„ C u mii de ani în u r m ă , un m e d i c c h i n e z a o b s e r v a t că u n i c e l e surse de e n e r g i e a o r g a n i s m u l u i sunt aerul respirat, apa b ă u t ă şi a l i m e n t e l e ingerate. De a c e e a , mi s - a r părea logic ca noi, o a m e n i i m o d e r n i , să a v e m grijă ca aerul pe care îl r e s p i r ă m să fie f o a r t e pur, a p a pe c a r e o b e m să fie n e c o n t a m i n a t ă , iar a l i m e n t e l e cu c a r e ne h r ă n i m să fie cât mai c o n s i s t e n t e . (...) Ce r e c o n f o r t a n t este să găseşti în a c e a s t ă cărticică m i n u n a t ă un m i j l o c atât de s i m p l u de a-ţi p ă s t r a s ă n ă t a t e a în m i j l o c u l unei societăţi atât de p o l u a t e - şi totul printr-un p r o c e d e u atât d e n e c o s t i s i t o r ! "
Dr. Ray Timms „ O r i c e om d o r e ş t e să r ă m â n ă s ă n ă t o s şi să atingă o vârstă înaintată. Sunt p r a c t i c a t e în acest s c o p tot felul de terapii, t r a t a m e n t e , diete şi exerciţii, d a r eu c r e d că a sosit t i m p u l să ne lărgim v i z i u n e a şi să ne p r o p u n e m direct inversarea procesului de îmbătrânire. B l o c a r e a a c u m u l ă r i i lente, d a r f e r m e , a d e ş e u r i l o r organice acide în corp opreşte procesul de îmbătrânire, e l i m i n â n d o b u n ă p a r t e din acizii d e j a a c u m u l a ţ i . A c e s t p r o c e s de i n v e r s a r e a î m b ă t r â n i r i i e l i m i n ă lent, d a r sigur, c a u z e l e p e n t r u care s e d e c l a n ş e a z ă bolile legate d e v â r s t ă . "
,, Puterea vindecării stă în mâinile voastre. Orice adevăr trece prin trei faze. Mai întâi este ridiculizat. Apoi trezeşte o opoziţie violentă, Şi în sfârşit, este acceptat ca ftind evident de la sine. "
Harald W. Tietze
ÎNTINERIREA Cum să inversezi procesul de îmbătrânire
Recomandare Această
carte
urmăreşte
să
demonstreze
beneficiile
aplicării
tratamentelor neconvenţionale pentru
dar nu
reprezintă în nici un caz un substitut pentru o
supraveghere
medicală
calificat
această profesie.
în
Conţinutul autorului.
Le
adecvată,
acestei recomand
lucrări
făcută reprezintă
cititorilor
care
diferite
de
un
exclusiv au
tratamentele descrise aici.
7
personal opinia
probleme
sănătate să îşi consulte mai întâi medicul personal, de a aplica
boli,
de
înainte
CUPRINS Comentarii asupra cărţii
15
Introducere
-1
întinerire, nu îmbătrânire! îmbătrânirea este un proces lent - la fel şi întinerirea
25
Este nemurirea posibilă?
25
Se poate vorbi de un sânge „nemuritor"?
26
Procesul de îmbătrânire este sinonim cu acumularea de deşeuri organice
27
Deşeuri le organice
28
De ce nu au artrită copiii?
28
Inversarea procesului de îmbătrânire şi vindecarea bolilor legate de vârstă sunt tratamente pe termen lung
29
„Remediile rapide" pot face mai mult rău decât bine
30
Nu gândiţi în termeni de zile, ci de luni şi ani
30
Abordarea
31
fizică
Mai presus de orice, nu provocaţi daune
31
De ce nu funcţionează dietele alimentare
32
Eliminarea toxinelor
35
Sistemul natural de eliminare
36
9
Transformarea acizilor solizi în acizi lichizi
36
Exerciţiile fizice
37
A arăta mai tânăr nu înseamnă a fi mai tânăr
38
Apa-H2O
38
Apa nu este altceva decât un transportator
39
Cum trebuie înţeles pH-ul
39
PH-ul apei
41
Apa de ploaie
42
Apa de izvor
42
Apa „obişnuită" de la robinet
43
Principalele substanţe chimice din apă
44
Tratarea apei de băut cu aditivi sănătoşi în diferite ţări europene
45
Rezervoarele de apă
46
Apa obişnuită la sticlă
47
Apa din pânza freatică
47
Apa distilată
48
Apa filtrată prin osmoză inversă
48
Eliminarea toxinelor cu ajutorul apei alcaline ionizate
48
PH-ul corpului dumneavoastră
49
Echilibrul corect este foarte important
49
Sucurile gastrice din stomac
50
Pielea/transpiraţia
51
Saliva
52
Saliva şi urina
53
Urina
54 10
Sângele
55
Sucurile pancreatice
56
Principalele minerale din corp şi din hrană
56
De ce este atât de importantă apa alcalină ionizată, lipsită de acizi?
58
Apa alcalină nu este o apă alcalină!
58
Reducerea durităţii apei
59
De ce trebuie să folosim apa acidă ionizată?
60
Apa acidă nu este o apă acidă
61
Poate fi folosită apa acidă pe cale internă?
61
Ce este ionizarea?
63
lonizarea apei
64
Când trebuie consumată apa alcalină ionizată
64
Câtă apă alcalină trebuie să consumăm?
64
Cantitatea corectă depinde de dieta fiecăruia!
65
Gătitul cu apă alcalină
66
Comercializarea apei alcaline
67
Depozitarea apei
67
Folosirea apei ionizate pentru frumuseţe
68
Cum trebuie folosită apa acidă pentru îngrijirea pielii
68
Folosirea apei ionizate bogate în oxigen împotriva bolilor
73
Există efecte secundare negative ale apei ionizate?
95
Cum poate fi preparată apa alcalină ionizată?
98
Activatorul apei
98
lonizatoare moderne high-tech
101 11
Măsurarea pH-ului Probleme tehnice care pot apărea în timpul ionizării apei Oxigenul Calciul Alimente care generează săruri acide sau alcaline Articolele care se vând cel mai bine în supermarketurile din Australia Cum putem şti dacă un aliment generează săruri acide sau alcaline? Lista alimentelor Legume şi plante medicinale Alimentele organice Alimentele organice sau neorganice? Alimentele care generează săruri alcaline pot genera uneori săruri acide! Este posibil ca organismul să facă foamea, deşi are stomacul plin? Unde sunt viermii? Prelucrarea industrială a alimentelor le transformă în produse acide! Medicamentele generează săruri acide Alţi factori care accelerează procesul de acidifiere Electro-poluarea, razele telurice şi stresul Razele telurice şi electro-poluarea
(.
Electro-poluarea Câmpurile magnetice pot schimba pH-ul sângelui
12
103
105 107
Cum ne putem proteja de electro-poluare?
129
Razele telurice
130
Asigurările de sănătate plătesc studii legate de casa fiecăruia!
132
108
Alte destinaţii ale apei ionizate
133
110
Apa activată şi plantele
133
Apa activată şi animalele
135
Folosirea apei activate în industrie
135
113
Filtrele de apă
136
I 14
Urina ionizată
136
117
Pulberea lui Percy
139
Ce putem spune despre alimentele bogate în acid lactic?
141
Ionizarea alimentelor poate preveni otrăvirea lor
142
Memoria apei
143
Levitizarea apei
143
123
Florile de gheaţă
144
123
Remediile din flori - remedii ale iubirii
146
Avantajele metodei Stepanovs
147
I 11
1 18
122
124 125
126 126 126 127
128
Un super-aliment obţinut numai cu apă şi lumină solară
150
Substanţe coloidale pentru o absorbţie mai bună
152
Mineralele marine coloidale
153
Argintul coloidal
153
Preparaţi-vă singuri argint coloidal
154
Aurul coloidal
156
10
Comentarii asupra cărţii „Dragă Harald, In anul 1956 a fost publicat în Jurnalul de Gerontologie un articol al dr. Denham Hartman intitulat „îmbătrânirea: o teorie bazată pe chimia radicalilor liberi şi a radiaţiilor". în anul 1984, dr. Hartman, considerat astăzi părintele teoriei îmbătrânirii pe baza radicalilor liberi, a afirmat că „foarte puţini indivizi (poate chiar nici unul) îşi ating potenţialul maxim al duratei de viaţă. Marea majoritate a oamenilor mor prematur din cauza unei largi varietăţi de boli, cea mai mare parte fiind direct legată de radicalii liberi". A fost nevoie de 30 de ani pentru ca lumea să înceapă să acorde atenţia cuvenită teoriei radicalilor liberi a doctorului Hartman. La ora actuală, comunitatea ştiinţifică şi numeroşi profesionişti ai medicinei sunt convinşi de j u s t e ţ e a teoriei sale. A n t i o x i d a r e a sau n e u t r a l i z a r e a radicalilor liberi cu ajutorul antioxidanţilor este considerată astăzi o metodă de încetinire a procesului de îmbătrânire. 15
Ce sunt radicalii liberi (substanţele oxidante) şi de ce ne afectează ei atât de mult sănătatea? „Aceste molecule de oxigen extrem de reactive" sunt deşeuri ale metabolismului celular. Altfel spus, sunt toxine. Ele distrug orice parte a celulei sau ţesutului care interacţionează cu ele. Nu sunt însă singurele deşeuri nedorite rămase în organism ca urmare a funcţionării normale, de zi cu zi, a celulelor. Deşeurile organice acide sunt la fel de distructive. Subliniind rolul major jucat de deşeurile organice acide în accelerarea procesului de îmbătrânire, dumneavoastră aţi completat puzzle-ul început de dr. Hartman, punând accentul pe extrema importanţă a neutralizării deşeurilor toxice produse de corp pentru restaurarea capacităţii normale de funcţionare a organismului şi prevenirea procesului de îmbătrânire accelerată. De a c e e a , c o n s i d e r că l u c r a r e a d u m n e a v o a s t r ă referitoare la pH este o altă publicaţie de pionierat în domeniului procesului anti-îmbătrânire. Orice student la chimie ştie că pentru a contracara aciditatea îţi trebuie un agent alcalin de neutralizare. Sugestia dumneavoastră de a folosi apa alcalină nu numai pentru neutralizarea deşeurilor acide, dar şi pentru lichefierea acestor deşeuri solide în vederea eliminării lor mai uşoare, mi se pare perfect logică şi extrem de eficientă în orice program anti-îmbătrânire. Celulele nu vor putea funcţiona niciodată normal dacă organismul este ticsit de toxine acide. Consider că lucrarea dumneavoastră despre pH este o carte de referinţă în domeniul reîntineririi. Analiza pe care
16
se bazează, a „cauzelor şi efectelor", respectiv folosirea apei alcaline pentru eliminarea deşeurilor organice acide, denotă o abordare ştiinţifică, întrucât respectă legile fundamentale ale chimiei. Teoria dumneavoastră mi se pare la fel dc solidă ca şi legea gravitaţiei sau orice altă lege a naturii. De aceea, toţi cei care doresc „să atingă suta de ani" trebuie să ţină cont de sugestia dumneavoastră de a folosi apa alcalină pentru a preveni procesul prematur de îmbătrânire. Dacă oamenii au acceptat până la urmă să folosească antioxidanţii în vederea încetinirii procesului de îmbătrânire, mi s-ar părea întru totul normal ca ei să accepte folosirea apei alcaline ionizate ca agent anti-îmbătrânire. De altfel, rolul ei este strâns legat de cel jucat de antioxidanţi, astfel încât un program complet anti-îmbătrânire nu poate fi conceput fără rezolvarea simultană a problemei radicalilor liberi şi a deşeurilor organice acide. Cu sinceritate, Arthur M. Echano, dr. în med., specialist în medicină
nutriţională,
ionizare
şi
homeopatie"
„Am aşteptat o carte ca aceasta de foarte multă vreme! Ea se adresează tuturor celor care doresc să îşi păstreze starea de sănătate o perioadă f o a r t e lungă de timp. Informaţiile cuprinse în ea sunt foarte pertinente, iar descrierea este vie şi cursivă. Dr. profesor
17
de
Liah
Falkenberg,
nutriţie
clinică"
„Cu mii de ani în urmă, un medic chinez a observat că unicele surse de energie a organismului sunt aerul respirat, apa băută şi alimentele ingerate. De aceea, mi sar părea logic ca noi, oamenii moderni, să avem grijă ca aerul pe care îl respirăm să fie foarte pur, apa pe care o bem să fie necontaminată, iar alimentele cu care ne hrănim să fie cât mai consistente. Din păcate, sunt nevoit să constat cu tristeţe că umanitatea acţionează exact pe dos! Harald Tietze s-a făcut remarcat în repetate rânduri ca avocat al unui mod de viaţă naturist, capabil să genereze sănătate şi bunăstare. Toate cărţile sale au la bază acest subiect, ca să nu mai vorbim de nenumăratele seminarii şi conferinţe de promovare pe care le ţine. Activitatea sa susţinută este confirmată astăzi de numărul din ce în ce mai mare al celor care încep să respecte principiile unui mod de viaţă sănătos. Ce reconfortant este să găseşti în această cărticică minunată un mijloc atât de simplu de a-ţi păstra sănătatea în mijlocul unei societăţi atât de poluate - şi totul printr-un procedeu atât de necostisitor! Felicitări, Harald! Ai reuşit din nou! Dr. Ray Timms" „Noi citim multe cărţi, dar foarte puţine ne determină să schimbăm într-adevăr ceva în viaţa noastră. Cu ani în urmă, am citit cartea dumneavoastră despre ceaiul fermentat de Kombucha. Am ajuns astfel cunoscută în anumite cercuri din California de Sud sub numele de
18
Mushroom-Marianne (Marianne cu ciuperca), iar puii mei de Kombucha au împânzit întreaga regiune. După ce am citit în ultima dumneavoastră carte că „apa alcalină ionizată contracarează acumulările de deşeuri acide şi că apa acidă ionizată conferă fermitate pielii şi elimină ridurile mici", m-ain întrebat dacă un lucru atât de simplu poate fi într-adevăr atât de eficient. Să reîntinereşti folosind doar apă goală?... Fără să plăteşti nici un ban?... De aceea, mi-am propus să îmi confecţionez un activator al apei, pentru a avea la dispoziţie un remediu pentru regenerare. Practic, cartea dumneavoastră ne învaţă cum să ne păstrăm tinereţea şi bunăstarea. Dr.
Marianne
Meyer"
„Este uimitor cum reuşeşte Harald să descopere noi şi noi metode de vindecare în lumea sa îndepărtată. Adevărat pionier al naturismului şi al sănătăţii, Harald a dat din nou lovitura cu ultima sa carte. Recomand cu fermitate „întinerirea cu ajutorul pH-ului" tuturor celor care dispun de imaginaţie şi curaj. Citiţi această carte şi faceţi marele salt înainte. Noel
Eastwood,
psiholog"
„Dacă doriţi să vă redobândiţi starea de sănătate, nu aveţi nevoie de toate aceste medicamente atât de scumpe, care au în schimb efecte secundare atât de negative. Uimitorul om de ştiinţă Harald Tietze demonstrează în
19
această carte că omul îşi poate restabili starea de sănătate folosind metode naturale incredibil de eficiente. Cartea sa despre reîntinerire aduce o serie de informaţii de excepţie, care confirmă cunoaşterea ieşită din comun a autorului pe marginea acestui subiect. Cartea trebuie să fie citită atât de către medici cât şi de către pacienţi. Ingfried Hobert, dr. Internaţională pentru Metodelor
Tradiţionale
în med.,
Cercetarea de
şi
Vindecare,
Federaţia Dezvoltarea Wunstorf,
Germania"
20
Introducere în anul 1993, prietenul meu Jose m-a sunat şi mi-a spus: „Harald, am făcut o descoperire extrem de interesantă. Este vorba de ceva care te ajută să creşti plante în locuri în care înainte nu reuşeai şi să vindeci toate bolile". Dacă ar fi fost vorba de altcineva, mi s-ar fi părut că vorbeşte prostii. Să ai acces la atât de multe posibilităţi cu un singur produs? După o lungă discuţie despre nişte poveşti incredibile venite din Rusia şi Cehoslovacia, am aflat în sfârşit ce anume era acest lucru atât de miraculos - apa! Am crezut că glumeşte. Ştiam deja foarte multe lucruri despre apă şi despre posibilităţile ei, dar ceea ce îmi povestea Jose nu ar fi fost posibil nici dacă ai fi îmbogăţit apa respectivă cu toate mineralele din lume. La următoarea vizită. Jose mi-a arătat două sticle cu apă aduse din Cehoslovacia. Una conţinea apă moartă, iar cealaltă apă vie, după cum le numeau locuitorii din această ţară. De atunci am întâlnit mulţi oameni care veneau din Rusia, Cehoslovacia şi Ungaria, şi i-am întrebat dacă ştiu ceva despre apa vie şi apa moartă. Feţele lor se luminau imediat şi mă întrebau dacă ştiu de unde pot fi procurate 21
cele două tipuri de apă, întrucât aveau mare nevoie de ele. Practic, nu am cunoscut nici un străin venit din aceste ţări care să nu fi avut o poveste despre un tratament de succes cu aceste ape. Am vorbit despre „apa vie şi apa moartă" în cartea mea, Medicina cu apă. De atunci, am primit atât de multe informaţii legate de acest subiect încât m-am hotărât să scriu o lucrare despre această metodă incredibilă de vindecare, care permite inclusiv inversarea procesului de îmbătrânire. De altfel, nu este singura carte pe care o scriu în continuarea Medicinei cu apă.
Cartea Spirulina - un
micro-aliment şi o binecuvântare majoră s-a născut ca o continuare la capitolul „Alimente din apă şi lumină solară", iar cartea Urina - apa sfântă s-a născut ca o continuare la capitolul „Apa vieţii - urina". A m b e l e cărţi au devenit best-seller-uri, fiind publicate acum într-o a doua ediţie şi traduse în mai multe limbi străine. După ce mi-am conceput propriul meu „Activator al Apei" (o parte din aparatele pe care le-am construit de-a lungul vremii se află în „muzeul" meu personal), am făcut numeroase teste cu această „Apă miraculoasă" şi am rămas uimit să constat cât de eficientă poate fi. La început, nu dispuneam de prea multe informaţii, aşa că am încercat apa pe diferiţi bolnavi. Neştiind care din cele două tipuri de apă trebuie folosit pentru fiecare boală în parte, am încercat pe rând ambele variante. Procedeul a fost cât se poate de uşor şi uneori s-a dovedit de-a dreptul amuzant, spre exemplu, atunci când am văzut cât de frumos se vindecă psoriazisul pe o mână dacă foloseşti apă acidă, în timp ce pe cealaltă
22
mână nu se întâmplă nimic, sau chiar se poate înrăutăţi, dacă foloseşti apă alcalină. Evident, tratarea bolilor grave prin această metodă a „încercării şi erorii" NU este recomandată! Cartea de faţă demonstrează o nouă modalitate de control şi inversare a influenţelor toxice ale acumulării deşeurilor alimentare acide ca urmare a electro-poluării şi a altor factori de stres. în această epocă a comunicării prin radio, televiziune, ziare, reviste şi Internet, este extrem de dificil să sesizezi ce se ascunde în spatele publicităţii (de multe ori, foarte inteligent concepută), pentru a separa aspectele benefice de cele negative. Ţinând cont de această manipulare colectivă, eu cred că a sosit timpul să începem să gândim cu propria noastră minte, nu cu mintea altora. Folosirea apei acide şi a apei alcaline pentru tratarea bolilor şi i n v e r s a r e a p r o c e s u l u i de î m b ă t r â n i r e NU înlocuieşte alte metode de vindecare, dar reprezintă un instrument suplimentar extrem de important în tratarea holistică a bolii. Tratamentele Kneipp, terapia prin urină, Kombucha, spirulina, chefirul, oţetul, remediile preparate din flori sălbatice, ca să menţionez numai câteva dintre aceste metode - fac parte integrantă din procesul vindecării holistice. Sănătatea este un proces bio-individual; fiecare trebuie să îşi găsească metoda cea mai bună în cazul său. In ceea ce priveşte procesul de detoxificare, am descoperit că folosirea apelor activate reprezintă într-adevăr cea mai bună metodă. Evident, acest lucru nu înseamnă că celelalte metode nu sunt la fel de benefice. Pentru a afla răspunsul
23
corect în c e e a ce ne p r i v e ş t e t r e b u i e să c o n s u l t ă m întotdeauna vocea interioară a conştiinţei. După cum spunea Ralph Waldo Emerson: „Tot ceea ce se întinde înaintea noastră şi tot ceea ce se întinde în spatele nostru sunt chestiuni minore prin comparaţie cu ceea ce se află în interiorul
nostru".
Dumneavoastră sunteţi singura persoană capabilă să vă aducă vindecarea şi fericirea. Ceilalţi nu pot decât să vă asiste în acest proces. Puterea
vindecării stă
în
mâinile
voastre.
„ Orice adevăr trece prin trei faze. Mai
întâi este
ridiculizat.
Apoi trezeşte o opoziţie
violentă,
Şi în sfârşit, este acceptat caftind evident de la sine".
24
întinerire, nu îmbătrânire! îmbătrânirea este un proces lent - la fel şi întinerirea Este
nemurirea posibilă?
La ora actuală, există savanţi (atât în Occident cât şi în Orient) care susţin că omul ar putea trăi până la 400 de ani, sau ar putea chiar să devină nemuritor. Aceste afirmaţii incredibile au la bază teste făcute pe insecte supuse unor curenţi electrici, câmpuri magnetice şi frecvenţe radio. Privind lucrurile dintr-un alt unghi, ne putem considera cu toţii nişte dovezi vii ale nemuririi, dat fiind că spermatozoizii şi ovulele noastre se combină, dând naştere unor noi celule şi unei noi vieţi. Nu este mai puţin adevărat că „celulele vechi" mor, şi tocmai acest lucru dorim noi să-1 schimbăm.
25
Se poate vorbi de un sânge „nemuritor"? Un efect surprinzător al sângelui purificat prin metoda „Zapper" este acela că durează o perioadă foarte lungă de timp (vezi şi capitolul intitulat „Agenţi patogeni care ne electrocutează"). Acest lucru a fost demonstrat de un prieten al dr. Beck, care a luat nişte mostre din sângele său pentru a fi examinate la microscop. După ce a terminat cu ele, le-a pus într-un sertar şi a uitat de ele timp de 50 de zile. Când a dat din nou peste ele, accidental, a fost curios să privească din nou mostrele de sânge la microscop. Spre marea lui uimire, a constatat că sângele a rămas viu. în mod normal, ar fi trebuit să moară după numai două zile. De atunci, se spune că sângele doctorului Beck este nemuritor! O altă dovadă a nemuririi s-ar putea dovedi într-o bună zi cercetările fiziologului francez Alexis Carrell. Acest om de ştiinţă a reuşit să ţină în viaţă o inimă de pui timp de 27 de ani. El a prelevat inima unui pui direct din oul acestuia, a tăiat-o în bucăţi şi a introdus-o într-o soluţie care conţinea toate mineralele necesare vieţii, exact în proporţia în care se regăsesc acestea în sângele de găină. A schimbat apoi soluţia în fiecare zi. Celulele inimii nu au murit decât în ziua în care a încetat să mai schimbe soluţia. Explicaţia potrivit căreia celulele au supravieţuit aproape trei decenii este legată de faptul că deşeurile produse de celule şi
au fost eliminate
constant
compoziţia
regulat, fluidul chimică.
26
celular păstrându-
Procesul de îmbătrânire este sinonim cu acumularea de deşeuri organice Pornind de la cercetările lui Alexis Carrell, putem trage concluzia că nemurirea poate fi atinsă în anumite circumstanţe. Cine şi-ar dori însă să trăiască într-o soluţie şi să mănânce numai alimente pe placul sângelui? Omul nu a ajuns încă în această fază de evoluţie. Marea majoritate a oamenilor nu îşi doresc decât să îmbătrânească foarte lent, să îşi păstreze starea de sănătate o perioadă cât mai lungă de timp şi să moară în pace atunci când le soseşte timpul, lăsând loc următoarei generaţii. Problema cu care ne confruntăm noi nu este legată atât de prelungirea vieţii, cât de calitatea acesteia. în timpul ultimilor 50 de ani, durata medie de viaţă a crescut în ţările occidentale cu zece ani, ceea ce înseamnă un procent de 13%. Pe de altă parte, incidenţa anumitor boli cronice, precum astmul sau alergiile, a crescut cu 100% în numai zece ani! Principala problemă cu care ne confruntăm noi este acumularea de deşeuri organice acide. De-a lungul anilor, în corpul nostru se acumulează deşeuri organice acide. Chiar şi alimentele puternic alcaline conţin anumite substanţe capabile să genereze acizi, contribuind chiar şi ele la această acumulare de deşeuri acide. Aşa se explică de ce urina poate fi acidă în pofida unei diete bazate în majoritate pe alimente alcaline. Mi-am monitorizat personal urina timp de 16 ani. iar la început nu-mi venea să cred că acest lichid nu este oglinda fidelă 27
a alimentelor pe care le ingerez în ziua respectivă, ci mai degrabă o oglindă a alimentelor pe care le-am ingerat în ultimele decenii. Mi-a luat mult timp să înţeleg că mostrele de urină, în special cele care nu sunt luate imediat după o perioadă de odihnă, nu au o valoare reală în stabilirea acidităţii sau alcalinităţii sângelui. Voi explica mai amănunţit acest lucru în rândurile care urmează.
Deşeurile
organice
Cele mai comune deşeuri organice acide din corpul nostru sunt acidul acetic, amoniacul, acidul carbonic, dioxidul de carbon, colesterolul, acizii graşi, acidul lactic şi acidul uric. Evident, noi avem nevoie de o parte din aceste substanţe, dar din cauza dietei moderne (vezi „lista alimentelor din supermarketurile noastre" la pagina 111) şi a stresului, echilibrul este perturbat, iar nivelele ridicate pot conduce la artrită, gută, reumatism, şi aşa mai departe.
De ce nu au artrită copiii? Atunci când ne naştem, noi ne aflăm în cea mai alcalină fază a vieţii. în p e r i o a d a de d e z v o l t a r e , e m b r i o n u l a b s o a r b e substanţele alcaline ale mamei sale. Din acest motiv, toate femeile însărcinate suferă de un deficit de substanţe alcaline, cum este calciul, care explică greţurile de dimineaţă şi alte 28
afecţiuni specifice sarcinii. începând din clipa în care ne naştem, fiecare nouă zi de viaţă înseamnă o acumulare suplimentară de deşeuri organice acide. Această acumulare care durează decenii la rând reprezintă principala explicaţie a bolilor legate de bătrâneţe, precum şi a procesului de îmbătrânire în sine. Din păcate, apariţia bolilor legate de îmbătrânire se produce la vârste din ce în ce mai mici. La ora actuală există tot mai mulţi tineri cu probleme ale prostatei, artrită, reumatism şi un libido scăzut. După părerea mea, a sosit timpul să ne trezim şi să conştientizăm cu mai multă luciditate ce mâncăm şi cum trebuie să „digerăm" reclama făcută produselor. Nu este deloc de mirare că tinerii care se plâng de aceste afecţiuni sunt chiar cei care se iau după aceste reclame (altminteri, extrem de inteligent realizate) care fac publicitate alimentelor puternic acide. Veţi înţelege mai bine ce vreau să spun atunci când veţi citi mai jos lista cu alimentele pe care le preferăm şi bolile pe care le acceptăm ca urmare a acestor preferinţe.
Inversarea procesului de îmbătrânire şi vindecarea bolilor legate de vârstă sunt tratamente pe termen lung Orice om doreşte să rămână sănătos şi să atingă o vârstă înaintată. Sunt practicate în acest scop tot felul de terapii, tratamente, diete şi exerciţii, dar eu cred că a sosit
29
timpul să ne lărgim viziunea şi să ne propunem direct inversarea procesului de îmbătrânire. Blocarea acumulării lente, dar ferme, a deşeurilor organice acide în corp opreşte procesul de îmbătrânire, eliminând o bună parte din acizii deja acumulaţi. Acest proces de inversare a îmbătrânirii elimină lent, dar sigur, cauzele care declanşează bolile legate de vârstă.
I
„Remediile rapide" pot face mai mult rău decât bine Din păcate, oamenii s-au obişnuit să caute remedii rapide de eliminare a durerii, luând tot felul de medicamente puternice care acoperă adevărata cauză a simptomelor bolilor legate de bătrâneţe. O tabletă sau o injecţie nu poate vindeca o boală precum artrita, reumatismul sau diabetul, dar poate reduce pentru m o m e n t s u f e r i n ţ a p a c i e n t u l u i . Aceste tratamente au însă efecte adverse şi pe termen lung nu fac decât să agraveze problema şi să dea naştere altor boli (majoritatea medicamentelor sunt acide).
Nu gândiţi în termeni de zile, ci de luni si ani îmbătrânirea este un proces foarte lent. La fel şi a c u m u l a r e a de deşeuri acide. De a c e e a , i n v e r s a r e a
I
30
îmbătrânirii prin ingerarea apei alcaline şi printr-o dietă echilibrată nu poate fi decât un proces la fel de lent. Nu ne putem aştepta să inversăm un proces de îmbătrânire de zece ani în numai câteva luni. Pentru a obţine rezultate bune, inversarea procesului de îmbătrânire trebuie să reprezinte un tratament pe termen lung. Ori de câte ori citesc o revistă pentru femei în care li se promite acestora că vor slăbi nu ştiu câte kilograme în numai câteva zile printr-o reţetă miraculoasă, nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Nu înţeleg cum de nu realizează oamenii că orice tratament care promite rezultate foarte rapide nu poate fi decât dăunător pe termen lung...
Abordarea fizică Mai presus de orice, nu provocaţi daune Pe măsură ce oamenii au început să devină mai conştienţi de efectele negative ale stilului de viaţă modern, tot mai multe tratamente, precum programele de detoxificare, curăţarea ţesuturilor în profunzime etc., au devenit din ce în ce mai populare. Am văzut multe cazuri care au obţinut rezultate foarte bune, dar am cunoscut şi oameni care au exagerat, arătând mai rău în urma programului decât înainte. Să fie vorba de o simplă criză de vindecare? Nu doresc să creez panică sau să spun că aceste tratamente nu sunt benefice. Sunt însă de părere că orice
31
program de purificare trebuie ţinut cu mare grijă, fără grabă, iar pacientul trebuie să îşi asculte mai presus de orice vocea interioară. Un intestin perfect „curat", complet golit de bacterii, este un intestin mort. O piele cu un pH de 4,7 este o piele normală, care nu trebuie adusă la un pH neutru de 7, aşa cum afirmă anumite reclame. Este ca şi cum ţi-ar părea rău pentru peştele ţinut în apă şi l-ai scoate afară din acvariu ca să respire aer curat! De aceea, atunci când vă asumaţi un tratament de purificare, un regim alimentar sau orice alt program pentru sănătate, aveţi grijă mai presus de orice să nu faceţi mai mult rău.
De ce nu funcţionează dietele alimentare Nici o dietă alimentară nu f u n c ţ i o n e a z ă . Pare o afirmaţie exagerată, dar se ştie că aproape nici un aliment NU este metabolizat (oxidat) în întregime. Geoffrey Cannon şi Hetty Einzig merg chiar mai departe, afirmând că „dietele alimentare nu fac decât să îngraşe". Cei doi au scris chiar o carte cu acest titlu. Există nenumărate diete alimentare care promit o scădere rapidă în greutate. Unele dintre ele sunt de-a dreptul periculoase pentru sănătate. Chiar şi un om sănătos se poate îmbolnăvi ţinându-le. Cu cât promisiunea de a scădea un număr de kilograme pe săptămână este mai mare, cu atât
32
mai atentă trebuie să fie persoana, căci riscul de a se îmbolnăvi creşte exponenţial. Dat f i i n d că m a j o r i t a t e a a l i m e n t e l o r nu
sunt
metabolizate în întregime, este evident că ele lasă în urma lor anumite deşeuri. De pildă, un om care are o floră intestinală foarte eficientă şi o dietă alimentară bogată în enzime va avea mai puţine acumulări de deşeuri chiar dacă mănâncă „alimente de tip fast-food (extrem de toxice)" decât o persoană care ţine o dietă „mult mai atent selecţionată", dar care are un tub digestiv „complet curat". lată o scrisoare pe care am primit-o pe această temă: „Dietele nu funcţionează pe termen lung pentru că nu corespund chimiei P E R S O N A L E a corpului fiecăruia. Terapia Ionică pe baza Energiei Vieţii reprezintă un test revoluţionar care stabileşte care sunt nevoile PERSONALE ale fiecărui om pentru a-şi menţine sănătatea şi greutatea corectă. Privarea de hrană nu conduce întotdeauna la o reducere a greutăţii corporale pe termen lung. In plus, mulţi oameni care ţin regim se simt frustraţi, iar în final, greutatea lor revine la cea de început, sau devine chiar mai mare. De ce? Agricultorii ştiu că oricât de mult compost sau lumină solară ar primi plantele, dacă pH-ul (raportul aciditate/ alcalinitate) solului nu este potrivit pentru ele, acestea nu vor creşte eficient. De ce? Absorbţia proastă a substanţelor nutritive este secundară prin comparaţie cu dezechilibrul ionic. La fel se petrec lucrurile şi în nutriţia omului. Un dezechilibru al pH-ului sau o activitate electrică anormală ne influenţează inevitabil starea de sănătate. Acelaşi lucru
-
este valabil şi în cazul dietei: dacă organismul nu este echilibrat, pe termen lung dietele nu vor funcţiona. I
Pentru ca trupul nostru să poată simţi plenar efectele benefice ale substanţelor nutritive pe care le ingerăm, este necesar ca sistemul nostru digestiv să fie „echilibrat" (echilibrul este atins atunci când raportul dintre baze şi acizi este corect respectat). Numai în acest fel putem slăbi în mod natural. Terapia ionică este un test simplu, realizat acasă şi expediat prin poştă pe adresa centrului de oriunde din lume! Analizele se concretizează într-un raport în care sunt menţionate nivelul de zahăr din sânge, pH-ul urinei, pH-ul salivei, nivelul de săruri minerale, eficienţa metabolică şi factorul imunitar. Toate aceste elemente la un loc, la care se a d a u g ă o dietă a l i m e n t a r ă şi o serie de remedii h o m e o p a t i c e ionice m e n i t e s ă e c h i l i b r e z e s i s t e m u l dumneavoastră PERSONAL, vor remedia rapid şi sigur greutatea pe care o aveţi. Rolul nutriţiei în terapia ionică este astfel conceput încât organismul să nu utilizeze decât substanţele necesare pentru nevoile metabolice personale. Terapia ionică nu s u g e r e a z ă niciodată aplicarea unor diete d r a m a t i c e ; dimpotrivă, ea recomandă acele substanţe nutritive de care organismul are cea mai mare nevoie pentru a-şi regla chimia corporală şi pentru a-şi restaura echilibrul ionic şi potenţialul energetic. Sesizând cauza esenţială a eşecului majorităţii dietelor alimentare, terapia ionică este menită să devină una din artele vindecătoare ale secolului XXI.
34
Pentru informaţii suplimentare, sunaţi-o pe Margaret la numărul de telefon 02-9833 4716 sau scrieţi-i pe adresa Post Office Box 467, St. Marys NSW 1790". Regimul limitelor
alimentar
este
pedeapsa
pentru
depăşirea
alimentare.
Eliminarea
toxinelor
Corpul nostru reprezintă un instrument fantastic. Deşi am ajuns să-i cunoaştem multe funcţii, iar ştiinţa îşi propune să le explice în fel şi chip, nu există zi în care să nu aflăm noi informaţii în legătură cu el şi în care să nu fim nevoiţi să recunoaştem că nu ştim aproape nimic în ceea ce îl priveşte! Dacă ne referim la pH, putem spune că organismul este capabil să producă anumite substanţe chimice necesare pentru a menţine o anumită valoare a pH-ului în diferite părţi ale sale. Chiar dacă dieta noastră este extrem de acidă, el păstrează pH-ul sângelui la un nivel stabil de 7,35-7,45. Dacă pH-ul sângelui la nivelul arterelor scade sub 7, omul poate intra în comă sau poate chiar muri. Deşeurile acide în exces sunt eliminate parţial prin rinichi, plămâni şi piele, dar o parte din ele sunt depozitate în ţesuturile corporale (de regulă, la nivelul burţii, în cazul bărbaţilor, şi al şoldurilor, în cazul femeilor), precum şi în zona încheieturilor, fenomen care generează guta şi artrita.
Sistemul natural de eliminare Rinichii, pielea şi plămânii sunt principalele organe de eliminare a toxinelor. Rinichii filtrează majoritatea toxinelor, precum amoniacul, sărurile inutile şi acidul uric. Este important ca zona rinichilor să fie mereu încălzită, iar dacă trupul este transpirat, să fie evitaţi curenţii de aer rece. Rinichii nu pot funcţiona cum trebuie decât dacă beneficiază de un nivel de temperatură ridicat. Ingerarea unei cantităţi mari de apă alcalină contribuie la diluarea acizilor şi ajută rinichii să elimine aceste deşeuri. Plămânii extrag dioxidul de carbon din acizii carbonici. Sângele devine astfel alcalin, ceea ce explică de ce sângele din plămâni are cel mai mare nivel de alcalinitate din organism.
Transformarea acizilor solizi în acizi lichizi Principalul motiv pentru care majoritatea dietelor de slăbire nu au decât efecte pe termen scurt (în cazul în care au vreun efect) este acela că ele nu elimină decât toxinele „uşor de extras" (sau chiar numai apă), lucru care nu afectează deloc supradimensionarea burţii sau a şoldurilor. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte cristalele de la nivelul încheieturilor. Explicaţia este legată de faptul că deşeurile toxice se află într-o stare solidă şi nu pot fi transportate de sânge. Deşeurile solide trebuie mai întâi
dizolvate, iar acest proces este foarte lent. Nu este deloc uşor să ajungi la cristalele din încheieturi sau la acizii graşi acumulaţi în zona stomacului (la bărbaţi) ori a şoldurilor (la femei). în aceste zone există o circulaţie foarte proastă a sângelui. De aceea, este nevoie de foarte mult timp pentru ca ele să poată fi eliminate. Dietele nu ţin de regulă cont de factorul apă, care nu este considerată un aliment, dar cantităţile mari de apă alcalină ingerată reprezintă factorul cel mai important esenţial în orice cură de slăbire. Apa alcalină este importantă deoarece toate toxinele care trebuie eliminate sunt acide (de pildă, acidul acetic, colesterolul, acizii graşi şi acidul lactic). Pentru a putea fi eliminaţi, aceşti acizi trebuie mai întâi neutralizaţi.
Exerciţiile fizice Exerciţiile fizice pentru menţinerea sănătăţii sunt extrem de utile, atât timp cât nu devin stresante. Din acest punct de vedere, o plimbare pe plajă sau în pădure este mai sănătoasă decât „munca grea" dintr-o sală de forţă în care nivelul de poluare electrică este foarte ridicat şi nivelul de ionizare a aerului se află la cote de avarie. Dacă sunt practicate în termeni rezonabili, exerciţiile fizice elimină toxinele prin transpiraţie, iar muşchii sunt antrenaţi şi capătă volum. Dacă la ele se adaugă şi apa alcalină, rezultatele sunt infinit mai bune.
37
A arăta mai tânăr nu înseamnă a fi mai tânăr Chirurgia plastică poate face ca o persoană să arate mai tânără prin eliminarea câtorva riduri sau chiar refacerea sânilor. Rezultatele ei nu sunt însă întotdeauna cele scontate, şi există cazuri în care o asemenea operaţie îl poate îmbolnăvi pe pacient. Ingerarea apei alcaline ionizate are şi ea efecte de înfrumuseţare, datorate însă unui corp mai curat în interior. Pe de altă parte, ea este incapabilă să elimine ridurile profunde ale pielii.
Apa - H^O Două treimi din planeta noastră sunt acoperite cu apă, dar una din principalele probleme cu care se confruntă umanitatea este apa potabilă curată. Oare va veni o vreme când vom fi nevoiţi să cumpărăm apa de la farmacie? Punctul zero Punctul zero biologic biologic alal apei apei este este 44 °C °C ((39,2 3 9 , 2 °F); la această temperatură, densitatea apei este maximă. Din această perspectivă, apa este o substanţă de-a dreptul unică. Alte lichide îşi diminuează volumul atunci când temperatura scade. Apa îşi d i m i n u e a z ă v o l u m u l numai p â n ă la temperatura de 4 °C (39,2 °F), după care şi -1 măreşte din nou. Aşa se explică de ce aisbergurile plutesc, de ce conductele de apă explodează la temperaturi scăzute şi de ce se sparg rocile care au crăpături după un îngheţ puternic. 3H
„Apa pură", Н20, nu este o apă sănătoasă. Ştiu că sună ciudat. In sine, cuvântul „pur" nu înseamnă nimic. Apa pură este H20 şi nimic altceva. Ea este o apă distilată, la fel ca cea folosită pentru bateriile auto, care nu este însă bună de băut (în sensul că nu contribuie la sănătatea noastră). Ea poate înlocui apa (H 2 0) din corpul nostru, dar nu şi energia şi mineralele de care avem nevoie pentru a ne reconstrui celulele în fiecare zi. Nici chiar peştii nu pot trăi într-o apă pură (distilată). Cea mai pură apă (din punct de vedere biologic) este apa de izvor (care curge din munte), dar numai dacă provine dintr-o zonă nepoluată.
Apa nu este altceva decât un transportator Apa nu este un aliment. Ea nu reprezintă altceva decât un transportator. Apa ionizată alcalină este un transportator al deşeurilor acide. Mai trebuie oare să precizăm ce efecte are asupra sănătăţii omului o băutură răcoritoare cu un pH de 2,5 ?
Cum trebuie înţeles pH-ul Termenul de „pH" reprezintă o prescurtare a expresiei franceze
„pouvoir hydrogene",
care
înseamnă
„puterea
hidrogenului". Altfel spus, măsurarea pH-ului reprezintă o măsurare a potenţialului hidrogenului.
Acid / Alcalin
Valoarea pH-ului
Raportul concentraţiei ionilor de hidrogen
0
10.000.000
1
1.000.000
Acid
2
100.000
Exces de ioni de H+
3
10.000
4
1.000
5
100
6
10
7
Neutru
8
10
9
100
Alcalin
10
1.000
Exces de ioni de OH-
11
10.000
12
100.000
13
1.000.000
14
10.000.000
Neutru
Raportul concentrării ionilor de OHAciditatea sau alcalinitatea unei substanţe poate fi măsurată prin pH pe o scară logaritmică de la 1 la 14. Fiecare număr ele pe această scară reprezintă logaritmul concentrării ionilor de hidrogen. 40
Aciditatea sau alcalinitatea unei substanţe este măsurată prin pH pe o scară logaritmică de la 1 la 14. Fiecare număr din această scară reprezintă logaritmul concentrării ionilor de hidrogen. Un pH egal cu 0 echivalează cu un maxim de aciditate, ceea ce arată că substanţa este saturată cu ioni de hidrogen. Altfel spus, ea nu mai poate absorbi alţi ioni de hidrogen. Un pH egal cu 14 echivalează cu un maxim de alcalinitate, ceea ce arată că substanţa nu conţine nici un ion de hidrogen. Un pH egal cu 7 arată că substanţa este neutră (nici acidă, nici alcalină). De regulă, orice măsurătoare a pH-ului arată un mediu acid sau alcalin, căci numărul 7 (starea neutră) poate fi comparat cu o muchie de cuţit. O valoare măsurată cu precizie nu va coincide decât în cazuri foarte rare cu valoarea 7, având tendinţa de a aluneca fie într-o parte, fie în cealaltă a scalei. Cu cât măsurătoarea este mai precisă, cu atât mai mică devine probabilitatea de a obţine numărul magic 7.
PH-ul apei Există prea multe „ape" pentru a putea spune care dintre ele este cea mai bună şi care este cea mai potrivită pentru ionizare. „Apa pură" sau „apa neutră" are un pH egal cu 7, adică un număr echilibrat de ioni de H + şi ioni de OH- . Dacă în apă există mai mulţi ioni de H + decât ioni de 41
OH-, înseamnă că apa este acidă. Invers, dacă în apă există mai puţini ioni de H + decât ioni de OH-, înseamnă că apa este alcalină.
Apa de ploaie Deşi ar putea părea neutră, această apă este întotdeauna acidă. Atunci când plouă, picăturile de ploaie dizolvă dioxidul de carbon din aer, iar în prezenţa trăsnetului se combină cu azotul. Acest proces are un efect benefic asupra plantelor, care au nevoie de azot şi de apă de ploaie pentru a putea creşte normal. Dacă aceste două elemente lipsesc, plantele au nevoie de fertilizanţi artificiali.
Apa de izvor Atunci când am scris cartea Medicina cu apă, am făcut o comparaţie între diferitele ape şi am afirmat că eu unul resping anumite filtre de apă, întrucât acestea o „purifică" de toate elementele sale, făcând din ea o apă moartă din punct de vedere biologic. în urma publicării cărţii am primit o serie de scrisori care încercau să îmi demonstreze contrariul. Am rămas însă la părerea mea, născută dintr-o intuiţie puternică, şi am fost fericit să găsesc confirmarea şi explicaţia acestei intuiţii în cartea lui Sang Whang, Inversarea procesului de îmbătrânire. Autorul vorbeşte aici de intenţia sa de a-şi clăti corpul cu apă de izvor, ionizată, 42
după duş. A descoperit însă că apa naturală de izvor nu conţine minerale acide, aşa că a încercat să ionizeze apa de izvor. Iată ce povesteşte el: „PH-ul refuza să coboare sub 7, oricât de mult aş fi lăsat aparatul să funcţioneze". Anumite izvoare, îndeosebi dacă sunt situate la o altitudine foarte mare, sunt sărace în minerale, ceea ce face ca procesul de ionizare să fie foarte dificil.
Apa „obişnuită" de la robinet Nu există o apă „obişnuită" de la robinet, căci rezervele publice de apă se aprovizionează din tot felul de medii, complet diferite între ele. în Australia, pH-ul apei potabile furnizate de municipalităţi oscilează între 6 şi 10,8. Există însă un element care se regăseşte în orice apă de la robinet: aceasta este poluată de om cu substanţe chimice, lucru care nu poate decât să afecteze starea de sănătate a celui care o bea. Aceste substanţe chimice sunt adăugate din mai multe motive: •
Pentru a dezinfecta apa potabilă;
•
Pentru a neutraliza apa, astfel încât să nu corodeze
conductele; • Pentru a durifica apa, astfel încât să nu dizolve plumbul conţinut de conducte; • Pentru a evita acumularea de „deşeuri ale apei", precum calciul, care pot bloca mai devreme sau mai târziu conducta; •
Pentru a neutraliza alte substanţe chimice.
43
Un chimist mi-a spus odată că rezerva publică de apă a oraşului în care locuieşte este tratată cu nu mai puţin de 27 de substanţe chimice diferite, tocmai cu scopul de a-i face pe consumatori „mai sănătoşi şi mai fericiţi"!
Principalele substanţe chimice din apă Clorul. Furnizorii de apă potabilă folosesc în mod frecvent clorul, un gaz de culoare galben-verzuie, pentru a dezinfecta apa. Clorul prezintă însă o serie de efecte secundare negative, printre care: •
Este un element foarte activ, care reacţionează cu
apa, cu diferite metale şi cu compuşii organici; • Are un miros foarte neplăcut; •
Unii oameni sunt alergici la clor;
• Se combină cu oxigenul din apă (sărăcind-o); •
Reduce valoarea pH-ului apei;
• Peştii nu pot trăi într-o apă clorurată. Scăderea nivelului pH-ului de către clorul din apă generează anumite probleme. Apa acidă poate fi foarte corozivă, mâncând cuprul şi oxidând plumbul conductelor. De aceea, în ea sunt adăugate alte substanţe, precum varul, pentru a contracara această reacţie. Chiar şi cu un pH în jurul valorii de 7, apa clorurată poate fi foarte corozivă. De aceea, furnizorii de apă adaugă şi alte substanţe chimice, pentru a mări nivelul pH-ului la o valoare peste 8. De remarcat faptul că chiar şi la acelaşi nivel al pH-ului există diferenţe între diferite tipuri de apă,
44
lucru pe care îl vom explica în continuare. în cantităţi mici, clorul poate fi benefic, de pildă în clorura de sodiu sau sarea de bucătărie, o substanţă absolut necesară pentru a susţine viaţa. Din păcate, sarea obişnuită de bucătărie este procesată, celelalte minerale benefice din ea fiind eliminate. în plus, la ea se adaugă alţi agenţi chimici. De aceea, vă recomand să folosiţi sarea celtică. Varul, soda caustică, hidroxidul de sodiu sau combinaţia de var şi dioxid de carbon Pentru a echilibra pH-ul apelor publice se foloseşte o combinaţie de var, sodă caustică, hidroxid de sodiu şi dioxid de carbon. Fluorul E s t e şi el a d ă u g a t la a p a de băut. R e c l a m e l e guvernamentale ne spun că această substanţă chimică este bună pentru dinţi, dar ce se întâmplă cu restul corpului? Fluorul este toxic pentru sănătate! Fluorul este un gaz reactiv foarte otrăvitor, mai greu decât aerul şi foarte corosiv. în plus, are un miros puternic şi dezagreabil. Prin ionizare alcalină, cantitatea de fluor din apă este redusă în mare măsură (în funcţie de timpul de ionizare).
Tratarea apei de băut cu aditivi sănătoşi în diferite ţări europene Personal, nu înţeleg de ce ţările aşa-zis dezvoltate folosesc încă substanţe chimice toxice precum clorul sau 45
fluorul. Dr. Marianne E. Meyer, autoarea cărţii întăriti-vă sistemul imunitar şi
vindecaţi-vă singuri,
menţionează că
prin anii 80, multe ţări europene au trecut la tratamentul cu ozon (O3) al apei, în combinaţie cu peroxidul de hidrogen (H2O2
şi radiaţiile ultraviolete. Din păcate, cartea ei -
absolut excelentă - nu este disponibilă în limba engleză, iar guvernele multor ţări vorbitoare de engleză nu realizează că oxigenul dătător de viaţă este de preferat unor substanţe otrăvitoare precum clorul şi fluorul. Un alt argument care se aduce este preţul mic al clorului şi fluorului, la care se adaugă eficacitatea lor. Ozonul conferă un gust mai neplăcut apei potabile şi costă mai mult. împreună cu peroxidul de hidrogen, este o substanţă chimică mai puţin stabilă, generând probleme de depozitare. Dar aceste argumente nu răspund la întrebarea mea: „Cât valorează bunăstarea noastră?" Din toate aceste motive, foarte mulţi oameni preferă să filtreze apa înainte să o ionizeze.
Rezervoarele de apă Când am măsurat pentru prima dată apa îmbuteliată, am rămas surprins. Credeam că pH-ul ei trebuie să se situeze în jurul valorii de 7, dar am descoperit un pH de 9,8. Apa măsurată era îmbuteliată într-un rezervor de beton (lucru obişnuit în Australia). PH-uri asemănătoare au şi apele care curg prin conducte vechi, căptuşite cu azbest. Aceste valori
46
ridicate se datorează varului dizolvat din beton (mă întreb ce se întâmplă cu azbestul?).
Apa obişnuită la sticlă Pentru a evita efectele negative ale substanţelor chimice adăugate în apa de băut, precum clorul şi fluorul, mulţi oameni beau apă îmbuteliată. In lumea occidentală, Australia se remarcă printr-unul din cele mai mici consumuri de apă la sticlă. în Australia există mari diferenţe între pH-ul apei îmbuteliate. Am cumpărat personal 10 sticle cu cele mai cunoscute mărci de apă. Opt dintre ele aveau o apă acidă (pH-ul cel mai acid fiind de 4,1), iar două apă alcalină. Apa cu pH-ul de 7,5 era cea mai scumpă, în timp ce apa cea mai alcalină dintre toate, cu un pH de 7,8, era cea mai ieftină. Nici una din aceste sticle nu prezenta pe etichetă pH-ul apei. De aceea, dacă folosiţi apă îmbuteliată pentru ionizare, vă recomand să aflaţi mai întâi pH-ul ei, ca să nu daţi banii degeaba pe o apă acidă.
Apa din pânza freatică Apa din pânza freatică diferă foarte mult în funcţie de mineralele pe care le conţine. Unele ape extrase din subsol nu pot fi ionizate fără o filtrare prealabilă.
47
Apa
distilată
Ара distilată este o apă moartă,
potrivită pentru
bateriile auto, dar nu pentru băut. Datorită conductivităţii sale, ea nu este potrivită pentru ionizare.
Apa filtrată prin osmoză inversată Acest tip de apă poate fi folosită pentru ionizare, dar ar trebui să-i adăugaţi o picătură de suc de lămâie, pentru a-i mări conductivitatea.
Eliminarea toxinelor cu ajutorul apei alcaline ionizate Scopul pe care ni-1 propunem noi este eliminarea deşeurilor acide, dat fiind că aproape toate alimentele, cu excepţia ceaiului de Kombucha, a kefirului şi a anumitor fructe şi legume, precum papaya sau ananasul, măresc cantitatea deşeurilor organice acide din corp. în acest scop trebuie folosită o apă capabilă să producă efectele dorite. Apa alcalină ionizată poate neutraliza deşeurile acide, generând reacţii chimice cu acestea, dislocându-le şi punându-le în circulaţie. Prin ingerarea apei alcaline ionizate, procesul de îmbătrânire poate fi inversat şi cantitatea de deşeuri acide
4H
poate fi redusă pe termen lung (dacă nu s-au produs deja daune ireversibile la nivelul organelor interne şi al ţesuturilor), ajungând în final egală cu cea specifică unei persoane mult mai tinere. Prin ingerarea zilnică a unui litru şi jumătate de apă alcalină ionizată, deşeurile organice rezultate ca urmare a unei diete echilibrate sunt eliminate cu uşurinţă. Mai mult, pe termen lung depozitele de deşeuri acide acumulate în timp sunt dislocate şi eliminate la rândul lor. Din acest punct de vedere, nu există nici o îndoială că apa alcalină ionizată este infinit mai bună decât pastilele cu calciu sau alte tablete alcaline. Ingerarea apei alcaline ionizate are şi un efect secundar, dar pozitiv, şi anume acela că nu reduce cantitatea de substanţe alcaline din corp (atât de importante pentru metabolismul acestuia), precum calciul, potasiul, magneziul şi sodiul. Controlaţi factorii de risc înainte ca aceştia să vă controleze
pe
dumneavoastră!
PH-ul corpului dumneavoastră Echilibrul corect este foarte important Atunci când vorbim de pH-ul corpului, ne referim de regulă la acizii pe care îi avem, la elementele generatoare de săruri acide şi la o aciditate în exces. în realitate, valorile pH-ului diferă foarte mult de la o zonă la alta a corpului.
49
Substanţele chimice, impulsurile electrice şi hormonii controlează mecanismele corpului. Enzimele, sarcinile electrice şi hormonii controlează majoritatea funcţiilor corporale, fiind extrem de sensibile la pH. Iată care sunt valorile medii ale pH-ului la o persoană sănătoasă: pH Sucurile gastrice din stomac
1,5
Piele/transpiraţie
4,7
Salivă
6,4
(valoare specifică unei stări de relaxare) Urină
5,5-6,0
(valoare specifică unei stări de relaxare) Celule
7,1
Sânge
7,4
Sucuri pancreatice
8,8
Sucurile gastrice din stomac Având valoarea pH-ului de 1,5, acesta este cel mai acid fluid din organism. Celulele produc acid clorhidric,
50
care face ca sucul digestiv să fie foarte acid, pentru a putea neutraliza saliva relativ alcalină. Alte tipuri de celule din stomac secretă un mucus pentru a crea un strat protector într-o continuă refacere, astfel încât stomacul să nu sfârşească prin a se digera singur.
Pielea/transpiraţia Noi eliminăm prin piele deşeuri acide şi săruri minerale inutile, dar putem absorbi şi diferite substanţe nutritive, medicamente şi, din păcate, foarte multă poluare. PH-ul pielii poate fi foarte uşor testat prin măsurarea transpiraţiei. Pielea noastră transpiră o anumită cantitate de lichid pentru a menţine constantă temperatura corpului prin evaporarea de apă, proces care reduce temperatura. Prin transpiraţie, noi e l i m i n ă m deşeuri acide şi surplusul de săruri. Aceste „deşeuri" conferă pielii un înveliş acid cu un pH de 4,7, care reprezintă mecanismul nostru natural de apărare împotriva bacteriilor şi virusurilor. De aceea, este necesar să transpirăm cel puţin o dată pe zi (de pildă, prin saună), pentru a elimina toxinele prin intermediul pielii. Din păcate, standardele moderne de viaţă şi de igienă conduc la anihilarea acestui sistem natural de apărare printr-o curăţenie excesivă. Nu este deloc de mirare că bolile pielii sunt mult mai frecvente la persoane cu o igienă exagerată, prin comparaţie cu cele de condiţie mai joasă. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce este atât de eficient
51
şamponul de păr la îndepărtarea petelor şi de ce au atâtea probleme cu pielea persoanele care îşi spală zilnic părul? Cu toată „protecţia" pe care o oferă (prin împiedicarea pielii să respire şi să transpire), cosmeticele chimice nu vor putea înlocui niciodată mecanismul natural de protecţie al pielii. Nu doresc să aprofundez aici acest subiect, dar celor
interesaţi
le
recomand
lucrarea
Remedii pentru
salvarea pielii, de Juta Stepanovs. Iată, pe scurt, esenţa cărţii, în cuvintele autoarei: „Dacă nu puteţi mânca o anumită substanţă, nu o aplicaţi pe pielea dumneavoastră".
Saliva PH-ul salivei se schimbă în decursul zilei din cauza alimentelor pe care le ingerăm şi a altor factori. De aceea, cel mai bine este ca el să fie măsurat dimineaţa, după ce am băut un pahar cu apă „neutră" şi după ce am aşteptat câteva minute. Pentru o evaluare mai bună, vom măsura în acelaşi timp şi pH-ul urinei. în cazul unei persoane sănătoase, pH-ul salivei măsurat dimineaţa, după o perioadă lungă de odihnă, trebuie să fie cuprins între 6,2-6,4. O valoare mai mică de 6 reprezintă un semn că mineralele şi aminoacizii nu sunt absorbiţi aşa cum trebuie de către organism. Valorile mai mari de 6,8-7 indică o digestie lentă. PH-ul sângelui şi al salivei merg în paralel atunci când sunt măsurate înainte de masă. O valoare normală a pH-ului salivei de 6,4 care scade înainte de masă este un indiciu că sângele are o valoare acidă. Invers, dacă valoarea pH-ului 52
este mai mare, sângele trebuie să aibă o valoare alcalină. Testele nu sunt relevante însă decât înainte de masă, întrucât saliva devine întotdeauna alcalină (cu un pH de aproximativ 7) imediat după masă. Valorile pH-ului salivei oferă informaţii mai bune decât cele ale pH-ului urinei, întrucât saliva este mai strâns legată de sânge.
Saliva şi urina Compararea valorilor pH-ului salivei şi urinei permite tragerea anumitor concluzii legate de bolile şi tulburările pe care le avem. Cu 20 de ani în urmă, când mi-am măsurat pentru prima dată valorile pH-ului, mi-am m o d i f i c a t dieta alimentară în funcţie de pH-ul urinei. M-am întrebat atunci de ce nu reuşesc să obţin valori ale pH-ului urinei similare cu cel al alimentelor ingerate. Obişnuiam să îmi verific pH-ul urinei ori de câte ori aveam timp. Abia mai târziu, după ce am studiat incredibilele posibilităţi ale terapiei prin urină şi am aflat despre legăturile care există între celulelesenzori din gură, salivă şi urina de dimineaţă, am înţeles cu adevărat cum funcţionează remediile homeopatice. Mark
Konlee,
autorul cărţii
Cum pot fi inversate
disfuncţiile imune, pe care v-o recomand cu fermitate, a studiat valorile corespondente ale pH-ului urinei şi salivei şi a ajuns la următoarele concluzii:
O valoare a pH-ului urinei de peste 6.4 pe o perioadă mai lungă de timp, simultan cu o valoare a pH-ului salivei mai mică de 6, poate indica o epuizare a glandelor suprarenale, cancer, o infecţie cronică sau oboseală. Cu cât diferenţa dintre cele două valori este mai mare, cu atât mai mare este nivelul de toxicitate a sângelui. O valoare a pH-ului urinei de dimineaţă mai mare de 6 (prea alcalină) şi o valoare a pH-ului salivei mai mică de 6 (prea acidă) reprezintă un indiciu al unui sânge acid, o eventuală incapacitate de a asimila acizii graşi esenţiali, epuizarea glandelor suprarenale sau o tulburare digestivă. O valoare a pH-ului urinei de 7 sau mai mare şi o valoare a pH-ului salivei mai mică de 6 reprezintă un semn de pericol şi se recomandă programarea de urgenţă la medic. Dacă atât urina cât şi saliva sunt alcaline (cu valori peste 6,4), ar putea exista deficienţe ale dietei alimentare (cum se întâmplă, de pildă, în cazul vegetarienilor stricţi).
Urinei PH-ul normal al urinei dimineaţa, după o perioadă lungă de odihnă, este de 5,5-6,0. în timpul somnului, corpul îşi repară singur ţesuturile şi îşi elimină deşeurile. Dacă omul se culcă având în stomac o anumită cantitate de hrană nedigerată, organismul său este prea ocupat să o digere şi nu se poate odihni suficient de bine. De multe ori, valorile anormale ale pH-ului urinei de dimineaţă indică un somn necorespunzător.
54
Dacă valoarea pH-ului urinei de dimineaţă este mai mare de 7, omul ar trebui să-şi facă analizele medicale, pentru a descoperi care este cauza acestei valori neobişnuit de ridicate.
Sângele în mod normal, sângele nostru este uşor alcalin, având o valoare a pH-ului de 7,4 la un om sănătos. Corpul încearcă să păstreze întotdeauna valoarea pH-ului sângelui între 7,357,45. Dacă valoarea scade sub 7,35, vorbim de o acidoză a sângelui, iar dacă ea creşte peste 7,45, vorbim de o alcaloză a sângelui. Oxigenul, ozonul şi apa oxigenată (H2O2) au un efect de alcalinizare asupra sângelui. Sângele acid este bogat în dioxid de carbon şi sărac în oxigen. Ingerarea apei alcaline ionizate amplifică nivelul de oxigen şi diminuează nivelul de dioxid de carbon din sânge. PH-ul sângelui nu poate oscila decât într-un interval foarte restrâns. Dacă valoarea sa ajunge la 6,95, omul poate intra în comă sau poate chiar muri. Sângele prea alcalin poate da la rândul său naştere unor probleme medicale complicate (alcaloza metabolică sau respiratorie). O alcaloză cronică prelungită creează un mediu propice pentru creşterea tumorilor. Intermediarii pH-ului sunt aminoacizii, care îşi pot schimba polaritatea, făcând sângele mai alcalin sau mai
55
acid, după cum este necesar. Ei sunt cei care păstrează echilibrul chimic al sângelui. In ceea ce priveşte cancerul, există o anumită confuzie legată de conexiunea acestuia cu pH-ul. Pe de o parte, cancerul „adoră" un pH al sângelui de 7,6 sau mai mare. Pe de altă parte, nu există nici o îndoială că el este o boală acidă. Faptul că tumorile canceroase pot creşte într-un mediu alcalin i-a condus pe unii la concluzii greşite, făcându-i să sugereze evitarea alimentelor sau băuturilor alcaline.
Sucurile
pancreatice
Având valoarea pH-ului de 8,8, acesta este cel mai alcalin lichid din interiorul corpului uman. Secreţia exocrină a pancreasului este alcătuită dintr-un anumit număr de enzime necesare pentru digestie. Sucul pancreatic este vărsat în intestin pentru a neutraliza bolul alimentar extrem de acid ieşit din stomac.
Principalele minerale din corp şi din hrană Omul este ceea ce mănâncă. O alimentaţie corectă trebuie să includă mâncăruri deopotrivă sănătoase şi cu gust bun. Alimentele trebuie să fie proaspete, vii, naturale şi cât mai puţin procesate posibil. 56
Din punct de vedere chimic, hrana este alcătuită din patru elemente principale: carbon, azot. oxigen şi hidrogen. Alimentele sunt clasificate în trei categorii de bază: carbohidraţi, grăsimi şi proteine. Evident, există şi alte elemente anorganice în hrana noastră, multe dintre ele nefiind nici măcar descoperite. Vă prezentăm în continuare o listă a principalelor minerale care dau naştere unor săruri acide şi respectiv unor săruri alcaline:
Simbol
Cantitate pentru un adult de 68 de kilograme
Fosfor
P
603 grame
Sulf
s
100 grame
Clor
CI
76.5 grame
Iod
1
0.013 grame
Simbol
Cantitate pentru un adult de 68 de kilograme
Calciu
Ca
1.044 grame
Potasiu
К
135 grame
Sodiu
Na
57 grame
Magneziu
Mg
19 grame
Fe
2,7 grame
Elemente care dau naştere unor săruri acide
Elemente care dan naştere unor săruri alcaline
Fier
57
De ce este atât de importantă apa alcalină ionizată, lipsită de acizi? • Este benefică în tratamentul „bolilor legate de bătrâneţe" şi al altor boli. • Inversează procesul de îmbătrânire. • C o n t r a c a r e a z ă a c u m u l a r e a deşeurilor acide în organism. • Este un antioxidant la fel de puternic ca şi vitaminele А, С şi E, picogenolul şi seleniul, dar fără a avea efecte secundare negative. încărcătura sa ionică neutralizează radicalii liberi. • Furnizează mari cantităţi de oxigen corpului. • Alină durerea. • Furnizează energie. • Contracarează acidoza. • Fortifică şi stimulează sistemul imunitar. •
Reduce stresul.
Apa alcalină nu este o apă alcalină! Sang Whang afirmă că omul trebuie să bea 32 de pahare de apă „puternic alcalină" (neionizată!) pentru a neutraliza un singur pahar de băutură de tip cola cu un pH de 2,5!! Mă întreb câţi copii ar mai cere o coca cola dacă ar fi
58
nevoiţi să bea mai întâi 32 de pahare de apă alcalină pentru a neutraliza efectele băuturii răcoritoare! Apa este în sine un agent de ionizare foarte eficient. Se ştie cât de uşor dizolvă ea sarea de bucătărie, dislocând ionii pozitivi de sodiu şi ionii negativi de clor. Dacă este supusă electrolizei, apa devine ionizată ea însăşi, molecula de H2O furnizând doi ioni de H + şi un ion de O-, care formează bule de gaz în apă. Combinaţia OH este numită radicalul de hidroxil. Dacă în apă sunt prezente săruri de calciu, produsele finale se pot amesteca. Calciul este un metal extrem de reactiv, care se combină întotdeauna cu alte elemente (de pildă, cu carbonul sau sulful, dând un carbonat sau un sulfat de calciu). C a C 0 3 = Ca ++ şi СО3-. Prezenţa carbonatului de calciu va afecta cu siguranţă rezultatul final.
Reducerea durităţii apei Există zone în care apa conţine foarte mult calciu. In asemenea cazuri, se spune despre ea că este o apă foarte dură. Substanţele care îi reduc această duritate o fac mai acidă, întrucât schimbă ionii de sodiu cu ionii de calciu. Această apă mai puţin dură permite dizolvarea detergentului necesar spălării rufelor şi previne depunerea de calciu pe conducte şi în maşinile de spălat, DAR nu este bună de băut! De aceea, dacă instalaţi aparate care reduc duritatea apei, aveţi grijă ca ele să nu modifice şi apa de băut din bucătărie. 59
De ce trebuie să folosim apa acidă ionizată? De regulă, apa acidă este folosită numai extern, deşi, în anumite condiţii, mici cantităţi de apă acidă pot fi folosite şi intern, aşa cum vom arăta în capitolul referitor la tratamentul diferitelor boli. • Apa acidă este „mai udă" decât apa obişnuită de la robinet. • Tratează acneea fără efecte secundare. • Este benefică în tratamentul mătreţei. • Umezeşte ochii afectaţi de uscăciune cronică. • Contribuie la tratamentul eczemelor. • Este un balsam foarte eficient pentru păr, dându-i acestuia volum şi strălucire. • Umezeşte pielea. • Catifelează pielea. • Rănile se vindecă mai repede şi pot fi dezinfectate cu apă acidă ionizată. • Folosirea regulată a apei acide ionizate conferă fermitate pielii şi elimină ridurile mici. • Tratează cu succes ulceraţiile picioarelor datorate diabetului. • Vindecă bolile de piele datorate unor ciuperci. • Reduce durerea şi/sau mâncărimile datorate unor muşcături de insecte. • Dezinfectează legumele şi fructele (prin spălare cu apă acidă).
60
•
Este utilă ca insecticid pentru plante.
•
Distruge marea majoritate a bacteriilor.
Apa acidă nu este o apă acidă Mai presus de orice, apa acidă este bună pentru îmbăiere. Apa celor mai faimoase i/voare fierbinţi este acidă. Mirosul de ouă clocite pe care îl au de regulă aceste izvoare se d a t o r e a z ă s u l f u l u i . Proprietăţile v i n d e c ă t o a r e ale izvoarelor fierbinţi sunt bine documentate şi diferă de la un izvor la altul. Recomand în această privinţă cartea mea, Medicina cu apă, în care am vorbit pe larg despre izvoare şi despre curele Kneipp. Acestea din urmă sunt foarte eficiente şi foarte simplu de practicat acasă, folosind apa rece sau fierbinte. Pentru accelerarea vindecării pot fi folosite minerale sau ceaiuri din plante. Terapia Kneipp este aplicată la ora actuală în peste 70 de staţiuni climaterice şi 6.000 de spitale, sanatorii şi staţiuni de tratament numai în Europa. Federaţia Kneipp este o confederaţie mondială care include aproximativ 180.000 de membri din 25 de ţări diferite.
Poate fi folosită apa acidă pe cale internă? în
lucrarea sa,
Inversarea procesului de îmbătrânire,
Sang Whang afirmă că apa acidă nu trebuie folosită decât
6/
extern, pentru a restaura aciditatea pielii şi pentru „a topi vechile deşeuri în sânge, pentru a putea fi apoi eliminate din corp" (lucru care se întâmplă în mod natural în cazul izvoarelor fierbinţi). Totuşi, în ţările din Europa de Est, apa acidă este folosită şi pentru anumite afecţiuni interne. Propriile mele experienţe confirmă acest lucru. Ori de câte ori am băut dimineaţa, pe stomacul gol, unul sau mai multe pahare de apă cu un pH de 10 (alcalină), am avut dureri de cap. Durerile dispăreau însă instantaneu după ce beam un pahar cu apă acidă. în ţările din fosta Uniune Sovietică, apa alcalină şi apa acidă se găsesc de vânzare în magazine. Ingerarea internă a apei acide este recomandată în aceste ţări pentru o serie de afecţiuni. Evident, recomandarea este să se bea numai cantităţi mici de apă acidă, aşa cum vom arăta în continuare. Iată care sunt afecţiunile pentru care poate fi folosită intern şi apa acidă (uneori în combinaţie cu cea alcalină): Dureri de spate asociate cu răceala: se aplică o compresă cu apă acidă pe zona afectată timp de o jumătate de oră, de cinci ori pe zi. Se beau 150 de ml de apă acidă de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă. Colită: se recomandă ingerarea a 100 ml de apă acidă încălzită la 37-40 °C. 20 de minute mai târziu se beau 100 ml de apă alcalină, încălzită la 37-40 °C. Procedeul este continuat timp de trei zile. Durerea este alinată încă din prima zi. Diaree: se beau 200 ml de apă acidă. Dacă nu apare o îmbunătăţire după o oră, se beau din nou 200 ml de apă acidă. 62
Se recomandă spălarea gurii cu apă acidă, dimineaţa şi seara. Dureri ale încheieturilor: se beau 100 ml de apă acidă, de trei ori pe zi, înainte de mese, timp de două zile. Durerile reumatice dispar în 2-3 zile. Inflamarea ficatului: în prima zi se beau 300 ml de apă acidă, de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă. în următoarele 3-4 zile se beau 300 ml de apă alcalină de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Ce este ionizarea? Ionizarea este un proces prin care o anumită parte a moleculei (care asigură echilibrul acesteia) este separată. De pildă, în cazul sării de bucătărie (NaCl), separarea unuia dintre cele două elemente îi permite celuilalt să îşi manifeste sarcina sa electrică naturală. Clorura de sodiu (care nu are sarcină electrică) se separă astfel în ioni pozitivi de sodiu (Na + ) şi ioni negativi de clor (CI- ). Când sunt separaţi, atomii de sodiu şi de clor sunt ionizaţi. Când sunt combinaţi, substanţa devine neutră (fără sarcină electrică). în timpul procesului de ionizare, moleculele apei câştigă sau pierd un ion, pe care îl cedează sau îl preiau de la o altă moleculă. Ionii pozitivi dintr-o soluţie sunt atraşi de electrodul negativ (numit şi catod), iar cei negativi sunt atraşi de electrodul pozitiv (numit şi anod). în cazul în care curentul
63
electric care trece prin electrozi este întrerupt, ionii disociaţi se recombină treptat, iar apa revine la starea sa neutră.
Ionizarea apei Acest schimb de ioni este posibil chiar dacă în apă nu sunt prezente substanţe minerale. în timpul ionizării, molecula de apă H2O este divizată în doi ioni de hidrogen H + şi unul de hidroxil OH- . Această reacţie fizică determină inclusiv ionizarea mineralelor prezente în apă. Vezi şi capitolul intitulat „Activatorul apei".
Când trebuie consumată apa alcalină ionizată Apă alcalină ionizată nu trebuie băută imediat după masă. Sucurile digestive din stomac sunt foarte acide, fiind necesare pentru buna digestie a hranei ingerate. Apa alcalină nu numai că le-ar dilua, dar le-ar şi neutraliza, lucru deloc dezirabil. Apa alcalină ionizată (şi chiar apa în general) nu trebuie băută decât cel mai devreme la o jumătate de oră după masă, sau cu o jumătate de oră înainte de masă.
Câtă apă alcalină trebuie să consumăm? Există mari diferenţe între recomandările făcute în acest sens în ţările din Europa de Est şi cele din Asia Orientală.
64
în
lucrarea
îmbătrânire,
Sang
sa,
Inversarea
Whang recomandă
procesului
de
ingerarea a
1,5
litri de apă ionizată pe zi, pentru eliminarea deşeurilor acide rezultate în urma unei diete moderate şi pentru r e d u c e r e a t r e p t a t ă a a c u m u l ă r i l o r de d e ş e u r i acide produse de-a lungul anilor. în funcţie de dorinţele şi de nevoile fiecăruia, această cantitate poate fi însă modificată de la caz la caz. Fiecare trebuie să îşi stabilească singur cantitatea optimă. Dacă ne gândim la pacientul japonez care şi-a salvat piciorul (vezi mai jos, la diabet) bând 8 litri de apă alcalină, se pare că pentru el aceasta a fost cantitatea optimă la vremea respectivă.
Cantitatea corectă depinde de dieta fiecăruia! Dacă organismul este încărcat în mod excesiv cu alimente acide (de tipul băuturilor răcoritoare), deşeurile acide vor continua să se acumuleze oricâtă apă aţi bea. Pentru a neutraliza un singur pahar de cola cu apă obişnuită de la robinet sunt necesare 32 de pahare de apă (măsurătoarea a fost făcută de Sang Whang cu apă de la robinet din Florida). Dacă este folosită apă alcalină ionizată, băutura răcoritoare poate fi neutralizată de un singur pahar (o cantitate egală cu cea băută), dar cu un pH de 11,5!!
65
Ţinând cont de efectele secundare negative pe care le au băuturile răcoritoare, am convingerea fermă că, mai d e v r e m e sau mai t â r z i u , ele vor p u r t a pe e t i c h e t e avertismente similare celor care au fost impuse prin lege pe pachetele de ţigări.
AVERTISMENT: Băuturile răcoritoare ucid!
Gătitul cu apă alcalină Date fiind beneficiile apei alcaline, se pune întrebarea legitimă dacă o putem folosi pentru gătit, sau pentru ceai ori cafea. Personal, nu agreez cafeaua. îmi place mirosul cafelei proaspăt râşnite, dar nu-mi plac deloc efectele ei asupra sănătăţii noastre. Trebuie să recunosc însă că folosirea apei alcaline reduce o bună parte din efectele ei negative. PH-ul apei scade odată cu încălzirea ei, întrucât dioxidul de carbon din aer o neutralizează. Apa îşi păstrează însă efectele benefice, întrucât în ea nu sunt prezente minerale acide, ci doar minerale alcaline. Un alt avantaj se referă la calciul din apa alcalină, care neutralizează fosforul din anumite alimente, precum cartofii (0,053%) şi orezul (0,221%), supuse procesului de fierbere. Datorită capacităţii alcaline a apei de fierbere, acumularea de acid fosforic în organism este minimizată.
66
Comercializarea
apei
alcaline
în ţările din fosta Uniune Sovietică, apa i o n i z a t ă ( a l c a l i n ă şi a c i d ă ) este comercializată în magazine. La ora actuală, ea poate fi găsită şi în Australia.
Apă alcalină ionizată Fabricată de The Way To Life Sanctuary 30 Climax Court Canungra Qld. 4275
Depozitarea
apei
Atunci când este depozitată, apa este foarte stabilă, în funcţie şi de tipul de container în care este păstrată. în literatura din ţările din Europa de Est se afirmă că dacă este îmbuteliată cu un pH de 3 şi respectiv 11, după patru săptămâni pH-ul apei se schimbă la 4 şi respectiv 10, rămânând la acest nivel ani de zile. Nu se precizează dacă sunt folosite ambalaje din sticlă sau din plastic. în
cartea
sa,
Inversarea procesului de
îmbătrânire,
Sang Whang afirmă că apa alcalină ionizată nu trebuie păstrată decât în recipiente din sticlă, pentru a evita schimbul de dioxid de carbon cu plasticul, care poate 67
conduce la formarea acidului carbonic, Н2СО3, care ar reduce astfel nivelul alcalin al apei. Jose Perko a studiat efectele apei timp de peste şase ani. El a depozitat apa în peturi din plastic şi a descoperit că pH-ul apei acide nu se schimbă timp de doi ani de zile, iar cel al apei alcaline se reduce doar de la o valoare de 11.9 la una de 11,4. Propriile mele experienţe mi-au demonstrat că apa alcalină poate fi stocată, în aceleaşi condiţii de lumină şi temperatură, timp de două luni, indiferent dacă este păstrată în recipiente de sticlă sau din plastic. Am făcut experienţa cu ambele tipuri de recipiente şi după două luni valoarea acestora era identică, de 10,1.
Folosirea apei ionizate pentru frumuseţe Cum trebuie folosită apa acidă pentru îngrijirea pielii Următoarele recomandări sunt preluate din cartea Jutei Stepanovs,
Remedii pentru piele:
Apa acidă poate fi folosită în sprayuri (atomizatoare) pentru pulverizarea pe piele după spălare (eventual după baie sau după duş), pentru a normaliza nivelul pH-ului pielii. Prepararea unei infuzii de plante cu apă acidă Infuzie rece: plantele sunt mărunţite, introduse întrun container din sticlă şi acoperite cu apă acidă. Recipientul 68
este închis şi lăsat să stea patru ore, după care lichidul este strecurat într-un atomizator. Dacă doriţi să adăugaţi uleiuri esenţiale, puteţi introduce 5-10 picături la 100 ml de apă acidă - pentru tratament, sau 10-20 de picături la 100 ml - pentru a obţine un spray de corp (deodorant). Agitaţi bine înainte de a pulveriza lichidul pe piele. Pentru a selecta cele mai potrivite plante şi uleiuri esenţiale pentru tipul dumneavoastră de piele, folosiţi ghidul de mai jos: Piele normală/Combinaţie Plante: aloe vera, limba-mielului, trifoi, gălbenele, rădăcină de tătăneasă. păpădie, flori de soc, levănţică, lămâiţă, mentă, urzică şi rozmarin. Uleiuri esenţiale: seminţe de morcovi, muşeţel, tămâie, năprasnic, iasomie, levănţică, portocal, paciuli, palmarosa, trandafir, lemn de trandafir, santal, ylang ylang. Piele grasă Plante: aloe vera, gălbenele, muşeţel, tătăneasă, păpădie, flori de soc, coada-calului, levănţică, mentă, urzică, pătrunjel, trandafir, rozmarin, salvie, iarba Sfântului loan şi coada-şoricelului. Uleiuri esenţiale: bergamotă, seminţe de morcovi, muşeţel, năprasnic, levănţică, lămâie, portocal şi arbore de ceai. Piele uscată Plante: aloe vera, limba-mielului, gălbenele, muşeţel, tătăneasă, păpădie, flori de soc, levănţică, trandafir. M
Uleiuri esenţiale: s e m i n ţ e de m o r c o v i , muşeţel, năprasnic, levănţică, portocal, trandafir, santal. ylang ylang. îngrijirea părului Apa acidă are un puternic efect de şampon, echilibrând pH-ul părului. In acest scop, după spălarea părului, clătiţi-1 într-un lighean cu apă acidă rece. Părul va căpăta o strălucire cu totul specială. Dacă doriţi, puteţi adăuga şi uleiuri din plante esenţiale (pentru miros). Uleiurile esenţiale pentru îngrijirea părului Păr normal: lemn de cedru, rozmarin, tătăneasă, sal vie, muşeţel, levănţică Păr gras: rozmarin, tei, lămâie, busuioc, levănţică, chiparos Păr uscat: santal, palmarosa, levănţică, ghimbir, morcov. Mătreaţă: busuioc, morcov, chiparos, eucalipt, lămâie, tei, rozmarin, salvie, cimbru. Spălaţi zona afectată cu apă acidă timp de 10 minute, apoi cu apă alcalină timp de 5 minute. Pentru hidratarea părului, puteţi folosi un atomizator în care puteţi adăuga 25 de picături de uleiuri esenţiale la 100 ml de apă. îngrijirea picioarelor - băi de picioare Băile de picioare se practică de mii de ani.
70
Folosiţi întotdeauna apă acidă în acest scop, pentru a echilibra nivelul pH-ului şi pentru a elimina mirosurile neplăcute. Pentru a obţine beneficii suplimentare, puteţi adăuga în apă uleiuri esenţiale. Ciuperci: spălaţi zona afectată cu apă acidă timp de 10 minute, apoi cu apă alcalină timp de 5 minute. Uleiuri esenţiale: arbore de ceai, lămâiţă, salvie, bergamotă, chiparos, levănţică şi mentă (peppermint). Adăugaţi 4-6 picături de ulei esenţial la baia de picioare. Pentru a prepara o loţiune pentru picioare, adăugaţi 25 de picături la 100 ml de apă acidă, agitaţi bine înainte de folosire şi frecaţi zona infestată. Băi Apa acidă poate fi adăugată la apa de baie, pentru a menţine nivelul pH-ului. Uleiurile esenţiale sporesc plăcerea băii şi trezesc spiritul. Umpleţi cada cu apă, apoi adăugaţi 4-8 picături de ulei esenţial. Agitaţi apoi apa pentru a dispersa uleiul. In continuare, savuraţi baia timp de 10-20 de minute. Uleiuri esenţiale recomandate pentru relaxare: levănţică, măghiran, ylang ylang, tămâie, muşeţel, mir, năprasnic, iarba Sfântului loan (salvie), cedru, lămâiţă. Apa ionizată pentru îngrijirea pielii este disponibilă în Australia de la Kneipp Cure Pty. Ltd.
71
Apă ionizată pentru frumuseţe în sticluţe practice de tip spray
Loţiunea de corp „Telova Voci a "
Recomandările din ţările fostei Uniuni Sovietice includ atât apa acidă cât şi cea alcalină, aplicate intern şi extern, pentru diferite tipuri de boli, în special ale pielii. Apa ionizată se comercializează de mulţi ani în aceste ţări. Pentru afecţiunile pielii, apa este îmbuteliată în sticluţe practice de tip spray, precum „Telova Voda", marcată cu A (apă acidă cu pH de 1,8!!) şi В (apă alcalină). Ambele s t i c l u ţ e s u n t î m p a c h e t a t e î n a c e l a ş i a m b a l a j (sunt comercializate împreună).
72
Folosirea apei ionizate bogate în oxigen împotriva bolilor „Nu eşti bolnav, eşti deshidratat". Vă prezentăm în continuare o listă cu boli care pot fi tratate cu succes cu ajutorul apei ionizate. Observaţii: •
Există diferenţe de tratament de la o ţară la alta.
Tratamentele notate cu caractere italice se referă la sursele ruseşti, ungureşti şi cehe. • în majoritatea textelor care descriu folosirea apei ionizate alcaline şi acide se menţionează doar tipul de apă, NU şi nivelul exact al pH-ului. Totuşi, nivelul mediu acceptat este de 4 pentru apa acidă şi 10 pentru cea alcalină. Am găsit însă sticle cu apă acidă comercializate în Europa de Răsărit cu un pH de 1,8! Aceasta ar putea fi una din explicaţiile pentru care literatura europeană nu recomandă decât folosirea unor cantităţi foarte mici de apă acidă. • Menţiunea „cantitate medie de apă alcalină ionizată" înseamnă de regulă un litru de apă cu pH 9-10 pe zi. Acnee: se curăţă tenul pe cale normală, după care se spală faţa mai întâi cu apă acidă,
iar apoi cu apă
alcalină. Se spune că aceasta este cea mai bună modalitate de
a preveni coşurile. Picior de atlet: se recomandă îmbăierea picioarelor
de două ori pe zi cu apă acidă încălzită. 73
Alergii: alergiile precum astmul şi guturaiul de fân indică un sistem imun superactiv. Acesta reacţionează în mod excesiv în faţa unor substanţe practic inofensive. Se recomandă ingerarea cantităţii medii de apă alcalină. Artrită: aceasta este una din „bolile legate de bătrâneţe", fiind generată de acumularea unor cristale nedizolvate de acizi (în special de acid uric). Nu este propriuzis o boală, ci un efect al acumulării de deşeuri acide! Se recomandă o cantitate cât mai mare dc apă alcalină. Astm: se recomandă ingerarea cantităţii medii de apă alcalină. Dureri de spate asociate cu răceala: se recomandă aplicarea unei comprese cu apă acidă pe zona afectată, timp de o jumătate de oră, de cinci ori pe z.i. Se vor bea 150 ml de apă acidă de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă. Hemoragii: rănile externe pot fi tratate cu apă acidă, care opreşte sângerarea, fiind în acelaşi timp şi dezinfectantă. Apa acidă poate fi folosită şi pentru sângerarea gingiilor, prin clătirea gurii. Personal, m-am confruntat cu această afecţiune încă din copilărie. Experienţa m-a învăţat că deşi apa acidă opreşte într-adevăr sângerarea pentru moment, ea nu rezolvă această problemă. De-a lungul anilor am încercat tot felul de paste de dinţi. Singura care m-a ajutat a fost cea cu extract din arborele de ceai. Pe de altă parte, de când am
74
început să beau cantităţi inari de apă alcalină, sângerările gingiilor au dispărut complet. Arsuri: băşicile se sparg cu un ac steril, după care se pune o compresă cu apă acidă timp de zece minute; cinci minute mai târziu se spală rana cu apă alcalină. Băile cu apă alcalină se repetă la fiecare trei ore, până la vindecare. Zona afectată trebuie protejată în un
timpul tratamentului cu
tifon sterilizat. Probleme circulatorii (circulaţie proastă): ingerarea
apei alcaline reduce acumulările de deşeuri care blochează arterele, îmbunătăţind circulaţia. Hipertensiune: mulţi ani la rând mi-am controlat hipertensiunea cu ajutorul plantelor medicinale şi al ceaiurilor parţial fermentate. Deşi am consumat apă ionizată în diferite ocazii, nu am descoperit nici un efect asupra tensiunii mele. Când am băut însă în mod regulat apă alcalină ionizată, timp de mai multe luni, am constatat că tensiunea mea a devenit normală, chiar dacă nu am mai folosit plante medicinale (decât în anumite ocazii, când mi se părea necesar). Am primit confirmarea acestui efect după ce am citit cartea lui Sang Whang, în care autorul afirmă că îşi controlează de ani de zile tensiunea cu ajutorul apei alcaline ionizate. între timp, am primit şi alte confirmări din partea unor cititori care mi-au scris că după o lună sau două de când au început să consume apă alcalină ionizată hipertensiunea li s-a normalizat. Calciul ionizat în apa
75
alcalină este benefic pentru inimă, şi implicit pentru reglarea tensiunii sanguine. Cancer Această boală teribilă răpeşte prea multe vieţi. Una din principalele condiţii ale unui tratament de succes al cancerului este detectarea lui timpurie, dar şi mai bine ar fi ca cercetările medicinei să fie orientate către studierea cauzelor care determină apariţia lui şi către prevenirea cancerului. Principala cauză a cancerului este stilul de viaţă modern. Alimentele procesate, neorganice şi acide (inclusiv băuturile răcoritoare!) şi poluarea în creştere generată de câmpurile electromagnetice din casele noastre se numără printre factorii principali care cauzează o aciditate internă, şi implicit cancer. Există prea multe conexiuni care se pot face între aciditatea internă şi cancer pentru a le ignora! Celulele canceroase urăsc oxigenul! încă din anul 1923, dr. Otto Warburg a descoperit că celulele canceroase nu pot creşte decât într-un mediu lipsit de oxigen.
Autor al cărţii Metabolismul tumorilor,
dr.
Warburg a fost recompensat cu premiul Nobel pentru descoperirile sale, în anul 1931. De atunci, cercetătorii au încercat să crească nivelul de oxigen din sânge pentru a contracara cancerul. Descoperirile doctorului Warburg au fost confirmate de toate cercetările care au urmat, dar creşterea nivelului de oxigen din sânge nu s-a dovedit la fel de uşoară.
76
Germanii au încercat diferite metode de creştere a nivelului de oxigen din sânge, folosind terapiile cu oxigen (ingerarea peroxidului de hidrogen lichid - H202) şi terapia cu ozon (0 3). După 1950, oamenii de ştiinţă din Japonia şi din Uniunea Sovietică au abordat deficitul de oxigen dintr-un unghi diferit, folosind apa alcalină ionizată. Ne putem întreba pe bună dreptate de ce avem un deficit de oxigen, când aerul pe care îl respirăm este atât de bogat în acest element? Motivul este simplu: un corp prea acid creează o problemă de respiraţie la nivelul celulelor, care perturbă la rândul ei schimbul de oxigen. Ingerarea apei alcaline ionizate, bogată în oxigen, neutralizează aciditatea internă. Un alt aspect interesant legat de celulele canceroase se referă la faptul că ele cresc într-o manieră necontrolată, fiind diferite de celelalte celule din organism. Celulele normale inspiră oxigenul şi expiră dioxidul de carbon. Singurele celule care expiră oxigenul (la fel ca şi plantele) sunt cele canceroase! Din această perspectivă, putem compara cancerul cu o plantă care creşte în trupul nostru. Apa ionizată şi cancerul: Nu cred că există om care să nu se teamă că s-ar putea îmbolnăvi de cancer. Cei care reuşesc să învingă boala se bucură însă infinit mai intens de zilele care le-au mai rămas. Mulţi oameni şi-au descoperit propriile „remedii de vindecare a cancerului" şi se consideră dovezi vii ale eficienţei acestora. Cunosc personal câteva persoane care
77
au supravieţuit acestei boli teribile. Printre ele se numără şi Dave Perkins, lată ce mi-a scris acesta: „Când am fost diagnosticat cu cancer în fază terminală, nu am mai avut timp să încerc tot felul de soluţii, ca să văd care dintre ele funcţionează în cazul meu. Viaţa mea depindea de înţelepciunea deciziilor luate pe loc. De aceea, m-am concentrat pe cele mai revoluţionare produse şi suplimente, vestite pentru rata lor mare de succes în îmbunătăţirea stării de sănătate şi în depăşirea oricărei boli. La fel ca în cazul marii majorităţi a victimelor bolnave de cancer, boala m-a devastat deopotrivă din punct de vedere financiar şi fizic. Nu-mi puteam, permite în nici un caz cei mai mari specialişti din lume, cele mai bune clinici şi cele mai scumpe medicamente. Pe scurt, am fost forţat să fiu propriul meu vindecător. Am încercat să descopăr cea mai bună soluţie pentru un buget atât de restrâns ca al meu. Tot căutând soluţii, am dat peste filtrele care produc apă alcalină ionizată. Sunt produse în Japonia şi Coreea, fiind aprobate din punct de vedere medical din cauza succesului dovedit pe care îl au în promovarea stării de sănătate. Apa distilată şi cea obţinută prin osmoză inversată nu se compară nici pe departe cu beneficiile apei alcaline ionizate. Aveam nevoie de o apă care să îmi oxigeneze, să îmi detoxifice şi să îmi alcalinizeze organismul, întărindu-mi totodată sistemul imunitar, pentru ca acesta să îmi poată
7
asigura vindecarea. Apa alcalină ionizată s-a dovedit soluţia perfectă pentru toate aceste probleme. Sper să nu vă confruntaţi vreodată, dumneavoastră şi familia dumneavoastră, cu o boală în fază terminală. Orice om care urmează calea mea poate evita durerea şi teama care însoţesc tratarea exclusivă a simptomelor, în detrimentul cauzelor. Citiţi prospectul filtrului pentru apă alcalină ionizată produs de Jupiter Masterpiece şi puneţi-mi orice întrebare care vă nedumereşte. Am înfiinţat această afacere special pentru a-mi împărtăşi succesul cu alte persoane aflate în suferinţă". Dave Perkins este proprietarul companiei „Better Way Health", distribuitoare a ionizatoarelor de apă Jupiter. Colesterol: am convingerea că despre colesterol mai sunt încă foarte multe lucruri de aflat. El reprezintă o substanţă importantă pentru corpul nostru. Circa 80% din colesterol este produs de organism şi nu ingerat din alimente. Teama de alimentele care conţin colesterol pare nejustificată în multe rânduri, nefiind exclus ca nivelul prea ridicat de colesterol să se datoreze unui dezechilibru al balanţei ionice. Un lucru este cert: ingerarea apei alcaline ionizate este benefică pentru echilibrarea balanţei colesterolului. Dureri
de
piept
datorate
răcelii:
se
recomandă
spălarea zonei afectate de două ori pe zi, la început cu apă acidă, timp de 10 minute, iar după circa 5 minute cu apă alcalină.
79
Colită: înainte de culcare, se recomandă ingerarea a 100 ml de apă acidă încălzită la 37-40 °C. 20 de minute mai târziu, se vor bea 100 ml de apă alcalină încălzită la aceeaşi temperatură. Acest procedeu trebuie urmat timp de trei zile la rând. Durerea încetează însă încă din prima ziConstipaţie : se recomandă ingerarea cantităţii medii de apă alcalină pe stomacul gol, în special dimineaţa, cu cel puţin o jumătate de oră înainte de masă. Tuse: se recomandă 100 ml de apă alcalină băută de patru ori pe zi, la o jumătate de oră după mese, timp de două zile la rând. Dermatită: cu apă acidă,
se
recomandă
spălarea
iar după 10-15 minute,
zonelor
afectate
cu apă alcalină.
Diaree: se recomandă ingerarea a 200 ml de apă acidă. Dacă nu apare nici o îmbunătăţire în interval de o oră, se vor bea din nou 200 ml de apă acidă. Va urma o stare de alinare. Oboseală cronică: se recomandă ingerarea apei alcaline ionizate. lată o scrisoare pe această temă pe care am primit-o de la V.P.C.: „Am suferit de Sindromul Oboselii Cronice timp de 20 de ani, având perioade de debilitate, dureri musculare şi
но
de oase, tulburări digestive severe etc. Sunt încântat să vă comunic că după ce am început să beau apă alcalină ionizată starea mea energetică s-a îmbunătăţit radical şi că la ora actuală mă simt mult mai bine. Acum câteva luni am făcut o nouă criză, care de regulă mă ţine la pat zile întregi, lăsându-mă epuizat săptămâni la rând, complet inutil şi incapabil să funcţionez sau să gândesc clar. De data aceasta, am început să beau 1,5-2 litri de apă alcalină ionizată pe zi. După numai două zile energia a început să-mi revină, iar în cea de-a treia zi nu am mai putut sta în pat. De-abia aşteptam să îmi reiau munca şi să mă bucur de această energie nouă, cu care nu eram familiarizat. Când am început să beau apă alcalină ionizată, în prima săptămână m-am simţit foarte însetat, deşi obişnuiam să beau şi înainte destul de multă apă obişnuită în fiecare zi. De data aceasta, am început să mă trezesc chiar şi noaptea, cu gura uscată, şi am continuat să îi ofer trupului meu apa alcalină după care tânjea. Uneori, urina mea căpăta un miros foarte puternic, generat - se pare - de toxinele pe care le elimina în exces corpul. Un alt beneficiu al apei alcaline ionizate de care m-am bucurat se referă la o îmbunătăţire dramatică a sindromului Intestinelor Iritate de care sufeream de mulţi ani şi care m-a făcut să sufăr intens, în special noaptea, lucru care s-a soldat cu multe nopţi pierdute de-a lungul anilor. După ce am băut timp de câteva luni apă alcalină ionizată, am observat o îmbunătăţire de ansamblu a stării
Л7
mele de sănătate şi a nivelului energetic, cu care m-am acomodat foarte rapid, precum şi un somn mult mai bun. Este foarte uşor să bei apă alcalină ionizată, corpul meu răspunde foarte bine la ea şi îmi face pur şi simplu plăcere. Sunt încântat că am descoperit această apă atât de benefică şi sunt ferm hotărât să continui să o beau zilnic, pentru a-mi purifica trupul de toxine, pentru a se putea vindeca singur, fără povara deşeurilor acumulate de-a lungul timpului. Se ştie că perioadele de stres prelungit produc foarte multă aciditate în organism. De aceea, sunt fericit că pot scăpa de această aciditate cu ajutorul apei alcaline, oxigenându-mi în acelaşi timp şi celulele. Este de-a dreptul uimitor cum un lucru atât de simplu cum este apa alcalină ionizată poate avea efecte pozitive atât de dramatice asupra corpului, dar aceasta este o poveste veche. Câte lucruri simple nu există, cu efecte minunate asupra vieţii noastre, dar pe care le ignorăm pur şi simplu? Mama-natura lucrează întotdeauna pe căi simple, deşi profunde. Harald. îţi mulţumesc pentru publicarea acestor cărţi m i n u n a t e , prin care faci c u n o s c u t e lumii rezultatele cercetărilor tale şi harul scrisului cu care eşti înzestrat". Somnolenţă: se întâmplă frecvent ca după masă oamenii să se simtă obosiţi sau somnolenţi. Unii îşi fac „siesta" şi se odihnesc. Explicaţia este simplă: după masă, stomacul are nevoie de foarte mult acid clorhidric pentru a digera mâncarea. Acesta nu poate fi stocat, aşa că sângele trebuie să-1 producă într-un interval foarte scurt de timp.
82
Când bolul alimentar intră în intestinul subţire, pancreasul secretă în acesta un suc foarte alcalin, pentru a neutraliza acidul clorhidric, care altminteri l-ar dizolva. Prin acest proces, nivelul acidului carbonic din sânge creşte, generând această stare de oboseală. De aceea, ingerarea apei alcaline cu o jumătate de oră înainte şi după mese este foarte benefică. Boli degenerative: aceste afecţiuni ar putea fi numite pe bună dreptate „sindromuri ale deficienţei ionilor de calciu". Se recomandă ingerarea unei cantităţi maxime de apă alcalină. Depresie: de-a lungul timpului, s-au obţinut rezultate foarte bune cu ajutorul apei alcaline ionizate. Un aliment foarte bun pentru depresie este aşa-numita veche reţetă egipteană a mumiei.
Ingredientele necesare
sunt: 250 g smochine, 250 g curmale, 2 linguri făină integrală de porumb (sau de grâu). Curmalele şi smochinele (care reprezintă cel mai alcalin aliment pe care îl cunosc) se pun într-o ceaşcă peste care se toarnă puţină apă (fără să le acopere complet), după care se adaugă făina integrală. Mixtura se fierbe la foc mic şi se amestecă bine. Dacă la depresie se adaugă şi o constipaţie, la amestecul de mai sus se pun şi 5 grame de siminichie fin măcinată. Reţeta mumiei se păstrează apoi la frigider, într-un container etanş. Acest aliment a devenit foarte popular în ultimele decenii în ţările din estul Europei, dar nu menţionează dozajul recomandat.
83
Majoritatea celor pe care îi cunosc iau 1-3 linguriţe pe zi, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă. Un alt remediu bun împotriva depresiei este ceaiul din iarba Sfântului loan şi aurul coloidal, dar cel mai bun remediu între toate rămâne, după părerea mea, urina. Aceasta conţine - între altele - hormonii care acţionează împotriva depresiei. Sunt suficiente câteva picături homeopatice sau câteva picături de urină proaspătă ţinute sub limbă. Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea mea, Urina - apa sfântă. Diabet: se recomandă ingerarea unei cantităţi cât mai mari de apă alcalină ionizată, despre care se spune că poate să vindece chiar şi cele mai grave cazuri de diabet. Kazuaki Ozawa descrie următorul caz: Un pacient grav bolnav, ameninţat să îşi piardă piciorul prin amputare, a reuşit o revenire c o m p l e t ă datorită tratamentului cu apă alcalină ionizată luată pe cale internă şi cu apă acidă ionizată în care îşi îmbăia piciorul afectat de ulceraţii. Omul s-a mutat de la spital, unde medicii doreau să-i amputeze piciorul, la Centrul Medical Cooperatist din Kobe. Un reporter TV i-a luat un interviu, care a fost difuzat apoi în întreaga Japonie: Reporter: „Ce a spus medicul în legătură cu starea piciorului dumneavoastră?" Ito San: „A spus că va trebui să-mi amputeze piciorul de la genunchi în jos".
84
Doctor Kawamura: „Aceste pete negre se datorează încetării circulaţiei sângelui". Reporter: „Da, pare o situaţie foarte gravă. Diabetul poate fi o boală teribilă. La celălalt spital Ito San a fost tratat cu antibiotice şi cu tot felul de medicamente, dar nimic nu a avut efect. în cele din urmă, doctorul a spus că piciorul va trebui amputat de la genunchi în jos. La Centrul Medical Cooperatist din Kobe urmează să-i fie amputate doar degetele de la picior". După două săptămâni, reporterul 1-a vizitat din nou pe pacient. Ito San: „Celălalt medic ar fi dorit să-mi taie piciorul pe jumătate. Aici mi-au tăiat doar degetele de la picior". Reporter: „Pare foarte dureros, dar Ito San mi-a dat asigurări că nu este atât de rău precum pare". Dr. Kawamura Sensei: „Umflătura a dispărut şi pielea a început să crească în mod natural peste rană, ceea ce este foarte bine". Reporter: „în afara insulinei necesare pentru a reduce nivelul de zahăr în sânge, Ito San nu ia nici un fel de medicament. Tot tratamentul se rezumă la 5 litri de apă alcalină ionizată pe zi". Ito San: „într-un fel, pot spune că nu mă simt deloc obosit". Reporter: „Ito San îşi spală rana cu apă acidă, cu valoarea pH-ului de 2,5, câte 15 minute dimineaţa şi seara. L-am vizitat din nou în aprilie şi am rămas surprins să văd cât de bine i s-a vindecat piciorul. Privindu-1, e greu să-ţi imaginezi în ce stare gravă era înainte".
H5
Reporter: „Dr. Kawamura afirmă că înainte de operaţie se gândea la un transplant de piele, dar de vreme ce pielea s-a refăcut atât de frumos, a renunţat la această idee". Ito San: „Sunt extrem de plăcut surprins... Practic, nu am făcut nimic altceva decât să îmi spăl rana cu apă acidă, iar pielea a crescut incredibil de natural". Reporter: „Oricât de gravă ar fi rana, ingerarea apei alcaline ionizate şi spălarea zonei afectate cu apă acidă asigură refacerea integrală a ţesuturilor şi a pielii". Doctorul: „La început am folosit medicamente pentru dilatarea vaselor sanguine, în vederea accelerării creşterii ţesuturilor. Am încercat cu tot felul de medicamente, dar nimic nu a funcţionat. Ar fi trebuit să folosim de la bun început tratamentul cu apă ionizată". Reporter: „Pe data de 5 iulie Ito San s-a întors acasă, fiind tratat acum la domiciliu de soţia sa". Ito San: „Deşi mi-am pierdut degetele de la picior, este mult mai bine aşa, decât dacă mi-aş fi pierdut întregul picior. Cel puţin, aşa pot să merg". Reporter: „Este uimitor faptul că apa ionizată l-a putut vindeca pe Ito San. După ce s-a întors acasă, nivelul zahărului în sânge i s-a stabilizat, iar el a renunţat la insulină. Tot ce face este să bea în fiecare zi 6-8 litri de apă alcalină ionizată". Ito San: „La început, eram nevoit să iau insulină la un nivel de 24, dar acum nivelul zahărului în sânge a ajuns la 100-110, aşa că nu mai am nevoie de insulină. Practic, la numai două săptămâni după ce am început tratamentul cu apă alcalină ionizată nu mai aveam nevoie de insulină. Acum 86
nu mai am probleme... Pot să merg fără cârje şi asta mă face să mă simt minunat". Reporter: „Uimitor! Trebuia să i se amputeze piciorul de la genunchi în jos, iar acum poate merge singur pe ambele picioare". Apa alcalină ionizată nu poate trata însă alte cauze ale diabetului, precum un pancreas distrus. Gripă şi răceală: se spală căile nazale de opt ori pe zi cu apă acidă şi se face gargară timp de
10 minute.
Seara, înainte de culcare, se beau 200 ml de apă alcalină ionizată.
Tratamentul trebuie continuat timp de 2-3 zile.
Fungi şi ciuperci (inclusiv cele care afectează transpiraţia şi picioarele, care devin urât mirositoare): se spală zonele afectate de două ori pe zi, la început cu apă acidă timp de 10 minute, iar după circa 5 minute cu apă alcalină.
Se repetă procedeul timp de trei săptămâni,
chiar dacă ciuperca dispare între timp (în caz contrar, ea poate apă
reapărea).
Se spală inclusiv pantofii şi şosetele cu
acidă. Gută: această boală apare ca urmare a acumulării unor
cristale nedizolvate de acizi (în special acid uric) în zona încheieturilor şi a ţesuturilor din jurul acestora. Nu este propriu-zis o boală legată de bătrâneţe, ci mai degrabă o boală legată de acumularea de deşeuri acide! De aceea, se recomandă ingerarea unor cantităţi cât mai mari de apă alcalină ionizată.
87
Pierderea părului: se recomandă spălarea de două ori pe zi a zonei afectate, mai întâi cu apă acidă, timp de 10 minute,
iar după circa 5 minute cu apă alcalină. Se
repetă procedeul timp de trei săptămâni,
chiar dacă starea
dispare între timp (în caz contrar, ea poate reapărea). Mahmureală: pentru a neutraliza băuturile alcoolice (care produc săruri acide foarte puternice) şi pentru a echilibra nivelul pH-ului se recomandă ingerarea unei cantităţi cât mai mari de apă alcalină ionizată. Hemoroizi: după golirea intestinelor (o dată sau de două ori pe zi), spălaţi zona afectată cu apă acidă. Imediat după uscare (după circa 5 minute), aplicaţi un tampon de vată înmuiat în apă alcalină. în caz de hemoroizi interni, se va aplica o clismă cu apă acidă (nu mai mult de 50-100 ml), timp de 5 minute, urmată de o clismă cu apă alcalină timp
de
aproximativ
o jumătate
de
oră.
La
începutul
tratamentului, se recomandă ingerarea a 150 ml apă acidă pe stomacul gol, urmată, două ore mai târziu, de ingerarea a 250 ml de apă alcalină. Se va continua apoi cu apă alcalină la fiecare 4 ore. d'J fiecare dată cu o jumătate de oră înainte de masă. Dureri de cap: 100 ml apă acidă. Durerea va înceta în mai puţin de o oră. Arsuri în zona stomacului: 100 ml apă alcalină, luată intern.
88
Probleme ale inimii: majoritatea bolilor de inimă sunt generate de acumularea de deşeuri acide. Unii ar putea să nu fie de acord, dat fiind că elementul care joacă un rol major în reacţiile chimice la acest nivel este calciul. Acesta se leagă chimic de deşeuri precum colagenul, colesterolul, fibrinele, metalele grele, mucopolizaharidele, ţesuturile musculare şi alte reziduuri. Placa se formează numai în interiorul arterelor, care livrează sângele proaspăt către restul organismului, dar nu şi în interiorul venelor. Pentru a reduce placa şi a îmbunătăţi starea inimii se recomandă ingerarea cantităţii medii de apă alcalină. Herpes: se recomandă spălarea zonei afectate de două ori pe zi, la început cu apă acidă, timp de 10 minute, iar apoi (după circa 5 minute) cu apă alcalină.
Tratamentul
herpesului trebuie să continue zilnic timp de trei săptămâni; în
caz
contrar,
încălţămintea apă
herpesul
infectată
va
cu herpes
reapărea. trebuie
Hainele
şi
dezinfectată
cu
acidă. Guturai de fân: vezi alergii şi astm. Hipertensiune: vezi probleme ale inimii, colesterol şi
calciu. Se recomandă ingerarea cantităţii medii de apă alcalină. Deficienţe ale sistemului imunitar: majoritatea acestor d e f i c i e n ţ e (dacă nu c h i a r toate) se d a t o r e a z ă unui dezechilibru al pH-ului, precum şi unei absenţe a bacteriilor
şi virusurilor prietenoase din cauza excesului de antibiotice. Germanii afirmă că mărirea nivelului de oxigen din sânge reprezintă o bună protecţie împotriva bolilor contagioase. La rândul lor, japonezii susţin că menţinerea unui nivel alcalin al sângelui fortifică sistemul imun. în realitate, cele două afirmaţii susţin unul şi acelaşi lucru, de vreme ce apa alcalină ionizată măreşte simultan alcalinitatea şi nivelul de oxigen din sânge. Pe scurt, se recomandă ingerarea cantităţii medii de apă alcalină. Dacă doriţi să folosiţi un tratament holistic, vă recomand cartea lui Mark Konlee, Cum pot fi inversate
disfuncţiile
sistemului
imunitar.
Inflamaţii: se recomandă spălarea zonei afectate cu apă acidă, urmată de uscarea ei. Se aplică apoi o compresă cu apă alcalină încălzită (37-40 °C). Procedeul este repetat două zile la rând. In plus, seara (înainte de culcare) se va face
o
spălare
Procedeul ascunse
poate şi
Gripă:
suplimentară fi folosit
a şi
zonei pentru
cu
apă
tratarea
alcalină. tumorilor
ulceraţiilor. se
recomandă
clătirea
căilor nazale
şi
a
gâtului, de mai multe ori pe zi, încă de la primele semne. Seara,
se vor bea 200 ml apă alcalină.
Simptomele vor
dispărea după 24 de ore. Dureri ale încheieturilor: se recomandă ingerarea a 100 ml apă acidă, de trei ori pe zi, înainte de masă, timp de două zile. Durerile reumatice vor dispărea în 2-3 zile.
90
Ulceraţii
ale
picioarelor:
zonelor afectare cu apă acidă,
se
recomandă spălarea
urmată de aplicarea unei
comprese cu apă alcalină timp de o jumătate de oră. Se va repeta
aplicarea
infecţia
reapare,
ore,
timp de
compreselor la fiecare patru rana
va
10 minute,
ore.
Dacă
trebui spălată ta fiecare patru cu apă acidă,
apoi uscată şi
acoperită cu o compresă cu apă alcalină. Înainte de culcare se vor bea 200-300 ml apă alcalină. Zonele afectate trebuie înfăşate în comprese sterile. rămână
într-o poziţie
Este important ca pacientul să
culcat
în
cea
mai mare parte
a
timpului pe durata tratamentului. Vezi şi diabet. Inflamaţii ale ficatului: în prima zi se vor bea 300 ml apă acidă, de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă. In următoarele 3-4 zile, se vor bea 300 ml apă alcalină de cinci ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă. Afecţiuni ale rinichilor: după neutralizarea deşeurilor acide din sânge de către apa alcalină, rinichii sunt nevoiţi să filtreze toxine precum amoniacul, sărurile rezultate şi acidul uric, care sunt eliminate prin urină. Cu cât pacientul va bea mai multă apă alcalină, cu atât mai diluaţi vor fi acizii în sânge şi cu atât mai uşor le va fi rinichilor să excrete deşeurile. Pietre la rinichi: dat fiind că pietrele la rinichi sunt compuse din calciu, acid fosforic şi acid uric, unii oameni
91
cred că acesta este un indiciu al excesului de calciu în organism. Calciul nu este însă decât elementul de legătură din i n t e r i o r u l p i e t r e l o r , n e c e s a r pentru a m i n i m i z a proprietăţile otrăvitoare ale acidului fosforic şi ale acidului uric. Pietrele la rinichi nu sunt alcaline. Ele nu se dizolvă în urina acidă (spre deosebire de calciu, care se dizolvă). De aceea, ingerarea apei alcaline ionizate ajută la dizolvarea deşeurilor acide şi la eliberarea calciului. M i g r e n ă : se r e c o m a n d ă ingerarea apei alcaline ionizate. Rău de dimineaţă: imediat după naştere, copilul se află într-o stare de alcalinitate pe care nu o va mai atinge niciodată în viaţă. începând din această zi în trupul său începe acumularea deşeurilor acide. în timpul sarcinii, fătul preia foarte multe substanţe alcaline de la mama sa, motiv pentru care sângele acesteia devine acid. în timpul somnului mamei, procesul devine chiar mai accelerat, ceea ce explică senzaţia de rău de dimineaţă. Sang Whang recomandă ingerarea apei alcaline 'onizate şi a unor suplimente minerale. Dureri musculare după exerciţiile fizice: se recomandă ingerarea de apă alcalină ionizată. Obezitate: mărirea stomacului la bărbaţi şi a şoldurilor la femei arată „o acumulare de deşeuri acide". Circulaţia
92
sângelui în aceste zone este foarte redusă, ceea ce explică de ce persoanele aflate la regim de slăbire pierd kilograme de peste tot, numai de unde trebuie nu. Apa alcalină ionizată neutralizează aceste deşeuri acide. Procesul este lent, dar absolut sigur. Un alt factor important se referă la minimizarea senzaţiei de foame (specifică multor obezi). Toţi cei care au băut apă a l c a l i n ă i o n i z a t ă au c o n f i r m a t a c e a s t ă observaţie. Osteoporoză: odată cu avansarea în vârstă şi cu creşterea acidităţii corporale, calciul începe să fie extras din structura scheletului pentru a menţine nivelul pH-ului sângelui. Principalele elemente care alcătuiesc oasele sunt calciul şi fosforul. Prin pierderea calciului, oasele devin fragile, iar persoana se îmbolnăveşte de osteoporoză. Pentru a contracara acest proces se recomandă ingerarea unei cantităţi cât mai mari de apă alcalină ionizată, inclusiv cu calciu ionizat. Psoriazis: se recomandă spălarea zonei afectate cu apă acidă, de mai multe ori pe zi, şi ingerarea de apă alcalină ionizată. Coşuri: vezi acnee. Mărirea prostatei: se recomandă ingerarea a
100
ml apă alcalină, de patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă, timp de 8-12 zile. Procesul de urinare va
93
deveni normal după 3-4 zile, iar edemul va dispărea după circa 8 zile. în multe cazuri, 400 ml de apă alcalină nu se dovedesc suficiente. în special în cazul occidentalilor (cu dietele lor extrem de acide), se recomandă ingerarea a cel puţin un litru de apă alcalină. Pietre: ingerarea apei alcaline ionizate dizolvă toate tipurile de pietre alcătuite din acid uric. Amigdalită, laringită: se recomandă gargara de cinci ori pe zi cu apă acidă,
timp de trei zile.
După fiecare
gargară, se vor bea 50 ml apă alcalină. Durerea va dispărea din prima zi. Amigdalita va ceda după trei zile. Dureri de dinţi: se recomandă clătirea cavităţii orale de mai multe ori pe zi cu apă acidă, timp de aproximativ zece mipute. Inflamaţii ale vaginului (anumite forme de excreţii vaginale): se va folosi un duş cu apă acidă încălzită la 40 °C, 3-5 nopţi la rând, cu 10 minute înainte de culcare. Procedeul va fi repetat apoi cu apă alcalină, la aceeaşi temperatură,
15-20 de minute mai târziu.
Retenţie de apă: ingerarea apei alcaline este benefică. Se pot adăuga ceaiurile de urzică vie.
94
Răni şi zgârieturi: se recomandă spălarea rănilor, la început cu apă acidă şi după aproximativ 5 minute cu apă alcalină. spălate
cu
vindecarea
Rănile apă
trebuie
alcalină
acoperite
la
fiecare
cu 4-6
tifon
steril şi
ore,
până
la
completă.
Vezi şi diabet.
Există efecte secundare negative ale apei ionizate? Există un vechi proverb care spune: „Oriunde există soare, există şi umbră". Până la ora actuală nu se cunosc efecte secundare negative ale apei ionizate, exceptând ingerarea (internă) a unor mari cantităţi de apă acidă sau stropitul plantelor cu apă alcalină. Personal, sunt convins însă că NU există substanţă fără efecte negative. De aceea, nu este exclus ca anumiţi indivizi să nu tolereze apa alcalină ionizată. Sfatul meu este să vă folosiţi întotdeauna intuiţia sau să consultaţi un profesionist experimentat. în ceea ce priveşte procesul de ionizare, trebuie să ţineţi cont de câteva aspecte: Apa. Apa ionizată nu prezintă efecte negative prin comparaţie
cu
cea
neionizată.
încărcătura
ionică
suplimentară nu poate avea decât efecte benefice. Pe de altă parte, prin divizarea apei în apă acidă şi alcalină, concentraţia ingredientelor devine diferită. Dacă beţi doi litri de apă normală şi apoi doi litri de apă alcalină ionizată.
95
cantitatea de substanţe minerale ingerate va fi dublă prin comparaţie cu aceeaşi cantitate de apă netratată. în plus, nu veţi ingera minerale acide. De altfel, substanţele minerale în formă ionică sunt mult mai uşor de asimilat de către organism, neutralizând la rândul lor mult mai rapid mineralele acide din corp. Aceasta este una din explicaţiile neutralizării deşeurilor acide prin ingerarea de apă alcalină ionizată. Aparatul de ionizare a apei poate fi o sursă de poluare şi de toxine. Aparatul este alcătuit din trei componente de bază: containerul, electrozii şi membrana. Nu mai trebuie să precizăm că toate componentele trebuie să fie construite din materiale ecologice. Acest lucru nu este însă suficient. Atunci când am început să-mi prepar propria apă ionizată, am folosit o membrană din piele de căprioară, prinsă întrun cadru la mijlocul containerului. La cele două capete ale containerului am introdus electrozi din oţel inoxidabil. Pentru a elimina toxinele rezultate din containerul de plastic şi din pielea de căprioară, am aruncat primele loturi de apă. Abia apoi am început să beau apa. Gustul ei era însă ciudat. Am continuat să beau timp de câteva zile, spunându-mi că îmi face bine. Am plecat apoi din oraş timp de două zile şi am uitat să scot apa din aparat sau să-1 închid. Când m-am întors, apa avea o culoare albăstrui-maronie. Am aruncat-o şi am avut surpriza să constat că anodul (electrodul pozitiv) era pe punctul de a se dezintegra. Suprafaţa sa era pătată şi
96
avea găurele, de parcă ar fi fost mâncat de viermi. Marginile electrodului erau mâncate, arătând la fel ca un ferăstrău, aşa cum puteţi vedea în ilustraţia de mai jos.
Electrod din
oţel
inoxidabil corodat
(anod)
Dacă vă confecţionaţi propriul activator al apei, este important să folosiţi materiale neutre din punct de vedere electrolitic. Electrozii pot fi făcuţi din carbon, iridiu, titan sau platină. Pentru membrană se recomandă porţelanul poros, pielea sau alte materiale neutre din punct de vedere electrolitic şi semipermeabile.
97
Cum poate fi preparată apa alcalină ionizată? Principiul ionizării apei este cât se poate de simplu. Cu c u n o ş t i n ţ e tehnice r e d u s e , orice om poate să-şi construiască propriul aparat, dacă nu preferă cumva să cumpere direct un produs de înaltă tehnologie. Activatorul apei Activatorul apei este un aparat simplu care ionizează apa prin electroliză. Este alcătuit dintr-un container cu o capacitate de circa 4 litri, făcut din plastic, sticlă sau alt material izolator inert. La cele două capete opuse ale containerului se introduc doi electrozi din iridiu cu o suprafaţă
aproximativ
egală
cu
cea
containerului.
Activatorul
9S
apei
a
marginilor
în centrul containerului se introduce o membrană semipermeabilă care împarte apa în două. Cele două jumătăţi ale containerului sunt prevăzute în partea de jos cu două robinete pentru ieşirea apei (acide sau alcaline). Fiecare din cele două compartimente este umplută cu apă curată, după care plăcilor de iridiu Ii se aplică un curent electric direct de voltaj mic. în funcţie de conductivitatea şi temperatura apei, după circa o oră (durată care poate ajunge chiar la 12 ore), apa din cele două compartimente devine acidă şi respectiv alcalină. Apa din jurul electrodului pozitiv (anod) este acidă, în timp ce apa din jurul electrodului negativ (catod) este alcalină. Perioada de timp necesară pentru ca activatorul să împartă pe deplin apa depinde de mineralele din ea.
Ce tip de apă trebuie folosit? Apa distilată nu conţine nici un fel de minerale, deci nu este potrivită pentru producerea apei acide şi alcaline. La fel şi apa obţinută prin osmoză inversată. Apa păstrată în rezervoare mari din plastic poate prezenta la rândul ei probleme, deoarece nu conţine nici ea prea multe minerale, cu excepţia substanţelor poluante din aer. în schimb, apa păstrată în rezervoare din beton conţine suficiente minerale, îndeosebi calciu. în funcţie de conţinutul său, apa poate avea nevoie de mai multe ore pentru a se diviza la valorile maxime ale pH-ului.
99
Un ionizator al apei este un „filtru de apă inteligent", care separă componentele acide nedorite de cele alcaline benefice. Sunt totuşi ape nepotrivite pentru ionizare fără o filtrare prealabilă, din cauza conţinutului lor foarte mare de săruri sau de alte substanţe chimice. De pildă, aşa stau lucrurile cu apele minerale. Pentru o mai bună înţelegere, citiţi secţiunile referitoare la „PH-ul apei şi capacitatea sa de ionizare", „Ionizatoarele high-tech" şi „Filtrele de apă". Măsurarea pH-ului în timpul procesului de ionizare reprezintă unica modalitate de a afla de cât timp are nevoie apa pentru a deveni plenar activată. D a c ă folosiţi un pH-metru electronic, aveţi grijă să nu îl introduceţi în apă în timp ce curentul electric este pornit. Opriţi mai întâi curentul şi aşteptaţi o vreme înainte de a măsura nivelul pH-ului.
Un ionizator practic, călătorii sau pentru
ideal pentru 1-2 persoane.
Fiecare din cele două sticle produce 750 ml de apă acidă sau alcalină ionizată la fiecare 30 de minute,
în funcţie de
conductivitatea
100
apei.
Ionizatoare
moderne
high-tech
Pe piaţă există diferite ionizatoare moderne ale apei. Cele mai multe filtrează şi ionizează simultan apa. Spre exemplu, aparatul produs de Jupiter Co. are şase nivele de filtrare a apei, ceea ce permite producerea unei ape filtrate până la 0,01 microni (standard corespunzător dializei). Un microprocesor controlează procesul de ionizare şi indică pH-ul corect al apei. Electrozii sunt dotaţi cu dispozitive de auto-curăţare, filtrul automat are un indicator al duratei de viaţă, există alarme pentru apă fierbinte şi pentru presiune prea slabă, precum şi un alimentator de calciu. Principiul producerii
de
apă
alcalină
ionizată
Ilustraţiile sunt făcute cu acordul Jupiter Water Ionizers Australia.
101
Uscarea plasticului în cazul aparatelor noi Uscarea este un procedeu folosit de regulă în cazul lemnului. După ce este tăiată, cheresteaua este lăsată în aer liber să se usuce. în anumite cazuri, este mai întâi umezită cu apă şi apoi lăsată să se usuce. Producerea containerelor din plastic poate fi supusă şi ea unui procedeu asemănător, pentru eliminarea urmelor de solvenţi şi catalizatori chimici. Unele sticle din plastic sunt lăsate timp de câteva zile înainte să fie umplute. în mod similar, anumite containere trebuie spălate cu apă curată de mai multe ori înainte de a fi folosite. De aceea, se recomandă aruncarea primelor loturi de apă obţinute cu ajutorul ionizatorului. 102
Măsurarea
pH-ului
1. Cu hârtie de turnesol. Există mai multe tipuri de hârtie de turnesol disponibile. Unele dintre ele nu permit decât măsurarea unor valori restrânse, cum ar fi cele cuprinse între 2-5. Cele de calitate superioară, bazate pe o combinaţie de patru culori, au însă o rezoluţie foarte bună, care permite citirea unor valori foarte precise, cuprinse între 0-14, uneori chiar cu zecimale. Majoritatea hârtiilor de turnesol care se găsesc pe piaţă permit măsurarea pH-ului cu valori cuprinse între 4-10, colorându-se diferit, de pildă în portocaliu pentru
103
pH 4, în verde pentru pH 7 şi în mov pentru pH 10. Pentru măsurarea apei acide şi a apei alcaline se recomandă folosirea unei hârtii de turnesol care permite măsurarea unor valori ale pH-ului cuprinse între 2-12 (cel puţin). 2. Cu un pH-metru electronic. Acest aparat este foarte precis, chiar şi cele mai ieftine oferind valori ale pH-ului cu zecimale. Ele măsoară concentraţia ionilor de hidrogen. PH-metrele electronice nu trebuie introduse în apă atunci când curentul electric este pornit.
104
3. Cu ajutorul unor soluţii. Dat fiind că soluţiile acide le neutralizează pe cele alcaline, şi invers, ele pot fi folosite pentru calcularea pH-ului reciproc.
Probleme tehnice care pot apărea în timpul ionizării apei PH-ul
apei
nu
se
schimbă
în
cele
două
compartimente. •
Nu există curent electric care alimentează cei doi
electrozi. Verificaţi sursa de curent. • Temperatura este prea mică. Procesul de ionizare devine dificil la temperaturi mici. Invers, devine din ce în ce mai accelerat odată cu creşterea temperaturii. Plasaţi activatorul într-o cameră mai caldă. •
Apa din activator nu are o conductivitate suficient
de mare. De pildă, apa distilată are o conductivitate zero. Folosiţi apă cu o conductivitate mare. Dacă folosiţi apă de ploaie, puteţi adăuga câteva picături de suc de lămâie pentru o mai bună conductivitate (la care se adaugă şi alte beneficii pentru sănătatea dumneavoastră). Apa din compartimentul alcalin nu ajunge la nivelul dorit al pH-ului. •
Este posibil ca apa să nu conţină suficiente minerale
alcaline pentru a ajunge la nivelul dorit.
105
•
Reduceţi volumul compartimentului alcalin prin
mutarea membranei către electrodul negativ. Când scoateţi apa, aveţi grijă ca cea din compartimentul mai mic să curgă mai lent decât cea din compartimentul mai mare. Apa din compartimentul acid nu ajunge la nivelul dorit al pH-ului. •
Este posibil ca apa să nu conţină suficiente minerale
acide pentru a ajunge la nivelul dorit. •
Reduceţi volumul c o m p a r t i m e n t u l u i acid prin
mutarea membranei către electrodul pozitiv. Când scoateţi apa, aveţi grijă ca cea din compartimentul mai mic să curgă mai lent decât cea din compartimentul mai mare. PH-metrul electronic indică valori greşite. Folosirea unui pH-metru electronic poate provoca uneori anumite probleme. •
Intrerupeţi c u r e n t u l electric care a l i m e n t e a z ă
activatorul apei şi lăsaţi apa să „se odihnească" timp de câteva minute. •
Aparatele de radio sau alte aparate electronice pot
interfera cu pH-metrul. Plasaţi aceste aparate la o distanţă mai mare. •
Dacă ambele compartimente vă indică valori foarte
mari (să zicem, 12), întrerupeţi curentul electric şi aşteptaţi câteva minute. •
Verificaţi regulat pH-metrul.
106
Oxigenul Oxigenul este sursa vieţii şi unul din secretele sănătăţii. Toate celulele din corp au nevoie de oxigen pentru a trăi. indiferent unde sunt localizate. Un aport insuficient de oxigen slăbeşte celulele, iar în absenţa totală a acestuia ele mor rapid. Spre exemplu, celulele creierului mor în circa 15 secunde dacă sunt private de oxigen. Furnizarea insuficientă a oxigenului către celule este asociată cu una din cele mai temute boli ale epocii noastre: c a n c e r u l . Spre deosebire de celulele sănătoase, cele canceroase se simt bine într-un mediu sărac în oxigen. Pe scurt, cancerul urăşte oxigenul. Infecţiile cu ciuperci (de tip candida albicans) se dezvoltă de asemenea într-un mediu sărac în oxigen, răspândindu-se la fel ca o epidemie. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte bacteriile neprietenoase. Există două tipuri de bacterii: aerobe şi anaerobe. Cele aerobe sunt prietenoase, fiind absolut necesare în flora intestinală pentru digestie. Acesta este unul din factorii principali pentru prevenirea şi vindecarea bolilor. Oxigenul ucide bacteriile anaerobe dăunătoare şi
stimulează creşterea celor
prietenoase, benefice. De cele mai multe ori, apa pe care o bem este săracă în oxigen, din cauza clorului, fluorului şi altor substanţe chimice adăugate în ea. Acestea nu numai că ucid bacteriile prietenoase de care avem atâta nevoie pentru a ne păstra sănătatea, dar reduc nivelul de oxigen din apă, făcând din ea o băutură toxică. 107
Oxigenul stabilizat (O2) poate fi cumpărat din magazine şi se adaugă la apa de băut (conform instrucţiunilor de pe sticluţe). Este recomandat pentru o mai bună sănătate şi pentru o senzaţie de bunăstare interioară. în doze mai înalte nu trebuie folosit decât sub directa supraveghere a unui specialist, pentru boli precum artrita sau cancerul. Oxigenul are un efect alcalin asupra sângelui întrucât descreşte nivelul de dioxid de carbon, care acidizează sângele. La rândul ei. ingerarea apei alcaline ionizate măreşte nivelul oxigenului din sânge. Cel mai bun aparat tehnic de producere a apei alcaline bogate în oxigen este activatorul apei. Activatorul apei permite împărţirea în două a cantităţii de apă din container de către o membrană semipermeabilă. Ionii de hidrogen se acumulează de o parte a membranei, în timp ce ionii de oxigen se acumulează de cealaltă parte. Membrana acţionează la fel ca o ecluză, încetinind migraţia ionilor. Dacă aparatul nu funcţionează o perioadă suficient de lungă de timp, ionii din cele două compartimente vor sfârşi prin a se neutraliza reciproc, recombinându-se cu partenerii lor din compartimentul opus.
Calciul Există foarte multe neînţelegeri în legătură cu calciul. Acest element este asociat cu boli ca Alzheimer, Parkinson,
bolile cardiovasculare şi arterioscleroza. Pe de altă parte, se presupune că tot el ajută la prevenirea acestor boli. Lucrurile sunt ceva mai complicate. Ionii de calciu (aşa cum se găsesc în apa alcalină ionizată) ajută la dizolvarea calciului, care se leagă chimic de acizi precum colesterolul, colagenul, fibrinele, metalele grele şi alte deşeuri. Prima mea experienţă legată de calciu s-a produs acum 40 de ani, când am făcut un an de practică în agricultură la ferma lui Duke Moy din Jura, un lanţ muntos din calcar situat în Bavaria. Terenul agricol era foarte alcalin, dar plantele aveau un deficit de calciu. Aşa afirma cel puţin managerul fermei, domnul Schoenfeld, spre deosebire de ceilalţi agricultori, care refuzau să creadă acest lucru. Domnul Schoenfeld nu îşi putea dovedi afirmaţia, aşa că nu putea administra mai mult calciu plantelor. Un eşec l-ar fi costat cariera (ocupa una dintre cele mai bune poziţii în Bavaria). Cu toate acestea, şi-a asumat riscul şi a administrat de mai multe ori calciu pe două câmpuri, în doze mici. S-a dovedit că a avut dreptate. Mi-a explicat atunci că deşi calciul există în stare pură pretutindeni în jur, plantele nu sunt capabile să îl dizolve pentru a-1 asimila, şi de aceea recoltele nu sunt suficient de bune. Rădăcinile plantelor sunt capabile să dizolve şi să absoarbă ionii de calciu, dar acest proces este foarte lent, iar agricultura modernă nu permite timpul necesar pentru ca el să se producă. Prin administrarea unei pulberi foarte fine de calciu, rădăcinile pot absorbi mult mai uşor acest element mineral atât de important pentru ele. Pentru a scurta povestea, omul a câştigat câteva premii pentru cel mai bun ovăz şi pentru cele mai mari recolte
109
din regiune. Nu contează cât calciu există într-o zonă dacă el nu poate fi absorbit de plante şi de animale (inclusiv de oameni). Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea lui Robert R. Barefoot şi Carl J. Reich, Factorul numit calciu.
Alimente care generează săruri acide sau alcaline Există două categorii de alimente acide şi alcaline. Una se referă la alimentele acide sau alcaline, iar cealaltă la alimentele care generează săruri acide sau alcaline. Acest efect îi conduce de multe ori pe oameni la concluzii greşite. Spre exemplu, lămâile sunt extrem de acide, având un pH de 1,9. în mod paradoxal, ele amplifică însă alcalinitatea corpului, având aşadar un efect de alcalinizare. Dacă doriţi să vă schimbaţi pH-ul corpului prin alimentaţie, nu este atât de important să cunoaşteţi pH-ul unui aliment sau altul, cât reacţia sa asupra corpului dumneavoastră. De decenii, specialiştii nutriţionişti avertizează că dieta noastră alimentară este prea acidă şi că bolile epocii moderne sunt legate de dezechilibrul provocat de alimente care generează acizi, precum zahărul sau făina rafinată. Este suficient să privim listele de cumpărături ale oamenilor pentru a înţelege de ce suferă aceştia de atâtea boli.
110
„Omul este ceea ce mănâncă", spune un vechi proverb. Vă prezint în continuare lista cu principalele alimente cumpărate în supermarketurile din Australia (în ordine descrescătoare). Bănuiesc că lista nu diferă prea mult de cea din alte ţări occidentale. Ea a fost publicată în Retail World, o revistă a en-gros-urilor australiene. Articolele
care
se
vând
cel
mai
bine
supermarketurile din Australia 1. Coca-Cola, 375 ml 2. Coca-Cola, 1 litru 3. Coca-Cola, 3 litri 4. Coca-Cola dietetică, 375 ml 5. Nectar de cireşe 6. Lapte condensat Nestle 7. Hârtie de ţigări Tally Ho 8. Batoane de ciocolată Mars 9. Batoane de ciocolată Kit-Kat 10. Batoane de ciocolată Crounchie 11. Margarină cu conţinut redus de sare Eta 12. Conserve de fasole Heinz 13. Conserve de sfeclă 14. Coca-Cola dietetică, I litru 15. Ceai marca Bushell 16. Ciocolată cu lapte Cadbury Dairy Milk 17. Pepsi Cola, 375 ml 18. Coca-Cola, 1,5 litri 111
în
19. Fulgi de porumb, marca Kellogg 20. Concentrat pentru supă Maggi 21. Băutură răcoritoare din lămâie (de diferite mărci) 22. Panadol, 24 de tablete 23. Margarină Meadow Lea 24. Limonadă (de diferite mărci) 25. Margarină Mrs. MacGregor Aproape că nu mai sunt necesare comentariile. Orice om poate înţelege din această listă puterea reclamelor comerciale. Ea nu include practic nici un aliment sănătos, viu sau generator de săruri alcaline. Lista de mai sus explică de ce există atâtea boli legate de acizi. Dacă vă întrebaţi cum se face că din lista celor mai bine cumpărate 25 de produse din Australia face parte şi un medicament, vă pot răspunde că veţi înţelege mai uşor acest lucru atunci când vom enumera efectele negative ale acestor alimente. Nu este de mirare că tot mai mulţi tineri se îmbolnăvesc de artrită, reumatism şi alte „boli legate de bătrâneţe". îmbătrânirea din ce în ce mai rapidă a populaţiei poate fi văzută cu ochiul liber. Din păcate, oamenii au ajuns nişte simple marionete care joacă aşa cum le dictează reclamele comerciale. Mă întreb cu sinceritate când vor ajunge să gândească oamenii cu propria lor minte?
112
Cum putem şti dacă un aliment generează săruri acide sau alcaline? Capacitatea unui aliment de a genera acizi sau baze depinde de raportul calciu/fosfor. Există şi alţi factori minori care influenţează valoarea pH-ului, dar aceştia sunt consideraţi neglijabili, după cum explică Herman Aihara, autorul cărţii Acid şi alcalin.
Aliment
Ca (mg)
P (mg)
Ca/P
Generator de acizi / baze
Frunze de ridichi
190
30
6.3
Generator puternic de baze (peste 3)
Frunze de morcovi
200
74
2.7
Generator de baze (de la 2.99 la 2,00)
Tofu
160
86
1.9
Slab generator de buze ( d e l a 1.99 la 1,00)
Morcovi
47
60
0.78
Slab generator de acizi ( d e l a 0,99 la 0.50)
Ouă
65
230
0,28
Generator de acizi (de la 0.49 la 0.2)
Seminţe de floarea soarelui
120
837
0.14
Puternic generator de acizi (sub 0.2)
Ca = calciu; P - fosfor 113
Raportul pH-ului vă poate ajuta să vă calculaţi singuri dieta, pentru a şti dacă aceasta generează săruri acide sau alcaline. Ca exerciţiu, vă recomand să calculaţi articolele din lista de mai sus (cu menţiunea că băuturile alcoolice, extrem de puternic generatoare de săruri acide, nu sunt menţionate în ea). Veţi începe să înţelegeţi astfel de ce sunt atât de pline spitalele, de ce dispun de atât de puţină energie oamenii şi de ce predomină atât de multe boli cronice. Veţi înţelege de asemenea de ce sunt atât de sănătoase animalele care trăiesc în natură şi de ce sunt atât de bolnave animalele de casă.
Lista
alimentelor
Lista care urmează este doar informativă, fiind alcătuită în funcţie de valorile medii obţinute din diferite surse. De remarcat faptul că tipul de sol şi condiţiile de creştere a plantelor pot influenţa în mare măsură raportul Ca/P. Aliment
Ca/P Puternic generator de acizi
Macrou (neprelucrat)
sub О,1
Pui (fără piele)
sub 0,1
Porc (neprelucrat)
sub 0,1
Bacon=slănină, costiţă
0,1
Plătică
0.1 114
Ovăz
0.1
(neprelucrat)
Orez (maro)
0.1
Scoici (neprelucrate)
0.1
Ciocolată
0.2
Nuci de cocos
0,2
Usturoi
0,2
Linte (crudă)
0.2 Generator de acizi
Avocado
0,3
Gălbenuş de ou
0,3
Orez alb
0.3
Boabe de soia
0,3
Sparanghel
0,4
Pâine integrală
0.4
Conopidă (crudă)
0.4
Slab generator de acizi Ardei gras
0.5
Vinete
0,5
Lapte de soia
0,5
Ovăz
0.6
Albuş de ou
0,6
Brânză telemea
0.7
Stridii (neprelucrate)
0.7
Păstârnac - proaspăt
0,7
Miere
0,8
115
Papaya (fructe)
0,9
Căpşuni
0,9 Slab generator de baze
Morcovi (cruzi)
1,0
Zucchini
10
Coacăze (proaspete)
1,2
Lapte de vacă
1,2
Broccoli
1,3
Gulii (crude)
1,3
Ţelină (crudă)
1,4
Stafide
1,4
Ridichi (rădăcini)
1,4
Salată verde (proaspătă)
1,4
Curmale (proaspete)
1,6
Grapefruit
1,6
Seminţe de susan
1,9
Generator de baze Portocale
2,1
Lapte uman
2,4
Puternic generator de baze Spanac
3,]
Rubarbără (proaspătă)
5,7 116
Legume şi plante medicinale Vă prezentăm în continuare o listă cu câteva din cele mai frecvent consumate legume şi plante medicinale. Este interesant să comparaţi raportul pH-ului cu destinaţia fiecărei plante, precum şi plantele între ele. Plantă
Ca/P Generator de acizi
Seminţe de schinduf
0,25
Rădăcină de sparanghel
0,4
Slab generator de acizi Rădăcină de ghimbir
0,6
Slab generator de baze Afine
1.6
Frunze de iarbă-nioale
1,7
Rădăcină de păpădie
1,7
Frunze de ginkgo
1,8
Frunze de mentă
2,1
Generator de baze Flori de muşeţel
2,1
Seminţe de anason-mare
2,2
Frunze de lumânărică
2,4
Rădăcină de pătrunjel
2.9 117
Rădăcină de coada-şoricekilui
2,9
Rădăcină de genţiană
3,0
Puternic generator de baze Trandafir
3,2
Rădăcină de echinacea
4,2
Trifoi
6,0
Frunze de urzică
6,4
Frunze de tătăneasă
8,3
Frunze de salvie
8,4
Bobiţe de ienupăr
9,5
Coada-calului
9,9
Rădăcină de lemn-dulce
11,2
Alge
12,3
Seminţe de pătlagină
39,1
Alimentele
organice
Ştiind cifrele, calculele sunt uşor de făcut. De unde obţinem însă aceste c i f r e ? Există cărţi care prezintă conţinutul în calciu şi fosfor al tuturor fructelor şi legumelor, dar ele nu sunt suficiente. Mai sunt câteva întrebări la care trebuie să răspundem: 1. Sunt fructele şi legumele pe care le cumpărăm noi identice cu cele care au fost analizate? 2. Sunt aceste fructe şi legume organice sau neorganice? 3. Sunt ele modificate genetic? Ce ştim despre aceste „alimente high-tech"? Un lucru este sigur: gustul lor nu este identic cu cel pe care îl cunoaştem din moşi-strămoşi... Este foarte dificil să mai stabileşti astăzi dacă un aliment este sănătos sau nu. Pentru efectuarea calculelor referitoare la alimentele generatoare de săruri acide sau bazice, următoarele tabele vă pot fi de folos. Ele indică cu claritate că alimentele organice sunt mult mai bune.
Alimentele organice sunt mai bune!
119
J
Date preluate din Raportul F. E. Baer al Universităţii Rutgers Mili-echivalente la o greutate uscată de 100 de grame
120
Date preluate din Raportul F. E. Baer al Universităţii Rutgers Mili-echivalente la o greutate uscată de 100 de grame
121
Alimente organice sau neorganice? Alimentele care generează săruri alcaline pot genera uneori săruri acide! Aşa cum spuneam mai devreme, nu este uşor să stabilim dacă un aliment generează săruri acide sau alcaline, chiar dacă comparăm alimente organice. Tabelele cu cifre măsurate în zone diferite indică valori diferite. Un lucru este însă absolut sigur: există o mare diferenţă între alimentele produse organic şi cele neorganice. Diferenţa poate merge până acolo încât un aliment alcalin se poate
Ca/P
G e n e r a t o r de acizi / baze
Leguminoase Organice Neorganice
1.11 0,68
Generator de baze Generator de acizi
Varză Organică Neorganică
1,6 0,9
Generator de baze Generator de acizi
Salată verde Organică Neorganică
1,65 0,7
Generator de baze Generator de acizi
Roşii Organice Neorganice
0,65 0,28
Nici 0 schimbare Generator de acizi Generator de acizi
Spanac Organic Neorganic
1,85 0,7
Nici 0 schimbare Generator de baze Generator de baze
122
dovedi acid. Luând în calcul valorile medii, am obţinut datele din tabelul alăturat. Ştiu că aceste valori pot induce o stare de confuzie, dar aceasta este realitatea: alimentele care produc de regulă baze pot produce în fapt acizi. Cred că a sosit timpul să fim preocupaţi de alimentele pe care le mâncăm, cultivând exclusiv alimentaţia organică şi naturală. Luaţi-vă destinul în mâini şi solicitaţi numai alimente reale. Renunţaţi la căpşunile timpurii, extrem de aspectuoase, care rezistă foarte mult timp pe rafturile magazinelor, şi căutaţi-le numai pe cele care au un gust adevărat. Mă tem însă că vă va fi greu să le mai găsiţi.
Este posibil ca organismul să facă foamea, deşi are stomacul plin? Cercetătorii din Germania au stabilit că multe din fructele şi legumele obţinute astăzi nu mai conţin decât 10% din oligoelementele pe care le conţineau cu câteva decenii în urmă. O hrană organică sănătoasă este importantă nu numai pentru echilibrul dintre acizi şi baze, ci şi pentru bunăstarea noastră interioară.
Unde sunt viermii? îmi amintesc de vremea când eram copil. îmi plăcea salata verde, dar când o vedeam pe mama cum scoate 123
viermii din ea, îmi pierea pofta de a o mai mânca. Mai târziu, când am avut propria mea grădină, am continuat să detest micile creaturi cu care eram nevoit să îmi împart salata. Am început să folosesc tot felul de antidăunători organici, am cultivat urzici, pelin şi tutun, dar problema tot nu s-a rezolvat, decât parţial. A urmat o perioadă în care am călătorit foarte mult, aşa că îmi era imposibil să îmi mai cultiv grădina. Am „savurat" atunci legumele de la supermarket, 100% fără viermi. Pe măsură ce am îmbătrânit, papilele mele gustative şi-au mai pierdut din eficienţă (cel puţin, aşa credeam eu pe vremea aceea). îmi lipsea gustul fructelor şi legumelor de altădată. Am avut apoi din nou acces la fructe şi legume adevărate şi am descoperit că papilele mele nu aveau nimic. Ceea ce s-a schimbat în ultimii 50 de ani a fost maniera în care sunt produse acestea prin mijloacele agriculturii moderne. La ora actuală nu mai cumpăr decât fructe şi legume care au fost ciugulite de păsări şi care conţin viermi (au început să-mi placă aceste mici creaturi, care indică faptul că fructele sunt sănătoase, de vreme ce pot fi mâncate şi de alte vieţuitoare ale naturii). Generaţia mea încă îşi mai poate aduce aminte ce gust aveau legumele şi fructele organice, dar generaţia tânără nu mai are această şansă...
Prelucrarea industrială a alimentelor le transformă în produse acide! Prelucrarea alimentelor le face nepotrivite pentru sănătatea noastră. Hrana zilnică trebuie să includă cel puţin
124
o treime alimente proaspete, organice, neprelucrate. Procesul de prelucrare reduce pH-ul alimentelor, care devin astfel mai acide. După părerea mea, anumite procese, cum este gătitul Ia microunde, ucide alimentele şi le face toxice. După cum spunea un cercetător din Singapore: „Un cuptor cu microunde este bun numai pentru a steriliza şosetele şi lenjeria, atâta tot!" Spaţiul din această carte nu-mi permite să dezvolt acest subiect, dar vă recomand numărul 5 din buletinul nostru informativ Health for All.
Medicamentele generează săruri acide Marea majoritate a medicamentelor generează săruri acide. Evident, inflamaţiile trebuie tratate cu medicamente acide, dar această soluţie nu acţionează decât pe termen scurt. Cauza inflamaţiilor este tocmai dezechilibrul pH-ului. De altfel, acesta este unul din motivele pentru care aceste medicamente au efecte secundare negative. Acizii din medicamente trebuie neutralizaţi cu apă alcalină ionizată şi apoi eliminaţi.
Alţi factori care accelerează procesul de acidifiere Electro-poluarea, razele telurice şi stresul Am vorbit destul despre felul în care influenţează alimentele şi apa pH-ul corpului nostru. Există şi alţi factori care reduc pH-ul corpului, trecuţi prea uşor cu vederea sau ignoraţi complet.
Razele telurice şi electro-poluarea Atunci când am scris prima mea carte, în anul 1984, am afirmat în ea că „electro-poluarea şi razele telurice se amplifică reciproc, dar disproporţionat". Nu am putut să-mi dovedesc atunci afirmaţia decât prin măsurători ale energiei subtile. De atunci au trecut anii, iar eu am găsit dovada ştiinţifică: măsurarea electricităţii corpului într-un loc în care sunt prezente raze telurice şi într-un loc în care acestea nu sunt prezente. Un singur pas în afara razei de influenţă a energiei telurice poate modifica electricitatea corpului de la 3000 mV la 50 mV. Corpul nostru acţionează la fel ca o antenă, fiind extrem de sensibil la razele telurice şi la electro-poluare. în cazul în care comparăm afecţiunile rezultate ca urmare a expunerii prelungite la razele telurice sau la electropoluare, constatăm că între acestea nu există nici o diferenţă.
126
în timpul celor şase ani în care am studiat apa alcalină şi cea acidă, am comparat inclusiv bolile acidităţii cu aceste afecţiuni.
Electro-poluarea „ Câmpurile
electromagnetice
puternice
interferează
cu membranele celulare, pe care le fac extrem de uşor penetrabile. toxice.
Din acest motiv,
oamenii suferă şocuri acide
Bariera care îi protejează în mod normal nu mai
funcţionează iar celulele lor intră într-o stare de confuzie, lucru care conduce la apariţia unor boli precum cancerul, artrita
sau
depresia".
Paul Herrmann, biolog. Australia Starea de confuzie a celulelor este explicată astfel de Reinhard Kanuka-Fuchs,
Un cămin sănătos - un birou
sănătos: „Care sunt schimbările care se produc în cursul acestui proces? Hormonii joacă un rol cheie în reglarea majorităţii funcţiilor celulare, ale ţesuturilor şi organelor, cum ar fi: creşterea celulară, diferenţierea, reproducerea şi răspunsul imun. Ei pot transporta impulsurile nervoase provenite de la creier, trecând prin membranele celulare la fel ca neurotransmiţătorii, sau se pot lega chimic de receptorii de pe membranele celulare. Melatonina, hormonul care reglează ceasul nostru biologic şi ne influenţează starea de spirit, inhibă creşterea tumorilor şi opreşte cancerul. Ionii de calciu sunt emişi de receptori şi depozitaţi ca principali mesageri ai celulelor noastre, la nivelul membranei celulare. 27
Tot ei stimulează producţia de enzime, care controlează uciderea tumorilor de către celulele limfocite. S-a descoperit că celulele individuale c o m u n i c ă e l e c t r o m a g n e t i c cu hormonii (priviţi ca nişte mesageri chimici), asigurând un fel de sistem poştal conectat inclusiv la celulele nervoase, asemănător sistemului telegrafic alcătuit dintr-o reţea de calculatoare. Polarizarea şi depolarizarea se pot propaga de-a lungul lanţurilor de celule. Aceste potenţiale electrice asigură un sistem regulator homeostatic, care controlează funcţiile materialelor feromagnetice din interiorul celulelor". Câmpurile magnetice sunt prezente în orice casă modernă, în jurul reţelelor electrice şi aparatelor conectate la ele. Deşi utile, acestea ne poluează mediul în care trăim cu tot felul de frecvenţe electromagnetice. Acest lucru creează o mare problemă, generând o stare de confuzie la nivel celular şi schimbarea chimiei acestora.
Câmpurile magnetice pot schimba pH-ul sângelui Iată un citat preluat din cartea lui R. Barefoot şi Carl Reich, Factorul calciu - secretul ştiinţific al sănătăţii şi tinereţii:
„Expunerea la câmpuri
magnetice necontrolate poate avea un efect opus asupra corpului bioelectric". Folosind un magnet de pământ, autorii demonstrează că bicarbonatul de calciu
128
se separă sub influenţa unui câmp magnetic negativ în hidroxid de calciu şi dioxid de carbon. Apa îşi poate schimba pH-ul sub influenţa unui magnet de pământ de la 7,5 la 9,2, iar sângele de la 7,2 (o valoare prea acidă) la 7,5 (o valoare prea alcalină).
Cum ne putem proteja de electro-poluare? Următoarele metode de protejare sunt preluate din cartea •
Soluţii
împotriva
poluării.
lnformaţi-vă, citiţi, studiaţi şi observaţi, faceţi
măsurători cu un gaussmetru. •
Participaţi la seminalii de specialitate şi învăţaţi să
vă ajutaţi singur. • Educaţi-i şi pe cei din jur. Vorbiţi-le prietenilor dumneavoastră, familiei, colegilor, medicilor etc. • Păstraţi o distanţă de un metru faţă de orice electropoluant. •
Reduceţi timpul de expunere, faceţi pauze, astfel
încât sistemul dumneavoastră să îşi poată reveni. •
Reduceţi puterea câmpurilor în care sunteţi nevoiţi
să staţi prin intermediul unor scuturi protectoare, dacă acest lucru este posibil. •
Nu uitaţi de efectul sinergie (interactiv) cu alţi
poluanţi chimici etc. • îmbunătăţiţi-vă starea de sănătate, sistemul imunitar şi faceţi cât mai des cure de dezintoxicare a organismului. • Cultivaţi-vă capacitatea de răspuns. Faceţi tot ce vă stă în puteri, nu vă bazaţi pe autorităţi. 129
• Susţineţi organizaţiile neguvernamentale de profil, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. • Eliminaţi cât mai multe din aparatele electrice existente în dormitor. • Dacă nu se poate altfel, scoateţi-le din priză în timpul nopţii. • Staţi la distanţă de materialele care conduc uşor electricitatea, cum sunt metalele. •
Evitaţi saltelele de pat pe structură metalică (arcuri),
paturile cu cadre metalice, păturile electrice, paturile pe pernă de apă. • Evitaţi materialele sintetice. •
Instalaţi un întrerupător al circuitului electric.
• Păstraţi în dormitor plante sănătoase şi cactuşi. • Atunci când sunteţi bolnavi, folosiţi în mai mare măsură medicina vibraţională, în locul celei alopatice. •
Rugaţi un biolog de apartament să vă inspecteze
dormitorul şi să facă un raport. • Contactaţi şi susţineţi Institutele de Biologie a Clădirilor, la nivel naţional şi internaţional. Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea mea, Soluţii împotriva poluării,
şi
cartea lui
Reinhard
Kanuka-Fuchs, Un cămin sănătos - un birou sănătos.
Razele telurice
(geomagnetice)
Tratamentul cu apă încărcată teluric este foarte eficient. Din păcate, noi uităm sau ignorăm cel mai adesea reacţiile
130
pozitive şi negative ale corpului nostru. Orice fiinţă vie. fie ea plantă, animal sau om. foloseşte apa din pânza freatică pentru a-şi redobândi energia şi sănătatea. Atunci când dorm în zone situate deasupra anumitor ape subterane, animalele şi oamenii se îmbolnăvesc. Cursurile subterane de ape sunt responsabile pentru 95% din stresul geopatic la care este supusă starea de sănătate. Alte f o r m e de stres geopatic se pot datora interferării cu liniile geomagnetice, cu depozitele subterane de minerale, cu anumite perturbaţii telurice etc. Dat fiind că apele subterane reprezintă principala cauză a locurilor geo-patogene (de la geo = pământ, patogen - care provoacă boala), aceste radiaţii le poartă de regulă numele. Personal, prefer termenul de raze telurice (vezi şi cartea mea anterioară, Razele telurice - aceşti ucigaşi tăcuţi). Razele telurice pot avea diferite efecte, cum ar fi c r e ş t e r e a radioactivităţii,
schimbarea conductivităţii,
întârzierea procesului de creştere şi diferite boli, printre care cancerul Ia plante, animale şi oameni. „Nu trebuie să locuiţi în acele zone în care plantele mor şi animalele lipsesc. Este evident că aceste locuri sunt nesănătoase.
Nu
veţi experimenta în ele decât dizarmonie
şi o pierdere a vitalităţii. In schimb, dacă găsiţi un loc în care trăiesc cleja oameni veseli, fericiţi şi sănătoşi (mai ales bătrânii), stabiliţi-vă în el. Vă veţi descurca astfel fără medicamente misterioasa
şi
doctori.
forţă
a
Cea
care
vă
va
vindeca
este
pământului". Nostradamus
131
Interesant este faptul că aproape toate bolile provocate sau amplificate de razele telurice sunt absolut comparabile cu cele provocate sau amplificate de deşeurile acide şi de electro-poluare. Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea mea,
Soluţii împotriva poluării.
Asigurările de sănătate plătesc studii legate de casa fiecăruia! In Germania, medicina tradiţională a avertizat de decenii că locuinţele moderne, cu razele lor telurice, vopselele chimice, covoarele sintetice, gazele emanate din materialele de construcţie, câmpurile magnetice, sarcinile electrostatice, şi nu în ultimul rând e l e c t r o - p o l u a r e a provocată de reţelele de electricitate, pot genera boli. In Australia, medicina tradiţională nu recunoaşte încă faptul că locuinţele şi birourile moderne pot provoca boli. Bolile sunt tratate fără a elimina mai întâi cauzele. în Germania, medicina modernă a recunoscut deja necesitatea de a identifica sursa bolilor, eliminând-o dacă este posibil. Societăţile de asigurări de sănătate plătesc sume din ce în ce mai mari pentru tratarea bolilor cronice, motiv pentru care cea mai mare dintre a c e s t e a , D A K ( D e u t s c h e Angestellten Versicherung) plăteşte 80% (dar nu mai mult de 500 mărci) din factura unor studii legate de casa fiecărui asigurat, urmărind să pună capăt tratamentului orb al bolilor şi costurilor nenecesare (inclusiv suferinţei oamenilor).
132
Companiile din Australia ar trebui să calculeze ce metodă este mai ieftină şi mai umanitară!
Alte destinaţii ale apei ionizate S t e r i l i z a r e a : apa acidă poate fi folosită pentru sterilizarea căminelor şi a clinicilor medicale. în regiunile cu apă de munte este însă posibil ca pH-ul apei să nu scadă prin ionizare sub 3. Apa din oraşul în care locuiesc eu provine din munţii înzăpeziţi ai Australiei. Este săracă în minerale acide şi nu poate produce o apă acidă cu un pH mai mic de 4,7. Această apă nu este potrivită pentru sterilizare. în timpul călătoriilor mele am verificat multe ape. Am întâlnit inclusiv unele cu care am putut produce o apă acidă cu un pH de 2.5. Apa potrivită pentru sterilizare este cea cu valoarea pH-ului egală sau mai mică de 3. Sterilizarea este un proces de oxidare prin care clorul (sau fluorul) din apă se leagă chimic de oxigenul din materia biologică, inclusiv de bacteriile dăunătoare, inhibând astfel creşterea lor şi omorându-le.
Apa activată şi plantele Am făcut o serie de cercetări pe marginea acestui subiect, pornind de la premisa că plantele nu pot creşte decât într-un mediu cu un anumit pH. Spre exemplu, urzicile
Filtrele de apă Din cauza fricii de poluare a apărut o întreagă industrie a filtrelor de apă. Pretenţiile producătorilor sunt atât de mari încât chiar şi cel mai bine educat dintre cumpărători poate fi încurcat. Toate argumentele sunt parţial adevărate şi nu doresc să mă las atras în aceste discuţii. Dată fiind oferta foarte mare, cel mai bine este să decideţi din start care produse trebuie respinse. După părerea mea, apa distilată iese din discuţie, fiind o apă complet moartă, incapabilă să susţină sănătatea. Apa distilată nu poate fi ionizată. Vezi şi secţiunea „PH-ul apei şi capacitatea ei de ionizare".
Urina ionizată Nu există remediu mai personalizat şi mai universal decât urina proprie. Urina omului conţine minerale, aminoacizi, enzime, hormoni, şi aşa mai departe, dar şi antidoturile specifice şi esenţiale de care are nevoie organismul la un moment dat. Dacă ar trebui să cumpere de la farmacie toate cele peste 2.500 de ingrediente prezente în urină, aproape nimeni nu şi le-ar putea permite. De aceea, nu risipiţi inutil acest lichid preţios.
136
în anul 1996 am publicat o carte intitulată „Medicina cu apă", în care am menţionat şi posibilitatea ionizării alcaline şi acide a apei pentru tratarea anumitor boli. De atunci, am făcut o serie de studii legate de ionizarea urinei, în anul 1997 am prezentat la Goa, în India, unde s-a ţinut prima Conferinţă Mondială de Urinoterapie,
un raport
referitor la posibilitatea ionizării urinei, dar nu am primit reacţii de nicăieri. Am primit scrisori de la peste 60 de specialişti în urinoterapie din întreaga lume, dar nimeni nu mi-a putut furniza informaţii suplimentare. Se pare că sunt singura persoană interesată să separ componentele potenţial toxice din urină de cele profund benefice. Aşa cum ştie orice specialist, în lume există două abordări faţă de urinoterapie. Sunt oameni care susţin că „urina este cel mai bun remediu împotriva bolii" şi alţii care afirmă că „urina este un deşeu toxic". Cel de-al doilea grup este mai mare, în timp ce primul este mai bine educat. Fiind autorul unei cărţi de urinoterapie, eu aparţin primului grup. Când am publicat cartea mea despre terapia prin urină, nu am menţionat în ea posibilitatea ionizării urinei, întrucât nu făcusem cercetări suficient de extinse şi eram nesigur de această posibilitate. Am avut însă dintotdeauna anumite rezerve legate de reciclarea anumitor minerale acide din urină, precum
fosforul, sulful şi clorul. Majoritatea
medicamentelor alopatice sunt şi ele generatoare de acizi. Urina ionizată oferă foarte multe posibilităţi. Conţinând nu mai puţin de 2.500 de ingrediente, nu putem şti ce se va întâmpla în urma ionizării cu antidoturile şi hormonii
conţinuţi în aceasta. Cercetările ar trebui să dureze ani de zile pentru a obţine răspunsurile dorite. Ionizarea urinei separă componentele acide de cele alcaline. După părerea mea, reciclarea componentelor alcaline pe cale internă şi folosirea celor acide pe cale externă pare cea mai bună soluţie. • Dacă aveţi comentarii sau experienţe legate de ionizarea urinei, vă rog să-mi comunicaţi acest lucru. • Informaţiile de ultimă oră legate de acest subiect vor fi prezentate în buletinele noastre informative. • Există pe piaţă chiar şi un aparat pentru ionizarea urinei.
Й
Ionizator de dimensiuni mici, lonizator
ideal
pentru ionizarea urinei şi pentru alte cercetări.
Poate
funcţiona
cu
numai
100 ml de lichid.
Pentru informaţii suplimentare legate de terapia prin
urină, vă recomand lucrarea mea, Urina - apa sfântă. Editura noastră oferă şi alte cărţi pe această temă, publicate de alţi autori. Puteţi solicita un catalog al cărţilor.
138
Pulberea lui Percy Să existe oare o pulbere care poate să vindece cancerul şi care poate facilita sarcina? Există un fermier care trăieşte lângă Wodonga, în statul Victoria, care pretinde că a inventat noi remedii pentru reducerea acizilor din corp şi pentru eliminarea bolilor provocate de alimentaţia acidă a omului modern. Este vorba de domnul Percy Weston, un bătrân în vârstă de 97 de ani. altminteri cât se poate de activ şi de „verde", care a devenit o adevărată sursă de inspiraţie pentru mulţi semeni de-ai săi ca model de sănătate. El susţine că cea care 1-a ajutat să se menţină în această formă este pulberea pe care a inventat-o. A încercat să capteze interesul profesioniştilor, al medicilor şi al politicienilor, dar toată lumea 1-a ignorat.
Harald W.
Tietze (stânga) şi Percy Weston
139
Pulberea lui Percy este rezultatul a 50 de ani de încercări şi erori, fiind alcătuită dintr-un amestec de ingrediente simple şi uşor de procurat, în principal suplimente alimentare şi alte produse naturiste. In tinereţe, Percy şi-ar fi dorit să devină medic. A studiat chimia şi fizica la Colegiul Xavier din Melbourne şi a avut note foarte bune. Aşa cum se întâmplă însă de atâtea ori, circumstanţe legate de familie l-au împiedicat să îşi împlinească visul, iar Percy a fost nevoit să practice agricultura. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, familia sa se ocupa cu oieritul pe păşunile situate în munţi, dar în anul 1923 s-a decis să se ocupe cu cultivarea tutunului. în anul 1934 această cultură s-a dovedit a nu aduce succesul scontat, aşa că Percy s-a gândit să renunţe la afacerea de familie şi să încerce pe cont propriu să cultive nuci. A început să crească de a s e m e n e a oi la f e r m a sa, dar problemele au continuat să se adune. El s-a îmbolnăvit de artrită şi a făcut un cancer la mâna stângă. Medicul i-a spus că nu poate face nimic pentru artrită, dar cancerul poate fi tratat cu radiu sau prin amputarea mâinii. Percy şi-a dat seama că la originea bolii sale stătea fosforul din sol. O reclamă pe care a văzut-o i-a dat ideea salvatoare: era o reclamă la sarea amară. El s-a gândit că dacă ar putea activa mai puternic aceste săruri, excesul de fosfor din corp ar putea fi eliminat pe această cale, restabilindu-i sănătatea. Ameliorarea artritei. Aşa a apărut prima versiune a pulberii lui Percy. Tumoarea canceroasă de pe mâna sa părea să-şi fi încetinit creşterea, iar artrita i s-a ameliorat.
140
O
s a r c i n ă în
locul
cancerului
uterin
şi
a
histerectomiei în anul 1946 Percy s-a însurat. Doi ani mai târziu, văzând că nu au apărut copiii, cei doi soţi Weston s-au decis să facă nişte analize medicale. Doamnei Weston i s-a descoperit cu această ocazie un cancer uterin. Au consultat şase doctori, dar diagnosticul a fost de fiecare dată acelaşi, în loc să accepte sfatul medicilor, de a face o histerectomie, doamna Weston a preferat să încerce ultima variantă a pulberii lui Percy. Nu numai că sănătatea i s-a îmbunătăţit în scurt timp, dar următoarele analize au scos la iveală faptul că rămăsese însărcinată! Dat fiind că încercările sale de a obţine o recunoaştere pentru pulberea sa au eşuat, Percy scrie la ora actuală o carte. Nu este exclus ca Pulberea lui Percy să devină în curând o marcă înregistrată şi recunoscută la nivel naţional.
Ce putem spune despre alimentele bogate în acid lactic? După părerea mea, sugestia de a consuma alimente bogate de acid lactic, precum oţetul, kefirul şi Kombucha, este corectă. Atât timp cât rotaţia moleculelor este pozitivă, acidul lactic şi substanţele probiotice (bacterii şi drojdii prietenoase) din Kombucha şi kefir sunt benefice pentru activarea sistemului imunitar în lupta împotriva cancerului. Aceste alimente vii operează pe un alt nivel decât cel fizic. 141
Ionizarea
alimentelor poate preveni otrăvirea lor
Compania japoneză Matsushita a creat un aparat care detectează bacteriile ucigătoare ca Salmonella, Eschericha coli 0157 şi Staphylococcus, prevenind astfel toxiinfecţiile alimentare. Noul „aparat pentru testarea bacteriilor" prezintă avantajul că poate încerca alimentele suspecte înainte de c o n s u m a r e a lor. Până a c u m , a l i m e n t e l e nu putea fi investigate decât după producerea toxiinfecţiilor. Aparatul este similar cu cel folosit pentru ionizarea apei.
Rezervorul
este
împărţit
de
o
membrană
semipermeabilă pentru trecerea apei. Mostrele alimentare lichide sunt introduse în compartimentul mai mare, în care se află un electrod negativ. Bacteriile (care au o mică sarcină electrică negativă) sunt atrase în celălalt compartiment al rezervorului (mai mic), respectiv cel acid, în care se află electrodul pozitiv. O cameră video conectată la un computer numără concentraţia de bacterii din lichid în numai câteva minute. Potrivit unui articol al lui Barry Fox, intitulat „încălziţi, testaţi şi serviţi" şi publicat în revista New Scientist (aprilie 1999), acest nou aparat va fi în curând disponibil pe piaţă şi va face parte din recuzita clasică a marilor restaurante şi companii de catering.
142
Memoria apei Există numeroase studii care confirmă faptul că apa are o „memorie" a ei. Am putea scrie o întreagă carte pe marginea acestui subiect. Vă prezint în continuare câteva argumente în favoarea demonstrării acestei teze şi a faptului că nu trebuie să tratăm cu neglijenţă această substanţă minunată, care există din abundenţă pe planeta noastră, dar a cărei calitate se află într-o continuă scădere.
Levitizarea apei Memoria apei este amplu argumentată în cartea lui Friederich Hacheney, Apa levitizată în cercetare şi pentru folosinţă personală. Există dovezi că apa poate stoca timp de câteva luni o amprentă energetică prin procesul de levitizare, dar numai dacă frecvenţa sa nu interferează cu diferite câmpuri magnetice (electrostatice). Câmpurile electromagnetice modifică frecvenţa apei. Ingerarea apei levitizate timp de câteva luni a demonstrat dincolo de orice îndoială îmbunătăţirea calităţii sângelui. Efectele câmpurilor m a g n e t i c e a s u p r a apei nu t r e b u i e m i n i m i z a t e , căci organismul nostru este alcătuit în cea mai mare parte din apă. Prin schimbarea structurii moleculare a apei, aceste câmpuri ne influenţează însuşi sângele nostru!
143
Florile de gheaţă Dacă nu trăiţi într-o regiune cu ierni, este posibil să nu fi văzut niciodată cum arată florile de gheaţă. Personal, am crescut în munţii din Bavaria şi îmi amintesc perfect minunatele flori de gheaţă care se formau la ferestre ori de câte ori afară era foarte frig. Ceainicul „fluiera" pe soba burduşită cu lemne şi mama obişnuia să spună: „Când apamamă cântă, urmează o noapte foarte friguroasă". La vremea aceea nu eram foarte preocupat de cântecul apei. dar m-am gândit foarte mult la florile de gheaţă de la ferestre. Acestea începeau să se formeze ca nişte cristale micuţe din gheaţă, pe marginea cărora continuau să brodeze până când petalele florii se „deschideau", aproape la fel cu procesul natural de înflorire, care se produce vara. Florile de gheaţă erau foarte detaliate şi trebuie să recunosc că îmi plăceau la fel de mult ca şi cele naturale, de primăvară. Florile reale aveau avantajul culorilor şi al parfumului lor extraordinar, dar cele de gheaţă îmi permiteau să le privesc cum „cresc" în numai o oră, stând lângă soba caldă şi visând la vara care va urma.
Un tablou minunat creat de cristale de apă perfect organizate Florile de gheaţă dau naştere unui tablou atât de minunat, alcătuit din mici cristale de apă. perfect organizate,
144
încât nu le poţi privi tară a te convinge că apa are o memorie şi o structură a ei. Trăind într-o regiune călduroasă din Australia, nu am mai văzut flori de gheaţă de 20 de ani. în ultimii doi ani am contactat mulţi prieteni din Germania pentru a afla dacă atunci când este foarte frig, la ferestre se mai formează î n c ă flori de g h e a ţ ă . R ă s p u n s u l lor m-a d e z a m ă g i t întrucâtva. Oamenii de la oraşe nu sunt familiarizaţi cu acest f e n o m e n . Ei au ferestre de termopan sau case supraîncălzite, care nu permit „creşterea" florilor de gheaţă. Alţi oameni mi-au scris că nu se mai formează flori de gheaţă, la fel ca altădată, lucru care m-a îngrijorat serios, fiind un semn că moleculele de apă din aer îşi pierd capacitatea de organizare sau m e m o r i a , devenind cu adevărat „moarte". Din fericire, alţi prieteni care trăiesc în sudul muntos al Germaniei mi-au confirmat că în regiunile de la ţară florile de gheaţă continuă să se formeze.
145
Remediile din flori - remedii ale iubirii
Vibraţiile şi/sau frecvenţele sunt reţinute de memoria apei. Remediile din flori pornesc de la principiul că frecvenţele diferitelor flori sunt transmise apei. La această apă se adaugă alcool (în India se adaugă şi oţet), pentru a prelungi durata de viaţă a remediului. Dacă o simplă floare îşi poate transmite frecvenţa apei. ne putem imagina că şi alte influenţe anterioare pot fi păstrate de memoria apei folosite pentru a crea aceste esenţe. Chiar şi apa de ploaie are „amintiri urâte". Ce să mai vorbim de tratamentul la care ne supunem noi apa potabilă, în urma căruia aceasta devine o băutură destul de puţin sănătoasă. Pe scurt, în epoca modernă apa a devenit o mare problemă. Pentru producerea esenţelor din flori, apa folosită pentru diluţii este la fel de importantă ca şi florile. De
146
pildă, acestea din urmă trebuie cultivate într-un mediu sănătos şi nepoluat. Apa extrasă prin metoda Stepanovs este însăşi seva plantei, extrasă şi filtrată de rădăcini de la adâncimi foarte mari. Această apă nu are alte amintiri decât memoria plantei şi pe cea a locului din care a provenit. Acest lucru este extrem de important, întrucât plantele native cresc numai în anumite locuri specifice. Aceste locuri le susţin într-un anume fel creşterea, astfel încât nici o altă plantă nu le-ar putea înlocui. Plantele semănate sau cultivate de oameni nu au aceeaşi putere şi aceeaşi mireasmă specifică, impusă de legea naturii pentru a putea produce un extract floral cu adevărat eficient.
Avantajele •
metodei
Stepanovs
Valoarea remediilor iubirii în cazul bolilor acute şi
cronice nu poate fi îndeajuns subliniată.
147
• Metoda Stepanovs nu distruge planta, care îşi continuă ciclul normal de viaţă, în beneficiul mediului înconjurător. • Florile plantei nu sunt tăiate, încheindu-şi ciclul natural, după recoltarea remediului alfa. • Esenţa alfa nu este altceva decât apa extrasă şi filtrată de rădăcinile plantei de la mari adâncimi. • Această esenţă păstrează exclusiv memoria plantei şi a locului în care se află aceasta. • Frecvenţele vibraţionale ale florilor sau ale altor părţi ale plantelor sunt vii (odată culese, frecvenţele plantelor corespund primelor etape ale morţii). în acest fel, esenţa extrage puterea primordială a vieţii (energia Qi de care vorbesc chinezii). • Esenţa alfa colectată prin metoda Stepanovs este un extract viu din plante în proporţie de 100%. • Această
metodă
revoluţionară
de
extragere
neinvazivă (care nu face rău plantei) păstrează forţa vieţii într-un echilibru perfect, dăruindu-ne un elixir pur. • Aceste esenţe sunt un dar plin de iubire din partea naturii-mamă. • Corpul fizic nu îşi poate regăsi echilibrul dacă este îndopat cu substanţe neintegrale. Numai ceea ce este
integrai poate crea
integritate.
Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea mea şi a lui J. Stepanovs, R. Bauer şi I. Hobert. Remediile Iubirii
-
Metoda
Stepanovs.
I48
Remediile
Iubirii.
Cutia promoţională cu sticluţele care
conţin
esenţe.
Un super-aliment obţinut numai cu apă şi lumină solară Spirulina este o algă foarte mică, pe care mulţi o consideră hrana viitorului. Ciudat este faptul că această plantă nu creşte decât într-un mediu foarte alcalin, cu o valoare a pH-ului cuprinsă între 9,5-1 1. în loc să ne f a c e m gânduri rele în legătură cu suprapopularea plantei, mai bine ne-am gândi ce putem face cu alimentaţia noastră. Metodele agriculturii moderne nu fac decât să golească alimentele pe care le ingerăm de substanţe minerale vitale, otrăvindu-ne în schimb cu erbicide şi pesticide. Viitorul ar putea aduce o folosire a deserturilor şi apelor pentru producerea de hrană, dublată de o reintegrare a terenurilor agricole în circuitul naturii, f ă r ă a înfometa populaţia lumii şi fără războaie. Spirulina ar putea deveni cu siguranţă un super-aliment al viitorului, având capacitatea de a salva planeta şi de a hrăni întreaga populaţie înfometată de pe glob. Mai mult, este considerată o soluţie pentru toate bolile rezultate din supraalimentaţie (specifice societăţii occidentale). Spirulina este un aliment foarte simplu, dar extrem de modern, având un conţinut redus de zaharuri şi grăsimi. Iată câteva argumente în favoarea spirulinei: •
Este cea mai bogată sursă de proteine organice şi
integrale din natură, având gama completă de aminoacizi de care are nevoie organismul.
150
•
Nu produce mucoase.
•
Este foarte uşor digerabilă.
• Conţine de 50 de ori mai mult fier decât spanacul. • Conţine de 5 ori mai multă vitamina B-12 decât ficatul proaspăt de vită. • Conţine de 50 de ori mai mult beta caroten decât morcovii cruzi. • Conţine uleiuri de trei ori mai bogate în GLA decât uleiul din primulă de seară. • Conţine de 10 ori mai mult calciu decât laptele. • Conţine aceeaşi cantitate de vitamina E ca şi germenii de grâu, având o activitate biologică cu 49% mai mare decât cea a vitaminei E sintetică. • Conţine de 5 ori mai multă clorofilă decât lucerna, ovăzul sau orzul verde. • Conţine un spectru larg de antioxidanţi naturali, între care vitaminele C, B l , B5 şi B6, mineralele: zinc, mangan şi cupru, aminoacidul numit metionină şi super-antioxidanţii beta caroten, vitamina E şi seleniu (un oligoelement esenţial). Pentru informaţii suplimentare, vă recomand lucrarea mea,
Spirulina
-
un
microaliment
şi
o
binecuvântare
majoră. Sănătatea nu nu
mai
înseamnă totul,
dar fără sănătate nimic
contează. Schopenhauer
151
Substanţe coloidale pentru o absorbţie mai bună Unul din aspectele mai puţin înţelese se referă la cantitatea compuşilor din alimente, precum mineralele şi proteinele, indicată de multe ori pe etichetele produselor. Un aliment poate conţine o anumită cantitate de minerale, prezente însă într-o formă de care organismul nu poate beneficia, pentru simplul motiv că nu le poate absorbi. De aceea, este important să cunoaştem nu atât cantitatea mineralelor şi proteinelor din alimentele pe care le ingerăm, cât calitatea lor, pentru a maximiza astfel capacitatea noastră de absorbţie a lor prin intermediul digestiei. Digestia noastră funcţionează diferit de cea a animalelor. Atunci când vorbim de minerale şi proteine, trebuie să precizăm dacă ne referim la cantitatea totală sau la cea utilizabilă. Atunci când evaluăm un aliment, singura care ne interesează este cantitatea utilizabilă de minerale şi proteine. Din păcate, acest gen de informaţii lipsesc de regulă de pe etichete. Ce este starea coloidală O soluţie coloidală se formează atunci când particulele foarte fine dintr-un anumit material rămân suspendate întrun anumit mediu lichid. Particulele coloidale sunt ceva mai mari decât majoritatea moleculelor, dar sunt suficient de mici pentru a permite suspensia acestora. Diametrul lor oscilează între 0,01-0,001 microni. Altfel spus, o soluţie coloidală este alcătuită din particule ultra-fine care nu se dizolvă în lichid, ci rămân în suspensie. Această stare poate 152
fi găsită pretutindeni în natură, multe din lichidele propriului nostru corp aflându-se în stare coloidală, cum ar fi, de pildă, limfa. Din acest motiv, soluţiile coloidale sunt absorbite cu uşurinţă de către organism. Mineralele sunt divizate electrostatic în particule mai fine, încărcate pozitiv, care se resping reciproc, rămânând într-o stare de suspensie.
Mineralele
marine
coloidale
„Mineralele marine aflate într-o stare coloidală şi fermentată" reprezintă un concentrat disponibil care include 56 de minerale şi oligoelemente marine. El poate fi folosit la fel ca sarea de bucătărie, la prepararea zilnică a mâncării, îmbogăţind-o astfel cu substanţele de care avem nevoie.
Argintul Argintul
este
cel
coloidal
mai
bun
remediu
împotriva
microorganismelor. Dr. Harry Markgraf
Cum funcţionează acest remediu Metabolismul
oxigenului în cazul
bacteriilor,
virusurilor, fungilor şi altor agenţi patogeni monocelulari
153
este blocat de prezenţa argintului coloidal. Agenţii patogeni mor în numai câteva minute şi sunt eliminaţi de către organism prin mecanismele sale specifice. Spre deosebire de antibioticele moderne, argintul coloidal nu afectează e n z i m e l e tisulare sau celulare, distrugând doar organismele unicelulare patogene.
Preparaţi-vă singuri argint coloidal Este foarte important ca argintul folosit să aibă o puritate de 99,9%. Nu folosiţi argint din aliaje. Cuprul din aceste aliaje este toxic! Prepararea argintului coloidal este cât se poate de simplă. Plasaţi două fire din argint într-un pahar cu apă, la o distanţă de 2,5 centimetri, conectaţi-le la o baterie de 9 volţi şi trataţi astfel apa timp de trei minute.
Prepararea
argintului foarte
coloidal
este
simplă.
Se conectează o baterie de 9 volţi la două fire de argint introduse în apă la o distanţă de 2,5 centimetri imul de celălalt.
Acest dispozitiv simplu de
producere a argintului coloidal este o necesitate absolută în orice casă şi în orice trusă de călătorie.
154
Aplicaţii Uz extern. Argintul coloidal poate fi aplicat cu o siguranţă absolută şi fără să fie deloc dureros pe zone foarte sensibile, precum ochii. Spre deosebire de antiseptice, argintul coloidal nu distruge celulele tisulare. Fiind un inhibitor al bacteriilor, poale fi folosit inclusiv ca deodorant sub braţ. Uz intern. Argintul coloidal acţionează foarte eficient împotriva a peste 650 de agenţi patogeni. Practic, nici un microorganism nu poate rezista viu în prezenţa sa. Dozajul recomandat este de o linguriţă, de trei ori pe zi. Faimosul dr. Beck recomandă însă „un pahar sau mai mult" de argint eoloidal în fiecare zi. Fiind absorbit prin vasele capilare din gură. este foarte important să ţineţi cât mai mult (20-30 de minute) lichidul în gură. Există efecte secundare negative? L i t e r a t u r a o b i ş n u i t ă a f i r m ă că nu există e f e c t e secundare negative ale argintului coloidal. In ceea ce mă priveşte, am convingerea că NU există substanţă fără efecte secundare negative. Din experienţa mea, există oameni care prezintă simptome ale unor „crize vindecătoare", precum: dureri musculare, ameţeli, o senzaţie de oboseală, dureri de cap şi greaţă, datorate unui proces rapid de detoxificare. Dacă experimentaţi asemenea efecte, reduceţi
155
doza sau întrerupeţi pentru o perioadă scurtă ingerarea argintului coloidal. Durata de depozitare. Dr. Robert Beck recomandă să se bea numai argint coloidal proaspăt. Pe de altă parte, dacă este depozitat corect, durata sa de viaţă este de doi ani. Argintul coloidal este foarte susceptibil la lumină. De aceea, trebuie ţinut în sticluţe închise la culoare şi în locuri răcoroase.
Aurul coloidal л
îmbunătăţirea funcţiilor cerebrale şi alungarea depresiei, melancoliei, anxietăţii, frustrărilor şi tendinţelor suicidale Pe la mijlocul secolului XX, un francez pe nume Jacques Forestier a folosit aurul ca remediu pentru tratarea artritei reumatoide, convins că această boală este un fel de tuberculoză, o tulburare gravă, care trebuie tratată cu cel mai scump remediu posibil. Antiinflamatoarele afectează încheieturile. De aceea, un studiu japonez recomandă aurul ca antioxidant. Distinsul bacteriolog german Robert Koch a primit premiul Nobel pentru medicină pentru descoperirea sa potrivit căreia remediile care conţin aur inhibă creşterea bacilului tuberculozei. Aurul coloidal a fost preparat pentru prima oară în anul 1857 de către marele chimist Michael Faraday. Folosit
156
pe scară largă în America sfârşitului de secol XIX, aurul era vestit pentru vindecarea bolilor de inimă şi circulatorii, pentru proprietăţile sale anti-artritice şi pentru vindecarea dipsomaniei (dorinţa nestăvilită de a bea alcool). în iulie 1935, revista medicală Clinical,
Medicine
& Surgery a
publicat un articol intitulat „Folosirea aurului coloidal în cancerul inoperabil", semnat de Edward H. Ochsner, chirurg la Spitalul Augustana, în care acesta scria: „Aurul coloidal ajută la prelungirea vieţii în toate cazurile lipsite de speranţă. Viaţa pacientului şi a celor din jur devine mult mai uşor de suportat, întrucât aurul scurtează perioada de epuizare fizică şi malnutriţie asociată cu bolile cronice; în plus, reduce durerea şi disconfortul, precum şi nevoia de medicamente pe bază de opiu împotriva durerii". Aurul eoloidal a fost citat drept cel mai bun remediu din lume împotriva obezităţii de către medicii brazilieni Nilo Cario şi A. Brinkmann, în best-seller-ul lor. Materia Medica.
Aplicaţii tradiţionale ale aurului Deşi aurul poate fi găsit ca oligoelement în pământ, în alimentele pe care le mâncăm şi în apa pe care o bem, nu este considerat un mineral „esenţial" pentru oameni. De-a lungul istoriei, el a fost folosit însă de medici renumiţi din diferite civilizaţii pentru un mare număr de boli. încă din Antichitate, era folosit cu succes pentru tratarea artritei, reducerea durerilor şi a umflăturilor rezultate ca urmare a
57
reumatismului, în luxaţii, ulceraţii ale pielii, arsuri, şi chiar pentru slăbit.
îmbunătăţirea funcţiilor cerebrale şi alungarea depresiei, melancoliei, anxietăţii, frustrărilor şi tendinţelor suicidale Aurul coloidal este vestit ca regenerator puternic al sistemului nervos şi glandular, precum şi pentru stimularea funcţiilor cerebrale. Cândva, era folosit ca adjuvant în tratarea alcoolismului şi ca remediu e f i c i e n t pentru afecţiunile digestive, precum şi pentru contracararea şi vindecarea depresiei, a melancoliei, anxietăţii, frustrărilor şi tendinţelor suicidale. Capacitatea sa de a stimula creierul, producând o stare de pace psihică şi mentală, este renumită, în plus, aurul era folosit pentru efectele sale de armonizare asupra inimii, pentru circulaţia sângelui, pentru regenerarea organelor leneşe şi pentru reglarea temperaturii corpului. De pildă, era folosit pentru alinarea senzaţiei de frig, a bufeurilor de căldură şi a „transpiraţiilor din timpul nopţii". Savanţii moderni cercetează eficienţa aurului ca instrument biomedical în studiul comportamentului uman. Ei ataşează bucăţi microscopice de aur de anumite molecule, mişcările lor fiind urmărite apoi prin întregul corp. Vizibile la microscopul electronic, savanţii pot urmări astfel reacţiile care se produc la nivel celular. S-au obţinut astfel date nepreţuite despre comportamentul celulelor la anumite toxine, la căldură şi la stres. 158
Biochimiştii folosesc aurul pentru a produce compuşi cu proteinele, creând astfel noi remedii vindecătoare. Un asemenea remediu este experimentat astăzi împotriva SIDA, ştiută fiind capacitatea aurului de a bloca replicarea virusurilor în celulele infectate. Informaţii suplimentare legate de contribuţiile aurului eoloidal la biologia celulară şi imuno-citochimie pot fi găsite în următoarele lucrări: Biotehnologia
şi
bio-aplicaţiile
aurului
eoloidal,
de
Ralph Albrecht, Hodges G., apărută în anul 1988. Aurul
eoloidal:
o perspectivă
de
viitor în
marcajul
citochimic, de Julian E. Beesley. Aurul eoloidal: principii, metode şi aplicaţii, de M. A. Hayat.
O listă scurtă a aplicaţiilor şi efectelor pozitive ale aurului eoloidal asupra organismului uman • Proprietăţi anti-artritice •
Reduce durerea şi umflăturile în reumatism, gută,
luxaţii •
Reducere durerile şi nevoia de medicamente pe bază
de opiu în cazul bolilor cronice • Controlează obezitatea •
Vindecă ulceraţiile pielii
• Este un regenerator al sistemului nervos şi glandular
159
• Este un remediu eficient împotriva bolilor digestive • Alină depresia, melancolia, anxietatea şi tendinţele suicidale • îmbunătăţeşte funcţiile cerebrale • îmbunătăţeşte circulaţia sângelui • Echilibrează şi armonizează activitatea inimii •
Regenerează organele leneşe
•
Reglează temperatura corpului
• Alungă senzaţia de frig, bufeurile de căldură şi transpiraţiile nocturne • Controlează dipsomania (nevoia necontrolată de alcool) • întinereşte şi restabileşte starea de sănătate • Elevează starea de conştiinţă De-a lungul timpului, am primit foarte multe scrisori care mi-au confirmat utilizările de excepţie ale aurului şi argintului coloidal, dar spaţiul din această carte nu îmi permite să insist mai mult asupra lor. Buletinele noastre informative din ciclul Health for All (care apar o dată la patru luni) includ numeroase articole referitoare la aceste cazuri, precum şi la alte forme de tratament.
160
Din
aceeaşi
colecţie,
vă
recomandăm:
La frontierele sănătăţii. De la vindecare la totalitate de dr.
Christine R.
Page
• Alimentaţia în practica Yoga de Dan Bozaru • K o m b u c h a - ciuperca miraculoasă de Harald W.
Tietze
• Kombucha. Plante medicinale care pot fi folosite pentru ceaiul de Kombucha de Harald W. Tietze • Urina - Apa Sfântă de Harald W. Tietze
161
