Manual Make Up

CENTRUL EDUCATIONAL BELLA

A.

0726020783

Machiajul

1.Generalităţi Machiajul este o metodă de a înfrumuseţa faţa faţa prin utilizarea de produse colorate numite farduri. numite farduri.

Pentru unele persoane, cuvântul machiaj corespunde cu aplicarea unui produs cosmetic sau alegerea unui fond de ten, pudră sau ruj de buze. Sensul cuvântului în limba franceză este de a transforma un obiect aşa încât să nu poată fi recunoscut. Graţie unor anumite produse cosmetice prin machiaj, o persoană poate fi transformată, transformată, i se poate transforma personalitatea, acoperind acoperind sau accentuând eventualele ei defecte în scopul de a o avantaja. Femeile au încercat să se înfrumuseţeze încă din antichitate, prin întrebuinţarea anumitor produse, în mormintele egiptene s -au găsit truse complete de machiaj, mici bastonaşe cu care se aplicau fardurile, şi mici recipiente în care acestea erau păstrate. păstrate. Machiajul în decursul vremurilor a urmat fluctaţiile modei. În perioada 1914 — 1918, 1918, femeile şi -a tăiat părul şi au început să poarte taioare, tocuri joase, să -şi machiez ochii şi în special buzele. Machiajul modern din acea vreme se poate urmări după diferitele artiste de cinema de atunci. Se purtau p urtau buzele mici, în formă de inimă. Vin la modă, ulterior, buzele mari, machiat mult peste conturul natural şi în nuanţe aproape vinete. Acum 2 — 3 ani accentul se punea numai pe machiajul ochilor, gura era puţin accentuată, cu rujul de culoarea cărnii sau mai deschis. Actualmente buzele se machiază cu o culoare mai aproape de normal, nu prea închisă, în genere nuanţe de roz, de maroniu, culoarea cărnii sau roşu viu pentru seară. Machiajul ochilor rămâne accentuat, însă sprâncenele se poartă subţiri, decolorate, aproape inexistente.

Este adevărat că machiajul urmează permanent linia modei în ceea ce priveşte culorile şi liniile, însă acest lucru nu trebuie să modifice nici o clipă legile fundamentale care stau la baza unui adevărat ad evărat machiaj. Machiajul nu trebuie făcut la întâmplare, urmând doar moda, sau gustul fiecăruia, el trebuie să realizeze un echilibru armonios între cerinţele modei şi tipul morfologic al persoanei respective, să urmărească urmărească per sonalitatea acesteia fără a -i deforma trăsăturile. Cosmeticiana este aceea care trebuie să ştie să aplice şi să indice clientei machiajul potrivit pentru a o înfrumuseţa. înfrumuseţa.

1. Îmbrăcămintea de protecţie pentru clientă, produse şi ustensile de machiaj

Materialul de protecţie p rotecţie destinat clientei este următorul: — pelerine albe sau culori pastel, croite astfel ca să fie liber l iber gâtul şi decolteul; — benzi elastice pentru izolat părul; — un fotoliu foarte confortabil, aşezat în faţa ferestrei ferestrei sau a unei aplice electrice în faţa fotoliului o oglindă din trei părţi ; — prosoape pentru mâini; — eventual o pătură de lână pentru acoperit clienta. a. Ustensilele necesare într -o trusă de machiaj sunt: — patru pensule cu coadă lungă de diferite măr imi (una pentru aplicarea fardului de pleoape, una mai aspră pentru aplicarea rujului de buze, b uze, o pensulă pentru aplicarea fardului de obraz şi una mai aspră pentru retuşuri) ; — opt creioane dermatografe (roşu — pentru contur buze, negru, brun, verde, albastru, gri, alb, castaniu pentru ochi) ; — un compas de sculptor ;

— o lamă de ras pentru ascuţit creioanele dermatografe dermatografe ; — o pensetă pentru epilat sprâncenele ; 1


0726020783

— o cutie plată lungă sau un vas de ceramică sau plastic pentru păstrat pensulele şi creioanele dermat ografe ; — o periuţă cu două rânduri de peri şi cu un rând de peri pentru periatul

sprâncenelor şi al genelor ; — beţişoare subţiri de lemn pentru a efectua eventuale retuşuri ; d e mătase (ca pentru copii) pentru îndepărtat surplusul de pudră — o perie de păr de de pe faţă ; — o oglindă de mână ; — 3 — 4 — 4 recipiente mici de porţelan sau sticlă în culoare pastel, armo nizate cu

restul cabinetului;

— câţiva bureţi pentru întins fondul de ten fluid ; — o paletă de plexiglas ca pentru pictori pe care se vor amesteca şi combina fardurile ; — şerveţele de hârtie moi ;

— o — o cutie cu vată învelită în tifon pentru demachiaj ; — o cutie cu tampoane de vată ; — un — un flacon de alcool pentru a şterge şterge şi dezinfecta pensulele pensulele după fiecare întrebuinţare şi după ce au fost spălate cu apă şi săpun ; — o măsuţă pe rotiţe pe care se aşază tot materialul necesar machiajului. b. Produse de machiaj. Sunt necesare : — lapte demachiant ;

— — — — — — — — — — —

loţiune tonică ; cremă de zi protectoare ; fond de ten fluid — cremă sau compact; pudră în diferite nuanţe; fard de obraz compact cu cremă ; fard de pleoape în diverse tonuri ; creioane dermatografe ; gene false ; rimel;

diverse nuanţe de ruj de buze;

lac fixativ de buze ; c. Aranjarea cabinetului cosmetic. Cadrul în care se va executa machiajul joacă un rol foarte important.

Trebuie evitată lumina fluorescentă fluorescentă care deformează deformează culorile, culorile, dând uneori uneori un aspect palid persoanei respective.

Cabinetul trebuie să aibă un fotoliu comod pentru pentru clientă, aşezat în faţa unei măsuţe pe care este aranjată întreaga trusă de machiaj. Deasupra măsuţei trebuie să fie o oglindă în trei părţi (două fiind mobile), pen tru ca clienta, dar mai ales cosmeticiana, să poată urmări mai bine reuşita machiajului — oglinda redând ma i fidel ca ochiul orice imperfecţiune în machiaj. Deasupra sau de o parte şi de alta a oglinzii să existe două aplice cu lumină obişnuită destul de puternică, pentru a asigura vizibilitatea în efectuarea machiajului. Este indicat ca acest fotoliu în care stă clienta să fie în apropierea ap ropierea unei ferestre — în — în cazul în care este necesar să se efectueze un machiaj de zi, acesta să poată fi efectuat la lumina naturală a zilei. Asocierea de roz şi alb într -un cabinet de machiaj este cea mai de efect şi cea mai indicată, de exemplu, un cabinet în care pereţii ar fi tapetaţi în roz -pal şi accesoriile de machiaj ar fi albe. Pelerinele clientelor trebuie să fie roz, iar prosoapele albe etc. După efectuarea unui machiaj şi înainte de a începe următorul, cosmeticiana trebuie să se spele pe mâini şi să dezinfecteze toate ustensilele cu care a lucrat: pensulele, beţişoarele de retuş, periuţele, paleta de pre parat culori, recipientele murdare etc, pentru a nu da un aspect de mur dărie şi lipsă de igienă cabinetului cosmetic.

2


1.

0726020783

Examinarea clientei în vederea întocmirii fişei de machiaj

Înainte de a începe î ncepe efectuarea efectuarea unui machiaj, clienta trebuie pregătită în vederea acestui lucru; se studiază faţa, trăsăturile din mai multe puncte de vedere, pentru a şti exact ce machiaj i se potriveşte, în ce nuanţe, ce corectări sau retuşuri îi sunt necesare şi cu ce gen de produse trebuie lucrat. În acest scop, clienta este aşezată în fotoliul special de machiaj, i se pune pe umeri pelerina specială pentru a -i proteja rochia, i se izolează părul cu o bandă elastică sau cu o bonetă specială — legarea — legarea părului efectuându -se în aşa fel ca să lase vizibilă măcar puţin din culoarea părului, pentru a putea armoniza culorile machiajului cu cea a părului. Cosmeticiana îşi spală şi dezinfectează dezinfectează mâinile, apoi începe demachierea clientei după tehnica cunoscută, începând cu ochii şi gura, apoi faţa, fără a neglija decolteul, care, de cele mai multe ori, trebuie şi el demachiat. După demachiere se şterge faţa cu o loţiune detergentă, detergentă , pentru a îndepărt a complet urmele produsului de demachiat şi apoi se pulverizează faţa cu o infuzie sau loţiune tonică. Se şterge faţa cu şerveţele moi, pentru a usca perfect pielea. Cosmeticiana se aşază în acest moment în spatele clientei şi priveşte faţa acesteia în oglinda din d in faţa fotoliului. În felul acesta, deoarece oglindă reflectă mult mai fidel decât privind direct calităţile sau deficienţele d eficienţele figurii respective, respective, se pot stabili exact caracteristicile caracteristicile feţei, cât şi genul de machiaj ce se potriveşte. potriveşte. Figura unei persoane în vederea machiajului trebuie studiată din faţă şi din profil p e plan vertical. ,pe plan orizontal şi pe Privind din faţă se poate observa tipul sau forma feţei respective. De 30 de ani formele de faţă s -au clasificat în şapte tipuri diferite. Clasificarea propusă de machiorii Westmore este foarte simplă şi practică. Cele şapte tipuri de faţă sunt  — tipul oval — sau tipul venusian (fig. 97); — tipul rotund sau tipul lunar-solar (fig. 98) ; — tipul lung sau tipul saturnian (fig. 99); — tipul pătrat sau tipu l jupiterian (fig. 100); — tipul în formă de diamant sau tip marţian (fig. 101); — tipul în formă de triunghi sau tip mercurian, cu vârful în sus (fig. 102); — tipul în formă de triunghi sau tip pământean, cu vârful în jos jo s (fig. 103);

3


0726020783

În aceste forme de faţă, liniile pot fi ascendente, orizontale sau descendente, descendente, direcţia acestor linii fiind dată de de desenul sprâncenelor, al ochilor şi a gurii. Aceste şapte tipuri de faţă pot fi împărţite în două mari familii  a) Familia feţei ovale, din care fac parte ovalul pur, ovalul lung, triunghiul cu vârful în jos (care este tot un oval, dar cu maxilarul inferior retractat). b) Familia feţei rotunde, care cuprinde rotundul pur, pătratul (care poate fi un rotund cu laturile retractate), diamantul (care este un rotund în care partea superioară şi inferioară sunt retractate, lăsând în evidenţă partea mediană— pomeţii), triunghiul cu vârful în sus, care este un rotund a cărui parte superioară este retractată. Tot privind din faţă se poate studia figura clientei din punctul de vedere al volumului.

În funcţie de volumul feţei se deosebesc două tipuri  Faţa dilatată în dilatată în care poate fi cuprins tipul pătrat, rotund, diamant şi triunghi cu vârful în sus. Acest tip de faţă dilatat se caracterizează prin faptul că este aproape egal de înaltă şi lată, ceea ce îi dă aspectul de lună plină. Nu este osos, iar din punct de persoanelor spontane, vedere morfopsihol morfopsihologic reprezintă tipul de faţă caracteristic persoanelor expansive. 4


0726020783

Tipul retractat în care intră tipul oval pur şi triunghiular cu vârful în jos. Tipul de faţă oval pur este considerat din toate timpurile forma de faţă ideală, care a inspirat pe cei mai mari pictori şi sculptori. Persoanele care se încadrează în tipul retractat au faţa mai osoasă, mai inegală. La acest tip există trei zone de retracţie : a) zona laterală, b) zona frontală şi c) zona maxilarului inferior. Persoanele cu faţa retractată lateral au o faţă lungă, cu tâmplele plate sau adân -

cite, pomeţii ieşiţi în afară şi obrajii scobiţi ; cei cu retracţie frontală au faţa lungă şi fruntea dreaptă, câteodată scobită puţin la mijloc şi ochii adânciţi în orbite. Pentru a putea defini exact ce tip de faţă are persoana respectivă, se procedează în felul următor: se măsoară faţa cu un compas de sculptor de 21 cm şi având între braţe (când sunt închise) o lăţime de 5,5 cm (fig. 104). Prima dată se aplică braţele compasului la tâmple, la locul de implantare a părului. Se măsoară cu o linie distanţa dintre braţele compasului, notând -o pe o hârtie. A doua măsurătoare se face fixând braţele compasului pe partea cea mai de părtată a pomeţilor. Se măsoară din nou distanţa dintre braţe. A treia măsurătoare se face la maxilarul inferior, luând ca linie de reper linia ori zontală formată de buze. Pe o hârtie se trag trei linii orizontale şi se notează cele trei distanţe obţinute prin măsurătoare. Dacă se unesc punctele obţinute prin de sen, se obţine figura geometrică care corespunde tipului de faţă. Studiind figura unei persoane tot din faţă, se deosebesc pe plan orizontal trei zone diferite (fig. 105).

—

Prima zonă cuprinsă între locul de implantare a părului şi rădăcina

nasului.

— A doua zonă, de la rădăcina nasului până dedesubtul nasului. — A treia zonă, de sub nas până sub bărbie. Se observă care din aceste trei forme predomină în tipul de faţă respectiv, iar din punct de vedere morfopsihologic studiază diversele zone, pentru a descoperi câteva aspecte din caracterul persoanei.

Astfel, în prima zonă intră fruntea care este foarte îngustă, mai lată în partea ei superioară (ceea ce denotă un spirit imaginativ) sau mai lată în partea ei inferioară (ceea ce denotă un spi rit observator). În zona a doua în care intră sprâncenele, ochii, nasul şi pomeţii se observă dacă această zonă este mai lată în partea ei superioară, deci dacă pomeţii sunt mai evidenţiaţi, persoana are un caracter vesel, activ. Dacă partea inferioară a acestei zone este mai dezvoltată, denotă un caracter sensibil. Zona a treia în care intră gura, bărbia, maxilarul inferior. Dacă partea inferioară a acestei zone este mai lărgită, persoana este materialistă, iar dacă este mai mică, mai îngustă, persoana este mai idealistă. Analiza morfologică şi morfopsihologică a feţei clientei este pentru cosmeticiană de o reală importanţă, căci astfel se poate determina : — În ce categorie se înscrie faţa respectivă după forma ei. — Armonia sau lipsa de armonie a proporţiilor. — Măsurătorile reale ale feţei. — Câteva noţiuni asupra caracterului clientei. Tot din faţă privind se mai pot dis tinge trei zone : a) Cadrul general, care reprezintă forma sau conturul exterior al figurii. b) Cadrul vestibular, care formează partea centrală expresivă a feţei, cuprinzând sprâncenele, ochii, nasul, gura. c) Orificiile senzoriale: ochii, nările şi gura. Privind faţa clientei, se analizează starea de tonicitate a pielii şi a muşchi lor pieloşi. Se deosebesc astfel persoane cu piele elastică, întinsă, fermă, dec i cu o faţă tonică, şi persoane cu un tonus scăzut , cu pielea şi muşchii moi, relaxaţi, atoni. Această atonie poate fi de două feluri  momentană, trecătoare, corespunzând unei stări de boală -oboseală, tristeţe, surmenaj, slăbire bruscă, sau generală, datorită vârstei înaintate. 5


0726020783

Pe plan vertical, studiind figura clientei, se poate observa că există o asimetrie, de obicei, între cele două părţi ale feţei care nu sunt identice. Se împarte faţa printr -o linie verticală, care pleacă de la locul de implantare a părului, trece prin mijlocul frunţii până la mijlocul bărbiei. Cele două jumătăţi de faţă pot fi simetrice (ceea ce este mai rar) sau asimetrice, expresia lor fiind deosebită (fig. 106). Asimetria poate fi de două feluri : Asimetrie de expresie, care se adresează muşchilor, rezultat al mimicii sau — al unui tic nervos.

—

Asimetrie de structură, care se adresează conturului osos care poate fi

deviat

(nas, gură, bărbie). Dar figura unei persoane trebuie studiată şi din profil. Privită astfel se pot observa şi aici cele trei cadre: general, vestibular, şi orificii senzoriale; se poate observa forma frunţii (dacă este bombată, dreaptă sau scobită),

precum şi forma nasului, dacă este în vânt (cârn) sau acvilin, şi a bărbiei, dacă este teşită, dreaptă sau proe minentă (fig. 107 şi 108). Toate observaţiile culese în acest mod se trec în fişa de machiaj a clientei, care cuprinde şi corectările ce trebuie efectuate în timpul machiajului, ca şi marca şi nu anţele fardurilor folosite. Această fişă de machiaj este de un real folos cosmeticienei, deoarece o ajută ca la repetarea unui machiaj la aceeaşi persoană să -1 poată efectua rapid, ţinând sea ma de datele respective, şi nemaifăcând din nou studiul figurii. Bineînţeles, machiajul îl va varia doar în funcţie de ocazia pentru care este făcut, lumina, coafura şi îmbrăcămintea pe care o foloseşte clienta în acest scop

6


0726020783

Fisa de Machiaj1 Nume Prenume _______________________________________________________ Varsta ________________________________________________________________ Adresa ________________________________________________________________ Nr.telefon /e-mail _____________________________________________________ Fata

Caracteristici

Corecturi efectuate

Forma Fetei Zona care predomina Ce tip este

Dilatat Retractat

Asimetrii pe plan vertical Tonicitatea Pielii Culoarea Parului Culoarea Pielii Calitatea Pielii Frunte Sprancenele Ochii: Forma si culoare Nasul Gura Barbia Gatul

1

Se trec in fisa marcile si nuantele fardurilor folosite

7


1.

0726020783

Examenul morfologic şi morfopsihologic al feţei pe regiuni

După ce s-a constatat forma feţei ce trebuie machiată, volumul ei, care din cele trei părţi pe plan orizontal predomină, dacă există asimetrie şi ce fel de asimetrie, tonicitatea sau atonia pielii şi a muşchilor pieloşi, culoarea şi calitatea pielii, culoarea părului, se trece la examenul morfologic al feţei pe regiuni. a. Fruntea poate avea trei aspecte  bombată, dreaptă sau scobită. b. Sprâncenele. Forma sprâncenelor se constată considerând linia dreaptă ce ar uni cele două extremităţi ale sprâncenelor în raport cu linia orizontală care ar porni de la rădăcina nasului. Se deosebesc trei feluri de sprâncene  — ascendente (fig. 109); — orizontale (fig. 110); — descendente (fig. 111).

Fiecare din aceste trei tipuri de sprâncene are mai multe variante. Primul tip — sprâncene ascendente — cu trei variante — sprâncene ascendente, cu o curbă armonios ascendentă, se întâlnesc în ge nere la feţele ovale (fig. 112); — sprâncene ascendente în formă de antenă, întâlnite la feţele triunghiulare cu vârful în jos (fig. 113); — sprâncene foarte rotunjite, întâlnite la feţele rotunde (fig. 114). 8


0726020783

Al doilea tip — sprâncene orizontale —cu două variante

— sprâncene orizontale suple, fine, urmărind arcada sprâncenoasă, — se

întâlnesc în genere la feţele ovale sau lungi (fig. 115); — sprâncene orizontale îngroşate, întâlnite la feţele pătrate (fig. 116). Al treilea tip — sprâncenele descendente — de asemenea cu două variante  — linia descendentă simplă, putându -se întâlni la orice tip de faţă (fig. 117); — linia descendentă căzând pe pleoape, se întâlneşte la feţele diamant (fig. 118). c. Ochii. Se prezintă sub forme şi culori diferite. Forma ochilor: — ochi glo buloşi;

— ochi mici şi înfundaţi; — ochi de mărime normală dar înfundaţi ; — ochi depărtaţi; — ochi apropiaţi; — ochi rotunzi; — ochi în migdală. Culoarea ochilor: — ochi căprui -închis, negri; — ochi căprui -deschis ; — ochi bleu-deschis ; — ochi verzi;

— ochi cenuşii ;

— ochi gri-bleu ; — ochi de culoarea nucii; — ochi galben-aurii. d. Forma nasului: — nas mic ; — nas mic şi în vânt; — nas cârn ; — nas lăţit; — nas drept; — nas mare ; — nas acvilin şi congestiv; — nări apropiate ;

— nări dilatate. e. Buzele, gura, bărbia : — buza inferioară mai groasă ; — gură mică cu buze mijlocii; — buza inferioară subţire ; — gură mică; — buza inferioară căzută, răsfrântă ; — bărbie proeminentă; — gura mare ; — bărbie foarte lungă ; — gură mare cu buze groase ; — bărbie teşită. B.

Diferite tipuri de machiaj

Factorii de care depinde reuşita unui machiaj. Se deosebesc mai multe genuri de machiaj

a) Machiajul de oraş, care poate fi de zi sau de seară, având drept scop să accentueze sau să estompeze anumite trăsături particulare ale persoanei respective, dându-i un aspect cât mai plăcut, armonios şi strălu citor. b) Machiajul fantezist, efectuat pentru ocazii deosebite (revelion, bal mascat, carnaval etc), în care fantezia şi îndrăzneala predomină în ideea ce se urmăreşte. c) Machiajul corector, cel mai pretenţios, căutând să transforme tipul de faţă al persoanei, să modifice trăsăturile şi să -i rectifice defectele.

9


0726020783

d) Machiajul de scenă, folosit în teatru pentru actorii care joacă într -o lumină foarte puternică. e) Machiajul pentru fotografie — cinema sau televiziune necesită o tehnică specială. Pentru ca machiajul să fie în genere reuşit, trebuie ţinut seama, în efectuarea lui, de o seamă de factori importanţi : — calitatea pielii ce trebuie machiată, pentru a şti cu ce gen de pro duse trebuie efectuat machiajul (mai grase sau mai uscate, hidratante etc.); — culoarea pielii (dacă este palidă sau congestivă, rozată sau pământie); — tipul feţei persoanei respective (dacă are o formă ovală, rotundă etc.);

— morfologia feţei; — armonia culorilor (culorile machiajului trebuie să fie în armonie cu culoarea ochilor, a pielii, a părului) ; — moda — machiajul trebuie să urmărească linia modei fără a ne glija însă personalitatea individuală sau a -i deforma trăsăturile ; — îmbrăcămintea. Machiajul trebuie să fie în armonie cu culoarea rochiei sau a mantoului, cu felul ţinutei — dacă este sport, mai simplă sau foarte elegantă ; — coafura. Machiajul trebuie să se armonizeze cu volumul şi genul de coafură a persoanei respective ; — sezonul. Nu se efectuează aceleaşi machiaj vara sau iarna, produsele diferă — mai uscate, mai hidratante vara, mai grase iarna — , vara machiajul trebuie să fie mai

simplu, cât mai aproape de natural, mai puţin pretenţios ; — ocazia pentru care este destinat. Nu se efectuează un machiaj iden tic pentru zi sau pentru seară, pentru o mireasă sau pentru a merge la un bal. Tehnica machiajului, culorile şi produsele folosite diferă dacă este vorba de un machiaj obişnuit sau de unul fantezist, de un machiaj de oraş sau de unul pentru scenă sau cinema ; — lumina este factorul principal în reuşita unui machiaj. La efectu area unui machiaj trebuie ţinut seama de natura luminii — dacă este de zi, electrică sau de neon —, ştiut fiind că lumina poate deforma sau schimba aspectul unui machiaj ; — vârsta. În modul de aplicare a produselor, în ceea ce priveşte cantitatea cât şi culorile utilizate trebuie ţinut seama de vârsta persoanei respective. Fiecare vârsta trebuie să aibă machiajul adecvat. C.

Armonia culorilor

Există patru armonii principale care pot varia intensificându -le sau micşorându -le intensitatea, fazele rămânând aceleaşi. Armonia bleu — fond de ten ...................................... roz-deschis — fard de obraz ............................................... roz — pudră .............................................. roz-deschis — eye-liner ............................................... bleu-gri — fard de pleoape ..................................... bleu-gri — rimel ......................................................... bleu — creion........................................................... gri — ruj de buze .................................................. roz

Armonia de vară aurie — — — — — — — —

fond de ten .................................. auriu-deschis fard de obraz ..................................... portocaliu pudră .......................................... auriu-deschis eye-liner .......................................... bleu-negru fard de pleoape .......................................... bleu rimel ............................................... bleu-negru creion....................................................... brun ruj de buze ........................................ portocaliu 10


0726020783

Armonia de vară roz — — — — — — — —

fond de ten.................................. auriu-deschis fard de obraz ............................................... roz pudră ......................................... auriu-deschis eye-liner.......................................... bleu-negru fard de pleoape.......................................... bleu rimel ......................................................... bleu creion........................................................... gri ruj de buze .................................................. roz

Armonia aurie — fond de ten ............................................... auriu — fard de obraz ..................................... portocaliu — pudră ....................................................... aurie — eye- liner .............................. negru, brun, verde — fard de pleoape ......................................... verde — rimel ............................................... verde-brun — creion ........................................ ...... brun-negru — ruj de buze ....................................... portocaliu

În enumerarea care urmează, numai culoarea ochilor este fixă. În jurul acesteia se vor forma toate celelalte armonii. Părul poate fi vopsi t, culoarea tenului poate fi intensificată sau modificată prin fond de ten sau creme colorante. Rujul de b uze, fardul de obraz, fardul de pleoape sunt foarte importante, deoarece dau nota definitivă. Machiajul se poate adapta la îmbrăcăminte, iar aceasta trebuie să aibă o culoare care corespundă armoniei generale. Cosmeticiana trebuie să dea sfaturi în privinta culorilor ce trebuie folosite. Cu această intenţie se prezintă următoarele scheme : Ochii albastri : Parul

Bruninchis

Blond cenusiu

Brun , brunroscat , blondauriu

Machiajul

Armonie bleu Armonie de vara roz Armonie de vara aurie bleu,roz, violet gri, rosu, alb Armonie perfect a

Armonie bleu Armonie de vara roz Armonie de vara aurie bleu,roz, violet, gri, negru

Armonie de vara aurie

Armonie perfect a

Armonie incomplet a -schimbarea culorii parului

Imbracaminte culori recomanda te Tipul

Sfat

verde, galben, portocali u, maron

11


0726020783

Ochii brun inchis : Parul

Negru inchis

Machiajul

Armonie aurie Armonie bleu Imbracaminte negru, alb, culori rosu,bleu-pal recomandate roz ,turcoaz Tipul Armonie perfecta Sfat

Brun –roscat roscat

Blond Cenusiu

Armonie aurie

Armonie aurie Armonie bleu bleu, negru , alb turcoaz

maron,galben, verde

Blond-auriu

Armonie aurie galben, verde, portocaliu

Ochii verzi : Parul

rosu

brun-roscat

negru intens

blond cenusiu

Machiajul

armonie aurie verde

armonie aurie verde

armonie bleu verde

armonie aurie negru, alb turcoaz

Imbracaminte culori recomandate Tipul

blond auriu

armonie aurie galben, verde, portocaliu

armonie perfecta

Sfat

schimbarea culorii parului

Ochii caprui : Parul

Machiajul

blond auriu

armonie aurie Imbracaminte verde , culori galben, recomandate porocaliu Tipul armonie perfecta Sfat

rosu

brun-roscat

blond cenusiu negru-intens

armonie aurie

armonie aurie verde, galben-pai

armonie aurie

verde-brun, galben, turcoaz armonie perfecta

armonie perfecta

galben, verdebrun,portocaliu rosu-portocaliu armonie incompleta schimbarea culorii parului

12


D.

0726020783

Tehnica machiajului simplu de zi

Machiajul simplu fără corecturi, este destinat feţelor ovale cu trăsături regulate,

armonioase. În acest caz, machiajul are doar rolul de a da feţei mai multă strălucire, de a-i scoate în relief părţile frumoase. Trebuie făcut însă cu multă pricepere, pentr u a nu aplica greşit fardurile, deformând trăsăturile. Machiajul simplu se referă la machiajul de zi. Acesta are ca scop apropierea de normal, culorile folosite fiind mai deschise. Pentru seară, în general, se folosesc culori mai vii. Machiajul nu se va termina niciodată sub bărbie, se ţine întotdeauna seama de gât şi de decolteu pentru că altfel ar fi o distonanţă între faţă şi rest. Se fardează în totdeauna şi lobul urechii cu fond de ten mai deschis decât în rest — cu o nuanţă în genere spre roz, ca să-i dea un aspect mai sănătos. Ordinea aplicării produselor de machiaj diferă în funcţie de fondul de ten folosit — dacă este fond de ten fluid sau compact. Dacă se face un machiaj cu fond de ten fluid sau fond de ten cremă se procedează în felul următor : — — — — — — — — — — — —

demachiant;

detergent pentru îndepărtarea demachiantului; ştergerea feţei cu şerveţele moi; loţiune tonică aplicată cu tampoane de vată sau prin pulverizare ; ştergerea iar a feţei — uscare deci perfectă ; aplicarea unei creme de bază protectoare; aplicarea fondului de ten fluid sau fond de ten cremă ; aplicarea fardului de obraz cremă ; aplicarea pudrei;

perierea şi desenarea sprâncenelor ; machierea ochilor (fard de ploape, eye-liner) ;

aplicarea genelor false şi a rimelului ; — desenarea gurii cu creion contur mai închis ; — aplicarea unui ruj mai deschis în interiorul buzelor ; — aplicarea unui lac de buze.

În cazul folosirii unui fond de ten compact, acesta se aplică după crema de bază — întâi fardul gras de obraji, apoi fond de ten compact — căci altfel nu s -ar mai putea întinde fardul pe obraz. Dacă clienta este foarte tânără şi nu doreşte să -şi aplice fond de ten atunci după crema de bază se aplică fardul de obraz, şi apoi pudra care -i va da feţei coloritul dorit. Dacă în loc de fard de obraz gras — cremă — se foloseşte fard obraz — pudră — compact —, atunci acestea se aplică abia după aplicarea pudrei. În continuare se descrie modul de aplicare al fiecărui produs în parte, astfel  — demachierea feţei se face la orice ten cu lapte demachiant care se aplică pe faţă, gât şi decolteu şi se îndepărtează cu două tampoane, după metoda învăţată. Se demachiază, bineînţeles, întâi gura şi ochii; — faza următoare este ştergerea feţei cu o loţiune detergentă, preparată din 10 g ciuin, 100 g apă (se fierbe totul 15 min, se strecoară). — se şterge apoi faţa cu şerveţele moi; — se pulverizează apoi pe faţă sau se aplică o compresă rece cu o loţiune tonică cu camfor sau mentă sau cu apă minerală;

13


0726020783

— se şterge apoi faţa cu şerveţele mo i; — se pulverizează apoi pe faţă sau se aplică o compresă rece cu o loţiune tonică

cu camfor sau mentă sau cu apă minerală; — se şterge bine faţa ca să nu fie umedă; — se aplică creme de zi protectoare şi se întinde până rămâne pielea mată, deci a pătruns complet în piele; Se trece apoi la aplicarea fondului de ten fluid sau fond de ten cremă. Se aplică mici pastile de

fond de ten care se pun cu mâna în felul următor (aprox.)  pe gât — trei; pe bărbie — două de fiecare parte; pe obraji — trei de fiecare parte în formă de triunghi; pe buza superioară o pastilă; pe nas o pastilă de fiecare parte; pe frunte — două, trei pastile depinde de mărimea frunţii. Se întinde apoi fondul de ten cu vârful degetelor în mod omogen peste tot, estompând cu atenţie la rădăcina părului, ca să nu se depoziteze acolo, sau pe marginea nasului, sau la nări. La nas, întinderea se face de pe părţile laterale spre vârf, pentru a nu rămâne în cutele de lânga aripa nasului şi a strica aspectul estetic al feţei. Se aplică puţin fond de ten — mai bine se mai adaugă decât să fie prea mult de la început. Un fond de ten prea gros pe faţă înăspreşte trăsăturile, îmbătrâneşte. Deci trebuie dozat cu grijă. Culoarea fondului de ten se alege cu o nuanţă mai închisă ca pielea (fig. 119). După ce s -a estompat bine fondul de ten, se ia un şerveţel moale de hârtie şi se tamponează apăsând uşor pe suprafaţa pielii, pentru a absorbi excesul de fond de ten şi faţa să capete o oarecare matitate. Se schimbă de două, trei ori şerveţul în cursul acestor tamponări pe piele, şi rezultatul va fi şi mai reuşit. a.Modul de aplicare a fondului de ten compact. Înainte de a -l aplica, se întinde pe faţă un strat subţire de cremă de zi, hidratantă şi protectoare. Crema se aplică tot prin mici pastile pe toată faţa şi pe gât, se întinde foarte bine complet în piele. Se aplică apoi fardul de obraji (tehnica se va descrie ulterior) şi apoi se trece la aplicarea fondului de ten compact. Când se machiază cu fond de ten fluid sau cremă, fardul de obraji se aplică după aplicarea fondului de ten. La machiajul cu fond de ten compact, fardul de obraji se aplică după crema de bază şi înainte de aplicarea fondului de ten, căci astfel nu mai poate fi întins. Fondul de ten compact se aplică cu ajutorul unui burete umed. Reuşita machiajului cu fond de ten compact depinde de cantitatea de apă care o are buretele. Dacă buretele este prea umed, prea puţin stors, fondul de ten va fi prea diluat, fără putere de acoperire. Dacă din contră, este stors prea tare, fondul de ten va apărea p rea gros, şi machiajul nu este reuşit. Se procedează în felul următor: — se umezeşte bine buretele ; — se stoarce în aşa fel ca să rămână în el cam jumătate din cantitatea de apă ; — se freacă buretele, prin mişcări circulare, pe pastilele fondului de t en, cu mişcări uşoare şi regulate, se descriu cam 5—6 cercuri pe pastilă, pentru ca buretele să fie acoperit cu fond de ten ; — se îndoaie buretele în două, faţa cu fond de ten fiind în interior, şi prin mici frecări ale celor două părţi între ele se repartizează egal fondul de ten pe toată suprafaţa buretelui ;

— se întinde apoi pe toată suprafaţa pielii şi pe gât; — se stoarce apoi complet buretele şi se uniformizează fondul de ten pe faţă, tamponând uşor, ca să nu rămână straturi sau pete disgraţioase la usca re. Acest 14


0726020783

machiaj se poate face în timp scurt, are mare putere de acoperire, este folosit mult în teatru, de artistele care trebuie să -şi machieze tot corpul, sau de persoanele care vor să pară bronzate, pentru a asorta pielea la o toaletă. Are însă un mar e dezavantaj — usucă pielea cu toată crema de bază aplicată. Înainte de machiajul cu fond de ten, în general, este bine să se aplice fond de ten de culoare puţin mai deschisă ca cel de pe faţă, chiar combinând puţin roz în culoare pe ureche ea fiind în mod normal de culoare mai deschisă decât restul pielii şi în mod ideal ar trebui să aibă o carnaţie roz. Fondul de ten trebuie însă aplicat cu multă atenţie pe urechi, pentru a nu lăsa depozite, care ar face să pară urechea murdară. După fondul de ten se poa te aplica pe lobul urechii strop de fard de faţă cremă, care dă un aspect tineresc şi sănătos. b. Aplicarea fardului de obraz în general . Pentru aceasta cosmeticiana se aşază în faţa clientei, întinde puţin fard de obraz pe pomenţi în punctul ales. Se aplică trei puncte pe fiecare pomet — circa de 1 mm pe fiecare pomet cu ajutorul unei pensule plate. Apoi cu degetul mediu se întinde estompându -1, în aşa fel ca să se realizeze un echilibru între cele două zone pe care se aplică, precum şi în intensitatea culorii. Dacă din greşeală se aplică prea mult fard, se tamponează absorbind cu un şerveţel de hârtie de demachiaj.

Fardul de faţă este bine aplicat când îndeplineşte următoarele condiţii : — nu trebuie să iasă prea mult în evidenţă, nici prin intensitatea culorii, nici prin întindere ; — nu trebuie să aibă limite definite, ci trebuie să se estompeze în fondul de ten, să nu fie o limită vizibilă între fardul de obraz şi fon dul de ten, - trebuie să fie uşor vizibil doar în zona care trebuie accentuat, marcând un uşor accent sănătos pomeţilor. c. Aplicarea pudrei. Se poate face luând un dreptunghi de vată, nu prea gros, se desface în două (în grosimea lui), pe una din feţe se aplică o cantitate de pudră, pe urmă se acoperă cu cealaltă jumătate şi se încearcă scuturând pe mână dacă vata este destul de subţire ca pudra să treacă prin ea. În caz că pudra nu iese, se mai îndepărtează un strat subţire de vată — se pudrează apoi în acest fel, din abundenţă, întreaga faţă şi gâtul. Apoi cu un alt tampon de vată simplu se îndepărtează surplusul de pudră până rămâne aproape invizibilă. Această îndepăr tare a pudrei se poate efectua şi cu ajutorul unei perii (de copii) cu părul foarte moale. Pudra are rolul de a proteja pielea de frig, soare, vânt. Câteva r eguli generale de aplicare a pudrei: — Nu se şterge pudra complet de pe gene şi buze pentru că ajută la fixarea rimelului sau rujului.

— Când se machiază o persoană ce prezintă riduri adânci, pudra se aplică rugând clienta să-şi umfle obrajii, pentru ca pudra să pătrundă şi în adâncimea ridurilor. — Dacă pielea este transpirată, se aplică întâi un şerveţel tamponând uşor ca să

se absoarbă transpiraţia şi apoi se aplică pudra. — La persoanele în vârstă se foloseşte întotdeauna o pudră în culoarea pielii. Pudra prea albă sau prea închisă scoate şi mai mult în relief ridurile şi îmbătrâneşte. — Pudra trebuie să fie totdeauna puţin mai deschisă ca fondul de ten folosit pentru a da un aspect de transparenţă pielii. — Pentru a obţine un efect de bronzare a pielii, se foloseşte fond de ten închis şi pudră într-o nuanţă de roz niciodată spre galben. — Pentru seara, pudra trebuie să fie în culoare mai deschisă — mai spre roz. Pentru lumina de neon se machiază faţa cu pudră spre galben şi portocaliu (oranj), deoarece neonul virează culorile spre vânăt. — Fruntea se pudrează în genere cu o pudră mai deschisă ca restul feţei pentru a i da luminozitate. d. Desenarea sprâncenelor. Cu o periuţă cu două rânduri de peri se perie în

toate direcţiile sprâncenelor, pentru a îndepărta pudra de pe ele. Se perie apoi în direcţia creşterii firelor de păr şi dacă este cazul se intensifică puţin culoarea lor prin trăsături fine oblice cu un creion dermatograf într -o culoare apropiată cu cea a părului. 15


0726020783

Pensarea sprâncenelor — în caz că este nevoie — se efectuează cu o zi înainte, de înce perea machiajului, deoarece pielea prin pensare se înroşeşte. e. Aplicarea fardului de pleoape şi a conturului ochilor. Fardul de pleoape poate fi fard compact sau fard cremă. Se aplică cu ajutorul unei pensule speciale în tonuri de degrade, mai închis către marginea pleoapei, estompându -se în tonuri mai deschise către partea de sus a pleoapei, uneori mergând chiar până în sprânceană. Marginea pleoapei dinspre gene se subliniază cu un creion dermatograf urmărind forma ochiului. În locul creionului se poate folosi eye -liner sau tuş lichid, care are avantajul că nu se întinde, nu se şterge şi rezistă mai mult timp. Desenul ochilor, în acest caz, se referă la un oval perfect, la care nu este nevoie de corectare, ci doar de a contura şi reliefa trăsăturile. f. Aplicarea rimelului. Se lucrează cu două periuţe, una cu un rând de peri pentru aplicarea rimelului şi una cu două rânduri de peri pentru periatul lor şi îndepărtarea surplusului de rimel. — Se trece peria cu un rând de peri bine prin rimel, udând puţin, apoi se aplică pe gene printr-o mişcare mergând de la rădăcină spre extermităţi. Se repetă de 3 — 4 ori.

— Cu peria cu două rânduri de peri, care este bine uscată şi curată, se perie

genele în acelaşi mod (aceeaşi direcţie). — Se înmoaie iar peria cu un rând de peri cu rimel şi se aplică rimelul de data aceasta de la mijlocul genelor spre extremitate, încercând şi curbarea lor spre exterior. Aceeaşi mişcare se repetă apoi cu peria cu două rânduri. — Se înmoaie iar peria în rimel şi de data aceasta se aplică doar uşor spre extremitatea genelor în sensul de a le curba şi lungi. Aceeaşi mişcare repetată cu peria uscată cu două rânduri de peri. g. Aplicarea genelor false. În cazul când clienta vrea să i se aplice gene false, acestea se aplică înainte de a machia ochii. Pleoapele trebuie să fie şterse, în prealabil, cu o loţiune detergentă, pentru a îndepărta orice urmă de fard gras sau pudră, iar apoi bine uscate. Se procedează apoi în felul următor: Se ia în mâna stângă genele false, cu mâna dreaptă cu un beţişor de lemn sau de plastic se întinde soluţie de lipit pe marginea genelor false (pe bordura inferioară). Clienta închide ochii, cu pleoapele imobile, fără a fi crispate, şi se aplică genele pe marginea pleoapei superioare, chiar la rădăcina genelor naturale, pentru a se putea confunda cu ele cât mai bine. Genele false pot depăşi cu 2 — 3 fire comisura ochilor. Cu un alt beţişor de plastic se presează uşor marginea genelor false pe toată lungimea lor, pentru a adera cât mai bine de piele. De obicei se folosesc gene false care au exact forma genelor naturale.

Dacă se lucrează cu gene care nu au aceeaşi lăţime, se taie genele cu o forfecuţă dreaptă, înainte de a le aplica, căutând să se imite lun gimea genelor naturale mai scurte în colţul intern al ochilor şi mai lungi spre comisura ochilor. Dacă, după ce au fost aplicate pe ochi, genele nu aderă destul de bine, se mai adaugă puţin din lichidul de lipit. Se lasă se se usuce, apoi se desenează ochiul cu creion dermatograf sau eye-liner, se aplică fardul de ochi şi la urmă rimelul prin care genele naturale se uniformizează cu cele false. Genele mai pot fi aplicate şi fir cu fir. Se prepară pe o foaie albă firele de gene în ordinea lungimii lor, de la cele mai mici la cele mai lungi, aşa cum sunt genele naturale. Cu o pensetă se ia fiecare fir, se înmoaie cu un vârf în lichidul de lipit şi se aplică sau între firele genelor naturale (atunci când acestea sunt plantate mai rar), sau deasupra firului de păr natural pentru a se identifica cu acesta, căutând să fie astfel aşezat ca să urmeze curbura firului de păr natural. Este o metodă care cere foarte multă dexteritate şi atenţie. Rezultatul este însă mult mai aproape de natural. h. Aplicarea rujului pe buze. Machiajul se termină întotdeauna cu aplicarea rujului de buze. Rujul este acela care „îmbracă" faţa, dă strălucire şi farmec surâsului. Se procedează în felul următor: Buzele trebuie să fie bine uscate şi pudrate în prealabil. Cu un creion roşu de contur, de o nuanţă mai închisă, se desenează conturul buzelor, urmărind, dacă este 16


0726020783

posibil, forma lor naturală. Apoi clienta este privită în oglindă pentru a observa dacă desenul este egal şi proporţionat în cele două jumătăţi de buze. Dacă apare o mică greşeală, retuşul se face cu ajutorul unui beţişor învelit cu vată înmuiat în lapte demachiant, după care se reface conturul. Cu pensula de buze îmbibată bine în rujul de buze (din care s -a luat puţin pe paleta specială) se umplu buzele în interiorul conturului, începând cu buz a superioară, de la comisură spre mijlocul buzei. Rujul trebuie să fie întins uniform şi nu prea subţire. Tot cu pensula muiată în ruj de o nuanţă mai deschisă se pensulează partea dinspre interior a buzelor pentru a le da aspectul de cărnoase. La sfârşit se aplică peste ruj, tot cu pensula, puţin lac de buze, pen tru a da luciu şi strălucire rujului. i. Reguli generale pentru efectuarea unui machiaj reuşit: — Orice linie ascendentă întinereşte, orice linie descendentă îmbătrâneşte. — Orice fard de culoare închisă estompează ceea ce acoperă — orice fard de culoare deschisă scoate în evidenţă partea pe care a fost apli cat —, deci cu două culori de fond de ten şi pudră sau două culori de fard de pleoape se poate realiza efectul de umbră şi lumină. — Un machiaj pentru a fi reuşit trebuie efectuat întotdeauna pe o piele sănătoasă, bine curăţită şi nu prea obosită. Forma naturală se verifică în oglindă, dacă s -a desenat egal şi nu apare vreun defect care să strice echilibrul -proporţie desenului. Dacă apare o greşeală — cu un beţişor învelit în vată şi înmuiat în lapte se re face conturul. Cu pensula de buze, muiată bine cu ruj ori frecând de ruj, ori luând puţin ruj cu un cuţitaş pe o paletă se umplu buzele în interiorul conturului începând cu buza superioară. Rujul trebuie să fie bine întins şi nu prea subţire. Cu un ruj mai deschis se pensulează partea din interior a buzelor pentru a le da în felul acesta aspectul de buze cărnoase. Pe deasupra, tot cu pensula, se aplică lacul de buze. — Orice faţă are două centre de atracţie — ochii şi gura, căci sunt vii, mobile şi colorate.

— Nu se aplică prea mult produs dintr -o dată — fie că este fard, fond sau rimel —

, mai bine se adaugă decât să se şteargă. — Deoarece majoritatea fardurilor sunt întinse cu pulpa degetelor, acestea şi unghiile se murdăresc. Mâinile se spală cu apă şi săpun după aplicarea fiecărui produs, dacă a fost nevoie să se folosească pulpa de getelor. — Machiajul trebuie făcut ţinând seama de vârstă. — Machiajul urmăreşte linia modei, fără însă a neglija personalitatea clientei şi a -i deforma trăsăturile. — Machiajul să fie în armonie cu linia coafurii. — Machiajul trebuie armonizat cu culoarea rochiei cât şi cu ocazia căreia îi este destinat.

— Machiajul nu se termină niciodată sub bărbie, el continuă pe gât şi decolteu ,

chiar şi pe urechi. Pentru a evita murdărirea rochiei, machierea gâtului şi a decolteului se efectuează cu fond de ten compact aplicat cu buretele umed.

— În machiaj fondul de ten trebuie aplicat cu zgârcenie şi pudră mai multă. — Machiajul trebuie efectuat cu produse de bună calitate şi adec vate tipului de piele a clientei.

Un machiaj efectuat, ţinând cont de toate aceste reguli, va reuşi să înfrumuseţeze persoana respectivă şi să o facă mai atrăgătoare. E.

Machiajul corector şi rolul său

Forma perfectă de faţă este tipul oval. Spre acest tip perfect se tinde atunci când se machiază celelalte tipuri sau forme de faţă, ţinând însă în acelaşi timp seama şi de personalitatea clientei. 17


0726020783

Cercetând figura persoanei care trebuie machiată, se observă toate caracterist icile importante referitoare la forma feţei (volum, culoare, calitatea pielii, tonicitatea ei, cât şi forma sprâncenelor, a ochilor, a nasului, a gurii, a bărbiei). Toate aceste observaţii trecute în fişa de machiaj ajută la stabilirea corectă rilor care sunt necesare pentru a trans forma faţa respectivei persoane, a o aduce cât mai aproape de perfect, punându -i în acelaşi timp în valoare personalitatea. Fondul de ten şi pudra sunt cele mai indicate în corectarea diferitelor forme de faţă pentru a le apropia cât mai mult de forma ovală. Cu două tonuri diferite, închise şi deschise, se estompează sau se evidenţiază anumite părţi ale feţei. Tonu rile deschise de fond de ten şi pudră ajută la mărirea volumului feţei, la punerea în valoare a anumitor regiuni ale feţei, iar cu nuanţele închise se obţine un efect contrar, de a ascunde, a masca zonele prea voluminoase, prea lăţite sau bombate. a. Corectări ce se pot face cu fond de ten şi pudră feţelor de tip pătrat, rotund şi triunghiular cu vârful în s us. Pentru aceste trei tipuri de faţă, foarte lăţite, dilatate în special în zona lor inferioară, corectarea cu ajutorul fondului de ten şi pudrei are drept scop de a micşora volumul obrajilor şi al maxilarului inferior. Se obţine acest efect lucrând cu ajutorul a două nuanţe de fond de ten şi pudră — una în culoarea pielii şi una mai închisă ca pielea (fig. 120, 121, 122). Se procedează în felul următor: — Se aplică întâi fond de ten închis pe o suprafaţă lunguiaţă în formă de fus, începând de la lobul urechii până aproape de vârful bărbiei. Fondul de ten cel mai închis se aplică pe osul maxilarului şi se estompează mergând spre bărbie. Trebuie evitat să se aplice fond de ten închis şi pe vârful bărbiei, căci ar scurta şi mai mult aceste tipuri de faţă, c eea ce nu este indicat. — Se aplică apoi pe toată partea mijlocie a feţii şi pe frunte fondul de ten în culoarea pielii, estompând cu atenţie trecerea de la un fond de ten la celălalt. — Se aplică fardul pe obraz. — Se pudrează toată faţa cu o pudră înt r-o nuanţă puţin mai deschisă decât culoarea pielii, iar pe regiunile ce trebuie corectate se mai aplică un strat subţire de pudră într-o nuanţă mai închisă pentru a le estompa. Prin aceste corectări se diminuează aspectul lăţit, voluminos, al acestor trei tipuri de faţă, căutând să se apropie de forma ovală. b. Corectarea tipului lung, triunghiular cu vârful în jos şi diamant. Aceste tipuri

au forma retractată, lateral, la etajul supe rior sau inferior. În acest caz, machiajul corector se efec tuează folosind un fond de ten în culoarea pielii şi altul mai deschis. c. Corectarea cu fond de ten şi pudră a tipului de faţă lungă. Acest tip de faţă prezintă o refracţie laterală. Prin machiaj se încearcă lărgirea formei feţei şi mic şorarea la maximum a lungimii ei (fig. 123). Se procedează astfel : — Fondul de ten cel mai deschis se aplică pe obraji şi pe maxilarul inferior, începând de la lobul urechii, trecând cam la 1 — 2 cm sub ochi, pe lângă aripa nasu lui, comisura buzelor până la marginea vârfului bărbiei — acoperind în între gime maxilarul inferior.

— Tot din acelaşi fond de ten mai deschis se aplică puţin şi pe tâmple, pen tru a da lărgimea feţei. — Pe restul feţei şi pe frunte se aplică fondul de ten în culoarea pielii, estom pând pentru a nu fi limite vizibile între cele două nuanţe de fond de ten. — Se aplică fardul de obraz. — Pudra se aplică pe toată faţa —o pudră în culoarea pielii şi apoi cu o pudră mai deschisă se pudrează regiunile în care s -a aplicat fondul de ten cel mai deschis. d.

Corectarea cu fond de ten şi pudră a tipului de faţă triunghiular cu vârful în jos . La acest tip de faţă retractat în regiunea maxilarului inferior, se caută prin machiaj, să se lăţească partea inferioară a feţei. Se lucrează astfel (fig. 124)  18


0726020783

— Se aplică fondul de ten în nuanţă mai deschisă pe obraji şi maxilarul inferior, în acelaşi mod ca la faţa lungă. La acest tip de faţă nu se aplică din acest fond de ten pe tâmple, căci nu este nevoie să se lărgească partea superioară a feţei care la acest tip este destul de lată. — Fondul de ten în culoarea pielii se aplică pe tot restul feţei şi frunte estompând cu atenţie. — Pudra se aplică întâi cea în nuanţa pielii pe toată faţa şi apoi pe regiunile unde s-a aplicat fond de ten mai deschis, se pudrează cu o pudră într -o nuanţă mai deschisă ca prima.

e. Corectarea cu fond de ten şi pudră a tipului de faţă diamant. Acest tip de faţă este retractat în regiunea etajului superior şi inferior Se caută prin machiaj, să se estompeze pomeţii care sunt prea pronunţaţi şi să se dea lărgime frunţii şi maxilarului inferior.

— Se aplică fondul de ten cel mai deschis pe totalitatea frunţii pentru a o reliefa.

Din acelaşi fond de ten se aplică în regiunea obrajilor şi a maxilarului inferior, în

aceeaşi formă ca la faţa lungă, având grijă să nu se aplice şi pe pomeţi. — Restul feţei se machiază cu fond de ten în culoarea pielii. — Se aplică fardul de obraz. — Cu pudra în nuanţa pielii se pudrează toată faţa, revenind apoi cu o pudră mai deschisă pe frunte şi în regiunea obrajilor şi maxilarului inferior (fig. 125).

19


0726020783

20


0726020783

f. Corectările cu fond de ten şi pudră a diferitelor forme de frunte. O frunte lată şi înaltă  — Se aplică pe frunte un fond de ten mai închis ca în restul feţei. — Se pudrează cu o pudră întâi în nuanţa pielii şi apoi cu una într -o nuanţă mai închisă. 21


0726020783

O frunte îngustă şi mică  O astfel de frunte se poate mări, efectuând cu câteva zile înainte de machiaj o epilare cu ceară a părului din această regiune, încercând să se dea frunţii o oarecare lărgime şi o formă cât mai armonioasă naturală. O astfel de frunte se poate corecta prin machiaj  Aplicând pe toată fruntea un fond de ten mai deschis ca nuanţa pielii şi o pudră, de asemenea, într -un ton mai deschis. g. Corectarea cu fond de ten şi pudră a gâtului. Un gât foarte scurt şi gros  — Se aplică pe gât un fond de ten mai închis decât restul feţei, pentru a încerca să se pună gâtul cât mai în umbră faţă de faţă. Fondul de ten se aplică de sub maxilarul inferior, estompând spre baza gâtului. — Pudrarea se va face, de asemenea, cu o pudră într -o nuanţă mai închisă. Un gât lung şi subţire. Pentru a evidenţia cât mai mult gâtul, se aplică un fond de ten mai deschis ca nuanţa pielii şi se pudrează, de asemenea, cu o pudră într -o nuanţă mai deschisă. h. Corectarea cu fond de ten şi pudră a diferitelor tipuri de bărbie. Bărbia proeminentă (fig. 126)  — Se aplică pe zona proeminentă a bărbiei un fond de ten mai închis, pentru a atenua proeminenţa. — Dacă există o depresiune între vârful bărbiei şi buza inferioară, se aplică în această porţiune puţin un fond de ten mai deschis, pentru ca contrastul dintre aceste două nuanţe de fond de ten să dea un aspect mai aplatizat acestui tip de bărbie (fig. 126). — Se pudrează cu o pudră într -o nuanţă mai închisă decât proeminenţa bărbiei. Bărbia teşită ce se confundă cu gâtul  — Se aplică fond de ten mai deschis ca nuanţa pielii pe vârful bărbiei, estompându -se de o parte şi de alta a maxilarului inferior. — Pentru a mări mai mult iluzia unei bărbii detaşate de gât, se aplică de sub maxilarul inferior un fond de ten în culoarea pielii, până în regiunea unde începe gâtul. — Pe vârful bărbie, pentru a da relief şi strălucire, se poate aplica un strop de fard de obraz.

— Se pudrează bărbia cu o pudră mai deschisă decât culoarea pielii (fig. 127).

Bărbia prea lungă  Pe toată partea inferioară a bărbiei se aplică un fond de ten mai închis ca nuanţa pielii şi se pudrează tot cu o pudră într -o nuanţă mai închisă. În felul acesta se machiază aspectul prea lung al bărbiei (fig. 128). Bărbia dublă  — Se aplică în regiunea bărbiei duble (deci sub maxilarul inferior) fond de ten într -o nuanţă mai închisă ca în rest. Restul gâtului se machiază cu fond de ten în aceeaşi nuanţă cu pielea. — Regiunea bărbiei duble se pudrează, de asemenea, cu o nuanţă mai închisă de pudră (fig. 129).

22


0726020783

i. Machiajul corector al nasului. Nasul lăţit şi îngroşat. Acestei forme de nas trebuie să i se dea prin machiaj un aspect cât mai subţiat. În acest scop, cu un c reion dermatograf cafeniu-deschis se trag uşor două linii verticale paralele de la baza nasului spre vârf, de o

parte şi de alta a vârfului nasului. În felul acesta nasul este împărţit în trei părţi — o bandă mediană şi două benzi laterale. Banda mediană se machiază cu fond de ten într -o nuanţă mai deschisă, pentru a estompa grosimea nasului, iar cele două benzi laterale cu fond de ten mai închis. La feţele cu această formă de nas, fardul de obraz nu trebuie aplicat prea aproape de nas. 23


0726020783

Pudrarea se face întâi cu o pudră de nuanţa pielii şi apoi o pudră mai închisă se aplică pe cele două părţi laterale ale nasului (fig. 130). Nasul lung burbonian. Acest nas trebuie, cu ajutorul machiajului corector, făcut să pară mai puţin lung. În acest scop se aplică un fond de ten mai închis pe vârful şi aripile nasului, în rest aplicând fond de ten în culoarea pielii. Dacă nasul este şi gros şi lung se aplică fond de ten închis pe vârful nasului şi pe cele două benzi laterale ale nasului. Pudra se aplică tot în două nuanţe, pentru a mări efectul de estom pare a regiunilor respective (fig. 131).

Nasul în trompetă. Se aplică fond de ten închis pe partea inferioară a vârfului nasului, pentru a-1 face să -şi piardă puţin din formă (fig.132). j. Corectarea diferitelor tipuri d e faţă cu ajutorul fardului de obraz. Fardurile de faţă se prezintă sub formă de fard cremă şi fard pudră compactă. Ele sunt destinate să scoată în evidenţă pomeţii şi să dea un aspect tonic feţei. Cu ajutorul lor, a fondului de

ten şi a pudrei, se pot corecta diversele tipuri de faţă, aducându -le tot mai aproape de forma ovală. Fardurile de faţă cremă sunt foarte plăcute la folosit: se aplică cu pensula câte 1 — 2 pastile foarte mici pe pomeţii obrajilor şi se estompează apoi cu pulpa de getului mediu. Ele se aplică imediat după aplicarea fondului de ten fluid sau înainte de aplicarea fondului de ten compact.

Fardurile de faţă sub formă de pudră compactă se aplică cu ajutorul unei pensule mai late, pe pomeţi, estompând tot cu ajutorul pensulei. Aplicarea lor se efectuează la sfârşit, după aplicarea pudrei. Au avantajul că se poate retuşa faţa cu ajutorul lor şi la sfârşitul machiajului.

Corectarea tipului de faţă rotundă cu fard de obraz : — Se aplică fardul de faţă dedesubtul pleoapei inferioare pe la mijloc, în mijlocul pomeţilor, sub forma unei benzi verticale de sus în jos, lată de 1 cm şi lungă de 2 cm. Fardul se aplică în strat foarte subţire. — Se estompează cu ajutorul degetului mediu, fără să se apropie prea mult de nas.

24


0726020783

— Se continuă machiajul în ordinea normală (fig. 133). Corectarea tipului pătrat: — Se aplică fardul plecând de la punctul cel mai proeminent al pomeţilor sub forma unui triunghi oblic al cărui vârf se subţiază la tâmplă. — Cu pulpa degetului mediu se estompează spre tâmplă (fig. 134). Corectarea tipului triunghiular cu vârful în sus: — Se aplică fardul de la colţul extern al ochilor în formă de dreptunghi de 1 cm lăţime pe 2 cm lungime, desenat oblic.

— Se estompează spre tâmplă, care trebuie să fie acoperită de fard (fig. 135). Corectarea feţei de tip lung : — Se aplică fard de obraz cu pensula chiar la mijlocul pomeţilor în dreptul pupilei şi imediat sub pleoapa inferioară, sub forma unui cerc cu diametrul de 2 cm. — Se estompează în direcţia orizontală, pentru a acoperi o cât mai mare parte din obraz. Astfel se va mări lărgimea feţei, micşorându -se lungimea (fig. 136). Corectarea feţei triunghiulare cu vârful în jos: 25


0726020783

— Se aplică fardul în dreptul pupilei pe partea superioară a pomeţilor sub forma unui

romb de 2 cm lăţime şi 3 — 4 cm lungime. Un vârf al rombului se termină la tâmplă şi celălalt este pe pomeţi în dreptul pupilei. — Se estompează spre tâmplă. Aplicarea fardului în forma aceasta are scopul să accentueze şi mai mult acest tip de faţă foarte plăcut şi foarte la modă (fig. 137). Corectarea tipului de faţă diamant. Se alege un fard de faţă foarte dis cret. Se aplică pe mijlocul pomeţilor sub for ma unui cerc cu diametru de 1 cm, care se estompează spre tâmplă în aşa fel încât să acopere cavitatea care separă marginea pleoapei inferioare de pomeţi. Trebuie evitat să se întindă fardul şi p e partea inferioară a pomeţilor, pentru a nu risca să se accentueze şi mai mult pomeţii şi aşa destul de evidenţi (fig. 138).

F.

Machiajul corector al sprâncenelor

Este bine ca în forma sprâncenelor cosmeticiana să se ghideze, în special, după caracterele morfologice ale feţei, căutând să le dea o formă cât mai armonioasă cu faţa şi care ar evidenţia şi mai mult personalitatea fiecăruia. a. Care sunt calităţile şi forma sprân cenelor ideale. Se pot considera sprâncene ideale acelea care prezintă următoarele caracteristici: — Firele de păr sunt crescute regulat şi uniform. — Părul sprâncenelor este neted, lucios şi frumos colorat. 26


0726020783

— Au forma armonioasă a unei virgule, începând exact de la rădăcina nasu lui, acolo unde acesta se întâlneşte cu fruntea. În acest punct, numit şi corpul sau baza sprâncenelor, ele au grosimea cea mai mare, ca apoi să se subţieze spre extremitate (spre vârf). În tot acest drum trebuie să urmărească în genere forma arcadei sprâncenoase. — Orice sprânceană are deci trei puncte principale : baza, sau corpul, mijlocul (în punctul cel mai arcuit) şi extremitatea sau vârful. — La sprâncenele ideale, baza trebuie să se găsească pe aceeaşi linie orizontală cu vârful (linia orizontală imaginară ar porni de la rădăc ina nasului) (fig. 139).

— În ceea ce priveşte lungimea ideală a sprâncenelor, corpul acestora trebuie să întâlnească linia verticală imaginară A— C (fig. 140 a) ce ar coborâ de la baza nasului în jos pe linia aripii nasului, iar vârful trebuie să se găsească la intersecţia aceleiaşi linii imaginare B —C care ar pleca de lângă aripa nasului, oblic, pe lângă colţul extrem al ochiului spre tâmplă. Sprâncenele al căror corp depăşeşte linia verticală sunt considerate prea apropiate; acelea al căror corp nu atinge linia verticală sunt prea distanţate de nas şi trebuie corectate ca atare (fig. 141, 142, 143, 144).

27


0726020783

— În ceea ce priveşte grosimea sprâncenelor ideale, grosime ce are o mare influenţă asupra aspectului general al feţei, aceasta trebuie să fie următoarea: la bază, deci corpul sprâncenelor, să aibă o grosime în medie de 7 — 8 mm, mergând până la maximum 12 — 15 mm ; iar la vârf o grosime de 3 — 4 mm. — La sprâncenele ideale, intervalul între pleoapa deschisă şi arcada sprâncenoasă este egal în diametrul, cu diametrul irisului. Dacă acest interval este mai mare ca diametrul irisului, ochiul pare mic (fig. 145).

Sprâncenele variază, se diferenţiază de la un individ la altul prin: — formă şi direcţie; — grosime ; — lungimea şi poziţia pe care o au pe faţă ; — culoarea. 28


0726020783

Din punctul de vedere al formei şi al direcţiei se deosebesc două cate gorii de sprâncene: — Sprâncenele perfecte — ideale, ale căror caracteristici s -au enumerat mai sus. — Sprâncene defectuoase, care trebuie corijate prin pensare către fo rma celor ideale. Din punctul de vedere al formei şi direcţiei, sprâncenele pot fi: ori zontale; ascendente; descendente.

Sprâncenele orizontale se corijează în două feluri: în primul rând se pensează, luându le puţin din grosime şi modificându -le într-o formă uşor arcuită, urmând arcada sprâncenoasă sau dacă sprâncenele sunt foarte groase şi permit se pot pensa dându -le o formă ascendentă care schimbă aspectul dur şi aspru iniţial al privirii. Sprâncenele ascendente trebuie pensate în aşa fel încât să li se păstreze forma şi linia, chiar să se accentueze, căci această formă întinereşte şi dă un aspect vesel şi optimist feţei. Sprâncenele descendente care îmbătrânesc şi accentuează şi mai mult vârsta persoanei, dându -i un aspect pesimist, trist, trebuie corijate spre sprâncenele orizontale, epilându-le puţin din lungime pentru a le ridica. În general, regula este următoarea: — Sprâncenele orizontale se corectează spre o formă ascendentă. Sprâncenele ascendente se păstrează în forma naturală sau se accentuează şi mai mult această formă. Sprâncenele descendente se modifică, transformându -le în sprâncene orizontale.

b. Corectarea sprâncenelor prin pensare. Acest procedeu include trei timpi : — prepararea sprâncenelor; — desenul formei;

— epilaţia cu penseta propriu -zisă. Prepararea sprâncenelor: — Se perie bine părul sprâncenelor cu o periuţă — de 10 ori — de jos în sus, vertical, pentru a le da strălucire. — Cu aceeaşi periuţă se netezesc capetele firelor de păr din sprâncene readucându -le la orizontal. — Se perie apoi de 2 —3 ori în direcţia creşterii firelor de păr.

Desenarea sprâncenelor. Această desenare are drept scop de a delimita zona sprâncenelor ce nu trebuie epilată. Cu un creion dermatograf se trag două linii uşor — una marcând marginea superioară a sprâncenelor şi cealaltă pe cea inferioară. Aceste linii trebuie trase urmând regulile generale şi proporţiile ce trebuie să le aibă sprâncenele, spre a deveni cât mai armonioase şi mai potrivite cu restul feţei. Aceste două linii deci vor încadra firele de păr din sprâncene ce nu trebuie pensate. Tot ce depăşeşte aceste două linii se pensează. Pentru desenul liniei superioare se porneşte de la rădăcina nasului, linia urmând o curbă uşor ascendentă, al cărei punct maxim trebuie să fie în dreptul mijlocului sprâncenei — linia coboară armonios, punctul final al liniei trebuind să se găsească la intersecţia cu linia oblică imaginară ce ar uni aripa nasului cu colţul extern al ochiu lui. La desenul liniei de jos trebuie ţinut seama de raportul dintre distanţa pleoapei supe rioare — arcada sprâncenoasă şi iris. Punctul cel mai arcuit al liniei inferioare a desenului trebuie să fie situat exact deasupra mijlocului pomeţilor (fig. 146).

29


0726020783

Epilarea propriu- zisă. Toate firele de păr ce depăşesc linia verticală care coboară de la baza nasului spre aripa nasului trebuie pensate, pentru ca sprâncenele să fie normal dis -

tanţate între ele. Firele de păr ce depăşesc lungimea ideală a sprâncenelor la vârf trebuie îndepărtate. În ceea ce priveşte grosimea se caută să se penseze toate firele ce ar depăşi grosimea de 8 — 10 mm la bază şi 3—4 mm la vârf. În timpul pensării, penseta trebuie să aibă poziţia culcată în direcţia firelor de păr. Se apucă firul de păr de la baza lui se trage brusc, având grijă să nu se ciupească pielea. După pensare se şterg sprâncenele cu un tampon de vată înmuiat în alcool sau în loţiune dezinfectantă, pentru a dezinfecta şi a şterge şi urma desenului făcut cu creionul dermatograf. Se poate aplica apoi o compresă rece de muşeţel, sau acid boric, pentru a calma si descongestiona locul.

Dar corectarea sprâncenelor nu poate fi făcută întotdeauna prin epi larea lor cu penseta. Sunt multe persoane care au sprâncene rare, subţiri. Aceste sprâncene trebuie corectate, machiate în aşa rnod încât să dea iluzia unui aspect normal. În acest scop se trag cu creionul dermatograf mici trăsături oblice începând de la baza sprâncenelor spre vârf, trăsături care ar reprezenta poziţia firelor de păr naturale. Aceste linii trebuie să aibă o lungime de 4 — 5 mm la bază, diminuându -se armonios (fig. 147).

La sfârşit se perie uşor, desenul căpătând un aspect mai natural. În acest mod de corectare este de preferat să se folosească creionul dermatog raf gri căci cel negru este prea intens, iar cel maron de multe ori are reflexe roşii. Creionul trebuie ascuţit sub formă de „cioc de raţă". Bineînţeles, că în ceea ce priveşte culoarea trebuie evitată culoarea prea neagră ce aspreşte privirea. La persoanele care au sprâncene în mod natural foarte negre, se caută să se corecteze acest inconvenient, diminuându -le puţin din grosime, pentru a da căldură expresiei. Sprâncenele blonde se vopsesc (bineînţeles cu 1 — 2 zile înainte de ziua machiajului, pentru a nu irita pielea atunci) într -o nuanţă castanie, în armonie cu culoarea părului şi a pielii. În caz că clienta nu suportă — este alergică la vopsea — se corectează aceste sprâncene prea blonde, subliniindu -le prin trăsături uşoare oblice cu un creio n dermatograf castaniu sau gri şi apoi periind, pentru a le da un aspect cât mai natural. c. Corectarea sprâncenelor în raport cu tipul de faţă al per soanei. Pentru o faţă rotundă. Sprâncenele nu trebuie rotunjite şi mai mult, căci ar accen tua aspectul de lună plină al feţei. Trebuie să li se dea o linie uşor ascendentă, pensând uşor din zona superioară a corpului sprâncenelor, în linie oblică şi scurtându -le puţin din lungime Dacă este necesar (fig. 148). 30


0726020783

Pentru o faţă pătrată. Pentru acest tip de faţă, care de obicei este înzestrată cu sprâncene groase orizontale, care aspresc privirea, este necesar să se penseze sprâncenele, încercând să se subţieze din grosime şi să se arcuiască uşor, urmând forma arcadei sprâncenoase. În felul acesta, faţa resp ectivă pierde din aspectul aspru, sever al privirii, şi capătă o expresie mult mai caldă (fig. 149).

Pentru o faţă triunghi cu vârful in sus. De obicei, sprânce nele la un asemenea tip de faţă sunt foarte apropiate de nas şi au punctul cel mai arcuit spre interiorul feţei. Ele trebuie pensate în aşa fel încât sa se distanţeze, deci să se mărească distanţa între sprâncene, iar punctul cel mai arcuit al sprâncenei să fie adus în dreptul centrului pomeţilor (fig. 150).

31


0726020783

Pentru o faţă în formă de t ri unghi cu vârful în jos. Dacă faţa persoanei respective are trăsături regulate, sprâncenele se pensează în aşa fel încât să se accentueze şi mai mult forma triunghiulară a feţei, deci să aibă o formă uşor ascendentă, oblică.Dacă însă trăsăturile nu sunt regulate, sprâncenele trebuie modificate spre o linie orizontală, bineînţeles dându-le o formă armonios de groasă şi uşor arcuită (fig. 151).

Faţa lungă. Şi la acest tip de faţă de obicei sprâncenele sunt foarte apropiate. Este necesar deci să se mărească uşor distanţa între sprâncene, însă fără a subţia prea mult sprâncenele sau de a le da o linie ascendentă, care ar accentua şi mai mult lungimea feţei.

32


0726020783

Pentru o faţă de tip diamant. Corijarea sprâncenelor are acelaşi scop — de a le distanţa puţin între ele, modificându -le într-o formă armonioasă (fig. 153).

G. Machiajul corector al ochilor

Ochii şi buzele sunt cele două puncte de atracţie ale feţei. Deci, machiajului lor trebuie să se acorde o deosebită atenţie. Acest machiaj al ochilor trebuie să fie mai discret, sau mai accentuat, mergând uneori spre fantezist, în funcţie de ocazia pentru care se efectuează machiajul.

În general, la machierea ochilor se folosesc următoarele farduri  — fard de pleoape; — gene false; — creion dermatograf sau eye- liner; — rimel. Fardurile de pleoape se prezintă sub diverse forme; farduri cremă ce se aplică tot cu

pensula şi au avantajul că nu se şterg şi nu murdăresc pielea prin împrăştiere, putându -se cu ajutorul lor face retuşuri ochilor, chiar şi la sfârşitul machiajului. Mai există fard de pleope şi sub formă de baton, ca şi rujul. Există o gamă variată de culori de la toate nuanţele de bleu, verzui, roz, cafeniu, alb, gri, auriu, argintiu. Genele false se prezintă sub două forme  gene în franj sau gene ce se aplică fir cu fir. Tehnica aplicării genelor a fost explică. Creionul dermatograf se prezintă sub toate nuanţele  negru, cafeniu-închis, cafeniudeschis, albastru, verde, gri, etc. Eye-liner este un tuş în culori asemănătoare cu cele ale creioanelor dermatografe.

Prezintă avantajul că nu se şterg de pe ochi, nu se adună în pliurile pleopei şi durează mult. Eye-linerul se aplică pe ochi cu ajutorul unei pensule foarte subţiri, speciale. Rimelul se prezintă sub formă de pastilă compactă (care se aplică pe gene cu ajutorul unei periuţe speciale umezită în apă şi frecată pe pastila de rimel); sub formă cremă în tub (ce se aplică tot cu ajutorul unei periuţe, dar neumezită) şi rimelul se găseşte în tuburi (gen stilou), prevăzute cu un beţişor perie şi care este cel mai bun. Orice rimel s-ar folosi, se aplică insistând în special la genele de la coada ochiului; aplicarea se face în două, trei reprize, între aceste reprize genele fiind periate cu o pensulă cu două rânduri de păr pentru a uniformiza rimelul pe toată lungimea firului de păr. Forma ideală de ochi sunt ochii în formă de migdală. Deci, prin machiaj se urmăreşte să se aproprie diferitele forme de ochi cât mai mult de forma perfectă a ochilor migdalaţi. 33


0726020783

Machiajul ochilor în migdală. La aceşti ochi machiajul urmăreşte doar să accentueze şi mai mult forma lor frumoasă. Fardul de pleoape trebuie să fie în nuanţa irisului. Li nia de creion subliniază şi urmăreşte doar forma ochiului, prelungind -o puţin, pentru a mări şi umbri partea externă a ochiului. Rimelul se aplică în mod obişnuit . b.Ochi rotunzi sau ochi de Venus. Machiajul are drept scop, pe de o parte să accentueze curba prea accentuată a pleoapei şi, pe de altă parte, să lungească ochiul în partea externă. Se aplică fardul de pleoape plecând din colţul intern până în punctul cel mai înalt al pleoapei, urmărind marginea pleoapei. De acolo până la colţul extern al ochiului se continuă în linie orizontală, părăsind marginea pleoapei, trecând puţin de comisura a.

ochiului.

Se trasează apoi cu creionul o linie plecând din punctul cel mai înalt al pleoapei, tot în direcţie aproape orizontală, paralel cu fardul de pleoape, depăşind foarte puţin comisura ochiului. Se unge cu cremă spaţiul liber între marginea pleoapei şi linia de creion trasată. Rimelul se aplică plecând din partea cea mai proeminentă a pleoapei spre colţul exterior pentru a lungi ochiul (fig. 155).

c.Ochi

globuloşi. Machiajul are drept scop atenuarea acestui aspect disgraţios al ochiului. Se foloseşte un fard de pleoape mai închis. Se aplică pe toată lungimea pleoapei, insistând pe partea mai bombată. Se estompează în înălţime până aproape de sprânceană . Cu cât ochiul este mai proeminent, cu atât fardul trebuie să fie mai intens şi pe o suprafaţă mai mare. Cu creionul se trage o linie pornind doar din colţul extern al ochiului. Rimelul se aplică în mod obişnuit pe toate genele de preferinţă brun, pentru a accentua efectul de umbrire al ochiului (fig. 156).

d. Ochi mici, înfundaţi în orbite. Se procedează în felul următor  Se aplică pe pleoapa superioară un fond de ten sau fard mai deschis decât culoarea pielii, se estompează până în sprânceană. Din acelaşi fard se aplică şi sub pleoapa inferioară, pentru a acoperi cearcănele. Se subliniază ochiul cu o linie de creion care se desenează pe pleoape puţin mai sus decât marginea genelor — linia va fi subţire şi pe toată lungimea pleoapei şi va da impresia de gene dese. Rimelul care în acest caz ar îngreuna ochiul, se aplică doar pe vârful genelor în cantitate mică, şi se insistă mai mult doar la extremitatea ochiului. Cu creionul se poate trage încă o line p e pleoapa inferioară, plecând din centrul ochiului, chiar pe marginea genelor. Se trasează o linie subţire care se prelungeşte apoi orizontal până în dreptul comisurii ochiului. Spaţiul, dintre creion şi colţul ochiului se umple cu creion alb sau fond alb. Astfel, ochiul pare mai mare (fig. 157). 34


0726020783

e. Ochi căzuţi, descendenţi . Machiajul are drept scop să retuşeze linia căzută a ochiului. Fardul de pleoape, se aplică din mijlocul ochiului pe o linie orizontală depăşind comisura ochiului. Se estompează în spaţiul triunghiular cuprins între linia naturală căzută a ochiului şi trăsătura fardului. Cu creionul, pornind tot de la mijlocul ochiului, se trasează tot o linie orizontală ce depăşeşte foarte puţin comisura. Se umple cu creion micul spaţiu între pleoapă şi linia creionului. Rimelul se aplică numai pe vârful genelor, de la unghiul intern până la jumătatea ochiului; de aici până la colţul extern seaplică pe toată lungimea firului, căutând să se dea o curbă ascendentă genelor.Când avem de a face cu o pleoapă superioară grea, căzută, va fi machiată cu fard în felul următor  partea cea mai închisă a fardului va fi sub arcada sprâncenoasă şi va f i estompat spre ochi, deci invers ca la ochiul globular (fig. 158).

f.

Pleoapa inferioară încercănată. Se pune pe cearcăne un fond de ten mai deschis

ca în restul feţei, chiar fond de ten alb. g. Pleoapa inferioară umflată. Se machiază cu un fond de ten mai închis , pentru a o estompa. H.Machiajul corector al buzelor

Buzele, chiar când rămân imobile, sunt la fel de expresive ca şi ochii. Machiajul lor dă strălucire feţei şi contribuie la echilibrul proporţiilor feţei. a. Buzele ideale — caracteristici. Din punctul de vedere al lungimii lor extremitatea colţurilor gurii când sunt imobile trebuie să întâlnească verticala care ar pleca din mijlocul pupilei ochiului.

Aplicând o linie sau un creion vertical pe faţă marcând mijlocul pupilei, se află lungimea buzelor. Dacă colţurile gurii depăşeşc linia verticală, gura este mare, dacă nu atinge linia, gura este prea mică (fig. 159).

35


0726020783

Înălţimea. Punctele cele mai ridicate ale buzei superioare trebuie să se găsească în dreptul mijlocului nărilor (fig. 16 0).

Grosimea lor în partea mediană trebuie să fie egală la buza superioară cu cea

inferioară. Pentru ca gura să fie ideală, distanţa dintre moţul bărbiei şi buza inferioară trebuie să fie egală cu distanţa dintre nas şi buza superioară. b. Reguli generale de desenare a buzelor. Gura fiind închisă, se desenează conturul cu ajutorul unui creion roşu de contur, plecând de la mijlocul buzei superioare, din dreptul nărilor. Se desenează o jumătate de buză până în punctul care a fost fixat de reper pentru lungime. De asemenea, se desenează şi cealaltă jumătate a buzei superioare. Pentru buza inferioară se pleacă din colţul extern al buzei pânâ la mijlocul ei, şi apoi de la celălalt colţ al gurii iar până la jumătate. Se aplică ruj cu ajutorul pensulei. Se verifică în oglindă dacă buzele sunt desenate simetric, dacă desenul lor se potriveşte cu tipul de faţă şi ca grosimea rujului să nu fie prea accentuată. c. Corecturi pentru diferite tipuri de buze. O gură cu buze subţiri: — Se foloseşte un ruj viu colorat. Se conturează buzele depăşind foarte uşor conturul natural al buzelor. Conturarea se face cu ajutorul creionului special de contur.

— Se colorează buzele cu un strat subţire de ruj cu ajutorul pensulei. — Se pudrează uşor buzele. — Se reface din conturul buzelor. — Se umple din nou cu ruj cu pensula.

Aplicarea de pudră între două straturi de ruj are drept scop să dea grosime, relief buzelor (fig. 161).

Buzele prea cărnoase. Se evită rujurile prea vii, nu se dă grosime buzelor în partea lor mijlocie. Se aplică fondul de ten şi pudra doar până marginea buzelor, nu şi pe buze.

Se face, conturul, desenând puţin mai în interior decât con turul lor natural. Nu trebuie să fie micşorate din grosime decât foarte puţin, cam cât grosimea unui fir de pai, altfel ar fi prea vizibil.

Se colorează buzele cu un strat subţire de ruj. Se întinde rujul bine, să fie neted şi subţire, pentru a nu le da şi mai mult relief (fig. 162).

36


0726020783

Buzele cu colţuri căzute. Se foloseşte un ruj viu —numai dacă clienta nu este prea în vârstă. Se desenează conturul buzei, dându -i forma unei curbe ascendente, încercând să se ridice uşor aspectul căzut al extremităţilor buzei superioare. Se conturează buza inferioară, evitând să se ajungă până la comisură. Se umplu c u ruj (fig. 163).

Dacă buza superioară prezintă în dreptul nărilor proeminenţe ascuţite. Se acoperă cu fond de ten şi pudră aceste părţi mai proeminente ale buzei superioare. Se conturează buza atenuând printr -o trăsătură orizontală aspectul ascuţit al celor două proeminenţe, dându -le o curbă armonioasă. Buza inferioară se desenează normal (fig. 164).

Dacă gura este prea mică şi nu atinge verticala ce ar coborâ din mijlocul pupilei, se foloseşte un roşu de buze viu aprins. Se desenează conturul buzelor depăşind cu 1 — 2 mm comisura buzelor. Se umplu buzele cu ruj într -un strat subţire. Se pudrează uşor (fig. 165).

Dacă buzel e sunt prea mari — depăşesc linia verticală se foloseşte un ruj de culoare deschisă sau mijlocie. Se conturează buzele cu vreo 5 mm mai înăuntru de comisura buzelor, terminându -se printr-o linie oblică. Se umplu buzele cu ruj într -un strat subţire (fig. 16 6).

37


0726020783

Dacă buzele sunt asimetrice. Se începe totdeauna conturul buzei superioare în partea care este mai mică, mai subţire, căutând să se corecteze pentru a fi simetrică cu cealaltă (fig. 167).

Dacă buza superioară este mai groasă ca cea inferioară. Se verifică ca fondul de ten şi pudra să fie aplicate doar până la marginea buzei, se desenează conturul puţin mai în interior decât conturul natural. Buza inferioară se desenează normal. Se umplu buzele cu ruj cu ajutorul pensulei pe buza superioară un strat mai subţire, pe cea inferioară un strat mai gros pentru a restabili echilibrul (fig. 168).

Dacă buza inferioară este mai groasă, se procedează ca mai sus, dar invers (fig. 169).

38


A.

0726020783

Machiajul de seară

Acest machiaj are drept scop de a da maximum de strălucire ochilor şi buzelor. El necesită, în prealabil, o îngrijire a clientei, pentru a -i produce o destindere şi a -i relaxa trăsăturile feţei. Această pregătire constă dintr -un masaj facial de câteva minute. Pe faţa

demachiată se procedează la o pulverizare tonică şi la aplicarea unei măşti calmante, descongestionante. Acest machiaj trebuie să fie luminos. Nu diferă în tehnică cu cel de zi, ci doar în alegerea şi folosirea culorilor, deoarece el trebuie să înfrunte o iluminaţie electrică puternică. Culorile de fard ce se folosesc pentru lumina de zi sunt de cele mai multe ori

deformate de lumina electrică, părând mai închise sau mai deschise, în funcţie de iluminatul existent.

Pentru seară se aleg farduri în culori calde, aurii, luminoase, mai aprinse, decât pentru machiajul de zi. Un machiaj cu culori pastelate, pale, va da feţei un aspect bolnăvicios, pământiu. Se procedează ca la machiajul de zi, având grijă doar ca fardul de obraz să fie puţin mai accentuat pentru a da strălucire privirii. La pudră se aleg două nuanţe — una în nuanţa fondului de ten şi alta mai deschisă —, această suprapunere de două tonuri de pudră dă machiajului un aspect şi un reflex sidefat. Dacă faţa este cuperozată, prea congestivă, se aplică la sfârşitul machiajului un strat subţire de pudră verzui sau gri — dă rezultate minunate. Pentru a obţine un ten transparent sidefat, se pudrează la sfârşit cu pudră mai deschisă. Machiajul ochilor pentru seară trebuie să fie mai accentuat. Fardul de pleoape mai intens, creionul mai a ccentuat . Fardul de pleoape se asortează cu culoarea rochiei sau a irisului, preferabil cu cea a irisului deoarece dă mai multă amploare privirii. Fardul de pleoape va fi mai accentuat la marginea pleoapei superioare lângă gene, şi estompat în sus pudrate uşor ca să se fixeze fardul. Creionul dermatograf se alege în ton cu genele şi sprâncenele sau într -o nuanţă mai închisă decât cea a fardului de pleoape. Rimelul se asortează cu culoarea genelor sau cu a fardului de pleoape. Se repetă aplicarea de mai multe ori, pentru a încărca puţin genele cu rimel. Se folosesc şi gene false. Pentru machiajul de seară se machiază şi decolteul preferabil cu fond de ten compact şi cu pudră, pentru a nu murdări rochia. În genere, machiajul de seară poate fi mai îndrăzneţ, chiar uşor fantezist. B.

Machiajul de teatru

Machiajul de teatru este un machiaj de seară foarte intens cu efecte speciale, pentru a da maximum de strălucire feţei. Armonia generală rămâne cea a machiajului de seară destinat să fie văzut la lumina reflectoarelor şi la o distanţă mai mare. Se face un machiaj contrastant. a. Tehnica machiajului de teatru. Pe faţa demachiată se aplică un fond de ten cu putere mare de acoperire. Acest fond de ten este ales în funcţie de vârsta persoanei respective: — roz — pentru persoane foarte tinere până la 25 de ani ; — abricot — de la 25 la 45 de ani; — ocru-mat (şters) — de la 45 la 65 de ani; — gri — pentru persoane de la 65 de ani în sus.

Acest fond de ten foarte gros dă feţei un aspect plat, deci trebuie să i se redea relieful. Cu ajutorul unui fard foarte deschis sau alb se subliniază principalele oase ale feţei şi toate părţile proeminente : pomeţi, maxilare, bărbie, nas. Se pot umbri, de asemenea, toate părţile adâncite ale feţei cu un fard brun închis: orbite, obrajii, partea de sub buza inferioară. Cu cât se accentuează aceste umbre şi reliefuri, cu atât se accentuează caracterul modelului, dar în acelaşi timp îl îmbătrâneşte. Pentru a da relief unei feţe tinere, se estompează fardul de obraji pe pomeţi, băr bie, frunte. Fardul de obraji trebuie întrebuinţat în toate cazurile în afară de cazul unei bolnave sau unei bătrâne. Se va avea grijă să fie bine estompat. 39


0726020783

Pentru nas. Se obţine relief, subliniind muchia cu alb şi se modelează punând pe fiecare aripă a nasului o pată brună -închisă bine estompată. b.

După aceste aplicări de fond de ten faţa trebuie pudrată cu grijă. c. Pentru ochi. Ochii se accentuează cu creion sau eye -liner, subliniind pleoapa superioară şi prelungind -o spre tâmple. O a doua linie foarte fină va sublinia pleoapa inferioară. Se umple cu fard alb spaţiul cuprins între aceste două linii. Un punct roşu în colţul intern al ochiului şi unul în colţul extern vor întregi machiajul. d. Pentru gene şi sprâncene. Se accentuează cu cre ionul sau rimelul, sau gene false. Dacă se schimbă locul sprâncenelor, acestea se acoperă cu săpun (aplicarea se face cu un beţişor). Această operaţie se efectuează înaintea aplicării fondului de ten. După aplicarea fondului de ten şi a pudrei se redresează cu creionul sprâncenele în locul dorit. Buzele se desenează după metoda clasică cu un roşu luminos care poate fi acoperit cu lac pentru buze. e. Liniile feţei. Liniile feţei caracterizează expresia pe care trebuie să o capete modelul. Pentru veselie se desenează linii ascendente, care sunt, de asemenea, liniile

tinereţei. Pentru echilibru, linii orizontale care reflectă stabilitate, odihnă, înţelepciune. Pentru tristeţe, linii descendente. Sunt liniile bătrâneţii, ale delăsării. f. Pentru a obţine efecte speciale. Pentru a face să dispară un ochi: înainte de începerea machiajului se lipeşte o fâşie de tul des pe orbită, cu pastă specială de lipit. Se acoperă cu fond de ten şi pudră. Pentru a face o cicatrice: se poate acoperi pielea cu pastă (cocă) pentru nas, se aplică fond de ten, pudră şi cu un beţişor se scobeşte cicatricea care se colorează cu fard brun închis pentru o crustă, cu roşu pentru sânge etc. Se mai poate ciupi pielea înainte de machiaj, şi în adâncitură se pune colodiu care se usucă repede şi menţine ciupitura. Se machiază cu fond de ten, pudră şi sânge artificial. (Pentru a îndepărta colodiul - se utilizează eter.) Pentru a face să dispară un dinte, se acoperă dintele cu email negru. Pentru a face un nas fals, înainte de machiaj se modelează un nas dintr -o cocă specială pentru aceasta şi se aplică pe nasul bine degresat al actorului. Se acoperă apoi totul cu fond de ten şi pudră. Pentru perucă, barbă, mustăţi — acestea se lipesc cu o pastă specială de lipit. g. Pentru grimaj. Pentru un machiaj de îmbătrânire se utilizează farduri şterse gri, maro, violaceu.

După aplicarea fondului de ten gri se desenează cu un creion gri sau maron -violaceu fiecare rid. Toate liniile trebuie să fie descendente. Se va da relief între fiecare rid aplicând fard alb.

Principalele riduri accentuate vor fi : ridurile frunţii, laba gâştii, pun gile de sub ochi, comisura buzelor, rictusul, scobitura în obraji. Se estompează în aşa fel ca să formeze umbre.

Ochii sunt desenaţi descendent, pleoapa inferioară conturată cu roşu în interior (faţă de linia genelor), gura retrasă înăuntru este acoperită cu roşu, maron -violaceu. Sprâncenele şi părul sunt albe. C.

Machiajul pentru televiziune

Este un machiaj destinat să fie văzut în alb -negru. Pentru reuşita acestui machiaj trebuie să se evite culoarea albă intens care reflectă prea mult lumina şi culoarea neagră care prin intensitatea sa formează un halou în jur, vizibil pe ecran. Cel mai nimerit în acest caz este să se aleagă nuanţe închise şi să se întrebuinţeze în funcţie de intensitatea dorită (pentru fond de ten, roşu de buze, fard de ochi, fard de obraji). Faţa trebuie bine pudrată, pentru a-i înlătura luciul. Să nu se uite că proiectoarele luminoase degajă căldură şi faţa poate transpira, deci trebuie făcut un machiaj foarte stabil. Mâinile se machiază la fel ca faţa. Produsele folosite trebuie să aibă putere mare de acoperire pentru a ascunde unele mici imperfecţiuni. Machiajul trebuie să fie foarte îngrijit executat, având în vedere că va fi văzut foarte de aproape. Pentru buze este necesar lacul special care dă strălucire. Înainte de executarea unui machiaj se consultă maestrul de lumini, deoarece în funcţie de luminarea scenei, acelaşi machiaj va apărea diferit. 40


0726020783

Dacă scena este foarte luminată, machiajul va apărea luminos, dacă este mai puţin luminată, machiajul va apărea închis. De reţinut : — ochii vor fi subliniaţi şi alungiţi (eye -liner, creion) ; — pleoapa inferioară conturată şi cu linia prelungită ; — ochii vor fi conturaţi în interior cu fard alb. D.

Machiajul pentru cinematografie

Machiajul pentru cinema se apropie de machiajul de teatru prin fap tul că se aleg

produse cu putere mare de acoperire, prin scoaterea în relief a umbrelor şi a volumelor care modelează figura şi îi accentuează personalitatea. În realitate, acest machiaj este foarte complicat şi numai o lungă experienţă poate duce la rezultate bune. Un film este turnat într -o perioadă mai lungă de timp, şi machiajul aceluiaşi actor trebuie făcut în fiecare zi cu aceeaşi precizie, deoarece planurile mari scot în evidenţă cea mai mică imperfecţiune. Pentru filmele în alb -negru se folosesc nuanţe calde, pentru filmele în culori se folosesc nuanţe foarte aproape de natural. În noile filme realiste şi suprarealiste machiajul este foarte estompat, urmărin du-se latura naturală şi realistă înainte de toate. E.

Machiajul pentru fotografiere

Se spune despre unele figuri că nu sunt fotogenice. În realitate, unele imperfecţiuni care nu sunt remarcate, privirea fiind atrasă de expresia ochilor, sunt definitiv fixa te pe peliculă. Este foarte simplu ca aceste imperfecţiuni să fie remediate şi fiecare persoană să poată poza în faţa obiectivului. După ce s-a aplicat un fond de ten cu putere de acoperire mai mică, se trece la efectuarea unor rectificări. Se examinează faţa ce trebuie fotografiată ca să se depisteze părţile care ies prea mult în evidenţă: nas prea lung, bărbie prea ascuţită, maxilare prea mari etc. Se acoperă aceste părţi proeminente cu fard de culoare închisă şi se estompează bine. Se poate înlocui fardul brun cu fard roşu care impresionează pelicula în negru. Se reexaminează faţa şi se caută elementele care nu reflectă îndea juns lumina: frunte îngustă sau joasă, ochi înfundaţi în orbite, obraji adânciţi. Se scot în relief aceste părţi aplicând fond de ten de culoare deschisă sau alb care va fi bine estompat. Ochii se subliniază foarte precis şi cât mai aproape de linia naturală cu eye -liner într-o nuanţă închisă (se va evita negrul). Sprâncenele se accentuează păstrând linia naturală sau corectând-o foarte puţin cu o nuanţă închisă, evitând, de asemenea, negrul (stilul linie de cărbune). Pentru buze se va evita roşul de buze închis şi fardul de obraz care în fotografie apare în negru. Se va folosi o culoare mai deschisă şi un creion de contur mai închis, iar pentru strălucire, lacul special pentru buze. De reţinut: fard deschis, pleoape umbrite, nas diminuat, buze precis conturate, sprâncene naturale, ochi subliniaţi natural. F.

Machiajul de mare fantezie

Este destinat unor ocazii speciale : se rate, recepţii, sărbători în familie sau în public etc.

Prima condiţie ce trebuie îndeplinită este ca toată fantezia să fie folo sită pentru a înfrumuseţa. Pentru reuşită este necesar, în primul rând, să se cunoască regulile fundamentale de machiaj şi tehnica respectivă, multă îndemînare, imaginaţie şi produse de bună calitate. Cosmeticiana trebuie să ştie dinainte ce rochie va purta clienta (culoarea, croiala, dacă este lungă sau nu , dacă este imprimată sau nu etc). Va ţine seama de pieptănătură sau va recomanda o anumită pieptănătură, în funcţie de intenţia ce o are în executarea machiajului. 41

Manual Make Up

Recommend Documents