influenta_familei_de_origine.pdf

1

Corectură: Elena Raicu

2

Roxana Dumitru Influența familiei de origine asupra funcționalității cuplului marital tânăr

3

Roxana Dumitru – născută în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, în anul 1985. Este absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Asistenţă Socială, specializarea Psihologie, Universitatea Petre Andrei din Iaşi, promoţia 2009. În anul 2011 a obţinut diploma de masterat în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinte ale Educaţiei, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. În prezent este psihoterapeut cu specializare in Psihoterapie Experenţială şi Hipnoterapie, psiholog cu drept de liberă practică în Psihologia Muncii şi a Transporturilor şi doctorandă în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinte ale Educaţiei, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.

4

Roxana Dumitru

Influența familiei de origine asupra funcționalității cuplului marital tânăr

Referent ştiinţific, Prof. Univ. Dr. Maria Nicoleta Turliuc

5

6

CUPRINS pag. 11

CUVÂNT ÎNAINTE Capitolul

I:

CUPLUL

PRE

ŞI

POST pag. 13

MARITAL 1.1. Delimitări conceptuale: cuplu, căsătorie, pag. 13 familie 1.2. Cuplul – constituirea diadei din perspectiva pag. 14 nevoii de celălalt 1.2.1. Stadii, criterii şi filtre în alegerea pag. 16 partenerului conjugal 1.2.2. Teorii privind alegerea partenerului marital

pag. 20

1.2.3. Modelul parental în cuplu din perspectivă pag. 23 psihanalistă 1.3.

Căsătoria, la graniţa dintre decizia de pag. 25

moment şi decizia pentru o viaţă 1.3.1. Conflictul conjugal – între normalitate şi pag. 27 disfuncţie 1.3.2. Instabilitatea cuplului și a familiei

pag. 29

Capitolul II: FAMILIA – PERSPECTIVE

pag. 33

TEORETICE

7

2.1. Caracterizarea sistemului familial: structură, pag. 33 funcții, tipuri 2.2. Relația de cuplu sub influența modelului pag. 51 parental 2.3. Monoparentalitatea vs biparentalitatea

pag. 56

2.4. Funcţionarea familiei: familii funcţionale, pag. 64 familii disfuncţionale 2.5. Părinţii, modele ale copiilor

pag. 71

2.6. Consecinţe ale modelelor familiale pozitive pag. 74 şi negative pag. 79

Capitolul III: CERCETARE CONSTATATIVĂ 3.1. Scopul cercetării

pag. 79

3.2. Obiectivele cercetării

pag. 79

3.3. Ipotezele cercetării

pag. 80

3.4.1. Design-ul cercetării

pag. 81

3.4.2. Lotul investigat

pag. 82

8

3.4.3. Probele utilizate

pag. 82

3.5. Analiza statistică şi interpretarea psihologică

pag. 85

a rezultatelor

3.5.1. Verificarea ipotezelor

pag. 85

3.5.2. Concluzii

pag. 110

Bibliografie

pag. 113

Anexe

pag. 117

9

10

CUVÂNT ÎNAINTE Este nevoie de doi pentru a face o căsnicie să fie un succes şi doar de unul pentru a o transforma într-un eşec. – Herbert Samuel Lucrarea de față își propune să ilustreze importanța rolului familiei parentale și a puterii de influență asupra cuplului nou constituit în ceea ce priveste propria viziune şi modalitatea de abordare a diverselor aspecte ale vieţii în doi. Fie că este vorba despre familii armonioase, funcționale sau dimpotrivă de sisteme familiale disfuncționale, aceste tipare de comportament au tendința de a se reproduce și la generațiile următoare, studiile autorilor psihanalitici evidențiind existența și influența acestora asupra interrelaționării pozitive sau negative din cadrul familiei. Viața de cuplu actuală aduce în prim plan o serie de probleme cu care se confruntă societatea contemporană – rate crescute de instabilitate și nesiguranță, conflictualitate, distructivitate, suicid, toate acestea având repercursiuni asupra celulei familiale, prin rate crescute de divorţ, abuz de substanţe, violenţă domestică, monoparentalitate, sărăcia, sarcini la vârste neadecvate. Astfel, am fi tentaţi să afirmăm că legăturile familiale s-au deteriorat faţă de generaţiile anterioare, lucru infirmat de studiile recente care arată că relaţiile intergeneraţionale sunt şi mai puternice datorită speranţei ridicate de viaţă şi a petrecerii unui timp mai îndelungat împreună. De asemenea, trebuie sa avem în vedere faptul că relaţiile dintre părinţi şi copii nu se termină atunci când cei din urmă cresc şi părăsesc familia de origine, ci dimpotrivă, avem în vedere o nouă formă de relaţionare. Explorarea familiei în contemporaneitate este necesară pentru preîntâmpinarea

11

concluziilor eronate, a miturilor şi credinţelor care ne-ar putea conduce pe un drum greşit în ceea ce priveşte înţelegerea complexităţii familiei. În realitate, întâlnim o mare varietate de structuri familiale, de viziuni şi opinii care oferă diversitate, unicitate şi originalitate atât din perspetiva identificării acestora, cât şi din perspectiva înţelegerii lor. Atunci când vorbim despre constituirea cuplului, facem implicit referire la rolul pe care îl are familia de origine, nu atât prin modul de a se implica direct în relaţia de cuplu, ci mai ales prin percepţia pe care o interiorizează fiecare individ despre propriul sistem familial. Aceste percepţii se structurează în copilărie, constituind baza formării identităţii şi a modului de percepţie a sinelui şi a partenerului de cuplu. Se stabilesc astfel pattern-urile familiale ce au o influenţă covârşitoare în alegerea partenerului de cuplu. Astfel, scopul studiului nostru este de a vedea în ce măsură familia de origine influenţează funcţionalitatea cuplului nou constituit, având în vedere tipul familiei de origine şi relaţiile dintre părinţi. De asemenea, ne interesează să investigăm în ce măsură există diferenţe în ceea ce priveşte modalitatea de implicare în cuplu în funcţie de genul persoanei şi tipul familiei de provenienţă şi dacă satisfacţia din cuplul tânăr poate fi anticipată plecând de la satisfacţia din cuplul părinţilor. În încheiere, vom evidenţia câteva aspecte relevante din literatura de specialitate românească şi universală privitoare la cuplu şi familie, valorificând elementele cercetării propuse, astfel încât la final să putem concluziona cu privire la ponderea importanţei familiei comparativ cu propriile alegeri şi deciziile independente de aceasta.

12

Capitolul I CUPLUL PRE ŞI POST MARITAL 1.1 . Delimitări conceptuale: cuplu, căsătorie, familie Coexistenţa bărbatului şi femeii este la fel de veche precum lumea, regăsind de-a lungul istoriei o varietate de forme ale convieţuirii dintre cele două sexe. Considerăm pertinentă delimitarea lor în vederea punctării acelor puncte comune sau diferenţe în ceea ce privește caracteristicile structurii propriu-zise, cât si ale relaţiei formate între cei doi parteneri. Dicţionarul explicativ al limbii române (2009) defineşte cuplul ca „pereche formată din persoane de sex opus, sistem de forţe egale şi de sensuri opuse”, în timp ce Iolanda Mitrofan (1998) consideră cuplul ca fiind „o structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe interdeterminism mutual (partenerii se satisfac, se stimulează, se dezvoltă şi se realizează ca individualităţi biologice, afective şi sociale, unul prin intermediul celuilalt).” Se subliniază ideea de a oferi şi a primi în proporţii echitabile, precum şi împlinirea prin partener. Căsătoria din perspectiva psihologică a lui C.G. Jung (1994) înseamnă o "relaţie psihologică" între doi oameni conştienţi, aceasta fiind "o construcţie complicată, alcătuită dintr-o serie întreagă de date subiective şi obiective, având indiscutabil o natură foarte eterogenă". Regăsim în plus faţă de cuplu alegerea conştientă a partenerului, astfel că înţelegem importanţa deciziei şi caracterul durabil. Familia este definită de Dicţionarul explicativ al limbii române (2009) ca “formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă din soț, soție și din descendenții

13

acestora.”, în timp ce în sens sociologic, familia este caracterizată ca fiind “formă specifică de comunitate umană, desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, ce se caracterizează prin comunitate de viaţă, de sentimente, interese şi aspiraţii. Astfel, familia ne apare ca o realitate socială distinctă, ca un grup primar al societăţii în care se manifestă multiple relaţii, fundamentale fiind cele de căsătorie şi rudenie. Specificitatea vieţii de familie este dată tocmai de aceasta multitudine a relaţiilor ce iau naştere în familie, relaţii fiziologice, psihologice, economice, morale, afective şi care comportă anumite particularităţi în viaţa de grup” (Dicţionar de Sociologie, 1993). Apare pentru prima dată ideea de copii, aspect pe care nu îl regăsim în definiţiile anterioare ale celorlalte forme de convieţuire. Se remarcă existenţa unor noi roluri pe lângă cele de soţ, soţie, apar şi cele de mamă, tată, fraţi şi surori. Vom aprofunda natura relaţiilor, tipul şi caracteristicile familiei în capitolul al doilea, destinat acestei tematici. Observăm astfel că fiecare structură are anumite caracteristici definitorii chiar dacă regăsim anumite aspecte comune la toate cele trei forme de parteneriat. Mai mult decât atât, relaţia unui cuplu premarital sau postmarital va purta amprenta însuşirilor structurii respective, aducând inevitabil note de originalitate prin personalitatea şi contextul de viaţă al celor doi. 1.2. Cuplul –constituirea diadei din perspectiva nevoii de celălalt Existăm în măsura în care ne găsim şi ne regăsim în ceilalţi prin ceilalţi. Conştientizarea acestei nevoi este însă

14

direct dependentă de dorinţa şi mai ales de capacitatea fiecăruia de a realiza împlinirea prin celălalt. Astfel, Iolanda Mitrofan ( 1989), conturează conceptul de nevoia de celălalt ca o constantă a omului, indiferent de cultură şi civilizaţie, în ciuda constelaţiilor diferite sau a durabilităţii sale. Dincolo de perioada de îndrăgostire în care partenerul apare sub forma ideală, de multe ori imaginea fiind plăsmuită de dorinţa şi extazul de a vedea doar lucrurile pozitive, viaţa în doi aduce în prim plan o realitate cu totul diferită, în care regăsim o luptă permanentă, aceasta fiind câştigată doar de acele cupluri care confuntă greutăţile întâmpinate mai degrabă decât să le ignore. Rutinizarea vieţii în doi, reproşurile aduse unul altuia, nefericirea şi singurătatea în doi au condus multe cupluri la disoluţie, sperând că se vor bucura din nou de aşa numita perioadă oarbă chiar dacă pentru scurt timp. Cu toate aceste neajunsuri, constatăm faptul că singurătatea nu este o opţiune preferată, ci mai degrabă întâlnim creşterea numărului de parteneri, fie că este vorba despre o nouă legătură legalizată, consensuală, extraconjugală sau pasageră. Teama de singurătate, de a rămâne noi cu noi înşine este alimentată de multe ori de societatea în care trăim, gata de a pune o etichetă celor care nu sunt capabili de a avea şi de a menţine o relaţie. Bombardamentul mass-media în ceea ce priveşte relaţiile romantice fie ele chiar şi pasagere induc teama şi aversiunea în faţa singurătăţii, explicând astfel durabilitatea unor relaţii nesatisfăcătoare pentru ambii parteneri, dar care o preferă în faţa solitudinii. Studiile recente din Noua Zeelandă întăresc această idee, constatând faptul că relaţiile maritale au beneficii asupra sănătăţii mintale a bărbaţilor şi femeilor, în sensul că durerile provocate de încheierea unei uniuni îi face pe oameni mai vulnerabili în faţa tulburărilor mintale şi a bolilor în general.

15

Cu alte cuvinte, nemulţumirile şi conflictele acumulate între parteneri sunt preferabile singurătăţii, astfel că femeile şi bărbaţii îşi vor căuta compania reciproc, fie în relaţia existentă sau în altele noi. Concluzionăm prin a afirma faptul că formarea diadei reprezintă o împletire de nevoi şi dorinţe care pot fi împlinite doar cu şi prin celălalt. 1.2.1 Stadii, teorii, criterii şi filtre în alegerea partenerului conjugal Modalitatea de alegere a partenerului de viaţă a constituit un subiect de larg interes, astfel că au luat naştere o serie de teorii printre care cele mai cunoscute fiind cea psihanalistă, teoria asemănării lui Mowrer, a nevoilor complementare a lui Winch, teoria instrumentală a lui Center, teoria stimul-valoare a lui Murstein (apud Mitrofan L, 2009). În ceea ce priveşte criteriile care stau la baza alegerii, menţionăm pe cele psihomorfologice care indică faptul că persoanele care seamănă din punct de vedere fizic (talie, forma mâinilor, culoarea ochilor, a părului) au tendinţa de a se căsători între ele mai degrabă decât la întâmplare. Ulterior s-au identificat şi alte principii mai importante printre care cel al nivelului de instrucţie, al profesiunii şi al mediului social. Prezentăm în continuare unele dintre cele mai importante teorii ale alegerii partenerului. Teoria stimul – valoare – rol a lui B. Murstein (1986) tratează modelul general al alegerii partenerului. Trei stadii sunt cele care constituie procesul adoptării deciziei maritale: 1. Stadiul stimulilor are în vedere sentimentul de atracţie care se dezvoltă vis-à-vis de o persoană şi care are în

16

vedere atractivitatea fizică sau aşa numita primă impresie pe care ne-o formăm la un prim contact cu celălalt. Un alt tip de atracţie care înglobează atractivitatea fizică adâugând şi alţi factori cu care se corelează se referă la relaţia interpersonală, de afiliere, ce îi determină pe oameni să se evalueze pozitiv mutual; menţionăm şi ceilalţi factori datorită importanţei pe care o are fiecare dintre ei: proximitate, similaritate, complementaritate, reciprocitate. Prin urmare, persoanele cu atractivitate fizică similară din aceste puncte de vedere tind sa devină parteneri (apud. I. Mitrofan, C. Ciupercă, 2002). 2. Odată ce am cunoscut potenţialul partener intrăm în stadiul care va decide în această etapă în favoarea sau pentru repingerea persoanei ca viitor partener. Acest stadiu este cel al valorilor, al descoperirilor; persoanele implicate descoperă dacă atitudinile şi credinţele lor sunt compatibile (apud. I. Mitrofan, C. Ciupercă, 2002). 3. Stadiul rolurilor va decide gradul de compatibilitate dintre cei doi parteneri în ceea ce priveşte exercitarea şi asumarea rolurilor. Cei doi se vor evalua reciproc pentru o perioadă de timp, dar acest lucru nu le va conferi garanţia unei alegeri pentru toată viaţa (apud. I. Mitrofan, C. Ciupercă, 2002). Davies şi Kearckoff (apud. I. Mitrofan, C. Ciupercă, 2002) vorbesc despre alegerea partenerului ca proces de filtrare în cinci paşi: filtrul proximităţii, filtrul similaritate – complementaritate, filtrul atracţiei personale, filtrul compatibilităţii, filtrul alegerii. Filtrul proximităţii indică faptul că persoanele care locuiesc în apropiere au mai multe şanse de a se căsători. Considerăm că acest criteriu nu mai are acelaşi impact în ceea

17

ce priveşte alegerea partenerului deoarece în prezent tinerii dispun de mobilitate mult mai mare, călătorind în ţări străine pentru studii, locuri de muncă sau vacanţe, ocazii care transformă poveştile de dragoste înfiripate în mariaje ulterioare. Filtrul similaritate – complementaritate aduce în prim plan o serie de factori care contribuie la decizia maritală printre care enumerăm profesia, nivelul de instrucţie, apartenenţa la acelaşi mediu, statutul de văduv sau de divorţat. Din perspectiva asemănărilor enumerăm rasa, religia, credinţe, scopuri comune, valori, putând asocia acestui filtru celebra zicală “cine se aseamănă, se adună”. În ceea ce priveşte principiul complementarităţii conform căruia “contrariile se atrag”, Iolanda Mitrofan şi Cristian Ciupercă (1998) vorbesc despre complementaritate ca “fenomen psiho-social opus ce defineşte alegerea partenerului ca rezultat al modului în care persoanele reuşesc să-şi satisfacă reciproc nevoile complementare”. Filtrul atracţiei personale are o puternică notă de subiectivism. Astfel, scânteia atracţiei fizice poate să difere de la persoană la persoană sau poate fi chiar opusă, iar alături de ea se adaugă dragostea romantică, atracţia sexuală, toate având o reală importanţă în alegerea finală. În ceea ce priveşte compararea mariajelor constituite pe baza celor două principii enumerate mai sus, facem precizarea că cele în care predomină similaritatea sunt mai predipuse rutinizării datorită gradului mare de asemănare comparativ cu cele complementare, care pot fi mai predispuse la conflicte, dar în acelaşi timp se regăseşte dorinţa şi bucuria de a fi împreună, asigurându-le cheia longevităţii (apud. L. Mitrofan, 2002).

18

Explicaţia constă în faptul că acele cupluri bazate pe similaritate se cunosc atât de bine unul pe celălalt încât aproape că se anulează efectul de surpriză în ceea ce priveşte reacţiile partenerului. Atunci când aceştia pot anticipa cu aproximaţie modalitatea de desfăşurare a realităţii celor doi parteneri, ambii vor resimţi un interes diminuat la adresa celuilalt, aspecte care pot conduce în timp la rutinizarea şi chiar dizolvarea mariajului. Situate la polul opus, parteneriatele bazate pe complementaritate îşi păstrează nota de mister care va menţine autenticitatea relaţiei. Pentru ca relaţia să fie atât longevivă, cât şi “condimentată” considerăm necesare ambele ingrediente. Într-o relaţie trebuiesc satisfăcute ambele nevoi: nevoia de siguranţă şi nevoia de mister, necunoscut. Similaritatea conferă siguranţă, sentimentul de iubire, iar diferenţele creează tensiune şi pasiunea. Revenim la importanţa pe care o are principiul atractivităţii fizice atunci când alegem partenerul sau când suntem aleşi. Iolanda Mitrofan (1989) evaluează conceptul de frumuseţe feminină şi frumusețe masculină, constatând că cele două nu se află pe picior de egalitate, şi acest lucru este consecinţa modului de percepție a celor două sexe. În timp ce caracteristicile fizice sunt printre cele mai apreciate de către bărbaţi în alegerea partenerei dar şi în general, în evaluarea femeilor, acestea din urmă pun la rang de cinste calităţile intelectuale, umoristice sau materiale. Cu toate acestea, frumuseţea reprezintă o sabie cu două tăişuri. Pe de o parte, se constată că persoanele cu un grad ridicat de frumuseţe au parte de mai multe beneficii în comparaţie cu persoanele cu un grad redus de atractivitate, printre care menţinăm accesarea unui loc de muncă mai uşor, atribuirea unor rezultate mai bune,

19

indulgenţă în faţa greşelilor chiar şi în cazul infracţionalităţii, atribuirea de pedepse mai uşoare. Cu toate acestea, se constată că cel puţin în cazul femeilor, atributele frumuseţii sunt asociate cu superficialitatea, dorinţa de a parveni, infidelitate, fiind considerate mame mai puţin competente. Şi în cazul bărbaţilor întâlnim prejudecăţi de tipul: cu cât este mai frumos cu atât este mai Don Juan, cu precizarea că în cazul acestora conotaţia nu este atât de peiorativă ca în cazul femeilor. Un alt aspect demn de luat în considerare este cel al propriei evaluări, modalitatea în care fiecare dintre noi ne percepem, experimentele ilustrând faptul că atractivitatea partenerului ales va fi foarte asemănătoare propriului grad de atractivitate. Pe de altă parte, realitatea zilelor demonstrează tot mai multe excepţii în care femeile foarte frumoase s-au resemnat să caute parteneri pe măsărură, poate şi din prisma percepţiei sociale care le dezavantajează pe piaţa căsătoriei, ajungând în relaţii cu parteneri extrem de geloşi şi posesivi, temători că vor fi părăsiţi. Astfel, atractivitatea poate fi o ,,armă” care să cucerească sau, dimpotrivă, care să fie îndreptată înspre cel care o posedă ( Mitrofan I.,1989).

1.2.2 . Teorii privind alegerea partenerului marital Problematica alegerii partenerului conjugal a preocupat mulţi cercetători. În continuare, prezentăm câteva teorii regăsite în lucrarea “Today's Marriage and Families” (Thomas Gullota, Gerald Adams, Sharon Alexander, apud Voinea M. 2005), referitor la modalitatea de alegere a partenerului conjugal. Iată câteva dintre cele mai semnificative:

20



Teoria rolurilor şi dragostei reciproce

Conform teoriei, oamenii care se iubesc se căsătoresc şi astfel „ îşi satisfac unul altuia nevoile pentru dezvoltare personală, atunci când aceste nevoi sunt înţelese, respectate şi crezute" (Thomas Gullota, Gerald Adams, Sharon Alexander, apud M. Voinea, 2005). Pe lângă iubire, teoria mai precizează necesitatea atracţiei şi a intimităţii, precum şi înţelegerea reciprocă a nevoilor, susţinerea în vederea autorealizării şi autoîmplinirii personale. 

Teoria spiralei dragostei

Această teorie consideră că un cuplu parcurge anumite stadii, timp în care şi sentimentele lor vor suferi modificări. Primul stadiu este acela în care partenerii stabilesc anumite raporturi între ei. Cei doi parteneri sunt antrenaţi în a-l cunoaşte pe celălalt, în a se descoperi în funcţie de capacitatea şi dorinţa fiecăruia de autodezvăluire. Al doilea stadiu este cel în care comunicarea dintre cei doi parteneri devine mai intensă şi mai intimă. În această etapă, fiecare partener îi împărtăşeşte celuilalt gânduri, sentimente, opinii, credinţe, cu alte cuvinte se autoprezintă celuilalt, fără a avea scopul de a-l cuceri pe partener. Cel de-al treilea stadiu este cel de dependenţă mutuală între cei doi parteneri. Fiecare partener îşi va regla comportamentul în funcţie de celălalt şi îşi va comunica de asemenea dorinţele cele mai intime în vederea satisfacerii ei. Cel de-al patrulea şi ultimul stadiu echivalează cu satisfacerea nevoii amintite în stadiul precedent. Este stadiul în care celelalte trei stadii se „combină pentru a satisface nevoile

21

partenerului pentru intimitate, respect, încurajare şi recunoaştere". În cazul în care cuplul se confruntă cu neînţelegeri, acest proces poate fi reversibil.(apud. M. Voinea, 2005) 

Teorii socio-culturale

Conform teoriei socio-culturale, alegerea partenerului nu este chiar întâmplătoare ci depinde de anumiţi factori care pot conduce într-o proporţie mai mare ca partenerii să se întâlnească şi eventual să se căsătorească. Aceşti factori se referă la: rasă, religie, clasă socială, vecinătate. (apud. M. Voinea, 2005) 

Teoria personalităţii

Această teorie pleacă de la ideea că persoanele care au personalităţi opuse se atrag şi că personalitatea este unul din principalii factori care stau la baza alegerii partenerului de căsătorie. Cu alte cuvinte, fiind diferiţi, cei doi parteneri se vor completa reciproc, astfel că vor putea şi evolua împreună. De asemenea, vor putea să îşi satisfacă reciproc nevoile fără eforturi prea mari. De exemplu, o persoană căreia îi place să fie dominată se va căsători cu cineva care doreşte să domine. (apud. M. Voinea, 2005)

22



Teoria filtrului

Această teorie susţine că pentru a se îndrăgosti, cei doi posibili parteneri trebuie sa treacă de anumite filtre. „Doi indivizi dezvoltă relaţii intime, se îndrăgostesc şi eventual se căsătoresc dacă ei trec împreună anumite stagii, filtre" (apud. M. Voinea, 2005). Cea mai importantă teorie este cea numită stimul-valoare-rol (SVR). Teoria SVR arată că atractivitatea fizică este factorul principal care influenţează alegerea partenerului. 

Teoria centru-sateliţi

Conform acestei teorii, indivizii ţin cont în alegerea partenerului de un factor central, foarte important care poate fi dragostea, vecinătatea, condiţia socială, atractivitatea fizică etc. sau orice alt factor care pentru individ reprezintă un element central şi o serie de alţi factori care au o influenţă secundară în alegerea partenerului. Maria Voinea subliniază faptul că partenerul este ales în principal în funcţie de factorul central, în timp ce ceilalţi factori nu sunt de neglijat, mai ales că se are în vedere însumarea acestora şi nu aportul pe care l-ar avea fiecare separat. 1.2.3. Modelul parental în cuplu din perspectivă psihanalistă Atunci când intrăm în viaţa de cuplu, primul şi cel mai important model pe care îl avem este cel al relaţiei de cuplu dintre părinţii noştri. Dacă această relaţie a fost, să zicem, una

23

extrem de tradiţională, bazată pe roluri bine conturate ale fiecăruia dintre parteneri, foarte probabil că şi noi, la rândul nostru, vom căuta un partener cu care să putem reproduce acelaşi tip de relaţie tradiţională. De aceea se spune că în fiecare căsnicie sunt de fapt trei căsnicii, fiecare partener venind de acasă cu modelul căsniciei părinţilor, pe care va încerca să îl reproducă - sau, dimpotrivă, să îl excludă pe cât de mult posibil - şi în propria căsnicie (Mitrofan I., 1989). Conştiinţa de sine a tinerilor aflaţi la vârsta la care încep să îşi pună din ce în ce mai serios problema stabilirii unei relaţii pe termen lung nu este încă destul de bine formată. Acest lucru înseamnă că tinerii au o cunoaştere incompletă a celorlalţi, dar şi a propriei persoane. De aceea le este destul de greu să se lămurească asupra motivaţiilor celorlalţi, precum şi ale lor. Motivele care îl fac pe tânăr să acţioneze sunt în mare parte inconştiente şi cu cât câmpul conştiinţei proprii este mai mic, cu atât nu putem vorbi, în cazul formării unui cuplu, de o alegere liberă. Motivaţiile încă inconştiente pot proveni din influenţa părinţilor, tânărul fiind determinat de raportul cu mama, iar tânăra faţă de raportul cu tatăl. Factorul care le favorizează sau le complică alegerea este gradul în care sunt legaţi de părinţi. O iubire conştientă faţă de tată sau mamă favorizează alegerea unui soţ asemănător tatălui, respectiv a unei soţii asemănătoare mamei. În schimb, o legătura inconştientă, complică alegerea. Copiii pot moşteni şi prelua în mod inconştient anumite aspecte care au legătură cu viaţa părinţilor, dar într-o formă diferită, pentru a compensa neîmplinirile din viaţa părinţilor. În aceste cazuri, putem observa comportamente aflate la polul opus modelului familial (Hall, 1981, apud I.Mitrofan , D. Vasile, 2001).

24

În lipsa unui nivel crescut de conştientizare, alegerea partenerului sau a partenerei se va face conform unor motivaţii instinctive inconştiente. Acest lucru va determina presupunerea faptului că celalalt partener are o structură psihologică de acelaşi fel cu a sa. "Inconstienţa implică nediferenţiere, identitate primitivă. Rezultatul practic este că fiecare presupune despre celălalt că are o structură psihologică de acelaşi fel cu a sa proprie. Sexualitatea normală, trăire comună şi îndreptată în aparenţă spre un ţel comun, întăreşte sentimentul unităţii şi identităţii. Această stare va fi numită deplină armonie..." (Jung, 1994 ). 1.3. Căsătoria, la graniţa dintre decizia de moment şi decizia pentru o viaţă Căsătoria ca instituţie a apărut cu mult înaintea creştinismului, jucând un rol crucial din punct de vedere social şi economic din timpuri imemoriale. Transformările survenite la nivelul societăţii au condus la ample modificări în cadrul viziunii căsătoriei, de la vârstă la motivaţii, de la roluri şi responsabilităţi la longevitatea acesteia. Cu siguranţă că astăzi putem să ne întrebăm cu privire la necesitatea căsătoriei, mai ales prin prisma unor evenimente des întâlnite printre care rate crescute de divorţialitate, creşterea celibatului şi a concubinajelor. Cu toate acestea, Iolanda Mitrofan şi Cristian Ciupercă (1998) consideră căsătoria ca fiind o instituţie neperimată, contrar celor care crezute de noi în prezent, ci doar transformată din punctul de vedere al valorilor. Dacă am face o retrospectivă scurtă, am constata că această decizie nu a aparţinut dintotdeauna celor care urmau a se căsători, ci părinţilor, motivaţia principală constând în sporirea averii, deci

25

luarea deciziei având un puternic element material. Astăzi principala motivaţie o constituie afecţiunea, iubirea faţă de celălalt. Dacă în trecut căutarea iubirii se concretiza sub forma adulterului, iar acei care nu îndrăzneau să facă acest lucru rămâneau pentru totdeauna cu această dorinţă neîmplinită, astăzi iubirea tinde să fie pusă la rang de cinste în alegerea partenerului, chiar dacă ea nu este o garanţie a longevităţii şi stabilităţii relaţiei. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că iubirea tinde să fie devalorizată atunci când indivizii sunt permanent în căutarea ei, dar nu şi în menţinerea şi aprecierea ei sau când obişnuiţi şi plicitisiţi de ea nu o mai recunosc ca atare. Iolanda Mitrofan şi Cristian Ciupercă (1998) definesc căsătoria c a fiind „un proces interpersonal al devenirii şi maturizării noastre ca personalităţi”. Căsătoria este o„experienţă trăită” şi care nu poate fi cu adevărat înţeleasă decât din interiorul trăirii. Adesea parcurgerea unei căsătorii este descoperirea unui drum personal, irepetabil, pentru că orice căsătorie este o şansă unică. Cu toate că instituţia căsătoriei şi-a schimbat fundamental considerentele întemeierii ei, ea nu şi-a pierdut valoarea, studiile recente aratând că un individ căsătorit are şanse de a fi fericit până la de cinci ori mai mult decât un individ necăsătorit, de asemenea constatându-se că rata mortalităţii este mai ridicată în cazul ultimilor menţionaţi. Cu toate că ratele de divorţialitate sunt în creştere şi ratele căsătoriilor fac concurenţă, concluzionăm de aici că indivizii caută fericirea şi împlinirea prin intermediul căsătoriei, iar dacă ajung sa constate că aceasta nu le-o oferă vor experimenta chiar dacă pentru un timp la fel de scurt o altă căsătorie. Cu siguranţă că aceste statistici nu reflectă în totalitate deciziile, dorinţele şi finalitatea mariajelor. Ţine de fiecare în parte să aleagă

26

modelul optim după care vrea să trăiască, având privilegiul faţă de bunicii noştri să experimentăm şi să decidem având o presiune mult mai mică atât din partea societăţii, cât şi din partea familiilor şi apropiaţilor noştri. 1.3.1. Conflictul conjugal – între normalitate şi disfuncţie Conflictul conjugal reprezintă o variabilă omniprezentă în toate cuplurile conjugale fără excepţie, chiar şi la cele mai fericite şi funcţionale parteneriate. Cu alte cuvinte, conflictul în sine face parte din sfera normalităţii, având funcţii cathartice, apropiind şi mai mult persoanele în urma soluţionării acestuia. Cu toate acestea, în funcţie de intensitatea mainifestată şi frecvenţa lui, acesta poate deveni patogen. În concepţia Iolandei Mitrofan (1989), conflictul conjugal patogen se caracterizează prin “capacitatea de penetrație distructivă la nivelul personalităţii consorţilor, dezorganizând reacţiile, patternurile şi habitusurile adaptative, mutilându-se afectiv şi uneori chiar moral, împiedicând realizarea funcţiilor fireşti ale familiei.” Autoarea identifică o serie de tipologii maritale în funcţie de trei caracteristici ale conflictului: intensitatea, forma de manifestare şi durata. Prezentăm în continuare cele opt tipologii. Cuplul cu conflictualitate majoră de aspect manifest, continuu, cu tensiune crescută – predipus într-o proporţie ridicată la disoluţie, cu un înalt potenţial de dezvoltare psihopatogenă. Cuplul cu conflictualitate manifestă, intermitentă, cu tensiune crescută – prezintă un potenţial crescut de disoluţie, care în pofida conflictelor numeroase intra şi interfamiliale pot

27

rămâne împreună, dezvoltând tulburări psihice în urma traumelor cauzate de conflictualitate. Cuplul cu conflictualitate manifestă, continuă, cu tensiune moderată - în ciuda aparenţelor şi a menţinerii structurii cuplului, relaţia conjugală de acest tip este deteriorată, cu distorsiuni ale rolului conjugal. Cuplul cu conflictualitate manifestă, intermitentă, cu tensiune moderată – prezintă un tip de conflictualitate cu efecte pozitive, fiind caracteristic cuplurilor sănătoase din punct de vedere psihic, în special în perioada de preacomodare şi acomodare interpersonală. Cuplul cu conflictualitate submanifestă, continuă, cu tensiune moderată – se întâlneşte atât în cazul persoanelor sănătoase psihic, cât şi în cazul persoanelor cu structuri accentuate de personalitate, conflictul fiind o constantă a relaţiei, cauză şi efect a frustrării reciproce. Cuplul cu conflictualitate submanifestă, continuă, cu tensiune scăzută – se întâlneşte frecvent în cuplurile cu parteneri sănătoşi psihic, constituind o modalitate de corectare şi adaptare a celor doi soţi. Cuplul cu conflictualitate submanifestă, intermitentă, cu tensiune moderată – reprezintă forma pozitivă a conflictului, sub forma ironiei, persiflării a tendinţelor agresive, acest tip stimulând relaţia şi evoluţia cuplului. Cuplul cu conflictualitate submanifestă, intermitentă, cu tensiune scăzută – reprezintă idealul de relaţie, în cadrul căreia opiniile diferite conduc la o mai bună cunoaştere a partenerului, asimilând punctele sale de vedere, fără a se simţi frustaţi de acest lucru. (I. Mitrofan, 1989) În concluzie, conflictualitatea se întâlneşte atât în rândul cuplurilor sănătoase psihic, în rândul cuplurilor cu un partener care prezintă tulburări psihice, cât şi în cazul în care

28

ambii parteneri prezintă astfel de anomalii. Caracteristicile conflictului sunt date în mare parte şi de structura cuplului, de normalitatea sau anormalitatea psihică, de trăsăturile de personalitate ale partenerilor, de gradul de compatibilitate şi de dorinţa de a pune mai presus relaţia decât faptul de a avea dreptate. În funcţie de aceste date, modalitatea de manifestare, intensitatea şi durata conflictului au caracteristici diferite, trasând şi finalitatea acestuia: o relaţie solidificată, slăbită sau chiar dizolvată. 1.3.2. Instabilitatea cuplului și a familiei Cu siguranţă că fiecare persoană porneşte în aventura dragostei şi în căutarea jumătăţii cu anumite speranţe, cu anumite asteptări şi aspiraţii pe care şi le proiectează asupra partenerului. Cu cât aceste aşteptări sunt mai slab satisfăcute, cu atât acel cuplu are şanse mici de a-şi găsi satisfacţia şi împlinirea, având toate şansele să evolueze spre disoluţie sau spre un parteneriat eşuat, plin de nemulţumiri, insatisfacţii şi aversitate la adresa celuilalt. Iolanda Mitrofan (1989), identifică conflictul de rol ca fiind un element central, angajând două deficite în dezechilibrarea diadei. Primul dintre ele se referă la deficitul de intercunoaştere. Cu alte cuvinte, consecinţa necunoaşterii reale a partenerului creează confuzie şi distorsiune asupra imaginii acestuia, fiindu-i atribuite caracteristici, intenţii şi chiar motivaţii neconforme cu realitatea. Uneori acest fapt se datorează reiterării relaţiilor filial-parentale ca urmare a unui transfer inconştient. Al doilea deficit se referă la cel de adaptare şi exercitare a rolului conjugal expectat şi aspirat de partener, pe de o parte, şi expectat şi aspirat de sine, pe de altă parte, care poate fi

29

consecinţa unor abilităţi scăzute în ceea ce priveşte exercitarea rolului sau datorită unei rigidităţi în procesul interrelaţional ori, pur şi simplu, este vorba despre necorespondenţa dintre aşteptările celor doi parteneri între care regăsim discrepanţe prea mari. Pentru a putea construi un cuplu funcţional, ambii parteneri trebuie să deţină aşa numita aptitudine pentru parteneriate maritale, care, conform Iolandei Mitrofan (1989), semnifică “capacitatea individuală de adaptare interpersonală, eficientă, creativă şi flexibilă, exprimată prin intermediul conduitei de rol marital, ca model comportamental.” Acest prim model pleacă de la cel oferit de către părinţi, urmând ca viitorul adult căsătorit să remodeleze schema amprentată de părinţi, conferindu-i o notă personală prin prisma propriilor atitudini şi convingeri în ceea ce priveşte rolul conjugal.” Considerăm că modelul de rol conjugal se dobândeşte, se învaţă, se exersează şi se deprinde, perfecţionându-se continuu în cadrul interacţiunilor conjugale, pe parcursul căsătoriei” (Iolanda Mitrofan, 1989) Ca atare, instabilitatea cuplului poate avea ca și cauzeefect abuzul, violența, abandonul și divorțul. Odată cu schimbările sociale au avut loc ample permutări și în ceea ce privește rolurile conjugale, prioritățile din viața de familie, modul de raportare la partener. Robert F. Winch (apud M. Voinea 2005), identifică trei situații care pot conduce la dezorganizarea familiei. Acestea sunt: dezacordul partenerilor în ceea ce privește responsabilitățile fiecăruia, transformarea familiei tradiționale în familie nuclear, reducerea numărului de obligații îndeplinite în cadrul relației. Bineînțeles că orice cuplu traversează perioade mai dificile, momente ce pot conduce la fisurarea sau chiar dizolvarea cuplului. Aceste situații nu trebuie să fie neobișnuite sau de o gravitate foarte mare, ci, de exemplu, poate să fie un dezacord privind relațiile sociale sau atașamentul

30

foarte mare față de rude în pofida dezacordului partenerului ori chiar o atracție față de altcineva decât partenerul, conflicte pe teme material, viziuni diferite de creștere și educare a copiilor. Toate aceste elemente pot contribui în timp la uzarea și destabilizarea cuplului. În unele cazuri, un eveniment major perceput ca fiind negativ poate avea un impact atât de puternic încât să dizolve și cele mai rezistente cupluri, dar, de cele mai multe ori, toate aceste fisuri care conduc în final chiar la distrugerea eșafodajului sunt urmarea acumulării în timp a unor neajunsuri sau conflicte. Atunci când cuplului marital i se adaugă și copiii, situațiile tensionate sau chiar instabilitatea familiei și chiar disoluția ei au urmări cu atât mai serioase cu cât pierderea de orice natură (deces, divorț, abandon) a părintelui este percepută și trăită ca o mare de insecuritate afectivă. Cercetările demosntrează că în rândul copiilor și tinerilor care trăiesc o stare de tensiune aproape permanentă în căminul familial sunt mai expuși stărilor de anxietate, depresie, fobii, obsesii, eșecuri școlare, imagine negativă de sine, relații conflictuale cu ceilalți. (M. Voinea, 2005) Cu siguranță că nu toți copiii proveniți din familii care se confruntă cu un divorț sau în care există conflicte (sau acele forme de familie care pot fi considerate a fi dezorganizate) vor evolua indezirabil din punct de vedere social. În cazurile în care, în ciuda incidentelelor familiale, restul membrilor devin suportivi unul față de celălalt, asistăm la o modalitate de compensare afectivă care poate să vindece în timp rănile sufletești și să conducă la o acceptare și integrare a evenimentului familial traumatic.

31

32

Capitolul II FAMILIA – PERSPECTIVE TEORETICE

2.1 Caracterizarea sistemului familial: structură, funcții, tipuri, roluri În primul capitol am definit foarte pe scurt termenul de familie aşa cum este el prezentat în dicţionarul explicativ al limbii române, cu precizarea că în al doilea capitol vom reveni cu detalii asupra temei de interes. Astfel, începem incursiunea asupra familiei, încercând să cuprindem o perspectivă cât mai amplă asupra înţelesurilor şi semnificaţiilor, precum şi a evoluţiei de-a lungul timpului şi până în prezent. A Giddens (apud M. Voinea, 2005) consideră că familia este „un grup de persoane legate direct prin relaţii de rudenie ai cărei adulţi îşi exprimă responsabilitatea pentru creşterea copiilor.” A. Berge face referire la familie din prisma personalităţii colective care influenţează în parte fiecare personalitate individuală. E Burgess, H Locke şi C. Levi Strauss (1993, 1953) aduc în prim plan noile roluri odată cu căsătoria şi întemeierea familiei, şi de asemenea, drepturile şi obligaţiile care îi unesc.

2.1.1 Structura familiei În ceea ce priveşte caracteristicile familiei, un element esenţial îl constituie structura acesteia, care, din perspectiva “Dicţionarului de psihologie” de Paul Popescu Neveanu (1969), structura este considerată ca fiind “ construcţie, totalitate organizată, în care părţile sunt dependente de întreg şi

33

în consecinţă, solidare unele cu altele.” Atunci când vorbim despre structura familiei avem în vedere identificarea elementelor cu caracter permanent care vizează familia în ansamblu şi nu pe fiecare membru în parte, fiind divizate în funcţie de criterii cantitative şi calitative. În ceea ce priveşte criteriile cantitative, menţionăm câteva dintre elementele constitutive printre care componenţa numerică, structura pe generaţii, reţeaua de statusuri şi roluri, în timp ce criteriul calitativ întruneşte diviziunea rolurilor şi modul de exercitare a autorităţii. 2.1.1.1 Componenţa numerică Cu siguranţă că fiecare societate şi-a creat de-a lungul timpului anumite modele în ceea ce priveşte familia, componenţa numerică fiind unul dintre elemente vizate, alături de tradiţii, obiceiuri. Transformările suferite de societate influenţează şi concepţia despre organizarea familiei, numărul mare de copiii putând fi apreciat ca o modalitate de confort şi siguranţă pentru părinţii ajunşi la vârsta senectuţii (pentru societăţile în care respectul şi grija pentru părinţi este în continuare o valoare de preţ), dar poate constitui şi o sursă de griji şi stres în plus dacă luăm în calcul atât cheltuielile materiale, cât şi efortul depus pentru creşterea şi îngrijirea lor. Dacă în trecut erau mai întâlnite formele de familia extinsă, cu un număr mare de membri care reuneau trei generaţii, în care rolurile şi modalitatea de exercitare a autorităţii erau stricte, astăzi, întâlnim mai degrabă atât în ţară, cât şi în lume familia nucleară, în care sunt reunite două generaţii, cu roluri şi funcţii diferite şi mai flexibile. O remarcă deosebit de interesantă pe care o face în acest sens John Boswell (1975) se referă la

34

modalitatea distinctă în care începeau, continuau şi se terminau căsătoriile comparativ cu cele din prezent, în sensul că în trecut căsătoriile erau decise de către părinţi în marea majoritate în funcţie de criteriul proprietăţii şi al avuţiei, fiind rezultatul nu al unei decizii de dragoste, ci al unui principiu pragmatic. În timp, dedicându-şi viaţa gospodăriei şi creşterii copiilor ei ajungeau să se iubească. Astăzi, deşi decizia de căsătorie aparţine celor doi protagonişti, fiind bazată pe iubire, cei doi termină prin a se înstrăina unul de celălalt, multe dintre nemulţumirile partenerilor având la bază principii materiale. Astfel, dragostea lor devine doar o amintire îndepărtată. (M. Voinea, 2005) Ca urmare a transformărilor survenite în societate, întâlnim modificări şi la nivelul structurii şi funcţiilor familiei. Precizăm în acest sens apariţia familiei monoparentale în urma decesului, abandonului, sau naşterea în afara familiei (cazul mamelor). Întâlnim familii constituite dintr-un un părinte şi din copii care pot să fie doar mama sau doar tatăl, dar întâlnim şi alte forme printre care familiile fără descendenţi sau copii orfani abandonaţi neinstituţionalizaţi. În concluzie, întâlnim o varietate de forme, structuri de familie datorate procesului de urbanizare şi industrializare, accesului femeii în viaţa economică, socială, culturală având ca urmare schimbarea opticii cu privire la calitatea vieţii. 2.1.1.2 Structura pe generaţii Aceasta poate să varieze de la tipul societăţii la durata de viaţă şi durata de căsătorie, astfel că în familiile extinse pot coexista până la patru sau cinci generaţii. Cu siguranţă că această modalitate de convieţuire aduce cu sine o serie de

35

probleme printre care cele materiale amintește Maria Voinea (2005), datorate costurilor foarte mari de întreţinere a unui număr foarte mare de persoane şi nu în ultimul rând psihice, datorate stresului şi problemelor care pot apărea pe fondul unor discrepanţe în ceea ce priveşte educaţia, atitudini şi convingeri, valori proprii. Pe de altă parte, această modalitate de structurare a familiei are o serie de avantaje, după cum urmează: asigurarea suportului material şi psihic persoanelor în vârstă, a copiilor, achiziţionarea unui fond crescut de resurse, proprietăţi, impunerea în societate mai ales în cele rurale. Familia extinsă este caracteristică ţărilor africane, chinezilor, în timp ce familia nucleu este mai larg întânită în S.U.A. 2.1.1.3 Statusuri şi roluri Statusul este definit drept poziţia sau rangul unui individ în cadrul grupului sau ale unui grup în raport cu alte grupuri, statusul social reprezentând poziţia ocupată de o persoană în societate (Dicționarul explicativ al limbii române, 2009). În mod obişnuit, pe parcursul vieţii, un individ deţine o multitudine de statusuri şi trece mereu de la un status la altul. Talcott Parsons (1937) a evidenţiat două tipuri de statusuri sociale: status atribuit sau prescris, care reprezintă poziţia, treapta, recunoaşterea dată de societate, ca urmare a unor dimensioni psihosociale (vârstă, religie, sex, rasă, mediu familial etc.) şi status dobândit, care este poziţia câştigată de o persoană prin învăţare, prin efort. Atribuirea statusurilor se face în raport cu sexul, vârsta, naţionalitatea, rasa, religia sau clasa socială. Statusurile sunt prescrise de foarte timpuriu, rolul societăţii fiind covârşitor în clasarea lor.

36

Încă de la naştere, în majoritatea societăţilor, copiii sunt socializaţi diferenţiat în raport cu sexul. Culoarea vestimentaţiei băieţilor şi fetelor reprezintă un prim aspect: roz pentru fete, albastru pentru băieţi. Acestor culori le sunt asociate şi atribute de personalitate, sensibilitate şi delicateţe pentru fete, putere şi vigoare pentru băieţi. Ulterior, jocurile pe care le practică fetele, jucăriile pe care la folosesc sunt diferite de cele ale băieţilor. În mod tradiţional, societatea atribuie statusul de mame, soţii, gospodine fetelor, ele fiind educate de mici în acest sens, în timp ce băieţii sunt socializaţi în raport cu attribute de tipul forţă, curaj şi fermitate. De aici, celebra şi stereotipala replică oferită băieţilor atunci când suferă referitoare la faptul că bărbaţii nu plâng, ci sunt curajoşi. Atribuirea statusurilor în funcţie de sex se face pe baza unor modele culturale, în temeiul normelor sociale dominante. Spre exemplu, în unele societăţi, pregătirea hranei este o activitate exclusiv feminină, în altele predominant masculină; în unele societăţi activitatea agricolă este exercitată predominant de către bărbaţi, în altele, de către femei; în unele societăţi din Asia de Sud-Est şi din Orientul Apropiat, munca de secretariat este făcută de către bărbaţi, pentru că se apreciază că femeile nu pot ţine un secret şi nu pot lucra în acelaşi loc cu bărbaţii. Realizarea statusurilor specifice de sex este supravegheată de către societate prin diverse mijloace. Tot societatea va fi cea care va condamna şi marginaliza o persoană care nu îşi îndeplineşte atribuţiile statusului corespunzător, chiar şi în societatea contemporană actuală, caracterizată de permisivitate şi democraţie vom întâlni astfel de exemple, cu note evidente de estompare faţă de anii precedenţi. (Hollander, 1958) Atribuirea statusurilor în funcţie de vârstă se face în societate în raport cu categoriile de vârstă (copii, adolescenţi, adulţi şi bătrâni). Societatea atribuie

37

fiecărui individ un anumit status în funcţie de vârsta pe care o are. Importanţa statusurilor de vârstă s-a schimbat pe măsura modernizării societăţilor. Dacă în trecut trecerea de la o etapă de vârstă la alta era marcată de anumite ritualuri, existând un respect deosebit pentru persoanele în vârstă care erau asociate cu înţelepciunea, fiind stăpânii averii, principalii decidenţi şi judecători, în societăţile moderne, etapele de vârstă sunt mai puţin marcate din punctul de vedere al controlului societăţii, bătrânii fiind marginalizaţi social în majoritatea societăţilor. După ieşirea la pensie ei îşi reduc brusc importanţa statusului social. Societăţile moderne au dezvoltat o formă de cvasiatribuire de status: meritocraţia - un sistem social în care statusul este prescris în raport cu meritul, care este măsurat prin performanţe educaţionale şi profesionale. Statusul dobândit se conturează şi se obţine de către individ în cadrul competiţiei cu ceilalţi membri ai societăţii care aspiră la el (exemple de statusuri dobândite: student, director, actor economist etc.). Toate societăţile distribuie un număr limitat de statusuri dobândite. Spre deosebire de statusurile atribuite care sunt caracteristice pentru întreaga populaţie dintr-o comunitate (ex. bărbaţi, femei, copii, tineri, adulţi, bătrâni etc.), statusurile dobândite fiinţează într-un număr stabilit de societate, în raport cu oportunităţile sale. Dobândirea unui status este rezultatul unei alegeri individuale şi al unei competiţii. Statusul de bărbat este prescris/atribuit, cel de soţ este dobândit. Nu toţi bărbaţii ajung soţi. Căsătoria este rezultatul unei alegeri individuale. Dacă societăţile tradiţionale puneau accent pe statusurile atribuite, în mare parte ele fiind rezultatul moştenirilor de-a lungul generaţiilor atât din punct de vedere material, cât şi din punct de vedere al poziţiei ocupate, statul democratic încurajează dobândirea statusului care se face prin eforturi personale şi este însoţit de anumite costuri personale,

38

întrucât obligă individul la alegeri multiple: carieră şcolară, ocupaţională, relaţii cu prietenii, loc de rezidenţă etc. Dobândirea unui nou status este asociată cu schimbări în raport locuinţa, grupul de prieteni, relaţiile sociale, raporturile cu rudele, inclusiv cu distanţarea faţă de părinţi. “Rolul social exprimă totalitatea aşteptărilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate în drepturi şi responsabilităţi ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui status (Stoetzel, 1963).” Statusul este o poziţie ocupată de individ în societate iar rolul social reprezintă comportamentul aşteptat de societate de la cel care ocupă acel status. Brim (1960) identifică diferențele între cele două concepte. Rolurile sociale sunt expresia comportamentului social, direcţionate pentru îndeplinirea unui scop bine definit. Ele pun în evidenţă toate sarcinile ce îi revin sau pe care şi le asumă un individ din poziţia socială ocupată. Rolul este comportamentul real al unei persoane care deţine un status, fiind îndeplinit de fiecare într-o modalitate unică, el nu poate fi reprodus sau recreat de altcineva. În schimb, societatea dispune de un sistem de norme şi de mijloace ce obligă pe membrii săi să-şi adapteze comportamentul la rolurile derivate din statusul dobândit sau atribuit. În ceea ce priveşte diviziunea rolurilor în familie, importanţa acestora este reflectată prin relaţiile dintre membri, modalitatea de implicare a acestora, gradul de coeziune şi unitate. Astfel, relaţiile dintre cei doi soţi sunt marcate pentru început de atracţia sexuală, element care se identifică cu rolul biologic, de satisfacere a nevoilor sexuale, conferind sentimentul de apartenenţă şi apropiere şi rolul de asigurare şi perpetuare a speciei umane totodată. Satisfacerea trebuinţelor implică o diversitate şi complexitate a relaţiilor pornind de la biologice, sociale, afective şi terminând cu cele spirituale, morale.

39

Regăsim cupluri în care exercitarea rolurilor este în conformitate cu expectanţele, dorinţele şi nevoile celuilalt, dar şi în perfectă congruenţă cu propriile viziuni, iar în aceste cazuri observăm un grad ridicat de funcţionalitate şi satisfacţie maritală, în timp ce în cuplurile în care rolurile sunt asumate parţial sau în totală neconformitate cu nevoile ambilor parteneri, vorbim despre familii cu probleme de relaţionare, dominate de conflictualitate şi nemulţumiri (I. Mitrofan, 1989). Din acest punct de vedere, considerăm a fi necesară prezentarea rolurilor de gen maritale, care indică aspectele considerate de societate ca fiind adecvate sau inadecvate pentru femeile și bărbații căsătoriți. Cu toate că astăzi întâlnim o mai mare flexibilitate în ceea ce privește structura rolurilor de gen, astfel că societatea este mai permisivă în ceea ce privește abaterile de la rolul prescris, se constată o creștere a conflictualității între cele două sexe pe această temă, aspect datorat în mare parte și absenței rigorii prezentă în societățile de tip tradițional de altă dată. Maria Nicoleta Turliuc (2004) face o scurtă incursiune asupra rolurilor de gen din perspectiva lui F.I Nye si V. Gecas, identificând rolul de susținător economic, de gospodină, de îngrijire și socializare a copiilor, rolul sexual, recreațional, terapeutic și de rudenie. Perspectiva tradițională acordă rolul economic bărbatului, femeii revenindu-i rolul în gospodărie, de îngrijire a copiilor și cel sexual, în timp ce rolul de socializare revine amândurora. Cu siguranță că în prezent distincţia dintre rolurile conjugale nu mai este atât de fermă, de bine delimitată, astfel că bărbatul începe să se implice mai mult în activitățile gospodăriei odată cu implicarea substanțială a femeii în domeniul economic. În anumite situații, întâlnim chiar o inversare a rolurilor, astfel că bărbatul are grijă de întreaga gospodărie în timp ce femeia reprezintă principalul susținător

40

economic. Chiar dacă ne întâlnim și cu astfel de situații, ele rămân în categoria de excepții sau cel puțin de mai puțin întâlnit, comparativ cu anii trecuți când ele figurau la categoria inexistent. Rolurile desemnează o serie de atribuții, responsabilități, care atunci când nu sunt respectate atrag consecințe sau sancțiuni din partea societății (M.N. Turliuc, 2004). Rolul de îngrijire ocupă un loc aparte în rândul celorlalte, în sensul că se consideră că satisfacerea nevoilor fizice și psihologice ale copilului reprezintă o atribuție primordială în calitate de părinte. Se consideră că mama este persoana cea mai adecvată pentru a se ocupa de acest aspect, în realitate ea fiind persoana care alocă un timp considerabil îngrijirii copiilor. În strânsă legătură cu acest rol este și cel de socializare care, în ciuda faptului că nu este văzut la fel de important precum cel de îngrijire, atrage o serie de conscințe mai imprevizibile, cu impact semnificativ în viața copilului. Si acest rol este atribuit soției într-o proporție mai mare decât soțului, chiar dacă ambii soți se autopercep ca fiind competenți (M.N. Turliuc, 2004). Rolul de rudenie se referă la obligațiile care derivă din normele privind acest tip de relație, care poate fi diferit de la o societate la alta. După Barber (1964), relațiile ideale de rudenie includ : participarea la ritualuri și ceremonii, promovarea bunăstării membrilor familiei, oferirea resurselor proprii și celorlalți membri ai familiei, încredere, comunicare. După cum arată şi Maria Nicoleta Turliuc (2004), rolul economic reprezintă unul dintre cele mai bine conturate roluri, exercitarea acestuia implicând responsabilitatea de a acoperi nevoile economice prin producerea de resurse materiale. Acesta este atribuit cu precădere soțului, chiar dacă și soția este

41

aducătoare de venit, sancțiunile nerespectării lui fiind mai mari în cazul bărbatului decât în cazul femeii. Rolul gospodăresc a fost atribuit dintotdeauna femeii, având o pondere ridicată chiar și în contemporaneitate, cu toate că și bărbații își asumă astfel de responsabilități, nevoiți fiind ca urmare a faptului că femeia îndeplinește o paletă largă de atribuții, riscând să se supraresponsabilzeze și să ajungă la surmenaj. Rolul sexual se află într-o poziție distinctă față de perspectiva tradițională în care soțul era responsabil de inițierea actului sexual, în timp ce soția era obligată să îi răspundă. Astăzi foarte mulți bărbați sunt preocupați de satisfacerea nevoilor sexuale ale soțiilor, iar în cazurile contrare aceștia sunt aspru judecați chiar de către reprezentanții sexului puternic. Rolul recreator ocupă un loc periferic în comparație cu celelalte, considerându-se a putea fi responsabilitatea ambilor soți, în realitate exercitarea atribuțiilor fiind făcută de partenerul care își asumă acest lucru, în funcție de valorile și normele proprii, dar și ale grupului de apartenență. Sancțiunile pot veni ca urmare a dezaprobării de către celălalt partener. Rolul terapeutic ocupă un loc relativ recent în structura rolurilor maritale, considerându-se a fi capacitatea de a oferi suport partenerului, ascultându-i problemele și oferindu-i ajutor în soluționarea acestora, oferirea de afecțiune. Acest rol trebuie îndeplinit de către ambii parteneri, astfel ca fiecare dintre ei să simtă sprijinul moral al celuilalt (apud. M.Nicoleta Turliuc, 2004).

42

2.1.1.4 Funcţiile familiei Familia a cunoscut de-a lungul timpului o amplă evoluţie, astfel că nevoile care au stat la baza întemeierii ei s-au transformat în timp în funcţii. Orice familie se întemeiază cu scopul de a-şi satisface anumite trebuinţe, de a atinge scopuri propuse, având o serie de îndatoriri şi funcţii exercitate în interiorul şi exteriorul propriului sistem. Astfel, o serie de autori au identificat diferite funcţii pe care le îndeplineşte familia, şi chiar dacă opiniile acestora au subliniat aspecte diferite, s-au putut constata puncte de vedere comune. G.P. Murdock (1949) consideră esenţiale patru funcţii, şi anume cea sexuală, cea reproductivă, cea economică şi cea eduaţională sau de socializare. Jacques Sabran (apud. M.Voinea, 1996) diferenţiază două tipuri de funcţii: fizice şi culturale. În cadrul funcţiilor fizice se află funcţia de reproducere şi cea economică identificate de către Murdock (apud I. Mihăilescu, 2000), la care se adaugă şi funcţia de protecţie. În ceea ce priveşte funcţia culturală, regăsim dimensiunea afectivă şi socială prin asigurarea educaţiei descendenţilor şi de asemenea, un climat care să permit fiecăruia o dezvoltare optimă. Henry H. Stahl (apud. I. Mihăilescu, 1999) delimitează funcţiile interne de cele externe, regăsind între primele menţionate protecţia şi afecţiunea acordată membrilor, iar în a doua categorie, pe cele de integrare socială. În prima categorie se regăsesc funcţiile biologică, economică, de solidaritate, pedagogică. 

Funcţia biologică

Facem precizarea că în cadrul acestei funcţii facem referire la două subcategorii, de procreare şi asigurare a

43

descendenţilor şi de satisfacere a nevoilor sexuale. În ultima perioadă asistăm la o creştere în ceea ce priveşte acentul pus pe împlinirea sexuală şi o tendinţă regresivă mai ales în ţările dezvoltate asupra procesului de procreare datorită fenomenului de inversare a valorilor, a gradului crescut de educaţie, a inserţiei profesionale pe piaţa muncii a femeii, a conştientizării răspunderii faţă de naşterea şi educarea unui copil, apariţia unor produse de tip medico-farmateutice anticoncepţionale etc. (apud. M. Voinea, 1996) 

Funcţia economică

Satisfacerea corespunzătoare a trebuinţelor fiecărui membru, asigurând bunăstarea şi confortul, reprezintă o funcţie vitală în vederea unei bune funcţionări a familiei. Funcţia economică vizează trei componente printre care cea productivă, a bunurilor şi serviciilor necesare asigurării traiului, componenta profesională care vizează transmiterea unor ocupaţii generaţiilor viitoare şi componenta financiară care are în vedere acoperirea cheltuielilor şi achiziţionarea de bunuri şi valori (Maria Voinea 1996). Odată cu restructurările petrecute la nivelul societăţii, întâlnim modificări şi la nivelul dimensiunii economice din cadrul familiei. Astfel, în familiile tradiţionale din mediul rural, soţul era singurul furnizor de venituri, acesta fiind și motivul recunoașterii și exercitării autorităţii paterne în familie. Pe de altă parte, fiecare membru contribuia în parte, își aducea contribuția la treburile gospodăriei, având un rol bine determinat după principiul ascendenței și descendenței dintre frați. Familia era unită de țeluri comune, părinții fiind interesați ca moștenitorii să ducă mai departe tradițiile, bunurile cele mai de preț.

44

Maria Voinea (1996) conisideră că în societatea modernă, prin modificările survenite în statusul economic şi social al femeii, se observă modificări de tipul comutării rolului educării copiilor mai mult în exteriorul decât în interiorul familiei, datorită petrecerii unui număr mare de ore în câmpul muncii. Ca atare, încă de la vârste fragede copiii vor petrece timp în afara căminului familial, în creșe, grădinițe și școli. O altă observație este aceea a diversificării domenilor de activitate ale părinților, a multitudinilor de lucruri pe care copiii să le învețe concomitent cu creșterea exigențelor privind nivelul de instrucție, astfel, părinții fiind puși în ipostaza de a nu mai putea răspunde tuturor solicitărilor și tocmai de aceea se explică necesitatea implicării în procesul educației a unor noi programe și instituții. Pe de altă parte, o altă consecință se reflectă în egalizarea raporturilor de putere şi autoritate în cadrul familiei între soţ şi soţie odată cu creşterea posibilităţilor femeilor de a avea o carieră socială şi profesională proprie, crescând și gradul de satisfacție în cadrul cuplului. Cu siguranță că aceste transformări aduc cu sine şi aspecte negative printre care diminuarea rolului familiei în educarea și formarea copilului, sărăcirea conţinutului vieţii de familie, diminuarea atenţiei acordate copiilor în ceea ce priveşte afecţiunea şi supravegherea, creșterea disoluției cuplului marital ca urmare a gradului de independență câștigat de către femei. (apud. M. Voinea, 1996) 

Funcţia pedagogico-educativă și morală

Familia reprezintă mediul primar cu care copilul ia contact, absorbând valorile, motivaţia şi comportamentele specifice umane, pe care le va utiliza în anii următori.

45

Constatăm că procesul de socializare conține o latură normativă, prin intermediul căreia îi sunt transmise copilului reguli, norme, o latură cognitivă care are ca scop deprinderea și informarea cu privire la acțiunile care urmează a fi desfășurate, o latură creativă care oferă posibilitatea adaptării și soluționarea unor dificultăți, și o latură psihologică care implică o componentă afectivă a relaționării (apud Maria Voinea 1996). În toate cazurile menționate, părinții sunt cei care oferă prin propriul model un astfel de exemplu, fiind întărită de propria interacțiune cu copilul. Maria Voinea (1996) subliniază fapul că procesul de socializare implică dezvoltarea şi autonomia, dovedindu-se a fi un proces amplu, de lungă durată şi care presupune răspundere din partea familiei de a oferi în mod oportun și de a satisface trebuinţele fiecăruia, dar şi din oportunităţi şi obligaţii sociale. Pe toată această perioadă din copilărie și până la obţinerea independenţei totale, procesul de socializare reprezintă un aspect care aparține cu precădere familiei, cu un aport necontestat a celorlalte instituții implicate în procesul de socializare a copilului. Familia, prin norme morale şi cutume reglementează comportamentul, în scopul pregătirii lor pentru integrarea în societate. În prezent familia a rămas, după distrugerea comunităţilor locale, unicul refugiu sufletesc într-o lume supraaglomerată, ultra-rapidă, impersonală şi crudă, în care partenerii sunt tot mai diferiţi ca socializare, tot mai nevrotici şi mai imprevizibili, ceea ce face ca întreg procesul de socializare să sufere modificări și să întâmpine noi provocări. M. Bouchard (1988) identifică trei modele parentale comportamentale esențiale cu consecințe corspunzătoare în educația copilului, prin modalitatea de transmitere a valorilor, normelor.

46

Modelul umanist reflectă un comportament de încredere vis-a-vis de copil, părintele fiind mai degrabă un ghid, o persoană care sprijină și nu care impune anumite standarde, opinii sau comportamente. În acest caz, părintele oferă un model care nu se vrea a fi perfect și tocmai de aceea oferă libertatea copilului de alegere și de formare a propriului sistem de valori. Astfel, copilul va putea să își identifice și stimuleze resusele interioare, având deplină încredere în potențialul său. Modelul simbio-sinergetic presupune o relație de egalitate, de parteneriat între copil și părinte, pornind de la ideea că fiecare are ce oferi celuilalt după cum are și ce primi. Olson şi colaboratorii (1979, 1983, 1984) a elaborat modelul “complex” care vizează identificarea legăturii emoționale dintre membrii familiei, urmărind coeziunea sau dezangajarea prin intermediul a nouă variabile, scorurile de mijloc indicând funcționalitatea familiei. Astfel, se consideră că modalitatea de interacțiune dintre membri are un impact major asupra dezvoltării ulterioare a copilului. Așadar, socializarea este procesul prin care individul deprinde treptat, prin interacțiune cu alți semeni și participând la viața socială, normele, valorile, gândirea și cunoștintele unei anumite culturi în care s-a nascut. Conform Mariei Voinea, (1996) socializarea este un proces activ și o formă de „programare culturală” a individului, materializată printr-o serie de finalități de ordin psihic, social și cultural. Finalitatea psihică constă în dezvoltarea la copil a trăsăturilor psihice constante prin care el percepe sinele sau, propria identitate în raport cu ceilalți semeni. Finalitatea socială înseamnă formarea deprinderilor de exercitare corectă a statusurilor și a rolurilor sociale necesare în integrarea socială, ținând cont de faptul că acestea se schimbă odată cu vârsta, condiția socială,

47

profesia etc. Finalitatea culturală se referă la asimilarea simbolurilor, a limbajului și a valorilor mediului de viață, a unui model cultural. În urma procesului de socializare, individul tinde să atingă, conștient sau nu, un anumit tip de personalitate propriu societății în care traiește. De-a lungul timpului s-au impus diferite modele de personalitate: în Grecia Kalokagathon, model care promova idealul armonizarii virtuților morale cu frumusețea fizică; în Roma antică s-a impus Civis Romanus, ce însuma o sinteză a trăsăturilor civice; în lumea modernă capitalistă, self –made-man-ul, omul care se realizează singur; iar socialismul a promovat modelul omului nou . (apud. M. Voinea, 1996)

2.1.1.5 Tipuri de familii Familiile fără copii (Mihăilescu, 1993) reprezintă un tipar de familie caracteristic contemporaneității și tărilor dezvoltate. Aceasta poate să fie o consecință a unei decizii voluntare sau o urmare involuntară a unei deficiențe de ordin medical, psihic. Atunci când vorbim despre decizia deliberată a cuplului de a rămâne fără descendenți observăm o comutare a valorilor în sfera profesională sau a dorinței de independență. Pe de altă parte, această decizie poate fi o urmare a condițiilor socio-economice precare și, de asemenea, poate să reprezinte o decizie provizorie în cazul tinerilor care nu pot oferi confortul sau căminul dorit unui copil. În cazul în care această decizie este una permanentă și ea nu reflectă dificultăți economice, atunci vorbim despre o accentuare a funcțiilor sexuale și economice în detrimentul celei biologice, de reproducere. În

48

anumite cazuri, acestea sunt suficiente pentru a oferi satisfacție cuplului. Familia monoparentală este reprezentată de un părinte și copiii acestuia, acesta putând fi mama sau tatăl descendenților (Cristina Ştefan, 2006). Această formă se întâlnește tot mai des în realitatea zilelor noastre, chiar dacă motivele existenței sale sunt diferite. Cu siguranță că acest tip de familie are particularități specifice și atrage cu sine o serie de consecințe în funcție de vârsta părinților și vârsta copilului la momentul separării. Căsătoria deschisă se află la granița dintre concubinaj și familie nucleară, suprapunându-se din punctul de vedere al oficializării căsătoriei și adoptând stilul de viață al concubinajului. Se consideră că o astfel de formă se vrea a fi un compromis în vederea creării unui model aerisit, modern, cu un suflu nou. Cu toate acestea, o astfel de conviețuire antrenează dificultăți în creșterea și educarea copiilor (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 2002). Familiile reconstituite sunt constituite din membri care au mai fost căsătoriți și care aduc în noul mariaj și descendenții lor (Maria Voinea, 1999). O familie de acest tip prezintă anumite particularități care pun în discuție o serie de probleme atât de ordin economic, cât și de ordin afectiv. Un aspect esențial vizează relaționarea cuplului marital cu copiii, atât naturali, cât și vitregi. Membrii acestei familii au nevoie de o perioadă de timp de acomodare, de trecere de la vechile reguli la cele noi, de acceptare a noilor membri. Deoarece femeile sunt în mare parte delegate să aibă grijă de copii, acestea vor întâmpina greutăți mai mari în a-și găsi un nou partener în comparație cu bărbații. De asemenea, un alt aspect la fel de important este motivul despărțirii celor doi. Atunci când partenerul este decedat, atunci dorința de reconstituire a

49

familiei poate avea la bază dorința de înlocuire ca urmare a golului resimțit în urma pierderii, iar atunci când vorbim despre divorț, în ciuda despărțirii partenerul este în viață, și atunci copilul poate avea dificultăți de a relaționa cu partenerul mamei/tatălui care nu este și părintele său. Tensiunile apărute între copii, ca urmare a rivalității ar putea fi extinse și la noul cuplu, în care fiecare dintre parteneri acordă o mai mare atenție copilului natural în detrimentul celui prin alianță. Familiile reorganizate sunt asemănătoare familiilor reconstituite cu precizarea că măcar unul dintre partenerii cuplului nu are copii. Această formă se aseamănă cu familia nucleară, fiind mai des întâlnită decât familia reconstituită, având funcții și o dinamică asemănătoare primei menționate (M. Voinea, 2005) Uniunile homosexuale reprezintă căsătorii între parteneri de același sex și care devin părinți prin diferite mijloace: adopţia, inseminare artificială, existența copiilor din relații anterioare sau prezente hererosexuale. În ciuda prejudecăților existente, aceste tipuri de familii sunt din ce în ce mai vizibile, cerându-și drepturile de a avea copii prin diverse modalități (M.Voinea, 2005) Semi-căsnicia are loc ca urmare a unei tensiuni puternice produse în cuplu şi are ca rezultat nesatisfacerea rolului conjugal de către un partener sau ambii parteneri, dar care rămân legal căsătoriți, în ciuda amplei degradări relaționale (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 2002). Swingers se referă la un schimb voluntar și temporar de parteneri cu scopul de diversificare sexuală, având acordul tuturor celor implicați și cu condiția ca această formă de manifestare să implice doar aspectul sexual și nu și cel afectiv (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 2002).

50

Cu toate că asistăm la o diversitate în ceea ce privește tipologia familială, considerăm că această instituție nu și-a pierdut din valoare, ci doar a suferit modificări de viziune în vederea obținerii unui grad ridicat de satisfacție, chiar dacă nu în toate cazurile se poate și constata acest lucru. 2.2 Relația de cuplu sub influența modelului parental Cu toate că există o perioadă de timp destul de lungă de la observarea primelor noastre modele de relaționare și până la constituirea propriului cuplu, se pare că această perioadă nu estompează fidelitatea cu care am înregistrat modalitatea în care am relaționat cu părinții, relația dintre ei sau rudele apropiate. Cu toate că foarte multe persoane și-au dorit să formeze un cuplu total opus față de cel parental, tot la fel de multe persoane mărturisesc că au reiterat un scenariu deși în mod conștient au dorit cu totul altceva. Astfel, ele devin victime ale compulsiei la repetiție în manieră inconștientă (I. Mitrofan, 1989). Cu siguranță că cea mai importantă persoană din viața copilului este mama, urmând ca mai apoi tatăl, bunicii să capete o valoare crescândă, ulterior partenerul de viață reprezentând reflexia unui model introiectat din mica noastră copilărie. Toate persoanele din familie care petrec o bună parte din timp alături de nou născut implicându-se în creșterea și educarea lui devin persoane semnificative din prisma relației care se stabilește. Astfel, orice copil nutrește dorința și resimte nevoia de afecțiune, de siguranță, de încredere în mediu familial pentru a căpăta ulterior încredere în sine.

51

Atașamentul este cel care face posibilă închegarea și evoluția relației, constituind un element necesar și fiind unul dintre sistemele cele mai importante ale fiintei umane. Dacă în mica copilarie funcția lui este de a crea siguranță și securitate, pentru adult acesta creează premizele constituirii unei relații. Dacă în calitate de copil, atașamentul nu își exercită funcția de protecție, atunci și funcțiile manifestate în perioada adultă vor fi afectate, individul întâmpinând dificultăți de inițiere și dezvoltare de relații. Pe parcursul existenței, fiecare persoană va experimenta două ipostaze: cea în care oferă protecție, creând sentimentul de securitate afectivă, și ipostaza în care primește, în care are nevoie să i se ofere figura de atașament primară pe care o reprezintă părinții, cu precădere mama, urmând ca de-a lungul vieții, aceasta să se extindă la partenerul cu care plănuim să ne petrecem viața, modelele parentale reprezentând în acest caz o schemă, fiind conceptualizate de Bowlby (1973) ca “modele interne de lucru”. Efectele pe termen lung ale experiențelor timpurii cu figurile primare de atașament se datorează persistenței modelelor de lucru interne care sunt reprezentări ale sinelui în relațiile cele mai apropiate. Iolanda Mitrofan (1989), consideră aceste scheme cognitive/afective influențează percepțiile, emoțiile, expectațiile și comportamentul relațional al individului în toate relațile intime. Cu toate că aceste modele nu sunt copiate mot a mot și că ele suferă anumite modificări, cercetările ilustrează că modelele parentale influențează în mare parte relația de cuplu și cea parentală în sensul repetării anumitor patternuri funcționale sau disfuncționale. Cu certitudine se poate spune că atașamentele timpurii formează prototipul atașamentelor ulterioare prin intermediul modelelor interne de lucru despre sine și lume, de asemenea

52

constituind o schemă de expectații în ceea ce privește valoarea pe care o estimează din perspectiva persoanei care reprezintă figura de atașament și în raport cu modalitatea în care persoana în cauză răspunde și se manifestă în raport cu această percepție . De obicei, patternul poate fi preluat în absența unei reactivități sau în condițiile în care este refulată, deci devine inconștientă, sau atunci când persoana încearcă să se opună, raționalizând sau justificând anumite alegeri (I. Mitrofan, 1989). Consecința este aceea că persoana nu va putea să dobândească o libertate totală de alegere care sa-i confere echilibru și mulțumire interioară. Fiecare părinte dorește tot binele pentru copilul său, dar din păcate realitatea ne demonstrează pe de o parte că anumite metode de educare a copilului sunt aplicate fără a analiza consecințele pe termen lung ci doar cele pe termen scurt (de exemplu părinții care aleg ca sancțiune pedeapsa corporală din considerentul că pentru o perioadă copilul se va cuminți de frică, ignorându-se faptul că, în timp, acesta se poate revolta din ce în ce mai tare și chiar aplicând aceleați metode la rândul lor în grupurile din care fac parte, riscând să fie marginalizați, atrâgând o serie de repercursiuni de o complexitate nebănuită) și că, pe de altă parte, aplicând anumite metode inadecvate, vor obține efectul contrar celui scontat. Din această categorie fac parte reproșurile sau încercările de a culpabiliza copilul/adolescentul în vederea schimbării unui anumit comportament. Șantajele emoționale de tipul “dacă m-ai iubi, nu te-ai comporta așa” sau celebra replică “m-am sacrificat pentru tine și așa mă răsplătești?” sunt câteva

53

exemple din categoria “ așa nu ”. Chiar dacă prin această metodă părintele reușește pentru o perioadă de timp să stopeze un comportament indezirabil, pe termen lung, copilul va acumula sentimente de culpabilizare și ideea conform căreia nu este valoros, nu merită să fie iubit. Conflictul dintre părinte și copil poate fi unul tacit, mocnit sau dimpotrivă un război în toată regula, în care fiecare aruncă reproșuri și dezamăgiri. Astfel, fiecare devine preocupat de faptul că se simte neînțeles, centrându-se exclusiv pe nevoile proprii neîmplinite, lăsând la o parte și pierzând câteodată total din vedere faptul de a înțelege un punct distinct de vedere care nu coincide cu al său. Urmând un traseu presărat cu resentimente, se creează premizele unei lupte permanente pentru putere, în care liniștea și respiro-ul nu reprezintă decât un moment de reîncărcare a bateriilor, încercând să se remonteze în ideea unei noi “bătălii”. Conflictul între generații este caracteristic mai ales familiei cu adolescenți, dar și familiilor aflate în etape diferite de dezvoltare. Prezența tensiunilor nu este un indicator al modului de evoluție al relației deoarece, în urma consumării unui conflict, se poate așterne acceptarea ca urmare a descărcării nervoase și a împărtășirii suferințelor. Există situații când cu greu se mai pot lua înapoi anumite cuvinte dureroase, în schimb, există situații fericite când familia aflată în conflict realizează că luptă în ideea aceluiași obiectiv – să primească și să ofere dragoste (I. Mitrofan, 1989). Acest obiectiv se poate atinge și altfel, adică “fără vărsare de sânge”, începând de la acceptarea diferenței interpersonale și continuând cu un mod mai transparent de a

54

spune: te iubesc, imi fac griji pentru tine, vreau să înțeleg ce sa întâmplat, iartă-mă, repere de avut în vedere față de celălalt component al unei familii ce visează la armonie. Concluzionăm prin a spune că fiecare familie se confruntă cu situații dificle, cu momente tensionate sau evenimente care depășesc momentan capacitatea de gestionare a emoțiilor negative. Cu toate acestea, fiecare familie vine cu anumite particularități atât a membrilor separat, cât și a întregului sistem, din perspectiva configurației relațiilor. Cu toate că marea majoritate au în comun faptul de a se fi confruntat cu astfel de momente, acestea se diferențiază în funcție de capacitatea de aceptare a autonomiei, independenței fiecăruia, dar și a coeziunii membrilor, de înțelegere a punctelor diferite de vedere, de susținere a membrilor, chiar și atunci când nu suntem de acord în proporție de sută la sută. Cu toate că percepțiile diferă de la o generație la alta, un punct de plecare sănătos este de a asculta pornind de la ideea că fiecare persoană poate avea opinii valoroase, care să ne inspire sau care să ne trezească interesul. A nu confunda dragostea cu dependența, cu acordul sau acceptarea necondiționată indiferent de consecințe sau urmări reprezintă de asemenea o cale optimă spre o familie funcțională. Nu există rețete magice care vor face ca familiile să fie fericite sau să depășească în mod miraculos evenimente critice, dar există posibilitatea ca fiecare membru să își dorească să schimbe ceva în primul rând în ceea ce îl privește și apoi să privească prin această nouă lentilă întreaga familie (I. Mitrofan, 1989) În încheiere, precizăm faptul că fiecare persoană, indiferent de vârstă, resimte nevoia de a fi iubit, valorizat, înțeles, respectat în familia sa, condiție esențială a ființei

55

umane pentru a oferi la rându-i o paletă la fel de armonioasă de atitudini și sentimente.

2.3 Monoparentalitatea vs biparentalitatea Devenită o realitate din ce în ce mai întâlnită a zilelor noastre, monoparentalitatea este definită în Dicționarul de Sociologie (1996) ca desemnând „menaj parafamilial format dintr-un singur părinte și copiii săi”, această formă aducând în prim plan caracteristica parentală care se situează pe un plan secundar în familia de tip clasic, unde este subliniată mai întâi relația conjugală. De asemenea, ea este văzută ca fiind un grup social între care există relații de rudenie (părintele unic și copiii săi), de afectivitate, cu aspirații și valori comune. Fiind un subiect complex, abordarea lui necesită o perspectivă amplă. În vederea acestui lucru vom analiza principalele caracteristici care se pot extrage chiar din definiția expusă, alături de rezultatele studiilor și opiniile specialiștilor din diferite domenii de-a lungul timpului. Facem precizarea că familia monoparentală poate fi consecința mai multor situații printre care precizăm divorțul soților, decesul unuia din soți, cupluri necăsătorite cu copii, decizia de a avea un copil în afara căsătoriei legale, nașterea precoce a unui copil fără ca mama să se căsătorească cu tatăl copilului (frecvent se întâlnește în cazul adolescentelor). Lefaucher N. (1993) prezintă în lucrarea sa dedicată monoparentalității aspectul discriminării, din perspectiva profesorilor și psihiatrilor, care oferă o lumină nefavorabilă asupra acestei tipologii familiale, considerând copiii proveniți din aceste familii mai predispuși la tulburări diverse

56

comparativ cu copiii din familii biparentale, punându-le în relație exclusiv cu tipul de familie de proveniență. Un alt aspect discriminatoriu care reiese din terminologia de monoparentalitate reflectă faptul că odată cu încetarea rolului de soț/soție încetează și rolul de părinte, or în realitate se poate vorbi despre separarea celor două, astfel că, odată încetate raporturile conjugale, copilul continuă să aibă doi părinți (cu excepția cazurilor în care părintele este decedat). Mai mult decât atât, monoparentalitatea nu este un atribut cu caracter definitiv, în sensul că oricând părintele singur poate să reintre într-un mariaj. În ciuda acestor carențe pe care le aduce cu sine terminologia, Stănciulescu E. (1997) în Sociologia Educației Familiale subliniază aspectele pozitive prin comparație cu temenii de familie dezorganizată, dezmembrată, incompletă, disimetrică. În ceea ce privește familia nucleară tradițională formată din doi soți care locuiesc împreună cu copiii lor, se consideră că această formă este de dorit, fiind cea optimă și reprezentând chiar idealul, tocmai de aceea în raport cu ea celelalte tipuri de familie aparând ca fiind deviante. P. A Gongla, E. H. Thompson (1985) abordează un subiect complex, și anume tipologia familiilor biparentale ca structură, dar care comportă anumite caracteristici ale familiei monoparentale. Astfel, ei oferă ca exemplu familiile care au în componență ambii părinți, dar în care unul dintre ei este mai mult absent, ca urmare a unei boli, de exemplu spitalizare sau a deplasărilor frecvente și de durată în interes de serviciu în altă localitate. De asemenea, aceştia menţionează situația în care ambii părinți sunt prezenți din punct de vedere fizic, dar în care unul dintre ei este absent în ceea ce privește interesul acordat familiei, fiind mai mult preocupat de realizarea profesională sau de o relație extraconjugală. Nu în ultimul rând, se face

57

referire la persoanele care suferă alienări mintale, care renunţă fără voie la atribuţiile de soţ şi părinte. Aceste tipologii vin să ilustreze faptul că monoparentalitatea este privită dintr-o perspectivă redusă de multe ori la componenţa numerică şi structura ei, în realitate această tipologie inserându-se în cadrul structurii biparentale sub o formă camuflată. Prezentăm în continuare perspectiva opusă – cea a familiilor monoparentale care suferă influenţa structurii familiei biparentale, în concepţia aceloraşi doi autori. Astfel, sunt descrie familiile în care, deşi au divorţat, ambii părinţi sunt interesaţi în mod egal de soarta copiilor, menţinând legătura permanent, îndeplinindu-le nevoile substanţiale. Poate fi cazul soţilor care împart custodia copilului sau a celor care au căzut de acord că ambii părinţi sunt în egală măsură importanţi şi tocmai de aceea colaborează, având în vedere în primul rând binele copilului. Un alt exemplu se referă la familiile în care, deşi un părinte nu mai face parte fizic din acea familie, el rămâne ataşat de ea, în sensul reciproc, astfel că îşi modifică comportamentul în funcţie de ceea ce îşi imaginează că aşteaptă ceilalţi membri de la el sau invers, restul membrilor se comportă în funcţie de perspectiva pe care o au în legătură cu părintele absent. În acest ultim caz, poate fi vorba despre decesul unuia dintre părinţi care continuă să aibă un impact foarte mare asupra membrilor, în ciuda absenţei fizice, constatându-se influenţa psihică. Autorii mai prezintă o tipologie rar întâlnită în realitate care desemnează familia monoparentală prin plecarea unui membru, şi care, în ciuda dezinteresului faţă de membrii acesteia, continuă să aibă interacţiuni cu aceştia. Un ultim model prezentat întruchipează familia monoparentală tipică, prin absenţa unui părinte în urma divorţului, abandonului sau cauzat de moartea acestuia, dar care interacţionează cu restul membrilor.

58

În concluzie, putem spune că aceste tipologii creionate de către P. A Gongla, E. H. Thompson (1985) îşi găsesc corespondentul în realitate fie sub forma lor pură, descrisă mai sus, fie sub formă combinată, preluând elemente din mai multe tipologii familiale. În continuare, considerăm necesară prezentarea principalelor consecinţe identificate de către specialişti în cazul familiilor monoparentale. Cu toate că în prezent se reconsideră categorizarea familiilor monoparentale ca fiind în totalitate sortită eşecului, sunt identificate o serie de probleme cu care se confruntă acestea şi care pot constitui într-o măsură mai mare sau mai mică factori de risc. În ceea ce priveşte resemnificarea opiniilor, amintim în acest sens concepţia conform căreia copiii sunt mult mai expuşi vulnerabilităţii psihice atunci când fac parte din familii biparentale în care există o puternică constantă conflictuală, comparativ cu copiii din familii monoparentale în care există un climat afectiv propice. Atunci când vorbim despre consecinţe avem în vedere toate persoanele implicate în procesul despărţirii, astfel că tatăl rămas părinte unic va întâmpina dificultăţi psihologice în a suplini rolul de mamă, în timp ce mama va avea dificultăţi de ordin economic sau al recunoaşterii autorităţii. Dificultăţile resimţite de părintele rămas singur vor fi resimţite şi de către copii, o dată prin comportamentul şi atitudinea părintelui supraîncărcat de noi responsabilităţi şi prin lipsa părintelui absent, cu consecinţe de natură diferită în funcţie de vârstă, gen, calitatea relaţiei şi timpul scurs de la despărţire, astfel că se pot sesiza probleme psihologice şi relaţionale dintre cele mai diverse (M. Voinea, 2005). În cazul copiilor mici, se poate constata o tristeţe, frustare, confuzie, anxietate, care pot fi manifestate sub forma comportamentelor agresive sau

59

dimpotrivă sub forma alienării, apatiei. Dacă luăm în considerare caracteristica principală a vârstei 0-3 ani, putem vorbi despre sentimentul omnipotenţei care îi face pe copii să îşi atribuie rezultate exterioare atât pozitive cât şi negative. Astfel, ei se pot simţi vinovaţi de despărţirea părinţilor, chiar dacă această idee nu se conturează sub formă conştientă, ci se insinuează sub formă inconştientă. În cazul copiilor mai mari se poate identifica sentimentul furiei şi dorinţa de a pedepsi părintele pe care îl consideră vinovat. În multe cazuri, ei pot asocia părintele prezent cu persoana care a destrămat familia. În cazul adolescenţilor, situaţia este la fel de complexă, intervenind şi complexele de imagine în faţa colegilor, teama de a fi altfel decât ceilalţi. Deloc neglijabilă este şi creşterea numărului de mame adolescente, care se confruntă cu o serie de dificultăţi suplimentare datorită vârstei şi de asemenea datorită caracteristicii sarcinii, acestea devenind mame cel mai adesea fără să îşi fi dorit acest lucru. La aceste aspecte se adaugă cel al sărăciei, astfel că o mare parte dintre ele care nu se bucură de susţinerea părinţilor vor depinde în mare parte de ajutoarele sociale. întreruperea studiilor făcând şi mai dificilă inserţia profesională. Trăind într-un mediu defavorizat social, material, copilul este expus la o serie de riscuri, printre care o dezvoltare defectuoasă, neconformă cu vârsta cronologică, eşec şi abandon şcolar, devianţe de comportament. În cazul mamelor singure, se constată dificultăţile financiare datorate imposibilităţii de angajare în perioada cât copilul este sugar, iar ulterior, o posibilă angajare antrenează conflicte intrapsihice datorate preluării unor responsabilităţi nespecifice rolului de gen, supraîncărcarea emoţională negativă, dificultăţi la nivelul relaţionării cu copilul. În cazul în care există mai mulţi copii, mama tinde să îl implice pe cel mai

60

mare dintre ei în viaţa de familie sub formă de partener simbolic, găsind în el un suport, un confident , un ajutor. Există situaţii în care mama şi copilul în ipostaza de partener repetă tiparul relaţiei conflictuale, astfel că aceasta poate să îi reproşeze faptul că seamănă cu tatăl care este absent. De aici, o serie de consecinţe printre care comportamente nevrotice, somatizări, competiţii şi gelozii care se pot mainifesta sub formele cele mai diverse. În cazul taţilor singuri, aceştia dispun de o mai mare libertate financiară datorită nivelului mai ridicat de educaţie, care le oferă posibilitatea de a acorda o mai mare stabilitate materială. Datorită cumulării de sarcini şi atribuţii, uni taţi responsabilizează copiii cu o parte din treburile gospodăreşti, mai ales în cazul fetelor. Se constată că taţii primesc mai puţin ajutor din partea copiilor datorită faptului că acesta le solicită foarte rar sprijinul, poate şi din dorinţa de a demonstra capacitatea de creştere şi educare a copiilor concomitent cu responsabilităţile de întreţinător al familiei. Hanson S. (1981), Ambert A. M. (1982), consideră că tatăl îşi îndeplineşte competent atribuţiile necesare statutului de părinte unic, prin oferirea de afecţiune ca modalitate compensatorie a lipsei mamei. De asemenea, se constată că tatăl încurajează şi chiar solicită independenţa copiilor, oferind afecţiune şi modalităţi de disciplină mai puţin severe, implicând şi alte rude în creşterea şi educarea copiilor (în special familia sa de origine). În mod cert, atât mamele cât şi taţii în calitate de părinţi unici sunt nevoiţi să facă anumite schimbări, să îşi modifice comportamentul, atitudinile, să îşi reevalueze priorităţile, în vederea obţinerii unei funcţionalităţi optime. Relaţiile pe care le dezvoltă părintele singur cu rudele, prietenii, afectează în mare parte buna funcţionalitate, astfel că în societăţile tradiţionale, mama necăsătorită cu un copil era

61

blamată, renegată câteodată, rudele fiind primele care o excludeau din familie tocmai pentru a scăpa de ruşinea produsă în societate. În familiile în care predomină mentalitatea tradiţională, putem găsi situaţii în care femeia să fie încurajată să rămână alături de soţ, în ciuda existenţei conflictelor sau a abuzurilor fizice. În prezent, chiar dacă rudele vor avea ca primă reacţie criticarea, refuzul de a ajuta în cazul unei sarcini nedorite a unei tinere mame necăsătorite, în mare parte din cazuri, acestea îşi vor reconsidera punctul de vedere la naşterea copilului, oferind suport material, emoţional. Pe lângă relaţiile de rudenie, la fel de importante sunt menţinerea relaţiilor cu prietenii. În anumite situaţii, aceştia pot să se retragă din cauza faptului că nu mai regăsesc puncte comune sau din prisma faptului că dezabrobă sau pur şi simplu nu înţeleg situaţia cu care se confruntă părintele singur. Limitarea resurselor reprezintă un factor de stres în cazul familiilor monoparentale, forţând la decizii constrângătoare, restrictive, ceea ce conduce la frustrări ale părintelui, însă, cu toate că poate părea dificil de crezut, specialiştii au identificat şi o serie de avantaje, beneficii, printre care se menţionează consolidarea relaţiei dintre părintecopil, existenţa unui grad ridicat de afectivitate, implicarea rudelor şi a prietenilor în viaţa socială a familiei (M. Voinea, 2005). În cazul decesului unuia dintre părinţi, putem adăuga, faţă de cele menţionate în cazul despărţirii prin divorţ, fenomenul de colaps psihologic atât pentru văduvă, cât şi pentru copil, cu atât mai mult cu cât moartea survine ca urmare a unui accident, deci a unui eveniment neprevăzut. Mai mult decât atât, dacă în cazul divorţului, copiii pot să se întâlnească în continuare cu părintele de care este separat, în cazul decesului separarea pentru totdeauna declanşează o criză

62

emoţională datorată pierderii persoanei dragi şi a unui suport pentru îndeplinirea responsabilităţilor de părinte. Astfel, părintele rămas în viaţă se confruntă cu dificultăţi de natură afectivă, economică, de gestionare a îndatoririlor, primind de obicei sprijin de la familia de origine, bunicii fiind cei care suplinesc o parte din funcţiile rămase neacoperite, încercând să regăsească drumul de dinaintea evenimentului traumatic. O altă situaţie se referă la abandonul familial, faptă încadrată ca infracţiune din punct de vedere legal, juridic, constituind un act cu urmări deosebit de grave asupra celui abandonat, din punct de vedere psihologic constatându-se efecte negative asupra personalităţii, copiii suferind un şoc emoţional la care se adaugă sentimente de culpabilizare şi teamă pentru viitor. Cercetările arată faptul că până şi în situaţiile în care părinţii aveau o relaţie conflictuală, copiii nu au privit abandonul ca pe o uşurare, ci doar în situaţiile în care aceştia se temeau ei înşişi de violenţa părintelui respectiv. De asemenea, chiar dacă iniţial ei se pot bucura de lipsa părintelui, în timp, plecarea acestuia lasă un gol pe care ei şi-l doresc a fi umplut de către părintele absent, fiind dispuşi să ierte plecarea subită şi fără de explicaţie.

2.4 Funcţionarea familiei: familii funcţionale, familii disfuncţionale Indiferent de tipul, componenţa familiei sau a societăţii din care face parte, toate familiile au în comun dorinţa de a funcţiona optim, de a realiza obiectivele propuse, de a cunoaşte satisfacţia maritală. În viaţa de zi cu zi, familia se confruntă cu o serie de dificultăţi care creează anumite fisuri sau care

63

destabilizează temporar sau pentru o perioadă mai lungă de timp funcţionalitatea sa. În funcţie de tipologia proprie, abaterile de la norma stabilită de membrii acesteia este foarte variată şi complexă, angrenând o serie de consecinţe intra şi interpsihice, sociale . Maria Nicoleta Turliuc (2004) prezintă concepţia lui F. Walsh referitoare la definirea normalităţii familiei prin prisma funcţionalităţii sale. Astfel, acesta pleacă de la perspectivele propuse de Offer şi Sabshin, propunând patru perspective: funcţionalitatea familială asimptomatică, funcţionalitatea familială optimă, funcţionalitatea familială medie, procesele tranzacţionale familiale. Funcţionalitatea familială asimptomatică vizează acele familii în care nu regăsim prezenţa simptomelor, acest punct de vedere corespunzând perspectivei medicale. Un termen mai adecvat foloseşte J. Riskin (1976) cand denumeşte aceste familii non-clinice sau non-terapeutice. Acest punct de vedere este echivalent cu cel medico-psihiatric. Funcţionalitatea familială optimă face referire la familiile care funcţionează cu succes, în sensul îndeplinirii sarcinilor, a bunei dezvoltări a copiilor. În această categorie se încadrează teoriile structurală, psihodinamică, transgeneraţională şi umanistă. Funcţionalitatea familială medie are în vedere acele familii care conţin patternuri întâlnite în marea majoritate a familiilor. Astfel, această perspectivă consideră că familiile care se află în afara mediei sunt anormale, atipice. Familiile normale sunt văzute ca având probleme ocazionale dar care pot fi depăşite. Considerăm pertinent punctul de vedere conform căruia toate familiile întâmpină dificultăţi, iar acest lucru nu o încadrează în tiparul familiilor disfuncţionale. Încadrăm în această perspectivă teoria de inspiraţie sistemică.

64

Procesele tranzacţionale se referă la acele caracteristici prezente în toate familiile, mai mult decât atât, în toate sistemele. Ele vizează individul şi societatea din prisma integrării, menţinerii şi creşterii unităţii familiale. Ele corespund punctului de vedere sistemic şi al dezvoltării. Plecând de la aceste repere, prezentăm în continuare teorii şi modele ale funcţionalităţii în interiorul familiei. 1. Teoria dezvoltării (ciclurilor vieţii) Familia cunoaşte o dezvoltare de-a lungul ciclurilor pe care le parcurge, având anumite caracteristici în funcţie de stadiul la care se află în momenul existent. Conform Iolandei Mitrofan şi C. Ciupercă (1998) aceste stadii sunt: stadiul iniţial al relaţiilor familiale ale cuplului fără copii – această perioadă este caracterizată de dorinţa de oferire şi primire a afecţiunii, fiind interesaţi de nevoile celuilalt, cunoscându-se reciproc, stabilind reguli de convieţuire; stadiul vieţii cuplului cu copii preşcolari este stadiul în care cuplul restabileşte reguli în funcţie de noile schimbări petrecute şi anume apariţia copiilor, stabilind noi grade de acceptare sau limite; stadiul familiei cu copii de vârstă şcolară poate determina apariţia unor crize pe fondul creşterii responsabilităţii de părinte ca urmare a intrării copilului în societate – mersul la şcoală şi, deci de aici, posibilitatea de dizolvare a cuplului;

65

stadiul familiei părăsite de copiii deveniţi adulţi – este stadiul în care se resimte criza parentală şi profesională ca urmare a sentimentului de inutilitate, apare sindromul cuibului gol; dacă aceste sentimente pot fi depăşite se poate ajunge la trăirea sentimentelor de linişte şi chiar reîmplinirea cuplului unul prin celălalt ; stadiul „familiei” omului singur (văduvia) – corespunde pierderii soţului/soţiei, fapt ce conduce la meditarea la propria moarte; acest dezechilibru este refăcut de apariţia nepoţilor. Teoria dezvoltării prezintă principalele etape parcurse de o familie, caracteristicile care corepund acestora, oferind o perspectivă cu caracter general.

2. Teoria structurală (dinamica rolurilor şi a puterii) Teoria structurală prezintă problematica întâlnită de cupluri prin tranziţia de la forma tradiţională la cea modernă, din prisma rolurilor pe care le are fiecare dintre parteneri. Astfel, se petrece o inversare a priorităţilor în ceea ce priveşte valorile, printre care se menţionează factorul afectiv, cu funcţie elementară şi esenţială în constituirea cuplului modern, dar şi în relaţia părinte-copil spre deosebire de cuplul tradiţional a cărui funcţie primordială era aceea de producţie şi reproducţie (apud. I. Mitrofan ,C.Ciuperca (1998), (P. Ilut, 2005), (A. Baran-Pescaru, 2004).

66

Problematica rolurilor, aşteptărilor, aspiraţiilor şi percepţiilor de rol este profund prezentă în cuplul conjugal, producându-se chiar o slabă diviziune a rolurilor mai ales datorită integrării femeii în viaţa profesională. La acestea se pot adăuga importanţa nivelului instrucţional şi cultural al partenerilor, categoria socio-profesională căreia îi aparţin, relaţiile cu familia extinsă, prietenii, vecinii etc.

3. Teoria funcţională (procesuală) Conform acestei teorii, familia are de îndeplinit anumite funcţii, care sunt diferit maximizate sau minimizate în raport cu configuraţia familiei, stabilind astfel gradul de funcţionalitate sau disfuncţionalitate. V. Satir (1967) afirma despre familia funcţională că este un sistem deschis în vreme ce familia disfuncţională reprezintă un sistem închis. În ceea ce priveşte această perspectivă, trebuie menţionat faptul că familia nu poate să rămână un sistem închis, fiind nevoită să comunice cu exteriorul chiar şi fără să îşi propună acest lucru. Iolanda Mitrofan şi Cristian Ciupercă (1998) caracterizează familia din perspectiva sistemului socio-cultural, clasificând-o în funcţie de modalitatea feed-back-ului oferit. Astfel, familia homeostatică este caracterizată de feed-back negativ, ceea ce înseamnă că sistemul îşi menţine structura şi funcţiile indiferent de factorii externi. Familia evolutivă, echilibrată, oferă atât feed-back pozitiv, cât şi feedback negativ, în timp ce familia homeodinamică oferă în

67

permanenţă feed-back pozitiv, modificându-se permanent în funcţie de mediul extern. Paradigma funcţională prezintă patru abordări menite să explice funcţionalitatea familiei: abordarea comunicaţională, abordarea interacţionist-simbolică, abordarea din perspectiva conflictului, abordarea socială a schimbului. 4. Abordarea comunicaţională Paradigma comunicaţională prezintă tipurile, cantitatea şi calitatea intercomunicărilor maritale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998). Tipurile de intercomunicare fac referire la modalitatea cuplului de relaţionare, care poate fi: senzual-senzitivă, erotico-afectivă, fiind vizate modalităţile de petrecere a timpului liber, cele socio-educationale, decizionale, practicmenajere şi de planificare a bugetului. Cantitatea intercomunicării are în vedere frecvenţa mesajelor emise şi receptate cu scopul de a satisface trebuinţele, fiind un indicator al disponibilităţii individuale de relaţionare în timp ce calitatea intercomunicării este un predictor şi un factor necesar al funcţionalităţii familiei, conferind mesajelor transmise un context adecvat, o modalitate optimă, un conţinut corespunzător şi posibilitatea de a corecta erorile produse în mesajele anterioare.

68

5. Abordarea interacţionist-simbolică Inspirat de pragmatismul filosofic al lui G. H. Mead, E. Burgess este primul care aplică punctul de vedere interacţionist la studiul familiei în 1926, văzută ca „unitate de personalităţi aflate în interacţiune”, fiind interesat de modul în care oamenii folosesc simbolurile prin intermediul comunicării şi de măsura în care reprezentările despre propria familie ale tuturor membrilor ei sunt consensuale (ex. un cuplu ce provine din etnii/religii diferite descoperă că simbolurile pot fi diferite şi chiar opuse, acest aspect conducând la dificultăţi în relaţia de cuplu).

6. Abordarea din perspectiva conflictului Plecând de la teoriile lui Thomas Hobbes, Hegel, Marx şi Engels şi Georg Simmel, teoriile conflictului situează prezenţa acestora pe poziţia de normalitate, subliniind faptul că orice grup se confruntă cu acestea pornind de la lipsa resurselor sau ciocnirea intereselor, grupul fiind cel care înclină spre cooperare sau spre confruntare în final. 7. Abordarea socială a schimbului Îşi are originea în utilitarismul filosofic şi psihologic, sociologul Ivan Nye (apud I. Mitrofan si C. Ciuperca, 1998) considerând că “oamenii formează grupuri sociale, doar pentru că este în interesul lor să procedeze astfel. Indivizii sunt motivaţi de propriul interes; sunt calculatoare raţionale ale recompenselor şi costurilor.” Acestea sunt principalele ipoteze

69

ale teoriei schimbului. Conform acestei teorii, una dintre cauzele principale care conduc la disoluţia cuplului constă în inegalitatea percepută de către parteneri unul faţă de celălalt.

8. Teoria sistemică (holistă) Paradigma sistemică are în vedere comportamentul sistemelor vii, cautând principii şi procese generale care guvernează toate fiinţele vii după Gregory Bateson si Don Jackson. Din perspectiva teoriei sistemelor, „cuplul reprezintă un sistem alcătuit din două personalităţi care interacţionează, având la bază o structură, o funcţionalitate, o serie de proprietăţi şi caracteristici.” Paradigma are în vedere faptul că grupul familial reprezintă mai mult decât suma membrilor săi, adâugându-se relaţiile dintre aceştia, acentuându-se modalitatea de interacţiune atât în interiorul, cât şi în exteriorul familiei, conceptul de feed-back fiind un element esenţial în cadrul acestei teorii (A.Baran-Pescaru, 2004).

9. Teoria istoristă (intergeneraţională) Conform acestei teorii, posibilitatea de înţelegere şi explicaţie a prezentului poate fi făcută doar cu ajutorul perspectivei generaţiilor trecute, considerând că anumite comportamente se transmit de la o generaţie la alta sub formă de patternuri. Paradigma utilizează metoda longitudinală având ca principal instrument arborele genealogic cu ajutorul căruia

70

se pot elabora ipoteze privind comportamentul şi atitudinile generaţiilor mai tinere prin raportarea la ascendenţii lor ( Ilut, Petru, 2005 ).

2.5 Părinţii, modele ale copiilor Faptul că părinţii constituie modele pentru copii, cu rol esenţial în propria lor formare, reprezintă deja un aspect cunoscut şi de neconstestat, rămând ca temă de dezbatere modalitatea în care aceştia le înţeleg şi interiorizează, urmând (în mod inconştient) în linii mari traseul creionat încă din mica copilărie de către tutori prin puterea exemplului, sau alegând chiar opusul lor, tot datorită puterii de influenţă parentală, negativă, de această dată. În ceea ce priveşte definirea conceptului de model parental, Iolanda Mitrofan consideră că acesta este impus de către societate şi constă în strategii şi mijloace de educare a copiilor şi relaţionare cu aceştia în vederea formării personalităţii. „Modelul parental ideal se caracterizează prin înalt nivel de organizare şi coeziune, echilibru, nivel înalt de adaptare şi integrare, cadru relaţional optim, afectiune, sprijin, colaborare, cooperare, etc”(Iolanda Mitrofan, Nicolae Mitrofan, 1991). Părinţii oferă copiilor modele dintr-o dublă perspectivă, conjugală şi parentală. Astfel, prin observarea acestora, prin imitaţie, prin interiorizarea lor şi prin interacţiunile zilnice se formează personalitatea maritală şi cea conjugală proprie, în strânsă legătură cu modelele de rol familiale avute în mica copilărie, dar şi pe parcursul formării personalităţii. Un indicator al tipului de model care va fi adoptat în calitate de soţ şi părinte este conferit încă din primii

71

ani de viaţă, prin modalitatea de interacţiune cu ceilalţi, felul în care gestionează anumite probleme, capacitatea de a armoniza satisfacerea propriilor nevoi cu ale celorlalţi, rezistenţa la frustrare, încrederea în sine şi în cei apropiaţi, optimismul şi sinceritatea, acestea fiind elemente deosebit de importante, cu rol de predicţie asupra sănătăţii şi eficienţei rolului viitorului adult. Un alt aspect esenţial vizează asumarea corespunzătoare a rolului de sex în conformitate cu identitatea sexuală feminină sau masculină. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca o persoană să aibă un anumit gen pentru a se comporta şi a prelua caracteristicile rolului respectiv modelat de către societate şi familie, ci trebuie să simtă că acea identitate îi este potrivită, corespunde modului de percepţie şi de trăire afectivă. Identitatea de gen de formează în raport cu părintele de acelaşi sex, un aport important avându-l şi relaţia cu părintele de sex opus. Astfel, Freud (1905) explica complexul Oedip pozitiv și complexul Oedip negativ prin dorința incestuoasă, iubire față de părintele de sex opus, resimțind rivalitate, ostilitate, agresivitate, față de părintele de același sex. Acest proces asigură baza tuturor viitoarelor relații sănătoase dintre cele două sexe. Pe lângă aceste aspecte, menţionăm că puterea exemplului se poate produce în două sensuri, şi anume în direcţia preluării şi reproducerii comportamenelor cât mai fidel, precum şi în direcţia adoptării modelului opus. Astfel, în primul caz, copiii vor înregistra inconştient modul de relaţionare dintre cei doi părinţi, sesizând şi preluând detalii de tipul tonului adoptat, maniera de comunicare, de decizie, de recompensare şi sancţiune, credinţele şi valorile după care se ghidează, urmând ca în calitate de adulţi să repete aceleaşi experienţe conjugale şi parentale. În al doilea caz, copiii

72

observă şi dezaprobă comportamentul părinţilor, mai mult decât atât ei nu reprezintă modele pe care copilul să dorească să le urmeze, ci dimpotrivă sunt luaţi drept repere negative, în raport cu care doresc să dezvolte modele compensatorii. Aceşti părinţi nu au prestigiul celor dintâi, ci alte persoane din familie sau din exteriorul ei joacă acest rol. Se poate vorbi despre existenţa unor traumatisme sau a unor evenimente cu încărcătură negativă puternică. Teoria psihanalitică prezintă însă şi cea de a treia situaţie, considerată a fi şi cea mai controversată, dar şi cea mai întâlnită în viaţa de zi cu zi din prisma eşecurilor maritale şi în psihoterapie, şi anume modelul parental şi conjugal considerat a fi negativ, care la nivel conştient declanşează dorinţa de alegere a unui partener total opus celui avut în copilărie, dar care în realitate urmează acelaşi pattern, perpetuând nefuncţionalitatea şi reactivând o bună parte din traumele copilăriei. Este cazul fetelor care provin din familii unde taţii sunt alcoolici, urmând ca şi ele să îşi aleagă un soţ alcoolic. Conform teoriei psihanalitice, consumul de alcool apare ca urmare a unui superego punitiv, care determină îndreptarea atenţiei spre consumul de substanţe ca spre o cale de a diminua conflictele inconştiente. Alte teorii din acelaşi spectru afirmă că persoana consumatoare de alcool este fixată în stadiul oral al dezvoltării psihosexuale, căutând satisfacerea nevoii de plăcere prin ingerarea de alcool. Încercarea de a demonstra modalitatea de perpetuare a modelelor parentale prin studiile şi cercetările din prisma familiilor monoparentale, a disoluţiei cuplului ca factori principali ai eşecului educaţiei copilului şi a reproducerii traseului socio-afectiv defectuos, au condus mai degrabă la concluzii care reflectă nevoia de a privi dintr-o perspectivă mai amplă problematica în discuţie, şi anume aplecarea asupra factorilor socio-profesionali, a nivelului de cultură şi educaţie,

73

a situaţiei materiale, a stării afective a părintelui rămas singur. Astfel, nu întotdeauna eşecul în plan conjugal şi parental reprezintă singura cauză a perpetuării modelului din copilărie, cât a unei combinaţii de conjuncturi şi situaţii care includ starea emoţională negativă, insuficienţa veniturilor, conflicte intrapersonale, cuplabilizare excesivă, etc. Concluzionăm, prin a afirma faptul că importanţa modelului parental este un aspect de necontestat în ceea ce priveşte dezvoltarea ulterioară a copilului, constituind un proces social ereditar de transmitere a unor modele preluate la rândul lor de la generaţiile anterioare, aducând modificări prin amprentarea personală ce aduce nota de diferenţiere şi de unicitate, în final. 2.6 Consecinţe ale modelelor familiale pozitive şi negative În ceea priveşte efectele modelelor familiale asupra dezvoltării ulterioare ale copilului, considerăm necesară delimitarea lor pe două categorii esenţiale, pozitive şi negative, şi punerea lor în relaţie cu stilul parental aferent, caracterizată de un mod mai mult sau mai puţin competent. Conform lui J.M. Bouchard (1988), părintele competent are caracteristicile modelului umanist descris de acelaşi autor ca fiind un ghid al copilului, plasându-se pe poziţii egalitare, având un sistem de valori, atitudini şi credinţe care susţin comportamentele educative de tipul încrederii şi autonomiei. Relaţia părinţi-copii este centrată pe respect reciproc, empatie, schimb de opinii, persuasivitate şi valorificare complementară, având ca bază exemplul pozitiv al părinţilor (Ciofu, 2004; Boroş, 1992). Un astfel de părinte cultivă şi încurajează încrederea în resursele

74

interioare ale copilului, stimulând dorinţa de dezvoltare precum şi un înalt nivel de independenţă. Părinţii autoritari sunt prezentaţi dintr-o dublă perspectivă astfel, dacă părinţii sunt severi cu privire la o serie de elemente considerate a fi esenţiale pentru educaţia copilului, de exemplu politeţea, punctualitatea, îngrijirea personală, respectul vis-a-vis de adulţi, etc., dar explică copilului necesitatea adoptării lor, exprimând în acelaşi timp sentimente de iubire şi afecţiune, copiii nu vor deveni indivizi „crispaţi” sau ostili din cauza unei educaţii severe, deoarece ei nu vor fi perceput comportamentul parental astfel. (Spock, 2000). Pe de altă parte, dacă părintele resimte o teamă permanentă că nu va putea controla actele copilului, punând în aplicare tot soiul de pedepse printre care şi cele corporale, ghidându-se dupa proverbul :”frica păzeşte gospodăria”, adoptând o atitudine de superioritate, cel mai probabil că o consecinţă firească va fi aceea de dezvoltare a unei atitudini de obedienţă şi supunere în raport atât cu părinţi, cât şi cu persoanele care semnifică autoritate (profesori, sefi), manifestând lipsă de iniţiativă şi încredere în forţele proprii. Mai mult decât atât, acest mod de disciplinare va crea un lanţ de frustări, intra şi interpersonale. “Astfel, părinţii care suprimă iniţiativa şi orice tendinţă spre independenţă şi afirmare a copilului vor obţine în final un copil aparent supus, dar fie cu imprevizibile şi extrem de violente izbucniri sau chiar cu tendinţe despotice – preluând inconştient modelul parental, fie cu propria realitate alternativă care îi asigură plenitudinea personală, dublată în viaţa cotidiană de timiditate şi neîncredere în sine. În ambele cazuri, capacitatea de relaţionare socială va fi grav afectată, întrucât modalităţile adaptative de răspuns învăţate se vor referi în permanenţă la un model hiperautoritar a cărui absenţă va genera dezorientare ”( Simona Maria Glăveanu, 2009).

75

Modelul parental indulgent caracterizat de conceptul de familie slab structurată, care manifestă un stil educativ permisiv-indulgent (Baumrind, 1972, apud Stănciulescu, 1997). Copilul nu invaţă să respecte reguli, să aibă anumite responsabilităţi, ci are impresia că totul i se cuvine. Astfel, se remarcă o diferenţă faţă de modelul părinţilor care încurajează independenţa comparativ cu cel care încurajează obraznicia. Acest model este întîlnit cu precădere în familiile dezorganizate, în cele monoparentale, dar și în familiile cu structuri parentale binare. Această atitudine parentală favorizează dezvoltarea agresivităţii şi negativismului la copil, reprezentând, în consecinţă, un aspect disruptiv al relaţiei părinte-copil, ce survine cu precădere în situaţii familiale dizarmonice în cazul unui ataşament inadecvat părinte-copil (Ciofu, 2004). Cel mai adesea ei sunt etichetați de către societate ca fiind copiii dificili, întâmpinând dificultăți de integrare în societate. Berge (1972) consideră că „un copil dificil e adesea un copil nefericit, iar climatul familial conflictual este favorabil dezvoltării unor tulburări de caracter şi a agresivităţii”. Părinților hiperprotectori sunt acei părinți care doresc foarte mult să ofere tot ce este mai bun copilului, încercând să îl scutească de orice suferință sau neplăcere. Pentru ei, a fi părinte este mai presus decât orice alt lucru. Veșnic temători, aplică o modalitate preventivă de educare a copilului, transmițând copilului neîncredere și teamă. Ca adult, va avea nevoie de protecție din partea celorlalți, simțind vulnerabilitate în caz contrar. Studii longitudinale întreprinse asupra copiilor supuşi unor astfel de maniere educative au dus la concluzia că hiperprotecţia parentală din timpul copilăriei generează lipsă de eficienţă şi competitivitate socială, tulburări emoţionale şi sexuale la vârsta adultă (Ciofu, 2004).

76

“În cazurile în care unul şi acelaşi comportament adoptat de copil este evaluat diferit de către cei doi părinţi, se remarcă o altă dificultate: problema unei concepţii educative unitare, caracterizată prin fermitate şi susţinerea reciprocă dintre părinţi. Ca urmare, copilul va sesiza slăbiciunea deciziilor parentale şi va identifica modalităţile care îi permit să modifice o cerinţă a părinţilor şi dobândeşte un instrument de manipulare extrem de accesibil şi de eficient (Boroş, 1992). Părinții neglijenți reprezintă categoria părinților centrați pe propriile nevoi, realizări profesionale sau, în cazurile extreme, acei părinți din medii sociale defavorizate, care consumă alcool sau substanțe psihoactive, trăind într-un univers paralel cu cel al copilului. Din păcate, societatea actuală arată o creștere alarmantă a numărului părinților din această categorie, având consecințe negative asupra personalități copilului și viitorului adult. În aceste cazuri, există riscul formării trăsăturilor psihice negative caracteristice copilului neglijat (şi, mai ales, care se simte neglijat): pe de o parte, copilul care nu se bucură de căldura căminului familial poate să devină foarte închis, necomunicativ, uneori prea docil, alteori răutăcios, neîncrezător, rezistent la îndrumările pozitive ale mediului. De asemenea, poate dezvolta diverse tulburări afective” (Fischbein, 1970), dintre care cea mai des întâlnită este tulburarea reactivă a ataşamentului.

77

78

Capitolul III. CERCETARE CONSTATATIVĂ 3.1. Scopul cercetării

Scopul cercetării noastre este să studiem tipologiile de cuplu şi influenţa modelelor parentale pentru a identifica şi explica modalitatea în care sunt preluate şi puse în practică patternurile de comportament observate încă din mica copilărie. 3.2. Obiectivele cercetării Obiectivele pe care ni le-am propus sunt: Identificarea percepţiei partenerilor de cuplu asupra satisfacţiei din diada parentală. Studierea legăturii dintre percepţia asupra funcţionalităţii cuplului parental şi propria funcţionalitate din cadrul cuplului. Observarea influenţei pe care o are tipul familiei de origine şi genul asupra dimensiunilor vieţii de cuplu. Studierea influenţelor pe care variabile precum genul şi tipul familiei de provenienţă o au asupra nivelului de satisfacţie şi funcţionalitate în cuplul marital tânăr.

79

3.3. Ipotezele cercetării 1. Satisfacţia maritală a părinţilor percepută de tineri influenţează satisfacţia din cuplul tânăr; (Test T pentru eşantioane independente) 1.1.Tinerii care percep un nivel mai ridicat al satisfacţiei maritale la părinţi raportează un nivel mai ridicat al propriei lor satisfacţii maritale (pe ansamblul lotului, indiferent de gen ). 1.2. Tinerele soţii care percep un nivel mai ridicat al satisfacţiei părinţilor raportează un nivel mai ridicat al satisfacţiei lor maritale. 1.3.Tinerii soţi/bărbaţi care percep un nivel mai ridicat al satisfacţiei părinţilor raportează un nivel mai ridicat al satisfacţiei lor maritale. 2. Nivelul adaptabilităţii maritale a părinţilor perceput de tineri influenţează nivelul adaptabilităţii cuplului tânăr; 2.1. Tinerii care percep un nivelul mai ridicat al adaptabilităţii maritale a părinţilor raportează un nivel mai ridicat al propriei lor adaptabilităţii maritale (pe ansamblul lotului, indiferent de gen). 2.2. Tinerele soţii care percep un nivelul mai ridicat al adaptabilităţii maritale a părinţilor raportează un nivel mai ridicat al adaptabilităţii lor maritale. 2.3. Tinerii soţi/bărbaţi care percep un nivelul mai ridicat al adaptabilităţii părinţilor raportează un nivel mai ridicat al adaptabilităţii lor maritale. 3. Tipul familiei de origine şi genul influenţează adaptabilitatea tânărului cuplu.

80

Tipul familiei de proveniență Monoparentală Genul subiecților

Biparentală

Feminin Masculin

3.1.1. Tipul familiei de origine şi genul influenţează nivelul satisfacţiei tânărului cuplu. 3.2. Tipul familiei de origine şi genul influenţează nivelul exprimării afectivităţii tânărului cuplu 3.2. Tipul familiei de origine şi genul influenţează nivelul coeziunii în tânărul cuplu. 3.3. Tipul familiei de origine şi genul influenţează nivelul consensului diadic al tânărului cuplu. 3.4. Metodologia cercetării Design-ul cercetării Variabilele cercetării:

Variabilele independente: VI 1. Satisfacţia maritală a părinţilor: ridicat şi scăzut (în funcţie de mediană) VI 2. Genul: feminin şi masculin VI 3. Tipul familiei: monoparentală şi biparentală

81

Variabilele dependente: VD 1. Adapatabilitatea maritală a tinerilor soţi VD 2. Satisfacţia maritală a tinerilor soţi VD3. Consenul în cuplul tânăr VD4. Coeziunea cuplului tânăr VD5. Exprimarea afectivităţii în tânărul cuplu Lotul investigat Lotul investigat este alcătuit din 120 de subiecţi cu vârste cuprinse între 25 şi 35 ani, persoane care fac parte dintr-un cuplu marital. Din cei 120 de subiecţi 60 sunt femei şi 60 sunt bărbaţi. Din aceştia, 32 de bărbaţi provin din familii monoparentale şi 28 de bărbaţi provin din familii biparentale, 25 de femei provin din familii monoparentale şi 35 din familii biparentale.

Probele utilizate DAS (Dyadic Adjustment Scale) Autor Graham B. Spanier, Ph. D. Scopul Evaluarea satisfacţiei în relaţia de cuplu Include 4 subscale: consensul în cuplu, satisfacţia în cuplu, coeziunea în cuplu, exprimarea afectivă. Populaţia pe care se aplică Formată din adulţi Limitele de vârstă + 17 ani Forme de administrare Autoevaluare Individual/În diade Timp de administare 5-10 minute

82

Categoria Instrument psihometric de clasă A Număr de itemi 32 Scala de Adaptare în Cuplu, sau Scala de Adaptare Diadică (DAS) măsoară calitatea adaptării dintre parteneri în relaţiile diadice maritale sau consensuale. În context clinic, DAS este utilizat în principal ca un instrument de evaluare a cuplurilor care îşi propun să intre într-un program de terapie maritală sau care chiar urmează un astfel de program. Natura multidimensional a instrumentului furnizează o descriere cuprinzătoare a relaţiei maritale. Ca instrument clinic, DAS poate ajuta în formularea de planuri terapeutice, servind drept bază pentru discuţie şi de asemenea pentru dezvoltarea unui program de tratament. În terapie şi la terminarea acesteia, chestionarul serveşte drept măsură obiectivă pentru evaluarea schimbărilor survenite în interacţiunile dintre parteneri. DAS oferă specialistului informaţii structurate şi etalonate despre cuplu, din punctual unic de vedere al fiecărui partener. Furnizează totodată un mijloc rapid şi rentabil de determinare a măsurii în care distresul marital funcţionează ca un posibil precipitant în, sau reacţie la, o tulburare psihiatrică generalizată. DAS poate fi utilizat într-un număr de cadre medicale diferite, incluzând de exemplu pacienţi internaţi sau aflaţi în tratament ambulator, precum şi în centre rezidenţiale de tratament şi în cabinete private. Potenţialii utilizatori ai testului sunt psihologii, lucrătorii sociali, medicii, asistentele, consilierii, psihiatrii şi chiar preoţii. Ca instrument de cercetare, DAS a fost folosit în sute de studii privind satisfacţia maritală. Această bază bogată de cercetare furnizează un punct de plecare important pentru compararea rezultatelor individuale observate pentru un cuplu cu tipurile de relaţii stabilite pe mii de alte cupluri. DAS a fost utilizat pentru a evalua numeroase strategii de tratament şi

83

programe sociale. Alte studii de cercetare includ investigarea eficacităţii unor variate metode de tratament, funcţionarea căsniciei de-a lungul ciclului familial si relaţiile dintre disfuncţiile maritale şi tulburările şi factorii de personalitate. Cotarea itemilor este indicată pentru psiholog, dar se va şterge în formularul de răspuns pentru subiecţi). Scorarea: se pot calcula diverse scoruri. Mai întâi scorul total al adaptării maritale se calculează prin însumarea valorii tuturor itemilor. Valorile mai mari indică o relaţie mai bună. Satisfacţia diadică se calculează prin însumarea valorii itemilor: 16, 17, 18, 18, 20, 21, 22, 23, 31, 32. Coeziunea diadică se calculează prin însumarea valorii itemilor: 24, 25, 26, 27, 28. Consensul diadic se calculează prin însumarea valorii itemilor: 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15. Exprimarea afectivităţii se calculează prin însumarea valorii itemilor: 4, 6, 29, 30. Folosim DAS-ul– operaţionalizăm funcţionalitatea prin adaptare maritală, adică satisfacţie diadică, coeziune diadică, consens diadic, exprimarea afectivităţii (cele 4 scale) Aplicam DAS-ul doar tinerilor, în două exemplare care diferă doar prin consemn: Pe un chestionar se cere să completeze gândindu-se la relaţia lor prezentă, cu partenerul actual. Pe celălalt chestionar, li se cere să răspundă gândindu-se la relaţia părinţiilor, aşa cum au perceput-o ei în copilărie, de ex. la 10 ani, sau în momentul în care părinţii erau împreună. Chestionarele sunt aplicate cuplurilor tinere, soţii având vârsta cuprinsă între 25-35 de ani.

84

3.5. Analiza statistică şi interpretarea psihologică a rezultatelor 3.5.1. Verificarea ipotezelor. 1. Satisfacţia maritală a părinţilor percepută de tineri influenţează satisfacţia din cuplul tânăr. Pentru a verifica această ipoteză am lucrat, ca procedeu statistic cu Test T pentru eşantioane independente. 1.1. Am presupus că tinerii care percep un nivel mai ridicat al satisfacţiei maritale la părinţi raportează un nivel mai ridicat al propriei lor satisfacţii maritale (pe ansamblul lotului, indiferent de gen). Rezultatele susţin ipoteza. Apar diferențe semnificative între tinerii care percep un nivel ridicat al satisfacției maritale și cei care percep un nivel scăzut al satisfacției maritale în ceea ce privește propria lor satisfacție maritală, în sensul că tinerii care percep un nivel ridicat al satisfacției maritale a părinților au o satisfacție maritală semnificativ mai mare decât cei care percep un nivel scăzut al satisfacției maritale a părinților, (Mdif=6,9).

85

Mediile Nivel scăzut al satisfacției maritale a părinților Nivel ridicat al satisfacției maritale a părinților

Rezultatul testului t

P

t(118)=-5,79

0< 0,05

28,96

35, 87

86

Rezultatele ilustrează faptul că modelul oferit de către părinţi influenţează propriul comportament, prin introiecţia unui tipar, a unui pattern care este preluat la nivel inconştient şi care se perpetuează de-a lungul a mai multor generaţii. Astfel, persoanele care au avut un model parental pozitiv, sau pe care ele l-au perceput ca atare, vor avea mai multe şanse să caute şi să regăsească acest model în propriul cuplu. Mai mult decât atât, perceperea cuplului parental ca fiind unul de succes, ca trăind o satisfacţie maritală ridicată conferă încredere copilului şi stabilitatea căminului, oferă o atmosferă caldă şi afectuoasă. Cu alte cuvinte, copilul nu doar observă un model conjugal fericit, ci trăieşte beneficiile unui astfel de cămin. Pe lângă faptul că aceste caracteristici conduc la o dezvoltare optimă din punct de vedere psihic şi emoţional, creând deci premizele optimizării vieţii atât a individului ca şi entitate singulară cât şi a cuplului. În primul rând, persoana devenită matură, adultă care a crescut în sânul unei familii percepută ca fiind una în care cei doi soţi-părinţi au trăit un grad ridicat de satisfacţie acordă această semnificaţie în funcţie de anumite caracteristici printre care cele mai întâlnite se referă la gestionarea optimă a conflictelor care nu sunt foarte numeroase, abilitatea de a comunica pe teme tabu, oferirea afecţiunii. Toate aceste comportamente observate conduc la dezvoltarea propriilor resurse şi modalităţi de interacţiune cu persoanele de sex opus, astfel că persoana în cauză adoptă o conduită şi caută la rândul său acelaşi model preluat de la părinţi, un model introiectat cu naturaleţe, care la început a fost rodul imitaţiei şi care pe parcurs a devenit prin conştientizare un comportament dorit atât la sine cât şi la partener.

87

1.2. Am presupus că tinerele soţii care percep un nivel mai ridicat al satisfacţiei părinţilor raportează un nivel mai ridicat al satisfacţiei lor maritale. Rezultatele confirmă ipoteza. Apar diferențe semnificative între femeile cu un nivel scăzut al satisfacției maritale percepute a părinților și femeile cu un nivel ridicat al satisfacției maritale percepute a părinților, în sensul că media la satisfacția maritală în relația curentă a femeilor cu un nivel ridicat al satisfacției maritale percepute a părinților este semnificativ mai mare: t(58)=-4,01, p=0<0.05, Mdif = 7,17. 1.3. Am presupus că tinerii soţi/bărbaţi care percep un nivel mai ridicat al satisfacţiei părinţilor raportează un nivel mai ridicat al satisfacţiei lor maritale. Rezultatele susţin ipoteza. Apar diferențe semnificative între bărbații cu un nivel scăzut al satisfacției maritale percepute a părinților și bărbații cu un nivel ridicat al satisfacției maritale percepute a părinților, în sensul că media la satisfacția maritală în relația curentă a bărbaților care au un nivel ridicat al satisfacției maritale percepute a părinților este semnificativ mai mare: t(58)=-4,03, p=0<0.05, Mdif=6,1 Nivelul satisfacției maritale percepute a părinților

Genul subiecților

Scăzut

Ridicat

Feminin

27,86

35,04

Masculin

30,37

36,48

88

40.00

35.04 27.86

10.00

gen

0.00 40.00

30.00

20.00

36.48 30.38

gen masculin

Mean Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta

20.00

gen feminin

30.00

10.00

0.00 scazut

ridicat

nivelul satisfactiei maritale in relatia parintilor

Cu alte cuvinte, atât femeile cât şi bărbaţii care au observat un model parental optim, în care relaţiile dintre parteneri au fost mai degrabă armonioase, în care părinţii se arătau mulţumiţi de relaţia diadică sau care au fost cel puţin semnificate ca atare, reuşesc şi ei la rândul lor să construiască relaţii maritale satisfăcătoare, fapt care poate fi explicat prin conceptul de loialitate explicat de către Boszormenyi - Nagy Ivan. Conținutul loialității reprezintă dorința de a corespunde tiparelor moștenite din familie, precum și nevoia de respectare a regulilor neverbalizate – fenomene care se manifestă atât în plan conștient cât și la nivel inconștient. Loialitatea căpăta o valență pozitivă în acest caz deşi nici valența negativă nu este o excepție. Mai mult decât atât, considerăm că nevoile,

89

aşteptările, dorinţele şi modul în care acestea sunt influenţate de miturile familiale care le însoţesc, creează adevărate scenarii de viaţă, care reprezintă logica propriului destin partenerial cu o dinamică unică, dar de multe ori repetabilă. Astfel, femeile şi bărbaţii care au beneficiat de un model parental optim vor tinde şi ei la rândul lor să construiască relaţii conjugale satisfăcătoare, având şanse de reuşită mai mari decât femeile şi bărbaţii care au semnificat relaţiile dintre părinţi ca fiind mai degrabă conflictuale, nemulţumitoare. Amintim în acest sens fenomenul de interferenţă a nevoilor strâns legat de conceptul de loialitate familială precum şi cel de inconştient familial utilizat de către Szondi şi care explică alegerea partenerilor ca fiind una neîntâmplătoare, ci una elaborată pe baza miturilor familiale, ale aşteptărilor şi dorinţelor partenerilor precum şi a modelelor de rol sex transmise din generaţie în generaţie. 2. Nivelul adaptabilităţii maritale a părinţilor perceput de tineri influenţează nivelul adaptabilităţii cuplului tânăr. Pentru a verifica această ipoteză am lucrat, ca procedeu statistic cu Test T pentru eşantioane independente. 2.1. Am presupus că tinerii care percep un nivel mai ridicat al adaptabilităţii maritale a părinţilor raportează un nivel mai ridicat al propriei lor adaptabilităţii maritale (pe ansamblul lotului, indiferent de gen).

90

Mediile Nivel scăzut al adaptabilității maritale a părinților Nivel ridicat al adaptabilității maritale a părinților

Rezultatul testului t

P

t(118)=8,17

0 < 0,05

92,53

120, 31

Rezultatele susţin ipoteza. Apar diferențe semnificative între tinerii care percep un nivel ridicat al adaptabilității maritale a părinților comparativ cu cei care percep un nivel scăzut în ceea ce privește propria adaptabilitate maritală, în sensul că media celor care percep un nivel ridicat al adaptabilității părinților au o medie semnificativ mai mare (Mdif=27,78). 120.00

Mean Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

100.00

80.00

120.32

60.00

92.53

40.00

20.00

0.00 scazut

ridicat

nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor

91

Înţelegem prin adaptabilitate maritală un grad ridicat de funcţionalism, o înaltă dezvoltare pe palierele de comunicare şi acord pe temele importante, sentimentul de legătură dintre cei doi, apartenenţă la un sistem comun de valori şi credinţe, satisfacţie şi mulţumire cu privire la desfăşurarea relaţiei ca o caracteristică generală, maniera de exprimare a afecţiunii şi a primirii acesteia. Toate aceste componente însumate se regăsesc sub conceptul “umbrelă” de adaptabilitate, adică scorul ridicat la această variabilă indică o funcţionare optimă, pozitivă, benefică. După cum am punctat şi în partea teoretică, părinţii oferă copiilor modele dintr-o dublă perspectivă, conjugală şi parentală. Astfel, prin observarea acestora, prin imitaţie, prin interiorizarea lor şi prin interacţiunile zilnice se formează personalitatea maritală şi cea conjugală proprie, în strânsă legătură cu modelele de rol familiale avute în mica copilărie, dar şi pe parcursul formării personalităţii. Dorim să subliniem astfel că rezultatele accentuează acest aspect, al importanţei modelelor avute pe parcursul perioadei de dezvoltare. Astfel, un copil care a trăit şi simţit un model al unei bune adaptabilităţi parentale şi conjugale va avea şanse mai mari să dezvolte la rându-i un astfel de model. Chiar dacă şi acei copii care nu au beneficiat de un asemenea model pot pe parcusrul vieţii adulte să caute modelele dorite sau să dorească să le aplice în cuplul propriu, şansele ca acest lucru să se producă sunt mai mici decât în cazul celor dintâi. Un model parental potrivit, armonios, perceput de către copil ca fiind unul funcţional, înalt adaptativ va influenţa copiii şi viitorii adulţi în sens pozitiv. Cu alte cuvinte, influenţa parentală este deosebit de importantă, având un impact foarte mare atât în perioada de dezvoltare cât şi în perioada adultă, moment în care se pot observa cu acurateţe punerea în aplicare a lor. Cu siguranţă că la aceste elemente se adaugă influenţele suferite

92

din mediul extern, din interacţiunile cu ceilalţi şi bineînţeles a personalităţii proprii, însă scheletul pe care se construieşte întreg eşafodajul îl reprezintă baza pusă de către părinţi prin puterea exemplului propriu. 2.2. Am presupus că tinerele soţii care percep un nivel mai ridicat al adaptabilităţii maritale a părinţilor raportează un nivel mai ridicat al adaptabilităţii lor maritale. Pentru a verifica această ipoteză am lucrat, ca procedeu statistic cu Test T pentru eşantioane independente. Apar diferențe semnificative între femeile cu un nivel scăzut al adaptabilității maritale percepute a părinților și femeile cu un nivel ridicat al adaptabilității maritale percepute a părinților, în sensul că media la adaptabilitatea maritală în relația curentă a femeilor care percep un nivel ridicat al adaptabilității maritale a părinților este semnificativ mai mare: t(58)=-5,73, p=0<0.05, Mdif = 28,69 2.3. Am presupus că tinerii soţi/bărbaţi care percep un nivel mai ridicat al adaptabilităţii părinţilor raportează un nivel mai ridicat al adaptabilităţii lor maritale. Pentru a verifica această ipoteză am lucrat, ca procedeu statistic cu Test T pentru eşantioane independente. Apar diferențe semnificative între bărbații cu un nivel scăzut al adaptabilității maritale percepute a părinților și bărbații cu un nivel ridicat al adaptabilității maritale percepute a părinților, în sensul că media la adaptabilitatea maritală în relația curentă a bărbaților care percep un nivel ridicat al adaptabilității maritale a părinților este semnificativ mai mare: t(58)=-5,85, p=0<0.05, Mdif=26,59

93

Nivelul adaptabilității maritale percepute a părinților Scăzut

Ridicat

Feminin

90,03

118,72

Masculin

95,20

121,08

Genul subiecților

120.00

60.00 40.00

118.72 90.03

20.00

gen

0.00 120.00 100.00 80.00 121.81

60.00 95.21

40.00 20.00 0.00

scazut

ridicat

nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor

94

gen masculin

Mean Scorul total DAS al relati…

80.00

gen feminin

100.00

Atât în cazul femeilor cât şi în cazul bărbaţilor se constată faptul că modul de funcţionare al familiei de origine influenţează propria adaptabilitate a cuplului. Adaptabilitatea familiei se referă la capacitatea unui sistem marital sau familial de a schimba structura puterii sale, rolul relaţiilor şi regulile relaţiilor ca răspuns la stresul situaţional al evenimentelor cu care se confruntă. Adaptabilitatea familiei este o măsură a gradului de acomodare a sa cu răspunsuri adecvate la provocarile prezentate de schimbarea nevoilor. Cu alte cuvinte, atât femeile cât şi bărbaţii reperează elemente esenţiale ale funcţionalităţii cuplului parental într-o manieră similară, şi tocmai de aceea aceştia raportează nivele de funcţionalitate similare. Astfel, înţelegem că adaptabilitatea este percepută prin prisma elementelor definitorii şi anume a coeziunii, consensului, satisfacţiei şi afecţiunii, a modului în care cei doi părinţi au funcţionat pe aceste dimensiuni, din acest punct de vedere ambele sexe fiind influenţate de adaptabilitatea percepută în familia de origine. 3. Am presupus că tipul familiei de origine şi genul influenţează adaptabilitatea tânărului cuplu. Pentru a verifica această ipoteză am lucrat, ca procedeu statistic cu Anova Univariat şi teste T pentru eşantioane independente. Apare un efect principal al variabilei tipul familiei de proveniență asupra rezultatelor la variabila adaptabilitate maritală:F(1,119)=17,39, p=0<0,05, ceea ce înseamnă că apar diferențe semnificative între subiecții care provin din familii biparentale și cei care provin din familii monoparentale, în sensul că tinerii care provin din familii biparentale au o adaptabilitate maritală semnificativ mai mare decât cei care provin din famiilii monoparentale. Mdif=15, 63

95

Mediile Familie monoparentală

98,34

Familie biparentală

113, 98

Rezultatul testului t

P

t(118)=-3,9

0 < 0,05

Apare un efect de interacțiune al variabilei tipul familiei de origine și a variabilei gen asupra adaptabilității tânărului cuplu (F(1,119)= 7,28 , p=0,008<0.05). Rezultatele susţin ipoteza în sensul că: a1. În grupul de subiecţi de gen masculin apar diferenţe semnificative între subiecţii care provin din familii biparentale și cei care provin din familii monoparentale asupra rezultatelor la variabila adaptabilitatea cuplului tânăr (t(58)=-5,89; p=0<0,05), media subiecţilor care provin din familii biparentale este semnificativ mai mare decât media subiecților care provin din familii monoparentale (Mdif=26,74). b1. În grupul de subiecţi care provin dintr-o familie biparentală apar diferenţe semnificative între subiecţii de gen masculin și cei de gen feminin asupra rezultatelor la variabila adaptabilitatea cuplului tânăr (t(60)=3,82; p=0<0,05), media subiecţilor de gen masculin este semnificativ mai mare decât media subiecților de gen feminin (Mdif=16,83).

96

Tipul familiei de proveniență

Genul subiecților

Monoparental ă

Biparentală

Feminin

100,65

106,38

Masculin

96,46

123,21

Estimated Marginal Means of Scorul …

Estimated Margin…

125.00

tipul familiei monoparentala

120.00

biparentala

115.00 110.00 105.00 100.00 95.00 gen masculin

gen feminin

gen

97

Considerăm că efectul de interacţiune între variabila gen şi tipul de familie asupra adaptabilităţii maritale a cuplului tânăr reflectă faptul că modalitatea de a convieţui îşi pune amprenta deopotrivă pe bărbaţi şi femei, dar că aceştia au modalitaţi diferite de percepere şi semnificare a evenimentelor, şi prin urmare codifică diferit propria experienţă de viaţă, evaluând gradul în care au făcut alegerea corectă, care să-i mulţumească sau dimpotrivă care să îi nemulţumească. a.1 În primul caz se constată diferenţe în ceea ce priveşte rezultatele obţinute de către bărbăţi la variabila adaptabilitate maritală prin prisma tipului de familie de provenienţă. Acest lucru ne conduce la ideea conform căreia bărbaţii care provin din familii biparentale percep o adaptabilitate ridicată în propriul cuplu comparativ cu bărbaţii care provin din familii monoparentale. Acest lucru poate fi explicat prin considerentul stabilităţii şi echilibrului. Astfel, în cazul în care părinţii au oferit un model conjugal echilibrat, funcţional, şi bărbatul va prelua acest model, având înclinaţia de a-l repeta şi de a percepe popria relaţie ca fiind una înalt adaptată. Dacă părinţii au rămas împreună în ciuda dificultăţilor întâmpinate, atunci şi bărbaţii care provin din astfel de familii sunt înclinaţi să păstreze un echilibru şi o stabilitate în propria familie, element care îi conduce spre semnificarea relaţiei prezente într-o manieră pozitivă. Spre deosebire de aceştia, bărbaţii care provin din familii monoparentale au avut fie un model conjugal conflictual fie unul absent, astfel că lor le este mai dificil să construiască un model conjugal propriu adaptat, având tendinţa fie de a-l repeta pe cel slab adaptat avut ca exemplu, fie pot trăi un sentiment al insecurităţii în relaţia curentă, provenit din cel resimţit în mica copilărie.

98

b1. În al doilea caz rezultatele indică diferenţe în ceea ce priveşte adaptabilitatea maritală între bărbaţi şi femei care provin din familii biparentale. Putem face o paralelă între fete şi băieţi în ceea ce priveşte conflictualitatea dintre părinţi, constatându-se că băieţii sunt mai vulnerabili efectelor secundare ale acesteia comparative cu fetele, putem presupune faptul că sunt mai senzitivi şi în ceea ce priveşte aspectele plăcute. Astfel, aceştia vor căuta mai mult decât femeile crearea unui cămin funcţional, cu o adaptabilitate ridicată. Pe de altă parte, la fel de adevărat este faptul că bărbaţii fiind uşor mai toleranţi decât femeile la aprecierea aspectelor pozitive şi negative la nivel global, pot aprecia pozitiv într-un număr mai mare modul de funcţionare a cuplului, comparativ cu femeile care pot fi mai exigente în evaluarea acestui aspect. 3.1 Am presupus că tipul familiei de origine şi genul influenţează nivelul satisfacţiei tânărului cuplu. Apare un efect principal al variabilei gen asupra variabilei satisfacție maritală a cuplului tânăr. Așadar, apar diferențe semnificative între bărbați și femei în ceea ce privește nivelul de satisfacție maritală, F(1,119)=5,51; p=0,021<0,05, în sensul că bărbații au scoruri semnificativ mai mari decât femeile. Mdif=2,91

Mediile Masculin

33,53

Feminin

30, 61

Rezultatul testului t

P

t(118)=2,15

0,034 < 0,05

99

Apare un efect de interacțiune al variabilei tipul familiei de origine și a variabilei gen asupra satisfacției maritale a tânărului cuplu (F(1,119)= 7,98 , p=0,006<0.05). Rezultatele confirmă ipoteza în sensul că: a1. În grupul de subiecţi de gen masculin apar diferenţe semnificative între subiecţii care provin din familii biparentale și cei care provin din familii monoparentale asupra rezultatelor la variabila satisfacția maritală a cuplului tânăr (t(58)=-4,31; p=0<0,05), media subiecţilor care provin din familii biparentale este semnificativ mai mare decât media subiecților care provin din familii monoparentale (Mdif=6,43). b1. În grupul de subiecţi care provin dintr-o familie biparentală apar diferenţe semnificative între subiecţii de gen masculin și cei de gen feminin asupra rezultatelor la variabila satisfacția maritală a cuplului tânăr (t(60)=4,16; p=0<0,05), media subiecţilor de gen masculin este semnificativ mai mare decât media subiecților de gen feminin (Mdif=6,75). Tipul familiei de proveniență

Genul subiecților

Monoparental ă

Biparentală

Feminin

31,15

30,2

Masculin

30,53

36,96

100

Estimated Marginal Means

Estimated Marginal Means of Scorul tota… 37.00

tipul familiei

36.00

monoparentala

35.00

biparentala

34.00 33.00 32.00 31.00 30.00 gen masculin

gen feminin

gen

Înţelegem că percepţia asupra satisfacţiei maritale este influenţată deopotrivă de genul subiecţilor şi tipul familiei de provenienţă astfel că: a1 Diferenţele privind satisfacţia maritală în favoarea bărbaţilor care provin din familii biparentale se poate explica prin faptul că modelul biparental poate conduce automat la ideea de satisfacţie crescută în cuplul conjugal. Semnificând astfel experienţa părinţilor, bărbaţii caută şi ei la rândul lor să repete acest model, să caute satisfacţia, împlinind aşteptările, dorinţele şi nevoile cultivate în familie. Pe de alta parte, în cazul în care modelul parental eşuează se crează compulsia la repetiţie iar teama de a ajunge similar ca părinţii va conduce de multe ori în aceaşi direcţie deoarece de cele mai multe ori vorbim de patternuri disfuncţionale repetitive.

101

b1 Pornind de la diferenţele biologice între bărbaţi şi femei putem extrage o serie de aspecte psihologice contrastante printre care amintim modalitatea de tratare globală a situaţiilor problematice comparativ cu femeile care analizează în cel mai mic detaliu, fapt care conduce la o exigenţă crescută a femeilor privind estimarea nivelului de satisfacţie, după cum se adaugă caracteristica de autocriticism ridicat al femeilor. Având în vedere că viaţa de familie reprezintă o sursă de satisfacţie mai mare pentru femei decât pentru bărbaţi (centraţi mai mult pe carieră), atunci ne putem explica diferenţele de scoruri prin prisma faptului că femeile doresc şi au aşteptări mai mari atât de la ele cât şi de la partener, ceea ce conduce firesc la obţinerea de scoruri mai mici în ceea ce priveşte percepţia asupra satisfacţiei maritale. Pe de altă parte, bărbaţii se declară satisfăcuţi, atât prin prisma faptului că au tendinţa de a evalua global lucrurile şi deci şi mai pozitiv, iar pe de altă parte exigenţele şi aşteptările lor sunt uşor reduse în acest domeniu, motiv pentru care scorurile la acest domeniu sunt semnificativ mai mari în favoarea acestora. 3.2 Am presupus că tipul familiei de origine şi genul influenţează nivelul exprimării afectivităţii tânărului cuplu. Apare un efect principal al variabilei tipul familiei de proveniență asupra rezultatelor la variabila exprimarea afectivității cuplului tânăr F(1,119)=19,96, p=0<0,05, ceea ce înseamnă că apar diferențe semnificative între subiecții care provin din familii biparentale și cei care provin din familii monoparentale, în sensul că tinerii care provin din familii biparentale au scoruri semnificativ mai mari la exprimarea afectivității decât cei care provin din famiilii monoparentale. Mdif=1, 59

102

Rezultatul testului P t

Mediile Familie 11,36 monoparentală Familie 12, 95 biparentală

t(118)=-4,17

0 < 0,05

Apare un efect de interacțiune al variabilei tipul familiei de origine și a variabilei gen asupra exprimării afectivității tânărului cuplu (F(1,119)= 5,67 , p=0,019<0.05), în sensul că: a1. În grupul de subiecţi de gen masculin apar diferenţe semnificative între subiecţii care provin din familii biparentale și cei care provin din familii monoparentale asupra rezultatelor la variabila exprimarea afectivității în cuplul tânăr (t(58)=-5,54; p=0<0,05), media subiecţilor care provin din familii biparentale este semnificativ mai mare decât media subiecților care provin din familii monoparentale (Mdif=2,54). b1. În grupul de subiecţi care provin dintr-o familie biparentală apar diferenţe semnificative între subiecţii de gen masculin și cei de gen feminin asupra rezultatelor la variabila exprimarea afectivității în cuplul tânăr (t(60)=3,57; p=0<0,05), media subiecţilor de gen masculin este semnificativ mai mare decât media subiecților de gen feminin.(Mdif=1,58). Tipul familiei de proveniență

103

Genul subiecților

Monoparentală

Biparentală

Feminin

11,46

12,23

Masculin

11,28

13,82

Estimated Marginal Means of Scor… 14.00

tipul familiei

13.50

monoparentala

Estimated Margi…

13.00

biparentala

12.50 12.00 11.50 11.00 gen masculin

gen feminin

gen

Rezultatele indică efectul de interacţiune al genului şi tipului de familie asupra manifestării afecţiunii din cuplul tânăr, ceea ce ne determină să considerăm că structura familiei determină percepţii şi modelează comportamente atât în cazul femeilor cât şi a bărbaţilor, însă acestea sunt prelucrate şi exprimate diferit în funcţie de gen.

104

a.1 În acest caz, bărbaţii obţin rezultate diferite la variabila exprimarea afecţiunii în funcţie de tipul familiei de provenienţă. Putem considera că bărbaţii care provin din familii biparentale obţin scoruri mai mari datorită modelului parental, a faptului că cei doi părinţi interacţionează zilnic, manifestă gesturi de tandreţe propriu zise sau comportamente ce pot fi asociate sau echivalate cu exprimarea afecţiunii. Astfel, un soţ sau soţie care îşi ajută partenerul poate fi considerat ca fiind afectuos vis a vis de celălalt, la care se adaugă cuvintele apreciative sau jocurile dintre cei doi. Chiar şi în cazurile în care cei doi părinţi nu manifestă direct acest tip de conduită, faptul că au rămas împreună de-a lungul timpului poate traduce mesajul implicit de afecţiune. Astfel, având un model în familie, viitorul adult este învăţat să se exprime afectiv faţă de semeni şi mai cu seamă faţă de partener. La fel ca toate lucrurile dobândite în copilărie, şi acesta capătă semnul naturaleţii şi al firescului, devenind o componentă cotidiană a vieţii de cuplu. În cazul bărbaţilor proveniţi din familii monoparentale aceştia fie au avut un model mai curând bazat pe interacţiuni agresive, fie acest model a fost unul absent. Astfel, în calitate de adult este mai dificil de exprimat afecţiunea vis a vis de partener, fie pentru ca acest lucru este o noutate, fie din teama de ridicol, rejecţie sau blocaj emoţional. b.1 În ceea ce priveşte diferenţele dintre femei şi bărbaţi proveniţi din familii biparentale la varibila exprimarea afecţiunii, în sensul că bărbaţii au obţinut scoruri mai mari, explicăm acest lucru prin caracteristicile acestora de a exprima afecţiunea preponderent prin gesturi, acţiuni sau diverse comportamente care crează impresia de dinamic în comparaţie cu femeile care au tendinţa de a exprima mai mult verbal afecţiunea pentu partener. Considerăm că bărbaţii sunt de asemenea şi mai dezinvolţi în

105

relaţiile intime, având astfel posibilitatea de exprimare multiplă şi variată a sentimentelor.

Mediile Familie monoparentală Familie biparentală

Rezultatul testului t

P

t(118)=-2,27

0,024< 0,05

15,13 16, 96

3.3 Am presupus că tipul familiei de origine şi genul influenţează nivelul coeziunii în tânărul cuplu. Apare un efect principal al variabilei tipul familiei de proveniență asupra rezultatelor la variabila coeziune în cuplul tânăr :F(1,119)=5,56, p=0,02<0,05, ceea ce înseamnă că apar diferențe semnificative între subiecții care provin din familii biparentale și cei care provin din familii monoparentale, în sensul că tinerii care provin din familii biparentale au o coeziune maritală semnificativ mai mare decât cei care provin din famiilii monoparentale. Mdif=1, 82 Apare un efect de interacțiune al variabilei tipul familiei de origine și a variabilei gen asupra coeziunii diadice a tânărului cuplu (F(1,119)= 7,72 , p=0,006<0.05). Rezultatele confirm ipoteza în sensul că: a.1. În grupul de subiecţi de gen masculin apar diferenţe semnificative între subiecţii care provin din familii biparentale și cei care provin din familii monoparentale asupra rezultatelor la variabila coeziunea diadică în cuplul tânăr (t(58)=-4,43; p=0<0,05), media subiecţilor care provin din familii

106

biparentale este semnificativ mai mare decât media subiecților care provin din familii monoparentale (Mdif=4,04). b.1. În grupul de subiecţi care provin dintr-o familie biparentală apar diferenţe semnificative între subiecţii de gen masculin și cei de gen feminin asupra rezultatelor la variabila coeziunea diadică a cuplului tânăr (t(60)=2,6; p=0,012<0,05), media subiecţilor de gen masculin este semnificativ mai mare decât media subiecților de gen feminin.(Mdif=2,53). Tipul familiei de proveniență

Genul subiecților

Monoparentală

Biparentală

Feminin

16,15

15,82

Masculin

14,31

18,35

Estimated Marginal Means of Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta tipul familiei monoparentala biparentala

Estimated Marginal Means

18.00

16.00

14.00 gen masculin

gen

107

gen feminin

Rezultatele indică faptul că există un efect de interacţiune a genului şi tipul de familie asupra coeziunii cuplului, ceea ce ne determină să considerăm că modul de conectivitate şi legătura dintre membrii familiei sunt distincte în funcţie de structura de familie şi acestea sunt percepute diferit de către bărbaţi şi femei. a.1. Bărbaţii din familiile biparentale au obţinut scoruri semnificativ mai mari decât bărbaţii din famiile monoparentale la variabila coeziune, aspect care poate fi interpretat ca urmare a modului diferit de interacţiune dintre cei doi părinţi. Astfel, bărbaţii care au avut un model biparental au avut posibilitatea de a observa şi urmări conexiunea, legătura şi apropierea dintre cei doi părinţi în modul de relaţionare zilnic al acestora. Astfel, atât din activităţile cotidiene cât şi din sarcinile menajere părinţii au oferit un model în ceea ce priveşte dinamica relaţiei, a atracţiei şi apropierii. În acest caz, bărbaţii au putut replica acest model mai departe în propria relaţie, având un exemplu în ceea ce priveşte acest aspect prin prisma relaţiei dintre părinţi. În a doua situaţie, a bărbaţilor proveniţi din familii monoparentle fie acest model de interacţiune a fost absent deoarece ca şi copil ei au observat părintele unic în interacţiune cu ei înşişi sau acest model a fost compromis, fiind unul negativ, în care iniţial cei doi părinţi au avut o relaţie caracterizată mai mult de distanţă care în final a condus la disoluţie. Astfel, bărbaţii aflaţi ei înşişi într-o relaţie fie sunt temători în a se apropia şi lega de partener, fie întâmpină blocaje ca modalitate inconştientă de apărare în faţa unei posibile disoluţii. Rămânând distanţi, consideră că sunt mai puţini expuşi efectelor secundare a unei înstrăinări sau rupturi de partener. a.2. În ceea ce priveşte diferenţele de scoruri ale bărbaţilor şi femeilor proveniţi din familii biparentale, în sensul

108

că bărbaţii au obţinut scoruri semnificativ mai mari la variabila coeziune, considerăm că acest aspect poate fi interpretat astfel : pentru barbati, o relatie de lungă durată semnifică mai mult respect de sine şi încredere în forţele proprii. Bărbaţii îşi cunosc mai bine locul şi rolul în societate atunci cand sunt implicaţi în relaţii stabile şi deci creşte totodată gradul de apropiere cu partenera de cuplu. Aceste aspect îi conferă sentimente positive vis a vis de sine însuşi şi totodată creşte gradul de coeziune din cadrul cuplului în sensul că deterrmină bărbatul să se implice şi să perceapă legătura maritală ca fiind una caldă, armonioasă, strâns unită. 3.4. Am presupus că tipul familiei de origine şi genul influenţează nivelul consensului diadic al tânărului cuplu. Apare un efect principal al variabilei tipul familiei de proveniență asupra rezultatelor la variabila consensul diadic în cuplul tânăr :F(1,119)=25,92; p=0<0,05, ceea ce înseamnă că apar diferențe semnificative între subiecții care provin din familii biparentale și cei care provin din familii monoparentale, în sensul că tinerii care provin din familii biparentale au un consens diadic semnificativ mai mare decât cei care provin din famiilii monoparentale. Mdif=1, 82 Consensul diadic reprezintă una din variabilele necesare reuşitei unui mariaj. Astfel, persoanele care provin din familii biparentale semnifică faptul de a fi împreună cu un acord ridicat, crescut între cei doi în ceea ce priveşte domeniile importante ale vieţii conjugale. La rândul lor, tind să reproducă modelul observat, sau tind să-l semnfice ca atare. Persoanele care provin din familii monoparentale pun semnul egalităţii între disoluţie, conflictualitate şi dezacord. Aceasta poate fi una din cauzele care conduc la compulsia la repetiţie, reproducând un pattern disfuncţional.

109

Mediile Familie monoparentală Familie biparentală

Rezultatul testului t

P

t(118)= -4,89

0< 0,05

41,03 50, 80

Nu apare un efect de interacțiune între genul subiecților și tipul familiei de proveniență asupra consensului diadic în cuplul tânăr. Rezultatele confirmă parţial ipoteza. F(1,119)= 3,65, p=0,058>0.05 Tipul familiei de proveniență

Genul subiecților

Monoparentală

Biparentală

Feminin

41,88

48,11

Masculin

40,34

54,07

3.6. Concluzii, limite, direcţii noi de cercetare Influenţa familiei de origine este una deosebit de importantă, trasând linii de demarcaţie esenţiale atât în viaţa viitorului adult ca entitate singulară cât mai ales ca individ integrat în viaţa de cuplu şi în societate. Impactul este unul demn de luat în considerare deoarece poate fi unul pozitiv sau negativ. Cu toate că fiecare dintre noi este înzestrat cu putere

110

de decizie, având posibilitatea de a alege sau liberul arbitru, constatăm cu surprindere de multe ori faptul că fără să vrem, repetăm anumite patternuri, retrăind scene cu sentimentul de deja vu, de aceasta dată în calitate de protagonişti şi nu doar de simpli spectatori. Cu toate acestea, ar fi nedrept să nu amintim că fiecare dintre noi poate schimba traseul aşa crezut predeterminat prin conştientizarea acestuia şi propunerea conştientă şi voluntară de a se remodela în funcţie de idealul pe care ni l-am creat şi care poate fi atins în măsura în care acesta poate fi îndeplinit. Rolul familiei este unul de maximă importanţă şi poate că acesta este unul din motivele pentru care creşterea şi educarea copiilor să fie una responsabilă, plină de tact pedagogic şi afecţiune părintească. Pe de altă parte, exemple de copii care s-au ridicat deasupra condiţiei oferite de familie şi impuse de viaţă şi societate ne conduc cu gândul la complexitatea fiinţei umane, capabilă de a se şlefui şi de a se desăvârşi, astfel că fiecare poate să se autodezvolte şi să îşi optimizeze relaţiile, modul de autopercepere, de a resemnifica relaţiile cu semenii, cu părinţii şi de a construi legături funcţionale, optime, care să fie în slujba individului şi nu împotriva sa. Acest proces nu este unul lipsit de provocări sau de obstacole, însă tocmai de aceea, contemporaneitatea vine în sprijinul fiinţei umane, a cuplului şi a familiei prin promovarea şi dezvoltarea serviciilor de asistenţă psihologică, intervenţii terapeutice care vizează armonizarea individului cu sine însuşi precum şi împăcarea şi nu resemnarea cu anumite dificultăţi care au părut la un moment dat insurmontabile. În ceea ce priveşte limitele menţionăm faptul că datele privind relaţia curentă şi relaţia dintre părinţi sunt doar autoraportate, iar acest lucru poate influența acuratețea acestora. Se poate invoca tendința de fațadă, lipsa interesului sau chiar starea de moment (ținând cont de faptul că subiecţii

111

completează chestionarele după încheierea programului de servici, aceştia sunt obosiţi şi deci mai puţin dispuşi să răspundă întrebărilor). Considerăm că pentru a putea controla mai multe variabile și a măsura efectele acestora, ar fi necesară realizarea unui studiu corelațional, în care pe lângă variabilele psihologice să se ţină cont şi de variabilele demografice ( mediul de provenienţă, nivel de studiu, etnie, etc.)

112

BIBLIOGRAFIE  Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, ed. a III-a, 2009;  Anastasiu Călin, Dicţionar de Sociologie, Editura Babel, 1993;  Băran-Pescaru, A., Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Editura Aramis, Bucureşti, 2004;  Bensard, P., et al., Dicţionar de sociologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996;  Berge, A., Copilul dificil, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1972;  Boroş, M., Părinţi şi copii, Baia-Mare, Editura Gutinul, 1992;  Burgess, E. W., Locke, H. J., Thomes, M. M., The Family from Institution to Companionship, New York, American Book Company, 1993;  Ciofu, C., Interacţiunea părinţi-copii, Bucureşti, Editura Amaltea, 2004;  Clocotici Aurel, Stan Aurel, Statistică aplicată în psihologie, Editura Polirom, 2000;  Ferreol, G. (coordonator), Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1998;  Fischbein, E., Climatul educativ în familie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1970;  Freud, S., Opere esenţiale, vol. 5 - Studii despre sexualitate, Editura Trei, Bucureşti, 2010  Glăveanu, M.S., Un model factorial al competenţei parentale, în M. Milcu (coord.), Cercetare psihologică

113

modernă: direcţii şi perspective, Bucureşti, Editura Universitară, 2009;  Iluţ, P., Sociopsihologia şi antropologia familiei, Editura Polirom, Iaşi, 2005  Jung,G.C., Puterea sufletului, A treia parte, Psihologie individuală şi socială, Editura Anima, Bucuresti, 1994  Lefaucheur, N., Les familles dites Lifes Monoparentales, în Fr. De Singly (dir.), „La famille. Lţetat de Savoirs”, Paris, 1991  Mihăilescu, I., Familiile în societăţile europene, Editura Universităţii Bucureşti, 1999  Mihăilescu, I., De la familii la familii, în „Un deceniu de tranziţie. Situaţia copilului şi a familiei în România”, UNICEF, Bucureşti, 2000  Mitrofan, I., Cuplul conjugal : Armonie şi dizarmonie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989  Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de la A la Z, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991  Mitrofan, I., Ciupercă, C., Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei, Editura Editpress Mihaelea, 1998  Mitrofan, I, Vasile, D., Terapii de familie, Editura SPER, Bucureşti, 2001  Mitrofan, I., Ciupercă, C., Psihologia vieţii de cuplu – între iluzie şi realitate, Editura SPER, Bucureşti, 2002  Mitrofan, I., Ciupercă, C., Psihologia relaţiei de cuplu, Abordare teoretică şi aplicativă, Editura SPER, Bucureşti, 2009  Murstein, B., Paths to marriage. Beverly Hills, CA: Sage, 1986  Parsons, T., Bales, R. F., Family Socialization and Interaction Process, London, Routledge şi Kegan, 1956

114

 Popescu-Neveanu, P., Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti, 1978  Murdock, G., Social Structure, Macmillan, New York, 1949  Mihăilescu, I., “Familia”, în C. Zamfir, L. Vlăceanu (coord.), Dicţionar de socilogie, Editura Babel, Bucureşti, 1993  Spock, B., Despre arta de a fi părinte, Bucureşti, Editura Image, 2000.  Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 1997  Stoetzel, J. (1963), La psychologie sociale, Flammarion, Paris  Ştefan, C., Familia monoparentală. O abordare politică, Iaşi, Editura Polirom, 2006  Turliuc Maria Nicoleta, Psihologia cuplului şi a familiei, Editura Performantica, Iaşi, 2004  Voinea, M., Psihosociologia familiei, Editura Universităţii Bucureşti, 1996  Voinea, M., Familia contemporană. Mică enciclopedie, Editura Focus, Bucureşti, 2005  http://www.scribd.com/  http://apa.org/

115

116

Anexe Frequencies [DataSet1] E:\roxana.sav

Statistics

N

Valid Missing

Median

Scorul t ot al Das in ceea ce priv este relatia parintilor adaptabilitat ea maritala a parintilor 120 0 77.5000

Scorul t ot al al satisf actiei maritale relatia parintilor 120 0 26.0000

Frequency Table Scorul total Das in ceea ce priveste relatia parintilor adaptabilitatea maritala a parintilor

Frequency Valid

Percent

Valid Percent

Cumulative Percent

23.00

1

.8

.8

.8

33.00

1

.8

.8

1.7

37.00

1

.8

.8

2.5

38.00

4

3.3

3.3

5.8

40.00

2

1.7

1.7

7.5

41.00

1

.8

.8

8.3

117

47.00

1

.8

.8

9.2

48.00

2

1.7

1.7

10.8

49.00

6

5.0

5.0

15.8

50.00

2

1.7

1.7

17.5

52.00

2

1.7

1.7

19.2

54.00

4

3.3

3.3

22.5

55.00

4

3.3

3.3

25.8

56.00

2

1.7

1.7

27.5

57.00

2

1.7

1.7

29.2

58.00

2

1.7

1.7

30.8

61.00

1

.8

.8

31.7

62.00

2

1.7

1.7

33.3

63.00

1

.8

.8

34.2

64.00

1

.8

.8

35.0

65.00

2

1.7

1.7

36.7

66.00

1

.8

.8

37.5

67.00

2

1.7

1.7

39.2

69.00

2

1.7

1.7

40.8

70.00

1

.8

.8

41.7

71.00

2

1.7

1.7

43.3

73.00

1

.8

.8

44.2

76.00

1

.8

.8

45.0

77.00

6

5.0

5.0

50.0

78.00

1

.8

.8

50.8

79.00

2

1.7

1.7

52.5

81.00

2

1.7

1.7

54.2

82.00

1

.8

.8

55.0

85.00

1

.8

.8

55.8

87.00

1

.8

.8

56.7

90.00

3

2.5

2.5

59.2

91.00

1

.8

.8

60.0

92.00

2

1.7

1.7

61.7

93.00

1

.8

.8

62.5

118

95.00

4

3.3

3.3

65.8

96.00

1

.8

.8

66.7

98.00

1

.8

.8

67.5

105.00

1

.8

.8

68.3

106.00

4

3.3

3.3

71.7

107.00

2

1.7

1.7

73.3

109.00

1

.8

.8

74.2

111.00

1

.8

.8

75.0

112.00

6

5.0

5.0

80.0

113.00

3

2.5

2.5

82.5

115.00

2

1.7

1.7

84.2

116.00

1

.8

.8

85.0

117.00

1

.8

.8

85.8

118.00

1

.8

.8

86.7

119.00

4

3.3

3.3

90.0

120.00

1

.8

.8

90.8

121.00

2

1.7

1.7

92.5

123.00

3

2.5

2.5

95.0

128.00

2

1.7

1.7

96.7 100.0

133.00 Total

4

3.3

3.3

120

100.0

100.0

119

Scorul total al satisfacti ei mari tale - relatia parintilor

Valid

8.00 14.00 15.00 16.00 17.00 18.00 19.00 20.00 21.00 22.00 23.00 24.00 25.00 26.00 27.00 28.00 29.00 30.00 31.00 32.00 33.00 34.00 35.00 36.00 37.00 38.00 39.00 Total

Frequency 1 2 2 2 4 4 4 6 8 11 6 4 5 7 1 2 6 9 5 4 4 3 3 5 6 3 3 120

Percent .8 1.7 1.7 1.7 3.3 3.3 3.3 5.0 6.7 9.2 5.0 3.3 4.2 5.8 .8 1.7 5.0 7.5 4.2 3.3 3.3 2.5 2.5 4.2 5.0 2.5 2.5 100.0

120

Valid Percent .8 1.7 1.7 1.7 3.3 3.3 3.3 5.0 6.7 9.2 5.0 3.3 4.2 5.8 .8 1.7 5.0 7.5 4.2 3.3 3.3 2.5 2.5 4.2 5.0 2.5 2.5 100.0

Cumulat iv e Percent .8 2.5 4.2 5.8 9.2 12.5 15.8 20.8 27.5 36.7 41.7 45.0 49.2 55.0 55.8 57.5 62.5 70.0 74.2 77.5 80.8 83.3 85.8 90.0 95.0 97.5 100.0

T-Test [DataSet1] E:\roxana.sav

Group Statistics nivelul satisf actiei maritale in relatia Scorul total al satisf actiei parintilor scazut diadice in relatia curenta ridicat

N

Std. Error Mean .94609 .72446

Mean Std. Dev iation 28.9697 7.68609 35.8704 5.32366

66 54

Independent Samples Test Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total al satisf actiei Equal variances diadice in relatia curenta assumed Equal variances not assumed

10.995

Sig.

t-test for Equality of Means

t

.001

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Dif f erence Dif f erence

df

95% Confidence Interv al of the Dif f erence Lower Upper

-5.589

118

.000

-6.90067

1.23462

-9.34556

-4.45579

-5.791

115.059

.000

-6.90067

1.19161

-9.26101

-4.54034

Univariate Analysis of Variance [DataSet1] E:\roxana.sav Between -Su bjects F actor s Value Label

N

niv elul satisf actiei maritale in relatia parintilor

1.00

scazut

66

2.00

ridicat

54

gen

1.00

gen masculin gen f eminin

2.00

121

60 60

Descriptive Statistics Dependent Variable: niv elul satisf actiei maritale scazut in relatia parintilor ridicat

Total

Scorul total al satisf act iei diadice in relat ia curent a gen gen masculin gen f eminin Total gen masculin gen f eminin Total gen masculin gen f eminin Total

Mean 30.3793 27.8649 28.9697 36.4839 35.0435 35.8704 33.5333 30.6167 32.0750

St d. Dev iation 6.41101 8.47599 7.68609 5.28439 5.38076 5.32366 6.57026 8.18658 7.53497

N 29 37 66 31 23 54 60 60 120

Tests of Between-Subjects Effects Dependent Variable: Scorul total al satisf actiei diadice in relatia curenta Source Corrected Model Intercept NSMP gen NSMP * gen Error Total Corrected Total

Ty pe III Sum of Squares 1544.475a 122704.013 1285.594 113.961 8.405 5211.850 130213.000 6756.325

df 3 1 1 1 1 116 120 119

Mean Square 514.825 122704.013 1285.594 113.961 8.405 44.930

a. R Squared = .229 (Adjusted R Squared = .209)

122

F 11.458 2731.020 28.613 2.536 .187

Sig. .000 .000 .000 .114 .666

Custom Hyp oth esi s Tests Ind ex 1

Contrast Coef f icients (L' Matrix)

Transf ormation Coef f icients (M Matrix) Contrast Result s (K Matrix) Contrast Coef f icients (L' Matrix)

2

Transf ormation Coef f icients (M Matrix) Contrast Result s (K Matrix)

Dif f erenc e Contrast f or niv elul satisf acti ei maritale in relatia parintilor Identity Matrix Zero Matrix Dif f erenc e Contrast f or gen Identity Matrix Zero Matrix

Custom Hypothesis Tests #1 Contrast Resul ts (K Matri x)

niv elul satisf actiei maritale in relatia parintilor Dif f erence Contrast Lev el 2 v s. Lev el 1

Contrast Estimate Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) St d. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

123

Lower Bound Upper Bound

Dependent Variable Scorul tot al al satisf actiei diadice in relatia curenta 6.642 0 6.642 1.242 .000 4.182 9.101

Test Results Dependent Variable: Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 1285.594 5211.850

df 1 116

Mean Square 1285.594 44.930

F 28.613

Sig. .000

Custom Hypothesis Tests #2 Contrast Results (K Matrix)

gen Dif f erence Contrast Lev el 2 v s. Lev el 1

Dependent Variable Scorul tot al al satisf actiei diadice in relatia curenta -1.977 0

Contrast Est imat e Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) Std. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

-1.977 1.242 .114 -4.437 .482

Lower Bound Upper Bound

Test Results Dependent Variable: Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 113.961 5211.850

df 1 116

Mean Square 113.961 44.930

124

F 2.536

Sig. .114

Estimated Marginal Means 1. nivelul satisfactiei maritale in relatia parintilor Dependent Variable: Scorul total al satisf actiei diadice in relatia curenta nivelul satisf actiei 95% Confidence Interv al maritale in relatia Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound parintilor scazut 29.122 .831 27.476 30.768 ridicat

35.764

.922

33.937

37.590

2. gen Dependent Variable: Scorul total al satisf actiei diadice in relatia curenta gen gen masculin gen f eminin

Mean 33.432 31.454

Std. Error .866 .890

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 31.717 35.146 29.692 33.217

3. nivelul satisfactiei maritale in relatia parintilor * gen Dependent Variable: Scorul total al satisf actiei diadice in relatia curenta nivelul satisf actiei 95% Confidence Interv al maritale in relatia gen Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound parintilor scazut gen masculin 30.379 1.245 27.914 32.845 ridicat

gen f eminin gen masculin gen f eminin

27.865 36.484 35.043

125

1.102 1.204 1.398

25.682 34.099 32.275

30.047 38.868 37.812

Profile Plots

Estimated Marginal Means of Scorul total al satisfactiei d curenta 38.00

Estimated Marginal Means

36.00

34.00

32.00

30.00

28.00

gen masculin

gen feminin

gen

T-Test [DataSet1] E:\roxana.sav

nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor = scazut Group Statisti csa

Scorul tot al al satisf actiei diadice in relatia curenta

gen gen masculin gen f eminin

N 29 31

Mean 30.1034 27.2258

a. niv elul adapt abilitatii maritale in relatia parint ilor = scazut

126

St d. Dev iation 6.64049 8.33351

St d. Error Mean 1.23311 1.49674

Independent Samples Testa Levene's Test for Equality of Variances

F Scorul total al satisfactiei Equal variances diadice in relatia curenta assumed Equal variances not assumed

t-test for Equality of Means

Sig.

5.635

t

.021

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Dif ference Dif ference

df

95% Confidence Interv al of the Dif ference Lower Upper

1.473

58

.146

2.87764

1.95401

-1.03374

6.78902

1.484

56.605

.143

2.87764

1.93928

-1.00628

6.76156

a. nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor = scazut

nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor = ridicat Group Statisticsa

Scorul tot al al satisf actiei diadice in relatia curenta

gen gen masculin gen f eminin

N

Mean 36.7419 34.2414

31 29

Std. Dev iat ion 4.66167 6.36203

Std. Error Mean .83726 1.18140

a. niv elul adapt abilitatii maritale in relatia parint ilor = ridicat

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total al satisf actiei Equal variances diadice in relatia curenta assumed Equal variances not assumed

Sig. .823

.368

t-test for Equality of Means

t

df

Sig. (2-tailed)

Mean Std. Error Dif f erence Dif f erence

95% Confidence Interv al of the Dif f erence Lower Upper

1.745

58

.086

2.50056

1.43328

-.36846

5.36958

1.727

51.147

.090

2.50056

1.44800

-.40622

5.40734

a. nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor = ridicat

127

T-Test [DataSet1] E:\roxana.sav Group Statistics

Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor scazut

N

ridicat

Mean

Std. Dev iation

Std. Error Mean

60

92.5333

21.88991

2.82598

60

120.3167

14.65130

1.89148

Independent Samples Test Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

Equal variances assumed Equal variances not assumed

Sig.

8.146

.005

t-test for Equalit y of Means

t

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Diff erence Diff erence

df

-8.170

118

.000

-27.78333

3.40056 -34.51737 -21.04930

-8.170

103.027

.000

-27.78333

3.40056 -34.52752 -21.03914

Univariate Analysis of Variance [DataSet1] E:\roxana.sav Between-Su bjects F actor s gen

1.00

tipul f amiliei

2.00 1.00 2.00

95% Confidence Interv al of the Diff erence Lower Upper

Value Label gen masculin gen f eminin monoparen tala biparentala

128

N 60 60 58 62

Descriptive Statistics Dependent Variable: Scorul total DAS al relatiei curent e- adaptabilitatea maritala gen gen masculin

gen f eminin

Total

tipul f amiliei monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total

Mean 96.4688 123.2143 108.9500 100.6538 106.3824 103.9000 98.3448 113.9839 106.4250

St d. Dev iation 20.33428 13.65815 21.99262 28.31529 20.79046 24.28343 24.10252 19.69063 23.20774

N 32 28 60 26 34 60 58 62 120

Tests of Between-Subjects Effects Dependent Variable: Scorul tot al DAS al relatiei curente- adaptabilit at ea maritala Source Corrected Model Intercept gen tipf amilie gen * tipf amilie Error Total Corrected Total

Ty pe I II Sum of Squares 11930.728a 1350434.303 1186.186 7820.990 3275.908 52162.597 1423247.000 64093.325

df 3 1 1 1 1 116 120 119

Mean Square 3976.909 1350434.303 1186.186 7820.990 3275.908 449.678

a. R Squared = . 186 (Adjusted R Squared = .165)

129

F 8.844 3003.117 2.638 17.392 7.285

Sig. .000 .000 .107 .000 .008

Custom Hypothesi s Tests Index 1

Contrast Coef f icients (L' Matrix)

Dif f erenc e Contrast f or gen Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix Contrast Coef f icients Dif f erenc (L' Matrix) e Contrast f or tipul f amiliei Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix

2

Custom Hypothesis Tests #1 Contrast Results (K Matrix)

gen Dif f erence Contrast Lev el 2 v s. Lev el 1

Contrast Est imat e Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) Std. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

130

Lower Bound Upper Bound

Dependent Variable Scorul tot al DAS al relatiei curenteadaptabilitate a maritala -6.323 0 -6.323 3.893 .107 -14.035 1.388

Test Results Dependent Variable: Scorul total DAS al relatiei curente- adaptabilit at ea maritala Source Contrast Error

Sum of Squares 1186.186 52162.597

df

Mean Square 1186.186 449.678

1 116

F 2.638

Sig. .107

Custom Hypothesis Tests #2 Contrast Resul ts (K Matri x)

tipul f amiliei Dif f erence Cont rast Lev el 2 v s. Lev el 1

Contrast Estimate Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) St d. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

Dependent Variable Scorul tot al DAS al relat iei curenteadaptabilitat e a maritala 16.237 0 16.237 3.893 .000 8.526 23.948

Lower Bound Upper Bound

Test Results Dependent Variable: Scorul total DAS al relatiei curente- adaptabilit at ea maritala Source Contrast Error

Sum of Squares 7820.990 52162.597

df 1 116

Mean Square 7820.990 449.678

131

F 17.392

Sig. .000

Estimated Marginal Means 1. gen Dependent Variable: Scorul total DAS al relatiei curent e- adaptabilitatea maritala gen gen masculin gen f eminin

Mean 109.842 103.518

St d. Error 2.744 2.762

95% Conf idence Interv al Lower Bound Upper Bound 104.407 115.276 98.047 108.989

2. ti pul familiei Dependent Variable: Scorul tot al DAS al relatiei curente- adaptabilitat ea maritala tipul f amiliei monoparentala biparentala

Mean 98.561 114.798

St d. Error 2.799 2.706

95% Conf idence Interv al Lower Bound Upper Bound 93.017 104.106 109.439 120.158

3. gen * tipul fami liei Dependent Variable: Scorul total DAS al relatiei curent e- adaptabilitatea marit ala gen gen masculin gen f eminin

tipul f amiliei monoparentala biparentala monoparentala biparentala

Mean 96.469 123.214 100.654 106.382

132

St d. Error 3.749 4.007 4.159 3.637

95% Conf idence Interv al Lower Bound Upper Bound 89.044 103.893 115.277 131.152 92.417 108.891 99.179 113.585

Profile Plots

Estimated Marginal Means of Scorul total DAS al relatiei adaptabilitatea maritala 125.00

Estimated Marginal Means

120.00

115.00

110.00

105.00

100.00

95.00 gen masculin

T-Test

gen feminin

gen

[DataSet1] E:\roxana.sav

gen = gen masculin

133

Group Statisticsa

Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

tipul familiei monoparentala

N

biparentala

Mean

Std. Dev iation

Std. Error Mean

32

96.4688

20.33428

3.59463

28

123.2143

13.65815

2.58115

a. gen = gen masculin

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

Equal variances assumed Equal variances not assumed

t-test for Equalit y of Means

Sig.

2.110

t

.152

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Diff erence Diff erence

df

95% Confidence Interv al of the Diff erence Lower Upper

-5.891

58

.000

-26.74554

4.54029 -35.83392 -17.65716

-6.044

54.556

.000

-26.74554

4.42534 -35.61574 -17.87533

a. gen = gen masculin

gen = gen feminin Group Statisticsa

Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

tipul familiei monoparentala biparentala

a. gen = gen f eminin

134

N

Mean

Std. Dev iation

Std. Error Mean

26

100.6538

28.31529

5.55308

34

106.3824

20.79046

3.56553

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

Equal variances assumed Equal variances not assumed

t-test for Equalit y of Means

Sig.

2.338

t

.132

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Diff erence Diff erence

df

95% Confidence Interv al of the Diff erence Lower Upper

-.904

58

.370

-5.72851

6.33626 -18.41190

6.95489

-.868

44.175

.390

-5.72851

6.59923 -19.02689

7.56987

a. gen = gen f eminin

T-Test [DataSet1] E:\roxana.sav

tipul familiei = monoparentala Group Statisticsa

Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

gen gen masculin

N

gen f eminin

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

32

96.4688

20.33428

3.59463

26

100.6538

28.31529

5.55308

a. tipul familiei = monoparentala

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

Equal variances assumed Equal variances not assumed

4.862

t-test for Equality of Means

Sig.

t

.032

df

Sig. (2-tailed)

Mean Diff erence

Std. Error Diff erence

95% Confidence Interv al of the Diff erence Lower Upper

-.654

56

.516

-4.18510

6.39594

-16.99770

8.62751

-.633

44.097

.530

-4.18510

6.61499

-17.51591

9.14571

a. tipul familiei = monoparentala

135

tipul familiei = biparentala Group Statisticsa gen gen masculin

Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

N

gen f eminin

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

28

123.2143

13.65815

2.58115

34

106.3824

20.79046

3.56553

a. tipul familiei = biparentala

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

Equal variances assumed Equal variances not assumed

Sig.

12.091

.001

t-test for Equality of Means

t

df

Sig. (2-tailed)

Mean Diff erence

Std. Error Diff erence

3.677

60

.001

16.83193

4.57708

7.67640

25.98746

3.824

57.388

.000

16.83193

4.40175

8.01888

25.64499

a. tipul familiei = biparentala

Univariate Analysis of Variance [DataSet1] E:\roxana.sav

Between-Subjects Factors gen

1.00

tipul f amiliei

2.00 1.00 2.00

95% Confidence Interv al of the Diff erence Lower Upper

Value Label gen masculin gen f eminin monoparen tala biparentala

136

N 60 60 58 62

Descriptive Statistics Dependent Variable: Scorul total al satisf act iei diadice in relatia curenta gen gen masculin

gen f eminin

Total

tipul f amiliei monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total

Mean 30.5313 36.9643 33.5333 31.1538 30.2059 30.6167 30.8103 33.2581 32.0750

St d. Dev iation 6.77750 4.32462 6.57026 8.33159 8.17527 8.18658 7.45150 7.47879 7.53497

N 32 28 60 26 34 60 58 62 120

Tests of Between-Subjects Effects Dependent Variable: Scorul total al satisf actiei diadice in relatia curenta Source Corrected Model Intercept gen tipfamilie gen * tipfamilie Error Total Corrected Total

Type III Sum of Squares 886.449a 123138.357 279.211 223.128 404.035 5869.876 130213.000 6756.325

df 3 1 1 1 1 116 120 119

Mean Square 295.483 123138.357 279.211 223.128 404.035 50.602

a. R Squared = .131 (Adjusted R Squared = .109)

137

F 5.839 2433.450 5.518 4.409 7.985

Sig. .001 .000 .021 .038 .006

Custom Hypothesi s Tests Index 1

Contrast Coef f icients (L' Matrix)

Dif f erenc e Contrast f or gen Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix Contrast Coef f icients Dif f erenc (L' Matrix) e Contrast f or tipul f amiliei Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix

2

Custom Hypothesis Tests #1 Contrast Results (K Matrix)

gen Dif f erence Contrast Lev el 2 v s. Lev el 1

Contrast Est imat e Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) Std. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

138

Lower Bound Upper Bound

Dependent Variable Scorul tot al al satisf actiei diadice in relatia curenta -3.068 0 -3.068 1.306 .021 -5.655 -.481

Test Results Dependent Variable: Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 279.211 5869.876

df 1 116

Mean Square 279.211 50.602

F 5.518

Sig. .021

Custom Hypothesis Tests #2 Contrast Resul ts (K Matrix) Dependent Variable Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta 2.743 0

tipul familiei Diff erence Contrast Lev el 2 v s. Lev el 1 Contrast Estimate Hy pothesized Value Diff erence (Estimate - Hy pothesized) Std. Error Sig. 95% Confidence Interv al f or Dif ference

2.743 1.306 .038 .156 5.329

Lower Bound Upper Bound

Test Results Dependent Variable: Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 223.128 5869.876

df 1 116

Mean Square 223.128 50.602

139

F 4.409

Sig. .038

Estimated Marginal Means 1. gen Dependent Variable: Scorul total al satisf actiei diadice in relatia curenta gen gen masculin gen f eminin

Mean 33.748 30.680

Std. Error .920 .927

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 31.925 35.571 28.845 32.515

2. tipul familiei Dependent Variable: Scorul total al satisf actiei diadice in relatia curenta tipul familiei monoparentala biparentala

Mean 30.843 33.585

Std. Error .939 .908

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 28.983 32.703 31.787 35.383

3. gen * tipul familiei Dependent Variable: Scorul total al satisf actiei diadice in relatia curenta gen gen masculin gen f eminin

tipul familiei monoparentala biparentala monoparentala biparentala

Mean 30.531 36.964 31.154 30.206

140

Std. Error 1.258 1.344 1.395 1.220

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 28.041 33.022 34.302 39.627 28.391 33.917 27.790 32.622

Profile Plots

Estimated Marginal Means of Scorul total al satisfactiei diadi curenta 37.00

Estimated Marginal Means

36.00

35.00

34.00

33.00

32.00

31.00

30.00 gen masculin

T-Test

gen feminin

gen

[DataSet1] E:\roxana.sav

gen = gen masculin

141

Group Statisticsa tipul familiei Scorul total al satisf actiei monoparentala diadice in relatia curenta biparentala

N

Mean Std. Dev iation 30.5313 6.77750 36.9643 4.32462

32 28

Std. Error Mean 1.19810 .81728

a. gen = gen masculin

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total al satisf actiei Equal variances diadice in relatia curenta assumed Equal variances not assumed

1.427

Sig.

t-test for Equality of Means

t

.237

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Dif f erence Dif f erence

df

95% Confidence Interv al of the Dif f erence Lower Upper

-4.311

58

.000

-6.43304

1.49233

-9.42027

-3.44580

-4.436

53.309

.000

-6.43304

1.45031

-9.34159

-3.52448

a. gen = gen masculin

gen = gen feminin Group Statisticsa tipul familiei Scorul total al satisf actiei monoparentala diadice in relatia curenta biparentala

N 26 34

a. gen = gen f eminin

142

Mean Std. Dev iation 31.1538 8.33159 30.2059 8.17527

Std. Error Mean 1.63396 1.40205

Independent Samples Testa Levene's Test for Equality of Variances

F Scorul total al satisfactiei Equal variances diadice in relatia curenta assumed Equal variances not assumed

t-test for Equality of Means

Sig.

.005

t

.943

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Dif ference Dif ference

df

95% Confidence Interv al of the Dif ference Lower Upper

.441

58

.661

.94796

2.14751

-3.35075

5.24668

.440

53.426

.662

.94796

2.15304

-3.36968

5.26560

a. gen = gen feminin

T-Test [DataSet1] E:\roxana.sav

tipul familiei = monoparentala Group Statisticsa gen Scorul total al satisf actiei gen masculin diadice in relatia curenta gen f eminin

N 32 26

Mean Std. Dev iation 30.5313 6.77750 31.1538 8.33159

Std. Error Mean 1.19810 1.63396

a. tipul familiei = monoparentala

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total al satisf actiei Equal variances diadice in relatia curenta assumed Equal variances not assumed

4.337

Sig. .042

t-test for Equality of Means

t

df

Sig. (2-tailed)

Mean Dif f erence

Std. Error Dif f erence

95% Confidence Interv al of the Dif f erence Lower Upper

-.314

56

.755

-.62260

1.98316

-4.59534

3.35015

-.307

47.935

.760

-.62260

2.02615

-4.69658

3.45139

a. tipul familiei = monoparentala

143

tipul familiei = biparentala Group Statisticsa gen Scorul total al satisf actiei gen masculin diadice in relatia curenta gen f eminin

N

Mean 36.9643 30.2059

28 34

Std. Dev iation 4.32462 8.17527

Std. Error Mean .81728 1.40205

a. tipul familiei = biparentala

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total al satisf actiei Equal variances diadice in relatia curenta assumed Equal variances not assumed

22.345

Sig. .000

t-test for Equality of Means

t

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Dif f erence Dif f erence

df

3.940

60

.000

6.75840

1.71525

3.32739

10.18942

4.164

51.911

.000

6.75840

1.62286

3.50176

10.01505

a. tipul familiei = biparentala

Univariate Analysis of Variance [DataSet1] E:\roxana.sav Between-Subjects Factors gen

1.00

tipul f amiliei

2.00 1.00 2.00

95% Confidence Interv al of the Dif f erence Lower Upper

Value Label gen masculin gen f eminin monoparen tala biparentala

144

N 60 60 58 62

Descriptive Statistics Dependent Variable: Scorul total la exprimarea af ectiv itatii in relatia curenta gen gen masculin

gen f eminin

Total

tipul f amiliei monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total

Mean 11.2813 13.8214 12.4667 11.4615 12.2353 11.9000 11.3621 12.9516 12.1833

St d. Dev iation 2.26095 1.18801 2.22822 2.12096 2.23008 2.19938 2.18205 1.98707 2.22281

N 32 28 60 26 34 60 58 62 120

Tests of Between-Subjects Effects Dependent Variable: Scorul total la exprimarea af ectivitatii in relatia curenta Source Corrected Model Intercept gen tipfamilie gen * tipfamilie Error Total Corrected Total

Type III Sum of Squares 114.812a 17661.190 14.658 81.447 23.141 473.155 18400.000 587.967

df 3 1 1 1 1 116 120 119

Mean Square 38.271 17661.190 14.658 81.447 23.141 4.079

a. R Squared = .195 (Adjusted R Squared = .174)

145

F 9.383 4329.866 3.594 19.968 5.673

Sig. .000 .000 .060 .000 .019

Custom Hypothesi s Tests Index 1

Contrast Coef f icients (L' Matrix)

Dif f erenc e Contrast f or gen Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix Contrast Coef f icients Dif f erenc (L' Matrix) e Contrast f or tipul f amiliei Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix

2

Custom Hypothesis Tests #1 Contrast Results (K Matrix)

gen Dif f erence Contrast Lev el 2 v s. Lev el 1

Contrast Est imat e Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) Std. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

146

Lower Bound Upper Bound

Dependent Variable Scorul tot al la exprimarea af ect iv it atii in relatia curenta -.703 0 -.703 .371 .060 -1.437 .032

Test Results Dependent Variable: Scorul total la exprimarea afectiv itatii in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 14.658 473.155

df 1 116

Mean Square 14.658 4.079

F 3.594

Sig. .060

Custom Hypothesis Tests #2 Contrast Resul ts (K Matri x)

tipul f amiliei Dif f erence Cont rast Lev el 2 v s. Lev el 1

Dependent Variable Scorul tot al la exprimarea af ect iv it atii in relatia curenta 1.657 0

Contrast Estimate Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) St d. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

1.657 .371 .000 .923 2.391

Lower Bound Upper Bound

Test Results Dependent Variable: Scorul total la exprimarea afectivitatii in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 81.447 473.155

df 1 116

Mean Square 81.447 4.079

147

F 19.968

Sig. .000

Estimated Marginal Means

1. gen Dependent Variable: Scorul total la exprimarea af ectiv itatii in relat ia curenta gen gen masculin gen f eminin

Mean 12.551 11.848

95% Conf idence Interv al Lower Bound Upper Bound 12.034 13.069 11.327 12.369

St d. Error .261 .263

2. tipul familiei Dependent Variable: Scorul total la exprimarea af ectiv itatii in relatia curenta tipul familiei monoparentala biparentala

Mean 11.371 13.028

Std. Error .267 .258

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 10.843 11.899 12.518 13.539

3. gen * tipul familiei Dependent Variable: Scorul total la exprimarea af ectivitatii in relatia curenta gen gen masculin gen f eminin

tipul familiei monoparentala biparentala monoparentala biparentala

Mean 11.281 13.821 11.462 12.235

148

Std. Error .357 .382 .396 .346

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 10.574 11.988 13.065 14.577 10.677 12.246 11.549 12.921

Profile Plots

Estimated Marginal Means of Scor… 14.00

tipul familiei

13.50

monoparentala

Estimated Margi…

13.00

biparentala

12.50 12.00 11.50 11.00 gen masculin

gen feminin

gen

T-Test [DataSet1] E:\roxana.sav

gen = gen masculin Group Statisticsa tipul familiei monoparentala

N

Scorul total la exprimarea af ectiv itatii biparentala in relatia curenta a. gen = gen masculin

149

Mean

Std. Dev iation

Std. Error Mean

32

11.2813

2.26095

.39968

28

13.8214

1.18801

.22451

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total la Equal variances exprimarea af ectivitatii assumed in relatia curenta Equal variances not assumed

t-test for Equalit y of Means

Sig.

10.360

t

.002

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Diff erence Diff erence

df

95% Confidence Interv al of the Diff erence Lower Upper

-5.332

58

.000

-2.54018

.47640

-3.49380

-1.58656

-5.541

48.146

.000

-2.54018

.45842

-3.46183

-1.61853

a. gen = gen masculin

gen = gen feminin

Group Statisticsa tipul familiei monoparentala

N

Scorul total la exprimarea af ectiv itatii biparentala in relatia curenta

Mean

Std. Dev iation

Std. Error Mean

26

11.4615

2.12096

.41595

34

12.2353

2.23008

.38246

a. gen = gen f eminin

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total la Equal variances exprimarea af ectivitatii assumed in relatia curenta Equal variances not assumed

Sig. .015

.903

t-test for Equality of Means

t

df

Sig. (2-tailed)

Mean Diff erence

Std. Error Diff erence

95% Confidence Interv al of the Diff erence Lower Upper

-1.360

58

.179

-.77376

.56891

-1.91256

.36505

-1.369

55.233

.176

-.77376

.56506

-1.90605

.35854

a. gen = gen f eminin

150

T-Test [DataSet1] E:\roxana.sav

tipul familiei = monoparentala Group Statisticsa gen gen masculin

N

Scorul total la exprimarea af ectiv itatii gen f eminin in relatia curenta

Mean

Std. Dev iation

Std. Error Mean

32

11.2813

2.26095

.39968

26

11.4615

2.12096

.41595

a. tipul familiei = monoparentala

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total la Equal variances exprimarea af ectivitatii assumed in relatia curenta Equal variances not assumed

.181

t-test for Equality of Means

Sig.

t

.672

df

Sig. (2-tailed)

Mean Std. Error Diff erence Diff erence

95% Confidence Interv al of the Diff erence Lower Upper

-.310

56

.757

-.18029

.58075

-1.34366

.98309

-.313

54.802

.756

-.18029

.57686

-1.33643

.97585

a. tipul familiei = monoparentala

tipul familiei = biparentala Group Statisticsa gen gen masculin

N

Scorul total la exprimarea af ectiv itatii gen f eminin in relatia curenta a. tipul familiei = biparentala

151

Mean

Std. Dev iation

Std. Error Mean

28

13.8214

1.18801

.22451

34

12.2353

2.23008

.38246

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total la Equal variances exprimarea af ectivitatii assumed in relatia curenta Equal variances not assumed

7.451

Sig. .008

t-test for Equalit y of Means

t

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Diff erence Diff erence

df

95% Confidence Interv al of the Diff erence Lower Upper

3.385

60

.001

1.58613

.46851

.64897

2.52329

3.577

52.101

.001

1.58613

.44348

.69626

2.47601

a. tipul familiei = biparentala

Univariate Analysis of Variance [DataSet1] E:\roxana.sav

Between-Subjects Factors gen

1.00

tipul f amiliei

2.00 1.00 2.00

Value Label gen masculin gen f eminin monoparen tala biparentala

152

N 60 60 58 62

Descriptive Statistics Dependent Variable: Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta gen gen masculin

gen f eminin

Total

tipul familiei monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total

Mean 14.3125 18.3571 16.2000 16.1538 15.8235 15.9667 15.1379 16.9677 16.0833

Std. Dev iation 4.07540 2.95916 4.10787 5.18222 4.63498 4.83969 4.65455 4.13687 4.47135

N 32 28 60 26 34 60 58 62 120

Tests of Between-Subjects Effects Dependent Variable: Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta Source Corrected Model Intercept gen tipfamilie gen * tipfamilie Error Total Corrected Total

Type III Sum of Squares 247.537a 30994.599 3.554 102.317 141.951 2131.629 33420.000 2379.167

df 3 1 1 1 1 116 120 119

Mean Square 82.512 30994.599 3.554 102.317 141.951 18.376

a. R Squared = .104 (Adjusted R Squared = .081)

153

F 4.490 1686.679 .193 5.568 7.725

Sig. .005 .000 .661 .020 .006

Custom Hypothesi s Tests Index 1

Contrast Coef f icients (L' Matrix)

Dif f erenc e Contrast f or gen Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix Contrast Coef f icients Dif f erenc (L' Matrix) e Contrast f or tipul f amiliei Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix

2

Custom Hypothesis Tests #1 Contrast Results (K Matrix)

gen Dif f erence Contrast Lev el 2 v s. Lev el 1

Contrast Est imat e Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) Std. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

154

Lower Bound Upper Bound

Dependent Variable Scorul tot al al coeziunii diadice in relatia curenta -.346 0 -.346 .787 .661 -1.905 1.213

Test Results Dependent Variable: Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 3.554 2131.629

df 1 116

Mean Square 3.554 18.376

F

Sig. .661

.193

Custom Hypothesis Tests #2 Contrast Resul ts (K Matri x)

tipul f amiliei Dif f erence Cont rast Lev el 2 v s. Lev el 1

Dependent Variable Scorul tot al al coeziunii diadice in relatia curenta 1.857 0

Contrast Estimate Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) St d. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

1.857 .787 .020 .298 3.416

Lower Bound Upper Bound

Test Results Dependent Variable: Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 102.317 2131.629

df 1 116

Mean Square 102.317 18.376

155

F 5.568

Sig. .020

Estimated Marginal Means 1. gen Dependent Variable: Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta gen gen masculin gen f eminin

Mean 16.335 15.989

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 15.236 17.433 14.883 17.095

Std. Error .555 .558

2. tipul familiei Dependent Variable: Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta tipul familiei monoparentala biparentala

Mean 15.233 17.090

Std. Error .566 .547

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 14.112 16.354 16.007 18.174

3. gen * tipul familiei Dependent Variable: Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta gen gen masculin gen f eminin

tipul familiei monoparentala biparentala monoparentala biparentala

Mean 14.313 18.357 16.154 15.824

156

Std. Error .758 .810 .841 .735

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 12.812 15.813 16.753 19.962 14.489 17.819 14.367 17.280

Profile Plots Estimated Marginal Means of Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta tipul familiei monoparentala biparentala

Estimated Marginal Means

18.00

16.00

14.00 gen masculin

gen feminin

gen

T-Test [DataSet1] E:\roxana.sav

gen = gen masculin Group Statisticsa

Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta

tipul familiei monoparentala biparentala

N 32 28

a. gen = gen masculin

157

Mean 14.3125 18.3571

Std. Dev iation 4.07540 2.95916

Std. Error Mean .72044 .55923

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta

Equal variances assumed Equal variances not assumed

t-test for Equality of Means

Sig.

3.974

t

.051

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Dif f erence Dif f erence

df

95% Confidence Interv al of the Dif f erence Lower Upper

-4.343

58

.000

-4.04464

.93136

-5.90895

-2.18033

-4.435

56.190

.000

-4.04464

.91201

-5.87148

-2.21780

a. gen = gen masculin

gen = gen feminin Group Statisticsa

Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta

tipul familiei monoparentala biparentala

N

Mean 16.1538 15.8235

26 34

Std. Dev iation 5.18222 4.63498

Std. Error Mean 1.01632 .79489

a. gen = gen f eminin

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total al coeziunii Equal variances diadice in relatia curenta assumed Equal variances not assumed

.361

Sig. .550

t-test for Equality of Means

t

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Dif f erence Dif f erence

df

95% Confidence Interv al of the Dif f erence Lower Upper

.260

58

.796

.33032

1.27094

-2.21375

2.87439

.256

50.598

.799

.33032

1.29025

-2.26048

2.92111

a. gen = gen f eminin

158

T-Test [DataSet1] E:\roxana.sav

tipul familiei = monoparentala Group Statisticsa

Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta

gen gen masculin gen f eminin

N

Mean 14.3125 16.1538

32 26

Std. Dev iation 4.07540 5.18222

Std. Error Mean .72044 1.01632

a. tipul familiei = monoparentala

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total al coeziunii Equal variances diadice in relatia curenta assumed Equal variances not assumed

Sig.

2.887

.095

t-test for Equality of Means

t

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Dif f erence Dif f erence

df

95% Confidence Interv al of the Dif f erence Lower Upper

-1.515

56

.135

-1.84135

1.21520

-4.27569

.59299

-1.478

46.889

.146

-1.84135

1.24576

-4.34766

.66496

a. tipul familiei = monoparentala

tipul familiei = biparentala Group Statisticsa

Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta

gen gen masculin gen f eminin

N 28 34

a. tipul familiei = biparentala

159

Mean 18.3571 15.8235

Std. Dev iation 2.95916 4.63498

Std. Error Mean .55923 .79489

Independent Samples Testa Levene's Test f or Equality of Variances

F Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta

Equal variances assumed Equal variances not assumed

Sig.

12.271

.001

t-test for Equality of Means

t

Mean Std. Error Sig. (2-tailed) Dif f erence Dif f erence

df

2.501

60

.015

2.53361

1.01298

.50734

4.55988

2.607

56.757

.012

2.53361

.97190

.58724

4.47999

a. tipul familiei = biparentala

Univariate Analysis of Variance [DataSet1] E:\roxana.sav

Between-Subjects Factors gen

1.00

tipul f amiliei

2.00 1.00 2.00

95% Confidence Interv al of the Dif f erence Lower Upper

Value Label gen masculin gen f eminin monoparen tala biparentala

160

N 60 60 58 62

Descriptive Statistics Dependent Variable: Scorul total al consensului diadic in relatia curenta gen gen masculin

gen f eminin

Total

tipul f amiliei monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total monoparentala biparentala Total

Mean 40.3438 54.0714 46.7500 41.8846 48.1176 45.4167 41.0345 50.8065 46.0833

St d. Dev iation 10.80803 8.54153 11.93574 14.13740 8.93670 11.79240 12.32024 9.18809 11.83328

N 32 28 60 26 34 60 58 62 120

Tests of Between-Subjects Effects Dependent Variable: Scorul total al consensului diadic in relatia curenta Source Corrected Model Intercept gen tipfamilie gen * tipfamilie Error Total Corrected Total

Type III Sum of Squares 3439.908a 252227.831 144.424 2954.888 416.573 13223.259 271504.000 16663.167

df 3 1 1 1 1 116 120 119

Mean Square 1146.636 252227.831 144.424 2954.888 416.573 113.994

a. R Squared = .206 (Adjusted R Squared = .186)

161

F 10.059 2212.649 1.267 25.922 3.654

Sig. .000 .000 .263 .000 .058

Custom Hypothesi s Tests Index 1

2

Contrast Coef f icients (L' Matrix)

Dif f erenc e Contrast f or gen Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix Contrast Coef f icients Dif f erenc (L' Matrix) e Contrast f or tipul f amiliei Transf ormation Identity Coef f icients (M Matrix) Matrix Contrast Result s (K Zero Matrix) Matrix

Custom Hypothesis Tests #1 Contrast Results (K Matrix)

gen Dif f erence Contrast Lev el 2 v s. Lev el 1 Contrast Estimate Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) Std. Error Sig. 95% Confidence Interv al f or Dif ference

162

Lower Bound Upper Bound

Dependent Variable Scorul total al consensului diadic in relatia curenta -2.206 0 -2.206 1.960 .263 -6.089 1.676

Test Results Dependent Variable: Scorul total al consensului diadic in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 144.424 13223.259

df

Mean Square 144.424 113.994

1 116

F 1.267

Sig. .263

Custom Hypothesis Tests #2 Contrast Resul ts (K Matri x)

tipul f amiliei Dif f erence Cont rast Lev el 2 v s. Lev el 1

Dependent Variable Scorul tot al al consensului diadic in relatia curenta 9.980 0

Contrast Estimate Hy pothesized Value Dif f erence (Estimate - Hy pothesized) St d. Error Sig. 95% Conf idence Interv al f or Dif f erence

9.980 1.960 .000 6.098 13.863

Lower Bound Upper Bound

Test Results Dependent Variable: Scorul total al consensului diadic in relatia curenta Source Contrast Error

Sum of Squares 2954.888 13223.259

df 1 116

Mean Square 2954.888 113.994

163

F 25.922

Sig. .000

Estimated Marginal Means 1. gen Dependent Variable: Scorul total al consensului diadic in relatia curenta gen gen masculin gen f eminin

Mean 47.208 45.001

St d. Error 1.381 1.391

95% Conf idence Interv al Lower Bound Upper Bound 44.471 49.944 42.247 47.756

2. ti pul familiei Dependent Variable: Scorul tot al al consensului diadic in relatia curenta tipul f amiliei monoparentala biparentala

Mean 41.114 51.095

St d. Error 1.409 1.362

95% Conf idence Interv al Lower Bound Upper Bound 38.323 43.906 48.396 53.793

3. gen * tipul familiei Dependent Variable: Scorul total al consensului diadic in relatia curenta gen gen masculin gen f eminin

tipul familiei monoparentala biparentala monoparentala biparentala

Mean 40.344 54.071 41.885 48.118

164

Std. Error 1.887 2.018 2.094 1.831

95% Confidence Interv al Lower Bound Upper Bound 36.606 44.082 50.075 58.068 37.737 46.032 44.491 51.744

Profile Plots

Estimated Marginal Means of Scorul total al consensului curenta

Estimated Marginal Means

54.00

52.00

50.00

48.00

46.00

44.00

42.00

40.00 gen masculin

gen feminin

gen

165

Graph [DataSet1] E:\roxana.sav

120.00

Mean Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

100.00

80.00

120.32

60.00

92.53

40.00

20.00

0.00 scazut

ridicat

nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor

166

gen = gen masculin Group Statistics(a)

Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta

nivelul satisfactiei maritale in relatia parintilor scazut

N

ridicat a gen = gen masculin

167

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

29

30.3793

6.41101

1.19049

31

36.4839

5.28439

.94910

gen = gen feminin Group Statistics(a)

Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta

nivelul satisfactiei maritale in relatia parintilor scazut

N

ridicat a gen = gen feminin

168

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

37

27.8649

8.47599

1.3934 4

23

35.0435

5.38076

1.1219 7

T-Test gen = gen masculin Group Statistics(a) nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor scazut

N

Scorul total DAS al relatiei curenteridicat adaptabilitatea maritala a gen = gen masculin

169

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

29

95.2069

19.79787

3.67637

31

121.8065

15.23246

2.73583

gen = gen feminin Group Statistics(a)

Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor scazut

N

ridicat

a gen = gen feminin

170

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

31

90.0323

23.73111

4.26223

29

118.7241

14.09381

2.61715

Reliability Scale: ALL VARIABLES Case Processing Summary N Cases

Valid Excluded(a ) Total

120

% 100.0

0

.0

120

100.0

a Listwise deletion based on all variables in the procedure. Reliability Statistics Cronbach's Alpha .934

N of Items 32

Item -Total Statistics

Scale Mean if Item Deleted

Scale Variance if Item Deleted

Corrected Item-Total Correlation

Cronbach's Alpha if Item Deleted

chestionar Das item 1 relatia curenta

102.6750

506.221

.615

.932

chestionar Das item 2 relatia curenta

103.0417

496.158

.765

.930

chestionar Das item 3 relatia curenta

102.8417

494.605

.735

.930

chestionar Das item 4 relatia curenta

103.0583

496.005

.815

.930

chestionar Das item 5 relatia curenta

103.0000

497.412

.729

.930

171

chestionar Das item 6 relatia curenta

102.5500

498.451

.681

.931

chestionar Das item 7 relatia curenta

103.0667

494.113

.806

.930

chestionar Das item 8 relatia curenta

102.9917

499.975

.740

.931

chestionar Das item 9 relatia curenta

102.7917

509.091

.535

.933

chestionar Das item 10 relatia curenta

102.8833

500.406

.794

.930

chestionar Das item 11 relatia curenta

102.6000

503.822

.787

.931

chestionar Das item 12 relatia curenta

102.8750

499.236

.771

.930

chestionar Das item 13relatia curenta

103.0333

498.486

.728

.931

chestionar Das item 14relatia curenta

102.9667

493.343

.847

.929

chestionar Das item 15 relatia curenta

102.6750

507.482

.581

.932

chestionar Das item 16 relatia curenta

102.3167

505.832

.191

.946

chestionar Das item 17 relatia curenta

102.5000

498.101

.674

.931

chestionar Das item 18 relatia curenta

103.7417

508.076

.435

.934

chestionar Das item 19 relatia curenta

104.9500

581.208

-.593

.947

chestionar Das item 20 relatia curenta

102.5000

499.731

.624

.931

chestionar Das item 21 relatia curenta

103.2583

507.118

.660

.932

chestionar Das item 22relatia curenta

103.3833

499.684

.679

.931

172

chestionar Das item 23 relatia curenta

103.2500

510.693

.488

.933

chestionar Das item 24 relatia curenta

103.7833

513.079

.577

.932

chestionar Das item 25 relatia curenta

103.0833

508.447

.538

.932

chestionar Das item 26 relatia curenta

102.5583

507.946

.618

.932

chestionar Das item 27 relatia curenta

102.5917

503.840

.688

.931

chestionar Das item 28 relatia curenta

104.0250

499.403

.572

.932

chestionar Das item 29relatia curenta

101.9250

550.877

-.532

.938

chestionar Das item 30 relatia curenta

105.9833

525.109

.579

.933

chestionar Das item 31relatia curenta

103.0250

488.915

.728

.930

chestionar Das item 32 relatia curenta

103.2500

506.139

.615

.932

173

Graph 40.00

20.00 27.86

10.00

gen

0.00 40.00

30.00

20.00

36.48 30.38

10.00

0.00 scazut

ridicat

nivelul satisfactiei maritale in relatia parintilor

174

gen masculin

Mean Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta

35.04

gen feminin

30.00

Graph 120.00

gen feminin

100.00 80.00 118.72 90.03

40.00 20.00

gen

0.00 120.00

gen masculin

Mean Scorul total DAS al relati…

60.00

100.00 80.00 121.81

60.00 95.21

40.00 20.00 0.00

scazut

ridicat

nivelul adaptabilitatii maritale in relatia parintilor

T-Test Group Statistics

Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

tipul familiei monoparentala

N

biparentala

175

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

58

98.3448

24.10252

3.16482

62

113.9839

19.69063

2.50071

Independent Samples Test

T-Test Group Statistics

Scorul total DAS al relatiei curenteadaptabilitatea maritala

gen gen masculin gen feminin

N 60 60

176

Mean 108.950 0 103.900 0

Std. Deviation

Std. Error Mean

21.99262

2.83924

24.28343

3.13498

T-Test Group Statistics

Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta

gen gen masculin

N

gen feminin

177

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

60

33.5333

6.57026

.84822

60

30.6167

8.18658

1.05688

Graph

T-Test Group Statistics

Scorul total al satisfactiei diadice in relatia curenta

tipul familiei monoparentala

N

biparentala

178

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

58

30.8103

7.45150

.97843

62

33.2581

7.47879

.94981

T-Test Group Statistics

179

T-Test Group Statistics

Scorul total la exprimarea afectivitatii in relatia curenta

gen gen masculin

N

gen feminin

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

60

12.4667

2.22822

.28766

60

11.9000

2.19938

.28394

T-Test Group Statistics

Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta

gen gen masculin gen feminin

N

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

60

16.2000

4.10787

.53032

60

15.9667

4.83969

.62480

180

T-Test Group Statistics

Scorul total al coeziunii diadice in relatia curenta

tipul familiei monoparentala biparentala

58

Mean 15.1379

Std. Deviation 4.65455

Std. Error Mean .61117

62

16.9677

4.13687

.52538

N

181

T-Test Group Statistics

Scorul total al consensului diadic in relatia curenta

tipul familiei monoparentala biparentala

N

Mean

Std. Deviation

Std. Error Mean

58

41.0345

12.32024

1.61773

62

50.8065

9.18809

1.16689

182

Chestionar pentru evaluarea satisfacţiei maritale – Dyadic Adjustment Scale– elaborat de Graham B. Spanier.

Itemii de mai jos se referă la relaţia dumneavoastră de cuplu. Vă rugăm să indicaţi mai jos gradul de accord sau dezacord dintre dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră pentru fiecare item în parte notându-le astfel: 5 – Întotdeauna de accord 4 – Aproape întotdeauna de accord 3 – Dezacord ocazional 2 – Aproape întotdeauna dezacord 1 – Întotdeauna dezacord 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Organizarea finaţelor de familie Recreerea în timpul liber Probleme religioase Demonstrarea afecţiunii Prieteni Relaţii sexuale Convenţionalitatea (comportamentul corect) Filosofia vieţii Modalităţi de a trata rudele Obiective, scopuri şi lucrări considerate importante Timpul liber petrecut împreună Luarea unor decizii majore Sarcini casnice 183

14 15

Interese pentru petrecerea timpului liber Decizii legate de cariera profesională

Vă rog să indicaţi cât de frecvent vi se întâmplă dumneavoastră şi partenerului dumneavoastră următoarele: 1 – întotdeauna 2 – aproape tot timpul 3 – des 4 – ocaziona 5 – rar 6 – niciodată 16

17

18

19 20 21 22

Cât de des aţi discutat sau aţi luat în considerare divorţul, separarea sau terminarea relaţiei? Cât de des dumneavostră sau partenerul dumneavostră plecaţi de acasă după o ceartă? În general, cât de des gândiţi că lucrurile între dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră merg bine? Aveţi încredere în partenerul dumneavoastră? Regretaţi vreodată că v-aţi căsătorit (sau că aţi trăit împreună)? Cât de des dumneavoastră şi pertenerul dumneavoastră vă certaţi? Cât de des vă călcaţi pe nervi unul pe altul?

184

23. Vă sărutaţi partenerul? În fiecare zi 4 Aproape în fiecare zi 3 Ocazional 2 Rar 1 Niciodată 0 24. Dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră vă angajaţi în satisfacerea intereselor commune împreună? Toate Majoritatea Unele Puţine Niciunul

4 3 2 1 0

Cât de des vi se întâmplă următoarele evenimente dumneavoastră şi partenerului dumneavoastră? 1 – Niciodată 2 – Mai puţin de o dată pe lună 3 – O dată sau de mai multe ori pe lună 4 – O dată pe zi 5 – Mai des (de o dată pe zi) 25 26 27 28

Aveţi schimburi simultane de idei Râdeţi împreună Discultaţi calm ceva Lucraţi împreună la un proiect

185

Acestea sunt unele lucruri cu care cuplurile uneori sunt de accord, iar alteori nu . Indicaţi care dintre itemii de mai jos vau cauzat diferenţe de opinie sau probleme în relaţia dumneavoastră, în ultimele săptămâni (Încercuiţi DA sau NU) 29

DA

NU

30

DA

NU

Aţi fost prea obosiţi pentru a face sex. Nu prea aţi arătat iubire.

31. Numerele de pe linia următoare reprezintă diferite grade de fericire în relaţia dumneavoastră. Punctul de mijloc, “fericit”, reprezintă gradul de fericire al majorităţii relaţiilor. Vă rog să încercuiţi numărul care descrie cel mai bine gradul de fericire, luând în considerare tate aspectele, ale relaţiei dumneavoastră. 0 1 2 3 4 5 6 Extrem Relativ Un pic Fericit Foarte Extrem Perfect de nefericit nefericit fericit de nefericit fericit

32. Vă rog să însemnaţi una dintre afirmaţiile următoare care descrie cel mai bine felul în care consideraţi viitorul relaţiei dumneavoastră.

186

a. Vreau cu disperare ca relaţia mea să reuşească şi aş face aproape orice pentru ca asta să se întâmple. b. Vreau foarte tare ca relaţia mea să reuşească şi voi face tot ce pot pentru asta.s c. Vreau foarte tare ca relaţia mea să reuşească şi voi face ceea ce ţine de mine pentru asta. d. Ar fi frumos ca relaţia mea să reuşească , dar nu pot face mai mult decât fac acum pentru asta. e. Ar fi frumos ca relaţia mea să reuşească, dar refuz să mai fac ceva în plus decât fac acum pentru a face relaţia să meargă. f. Relaţia mea nu poate reuşi niciodată iar eu nu mai pot face nimic pentru a face relaţia să meargă.

Sex Varsta

187