Mecanismul de concentrare și de diluare a urinei ăș
ț ă ă
ă
•
•
•
•
•
•
funcț ionarea corespunzătoare a celulelor – menț inerea concentra ți ei electroliț ilor constant ă concentra ț ia solva ț ilor = solva ți /LEC osmolaritatea LEC – dependent ă de cantitatea de H2O cantitatea de H2O – dependent ă de aportul hidric, excreț ia renală ↑ =》secreț ie ADH =》↑permeabilitatea pentru H20 (absorț ie H2O dn spa ț iul tubular) =》 ă ă ↓ =》↓secreț ia ADH =》↓permeabilitatea pentru H2O (H2O rămâne în spa ț iul tubular) =》 ă ă
•
- reabsorbț ie Na (transport activ 3Na/2K, cotransport glucoz ă /aa, antiport cu H), H2O (difuziune, transcelular via aquaporine) - secreț ie oxalat, urat, catecolamine, medicamente, toxine etc
•
- Ramura
ă – subț ire, permeabilă pentru H2O
- Ramura
ă – groasă, impermeabilă pentru H2O
- reabsorbț ie H2O (segm subț ire), Na, Cl, K (segm gros, contratransport Na/H, transport activ, Na/K/ATPaza, cotransport 1Na, 2Cl, 1K
•
- reabsorbț ie Na+H2O, K+HCO3
– glomerul
•
Ț
•
•
•
•
Ț
Ă – tub contort proximal, ansa Henle
– ansa Henle – ansa Henle – segementul gros Ț – tub contort distal, tub colector
- surplus de ap ă în organism → eliminare renală de circa 20L urin ă diluat ă (reabsorbț ie continuă solva ț i, apa rămânând în tubulii renali) - volumul urinar ↑6x în primele 45 min de la ingestia apei - osmolaritatea ↓ de la 600 la 100 mOsm/L - ingestie cantit ăț i ↑H2O =》rinichii elimină surplusul de H2O f ără excreț ie excesiv ă de solva ț i - osmolaritate filtrat glomerular = osmolaritate plasm ă = 300 mOsm/L - excreț ie surplus H2O = 》diluare filtrat prin reabsorb ț ia solva ț ilor - modificări osmolaritate: – TCP (tub contort proximal) – AHd (ansa Henle desc) – H2O reabsorbit ă osmotic =》echilibru cu lichidul interstiț ial din medulara renal ă - Aha (ansa Henle asc) – Na, K, Cl reabsorbi ț i, impermeabilitate pt H2O
ț
ș
ș
•
tub colector, duct colector – reabsorbția suplimentară a NaCl
•
impermeabilitate pentru H2O
•
reabsorbția suplimentară a solvaților în absența ADH-ului
•
absența reabsorbției H2O
•
reabsorbția continuă a solvaților
ț
↑
ț
osmolaritatea (50mOsm/L) volumul de urină diluată
(incapacitatea eliber ării/lipsa de sintez ă ADH) (cantitate normală ADH, defect renal) * diagnostic diferen ț ial – administrare desmopresin ă – analog sintetic ADH (normalizare în circa 2h = diabet insipid central; în caz contrar, diabet insipid nefrogen afecteaz ă ăspunsul la ADH • •
Ă
ț
• •
ă
ț ț
depinde de: nivelul crescut de (↑permeabilitatea pentru H2O) menț inerea în medulara renală (asigură gradientul osmotic pentru reabsorbț ia apei) - dispoziț ia anatomică a anselor (în U) ț - transport activ Na - cotransport K, Cl din AHa în intersti ț iu - transport activ ioni din DC - difuziune facilitat ă uree difuziune cantit ăț i mici de H2O
Ț •
•
(reabsorb ț ia repetitiv ă de NaCl din Aha în interstiț iu și pomparea de NaCl din TCP în AH) a AHa, TCD, TC (↑ ADH =》 reabsorbț ie H2O =》↑uree); concentrare urin ă
•
- flux sangvin medular scăzut (↓pierderea de solva ți ) - reducerea transportului solva ț ilor
1) Iniț ial, osmolaritatea AH = 300 mOsm/L 2) Pompa Na-K-Cl (AHa segm gros) ↓concentra ți a solva ți lor din ansă și ↑concentra ți a solva ț ilor din interstiț iu 3) Echilibru osmotic între AHd și lichidul interstiț ial (H2O iese din ansă osmotic) 4) Lichidul hiperosmotic intră în AHa, ionii difuzează în interstiț iu, H2O rămâne în spa ți ul tubular al ansei 5) Procesul de difuziune al solva ț ilor catre interstiț iu continuă 6) Osmolaritatea crește până la valori de 1200-1400 mOsm/L
•
Creșterea osmolarității lichidului extracelular
•
Ratatinarea osmoreceptorilor
•
Generarea impulsului nervos
•
Transmiterea impulsului catre nucleul supraoptic, tija pituitară, neurohipofiză
•
Eliberarea ADH din granule
•
Creșterea permeabilității pentru H2O
•
Reabsorbție H2O
•
Volum scăzut de urină concentrată
Hormonul antidiuretic (ADH) •
Se leagă de receptorii V2 din TCD, DC
•
Creșterea AMPc
•
Activarea proteinkinazelor
•
Deplasarea aquaporinelor 2 către suprafața luminală
•
Agregarea și fuzionarea AQP2 cu membrana celulară
•
Formarea de canale apoase care permit difuziunea H2O
*AQP3, AQP4 – membrana bazolaterală – difuziunea H2O din celulă
↑ ↓ volemia ↓presiunea sangvină ↑osmolaritatea plasmatică
Hipoxia Morfina Nicotina
↓ ↑ volemia ↑presiunea sangvină ↓osmolaritatea Alcool Inhibitori dopamină
