76
INJECTIILE
INJ NJEC ECȚIA SUB UBCU CUTA TAN NAT ATĂ Ă Injectia subcutanata( s.c.) Scop -terapeutic Locul injectiei-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil: -fata externa a bratului, -fata supero-externa supero-externa a coapsei; coapsei; -fata supra- si subspino subspinoasa asa a omoplatulu omoplatului; i; -reg subclaviculara; -flancurile peretelui abdominal. Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea, a semnea, contraindicate persoanelor persoanelor cu tulbrari de coagulare. Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei, locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.
Solutii administrate: - sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina, histamina,anticoagulante Resorbtia- incepe de la -!" min de la adm. si dureaza in functie functie de cantitatea de substanta administrata Pregatirea echipamentului: -verificarea medicatiei si dozelor prescrise -se testeaza pacientul sa nu fie alergic a lergic la substanta, in special inainte administrarii administrarii primei doze -se spala mainile -se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal# cu exceptia celor care au un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure$ -se alege locul de injectare -se verifica inca o data medicatia -daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata, scotand aerul din seringa. -apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata -daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul lichidul , se trage doza doza indicata, se scoate aerul si se schimba schimba acul cu cel pentru injectia subcutanata -tehnica de extragere a substantei dintr-un dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul flaconului se introduce introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul flaconul si seringa se va umple singura singura cu cantitatea necesara
Administrare - se confirma identitatea pacientului - se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce anxietatea - se asigura intimitate - se selecteaza un loc pentru injectare #avandu-se in vedere ca trebuie alternate$ - se pun manusile - se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese spre exterior prin miscari circulare - se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului pacientului - se indeparteaza capacul acului de la seringa - cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut adipos - se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura - se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de % sau &" de grade - se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta substanta in tesutul sub compresie si a nu se irita fibrele nervoas - se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange - daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput - nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina # nu este necesar la insulina, iar la heparina poate produce hematom$ - se injecteaza substanta scotandu-se scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub acelasi unghi sub care a fost introdus - se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a facilita absorbtia medicamentului medicamentului #masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina sau heparina$ - se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau echimoze Consideratii speciale- locul indicat de adminstrare a heparinei heparinei este in abdomenul inferior, inferior, sub ombilic - se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni complicatiile #lipodistrofia, #lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in cazul injectarii repetate in acelasi loc$ - nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei - dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul a cul inca !" secunde inainte de a se scoate. 'e va evita masarea zonei de injectare - daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele minute dupa injectare si apoi se face compresie - nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea - materialele folosite se arunca in recipientele potrivite
Administrare - se confirma identitatea pacientului - se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce anxietatea - se asigura intimitate - se selecteaza un loc pentru injectare #avandu-se in vedere ca trebuie alternate$ - se pun manusile - se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese spre exterior prin miscari circulare - se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului pacientului - se indeparteaza capacul acului de la seringa - cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut adipos - se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura - se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de % sau &" de grade - se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta substanta in tesutul sub compresie si a nu se irita fibrele nervoas - se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange - daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput - nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina # nu este necesar la insulina, iar la heparina poate produce hematom$ - se injecteaza substanta scotandu-se scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub acelasi unghi sub care a fost introdus - se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a facilita absorbtia medicamentului medicamentului #masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina sau heparina$ - se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau echimoze Consideratii speciale- locul indicat de adminstrare a heparinei heparinei este in abdomenul inferior, inferior, sub ombilic - se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni complicatiile #lipodistrofia, #lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in cazul injectarii repetate in acelasi loc$ - nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei - dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul a cul inca !" secunde inainte de a se scoate. 'e va evita masarea zonei de injectare - daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele minute dupa injectare si apoi se face compresie - nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea - materialele folosite se arunca in recipientele potrivite
INJEC NJECȚIA INT INTRA RAVE VEN NOASĂ ASĂ Injectia intraenoasa (i..) Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in circulatia venoasa. Scop - terapeutic - explorator -se administreaza administreaza substante de contrast contrast de contrast radiologic radiologic
Solutii administrate - sol izotone; sol hipertone. Resorbtia este instantanee calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare; Loc de electie - pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul diverselor conduite terapeutice; - abordul venos poate fi efectuat periferic sau central; - abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de catre medic; - alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de: - starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta urgenta in administrare sau nu; - tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat; - cantitatea de administrat, durata tratamentului. tratamentului. - pentru alegerea locului in e!ectuarea punctiei enoase examinam atent ambele brate ale pacientului pentru pentru a observa calitatea si starea starea anatomica a venelor; evitam regiunile care prezinta ; - procese recuperative; - piadermite; - eczeme; - nevralgii; - traumatism,etc. examinarea o efectuam in urmatoarea ordine: - plica cotului;
- antebrat; - fata dorsala a mainilor; - vena maleolara interna; - venele epicraniene la sugari si copii; - la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand nastere venelor mediana cefalica si mediana bazilica.
"anere pentru !acilitarea palparii si !unctionarii enelor-aplicam garoul elastic si inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima; -solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasa; - masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului; -tapotam locul pentru punctie cu doua degete; - incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa calda; -efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului; #tili$area garoului -garoul elastic se aplica la aproximativ !" cm deasupra locului punctiei,pentru plica cotului la nivelul unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie; -strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul radial care trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin comprimarea arterei; %!ectuarea injectiei •
injectia intraenoasa consta in -punctia venoasa si -injectarea medicamentului;
- injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezan. - se confi!"a ientitatea pacientu#ui - se e$p#ica p!oceu!a pacientu#ui - se spa#a "aini#e% se pun "anusi#e- in ti"pu# #uc!u#ui ne pozitiona" vis-a-vis e pacient& -aspi!a" "eica"entu# in fio#a upa ca!e sc'i"(a" acu# cu unu# e #u"en "ai "ic si ap#ica" )a!ou#& - a#e)e" #ocu# punctiei si i# ezinfecta"& •
inter$is a palpa ena dupa de$in!ectare; - "entine" (!atu# pacientu#ui inc#inat in jos& - intine" pie#ea pent!u i"o(i#iza!ea venei si faci#ita!ea penet!a!ii acu#ui p!in cup!ine!ea e$t!e"e#o! in "ana stan)a in asa fe# ca po#ice#e sa fie situat #a *-+ c" su( #ocu# punctiei% e$e!citan "isca!ea e t!actiune si co"p!esiune in jos asup!a tesutu!i#o! vecine& - pat!une" cu acu# "ontat #a se!in)a in #uj"enu# vasu#ui& - upa ce a" pat!uns cu acu# in #u"enu# vasu#ui% sc'ita" o usoa!a "isca!e e aspi!a!e
pent!u a ve!ifica pozitia acu#ui& - esface" )a!ou# cu "ana stan)a. Injectarea substantei medicamentoase
-"entine" se!in)a cu "ana !eapta fi$an ine$u# si "eianu# pe a!ipioa!e#e se!in)ii% ia! cu po#ice#e apasa" pistonu#% introducand solutia lent si ve!ifican pent!u cont!o# #a nevoie catete!iza!ea co!ecta a venei p!in aspi!a!e& -se !et!a)e (!usc acu# %can injecta!ea s-a te!"inat - #a #ocu# punctiei se ap#ica ta"ponu# i"(i(at in a#coo# Ingrijirea ulterioara -se "entine co"p!esiune #a #ocu# injectiei cateva "inute-se
sup!ave)'eaza in continua!e sta!ea )ene!a#a Consideratii speciale
-in ti"pu# injecta!ii se va sup!ave)'ea #ocu# punctiei si sta!ea )ene!a#a -vena a!e nevoie pent!u !eface!e e un !epaus e ce# putin ,*' %e aceea nu se vo! !epeta injectii#e in acceasi vena #a inte!va#e scu!te -aca pacientu# a!e o sin)u!a vena isponi(i#a si injectii#e t!e(uie sa se !epete %punctii#e se vo! face intoteauna "ai cent!a# fata e ce#e ante!ioa!e -aca s-au !eva!sat%in tesutu# pe!ivenos%so#utii#e 'ipe!tone-va fi instiintat "eicu# pent!u a inte!veni%sp!e a se evita nec!oza!ea tesutu!i#o!. -e evitat ince!ca!i#e e a pat!une in vena upa fo!"a!ea 'e"ato"u#ui%pent!u ca acesta %p!in vo#u"u# sau %ep#aseaza t!aiectu# o(isnuit a# venei - nu se administreaza solutii uleioase in vena - a(o!u# venos supe!ficia# #a nive#u# "e"(!e#o! infe!ioa!e este !ea#izat oa! in cazu!i e u!)enta "ajo!a si e scu!ta u!ata pent!u a evita co"p#icatii#e t!o"(oe"(o#ice si septice& - pozitia pacientu#ui pent!u a(o!u# venei ju)u#a!e e$te!ne este ecu(it o!sa#% T!ene#en(u!) +/0 cu capu# into!s cont!a#ate!a#& - te)u"entu# )atu#ui i# estine" cu po#ice#e "ainii #i(e!e si punctiona" vena #a #ocu# e inc!ucisa!e cu "a!)inea e$te!na a "usc'iu#ui ste!noc'io"astoiian& - a(o!u# venos p!ofun este !ea#izat e cat!e "ei in conitii tip p!otoco#-ope!ato!1- vena ju)u#a!a inte!na% vena fe"u!a#a% vena su(c#avic.
Incidente si accidente Interentii -injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin -se incearca patrunderea in lumenul tumefierea tesuturilor,durere vasului,continuandu-se injectia sau se incearca alt loc -flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a -injectarea lenta unor substante iritante
-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe -hematom prin strapungerea venei
-injectare lenta -se intrerupe injectia
-ameteli,lipotimie,colaps
-se anunta medicul
-embolie gazoasa,uleioasa prin injectarea unei cantitati -evitarea greselilor-eliminarea aerului din seringa mari de aer brusc in sistemul vascular sau prin gresirea caiii de administrare a solutiilor uleioase-se produce -evitarea introducerii solutiilor uleioase iv decesul bolnavului -punctionarea si injectarea unei artere-produce necroza -se intrerupe de urgenta injectarea totala a extremitatilor,durere exacerbata,albirea mainii,degete cianotice
INJECȚIA INTRA2USCU3ARĂ Injectia intramusculara( im)Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa. Scop (terapeutic Solutii administrate: - sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare. Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in )- min ; mai lenta ptr sol uleioase Locul injectiei - muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi : -reg supero-e&terna a !esei ; -!ata e&terna a coapsei in ' mijlocie * -!ata e&terna a bratului+ in muschiul deltoid. Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi,a caror lezare ar putea provoca accidente;in muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic: -cadranul super e&tern !esier -rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala perpendiculara pe mijlocul celei orizontale -cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale 'mirnov si *arthelm+ #punctul 'mirnov este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul *arthelm+ este situatla unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina iliacaanteroposterioara cu extremitatea santului interfesier$ -cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in tota regiunea fesiera,deasupraliniei de sprijin; Pregatirea echipamentului - se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect - se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze - daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata, scotand aerul din seringa.
- apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara - daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia intramusculara - tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara - alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija.
Administrarea:- se confirma identitatea pacientului - se explica procedura pacientului - se asigura intimitate - se spala mainile, se pun manusile - se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent injectii intramusculare - la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzula fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei - se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare - se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit. - se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat prin miscari circulare - se lasa pielea sa se usuce - se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi. - se pozitioneaza seringa cu acul la &" de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul - se inteapa perpendicular pielea, patrunzand #% ( cm$ cu rapiditate si siguranta cu acul montata la seringa. - se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange. - daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica - daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se destinda si sa absoarga gradat medicatia - dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a fost introdus - se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta distribuirea medicamentului # masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar fi la administrarea de fier$ - se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele sangerari sau reactii locale - daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze - se va reveni si inspecta locul injectiei la !" minute si la )" de minute de ora administrarii - nu se va recapa acul - se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare Incidente si accidente
Interentii
-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a :-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta zona unor ramuri ale sale -paralizia prin lezarea nervului sciatic
-se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei
-hematom prin lezarea unui vas -ruperea acului -supuratie aseptica
-extragerea manuala sau chirurgicala -se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in masa -supuratie septica-prin nerespectarea asepsiei musculara,respectarea asepsiei -embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a -se previne prin verificarea pozitiei acului solutiilor uleioase
INJECȚIA INTRAER2ICĂ Injectia intradermica ( i.d. Scop: -terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,*C la nn -explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Locul injectiei -regiuni lipsite de foliculi pilosi : -fata anterioara a antebratului ; - fata externa a bratului si a coapsei ; - orice regiune in scop de anestezie Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica Resorbtia- foarte lenta. Pregatirea echipamentului: - se verifica data de expirare a medicatiei - se spala mainile - se alege zona de injectare - se verifica medicatia - se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie # de exemplu, in testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv$ Administrare - se confirma identitatea pacientului - se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare - se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa
- se pun manusile - se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme, echimoze - se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare - se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea - cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de !"-! grade fata de antebrat - se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent - se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul cojii de portocala+diametru ,-mm+inaltime de '-mm - daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua tehnica de la inceput - dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. u se maseaza locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului - se incercuieste locul administrarii cu un mar/er pentru a se stii apoi cat de mult se modifica marginile semnului care trebuie citit - pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit - testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de substanta injectata - se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice
Ingrijiri ulterioare:-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul injectiei-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit Incidente: -revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului - lipsa aspectului caracteristic #papula cu aspect de portocala $,cauza-patrunderea solutiei subderm -lipotimie +stare de soc cauzata de substanta injectata -necrozarea tegumentelor din jurul injectiei Consideratii speciale: -pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la administrare de antigeni -se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina -nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
FUNCTII VITALE 4UNC5II3E VITA3E VALORILE TENSINII ARTERIALE
CA/%01RIA 0ptim1 ormal1 ormal ( Crescut1 2ipertensiune r.! #3mic14$ 2ipertensiune r.5 #3moderat14$ 2ipertensiune r.) #3sever14$ C0PI6 07 ( 8'C79
SIS/1LIC2 ( mm3g ) 5 '6 5 '6 '6 7 '8
4IAS/1LIC2 ( mm3g ) 5 <6 5 <, <, 7 <8
'96 7 ',8 '6 7 '8 ; '<6 8' 7 ''6 , 7 <6
86 7 88 '66 7 '68 ; ''6 6 7 , 96 7 ,6
Tensiune arteriala Adult = !!" # !$% & '% # (% Copil = (! # !!% & )% # )" Nou & nascut = )" # *% & $%# "% VALORILE +RECVENTEI RES,IRATORII
CA/%01RIA
>R%C?%@/A "I@ '9 7 '< min 6 7 6 min 96 min '< 7 , min peste , min sub '9 min
8769 C0PI6 07 ( 8'C79 982IP P06IP *<8IP VALORILE NOR-ALE ALE +RECVENTEI CAR.IACE
CA/%01RIA
>R%C?%@/A 6 7 <6 minut 86 7 '66 minut '6 7 '96 minut
8769 C0PI6 07 ( 8'C79 /LICE-IA
O )#ice"ie no!"a#a "asoa!a "ai putin e !!% mg # dl 0 )" & !!% mg # dl 1. 6!eia(etu# este se"na#at e va#o!i int!e !!% si !2" mg # dl .
ANALIZE MEDICALE -VALORI NORMALE ANA3I7E 2EICA3E Analizele de sange reprezinta o modalitate foarte importanta pentru a pune un diagnostic si aduc informatii semnificative in legatura cu starea noastra de sanatate. Un profil biochimic este un set de analize de sange care evalueaza functiile organelor interne, masoara electrolitii din organism (precum potasiul) si identifica nivelul de enzime circulante. Intelegerea profilului biochimic poate fi dificila, insa aduce multe informatii referitoare la starea de sanatate. Sangele uman este alcatuit din doua componente majore: plasma si celulele sanguine. Acestea permit substantelor, precum oxigenul, dioxidul de carbon, nutrientii si enzimelor, sa fie transportate catre toate organele, tesuturile si celulele din organism. In sange exista trei feluri de celule: rosii (transporta oxigenul), albe (lupta impotriva infectiilor) si trombocite (formeaza cheagurile de sange pentru a preveni pierderea de sange din corp).
Care este semnificatia analizelor biochimice? iochimia sangelui uman este alcatuita din diferitele substante si nivelul acestora pe care sangele le transporta. !aca medicul va arata un buletin de analize biochimice, in acesta puteti intalni urmatoarele elemente: " #emoglobina (#g) $ este o substanta pigmentara ce se gaseste in fiecare globula rosie. Aceasta permite transportarea oxigenului de la plamani la tesuturi, precum si a dioxidului de carbon din tesuturi catre plamani. %ivelul hemoglobinei variaza intre &' si & grame la & ml, iar la babati nivelul este mai crescut comparativ cu femeile. *n nivel scazut al acesteia poate indica o anemie. " +eucocitele (globulele albe) $ intervin in sistemul de aparare a organismului. In mod normal, numarul lor variaza intre . si &. pe milimetru cub si creste in cazul unei infectii. -ste importanta cunoasterea cantitatii de celule din fiecare familie de globule albe. !e exemplu, limfocitele $ (valori normale: &.' $ '. pe milimetru cub) pot creste in caz de infectie virala, iar eozinofilele (valori normale: &$' pe milimetru cub), in caz de alergii. alori crescute ale bazofilelor (valori normale: $' pe milimetru cub) se intalnesc in anemie, inflamatii, alergii sau chiar leucemie. /resterea monocitelor (valori normale: $& pe milimetru cub) poate
indica: afectiuni inflamatorii cronice, parazitoze, colita ulceroasa, ciroza hepatica, tuberculoza sau chiar neoplasm. " /reatinina $ reprezinta un martor important al functiei rinichilor. /reatinina provine in mod firesc din metabolismul muschilor si este eliminata pe cale urinara. 0ornind de la valoarea ei, se poate stabili (in functie de varsta, sex si greutate) functia renala prin calcularea clereance$ului la creatinina1 o valoare scazuta a acestuia indica functionarea deficitara a rinichilor. In mod normal, valoarea creatininei este mai mica de &2 miligrame pe litru. 0este aceasta cifra, se poate vorbi de insuficienta renala. " /olesterolul 3 determinarea nivelului de colesterol este foarte importanta, mai ales daca se suspecteaza afectiuni cardiovasculare. In cazul in care nivelul acestuia este crescut, exista un risc major de boli cardiovasculare, precum angina pectorala, infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral. /olesterolul are doua componente: #!+ (colesterolul bun, 24$& mg5dl), cat si +!+ (colesterolul rau, 4$&4 mg5dl). /ea mai importanta este valoarea +!+, ce depinde si de factorii de risc asociati fiecarei pesoane in parte (fumat, obezitate, diabet).
6rigliceridele $ reprezinta cantitatea de acizi grasi din sange, relevant de dozat in cadrul unui bilant cardiovascular. " Sodiul (%a) $ in mod normal, valoarea se situeaza intre 2&$24 mg5& ml. ariatiile apar atunci cind exista tulburari renale, pierderi prin diaree si varsaturi, dar si ca urmare a administrarii anumitor medicamente. " 0otasiul (7) $ in mod normal, valoarea se situeaza intre 2,4 si 4 mmol5l si apar modificari in cazul afectiunilor cardiace sau in cazul tratamentului cu diuretice. " 8osfor (0) 3 este un mineral important pentru cresterea masei oasoase si pentru buna functionare a celulelor din organism. *n nivel crescut poate indica o boala renala, iar un nivel scazut poate arata o infectie grava. " Albumina 3 este o proteina produsa de ficat. Ajuta la reglarea presiunii osmotice din sange. *n nivel scazut al acesteia nu indica numai malnutritia, dar si boli ale ficatului sau o inflamatie. " *rea 3 se formeaza in urma scindarii proteinelor din organism si este excretata renal. *n nivel crescut al acesteia indica o functie renala deficitara. " ilirubina 3 este o substanta de culoare galbena ce rezulta din scindarea hemoglobinei. ilirubina ofera urinei culoarea galbena. *n nivel crescut al acesteia poate indica o boala hepatica (icter). " 9lucoza 3 determinarea nivelului acesteia este utila pentru diagnosticarea diabetului si pentru a monitoriza nivelul de zahar din sange in cazul persoanelor deja diagnosticate cu diabet.
!r ateescu ;oxana$/laudia
1.
Analize hematologie - hemogam!" #oag$lae
%EMOLE&CO'RAMA - valori normale: Eritrocite
•
Bărbati: 4 700 000-6 100 000 mm! Femei: 4 "00 000-# 400 000 mm! No$-nă%&$'i: 4 (00 000-7 100 000 mm!
• •
Hematocrit
•
Bărbati: 4"-#") • Femei: !7-47) Hemoglobina
•
Bărbati: 14-1( *+l • Femei: 1"-16 *+l Leucocite: #
• • • • •
000-10 000 mm!, +intre &are *ran$lo&ite i a*ran$lo&ite
Ne$tro.le " #00-( 000 mm! Eo/ino.le #0-#00 mm! Ba/o.le "#-100 mm! Limo&ite: 1 000-4 000 mm! ono&ite: 100-700 mm!
Trombocite:
1#0 000-400 000 mm!
Citete mai m$lte +etalii +e%2re inte(etaea hemogamei 3 ERITROCITE •
Valori %&ă/$te: emora*ie, emoli/a, anemie, emo*lobino2atie, tala%emie, %ero&ito/a, %i&lemie, %2lenome*alie %e&$n+ara, le$&emie, mielom m$lti2l$, &imiotera2ie3 • Valori &re%&$te: 2oli&itemia vera, boala &ar+ia&a &on*enitala, B5C %evera, &or+ 2$lmonar, .bro/a 2$lmonara, altit$+ine nalta, %tre%3 %EMATOCRIT
•
Valori %&ă/$te: %ar&ina, anemie, emora*ie, emoli/a, +e.&it +e .er, emo*lobino2atie, in%$.&ienta me+$lara, le$&emie3 • Valori &re%&$te: 2oli&itemia vera, eritro&ito/a, +e%i+ratare %evera, +iaree %evera, ar%$ri, boli &ar+ia&e &on*enitale, B5C3 %EMO'LO)INA •
Valori %&ă/$te: anemie, emora*ie, emo*lobino2atii, %2lenome*alie, ae&ti$ni renale, neo2la%me, maln$tritie3 • Valori &re%&$te: 2oli&itemia vera, emo&on&entratie, ar%$ri %evere, +e%i+ratare, altit$+ini nalte, boli &ar+ia&e &on*enitale, B5C3 LE&COCITE •
Valori %&ă/$te: ebra tioi+a, ebra 2aratioi+a, *ri2a, r$8eola, r$beola, e2atita a&$ta, boli la nivel$l or*anelor emato2oeti&e, %e2ti&emie, boala +e ira+iere3 • Valori &re%&$te: %tre%, %ar&ina, men%tr$atie, eort ./i& inten%, ine&tii 9&$ e&e2tia ebrei tioi+e %i ebrei 2aratioi+e;, ne&ro/a ti%$lara, t$mori, interventii &ir$r*i&ale, emora*ii mari, emoli/a, $remie &re%&$ta, &oma +iabeti&a, *$ta, le$&emie , me+i&amente 9a&i+ a&etil%ali&ili&, a+renalina, &orti&o%teroi/i, e2arina, triamteren;3 NE&TRO*ILE •
Valori %&ă/$te: ine&tii ba&terienevirale %evere, anemie a2la%ti&a, LE<, monon$&leo/a, me+i&amente mielotoi&e, ra+iotera2ie3 • Valori &re%&$te: %tre%, eort ./i& inten%, ae&ti$ni in=amatorii, ine&tii, neo2la%me, emora*ieemoli/a, e&lam2%ie, inar&t mio&ar+i& a&$t3 LIM*OCITE Valori %&ă/$te: a+mini%trare +e *l$&o&orti&oi/i %a$ antineo2la/i&e, %e2%i%, ar%$ri, boala >o+*?in, boala @a$&er, 2$r2$ra trombo&ito2eni&a i+io2ati&a, i2er%2leni%m, rea&tie tran%$/ionala3 • Valori &re%&$te: ine&tii virale %a$ ba&teriene, le$&emie limo&itara, limoame mali*ne, mielom m$lti2l$, ira+iere3 *I)RINO'EN •
•
Valori normale: "00-400 m*+l • Valori %&ă/$te: maln$tritie, ae&ti$ni e2ati&e, +e.&it &on*enital +e .brino*en3 • Valori &re%&$te: %ar&ina, in=amatiiine&tii a&$te, neo2la%me, ne&ro/a ti%$lara3 V+% ,iteza e /eimentae a hematiilo0 •
Valori normale:
Barbati: 1-10 mm1 , 7-1# mm" Femei: "-1" mm1 , 1"-"0 mm" • Valori %&a/$te: %i&lemie, %ero&ito/a, i2o.brino*enemie, 2oli&itemia vera3 • Valori &re%&$te: men%tr$atie, %ar&ina, ine&tii ba&teriene, boli in=amatorii, i2er.brino*enemie, %e2ti&emie, neo2la%m, in%$.&ienta renala &roni&a, anemie %evera, boli +e &ola*en, trombemboli%m 2$lmonar, intoi&atii &$ metale *rele3 TIM&L DE COA'&LARE ,TC0 o o
•
Valori normale: (-10 min$te • Valori &re%&$te: +e.&it +e a&tori ai &oa*$larii 9&$ e&e2tia a&tor$l$i II;, in%$.&ienta e2ati&a, &oa*$lo2atie +e &on%$m, me+i&amente anti&oa*$lante 9+e ti2 e2arini&, &$marini& %a$ ararini&; %i .brinoliti&e 9$ro?ina/a, %tre2to?ina/a;3 TIM&L %O2ELL Valori normale: " min$te • Valori &re%&$te: ve/i Tim2 +e &oa*$lare 9TC; • b%ervatii: e2re/inta 2rin&i2al$l te%t 2entr$ monitori/area tratament$l$i &$ e2arina3 TIM&L 3&IC4 ,T- tim( e (otom5ina0 •
Valori normale: 1!-1# %e&$n+e • Valori &re%&$te: +e.&it &on*enital +e a&tori ai &oa*$larii, +e.&it +e vitamina D, e2atita, &iro/a, a+mini%trare +e &$marini&e, intoi&atie &$ %ali&ilati, &oa*$lare intrava%&$lara +i%eminata3 TIM&L DE +AN'ERARE ,T+0 •
•
Valori normale: 1-4 min$te 9lob$l $reⅈ (-10 min$te 9antebrat; • Valori &re%&$te: trombo&ito2enie, i2er%2leni%m, boala von illebran+, tromba%tenie @lan/mann, +e.&it +e a&tori ai &oa*$larii, ra*ilitate &a2ilara, &oa*$lare intrava%&$lara +i%eminata3 ai m$lte +e%2re inter2retarea te%telor +e &oa*$lare *ă%i'i ai&i3 o o
. Analize 5io#himie ACID&L &RIC •
Valori normale: "30 - (3# m*+l %a$ 1"0 - #10 moll • Valori %&a/$te: me+i&amente 9alo2$rinol, &imiotera2i&e, &orti&o%teroi/i, 2robene&i+, %ali&ilati, ararina;, %e&retie ina+e&vata +e ormon
anti+i$reti&, emo&romato/a, boli e2ati&e, boala il%on, %in+rom Fan&oni3 • Valori &re%&$te: *$ta, +e%i+ratare, in%$.&ienta renala &roni&a, +i$reti&e tia/i+i&e, +iabet /aarat, al&ooli%m, le$&emie, limom, mielom m$lti2l$, boli mielo2rolierative, ra+iotera2ie, anemie emoliti&a, +ieta bo*ata n n$&leo2roteine, maln$tritie, 2oli&itemia vera, +iabet in%i2i+, intoi&a'ie &$ 2l$mb3 AL)&MINA Valori normale: !34 - #36 *+l • Valori %&a/$te: i2eri+ratare, maln$tritie, e2atita, &iro/a, in%$.&ienta e2ati&a, %in+rom neroti&, *lomer$lonerita &roni&a, entero2atii &$ 2ier+ere +e 2roteine 9 boala Cron, &olita $l&erativa, boala i22le;, %ar&ina, ar%$ri %evere, malab%orbtie,+i%2roteinemie i+io2ati&a amiliala3 • Valori &re%&$te: +e%i+ratare3 •
AMILAZA +ERIC •
Valori normale: !0 - ""0 Ul • Valori %&a/$te: 2an&reatita &roni&a, in%$.&ienta e2ati&a, e2atita3 • Valori &re%&$te: 2an&reatita a&$ta, &ole&i%tita a&$ta, ob%tr$&tie &anal &i%ti&, &an&er 2an&reati&, o&l$/ie inte%tinala, inar&t inte%tinal, 2eritonita, a2en+i&ita a&$ta, %ar&ina, %ar&ina etra$terina, r$2t$ra +e &i%t ovarian, oreion, tra$mati%m +e *lan+e %alivare %a$ +e 2an&rea%, inar&t 2$lmonar, ar%$ri, &etoa&i+o/a +iabeti&a, in%$.&ienta renala, al&ooli%m a&$t, ma&roamila/emie, me+i&amente 9a&i+ a&etil%ali&ili&, &ontra&e2tive orale, &orti&o%teroi/i, +i$reti&e tia/i+i&e, mor.na;, &iro/a3 ALT " T'" 'T 9*l$tami&-2ir$vat tran%era/a %eri&a, alanil aminotran%era/a; •
Valori normale: 4 - "1 Ul • Valori &re%&$te: e2atita, &iro/a e2ati&a, in%$.&ienta e2ati&a, ne&ro/a e2ati&a, %ta/a e2ati&a, &ole%ta/a, &an&er e2ati&, ob%tr$&tie biliara, 2an&reatita a&$ta, me+i&amente 9a&i+ a&etil%ali&ili&, al+omet, alo2$rinol, antibioti&e, &ontra&e2tive orale, enitoina, e2arina, i/onia/i+a;, in%$.&ienta &ar+ia&a &on*e%tiva, ae&tarea m$%&$lat$rii %&eleti&e, monon$&leo/a ine&tioa%a, %o&, inar&t mio&ar+i& a&$t, mio&ar+ita3 Citete i arti&olele +e%2re &reterea tran%amina/elor i anali/e 2entr$ eval$area $n&'iei .&at$l$i3 A+T" T'O" 'OT 9*l$tami&-oaloa&eti& aminotran%era/a; •
Valori normale: "" - 47 Ul
tran%amina/a
%eri&a,
a%2artat
•
Valori &re%&$te: inar&t mio&ar+i& a&$t, e2atita, %ta/a e2ati&a, ne&ro/a e2ati&a, &ole%ta/a, &iro/a, ob%tr$&tie biliara, mio&ar+ita, in%$.&ienta &ar+ia&a &on*e%tiva, emboli%m 2$lmonar, inar&t 2$lmonar, 2an&reatita a&$ta, ae&tarea m$%&$lat$rii %&eleti&e, ar%$ri, anemie emoliti&a, me+i&amente 9a&etaminoen, antii2erten%ive, &ontra&e2tive orale, +i*itala, i/onia/i+a, o2ia&ee, vera2amil;, monon$&leo/a ine&tioa%a3 Citete i arti&olele +e%2re &reterea tran%amina/elor i anali/e 2entr$ eval$area $n&'iei .&at$l$i3 )ILIR&)INA TOTAL
Valori normale: 03! - 130 m*+l %a$ #31 - 17 moll • Valori &re%&$te: e2atita, ob%tr$&tie biliara, &ole%ta/a, &an&er e2ati& 2rimar, meta%ta/e e2ati&e, 2an&reatita, &iro/a, .&at +e %ta/a, %e2%i%, me+i&amente 9alo2$rinol, antibioti&e, &lorameni&ol, &lor2roma/in, &ontra&e2tive orale, alotan, in+ometa&in, i/onia/i+a, metil+o2a, %teroi/i, %$lonami+e, tolb$tami+a;, monon$&leo/a ine&tioa%a, in%$.&ienta e2ati&a, i&tere ere+itare3 b%ervatii: I&ter$l +evine vi/ibil la valori 2e%te "3#-!30 m*+l •
)ILIR&)INA DIRECT 9&on8$*ata; • •
Valori normale: 031-03! m*+l %a$ 137-#31 moll Valori &re%&$te: ob%tr$&tie biliara, meta%ta/e e2ati&e, e2atom, &an&er 2an&reati&, am2$lom, &olan*io&ar&inom, 2an&reatita, e2atita, %e2%i%, &iro/a, %in+rom G$bin Hon%on, %in+rom otor, boala il%on3 )ILIR&)INA INDIRECTA 9ne&on8$*ata; •
Valori normale: 03"-03( m*+l %a$ !34-1" moll • Valori &re%&$te: emoli/a, tran%$/ii, anemie emoliti&a, anemie 2erni&ioa%a, %i&lemie, ematom n re%orbtie, e2atita, &iro/a, %e2%i%, in%$.&ienta e2ati&a, %in+rom @ilbert, %in+rom Cri*ler - Na88ar3 CALCI& •
Valori normale: (3#-103# m*+l • Valori %&a/$te: i2ovitamino/a G, i2o2aratiroi+i%m, tetanii, in%$.&ienta renala, raiti%m, o%teomala&ie3 • Valori &re%&$te: i2ervitamino/a G, i2er2aratiroi+i%m, nero2atii &roni&e3 CLOR •
Valori normale: 0-106 mEJl • Valori %&a/$te: i+ratare n e&e%, i2eral+o%teroni%m, %in+rom +e %e&retie ina+e&vata +e ormon anti+i$reti&, var%at$ri, ar%$ri, al&alo/a metaboli&a,
i2er?aliemie, me+i&amente 9&orti&o%teroi/i, +i$reti&e +e an%a %i tia/i+i&e, triamteren;3 • Valori &re%&$te: +e%i+ratare, a&i+o/a t$b$lara renala, i2er2nee, al&alo/a metaboli&a, a2ort %alin &re%&$t, me+i&amente 9a&eta/olami+a, antiin=amatoare ne%teroi+iene, e%tro*eni, metil+o2a; COLE+TEROL TOTAL •
Valori normale ale &ole%terol$l$i total: 2reerabil %a aiba valori mai mi&i +e "00 m*+l ri%& mo+erat la valori &$2rin%e ntre "00 %i "40 m*+l ri%& &re%&$t &Kn+ &ole%terol$l +e2a%e%te "40 m*+l • Valori %&a/$te: maln$tritie, i2ertiroi+i%m, boli e2ati&e, in%$.&ienta e2ati&a, mielom m$lti2l$, malab%orbtie, anemie emoliti&a, me+i&amente 9alo2$rinol, &ole%tiramina, &ol&i&ina, i/onia/i+a, nia&ina; • Valori &re%&$te: i2er&ole%terolemie, +iabet /aarat, i2otiroi+i%m, inar&t mio&ar+i& a&$t, trime%tr$l al treilea +e %ar&ina, ae&ti$ni biliare, &ole%ta/a, ob%tr$&tie biliara, %in+rom neroti&, +ieta bo*ata n &ole%terol, %e+entari%m, obe/itate, i2er&ole%terolemie amiliala, i2erli2o2roteinemii, me+i&amente 9&ontra&e2tive orale, enitoina, enotia/i+e, %teroi/i; o o o
b%ervatii: Fa&torii +e ri%& 2entr$ boala &oronariana %$nt re2re/entati +e vKr%ta 9barbati 44, emei #4;, $mat, i2erten%i$ne arteriala, +iabet, ante&e+ente amiliale, >GL M !# m*+l, ra2ort$l Cole%terol >GL 43#3 %DL #ole/teol$l
n $n&'ie +e valorile >GL-C, 2a&ient$l e%te n&a+rat &a ri%& &ar+ia& %&ă/$t la valori ale >GL &ole%terol$l$i 2e%te 4# m*+l i ri%& &ar+ia& &re%&$t &Kn+ >GL &ole%terol$l e%te %$b !# m*+l3 •
Valori %&a/$te: $mat, %e+entari%m, obe/itate, in%$.&ienta renala, +iabet, beta blo&ante3 • Valori &re%&$te: %2ort re*$lat, a2ort mo+erat +e al&ool, nia&ina3 LDL #ole/teol$l
2reerabil %a aiba valori mai mi&i +e 1!0 m*+l • ri%& mo+erat &Kn+ valorile %$nt &$2rin%e ntre 1!0 %i 160 m*+l • ri%& &re%&$t la valori +e 2e%te 160 m*+l •
b%ervatii: Valorile LGL %e a=a olo%in+ orm$la: LGL O &ole%terol total - T@# >GL C4" C4 ,#eatin8o/8o9inaza0
•
Valori normale: # - "00 Ul • Valori &re%&$te: Cre%terea &reatino%o?ina/ei totale: inar&t mio&ar+i& a&$t, &ir$r*ie &ar+ia&a, +$2a in8e&tii intram$%&$lare, tra$mati%me, %in+rom +e %trivire, 2olitra$mati%me, +e.brilare, ele&tro&$tare, mio/ita, rab+omioli/a, a&&i+ent va%&$lar &erebral, eort$ri inten%e, %o&3 Valori &re%&$te ale C5D - B : inar&t mio&ar+i& a&$t, an*ina in%tabila, &ir$r*ie &ar+ia&a, i%&emie &ar+ia&a, mio&ar+ita a&$ta, 2eri&ar+ita, &ar+iomio2atie, +e.brilare, rab+omioli/a, +i%tro.i m$%&$lare3 • Valori &re%&$te ale C5D - BB : a&&i+ent va%&$lar &erebral, emora*ie %$baranoi+iana, t$mori &erebrale, &onv$l%ii, %o&, tra$mati%me &raniene, ne$ro&ir$r*ie, emboli%m inar&t 2$lmonar, &an&er 9+i*e%tiv, +e %Kn, ovarian, 2$lmonar;3 • Valori &re%&$te ale C5D - : tra$mati%me, %in+rom +e %trivire, 2o%to2erator, in8e&tii intram$%&$lare, ele&tromio*rama, rab+omioli/a, 2olimio/ita, +ermatomio/ita, +i%tro.e m$%&$lara, eort ./i& inten%, i2ertermie mali*na, &onv$l%ii3 b%ervatii: Creatino%o?ina/a are ! i/oen/ime: B 9%e *a%e%te n mio&ar+, m$%&$lat$ra %triata, 2ro%tata, $ter;, BB 9&reier, 2lamKni, 2an&rea%, rini&i; %i 9m$%&$lat$ra %triata, mio&ar+;3 •
C&R& •
Valori normale: (0-1!0 *+l • Valori %&a/$te: boala en?e%, %in+rom neroti&3 • Valori &re%&$te: ine&tii, inar&t mio&ar+i& a&$t, le$&emii a&$te, neo2la%me, boala il%on3 *IER •
Valori normale ale %i+eremiei barbati: 0-160 *+l, emei: (0-1!0 *+l • Valori %&a/$te: anemii eri2rive, emora*ii, tratamente &$ vitamina B1", %tari ine&tioa%e &roni&e, nero2atii &roni&e, 2oliartrita re$matoi+a, 2ro&e%e neo2la/i&e3 • Valori &re%&$te: emo%i+ero/a, emo&romato/a, tran%$/ii %an*vine re&ente, anemie me*alobla%ti&aemoliti&a, tala%emie, e2atite, &iro/a3 *O+*ATAZA ALCALIN: •
Valori normale: "# - 11# Ul • Valori %&a/$te: i2oo%atemie, i2otiroi+i%m, maln$tritie3 • Valori &re%&$te: ob%tr$&tie biliara, &ole&i%tita a&$ta, meta%ta/e e2ati&e, e2atita, monon$&leo/a ine&tioa%a, &iro/a, meta%ta/e o%oa%e, &an&er
2rimitiv o%o% 5a*et, i2er2aratiroi+i%m, ra&t$ra o%oa%a n &$r% +e vin+e&are, o%teomala&ie, 2oliartrita re$matoi+a, 2an&reatita a&$ta, in%$.&ienta &ar+ia&a &on*e%tiva, %ar&ina, mielom m$lti2l$, le$&emie, me+i&amente 9me+i&amente &ole%tati&e, antibioti&e, &ontra&e2tive orale, e%tro*eni, enotia/i+e, in+ometa&in, i/onia/i+a, metotreat;, i2ertiroi+i%m, inar&t inte%tinal, %ar&oi+o/a, %e2%i%3 *O+*OR •
Valori normale: A+$lti: !-43# m*+l, Co2ii: 43#-63# m*+l • Valori %&a/$te: raiti%m, i2ovitamino/a G, i2er2aratiroi+i%m, in*e%tia &roni&a +e antia&i+e3 • Valori &re%&$te: i2o2aratiroi+i%m, i2ervitamino/a G, in%$.&ienta renala, +iabet /aarat3 ''T" ''T ,gamma gl$tamil tan/(e(tiaza ; tan/8eaza0 •
Valori normale: 10 - #0 Ul • Valori &re%&$te: boli e2ati&e, &ole%ta/a, meta%ta/e e2ati&e, e2atom, &an&er 2an&reati&, e2atita, i&ter ob%tr$&tiv, 2an&reatita a&$ta, me+i&amente 9antibioti&e, anti+e2re%ive, barbit$ri&e, enobarbital, enotia/ine;, in%$.&ienta &ar+ia&a &on*e%tiva, %e2%i%, %in+rom neroti&, monon$&leo/a ine&tioa%a3 • b%ervatii: <2e&i.&a 2entr$ 2atolo*ia e2ati&a, @@T %e &orelea/a &$ valorile o%ata/ei al&aline3 IOD •
Ne&e%ar: 100-"00 *"4 • Valori %&a/$te: *$%a en+emi&a3 • Valori &re%&$te: boala Ba%e+o3 LD% ,la#tat ehiogenaza0 •
Valori normale: 60 - "#0 Ul • Valori &re%&$te: inar&t mio&ar+i& a&$t, mio&ar+ita, in%$.&ienta &ar+ia&a &on*e%tiva, anemie emoliti&a, emoli/a, inar&t 92$lmonar, renal, inte%tinal;, boli e2ati&e 9e2atita, ne&ro/a;, &an&er, le$&emie a&$ta, limom, ae&tari ale m$%&$lat$rii %&eleti&e, a&&i+ent va%&$lar &erebral, ne&ro/a ti%$lara, tran%$/ii, monon$&leo/a ine&tioa%a3 LIAZA •
Valori normale: "0 - 140 Ul • Valori &re%&$te: 2an&reatita a&$ta, &an&er 2an&reati&, &ole&i%tita a&$ta, ob%tr$&tie &anal 2an&reati&, o&l$/ie inte%tinala, inar&t inte%tinal3 MA'NEZI&
•
Valori normale: "3# m*+l • Valori &re%&$te: i2ervitamino/a G, i2er2aratiroi+i%m, nero2atii &roni&e3 NIC%EL •
Valori normale: 13"-436 *l • Valori %&a/$te: &iro/a e2ati&a, $remie &re%&$ta3 • Valori &re%&$te: inar&t mio&ar+i& a&$t3 OTA+I& •
Valori normale: !3#-43# mEJl 9intra&el$lar 40-400 mEJl; • Valori %&a/$te: 2ier+eri +i*e%tive 2rin +iaree %a$ var%at$ri, %teno/a 2ilori&a, .%t$le +i*e%tive, 2ier+eri $rinare3 • Valori &re%&$te: in%$.&ienta &orti&o%$2rarenaliana, in%$.&ienta renala3 ROTEINE TOTALE •
Valori normale: #36 - (34 *+l • Valori %&a/$te: i2eri+ratare, maln$tritie, e2atita, &iro/a, in%$.&ienta e2ati&a, %in+rom neroti&, *lomer$lonerita &roni&a, boala Cron, &olita $l&erativa, boala i22le, %ar&ina, ar%$ri %evere, malab%orbtie,+i%2roteinemie i+io2ati&a amiliala3 • Valori &re%&$te: +e%i+ratare, mielom m$lti2l$, %ar&oi+o/a, in=amatii &roni&e, &ola*eno/e, ma&ro*lob$linemie3 +ODI& •
Valori normale: !10-!4# m*+l • Valori %&a/$te: a2ort %alin in%$.&ient, +e%i+ratari *lobale, in*e%tie %&a/$ta +e li&i+e,2oli$rie, in%$.&ienta renala &roni&a,in%$.&ienta &orti&o%$2rarenaliana • Valori &re%&$te: tran%2iratii e&e%ive, +iaree, var%at$ri, +iabet in%i2i+, in%$.&ienta renala, in%$.&ienta &ar+ia&a, i2eral+o%teroni%m3 TRI'LICERIDE •
Valori normale: !0 -1!# m*+l %a$ 03!4 - 13#" mmoll • Valori %&a/$te: maln$tritie, malab%orbtie, i2ertiroi+i%m3 • Valori &re%&$te: i2erli2o2roteinemii 2rimare, +iabet /aarat, i2otiroi+i%m, inar&t mio&ar+i& a&$t, 2an&reatita a&$ta, al&ooli%m, %in+rom neroti&, boli e2ati&e, +ieta bo*ata n &arboi+rati, *$ta, %ar&ina, me+i&amente 9a&i+ a&etil%ali&ili&, &ontra&e2tive orale, e%tro*en, 2ra/o%in, 2ro2ranolol, %teroi/i, tamoien;, %in+rom erner3 ZINC
•
Valori normale: 03(-134 m*l • Valori %&a/$te: %ar&ina, in=amatiiine&tii &roni&e3 • Valori &re%&$te: re$mati%m arti&$lar a&$t, emoli/a3
SO3UTII UTI3I7ATE 6ENTRU RE8IRATAREA SI RE2INERA3I7AREA OR9ANIS2U3UI Solutie izotonica de NaCl 3 sol apoasa de (4 de NaCl 3 ser 5iziologic Solutie 6ipertona de NaCl 3 sol NaCl !%72%8 9icarbonat de sodiu 3 sol apoasa izotonica de !:$8 Lactat de sodiu 3 sol izotonica !:(8 /lucoza 7 sol izotonica "8 7 sol 6ipertonica !%72%7;;7$%8 Solutie de CaCl2 %:"g> NaCl *:"g> apa pana la !%%% ml Solutie .aro? 3 NaCl $g > sol lactat de Na 2%872(g: apa pana la !%%% ml Solutie 5os5at acid de < !:!)g> CaCl %:2'g> sul5at de -g 2:$g utie 9uttler 3 NaCl %:"*g> 5os5at de < bibazic %:2"g> sol lactat de Na 2%8 !!:2g> glucoza2$g> apa pana la !%%% ml lutie Loc@e 3 NaCl (g > CaCl2 %:!%g > bicarbonatdeNa %:!%g > glucoza !g > apa pana la !%%%ml Solutie Bartmann 3 aceeasi compozitie ca la sol Ringer lactat de Na ;:!g pana la !%%% ml lutie T6am 3 baza aminata ce se combina cu CO2 5ormand bicarbonat 0se 5oloseste in combaterea acidozei metabolice1 Solutie +isc6er 3 sol alcalina 5olosita in combaterea acidozei metabolice sei circulante 3 in sol de NaCl sau glucoza > sunt polimeri ai glucozei cu greutati moleculare di5erite .eDtran '% 3 -acrodeD .eDtran $% 3 Re6omacrodeD -arisang ,lasma umana Sange integral .erivate de sange masa eritrocitara
TE8NICA E4ECTUĂRII 6ER4U7IEI Per!u$ia intraenoas Definiţie: reprezint1 introducerea pe cale parenteral1 pic1tur1 cu pic1tur1 a unor substan=e
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitic1 >i volemic1 a organismului.
Scop:
- hidratarea >i mineralizarea organismului; -administrarea medicamentelor la care se urm1re>te efectul prelungit; -depurativ, dilu?nd >i favoriz?nd excre=ia din organism a produ>ilor toxici; -completarea proteinelor sau a unor componente; -alimentarea pe cale parenteral1
Materiale:
- dezinfectante: alcool iodat, m1nu>i-pentru punc=ia venoas1: garou, ac de punc=ie@branul1, perfuzor, solu=ie de perfuzat,comprese sterile, !-5 seringi, romplast. Pregătirea pacientului:
- psihic: se informeaz1 pacientul asupra scopului punc=iei - !i$ic: pentru punc=ia de la venele bra=ului >i amtebr se informeaz1 pacientul asuprascopului punc=iei-fizic: pentru punc=ia de la venele bra=ului >i antebra=ului A 'e a>eaz1 pacientul Bntr-o pozi=ie confortabil1 at?t pentru el c?t >i pentru asistent1#decubit dorsal$ A 'e examineaz1 calitatea >i starea venelor, se a>eaz1 bra=ul pe perni=1 >i mu>ama Bnabduc=ie >i extensie maxim1. Execuţia: sp1lare pe m?ini, Bmbr1care m1nu>i sterile-se preg1te>te solu=ia de perfuzat: se desface
perfuzorul >i se Bncheie prestubul, semonteaz1 la solu=ia de perfuzat >i se las1 lichidul s1 circule prin tub pentru Bndep1rtareaaerului. - se alege vena, se aplic1 garoul, se dezinfecteaz1 locul de la centru Bn afar1. 'e introduceacul sau branula Bn ven1, se scoate garoul, se ata>eaz1 tuburile, se deschide prestubul >i sefixeaz1 rata de flux la " pic1turi@min #de obicei$-administrarea unei perfuzii se termin1 c?nd Bn pung1 sau Bn flacon au mai r1mas !" mlsolu=ie.-se men=ine locul de perfuzie #branula$ acoperindu-se cu comprese sterile.'e schimb1 pansamentul la 5% ore >i se inspecteaz1 zona pentru a depista oeventual1 inflama=ie.-la sf?r>itul perfuziei se exercit1 o presiune asupra venei cu ! tampon >i se retrage acul Bndirec=ia axului venei. 'e a>eaz1 pacientul comod. Accidente:
- hiperhidratarea se combate prin reducerea ritmului sau prin Bntreruperea perfuziei;-embolia gazoaz1 prin p1trunderea aerului Bn ven1;-rev1rsarea lichidului Bn =esuturi perivenoase care pot da na>tere la flebite sau necrozatesuturilor;-coagularea s?ngelui pe ac sau canul1.
Te'nica t!ansfuziei e s:n)e TRANSFUZIA DE SÂNGE Prin transfuzie se înțelege introducerea de sânge, plasmă sau globule roșii în sistemul circulator al unui bolnav. Indicaţii Transfuzia are următoarele indicaii im!ortante" - restabilirea masei sanguine și asigurarea numărului de globule roșii în caz de hemoragii, anemii sau stări de șoc; - stimularea hematopoiezei transfuzii mici și repetate!; - mărirea capacității de coagulare a sângelui, prin introducerea în sângele primitorului a noi cantități de elemente necesare procesu-lui de coagulare, în caz de hemofilie, trombocitopenie, coagulare intravasculară diseminată; - depurația organismului prin înlocuirea totală sau parțială a sângelui încărcat cu substanțe to"ice, cu sânge proaspăt. Transfuzia se !oate face" - direct # cu sânge proaspăt; - indirect # cu sânge conservat. $ransfuzia directă nu se mai practică, ci se folosește sângele conservat. %onatorii se verifică să nu aibă eventuale infecții transmisibile cu virus hepatic &, '(), )'*, lues, malarie sau alți germeni. &ondiția realizării transfuziei este cea de compatibilitate între sângele donatorului și cel al primitorului. %e aceea, în primul rând, se determină grupa sanguină și +h-ul primitorului. $rebuie să e"iste o identitate antigenică între sângele donatorului și cel al primitorului. n sânge e"istă aglutinogene care sunt fi"ate pe eritrocite și aglutinine. &ele mai importante aglutinogene sunt , * și +h. /rupele sanguine sunt 0(!, ((!, *(((!și * ()!. Pe eritrocite se mai găsește un aglutinogen numit 1factorul +hesus2 sau +h. 3actorul +h se poate găsi pe eritrocite independent de aglutinogenele din sistemul *0. 4u e"istă aglutinine naturale specifice față de factorul +h. 5le pot apărea sub formă de anticorpi de imunitate la persoanele +h-negative, anticorpi provocați prin transfuzii repetate cu sânge +hpozitiv, conținând aglutinogenul +h. &u ocazia transfuziilor, trebuie să e"iste și o compatibilitate în sistemul +h. (ncompatibilitatea de factor +h poate produce accidente posttransfuzionale, mergând uneori până la moarte. %eterminarea factorului +h se va face, în mod special, la gravide. Pungile cu sânge de transfuzat conțin de obicei 678, 978, :88 sau :78 ml sânge. $ransportul sângelui conservat de la stația de recoltare și conservare la punctul de transfuzie se face în frigidere portabile sau valize izoterme în care se introduce un lichid de răcire la :<, =<&. >ângele sosit de la punctul de transfuzie se utilizează imediat. n caz contrar, va fi păstrat la frigider la :, =<&. >ângele păstrat câteva ore la frigider cu punga suspendată, se
sedimentează în 9 straturi. >tratul inferior conține hematiile, următorul strat cuprinde trombocitele și leucocitele, apoi urmează plasma. nainte de a fi transfuzat, sângele va fi omogenizat prin câteva mișcări fine, de răsturnare a pungii. >cuturarea pungilor este interzisă.
Te#nica transfuziei de s$n%e Prima dată se face determinarea grupei sanguine *0 și +hesus a primitorului din ?8 ml sânge proaspăt, introdus în eprubete cu nume, prenume și data nașterii. Pentru transfuzia preparatelor care conțin eritrocite trebuie ca sistemele *0 și +hesus să fie compatibile. Pentru plasma conservată și concentratul de trombocite, pe cât posibil se transfuzează preparate compatibile în sistemul *0 și +hesus. %e regulă, pentru transfuzia de concentrate de trombocite nu este necesar testul de compatibilitate directă. @edicul controlează numele înscris pe flacoanele care trebuie transfuzate, numele primitorului, grupa sângelui, data de e"pirare ca și calitatea flacoanelor flacoane deteriorate, modificarea culorii, hemoliza!. %upă încălzirea flacoanelor la temperatura camerei, transfuzia se face imediat. n transfuzii masive, transfuzii la nou-născuți, precum și în cazul prezenței anticorpilor la rece se face încălzirea flacoanelor prin flu" continuu, prin spirale speciale de încălzit, până la 9A<&. %acă temperatura depășeste 9A<& se denaturează proteinele. >e folosește calea venoasă de acces, de calibru mare, folosind acul special de perfuzie intravenoasă continuă, cel puțin numărul ?A /. 4u se adaugă medicamente. Pe calea intravenoasă de acces nu este permis să se introducă decât soluție 8,BC de 4a&l. >e utilizează întotdeauna set de transfuzii cu filtru. $rusa pentru perfuzat sânge, ambalată și sigilată, se folosește numai o dată apoi se aruncă. &re%ătirea 'olna(ului - transfuzia de sânge se e"ecută în salon la patul bolnavului; - asistenta pregătește bolnavul; transfuzia se face pe nemâncate; - în caz de urgență nu se va ține cont de starea de umplere a stomacului; - bolnavul își va evacua vezica și intestinul gros; - bonavul va fi așezat în decubit dorsal; - brațul bolnavului poate fi imobilizat într-un Dgheab special; - pacientul va fi bine învelit pentru a evita frigul și frisoanele; - se scoate aerul din punga cu sânge de transfuzat; - se pune punga pe un stativ; - se puncționează vena și se fi"ează acul și amboul tubului cu leucoplast; - se controlează ritmul de scurgere de ?8-?7 picăturiEminut; - se acoperă brațul bolnavului cu un câmp steril; - numărul picăturilor se poate urmări la 98-=8 minute. Su!ra(e%#erea 'olna(ului )n cursul transfuziei - pacientul nu va fi lăsat singur nici un minut;
- asistenta va supraveghea în permanență atât starea bolnavului câtși modul de funcționare a aparatului; - în caz de accidente posttransfuzionale se va anunța imediat medicul; - dacă sângele nu se mai scurge, asistenta va verifica permeabilitatea tuburilor să nu se formeze un cheag! cât și poziția acului în venă - dacă sângele va coagula pe ac se va schimba acul; - după terminarea transfuziei se vor păstra 7-?8 ml sânge pentru verificări ulterioare, în caz că vor apărea accidente posttransfuzionale tardive; - cantitatea de sânge administrată, precum și numele transfuzorului se notează pe foaia de observație a pacientului; - după transfuzie, pacientul va rămâne în pat, bine învelit; - temperatura camerei va fi cea optimă, eventual cu ?-6<& mai ridicată; - imediat după terminarea transfuziei bolnavul poate bea lichide călduțe, iar după două ore se poate alimenta. Accidente transfuzionale *i !osttransfuzionale n cursul transfuziei și după terminarea acesteia pot să apară o serie de accidente. spectul lor clinic este mai variat și asistenta are obligația de a le recunoaște cât mai devreme. @ai importantă este prevenirea acestor accidente. n acest sens asistenta trebuie să cunoască, în primul rând, cauzele accidentelor. cestea pot fi 1. Incompatibilitatea de grup în sistemele 0, , *. 5ste unul dintre cele mai grave accidente posttransfuzionale, manifestându-se sub forma șocului hemolitic. cesta trebuie recunoscut la timp, pentru că poate fi fatal. >emnele precoce se manifestă prin frison, stare generală alterată, tahicardie, dispnee, paloare, cianoză, vâDâituri în urechi, dureri lombare, hematurie hematiile distruse eliberează hemoglobina pe cale urinară!, se blochează glomerulii renali, apare insuficiența renală cu anurie. Fa apariția primelor simptome de alterare a stării generale cu senzația de frig, frison, cefalee, dureri lombare, asistenta întrerupe imediat transfuzia și avertizează medicul. Până la venirea acestuia învelește bine bolnavul, îi recoltează urina, începe hidratarea cu lichide călduțe pe cale bucală și pregătește trusa de prim-aDutor în caz de accidente post-transfuzionale, inclusiv aparatul de o"igen. $ransfuzia de sânge se face obligatoriu izogrup bolnavii cu +h-negativ vor primi sânge doar de la donatori +hnegativi. 2. Transfuzia unui sânge alterat . >ângele hemolizat produce fenomene asemănătoare șocului transfuzional. Sângele infectat cu germeni virulenți provoacă frisoane foarte puternice, care apar de obicei la una-două ore de la terminarea transfuziei, spre deosebire de frisonul care apare la incompati-bilitatea de grup, care debutează chiar în timpul transfuziei. Până la intervenția medicului, asistenta va încălzi bolnavul cu pături și termofoare și îl va hidrata cu băuturi calde, ușor e"citante ceai, cafea!.
Sângele infectat cu VHC, HIV, VHB, spirochetta pallida nu provoacă reacții imediate,
ci tardive, după trecerea perioadei de incubație. Embolia pulmonar cu cheaguri se manifestă ca un accident hiperacut. *olnavul devine cianotic, agitat, dispneic, tusește și are dureri toracice, hemoptizie. sistenta îi va administra o"igen, îi va face respirație artificială sau va pregăti, eventual, trusa pentru intubație traheală. 3. Introducerea aerului în vasele sanguine este o complicație rarăși apare dacă sângele se administrează sub presiune. pare puls slab, tensiune arterială scazută, dureri toracice, deces. 4. Administrarea într-un ritm accelerat a unei mari cantit!i de sânge poate provoca dilatația acută a inimii, care se manifestă prin simptomele insuficienței cardiace acute tahicardie, dispnee, cianoză, scăderea tensiunii arteriale. sistenta va opri transfuzia, va anunța medicul și se va pregăti cardiotonice și opiacee. ". Transfuzia sângelui neînclzit poate provoca hemoliză cu insuficiență renală, șoc posttransfuzional, acidoză, stop cardiac. sistenta va înștiința medicul la primele semne. #. $eactivitatea neobi%nuit a bolnavului apare datorită incompatibilității proteinelor din sângele donatorului și sângele primitorului. Gneori apare o ușoară cefalee sau stare subfebrilă, alteori reacții urticariene sau edeme. Fa acești bolnavi, în loc de sângele integral se vor prefera hematiile spălate sau transfuzia va fi precedată de medicație desensibilizantă cu &$', hemisuccinat de hidrocortizon sau +omergan .
O;I9ENOTERA6IE Administrarea o&igenului In condi=ii normale organismul func=ioneaz1 f1r1 probleme cu oxigenul din aer, chiar dac1 Bn compozi=ia acestuia intr1 doar 5!D oxigen. 9otu>i, Bn cazul pierderii masive de s?nge, la nivel celular va fi transportat1 o cantitate mai redus1 de oxigen, ce va genera o stare de soc. En aceast1 situa=ie administrarea de oxigen suplimentar va cre>te cantitatea de oxigen transportat la nivel celular, influen=?nd pozitiv prognosticul pacientului. Pacien=ilor cu o criz1 anginoas1, accident vascular cerebral sau afec=iuni pulmonare cronice nu le este suficient oxigenul atmosferic >i vor beneficia la r?ndul lor de oxigenoterapie. DEFINIŢIE: tratamentul prin îmogăţirea în oxigen a aerului in!pirat
Constituie unul dintre tratamentele hipoxiei cauzate de o insuficien=1 respiratorie S"#P$%I: - pe termen scurt - amelioreaz1 starea pacientului >i calitatea vie=ii
- pe termen lung - amelioreaz1 evolu=ia bolii INDI"AŢII:
- hipoxii circulatorii #insuficien=1 cardiac1, edem pulmonar, infarct miocardic$ - hipoxie respiratorie #>oc, anestezii generale, complica=ii postoperatorii, nou n1scu=i$
M#D$%I DE ADMINIS&%A%E:
- temporar F Bn afec=iuni acute - Endelungat #zilnic$ F Bn afec=iuni cronice Metode de administrare a oxigenului unui pacient constient si sau cu ventilatie spontana
'unt numeroase metode de administrare a oxigenului unui pacient. 8legerea uneia sau alteia dintre variante depinde de concentra=ia de oxigen necesar1, toleran=a pacientului. Indiferent de metoda aleas1, aceasta va fi explicat1 pacientului. '( "ateterul na)al *!onda+ are orificii laterale multiple. 'e introduce Bn nar1 prin faringe, schimb?ndu-se de la o nar1 la alta. 'e poate introduce >i Bn laringe. &e,nica:
!. se dezobstrueaz1 c1ile aeriene 5. se m1soar1 lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus ). se introduce cateterul cu mi>c1ri bl?nde paralel cu palatul osos>i perpendicular pe buza superioar1 %. se fixeaz1 sonda cu leucoplast . se fixeaz1 debitul la %- l@minut . se va observa bolnavul Bn continuare pentru prevenirea accidentelor . se administreaz1 medicamente cu intermiten=1 >i se supravegheaz1 debitul. -( #c,elari: pentru oxigen se fixeaz1 dup1 urechi >i prezint1 5 mici sonde de
plastic care p1trund Bn n1ri. 'e recomand1 la copii >i bolnavi agita=i. Sonda na)ală
ste o component1 simpl1 a echipamentului de administrare a oxigenului. ste un tub de plastic cu dou1 proeminen=e. ste o pies1 simpl1, u>or de folosit, confortabil1. ste bine tolerat1 de majoritatea pacien=ilor >i poate fi folosit1 Bn toate situa=iile cu excep=ia cazurilor c?nd avem obstruc=ie la nivelul narinelor pacientului >i pentru ca nazofaringele ac=ioneaz1 ca un rezervor de oxigen poate asigura o oxigenare de p?n1 la %%D atunci c?nd volumul administrat este de max. 6@min.
Concentra=ia de oxigen administrat1 depinde de volumul administr1rii >i de volumul tidal al pacientului. Cre>terea fluxului cu !6@min duce la cre>terea concentra=iei cu aproximativ %D. xemplu: !6@min 5%D 56@min 5GD )6@min )5D %6@min )D 6@min %"D 6@min %%D xist1 diferite dimensiuni, respectiv pentru adul=i >i copii. Prezinta doi dintisori, care se introduc in narinele pacientului si o bucla, care permite fixarea, mentinerea sondei pe fata. Permite pacientului sa man?nce sau sa bea in timpul folosirii. "omplicaţii:
'?ngerare
de la nivelul mucoasei nazale 7scarea mucoasei la nivelul ermatita
fetei
si
buzelor
.( Ma!ca: pentru oxigen #cu inhalarea aerului expirat$ se fixeaz1 acoperind gura >i
nasul. En general este greu suportat1 de bolnav datorit1 hamului de etan>eizare. Ma!ca !impla de oxigen
u
prezint1 complica=iile sondei nazale, dar poate aluneca u>or de pe fa=a pacientului. xist1 diferite dimensiuni, respectiv pentru adul=i >i copii. ste indicat1 folosirea m1>tii simple faciale c?nd se recomand1 administrarea unei concentra=ii mai crescute de oxigen. 8sigur1 o concentra=ie de aproximativ "D oxigen la un volum de -G 6@min. Prezint1 pe ambele p1r=i laterale mici g1uri care vor permite eliminarea aerului expirat de pacient, precum >i diluarea oxigenului cu aerul camerei. Hiecare masc1 prezint1 conectorul pentru tubul de leg1tur1 la oxigen. Holosirea m1>tii este mai pu=in confortabil1 comparativ cu sonda nazal1 >i poate provoca claustrofobie Bn special la copii. Tehnica: - se verific1 scurgerea oxigenului din surs1 - se pune masca Bn m?na bolnavului pentru - a-i u>ura controlul m1>tii >i i se sus=ine m?na. ebitul de !"-!5 l@minut. - se a>eaz1 masca pe piramida nazal1 >i apoi pe gur1
- c?nd bolnavul s-a obi>nuit cu masca, se a>eaz1 cureaua de fixare Bn jurul capului Ma!ca tip /enturi
8sigura o oxigenare cu flux Bnalt >i o concentra=ie bine determinat1 de oxigen cuprins1 Bntre 5%-"D. ste recomandat folosirea acestui tip de masc1 la pacien=ii cu bronhopneumonie cronic1 obstructiv1.
Ma!ca de oxigen cu re)er/or
" " " " " " " "
" "
8sigur1 o concentra=ie de &"-!""D de oxigen. Const1 din administrarea unui flux continuu de oxigen Bntr-un rezervor ata>at de masc1. 6a o administrare de peste 6@min, la o crestere de ! litru@min vom Bmbun1t1=i concentra=ia de oxigen administrat1 cu !"D. 6@min "D oxigenare 6@min "D oxigenare G6@min G"D oxigenare &6@min &"D oxigenare !"6@min !""D oxigenare
Sunt cunoscute dou tipuri de masc cu re$eror: - masca cu reinhalare par=ial1 - masca f1r1 reinhalare eosebirea const1 Bn faptul c1 masca f1r1 reinhalare prezint1 Bn plus o valv1 unidirec=ional1, care se deschide Bn momentul inhalarii, dirij?nd fluxul de oxigen din rezervor spre masc1. 'e Bnchide dup1 inspir bloc?nd p1trunderea aerului expirat >i a aerului ambiant Bn rezervor. ste recomandat1 folosirea acestei m1>ti la pacien=ii cu probleme respiratorii. e asemenea necesit1 o urm1rire atent1 a pacientului. 6a folosirea acestui tip de masc1 pacientul inspir1 oxigen din rezervorul ata>at >i dac1 acest rezervor nu este plin pacientul se va afla in imposibilitatea de a respira. in acest motiv este absolut necesar umplerea rezervorului Bnainte de aplicarea m1>tii pe fa=a pacientului. 9rebuie urm1rit >i reglat volumul de oxigen administrat astfel Bnc?t rezervorul s1 nu se goleasc1 complet Bn urma inspirului. Pentru ca rezervorul s1 nu se goleasc1 complet, este necesar1 administrarea oxigenului cu un volum de !"-!6@min. Ma!ca de oxigen cu neuli)are
" u este folosit1 Bn mod curent pentru administrare de oxigen, Bn schimb are un rol
important la pacien=ii cu diferite probleme respiratorii c?nd este necesar1
administrarea diferitelor droguri sub form1 de aerosol. Pentru nebulizare poate fi folosit fie oxigenul, fie aerul atmosferic, dar cel mai frecvent este utilizat oxigenul. Pentru a utiliza masca de oxigen trebuie mai int?i reglat debitul de oxigen astfel Bnc?t rezervorul s1 fie umflat dup1 care se fixeaz1 pe fa=a pacientului. 'e fixeaz1 ferm nu foarte str?ns. ebitul va fi reglat Bn a>a fel Bnc?t la fiecare inhalare rezervorul s1 r1m?n1 par=ial umflat. #xigenoterapia ,iperară:
ste folosit1 Bn anumite situa=ii clinice Bn care se a>teapt1 o cre>tere a oxigenului dizolvat Bn plasm1. Pacientul este plasat Bntr-o camer1 Bn care se introduce oxigen la 5-) atmosfere. 8daptarea la presiune c?t >i depresurizarea se face cu pruden=1. 8ceast1 metod1 este folosit1 Bn intoxicatii cu monoxid de carbon #atunci c?nd carboxihemoglobina dep1>este 5"D$ sau Bn encefalopatia hipoxic1 dup1 un stop cardio-respirator. 4. Cortul de oxigen: nu poate dep1>i o concentratie de "D a oxigenului, realizeaz1 o circula=ie deficitar1 a aerului, duc?nd laBnc1lzirea pacientului. 'e impune r1cirea cu ghea=1. 0alonul 1i ma!ca de /entilaţie
*alonul este format dintr-un corp autogonflabil care la un cap1t are adaptarea pentru masc1 cu valva unidirec=ional1 iar la cel1lalt cap1t adaptor pentru sursa de oxigen cu rezervor >i valva unidirec=ional1. Pentru a ventila cu acest echipament Bn primul r?nd trebuie s1 se fixeze etan> masca de ventila=ie pe fa=a pacientului dup1 care se comprim1 corpul balonului >i aerul va intra prin gur1 >i nasul pacientului. 1>tile de ventila=ie sunt de diferite dimensiuni, respectiv pentru adul=i, copii >i noun1scu=i. ste de preferat folosirea m1>tilor confec=ionate din material transparent, pentru ca salvatorul s1 poat1 observa elimin1rile de secre=ii, vomismente. asca este considerat1 de dimensiune potrivit1 atunci c?nd acoper1 nasul >i gura victimei >i poate fi a>ezat1 etan> pe fa=a victimei. xpirul pasiv al pacientului va fi evacuat prin valva aflat1 l?ng1 masca de ventila=ie. *aloanele de ventila=ie pot fi conectate la o surs1 de oxigen printr-un furtun standard pentru oxigen. Concentra=ia de oxigen livrat1 pacientului depinde de debitul de oxigen, de utilizarea sau nu a unui rezervor >i de tehnica de ventila=ie #de exemplu volumul curent, frecven=a, raportul de timp Bntre ciclurile de compresie ( relaxare$. *alonul de ventila=ie ofer1 posibilitatea ventil1rii eficace >i suplimentarea cu oxigen. Holosind balonul f1r1 rezervor concentra=ia oxigenului Bn aerul ventilat nu dep1>e>te " D, iar cu rezervor suplimentar de oxigen #care se
ata>eaz1 la partea inferioar1 a balonului$ se asigur1 o ventila=ie cu oxigen de &" D sau chiar peste. 7tilizarea acestui echipament are Bns1 >i inconveniente, utilizarea ei de c1tre un singur salvator va face deosebit de dificil1 asigurarea etan>eit1=ii m1>tii, iar dac1 are m?ini mici nu va putea str?nge balonul astfel Bnc?t s1 asigure un debit de aer corespunzator pentru o ventila=ie eficient1. &e,nica /entilatiei cu alon !i ma!ca
'e Bncepe Bntotdeauna cu evaluarea pacientului, se asigur1 deschiderea c1ilor aeriene prin tehnica hiperextensiei capului >i sus=inerea mandibulei sau a subluxa=iei mandibulei dac1 se suspecteaz1 o leziune cervical1. 'e va evalua func=ia respiratorie prin inspec=ie, auscultare >i percep=ia curentului de aer expirat. ac1 pacientul nu respir1 se vor demara manevrele de resuscitare cardio pulmonar1. 2entilarea pacientului:
!. Engenunchia=i l?ng1 capul pacientului. 8ceast1 pozi=ie va permite o mai u>oar1 men=inere a c1ilor aeriene, a etan>eit1=ii m1>tii >i comprimarea balonului. en=ineti hiperextensia capului sau asigura=i o pozi=ie pentru o subluxa=ie a mandibulei. 5. eschide=i >i inspecta=i cavitatea bucal1 a pacientului pentru a identifica prezen=a fluidelor, a corpurilor str1ine sau a danturii mobile. 8spira=i dac1 este necesar. 7tiliza=i pipa uedel sau canula nazo-faringiana. ). 8lege=i o masc1 corespunz1toare. asca trebuie s1 acopere fa=a pacientului Bncep?nd de la piramida nazal1 p?n1 Bntre b1rbie >i buza inferioar1. asca prea mica sau prea mare va face ineficient1 ventila=ia. %. 8>eza=i masca pe fa=a pacientului. Encepe=i prin a a>eza masca cu unghiul mai ascu=it pe piramida nazal1 a pacientului dup1 care fixati baza m1>tii Bntre b1rbie >i buza inferioar1. . tan>a=i masca. Pozitiona=i degetele medius, inelar >i mic pe marginea b1rbiei trac=ion?nd c1tre Bnapoi, indexul pe baza m1>tii >i policele pe partea superioar1 a m1>tii. egetele de pe b1rbie trac=ioneaz1 c1tre Bnapoi iar cele de pe masc1 apas1. . Comprima=i balonul la interval de secunde. Encerca=i s1 ventila=i o cantitate corespunz1toare de aer. Pentru sugari >i copii ventila=i la intervale de ) secunde. . Jerifica=i dac1 toracele se ridic1 la fiecare ventila=ie. ac1 toracele nu se ridic1 atunci posibil ca etan>eitatea m1>tii s1 aib1 de suferit sau exist1 o obstruc=ie a c1ilor aeriene. ac1 este o problem1 de etan>eitate atunci repozitiona=i masca iar dac1 este o obstruc=ie atunci aplica=i cuno>tin=ele de la capitolul .
