Manualul stivuitoristului
Cuprins 1. Introducere ...........................................................................3 2. Termeni şi definiţii .................................................................6 3. Condiţiile în care se exploatează stivuitoarele .......................... 13 4. Noţiuni elementare de matematică şi fizică................................22 4.1 Forţa de greutate..................................................................22 4.2 Centrul de greutate...............................................................22 4.3 Momentul forţei....................................................................23 5. Spaţii de stabilitate la stivuitoare şi poziţionarea centrului de greutate totală şi importanţa acestuia asupra stabilităţii stivuitorului..24 6. Clasificarea stivuitoarelor........................................................28 7. Părţile componente ale unui stivuitor........................................35 8. Componente de securitate.......................................................38 8.1 Componente de securitate la translatoare stivuitoare..................38 8.2 Componente de securitate la stivuitoarele autopropulsate...........39 9. Diagrama de sarcină...............................................................44 9.1 Diagrame de sarcină în reprezentare grafică..............................44 9.2 Diagrama de sarcină mai poate fi regăsită şi tabelar...................46 10. Principalele obligaţii ale stivuitoristului. Tehnici de lucru..............47 10.1 Principalele obligaţii ale stivuitoristului înainte de începerea lucrului.......................................................................................47 10.2 Obligaţiile stivuitoristului în timpul lucrului. Tehnici de lucru.......48 10.3 Principalele obligaţii ale stivuitoristului după încetarea lucrului.....58 11.
Întreţinerea stivuitoarelor......................................................62
12.
Accidente – avarii.................................................................64
2
1. Introducere Încă din cele mai vechi timpuri, omul a simţit nevoia de a folosi un utilaj cu care să poată să ridice sarcini şi să le poziţioneze în locurile dorite. Dacă o macara ridică şi deplasează sarcini în limita razei de acţiune, stivuitorul are proprietatea că poate deplasa foarte uşor sarcini şi le poate poziţiona cu uşurinţă şi într-un spaţiu în care macaralele nu au acces. Încă de la început trebuie precizat că acest curs nu poate acoperi toate aspectele legate de exploatarea stivuitoarelor dar vom încerca, pe cât posibil, explicarea noţiunilor de bază, a componentelor de securitate care apar cel mai des şi a tehnicilor de operare folosite uzual. În funcţie de anul de fabricaţie, tipul stivuitorului şi soluţiile constructive alese de producător, acestea pot suferi modificări. Având în vedere modificările legislative provocate de intrarea României în Europa, armonizarea legislaţiei României cu cea a Uniunii Europene, precum şi necesitatea adoptării unor schimbări care să aducă legislaţia românească mai aproape de realităţile momentului, normativele tehnice cât şi întreaga legislaţie în domeniu au fost modificate de mai multe ori în ultimii ani. Organismul Naţional care se ocupă în ţara noastră de introducerea pe piaţă, autorizarea de funcţionare şi exploatarea instalaţiilor de ridicat este Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR). Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat este organ de specialitate cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor, şi are ca principal obiect de activitate asigurarea în numele statului a protecţiei utilizatorilor şi siguranţa în funcţionare pentru instalaţiile, aparatele, componentele, dispozitivele de siguranţă şi mijloacele de control. ISCIR este organizat conform HG 1340/2001 şi HG 182/2005, astfel: ISCIR Supraveghere Piaţă – face parte din cadrul Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat. Este organismul de supraveghere a pieţei din domeniu. Supravegherea pieţei se
3
realizează prin verificarea documentelor echipamentelor (Declaraţie de Conformitate, documentaţia tehnică, partea de exploatare, partea de mentenanţă), verificarea autorizaţiilor necesare (autorizare RSVTI, autorizarea societăţii, autorizarea manevranţilor, autorizarea echipamentelor) şi de asemenea verificarea stării tehnice şi a modului de exploatare a echipamentelor. 1. ISCIR Inspect – face parte din cadrul Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat. Este acea parte din ISCIR care acordă autorizaţiile de funcţionare, verifică periodic echipamentele, autorizează societăţi şi personal, acordă avize de curs în vederea derulării cursurilor. In teritoriu, ISCIR Inspect este impartit in 5 inspectii. ISCIR Inspect IT Cluj a fost desfintat, iar cele 4 judete pe care le acoperea au fost impartite astfel: ISCIR Inspect IT Sibiu acopera si judetele: Cluj, Bistrita Nasaud, iar ISCIR Inspect IT Oradea acopera si judetele: Salaj, Maramures. În anul 2008, Parlamentul României a adoptat Legea numărul 64. Această lege stabileşte cadrul legal pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor care intră sub incidenţa ISCIR. În capitolul patru al acestei legi sunt prevăzute şi sancţiunile care se aplică în cazul în care nu sunt respectate prevederile legale în vigoare. Pentru a putea reglementa domeniul de activitate, ISCIR emite acte legislative. Acestea sunt Ordine ale Inspectorului de Stat Şef, respectiv Prescripţii Tehnice. Acestea se publică în Monitorul Oficial şi au caracter de lege. In noiembrie 2010 prin HG 1139 se infiinteaza Compania Nationala pentru Controlul Cazanelor, Instalatiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiune SA, denumita in continuare CNCIR, ca urmare a reorganizarii prin divizare a ISCIR, si are ca obiect principal de activitate efectuarea de verificari tehnice in vederea autorizarii functionarii si de verificari tehnice in utilizare, pentru toate instalatiile si echipamentele ce intra sub incidenta ISCIR.
4
Prescripţiile tehnice au fost elaborate pe domenii de echipamente. Vom prezenta câteva exemple de astfel de Prescripţii Tehnice: PT ISCIR R1/2010 reglementează domeniul macaralelor; PT ISCIR R2/2010 reglementează domeniul ascensoarelor. Prescripţia tehnică ISCIR care reglementează activităţile referitoare la stivuitoare este PT ISCIR R1/2010 “Cerinţe tehnice pentru montarea, punerea in functiune, autorizarea functionarii, supravegherea si verificarea tehnica in utilizare pentru investigatii/examinari cu caracter tehnic, intretinerea, revizia si repararea masinilor de ridicat.”. Masinile de ridicat care fac obiectul prezentei prescriptii tehnice sunt: a) Macarale; b) Stivuitoare autopropulsate si translatoare stivuitoare; c) Platforme autoridicatoare nedeplasabile/deplasabile pentru persoane si/sau materiale; d) Platforme ridicatoare pentru persoane cu dizabilitati; e) Elevatoare pentru vehicule; f) Mecanisme de ridicat; g) Masini de ridicat de tip special. Această prescripţie tehnică face parte din reglementările tehnice naţionale ISCIR şi stabileşte condiţii minime pe care stivuitoarele trebuie să le îndeplinească astfel încât acestea să primească din partea CNCIR autorizaţia de funcţionare. PT R1/2010 a fost elaborată în conformitate cu prevederile Legii 319/2006 privind protecţia muncii şi norme metodologice de aplicare a acesteia, Legea 608 privind evaluarea conformităţii produselor şi Legea 10/95 privind calitatea în construcţii. Atât PT ISCIR R1/2010, Legea 608/2001, HG 119/2004, cât şi Directiva Europeană 98/37 prevăd că introducerea pe piaţă a stivuitoarelor se poate face doar în condiţiile în care producătorul sau reprezentatul autorizat al acestuia în România emite o Declaraţie de Conformitate pe care se aplică marcajul CE. Această declaraţie de conformitate nu poate fi emisă decât dacă produsele respective au fost certificate de către un organism notificat din Uniunea Europeană. Marcajul CE se va regăsi în mod obligatoriu pe placa de timbru şi pe toate componentele de securitate.
5
2. Termeni şi definiţii Pentru o mai bună înţelegere a cursului vom prezenta în acest paragraf termenii şi definiţiile folosite de ISCIR în Prescripţia Tehnică ISCIR R1/2010. Pentru conformitate am folosit exact textele din Prescripţia Tehnică prezentată mai sus. activitate de reparare - ansamblu de lucrări şi operaţiuni specializate de investigare a defectelor apărute, asigurare a pieselor de schimb , efectuare a depanărilor şi/sau înlocuirilor de componente defecte şi încercare funcţională a stivuitorului, pentru demonstrarea calităţii reparaţiei efectuate menite să readucă stivuitorul în stare bună de funcţionare în condiţii de securitate. Capacitatea unui agent economic de a efectua lucrările de reparare trebuie să fie confirmată printr-o autorizaţie emisă de ISCIRINSPECT IT. ampatament – distanţa între axele roţilor stivuitorului, măsurată în lungul unei axe paralele cu deplasarea longitudinală a acestuia. - apărătoare a postului de conducere – protecţie completă sau parţială în jurul postului de conducere, în principal când acesta este la extremitate sau ridicabil, cu scopul de a proteja manevrantul frontal şi/sau lateral împotriva contactelor cu obstacole fixe sau cu alte vehicule. - apărătoare de protecţie a manevrantului – suprastructură fixată pe cărucior deasupra capului manevrantului pentru a-l proteja de căderea obiectelor manipulate sau provenite din stive alăturate. - apropiere lentă – deplasare cu viteză foarte redusă cu scopul ca, la executarea anumitor operaţiuni de manipulare (de exemplu la stivuire), sarcina să poată fi precis poziţionată. - autorizarea funcţionării - ansamblu de activităţi de verificare şi validare a rezultatelor măsurărilor şi încercărilor funcţionale executate la punerea în funcţiune a stivuitoarelor sau cu ocazia verificărilor tehnice periodice ale acestora, în scopul confirmării îndeplinirii condiţiilor de funcţionare în securitate a stivuitoarelor. Se efectuează numai de către ISCIR-INSPECT IT sau de RSVTI autorizat şi împuternicit de ISCIR-INSPECT IT în acest sens.
6
blocare de securitate – dispozitiv destinat să imobilizeze stivuitorul, fiind comandat printr-o cheie de contact sau printr-un alt mijloc pe care manevrantul îl activează la părăsirea căruciorului. caroserie – panouri de protecţie sau de acoperire fixate la exteriorul stivuitorului. catarg – montant fix pe care culisează placa portechipament sau unul sau mai mulţi montanţi mobili. - catarg cvadruplu – catarg care cuprinde un montant fix şi trei montanţi mobili. - catarg dublu (telescopic simplu) – catarg care cuprinde un montant fix şi un montant mobil. catarg netelescopic (simplu) – catarg care cuprinde un montant fix. - catarg telescopic – catarg care cuprinde un montant fix şi unul sau mai mulţi montanţi mobili. catarg triplu – catarg care cuprinde un montant fix şi doi montanţi mobili. cerinţă esenţială - cerinţă care are în vedere, în special, protecţia sănătăţii, securitatea utilizatorilor, protecţia proprietăţii şi a mediului, astfel cum este prevăzută în actele normative în vigoare. - cilindru de ridicare – cilindru care ridică, fie prin intermediul lanţurilor cu mufle, fie direct placa portechipament (sau o platformă portsarcină) sau montantul (montanţii) mobil (i). cilindru de ridicare simplu – cilindru cu un singur piston, destinat ridicării sarcinii. cilindru de ridicare telescopic – cilindru care cuprinde mai multe pistoane concentrice, ce se ridică succesiv. contragreutate – masă fixată în partea din spate a şasiului şi destinată echilibrării sarcinii. curăţitor de şină - componentă de securitate destinată îndepărtării de pe calea de rulare a obstacolelor sau obiectelor care s-ar putea găsi pe aceasta. - cursă de ridicare – distanţa pe verticală între poziţiile de lucru inferioară şi superioară ale dispozitivului de manipulare a sarcinii. declaraţie de conformitate - documentul prin care producătorul dă o asigurare scrisă că o stivuitorul este conform condiţiilor specificate.
7
declaraţie de conformitate – procedură prin care un producător sau un reprezentant autorizat al acestuia dă o asigurare scrisă că un produs este conform condiţiilor specificate. - depunere în rafturi – manipulare care constă în ridicarea unei sarcini şi depunerea ei în compartimentul unui raft. destivuire – manipulare care constă în preluarea şi coborârea unei sarcini din partea superioară a unei stive. dispozitiv de manipulare a sarcinii – dispozitiv (cârlig, graifăr, electromagnet, furcă sau altele) pentru apucarea, prinderea sau manipularea sarcinii. - dispozitiv de reţinere a fluidului din cilindri – componentă de securitate destinată reţinerii fluidului în cilindri la scăderea bruscă a presiunii. ecartament –distanţa pe orizontală între centrele roţilor de rulare ale stivuitorului. - electrostivuitor – stivuitor autopropulsat a cărui acţionare este electrică. frână – dispozitiv destinat reducerii vitezei şi/sau împiedicării mişcării mecanismelor stivuitorului. gabaritul stivuitorului – spaţiul determinat de condiţiile funcţionării în siguranţă a stivuitorului în vecinătatea unor construcţii, ale cărui limite pot fi depăşite numai de dispozitivul de manipulare a sarcinii în timpul executării operaţiilor de manipulare. importator – orice persoană fizică sau juridică cu sediul în România, care introduce pe piaţă un produs provenit dintr-o altă ţară. - introducerea pe piaţă a stivuitorului - acţiune care are loc atunci când producătorul pune pentru prima dată stivuitorul la dispoziţia deţinătorului inalţimea de ridicare – distanţa pe verticală de la nivelul planului pe care este aşezat stivuitorul până la dispozitivul de manipulare a sarcinii, când acesta se află în poziţia de lucru superioară. - încercări dinamice – încercarea unui stivuitor prin executarea mişcărilor de lucru cu o sarcină care depăşeşte cu Y% capacitatea de ridicare a stivuitorului.
8
- încercări statice – încercarea unui stivuitor prin aplicarea unei sarcini statice la dispozitivul de manipulare a sarcinii care depăşeşte cu X% capacitatea de ridicare a stivuitorului. - înclinare maximă a pantei – unghi maxim al pantei, exprimat în procente, care poate fi urcată cu o viteză de transport constantă de către stivuitorul neîncărcat. - întreruptor de securitate (scaun sau pedală) – întreruptor dispus astfel încât să întrerupă curentul motorului de tracţiune (şi eventual să aplice frâna) în momentul în care manevrantul încetează să acţioneze acest întreruptor; la stivuitoarele cu manevrant purtat, întreruptor poate fi şi scaunul sau o pedală, iar la stivuitorul cu manevrant pieton, timona. - limitator de sarcină – componentă de securitate destinată să întrerupă automat acţionarea mecanismului de ridicare în cazul depăşirii sarcinii nominale, permiţând acţionarea mecanismului în sensul coborârii sarcinii. limitator de sfârşit de cursă – componentă de securitate destinată să întrerupă automat acţionarea mecanismelor stivuitorului când părţile sale în mişcare depăşesc poziţiile limită de lucru stabilite, permiţând acţionarea mecanismelor în sens invers celui în care s-a limitat mişcarea respectivă. limitator de viteză – componentă de securitate care la depăşirea unei viteze stabilite acţionează paracăzătoarele şi comandă oprirea cabinei. - mecanism de deplasare al stivuitorului – mecanism acţionat şi utilizat pentru deplasarea stivuitorului. - mecanism de ridicare – mecanism acţionat şi utilizat pentru ridicarea şi coborârea sarcinii. - moment de răsturnare produs de sarcină – produsul dintre distanţa de la axa de ridicare a sarcinii la axa de răsturnare şi sarcina corespunzătoare. motostivuitor – stivuitor autopropulsat acţionat de motor cu ardere internă. - opritor – componentă de securitate destinată limitării deplasării peste poziţiile limită de lucru stabilite. - organism de inspecţie - ISCIR–INSPECT, organism desemnat şi recunoscut de Ministerul Industriei şi Resurselor pentru supravegherea şi verificarea tehnică în funcţionare a stivuitoarelor.
9
- paracăzător – componentă de securitate destinată să oprească şi să menţină oprită pe glisiere cabina în cazul depăşirii vitezei stabilite. - persoană expusă – orice persoană care se găseşte integral sau parţial în zona periculoasă. - piesă de reazem - componentă de securitate destinată evitării şocurilor provenite din spargerea accidentală a roţilor de rulare sau a ruperii axelor acestora, precum şi împotriva deraierii. - pivotare (a catargului sau a unui echipament) – rotire în jurul unei axe verticale a întregului ansamblu ridicător sau numai a organului portsarcină, putându-se astfel trece de la o poziţie laterală de lucru la o poziţie frontală şi invers. placă portfurcă (sau portechipament) – organ culisant pe montantul fix, în cazul catargului netelescopic, sau pe ultimul montant mobil, în cazul catargului telescopic, care susţine elementele purtătoare de sarcină. - preluare din rafturi – manipulare care constă în preluarea unei sarcini din compartimentul unui raft şi coborârea ei. producător – persoană responsabilă pentru proiectarea şi realizarea a unui produs (stivuitor sau componentă de securitate) în scopul introducerii pe piaţă, în numele său; responsabilităţile producătorului se aplică oricărei persoane fizice sau juridice care asamblează sau etichetează produse în vederea introducerii pe piaţă sub nume propriu; termen echivalent=fabricant. - producătorul componentelor de securitate - persoană fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea proiectării şi fabricării componentelor de securitate. proiectant – persoană fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea proiectării stivuitoarelor, componentelor de securitate şi a proiectelor de reparaţii la stivuitoare. punerea în funcţiune - prima utilizare a produsului pe teritoriul României de către deţinător. raza minimă de viraj – raza cercului circumscris părţii exterioare a roţii din faţă a stivuitorului, când roţile sunt bracate la maximum. - reprezentant autorizat al producătorului – persoană juridică împuternicită de producător să acţioneze în numele acestuia. ridicare (coborâre) sarcină – deplasarea unei sarcini pe verticală.
10
- sarcina de încercare – valoarea sarcinii la care este încercat un stivuitor. - sarcina dinamică – sarcina care ia naştere în timpul accelerării sau decelerării sarcinii nominale, parţiale etc. sarcina statică – sarcina nominală, parţială etc. în stare de repaos. sarcină nominală - sarcina pentru care a fost proiectat şi construit stivuitorul. - spătar vertical al sarcinii – ecran vertical, montat în general la placa portfurcă, pentru a preveni căderea înspre manevrant a sarcinii transportate. - stabilitatea dinamică – rezistenţa la răsturnare a stivuitorului aflat în mişcare, sub acţiunea forţelor create de mişcarea respectivă: deplasare rectilinie sau în curbă, frânare, deplasare sarcină. stabilitatea statică –rezistenţa la răsturnare a unui stivuitor care nu execută nici o mişcare, singura forţă care acţionează fiind sarcina. stivuire – manipulare care constă în ridicarea unei sarcini şi depunerea ei pe o stivă formată din sarcini asemănătoare. - suprasarcină – sarcina care depăşeşte sarcina nominală. şasiu – structură metalică pe care sunt montate diversele organe ale stivuitorului, respectiv ansamblul propulsor, mecanismul de ridicare etc. tampon – componentă de securitate destinată amortizării şocurilor la lovire. translator stivuitor – instalaţie stivuitoare, cu coloană verticală, care se deplasează în culoarul dintre rafturi. utilizator - persoană fizică sau juridică deţinătoare a unui stivuitor pe care îl exploatează în folos propriu şi care are obligaţia de a-l utiliza numai dacă acesta a fost supus verificărilor tehnice periodice şi a obţinut autorizaţia de funcţionare în urma acestora. Termen echivalent = deţinător. - verificare tehnică periodică - activitate solicitată de deţinător, la intervale predeterminate sau ori de câte ori deţinătorul consideră necesar, pentru a se asigura că stivuitorul pe care îl deţine şi îl utilizează satisface cerinţele de funcţionare în securitate. Activitatea cuprinde un ansamblu de verificări şi încercări menite să constate
11
starea de bună funcţionare în condiţii de securitate a stivuitorului şi proprietatea acestuia de a-şi îndeplini rolul funcţional conform specificaţiilor producătorului. Activitatea se efectuează de către ISCIR-INSPECT IT sau , după caz, de RSVTI autorizat şi împuternicit de ISCIR-INSPECT IT în acest sens. - viteza de deplasare – viteza de deplasare în regim stabilizat a unui stivuitor. - viteza de ridicare (coborâre) a sarcinii – viteza de deplasare pe verticală în regim stabilizat a sarcinii de lucru. zonă periculoasă – orice zonă din interiorul şi/sau din apropierea unui stivuitor, în care prezenţa unei persoane expuse constituie un risc pentru sănătatea sau securitatea sa.
3. Condiţiile în care se exploatează stivuitoarele
12
Trebuie subliniat faptul că pentru ca un stivuitorist să manevreze un stivuitor în conformitate cu prevederile PT ISCIR R1/2010, trebuie să fie îndeplinite mai multe condiţii simultan: a. stivuitorul trebuie sa aiba autorizaţie de funcţionare b. să existe registrul de evidenţa supravegherii stivuitorului c. stivuitoristul să fie autorizat în condiţiile legii d. să fie numit Operatorul RSVTI e. să fie încheiat un contract cu o firmă autorizată ISCIR pentru lucrări de întreţinere. a.
Obţinerea autorizaţiei de funcţionare Aşa cum este prevazut şi în PT ISCIR R1 din 2010 autorizarea de funcţionare este ansamblul de activităţi de verificare şi validare a rezultatelor măsurărilor şi încercărilor funcţionale executate la punerea în funcţiune a stivuitoarelor sau cu ocazia verificărilor tehnice periodice ale acestora, în scopul confirmării îndeplinirii condiţiilor de funcţionare în securitate a stivuitoarelor. Se efectuează numai de către SC CNCIR SA. Este interzisă funcţionarea stivuitoarelor care nu au autorizaţie de funcţionare sau daca scadenţa la verificare este depăşită. În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare deţinătorul va depune la CNCIR documentaţia tehnică aferentă stivuitorului pentru care se solicită obţinerea autorizaţiei de funcţionare. Aceasta este compusă din: - cartea stivuitorului. Aceasta trebuie să conţină: scheme electrice şi hidraulice, informaţii privind mentenanţa şi manevrarea, transportul, marcajul, caracteristici tehnice principale. La echipamentele la care necesită se va depune şi partea de montaj; - declaraţia de conformitate care să poarte marcajul de conformitate CE; - procesul verbal de probe de case. Verificarea tehnică oficială la prima punere în funcţiune
13
Un inginer de la CNCIR verifică documentaţia şi, dacă aceasta este completă, vine la locul unde se exploatează stivuitorul pentru a verifica dacă documentaţia depusă este pentru stivuitorul din exploatare şi pentru a face încercările specifice. Verificarea concordanţei dintre documentaţia tehnică şi stivuitor se face prin verificarea plăcuţei de timbru. Se verifică ca datele din documentaţia tehnică să corespunda cu cele de pe plăcuţa de timbru. Plăcuţa de timbru este o bucată de tablă sau de material sintetic care se prinde pe stivuitor printr-un procedeu nedemontabil (sudură-lipire-nituire). Pe plăcuţa de timbru trebuie să se afle minim următoarele informaţii: numele producătorului, tipul instalaţiei, seria şi numărul de fabricaţie şi nu în ultimul rând marcajul CE. Pe lângă aceste date, producătorul mai poate trece şi alte date considerate de el necesare. Verificarea tehnică oficială trebuie să stabilească dacă : ─ există cartea stivuitorului ─ există declaraţia de conformitate ─ există procesul - verbal de probe de casă ─ stivuitorul a fost proiectat şi executat în conformitate cu prvederile PT ISCIR R1/2010 şi a standardelor în vigoare ─ stivuitorul a funcţionat normal în timpul incercărilor; ─ întreţinerea şi revizia se efectuează de o firmă autorizată ISCIR ─ stivuitoristul este instruit şi autorizat; ─ structura metalică şi îmbinările acesteia nu prezintă defecte vizibile; ─ instalaţia electrică este echipată cu dispozitivele de protecţie necesare şi prevăzută cu inscripţionările corespunzătoare; ─ sunt prevăzute pe stivuitor: placă cu sarcina maximă admisă, inscripţionări de avertizare şi plăcuţe de timbru Dacă această verificare denotă concordanţa dintre stivuitor şi documentaţie, se trece la efectuarea de verificări. Verificarea tehnică oficială constă din: verificarea vizuală a principalelor elemente componente ale stivuitorului; - încercări în gol; - încercări în sarcină:
14
-statice; -dinamice; - încercări de stabilitate; - alte încercări. Verificarea vizuală a principalelor componente ale stivuitorului are ca scop identificarea eventualelor defecte care pot pune în pericol exploatarea stivuitoarelor. Acestea ar putea fi scurgeri de ulei, fisuri ale structurii metalice, defecte ale anvelopelor sau bandajelor. Încercarea în gol: această încercare presupune lucrul cu stivuitorul, astfel încât acesta să facă toate mişcările posibile fără ca pe furcile stivuitorului să se afle o sarcină. Se verifică buna funcţionare a stivuitorului când acesta nu are sarcină pe furci. Prin această verificare se urmăreşte funcţionarea uniformă, fără şocuri, a stivuitorului, iar componentele de securitate trebuie să funcţioneze corespunzător. Încercări în suprasarcină - Static: se face cu sarcină cu 25% mai mare decât sarcina nominală. Aceasta suprasarcină se menţine la o distanţă de 100 mm faţă de sol timp de 10 minute. Se urmăreşte comportarea stivuitorului la o suprasarcină: acesta trebuie să rămână stabil pe roţi, să nu prezinte deformaţii remanente, iar instalaţia hidraulică să se comporte corespunzător. Se vor verifica după încercări: suportul port-furci, furcile, catargul şi în special sudurile din partea superioară a catargului şi starea anvelopelor. - Dinamic: se face cu sarcina maxima de utilizare multiplicata cu coeficientul de incercare dinamica numai daca masina de ridicat s-a comportat corespunzator la incercarea statica. Coeficientul de incercare dinamica este egal cu 1,1 in conditiile in care nu este precizat in documentatia tehnica a masinii de ridicat.
15
Încercări diverse:
-
a. Încercarea supapei de siguranţă: se face prin încărcarea stivuitorului cu o suprasarcină mai mare cu 10% decât sarcina nominală. b. Încercarea supapei de reţinere: se face prin simularea ruperii unui furtun din circuitul hidraulic al instalaţiei de ridicare. c. Sarcina nominală ridicată la orice înălţime cu catargul în poziţie verticală trebuie să-şi menţină înălţimea. d. Coborârea de la sine a sarcinii nominale, în timp de 10 minute, nu trebuie să depăşească: 20 mm în cazul palanului dublu; 30 mm în cazul palanului triplu; 40 mm în cazul palanului cvadruplu; 100 mm în cazul acţionărilor hidraulice
Încercări de stabilitate, cele mai întâlnite, astfel de încercări sunt următoarele: se ia cu stivuitorul o sarcină egală cu sarcina nominală şi se ridică la înălţimea maximă, după care se coboară. Stivuitoristul va opri brusc coborârea furcilor. Stivuitorul trebuie să rămână stabil pe roţi. O altă încercare de stabilitate este urcarea şi coborârea pantelor cu o sarcină egală cu sarcina nominală. Se urmăreşte comportarea stivuitorului în astfel de situaţii. b Stivuitoristul trebuie să fie autorizat în conformitate cu prevederile PT ISCIR CR8/2009 şi a HG 129/2000. Conform Prescripţiilor Tehnice Colecţia ISCIR, persoanele care deservesc instalaţiile care intră sub incidenţa ISCIR pot fi autorizate la nivel naţional sau doar intern pentru societăţile pentru care lucrează. De exemplu, stivuitoriştii sunt autorizaţi la nivel naţional. Autorizaţia lor este valabilă pe tot teritoriul ţării, indiferent de firma pentru care lucrează. Spre deosebire de aceştia, persoanele care manevrează transpalete sunt autorizate intern. Autorizaţia lor nu este valabilă decât în cadrul societăţii care a eliberat-o. Pentru a fi admişi la examenul de autorizare,
16
cei interesaţi trebuie să aibă 18 ani împliniţi, să îndeplinească condiţiile de sănătate, să facă dovada că au absolvit cursurile organizate de un furnizor de formare autorizat şi că îndeplinesc condiţiile de practică stabilite de PT ISCIR CR8/2009. Pentru a fi înscrisă la curs, fiecare persoană trebuie să întocmească un dosar care să cuprindă: a) copie după cartea de identitate; b) copie după certificatul de naştere; c) copie după actul de schimbare a numelui – acolo unde este cazul; d) copie după actul care dovedeşte faptul ca a absolvit învăţământul minim obligatoriu; e) adeverinţă medicală din care să reiasă că persoana cu pricina este “Aptă pentru prestarea activităţii de stivuitorist”; f) o poză 3 / 4 recentă. Cursurile vor avea două părţi: o parte de teorie şi o parte de practică. La sfârşitul cursului, cursanţii vor trebui să se prezinte la doua examene. Primul examen se va da în conformitate cu HG 129/2000 şi la el vor participa inspectorii de la CNFPA. La cel de al doilea examen se vor prezenta cursanţii care au fost declaraţi admişi la primul examen. Preşedintele celui de-al doilea examen va fi un inspector ISCIR iar membri comisiei de examinare vor fi din partea furnizorului de formare profesională. Ambele examene vor avea două părţi: una de teorie şi una de practică. Persoanele care vor fi declarate admise la examene vor primi următoarele documente: Certificat de Absolvire şi Supliment Descriptiv – eliberate de CNFPA, respectiv carnetul de autorizare şi talonul – eliberat de ISCIR. În cazul unor abateri ale stivuitoriştilor, aceştia pot fi sancţionaţi în funcţie de gravitatea faptei, după cum urmează: a). Avertisment; b). Suspendarea, pe o perioada de pana la 6 luni, a autorizatiei eliberate de catre ISCIR; c). Retragerea autorizatiei eliberate de catre ISCIR. Aplicarea in termen de 6 luni a doua masuri administrative precizate la lit. a), atrage suspendarea pe o perioada de pana la 6 luni a autorizatiei eliberate de catre ISCIR.
17
Aplicarea in termen de 1 an a doua masuri administrative precizate la lit. b) atrage retragerea autorizatiei eliberate de catre ISCIR. Stivuitorişti a căror carnet de autorizare a fost suspendat poate să îl redobândească la sfârşitul perioadei de expirare în urma susţinerii şi promovării unui examen. Acest examen se va desfăşura în condiţiile prevăzute în PT ISCIR CR8/2009. Stivuitorişti ai căror carnet de autorizare va fi retras pot intra din nou în posesia lor după ce aceştia urmează un stagiu de pregătire de 8 ore, urmat de sustinerea si promovarea unui examen de autorizare în conformitate cu PT ISCIR CR8/2009 secţiunea trei. Stivuitoriştii se vor prezenta anual la un examen medical care trebuie să reconfirme capabilitatea stivuitoristului de a manevra stivuitorul. O dată pe an stivuitoristul se va prezenta la un instructaj şi examinare. Rezultatele examinării vor fi consemnate într-un proces-verbal, iar talonul de autorizare va fi completat corespunzător. Personalul care nu are efectuat controlul medical menţionat mai sus sau nu participă la examinarea anuală îşi pierde dreptul de a manevra stivuitoare. El poate manevra stivuitoare după îndeplinirea celor două condiţii din paragraful anterior. În conformitate cu PT ISCIR CR8/2009 valabiltatea talonului pentru vize anuale este de 4 ani. La expirarea valabilităţii talonului stivuitoriştii trebuie să urmeze un stagiu de instruire in conformitate cu PT ISCIR CR8/2009 Secţiunea 3. Pentru participarea la programul de instruire stivuitoriştii trebuie să depună la furnizorul de formare profesională în conformitate cu art.59 urmatoarele documente: - cererea de participare la stagiul de instruire; copia autorizaţiei şi a talonului pentru vize anuale care urmează a fi înlocuit. În urma stagiului de pregătire stivuitoristul va primi un nou talon valabil pentru înca 4 ani -
c. Unitatea trebuie să aibă un responsabil ISCIR autorizat (RSVTI). Acesta poate fi orice persoană care are studii de maistru, tehnician, subinginer sau inginer, urmează un curs şi este declarat admis la examenul cu ISCIR.
18
d. Pe fiecare stivuitor trebuie să se găsească un registru de supraveghere a exploatării. Conţinutul acestuia este specificat în PT ISCIR R1/2010. Inscrierile in registru trebuie sa fie vizibile, lizibile si de nesters, nefiind permise corecturi sau stersaturi ci numai anulari contrasemnate de persoana care le-a efectuat. In registru de supraveghere pot face inscrieri personalul de deservire, RSVTI, factorii responsabili ai detinatorului/utilizatorului(conducerea detinatorului/utilizatorului si persoanele insarcinate in scris de catre aceasta), precum si alte persoane din exploatare, conform atributiilor ce le revin prin instructiunile interne. e. Întreţinerea stivuitoarelor trebuie efectuată de către societăţi autorizate ISCIR. Este interzis ca stivuitoristul să efectueze lucrări de întreţinere şi reparaţii la stivuitoare. Numai personalul autorizat din cadrul societăţilor autorizate de ISCIR au voie să desfăşoare astfel de activităţi. Daca toate cele 5 condiţii prezentate mai sus sunt întrunite simultan se acordă stivuitorului autorizaţia de funcţionare. La prima punere în funcţiune autorizarea de funcţionare se acordă pentru o perioadă maximă de 3 ani. Autorizaţia de funcţionare se acordă prin întocmirea de către Inginerul de la CNCIR a unui proces verbal Nu se acordă autorizaţia de funcţionare în următoarele condiţii: - cartea stivuitorului lipseşte sau este incompletă; - componentele de securitate funcţionează necorespunzator; - frânele mecanismelor funcţionează necorespunzator; - nu este asigurată protecţia împotriva tensiunilor de atingere, - dispozitivele de semnalizare optice sau acustice lipsesc sau nu funcţionează - instalaţia electrică este executată defectuos,
19
-
-
modul de fixare al elementelor de rezistenţă, cablurilor, lanţurilor sau altor dispozitive de prindere a sarcinii nu este corespunzător, se constată fisuri în structura portantă a stivuitorului; sunt slăbite îmbinările principale ale construcţiei metalice; la încercările la care a fost supus stivuitorul nu s-au obţinut rezultate corespunzătoare; calea de rulare prezintă şerpuiri, denivelări, pante peste limitele admise; stabilitatea stivuitorului nu este asigurată; instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid.
În timpul exploatării stivuitoarele se supun verificărilor tehnice periodice. Termenul de scadenţă al acestor verificari nu poate depăşi 2 ani. Daca la verificarile tehnice periodice se constata defectiuni vizibile care reduc siguranta in functionare a masinii de ridicat, in functie de natura, marimea, tipul defectului, vechimea in serviciu a masinii de ridicat sau conditiile de exploatare a acesteia, inginerul de la CNCIR poate dispune efectuarea de examinari/investigatii cu caracter tehnic, in vederea evaluarii tehnice a masinii de ridicat si stabilirii conditiilor in care poate functiona masina de ridicat in conditii de siguranta. Verificarea tehnica in utilizare pentru investigatii/examinari cu caracter tehnic se efectueaza in urmatoarele cazuri: a). Daca la masina de ridicat s-au produs avarii si/sau accidente; b). Daca in urma verificarilor tehnice, efectuate conform prevederilor prezentei prescriptii tehnice, se obtin rezultate necorespunzatoare, care pericliteaza functionarea in conditii de siguranta a masinii de ridicat; c). Atunci cand masina de ridicat urmeaza sa fie repusa in functiune dupa o perioada de timp in care a fost oprita, fara sa fie conservata in mod corespunzator(conform instructionilor de utilizare/exploatare si unor proceduri specifice), iar repunerea acesteia in functiune ar putea periclita siguranta in functionare; d). La sfarsitul duratei de viata a masinii de ridicat, atunci cand aceasta este stabilita prin documentatia tehnica;
20
e). La expirarea duratei normale de functionare prevazuta in Hotararea Guvernului nr. 2139/2004, atunci cand prin documentatia tehnica nu este prevazuta durata de viata a masinii de ridicat; f). Atunci cand documentatia tehnica a masinii de ridicat lipseste sau este incompleta; g). Atunci cand la masina de ridicat aflata in exploatare se constata coroziune si/sau deformatii la structura metalica portanta, care ar putea periclita functionarea in conditii de siguranta; h). Dupa un seism major sau atunci cand zona in care este montata masina de ridicat a suferit o actiune susceptibila sa-i afecteze structura sau stabilitatea. La verificarea tehnică periodică se urmăresc următoarele: existenţa registrului de evidenţa supravegherii, modul de întreţinere şi exploatare şi gradul de uzură a stivuitorului. Încercările la care se supune stivuitorul sunt aceleaşi ca cele de la prima punere în funcţiune cu precizarea că încercarea statică se va face cu o sarcină mărită doar cu 10% faţă de sarcina nominală. Pe lângă aceste verificări se va urmari şi uzura furcilor. Astfel uzura părţilor orizontale şi verticale ale furcilor nu trebuie să depăşească 10% din grosimea acestora. Diferenţa de înălţime a capătului liber al furcii faţă de poziţia iniţială nu trebuie să depăşească 3% din lungimea părţii orizontale. În caz contrar furcile se vor retrage din funcţionare.
4
Noţiuni elementare de matematică şi fizică
4.1 Forţa de greutate Se numeşte forţă mărimea fizică egală cu produsul dintre masă şi acceleraţie F = m x a
21
Unitatea de măsură a forţei este Newtonul [N] Unitatea de măsură a masei este kilogramul [kg] Unitatea de măsură a acceleraţiei este [m/s2] Forţa de greutate reprezintă forţa cu care un corp este atras de pământ datorită atracţiei gravitaţionale. Forţa de greutate se calculează cu ajutorul formulei G= m x g, unde m este masa corpului iar g este acceleraţia gravitaţională. Valoarea atracţiei gravitaţionale variază în funcţie de altitudine, dar în medie s-a considerat că aceasta poate să fie considerată 9,81. Exemplu de calcul: dacă avem un corp cu o masă de 100 kg, forţa de greutate va fi G = 100 x 9,81 = 981 N 4.2
Centrul de greutate
Cunoaşterea acestei noţiuni este necesară în vederea citirii corecte a diagramelor de sarcină. Centrul de greutate al unui obiect este punctul în care se consideră concentrată toată greutatea obiectului. Se va studia cazul în care obiectele au densitatea omogenă în tot volumul lor. La obiectele cu forme geometrice regulate, centrul de greutate se află la intersecţia diagonalelor, la fel ca în desenul de mai jos:
La obiectele care nu au o formă geometrică regulată, aflarea centrului de greutate se face în felul următor: se încadrează corpul într-un dreptunghi şi se duc diagonalele. După care, în funcţie de configuraţia corpului, se va aproxima poziţia centrului de greutate:
22
4.3
Momentul forţei Cunoaşterea acestei noţiuni este necesară pentru a înţelege momentul care apare datorită acţiunii forţei de greutate asupra furcilor stivuitorului. Momentul forţei este mărimea fizică egală cu produsul dintre forţă şi braţul forţei. M=FxR În cazul stivuitorului, momentul forţei apare când greutatea aşezată pe furcile stivuitorului acţionează prin intermediul forţei de greutate asupra acestora Exemplu: F R Dacă avem o bară încastrată ca în exemplul de mai sus, momentul forţei F este produsul dintre forţă şi braţul acesteia. Dacă R = 3 m şi forţa F = 400 N, momentul forţei este M = F x R = 400 x 3 =1200 Nm
23
5.Spaţii de stabilitate la stivuitoare şi poziţionarea centrului de greutate totală şi importanţa acestuia asupra stabilităţii stivuitorului Pentru a înţelege unele dintre măsurile de siguranţă care trebuie respectate în momentul în care se lucrează cu stivuitorul, este bine să vedem care este suprafaţa de stabilitate a unui stivuitor. Pentru ca un stivuitor să fie în echilibru stabil, proiecţia pe orizontală a centrului său de greutate trebuie să se afle în spaţiul de stabilitate a stivuitorului. Vom vedea în cele ce urmează care sunt spaţiile de stabilitate la stivuitoare. Pentru aceasta am desenat mai jos trei tipuri de stivuitoare diferite între ele, atât prin numărul de roţi, cât şi prin poziţionarea acestora. În desenul 1 am prezentat un stivuitor cu trei roţi. Spaţiul de stabilitate la un astfel de stivuitor este cuprins între centrul roţilor de pe puntea faţă şi centrul roţii de pe puntea spate:
Desenul 1 În desenul 2 am prezentat un stivuitor cu patru roţi, ale cărui roţi de pe puntea spate sunt poziţionate una lângă cealaltă. În acest caz, spaţiul de stabilitate este un trapez format între mijlocul roţilor de pe puntea faţă şi mijlocul celor de pe puntea spate. Acest tip de stivuitoare au cel mai mare spaţiu de stabilitate:
24
Desenul 2 În desenul 3 este prezentat un stivuitor cu patru roţi. În cazul acestui stivuitor, spaţiul de stabilitate este un triunghi. Aceasta se datorează faptului că pe puntea spate stivuitorul se sprijină într-un singur pivot:
Desenul 3 Vom arăta în continuare felul în care variază poziţia centrului de greutate în funcţie de forma sarcinilor care trebuie ridicate. În primul caz, centrul de greutate general (aflat pe linia ce uneşte centrul de greutate al stivuitorului) şi cel al sarcinii se află în interiorul spaţiului de stabilitate – astfel, sistemul format din stivuitor şi sarcină se află în echilibru stabil.
25
În cel de-al doilea caz, avem aceeaşi greutate. Datorită formei diferite a sarcinii, centrul de greutate se deplasează în faţă, ajungându-se într-un echilibru instabil. Centrul de greutate general cade exact pe baza spaţiului de stabilitate.
26
În cel de-al treilea caz se prezintă situaţia în care avem aceeaşi sarcină, dar, datorită formei, stivuitorul se va răsturna. Forţa de greutate a sistemului stivuitor – sarcină cade în afara suprafeţei de sprijin.
Dacă ar fi să privim dintr-o altă perspectivă sistemul stivuitor – sarcină, acesta ar putea fi privit ca o balanţă, punctul de sprijin fiind axul roţilor din faţă. Dacă momentul forţei format din forţa de greutate a stivuitorului şi distanţa dintre acesta până la axul faţă este mai mare decât momentul forţei format din forţa de greutate a sarcinii, stivuitorul se afla în poziţie stabilă; dacă însă raportul dintre momente se schimbă, atunci stivuitorul se va răsturna.
27
6. Clasificarea stivuitoarelor Putem clasifica stivuitoarele în mai multe categorii, dar un stivuitor poate face parte în acelaşi moment din mai multe categorii. După forma constructivă, stivuitoarele se pot clasifica în: translatoare stivuitoare (4.1) şi stivuitoare autopropulsate (4.2). 6.1
Translatoare stivuitoare
Translatoarele stivuitoare sunt echipamente specifice magaziilor. Acestea au gabarit redus şi pot oferi o exploatare foarte bună a spaţiilor din depozite. De asemenea, cu aceste echipamente sarcina poate fi manevrată uşor, repede şi în
28
siguranţă. În principiu, translatoarele stivuitoare au principalele părţi componente: catargul principal, calea de rulare superioară, calea de rulare inferioară, roţile inferioare şi superioare, motoreductoarele pentru translaţie stivuitor, translaţie masă de ridicare, ridicare masă-cabină, cabina şi componentele de securitate.
29
6.2
Stivuitoare autopropulsate
6.2.1 După tipul de cauciucuri: cu bandă sau cu anvelope
. 6.2.2 După tipul de sol pe care se pot deplasa: pentru sol neted sau pentru sol accidentat
Stivuitor pentru sol neted Stivuitor care se poate deplasa pe sol neted. Garda la sol este joasă. Se pot folosi atât anvelope cât şi bandaje la roţi. Se folosesc doar în locuri amenajate: curţi, ateliere, magazii.
30
Stivuitor pentru teren accidentat Stivuitoarele de teren accidentat se folosesc în general pe şantiere, acolo unde este necesar ca stivuitorul să aibă garda la sol mai ridicată, iar anvelopele să fie de construcţie specială astfel încât să facă posibilă deplasarea şi în condiţii de noroi sau zăpada. 6.2.3 După tipul de acţionare a motorului principal: stivuitoare acţionate electric; care folosesc combustibil lichid (benzină sau motorină), gazos (GPL – gaz petrolier lichefiat) sau pot folosi combinaţii mixte ale celor de mai sus
31
GPL
Electric
Combustibil lichid
6.2.4 După numărul de roţi : cu trei sau mai multe roţi
6.2.5 După poziţionarea furcilor: frontal sau lateral sau pe braţ telescopic
32
Poziţionare laterală a furcilor
Poziţionare frontală a furcilor
Ataşate unui braţ telescopic
6.2.6 După gradele de libertate ale furcilor: cu furci fixe, cu furci deplasabile stânga-dreapta, cu furci retractabile, cu furci care au o mişcare tridimensională şi cu furci aşezate pe braţ telescopic
33
Stivuitor cu furci cu mişcare tridimensională 6.2.7 După numărul de furci: cu una sau mai multe perechi de furci
Stivuitor cu două perechi de furci
34
6.2.8 După tipul catargului: simplex, duplex şi triplex Clasificarea stivuitoarelor după tipul catargului are în vedere posibilitatea de telescopare a catargului stivuitoarelor. 6.2.9
După tipul furcilor : clasice sau profilate
7. Părţile componente ale unui stivuitor
Desen 1 – Părţi componente generale Ceasuri de bord
35
Desen 2 – Manete si pedale
Desen 3 - Ceasurile de bord
36
Desen 4 – Ansamblu catarg-furci Indiferent de soluţia constructivă aleasă pentru cabina stivuitorului, un lucru va fi comun la toate: stivuitoristul va putea vedea din poziţia normală de lucru întreaga lungime a catargului în momentul telescopării acestuia. Pentru a putea realiza acest lucru, acoperişul cabinei stivuitorului este confecţionat sub forma de grătar. Nu este permisă montarea pe tavanul cabinei a materialelor care ar putea obstrucţiona vizibilitatea stivuitoristului.
37
Desen 5 - Grilaj
38
8. Componente de securitate Prin componente de securitate se înţeleg toate elementele unui stivuitor care au un rol în evitarea accidentelor şi în asigurarea exploatării în siguranţă a acestuia. 8.1
Componente de securitate la translatoare stivuitoare Limitatoare fine cursă translator stivuitor şi cabină: aceste limitatoare sunt nişte contacte electrice care în contact cu declanşatorul nu permit deplasarea în continuare în aceeaşi direcţie, dar permit deplasarea în sens invers. Se regăsesc la sfârşitul cursei la deplasare a translatorului stivuitor, cât şi la sfârşitul cursei cabinei. Limitatoare de viteză: aceste componente de securitate acţionează în momentul în care viteza cu care coboară cabina este mai mare decât cea normală. În acel moment se produce decuplarea electrică a translatorului stivuitor şi de asemenea se acţionează un nou component de securitate – paracăzătoarele. Acestea sunt elemente de siguranţă care au forma unor pene şi acţionează între cabină şi catargul translatorului stivuitor, împănând cabina în momentul în care aceasta depăşeşte o viteză stabilită de producător. Contact electric de cablu moale la limitatorul de viteză este un contact electric care, la ruperea sau slăbirea cablului care acţionează limitatorul de viteză, decuplează alimentarea translatorului cu energie electrică. Contact electric de cablu moale la cablul de ridicare este un contact electric care, la ruperea sau slăbirea cablului de tracţiune, decuplează alimentarea translatorului cu energie electrică. Contactul electric de la intrarea în cabină este montat sub bara care limitează accesul în cabină. În momentul în care bara se ridică, translatorul stivuitor, chiar aflat sub tensiune, nu mai poate face nici o mişcare. Mişcarea utilajului este permisă doar cu bara, apăsând contactul electric. Limitator de sarcină – depinde de soluţia constructivă aleasă. Poate fi un sistem resort-contact electric. La o anumita întindere a resortului, însemnând o anumită sarcină, contactul electric poate decupla alimentarea cu energie electrică.
Limitator de poziţie de lucru: este un contact electric construit normal deschis şi se află sub scaunul stivuitoristului. Doar în momentul în care stivuitoristul se aşează pe scaun circuitul se închide, iar stivuitorul poate fi manevrat. Contactul electric general: este un contact electric de tip ciupercă, prin apăsarea căruia se întrerupe alimentarea cu curent electric a utilajului. Soneria are rol de a atenţiona persoanele din apropiere de faptul că utilajul se va pune în mişcare. 8.2
Componente de autopropulsate
securitate
la
stivuitoarele
Pentru că din ce în ce mai mult se pune baza pe siguranţa în exploatare a echipamentelor, există o adevărată bătălie între producătorii de stivuitoare în ceea ce priveşte proiectarea şi construirea unor stivuitoare cât mai sigure în exploatare. Vom arăta în cele ce urmează mai multe componente de securitate care se regăsesc la stivuitoare, cu precizarea ca ele nu se vor regăsi la toate stivuitoarele. Fiecare producător alege şi dezvoltă sistemele de siguranţă pe care le crede esenţiale. a. Limitatoare fine cursă la ridicarea furcilor Aceste limitatoare pot avea mai multe soluţii constructive. Una dintre ele este realizarea limitării cu ajutorul unor supape de refulare în circuitul hidraulic. Furcile urcă pe catarg până în momentul în care lovesc opritorii mecanici. Menţinând maneta în poziţie de ridicare a furcilor, comandăm pompa care continuă introducerea uleiului hidraulic în circuit. Volumul circuitului fiind cel maxim, se produce o creştere a presiunii din circuit. În momentul în care presiunea ajunge la o valoare prestabilită, supapele de refulare se deschid, uleiul hidraulic întorcându-se în rezervor. O altă soluţie constructivă este prin amplasarea unor contacte electrice în partea superioară a catargului. În momentul în care suportul port–furci loveşte aceste contacte, se deschide circuitul electric întrerupându-se acţionarea stivuitorului.
40
b. Limitatoare basculare catarg. Funcţionează după acelaşi principiu ca şi limitatorul sfârşit cursă ridicare furci. Pompa hidraulică introduce ulei în circuitul hidraulic, iar pistonul împinge catargul în faţă. În momentul în care acesta ajunge în poziţia maximă, presiunea din circuit începe să crească până la o valoare la care se deschide supapa de refulare. c. Limitatoare de sarcină. Limitatoarele de sarcină la stivuitoare funcţionează pe acelaşi principiu ca şi cele de fine cursă. Să explicăm fenomenul: acţionând maneta de ridicare a furcilor în sistemul hidraulic se produce o anumită presiune determinată de mărimea sarcinii. Dacă sarcina depăşeşte cu 10% sarcina nominală, presiunea care se creează în sistemul hidraulic duce la deschiderea unei supape de refulare care permite uleiului hidraulic să treacă înspre rezervor şi nu permite ridicarea sarcinii. Nu toate stivuitoarele au acest sistem de limitare, de aceea trebuie subliniată încă o dată necesitatea cunoaşterii şi aplicării corecte a diagramelor de sarcină. d. Claxonul. Este necesară semnalizarea sonoră a intenţiei de deplasare a stivuitorului ori de câte ori acesta porneşte de pe loc. e. Dispozitivul de emitere a semnalului sonor de mers înapoi. Semnalul sonor de mers înapoi a început să fie folosit la toate utilajele, considerându-se că manevra de mers
41
înapoi este deosebit de periculoasă, stivuitoriştii neasigurându-se la executarea acestei manevre; semnalul sonor este vital mai ales atunci când în spatele stivuitorului se află persoane. La unele tipuri de stivuitoare, pe lângă semnalul acustic de mers înapoi pentru a semnaliza intenţia stivuitoristului, se pot aprinde şi luminile de „avarie”. f. Centura de siguranţă. La stivuitoarele care sunt dotate cu centură de siguranţă, folosirea acesteia este obligatorie. Aceasta se fixează pe oasele bazinului, şi nu pe burta stivuitoristului. Montarea pe oasele bazinului se va face cu pretensionare. Centura de siguranţă trebuie să fie în permanent contact cu oasele bazinului pentru a preîntâmpina un eventual şoc în cazul unui accident. Fixarea centurii de siguranţă pe burta stivuitoristului poate duce la leziuni interne în cazul unui accident. În cazul centurilor de siguranţă în trei puncte de prindere, ramura ei care trece peste torace va fi fixată în scobitura umărului. g. Contact electric de poziţie de lucru. Una dintre cele mai periculoase practici ale stivuitoriştilor o constituie manevrarea stivuitorului atunci când stivuitoristul nu se află pe scaunul din cabină. Pentru a preîntâmpina acest lucru, unii producători au montat sub scaun un contact electric iar scaunul lau construit deplasabil pe înălţime astfel încât manevrarea stivuitorului să fie posibilă doar în cazul în care stivuitoristul se află pe scaun. Contactul electric de poziţie de lucru mai poate fi sub forma unei pedale care trebuie menţinute apăsate permanent cu piciorul stâng. h. Senzor de luminozitate. Pe stivuitor este montat un senzor de luminozitate. În momentul în care stivuitorul intră într-o zonă în care luminozitatea nu mai permite operarea stivuitorului în condiţii de siguranţă, senzorul de luminozitate comandă instantaneu aprinderea sistemului propriu de iluminare. i. Dispozitiv de asigurare a stabilităţii. Pentru îmbunătăţirea siguranţei în timpul efectuării de viraje, firmele producătoare au dezvoltat diferite sisteme. Unul dintre primele sisteme fost realizat prin montarea pe şasiul stivuitorului a unei piuliţe şi a unui şurub. Prin înfiletarea şurubului în piuliţă se poate regla distanţa dintre acesta şi puntea
42
spate a stivuitorului. Cu cât distanţa dintre şurub şi puntea spate este mai mică, cu atât stivuitorul se va înclina mai puţin în curbe. Un alt sistem este realizat prin tampoane de cauciuc montate pe şasiu. În momentul înclinării stivuitorului, tamponul de cauciuc se sprijină pe puntea spate, limitând înclinarea stivuitorului. Producătorul Toyota foloseşte şi un alt dispozitiv, care constă dintr-un cilindru hidraulic comandat de o componentă electronică. Dispozitivul electronic sesizează înclinarea stivuitorului, iar când aceasta ajunge la valoarea maximă admisă, comandă cilindrul, care rigidizează legătura pe care o realizează între şasiu şi puntea spate a stivuitorului nemaipermiţând înclinarea.
Dispozitivul este conceput şi pentru evitarea răsturnării. În momentul înclinării catargului, dispozitivul electronic intervine, întrerupând acţionarea stivuitorului.
43
k. Contactul electric general. Este un contact electric de tip ciupercă, prin apăsarea căruia se întrerupe alimentarea cu curent electric a utilajului. l. Girofarul. Pentru a se face remarcat atât în locurile cu luminozitate bună, cât şi în locurile cu luminozitate scăzuta, pe stivuitor se poate monta un girofar. m. Supapa de reţinere. Face legătura dintre furtunul hidraulic şi cilindrul hidraulic care acţionează furcile. Această supapă are rolul de a nu permite căderea furcilor, respectiv a sarcinii, în cazul în care un furtun s-ar sparge. Vom prezenta modul de acţionare a unui astfel de tip de supapă. Atâta timp cât presiunea din circuit rămâne între anumite limite, uleiul poate circula într-un sens şi altul prin supapă. În cazul spargerii unui furtun, presiunea din acea parte a circuitului scade brusc ajungând la presiunea atmosferică. Uleiul din partea superioară a circuitului va tinde să egalizeze presiunea apăsând brusc pe supapă. Aceasta se va aşeza pe inel închizând circuitul şi nepermiţând uleiului să iasă din circuit, respectiv sarcinii să coboare.
44
9.Diagrama de sarcină Diagrama de sarcină la stivuitoare poate să difere de la un producător la altul şi de la un tip de stivuitor la altul. Diagramele prezentate mai jos au un rol informativ şi nu se vor folosi niciodată în situaţii reale.
În exemplele de mai jos se va ţine cont de distanţa dintre centrul de greutate a sarcinii şi baza furcilor. 9.1
Diagrame de sarcină în reprezentare grafică
În diagrama de mai sus, pe axa orizontală sunt reprezentate distanţele de la centrul de greutate a sarcinii la baza furcilor, iar pe axa verticală greutatea sarcinilor. Curba din
45
desenul de mai sus se numeşte curba de sarcină maximă. Toate ridicările care se efectuează sub aceasta curbă sunt ridicări premise, iar cele de peste această curbă sunt ridicări care nu sunt premise. Ridicările care se efectuează pe curba de sarcină maximă sunt ridicări premise. Exemplu de citire a diagramei de sarcină: la o distanţă a centrului de greutate a sarcinii faţă de baza furcilor de 500 mm se poate ridica o sarcină maximă de 3250. O sarcină de 2000 kg nu poate fi ridicată pentru o distanţă a centrului de greutate a sarcinii faţă de baza furcilor de 1000 mm. O sarcină de 1000 kg poate fi ridicată pentru o distanţă a centrului de greutate a sarcinii faţă de baza furcilor de 600 mm. La stivuitoarele care au furcile montate pe un braţ telescopic, diagrama de sarcină este asemănătoare cu cea de la macarale şi se poate observa în imaginea de mai jos. De asemenea, producătorul poate pune la dispoziţie si o diagramă a zonei de lucru.
46
9.2 Diagrama de sarcină mai poate fi regăsită şi tabelar, ca în exemplul de mai jos. În tabelul de mai jos sunt reprezentate: pe prima linie distanţele în mm de la baza furcilor la centrul de greutate al sarcinii, iar în rândul următor greutatea sarcinii exprimată în kilograme. În cazul în care centrul de greutate nu se regăseşte exact în valorile indicate în table, ci între ele, pentru o mai mare siguranţă se va considera sarcina maximă admisă cea regăsita la valoarea distanţei imediat mai mari. De exemplu, pentru un centru de greutate aflat la o distanţă de 750 mm faţă de baza furcilor se va alege valoarea de la 800 mm, adică 2300 kg. mm
500
600
700
800
9900
1000
1100
1200
1300
Kg
3200
3000
2700
2300
1900
1400
900
600
200
La unele stivuitoare nu este dată decât sarcina maximă. În general, sarcina maximă este considerată la o distanţă de 500 mm faţă de baza furcilor. În situaţiile în care se depăşeşte diagrama de sarcină, se ajunge în situaţia 3 din capitolul 6 în care stivuitorul se poate răsturna. În afara pericolului de răsturnare, depăşirea diagramei de sarcină poate duce la deteriorarea sau chiar ruperea furcilor şi a ansamblului catarg. 300 700 800 1000 1100 1400 1000
500 1100 1300 1500 1600 1800 900
900 1300 1500 1700 2000 2100 800
1100 1500 1700 1900 2300 2500 700
1300 1600 1800 2000 2500 2900 600
1500 1700 1900 2200 2700 3200 500
3000 2700 2300 2000 1800 1500
În exemplul de mai sus, greutatea care poate fi ridicată depinde de distanţa dintre centrul de greutate al sarcinii şi baza furcilor dar şi de înălţimea de ridicare. Pe orizontală se regăsesc distanţele centrului de greutate a sarcinii faţă de baza furcilor, iar pe verticală înălţimile de ridicare.
47
10.
Principalele obligaţii ale stivuitoristului. Tehnici de lucru
10.1 Principalele obligaţii ale stivuitoristului înainte de începerea lucrului Înainte de începerea lucrului, stivuitoristul trebuie să se asigure că utilajul pe care îl va folosi este în perfectă stare de funcţionare. În cazul în care se constată defecţiuni ale stivuitorului nu se va începe lucrul şi se va anunţa echipa responsabilă cu reparaţiile. Verificarea stivuitorului va începe printr-o inspecţie exterioară a acestuia: se va verifica dacă există fisuri la furci, catarg sau şasiul utilajului. În general aceste fisuri apar în locurile unde sunt părţi asamblate prin sudură. Nu se va neglija partea hidraulică – furtunele şi racordurile trebuie verificate în vederea depistării eventualelor scurgeri. În locurile greu accesibile, unde nu există posibilitatea de a vizualiza întreaga suprafaţă a racordurilor, se poate folosi o bucată de carton care se va introduce sub racordul respective. În cazul în care există scurgeri, acestea se vor observa pe carton. Se va verifica cilindrul hidraulic de telescopare, respectiv de înclinare a catargului. În cazul în care se observa ulei remanent pe suprafaţa cilindrului se va anunţa echipa de reparaţii în vederea remedierii defecţiunilor. Se va verifica dacă sub stivuitor există pete de ulei. Dacă acest lucru nu este posibil înainte de pornirea stivuitorului, această verificare se va face după pornirea stivuitorului. Stivuitorul va fi mutat cu o lungime de stivuitor mai în faţă şi se va verifica dacă au fost sau nu scurgeri de ulei sau alte lichide. Se va verifica lanţul Gall, atât în ceea ce priveşte uzura, cât şi în ceea ce priveşte întinderea acestuia. Se va verifica menţinerea toleranţei roţilor de ghidaj în parametrii proiectaţi pentru a preîntâmpina ieşirea acestora din locaşuri. După verificarea exterioară a stivuitorului, se va trece la verificarea nivelului de ulei al motorului şi al uleiului hidraulic. Se va verifica nivelul lichidului de răcire a motorului Se vor verifica conductele şi racordurile aflate sub capotă.
48
La începutul fiecărui schimb se va verifica starea tehnică a cauciucurilor. Presiunea aerului din cauciucuri trebuie să fie cea prescrisă de producător. O presiune mai mare poate duce la explozia acestora când stivuitorul se află în sarcină, iar o presiune mai mică duce la pierderea stabilităţii stivuitorului sau chiar la tăierea anvelopelor atunci când stivuitorul se afla în sarcină. După ce s-au efectuat aceste verificări se poate trece la verificările cu motorul pornit. După pornirea motorului se vor verifica: jocul la volan, funcţionarea normală a direcţiei şi a componentelor de securitate. Verificările efectuate la stivuitor înainte de începerea lucrului se vor consemna în registrul de supraveghere. Stivuitoristi aflaţi în stare de oboseală sau de ebrietate nu vor avea voie să înceapa lucrul cu stivuitorul 10.2
Obligaţiile stivuitoristului în timpul lucrului. Tehnici de lucru.
Exploatarea stivuitoarelor se face în conformitate cu PT ISCIR R1/2010 a normelor de exploatare şi a celor de protecţia muncii dar şi a normelor interne elaborate de deţinător . Este interzisă funcţionarea stivuitorului dacă acesta nu are autorizaţie de funcţionare sau dacă nu corespunde din punct de vedere tehnic. Înainte de a face orice mişcare cu stivuitorul, stivuitoristul trebuie să semnalizeze începerea acesteia prin claxonare. În acest fel, el atenţionează persoanele aflate în imediata apropiere a stivuitorului de intenţia sa, evitând accidentele stupide, precum trecerea cu roata stivuitorului peste piciorul unei persoane aflate în apropierea stivuitorului. Tot în vederea evitării unor astfel de accidente este recomandată purtarea bocancilor cu bombeu metalic de către personalul care lucrează în apropierea stivuitoarelor. Multe accidente s-au întâmplat prin trecerea roţii stivuitorului peste piciorul persoanei aflate în apropierea stivuitorului. Bombeul metalic al bocancului este suficient de rezistent pentru a suporta trecerea stivuitorului, protejând astfel piciorul. Unul dintre primele lucruri pe care un stivuitorist trebuie să le ia în consideraţie este solul pe care se deplasează.
49
Stivuitoristul trebuie să verifice traseul pe care urmează să se deplaseze şi să planifice toate mişcările pe care le va face. Trebuie să ia în considerare dacă solul este neted sau accidentat, dacă se vor urca sau coborî suprafeţe înclinate, dacă gabaritul stivuitorului poate pătrunde pe traseu şi nu în ultimul rând calitatea solului – dacă acesta este un sol dur sau unul moale, mlăştinos. Asigurarea direcţiei de deplasare – face la stivuitoarele clasice prin virarea roţilor spate ceea ce duce la un stil deosebit de a conduce stivuitorul faţă de un autoturism. Avem în acest fel o rază de viraj mult mai mare. Acest lucru trebuie luat în seamă mai ales când intrăm cu stivuitorul într-o intersecţie sau virăm după colţul unei clădiri. La stivuitoarele mai noi şi care execută operaţii mai complexe s-a introdus un sistem în care pot vira toate cele patru roţi.
Transportarea sarcinilor pe furcile stivuitorului se va face înclinând catargul spre stivuitor şi ridicând furcile 250 – 300mm
50
de la sol. Înclinarea furcilor înspre stivuitor are drept scop micşorarea distanţei dintre centrul de greutate al sarcinii şi centrul de greutate al stivuitorului şi de asemenea păstrarea centrului de greutate în interiorul triunghiului de stabilitate. Înclinând catargul înspre stivuitor se obţine şi o mai bună stabilitate a sarcinii.
Deplasarea cu furcile ridicare şi catargul înclinat în faţă este interzisă, indiferent dacă pe furcile acestuia sunt sau nu sarcini!
51
Ridicarea furcilor de la sol nu trebuie să depăşească 250300 mm decât în situaţii deosebite. În situaţiile în care solul sau alte obstacole obligă stivuitoristul să ridice sarcina mai sus, deplasarea se va face cu mare grijă. După depăşirea obstacolului, furcile stivuitorului se vor coborî la 300 mm faţă de sol.
Aşezarea obiectelor pe lamele stivuitorului nu se va face la voia întâmplării. Acestea vor urma anumite reguli pentru a evita răsturnarea în timpul deplasării. Astfel, se vor pune pe lamele stivuitorului obiectele mai mari, urmând ca peste acestea să se pună în formă piramidală următoarele obiecte. În cazurile în care este posibil, este bine ca obiectele (greutăţile) să fie legate între ele cu ajutorul sforilor sau al benzilor adezive.
Obiectele transportate cu ajutorul stivuitorului nu se vor agăţa de catarg sau de componentele acestuia, ci se vor pune pe furcile stivuitorului. Prinderea obiectelor de catarg poate duce la defectarea catargului şi a componentelor lui.
52
În cazul în care se doreşte aşezarea unor corpuri înguste pe lamele stivuitorului, acestea se vor aşeza conform desenului de mai jos. Aşezând obiectele mai grele la baza catargului se urmăreşte poziţionarea centrului de greutate al corpurilor cât mai aproape de catarg, astfel încât centrul de greutate general să nu iasă din triunghiul de stabilitate.
În cazul în care obiectele aşezate pe lamele stivuitorului împiedică observarea drumului pe care se doreşte deplasarea, stivuitoristul va trebui să facă deplasarea cu spatele stivuitorului înainte sau va apela la ajutorul unui coleg care îl va dirija. Este recomandat ca în măsura în care culoarul de stivuire şi manevra pe care dorim să o facem permit, deplasarea stivuitorului se va face în astfel de cazuri cu spatele pentru ca stivuitoristul să poată aprecia exact situaţia în care se află.
53
Traversarea liniilor de cale ferată se va face prin locuri special amenajate. Dacă acestea nu există, traversarea se va face în diagonală, luându-se toate măsurile de siguranţă. Unul dintre lucrurile importante pe care un stivuitorist trebuie să le ştie este că niciodată nu trebuie să permită staţionarea oamenilor sub furcile stivuitorului, fie ele cu sarcină sau fără! De asemenea, nu se vor transporta persoane pe furcile stivuitorului sau pe vreo altă parte a stivuitorului. Singura persoană care are voie să se afle pe stivuitor în momentul în care acesta funcţionează este stivuitoristul autorizat ISCIR.
NU!
54
În cele ce urmează vom arăta cum trebuie manevrat stivuitorul când se deplasează pe o suprafaţă înclinată. Vom întâlni trei cazuri: stivuitorul se deplasează cu sarcină pe furci; stivuitorul se deplasează fără sarcină pe furci; stivuitorul se deplasează perpendicular pe direcţia pantei. În prima situaţie, în care stivuitorul se deplasează cu sarcina pe furci: acesta va urca panta cu faţa stivuitorului şi o va coborî cu spatele – ca în desenul de mai jos:
În cea de-a doua situaţie, în care stivuitorul nu are sarcină pe furci, deplasarea se va face invers: se va coborî cu faţa şi se va urca cu spatele.
55
Cea de-a treia situaţie, cea în care stivuitorul se deplasează perpendicular pe direcţia pantei: este interzisă de a fi efectuată. De asemenea este interzisă întoarcerea în pantă – rampă.
În toate cele trei situaţii de mai sus regula este dictată de poziţionarea centrului de greutate. Proiecţia acestuia pe orizontală trebuie să cadă în triunghiul de stabilitate. Suprafetele pe care se depalseaza stivuitorul si care au o inclinatie mai mare de 3% trebuie sa fie marcate. Cunoaşterea traseului pe care urmează să se facă deplasarea este obligatorie. Se va ţine cont de spaţiul de deasupra stivuitorului, astfel încât catargul să nu lovească eventualele obstacole şi de asemenea locul în care se va poziţiona sarcina va permite telescoparea catargului fără ca acesta să lovească tavanul sau alte obstacole. Stivuitoristul nu trebuie să iasă din cabina stivuitorului în timpul deplasării acestuia. Dacă stivuitoristul procedează ca în imaginea de mai jos riscă ca atunci când trece prin spaţii mai
56
înguste acesta să fie prins între stivuitor şi perete. Tot pentru a evita acest lucru este interzis persoanelor să călătorească agăţate de stivuitor sau aşezaţi pe părţile laterale. De asemenea, dacă stivuitoristul este în cabină nu riscă ca în cazul în care sarcina sau bucăţi din ea cad de pe furcile stivuitorului să cadă pe el. Tot aici trebuie subliniat faptul că manevrarea stivuitoarelor când stivuitoristul nu este în cabină este interzisă!
Deplasarea cu stivuitorul se va face astfel încât să nu fie pusa în pericol nici viaţa stivuitoristului şi nici a celor din jurul său. La unele stivuitoare viteza de deplasare poate fi limitată. Este interzisă încercarea de a trage sarcini aderente la sol cu ajutorul lamelor stivuitorului. Nu este permisă împingerea cu lamele stivuitorului a unor sarcini sau a altor autovehicule. Nu este permisă ridicarea obiectelor a căror sarcina nu poate fi determinată. Spre exemplu, nu vom ridica cu ajutorul stivuitorului echipamente aflate în situaţii care nu ne permit evaluarea corectă a manevrelor pe care le vom face, care nu permit o planificare exactă a lucrării.
57
Deşi este un lucru esenţial în manevrarea unui stivuitor, puţini stivuitorişti ştiu ce trebuie să facă în acest caz: răsturnarea stivuitorului. Echipamentul de protecţia muncii – casca de protecţie – şi purtarea centurii de siguranţă sunt esenţiale pentru ca stivuitoristul să se salveze. Transportul tuburilor cu gaze sub presiune se va face doar in baza unor proceduri specifice care vor fi prelucrate stivuitoristului. Transportul se va face doar sub supravegherea unui personal tehnic insarcinat cu astfel de transporturi Lichidul de lucru utilizat la stivuitoarele cu comandă hidraulică, trebuie să-şi păstreze toate proprietăţile în intervalul de temperatură cuprins între -20ºC şi +40ºC, să nu fie periculos din punct de vedere exploziv, să nu fie toxic şi să nu ducă la coroziunea echipamentului. Este interzisă circulaţia stivuitoarelor: - pe lângă utilaje şi instalaţii, stive de materiale, la o distanţă mai mică de 0,5m; în locuri aglomerate şi treceri înguste unde nu se asigură gabarite de trecere corespunzătoare; - pe drumuri neîntreţinute şi insuficient luminate Stivuitoristul nu trebuie sa permită persoanelor să stationeze la o distanţă mai mică de 2,5 m de stivuitor, în timpul funcţionării acestuia În cazul în care stivuitoristul observă tendinţa de răsturnare a stivuitorului trebuie să procedeze după cum urmează: nu va încerca să sară din stivuitor, mai mult, se va sprijini cu tălpile de podeaua stivuitorului, se va ţine cu mâinile de volan şi se va înclina în direcţia inversă răsturnării. Este obligatoriu ca stivuitoristul să rămână pe scaunul stivuitorului; încercarea de a sări din stivuitor poate fi fatală pentru stivuitorist. În cadrul manevrelor de încărcare a camioanelor, stivuitoristul va trebui să ia următoarele măsuri de siguranţă: va cere şoferului să oprească motorul şi să acţioneze frâna de parcare. În cazul în care se consideră util, roţile camioanelor vor fi blocate cu cale. Aceste măsuri de siguranţă trebuie luate deoarece trebuie evitată mişcarea camionului atunci când se execută încărcarea acestuia.
58
La translatoare stivuitoare trebuie să fie respectate următoarele spaţii de siguranţă: - spaţiul de siguranţă superior, până la elementele cele mai de jos ale plafonului, să fie de cel puţin 75 mm; - spaţiul de siguranţă inferior, până la podea, să fie de cel puţin 50 mm; spaţiul de siguranţă pe orizontală, faţă de rafturi, să fie cel puţin 50 mm 10.3 Principalele obligaţii încetarea lucrului
ale
stivuitoristului
după
La sfârşitul lucrului, parcarea stivuitorului se va face în locul special amenajat pentru parcare. Stivuitorul trebuie parcat într-un loc retras unde să nu împiedice desfăşurarea altor activităţi. Nu se va parca în apropierea colţurilor clădirilor.
59
În poziţia de parcare, stivuitorul trebuie să aibă toate comenzile pe poziţia neutru. O atenţie deosebită se va acorda poziţiei lamelor. Acestea nu se vor lăsa ridicate. Poziţia de staţionare va fi cu lamele coborâte la sol, astfel încât să se culce pe sol cu întreaga suprafaţă. Poziţionarea lamelor stivuitorului într-un alt fel poate duce la accidente. Persoane neatente se pot împiedica de acestea. Stivuitorul se va parca pe cât este posibil pe o suprafaţă plană. Dacă acest lucru nu este posibil, se vor lua măsuri suplimentare de protecţie împotriva deplasării stivuitorului după parcarea acestuia. Blocarea roţilor cu ajutorul unor pene este cea mai cunoscuta metodă. Trebuie precizat că indiferent de locul unde parcăm stivuitorul, se va acţiona frâna de parcare.
60
Stivuitoristul are obligaţia de a scoate cheia din contact şi de a închide uşa cabinei. Cheia stivuitorului nu trebuie lăsata la îndemâna oricui. Ea va fi încredinţată doar personalului autorizat. Încredinţarea stivuitorului altor persoane decât cele autorizate ISCIR atrage în cazul unui accident întreaga răspundere asupra persoanei care a făcut încredinţarea. În cazul electrostivuitoarelor, după terminarea lucrului, în funcţie de nivelul de încărcare a bateriilor, acesta se va deplasa la locul de reîncărcare a lor. Locul de încărcare a bateriilor trebuie să fie special ales în funcţie de tipul de baterie şi de soluţiile constructive alese. În general, aceste locuri vor fi bine ventilate şi se vor lua toate măsurile necesare pentru evitarea accidentelor şi a incendiilor. Alimentarea cu combustibili lichizi se va face respectând următoarele reguli: motorul va fi oprit, nu se va alimenta în apropierea locurilor cu foc deschis, se avea la îndemână un stingător de incendiu, iar în cazul în care vor fi scurgeri
61
accidentale de carburant pe pământ, se vor lua imediat măsuri de curăţare a locului respectiv. La sfârşitul lucrului, stivuitoristul va consemna în registrul de evidenţă-supravegheri observaţiile pe care le are asupra stării tehnice a stivuitorului după orele lucrate cu el.
62
11. Întreţinerea stivuitoarelor În calitatea dumneavoastră de stivuitorişti, aveţi obligaţia de a efectua inspecţia zilnica înainte de începerea lucrului. Acest lucru constituie un mare ajutor pe care îl acordaţi echipei care asigură întreţinerea stivuitorului. Defecţiunile constatate de dumneavoastră la timp pot duce la scăderea timpului de staţionare a stivuitorului şi de asemenea la economii însemnate. Întreţinerea corespunzătoare duce la creşterea duratei de viaţă a stivuitoarelor. Întreţinerea stivuitoarelor se face la intervale de timp precizate de producător. Acesta trebuie să pună la dispoziţia beneficiarilor graficele de efectuare a lucrărilor de întreţinere. Aceste grafice stabilesc atât durata de timp cât şi lucrările care se vor efectua. Vom arăta în cele de mai jos aspectele care se verifică la diferite intervale de timp. Intervalele de timp şi lucrurile care se verifică diferă de la un producător la altul. La verificarea înainte de începerea lucrului se vor verifica următoarele: a. Scurgeri de ulei, antigel, combustibil b. Funcţionarea sistemului de iluminat c. Starea grătarului de protecţie a încărcăturii şi a suportului port-furci d. Starea şuruburilor cilindrilor de basculare a catargului e. Starea structurii de protecţie a stivuitoristului f. Fixarea mâini curente g. Funcţionarea corespunzătoare a pedalei de acceleraţie, frânei şi a manetei frânei de parcare h. Starea centurii de siguranţă i. Funcţionarea claxonului j. Jocul liber al volanului – inter 15 şi 30 mm k. Încărcarea bateriilor sau nivelul combustibilului l. Funcţionarea indicatoarelor de bord m. Starea şi funcţionarea lanţurilor de ridicare n. Funcţionarea motorului o. Funcţionarea frânei de serviciu p. Verificarea nivelului de ulei de la motor q. Verificarea nivelului de antigel r. Verificarea nivelului de ulei hidraulic
63
s. Verificarea nivelului lichidului de frâna t. Verificarea piuliţelor de fixare a roţilor u. Verificarea pneurilor şi a jenţilor v. Verificarea catargului şi a furcilor w. Verificarea piedicii furcilor x. Verificarea stării bateriei În cazul depistării de probleme, stivuitoristul va lua măsurile care se impun. Astfel, în cazul în care constată scăderi ale nivelului lichidelor, va completa cu lichidul respectiv; în cazul altor probleme minore – de exemplu slăbirea unui şurub – va remedia defecţiunea; iar în cazul unor lucruri mai complicate, va chema echipa de întreţinere. În general sunt următoarele perioade de verificare: la 50 de ore de lucru sau săptămânal, la 200 de ore sau lunar, la 1200 de ore sau semestrial şi la 2400 de ore sau anual. La aceste intervale se vor verifica şi efectua lucrările care se impun pentru alte componente cum ar fi: schimbarea filtrelor, schimbarea de ulei la diferenţial, motor, etc.
64
12. Accidente - avarii Principala cauză a accidentelor este comportamentul riscant al stivuitoriştilor: în locul unei conduite conforme cu normele de exploatare a stivuitoarelor, stivuitoriştii manifestă neglijenţă şi manevrează stivuitorul fără a ţine cont de norme elementare de siguranţă. Deţinătorul sau utilizatorul au obligaţia de a anunţa ISCIR în cel mai scurt timp posibil despre orice avarie sau accident în vederea efectuării cercetărilor tehnice. Situaţia în care a apărut accidentul va rămâne neschimbată până la sosirea Inspectorilor de la ISCIR. Această situaţie se va mai modifica doar dacă menţinerea ei ar constitui un pericol pentru viaţa persoanelor sau ar crea situaţii periculoase. Accident 1 În acest caz, accidentul se produce din cauza neatenţiei stivuitoristului. Acesta nu este atent la traseul parcurs, observă pietonul în ultimul moment şi frânează brusc. Deşi stivuitorul se opreşte, sarcina cade peste pieton. Indicaţii: Fiţi atenţi la traseul parcurs şi circulaţi cu stivuitorul astfel încât să aveţi în fiecare moment control atât asupra stivuitorului, cât şi asupra sarcinii.
65
Accident 2 În exemplul de mai jos, accidentul se petrece din cauza ridicării unei persoane aflate pe un palet. Aceasta calcă pe marginea paletului şi cade. Indicaţii: Ridicarea persoanelor cu ajutorul stivuitoarelor se va face doar cu ajutorul nacelelor speciale proiectate în acest scop. Aceste nacele trebuie să aibă o înălţime de minimum 1200 mm, uşa nacelei să se deschidă înspre interiorul nacelei, platforma nacelei trebuie construită din tablă striată şi găurită sau din sisteme tip fagure. Nacela va fi prevăzută cu un sistem de prindere de suportul port-furci.
66
Accident 3 Una dintre cele mai frecvente greşeli ale stivuitoriştilor este aceea de a nu se asigura la mersul înapoi. Pentru a atenţiona persoanele aflate în jurul stivuitorului de intenţia stivuitoristului
67
de a merge cu spatele, s-a montat la multe stivuitoare un dispozitiv care emite un semnal sonor la mersul înapoi. Indicaţii: Asiguraţi-vă întotdeauna în momentul în care vreţi să mergeţi cu spatele că nu sunt persoane în spaţiul de manevră.
68
Accident 4 Accidentul din imagini se produce din cauza faptului că stivuitoristul nu respectă reguli esenţiale la staţionarea stivuitoarelor. Oricât de plan ar părea solul, acesta are totuşi o oarecare înclinaţie, care poate determina deplasare stivuitorului. Indicaţii: În momentul în care coborâm din stivuitor trebuie să oprim motorul, să tragem frâna de mână şi să poziţionam lamele pe sol.
69
Accident 5 Accidentul din imagine se produce deoarece şoferul porneşte camionul în timp ce stivuitoristul încarcă marfa. Indicaţii: Înainte de a începe încărcarea unui camion, şoferul trebuie să oprească motorul camionului, să lase camionul în viteză, să acţioneze frâna de mână şi să coboare din cabină.
70
