Masajul INTRODUCERE
Din cele mai vechi timpuri, t impuri, oamenii au cautat mijloace ajutatoare ca sa vindece sau sa usureze suferintele suferintele si durerile lor. Au utilizat proprietatile proprietatile terapeuti ter apeutice ce primare p rimare ale apei, luminii solare si ale miscarii. Cel mai probabil este ca c a aplicarea initiala initiala a masajului a fost un gest instinctiv, instinctiv, rezultat prin experienta imediata a proprietatilor curative ale acestuia. Oamenii Oamenii au observat ca gestul de netezire, frictionare frictionare si framantare ale diferitelor diferitelor parti par ti ale corpului uman poate aduce remedii re medii pentru starile organismului, organismului, afectate de boala, lovite sau s au ranite. Se poate afirma deci ca masajul, ca disciplina curativa, a aparut intr-o maniera oarecum simultana simultana la popoarele lumii, in paralel cu cu dezvoltarea celorlalte celorlalte ramuri r amuri ale medicinii populare, si asta as ta inca din vremea culturilor culturilor primitive. primitive.
SCURT SC URT I STORIC AL MASAJULUI
Din punct de vedere istoric, nu exista date precise care sa localizeze in timp exact apariti a paritia a masajului si a tehnicilor tehnicilor aferente acestuia. Exista afirmatii afirmatii care sustin ca ar fi fost descoperit de chinezi dar si altele care spun ca ar fi fost inventat de greci sau de vreun alt popor, insa certitudinea originii originii aparitiei acestuia se pierde in negura timpurilor. Practica masajului a evoluat in timp la aproape toate popoarele lumii. Cel mai vechi tratat cunos c unoscut cut despre masaj este considerat manuscrisul „Kong-Fou” aparut in anul 3000 i.e.n. In anul 2500 i.e.n. apare lucrarea „Huoang-Ti Nei King Sou-Wen”, cel mai vechi tratat de medicina interna din lume, care constituie sursa tuturor lucrarilor de specialitate in domeniu. In India in anul 1800 i.e.n., Ayurveda (medicina (medicina traditi tr aditionala onala a plantelor) prezinta toate procedeele de masaj folosite de brahmani (neteziri, frictiuni, ciupituri, rasuciri), imreuna cu baia purificatoare si uleiurile uleiurile aromate. Egiptul antic, prin papirusurile, inscriptiile si picturile rupestre ramase, pastreaza marturii incontestabile incontestabile ale practicii masajului in scopuri
Masajul INTRODUCERE
Din cele mai vechi timpuri, t impuri, oamenii au cautat mijloace ajutatoare ca sa vindece sau sa usureze suferintele suferintele si durerile lor. Au utilizat proprietatile proprietatile terapeuti ter apeutice ce primare p rimare ale apei, luminii solare si ale miscarii. Cel mai probabil este ca c a aplicarea initiala initiala a masajului a fost un gest instinctiv, instinctiv, rezultat prin experienta imediata a proprietatilor curative ale acestuia. Oamenii Oamenii au observat ca gestul de netezire, frictionare frictionare si framantare ale diferitelor diferitelor parti par ti ale corpului uman poate aduce remedii re medii pentru starile organismului, organismului, afectate de boala, lovite sau s au ranite. Se poate afirma deci ca masajul, ca disciplina curativa, a aparut intr-o maniera oarecum simultana simultana la popoarele lumii, in paralel cu cu dezvoltarea celorlalte celorlalte ramuri r amuri ale medicinii populare, si asta as ta inca din vremea culturilor culturilor primitive. primitive.
SCURT SC URT I STORIC AL MASAJULUI
Din punct de vedere istoric, nu exista date precise care sa localizeze in timp exact apariti a paritia a masajului si a tehnicilor tehnicilor aferente acestuia. Exista afirmatii afirmatii care sustin ca ar fi fost descoperit de chinezi dar si altele care spun ca ar fi fost inventat de greci sau de vreun alt popor, insa certitudinea originii originii aparitiei acestuia se pierde in negura timpurilor. Practica masajului a evoluat in timp la aproape toate popoarele lumii. Cel mai vechi tratat cunos c unoscut cut despre masaj este considerat manuscrisul „Kong-Fou” aparut in anul 3000 i.e.n. In anul 2500 i.e.n. apare lucrarea „Huoang-Ti Nei King Sou-Wen”, cel mai vechi tratat de medicina interna din lume, care constituie sursa tuturor lucrarilor de specialitate in domeniu. In India in anul 1800 i.e.n., Ayurveda (medicina (medicina traditi tr aditionala onala a plantelor) prezinta toate procedeele de masaj folosite de brahmani (neteziri, frictiuni, ciupituri, rasuciri), imreuna cu baia purificatoare si uleiurile uleiurile aromate. Egiptul antic, prin papirusurile, inscriptiile si picturile rupestre ramase, pastreaza marturii incontestabile incontestabile ale practicii masajului in scopuri
terapeutice. Asiria, Persia, Babylon foloseau de asemenea masajul pentru vindecarea si recuperarea razboinicilor. razboinicilor. Evreii promovau in cartile de cult c ult diferite tehnici de masaj si pastrarea igienei. Gecia antica foloseste pentru prima oara in istorie masajul si automasajul automasajul in pregatirea fizica a sportivilor olimpici. Hipocrat (460-377i.e.n), parintele medicinii, descrie efectele si influentele fiziologice ale masajului. In imperiul roman, gimnastica sportiva sportiva si masajul vor cunoaste o mare inflorire prin migrarea grecilor catre Roma, impreuna cu arta lor. Practica masajului masajului devine un mod de viata al celor puternici puternici si bogati. bog ati. Tehnicile de masaj folosite de practicieni erau netezirile, frictiunile, framantatul, framantatul, ciupiturile, presiunile, alaturi de folosirea pulberilor si uleiurilor uleiurilor aromate. Tarile arabe, alaturi de lucrarile in domeniul stiintelor, pastreaza marturii precise despre practicarea masajului, hidroterapiei si dieteticii. Reprezentativa in acest sens este „Cartea legilor medicinei”, medicinei”, opera marelui medic si invatat Avicena. Renasterea aduce o noua lumina asupra stiintelor si medicinii antichitatii. antichitatii. Hieronimus Mercurialis, Mercurialis, in lucrarea „De arte gymnastica” gymnastica” (Venetia, 1596), demonstreaza importanta masajului, exercitiilor fizice si a bailor. Anglia, Franta, Germania si Rusia, promoveaza noi idei despre aplicatiile aplicatiile masajului prin ganditori ca Jack, Fenelon, Hobbes, J.J.Rousseau, Hoffman In Suedia, Pehr Henrik Ling (1776-1837), pune bazele stiintifice ale masajului si gimnasticii moderne. Ii urmeaza Gustaf Zander (18351920), inovator al unor aparate speciale speciale pentru masajul mecanic. Poporul roman a cunoscut si practicat masajul din cele mai vechi timpuri. Scopul era deopotriva de a obtine efecte curative si de a intretine sanatatea organismului. organismului. De asemenea, tot prin tehnici de masaj se cauta eliminarea oboselii. In satele si or asele de pe teritoriul tarii noastre, anumite metode empirice, traditionale traditionale de masaj s-au transmis si sunt aplicate chiar si in zilele z ilele noastre, alaturi de alte mijloace de ingrijire a bolnavilor. Masajul medical a inceput sa se dezvolte in Romania incepand cu a doua jumatate a sec. XIX. Se pare p are ca primii medici care au introdus aceasta metoda in spitale au fost cei de ortopedie, o rtopedie, chirurgii, chirurgii, traumatologii si reumatologii, mai tarziu sfera de aplicare extinzanduse si in alte specialitati medicale. medicale. Scoala romaneasca de masaj incepe incepe sa se formeze cu adevarat in jurul anilor 1930, la Institutul de Educatie Fizica din Bucuresti, in cadrul catedrei de Gimnastica medicala. Aici avea sa predea studentilor, cu
multa convingere si maiestrie, profesorul doctor Ioan Lascar. In 1939, dr. Adrian Ionescu redacteaza lucrarea „Automasajul”, sub forma de curs pentru studentii A.N.E.F., apoi in 1940 lucrarea „Masajul”, ambele fiind considerate de o valoare inestimabila, fiind valabile si in zilele noastre. In anii comunismului tehnicile de masaj nu au fost neglijate, dar a fost evitata considerarea lor ca terapie de sine statatoare, fiind aplicata mai degraba ca metoda complementara. Abia in anii ce au urmat caderii regimului comunist, in tara noastra masajul a cunoscut o implementare tot mai spectaculoasa, atat prin multele publicatii si scrieri de specialitate care au aparut pe piata, cat si prin cresterea numarului de terapeuti si al scolilor in care acestia s-au format ca adevarati specialisti.
DEFINITII
Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale organismului, manual sau instrumental, in scop fiziologic, curativ, profilactic, regenerativ, estetic sau sportiv. Partile moi ale organismului asupra carora se actioneaza prin masaj sunt: • Pielea si mucoasele; • Tesutul conjunctiv; • Muschii; • Tendoanele si ligamentele • Vasele si nervii; • Organele profunde; • Sangele si limfa; • Elementele articulare. Masajul se poate realiza manual sau cu aparate special concepute. In acest curs vom prezenta pe larg tehnicile manuale de masaj.
MASAJUL SI SCOPURILE SALE
Scopul masajului este deopotriva unul profilactic -; el reprezinta o metoda eficienta pentru prevenirea bolilor, prelungirea vietii si incetinirea proceselor de imbatranire -; cat si unul terapeutic -; este o metoda de tratament curativ a diferitelor afectiuni si dezechilibre patologice din organismul uman.
Scopul fiziologic al masajului consta in obtinerea unei functionari normale a aparatelor, organelor si sistemelor organismului. S-a constat ca masajul : Imbunatateste circulatia sangelui si a limfei, care la nivelul celulei aduc nutrienti si oxigen, indepartand deseurile si toxinele; Determina modificari in structura sangelui, imbogatindu-l cu oxigen cu 10-15% mai mult; Ajuta la detensionarea muschilor contractati si ii poate stimula pe cei slabiti, flasci; poate intinde usor muschii si tesuturile, sustinand mentinerea elasticitatii lor; Mareste secretiile si excretiile corpului; s-a demonstrat ca masajul mareste producerea sucurilor gastrice, salivei si urinei, pe acest suport avand loc o eliminare marita de azot, fosfor anorganic si clorura de sodiu, ceea ce mareste rata metabolica; Echilibreaza sistemul nervos, calmandu-l sau stimulandu-l, in functie de nevoile individuale in acel moment; Influenteaza organele interne, prin stimularea directa sau indirecta a nervilor ce le alimenteaza, vasele de sange ale acestor organe dilatandu-se si permitand o alimentare marita cu sange Cunoasterea efectelor fiziologice ale masajului face posibila o mai buna intelegere a beneficiilor asupra sanatatii si starii de bine a corpului. Ceea ce se produce in timpul unui masaj sub mainile terapeutului, are o influenta profunda pentru cei interesati de sanatate, de armonia propriului corp.
EFECTELE MASAJULUI ASUPRA ORGANISMULUI
INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA PIELII Pielea are un rol important in fiziologia umana, fiind un organ protector, excretor si de termoreglare, impreuna cu glandele sebacee, cu vasele sanguine si cu terminatiile nervoase. Activitatea acesteia influenteaza foarte multe dintre procesele vitale ale organismului uman. Pielea este dotata cu un numar foarte mare de receptori, aflati intr-o stransa interactiune cu sistemul cerebral spinal si cel vegetativ; ea este cea care preia cele mai multe informatii legate de lumea exterioara si le transmite mai departe creierului pentru a fi prelucrate si filtrate prin procesul reflexogen. Masajul are asupra pielii urmatoarele efecte:
Elimina stratul de celule moarte ale epidermei, fapt ce inlesneste respiratia cutanata si ajuta la intensificarea proceselor de eliminare din organism a produselor de descompunere, prin glandele sebacee si sudoripare; Dilata vasele sanguine din piele, intensificand circulatia locala iar nutritia pielii si a glandelor ei sporeste; deasemeni, dilatarea vaselor produce cresterea temperaturii pielii, fenomen ce duce la dilatarea porilor si intensificarea schimburilor cu exteriorul; Actioneaza asupra intregului aparat nervos, prin terminatiile somatice si vegetative ale nervilor, influentand in mod reflex repartitia sangelui in organism; Mareste activitatea vitala a elementelor celulare din straturile profunde ale pielii, avand rolul ce mai important in functia de secretie interna, in formarea histaminei si a substantelor similare d.p.d.v. chimic, rezultate din descompunerea moleculei de albumina. Dupa cum am aratat mai sus, pielea este primul organ al omului care primeste excitatiile produse prin diferitele actiuni ale masajului.
I NFLUENTA MASAJULUI ASUPRA TESUTURILOR CONJUNCTIVE
Tesutul conjunctiv (sau de umplutura), are rolul de a face legatura dintre piele si celelalte tesuturi. Acest tesut indeplineste un mare numar de functii mecanice si fiziologice: Completeaza functia de protectie pe care o indeplineste pielea; Contribuie la functiile de sprijin si de deplasare in spatiu, prin raporturile pe care le are cu elementele aparatului locomotor; In acest tesut se ramifica o vasta retea vasculara si nervoasa; Au loc o serie de fenomene de natura hormonala de regenerare si protectie a tesuturilor; Aici se depoziteaza grasimea si alte rezerve necesare bunei functionari a organismului Tesutul conjunctiv prezinta o suplete foarte mare, data de un numar important de fibre elastice ce intra in constitutia sa. Pierderea elasticitatii prin cicatrizare, fibrozare, sclerozare sau degenerare, scade considerabil rolul sau fiziologic si mecanic. Se poate spune ca masajul intretine si reface elasticitatea sa, care favorizeaza miscarile corpului, dar dezvolta si tonusul si rezistenta elementelor care au rolul de a fixa si proteja tesuturile si organele. Activand circulatia sanguina, se stimuleaza schimburile nutritive locale si are loc un efect de intensificare a eliminarii reziduurilor metabolice.
In mod normal, rezervele de grasime se depun in straturile de tesu conjunctiv subcutanat, fie uniform, fie mai mult in anumite regiuni ale corpului. In cazurile de obezitate, exercitiile fizice si masajul contribuie la resorbtia si scaderea acestor depozite din tesuturi. Influentele cele mai importante ale masajului asupra tesutului conjunctiv sunt de natura reflexa, stimuland intregul organism.
INFLUENTA M ASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI MUSCULAR
Una din proprietatile fiziologice esentiale ale muschilor este aceea de a se contracta. Contractarea acestora este provocata de excitanti chimici, termici, mecanici si de alta natura. In grupa excitantilor mecanici intra si masajul. Masajul, ca actiune mecanica asupra muschiului, determina contractia acestuia si produce modificari complexe chiar la nivelul celulelor musculare: Intensifica procesele metabolice din muschi; Reface muschiul obosit prin cresterea schimburilor vasculare cu aport de substante nutritive proaspete si indepartarea reziduurilor; Regenereaza si stimuleaza muschii atrofiati, traumatizati sau paralizati; Combate depozitele patologice periarticulare.
INFLUENTA MA SAJULUI ASUPRA ARTICULATII LOR SI TENDOANELOR
Datorita masajului, aparatul articular si ligamentar capata o mobilitate mai mare. Tulburarea mobilitatii normale poate avea loc in articulatiile coxo-femurale, ale umerilor si ale gleznelor. In aceste cazuri are loc o incretire a capsulelor articulare si o modificare a lichidului intraarticular. Toate acestea pot fi indepartate prin diverse tehnici specifice de masaj.
I NFLUENTA MASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI CIRCULATOR SI LIMFATIC
Se manifesta prin accelerarea scurgerii sangelui si a limfei, de la diferite organe spre inima. Intensificarea curentului sanguin si a celui limfatic produce micsorarea stazei si a exudatelor in regiunea articulatiilor, a cavitatii abdominale, etc., contribuind la resorbirea edemelor; Prin dilatarea moderata a vaselor periferice se usureaza activitatea aspiratoare a inimii; Prin masaj se favorizeaza cresterea numarului de globule rosii si de trombocite, avand efecte benefice asupra bolnavilor anemici.
I NFLUENTA MA SAJULUI ASUPRA SISTEMULUI RESPI RATOR
Influenta directa asupra cutiei toracice produce o inspiratie si o expiratie profunda. Legaturile fiziologice ale plamanilor cu sistemul nervos si cu celelalte organe sunt foarte numeroase. Pentru domeniul masajului insa, un interes deosebit il prezinta legaturile care au la baza actiuni nervoase reciproce de ordin reflex.
INFLUENTA MA SAJULUI ASUPRA SISTEMULUI NERVOS
Se realizeaza prin actiunea pe care masajul o exercita asupra aparatului receptor si asupra terminatiilor senzitive ale sistemului nervos vegetativ din piele. Se produc efecte stimulatoare la nivelul sistemului nervos, marind reactivitatea nervilor prin manevre executate energic; Se produc efecte de relaxare, calmante, linistitoare prin manevre
executate lent; Se creeaza stare de relaxare, deconectare, destindere sau de crestere a energiei; Se atenueaza intensitatea durerilor prin stimularea terminatiilor nervilor periferici.
I NFLUENTA MA SAJULUI ASUPRA METABOLISMULUI
Cea mai importanta influenta a masajului asupra metabolismului este eliminarea urinei in cantitati foarte mari, datorita actiunii mecanice directe asupra tesutului muscular sau indirecte, prin intermediul sistemului nervos. In cazul combinarii masajului cu procedee termice (bai calde si fierbinti), procedee cu namol, se constata o crestere a eliminarii prin urina a fosfatilor, sulfatilor si acizilor organici, si in acelasi timp eliminarea prin transpiratie a excesului de bioxid de carbon. Aceeasi intensificare a metabolismului se poate observa si atunci cand exercitiile fizice sunt folosite impreuna cu masajul.
CONTRAINDI CATII LE MASAJULUI
Utilizarea masajului fara a se tine seama de contraindicatii poate avea un efect daunator, chiar daca a fost corect executat. Schematic, contraindicatiile masajului se impart in: generale si partiale; definitive si temporare. • Contraindicatia generala -; presupune interzicerea aplicarii oricarei tehnici de masaj; • Contraindicatia partiala -; se refera fie la aplicarea manevrelor de masaj doar pe anumite zone ale corpului, fie doar la aplicarea anumitor manevre; • Contraindicatia definitiva -; se hotaraste doar in cazul unor boli cronice grave incurabile, care s-ar putea inrautati prin masaj; • Contraindicatile temporare -; intalnite frecvent -; sunt impuse de boli, tulburari sau leziuni usoare si trecatoare. Cele mai frecvente contraindicatii sunt date de bolile de piele. Este foarte important de retinut ca masajul trebuie aplicat doar pe o piele perfect sanatoasa. Nu se va executa masaj celor care prezinta: eczeme, eruptii, plagi, arsuri sau alte manifestari patologice, care prin masaj s-ar putea extinde, agrava sau contamina. Nu se va aplica masajul pe regiuni ale pielii care acopera un proces inflamator profund
(furuncule, abcese, flegmoane sau alte colectari purulente). Masajul este contraindicat in toate starile patologice febrile, insotite de agitatie, oboseala acuta si debilitate intensa; in toate bolile infectocontagioase; in inflamatia centrilor nervosi; in hemoragiile cerebrale recente. Se interzice categoric masajul in bolile sau leziunile cu caracter hemoragic si atunci cand exista pericolul unor complicatii grave cum ar fi: bolile de cord si ale aparatului circulator -; miocardita, endocardita, infarctul miocardic si emboliile, hipertensiunea arteriala, flebite, anevrismele aortei, varice voluminoase si inflamate, ulcerul varicos, hemofilia, leucemia.a Contraindicatiile masajului sunt prezente si in cazul bolilor acute ale plamanilor si pleurelor (pneumonii si pleurezii), tuberculoza pulmonara, dar mai ales in abcesele pulmonare si pleureziile purulente. Masajul abdominal este interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura, in tulburarile digestive, in bolile acute ale organelor abdominale cu caracter hemoragic (ex.: ulcer), tumoral, inflamator (ex.: apendicita-peritonita). In orice forma de „abdomen acut”, masajul abdominal este cu desavarsire interzis. Masajul este contraindicat cu desavarsire in cazul tumorilor canceroase dar si in unele boli psihice cu caracter excitant si confuzional, sau stare de ebrietate. Nu se face masaj mai devreme de 2-3 ore dupa servirea mesei, in timpul unei furtuni, dupa mese copioase. Ca regula generala, se recomanda ca in toate cazurile in care masajul ar putea produce efecte negative, sa aplicam principiul hipocratic „Primum Non Nocere!” („In primul rand sa nu faci rau”) si sa se renunte la masaj.
PRI NCIPALELE FORME DE MASAJ
Principalele forme de masaj sunt: masajul manual si masajul mecanic.
MASAJUL MANUAL
Reprezinta forma cea mai eficienta de prelucrare a tesuturilor supuse acestui procedeu terapeutic, intrucat mana omului dispune de multiple posibilitati pentru adaptarea si perfectionarea miscarilor, ea se muleaza foarte bine pe segmentele masate, simtind perfect gradarea si dozarea manevrelor. Mana este o reala sursa de sanatate, ea oferind persoanelor epuizate, dezechilibrate sau carentate din punct de vedere energetic, un supliment de energie. Acest fenomen se reflecta intr-o
stare buna de sanatate, intr-un psihic echilibrat si optimizarea activitatii energetice a receptorului. Astfel, masajul nu se rezuma a fi numai o simpla procedura terapeutica prin care sunt prelucrate anumite segmente si tesuturi. Din ce in ce mai convingator, el a devenit o tehnica prin intermediul careia se poate completa deficitul de energie sau uniformiza surplusul acesteia la nivelul zonelor asupra carora s-a actionat, pentru ca in final sa se realizeze echilibrarea energetica a intregului organism.
MASAJUL MECANI C
Acesta se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive si mecanisme care cunosc astazi o mare varietate, dar care nu pot inlocui mana omului, a carei capacitate de a se adapta la sensibilitatea si particularitatile anatomice ale tesuturilor este inegalabila.
CLASIFI CAREA P ROCEDURILOR DE MASAJ
TEHNICI LE DE BAZA ALE MASAJULUI NETEZI REA (sau EFLEURAJU L)
1. Netezirea este cel mai raspandit procedeu de masaj. Ea actioneaza
direct asupra pielii avand urmatoarele efecte: • Curata pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial; • Imbunatateste functia glandelor sudoripare si sebacee; • Mareste temperatura locala a pielii; • Accelereaza circulatia sangelui si a limfei in vase; • Influenteaza terminatiile periferice ale nervilor; • Influenteaza sistemul nervos central. Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternica a limfei si a sangelui in vase.Prin neteziri energice, circulatia sangelui si a limfei se intensifica. Acest lucru are o influenta majora asupra distribuirii sangelui in portiunile masate, si deci contribuie la inlaturarea manifestarilor de staza si edeme. S-a constatat ca prin netezire de la periferie spre centru, circulatia sangelui si a limfei se amelioreaza si in vasele mai mari, nu numai in cele aflate imediat sub piele. In cursul masajului absorbtia lichidelor din tesutul celular subcutanat se accelereaza cu 16÷18%, si aceasta accelerare este direct proportionala cu durata netezirii. Adresandu-se pielii, tesutului subcutanat si celui conjunctiv, executia acestei manevre cunoaste tehnici variate. Specialistii masajului practica efleurajul executat simultan sau alternativ, cu o mana sau cu ambele maini, folosind suprafata palmara sau dorsala a mainilor, cu degetele apropiate sau indepartate. Miscarile descrise pot fi lungi sau scurte, in linie dreapta, serpuita, in zig-zag, dispuse transversal sau longitudinal, in cerc, elipsoidal sau cu „priza in bratara”, alunecand sacadat sau neintrerupt, in functie de particularitatile anatomice ale suprafetelor masate.
Pe suprafetele mici se recomanda efleurajul executat cu 1,2,3 sau toate degetele, sau numai cu fata palmara a policelor. Segmentele cilindrice ale membrelor superioare si inferioare necesita netezirea executata in bratara, cuprinzand regiunile masate intre degetul mare si degetele opozante, inaintand sacadat cu pasi mici, dinspre extremitati.
In dicatii metodice generale:
a) directia mainii maseorului este determinata totdeauna de directia anatomica a vaselor limfatice, deoarece scopul principal este de a realiza o mai buna scurgere a limfei; b) netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, linistit, pentru ca limfa circula incet prin vase; se face fara intreruperi, in asa fel incat sa ajunga pana la ganglionii limfatici cei mai apropiati; c) presiunea mainii care face masajul trebuie sa creasca progresiv pe prima jumatate a segmentului masat si sa scada apoi pe cea de-a doua jumatate; d) mainile maseorului nu trebuie sa se lipeasca de portiunea masata, ci dimpotriva, sa alunece usor si liber; e) orice masaj trebuie sa inceapa si sa se termine prin netezire, pentru a inlatura staza limfei si a contribui la scurgerea produselor metabolice in vase; f) in timpul unei sedinte de masaj nu trebuie in mod obligatoriu sa folosim toate felurile de neteziri. Fiecare procedeu de masaj depinde de scopul urmarit, de configuratia portiunii de masat, cat si de timpul rezervat masajului; g) netezirea este de obicei considerata un masaj pregatitor in edeme si atunci cand partea masata a corpului este foarte dureroasa. In acest caz, in primele zile masajul se reduce exclusiv la neteziri concentrice circulare; h) in chirurgie si ortopedie, in traumatismele articulare, netezirile si frictiunile au un rol hotarator in masajul pregatitor.
2. FRI CTIUNEA
Frictiunea este cel de-al doilea procedeu din sistemul manevrelor de masaj.Procedeele care alcatuiesc frictiunea se deosebesc de netezire prin aceea ca pielea impreuna cu tesuturile profunde se frictioneaza in diverse pozitii. Ele se efectueaza printr-o miscare de apasare si deplasare a tesuturilor moi pe planul osos, in limita elasticitatii proprii. Frictiunile se executa cu o singura mana sau cu ambele maini, alternativ sau simultan, cu toata suprafata palmara sau numai cu suprafata palmara a degetelor, cu pumnul inchis sau semiinchis, in spirala cu radacina palmei. Frictiunile au ca efect intensificarea circulatiei locale si maresc absorbtia diferitelor produse patologice care se acumuleaza in piele sau sub piele. Frictiunea este procedeu de baza terapeutic in urmatoarele situatii: • traumatisme articulare; • traumatisme sportive; • transsudate si exudate vechi; • pentru restabilirea mobilitatii normale a pielii; • mareste supletea si elasticitatea tesuturilor; • dureri in nevrite si nevralgii.
In dicatii metodice generale:
a) in frictiune, directia mainii nu este determinata de directia vaselor limfatice, si poate fi executata si in sensul contrar circulatiei sangelui si a limfei; b) toate procedeele de frictiune se reduc la miscari rectilinii, in spirala sau circulare, la care participa in functie de necesitati o parte dintre degete sau toate;
c) eficacitatea frictionarii articulatiilor se mareste daca frictiunea se face intr-o baie de apa fierbinte, asa cum o recomanda specialistii in domeniul masajului; d) frictiunile energice in punctele dureroase scad starea de hiperexcitabilitate a nervilor, accelereaza circulatia locala si imbunatateste considerabil nutritia tesuturilor; e) frictiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece impiedica in articulatii formarea diverselor exudate care determina in portiunea afecata procese inflamatorii de lunga durata; f) cu ajutorul frictiunilor, un masor cu experienta incepe sa cunoasca modificarile patologice care se produc in tesuturile profunde, mai ales in regiunea articulatiilor.
3. FRAM ANTATUL (petrisajul):
Se adreseaza tesuturilor musculare si tesuturilor grasoase. Consta din apucarea, ridicarea si stoarcerea tesuturilor moi si presarea acestora pe plan osos dur. Aceasta stoarcere se efectueaza ritmic cu priza mica, medie sau adanca intre police si cele patru degete de la maini. Framantatul se poate executa in cuta sau in val. La nivelul spatelui se excuta de sus in jos sau invers, la nivelul membrelor pe lungimea fibrei musculare. Prin framantat se actioneaza asupra calitatii fibrelor musculare, astfel creste cantitatea de sange din muschi si se imbunatatesc schimburile nutritive. Framantatul fiind deci un procedeu stimulator, el poate avea efecte foarte bune si asupra muschilor obositi contribuind lainlaturarea rezidurilor energetice din muschi si la o mai buna refacere a acestora dupa efort. Procedeele secundare care deriva din acest procedeu sunt: rulatul, ciupiturile, pensarile, storsul (care se executa de jos in sus).
4. PRESI UNILE si VI BRATIIL E:
Presiunile sunt procedee care se aplica in masajul de intretinere sau in masajul sportiv, prin aplicarea palmelor pe suprafata da masat unde se executa apasari cu mutarea palmelor din loc in loc (la spate de-a lungul coloanei vertebrale in sus si in jos, pe membre apasari sub forma de bratara). Se poate executa si cu pilpa degetelor usor pe anumite portiuni sau de-a lungul coloanei vertebrale. Executate corect dau o senzatie placuta de usurinta in miscare, de caldura locala.. Este mai putin folosit in masajul terpeutic. Vibratiile constau in imprimarea unor miscari oscilatorii, ritmice asemanatoare unui tremurat continuu asupra tesuturilor moi. Se poate executa manual cu fata palmara a degetelor sau mainii, miscarile fiind continue. Sunt cele mai grele procedee de masaj, oboseala aparand la nivelul membrelor superioare si chiar la nivelul diafragmei. Datorita faptului ca nu pot fi mentinute mult timp au aparut mijloace mecanice prin care vibrtaiile sunt ritmice, uniforme si timp indelungat. Efectul este intodeauna de RELAXARE, calmare. Vibratiile reduc sensibilitatea nervoasa, produc o senzatie de incalzire, o destindere a intregului corp, o imbunatatire a capacitatii de effort. Ele pot fi combinate cu netezirea, frictiunea. Sunt utilizate des in masajul terapeutic pentru tratarea afectiunilor dureroase, combaterea contractiilor musculare si incordare psihica dar si in masajul sportiv de relaxare si in masajul de intretinere.
5. TAP OTAMENTUL ( baterea) contine:
- tocatul; cel mai des utilizat, se foloseste la masajul spatelui si membrelor inferioare. Palmele se freaca una de alta cu multa mobilitate la nivelul articulatiei metacarpiene, mainile lovind fie cu marginea cubitala a acestora fie cu degetele, perpendicular sau oblic. - percutatul (ciocanitul): se executa cu ajutorul degetelor, acestea se indoaie, suprafata de masat va fi lovita cu pulpa degetelor. Se recomanda in masajul cefei, al spatelui. - plescaitul: se executa cu palmele deschise, facute ventuza sau pumnul semiinchis. Loviturile se executa de la o inaltime mica, alternativ sau simultan, cu o mana sau ambele. Efectul formelor de tapotament este excitant. Contraindicat in masajul terapeutic, se foloseste in masajul de intretinere sportiv. Prin formele de tapotament se produce o activare a circulatiei profunde, o incalzire locala si o reactie limfatica.
Proce deele secundare sau ajutatoare sunt procedee care insotesc
procedeele principale, deriva din ele sau pot fi procedee de sine statatoare. Dintre acestea amintim: - rulatul si cernutul – folosite in special la nivelul membrelor - tractiuni si scuturaturi – folosite tot la nivelul membrelor - storsul - ciupiturile si pensarile - rulatul spatelui - pianotatul - alte manevre care deriva din procedeele principale. Cernutul si rulatul: se combina intre ele, completeaza
framantatul si tapotamentu. Se executa la nivelul membrelor sau a regiunilor acestora. In cazul cernutului masa de tesuturi este dusa de jos in sus si lateral dintr-o palma in alta cu degetele mainii usor indoite auzindu-se un sunet specific cernutului cu o sita. La rulat palmele sunt asezate de o parte si alta pe suprafata segmentelor. Manevrele se incep de la extremitatea acestora catre radacina. Se adreseaza masei musculare dar si altor tesuturi moi: vase, tendoane, piele, nervi etc. Tractiuni si scuturari: sunt manevre ajutatoare de masaj,
tractiunile se efectueaza in axul lung al articulatiilor iar scuturarile constau din imprimarea unor usoare miscari oscilatorii, executate la sfarsitul procedeelor de masaj dupa netezire. Pionatatul: se combina cu tapotamentul.
Masajul ca procedeu terapeutic, de intretinere si sportiv Masajul este element de baza al culturii fizice medicale ce inseamna prelucrarea metodica apartilor moi ale corpului (piele, tesut celular subcutanat, meschii, vase limfatice si de sange, organe interne) prin procedee mauale sau instrumentale in vederea obtinerii unor scopuri fiziologice, adica de intretinere si terapeutice.
Exista mai multe clasificari ale masajului: 1. Din punct de vedere al locului asupra caruia se actioneaza: a) Masaj somatic: se intelege prin prelucrarea tesutrilor de la
suprafata corpului. Acesta se imparte la randul lui in: Masajul general: se executa pe toata suprafata corpului si se poate exista sub forma comprimata cu o durata de 35 min., sau sub forma extinsa de 45-50 min. Ordinea efectuarii lui este urmatoarea: masajul spatelui, al zonei fesiere, masajul membrelor inferioare (separat fiecare membru) pe partea posterioara a acestora, masajul membrelor inferioare pe partea anterioara separat, masajul abdominal si al cutiei toracice, masajul membrelor superioare tot separat si in final masajul capului si al cefei. O alta ordine de efectuare poate fi urmatoarea: masajul membrelor inferioare pe partea anterioara separat, masajul abdominal si toracic, masajul membrelor inferioare pe partea posterioara separat, masajul zonei fesiere, masajul spatelui, al membrelor superioare si in final masajul capului si al cefei. Masajul regional: are o durata de 20-25 min. si se executa pe
anumite regiuni ale corpului (spate, abdomen, etc.) Masajul segmental: cu o durata de 15-20 min. se executa pe
anumite segmente ale corpului (brat, gamba, etc).
Masajul local: cu o durata de 5-8-10 se excuta pe portiuni
restranse a corpului. b) Masaj organic: se intelege prelucrarea tesuturilor si organelor
din cavitatea corpului. Masajul organic in cadrul sedintelor de masaj cu o durata in functie de afectiune si la recomandarea medicului.
2. Din punct de vedere al efectelor: a) Masaj terapeutic : care este masajul ce intervine in
tratamentul recupertor al unor leziuni sau imbolnaviri ale organismului. El poate fi aplicat singur sau asociat cu alti factori. b) Masaj fiziologic (de intretinere): este masajul folosit pentru stimularea marilor functii ale organismului personale. c) Masaj sportiv: care se adreseaza sprtivilor de performanta.
Actiuni locale si generale ale masajului -
Stimuleaza functiile metabolice ale organismului Stimuleaza circulatia locala Calmeaza durerile in caz de algii, nevralgii etc. Produce colorarea pielii pe zona de masat si cresterea temeraturii locale Stimuleaza functiile sistemului circulator si respirator Are efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului cu imbunatatirea starii psihice a somnului si indepartarea oboselii locale musculare.
Indicatii terapeutice ale masajului -
Boli ale aparatului locomotor: reumatisme cronice, redori articulare, hipotrofii musculare etc.
-
Boli neurologice: pareze, paralizii, nevralgii etc. Boli cardiovasculare Boli respiratorii Boli digestive si metabolice: constipatii, diabet, guta, obezitate, etc. Alte boli: tulburari trofice dupa aparat gipsat, tulburari neurovegetative, astenii, nevroza astenica, oboseala usculara, etc.
Contraindicatiile masajului -
Infectii si inflamatii ale pielii: eczeme, soriosisz localizat la nivelui mainilor (furunculi). Infectii si inflamatii ae oaselor si articulatiilor. Toate bolile infectioase de orice natura. Tuberculoza (TBC) osoasa, cutanata, pulmonara. Inflamatii acute ale organelor abdominale. Ulcerul gastric, duodenal, intestinal in faza acuta. Hemoragii. Leucemii.
Reguli de aplicare a masajului -
Se executa dupa 2-3 ore de la servirea mesei si cu 30-60 min. inainte de masa urmatoare Se recomanda evitarea fumatului si consumului de alcool din partea maseorului si relaxarea de 5-10 min. dupa fiecare sedinta de masaj Masaj terapeutic se executa la recomandarea medicului specialist Masajul terapeutic al membrelor si al zonei cervicale se va incheia obligatoriu cu manevre pasive Nu se executa masaj in starile febrile, acute ale bolilor, in caz de viroze respiratorii, etc.
Reguli si conditii in vederea executarii unui masaj corect -
Corpul celui masat sa fie curat Corpul celui masat sa nu prezinte boli de piele (eczeme, furunculi, lichene, etc.) Persoana respectiva sa aiba o pozitie comoda Intensitatea manevrelor de masaj sa fie in raport cu varsta pacientului, constitutia fizica a acestuia. Dupa sedinta de masaj se recomanda celui masat o perioada de relaxare sau chiar somn Durata masajului general este bine sa nu depaseasca o ora Sensul manevrelor de masaj se realizeaza de la periferie catre inima , in sensul de intoarcere al circulatiei sangelui (in special manevra de intarziere).
Clasificarea m asajului Masajul poate fi:
1.Terpaeutic: - Se adreseaza persoanelor bolnave cu diferite afectiuni. Se face la indicatia medicului specialist: balneofizioterapeut, ortoped, neurolog, reumatolog, internist, etc. - Pacientul trebuie sa se prezinte cu un bilet de trimitere care contine diagnosticul, specificatia masajului, ce fel de masaj se va executa (procedee principale, secundare, locul unde se va executa si durata masajului). - Terapeutul poate folosi procedeele de masaj invatate, principale si secundare, combinatii intre ele sau numai o parte dintre acestea. La masajul terapeutic se folosesc forme de netezire usoara. Dintre procedeele secundare se poate executa rulatul, cernutul, ciupituri, pensari usoare si storsul. -
-
Se poate executa: pe zona cefei, in cazul unui masaj cervical. Se foloseste in afectiuni ca boli spondiloza cervicala Pe zona spatelui si a coloanei vertebarale. Se foloseste in afectiuni ca boli reumatice ale coloanei vertebrale, dureri de spate, distrofii si artrofii musculare, etc. Pe zona toracelui, pentru afectiuni ca torace in palnie, torace in caverna, sechele rahitism etc. Pe zona abdominala, in cadrul sedintei de masaj organic pentru afectiuni ale organelor din zona respectiva (ficat, pancreas, splina, stomac, intestinul subtire, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, vezica urinara, rinichi) Pe zona centurii scapulare, pentru afectiuni ca luxatii, entorse, fracturi, boli reumatice etc. La nivelul membrelor superioare in zona bratului, antebratului si a mainii, pentru afectiuni ca paralizii, distrofii ale muschilor, fracturi, intreruperi de nerv etc. La nivelul membrelor inferioare: in zona coapsei, gambei si a piciorului, pentru afectiuni ca traumatisme, luxatii de sold, coxartroza, gonatroza, artrofii musculare, rupturi de menisc,
deviatii, deformatii ale membrlor inferioare ca genunchii in X, genununchii in O, platfus, probleme circulatorii etc. -
Ca durata de executie este de 5-7-10 minute.
In cazul masajului terapeutic ale segmentelor, membrelor superioare si inferioare se recomanda ca la sfarsitul sedintei de masaj, terapeutul sa execute miscari pasive asupra articulatiilor majore implicate in tratament. Sensul de executie al masajului terapeutic se recomanda a fi de la periferie catre inima, in sensul de intoarcere al circulatiei sangvine. Masajul terapeutic se asociaza cu gimnastica medicala, cu baile partiale sau generale, electroterapia, reflexoterapia etc..
2. De intretinere Se adreseaza persoanelor sanatoase: adolescenti si adulti, femei si barbati care doresc sa se relaxeze sau sa combata anumite tesuturi grasoase. Persoana in cauza se prezinta din propria initiativa, nu are nevoie de recomandare medicala. Terapeutul foloseste procedee principale in ordinea de executie si procedee secundare in functie de specificul masajului: general (de aproximativ 30-35 minute sub forma comprimata sau de 50 minute sub forma extinsa), sau regional (de aproximativ 20 minute). Masajul de intretinere poate fi asociat cu tehnici complementare ca presopunctura, anumite tehnici de bioenergie, aromaterapie, meloterapia etc.
3. Sportiv Se adreseaza sportivilor de performanta tineri, adolescenti si adulti. Po ate fi facut:
-
in perioada de pregatire competitionala unde se vor folosi procedee principale si secundare dupa competitie, ca un masaj de stimulare, se vor folosi frictiunea si netezirea energica, framantat si forme de tapotament dupa competitie ca un masaj de relaxare, de combatere a oboselii, se vor folosi neteziri, frictiuni, presiuni usoare, vibratii, rulatul, cernutul si scuturari etc.
Calitatile terapeutului:
- Sa fie bine pregatit profesional, sa-I placa ceea ce face si sa faca cu pasiune, sa cunoasca tehnicile de masaj, practic dar sa aiba si cunostinte teoretice de anatomie, fiziologie etc. - Sa fie o persoana echilibrata emotionala si psihic - Sa aiba calitati fizice, psihice si intelectuale - Sa fie o persoana care doreste implicarea in problemele de sanatate a celor din jurul sau. - Sa fie o persoana optimista incepand cu propria persoana dar si cu viitoarii pacienti. - Terapeutul poate lucra cu copii, tineri, adolescenti, persoane adulte si batrani, indiferent de sex, rasa sau religie.
Masajul spatelui Masajul spatelui se poate executa in cazul masajului terapeutic sau de intretinere. Pentru masajul spatelui se vor executa procedee principale si secundare incepand cu netezirea din zona sacro-coccigiana inspre zona umerilor, si se va executa cu toata palma, marginea cubitala, podul palmei, cu pumnul inchis. Ea poate fi simultana sau alternativa, in lungimea spoatelui apoi transversal. Se recomanda netezirea cu o mana in jurul omoplatilor. Netezirea se adreseaza tesuturilor superficiale de la suprafata corpului. Dupa netezire urmeaza frictiunea, la acest procedeu necontand sensul de executie. Conditia pentru a se realiza o frictiune corecta este ca ea trebuie sa acopere tot spatele iar intreruperea contactului cu pielea pacientului este contraindicata, deci nu seva executa pe sarite. Se poate executa cu o mana sau cu ambele, cu toata palma, pulpa degetetelor, marginea cubitala a mainilor, podul palmei. Frictiunea se adreseaza tesuturilor conjuctive si musculaturii de suprafata. Framantatul se incepe in zona cervicala alternativ, apoi zona muschiului trapez (umarul drept), se continua prin coborarea pe aceiasi parte, apoi partea stanga si se urca la umarul stang). Se continua ca masajul simultan al muschilor trapezi, apoi pe tot spatele se executa in val sau in cuta. Ca procedee secundare se vor folosi furnicuta, ciupituri si pensari. Framantatul se adreseaza marilor mase musculare si tesuturilor groase. Presiunile se executa din aproape in aproape cu toata palma, cu palmele asezate una peste alta peste alta la persoanele mai robuste, cu pulpa degetelor de-o parte si alta a coloanei vertebrale. Vibratiile se executa cu varful degetelor sau cu toata palma pe tot spatele. Tapotamentul cuprinde 3 procedee si anume tocatul, care se executa cu marginea cubitala a mainilor sub diferite unghiuri, plescaitul cu pulpa degetlor care cad liber de la distanta mica; batatoritul cu palma deschisa sau in cupa. Se executa simultan sau alternativ. Tapotamentul este cel mai dur procedeu de masaj, se adreseaza musculaturii mari si tesuturilor grasoase. Netezirea finala de linistire se executa cu o mana pe fiecare parte a spatelui, cu eliberarea energiei statice, cu iesire pe fiecare mana. Masajul terapeutic al spatelui se executa numai la recomandarea medicului specialist. Ca procedee sefolosesc netezire, frictiunea,
framantatul framantatul daca este vorba de d e afectiuni ale muschilor, presiuni usoare si vibratii si combinatii intre acestea. Durata maxima 10 minute.
Masajul membrelor inferioare Masajul membrelor inferioare inferioare se poate executa in cazul cazul masajului masajului terapeutic la recomandarea si indicatia medicului specialist, sau de intretinere cu o durata de 15-20 minute. Masajul de intretinere al membrelor inferioare se executa atat pe partea posterioara cat si anterioara a acestuia, acestuia, fie din pozitia culcat dorsal si ventral, fie numai din pozitia poz itia culcat si cu membrele inferioare indoite din articulatia genunchiului. Procedeele de masaj indicate pentru membrele membrele inferioare sunt netezirea sub forma de bratara sau prinderea sub forma de cerc sau netezirea alternativa cu ambele maini. Miscarea de revenire in jos va fi usoara sub forma de atingere. Frictiunea se va executa cu varful degetelor, podul palmei sau mana deschisa. deschisa. Se insista mai mult pe coapsa si mai putin pe gamba, cu o mana sau ambele unde acestea descriu diferite forme, linii, zig-zaguri, cercuri, etc. Framantatul se recomanda sa se inceapa de la articulatia coxofemurala cu framantaul muschilor coapsei pe lungimea fibrelor musculare, musculare, pe p e partea anterioara muchiul muchiul cvadrices, posterior muschii muschii ischiogambieri iar lateral muschii aductori interni si tensorul fascieilateral fascieilateral extern. Se framanta apoi muschii gemeni de la gamba si si tendonul lui ahile. Ca procedee p rocedee secundare secundare se s e recomanda ciupituri, pensari storsul care se executa de jos in sus. Se mai poate executa rulatul coapsei sau al gambei, combinat cu cernut. Se vor executa apoi presiuni si vibratii, vibratii, fie sub forma de cerc a segmentelor, segmentelor, fie cu asezarea palmelor lateral si mutarea lor de-a lungul segmentelor de jos in sus, s us, miscarile miscarile fiind uniforme si continue. co ntinue. Dintre procedeele de tapotament se recomanda plescaitul, plescaitul, batatoritul si mai putin tocatul. A nu se bate pe sau in in spatele articulatiilor pentru a nu slabi ligamentele articulare. Urmeaza netezirea de incheiere. incheiere. Se recomanda tractiunea tractiunea si scuturarea membrului inferior in plan axial. Fiecare membru inferior se maseaza maseaza separat. Zona cu varice pronuntata se maseaza separat. Zona cu varice pronuntata nu se maseaza. Masajul terapeutic se executa in functie de diagnostic si la indicatia medicului specialist fie pe segmente, fie pe intreg membrul inferior. Procedeele folosite sunt formele de netezire, frictiunea, framantatul. framantatul.
Se mai pot po t executa presiuni usoare si vibratii si asocieri intre aceste procedee. Durata este de 5-7-10 minute. minute.
Masajul abdomi abdominal nal Masajul abdominal se poate executa in cadrul masajului de intretinere sau terapaeutic. Masajul de intretinere intretinere al zonei adbominale dureaza aproximativ 15 minute, plasamentul terapeutului fiind pe partea dreapta a pacientului. pacientului. Se va incepe cu netezirea circulara circulara de la dreapta la s stanga, tanga, fie fie cu o mana, fie cu ambele. Se pot executa neteziri cu palmele palmele dinspre interior spre exterior. Frictiunea se executa cu varful v arful degetelor sau fata palmara a mainilor, mainilor, cu o mana sau ambele. Framantatul este un procedeu de baza, se framanta plica abdominala si partile laterale ale abdomenului, in cuta sau in val, cu procedeele secundare adecvate ca ciupituri si pensari. pensar i. Urmeaza un rulat si cernut usor al zonei abdominale. Se recomanda miscarea colonului, colonului, care este o netezire ascendenta ascendenta pe zona colonului ascendent, apoi o miscare transversala pe zona colonului transvers si o miscare descendenta descendenta pe zona z ona colonului descendent descendent si chiar pe zona colonului sigmoid sigmoid si de d e evacuare. Aceasta miscare se poate repeta de mai multe ori. Se executa apoi vibratia cu varful degetelor sau fata palmara a mainilor mainilor urmata de netezirea de incheirere incheirere a zonei abdominale. abdominale. La sfarsit se recoman r ecomanda da miscari de respiratie toracica si adbominala. Masajul are o durata de 5-7-10 minute. minute. Se executa superficial si in profunzime si in functie de diagnostic, este localizat pe anumite organe. Se incepe cu netezirea superficiala superficiala circualra, cu o mana sau ambele, urmata de o frictiune superficial superficiala a cu varful degetelor si fata palmara. palmara. Ea poate deveni mai profunda in functie de elasticitatea tesutului pacientului pacientului si se continua cu miscari de vibratii superficiale superficiale si profunde fara a provoca dureri si disconfort. In caz contrar masajul va fi oprit imediat. Se poate executa si miscarea colonului colonului pe traseul t raseul indicat inainte, la fel si combinatii intre procedee.
Masajul membrelor superioare Se poate po ate executa in cadrul masajului de intretinere sau terpaeuti t erpaeutic. c. Pozitia pacientului pacientului va fi culcat dorsal sau asezat pe p e scaun cu membrul superior sprijinit sprijinit pe masa. Netezirea se incepe de la varful degetelor catre articulatia umarului umarului cu presiune atat pe fata anterioara cat si pe fata posterioara. Se prefera netezirea in cerc sub forma de bratara.. Frictiunea se executa cu o mana, cu varful degetelor, podul palmei, pimnul inchis, fata palmara palmara a mainii. mainii. Se executa de-a lungul tendoanelor si in jurul articulatiilor. Se recomanda frictiunea cu varful degetelor executate liniar liniar cu c u o miscare de dute-vino. Framantatul se executa preferabil de la umar catre degete, cu o mana sau ambele. Se framanta muschiul umarului: deltoidul, muschii bratului: bicepsul si tricepsul branhial, muschii antebratului: flexorii si extensorii acestora, si muschii mainii: tenarieni si hipotenarieni. Ca procedee secundare se recomanda ciupituri si pensari si se executa un rulat si cernut al intregului intregului membru superior. Urmeaza apoi presiuni si vibratii fie cu o mana, fie cu ambele, prinderea se face in bratat sau in cerc, fie se apasa lateral. In cazul vibratiilor vibratiilor mainile si plimba p limba de sus in jos si invers d e-a lungul segmetelor. Dintre formele de tapotament se recomanda plescaitul plescaitul si batatoritul. Nu se bate pe articulatii. In final se executa netezirea de incheiere, incheiere, care poate fi urmata de o tractiune in plan axial. Masajul terapeutic se poate face segmentar segmentar sau s au pe intreg membrul superior. Procedeele folosite vor fi netezirea, frictiunea, framantatul, presiuni usoare si vibratii. Durata este de 5-7-10 minute.
Masajul capului si al cefei Masajul se executa in cadrul masajului terapeutic (in cazul spondilozei cervicale), dar se executa si in scop de relaxare. Pentru ambele tipuri de masaj se recomanda ca pacientul sa fie asezat iar terapeutul situat in spatele acestuia. Se incepe cu netezirea din zna capului catre umeri, care se vor imbarca cu presiunea palmelor iar in sus va fi o atingere usoara. Aceasta netezire se executa cu fata palmara a degetelor si a mainilor alternativ sau simultan. Urmeaza frictiunea zonei cervicale (C1-C7) cu varful degetelor sau podulpalmei, contiunati apoi pe zona umerior (D1-D3) sub forma de linii, hasurari, zig-zaguri, cercuri. Se trece la framantat cu mainile suprapuse adanc in zona cervicala, se framanta apoi laterala (muschiul sternocleidomastoidian), apoi muschiul trapez si deltoidul. Aici se executa un framantat cu rulare din fata inspre spate. Procedee secundare folosite vor fi ciupiturile in zon a cervicala si in zona umerilor urmand presiunile cu palmele pe umeri. Se executa vibratii cu varful degetelor sau podul palmei in zona C1C7, ea coborand pe umeri apoi pe zona toracala inalta. Ca forme de tapotament se recomanda precutatul, tocatul pe umeri, plescaitul, batatoritul. Netezirea finala se incepe de la craniu spre zona umerilor, simultan sau alternativ iar la sfarsit se prinde zona cervicala intre police si celelalte patru degete cu cealalta mana pe craniu si se executa miscari pasive usoare de roatie, aplecare stanga-drepata, rasucire, flaxii si extensii, elongatii. Durata este de 15-20 minute. Masajul terapeutic al segmentelor si coloanei vertebrale cervicale si lombare se termina obligatoriu cu miscari pasive (mobilizare) executate de terapeut pentru articulatiile implicate. Tot la masajul terapeutic se vor folosi crème speciale care vor avea si rol terapeutic.
Masajul terapeutic si recuperator in diferite afectiuni 1. Afectiuni mu sculare Miozite le de efort:
Sunt afectiuni ale sistemului muscular care apar frecvent la persoanele care practica sportul de performanta. Ele sunt localizate pe grupele musculare supuse unui effort intens. Aceste miozite se caracterizeaza prin dureri difuze in grupele musculare intenresate si sunt insotite de contractura musculara si hipertonie musculara. Masajul are efect calmant si de relaxare musculara, se folosesc manevre blande de inntensitate mica si ritm lent. Ca procedee se executa netezirile efectuate pe grupul muscular agectat, apoi continuand cu frictiuni usoare si vibratii. Daca pe fibrele musculare apare o leziune (ruptura musculara) masajul nu se mai aplica fiindca constituie contraindiatie. Impreuna cu masajul se aplica si alte proceduri de recuperare cum ar fi repaus segmentar, aplicatii locale cu antiinflamatoare (diclofenac tablete si unguent) si fizioterapie (electroterapie, bai, etc).
Torticolis:
Este o afectiune ce intereseaza musculatura cefei si mai ales muschiul trapez si sternocleidomastoidian. Apare dupa o expunere la frig sau curent de aer rece. El nu este precedat de un traumatism la nivelul coloanei cervicale sau existenta unei artroze la nivel cervical.
Se manifesta prin dureri cervicale spontane sau sunt in legatura cu miscarile capului care devin limitate datorita contracturii musculare. Tratamentul cuprinde repaus segmentar al regiunii cervicale, medicamentatie antiiinflamatorie si pentu durere, fizioterapie, masaj. Masajul are rol calmant si de relaxare folosindu-se manevre usoare si lente de netezire in sens descendent. Se continua cu frictiuni usoare dupa care se poate trece la vibratii cu degetele. Nu se folosesc manevre de tapotament. Este bine ca masajul sa se execute dupa efectuarea unei proceduri de termoterapie (folosirea lampii solux sau dusuri cu aer cald). Masajul se poate combina cu tratament de presopunctura, aplicat pe punctele situate pe regiunea cefei.
Lombago de efort
Este o afectiune localizata pe regiunea lombara determinata de aolicitari mai mari si de lunga durata a grupelor musculare respective, de practicarea anumitor sporturi de performanta sau in unele activitati profesionale. Afectiunea nu este legata de existenta unei artroze vertebrale sau de traumatism de disc lombar. Se manifesta prin dureri spontane care se accentueaza odata cu miscarea trunchiului. Tratamentul este identic torticulisului. Masajul consta in manevre usoare de netezire executate pe zona lombara. Se pote executa apoi manevre de frictiune cu varful degetelor si framantat usor in cuta urmate de vibratii. Masajul terapeutic se poate executa si cu aparate de vibromasaj, se poate executa si masaj subacutic, avand aceleasi efecte.
Hipotrofiile musculare:
Sunt cauzate de inactivitate si apr la grupele musculare imobilizate in aparat gipsat, ceea ce produce o scadere a tonusulu muscular (hipotonie musculara), urmata de o scadere a volumului muscular
(hipotrofie musculara). O astfel de imobilizare prelungita provoaca o hipotrofie musculara de 3% zilnic. Tratamentul acestora consta in Kinetoterapie (gimnastica medicala) cu rol de tonifierea musculaturii si intarirea masei musculare, asociat cu masaj. Masajul are ca scop stimularea tonusului muscular, imbunatatirea conditiilor de nutritie si metabolice la nivelul muschilor. Se recomanda un masaj mai vioi, stimulent. Masajul ebergic se excuta de la extremitatea distala catre cea proximala. Se incepe cu netezirea, urmata de frictiune executat cu radacina mainii sau pumnul inchis, apoi se executa framantatul in cuta sau in bratara urmat de rulat si cernur la membre si tapotament sub forma de tocat si batatorit cu partea cubitala a pumnului.
2. Afectiuni circul atorii In tensificarea venoasa acuta (varicele) (varicele)
Este o afectiune ce intereseaza venele membrelor inferioare inferioare in cursul caruia se produce o insuficienta de dranaj sangvin. Se manifesta cu vene vizibile dilatate, edeme, senzatia de oboseala in picioare si crampe musculare. In majoritatea cazurilor varicele au caracter ereditar. Tratamentu consta in repaus in pozitia p ozitia culcat cu picioarele ridicate la un unghi de peste 15 grade, purtarea de bandaje elastice elastice sau corapi elastici, medicamentatie medicamentatie corespun c orespunzatoare, zatoare, hidroterapie (baile cald si rece) si masaj. Masajul se executa la gambe si coapse de jos in sus. Se foloseste efleurajul, efleurajul, frictiunea si un tapotament t apotament sub forma de percutat cu varful degetelor, procedura de tonifiere a peretilor venosi. Masajul este contraindica in stadiile acute, in cazul inflamatiilor (tromboflebie).
3. Afectiuni ale sistem ului nervos periferic Polinevritele
Aceste afectiuni lezeaza mai multi nervi periferici, periferici, in general gener al la nivelul membrelor inferioare si produc paralizii flasce (pierderea (p ierderea tonusului muscular), dureri si parastezii (pierderea sensibilitatilor). Cauzele acestor afectiuni sunt intoxicatii cu medicamente sau plumb alcool, boli infectioase, diabet, diabet, carente de vitamine vitamine B1, B2, B6, B12. B12 . Tratamentul consta in repaus, medicamentatia corespunzatoare bolii ce a afectat nervii, vitamine din complexul B si anumite posturi din gimnastica medicala (asezarea corecta a segementelor). Apoi tratamentul mai cuprinde kinetoterapie, masaj se electroterapie de stimulare a musculaturii.
Masajul este stimulent si se incepe cu segmentul distal al membrelor continuand cu cel proximal, procedurile folosite fiind efleurajul, frictiunea energica, framantatul si chiar baterea (se recomanda baterea in ventuza).
Pa reze traumatice ale nervilor nervilor periferici
Sunt cauzate de diferite traumatisme traumatisme la nivelul membrelor: contuzii, luxatii, fracturi etc. Se manifesta prin disparitia miscarilor voluntare, tulburari de snsibilitate snsibilitate etc. et c. Tratamentul de recuperare este complex. Cuprinde kinetoterapie, kinetoterapie, masaj, electroterapie electroterapie si daca este este necesar interventie interventie chirurgicala chirurgicala in cazul unor traumatisme mai grave, bineinteles inainte inainte de toate aceste proceduri de recupera r ecuperare. re. Masajul recuperator recuperator este cel stimulent executat in ritm vio si cuprinde netezire, frictiune, ciupituri utilizate pentru excitarea mecanica a pielii, pielii, framantat in cuta, batere sub forma de tocat t ocat sau batatorit.
4. Afectiuni rem uatice a . Afectiuni reumatice cronice, inflamatorii Poliartrita
Este o afectiune cronica care intereseaza intereseaza articulatiile mici ale degetelor, apare in mod predominant la femei. Se manifesta manifesta prin dureri articulare, redori articulare, hipotrofie musculara iar in stadiile mai avansate deformari ale degetelor si anchiloze. anchiloze.
Un rol important in tratamentul acestei afectiuni il are kinetoterapia, electroterapia, medicamentatia medicamentatia corespunzatoare, regimul alimentar si masajul. Manevrele de masaj se executa cu prudenta pe zona mainii mainii incepand cu eflueraj, frictiuni, framantat cu doua degete, ciupituri iar ca forma de batere: percutatul. percutatul.
b. Afectiuni reumatice cronice degenerative Artoza cervicala (spondiloza c ervicala)
Se manifesta prin dureri d ureri la nivelul cefei, al capului c apului si contracturi musculare in aceasta zona. Miscarile capului sunt limitate iar durerile pot merge si s i la nivelul membrelor superioare. Tratamentul consta in repaus, medicamentaitie medicamentaitie antiinflamatorie antiinflamatorie si relaxanta, fizioterapie, fizioterapie, kinetoterapie si masaj. Masajul se executa pe zona cefei si cuprinde netezire descendenta, frictiuni, framantari, vibratii executate cu varful degetelor. Masajul cervical este bine sa se execute dupa o procedura calda (dus cald). Tapotamentul este contraindicat mai ales in forma acuta.
Lombosciatica
Se manifesta prin dureri d ureri lombare instalate instalate brusc la ridicarea unei greutati sau in alte cazuri durerea poate aparea progresiv. Durerea radiaza pe un singur membru inferior si poate merge pana la varful degetelor. Tratamentul consta in repaus pe pat tare, medicamentatie adecavata, electroterapie si masaj. Ca proceduri de masaj se recomanda recomanda efueraj pe zona lombara cu palma sau degetele indoite in pieptene, frictiuni, framantari in cuta, vibratii. Cand nu exista contractie c ontractie musculara musculara puternica se poate executa un tapotament usor sub forma de tocat.
Artroza coxofemurala (coxoartroza)
Este o afectiune localizata la nivelul articulatiei coxofemurale, predominand la femeile de peste 50 de ani. Se manifesta prin dureri in zona fesiera si zona coapsei, miscarile in articulatie sunt limitate, apare hipotrofia musculara iar cu timpul impotenta functionala a articulatiei. Tratamentul este complex si cuprinde repaus articular, dietoterapie (scaderea greutatii corporale) medicamentatie cu rol in combaterea durerii si antiiinflamator, fizioterapie, balneoterapie, kinetoterapie si masaj. Masajul se executa pe zona fesiera si se incepe cu efleuraj, apoi frictiuni si framantat si vibratii. Aceleasi manevre se pot aplica si pe zona coapsei. Un rol important il are hidromasajul (dus masaj si dus subacuatic).
Artroza genunchiului (gonartroza)
Este un reumatism cronic degenertaiv intalnit la femei de peste 50 de ani si este localizat la nivelul genunchiului. Se manifesta prin contracturi musculare, hipotrofie la nivelul muschiului cvadriceps. Tratamentul este identic coxartrozei. Masajul se aplica pe coapsa si cuprinde efleuraj, frictiuni, framantat in cuta, cernut sau rulat, tapotament sub forma de tocat sau batatorit. Se insista pe muschiul cvadriceps. In cazul in care genunchiul nu este umflat si dureros se poate executa un masaj usor pe genunchi: netezire, frictiune, miscari pasive ale rotulei.
Pe riartrita scapulohumerala
Este un reumatism frecevent intalnit si este localizat la niivelul erticualtiei scpulohumerala. Se manifesta prin dureri spontane care cresc miscarile bratului , contractura musculara si limitarea accentuata a miscarilor in articulatia umarului. In faza acuta se recomanda, ca tratament, repaus, medicmentie, electroterapie iar odata cu scaderea durerilor, kinetoterapie si masaj. Masajul cuprinde efleuraj pe fata anterioara si posterioara a umarului pana in tegiunea scapulei, apoi se continua cu frictiuni usoare pe aceiasi zona, framantat usor si vibratii. Se recomanda si vibromasaj si hidromasaj.
5. Afectiuni traum atice ale aparatului locomotor Contuzia
Este o afectiune a aparatului locomotor datorata unui traumatism direct ce poate interesa articulatiile sau muschii. Se manifesta prin dureri locale, tumefiere si impotenta functionala. Tratamentul consta in repaus segmentare sau daca este necesar total, aplicarea imediata a unui masaj cu gheata sub forma de netezire, medicamentatie antiinflamatorie si pentru combaterea durerilor, fizioterapie. Mai tarziu se recomanda masajul la distanta (mai sus sau mai jos de locul traumatizat). Se va executa netezire cu toata palma, frictiuni, framantat, vibratii.
Entorsa
Este o afectiune articulara datorata unui traumatism indirect care produce rupturi partiale sau totale la nivelul capsulei articulare. Se manifesta prin durere, tumefieri articulare, edeme, impotenta functionala relativa. Tratamnetul in stadii acute consta in repaus segmentar, masaj cu gheatza aplicat imediat, imobilizare in aparat gipsat, medicamentatie adecvata, electroterapie.
Luxatia
Este o afectiune articulara caracterizata prin dislocarea extremitatilor osoase interarticulare.
Tratamentul este ortopedic, imobilizare in bandaj sau aparat gipsat, medicamentatie adecvata, fizioterapie, kinetoterapie si masaj. Masajul dupa scoaterea bandajului sau aparatului gipsat se va executa la distanta de articulatie lezata si cuprinde efleuraj, frictiuni cu varful degetelor, framantat, rulat, vibratii.
Ruptura musculara
Se produce la nivelul unui grup de muschi si poate fi fibrilara, partiala sau totala. Se manifesta prin durere vie, impotenta functionala. Tratamentul in cazul rupturilor partiale si totale este ortopedic si chirurgical iar in cazul celor fibrilare se recomanda repaus segmentar, crioterapie, medicamentatie adecvata, fizioterapie si masaj la distanta. Masajul cuprinde efleuraj, frictiuni, framantat usor, vibratii. Se recomanda si dus , masajul si masajul subacuatic pe muschiul afectat.
Ruptura de tendon
Este o afectiune determinata de solicitari repetate asupra unui tendon, dar se poate produce si in urma unui traumatism. Cea mai frecventa ruptura de tendon se intalneste la tendonul lui ahile. Tratamentul este masaj cu gheata imediat, ortopedic si chirurgical, imobilizare in aparat gipsat, repaus segmentar, crioterapie, medicamentatie antiinflamatorie si de combatere a durerilor, fizioterapie. Masajul manual dupa scoaterea aparatului gipsat consta in efleuraj, frictiune si vibratii.
Secventa shiatsu d e baza Incepeti secventa cu receptorul culcat pe burta cu bratele intinse pe langa corp. Mai intai tratati spatele, apoi coborati la solduri, la spatele picioarelor si la labele picioarelor,dupa care reveniti la cap si aplicati shiatsu pe partea din spate a umerilor. Aveti grija ca partenerul sa-si intoarca frecvent capul pentru a evita intepenirea gatului. Pe partea frontala a corpului, tratati sistematic partea din fata a u merilor si a gatului, capul si fata, bratele, mainile si hara., terminand pe partea din fata a picioarelor. Oamenii cu probleme in regiunea lombara ar putea sa prefere tinerea ridicata a picioarelor atunci cand stau culcati pe spate, urmand sa le coboare atunci cand lucrati asupra picioarelor. A t e n t i e : Daca partenerul dumneavoastra are vene varicoase evitati sa
apasati direct pe ele. Si evitati sa aplicati shiatsu pe abdomen in timpul sarcinii, evitati aplicarea unei presiuni mari pe picioare si nu folositi “Marele Eliminator”.
Spatele: Incepeti prin intinderea spatelui, relaxarea si stabilirea propriului ritm. In continuare stimulati toate functiile organismului prin aplicarea presiunii in josul ambelor parti ale coloanei vertebrale mai intai cu palmele, apoi cu degetele.
Soldurile: La solduri apasati punctele de pe sacrum, apoi strangeti partile laterale ale feselor si folositi coatele pe curbura superioara.
Spatele picioarelor: Lucrati separat pe fiecare picior. Apasati in josul piciorului mai intai cu palma, apoi cu genunchiul. Dupa ce ati apasat pe punctele de la
glezna, intindeti piciorul in trei directii si apoi indoiti-l spre exterior pentru a apasa pe lateral. In continuare treceti la talpile partenerului si tratatii pe rand labele picioarelor.
Spatele umerilor: Secventa de shiatsu pe spatele capului se incheie cu umerii. Apasati de-a lungul parti ale umerilor, apoi rotiti omoplatul. Acum tratati zona dintree omoplati si terminati cu masarea muschilor umarului folosinduva de talpi. Acum partenerul dumneavoastra se intoarce pe spate.
Pozitia receptorului
:
Parte din fata a umerilor: Mai intai “deschideti” pieptul sprijinindu-va pe partea din fata a umerilor, apoi apasati pe spatiile intercostale pentru eliminarea congestiei din piept si pentru a ajuta la corectarea umerilor garboviti. Sprijinindu-va coatele pe genunchi, pentru echilibru, lucrati pe meridianele de pe spatele gatului incepand de jos, apoi inconjurati laturile gatului pentru a relaxa muschii. Intinderea gatului completeaza secventa.
Capul si fata: Incepand cu crestetul capului, treceti degetele prin parul partenerului si trageti usor de suvite. Dupa masarea urechilor, lucrati sistematic, de sus in jos, asupra punctelor de pe fata in jurul ochilor, pe tample si falca, in apropierea narilor si a gurii, apoi in sens invers pe linia mediana a capului.
Brate si maini: Lucrati pe rand asupra bratelor, mai intai pe suprafata interioara a acestora, cu palma indreptata in sus, apoi tratati antebratul, cu palma indreptata in jos. Acum trageti de degete si tratati punctul important dintre police si index, incheind prin a scutura bratul pentru a-l relaxa.
Hara: Folosind ambele maini, lucrati in sensul orar in jurul partii inferioare a hara,apoi presati usor sub ambele parti ale coastelor si in josul liniei mediane a ombilicului. Acum relaxati hara prin leganare.
Partea din fata a picioarelor: Lucrand in jos spre talpi de fiecare data, presati in jos interiorul picioarelor, apoi partea din fata a coapsei. Dupa ce rotiti rotula, presati cu policele punctul situat mai jos jos de genunchi, apasand in interiorul
gambei. Intindeti piciorul inainte si inapoi, apoi repetati secventa pe celalalt picior.
Pozitia receptorului pentru aceste secvente
Spatele: Principalul meridian de pe spate este meridianul vezicii urinare, cel mai lung de pe corpul omenesc. Intrucat este aspectul yang al elementului Apa din organism, acest meridian acopera, pe langa funtia urinara, toate asociatile inrudite cu reproducerea, vigoarea, oasele, dintii si parul de pe cap. Cel mai important aspect al aplicarii metodei shiatsu pe spate este stimularea nervilor spinali care alimenteaza toate organele interne. Aproape toate punctele tsubo de pe meridianul vezicii urinare influenteaza rezerva de energie ki a altui meridian. Punctele situate cel mai sus influenteaza plamanii si inima; cele din regiunea mediana a spatelui afecteaza organele responsabile de digestie, cele din partea dreapta fiind jegate in principal de stomac, iar cele din parte stanga de ficat si de vezica biliara; zona lombara este conectata cu rinichii si cu cele doua intestine, gros si subtire. O data cu antrenamentul, veti putea sa diagnosticati multe tulburari ale functiilor interne prin simpla pipaire a coloanei si a musculaturii inconjuratoare. Dar, pentru inceput, nu este necesare sa cunoasteti exact corespondentele.Simpla dar temeinica aplicare a tehnicii de-a lungul coloanei va echilibra ki in mod natural, atat timp cat sunteti sensibil la reactiile partenerului.
Harta spatelui: Spatele reflecta in structura sa starea organelor interne. Zonele corespunzatoare plamanilor, Protectorul Inimii (emotii si circulatie) si Inima sunt situate intre omoplati. Stomacul si Trei Focare se afla pe partea stanga zonei mediane a spatelui, iar Ficatul si Vezicula Biliara pe partea dreapta. Splina afecteaza o mica zona din preajma celei de-a douasprazecea vertebre. Rinichii si Intestinele domina r egiunea lombara iar Sacrumul reflecta vezicula biliara. Zonele cu probleme de pe spate pot indica tulburari in functionarea organelor corespunzatoare.
VU – vezica urinara Ri - rinichi
Fi St Sp In Pl VB IS IG TF PI
- ficat - stomac - splina - inima - plamani - vezica biliara - intestinul subtire - intestinul gros - trei focare - protectorul inimii
Meridianele spatelui: Principalul meridian de pe spate este meridianul vezicii urinare, care este totodata si cel mai mare de pe corp. El coboara pe ambele parti ale coloanei vertebrale spre regiunea sacrala, unde se roteste de doua ori, dupa care reapare in partea superioara a spatelui pentru a forma un “meridian extern al vezicii urinare”, paralel cu primul. Meridianul intern are un efect mai pronuntat fizic, in vreme ce cel extern influenteaza mai ales psihicul si emotiile.
I ntinderea diagonala: Incepeti tratamentul shiatsu cu receptorul culcat pe burta, cu bratele intinse pe langa corp, astfel incat coloana sa primeasca maximum de sprijin. In aceasta succesiune de miscari va veti folosi de propria greutate corporala pentru a intinde spatele. Cu genunchii departati, ingenunchiati alaturi de partenerul dumneavoastra si puneti-va mainile in diagonala, una pe omoplat si cealalta pe soldul diagonal opus; mainile trebuie sa fie si ele indreptate in sensuri opuse, iar degetele rasfirate, pentru o priza mai buna. Soldul si omoplatii actioneaza ca niste “manere” naturale cu care intindeti coloana vertebrala in timp ce va ridicati si va aduceti in fata soldurile. Pentru inceput, repetati aceasta secventa pana cand incepeti sa va gasiti ritmul propriu de lucru, mentinandu-va miscarile indeajunsde lente pentru ca partenerul dumneavoastra sa se relaxeze. Pe masura ce capatati experienta incercati sa va sincronizati aplicarea presiunii cu respiratia partenerului, fie spunandu-i expira atunci cand va aduceti soldurile in fata, fie observand ritmul respiratiei la partenerul dumneavoastra si armonizandu-va miscarile cu acesta. Lucrul ce respiratia este mai important nu numai pentru ritmul aplicarii tehnicii shiatsu, dar si pentru a ajuta la deplasarea energiei ki acolo unde are nevoie sa ajunga. N o t a : In ilustratiile prezentate, persoana care aplica shiatsu poarta o
imbracaminte lipita pe corp numai din motive de claritate a reprezentarii. In realitate, pentru a aplica shiatsu trebuia sa purtati haine largi.
Intinderea diagonala: Puneti o mana pe omoplatul partenerului iar cealalta pe soldul opus, tinand bratele intinse si degetele indreptate in directii opuse. Acum aduceti-va soldurile in sus si inainte astfel incat sa intindeti spatele partenerului. Repetati o data.
Schimabati pozitia mainilor pe soldul, respetiv pe omoplatul opus si efectuati intinderea diagonala pe aceasta noua directie. S-ar putea sa vina mai usor daca incrucisati bratele. Repetati o data.
I ntinderea lombara si apasarea in josul coloanei Intinderea lombara este o miscare excelenta pentru persoanele care prezinta probleme in regiunea salelor, deoarece intinde intreaga regiune lombara. Dupa repetarea miscarii de doua-trei ori, puteti incepe sa apasati in josul meridianului vezicii urinare situat in apropierea coloanei. Cel mai bine este sa incepeti in punctul din zona umerilor in care spatele incepe sa fie orizontal. Daca incepeti manevrele de apasare pe panta descendenta a umerilor nu veti face decat sa impingeti carnea inainte si nu veti realiza nimic. Nu va grabiti, fiecare apasare trebuie sa dureze aproximativ trei secunde. Lucrati mai usor in zona lombara. Daca receptorul are o discopatie, ocoliti regiunea respectiva si lucrati deasupra sau dedesubtul ei. Cereti reactii din partea partenerului. Presiunea pe care o aplicati ar trebuie sa-I faca bine, iar daca doare, trebuie sa fie o “durere pozitiva”. Controlarea miscarii de “impingere” a soldurilor dumneavoastra va modera presiunea pe care o aplicati. In general, trebuie sa insistati pe regiunile slabite sau adancite si mai putin pe cele tensionate sau contractate. Aveti grija ca partenerul sa nu-si tina respiratia. Cand comprimati spatele, sincronizati-va presiunea cu o expiratie.
Intinderea lombara: Incrucisati-va bratele si asezati o mana in centrul soldurilor si cealalta pe coloana, la jumatatea spatelui, imediat deasupra regiunii lombare. Aduceti-va greutatea inainte si intindeti salele. Repetati o data.
Apasarea cu palmele in josul coloanei: Asezati-va mainile de o parte si de alta a coloanei, la jumatatea umerilor, cu podurile palmelor aliniate cu coloana si palmele pe coaste. Aduceti-va soldurile in sus si inainte, transferandu-va greutatea prin intermediul bratelor intinse asupra spatelui partenerului. Reveniti cu soldurile in pozitia de repaus si mutati mainile cativa centimetri mai jos, si repetati. Avansati astfel pana cand ajungeti la curbura soldurilor.
Apasarea cu degetele mari in josul coloanei: Asezati-va degetele pe coaste si plasati-va policele de o parte si de alta a coloanei, la jumatatea umerilor, avand grija sa nu apese dureros pe vreun os. Apoi sprijinti-va greutatea mai ales degetele mari, dar repartizand o parte si celorlalte degete. Deplasati-va in jos circa doi centimetri si repetati miscarea, aplicand presiunea prin aducerea soldurilor in fata si aducand soldurile inapoi atunci cand anulati presiunea.
Soldurile Din punct de vedere structural, soldurile reprezinta o zona complexa, intrucat constituie punctul de jonctiune dintre principala masa a corpului si mujlocul sau principal de sustinere si de transport, picioarele. Dezechilibrul structural al soldurilor este de mai multe ori consecinta unei lipse de coordonare intre picioare si axa coloanei vertebrale, ca atunci cand un picior este mai scurt sau cand coloana este rasucita spre stanga sau spre dreapta, si aceasta provoaca dureri in regiunea salelor sau un disconfort in regiunea pelviana. Impulsurile primare de manie si sexualiate sunt generate tot in solduri, deoarece mania implica lovirea cu piciorul si reflexul de a batea din picior, iar sexualitatea presupune miscarea libera a soldurilor. Salele si fesele pot deveni tensionate si dureroase ca urmare a unei reprimari de lunga durata a oricaruia dintre aceste instincte, sau pur si simplu ca urmare a unei reprimari de lunga durata a or icaruia dintre aceste instincte, sau pur si simplu ca urmare a vietii nefiresc de sedentare pe care o duc multi dintre noi. Meridianul vezicii urinare este principalul meridian de pe solduri, asa cum este si pe spate. Meridianul veziculei biliare de pa partile laterale ale feselor are un punct principal situat usor in spatele si deasupra punctului unde oasele soldului ies afara.
Aplicarea tehnicii shiatsu aici poate fi de mare folos pentru alinarea durerilor de sale sau a durerilor sciatice, dar nu trebuie sa apasati prea tare pentru ca s-ar putea sa inflamati nervul sciatic. Shiatsu aplicat in regiunea soldurilor detensioneaza regiunea lombara, potoleste durerile menstruale si cele provocate de cistita si toate felurile de congestie si de dureri din zona pelviana. Este extrem de calmant si de relaxant, mai ales pentru femei, care sunt mai susceptibile la congestii pelviene decat barbatii.
Soldurile Tratamentul soldurilor incpe cu aplicarea presiunii pe cele patru perechi de orificii din sacrum prin care intrati in contact cu nervii spinali care deservesc pelvisul. La inceput aceste gauri pot fi mai greu de localizat. Cautati zonele mai moi din triunghiul osos de la baza coloanei, cerandu-i partenerului sa va comunice cand se simte bine. Cele doua perechi superioare se prezinta ca niste adancituri mai moi fata de duritateta regiunii inconjuratoare. Celelalte doua perechi de gauri pot fi greu de gasit chiar si dupa ani de experienta, dar trebuie sa persevarati. Folosirea cotului pe fese necesita de asemenea o practica indelungata, dar daca va mentineti coborat centrul de greutate si mainile relaxate, veti constata utilitatea cotului ca instrument de shiatsu. Meridianele pe care le tratati sunt extensii ale meridianului vezicii urinare: unul coboara cam 4 cm pe fiecare parte a liniei de despartire dintre fese, iar celalalt se aflaa pe punctul cel mai inalt al curburii de pe mijlocul feselor.
Localizarea orificiilor sacrale: Sacrumul este osul trinungiular de la baza coloanei vertebrale. Localizarea conturului acestui triunghi va ajuta sa gasiti cele patru perechi de orificii, sau foramene, din sacrum, prin care trec nervii spinali. Daca partenerul dumneavoastra are “gropite” pe solduri, perechea superioara de puncte tsubo se afla de regula exact intre ele.
Apasarea orificiilor sacrale: Ingenunchiati calare peste picioarele partenerului. Localizati perechea superioara de orificii cu policarii. Acum miscati-va soldurile inainte si “rezemati-va” pe orificii. Mutati-va greutatea inaapoi si localizati urmatoarea pereche de orificii, situata cu 2-3 cm mai jos. Aplecanduva in fata, apasati aceste orificii. Celelalte doua perechi, situate mai jos, sunt mai greu de gasit. Folositi-va intuitia si lasati-va greutatea pe punctele unde credeti ca ar putea sa fie.
Strangerea soldurilor: Ingenunchiati calare peste genunchii partenerului dumneavoastra. Cu podurile palmelor, localizati adanciturile de pe partile laterale ale muschilor fesieri, situate putin deasupra si in spatele punctului in care soldurile ies in afara. Cu degetele indreptate spre interior si stand relaxat pe corpul partenerului, aplecati-va in fata in timp ce apasati spre interior cu podul palmelor. Repatati de doua sau trei ori.
Apasarea cu coatele in josul soldurilor: Cu genunchii larg departati, sprijinindu-va cu o mana pe spatele partenerului. Mentinand cealalta mana relaxata, puneti cotul “deschis” pe meridianul din apropierea liniei de separare dintre fese. Aplecati-va inainte si lasati-va greutatea jumatatii superioare a corpului in cot. Procedati in felul acesta de-a lungul ambelor meridiane de pe ambele parti. Nu indoiti prea mult cotul (cot “inchis”) si nu permiteti mainilor sa se incordeze in timpul tratamentului.
Spatele si partea exterioara a picioarelor Principalele meridiane de pe spatele piciorului sunt: meridianul vezicii urinare si perechea sa, meridianul rinichilor – apartin elementului Apa. Meridianul vezicii urinare se continua in josul piciorului, incepand de la coloana, iar meridianul rinichiului urca prin importanti muschi care se concentreaza cu pelvisul si salele, ceea ce face din spatele piciorului o zona utila pentru tratarea durerilor de sale. Vezica urinara si rinichii, impreuna cu merifdianele asociate, reprezinta, respectiv, aspectele yang si yin ale elementului Apa, care guverneaza mostenirea ereditara si cresterea, reproducerea, energia sexuala si constitutia de baza a unui individ. Meridianul veziculei biliare traverseaza exteriorul piciorului. Vezica biliara este aspectul yang al Lemnului, care guverneaza ochii si coordoneaza tendoanele si calitatea contractila a muschilor, pe langa faptul ca is aduce contributia la procesul digestiei. Stresul emotional si mintal afecteaza elementul Apa. Vezica biliara tinde sa reactioneze mai mult la stresul psihic, la luarea deciziilor si preocuparile legate de activitatea profesionala, in vreme ce functia sa pereche, ficatul, este mai afectata de factorii emotionali. Stresul Psihic care afecteaza meridianul poate provoca tensionarea gatului si a umerilor, dureri de cap si chiar migrene, intrucat meridianul veziculei biliare traverseaza gatul, umerii si partile laterale ale capului. Cu toate ca este evident benefic sa se lucreze asupra zonelor afectate, in practica puteti trata aceste afectiuni lucrand pe partea laterala a piciorului pentru a asigura o circulatie libera a energiei ki prin intregul meridian.
Meridianul de pe exteriorul piciorului: Meridianul veziculei biliare (VB) coboara pe partea exterioara a coapsei, apoi pe centrul partii exterioare a piciorului, prin fata gleznei si in jos pana la al patrulea deget de la picior.
Meridianele de pe spatele piciorului: Meridianul vezicii urinare coboara pe mijlocul spatelui piciorului, pe langa partea exterioara a gleznei si in josul labei piciorului spre degetul mic. Meridianul rinichiului incepand don talpa, face o bucla in jurul partii interioare a calcaiului, dupa care urrca printre muschii gambei interioare si ai coapsei.
Spatele si partea exteriora a picioar elor In aceasta serie de miscari veti lucra pe spatele si exteiorul piciorului intr-o singura secventa neintrerupta. Ramaneti la acelasi picior pana cand ati acoperit ambele meridiane, cel de pe spatele si cel de pe partea laterala a piciorului. Partenerul trebuie sa-si tina labele picioarelor intinse si cu degetele indoite, cu conditia ca aceasta pozitie sa nu fie lipsita de comoditate pentru el. Daca genunchii sunt durerosi sau daca gleznele sunt ontepenite, puneti o perna sub gambe pentru a micsora presiunea. Aveti grija sa nu apasati pe spatele genunchilor in timpul acestei secvente si folositi o presiune mai mica pe ambele parti ale regiunii. Ca de fiecare data la o sedinta de shiatsu, ambele maini raman in contact cu corpul receptorului. Cand lucrati asupra unui picior, trebuie sa tineti o mana pe bust, pentru a mentine legatura cu sursa principala de energie. Aceasta mana, numita “mama”, este statica si asigura sprijinul, in vreme ce mana cealalta este activa, ca un copil care alearga dar revine mereu la mama sa pentru a se hrani. Pozitionarea exacta a mainiimama nu este importanta, intrucat nu se aplica presiune pe ea. Dar trebuie sa ramaneti onstient de ea si s-o folositi pentru “ascultarea” partenerului dumneavoastra.
Apasarea cu palmele pe spatele picioarelor: Ingenunchiati paralel cu piciorul receptorului si apasati pe centrul piciorului cu palma sau folosind priza “gura dragonului”, intrebuintandu-va greutatea corporala. Tineti mana-mama pe fesa si apasati foarte usor pe spatele genunchiului si pe gamba . Pe masura ce va apropiati pe glezna, incepeti sa strangeti usor in acelasi timp cu aplicarea presiunii. Repetati o data.
Apasarea cu genunchii pe spatele piciorului: Sprijiniti-va cu mainile asezate la capetele piciorului. Stati pe vine sprijinindu-va pe vatful degetelor la picioare, cu genunchii deasupra liniei mediane a piciorului. Acum faceti sa “ricoseze” usor genunchiul in sus si in jos pe mijlocul piciorului evitand zona genunchiului. Nu ingenunchiati pe picior. Trebuie sa fiti in stare sa “reglati” presiunea care o aplicati cu genunchiul pe piciorul partenerului.
Apasarea punctelor tsubo de pe glezna: Ridicati laba aceluiasi picior si apasati pe ambele laturi ale adanciturii dintre osul gleznei si tendonul lui Ahile pret de 3-5 secunde.
I ntinderea in trei directii Aceasta secventa actioneaza asupra meridianelor de pe partea din fata si lateralele piciorului, chiar daca aplicati shiatsu dinspre spate. Intindeti piciorul in fiecare directie atat cat sa nu devina incomod pentru partener. Dupa incheirea celor trei miscari, rearanjati pozitia partenerului astfel incat sa puteti trece direct la lucrul pe partea laterala a piciorului. Atentie: Nu aplicati intinderea in trei directii daca p artenerul are probleme la genunchi.
Intinderea in trei directii: Cu o mana asezata pe sale, apucati cu cealalta mana laba picioruluiimediat sub degete, pentru o intindere maxima, si aduceeti-o inapoi spre fesa cat mai mult. In punctul de maxima extensie balansati piciorul putin.
Duceti laba piciorului inapoi , pana la jumatatea distantei, pentru a relaxa genunchiul. Apoi impingeti-l spre fesa, atat cat permite articulatia. Balansati-l in sus si in jos putin pentru cresterea intinderii.
Aduceti din nou laba piciorului inapoi , pana la jumatatea distantei. Apoi trageti-l spre dumneavoastra atat cat permite articulatia. Balansati-l din nou. Acum duceti-l pe jumatate inapoi, fara sa dati drumul piciorului. Cu cealalata mana apucati interiorul genunchiului si indoiti spre exterior, pregatindu-l pentru apasarea cu palma pe latura piciorului.
Spatele si partea exterioara a picioarelor Secventa piciorului se incheie cu apasarea pe partea laterala a membranelor inferioare. Sa nu va fie teama sa indoiti piciorul partenerului spre exterior, ca in figura din dreapta, deoarece pozitia este mai comoda decat pare. Dupa ce ati lucrat in jos pe toata lungimea piciorului, indreptati-l si repetati secventa pe celalalt picior, inainte de a incepe lucrul cu labele picioarelor. Si aici de efectueaza intreaga serie de miscari la fiecare dintre labele picioarelor, pe rand. Calcatul pe talpile partenerului, pe langa senzatia placuta oferita receptorului, va ofera un moment de ragaz. Cea mai mare parte a secventei descrise aici stimuleaza meridianele rinichiului si al vezicii urinare. Fiecare meridian se termina la un deget, asa incat este important sa trageti temeinic de degetele de la picioarele partenerului.
Apasarea cu palmele pe partea laterala a piciorului: Ingenuncheati aproape de laba piciorului indoit si asezati mana “mama” pe sold. Cu palma celeilalte maini apasati in josul centrului partii laterale a piciorului, leganandu-va greutatea inainte si inapoi. Repetati o data.
Apasarea punctului tsubo de la glezna: Cu policele, apasati adancitura sensibila situata imediat sub si putin mai in fata de glezna exterioara pret de 3-5 secunde. Repetati manevrele pe celalalt picior.
Calcatul pe talpi: Asigurati-va ca partenerul are labele picioarelor cat mai bine lipite de podea si calcati in sususl si in josul talpilor pret de un minut sau doua. Aveti grija insa sa nu va apropiati prea tare de calcaiele partenerului.
Apasarea punctului tsubo de pe talpa:
Apasati cu policele punctul rinichiului situat sub proeminenta metatarsiana a talpii, timp de 3-5 secunde.
Masarea calcaiului: Masati partile laterale ale calcaiului cu o miscare circulara, cu policele pe o parte si celelalte degete pe partea opusa, timp de 5-10 secunde.
Ciupirea exteriorului labei piciorului: Ciupiti marginea exterioara a labei piciorului pantru a stimula meridianul vezicii urinare.
Tragerea de degete:
Cu o miscare ferma, trageti pe rand de fiecare deget, tinandu-l de partile laterale, pentru ca acolo se gasesc nervi. Unele degete s-ar putea sa trosneasca atunci cand este eliberata tensiunea.
Plesnirea talpii: Pastrati-va incheitura relaxata astfel incat palma sa se poata balansa liber si plesniti talpa in mod repetat, cu forta si intr-un ritm rapid.
Lovirea talpii cu pumnul: Folositi aceeasi miscare de incheietura pentru a lovi talpa piciorului pret de cateva secunde, tinand pumnul relaxat. Apoi mangaiati piciorul pentru a alina eventuala senzatie dureroasa. Repetati pe celalalt picior.
Spatele umeri lor Acum urmeaza spatele umerilor, o zona in care tensiunea este o problema aproape universala. In orice caz, aceasta tensiune poate avea numeroase cauze, unele avand originea in alte parti ale corpului, asa incat nu fiti tentat sa aplicati shiatsu numai umerilor. Problema va reveni curand daca nu localizati si nu tratati adevarata cauza in decursul unui tratament corporal complet. Pe spatele umerilor exista trei zone principale care trebuie tratate. Prima este parte de sus a umerilor, care este conectata cu meridianul veziculei biliare. Intrucat vezicula biliara este legata de stresul intelectual, aceasta zona este aproape intotdeauna sensibila. In afara de eliminarea stresului, mai este buna si pentru tratarea racelilor si a durerilor de cap. A doua zona este partea centrala a umerilor, dintre omoplati. Aceasta este portiunea din meridianul vezicii urinare pe care ati lasat-o de o parte atunci cand ati tratat restul spateui datorita pantei descendente. Punctele situate cel mai sus sunt bune pentru raceala, tuse si orice probleme ale plamanilor. Cele de mai jos afecteaza circulatia sanguina si inima, fiind totodata buna pentru anxietate, tristet profunda si insomnie. Omoplatii constituie a treia zona, fiind traversati de meridianul intestinului subtire, care este responsabil de digestie, de functia ovariana la femei si cu functia intelectuala a claritatii intuitive. Veti tratagatul mai tarziu, dupa ce partenerul se intoarce pe spate, dar masati muschii gatului din cand in cand daca acestia sunt rigizi.
Meridianele de pe spatele umarului: Meridianul vezicii urinare coboara de o parte si de alta a coloanei vertebrale, iar meridianul veziculei biliare traverseaza partea de sus a umerilor. Meridianul intestinului subtire traverseaza in zigzag omoplatul si apoi coboara pe brat, paralel cu meridianul Trei Focare.
VB = Vezica Biliara VU = Vezica Urinara TF = Trei Focare IG = Intestinul Gros
Spatele umeri lor Cu genunchii usor departati, ingenuncheati langa capul partenerului. In aceasta secventa, nu va veti ridica soldurile in sus si in fata pentru a nu apasa cu o greutate prea mare pe partenerul dumneavoastra. Dar presiunea trebuie sa provina tot din solduri, deoarece va aplecati in fata si partenerul va sprijini partea de sus a corpului dumneavoastra. Incepeti prin a trata muschii situati de-a lungul partii superioare a umerilor, care adesea este sensibila din cauza tensiunii acumulate. Apoi, cu ajutorul coatelor, masati zona dintre omoplati, pentru a afecta plamanii si inima. Toata aceasta parte centrala este strans legata de emotii si constiinta, asa incat trebuie s-o tratati cu respect, lucrand cu delictete, dar totodata in profunzime. Meridianul intestinului subtire, care strabate in zigzag fiecare omoplat, este greu de localizat cu precizie, asa incat tratati-l prin rotirea omoplatilorastfel incat sa relaxati muschii si sa eliberati energia blocata in acestia. Adeseori se produce o situatie contradictorie in care muschi tensionati acopera o zona de energie fundamentala. Actionati cu delicatete, compensand lipsa de forta prin durata aplicarii presiunii, si astfel muschii se vor relaxa.
Apasarea cu policele pe parte superioara a umerilor: Tinand mana “mama” pe unul dintre omoplati, asezati policele celeilalte maini de-a lungul partii superioare a umarului. Sprijiniti-va cotul de coapsa. Aplecandu-va in fata, presati usor de la gat spre scobitura de la articulatia umarului, de cate trei ori pe fiecare parte, asa cum se arata detaliat in figura din dreapta.
Apasarea cu coatele intre omoplati: Cu “mana-mama” pe un umar, apasati cu cotul “deschis” in “fagasul” din cealalta parte a coloanei vertebrale. Actionati treptat in jos de la baza gatului cu apasari ferme de cate 5 secunde aproximativ. Lucrati temeinic in josul intregii zone cuprinse intre omoplati. Schimbati mana-mama si coltul pentru partea cealalta. Mentineti-va soldurile coborate.
Imaginile corespunzatoare celor doua descrieri:
Rotirea omoplatilor: Asezati-va palmele intinse pe omoplatii partenerului, cu degetele raschirate pentru o priza mai buna. Indoit-va degetele sub partea exterioara a omoplatilor si rotiti-le cu o miscare ferma, miscand o data cu omoplatii si muschii situati deasupra si dedesubtul acestora.
Apasarea cu picioarele pe umeri: Stati in pozitia sezut, sprijinit in mainile asezate la spate. Puneti-va talpile pe partea superioara a umerilor partenerului. “Calcati” repede dar delicat pe toata suprafata umerilor timp de circa un minut.
P lanurile corpului uman Planurile sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul omenesc si functie de pozitia orostatica se cunosc 3 tipuri de planuri. -
Frontale: sunt dispuse paralel cu funtea, de sus pana jos si imparte corpul omenesc intr-o parte anterioara (ventrala) si o parte posterioara (dorsala). Sagitale: dispuse vertical pe axa orpului de sus pana jos si impart corpul omenesc in jumatatea dreapta si jumatatea stanga Transversale: asezate la nivelul centrului general de greutate orizontal si impart corpul omenesc in parte inferioara si partea superioara.
La intersectia celor trei tipuri de planuri se gaseste un punct imaginar intre vertebra lombara L1-L2 numit centru de greutate care la om se modifica in miscare, mers, alergare, sarituri.
Sistemul osos Corpul omenesc este compus din aproximativ 206 oase, greutatea lor in stare uscata este cuprinsa intre 5-5,5 kg. In functie de forma pe care o au, oasele se clasifica in: - oase lungi ( ex. femurul) - oase scurte (oasele carpiene) - oase plate (oasele capului) Indiferent de forma pe care o au oasele prezinta la suprafata pe anumite portiuni numeroase neregularitati numite care servesc drept zone pentru insertiile musculare (insertia musculara este locul unde muschiul se prinde prin tendon de os). La suprafata oaselor pot aparea si depresiuni, zone prin care trec nervi, vase de sange si vase limfatice. Oasele care alcatuiesc scheletul uman sunt urmatoarele: -
neurocraniul – format de 8 oase viscerocraniul -14 oase coloana vertebrala – 33-34 oase
-
omoplatul - 2 oase clavicula – 2 oase osul stern – 1 os coaste – 12 perechi osul humerus -2 oase osul radius – 2 oase osul cubitus – 2 oase oasele carpiene – 8+8 oase oasele metacarpiene – 5+5 oase falange – 14+ 14 la maini, 14+ 14 la picioare osul coxal – 2 oase femur – 2 oase patela (rotula) – 2 oase tibie – 2 oase fibula – 2 oase oasele tarsiene – 7+7 oase oasele metatarsiene – 5+5 oase
Oasele capului Capul este format din neurocraniu care adaposteste creierul si viscerocraniu care contine organele de simt si masticatie. Neurocraniul: este format din 8 oase – 4 perechi (2+2) si 4
neperechi. Toate sunt oase plate O a se l e n e u r o c r a n i u l u i s u n t :
-
-
osul frontal: este un os simetric, nemedian, dispus in partea
superioara a capului si anterior. Prezinta doua cavitati numite sinusuri frontale care fac legatura cu fosele nazale. sfenoidul: este un os nepereche, nemedian, situat la baza craniului, perpendicular pe axa acestuie. In partea superioara prezinta o depresiune osoasa numita saua turceasca care adaposteste hipofiza (glanda endocrina care asigura procesul de crestere si dezvoltare a organismului). osul occipital: situat in partea posterioara si inferioara a capului, face legatura cu coloana vertebrala cervicala prin intermediul articulatiei occipitoatalandoide. osul temporal: os pereche, simetrice, situate in partea superioara a capului ce formeaza cea mai mare parte a boltii craniene.
Viscerocraniul: este format din 14 oase din care 12 perechi
dispuse cate dispuse cate 6 de o parte si alta a fetei si care sunt adunate in jurul unui os nepereche numit vomer (osul nazal). Al 14-lea os al fetei este un os semimobil care se mai numeste mandibula sau maxilar inferior si permite actul de masticatie. Cele 13 oase amintite formeaza maxilarul superior. Toate oasele capului sunt unite intre ele prin articulatii fixe numite sinartroze sau suturi care nu permit nici un fel de miscare.
Coloana vertebrala
Coloana vertebrala este cel mai important segment al aparatului locomotor. De ea se prind in partea part ea superioara centura centura scapulara, membrele superioare, in partea posterioara toracele iar in partea inferioara membrele inferioare. Este formata din 33-34 vertebre osoase. Prezinta 344 suprafete articulare articulare cu c u 24 discuri intervetebrale, cu 365 ligamente musculare musculare si cu 730 puncte de insertie. O vertebra a coloanei vertebrale vertebrale este formata din: - o parte inferioara, numita corp, de forma cilindrica ce prezinta doua fete: superioara si inferioara, alcatuita alcatuita dintr-o lama de tesut fibros numita placa terminala - o parte superioara, de forma neregulata, neregulata, numita arc. Vertebra prezinta posterior si median o apofiza osoasa, iar lateral doua apofize transverse. Deasupra si dedesubt cate doua apofize articulare. Intre apofiza spinoasa si cele articulare se gasesc lamelele vertebrale.
Co l o a n a v e r t e b r a l a e st st e f o r m a t a d i n u r m a t o a r e l e r e g i u n i :
-
regiunea cervicala, se codifica C1-C7 este formata din 7 vertebre. Prima vertebra cervicala se numeste atlas, a doua axis si are rol de d e pivot. C7 se numeste vertebra proeminenta datorita unei apofize spinoase palpabile. - regiunea dorsala (toracala) (toracala) – formata din 12 vertebre dorsale, se codifica D1-D12 (T1-T12). De aceste vertebre se prind cele 12 perechi de coaste prin intermediul articulatiilor articulatiilor costobertebrale in numar de 24 - regiunea lombara – alcatuita din 5 vertebre vert ebre lombare. L1-L5. sunt cele mai groase si cele mai late vertebre vert ebre deoarece ele mentin greutatea corpului. Din Din aceasta regiune lombara pleaca si ramurile ramurile nervului ner vului sciatic care pun in miscare musculatura membrelor inferioare. - regiunea sacrococcigiana – formata din 9-10 vertebre, S1-S10. Sunt sudate intre ele si dau nastere la doua oase: osul sacru si osul coccigele.
Coloana vertebrala are forma unui S si prezinta 3 cuburi: c uburi: cervicala, cervicala, dorsala si lombara. Atitudinea coloanei depinde de varsta, sexul, profesia si gradul de oboseala a individului. Functioneaza Functioneaza ca un resort, se intinde si se comprima, are rol de a asigura echilibrul corpului. corpului.
Scheletul toracelui
Toracele este anexat partii superioare superioare a coloanei co loanei vertebrale si realizeaza o cavitate ce adaposteste organe ca inima, plamanii, plamanii, vase de sange etc. Oasele toracelui sunt: - o s u l s t e r n – os nepereche, situat in
partea din fata a toracelui imediat sub piele, este un os plat, p lat, are forma unui pumnal si este format din 3 oase: - manubriul sternal - corpul sternului - apendicele xifoid De stern se prind cele 7 perechi de coaste prin intermediul articulatiilor sternocostale (12 la numar) Coastele – 12 perechi de coaste, au forme de arc de cerc. Primele 7 perechi se prind de osul stern (coaste sternale), urmatoarele 3 (adica 8,9,10) se articuleaza de stern prin intermediul coastei 7(coaste false) false) iar ultimele u ltimele 2 (adica 11, 12) sunt coaste libere.
Centura scapulara
Realizeaza legatura intre partea superi s uperioara oara a trunchiului si membrele superioare. Este alcatuita din 2 oase: C l a v i c u l a – os lungit, turtit, asezat transversal, transversal, are forma de S italic si
este situat intre capul sternului si acromionul omoplatului.
O m o p l a t u l (scapul) – os plat, triunghiular, cu baza in sus si varful in
jos este situat s ituat intre primul si al optulea op tulea spatiu intercostal. Varful Varful omoplatului omoplatului se proiecteaza pe coasta a 7-a. Se afla in partea posterioara a toracelui.
Scheletul umarului si al membrelor superioare
Umarul este reprezentat reprezentat de partea superioara a omoplatului (acromionul) si partea superioara a humerusului. S c h e le l e t u l m e m b r e l o r s u p e r io i o a r e e st st e f o r m a t d i n :
Scheletul bratului , humenus – os lung ce prezinta o parte p arte
superioara: capul humenusului, un corp lung si o parte inferioara. Scheletul antebratului – format din 2 oase lungi: - radius, ce se afla in prelungirea degetului mare de la mana. Prezinta o extremitate superioara, unn corp lung si o extremitate inferioara. - cubitus ( ulna) situat in prelungirea degetului mic, in partea superioara superioara prezinta o protuberanta osoasa. – olecranul. Scheletul mainii este format din:
-
oase carpiene: 8 oase dispuse dispuse pe doua randuri. Primul rand spre antebrat, este format din: scafoid, semilunar, piramidal, pisiform. Al doilea rand in jos: trapez, trapezid, osul mare, osul cu carlig. - Oase metacarpiene: se gasesc in prelungirea p relungirea oaselor carpiene, sunt oase lungi si sunt in numar de 5 la o mana, se numeroteaza din inauntru in afara incepand cu degetul mare. - Oasele degetelor: care se gasesc in prelungirea metacarpienelor, metacarpienelor, sunt tot oase lungi in numar de 14 1 4 la o mana, cate 3 pentru fiecare deget cu exceptia degetului mare (police) care are 2.
Scheletul bazinului
Se mai numeste centura pelviana. Face legatura intre coloana vertebrala si membrele inferioare. Oasele care formeaza scheletul bazinului sunt: - Oasele coxale: dispuse lateral si unite anterior printr-o simfiza pubiana si posterior prin segmentul sacrococcigian. Sunt oase plate de forma patrulatera alcatuite din 3 piese osoase: - osul iliac, reprezinta partea de sus si din afara a osului coxal. – osul pubis, reprezinta partea din fata osului coxal. – ischionul, este partea de jos a osului coxal. Toate cele 3 oase converg catre centrul osului. - Osul sacru: os median ce ia nastere din unirea vertebrelor sacrale, este asezata intre 2 oase coxale orientat oblic posterior si inapoi formand cu L5 un unghi numit promontoriu. Are for a unei piramide, cu baza in sus si varful in jos. - Osul coccigele: este un os mic situat sub osul sacru, ia nastere din unirea vertebrelor coccigiene. Are forma de piramida cu baza in sus si varful in jos. Este o portiune fixa.
Scheletul membrelor infeioare:
Scheltul membrelor inferioare cuprinde: - scheletul coapsei - scheletul gambei - scheletul genunchiului - scheletul piciorului Scheletul coapsei: este reprezentat de un os lung numit femur.
Se distinge: - o extremitate superioara care cuprinde capul femurului, o protuberanta osoasa laterala, extrena numita trohanterul mare si o protuberanta osoasa interna numita trohanterul mic. - un corp lung - o extremitate inferioara formata din doi condili: intern si extern
Scheletul gambei: este format din doua oase lungi:
-
tibia: care prezinta o extremitate superioara, un corp lung si o extremitate inferioara ce formeaza maleola interna peroneul (fibula); care este mai subtire, ajuta la stabilitatea gambei si este articulata in partea superioara cu tibia. Prezinta un os lung si o extremitate inferioara ce formeazamaleola externa.
Scheletul genunchiului este format din extremitatea inferioara a
femurului, extremitatea superioara a tibiei si a fibulei si prezinta un os independent, semimobil si triungiular asezat in partea anterioara a genunchiului nummit patela sau rotula. Scheletul gleznei si al piciorulu i: oasele piciorului sunt legate intre
ele prin prin ligamente fibroase puternice si cuprind: - oasele tarsiene: sunt oase scurte, in urmare de la 7 la un picior: talus, calcaneu, navicular, cuboid si 3 oase cuneiforme - oasele metatarsiene: sunt oase lungi, in numar de 5 la un picior. - falangele: asezate in continuarea oaselor metatarsiene sunt in numar de 14 la un picior. Degetul mare de la picior se numeste haulce.
Aspecte anatomofizio logice ale masajului M a sa j u l a r e i n f l u e n t e a s u p r a :
- Pielii: care este primul organ cu care maseorul vine in contact.
Pielea prezinta 3 straturi: - epidermul care reprezinta compozitia externa a pielii si dispune de mai multe straturi de la suprafata le profunzime si anume: stratul cornos, stratul precornos si stratul bazal care contine celule speciale pentru secretia pigmentului pielii numit melania. Reinnoirea pielii se face intre 26 si 42 de zile. - dermul - hipodermul Principalele functii ale pielii sunt: - de protectie antimicrobiana - secretorie, realizata de glandele sebacee si sudoripare ce intervin in termoreglarea si echilibrul hidroelectric al organismului - pilogenetica (originea firului de par) - de bariera impotriva substantelor nocive care incearca sa intre in corp. - Articulatiilor: sub actiunea masajului creste vascularizarea
articulatiilor, functionabilitatea acestora se mareste iar ligamentele articulare se tonifica.
- Circulatiei periferice si de profunzime.
- Sistemului limfatic: mai ales prin netezire si frictiune.
- Sistemului muscular: prin framantat si tapotament crescand
eliminarea rezidurilor, se mareste elasticitatea musculara si forta de contractie a fibrelor musculare. - Anumitor centri nervosi: prin efleuraj si vibratii, prin presiuni
usoare se excita receptorii pielii si in felul acesta influenteaza centri nervosi care declanseaza reactii de raspuns la nivel de organe si
tesuturi. Asocierea procedeelor de masaj cu gheata diminueaza durerea , scade temperatura locala si provoaca anestezie locala. Aceste efecte fac parte din efectele reflexe ale masajului manual. - Organelor, aparatelor si sistemelor organismului: aplicarea procedeelor de masaj imbunatateste functionalitatea organelor, aparatelor si sistemelor organismului, se foloseste in scop functional dar si pentru tratarea sau prevenirea unor afectiuni sau imbolnaviri. Pentru efectuarea masajului in diferite scopuri nu este nevoie de conditii deosebite, subiectul putandu-se plasa, in cazul masajului sportiv chiar la locul desfasurarii competitiei, pe gazon sau pe banca. La masajul terapeutic se recomanda ca terapia sa se efectueze in cabinetul de masaj unde pacientul va fi intins pe un pat sau masa de masaj.
Sistemul articular Segmentele osoase care alcatuiesc scheletul uman sunt legate catre extremitatile lor prin anumite parti moi numite articulatii.
Articulatiile se clasifica astfel:
- articulatii fixe: numite sinatroze, ele nu permit nici un fel de miscare si se intalnesc la oasele capului - articulatii semimobile , care au amplitudine redusa si se intalnesc la nivelul coloanei vertebrale - articulatii mobile: numite diartroze, care au anumite grade de libertate si formeaza cea mai mare parte a articulatiilor scheletului uman.
Elementele componente ale diartrozelor:
-
extremitati osoase articulare
-
cartilajul articular , care este acoperit de tesut hialin. Acest
tesut este mai gros la persoanele tinere si mai subtire la persoanele in varsta, deci se subtiaza odata cu trecerea anilor. Acest cartilaj articular are 3 proprietati: -
-
compresibil: joaca rol de amortizare asupra suprafetelor osoase. Unele articulatii pot suporta presiuni de peste 350 kg forta (articulatia coxofemurala de exemplu). Ca urmare a compresiunii discurilor intervertebrale dupa o zi de lucru in picioare inaltimea unei persoane poate scadea cu 1-2 cm. elastic: este mai elastic in zona centrala si mai putin elastic la periferie. poros: proprietatea de a se imbina cu lichid sinovial.
-
-
Capsula articulara , care se prezinta ca un manson ce imbraca
capetele articulatiilor osoase Ligamentele articulare , care au rolul de a intari articulatia si de a limita miscarile in articulatie. Ligamentele articulare pot fi oblice, incrucisate, laterale, rotunde si capsulare. Sinoviala , care reprezinta stratul intern al capsulei articulare si se intinde pe toata suprafata profunda a capsulei, constituind peretele capsulei articulare. Sinoviala regleaza temeperatura si presiunea atmosferica in interiorul articulatiei. Lichidul sinovial , care este un produs al miscarii articulatiei, este de culoare galbuie, vascos si transparent. Are triplu rol: de hranire a articulatiei, de curatire, de ungere (lubrifiere).
Imbilizarea prelungita a unei articulatii are efecte nefavorabile asupra ei si anume: - lichidul sinovial nu se mai produce, deci se pierd cele 3 proprietati - ligamentele articulare se atrofiaza - capsula articulara retracteaza (cade) - articulatia isi pierde mobilitatea, se ajunge la redoare articulara (pierderea capacitatii functionale a articulatiei) care este insotita de durere si anchiloza.
Cele mai importante articulatii tip diartroza ale corpului sunt:
-
articulatia occipito-atlandoida , realizata intre osul occipital si
prima vertebra (atlas) Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia capului - inclinarea capului lateral stanga - rasucirea capului stanga – dreapta - circumductia capului (rotatia) -
articulatia scapulo-humerala (umarului), realizata intre
scapula si capatul superior al humerusului. Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia bratului - ducerea bratului sus - rotatia interna si externa a bratului - adductia si abductia bratului
- circulatia bratului care se descompune in miscarea de anteductie (rotatia bratului inainte) si retroductie (rotatia bratului inapoi) -
articulatia acromio-claviculara , realizata intre acromionul
omoplatului si clavicula. Este o articulatie intermediara care ajuta articulatia scapulo-humerala pentru a putea lua toate miscarile mentionate. -
articulatia humero-cubito-radiala (cotului), relaizata intre
suprafetele osoase articulare ale oaselor humerus, radius si cubitus. Biomecanica articulatiei: - felexia si extensia antebratului pe brat - pronatie (rasucirea antebratului cu degetul mare in jos) - supinatie (rasucirea antebratului cu palma in sus) - rotatie interna si externa -
articulatia radio-carpiana (articulatia mainii si a pumnului),
realizata intre suprafetele articulare ale oaselor radius, cubitus si carpiene. Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia mainii pe antebrat - rotatia interna si externa a mainii - inclinarea radiala si cubitala a minii -
articulatiile toracelui si anume: - articulatiile sterno-costale,
realizate intre suprafete articulare ale osului stern si coaste (7+7) - articulatiile costo-vertebrale, realizate intre coaste si vertebrele dorsale (12+12) Biomecanica articulatiei: aceste articulatii ale toracelui participa la respiratie (inspiratie si expiratie) -
articulatiile bazinului , relaizata intre suprafetele articulare ale
celor doua oase coxale, osul sacru so coccigele Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia trunchiului - rasucire stanga - indoire laterala stanga-dreapta - miscare de rotatie (circumductie)
-
articulatia coxo-femurala , este cea mai puternica si
voluminoasa articulatie, ea poate suporta presiuni de pana la 500 kg forta. Este realizata intre suprafetele articulare ale osului coxal si capul femurului. Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia coapsei de bazin - rotatia interna si externa a coapsei - abducti si adductia coapsei -
articulatia genunchiului: este cel mai complex sistem articular
al corpului omenesc. La nivelul genunchiului se formeaza 3 articulatii: - articulatia femuro-tibiala - articulatia femuro-rotuliana - articulatia tibio-peroniera supeioara Datorita faptului ca suprafetele articulare ale oaselo tibie si femur nu se suprapun perfect apar niste formatiuni fibrocartilaginoase numite meniscuri. Ele sunt de doua tipuri si anume in forma literei C si in forma literei O. Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia gambei pe coapsa - rotatia interna si externa - miscari de lateralitate spre interior si exterior. - articulatia tibio-tarsiana (gleznei si piciorului, realizata intre
suprafetele articulare ale capatului inferior al tibiei si osul tars. Biomecanica articulatiei: - flexia plantara si dorsala a piciorului. - rotatia interna si externa. - abductia si adductia piciorului.
Sistemul muscular Corpul omenesc dispune de circa 640 de muschi striati sau scheletici voluntari. Sistemul muscular reprezinta 40-45% din greutatea corporala. Dupa forma pe care o au muschii se grupeaza astfel: - muschi scurti: muschii santurilor vertebrala de examplu - muschi lungi: muschi situati de-a lungul membrelor - muschi lati: muschi situati la spate si la craniu Muschii striati sunt muschi voluntari controlati de sistemul nervos cenral (SNC). Ei realizeaza o activitate constienta. Muschii scheletici imbraca scheletul osos, impreuna cu care participa la locomotie. In afara de muschii striati corpul omenesc mai dispune si de muschii netezi, care sunt situate la nivelul organelor interne (de exemplu muschiul miocardul) O fibra musculara striata este formata din mai multe elemente: - corpul muscular - tendonul muscular - jonctiunea tendinomusculara - insertia muschiului - tecile senoviale - bursele seroase anexate - vasele si nervii muschiului Muschii striati prezinta mai multe proprietati si anume contractilitatea, elasticitatea, excitabilitatea. Tot la nivelul muschiului mai intalnim si notiunea de tonus muscular care reprezinta o stare de semicontractie, controlata tot de SNC, care da forma si relieful muschiului. Deasemenea intalnim si 2 tipuri de contractie: izometrica si izotonica. In timpul contractiilor izometrice fibrele musculare nu s e deplaseaza, capetele de insertie raman nemodificate. Muschiul isi poate modifica doar volumul. In timul contractiilor izotonice fibra musculara se apropie sau se departeaza, capetele de insertie modifica si ele, deci se realizeaza un lucru mecanic. O parte din muschii scheletici sunt agonisti, adica realizeaza miscarea primara si asigura forta principala, iar altii sunt antagonisti care se opun miscarii principale (de exemplu antagonistul muschiului biceps brahial este tricepsul brahial).
Fibrele musculare sunt albe si rosii. Cele albe sunt rapide, se contracta repede, pe intervale scurte realizeaza contractii puternice. Ca exemplu dam muschii bratului. Firbrele musculare rosii sunt mult mai lente, rezista timp indelungat si nu obosesc usor. Exemplu: muschiul gatului, spatelui,membrelor inferioare. Muschii scheletici sunt atasati de oase prin tendoane care ajuta la stabilirea articulatiilor. Au o culoarea alba si de obiceiunesc muschiul de os. Pot uni si un muschi de altul. Tendoanele de forma plata se numesc aponevroze (cea mai reprezentativa este cea din zona lombara). Contractiile izomatrice mentin pozitia verticala a corpului iar contractiile izotonice executa diferite miscari ale segmentelor corpului.
Pri ncipalele grupe musculare voluntare
I.
Muschii capului
1. Muschii pilosi ai capului : sunt muschii mimici (ai expresiei fetei), sunt inervati de nervul facial si se impart in: - muschii pilosi ai craniului, care acopera craniul - muschii pilosi au pleoapelor - muschii pilosi ai nasului - muschii pilosi ai gurii 2. Muschii masticatori: se impart in 4 muschi motori care ridica mandibula si 4 muschi motori care coboara mandibula.
II. Muschii gatului si cefei: 1. Muschiul sternocleidomastoidian : este situat pe fata laterala
a gatului si indreptat diagonal de sus in jos intre osul temporal si toarce. Actiune: participa la miscarile capului – flexie, extensie, miscari de rotaie, inclinare, rasucire laterala. 2. Muschii scaleni: se gasesc situati pe ultimele vertebre cervicale
pana la nivelul primelor 2 coaste. 3. Muschii prevertebrati: sunt in numar de 3 si se gasesc situati
pe partea anterioara a gatului. Actiune: realizeaza flexia si rotatia coloanei cervicale. 4. Muschii cefei: sunt in numar de 8 si sunt situati in zona cefei:
- muschiul splenus - marele si micul complex - transversul gatului - marele si micul drept posterior al gatului - marele si micul oblic posterior al gatului Actiune: participa la miscarea capului.
III. Muschii spatelui si ai coloanei vertebrale: 1. Muschii spinali : sunt muschi situati in santurile vertebrale
formate de apofizele spinoase ale vertebrelor si coaste. Sunt in numar de 3. Actiune: realizeaza extensia coloanei vertebrale. 2. Muschii intertransversali si interspinosi: sunt muschi mici,
subtiri, patrulateri situati tot la nivelul coloanei vertebrale. Actiune: realizeaza indoirea coloanei vertebrale si extensia acesteia. 3. Muschiul trapez: este cel mai reprezentativ muschi al spatelui.
Este un muschi lat, superficial, de forma triunghiulara cu baza in sus si varful in jos si acopera cea mai mare parte a spatelui. Este format din 3 fascicole musculare: superior, mijlociu si inferior. Actiune: participa la miscarile capului, ridica si apropie omoplatul, inclina coloana cervicala. 4. Muschiul marele dorsal : este un muschi plat, triunghiular,
situat pe partile laterale ale spatelui si prezinta 3 fascicole musculare: superior, mijlociu si inferior. Actiune: realizeaza adductia, rotatia si proiectia inapoi a bratului, contribuie la actul de respiratie. 5. Muschiul romboid: este un muschi lat si subtire, situat in zona
omoplatului. Actiune: realizeaza miscarea de rotatie a bratului 6. Muschiul rotundul mare si rotundul mic: sunt muschi de
forma cilindrica situat in zona omoplatului. Actiune: realizeaza rotatia interna si externa a bratului. 7. Muschiul unghiular: are forma triunghiulara si este situat in
zona omoplatului, sub trapez. Actiune: trage omoplatul inauntru (il apropie de coloane vertebrala), realizeaza inclinarea laterala a coloanei cervicale. 8. Muschiul patratul lombelor: are forma patrata si este situat in
zona coloanei vertebrale lombare.
Actiune: contribuie la actul de expiratie (coboara coastele) si realizeaza inclinarea laterala a coloanei lombare. 9. Muschiul oblic extern: este situat in partile laterale externa ale
spatelui, format din 3 fascicole musculare. Actiune: contribuie la actul de expiratie, realizeaza rotatia coloanei vertebrale, participa la flexia bazinului pe torace si invers. 10.
Muschiul psoas-iliac: este format din muschiul psoas si
muschiul iliac. Se intinde de la nivelul vertebrelor lombare in diagonal din spate catre fata pana la nivelul trohanterului mic al osului femur. Actiune: este principalul stabilizator al soldului.
IV. Muschii toracelui si abdominali: 1. Muschiul mare micul pectoral: sunt 2 muschi plati, situati pe
partea anterioara a toracelui, de forma triunghiulara, unul situat la suprafata iar celalalt in profunzime. Actiune: realizeaza adductia, flexia bratului, coboara umarul si participa la actul de inspiratie. 2. Muschiul diafragmul: este un muschil lat care separa cavitatea
toracica de cea abdominala. Actiune: contribuie la actul de respiratie. 3. Muschii intercostali si supracostali: sunt situati pe marginile
coastelor si pe partea posterioara a acestora Actiune: contribuie la ctul de respiratie. 4. Muschiul obl ic intern al abdomenului: este situat pe partea
laterala interna a abdomenuli. Actiune: contribuie la actul de respiratie, realizeaza rotatia coloanei vertebrale, participa la flexia bazinului pe torace si invers. 5. Muschiul marele dintat: este situatpe partea laterala a
toracelui si are forma asemanatoare unui fierastrau. Actiune: participa la actul de inspiratie si trage omoplatul inainte. 6. Muschii drepti abdominali: sunt muschi lati, lungi, situati pe
de o parte si alta a liniei mediene a abdomenului, intre torace si osul pubis. Actiune: realzeaza flexia bazinului pe torace si invers, participa la actul de expiratie.
V.
Muschii umarului si membrelor superioare:
1. Musch iul deltoid: are forma triungiulara, fiind cel mai
voluminos muschi al umarului care si da forma acestuia. Este alcatuit din 3 fascicole: anterior, mijlociu si possterior. Actiune: realizeaza abductia si extensia bratului. 2. Musch ii bratului – cuprin:
-
Muschiul biceps brahial – este situat pe partea anterioara a
osului humerus si prezinta 2 capete: superior si inferior. Actiune: realizeaza flexia antebratului pe brat, abductia si rotatia interna a bratului, rotatia externa a antebratului. - Muschiul brahial anterior este situat sub biceps. Actiune: realizeaza flexia antebratului pe brat. -
Muschiul triceps brahial ocupa partea posterioara a bratului si
prezinta 3 capete: doua superioare, unul inferior. Actiune: realizeaza extensia bratului si antebratului, abductia bratului, coboara bratul.
3. Musch ii antebratului
Se impart in: Muschii anteriori ai antebratului care sunt situati pe partea
anterioara a antebratului, in numar de 8: - rotundul pronator - marele si micul palmar - cubitalul anterior - flexorul comun superficial al degetelor - flexorul propriu al policelui - flexorul comun al degetelor - patratul pronator Actiune: relaizeaza flexia antebratului si degetelor.
Muschii posteriori ai antebratului care sunt situati pe partea
posterioara a antebratului in numar de 8: - extensorul comun al degetelor - extensorul propriu al degetului mic - cubitalul posterior - anconeul - scurtul extensor al policelui - lungul abductor al policeului - lungul extensor al policelui - extensorul propriu al indexului (aratatorului) Actiune: realizeaza extensia antebratului si degetelor. Muschii externi ai antebratului sunt situati pe partile laterale ale
antebratului, in numar de 4: - brahioradialul - primul radial extern - al doilea radial extern - scurtul supinator Actiune: realizeaza flexia si extensia degetelor. 4. Muschii mainii – reprezinta grupul miscarilor de finete si de
precizie. Muschii tenarieni sunt situati pe partea interna a palmei la baza
degetului mare, in numar de 4: - scurtul abductor al policelui - scurtul flexor al policelui - opozantul policelui - adductorul policelui Actiune: este data de denumirea muschiului Muschii hipotenarieni sunt situati pe partea interna a palmei dar pe
latura opusa, in numar de 4: - palmarul cutanat - adductorul degetului mic - scurtul flexor al degetului mic - opozantul degetului mic Actiune: este data de denumirea muschiului. Muschii bazei mijlocii sunt situati pe fata dorsala a mainii, dispusi pe
doua santuri: - superficial – muschi lombricali - profund – situati printre spatiile oaselor metacarpiene
Actiune: realizeaza flexia si extensia falangelor.
VI. Muschii bazinului 1. Muschi fesieri care se imparta in muschiul fesier mare, mijlociu si mmic. Sunt muschi voluminosi situati pe partea posterioara a bazinului, adica pe osul iliac si pe trohanterul mare al femurului Actiune: realizeaza rotaia in afra si inauntru a coapsei , proiectia inainte a bazinului si este stabilizator al soldului. 2. Muschiul patratul femural care este situat pe osul ision si pe trohnaterul mare al femurului. Actiune: realizeaza roatia in afara si abductia coapsei, este stabilizator al soldului.
VII. Muschii memebrelor inferioare 1.Muschii copasei:
– muschiul cvadirceps situat pe partea anterioara a coapsei - muschiul croitor situat tot in partea anterioara a coapsei si se intinde diagonal de sus in jos apoi se insereaza pe capatul lateral intern al tibiei - muschii adductori: situati pe partea interna sau anterioara a coapsei - muschii ischiogambieri: situati pe partea posterioara a coapsei si cuprind 3 fascicole musculare: biceps femura, , semimembranos si semitendonis
2. Muschii gambei
-
muschiul tibial anterior: este un muschi voluminos situat pe tibie, de forma triunghiulara muschiul extensorul comun al degetelor: este situat tot pe tibie muschiul flexor comun al degetelor: este situat pe tibie si ultimele 4 degete si falange de la picior muschiul flexorul lung al halucelui: este situat pe osul peroneu si pe regiunea plantara muschiul tibiar posterior: este situat in profunzime intre cei doi muschi amintiti anterior. Muschii peronieri: sunt situati pe partea laterala externa a gambei si ajung pana la oasele metatarsiene. muschii gemeni: se impart in muschii gemeni interni si externi. Sunt situati pe partea posterioara a gambei, sunt muschi voluminosi care dau forma gambei. Muschii gemeni se unesc in jos si formeaza muschiul solearul care se continua cu tendonul lui Ahile (tendonul are o lungime de 5-6 cm). tendonul se insereaza pe osul calcaneu
3. Muschii piciorului – sunt dispusi in patru regiuni Reginuea plantara dorsala: reprezentata de muschiul pediosul Regiunea plantara interna: reprezentata de 3 muschi:
- adductorul halucelui - scurtul flexor al halucelui - abductorul halucelui Sunt situati pe oasele tarsiene si metatarsiene Regiunea plantara mijlocie: reprezentata de 4 muschi:
- scurtul flexor - accesorul lungului flexor - lombricarii piciorului - m. interososi ai piciorului
Regiunea plantara externa: reprezentata de 3 muschi:
- adductorul degetului mic - scurtul flexor al degetului mic - opozantul degetului mic
Teroia si principiile Ca incepator in ale reflexologiei este important sa studiati principiile pe care se bazeaza aceasta stiinta – indeosebi teoria zonala. Acestea constituie notiunile elementare ale refloxologiei, cele care va permit sa intelegeti cum puteti relaxa diefrite parti ale corpului prin tratarea unor refelexe specifice. Teoria zonala subdivide corpul in zece zone pe toata lungimea corpului. Ca sa va puteti familiariza cu teoria, faceti un exercitiu mental, deplasandu-va in sus incepand cu fiecare deget de la picioare si vizualizand partile propriului dumneavoastra corp care se situeaza intre limitele fiecarei zone. Liniile orientatative pentru talpa piciorului va permit sa aplicati diagrame ale reflexelor pentru orice forma sau dimensiune a piciorului, aratandu-va cum sa va orientati la fiecare nou partener.
Teoria zonala: Teoria zonala explica legatura dintre reflexele de pe labele picioarelor si partile anatomice carora acestea le corespund. Conform acestei teorii, exista zece “zone” sau canale energetice care strabat longitutdinal corpul de la labele picioarelor pana la cap – cate cinci pe fiecare parte, cate una pentru fiecare deget de la mana sau de la picior, asa cum se vede in figura de mai jos. Orice organ, glanda sau parte a corpului care este situata in interiorul unei anumite zone va avea reflexul in zona corespunzatoare a piciorului (sau a mainii). Astfel, reflexul pentru coloana vertebrala strabate partea interioara a ambelor picioarez(zona 1), iar reflxul pentru ficat corespunde celor pentru zone exterioare ale piciorului drept (zonele 2,3,4 si 5). Suprapunerea liniilor de delimitare a zonelor peste o silueta anatomica inlesneste vizualizarea modului in care tratarea labei piciorului va afecta orice parte a corpului din cadrul aceleiasi zone. Daca atunci cand tratati laba piciorului dati peste o zona dureroasa, adeseori nseamna ca exista o tensiune sau o congestie in acea parte a corpului situata in cadrul aceleiasi zone. De fapt, orice boala care interfereaza cu fluxul energetic in oricare din punctele situate de-a lungul unei zone va influenta negativ asupra tuturor structurilor care impart respectiva zona.
Zonele de pe labele picioarelor: Fiecare dintre degetele de la picioare reprezinta o zona care strabate intreaga lungime a corpului. Toate degetele de la picioare sunt zone refelexe pentru cap, dar principalele reflexe pentru cap se afla in degetele mari (haluxuri). Fiecare halux (deget mare) reprezinta jumatate de cop si prin urmare fiecare se subdivide in cinci zone.
Oasele piciorului: Daca vreti sa practicati reflexoterapia trebuie sa dobanditi cunostinte functionale despre oasele piciorului, deoarece partial pe baza lor va veti orienta inainte de a incepe tratamentul . Fiecare laba a piciorului este alcatuita din 26 de oase – 7 oase tarsiene, 5 metatarsiene (oasele lungi de la mijloc) si cele 14 falange ale degetelor. Explorati-va propriile labe ale picioarelor cu mana si incercati sa determinati prin pipaire cum sunt aranjate oasele.
Liniile orientative din talpa: Nu puteti sa lucrati pe niste picioare cu care nu sunteti familiarizat doar prin raportarea la diagrama reflexelor. Ca si oamenii, picioarele au diferite forme si dimensiuni. Ca sa va puteti orienta la fiecare noua
pereche de picioare, mai intai trebuie sa localizati anumite diviziuni sau linii orientative. Exista trei astfel de linii transversale pe talpa piciorului – linia diafragmei, linia taliei si linia calcaiului. Acestea va permit sa va orientati astfel incat in continuare sa puteti ajunge cu precizie la reflexele doerite. Prima linie, a diafragmei, este situata intre falange si oasele metatarsiene. Linia taliei poate fi gasita trasand o linie imaginara transversala,pornind de la protuberanta de la parte exterioara a talpii, al cincilea os metatarsian. Pentru a localiza linia calcaiului, cautati un punct situat chiar deasupra calcaiului, acolo unde pielea mai moale si mai deschisa a arcadei se schimba in pielea mai groasa si mai inunecata a calcaiului. Din momentul in care ati localizat aceste linii orientative, veti putea sa determinati pozitia exacta a reflexelor care se situeaza deasupra sau dedesubtul acestora.
Diafragma refelxelor pentru laba piciorului: Aceste diagrame prezinta situarea exacta a reflexelor diferitelor parti ale corpului pe talpa si pe partea exterioara a piciorului. Dupa cum puteti vedea, reflexele de pe cele doua talpi sunt foarte similare. Totusi, unele dintre ele apar pe un singur picior, deoarece organele carora le corespund se afla intr-o parte a corpului – de exemplu, inima se afla pe talpa stanga, iar ficatulpe dreapta. Pentru simplitate aici sunt reprezentate numai anumite reflexe, cu toate ca, in realitate, fiecare organ, glanda si structura a organismului are un reflex pe labele picioarelor. Pe aceste pagini sunt reprezentate picioarele exact asa cum apar atunci cand tratati pe cineva – cu alte cuvinte, talpa piciorului drept al persoanei se afla in dreptul mainii dumneavoastra stangi, iar talpa stanga se afla langa mana dreapta. Refloxologii experimentati ajung sa se vada intr-o confruntare directa cu diferitele structuri organice, mai degraba decat sa lucreze pur si simplu cu niste picioare .
Relatia dintre organism si laba piciorului: Reflexele de pe laba piciorului reprezinta o harta a corpului remercabil de exacta, care reflecta localizarea diferitelor parti, asa cum se vede mai jos. Remarcati, de exemlu, cum flexul diafragmei coincide cu diafragma anatomica. Daca va inchipuiti cele doua picioare miscanduse impreuna pentru a acoperi bustul, veti vedea cum reflexele spinale cad de-a lungul marginii interioare a ambelor picioare.
Tehnicile de folosire a degetelor din reflexoterapie se deosebesc de orice alte miscari sau manevre utilizate in artele vindecarii naturale, si stapanirea lor va lua ceva timp. Ideal ar fi sa incercati sa participati la un seminar sau la un curs in timpul fazei de invatare, dar daca acest
lucru nu este posibil, studiati cu mare atentie aceste tehnici de baza si exersati-le un timp inainte de a trece la secventa de tratament. In afara de tehnicile de relaxare, prezentate pe pagina alaturata, exista patru tehnici fundamentale de lucru, degetul mare, indexu, intepare si rotirea reflexelor. Cea mai mare parte a tratamentului de reflexologie se efectueaza cu tehnicile de baza ce folosesc degetul mare si indexul, printr-o mescae ce de omida peste fiecare reflex, cu ambele maini. Inteparea si rotirea reflexelor sunt tehnici mai specializate, folosite numai pe anumite reflexe.
Chestiuni practice: Frumusetea reflexoterapiei consta in faptul ca se poate practica oriunde, in orice moment, pentru ca nu aveti nevoie decat de maini. Singura conditie este ca atat dumneavoastra, cat si receptorul sa aveti o pozitie cat mai comoda. Picioarele receptorului trebuie sa fie cam la nivelul poalei dumneavoastra, astfel incat sa nu fie nevoie sa va aplecati prea mult. In afara de doua scaune comode, numai e nevoie decat de putina pudra de talc sau de faina de grau care se aplica daca picioarele receptorului sunt umede si de un prosop pe care sa-l intindeti in poale. (In reflexoterapie nu se folosesc niciodata uleiuri sau crème). Si trebuie sa aveti grija ca inainte de inceperea sedintei, sa aveti unghiile taiate. A t e n t i e : Nu tratati oameni cu vene varicoase, exceptand cazurile in
care folositi zonele de referinta. Si in afara de tehnicile de relaxare, evitati practicareareflexoterapiei asupra femeilor gravide, daca nu sunteti calificat corespunzator.
Scaunul pliant: Asigura pozitia ideala pentru cel caruia I se aplica reflexoterapia, deoarece ofera un suport ferm pentru corp si genunchi si permite relaxare completa.
Fotouliul si taburetul: Daca nu aveti la dispozitie un scaun pliant, asezati-va [partenerul pe un fotoliu sau pe o canapea, sprijinindu-i piciorul asupra caruia lucrati pe un taburet de o inaltime similara.
Tehnicilie de relaxare: Relaxarea constituie cheia unei reflexoterapii eficienta. La inceputul tratamentului folositi cele trei tehnici descrise aici, actionand pe rand asupra labelor picioarelor, pentru a va obisnui partenerul cu mainile dumneavoastra si pentru a relaxa picioarele. De asemenea, ar fi bine sa recurgeti la aceste tehnici pentri a va linisti partenrul dupa fiecare reflex dureros asupra caruia ati lucrat in decursul tratamentului si dupa incheierea secventei de tratament la fiecare laba a piciorului. Dintre cele trei tehnici prezentate aici, mai intai folositi-o intotdeauna pe cea denumita “Inapoi si ianinte” urmata de oricare dintre cele doua. Tehnica de flexare a diafragmei si plexului solar este deosebit de benefica pentru oamenii care sufera din cauza tensiunii.
Flexarea diafragmei: Apasati ferm cu degetul mare in reflexul diafragmei si al plexului solar (situat pe arcada, imediat sub proeminenta de sub halux, asa cum se vede in figura de mai jos), degetul drept pe talpa dreapta, degetul stang pe talpa stanga. Cu cealalta mana apucati de baza degetelor de la piciorul partenerului. Acum indoiti usor degetele spre dumneavoastra, impingand in acelasi timp cu degetul mare in talpa. Incepand de la extremitatea interioara a reflexului, deplasati-va incet si treptat degetul mare spre marginea exerioara.
Inainte si inapoi: Asezati palmele pe partile laterale ale piciorului, cu degetele relaxate. Acum impngeti usor inainte cu o mana si trageti cu cealalta. Continuati aceasta miscare, impingand si tragand alternativ piciorul inainte si inapoi destul de rapid, pastrandu-va permanent mainile in contact cu laba piciorului.
Rotirea gleznei: Sprijiniti calcaiul partenerului in mana dumneavoastra opusa – calcaiul drept in mana stanga si viceversa, cu degetul mare in jurul partii exterioare a gleznei, imediat mai jos de osul gleznei. Acum apucati partea de sus labei piciorului cu cealalta mana si rotiti usor de cateva ori intr-o directie, apoi de cateva ori in cealalta directie.
Tehnica de baza a prinderii: Pentru deveni un bun reflexoterapeut, trebuie sa va deprindeti mainile sa lucreze “in echipa”, o mana tine laba piciorului ferm in vreme ce cealalta lucreaza asupra reflexelor. Fiecare dintre diferitele tehnici de lucru presupune o prindere usor diferita, o variatie a tehnicii de baza a prinderii prezentata in dreapta. Intotdeauna trebuie sa folositi ambele maini pentru fiecare laba a picioarului, asa incat exersati aceasta priza de baza in ambele sensuri, pana cand vi se va parea fireasca.
Tehnica de baza a degetului mare: In reflexoterapie folositi degetele mari mai ales pentru a lucra asupra reflexelor de pe talpi si uneori de pe partile laterale ale labelor. Lucrand cu prima articulatie a degetului mare, “inaintati” de-a lungul reflexului prin indoirea si indrepatarea usoara a articultiei. Contactul cu talpa il realizeaza marginea interioara sau mediana a degetului mare, nu varful sau cu pulpa degetului )partea care atinge tablia mesei daca asezati palme intinsa pe aceasta).
Tehnica de baza a prinderii: Pentru a lucra pe laba piciorului drept, cuprindeti degetele de la piciorul partenerului cu mana stanga si tineti-le drepte, fara sa le indoiti excesiv in fata sau in spate si folositi pentru lucrul pe reflexe mana dreapta. Acum schimbati mainile intre ele. Pentru a lucra pe laba piciorului stang incepeti prin a folosi mana dreapta pentru prindere si apoi schimbati rolul mainilor.
Tehnica de baza a degetului mare: Degetul mare se afla la un unghi corect atunci cand articulatia nu este indoita prea mult, permitand aplicarea mai uniforma si mai precisa a tehnicii asa cum se arata si in figura de mai jos. Daca articulatia est indoita prea mult, nu numai ca va fi supusa la un effort excesiv, dar persoana pe care o tratati ar pute sa va simta unghia. Degetele de la mana “activa” se infasoara in jurul partii superioare a labei, pentu a oferi sprijin degetului mare.
Tehnica degetului aratator: Va folositi de degetul aratator atunci cand lucrati pe partea superioara sau laterala a piciorului. Si in acest caz, contactul se face cu marginea inferioara sau mediana a degetului, indoind articulatia usor pentru a “inainta”. De data aceasta insa, degetul mare asigura sprijinul necesar pe talpa, impingand inainte capul metatarsian, pentru a inlesni lucrul pe partea superioara a labei. Exersati miscarea pana cand o puteti executa uniform, pastrand presiunea constanta sa “pasiti” peste reflexul dureros intr-o directie cu aratatorul stang, apoi faceti miscarea de intoarcere cu celalalt aratator.
Inteparea: Aceasta tehnica este utila pentru actionarea precisa asupra unui reflex de intindere mica si pentru a lucra asupra unor parti ale talpii unde pielea este mai tare, cum ar fi calcaiul. Ca o albina care-si infinge acul,
apasati brusc cu degetul mare pe reflex, dupa care-l trageti inapoi. Sprijinul reciproc al degetelor este crucial aici, intrucat tehnica solicita o mare precizie. Sprijiniti laba piciorului ferm cu mana “de sustinere” si asezati degetul mare al mainii “active” pe zona reflex. Acum infingeti brusc degetul mare si trageti-l inapoi spre lateral.
Tehnica degetului aratator: La fel ca la degetul mare, pentru o folosire corecta a aratatorului, articulatia este doar usor flexata, iar asupra reflexului se actioneaza cu marginea interioara a degetului. Daca flexati prea mult articulatia si folositi varful degetului, o mare parte din contactul dumneavoastra cu pielea se pierde si riscati sa va infingeti unghia in laba piciorului partenerului.
Rotirea reflexului: Menita indeosebi sa ajute la “alinarea” unui reflex dureros, aceasta tehnica este folosita pe reflexele din zona abdominala superioara a ambelor talpi (cu alte cuvinte, intre linia taliei si linia diafragmei). Trebuie s-o aplicati daca intalniti o zona deosebit de sensibila. Pastrati degetul mare in pozitie fixa in timp ce rotiti laba piciorului in jurul lui, asa cum se arata in figura de mai jos. Dupa cateva minute de rotire a reflexului, veti constata ca durerea s-a diminuat considerabil. Lucrati cu blandete, avand grija sa nu infingeti unghiile in piele. Apasati usor cu degetul mare “activ” pe reflex. Acum folositi mana “de sustinere” pentru a roti partea superioara a labei in jurul degetului mare, in ambele sensuri.
Secventa de tratament a labei piciorului Cand tratati pentru prima oara o pereche de picioare, incepeti prin a depista portiunile de piele intarita, bataturile etc. care ar putea interfera cu fluxu energetic in zona respectiva. Daca descoperiti vreo problema, sfatuitiva prietenul sa se trateze la un pedichiurist. Acum trebuie sa va obisnuiti cu labele piciorelor. Dupa ce le-ati relaxat metodic pe amandoua, incepeti sa lucrati asupra refelxelor, completand intreaga secventa la un picior, dupa care treceti la celalalt.
Secventa se desfasoara sistematic in josul labei piciorului, de la degete la calcai, de la reflexele capului la cele ale abdomenului inferior, apoi in sus pe marginea inferioara a labei, pentru a lucra pe reflexele spinale. In perioada de invatare a secventei, de fiecare data cand ajungeti la noua zona reflex, studiati diagramareflexelorsi observati pozitia exacta a reflexelor. In timpul tratamentului, acordati mai multa atentie zonelor dureroase pe care le descoperiti si dupa ce lucrati pe ambele labe, reveniti pentru scurt timp la aceste zone, pentru a le lucra suplimentar. Dar nu va asteptati sa scapati de ele intr-o singura sedinta. Lucrati intotdeauna cu blandete, deoarece suprasolicitarea punctelor sensibile este contraproductiva, creand tensiune si nicidecum relaxare.
Reflexele capului, sinusului, ochilor si urechilor: Toate degetele picioarelor contin reflexe ale capului, cele de la piciorul drept de pe partea dreapta a capului si viceversa. Principalele reflexe se afla pe degetele mari; degetele mai mici sunt reflexe de “reglaj fin” pentru cap ca si pentru sinusuri. Daca o persoana are un dinte cariat, de exemplu, veti constata veti constata ca degetul din zona corespunzatoare este sensibil. Daca sinusurile sunt congestionate, toate degetele vor fi dureroase la atingere. Lucrul cu degetele de la picioare necesita mult anrenament, nu numai ca sunt sensibile, dar dimensiunea lor redusa le face dificil de sustinut si de tratat. Tratati reflexele ochilor si ale urechilor cel mai mult direct la baza degetelor mai mici. Dat fiind ca tensiunea este cauza multor probleme ale ochilor, impiedicand buna circulatie si concentrarea, reflexoterapia este adesea foarte eficace, restabilind functionarea normala si favorizand relaxarea.
Reflexele capului si a sinusurilor: Pentru a trata piciorul stang, sprijiniti si protejati degetele de la picioare cu mana dreapta si folositi degetul mare de la mana stanga pentru a lucra asupra reflexelor, tinand celelalte degete ale stangii peste degetele mainii drepte.
Incepand cu haluxul piciorului drept, faceti-va policele sa treaca in jos pana la baza fiecarui deget cu o miscare de “omida:. Cand ati ajuns la degetul mic, schimbati mainile si treceti inapoi spre degetul mare. Pentru laba piciorului drept, aplicati aceste instructiuni “in oglinda”.
Reflexele ochilor si urechilor: Pentru a trata acesta zone reflexe, mergeti pe marginea de la baza degetelor mici formata de articulatiile metatarsiene. Cu o mana sprijiniti laba piciorului si folositi degetul mare pentru a trage in jos pielea carnoasa care acopera baza degetelor. Folositi marginea exterioara a ambelor police pentru a “pasi” de-a lungul marginii in ambele parti.
Reflexele gatului: Zonelereflexe pentru gat se afla la baza degetului mare. Lucrul cu aceasta zona afecteaza, pe langa gatul propriu-zis si capatul de sus al coloanei vertebrale, amigdalele si glandele tiroida si paratiroida. Sprijinind laba piciorului cu o mana, folositi policele celelilalte maini pentru a lucra in jurul bazei haluxului din lateral, apoi schimbati mainile si reveniti in directie opusa, inversand mana care sustine si degetul care lucreaza asupra reflexului.
Reflexul plamanilor: Aceasta zona reflex se afla intre articulatiile metatarsiene si baza degetelor mari pe talpa piciorului, si intre oasele metatarsiene pe partea de sus a labei. Incepeti prin a lucra pe zona reflex a plamanilor pe talpa, asa cum se arata in figura de mai jos dupa care tratati partea de sus a labei. Zonele reflex ale plamanilor afecteaza toate organele din cusca toracica, nu numai plamanii.
Reflexul plamanilor pe talpa: Tineti degetele de la picior cu o mana si folositi coltul median al celuilalt police pentru a lucra intre oasele metatarsiene, de jos in sus, spre baza degetelor. Apoi lucrati in sense invers, cu celalalt police.
Reflexele plamanilor de pe partea de sus a labei piciorului: Tineti degetele cu o mana si folositi coltul median, sau interiorul, degetului aratator de la cealalta mana pentru a lucra in josul oaselor metatarsiene, incepand de la baza fiecarui deget. Incepeti cu degetul mare si avansati si avansati spre degetul mic. Apoi schimbati mainile si lucrati in sens invers. Policele dumneavoastra trebuie sa impinga in capetele oaselor metatarsiene pentru a deschide partea de sus a labei.
Zona abdominala superioara Aceasta zona reflex mare se afla intre linia taliei si capetele articulatiilor metatarsiene ( linia diafragmei). Dat fiind ca reflexele corespunzatoare organelor de pe partea drepta a corpului sunt situate pe laba piciorului drept, iar reflexele stomacului si pancreasului in principal pe piciorul stang. Reflexele rinichilor se afla pe ambele picioare. Secventa noastra de tratament pe laba piciorului se concentreaza numai pe reflexul ficatului. Daca oricare dintre labele picioarelor este deosebit de dureroasa la atingerea in zona abdominala superioara, folositi rotirea reflexului ca supliment de tehnica de baza a degetului mare.
Zona abdominala inferioara Reflexele colonului ascendent si al valvei ileocecale se afla pe laba piciorului drept. Pentru a gasi reflexele valvei ileocecale si ale apendicelui, urcati cu degetul mare stang, incet in susul marginei
inferioare a labei piciorului pana cand gasiti un punct sensibil, imediat deasupra osului calcaiului. Reflexul colonului ascendent se continua in sus din acest punct pana la nivelul liniei taliei. In afara de deranjamentele digestive, la tratamentul aplicat acestei zone mai reactioneaza pozitiva si problemele bronhiale, astmul si afectiunile alergice. Lucrul pe reflexele colonului sigmoid si al colonului descendent este de ajutor in cazurile de aerofagie, constipatii si alte maladii legate de stres. Ambele reflexe sunt situate pe laba piciorului stang. Este dificil de lucrat ca reflexul colonului sigmoid, situat pe osul calcaiului deoarece acolo pielea este foarte tare. Reflexul colonului descendent urca pe marginea exterioara a labei piciorului pana la linia taliei, asa cum se observa in figurile de mai jos. Aceasta zona este adeseori sensibila, din cauza lipsei de miscare, a stresului si a unui deficit de fibre in regimul alimentar.
Reflexul ficatului: Cu mana de “sustinere” pe degetele picioarelor, lucrati sistematic cu degetul mare pe toata suprafata. Aveti grija sa infasurati degetele mainii “active” in jurul partii superioare a labei pentru a oferi sustinere degetului mare. Si de data aceasta, schimbati pe rand rolul mainilor.
Reflexele valvei ileocecale, apendicelui si colonului ascendent: Puneti policele stang pe reflexele valvei ileocale si apendicelui si intepati inapoi si spre exteriorul labei, folosind tehnica inteparii. Acum urcati cu degetul pe partea exterioara a labei pana la linia taliei pentru a lucra pe intreaga zona a reflexului colonului ascendent.
Reflexele colonului sigmoid si descendent: Pentru a localiza reflexul colonului sigmoid, puneti policele stang imediat deasupra liniei calcaiului pe partea interioara a labei piciorului stang si pasiti in jos pana la punctul marcat, ca in figura de mai jos. Acum ‘’intepati” de cateva ori spre interiorul labei. Dupa care schimbati mainile si “pasiti” in sus pe exteriorul labei cu policele drept pentru a lucra pe zona reflexului colonului descendent, ca si in figura din dreapta celei de jos.
Reflexele spinale: Lucati reflexele spinale intr-o miscare continua de-a lungul marginii infeioare a fiecarei labe de la zona coccisului si a sacrumului, care incepe la marginea interioara a fiecarui calcai. Aceasta este unul dintre cele mai imortanta reflexe, caci sanatatea coloanei vertebrala este esentiala pentru starea de bine a intregului organism. Stresul, pozitiile incomode si lipsa de miscare pot crea tensiuni si dezechilibre in reteaua de muschi care sustine coloana vertebrala, ceea ce nu numai ca provoaca dureri de spate, dar si stanjeneste functionarea nervilor spinali care leaga creierul cu restul corpului. Intrucat relaxareaeste efectul principal al relfexologiei, tratarea reflexelor spinale poate avea un efect dintre cele mai benefice.
Relatia dintre coloana vertebrala si laba piciorului:
Exista o extraordinara similitudine intreforma coloanei vertebrale si conturul reflexelor sale pe partea inferioara a labei, asa cum se vedin fugura de mai jos. Atat coloana vertebrala cat si laba piciorului au cate 26 de oase si cele patru arcade ale labei sunt ca o oglindire a celor patru curburi ale coloanei: cervicala, toracica, lombara si sacrala.
Reflexele spinale: Pentru a lucra asupra reflexelor spinale (A), incepeti la marginea interioara a calcaiului si mergeti treptat cu degetul mare in sus, spre degetul mare (halux). In zona reflexelor pentru coccis si sacrum pielea este in general mai tare decat de obicei. Aceasta inseamna ca trebuie sa infasurati degetele mainii active pe dupa partea exterioara a calcaiului, ca sa oferiti un sprijin ferm policelui activ. Lucrati in susul reflexulu spinal atat cat se poate fara sa intindeti excesiv policele, apoi mutati degetele mainii active de pe partea exterioara a calcaiului si asezati-le peste incheietura labei piciorului, asa cum se vede in figura B. Avand mana activa in aceasta pozitie veti putea sa continuati cu usurinta ascensiunea pe zonele reflexelor lombar, toracic si cervical (C). Daca descoperiti vreo zona sensibila, acordati-i o atentie suplimentara, trecand cu policele peste aceasta de cateva ori.
Zona salelor si a membrelor inferioara Lucrul pe cele doua zone reflex prezentate pe aceasta pagina este esential pentru toate cazurile care implica dureri de spate, precum si pentru problemele legate de sold, genunchi si picior. Aceste reflexe sunt, dupa cum li se spune, “ajutatoare”, nu numa ca relaxeaza acele parti ale corpului carora le corespund direct, dar si ajuta la alinarea
durerilor de sale. Reflexul sold/genunchi/picior este o zona destul de intinsa pe partea exterioara a labei piciorului, de la al cincilea metatarsian pana la calcai. Daca persoana pe care o tratati are probleme la un genunchi, reflexul corespunzator de pe aceeasi parte va fi extrem de sensibil. Reflexul sold/spate/sciatic inconjoara spatele articulatiei gleznei. Durerea resimtita in aceasta zona indica adesea ca persoana respectiva sufera de sciatica.
Reflexul sold/genunchi/picior: Puteti lucra pe aceasta zona fie cu degetul aratator, ca in figura de mai jos, fie cu policele, ca in figura din stanga celei de jos. Treceti peste ea in directii diferite, incercand sa remarcati diferentele dintre cele doua picioare.
Reflexul sold/spate/sciatic: Tineti laba piciorului vertical cu mana de sustinere. (Daca lasati laba piciorului sa se incline in fata, tendoanele se vor contracta, impiedicandu-va sa lucrati cum se cuvine asupra reflexului.) Acum folositi degetul aratator pentru a lucra metodic in jurul articulatiei gleznei.
Diafragma reflexelor mainii: Pozitiile reflexelor mainii corespund cu cele ale labei piciorului. Dar, la fel cum intre cele doua parti anatomice exista diferente de dimensiune si forma, la fel se intampla si cu reflexele asociate, de exemplu reflexele spinale sunt mult mai scurte pe maini, iar reflexele sinusurilor sunt mai mari, deoarece degetele de la maini sunt mai lungi decat cele de la picioare. Intrucat mainile sunt mai expuse si, prin urmare mai putin sensibile, reflexele mainilor sunt situate mult mai prifund. Prin urmare, sunt mai dificil de tratat deoarece punctele sensibile sunt mai greu de localizat.
Secventa de tratament a mainilor Principalul avantaj al lucrului cu mainile fata de picioare este comoditatea. Puteti sa lucrati cu dumneavoastra insiva sau cu partenerul oriunde, fara a fi nevoie sa dezbracati nimic. Dar in general este o forma de tratament mai putin eficace deoarece reflexele sunt mai profunde si deci e mai dificil de ajuns la ele. Cand tratati mainile, folositi policele ca sa lucrati pe palma si degetele aratatoare pentru a lucra pe adanciturile dintre degete de pe spatele palmelor. Tehnica de baza a degetului mare este aceeasi ca si labele picioarelor, singura diferenta fiind ca de data asta, intindeti si flexati in permanenta mana pe police in timp ce acesta inainteaza.
Relaxarea diafragmei: Pentru a gasi reflexul diafragmei, mai intai localizati mica protuberanta formata de al cincilea os metacarpian, la baza policelui. Reflexul se situeaza transversal pe cele doua parti ale mainii, chiar sub aceste doua protuberante. Pe langa faptul ca este o componenta vitala a sistemului nostru respirator, diafragma este adeseori un adevarat “depozit” de tensiune si stres. Prin urmare este un reflex esential pentru relaxarea intregului corp. Tehnica folosita pentru relaxare este practic aceeasi ca si la “Flexarea diafragmei” de la laba piciorului.
Auto-tratament pe coloana. Daca suferiti de dureri ale spatelui, de multe ori puteti sa vi le alinati singur lucrand pe reflexele spinale cu policele, sprijinind degetele mainii active ca in figura de mai jos. Zona reflexului lombar este in general dureroasa daca aveti probleme cu salele. Lucrati cu delicatete pe aceasta zona timp de cateva minute in fiecare zi.
Tehnica de relaxare a diafragmei: Tineti ferm mana partenerului intr-una din mainile dumneavoastra si puneti policele celelalte maini pe reflexul diafragmei. Acum, pe masura ce “pasiti” treptat cu policele peste reflex, flexati in permanenta mana peste policele “activ”. Repetati miscarea la cealalta mana.
Reflexul plamanului: Acest reflex este situat imediat deasupra liniei diafragmei, pe palma si pe spatele fiecarei maini. Se trateaza cu policele pe palma si apoi cu degetul aratator pe spatele palmei, folosind in ambele cazuri aceeasi tehnica. Tineti mana partenerului dumneavoastra la fel ca la relaxarea diafragmei. Acum lucrati cu policele in josul oaselor metacarpiene, in acelasi timp flexand si indreptand degetele cu mana “de sustinere”. Repetati miscarea pe spatele palmei.
Reflexul ficatului: Sub linia diafragmei de la mana dreapta veti gasi reflexul ficatului. Desi acest reflex se poate distinge pe ambele parti ale mainii este mai usor de detectat pe spatele palmei. Pasiti cu degetul mare treptat pe reflex, in acelasi timp intinzand si flexand usor mana peste police, asa cum se vede in figurile de mai jos.
Reflexele spinale: Spre deosebire de majoritatea reflexelor mainii, reflexele spinale sunt relativ usor de gasit si foarte uutile pentru auto-tratament, sau pentru tratarea altor persoane. Inainte de a lucra asupra flexului, studiati diegrama reflexelor mainii, remarcati localizarile diferite ale reflexelor la maini fata de cele de la picioare. Incepand de la podul palmei, mergeti in jos cu policele de-a lungul reflexului de la zona salellor la zona cervicala, folosind aceeasi miscare “ca de omida” ca si labele picioarelor. Intrucat pielea care acopera acesta reflexe este, prin comparatie, subtire, nu este necesara flexarea mainii.
Reflexul sold/genunchi/picior Ca si la picioare, acest reflex constituie o zona “ajutatoare” pentru coloana vertebrala si poate fi lucrat cu eficacitate pentru tot felul de dureri de spate. Il veti gasi pe spatele fiecarei palme, aproape de marginea exterioara si mai jos de linia taliei. Daca este dureros la atingere, eliminati durerea treptat, pe parcursul a mai multor sedinte de tratament. Folositi-va degetul aratator pentru a trece usor peste intreaga zona, mai intai cu o mana ca si mana “activa” apoi c u cealalta.
Auto-masajul Auto-masajul este una dintre cele mai bune cai de a invata cum sa devi un bun masor, de a descoepri ce manevre provoaca senzatii benefice in rolul dual de daruitor si receptor. Este o forma de vindecare veche de cand lumea, la care recurgem instinctiv in caz de anchilozare sau durere, ne strangem de umarul incordat ca sa-l destindem si ne frecam pe locul lovit ca sa nu se invineteasca. Cu multe secole in urma, auto-masajul era folosit ca un ritual de catre razboinicii mongoli, care urmareau astfel sa indeparteze teama inainte de a porni la lupta. Exista totusi si anumite dezavantaje ale metodei, principalele fiind date de a obtine o relaxare totala si de a ajunge fara efort la toate partile corpului. Dar una peste alta, ponderea avantajelor este mai mare. Puteti sa va faceti auto-masaj la lucru, acasa sau in maina, oricand va simtiti tensionat sau obosit, aveti dureri s au va simtiti anchilozat. Nimeni nu va cunoaste corpulmai bine decat dumneavoastra, nimeni nu poate spune mai bine ce anume va face bine si nici sa localizeze atat de precis locul care doare.
Secventa de auto-masaj: Puteti masa orice parte a corpului la care ajungeti, folosind oricare dintre tehnicile in secventa fundamentala de masaj. Daca veti constata ca relaxarea se obtine cel mai usor daca tratati fiecare parte in pozitiile si ordinea prezentate aici, lucrand de la labele picioarelor spre cap. Puteti folosi aceste pozitii si pentru a va apasa propriile puncte tsubo. Pentru a va face singur un tratament de reflexoterapie, asezati-va cu laba unui picior peste coapsa celuilalt sau, si mai bine, lucrati asupra propriilor dumneavoastra maini. Inainte de a incepe, concentrati-va in propria dumneavoastra hara. Incepeti la fiecare parte a corpului cu o mangaiere usoara si treptat mariti profunzimea mangaierii, experimantand cu diferite tehnici si presiuni. Lasati-va suficient timp la dispozitie ca sa va familiarizati cu fiecare zona a corpului dumneavoastra, astfel incat sa incheiati pe deplin restabilit.
Picioarele si labele picioarelor: Stati pe podea cu picioarele intinse in fata dumneavoastra. Alternand intre partea stanga si cea dreapta, lucrati pe laba piciorului, glezna si
gamba, articulatia genunchiului si in final coapsele de la genunchi la solduri.
Soldurile si abdomenul: Stati intins pe spate cu genunchii ridicati. Masati intreaga regiune pelviana, incepand cu triunghiul interior al osului pubian, coborand intre picioare pana la osul pe care stati asezat. Intoarceti-va pe o parte a corpului pentru a lucra pe zona de la osul de sprijin in pozitia sezut pana la coccis, peste fesa si in jurul osului pelvian si al articulatiei soldului pana in fata. Intoarceti-va pe partea cealalta si repetati manevra. Acum masati intregul abdomen.
Pieptul: Stand culcat pe spate, masati pieptul de la plexul solar la clavicula. Tregeti de-a lungul partilor laterale ale pieptului, apoi lucrati de-a lungul spatiilor intercostale, de la centru spre exterior.
Bratele si mainile: Culcat pe spate, alternati in mod repetat cele doua brate, incepand cu stangul. Mai intai masati fiecare mana, apoi fiecare antebrat inclusiv cotul si in sfarsit bratul pana la subsoara si la umar.
Umerii si gatul: Culcat pe spate, apasati de-a lungul marginii superioare a claviculei si pe partea superioara a umerilor. Masati partile laterale ale gatului si ceafa si atat cat puteti din omoplati si partea superioara a spatelui.
Spatele: Ridicati-va in capul oaselor si din aceasta pozite, lucrati de la pelvis in sus pana unde ajungeti cu mainile. Stand intins pe spate, masati-va spatele rulandu-l pe un facalet sau pe o minge de cauciuc; stand in picioare faceti acelasi lucru frecandu-va de trunchiul unui copac.
Fata si pielea capului: Culcat pe spate, masati cu fermitate intreaga fata de la frunte la barbie, pornind de la centru spre exterior. Masati osul maxilarului si urechile, apoi intreaga piele a capului.
Afectiuni care se pot trata prin reflexoter apie 1. Boli ale aparatului digestiv Gastrita si ulcerul gastroduodenal
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a stomacului, duodenului, plexului solar. Se recomanda regim igienodietetic unde alimentatia va fi completa in alimente cu bogat continut in vitamina B si C. Vor fi evitate sosurile, grasimile, prajelile, condimentele, bauturile alcoolice, tutunul, cafeaua etc. Durata este de 40 minute iar perioada de tratament se recomanda de 5 saptamani in care primele semne pozitive vor aparea in prima saptamana. Picioarele definesc felul nostru in lume si cat de echilibrati suntem. Un picior teapan si greu corespunde adesea unei rigiditati a persoanei, a naturii severe sau incapatanate, picioarele subtiri, anemice pot indica o slabiciune, directii opuse pot fi indiciul unei persoane nehotarate in drumul sau in viata, care nu stie niciodata pe ce cale sa apuce. Picioarele constituie baza, punctul nostru de echilibru pe care se sprijina si prin care ne inaltam. Ele constituie legatura, puntea dintre domeniile elevate si cele fizice, lumesti ale fiintei noastre. Orice demers intelectual sau spiritual trebuie sa aiba un punct pe care sa se spijine intelegerea superioara a vietii si prin care aceasta sa fie actualizata. Picioarele noastre simbolizeaza aceste punct de sprijin, felul in care stam in picioare sau mergem, felul in care ne mentinem echilibrul pe calea pe care pasim, directia in care ne miscam. Se poate constata ca o mare parte a vindecarii consta in eleberarea de energie. Reflexoterapia ne arata cum ne putem vindeca prin sistemul energetic din interiorul nostru. Picioarele sunt canalele noastre de comunicare cu pamantul si cele care detin una dintre cheile vindecarii si ale fortelor energizante din noi. O zona importanta a piciorului o reprezinta zona reflexa a coloanei vertebrale. Coloana vertebrala este principalul suport al corpului care contine sistemul nervos central. Astfel se poate se poate considera
zona calcaiului ca zona principiului matern, dca exista blocaje sau dezechilibre in aceasta zona se pot constata dificultati in relatia dintre pacient si mana sa. O alta zona importanta este zona din jurul primei articulatii a degetului mare de la picior, corespunzatoare partii superioare a gatului, locul unde ies nervii din creier si fac legatura cu maduva spinarii. Blocajele din aceasta zona corespund dificultatilor psihologice ale pacientului cu principiul patern. Aceasta zona este punctul reflex pentru punctul altlas, prima vertebra cervicala. Aici se formeaza o punte intre gandirea abstracta si realitatea fizica a fiintei noastre in lume. In centrul piciorului si calcai care sa reflecte pe coloana vertebrala intre vertebrele toracice 8-10 (plexul solar) si baza coloanei corespunde sistemului digestiv, rinichii si organele de reproducere. Calcaiul este baza coloanei vertebrale, corespunde nasterii individului. Avem trei modele, unul de la inceputul timpului pana in momentul conceperii, al doilea de la concepere la naster si al treilea de la nastere pana la momentul actual al vietii noastre. Sistemul endocrin ca intreg este constituit din niste glande mici care secreta cantitati infime de hormoni, ce regleaza toate functiile organismului de la gandire pana la reproducere. Doua glande situate in creier au un rol important, glanda pineala care este o glanda misterioasa ce pare ca nu are o functie directa tocmai in cazurile severe de dezechilibru mintal, cristalele de calciu prezente in mod normal lipsesc. Acest organ ramane invaluit, ascuns in corpul nostru, traieste in noi ca samanta incoltita a unei plante impregnata de ide eterne si oferind omului posibilitatea de a-si forma propriile conceptii/este un organ al gandirii si cu ajutorul caruia invatam sa cunoastem si sa ne transformam ideile eterne in conceptii pamantesti. Glanda pineala tone poarta deschisa intre sufletu nostru si domeniul spiritual. Reflex o gasim pe partea anterioara a degetului mare de la picior. Deasupra acesteia se afla fontanela care ramane deschisa pe toata perioada gestatiei si ceva tim dupa nastere. Sub pineala se afla glanda pituitara (hipofiza) glanda care coordoneaza activitatea celorlalte glande endocrine. Cunoasterea elevata a glandei pituitare a fost canalizata spre pamant. Sufletului omului se trezeste la constiiinta pamanteasca cu ajutorul acestui mic organ. In termneul de constiinta pineala este sediul cunoasterii absolute iar glanda pituitara sediul minti superioare.
Costipatia:
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a intestinului gros (ascendent, transvere, descendent, de evacuare), a rectului anusului. Suplimentar se poate face un masaj pe zona reflexa, pe ambee talpi, a ficatului si duodenului. Se recomanda un regim alimentar bogat in zarzavaturi, fructe uscate, paine neagra, graham, compot, iaurt, un pahar cu apa rece luat in fiecare dimineata la sculare inainte de masa. Durata este de 20 de minute, se va executa pana la incepera scaunului normal.
Hemoroizii:
Dupa masajul pregatitor se va executa un masaj pe fata interna a gambei stangi. Se poate asocia cu masajul zonei reflexe, de pe ambele talpi, al intestinului gros. Sunt dilatatii venoase ale plexurilor anorectale. Se recomanda regim alimentare, evitarea alcoolului, condimentelor etc Durata este de 20 minute.
2. Boli ale ficatului Hepatita cronica si ciroza hepatica
Dupa masajul prgatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a ficatului si a vezicii biliare. Se recomanda regim alimentar, evitarea eforturilor fizice, alcoolului, tutunului, conservelor, sosurilo, grasimilor. Sunt permise branza de vaci, laptele, cerealele, carnea slaba de gaina, fructele, mierea, legumele.
3. Boli ale pancreasului P ancreatita cronica
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a pancreasului, dupodenului si ficatului, vezicii biliare. Se recomanda regim alimentar, fara excese, cu supliment de vitamina A, B, C. Durata este de 20-30 minute, pe o perioada de 6 luni. Primele semne pozitive vor aparea la o luna de la inceperea tratamentului.
4. Boli ale aparatului cardiovascular Hipertensiunea arteriala Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa pe ambele talpi, a rinichilor, ureterei, vezicii urinare. Se recomanda regim igienicodietetic odihna, mese fara abuzuri alimentare, fara alcool si cafea. Este necesar combinarea acestui tratament cu gimnastica respiratorie si cu masaj general sau partial. Durata este 30-60 minute, pe o perioada indelungata.
5 Afectiuni ale coloanei vertebrale Nevralgia cervicobranhiala
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a coloanei vertebrale situat de-a lungul marginilor interne al boltei piciorului. Suplimentar se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a rinichilor, ureterei, vezicii urinare, a glandelor limfatice. Durata este de 20-30 minute pe o perioada de 2 luni. Nevralgia sciatica
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa a nervului sciatic pe partea interna a gambelor, intre talpa si genunchi. Se recomanda evitarea alcoolului, cafelei. Durata este 30-40 minute Migrena
Se va masa zona reflexa de pe degetul mare de la piciorul opus zonei afectate. Se recomanda regim alimentar. Este o nevralgie insotita de
dureri de cap, greturi, tulburari de vedere. Cauzele sunt digestive, endocrine, alergice. Durata este de 10 minute. Diabetul zaharat
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a pancreasului duodenului. Este o boala metabolica si de nutrtie. Se recomanda regim alimentar strict Durata este de 30-40 minute.
6. Boli ale tiroidei Hiper si hipotiroidism Dupa masajul pregatitor se va masa zona relflexa, pe ambele talpi, a tiroidei situat intre primul si al doilea metatarsian si falangele degetului mare. Durata este de 10 minute.
7. Boli ale urechilor Otita medie acuta Se va masa zona reflexa a urechilor situat intre al patrulea si al cincelea deget pe piciorul opus urechii afectate. Durata 20 de minute.
8. Boli ale ochilor Conjunctivita Se va masa zona reflexa a ochilor situat intre al doilea si al treilea deget pe piciorul opus chiului afectat. Este o inflamatie a mucoasei conjunctivale. Durata este de 5-10-20 minute.
9. Boli reumatice Artroza
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a glendelor suprarenale, rinichilor, ureterei, vezicii urinare si zona corespunzatoare, pe ambele talpi,a articulatiei afectate (gamba, sold, umar etc) Astmul bronsic
Dupa masajul prgatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a rinichilor, ureterei, vezicii urinare, glandelor paratiroide, bronhilor, glandelor limfatice. Durata este 30-40 minute.
10. Boli ale vezicii biliare Colecistita
Dupa masajul pregatitor se va masa zona rewflexa, pe ambele talpi, a duodenului, vezicii biliare, glandelor limfatice. Este o inflamatie a vezicii biliare.
11. Boli circulatorii Varicele Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa pe ambele talpi, a glandelor suprarenale, rinichilor, urterei, vezicii urinare, coloanei vertebrale.
12. Alte boli Lipsa de calciu
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a paratiroidelor.
Alergia
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a glendelor suprarenale, rinichilor, ureterei, vezicii urinare, paratiroidelor. Cistita
Se va masa zona relfexa, pe ambele talpi, a glandelor limfatice, rinichilor, ureterei, vezicii urinare. Febra
Se va masa zona reflexa pe ambele talpi, a glandelor limfatice. Gripa
Se va masa zona reflexa, pe ambele maini a glandelor amigdalelor, nasului, sinusurilo. Insomnia
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a capului. Se recomnda alimnetatia usoara seara. Psoriazisul
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a glandelor limfatice, glandelor suprarenale, paratiroidelo, rinichilor, ureterei, vezicii urinare. Sinuzita
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a sinusurilor situate la varful degetelor, a glandelor limfatice. Tusea
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a glandelor limfatice, glandelor suprarnale, paratiroidelor, plamanilor, bronhilor.
Exista si zone reflexe reciproce, si anume: Ceafa – Osul coccis Centura scapulara - Centura pelviana Brat - Coapsa
Articulatia scapulohumerala – Sold Cot - Genunchi Antebrat - Gamba Articulatia pumnului - Articulatia gleznei Degetele de la maini - Degetele de le picioare Mana - Picior
Notiuni de medicina traditionala chinezeasca Tehnici de presopunctura
Medicina traditionala chinezeasca isi are originea intr-o conceptie filozofica proprie despre lume, conceptie relativista numita TAO, dupa parintele care a lansat acest curent filozofic TAO TZEU. Nascut in anul 604 i.e.n. Conform acestor idei ale lui TAO medicina traditionala are mai multe principii si anume: -
prin corpul omului circula ciclic energii in toate fiintele vii exista o bioplaritate YIN si YANG energiile circula de-a lungul unor canale imaginare numite meridiane - pe traseul acestor meridiane se gasesc puncte energetice care stimulate pot vindeca sau ameliora anumite boli - pe suprafata pielii sunt proiectate energetic toate organele corpului - viata se supune legilor celor 5 elemente: apa - este primul element si produce al doilea element lemnul - prin aprindere produce focul - care produce pamantul - care produce metalul - care prin topire devine fluid, deci produce din nou a[a Aceste elemente se produc si se distrug reciproc fara incetare. Universul este un intreg format din materie si energie fiind stapanit de 2 forte antagoniste si complementare, YIN si YANG, care mentin echilibrul acestuia fiind prezente in toate fenomenele in combinatii diferite. TAO spune ca omul este armonic, se afla in armonie cu energia cosmica din care a luat nastere viata. Ruperea legaturilor dintre om si univers conduce la aparitia bolilor. Energia cosmica patrunde in corpul omenesc si circula de la nivelul picioarelor la nivelul capului pe traseul meridianelor intr-o miscare continua, alternanta, intre polul YANG, care este capul, si polu YIN, care sunt membrele inferioara, intr-un ciclu care mentine si intretine viata. YIN fara YANG si YANG fara YIN inseamna moarte. Ele exista intotdeauna impreuna si se gasesc in toate fiintele vii, in intreg
universul, in diferite proportii. Formarea lor in univers este fara sfarsit. YIN este simbolul pamantului, al noptii, al materiei, al intunericului, al frigului, golului si linistii, al repausului si al fermitatii. YANG este opusul lui YIN si este simbolul zilei, al cerului, al energiei si luminii, al caldurii, al plinului, al zgomotului si miscarii, al masculinului. Omul este plasat intre cer si pamant si primeste atat energiei YIN cat si energie Yang. Capul este Yang, membrele inferioara sunt YIN, partea stanga a corpului este YIN, partea dreapta este YANG. Conform medicinei traditionale chinezesti energiile care circula prin corpul omenesc sunt de 3 tipuri: 1. Energia ZONG – este prima energie a omului si este transmisa de procreatori, sediul se afla in zona abdomenului. Aceasta energgie scade odata cu trecerea anilor si conduce la instalarea batranetii. 2. Energia YONG – sau energia de nutritie, provine din aerul inspirat si din alimente, circula pe traseul meridianelor principale de la nivelul unui organ la altul avand rolul de a transporta hrana in intreg organismul si de a participa la producerea sangelui si lichidelor organice. Cand energia YONG este perturbata, boala est egrava. Aceasta energia scade odata cu trecere anilor si conduce la instalarea batranetii. 3. Energie WEI – este energia care apara organismul impotriva agresiunilor externe. Poate fi comparata cu sistemul imunitar al organismului . Calitatea acestei energii se apreciaza dupa starea de sanatate a pielii, orice boala a pielii inseamna o energie WEI deficitara. Meridianele principale prin care circula energia sunt 6 YIN si 6 YANG. Ele poarta numele organelor pe care le deserveste.
Cele 12 meridiane principale sunt:
-
meridianul plamanului “P” meridianul intestinului gros “IG”
-
meridianul stomacului “S” meridianul splina, pancreas “SP” meridianul cordului “C” meridianul intestinului subtire “IS” meridianul vezicii urinara “VU” meridianul rinichiului “R” meridianul ficatului “F” meridianul vezicii biliare “VB” meridianul trei focare “TF” meridianul vase sex “VS”
Ultimele doua meridiane au doar rol energetic, ele nu deservesc nici un organ. In afara de cele 12 meridiane principale se mai gasesc 2 meridiane secundare, unul pe linia mediana anterioara a corpului (vasul de conceptie), celalalt pe linia mediana posterioara a corpului (vasul guvernator). Pe traseul acestor meridiane se gasesc puncte energetice care stimulate pot ameliora sau vindeca boli. Fiecarui meridian ii orespunde un numar fix de puncte. Pe suprafata pielii se mai gasesc inca 400 de puncte, situate in afara meridianeleor din care cca 200 sunt reprezentate pe ureche. 1. Energii perverse cosmice, sunt reprezentate de vant, caldura, umiditate , uscaciune, foc, frig 2. Energii psihice, sunt reprezentate de stresurile zilnice si anumite stari emotionale ca bucuria, tristetea, spaima. 3. Energii alimentare, sunt reprezentate de abuzurile alimentare sau nerespecatrea unui anumitregim alimentar. Este foarte important in tratament traditional de acupunctura, presopunctura, reflexoterapie ca pe perioada desfasurarii tratamentului pacientului sa urmeze o cura alimentara corespunzatoare in care sunt eliminate toate toxinele, deasemenea tratamentul trebuie sa inceapa cat mai devreme si nu in stadiile tardive cand boala deja s-a constituit.
Presopunctura Este cel mai simplu mijloc de a trata o boala prin intermediul masajului cu cea mai simpla manevra a sa, presiunea. Presopunctura este deci o presiune executata dupa anumite tehnici cu degetele sau mainile. Acest masaj nu se face la intamplare ci se executa pe anumite puncte si zone in functie de organele pe care le reprezinta.
