INTOCMIREA PROGRAMELOR DE FUNCŢIONARE A SEMAFOARELOR
1.1. Consideraţii generale — definiţii Semafoarele electrice reprezintă componentele instalaţiei de semaforizare care concretizează modul de funcţionare al acesteia, prin furnizarea de informaţii diferiţilor participanţi la traficul stradal. Potrivit structurii traficulului este necesară, în general, utilizarea a două categorii de semafoare electrice: — semafoare electrice cu trei focuri, destinate conducătorilor de vehicule ; — semafoare electrice cu două focuri, destinate pietonilor şi bicicliştilor, în cazul în care aceştia din urmă dispun de piste speciale. După cum este desigur cunoscut, funcţionarea semafoarelor prezintă un caracter ciclic, indicaţiile furnizate succesandu-se unele după altele, într-o ordine bine stabilită, aceeaşi indicaţie repetandu-se, în cazul semafoarelor acţionate de un automat de dirijare a circulaţiei cu programe fixe, după o perioadă de timp predeterminată, denumită ciclu de semaforizare. Pentru a putea descrie modul de funcţionare a semafoarelor electrice este necesar să fie introduse cateva noţiuni care vor fi definite în cele ce urmează. 1.1.1. Timpii (secvenţele) de funcţionare a semafoarelor Intr-un regim de funcţionare normal, semafoarele destinate vehiculelor furnizează conducătorilor acestora următoarele indicaţii : roşu/galben — verde — galben — roşu. Semafoarele electrice cu două focuri, destinate pietonilor şi bicicliştilor, dau acestora numai două indicaţii : verde — roşu. Aceste indicaţii ale semafoarelor electrice se vor denumi în cele ce urmează timpi sau secvenţe ale semaforizării, avînd următoarele semnificaţii : — timpul roşu/galben presupune apariţia concomitentă a două culori (roşu şi galben) şi reprezintă un timp pregătitor, menit să atenţioneze conducătorul de vehicul că urmează să primească permisiunea de circulaţie, respectiv de intrare în intersecţie; acest timp indică de asemenea conducătorului de vehicul că trebuie să execute manevra de pregătire a vehiculului, urmînd ca odată cu apariţia culorii verzi a semaforului să înceapă mişcarea; durata acestui timp poate fi de 2—4s, valoarea peste care timpul îşi pierde semnificaţia; — timpul verde indică pietonului sau conducătorului de vehicul care are permisiunea de a circula, respectiv de a intra în intersecţie ; — timpul galben are rolul de a indica conducătorului de vehicul că i-a fost ridicată permisiunea de circulaţie şi că nu-şi mai menţin acest drept decît vehiculele aflate deja în perimetrul intersecţiei, trebuind totodată să evacueze intersecţia pe
durata fazei respective, precum şi cele care nu mai pot opri pină la linia de stop. Durata acestui timp este de 3 sau 4 s funcţie de viteza medie măsurată de deplasare a vehiculelor, 40 km/h, respectiv 50 km li ; — timpul roşu indică pietonului sau conducătorului de vehicul că nu mai are permisiunea de circulaţie sub niciun motiv. Timpii de funcţionare a semafoarelor prezentaţi mai înainte, ca dealtfel şi succesiunea apariţiei acestora, este comună tuturor instalaţiilor de semaforizare, indiferent de tipul automatelor de dirijare a circulaţiei utilizate pentru a le acţiona. Deoarece insă semafoarele electrice comandate de către automatele de dirijare a circulaţiei acţionate sau semiacţionate de vehicule prezintă o funcţionalitate mai mult sau mai puţin întimplătoare (sub aspectul strict al duratei timpilor de verde şi, respectiv roşu, furnizaţi), noţiunile de fază, ciclu şi program de funcţionare a semafoarelor care vor fi definite în continuare au sens numai în cazul instalaţiilor de semaforizare acţionate de automate de dirijare a circulaţiei cu programe fixe. 1.1.2. Fazele de funcţionare ale instalaţiei de semaforizare Modul de funcţionare a unei instalaţii de semaforizare implică succesiunea mai multor faze, în cadrul aceluiaşi ciclu. Prin fază de funcţionare a unei instalaţii de semaforizare se înţelege o parte din durata unui ciclu destinată unei singure mişcări sau unei combinaţii de mişcări a traficului de vehicule sau de pietoni (care nu prezintă puncte de conflict între ele sau prezintă, dar nu sînt esenţiale), caracterizate prin faptul că au, concomitent, permisiunea de circulaţie prin intersecţie (fig. 1)
Fig. 1. Faze de circulaţie Se poate spune că, sub aspect funcţional, faza cuprinde, în general, două perioade distincte : — perioada de admisie în intersecţie, care corespunde aproximativ cu
durata timpului verde Tv, această corespondenţă aproximativă dato-rîndu-se timpului pierdut la demarare şi celui determinat de prelungirea efectului timpului verde în domeniul celui galben (fig. 2) ; — perioada necesară degajării intersecţiei pentru evitarea oricărei posibilităţii de conflict a vehiculelor şi pietonilor care au intrat şi trebuie să evacueze intersecţia, pe durata fazei respective, cu vehiculele şi pietonii ce vor primi permisiunea de intrare în intersecţie odată cu apariţia fazei de circulaţie următoare. Această a doua perioadă, destinată evacuării intersecţiei pentru înlăturarea posibilităţilor de conflict, poartă denumirea de timp interverde sau intermediar (între două admişii succesive in interjecţie) Ti şi este definit ca perioada de timp cuprinsă între sfirşitul timpului de verde pe o fază şi începutul aceluiaşi timp pe faza următoare, în mod aproximativ se poate spune că durata unei faze: Tf=Tv+Ti.
(1)
In practică se folosesc în mod curent 2, 3 şi 1 faze de circulaţie în funcţionarea unei instalaţii de semaforizare. Un număr mai mare ele patru faze de circulaţie nu se utilizează decît foarte rar şi aceasta numai în cazul unor noduri de circulaţie foarte complexe, cu mai multe accese şi relaţii multiple.
Fig. 2. Admisia într-o intersecţie semaforizată Din considerente teoretice, care au şi o confirmare practică, se preferă, în general, pe cît este posibil, alegerea soluţiei în două faze. Argumentele care vin în sprijinul acestei alegeri sînt următoarele : — ciclul de funcţionare a semafoarelor (noţiune asupra căreia se va reveni în cele ce urinează) cerut de soluţia in două faze este, de obicei mai mic, această caracteristică conducînd la o reducere generală a timpului mediu de aşteptare a vehiculelor şi pietonilor la intrarea în intersecţie, sporind deci, în final, gradul de confort al circulaţiei în intersecţie ; — soluţia de organizare a circulaţiei în două faze asigură maximii! de timp verde pe o oră de funcţionare a instalaţiei de semaforizare, prin reducerea sumei
timpilor intermediari în comparaţie cu soluţiile de trei, patru sau mai multe faze de circulaţie ; — în cazul soluţiilor cu mai mult de două faze de circulaţie trebuie prevăzute neapărat benzi speciale pentru fiecare mişcare independentă (relaţie de trafic), benzi care însă, în general, nu sînt complet descărcate ; — capacitatea generală de circulaţie a soluţiei în două faze este mai mare decît a celorlalte soluţii (raportarea făcindu-se la aceeaşi necesit a le de suprafaţă); — soluţia cu două faze se pretează cel mai bine la dirijarea coordonată a circulaţiei în sisteme centralizate, de tip undă verde sau coordonare de zonă. Rolul timpului intermediar este acela de a înlătura posibilităţile de conflict dintre vehiculele sau pietonii care evacuează intersecţia la slirşitul unei faze de circulaţie (deci după terminarea timpului verde al fazei respective) şi vehiculele sau pietonii ce vor accede în intersecţie odată cu apariţia timpului verde al fazei următoare.
Fig. 3. Timpi intermediari In funcţie de durata lui, timpul intermediar poate fi (fig. 3): — mai mic decît suma dintre timpul galben al fazei care evacuează şi timpul roşu/galben al fazei care accede ; — egal cu această sumă ; — mai mare ca această sumă, diferenţa dintre timpul intermediar şi suma
timpului galben al fazei de evacuare cu a timpului roşu/galben al fazei care accede materializîndu-se printr-un roşu peste tot (o perioadă de timp în care toate semafoarele indică roşu). Potrivit definiţiei, timpul intermediar se poate determina cu relaţia Ti=Te+Ta, (2) unde : Te este timpul de evacuare, în s ; Ta — timpul de acces, în s. In cazul vehiculelor, mărimile Te şi Ta sînt obţinute cu ajutorul ur-toarelor expresii de calcul: 1 Ve
De l
Te=t+ 2 a V (4) e unde : t este timpul de percepere-reacţie al conducătorului, în s ; l — lungimea vehiculului, în m; a — deceleraţia, în m/s2; De — distanţa de evacuare, în m ; Da — distanţa de acces, în m ; Ve — viteza de evacuare, în m/s ; Va — viteza de acces, în m/s : Cînd se iau în considerare pietonii, mărimile Te şi Ta se calculează cu ajutorul expresiilor: D
Te= Vpe
(5)
Da
Ta= t V
p
(6)
unde : t, De şi Da — au aceleaşi semnificaţii ca în cazul vehiculelor, iar Yp reprezintă viteza de deplasare a pietonilor, în m/s. Unele din mărimile apărute în expresiile de mai înainte reprezintă de fapt constante, în practică luîndu-se pentru acestea următoarele valori de calcul : t=1 s ; l=6 m, a=4,5 m/s2; V =5,5 m/s (20 km/h); Va== 16,7 m/s (00 km/h); Vp = 1,25 m/s (4,5 km/h). Distanţele De şi Da sînt variabile şi urmează a fi măsurate între liniile de stop ale vehiculelor, sau bordurile trotuarelor in cazul pietonilor, şi punctelor de conflict dintre vehicule sau vehicule şi pietoni.
Fig. 4. Puncte de conflict Aceste puncte de conflict (fig. 4) sînt stabilite funcţie de valorile maxime ale distanţelor de evacuare şi cele minime ale distanţelor de acces, definind deci punctele pentru care valorile timpilor intermediari sînt semnificative, valori necesare, după cum se va vedea în cele ce urmează. La calculul duratei ciclului şi întocmirea programelor de funcţionare a semafoarelor. Pentru o determinare mai rapidă a timpilor intermediari pot fi utilizate diagramele din fig. 5. Cu ajutorul acestor diagrame timpii intermediari sînt determinaţi funcţie de distanţele de evacuare şi cele de
Fig. 5. a. Diagrame pentru determinarea timpilor intermediari : a — timpii intermediari între vehiculele ce evacuează şi cele ce acced.
Fig. 5.b Diagrama pentru determinarea timpilor intermediari: b — timpii intermediari între pietonii
ce evacuează
şi vehiculele ce acced.
Fig. 5. c. Diagrame pentru determinarea timpilor intermediari : c — timpii intermediari între vehiculele ce evacuează şi pietonii ce acced.
Trebuie menţionat totodată că la întocmirea acestor diagrame au fost luate în calcul, pentru constantele t, /, a, Ve şi Va, valorile menţionate mai înainte. 1.1.3. Ciclul de funcţionare a semafoarelor S-a introdus mai înainte o noţiune nouă, foarte importantă, şi anume aceea de durată a ciclului de funcţionare a semafoarelor sau mai scurt — ciclu. Ciclul poate fi definit deci ca intervalul de timp dintre două apariţii succesive ale aceleiaşi indicaţii a semaforului electric. Potrivit acestei definiţii, ciclul F
C=
j 1
(Tv+Ti)j,
(3.7)
Unde: F reprezintă numărul fazelor de funcţionare a instalaţiei de semaforizare aferente unei intersecţii. După cum se poale observa, durata ciclului este o rezultantă a sumei timpilor verzi şi timpilor intermediari corespunzători fazelor de funcţionare a unei instalaţii electrice de semaforizare. Această structură a formulei indică o dependenţă liniară directă între durata ciclului şi suma timpilor verzi, pentru o anumită intersecţie, suma timpilor intermediari reprezentînd de fapt o constantă, pentru intersecţia respectivă. Rezultă deci că odată cu creşterea duratei ciclului va creşte şi durata timpilor verzi, deci implicit numărul vehiculelor ce intră în intersecţie şi, odată cu aceasta, capacitatea generală de circulaţie a intersecţiei. Deci, un ciclu de funcţionare a semafoarelor va asigura, pentru intersecţia respectivă, o capacitate de circulaţie cu atît mai mare, cu cit şi durata acestuia va fi mai mare. Mărirea duratei ciclului prezintă însă şi un efect negativ prin scăderea
gradului de confort al circulaţiei în intersecţie, rezultată prin lungimea timpilor de aşteptare (fig. 3.4). Durata ciclului optim va trebui deci stabilită funcţie de cele două aspecte antagoniste — capacitatea necesară şi un grad de confort al circulaţiei cît mai ridicat. Experienţa a arătat că un ciclu de semaforizare dimensional corect trebuie să aibă o valoare cuprinsă între următoarele limite : a) pentru o intersecţie cu patru intrări : — minimum, 35 s, pentru două faze de circulaţie şi 45 s, pentru trei sau patru faze de circulaţie ; — normal, 45 — 60 s ;maximum, 80 s. b) pentru o intersecţie cu mai mult de patru intrări: — normal, 70 — 90 s ;
Fig. 6. Variaţia timpului de aşteptare la o intersecţie semaforizată funcţie de durata ciclului In literatura de specialitate se găsesc o serie de relaţii pentru dimensionarea duratei ciclului de funcţionare a semafoarelor. Marea majoritate a acestora prezintă însă unele din dezavantajele menţionate în continuare : — neluarea în considerare a tuturor parametrilor de calcul necesari, legaţi mai ales de configuraţia geometrică a intersecţiei; — multitudinea coeficienţilor de calcul a căror apreciere admite numeroase subiectivisme ; — necesitatea unor încercări succesive pentru obţinerea rezultatului final, ce constituie un mare dezavantaj în cazul calculului manual. în cele ce urmează autorii propun o relaţie de calcul, care încearcă să înlăture dezavantajele menţionate mai înainte. Această relaţie, ca dealtfel şi toate celelalte existente în literatura de specialitate, se aplică în cazul intersecţiilor izolate şi nu în cel al celor integrate în sisteme cu comandă centralizată, în care caz pentru determinarea duratei ciclului şi a programelor de funcţionare a semafoarelor electrice mai intervin şi anumite condiţii restrictive determinate de sistem. S-a arătat mai înainte că
F
C=
j 1
F
Tvj +
j 1
Tij
(8)
Detaliindu-se elementele relaţiei, se obţine : Tv1 n j ; Tv 2 n2 ; (9)
Tvj n j
TvF nF
; F
j 1
Tvj =
F
n j 1
F
j
unde : a — intervalul de timp între două vehicule ce acced în intersecţie, în s ; - intervalul de timp, în s, măsurat de la apariţia clilorii verzi a semaforului electric, după care primul vehicul accede in intersecţie ; n j— reprezintă numărul de vehicule care ar trebui să intre în intersecţie pe durata timpului verde al fazei j pentru a fi asigurată o probabilitate de saturaţie de 5% pentru fluxul orar Mj. Utilizînd legea lui Poisson, cu fluxuri de circulaţie înregistrate pe 15 min şi urmărind asigurarea probabilităţii de saturaţie de 5% pentru oră de funcţionare a instalaţiei de semaforizare, se va obţine următoarea relaţie de calcul : nj = 1,18 mrr0,38, (11) unde : nj reprezintă media sosirilor pe durata fazei j, fiind determinată deci de expresia
mj
Mj 3600
C
în care Mj este fluxul orar înregistrat pe bandă de circulaţie cu trafic maxim, aferentă fazei j. înlocuind expresiile parţiale, în formula generală a duratei ciclului de funcţionare a semafoarelor, se obţine în final următoarea relaţie de calcul : F
C
T j 1
ij
1
F 0.38 1.18 3600
F
M j 1
j
1.2. Calculul duratei ciclului de funcţionare a semafoarelor Analizînd relaţia se poate observa că durata ciclului C depinde de: — parametrii şi care în general pot fi consideraţi ca nişte constante ; — suma timpilor intermediari corespunzători fiecărei faze, care reprezintă o constantă pentru o anumită intersecţie, depinzînd de configuraţia geometrică şi de
anumite caracteristici de relief sau poziţionare în oraş a a estcia, precum şi de ordinea fazelor, in cazul în care acestea sint mai mult de două ; — suma fluxurilor maxime orare înregistrate pe bandă de circulaţie corespunzătoare fiecărei faze. care diferă nu numai de la o intersecţie la alta, dar şi în cazul aceleiaşi intersecţii pentru diferite perioade din zi, săptămînă sau an. 1.2.1. Determinarea parametrilor şi
Pentru determinarea acestora s-au folosit observaţiile cercetătorului american Greenshields, adaptate de profesorul vest-german Korte pentru Europa, observaţii care se verifică şi în condiţiile ţării noastre. S-a constatat astfel că în cazul unui trafic predominant de autoturisme, intrarea vehiculelor intr-o intersecţie, după apariţia culorii verzi a semaforului electric, prezintă un caracter de legitate (tabelul 1). Tabelul 1 Poziţia vehiculului 1 2 3 4 5 6
Timpul de intrare In intersecţie după apariţia culorii verzi a semaforului, 3.8= 2,1x1+3,7—2 6.9= 2,1x2+3,7—1 9,6=2,1x3+3,7—0,4 12.0=2.1x4+3,7—0.1 14.2= 2,1x5+3,7 16.3= 2,1x6+3,7
Astfel, o analiză a valorilor prezentate în tabelul 1 demonstrează că variaţia timpului verde, pentru valori mai mari de 9,6 s, situaţie care se întîlneşte de obicei în practică, se poate considera liniară : TVj= n j şi (14) de : =2,1 s, iar = 1,7 s (s-a utilizat pentru valoarea de 1,7 s şi nu 3.7s cum rezultă din tabelul 3.1, deoarece practica a demonstrat că prin introducerea timpului pregătitor roşu/galben, valorile timpilor de intrare in intersecţie a vehiculelor se scurtează cu 2 s). în cazul în care în structura traficului nu predomină autoturismele se pot folosi aceleaşi valori pentru a şi (5, cu condiţia ca numărul de vehicule fizice înregistrate să fie transformat în vehicule etalon, folosind coeficienţii de echivalare din „Instrucţiunile tehnice departamentale pentru amenajarea şi echiparea intersecţiilor de străzi" ale Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (tabelul 2).
Tabelul 3.2
Categoria vehiculului Motociclete cu ataş şi fără ataş, scutere, motorete, motociclete, mototriciclete Autoturisme fără sau cu remorci, autoturisme de tip „Combi" (autostaţion), microbuze, autobuze de capacitate mică, autocamioane, autofurgonete etc. Autocamioane cu sarcină utilă sub 3 t fără sau cu remorcă, autocamioane cu sarcină utilă peste 3 t fără remorcă, auto buze fără remorcă, autocare, tractoare fără remorcă, dumpere Autocamioane cu sarcină utilă peste 3 t cu remorcă, autobuze cu o remorcă, autotractoare cu o remorcă sau cu o semiremorcă In cazul in care autocamioanele, autotractoarele sau tractoarele au două sau mai multe remorci, pentru fiecare remorcă se adaugă: Autobuz articulat
Coeficientul de echivalare *) 0.5Vt 1.0 Vt 2.0 Vt 3.5 Vt 1.5 Vt 4.0 Vt 3.0 Vt 4.0 Vt 6.0 Vt 2.0 Vt
Troleibuz Tramvai motor Tramvai articulat Pentru fiecare remorcă de tramvai
1.2.3. Determinarea sumei fluxurilor maxime orare Determinarea sumei fluxurilor maxime orare, corespunzătoare fazelor de funcţionare a semafoarelor, necesită o serie de valori de trafic obţinute prin sondaje şi recensămînturi de circulaţie *>. Pentru înregistrarea acestor valori de trafic se pot concepe o serie de formulare care, în capul coloanelor, trebuie să cuprindă diferitele categorii de vehicule, funcţie de natura concretă a traficului, repartizate pe relaţii (înainte, stînga şi dreapta), iar pe linii—intervalele de timp pentru care se face înregistrarea, în general 15, 30 sau 60 min (fig. 3.8). De obicei, la întocmirea programelor de funcţionare a semafoarelor se iau în considerare valorile de trafic, exprimate în vehicule etalon, în care scop valorile fizice ale traficului înregistrate se multiplică cu coeficienţii de echivalare din tabelul 3.2. Numărul fizic de autovehicule care virează la dreapta sau la stînga se echivalează cu coeficienţi majoraţi, şi anume : pentru virajul Ia stînga al unui vehicul uşor —1,6 Vt, iar al vehiculului greu —2,6 V*; pentru virajul la dreapta al vehiculului uşor - 1.3 Vt, iar al vehicu- ! lului greu — 2,3 VtValorile de trafic astfel obţinute aparţin acceselor într-o intersecţie şi trebuie repartizate pe benzile de circulaţie potrivit modului de funcţionare (adică a relaţiilor de trafic pe care le preiau), urmări ndu-se în acelaşi timp o încărcare cit mai uniformă a acestora. Se iau în considerare apoi toate benzile de circulaţie care funcţionează pe aceeaşi fază, selectînd din valorile de trafic aferente lor pe cele maxime, care sînt
determinante pentru stabilirea duratelor fazelor respective. Suma acestor valori de trafic, caracteristice pentru stabilirea duratei I fiecărei faze de circulaţie, constituie o determinantă principală a duratei ciclului optim de funcţionare a semafoarelor. Trebuie însă încă odată menţionat faptul că utilizarea relaţiei (3.13), stabilită pentru un grad de saturaţie de 5%, implică folosirea fluxurilor de circulaţie orare cores- \ punzătoare sfertului de oră cu trafic maxim **>, din care cauză este bine ca înregistrările pe teren să fie făcute pentru intervale de timp de 15 min. In cazul în care se dispune însă de înregistrări de trafic ce nu îndeplinesc I această condiţie, valorile fiind înregistrate, de exemplu pentru intervale Pentru studiile de organizare şi dirijare a traficului în intersecţiile stradale se prefera, m general, sondajele de circulaţie, care au avantajul de a prezenta o imagine I mai concretă a desfăşurării traficului în intersecţiile urbane. **) Pentru determinarea valorilor de trafic orare, corespunzătoare sfertului de oră I maxim, se folosesc înregistrările de trafic pe intervale de timp de 15 min, care apoi se multiplică cu coeficientul 4.
Fig. 1.3. Fişă de înregistrare a valorilor de trafic De timp de 60 min, se poate folosi un coeîicient de majorare (supraîncărcare orară), stabilit funcţie de condiţiile concrete aîe intersecţiei respective. în final, după stabilirea valorilor parametrilor a şi p, a sumei timpilor intermediari şi a sumei fluxurilor orare maxime înregistrate pe banda de circulaţie, corespunzătoare fiecărei faze de funcţionare a semafoarelor electrice, determinarea ciclului de funcţionare a semafoarelor se poate face fie cu ajutorul relaţiei (3.13), fie prin utilizarea diagramei din fig. 3.9 (întocmită pe baza aceleiaşi relaţii, pentru cei doi parametri fiind considerate valorile de calcul a =2,1 s şi p=l,7 s). Modul de utilizare a diagramei prezentate în fig. 3.9 este foarte simplu. Se intră
în diagramă, pe orizontală, cu valoarea sumei fluxurilor orare maxime înregistrate pe banda de circulaţie, corespunzătoare fiecărei faze de circulaţie, şi pe verticală cu suma timpilor intermediari, reperată pe linia ce indică modul de funcţionare al semafoarelor, respectiv 2, 3 sau 4 faze. Determinarea duratei ciclului de funcţionare a semafoarelor cu ajutorul acestei diagrame se realizează cu o precizie de 1 — 2 s. precizie suficientă din punct de vedere practic. 3.3. Calculul timpilor verzi Timpii verzi de funcţionare a semafoarelor destinate dirijării traficul ului de vehicule pot fi stabiliţi cu ajutorul următoarei relaţii, rezultate din relaţiile (3.9), (3.11) şi (3.12) : 1.18M j C 0.38 3600
Tvj
(3 15)
-
Pentru uşurinţa determinării, la diagrama din fig. 3.9 folosită pentru determinarea duratei ciclului de funcţionare a semafoarelor, au fost adăugate o serie de curbe corespunzătoare relaţiei (3.15). Diagrama. astfel completată, permite determinarea rapidă a timpilor verzi aferenţi semafoarelor pentru vehicule, de această dată intrîndu-se in diagramă pe orizontală cu valoarea traficului de vehicule ce determină programul de funcţionare al semaforului respectiv, iar pe diagonală cu valoarea ce indică durata ciclului de funcţionare a semafoarelor. Valorile timpilor verzi, citite pe diagramă, au aceeaşi precizie de determinare ca şi duratele ciclurilor de funcţionare a semafoarelor, respectiv 1 — 2 s, precizie de asemenea suficientă pentru practică.
Fig. 3.9. Diagramă pentru determinarea duratei dejului si a timpilor verzi
Bibiografie:
C. Jireghie, T.Danci: Semnalizarea intersectiilor stradale, Ed. Tehnica
