce sa-mi mai faca si m-au cusut la loc. A doua zi, la vizita, a venit chirurgul la patul meu si mi-a spus: <>. Nici vestea bolii, nici operatia in sine nu ma afectasera. Insa cand am aflat ca sunt pe moarte, atat de tare m-am demoralizat, ca in cateva zile ajunsesem o umbra de om. Parca nu mai eram eu. Am iesit din spital dezorientat. Nu stiam ce sa fac: sa profit de zilele care mi-au mai ramas sau sa caut o solutie salvatoare? Tocmai atunci, Adrian Paunescu publica in revista <>, aproape in serial, cazuri spectaculoase de vindecari ale lui Valeriu Popa. M-am dus la el cu lacrimi in ochi, Dumnezeu sa-i tina memoria treaza! Valeriu Popa mi-a spus: <>. Stiam ca nenea OmuÕ - cum ii spunea lumea - nu dadea gres niciodata. Nu eram convins ca pot urma cura asta drastica, dar i-am urmat sfaturile si, spre surprinderea mea, nu-mi era foame deloc. Dupa cele 27 de zile de post am fost la medic, la control. I-am marturisit ca urmez o cura naturista. Mi-a facut analize si mi-a spus ca problema nu se rezolvase inca. Atunci, am continuat tratamentul lui Valeriu Popa inca 20 de zile. 47 de zile n-am mancat nimic - luam doar apa distilata si-mi faceam clisme cu rostopasca si musetel. Cand m-am dus din nou la medic, acesta mi-a spus: <>. <> <> Dar cand mi-a facut analizele, a fost si mai surprins: nu mai ramasese nici urma de boala, ficatul era perfect normal. De atunci au trecut 18 ani, iar in acest timp n-am mai mancat nici un gram de carne. I-am multumit lui Valeriu Popa si, fiind amandoi olteni, am colaborat cu el timp de un an. Apoi am emigrat cu familia in S.U.A., am vazut lumea si, de peste tot pe unde umblam, adunam retete naturiste si leacuri din batrani. Ii promisesem lui Dumnezeu atunci cand eram bolnav si fara sperante ca, daca scap, voi face tot ce-mi sta in putinta sa ajut lumea. Incepusem sa ma pregatesc pentru asta. In 1991, am plecat in Tibet. Printr-un miracol, am fost unul din cei trei oameni alesi din multimea sosita pentru initiere la calugarii shaolini. Am stat patru ani in manastirea de la Hunza, situata undeva intre Tibet si Nepal. Le-am copiat calugarilor obiceiurile, le-am respectat invataturile si in tot acest timp mi-am notat retetele folosite de ei pentru vindecare. Am vazut acolo oameni in varsta de aproape 150 de ani! Sihastrii shaolini traiesc in pesterile din munti, se hranesc cu legume, fructe si radacini crude. Iata secretul longevitatii lor!... Dupa experienta tibetana m-am intors in S.U.A. si am inceput sa fac tratamente. Am abordat cateva persoane bolnave si le-am preparat diferite cure de dezintoxicare, recomandandu-le concomitent tratamente specifice bolii lor, dar si diete naturiste. Succesul a fost imens.” - In ce consta tratamentul pe care-l aplicati? - De la calugarii shaolini am invatat ce este boala - un dezechilibru energetic care impiedica eliminarea pe cai naturale a infectiilor si a toxinelor din organism. Medicina clasica spune ca intregul organism este comandat de creier. Dar esentiale in procesul de mentinere a sanatatii, dupa parerea mea, sunt digestia si puritatea sangelui. Daca sangele devine vascos, irigarea creierului nu se mai face cum trebuie si, automat, nu mai are capacitatea sa coordoneze optim procesele metabolice ale organismului. Ganditi-va la corpul uman ca la un ogor, iar la sange ca la raul care il iriga. Daca apa raului este poluata, otravita, intreaga recolta va fi compromisa si, mai mult, pe acel pamant nu va mai creste nimic. Asta se intampla si in corpul uman. Nu poti elimina boala daca nu scoti toxinele din corpul omului bolnav. In aceasta directie mi-am indreptat toate cunostintele pe care le-am acumulat in ultimii 15 ani. Mi-am dat seama ca la baza oricarei afectiuni sta o problema digestiva. Tot tractul digestiv, de la limba pana la rect, se incarca cu toxine de-a lungul vietii, generand boli. Tratamentele mele se adreseaza in primul rand dezintoxicarii totale a tractului digestiv. Orice tratament, naturist sau alopat, trebuie sa inceapa cu o dezintoxicare. Preparatul meu o face intr-o singura zi. Este, daca vreti, un dus interior capabil “sa spele” toxinele acumulate in tractul digestiv si in organele anexe: pancreas, bila, ficat, rinichi. Astfel, este posibila eliminarea tuturor reziduurilor acumulate in corpul bolnav - fie ca sunt infectii, toxine, calculi biliari si renali. El actioneaza pana si asupra colesterolului din sange. - Din ce este compus acest preparat miraculos? - Baza preparatului este un extract din arborele de Camerun (cel mai puternic laxativ din lume), un amestec de ulei de seminte de in (pentru protejarea mucoasei intestinale si regenerarea celulei hepatice) si ulei de seminte de struguri (cu rol de drenare a bilei, rinichilor si ficatului). Acest amestec face adevarate minuni. Tratamentul se face o singura zi, iar rezultatele sunt impresionante. Eu le recomand bolnavilor sa-si controleze fecalele de dimineata, ca sa vada ce pot elimina
1
din organism. Nici nu va inchipuiti! Am avut bolnavi care au eliminat si tenii de 1,5 metri cu acest preparat. Doar prin acest tratament, constipatia, durerile de cap, problemele digestive si problemele biliare se vindeca intr-o singura zi! - Ce alte metode folositi in tratament? - Pentru fiecare afectiune in parte recomand tratamente bazate pe extracte din plante, argila, o dieta corespunzatoare si, in cazul bolnavilor de cancer, clisme cu rostopasca si clisme cu cafea - proceduri deosebit de eficiente in boala neoplazica. Exceptand bolnavii de cancer si diabet, care au un regim alimentar special, bazat exclusiv pe fructe, legume si cereale crude, toti ceilalti bolnavi pot consuma si carne alba (curcan, pui si peste). - Ce boli vindecati? - Lista afectiunilor la care tratamentele mele si-au dovedit eficienta e destul de lunga: afectiuni digestive (esofagita, ulcer gastroduodenal, gastroduodenita, colite, hiperaciditate, enterocolite, parazitoze intestinale, dizenterie, hemoroizi, fisuri anale, constipatii cronice), afectiuni hepatobiliare (insuficienta hepatica si biliara, diskinezii biliare si colecistice, angiocolite, hepatite, ciroze), afectiuni renale (infectii urinare, nefrite, cistite, litiaze renale, albuminurie, uretrite), afectiuni genitale (anexite, eroziuni ale colului uterin, prostate, impotenta), afectiuni ale aparatului respirator (astm bronsic, tuberculoza pulmonara, bronsite, traheite), afectiuni ORL (laringite, faringite, otite, sinuzite), boli neuropsihice (astenie, nevroze, migrene, nevralgii), afectiuni stomatologice (paradontoze, granulom dentar, abcese, micoze bucale), afectiuni endocrine (pancreatite, insuficienta tiroidiana, mastite), afectiuni reumatice (lumbago, artrite, sciatica), boli metabolice (obezitate, diabet zaharat, dislipidemii), acnee, afectiuni cardiace, tumori benigne, cancer. Este demn de mentionat faptul ca persoanele supraponderale doar prin tratamentul de dezintoxicare pot pierde 4-5 kg. Singurele boli la care tratamentele mele nu dau rezultate satisfacatoare sunt scleroza in placi si psoriazisul. In cazul cancerului, nu pot vindeca formele de cancer osos. Pacientii cu metastaze, daca mai au puterea sa care o galeata cu 5 litri de apa in mana, au inca sanse de vindecare. - Cat dureaza tratamentul? - De regula, nu mai mult de 4-5 luni. In cazul bolnavilor de cancer, tratamentul poate dura mai mult, in functie de evolutia bolii si de rezultatele analizelor medicale. - Exista reactii adverse ale tratamentului dvs.? - Doar in cazul bolnavilor de cancer, care la 2-3 zile de tratament vor avea eruptii cutanate, acestea fiind insa efectul eliminarii masive a toxinelor din organism. Vreau sa fac mentiunea ca tratamentele pe care le recomand sunt compatibile cu tratamentele alopate si bolnavii trebuie sa urmeze tratamentul recomandat de medic pana cand acesta, pe baza rezultatelor analizelor medicale, le va diminua dozele de medicamente sau va stopa tratamentul medicamentos instituit anterior. - Cat costa tratamentul? - Tratamentul de dezintoxicare costa 200.000 lei. Un tratament complex, compus din cura pentru dezintoxicare, diferite extracte din plante si argila, suficient pentru patru luni de zile, costa 400.000 lei. - Cum puteti raspunde solicitarilor cititorilor nostri? - Datorita faptului ca telefonul este mai mereu ocupat, ii sfatuiesc sa solicite tratamente prin scrisori, la care sa anexeze si copii dupa diagnosticul stabilit de medicul specialist. In 10-15 zile, solicitantii vor primi colet postal cu toate produsele si indicatiile de dieta si tratament. Plata se face ramburs, la primirea coletului. FLORENTIN POPA CAZURI Din miile de scrisori de multumire primite de d-l Stelian Fulga, pe care ni le-a pus la dispozitie, am selectat cateva fragmente. - Viorica Buda - sat Maderat, nr. 270, com. Pancota, jud. Arad: “(...)Glicemia mi-a scazut in limitele normale, la fel si tensiunea arteriala. Ma simt foarte bine, am renuntat definitiv la tratamentul medicamentos(...)”. - Lucian Savitchi - str. Savenilor nr. 38, bl. F7, ap. 19, Botosani, cod 6100: “In urma tratamentului pe care mi l-ati prescris, m-am vindecat de ulcer in 21 de zile. Acum ma simt mult mai bine, am o stare fizica si psihica excelenta. Sfatul dvs. in ceea ce priveste cura de fructe si legume crude imi este de un real folos(...)”. - Ecaterina Ciolata - str. Gen. Vasile Milea nr. 33/35, ap. 33, Arad, cod 2900: “Va scriu aceste randuri pentru a-mi exprima aprecierea fata de dvs. si profesionalismul de care ati dat dovada in cazul meu si al familiei mele. Am inceput tratamentul dvs. acum doua luni si azi va pot spune ca si-a facut efectul. Am scapat de durerile de cap si de hepatita cronica de care sufeream. Bunul Dumnezeu sa va ajute sa vindecati cat mai multi bolnavi!(...)”. - Preot Emil Hosu - str. Ion Buteanu nr. 12, com. Somcuta Mare, jud. Maramures, cod 4874: “D-le Fulga, daca ar trebui sa dau un titlu acestor randuri, i-as spune <>. Si aceasta pentru faptul ca nu dispretuiesc stiinta medicala, ci, din contra, o respect si apreciez toate cuceririle stiintifice, insa ceea ce mi-ati facut dvs. cu acest tratament naturist este un miracol! (...) Eu am fost internat cu epistaxis pe fondul unei tensiuni oscilante. Pe timpul spitalizarii s-a constatat ca am probleme cu cordul, drept pentru care am luat zilnic medicamentul Betaloc Zoc. Dar problema mea nu s-a rezolvat, din contra, mi-a afectat si vederea si am inceput sa port ochelari, desi am numai 45 de ani. Dupa tratamentul propus de dvs., in urma eliminarilor pe care le-am avut (si de care m-am ingrozit cand le-am vazut!), mi-au disparut durerile din zona toracelui si mi-am redobandit un ritm respirator normal. Nu stiu pana cand va dura starea aceasta de confort, dar stau marturie cu propria-mi persoana in fata neincrezatorilor si voi spune tuturor credinciosilor mei ca prin tratamentele d-lui Fulga, Dumnezeu ne ofera sanse de vindecare (...)”.
2
- Florica Sabo - com. Macea, jud. Arad, cod 2928: “(...)Tratamentul dvs. naturist a fost foarte eficient in problemele de sanatate pe care le-am avut. Sotul meu, care avea un ficat foarte gras si colecistul strangulat, in urma tratamentului a eliminat atat grasimile, cat si pietrele din colecist. Dupa extractele naturiste pe care i le-ati recomandat pentru diabetul de tip II, valoarea glicemiei s-a stabilizat la 9,0 - 10,1ä. Dumnezeu sa va dea intelepciune si multa sanatate, sa-i puteti ajuta in continuare pe cei bolnavi!”. 6 reguli pentru o relatie armonioasa Divorturile se inmultesc pe zi ce trece, de aceea orice sfat care ne poate ajuta sa reusim in casnicie (sau cuplu) este binevenit. 1. Cumpaniti-va asteptarile Multi parteneri isi impovareaza viata in doi cu dorinte si asteptari exagerate: fericire fara-ntrerupere, sinceritate totala si super-sex in fiecare zi. Renuntati la aceste vise. In casnicie (sau cuplu), importante sunt armonia si gasirea unui drum comun. 2. Fiti toleranti Sa-l iei pe cel de langa tine asa cum este - pare un lucru de la sine inteles. Dar exista si parteneri care nu se respecta, unul incercand permanent sa-l schimbe pe celalalt. 3. Atentie la comunicare! Certurile si schimburile de cuvinte sunt ceva firesc, dar cei ce se bombardeaza intruna cu invinuiri si reprosuri nu mai recunosc adevarata problema, gasirea unei solutii fiind din ce in ce mai dificila. Regula de baza pentru o comunicare normala si corecta este urmatoarea: incercati sa va exprimati supararile prin mesaje la persoana intai. In loc de: "N-ai niciodata timp pentru mine", spuneti: "As vrea sa stau mai mult cu tine". In felul acesta, partenerul (partenera) va accepta mai usor pretentiile dvs. 4. Invatati din crize In general, noi renuntam mult prea repede: cum se ivesc greutatile, ne grabim sa declaram ca relatia nu mai merge, aruncam prosopul si ne cautam un alt partener. In felul acesta nu progresam. Este, de fapt, repetarea acelorasi probleme, dar in alta "echipa". Ar trebui sa privim crizele ca pe o provocare. Si, doar acceptand-o, putem depasi impasul in care ne aflam. 5. Pastrati-va independenta Ideea de a face totul impreuna creeaza incordare si este daunatoare cuplului. Pe langa viata alaturi de partener, continuati relatiile si contactele cu prietenii sau colegii dvs. Acestea nu impieteaza dragostea, ci o imbogatesc. 6. Nu supraestimati viata sexuala In zilele noastre, majoritatea oamenilor se orienteaza dupa ceea ce vad la televizor, confruntandu-se cu o lume iluzorie, plina de pasiuni arzatoare si superorgasme. Absurditate totala! Conteaza doar ce simtiti si doriti dvs. Sexualitatea adevarata nu are nimic comun cu ideea de performanta! Activi la batranete Continuati si la o varsta mai inaintata activitatile fizice, spirituale si sociale. Intrebati-va in ce masura ati fi dispusi sa reluati indeletnicirile de odinioara. - Profitati de timpul liber pe care vi-l ofera varsta si invatati lucruri noi. Si la batranete va puteti antrena gandirea si memoria. - Analizati constient progresele care au loc in jurul dvs. (de exemplu, in domeniul tehnicii, al mediilor, al circulatiei) si intrebati-va cum ati putea beneficia de ele. - Pastrati-va puterea de a va bucura de ceea ce este frumos in viata de zi cu zi. Daca gasiti probleme care sa va starneasca interesul, daca va puteti bucura de lucrurile placute si daca nu va resemnati in fata situatiilor grele, inseamna ca si starea sanatatii dvs. va fi pe masura asteptarilor. FORMA MAXIMA Trei plante contra vlaguielii de primavara BUSUIOCUL, MAGHIRANUL si ROZMARINUL - Combat excelent caderile de energie vitala, intelectuala si sufleteasca BUSUIOCUL (Ocimum basilicum) Vlaguiala de primavara este o boala pentru care nu exista medicamente. Ce sa prescrii pentru moleseala, pentru somnolenta si pentru cascat? Pentru indispozitia sufleteasca, indiferenta la soarele de pe cer? Si totusi, batranii nostri aveau leac si pentru “lingoarea” de primavara, pe care izbuteau s-o puna pe fuga cu o ramurica de... busuioc. Pretuit de mai toate popoarele europene, la romani busuiocul e rege, o planta “de suflet”, care, pe langa faptul ca aduce noroc, aduce si sanatate. Busuiocul este un tonic si un energizant cat se poate de potrivit pentru perioada schimbarii de anotimpuri, cand foarte multi dintre noi ne confruntam cu caderi de energie vitala, intelectuala sau sufleteasca. Iata, in continuare, cateva retete simple, care pun foarte bine in valoare efectul tonic al busuiocului.
1
- Maceratul la rece de busuioc - este considerat pe drept cuvant un adevarat elixir al tineretii, recomandat in cazurile de imbatranire prematura, in tulburari de menopauza, andropauza, sterilitate masculina si feminina, frigiditate etc. Inca nu este cunoscut efectul busuiocului asupra glandelor endocrine, dar este cert ca atat la femei, cat si la barbati, el este un regenerator rapid, oprind in acelasi timp procesele de uzura, care cunosc o accelerare in aceasta perioada de trecere. Cel mai eficient este maceratul obtinut prin tinerea a 4-8 lingurite de busuioc in apa, vreme de 8 ore, urmata de filtrare. Se bea acest preparat pe stomacul gol, de preferinta dimineata. Mai ales pe perioada primaverii, este recomandat ca, in paralel cu aceasta cura, sa se treaca si la o alimentatie in care sa predomine cruditatile. - Pulberea de busuioc - are o capacitate miraculoasa de imbunatatire a starii psihice, fiind din acest motiv cat se poate de binevenita in anotimpul asteniei de primavara. Efectul busuiocului asupra sufletului este deocamdata destul de greu de explicat pe cale stiintifica. Se cunoaste faptul ca este un tonic si un stimulent nervos, dar aceste atribute sunt vagi, in comparatie cu complexa lui actiune invioratoare, usor euforizanta si echilibranta asupra starii psihice. Mai mult, busuiocul induce si o... traire mistica, facilitandu-ne, pur si simplu, apropierea de spiritual (motiv pentru care este folosit si in ritualul crestin). Conex cu aceasta deschidere sufleteasca pe care o creeaza, busuiocul mareste si capacitatea de control asupra emotiilor si reduce sensibilitatea la stres. Faceti in aceasta perioada o cura de minimum 14 zile, timp in care luati de patru ori pe zi cate o lingurita rasa de pulbere de busuioc cu apa. Preferabil ar fi ca pulberea sa fie cernuta (pentru a nu rani fina mucoasa bucala) si sa fie tinuta sub limba 10 minute, inainte de a fi inghitita. Rezultatele acestei cure simple este foarte posibil sa va uimeasca. Povestea apei de busuioc si a tineretii fara batranete Povestea adevarata care urmeaza, pe care am auzit-o de curand de la d-l Ioan Groza - cunoscutul terapeut naturist din Arad, mi s-a parut mai convingatoare decat orice alta pledoarie pentru folosirea busuiocului. “Acum ceva vreme, am cunoscut un cuplu cu adevarat neobisnuit. Ea era foarte tanara si luminoasa, iar el era foarte batran. Am crezut ca erau tata si fiica, iar cand ea mi l-a prezentat drept <>, nu mi-am putut retine un zambet. Dupa ce am discutat si s-a mai destins atmosfera, la un moment dat acea femeie a zis: <>. Zic: <>. <>. <>. <>. Eu am inlemnit. <>. <> Si mi-au adus si buletinele, pentru ca mie nu-mi venea sa cred. <>, mi-a explicat doamna.” MAGHIRANUL (Majorana hortensis) Daca ar fi sa alcatuim o trusa de prim-ajutor, care sa fie compusa numai cu leacuri naturiste, cu siguranta ca aceasta planta - vanduta in mai toate alimentarele pe post de condiment - nu ar lipsi. Un simplu ceai fierbinte de maghiran face minuni. De la prima cana, ne va invada o caldura placuta, dupa care ni se va destinde, ca prin farmec, intreg corpul si, apoi, aproape fara sa ne dam seama, stresul si (eventual) suferinta fizica ori psihica vor deveni, cel putin pe moment, un vis indepartat. Repetat de mai multe ori intr-un interval scurt de cateva zeci de minute, tratamentul va face sa apara niste mici (si deloc neplacute) accese de temperatura, in care sistemul imunitar va distruge cu spor germenii unui potential guturai sau gripe, care in timpul primaverii lovesc mai perfid ca oricand. Daca aveti dureri de rinichi sau o cistita (lucru frecvent intalnit atunci cand se raceste brusc vremea), veti vedea cum ele trec ca prin farmec, iar eliminarea isi va relua fluxul firesc de la primele 4-5 cani de ceai fierbinte. Daca mai adaugam ca tratamentul intensiv cu ceai de maghiran amplifica exponential procesele de eliminare a toxinelor si a apei in exces din tesuturi, facandu-ne sa ne simtim usori ca o... zi de primavara, obtinem un tablou complet al actiunii acestui condiment miraculos. In cazul in care nu va vine sa credeti toate aceste minuni, atunci cel mai bine ar fi sa le experimentati si va garantam ca nu veti fi dezamagiti. Si, pentru a veni si in ajutorul celor care au sistemul nervos mai zdruncinat in aceasta perioada, va punem la dispozitie cateva informatii cu adevarat extraordinare, in ceea ce priveste dozajul maghiranului. - Pentru o relaxare rapida si pentru a chema somnul, puneti o lingurita de maghiran la o cana de apa (indiferent de producator, el se gaseste bine maruntit, asa incat masuratoarea va fi usoara). - Pentru a risipi astenia si pentru a va mari capacitatea de efort si concentrare, mariti doza la 2-3 lingurite de planta la o cana de apa. - Pentru a alunga depresia si pentru a va induce o stare de buna dispozitie (la mentinerea careia trebuie dupa aceea sa contribuiti prin efortul propriu de a gandi pozitiv), luati o super-doza, unica, de 6 lingurite la o cana de apa. Toate dozele recomandate sunt valabile atat pentru ceai, cat si pentru maceratul la rece. Maceratul la rece se obtine prin tinerea plantei in apa, la temperatura camerei, vreme de 8 ore, urmata de filtrare. Ceaiul (infuzia) se obtine prin tinerea plantei in apa clocotita vreme de 15-20 de minute, urmata de filtrare. Important
2
Este preferabil ca toate plantele aromatice sa nu fie fierte, ci sa fie folosite ca macerat la rece. Totusi, atunci cand corpul are nevoie rapid de caldura, cand se urmareste decongestionarea cailor respiratorii, producerea transpiratiei, intensificarea rapida a proceselor de eliminare etc., se recomanda ceaiurile fierbinti. ROZMARINUL (Rosmarinus officinalis) Legenda spune ca, intr-o primavara, o printesa imbatranita inainte de vreme a primit in dar cateva fire dintr-o planta parfumata. Cu aceasta planta, ea si-a facut o potiune cu care s-a uns cateva saptamani la rand si - minune! - a inceput sa intinereasca din zi in zi. Chipul ei si-a recapatat prospetimea si luminozitatea, zambetul i-a revenit si, asa cum se petrece de obicei in povesti, a venit un rege sa o ceara de sotie. Aceasta legenda nu precizeaza daca cei doi au trait sau nu fericiti pana la adanci batraneti, dar ne spune numele plantei - rozmarinul, originea printesei - Ungaria si denumirea potiunii magice - “apa ungureasca”. Foarte raspandita in zona de sud a Ardealului, istorioara este adevarata, iar rozmarinul are, intr-adevar, efecte magice. Atat pentru uz intern, cat si pentru uz extern, aceasta planta, condimentara si medicinala deopotriva, pare facuta special pentru primavara, iar pentru a va convinge de acest lucru, va dam in continuare cateva retete special alese pentru acest sezon. - Pentru inlaturarea anemiei - condimentati mancarurile (atunci cand sunt caldute, nu fierbinti) cu mult rozmarin: el are un efect tonic si ajuta la o mai buna asimilare a fierului. Acum, in perioada urzicii si a spanacului, este momentul sa fie imbunatatita capacitatea de asimilare cu ajutorul rozmarinului, asa incat curele antianemice sa aiba efectul scontat. - In cazurile de instabilitate emotionala (care este strans legata de instabilitatea meteorologica) - se recomanda sa luati, pe nemancate, cate o lingurita de rozmarin maruntit (care se tine sub limba 15 minute inainte de a fi inghitit). El are efecte psihostabilizante puternice, fara insa a induce acea stare usor euforica (specifica maghiranului sau busuiocului). Inhalarea uleiului volatil de rozmarin are acelasi efect salutar de calmare a emotiilor. - Contra hipotensiunii si pentru stabilizarea tensiunii arteriale - se recomanda administrarea a 2-3 lingurite de pulbere de rozmarin pe zi, pe stomacul gol. O cura tine minimum 14 zile, rozmarinul luandu-se in trei reprize: dimineata, la pranz si seara. - Contra asteniei si a starii de slabiciune - se prepara o tinctura din 10-15 linguri de rozmarin, un pahar de alcool rafinat si un pahar de apa. Componentele se amesteca bine si se lasa la macerat vreme de 10 zile, dupa care se strecoara, preparatul obtinut punandu-se in sticlute bine infundate, care se tin la loc intunecos. Se ia cate o lingurita de 3-4 ori pe zi, pe nemancate. - Pentru intarirea memoriei - se ia tinctura de rozmarin, preparata in acelasi mod descris mai sus. Se ia dimineata si seara o lingurita diluata intr-un pahar de apa, pe stomacul gol. Cura dureaza patru luni, fiind cat se poate de salutara inceperea ei in acest sezon, cand anumite procese de degradare a memoriei sunt accelerate. - Contra paraliziei faciale - se tin comprese cu apa calduta, in care au fost diluate cateva linguri (4-5 linguri la un pahar de apa) de tinctura de rozmarin, obtinuta dupa reteta de mai sus. De fapt, aceasta tinctura diluata este celebra apa ungureasca (initial, se facea cu rozmarin verde). Dupa unii terapeuti, eficienta creste foarte mult daca adaugam in apa ungureasca si zece picaturi de ulei de cedru (a aparut de curand in magazinele naturiste de la noi). - Contra ridurilor si a ofilirii tenului - se pun cataplasme din doua linguri de rozmarin maruntit, amestecat cu apa calduta si invelit apoi in tifon. Chipul dvs. va capata vigoare si stralucire si va deveni invulnerabil la capriciile vremii prin acest tratament. FORMA MAXIMA Preveniti bolile cu polen si pastura In conditiile alimentatiei moderne, bogata in calorii dar tot mai saraca in principii vitalizante, alaturi de miere, curele cu polen sau pastura, cu durata de cate o luna la fiecare 3-4 luni, sunt mai mult decat necesare. Dozele profilactice zilnice se stabilesc in functie de varsta consumatorului: 1-3 ani - 8 g polen sau 2 pastile de pastura; 4-5 ani - 12 g polen sau 4 pastile de pastura; 6-16 ani - 18 g polen sau 6 pastile de pastura; peste 16 ani - 25 g polen sau 8-10 pastile de pastura. Asociate mierii obisnuite (preferabil, poliflora), mierii propolizate (cu sau fara apilarnil ori laptisor de matca), aceste doze inlatura dezechilibrele, mentinand metabolismul la parametri optimi, consolideaza sistemul imunodepresor, mentin un tonus fizic si psihic ridicat, previn anemiile, leucemiile, calcemiile, bolile cardiovasculare, digestive si intestinale, previn insomniile, nevrozele si depresiile anxioase, previn aparitia adenoamelor de prostata, a tumorilor, a hepatitelor si a cirozelor, protejeaza impotriva infectiilor virale si microbiene, imunizeaza aparatul respirator etc. Confortul fizic si psihic, starea de optimism pe care o induce cura cu polen si pastura ne vor face mai generosi, mai dispusi sa ne intelegem aproapele. Incercati si veti observa dvs. insiva. Vindecati-va cu polen si pastura Forta curativa a polenului si pasturii este dincolo de orice indoiala. Daca sunt asociate cu alte produse ori preparate apicole, chiar si cele mai de temut boli bat in retragere. Pentru ca - subliniez acest lucru - una dintre cele mai valoroase insusiri ale acestor minuni ale albinelor este asociativitatea: nu numai cu alte produse apicole, ci si cu orice alta terapie complementara sau cu orice tratament alopat, pe care le potenteaza. Nu au nici un fel de efecte secundare, nici nu creeaza
1
dependenta si - fapt de exceptie - bolile pe care le previn apiprofilactic le pot si vindeca! Pentru ca, reamintesc, niciunde in lume nu exista un alt medicament ori aliment-medicament care, intrunind calitatile enumerate mai sus, sa contina intr-un volum asa de mic, un numar atat de mare de principii vindecatoare. Folosite terapeutic, dozele de polen ori de pastura sunt altele decat cele utilizate profilactic, depinzand de afectiune si de stadiul acesteia, de varsta, de sex, de greutatea corporala, de existenta unor alte afectiuni simultane. Spre exemplu, anemiile se vindeca: - in 90 de zile, luand cate 10-15 pastile de pastura zilnic; - in 180 de zile, luand cate 20-30 g de polen zilnic. Daca acestora li se asociaza miere cu laptisor de matca 2% sau miere propolizata 3%, timpul de vindecare se reduce la jumatate in ambele cazuri. - Afectiunile digestive si intestinale, de la colite la ulcere cu nisa, se vindeca in 30-40 de zile, consumand zilnic 2 lingurite de polen sau 10 pastile de pastura, in asociere cu alte produse apicole si - dupa caz - cu unele ceaiuri. - Afectiunile sistemului nervos se vindeca cu doze zilnice de 15-40 g polen ori 5-20 pastile de pastura, dar efectele sunt mai rapide si mai durabile daca li se asociaza propolisul si apilarnilul sau laptisorul inglobate in miere. Desigur, nu putem omite sa amintim otetul din mere si miere de albine, indicat in aceste boli. - Calcemiile (cu etapele acestora: hipocalcemia, spasmofilia si osteoporoza) afecteaza indeosebi femeile, caz in care apar, de regula, chisturi ovariene, utere fibromatoase si noduli mamari. Agentii terapeutici, in aceste situatii, sunt alte produse apicole, dar actiunea lor poate fi potentata, luand zilnic 20-30 g de polen sau 10-15 pastile de pastura. Exemplele ar putea continua, dar, inainte de a incheia, fie-mi ingaduit sa pun un ultim punct pe stiuta litera i: OAMENI, aparati mediul in care vietuieste minunata fiica a soarelui - ALBINA! Recunoscatoare voua, va va hrani, va va apara de boli si, la orice nevoie, va va vindeca! Din farmacia albinelor Pastura, minunata sora a polenului - Luna mai, anotimpul exploziilor florale, va porni cat de repede si iuresul albinelor peste paduri si campii. Mierea, nepretuitul dar al trudei lor neobosite, va curge iarasi din stupi. Dar, alaturi de ea, fagurii ascund si alte elixiruri de sanatate Farmacia albinelor ofera oamenilor un veritabil izvor de sanatate, cuprins intr-o gama larga de produse irepetabile prin sinteza: miere, polen, pastura, laptisor de matca, apilarnil, descapacitura, propolis, venin si ceara. In afara de ultimele trei enumerate, celelalte sunt alimente revitalizante fara egal, recunoscute ca atare de legislatia in vigoare. Toate la un loc insa, dar si fiecare in parte, sunt si veritabile medicamente. Din nefericire, foarte multi oameni stiu inca prea putine lucruri despre aceste produse absolut miraculoase. Ce trebuie sa stim despre polen si pastura? POLENUL este elementul masculin al florilor, pe care albinele il culeg in granule masurabile in microni. La un singur zbor, vizitand intre cateva zeci si cateva sute de flori, albina aduce grauncioare de polen in cosuletele picioarelor posterioare. Greutatea acestora este cuprinsa intre 0,006 si 0,015 g. In cele maximum 50 de zboruri pe care le efectueaza zilnic o albina culegatoare, ea imbogateste “tezaurul” stupului cu aproximativ 0,750 g polen. Apicultorii recolteaza polenul “la urdinis”, inainte ca acesta sa ajunga in stup, apoi il usuca la temperaturi de 40¡C. Consumatorii acestui produs apicol trebuie sa stie ca exista polenuri monoflore - culese de la o singura planta (grauncioarele sunt monocolore), dar si polenuri poliflore - mult mai valoroase (grauncioarele de polen sunt culese de la o mare diversitate de plante si au cele mai diferite culori). Daca grauncioarele de polen nu “curg” unele peste altele, asemenea nisipului uscat, ci se leaga intre ele in mici conglomerate, fie ca au fost prost uscate, fie ca au fost necorespunzator depozitate. Consumat, un astfel de polen, devenit toxic, poate provoca grave deranjamente digestive. Fiecare granula de polen, din multele care compun un grauncior, este alcatuita dintr-un invelis exterior - numit exina si un invelis interior - numit intina, care cuprinde doi nuclei, “miezul” folositor continand acizi cu certe proprietati antianemice, antileucemice si anticancerigene. PASTURA. “Descarcat” in celulele fagurilor, polenul care ajunge in stup este preluat de catre albinele tinere (in primele sapte zile de viata, cand inca nu zboara). Ele il faramiteaza cu mandibulele, il framanta adaugandu-i enzime din corpul lor si il preseaza cu capul, prin lovituri aidoma celor ale berbecului, in celulele fagurilor, pe care le umplu in proportie de 2/3 din volumul lor. Sub influenta unor fermenti, a enzimelor adaugate la temperatura de 35¡C, in intunericul stupului, in conditii de umiditate atent controlate, are loc un limitat proces de fermentare. Albinele conserva acest “preparat”, adaugand miere in treimea goala a celulelor, apoi le astupa cu o pelicula fina de ceara. In felul acesta, cu un “stagiu” de minimum 30 de zile in stup, polenul devine pastura. Fireste, o “pastila” de pastura are forma celulei fagurelui si marimea a 2/3 din volumul acesteia, iar greutatea este cuprinsa intre 0,100 si 0,175 g, dar “puterile” ei sunt uriase pentru sanatatea puietului si a oamenilor. Numita de catre apicultori si “painea albinelor”, ea este folosita de catre albinele-doici, in proportii numai de ele stiute, la cresterea puietului. Daca pastura lipseste din hrana acestuia, albinele viitoare vor fi mai “debile”, vor trai mai putin, iar “poverile” de nectar, polen si apa pe care le vor aduce in stup vor fi mai mici. Foarte putini apicultori se incumeta sa recolteze pastura: colonia de albine risca sa ramana fara “paine”, scade productia de miere si ceara, fagurele-”depozit” trebuie distrus inevitabil, extragerea din celule, migaloasa, cere prea mult timp, valoarea alimentara si terapeutica a pasturii este mai putin cunoscuta decat cea a polenului etc. Compozitie chimica
2
Pastura are, in general, compozitia chimica a polenurilor din care provine: glucide, lipide, proteine, aminoacizi, vitamine, 27 de minerale - oligoelemente (sodiu, potasiu, nichel, titan, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, zinc, plumb, argint, arsenic, staniu, galiu, strontiu, bariu, uraniu, siliciu, aluminiu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu si fier), un factor antibiotic, un factor de crestere, hormoni naturali, enzime, arome si 3-4% materii neidentificate. Valoare alimentara Nici un proces biologico-fiziologic normal nu este posibil fara prezenta a zece aminoacizi esentiali, continuti toti in polen si in pastura. Cate alte alimente pot fi totodata naturale si atat de complete? Din toate cate s-ar putea spune, este bine sa retinem: albina “stie” mai bine decat oamenii cu ce si cat sa-si hraneasca copiii (puietul!) complet si sanatos. Niciodata, nici un laborator din lume nu va reusi sa realizeze vreun aliment atat de bogat. O cura anuala de polen ori de pastura se recomanda tuturor oamenilor sanatosi, indiferent de varsta, ca o sursa inegalabila de confort fizic si psihic, de viata lunga si sanatoasa. O cura cu aceste minuni ale stupului este, in definitiv, o opera de profilaxie. Voi da un singur exemplu pentru copii: in perioada de crestere a sistemului osos (osteogeneza), vitaminele A, B, C, E si PP actioneaza eficient numai daca in organism exista suficiente cantitati de cobalt, cupru si calciu (iar asimilarea calciului conditioneaza pe cea a magneziului), in prezenta simultana a enzimelor si a celor zece aminoacizi esentiali. Care alt aliment poate oferi toate acestea intr-un volum atat de mic? Ingrasa sau nu ingrasa polenul si pastura? Ei bine, NU! Cele doua produse pot fi folosite cu succes si in slabiri (previn anemierea prin abstinenta), dar si in cresterile in greutate dorite, asigurand tot ceea ce ii este necesar metabolismului (pare paradoxal, dar japonezii trateaza atat diareea, cat si constipatia... cu miere!). Ingrasa zaharul, aluaturile si proteinele animale (proteine saturate de gradul I), nu si proteinele din polen sau pastura (proteine vegetale nesaturate de gradul II). Fiecare dintre aceste daruri, pe care natura (aveti grija de ea!), albina si apicultorul le ofera oamenilor, au certe proprietati biostimulatoare, imunodepresoare, antialergice, antialcoolice, antidepresive, decongestionante, depurative, inhibitorii, antibiotice, hematopoietice, osteogenetice, bactericide, antivirale si gerontologice. Spre exemplu, tulpinile de Staphylacoccus aureus, B coli, Salmonella B si D, ca si B. antracis sunt sensibile si inhibate de catre polen si pastura. Dar, luate impreuna cu miere, miere propolizata, tinctura de propolis, miere cu laptisor de matca ori cu apilarnil, actioneaza si impotriva tulpinilor de Pastorella ovium, Proteus Sp., Listeria monocyogenes, B. cereus si Cl. perfrigenes tip B. Superioritatea pasturii fata de polen Regretatul cercetator si apiterapeut dr. Mircea Ialomiteanu aprecia ca “pastura este recomandata in toate cazurile in care este indicat si polenul, dar mai ales in cele in care este necesara realizarea unui efect puternic, intr-o perioada mai scurta de timp”. Intr-adevar, daca polenul este un aliment si un medicament remarcabil, este net depasit de pastura, ale carei efecte, intr-o gama foarte larga de afectiuni, sunt spectaculoase. Afectiuni in care pot fi folosite polenul si pastura Ar fi inutil sa facem o lista lunga de afectiuni care pot fi vindecate cu polen ori pastura. Inclusiv in miopatii, acestea dau rezultate neasteptate, indeosebi in asocierea cu alte produse apicole. Alaturi de propolis, pastura si polenul sunt singurele produse apicole eficiente in tratarea diabetului. De la anemii (vindecate cu pastura in jumatate din timpul necesar prin folosirea polenului), pana la epilepsii, leucemii si cancere, fara a mai aminti distrofiile, rahitismul, hipocalcemia, osteoporoza, bolile de piele, digestive, respiratorii, ori cardiovasculare - polenul si pastura au o valoare terapeutica incomensurabila. Desigur, dozele in care aceste produse apicole pot fi consumate se stabilesc in functie de varsta, de afectiune si de greutatea corporala. Recoltarea Cel mai bun timp pentru producerea si recoltarea pasturii este primavara si inceputul verii. Oricat de multa pastura va fi recoltata, cu siguranta va fi cu mult mai putina fata de nevoile celor aflati in suferinta. Acum si pe aceasta cale, multumind revistei pline de suflet “Formula AS”, indemn pe toti apicultorii sa acorde atentia cuvenita recoltarii pasturii. In timp, munca lor va primi, sunt sigur, si recunoasterea materiala cuvenita. Prof. VASILE ANDRITOIU str. Unirii, bl. 4, sc. 3, et. 4, ap. 45, Targu-Jiu, jud. Gorj, cod 1400, tel. 053/21.21.04, 095/52.96.46 FORMA MAXIMA SALATA, RIDICHEA si CEAPA VERDE - Trei trufandale cu valoare de medicament - Daca in primavara aceasta ati uitat sa va curatati organismul cu o cura de leurda, de papadie sau de spanac, timpul nu e pierdut. Luna mai e bogata in alte soiuri de ierburi si de verdeturi, menite sa va dea sangele la spalat. Luati-va cosul si poftiti cu noi la piata, ca sa targuim impreuna trufandale gustoase si proaspete, cu valoare si de medicament. Indiferent pe care din ele o alegeti, cura trebuie sa tina fix zece zile. Tonusul dvs. va exploda SALATA VERDE
1
Este unul din foarte putinele alimente naturale, cu gust amarui, din bucataria traditionala romaneasca. Prea scumpe pentru buzunarele noastre, andivele si anghinarea (cu principii amare si mai accentuate) raman pe tarabele vanzatorilor. Substantele cu gust usor amarui din frunzele salatei au proprietati cu totul miraculoase, mai ales atunci cand sunt consumate in cantitati mari. Ele stimuleaza si dreneaza ficatul, intensifica tranzitul intestinal, inlatura atonia ("lenea") organelor interne, curata vasele de sange si regleaza activitatea anumitor glande endocrine. In medicina calugareasca, alaturi de semintele de dovleac, salata era un remediu purificator extraordinar, fiind folosita pentru vindecarea unei vaste game de boli, de la simplele colite, la temutul sifilis sau la cancer. Este important de retinut ca exista trei lucruri care transforma salata verde dintr-un banal aliment intr-un veritabil medicament: 1. Cantitatea de salata verde consumata zilnic - se mananca minimum 150 g de salata, pe stomacul gol, inainte de fiecare masa. 2. Modul de preparare - salata trebuie asezonata numai cu ingrediente naturale: ulei de floarea-soarelui sau de masline presat la rece, otet natural de mere sau suc de lamaie proaspat stors, sare grunjoasa. Ideal este sa consumam salata la maximum un sfert de ora de la preparare, pentru ca altfel principiile sale active se deterioreaza. 3. Asocierea cu alte alimente - intr-o cura de primavara, trebuie evitata situatia in care "doi incarca, doi descarca", adica nu vor fi consumate in paralel alimente care sa ne impovareze organismul cu toxine, cum ar fi carnea, prajelile, produsele de patiserie ori cu aditivi sintetici. Inlocuiti-le cu orez integral, paste fainoase sau fulgi de grau, porumb sau ovaz. Iata cateva indicatii ale curei cu salata verde: - Diskinezie biliara, hepatita cronica - se recomanda salata creata, cu frunzele ceva mai tari, care desi sunt mai aspre si destul de amare, au un efect puternic de drenare a ficatului si de stimulare a activitatii sale. - Obezitate - se consuma salata verde atat inainte de masa, cat si in timpul ei, cu alte feluri de mancare. Daca veti reusi sa consumati 500 g de salata pe zi, veti constata dupa o saptamana o scadere sensibila in greutate. Motivul? Accelerarea proceselor de eliminare, reducerea volumului de hrana bogata in calorii si, nu in ultimul rand, o reglare spontana a apetitului. - Ateroscleroza, tromboflebita si arterita obliteranta - se consuma salata verde, asezonata cu uleiuri obtinute prin presare la rece si otet de mere. Cele trei componente au efecte puternice de curatare a vaselor de sange, de reducere a colesterolului, precum si de fluidificare a sangelui. - Digestie lenta - cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma salata verde acrita din belsug cu otet de mere si presarata cu putin piper negru. Efectul este garantat. - Hiperexcitabilitate sexuala - unul din motivele pentru care salata (la fel ca si laptuca ori semintele de dovleac) e un leac monastic este faptul ca diminueaza pasiunile fizice si ajuta la controlul simturilor. Ca atare, consumarea sa din belsug este recomandata ca tratament nu numai in hiperexcitabilitate sexuala la femei si barbati, ci si in alcoolism, apetit alimentar exacerbat ori chiar in dependenta de narcotice. - Constipatie - se recomanda adaugarea uleiului de masline in salata si acrirea ei cu suc de fructe verzi (corcoduse, prune, caise etc.). Salata verde, avand un volum mare, joaca rolul unui piston care impinge continutul intestinului si il curata, iar celelalte doua ingrediente mentionate faciliteaza procesele de eliminare. - Bolile produse de intoxicare (guta, reumatism, alergie etc.) - consumul unor mari cantitati de salata verde faciliteaza eliminarea toxinelor, mai ales prin intestinul gros. Secretul reusitei tratamentului este sa mancati o cantitate suficienta de salata zilnic si sa beti multe lichide (apa de izvor, ceai de banutei ori de papadie). RIDICHILE DE LUNA Simpaticele ridichi, cu culoarea lor rosie, vie, au fost aduse din inima Asiei, in urma cu mii de ani. Cariera lor de medicament incepe din Egiptul Antic, ele fiind administrate sclavilor ce lucrau la piramide, pentru a le mentine sanatatea nealterata si a le da putere de munca. Medicii greci si romani au folosit-o pentru potolirea tusei, curatarea organismului si stimularea apetitului. Personalitati mari ale medicinii antice: Dioscoride, Hipocrate, Teofrast au inclus ridichea in tratatele lor. Apoi, in Evul Mediu, ridichile au fost leac de taina la curtile regale, pentru a combate otravurile. Un savant al Renasterii mentioneaza ca ridichile neutralizeaza otravurile, elimina tumorile maligne din viscere si curata vezica de pietre. In medicina noastra populara, ridichea era recomandata contra galbinarei, a tusei si a veninului (afectiuni digestive care dau regurgitatii amare), a urticariei. Gustul sau iute si actiunea rapida au facut-o un medicament de prim ordin. Iata un mic indrumar terapeutic pentru ridichile rosii: - Boli de plamani - se face o cura cu ridichi rosii, se mananca minimum 10 ridichi pe zi, in salata cu ceapa verde. Ridichile rosii au o actiune antiinfectioasa remarcabila si favorizeaza degajarea cailor respiratorii, prin expectoratie. Eficienta tratamentului creste, daca se adauga si frunzele de ridichi, care au efecte vitaminizante si detoxifiante. - Colita de putrefactie - ridichea de luna este un antiseptic energic si stimuleaza vezica biliara sa secrete mai mult. Se mananca de doua ori pe zi salata de ridichi taiate marunt si amestecate cu putin ulei si otet de mere. O cura dureaza minimum 10 zile. - Migrena - substantele continute de ridiche calmeaza starile de excitatie cerebrala si au actiune extrem de favorabila asupra digestiei. Atunci cand apar dureri de cap insotite de voma, regurgitatii amare in gura, stare de inapetenta si greata, se consuma 2-3 ridichi crude pe stomacul gol. Efectul va aparea in maximum 20-25 de minute.
2
- Boli de ficat, dispepsie, diskinezie biliara - ridichile rosii sunt drenoare hepatice, stimuleaza secretia de bila si ajuta la eliminarea ei. Primavara, toti cei care sufera de ficat si de bila ar trebui sa faca o cura cu ridichi rosii, consumate pe stomacul gol, inainte de masa, ca aperitiv. - Pietre la vezica biliara si pietre la rinichi - calculii nu se mai dezvolta si sunt maruntiti daca se beau, de trei ori pe zi, 6 linguri cu suc de ridichi rosii. Este un leac foarte eficient si mai usor de tolerat de tubul digestiv decat sucul de ridiche neagra, care este mai dur. - Alergie - radacina si frunzele ridichii de luna mobilizeaza toxinele din corp si ajuta la eliminarea lor, echilibrand rapid procesele imunitare. Este, din acest motiv, un leac traditional pentru tratarea urticariei. Se beau zilnic zece linguri de suc pe stomacul gol si se consuma multa ridiche cruda, in salate. FRUNZELE RIDICHII DE LUNA Sunt mai putin cunoscute ca aliment, in ciuda proprietatilor lor terapeutice remarcabile. Contin vitaminele A, B1, B2, C in cantitate mai mare decat radacinile. Sunt indicate in boli hepatice si biliare (diskinezie biliara, litiaza biliara), in scorbut si rahitism, in hiperexcitabilitate nervoasa, intoxicatii. In alimentatie, frunzele de ridiche se folosesc sub forma de zarzavat in supe (se taie marunt si se adauga dupa ce a fost terminata prepararea termica) sau ca salata. In salatele de cruditati, alaturi de telina, radacinile de ridiche si de morcov, tarhon verde, leustean au efecte antitoxice, antilitiazice (provoaca distrugerea pietrelor la bila), depurative (determina mobilizarea si eliminarea toxinelor din organism), drenoare hepatice foarte puternice. CEAPA VERDE Medicina veche dadea o larga intrebuintare cepei, aliment-medicament de prima mana. In Egipt, tara ei de origine, ceapa era divinizata, ea fiind utilizata la prepararea multor remedii medicale. Acelasi statut il avea si la popoarele antice din Asia Mica. Denumirea de ceapa se pare ca i se datoreaza medicului roman Plinius, cu denumirea aceasta din Evul Mediu ajungand pana in timpul Renasterii, cand au fost descoperite varietatile de ceapa care se cultiva acum. Se spune ca ceapa ne da viata lunga. La vecinii nostri bulgari, ea este un aliment national si iata ca bulgarii traiesc peste media obisnuita, multi oameni atingand suta de ani. Se povesteste, de asemenea, ca o mexicanca, decedata la 120 de ani, si-ar fi atribuit longevitatea cepei, cu care se hranise in cantitati impresionante, inca din frageda copilarie. Mancase ceapa la fiecare masa. Fara indoiala ca proprietatile reintineritoare, purificatoare si stimulente ale proceselor de regenerare cele mai puternice le are ceapa verde. In cazul fiintei umane, este cunoscut faptul ca activitatea hormonala a unui copil este net diferita de cea a unui adult. In cazul regnului vegetal, lucrurile stau la fel - iata, asadar, motivul pentru care ceapa verde are proprietati mult diferite fata de cele ale cepei adulte. Sa vedem in continuare care sunt afectiunile care raspund cel mai bine la cura cu ceapa verde. - Alergia - ceapa verde are efect diuretic si depurativ, regland si activitatea anumitor glande din corp, motiv pentru care este considerata un antialergic natural de prima mana. Inaintea inceperii masive a polenizarii, care va avea loc in curand, se recomanda consumul a 6-10 fire de ceapa zilnic, eventual cu alte verdeturi, dar fara alimente consistente. - Eczeme aparute pe fondul dereglarilor hormonale - in urma cu mai multi ani, studiind lucrarile doctorului Jean Valnet, am observat faptul ca in acest tip de eczeme se acorda o mare importanta tratamentului cu trei legume: ceapa verde, mararul si telina. In practica, aveam sa constat disparitia aproape miraculoasa (in 2-3 zile) a unor eczeme care se mentineau de ani, atunci cand a fost consumata o combinatie din aceste trei legume verzi, pe stomacul gol. - Acnee - mai ales la tineri, o cura cu ceapa verde are darul sa readuca la locul lor hormonii "jucausi" si sa curete tenul. Vreme de 14 zile, se consuma preponderent (70% din hrana) cruditati si se mananca 10 fire de ceapa verde pe zi, cel mai bine in combinatie cu salata verde si cu telina. - Diabet - este stiut ca ceapa este unul din cele mai puternice si mai la indemana hipoglicemiante, fiind in mod special recomandata diabeticilor. Ceapa verde are in plus, fata de cea obisnuita, proprietati diuretice si reglatoare endocrine. Este indicata pentru cure de lunga durata, avand efecte puternice chiar si in diabetul in faze avansate. - Boli renale cronice - se recomanda consumul de ceapa verde zilnic, mai ales dimineata si seara. Pentru a spori puterea acestui remediu, se asociaza in salate cu tarhon verde si ridichi (radacina si frunza). - Ciclu menstrual dureros, neregulat, acumulare de apa in tesuturi - se fac cure de lunga durata cu salate de ceapa, telina verde si salata verde, asezonate cu suc de lamaie. Salata se consuma inainte de fiecare masa. Pe tot parcursul curei (care ar fi bine sa dureze minimum 21 de zile) se consuma cat mai putine proteine (carne, peste, oua, leguminoase) si grasimi (prajeli, margarina, unt). - Sterilitate, impotenta hormonala - chiar daca nu este la fel de rapida ca Viagra, cura indelungata cu ceapa verde are rezultate mai sigure si in nici un caz nu va va crea probleme cardiace, ci din contra. Se consuma zilnic 10 fire de ceapa verde, eventual impreuna cu telina (radacina si frunze), tarhon si patrunjel verde, usturoi verde si morcov (frunze si inflorescente). MEDICINA NATURISTA O floare in lupta cu alergiile: TREI-FRATI-PaTATI (Viola tricolor)
1
De multa vreme n-a fost iarba atat de inalta si atat de plina de flori! Ploile din anul acesta au facut adevarate minuni. in padurea din spatele casei mele, (care de fapt este un bloc din Brasov, dar asezat in plina natura), rasar in fiece zi fel de feluri de plante, daruri nesperate de frumusete si sanatate, lasate noua de Creator. Mergand intr-o zi la izvor, langa un soc gata sa dea in floare, am zarit o panseluta salbatica. Subtirica, fragila, se bucura din toate puterile ei de viata, inaltandu-si petalele galbene catre soarele stralucitor. Cunoscuta sub numele de trei-frati-patati (sau barba-imparatului), ea este una din plantele medicinale specifice inceputului verii, harazita sa ne apere de “febra fanului”, cum i se spune alergiei in popor. Copie fidela a panselei mari, de gradina, are petalele mai pestrite si mai firave, fiind daruita insa cu har ceresc. Si in natura, ca si in viata, modestia ascunde virtuti. Mic istoric Zice-se ca au fost odata trei feciori de imparat frumosi si viteji, care s-au pornit cu totii la lupta, sa biruiasca un balaur infricosator, care inspaimanta de ani de zile pe supusii tatalui lor, furandu-le copiii, pustiindu-le holdele si intunecandu-le soarele. Numai ce au ajuns in vizuina fiarei, si au inceput a se lupta cu ea, de s-a oprit soarele pe cer, ca sa se uite. Cand erau gata sa-l rapuna, balaurul le-a spus ca, daca nu l-or lasa in viata, mare napasta se va abate asupra lor. Dar ei aveau inimi viteze si nu s-au dat inapoi, omorandu-l. Si numai ce si-a dat suflarea jivina, ca toata fata si pielea li s-a umplut de bube, si din frumusetea lor stralucitoare nu a mai ramas nimic. Cum nu se mai puteau arata asa in lume, ei s-au pus in genunchi si au inceput a se ruga cu lacrimi la bunul Tata din Ceruri sa le curme suferinta. Iar Dumnezeu le-a ascultat ruga si i-a transformat pe cei trei frati intr-o floare cu tulpina frageda, cu miros abia simtit si suav ca tineretea lor, care vindeca toate bolile pielii. Acea floare se cheama si acum trei-frati-patati. Si daca tot v-am spus povestea ei, sa vedem unde o gasim, cum o culegem si cum o putem folosi pentru a ne redobandi sanatatea. Descrierea plantei Originara din Europa, Asia Occidentala si Africa de Nord, panseluta salbatica (trei-frati-patati) creste spontan pe campii si pe pajisti, in locuri virane si la margini de drum. Mare iubitoare de lumina, uneori formeaza adevarate lanuri colorate si parfumate. in zona campiei, florile au culoare galben deschis (ca lamaia), cu pete albe catre interior. La munte, culoarea ei specifica este albastru spre violet, cu mijlocul galben. Floricelele cresc cate una singura pe tulpina, iar frunzele sunt ovale, cu marginea dintata. Recoltarea De la trei-frati-patati se foloseste numai partea aeriana. Tulpina, cu frunze si flori, se taie cu un cutit, pentru ca, prin smulgere, planta ar fi distrusa. Dupa culegere, planta se usuca la umbra, in straturi subtiri. Timpul optim de recoltare: lunile iulie, august si septembrie. Fiind o planta foarte bogata in apa, dupa uscare, dintr-un brat de tulpini n-o sa va ramana mai mult de o mana de planta. Si inca un amanunt: in timpul uscarii, veti auzi niste fosnete si pocnete stranii. Nu cumva sa credeti ca v-a intrat in casa un priculici! Pur si simplu capsulele plantei explodeaza. Moduri de preparare Infuzie. Se macina planta cu o rasnita de cafea sau se piseaza bine in piua ori in mojar; se iau patru linguri de planta si se pun intr-un sfert de litru de apa (o cana de ceai) la inmuiat, de seara pana dimineata, cand se filtreaza maceratul rezultat, care se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o cana de apa clocotita; se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura camerei, dupa care se filtreaza. La sfarsit, se combina infuzia cu maceratul la rece, iar preparatul obtinut se bea pe parcursul unei zile. Acest remediu este unul din cele mai puternice depurative cunoscute in fitoterapia noastra, mobilizand toxinele si accelerand eliminarea lor pe toate cele trei cai: transpiratie, urina si prin scaun. in bolile mai usoare, se beau doua cani pe zi din acest remediu, pe stomacul gol, dimineata. in bolile mai grele, se beau patru cani pe zi. O cura dureaza minimum 21 de zile. Decoctul. in tusea grea (cu multe secretii), in astmul in faza acuta, precum si in bronsita, cele mai bune rezultate le da decoctul de planta. Acesta se obtine la fel ca ceaiul descris mai sus, doar ca, in loc sa oparim planta cu o cana de apa dupa filtrare, o vom fierbe vreme de 5 minute la foc mic. Bolile care se vindeca cu trei-frati-patati - Alergia la polen si praf - Toti cei care stranuta la contactul cu polenul sau cu praful, care au urticarii pe piele, senzatii de sufocare, carora le curg nasul si ochii, ar trebui sa incerce macar o cura de trei saptamani cu ceai de trei-frati-patati. Se beau 2-4 cani pe zi, pe stomacul gol, iar efectul este foarte posibil sa va surprinda intr-un mod foarte placut: aceasta planta nu numai ca previne reactia alergica, dar poate chiar stopa un proces alergic deja declansat (in cateva ore). - Astmul si bronsita alergica - La fiecare schimbare de anotimp, se face o cura in care se bea ceai de trei-frati-patati, cate o cana, de 3 ori pe zi. Ceaiul se bea indulcit cu miere de salcam. Atunci cand boala este in faza acuta, se bea decoct de trei-frati-patati, care are darul de a debloca rapid caile respiratorii. - Psoriazisul si alte dermatoze alergice - Mereu cand vine vorba despre psoriazis, mi-aduc aminte de o doamna pe care am cunoscut-o in anii de studentie, cand abia incepeam sa patrund tainele ierburilor de leac. ii sunt foarte recunoscator acelei doamne, deoarece cazul ei mi-a dat foarte multa incredere in plante si in puterea tamaduitoare a naturii, incredere de care aveam mare nevoie la inceput. in cazul ei, boala a debutat foarte repede: au aparut pe corp un fel de pete rosii, care dupa aceea au prins cruste, iar in cateva luni s-au extins si au cuprins 70% din corp. Diagnosticul: psoriazis. A fost internata in spitalul de boli de piele vreme de cateva luni, a facut tot felul de tratamente, dar nici un rezultat. Disperata de starea in
2
care ajunsese, satula sa tot umble pe holurile spitalului “pictata” cu solutii de toate culorile curcubeului, care nu aveau nici un efect, s-a hotarat sa urmeze un tratament inedit: nu a mai mancat nimic vreme de 7 zile, a baut numai ceai de trei-fratipatati (doi litri pe zi) si s-a rugat, seara de seara, la lumina stelelor care se vedeau prin geamul salonului de spital si care-i tinea loc de lumanari. Doctorul care o trata i-a spus sceptic: “Fa-o si pe asta, oricum nu mai ai ce pierde”. Nu mica a fost mirarea aceluiasi medic cand, dupa o saptamana, corpul pacientei sale a inceput sa se curete de la sine si sa ramana de parca nici nu ar fi existat boala vreodata. Pacienta a urmat apoi o cura alimentara cu vegetale (fara carne si bautura), a mai luat din cand in cand din ceaiul miraculos... Au trecut de atunci aproape 20 de ani, iar boala aceea cumplita a ramas un vis, nu a mai revenit niciodata. - Acneea - Este o afectiune care raspunde extraordinar de bine la tratamentul cu regim vegetarian (mai ales cu cruditati) si ceaiuri depurative. Cum aceasta iarba este o adevarata regina printre plantele de dezintoxicare, va recomandam o cura de 30 de zile, cu un litru de ceai baut zilnic, pe stomacul gol, adaugand, pentru cei care au avut probleme hepatice, o jumatate de lingurita rasa de iarba de rostopasca, la litrul de ceai. Dupa primul tratament, faceti o luna de pauza si, chiar daca nu au aparut rezultatele pe care le asteptati, mai faceti apoi 30 de zile de cura. Efortul va merita! - Rinita si rinosinuzita alergica - Indiferent daca este vorba de o afectiune pe fond alergic sau pe fond infectios, cura cu ceai de trei-frati-patati (2-4 cani pe zi) va va ajuta. Faceti, asadar, un tratament intern cu acest ceai, la care adaugati aspiratiile nazale facute astfel: in jumatate de pahar cu decoct foarte concentrat (aveti reteta mai sus), puneti un sfert de lingurita de sare grunjoasa si amestecati bine; puneti in causul palmei aceasta solutie si aspirati-o cu o nara, pana simtiti ca locul s-a curatat bine, apoi continuati cu cealalta nara. Rezultatele va vor uimi. - Bolile grave, produse de intoxicare (reumatism degenerativ, cancer cu diverse localizari, dereglarile endocrine) - in toate aceste afectiuni, tratamentul consecvent cu plante purificatoare inseamna, nu este o exagerare, ca ati rezolvat pe jumatate lucrurile, oricat de grave ar fi. Se fac cure indelungate cu ceai de trei-frati-patati, care va fi folosit in locul apei de baut. Acest tratament, in aparenta banal, va declansa procese de purificare foarte puternice, va pregati terenul pentru alte remedii specifice bolii respective si, nu in ultimul rand, va elimina efectele nefaste ale medicamentelor chimice pe care eventual le-ati luat. Uz extern Pentru tratarea dermatozelor, a bubelor dulci si a scurgerilor vaginale (leucoree), se face infuzie din 4 linguri de planta maruntita, la o cana de apa clocotita (pentru boli de piele) sau la un litru de apa (pentru leucoree). Se lasa acoperit 30 de minute. Se strecoara. Se aplica comprese in dermatoze si bube dulci, se fac spalaturi vaginale pentru leucoree. Sfatul... pisicii mamei mele De zece ani, mama mea are cea mai mofturoasa pisica pe care am vazut-o vreodata, mofturoasa atat la mancare, cat si asa, in general. Singurul fel de “hrana” pe care Susu (asa o cheama) insa nu-l refuza niciodata, oricat de prost dispusa ar fi (au si animalele toane, chiar daca nu atat de insuportabile ca oamenii), este iarba de trei-frati-patati. Nici cea mai apetisanta bucatica de carne nu se compara cu aceasta delicatesa 100% vegetala, pe care o consuma cu o placere imensa. Anul trecut, cand a fost seceta si nu am avut suficienta planta, a luat o boala care a facut sa-i cada foarte tare blanita - un motiv serios pentru ca ai casei sa se aprovizioneze din belsug anul acesta cu acest elixir. Animalele simt instinctiv ca au nevoie de purificare, de o spalare de toxine a organismului. Noi, oamenii, trebuie sa ne ingrijim de sanatate, folosindu-ne intelepciunea. S-o folosim acum, in pragul acestei veri luminoase, cand campurile si locurile virgine sunt pline de trei-frati-patati. ACTIVATI MECANISMELE DE SLABIRE ALE CORPULUI DVS. Exista noua substante care controleaza metabolismul grasimilor. Asadar, folositi la maximum aceste posibilitati naturale de slabire. 1. Iodul - motorul metabolismului. De el are nevoie tiroida, pentru a produce hormoni care stimuleaza metabolismul si ard grasimile. Strategia de slabire: beti zilnic un pahar de lapte degresat; de doua ori pe saptamana, mancati peste sau fructe de mare; folositi sare iodata. 2. Fierul - dispecerul energetic. Strategia de slabire: mancati salata verde, legume, frunze, fasole, mazare, paine integrala. 3. Magneziul - managerul eliminarii grasimilor. Comanda o intreaga armata de substante auxiliare, ce desfac moleculele adipoase si le transporta in sange, pentru a fi prelucrate. Strategia de slabire: mancati nuci, seminte, samburi, banane. Rosiile si leguminoasele sunt si ele mari furnizori de magneziu. 4. Vitamina C - un talent multilateral. Participa direct sau indirect la toate procesele de ardere a grasimilor. Blocheaza depozitarea grasimii in tesuturi si activeaza metabolismul. Strategia de slabire: mancati legume si fructe proaspete (deosebit de bogate in vitamina C sunt, de exemplu, ardeii, varza, citricele, kiwi). 5. Albumina - stimulentul celulelor. Cu cat exista mai multa albumina in sange, cu atat mai vie este activitatea celulelor, cu atat mai rapid se desfasoara metabolismul. Strategia de slabire: preferati albumina vegetala (de exemplu, cea din linte sau fasole). 6. Acizii grasi nesaturati - “grasimile slabe”. Acizii grasi nesaturati sunt niste adevarati supraveghetori ai greutatii corporale si ajuta la arderea rezervelor de grasime din celule. Strategia de slabire: mancati peste oceanic, de pilda,
1
scrumbie, somon, macrou (contin in cantitate mare pretiosii acizi grasi Omega 3), folositi uleiuri de calitate (de masline sau dovleac). 7. Soarele - mare sursa de impulsuri. Lumina soarelui inveseleste, invioreaza si ajuta multe dintre procesele ce compun metabolismul. Strategia de slabire: inmagazinati radiatia solara - dar cu masura. O plimbare zilnica, de 30 de minute, in plin soare, va e suficienta. 8. Frigul - consumatorul de grasimi. In conditii de frig, hormonii stresului impun scoaterea din depozite a unei anumite cantitati de grasime necesara incalzirii corpului. Strategia de slabire: creati-va in locuinta zone de climat diferit. Trecerea de la caldura camerei de zi la racoarea dormitorului va accelera arderea grasimilor. In acelasi timp, intariti-va sistemul imunitar cu dusuri alternative si sauna. 9. Sportul - modelatorul corpului. Muschii sunt oricum consumatori de grasimi. Activati de miscare, ei absorb, pur si simplu, grasimea din depozite. Strategia de slabire: alergati zilnic. Dar faceti si o plimbare cu bicicleta, patinati si inotati, dansati - orice va trece prin minte si va face placere. GILDA FILDAN MEDICINA NATURISTA Plantele lunii iulie NAPRASNICUL si MARUL-LUPULUI (Doi adversari redutabili ai cancerului) Se spune ca Dumnezeu a lasat pentru fiecare boala si suferinta cate o planta de leac. Miile de vindecari realizate in ultima vreme la noi in tara cu ajutorul lor sustin intru totul aceasta afirmatie. Iata de ce acum, in miezul verii, cand noua recolta de plante medicinale umple lumea de farmec si de culori, e cazul sa ne intoarcem privirea asupra lor. In flora medicinala a tarii noastre sunt in jur de o mie de plante, din care doar o suta sunt folosite in mod curent, vreo doua sute sunt folosite doar de cativa vindecatori populari, restul fiind aproape necunoscute. Cele doua plante pe care le prezentam erau, pana cu putina vreme in urma, scufundate in anonimat. Repuse in circulatie prin paginile “Formulei AS”, naprasnicul si marul-lupului sunt astazi adevarate vedete, campioane in lupta cu cancerul. Forta lor tamaduitoare este insa cu mult mai extinsa, acoperind o arie larga de boli. Un motiv important pentru a face in continuare o scurta si necesara recapitulare a proprietatilor lor, acum cand ele se afla in plina perioada de recoltare. NAPRASNICUL (Geranium robertianum) (Ciocul cucoarei, iarba sangelui, inchegatoare, priboi, sovarf) Proprietati terapeutice (exceptionale) Dupa doi ani de observatii asupra acestei plante, au iesit in evidenta cateva proprietati ale sale, exceptionale in tratamentul urmatoarelor afectiuni: cancer, stari precanceroase, tumori benigne, sterilitate masculina si feminina, afectiuni inflamatorii ale intestinului. El s-a dovedit si un adjuvant pretios in tratarea diabetului, herpesului (mai ales genital), a diverselor disfunctii hormonale, a epistaxisului, a bolilor pulmonare asociate cu o puternica devitalizare. Un secret al puterii tamaduitoare a naprasnicului este actiunea sa vitalizanta foarte puternica, fiind extrem de eficient mai ales la pacientii slabiti de boala, cu resurse vitale scazute, cu un sistem imunitar deprimat. O alta trasatura importanta este actiunea sa reglatoare hormonala deosebita, el avand un efect asemanator progesteronului. In plus, este un adevarat balsam pentru tubul digestiv, taninurile pe care le contine in tulpinile sale cicatrizand leziunile, reducand inflamatiile, inactivand focarele de infectie. Un alt element important este ca naprasnicul are o toxicitate foarte redusa, el putand fi folosit practic fara risc. Asa cum s-a afirmat anterior, o calitate foarte importanta a naprasnicului este efectul sau revigorant. Din vremea dacilor, el este folosit contra sterilitatii feminine si masculine, contra impotentei, pentru reintinerire. Un terapeut austriac, Rudolf Breuss, povesteste ca a tratat simultan opt cupluri, care nu puteau avea copii si incercasera toate tratamentele hormonale posibile. Dupa o cura cu ceai de naprasnic timp de patru luni, toate cele opt femei ramasesera insarcinate. Recent, am vazut un caz de sterilitate masculina vindecat spectaculos cu ajutorul acestei plante. Pacientul, in varsta de 30 de ani, a tinut mai intai un regim de dezintoxicare (alimentatie fara carne, fara aditivi sintetici, fara zahar, fara alcool si tutun) de 45 de zile, dupa care a trecut la o cura cu ceai de naprasnic de trei saptamani. Analiza facuta ulterior a pus in evidenta faptul ca numarul de spermatozoizi crescuse de la 70 de milioane la 100 de milioane pe centimetru cub, iar motilitatea acestora se imbunatatise extraordinar, medicii constatand uluiti ca pacientul (tratat fara efect vreme de 4 ani cu medicamente clasice) era complet vindecat dupa doar doua luni de tratament cu alimentatie vegetariana si naprasnic. Preparare si administrare Pulberea de naprasnic: se macina fin planta uscata, in piua sau cu rasnita electrica, dupa care se cerne prin sita pentru faina alba; din pulberea fina rezultata se iau 1-2 lingurite de trei ori pe zi; planta se tine sub limba vreme de un sfert de ora, dupa care se inghite cu apa. Cu aceste remedii s-au obtinut rezultate extraordinare in cancer (mai ales uterin si ovarian, de prostata, al vezicii urinare, mamar, pulmonar, intestinal), adenofibrom uterin si mamar, chist ovarian (ovare polichistice), leucemie, sechele ale iradierii, lichen plan oral. Unii terapeuti folosesc in cancer naprasnicul si ca un remediu complementar spanzului naprasnicul opreste diareea (unul din efectele neplacute ale spanzului), revigoreaza organismul si anihileaza partial toxicitatea spanzului. Ceaiul de naprasnic: o mana de frunze si flori uscate nemacinate se pun cu o cana (250 ml) de apa la inmuiat de seara pana dimineata; dimineata se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar planta ramasa
2
se fierbe unu-doua minute. Se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura camerei acest decoct, apoi se filtreaza; la sfarsit, se combina maceratul cu decoctul racit; se beau 3-4 cani din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura). Este extrem de eficient in tratarea sterilitatii (la barbati si la femei), a impotentei, frigiditatii, diabetului, afectiunilor pulmonare (pneumonie, tuberculoza, mai ales asociate cu o stare de slabiciune generala), reumatismului. Extern, se fac spalaturi cu acest ceai in tratarea leucoreei si a herpesului genital. Pentru tratarea epistaxisului (curgea sangelui din nas), intr-o cana de ceai concentrat de naprasnic se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas, cu ajutorul unei pipete sau al unui tampon de vata. Descriere si recoltare Naprasnicul (Geranium robertianum) creste in padurile umbroase de molid, de fag, in locuri umede si numai la umbra. Planta are tulpina frageda, inalta de 25-40 cm, frunze acoperite pe ambele fete de perisori si flori roz, de nuanta violacee, cu miros neplacut, de oaie. Dupa ce floarea se scutura, ramane fructul, in forma de cioc de barza, plin de seminte marunte. Se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunze si flori. Planta se taie de la baza cu foarfeca (nu o smulgeti din radacina). Uscarea ei se face in strat subtire, in poduri umbroase si foarte bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca locul de uscare nu este prea bine aerisit. Se pastreaza in punga de hartie. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani. Pentru cei care nu au posibilitatea de a merge sa culeaga aceasta planta, punem la dispozitie cateva numere de telefon ale unor culegatori din zona Brasovului: 068/14.07.11, 093/92.84.23, 094/97.96.71. MARUL-LUPULUI (Aristolochia clematitis) (Curcubetica, boasele popii, remf, lapadatoare) Spre deosebire de naprasnic, marul-lupului este o planta cercetata intens din punct de vedere stiintific. In tari cum ar fi Spania, Ungaria, Germania, Cehia, aceasta planta este tot mai mult folosita, in timp ce la noi a fost scoasa din nomenclatorul plantelor medicinale uzuale, in urma cu mai bine de un deceniu. Utilizata intern si extern, marul-lupului este un adevarat elixir, intr-o multitudine de boli. In tratamentul cancerului, ea concureaza indeaproape spanzul, avand o eficienta extraordinara si o toxicitate considerabil mai mica, fara a da efectele secundare greu suportabile ale acestuia. Marul-lupului este in primul rand un stimulent si reglator de exceptie al sistemului imunitar (dupa parerea multor specialisti fara egal in flora europeana). Apoi, marul-lupului este un extraordinar cicatrizant si antiinfectios, fiind de neinlocuit in tratarea sechelelor de dupa interventiile chirurgicale complexe (de exemplu, cele facute pentru extirparea tumorilor). Un alt efect remarcabil al acestei plante este cel antitoxic - in Egiptul Antic el era numit si “iarba cobrei”, deoarece era singurul remediu valabil in cazul muscaturilor mortale ale acestui sarpe. Pe Internet, veti gasi nenumarate informatii despre efectele exceptionale ale acestei plante, studiata in mai toate marile centre universitare cu profil farmaceutic din Europa, Orientul Apropiat si chiar din America de Nord. In continuare, vom face o scurta sinteza a indicatiilor acestei plante extrem de pretioase. Retete de sanatate cu marul-lupului – Cancer intestinal, genital, de rect, de prostata - se recomanda clismele si irigatiile cu marul-lupului, facute o data la 1-2 zile, cu urmatorul extract: 1 lingura rasa de pulbere de marul-lupului, 1 lingura de radacina de tataneasa si 1 lingura de floare de musetel se lasa la inmuiat in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in jumatate de litru de apa, pana cand scade la jumatate. Se lasa la racit decoctul, dupa care se combina cu maceratul. Cu preparatul astfel obtinut se fac clisme cu ajutorul irigatorului. Lichidul se tine in intestin vreme de 10 minute, inainte de a fi eliminat. In cancerul genital la femei, se fac alternativ: o zi clisma si o zi irigatii vaginale cu acest extract. – Cancer pulmonar - se fac 7 zile la rand clisme, dupa care se face o pauza de trei zile si se continua intern cu ceai de marul-lupului, preparat dupa aceeasi metoda de mai sus, dar fara tataneasa. Se beau de trei ori pe zi cate 60 ml (aproximativ 12 linguri) din acest ceai, pe stomacul gol. Daca va confruntati cu o inapetenta puternica, puteti adauga in ceai putina menta si macris iepuresc (Rumex acetosa). Este foarte important sa nu depasiti dozele la acest ceai, deoarece in cantitate de peste 1 gram pe zi marul-lupului poate avea efecte toxice. – Cancer esofagian, la limba etc. - in afara tratamentului descris la cancerul pulmonar se face gargara cu ceaiul de marullupului, tataneasa si musetel, preparat intocmai ca si cel pentru clisme. – Cancerul de piele - se face tratamentul de la cancer pulmonar si in plus se aplica extern o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului. Cele doua plante se macina bine (cu rasnita electrica de cafea), iar apoi se iau doua linguri din fiecare, se amesteca cu apa pana se formeaza o pasta. Aceasta pasta se intinde pe locul afectat printr-un tifon si se lasa vreme de 2-3 ore. Aplicatia se repeta pana la disparitia totala a leziunii. – Cicatrici dupa interventii chirurgicale care se vindeca greu - se aplica zilnic cataplasme cu marul-lupului si tataneasa, facute intocmai ca si cele de la cancerul de piele. – Infectii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya - se fac spalaturi vaginale cu un ceai preparat la fel ca cel pentru clisme (descris la cancerul intestinal). Tratamentul se face vreme de 7-10 zile, cu doua saptamani de pauza, pentru refacerea florei vaginale. In infectiile cu chlamidya si in cele bacteriene, va fi respectat cu strictete tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele doua terapii mergand foarte bine in paralel.
1
– Abcese, furuncule, rani purulente - cu urmatoarea reteta, foarte multi oameni au scapat de infectii greu vindecabile, de interventii chirurgicale si chiar de amputari. Tinctura de marul-lupului: intr-un borcan cu filet se pun frunze uscate de marullupului bine pisate ori macinate cu rasnita de cafea, pana se umple borcanul. Apoi se adauga rachiu natural de minimum 40º cat cuprinde, amestecand din cand in cand, ca sa fie bine patrunsa planta. Se inchide borcanul si se lasa la macerat vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza prin tifon. Se pun comprese pe locurile infectate cu tinctura obtinuta astfel. Am vazut mai multe cazuri cu pacienti carora trebuia sa le fie amputat degetul, salvat ca prin minune, doar tinandu-l la inmuiat intr-un vas cu aceasta tinctura, vreme de cateva zeci de minute pe zi. In cazul in care nu aveti timp sa lasati tinctura la macerat, folositi cataplasma descrisa la cancerul de piele. – Hepatita virala (A, B, C) - se ia de trei ori pe zi, pe stomacul gol, un varf de cutit de pulbere de marul-lupului (aproximativ 0,25 g) impreuna cu cate o lingurita de pulbere de anghinare (Cynara scolymus) sau iarba de tintaura (Centaurea umbellatum). Unde gasim marul-lupului Este o planta pe care o gasim in zonele de campie, printre semanaturi, la margine de paduri, pe dealuri (in vii), de-a lungul sinelor de cale ferata. Creste inalta de vreo jumatate de metru, are tulpina destul de tare si infloreste de la sfarsitul lui mai pana la inceputul toamnei, facand niste flori mici si galbene, cu un miros neplacut. Se recolteaza planta aeriana: tulpina, frunze, flori (deci fara radacina). Planta se usuca la umbra, in locuri bine aerisite. Pana nu demult, era folosita in farmacii sub denumirea de REMF. Puteti cere si aceasta planta prin posta, de la culegatori. Iata cateva numere de telefon: 068/14.07.11, 093/92.84.23, 094/97.96.71 ATENTIE, MARUL-LUPULUI ESTE TOXIC! Este important de stiut ca administrarea orala de marul-lupului poate fi foarte periculoasa pentru organism. In doze mai mari de 8 grame (la adulti), administrat intern, duce la intoxicatii cu aparitia unor simptome ca: greata, varsaturi, scaune numeroase (uneori sangviolente), urinari dese, inflamatii severe ale rinichilor, tulburari circulatorii. Utilizat extern, nu prezinta nici un fel de inconveniente, cu conditia sa fim atenti la manipularea si depozitarea sa corecta. Toate tratamentele interne vor fi facute sub directa indrumare si supraveghere a unui medic. In caz de intoxicatie, de la primele simptome adresati-va de asemenea medicului curant. Tratamentul consta in voma terapeutica (spalaturi gastrice), administrarea de carbune medicinal, producerea unei purgatii puternice. Nu faceti tratamente interne cu remf (marul-lupului) fara indrumare medicala. Daca aveti in casa plante toxice, atunci pastrati-le in dulapiorul de medicamente bine inchis si puneti la indemana si antidotul elementar - carbunele medicinal, care trebuie administrat imediat, pana ajungeti la cea mai apropiata unitate sanitara. MEDICINA NATURISTA Bioterapia in tratamentul modern al leucemiilor Dr. CRISTIAN BOERESCU “Lista agentilor patogeni generatori de boala este compensata cu prisosinta de produsi naturali vindecatori” - Stimate d-le doctor, la solicitarea cititorilor sai, revista “Formula AS” si-a propus sa investigheze o maladie care face ravagii: leucemia. Ca medic deschis fata de tratamentele alternative, credeti ca ele au puterea de a vindeca o boala atat de grava? - In ultimii zece ani, exista o preocupare chiar a unor centre oncologice foarte serioase din diverse colturi ale lumii pentru a aborda terapia cancerului dintr-o perspectiva mai blanda si mai naturala. Astfel, s-a conturat o a patra modalitate terapeutica in cancer - bioterapia. Este vorba de terapia cu modificatori ai raspunsului biologic (MRB), care schimba interactiunea tumora-gazda, permitand in leucemie refacerea rapida a maduvei osoase, uneori chiar dupa tratamente citostatice. Iata, in continuare, cateva metode naturale practice, care au fost utilizate cu succes si de bolnavii de leucemie pe care i-am ingrijit: — Sucul Breuss este o combinatie de sucuri de legume proaspete: sfecla rosie (3/5), morcov (1/5), telina (1/5), “urme” de ridiche neagra (1 lingurita) si cartof crud, obtinute prin centrifugare. Intr-un studiu prospectiv realizat pe 25 de bolnavi de leucemie, s-au obtinut rezultate satisfacatoare in ceea ce priveste cresterea in greutate si imbunatatirea tabloului sangvin, deteriorat anterior de citostatice. Pana in 1990, cu tratamentele lui Rudolf Breuss au fost vindecati 45.000 de bolnavi de cancer sau boli aparent incurabile. In leucemie, el recomanda: 250 ml suc pe zi, baut cu inghitituri mici pe parcursul zilei, inainte de masa, timp de 42 de zile; evitarea carnii, a branzeturilor si chiar a mancarii reincalzite. Breuss insista foarte mult pe suportul moral al rudelor apropiate, pe eliminarea starilor depresive si a experientelor negative, cu ajutorul tehnicilor de relaxare, a exercitiilor fizice si de respiratie. — Sucul de Aloe Vera proaspat reprezinta o mare speranta pentru bolnavii de leucemie. Recent, cercetatorii japonezi au pus in evidenta in Aloe Vera trei agenti antitumorali: emodina, mamosa si lectina, ajungand la concluzia ca aceste substante controleaza carcinogeneza, fiind foarte eficiente in tratamentul leucemiilor. Detinatorii plantei vii (este vorba de specia Aloe
2
Barbadensis Miller) trebuie sa indeparteze frunza de planta, s-o taie longitudinal si sa indeparteze invelisul exterior. Sucul care rezulta se consuma in cantitate de 50 ml pe zi (1 lingura, de trei ori pe zi), inainte de masa, iar in cazurile mai severe, 100-150 ml/zi (2-3 linguri, de trei ori pe zi). Metoda traditionala de preparare cu vin si miere nu este prea eficienta. Planta are un puternic efect de detoxifiere si epurare (fiind din acest punct de vedere indispensabila in cursul tratamentului citostatic), regenereaza si ajuta la revitalizarea rapida a organismului. Prin cei 23 de imunostimulatori pe care ii contine, Aloe Vera controleaza disfunctionalitatile sistemului imunitar din leucemie, dar valoarea ei argumentata prin studii medicale poate fi inca mult dezvoltata. — Retinoizii din sfecla rosie (200 pana la 400 ml/zi). Intr-un studiu realizat in China si repetat de curand la Paris, pe loturi comparative de bolnavi de leucemie, s-a relevat un procent de supravietuire cu 35% mai mare la pacientii tratati cu retinoizi antitumorali, informeaza revista franceza “Science et Vie”. Spre exemplu, acidul retinoic reduce capacitatea de diviziune a celulelor, fortand celule clonate sa se matureze normal si sa-si reia functia de origine. Tretinoinul, care este un metabolit natural al retinolului, a demonstrat deja lumii medicale capacitatea sa de a inhiba proliferarea liniilor celulare hematopoietice (celulele precursoare ale leucocitelor). Asa se explica de ce utilizarea sa in leucemia acuta promielocitica a permis obtinerea de remisiuni complete, la 85% dintre bolnavi. — Polenul 30-40g/zi (macinat) inainte de mese acopera necesarul energetic al bolnavului, daca se au in vedere tulburarile metabolice grave din leucemie. Previne infectiile prin antibioticele naturale cu spectru larg pe care le contine si, in plus, asa cum am mai scris, contine Rutina (galben vegetal) 17%, cu puternic efect antitumoral. — Argila - 1 lingurita pe zi, dizolvata in apa timp de 12 ore, se administreaza dimineata, in vederea sterilizarii tractului digestiv si prevenirii suprainfectiilor. Trebuie folosita insa argila de buna calitate, ambalata in conditii corespunzatoare, cumparata de la magazine Plafar. — Ginsengul (2 tablete pe zi) si patrunjelul (frunze) - 100-200 ml suc/zi - ajuta la refacerea numarului de trombocite scazute in leucemie si au o contributie la refacerea maduvei osoase si tonifierea organismului. — Cerealele (yang) - graul, orezul, hrisca si meiul sub forma de supe porridge (terci) sau in asociatii simple cu miere si polen ajuta la corectarea anemiei si la diminuarea splenomegaliei, a hepatomegaliei. Cerealele sunt alimente naturale foarte consistente, ce pot constitui baza nutritiva a bolnavului. Alaturi de sucul de Aloe Vera, ele au capacitatea de a regenera tesuturile contaminate radioactiv, fiind de aceea indispensabil in cursul radioterapiei. — Plantele medicinale care se pot utiliza in leucemii sunt: catina, afinele, rostopasca, brandusa de toamna, spanzul, lemnul dulce, tintaura, brusturele, mutulica, busuiocul; dar cadrul restrans al discutiei nu-mi permite o abordare exhaustiva a modului de preparare si administrare al acestora. — Cromoterapia. Culoarea albastra induce cresterea imunitatii si faciliteaza maturarea celulara. Se pot face “iradieri” cu un flux focalizat de lumina albastra pe zona sternului, a bazinului, dar si pe alte zone ale corpului, cate 10-15 minute pe zi, consecutiv. Alternativ, se indica expunerea corpului la un flux puternic de lumina verde, doua-trei ore pe zi, uneori chiar pe intreaga durata a noptii. Toate aceste recomandari care fac parte dintr-un program complex de vindecare, adaptat fiecarui bolnav in parte, folosite deja de multi bolnavi si inca multe alte metode cum ar fi: clismele, terapia cu ozon, termoterapia, gimnastica medicala statica si psihoterapia dirijata pot ajuta enorm la ingrijirea celor suferinzi, contribuind cu adevarat la o vindecare reala. In final, as vrea sa le amintesc celor bolnavi si deznadajduiti ca nimic nu este nou sub soare, ca in natura viata are o capacitate miraculoasa de regenerare si conservare, lista agentilor patogeni distrugatori si generatori de boala fiind intotdeauna compensata cu prisosinta de produsi naturali vindecatori minunati, care asteapta sa fie utilizati cu intelepciune si credinta ferma in Dumnezeu. *** Cabinetul doctorului Cristian Boerescu in colaborare cu revista “Formula AS” va acorda asistenta medicala gratuita pentru 50-100 de bolnavi de leucemie, care se afla intr-o situatie materiala dificila. Programarile se fac numai prin telefon (01/423.05.83 sau 092/20.70.76, intre orele 10.00 - 13.00, de luni pana joi), incepand cu 1 august, iar pentru evitarea situatiilor nedorite, apelam anticipat la intelegerea si solidaritatea dvs. Ing. IOAN GROZA, cabinetul “Natura” - Arad “Am incercat sa elaboram un tratament care sa ajute organismul sa lupte cu aceasta necrutatoare boala” Si zona geografica a Banatului se confrunta in ultima vreme cu o inmultire a imbolnavirilor de leucemie. O cauza ar putea fi poluarea din ultimii ani. Impreuna cu d-nele dr. Filimon si Lenesiu am incercat sa punem la punct un tratament, care sa ajute organismul sa lupte cu aceasta necrutatoare boala. Precizam din capul locului ca plantele medicinale folosite in aceste formule de tratament au doar un rol adjuvant si nu sfatuim pe nimeni sa intrerupa tratamentul recomandat de medicul hematolog. Abordarea leucemiei se poate face pe doua cai: A) Pe cale interna I. ceai - se prepara un amestec din urmatoarele plante: coada-calului, iarba (herba) + coada-soricelului, iarba (herba cu flori) + galbenele (flori) + papadie (frunza si radacina) + pelin (frunze cu flori) + sanziene galbene (dragaica), flori + soc (flori si mladite) + sunatoare (flori) + rostopasca (herba cu flori sau fara flori) + urzica vie (frunze). Preparare: cate 1/2 lingurita din fiecare planta la 5 cani de apa. Mai intai se fierb radacinile 8-10 minute (decoct), adaugandu-se in aceeasi apa frunzele si
1
florile; se infuzeaza in doua-trei clocote. Administrare: se beau zilnic 3-5 cani de ceai, caldut sau rece, neindulcit, o cana pe stomacul gol - dimineata, apoi restul de cani - intre mese. Se administreaza timp de doua-trei luni. Se repeta, daca este necesar, cu o pauza de doua saptamani. II. macerat din radacini de obligeana. Preparare: 1 lingurita de radacina maruntita se pune in 1/4 litru apa rece si se lasa la macerat 8-12 ore, apoi se incalzeste in bain-marie, intr-un vas cu apa, cat sa suporte mana. Se strecoara si se pastreaza la rece, dar se consuma la temperatura camerei. Administrare: se beau 6 linguri zilnic, intre mese, timp de 3-4 saptamani. Se repeta, daca este necesar, dupa o pauza de 1-2 saptamani. III. apa limpede de argila galbena. Preparare: se pun cel putin 5 linguri de argila galbena la un litru de apa rece si se amesteca de cateva ori, timp de doua ore. Dupa cel putin patru ore de stat, apa se poate consuma, separandu-se de argila, prin golirea din pahar, cand se bea. Apa nu se depreciaza. Administrare: se consuma zilnic 0,5 l, timp de unu-doua luni sau o perioada indelungata de timp (chiar cativa ani). IV. ceai de radacina de spanz. Preparare - se infuzeaza radacina astfel: prima zi: -1 cm de radacina in 1/4 l apa clocotita (se dau doua clocote); Administrare: se ia o lingurita de ceai intre mese (restul de ceai se arunca); ziua a 2-a: 2 cm radacina in 1/4 l apa. Se beau doua lingurite (1+1); ziua a 3-a: 3 cm radacina in 1/4 litri apa. Se beau trei lingurite (1+1+1); ziua a 4-a: 4 cm in 1/4 l apa. Se beau patru lingurite (1+1+1+1). Pauza 2-4 zile, ca organismul sa aiba timp sa se obisnuiasca cu alcaloidul (substanta toxica); ziua a 5-a: 5 cm in 1/4 l apa. Se beau cinci lingurite (1+1+1+1+1) s.a.m.d., doza se mareste zilnic, adaugandu-se fiecarei zile cate 1 cm de radacina. Astfel, se vor bea 6-7 lingurite, pana la 10 lingurite (respectiv 10 cm de radacina). Dupa fiecare patru zile, se face o pauza de 2-4 zile. Cand se ajunge la 10 cm de radacina (10 lingurite de ceai), se mentine doza zilnica de 10 cm, timp de patru zile. Pauza: 2-4 zile; tratamentul dureaza trei-patru saptamani, cu o pauza de unu-doua saptamani. Se reia, daca este necesar. B) Pe cale externa I. bai cu cimbru (herba) si cu rostopasca (herba). Preparare: 100 g cimbru + 100 g rostopasca se fierb in 10 l apa, timp de 1/2 ora. Ceaiul rezultat se adauga in apa de baie. Nivelul apei din cada trebuie sa fie pana imediat deasupra rinichilor (se sta in cada in sezut). Apa va avea o temperatura placuta. Baia dureaza 20 de minute. Se fac 4-6 bai consecutive, pauza apoi 2-3 zile; se repeta de cateva ori, 2-3 saptamani, numai daca este necesar. II. tamponari cu ceai concentrat de radacina de spanz. Preparare: se infuzeaza o lingurita radacina de spanz in 1/4 l apa fierbinte. Se raceste, se strecoara si se pune intr-o sticla, pe care se lipeste o eticheta cu inscriptia: SPANZ OTRAVITOR. Se utilizeaza numai pentru tamponari externe. Tamponarile se fac astfel: se inmoaie vata sau tifon in solutie si se tamponeaza diferite parti ale corpului, progresiv, la intervale de 1-2 ore, dar nu se tamponeaza tot corpul o data. Se pot face trei-patru tamponari zilnic, timp de o saptamana. Pauza: o saptamana; se repeta o saptamana. Tratamentul dureaza unudoua luni si se repeta numai daca este cazul. III. cataplasme (masti ori bai) cu argila galbena. Se face o pasta (apa+argila) si se intinde pe coloana vertebrala, pacientul fiind intins pe burta. Se sta astfel unu-doua ore, acoperit cu tifon si cu un plastic. Durata tratamentului - ca la tamponari. Masca: se face o pasta mai fluida si se intinde tot pe coloana sau pe alte parti ale corpului (maini, picioare, abdomen etc.). Durata: unu-doua ore. Bai: se repeta procedura ca la baile cu argila. Preparare: se pun intr-un vas 1/4 argila si 3/4 apa. Se amesteca, se incalzeste pana la fierbere si se pune in cada cu apa (atentie sa nu se infunde scurgerea), la o temperatura acceptabila. Nivelul apei sa nu depaseasca nivelul de deasupra rinichiului. Timp de actionare: 20-25 minute. Dupa baie, se sta unu-doua ore in pat, se acopera cu un cearsaf, apoi se clateste corpul cu apa calduta si se sterge. OBSERVATII:— Tratamentul cu spanz (atat pe cale interna, cat si extern) se va intrerupe daca apar diaree sau greata; — argila galbena poate fi gasita in zone deluroase; este aceeasi care se foloseste la tencuirea caselor, cu conditia sa fie scoasa de la adancime de un metru, din locuri curate, fara urme de substante toxice (ingrasaminte chimice, petrol etc.); — regimul alimentar se va baza pe cat mai multe legume crude (mai ales usturoi si hrean) si fructe crude. Nu se va consuma carne de porc, de evitat fiind si celelalte tipuri de carne. Oricum, renuntarea sa se faca treptat; — plantele recomandate pentru ceaiuri, bai si cataplasme au un rol important in eliminarea toxinelor din organism, cu efect depurativ. Coadasoricelului, urzica vie, pelinul cresc eritrocitele (stimuleaza productia de globule rosii), rostopasca, sanzienele, socul si coada-calului au efect depurativ, iar obligeana si spanzul au rol de stimulare a imunitatii pasive. Pentru informatii suplimentare privind modul de aplicare a tratamentelor, apelati la d-l ing. Ioan Groza, S.C. “Natura” Arad - str. Lucian Blaga nr. 15, tel. 057/28.09.46, intre 9.00-16.00. GHEORGHE MOTORCA, Cabinet “Farmacia Verde” - Oradea, tel. 059/12.52.52, 094/57.05.85, 095/52.19.88 Eu prefer sa-mi las pacientii sa vorbeasca. Ei sunt beneficiarii puterii tamaduitoare a naturii si, cu siguranta, va pot certifica acest lucru. Oricum, leucemia nu mai este un diagnostic infricosator, ca pe vremuri. Cu credinta in Dumnezeu si in bogatia de leacuri pe care le-a lasat pe pamant, orice boala poate fi vindecata. Cine se indoieste de acest lucru se indoieste de puterea lui Dumnezeu. “De o luna, analizele mi-au iesit foarte, foarte bune” “Subsemnatul Catuneanu Marius cu domiciliul in Hunedoara, str. Latureni 34, tel. 092/76.69.70. In luna februarie 2000, am fost diagnosticat cu leucemie granulocitara cronica. Sub tratamentul prescris de doctori, analizele oscilau de la o saptamana la alta cu valori mari. Din luna aprilie 2000, am inceput un tratament naturist de la d-l Gheorghe Motorca si l-am
2
tinut timp de patru luni. De circa o luna, analizele mi-au iesit foarte, foarte bune. Ma simt foarte bine, fac miscare, joc fotbal, tenis, lucrez aproximativ 12 ore pe zi, nu tin regim, alimentatia este diversificata, respect tratamentul naturist cu strictete. In analizele facute nu mi-au mai aparut elemente necorespunzatoare: nielocite, metanielocite. Valorile normale sunt intre 400011000. Nu mai am culoarea palida a fetei si a mainilor. Multumesc din suflet d-lui Gheorghe Motorca.” MEDICINA NATURISTA Ultimul “taietor sub limba”: CORNEL AUGUSTIN CIOBANU O lama, doua miscari scurte, dar sigure, iar de sub limba picura incet, gros si inchis la culoare “sangele rau”. Totul dureaza 15-20 de minute. Cand “venele drenoare” se golesc, sangerarea se opreste de la sine. Taierea sub limba - o operatiune delicata, dar despre care se stie ca vindeca o sumedenie de boli - nu se mai practica, din pacate, aproape nicaieri in Romania. Folosita timp de sute de ani, taierea sub limba e la fel de simpla ca folosirea ventuzelor, “luatul sangelui” la animalele bolnave, taierea in frunte, taierea dupa ureche sau aplicarea lipitorilor pe varice. Pe cat de ciudate la prima vedere, pe atat de eficiente, aceste stravechi tehnici taranesti de vindecare risca sa se piarda pentru totdeauna. Chiar si batranii au uitat aceste metode, o data cu “stingerea” ultimilor vraci populari. Iata insa ca un tanar din Lupeni reinvie “taierea sub limba” si, pana acum, rezultatele sunt uimitoare: mii de bolnavi salvati de suferinte si boli. Deschis, prietenos si sigur pe el, Cornel Augustin Ciobanu imi explica tehnica taierii sub limba cu detasare, in timp ce privesc o caseta video cu cateva cazuri “pe viu”. Imaginile, putin cam dure la prima vedere, sunt imblanzite de reactia pacientilor: taierea sub limba nu doare, nu face rau nimanui. Dimpotriva. “Ah, maica, parca deja mi s-a luat greutatea ce o simteam in stomac” - exclama o batrana, imediat dupa oprirea sangerarii. Secretul vindecarilor datorate taierii sub limba pare simplu: “Sub limba sunt doua vinisoare care au corespondenta directa cu ficatul, in care se acumuleaza toxinele pe care acesta nu le poate prelucra. Vinisoarele astea sunt ca un canal de deversare. Cand se umplu, toxinele ajung direct in sange. Chiar daca medical nu s-a demonstrat acest lucru, alta nu poate fi explicatia. Practic, prin taierea lor, se elimina toate acumularile de toxine. Se stie ca ficatul este <> organismului. Daca ficatul e bolnav, el imbolnaveste si sangele. Si daca sangele este toxic, intregul organism se poate imbolnavi. Mai intai ficatul, apoi bila, splina, pancreasul si tot asa...” O meserie transmisa din tata in fiu Indemanarea taierii sub limba se mosteneste din batrani, in cazul lui Cornel - de la tatal sau. “Tatal meu a taiat sub limba timp de peste 30 de ani. Veneau la noi acasa oameni din toata tara si, ca orice copil, ma strecuram printre picioarele lor si priveam fascinat cum reusea, cu ajutorul unui brici, sa faca adevarate minuni. Nu-ntelegeam atunci ce le face oamenilor, de ce e mai renumit decat doctorii de la oras. Uneori, vedeam aceleasi persoane vindecate de tata venind la noi de mai multe ori pe an, insotite de rude sau prieteni, ca sa se faca bine si ei. Intr-o zi, cand trebuia sa ma duc cu tata la oras, la Resita, a venit la noi acasa o familie din Botosani. Femeia era tare bolnava; avea ciroza, nu se mai putea misca. A adus-o sotul in brate pana in casa. M-am uitat rugator la tata, iar el m-a luat deoparte si mi-a spus: <>. Pentru prima data am fost suparat pe el. Pe faptul ca-l cunoaste atata lume, ca are atatia prieteni, ca este atat de celebru, dar ca are atat de putin timp pentru noi, copiii. A doua zi, m-am intors de la oras cu pantofi noi si hainute <>, dar nu-mi trecuse gandul de a afla secretele tatei. I-am spus: <>. <> <> A ras, m-a luat pe genunchi si mi-a zis grav: <> Primele mele zile de <> au fost groaznice. Cand vedeam sange, imi venea sa lesin. Abia mai tarziu mi-a trecut, iar peste un timp, cand stiam ca sunt pregatit sa tai sub limba, nu gaseam pe nimeni dornic sa-mi fie <>. Aveam 14-15 ani si-mi intrebam prietenii: <>. Ei se uitau la mine ca la un nebun si ma ocoleau. Asa ca prima experienta am facut-o pe propria-mi piele: la oglinda din baie, cu o lama noua in mana. Am observat atunci cu bucurie ca mostenisem si harul, si indemanarea tatei.” Se stie ca drumul recunoasterii este lung si greu. Pentru Cornel Ciobanu, intamplarea a jucat un rol determinant in afirmarea lui ca terapeut. “Primul meu pacient a fost un domn din Orastie. Il cauta, de fapt, pe tata, care era plecat la rude, in tara. Nici acum nu-mi dau seama de ce s-a lasat pe mana mea - un pusti de 15 ani care, cu o dezinvoltura nebuna, ii spunea <>. Fara sa stea prea mult pe ganduri, a acceptat si am fost tare mandru cand i-a scris tatei ca a scapat de diabet si tensiune arteriala. Apoi, au urmat mii de cazuri... Fara reclama, fara false declaratii. Cine s-a simtit bine a adus si alti bolnavi incat, incet, incet, am ajuns cunoscut in toata tara. De 17 ani practic taierea sub limba, dar nimeni nu s-a plans vreodata ca nu i-a facut bine.” Un diagnostic infailibil: Sangele Ca orice tehnica de vindecare, taierea sub limba are secretele ei. E vorba de rapiditate, de alegerea celui mai potrivit unghi de incizie. Cert este ca nu prezinta nici un fel de risc pentru pacient. Totul este sterilizat, iar incizia se face cu lame de unica folosinta, nu cu briciul, ca pe vremuri. “Sub limba exista doua vinisoare. Un om bolnav are aceste vinisoare ingrosate,
1
ramificate chiar. Eu nu am nevoie de analize de laborator sau de ecograf. Vad boala in sangele care picura. Culoarea si vascozitatea sangelui imi dau indicii despre boala si organele afectate. Le spun pacientilor despre ce e vorba si unde sa se caute, daca-i ceva mai grav. Taierea sub limba e buna si pentru orice om sanatos, pentru detoxifierea organismului, subtierea sangelui, eliminarea colesterolului. Eu n-am suferit de nici o boala in viata mea. M-am taiat sub limba de 12 ori pana acum, cand vedeam ca sunt mai obosit.” Despre bolile care se rezolva prin aceasta tehnica, Cornel Ciobanu vorbeste cu o siguranta dezarmanta: “Vreau sa fiu bine inteles. Taierea sub limba nu rezolva toate bolile pamantului. Pana acum, am vindecat mai mult de zece mii de bolnavi, fiecare avand una sau mai multe probleme de sanatate. Din cate am observat, cele mai bune rezultate le-am obtinut in afectiuni ale ficatului (hepatite, indiferent de virus, ciroze hepatice), infectii ale sangelui, tensiune arteriala, acnee, varice, migrene, balbaieli, psoriazis, dar mai ales diabet. In plus, am constatat o crestere spectaculoasa a imunitatii persoanelor taiate sub limba, dupa circa o luna de la operatie. La inceput, pacientul simte o oarecare slabiciune, dar in cateva zile, progresiv, efectele benefice incep sa fie vizibile: dispar starile de moleseala, omul prinde putere, are pofta de mancare, se duce orice anemie si slabiciune trupeasca. De fapt, organismul singur face toate astea, fara medicamente si fara alte tratamente. Fara toxine, poate sa-si coordoneze optim procesele chimice. Totul e ca bolnavul sa tina tratament timp de o luna de zile, sa evite afumaturile, ouale tari si grasimile animale. Dupa aceea, chiar si cei care au suferit de hepatita pot manca orice”. Tolba cu felicitari Cornel Ciobanu a avut multi pacienti: de la tarani saraci si tigani, pana la parlamentari si guvernanti. Chiar daca nu tine o evidenta a pacientilor sai si n-are o cazuistica a vindecarilor, se mandreste cu miile de felicitari pe care le primeste de sarbatori de la cei pe care i-a tratat. Tine minte mai mult cazurile, nu si numele oamenilor, si e mandru de realizarile lui. “Am avut o pacienta din Rosiorii de Vede, bolnava de ciroza in ultima faza. Avea sicriul si crucea in casa, stateau rudele cu lumanarea la capul ei. Au venit baietii cu masina, m-au dus la Rosiori, am taiat-o sub limba, iar peste doua luni femeia era pe picioarele ei. D-l Octav, din Iasi, a venit la Bucuresti, la control, insotit de medicul sau curant. Suferea de ciroza umeda in stadiu avansat. Doctorii l-au trimis acasa, nu i-au mai dat nici o sansa. Ii extrageau lichidul o data pe saptamana si atat. Din cauza lichidului, avea o burta imensa. Cand l-am vazut, nu mi-a venit sa cred. Nu se putea apleca spre partea dreapta, ii dadeau lacrimile de durere. Nici nu voia sa se dea jos din masina; nu credea ca o simpla taietura sub limba va rezolva ceea ce nu reusisera medicii timp de un an de zile. La insistenta prietenilor lui, pentru care venisem de fapt la Bucuresti, a acceptat sa-i fac incizia. A picurat un sange negru-smoala, timp de jumatate de ora. Dupa ce i s-a oprit sangerarea, si-a apasat singur pe ficat, fara sa mai aiba nici o durere. Nu-i venea sa creada. D-l Stanciu Marius din Bucuresti suferea de diabet, cu o glicemie de 380 mg‰. Nu facea insulina, dar era sub tratament medicamentos. Dupa circa o luna si jumatate de la taierea sub limba, m-a sunat sa-mi spuna ca cea mai mare valoare a glicemiei nu a depasit 180 mg‰.. Un copil din Buzias, Alin, in varsta de 9 ani, suferea de diabet insulino-dependent. Facea 8 unitati de insulina zilnic. Dupa nici o luna de la taierea sub limba, copilul mai face doar 3 unitati pe zi. D-l Victor din Bacau avea mari probleme de sanatate. Cand mi-a dat telefon, mi-a spus: <>. Sarmanul isi pierduse si un ochi din cauza diabetului. In circa trei luni a scapat si de diabet, si de tensiune, si de infectia din sange. Un prieten din Lupeni, Toby, a baut lesie din greseala si si-a ars esofagul. A ajuns la spital, i s-au facut de urgenta spalaturi stomacale. Totusi, nu se mai putea hrani deloc. Mesteca, punea bolul almentar intr-o palnie si-l inghitea, diluat cu multe lichide, impingandu-l pe gat cu o vergea. Era ceva groaznic. In doua saptamani, ajunsese numai piele si os, ca detinutii de la Auschwitz. Singura lui sansa era o complicata interventie chirurgicala, pentru refacerea esofagului. Dar tocmai atunci s-a imbolnavit de hepatita. Medicii care l-au vazut nu-i mai dadeau nici o speranta de viata. Era prea slab ca sa reziste operatiei, iar de regim alimentar nici nu se putea pune problema, in cazul lui. L-am taiat sub limba si a scapat de hepatita. Apoi, si-a revenit incet-incet, a fost operat, i s-a refacut esofagul, a inceput sa manance singur, uimind pe toti medicii. Sa-l vedeti acum: arata foarte bine, e puternic ca un taur, s-a casatorit si are doua fetite. Mi-a spus: <>. Marian, un tanar din Petrosani, arata groaznic din cauza acneei. Tot corpul ii era plin de cosuri, facuse nenumarate tratamente, dar degeaba. Dupa ce l-am taiat sub limba, a inceput sa se curete: mai intai fata, apoi bratele. Peste sase luni, a venit din nou la mine, sa-i mai fac o incizie. Aproape ca nu-l mai recunosteam. Daca-l vedeti acum, e ca o fata. Are o piele ca de catifea. Odata, a venit la mine acasa o satra de tigani. Cand i-am vazut la usa, m-am si speriat. Bulibasa mi-a spus ca fiusau e peltic si ca, daca pot sa-l fac bine, imi daruieste un cocosel de aur. I-am zis ca nu facusem asta niciodata, dar naveam nimic de pierdut. I-am taiat pustiului pielita de sub limba care nu-l lasa sa pronunte corect cuvintele si, dupa numai cateva zile, a venit bulibasa cu cocoselul promis, fericit nevoie mare ca puiul lui poate sa vorbeasca normal. Am avut numerosi pacienti cu hepatite cu virus C. Faceau deja Interferon, erau in tratament de mult timp. Dupa ce iam taiat sub limba, cand si-au refacut analizele, virusul disparuse. Nici mie nu mi-a venit sa cred...
2
Vin la mine fel de fel de oameni, bolnavi care sunt trimisi acasa de medici, ca sa moara. Te impresioneaza speranta din ochii lor, dorinta nebuneasca de-a mai trai. Le spun tuturor ca nu fac minuni. Uneori, sunt surprins sa aflu de la pacienti ca s-au vindecat de cine stie ce boala dupa taierea sub limba. O doamna din Suceava mi-a dat telefon si mi-a spus ca sotul ei nu mai are leucemie. Dar eu n-am spus niciodata ca taierea sub limba rezolva o boala atat de grava. Ma bucur pentru toti cei care isi alina durerile cu ajutorul meu si ma rog pentru fiecare in parte. Chiar daca tehnica e atat de simpla, fara harul lui Dumnezeu nu poti sa faci nimic.” In Lupeni, traieste ultimul taietor sub limba: Cornel Augustin Ciobanu. Daca aveti nevoie de el, il puteti solicita la tel. 054/56.11.26 sau 092/71.54.41. De asemenea, ii puteti scrie la urmatoarea adresa: str. Bucura nr. 3, bl. G6, sc. 2, et. 1, ap. 28, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 2696. Operatiunea taierii sub limba costa doar 200.000 lei. Daca sunt mai multi pacienti din aceeasi localitate, se deplaseza el la domiciliul bolnavului. Ora de consultatie Dr. ION NICA in dialog cu cititorii O suferinta exclusiv barbateasca: ADENOMUL DE PROSTATA Dintre bolile prostatei, adenomul sau hipertrofia benigna de prostata, cum este denumita stiintific aceasta maladie, este cea mai raspandita. Acest adenom este o tumora benigna - in general, de marimea unei caise, uneori mai mare sau mai mica - formata in jurul canalului prin care se scurge urina din basica udului, pe care il poate comprima uneori complet, situatie ce necesita introducerea unei sonde. Vezica urinara este, deci, primul organ ce are de suferit in cazul imbolnavirii glandei prostatice. Cauza acestei boli nu este pe deplin elucidata, dar se stie ca apare la barbatii in etate de peste 40-50 de ani, prin ruperea unor echilibre hormonale, si la barbatii care au baut si au mancat in exces. De notat este faptul ca boala este mai raspandita printre soferi, de unde si necesitatea ca, la primele semne de jena la urinat, acestia sa consulte un urolog. Complicatiile si evolutia adenomului depind de momentul descoperirii sale, de bolile alaturi de care evolueaza in organism, de starea generala a pacientului si, mai ales, de calitatea tratamentului. Cauza tuturor complicatiilor produse de marimea prostatei este fie cancerizarea celulelor adenomatoase, fie volumul enorm de urina ce nu mai poate fi eliminat, stagnand in vezica. Finalul este fatal: rinichii, inima si plamanii cedeaza. Simptomele bolii constau, la debut, in urinatul mai frecvent in a doua jumatate a noptii. Apoi, mictiunile devin mai dese si ziua, insotite de o oarecare dificultate in golirea vezicii si de o senzatie de evacuare incompleta. Intr-un stadiu avansat al bolii, trebuie un efort din partea bolnavului pentru a mai putea urina. Netratata, hipertrofia prostatei, aceasta tumora benigna, devine cu timpul o boala destul de grava, ce-l poate rapune pe bolnav. Orice barbat care observa scaderea presiunii si subtierea jetului urinar sa intre la banuiala, sa consulte medicul, care, prin anamneza si un simplu tuseu rectal, poate pune capat acestei maladii. Obisnuirea cu boala poate avea un final dramatic: adenomul avanseaza, apar hemoragii repetate, infectii si insuficienta renala si cardiopulmonara finala. CATEVA SFATURI ADRESATE BOLNAVILOR CU ADENOM BENIGN (NECANCERIGEN) DE PROSTATA In prezent, printre medici predomina tendinta ca in adenomul prostatei sa se prescrie tratamente cat mai putin invazive, dar eficiente, apelandu-se astfel la plante, medicamente, regim alimentar etc. Recomandarea de pastrare a glandei se bazeaza pe constatarea ca numai 5-15% dintre bolnavi au nevoie de un tratament chirurgical, restul putand beneficia de o prescriptie medicala pentru diminuarea tulburarilor de evacuare a urinei. Scopul imediat al terapiei este diminuarea volumului prostatei, pentru a usura eliminarea urinei si scaderea volumului ei din vezica, cauza a litiazei, polipilor, diverticulilor, cancerului vezicii si a infectiei, ce duc in final la pierderea functiei rinichilor. Rolul dietei in terapia generala a acestei boli se stabileste in concordanta cu observatia ca ea este mai raspandita la barbatii ce au mancat si au baut mai mult. Se recomanda deci un regim alimentar de crutare, fara grasimi de nici un fel, deoarece in prezenta unui sange gras, vascos, nici un tratament nu poate aduce rezultatele dorite. Alimentele de baza sa fie legumele si fructele in stare proaspata. Se exclud bauturile alcoolice, pentru ca acestea accentueaza congestia prostatei, si asa voluminoasa, blocand urina. Poate fi prevenita oprirea brusca a urinei? Raspunsul este afirmativ, cu conditia ca bolnavii sa cunoasca si sa evite unele situatii, dintre care mentionam: criza de retentie urinara, ce apare in timpul sau dupa un voiaj prelungit, dupa efort si oboseala sau frig, dupa extractii dentare sau operatii, in cursul unor infectii curente (guturai, gripa, amigdalita). Constipatia prelungita mai multe zile sau unele medicamente antispastice sunt risc pentru bolnavul de prostata. Sa nu se consume multa mancare la o masa. Un aport zilnic sporit de apa si fibre dietetice (tarate, germeni de grau, zarzavaturi) pot preveni constipatia si, in acelasi timp, blocarea urinei. Taratele previn constipatia, dar, in acelasi timp, reduc atat glicemia, cat si colesterolul, daca valorile lor sunt crescute. La fel, apa faciliteaza defecatia si previne infectia urinara prin primenirea continua a urinei ce stagneaza in vezica, impiedicand si formarea nisipului sau calculilor in acest organ. Controlarea temperaturii corpului de cateva ori pe zi este o masura de mare importanta la acesti bolnavi, pentru ca surprinde din vreme aparitia unei infectii, de obicei urinare sau pulmonare. Caz ce necesita repaus, post si, eventual, consult medical pentru avizarea antibioticelor - terapie mai greu de suportat de rinichii si ficatul persoanelor in etate. In
1
prezent, omenirea se afla in lupta cu unii germeni patogeni, deveniti rezistenti datorita folosirii in exces a antibioticelor (si cand nu este cazul)! Alte recomandari: — purtarea unui suspensor in timpul deplasarilor indelungate (pentru a se evita tractiunile asupra cordoanelor spermatice, produse de clatinarea testiculelor intr-un scrot labartat). — clisma cu 1-2 litri de apa simpla, la temperatura de 37,5ºC, sau doua linguri de ulei de parafina pot usura un bolnav constipat care acuza dureri sau balonare, produse de adenom. Aceste masuri pot fi retinute si de catre soferi, pentru ca se spune ca hipertrofia prostatei este boala lor! Un bolnav de prostata trebuie, de asemenea, sa stie ca nu-i face bine sa se aseze pe un scaun sau o piatra rece, deoarece exista legaturi intre senzorii regiunii fesiere si plexul nervos prostatic. Tratamentul cu medicamente se recomanda bolnavilor care nu au indicatie operatorie, tratament ce poate sa fie asociat cu alte masuri ajutatoare, realizand ameliorarea calitatii vietii lor, o data cu inlaturarea tulburarilor mictionale. Tot cu medicamente poate sa fie amanata o operatie, daca sunt contraindicatii pe moment. Terapia medicamentoasa a redus semnificativ numarul operatiilor de prostata, dar ele produc si manifestari nedorite: pierderea cu peste 50% a functiei sexuale (tulburari de ejaculare, scaderea libidoului, impotenta), ameteli, greturi, voma, astenie. Vitamina E si Vitamina K sunt doi asociati de nadejde in caz de sangerari. Preparatele ce contin magneziu, Metronidazol, Fasigyn sunt eficiente in caz de infectii cu micoplasme ori ureaplasme, excesive in aparatul uro-genital. Durerea, cand exista, se trateaza cu Algocalmin, Piafen, Antinevralgic, dar niciodata cu antispastice (Lizadon, Scobutil, Papaverina s.a.). Retentia acuta de urina este de obicei trecatoare, dureaza cateva ore, iar daca nu cedeaza, este caz de spitalizare, pentru drenaj vezical prin sondare. (Sonda se lasa cateva zile sau numai cateva ore, daca nu s-a introdus cu dificultate.) Foarte folosite la noi sunt ceaiul de ghimpe si baile de plante la temperatura corpului. La varstnici, adenomul poate coexista cu hipertensiunea arteriala, caz in care prioritatea de tratament o are prostata. Alte tratamente blande: hipertremia la 42-43ºC prin sonda in rect, termoterapie transuretrala prin microunde, ablatia prostatei prin intepatura, crioablatia, operatia cu laser. Tratamentul chirurgical devine imperativ cand hemoragia urinara recidiveaza, la fel infectiile, sau cand insuficienta renala instalata este data de prostata. Rezectia ei pe cale endoscopica are “zile frumoase inainte”, pentru ca rezolva debitul urinar 100% si satisface aproximativ 90% din bolnavi. Un simplu tuseu rectal poate descoperi la timp aceasta boala a barbatilor, manevra pe care nici un medic al vremii nu a propus-o Regelui Intregitor al Romanilor, Ferdinand, pentru a-i descoperi adenomul de prostata, cauzator al constipatiei sale, bietul monarh fiind pus sa alerge dimineata, in picioarele goale, pe pardoseala rece a Palatului Cotroceni. Remedii naturale in tratarea afectiunilor prostatei Pufulita cu flori mici (Epilobium montana sau angustifolia) In cazul in care vreti sa o culegeti singuri, o veti gasi in zonele umede si cu multa lumina - la margini de drum, pajisti, liziere de padure. Se foloseste partea aeriana (tulpini, frunze, flori), care se recolteaza din iunie pana in septembrie. Este o planta din ce in ce mai cunoscuta, datorita efectelor sale exceptionale in tratamentul bolilor prostatei si celor urinare (inclusiv cancerul de prostata si cel al vezicii urinare). Este o planta de vreo 30-40 cm inaltime, cu flori albicioaserozalii, din care se formeaza un fruct destul de asemanator pufului de papadie, de unde si denumirea de “pufulita”. Pentru tratarea bolilor prostatei, este foarte eficienta sub forma de ceai preparat astfel: 2 linguri cu varf de pulbere de pufulita (obtinuta din planta uscata, prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau in piua) se lasa la inmuiat in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu jumatate de litru de apa clocotita (obtinand astfel o infuzie); se lasa la racit infuzia, se filtreaza, dupa care se combina cu maceratul. Va rezulta aproximativ un litru de ceai de pufulita, care se bea pe stomacul gol, in timpul zilei. Este un remediu valoros si in tratarea prostatitei, a adenomului de prostata si chiar in tratamentul cancerului de prostata (mai ales ca adjuvant in tratamentul cu plante anticancerigene puternice: marul-lupului, spanz, napraznic). Ghimpele (Xanthium spinosum) Dupa cum o arata si numele, este o planta spinoasa, care creste in regiunile secetoase si insorite, unde poate ajunge la dimensiuni impresionante. Este o planta foarte rezistenta, cu un areal gigantic - din Romania pana in Nordul Africii. In ciuda aspectului sau de buruiana nefolositoare, este cu adevarat un elixir in bolile renale-urinare si in cele ale prostatei. Se poate recolta in tot timpul sezonului cald - din mai pana in septembrie. Se culege partea aeriana. Este o planta bine studiata la noi in tara si o gasim in mai toate Plafarurile, singura grija fiind aceea ca planta sa nu aiba o vechime mai mare de 2 ani, deoarece atunci, proprietatile sale terapeutice scad simtitor. Se poate prepara sub forma de ceai, dupa reteta data la pufulita cu flori mici sau, mai comod, sub forma de tinctura. Prepararea tincturii de ghimpe: Intr-un borcan cu filet se pun 100 g de ghimpe (aproximativ 20 de linguri de pulbere obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 200 ml (un pahar) de apa si 200 ml de alcool alimentar de 90º. Se lasa totul sa se macereze vreme de 12 zile (timp in care este bine sa se agite recipientul de macerare de 2-3 ori pe zi), apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura se pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros. Se ia cate o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de trei ori pe zi. Dupa aceeasi reteta, se poate obtine si tinctura de pufulita cu flori mici, cele doua alcatuind un tandem redutabil. Am observat in tratament efectele unei combinatii de tinctura de pufulita si de ghimpe, in parti egale - luata cate doua lingurite, de trei ori pe zi. Rezultatele m-au impresionat. In cele 20 de cazuri studiate, simptomele s-au ameliorat in
2
doar doua saptamani, iar intr-o luna, au disparut. Tratamentele cu plante pentru afectiuni ale prostatei se fac pe durata lunga: 4-6 luni, cu o pauza de 1-2 luni, dupa care se reiau. Gimnastica invizibila pentru vindecarea afectiunilor prostatei In urma cu doi ani, un cititor al publicatiei noastre semnala o forma de tratament pe cat de inedita, pe atat de eficienta pentru vindecarea afectiunilor prostatei - contractia anumitor muschi din zona prostatei, adica un fel de gimnastica invizibila a acestei zone. Acesti muschi “captusesc” locul in care se afla prostata, iar angrenarea lor constienta, prin puterea vointei, genereaza efecte vindecatoare extraordinare, greu explicabile prin teoriile medicale clasice, dar cat se poate de reale. Iata doua exercitii extrem de simple, dar care, facute cu perseverenta, zilnic, vor face ca bolile prostatei sa devina o amintire. 1Contractia sfincterelor anale - se contracta si se relaxeaza succesiv sfincterele anale (inelele musculare care opresc evacuarea intestinului) de mai multe zeci de ori pe zi. Faza de contractie dureaza 10-20 de secunde, iar cea de relaxare 2040 de secunde. Se fac 100-200 de contractii pe zi - la inceput in serii de 40-50 de contractii o data, apoi se pot face cateva sute la rand. 2Contractia muschiului pubo-coccigian (numit PC in cartile de specialitate) - este un muschi care se intinde in zona dintre anus si penis, invaluind prostata ca o adevarata valva. Cel mai usor putem deveni constienti de el in timpul urinarii, cautand sa intrerupem brusc acest proces; atunci, instinctiv, vom contracta acest muschi. Se fac, de asemenea, 100-200 de contractii pe zi ale acestui muschi extrem de important (“antrenarea” lui are efecte benefice si asupra gonadelor, aparatului reno-urinar si excretor), in serii de 40-50 de contractii o data. Cu aceste doua exercitii aparent simple au fost rezolvate in doua, trei luni boli avansate ale prostatei si care nu au raspuns la nici o alta forma de tratament. Metoda a fost preluata din medicina taoista chineza, care recomanda aceste exercitii si tinerilor, fiind o metoda excelenta de profilaxie a bolilor prostatei, precum si a unor tulburari sexuale (cum ar fi impotenta, sterilitatea, hiperexcitabilitatea etc.). MEDICINA NATURISTA Vreti sa scapati de boala? Faceti gimnastica! MARIN PLOPSOREANU - Profesor de kinetoterapie (gimnastica igienica, medicala si masaj) la Clinica EDEN din Breaza “Traim o mare nenorocire: <> nu este cunoscut in Romania!” Marin Plopsoreanu din Bucuresti este profesor de kinetoterapie (educatie fizica medicala). Dupa specializari la Torino si Freiburg, dupa o activitate de 15 ani in spitale de copii, s-a transferat, in urma cu 5 ani, la Clinica naturista EDEN din Breaza, creata si condusa de doctorul Doru Laza. Venit initial pentru a se trata de leucemie, dupa urmarea curelor cu citostatice la Fundeni, Plopsoreanu a decis sa ramana acolo unde si-a gasit vindecarea si pacea sufleteasca. Cei peste 1000 de fosti pacienti ai clinicii isi vor fi amintind cu placere de gimnastica de inviorare de dimineata si de orele de exercitii la sala, cand profesorul cel inalt si glumet le va fi demonstrat cat de anchilozati sunt cu totii, dupa o anumita varsta. Ei vor fi inteles, de asemenea, ca tratamentul prin miscare previne si chiar vindeca o serie de boli. Destinul lui Marin Plopsoreanu este cat se poate de graitor. Kinetoterapia l-a inviat din morti (medicii de la Fundeni ii acordasera, in 1996, maximum trei luni de viata)! “In 1995, medicii m-au diagnosticat cu leucemie in stadiul IV. Astazi, sunt perfect sanatos” - D-le profesor, cand ati avut revelatia importantei fundamentale a gimnasticii medicale (kinetoterapia) in tratarea unor bolnavi? - In 1994, la Freiburg. Acolo mi-am ajutat, efectiv, un prieten internat la clinica de neurologie, caruia medicii germani ii prevazusera o viata petrecuta in scaunul cu rotile, in cel mai fericit caz. Am lucrat intens, vreme de doua luni, si l-am pus pe picioare. Experienta pe care o acumulasem in spitalele de copii mi-a fost utila si am reusit ceva ce nu credeam posibil: transformarea unui adult din starea de leguma in aceea de om pe picioarele lui. - Dupa acest succes, am inteles ca a urmat lupta pentru propria supravietuire. Pe scurt, cum a fost? - In 1995, medicii m-au diagnosticat cu leucemie in stadiul IV; mi-au dat numai trei luni de trait. In acea clipa, mi-am amintit de abuzurile inconstiente facute pe plajele Marii Negre, dupa accidentul nuclear din 1957, din Anglia, aproape la fel de mare precum cel de la Cernobil. Ma expusesem la soare luni intregi, vara de vara. Medicii mi-au vorbit deschis: “Numai Dumnezeu te mai poate salva!”. “Dumnezeu?”, am spus. Atunci este perfect; sunt prieten cu Dumnezeu de 24 de ani si-mi incredintez soarta cu seninatate in mainile lui. Doctorul Laza a fost de acord sa incep tratamentul cu citostatice in paralel cu tratamentul naturist, rugaciunea si regimul vegetarian. Cred ca ceaiurile si sucurile au avut un mare rol de protectie a organismului meu, supus agresiunii medicatiei alopate. Astazi, sunt perfect sanatos, fara nici un simptom obiectiv de boala. - Ce rol au avut exercitiile fizice in aceasta cura? - Va imaginati ca am aplicat asupra mea toate tehnicile invatate in Institutul de Educatie Fizica si Sport, am facut exercitiile cele mai complexe, zi de zi. Totodata, am incetat sa mai mananc tarziu, sa mai mananc repede, sa lucrez prea multe ore pe zi si sa-mi pierd noptile. M-am rugat continuu bunului Dumnezeu si am ramas optimist cu orice pret.
1
- Ne oferiti, practic, o reteta de viata cumpatata. Este ceea ce le spuneti si pacientilor de la EDEN, indemnandu-i sa faca multa miscare, sa manance vegetale si sa se roage. Cum colaborati cu cei mai in varsta, pentru care educatia fizica este doar o amintire din clasele primare? - Traim o mare nenorocire: “alfabetul miscarii” nu este cunoscut in Romania! Avem multi profesori de... sport, dar putini specialisti in educatie fizica medicala. De altfel, educatia fizica este o componenta care are la baza gimnastica medicala, cu efecte terapeutice si preventive. Specialistul in kinetoterapie nu da comanda, ca profesorul de la scoala; el lucreaza, efectiv, impreuna cu pacientii, uneori 10 ore pe zi. Cand sunt in varsta, pacientii te solicita si mai mult, fiindca ei nu au cultura deprinderilor motrice. “Sedentarismul face ravagii in corpul uman” - Toata lumea stie ca, daca ai facut sport si te lasi brusc, te ingrasi rapid 10-20 kg. De aceea, sunt unii care spun ca e mai bine sa-ti vezi de treaba, ca te mentii mai bine fara sport. Daca ai fost sedentar inca din copilarie, asa sa ramai; altfel, produci tulburari in organism. Ce aveti de spus? - Nu comentez efectul pe care-l are sedentarismul asupra fostilor sportivi de performanta. Nu este domeniul meu. Daca vorbim insa despre educatia fizicului, voi spune ca accentul pe aceasta trebuie pus inca de la gradinita. Va ramane o constanta a existentei umane, tot asa ca si hrana, respiratia, somnul sau apa. Altfel, sedentarismul face ravagii in corpul uman, fiindca introduce pe usa din dos rigiditatea articulatiilor, atrofia musculaturii si debilitatea unor organe. Introduce anchiloza chiar din primii ani de scoala, pe nesimtite: dupa 6 ore in clasa, copilul mai sta pe scaun 3-4 ore pana isi face lectiile. Urmeaza 2-3 ore la televizor si o mica asa-zisa relaxare in fata blocului. Nu mai vorbesc de timpul petrecut de tot mai multi in fata computerului. Asa devine adolescentul nostru un robot. Si creste ca atare, cuprinzandu-l in curand bolile. Daca sistemul endocrin, cel limfatic si cel respirator nu sunt activate prin miscare - al carei prim efect este cresterea temperaturii corpului, deci vasodilatatia -, toxinele n-au nici o sansa de a fi eliminate din organism. Creierul nu are suficient oxigen, daca nu respiram cu tot volumul pulmonar, iar capacitatea de aparare a corpului scade. Se reduce treptat si capacitatea intelectuala, iar psihicul intra intr-o veritabila suferinta. - O imagine de cosmar d-le profesor! Toate acestea ni se intampla noua, azi? - Societatea romaneasca este profund bolnava, la propriu. Orele de educatie fizica din facultati au fost eliminate, iar cele din scoala sunt prea putine. Si acelea sunt sacrificate, nu o data, in favoarea matematicii, literaturii sau dirigentiei. Oricum, chiar facute in intregime, aceste ore reprezinta prea putin in educatia pentru viata a copiilor. Daca ei nu-si formeaza deprinderea miscarii in mod sistematic, totul e pierdut. La varsta maturitatii vin grijile, greutatile, afacerile, serviciul; adio timp pentru miscare! Ce activitati facem cei mai multi dintre noi? Ne ridicam de pe scaun sa mancam, mergem la colt sa luam o bere ori ne deplasam pana la statia de metrou. E cat sa nu paralizam. Dar, in final, tot paralizam, fiindca ne-am miscat putin. Daca in trecut, la tara, caram apa cu galeata, spargeam lemne ori sapam porumbul, astazi, ajunsi in orase, traim intr-un mare deficit de miscare. - Unde sa te misti, cand traiesti intr-un bloc? Pe covor, printre mobile? Iar sali si terenuri de sport nu exista decat in anumite cartiere, accesul acolo fiind aproape imposibil. Unde sa se miste populatia? - Acolo, in sufrageria de bloc, poti sa faci exercitii simple de elasticitate, pentru mentinerea tuturor componentelor, din crestet pana in varful picioarelor. Important e sa intelegi rolul miscarii, sa stii ce vrei. “Simpla plimbare in parc este zero; nu are decat rol de relaxare” - Medicii recomanda plimbarea de seara drept suficienta pentru mentinerea mobilitatii si buna functionare a inimii. - Simpla plimbare in parc este zero; nu are decat rol de relaxare. Plimbarea nu trebuie confundata cu exercitiul fizic. Daca schimbi ritmul de mers, prin miscari accelerate, pana la alergare, atunci plimbarea se transforma intr-o actiune benefica, capabila sa influenteze respiratia, articulatiile, sistemul limfatic si pe cel circulator. Datorita actiunii intregului corp asupra talpilor, are loc un automasaj general. Ceea ce schimba datele problemei. - Dar gimnastica aerobica? Au aparut o multime de sali, frecventate mai ales de tinere. - Efectul fizic facut in cadrul exercitiilor pe muzica este maximal. A se citi: comercial. Aerobica e numai pentru cei care nu au nici o boala, sunt perfecti. In cadrul tempoului allegro al exercitiilor, respiratia nu este luata in consideratie, iar un examen medical prealabil nu se face. Daca avem o boala cardiaca? Pericolul e mare, fiindca se urmareste exclusiv curgerea transpiratiei, slabitul cu orice pret. - Sunt totusi destui romani care muncesc din greu, la mina, la sonda, in constructii. Nici “miscarea” lor nu conteaza pentru mentinerea sanatatii? - A nu se face confuzie intre munca si exercitiul fizic. Printre acesti muncitori sunt destui obezi si, paradoxal, cei mai multi sunt sedentari. Mananca prost si respira insuficient. O seama de grupe musculare nu sunt stimulate nici in abataj, nici la prajina de foraj. Deci, kinetoterapia nu are ca scop numai slabitul sau intarirea muschilor, ci mentinerea organismului in limitele unui sistem de miscare si respiratie practicat in mod sistematic si consecvent. In aceasta privinta, statul, legislativul, trebuie sa adopte acte normative in concordanta cu standardele europene, obligand toate unitatile economice, institutiile, scolile si universitatile la o jumatate de ora de gimnastica pe zi. Altfel, “oboseala” perpetua a unei natii sedentare va genera, mai devreme sau mai tarziu, un colaps social de proportii. In definitiv, chiar integrarea europeana, de care se face atata vorbire, nu va fi posibila cu un popor bolnav, mereu obosit, ineficient si fara chef de viata.
2
- Care sunt afectiunile cel mai des intalnire in cariera dvs. si care pot fi tratate sau ameliorate prin kinetoterapie, in cadrul clinicii EDEN din Breaza? - Coxartroza, discopatia, scleroza, cifoza, rahitismul, platfusul, obezitatea, spondiloza anchilo-poetica, gonartroza, poliartrita reumatoida cronica, bolile cardiovasculare, by-pass-urile, paraliziile, emfizemul pulmonar, parapareza spastica si altele. In toate aceste cazuri pe care le vindecam frecvent la EDEN, experienta kinetoterapeutului este determinanta. Bolnavii nu trebuie sa riste, acceptand, ca terapeuti, diversi amatori. Confruntat cu un bagaj motric minim, cu o scleroza avansata si 4-5 diagnostice - am descris portretul robot al pacientilor varstnici de la EDEN -, profesionistul va sti care sunt exercitiile compatibile cu fiecare persoana, deoarece chiar si masajul medical trebuie diferentiat, in functie de varsta, sex, capacitate de perceptie si imitare, numar de diagnostice. Kinetoterapia este un “secret al lui Polichinelle” - toti il cunosc, nimeni nu-l ia in seama. ION LONGIN POPESCU Cei interesati il pot contacta pe profesorul Plopsoreanu la Clinica EDEN din Breaza, tel/fax: 044/34.32.28 MEDICINA NATURISTA Plantele lunii august ANGELICA (Angelica arhangelica) Iarba celor sapte ingeri Desi soarele arde naprasnic, sunt semne ca toamna se-apropie. Pe la margine de padure, fructele de catina si de maces incep sa se rumeneasca, afinele si mura brumata umplu cosurile culegatorilor, strugurii din vii incep sa prinda culoarea agatei si a chihlimbarului. In paduri si prin pajisti, florile se pregatesc si ele pentru ultimul schimb. Incarcate de energia solara raspandita din belsug in acest anotimp, plantele medicinale din luna august sunt o adevarata sinteza de forte vindecatoare. Intre ele, la loc de frunte se afla doua "minuni" ale florei spontane din tara noastra, celebre pentru forta lor de a tamadui: ANGELICA si BRANCA-URSULUI. Inflorescentele lor, deschise ca niste umbrele albe pe sub racoarea padurii si a marginilor de rau, asteapta sa-si dovedeasca puterea. Astazi, vom vorbi despre angelica. Branca-ursului - un veritabil ginseng romanesc - va face obiectul numarului viitor. Scurt istoric In traditia romaneasca, angelica este o planta cu insusiri magice. Asa cum arata si numele (i se mai spune si ingerica sau iarba celor sapte ingeri), se zice ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este plin de credinte incantatoare, legate de aceasta planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea. Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau dupa locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata numai dupa ce "adoarme", spre inserat. Raspandita si in alte tari ale Europei, angelica era considerata in Evul Mediu un adevarat panaceu. In secolul al VIIlea, de exemplu, este consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, in timpul unei epidemii de ciuma, cu ajutorul angelicai. De altfel, planta intra in componenta diverselor elixiruri benedictine (ordinul calugaresc al benedictinilor cunostea enorm de multe secrete de vindecare cu plante), precum si in misteriosul "teriac venetian", un remediu alchimic, care intra si astazi in componenta bitterului suedez original. Pintea, celebrul haiduc din Muntii Gutaiului, cunostea si el miraculoasa forta de tamaduire a plantei. Se spune ca in traista sa din piele avea mereu clondirul cu palinca, in care lasa la plamadit angelica, un elixir care il apara nu doar de ciuma si de holera, ci si de suparari, sminteala si lingori. In popor, angelica era folosita in scaldatorile copiilor care plangeau ori care erau urmariti de boli, pentru ca se credea ca au fost parasiti de ingerul pazitor, care era chemat inapoi de puterea plantei. In Ardeal, o inghititura de palinca, in care se macerasera seminte si tulpini de angelica, era un remediu traditional pentru dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism, indispozitie si depresii cauzate de vremea friguroasa si rea. Se mai spunea ca, administrata batranilor, le reda parte din vigoarea si bucuria tineretii. Descrierea plantei Desi este o planta ierboasa, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternica putand depasi doi metri inaltime. Are flori alburii, dispuse in umbrele mari, globulare, seminte cu gust astringent-aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi. Este o planta iubitoare de umezeala si lumina, mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive. Creste in zona montana si submontana, la 500-1500 de metri, prin locuri pietroase si umede, pe malul apelor, la margini de padure. Fiind declarata monument al naturii, angelica nu se recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi. Culegerea si uscarea De la aceasta planta foarte rara se culeg toate partile - adica radacina, tulpina, frunze si flori. Desi este la mare moda folosirea radacinii, efectele terapeutice cele mai spectaculoase le au florile sale si, mai ales, semintele, care sunt foarte bogate intr-un ulei aromatic cu efecte cu totul speciale. Planta se recolteaza imediat dupa-amiaza, in zile insorite, cand are maximum de principii active. Ce boli vindeca angelica
1
- Stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice. Se recomanda o cura de minimum o luna, cu macerat la rece de angelica. Se beau 4 cani (250 ml) de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se exclude consumul de alcool, cafea si tutun. Pentru persoanele foarte labile si anxioase, tratamentul cu angelica va fi dublat de cel cu sunatoare: 3-4 linguri de pulbere pe zi, luata cu putina apa (cele doua plante actioneaza extraordinar impreuna). - Dificultate de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii. In doze mici, uleiul volatil continut de semintele de angelica este un excitant cerebral foarte bun. Se foloseste maceratul de angelica (3 pahare pe zi), in care se adauga 2 lingurite de pulbere de pelin si 2 lingurite de pulbere de menta. Se amesteca bine si se bea. Triada angelica-pelin-menta este unul din cele mai puternice stimulente mentale cunoscute in fitoterapie, avand efecte intense si foarte rapide. - Bulimie. Personal, in aceasta afectiune am vazut pentru prima oara ce poate cu adevarat sa faca o planta magica. Cu ani in urma, mi-a fost solicitat un tratament de catre o adolescenta care suferea de aceasta afectiune de mai bine de doi ani. Cand se aseza la masa, manca in nestire, dupa care mergea la toaleta si voma tot, pentru ca, dupa cateva ore, sa o ia de la capat. Practic, ajunsese sa fie sclava si victima dorintei sale necontrolate de a manca. La inceput, ea mi-a solicitat un remediu "pentru o prietena", mult dupa aceea recunoscand ca ea era cea bolnava. I-am recomandat tinctura de angelica (1 lingurita intr-un pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa). Deja din a doua zi de tratament, remediul si-a facut efectul si, in mod miraculos, dorinta sa de a manca a fost mult temperata. - Colita de fermentatie, colita de putrefactie, gastrita hipoacida. Se foloseste o combinatie in proportii egale de tincturi de angelica si pelin (se prepara in acelasi mod ca si tinctura de angelica). Se iau de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cate 12 lingurite din aceasta combinatie de tincturi, dizolvate intr-un pahar cu apa. - Indigestie, anorexie, anorexie psihica, digestie dificila. Inainte de a manca, se ia o jumatate de lingurita de pulbere de angelica, care se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu apa. - Epidemii de gripa, epidemii diverse. Este indicat sa se mestece de trei ori pe zi seminte, frunze si flori de angelica, studiile clinice aratand ca in acest fel, rata imbolnavirilor se poate reduce cu peste 50%. - Tulburari de ciclu menstrual, dereglari hormonale la femei, insotite de simptome diverse (acnee, hirsutism, tesut adipos in exces). Se iau de patru ori pe zi, inainte de masa, cate o jumatate de lingurita de pulbere de angelica si o jumatate de lingurita de pulbere de flori si seminte de telina. O cura dureaza 2-3 luni, perioada in care se consuma numai vegetale si putine lactate, 40-50% din hrana fiind alcatuita din cruditati. - Cancer, boli infectioase grave (TBC, hepatita virala), scleroza in placi, paralizie, boli grave in general. In toate aceste afectiuni si in multe altele, angelica este un adjuvant extraordinar. Prin calitatile sale tonice si psihotrope, ea este capabila sa elimine starile de blocaj ale celor grav bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu el insusi, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic. Se recomanda angelica sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa. Daca senzatia de voma este foarte puternica, atunci se administreaza cu putina menta; in cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de tintaura sau de anghinare. Frumusete Mastile cosmetice cu angelica sunt excelente pentru tenul gras, seboreic, cu multi pori. Pulberea de planta macinata fin, cu rasnita de cafea, se amesteca cu apa, pana devine ca o pasta. Aceasta pasta se intinde printr-un tifon subtire pe fata si se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta. Daca tenul este foarte sensibil, e bine ca alaturi de pulberea de angelica sa puneti si putin musetel. Pentru tenul patat, angelica face o combinatie foarte buna cu sanziana galbena. Atentie: angelica are proprietati fotosensibilizante, fiind interzisa expunerea la soare mai repede de patru ore de la folosirea sa externa. Contraindicatii: angelica este contraindicata femeilor in perioada de graviditate, avand proprietati avortive. PREPARATE DIN ANGELICA - Maceratul de angelica: 2 lingurite de pulbere de angelica se pun intr-un litru de apa la macerat, de seara pana dimineata; dimineata, maceratul se filtreaza si se pune la racoare. Se beau patru cani (250 ml) de macerat pe zi. - Pulberea de angelica: florile, tulpinile si semintele se macina fin cu rasnita electrica de cafea sau se zdrobesc bine in piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure care ar putea leza mucoasa bucala, se cerne pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de preferinta in borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate a pulberii este de doua saptamani, dupa care mai trebuie macinata o portie. - Tinctura de angelica: intr-un borcan cu filet se pun 100 g de angelica (aproximativ 20 de linguri de pulbere obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 250 ml (o cana) de apa si 250 ml alcool alimentar de 90¡. Se lasa totul sa se macereze 7 zile, apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura se pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros. - Plamadeala de angelica in tuica : se face cu planta proaspata. O mana de tulpini, frunze, flori si seminte verzi de angelica se toaca foarte marunt pe o planseta de lemn, dupa care se pun intr-o sticla cu gatul larg, cu tot cu sucul rezultat. Imediat dupa aceea, pentru ca planta sa nu apuce sa se oxideze, se toarna peste ea o jumatate de litru de rachiu tare (40¡).
2
Se lasa la macerat o luna intreaga, agitandu-se de trei ori pe zi sticla, dupa care se filtreaza printr-un tifon subtire, pus in doua. Se pastreaza la loc intunecos si rece. Pentru procurarea acestei plante, va punem la dispozitie telefoanele: STANEASA IOAN (Brasov) - 068/14.07.11, AVRAM IOAN (Alba) - 093/92.84.23. MEDICINA NATURISTA Plantele lunii august Ginseng-ul romanesc BRANCA URSULUI (Heracleum sphondylium) Ca si angelica, prezentata in numarul anterior al revistei, branca ursului este un remediu foarte vechi, folosit inca din Antichitate (romanii ii spuneau Brancae ursinae, insusi Dioscoride o mentioneaza in tratatul sau ca planta cu proprietati revigorante si antiinflamatoare). Celebritatea si-o datoreaza efectelor sale revitalizante cu totul deosebite, exercitate atat asupra femeilor, cat si asupra barbatilor. In zonele de munte, era mai folosita decat napraznicul sau sculatoarea ca revigorant sexual si reintineritor, iar frunzele si florile sale erau folosite extern in tratamente foarte dificile, cum ar fi cel al bubei negre (antraxul) sau al sperietului (afectiune neuro-pshica produsa la copii de socuri emotionale). Studiile stiintifice moderne confirma valoarea terapeutica a acestei specii, prea putin cunoscute la noi, despre care vom invata insa cate ceva in cele ce urmeaza. Unde gasim si cum recoltam branca ursului Cele doua plante, angelica si branca ursului, nu pot fi deosebite una de alta de la distanta, intr-atat sunt de asemanatoare. Amandoua sunt inalte de pana la doi metri, cu tulpini viguroase si drepte, terminate cu inflorescente alburii. Branca ursului are insa frunzele mai viguroase si paroase, semintele mai late si un miros destul de greu (cel al angelicai este mult mai rafinat). Radacina de branca ursului este mult mai putin ramificata decat cea de angelica si este foarte adanca. De la branca ursului se culeg frunzele, florile si semintele, acestea din urma avand si cel mai puternic efect. Uscarea plantei se face la fel ca si la angelica. Boli care se vindeca cu branca ursului - Impotenta hormonala si vasculara, sterilitate masculina. Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita din acest preparat, amestecat intr-o cana cu apa. Pentru a avea eficienta, este bine ca administrarea sa se faca pe nemancate. Acest preparat stimuleaza secretia gonadelor, dilata vasele din zona genitala (o actiune extraordinar de importanta pentru cei la care impotenta apare pe fondul restrangerii calibrului vaselor sanguine), creste numarul spermatozoizilor si le imbunatateste motilitatea (este mai puternica decat napraznicul). Spre deosebire de alte medicamente, este recomandata si celor cu hipertensiune arteriala, deoarece este un hipotensor excelent. Este un remediu unic in flora noastra, atat prin puterea sa, cat si prin complexitatea actiunii sale. Totusi, puterea sa fiind foarte mare, este bine sa cunoasteti si precautiile pe care trebuie sa le luati atunci cand il folositi (precautii pe care le gasiti la sfarsitul articolului). - Boli venerice (gonoree, sifilis, chlamidya etc.), anexita, metroanexita. Inca din Antichitate se stia ca cei care consuma branca ursului, atat barbatii cat si femeile, sunt feriti de bolile organelor genitale. La agresivitatea germenilor infectiosi care exista astazi nu va sfatuim insa sa va bazati exclusiv pe puterea acestei plante, ci sa urmati strict indicatiile medicului in ceea ce priveste profilaxia si tratamentul acestor boli. Pe de alta parte, branca ursului poate fi un ajutor extraordinar la tratamentul clasic al acestor boli, deoarece mareste imunitatea locala si intensifica foarte mult circulatia in zona genitala. Tratamentul medicamentos in anexita, de exemplu, este facut in perioada ciclului menstrual, atunci cand circulatia sanguina, care de obicei este deficitara, este mult amplificata in aceasta zona. Folosirea acestei plante sub forma de tinctura rezolva aceasta problema si da o eficienta deosebita tratamentului, fie el naturist sau alopat. Se ia o lingurita de tinctura de trei ori pe zi, cu apa. Tratamentul cu branca ursului se face minimum o luna, iar pentru afectiunile cronice - minimum trei luni. - Amenoree, sterilitate feminina. Se foloseste pulberea de branca ursului, administrata pe stomacul gol, cu putina apa o lingurita de trei ori pe zi. Efectele apar din prima luna. - Frigiditate. Se face tratamentul cu tinctura de branca ursului recomandat in cazul impotentei. Ca afrodisiac feminin, branca ursului este ideala, actionand simultan pe mai multe "fronturi": stimuleaza activitatea ovarelor, favorizeaza relaxarea musculaturii vaginale si uterine prin efectul sau antispastic, are un efect foarte interesant de reducere a anxietatii, simultan cu sporirea dorintei. Are insa si un dezavantaj: mirosul - pe care unele femei il gasesc atragator, dar altele il resping vehement. Pentru a compensa aceasta deficienta, la prepararea tincturii se adauga 5 linguri de seminte strivite de cardamom (planta condimentara foarte placut parfumata, care se gaseste in plafarele specializate si in magazinele arabesti). - Menopauza prematura. In cazul in care cautati un miracol care sa va redea ca prin farmec tineretea si fertilitatea, l-ati gasit. Dupa doar o luna de tratament, timp in care veti lua zilnic pulbere de seminte si flori de branca ursului, cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol, vor aparea si efectele. Pentru a-i intensifica actiunea, puteti lua simultan si pulbere de seminte de marar in aceeasi cantitate. Acest remediu a fost descoperit "din greseala", cautand tratamente revigorante pentru femeile aflate in pragul varstei a treia, care prezentau afectiuni cum ar fi osteoporoza, cistita si nefrita cronica, sensibilitate excesiva la boli infectioase, reumatism etc. Folosind aceasta planta, ele s-au confruntat cu redeclansarea
1
ciclului menstrual, fenomen care le-a speriat la inceput (in patru dintre cazurile investigate, ciclul se oprise in urma cu... 10 ani), dar care le-a bucurat cand, dupa multiple analize, medicii nedumeriti au recunoscut ca pur si simplu organismul lor a intinerit. De mentionat ca tratamentul cu branca ursului a fost insotit de o dieta vegetariana cu multe cruditati. - Epilepsie, afectiuni psihice la copii. Se iau de trei ori pe zi cate 20 de picaturi de tinctura de branca ursului (a se vedea metoda de preparare de mai sus) obtinuta numai din seminte. O substanta continuta de seminte (alcoolul octilic) are o actiune sedativa si reglatoare cu totul exceptionala asupra activitatii sistemului nervos central. - Digestie dificila, balonari frecvente insotite de colici, insuficienta renala. Atunci cand una din aceste afectiuni este asociata cu o puternica devitalizare, cu oboseala ori cu disfunctii ale gonadelor, tratamentul cu branca ursului poate face adevarate minuni. Se prepara un macerat din trei lingurite de branca ursului si trei lingurite de boabe de ienupar pisate, care se pun in jumatate de litru de apa si se lasa vreme de opt ore la temperatura camerei. Dupa trecerea acestei perioade, se filtreaza preparatul, iar planta ramasa se infuzeaza vreme de 20 de minute cu inca o jumatate de litru de apa clocotita. Se filtreaza infuzia, dupa care se combina cu maceratul, iar preparatul astfel obtinut se consuma pe parcursul unei zile. Aplicatii externe: - Ulcere pe piele, antrax (ca adjuvant), buboaie. Se aplica dimineata si seara cataplasme cu branca ursului preparate conform retetei de mai sus. - Intepaturi de insecte, muscaturi de caine sau de sarpe. Se storc ranile rapid si foarte bine, dupa care se aplica comprese cu frunze de branca ursului. Este o masura de prim ajutor la care se va recurge pana se ajunge la un punct sanitar. - Scleroza in placi (leuconevraxita, scleroza multipla). Timp de patru ore pe zi se vor aplica pe traseul coloanei vertebrale comprese cu frunze proaspete sau cataplasme cu frunze uscate de branca ursului. - Descalcirea parului. Se foloseste decoctul de branca ursului (1-2 litri). Dupa spalare si clatire, se inmoaie foarte bine parul in acest decoct, dupa care se piaptana cu grija. Este un tratament foarte bun pentru persoanele cu par uscat ori care se incurca usor. Si pentru persoanele care folosesc "sampoane" naturale - galbenus de ou combinat cu diferite tincturi: urzica, brusture, ardei iute -, clatirea cu decoct de branca ursului este foarte utila, acesta putand inlocui cu succes balsamul din comert. Contraindicatii si precautii Intern: Planta le este contraindicata femeilor gravide. Problemele de prostata manifeste sau latente pot fi activate de aceasta planta - in cazul in care apar jena la urinare sau inflamatia prostatei, se va intrerupe tratamentul cu aceasta planta si se va trece la o cura cu pufulita si ghimpe (a se vedea penultimul numar al revistei), dupa care tratamentul va putea fi reluat. In caz de hipotensiune, aceasta planta va fi administrata impreuna cu maghiranul (Majorana hortensis), care are rol compensator pentru aceasta deficienta. Extern: Dupa tratamentul extern cu branca ursului, este interzisa expunerea la soare, deoarece are proprietati fotosensibilizante. Pentru a procura aceasta planta, puteti apela la doi culegatori si cultivatori particulari de plante medicinale: Staneasa Ioan din Brasov, tel. 068/14.07.11 si Avram Ioan din Alba-Iulia, tel. 093/92.84.23. Preparate din branca ursului - Pulbere de branca ursului: florile, frunzele si semintele uscate se macina fin, cu rasnita electrica de cafea sau se zdrobesc bine in piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure, care ar putea leza mucoasa bucala, se cerne pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de preferinta in borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate al pulberii este de doua saptamani. - Tinctura: se piseaza cat mai marunt florile si semintele uscate de branca ursului, dupa care se amesteca 20 de linguri de planta maruntita cu o cana de apa si una de spirt alimentar. Se lasa sa se macereze vreme de doua saptamani, dupa care se trage in sticle mici si inchise la culoare. - Comprese cu frunze proaspete: frunzele proaspete de branca ursului se zdrobesc bine pe o planseta de lemn, dupa care se aplica imediat pe locul afectat, unde se tin 2-4 ore. Pentru o mai mare eficienta, ele pot fi tocate marunt sau chiar mixate, dupa care vor fi intinse, cu suc cu tot, pe locurile afectate. - Cataplasma cu frunze si tulpini uscate: partile aeriene de branca ursului se maruntesc bine cu rasnita electrica sau in piua si apoi se amesteca cu apa calduta, pana se formeaza o pasta. Aceasta pasta se intinde pe un tifon si se aplica pe locul afectat. - Decoct: o mana de flori si frunze de branca ursului se fierb 5 minute intr-un litru de apa. Se lasa sa se infuzeze 10 minute si apoi se strecoara printr-un tifon. SANATATE, med, nat, bunica, cosul, forma max. MEDICINA NATURISTA Povesti adevarate, despre vindecari miraculoase Dr. IULIAN ANGHEL "Argila mi-a salvat viata. Faptul ca traiesc este o minune de la Dumnezeu"
2
Zilele trecute, in vacanta fiind, am cunoscut un om deosebit, cu care m-am imprietenit pe loc. Se numeste Iulian Anghel, are 41 de ani si este medic primar chirurg la sectia de chirurgie toracica a Spitalului "Victor Babes" din Timisoara. Din vorba in vorba, mi-a povestit tragedia prin care a trecut. Vazandu-l, nu mi-a venit sa cred ca, in urma cu doi ani, colegii de breasla nu-i mai dadeau nici o sansa de viata. Azi, cicatricele de pe abdomen - urme ale interventiilor chirurgicale pe care le-a suportat - sunt singurele marturii ale suferintei prin care a trecut. Recunoaste singur ca medicina alopata n-a reusit sa-i redea sanatatea. Dimpotriva... Din fericire, totul e de domeniul trecutului. Povestea vindecarii doctorului Iulian Anghel nu lasa loc nici unui comentariu. Ea confirma inca o data calitatile curative de exceptie ale unui remediu natural simplu de folosit si aflat la indemana oricui: argila. Boala "As fi vrut sa ma cunoasteti acum zece ani. Aveam 106 kg, eram un munte de om. Fusesem sportiv de performanta, facusem canotaj, polo, karate etc. In 1992, am avut o simptomatologie abdominala polimorfa: dureri difuze, scaderea apetitului. La inceput, le-am ignorat. La varsta mea si la viata sportiva pe care o duceam atunci, nu ma gandeam ca ma pot imbolnavi. La un moment dat, simptomele incepusera sa semene cu cele ale unui ulcer. Am incercat un tratament simptomatic (pentru calmarea durerilor), dar degeaba. Mi-am facut investigatii, iar ecografia abdominala a evidentiat un colecist destins, nimic altceva. Pana la urma, durerile au devenit atat de atroce, incat nu mai rezistam. Mi s-a facut o fibroscopie si mi s-a descoperit un ulcer. Prima operatie Am vorbit cu colegii mei chirurgi si am hotarat sa ma operez. Dupa interventia chirurgicala, durerile nu disparusera. Am citit protocolul operator din curiozitate, sa stiu cum a decurs operatia. Am fost surprins sa aflu ca pe duoden mi s-au gasit doua formatiuni tumorale de dimensiunea unui pumn de adult. N-o sa uit cat traiesc... Eram foarte speriat, fiindca nu stiam de ce natura sunt, dar m-am linistit la gandul ca exista extrem de putine cazuri de cancer de duoden. Totusi, nici colegii mei si nici eu nu stiam ce am cu adevarat. Operatia a fost, practic, paleativa - a stabilit traiectul cvasi-normal al alimentelor, printr-o derivatie. Aveam in continuare dureri, starea generala se altera pe zi ce trecea, pofta de mancare nu mai aveam deloc, nu ma puteam alimenta si slabeam vazand cu ochii. A doua operatie In 1993, m-am dus la un prieten chirurg, care m-a consultat amanuntit si mi-a spus ca o sa incerce o noua interventie. Ezita, fiindca nu aveam un diagnostic precis. In sfarsit, am fost operat din nou si dupa operatie am inceput sa ma simt mai bine. Simptomele disparusera. Boala insa ma macinase pe dinauntru: de la 106 kg, ajunsesem la 50 kg. Pana in 1996, nu am mai avut probleme majore. M-am ingrasat vreo 10 kg, mai aveam ceva dureri abdominale difuze, dar suportabile. Puteam sa lucrez din nou, mi-am dat si primariatul, eram iarasi sigur pe mana mea si am reinceput sa operez. In primavara lui 1996, am avut din nou niste dureri insuportabile. M-am internat de urgenta in spital si, timp de o saptamana, mi s-a facut tratament perfuzabil. Incet, incet, durerile au disparut. A treia operatie La numai o saptamana de la externare, am facut ocluzie intestinala. O noua internare, o noua interventie chirurgicala. Cand m-au <>, colegii mei au gasit un abces retropancreatic care fuzase in mezocon (abcesul se sparsese in abdomen si puroiul a ajuns la colonul transvers). Mi s-a facut o derivatie a intestinului gros in zona ocluziei si a procesului inflamator, apoi am fost cusut la loc. Din punct de vedere chirurgical, operatia reusise. Mi-am revenit, aveam pofta de mancare, credeam ca in sfarsit mi se rezolvase problema. Asteptam sa treaca sase luni pentru a face o noua operatie, care urma sa restabileasca traiectul digestiv normal, prin renuntarea la derivatia intestinala care mi se facuse. Vara, am mers in concediu la mare. Brusc, mi-au revenit durerile atroce pe care le avusesem si inainte, insotite de data aceasta de varsaturi. Simptomele, <>, erau caracteristice ulcerului. Am ajuns la Timisoara si am inceput tratamentul specific: antialgice, antiacide, pansamente gastrice etc., dar fara nici un rezultat. Imi era din ce in ce mai rau. Am rezistat asa pana in ianuarie 1997, cand mi s-a declansat o hemoragie digestiva superioara: varsam sange, aveam scaun cu sange, eram slabit in ultimul hal. A patra operatie Pe data de 3 ianuarie, am fost luat cu Salvarea. Am ajuns la spital cu tensiunea 7. Ma mir ca am scapat. Asa a vrut Dumnezeu! Am fost tratat cu medicatia de urgenta si am tot tarait-o asa... Nu mai puteam sa mananc aproape nimic. Primeam alimentatie endovenoasa, mi s-a montat un cateter venos central. Timp de sase luni, am fost hranit numai intravenos, cu glucoza, arginina, aminoacizi si lipide. Nici un coleg medic nu avea curajul sa ma opereze. Eram atat de slabit, incat riscam sa mor pe masa de operatie. Trebuie sa spun ca, inainte de boala, fusesem un ateu convins. Indoctrinarea comunista gasise teren fertil in generatia mea si niciodata nu ma gandisem la cele sfinte. Insa suferinta m-a apropiat cu adevarat de Dumnezeu. Toata perioada aceasta de chin am traversat-o numai in rugaciune si am simtit cum sunt ocrotit de Puterea Divina. A cincea operatie Pana in vara, situatia nu s-a schimbat cu nimic. Durerile abdominale nu mai cedau nici la antialgicele majore. Aveam diaree incontinuu. Ce sa va spun... Ajunsesem aproape un cadavru! L-am chemat pe chirurgul care ma operase ultima oara si i-am spus: <>. Am intrat in sala de
1
operatie, mi s-a facut anestezia si m-am rugat la Dumnezeu sa ma aiba in paza Lui. Nu stiam daca voi rezista operatiei. Starea mea generala era atat de alterata, incat efectiv nu mi se dadea nici o sansa. Interventia a durat aproape sase ore. Mi s-au facut multiple rezectii de intestin (portiuni care erau deja necrozate), mi s-au curatat aderentele de la operatiile anterioare, mi s-a scos toata infectia din burta. Mi-au facut 17 suturi numai la intestin; va dati seama in ce hal eram... Cand au ajuns la stomac, colegii mei s-au speriat. O portiune de doua treimi era necrozata si a trebuit scoasa. Am ramas in spital, sub supraveghere medicala, inca o saptamana. Totul era din ce in ce mai bine, am inceput sa ma ingras, o data ce mi-a fost reintrodusa alimentatia normala (bineinteles, cu restrictiile de rigoare). Dupa un an, in primavara, am avut o noua <>: dureri, scadere ponderala marcata, hipercatabolism. Mi s-a pus din nou cateter central, am fost hranit numai intravenos. Mi-am revenit, pentru o perioada. Iarna, am avut alte crize. Nu stiam ce sa mai cred. Chirurgical, nu mai era nimic de facut. M-am adancit tot mai mult in rugaciune. Scaparea mai putea veni doar de la Bunul Dumnezeu. Minunea Anul trecut, niste prieteni mi-au vorbit despre tratamentul cu argila al d-lui ing. Mircea Bocan, pe care-l cunosteau foarte bine. Va spun sincer, prima mea reactie a fost negativa. Ma gandeam: <>. Psihic, eram la pamant. Dimineata, era de ajuns sa ma vad in oglinda, ca imi pierdeam tonusul pentru intreaga zi. Ajunsesem numai piele si os. Oboseam imediat, trebuia sa stau mereu in pat. Aveam o anemie severa, valoarea hemoglobinei scazuse la 7. Facusem litiaza renala si hemoroizi. Nici macar prietenii nu ma mai recunosteau! M-am incurajat si, fiindca tot nu aveam nimic de pierdut, am inceput cura cu argila, conform prospectului. Daca n-ar fi fost mentionate fenomenele ce apar la inceputul tratamentului, as fi zis ca ma intoxic. Privind in urma, ma si intreb ce anume m-a facut sa continuu tratamentul, cu toate ca durerile mi se intetisera, aveam scaun diareic foarte urat mirositor si ma deshidratam continuu. Nu m-am lasat. Simteam ca asta mi-e scaparea. De ce? Nici eu nu stiu... Eram convins ca-i un dar de la Dumnezeu. Si stiam ca toate cele lasate de Tatal Ceresc pe pamant sunt bune. Numai noi, oamenii, nu stim sa le apreciem la adevarata valoare. Am continuat cura cu incredere. Dupa 21 de zile, am observat ca simptomele s-au remis, dar nu s-a produs acea vindecare miraculoasa la care ma gandeam. L-am sunat pe d-l Bocan si l-am intrebat ce sa fac. Mi-a spus sa urmez cura ca si pana atunci, cu trei doze pe zi, o perioada mai indelungata. Dupa inca o luna, am inceput sa simt puterea argilei. Au disparut tulburarile renale si edemele. S-a reglat metabolismul general si am inceput sa asimilez. Am scapat de hemoroizi si am eliminat calculii renali. Mi-am rezolvat aproape toate problemele. Cu tractul meu digestiv, asa cum este el acum, este o minune dumnezeiasca faptul ca traiesc. Nu pot spune ca sunt ca nou, dar am capatat vitalitate, sunt pe picioarele mele si pot sa operez zilnic. Esential este faptul ca nu mai am nevoie de nici un alt tratament. Acum pot sa mananc normal, fara sa tin nici macar regim alimentar. Urmez cura de intretinere cu argila si nu voi renunta la ea cate zile imi va da Bunul Dumnezeu pe pamant. Ganditi-va la un singur exemplu: luna trecuta, am facut 11 garzi, fara sa mi se para un efort deosebit. Am avut si motive financiare, recunosc, fiindca e tot mai greu sa traiesti din salariul de medic. Chiar as vrea sa stie toata lumea ca exista si medici care nu se scalda in averi si care nu pretind bani pentru a efectua o interventie chirurgicala. Morala Ca medic, recomand cura cu argila oricarei persoane care are afectiuni renale si digestive, indiferent de natura lor. Consider ca probabilitatea unui esec cu acest tratament este nula. In calitate de chirurg, le recomand tuturor pacientilor mei, postoperator, cura cu argila pentru afectiunile asociate si pentru revitalizarea organismului. Este un tratament ieftin, care nu are nici contraindicatii, nici reactii adverse. Rezultatele curei cu argila le-am simtit pe pielea mea. Pot spune ca argila mi-a salvat viata. Faptul ca inca traiesc este o minune de la Dumnezeu. Afirm asta si in fata colegilor medici, si in fata tuturor. Am numerosi prieteni care au urmat cura cu argila la recomandarea mea, pentru diferite afectiuni care nu putusera fi vindecate prin tratamente clasice. Acesti oameni luasera fel de fel de medicamente, schimbasera numeroase tratamente de-a lungul timpului, dar fara nici un rezultat. In timpul curei cu argila, am vazut cu ochii mei cum starea lor de sanatate se ameliora pe zi ce trecea, pana au ajuns din nou sanatosi. Mai mult de atat, ce pot sa spun? Aceasta argila este extraordinara! Ii multumesc lui Dumnezeu ca am aflat de ea atunci cand nu mai aveam nici o speranta." D-l dr. Iulian Anghel poate fi contactat la tel. 056/36.80.46, 36.83.11 Comenzi de argila terapeutica se pot face la tel. 058/86.56.77 sau la urmatoarea adresa: MIRCEA BOCAN - str. Avantului nr. 19, bl. J6, ap. 8, Alba-Iulia, jud. Alba, cod 2500 SANATATE, med nat,bunica, cosul, forma max. MEDICINA NATURISTA Programul de toamna Cura cu sucuri de fructe Cu toata seceta verii, inceputul toamnei e patronat de zeita abundentei: livezile sunt incarcate de rod, primii struguri iau drumul pietii, adunand toata mierea anotimpului in dulceata lor. Departe de a fi un pretext pentru melancolie, inceputul de toamna este un prilej extraordinar de a ne regenera si de a ajunge la forma maxima. Pentru ca - nu-i asa? - ne asteapta un anotimp rece indelungat, iar acum trebuie sa ne pregatim resursele pentru a-i face fata. Dintre toate elixirurile toamnei, de data asta am ales fructele, care in aceasta perioada se afla la apogeu ca savoare si forta terapeutica. Nici un aliment nu se compara ca vitalitate si eficienta cu fructele proaspete ale toamnei, care inglobeaza in ele tot soarele de peste an. In cele
2
ce urmeaza, ne propunem sa patrundem cateva din tainele folosirii fructelor, asa incat sa putem beneficia de ele la maximum. Cateva elemente despre cura cu sucuri de fructe Scopurile sale sunt deopotriva vitaminizarea si tonifierea organismului, dar si spalarea de toxine si reintinerirea sa. Este o cura in urma careia veti da jos cel putin doua-trei kilograme (iar in cazul in care o tineti mai sever, chiar mai multe), dar senzatia de usurime si intinerire care va aparea dupa aceea va va da impresia ca v-ati despovarat de o greutate cu mult mai mare. Iata pe scurt cele 3 reguli ale curei cu sucuri de fructe: 1. Se consuma zilnic cel putin un litru si jumatate de suc din fructul sau combinatia de fructe alese. Sucul se prepara casnic, cu ajutorul unui storcator electric cu centrifuga sau cu ajutorul unui teasc asemanator celui pentru obtinerea vinurilor. Intotdeauna, sucul se bea inainte de masa cu 20 de minute, asa incat efectul sau sa nu fie influentat de alte alimente. 2. Durata curei este de minimum 7 zile, putand fi prelungita pana la o luna. Este bine ca sucurile sa fie preparate in aceeasi zi in care sunt baute si sa nu fie pastrate nici chiar la frigider mai mult de cateva ore, fiindca substantele active din ele isi schimba compozitia. 3. Hrana pe timpul curei va fi cat mai pura posibil, eliminand complet carnea, zaharul, margarina, alimentele cu aditivi alimentari. Pentru persoanele care urmaresc sa slabeasca sau vor sa obtina o dezintoxicare mai puternica, se recomanda ca alimentatia in afara sucurilor sa fie compusa predominant din cruditati. Intr-o varianta mai dura, dar foarte eficienta in vindecarea bolilor, se recomanda consumarea exclusiva a sucurilor, fara nici un fel de alt aliment, vreme de cateva zile. Cu aceasta ultima metoda pot fi vindecate spectaculos boli cum ar fi cea canceroasa, tumorile benigne, alergiile severe, chisturile ovariene, reumatismul cronic degenerativ, psoriazisul, tromboflebita etc. Mic ghid terapeutic al sucurilor de fructe Sucul de mere Este un adevarat rege in acest domeniu, el fiind suport pentru majoritatea sucurilor de fructe si a combinatiilor lor. Lipsit de aciditate, sucul de mere este printre putinele sucuri de fructe ce pot fi amestecate cu sucurile de legume (care sunt alcaline). El este un tonic al sistemului nervos si muscular, fiind considerat un excelent reintineritor al tesuturilor. Stimuleaza digestia, iar atunci cand este mai acrisor, invioreaza apetitul. Este protector al stomacului, antiseptic intestinal, stimulent si decongestiv hepatic. Curata sangele, elimina constipatiile usoare, este depurativ. Este indicat in infectiile intestinale, mai ales in colibaciloze, fiind in acelasi timp foarte folositor in bolile de rinichi, in reumatism si guta. Constituie un adevarat medicament de intretinere pentru aparatul cardiovascular: actioneaza favorabil in hipertensiunea arteriala, micsoreaza concentratia de colesterol din sange, previne ateroscleroza si infarctul. Bolnavii cardiaci ar trebui sa faca in fiecare an o cura de 12 zile minimum cu acest suc (care este cu atat mai eficient, cu cat merele sunt mai de curand culese). Este recomandat si in obezitate si sedentarism. Combate cu succes multe din neplacerile pe care le aduce dupa sine varsta inaintata. Are proprietati expectorante si decongestive asupra aparatului respirator, inlesnind eliminarea secretiilor bronsice. Mai este indicat in: astenie fizica si intelectuala, convalescenta, sarcina, anemie, litiaza urinara urica, obezitate. Frumusete: Sucul de mere ajuta la tonifierea si la mentinerea tineretii si elasticitatii pielii. Se face un masaj general cu suc proaspat de mere, insistand pe zona obrajilor, sanilor, abdomenului. Sucul de pere O prima calitate care confera acestui suc o valoare deosebita este aceea ca poate intra in toate combinatiile de sucuri de fructe. Spre deosebire de sucul de mere, care este un excelent tonic de dimineata, fiind inviorator, sucul de pere este calmant si usor sedativ, inducand stari de relaxare si fiind un excelent reconfortant de seara. Mai are actiune diuretica si depurativa, favorizand eliminarea acidului uric. Are un efect usor racoritor. Este indicat in demineralizare si anemie, in surmenaj si astenia care apare pe fond de oboseala. Are efecte puternice in reumatismul cronic degenerativ si guta. In tuberculoza si infectiile respiratorii cu stari febrile, actioneaza extrem de favorabil, fiind tonic, usor febrifug si remineralizant. Se pare ca stimuleaza imunitatea nespecifica in zona reno-urinara, fiind recomandat in prevenirea infectiilor urinare recidivante. Important: impreuna cu sucul de mere (mai ales cele acrisoare), sucul de pere este indicat diabeticilor (cu exceptia sucului extras din soiul de pere BERGAMOTE), fiind util pentru relansarea activitatii pancreasului si pentru stabilizarea glicemiei. Sucul de gutui Este aperitiv (datorita gustului amarui), fortifiant si astringent. Fiind usor acid, este folositor in tulburari digestive functionale si in insuficienta hepatica. Alaturi de afine, sucul de gutui este un panaceu in infectiile intestinale, precum si in diaree si dizenterie, inclusiv la persoanele cu colon sensibil. Mai este indicat in guturai, afectiuni pulmonare, tuberculoza, lipsa poftei de mancare. De retinut: acest suc nu se recomanda persoanelor predispuse la constipatie. Frumusete: sucul de gutui este un elixir pentru tenul cu pori deschisi si secretie sporita de sebum. Se fac masaje usoare cu suc de gutui si se aplica cataplasme pe obraz cu cojile de gutui bine maruntite. Sucul de prune Desi este mai putin cunoscut si consumat, acest suc are un gust foarte placut. Este nutritiv si energizant, fiind indicat persoanelor astenice, surmenate. Este un laxativ energic si stimuleaza puternic diureza, fiind indicat intr-o serie de boli
1
produse de intoxicarea lenta, prin alimentatie si stil de viata, a organismului: psoriazis si alte dermatoze grave, reumatism si guta, afectiuni alergice, tumori benigne. Este un pretios dezintoxicant si decongestionant hepatic, fiind indicat in cirozele initiale, in hepatita cronica si acuta, in orice afectiune inflamatorie a ficatului. Asupra copiilor are un efect benefic, fiind recomandat in caz de anemie, tulburari de crestere, constipatie cronica, in caz de intoxicatii alimentare. De retinut: pentru constipatii rebele, se ia cate un pahar de suc de prune inaintea meselor principale. Si persoanele care sufera de hemoroizi este bine sa faca acest tratament, vreme de cateva saptamani incontinuu. Frumusete: sucul de prune acrisoare este util pentru ingrijirea tenurilor grase, cu porii dilatati. Sucul de struguri Naturisti numesc acest suc "laptele vegetal", deoarece calitatile sale nutrivite exceptionale sunt apropiate de cele ale laptelui. Este apreciat ca unul dintre cele mai importante sucuri de fructe. Constituie un stimulent puternic, un remineralizant si un excelent factor de dezintoxicare. Are o valoare calorica importanta, peste 900 de calorii la 1 kg de struguri. Proprietatile sale deosebite il recomanda ca energetic muscular si nervos, antitoxic, depurativ si laxativ. Actioneaza benefic asupra aparatului digestiv, fiind util in dispepsii si atonii gastrointestinale, precum si in hepatite. Fiind un bun diuretic, este un adjuvant pretios in afectiunile rinichilor (nefrita, edeme, litiaza), in reumatism, in guta, in boli de piele. Este indicat in: anemie (mai ales sucul din struguri negri), stari de convalescenta, demineralizare, congestia ficatului si a splinei, hipertensiune, constipatie, enterita, afectiuni cardiovasculare, stari febrile, intoxicatii, dermatoze. Sucul de pepene galben Este racoritor, aperitiv, diuretic si are valoare calorica foarte scazuta (fiind asadar un remediu exceptional in combaterea obezitatii). Cea mai mare virtute a acestui suc este efectul laxativ, fiind considerat unul dintre cele mai importante laxative vegetale. Este indicat asadar in constipatiile cronice, in colita de putrefactie, precum si in alte afectiuni insotite de blocaje ale tranzitului intestinal: hemoroizi, migrena, dispepsie, hepatita, anumite afectiuni auto-imune. De retinut: este contraindicat diabeticilor, celor predispusi la enterite si, in general, celor care au tulburari digestive functionale. Suc de afine Este unul dintre cele mai puternice sucuri de fructe, avand o mare eficienta terapeutica, chiar si in doze mai mici. Sucul de afine prezinta o culoare inchisa, un gust acrisor-astringent si, atentie, pateaza foarte repede. Se remarca prin calitatile sale cicatrizante si anti-hemoragice, continand si substante care impiedica inmultirea bacteriilor. Este extrem de folositor in infectiile intestinale, enterite, colite, diaree, putrefactii intestinale. Are proprietatea de a cobori nivelul zaharului din sange, fiind un adevarat elixir pentru diabetici. Regleaza scaunele, face sa inceteze fermentatiile intestinale, ajuta la eliminarea gazelor, amelioreaza inflamatiile hemoroidale si restabileste pofta de mancare. Imbunatateste vederea, mai ales cea nocturna. O cura de 2-4 saptamani are efecte spectaculoase in bolile circulatorii, in varice si arterita mai ales. Cu ajutorul acestui suc, se trateaza foarte eficient diabetul, dar si complicatiile sale, mai ales cele vasculare. Important: sucul se consuma foarte proaspat (se obtine prin zdrobirea boabelor, urmata de filtrare prin tifon sau strecuratoare de plastic). Se iau 3-4 linguri de suc, amestecat cu putina apa, inainte de mese. Sucul de catina Are o culoare extrem de frumoasa, galben-portocalie intensa, si un gust acru-astringent. Este un vitaminizant si remineralizant redutabil. Are efect antiscorbutic puternic, opreste hemoragiile interne, elimina parazitii intestinali, ajuta la refacerea epiteliului renal si intestinal. Este considerat o adevarata polivitamina naturala, foarte util pentru copii, fiind si foarte agreat de acestia, mai ales daca este amestecat cu miere de albine. Printre indicatiile sale, mentionam: cancerul, expunerea la radiatii sau lucrul in mediu radioactiv, hepatita virala si ciroza, psoriazisul si alte boli grave de piele, impotenta hormonala, dereglarile endocrine diverse, intarzierile de dezvoltare. ILIE TUDOR Cateva precizari importante la cura de sucuri - Fructele si legumele destinate prepararii sucurilor sa fie de buna calitate (sa nu fie deshidratate, stricate, intrate in fermentatie etc.) si ajunse la maturitate. - Indepartarea oricaror factori nocivi: praf, oua de paraziti, pamant etc. sa se faca prin spalare atenta si indelungata sub jet de apa sau in mai multe ape. - La prepararea sucurilor se vor evita vasele de aluminiu. - Pastrarea legumelor si fructelor pentru a putea extrage zilnic sucuri proaspete se face tinandu-le in cutia speciala de legume si fructe a frigiderului sau in spatii racoroase, curate si bine aerisite. - In ceea ce priveste utilizarea lor, sucurile pot fi consumate ca atare, indulcite cu miere - daca este cazul -, singure sau in combinatii diferite, in functie de scopul propus sau de afectiunea a carei ameliorare sau vindecare se urmareste. - "Deseurile" rezultate din prepararea sucurilor nu trebuie neglijate. Spre exemplu, din resturile aflate in storcator dupa obtinerea sucului de mere, putem face un foarte folositor otet de mere cu miere, daca le punem intr-un borcan si adaugam 20-30 g drojdie de bere proaspata, o lamaie, un pahar de miere de albine, apa de izvor. Lasam sa fermenteze 2-3 saptamani, amestecand mereu, il tragem in alt borcan, mai adaugam putina miere (sau zahar) si-l lasam sa fermenteze in continuare. Dupa 30 de zile, il tragem in sticle. FORMA MAXIMA Un elixir de viata lunga:
2
URINA -Vracii din Antichitate si Evul Mediu, yoghinii indieni, dar si Hipocrate si Paracelsus recomandau "elixirul galben" ca pe un garant pentru o viata lunga si sanatoasa. In vremurile noastre "stiintifice", urina a devenit un tabu. Un leac babesc, scarbos si periculos. Ei bine, noi va dam o veste mai buna: urinoterapia se practica pe scara larga in lume, prin contributia cu totul deosebita a unor cercetatori germani. Serialul pe care-l incepem reprezinta o sinteza a doua lucrari care s-au bucurat de o audienta enorma printre cititorii occidentali: "Urina, un elixir al vietii", de dr. Hans Hotingen si "O licoare cu totul deosebita: urina", de Carmen Thomas. In ansamblu: un veritabil codex de date istorice, metode de folosire si sfaturi privind folosirea terapeutica a urinei, in vindecarea a numeroase boli Putina istorie... Vindecarea cu urina este la fel de veche ca lumea. Si chiar daca ar exista doar de-un secol, tot ar fi demna de luat in seama, prin rezultatele ei. Dar este vorba despre o practica milenara, care impune respect. Cele mai vechi insemnari care recomanda urina ca metoda de vindecare se afla in Biblie (Vechiul Testament), unde se spune cat se poate de raspicat: "Bea apa din fantana ta si din izvoarele putului tau", caci "Apa vietii v-a fost data ca s-o beti si sa va imbaiati trupul in ea". In urma cu doua milenii, medicii romani Galen (129-199 i. Hr.) si Pliniu (25-79 d. Hr.) faceau, si ei, aceleasi recomandari. Si nu este de mirare, caci pe vremea aceea, nu existau alte medicamente decat cele produse de Mama Natura, pe care medicii le foloseau ca remedii pentru vindecarea oamenilor suferinzi. Ei utilizau intens acest izvor: extracte din plante, produse animale, componente ale regnului mineral, dar si aerul, apa si pamantul si, bineinteles, substantele produse de organismul propriu, ca de pilda urina. Aceasta apropiere de pulsul naturii a trezit in stramosii nostri sensibilitatea si intuitia, facandu-i niste excelenti observatori. De aceea intelegeau ei atat de bine limbajul naturii si se pricepeau - ca vindecatori - sa patrunda in fiinta pacientului. Acestea erau cararile spre aflarea unui diagnostic sigur si a unei terapii eficiente. A fost, probabil, si calea care a dus la descoperirea puterii vindecatoare a urinei. In felul acesta, un produs excretat de organismul uman a devenit medicament. In privinta lui, vindecatorii s-au orientat, probabil, si dupa comportamentul unor animale. Cainele - de exemplu - isi linge ranile, isi curata cu propria saliva zonele vatamate, saliva devenind astfel un leac produs de organism pentru vindecarea leziunilor. La nevoie, animalele isi mananca excrementele, isi ling transpiratia, isi beau urina, atunci cand sunt bolnave, urmandu-si - in mod evident - instinctul. In natura, nu exista nimic nefolositor sau de prisos. Cine studiaza legitatea naturii stie lucrul acesta cu siguranta. Natura isi vede netulburata de drumul ei. Multa vreme, oamenii au crezut, de exemplu, ca buruienile sunt daunatoare. Astazi, se stie ca sunt un membru important al echilibrului natural. Ar trebui sa invatam cu totii limbajul naturii, ca sa intelegem mai bine lumea in care traim. De la Shiva la Gandhi Si Ayurveda, medicina clasica indiana, atat de raspandita astazi pe toata suprafata pamantului, la fel ca si medicina traditionala chinezeasca, practica intensiv terapia cu urina. In "Shivambukalpa", cartea canadianului A.L. Pauls, se gasesc indicii asupra urinei ca metoda de tratament. Autorul, care s-a vindecat el insusi de o boala grea, considerata incurabila, numeste urina un "nectar divin" care poate lecui bolile batranetii. Shivambukalpa este o parte din Damar Tantra, scrisa sub forma unui dialog intre zeul Shiva si insotitoarea sa, Parvati. In acest tratat vechi, se gasesc indicatii exacte cu privire la recipientele pentru pastrarea urinei. Iar in alte scrieri ayurvedice, este vorba despre folosirea urinei proprii in tratamentul bolilor de ochi. Urina este recomandata, de asemenea, impotriva tusei si arsurilor, pentru o digestie mai buna si pentru vindecarea afectiunilor pielii si ale ficatului, ea fiind considerata un bun detoxifiant. In plus, ea este apreciata ca mijloc de diagnosticare, fiind mentionate nu mai putin de zece tipuri de urina. In spatele acestor afirmatii se afla cunostinte extraordinare si, daca, realmente, exista zece calitati diferite de urina care se pot identifica, drept reflectare a modificarilor produse in organism, atunci, cu siguranta ca urina este un foarte bun indicator, o sursa ultrasensibila de informatii despre stadiul bolii, despre modul si directia evolutiei acesteia. Organismul este propriul sau farmacist si propriul sau vindecator. Acest lucru l-au stiut probabil si barbati celebri, precum Mahatma Gandhi si Nehru sau politicianul indian Raojib Manibhal Patel, a carui carte despre urinoterapie a fost tradusa in multe limbi, ei toti fiind adepti ai terapiei cu urina. In medicina bizantina a secolului VII, se gasesc plansele (tabelele) lui Theophilos, cu modificarile urinei, asa cum apar ele la persoanele bolnave. Aceste modificari erau folosite la stabilirea diagnosticului. Dintotdeauna, oamenii au vrut sa stie sexul copiilor, inainte ca ei sa se nasca. Papirusurile egiptenilor arata limpede ca acestia erau capabili s-o faca "ghicind" in urina, pe care o foloseau si ca medicament. Vechii egipteni erau cunoscuti ca maestri in analiza urinei, ei reusind sa afle sexul fatului din urina femeilor gravide. O alta carte extrem de apreciata, The Water of Life, ii apartine englezului John W. Armstrong, care studiaza folosirea terapeutica a urinei, incepand cu antichitatea greaca. (Vechii greci utilizau urina pentru spalarea ranilor, metoda de vindecare recomandata si practicata cu succes de un numar mare de terapeuti si pacienti pana-n zilele noastre.) Hipocrate si Paracelsus Dar pentru atestarea practicarii urinoterapiei in antichitate, mai trebuie amintit un martor important: Hipocrate! A trait prin anii 400 i.Hr., ceea ce inseamna ca aceasta metoda de vindecare are cel putin 2500 de ani. In scrierile sale, Hipocrate pretuieste urina ca mijloc de diagnosticare si vindecare. Un argument important il reprezinta concluzia lui ca, prin aceasta
1
substanta excretata de vezica urinara, diagnosticarea se poate face mult mai complet decat prin celelalte secretii. Iar afirmatia ca grasimea care se propaga ca plasa de paianjen pe suprafata urinei este un semn de tuberculoza demonstreaza capacitatea sa extraordinara de observatie. Aceste cunostinte ale terapeutilor din antichitate nu s-au pierdut, ele regasindu-se atat in Evul Mediu, cat si la inceputul epocii moderne. Un reprezentant celebru al urinoterapiei si al diagnosticarii cu ajutorul urinei a fost Paracelsus. El a trait intre 1493-1541 si trece drept unul dintre cei mai mari medici ai acelor vremuri. In scrierile sale, Paracelsus confirma temeinicia urinei ca mijloc de diagnosticare si recomanda folosirea ei ca terapie in cele mai diferite boli. Este firesc ca medicina islamica sa pomeneasca si ea de urina, ca mijloc de stabilire a diagnosticului, iar de aici si pana la recunoasterea virtutilor ei terapeutice nu mai este decat un pas. Odata ce s-a recunoscut faptul ca modificarile produse de boala in organism se reflecta in modificarile urinei, este normal sa se nasca intrebarea daca acestea nu pot fi utilizate terapeutic. Incercarile facute in acest sens i-au convins, in mod vadit, pe medicii mahomedani, impulsurile venite de la medicii greci regasindu-se si in medicina islamica. In orice caz, un lucru este cert: ca pe vremea aceea au existat cu siguranta cazuri de diagnosticare si vindecare cu ajutorul urinei. Dar urina n-a fost numai un leac pentru alinarea suferintelor, borcanul cu urina devenind chiar un simbol al vietii. In Ospedale de Ceppo din Pistoia (Italia) se afla o fresca murala reprezentand niste medici care tin in maini eprubete cu urina. O scena asemanatoare poate fi vazuta si in Domul din Florenta, creata de Giotto di Bondone si Andrea Pisano. Nu este uimitor faptul ca acest produs - aparent dezgustator - excretat de organismul nostru a vindecat oameni, ba - mai mult - a reusit sa patrunda si in arta? In Rusia, Franta, Romania, Italia... Vindecatorii care confirma efectul binefacator al terapiei cu urina sunt nenumarati. Francezul Petrus Johannes Faber nu stie cum sa mai laude recomandarile lui Paracelsus referitoare la urina: "Eficienta urinei in tratamentul tuberculozei, al astmului, hidropiziei si al altor nenumarate afectiuni nici nu poate fi subliniata suficient". In Rusia, Franta, Austria si Italia, se gasesc semnale despre practicarea terapiei cu urina. Medicul italian Cimino (Palermo) le injecta urina pacientilor cu cele mai diverse boli. Rusul Zamcov era cunoscut pentru preocuparile sale in acest domeniu. Vienezul SchUrer-Waldheim folosea urina impotriva bolilor infectioase. Dermatologii francezi Jaussion si Paleologul si-au publicat cercetarile privind o noua metoda de desensibilizare in cazul tratamentului cu urina al eczemelor etc. Se stie ca in Persia, bolnavii erau vindecati nu numai cu urina lor proprie, ci si cu urina de urs, iar in India, oamenii beau "apa divina" a vacilor sfinte, ca sa-si pastreze sanatatea si sa se insanatoseasca. Pentru mentinerea sanatatii, siberienii se imunizau cu urina de femeie, care era folosita pentru ingrijirea corpului. Dar cine nu vrea sa-si pastreze cat mai mult tineretea, impreuna cu semnele ei: pielea frageda si catifelata si parul bogat? De aceea, urina se folosea si in Anglia si Germania, unde parul si fata erau spalate cu urina proaspata. Foarte cunoscut este si efectul cosmetic al urinei gravidelor. Aceasta are o concentratie mare de hormoni. In China, ea se mai foloseste si astazi la fabricarea unui sapun cu efecte deosebite, extrem de cautat. Si in satele romanesti din Carpati, in Maramures si-n Bucovina, urina era folosita pe larg, la vindecarea eczemelor si a tumorilor, a bolilor de ochi si a urticariei la copii. La fel se intampla si-n Elvetia, unde urinoterapia le era predata soldatilor ca terapie de extrema urgenta. Sunt multe cazuri de alpinisti, marinari sau victime ale unor cataclisme naturale, care s-au salvat de la moarte bandu-si propria urina. O carte fundamentala, legata de tratamentele cu urina, a fost tiparita in Germania, in anul 1976, cu titlul "461 de leacuri la indemana". Autorul, Kurt Herz, scoate la lumina traditii populare de vindecare, in care urina joaca un rol principal; la fel ca saliva de dimineata (inainte de a manca), recomandata ca panaceu in vindecarea a numeroase afectiuni (autorul recomanda, de pilda, un amestec de urina cu saliva de dimineata, pentru vindecarea afectiunilor oculare). Acelasi autor recomanda urina ca leac ideal pentru intretinerea pielii uscate, a vindecarii acneei etc. Fireste, exista si critici acerbi, care nu contenesc sa afirme ca urina ar reprezenta un pericol, ea putand fi cauza producerii unor infectii. Nu doar statisticile ii contrazic - zeci de mii de cazuri de vindecare date publicitatii in Occident -, ci si faptul ca urinoterapia se practica dupa reguli precise, care tin seama de starea de sanatate a pacientului si de natura bolii. Dar despre "fabricarea" urinei si modul de folosire a ei, in numarul viitor al revistei. LEACURI POPULARE CU URINA - Scoase din Lexiconul universal din 1747 - Pentru caderea parului, se amesteca faina de cartofi si praf de pucioasa cu urina statuta, nici prea calda, nici prea rece. Cu aceasta mixtura se unge capul, si parul nu mai cade. - Bolile de ochi: se vindeca cel mai bine cu miere dizolvata in urina de copil, aproape fierbinte, cu care se spala ochii cat mai des cu putinta. - La puroiul din urechi ajuta urina proaspata de copil, care se toarna - calda inca - in ureche. In felul acesta, locurile umede care supureaza se usuca. - Pentru viermi si alte ganganii intrate in ureche, se foloseste urina de om batran amestecata cu ceapa si isop. - Pentru durerile de gat - cat ar fi de mari -, se face gargara cu urina amestecata cu un varf de cutit de sofran. - Impotriva tremuratului mainilor si genunchilor, se fac frectii si spalaturi cu urina proprie proaspata, calda inca. - Contra icterului, se bea vreme mai indelungata urina de dimineata, pe stomacul gol.
2
- Femeia care sufera de dereglari in menstruatie sa faca bai cu aburi de urina incalzita (de copil), amestecata cu usturoi zdrobit. - Negii de pe sezut sau din alte locuri intime dispar, daca sunt spalati cu urina de baiat, turnata peste pietre incinse. - Impotriva mancarimilor si intepaturilor la organele genitale femeiesti, se fac spalaturi cu urina calda. - Daca i-a intrat cuiva un corp strain in picior, se tine piciorul ceva mai mult in urina calda, dupa care corpul strain poate fi indepartat cu usurinta. - Un efect imediat il are urina tamponata pe intepaturile proaspete de albina. - Cei care se spala zilnic pe ochi cu urina calda vor avea ochii limpezi si ageri pana la adanci batraneti. - Si vitele cu abcese pot fi spalate in zona respectiva cu urina de om, dupa care se pune un plasture cu catran si osanza de porc. FORMA MAXIMA Un elixir de viata lunga: URINA (II) - Metode de tratament Urinoterapia poate fi folosita in fel si chip. Frecventa procedurilor si durata lor depind de gravitatea si de natura afectiunii. Daca pacientul a inceput un tratament cu medicamente alopate, terapia cu urina poate fi recomandata doar dupa consultarea unui medic experimentat, care sa stabileasca daca medicamentele pot fi reduse sau chiar inlocuite cu preparate naturiste. Motivul: efectele secundare nu pot fi excluse, mai cu seama daca este vorba de medicamente precum: cortizon, antibiotice si calmante (somnifere etc.). In schimb, aceste masuri de precautie nu sunt necesare in cazul cand bolnavul a apelat exclusiv la tratamente naturiste. In terapia cu urina, pot sa apara si unele hiper-reactii, cum ar fi intensificarea batailor inimii, oboseala s.a.m.d. In acest caz, trebuie reduse doza si frecventa administrarii. Unii autori indica drept contraindicatii "hipotensiunea", "diabetul", "hipertensiunea dependenta de sare" si "bolile de rinichi", dar ele nu pot fi confirmate in mod absolut. De toate aceste afectiuni se poate tine seama in timpul terapiei cu urina, printr-un dozaj atent si un control medical permanent. Pentru ca medicina alopata din Romania exclude categoric tratamentele cu urina (deci nu exista, asa cum se intampla in alte tari ale lumii, un control medical), in paginile de fata vor fi descrise numai procedeele sigure, a caror folosire nu prezinta (asa dupa cum ne asigura medicul german Hans Hoting) nici un fel de impediment. Ungeri cu urina Forma de baza a acestui procedeu implica fata, gatul, spatele si pavilionul urechilor, talpile, palmele, incheietura bratului si zona inghinala. Aceste portiuni ultrasensibile ale pielii sunt zone reflexe pentru cele mai diverse organe interne. Ungerile se pot face si in orice alta zona a corpului - acolo unde apar semne de boala sau dureri - sau pot fi pe toata suprafata corpului (ungerile totale se recomanda mai ales in afectiunile cronice). Prin aceasta terapie se urmareste crearea unui stimul care porneste de la piele si actioneaza spre interior, efectul sau terapeutic resimtindu-se in intregul organism. Nu trebuie pierdut din vedere nici efectul asupra celulelor protectoare ale pielii. Urina regularizeaza metabolismul pielii, ii normalizeaza conductibilitatea electrica si pH-ul - deosebit de important pentru protectia si sanatatea ei. Amoniacul din urina face pielea elastica si ii sporeste capacitatea de a fixa apa, aceasta fiind explicatia pentru valoarea cosmetica a frictionarilor. In cazul ungerilor totale, ale intregului corp, se intinde urina mai intai pe picioare, apoi pe brate, spate si, la sfarsit, pe abdomen, piept si gat. Indienii recomandau folosirea urinei pastrata patru zile, in sticle inchise. In orice caz, ea trebuie masata usor, pana patrunde in piele, lasata o ora sa actioneze, apoi se spala. Cantitatea folosita sa nu fie prea mare, ci doar atat cat pielea sa fie umezita. Se utilizeaza, de preferinta, urina de dimineata. Daca nu se poate, se recurge la urina de peste zi. Ungerile se fac zilnic, dar nu in paralel cu alte procedee ale terapiei cu urina. De exemplu: tratamentul cu urina al eczemelor trebuie facut separat. Indicatii - Ungerea pielii cu urina reprezinta tratamentul de baza, initial, de pregatire pentru terapia ulterioara cu urina. Ca tratament initial, el li se recomanda persoanelor slabite sau celor care sufera de o boala cronica. Ungerea totala sensibilizeaza organismul pentru terapia cu urina si poate fi introdusa - ca punte de legatura - in intervalele dintre celelalte procedee sau pentru continuarea tratamentului, dupa terminarea altor metode ale terapiei cu urina. Daca starea pacientului se amelioreaza, se poate trece la procedee suplimentare, care permit obtinerea unui stimul terapeutic mai puternic. Dar intre acest tratament de baza (ungerea totala) si urmatoarea terapie locala (tratarea ochilor, a urechilor etc.) trebuie sa se faca o pauza de cel putin trei ore, pentru a lasa sa treaca efectul celui dintai. Contraindicatii: nu exista. Dezavantaje: mirosul neplacut. De aceea, se recomanda ca ungerea sa se faca dimineata, devreme. Dupa ce se usuca pielea, se continua somnul. Dupa trezire, se poate face dus normal. Intre timp, urina a fost asimilata in piele. Dozare - Ungerea cu urina, ca metoda de baza, premergatoare terapiei locale, trebuie efectuata zilnic, pe durata a 1-2 saptamani. In cazul cand nu se practica tratamente locale cu urina, ungerea corpului poate fi practicata ca terapie de intretinere. Ungerea cu urina si periajul uscat
1
Frecarea pielii cu o perie uscata activeaza circulatia sangelui. Capilarele sunt umplute mai bine, curgerea sangelui si a limfei se fluidizeaza. Periajul uscat incepe intotdeauna in punctul cel mai indepartat de inima: laba piciorului drept, pulpa piciorului drept, coapsa dreapta. Apoi, urmeaza aceleasi parti ale piciorului stang. Urmeaza in aceeasi ordine - dreapta / stanga - mainile si trunchiul, mai intai partea din fata, apoi partea din spate. Se fac miscari circulare, crescatoare, in directia inimii. Pentru periajul uscat se folosesc o perie aspra, cu peri naturali, o manusa de baie sau un burete din lufar (le gasiti pe toate in comert). Periajul uscat este interzis in cazul ranilor deschise, al varicelor, al eczemelor extinse pe areale mari de piele, mai ales daca sunt umede. Dupa periajul uscat, pe locurile frecate se aplica urina curata, in aceeasi ordine a partilor corpului: de la dreapta la stanga. Urina se lasa pe piele trei ore, apoi se spala. Indicatii - Activarea metabolismului, regenerarea pielii si intarzierea imbatranirii ei, imbunatatirea imunitatii. Contraindicatii (privesc numai periajul uscat): evitati frecarea exagerata a zonelor cu piele sensibila! Avantaje: o mai buna absorbtie a propriei urine, prin activarea circulatiei sangelui. Dezavantaje: mirosul neplacut. Dozare - Se recomanda folosirea metodei zilnic, mai ales dimineata. Compresele cu urina Se aplica: - pe zonele reflexe ale pielii, corespunzatoare organului tratat (pentru bronsita, de pilda, se pun comprese pe cosul pieptului); - ca terapie reflexa: daca, de exemplu, se doreste activarea eliminarii urinei, se aplica o compresa pe rinichi; - pe locul bolnav: de pilda, o compresa cu urina pe o articulatie vatamata sau pe pielea cu eczema, o bucata de vata inmuiata in urina, aplicata pe pleoapa inchisa etc. Compresele pot fi: - calde (se lasa pe piele pana ce se racesc); - caldute (se lasa pe piele pana ce se incalzesc de la sine si degaja o caldura puternica. Pot fi tinute toata noaptea. Caldura produsa stimuleaza irigarea cu sange.); - reci (pentru eliminarea caldurii). In primele doua cazuri, se foloseste un material absorbant, in sau bumbac - fara fibre sintetice - care se inmoaie in urina si se aplica pe locul bolnav. Deasupra se pune o folie de plastic, peste care se leaga un fular de lana sau de bumbac. In ultimul caz, compresa ramane neacoperita. Indicatii - Se aplica cu rezultate bune in toate afectiunile gatului (amigdalite, raguseli, faringite), ale pieptului (bronsite, tuse), ale cavitatii abdominale (dureri de stomac), precum si in dureri articulare, dureri de coloana (provocate de afectiuni degenerative), contracturi musculare, reumatism, spasme sau carcei, flebite. Atentie: in cazul infectiilor acute, nu se aplica comprese calde sau caldute! Simptomele acestor infectii sunt: inrosirea, umflarea, congestionarea, durerile aparute la apasare. Caldura inrautateste starea zonei infectate, de aceea se folosesc numai compresele reci. In schimb, toate afectiunile cronice degenerative se trateaza cu comprese calde. Un principiu demn de retinut: procesele inflamatorii (caracterizate prin congestionare, inrosire etc.) nu trebuie tratate cu caldura (energie), pentru ca s-ar putea acutiza. Contraindicatii: cele enumerate la prezentarea compreselor calde si reci. Dezavantaje: miros usor neplacut. Daca se tine seama de simptomele infectiilor acute, de indicatiile si contraindicatiile legate de temperatura compreselor, nu exista nici un pericol. La aplicarea compreselor, trebuie insa si putina "judecata". Aplicand aceasta metoda, este posibila producerea unui stimul prea puternic care, temporar, sa inrautateasca starea bolnavului; dar aceste efecte negative dispar, in general, foarte repede. Dozare - Compresele se pot aplica zilnic, dar neaparat urmate de odihna. Dupa 8-10 aplicari, se face pauza. Gargara si clatitul gurii Nu oricine este in stare sa faca apel la aceasta metoda de terapie, pentru ca exista o retinere greu de depasit fata de urina. Si totusi, ea este mai putin "neplacuta" decat se banuieste, senzatia de greata fiind mai degraba rodul imaginatiei si fanteziei noastre. Urina are, de fapt, un gust si un miros acceptabile. Incercati sa va debarasati de prejudecati! Autodepasirea este o forma de maturizare. Urina cu concentratie maxima se poate dilua, dar nu mai mult decat 50:50. Se pot adauga diverse preparate fitoterapeutice sau homeopatice pentru ingrijirea gurii si a faringelui. Efectul cel mai puternic il are urina de dimineata. Indicatii - Toate procesele infectioase si candidozele din cavitatea bucala si zona faringelui, de la faringita, amigdalita, afta, pana la gingivita si parodontoza. Contraindicatii: greutati la inghitire (anatomice sau provocate de boala). Avantaje: actiune rapida, fara efecte secundare, fara urmari negative pentru flora bucala. Dezavantaje - Trebuie stapanita "tehnica" gargarei. Chiar daca ajunge in stomac, urina nu dauneaza pacientului. Pacientii cu afectiuni ale vertebrelor cervicale pot avea probleme cu gargara. Daca urina patrunde cumva in trahee, provoaca tusea (ca orice corp strain), dar nu are efecte negative asupra respiratiei.
2
Dozare - Este posibila terapia zilnica sau chiar de mai multe ori pe zi, dar cu pauze. Durata -Êin functie de stadiul bolii. (Va urma)RODICA DEMIAN (Traducere si adaptare dupa "Un elixir al vietii: urina" de Hans Hoting) FORMA MAXIMA URINOTERAPIA (III) Fara indoiala ca pentru oamenii contemporani, mai ales pentru cei care intr-o forma sau alta au fost instruiti in scoli in care se preda medicina "ortodoxa", este greu de acceptat faptul ca urina poate vindeca. Coplesitoarea majoritate a medicilor, inclusiv a urologilor, va vor spune ca urina este un produs de dezasimilatie toxic, care folosit intern poate genera multe boli grave etc. Dar acelasi medic va fi nevoit sa recunoasca faptul ca mari realizari ale farmaciei alopate, cum ar fi producerea medicamentelor estrogene, a testosteronului, progesteronului, cortizonului si derivatilor sai, au avut ca materie prima... urina. Pana in prezent, sute de mii de oameni au consumat medicamente fabricate pur si simplu din urina umana sau chiar animala, fara sa stie nimic. Dezgustatoare sau nu, acceptata sau nu, urina este mult mai mult decat un produs de dezasimilatie, avand o valoare medicala incontestabila. Iar dincolo de orice controversa teoretica, se afla faptele experimentale, concrete. Medicina bazata pe rezultate este un concept tot mai mult acceptat chiar in mediile oficiale. Or, chiar despre rezultate este vorba in acest articol. URINA PE CALE INTERNA Cu toata repulsia pe care o starneste imaginar, bautul urinei reprezinta tratamentul de baza al urinoterapiei. Cu o conditie: sa fie efectuat consecvent. La fel ca in toate tratamentele naturiste, conditia succesului este perseverenta. Cine nu poate sa duca o cura pana la capat mai bine sa nu se apuce de ea. Durata minimala este de doua saptamani. Mod de administrare: In general, se bea urina de dimineata, la 1-3 minute de la recoltare. Pentru ca gustul ei este foarte puternic (sarat si astringent), poate fi diluata cu putina apa distilata sau apa de izvor. Un pahar cu apa, baut dupa un pahar de urina, elimina gustul, la fel ca si spalatul pe dinti. Urina va fi consumata zilnic, intotdeauna pe stomacul gol. Pacientii cu boli usoare vor bea urina recoltata dimineata, excluzand primul si ultimul jet. Se beau 200 ml (un pahar pe zi). Pacientii cu boli grave, cronicizate, cu complicatii, vor face cura mai intens, ajungand sa bea pana la 500-600 ml de urina recoltata pe durata intregii zilei, coreland aceasta terapie cu alte indicatii de tratament, care vor fi precizate la fiecare tip de afectiune in parte. Urinoterapia este ferm contraindicata celor care urmeaza cure cu medicamente de sinteza si semisinteza (deoarece astfel s-ar ajunge la o recirculare a lor, extrem de periculoasa). Perioada de dezintoxicare dupa un tratament chimioterapeutic este in functie de durata si intensitatea acestuia, cuprinsa intre 1 si 3 luni. Abia dupa trecerea acestei perioade de dezintoxicare se poate incepe cura interna cu urina. Pentru accelerarea proceselor de dezintoxicare, se recomanda alimentatia pe baza de cruditati si ceaiurile depurative de plante cum ar fi: trei frati patati, boabe de ienupar, matase de porumb, codite de cirese, frunze de frasin, iarba de troscot, precum si multa apa. Reactii: consumul zilnic al urinei poate produce reactii puternice, ca urmare a activarii metabolismului. Poate aparea diaree, dar neinsotita de dureri (sentimentul este de curatare a organismului). Daca diareea devine frecventa, se face pauza doua zile, dupa care tratamentul se reia. Deshidratarea produsa trebuie inlocuita cu multe lichide si saruri minerale. O alta reactie este marirea volumului de urina, a carei eliminare se face intempestiv. Din "Urina, un elixir al vietii" de Hans Hoting O terapie bazata pe dovezi De-a lungul anilor, nenumarati cititori ne-au trimis scrisori in care relatau despre rezultatele uimitoare pe care le-au obtinut prin autotratamentul cu urina. Am reluat cea mai mare parte a acestor relatari si am adunat o suma de date impresionante despre folosirea urinei. Din cele scrise de zecile de cititori care au folosit cu succes acest tip de tratament, am putut desprinde cateva concluzii extrem de interesante: in medicina populara din toate colturile tarii tratamentele cu urina, atat interne, cat si externe, erau cunoscute si aplicate pe scara larga, cu numai 60-70 de ani in urma fiind considerate un mijloc de vindecare major (asadar, aceasta terapie nu este o moda importata din Orient sau din Occident, ci un mijloc traditional romanesc de tamaduire). foarte multi terapeuti, cu o mare probitate profesionala, au folosit in tratamentele lor, cu un succes deosebit, urina. Dintre acestia, regretatul Valeriu Popa a fost cel care a avut cele mai spectaculoase cazuri de vindecari prin aceasta terapie (de altfel, despre metodele sale de vindecare cu urina vom vorbi si in cele ce urmeaza). terapia cu urina este valabila intr-o gama extrem de variata de afectiuni, fapt care poate fi explicat numai prin generarea de catre ea a unor fenomene de autoreglaj endocrin, nervos etc., extrem de fine si profunde (aceasta fiind si ceea ce sustin studiile moderne despre mecanismele tamaduitoare ale urinei). Va propunem sa aflati in continuare ce boli se pot vindeca prin tratamentul intern cu urina. Mentionam ca toate indicatiile care urmeaza, indicatii terapeutice care pe multi probabil ii vor uimi, sunt strict preluate din cazurile de vindecari semnalate de catre cititorii "Formulei AS". Deci, tot ceea ce urmeaza nu sunt supozitii despre efectele urinoterapiei, ci
1
rezultate concret obtinute. Majoritatea pacientilor nu au folosit doar tratamentul cu urina, pentru ca, vom vedea, pentru a fi eficientizat, acesta se combina adesea si cu alte tratamente, cunoscute deja din revista noastra. De asemenea, foarte multi dintre cei care au facut aceasta forma de tratament au preferat (din motive lesne de inteles) sa nu-si dea numele complet, motiv pentru care nu intotdeauna vom fi in masura sa dam "coordonatele" complete ale celor care au folosit aceste tratamente. Retrospectiva vindecarilor prin autoterapia cu urina relatate in "Formula AS" BOLILE HEPATICE Galbinarea era una din bolile pe care "poporul" o vindeca predilect cu urina. Numerosi vindecatori tarani s-au folosit de virtutile tamaduitoare ale acesteia in bolile hepatice, dar mestesugul lor s-a pierdut. A ramas cunoscut cazul Mariei lui Caus, vindecatoare populara din Pechea, judetul Galati, care facea vindecari spectaculoase ale bolilor hepatice cu ajutorul urinei. Iata metoda ei: spunea bolnavului ca prima urina de dimineata sa o stranga la prima ora, s-o raceasca si s-o bea. Tot ce era rau in ficat, zicea ea, iesea prin urina, care, fiind reingerata, invata corpul sa se apere. Timp de doua saptamani, cat omul isi bea urina, nu avea voie sa munceasca, sa manance carne, peste, sa bea alcool si-n general sa se oboseasca. Martorii spun ca dupa doua saptamani omul bolnav de galbinare iesea din casa vindecat. BOLILE ENDOCRINE Tulburarile de ciclu menstrual Mai multe femei care sufereau de tulburari, cum ar fi ciclul menstrual neregulat, dureros, cu hemoragii prelungite (pana la 60 de zile), au facut cu mult succes tratamentul cu urina. In principal, ele s-au bazat pe cura interna 200 ml de urina bauta pe stomacul gol, dimineata, combinata cu aplicatii externe: comprese cu urina puse alternativ cu cataplasme calde de coada-calului pe zona ovarelor. (Caz prezentat in F. AS nr. 240) Impotenta hormonala, sterilitatea, ginecomastia Toate aceste afectiuni ale barbatilor pot fi tratate cu succes, cu urmatoarele mijloace terapeutice conjugate: ceai de vasc preparat la rece (o lingurita cu varf de planta macinata fin se inmoaie intr-o cana cu apa rece si se lasa de seara pana dimineata, cand se incalzeste usor si se strecoara). Se vor bea trei cani pe zi. Durata tratamentului: sase saptamani. Este bine ca in acest ceai sa se puna cate o lingurita din urina proprie, colectata dimineata (doza este aproape homeopata). urina consumata intern se colecteaza partea din mijloc a jetului si se consuma cate 200 ml/zi. Mai ales urina de dimineata este un veritabil elixir pe baza de hormoni naturali, care va fi consumat cu regularitate, minimum trei luni. masajul cu urina (sau compresele) se face pe zona testiculelor, iar in cazul ginecomastiei si pe piept. (Cazuri relatate in F. AS nr. 210, 318) BOLILE DE METABOLISM Diabet Diabetul, boala care afecteaza in prezent peste 500.000 de romani, poate fi mult ameliorat prin tratamentul cu urina. Studii japoneze arata ca la nivelul gurii exista receptori care realizeaza reglaje endocrine si nervoase foarte fine, atunci cand intra in contact cu urina. Cu alte cuvinte, natura ne-a prevazut cu un... tester, asemanator celor electronice, pentru glicemie, care indica organismului ce functii trebuie activate mai intens. Sa folosim, asadar, acest tester. Se bea urina de trei ori pe zi, cate 50-100 ml dimineata, la pranz si seara.(Caz relatat in F. AS nr. 357) TUMORILE BENIGNE Chist ovarian, ovare polichistice, uter fibromatos Toate aceste afectiuni cedeaza la un tratament bazat pe cruditati (mai ales sucuri din legume si fructe proaspete), combinat cu cura interna cu urina. Se beau de trei ori pe zi cate 100-200 ml de urina. Tratamentul dureaza 6-12 luni, iar eficienta lui creste mult daca sunt folosite in paralel plante cum ar fi: traista-ciobanului, naprasnicul, salvia, cretisoara. D-na ing. Ghinea Maria (str. Independentei nr. 1, Iasi, cod 6600) relateaza cazul unei cunostinte care avea mai multe chisturi ovariene, dintre care unul de marimea unei portocale, combinate cu un uter fibromatos, care a refuzat histerectomia (voia sa aiba copii) si s-a vindecat intr-un an cu acest tratament. (Caz relatat in F. AS nr. 318) Adenofibrom mamar Se tine un regim vegetarian strict, se bea numai apa distilata, facandu-se cura interna cu urina, intocmai ca la tratamentul chisturilor ovariene mentionat mai sus. Suplimentar, se aplica pe ambii sani comprese cu gaz (petrol dublu rafinat), in care se macereaza patlagina. Se fac si badijonari cu suc de rostopasca sau cataplasme cu frunze de rostopasca. (In urma tratamentului extern, pe sanul bolnav pot aparea pete brun-negre ca niste arsuri, care se vindeca si dispar dupa aceea). Cu acest tratament s-a vindecat in cateva luni Ispas Elena str. Maratei II nr. 74, bl. EO, ap. 14, Piatra-Neamt. (Caz relatat in F. AS nr. 318) BOALA CANCEROASA Se colecteaza zilnic urina de dimineata, circa 100 g (partea de mijloc), si se bea cu inghitituri mici, pentru a spala gatul. Chiar daca este tulbure, acra, amara sau sarata, urina va fi bauta, la nevoie, diluand-o cu putina apa de izvor. Dupa cateva zile, urina se va mai limpezi, se va deschide la culoare si nu va mai avea gust sau miros neplacut. Se creste treptat doza de urina, fiind consumati la inceput cate 100 ml dimineata, apoi 100 ml la pranz si 100 ml seara. Aceeasi cititoare a
2
revistei, d-na ing. Ghinea Maria din Iasi, relateaza despre un cancer la gat, vindecat prin aceasta metoda, iar D.G.M., tot din Iasi, s-a vindecat de un cancer la intestin, operat si apoi recidivat pe ficat, cu aceasta metoda. (Cazuri relatate in F. AS nr. 319, 320) Leucemia Regretatul terapeut Valeriu Popa vindeca leucemia prin post negru de 21 de zile, urmat apoi de celebrul sau regim BG1 (adica Boli Grave 1) bazat pe fructe si legume proaspete, consumate crude. La acest regim, el adauga urinoterapia (facuta de trei ori pe zi, ca la boala canceroasa), corelata cu consumarea apei distilate, care are efecte extraordinare in tratamentul cu urina, deoarece o limpezeste si o face inodora, extrage toxinele din corp, taie foamea element foarte important in cazul curei cu cruditati si mai ales a postului negru de lunga durata. D.L., in varsta de 33 de ani, lector la Universitatea Tehnica din Iasi, s-a vindecat de leucemie prin post negru cu apa distilata de 21 de zile, impreuna cu urinoterapie. Tratamentul a durat un an (urmat de cinci ani de regim, pentru stabilizarea rezultatelor). (Caz relatat in F. AS nr. 435) Scleroza in placi Aceasta afectiune, a carei cauza este momentan necunoscuta, este extrem de receptiva la metodele neconventionale de tratament, printre care si urinoterapia. Se face cura interna cu urina descrisa in acest articol, insotita de comprese cu urina puse pe traiectul coloanei vertebrale, vreme de o ora pe zi. (Caz relatat in F. AS nr. 383) MENINGITA VIRALA SI ALTE BOLI VIRALE Ene Voinea din Valenii de Munte, terapeut naturist, a folosit in tratamentele acestei boli cumplite, care a afectat sute de oameni la noi in tara, si urina. Alaturi de curele cu alimente crude, alaturi de plante si produse apicole, tratamentul cu urina, facut dupa prescriptiile din acest articol, poate ajuta foarte mult la accelerarea vindecarii si la inlaturarea sechelelor acestei boli. De asemenea, si alte boli virale cum ar fi herpesul, infectiile cu papiloma si chiar cumplitul HIV au fost tratate intern cu urina, ca adjuvant, iar rezultatele au fost mai mult decat incurajatoare (in Kenya, tara devastata de HIV, urinoterapia a fost recunoscuta si acceptata oficial ca metoda de vindecare, in urma rezultatelor extraordinare obtinute cu ajutorul ei). (Cazuri relatate in F. AS nr. 377 si 384) AFEC´IUNILE OCULARE Hemoragie oculara D-na Catrina Maria din comuna Mogosoaia, judetul Arges, s-a vindecat de hemoragie oculara punandu-si pe pleoape, de trei ori pe zi, comprese sterile cu urina proprie. Compresele se tin minimum un sfert de ora, iar tratamentul se continua pana la completa vindecare. (Caz prezentat in F. AS nr. 347) Cataracta D-na Popescu Ioana str. Aleea Resita nr. 8, bl. A1, ap. 56, sector 4, Bucuresti si-a recuperat 30% din vedere cu aceleasi comprese cu urina, descrise mai sus. Fiind suferinda de pericardita, nu se putea opera si atunci a incercat ca ultima varianta acest tratament, prezentat tot in "Formula AS". (Caz prezentat in F. AS nr. 376) Despre tratamentele cu urina, au aparut la noi in tara doua carti foarte interesante: "Urina, medicament pentru viata", autor Daniel Menrath, Editura Esotera, 1996 si "Shivambhu Kalpa", autor dr. Camelia Rosu, Editura Ananta, 1995. ILIE TUDOR MEDICINA NATURISTA Ora de consultatie Dr. ION NICA in dialog cu cititorii O boala cu sute de milioane de purtatori: HEPATITA CU VIRUS C (HCV) Prezenta virusului C este estimata de epidemiologii OMS la circa 300 de milioane de oameni, din care un milion se afla la noi in tara. Frecventa uriasa a bolii se explica prin faptul ca hepatita nu poate fi totdeauna recunoscuta de la inceput, ea fiind purtata in stare latenta, cu perioade bune ori cu prezenta unor simptome minore, nespecifice. Din aceasta cauza, se vorbeste despre "o bomba cu efect intarziat". Hepatita cu virus C se alatura celor cu virus B, cu virus A, celor numite Non A - Non B, Delta si, mai recent, cu virus G. Dupa infectia acuta, 80% din hepatitele C se cronicizeaza, iar un sfert din aceste cazuri cronice devin ciroze, dupa 10-15 ani, mai ales la barbatii in varsta de peste 40 de ani, consumatori de peste 40-50 mililitri de alcool zilnic. In 5% din cazuri, infectia cronica a hepatitei de tip C degenereaza in cancer de ficat. In fata acestor date, este justificata necesitatea cunoasterii cat mai depline a surselor de infectie, a simptomelor bolii si a primelor masuri medicale ce se impun. Transmiterea infectiei cu virus C se face pe cale nedigestiva. Boala poate fi prezenta la persoanele carora li s-au facut transfuzii de sange inainte de 1990, cand nu se stia de acest virus. Alte cazuri de risc: bolnavii cu dializa, personalul din unitatile sanitare, care vin in contact cu sange infectat, calea ginecologica ori sexuala, interventiile stomatologice si chirurgicale, circumcizia, acele de acupunctura, tatuajele, manichiura si pedichiura, barbieritul etc. Nu in ultimul rand, virusul
1
poate fi transmis de la mama la fat. In lipsa unui vaccin, masurile de prevenire, aplicate prin respectarea regulilor de igiena personala, de evitare a contactului cu sangele altei persoane, pot bloca raspandirea acestei boli epidemice. Diagnosticarea hepatitei virale de tip C, de fapt punerea in evidenta a prezentei virusului in organism, se face prin analize specifice, realizate in laboratoarele unitatilor spitalicesti. Simptomatologia sub care se prezinta infectia cu HCV este saraca in manifestari tipice (dureri de ficat sau digestive), prezenta ei manifestandu-se nespecific. Pentru a avea o imagine a acestei boli, relatez cazul unei femei in varsta de 41 de ani, internata in spital, acuzand slabiciune si dureri musculare, probleme vizuale trecatoare, cu episoade de orbire monooculara, de cate 10-15 minute. Bolnava s-a simtit bine pana in urma cu patru luni, inaintea spitalizarii, cand au aparut dureri asimetrice lombare, cu iradieri in picioare si in fese. In schimb, simptomele stiute, ale bolilor de ficat, nu s-au manifestat: pacienta nu a avut greturi sau stari de voma, nici febra sau pete pe piele. Evolutia infectiei cu virusul hepatitic C (fibrizarea si cirozarea ficatului) depinde in mare masura de varsta bolnavului in momentul infectarii, de consumul de alcool, de apartanenta sexuala (barbatii sunt mai predispusi la boala decat femeile), de prezenta unor boli concomitente. Fara tratament, o treime din bolnavii de hepatita C ajung mai repede la ciroza, decat cei tratati si care renunta la alcool. Hepatita C se asociaza frecvent cu alte boli grave: nefrita, tiroidita, boala vasculara a nervilor periferici, poliartrita reumatoida, ulceratie la ochi, fibroza pulmonara, boala hepatica alcoolica etc. MASURI GENERALE SI TRATAMENTUL ACESTEI BOLI Infectia cu virusul hepatitic C poate deveni o prioritate a sanatatii publice, avand in vedere ca, in prezent, 75% din cazurile existente se cronicizeza, motiv care impune aplicarea unui tratament adecvat chiar de la declansarea infectiei. Mijloacele terapeutice urmaresc refacerea imunitatii, impiedicarea cronicizarii bolii prin eradicarea prezentei virusului si evitarea trecerii spre ciroza. Printr-un tratament adecvat aplicat in faza de inceput a infectiei, boala poate sa fie stopata. La multi bolnavi, analizele se normalizeaza (transaminazele) si dispare multiplicarea virusului. Regimul alimentar foarte riguros respectat este prima urgenta obligatorie a acestei boli, indiferent de stadiul evolutiv sau de tratamentul prescris! Acest organ minunat, ficatul, laboratorul organismului nostru, ce indeplineste peste 500 de functii, trebuie (inca din primii ani de viata) ocrotit, ferindu-l de grasimi, substante toxice, alcool s.a., pentru a rezista la agresori (virusi tot mai numerosi si mai agresivi). Tot ce rezulta din digestie, substante bune si rele, trece prin ficat, care in infectiile viral-hepatitice se afla in mare suferinta. Volumul de mancare trebuie redus la maximum, fapt ce impune in consecinta repaus fizic si intelectual (adaptat la un aport caloric redus). Postul, tinut doua zile pe saptamana, are rolul sau bine stabilit, pentru insanatosirea ficatului. Bolnavul de hepatita se va hrani cu un volum de mancare egal repartizat, in 4-5 mese pe zi, avand in vedere ca in aceasta maladie si stomacul si pancresul sunt in suferinta. S-a constatat ca la finalul de saptamana si in ziua de luni survin mai multe probleme de sanatate, motivele fiind mesele copioase cu multa mancare si bautura, activitatile fizice exagerate si excesul raporturilor sexuale. O recomandare: bolnavii de hepatita sa nu consume alimente si bauturi reci, deoarece golirea continutului gastric catre intestin se face numai cand acesta atinge o temperatura de circa 38¡C, iar sangele din tubul digestiv ajuns la ficat trebuie sa depaseasca 40¡C, motiv pentru care se recomanda pastrarea caldurii abdomenului, printr-o imbracaminte corespunzatoare. Reducerea excedentului greutatii corporale duce, adesea, la reinsanatosirea ficatului. Cat mai putine medicamente! La un suferind de hepatita virala C, stomacul este foarte predispus la hemoragii, uneori aproape de nestapanit. Renuntarea la alcool. Ultimele cercetari au stabilit fara dubii ca oprirea consumului de alcool incetineste agravarea hepatitei C. (Consumul de alcool, fie doar bere ori vin, la bolnavii tratati cu Interferon diminueaza eficacitatea acestui tratament foarte costisitor!) Reducerea cafelei si a fumatului este o masura ce se bazeaza pe o ampla documentare si in cazul hepatitei C. Din toate cele aratate mai sus, se intelege ca, in prezenta acestei infectii, bolnavul trebuie sa se adapteze la un anumit regim de viata si de hranire, ca parte integranta a vointei de vindecare. Tratamentul cu medicamente al hepatitei C este prioritar in clipa actuala, fata de alte metode, ca de pilda injectarea in ficat de celule originare numitele celule stem , care produc o regenerare hepatica, sau transplantul de ficat, practicat si in clinicile din Romania. Tratamentul, la inceputul bolii, cu Interferon alfa, precum si permanentizarea lui, are rol cert in ameliorarea clinica a acestei boli. O noutate in tratament o reprezinta asocierea Interferonului cu Ribavirinul, o combinatie de patru ori mai eficienta decat administrarea Interferonului. Tratamentul cu Prostaglandina este o alta noutate, demna de retinut, pentru bolnavii candidati la transplantul de ficat. Tratamentul preventiv, cu un vaccin specific, ramane, in continuare, doar "o mare promisiune", actualul vaccin antihepatitic nefiind eficient in cazul virusului hepatitic C. De retinut: in toate clasele de medicamente exista produse daunatoare (toxice) ficatului si ele trebuie evitate, mai ales de catre persoanele cu valori anormale la analizele hepatice (enzime, timol s.a.). Toxicitatea medicamentelor este mult sporita, devenind chiar fatala, de consumul bauturilor continatoare de alcool. In unele zone din Asia, unde se consuma ceaiul verde, cancerizarea hepatitelor cronice virale este semnificativ mai redusa decat la populatiile ce beau ceai negru. In general, in aceste tari, cancerul post-hepatitic viral este foarte frecvent.
2
Un caz aparte il reprezinta femeile bolnave de hepatita C, care trebuie sa constientizeze faptul ca virusul bolii influenteaza fertilitatea, sarcina si sanatatea viitorului fat. Decizia, in cazul lor, este strict medicala, intreruperea sarcinii fiind, adeseori, un imperativ. Cele mai eficiente remedii naturale in tratamentul hepatitelor PLANTE MEDICINALE Rostopasca (Chelidonium majus) Se ia sub forma de pulbere obtinuta prin macinare in piua sau cu rasnita electrica de cafea, urmata de cernere prin sita fina pentru faina alba. Doza este de 3 varfuri de cutit de pulbere, luata pe stomacul gol; planta se tine sub limba vreme de 10 minute, dupa care se inghite cu apa. Rostopasca este fara doar si poate panaceul in bolile ficatului, avand efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar si hepatic, antiviral, colagog (stimuleaza formarea bilei), coleretic (favorizeaza eliminarea bilei). Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul hepatitei se obtin prin asocierea sa cu alte doua plante, cu efecte deosebite asupra ficatului: turita mare si sunatoarea. Atentie! Rostopasca este toxica, motiv pentru care nu va fi supradozata. Tratamentul cu rostopasca este de minimum trei luni: doua saptamani de administrare sunt urmate de o saptamana de pauza. La copii, doza este de un varf de cutit de pulbere pe zi, iar tratamentul se va face 10 zile, cu 10 zile pauza. Turita mare (Agrimonia eupatoria) si Sunatoarea (Hypericum perforatum) Cele doua plante se folosesc tot sub forma de pulbere cate o jumatate de lingurita din fiecare, de trei ori pe zi, putand fi administrate impreuna cu rostopasca. Turita mare este mai blanda ca actiune decat rostopasca, drenand ficatul si ajutand la regenerarea sa. Sunatoarea este una din plantele antistres redutabile, asigurand pacientului climatul psihologic potrivit pentru a se vindeca. In plus, sunatoarea, la fel ca si rostopasca, este o planta antivirala puternica, actionand direct asupra germenilor patogeni care produc boala. Marul-lupului (Aristolochia clematitis) Este stimulent imunitar si antiviral puternic, fiind utilizat mai ales in cazul hepatitelor virale, care nu cedeaza la alte forme de tratament. Ca si rostopasca, este o planta toxica in doze mari, motiv pentru care va fi administrata in acelasi mod descris mai sus. Tortelul (Cuscuta europaea) Este o planta parazita, cu un fir subtire, portocaliu, care creste atarnata pe frunzele de ceapa sau lucerna. Tratamentele cu el au dat rezultate uimitoare, fiind extrem de eficient mai ales in tratamentul hepatitei de tip B, cu antigen Australia. Se face un ceai din o lingurita de tortel, oparit cu o cana de apa. Se bea caldut, cate o ceasca inainte de fiecare masa. Nu se prepara decat atat cat se consuma o singura data. Cura dureaza 2-3 luni. Secara Sucul din mladite verzi de secara (mladitele pot fi obtinute si iarna, in ghiveci) sau chiar ceaiul de paie de secara (1-2 linguri oparite cu o cana de apa) are efecte spectaculoase de regenerare a ficatului. Se foloseste in cure de minimum 21 de zile. Se bea jumatatea de pahar cu suc pe zi sau trei cani de ceai de paie. ALIMENTE-MEDICAMENT Dintre legume si zarzavaturi se recomanda: - salata verde: se foloseste mai ales cea creata, cu frunzele ceva mai tari, care, desi sunt mai aspre si destul de amare, au un efect puternic de drenare a ficatului si de stimulare intensa a activitatii sale. Se prepara cu putina sare, cu ulei de masline presat la rece si acrita cu suc de lamaie. - sucurile de radacinoase: cel din radacina si frunze de patrunjel este antiviralul si drenorul cel mai puternic, urmat de cel de telina, morcov, sfecla rosie. Se face un cocktail in care se pun cate 50 ml din fiecare suc, care se bea pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de masa principala. Dintre fructe, cele mai eficiente sunt: - catina este deopotriva drenor, stimulent hepatic si stimulent imunitar. Sucul se prepara prin zdrobirea fructelor (eventual cu un mixer), neurmata de filtrare. Se consuma 5-6 linguri pe zi, simplu sau diluat cu apa. - merele, gutuile, strugurii: sucurile din aceste fructe sau chiar fructele ca atare pot ajuta foarte mult in vindecarea acestei afectiuni. Daca hepatita este combinata cu constipatia, este in mod special indicat sucul proaspat de prune. ALTE MIJLOACE DE TRATAMENT Medicamentele naturale care au dat rezultatele cele mai spectaculoase sunt: LIV 52 (ajuta la regenerarea celulei hepatice, il gasiti in farmacii sub forma de tablete), ELCOHEP (este creatia doctorului Ladislau Elethes din Oradea), SPIRULINA (se administreaza in cure de 30 de zile, va recomandam comprimatele de alge, produse la Institutul de Ecologie Aplicata Bucuresti). Cura de ape minerale facuta in statiunea Olanesti este foarte eficienta in aceasta categorie de afectiuni. Este indicata pentru recuperare dupa hepatita, precum si pentru tratarea hepatitei cronice si a hepatitei cronice evolutive. La Olanesti, sunt peste 30 de izvoare de ape minerale sulfuroase, clorurate, slab iodurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene, oligominerale, hipotone, izotone folosite pentru cura de ingestie (interna). Proprietatile terapeutice ale apelor de Olanesti
1
sunt potentate de aerul ozonat, puternic incarcat cu ioni negativi, si de climatul de crutare, conferit de altitudinea la care este situata statiunea. Odihna, aerul curat si iubirea sunt mijloacele de care, din pacate, foarte multi pacienti si terapeuti uita. Organismul uman este capabil sa lupte singur si sa se refaca, dar trebuie ajutat. Acordati-i constant aceste trei panacee si este posibil sa va uimeasca rapiditatea cu care el va reactiona pozitiv. ILIE TUDOR MEDICINA NATURISTA Plantele toamnei Radacinile vietii Cand lumina soarelui scade si roiurile de frunze incep sa paraseasca padurile, lumea crede ca infatisarea monahala a naturii inseamna moarte. Nu este adevarat! Dedesubt, in adancul pamantului, acolo unde ochiul nostru nu poate sa patrunda, firea isi continua implinirea si datul ceresc. A trecut vremea florilor, acum e timpul cand se “coc” radacinile. Rotunde si butucanoase, piezise si ascutite sau formate din fire subtiri, pline de arome si de miresme, radacinile formeaza un veritabil imperiu de sanatate, cu hotarele intinse pe sub pamant. Ati auzit vreodata de fierea pamantului, un ajutor de nadejde contra gripelor iernii? Dar de bulbul otravitor al brandusei de toamna, care vindeca leucemia si cancerul? Dar de radacinile de paianjen ale urzicii sau de cele infipte ca niste veritabili tarusi, ale brusturilor gigantici? Fiecare radacina are rostul ei, leacul ei, locul in care creste. Asemenea noua, plantele au si ele toanele lor, preferintele lor, dragoste pentru dealuri, paduri sau munti. Ciurul zanelor, de pilda, creste in plina lumina si se gaseste pe fanetele insorite din Ciucas. Fierea pamantului iubeste umbra mai rara a marginilor de padure de la poalele Bucegilor, Fagarasului si Ceahlaului. Captalanul si spanzul se ascund in vaile ceva mai adanci si mai umede de pe marginile paraielor, formand culturi uriase in Postavarul, in Muntii Ciucas, Harghita, dar si in Ceahlau si in Muntii Rodnei ori ai Banatului. Dar geografia lor nu e totul. Culegerea radacinilor impune un adevarat ritual. Mai intai, trebuie sa vezi daca e vremea potrivita - sa nu fie prea aproape de perioada cu luna plina ori prea aproape de vara. Apoi, trebuie sa apreciezi cata putere are planta in locul unde o gasesti: daca-i abia de un an acolo, radacinile n-au apucat sa traga suficienta putere si-i pacat s-o scoti din pamant. Culesul trebuie, si el, sa fie bland si cu bagare de seama. Dac-ai infipt cazmaua si ai rupt radacina, pe acolo se scurge seva vindecatoare, iar dac-ai luat prea mult dintr-un loc, cele cateva fire pe care le-ai mai lasat se vor usca de dorul celorlalte culese. De aceea, trebuie sa te uiti mai intai cu bagare de seama la ceea ce ai sa culegi, sa-ti ceri iertare plantei si sa nu te lacomesti la prea multe, ca numai atunci va fi spornica. Odata morala tinuta, sa trecem la catalogul cu radacini. FIEREA PAMANTULUI (Gentiana asclepiadea) Este o planta mult pretuita in popor, atat pentru frumusetea florilor sale, ca niste lampioane albastre-violet, cat si pentru puterea sa tamaduitoare deosebita. In Muntii Apuseni, radacina de fierea pamantului era macerata in rachiu pentru naduseala (astm) si oftica (TBC), dar si pentru a feri de gripa si de guturai. In Maramures, Pintea Viteazul avea o bautura fermecata pe baza de radacini de fierea pamantului si de angelica. O inghititura din aceasta bautura alunga oboseala, supararea si boala, ferea de raceli si de holera, deschidea pofta de mancare, dar si de viata. In Moldova, radacinile acestei plante erau presarate pe bube si rani, iar fiertura din ele era data pentru a scapa de durerile de cap si de ficat. Odinioara, aceasta planta era un tovaras nedespartit pe perioada sezonului rece, deoarece se spunea ca reuseste ca nici o alta surata de-a ei sa “curete stomacul si maruntaiele”. Unde gasim radacina de fierea pamantului Este o planta ceva mai retrasa, care prefera lumina filtrata de catre ramurile copacilor si creste la margine de padure sau chiar in arboretele mai rare. Are frunze oval-alungite, florile ca niste cupe albastre, iar radacinile sunt subtiri si lunguiete, de un galben-poortocaliu foarte viu. Apare de la 500 m altitudine in sus, pe malul paraielor de munte si in alte zone umede. Culegerea si uscarea De la aceasta planta se culege radacina. De obicei, fierea pamantului creste in asociatii, o planta avand mai multe fascicule sub pamant. Pentru a creste si la anul, nu se vor culege mai mult de jumatate din fasciculele unui exemplar, care vor fi dezgropate pe toata lungimea lor si vor fi retezate la 2-3 cm de axul central al radacinii. Apoi, radacinile vor fi spalate in curent rapid de apa, vor fi zvantate si pe urma uscate in locuri foarte bine aerisite (pentru ca altfel mucegaiesc). Remedii simple cu radacina de fierea pamantului Ceaiul - Se macina planta cu o rasnita de cafea sau se piseaza bine in piua sau mojar. - Se iau 2 lingurite de planta si se pun intr-un sfert de litru de apa (o cana de ceai) la inmuiat de seara pana dimineata. - Dimineata se filtreaza maceratul rezultat, care se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe cinci minute intr-o cana de apa clocotita. - Se lasa sa se raceasca acest decoct, vreme de jumatate de ora la temperatura camerei, dupa care se filtreaza. - La sfarsit, se combina cele doua tipuri de extracte, iar preparatul obtinut se bea pe parcursul unei zile. Acest remediu este unul din cele mai puternice dezintoxicante cunoscute in fitoterapia noastra, mobilizand toxinele si accelerand eliminarea lor prin urina si fecale. In bolile mai usoare, se beau 2 cani pe zi din acest remediu, pe stomacul gol,
2
dimineata. In bolile mai grele, unde se fac cure de dezintoxicare drastice, se beau pana la 4 cani pe zi. O cura dureaza de obicei 14 zile. Pulberea Este mult mai des folosita decat ceaiul, care este extrem de amar (nu degeaba aceasta planta se numeste fierea pamantului) si, in consecinta, este mai greu de suportat. Se obtine din radacinile maruntite prin macinare in rasnita electrica de cafea sau prin zdrobire in piua. Se pastreaza in borcanele cu filet bine inchis, nu mai mult de doua saptamani, pentru ca dupa aceea radacina se oxideaza si isi pierde puterea de vindecare. Se ia o lingurita de 3-4 ori pe zi, de obicei inainte de masa. Planta se tine cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Tinctura si plamadeala in rachiu - Se macina radacinile plantei cu o rasnita de cafea sau se piseaza bine in piua sau mojar. - Se pun 20 de linguri de planta intr-un borcan, dupa care se adauga alcool alimentar de 96¡, indoit cu apa sau rachiu tare de cereale. - Pe masura ce se adauga alcoolul se amesteca, asa incat planta sa fie cat mai bine patrunsa. In general, trebuie ca nivelul alcoolului sa fie cu 5 degete mai sus decat nivelul pulberii de planta umezita. - Dupa adaugarea alcoolului, se inchide borcanul si planta se lasa la macerat vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza extractul rezultat prin tifon des si se trage in sticlute mici. Se administreaza o lingurita de tinctura (sau de plamadeala) diluata in jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi. Boli care se vindeca cu radacini de fierea pamantului GIARDIA, VIERMI INTESTINALI (ASCARIZI) - aceasta planta are o dubla actiune: pe de o parte, paralizeaza organismele parazite de pe tubul digestiv, iar pe de alta parte, accelereaza mult procesul lor de eliminare. O reteta care a dat rezultate extraordinare pentru eliminarea acestor paraziti este compusa din cinci plante in parti egale: fierea pamantului, ciurul zanelor (despre care vom vorbi mai jos), vetrice (Tanacetum vulgare), pelin (Artemisia absinthum), floarea raiului (Chrysantemum cinerarifolium). Din aceste plante se fac tincturi dupa metoda data mai sus, tincturi care apoi se combina in proportii egale. Se iau 2-3 linguri pe zi din acest preparat, pe stomacul gol, cu apa. O cura dureaza 12 zile, dupa care se face o pauza de doua saptamani. Un efect interesant ce apare la copii, care sunt cei mai afectati de giardia, este imbunatatirea asimilatiei, normalizarea digestiei si a proceselor de crestere, dupa tratamentul cu acest preparat. GRIPA, GUTURAI, FEBRA - in toate aceste afectiuni, pulberea cu fierea pamantului este un adevarat elixir. Se ia jumatate de lingurita pe stomacul gol, nu mai mult de 3-4 ori pe zi. Are efecte tonice deosebite, risipind starea de apatie, dinamizand usor apetitul, normalizand temperatura corpului. Se foloseste in cure de doua saptamani, chiar dupa vindecarea bolii, deoarece ajuta pacientul sa-si redobandeasca forma fizica si tonusul psihic. GASTRITA HIPOACIDA, INDIGESTIE - o lingurita de tinctura de fierea pamantului diluata in jumatate de pahar de apa si luata inainte de fiecare masa este un adevarat panaceu in aceste afectiuni. Pentru a spori efectul acestei tincturi, se poate pune si radacina de angelica (in parti egale) in borcanul in care faceti maceratia. DISKINEZIE BILIARA (FIERE LENESA), BALONARE, BALONARE ASOCIATA CU DISPEPSIA - cine nu s-a confruntat niciodata cu aceste afectiuni nu stie cat de neplacute sunt aceste deranjamente digestive aparent minore, dar care intretin o stare fizica si psihica proasta, putand da complicatii mai mult decat neplacute. Se foloseste combinatia de tinctura de radacina de fierea pamantului si de radacina de angelica indicata mai sus, din care se iau 1-2 lingurite diluate cu jumatate de pahar de apa, inainte de fiecare masa. Sub actiunea acestui elixir, ritmul de mistuire a hranei este accelerat, procesele de digestie sunt normalizate, penibilele balonari si senzatia de greutate in abdomen dispar. Acest leac este valabil si pentru tot ceea ce inseamna atonie digestiva ori constipatie atona. HEPATITA, INSUFICIENTA HEPATICA, ICTER, SECHELE POST-HEPATICE - in toate aceste afectiuni. tratamentul consecvent cu pulbere de fierea pamantului - 1 lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol - duce la o normalizare a activitatii ficatului. CIURUL ZANELOR (Carlina acaulis) Este o planta de o frumusete stranie, ireala - un manunchi de spini din care iese o floare imensa, alb-argintie, intradevar ca scapata din mana unei zane. Infloreste la sfarsitul lui august si va ramane asa, neschimbata, pana la primele brume. In ciuda frumusetii sale extraordinare, nu floarea este cea folosita, ci radacina. Aceasta are un gust dulce-picant puternic, iar in satele de munte era considerata odinioara o adevarata radacina a vietii, care le reda vigoarea celor slabi, tamaduieste ca prin farmec plagile si bubele, invie oasele moarte (tuberculoza osoasa), opreste tusea, intareste viscerele si alunga durerile de stomac. Unde gasim radacina de ciurul zanelor Este o planta inconfundabila, mai ales prin marimea, forma si stralucirea florii sale. O intalnim pe pajistile si fanetele de munte, chiar si dupa ce a fost cosit fanul, deoarece se piteste efectiv in iarba, asa incat fierul coasei nu o ajunge. Radacina se scoate din pamant cu cazmaua, dupa ce floarea capata un aspect uscativ. Uscarea radacinii si pastrarea peste iarna se fac intocmai ca si la radacina de fierea pamantului. Preparate cu radacina de ciurul zanelor In principal, se folosesc ceaiul, pulberea si tinctura de ciurul zanelor, care se prepara intocmai ca si cele de fierea pamantului, despre care am vorbit anterior.
1
Boli care se vindeca cu radacina de ciurul zanelor BRONSITA, RACELILE SI COMPLICATIILE LOR - se bea ceaiul de ciurul zanelor de trei ori pe zi, indulcit cu miere, iar in paralel se ia pulbere de fierea pamantului. De altfel, cele doua plante, care intra si in celebrul bitter suedez, actioneaza foarte intens in orice fel de infectie, acuta sau cronica. Ambele invioreaza pacientul si-i mobilizeaza resursele interne de aparare. In plus, ciurul zanelor protejeaza rinichii, previne complicatiile bacteriene (prin efectul sau antibiotic) si normalizeaza asimilatia, ceea ce va ajuta pacientul sa se recupereze foarte rapid. INFECTII CU STAFILOCOC AURIU, rezistente la alte forme de tratament - carlinina, o substanta secretata de radacini, impreuna cu uleiul volatil al acestei plante, are efecte foarte intense de combatere a stafilococilor. Este folosita atat intern (sub forma de ceai, 3 cani pe zi), cat si extern (vom arata mai jos in ce forma). ASIMILATIE DEFICITARA, SINDROM DE MALABSORBTIE - unul din motivele pentru care ciurul zanelor a fost introdus in bitterul suedez este tocmai acela ca este printre putinele plante din lume care favorizeaza asimilatia, ajutand atunci cand este cazul la cresterea in greutate, normalizand greutatea corporala. Se foloseste in perioadele de convalescenta, post-graviditate, in tulburarile endocrine care duc la scaderea in greutate, precum si in boli grave care antreneaza scaderi drastice in greutate: cancer, leuconevraxita, leucemie etc. Se ia jumatate de lingurita de pulbere de trei ori pe zi. Planta se tine sub limba un sfert de ora, dupa care se inghite cu apa. Efectele cresc, daca fiecare doza de ciurul zanelor se combina cu un sfert de lingurita de fierea pamantului. HIPOCALCEMIE, HIPOMAGNEZIE SI ANEMIE FERIPRIVA - se face acelasi tratament de mai sus - pulbere de ciurul zanelor, luata eventual cu fierea pamantului - care va duce la normalizarea asimilatiei. Pentru aport sporit de minerale, se va consuma lapte (pentru calciu), apa minerala magneziana, cum ar fi cea de Valcele (pentru fier si magneziu), urzica pe post de hrana sau ca si condiment (pentru fier), evitandu-se tabletele cu minerale sintetice. TULBURARI DE CRESTERE LA COPII - se ia pulbere de ciurul zanelor cu miere sau simpla, 1 varf de cutit de trei ori pe zi. Aceasta planta are un gust picant-dulce, foarte agreabil, motiv pentru care este mult mai usor acceptata de cei mai mici decat alte plante. IMPOTENTA, LIPSA DE VIGOARE LA BARBATI, STERILITATE ASOCIATA CU SLABICIUNE CORPORALA (AT?T LA BARBATI, C?T SI LA FEMEI) - se recomanda o combinatie de doua radacini: ciurul zanelor si branca ursului (despre care am vorbit pe larg intr-un numar anterior). Se ia cate o lingurita de pulbere din fiecare planta de trei ori pe zi, pe stomacul gol. HERNIE - se face o cura cu o combinatie de pulberi de ciurul zanelor, fierea pamantului, salvie si angelica, in parti egale. Se ia cate o lingura din aceasta combinatie de pulberi inainte de fiecare masa. Se va tine pe o perioada de minimum trei luni un regim vegetarian, fara aditivi sintetici, fara zahar si margarina, fara alcool si prajeli. Daca hernia este inghinala, se vor face zilnic 100 de contractii ale muschilor din planseul pelvian (dintre anus si sex). Tot acest tratament va duce la o intarire a tesuturilor, la o micsorare progresiva a punctului hernial, evitandu-se astfel o interventie chirurgicala, precum si complicatiile ce apar in aceasta afectiune. Utilizari externe: TUBERCULOZA OSOASA - se pun radacinile in apa fierbinte, apoi se scot, se lasa sa se raceasca putin si se aplica fara tifon, direct pe locul afectat, cat mai calde posibil. ILIE TUDOR Pentru a procura plantele din acest articol, puteti contacta doi culegatori de plante: Avram Ioan (tel. 093/92.84.23) si Staneasa Ioan (tel. 068/14.07.11) MEDICINA NATURISTA Metode de intarire a sistemului imunitar LEACURI ORIENTALE (I) Una dintre numeroasele profetii sumbre facute la cumpana dintre milenii este aceea ca secolul care va urma va fi bantuit de epidemii. Nici nu s-a sfarsit bine primul an al acestui nou veac si afirmatia pare sa se adevereasca. Miliardele de locuitori ai Terrei, indiferent de varsta, incep sa dea semne de oboseala, gripele sunt tot mai frecvente si cu tot mai multe complicatii, la fel si bronsitele, precum si temuta tuberculoza, care da semne de revenire in forta. De curand, a aparut amenintarea armei biologice, a temutului antrax si a altor cateva zeci de boli fatale. Adaugam la toate acestea cumplita explozie de cancere si leucemii si obtinem un tablou care trebuie sa ne dea serios de gandit. Farmaciile sunt pline de reclame optimiste, care ne asigura ca raceala si, in general, toate bolile pot fi invinse cu medicamentul X, produs de un celebru concern, dar oamenii isi dau tot mai mult seama ca nu este chiar asa. Campionul luptei cu aceste boli necrutatore nu sunt drogurile chimice, ci enigmaticul sistem imunitar al fiecaruia dintre noi. Orice om are in fiecare moment intre 100 si 1000 de celule canceroase in organism, precum si diferiti microbi care ar fi fatali, daca nu ar fi “tinuti la respect” de catre sistemul imunitar. Acest sistem, format din “armate” de milioane de celule specializate, are practic solutii pentru orice agresiune din exterior si din interior, cu conditia sa nu fie perturbat. Or, in conditiile unei poluari fara precedent, a schimbarilor climatice, a alimentatiei chimizate mult peste limitele admisibile, precum si a stresului psihic tot mai puternic,
2
capacitatea de lupta a sistemului imunitar scade dramatic. Refacerea mijloacelor noastre naturale de aparare este de fapt cheia sanatatii, si nu uciderea microbilor si biciuirea organismului cu medicamente si vitamine sintetice. Poate parea greu de crezut, dar problema aceasta a imunitatii nu este deloc noua. Medicinile extrem-orientale intuiau existenta sistemului imunitar inca de acum cateva mii de ani. Chiar mai mult, exista remedii de stimulare a imunitatii, cunoscute si folosite de mii de ani. Odinioara, aceste remedii erau apanajul aristocratiei si al varfurilor religioase si culturale din tarile de origine, adica India si China. In prezent, ele au inceput sa fie dezvaluite, fiind absorbite cu o adevarata lacomie de pietele occidentale, satule de droguri chimice. Va prezentam, in continuare, cateva din cele mai importante metode de intarire a imunitatii, practicate de medicina naturista din Orient. MEDICINA CHINEZA Mai in gluma, mai in serios, se spune ca medicina chineza da in ultimii ani adevarate cosmaruri celor care s-au imbogatit cu medicamentele si terapiile alopate. De ce? Pentru ca are un arsenal de sute de remedii, testate nu de zeci, ci de mii de ani, remedii la preturi accesibile, care fac furori in lumea civilizata. Depresia, apatia, stresul, caderile imunitare, toate isi au leacul in meticuloasele retetare chineze. La noi in tara se folosesc inca foarte putine plante din “arsenalul chinez”, care abia a inceput sa patrunda pe pietele est-europene. Asa ca va vom prezenta doar doua remedii mai cunoscute, care se gasesc acum in farmaciile noastre: O planta-mister - GINSENG Mic istoric Inca in urma cu 2000 de ani, in China se credea ca ginsengul are forta spirituala de a imblanzi animalele, de a linisti sufletul, de a impulsiona gandirea si de a domoli spaimele. Totodata, el intarea sistemul imunitar si impiedica instalarea depresiilor. Si in China de astazi, virtutile ginsengului sunt pretuite si laudate, planta fiind folosita ca un medicament bun la toate si, mai ales, ca afrodisiac. Dupa cum spuneam inainte, Occidentul a facut si el din ginseng un mijloc de vindecare extrem de pretuit si de raspandit. Este una din cele mai folosite plante din lume (anual, sunt vandute in lume sute de tone, produse in peste 50 de tari), desi, paradoxal, si unul din cel mai putin cunoscute. Se presupune ca el prelungeste viata, ca stimuleaza virilitatea, energia si capacitatea de lupta cu boala, desi principiul actiunilor sale ramane un secret. Ginsengul este un mic arbust, cu aroma dulceaga, care creste in Nordul Americii si in Asia. Planta are nevoie intre 5-7 ani, pentru ca radacinile ei (cu forme bizare, aproape omenesti) sa devina suficient de puternice. Dupa recoltare, radacina e macinata sau rasa, fiind transformata in pulbere, ceaiuri, tablete, extracte si preparate cosmetice. Ginsengul din Asia, (Pana schinseng) apartine familiei Araliaceae. Ginsengul american se numeste in limba latina Panax quinquefolius. “Panax” vine din limba greaca, de la zeita Panacea, despre care se spunea ca vindeca toate bolile. Astazi, ginsengul e cultivat pe suprafete intinse, fiind campionul produselor de export din China si din Coreea. Se spune, de altfel, ca ginsengul american (ambalat la Hong Kong) nu se compara ca efect cu ginsengul chinezesc. In afara celor doua soiuri, pe piata circula si un ginseng numit Radacina de taiga (Eleutherococcus senticosus), extrem de folosit in Rusia, unde li se prescrie pacientilor aflati in convalescenta, bolnavilor de stres si de anemie. In functie de preferintele dvs., atunci cand cumparati preparate farmaceutice din ginseng, cititi cu atentie notita pe care este de obicei indicata tara de origine a produsului. Ginsengul in Romania Sa revenim la tema articolului de astazi: sistemul imunitar. Sub actiunea ginsengului, capacitatea de aparare a organismului creste rapid, infectiile dau inapoi de la sine, convalescenta este mai scurta, sensibilitatea la stres se reduce, in timp ce puterea de munca sporeste. La venirea anotimpului rece, o cura de 10-20 de zile cu aceasta planta tine la distanta suparatorul guturai si temuta gripa. Dar cu toate acestea, pana astazi nu s-a descoperit nici un principiu activ, nici o substanta care sa-i explice minunatele insusiri. Doar electrografiile (fotografii care pun in evidenta misterioasa aura a organismelor vii) au aratat ceva semnificativ: adevarate explozii de energie, in jurul fiecarei radacini de ginseng. Sa actioneze ginsengul asupra corpului energetic, corp studiat in amanunt de medicii acupunctori chinezi, care, in viziunea lor, este principalul responsabil de starea de sanatate sau de boala? Deocamdata, alta explicatie plauzibila a actiunii sale nu se cunoaste. Cert este ca ginsengul este extrem de eficient. In farmaciile si magazinele naturiste din Romania, ginsengul se gaseste in mai mult de 20 de forme. Iata in continuare cateva din cele mai eficiente produse pe baza de ginseng: - Ceaiuri si capsule VITAGINS si GINSENG C, produse de Laboratoarele Medica - o ingenioasa combinatie de fructe de padure vitaminizante si ginseng, special facuta pentru intarirea imunitatii si adaptarea la vicisitudinile anotimpului rece. - Fiole GINSENG si GINSENG ROYAL JELLY - extracte de ginseng, respectiv de ginseng si laptisor de matca, produse in China, recomandate mai ales convalescentilor si persoanelor in etate. - Pastile GINSENG, GINSAVIT si V2 PLUS - toate produse de “Pharco Pharmaceuticals” - sunt combinatii de ginseng, minerale si vitamine, destinate persoanelor convalescente, cu avitaminoza sau diferite carente de minerale. Cura cu ginseng dureaza minimum 10 zile, timp in care se administreaza in jur de 1 g de radacina pe zi, pentru un adult. Este indicata atat pentru persoanele sanatoase, cu efect profilactic, cat si pentru persoanele care se confrunta deja cu boala. Persoanele cu deficit de imunitate datorat convalescentei, varstei inaintate, anumitor boli cronice, vor repeta cura de
1
ginseng o data pe luna. In general, efectul ginsengului (tradus prin cresterea vitalitatii, a puterii de munca, eliminarea apatiei si indispozitiei) se resimte la 10 zile dupa inceperea unei cure. Administrarea ginsengului Nu depasiti niciodata 1 gram de ginseng pe zi! Planta contine substante care pot activa hormonii feminini. S-au semnalat cazuri in care femeilor de peste 70 de ani, care au abuzat de ginseng, le-a revenit ciclul menstrual. De asemenea, excesul de ginseng (peste 3 g/zi) produce insomnie, nervozitate, depresii, diaree si eruptii pe piele. Trecute in categoria suplimentelor alimentare, diferitele forme de comercializare a plantei au indicatiile de folosire vag precizate, drept pentru care am considerat necesar sa va atragem atentia asupra limitei acceptate: 1 gram. SCOARTA DE CHINA Paradoxal, scoarta de China este originara din... Bolivia si Peru, chinezilor revenindu-le meritul de a o fi adoptat si de a-i fi pus in valoare extraordinarele proprietati. Inainte de a fi fost descoperite antibioticele, scoarta de China (celebra chinina) era singurul remediu capabil sa lupte cu succes impotriva ucigatoarelor boli infectioase din zona tropicala. Dupa trecerea perioadei de glorie a antibioticelor, oamenii de stiinta si-au dat seama ca aceasta scoarta este mult mai mult decat o “substanta de omorat microbi”. Ea este un stimulent imunitar extrem de complex: pe de o parte, activeaza anumite celule specializate in lupta contra infectiilor, pe de alta parte, ordoneaza aproape toate functiile vitale ale organismului. Ea normalizeaza activitatea nervoasa (de unde si un efect de combatere a stresului extrem de eficient), regleaza activitatea cardiaca, dilata vasele de sange, scade febra, invioreaza apetitul si reda tonusul. Este un remediu exceptional in racelile cu evolutie galopanta, in gripa, in bolile infectioase recidivante, care apar pe fondul suprasolicitarii sau al depresiei. Deocamdata, aceasta scoarta miraculoasa o gasiti la noi in tara “ascunsa” intr-un singur remediu: ALFA TONIC CU GINSENG, produs de clujenii de la “Plantextrakt”, care contine alaturi de ginseng si alfa-alfa (o planta antistres extrem de eficienta) si aceasta scoarta de China (Chinchona succiriba). O cura cu acest preparat, pentru a fi eficienta, dureaza minimum patru saptamani, fiind recomandata deopotriva copiilor si adultilor. ILIE TUDOR (In nr. viitor, Medicina Indiana) FORMA MAXIMA Sanatatea vine... mancand La acest minunat inceput de toamna, primul ajutor impotriva afectiunilor si a durerilor, care va supara din cand in cand, trebuie cautat nu in dulapiorul cu medicamente, ci pe tarabele sau in cosurile gemand de legume si fructe - care mai de care mai coapte, mai zemoase, mai viu colorate si mai datatoare de energie si sanatate. Cercetatorii avizati au descoperit ca in domeniul alimentatiei functioneaza "principiul semaforului", adica o combinatie bine echilibrata de verde, galben si rosu (este vorba de legumele si fructele consumate) care va ofera cantitatea ideala de vitamine, substante minerale si alti energizanti, va fereste de bolile de inima, de circulatie si de cancer. Culorile rosu si galben semnalizeaza ca vitaminele existente in legume si fructe sunt rezistente la temperaturile ridicate, deci pot fi fierte. Culoarea verde inseamna "sensibil" la caldura, adica: legumele si fructele verzi - cu exceptia fasolei - se consuma, de preferinta, crude. In cele ce urmeaza, va prezentam cateva afectiuni (mai frecvente) si remediile alimentare aflate la indemana dvs. DURERILE DE CAP De ele se plang in special femeile si anume in numar extrem de mare (3/4 din femeile de pe toata suprafata globului). Din pacate, tabletele calmante sunt cele la care se apeleaza in majoritatea cazurilor. Din pacate - pentru ca exista si o alternativa mai putin "agresiva": camara cu alimente. Senzatia de apasare si tensiune Va simtiti capul de parc-ar fi strans intr-o menghina? Mancati ceva condimentat. Ardeiul iute impulsioneaza producerea substantelor calmante proprii organismului nostru. Preferati ceva dulce? Specialistii americani recomanda ciresele: 20 de boabe pe zi si durerile dispar! Migrene Un remediu putin cunoscut, dar care nu da gres niciodata: cafeaua. Cat mai tare si amestecata cu zeama de lamaie (1/2 lamaie stoarsa la o ceasca de cafea). Efectul: acelasi cu al unei tablete calmante. DURERI ALE MEMBRELOR SI ALE ARTICULATIILOR Substantele active din bucataria dvs. au efecte neasteptate: vindeca intinderile musculare si alina durerile de coloana, de genunchi etc. Dureri ale articulatiilor Consumati cat mai mult peste! Acizii grasi Omega-3 au un efect calmant, antiinflamator. Langa peste - multe legume. In caz de entorsa, se recomanda frunzele de varza aplicate direct pe incheietura. Contracturi Daca dupa o zi obositoare de munca sau dupa ce ati sapat gradina va doare ceafa sau va "tine" spatele, compresa cu miere este ideala. Inmuiati o carpa in apa fierbinte, stoarceti-o, ungeti-o cu un strat de miere, puneti-o pe locul dureros si legati peste ea un fular sau un prosop. Lasati compresa sa actioneze cel putin 30 de minute. Mierea stimuleaza irigarea sangvina si contine acid salicilic, care calmeaza durerile.
2
Febra musculara si crampe Daca vreti sa evitati febra musculara sau aveti crampe sau carcei la muschii gambelor, optati pentru alimentele bogate in magneziu. Sportivii profesionisti stiu cat sunt de eficiente. Continut ridicat de magneziu au: bananele (1-2 pe zi acopera lipsa de magneziu), produsele integrale, spanacul, sfecla rosie, varza si soia. AFECTIUNILE DIGESTIVE Apar ca o reactie a organismului la stres sau suparare. Foarte raspandite sunt arsurile, durerile de stomac, balonarile etc., care pot fi combatute pe cale naturala. Dureri de stomac Durerile de stomac si chiar ulcerul pot fi vindecate cu varza si cartofi. Mancati salata de varza cruda si beti suc de varza sau de cartofi. Sunt alcaline si contracareaza excedentul de acid gastric. Constipatie Digestia se reglementeaza lesne cu prune uscate, curmale sau smochine, insotite de lichide multe. O purgatie usoara produc, de asemenea, zmeura si taratele de ovaz. Diaree Mancati mere rase (fara coaja) sau afine - eventual cu iaurt. Bananele au si ele un efect antidiareic, restabilind echilibrul substantelor minerale. Foarte important: beti multe ceaiuri! Cel de salvie este excelent! Balonari Chimenul face adevarate minuni, deci presarati chimen peste mancarurile care, de obicei, baloneaza (fasole uscata, linte, varza etc.). Daca nu va place gustul, incercati cu ceai de anason. IRITATIILE PIELII Pielea este organul nostru cel mai intins ca dimensiune si din pacate foarte "predispusa" la tot felul de afectiuni. Din fericire, acestea pot fi vindecate usor si repede cu ajutorul alimentelor. Ten gras Cuvantul magic este "biotina", existenta in drojdia de bere, soia, nuci si produsele integrale. O adevarata bomba cu biotina: galbenusul de ou. Dar folositi-l cu masura, deoarece contine colesterol. Ten uscat Hraniti-va pielea uscata cu alimente care contin albumina: soia, peste, kiwi (bogat si in vitamina C) sau suc de paducel. Riduri Conform unor cercetari recente, capsunele netezesc ridurile si dau prospetime tenului. Asadar: vreti sa fiti frumoase, mancati capsune. Piele descuamata O cura de o saptamana cu bere, si rezultatele incep sa se vada: in fiecare seara, 500 ml de bere - jumatate o beti, cu cealalta jumatate va tamponati usor fata. Arsuri produse de soare Varza acra aplicata direct pe piele este racoritoare si reface stratul acid protector al acesteia. Cu cat mai rece, cu-atat mai eficienta! CISTITELE SI AFECTIUNILE GENITALE Sunt boli specifice femeiesti, ce pot fi tratate foarte simplu: cu suc de fructe si legume. Cistita Savantii americani au descoperit un remediu extrem de eficient impotriva acestei boli: merisorul. Contine mult tanin care actioneaza asupra colibacililor. Cu 1/3 l de suc de merisor pe zi, acestia sunt pur si simplu eliminati. Sparanghelul este si el diuretic si stimuleaza functionarea rinichilor. Infectii cu candida Daca va confruntati adesea cu ele, iaurtul nu trebuie sa lipseasca din frigiderul dvs.! Mancati in fiecare zi iaurt si, de asemenea, multa ceapa si praz. Dureri menstruale Acidul linoleic gamma vindeca si calmeaza durerile, de aceea se recomanda nucile si coacazele impreuna cu iaurt (cu continut ridicat de calciu) si lapte acru. PROBLEMELE DE CIRCULATIE In special femeile tinere se plang de oboseala si ameteli. Cauza este, deseori, hipotensiunea. Mai grava este insa hipertensiunea care mareste riscul unor afectiuni cardiace. Hipotensiune Incercati cu vin de rozmarin: turnati 3/4 l de vin alb peste 20 g frunze proaspete de rozmarin, lasati-l sa stea 5 zile si beti apoi, zilnic, la masa de pranz si la cina, cate un paharel. Foarte bun pentru irigarea cu sange este porumbul. Hipertensiune
1
Important: nu consumati sare de bucatarie! Tensiunea dvs. va scadea cu ajutorul acizilor grasi Omega-3, adica: somon, macrouri, sardele si heringi proaspeti. Plus mult usturoi: 1 catel pe zi (scade tensiunea si curata vasele de sange). FRUMUSETE Sfaturi scurte pentru ani lungi - Amanati-va batranetea! Oare cate femei se gandesc la 20 sau la 30 de ani cum vor arata si cum se vor simti la 50 de ani, la 60 sau la 80 de ani? Foarte putine, si asta este o greseala enorma! Pentru ca la orice varsta putem sa facem ceva pentru a ne prelungi tineretea. Imbatranirea incepe la 30 de ani La 30 de ani, pielea noastra incepe deja sa-si piarda din elasticitate. Ea devine tot mai subtire, mai rigida, iar glandele sebacee produc treptat tot mai putina grasime. La aceasta varsta, masa musculara incepe si ea sa scada. Daca nu intreprindem nimic, intr-un deceniu dispar cam 3 kilograme de masa musculara, ea fiind inlocuita de tesuturi adipoase. Volumul plamanilor se reduce, de asemenea, de la 5 litri (la 30 de ani) la doar 3 litri (la 60). O data cu varsta, sistemul nostru imunitar produce un numar tot mai mic de anticorpi, noi fiind tot mai predispusi la imbolnaviri. Aceste procese naturale de imbatranire nu pot fi impiedicate complet, dar, cu siguranta, ele pot fi incetinite in mod eficient. Numarul optim de calorii: 1500 Daca reduceti consumul de calorii cu circa 25%, respectand insa o cantitate suficienta de vitamine si substante minerale, organismul dvs. va avea mai multa energie pentru a forma si regenera celule. Urmarea: nu veti imbatrani asa de repede. Nutritionistii americani au studiat acest efect mai intai pe soareci. Ei au observat ca, la o cantitate redusa de hrana, acestia aveau in mod evident reactii mai rapide si traiau de doua ori mai mult decat soarecii hraniti normal. Regimul cu 1500 de calorii este optim pentru organismul nostru. Consumati mai putina carne Un studiu efectuat recent a demonstrat ca cei care renunta la carne sau care reduc serios consumul acesteia sunt mai putin amenintati de cancer, boli de inima sau de circulatie. Acest fapt se datoreaza probabil numarului mare de vitamine si microelemente care se gasesc in legume si fructe. Fibrele, in cantitate sporita, provoaca absorbtia si eliminarea substantelor nocive (asemeni unui burete), inainte ca ele sa patrunda in organism. Aveti nevoie de antioxidanti O bara de fier expusa vreme mai indelungata la ploaie si frig incepe curand sa “imbatraneasca”, adica rugineste. Bananele cojite isi modifica rapid culoarea, de indata ce intra in contact cu oxigenul. Ce legatura exista oare intre metale sau fructe si imbatranirea noastra? Rugina de pe metal si culoarea modificata a fructelor curatate de coaja sunt provocate de niste particule agresive, numite “radicali liberi”. Acestia se formeaza zilnic cu miile in organismul nostru, ducand la imbatranirea timpurie. Un antidot eficient: agentii antioxidanti si in special vitaminele A, C si E, betacarotenul si microelementele magneziu, zinc si seleniu. Alimentele bogate in antioxidanti sunt: citricele si coacazele (vitamina C), caisele si morcovii (vitamina A, betacaroten), arahidele, migdalele si uleiurile comestibile presate la rece (vitamina E), pestele, carnea slaba si cerealele (seleniu si zinc). Miscarea prelungeste viata Orice fel de sport, dar cu precadere cel de rezistenta (alergare, ski fond, inot, mers pe bicicleta), poate prelungi in mod considerabil viata. Un studiu american dovedeste ca miscarea practicata regulat reduce cu 1/3 riscul unei morti timpurii. Cu cat incepe mai devreme, cu atat va fi mai bine. Efectul optim este obtinut prin arderea saptamanala a 1500-2000 de calorii (de exemplu, 4-5 ore de mers intins). Trebuie insa evitata suprasolicitarea. Pentru aceasta, pulsul nu are voie sa depaseasca “180 minus varsta pe care o avem”. Prin temperaturi scazute - mai multa energie Cercetatorii de la germani au ajuns la urmatoarea concluzie: mustele obisnuite, care traiesc la o temperatura de 18¡C, ating respectabila varsta de 180 de ani (calculati in anii nostri, 150). Suratele lor, tinute la o temperatura de 28¡C, au murit dupa “doar” 70 de ani. Cauza: procesele de metabolism sunt mai rapide la temperaturi ridicate, fapt ce atrage dupa sine consumarea accelerata de “energie vitala”. Pentru a va prelungi tineretea, temperatura din dormitorul dvs. nu trebuie sa depaseasca 17¡C. Miscarea degetelor - un tratament pentru creier Cateva exercitii simple de miscare a degetelor de la maini, efectuate zilnic, vreme de cateva secunde, pot activa si intari memoria, care odata cu varsta incepe sa slabeasca. Exercitiile zilnice de miscare a degetelor fortifica prelungirile nervoase ale celulelor din creier si impiedica degradarea lor, chiar daca varsta este inaintata. Miscand degetele ca si cand am canta la pian sau am bate la masina, irigarea creierului cu sange se imbunatateste cu 25%. FORMA MAXIMA O bomba vitalizanta CATINA - ginsengul romanesc Intariti- va sistemul imunitar!
2
Una din trasaturile societatii noastre moderne, atat de dezvoltate tehnologic, este, aparent paradoxal, nevoia de miracol. Numai in domeniul sanatatii este nevoie de zeci si sute de asemenea miracole. Se asteapta remediul care sa salveze milioanele de tineri si copii bolnavi de cancer si leucemie, medicamentul-minune care sa ne scuteasca de epidemiile de gripa si hepatita, parca tot mai agresive si tot mai greu de tinut in frau. Inca nu a inceput sa fie cautat, dar cu totii asteptam remediul miraculos, care sa vindece aceasta lume de rautate si violenta... Si totusi, minunile se afla atat de aproape de noi! Singurul lucru care lipseste cu adevarat nu este de fapt miracolul, ci perseverenta oamenilor. O lingurita de polen de albine luata o data la cateva zile nu are nici un efect, in timp ce o cura cu 23 lingurite luate zilnic, vreme de 21 de zile, are un efect tonic exceptional. Exemplul este valabil si pentru cura cu pulbere sau nectar de catina, care este un adevarat panaceu. In acest articol, ne propunem sa va vorbim chiar despre aceste remedii simple si aparent banale: catina si polenul de albine, remedii a caror taina totusi prea putini o cunosc. CATINA Poate unii dintre cititorii nostri isi aduc aminte din numerele din anii trecuti ai revistei noastre, despre minunile domnului profesor biolog Ion Brad, un savant roman care si-a dedicat intreaga viata studiului acestui fruct galben-portocaliu, mic cat un sambure de cireasa, care sta aninat pe ramurile unor tufe albicioase din toamna si pana in primavara, rezistand frigului si inghetului. Cu extractele din acest fruct, profesorul Brad a vindecat boli din cele mai diverse, de la bronsite si cistite recidivante, pana la cancer, leucemie sau chiar SIDA. Dar inainte de a ajunge medicament, e bine ca ea sa fie folosita ca stimulent al sistemului imunitar, acum, in pragul instalarii sezonului rece. Cum se explica forta ei de exceptie? Catina este una din plantele cu cel mai ridicat continut de vitamine F si E (vitamina E fiind numita si vitamina tineretii), intrucat este implicata in cele mai importante procese de regenerare din organism. Pe langa vitamina E, catina este foarte bogata in vitamina A, C, PP, la care se adauga intreg complexul vitaminic B. Cu un asemenea “arsenal”, palmaresul impresionant al tratamentului cu catina nu mai mira pe nimeni. Sucul de catina Mod de preparare: se obtine casnic, din fructele proaspete de catina, prin zdrobire cu lingura de lemn sau, mai rapid, cu mixerul, si nu prin presare sau centrifugare, deoarece in acest fel s-ar pierde componente ale catinei extrem de importante. Mod de administrare: Pentru intarirea sistemului imunitar - acest suc (sau mai degraba nectar, deoarece contine si pulpa, si coaja fructului) se consuma zilnic, in cantitati de 50-100 ml (50 ml = un sfert de pahar), o cura durand minimum o luna. In cazul cand nu se cumpara de la piata, fructele de catina se pot culege pe toata durata toamnei si-a iernii (chiar si atunci cand sunt inghetate), putand fi pastrate la rece, in frigider, vreme de 1-2 saptamani. Pentru a face mai suportabil gustul destul de acru si astringent al sucului de catina, se poate adauga miere curata de albine (in proportie de 3:1), care ii potenteaza efectul. · Ca tratament al unor boli - sucul de catina, mai ales atunci cand este asociat cu o alimentatie lacto-vegetariana, este un elixir regenerant si detoxifiant foarte puternic, cura cu el dand rezultate de exceptie in bolile grave. Este indicat in: - boli ale sistemului respirator (bronsita cronica, astm), sensibilitate la infectiile respiratorii ale persoanelor intoxicate prin fumat, care lucreaza in mediu toxic - o cura de o luna cu suc de catina are efecte nu doar puternice, ci si stabile in timp. - stari depresive - se tine un regim cu multe cruditati si se bea cate un sfert de pahar de suc dimineata si seara; pentru intensificarea actiunii tonice este indicata si cura cu polen. - cancer cu diverse localizari - o combinatie nu foarte apetisanta, dar foarte eficienta in acest tip de afectiuni, este aceea dintre sucul de catina (un sfert de pahar) si sucul de usturoi (2-3 lingurite). In leucemie, o cura de 1-2 luni cu suc de catina are efecte miraculoase. - infectii virale: herpes, hepatita virala A, B si C, HIV - actiunea catinei nu se manifesta direct, asupra virusilor, ci prin stimularea imunitara, care se face gradat. Se recomanda cura cu suc de catina, vreme de minimum 40 de zile. Pulberea si maceratul la rece de catina uscata Pulberea Mod de preparare: se obtine din fructele uscate ale catinei (se gasesc in magazinele Plafar), care se macina cat mai fin, cu rasnita electrica de cafea sau se piseaza in piua. Pulberea astfel obtinuta se pastreaza in borcane de sticla (tinuta in pungi de hartie isi pierde, in mare, uleiul gras, care este absorbit). Mod de administrare: Pentru intarirea sistemului imunitar: se administreaza cate 1 lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, inainte de a fi inghitita. Maceratul Mod de preparare: 2 lingurite de pulbere de catina se pun intr-un pahar cu apa si se lasa la macerat, la temperatura camerei, de seara pana dimineata, cand se amesteca cu o lingurita de miere lichida. Lichidul nu se filtreaza, iar la sfarsit se consuma si pasta de catina ramasa in pahar. Este un remediu preferat de copii si convalescenti, foarte usor de asimilat si inviorator. Poate fi imbogatit prin adaosul unei lingurite de pulbere de macese si de afine. Mod de administrare: se consuma pe stomacul gol dimineata.
1
Pentru intarirea sistemului imunitar: Pentru cresterea imunitatii la copii, se face o cura de patru saptamani cu macerat la rece de catina, administrat cu un sfert de ora inaintea fiecarei mese. · Ca tratament al diferitelor boli: - in timpul regimurilor alimentare restrictive - se administreaza macerat de catina pentru stimularea poftei de mancare, combaterea asteniei, evitarea avitaminozei. Contra avitaminozei, care poate aparea pe parcursul regimului cu cereale integrale (numit si Oshawa - cunoscut de cititorii nostri pentru efectele spectaculoase in combaterea cancerului), sau dupa postul complet cu apa distilata este foarte eficienta pulberea: 3-4 lingurite pe zi. - astenie, Parkinson - se face o cura cu macerat revigorant de catina si macese. Alimentatia va fi imbogatita cu polen, miere de albine, apilarnil. - lipsa poftei de mancare - se ia macerat obtinut dupa metoda de mai sus din catina si macese, la care se adauga cateva picaturi de suc proaspat de lamaie. Se consuma pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de masa. Uleiul de catina Este un remediu care se obtine exclusiv pe cale industriala, putand fi gasit in farmacii si Plafare. Dupa uleiul de palmier, este al doilea din lume ca bogatie in vitamina E. Mod de administrare: Pentru stimularea sistemului imunitar: se iau 30-40 de picaturi pe zi, simplu sau cu putina miere (dar nu in apa, deoarece nu se dizolva, ci formeaza pelicula). O cura dureaza minimum 14 zile, dar cel mai indicat este de la 30 de zile in sus. · Ca tratament al diferitelor boli: - boli de piele, dermatoze care se agraveaza la frig - are efecte puternice mai ales asupra persoanelor devitalizate, cu o constitutie mai fragila. - sensibilitate la frig, anemie - se fac mai multe cure succesive, fiecare de cate 21 de zile, cu zece zile de pauza. - impotenta, sterilitate, insuficienta ovariana - se face un tratament de lunga durata (minimum trei luni), avand efect foarte puternic atunci cand este asociat cu tratamentul intern cu plante cu efecte hormonale (branca-ursului, naprasnic, ginseng, ginseng indian). Utilizari externe: - herpes, papiloma - in aceste doua afectiuni, aplicatiile de 2-3 ori pe zi cu ulei de catina (prin ungere cu un tampon de vata) pot avea rezultate spectaculoase. - arsuri, arsuri chimice - anumite studii facute la noi in tara au pus in evidenta efectele exceptionale ale uleiului de catina aplicat pe arsurile in curs de vindecare. Totusi, intrucat tratamentul acestor afectiuni nu este simplu, se recomanda sa fie facut numai sub indrumarea medicului specialist dermatolog, mai ales la arsurile de gradul III-IV. - tumori exteriorizate - se foloseste o combinatie in parti egale de ulei de catina si ulei de ricin (se gaseste in farmacii), cu care se ung de 2-3 ori pe zi zonele afectate. Aceasta combinatie da rezultate foarte bune si in tratamentul lipomurilor. Miracolul florilor POLENUL DE ALBINE Daca despre catina se spune ca este campionul vitaminelor, polenul este un adevarat tezaur de aminoacizi, substante cu un rol cel putin la fel de important in activarea sistemului imunitar. Sub actiunea aminoacizilor din polenul recoltat de albine, activitatea glandelor este normalizata, procesul producerii de celule specializate ale sistemului imunitar este relansat, iar capacitatea de “lupta” a acestuia creste rapid. In anii ‘60, un francez - A. Cailas, a scris o carte intreaga despre acest remediu miraculos, iar de atunci studiile au progresat atat de mult, incat s-ar mai putea scrie cateva lucrari in care informatia sa nu se repete. Selectia noastra cuprinde cateva date de baza despre utilizarea polenului acum, la sfarsit de toamna, cand organismul trebuie sa dea proba adaptarii la o iarna care se anunta mult mai aspra decat cea de anul trecut. Administrarea polenului Se face pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de masa. Polenul se mesteca foarte bine, vreme de 5 minute, pentru a fi maruntita membrana in care l-a invelit albina, membrana care nu poate fi digerata de organism. Dozarea polenului Este un subiect controversat, datorita bogatiei sale extraordinare in proteine, substante foarte utile organismului, dar a caror metabolizare este o sarcina nu foarte usoara pentru ficat. Recomandarile mele se bazeaza pe o practica indelungata, dobandita alaturi de medici specialisti, cand am observat ca un consum mediu de 25 de grame de polen pe zi (adica 2 linguri) nu reprezinta vreun simptom de intoxicare si nu afecteaza in vreun fel ficatul. Totusi, se recomanda moderatia: copiii sub trei ani nu vor consuma polen; persoanele cu probleme hepatice si copiii peste trei ani vor consuma maximum 5 grame (1 lingurita pe zi); adolescentii si adultii pot consuma pana la 30 de grame pe zi (2 linguri), avand grija totusi sa faca 3 saptamani de pauza dupa o luna de cura. La orice tulburare care apare pe parcursul curei cu polen este indicat sa consultati un medic, pentru a stabili daca puteti continua sau nu. Pentru intarirea imunitatii, se recomanda o cura de 21-30 de zile, declansata acum, inainte de instalarea anotimpului umed si friguros. Cateva indicatii terapeutice
2
- faringita, amigdalita, gripa in faza incipienta - se consuma cate 1/2 lingurita de polen din patru in patru ore, mestecandu-l foarte bine si lasandu-l sa alunece incet pe esofag, pentru a dezinfecta zona afectata (polenul contine si substante antibiotice si antivirale). - sensibilitate la raceli, bronsite, pneumonii trenante - se face o cura de o luna cu polen, care va incepe cu o doza de soc, de 2 linguri cu varf, luata vreme de 3 zile, dupa care se continua cu o lingura pe zi. - sensibilitate la frig - inainte cu cateva minute de a iesi in frig, se va lua o lingura de polen, pe care o veti mesteca foarte bine, inainte de a o inghiti. Polenul va fi luat pe stomacul gol. - depresii (inclusiv cronice), astenie - studii facute in Rusia, Suedia si Norvegia au dus toate la aceeasi concluzie: polenul stimuleaza si revigoreaza psihicul, determinand iesiri spectaculoase din criza. Se recomanda cura de minimum trei saptamani cu polen. - tulburari hormonale diverse (amenoree, dismenoree, sterilitate masculina si feminina, disfunctii ale glandelor suprarenale) - se iau 2 linguri de polen pe zi, dimineata. La femei se recomanda si consumul de laptisor de matca. - tulburari de crestere si dezvoltare la copii - se iau 1-2 lingurite rase de polen pe zi. Se fac cure de trei saptamani, cu doua saptamani pauza. La copiii cu intarzieri de dezvoltare intelectuala se recomanda suplimentar consumul unor plante ca angelica, chimenul, busuiocul, talpa-gastei. - alcoolism - polenul micsoreaza dependenta fata de alcool, reduce depresia si anxietatea persoanelor care au deprins acest viciu ingrozitor - acestea sunt rezultatele unor studii din anii ‘80. Se iau 1-2 linguri pe zi vreme de 30 de zile, cu 15 zile de pauza. Cateva informatii utile despre polen Pastrarea polenului Polenul se tine in frigider, pentru ca in el exista adesea oua de larve, care se pot dezvolta foarte rapid, asa incat este posibil ca in locul granulelor aurii sa gasiti o “colectie” de asemenea larve deloc placute vederii. Cum recunoastem polenul de calitate In primul rand prin culoare si, mai ales, prin stralucire - trebuie sa fie deschis la culoare si sa nu aiba nuante terne. Apoi, nu trebuie sa fie acru (ceea ce inseamna ca a prins umezeala si este foarte toxic, trebuind aruncat) si nici sa nu aiba gust de ars (ceea ce inseamna ca a fost uscat necorespunzator si nu mai are valoare). Polenul proaspat, foarte moale si putin umed (dar nu acrit!), este cel mai eficient. Cel cu granulele foarte tari si aproape fara miros este vechi si nu mai are decat 10-20% din proprietati. Cateva telefoane utile, pentru a putea procura polen de calitate: - Vasile Andritoiu - Targu-Jiu, S.C. “Prisaca” S.R.L., tel. 095/52.96.46 - Ovidiu Boda - Focsani, tel. 093/12.07.35 - Janos Borbath - Brasov, tel. 068/47.43.21 CELULITA (O problema “fierbinte”, ridicata in scrisorile cititoarelor noastre) Termenul “celulita” a fost inventat de medicii francezi, pentru a denumi ceea ce credeau ei ca ar fi o forma speciala de grasime, localizata mereu in aceleasi zone ale corpului femeilor (coapse, fese, brate, burta) si avand un aspect granulat si capitonat. Celulita afecteaza femeile - chiar si pe cele slabe - mai cu seama in perioada menopauzei si este extrem de dificil de tratat. Potrivit unor medici si esteticieni, celulita provine dintr-o acumulare de deseuri in tesuturi, care provoaca aparitia pungilor de apa, de grasime si de impuritati, si formarea de depuneri in sange, avand ca efect perturbarea circulatiei sangvine. Dar aceasta teorie nu este acceptata de toti medicii, multi dintre ei refuzand sa considere celulita drept o afectiune medicala. Sfaturile terapeutilor Dieta cu cruditati La domiciliu. Este vorba de un regim compus din 75% alimente crude, menit sa elimine sau sa impiedice formarea celulitei. Consumul a trei citrice pe zi are, de asemenea, efecte benefice. Se recomanda alimentele urmatoare: - Sucul de sfecla - ajuta ficatul sa elimine grasimile stocate de organism. Preparati-va suc din sfecla proaspata (in centrifuga) si beti zilnic 120 ml. -Telina - combate retentia de apa. Consumati-o cruda in salate sau sub forma de suc, amestecat cu suc de morcovi si de sfecla (toate proaspete). - Castravetele - favorizeaza activitatea rinichilor (mictiunea). Beti zilnic suc de castravete sau mancati castraveti sub forma de salata. - Algele - contin minerale, proteine, vitamine si iod. Catifeleaza pielea si impiedica fixarea grasimilor in anumite zone ale corpului. In farmacii a aparut sub forma de comprimate Spirulina - o alga de provenienta africana, albastra-verzuie. Are reputatia de a fi foarte bogata in substante nutritive si de a taia pofta de mancare. Se pot lua pana la 8 g pe zi. Motivatie. Nutritionistii cred ca vinovat de aparitia celulitei este regimul alimentar, care contine o cantitate prea mare de fecule, de grasimi, de proteine si de zaharuri. De aceea, ei recomanda un regim bazat pe legume proaspete, de preferinta
1
crude. Acest regim trebuie asociat cu exercitii de gimnastica - cate o jumatate de ora, de trei ori pe saptamana - pentru ameliorarea circulatiei sangvine si pentru mentinerea formei fizice. Alte tratamente alternative - Sauna. - Talasoterapia si curele termale - in stabilimente care propun si programe specifice de combatere a celulitei (jeturi de apa, masaje...). - Aromoterapia (masaje cu uleiuri aromate de rozmarin, muscata, amestecate cu trei linguri de untdelemn natural de plante): se maseaza zilnic locurile cu celulita. Punctul de vedere al medicinii alopate (“ortodoxe”) Majoritatea medicilor considera ca celulita nu este decat o forma de grasime obisnuita, a carei localizare este strans legata de hormonii feminini. Cand grasimea dispare, dispare - la randul sau - si aspectul granulat al pielii. Unele studii au aratat totusi ca femeile predispuse la celulita sufera, in general, de constipatie, de tulburari ale circulatiei sangvine, de insuficienta renala si hepatita. Singurul tratament recunoscut stiintific este scaderea in greutate a persoanelor in cauza, care se alimenteaza incorect si au tendinta de ingrasare. Eficienta produselor comercializate de diferite retele de magazine, care ar putea veni de hac celulitei, ramane de demonstrat, caci rezultatele obtinute se datoreaza mai degraba masajelor efectuate pentru ca ele sa patrunda in piele, decat produselor in sine. Crema anticelulita Amestecati crema dvs. obisnuita de masaj cu urmatoarele ingrediente, la alegere: o lingurita de cafea naturala, o fiola de cofeina, o castana salbatica (curatata de coaja si rasa), extract de iedera (se pun frunze de iedera intr-o sticla si se acopera cu spirt natural. Se lasa 10 zile la macerat, apoi se pune cate o lingurita in crema). Caderea parului (Reteta magica) Stimata d-na Sanziana Pop, V-as putea spune chiar “draga d-na Sanziana Pop”, deoarece mi-ati devenit f. draga si admiratia mea creste cu fiecare numar al “Formulei AS”, pe care o urmaresc cred chiar de la aparitie si care m-a facut sa renunt la oricare alt ziar. In “Formula AS” gasesc tot ce-mi cere sufletul si ma fereste de stressul pe care mi-l produce celelalte publicatii, prin vulgaritatea stirilor si a limbajului folosit. Ma conving din ce in ce mai mult ca ati fost si ati ramas o mare “doamna” si vegheati la tinuta si eleganta publicatiei dvs. Dar sa trec la obiectul principal al misivei mele. Aproape de la primele aparitii, ati publicat SOS-uri legate de caderea parului, fenomen dramatic pentru barbati, dar distrugator psihic pentru femei. Am vrut imediat sa va scriu, dar nu stiu cum sa explic fenomenul prin care dupa pensionare nu-mi mai pot organiza deloc timpul. Parca ma tot duce o apa, in care nu pot inota. Am fost o fire foarte activa (sunt Berbec) si foarte organizata. Am fost cercetator in domeniul biochimiei medicale. Pe la 30 de ani, sotul meu m-a dorit blonda si cu coc. Am inceput sa ma oxigenez cu o prietena care si acum se oxigeneaza si are parul ca peria. Pentru coc, ma tapam. Dupa 1-2 ani, sotul meu a trebuit sa renunte la nevasta blonda, deoarece el facea curatenia in casa cu aspiratorul, treaba ce devenise foarte dificila din cauza firelor mele de par de pe covoare. Am mai ramas 1-2 ani cu coc. Dar pana la urma, am renuntat si chiar m-am tuns scurt. Situatia a ramas stationara un timp, dar apoi am inceput sa albesc si s-a ivit necesitatea vopsitului. Am facut-o cu sampon Cromoplatin, nu cu vopsea. Acest lucru a agravat din nou situatia. Mentionez ca sunt o hipotiroidiana, operata, iar mediul de laborator e toxic. Incepusem sa fiu plesuva ca barbatii la tample si sa fiu de-a dreptul disperata. Dar m-a salvat coafeza mea, care, desi mai in varsta ca mine, avea un par superb. I-am urmat sfaturile si azi la 67 de ani am si eu un par des si sanatos. Situatia sa remediat de fapt imediat. Iata pe scurt tratamentul pe care l-am aplicat si pe care nu a mai fost nevoie sa-l reiau de circa 20 de ani. Se face intr-o sticla cu gatul nu foarte larg (eu folosesc o sticla de sampon Miraj) un amestec in parti egale de: ulei de ricin, gaz si coniac sau rom, sau alcool de 60-70¡ (care acum se gaseste in alimentare). Actualmente, mai greu este de procurat uleiul de ricin. Cand am inceput tratamentul, se gasea foarte greu gazul si am gasit pe cineva care se incalzea cu sobe cu petrol. Inainte de folosire, se agita bine sticla si se obtine o emulsie laptoasa. Amestecul se obtine usor astfel: de la farmacie uleiul de ricin se livreaza in sticlute de 20-25 ml. Se toarna acesta in sticla mare pentru amestec si cu aceeasi sticluta se masoara gazul si alcoolul. Se spala parul dupa cum se obisnuieste fiecare, sampon, sapun de casa etc. Dupa ce s-a uscat (e preferabil sa se evite fšnul), se inmoaie putina vata in emulsia formata prin agitare, se scurge bine excesul prin presare pe buza flaconului si se freaca bine radacina parului procedand ca la vopsit (dand firele de par deoparte). Daca in final, parul pieptanat are un aspect gras, unsuros, inseamna ca vata nu a fost bine stoarsa si a imbacsit atat radacina, cat si parul. Se spala din nou si se reia tamponarea. Se va evita spalarea prea frecventa a parului. Eu ma spal la doua saptamani. Rezultatele sunt spectaculoase. Soacra mea a inceput acest tratament pe la 70 de ani cand era complet alba. Fiind vaduva, purta mereu o bonetica neagra de bumbac sau lana pe care o scotea plina de fire de par. Dupa prima aplicare a tratamentului, firele de par au devenit sporadice. Am aplicat acest tratament si la sotul meu, care era deja bine plesuv, dar mai tinea la parul pe care-l mai avea si
2
la un coleg de circa 40 de ani care era disperat ca cheleste. Rezultatele au fost spectaculoase si la ei. S-a oprit caderea parului. Dar ce am mai observat, si mie si soacrei mele ni s-a si indesit parul (dupa circa un an de tratament) pe cand lor, nu. Nu le-a mai cazut parul, dar nu li s-a mai indesit. Datorita formatiei mele de cercetator, v-as ruga sa apelati la cititori (in caz ca veti publica metoda aceasta naturista) sa va comunice in timp rezultatele. Sunt curioasa daca se va verifica concluzia mea, ca in procesul de cadere al parului joaca un rol diferit hormonii sexuali feminini si masculini. Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa va scriu! Acum, la 63 de ani sunt blonda (dar sotul meu nu mai este) printr-o metoda foarte sanatoasa pentru par, dar asta e alta poveste. Poate o sa v-o scriu altadata. Va scriu adresa mea, daca mai doriti amanunte, dar cred ca am fost destul de explicita. As fi fericita sa-i scap de de stress, pe cei carora le cade parul. Nu te consoleaza deloc proverbul: “Parul prost, paraseste capul destept”. Cu stima si consideratie multa, CARMEN-LUIZA GHEORGHIU Ð Bucuresti, tel. 021.622.60.98 MEDICINA NATURISTA Radacinile vietii TATANEASA - Putine alte plante din fitoterapeutica romaneasca sunt atat de divinizate dar si atat de hulite ca ea. De cand s-a zvonit ca ar avea efecte cancerigene, marilor firme de preparate din plante li s-a interzis pana si fabricarea nevinovatelor unguente. Suntem in fata unui scenariu stupid. Folosita de sute de ani in medicina populara din tara noastra, tataneasa este, in realitate, o planta-minune, o planta cu virtuti terapeutice de exceptie. Cu o conditie: o administrare corecta, bazata pe dozaje care sa elimine orice urma de risc Tataneasa, in medicina veche romaneasca In limba dacilor, tataneasa se numea prodiarnela, fiind folosita inca de acum cateva mii de ani pentru tratarea ranilor si a fracturilor, precum si pentru diferitele actiuni interne. De la daci se pare ca a invatat aceasta planta celebrul medic roman Dioscoride, care a inclus-o apoi in nu mai putin celebrul sau tratat “Materia medica”, in acest fel denumirea data supravietuind pana in zilele noastre. Poate nici o iarba de leac nu a fost atat de pretuita si iubita in popor ca tataneasa, care, fara discutie, intra in clasamentul primelor zece plante tamaduitoare folosite de romani. Utilizarea tatanesei in scopuri terapeutice este mentionata de etnobotanisti, practic, in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac extern contra fracturilor, a scrantiturilor si a plagilor de toate felurile. Pe cale interna, se administra contra herniei (daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani). Ca vitalizant puternic (una din denumirile populare ale tatanesei este aceea de iarba intaritoare), tataneasa amestecata cu miere era data celor bolnavi de tuberculoza (“hectica”) si de astm (“suspin”). Decoctul de radacina era baut in loc de apa de bolnavii de gastrita hiperacida si de ulcer. Legatorile cu tataneasa erau folosite in Oltenia contra durerilor de cap, in Apuseni la scrantituri si dureri de oase, in Nordul Moldovei in gastro-enterita, in Banat contra durerilor de stomac, splina, rinichi. Zeci de retete cu tataneasa au fost consemnate de catre culegatorii de traditii populare, retete care vom vedea ca se regasesc si in medicina moderna. Tataneasa in terapia moderna Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne. Alantoina, considerata actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in amestec. Ceaiurile cicatrizant gastric, calmant gastric, folosite la scara larga la noi in tara vreme de 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratarea gastritei hiper-acide si a ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani (la nivel mondial), existand peste 200 de preparate farmaceutice pe baza de tataneasa. Retete cu tataneasa Pulbere de tataneasa Radacinile uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de trei ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime. Tratamentul intern cu tataneasa se face vreme de maximum doua luni, dupa care se face o pauza de 14-21 de zile. Maceratul la rece de tataneasa La o cana de apa se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, expectorante - deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol. Decoctul de tataneasa
1
Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol. Tinctura de tataneasa Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75¡ (trei parti alcool alimentar de 96¡ si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare. Alifia de tataneasa Cea mai buna alifie de tataneasa se obtine casnic, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intro oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-o alta oala curata, in care se adauga si un bob de ceara de albine de marimea unei alune (se gaseste in piata la apicultori), dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este gata sa se intareasca, se adauga 3-4 linguri cu varf de pulbere de tataneasa, obtinuta prin macinare, urmata de cernere cu sita pentru faina alba. Se amesteca pana la omogenizarea completa, dupa care se lasa sa se raceasca si se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate de 2-3 ori pe zi. Cateva din bolile care se vindeca cu tataneasa CANCER - Tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, cum ar fi cancerul la intestin, prostata si stomac, in care s-au obtinut rezultate spectaculoase. Se administreaza decoctul, 1-3 cani pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la trezire, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict necesar sa nu se consume carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure de patru saptamani, cu 12 zile pauza. Pe ansamblu, tratamentul dureaza sase luni. Acelasi tratament ne-a fost semnalat din scrisorile cititorilor nostri, ca fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali. GASTRITA HIPERACIDA si ULCER - In aceste afectiuni, un tratament intern de 2-4 saptamani cu pulbere de tataneasa este cu adevarat miraculos. Principiile active ale tatanesei protejeaza si ajuta la refacerea peretilor stomacului, alina durerea si reduce frecventa puseelor de gastrita, pana la vindecarea completa. Se ia o lingurita de pulbere de radacina de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Daca vreti sa obtineti rezultate si mai bune, puneti la fiecare doza de tataneasa cate o jumatate de lingurita rasa, dintr-o planta calmanta, cum ar fi florile de tei sau de salcam. DURERI DE GAT, BRONSITA, BOLI PULMONARE TRENANTE - Se tine in gura o bucatica de radacina de tataneasa, sugand-o ca pe o bomboana (pentru o eficienta mai mare, poate fi folosita direct pulberea de tataneasa care este mult mai solubila). In acest fel, se extrag principii active care regenereaza epiteliul, calmeaza tusea, favorizeaza expectoratia si grabesc vindecarea. Acelasi tratament este deosebit de eficient in tusea seaca si iritanta, in faringite si amigdalite acute si cronice. Utilizari externe: - Cancerul de piele, plagi si alunite cu risc de malignizare. Se aplica tinctura de tataneasa de 3-4 ori pe zi pe locul afectat. Pentru a spori aderenta acestui extract pe tesutul tratat, se adauga in el cateva picaturi de tinctura de propolis. Tinctura se picura cu o pipeta, “scaldand” bine toata suprafata tratata, de mai multe ori, pana ce pe locul afectat se formeaza o pelicula groasa. (Recomand in cunostinta de cauza eficienta tincturii pe care am folosit-o si eu, cu succes, in vindecarea unei alunite pe cale de a se canceriza.) - Entorsele, luxatiile si fracturile - Pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tatanesa sau se face un masaj foarte usor cu alifie de tataneasa. Prin acest tratament facut zilnic, vreme de macar o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza cu pana la jumatate. - Hemoroizi - Se aplica pe locul afectat de doua ori pe zi alifia de tataneasa, al carei mod de preparare a fost descris mai sus. - Arsurile de gravitate mica, ranile, ranile vechi ori care se vindeca greu, cicatricele inestetice se trateaza eficient prin pensulari cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu decoct de tataneasa, facute de doua ori pe zi pe locul afectat. - Ranile de pe colul uterin - Cu ajutorul irigatorului se fac spalaturi zilnice cu decoct de tataneasa. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. Pentru o mai mare eficienta, la decoctul obtinut dupa metoda prezentata mai sus se adauga doua linguri cu iarba de coada-soricelului. Tratamentul dureaza timp de doua saptamani. - In tratamentul bolilor venerice, tataneasa este un ajutor pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, aceasta fiind un remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de papilomavirusuri) si al herpesului. Pentru igiena obisnuita a organelor genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge flora normala. Decoctul de tataneasa este si un anticandidozic puternic. Tataneasa - un pericol?!
2
In ultimii ani se vehiculeaza ideea ca anumite plante medicinale traditionale, printre care la loc de “frunte” se afla tataneasa, ar avea efecte cancerigene. Argumentele aduse in discutie sunt urmatoarele: 1. Animalele furajate cu cantitati mari de tataneasa au avut tulburari hepatice, unele au prezentat chiar tumori hepatice. 2. Au fost izolati anumiti compusi ai tatanesei - asa-numitii alcaloizi pirolizidinici -, ai caror efecte mutagene si cancerigene au fost demonstrate prin teste de laborator. In baza acestor doua fapte, s-a facut o adevarata campanie prin care s-a sustinut ca “tataneasa este cancerigena”. O campanie care insa nu “sta in picioare” atunci cand se pun cateva intrebari: 1. Care au fost dozele, calculate pe kilogram-corp, administrate animalelor din experimente? - Daca a fost administrat 1 g de tataneasa/kilogram-corp, animalelor furajate cu tataneasa din experimentele mentionate, atunci acest fapt nu are nici o validitate din punct de vedere al medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz ar trebui sa-i administram unui adult cu greutate normala 75 g de tataneasa (o punga si jumatate de la Plafar!) pe zi, asa incat sa apara efectele cancerigene mentionate. 2. De ce sunt trecute sub tacere substantele anticancerigene din tataneasa? - Desprinsi de “contextul” plantei ca intreg, planta care contine zeci si sute de substante active, intr-adevar alcaloizii in cauza ar putea avea efect cancerigen. “Problema” este ca nu sunt administrati alcaloizii simpli, ci planta intreaga, planta care contine principii active cu efecte antitumorale foarte puternice. 3. Care este gradul de intensitate al presupusei actiuni cancerigene a tatanesei? Singura referire cat de cat precisa pe care o gasim in literatura noastra despre gradul de toxicitate al tatanesei este in cartea lui Mark Mayell - “Ghid naturist de prim-ajutor” (Editura “Colosseum” 1996), in care se afirma: “In cercurile fitoterapeutice internationale, se sugereaza ca potentialul cancerigen al unei cesti de ceai de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina”. Va lasam sa trageti concluziile. 4. Presupunand ca tataneasa ar fi, intr-adevar, o planta cancerigena, ar fi trebuit ca accidentele provocate de folosirea ei sa fie popularizate la nivel mondial. Unde sunt statisticile privitoare la bolile sau mortalitatea provocate de utilizarea interna a tatanesei? Ele nu exista! Din ‘85, cand au luat nastere curentele de opinie “anti-tataneasa”, nu a aparut si, probabil, nu va aparea vreodata vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa utilizata in doze normale este cancerigena si mutagena. Este foarte posibil sa apara insa studii statistice care sa arate ca tataneasa este un... anticancerigen redutabil. Asta, da! Ca si in cazul altor plante puternice: spanz, naprasnic, rostopasca, marul-lupului, problema consta in dozaj, deci in modul de administrare, lucru valabil si pentru multe dintre medicamentele de sinteza, care contin in ele procente mult mai mari de nocivitate, decat nevinovata tataneasa. De altfel, marile concerne farmaceutice recurg la mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru a-si vinde produsele, subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai ieftine, accesibile si intr-o diversitate care in mod normal ar anula orice concurenta. Stim, desigur, ca timpul va scoate adevarul la iveala, dar acest timp trece in defavoarea celor in suferinta. FORMA MAXIMA AUTOSUGESTIA ca metoda de vindecare William Zenowski era un copil american normal. La cei sapte ani ai sai, ii placea sa alerge, sa sara si sa se joace la fel ca prietenii lui. Poate doar neobisnuita sa pasiune pentru jocuri pe calculator era un pic peste medie, spre nemultumirea parintilor, care ar fi vrut sa-l vada mai degraba in compania celor de varsta sa. In viata lui Willie a aparut insa ceva care a rasturnat totul. Intr-o zi, a lesinat la scoala, fiind internat de urgenta in spital. La tomografie, a iesit in evidenta o tumora pe creier, mult prea dezvoltata pentru a fi operata. Concluzia: copilul mai avea doar cateva luni de trait. Vestea a venit ca un trasnet pentru parinti. Era nedrept ca un copil atat de mic si lipsit de aparare sa fie pedepsit in acest fel. Medicii au ridicat neputinciosi din umeri - era pacat sa-l mai fi chinuit cu citostatice. Un psiholog a cerut insa parintilor sa aiba cateva intrevederi cu micutul William. Nimeni nu intelegea cum l-ar fi putut ajuta pe baiat, dar au incercat si aceasta. Psihologul l-a intrebat pe William ce-i place sa faca si, afland ca-i plac jocurile pe calculator, i-a sugerat sa inventeze un joc impreuna. Specialistul a desenat mai intai o harta a cutiei craniene, cu locul exact unde era plasata tumora, spunandu-i copilului ca acolo, ascunsi in ea, se aflau inamicii. Ceea ce avea de facut era sa-i bombardeze cat mai des cu jeturi de lumina alba, care sa dezintegreze gradat fortareata lor. William a fost apoi sfatuit sa inlocuiasca ecranul calculatorului cu propria sa imaginatie: dusmanii se mutasera in creierul sau si trebuia sa-i invinga neaparat. Mai greu le-a fost doctorilor sa inteleaga, cand, la analizele repetate peste o luna, au constatat uluiti ca tumora se redusese la jumatate, iar dupa trei luni, disparuse fara urma. O eroare de diagnostic? In nici un caz. Analizele erau facute de cei mai mari specialisti in domeniu, pe aparatura supersofisticata. Concluzia: se descoperise un nou medicament contra cancerului: autosugestia, bazata pe imaginatia creatoare. In punctul acesta se cuvine o precizare. Desi metoda americana porneste tot de la principiul autosugestiei lui Cou? (prezentata in numarul trecut al revistei), ea are un element in plus: vizualizarea. In vreme ce psihologul francez recomanda autosugestia depersonalizata (fara localizarea imaginativa a organului bolnav), americanii isi bazeaza metoda tocmai pe vizualizarea perfecta a bolii, directionand subconstientul sa participe la un atac pus la cale in cele mai mici amanunte. Succesele nu au intarziat sa apara si ele au fost, adeseori, de proportii, statisticile inregistrand nu doar vindecari ale unor
1
boli curente, ci si vindecari de cancer, colagenoze, paralizii. Dar sa vedem care este, concret, metoda de imbunatatire a starii de sanatate, asa cum este ea practicata in clinicile universitare din Arkansas si Colorado. Vizualizarea ca panaceu universal Incepeti exercitiul intr-o pozitie confortabila, cu ochii inchisi si cu un ritm respirator moderat. Pentru a obtine o relaxare desavarsita, executati zece respiratii complete, pornind cu numaratoarea de la zece la unu, ca in practica lansarilor de rachete (psihologii sustin ca relaxarea se induce mai repede folosind numaratoarea inversa). Odata ce ati atins starea de relaxare profunda, vizualizati partea corpului unde se afla sursa bolii (inima, ficatul, stomacul etc.). Pentru a vizualiza cat mai viu cu putinta organul bolnav, consultati in prealabil un atlas anatomic, pentru a va familiariza cu forma si pozitia lui. Cu cat vizualizarea dvs. este mai vie si mai detaliata, cu atat exercitiul va fi mai eficient. Dupa ce percepeti exteriorul (forma organului), incercati sa va imaginati cum sangele circula prin el, aducand cu sine oxigenul si nutrientii care imbogatesc si vindeca, energizeaza si revigoreaza, indepartand deseurile toxice si celulele afectate. Percepeti organul stralucind rosu de sanatate si de vitalitate, mentineti aceasta imagine timp de 20 de minute, deschideti ochii si imaginati-va, apoi, perfect sanatosi, fara nici o urma de boala. Vizualizarea si tratamentul cancerului Pe la inceputul anilor ‘70 a fost elaborata o metoda unica de tratament al cancerului, o metoda de vizualizare care-i ajuta enorm pe cei supusi suferintelor tratamentului clasic. Exercitiile de vizualizare sunt in prezent folosite in Cancer Hospital, o clinica din Houston, S.U.A., condusa de dr. Anderson, considerata printre cele mai bune din lume. Dar in ce consta, concret, aceasta metoda? Cand imaginatia invinge cancerul Desi poate parea incredibil, bolnavii de cancer, care aveau rate scazute de ameliorare, cand erau tratati doar cu radiatii si chimioterapie, au fost vindecati spectaculos prin combinarea tratamentului alopat cu relaxarea si cu exercitii de vizualizare. Dupa ce a vazut rezultatele acestei metode, un reputat specialist in psiho-somatica, dr. Andrew Goliszek, a facut o afirmatie revolutionara pentru medicina alopata: “Nu subestimati niciodata puterea cu care creierul nostru are sub control intregul corp. Intr-adevar, tehnicile de vizualizare iau ceva timp si efort pentru a fi invatate, dar odata practicate, ele pot deveni un raspuns conditionat, care sa ne ajute sa ne imbunatatim imunitatea la orice atac si sa luptam cu adevarat eficient cu boala”. Cele trei etape ale vizualizarii In procesul vizualizarii vindecatoare sunt trei etape importante ce trebuie parcurse de catre pacientii care se trateaza de cancer: 1. Atingerea starii de relaxare profunda; 2. Vizualizarea cancerului in partea corpului unde s-a declansat; 3. Vizualizarea succesului tratamentului folosit. 1. Este foarte importanta focalizarea atentiei asupra respiratiei calme si a relaxarii profunde, la inceputul fiecarei sedinte de vindecare. Imaginatia nu trebuie solicitata de nimic altceva. O data ce starea de relaxare a fost atinsa, 2. puteti incepe vizualizarea cancerului in orice mod doriti - ca o celula cu degete, ca o celula cu dinti, dar in mod obligatoriu, ca un grup vulnerabil de celule, care pot fi distruse. La urma urmelor, toti oamenii poarta celulele cancerigene in ei, dar boala este anihilata inainte de a se dezvolta. 3. Apoi, vizualizati mental tratamentul care va ataca si va distruge acele celule vulnerabile. Daca este folosit tratamentul cu radiatii, imaginati-va fascicule sau explozii de energie care lovesc cancerul si-l distrug. Apoi, celulele moarte sunt atacate de o armata puternica de celule albe ale sangelui, foarte agresive, care le inghit pe cele moarte si le iau din tesutul sanatos. Celulele normale repara apoi tesutul si continua sa “infloreasca”. Daca tratamentul este chimic, imaginati-va cum substanta chimica se imprastie printre celulele canceroase, otravindu-le pe masura ce vin in contact cu acestea. Pentru ca celulele canceroase sunt slabe si lipsite de ajutor, sunt distruse, in timp ce cele sanatoase continua sa iradieze de sanatate. Vizualizarea se practica si in cazul tratamentelor naturiste, urmand, concret, cu ajutorul imaginatiei, felul in care ceaiurile de plante, tincturile, vitaminele naturale, postul, dieta etc. neutralizeaza si disloca celulele canceroase. Cele mai bune rezultate s-au obtinut atunci cand pacientii au facut aceste exercitii de trei ori pe zi, timp de minimum 15 minute. Creati imagini puternice Cand s-a facut un studiu despre pacientii cu cancer care practicau vizualizarea, s-a descoperit faptul ca bolnavii care foloseau imagini sterse, inexpresive, au avut mult mai putin succes, decat cei care au folosit imagini puternice, clare, vii. Aceasta descoperire arata ca imaginea insasi este un factor in procesul de vindecare si ca puterea imaginatiei joaca un rol decisiv. Sa vedem care sunt cele mai importante caracteristici necesare pentru a crea o imagine eficienta in procesul de vindecare: 1. Un tratament puternic Cei mai multi dintre noi ne gandim la cancer ca fiind o boala puternica, care ne cucereste trupul, din ce in ce mai inapt pentru a se apara. De aceea, este important sa gandim ca tratamentul este destul de puternic (nemaipomenit de puternic) pentru a invinge orice cancer. Forta imaginii poate sa creasca, daca facem o distinctie clara intre tratament si cancer.
2
Folosirea unei culori pale, neutre - pentru cancer (galben pal sau maro deschis) si a unei culori vii (rosu sau verde) - pentru tratament, face vizualizarea mai usoara, investind tratamentul cu sugestia de forta dominanta, care poate distruge celulele canceroase. 2. Slabele si lipsitele de aparare celule canceroase Nu va ganditi niciodata la celulele canceroase ca fiind in stare sa creasca si sa se inmulteasca. Este important sa le vizualizati slabe si lipsite de aparare. Imaginati-vi-le fragile, moi, speriate, fara putinta de a rezista unui tratament. Niciodata sa nu le asociati cu culorile negru, rosu sau portocaliu. 3. Celulele normale, sanatoase Natura tratamentului chimoterapeutic al cancerului face ca si celulele sanatoase sa fie afectate adesea foarte grav. De aceea, daca ati optat pentru unul dintre aceste tratamente, este necesar sa vizualizati toate celulele organismului ca fiind puternice si sanatoase, o imensitate de sfere rosii, stralucitoare, imposibil de atacat. 4. Puternicele si agresivele celule albe Soldatii sistemului nostru imunitar sunt celulele albe. Ele cauta si distrug corpurile straine care trec de liniile de aparare ale organismului. Pentru ca joaca un rol esential in batalia contra cancerului, celulele albe trebuie vizualizate ca fiind puternice si agresive. Ele trebuie sa le copleseasca pe cele canceroase cu numarul lor si sa le distruga complet. Nu va fi nici un fel de exagerare sa vi le imaginati ca pe un veritabil comando, pregatit sa “curete” tot. Dupa ce celulele albe si-au terminat treaba, celulele canceroase trebuie vizualizate ca fiind complet aruncate in afara corpului. Acest act de a le da afara este necesar, deoarece, la nivel subconstient, exista aceasta teama ca celulele canceroase, chiar daca sunt moarte, pot redeveni o amenintare. 5. Un corp sanatos, fara cancer Vizualizarea este un scenariu cu un final pozitiv. La capatul ei trebuie sa va vedeti sanatosi, fericiti, energici si fara cancer. Incercati sa va imaginati facand toate lucrurile pe care le-ati face in mod normal, daca nu ati fi fost bolnavi. Cu alte cuvinte, imaginati-va fericiti. MEDICINA NATURISTA Terapia padurii BRADUL (Abies Alba) - "O, brad frumos/ O, brad frumos,/ Cu cetina tot verde/ Tu esti copacul credincios,/ Ce frunza nu si-o pierde." Eternitatea verde a bradului e o taina nedezlegata, care arata ca prin trunchiul lui circula seve deosebit de puternice, care ii pot fi si omului de folos Legenda bradului Demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era in miez de zi. Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut. Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: "Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca voi vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese". Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru, pe cer. Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: "Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca asa cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie". Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca. Bradul in medicina veche romaneasca Cu nume de origine dacica, bradul este pentru romani un arbore sacru, prezent ca simbol in cele mai vechi manifestari ale credintelor si creatiei populare. La fel de veche este si folosirea lui ca leac intr-o multime de boli. Scaldatorile cu cetini de brad erau folosite pentru intarirea celor slabi si a convalescentilor, pentru tamaduirea durerilor de oase si de piept. Rasina intra in compozitia unsorilor folosite contra reumatismului si infectiilor, pentru vindecarea ranilor si arsurilor. Apoi, mireasma bradului era considerata un adevarat elixir in bolile de plamani. Bolnavilor de piept li se recomanda sa mearga seara intr-o padure de brad, atunci cand emanatiile eterice ale coniferelor isi faceau numaidecat efectul. Pe timp de iarna, exista obiceiul ca, la capul bolnavilor de piept, sa se puna ace si cetini de brad, proaspat zdrobite. Primavara, din muguri de brad si miere se facea un sirop cu virtuti tamaduitoare, care era folosit in "suspin" (astm si bronsita astmatiforma) si "hectica"
1
(tuberculoza). Odinioara, cand tamaia era o raritate, fiind folosita numai la bisericile episcopale, in satucurile de munte, era folosita rasina de brad pentru fumigatii. Despre afumarile cu rasina de brad si de pin se spunea ca alunga boala, necazul si toate spiritele rele. Cateva leacuri cu cetini, rasina si muguri de brad - Siropul de ace de brad De pe ramurile de brad proaspat culese (de cateva ore, pentru a nu avea timp uleiul aromatic sa se evapore) se rup numai acele, care se zdrobesc apoi pe o planseta de lemn, cat mai bine, cu ajutorul unui tocator. Intr-un borcan de sticla cu capac si cu gura larga se pune un strat gros de un deget de miere, apoi se adauga un strat subtire si uniform de ace de brad dupa care un nou strat de miere s.a.m.d. In final, deasupra ultimului strat de ace de brad, se pune un strat gros de doua-trei degete de miere, dupa care se inchide borcanul ermetic, cu capacul. Se lasa acest amestec in camara, de la doua la patru saptamani, apoi se scoate si se filtreaza totul, rezultand un sirop extrem de parfumat si cu efecte tamaduitoare deosebite. In vechime, exista obiceiul ca vasul de extractie al siropului sa fie tinut ingropat in pamant, pentru a "trage seva tamaduitoare" a acestuia. Acest sirop se poate face si primavara, din muguri, dar cel din ace culese in lunile decembrie si ianuarie este cel mai bogat in uleiuri volatile si, ca atare, are efectele tamaduitoare cele mai puternice in bolile respiratorii. - Rasina si plamadeala de rasina in alcool Rasina de brad se recolteaza foarte simplu, in orice anotimp, prin desprinderea cu cutitul de pe arbore, ea fiind intalnita in toate taieturile scoartei (pentru brad, rasina joaca rolul de antiseptic si cicatrizant). In mod normal, ar trebui facut un rezinaj special pe scoarta copacului, dar pe traseele turistice, oamenii au facut, din pacate, prea multe crestaturi pentru a fi suficienta rasina de recoltat. Singura grija pe care trebuie sa o avem este sa nu ranim copacul atunci cand scoatem rasina, care, de altfel, se desprinde relativ usor. Rasina poate fi consumata ca atare sau, pentru a proteja dantura (substantele din rasina ataca smaltul dintilor), poate fi preparata cu alcool. Plamadeala de rasina se obtine foarte simplu: intr-un pahar cu alcool alimentar de minimum 80¡ (altfel rasina nu se dizolva) se adauga trei-patru linguri de rasina de brad, amestecand foarte bine, asa incat ea sa se dizolve perfect. Dupa ce s-a dizolvat foarte bine, se mai lasa 24 de ore ca sa se decanteze, dupa care se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Baile cu cetini de brad Se pun doua-trei maini de ramuri tinere de brad, cu tot cu ace, tocate bine, in jumatate de caldare de apa si se lasa la macerat, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile sunt puse sa dea in clocot in trei-patru litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece, filtrat anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O baie cu extract de cetini de brad dureaza 1520 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, astfel incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active. Alifia din rasina de brad Cea mai buna alifie din rasina de brad se obtine acasa, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma, din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci, se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-un vas curat, in care se adauga si un bob de ceara de albine, de marimea unei alune (se gaseste in piata, la apicultori), dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este omogen, se adauga doua-trei linguri de rasina de brad. Se amesteca la foc mic, pana la omogenizarea completa, dupa care se lasa sa se raceasca putin si se toarna intr-un borcan. Se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate, de doua-trei ori pe zi. Afectiunile care raspund la tratamentul cu brad - Durerile de gat, amigdalitele, faringitele, esofagitele - se mesteca si se suge o lingurita de rasina, lasand-o sa alunece cat mai incet pe gat. Tratamentul se face de doua-trei ori pe zi. Se poate face si o gargara cu plamadeala de rasina in alcool. - Cancerul la gat - dimineata si seara se suge cate o bucatica de rasina, de marimea unei monede de o suta de lei, dupa care nu se mananca nimic, vreme de o ora. Este un tratament cu rol adjuvant. - Infectiile urinare (cistitele) si cele de rinichi (nefritele) - in aceste afectiuni, un tratament intern de cateva zile cu plamadeala in alcool de rasina de brad poate face minuni. Se ia o lingurita de preparat, diluata cu putina apa, de trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol. Daca vreti sa obtineti rezultate si mai bune, puneti la fiecare doza de plamadeala in alcool de rasina de brad cate o lingurita de tinctura de ienupar. Rezultatul va va uimi. - Bronsita, astm, boli pulmonare trenante - se ia de patru, sase ori pe zi cate o lingurita de sirop de ace de brad, preparat dupa metoda indicata mai sus. Suplimentar, se fac bai fierbinti, cu extract de cetini de brad. Utilizari externe: - Arsuri si taieturi usoare - se aplica alifia de rasina pe locul afectat de doua-trei ori pe zi. Daca exista riscul de infectie, atunci se aplica mai intai ca dezinfectant - plamadeala in alcool, de rasina de brad este un antiinfectios si cicatrizant redutabil. - Plagi care nu se inchid, luxatii si fracturi care se vindeca greu - pe entorse si luxatii se aplica comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool (reteta saseasca) sau se face un masaj foarte usor, cu alifie de rasina. Prin acest tratament facut zilnic, vreme de cel putin o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza considerabil. Mesterii populari
2
care "indreapta oasele" recomanda ca, dupa tratament, sa se puna o compresa cu rasina in alcool, la 30 de minute dupa efectuarea tratamentului. Pe plagile care nu se inchid, se pun, de asemenea, comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool, vreme de 30-60 de minute, dupa care se lasa o perioada dubla de timp sa se zvante in aer liber. - Hemoroizi - se aplica pe locul afectat, de doua ori pe zi, alifia de rasina, al carei mod de preparare a fost descris mai sus. - Reumatism - se trateaza eficient prin bai fierbinti, partiale sau complete, facute in extract de cetini de brad. Imediat dupa baie, bolnavul este uns cu alifie de rasina de brad si i se da sa bea ceai fierbinte de soc cu maghiran. - Astenie, convalescenta, dureri musculare - se fac bai generale cu extract de cetini de brad, dupa care se fac si frictionari usoare cu alifie de rasina de brad, pe talpi, pe maini, pe umeri. Un rol tonic foarte bun il are si siropul de ace de brad, administrat intern. Baile cu acest preparat sunt un adjuvant foarte bun si in nevroza cardiaca. - Scleroza in placi (adjuvant) - acele proaspete de brad se zdrobesc bine de tot pe o planseta de lemn, cu ajutorul unui tocator, apoi se invelesc in tifon si se aplica pe sira spinarii, vreme de cel putin o ora, asezand deasupra un fular gros, astfel incat sa nu apara senzatia de frig. - Probleme legate de glanda tiroida (hiper- si hipotiroidie), inflamatii dureroase ale ganglionilor - se pune o cataplasma cu ace de brad (preparata in modul descris mai sus) pe gat, seara si se tine peste noapte. Pe ganglionii inflamati se pune, de asemenea, o cataplasma cu ace de brad. MEDICINA NATURISTA Plantele iernii Ienuparul (Juniperus communis) - Pietrele crapa de ger, dar fructele ienuparului se coc in lumina iernii. Putine plante au atata putere, ca boabele rotunde si parfumate, care sfideaza crivatul si zapezile Jumatate din tara zace sub iarna grea. Zapezile navalnice, care au cazut in Transilvania si Moldova, par sa fi ingropat sub ele nu doar satele si orasele, ci si firul de viata al naturii, care mai tresalta prin vreo tulpina de pom. Aparentele sunt insa inselatoare. Nici o stihie alba, fie ea cat de puternica, nu poate intrerupe circuitul vietii, pe care Dumnezeu l-a dezlegat in firul de iarba la fel ca in om. Pe langa faptul ca o imensa rezerva de energie se afla ascunsa in plantele si arborii din paduri, exista cateva specii care chiar si acum isi desfasoara o activitate discreta, dar intensa. In plin ger, la 20¡C, bradul atinge un maximum al secretiei de uleiuri volatile, fructele de catina isi sporesc procentajul anumitor vitamine, fructele de vasc ating maturitatea si sunt consumate de pasari, ceea ce duce la o reinsamantare spontana. Tot acum, fructele ienuparului se afla in plina forta, iar acele pinului secreta, in aceasta perioada, substante cu efecte vindecatoare deosebite. Pe masura ce ajunge sa fie mai bine cunoscuta, natura se reveleaza a fi o taina tulburatoare. Putinele plante medicinale care pot fi recoltate in aceasta perioada se dovedesc, toate, a fi chiar remediile cele mai potrivite pentru a ajuta oamenii sa reziste frigului si sa se vindece de bolile iernii. Exista o veritabila inteligenta a naturii, care vine in intampinarea tuturor creaturilor sale, pentru a le proteja si a le ajuta sa reziste. Savantii au descoperit corelatii uimitoare intre diferitele faze ale naturii, plante si oameni. De exemplu, aproape toate plantele foarte bine adaptate la frig, cu rare exceptii, au un potential anticancerigen extraordinar. Or, procesele biochimice desfasurate in timpul bolii canceroase in organismul uman sunt extrem de asemanatoare cu cele ale expunerii acestuia la frigÉ Tot mai multe asemenea corelatii se stabilesc, pe masura ce arsenalul terapeutic al naturii este mai bine cunoscut. Descrierea plantei Putine specii in lume sunt atat de bine adaptate la intemperii ca ienuparul, un arbust oarecum asemanator cu bradul, cu ace mici si extrem de ascutite, cu tulpinile foarte elastice, astfel incat sa poata infrunta cele mai puternice vanturi si cele mai abundente zapezi. Ienuparul rezista deopotriva la caniculele cele mai puternice si la gerurile cele mai crancene, la secetele prelungite si la inundatiile produse de ploile torentiale. Il intalnim din zona de deal si pana aproape de crestele muntilor. Surprinzator pentru un copacel atat de spinos si “ursuz” (este o adevarata armata de tepi, fiind aproape imposibil de atins), fructele sale violet-negricioase sunt dulci si au un parfum agreabil. Le putem culege chiar si acum, in miez de iarna, cand au ajuns la deplina maturitate. Ele nu-si pierd proprietatile curative, nici pe cel mai cumplit ger, avand un veritabil antigel natural, constituit de uleiul volatil pe care-l contin. Parfumatele fructe ale ienuparului sunt unele dintre cele mai puternice medicamente naturale cunoscute, fiind utile in peste o suta de boli. Daca s-ar face un clasament al celor mai eficiente 50 de plante din flora medicinala romaneasca (ce contine in jur de 1000 de specii), cu siguranta ca ienuparul ar intra in acest clasament pentru efectele sale puternice si uluitor de rapide, in infectiile renale si urinare, in bolile cu retentie de lichide si in reumatism. Cele mai valoroase leacuri pe baza de ienupar - Cura cu boabe de ienupar Se incepe prin a se lua patru boabe de ienupar pe zi; boabele de ienupar se consuma intotdeauna pe stomacul gol, mestecandu-le incet. Se creste doza zilnic, cu cate o boaba 5, 6, 7, 8, pana se ajunge la 15 boabe, cand administrarea ienuparului incepe sa scada, tot cu o boaba pe zi, adica 14, 13, 12É, pana se ajunge din nou la patru. Pe parcursul curei, nu se consuma deloc carne si se reduce consumul de prajeli, alimente conservate, cu aditivi alimentari etc. (in cazul bolilor canceroase, acestea vor fi eliminate complet).
1
- Tinctura de ienupar Boabele uscate de ienupar se maruntesc fin, cu ajutorul rasnitei electrice de cafea sau in piua. Se pun 15 linguri de pulbere intr-un borcan cu filet, adaugandu-se apoi un pahar de spirt alimentar si un pahar de apa, amestecandu-se totul cat mai bine. Se inchide borcanul si se lasa totul la macerat, vreme de zece zile, dupa care tinctura obtinuta se filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici, inchise la culoare. - Baile cu ienupar Se pun o mana de boabe de ienupar si doua-trei maini de ramuri de ienupar cu ace cu tot, tocate bine, in jumatate de caldare de apa, si se lasa sa se macereze de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile si boabele sunt puse sa dea in clocot, in trei-patru litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece, filtrat anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O baie dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, asa incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active. Boli care se vindeca prin tratamentul cu ienupar - Cistita, nefrita, pielonefrita, uretritele Un leac extraordinar in aceste afectiuni este tinctura de ienupar. Se ia o lingurita de tinctura in jumatate de pahar de apa, pe stomacul gol, de trei ori pe zi (atunci cand afectiunea este acuta, se pot lua si sase lingurite pe zi). De-a lungul anilor, am avut ocazia sa vad la treaba acest remediu de zeci de ori, mai ales in cazurile de cistita recidivanta. Personal, nu cunosc nici o alta planta comparabila ca forta terapeutica cu ienuparul, in bolile reno-urinare. El face sa dea inapoi si cea mai rezistenta forma de cistita, care nu raspunde nici la cele mai puternice antibiotice. Rezultate exceptionale se obtin prin asocierea tincturii de ienupar cu cea de rasina de pin, in proportii egale. Cu aceasta combinatie, chiar asociata tratamentului alopat, pot fi invinse si infectiile genito-urinare, cum ar fi cele cu infrabacterii chlamidya sau stafilococi. De asemenea, tinctura de ienupar este un remediu foarte puternic in tratarea orhitelor si epididimitelor. - Pietre la rinichi si la vezica (mai ales urati) Se foloseste tinctura de ienupar in acelasi mod descris mai sus (la cistita). Interesant este ca aceste afectiuni raspund numai la tratamentul cu tinctura, ramanand aproape “indiferente” la administrarea de decoct, infuzie sau pulbere de ienupar, precum si la cura cu boabe de ienupar. - Infectii intestinale (enterite, colite, dizenterie adjuvant) Se face cura cu boabe de ienupar. Pentru o eficienta mai mare, se poate lua, alaturi de boabele de ienupar, care sunt un antiinfectios extrem de energic, o lingurita de pulbere de iarba de cretisoara sau coada-racului, care sunt absorbante si astringente puternice. - Supraponderabilitate, obezitate, retinere de apa in tesuturi (inclusiv cea generata de folosirea anticonceptionalelor) Este indicata cura cu boabe de ienupar, repetata de trei-patru ori. Pentru a obtine o scadere rapida in greutate, se va lua, trei zile la rand, cate o lingura de tinctura de ienupar, intr-un pahar cu apa, de doua-trei ori pe zi. Apa va fi astfel eliminata prompt din tesuturi, care-si vor pierde rapid aspectul “pufos”. Cantitati ceva mai mari de boabe de ienupar taie pofta de mancare. - Boli de piele (alergie, acnee, psoriazis) Se face un tratament de 21 de zile cu tinctura de ienupar: o lingurita de tinctura, diluata intr-un pahar de apa, se ia de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pentru a amplifica efectul detoxifiant al ienuparului, este bine sa fie facuta si o cura cu ceai laxativ (se gaseste in magazinele Plafar). - Cancer, boli virale grave Se face cura cu boabe de ienupar de doua-trei ori la rand, cu pauze de sapte zile intre ele. Pe termen lung, ienuparul activeaza sistemul imunitar, induce procese de purificare profunde, restabileste echilibrul nervos. Desi cura cu boabe de ienupar are in aceste afectiuni rol de adjuvant, este mentionata si folosirea ei cu succes in limfom malign Hodgkin, cancer de piele si al organelor genitale, precum si in afectiuni virale, cum ar fi meningo-encefalita sau infectia cu HIV. - Diabet, hepatita, ciroza In toate aceste afectiuni, ienuparul se foloseste pentru rolul sau drenant si purificator, alaturi de remediile specifice acestor afectiuni. Se fac doua cure succesive cu boabe de ienupar, la distanta de trei-cinci zile una de cealalta. In hepatita si ciroza, efectele spectaculoase le au mladitele de ienupar, culese primavara si conservate cu miere. - Boli nervoase, nevroza, depresii, stari de angoasa, anxietate Cura cu boabe de ienupar, asociata unei alimentatii naturale si unor schimbari de atitudine, catalizeaza procesul de vindecare al acestor afectiuni si tulburari. Pe termen lung, ienuparul se dovedeste a fi psiho-stabilizant si anxiolitic, asigurand un climat propice vindecarii, atat a bolilor fizice, cat si a celor psihice. Utilizari externe ale ienuparului - Reumatismul Se fac bai saptamanale cu ienupar, conex cu o cura interna cu macerat la rece de ienupar, preparat astfel: patru lingurite de boabe maruntite se pun intr-un litru de apa sa se macereze de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Se consuma pe parcursul unei zile intreaga cantitate de macerat obtinuta. - Afectiuni neuro-musculare, astm Se fac bai cu ienupar, corelate cu masaj cu un unguent (poate fi si din comert), in care s-au adaugat cateva picaturi de ulei volatil de ienupar (se gaseste la Plafar). Precautii la tratamentul cu ienupar - In literatura de specialitate, este adesea contraindicat tratamentul cu ienupar la persoanele cu infectii renale si urinare acute, deoarece produce iritatii. In practica, s-a remarcat insa ca efectele adverse la ienupar (resimtite sub forma unor
2
usturimi) apar foarte rar si numai la persoanele cu o sensibilitate innascuta la acest remediu. Pentru a va verifica sensibilitatea la ienupar, incepeti tratamentul cu un sfert de doza si mariti progresiv cantitatea pana la doza normala, oprind tratamentul daca vedeti ca s-au intensificat foarte mult usturimea si senzatia de iritare. - In uretritele gonococice, epididimite, ienuparul este un remediu foarte rapid, care inlatura simptomele in cateva zile, dar care poate favoriza si o evolutie discreta si foarte periculoasa a bolii. De aceea, este bine sa va faceti in prealabil o analiza, luand medicatia prescrisa de catre medicul specialist si facand, in paralel, si tratamentul cu ienupar. Cand au disparut toate simptomele, este, de asemnea, bine sa fie facuta o noua analiza. - In infectiile urinare si renale, tratamentul cu ienupar are efecte imediate in 24-48 de ore dispar aproape complet simptomele suparatoare. Este important insa ca tratamentul sa nu fie oprit, deoarece boala poate reaparea. De asemenea, efectul antiinfectios al ienuparului nu tine loc de sistem imunitar, care este factorul esential pentru ca cistitele, nefritele, uretritele sa nu recidiveze. Pentru a afla metode de intarire a sistemului imunitar, puteti studia programele de revigorare a imunitatii, publicate in revista noastra, in lunile de toamna ale anului 2001. Clubul dietelor de slabit Schimbarea metabolismului reduce din kilograme Majoritatea fetelor de astazi (si cred ca dintotdeauna) sunt prea ocupate de silueta, de felul cum arata in general. Nici eu nu fac exceptie de la aceasta regula (sunt studenta la Universitatea din Cluj). Pentru ca aveam cateva kilograme in plus fata de greutatea ideala, am incercat mai multe diete de slabit, dar ce dadeam jos in timpul dietei puneam la loc in saptamanile urmatoare. Afland de la colegele mele despre o noua dieta de slabit si vazand ca cele care o tineau aveau rezultate, m-am gandit sa o incerc si eu. Dieta e foarte simpla si nu impune un regim alimentar special. Ea se bazeaza pe schimbarea metabolismului. Mentionez ca pentru pregatirea produsului pe care se bazeaza, nu trebuie folosite tacamuri din metal. Reteta: Se iau 8 catei de usturoi, se curata, se zdrobesc in piulita de lemn sau pe un tocator de lemn (cu ciocanul de snitele tot din lemn), apoi se amesteca cu 250 mg miere de albine si 500 ml otet de mere si se baga intr-un borcan de 800 g, inchis cu capac. Compozitia se lasa trei zile la rece, in camara, amestecandu-se de doua-trei ori pe zi, cu o lingura de lemn. Dupa cele trei zile, se ia cate o lingura dimineata si alta seara. Un borcan va ajunge o luna. Cand se termina, preparati o cantitate noua si continuati dieta. Veti avea doua scaune pe zi. Efectul usturoiului nu dauneaza stomacului, fiind compensat de cel al mierii. Primele rezultate vizibile apar dupa o luna de dieta. Succes! CRISAN ADINA loc. Spini, nr. 17, jud. Hunedora, cod 2608 MEDICINA NATURISTA Un elixir de viata lunga Apa PI (p) In urma cu mai bine de 30 de ani, savantul japonez Kukava a demonstrat matematic existenta unei a patra forme de energie naturala (pe langa energia electrica, magnetica si gravitationala), pe care a denumit-o ENERGIA PI. Incercarea lui de a produce si a studia in laborator energia nou descoperita s-a bucurat de sprijinul unui intreg institut de cercetare din Tokio. Cercetarile au demonstrat ca energia PI este de origine cosmica si poate fi captata de celulele vii, care o utilizeaza pentru a-si completa deficitul energo-informational. Daca nivelul energetic scade, corpul fizic intra in suferinta. Aportul de energie PI duce la imbunatatirea proceselor metabolice ale organismelor vii. Dupa cum se stie, deficitul energetic al corpului se observa in aura - un indiciu precis al starii noastre de sanatate. Aura este, de altfel, si etalonul de masura al eficientei energiei PI. Cu ajutorul unei aparaturi speciale, modificarea ei poate fi usor observata. Energia PI se gaseste si in natura, dar din cauza distrugerii mediului nu mai avem acces la ea. Poluarea, din ce in ce mai agresiva, opreste energia PI la straturile inferioare ale atmosferei. Cea care reuseste sa ajunga pe pamant, in cantitati si asa infime, este influentata de chimicalele din aer, sol si apa, pierzandu-si puterea binefacatoare. La randul lor, organismele vii sunt atinse de noxele din mediul inconjurator, acumuland inimaginabile cantitati de toxine. De aici si pana la boala, nu-i decat un pas. Pornind de la aceste concluzii, cercetatorii niponi au reusit sa inventeze o tehnologie complexa, numita BIO CONTROL SYSTEM, capabila sa capteze si sa transfere energia PI. Studiile au demonstrat ca cel mai usor transfer al energiei PI se poate face prin apa. S-a nascut imediat ideea utilizarii apei PI in scop terapeutic, stiindu-se ca orice organism viu foloseste aportul de lichide in procesele fizico-chimice. Seful grupului japonez de cercetare, dr. Shinji Makino, da explicatia acestui fenomen: “Apa PI contribuie la aprovizionarea functiilor vitale cu bioenergie. Energia apei PI actioneaza pana la nivel celular, putand intra si in componenta cristalelor. In acest fel, organele interne primesc energia necesara mentinerii echilibrului bioenergetic. Consumul de apa PI este un mod simplu de mentinere a sanatatii, de crestere a randamentului fizic si psihic”. Ca orice inventie, apa PI a fost testata ani de zile in laboratoare - pe plante, pe animale, si apoi pe subiecti umani. Rezultatele nu au intarziat sa apara. Surprinzator, apa PI si-a gasit utilitate nu numai in domeniul sanatatii, ci si in industrie, fiind folosita de mai bine de doua decenii in intreaga lume. Proprietati Apa PI se obtine prin purificarea si bioenergizarea apei potabile, cu ajutorul instalatiei Life Energy. In urma acestui tratament special, se obtin urmatoarele imbunatatiri: - eliminarea substantelor nocive (moleculele organice din pesticide,
1
insecticide, hormoni etc.); - adaosul sarurilor minerale necesare obtinerii calitatii apei de izvor; - incarcarea cu bioenergie si informatii de importanta vitala. Rezultatul: apa PI nu se altereaza, este de o puritate frapanta, necontinand incarcatura bacteriologica sau particule de metale grele. Aceste calitati ale apei nu sunt numai benefice, ci indispensabile pentru functionarea optima a organismului uman, pentru mentinerea sanatatii si revigorarea energetica. Apa PI are o aura care poate fi fotografiata. Cercetatorii au fost surprinsi sa constate ca aceasta aura corespunde campului energetic uman. De unde s-a dedus si compatibilitatea tratamentului cu apa PI... Efecte terapeutice Daca este consumata in mod sistematic, efectul terapeutic al apei PI variaza de la subiect la subiect si depinde de starea de sanatate a organismului. Modul de viata al consumatorului este determinant pentru eficacitatea tratamentului. O alimentatie echilibrata si un consum suficient de apa PI (2 litri pe zi) intretin sistemul imunitar, asigurand apararea organismului. S-a constatat ca apa PI usureaza digestia, este eficace in constipatii (un pahar de apa PI, pe stomacul gol), impiedica formarea calculilor renali (datorita functiei renale mai intense) si dizolva calculii renali deja formati. In cazul afectiunilor gastrice (in ulcerul gastric, in special), la inceput se pot intensifica simptomele bolii, dar acestea dispar in cateva zile, daca nu se intrerupe consumul de apa PI. Multi bolnavi isi revin complet, pot intrerupe medicatia specifica si pot trece la o alimentatie normala. Apa PI ajuta functiile hepatice, scade dependenta de alcool, cafea si tutun. Are efecte spectaculoase in vindecarea bronsitelor, a astmului bronsic, a sinuzitelor, a cefaleelor si in ameliorarea micozelor. Utilizata constant, regleaza nivelul zaharului din sange, reduce edemele membrelor inferioare datorate retentiei de lichide, creste rezistenta organismului la stres si la munci fizice grele. Un lucru curios, pe care nici specialistii nu l-au putut explica, este faptul ca negii, oricat ar fi de vechi, incep sa se usuce de la sine, iar dermatozele sunt oprite din evolutie. Clatirea fetei cu apa PI determina catifelarea tenului. Folosita la clatirea cavitatii bucale, ea opreste sangerarea gingiei si ingreuneaza formarea tartrului dentar. Compresele cu apa PI sunt foarte odihnitoare pentru ochii obositi. In majoritatea cazurilor, s-a observat ca cei care au consumat apa PI au renuntat la racoritoarele indulcite. Datorita efectului detoxifiant, consumatorii de apa PI pot avea ameteli si diaree la inceputul curei, timp de aproximativ 10-12 zile. Deoarece are un efect inviorator, nu se recomanda sa se bea apa PI seara. Apa PI si cancerul In cazul cancerului, apa PI opreste dezvoltarea tumorii, iar starea generala a bolnavului se imbunatateste simtitor. Un grup de cercetatori unguri au testat efectul apei PI in tratarea cancerului manifest. Experimentul s-a facut in conditii de spitalizare, pe bolnavi diagnosticati cu cancer. S-au impartit bolnavii in doua grupe, egale ca gravitate a bolii si pronostic: grupa A - pacienti tratati cu citostatice; - grupa B - pacienti tratati cu apa PI, in solutii injectabile placebo. S-a constatat ca la 13 pacienti (din 24) ai grupului A au intervenit complicatii si decese in urma tratamentului cu chimioterapice, unii decedand in prima luna de tratament. La 5 pacienti ai grupului B au disparut tumorile, la 8 dintre ei s-au redus considerabil, iar la restul sau redus simptomele manifeste. Din grupul A, 6 pacienti au decedat in timpul tratamentului, iar alti 5 pacienti au decedat la sase luni de la tratament. Din grupul B, 9 pacienti au murit pana in prezent, dar din alte cauze decat cancerul. Pe baza examenelor de specialitate efectuate, s-a constatat o imbunatatire considerabila a rezistentei organismului. Studiile clinice au demonstrat ca apa PI asigura regresia tumorilor, fiind unul dintre putinele tratamente adjuvante acceptate in spitalele oncologice de catre medicii unguri de specialitate. Apa PI se produce si in Romania, la S.C. AVADOR S.R.L. (tel. 095/09.64.67, 01/627.27.17) si S.C. VEST ENERGO S.R.L. (tel. 01/221.11.15). In curand, se va putea procura din majoritatea magazinelor alimentare din Bucuresti si din tara. Informatii suplimentare despre tehnologia PI puteti primi de la S.C. BUSINESS CARD ROMANIA S.R.L. (tel. 059/26.62.59, 094/69.60.66), importatorul si distribuitorul exclusiv al instalatiilor BIO CONTROL SYSTEM, respectiv a instalatiei de energizare a apei LIFE ENERGY. Testul celular In 30 octombrie 1970, dr. Shinji Makino a pus doua fragmente de tesut muscular de soarece alb in doua pahare tip Jena. In paharul din dreapta a pus apa PI si in cel din stanga - apa distilata. Analizandu-le dupa o saptamana, a observat ca tesutul din apa PI nu prezenta nici o modificare, pe cand cel din apa distilata devenise flasc si s-au pus in evidenta dezvoltarea de flora microbiana de putrefactie, alaturi de germeni patogeni. Paharul cu apa PI a ramas clar, fara nici un fel de germeni patogeni, tesutul fiind activ biologic. Dupa un an, sectiunea de tesut a fost analizata prin testul tripsinei si celulele au putut fi cultivate in conditii de laborator. Alte utilizari ale apei PI Apa PI este folosita in intreaga lume. Vecinii nostri unguri si-au dat seama de avantajele ei si o folosesc la scara industriala. Din cartea dr. FUlop L‡szl—, “Apa PI, apa vietii”, am ales cateva demonstratii ale eficacitatii acesteia. Exemplele de mai jos pot constitui teme de gandire si pentru specialistii romani din domeniile amintite... Apa PI in agricultura - Porumb - La culturile de porumb irigate cu apa PI, se observa cresterea in inaltime, concomitent cu aparitia a 6-8 stiuleti de porumb la o planta. Introducerea apei PI in tehnologie a determinat cresterea productiei cu 37,5%, in raport cu culturile la care s-au folosit ingrasaminte si amelioratori genetici. - Dovleci pentru ulei - In cazul utilizarii apei PI la culturile de dovleci pentru ulei comestibil, s-a observat cresterea productivitatii cu 35% si imbunatatirea simtitoare a calitatii uleiului alimentar.
2
- Pepeni - In cazul irigarii experimentale a pepenilor cu apa PI, pe o perioada de numai 45 de zile, s-au obtinut exemplare care au avut greutatea la recoltare de 28,5 kg! - Cresterea florilor - La florile udate cu apa PI, s-a observat cresterea densitatii de plante rasarite. De exemplu, la o cultura de crizanteme se obtin in mod normal 626 plante/m2. Pe aceeasi suprafata, udata cu apa PI, s-au obtinut 965 plante. Apa PI in zootehnie - Puii de carne tratati cu apa PI obtin greutati de 2,280 kg, cu un spor zilnic de 273 g. Apa PI se administreaza aproximativ 49 de zile, fara a utiliza ingrasaminte, ci doar hrana ecologica. - Productia de oua - Gainile ouatoare tratate cu apa PI dau cu 92% mai multe oua decat celelalte. Productia se mentine timp de 960 zile, cu abateri zilnice de doar 1%. Productivitatea fermelor la care se utilizeaza apa PI se mentine constanta timp de 20 de ani! - Cresterea porcilor - La porcii tratati cu apa PI se obtine o crestere a masei de carne cu 4,1%, fara sa fie folosite adaosuri proteice sau alte ingrasaminte. Apa PI in industria alimentara Folosita in industria conservelor, apa PI asigura conditii aseptice deosebite. Mezelurile si branzeturile ecologice, tratate cu apa PI, pot fi consumate chiar si dupa 90 de zile de pastrare la temperatura camerei! Apa PI in sport Studiile si experientele efectuate de dr. Imre Gedovarl din Budapesta atesta eficienta apei PI asupra activitatii sportivilor, solicitati in conditii deosebite. Cativa sportivi maghiari au consumat apa PI inainte de Olimpiada de la Barcelona. Rezultatul? Inotatorul Bence Szab— a devenit campion olimpic, echipajul de patru al caiacistelor maghiare a primit titlul de campion olimpic, iar Zsombor Borhy a luat titlul de campion olimpic la caiac simplu. COSMETICA NATURISTA Baie relaxanta cu foi de dafin si menta Nimic mai potrivit decat o baie calda pentru a va elibera de oboseala unei zile de munca. Ierburile aromate si grasimile naturale sporesc proprietatile benefice ale baii, mai ales daca recurgeti la menta si dafin, renumite pentru capacitatea lor de a relaxa. Ingrediente: Un pumn de foi de dafin, un pumn de frunze de menta, o lingurita de gel de par, o lingurita de ulei de masline, un saculet de tifon. Mod de preparare: -Taiati cu foarfeca frunzele de dafin in bucatele mici si puneti-le intr-un bol. Tocati frunzele de menta (daca sunt proaspete) sau maruntiti bine menta (daca este uscata) si puneti-o peste dafin. - Adaugati gelul de par, apoi lingurita de untdelemn si amestecati bine toate ingredientele. - Varsati compozitia in saculetul de tifon. Mod de folosire: Puneti saculetul cu plante in baie si lasati sa curga deasupra apa foarte fierbinte. Caldura va difuza parfumul si grasimea in apa. Dupa ce cada se umple, lasati apa sa se raceasca pana la o temperatura convenabila, apoi intrati in baie si stati pana va simtiti relaxate.
1
