CONSTANTA HODOŞ
MARTIRII ROMAN
"MINERVA", INSTITUT DE
ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ, BUCUREŞTI. - Strada Edgar Quinet, 4
-
Bd. Acndemiei, 3. ·1908=-=
www.dacoromanica.ro
It iei
ga-ca
,,5144irecz na azoate"
www.dacoromanica.ro
.ay.'''W --,411104
,4111
III,
---
IAA II
11!1*,
IH
MARTIRII I.
fost in anul o mie opt sute doispre-
zece, un sat frumos in Transilvania, in partite Maramuresului. In satul acela train Mos Costan cu nevasta
i un bdiat al tor, flacau mare. Nu erau bogati, dar aveau pamant, it lucrau cu harnicie si traiau cu indestulare.
lui
Aveau casa cu cloud odai, tinda, intotdeauna
curat spoite; aveau grajd bun, doi boi o vaca cu v4el.
si
Daca ne ajuta Dumnezeu, rodul ast an
it putem vinde la toamna, al din hambar ne ajunge, ce zici Catelino? www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
b
Batrana numai cat zise un : ajunge !
§i
zambi. Ca pang sa mantue urziala de in din
spata n'aveh vreme de vorba multa. Se apropiau Pa§tile §i panza mai trebuia §i innalbita.
La iarna, de o vrea cel de sus, it insuram pe Chiril. Sg ne ajute Dumnezeu. Si batrana zambi din nou. Se vedea acum soacra mare, la nunta, cu masa intinsa, lau-
tari voio§i §i peste un an cu un nepotel frumos in brace. Se ridica din razboi inalta, voinica, adund panza pe cap §i dand binete mo§ului porn! Cu ea la vale.
Costan pleca 0 el in grajd sä mai vada de vite, sa mai mangde vicelul. Ce mai juncan la anu! Dar Dumnezeu a vrut altfel. Cerul se intuneca. Vanturi aspre incepura sa bata din spre miaza-noapte. Saptarnani intregi nu se vazu nici o fa§ie albastra, nici un noura§ alb, pe intinsul, intunecatul orizon. Oamenii se uitau in sus cu grija, clati-
nand din cap. www.dacoromanica.ro
MARTIRII
9
Un razboiu mare o sä fie. La poalele cerului se incinse o rosata vie. Ard suflete acolo... pacate grele... Ho-
lera, ciuma o sa vina. i crestinii iii faceau cruce. Dumnezeu, sa ne aiba in paza lui ! Toata luna lui Aprilie treat. asa. Taranii arara pamantul, it semanara cu grauntele cele mai frumoase; sudorile curgeau siroae pe fruntile for udand pamantul uscat, caci din cer nici o picatura nu cadea. Norii veneau, negri, mari ca niste balauri inspaimantatori, se isbeau in capete, mugea cerul de groaza for si se cutremura pamantul,
dar plecau apoi iara.'si in acelas joc rotitor, limpezind cerul, albastru. Samanta nu incolti. Frumoasa, minunata lurid Maiu, cand toata
natura e in floare, trecii si ea trista §i tacuta intr'o asteptare incordata. Oamenii se uitau la pamant, la cer; cum de Cel de sus nu se indura? Nici un strop de ploae nu cazii. lunie §i apoi luna lui Cuptor veni ca un potop de foc cumplit, ce arse si pustii www.dacoromanica.ro
10
CONST.iNTA HODOS
tot hotarul §i apele cu izvoarele §i frunzele §i tufivrile §i toate vietuitoarele. Nu mai era nici un firicel de iarba, raupasarile tipau, zburand derile secard parte... Vitele rageau ca fiarele §i mureau pe camp. Canii urlau infiorator.
Oamenii se adunau in curtea primariei §i se sfatuiau ce este de facut. Urgia lui Dumnezeu. Apoi porneau, in §iraguri nesfar§ite, la
biserica. Facura daruri, pentru slujbe,
Si
lumanari aprinsera la toate icoanele, §i sfin0
i-au scos in camp si matanii au facut, sute §i mii, inchinati cu capetele goale in bataia soarelui arzator... Au sarutat cu evlavie pamantul fierbinte §i l'au stropit cu apa sfintita §i cu lacrimile lor. In zadar! Paparude s'au pornit, din casa in casa, cantece tanguioase de copii, fetite nevinovate de a caror ruga asculta cel milostiv... Dar batranii se uitau cu jale la apa ce se arunca peste frunzele moarte §i se risipea. in zadar. Campul se uscase tot, holdele dragi, undo altddata se legdnau, in ondularea unei mart www.dacoromanica.ro
MARTIRII
11
de aur, granele frumoase, porumbul inalt cu frunzele late §i verzi, erau acum o pulbere de pamant ars si pustiu. Abia pe la sfar§itul lui August se indura Cel de sus §i trimise ploae. Tarziu! Pulberea alba se preface in glod negru, dar din inima pamantului nu ra'sari nimic.
www.dacoromanica.ro
II.
Datranul Costan §edea pe prispa gan-
ditor. Luleaua, altadata neclintita din gura o tines rece intre mani. Cine se mai gandeh acum la tutun !
Vitele ii rageau de foame in grajd. Vitelul ii murise. Chiril era. dus in ora§ cu un sac de porumb, doar va gasi in schimb hluji sau paie pentru sarmanele dobitoace.
Batrana se sguli in prag §i coseh o cama§a; dar ochii ei se inchideau §i lacrimi mari ca boahele de marge picurau peste panza alba de in.
0 femee tandra, o nepoata de a ei, cu www.dacoromanica.ro
CONSTANTA 1:10D0
14
doi copila§i ce i se tineau de fusta, veni sa-i ceard o strachina de malaiu. Numai o
leaca, cat sa faca o mamaliga. Pand s'o intoarce barbatul, caci era dus §i el cu vitele in targ doar le-o putea vinde. Catelina se scula §i-i dete o strachina de Mina.
Dar abia se arza la loc, veni iar o vecilia. Galbend, speriata, aducea un copil de
un an, culcat pe brate. Se jelul ca de o saptamana n'au mancat nimic... Nu mai au nici vite, nici tarate, nici coceni macar ! Barbatul n'a lasat-o sA vina mai de graba, caci,
spune el, de va da lelea Catelina la toti, in curand se va goll §i la ea hambarul... Dar acii §i arata tremurand copilul feti§oara lui frumoasa.' s'a uscat, e lipita de oase pielea, §i gurita i s'a albit, nici sa planga
nu mai poate, doar ochii cei negri, ce au ramas a§a de mari in fundul orbitelor, §i-i intoarce rugatori. DA-i lele Catelino, ca moare copilul, moare de foame. Catelina alearga iar la sacul cu faina. DA-i, maicA, da-i fuga sa manance ! cum www.dacoromanica.ro
15
MARTIRII
sa la§i copilul sa moara sa moard de foame ! vai, Doamne...
Dar vaetul se incinse, se raspandl §i tot mai tare, mai sfa.'§ietor mai invier§unat se tangui :
Mor de foame !... Foame... foame... foame!... Femei alergau inebunite pe uliti frangandu-§i manile, smul-
gandu -i parul... Copiii tipau in urma lor, galbeni, cu parul valvoi, cu trup§orul gol, uscat, plini de rani §i de noroiu. Mama... mama... Si mamele se intorceau, ii ridicau in brate ii sarutau in mangaieri nebune, desperate...
Apoi ramaneau de veci cu gura cascata, lipita de trup§orul iubit, rece, prin care nu mai svacnea sangele.
Barbatii fugeau ingroziti. Nici unul nu ramanea in sat. Alergau prin imprejurimi, ca fiarele flamande dupa prada. .
Unii se intorceau, dar putini. Cei mai multi
nu se mai intorceau. Hotarele erau mari §i multe §i pretutindeni bantuise aceia§i seceta, aceia§j foamete.
Primarii satelor facura jalbi la stapanire. www.dacoromanica.ro
lli
CONSTANTA HODOS
Dar stapanirea straind, dusmana, nu raspunse de cat intr'un tarziu. Raspunse cu rautate, nu cu mild §i cu parinteasca ingrijire. Reaminti nenorocitului popor, sangeroa_ sele lui rasculari: numele lui Doja, pe ale in veci neuitailor Horia si Closca ; §i acum,
ziceau slujbasii, Dumnezeu pedepseste po-
porul razvratit care ridicase mana contra celor sus pusi.
Romanii plecara capetele. Osanda era rostitd.
Nu erau cdi ferate, nici telegraf, nici chiar po§ta sau alte inlesniri de comunicacie intinsa : mureau cu sutele, cu mule, cum mor ursii in vagaunele stancilor, nestiuti de nimeni.
Batranul Costan albise ca o oaie, si Catelina se facuse scunda §i puintica din voinica ce tusese. Ispravisera de mult hambarul.
Era iarna. 0 iarna aspra, cazuse zapada multa si se lasase un ger cumplit. In sat nu mai erau decat ici colo cateva suflete; copii, femei si mosnegi. Chiril singur, dintre flacai, ascultase pang acum rugaciunele mamei sale si nu plecase. www.dacoromanica.ro
MAR TIRII
17
Unde sa porne§ti actt pe ger?... Unde sa gase§ti de lucru? 5i batrana cobora in beciu, scormonea in adancul pamantului §i tot mai gasea cate un morcov, Cate un cartof ve§ted, putred pe jumatate... Apoi mai adunase Catelina frunze, flipri de tei, de soc §i tot felul de ra-
dacini, cari prindeau acd a§a de bine. Dar intr'o zi Chiril nu mai putii rabda. Se scula innainte de-a se lumina de ziva. Vorbi el ceva in murmur nabu§it ca sa n'auza batraria; apoi desprinse sumanul din cuiu, o straita, caciula de oaie peste urechi §i toiagul. Sa ma a§tepti cu bine, taica... mamal...
I§i desfacu bratele, §i maica-sa ii cazu Ia piept plangand. Ramai cu bine, mama... §i lasa... o sa ma intorc eu...
La marginea satului se opri: se uita in, darat la casele pustii, ingropate in zapada, la holdele intinse, invelite, ca inteo panza ce mormant alba, stralucitoare de soare ; frumos, pamantul !
s'a dus...
it03:013 Constanta Hodos.
Marti rii.
www.dacoromanica.ro
2
apte zile si 8 apte nopti, s'a tot dus Chiril fara sä se mai uite indarat. Pretutindeni se intindea acela§ lintoliu de zapada, aceia§i pustietate... Din cand in cand nimerea in Cate vr'un sat, intra. in Cate vr'o casa parasita sa'§i mai odihneasca sufletul inghetat. I§i facea foc la vatra, o fiertura calda, din radacinile ce i le pusese mums -sa in traista. Apoi iar pleca grabit, goilit de o fantorna hidoasa, un schelet
enorm cu ghiare lungi §i ascutite intinse spre el gata-gata sal apuce, sal inhate... Fantoma mortii! Fantoma grozava a foamei. www.dacoromanica.ro
20
CONSTANTA HODO
Intr'o sears ajunse intro padure. Foamea it chinuia, it dobora. Se a§eza pe o butu7 rugs, §i se gandi: ce ar fi daca s'ar culca,
cat e de lung, act pe acest pat moale de mu§chiu §i frunze cazute ?... In padure era. cald §i, ciudat, nu mai era. zapada! Chiril i§i freca fruntea §i ochii. Oare nu viseaza?,.. In ce Sara departata p fi? Fi-va in vr'una din acele tari minunate unde-i ve§nica primavara? Sau e chiar raiul, padurea aceasta frumoasa, cu copaci innalti §i de§i, unde
nu-i vant, nici flare nu-s §i nici o suflare rau-facatoare? 0 privighitoare se auzi cantand. cE imnul ingerilon> i§i zise Chiril, apoi inchise ochii Si adormi... Nu departe era. o stand. Un came mare, ce dormise lini§tit cu capul pe labe, sari deodata, ca lovit §i incepti
sa latre, intai incet, apoi tot mai tare, mai staruitor, sgaraiind cu laba u§a colibei in care dormeau baciul §i ciobanul. Ia vezi, Petre, de ce bate Dulau, de nu mai are pace? Ciobanul isi lua toiagul intr'o mans. iar intr'alta pu§ca §i e§i afara. Era lurid plina §i un cerinstelat... Cainelell apuca de suman www.dacoromanica.ro
DIARTIR1I
21
Si schiauna inceti§or, chemand. Petru se duse dupa el. Ceva mai la vale, in padure, intins jos, zari un om, cazut in nesimtire. Un om mort! striga ciobanul §i apoi §uerd de chemare. Dar Dulau se gudura langa Chiril §i-i lingea mainele. Lucrul acesta schimba numai
decat parerea ciobanului. Se apleca mai bine spre omul lungit in frunze, i§i lipi urechea de pieptul lui §i.--i auzi inima batand. Ii pipat
capul, bratele, tot trupul cel slab, pierit, dete
din cap, apoi it ridica in brace, ca fulgul de u§or §i porni cu el spre stand. Cand i§i deschise ochii Chiril, baciul ii tined falcile descle§tate §i ciobanul ii picura
cu o linguriCa lapte dulce in gura. Facuram o pomana cu tine, biet cre§tin, grai baciul, dar spune acum de unde e§ti ? Chilil se uita cu bland* la oamenii ace§tia
buni, dar nu raspunse. Graiul ii statuse. Abia se puse in picioare inspre primavara
.
Povesti atunci, cum plecase din spre Maramure§, unde era foamete, sa gaseasca de www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
22
lucru §i sa se intoarca apoi cu hrand la sarmanii lui parinti. Baciul dete din cap.
De lucru? Apoi nici pe aici nu prea este... Pamantul e domnesc §i'l lucra iobagii. Poate sa treci dincolo de Ora§tie, dela Deva in jos pe Mure§, acolo stiu cd-i tara mai
sloboda §i se duc §i dela not multi de se intorc toamna cu bucate bune. Chiril iii lua ramas bun de la baciu, ii multami pentru sfatul cel bun §i pentru ca i-a scapat viata; Cel de sus sa-i rasplateasca!
Apoi o porni pe deal in jos. Ciobanul it duse pans dincolo de padure ; ii van un ca§ §i un malai in traista Si razimat loculuipe toiag it petrecil cu ochii pan'ce se pierdu in zarea departata. Sa umbli sanatos, cre§tine. *i in ochii lui tineri, alba§tri, luci ceva ca o lacrima.
www.dacoromanica.ro
IV.
hiril cobori dealuri, trecii vai, paduri, pang ce sosl la Mures. Se opri incrernenit si isi scoase ca-
ciula. Nici odata nu vazuse o apa a§a de mare.
Si ce lin curgea! Nici un vuet, nici o cadere zgomotoasa nu tulbura lini§tea solemna
a raului larg intins intre malurile inalte, drepte, ca taiate in piatra alba. Deasupra, cerul se intindea albastru, senin. Jur imprejur cat Linea zarea 'nainte dealungul raului, holde
cu grau verde, graul rasarit, iarba mare §i verde. Verde ! Ce demult e de cand ochii www.dacoromanica.ro
24
CONSTANTA HODOk;
lui Chiril nu vazuserd atata verde. Campul verde!
Se inching, se lasa cu fata in jos, saruta pamantul cu dragoste, cu dor, cu lacrami calde §i mari, lacrami de credinta §i nadejde netarmirrita... 0, Doamne, to nu ne 14! Ajuta Doamne,
ajuta, sa gasesc de lucru cat mai de graba, sa ma intorc acasa la biet taica §i maica... Auzea parca, in lini§tea stanta a pamantului, §optirile for blande, pline de evlavie i
rabdare. Simtea strangerea in brate a
mamei, cea din urma, §i privirea ei duioasa innecata in lacrami... Pironi ochii in departare.
Oare vor putea' ei sa rabde atata? Ce-ar fi sa se intoarca acii chiar, cu bucatica de malaiu §i ca. d ce-i mai ramasese in traista?
Sa-i scape de moartea de foame... Chiril sari in picioare ca ars de un fier ro§u.
Indesa caciula §i fug' innainte. Fantoma infrico§ata it gonea din spate. *optirile blande se prefacura in vaete, in scAncetul sfa§ietor al mortii. 'Nainte, 'nainte! Mure§ul se stramtord intre munti, paduri dese, seculare, unde omul par'ca numai acu www.dacoromanica.ro
MARTIRII
25
de cateva zile, a pus piciorul. 0 racoare dulce se raspandea intre cer §i pamant. Chiril vazu de pe mal o pluta ce cobora repede incarcata cu lemne de brad. Cum
ar fi vrut sa-i roage pe pluta§i sal is
§i
pe el cu ei! Dar nu indrasni sä le faca semn. Si poate nici nu 1-au vazut, caci erau departe, §i nu se uitau spre mal. Dar o lua la picior, pana ce sosi, nu sleparte, inteun ora§el mic, pe cari oamenii i-1 numira: Zam. Aici prinse
Chiril vorba cu lumea. Erau romani voio§i, sprinteni, cu plete negre §i rumeni la fats, cum nu vazuse nici °data pana atunci. Lucrau voinice§te la scan-
duri, ciubere, albii §i tot felul de lemndrii, apoi plecau cu plutele incarcate in jos spre campie.
Chiril ramase uimit cand unul dintre ei ii arata banii §i sacii cu grau §i cu porumb ce luase in schimbul lemnariei. E bogMie acolo, ii spunea Padureanul.
Pamantul e gras §i rode§te in totdeauna. Peste cateva zile China plutea pe o pluta,
pe Mure§, intr'acolo unde'i bun pamantul www.dacoromanica.ro
26
CONSTANTA HODOS
§i cu belpg clarue§te pe acela ce cu stAruitoare dragoste it munce§te. Zile le erau calde, noptile senine §i pluta§ii cantau : Mure§, Mure§ apa link Floare in dalbinA...
Mur0 §i padurile mari ramAneau departe
§i campul se intindea in dreapta tot mai larg, mai neted, mai manos. In stanga dealuri
mici se in§irau cu bogate vii §i pomi roditori; livezi imbel§ugate de pomi, cu crengile
plecate, Aline de rod ! De-a lungul Mure§ului §oseaua batuta cu
pietr4, ca lespedea alba, stralucea. Acl, aci... Pluta§ii se oprira.
Aci-i Radna, o biserica mare unde maica Domnului face minuni... Dincolo Lipova, incepe Banatul. Chinil multami pluta§ilor, apoi pleca innai nte.
La marginea unui sat o femeie ii e§i cu
cofa plina. Furth broboada neagra, trasa peste ochi ; dar de sub broboadd pelita alba
Si rumens a fetei §i doi ochi negri Oraluceau viu, in focul tineretei. www.dacoromanica.ro
MARTIRII
27
Noroc, drumete ! Chiril uita sa multameasca. Cum ii zice satului astuia? Mandruloc !... Mandru!...
Se privira in tacere. Ea ii intinse cofa plina.
Poate-i fi insetat. Multamim.
Femeia porni sa piece, dar el o mai intreba :
Cum to chiama? Anita.
Peste un an ii zicea «Anita lui Chiril b.
www.dacoromanica.ro
V.
nita radea in gand, un ras gadilitor /i ce-i umfla pieptul §i-i imbujora obrajii, de cate on i§i amintea de intalnirea cea dintaiu, cu Chiril. Cum ramasese el ca infipt in pamant, cu ochii pinta in ochii ei. 0 fi pus cineva vraji in calea noastra, ii zicea zvapaiata, prinzandu-1 de mans. Dar el i§i desfacea incet mana din mana ei §i se intorcea in alta parte, fara sa zamrAi
beasca.
Munca campului era in toiul ei. Pamanturile Anitei, mo§tenite de la barbat, ramasesera anul trecut mare parte newww.dacoromanica.ro
30
CONSTANTA HODOS
lucrate. Cum ar fi putut ea, femeie singura,
cu doi copila§i in brate, sali mai vaza §i de aratura, de semanat §i de toate ate trebuie la camp ? Peste holdele de grau a crescut iarba ; porumbul §i via ramasesera toate nesapate, moara cea noud de pe Mures se oprise din pricina unei scanduri cazute din iaz... Pustiire §i necaz in toate partite. Rudele Anitei o indemnasera sa." se marite
dupa un gospodar din sat, sa-§i is ajutor, §i atat stApan. Ea planse, planse, Dar norocul i-a scos in cale pe acest !
flacau.
i rudele, cum se pornisera acum sa murmure inpotriva qstrainuluip, au amutit de-
°data, cand au vazut cu ce Myna §i harnicie se apuca Chiril de munca. In toamna dintai a cules rodul de pe camp pometurile, viia, fanul; avea fan pentru doi, trei ani. A ingropat apoi viia, a dres iazul de la moara, acoperi§ul grajdului, stricat rau in mai multe locuri ; §i cand le-a vazut a§a, toate in buns randuiala, a ie§it in mijlocul curtii §i s'a uitat in sus la cer. Cerul era limpede, albastru, dar in sufletul lui nor intuneric. www.dacoromanica.ro
MARTIRII
31.
Cum 0 sa spund acum Anitei ca el aveh sa piece, ca trebuia sa piece ? 0 sa aiba ea destula inima sa-1 asculte, sa-1 inteleagh, ca nu mai putea rabda dorul de parinti? §i gandul greu nu-1 mai poate
purta, ca ei au putut sa piara in vreme ce el lucrh pe pamant strain §i trail in bel§ug departe de dan§ii, de oasele lor, de mormhntul ]or... 0 sa aiba ea destula tarie si destula dragoste sa-1 lase, §i apoi sa-1 a§tepte cu credinta ca in Dumnezu §i in mantuirea sufletului nostru?
S'ar duce o clips numai, doar sa vaza: mai traesc ai lui? 0 mans de ajutor sa le dee, o many de graunte pentru acel pamant sarman, ars §i pustiit, ce-1 lasase deOare inviiat-a parte sub mormantul campul? §i holdele din coasta dealului, oare
cine le-a semanat? De unde §i cu ce samanta?
Anita it privea din fereastra, cum state& el pe ganduri, intunecat, bate in geam, apoi ii
e0 in cale cu bratele intinse, razand.
Dona gropite se faceau in obrajii rumeni Si doua §iruri de margele albe straluciau dintre buze]e ro§ii. www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
:12
Vin' la masa, ca-i gata. 0 pane calda, mare si alba, despoiata de coaja arsa, un castron plin cu tocana de puiu, abureau odaia cu un miros placut. Chiril gusta, nitel cate nitel, pang ce se pomenea mancand cu pofta omului trudit Si amanand hotararea gandului tainuit pe alts data. Dar alta data Anita ii cosec o camasa si'l chema rnereu sa-i potriveasca gulerul, pumnarii... Pregatea placinte de lasatu secului... 0 vacs sta sä fete, porcul trebuia taiat de Craciun. Cum o sa strice bucuria Anitei ?... Cum sa o lase singura cu atatea necazuri?...
Dupd Craciun se lasa ger, lemnele trebuiau taiate, vitele ingrijite ; iar primavara,
o, cine nu tie cata nevoie ie de brate vanjoase, brate muncitoare prirnavara, in jurul unei maxi i bune gospodarii? Cand vazii zapada topita intrata in pamant si de sub umezala lui neagra rasarind coltisorii
de grau i iarba verde, Chiril isi arunca sumanul, iii sumeca manecile, apoi se repezi
la lucru, ca un leu intaratat ce simte sange svacnind in prada sa. Ara pamantul apasand www.dacoromanica.ro
83
MARTIRII
cu putere coarnele plugului §i-1 despica in ogoare adanci §i largi. Samaria, grebla intr'o zi cat altii in patru cinci zile. Apoi i§i faced, cruce, cu ochii intor§i la cer, cerand mild,.
indurare §i ajutor de la Cel de sus. Dupa aceea pleca la vie. 0 dezgropa, o lega, o sapa cel dantaiu dintre toti, cu acea§i ravna arzatoare, cu aceia§i credinta reinoita in pamant §i cer. Batranii din Mini§ §i din Mandruloc i§i clatinau capetele : oare toti vor fi a§a oameni
pe acolo prin tam Maramure§ului ? Anita it a§tepta seara in portita cu garafa
plina de rachiu, cu masa buns, intinsa in curte.
Sosise §i vremea seceri§ului
§1
seceratorii
se intorceau veseli, cantand.
Se facuse atata grau!
Spice marl, pline de rod, se aplecau grele, rand in pamant, sub tai§ul secerei. Chiril umplu hambarele §i podul casei se incovoia parca sub povara bel§ugului... Acum, acum a sosit vremea, i§i zise Chiril in gaud §i chibzul intreg planul cum
o sa duca acasa un car intreg, incarcat de grane. Constanta Hodos.
Martini.
www.dacoromanica.ro
3
34
CONSTANTA HODOS
Cu ce bucurie o sal vaza parintii lui §i satul intreg ii va e§1 in tale cu mirare. Se culca pe pat cu fata in sus, cu capul infierbantat, cu ochii mari deschi§i. Anita se apleca spre el §i-i §opti o veste...
Un fior cald trecii prin tot trupul
lui,
apoi inchise ochii resemnat! acum mai mult
ca orcand era legat aci. in gaud vedea incd pamantul ars, Cara lui pustiita, dar gemetele surde, vaetele asurzitoare se pierdeau tot mai mult in scancetul stins al mortii in vecinicul intuneric al uitarii...
Peste cateva luni Anita nascti un baiat §il botezara Stoe.
www.dacoromanica.ro
VI.
M 3,7
lig\
Mititelul statuse tot timpul ghemuit
in cama§a-i lunga, ascuns dupa
soba. Cu obrajii nflacarati de caldura, cu ochii mari, cu gurita intredeschisa,
ca sä poata auzi mai bine... Poftiti aci la masa mare... Doamne, ce-a trebuit sa, mai ajung! Era glasul ma-sei ce se tinguia. Au intrat notarul, primarul §i alti doi oameni cu protocoale mari §i le-au intins pe masa. Notarul se aseza pe un scaun, iar femeia ramase in fata lui, nemi§cata in rochia ei cernita cu broboada neagra trasa peste ochi. www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
36
Nu-i nimic, nevasta, adum asa-i legea,
trebue sa scrim la carte tot ce-a ramas de la barbatul tau. Bietul Chiril ! Dumnezeu sa-1 ierte! La amintirea numelui Chiril, Anita se face
galbena ca de ceara
ochii i se umplura
de lacrami.
Nu §tiu din ce i s-o fi tras... Ca numai cat it vedeam cum slabeste, se prapadeste, zi de zi, an cu an... Pans cand intr'o sears, dupa ce cosise fanul din livada, se culca ostenit si nu se mai scula... Pacat de el, om muncitor. Notarul scoase de dupa ureche o pans de gasca i o inmuia intr'o sticla de cerneala.
Ce avere a mai ramas afara de vie, bucate i acareturile casei? Nimeni nu-i raspunse. Ce pamanturi ? Unde i cate pogoane ?
Anita se uita la oameni i oamenii la dansa.
De ce nu raspundeti? intreba notarul. Apoi, fiindca Chiril al Anitei n'a avut pamant. A fost pribegit de pe alte locuri... www.dacoromanica.ro
MARTIRII
37
Toata averea a fost ramas de la barbatul cel dantaiu al Anitei, de la Dumitrie Cu li...
Copii au ramas de la Dumitrie Culi ? Doi, sunt mari§ori acum. Ii tine mo§u lor, Culae batranu. Notarul ramase catva timp ganditor. Cerit
din nou sa i se spund unde Si cate sant pamanturile, cat e de mare viia §i celelte bunuri cat pretuesc? Le scrise pe toate in protocol, it puse pe primar sa adevereasca cele spuse de oameni fa'cand cruci in loc de iscalituri §i punand alaturi pecetea primariei. Averea stapanita pans acum de tine, nevasta, §i de barbatul tau, e toata a copiilor
rama§i de la acela a cui a fost pamantul. Tu nu mai ai nici un drept asupra averei, fiindca ai fost maritata a doua oara. Anita flume aiurita. Chiril a dres moara, viia, pamanturile... A muncit §apte ani... La averea altuia. Ce sa-i faci ?
Sant copiii tai, Anito. Anita intinse mainile §i glasul ii tremura. www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
38
Dar Stoe? Stoe, ochii Chiril, lui ce-i ramane?
§i
sufletul lui
Nimic.
Nimic? Din toata truda lui, din tot necazul tras din greu cu sudoarea fe ei, cu istovirea puterii §i a vie i si a sufletului sau?... Nimic ?
Anita se lass pe un scaun cu fata intre maini..
Notarul i§i aduna protocoalele. Ramai cu bine, nevasta, §i lasa, e bun Dumnezeu !
Oamenii detera din cap. De ce ti-ai legat §i to capul cu un strain.... Dumnezeu sa-1 ierte ! Apoi ie§ira. Anita sari i incuie usa.
Iii smulse broboada din cap si parui §i pieptarul de pe piept §i pumnarii de la camasa, si manile si le franse.... Putea sa se boceasca acum in voie, n'o mai auzea nimeni, n'o mai jeluia nimeni. Se tranti pe pat cu capul in perna. Copiii cei mari se instrainasera de ea. Nu mai avea pe nimeni.... www.dacoromanica.ro
mARTIRn
39
Stoe e§1 incet de dupa sobs §i puse mana pe braVal ei. Maica....
Ea sari din pat,
it
ridica in brate
§i'l
purta prin casa strangandu-1 la piept §i sarutandu-1 cu infocare. Stoe, Stoe, dragul mamii, not n'avem nimic, nimic..
«Nici o bucatica de pamant ! Mititelul i§i lasa
capul pe pieptul
ei,
prinse a plange §i el. Dar in cap§orul lui infierbantat incepa a vui o moara, vantul legana holdele de porumb i lanurile de
gran cu spicul de our
§i
livezile inflorite
§i pomii cei frumo§i din gradina...
Cum? toate astea nu-s ale lui? Cine o sa i le ia? Prin ce minune ? Nu intelegea copilul.
Nu i s'a spus de atatea on ca toate-s
de la Dumnezeu ? Cum o sa vina el de sus, sä le ridice de aci, sa le dea fratilor §i sä le zica : na, tot e al vostru §i al lui Stoe nu-i nimic. Cum ? El maine n'o sa se mai joace prin ograda, n'o sa" mai mangaie viten? §i bucatica de pamant cine avea sa i-o scoata de sub picioare ?... www.dacoromanica.ro
40
CONSTANTA HODOS
Gandurile astea it ametira §i cap§or ul mic se lass tot mai grew pe pieptul mamei inapoind blajin §i increzator mangaerile ei, pang ce adormira amandoi.
In ziva urmatoare Anita adund toate halnele baiatului, le curatl §i le spala frumos
In apa ling §i alba a Mure§ului, apoi se imbraca §i ea de sarbatoare, zise sa puna caii la trasura §i o porni spre ora§. Stoe se cuibarl in poala ei §i cu instinctul copiilor de§tepti ii §opti dragastos: Du -ma, mama, du-ma la §coala.
www.dacoromanica.ro
soar ,4to
8
VII.
labut §i mititel, Stoe se oprise Tanga u§a invartind caciula intre maini, in vreme ce muma-sa se intelegeh cu d-nu invatator. Pricepuse atata femeia, din ceea ce-i spusese invatatorul, jumatate pe ungure§te, jumatate pe romane§te, ca Stoe fusese primit, -7:1 ,i
dar ca n'avea sal mai cheme Stoe al
lui
Chiril, ca, zicea invatatorul, easta nume nu frumos, » ci'l botezase cu un nume unguresc pe care dansa it §i uitase din clipa ce -i auzise.
Se ispravise cu inscrierea Si Anita tot mai sta. locului. Ce mai void? invatatorul www.dacoromanica.ro
4`2
CONSTANTA. HODO,t;
se uita la ea lung, intrebator. Inteun tarziu, Anita se hotari. Cu vorbe inganate, cu ochii
in pamant, se ruga frumos de D-nu invatator sa aiba rabdare cu Stoe, pana o pricepe limba, sä nu'l bata de nu va §ti ceva, caci destul l'a pedepsit Dumnezeu cand i-a luat pe tatal sail... invatatorul .i.i netezi barba alba, tremura putin din cap, apoi se uita spre u§a de unde copiii incepura a da navala in §coala. Anita e§1. Dar afard trebui sa se razime
de zidul ce imprejmuia cladirea, atat i se tacit de intuneric naintea ochilor. Oare bine va fi ?
in straini... Stoe al mamii. Ii gasise o gazda, o femeie buna, ceva ruda departata cu dansa. Dar lelita Maria nu avusese niciodata copii. Sti-va ea cum sal imbrace sa nu yaceasca, seara sal spele pe picioare, sa-i a§eze perna la capataiu, mainele la rugaciune §i cum sa-1 imbiie la mancare, copilul plapand din fire? Fi-va el destul de cuminte sä nu se dee biruit de dorul de-acasa? i daca s'o bolnavi copilul §i-o vent noaptea sufletul lui Chiril sa-§i
vaza odorul, si l'o gasi singur, infrigurat www.dacoromanica.ro
MA RTIRII
43
§i prapadit, nu s'o gandi tats -sau sa-1 ia cu el in lumea cealalta unde poate-i mai bine
§i mai lesne decat aci? in straini... 0, Doamne, ce sa fac, ce sa fac?.,.
Sa tari pe langa zid §i se arza, pe un bu§tean, caci picioarele n'o purtau mai departe. Cu capul plecat pe genunchi se gandi:
n'ar fi oare mai bine sa se intoarca de pe acum, sa ia copilul in brate, sal duca acasa, acasd...
Dar Stoe n'avea casa... Fratii lui vitregi, intaratati de rude, du§maneau copilul cpribeaguluiD, it bateau, §i-1 goneau, la orice vorba, sa se duca acolo in tara lui, de unde a venit tata-sau §i acolo sa-§i caute dreptul §i pamantul.. Dar unde? Unde sä plece ea atata drum, sa treaca atata pamant §i apa, pana in fundul Maramure§ului?.. Si daca totu§i ar incerca? Cum venise Chiril, plutind, pe Mure§? Dar daca ar gas) §i ea o luntre, dincolo de Radna, §i ni§te oameni buni cari sa o ia, sa-§i duca copilul orfan in tara lui, in pamantul lui ? Anita se ridicA, i§i §terse ochii §i se intoarse spre §coala. www.dacoromanica.ro
44
CONSTANTA HODOS
Da, da, avea sa"-§i is copilul, sa-i spuna ca-i gasise o cale mai bung §i mai temeinica spre noroc de cat §coala... Pamantul, pamantul stra'mo§esc cu apele lui, cu fan-
tanile lui §i cu isvoarele lui de bel§ug §i de fericire... Ii vedea in gand, cum ii tot vorbise Chiril
de ei, pe mo§ Costan cu barba-i lunga, pe lelea Catelina cu bratele deschise primind pe nora §i nepotul lor... Un zgomot de vijelie ca roiul de albine ce ese din §tiubeiu: e§eau copiii din §coala,
chiotind, razand, asvarlind mingile peste capete §i rostogolindu-se sburdalnici, veseli
prin paji§tea verde din curte. Unde o fi Stoe? Iatal tinandu-se de gat cu unul, ceva mai mare de cat dansul. 0chii ii straluceau de multumire. Uite, mama, Die. Anita ii mangaie pe obraz, pe amandoi. V'ati gasit tovara'§i... Ilie,oache§ §i vioi, raspunse numai decat :
El n'are tats, eu n'am mama. Stoe continua: i ne-am prins trati de cruce.
Pe Anita o ineca iar plansul. www.dacoromanica.ro
MARTIRII
45
Sa traiti, sa cre*teti mari, dragii mei...
In poarta, bdtranul dascd1 o bath peste nmdr :
Bun, bun bdiat al dumitale... Si continua iar in graiul lui impestritat, fagaduind ca o sa scoata din el om, «domn mare fi din elo...
Din clipa aceea, Anita se impacd cu gandul strainatatii.
Nu se mai duse sa caute luntre ca sa piece in tam lui Chiril. Prinse de many bdiatul gi it duse la gazda. Ii potrivi frumos patul cu velintd aleasa, adusd de acasd, cu pernd de puf *i cearceafuri albe ca zapada. Ii arata haini*oarele curate, a*ezate in lada, traista cu merindele, it sdrutd pe frunte, lung, apasat, ferbinte, cum ii era sufletul *i privirea, dornicd de ochi*orii lui limpezi, de fetivara lui alba *i .de g,urita .lui intotdeauna zambitoare...
Apoi s'a dus acasa. Stoe rarnase in poarta, nand ce se perdu cdruta in colbul gros al *oselei gi pand ce se limpezi apoi orizonul din nou: o manta intinsa, verzue, cu un guler alb *i pete mari mohorite cari se faceau din ce in ce www.dacoromanica.ro
4
CONSTANTA HODOS
mai negre... In dreapta, dealurile cu vii i se pareau nite caciuli enorme §i casutele cu geamuri stralucitoare tot atatea ochiuri misterioase, pline de taine... Cine o fi §ezand acolo ? Ce de case! A§tepta sa iasa caii cu aripi, zmeii, ca in basme, cand le14a Maria il trezi §i-1 chema sal se culce. Nu-i ridica perna la ca-patai §i nu-1 puse sa" zica rugaciunea. Dar copilul se vari cu
capul sub plapuma §i se intalni in gaud alergara impreuna pang sus, sus cu Ilie, pe dealuri, aproape de Dumnezeu... Acolo, dascalul batran, cu barba alba, it
scoase la o tabla. mare §i-1 puse sa faca cu creta linii drepte §i sa. numere: unu, doi, trei, patru... Copiii cantau in cor, un cantec frumos, din care n'a inceles nimic. Dar un cuv"ant i-a ramas intiparit in suflet §i-1 repeta mereu: lezus, Iezus! Patul incepu sa se clatine §i Stoe plutea prin vazduh departe, departe, sus, tot mai sus, §i pamantul se pierda sub picioarele lui...
www.dacoromanica.ro
VIII.
ra intr'o Vineri, zi de targ la Arad. Larma si imbulzeala orasului ametisera cu totul pe Anita. Incepuse toamna, zilele urate. 0 ceaVa deasa invaluia intr'o umezeala nesanatoasa casele cu caturi, mohorate, $i stradele intortochiate, negre de noroi si pavate cu niste bolovani enormi, de cari biata femeie se impedica mereu. Stoe mergea alaturi de ea, ingancturat, casicand tot in varful pietrelor. Uncle sa o gasim, Doamne, in atata lume? ofta ea in cele din urmal desnadajduita.
Pe cine, mama? www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
48
Ulita pescareasca. Zice ca-i nainte, drept langa Mures. Dar eu aci nu mai vad Mure§ul ?
§i se opri aiurita in mijlocul unei piece imense, pline cu vite, cu carute de grane, lemnarii §i tot felul de legume §i pometuri. AO to pierzi mai rau ca intr'un pustiu, ofta Anita. Intr'un tirziu, ca din pamant, iata insfar§it Ilie ! Razand de zapaceala for ii duse in ulita Pescareasca, unde gasise gazda. Lelea Sida, gazda, nu semana nici ea cu lelita Maria, cum nu semana nimic aici cu cele din Ghioroc. Galagioasa §i grasa, cu ochii mici, privirea
ascutita, puse mainile pe §oldurile-i late, stranse intr'un §ort albastru, ce mirosea a pe§te §i porni inainte ca sa arate paturile. In odaia din fata erau §ase, iar in cea din curte patru paturi. Anita static sd aleaga unul pentru Stoe, §i pipaia salteaua cat e de rtoale, cu amandoua manile, in vreme ce
Ilie, singur, lasat de capul lui i'§i alese.-;e patul §i acum i§i randuia desagii §i ladita cu cartile sub pat. Stoe cerii patul de langa www.dacoromanica.ro
MART1RII
49
al lui §i Anita cu inima stransa de grije se intoarse la han ca sa-i aduca §i ea ale lui. Totul i se parea acum iar greu, neinchipuit de greu... Cum o sa rasbata baiatul
prin atatea cai intunecate? La gimnaziu, directorul, un pops catolic inalt, incruntat, in haina-i lunga neagra, ii privi peste urnar. Cine erau ace§ti indrazneti can veneau de acolo din satele lor, in (undrele lor, §i cutezau acum §i ei sa bats la poarta tem. plului §tiintei?...
Se urea pe catedra, ca un suveran pe tronul lui, §i examina hartiile pe can Anita le intinsese cu mainile tremuratoare. Certificatele erau eminente, iscalite de un invatator ungur §i numele baetilor ungurite... Nu puteau fi respin§i.
Cu pretul cator-va naframi de matasa, din vremuri bune, §i al cator-va valuri de panza subtire de in, cu me§te§ug tesute, Anita cumpara lui Stoe haine negre. Ilie insa ramase in tundra lui. Nici o fibra nu se mi§ca in fata lui Ca de bronz, cand aparn in class, intre chiotele colegilor unguri cani incepura sa strige la dansul:«olah, tundra§ olah» ! Constanta Hodos.
Martirii.
www.dacoromanica.ro
4
50
CONSTANTA HODOS
Stoe, mai simtitor, albfse ca varul. Dar profesorul infra §i ascultara cu evlavie cea dintaiu lectie din latine§te... ... In desagi aveau fasole, branza, slanina, §i Le lea Sida le gated de mancare pentru doi zloti pe luna. Seara, dupa ce-§i faceau temele, amandoi la aceia§i lumanarica de seu, e§eau la plimbare. Felinarele rare aratau ora§ul obscur, misterios ; §i totu§i mares parea in mintea for
Stoe se gandea la Venetia, despre care citise sate -va file cazute dintr'un roman. Casele mohorite, inchise §i tacute dimprejur, piata enorma §i biserica Minoritilor, alaturi cu cladirea sinistra unde'§i traiau, inchi§i, calugarii viata for fainuita, enigmatica, §i sunetul patrunzator al ceasornicului din turn
ce bated regulat, sonor, ora §i sfertul, in tacerea ca de mormant a pietei de§erte erau pentru dansul icoane §i glasuri ca dintr'o alta lume. Din cand in cand sate un trecator trecea pe dinaintea celor doi prieteni, intorcand
capul cu mirare la dan§ii. Apoi grupuri www.dacoromanica.ro
MARTIRII
51
de tineri veseli §i fetite ce se duceau la scoala de dans si ale caror ras vioiu destepta in sufletul lui Stoe un ecou melancolic, 'Dana se perdea in tacerea rece, grea gi monotona a noptii.. La intervale rare, se auzeh strigatuL prelung, traganat, cavernos, al paznicului de noapte i lovitura puternica." a toiagului de caldaram :
Paziti de foc si de apa ! Opt a batut ceasul ! 0 figura subtire, mladioasa, invelita toata
inteun sal purpuriu se strecura pe langa atinse putin umarul. Copilul se stranse mai tare de bratul tovarasului sau. Haidem acasa. Acolo nu se mai auzea de cat murmurul lin al Muresului in jurul plutelor goale, legate de farm... Cate o stea, stelele maxi, razbeau printre nori gi licareau pe intinderea abia incrqita a Stoe
apei, abia se zariau casutele marginase, podul
siluetele turnurilor cetatii de peste mal. 0 fortareata puternica era acolo, cu parapete gi
www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
52
inalte, §anturi adanci, porti nebiruite. Ce pazesc ele? Pentru cine sunt facute ? Stoe i§i aduse aminte de Cate auzise des= pre catanele prinse cu funia de prin paduri, Minute in laMuri, batute cu vergi peste
trupurile goale, pans la sange.... Ilie ii povestea de razboaie cu turcii, de popoare pagane, de romani, de daci, longobarzi, avari, huni §i unguri, lucruri pe
cari nu le inv4ase la §coala, dar le §tia el de la altii. ...Stoe asculta fara sa clipeasca. Pentru ei sunt facute dar §arrturile ? D'apoi ! §i cand o sa mai vina? Cine ? Barbarii.
Ilie rase cu superioritate. De unde sa mai villa, daca sunt act. Nu intelegi ? Din to0 barbarii aceia, s'au facut unguri. Stoe ramase cuprins de groaza. §i sfintii parinti ? Nu
;
ei sunt cre§tini, au facut bise-
rici ca la Roma, §i vorbesc latine§te. www.dacoromanica.ro
M ARTIRII
53
RamaserA muti. Ochii obositi li se inchideau de intinderea fumurie a malurilor de§arte §i mintea li se pierdea in probleme nepatrun se.
www.dacoromanica.ro
IX.
nnalt, cu capul plecat, cu umerii Jai adu§i puOn innainte, Ilie se ridica in banca.
"Toate privirile se indreptard spre el.
Nimeni din toti cei cari dimpreuna cu el
terminau liceul nu raspunse cu atata caldura §i patrundere. Ochii lui mari, negri, luceau ca de un foc magnetic, §i calugarii, solemni in tinuta for de sarbatoare, i§i increteau fruntile ple§uve. 11 cuno§teau, fiecare
in parte, §i-i puneau cele mai grele intrebari. Ilie Cri§anu
Korosi Ile§, cum it numeau
ei,ramase biruitor. Limpede, elocvent, deswww.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
fa§ura problemele cele mai incurcate, temele cele mai complicate. Profesorul de latina intaratat, it contrazicea intr'una. the nu riposta, dar la o intorsatura fericita a frazei, reveni asupra acelor controverse §i atunci raspunsul lui nu mai fa examenul unui elev, fit
o prelegere, o conferinta intreaga rostita intr'o limba aleasa, cu o voce sonora ce umplu sala de rasunet. Cita la sfar§it cateva versuri din Oratiu §i starni o adevarata futtuna.
Dintr'un colt al salei se auzi un ; bravo puternic.
Murmure de admiratie acoperite de altele de ciuda intrerupsera pentru un moment
ordinea disciplinara, alta data cu sfintenie respectata. Cine-i acel «olah» ?
De ce porta tundra? Copil de sluga! E nemai auzit!... Contii §i baronii se uitau cu grije la fiii lor, cu toii stramtorati §i ru§inati in hainele for de catifea cu ireturi bogate. Directorul invartea nervos pan a-i de gasca intre degete, cera silentium, apoi rostinduli www.dacoromanica.ro
MARTIRII
57
cuvantul de inchidere pentru ziva acea, se ridica.
Peste trei zile, aceia§i said vuia de bucurie. Elevii i§i luau certificatele. Ilie rdmase o clips ca un stalp de piatra, §i sprincenile lui groase se incruntard... Fusese clasificat printre cei mediocri. i Stoe, care invalase zi i noapte alaturi de dansul, cu acela§ zel, luase o nota Inca si mai slabs
Mai puternic decat toti, Ilie i§i facu loc prin multime. Stoe se 41 de el §i esird. Doi frati Popovici din Mini§ §i Ciurea, nepotul episcopului, it strigara pe nume, ungureste, §i'l oprira ca sa-i spuna ca trebuie sa protesteze, sa mearga pang la imparatul... Ilie
dete din umeri, stranse pe Stoe de brat §i o luard innainte, fara sa-i mai asculte. Acasd Ilie se trantl pe pat cu palmele peste frunte, in vreme ce Stoe se plimba prin casa intr'un sbucium chinuitor. Mintea
lui nu putea sa coprinda, pentru ce atata cruzime? Se gandea in sufletul lui la toata ocara, la asupririle §i nedreptatile indurate in
toti acei ani lungi §i istovitori de munca §i de rabdare. Pentru ce? Noi sa suferim infrangeri, ru§ine, umilire... Ei sa -§i bats joc www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
58
de talentele noastre, de mintea §i de silintele noastre... Se lasa pe pat langa Ilie, cu capul peste pieptul lui §i izbucn1 in lacrami. Ilie sari in sus tulburat, e§it din fire. Ce faci tu?... Il ridica §i-1 privi in fata aspru. Pacat. Te credeam mai cu inima. Pacat
de vremea pierduta cu tine... §tii ce-ti zic eu tie, Stoe ? Stoe iii §terse lacramile §i se uita intrebator la dansul. Maine cand o yeni muma-ta sa to is acasa, desbraca hainele astea, is -ti iar tundra
§i dute la stana lui fr4te-tau de-i paze§te oile... Mult mai bine va fi acolo, decat pe calea pe care ai pornit. §i to ?
Ilie rase, un ras superior, sigur de sine.
Eu, eu nu plang... Pe mine nu ma sperie ei...
Facu cativa pa§i in jos §i in sus, apoi oprindu-se din nou in fata lui Stoe, it privi fix §i-i zise incet, ca §i cand i-ar fi descoperit o taina mare : Ai vazut acolo, toata adunatura aceea www.dacoromanica.ro
MARTIRII
59
de maimutoi imbraicati in §ireturi §i cu pin -
§tii dela mine, ma, ca la toti aceia o sa le punem noi °data piciorul teni ?... SA'
pe grumaji... Stoe se uita speriat imprejur. Dar nu era nimeni. Le lea Sida cauta de zor un pe§te viu care o lovise peste mans §i apoi ii scapase prin tinda... Baetii chefuiau in curte
la o masa. Ilie se apleca sub pat §i i§i scoase ladita cu cartile
Vezi to aici... Am gasit astea, care-s scrise aici de mine, la un baiat din seminariu intr'o carte, o istorie veche, abia i-am ghicit slovele, scrisa de unu §incai... Ungurii
l'au prigonit, l'au omorit, dar el a scris! §i acum o sa §tim §i noi cine suntem... Cine? Urma§ii marilor romani, domnil §i sta-
panitorii lumei. Suntem noi, Stoe. Tu §i eu §i toti in a caror vine curge sange de roman. Traian ne-a adus din Roma §i ne-a
facut domni peste tarile astea biruind pe Daci... Ungurii nu ne invata istorie adevarata Stoe, ca sa nu ne de§teptam, ca ei ne-au furat Cara §i ne-au jefuit. Ei umbla www.dacoromanica.ro
10
CONSTANTA }WOOS
acum sa ne rapuna in chinuri, storcand picatura cu picatura sangele din noi... Tu nu §tii ce vor ei ? Ilie impatura §i rearza cu sfinenie filele de hartie pe cari le tinuse pans acum ridicate in mans; apoi scoase altele... Era o archiva intreaga de ziare, reviste §i bro§uri tiparite unele la Bra§ov, altele chiar in jars... Cum au ajuns ele pang la Ilie ? Stoe nu indrazni sa intrebe, atat de mare §i minunat i se pared in acest moment omul
acesta, care fusese pans ieri tovard§ul lui de §coala §i de suferinte. Gazete, carci, bro§uri,
romane§ti !
Unele tiparite chiar cu litere latine, pe cari le putea citi Si le intelegea. Dar ce intelegea, Doamne ! Ilie spusese adevarul: Romanii nu erau un popor mic,
nenorocit, ca tiganii sau ca ovreii, dupa cum erau batjocoriti, ei sunt un neam mare, vechiu, §i glorios, care nu trebue sa se
lase, care trebue sa lupte, sa invinga, sa farame lanturile... Erau acolo indemnuri la o noud reinviere pentru romani, fierberi de idei mantuitoare... Povestiri de vitejii strabune, cantece §i imnuri pline de iubire §i www.dacoromanica.ro
MARTIRII
61
slavire de neam, inflacarate de o pasiune puternica, inaltatoare, in cari focul clocotea
ca intr'un vulcan ce arunca sca.ntei gata sa izbucneasca in flacari vii atot-cuprinzatoare...
Ilie veghea. in picioare si Stoe cited... Anita it gasi dimineata cu ochii deschisi, inflacara0, cu boabe mari de naduseala pe frunte.
www.dacoromanica.ro
Ac1222292MRAmpo 999499
do-datetorMAStEts 16
sf
X.
a o melodie diving de fanfare ceresti rasunair in sutletul lui cantecile gi povestile din acele carpi si brosuri, gramadite pe masa din naintea lui. Nici nu
observa pe mums -sa care se apropiase cu sfiala de dansul. Mintea lui plutea in alte peste valuri luminoase. Anita ridica, speriata, §uvitele de phr umed
de pe fruntea lui alba, it pipai de nu arde cumva... Si privi cu teams, §i cu o iubire nemarginita, in ochii lui mari, dui de pe lumea asta. Stoe, dragu mamii, ie nu ti-e bine...
El o departa incetisor. www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODO
64
N'am nimic mama... Du-te numai acasa
si lass -ma fara nici o grija. Anita ramase incremenita. Tu nu vii cu mine?... Glasul ei tremura si din privirea-i patrunzdtoare graia atata grija3atatadurereadanca,
in cat Stoe §oval o clips. Ar fi vrut sa 0 cuprinda in brate, pe mama lui iubita, sa-i sdrute mana... Dar o putere mai mare it tine tintuit, cu ochii la umerii nalti ai lui Ilie.
Nu ma duc, mama. Nu pot... nu mai sant copil. Anita isi pleca -capul. Doisprezece ani a trait cu sufletul intreg cuprins de clipa asta... Doisprezece ani a muncit zi E,ii noapte sa-I vaza aci, ajuns om, «domn !...» Doisprezece ani a batut drumu-
rile, de multe on pe jos, cu desagii grei in spate, aducand merinde §i cate ceva de van-
zare ca sa scoata bani pentru el... Si acum cand se gandise sa-si gaseasca. copilul vesel,
trecut peste greu, sad stranga la inima ei plina de bucurie, sa-i pofteasca noroc, viitor mare... sa-1 duca acasa in triumf si sa-1 arate
pe la rude, cat a crescut de malt, subtire, frumos, invalat,
it gasestetrudit, schimbat,
www.dacoromanica.ro
MARTIRII
65
strain... Spoise prin casa, facuse placinte.
Pantile n'ar fi fost a§a de sfinte! ...Si acum se intoarcea singura, ghemuita pe un manunchiu de paie, in fundul carutei,
undo era sa fie asezata lada lui cea noua, vopsita cu flori de crini galbeni §i albi. Ce jale sfa§ietoare!... Nu mai avea copil! Caruca§ul da biciu a lene cailor amortiO de promoroaca rece a toamnei. roatele se cufundau adanc in petrisul ud de pe §oseaua intinsa dealungul Mure§ului tulbure si mare; Anita se uita trista peste hotarele nernarginite. Un de o sa-§i gaseasca pamantul,
sala§ul de adapost in lume, copilul ei pribeag, deslipit de ai lui?.. Stoe... Stoe al mamei, ingand nabusindu-§i glasul, pe ca-nd lacrami mari ii cadeau pe fata...
L'a pierdut!... L'a pierdut, pentru totdeauna...
EMb Constants. Hodo,.
Martirii.
www.dacoromanica.ro
5
XL
toe in adevar nu se mai gandea la mama sa. Emotiuni noi §i puternice ii luasera sufletul in stapanire.
Se stranse cu evlavie de Ilie §i Wepta cu nerabdare un cuvant din gura lui. Ilie ii zambl triumfator. E, ai vazut. Mai plangi? Nu, Dar totu§i nu inteleg cum o sa -i stapanim ? Ei sunt multi, puternici, bogati; noi, saraci §i putini. Ilie it lass de brat ridicandu-§i mainile
mari §i osoase spre cer. Christos a fost singur §i cu un cuvant a mantuit lumea. Noi avem brate, sufletul www.dacoromanica.ro
CONSTANTA. HODOS
68
curat §i inima tare. Noi ii vom zdrobi Stoe, ii vom zdrobl §i vom scoate pamantul nostru
din mainile lor... N'auzi tu cum s'a trezit lumea §i cum toti striga §i cer : dreptate! Dreptate vrem §i noi. Nu mai vrem jug, slugarnicie, temnite fa'ra judecata. Libertate vrem, libertate ! ma, §tii tu ce-i libertatea? Il apuca pe Stoe §i ii zgudul cu putere.
Vrei tu sa vii cu mine? Unde?
Stoe se uita cu grije imprejur. Sa"-ti arat tara de chin §i de ()card. Voi aci pe Mures ateti sate libere, traiti bine,
vino tu la not pe Cri§uri, prin
Ardeal, prin Maramure§, pe acolo de unde a venit tats -tau pierit de foame dupa o bu-
cata de paine. Vino sd vezi romani pusi in jug, in brazda, flamanzi, zdrentaro§i §i batuti pang ce sangele tasneste din trupurile lor... Sange roman, Stoe, sange curat, sange sfant !... SA' vezi ce-i robia, jalea pe pamant... Liberi, liberi vrem sa firn, umar langa umar, coasa langd coasa... Hai de-ti rasbuna
pe mosii tai, cari au murit de foame! I§i stranse pumnii intin§i 'nainte. www.dacoromanica.ro
MARTIRli
69
Stoe, alb ca varul, it apuca de un brat §i ingana : Ma duc. Soarele §i cerul al nostru sa fie! vantul
si ploile, de ne-or bate, din ogorul cu truda qemanat, rodul al nostru sa fie !
Toata ziva ratacira in jurul fortaretei §i prin padurea mare dela marginea ora§ului, tacuti §i adanciti in ganduri. Seara se intoarsera acasa. Ilie incuie up, inchise ferestrile, apoi incepu sa-§i adune desagii. Sa plecam, chiar de aca, pe jos, fiamanzi, desculti cum vom putea, numai sa plecam... Ad suntem inchi§i ca intro cu§ca de fier, intre flare... Ungurii ne-au cotropit, Vor acum se nimiceasca toata puterea nem-
Oor, sä se faca ei stapanii fara frau peste Ora intreaga si Ardealul tot al for sa fie... Cu cine sa lup0 aci ? Vazdudul e plin de otrava
lor, un chibrit §i se aprinde, ca praful de pu§ca. Ai vazut baeti de ai no§tri, Mihailovici, Popovici, Ciurea, cum i§i bateau peptul
cu pumnii, ca vor §i ei o Ungarie mare §i libera? Mi§eii! www.dacoromanica.ro
70
CONSTANTA HODOS
I§i stranse cartile intr'o curea. Stoe se uita in toate partile : oare muma-sa plecase in adevar? Sarmana lui mama...
De ce n'o fi luat i lada cea mare ? Scoase cateva lucruri din ea §i incepla sä se ga."teasca
§i el de drum. The ii arunca o tundra veche §i o pereche
de opinci, aproape rupte. Imbraca-te cu astea. Si nu to codl, de vrei Sa vii cu mine. Nu mai e§ti domni§or! Cu caciulele' trase peste ochi se strecurara incei printre strazile adormite. Paznicul de noapte ii zari, doi Cri§eni cu desagii pe umeri, cum se duceau cu pa§i domoli, linistiti, fara sd mai priveasca imprejur ; cine ar fi putut sa-i banuiasca tulburatori ai pacii §i aducatori de primejdii peste atatea vie0 de oameni §i cetati?... In mijlocul pietii mari, acolo unde ceasornicul din turnul bisericei in lini§tea netulburata de afara bated, ora noua, indaratul
zidurilor mi§unau sute §i mii de studenli, tineri, burghezi §i nobili, din toate paturile §i din toate partile tinutului, ca intr'o imparatie de furnici, cladeau cetati de aur, indraznete visuri de glorie strabuna, in avanwww.dacoromanica.ro
MARTIRII
71
tart aprinse gesticulau, §i strigau dupa glasul intregei lumi : Libertatea! Neatarnarea!
Paretii se sguduiau de tipetele lor; Jos neamtul! Traeasca libertatea... Tarziu noaptea Stoe ostenit se a§eza pe un bu§tean. Capul ii era greu §i ochii i se inchideau, dupa doua nopti de nedormire. Ilie i§i scoase tundra §i i-o puse capatai.
Luna rasarise pe un cer albastru senin. Rezemat de un toiag, Ilie privea inainte spre zarea departata murmurand: In Ardeal... Acolo!... in Ardeal !
www.dacoromanica.ro
XII.
mbre negre. de furtund se intindeau pretuti,ndeni peste §esuri, plaiuri §i vai. Copacii i se indoiau de vant §i intunecata era umbra lor. Calare pe caii for mici, pe jos, in grupuri de trei-patru, treceau inimo§ii, nepasatori
de uragan. Cu fata incruntata, cu ochii infiacara'ti, alergau lard sa graiasca, fara sa se mai uite indarat. Coase §i topoare ascutite luceau sub aripile
undrelor negre, falfaiau in vant ca flamuri sinistre.
Cei slabi se ascundeau prin desi§uri. www.dacoromanica.ro
74
CONSTANTA HODOS
Copii, femei si mosnegi rataceau meau prin paduri.
i
ge-
Ce-i tigrul, fiara cea mai grozava, pe Tanga ura omeneasca deslantuita de ingradirea ratiunei si a milei?... Nimic. Ura ome-
neasca ? Numai ea stie sa nascociasca in chibzuiri infernale chinuri, torturi rafinate,
neinchipuite de mintea marginita a fiarei. De doua luni tribunale de sange se infiintasera aproape in toate orasele din Ardeal. Nu era Inca uitata rascoala lui Horia.
Stafia reinvia, tot asa de grozava
i
cei
carora se arata din nou, amenintatoare, se napustird sa o sugrume. Iii de oameni fura ucis.i. Sate intreg pustiite. Batrani, femei, copii macelariti in mijlocul drumului, arsi de vii in case, tai4 si chinuiti cu o cruzime infioratoare, cu setea nenfranata a urii, a razbunarii nepo-
tolite, ce se incingea ca o sabie inrosita de sange de la un capat pang la cel-lalt al tarei.
Cine putea sa tind pept infricosatului flagel ?
0 ura si mai inversunata. Tot atat de aprinsa, dar mai adanca, mai apriga, mai www.dacoromanica.ro
MARTIRII
75
desperate. Ura asupritului, ura gramadita Si nabusita de veacuri, ura leului incatusat, focul inchis intr'o temnita, fare aer. A is-
bucnit ! 0 portita s'a deschis, o zare a navalit si a izbucnit. Zadarnic cdutau sa-1 mai inabuse,
sa-1
stinga in sange, acest foc! Nu se mai stangeh sangele nu-1 mai inabuse, it nutreste! In flacari vii, mistuiitoare, cuprinsa era.
intreaga zare ; rauletele racoritoare, apele limpezi, se rosira de sange. In clocotul urilor deslantuite rasuna cuvantul razbunator : Sange ! Sangele boteaza libertatea, sangele spala rusinea, sangele cald ce se varsa in lacuri, in siroaie mari, numai in el se poate ineca. trufiia si cutezarea desfranata a dusmanului neimpacat. Moarte ! Moartea numai va inchide gurile veninoase cari n'au fost facute in lume decat pentru ocara blestemul neamului prigonit. Moartea! Numai ea va scoate biciul si streangul din marine nelegiuite ale asupritorului. Moartea !
Moarte dar! Moarte tuturor cari au o pi-
catura din acel sange blestemat! Moarte femeilor, cari pot sa mai nasca! Moarte cowww.dacoromanica.ro
76
CONSTANTA HODOS
piilor, sa piara samanta! Moarte batranilor,
caci ei sunt urzitorii urgiei. Ei sunt calaii ce mari, cari din truda §i din vietele noastre in trandavie §i bel§ug §i-au inbacsit vinele
for cu sange vandt, plin de otrava, 0 apoi puterea lui 1-au descarcat in lovituri crude 0 hohote de ras diavolesc de jalea §i durerea noastra! Nu-i indurare! Nu-i a§teptarea ingerului pacei, cu priviri senine, imbietoare de noroc,
ie flamura neagra a mortii, in zarea inro§ita de foc §i de sange, stindard de glo-
rie §i de triumf, inaltat intre racnete de izbanda, intre tipete infioratoare. Numai in munti, Avram Iancu stated senin,
Bata cu motii lui, pe cari ungurii nu indrasnisera Inca sa-i atace. Dar in celelalte parti
ale tarei, unde fierul §i focul pustiiau, in zadar s'ar fi incercat chiar conducatorii §i tribunii, sa infraneze deslantuirea razbunarii.
Cum? temnitele gem de parintii 0 de fratii no§tri, de preotii, §i de frunta§ii satelor,
0 not sa stam cu marine incruci§ate? Cum?
temnitele se golesc §i se umplu §anturile cu trupurile celor impu§cati §i cracile copacilor se indoaie sub trupurile celor spanwww.dacoromanica.ro
MARTIR1I
77
zurati,parintii fra0i,capeteniile noastre,
i noi... Dar cine-i mai poate tinea? Cine-i mai poate opri?...
www.dacoromanica.ro
XIII.
in Crisenii! Strigatul rasuna ca trambita cea-S' sului de apoi in mijlocul pietei, unde multimea era adunata in fata tribuna-
lului de singe. Vin Crisenii!
Cand acest strigat patrunse in sala judecatii, judecatorii ingalbenird §i sarira in picioare. In fata for acuzatul, un preot voinic,
cu fruntea larga, cu plete negre ondulate §i barba lunga, senin §i resemnat i§i a§tepta osanda. Nici caznele crude §i nici moartea cea
mai grozava ce-i sta in fata sigura, ineviwww.dacoromanica.ro
80
CONSTANTA HODO§'
tabila, nu putura sa scoata din gura lui incle§tata, un cuvant de marturie. Unde erau tovara§ii lui, ceilalp capi ai rascoalei? Ce legaturi aveh Iancu §i prin ce minune rasbeau scrisorile lui printre cetele romane§ti? Preotul raspunse ridic'and mainele spre cer :
Numai Cel de sus §tie, §i El binecu-
vanteaza rascoala dreapta a Romanilor.... Nu mai puteau sa rabde. Strigatele de afara se ridicau din ce in ce mai inver§unate. Iar cei dinlauntru pierzandu-§i capul urlau: Foc! Dati foc inchisoarei! Femeile judecatorilor navalird in sala, ingrozite, cu parul despletit, cu copii stran§i
in brate, scotand tipete n earticulate. Vin! Sa fugim... ascunde0... Falnica figura a preotului se indrepta intr'o a§teptare incordata.
In foc!... in foc aruncati-1 §i pe el! Sbirii it apucara §i-1 tarau spre use. Nori de fum §i limbi de flachri e§iau pe ferestrile pivniielor inchisoarei. Dar in acela§ timp un vuet salbatic cutremura intreaga atmosfera. www.dacoromanica.ro
MARTIRII
81
Cladirea se zgudui puternic ; se auzira tropote de arme, apoi trosniri de scanduri sfaramate... Un cap intins inainte pe ni§te umeri drepti
§i lati, se ridica deasupra tuturor, i doua brate puternice se intinsera ocrotitoare, peste
trupul preotului, doborat la pamant. Sute de topoare §i furci de fier se invartira stralucind, se repezira §i isbira fara mild...
Era Ilie Cri§anu, in fruntea unei cete adunate de prin Zarand. Alaturi de el, Stoe,
alb ca varul, std ingrozit. Un lac de sange umpla sala. Peste gramada de trupuri, un baeta§ de trei ani, se strangea de gatul mamei sale, incle§tand manu§itele dupa gatul ei ro§u de
sange §i silindu-se sa ridice trupul muribundei dintre cele l'alte cadavre. Stoe ()pa bratul care voi sä-1 loveasca. Nu da... ingana el strangand la san capul blond al copilului in vreme ce !lie deslega lanturile tribunului chinuit, in ajutorul cdruia alergau acum pe u§e capeteniile cetelor muntene§ti. Constanta Hodog. 1d4rtirii.
www.dacoromanica.ro ...
6
82
CONSTANTA HODOS
Spargeti toate u§ile temnitelor, in fund
prin pimniti mai sunt de-ai no§tri... 1Focul mutatil pe la casele du§manilor... Ei sa arda de vii, nu ai no§tri ! Pustiire peste ora§e, biserici §i tribunalele lor... Amid cum and strigoii cei necurati !...
invalrna'§ala se incinse prin toate ora§ele,
in toata Ora §i in bubuitul focului, intre gemetele mortii se ridicau blesteme, urgia neamurilor §i a lui Dumnezeu. Starpiti-i de pe fata pam'antului urla ura infrico§ata. Ne-a venit §i noua rdndul, scraped intre
dinti rdsbunarea fard de mild.
.
i numai un singur nume trecea ca o suflare potolitoare peste urgia de sange §i foc : Iancu !
Avram lancu scapa de moarte pe copii §i femei: Avram [ancu oprea parjolul, uciderea
fard de lege. Buciumul lui de chemare la oaste, rdsund prelung, cutremurator, cu glas
puternic §i sant. La lupta, lupta dreapta, piept la piept, arms la arrnal Ei cu sabii §i pu§ti de otel, www.dacoromanica.ro
DLARTERII
83
noi cu topoare, tunuri de §tejar. Ei vor moarte noi vrem viata! Ardealul sa. traiasca! Ardealul nostru! 0 flamura albs ridicata din glodul Iramantat cu sange. Porumbel ce 'Si falfae aripele in vazduhuri luminoase: libertatea Ardealului !
Nu mai sunt vieOle noastre in primejdie, jugul umilitor care zdrobea. umerii no§tri sarmani cadea sfaramat, uitat in fata mortii sutlete§ti care' ne ameninta acum: peirea 'a.rei noastre.
§i cum trecea. puhoiul de armata ungureasca sa cotropeasca Ardealul, alergau cetele roma'ne spre intampinarea lui intre Muntii Apuseni.
www.dacoromanica.ro
XIV.
onstantin Mureseanu, invatator in §i-
linghia, tocmai terminase desenul unei broderii frumoase, lucru pe care nevasta-sa it urmarise, cu capul plecat
peste umarul lui, cu cel mai viu interes. Vei sti sd-I co§i ? Ea trecii mana-i mica, din cale afarA alba, prin parul lui mdtasos §i-i zambl gales, doenitor. Ina ha, subtire si mlAdioasa, cu peEta fetei delicata, ca petala de crin, nu se.
mana de loc a femeie traits la tail. E foarte greu desenul, insists el. Antonia lud pAnza din mainile lui, apoi des-
chise un sertar de unde scoase la iveala www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HOBOS
86
o batista a§a de fin lucrata, incat ar fi putut
face podoaba celei mai alese vitrine. Dar pe asta cine a cusut-o? El prinse batista §i o flutura mai in lumina, examinand cusatura grea §i migaloasa.
Admirabil! E§ti o artists! 0 stranse in brate §i-i saruta obrajii delicati ce se ro§isera de bucurie. Mai am i altele.
Derarta scrinul: panzeturi fine, tulpanurile cele mai subtiri, tot a§a de frumos lucrate.
Ce bogatie ! Ce comoara! Si din nou o stranse in brate ridicand-o pe sus ca in triumf.
De ce nu le porti? Ea se opri inaintea leaganului micut, a§ezat intre cele cloud paturi, cu a§ternuturi
inalte. $i el a inteles ca toate acele lucruri scumpe se pastrau pentru ea, fiinta mica, ce dormea acolo, cufundata in puf, fericita mangaiata de iubirea for duioasa.
I-ai dat sa suga ?
-- Cum nu, la pieptul meu a adormit. §i au ramas amandoi tinandu-se de mans, www.dacoromanica.ro
MARTIRII
87
privind gurita mica ce se mi §ca, incon§tient prin somn.
0 lini§te adanca domnea in odaia mare, alba, §i prin perdelele de retea strabatea slaba raza soarelui apunator. Oare ce viseaza copilita mica? In cap§orul ei ginga§"incape oare o gandire fie cat de mica?
El i§i aduse aminte de gandurile lui de copil, de visurile lui atat de dragi §i atat de departate acum... Unde erau campiile lui de aur, bogate §i intinse §i mult mai stralucitoare decat acel varf ple§uv de deal
ce se zarea strans intre verdele padurii sub poleiala ultima a soarelui, ce iata, se ascundea.... Si Antonia it simti cum se ducea
iubitul ei §i se pierdeh de Tanga ea. Amandoi oftara. Catia de ce n'o fi venind cu lumanarea ? Drept raspuns cineva bate cu putere in 110' §i o deschise cu bruschete. Antonia scoase un tipat §i Stoe sari ca isbit de frica unei primejdii. In prag, cu bratele intinse, apart un uria§.
0 manta neagra §i lunga '1 invaluia pana www.dacoromanica.ro
OONSTANTA HODOS
88
jos §i o palarie larga trasa peste ni§te ochi fulgeratori ii da o infati§are sinistra.
Stoe duse mana spre pu§ca din cui. Ce dracu, striga noul venit, sperto§i mai sunteti ! Stoe, nu ma mai cuno§ti ? Ilie !
Nici odata nu s'a mai auzit un strigat de bucurie mai viu, mai insufletit. Tu e§ti? Ilie ! trae§ti Ilie ? N'ai ramas impu§cat, mort pe campia Aiudului ?... Doamne,
in adevar esti to ? §i e§ti viu ? il pipaia dealungul trupului, peste frunte, ochi §i par... Sil saruta, aproape plangand, strangandu-1 in brate cu pornirea unui copil bun §i simtitor.
Vezi bine ca sunt eu. Cum? Ma cre-
deai mort ? de aceea n'ai mai cautat sa afli §tiri despre mine ? Da, Biel a§a to -am crezut, a§a mi s'a spus ca ai cazut lovit in piept si to -au inmormantat in groapa comund cu insurgentii unguri. A§ fi ie§it §i mort de acolo !
I§i scoase mantaua §i o arunca pe un scaun, in vreme ce Antonia e§i timida, apoi
se intoarse curand cu o lumanare aprinsa www.dacoromanica.ro
MARTIRII
89
ce-i tremurd in mans. Ilie o privi o clips, codi§, apoi se intoarse din nou spre Stoe. N'a fost deaf o rand mica, pe care singur am legat-o cu o fd§ie de panza din maneca camd§ii... Apoi am pornit cu oamenii
la Abrud... Tu n'ai fost la Abrud, Stoe! Am ramas bolnav, zdrobit dupa ce to pierdusem prin invalmd§eald. Un cri§an m'a
ridicat in trasurd §i m'a adus inteaci. Dupa ce ma intremasem, voiam sa ma intorc la mama...
Dar ai ramas, infundat ad, in mijlocul padurii, ne§tiut de nimeni §i ne mai §tiind nimic de vechii tai tovarasi de lupta... Stoe se ro§1.
Am zacut de lingoare, luni intregi, colo in casa aceea din vale, o vezi?... Ilie se uita pe fereastra §i vaza o casa mare, cu turnulete §i co§uri negre, cazute in mina, unde la un singur g6am mai era lumina.
Cine §ade acolo ?
0 sord mai mare a nevestei mele, vaduvd, o sfantd! Ea mi-a scapat viata... inteleg. §i to to -ai crezut dator sa ramai
al lor. www.dacoromanica.ro
90
CONSTANTA If ODOS
Sunt invatator.
§tiu. Inveti buchile §ase copii... Dar nu pentru asta te-am purtat eu prin foc, te-am strans in brale §i ti-am incalzit sufletul la flacdra dumnezeiascd, ce aprinsa trebue sal stea in toate inimele romane§ti! De ce ai ldsat-o sa se stings? Stoe i§i lass ochii in jos sub privirea de vultur a prietenului sau. Suntem in vreme de pace acum.
Ilie bate din maini gi rase cu un a§a hohot in cat Antonia, speriata, i§i lua fetita din leagari gi egi din odaie. Pace! Unde vezi to pacea ? Poate aci
intre paretii casei tale. Dar §i aici ma indoesc. Nevasta to e unguroaica. Nu! E din o veche familie polona... Ungurizata. E tot una. §i nu te-a numit Inca olah salbatic, olah sdrantos ?... Agteapta
La prima voastra cearta ocarile astea o sa caza ca trasnete peste capul tau. Nenorocitule! Nu to -ai gandit ca. in ochii ei alba§tri
cari to privesc azi blajin, cu mild, ca maine se va trezi fudulia blestematd de popor asiatic, pagan, gi suliti otravite vor rasarl din adancul for? www.dacoromanica.ro
MARTIRII
91
Vorbe§ti, fiindca." n'ai iubit si nu cunosti amorul. Unde v'ati cununat? Stoe esita sa razpunda.
La o biserica papistasa, negresit? Acasa, dar un popa catofic ne-a cununat...
Poftim! Te-ai si catolicit !... §i eu ma
gandeam la tine ca la cel mai credincios osta§ al meu! Sari de pe scaun §i se plimba de cateva on in sus si in jos grin casa. Apoi deodata se opri inaintea lui Stoe, §i-i zise poruncitor :
Trebue sa vii cu mine ! Unde ?
In Zarand. Nu te speria. E vreme de pace, cum ai zis, nimeni nu te va spanzura. Sunt numit de Maiestatea Sa Imparatul prefect al comitatului, si-mi trebuiesc oameni acolo. Vreau sa recladesc puterea noastra in acel colt de Cara sfa§iata, arsa si pustiita de nelegiuiti. Vreau sa arat o pilda fruntasilor nostri, cum sd it.ia." pieptul
in lupta ce reincepe, mult mai apriga §i mai grea acum decal atunci and aveam www.dacoromanica.ro
coNsTANTA HODOS
92
coase, topoare
i
furci de fier in 'nand...
Imi trebuiesc oameni de inima, Stoe, oameni
tari, gata la orice jertfa. Stoe simtl cum casa se invartea cu dansul.
Prefect al unui comitat, vechiul sau tocat de departe ramayards, pe Cand el! seserd unul de altul ! I§i prinse capul intre tnani si se pierdii in ganduri.
Antonia ne mai auzind vorba in casa intra sfioasa, ff+i a§ternii masa cu o fa a alba
ca zapada.
Apoi veni Catia, sora cea sfantet, care dintr'o extrema bunatate, faces pe ingrijitoarea insuraleilor, veni §i fetia ei, o co-
pil4a de zece ani, uimitor de frumoasa, zglobie si desteapta. Si toate alergara.' si
se invartira imprejurul gospodariei ca sa pregateasca oaspelui : o masa buns, o odae calda cu pat curat si bun, unde sa" se odihneasca dupa osteneala drumului , caci deli strainul statuse toata seara ursuz, fara
sa vorbeasca cu ele, totusi asa se cadea, cu belsug §i cu tihna sa -1 gazduiasca pe un vechiu cainarad al stapanului casei. Tocmai noaptea tarziu Antonia se de§www.dacoromanica.ro
MARTIRII
93
tepta din somn §i-1 vazt pe Stoe nu in pattil de alaturi, iubitor §i bland ca aitadata, ci plimbandu-se agitat prin curtea umeda §i alba de roua nopOi §i de lumina lunei.
Antonia alerga la el inspaimantata plangand ii imbraP§A genunchii.
§i
Stoe, draga Stoe, ce s'a intamplat? El o ridica §i-i raspunse cu voce adanca, parcA din alts lume : Nimic, Antonio, dar ne ducem, trebue sa ne ducem... Unde, Stoe, unde ? In Zarand...
www.dacoromanica.ro
XV.
n tacere Antonia i§i aduna comoara de ) broderii scumpe §i le arza 'lute° cutie
" mare de scanduri. Pregati feticei ciorapi de land §i o hainuta blanita, ca sa, nu raceasca in lungul drum... Apoi ramase cu fruntea lipita de fereastra,
de unde se vedea casa cea inegrita cu turnuletele cazute in ruins, curtea mare §i cararile albe de sub pomii stufo§i, sub a caror umbra se desfatase copilaria ei...
Aci a fost alintata §i a trait apoi zile lungi de spaima, pierzand tats, frate, ra-masa singura cu surorile ei, tot a§a de triste
ca §i dansa.. Ad l'a zarit intaia oars pe www.dacoromanica.ro
96
CONSTANTA HODOS
Stoe. Un chip de mort adus pe brate dintr'o caruta invelita cu rogojina ,ce se oprise la poarta.. Cum au tipat ele intai crezand ca e fratele for §i cum au primit apoi pe bietul tanar strain bolnav, §i l'au ingrijit luni de-a randul..
Icoane vii se intrupau sub ochii ei §i se schimbau pe rand in raze §i umbra pana cand intr'o zi se luminara toate in soare, in raiul unei fericiri nevisate... I§i intoarse ochii, imuiati in lacrami, dela fereastra fa toate colturile odaei. Toate fu-
sesera arzate ad pentru o fericire senina, neturburata... Toate ramaneau acum acl... Catia se ingrijea : cum o sa duca vaca cu vitelul mic, fara ca laptele sä sufere scadere?
Hotari ca trebuia mulsa de trei on pe zi cat Linea drumul. Puii §i gainile, dimpreuna cti cuibarele lor, trebuiau a§ezate in carute inchise. Mobilele §i vasele invelite cu paie §i rogojini ca sa nu se strice nimic pe drum. Lucru mare, pentru cine nu s'a mutat niciodata in viata!
Era o zi umeda de Octomvrie. Vantul scutura copacii despoiai §i aduna in gramezi www.dacoromanica.ro
MARTIRII
97
frunzele ro§cate, a§ternute pe marginea drumului.
Amalia in rochita-i scurta, ro§ie, cu pArul resfirat de vant strangea de zor dintre brazde semintele florilor uscate.
Apoi plecara. Un lung convoiu de care §i in urma o trasura veche, cu un cos enorm.
Stoe era mahnit in gandul lui : cum ele nu voisera sa lase nimic acolo din vechiul calabalac ! Trasura era grea, caii abia puteau
sä o ducA. Roatele se inglodau adanc in noroiul §oselei desfundate. Dealurile veneau
dese, din ce in ce mai mari. Inoptara. la Iosd§el. Antonia se insufleti. Avusese o prietend bung acl, fiica proprietarului §i acum zAri
lumina la curtea lor. Stoe, sä oprim la ei, Stoe... Dar cand ajunsera aproape, Antonia nu mai cunoscii casa. 0 cladire simplA, ferestre
comune... Alaturi, castelul mandru era o mina arsA, pustie §i sinistrA...
0 clipa se privird in tacere. Apoi Stoe porunci vizitiului sä traga la hanul din apropiere.
In fata for sa inalta un pod mare de Constants Hodos.
Martirii.
www.dacoromanica.ro
7
98
CONSTANTA riODOS
abia ispravit. Valurile Cri§ului, repezi, spumegoase, izbeau vuind in stalpii gro§i de piatra. Acl zaceau oasele tribunului martir cazut
jertfa traddrii dela Abrud... Spanzurat de o salcie, colo jos, la marginea raului frumos, murl prefectul Buteanu. Cri§ul muge§te §i'l plange ! De ad in colo fiecare piatra e stro-
pita cu sange. StAncile din Baltele stau ca sentinele uria§e, pAzitoare de cele sfinte, par'ca ar vrea sä spund : pana act ! Uria§e brate cuprind ocrotitoare malul Cri§ului §i numai cu primejdie poti trece prin stramtorea lor. E granita Ungariei. Incepe Zarandul! Stoe ridica §alul Antoniei cazut in noroi.
De ce o fi a§a de trista ? Copilita, de ce mai plange ? Catia se uita ingrijata in ochii
lui, parca l'ar fi intrebat de primejdii ascunse, ce nu se pot talmacl. Nu mai e departe Aciuva. Vom sosl cu ziva...
Esau din Gura-Vaii prin valea Tacaselelor, lunga. §i pustie. Cale de trei ceasuri fara urma de sat, araturi, livezi, nimic ce ar da semn de viata, de existents omewww.dacoromanica.ro
MARTIRII
99
neasca. Numai un danganit de clopot surd abia deslu§it lovea din cand in cand auzul calatorilor adanciti in monotonia vaii fio-
roase. Mici turme de porci pasteau pasunea saraca §i ramau pamantul galben, mla§tinos. In dreapta §i in stanga se intindeau tufi§uri nepatrunse de arini §i paduri rapoase de salcii, cu radacinele spalate de ape, rasturnate §i prabu§ite in prapastii adanci. Vantul suers din ce in ce mai asprii §i Antonia in zadar mai tined fetiO la sanul ei desfacut, caci n'o mai putea lini§ti. Un car ramase departe, intarziat de celelalte. Se rupsese invelitoarea de la cu§ca pasarilor i gainile zburau speriate spre desi§uri. Catia §i Amalia alergara prin mla§tini §i
pe rapa sa le prinza.... Dar iata un drum se faces, la stanga ; la raspantie cativa t'arani, stransi in tundre lungi §i negre, iii desvelesc capetele §i se apropie cu sfiala de trasura : Dumnezeu v'a adus la not Domnule !
Daca v'a trimes Ilie Cri§an, apoi cu totii §tim Ca de ai no§tri sunteti. Si asa sa traiti ! www.dacoromanica.ro
100
CONSTANTS HODOS
Stoe i§i desvali §i el capul §i dete mana cu taranii. Apoi ace§tia desprinsera caii osteniti, Si umar la umar ii ridicara trasura din noroi §i o dusera sus in deal, acasd la dansul
Intr'o coasts lutoasa, un spatiu desert, chip de curte, fara gradini... 0 casa mica cu stre§ini joase fara camari, §oproane grajduri §i cotete... Un pustiu larg in mijlocul caruia se oprira
carele incarcate. Catia state& ca infipta in n. orm ul cleios, privind cu desnadejde imprejur la dealurile, de cari se vedea incon-
jurata ea de ni§te ziduri nestrabatute Doamne !
Antonia nu gasea nici un loc potrivit pentru cele doua paturi 'nalte de cire§ lustruit, sa le arze frumos unul langa altul !... Umbla ratacita prin cele cloud oddite strimte §i cand in sfar§it i se desveli deodata .toata
mizeria nouei existence, cazu ghemuita pe o saltea franganduli mainile, §i isbucni inteun plans sfa§ietor.... Stoe puse mana mangaietor peste capul ei blond, pe cand mintea lui cuprinse intreg www.dacoromanica.ro
MARTIRII
101.
satul acesta mare si pitoresc, -caranii blanzi cari se trezeau acum din robia grea si chinuitoare. N'aveau biserica; nici scoala si abia acum
li se spuneh: sunttli oameni! Cate aver, sa faca, pentru dansii L.,
si era dator sa faca
www.dacoromanica.ro
IM VX1rAt:NWXIP
XVI.
In revarsatul zorilor Stoe se scula sa'§i vaza de aproape noua sa re§edinta. Ploaia contenise §i vantul risipl norii
"
de pe cer. Deasupra colinelor Inca verzi §i a codrului ingalbenit, muntele Moma i§i arata
coama albita intr'o noapte. Stoe potrivl o perdea la fereastra, Antonia sa nu fie turburata de lumina zilei in somnul
ei adanc, dupa atata oboseala, apoi incet e§i in curte. Catia era deja p'afara. In disperarea ei nemarginita ca n'avea unde sa'§i. inchida vaca, nici vitelul, se apucase sa improvizeze
un grajd, din §opronul care despartea la www.dacoromanica.ro
104
CONSTANTA HODOS
mijloc curtea noului notar de acea a proprietarului Ribay
Cu manile ei albe si slabe, nedeprinse la astfel de munca, aduna de prin curte scanduri si barne risipite prin noroi §i'l in-
vata pe vizitiu cum sd le asese si sa le prinda in cue. Cu incetul curtea se popula ca un targ si buna femeie fa scutita de munca ei grea. Cativa sateni de isprava se repezira in ajutor §i intr'un sutlet ridicara grajdul si' acoperird cu paie §i cu hluji. Apoi fruntasii se asezara in randuri, pe dinaintea prid-
vorului si asteptau in liniste deschiderea sfatului satesc. Stoe se uita la fetele, for galbene §i subte
la pletele aceste negre cazute lungi peste umeri, frunte §i peste ochii cei intunecati. Ii recunosca indata. Acestia erau Crisenii, Crisenii lui Horia, Zarandenii Iancului.
Scapati din jugul robiei, de primejdia turcilor, mintea for pared cuprinsa de oboseala unui vis urit, din care nu s'au risipit inca de tot vedeniile infricosate. In toiul revolutiei, tribunii le vorbisera de libertate, egalitate si drepturi. Dar in buwww.dacoromanica.ro
ItIARTIRIT
103
buitul urei inver§uuate impotriva asupritorului neindurat, cuvintele falfaiau ca tai§ul
coaselor, ca flaca'ra focului in care trebuia sa piara cu orice pret du§manul dimpreuna cu toata suferinta §i obida umilitulu no. rod. Focul s'a potolit. Libertatea scumpa era act. Poporul ascultase:din gura unui amploiat
neamt cum ca el nu mai este iobagiu de acum, sluga pe viata, ci om liber, stapan pe soarta lui, pe averea §i pe toata Vremea lui. Liber! Asculta poporul §i lua aminte vestea asta mare, apoi porni fiecare spre coliba lui, ca ocnw.11 tinut o viata la intuneric apoi slobozit orb, cu puterile istovite. Si totu§i o licarire de lumina resarea din acest haos greu de strabatut. Poporului i se trimeteau oamenii can stateau de vorba cu dansul §i aratau interes de soarta lui. Stoe simti de sub privirea ochilor intunecati, sufletele pline de grija viitorului, indreptate spre dansul.
Trebui sa'§i adune toata puterea, sa'§i stapaneasca cuvintele prea pornite ce-i eau fara voe din inirna §i i se opreau in gatlej. www.dacoromanica.ro
106
CONSTANTA HODO
Vom face... vom vedea, cum o fi mai bine.
Obidiii, martirii chinuiti, ace§tia erau.. Deslegati insfar§it de robia trupului aci, in-
credintati grijei lui. Suflete pline de rani, trecuti peste primejdia mortei intr'o lung& migaloasa §i grea reconvale§centa... §i cu teams se intreba: fi-va oare destul de tare sa-i vindece, sa-i ocroteasca, atunci cand singur purta in sufletul lui atata temeri §i indoeli?...
Antonia se sculase palida §i cu dureri intepatoare deasupra coastei.
Se inveli cu un tartan §i e§i in pridvor cu fetica la san. Amalia, tot in rochita-i de vara, nepasatoare de vantul rece, desfacea cu zel lazile din mijlocul curtei. Bucurie mare avit copila cand printre vase i§i regasi papu§a §i cartile cu poesii: nimic nu se perduse! Erau acum toate iara§i in lumina. Nu'§i putea, inchipul pentru ce mama ei, matu§a §i chiar nenea Stoe erau a§a de posomoriti? Calatoria fusese fermecatoare, cu vaile acele adanci, vuetul apelor, innaltimea www.dacoromanica.ro
MARTIRII
107
stancelor §i miile de culori ce se desfa§urara
sub priveli§tea ochilor deodata. Iarba verde, frunzi§ul galben, padurea ro§-
cata, norii surf, cerul albastru auriu §i argintiu. Dar cate feluri de verde, galben, ro§u §i auriu! Nimeni n'ar putea, sa spuna!
Si ce frumos era §i ad. Odaile atlevArat ca erau prea mici. Lucrurile trebuiau gramadite in §opron caci nu incdpuserd nici pe jumatate. Dar in scimb
ce mare era curtea §i ce mandre dealuri imprejmuiau vederea larga peste cari °chid liber putea, sa." alerge in voie dela innalpmi uimitoare pans la adancimile vailor misterioase §i atata de dragi. Amalia se bucura
mai ales de varful muntilor unde cazuse zapada.
Zapada-i a§a de alba.... Atata §tiuse sä ingane cand matu§a so o intreba de ce se bucura a§a de venirea iernei.
Iarna-i frig §i'i viscol §i-i urata iarnal...
Sufletul copilei, o miraculoasa oglinda, unde toate se rasfrangeau in frumusete, nu intelegea §i nu putea sa cuprinda no0unea uratului. Ochii ei cercetatori pretutindeni www.dacoromanica.ro
108
CONSTANTA HODOS
descopereau ceva imbucurator. In fundul curtii, peste intinderea neagra a noroiului cleios, zari un tufi§ de mace§ cu fructele lui ro§ii. Intel:, clips alerga sa le culeaga. Iar cand se intoarse cu §ortuletul plin, RI o adevarata explozie de bucurie. Dincolo in curtea din vecini zarise un baeta§, ca de §apte ani, adunand castanele
cazute pe jos. Era imbracat in haine de catifea albastra §i avea parul auriu, buclat,
ochii alba§tri, fata alba, curata § a§a de frumoasa, cum nu mai vazuse Amalia alt copil in lume. Atata s'a tot uitat la el, pana ce copilul se apropie de gard §i ii raspunse ca it cheama Bela; §i ii dete §i ei castane. Apoi ii mai spuse ca doamna acea carunta, care §edea colo in cerdac, intr'un jet acoperit cu blanuri, era bunica. El n'aveh nici tats, nici mama, numai pe bunica. A§a de cuminte §i frumos spunea baiatul: ca el o asculta pe bunica. Si drept dovada, cand doamna cea batra'nd ii fac.A semn, fugi la dansa §i i-o arata pe Amalia care se urcase pe o buturuga ca sa poata vorbi cu baiatul. Doamna cea batrana zambi §i dete www.dacoromanica.ro
MA RTIRII
109
baieta§ului cel frumos, sa-i duca un traildafir alb. Amalia puse trandafirul in apai §i Antonia
prinse a se mangaia. putin. Petalele acele albe, crescute subtiri §i delicate in ultima caldura a toamnei, simbolizau prietenia nobilei batrane, care nu mai putea. sä umble, dar despre a carei bunatate se vorbea departe in tinutul acela.
--X-4Frp
www.dacoromanica.ro
XVII.
ea dintaiu Durninica fa consacrata acestei cunostinte. Stoe se simtea stramtorat putin de
ordinul de zi primit dela Ilie : nici-o prietenie cu ei. Dar nu putil resista staruintelor femeilor, si se duse si el. Curtea ramasa D-nei Ribay era tot asa de vasta si pustie ca §i acea rupta din ea pentru casa satului. Grajdurile ddrapanate nu mai adapostea cai frumosi §i vite din belsug. Hambarele erau goale, cu usile desschise, trantite de vant §i toata viata intensa
si sgomotoasa de odinioara disparuse. Ceva mai sus, ruinele unui castel pustiit www.dacoromanica.ro
112
CONSTANTA HODOS
de flacari strajueau sinistru asupra lini§tei de jos. Glasul cucuvaelor saild§luite acolo pared a spune: not am ramas stdpane aci pentru totdeauna. Niciodata viata castelelor nu va mai reinvia
cum a fost. Distruse erau, bine, §i pentru totdeauna, temeliile feudalismului.
D-na Ribay se tidied in jetul ei §i face chiar doi pa§i innainte cand zari familia noului
notar intrand la ea. Femeile se inbrati§ara §i isbucnird in lacrami. Atat fusese de mare fiorul pustietatii §i dorul prieteniei, Dar nimeni nu vorbi despre asta. Rani le erau vii §i se fereau sä le atinga.
Fiecare i§i sirWa. durerea §i o inelegea pe cealaltd, lard destAinuiri. Oamenii din sat ii povestird lui Stoe despre
fioroasele cruzimi ale fostului proprietar, capitaliu/ Ribay. Cum intindea pe bie0i iobagi legati in lanturi peste un pub parasit din fundul gradinei, pe o scandurd ingusta, §i-i bated acolo pans ti§nea sangele din trupurile lor. Unul s'a svarcolit odata, a cazut in adancimea apei, §i legat cum era n'a mai
putut e§i; l'au scos pandurii : mort. In revoluie au pierit to0 trei bdetii lui www.dacoromanica.ro
MARTIRII
113
Ribay, iar el intors acasa singur, zdrobit §i cait, fu ucis langa nevasta sa. Poate chiar pe locul unde statea acum scaunul lui Stoe.
Nimeni nu vorbi de cele trecute, cum nu se vorbe§te in naufragiu cand cei scapati apuca pe Cate o scandurica din mijlocul dezastrului cumplit.
Sfioasa, batrana intreba pe Stoe despre noua organizare a tarei §i dace se prevedea pentru viitor o pace mai indelungata? Ochii ei cautau ingrijati spre usa odaei vecine,
de unde se auzea glasul micului Bela. Viitorul nepotilor no§tri, §opti cu voce tremuratoare. Stoe ii arata, in linii generale, staruintele guvernului din Viena pentru mentinerea li-
ni§tei §i severele masuri prin cari se restabilea. ordinea §i buna stare a patriei. Batrana it asculta silindu-se sa inteleaga ceva, cu mintea incordata asupra lumei noi, a carei, perspective numai cu greu o putea. cuprinde.
Deodata u§a se deschise cu zgomot §i cu un coif de hartie pe cap, cu o sabie de lemn in mans, aparil micul Bela. Se opri innaintea oaspetilor §i deschise ochii mari Constants. Hodos.www.dacoromanica.ro MartiHi.
8
CONSTANTA HODOS
asupra lor. Stoe tresari. Unde mai vazuse el ace§ti ochi mari de copil curagios? Ca prin minunea unui cinematograf i se arata tabloul viu: Sala judeca0i din Adjud plina de singe si trupuri ciopartite §i dintre svarcolirea fibroasa a mortii, capul acesta blond ridicandu-se viu, cu gandul mantuirei in ochii lui alba§tri... Singurul vlastar al unei familii stinse. Micul urma§ al indarjitilor du§mani : un copil fru-
mos cu fruntea neteda §i alba era. Stoe fara sa vrea intinse manile spre el §i'l a§eza pe genunchi ; mangaindu-i parul matasos 11 intreba daca §tie sä citeasca. Copilul se uita in fata lui cu o mandrie ofensata.
Cum nu, doar sent mare. Sari de pe genunchii lui Stoe, disparu in camera vecina, apoi se intoarse cu un teanc de catli ungure§ti, §i le arata : comorile lui. Batrana zambea. in serile lungi de iarna citim impreuna.
Numai cu aritmetica merge mai greu. Bunica nu §tie sa faca inmultirea. Stoe stranse la piept obrajii rumeni ai copilului fagaduind ca are sal In vete el aritmetica. www.dacoromanica.ro
MARTIRII
115
Din ziva acea mo§tenitorul castelului pus-
tiit venea zilnic in casa notarului roman §i o prietenie intima se lega intre cele cloud familii.
Stoe cutreera cele cinci sate cari se tineau de cercul notariatului sau.
El sing ur alegea locul §i desena planul §coalelor. Instruia pe Cate un flacau §tiutor de carte in me§te§ugul dascaliei, §i pana la alegerea altuia mai iscusit, it punea pe acesta sa adune copii din sat, sa-i invete abecedarul §i cantece romane§ti. Seara se intorcea ostenit, dar multamit in sufletul lui. Poporul implinea, poruncile lui cu o supunere oarba, indue§etoare. Fara sa-§i mai sarute copila §i uitand sä zica o vorba de mangdere Antoniei, se stran-
gea in plapuma, gandindu-se la intregul plan de reorganizare a lui Ilie §i murmurs:
Cincizeci le ani de-am putea lucra neturburati ! cincizeci de ani...
Si adormea intr'un vis frumos. EINEMSZEIREVIC=111
Ci3*X4:4W
www.dacoromanica.ro
XVIII.
ntonia i§i imbrobodi copila intr'un §al §i o puse in bratele dascalului
Lucaci sä o duca §i pe ea la §coala.
Zapada intinsa peste vale, ca o fats alba de matasa .cu ape argintate, turnul nou al bisericei, geamurile §i peretii albi ai §coalei straluceau toate orbitoare. Irina inchise ochii
neputand suporta atata lumina. Era o fetita slabuta, anemica §i blanda, abia de patru ani. Obosi curand, tot uitan-
du-se atenta la literile man de pe pereti, §i adormi.
Dar in sat se svoni cu bucurie vestea ea www.dacoromanica.ro
118
CONSTANTA HODO
§i domni§oara cea micuta a d-lui notar4 umbra. la §coala §i elevii dascalului Lucaci
se sporira din ziva acea. Generatia noua! i§i zicea Stoe, plin de bucurie in sufletul lui. Copiii recitau cu insufletire poezii patriotice §i cantau in cor imnul slavit «De§teapta-te romane». Batranii gramaditi in tinda cu capetele in u§a ascultau aiuriti neintelegand bine de nu-i un vis ce are sa dispara ?...
Realitatea ii de§tepta in adevar prea curand. Abia zece ani trecura in reculegerea aceasta rodnica §i iara§i se cutremura cladirea sperantelor frumoase. Curentele pornite impotriva pajurei cu cloud capete, ce orcum era ocrotirea for nu le puteau opri, nici cu poezii, nici cu invocarea geniilor nationale. Ilie Cri§an veni sa-1 vesteasca pe Stoe despre noile primejdii. II gasi in gradina altuind trandafiri. Curtea cea pustie nu mai era de recunoscut. Maini
harnice o preschimbasera intr'o gradina cu pomi roditori, plini de floare acum. www.dacoromanica.ro
MA.RTIRII
119
lasase trasura jos la han §i venea
singur, ne§tiut de nimeni, prefectul temut.
Il prinse de ueri pe Stoe §i'l gasi prea slab pentru un soldat viteaz. Aerul de aci nu'ti prie§te. Stoe se uita in ochii lui sugestivi, cu vechea aaorare. Mie da. Dar Antonia tu§e§te... Nevasta to ?
0 cauta cu ochii §i o zari aplecata pe cusatura la fereastra, slabita tare §i galbena
ca de ceara. Ce are? Nostalgie. Mereu i-e dor de camp de o atmosfera mai dulce... Nu-i place Zarandul,
oamenii de aci. 0, cat am suferit eu de a tun ci
Si prin§i de brat, trecura in bataia florilor de mar, §i se a§ezara subt un tanar urnbrar de hamei. Stoe i§i deschise inima vechiului sau prieten. Cat de greu era cand dupa munca §i griji grele nu mai gasea la tovara§a vietei sale acea§ iubire jertfitoare §i intelegatoare
in toate adancile cute ale sufletului. Am §i eu nostalagii pe care nu mi le www.dacoromanica.ro
120
CONSTANTA HODO
pot implini. N'am vazut pe mama mea decand am e§it din §coala. Mi se sfa§ie inima
de dorul ei, dar rabd, caci nu se poate altfel. Suntem legati aci, eu imi cunosc da-
toria, dar ea nu poate simti ca mine, in zadar am incercat sa destept in sufletul ei interes §i iubire pentru neamul meu... Ce ti-am spus? Unguroaica ! Ura §i dispretul sada de veacuri in sufletul ei, vrei
fu sä le covarsesti intr'o clip? Iubirect dintre doua suflete credeam... Se isbe§te de un zid mult mai puternic
de cum l'ai vazut tu, filosof naiv. Sunteti paseri calatoare sa plutiti numai prin vazduhuri luminoase, lard ploi si vanturi? Vezi, nu ; sunteti oameni. Tu roman si ea, unguroaica. Du§mani de moarte, pururea neimpaca0. Degiaba to uiti a§a desperat la mine. Unul dintre voi t.rebue sa piara, tu sau ea. Alaturi in pace nu puteti hal. E un blestem al intunericului veacurilor si el se transmite prin mo§tenire din generatie in generatie... Nu fii blajin §i slab, caci mo-
le§irea asta ne-a adus in halul de umilire de unde abia nitel ne-am ridicat fruntea. Popor iubitor de pace §i poesii, adevarata www.dacoromanica.ro
NARTIRII
121
turma cre§tina, bung de pus in jug. Destul a fost! Ne-am trezit §i vom lupta pans la ultima suflare. Alunga'-ti melancolia, caci ea slabe§te sufletul §i noua ne trebuesc barbati.
Inimi de fier §i brate de otel! 14Ia asculti tu, ma ? Stoe i§i ridica privirea dusa in fata adversalului sau. Te ascult, Ilie. Sunt roman §i-mi iubesc neamul tot a§a de mult cum it iube§ti §i tu.
Il cuno§ti acum. Ai vazut ce popor? Frumos, entusiast, intelept, §i mai u§or de condus decat orce alt popor din lume. L'ai inteles pe Iancu? 0, daca toti romanii, cari azi ii plang, l'ar fi inteles! Inimi de ceara, in loc sa-1 jeleasca, sa-i calce pe urma! Un martir! Zeci §i sute de mii §i nu ajung! Stin-
darul trebue smuls din mana in mana §i tinut sus, pans va fi un singur brat care sa-1 mai tie. A§a inteleg eu lupta. Numai a§a putem sa-1 mantuim neamul nostru de peire. Du§manul e §i el aprig.
Intram iar in foc? Austria se bate cu italienii. Flacaii no§tri sunt chemati sub steagul imparatesc. www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
12:3
Multi se vor duce, caci mai ales regimentele romane§ti o sa fie zvarlite in foc. Tu aduna-i pe toti de prin satele tale §i spune-le sa se lupte viteje§te. Un brat, un picior
de vor lash pe acolo sa nu planga, ii vora purta not pe brate, daca se intorc invingatori... §i acum to las. §colile ti le-am vazut §i-mi plac. Dar mortii sa nu-i mai la§i
sa-i ingroape in curtea bisericei. Departe undeva mai jos de sat. Stranse mana lui Stoe §i pleca. 0 dara de lumina lasa in urma lui, ca §i curcubeul rasarit dintre nori. Antonia e§1 §i se incle§ta in bratul lui Stoe tremurand, clantaind de friguri. I-ai spus ?... Plecam ? cand plecam, Stoe,
draga Stoe?... El o prinse in brate §i-i saruta obrajii aprin§i.
Fara voie cuvintele lui Ilie se repetara in sufletul lui.
Eu, sau ea? Apoi inangaind-o peste parul balai ingand:
Vom pleca, negre§it.
§i cloud lacrami se ivira in ochi lui.
g www.dacoromanica.ro
XIX.
oamna, deodata cu frunzele, se duse Antonia singura.
Irma cea mica se miry pentru ce plange lumea asa tare. A murit. A durut-o pieptul, tusea o inneca, gemea si suferea a§a de greu. MV tuna Catia o ridica intre perini multe §i ea totu§i intr'una
se vaeta. Fetitei ii era a§a de mild §i de frica, §i nu §tia ce ar fi dat sä poata usura durerea mamei.
Si acum i-a trecut. Alba §i frumoasa e mama, culcata pe
o masa alba, gatita cu broderiile acele www.dacoromanica.ro
12t
CONSTANTA. HODOs
scum pe, la cari lucrasera atata manusitele ei stravezii. Toate s'au lini§tit asa de frumos.
Curtea e plina de trasuri §i oaspeti multi au venit din imprejurime. Pentru ce femeile plang? De atatea on s'a vorbit de raiu incat firesc i se parea ca mama a plecat acolo unde-i bine, nu tre-
buie sh mai sufere i unde ne vom duce §i not cu totii... Numai a doua, a treia zi, ca.'nd a vazut ca §i tata plange §i ca ei tot nu s'au dus inch acolo unde-i mama, a izbucnit si ea in bocete sfasietoare. Ilie n'a venit la inmormantare. Catia Il tined de rau. Omul acela negru, e spiritul rau al casei.
Stoe nu raspundea nimic. Aveh in sufletul lui o stima tot asa de mare pentru cumnata-sa care'i tined locul de mama, cata veneratie sinqed pentru eroicul
sau prietin. Femeia aceasta era acum singurul sprijin al casei §i Stoe se deprinsese asa de mult cu sthpanirea ei incat n'ar fi putut trai
fail ea. www.dacoromanica.ro
MARTIRII
1'25
In anul 1777 cand Polonia in sfar§it ca.-
zuse sdrobita §i cele trei mari puteri impartisera pamantul ei,
toti acei nobili cari
purtau o picatura de speran0 in sufletul for §i prea multa mandrie ca sa-§i piece capetele sub jugul strain luasera drumul
prihegiei. Dintre ace§tia multi venird in Ungaria.
Cazemir Ostrovsky se a§ezase in comitatul Ardealului, intr'un sat mic, cu o pozitie deosebita de romantics, ascunsa intre mici dealuri §i paduri; §ilinghia Aci i se nascura §ase copii, trei fete §i trei baeti. Catia, cea mai mare dintre top, de mica stapanea casa intreaga. Nu era innalta, dar frumos facuta. Ochii
ei caprii, cuminti, se uitau drept de sub genele lungi, §i gura-i mica §i carnoasa arare on zambea. 0 mandrie severs se desprindea
din toata fiinta ei. Era numai de 15 ani cand i§i dete inima unui tanar turist venit din sudul Ungariei §i poposit pentru o zi la castelul din Silinghia. Peste putin tanarul, atras de farmecul nebiruit al copilei, se intoarse §i o www.dacoromanica.ro
126
CONSTANTA. HODOS
cera in casatorie. Se cununara, fara nici o pregatire §i copila pleca cu acel necunoscut in zgomotul protestarilar §i al tanguirilor parinte§ti.
Treca insa un an §i familia Ostrovsky abia avusese vreme sa se incredinteze despre
starea buns socials §i morals a ginerelui lor, cand iata intr'o sears, pe vreme de viscol, §i cumplita iarna, o sanie saraca se opre*te
la poarta castelului, cu o singura ladita de lemn, §i din sanie coboard tanara nevasta, in doliu, cu valul lung de vaduvie. Lin tipat de spaima din partea surorilor §i bratele deschise ale tatalui ei primira pe Catia in casa parinteascA. A murit? Cand? Cum? Si pentru ce? Intrebari la cari ea nu raspundea decat vag, incurcat, Cu o spaima §i durere a§a de sfa§ietoare in privirea-i ratacita, fata-i galbena §i schimbata, inca batranul Ostrovsky presupuse numai decat o mare nenorocire. Fara sa mai intrebe nimic pe fica sa porni
la drum, sa caute localitatea unde o dusese barbatul ei. Era un sat mare, in comitatul Bihorului, www.dacoromanica.ro
MARTIRII
127
cu strade largi si case mici, acoperite cu stuf. Proprietarul Vajda Miklos, de o nobi-
lime veche, despre care legenda spunea ca fusese din obarsie roman §i asa de bogat, incat i§i aprindea pipa cu hartiile de un zlot, murise, lovit de apoplexie; la masa de joc,
dupa ce risipise o buns parte din avutiile sale, iar cei noua baeti ai lui, impartisera ce mai ramasese, intre dan§ii, care cum apucase. Celui mai mic, Imre, ginerele lui Ostrovsky
nu-i revenise decat cateva hectare de pamant, o moard stricata pe albia Crisului repede si casa fostului ingrijitor al mosiei, modesta locuinta pentru el si tandra lui sotie. Cazemir Ostrovsky nu-si putts stapani e-
motia cand trecu pragul acestei case. In privdorul larg gasi cismele pline de noroi ale fostului for stapan, asa cum se intorsese dela vanatoare, langa cisme pu§ca, proptita de perete. In sofragerie farfurii cu rama§ite
de bucate §i farimaturi de pane pe fata de masa, nestransa. Hainele Catiei, atarnate in cuer, si urmele\Corpului ei in puful unuia
dintre paturi care ramasese desfacut, asa cum it lasase ea... Ad traise dar copila lui www.dacoromanica.ro
128
CONSTANT. HO DOS
iubita... Aci se franse sufletul ei mandru §i drept §i a§a de increzator in norocul ce-i e§ise in ca]e.
0 servitoare batrand ii povesti de fericirea tinerilor, de cum se intelegeau de frumos amandoi, pang cand intr'o zi d-nu Irnre a plecat prin stuf dupa rate... Uite, ici a stat el cand s'au despartit, s'au strans in brate, s'au sarutat lung §i apasat §i doamna cea tanard atata s'a tot uitat in urma lui, §i cand am vazut ca i sa umplil ochii de lacrimi ma apucase o jale §i era sa fug sa -1 chem pe d-nu Imrea innapoi. Nu §tiu de ce nu m'am dus! «Seara l'au adus doi oameni, impu§cat in piept, mort. oCand l'a vazut doamna Catia a§a numai
ca §i-a rupt hainele cele frumoase de pe trup §'a inceput sa se boceasca de ti se rupea inima de mila ei. Au venit fratii domnului toti, unul dintre ei, domnu Gaspar,
de semana grozav cu cel mort, prinse mild mare de biata d-na Catia. La inmormantare
o ridicase in brate ca pe un copil. «Dar ea a stat ca dusa zile de-arandul, nu lua nimic in gura. D-nu Gaspar nu mai www.dacoromanica.ro
MARTIRII
129
plecase de ad. In genunchi se rugs Si-i saruta manile §i mai ca plangea, si el de focul ei... «Intr'o dimineata pans in zori and zgomot
in casa §i vad pe d-na Catia imbracata de drum cu rochia neagra. Caut pe d-nu Gaspar,
dar nu mai era nicaieri in casa... D-na Catia, umbla framantata si am auzit'o zicand tare : Nici odata ! nici °data !
«M'a trimis in sat sa-i aduc o sanie Si a plecab . Baba isi face cruce ridicand ochii catre cer:
Dumnezeu cel bun sa-i fi usurat sufletul.
Batranul Ostrovsky se intoarse la Silinghia tot asa de nedumerit cum plecase. Din povestirea babei si din spusele fratilor Vaida, deslusit a inteles ca ginerele sau fugind prin
stuf dupd rate a cazut cu pieptul in propria sa pusca i alicele i-au intrat drept in inima. Accident ce se poate intampla vanatorului prea pasionat i nebagator de seams. Dar fuga Catiei din casa raposatului ei barbat, starea ei extrem de tulburata, oVdumrarea refusului de a da vr'o lamurire, pleau de banueli stranii sufletul batranului. Constanta Hodos.
Martirii.
www.dacoromanica.ro
9
CONSTANTA HODOS
130
Cand preotul catolic fu chemat pentru botezul unei fetite, Catia se apropie de el tremurand
gi
rosindu-se, poate intdia
gi
cu vorbe inganate, sovaitoare, ruga pe sfantul parinte sa-i acorde intai spovedania.
ultima oars in viatd;
Batranul Ostrovsky fugl in fundul gradinei ; Antonia si Clara, surorile mai mici, umblau in varful degetelor prin oddile cele mai departate. Aveau pans i ele o banuiald vaga, ca acolo in camera aceea incuiata, se deschided o rand adanca, §i data nu exists leac vindecator pentru ea, trebuia cel putin acoperita, cu tacere §i sfanta iertare,..
Nimeni nu'si lipi urechea de u§a sd asculte plansul spasmodic, indbusit acolo gi vocea blanda, ecoul deslegarei de sus. Lin puta esi Catia cu sufletul usurat fard ca cineva sä se fi mirat de adancimea brazdei
sapata pe fruntea ei de saptesprezece ani, sub povara acestui ceas. Copila cea mica fu inscrisd in registrele bisericei catolice din Buteni cu numele : Amalia Ostrovsky. Pentru toata lumea insd, judecator fard de mild, dupa povata si deswww.dacoromanica.ro
MARTIR1I
131
legarea sfantului parinte, ea trebuia sa poarte
numele de Vaida.
Catia se reculese pe deplin. I§i regasi locul in casa parinteasca unde in lipsa ei toate mersesera in risipire. Si pand la sia.r§it
neclintita a stat la carnin, cu frhnele gospodariei in mainile ei mici §i albe, de pe cari s'au §ters pentru totdeauna urmele sarutarilor de dragoste patima§a.
Chnd o cunoscii Stoe, Catia aveh treizeci de ani. Tanara §i frumoasa ca o fecioard,
rece §i cumpatata.' ca o femeie de §ai-zeci. Lozinca ei era: rabdare §i munca. §i neclintita a rAmas sub loviturile tuturor nenorocirilor, cari au cazut, ca grindina, peste capul ei. 0 boara cruda rapi pe tathl ei, revolutia fratii, averea. Ramase in mina cu surorile ei. Amandouh slabe, lard multa vointa. Pe Clara o marith la Arad dupa un om bogat
care o rdstath in risiph, dar dupa cativa ani muri lasandu-i trei copii §i mizeria. Acum
broda pentru altii ca sa poata trai. I-o trimisese pe Amalia ca manghere §i ajutor. Si iata Antonia, blanda §i plhpanda ei suwww.dacoromanica.ro
132
CONSTANTA HOD0q
rioard, cea mai iubita dintre toti, a inchis §i ea ochii cei alba§tri, pentru a caror zamhire senina bucuroasa.' §i-ar fi dat toata puterea bratelor §i a sufletului.
Singura a ramas cu un om strain... Dar Stoe se lega de ea cu o prietenie ce covar§a orice legatura de sange §i amor. Se trezi ca dintr'un vis, §i se sperie. Desperarea ce'l cuprinse la gandul ca ea ar putea sal paraseasca acum, fu poate mai puternica decat chiar durerea ce simti la moartea sotiei sale, Catia §edea aproape de el, tinand pe Irma in brate.. Simti gandul lui §i-i raspunse cu un glas innecat, tremurator de emotie: Stoe, ai putea to sä o iei pe Amalia?
www.dacoromanica.ro
XX.
iciodata vrAjire n'a strabatut cu mai i.
multa putere un suflet omenesc. Niciodata sotie credincioasa n'a fost
mai curand uitata §i o iubire veche a§a repede preschimbata. Amalia!
Frunze le toamnei, sunt flori de primayard. Palidul apus de soare, rasarit viu de lumini care treze§te inima amortita, rdscole§te sufletul. i -1 Maripeaza cu triumf. Amalia! Copila. aceea, minunatb.', senind ca lumina,
vesela ca rasul, sanatoasa ca aerul curat, frumoasa ca regina florilor. www.dacoromanica.ro
134
CONSTANTA HODOS
Viata insasi, in floare. Si Catia it mai intrebase timida din prag : Vrei tu sa o iei ? Umilit cersetor, vrei tu bogatia lui Cresus ?
Vrei tu comori, nestimate pretioase ? Inima de rani plina, vrei tu vindecare, ca
sa mai poi simp dulcea placere a iubirei, fara de care in lume nimic nu-i ? Vrei tu fiinta ei de spuma, obrajii rumeni, ochii aceia din cari nu poi prinde culoarea, cenusie, neagra sau albastra, caci ea se schin-.ba dupa lumina ce se reflecteaza in stralucirea lor, umeda si fascinatoare ?... Amalia!
Dar Stoe abia acum simtea lamurit, cat o iubea, cat o iubise intotdeauna. Frumusetea ei fu lumina ce-1 orbise din ziva
dintaiu cand deschise ochii, dupa o lunga boala, colo, in casa aceea, la poalele padurei, pe langa care trecea in drum simtindu-si inima
batand cu neastampar. Copilita aceea de noua, zece ani, cu ciripitul ei.dulce, melodios, plin de caldura poezie, fost fermecatoarea vietei lui.
da, ea a
De cand plecase ea din Aciuva, fusese www.dacoromanica.ro
NARTIRII
135
un an lung, mohorat, in care nu mai avusese putere pentru nimic. Iar arum, reinviau toate sperantele amortite in sufletullui de douazeci§i §apte de ani. Era noapte cand sosl in Arad, dupa cloud zile de drum. Paznicii adapostiti prin ungherele intunecoase, it luard la ochi §i-1 urmarira de cum intra in ora§ §i trecil incet de-a lungul pietei mari, in pasul cailor obositi. Ora§ul i se parii tot a§a de tacut §i mis-
terios ca odinioara cand insufletit de imbarbatarea lui Ilie iii parasise mama §1 tot ce avusese ad, ca sa alerge in ajutorul fratilor sai din Ardeal. Tot acelea§i case mari,
cu intunecoase caturi, unde de dupa storurile bine inchise se zareau totu§i licariri ae lumini tainuite §i de sub bolta portilor zavorite se auzeau parca §optiri, framantarea
unei vieti oprite, sugrumate acolo intre zidurile negre. Trecatori singuratici, cu pa§i grabiti, se strecurau, unul cate unul, fard zgomot, pe vechiul pavaj, plin de nor oi, in pacla deasa a toamnei, §i dupa o slaba ciocanitura, dispareau sub acele porti boltite... www.dacoromanica.ro
136
CONSTANTA HODOS
Suflete indurerate, cari purtau Si ele doliu
acum. Ajunsese rob stapanul falnic, neinduratul asupritor. Gemea acum §i el, inchis §i incatusat in vizuina lui, unde nu putea decat sa" planga i sa blesteme §i sä. implore soarta in ajutor. Aveau §i ei, fiecare, cate un parinte, frate sau fiu, mort pe campul luptei, fare izbanda.
Ud era Inca pamantul pietei maxi de sangele celor treisprezece generali uci§i in fata norodului care i§i idolatrize martirii. Ungurii jurau razbunare. Pustii erau carciumele, de§arte cafenelele
§i inchise teatrele lor. Nu se mai auzeau cantece, nici lautari, Si toata viata aceea spon-
tanee, inflacarata era infundata in inima lor,
ca un foc ascuns sub cenue. Stoe bate de trei on in poarta pana cand Clara, sora Catiei, trezita din somn §i numai
cu greu recunoscandu-I, e§i sa-i deschida. Amalia scoase intaiu un tipat de uimire
§i bucurie. Iar cand vazu valul negru la palaria lui Stoe, ramase o clipa incremenita,
ne'ndrasnind sa intrebe nimic. pupa ce a inteles, figura maturi iubite veni sa o cuprinda in brate §i buzele ei reci de ceara www.dacoromanica.ro
MARTIRII
137
se lipira intr'o sarutare lunga §i apasata pe obrajii ei... Sarutarea de adio. Vei yen' acasa, cu mine, ingana Stoe cu o privire a§a de calda incat sufletul copilei se cutremura. ca de o atingere magnetics.
cDorinta mamei tale e, sa vii, adause tremurator, cercand in uimirea ochilor ei raza
luminoasa a vietei lui intregi. 0 clipa de §ovaire de ar fi za'rit acolo, s'ar fi prabu§it fara speranta toata inchipuirea visului
frumos. Dar nu, ochii copilei erau senini §i din adancimea for mangaetoare un zambet intelegator se ivl, pe cand glasul dulce, lirn-
pede §i hotarat raspunse: Daca mama vrea, ma. due! Atat de puternic era. pentru dansa cuvantul «mama:> ! Atat de nemarginita bunatatea ei Ingereasca, incat nici o lacrima nu varsa cand se desfaciu din vrajirea unei lumi, ce, iata, de maine incolo n'avea sa mai existe pentru dansa... Nici rasul .tovara§elor din §coala de dans, nici farmecul luminelor din ora§ §i nici acel cap de copil nebunatic, care se inclinase o clipa patima§ pe umarul ei §i a carui apasare Awww.dacoromanica.ro
138
CONSTANTA. HODOS
malia o simtea necontenit, pe umar §i pe n'are sa mai fie acolo in departarea aceea rece §i pustie... Parerea de rau se cobori adanc in sufletul ei, §i se inchise acola suflet,
ca intr'un mormant unde nimeni din lume n'aveh sa o vada, nici s'o simta veodata..
Nu era oare datoria ei de copila bung sa se supusa destinului §i sa nu ceard nimic pentru sine, ce ar fi putut pricinui suparari altora?
Amalia i§i lua ramas bun dela verii §i matu§a ei, apoi aruncand o ultima privire duioasa la casa unde petrecuse cea mai insemnata epoca a vietei sale, epoca de§tepse arza in trasura, alaturi de Stoe,. tarii,
care nu-i era nici tats, nici frate, nici iubitul ei §i totu§i supusa lui se simti de acurn pentru totdeauna...
www.dacoromanica.ro
XXI.
0
lini§te de mormant stapaneh ora§ul. Zorile diminetei stralucitoare
topiau pada nop0i, §i poleiau cu
our turnurile fortaretei peste intinderea lucie a Mure§ului. Dar in lumina lor, u§ile pravalillor ram "aneau inchise §i vanzatoarele de lapte, cu cotigele lasate in poarta, intarziau sub boltile zhvorite in urma lor... Doar icir
colo, cate un cap zburlit de femeie ridich coltul storului de la fereastra." §i se uith curioasa la trasura solitary care trecea uruitoare peste caldaramul bolovanos.
0 ateptare incordata se citea din toate fetele : Vin sau nu vin, mantuitorii acestei
lini§ti de moarte ? www.dacoromanica.ro
140
CONSTANTA HODOS
Se dase primele lupte cu Italienii §i Aus-) -tria e§ise zdrobita. Cu 114eala fulgerului strabatti vestea. Insurgentii condu§i de un viteaz general §i inspirati de geniul marelui Kosuth se vor
intoarce la o noua lupta, mai apriga, mai aprinsa §i mai inversunata, pans la desavar§ita izbanda a libertatii.Visul republicei
adorate reapart din nou, plutitor prin valuri de foc luminoase. Vis indrasnet nascut din invapaiarea unei clipe, repede Spulberat. Nearntul» veghia necontenit, strangand armele §i innabu§ind on ce mi§care revolu-tionara.
In dimineata aceea se svonise ca pa'na §i mandstirea Minor4ilor fusese rascolita. Sfintii
-parinti perchizionati, aruncati in temnite §i conspiratorii gasiti cu praf §i arme ascunse prin suterane §i prin celulele for ferecati in lanturi, chinui0 ca pe vremea Inquisitiei.
Sfa'r§itul lumei n'ar fi produs o panica mai grozava...
Patrule inarmate circulau prin strazile pustii oprindu-se la cate o poarta zavorita §i lovind in ea cu un sunet lugubru: www.dacoromanica.ro
MARTIRII
141
In numele legii !...
Amalia se stranse mai aproape de Stoe §optind inspaimantata.
Pe toti ii duce la inchisoare, multi sunt omorati fara judecata. Auzise de intamplari zguduitoare §i acum
le vedea aievea trecand pe dinnaintea ochilor, toate scenele acele de teroare §i asu-
prire fara de mild. Sufletul ei infiorat i§i reaminti prietenii, ii cauta §i din chaosul
zaverei ii rasari un chip drag. Bela! Unde o fi? Ca prin minunea unei intamplari vrajite o umbra de om se desprinse din ceata unei halucinatii §i-i raspunse : Mali, Mali... Bade Stoe!... Sprinten, ca aratarea unei clipe, sari in trasura, i§i arunca pe umar sumanul vizitiului
schimbanduli in pripa §i palaria de pasla cu caciula lui, apuca haturile §i dete bice cailor...
Dupa ce e§ira din ora§ departe pe campia Panadului, se intoarse, se preschimba §i in-
cept' sa vorbeascd, regasindu -i graiul: Abia am scapat !... Un tovara§ aveh o pila mica ascunsa in buzunarul vestei... www.dacoromanica.ro
142
CONSTAKTA RODOS
Am lucrat harnici toata noaptea. Gratiile dela fereastra noroc ca erau pe jumatate mancate de rugina. < Am stat cinci zile inchi§i in pivn4a, doua cute de baeti, cu paine, apa §i cu paie umede
In loc de pat... «Am chntat imnul lui Kosuth! Nerntii mureau de ciuda... Eu trebuia sa scap, am aci pro-
clamari §i manuscrise pe cari nu le-a§ da pentru viata mea. I§i desveli buzunarile pline de hartii. Cu sete, cu triumf le stranse la piept, pe cand ochii lui alba§tri se umplura de o mandrie calda §i cutezatoare. Aci e viata, viitorul §i fala Ungariei ! Stoe tresarl ca lovit in inima. Fara voe facie un gest ca §i cand ar fi vrut sa opreasca, sa intoarca trasura, §i o clipa it stapani gandul ca ar trebui smulse §i arse aceste hartii in cari nebunaticul copil simtea viata, viitorul §i fala neamului sat], §i cari poate nu vor folosi decat pentru
not dezastre §i nenorociri fara de nume. Dar iara§i se stapani: ce puteau sä insemne cateva poesii, in demnuri §i proclamari www.dacoromanica.ro
MARTIAN
143
republicane in cumpana eternei legi a puterilor stapanitoare peste oameni §i natiuni ? Birui-vor in cele din urma ei sau birui-vom noi? Uncle o fi viata mai multa, harnicie §i perseverare. Sau ca o nMiune mai puternica decat noi amandoua, cari ne istovim in ura, veni-va
intr'o zi sa ne cotropeasca, sä ne preschimbe intr'o noua rasa necunoscuta de nimeni azi. Cine §tie?
Un vierme ce se tara§te pe jos e strivit de piciorul unui trecator lard sä. banuiasca macar de unde i-a venit peirea. Omida se preface in fluture §i fluturele piere dupa ce §i-a depus ouale din cari vor resari iara§i omizi. Dintr'un izvor de munte cre§te paraia§ul, §i
raurile multe, cu adanci §i puternice unde se varsa in mari.
Cine ar putea sä ne spund de nu va fi odata lumea o singura atot cotropitoare, ve§-
nica §i imensa mare cu valuri uria§e fara .arm §i fara de hotare? i poate apoi iara§ vor rasari din adancul marii cel nedestainuit : stanci ascuOte, faramatoare de valuri §i co-
rabii, omoratoare §i mantuitoare de vie0 zbuciumate, in faa carora ve§nic nedumeriti www.dacoromanica.ro
144
MARTIRII
vom sta si mici si fara de putere ne vom simti... In largul pustiu al Ineului soarele se pierdu
in pojarul unui cer rosu, inflacarat, uimitor de frumos, si inspaimantator in acela§ timp.
Oare stapanului capritios, de cand tot varsa" asupra noastra razele lui fierbinti, ascunzandu-si §i iarasi aratandu-ne comorile lui, nu-i va veni °data firea intoarsa saprabu§asca
peste not intreg focul lui? Stoe apuca` mana Amaliei §i o lipi de bu-
zele lui intr'o sarutare fara de sfarsit, pe cand copila trezita din spaima aceloras ganduri, se lupta sa-si retina lacramile ascunse si stranse bine in inima ei. Africa! Suntem in Africa! striga Bela cu fata intoarsa, extasiata de privelistea neasemanata.
www.dacoromanica.ro
XXII.
)IIrma alerga sä deschiza poarta.... Ochi§orii ei negri varsau valuri de bucurie §i dragoste peste grumajii Amaliei de cari se tinea atarnata cu amandoud manile...
1
Catia i§i masura copila cu un zalmbet de multumire §i numai tarziu, noaptea, dupa
ce Amalia adormise intr'un somn adanc, se scula, se a§eza pe dunga patului §i o contempla lung, apasanduli din cand in cand buzele pe obrazul plin §i rumen al copilei.
Orfana, iti dau un adapost, un sot §i un parinte. Dumnezeu sd to ajute pentru supunerea §i ascultarea ta! Constanta Hodos.
Martirii.
www.dacoromanica.ro
to
W.46
GoNswANTA. HODO,
I§i impreund manile, se lAsa in gybunchi murmurand rugaciunea pentru lumina sulk-
telor de fecioarA, in pragul sfintelor inda-
toriri, lasate pentru ele de la cel de sus. Binecuvantata ruga. ! Dis de dimineata Amalia adund rochitele
Irmei, cari se rupsesera mult de la plecarea ei, le peteci, le nadl, §i le a§ezd iara§ frumos
la locul lor. Sinatirea de mama ii cuprinse
sufletul §i gasi firesc ca nimeni in lume afard de ea n'ar fi putut-o inlocul pe cea moartd. Drags -i era casa, curtea cu pasarile, gra' dina cu pomii §i trandafirii ei, §i
amintirea oraului parasit se perdu incurand,
cum se pierde caldura soarelui intr'un lac cu profunzimile lui reci, lard de flori §i Iod. Fantazia bogata a tineretei prindea bUcurie din nimic i§i faurea viitorul, imbel§ugat in frumuseti, camp larg cu lanuri verzi, in-
florite, lumini ta§nitoare ca intr'un feeric roman §i splendida poezie. Stoe ii fagaduia raiul §i ea it vedea, it a§tepta, sd vie. Ii placeau romanele §i poeziile. Pe marii poeti unguri ii §tia pe din afard. Intreg volumul lui Kisfaludy it recita Irmei pe cand se plimbau amandoud pe CAwww.dacoromanica.ro
MART4RII
147
rarile gradinei sau in serile lungi de iarna, cand coseau impreuna cu mama ei, -care o asculta iertatoare, cu zambetul ei rece ca un lacat inchis peste toate bataile inimei... Stoe juca sah cu dascalul Lucaci, si Bela
venea din cand in cand ca o furtuna de vara, aducea landrica de pe varful Momei si buchete mari de pais alb subtire ca fuiorul de in. Ridica in brate pe Irma care
se lipea de pieptul lui si se uita in ochii lui ea la cer. Ii placed vanatoarea, avea mhna sigura, impusch la clipa caprioara §i pasarea
din zbor. Dar d-na Ribay batrana plangea mereu, ingrijorata de soarta nepotului ei. Mosia stramoseasca, rodnica odinioara, cand munca silnica a iobagilor scotea rod si din pietri, aproape mimic nu produced acum. Eliminat din scoala." din pricina porgy
nirilor sale rerolutionare, orfan, fara rude, fara ajutor de nicairi, mandrul urma§ al familiei Ribay purta hainele carpite in coate, si nepricepandu-se de loc la gospodarie era amenintat, dupa. moartea batranei, sd ramana plin de datorii, in usa dezastrului desavarsit. Sarmana femeie se jelui lui Sloe §i-1 ruga sa vorbeasca cu prefectul daca n'ar www.dacoromanica.ro
148
CONSTANTA HODq
putea, fi pus Bela ititeo. mica slujba la comitat ? . Ilie 11 primi pe Stoe cu vechea prietenie.
I§i cladise in Baia-de-Cri§ o casa incapatoare, un mic otel gratuit §i cazino in acela§ timp, unde slujba§ii §i prietenii lui din provincie se gazduiau ca la ei acasd, iar cei din loc se adunau seara sd citeascd gazete §i sd discute dimpreuna cu §eful, afacerile for politice.
Stoe venea rar §i era bine vazut in cercul acesta ; modest, delicat, cu aerul lui de poet §i filosof, baiatul Anitei lui Chili]. din Man-
druloc §tia sd se faca stimat din obscurul sdu colti§or. Cu deosebire 11 iubea vice-prefectul Munteanu, orn de cultura superioara,
poate prea rafinata pentru mediul rustic in
care train. Fin §i frumos ca un heruvim, doctor in drept dela Viena, nu prea se impach cu felul exuberant §i despotic al lui Ilie. Cu toate aceste era nelipsit din casa, ca§1 protonotarul Iona§, advocatul Pop §i ceilalti admiratori §i neconditionat supu§i ai prefectului. Dupa ce au ramas singuri, Ilie it scutura www.dacoromanica.ro
MARTIRII
149
de umeri §i.-1 stranse in brate pe vechiul sau camarad de §coala. Ce mai faci? Te-ai insurat iar? Bine ai facet. Fata asta mi-a placut de cand era mica, am vazut-o §i eu pe acolo. Frumoasa fats, plina de viata, harnica, nu-i anemica, strains gi fudula cum fusese cealalta. Stoe se ro§1 §i ingana o scuza stangace
pentru sarmana Antonia. Apoi incepa sa Spund pentru ce venise, ocolind pe departe §i sustinand nu tocmai elocvent cererea de slujba.' a tanarului Ribay. Hie §ezt.t langa el pe scaun §i-1 intui cu o privire adanca §i aprinsa.
Stoe, tu on e§ti naiv, ori... Nu vreau
sa-ti spun pe nume! Dar cat vei tral sa nu-mi mai vorbe§ti de acel pui de naparca!
5tiu ca l'ai scapat dela moarte, l'ai invatat carte, i-ai inlesnit fuga din inchisoare cand politi§tii din Arad it urmareau sa-1 prinda cu proclamarile lui Kosuth in buzunari. §i tot tu l'ai sfatuit sa stea ascuns la Aciuva pang cand procesul revolutiei neisbutite sä se termine. §tiu toate... Mama lui batrana... Cine se induio§eaza de lacrami de baba www.dacoromanica.ro
150
CONSTANTA ITODO
r
ajunge in halul lor. Slab, fara de vointa, o- carps de mototolit fie cum... Stoe se lupta cu sine ca sa poata sl. rdmana calm. Pacat de tine. Ai lucrat frumos in anii a§tia. Ai tradus evanghelia aceea sarbeasca
pentru bisericile noastre intr'o limbs frumoasa romanesca §i articolele ce le-ai scris in «FederatiuneaD sunt bun; le citim cu drag aci in casina noastra §i eu sunt §i mandru de tine; dar nu §tiu ce tot ai to cu ei? In loc sa-i zdrobe§ti unde poti, prinzi dragoste, prie-
tenie, mild. ca o femeia... Eu nu cred Ca trebue sa-i uram... Pana la moarte! Un pas slab ne pierde.
Sa se duca in jos, dincolo de Tisa. Fars de mild sa-i starpim de aci din ara.. noastra; sa stapanim not Ardealul...
Numai de am isbuti ala deodatd. Suntem putini §i... Oare cu totii ne facem datoria? Pretorul nostru da bani cu camata, patruzeci la suta is dela oamenii lipsiti, notarul din Lazuri joaca carti cat e saptamana la birtul mare din Halmagiu. Popescu al
tau, care zici ca e cel mai bun roman §i in foc ar sari pentru binele natiunei, zile inwww.dacoromanica.ro
MARTIRII
151
tregi st4 in carciurna §i oarnenii din satele lui umbla rataciti, de colo pang cob() ne§tiind cum sa'-§-C scoata necazurile la cale.
Ilie ramase pe ganduri, intristat. 1i
dau afard !
pe cine pui in locul lor? Aduc tineri din Banat, din josul Ardealului, caut unde voiu gasi, oameni cinstici §i muncitori, unul ca unul. Vreau ca Zarandul sä fie un zid peste care sa nu razbata ungurimea in inima Ardealului... 0 femeie Canard intra in casa §i aduse yin pe o tava. Stoe o privi mirat. Era cea dintaiu femeie in casa lui Ilie. Rana acum prefectul se servise numai de barbati. Ilie o urmarl din ochi pang ce ea e§1 pe u§d leganandu-se mladioasa cu oare§care coche-
tarie. Nimeni nu atinse vinul. Dar aceea ce-mi spui to e gray. Pretorul Lati da bani cu camata ? Eu cred ca nu-i singur care s'a apucat de negustoria aceasta. Cerceteazd §i vei afla,
Inca multe in tam to draga, pe care ai dori a§a de mult sa o tii curatA, ferita de toate pacatele. Nu to -ai intrebat nici odata de unde §i-a facut notarul Oanea, in a§avreme scurta, www.dacoromanica.ro
152
OONSTANTA BODOS
casa aceea frumoasa de zid pe ulita mare din Halmagiu? De uncle ? Cerceteaza. Si curata Zarandul de oa-
meni cari pot sa ne piarza puterea §i sa te piarza §i pe tine... Ilie tresari §i i§i incrunta sprancenele imbinate intr'o cautatura salbateca... Pe mine ? Tu nu urmare§ti decat revendicari na-
tionale §i preocuparea asta te face sd nu vezi decat un singur du§man : Ungurul. Cutez
poate prea mult cand iti spun, ca intocmai
cum n'au izbutit ei sd ne cucereasca pe noi prin terorizare, tot a§a nu vom isbuti nici noi sa -i speriem alungand de ad, de pe mo§ia lor, pe citiva tineri stramtorati cum
e Ribay Bela Si altii ca el. Ilie clatina din cap cu indarjire. Nu! Si nu! Ar trebui sä-rni iau lumea
in cap.. Tu poti vorbi a§a, caci n'ai fost la Abrud, unde s'a savar§it cea mai cruda si cea mai mar§ava tradare din toate cate i§i poate aminti istoria... Tu n'ai stat apoi ani de zile intre ei cum am stat eu la Cluj §i la Pesta, unde i am patruns pang in mawww.dacoromanica.ro
MARTIRII
153
duva tirei for desarta, turbata, fanfarona si marginita... SA' dam mana cu ei? Nu. Ar fi sä ne molipsini de la dansii. Nu'mi mai vorbi de ei, Stoe. Mai bine spune-mi nu ti
s'a urat la Aciuva? As vrea sa to am mai aproape.
Stoe tresari. Unde mai aproape? De exemplu, in locul pretorului Lai din Halmagiu. Ce zici? Stoe se gandi. la Amalia, apoi la Catia despre care stia ca are o adevarata oroare
de on ce stramutare. Nu §tiu; sä. vedem ce vor zice §i femeile.
Ilie rase sarcastic. Asa-i, la tine femeile sunt stapane.
Rasul acesta it urmari pe Stoe 'Ana acasa si 11 chinul oare cumva. In poarta it astepta Amalia sicu nerabdare it intrebd daca dobandise ceva pentru Bela.
Batrana Ribay se tail in aria ei, pana la el. Yana si Catia, atat de preocupata cu asezarea clostelor, se opri o clipa cu ,ouale alese in poala §i'l privi intrebator. www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODOS
_154
Greu ii veni sä spuna adevarul. Dup4 aceea urma un murmur ca o prevestire de furtund...
Peste cateva zile ii sosi decretul de pretor cu stramutarea la Halmagiu. Fu o consternare generala. D-na Ribay fu silita sa stee in pat cateva zile. Catia plangea in ascuns, iar mica Irma tot inpachetandu-si papusa, pisica si toate ale ei, i i sparse vasele, pisica o zgarie $i fu un vaet... Dascalul Lucaci veni sa ajute la mutat, sugrumat de un nod in gat la gandul cat de pustiu o sa ramana satul... Amalia regreta piersicii in- Hoare. Oare la Halmagiu gasi -va ea o gradina asa frurn-oasa? §i farmecul muntilor din prejur fl -va acolo asa de aproape de inima ei? In schimb
Stoe ii spunea ca i§i va gas1 prietene in Halmagiu. Sunt baluri, petreceri, ba uneori yin actori din Cara de dau cate o reprezentatie, in sala birtului mare, §i atunci ea va
avea. ocazie sa auda limba curata romaneasca, asa sonora si dulce cum nu mai e alta
pe lume. A zarit el la Ilie pe masa o foaie de curand aparuta, a Au rora » , $i are sä i-o aboneze Ameliei, ca sa citeasca si ea rowww.dacoromanica.ro
MAR TIRII
155
maneste. Sä nu-i poata zice nimeni ca nu-t romanca adevarata. Amalia Se bucura de toate astea si to-, tusi, privind in ochii rnamei sale, o presimtire vaga, nelinistitOare ii cuprinse sufletul.
www.dacoromanica.ro
XXIII.
ntre Cri§ul alb §i muntele Gaina, cu pie-
zi§e coboraturi din coasts, intr'o vale adanca larga, deschisa dinspre rasarit, taiata de ape limpezi, cu maluri verzi, cu holde batute de soare, cu livezi imbel§ugate, se rasfata ora§elul Halmagiu. Strazile sunt largi, frumos croite §i piata mare to uime§te in fiecare Sambata de unde-i
a§a de bogata ?... Femeile poarta fuste albe brodate, largi §i scrobite, se sulimenesc §i calca marunt in varful cizmulitelor ro§ii, cu
tocuri subtiri §i inalte. Altfel ca in celelalte tinuturi din Zarand, moravurile sunt aci u§oare, svapaiate, adeseori patima§e peste www.dacoromanica.ro
it8
CONSTANTA HOD05
masura. Te uiti la maiestatea muntilor din prejur si to miri pentru ce stejarii nu imprumuta nimic din puterea lini§tei for neinfrante sufletelor can se zbuciuma la poalele lor. Din inundarea deasa a vailor raman lacuri man, verzi, prin curtile intinse ale- caselor. Broastele intoneaza seara cantece lugubre si frigurile de }paha nu se mai stang. Si de aci poate graba nervoasa de a tral,
de a stoarce vietei clipa de bucurie ce li se ingaduie intre suferinta si moarte... La o parte de oral, curtea boereasca a contilor Beth len ramasese pustie dupa revolutie. Ad se oferi lui Stoe sa-si instaleze subprefecturar §i tot acolo sd-i fie §i locuinta,
Masurand odaile mad si inalte, cu usi largi masive de stejar, coridoarele boltite, zidurile groase cu dulapuri incapatoare, un fior
de bucurie it coprinse. Ce bine se va simti Amalia aci! Es1 prin curtea fara de hotard, unde in fund se zareau daramaturile capelei cat6lice, distruse pans in cripta, se uita la grajduri, soproane si cotinete, si -se gandi
la gospodaria Catiei, ce rost bun va gasi la toate ad; apoi fa bun bucuros sä primeasca www.dacoromanica.ro
MARTIALI
159
oferta administratorului, care avea insarci-
narea asta chiar de la stapanul sau, asigurandpe domnul solgabirau ca groful Albert
nu va mai venl nici odata sa locuiasca la Halmagiu.
Motii omorisera pe mama lui, sarmana contesa, care se ascunsese in podul cu fan §i fusese luata de acolo in varful lancilor, in furia poporului, care nu mai cuno§tea margini.... Pustiisera castelul cel nou, cladit
pentru contele cel tanar in ajunul insuratoarei, vila de la vfile din Halmagel, capela din mijlocul curtii, nu pentru ca groful batran ar fi Post om rau §i crud, din potriva ; dar un urma§ ale unei familii ungurqti odinioara dorrinitoare in Ardeal nu putea sa fie mai crutat de cat ceilalti. Contii
Bethlen mai aveau insa mo§ii §i sus in nordul Transilvaniei, in jurul Dejului, §i acolo
petrecea de acum verile groful Albert cand se intorcea din strainatate.
Stoe puse sa se spoiasca albe zidurile mohorate, sa se taie iarba plina de scat's" care crescuse pans §i printre scdri, apoi se intoarse la Aciuva cu inima stransa ca de o mare grija. www.dacoromanica.ro
1(O
CONSTANTA HODOS
Catia tesuse de zor ciorapii, a§ezase rufelp toate, caci vecinele din ord§ele trag cu
ochiul pans §i prin dulapuri, cu deosebire Halmajencele... Acum adunit sitele §i ciu-
stricate de prin §ura, ca sa a§eze
rurile
clo§tele fard ca ouale sa se strice cu mutarea...
Cand dete cu ochii de Stoe tngalbeni, atat ii era de speriata privirea. Unde-i Amalia ?
0 cautara prin gradina, prin toate odaile §i o gasira insfar§it in Camara, zgulita pe o ladita, muta, uitandu-se cu ochii mari, stralucitori, in vag... Stoe caza la genunchii ei §i-i saruta manile cu o fulgerare de spaima fara nume. Ea-i raspunse intr'un geamat. Mi-e rau! Dar ochii ei inflacara0, plini de via0, parca radeau de tanguirea asta. Catia §i Stoe schim-
bard o privire de intelegere. Pe fa0 lui se arata bucuria unei banueli, pe sand ea ii facii semn surazand sfios : Da... Dar a§a curand ? !...
Stoe i§i ridica iubita in brW cu o expansiune de bucurie nesfar§ita... www.dacoromanica.ro
IIILARTERII
161
Peste cateva ceasuri femeile din jurul patului it wstird : E baiat! Fara voie se gandi la povestea cocostarcului, a§a pe nesimtite ii venise cel mic...
Amalia nu'l vedea pe Stoe... Cu ochii inchi§i, trezita intr'o clipa din infiorarea chinului nebanuit, cu mana dreapta pe cre§tetul micutului, trecea dintr'o lume intr'alta, ca un nor scaldat in bataia blanda a soarelui din zori... Aproape nu banuise, de cat vag,
ca ceva tare departat, ce are sa vie °data, cine §tie cand, maternitatea ei. Lunile trecusera in zbor. Sprintena, ward, in sandtatea-i viguroasa, fu o surprindere zguduitoare; aproape ca o catastrofa o izbira primele
clipe de chinuri semuitoare cu moartea...
A§a se na§te dar o viata! Aci langa ea, prin ea, o viata noud, un suflet de om, al ei, cu totul al ei ! Rupt din trup §i legat de inima mult mai puternic acum de cum fusese inainte de a'l na§te... Ce taina sublima se desfa'§ura mintei §i o umplea de o voluptate divinal... Deschise ochii la Stoe §i-i pare strain, putin, omul care se preocupa de dansa in clipa asta, a§a de mare, a§a de sfanta! Constanta Hodog.
Martirii.
www.dacoromanica.ro
11
162
CONSTANTA HODOS
Ce era ea, el? Unelte fara de pret pe langa suflarea vrajita ce tremura plapanda ca aratarea unei scanteieri de lumi mantuitoare in pacla intunericului nelamurit... Viata for de acum? Material dur, caramida si var, pentru adapostirea sufletelului fraged de colo, peste capusorul caruia
se ingana
credinta, iubirea si speranta intr'o aureola
ce umplea mica odaie toata cu razele ei tasnitoare in eterne, feerice frumuseti.
E ridica la sari, ferindu'l de atingerea altor mani, cu o teams nedeslu§ita in privirea-i ca de pe alts lume: fi-va oare om
in lume sa inteleaga revarsarea asta de simtire? Amorul ei nemarginit. Apoi incet prinse mana lui Stoe cerandu-i parca mils, ocrotire, §i-i inapoie sarutarea, cum ar intinde dupa brand ciocul pasarea ce 'si adaposteste sub aripi pui§orii golasi...
www.dacoromanica.ro
XXIV.
e nume sa-i dam ? Am ales cloud, Inca de mult... Elemer sau Geza, ingana Amalia gale§, fara sa observe tulburarea lui Stoe. Sunt cele mai frumoase dintre toate... Irma fusese botezata tot la dorinta mamei sale cu acest nume. Dar din ziva aceea Stoe ii zicea : Irina, §i nu-i vorbea decat romane§te. Explica apoi Amaliei canu'i putea da copilului
nici unul din numele alese de ea ; it rugase
pe Ilie sa fie na§ §i acesta ii spusese de mai inainte cal va boteza Traian. Traian !... Bietele femei abia puteau sa-1 rosteasca, deprinse cu intonarea unguwww.dacoromanica.ro
164
CONSTANTA HOOOS
reasca a cuvintelor, si ochii Amaliei se urn-
plura de lacrami... Stia de la Stoe ca acesta era numele imparatului care adusese pe
romani in Dacia... Dar mult mai aproape de sufletul ei erau eroii duioaselor romance si leg ende ale lui Kisfaludy... Purtand acest name, micutul ei va fi urat de toti prietenii de altadata si despartit peritru totdeauna de lumea visurilor trecute, unde cu drag it
reasezase pe odorul ei, ca la un adapost sigur si cald. Pe cand aci, in lumea asta noua ? Nu stia, nu vedea nimic deslusit... Mutarea la Halmagiu se face cu aceea§ greutate ca acea din ilinghia. Carele lungi insirate, cu bagajul casei gramadit in ele, legat cu franghii, un lung convoiu ce da fiorul trist al ruinei... Gatita de drum, Amalia
se ulta la orlaile goale cu jalea randunicei silita sa'si paraseasca cuibul... Alerga in gra-
dina, imbratisa tufisele de iasomie, saruta florile, vorbi cu merii, cu piersicii ei dragi, semanati chiar de mina ei, imbrati§a cu privirea inlacramata toata intinderea in floare
a raiului iubit. Pe cand Stoe urcat deja in trasura le astepta nerabdator, Catia plangea www.dacoromanica.ro
MAR TIRII
165
in hohote in bratele Doamnei Ribay; abia puth s'd le adune langa dansul. In lialmagiu, alts dezolare. °dal le, curtea pang §i bucataria, toate erau prea mari. Paturile de cire§ se perdeau in imensitatea pere-
tilor cari cereau tablouri, draperii, perdele multe...
Nu-i cash de om sarac, se tanguia Catia
obosita de drumul lung pang la cuibarele gainelor din fundul curtii... Fusese mult, mult
mai bine la Aciuva! II inconjurau pe Stoe cu plansori §i cereau, amandoud, sd se intoarcd la Aciuva. Chinuite de nostalgia omului deprins la o viata ingustd, se induio§eau la amintirea celui mai mic lucru pe care it lasaserd acolo §i nu-1 mai regaseau aci.
Numai cu greu izbuti bietul om sä le arate ca reintoarcerea era peste putiutd. Le ruga sa aibd rabdare ; toate vor fi bune §i
aci... Cauta o alta cash, caci Catia nu se putea impach mai ales cu bisericuta dardmata din mijlocul curtii. Spiritele mortilor, cu oasele si capetele scoase din cavou si risipite prin curte, ii umblau noaptea fard odihnd prin castel... Le auzeh deschizand, www.dacoromanica.ro
166
CPNSTANTA HODO
pe la miezul noptii, obloanele zavorite, le vedea trecand in panze albe de-a lungul odailor fard de sfar§it... siabita, incovoiata de nesomn, nu mai puteh sh munceasch aka ca
alta data. Stoe suferea cand o auzea dimineata din u§a coridorului, cu glasul stins: Iovane, lase afara viteile! Cum n'o putuse el invath sh rosteasch bine romaneste !
Eland acum nu'l jignise acest lucru, dar de acum casa lui avea sh fie una dintre acele deschise pentru intreaga elita romaneasca din Zarand... Amalia intelese repede noua ei situatie. Cited cu zel «Aurora h §i alte mici opere romane§ti, cu sufletul deschis, setos dea -i regasi aci lumea ei pierduta.
Si o prindea, cate odata, draga, luminoasa, din farmecul limbei, din ce in ce mai mladioasa pentru dansa, din frumusetea
unei poezii, din izvorul tineretei sale. Il primi pe Ilie la botezul copilului §i'l numird Traian, intre entuziaste manifestari
ale prietinilor din Baia de Cris. Nu se putu mira in destul ce bun §i prietenos se facuse Ilie. Chiar mana i-a sarutat-o! Rewww.dacoromanica.ro
MART1RII
16?
tra§i sara, intr'un colt de canapea, i se planse intim de uratul vietei singuratice §i-i marturisl ca s'ar insurh §i el daca s'ar
mai gasi o fats vrednica .i buna cum era dansa...
Amalia se ro§1. Dar coborand In con§tiinta ei curata i§i marturisi ca a§a este; era bun sufletul ei. Se uita o clipa cu mild la omul acesta negru, aspru, de care se temuse pana acum. ±Mocnesc dar §i in inima lui simtiri adanci, omene§ti. Un camin,
o fiinta aproape, nedespartita, jertfindu-se lui... i§i opri ochii la umeri lui lati, la gatul robust, la bratele acele enorme, fara Incovoieri gingar, §i nu gas1 nici o fats, dintre toate cate cuno§tea ea, potrivita lui. Poate el ii ghicise gandul, caci incruntand sprincenele groase peste ochii Intunecati, adaose ca un refren: Nu-i nici una. Fetele de seama mea sunt cu tarnele la sfaramat pietri§ul, sau ca., n'au mantuit Inca de plug... Intoarse vorba la glun)e, se adunara la masa §i inchinara pentru cel nou botezat, pentru Traian. Venira §i cei trei notari din cercul subwww.dacoromanica.ro
168
CONSTANTA HODOS
prefecturei Halmagiului, dinpreuna cu nevestele lor. Adusera plocon : un butoia§ de vin rosu, curcan, purcel Bras si mere frumoase. Nevasta lui Popescu prinse a rade de cum intra pe use. Sulemenita cu alb §i cu rosu, fata unui opincar cu dare de mand, nu-si putea
stapanl bucuria de-a se gdsi intre oameni asa de sea ma. Barbatul ei, intepenit pe scaun,
se uita la ea piezi§ cu ochii lui mari
si
bulbucai. Aved obiceiul
is noaptea dela carciuma.
El ii trantea de cap sticlele, o tara de coada, ii zdrobea, trupul in batai... Zacea femeea in pat o zi, cloud, apoi se scula facand haz de vanataile brWlor ca niste tulpanuri albastre...
A§a mi-a fost soarta. Dar nu pot sta acasd sa plang ca o femeie proasta, on sa'l las sa"-§i piarza slujba... Copii n'am ? §i o lua iar dela inceput. ti placea sa se gateasca cu maci ro§ii la palarie si cu panglici in parul ei negru, ea pana corbului. Ii placea lumea, casa r'anduita si'si ascundea copiii on de cate on presimtea furtuna, invaVndu-i sd fie lini§tici, sd stea frumos pang -i www.dacoromanica.ro
MAR TIRII
169
trece lui taica.., Plangea, juch, radeh cu ei,. de gat. Cristea din Lazuri, cu infatisare visatoare, simpatica, n'o bateh pe nevasta sa. In schimb isi juch banii la carti. Plapanda si frumoasa
ca un trandafir alb din umbra, sarmana femee se ofilea, cu ochii mereu plini de lacrami, de jalea celor cinci copii, desculti, rau nutriti, mereu prinsi de friguri... Sotii Oanea n'aveau nici un copil. Ina 10,
frumosi ca doua statui antice, se miscau, vorbeau, zambeau cu masura. Ai fi crezut ca sunt fra0. Tineri amandoi, traiau retrasi, intelesi, sgarciP peste masura". Seara stateau la intuneric sä nu strice lumandrile.
Tineau toate posturile si adunau ban cu ban, camata cametelor, tainuindu-si starea, cum tainuesc fa.catorii de rele pacatele for cele mari...
www.dacoromanica.ro
xxv. malia se simtl straind in lumea asta §i nu se imprieten) decat cu d-na Lati, vaduva antecesoruluilui Stoe, lovit de apoplexie la vestea destituirei sale.
D-na Lati nu purth nici o banuiaid noului solgabirdu, dimpotriva, se insinud cu tot felul de amabilitati la familia lui si plangand in intervale, cu hohote sbuciumate, moartea fara de veste a sotului, i§i pasts, obrajii rumeni §i
toata vigoarea trupului ei teapan, voinic §i
mai inalt decat al tuturor femeilor inalte din Halmagiu... Vorbeh mult, expansiv §i acaparant. Mica de protopop frunta§, cu titlu de nobleta, instruita la calugaritele din. www.dacoromanica.ro
172
CONSTANTA BODOS:
Sibiu, sfatui pe Amalia nici sa nu se duca la cele trei notArese, si la nici una din familiile romanesti din Halmagiu. Romanii sunt inculti. Nu se ocupa de nimic mai inalt, mai frumos... Vino la d-na Cisar, e o femeie fins.
D-na Cisar era sotia administratorului grofesc. $i aceste doua doamne formau elita din Halmagiu. Alffel decat romancele,_d-na Cisar cited cat e ziva. Avea opt copii. Casa
primitoare. 0 duzina de servitori cari lucrau, furau dupa poftd. Ea nu se interesa de nimic. T i aranja parul frumos in bucle,
se imbracd foarte corect, in totdauna in negru, si cited cat e ziva, lungita pe sofa. Vorbea lin, moale, anemica i slaba. Copiii nu tineau seama nici de supararile, nici de lesinurile ei. Cand faceau o pozna mai strajnica, tatal for se infuria Si ii bated cu o Iranghie inmuiata in apa... Dupa ce se linisteau tipetele, ea i§i lega truntea cu otet aromatic. Fete le ei Ilona si Ersi, intre opt si zece ani, umblau dupa cuiburi de pasari cu rochile sfasiate, pe cand ea, nepasatoare de toate, iarna
langa sobs, vara cu storurile lasate, cited, citra romane peste romane. www.dacoromanica.ro
MAITIRII
173
Amalia nu putea sa o sufere, si se mu-, tars din apropierea lor. Dar nici in noua casa nu fu bine_ Vadul morei curgea sub ferestre; adesea crested apa mare, se varsa inundand zidurile. Irina trecea puntea la §coala. Inteo zi aluneca pe poleiu, caza sub ghiata si o scoasera la moara, aproape moarta... Amalia ingrozita,
cert lui Stoe sa se mute §i de aici. Gasira casa protopopului Iorgovan, ramasa si asta goala dup.' ce o drama familiars mulct mai sfasietoare decat acele petrecute in revolutie, pustiise locuitorii din ea. Leana, fosta «gazdoaieD si acum vaduva protopopului, venise de mai multe on plan-
gaud la Stoe, sal roage sa vina sa §ada in «casele cele mari». Ea, cu cei trei copii mititei locuia in cele scunde, alaturi. Nu cerea nici o chide, doar birul sal plateasca Stoe, numai sa., nu stea casa pustie, cuib pentru strigoi... «Casele cele mari» erau cladite in forma
de vila, razemate in fats pe o coasts, Cu subsol in partea curtii, deasupra cu o veranda larga, deschisa la miaza noapte si apus, spry muntii departati ai Abrudului.,. www.dacoromanica.ro
174
CONSTANTA HOMO§
Priveli§tea frumoasa prinse sufletul Amaliei. Leana, vorbareata, ii arata odaile Incapatoare, cu ferestre gotice §i ochiuri mh-
runte, cnumai zece creitari unul, del sparg copiii cu vr'o piatra». Peretii erau zugraviti, podelele ceruite, lucruri nevazute pang acum in Halmagiu.
Se a§ezard ad pe zece ani. Catia murmurs la inceput contra scarilor
de piatra prea drepte, §i tocmai treisprezece la numar. Si in gradina prea mica erau mai multi mace0 §i tufe de soc decat pomi roditori §i loc pentru legume. Dar la urma
nici nu mai avii vreme sh se gandeasca la astea... Tot la optsprezece luni, ii soseh -Cate un
Depot sau nepoata. Pregatirile pentru primire, apoi ingrijirea lor, umpleau in destul viata celor doua femei. Amalia obosita uneori de tipetele neastampArate, pierdea rabdarea, pe cand mama ei, reintinerita, ii adormea in cantece, ea, care niciodata nu cantase! Ii ocroteh in brate
§i-i acoperea in cutele largi ale poalei, pe toti in jurul ei, iar Amalia ramanea cu nuielu§a ridicata in mans, cu o induio§are aswww.dacoromanica.ro
MARTIIIII
17'4'
cunsa in suflet, pizmuindu'§i copiii. Pe ea n'o iubise a§a! Pentru ce?... Nu -§i mai recuno§tea pe mama sa. 0 §tiuse
severa, ingheata, cum sunt zilele de iarna, luminate ici colo de cat o razd rece de soare. $ acum o vedea caldA, patima§a, sarutand
lung §i apasat obrajorn rumeni ai copiilor,
pe and din adancimea ochilor ei cuminti inunda, ca dupa" un zagaz rupt, iubirea cea
mai santd, a tot-puternica. Cu deosebire iubeh pe Livia, fetita yenita dupa Traian, o culca cu dansa, o invath poezii pe cari fetita cereh sä le citeascd i ea, singura... Urmarea textul cu degetul descifra literile §i la patru ani se pomenira
cu ea citind istorioare din cartea copiilor mai mari.
www.dacoromanica.ro
XXVI.
CrAciunul veneh cu bogatia lui de bucurii nesterse. De obiceiu Stoe si Amalia plecau la Arad si se intorceau de acolo cu acele vrajite comori de frumuseti despre cari copiii credeau ca sunt aduse de ingeri de a dreptul din cer. Poposira la Silinghia, unde Amalia isi imbrasita o clipa copilaria in sarutarile de bucurie ale unei prietine modeste, ramasa. fats §i care o fericea cu expanziune.
Mali, Mali, ce noroc ai avut to I Si tot rumens, cum erai cand ne jucam in faneata .... *i ai cinci copii?! In Arad, ocupati cu targueli, Amalia abia Coustanta Hodolv
Martirii.
www.dacoromanica.ro
12
178
CONSTANTA. HODOS
ava timp sa-si vada o verisoara bogata, cu cati-va ani mai mare. ce-i fusese protec-
toare in scoala de lucru si de dans, tare draga. Verisoara faced, parte din aristocratia ungureasca. Bogata, blanda $i frumoasa, ranaanea nemaritata, ca multe din clasa ei, poate numai dintr'un simtimant prea evla-
vios., Se mira si ea de copiii Amaliei, de numele for ciudate, apoi de faptul Ca putea
tral acolo in salbatacia aceea, intre Moti! Adevarat e ca au par pe limbs ?... Nu ti-e frica?...
Amalia ii povesti ca Motii sunt oamenii cei mai buni, supusi si credinciosi. Se adunau in jurul ei toti din casa §i ascultau ca la basme, 'curiosi §i neincrezatori... Ochii lui Stoe fugeau pe Mures in jos... Cum s'ar duce o clips, sa-si vaza mama, imbatranita cu dorul de el, arzator in suflet... Intalni un om in mijlocul targului, .ce-i reamintl trasurile ei. Il opri: Nu esti din Mandruloc? Ba de acolo. Si se privira in adancul ochilor. Cum to cheama? Mihai al Culii. www.dacoromanica.ro
MARTIR1I
179
Era chiar fratele lui. Stoe it coprinse in brake §i'l saruta aproape plangand de bucurie.'
Ce face mama ? Mihai ofta odata din greu. A murit...
Stoe se incle§ta in bratul fratelui sau inabu§ind un geamat de durere. Mama.., mama mea... Lacrami ii picau pe fata fard sd le simta.
Tot de tine a vorbit pana in ceasul din urma... Ti-am facut §i o scrisoare. Mihai scoase din maneca §ubei un plic ros §i invechit... Dar Stoe nu vedea slovele dascalului din
Mandruloc, ci chipul mamei lui palid, §i sufletul ei tremurator in agonia ultimei suferinti fara de vindecare de acuma... Se simI impovarat de un pacat mare. De ce nesocotise chemarile ei duioase, zicanduli mereu ca mai avea, vreme? Cu cat mai tarziu, cu atat mai mare va fi bucuria revederii... Uitase omul, ca." viata nu-i ve§nica
§i o fiinta iubita nu trebue lasata departe, in a§teptare. N'avusese decat cinci zeci de ani. Sanatoasa, in putere, de ce n'a mai trait? www.dacoromanica.ro
180
CONSTANTA HODOS
Dorul, vierme ce roade copacul viu din
radacind. Nu-i destul ca l'a crescut? El §i-a luat zborul in lume, ca pasarea dupa ce-i cresc aripile. Dare pasarile nu se mai intorc niciodata langa mama for dupa ce au invalat sa sboare? Cand se aduna in carduri, nu-i oare o singura §i aceea§i familie?
Atat de nemernica sd fie visa, Inca nu suntem datori cu nimic celor cari ne-au dat-o, cu osteneli §i jertte ne au sustinut -o in vrdsta aceea frageda, cand lard indoiala am fi pierit lipsiO de ingrijirea lor ? Remu§cari crude it munceau. Lud pe A-
malia §i plecara in caruta lui Mihai, la Mandruloc. Ingenunchiara la mormantul Anitei, in rugaciuni. Ii cumparara o cruce de piatra, §i o impodobira cu flori din ghi-
veciuri. Stoe se culca in patul ei, o vazii noaptea in vis, mahnita, §i pe cand Amalia dormed senina, inconjurata de binecuvan-
tarea iertatoare a moartei, pe care n'o cunoscuse, in sufletul lui se tanguia regretul, sfa§ietor de trist, §i nu void sa-1 ierte.
www.dacoromanica.ro
XXVII.
e intoarsera abia dupa o saptamana la Halmagiu §i pentru intaia oars in viata Stoe nu'§i putii imbrati§a copiii cu aceea§i bucurie fara de margini ca pang acum... Un uruit de trasuri, sernanator cu tunetele cerului, se auzi in curte §i trezi pe Stoe din melancolia gandurilor, in cari se adancise a§a de mult. Era toamna, seara; ridica storul dela fereastra §i vazii mirat trei trasuri pline de negrete. Rectinoscii pe Ilie, la felinarul trasurei, intre tovard§ii lui nedespartiti, cu un cap mai inalt decat toti.
,8
www.dacoromanica.ro
CONSTANTA Aopos
182
Ei, nu v'ati culcat? Bucuro§i de oas-
peti? Ai loc pentru toti, on ne ducem la birtu al mare? striga el din scarf. Stoe it asigurd, zambind, ca daca n'or fi paturi destule, sunt hluji §i paie curate, §i
tot e mai bine de cat la han. Ii potti
in
casd. Femeile alergara dupa randul ospatului. Ilie se uita scrutator in ochii vechiului sau prieten. Ce faci? tii de ce am venit? Nu stii,
nu stii nimic. Stai in casa cu muierile, cu copiii, nu citesti gazete, nu stii nimic ! Stoe it privea nedumerit. in adevar de o saptarnana nu citise nici o gazeta. 0 tristeta vadita se a§ternu pe fata aspra a lui Ilie : Am pierdut razboiul. Prusienii ne-au prapadit... In curand vor sosi fldcaii nostri ciuntiti, ca vai de ei, si multi vor ramane acolo de veci... Trebuie sa pregatim poporul... Trimite numai decat vataseii tai din sat in sat sa adunam crestinii, caci maine ma tern sä nu ne soseasca ve§ti §i mai rele.
puternic, prelung §i cutremurator, e§it din mii de glasuri, taid atUn oura! >>
www.dacoromanica.ro
MARTIRII
183
rnosfera rece, plind de ceaVa a diminetei
si se inalta peste marea de capete descoperite, agitate ca valurile negre ale primejdiei...
Curtea imensa a subprefecturii abia incape& lumea adunata. Ilie Cri§an, urmat de prietenii sai, cari se intretineau cu fruntasii, e§i in mijlocul adunarii, cerii sa. vorbeasca §i clocotul infierbantat, isbucnit in strigate: Sa traeasca,! se
potoll ca prin farmec. Poporul ascuita vorba tribunului §i strange
in inima lui fiecare mangaere, fiecare fagaduiala si povata sfanta, ocrotitoare de rau.
din toate puterile sä infrangd puterea ei .i sa pundiara§istapanire peste vetrele-noastre, aparate acum doudzeci de ani,cu atata varsare de sange... i intre capetele desvelite aci multe vor jell iar, plangand moartea
feciorilor cazuti mai eri, in luptele cu Prusenii...
« Dar grija zilei de mane inabuse jalea cea mai sfa'sietoare. Viata i§i cere drepturile ei. Dela izvorul mic, ce de abia rawww.dacoromanica.ro
CONSTANTA. HODOS
184
sare ca o dara suptire din stanca, pans la raul mare, puternic §i navalnic in albia lui
larga, apa curge. «I§i face vad in lume omul harnic, intelept §i cu credinta in puterea lui. Numai cei slabanogi i§i pleaca capul la nevoi §i plang Inzadar. Omul intreg nu se teme de primejdii, ci le infrunta §i vede lumina, ca vulturul, §i in bezna intunericului. «Ungurii au cerut imparatului unirea Ardealului cu Ungaria, ca sh poath aveh ei o
tard mai mare, mai puternica si sh o carmuiasch singuri...»
Un murmur de protestari, cum e cutremurul, ca un uragan e§it din adancul pamantului, opri cuvantarea tribunului. Numele
lui Iancu, Horia, se amestecau cu strigate
inabusite : Nu! Odata cu capul, asta n'o vrem noi ! Ilie ii potoll, cu vorbe chibzuite le arata
ca in zadar ne-am mai opune noi, o mana de oameni, impotriva hotararei unei mari imparatii, «Unirea s'a fa'cut. Pamantul pe care
stam acum nu se mai cheama Ardeal, tara Ungureasca».
ci
Se facil un minut de tacere solemna. Cawww.dacoromanica.ro
MARTIRII
185
petele agitate se inchinara adanc peste piep-
turi. Si nici un graiu nu se mai auzl, doar ici colo cftte un suspin, asemanator. cu agonia.
Batranii se resfirau, se a§ezau pe Cate o piatra, cu fruntile intre palme, pierduti in reveria trista a viitorului iard§ intunecat.
Pentru ce s'a luptat Iancu? Pentru ce s'au mai aprins §i macelitrit orarle §i satele noastre ?...
Tinerii au ramas sä is seams de cum spunea mai departe mai marele lor, ca : Imparatul nu ne-a dat totu§i de tot pe mana du§manilor no§tri. Noi legi s'au facut,
deopotriva de bune pentru toate natiunile din imparatie. Ungurii nu vor carmul singuri,
ci vom avea §i not romanii, loc in sfatul tarii. Poporul de jos va avea dreptul sä-§i aleaga el slujba§ii, dela cei mai mici pans la cei mai mari din comitat, §i tot el va alege §i pe acei sfetnici cari vor hotari mai departe
asupra vietei lui. Nu vom mai fi stapaniti,
ci vom fi singuri not stapani pe traiul §i avutul nostril». In lini§tea profunda a .multimei, oamenii www.dacoromanica.ro
186
CONSTANTA HODO3
faceau semne celor departati sa se apropie §i sa asculte. 0 Dela destoinicia noastra se hotara§te dar
binele on raul viitorului. Daca ne alegem slujba§i buni, oameni de sfat priceputi §i treji, vom trece cu bine peste greu. Iar de nu, §i mai ales de vom asculta ademenirile strainului §i it vom alege pe el sa ne poarte de grija, -vai de capul nostru va fi! Slanina in grija pisicei.D.
Alegem pe cine ne spui d-ta! striga un frunta§ Halmagean. §i sute de voci it inganar6 intr'un rasunet: Traiasca Ilie Cri§anu, parintele, capul nostru! Pe el it trimitem in sfatul tarei!
In vreme ce Amalia intindea o placinta lunga pe masa mare din sala de mancare, feciorul numara farfuriile, Catia ingrija sa nu se arda curcanii, servitoarele pisau zahar,
migdale, §i d-na Lati faced reteta unei inghetate, jos pe banca din fata casei, pe din afara lini§tita, se a§eza, sosind in pa§i rani §i domoli, un drumet ostenit. I§i scoase palaria pleo§tita din cap, suwww.dacoromanica.ro
MARTIR11
187
manul rupt iI dete la oparte, se sterse de naduseala cu maneca camasii innegrite, peste fruntea lata, peste oasele pieptului gol i apoi ramase privind in vag, cu ochii
rataciO in alte lumi... Cine era? Daca l'ai fi intrebat, nu-fi ras-
pundea. De unde vine, unde se duce? Din noapte, in noapte ! ar fi oftat, trecand cu mana-i de ceard peste firele parului rarit, rasucind ganditor, cu o melancolie sfasietoare, mustata galbena si alba... Apoi «mä duc iar» ar fi incheiat cu tine vorba, ca sa nu'l mai chinuesti cu intrebari.
Dar nu l'a suparat nimeni. Cand s'a intors Ilie Crisanu cu ai lui l'au gasit adormit, invelit cu sumanul rupt, cu o piatra la cdpatai. Iancu!
L'au privit cu jale. Apoi l'au ridicat binisor in brae, l'au adus in casa intr'un pat bun §i cald unde s'a desteptat abia inspre sears, linittit pi cu o blandete trista in ochii lui albastri, cari nu mai vedeau realitatea.
S'a lasat imbaiat
i
imbracat ca un
copil. A stat la masa si a mancat cu pofta. A baut yin, cu incetul cuprins de o veselie www.dacoromanica.ro
CONSTANTA HODO.9
188
dulce, a luat pe Livia in brate, s'a intrebat'o
daca vrea sa-i cante din fluer. Iii cauta fluierul ramas in suman, §i incept o doing trista. Puse copila jos, se ridica in picioare, inspirat ca de o lumina. drept, batea tactul cu piciorul §i canta cu insufletirea ce-i da viata reintoarsa din mormant. Iancu cel frumos, inalt
§i
Ilie it strangea in brate, Stoe ii saruta mainele plangand, pe cand ceila10, nebuni
de bucurie, intonara cantecul lui din razboiu, cu eroicul refren : «Iancule mare,
Viteazule tare, Gu not sa fii, Tu Insoteste Si
1nsufleteste
Pe ai tai fii.
Hotarard sa nu'l mai lase pribeag. Geniul romanesc, cel mai curat de sub soare !
Dar cand sa'l is dimineata cu ei, Iancu i§i lepadase hainele cele bune imbracand iar sumanul lui, §i cu fluerul de cioban in mans iii reluase drumul pribegiei iards prin paduri,
drumul lui fara de sfarsit... www.dacoromanica.ro
pip
Sr
.
--- i---"--
11
"":
.--cal'oelt.
_....
1114
00
,,tiZ.,,lillo i.,.i-.-
.11
nil
l6nlllmlillll
XXVI I I .
ulta vreme Stoe nu se putii desmetici din impresia puternica a zilelor din urma. Muncit de grija celor ce aveau sa vina, isi framanta mintea cu tot felul de planuri asupra situatiunei in care se gaseau acum iarasi romanii, sub carmuirea ungureasca. Descoperirea facuta de Ilie poporului cu atata avantat optimism, cum ca dela el deii umpinde viitorul senin sau tulburat, plea sufletul de inflacarare si de teams in acela§ timp.
Dela el; dela el?... Sa - ?i aleaga slujba§ii vrednici, pricepui, www.dacoromanica.ro
190
CONSTANTA HODOS
cari sa-I conduca pe o cale atat de limpede
§i dreapta incat dusmanii sä nu gaseasca nici un nod de deslegat, nici o vina de inlaturat. Dar unde erau oamenii acestia ? Se _gandl la notarii lui cari zilnic faceau mici abateri de la lege si pe cari cu toata staruinta de frate nu putea. sa.-i deprinda la o vista sobra, linistita, unde sd nu aiba in vedere
decat ordinea si impecabilul bun mers al administratiei publice. Se gandl la satele invecinate, pe Cri§ in jos, unde taranii incepurYa cuprinde ceva, din pomarit, din paman-
turile reca§tigate, unde proprietarii unguri alungati in revolutie, arendau acum mosiile for micilor camatari jidovi, cari se incuibau aproape in fie -care sat, ridicand pravalii §i crasme noi, imbiind poporul cu vitiul alcoolului $i de aci cu tot desfraul vietii omen esti.
Singur sd-si croiasca soarta? Asa spuneau noile legi constitutionale.
Fi-vor ei destul de tari ca sä resiste tentatiunilor cu momeli ai emisarilor unguri prefacui acum in cei mai buni prieteni ai poporului, vorbind in limba for si cerand sa fie alesi in cate o mica slujba comunala?... www.dacoromanica.ro
MARTIRII
191
Amalia se apropie de el §i se uita intristata
in ochii lui tulburi. Nu §tiu, Stoe, dar am inceput sa ma tern si eu, ca odinioara biata Antonia... De cate on vine cineva in casa noastra, to to instrainezi si nu-0 mai pass de noi.
Cu privirea ochilor ei, ca apa limpede din lacuri, invalul capetele copila§ilor din jurul mesei rotunde, pans la degetele ma-sei
pierdute printre stralucirea repede a carligelor dela ciorap. Iti faci ganduri in zadar, §opti el. Traian trebue dus la gimnaziu, Livia la un institut. Pe Irina... Stoe tresari. Irina?... Ce-i cu Irina ? Tandra fats se scula dela masa, inalta, subire, cu o sfiala nedeslu§ita in miscari,
se apropie de u§a. Ochii ei mari, negri, scanteetori de pasiune §i de o bunatate umila
in acela§ timp, implorau in zadar iertarea mamei vitrige.
Trebue s'o maritam. 0 cere cineva ?... Cine ?
0 ro§eata vie se intinse peste obrajii www.dacoromanica.ro
192
CONSTANTA HODOS
slabuti ai copilei, si cu o privire de care fierul s'ar fi topit dispara in coridor. Tu nu ghicesti? Bela. Stoe sari din jet. Ribay ? Ribay Bela? Linde s'au re vazut?
Cand a fost acl? S'a intors dela Pesta de trei zile... De trei zile, in fiecare zi veneh pe la nof. Tu nici nu stiff, ai ajuns oaspe acasa la tine... Dar asta nu trebue sa to surprinza; Irma de mica it adorn, si sa gandea la el ca la singurul ei idol... Bela o iubeste. Se face o clipa de tacere adanca. Rana §i Lenica cea de cinci ani i§i intoarse capul.
Ce o fi minunea aceea, pe care mama ei o pronuntase cu atata apasare vrajita: iubeste! Ceva la fel cu imaginea ingerului care aduce pomul de Craciun... Nu se vede §i totusi se simte, par'ca un falfait de aripa
alba, moale, calda, umple casa, pe langa pervaz, prin ferestrele inchise, la broasca u§ii, subtire, nevazut se face, apoi ese si sboara.' iar la cer... Si to nu-mi spui nimic? Abia to -am prins pentru o vorba. I-o www.dacoromanica.ro
MARTIR1I
193
dai?... Nu-i fata mea §i n'am pici un drept asupra ei, dar daca ar trai Antonia...
Fu o isbucnire de furie, aproape un racn et,
Nu trdieste! Si, e bine ca nu trde§te!...
Nu, nu, nu! Eu nu-mi marit fata dupa un ungur.
Copiii se stransera in poala bunichii §i ea ii duse sa-i culce. Amalia ramase inmarmuritd.
Ura asta violenta, nebanuita pang acum, in sufletul bland al lui Stoe, o ameti, ca o lovitura de ciocan in tampla. In omul cel mai bun doarme a§a dar o fiara
ascunsd §i n'ai decat sa atingi invelitoarea cea adanca pentru ca ea sä. se de§tepte urland,
gata sa sfasie, sd omoare... Cu gatlejul strans, Amalia abia putii sk ingane: Stoe... Stoe...
Din inima lui ta§nea amarul amintirilor toate mizeriile suferite, pang la bunicii lui din Maramuref,3 lasa0 prada morcii de foame.
Tu §tii ca sunt roman curat, §i totusi
crezi ca as putea sa fiu un tradator de C:onstanta Rodog.
Martirit.
www.dacoromanica.ro
13
194
CONSTANTA HODOS
neam?... Sa-mi dau copilul, trup sin t?upul meu, sangele meu, unui ungur al carui tata a sugrumat, a omorat frati de-ai mei? Se plimba cu pa§i iuti prin casa s,i abik intr'un tarziu bags de seams cum se inclinase capul ei frumos ca o floare batuta de
bruma. Se a§eza langa ea. Ai vorbit to cu el ? *i Irina ce zice? Amalia i§i ridica ochii plini de lacrami. Daca urqti a§a de tare ungurii, pentru
ce ai dus fata la Arad unde n'a invatat decat ungure§te §i unde s'a infiltrat in sufietul ei, ca odinioara in al meu, dragostea de poesii §i eroi unguri, fire§te ca §i de acei tineri §i in viata. Tu §tii ca Bela e poet §i e un mic erou?
Stoe se gandea ca in adevar ar fi fost mult mai bine sa'-§i fi crescut fata la Sibiu, dar ii fusese mai la indernana Aradul. Omul
trage la locuri cunoscute.
Ce fel de erou? A invatat singur dreptul. A facut exa-
rnenele §i a luat licenta la Pesta. «Poate sa. fie advocat, procuror, chiar §ivi-
ti§pan ! Academia din Pesta i-a premiat un volum de versuri... Uite aci! www.dacoromanica.ro
MA RV RII
395
Amalia scoase chn sertarul masutei de cusut un voluma§ de versuri, cu o mica §i naivd dedica0e pentru Irina : Roza-i, in lumea florilor, cea mai pre tuna. In lumea fetelor e§ti tu, a mea iubith. D Stoe invarti cartea potolit puOn, aproape un zanabet ii gaddli buzele. Copildrii!
?,poi deveni ear serios. Irina it iube§te?
Nebuna! Nu doarme, nu manancd, moare...
Un zgomot neobi§nuit se auzi de afard ca un favit de Frunze, inganate de vantul toamnei... Stoe deschise u§a. 0 doamnd straind, in velitd in §aluri de matase, urch scdrile ajutata de Irina, vorbind fetei cuvinte intrerupte, intrebdri,, monosilabe.
Batrana! murmurs Stoe. Ribay neni, striga Amalia deschizandu-i braele amandoud cu o pornire de dragoste adevarata Ribay neni! Se vindecase aproape. Fata'i albs straluceh ca filde§ul §i parul ca argintul, Navalird in casa Catia §i copiii in canalwww.dacoromanica.ro
196
CONSTANTA HODOS
.§utele for de noapte §i batrana ii saruta pc rand: Asta care-i ? Victoria, Lenica, Sabin, Traian §i asta e Livia.
0 copilita de zece ani, leita Amalia, doar mai delicata, se apropie din prag §i saruta mana batranei cu o duio§ie calda ce se lips de inima ei §i o face sa tresara tinandu-§i ochii alba§tri o clipa nedeslipiti de acest
chip de ingera§, mai deosebit decat toll cei din jurul ei. Amalia ii trimise iar la culcare, ajuta D-nei Ribay sa-§i scoata §alurile, §o§onii. ingriji de odaie calda, cu pat bun, in vreme ce Irma aduse cafeaua cu lapte Si omleta,
gatita intr'un adevarat farmec de iuteala. Dupa ce Catia linisti copiii, se a§eza si ea Tanga D-na Ribay privind-o cu adorare. Singura noastra prietena, singura...
Si o lacrima ii picura din oehi. Stoe se simti stramtorat §i gasind un prilej se strecura afara. In poarta se intalni cu Bela. Se implinise copilul intr'un barbat voinic;
mai mult sumet decat supus www.dacoromanica.ro
11
intampina.
MARTIRII
197'
Salut, bade Stoe! si -i intinse mana cu un zambet ademenitor, ca o capcana deschisa... Buna seara, raspunse Stoe rece, abia atingand mana frumoasa a tanarului, alba, ca de femeie. Apoi grabit, ca pentru sine, adause:
Am putin de lucru in ora§, ma intore pe urma. I§i intl pa§ii spre birtul mare unde din gang auzi vocea raIu§ita" a lui Popescu : Nu ne trebue constitutie... Nu ne trebue
alegeri... Sa ramanem cum am fost! Un pumn dat in masa, ciocniri de pahare i deasupra for cantecul lautarilor reincepii cu putere... Stoe deschise u§a incaperei plina de fum
§i o clipa de tacere se fad' in mijlocul galagiei.
www.dacoromanica.ro
XXIX. ri cat de preocupat ar fi fost Stoe, nu
putea sa nu observe turburarea ce a produs aparitia lui asupra cetatenilor adunati ad.
Popescu amuti, Oanea se ridica in picioare acoperind cu talia lui inalta flacara tremuratoare a lumanarei de seu. In clipa ce Stoe se sileal in acest semi intuneric sa deslu§easca fetele tuturor, in celalalt colt al mesei Cristea stranse repede cartile, i§i netezi pletele inadu§ite peste o frunte frumoasa, plati ce perduse §i se apropie de ceilalti.
Cu totii pareAu a'l intreba: Ce s'a intamplat? www.dacoromanica.ro
OONSTANTA HODos
200
Ce minune it aducea ye superiorul for la tbirtul mares unde nu venea alta data decal silit de vr5o imprejurare cu totul extraordinara? Se pune la cale iara§i vr'o adunare mare, se anunta iar vr'o schimbare in Cara sau ca arde undeva in ora§? Stoe le dete buns seara prietene§te, apoi ca nici odata cera birta§ului un scaun, Inca
o lumanare, se arza §i se uita cu luare aminte imprejur. Toata notabilitatea Halmagiului era adu-
nata ad. Pana §i D-nul Cisar, adancit intr'o partida de §ah, ro§u la fa0 ca §i vinul dinaintea lui, i§i incalzea sufletul aci la cate
un cantec al lautarilor. Petrecei... Petreceti inainte, le zise Stoe, jenat parca de tacerea ce se facuse de la intrarea lui. Vorbiti, canta0 inainte...
Am venit numai sa NI mai vad, sa mai schimbana o vorba, cloud, impreuna... Popescu, mai indrasnet, facia semn birta§ului sa mai aduca yin §i umplit paharele.
Sa auzim dar, ce-i noutatea pe ziva de azi... Da, asta-i, sa mai §tim §i noi, hotarirea mai marilor de sus, ca tot n'am inteles bine... www.dacoromanica.ro
MARTIRII
201
Ti-am auzit glasul, ii rdspunse Stoe zambind. Nu vd trebue constitutie, alegeri, sa ramanem cum am fost. Asa-i, asa E ca §i cand ai zice. ca nu mai vrei
maini si picioare, ci niste far, scutice si bratele maicei tale.
Popescu inholba ochii, pe cand ceilalti isi inghesuiau capetele in jurul lumandrilor. Cum adica, nu a lost bine mai nainte? In bratele nemtilor. Ba da. Cine n'are
mama bung se alipeste si de cea vitriga... Dar vezi, vitriga in drum ne lasa. Sd impaca cu dusmanul Si ne vinde. Dar nu ne dam vanduci! se auzird acum
mai multe voci deodatd. Nu ne dam, °data cu capul. Capul ne trebue, rdspunse iardsi zambind Stoe cu ur, aer pasnic. Ei ne-au vandut
deocamdata ungurilor. Asa au crezut ca se cuvine intereselor Impardtiei; capul dar sa nu ni-1 mai pierdem acum inzadar. Ce le pass nemtilor de noi? Ia niste valuri peste cari corabia for trebue sa treacd biruitoare. Sa plecam umarul, cum se pleaca valul, dar mintea sa n'o mai pierdem. www.dacoromanica.ro
032
rONSTANTA HODO
Cristea i§i netezi parul cu mana dreapta, care tremurit putin, §i i§i stranse scaunul
mai aproape de Stoe. Iar Oanea, tot in picioare, inalt §i rece, intreba : Pe cand s'au hotarat alegerile? Peste cloud Iuni, raspunse Stoe dupa ce indbu§i un Mtat lung, ca de o grea grije. Peste cloud luni comitatul Zarandului, tard ungureasca, cum ajunsese acum intreg Ardealul, aveh sa teimeata doi deputati in parlamentul din Pesta. Tot atunci avea sa fie schimbata fata intregului Imperiu.
Cu greu, dar totu§i au inteles cei adunati in «birtul mareD importanta acestui moment din viata neamului nostru. Lautarii incheind cantecul intr'o tacere addrica, intinsera palariile dupa «creitari apoi e§ira incet, ca din casa unui bolnav adormit.
Am prins mijlocul, i§i zise Stoe tarziu noaptea, dupa ce golise" cateva sticle de yin in tovAra"§ia oamenilor sai. tiu acum in ce chip se patrunde in inima Ion.. Tre-
thue sa stai cu ei, sa rdsbe§ti prin ceaa
....... .
mintii for cu incetul, cu stdruintd! .
,
www.dacoromanica.ro
.
.
NARTR11
203
Bine-cuvantata §i rodnica staruinta. Triumful se intinse ca un soare fierbinte gramadind sperantele an inimi, innundA.4 in ploae de aplause, nesfarsite urale, cari cutremurau Zarandul ca o furtund de bucurii deslAntuite. Reincepii iarasi, cu o putere ca niciodatd,
cantecul lAutarilor. Slobozi acum! Slobozi
de robia iobagiei, slobozi de «beamterii* nemti, plictisitori §i nesuteriti, scapati de primejdia subjugArei ungure§ti ce- i amenintase iarasi inspaimantatoare, toata sufiarea romaneasca, dela Baltele pana la Deva respira o clipa u§oara ca gandirea unei pasari, inaripata intr'un sbor tanar §i avantat. Ilie Crisanu si Ion Munteanu, in dieta Ungariei, alaturi de alti deputati romani, ale§i cu insufletire de popor, tineau cu indarjire la drepturile castigate ale natiunei, §colile, biserica, folosirea libera a limbei in comitatele romane§ti...
Ardealul, tara Ungureasca? Haida de! Cu numele!
Prefect in Zarand fa numit un roman.. Batran, intelept §i cu vaza, cerut de Ilie Crisanu. Slujbasii din comitet, romani,. subwww.dacoromanica.ro
201
CONSTANT4 }{000S
prefectii romani pana la unul. Nici un notar
la sate, nici macar un scriitora§, nu Incapuse ungur. Beamterii neinti retra§i din slujbe, cu mica for pensie, daca nu plecau, i§i invdtau copiii romane§te. Nticii proprietari unguri, poreciiti in batjocura : nobili de q§apte prunih, se inchideau in livezile lor, tacu0 §i sombri, inecand in
suflet dorul for de rasbunare... Largul era al nostru. 0 clipa de izbanda in veacul asupririlor
umilitoare. 0 clipa de lumina in bezna temnitei spalata cu singe. 0, cat bine face sufletului amoilit! Fluture ce sboara in soare
fara grije de apus. Lasa0-1 sa sburde in jocuri, sa soarba nectarul clipei, caci e scurta clipa!
In casa lui Stoe oaspetii se perandau intr'una §i veselia i§i facea §atra uneori falfaind panzele ei albe in saltarete canturi, pana in rumeneala zorilor. Amalia apucata in valtoarea asta, petrecea §i ea. Dar nu din toata inima.
www.dacoromanica.ro
XXX.
1
n odaia copiilor adormiti, Catia pe un scaunel langa sobs, carpind rufele, veghia.
§i ofta.
Alaturi in patul din fund, ferit de curenturi, dormea Irina. Din ce in ce mai slabita, cu obrajii rumeniti de friguri, copila §opteh in vis Cate un cuvant duios, ca suspinul frunzei ce se pleaca in vajairea vantului rece, prea crud pentru firele vietei sale subtiri...
S'a dus Bela, §i de un an intreg nu s'a mai auzit nimic de el. Rdnita pans in suflet, d-na Ribay, care se bucurase tare ca Irina avea sa. -i fie nora, www.dacoromanica.ro
206
CONSTANTA HODOS
s'a intors. la Aciuva, umilita din cale afara
de refuzul lui Stoe. De atunci Catia nu mai are nici o prietend §i tresare de Cate on ii loveste auzul suspinul copilei... I§i aduce aminte cum iubise §i ea odata. Numai odata.
Iubirea-i ca viata, odata te na§ti, odata iube§ti. Celelalte simtiri cunt arnagiri neroade §i Dumnezeu sa te fereasca de ispita for !
Din odaile departate se auzea sgomotul, cantecul, glumele §i rasul... Dar nu patrundea
nimic din caldura veseliei in viata ei, o biserica tacuta unde doarme moarta bucuria tuturor placerilor trecute... Numai re-
gretul invie uneori §i ghiara remu§carei, care nici odata nu iarta, mai rupe §i acum fa§ii vii din inima ei... Cu ce ziduri groase trebue sä fie imprejmuita viata omeneasca ca sa n'o poata atinge nici odata ispita pacatului care patrunde in suflet ca un hot viclean, pe nesimtite.
Cat de tari trebue sA fie credintele Ante,
ca nimeni sa nu poata atinge legile for curate ! Din ce miazme otravitoare se na§te oare in sufletul omenesc desfraul patirnilor www.dacoromanica.ro
MARTIRJ11
13.07
deorte,valtoarea de primejdiipentru linistea, pacea
Si
sanatatea atator vieti, conrupte
intr'o clipa slabs, nebagatoare de seams ?...
Pierderea iubirei, singura putere mare si luminoasa, busola vietei, asta e si primejdia ei.
0 simte i o stie batrana, de cand iii inmormantase si ea iubirea,
din clipa aceea slabay nebagatoare de seams, cand pierduse pentru totdeauna si mangaiera ulfirna a durerii: curata slavire a amintirilor §i
sfinte...
Se tulburase firea ei intreaga atunci, si nu
mai puteh sa aleaga din ea, ce-i rau Si ce-i bun.
Cativa ani in urma, dupa ce ramasese singura stapana in castelul din §ilinghia, mai venise °data el, omul ce o pierduse ast-fel. Amalia era de sapte ani atunci, se juca in curte; incepuse sa planga.' cand stra-
inul o prinsese numai decat in brate, in sarutari nebune, cari miroseau a vin Si a tutun.. Catia si-a inchis copila in casa. Iar pe strain l'a oprit pe scara cea dintai. Sa-i dam nume copilei... Ne cununam,
Ma duc pans la Papa... www.dacoromanica.ro
208
CONSTANTA HODOS
Dar ea ii taiase vorba, aratand pre trasura oprita la poarta, cu o lads saraca, la fel cu acea in care ii pusese odinioara batrana servitoare din Bihor cate ceva din rufele ei...
De atunci o viap.' de om s'a scurs §i de nimic din toate cate s'au petrecut in sufletul
ei, n'a vrut sa mai §tie. Pe Amalia a ferit-o, a izbutit s'o poata feri, de focul patimilor nenorocite... Dar pe acest vlastar plapand, ce geme colo in patceanul ei alb, mototolit Si umed de nadu§ala suferintei, cine §i cum sa -1 poata scapa?
0 bataie slabs in u§a o facu sa se cutremure de spaima. Acum la miezul nopiii?... De necrezut. Bataia se auzi din nou
insotita de asta data de o chemare abia §optita :
Cati new !...
Sari depe scaun §i fu izbita in prag de fulgerarea a doi ochi alba§tri, plini de focul dorului invapaiat.
Vreau s'o vad, Cati neni, vreau s'o vad... Am auzit ca'-i bolnava, moare, Irma mea, floarea sufletului meu... www.dacoromanica.ro
31ARTIRII
209
Un ii:lat de bucurie, ca
ipdtul pasarii scapata din ochirea glontului: Bela! §i cloud brate supiiri cuprind un cap flerbinte inteo strangere incle§tata...
Constanta Hodot.
Maitirii.
www.dacoromanica.ro
14
XXXI.
n Camera din Pesta fierberea era in
1
culme.
Are cuvantul un tanar deputat de curand
ales in parlamentul tarei. Cand apara la tribuna, in jocul razelor luminei de sus din bupola inalta cu ochiuri stalucitoare, parea el insu§i o raid din soare,
atat de frumo§i ii luceau ochii alba§tri §i parul auriu inelat imprejurul obrajilor albi ca
spuma alba a norilor. Un murmur de simpatie it primi §i toti ii §opteau numele cu drag: -- Ribay F... Ribay Bela! Ar fi putut vorbl ori cum §i orice, acest www.dacoromanica.ro
212
CONSTANTA HODOS
tanar, aprobarea plutea dinainte in gandul tuturor. Legenda de cuceritor it facuse ce. lebru.
Desveli amanuntit, ca un cunoscator cu adanca patrundere, situatiunea politica a unuia dintre cele mai importante tinuturi romane§ti. Era vorba de sfa§ierea Zarandului §i an exarea lui la judetele vecine unde romanii nu erau a§a compacti.
«... In undele Cri§ului alb, limpezi ca lacrimile copiilor nevinovati, sta inecata* gloria
falnica a tuturor straduintelor natiunei maghiares de a uni tarile ei intr'un corp puternic, cu acela§ suflet increzator in viitor, in visul ei maret, implinirea caruia e singura cheza§ie a statului §i a vietei noastre de-apururi' §i in totdeauna... §i nu Cri§ul e de vina. Pe malurile lui nisipoase cre§te inalt
porumbul §i graul are destul soare ca sä se coaca. N'am avut insa pans acum destula
tarie sufleteasca sä infranam un element primejdios care se intinde, prinde ghimpi, §i radacini intocmai ca planta acea spinoasa,
distrugatoare, a careia samanta au adus-o Ru§ii in tara noastra §i au presarat-o ca www.dacoromanica.ro
MARTIRII
213
un blestem peste holdele Ungariei manoase..
Ideia Daco-romanismului. Nicairi pe toata intinderea tarei ideia asta nu prinde radacini Si viata ca aci in Zarand. Nicairi ca in acest .inut nefericit n'a fost chinuit Maghiarul.
Ars §i pustiit in revolutia lui Horia, ucis cu lancea §i infrant de mO la patru-zeci §i opt, sugrumat §i umilit in timpul de fa0', cand triumful politicei noastre a cucerit a§a splendida izbanda... Crede oare parlamentul
tarei mele, ca nu vom avea putere a infrana §i a smulge din radacina planta asta primejdioasa? N'a sosit oare ceasul rafuelii definitive cu eroii nefastului Iancu?...b
0 lini§te ca de mormant se faca o clipa in sala mare legiuitoare. Atat cat s'ar ridica o respiratie de om sau palo§ul lucitor in
mana calaului, scanteirea urei din sute de ochi indreptati asupra figurilor de piatra a celor doi deputati ai Zarandului... Apoi uraganul erupse in strigate: Jos Zarandul, jos!... Afars cu ei, afara, afaral...
Ceasul rafuelii sosise intr'o clipa. Deasupra alarmei tumultului, glasul puwww.dacoromanica.ro
214
CONSTANTA HODO§
ternic al lui llie Cri§anu ra'sund ca un clopot
prevestitor de catastrofa...
0 sa vedeti iar foc, parjol §i Cri§ul cel limpede, ro§u de sange... Mai avem ! Mai avem! *i'l varsam pang la ultima picatura pentru tall, pentru ideia sfanta a natiunei! Il varsam pentru Ungaria cea mare units, pentru Dumnezeul Ungariei noastre . Jos valahii, jos acei can vor perirea Ungariei, jos, jos !... Pymnii incle§tati se agitara in aer amenintatori si tumultul cresca infrico§at. Pre§edintele fa silit sä suspende §edinta §i sa puns aparare cu arma in jurul deputatilor romani.
Inzadar mai rasuna in ziva urmatoare vocea miscata si argintie a lui Ion Munteanu,
al doilea deputat al Zarandului, un cuvant bland §i intelept, care patrunse o clipa toate inimile §i potol) pe cele mai inver§unat pornite, propovaduind libertatea sfanta a popoarelor, drepturile fire§ti, pacea roditoare, temeiul fericirei §'a propa§irei tuturora. Induio§area sau chibzuirea tinii doar o clipa,
www.dacoromanica.ro
MARTIRII
215
apoi iarA se ridica tumultuos glasul urei infierbantate, §i proectul lui Ribay, proectul desfiintarei Zarandului, se vota cu puterea neindurata a majoritatii.
www.dacoromanica.ro
XXXII.
lin tacerea noptii de Martie, capatul Iantului ce impedich roata la cobora§ul iute din §ortoc, zuruia suparator in auzul simtitor al celor doi calatori adanciti in mantalele
for negre ca §i gandurile lor. Jos ora§ul se intindeh intunecat §i -numai
stelele luminau ici colo cate un acoperi§ mai rasarit §i turnul bisericei alb §i sclipitor..
Soseau lard sa fie a§teptati ca altadata, cu alaiul ormului, intreg luminat, impodobit cu steaguri §i acoperit cu flori pe tot lungul
stradelor. Nimeni nu vestise poporul.
ySj
chiar Stoe sperase ca desbaterile din Camera
vor luh, in cele din urrna, un alt sfar§it. www.dacoromanica.ro
213
CONSTANTA HODOS
Acum ramasera cu totii uluiti. Amalia, indemnata de d-na Lati, staruise ca Stoe sa puna la cale o serbare cum nu
se poate mai frumoasa in onoarea celor doi deputati. Case le erau sa fie impodobite cu scoarte, cu steaguri, §i fetitele din §coala imbricate in alb, cu panglici tricolore la umar §i cu ramuri verzi in rnani sa carte la intampinare imnul romanesc... Se tocmise muzica dela Abrud, vestita lucru mare, in tot Ardealul. Seara urn Jpal de elita in sala de sus a birtului mare.
Chiar §i Irina se invoio§ase la gandul balului... Ce bine-i sa te la§i purtata ap in valurile muzicei !... te ridica, te duci in ne§tire,
nici nu mai simti ca e§ti pe pamant, ca te
doare, ca WI din carne §i din oase. Un fulg ce'l poarta vantul. Adio dor §i jale, fulgul sboara u§or, fara de ganduri!... Si iat-o acum ca sta iar abatuta copila §i ca plumbul de greu se lass grija trista peste ginga§ul chip; slabutele brace §i picioru§ele sprintene se incovoiau sub greutatea asta cruda. In odaia vecind cei doi deputati §i tatal www.dacoromanica.ro
MARTIRII
219,-
vorbeau de prigoiiri, inchisori, moarte §i lupte grele, fara de nume... Poate iara i o noud revolutie ei se sfatuiau severi §i tri§ti,
unde se omoara om pe om, se arunca in flacari, de vii, femei §i copii?..
0 infiorare de ghiata ii strabath trupul intreg pans la oase... Vai, fratiorii ei dragi, Si sorioarele alintate, unde sa le ascundg, cum sa-i ridice pe toti in brate §i sa fuga
sa fuga departe de aceste ingro-
zitoare primejdii ?...
Amalia trecir prin odaie, cu ochii inro§iti de lacrami §i-i spuse rastit, ca nisi odata pana acum, sa nu-§i piarza vremea a§a,
fara de nice un lucru. Maine poimaine, nu va mai fi
Se tidied atunci §ovaind, prinse o broderie, cu o icoana mai putin spaimantatoare innaintea ochilor... Lucrul mainilor ? Dar ii
fusese drag intotdeauna. Mo§tenise dela mama ei talentul §i pasiunea pentru el §i era fericita decate on o lasau in pace sa lucreze... Pentru ce
sa"-i
spuna vorba a§a de
aspru?... Nu se poate oare ca sa nu fie awww.dacoromanica.ro
'O
CONSTANTA HODOS ID
tinsd inima ei bund, dar a§a de simtitoare ca o rand deschisa care sangereazd la cea mai mica atingere ?... Oamenii sandto0 nu se gandesc la asta...
Ce rau e sd ai o a§a inima. Cum doare, in adanc... Un Opt ascutit ce venl de afara din partea scarilor o facia sa'§i curme respira0a §i bataile inimei indurerate. Cu parul valvoi de groaza, galben §i abia de recunoscut, Gili, baetanul ca de zece ani al notarulni Popescu navali in casa scoOnd tipate intrerupte: Mama... mama... Vai, moare, moare mama... Si-a taiat gatul, cu briciul... Catia lua copilul sa-1 spele cu apa rece
§i-i dete sd bed, lapte. Stoe alerga la Popescu, pe cand Ilie Cri§an se ridica din jet galben ca de ceard, incovoiat din spate: L'am strans sa-§i faca socotelile... Nevasta-sa, pe semne, le §tie mai bine decat el. Ramase stalp in mijlocul odaii cu privirea despicand pamantul, cu mainele cruce peste piept. A inceput !... Munteanu se cutremura in toata firea lui www.dacoromanica.ro
MARTIRLI .
221
de filosof pasnic... Avea si el o nevasta mandra, ambitioasa §i
opt copii !
Celt trasura lui Stoe §i pleca, chiar in noaptea aceea, in goana cailor, acasa la Baiade-Cri§.
Ilie cobori in urma lui ; desclestanduii brmele intr'un gest larg parca ar fi vrut sä darame lumea, murmurs : Potopul !
www.dacoromanica.ro
ap
_1111111022111111522211111*0 tANyza dip Op
XXXIII.
toe se intoarse abatut, cu sufletul innabu§it de jalea ce'l cuprinsese la cele vazute... Popescu i§i smulgea parul, se batea cu
sC-
--)
pumnii in cap, langa trupul inchegat in sdnge al nevestei sale. Copiii rupeau hainele de pe mama lor, in opintiri sa o ridice) tipau §i o rugau sfa.§ietor sä se scoale.
§i acum nenor'ocitul om vened nduc, in capul gol, sa -i spue lui Stoe ca nu datora de cat trei sute de fiorini §i avea sa-§i vanclti
casa §i sa puna banii la loc innainte de 1, veni «domnii cei noi) cari de sigur aveau sa -1 scoata din slujba chiar §i nevinovat de
ar fi fost sa fie. www.dacoromanica.ro
224
CONSTANTA HODOS
Stoe i§i deschise sertarul §i din teancu] fiorinilor adunati acolo in anii lui de munch,
dete trei sute nenorocitului om, aiurit de atatamarinimie §i chiar neintelegand-o bine.
Pune-i la loc, ca o sa to inchida, ii §opti Stoe indesand in mana-i tremuratoare hartiile; §i nu' i lash copiii pe drumuri, muritori de foame. Vorbele din urma le rosti poruncitor, cu
o asprime arzatoare ce ii izbi sufletul notarului, it deschise ca atingerea unui ascup§ inro§it in foc §i-i lumina prapastia in-
grozitoare in care cazuse. Du-te, du-te...
Aproape it imbranci pe scari in jos, in vreme ce Amalia it petrecea din coridor cu o privire plina de manie §i dispret. Slabiciuni omene§ti, drags, §i par'ca it inteleg. -§ase copii, to4i mici, leafs mica,
spera sa se mareasca... Si betia... Da. Asta-i e slabiciunea... De neertat. Nu. Sunt firi expansive cari nu otsesc cheagul sufletesc al viwi, de obiceiu oamenii Area buni... Fantazia for aprinsa www.dacoromanica.ro
MARTIRII
225
consuma tor ce gaseste vrednic in fume §i nu-i ajunge. Ii trebue hrana, hrana, atatare, atatare, lumina, lumina si fiindca n-o poate avea, viata, lumea, nu dau atata cat, e necesara simtirei lui, trebue sa-si imbete
mintea bolnavita care poate s'ar prabusi fara acest leac al inconstien0i ce se intinde ca un val trandafiriu, alb sau intunecat, dar In totdeauna impaciuitor peste cruda realitate. Vezi tu, Amalio, eel mai nenorocit popor e si eel mai betiv. Suferinta iii cere morfina.
Amalia iii incrunta sprancenele, frumos arcuite peste ochii albastri, cari de eateva zile capatasera o adancime intunecata. Stoe citea par'ca in sufletul ei. Nu draga, nu... Fii cu tninte. Vezi de copii. Livia e palida de cateva zile 0 prind frigurile Da-i pelin, izma... Irinei dd-i untura
de peste, ca iar o and tusind... Pe Traian o sa-1 duc la gimnaziul din Brad. Sa"-i pregatiti rufe. Bine- ca avem un gimnaziu ad.
aproape... Cel putin atata ne-a ramas, ne rama'ne...
0 saruta pe frunte, apoi esi in strada Coastal*. Ho4os.
Martirii. www.dacoromanica.ro
15
226
CONSTANIA H000q
limpezind cu o vointa luminoasa ceata mo-
horita ce i se lasase pe suflet. Nu, nu... Nu se poate ca ei sa ne sugrume a§a pe toti, §i pe cei fara nici o vina. Sunt legi, legile lor, cari nu se pot calca §i
cari ne vor apara la primejdii, i§i zise in gand. Apoi i§i indrepta pa§ii inspre casa lui Cristea, al doilea notar al cercului sau, pe care
it §tia asemenea putin incurcat cu socotelile darilor comunale. Il gasi galben, cu ochii ro§ii, in mijlocul vraturilor de registre prafuite, pe cari le rasfoia oftand din greu §i Tanga el intr'un pat saracacios, scheletul viu al unui copila§ de §apte ani, paralizat cu totul de chinul frigu-
rilor. intinderea curtii toata, aproape o jumatate pogon, era cuprinsa de apa, un lac verde care nici odata nu seca §i din tundul caruia, o imparatie vasta a broa§telor, rasurta in cor lugubru, tristul for cantec.
Ce to faci? it intreba Stoe punand mana pe umarul lui §i privindu'l in ochii tul-
buri, cu bung vointa. Nu §tiu limba, ingana Cristea, §i o sa ma dea afard... www.dacoromanica.ro
MARTIRII
227
Dar socotelile? Noua organizatie a tarii cere cheltuiala multa §i aci stapanii vor fi fares mild cu noi. Darile trebue incasate
cele incasate inaintate perceptiei.. Asta faceam aci, bolborosi Cristea aratand registrele. i
Sa le facem impreuna, ca sa nu gre§im.
Fa un ceas intreg de panica. Lui Cristea ii lipseau o mie de fiorini Stoe it dojeni parinte§te.
De cate on ti-am spus: bags de seams . ca ad nu-i lucru de gluma, §i ti-am aratat
cum. Aca nu mai §tii ce-ai incasat, ce-ai cheltuit... Ce o sa to faci ? Ramase o clips impetrit, apoi cazand cu fata pe genuchi isbucni in hohot de plans... Copilul bolnav, ingrozit de a§a un lucru nemai vazut, incepa sa tipe §i el: infra femeea inspaimantata §i in urma ei patru, cinci
capete palide §i tot a§a de infiorate... Nu inchise ochii Stoe intreaga noapte. Cum ar putea inlatura atata mizerie? 0 remu§care crudes incepa sa'l sfa§ie. Ribay Bela ar fi devenit el oare un du§man a§a de aprig al starilor din Zarand daces i-o dadea pe Irina §i nu'l gonea cu manie www.dacoromanica.ro
228
CONSTANTA BODOS
in noaptea aceea hotaritoare, cand i1 gasie in genunchi, plecat langa patul copilei bolnave?
Nu. Ar fi putut face din el un prietin, un mijlocitor a1 pacei roditoare, rand la vre-
muri mai bone. Pe cand a§a... Zarandul fit despicat in doua, Ca un tanar trup viu, in care sufletul rendscut n'avusese vreme sa se purifice, sa se imputerniceasca... Bradul, rebea si Baia-de-Cri§ pAnd la Vata se alipira de Huniedora, Halmagiul, Acim a
§i toata valea TdcWlelor pang as Baltele de Arad, unde vice comite, conducator a tot puternic, fia ales insusi operatorul sta§ierei, Ribay Bela. Diminea0, un comisar:de jandarmi ungu
calare, trimis al vicecomitelui din Arad, aduse actele scrise in ungureste, ale discivarei tuturor consilielor comunale §i fixdrii noilor alegeri, cu dispozitia severs a folosirei exclusive a limbei uuguresti in toate actele legale... 'Nisi primari ai satelor nu vor puted fi aceia cani nu cunosc limba statului. Notarii vor fi obligati, a face un exa-
men pentru care li se acorda un termen de -§ease hmi...» www.dacoromanica.ro
thrARTIRII
229
Stoe iscan de primirea actelor. Nu scris bine, it riposta trufa§ comisarul, Si -i explica, in limba lui, ca trebuia iscalit Szilard §i nu Constantin, caci asa er4 trecuta i adresa d-lui solgabirau, in registru. Stoe, fora de voie, iii stranse pumnii si-i raspunse ca din scrasnirea dintilor :
Un nume am si pe acela i1 iscalesc. Dar comisarul rase cu guma iscalitura romaneasca §i -starul cu incapatanare pentru cea ungureasca.
Cine nu vrea sa fie ungur, sa nu mai fie solgabirau... Asa poruncit Maria sa alispanul cel nou. Stoe i§i dete demisia. Dezastrul era acum complet. Zarandul fu asediat cu militie ca pe vremea lui Horia. Taranii chinuiti, incarcati cu noi
i noi biruri, adusi la alegeri cu ame-
nintari.
Ilie se inchise in casa lui din Baia de Cris, imprejmuita cu ziduri de piatra, tunecat ca un cioclu, si de acolo faced sa" rasune racnetul lui de leu ranit, incatusat in zabrele:
Omorati-va mai bine copiii si nevewww.dacoromanica.ro
230
CONSTANTA HOBOS
stele, spanzurati-va de salciile in§irate de-a lungul Cri§ului, cei cari n'aveti putere in
voi sa infruntati bataia de joc, dar nu va dati Satanei... Ganditi-va la cei patruzeci de mii de romani uci§i, ar§i. §i spanzurati in revolutie. La sufletul lui Horia §i la inima cea viteaza a lui Iancu, pierdutapentru
voi, §i nu va dati. Stati la vetrele voastre acasa. Hraniti-va cu ciupercile din padure cu 'mierea mesteacanului, daca du§marui va iau porumbul pentru dare... Feriti-va de Ignatz §i de Moritz, intoarceti fata la soare §i
cand va bate din usa carciumei mirosul de vinars... In manile voastre e puterea. Poporul e stapanul tarilor in lumea de azi,
§i poporul de aci e roman. E roman §i cel din Arad §i cel din Uniedoara, cei multi sunt romani Si cei multi sunt -tari...
Trezeasca-se picatura de sange ce a ramas curata in vinele renegatului, ca diamantul ales din masa putreda §i arsa. Prefaca-se in cenu§,e scrumul, iasa la iveala §i razbune-§i
soarta umilita picatura aceea curata inchisa in gramadirea intunecoasa; lumineze orbi-
tilor o mandra raza de soare...» www.dacoromanica.ro
MARTIRII
231
A§a rasuna.furtunatic glasul Tribunului. Apa scria fulgeratoare articole, in gazeta romaneasca din Budapesta. Dar cine avea puterea sd-1 mai asculte?
www.dacoromanica.ro
XXXIV.
eaa trista a toamnei se lasase peste cea din urma dimineata de Septembrie §i raza soarelui abia patrundea
prin valul umed, ca zambirea unui ochiu viu, inecat in lacrami. Amalia se ridica din a§ternut cu obrajii albi de nesomn, se uita imprejurul ei, iaras altul, strain... Stoe ca sa-I scape pe Cristea ii cumparase
casa dinpreuna cu cateva pogoane de aratura si acum se incercau sa intemeieze aci o noud existents. Ad... Infiorata de umezeala cetei §i a lacului, Amalia intra iar in casa, unde dorwww.dacoromanica.ro
*
234
CONSTANTA HODOS
meau inca top ai ei... Peretii erau incovoiati, scorojiti, §i se gandi ca avea sd-i dreaga, sd-i spoiascA, sä aduca viata in toate co4urile moarte. Stoe ii fagaduise sa umple
lacul cu daramaturile castelului din fats. §i nadejdea strabatu o clips in sufletul ei inspaimantat, ca dara razei de sus. In varful degetelor trecu pe langa paturile copiilor §i cu inima plind de grija as' cults respira0a fiecaruia §i iara§ se infiora : obrajii Liviei erau aprin§i, capul ii ardea §1 gemete indbu§ite e§eau din pieptul fetitei
cuprinsa de fierbinteald. Doamne! abia se vindecase copila, §i acum boala reincepea, cu indoita putere. Sabin Si Lenica deschisera .. ni§te ochi rataciti ca de spaima mortii ; gal-
beni, cu buzele vinete, dinti§orii li se sbateau clantanind.. Amalia privi aiurita spre patul mamei sale §i un tipat de groaza ii umfla pieptul...
Nana Catiei atarna, teapand pe dunga patului, capul intins, cazut la oparte, cu ochii deschi§i rugatori, cu buzele intredeschise. Amalia cuprinse] in brate trupul inlemnit,
it rezema de perini, lard sä dea drum tiwww.dacoromanica.ro
MARTIR u
285
patului inabu§it. Numai lacramile curgeau in §iroaie line, bogate, sfinte... Mama... mama, ii §optl desvelindu-i pieptul. Cine? De ce? §i-i saruta inima rece incremenita pe veci. Malmirea infundata acolo, fara de graiu,
lard de scapare, ca otrava cea mai puternica, fard de leac, ea te-a ucis. Da. N'ai putut sa mai lupti, sa mai prive§ti nenorocirea, primejdia in fata; ti s'a rupt inima §i ai plecat, m'ai iasat singura..., Capetele copiilor se ridicara atente la suspinele mamei lor... Irina se opri langa pat ca o umbra cu cearcanelele ochilor mari,
adancite Si negre, isbucni intr'o tusa nepotolita, papa cand sangele o navall pe nari...
Vend de graba d-na Lati, prinzand de veste §i alte trei patru femei, batrane doctorese, cu leacuri §i incercari de reinviere, zadarnice.
Stoe se de§tepta la zgomotul neobi§nuit in clipa and femeile apucard trupul moartei §i'l duceau sa-i facd gateala cea din urma. Ramase incremenit, pe cand Amalia it priveh www.dacoromanica.ro
236
CONSTANTA. HODOS
Knuth., sfa§iata, aratand spre odata copiilor bolnavi §i facandu-i semn de tacere. Dar el nu se putii stapani. I§i stransetam-
plele intre maini, covar§it de un chin sufletesc ce-i sapase puterile zi de zi, de luni intregi, se indol ca Si copacul framantat de vijelie, intr'un geamat din adanc... Cu o mans incle§tata in paru-i inelat, cu
alta stranganduli falcile ca sa-§i inabu§e glasul, cu intreaga con§tiinta a slabiciunei sale, Stoe i§i plangea prietina cea mai de_ votata, cea mai lipsita de egoism fiinta din lurne.
Pentru ce murise? Cum de murise ea, care parea eterna, ca aerul, apa §i iubirea... Doua brate mici, ferbinti, ii coprinsera gatul... in vremea ce Amalia retinea in pat pe Irina, Livia pe jumatate in delir, fugi in bratele lui tats -sau si i§i lipi buzele ca focul de obrajii lui umezi. Tata... Apoi se uitara amandoi, cu capetele impreunate, la catafalcul alb, ridicat in fata lor, la trasurile bunicii, frumoase, lini§tite §i iertatoare, cum fusese intotdeauna. 0 sä mor §i eu, §optl copila cu o exwww.dacoromanica.ro
NARTIRII
237
presie de melancolie adana, culcanau-se pe umartil lui. Stoe.
Nu draga, to nu, mi.., suntem nenorociti. - Daca
Suspinul copilei despica inima lui Stoe §i'l tacit §a racneasa de durere. Ah ! nu, sutletul -raeu!
0 stranse la piept, copila lui draga, cea mai draga dintre toate... 0 rea§eza in pat, apoi uitand moartea Catiei, plin de spaima alerga la doctor, la farmacie. 0 primejdie, mult mai grozava decat toate celelalte, i1 amenintea acum §i'l Ikea sa"
tremure in toata fiinta lui. Cu cloud, trei zile innainte se credea tare, gata sa infrimte orice greutati: sa munceasca la camp, sa suporte. 'orice inrfangeri, umi-
liri, orice, fara vaet. Dar incercarea asta, o Doamne, trecea peste puterile lui. Viata copiilor, viata Liviei, pentru care §i-ath fi aruncat-o de o mie de on pe a sa, nu doatme, nu, asta era prea mult, prea mult... Doctorul vazit copiii. Se sperie de paloarea
lrinei §i se opri ingrijat la Livia. Se §tik de chinina, dar nu de miazmele otravitoare ale lacultii; Certa copiii ca de-a buns seam a www.dacoromanica.ro
CONSTANTA MACS
288
or fi mancat iar din ftletele pi-unului .ce-§i imbia crengile incarcate ae rod, colo in fund deasupra lacului. De acolo erau cu totii bolnavi... Sdrmanul prun! Sarmanii copii! Doamna Lati vent iar cu consolAri nessfar§ite.
-- Sa nu-ti plangi mortii ,§i pe cei vii sa
nu-i ferice§ti! Ai -vazut pe Oanea ? L'au dus legat, pe cand el cu dintii i§i Linea cartea
ungureasca, urland cuvinte pe cari nimeni nu le intelegea. Si nevasta lui §ade inchisd, desbracatd, despletita, pana o nebuni §i ea...
Sodoma, Gomora. Toate's in zadar. Dacd urea Dumnezeu sa -i id, e mai bine pana's mici. Cucoana de aldturi, n'a crescut ciici? A venit cu ei tocmai din Moldova, i-a crescut pana. la Universitate, apoi i-a inmormantat pe rand, unul Cate unul, de cum i se intorceau acasd... Cantecul broa§telor cobe§te a rau. Cum ai puteh sa le faci sa taca ?...
t'raza din urma o spuse zambind, aproape
in glumd, Jar Stoe n'o mai auzi. In aceea§ noapte porni spre Baia -de -Cris
§i pamantul se clatind in urma lui. ,
www.dacoromanica.ro
MARTI An
239
Se stranse de bratul lui Ilie, galben, infrigurat :
Spune-mi tu, unde, unde sa ma duc, sa'mi scap copiii? Du-te, ofta Ilie, lasand capul greu, incaruntit prea de vreme, peste pieptul lui osos. Du-te.... Numai Dumnezeu a facut lumea din nimie not la urma urmelor, vad ca tot numai oameni suntem... Unde?.. Mai intrebi?... Ai copii, §i nu vrei sa-i ingropi ad. Treci Carpatii. E §i acolo o Ora care se lupta sa-§i scoa0 pamantul de sub jugul strainilon
poate. sa fie lupta mai u§oara...
Ochii lui Stoe se luminara ca de o vedenie.
In Romania ?...
Sa ramai roman. E nevoie mare de oameni §i acolo... Odinioara cand se. pierduse de Tanga pri-
etenul sau in focul Aiudului, in revolutie, Stoe mai avusese o clipa visul plecarei in
Ora
Iii dau ni§te hartii, o scrisoare, ca sa poti razbi. Ilie se scula de pe scaun, cauta prin sertare, scrise o scrisoare unui prieten din Cara www.dacoromanica.ro
240
CONSTANTA 1710DOS
Apoi se oprira fata in fats, ochi. in ochi, cu o privire lunga, induio§ata. Tu ce te faci ? intreba. Stoe. cu glas tremurator.
Raman, cu steagul in mans. Din ranile rnele ,nu curge sange... Aud ca vor sa
ma arunce in temnita, prea imi sunt vorbele taioase... Sa vie... Ii Wept. Imi vor lega manile cu lanturi §i vor mai na'scoci torturi... A venit iar randul lor... Dar nu te gandi act la mine. Vezi de ai tai. Te las... Stoe cuprinse in brate pe vechiul lui tovara§ iubitr §i o jale sfa§ietoare it stapani. Ramai cu Dumnezeu. Pleaca, ii zise scurt Ilie pe cand doua lacrami ii luceau in ochii maxi sticlo§i. ,Poate cele dintai lacrami in via-0 lui de om.
www.dacoromanica.ro
XXXV. oarele rasarise cald peste holdele pus-
tii, albite de bruma. 0 trasura grea, cu un cort mare de piele,se opri pe marginea coastei impra§tind vrabiile adunate in tufi§urile despoiate de frunze.
Stoe ajuta Amaliei sa se coboare, lua in brate pe Lenica, fulgu§or slabit de boala. Victoria §i Sabin duceau pe brate trei cununi de tufanele in toate culorile, si numai Traiant muTamit peste masura de plecarea asta, nu se iridura sa-§i paraseasca locul de Tanga vizitiu §i haturile din mana. Amalia o lua grabita innainte pe cararuia Constanta Hodoq.
blartirii.
www.dacoromanica.ro
11i
242
CONSTANTA HODO§
de Jut umed, prin praji§tea plina de apa... Cu inima deschisa, setoasA, primind in brate sufletelul ratacit printre nwvile, drag, nedes-
partit, uitand pe ceilalti, se prabu§i peste mormantul cel mai mic §i eel mai proaspat dintre toate. Livio, mama... cum o sa to Jas ?...
Stranse in brate pamantul §i trup§orul scump, umed §i rece, invie de vapaia puternica a durerei, vorbe§te, plange §i se roaga: Ia-ma, nu ma lash... De ce va duceli
voi a§a departe... Si unde? Cand nu cunosc drumul §i nici lumina nu-i, cum o sa yin
la tine in noaptea oarba, sa ma alipesc le pieptul tau? Mama... mama, ce crud e sa mori, cum doare §i ce chin m'a sfa§iat, cand
s'a rupt sufletul din trupul meu. Ia-ma in bratele tale calde, mama, nu ma lash... §i Amalia strange in brate cu infocarelutu rece, trupul copilului ei cel mai drag §i bun §i simte aievea chinul, gematul ei sfa§iat... Draga, ii §opti Stoe, drags, stapane§te-te... Pe cand in sufletul lui abia stapanit, durerea
se bocia cu a,ceea§i naprasnica putere ca www.dacoromanica.ro
MARTIRII
343
§i vijelia ce intuneca cerul, nemiloasa pentru
toate florile depe parnant... Cei trei copilasi in jurul Inormintelor pareau ai intreba cu lacrami: Doamne, dar not nu suntem ai vostri? Si cele. doud morminte de alaturi Catia :
si Irina, erau oare §i ele uitate? Moartea pusese de mult mana ei rece peste fruntea trista a Irinei. Din clipa cand i se desfasurase mintii toata nenorocirea ajutata daca nu pricinuita de amorul ei pentru Bela, se rupsese ceva din inima simtitoare
a copilei §i nu mai fir scapare pentru ea. Catia plecase, poate intriadins, sa fie scutita
de aceste dureri. Livia insa, cu cat mai mica, cu atat mai scumpa, o floare alba a sperantei unde soarta
nu insemnase Inca nici un raboj cu negru, dulce dimineata a primaverei unde furtuna rea pe neasteptate vine si rupe bobocul cel mai ales din tulpina vietei plina de seva si clumnezeiasca." putere; de moartea ei nimeni
nu se putea mangaia. Victoria .si Sabin asezara cununile pe cele
trei morminte. Lenica incepa sä planga §i se cera iar in bratele tatalui ei. Amalia se www.dacoromanica.ro
211
CONSTANTA 150D0
ridica §i pornira cu tocii iar spre trasura care
a§tepth in coasts. Adio, aciio !...
Lacrarni magi picurau pe obrajii tuturor. Stoe se intoarse cu fata spre vale, ae unde co§urile caselor se ridicau spre, zare fumegand. Acolo, morrna.ntul cel mare... 0 Sara, un neam intreg:, ramane in urma, in scancetul dureros of agoniei...' Adio, Ardeal frumos, Ardeal iubit, cie tinerWa, sufletul mi-am dat, unde le voiregast? Unde era Anita lui Chiril sa-0 vazd co-
pilul tiarai pornit in lumea larga dupa pa-, m'a'nt §i, adapost?
Cu to0 plangeau in hohot. Numai Traian, croind cercuri. man din biciu, urmarea cu bucurie tropotul caitor grabii §i visa in gaudul lui a impArdpe minunata ca din poveste, cu lanuri bogate, mun0 de aur, livezi cu flori vorbitoaKe, iar el se plimba cu .
bind cu vulturii de pe stanci: Ciici roman sunt in putere Si rbnianu'n veci nu piere..
irirdu 1321 p www.dacoromanica.ro
ERA TA La pag. 125 a se citi in loc de : comitatul Ardealului,
Constanfa
comitatul Aradului.
Bodo,.
Frumos I
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
