LYNN McKAY
|n mâinile destinului Traducerea [i adaptarea \n limba român` de MIHAELA ST~NCIUCU
ALCRIS M94
Martie, 1984 Plaja Cocoa, Florida Stephanie Jane Powell st`tea \n fa]a u[ii camerei 221, la Hotelul Three Palms. Era camera lui Dusty Derrick. Era trecut de miezul nop]ii, dar trebuise s` a[tepte ca p`rin]ii ei s` adoarm` ca s` se poat` furi[a din camera ei. Doar ei erau de vin`. Dusty o invitase dup` cin` la o plimbare pe Plaja Cocoa, dar p`rin]ilor ei nu le surâsese ideea, spuseser` c` Dusty fusese doar politicos. Politicos?! Nu-[i d`deau seama c` Dusty nu vroia decât s` fie singur cu ea? El f`cuse \n sfâr[it primul pas. O iubea [i ea [tia. {i ea \l iubea. Acum era rândul ei s`-i arate c` era preg`tit` pentru o rela]ie matur`. Un cuplu vesel ie[i din camera vecin`, aruncându-i o privire plin` de curiozitate. |ncerc` speriat` clan]a. Era deschis. Probabil c` o a[tepta. Intr`. Se sprijini de u[`, surprins` se \ntunericul absolut din camer`. V`zu numerele ro[ii str`lucitoare de la ceasul digital de pe noptiera de lâng` pat. Patul… Lumina pal` a lunii dezv`luia trupul unui b`rbat \ntins pe pat. Gol. Stevie \[i ]inu respira]ia si aproape c` se \nec`. Era atât de… masculin. Nu asta \[i dorise? Cu mâinile tremurânde, \ncepu s` se dezbrace.
6
LYNN MCKAY
*** Dusty respir` adânc. Ce vis! Sânii… plini [i catifela]i. P`rul… mmm… c`p[une. Gura… ment`… delicioas`. |[i trecu mâna peste curba lin` a [oldului ei, dar ea \l \ndep`rt`. Cuvinte potrivite, s`rut`ri adânci [i-l l`s` \n sfâr[it s-o ating` a[a cum \[i dorea. |[i folosi gura [i mâinile pân` când ea \ncepu s` tremure, gemând u[or de pl`cere. El deschise \n cele din urm` ochii, vrând s` se asigure c` iubita viselor sale nu se va transforma \ntr-o pern` de hotel. |n ciuda \ntunericului, v`zu sub el un p`r negru [i doi ochi lic`rind. S` fi fost o pl`smuire a imagina]iei lui? Scutur` din cap [i se uit` din nou. Ea gemu [i se trase \napoi. Era adev`rat`. {i-l dorea pe el. Se avânt` \n ea [i ]ip`tul lui de spaim` se \mpleti cu scâncetul ei de durere. – Oh, nu… erai virgin`! – Acum nu mai sunt, Dusty. O s`rut` cu putere. Doamne, ce gust avea… {i de ce nu? Ea vroia, a[a c` el putea s` termine ceea ce \ncepuse. Apoi, ea \ncepu s` se mi[te [i el renun]` la efortul de a mai gândi. Când se oprir` \n cele din urm`, amândoi erau \mplini]i. Se \ntrecuse pe sine. Când fiori de pl`cere o invadaser`, ea se \ncol`cise \n jurul lui, strângându-l cu putere [i rostindu-i numele. Acum st`tea cuib`rit` lâng` el, jucându-se cu mâna pe pieptul lui. Abia dup` un timp Dusty reu[i s`-[i potoleasc` b`t`ile inimii [i-[i aminti s` respire. Cu ultimele r`m`[i]e de energie, \ntinse mâna [i aprinse veioza de lâng` pat. – Sfinte Sisoe! s`ri el. Ce naiba cau]i aici? Stephanie Jane Powell zâmbi, fluturându-[i genele lungi [i negre.
|N MÂINILE DESTINULUI
7
– Cred c` este evident. Cu toate c`, la vederea trupului ei gol, obrajii lui se coloraser` [i aveau s` r`mân` a[a un timp \ndelungat, Dusty arunc` \ngrozit cear[aful peste ea. |mbr`c` boxerii, luptându-se s`-[i dea seama cum se \ntâmplase a[a ceva. Stephanie Jane Powell. Nu putea fi mai r`u de atât. |[i mas` um`rul. C`zuse azi [i-[i luxase um`rul. Calmantele \l ]inuser` \n pat toat` ziua, pân` \n momentul \n care ea se furi[ase \n patul lui. Durerea nu-l \mpiedicase, \ns`, s` treac` la fapte cu Stevie. |[i blestem` neputin]a de a se controla. – Dusty? scânci ea. Dusty \[i cuprinse tâmplele fierbin]i, acoperindu-[i ochii. |[i dorea s` fi fost un co[mar. Privi \nspre pat. Nici vorb` de asemenea noroc. – Ce naiba cau]i aici, Stevie? |n patul meu? Lacrimi izvorâr` \n ochii ei c`prui iar el \[i \ndep`rt` privirea. Ea nu era decât un copil. Dusty \nghi]i \n sec, crezând pentru o clip` c` o s` i se fac` r`u. – Dusty, te rog, nu fi sup`rat. Eu… te iubesc. Vroiam s`-]i dovedesc, s` fac dragoste cu tine! – Dragoste? Dusty se aplec` seme] vrând s` apuce cuvertura, \ns` mi[carea brusc` \i provoc` o durere ap`s`toare de cap. Pentru un moment, vederea sânilor ei perfect contura]i \i bloc` aerul \n pl`mâni. – Oh, nu, feti]o. Doar nu crezi c` ceea ce s-a \ntâmplat se poate numi c` am f`cut dragoste?! Stevie se acoperi cu cear[aful. Buza de jos \i tremura. – Cum po]i fi atât de crud? Am crezut c` te voi face fericit… – Cum? F`când sex cu mine \n timp ce dormeam? Dusty \si trecu mâinile prin p`r, apoi, se a[ez`, ne[tiind sigur cât timp va mai putea s` reziste f`r` s` le[ine. Calmante! Se sim]ea atât. St`tea pe scaun [i o privea.
8
LYNN MCKAY
– Ascult`-m`, Stevie. Ai f`cut cea mai mare prostie. Chiar [i la juniori sunt suportere care ]in „scorul“. E[ti de teapa lor? Ea d`du din cap sau, cel pu]in, a[a i se p`ru lui. |n afurisita aceea de camer` era atât de \ntuneric! |[i frec` ochii. – Tocmai am f`cut sex neprotejat. Nu [tii cât de periculos poate fi? – Dar situa]ia e diferit`. Tu e[ti s`n`tos, bâigui ea. – S` nu presupui niciodat` nimic, scumpo. V`zu cum o lacrim` \i br`zd` obrazul fin. – Bine, sunt s`n`tos. Nu trebuie s` ne facem griji decât pentru… S`ri ca ars: – La naiba, Stevie, doar nu vrei s`-mi faci un copil? – Nu! Acum lacrimile \i curgeau de-a dreptul, iar el se sim]ea cel mai mare nenorocit. Dar el \[i v`zuse de treaba lui, dormise lini[tit \n patul lui, când… |mbr`c` un tricou [i apoi blugii [i i se p`ru c` podeaua \i fuge de sub picioare, a[a c` trebui s` se a[eze din nou pe scaun. – Chiar, câ]i ani ai? Cincisprezece? {aisprezece? Sim]ea cum stomacul i se \ntoarce pe dos. |nghi]i \n sec. – Optsprezece, \i r`spunse ea ridicându-[i b`rbia. Termin [coala \n mai, nu-]i aminte[ti? – Acum nu mai [tiu nici cum m` cheam`. Dusty v`zu un rând de haine lâng` u[`, o c`ma[` \nflorat` [i o pereche de pantaloni pe care i le arunc`. – |]i mul]umesc c` ai a[teptat majoratul. Acum, \mbrac`-te [i pleac` naibii de aici. – Dar… rosti ea tr`gându-[i c`ma[a peste cap. Speram c`… ai fost atât de atent cu mine s`pt`mâna aceasta. Credeam c` m` placi cu adev`rat. |mbr`c` [i pantalonii. Dusty o privi cum \[i \ncal]` sandalele albe. Se \ntoarse spre el, a[teptând s-o lini[teasc`. Bine\n]eles c` o obsevase. Care b`rbat s-ar uita la ea f`r` s` se gândeasc` s` o aib`? Picioarele acelea lungi… silueta zvelt`. P`rul negru [i m`t`sos pe care
|N MÂINILE DESTINULUI
9
orice b`rbat [i-ar dori s`-l mângâie. Acum [tia c` mirosea a c`p[une. |[i d`du seama c` era pe punctul de a face un lucru necugetat, cum ar fi fost s-o trag` \n pat [i s-o ia de la cap`t. Nici gând! Momentul nepotrivit, femeia nepotrivit`. – Stevie, e[ti sora mai mic` a lui Mike. Te [tiu de când erai mic`. De ce n-a[ fi atent cu tine? La naiba, tat`l t`u mi-a fost antrenor \n Liga de Juniori. Dusty \[i mas` um`rul r`nit. Mintea i se limpezea \ncetul cu \ncetul, iar durerea \ncepea s` se instaleze din nou. – Dumnezeule, tat`l t`u o s` m` omoare! – Fii f`r` grij`, Dusty. N-o s` alerg la tata s` m` laud c` m-am f`cut de râs \n fa]a ta. Mâine ne \ntoarcem la Houston [i nu va mai trebui s` m` vezi niciodat`. – A[teapt`, Stevie! O s` m` anun]i dac` noaptea asta are consecin]e, ai \n]eles? s`ri el s` o prind` de bra], for]ând-o s`-l \nfrunte. Obrajii ei erau ro[ii, iar ochii plini de lacrimi. – Stai lini[tit! Nu o s`-]i \ntind nici o curs`, \i r`spunse ea \ncercând s` se \ndep`rteze de el. D`-mi drumul! – Promite-mi c` o s`-mi spui, rosti Dusty printre din]i. Nu e[ti atât de matur` pe cât crezi, dar va trebui s`-]i asumi \ntreaga responsabilitate pentru „escapada“ din seara asta, complet` el tr`gând-o \n continuare de bra]. – Ascult`, domnule maturitate, s` [tii c` sunt mult mai responsabil` decât \]i imaginezi. |n ceea ce te prive[te, acum câteva minute nu te plângeai. Privi \n jos, iar Dusty \i d`du drumul. – |ns` ai dreptate c` am f`cut o prostie. Mi-am irosit vacan]a de prim`var` cu tine. |nc` pu]in [i te invitam s` mergem \mpreun` la balul meu de absolvire. Se \ntoarse suspinând. Dusty vru s-o ating`, \ns` se r`zgândi. |nainte s` ias` din camer`, se opri s`-i arunce o ultim` privire dispre]uitoare.
10
LYNN MCKAY
– Apropo, Dusty. |]i mul]umesc c` te-ai ocupat de virginitatea mea. |ncepuse s` fie o povar`. Se \ndep`rt` trufa[`, l`sând \n urma ei umbra unei siluete f`r` doar [i poate armonioase. Dusty r`m`sese cu gura c`scat`. De la fereastr`, o v`zu [tergându-[i fa]a, \n timp ce umerii \i tremurau din cauza plânsului. Poate c` ar fi trebuit s` fie mai blând cu ea. Dar Stevie avea nevoie s` se vindece cât mai repede de orice imbold de a se strecura \n patul vreunui b`rbat. Dusty \nchise u[a, apoi se pr`bu[i pe pat. La naiba! Sex neprotejat! Fusese o noapte de iad. O sc`pase pe Stephanie Jane Powell de virginitate [i-i frânsese inima. Se r`suci, de[i um`rul \l durea \ngrozitor. Era indr`gostit` de el. Avea s` treac` peste asta. Dar dac` r`m`sese \ns`rcinat`, Dusty nu-[i imagina cum s-ar descurca. Cel mai bun prieten al lui l-ar ur\. Amândou` familiile ar face-o. Dusty gemu de durere, \ntinse mâna dup` calmante, lu` o pastil`, apoi se târ\ jos din pat [i-[i scoase hainele. Stinsese deja lumina, când s`ri din nou jos din pat pentru a \ncuia u[a [i pentru a pune siguran]a. Fusese de-ajuns o virgin` \n patul lui \n seara aceea.
Capitolul 1 1999 Houston, Texas – Hei, Stevie! râse mali]ios secretara lui Tom MacIntyre, mu[când dintr-o gogoa[` cu ciocolat`. Ai ajuns la timp pentru distrac]ie. – Ce distrac]ie? Gogo[ile? se for]` Stevie s` zâmbeasc`. De diminea]` fusese la o \nmormântare, iar acum avea ochii ro[ii [i moralul la p`mânt. Cu toate acestea, n-avea de ce s`-i strice lui Joyce demonstra]ia. Trase de haina-i de pânz` neagr`, vrând s`-[i acopere [i mai mult pieptul generos. – Mi-ar pl`cea una, \ns` \nc` m` mai chinuiesc s` scap de celebrele mele cinci kilograme. Joyce \nghi]i dumicatul cu o gur` de suc. – Nu gogo[ile! Dusty Derrick. Stevie sim]i c` i se face r`u. Acum? Trebuia s`-l vad` tocmai acum? Când ar`ta ca naiba? Vru s`-[i caute rujul, dar se opri. – Juc`torul de baseball? A venit s`-l vad` pe detectivul [ef? – |n carne [i oase. {i crede-m`, draga mea, ai ce vedea! spuse Joyce dându-[i ochii peste cap. A fost foarte dr`gu]. A [i flirtat. Dac` n-a[ fi fost c`s`torit`…, suspin` ea [i mu[c` din nou din gogoa[`. Stevie \[i p`str` zâmbetul pe fa]`, \ncercând din r`sputeri s` ascund` nelini[tea care o cuprinsese.
12
LYNN MCKAY
Trecuser` cincisprezece ani de când se f`cuse de râs \n fa]a lui Dusty. Simpla men]ionare a numelui s`u n-avea s-o fac` s` p`r`seasc` biroul [efului ei. Stevie era detectiv. C`uta un mod de a-[i exprima suferin]a. Era specialist` \n a-[i ascunde sentimentele, indiferent de situa]ie. Acum st`tea cu non[alan]` deliberat` \n col]ul biroului. – Cred c` Dusty o s`-l viziteze des pe Mac, acum c` joac` pentru Astros. – Dusty? |l cuno[ti? Joyce se aplec` peste birou, apoi lovi cu pumnul \n el, s`rind aproape de pe scaun. – Sigur c`-l cuno[ti! El, Mac [i fratele t`u, Mike, au crescut \mpreun`. Dumnezeule! \[i flutur` ea gogoa[a prin aer. Spune-mi toate bârfele! |ntotdeauna a ar`tat a[a? V-a]i… vreodat`? Stevie \[i puse mâna pe piept, suspinând adânc. – Nu sunt dintre cele care dau raportul cu cine s-au s`rutat, dar acum, fie vorba \ntre noi – [i se aplec` peste birou – trebuie s`-]i m`rturisesc c` toat` via]a am tânjit dup` b`rbatul `sta. – Iar eu care credeam c` m-ai uitat! Stevie \nghe]`. Oh, vocea aceea, pu]in cam grav`, dar inconfundabil`. Joyce chicoti, \n timp ce Stevie se \ndrept` [i se \ntoarse spre el. – Dusty! se aplec` din nou peste birou. Era, \ntr-adev`r, un b`rbat superb. Nu era cinstit! |n cazul ei, timpul l`sase urme – se alesese cu câteva riduri [i cu cinci kilograme \n plus. |ns` Dusty, la cei treizeci [i nou` de ani ai s`i, ar`ta chiar mai bine decât [i-l amintea ea. Fiecare centimetru al staturii sale de un metru nou`zeci emana, din p`cate pentru ea, perfec]iune masculin`. El zâmbi cu mali]iozitate [i-[i puse cea[ca de cafea pe masa al`turat`. – Ia-m`, sunt al t`u! spuse deschizând larg bra]ele. – Nu [tiu dac` te mai vreau acum, \i spuse ea cercetându-l cu o privire insistent` din cap pân`-n picioare. Era ridicol, dar \nc` \[i mai amintea senza]iile pe care trupul acela atletic i le stârnise, de[i trecuser` atâ]ia ani de atunci.
|N MÂINILE DESTINULUI
13
Când \i privi \n cele din urm` chipul, sim]i cum ochii lui verzi o incitau s` fac` un lucru scandalos. O provoca, deci! Stevie se arunc` \n bra]ele lui, ciupindu-l de gropi]a din obrazul stâng. – Nu [tiu ce o s` spun` [eful meu, dar care fat` ]i-ar rezista? Dusty \i r`spunse la \mbr`]i[are. O trase [i mai aproape, lipindu-[i pieptul de al ei. Ea [i gura ei mare! Inspir` adânc [i-[i dori s` n-o fi f`cut. |[i d`duse cu un aftershave discret pentru care [i filmase o reclam`. Mirosul era seduc`tor \n sine, \ns` \n combina]ie cu masculinitatea unic` a lui Dusty devenea afrodiziac. Ceva atât de puternic trebuia s` fie ilegal. Merita s`-[i scoat` insigna [i s`-l aresteze pentru seducerea femeilor cu aftershaveul acela. |[i pierdea controlul [i nu putea face nimic \n privin]a asta. Dep`[ise capitolul Dusty, dar iat` c` prezen]a lui \nc` o tulbura. – Hei, Mac, strig` peste um`r Dusty. Putem s` folosim biroul t`u? O strânse [i mai tare [i ea sim]i for]a pe care cei dou`zeci de ani de baseball i-o d`duser`. Bine, dar opunându-i rezisten]`, oricum n-ar fi rezolvat nimic. A[a c` se rezum` la a flutura ginga[ din gene. – Oh, Dusty, murmur` ea. D`-mi drumul sau te vei alege cu „mândria“ v`t`mat`“. – Stevie! Tom MacIntyre, detectivul [ef, trecu pe lâng` ei [i deschise u[a de la birou. Stevie, trebuie \ntr-adev`r s` renun]i la lucrul sub acoperire. E evident c` ai jucat prea mult timp rolul de prostituat`. – Nu \ndeajuns de mult, a[ spune eu, râse Dusty l`sând-o s` alunece din bra]ele lui. O prostituat` profesionist` nu refuz` niciodat`. – Sunt sigur` c` e[ti bine informat, \l tachin` Stevie \ndreptându-se spre [eful ei. Trebuie s` vorbesc cu tine, Mac. S` vin mai târziu? – Nu, \i r`spunse Mac serios ca \ntotdeauna, \n timp ce se a[eza la birou. M` bucur c` ai trecut pe aici, Stevie. Vreau s`-]i cer p`rerea cu privire la o situa]ie pe care Dusty refuz` s-o ia \n serios. Ia loc. E vorba despre…
14
LYNN MCKAY
– Fii serios, Mac. Am primit câteva telefoane, am g`sit câteva surprize [i atât. Trase un scaun pentru Stevie, apoi se a[ez` lâng` ea. Acum \mi pare r`u c` v-am spus despre asta. – Surprize care indic` accesul liber \n casa ta. – E adev`rat, Dusty? Despre ce discut`m aici? Despre o admiratoare fanatic`? Stevie se \ntoarse s`-l priveasc`. Era prea aproape [i-i zâmbea din nou. Era un b`rbat mai mult decât chipe[. Atât de masculin. Atât de… |n cele din urm`, cu toat` \nv`lm`[eala din capul ei, reu[i s` formuleze o \ntrebare: – Ce fel de surprize? – Cineva a intrat [i mi-a l`sat ni[te bilete… o fotografie t`iat`. Nu e decât enervant. Dusty ar`ta mai mult amuzat decât \ngrijorat. – O fotografie? – Da, a Madonnei. Musafira mea a rupt-o m`runt. Mac fluier`. – Ai auzit, Stevie? Madonna. Dusty, chiar c` joci \n liga superioar`. Stevie \[i dorea s` fi avut la \ndemân` ceva cu care s`-i vindece de atâta bun` dispozi]ie. – Domnilor, pierdem din vedere subiectul discu]iei, rosti ea cu severitate. Deci, ce-i cu intrusa asta? – Cum ai spus [i tu, probabil c` e vorba despre o admiratoare fanatic`. Nu-]i face probleme, Stevie. Inima mea tot ]ie-]i apar]ine, o asigur` Dusty râzând. Stevie \i r`spunse cu o privire, spera ea, distrug`toare. Bine c` glumea pe tema asta! Ea nu g`sise niciodat` nimic amuzant \n leg`tur` cu noaptea \n care se f`cuse de râs \n fa]a lui. – Stevie are dreptate! E un lucru serios. Personajul `sta misterios reu[e[te s` treac` de sistemul t`u de alarm`, interveni Mac sprijinindu-se de sp`tarul scaunului. Luând \n considerare modul \n care a distrus fotografia, e evident c` avem de a face cu o bolnav` psihic.
|N MÂINILE DESTINULUI
15
– Nu mi se pare o mare pierdere. Madonna \mi poate trimite oricând o alt` fotografie. Trebuie doar s-o rog, ad`ug` Dusty f`cându-i cu ochiul lui Stevie. Chestii de genul acesta \l fac fericit pe impresarul meu. – A[a a fost [i cu reclama pentru lenjerie intim`? d`du Mac din cap. Ai curaj, dac`-]i expui a[a corpul. Nu-i de mirare c` toate femeile fac o obsesie pentru tine. Ai v`zut reclama, Stevie? – Cum a[ fi putut s-o ratez? A fost o bun` perioad` \n care nu deschideam o revist` f`r` s`-l v`d pe Dusty \n toat` gloria lui. Stevie observ` cum Dusty se strâmb`, masându-[i um`rul. Sigur c` orice femeie visa s` aib` un iubit care s` arate \n boxeri la fel de bine ca Dusty. Vânz`rile pentru linia aceea de lenjerie dep`[iser` recordul \n domeniu. |[i petrecuse mult prea mult timp studiind reclma aceea, amintindu-[i… – A fost al naibii de jenant, dar mi-a adus o cas` frumu[ic` \n Insulele Cayman. Dusty se l`s` pe spate. E un loc nemaipomenit pentru perioadele din afara sezonului. Ar trebui s` veni]i s` m` vizita]i acolo, iarna viitoare. S`-]i iei so]ia [i copiii, Mac. Iar tu, Stevie, adu-]i ni[te bikini, râse el cu mali]iozitate, gropi]a pronun]ându-i-se [i mai mult. – Ce-ar fi s` ne preocup`m acum de lucrurile importante? r`spunse Stevie for]ându-se s` men]in` contactul vizual. E clar c` fana ta nu vrea s` te \mpart` cu alt` femeie. Altceva a mai distrus? Alte amenin]`ri? Mac \i \nmân` lui Stevie o pung` de plastic \n care se vedea un bile]el roz. – Asta mie \mi arat` a amenin]are. – „Un asemenea gunoi nu este pentru tine. P`streaz`-te pentru mine. Cu dragoste, Bebe“, citi cu voce tare Stevie. Sun` mai mult ca o amenin]are pentru Madonna, decât pentru Dusty. A]i g`sit vreo amprent`? Mac d`du din cap, aruncâdu-i o alt` pung`. – Nu, nici una, iar hârtia este de calitate special`, poate fi cump`rat` la ofert` din orice magazin de papet`rie. Cite[te-l pe acesta! Stevie lu` punga. De acest` dat`, mesajul fusese \mpodobit cu floricele roz.
16
LYNN MCKAY
– „Câinele t`u nu m` place. F`-l s` se poarte frumos. Bebe.“ Dusty se \ncrunt`. – La naiba, asta m` \ngrijoreaz`. De mine pot s` am grij` singur, dar dac`-i face ceva câinelui meu? – {i ce suntem noi, bodyguarzi de câini? s`ri Stevie, \nvins` \n cele din urm` de diminea]a tulbur`toare pe care o avusese [i de stresul de a-l \nfrunta pe Dusty pentru prima dat` de atunci. Nu [tia exact cât timp mai putea s` reziste s` discute „cazul“ lui, ca [i când Dusty ar fi fost doar o alt` victim`, f`r` s` izbucneasc` \n plâns. – Mac, o s`-mi stabilesc cu Joyce o programare la tine, s`pt`mâna aceasta, ca s` discut`m despre avansarea mea. Cred c` tu [i Dusty pute]i g`si \mpreun` o cu[c` pentru câine. Eu am de lucru. – Stai jos, Stevie! vreau s` colaborezi cu noi [i vom discuta mai târziu despre promovarea ta, o temper` Mac dintr-o \ncruntare. – Nu pot s`-l pun pe Ranger \ntr-o cu[c`; de câte ori am mai \ncercat a intrat \ntr-o depresie, nu a mai mâncat [i a urlat tot timpul. De obicei \l las cu prietenii mei când sunt \n deplasare, dar nu vreau ca ei s` afle despre problema asta. Dusty lu` biletul din mâna lui Mac, se uit` la el [i apoi \l arunc` peste birou. – La naiba, Mac! Nu e de-ajuns c` trece peste capodopera mea de sistem de alarm`, se mai [i amestec` \n lucrurile mele [i \mi deranjeaz` câinele. – Dac` o prindem, avem un caz de intrare prin efrac]ie, zise Mac gânditor. Am aici un raport de la o companie de securitate, Stevie. Ar trebui s` fie un proiectant de rachete s` treac` de sistemul acela. – Un proiectant de rachete cu o sl`biciune pentru un star al baseballului. Stevie \l v`zu pe Dusty \ncruci[ându-[i picioarele [i se trezi privind cu sentimentalism catarama de la cureaua lui. Se ridic` \n picioare pentru a putea s`-[i schimbe orizontul. Rapoartele de securitate nu indicau nici o intrare for]at`. Se concentr` asupra documentelor, hot`rât` s` ignore nebunia care f`cuse ca Dusty s`-i par` atât de incredibil de atr`g`tor.
|N MÂINILE DESTINULUI
17
– V`d aici [i rapoarte ale poli]iei. Oamenii \n albastru se ocup` de treaba asta, Mac. A[ spune c` a chema [i detectivi \n stadiul acesta ar fi deja o exagerare. Avem \n Houston crime adev`rate de care s` ne preocup`m, Dusty. Omucideri, trafic de droguri, violuri, chestii de genul `sta. – |nceteaz`, Stevie! Dusty mi-a povestit totul la cin`. Eu i-am cerut s` vin` aici. Mac deschise dosarul gros. Sunt zeci de astfel de scrisori, din unele reiese c` a ajuns aproape de Dusty. Destul de aproape \ncât s`-i fac` r`u, dac` i se pare c` Dusty nu-i apreciaz` farmecele. Am mai v`zut [i alt` dat` cum astfel de scenarii s-au transformat \n chestii urâte, conchise Mac trecându-[i mâna prin p`rul aranjat cu stricte]e. Gânde[te-te, Stevie, Dusty este un erou \n zon`. Dac` i se \ntâmpl` ceva, Departamentul de Poli]ie din Houston va pl`ti cu vârf [i \ndesat. – Dusty are un metru nou`zeci [i optzeci de kilograme. O femeie ar trebui s` fie amazoan` ca s`-l poat` dobor\. – A[a, deci! Mi-ai re]inut m`surile! Sunt mi[cat, se repezi Dusty afi[ând un zâmbet \n col]ul gurii [i-[i duse mâna la inim`. Mac lovi cu pumnul \n birou. – Termin` cu prostiile, Dusty! Iar tu, Stevie, [tii c` doamnei nu-i mai lipse[te decât un pistol. Dusty este un civil. Dar tu [tii mai bine! Mac ar`ta fioros. {i, la urma urmei, nici nu [tim dac` avem de-a face cu un b`rbat sau cu o femeie. – Fii serios! s`ri ca din pu[c` Dusty. Mac \l privi pe Dusty din cap pân`-n picioare. – Prietene, `sta-i pre]ul pe care-l pl`te[ti dac` accep]i ca toat` lumea s` te vad` \n indispensabili! – Hm! N-ai nici cea mai mic` idee cât autocontrol solicit` pozatul pentru una sau dou` asemenea reclame. – Mie nu mi-ai p`rut a[a de controlat. Stevie se \nro[i v`zând c` Dusty se \ntorsese \nspre ea jubilând. – M` bucur s` aflu c` ai studiat-o atât de \ndeaproape. Dusty se apropie [i-[i a[ez` bra]ul pe umerii ei. Stevie \i d`du bra]ul la o parte, aruncându-i o privire aspr`.
18
LYNN MCKAY
– Cu siguran]` c` [i Bebe a f`cut la fel. Trebuie s` ai grij`, Dusty. – Ce vrei s` fac? S` angajez un bodyguard? Dusty se tol`ni \ntr-un scaun, trecându-[i mâna prin p`r. Avea p`rul blond, tuns scurt, cu [uvi]e aurii. Stevie \[i \ndep`rt` privirea dinspre el, decis` s` nu-l doreasc`. – De ce nu? Mie mi se pare o idee bun`, \i r`spunse, a[ezându-se lâng` el. Era \n ordine. Era calm`; aparent, cei câ]iva centimetri care-i desp`r]eau nu o intimidau. Aproape c` zâmbi. – B`ie]ii din echip` mi-ar rupe coastele dac` m-ar vedea cu vreun pachet de mu[chi umfla]i cu steroizi dup` mine. Mai ales dac` ar afla c` urm`ritorul meu \mi trimite bile]ele de dragoste pe hârtie roz. – Nu te l`sa p`c`lit de vorbe dulci [i de hârtia special`. Am v`zut astfel de situa]ii \ntorcându-se din senin la o sut` optzeci de grade. Mac se uit` la Stevie. Stevie, Stevie, spune-i lui Dusty Dusty despre cazul Reginei Lampert de acum doi ani! N-a[ mai vrea s` trecem prin asta din din nou. – Doamne, ai dreptate! Amintiri brutale, oribile o \mpinser` pe Stevie s` pun` mâna pe genunchiul lui Dusty. Regina Lampert. Dac` cea care-l urm`rea pe el era pe cât de nebun`, pe atât de r`zbun`toare? Un fior de team` o cuprinse, apoi sim]i mâna cald` a lui Dusty peste a ei. – La naiba, Stevie! Ar`]i de parc` ai fi v`zut o fantom`. Dusty \i \ntoarse mâna [i-[i trecu u[or degetul peste palma ei. Tremurând, \[i trase mâna, dezgustat` de faptul c` reac]ionase astfel la o simpl` atingere. Simpl`? Nimic \n leg`tur` cu Dusty nu era simplu pentru ea. – Poate c` am v`zut. |]i povestesc despre asta dac`-mi promi]i c` m` ascul]i cu aten]ie \n loc s` te joci de-a flirtul. – Eu? Flirtam? Dusty f`cu ochii mari. Tu ]i-ai pus mâna pe genunchiul meu! – A fost involuntar. Vroiam doar s`… – Ce-a Ce-arr fi s` temin temina]i a]i odat`? odat`? \i \ntrer \ntrerupse upse Mac \ncr \ncruntân untându-se du-se.. E ceva ce ar trebui s` [tiu? E ceva \ntre voi doi? – Nu! r`sp r`spuns unsee Stev Stevie ie arun aruncân cândudu-ii lui Dust Dustyy o pri privire vire amenin]`toare.
|N MÂINILE DESTINULUI
19
– Cel pu]in nu de actualitate. Dusty o privi cu complicitate. – Noi niciodat`… morm`i ea. – Oh, ba da. Dusty zâmbi trecând cu degetul peste obrazul ei. – Nu cumva vrei s` scapi de mâna cu care arunci mingea? d`du ea s` mu[te, strângând apoi din din]i. – |nceta]i, amândoi! Este o treab` serioas`. Stevie, ai uitat unde ai fost de diminea]`? o \ntreb` Mac sl`bind nodul de la cravat`. La o \nmormântare, Dusty. Cea a partenerului ei. A fost ucis \n timp ce-[i f`cea datoria. Eu [i Stevie ne confrunt`m zi de zi cu probleme de via]` [i de moarte. Meseria noastr` nu este un joc. – Vrei ca un frivol ca mine s` plece de aici? zise Dusty cu o c`ut`tur` urât`, \n timp ce se ridica. Mac \[i frec` ochii [i apoi se uit` fix la prietenul s`u. – Stai jos, amice. {tiu c` [i ceea ce ce faci tu are p`r]ile sale stresante. stresante. Dar crede-m` c` \n situa]ia \n care te afli nu e deloc de glumit. Las-o pe Stevie s`-]i povesteasc` despre Regina Lampert. Ai s` \n]elegi de ce sunt atât de \ngrijorat \n privin]a ta. Mac \nfrunt` privirea insistent` a lui Dusty pân` când acesta ridic` din umeri, a[ezându-se la loc. – Sunt numai ochi [i urechi, Stevie. Spune-mi! Stevie [i-ar fi dorit s`-l scuture pu]in pe Dusty, poate astfel ar fi renun]at la atitudinea aceea. Amintirea funeraliilor o adusese brutal cu picioarele pe p`mânt. Fusese mai mult decât dificil pentru ea s` stea \n fa]a unui mormânt, s`-[i \ngroape \nc` un prieten. Dar Dusty era un civil [i pentru el pericolul nu era atât de real. Respir` adânc [i-l privi \n ochi, dorindu-[i s-o asculte cu adev`rat. – Regina Lampert era o binecunoscut` realizatoare de televiziune. Pe lâng` faptul c` era \nalt` [i frumoas`, trecea drept o femeie inteligent` [i cu picioarele pe p`mânt [i de aceea avea o mul]ime de admiratori. – Pare genul meu de femeie, sesiz` Dusty râzând. – Ai dreptate. Stevie continu` iritat`. Unul dintre fani, \ns`, o tot suna, \i trimitea cadouri, ba chiar o urm`rea. Pe atunci nu exista nici o lege \mpotriva h`r]uirii, a[a c` noi nu puteam face prea multe.
20
LYNN MCKAY
– {i ce s-a \ntâmplat? – Regina [i-a anun]at mutarea la New York. Acceptase s` fac` o emisiune transmis` prin cablu. Fanul s-a \nfuriat, a urm`rit-o de la studiou [i pân` acas` [i a r`pit-o. N-a omorât-o. Doar c` i-a crestat fa]a cu cu]itul. Dusty \nchise ochii pentru o clip`. – A desfigurat-o, Dusty, [i apoi a l`sat-o sângerând \n mijlocul str`zii! A[a a intrat Stevie \n scen`. Ea era sub acoperire, aproape de locul \n care a fost l`sat` Regina. Mac cl`tin` din cap. – N-o s` uit niciodat`! Stevie avea privirea ]intuit` asupra lui Dusty. Pentru o clip` i se p`ru c` aude din nou ]ipetele acelea \ngrozitoare. Dac` [i h`r]uitoarea lui Dusty era la fel de bolnav`? Simplul gând \i f`cu grea]`. – Era plin` de sânge, devenise aproape isteric`, urm` ea. Am chemat ambulan]a [i am mers cu ea la spital, \ncercând s-o lini[tesc. – Doamne! Ce s-a \ntâmplat cu ea? Stevie \nghi]i \n sec. – S-a sinucis imediat dup` ce a fost externat`. Dusty \[i trecu nervos mâna prin p`r. – La naiba, dac` ai vrut s` m` sperii, s` [tii c` ai reu[it. – Vrem s` [tii la ce se poate ajunge \n astfel de situa]ii, rosti Mac. |ncerc s` g`sesc o cale de a te proteja. – Bine, poate c` \ntr-adev`r am nevoie de ajutor. Dac` mi-a[ \mbun`t`]i sistemul de alarm` al casei sau dac` a[ angaja pe cineva s-o supravegheze… – Nu e de-ajuns. Ai nevoie urgent` de un bodyguard. Cineva care s` fie cu tine dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i patru. – Haide, Mac! Pot s` am [i singur grij` de mine. – Sunt de aceea[i p`rere cu Mac. Ai nevoie de ajutor profesional. Stevie se a[ez`. Se descurca bine. Era pe pozi]ii, gata s`-i dea sfaturi care s`-l ajute s` nu devin` o alt` victim`. Victim`. I se f`cu din nou r`u de la stomac. Numai gândul c` Dusty ar putea fi r`nit sau mai r`u \i provoca o stare avansat` de anxietate. Mac st`tea \n picioare [i se plimba \n jurul biroului.
|N MÂINILE DESTINULUI
21
– Trebuie s` faci ceva. }i-a[ da pe unul din oamenii mei, dar cu bugetul meu…, spuse el aplecându-se peste birou. Stevie, ai vreo idee? – Ei bine, cred c` Dusty \[i permite s` angajeze paz`. {i dac` nu vrea s` angajeze un b`rbat, atunci ce-ar spune de o femeie? – O femeie bodyguard?! s`ri Dusty uitându-se fix la ei. Sunte]i nebuni! Am o imagine de men]inut. – S` nu cumva, Doamne fere[te, s` ]i se strice imaginea de macho, izbucni Stevie. Crezi c` o femeie nu poate face fa]` unei astfel de \ns`rcin`ri?! S` [tii c` m-am descurcat \n situa]ii mult mai dificile decât cea a unei obsedate sexual! Stevie sim]i cum se \nro[e[te când gropi]a r`s`ri din nou. – Stevie are dreptate, Dusty, aprob` Mac \n timp ce scotocea \n sertarul biroului s`u. {tiu chiar [i persoana potrivit`, ad`ug` sco]ând o carte de vizit`. Lacy McMahon. Este un detectiv particular de elit` [i-]i garantez c` n-o s` te deranjeze s` fii v`zut cu ea. Ridic` demonstrativ cartea de vizit`. – Lacy… Stevie smulse cartona[ul, atingând din gre[eal` mâna lui Dusty. Deodat` \[i aminti cum mâna aceea mângâiase tandru fiecare p`rticic` a corpului ei, risipindu-i orice inhibi]ii. Nu! \[i reveni ea. – Poftim?! Stevie \[i d`du seama c` cei doi b`rba]i o priveau cu uimire. Oh, Doamne, o spusese cu voce tare! – Vreau s` spun… Lacy e \n ordine… ca detectiv particular. Dar aici este vorba despre Dusty, Mac. Dusty era cel mai bun prieten al lui Mike. Poate c` ar trebui…, \n]elegi, s` m` ocup eu de chestiunea asta. |ndr`zni, \n cele din urm`, s`-l priveasc`. Bine\n]eles c` el râdea satisf`cut… \n]elegând totul gre[it. – Sunt o profesionist`, Dusty. Am experien]` \n supraveghere [i \n autoap`rare. – Asta ar putea s` mearg`, Stevie, interveni brusc Mac. Oricum, nu po]i prelua noua func]ie decât din prima zi a lunii. Ar \nsemna c` ai la dispozi]ie dou` s`pt`mâni, ad`ug` el; apoi se \ncrunt`. Va trebui s` ui]i de persoana ta. Nu-mi place c` trebuie s`-]i \ncredin]ez cazul oficial, dar…
22
LYNN MCKAY
– Stai pu]in! Stephanie Jane, chiar te oferi voluntar` s` m` protejezi? Dusty o prinse de umeri. – Termin`! Trebuie s` iei totul [i pe mine \n serios, r`spunse ea dându-i bra]ul la o parte [i \ndreptându-se spre fereastr`. Clipea nervos, hot`rât` s` nu plâng`. Dar era cu nervii la p`mânt. Funeraliile, mai ales cele ale poli]i[tilor, \i f`ceau r`u. |n diminea]a aceea \l \nmormântaser` pe Riley, partenerul ei, care murise acoperind-o \ntr-o opera]iune de supraveghere. Era u[or de vorbit, greu de pus \n practic`, mai ales când cel care se afla \n pericol era Dusty, b`rbatul care-i bântuise visele timp de mai mul]i ani decât vroia s` recunoasc`. – Oh, \mi pare r`u, scumpo, rosti Dusty apropiindu-se [i atingându-i um`rul. – Scumpo?! Sunt detectiv Powell pentru tine, domnule Derrick. {i nu sunt scumpa nim`nui \n acest moment. |nceteaz` s` mai tratezi situa]ia ca pe o glum`. Se \ntoarse [i-l str`punse cu cea mai rece privire de care era \n stare. – Nici cel mai bun prieten al t`u, fratele meu Mike, n-a luat \n serios pericolul. A murit chiar pe sc`rile acestei cl`diri, cu pu]in \nainte de a \mplini patruzeci de ani. Nu vreau s` pierd \nc`… un prieten. Stevie se \ndep`rt` de lâng` el. Nu putea gândi cu claritate. Fusese la un pas de a rosti un lucru stupid. Ce-ar fi zis Dusty dac`, dup` cincisprezece ani, ar fi venit cu prostii de genul c` i-ar p`sa de ceea ce i se \ntâmpl` lui? La naiba, \i p`sa mult prea mult! Dar s` se ofere singur` s`-l p`zeasc`?! Deschise gura cu gândul s`-[i retrag` propunerea, \ns` Dusty veni atât de aproape \ncât putea sim]i c`ldura corpului s`u atletic. – Prieten? Da, de fapt, cred c` ne putem numi prieteni. Evident, te-ai transformat \ntr-o profesionist` care [tie despre infractori mai multe decât vreau eu s` aflu. Sunt mi[cat de faptul c` vrei s` m` aju]i. Stevie se \nclin` \nspre el, \nspre ad`postul pieptului s`u impun`tor [i al bra]elor lui puternice. |[i spunea \n sinea ei c` trebuie s` se \ndep`rteze, s` fug` mâncând p`mântul din acel birou, dar picioarele n-o ascultau.
|N MÂINILE DESTINULUI
23
Respir` adânc [i-[i \ndrept` umerii. Putea s` fac` asta! Era o profesionist`. Trebuia s` aib` grij` de Dusty pentru c` a[a ar fi vrut Mike [i pentru c`, \n acela[i timp, se va vindeca de obsesia ei prosteasc` pentru tipul `sta. Dusty era un b`rbat ca oricare altul; probabil c`, \n timp, o va dezam`gi. Zâmbi u[or [i se a[ez` lâng` el. Era din nou st`pân` pe ea. – Atunci, r`mâne stabilit, spuse Mac frecându-[i palmele. Cel mai bine e s` \ncepi chiar de acum, Stevie. – Probabil c` ai dreptate, aprob` ea \ncercând s` par` nep`s`toare. – Dar nu vreau s` [tie nimeni de ce te ]ii dup` mine. Via]a mea particular` m` prive[te. Te po]i da drept ultima mea cucerire. Stevie \l privi furioas`. – P`streaz` titlul `sta pentru suporterele tale! – La naiba, ce remarc` incalificabil`! izbucni Dusty. Mac \[i l`s` gemând capul \n palme. Apoi \i privi cu severitate pe cei doi. – Stevie, dac` vrei s` faci asta, cred c` ar trebui s` \ncerci s` fii obiectiv`. Stevie \nchise \ncurcat` gura, iar Dusty chicoti \nfundat. – Dusty, trebuie s` o tratezi pe Stevie cu respectul pe care-l merit`. |]i face un mare serviciu [i asta nu f`r` a se pune pe ea \n pericol. H`r]uitorii, fanii \nnebuni]i sau ce-o fi persoana cu care avem de-a face, sunt periculo[i. Este cât se poate de serios. Stevie [i Dusty se privir` cu ochi miji]i, iar Mac se a[ez` la loc pe scaunul s`u. – Ve]i petrece mult timp \mpreun`, ve]i fi v`zu]i \mpreun` \n public, le atrase el aten]ia. Zâmbe[te, Stevie! Ar`]i de parc` ai vrea s`-l plesne[ti.
Capitolul 2 – Chiar vreau s` te plesnesc! pufni Stevie punându-[i cu o mi[care ferm` centura de siguran]`. – Ce se \ntâmpl`? Deja regre]i c` te-ai oferit? Dusty porni motorul Ferrariului s`u negru. |[i re]inu un zâmbet, gândindu-se c` ar fi enervat-o [i mai mult pe Stevie. Ce mai noroc! Ceea ce el considerase a fi un incident minor…, bine…, major, \l lega acum de Stevie. Nu-i venea s` cread` cât de mult se schimbase ea \n cincisprezece ani. |n mintea lui, ea r`m`sese tot de optsprezece. Prea mic`. Acum era puternic`, \ndr`znea]`, cu o frumuse]e matur` care \l n`ucise. Schimbând viteza, ie[i din parcare. – S` [tii c` apreciez cu adev`rat faptul c`-]i sacrifici concediul pentru mine. Asta \nseamn` c` \nc` mai ]ii la mine? – S` ]in la tine?! izbucni ea strâgând din buze livid` de furie. Te asigur c` pasiunea mea de pu[toaic` a \ncetat demult. – Ce p`cat! Dusty abia se putea ab]ine s` nu râd` de expresia ei ucig`toare. Probabil c` ar fi putut, cu toate antrenamentele de autoap`rare pe care le f`cuse \n poli]ie, s-o fac`. Cu toate astea, greu de crezut. Ar`ta mult prea… vulnerabil`. ~sta fusese cel mai bun cuvânt care-i venise \n minte conducând o ma[in` sport de doisprezece cilindri \ntr-un trafic infernal.
|N MÂINILE DESTINULUI
25
– E clar c` nu m` iei \n serios, spuse ea ]inându-se bine când Dusty \ntoarse brusc. Poate c` ar fi trebuit s` te las s` angajezi un detectiv particular. – {i de ce n-ai f`cut-o? Stevie nu vru s` se uite la el. Obrajii i se \nro[iser`. – Ei bine? – Doar l-ai auzit pe Mac. E[ti un erou al sportului. Poli]ia local` ar ie[i prost dac` ai p`]i ceva. {i ai fost cel mai bun prieten al lui Mike. – Ai dreptate, rosti el b`tându-i u[or genunchiul. Acum recunosc. Te-ai fi sim]it \ngrozitor dac` ar fi devenit o treab` urât` [i ai fi l`sat-o pe Lacy Nu-{tiu-Cum s` se ocupe. Ea \i lu` mâna [i i-o puse pe schimb`torul de viteze. – Nu mai pip`i bodyguardul, Derrick! – Cu a[a un corp, e tentant, spuse el privind-o cu pref`cut` du[m`nie. – Vrei s` fii dr`gu] [i s` te ui]i mai bine la drum?! Dusty acceler` pe [oseaua liber` [i ea se v`zu nevoit` s` se ]in` de bord ca s` nu se loveasc`. – {i \ncetine[te, dac` nu vrei s` iei o amend`! – Dar nu dep`[esc viteza legal`, cel pu]in nu cu mult. Intr` \n viteza a cincea, amestecându-se treptat \n trafic. Mac a spus c` vei fi avansat` de pe teren. Asta poate fi ultima ta [ans` de a lucra personal cu o victim`, \nainte s` \ncepi s` r`sfoie[ti hâr]oage. Stevie strânse cu ciud` din buze, privindu-l fix. – Nici prin gând s` nu-]i treac` s` transformi asta \n vreun fel de \ntâlnire! Nu-mi pot permite s` te las s`-mi distragi aten]ia. – Dar este un soi de \ntâlnire! {i apoi, sunt sigur c` o profesionist` ca tine a fost instruit` cum s` ignore distragerile. Dusty ap`s` un buton [i \n ma[in` se auzi un jazz u[or. Distragerile. Stevie privi pe geamul de la ma[in`. Da, fusese instruit` s` ignore distragerile obi[nuite. Dar ochii aceia verzi str`lucitori, fascina]ia muzicii ce f`cea ca spa]iul riguros limitat al ma[inii s` par` atât de intim [i din nou afurisitul acela de parfum, atât
26
LYNN MCKAY
de seduc`tor \ncât ar fi trebuit s` fie o substan]` controlat` \ndeaproape… Nu era deloc un \nceput promi]`tor.Trebuia s` se concentreze. Stevie cobor\ geamul [i curând o adiere cald` de vânt \i juca prin p`r, aducându-i-l peste obraji. Oric`rei femei i-ar veni greu s` se controleze \ntr-o astfel de situa]ie. Inspir` adânc [i aproape c` se \nec` din cauza ]evii de e[apament a camionului pe lâng` tocmai trecuser`. – Deci, mergem la tine acas`? – Da. Disear` am meci. – Ziarele spun c` ai câ[tiga milioane de dolari pe an. Trebuie s` recunosc c` sunt curioas` cum arat` casa ta. Am s` v`d fort`rea]a celui mai dorit burlac, nu-i a[a? Stevie se sili s`-l priveasc`. Bine…, nu-i prea ie[ea autocotrolul. La urma urmelor, nu era chiar atât de irezistibil. Nu ar`ta decât s`n`tos, bronzat, puternic [i viril. Dusty \i arunc` o privire rapid`, cu un zâmbet strâmb. – Banii aceia \i câ[tig pe merit. {i nu e nici o fort`rea]` de burlac, e un c`min primitor \ntr-un cartier obi[nuit. Nu mai arunc demult banii pe luxuri excesive. Acum m` gândesc la retragere, \mi fac planuri de viitor. – Dar am citit… Stevie t`cu. Urm`torul lucru pe care l-ar fi f`cut ar fi fost s` recunoasc` fa]` de el c` citise toate articolele din ziarele de scandal despre „Juc`torul cu bra]ul de aur“. |n anii \n care jucase \n California, fusese adesea pe prima pagin`, petrecuse cu vedete de cinema, locuise \n Malibu. – S` nu crezi tot ceea ce cite[ti! rosti Dusty dând muzica mai \ncet [i privind-o . – Cum? N-ai \n realitate un copil-extraterestru? \i r`spunse ea [i nu se putu ab]ine s` nu râd` de fa]a pe care o f`cuse Dusty. – A[a, râzi! Tu ce ai face dac` ai fi legat` de public?… Bine…, am un impresar care are grij` s` se afle despre mine. Un nume cunoscut \nseamn` mai mul]i bani la masa de negocieri, mai multe contracte, mai multe facilit`]i. Dusty porni pe o ramp`, \n afara [oselei.
|N MÂINILE DESTINULUI
27
– Atunci, ai un impresar genial, complet` Stevie. O perioad` ai fost omniprezent, \ncepând cu presa de scandal [i terminând cu acele reclame pentru lenjerie intim`. – Da, i-am spus s-o lase mai moale, acum c` m-am \ntors acas`. – Probabil c` Houstonul ]i se pare acum destul de plicticos \n compara]ie cu Hollywood. Dusty clipi. – Oh, nu [tiu. E ceva foarte relaxant \n a m` \ntoarce din nou aici, \n sânul familiei, \n a re\nnoda vechi prietenii. Ca [i când ai \nc`l]a din nou vechii adida[i. Stevie \nchise la loc geamul, fiind sigur` c` p`rul ei era acum un adev`rat dezastru. Punea pariu c` toate femeile din Hollywood erau mereu aranjate perfect. Cu coafurile mereu puse la punct, cu corpuri perfecte. {i ea… cu blestematele acelea de cinci kilograme \n plus! – A[adar, noi reprezent`m pentru tine o pereche veche de adida[i. Mul]umim mult! Era clar c` trebuia s` \nceap` imediat s` ]in` un regim, chiar de azi! Stai pu]in! Doar nu-i p`sa ce crede Dusty?! Din p`cate, atunci când Dusty \ncepea s`-[i dezv`luie farmecul, a[a cum o f`cea acum, \i era greu s` nu se topeasc` toat` sub privirea lui. Ochii aceia verzi \n care se putea citi o permanent` provocare… gropi]ele acelea care cereau s` fie atinse… [i ea care murea de ner`bdare s`-i a[eze [uvi]a aurie de p`r care-i st`tea rebel` pe frunte! Fusese c`s`torit` [i divor]ase de când nu se mai v`zuser`, din noaptea aceea, dar cu toate astea, \n ciuda neg`rii ei, pasiunea ei de licean` supravie]uise. Era periculos. Dusty o privi \n treac`t. – |mi plac adida[ii vechi. E grozav s` fiu din nou acas`, mai ales acum, când cariera mea \n baseball e pe sfâr[ite. Probabil c` nu voi termina nici sezonul acesta. Am probleme cu um`rul. – |mi pare r`u, rosti Stevie atingând bra]ul lui bronzat. – {i mie, r`spunse el [i un zâmbet for]at \i ap`ru pe buze. Dar \n cele din urm`, va trebui s` \nfrunt realitatea. Mac are dreptate, baseballul este doar un joc, unul pentru oameni tineri.
28
LYNN MCKAY
– Oh, Dusty, am aproape treizeci [i patru de ani. Pân` la patruzeci nu mai am prea mult. Iar b`rba]ii ating apogeul la aceast` vârst`. – Asta dac` nu joac` baseball, ad`ug` el cu o voce voit neutr`, dar Stevie \[i d`du seama c` gândul retragerii \l deranja. |i atinse u[or um`rul. – Acum te doare? – Trei opera]ii la um`r, sute de ore de terapie recuperatorie [i cu toate astea, mingea mea cea rapid` devine din ce \n ce mai greu de controlat pe durata \ntregului meci. La naiba, da, m` doare, r`spunse el strângându-i mâna. Stevie \[i trase mâna \napoi, parc` ars` de atingerea lui Dusty. |i pl`cuse \ntotdeauna s`-l ating`. Trebuia s` \nceteze pentru c`, altfel, Dusty se sim]ea liber s-o ating` [i el… – Chiar o s` te retragi? – Mi-ar pl`cea ca, \nainte s` m` retrag, s` bat recordul lui Nolan Ryan la arunc`ri. Nu mai am mult. Dac` rezist` um`rul, pot s` stabilesc un record de toat` frumuse]ea. – {i dup` baseball? – Am câteva lucruri \n minte. Mi s-au oferit ni[te posturi de comentator sportiv, zâmbi Dusty. M` vezi \ntr-unul din tricourile acelea sport, intervievând cine [tie ce ageamiu care \ncearc` s`-mi bat` recordul?! – Gândul `sta m` \ntristeaz`, recunoscu ea. |ns` cu siguran]` c` ai fi perfect pentru televiziune. Dar ai r`mâne \n continuare \n aten]ia publicului. – {tiu, suspin` Dusty. Dac` n-ar fi admiratori fanatici, nu m-ar deranja. Stai s` vezi punga cu scrisorile pe care le-am primit de la Bebe. Sunt peste o sut`. – Va trebui s` m` uit peste ele. Stevie observ` c` se opriser` \n fa]a unei por]i negre de fier. – Ca s` \nve]i câte ceva? o ironiz` el, \ntinzând mâna spre telecomanda care era prins` de ap`r`toarea de soare. Poarta se retrase. – Scrisorile acelea sunt probe, Dusty. O s` caut indicii, nimic altceva. – P`cat! Cu femeia potrivit`, sugestiile lui Bebe ar fi de-a dreptul dinamit`.
|N MÂINILE DESTINULUI
29
Femeia potivit`?! Stevie ura faptul c` simpla idee de a fi potrivit` pentru Dusty f`cea ca inima s`-i bat` cu putere. Era timpul ca lucrurile s` revin` pe f`ga[ul normal. – Glume[ti tu despre Bebe, dar intrarea prin efrac]ie e un lucru serios. Sunt aici s` \mpiedic s` se \ntâmple ceva mai grav. – Mai grav? Dac` chiar crezi c` situa]ia poate deveni periculoas`, atunci poate c` ar trebui s` chem, totu[i, un tip. – Mi-am petrecut ultimii zece ani \n misiuni periculoase sub acoperire [i m` descurc, indiferent de ce n`scoce[te aceast` Bebe. Ap`s` din nou butonul telecomenzii pentru ca poarta s` se \nchid` la loc, apoi conduse de-a lungul unei alei \ntortocheate. Clipi. – Sub acoperire, hm? Mi-ar pl`cea s` te v`d pe post de prostituat`. La forn`iala lui Stevie, Dusty izbucni \n râs. – Bine. Recunosc. Sunt impresionat. Mac mi-a spus c` e[ti unul dintre cei mai buni poli]i[ti pe care i-a cunoscut vreodat`. Privi \ncruntat spre cas`. – La naiba, aproape c` ur`sc s` intru \n`untru. Oare ce surprize m` mai a[teapt` de data asta? Dusty opri ma[ina \n fa]a unui garaj de trei locuri. Nu [tiu cum reu[e[ti. Un singur atacator [i curajul meu s-a [i dus. Nu pot s`-mi imaginez cum e s` faci fa]` zilnic unui asemenea stres. Stevie studie casa din piatr` masiv` [i din lemn ro[u, \nconjurat` de copaci \nal]i. – Te obi[nuie[ti, cu timpul. Unii dintre noi chiar clacheaz` \n lipsa stresului. – Probabil c` a[a este, din moment ce e[ti dispus` s` te ocupi de mine \n timpul concediului. – Voi avea dup` aceea timp de compensare. Nu-i mare lucru. „Nu-i mare lucru. Asta a fost bun`, ar trebui s`-l ]in` la locul lui“, gândi ea. Stevie \i zâmbi câinelui care se zbenguia \n fa]a ma[inii, dând frenetic din coad`. Era un seter irlandez, de culoarea apei ruginite. – Ranger pare s` fie bine. Poate c` Bebe [i-a luat liber o zi. – Nu te baza pe asta. E consecvent` de mai mult de o lun`, \mi trimite scrisori chiar [i la hotel sau atunci când sunt plecat din ora[. Dusty deschise portiera [i Ranger s`ri imediat \n \ntâmpinarea lui.
30
LYNN MCKAY
– Sunt atât de fericit c` nu i-a f`cut nimic câinelui! Mike mi l-a dat când am dat prima mea lovitur` de profesionist. Stevie \l privea mângâind blana deas` a câinelui. Mâini puternice, dar tandre. Mâinile acelea ar putea… – Mike era la fel de \nnebunit dup` câini ca [i tine. Labradorul lui negru \nc` mai doarme pe unul din pantofii lui. – Trebuie s` vorbim despre Mike, rosti \ncet Dusty. Când a fost ucis, eram la Los Angeles. Stevie \nghi]i, sim]indu-[i deodat` gâtul mai strâmt. Mike decedase de mai bine de un an, dar timpul nu reu[ise s` atenueze durerea. – Deschiseser` focul \n fa]a comandamentului. Mike a fost la momentul nepotrivit, \n locul nepotrivit. – Mike era prea tân`r, [opti Dusty. – E cineva care s` nu fie prea tân`r ca s` moar` a[a? Stevie \ncerca din r`sputeri s` se ab]in` s` nu plâng` pe um`rul puternic lui Dusty. Deschise portiera. – Destul! Hai s` vedem dac` Bebe te mai iube[te. Dusty \ndep`rt` câinele. – La naiba, ce dur` e[ti! – Doar pentru asta m` pl`te[ti. Pentru abilitatea mea de a m` da drept altcineva [i pentru instinctele mele ascu]ite. – Instincte? interveni el trecându-i un deget de-a lungul obrazului; Stevie tremur`. Ce-]i spun instinctele tale \n momentul acesta, Stephanie Jane? „Fugi!“, \[i spuse ea. |ns` ceea ce f`cu fu s` coboare repede din ma[in`. – Instinctele mele \mi spun c` trebuie s` afl`m care este scopul acestei individe. Ranger s`ri pe ea, dând extaziat din coad`. – Ranger, te rog! râse ea. Cum poate Bebe s` spun` c` e[ti r`u? E prima dat` când ne \ntâlnim [i deja m` tratezi ca pe o prieten` veche. – Jos, Ranger! Câinele [ezu imediat [i \n aceast` pozi]ie p`rea c`-i zâmbe[te complice lui Stevie, cu limba atârnându-i [treng`re[te [i cu labele nemi[cate.
|N MÂINILE DESTINULUI
31
– Poate ]i se pare doar un câine, dar s` [tii c` se pricepe la oameni, ad`ug` el mângâind cre[tetul lui Ranger. Dac` se poart` urât cu Bebe, este pentru c` ea nu e un om bun. – Bine lucrat, Ranger, prietene, f`cu ea scuturând laba oferit` de animal; apoi se \ntoarse s` studieze spatele casei. Cu siguran]` c` mi-ar pl`cea s` po]i vorbi. Ne-ai putea spune despre Bebe. Ranger l`tr`, aparent \n semn de aprobare, urmând-o de-a lungul dalelor de piatr` pân` \n fa]a u[ii. Stevie studie lumini]ele intermitente ale ap`r`torii sistemului de alarm`. – Totul pare \n regul`. Care e codul t`u? – 2.36, B A. Recordul meu personal la arunc`ri. – Excelent, râse ea, pentru un atacant. Dusty privi cum formeaz` codul, apoi cum descuie u[a cu cheia pe care el i-o d`duse mai devreme. Unghiile ei erau neuniforme [i roase din carne. |[i aminti de manichiura adolescentei Stevie, \ntotdeauna bine pus` la punct, perfect`, de culoare ro[ie. Era evident c` stresul slujbei o ap`sa mai mult decât era dispus` s` recunoasc`. – R`mâi aici! M` duc s` arunc o privire, spuse ea sco]ând pistolul din geant`; apoi deschise u[a. – La naiba! Chiar trebuie s` faci asta? coment` el dându-se un pas \napoi. – Pân` când o prindem pe admiratoarea ta, da. Stai nemi[cat! r`spunse ea disp`rând \n`untru. Dusty r`mase lâng` Ranger \n curtea interioar`. – |]i spun eu, b`iete, Stevie a crescut din vremurile de odinioar`. Uit`-te la ea! f`cu el ar`tând spre cas`, acum poart` un pistol [i-mi spune s` nu m` mi[c. De[i ura s` recunoasc`, lui Dusty nu-i pl`cea deloc ideea c`-l protejeaz` o femeie, mai ales c` protec]ia era \mpotriva unei alte femei. Ascultase \ngrozitoarea lor poveste cu frumoasa vedet` de televiziune, \ns` situa]ia lui era cu totul diferit`. Stevie avea dreptate. Numai o amazoan` \l putea dobor\ la p`mânt. Sau o femeie cu o arm`. Arma lui Stevie putea fi la fel de periculoas`. Buzele acelea obraznice, p`rul ondulat [i negru [i ochii aceia c`prui puteau fi letale. Nu-i venea s` cread` cât de mult se schimbase \n cei
32
LYNN MCKAY
cincisprezece ani de la noaptea aceea petrecut` \mpreun`. Trecuse o via]` de om de atunci. Dac` Stevie s-ar hot`r\ acum s` vin` \n patul lui… Dusty mângâie urechile câinelui. – Din toat` t`r`[enia asta cu „admiratoarea fanatic`“ ne-am ales [i cu un lucru bun, \ngân` el râzând la Ranger, Stevie o s` stea cu noi. Ce crezi, o s` insiste cu chestia cu dormitoarele separate? – Bine\n]eles c` o s` insiste. Dusty v`zu din nou expresia aceea a lui Stevie, aceea care spunea c` nu era prea departe de a-l pocni. – N-ai nici un haz! Casa e \n regul`? – Nu chiar. Vino s` vezi. Stevie f`cu stânga \mprejur. A[ vrea s` \ncetezi s` mai glume[ti pe seama unui poten]ial pericol. Personal, m` trec fiori numai când m` gândesc c` cineva intr` aici, dup` cum se pare când \i pofte[te inima. Stevie trecu prin buc`t`rie, \ndreptându-se spre birou, iar Dusty o urm`. – Prive[te asta! – Faxul meu? Dusty se aplec` [i ridic` hârtia care sosise. – Cite[te! \i spuse ea privind \ncruntat` biletul. Bebe are num`rul t`u de fax. – „Dragul meu Dusty. D` o lovitur` pentru mine, iubitule. |nc` una [i podiumul te a[teapt`. Nu m` dezam`gi!“. Dusty se uit` la Stevie. Femeia asta se pricepe la baseball. – Nu m` mir`. Doar e obsedat` de tine, nu de un star rock. Cea de-a treia propozi]ie \mi sun` a amenin]are. Ce-o s` fac` dac` o „dezam`ge[ti“? Cite[te mai departe. Dusty privi furios hârtia. – „ Disear` voi fi acolo, chiar \n spatele primei baze. S`-mi faci cu mâna, iubitule! De-abia a[tept. Bebe.“ Arunc` biletul. Iubit?! Nici nu m` gândesc! Stevie recuper` hârtia, cercetând-o \nc` o dat`. |[i d`du p`rul pe spate cu un gest incon[tient care-l f`cu s`-[i doreasc` s` simt` din nou p`rul acela alunecând peste trupul lui. – Avem dou` puncte de plecare promi]`toare. El sau ea devine neglijent. Ridic` receptorul [i form` un num`r.
|N MÂINILE DESTINULUI
33
– Sally, o s` am nevoie de \nt`riri \n seara asta. O s`-]i explice Mac. Spune-i c` a[a consider eu, ad`ug` ea, apoi a[tept` un moment. Echipa]i complet. Ne \ntâlnim la clubul Astros, pe partea primei baze, cam pe la…? se uit` \nspre Dusty. – Trebuie s` fiu acolo pân` \n ora cinci. Meciul \ncepe la [apte treizeci. – Cam pe la cinci [i jum`tate, apoi ascult` din nou. Perfect! Spune-le lui Rob [i Lindei s` se \mbrace ca pentru un meci de baseball. |nchise [i ridic` faxul. – Uite, Dusty. Num`rul de telefon [i ora sunt tip`rite sus. }i-a trimis asta cam acum o or`. Ridic` din nou receptorul. – Am nevoie s` localizez un num`r de telefon. Citi num`rul, apoi acoperi cu mâna difuzorul. Sunt foarte rapizi. Computerele rezolv` totul atât de u[or. Lu` de pe birou un creion [i un carne]el [i not` câteva informa]ii. F`-mi leg`tura cu Mark Rodriguez. Rupse pagina pe care scrisese [i-i arunc` lui Dusty carne]elul. – Dusty, f` o list` cu to]i cei care [tiu num`rul t`u de fax! – Am \n]eles, s` tr`i]i! El se a[ez` la birou. Stevie ceru ca cineva s` se deplaseze la firma care trimisese faxul, invocând din nou numele lui Mac. Dup` ce \nchise, se apropie [i privi peste um`rul lui. Parfumul ei discret [i cu siguran]` sexy \l \nv`lui pe de-a-ntregul. – Nu e cine [tie ce list`, protest` ea. Dusty realiz` c` o avea \n fa]` pe profesionista din Stevie, pe poli]ista Stevie. Se aplec` deasupra lui ca s` ia un alt pix, jacheta ei neagr` atârnând deschis`. Z`ri un top alb, apoi gâtul ei lung [i umbra dintre sânii ei plini. Doamne, cum ar fi vrut s` o s`rute \n locurile acelea [i s`… „Potole[te-te! Crezi c` dup` cincisprezece ani po]i pur [i simplu s` sari pe ea? Ultima dat` când ai v`zut-o, ai dat-o afar` din patul t`u [i i-ai frânt inima“, gândi el. O privi din nou, era atât de sigur` pe ea, atât de sexy. Dac` ar mai veni acum la el, cu siguran]` n-ar mai alunga-o!
34
LYNN MCKAY
– Num`rul meu de fax e trecut pe c`r]ile mele de vizit`. Ai idee câte am dat?! – Nu prea multe, dac` nu cumva vrei s` te sune to]i fanii t`i. – Dar dac` e vorba de afaceri, schimb`m c`r]i de vizit`. – Schimb? Asta \nseamn` c` [i tu ai cartea de vizit` a celuilalt. Unde sunt? – Glume[ti, nu?! Vorbim despre directori de televiziuni, furnizori. C`ut` \ntr-unul din sertarele biroului pe care se g`sea faxul. – D`-mi-le! Astea sunt posibile indicii, \i spuse ea, \ntinzând mâna. Avem noroc c` Mac este prietenul nostru. Chestia asta poate s` dureze ore \ntregi. Stevie arunc` o privire pasager` spre teancul de c`r]i de vizit`. – O s` m` pui \ntr-o situa]ie al naibii de penibil` dac` o s` suni vreun produc`tor executiv de la ABC s`-l \ntrebi dac` nu cumva mi-a trimis mesaje de dragoste! f`cu Dusty agitându-[i creionul pe sub nasul ei. Stevie râse. – Ai \ncredere c` o s` fim discre]i. – Hm! Am ascultat povestirile fratelui t`u, Mike, despre investiga]iile sale. Era la fel de discret ca o locomotiv`. Dusty arunc` pe birou creionul [i merse la fereastr`. Privi câteva clipe platforma cur]ii interioare [i a piscinei, ambele par]ial umbrite de pini \nal]i. – Pentru tine, Mike exagera \ntotdeauna inten]ionat, vroia s` te impresioneze. Dusty se \ntoarse [i o privi mirat. – S` m` impresioneze?! |l consideram cel mai curajos om pe care l-am cunoscut vreodat`, rosti el trecându-[i mâna prin p`r. Ce se \ntâmpl` cu lumea asta, dac` un om care-[i pune via]a \n pericol ca s`-i prind` pe r`uf`c`tori se las` intimidat de unul ca mine, care se bazeaz` \n via]` pe un talent pe care i l-a dat Dumnezeu?! – Nu vorbi a[a! spuse Stevie, traversând spa]iul care-i desp`r]ea. Mike era curajos. Mi-a[ dori s` pot fi m`car pe jum`tate din poli]istul care a fost el, [opti ea.
|N MÂINILE DESTINULUI
35
– S` [tii c` el credea \n tine. Dusty \[i a[ez` bra]ul dup` umerii ei. Mi-a spus multe povestiri cu Stevie. Mi-ar pl`cea s` te v`d pe motociclet`. – Fata cu motocicleta, se strâmb` ea. N-a fost deloc unul dintre rolurile mele preferate, dar m-a ajutat s` ob]in avansarea. Stevie \i \ndep`rt` bra]ul [i se \ndrept` spre u[`. – Acum trebuie s` merg s`-mi iau câteva lucruri, din moment ce voi sta aici pentru o vreme. Sun` la 911 dac` te deranjeaz` cineva! – A[teapt` pu]in! Cu ce vrei s` pleci? – N-ai un spirit de observa]ie prea dezvoltat, nu-i a[a, Derrick? Am fost urm`ri]i pân` aici, \n ciuda manierei tale de a conduce. Sunt sigur` c` a fost destul de dificil. Mac a aranjat s` pot fi instalat`. M` voi \ntoarce cu mult \nainte de a trebui s` plec`m. – Du-te! O s` \not pu]in. Poate reu[esc s` m` mai relaxez, adug` el, masându-[i um`rul. – Bine. Ai o telecomand` \n plus pentru poart`? Stevie se opri \n fa]a u[ii. El ar`ta obosit; câteva riduri vagi \i crestau fruntea. – Pe u[a din spate. Dac` nu a luat-o Bebe. – O s` verific. Stevie se gr`bi spre debara [i g`si telecomanda pe unul din rafturile de deasupra usc`torului. – M-am mai lini[tit. Stevie tres`ri când genunchiul lui \l lovi din spate pe al ei. Se \ntoarse, r`spunzându-i cu un pumn u[or \n stomac. L`sase deja garda jos, purtându-se mai mult ca o prieten` decât ca o profesionist` angajat`. Era timpul ca lucrurile s` revin` la normal. – |n afar` de lista cu faxul, mai f` una cu persoanele care au acces \n mod regulat la tine acas`. Presupun c` ai un serviciu de menajere. Stevie ar`t` \nspre rândurile de prosoape \mp`turite cu dib`cie de pe rafturile de deasupra ma[inii de sp`lat [i a usc`torului. – Am o singur` menajer`, nu un serviciu. Ivy nu e o suspect`. A lucrat pentru mama mea de ani de zile. Dusty se aplec` peste ma[ina de sp`lat. – Ai o cas` superb`. {i perfect \ntre]inut`. Stevie puse mâna pe clan]`. Scrie-mi programul ei. Ne poate fi de ajutor. Cred c` putem
36
LYNN MCKAY
presupune cu u[urin]` c`, dac` ar avea o pasiune arz`toare pentru tine, nu s-ar vedea nevoit` s` recurg` doar la bile]ele de dragoste. Ar putea, pur [i simplu, s` te \ncol]easc` \n dormitor \ntr-una din zile. – Probabil c` glume[ti. Dusty o privi simulând oroare. Ivy e ca o mam` pentru mine. E mai preocupat` s` m` \ngra[e sau s` m` bat` la cap s` le fac „nepo]ei“ ei [i mamei. Stevie \i arunc` o privire din cap pân`-n picioare. – Mie nu mi se pare c` e[ti slab. Cât despre „nepo]ei“, ar trebui s`-i caute \n California. Am \n]eles c` ]i-ai sem`nat ov`zul pe acolo ani de zile. – Gura aia mare a ta \ncepe s` m` enerveze, Stephanie Jane. Cu o mi[care rapid`, Dusty o ]intui pe Stevie de ma[ina de sp`lat. Se poate s` m` fi distrat \n ultimii ani, dar am \ntotdeauna grij`, dac` nu sunt luat pe nepreg`tite atunci când dorm. N-am nici o progenitur` accidental`, din câte [tiu. – Ai lovit sub centur`, Derrick. Cu siguran]` c` nu \ncercam s` r`mân \ns`rcinat` \n seara aceea [i n-am f`cut-o. Stevie \mpinse ineficient \n pieptul lui, \ncercând s` ignore presiunea intim` pe care [oldurile lui o exercitau asupra ei. Apropierea lui [i amintirile stârneau propriile ei impulsuri. Momentul nepotrivit. Era acolo pentru a-[i face treaba, iar Dusty era ultimul b`rbat pe care l-ar alege pentru a-[i reanima via]a sentimental`. – D`-mi drumul pân` nu te lovesc. – S` m` love[ti?! Chiar ai face-o? Se aplec` spre ea, mâinile lui sprijinindu-se pe metalul rece, atingând-o, totu[i. |ncearc`! [opti el atingându-i u[or maxilarul cu buzele. Nu m-ar deranja o mic` lupt` corp la corp. Buzele lui pluteau \n jurul alor ei; Stevie aproape c` paralizase. Un s`rut? Numai ca s`-[i aminteasc`. Corpul ei cerea s`rutul acela cu ardoare, sânii ei tânjeau s` fie atin[i, c`ldura trupului lui topea orice urm` a judec`]ii ei. Nu! S`rutându-l, chiar [i o singur` dat`, ar fi \nsemnat s` cad` din nou \n mrejele lui. Era mult prea vulnerabil` \n ceea ce-l privea pe Dusty Derrick. Nu o vroia cu adev`rat pe ea. Doar credea c`, etalându-[i gropi]ele acelea, o va face s` sar` \n bra]ele lui. |l \ndep`rt` din nou.
|N MÂINILE DESTINULUI
37
– Relaxeaz`-te, Stephanie Jane. |[i puse bra]ele \n jurul ei, tr`gând-o mai aproape. Ce spui de un s`rut, de dragul vechilor vremuri? – Nu prea cred. Stevie se gândi s` ridice unul din genunchi, dar nu se putu hot`r\ s-o fac`. |ns` \[i aminti un secret despre Dusty pe care Mike i-l spusese. Se apropie [i-[i plimb` degetele mai sus de [oldurile lui. Reac]ia lui Dusty fu instantanee. – Oh, nu! rosti el cu respira]ia \ntret`iat`, râzând necontrolat. Asta nu! se \ndep`rt` de ea, sc`rpinându-se. Stevie \[i flutur` jubilând degetele prin fa]a lui. – Ce zici de asta, durule? }i-am spus c` m` pricep la autoap`rare. – Nu e cinstit! Doar pentru c` sunt sensibil la gâdilat… – O femeie inteligent` [tie s` aleag` arma potrivit`. Deschise u[a. – A[teapt`! Dusty \i atinse bra]ul. Ce s-a \ntâmplat cu Rodney? |mi amintesc c` ]i-am trimis un cadou de nunt` acum câ]iva ani, dar apoi Mike mi-a spus c`… – |l cheama Ronnie. Din câte [tiu, este bine. Suntem divor]a]i de zece ani. – Trebuie s` fi fost o leg`tur` de scurt` durat`. Mâna lui Dusty ajunse pe sub mâneca de la jacheta ei, provocându-i furnic`turi prin tot corpul. – Scurt` [i deloc fericit`. Ea se d`du \n l`turi. Faptul c` \i amintise de Ronnie fusese un du[ rece eficient. |nc` unul chipe[, probabil tot atât de preocupat de sine, st`tea acum \n fa]a ei. O leg`tur` amoroas` cu un astfel de tip era o experien]` care ajungea pentru \ntreaga via]` a unei fete. Se auzi un claxon. Trebuie s` fug. Colegii mei nu mai au r`bdare. Dusty o conduse pân` la poart`. – O s` pun un telefon lâng` piscin`, \n caz c` ai nevoie de mine. Num`rul \l g`se[ti pe cartea mea de vizit`. – Bine. Astfel, po]i s` suni dup` ajutor dac` Bebe se decide s` sar` pe tine. Stevie f`cu un semn cu mâna c`tre ma[ina care o a[tepta, apoi ap`s` butonul ca s` deschid` poarta. |ns` \l auzi de Dusty chicotind [i se \ntoarse. – S` [tii c` nu e de râs. Adu-]i aminte de cazul Reginei Lampert. H`r]uitorii \ncep prin a te iubi, \ns` dac` sunt gelo[i sau dac` li se pare c` i-ai dezam`git, comportamentul lor poate deveni foarte agresiv.
38
LYNN MCKAY
– Doamne, Stevie, \ncerci s` m` sperii din nou? – S` [tii c` asta fac. Sperie-te [i r`mâi \n alert`! Nu vreau s` te g`sesc plutind cu fa]a \n jos \n piscina aia frumoas`, rosti ea ar`tând spre dreptunghiul lucitor cu ap` limpede. Dusty se pref`cu c` tremur` de fric`. – Unu la zero pentru tine. Acum, du-te mai repede [i adu-]i [i costumul de baie la \ntoarcere. Dac` m` p`ze[ti dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i patru, \nseamn` c` trebuie s` intri cu mine \n piscin`. O studie din cap pân`-n picioare cu un zâmbet lene[. Presupun c` ar fi prea mult s`-]i cer s` por]i doar bikini. Stevie cl`tin` din cap v`zând figura lui pozna[` cu care \[i f`cea iluzii \n ceea ce o privea. – Nu renun]i niciodat`, nu? – Ai fi dezam`git` dac` a[ face-o, r`spunse el cu un zâmbet afectat, apoi se \ntoarse pentru a intra \n cas`. Stevie a[tept` pân` când el \nchise u[a \n urma lui, apoi ie[i pe poart`. Se l`sa prins` prea u[or \n joaca asta lipsit` de sens. Dusty \[i permitea s` glumeasc` pentru c` el nu v`zuse niciodat` partea vicioas` a unui admirator ajuns la fanatism. Ascultase povestea Reginei Lampert, dar nu fusese acolo, nu auzise ]ipetele ei, nici nu v`zuse casa b`rbatului pe care l-au prins, \n cele din urm`. Apartamentul agresorului era un \nfior`tor altar \nchinat victimei, decorat cu fotografii ciopâr]ite ale acesteia. Stevie se \ndrept` spre limuzina gri care o a[tepta la col]ul str`zii, \nchizând cu grij` poarta \n urma ei. Trebuia s`-l protejeze pe Dusty de un atac asem`n`tor cu cel pe care Regina Lampert \l suferise, pentru binele lui, \n memoria lui Mike [i pentru lini[tea ei sufleteasc`. – Bine, Stevie. Spune-mi despre Dusty Derrick, zise Margie din fa]a volanului când Stevie se a[ez` pe locul din fa]`. Stevie alung` presentimentul acela care o chinuia [i \ncepu o descriere a casei lui Dusty care cu siguran]` c` avea s` potoleasc` setea de detalii picante a lui Margie. – Trebuia s` fi v`zut patul cu saltea cu ap`…
Capitolul 3 – Stai pu]in! Faxul a venit de la un centru de xerox? Stevie rezem` receptorul de um`r [i lu` un pix [i un blocnotes de pe biroul lui Dusty. – Da, de la unul foarte c`utat. – {i-a amintit cineva tranzac]ia, ofi]er Hancock? – Spune-mi Bob. Am fost noroco[i. Func]ionara este o student` cam ciudat` c`reia \i place s` studieze oamenii. Ne-a f`cut o descriere foarte bun`, chicoti Bob, adresându-i-se cuiva de lâng` el. – Ce e a[a de amuzant? – Persoana pe care o cau]i nu e chiar o frumuse]e rar`. – Bine, Bob. D`-i drumul. – Cucoana ta e cam ciudat`. – O femeie! E[ti sigur? Se gândi c` Dusty s-ar bucura s` aud` asta. – Cel pu]in a[a pare. Straniu, \ns`, purta o hain` de ploaie, un batic [i ochelari fumurii. Stevie privi pe fereastr` la Dusty, care se bronza lâng` piscin`. – Suntem \n plin` secet`, iar canicula e \n toi. Sun` a deghizare. – Da, era blond` [i avea un machiaj \nc`rcat. – Cum s-a comportat? Era agitat`?
40
LYNN MCKAY
– A fost nepoliticoas`. A ]inut s` trimit` faxul chiar cu mâinile ei, n-a vrut s-o lase pe func]ionar` s` o ajute. A pl`tit cu bani ghea]`, bine\n]eles. Stevie b`tea u[or cu pixul pe blocnotes. – Altceva? – Tipa era \nalt`. Cam un metru optzeci, o femeie corpolent`. – Alte particularit`]i sau tr`s`turi deosebite? Stevie \ntocmi descrierea pe computer, pentru cine vroia s` afle despre celebrit`]ile h`r]uite. – |[i dregea foarte des vocea, probabil c` \ncerca s` [i-o mascheze. – Probabil c` da. Ai grij` ca func]ionara s` \ntâlneasc` unul din desenatorii no[tri. Vreau s`-i ar`t victimei un portret-robot explicit. Stevie [tia c` era mai bine s` nu pomeneasc` numele lui Dusty. Poli]i[tilor le place bârfa [i n-ar l`sa s` le scape astfel de am`nunte despre un juc`tor de baseball in pauza de cafea. – Am o solu]ie mai bun`. Centrul de xerox are o camer` de luat vederi, camer` care func]iona la momentul respectiv. Cu pu]in noroc, am putea scoate câteva cadre cu individa. – Grozav! Dup` ce termini de scris raportul, trimite-mi prin fax o copie la num`rul acesta. Stevie se aplec` s` vad` telefonul care era cuplat la fax. – Doamne, ce gre[eal`! – Ce s-a \ntâmplat? – I-am cerut victimei noastre s` \ntocmeasc` liste cu cei care au num`rul s`u de fax, când tot ceea ce trebuia s` fac` delincventa era s` se uite pe telefonul de aici! – Despre ce este vorba? – Nu pot s` discut asta cu tine. Trimite-mi prin fax raportul t`u, iar fotografiile d`-i-le detectivului [ef; va avea el grij` s` ajung` la mine. Stevie oft`. |]i mul]umesc, Bob. Mi-ai fost de mare ajutor. – Nici o problem`, doamn` detectiv. Apropo, partenerul meu zice c` te cunoa[te [i c` te salut`. Bob chicoti.
|N MÂINILE DESTINULUI
41
– Cine? – Randy Markham. – Hm! Pun pariu c` m` salut`. Spune-i c`, de[i \mi pare r`u, tot \mi datoreaz` cincizeci de dolari. Stevie zâmbi amintindu-[i cum, \n orele infernale dintre dou` [i cinci, \n timpul unei opera]iuni de supraveghere, ea [i Randy f`cuser` o mul]ime de pariuri proste[ti. D`-mi-l la telefon! – Nu vrea s` vorbeasc`. Spune c` tu-i e[ti datoare lui. – Nici vorb`! Ultima prostituat` avea r`d`cinile crescute de cinci centimetri. Randy a câ[tigat puncte doar pentru c` era blond`. Stevie râse când \l auzi pe Randy ]ipând \n fundal. Trebuie s` \nchid. Pup`-l pe Randy din partea mea. |nchise. Randy Markham. O alt` victim` a traficului de droguri. Randy nu mai era detectiv, se \ntorsese la patrul`, dup` luni \ntregi petrecute la dezintoxicare. Lucrase sub acoperire ca drogat atât de mult timp \ncât \ncepuse s`-[i ia rolul \n serios. Stevie realiz` c`-[i rodea unghiile [i-[i scoase repede mâna din gur`. Slav` Domnului, ea nu fusese niciodat` tentat` s-o apuce pe calea aceea! Ura drogurile, ura modul \n care distrugeau vie]ile oamenilor. |n dou` s`pt`mâni, va avea puterea de decizie \n cazurile la care va colabora [i va putea s` \ncerce câteva metode noi de a-i scoate pe trafican]i din afaceri. {i nu va mai merge pe teren, ceea ce reprezenta o mai mare u[urare decât crezuse. Privi pe fereastr`. Fiecare problem` la timpul ei. |n momentul de fa]` trebuia s` se ocupe de Dusty [i de Bebe. Era mult prea u[or s` trateze aceast` sarcin` ca pe o vacan]`, având \n vedere casa lui imens` [i luxoas`. |l vedea pe Dusty \ntins \ntr-un cap`t al piscinei. Purta ochelari de soare fumurii [i st`tea cu capul pe un prosop \mp`turit. Soarele p`rea s` se joace \n p`rul lui auriu, iar pieptul lui bronzat abia se z`rea prin cercurile de ap`. Stevie sim]i cum o cuprindeau fiori reci [i calzi \n acela[i timp. Era singur` de mult` vreme. De prea mult`, dac` vederea lui Dusty \n
42
LYNN MCKAY
costum de baie o f`cuse s` transpire [i s`-[i imagineze… La drept vorbind, era \ndeajuns de atr`g`tor ca s` fac` pe orice femeie s`-l studieze pe ascuns. Cum altfel i-ar fi fost pl`tit` o avere pentru a reprezenta imaginea unei firme de lenjerie? Dar ea nu era orice femeie, era bodyguardul lui. De ce trebuia s`-[i aminteasc` mereu asta?! Simplu. |n adolescen]`, fusese atât de \nnebunit` dup` el, \ncât f`cuse inimaginabilul. Dumnezeule, când \[i aducea aminte de seara aceea… Chiar crezuse c` un b`rbat ca Dusty ar fi fost interesat de ea?! Sigur, fusese majoret`, st`pân` pe ea [i plin` de fantezii. {i fusese incredibil de naiv` s` vad` \n prietenia lui Dusty mai mult decât ce era. Nu era de mirare c` fusese atât de furioas`. Atunci fusese devastat`, umilit`, de[i desigur c` nu m`rturisise nim`nui ce f`cuse. Trecuse printr-un adev`rat co[mar, a[teptând dovada c` nu r`m`sese \ns`rcinat`. Dusty \i telefonase dup` o lun` [i ea \i spusese c` nu-i purta \n pântece copilul. Acum presupunea c` ar fi trebuit s`-i mul]umeasc` lui Dusty pentru c` fusese dispus s`-[i asume responsabilitatea. |ns` atunci \i \nchisese telefonul dup` ce-l asigurase, f`r` nici un pic de polite]e, c` n-avea de ce s`-[i fac` probleme. |n anii ce urmaser`, reu[ise s`-l evite. Nu fusese chiar cel mai matur mod de a face fa]` situa]iei, \ns` cu siguran]` cel mai comod. Dusty r`m`sese unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Mike, a[a c` nu fusese deloc u[or. Dusty \ntinse mâna dup` lo]iunea de plaj` [i mu[chii i se contractar`. Anii nu f`cuser` altceva decât s` perfec]ioneze ceea ce fusese \ntotdeauna un corp bine f`cut. Hmm. Stevie \ncerc` s` ignore \ncordarea pe care o sim]ea \n stomac. Sau poate pu]in mai jos… Bine, dar nu era o crim` dac` admira marfa! Cel pu]in atâta timp cât nu pl`nuia s-o cumpere… „Renun]`!“, \[i spuse ea. Aici, el era o victim`, o persoan` pe care ea trebuia s-o protejeze.
|N MÂINILE DESTINULUI
43
Acum trebuia s` se \ntoarc` la rolul detectivei Stevie. {tia cum s` trateze cu b`rba]ii. De exemplu, Randy. Petrecuser` \mpreun` ore \ntregi \nchi[i \ntr-o furgonet` sau la col]uri de strad`. Randy era un b`rbat singur [i atr`g`tor, dar, \n afara câtorva flirturi nevinovate, se concentraser` \ntotdeauna asupra muncii. |ns` un flirt cu Dusty nu putea fi niciodat` considerat nevinovat. To]i anii \n care ea jucase dup` reguli se [tergeau atunci când Stevie era \n preajma lui. Fusese o fat` de mod` veche, care pl`nuia s`-[i d`ruiasc` virginitatea b`rbatului cu care se va c`s`tori. Apoi, \ntr-o noapte… Acele vremuri trecuser` de mult. Acum putea s` ignore atrac]ia, \n ciuda faptului c` era \nc` ridicol de puternic`. Era capabil` chiar s`-[i etaleze costumul de baie, perindându-se ]an]o[ prin fa]a lui, f`r` s` clipeasc` [i f`r` s`-i pese. Chiar trebuia s` stea lâng` el [i poate c` a[a l-ar \nv`]a minte. Era o nebunie, dar o parte din ea mai tânjea, \nc`, dup` respingerea lui din trecut. Era, oare, atât de imatur din partea ei s` vrea s`-l vad` pe Dusty râvnind la ea? Imatur sau nu, r`zbunarea putea fi dulce. Câteva minute mai târziu, \ns`, se privi \n oglind` [i aproape c` se r`zgândi. {i a[a, Dusty n-o prea lua \n serios. Femeia \mbr`cat` \n bikini galbeni ar`ta ca o profesionist` experimentat`, dar nu \n probleme poli]iene[ti. |ns` \i pl`cea. |i pl`cea s` arate atuurile cu care Dumnezeu o d`ruise. Mac ar spune c` jucase prea mult timp rolul de prostituat`, dar acum nu-i p`sa. Dac` n-ai curaj, nu \nvingi! Costumul nu era chiar atât de \ndr`zne]. Sutienul \i scotea bustul [i linia gâtului \n eviden]`, dar slipul era destul de conservator, mascându-i partea superioar` a coapselor destul de generoase. Oricum, Dusty era obi[nuit cu peisajul feminin al Californiei [i al Insulelor Caraibe. Cel pu]in costumul ei avea [i sutien. Stevie \[i lu` ochelarii de soare, prosopul [i revolverul [i ie[i pe u[a din spate. Dusty \[i ridic` ochelarii, fluierând. – Ah, Stephanie Jane, [tiam eu c` ai haz! Stevie l`s` prosopul al`turi.
44
LYNN MCKAY
– N-am negat asta niciodat`. Dar Mac m-ar pune s` dirijez circula]ia, dac` m-ar vedea a[a. – |]i faci doar datoria, \mi p`ze[ti corpul. Vino mai aproape! Cu siguran]`, trebuie s` stai mai aproape. Dusty se ridic` râzând mali]ios [i-i \ntinse mâna. Ar`]i foarte bine! Te antrenezi? Stevie zâmbi. – Mul]umesc! Nu, antrenamentele le fac \n timpul serviciului, iar \n timpul liber practic sporturi de sal`. |i \ntinse mâna [i-[i scoase sandalele. – Sporturi de sal`? – Oooo! E cald`! – |ncerc s`-mi relaxez um`rul. Dusty o ajut` s` coboare prima treapt`. Poveste[te-mi despre sporturile astea de sal`. – Karate, tai chi, pu]in kick boxing. – Nimic mai pu]in violent? Stevie ]ip` [i se \mpiedic`, sim]ind ceva rece [i umed \n spatele coapselor. Dusty s`ri s-o sprijine, atingându-i talia cu mâna lui cald`. – Ranger, pleac`! Aproape c` ai \mpins-o pe Stevie \n piscin`. Câinele d`du vesel din coada care, \n lumina soarelui, p`rea o pan` de chihlimbar, apoi se arunc` brusc \n ap`. Dusty o ajut` s` intre \n piscin`. Ce n-ar fi dat Stevie s` fi sc`pat de cele cinci kilograme! Numai un idiot ar putea spune c` dragostea este oarb`, dar judecând dup` felul \n care Dusty zâmbea, probabil c`-i pl`cea ca femeile sale s` aib` forme mai voluptuoase. Femeile lui?! Trebuia s` uite de asta! Stevie se a[ez` pe margine, dincolo de el, ignorând faptul c` picioarele lor se \ncurcaser`. Era st`pân` pe ea acum. |l studie cu acela[i interes cu care [i el o studia pe ea. Nu era de mirare c` trupul acela vânduse milioane de boxeri. Stevie zâmbi [i-[i puse ochelarii de soare. – Mul]umesc. De obicei nu sunt atât de ne\ndemânatic`, dar acum Ranger m-a luat prin surprindere. Are nasul rece. Cu umerii tra[i, cu pieptul \ndreptat, Stevie \[i \ntinse bra]ele pe marginea piscinei. Dusty p`rea s` fi intrat \n trans`, fixându-[i privirea asupra decolteului ei. Perfect! Punctul ei forte. Doi la zero pentru ea!
|N MÂINILE DESTINULUI
45
– Nu te incomodez, nu? spuse ea ridicându-[i degetele pe la picioare de-a lungul gambei lui. Pot oricând s` [i \not. – Nu te mi[ca. Vocea lui Dusty p`rea sugrumat`. |[i drese glasul. Da, cu siguran]` c` Stevie avea efect asupra lui. Unde-]i ascunzi pistolul \ntr-o astfel de costuma]ie? Stevie se \ntinse \nspre prosoape [i le b`tu u[or cu mâna. – Chiar lâng` mine. Sunt de serviciu dou`zeci [i patru de ore pe zi, pân` \n momentul \n care o prindem pe Bebe. {tii asta. Stevie \[i p`str` calmul, chiar [i când sim]i cum piciorul lui \i \nghiontea [oldul. Hm! Credea c` o putea p`c`li? |[i ridic` genunchiul. Fu o mutare eficient`. |l v`zu cum \nghite \n sec, privind fix slipul ei. – Apa e cald`, nu-i a[a? „Ah, puterea unei femei! Folose[te-o sau scap` de ea!“ – era mottoul ei. La urma urmelor, Dusty era doar un b`rbat ca to]i ceilal]i, deci u[or de manipulat… Se aplec` pentru a-[i masa piciorul, oferindu-i astfel o imagine mai clar` a decolteului ei. Dusty \[i puse ochelarii, vrând s`-[i mascheze privirile insistente. Prea târziu, \ns`. Stevie recunoscuse deja setea din ochii lui. Dusty se \ntoarse [i lu` o sticl` de plastic maro. – Lo]iune de plaj`? zâmbi el. Te dau eu pe spate. – Mul]umesc. Poate mai târziu. Stevie lu` sticla [i stoarse \n palm` pu]in` lo]iune alb`. Apoi \[i frec` mâinile [i-[i mas` bra]ele, dup` care-[i trecu \ncet degetele peste sâni. – Dumnezeule, Stevie! El ar`ta de-a dreptul disperat. Lini[tea aceea \ncordat` fu \ntrerupt` brusc de o sonerie. Dusty arunc` o privire du[m`noas` spre Rolexul s`u, apoi \l opri. Nu-mi vine s` cred! Când lucrurile deveneau mai interesante, trebuie s` plec la afurisitul acela de club. – Lucrurile nu deveneau \n nici un fel. Respirând mireasma proasp`t` de pin, Stevie se \ntinse pe spate \n timp ce privea copacii \nal]i care-i \nconjurau. Cred c` a[ putea s` stau a[a o vecie. E atât de pl`cut [i atâta lini[te. Este un loc superb. – Pl`cut? Dusty respir` greu [i se ridic`. A[a credeam [i eu, \ns` Bebe a avut grij` ca lucrurile s` se schimbe.
46
LYNN MCKAY
Stevie privi cum apa se scurgea de pe trupul musculos [i bronzat al lui Dusty. Sim]i cum o cuprindea un val de c`ldur` [i deodat` \i pieri cheful de joac`. Dusty lu` un prosop, \ndep`rtând apa de pe abdomenul plat pres`rat cu p`r auriu. Apoi \i \ntinse mâna [i o ajut` s` ias` din piscin`. Atingerea lui electrizant` \i f`cu inima s` bat` cu putere, iar obrajii i se \nro[ir`. Aproape se topi când el \i [terse delicat pic`turile de ap` care alunecau pe linia dintre sâni. – Cândva o s` facem asta din nou [i atunci n-o s` mai fim \ntrerup]i, [opti el. |]i promit. – Eu… Stevie se leg`n` spre Dusty, hipnotizat` de zâmbetul ce flutura pe buzele lui [i de presiunea u[oar` a prosopului \ntre sânii ei. Oare ce vrusese s` spun`? Mintea ei era golit` de orice gând care nu avea leg`tur` cu Dusty. Apoi v`zu cum el coboar` privirea. Sutienul ei galben se udase [i st`tea lipit de ea, sco]ându-i sfârcurile \n eviden]`. Dac` Dusty [i-ar mi[ca mâna pu]in mai jos… ce s-ar \ntâmplat? |[i reveni [i f`cu un pas \napoi, \ns`, cu toate acestea, se lovi de el. – Ce naiba? – Cred c` Ranger vrea s` fac` [i el parte din scena asta nebuneasc`. Stevie se aplec` [i mângâie cre[tetul câinelui care se [i vârâse \ntre ei. Mul]umim, b`iete. Dar nu vrem s` \ntârziem la club! |n seara asta, [i Dusty [i eu avem de dat lovituri de gra]ie! – Lovituri de gra]ie? Ce amuzant! Iar tu, Ranger, prietene, e[ti la o arunc`tur` de b`] de cu[c`. |]i alegi cele mai nepotrivite momente. – Nu da vina pe Ranger! }i-am spus deja c` nu ajungem nic`ieri. Stevie \[i ridic` prosopul, reamintindu-[i cum s` respire. „Inspir`expir`, inspir`-expir`!“, \[i spuse ea. |n cele din urm` se sim]i destul de calm` pentru a-l urma pe Dusty \n`untru. Trebuia s` scape de senza]ia asta, c` picioarele i se taie, pe care sexapilul lui Dusty i-o provoca. Doar pentru c` el \i f`cuse avansuri, nu \nsemana c` trebuie s`-i r`spund` trup [i suflet [i s` cedeze. Ignorând dorin]a arz`toare de a face asta, Stevie sim]i pistolul prin prosop. Nu
|N MÂINILE DESTINULUI
47
purta o arm` doar de ochii lumii. Aici, era bodyguardul [i nu-i putea permite lui Dusty s` transforme asta \n vreun fel de leg`tur` sentimental`. Dusty se opri \n dreptul u[ii, se \ntoarse [i o prinse de umeri: – Se \ntâmpl` ceva \ntre noi, Stevie! Din clipa \n care te-am v`zut \n biroul lui Mac… – Ceea ce este \ntre noi este o sarcin` pe care eu trebuie s-o duc la \ndeplinire. |mi cer scuze pentru flirtul de adineauri. A fost o lips` total` de profesionalism din partea mea [i n-o s` se mai repete. Stevie \ntinse mâna peste el, c`utând clan]a. |ns` \nainte s` apuce s` deschid` u[a, Dusty \[i puse mâinile pe spatele ei [i o trase cu putere spre el. – Ba da. Nu-]i dau drumul pân` nu m` ascul]i cu aten]ie. Dar Dusty nu juca cinstit. Presiunea corpului lui \i ruinase abilitatea de a gândi. – Trebuie s` plec`m. Stevie se \ntoarse pentru a-l \ndep`rta. Trebuia s` recunoasc` faptul c` era o opera]iune cu atât mai dificil` cu cât degetele ei erau \ncle[tate pe bicep[ii lui. – Nu \nc`, rosti el, urm`rind cu buzele linia obrazului ei. – |nceteaz`! Stevie nu vroia s`-l priveasc`, nici s`-l s`rute. |n cele din urm`, Dusty se \ndep`rt`. – Chestia asta m` termin`, Stevie! La naiba, de[i au trecut cincisprezece ani, \ntre noi e totu[i atâta chimie! – Atât [i nimic mai mult. Stevie \ncerca s` r`mân` puternic`. Nu-l putea l`sa s` vad` c` atât respira]ia, cât [i atingerea lui delicat` o afectau. – Cândva m` doreai, Stevie, murmur` el. Pot s` te fac s` m` dore[ti din nou. |i [optea cuvintele la ureche, \ntr-un murmur senzual. – Dusty, te rog. E prea repede. |nceteaz` odat`! Am o misiune de \ndeplinit, a[a c` las`-m` s`-mi fac treaba. Nu avem timp de flirtat. Trebuie s` te ap`r. Stevie punct` asta \mpingându-i abdomenul. Dusty \i d`du drumul imediat, \ns` nu f`r` a protesta morm`ind. Aproape c` reu[ise s` scape de el, când Dusty o prinse de mân`.
48
LYNN MCKAY
– Po]i s`-]i faci treaba [i s` te [i sim]i bine \n acela[i timp. – Acum \mi vinzi ponturi? Pentru o clip`, Stevie se v`zu s`rutându-l pasional \n mijlocul uria[ului lui pat. Respir` adânc, ordonându-[i \n sinea ei s` revin` cu picioarele pe p`mânt. – Pe Plaja Cocoa m-ai respins. E \n regul`. Acum este rândul meu. Nu sunt interesat` s` amestec afacerile cu pl`cerea, de data aceasta. Ce-ar fi s` ne \mbr`c`m [i s` mergem la club? |l privi \n ochi [i-i p`ru r`u. Privirea lui era aprig`, \ndreptat` asupra ei. Era flatant`, chiar seduc`toare. Nu se putu hot`r\ s`-[i trag` mâna dintr-a lui. – S-au \ntâmplat multe de când te-ai strecurat \n patul meu la Hotelul Twin Coconuts, Stephanie Jane, dar s` [tii c` atunci te doream. {i asta nu s-a schimbat. |i a[ez` mâna pe pieptul lui. Vreau s` sim]i ce-mi faci. – „Three Palms“, nu „Twin Coconuts“. Dac` m` doreai atât de mult, atunci cum se face c` m-ai dat afar` din camer`? Stevie sim]ea \n palm` b`t`ile rapide ale inimii lui. – Erai prea mic` atunci, dar acum… O prinse de mijloc, tr`gând-o mai aproape. Genunchiul ei se lovi de al lui; Dusty privi \n jos, \ntre ei. Vezi ce-mi faci? Ochii lui Stevie aveau propria lor voin]`. Doamne, Dumnezeule! Costumul lui de baie nu prea l`sa teren imagina]iei. Nu-[i putu re]ine o privire admirativ`. Dusty Derrick, cel mai râvnit burlac al baseball-ului, o dorea pe ea. Cu toat` fiin]a lui. Slav` Domnului, dorin]a ei nu era atât de… evident`. De[i era stupid, \nc` \l mai dorea. Chiar [i dup` atâ]ia ani, \[i amintea fiorul, \mplinirea deplin` pe care Dusty i le oferise. Poate [i din cauz` c` nici un alt b`rbat n-o mai f`cuse s` se simt` a[a. – Controleaz`-te, Dusty! N-am de gând s` te las s` m` convingi s` uit de responsabilit`]ile mele. Stevie se smuci din bra]ele lui, \ndreptându-se mândr` spre camera ei. Trânti u[a \n urma ei [i \ncuie, sprijinindu-se apoi de ea. A[tept` s` aud` u[a lui de vizavi \nchizându-se. |[i d`dea seama c`
|N MÂINILE DESTINULUI
49
fusese un mod jalnic de a-i expune punctul ei de vedere. Se comportase ca [i cum ar mai fi avut, \nc`, optsprezece ani [i se sim]ea tot atât de vulnerabil`. |[i d`du jos slipul ud [i-l arunc` \n cabina du[ului din baia ei, apoi p`[i \n`unutru dup` el. D`du drumul la ap`, dar, stând sub jetul de ap`, realiz` c` l`sase [amponul \n valiz`. – La naiba! La naiba! La naiba! Lovi cu pumnul \n faian]`, dându-[i cu groaz` seama c` plângea. Ce se \ntâmpla cu ea?! Stevie Powell plângea doar pentru lucruri importante – moartea fratelui ei, uciderea partenerului ei, destinul crud al Reginei Lampert. Stevie lu` s`punul. Era vina lui Dusty. O ]inea \ntr-un carusel emo]ional, \ncercând din senin s` re\nvie o rela]ie care nu existase cu adev`rat niciodat`. O adolescent` prostu]` \[i imaginase c` el o iubea. |n realitate, abia dac` o observase, cel pu]in pân` \n momentul \n care se furi[ase dezbr`cat` \n patul lui. {i totul fusese pur fizic, atunci. Nu se cunoscuser` atât de bine unul pe altul pentru a crea [i o conexiune emo]ional`. Din dezastruosul ei mariaj \nv`]ase un lucru: o rela]ie bazat` doar pe scântei era sortit` e[ecului. Chimia nu rezolva conflictele de personalit`]i [i nici nu transforma o brosc` râioas` \ntr-un prin]. Stevie \mbr`c` halatul [i \ncepu s`-[i descurce p`rul. Trebuia s` [i-l scoat` din cap pe Dusty. Nu se putea ca noaptea aceea atât de \ndep`rtat` s` fi fost chiar atât de nemaipomenit` cât \[i amintea ea! Dar de ce n-ar ceda? {i-ar satisface curiozitatea. Putea s`-l p`zeasc` pe Dusty la fel de bine [i dac` dormea lâng` el, [i nu \n camera al`turat`. La gândul acesta, Stevie se \ncrunt`. Nu era \n toate min]ile? |i trebuiser` ani de zile s` treac` peste episodul de pe Plaja Cocoa. Sub nici o form` n-avea s` mai ri[te s` treac` printr-un chin atât de cumplit. Trânti jos peria [i lu` foehnul. Trebuia s` nu-[i piard` capul, s` r`mân` st`pân` pe situa]ie. Mai ales c` Dusty nu p`rea interesat de argumentele ei \mpotriva imboldului de a se l`sa purta]i de instincte. ***
50
LYNN MCKAY
Dusty \[i lu` o pereche de boxeri cura]i, de la firma c`reia \i f`cea reclam` chiar el [i apoi \[i \ntinse bra]ele deasupra capului. Slav` Domnului, \[i sim]ea um`rul relaxat, nu-l durea. |mbr`c` pantalonii kaki scrobi]i [i trase fermoarul. Stevie era chiar vizavi, abia f`cuse du[. Pentru o clip`, [i-o imagin` trecându-[i prosopul peste picioarele acelea lungi, peste sânii aceia plini. La naiba, Stevie avea un corp superb! V`zuse cea mai mare parte \n piscin`. Pe de-a \ntregul, cu cincisprezece ani \n urm`. P`cat c` amintirea era atât de vag`! Diminea]a urm`toare aproape c` se convinsese pe sine c` visase. Luase prea multe calmante. Dar pata de pe cear[af [i sutienul roz pal \i demonstraser` c` f`cuse un lucru inimaginabil: f`cuse sex cu sora mai mic` a lui Mike. Chiar dac` nu-[i amintea prea bine detaliile, nu uitase niciodat` noaptea aceea din Florida. Re\ntâlnirea cu ea \l d`râmase. Stevie se transformase \ntr-o femeie care zdrobea inimi [i pe care orice b`rbat ar dori-o. Dusty se \nc`l]` [i-[i lu` un tricou. |ntotdeauna luptase din r`sputeri pentru a reu[i. Lupta aceasta \i l`sase prea pu]in` energie pentru via]a lui personal`. Se mul]umise cu rela]ii simple, necomplicate, cu femei care ar`tau bine la bra]ul lui. Genul celor care apelau regulat la chirurgul plastician. |[i aranj` p`rul \n fa]a oglinzii. Deodat`, stilul lui de via]` \i p`ru superficial [i nesatisf`c`tor. |[i d`du seama c` era gata, cel pu]in, s` \nceap` o rela]ie ceva mai serioas`, cu femeia potrivit`. {i \ntoarcerea acas`, al`turi de familie [i de prietenii s`i vechi, \l f`cuse s` simt` aceast` nevoie mai mult ca oricând. Stevie s-ar fi potrivit perfect cu genul de via]` pe care [i-l dorea dup` baseball. Cu siguran]` c` nu l-ar plictisi niciodat` [i c` ar avea copii frumo[i [i de[tep]i \mpreun`. Dusty se \ncrunt`, observând o nou` [uvi]` de p`r alb. Dac` trebuia s` \mb`trâneasc`… ei bine, niciodat` nu inten]ionase s-o fac` singur. Sosise vremea s` se a[eze la casa lui [i s`-[i \ntemeieze o familie. {i-o putea imagina cu u[urin]` pe Stephanie Jane cocolo[indu-l când amândoi vor avea [aptezeci de ani. Gândul acesta \l f`cu s` zâmbesc`, \n timp ce se \ndrepta spre telefonul care suna.
|N MÂINILE DESTINULUI
51
– Derrick. – A[tept, iubitule. Dusty strânse cu putere receptorul. – Cine e[ti? Bebe? Bebe? Auzi un zgomot zgomot \nfundat. Stevie ridicase ridicase cel`lalt receptor. Ar fi trebuit s` lase robotul s` r`spund`. |n modul acesta, fusese scutit de mai multe ori de dialogul cu Bebe. Vru s` \nchid`, \ns` \[i aminti c` Mac [i Stevie \i spuseser` c` trebuie s`-i fac` pe plac lui Bebe. – Ai primit faxul meu? – Sigur. |]i mul]umesc pentru \ncurajare. Dusty \ncerca s`-[i p`streze tonul calm. S-ar p`rea c` [tii multe despre baseball. – Bine\n]eles, iubitule. S` dai loviura disear`. Voi fi cu ochii pe tine! Apoi auzi tonul. – La naiba! Dusty trânti receptorul [i se \ntoarse, când u[a dormitorului s`u se deschise. Ai auzit? |[i trecu nervos mâinile prin p`r. Tocmai mi-am schimbat ieri, din nou, num`rul de telefon! Cum a f`cut rost de el? – Nu [tiu, Dusty! L-am rugat deja pe Mac s` verifice din di n nou toate persoanele care lucreaz` pentru firma de securitate. Ai mai spus altcuiva despre asta? – Este vina mea? Dusty privi identificatorul de numere. Telefon public. Nu cred c`… – Probabil c` a ajuns departe. Vocea Vocea nu ]i se pare deloc cunoscut`? cunoscut`? Cui ai dat noul num`r? – La naiba! |n afar` de câ]iva oameni din echip` [i de prietenii prietenii mei, am p`strat num`rul meu pentru mine. {i nici n-am recunoscut vocea. Lu` o pern` [i o arunc` \n cel`lalt col] al camerei. Toat` treaba asta chiar m` scoate din s`rite. Voi ajunge s`-mi \nregistrez toate convorbirile telefonice? Se for]` s` se calmeze. Tocmai se decisese s-o impresioneze pe Stevie. N-ar ajuta la nimic dac` [i-ar da frâu liber furiei. O privi [i se sim]i u[urat s` vad` ochii ei \mblânzi]i de \ngrijorare. – |mi pare r`u, Dusty! F`-mi o list` cu membrii echipei. Poate c` Bebe are vreo leg`tur` cu unul dintre ei. Stevie privi \ncruntat` spre telefon. Nu-]i face griji, o vom prinde.
52
LYNN MCKAY
Dusty vru s` o ating`, \ns` ea p`[i \napoi. „Stevie \[i face doar datotia“, \[i reaminti \n sinea lui. |ns` el nu credea asta. |l iubise odat`, deci putea s` \nve]e s`-l iubeasc` din nou. Dar treaba asta cu Bebe… – S` mergem! Nervozitatea lui Dusty sporise [i mai mult datorit` obi[nuitelor emo]ii dinaintea unui meci. O lu` de mân` [i se \ndreptar` \n grab` spre u[a din spate. – Acum avem [i un portret-robot, spuse Stevie smulgându-[i geanta de pe o mas` din debara. Este o blond` solid`, cam la un metru optzeci, corpolent` [i adept` a unui machiaj strident. |]i sun` familiar? – |n afar` de partea cu machiajul, poate fi unul dintre b`ie]ii de la primele baze. Dusty deschise u[a. Stevie intr` prima, lovindu-[i geanta grea de pieptul lui Dusty. – Vrei s` iei cu tine la clubul Astros afurisitul `la de pistol? Stevie \l privi, iar ochii ei c`prui erau serio[i. – |ntr |ntr-adev -adev`r, `r, domn domnule ule Derr Derrick! ick! Sunt preg preg`tit` `tit` s`-l folo folosesc sesc.. Aprop Apropo, o, d`-mi numele tipului de la prima baz`, ar putea fi unul dintre suspec]i. Dusty nu se putu ab]ine. |ncepu s` râd` \n hohote pân` când \i d`dur` lacrimile, sco]ând la iveal` dispozi]ia lui proast`. – Ce e a[a de amuzant? Toat` lumea e suspect` pân` când nu se l`mure[te situa]ia. Se opri \n fa]a ma[inii lui sport. Stevie p`rea gata s` atace orice [i pe oricine ar fi \ndr`znit s` se apropie de ei. – Nu-i a[a c` \n ultima vreme nu te-ai mai pus la curent cu nout`]ile de la echipa Astros? |nc` mai râdea. – Nu. – Tipul de la prima baz` câ[tig` aproape tot atâ]ia bani ca [i mine, are so]ie [i trei copii [i nu m-a lovit niciodat`, nici m`car cu prosopul peste fund, \n vestiar. – Bine, \l l`s`m de-o parte. Dar restul echipei? – Discu]ia asta nu m` ajut` deloc s` m` concentrez. |l mângâie pu]in pe Ranger, apoi \l \mpinse \n cas`, nu \nainte de a activa sistemul de alarm`. Dac` nebuna aceea \i face ceva câinelui meu, jur c`-i fac cuno[tin]` cu bâta mea de baseball. Dusty sim]ea cum frustrarea punea st`pânire pe el.
|N MÂINILE DESTINULUI
53
– Poate c` lui Ranger i-ar fi mai bine \ntr-o cu[c`, pân` la urm`. Stevie \l privi cu compasiune. – Nu, n-ar rezista \n cu[c`. Va trebui s-o anun] pe Bebe, când va suna data viitoare. Doar se presupune c` m` iube[te, nu? Ar face bine s` m` asculte. S` mergem! Dusty se \ndrept` spre ma[in`, dezactivând din mers alarma. – A[teapt`! Trebuie s-o verific eu mai \ntâi. Stevie deschise portiera. – Fii serioas`! Dusty se d`du la o parte, \n timp ce ea se \ndrept` hot`rât` spre capot`. Am fost aici toat` dup`-amiaza. Dac` cineva ar fi umblat la ma[in`, alarma s-ar fi declan[at. Dusty zâmbi v`zând-o cum se lupta s` deschid` capota. |n afar` de asta, dac` Bebe m` iube[te, probabil c` [tie c` nu trebuie s` se ating` de ma[ina mea. }in la Ferrariul meu ca la ochii din cap. – Enerveaz`-o tu [i o s` vezi c` nu va ezita s`-]i trimit` la naiba ma[ina, morm`i ea când reu[i, \n cele din urm`, s` deschid` capota. – Chiar [tii ce s` cau]i? Curios, Dusty veni lâng` ea. – O bomb`. – Bomb`? Dusty s`ri ca ars. Doamne, Dumnezeule! Stevie se \ntinse pe asfalt [i se strecur` sub ma[in`. – Pân` când o prindem pe Bebe, \]i voi verifica ma[ina de fiecare dat` \nainte s` ne urc`m \n ea. Dusty o urm`ri cum \i inspecta ma[ina cu o meticulozitate impresionant`. Competenta [i serioasa Stevie, detectiva. Incredibil de sexy [i st`pân` pe situa]ie. |i pl`cea. Cu siguran]`, o schimbare fa]` de vedetele cu nasul pe sus, care credeau c` tot universul se \nvârtea \n jurul lor. – Unde ai \nv`]at s` faci toate astea? La Academia de Poli]ie? Stevie se ridic`, scuturându-[i de praf blugii decolora]i care-i \mbr`cau formele mai bine decât orice costuma]ie a vreunui designer pe care o v`zuse. |[i d`dea seama c` \ncepea s` se fâstâceasc` [i i-o lu` \nainte s`-i deschid` portiera. N-o putea aborda prea insistent sau prea brusc. Nu avea importan]` c` Stevie, fiind \n timpul serviciului, p`rea
54
LYNN MCKAY
s`-[i asume responsabilitatea ca poli]ist`. Unei femei \i pl`cea s` fie curtat`. Dusty zâmbi. Era un cuvânt de mod` veche, \ns` se potivea cu dispozi]ia lui din momentul acela. Oare cum ar reac]iona la flori, la bomboane [i la seri romantice? – La colegiu. Am o diplom` \n criminalistic` [i am urmat ni[te cursuri \n cadrul DEA. Se urc` \n ma[in` [i-[i a[ez` geanta al`turi. – Evident, e[ti o femeie cu care e periculos s` te \ntâlne[ti. Cred c` a[ face bine s` m` port cum se cuvine. Dusty ocup` locul [oferului. Nu credea c` se va obi[nui vreodat` cu ideea c` femeia aceasta era acolo pentru a-l proteja. |n ciuda durit`]ii din ochii ei, ar`ta prea delicat`, prea feminin`. |ns` purta o arm` asupra ei. Stevie se uit` fix la el, evident deloc amuzat`. – |ncerc s`-mi fac treaba, Dusty, chiar dac` sunt doar o femeie. – Ah, nu insista pe chestia cu sexul, Stevie. Chiar nu sunt un [ovinist. Dusty porni ma[ina, dând \napoi pe potec`. Pân` [i chirurgul meu ortoped este femeie. – Ai l`sat o femeie s`-]i opereze bra]ul de aur? Sunt impresionat`! Stevie se l`s` pe spate. Dusty ap`s` un buton [i a[tept` s` se deschid` poarta. – Prinde-o pe Bebe \n seara asta, Stevie! Nu vreau s`-]i mai irosesc timpul. |ntinse mâna [i-i cuprinse b`rbia, observându-[i reflec]ia \n ochii ei c`prui. La naiba, ar fi dat oricât s` [tie ce gândea ea. |i opunea rezisten]` doar din cauza serviciului? Sau trecuse, \ntr-adev`r, peste pasiunea pentru el? Stevie \[i schimb` privirea, umezindu-[i buzele. O afectase, se gândi mul]umit \n sinea lui. – Am putea fi un cuplu minunat, dac` ai fi dispus` s` \ncerci. O s`rut` u[or, apoi privi peste um`r, sco]ând ma[ina pe poart`. Era prima dat` când ea nu izbucnea sau nu-l respingea imediat. Era clar c` f`ceau progrese.
Capitolul 4 – Dusty! E adev`rat c` ai dus tratative cu Rangers? – Când ve]i declara c` sunte]i chit? – Ce-]i mai face um`rul \n seara asta? Din clipa \n care Dusty o ajut` s` coboare din ma[in`, reporterii i-au \nconjurat din toate p`r]ile. Stevie p`[ea \n urma lui, studiind mul]imea, \n timp ce se deplasau spre intrarea principal` a clubului Astros. Dusty \[i roti bra]ul spre deliciul camerelor de luat vederi. – Relaxat [i gata s` atace! le r`spunse el râzând, apoi o trase pe Stevie spre pasajul care ducea la vestiarele juc`torilor. Stevie se gr`bea s` ]in` pasul cu el, a[a c`-i fu recunosc`toare unui ziarist care ie[i prietenos din mul]ime: – A[teapt`! Cine este domni[oara care te \nso]e[te, Dusty? Dusty se opri brusc, poticnind-o pe Stevie. O sprijini, prinzând-o u[or de talie, apoi se \ntoarse cu un zâmbet larg \nspre reporterul insistent. – V-o prezint pe domni[oa Stephanie Jane Powell. – Atacantul-playboy se stabile[te, \n cele din urm`, la casa lui? B`rbatul \i \ntinse microfonul lui Dusty.
56
LYNN MCKAY
Stevie \n]epeni [i vru s` r`spund`, dar sim]i cum bra]ul lui Dusty se \ncord`. De[i zâmbetul lui r`m`sese neclintit, \n privirea sa insistent` se putea citi clar un avertisment. – Da, am s` v` dau o veste senza]ional`! M` c`s`toresc! – Asta da, veste senza]ional`! Reporterul gesticula agitat, f`cându-i semne disperate cameramanului s` schimbe camera pe Stevie. Poveste[te-ne despre femeia care a reu[it, \n sfâr[it, s`-l \mblânzeasc` pe Derrick! Stevie deschise gura, \ns` Dusty se n`pusti asupra microfonului. – Stevie [i cu mine am crescut \mpreun`. Dusty opri pumnul ei, care se \ndrepta spre stomacul lui. Zâmbetul nu i se clinti nici m`car o secund`. Faptul c` anul acesta m-am re\ntors \n ora[ul meu natal mi-a adus numai noroc. Cu to]ii [ti]i c` sunt foarte aproape de a dobor\ recordul lui Nolan Ryan la arunc`ri. Stevie oft`, decizând f`r` tragere de inim` c`, dac` ar fi negat cu \ndârjire, ar fi f`cut mai mult r`u decât bine. Când reflectoarele televiziunilor r`maser` \n urm`, Dusty o \mpinse \naintea lui prin u[a dubl` care ducea \n zona rezervat` juc`torilor [i personalului autorizat. Stevie se \ncrunt` când observ` c` g`rzile de corp de aici abia le aruncar` o privire fugitiv`. Cam aceea era, deci, securitatea adecvat`. Dusty deschise o u[` pe care scria „Terapie Fizic`“ [i o \mpinse pe Stevie \n`untru. Din fericire, camera era goal`. Stevie se \nvârti pe c`lcâie, a[ezându-se \n fa]a lui. – V`d c` nu sunt singura mincinoas` cu diplom` din zon`! Ce-a fost \n capul t`u? Cu toate c` te-am prevenit de atâtea ori, anun]i prin mass-media planuri de nunt`?! Stevie \l prinse de bra]. Bebe o s` \nnebuneasc` de furie când va auzi! Dusty \[i smulse bra]ul din strânsoare [i \ncepu s` se plimbe prin \nc`pere, trecându-[i mâna prin p`r cu un gest care ei \i p`rea deja atât de familiar.
|N MÂINILE DESTINULUI
57
– N-ai de unde s` [tii asta! Mie mi s-a p`rut o idee destul de bun`. Dac` Bebe afl` c` nu mai sunt liber, poate va renun]a. Se opri \n fa]a ei [i-[i puse mâinile pe umerii ei. Mai ales când va arunca o privire concuren]ei. – Fii serios, Dusty! izbucni ea luându-i mâinile de pe ea. Erau prea calde, prea grele [i prea dificil de ignorat. Iar ea trebuia s` se concentreze. Se aflau \n pragul unui poten]ial dezastru [i acum era momentul când daunele trebuia [i puteau fi controlate. Oare de ce era Bebe \n stare? – Nu [tiu cum va reac]iona, dar ar fi prea mult s` sper c` va renun]a pur [i simplu din cauza acestei dezam`giri. |n afar` de asta – Stevie se apropie [i-l b`tu u[or pe piept – ai fi putut s` m` previi. S` fi v`zut articole de prim` pagin`, despre cum „logodnica“ ta ]i-a dat un cro[eu, chiar \n fa]a camerelor de luat vederi. – Lini[te[te-te. Dusty o lu` de mân`. Consider` c` a fost o nebunie temporar`. Nici mort nu te-a[ fi prezentat drept bodyguardul meu. |[i a[ez` cel`lalt bra] \n jurul mijlocului ei [i-i zâmbi. Hei, care tip nu [i-ar dori s` fie logodit cu tine? Stevie sim]i din nou atrac]ia aceea irezistibil`. La naiba, de ce trebuia s` arate atât de incredibil de bine? Un b`iat neascult`tor [i cu gropi]e prins cu mâinile \n borcanul cu pr`jiturele. Dar nu, ea nu avea de gând s` fie o alt` „pr`jituric`“ de pe lista lui. O manipula [i, una peste alta, ar`ta mult prea sigur pe el [i prea mândru. Stevie realiz` c` aluneca, \ncetul cu \ncetul, spre el, a[a c` se ap`r`, \mpingându-i pieptul cu ambele mâini. El nu f`cu decât s`-i zâmbeasc` mali]ios, tr`gând-o [i mai aproape, astfel \ncât putu sim]i c`ldura [i fermitatea trupului lui. Lui Stevie \i era din ce \n ce mai dificil s`-[i aminteasc` de ce era sup`rat` pe el. – Ar fi trebuit s` nu te opre[ti din mers, s` ignori \ntrebarea! – Nu puteam! Ne filmau, iar tu ar`tai atât de bine, erai atât de sexy. Hei, sunt doar un b`rbat! |[i l`s` mâinile \n jos pe spatele ei. E[ti noua mea iubit`. Obi[nuie[te-te cu asta! Stevie se smulse din bra]ele lui.
58
LYNN MCKAY
– Nu! Ceea ce ai f`cut \n seara asta o poate aduce pe Bebe la limita r`bd`rii. Dusty c`tin` din cap, \ns` nu p`rea c` regret` prea profund. – }i-am spus de la \nceput c` am o imagine de men]inut. |n afara faptului c` um`rul meu este pu]in mai sensibil, sunt un atlet cu o condi]ie fizic` excep]ional`. Coechipierii mei s-ar amuza copios dac` ar afla c` am o femeie frumoas` pe post de bodyguard. Vru din nou s-o ating`, \ns` Stevie se \mpotrivi. – {i dac` Bebe \ncerac` s`-]i fac` r`u din cauza asta? {i termin` cu figurile astea de b`rbat protector. Data viitoare zbori direct \n cada aceea imens`! Stevie ar`t` \nspre jacuzzi de al`turi. – Cel mai violent lucru pe care l-a f`cut pân` \n momentul de fa]` a fost s` ciopâr]easc` o fotografie. Dusty se \ntoarse [i se sprijini cu spatele de u[`. Stevie strânse din din]i. Nu-i putea spune c`, cel mai probabil, Bebe va fi furioas` pe ea, pe cealalt` femeie din via]a lui. – Bine, poate c` ai dreptate [i Bebe va renun]a. – {i dac` va renun]a [i totul se va termina? \ntreb` el, trecându-[i degetul de-a lungul mandibulei ei bine conturate. De data asta, n-o s` mai pleci atât de simplu din via]a mea, Stephanie Jane. |nc` n-am l`murit situa]ia dintre noi. – Cea de acum cincisprezece ani? Stevie se d`du \n l`turi din calea mâinii lui, \ns` \ntreaga ei fiin]` striga numele lui Dusty. Ai \nnebunit! |nceteaz` s` transformi totul \ntr-o \ntâlnire amoroas`, Dusty. Sunt aici ca s`-mi fac datoria. Dac` trebuie s` m` prefac a fi logodnica ta, o voi face. Eu una, nu vreau s`-]i stric imaginea de macho, pentru care ai muncit de-a lungul atâtor ani s` ]i-o creezi. Dusty se \ncruntase. |n regul`, poate c` acum \n]elegea, \n cele din urm`, mesajul. Stevie \l d`du la o parte din u[`. – Aceasta nu este pentru mine decât \nc` o opera]iune sub acoperire, Dusty. Dac` trebuie, \n public o s` m` port ca o logodnic` iubitoare, dar \n particular trebuie s` \ncetezi s` m` mai h`r]uie[ti.
|N MÂINILE DESTINULUI
59
– Te h`r]uiesc? Depui o plângere? M` dai \n judecat`? Stevie [tia c` ar fi putut [i ar fi trebuit s-o fac`. – Nu. |mi dau seama c` povestea noastr` din trecut te las` s` crezi c`… Dusty \[i a[ez` mâna peste a ei, iar Stevie deschise u[a. – Povestea noastr`. N-am uitat-o, Stephanie Jane, [i cred c` nici tu n-ai f`cut-o. Iar asta nu este o opera]iune obi[nuit` pentru tine [i tu [tii asta. |ntre noi exist`, \nc`, scântei. Nu uita noaptea aceea de la „Happy Palms“, când s-au transformat \ntr-o flac`r` \n toat` regula. Când Dusty o lipi de u[`, Stevie \[i pierdu r`suflarea, sim]ind cum c`ldura trupului lui o ardea din cap pân`-n picioare. Flac`r`? Vâlv`t`ile infernului, mai bine zis! – „Three Palms“! – Te doresc, Stephanie Jane! Din nou. Cuvintele pluteau lâng` obrazul ei, trimi]ând fiori \n fiecare p`rticic` a corpului ei. Oh, Dumnezeule! Se sim]ea iar ca o adolescent`, aproape c` se \mb`tase mirosindu-l. Era atât de puternic… sim]ea c`, \n bra]ele lui, nimeni [i nimic n-o mai putea atinge, c` acela era locul ei. Când buzele lui trecur` de-a lungul obrazului ei, abia atingându-l, apoi când pornir` \n jos, pe gât, Stevie reu[i s` revin` cu picioarele pe p`mânt. – Opre[te-te, Dusty! Nu se presupune c` ar trebui s` te \nc`lze[ti, sau ceva \n genul `sta? – Oh, cu siguran]` c` m` \nc`lzesc! [opti el mângâindu-i cu degetul mare sânul prin c`ma[`. {i tu la fel. Corpul t`u \[i aminte[te de noaptea aceea, Stephanie Jane. |]i promit c` data viitoare va fi chiar mai bine. Va dura o noapte \ntreag`. Stevie tremura. – |mi fac meseria, murmur` ea. Exist` reguli. – Eu te pl`tesc, Stephanie Jane, a[a c` aici eu fac regulile. Dac` \]i \ndepline[ti dorin]ele nu \nseamn` c` nu po]i s` m` [i p`ze[ti \n acela[i timp.
60
LYNN MCKAY
– Chiar m` \ntrebam cât o s` mai dureze pân` când \mi vei da replica asta! Stevie \l plesni peste mân`, eliberându-se de sub bra]ul lui. Ai crezut c`, dac` sunt bodyguardul t`u, po]i pur [i simplu s`-mi ceri s` fac sex cu tine?! – Ah, la naiba! N-am vrut s` sune a[a. Mac a insistat s` te pl`tesc pe perioada \n care lucrezi pentru mine [i a[a este corect. Dar n-are nici o leg`tur` cu… – Taci din gur`, Dusty, pân` nu te fac una cu p`mântul. {i s` nu crezi c` nu pot. Stevie respir` adânc, \ncercând s` se lini[teasc`. Avea obrajii ro[ii [i privirea ca de fiar`. Tu chiar nu pricepi, iar eu n-am acum timp s` discut despre asta. Respir` din nou adânc, fiind con[tient` de faptul c` el urm`rea cum pieptul ei se ridica [i apoi se l`sa. Dar Dusty avea dreptate. |[i amintea noaptea aceea, dorindu-[i cu disperare s` se repete. – Trebuie s` ajung la Cap Hawlsey, responsabilul cu sistemul de securitate al clubului Astros. Vreau s` aud ce scuz` plauzibil` poate g`si pentru securitatea pe care o asigur`. Iar tu trebuie s` te schimbi [i s` intri pe teren. Se auzi un zgomot dinspre clan]`, iar Dusty se d`du la o parte, l`sând u[a s` se deschid`. Un tân`r \[i vâr\ capul \n`untru. – Salut, Dusty! Antrenorul te vrea \n cinci minute, \mbr`cat [i preg`tit de antrenament. Râse complice, f`cându-i cu ochiul lui Stevie. Felicit`ri! Am auzit c` se fac preg`tiri de nunt`. Se dusese, deci, iluzia c` nout`]ile despre „nunta“ lor nu vor fi pe buzele tuturor. Lui Stevie \i venea s` urle de frustrare, mai ales c` Dusty se folosi de pretext, sim]indu-se \ndrept`]it s`-[i \ncol`ceasc` bra]ele \n jurul ei. – Ai dreptate, Nixon. Po]i s` faci deja invita]ii. Doamna [i cu mine s`rb`toream. – Nu pot, Dusty. Trebuie s` exersez loviturile cu bâta. Antrenorul spune c` tu mânuiai destul de bine bâta.
|N MÂINILE DESTINULUI
61
– Antenorul poate s`-[i bage bâta \n… – Du-te, Dusty, eu o s`… Dusty \i \nchise gura, s`rutând-o pasional. Atât de pasional, \ncât Stevie sim]ea cum i se \nvârte capul [i cum \i tremur` genunchii. |n final, buzele lui \i traversar` obrazul, \ndreptându-se spre ureche. – Logodnica mea trebuie s` stea al`turi de familia mea. Avem locuri rezervate \n boxa de pe teren, din spatele primei baze. Probabil c`, dup` ce am f`cut anun]ul, televiziunea local` va avea ca principal ]el studiul \ndeaproape al zonei respective. |ncearc` s` pari \ncântat`, \i [opti el tr`gând-o u[or cu buzele de lobul urechii. B`rbatul din pragul u[ii \[i drese vocea. – Haide, Dusty. Antrenorul o s` aib` ac de cojocul meu dac` nu m` \ntorc mai repede cu tine. – Du-te, iubitule! \l \ndemn` Stevie, s`rutându-l pe gât. F`cea parte din rol, bine\n]eles! Logodnic` iubitoare. Oare Nixon ar fi r`mas [ocat dac` ar fi rupt hainele de pe Dusty [i l-ar fi avut chiar acolo, pe podea? „Ar fi fost tot teatru? Sigur c` da!“, \[i spuse ea. Dusty zâmbi [i-i f`cu cu ochiul. – Bine, draga mea. Ne vedem jos, dup` meci. – S` nu ui]i s`-mi faci cu mâna, iubitule, \i ordon` Stevie, \ntorcând capul când Dusty vru s-o s`rute din nou. Dusty va face cu mâna, iar Bebe va crede c` gestul \i este adresat ei. Bebe. Era [i timpul s`-[i aminteasc` de ce se afla aici. Se uit` rapid la ceas, apoi se \ndrept` \n grab` c`tre lift. |i spusese lui Dusty c` aceasta nu era decât o simpl` opera]iune sub acoperire pentru ea. Ce baliverne! El avea dreptate. |i era imposibil s` ignore trecutul lor. Nu putea suporta gândul c` cineva i-ar putea face r`u lui Dusty . Trebuia s`-l protejeze, chiar dac` el nu prea coopera.
62
LYNN MCKAY
*** – Imposibil! Stevie cl`tin` din cap, \n timp ce din ce \n ce mai mul]i fani o \nghesuiau, dispera]i s` ajung` mai repede la locurile lor. – }i-am spus. Când joac` Dusty, de obicei se vând toate biletele, adic` sunt peste cincizeci de mii de admiratori. Cap Hawlsey se d`du la o parte pentru a l`sa o femeie cu un copil s` i-o ia \nainte. – Cel pu]in cinci mii dintre ei sunt aici, \n spatele primei baze, murmur` Stevie. – A[a e. De când mi-a telefonat Mac, am mai trimis doi oameni pe teren. Cap ar`t` spre ad`postul antiaerian \n care st`teau apatic doi poli]i[ti. I-am trimis acolo ca s` se asigure c` nimeni nu va s`ri gardul. – Bun` idee! |]i vine s` crezi c` Dusty a anun]at \n pres` logodna noastr`? El crede c` astfel, poate c` h`r]uitoarea va renun]a. – Trebuie s` fii atent` cu nebuna asta. Cu chestia asta, Dusty ar putea-o face s` se lase p`guba[` sau ar putea la fel de bine s`-[i dea foc la valiz`. Cap \[i s`lt` pantalonii peste burta lui rotund`, apoi privi de jur \mprejur. A[ fi vrut s` folosim detectoare de metal, dar managerii no[tri consider` c` n-ar fi o politic` bun` \n ceea ce prive[te rela]iile cu publicul. – |nseamn` c` ei sunt principalii vinova]i dac` se folosesc arme de c`tre persoane neautorizate \n incinta clubului. Stevie studie mul]imea. I se \ntorcea somacul pe dos la gândul unui schimb de focuri. Erau atât de mul]i oameni nevinova]i \n jur, mul]i dintre ei copii. Deocamdat`, \ns`, nu avea de ce s`-[i fac` griji. Pân` \n momentul de fa]`, Bebe nu fusese violent`, ci doar \ndr`gostit`. Stevie \[i rodea una dintre unghii. Dar ce fel de persoan` se l`sa purtat` atât de departe de o pasiune? |ntreaga ei fiin]` se cutremur`. „Acela[i gen de persoan` care se urc` \n patul celui mai bun prieten al fratelui s`u“, gândi ea. Oh,
|N MÂINILE DESTINULUI
63
Dumnezeule! Ea \ns`[i ar fi putut ajunge ca Bebe, singurul ei scop ar fi putut fi tot acela de a-i trimite mesaje anonime lui Dusty. Stevie se trezi comp`timind-o pe acea femeie. Bebe intra prin efrac]ie \n apartamentul lui Dusty. Nu f`cuse oare [i ea acela[i lucru, furi[ându-se neinvitat` \n camera lui de hotel? Trebuia s` termine cu… compara]iile acestea. Stevie \l cunoscuse pe Dusty cu mul]i ani \n urm`, \nainte de noaptea aceea de pe Plaja Cocoa. Poate c` [i Bebe \l cuno[tea pe Dusty. Poate c` era o persoan` apropiat` de echip` sau poate c` avea cumva leg`tur` cu vreunul dintre membrii acesteia [i a[a a avut ocazia de a fi suficient de aproape pentru a face o astfel de pasiune. |n orice caz, acesta era un lucru asupra c`ruia Stevie trebuia s` mai mediteze. Trebuia s`-i arate lui Dusty fotografiile pe care Rob i le adusese. Stevie privi \n jur, de-a dreptul \ncântat`. Fotogtafiile de proast` calitate \nf`]i[au o femeie mai degrab` obi[nuit`, \n jur de treizeci de ani. Foarte \nalt` [i solid`. Probabil c` acum nu se mai \mbr`case ca pentru furtun`, a[a c` se amestecase f`r` probleme \n mul]imea de fani de aici. – |]i mul]umesc pentru ajutor, Cap. – Facem tot ce putem. Cap \i f`cu semn unuia dintre oamenii care patrulau pe pasajul din dreptul primului rând de boxe s` sta]ioneze cu spatele la gard. |n spatele omului acestuia, Stevie \l putea vedea pe Dusty \nc`lzindu-se. |[i terminase exerci]iile cu bâta, iar acum \[i antrena bra]ul aruncându-i mingea unui coechipier care st`tea la primire pe vine, \n mijlocul unei b`l]i de noroi. Câ]iva fani mai tineri se aplecaser` peste gard, strigându-l [i cerându-i autografe. Dusty arunc` o ultim` minge, dup` care veni s` semneze pe programele, pe [epcile sau pe m`nu[ile care-i erau \ntinse. Garda de corp se apropie, \ns` nu-i goni pe copii.
64
LYNN MCKAY
– Cred c` ar fi mai bine s` m` duc acolo. Cu toate c` Dusty insist` s` m` comport ca ultima lui iubit`. Stevie se \ncrunt` când v`zu un grup de fete care se al`tur` chicotind celor de lâng` gard. Adolescentele emanau energie pur`. Aveau fe]ele perfect aranjate, purtau pantaloni foarte scur]i, topuri minuscule [i pantofi cu t`lpi \nalte. Aveau aproape vârsta ei de atunci… Stevie se ridic`. Blugii ei erau suficient de mula]i \ncât s`-i aminteasc` s` evite chio[cul cu dulciuri \n seara aceea. Era evident c` Dusty \[i amintea [i credea c` \nc` o mai dore[te pe adolescenta care fusese ea pe vremuri. La treizeci [i ceva de ani, se sim]ea b`trân` [i avea nevoie disperat` de un maraton de multivitamine. Fetele ]ipau [i chicoteau, iar sunetele pe care le scoteau o c`lcau pe Stevie pe nervi. – Omul n-are nici o re]inere cu femeile, protest` nemul]umit Cap. |]i dai seama c` Bebe ar putea s` fie chiar acolo? Fetele gângurir` la unison când Dusty \ncepu s` semneze cu markerul pe spatele tricourilor lor. – M` \ndoiesc. Este o femeie mai \n vârst` [i mai voinic`. Ele nu sunt femei, ele sunt… – Stephanie! Ce surpriz`! Stevie se \ntoarse, durerea de stomac aprofundându-i-se acum [i mai mult. – Domnul [i doamna Derrick… bun` ziua! rosti ea, for]ându-se s` zâmbeasc`. Apoi v`zu cine era \n spatele atractivului cuplu. – Mam`! Tat`! |mbr`]i[`ri \n toate direc]iile… vechi sl`biciuni de familie. Minunat! Oare se putea \ntâmpla ceva mai r`u de atât? – Doamne, mam`, nu [tiam c` tu [i tata veni]i la clubul Astros. – Bine\n]eles, draga mea. Doar nu era s` rat`m ocazia de a-l vedea pe Dusty aruncând! Mama lui Stevie gesticula spre teren. Spre norocul nostru, Lucille [i Doug ne-au invitat \n boxa lor.
|N MÂINILE DESTINULUI
65
– Po]i s` ni te al`turi, Stephanie. Dusty ne las` \ntotdeauna bilete la poart`. Avem unul \n plus, \i spuse tat`l lui Dusty. – Mul]umesc, mi-ar face pl`cere. Stevie observ` c` tat`l ei se \ncrunt` spre Cap Hawlsey care se \ndep`rt` rapid. – Nu-l cunosc pe… – Nu, tat`, nu cred. Stevie \l lu` de bra] pe tat`l ei, conducându-l spre sc`rile care duceau la locurile din spatele zonei \n care se antrenase Dusty. Cap [i bunicul ei, ofi]er de poli]ie care ie[ise la pensie, fuseser` prieteni. Probabil c` tat`l ei \l cunoscuse pe Cap. – Ce cau]i aici, Stephanie? \ntreb` tat`l ei, uitându-se \n urm` peste um`r. Ai venit \n interes de serviciu? Mama lui Stevie o prinse de bra]. – Oh, nu! Nu, nu-i a[a, draga mea? – Nu, am venit s` v`d meciul, o lini[ti Stevie, b`tându-i u[or mâna. Amândoi p`rin]ii \[i f`ceau griji \n leg`tur` cu serviciul ei, mai ales de când Mike murise. Fuseser` extazia]i s` afle c` fusese promovat` [i c` n-avea s` mai lucreze sub acoperire. – Slav` Domnului! suspin` u[urat` mama lui Stevie, apoi se a[ez` la locul ei. – Ai venit aici din proprie ini]iativ`? Sigur nu este o opera]iune? Tat`l ei continua s` se uite \n urm`, \nspre pasaj. B`rbatul acela… Stevie se \nconjurase de minciuni, care mai de care mai gogonate. Tat`l ei ura meseria fiicei sale, chiar dac` tat`l lui fusese numit c`pitanul adjunct al sec]iei locale de poli]ie \nainte de a se pensiona. Cea mai mare fericire a lui era s`-[i \ngrijasc` florile din reu[ita lui ser` [i suferise enorm când unicul s`u fiu fusese ucis la datorie. – Am un bilet de la Dusty. Ne-am \ntâlnit \n biroul lui Dusty. Ne-am adus aminte de vechile timpuri [i ne-am pus la curent cu nout`]ile. Stevie se pref`cu interesat` de programul pe care-l avea \n mân`.
66
LYNN MCKAY
– Ai auzit, Lucille? Sally Powel se aplec` peste Stevie. Dusty a invitat-o pe Stephanie s`-l vad` aruncând. Stevie se a[ez` mai bine [i-l v`zu pe Dusty privind \n direc]ia lor. Se ruga ca el s` aib` bunul sim] s`-[i ]in` gura \n leg`tur` cu „logodna“ lor. Poate c` totu[i mass-media n-o va considera o [tire pre]ioas` [i p`rin]ii lor nu vor afla niciodat`. „Da, poate c` o s` ning` \n iulie aici, la clubul Astros“, \[i spuse ea. Dusty \i pas` mingea celui de la primire [i se apropie de gard. – Bun`! v` mul]umesc c` a]i venit! Se aplec` râzând [i d`du mâna cu tat`l s`u, apoi cu Adam Powell. – Nici prin gând nu ne-ar fi trecut s` rat`m ocazia, \i r`spunse mama lui. {i uite cine a mai venit! Stevie zâmbi, ochii ei implorându-l s` fie discret. Dusty fluier` spre ea, obicei care \ncepea s-o irite. – E grozav c` am propria mea zon` de suporteri. Voi \ncerca s` v` fac s` fi]i mândri de mine. Dusty \[i scoase casca de un albastru \nchis. – S` faci tot ce-]i st` \n putin]`, dragul meu. O s`-]i num`r loviturile, rosti mama lui, ar`tându-i carne]elul pe care-l ]inea \n poal`. – |]i mul]umesc, mam`. Dusty privi peste um`r când cineva \l strig` pe nume. Trebuie s` plec. – A[teapt` o clip`, fiule. Ce-]i face um`rul? Doug Derrik \[i studie fiul \ngrijorat. – Relaxat [i gata de atac. Dar n-am reu[it s` dau o lovitur` valoroas` la antrenamente. – Important este meciul! Stevie auzi un schimb de ponturi despre bâtele de baseball \ntre tat` [i fiu. |[i \ndrept` aten]ia c`tre mul]imea care umpluse locurile din spatele boxei lor. O z`ri pe Linda \ntr-o uniform` de plasatoare, \ndrumând o blond` spre locul ei. Sem`na oare cu Bebe? Stevie [i Linda schimbar` o privire din care Stevie \n]elese c` nu.
|N MÂINILE DESTINULUI
67
Rob era deghizat \n vânz`tor de alune. Studia cu aten]ie mul]imea, \n timp ce \mp`r]ea pungi cu alune fanilor extazia]i. – Mai e pu]in [i \ncepe, \i anun]` Sally Powell. Adam, a[ vrea ni[te floricele [i o Coca-Cola. Stevie zâmbi. Mamei ei \i pl`cea foarte mult baseballul, dar era o glum` deja consacrat` \n familia lor aceea cum c` jum`tate din timpul meciului [i-l petrecea la chio[c. Mama ei tocmai \[i luase geanta, când izbucnir` fluier`turi din mul]ime, aclamând o majoret` care ap`ruse de undeva din spate. – Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Stevie. Patru perechi de ochi se rotir` \n direc]ia ei. – Uit`-te la tabela de marcaj! [uier` mama ei. Stevie \[i ridic` privirea spre un dreptunghi imens care, pân` atunci, ar`tase reclame, desene animate [i actualele scoruri din baseball. Primul lucru pe care-l observ` fu acela c` inginerul de lumini responsabil cu tabela \[i l`sase pasiunea pentru trandafirii roz s-o ia razna. Apoi citi anun]ul din mijlocul ecranului. – De ce nu ne-ai spus c` tu [i Dusty v-a]i logodit? Vocea mamei ei se \n`l]` cu câteva octave, \nainte ca Stevie s` se trezeasc` \ntr-o \mbr`]i[are c`lduroas`. |n sfâr[it, \mi v`d visul cu ochii. Stevie fu eliberat`, iar Lucille [i Sally se \mbr`]i[ar`, plângând de fericire. |[i dorea din r`sputeri s` se fi evaporat, refuzând cu t`rie s` \ntâlneasc` privirea interesat` a tat`lui ei. – Pe când nunta?
Capitolul 5 – Ce co[mar! \i [opti Stevie lui Dusty \n timp ce \ncercau s` str`bat` mul]imea de reporteri. – Nu trebuie decât s` zâmbe[ti. Aproape c` am reu[it. Uite, acolo e ma[ina. Dusty o conduse \n locul \n care se g`sea Ferrariul s`u. – |]i mul]umesc, Rob. Totul este \n regul`? \ntreb` Stevie când poli]istul sub acoperiere cobor\ de pe locul [oferului. – Totul pare perfect. De fapt, n-am cuvinte. Ai acolo un motor \ntradev`r puternic! – Mul]umesc. Eu sunt Dusty Derrick. D`dur` mâna. – Grozav meci, domnule Derrick! Pun pariu c` data viitoare ve]i stabili un nou record. Apoi \i f`cu lui Stevie cu ochiul. Oh, [i felicit`ri pentru logodn`. – Face parte din acoperire, prostule! – Stephanie Jane, \ntotdeauna calci \n picioare afec]iunea pe care ]i-o port! N-o lua \n serios, Rob! Este cât se poate de adev`rat. Dusty jubil` când Stevie d`du ocol ma[inii [i smuci nervoas` portiera din dreptul copilotului. – Se pare c` ]i-ai g`sit na[ul, Stevie! râse pe \nfundate Rob, v`zând-o cum gesticula spre el. S` m` invi]i la nunt`.
|N MÂINILE DESTINULUI
69
Dusty \i promise s`-l pun` pe lista de invita]i [i se a[ez` la volan. Ma[ina se cl`tin` din cauza for]ei cu care Stevie trânti portiera. – Asta a fost cu siguran]` cea mai lung` noapte din via]a mea. Stevie \[i puse centura de siguran]`, l`sându-se pe spate \n scaunul de piele. – |mi pare r`u c` a durat atât de mult, dar a trebuit s`-mi pun pu]in` ghea]` pe um`r. P`rin]ii no[tri ]i-au f`cut zile negre? Dusty \i f`cu semn gardianului de la ie[ire [i ie[i din parcare. – Oh, nu. Stevie \i arunc` o privire aspr`. „Când facem nunta? Va fi una grandioas`, nu-i a[a?“ – asta a fost mama ta. „De când sunte]i \mpreun`? Unde ]i-e inelul de logodn`?“ – asta a fost mama mea. Doamne, nu mai terminau cu chestionarul! – Greu, hm? Dusty trebuia s` admire boticul pe care-l f`cuse Stevie. Sim]i instantaneu nevoia disperat` s` se aplece [i s` s`rute buzele acelea roz [i umede, s`-[i aminteasc` gustul ei. – Uite cum st` treaba: având \n vedere faptul c` lucrez sub acoperire, \n]eleg s` mai mint din când \n când, dar când vine vorba de propriii mei p`rin]i… morm`i Stevie. – Cred c` sunt cu adev`rat \ngrijora]i pentru tine, mai ales de când a murit Mike. Dusty se cutremur` când \[i lovi cotul de deschiz`toarea portierei. Um`rul s`u ar fi trebuit s` stea mai mult timp acoperit cu ghea]`, \ns` el gr`bise rutina pentru a ajunge mai repede la Stevie [i la ceilal]i. – Mama [i tata au suportat atât de greu moartea lui… am suferit cu to]ii enorm. Dusty \ntinse mâna [i o lovi u[or pe genunchi. – {tiu. Aproape c` m` \nvinov`]esc pentru c` te-am amestecat \n treaba asta. Puteam s` spun c` ai mei se vor implica foarte mult \n chestiunea cu nunta noastr`. – F`r` nici o glum`. Dac` n-a[ fi vorbit foarte repede, nimic nu i-ar fi re]inut s` nu ne stabileasc` [i data. Stevie \i lu` mâna de pe piciorul ei [i i-o a[ez` pe volan. |mi e[ti dator pentru asta. Pe via]`.
70
LYNN MCKAY
– |]i dau ce vrei tu, când vrei tu, Stephanie Jane. Când \ntoarse capul ca s`-l priveasc`, lumini]ele de pe bordul ma[inii d`dur` fa]ei lui Stevie un aer sofisticat [i misterios, f`cându-l pe Dusty s` resimt` durerea din um`r [i mai jos de mijloc. – O s` am grij` s` includ totul pe nota ta de plat`. Se auzi un sunet u[or. Dusty se uit` la consola din centru. Era soneria de la telefonul mobil montat \n bord. – Oh, nu! Este din nou un num`r anonim. Dusty ridic` receptorul. – Derrick. – Cum ai putut s` faci una ca asta, Dusty? Dusty \i f`cu semn lui Stevie. – S` fac ce? – S` te logode[ti cu c`]eaua aia. Am citit pe tabela de marcaj [i am v`zut-o [i la [tiri. Vocea r`gu[it` suna spart. – Lini[te[te-te, Bebe. Tu e[ti, nu? – Da, eu sunt, sunt, nenoroc nenorocitule itule infidel infidel.. Trase aer aer pe nas. nas. {tiam eu c` c` ai pe cineva! Am trecut pe la tine dup` ce ai plecat la clubul Astros ca s`-]i las un mic cadou [i am g`sit hainele femeii aceleia \n dormitorul liber. Dusty strânse furios receptorul. – Faptul c`-mi invadezi intimitatea n-o s` te ajute s` câ[tigi puncte \n fa]a mea, Bebe. Termin` cu furi[atul [i hai s` ne \ntâlnim undeva. Câteva clipe fu lini[te, apoi se auzi un oftat. – Eu… nu pot. Dar scap` de femeia aceea. – Trebuie s` am pe cineva. – Nu pe femeia aia. I-am l`sat [i ei o surpriz` când am fost f ost acolo. – Surpriz`? Ce? Dusty trecu receptorul la urechea stâng` [i trase ma[ina pe dreapta. – O s` s` vezi vezi cân cândd ajung ajungi.i. Oh, Dus Dusty, ty, cum te po]i c`s c`s`to `toriri cu altc altcine ineva?! va?! – La naiba, m` c`s`toresc c`s`toresc cu cine vreau. Nu te mai apropia de casa mea [i las`-mi iubita [i câinele \n pace. Dusty \[i l`s` privirea \n jos. Stevie \l ]inea de bra], \n semn de pericol. Nu-l prevenise s`-i fac` pe plac lui Bebe?
|N MÂINILE DESTINULUI
71
– Fii rezonabil`, Bebe. M` simt singur, iar Stevie este prietena mea din copil`rie. S-ar putea s` gre[esc. }i-am spus: \ntâlne[te-te cu mine! Poate c` ne potrivim. Dusty strângea cu putere mâna lui Stevie. |ncercând s` se \n]eleag` cu o dement`, el \nsu[i p`rea nebun. {i-ar fi dorit s` \nchid`, dar [tia c` astfel n-ar reu[i decât s-o \nt`râte [i mai r`u pe Bebe. – Eu… nu sunt preg`tit`. – Pre Preg` g`te te[t [tee-te te.. |n |ntr tree titimp mp,, p` p`st stre reaz az`` di dist stan an]a ]a fa fa]` ]` de ca casa sa mea [i nu te mai apropia de câinele meu. Dusty auzi tonul [i-i \ntinse telefonul lui Stevie. Evident, lui Bebe nu-i pl`cuse atitudinea lui. Mare pagub`! Cu atât mai bine pentru ea dac` se obi[nuia mai repede cu ideea c` nu era dispus s` continue jocul acesta stupid. – Ai fost destul de dur cu ea. Stevie puse telefonul la loc \n suportul s`u. {i \ntreab-m` [i pe mine \nainte de a stabili o \ntâlnire cu ea. Lucrurile de genul acesta trebuie bine pl`nuite. – Hei, tot ceea ce-mi doresc este ca situa]ia aceasta s` \nceteze. Dusty privi \n oglinda retrovizoare, intr` \n vitez` [i se \ncadr` din nou pe carosabil. – Ce ]i-a spus? – C` nu este preg`tit`. Ce naiba \nseamn` \ nseamn` asta? |n biletele pe care mi le trimite spune c` face orice vreau eu, dar ea nu e preg`tit`? Dusty v`zu c` Stevie se ]inea cu putere de bord, apoi se uit` la vitezometru. Se str`dui s` \ncetineasc`. – Este o femeie femeie bolnav`, Dusty. Dusty. Are toate fanteziile acestea cu tine, dar nu poate face fa]` realit`]ii. De aceea [i-a ales tocmai o celebritate, cineva la care nu poate ajunge. Stevie d`du drumul bordului, oftând. Ce altceva ]i-a mai spus? Dusty opri la un semafor. B`tea nervos cu degetele \n volan. – Ne-a l`sat ni[te surprize. Vom vedea când vom ajunge acas`. – Ar fi mai bine s` cer s` ni se al`ture un echipaj. Stevie vru s` ia ia telefonul.
72
LYNN MCKAY
– Nu! Dusty o prinse de mân`. Nu se \ndoia c` s-ar fi putut elibera elibera cu u[urin]`, \ns` ea z`bovi cât s`-i arunce o privire amenin]`toare. Bebe nu este acolo. A spus c` se teme de o \ntâlnire cu mine. Nu cred c` este vreun pericol. |n seara asta, chiar n-am nici un chef s` dau ochii cu poli]ia. Hai s` a[tept`m pân` vedem ce a f`cut. Suntem doar la cinci minute de cas`. – Mac m` va ucide dac` nu raportez fiecare incident. – |n clipa asta, nu Mac este [eful t`u, ci eu. Din punctul meu de vedere, cu cât mai pu]ine rapoarte, cu atât mai bine. Dusty \i d`du drumul la mân` [i porni imediat ce se f`cu verde. – Nu asta ne-a spus Mac s` facem. – Dificil. {tii prea bine c` este un miracol c` presa n-a mirosit \nc` nimic \n leg`tur` cu treaba asta, rosti \ncet Dusty. Amândoi vrem s` ne protej`m p`rin]ii. Las` compania de securitate s` se descurce cu asta. |i pl`tesc o gr`mad` de bani \n schimbul men]inerii t`cerii. Pe deasupra, am la \ndemân` [i un bodyguard de toat` \ncrederea, \n cazul \n care Bebe se decide s` facem cuno[tin]`. Dusty \ncerc` s` par` calm, \ns` strânse cu putere volanul, pân` când degetele \l durur`. Poate c` ar fi trebuit s` conduc` pân` când ar fi ajuns departe, \ntr-un loc sigur, unde Bebe nu i-ar fi putut g`si. – Dust Dusty, y, folo folosim sim resur resursele sele Depar Departame tamentul ntului ui de Poli Poli]ie ]ie din Houston, trebuie s` comunic`m cu ei. – Hai s` discut`m asta dup` ce vedem ce ce e acas`. acas`. Dusty opri \n fa]a por]ii de fier [i ap`s` telecomanda. Ranger se zbenguia \n lumina farurilor, \n timp ce ei pornir` pe panta de la intrare. Probabil c` atunci când a intrat \n cas`, Bebe a l`sat câinele afar`. – Bietul Ranger! Ranger! Cred c` a \ncercat nebune[te nebune[te s` p`zeasc` p`zeasc` locuin]a de scorpia aia. Stevie cobor\ din ma[in` imediat ce aceasta se opri. |[i scoase pistolul din geant`, \ndreptându-se spre u[a din spate. – A[teapt`-m`! Dusty se n`pusti din ma[in` [i ajunse la u[` \n acela[i timp cu ea.
|N MÂINILE DESTINULUI
73
– R`mâi aici. Nu [tim sigur c` n-a telefonat de aici. – Atunci a[teapt`. Cheam` \nt`riri. Dusty o prinse de bra]. Dintr-o dat`, percepea situa]ia \n toat` gravitatea ei. Vroia el, \ntr-adev`r, ca Stevie s-o \nfrunte pe s`rita aceea pentru el? – Acum e prea târziu. Nu face g`l`gie [i las`-m` s` ascult. Dusty o urm` când ea p`[i precaut` \n debara. La naiba, ar fi trebuit s`-[i cumpere o arm`, s` fi luat lec]ii. Dar el ura armele. Nu se gândise niciodat` c` ar putea s` omoare pe cineva. |ns` dac` Bebe ar \ncerca s`-i fac` ceva lui Stevie… Lu` v`traiul de lâng` [emineu, mul]umit de greutatea acestuia. Nu era exact ceea ce se pricepea cel mai bine s` fac`, \ns` probabil c` s-ar descurca s` improvizeze. Stevie f`cu un tur rapid, \ns` am`nun]it al casei. Acum era o femeie cu totul diferit`, verificând \nc`perile dintr-o simpl` privire ager` [i eficient`. Arma r`mase neclintit` \n mâna ei. Dusty st`tea cuminte, admirând cum ar`ta Stevie \n blugi [i recunoscând \n sinea lui c` fusese un tâmpit. Ar fi trebuit s-o lase s` cheme ajutoare. Dac` Bebe s`rea la ea? Acum trebuia s` lase la o parte toat` mândria lui, imaginea, absolut totul [i s-o lase pe Stevie s`-[i fac` treaba, a[a cum [tia ea. – Ei bine, iat` [i surpriza mea! Dusty p`[i \n pragul u[ii dormitorului ei [i se sim]i ca [i cum cineva i-ar fi jupuit scalpul. – Acela este sânge? bâigui el, privind \nm`rmurit la mormanul de haine p`tate cu o substan]` de culoare ro[ie str`lucitoare. – Nu. Miroase a vopsea. Stevie se opri lâng` piciorul patului [i cl`tin` din cap. Bebe \ncepe s`-[i arate col]ii. A stricat tot ce am adus cu mine. |nainte de a pune pistolul \n toc, arunc` o privire \n dulap [i \n baie. Strâmbând din nas, lu` cu precau]ie un pulover din mormanul de pe pat. – Iar a scos foarfecele. – Ai avut dreptate. Dusty ridic` de lâng` pat o cutie de tinichea. E vopseaua ro[ie pe care o aveam \n garaj. |nghi]i \n sec, imaginându-[i
74
LYNN MCKAY
cum o nebun` s`lbatic` forfeca [i ciopâr]ea disperat` tot ce avea leg`tur` cu logodnica lui. L`s` s`-i cad` cutia din mân` [i se n`pusti spre Stevie, strângând-o cu putere \n bra]e. – |mi pare r`u c` s-a \ntâmplat asta, scumpa mea. Mâine o s` mergem la cump`r`turi pentru o garderob` nou`. Fac cinste. |i frec` u[or spatele, surprins c`, de aceast` dat`, ea nu-[i afirmase independen]a, ci dimpotriv`, \[i l`sase capul pe pieptul lui. |l b`tu [i ea u[or pe spate, ca [i cum, de fapt, ea l-ar consola pe el. {i probabil c` asta f`cea. Stevie p`rea s` nu se fi speriat deloc. Oare ce naiba experien]e avusese ea, de ajunsese a[a? Stevie \nchise ochii [i respir` adânc. – Pfui! Miro[i ca un cabinet medical. – S-a dus [i cu romantismul. Dusty o s`rut` pe cre[tet [i-i zâmbi. Stevie se \ndep`rt`, refuzând s` se uite la mormanul de haine ude leoarc` [i pictate de pe pat. – Ar fi mai bine s` verific stric`ciunile din baie. Pe podea este \n[irat` toat` trusa mea de machiaj. Intr`, apoi se opri s` citeasc` mesajul proasp`t scris cu ro[u pe oglind`. A[ spune c` Bebe nu prea este de acord cu planurile tale de nunt`. Dusty privi peste um`rul ei [i citi [i el. – „Mori, c`]ea ce e[ti!“. E clar! Femeia asta e o psihopat`! Stevie se for]` s` \nainteze pe hol. – Vorbe goale, Dusty! Dar mesajul acela o sup`rase. Se citea atâta ur` \n str`lucirea ro[ie a rujului ei preferat. Nu putea s`-l lase pe Dusty s` vad` cât era de tulburat`. De-abia a[tept s` v`d ce surpriz` ]i-a f`cut ]ie! Travers` holul [i intr` \n camera lui. – Fii atent! – Ce este? Dusty se opri imediat ce intr` \n`untru. – |n seara asta se poart` ro[ul. Stevie merse la cap`tul patului [i culese de pe perna lui perechea stacojie de boxeri din m`tase.
|N MÂINILE DESTINULUI
75
Probabil c` Bebe s-a s`turat de indispensabilii din reclame! Ridic` apoi o buc`]ic` de hârtie roz [i i-o \ntinse: Uite-]i [i bile]elul de dragoste! Dusty citi biletul, dup` care \l arunc` pe pat, \njurând. – M` bucur c` ]ie \]i arde de glume! La naiba! M-am s`turat! – |mi pare r`u, Dusty, dar cel pu]in acum iei situa]ia \n serios. Stevie [i-ar fi dorit s-o ]in` iar \n bra]e, s` se simt` din nou consolat` de c`ldura trupului lui puternic. Dar nu, ea trebuia s` fie cea de piatr`, profesionista. Cite[te biletul! Dusty ridic` iar biletul. – „Drag` Dusty. Pune-i pe tine. Simte m`tasea pe… t`u.“ Cum s` nu?! |i \ntinse hârtia lui Stevie. Nu este preg`tit` pentru o \ntâlnire cu mine, dar \mi face propuneri de prostituat`. – Prostituatele nu fac propuneri \n scris. Stevie analiz` scrisoarea, \ncruntându-se. Majoritatea b`rba]ilor ar da bani grei pentru a ob]ine favorurile pe care ]i le promite ea. Stevie tres`ri auzind blestemul pe care Dusty \l rosti \nfundat, apoi \l v`zu ie[ind din \nc`pere. |l g`si formând nervos numere de telefon \n birou. – Sunt Derrick. Vreau o echip` aici, imediat. Intrusa, cum o numi]i voi, idio]ilor, a p`truns din nou \n casa mea! De ce nu a]i ac]ionat? Dup` cum arat` casa, individa a avut timp berechet s` fac` tot ce a avut chef. Se \ncrunt` c`tre receptor. – Nu, n-am dat nim`nui codul! Ave]i la dispozi]ie dou`zeci [i patru de ore s` transforma]i casa aceasta \ntr-un loc sigur, dac` nu v` dau \n judecat`! S-a \n]eles? Trânti telefonul [i-[i mas` um`rul stâng. – Vor trimite câ]iva oameni. Dusty o privi pe Stevie [i apoi cl`tin` din cap. |]i vine s` crezi c` Bebes-a zbenguit \n voie pe aici, [i-a f`cut de cap, iar ei habar n-au avut?! |[i roti privirea de jur \mprejur. Am pl`tit o avere pentru sistemul de a[a-zis` alarm` [i iat` cu ce m-am ales. Un haos total!
76
LYNN MCKAY
– Este aproape ca [i cum Bebe ]i-ar [ti codul, sau ca [i cum ar avea echipamentul de \nalt` tehnologie necesar pentru a-l \nlocui. A[a ceva ar costa-o o avere, dar presupun c`… Dusty patrula pe carpet`. E[ti absolut sigur c` n-ai vorbit cu nimeni despre cod? – |n nici un caz! Probabil c` are echipamentul acela. |[i mas` din nou um`rul. Stevie se uit` la ceasul de pe birou. – Cei de la securitate vin acum? – A[a ar fi bine pentru ei! Doar m-ai auzit. Dac` nu vor g`si o cale s` nu mai intre nici o musc` \n casa mea, fii sigur` c` voi c`uta o companie capabil` s-o fac`! Stevie \l urm` \n buc`t`rie, apoi pân` la u[a din spate [i-i d`dur` drumul \n`untru lui Ranger, care gâfâia. |ncruntându-se, Dusty se l`s` pe vine [i mângâie u[or blana câinelui. Stevie fu tentat` s`-l aline pe Dusty, s`-[i trec` degetele prin p`rul lui auriu, peste umerii aceia puternici. – Ranger este \n regul`? Stevie se d`du \napoi când Dusty se ridic`, \ndreptându-se spre frigider pentru a scoate recipientul cu ghea]`. Umplu apoi rapid cu cuburi de ghea]` o pung` albastr` de cauciuc, dup` care-i \n[urub` capacul. – Nu [tiu. Cred c` da. Probabil c` o s`-l duc la control mâine. |nainte de a se \ntoarce la Stevie, Dusty \[i puse punga pe um`r. La naiba! Vopseaua aia miroase pân` aici! Hai s` mergem la hotel. La Hanul de Vacan]` avem voie [i cu Ranger. Vreau s` scap naibii de aici! – |nc` nu putem s` plec`m. Vreau s` v`d ce m`suri ia compania de securitate. Nu putem exclude personalul lor, chiar dac` Mac i-a verificat. Stevie \l conduse spre masa de mic dejun din stejar [i trase un scaun. Stai jos. Dusty se pr`bu[i gemând. Stevie se pomeni sim]ind din nou nevoia de a avea grij` de el. Se sim]ea vulnerabil`, \n dorin]a ei de a-l lua \n bra]e, de a-i alina durerile. Lui Dusty i-ar face pl`cere, dar ea [i-ar pierde toat` credibilitatea.
|N MÂINILE DESTINULUI
77
Temându-se s` nu \nving` tandre]ea din ea, Stevie se \ntoarse, deschise frigiderul [i-i studie con]inutul. C`zu singur` de acord c` putea s`-l hr`neasc` lini[tit`, f`r` s` par` c` se \nmuiase. – Se pare c` Ivy ]i-a preg`tit un adev`rat osp`]. Nu vrei s` m`nânci? – Sunt mort de foame. De unde ai [tiut?! – Eu am mâncat un hot-dog \n timpul meciului. Dar m-am gândit c` tu n-ai avut timp s` m`nânci nimic. – S-a organizat un bufet dup` meci, dar [tii c` a trebuit s`-mi \ngrijesc um`rul [i s` vin la ai mei. Se l`s` pe sp`tarul scaunului, aranjându-[i punga cu ghea]` [i apoi \l b`tu u[or pe Ranger pe cap. Lumina eviden]ia ridurile fine din jurul ochilor lui. Cu toate c` trecuser` atâ]ia ani de la noaptea aceea, la vederea lui Dusty, ei \nc` i se t`ia respira]ia [i inima i se zb`tea \n piept. Nu era deloc cinstit! Stevie scoase câteva cutii din frigiderul bine dotat. – Te-ai descurcat destul de bine cu p`rin]ii no[tri, trebuie s` recunosc. – Mul]umesc, chicoti el obosit. Chiar vroiau s` m` cread`. Stevie se opri din activitatea de a deschide sertare \n c`utarea farfuriilor [i-l privi. – Ai fost mai mult decât conving`tor. – Le-am apus doar adev`rul. – Nu chiar. – Nu e adev`rat c` ne-am re\ntâlnit dup` ce nu ne-am mai v`zut de ani de zile? – Ba da, dar partea aceea cu descoperirea mul]imii de lucruri pe care le avem \n comun a fost pur` fic]iune. – Dar chiar avem multe \n comun. Dusty ridic` un deget. |n primul rând, amândurora ne place baseballul. Luptându-se s` nu zâmbeasc`, Stevie deschise o cutie. Baseballul. Da, \ntr-adev`r. |[i petrecuse \ntreaga copil`rie prin parcuri special amenajate, urm`rindu-i pe Dusty [i pe Mike jucând baseball [i visând
78
LYNN MCKAY
la Dusty. O incomodase povestea de ultim` or` a lui Dusty, dar faptul c` a trebuit s` fac` le fa]` p`rin]ilor [i discu]iilor acestora pline de entuziasm despre nunt`, readusese la via]` visurile de demult, de pe vremea pe când spera c` \ntr-o zi se va c`s`tori cu Dusty. Pre] de câteva ore, se putuse preface c`… – Bine, sunt de acord cu baseballul. Iar dac` ceea ce ]i-a g`tit Ivy este mâncarea ta preferat`, atunci amândurora ne place mâncarea italieneasc`. – Doi, cu asta. |n al treilea rând, amândoi suntem originari din Houston. – ~sta zic [i eu motiv s` ne c`s`torim, c`zu de acord Stevie, sco]ând laptele din frigider. – Bine, deci ultimul a fost cam neconving`tor. – Trebuia s` pretinzi c`, \n to]i ace[ti ani, m-ai iubit \n tain`. Cu bra]ele ocupate, Stevie \l \nfrunt`. Oare [tia el cât timp \i trebuise s`-l uite? – Asta se sub\n]elege. Doar v`d [i ei ce femeie frumoas` ai devenit. Cum a[ fi putut s`-]i rezist? |ntinse mâna [i-i atinse bra]ul. Palma lui era cald` [i aspr`. Stevie se cutremur` [i se feri de atingerea lui, l`sând cutiile pe mas`. – Presupun c` ar trebui s` m` simt flatat`. Dar s` [tii c` anun]ul t`u impulsiv a complicat totul. Ai v`zut cât de tare ai enervat-o pe Bebe. – Pot s` anulez totul. – {i s` frângi inimile p`rin]ilor no[tri?! Prea târziu. |n afar` de asta, Bebe e furioas` pe mine, dar pân` \n momentul de fa]` a p`strat distan]a. – A[a c` putem s` r`mânem logodi]i, iar eu voi pretinde \n continuare c` o mare dragoste m-a lovit. Dusty chicotea din nou, sigur de faptul c` era irezistibil. Aproape c` nu exagerase deloc. Fusese lovit de dragoste [i f`cut KO. Toate sentimentele ei de demult ren`[teau, \ncetul cu \ncetul, amenin]ând s` treac` peste bunul ei sim] [i peste ra]iunea ei. Stevie \[i \ndep`rt` privirea, deschizând sertarele la rând, pân` când g`si tacâmurile.
|N MÂINILE DESTINULUI
79
Bunul sim] \i spunea c` ea [i Dusty nu erau potrivi]i unul pentru cel`lalt. Ziarele de scandal scriseser` despre rela]iile lui cu femei superbe, n`scute pentru a poza \n fa]a camerelor de luat vederi. Dar Stevie Powell nu era a[a. Ea lucra cel mai bine \n spatele scenei, \n umbr`. O enervase la culme s` stea \n lumina reflectoarelor de televiziune. {i \nc` nu aceasta fusese partea cea mai rea: Dusty se g`sise s` anun]e cu surle [i trâmbi]e „logodna“ lor. Dumnezeule, ultimii cincisprezece ani [i-i petrecuse visând la acest moment! – E[ti \ngrozitor de t`cut`, Stevie. Doar nu pui la cale cine [tie ce r`zbunare, nu? O prinse de bra] [i o trase spre el. Stevie se aplec` u[or \n fa]`. Pantalonii lui \ntin[i pe mu[chi, fermoarul… |nghi]i [i \ncerc` s` se dea \napoi. Mâna [i genunchii lui Dusty se \ncordar`. – E[ti \ntr-o pozi]ie destul de vulnerabil`, Dusty, ca s`-mi aminte[ti c`-]i sunt datoare pentru [mecheria aceea murdar` de mai devreme. Dusty privi \n jos, apoi \n sus, [i p`ru s` decid` c` Stevie era inofensiv` \n momentul acela. – Când am anun]at c` suntem logodi]i, am presupus de la sine c` n-ai pe altcineva. Asta te-a deranjat, a[a este? |[i trecu mâinile de-a lungul [oldurilor ei, opridu-se pe talia ei. Stevie \[i a[ez` mâinile peste ale lui. – Dac` am acceptat slujba aceasta, voi juca orice rol va fi necesar. Mâinile lui se strânser`. Asta \n public, Dusty. Acum, m` la[i s` termin de pus masa? – Nu \nc`. Nu-mi r`spunzi la \ntrebare. Ai un logodnic pe care trebuie s`-l suni [i s`-l lini[te[ti? Fa]a lui ar`ta serioas`, dar degetele lui se mi[cau subtil sub mâinile ei pân` când Stevie \[i d`du seama c`-i scosese tricoul de sub curea. – Cam târziu te preocupi. Se \ndep`rt` hot`rât`. Ui]i c` totul nu este decât teatru? Când suntem doar noi doi, am preten]ia s` m` tratezi ca pe angajata ta. |nceteaz` s` m` mai h`r]uie[ti. – Doar nu m` amenin]i din nou cu h`r]uirea asta, nu? Am crezut c` suntem prieteni. |[i aranj` punga cu ghea]`. Haide, Stevie, te [tiu de când erai mic`.
80
LYNN MCKAY
– Nu mai sunt de mult un copil. Sunt pe statul t`u de plat` [i nu sunt logodnica ta. Stevie desf`cu o cutie. – La naiba, Stevie, \ncep s` cred c` nu m` mai iube[ti. Stevi z`ri ceva ro[u. Clipi. Oh, da, spaghete cu carne [i cu sos. La naiba cu Dusty. Totul sunase ca [i cum mândria ei de adolescent` nu fusese decât o glum`. Cea mai traumatizant` noapte din via]a ei nu era pentru el decât o anecdot` reu[it`: noaptea \n care o virgin` se strecurase \n patul lui. Stevie se \ntoarse spre el cu un zâmbet pe care-l exersase. Dac` altceva nu reu[ise, atunci experien]a ei de poli]ist` avea s-o ajute s` treac` prin asta. – Nu-]i face probleme, Dusty. Tu e[ti \nc` eroul meu. – Atunci mai este, \nc`, o speran]` pentru noi. Expresia lui de mul]umire de sine o f`cu pe Stevie s`-[i doreasc` s`-i trânteasc` tot sosul lui Ivy pe fa]`. Ce vroia el, de fapt? De ce nu oprea ea, o dat` pentru totdeauna, toat` treaba asta cu flirtul, cu atingerile? Nu era nevoie decât de câteva cuvinte dure ca s`-l pun` serios la punct. |[i frec` ochii, sim]indu-se deodat` epuizat` [i mai confuz` decât era dispus` s` recunoasc`. – Sincer` s` fiu, sunt prea obosit` ca s` m` cert cu tine. Stai acolo [i o s`-]i \nc`lzesc ceva la cuptorul cu microunde. – Ah, Stephanie Jane, spuse Dusty cu satisfac]ie, vei fi o so]ie grozav`. Stevie arunc` \nspre el cutia, l`sându-l s`-[i [tearg` sosul ro[u de pe figura surprins`. Apoi ie[i pe u[a din spate, hot`rât` s` a[tepte lâng` ma[in` echipajul de la compania de securitate.
Capitolul 6 Stevie urm`ri ner`bd`toare cum doi tipi \n uniformele firmei de securitate coborâr` dintr-o camionet` alb`. Unul singur dintre ei se deranj` s` se uite cu aten]ie la ea. Cel`lalt se \ndrept` direct \nspre u[a din spate [i sun`. – Scuza]i-m`, doamn`. Pot s` v` \ntreb cu ce ocazie pe aici? Tân`ra gard` de corp care o v`zuse se apropie \n cele din urm`. Stevie se sprijini de Ferrariul negru [i-l studie pe omul \n uniforma kaki bine c`lcat`. Era cam de \n`l]imea ei, slab, cu p`rul [aten [i se juca nervos cu bastonul de poli]ist pe care-l avea la curea. Deci asta se \n]elegea prin securitate \n zilele acelea. Nu era de mirare c` Dusty avea nevoie de for]e noi. Slav` Domnului c` n-aveau arme! Tipul `sta p`rea capabil s` se \mpu[te de unul singur \n picior, dac` s-ar agita prea tare. – Voi, poli]i[tilor-de-\nchiriat, a]i face bine s` v` vede]i cum se cuvine de treab`. Domnul Derrick are de gând s` dea \n judecat` compania voastr`, dac` nu pune]i cap`t vizitelor acestora clandestine. – Poftim? Omul clipi rapid. – Hei, Benny! Vino aici! Dânsa este prietena domnului Derrick. A spus c` totul este \n ordine, \l strig` cel`lalt din pragul u[ii.
82
LYNN MCKAY
Pentru o clip`, Benny se uit` fix la ea, cu ochii mic[ora]i. Era clar c` nu-i pl`cuse atitudinea ei. Poate c` ar trebui s`-[i mai \mblânzeasc` un pic tonul. – Este \ngrozitor ce s-a \ntâmplat. Dusty este atât de furios. {i cum ea \i aruncase sosul de spaghete pe fa]`, probabil c` acum era [i mai furios. Copil`resc, \ns` satisf`c`tor. {i destul de periculos. St`tuse afar`, evitând vreo tentativ` de-a lui de a se r`zbuna. Dar, cum din cas` se auzir` discu]ii aprinse [i un l`trat puternic, se v`zu nevoit` s` intre. – Potole[te-te, Ranger! Dusty se chinuia din r`sputeri s` lini[teasc` seterul, care l`tra ca scos din min]i, ar`tându-le g`rzilor col]ii. Stevie, vrei s`-l duci \n garaj? Stevie \l prinse de zgard`. Câinele s`ri la cei doi nou-veni]i, zdruncinând-o. – Dumnezeule, e[ti un câine de paz` grozav, Ranger! Stevie \l b`tu u[or pe cre[tet, apoi \l trase spre u[a din spate. |nainte de a \nchide u[a \n urma ei, \i arunc` o privire lui Dusty. El purta un tricou curat [i avea p`rul umed. Ochii \i str`luceau, \n ei aproape c` se putea citi promisiunea c` va avea grij` ca Stevie s` pl`teasc` pentru ce-i f`cuse. Imediat ce \nchise u[a, câinele se potoli, pornind cuminte spre garaj. Incidentul cu Dusty trebuia s` mai a[tepte. – |nc` mai e[ti sup`rat din cauza vizitei lui Bebe de mai devreme. Trebuie s` se fi purtat urât de tot cu tine. Stevie se l`s` pe vine [i se uit` cu aten]ie la Ranger. Câinele avea ochii injecta]i [i, dup` felul \n care ar`ta blana lui, cu siguran]` c` bietul animal fusese maltratat. Ar fi trebuit s`-l vad` imediat un veterinar, dar probabil c` [i a doua zi va fi suficient de curând. – |mi pare r`u, b`iete. |l \mpinse u[or \n garaj, apoi se \ntoarse \n cas`. – Va trebui s` raport`m asta poli]iei, domnule Derrick. Avem de a face cu o intrare prin efrac]ie [i cu vandalism. B`rbatul mai \n vârst` se \ncrunt` la vederea haosului de pe pat. – Bine, Harvey. Dar a[teapt` pân` plec`m de aici [i nu-mi pomeni numele. Nu vreau nici un fel de publicitate. Dusty \[i ]inea mâinile \n buzunarele de la pantaloni. Avea f`lcile \ncordate. M-am s`turat ca naiba de porc`ria asta! Cum ave]i de gând s-o opri]i?
|N MÂINILE DESTINULUI
83
– Am putea s` electrific`m gardul, suger` Harvey. – V-am mai spus [i \nainte c` nici nu poate fi vorba de a[a ceva. Dusty \ntoarse capul spre Stevie, care st`tea \n pragul u[ii. Aici vin tot timpul copii s` vad` unde locuiesc. Nu vreau s` risc ca vreunul dintre ei s` fie r`nit accidental. – Ave]i dreptate, domnule Derrick, rosti \ncet Benny. Nu v` face]i probleme, vom pune detectoare de mi[care \n jurul casei. Din acelea care activeaz` lumini \n cascad`, dac` cineva se apropie de locul acesta. Desigur, [i câinele le va declan[a, ceea ce ne-ar putea induce \n eroare. Poate c` ar fi mai bine s`-l pune]i \n cu[c` pentru o vreme. – |n nici un caz. Nu-l pun pe Ranger \n nici o cu[c`, \ns` mi se pare bun` ideea cu luminile. Ocupa]i-v` de asta! – Benny [i cu mine lucr`m \n tura de noapte, dar le vom spune celor din timpul zilei s` rezolve treaba mâine, spuse Harvey. – Dusty, poate c` Ranger chiar ar trebui s` stea o perioad` \n cu[c`. Mai devreme a fost maltratat. Dusty \i r`spunse cu o privire \nfrico[`toare, iar ea se apropie [i-l \mbr`]i[`. – La naiba! izbucni el pe deasupra capului ei. Dac` vreodat` voi pune mâna pe cine \mi r`ne[te câinele, oricine ar fi,… Stevie \l b`tu u[or pe spate, dup` care se \ndep`rt` rapid. Era adev`rat c` se obi[nuise s` joace roluri, dar acesta din urm` i se p`rea mult prea confortabil. – Ne pare r`u, domnule Derrick. Da]i-ne [ansa s` ne \ndrept`m gre[eala, rosti anxios Benny. – Da, aprob` Harvey, \nghiontinu-l pe Benny \n coaste. Pentru \nceput, eu [i Benny vom supraveghea din camionet` casa \n noaptea aceasta, ca s` ne asigur`m c` nu v` deranjaz` nimeni. – P`zi]i voi casa, dar Stevie, Ranger [i cu mine mergem la hotel. Aici, totul este un dezastru, \i r`spunse Dusty, ar`tând spre pat. Chema]i pe cineva s` cure]e aici, \nainte de a m` \ntoarce eu mâine. – Cum r`mâne cu hainele doamnei? Benny le studia, aparent dezgustat.
84
LYNN MCKAY
– Distruge-le. Dusty \[i puse mâna dup` gâtul lui Stevie. Nu-]i face griji, iubito. Mâine mergem la cump`r`turi. Con[tient` de spectatori, [i nu pentru c` i-ar fi fost cât de pu]in mil` de el, Stevie \[i l`s` capul pe pieptul lui. – Dusty, murmur` ea trecându-[i mâna prin p`rul lui des. Cine ar putea fi atât de r`u? – Nu v` face]i probleme, doamn`. Vom opri noi totul, o consol` Harvey. – Când? \ntreb` ea, aruncându-le o privire aspr` celor doi, \n timp ce \ncerca pe furi[ s` \ndep`rteze mâna lui Dusty de pe fundul ei. Am primit [i telefoane! – |mi pare r`u, nu ne d`m seama cum face rost de numerele de telefon ale dumneavoastr`. Tu ce p`rere ai, Benny? Harvey se uit` nervos spre colegul lui. – Dac` are acces \n cas`, \nseamn` c` a ob]inut num`rul de telefon chiar de aici. Eu \nsumi am v`zut mai devreme un bilet pe birou. – Vrei s` spui c` eu i-am dat lui Bebe numerele mele?! Dusty se n`pusti afar` din dormitor, \ndreptându-se \n grab` c`tre birou. Lu` furios carne]elul de pe mas`. La naiba! Benny are dreptate! Le-am notat eu ieri, când am pus s` fie schimbate. Nu m-am gândit nici o clip` c`… – Majoritatea oamenilor nu s-ar fi gândit, domnule Derrick. Tipa aceasta este chiar de[teapt`, \i r`spunse Benny. – Atunci, schimba]i sistemul de alarm`, mârâi Dusty. – Vom face tot ce ne va sta \n putin]`. Ne pare r`u pentru seara aceasta. Stevie trecu pe lâng` Benny [i se arunc` \n bra]ele lui Dusty. – Aceast` Bebe este o fiin]` execrabil`! Cum poate cineva s`-]i spun` c` te iube[te, Dusty, [i apoi s`-]i m`cel`reasc` locuin]a [i s`-]i agreseze câinele? Dusty \i atinse din nou dosul. – Ai dreptate, la naiba! Nu merit` nici mâncarea cu care se hr`ne[te. V`zând privirea lui, Stevie decise c` era timpul s`-[i reconsidere atitudinea, a[a c` se \ndrept` spre u[`.
|N MÂINILE DESTINULUI
85
– Harvey, asta e ultima ta [ans`. Pune-mi casa \n siguran]` sau v` ac]ionez \n judecat`! Vei r`mâne f`r` slujb`, ai \n]eles? – Da, domnule! Dusty o scoase pe Stevie din birou, str`b`tând holul. Benny venea \n urma lor. – Haide, pr`jiturico! La Hanul de Vacan]` au [i o camer` nup]ial`. Poate c`, pân` la urm`, profit`m de noaptea asta. Stevie se opri din mers. – Poftim?! – S` mergem, iepura[ul meu! o \ndemn` el cu o privire plin` de \n]eles. G`rzile trebuie s` cure]e totul [i s` reasigure casa, \i explic` el strângând-o de mân`. Dac`-mi aduc bine aminte, \mi e[ti datoare cu o cin`. – Datoare?! Stevie \l ]inea de mân`, \nghiontindu-i-o \ntr-un anume punct, ac]iune care avu ca efect faptul c` lui Dusty \i d`dur` lacrimile. Cred c` ar fi mai bine s` discut`m despre asta afar`, \i spuse ea printre din]i. – Cum vrei tu. Dusty oft` [i când ea \i d`du drumul, se uit` spre Benny. Femeile! N-o s` le \n]eleg niciodat`. Când se poart` frumos, când… – Eu am renun]at de mult la ele. – Nu po]i tr`i cu ele, dar nici f`r` ele. Dusty \l b`tu prietene[te pe um`r pe Benny, apoi ie[i pe verand`. – S` ne anun]a]i unde v` putem g`si, domnule Derrick. Benny \i urm` pân` la u[a din spate. |n caz c` avem din nou probleme. – Am s`-mi las mobilul deschis, dup` ce ajungem. Pute]i lua leg`tura cu mine, dar nu vreau s` fiu deranjat decât dac` o prinde]i pe nebuna aceea. Dusty deschise u[a, f`cându-i semn lui Stevie s-o ia \nainte. Nu vroiai s` iei nimic cu tine, nu-i a[a, iubito? Stevie se uit` la el [i-i f`cu din semn cap c` nu. – Nu, mi-a stricat pân` [i trusa de machiaj. E atât de deprimant! oft` ea [i se \ndrept` spre Ferrari. – Hai s` schimb`m ma[inile! suger` Dusty, când din garaj se auzi un l`trat \nfundat. Oriunde mergem noi, merge [i Ranger. Deschise portiera, apoi ap`s` comutatorul de la u[a garajului.
86
LYNN MCKAY
Ranger se repezi afar`, direct spre u[a din spate. Benny se d`du \napoi, trântind u[a \n fa]a câinelui care l`tra furios. Dusty parc` ma[ina \n garaj, al`turi de un Ford Expedition de un verde \nchis. Stevie \l sili pe Ranger s` urce pe locul din spate, iar Dusty lu` de pe unul din rafturi o pung` de mâncare uscat` pentru câini [i o azvârli \n spatele scaunului lui. – M` \ntorc imediat. Vreau s` le mai spun ceva tipilor `lora [i s`-mi iau strictul necesar. Stevie st`tea pe spate \n scaunul din piele luxoas`, distrându-se de una singur` imaginându-[i ce r`zbunare ingenioas` \i va inspira lui Dusty. Chiar [i Bebe [i-ar pierde interesul, dac` s-ar lua la \ntrecere cu colosalul orgoliu al lui Dusty, cu aerele lui de macho irezistibil cu care-i d`dea ei ordine. Pân` când se \ntoarse el cu o geant` pentru sal` pe care o arunc` lâng` Ranger, Stevie \[i \nchipuise deja un \ntreg scenariu. Dusty puse cheia \n contact, apoi se uit` la ea o clip`: – Hm! – Lun` de miere? mârâi Stevie. – Aveam spectatori, \]i aminte[ti?! Dusty \[i aventur` mâna spre genunchiul ei, dar Stevie \l pocni peste ea. Idila noastr` pentru public?! – Acum n-avem nici un public, iepura[ule, \i zâmbi cu dr`g`l`[enie Stevie. {i s` nu-mi mai spui niciodat` „pr`jiturico“. De data asta te-am lovit peste mâna dreapt`. Data viitoare va fi cea cu care arunci. – Calmeaz`-te, Stevie! – E cam greu s` m` calmez, când \mi v`d toate lucrurile distruse [i când \mi dau seama c` Bebe ne-a luat-o iar`[i \nainte. Sim]indu-se dintr-o dat` obosit`, Stevie se l`s` pe spate. Apartamentul meu este \n apropiere. Hai s` mergem acolo. – Bun` idee! Dusty d`du \napoi, ie[i din garaj [i trecu pe lâng` camioneta celor de le securitate. Harvey cotrola tufi[urile de pe lâng` u[a din spate cu o lantern`. Ce p`rerea ai? O \ntreb` Dusty. – Despre tipii de la compania de securitate? Stevie se \ntoarse pentru a se asigura c` poarta de fier se \nchisese \n urma lor. Oare cum reu[ea Bebe s` intre \n`untru? Poate c`, pân` la urm`, chiar de]inea aparatura aceea scump`. Nu scria nic`ieri c` infractorii trebuia
|N MÂINILE DESTINULUI
87
s` fie neap`rat [i s`raci. Pentru a face lucruri ie[ite din comun ca s` fie aproape de cei pe care-i iubeau, nu trebuia decât s` fie suficient de obseda]i. {i era clar c` Bebe avea probleme serioase. – Procedeaz` exact a[a cum m` a[teptam. Dar ei nu sunt poli]i[ti [i n-au resursele de care dispunem noi. Stevie se \ntoarse spre Dusty, studiindu-l \n luminile de la bord. Conducea la fel de bine cum juca baseball, cu o gra]ie atletic` [i cu mâini ferme. Când schimba viteza, mu[chii i se \ncordau. Stevie \[i aminti de noaptea aceea de demult, de la Three Palms [i felul \n care mâinile lui alergaser` de-a lungul trupului ei. Chiar [i atunci, el [tiuse unde s` ating`, când s` \ncetineasc` [i când s` accelereze. |[i d`du seama c` o luase razna. Ca [i când asta n-ar fi fost de ajuns, Dusty \i arunc` o privire, chicotind ca [i cum ar fi intuit la ce se gândea. – Ai de gând s`-mi spui unde stai, sau trebuie s` ghicesc? Respirând adânc, \i d`du indica]ii. Oare ce ar fi spus dac` ar fi acceptat presupusa lun` de miere? Ea \l dorea cum o dorea el. Erau amândoi adul]i. „Iar tu e[ti bodyguardul lui“, complet` \n sinea ei. Dar o partid` fierbinte de sex n-ar afecta faptul c`-l p`zea. Oh, \ndurare! Stevie privea pe geam [i num`ra semafoarele, \ntr-o \ncercare de a-[i lua gândul de la b`rbatul de lâng` ea. Când, \n sfâr[it, oprir` la unul dintre ele, o atingere umed` pe gât o trezi din reverie. Se feri, apoi se \ntoarse s`-l priveasc` pe Dusty. – Hei, Ranger e de vin`! Dac` a[ vrea s` te mângâi, mi-ar trebui mai mult de un minut, cât timp a[tept`m la stop. Pentru un moment, imagina]ia lui Stevie zburd`. – E verde, Dusty. – Voi considera acesta drept un semn bun, pr`jiturico. Dusty \i lu` mâna stâng` [i-i zâmbi. F`-m` fericit. Spune-mi c` ai o garsonier`. *** – Ai o cas` frumoas`. Dusty d`du drumul bagajului pe canapeaua de un verde \nchis [i apoi studie \nc`perea decorat` cu pete nea[teptate de culoare [i cu multe plante.
88
LYNN MCKAY
– Mul]umesc. Ea \[i l`s` geanta pe masa de sticl` [i-[i arunc` pantofii. – Ai o \nclina]ie deosebit` pentru decora]iuni, Stephanie Jane. Admir asta la o femeie. V`zând figura pe care o f`cu Stevie, Dusty zâmbi cu mali]iozitate. Era prea u[or [i mult prea distractiv s-o enerveze. – Am o slujb` stresant`. |mi place s` vin acas` [i s` g`sesc o atmosfer` lini[titoare. Intr` descul]` \n buc`t`rie. |]i preg`tesc un sandvi[ [i m` duc s` m` culc. Dusty vru s-o urmeze la buc`t`rie, dar se opri pe hol. Ridic` receptorul de la telefon. – Num`rul t`u de telefon este cel scris aici? – Da. Stevie st`tea aplecat`, cercetând con]inutul frigiderului. Felul \n care blugii ei strâm]i se mulau pe linia perfect` a fundului ei \l f`cu pe Dusty s` viseze. Primul lucru pe care l-ar face ar fi s` i-i scoat` u[or, urmându-i apoi cu buzele de-a lungul picioarelor ei zvelte… – Por]i un inel pe degetul de la picior? d`du el din cap, deschizându-[i telefonul mobil. – |]i place? F`cu ea, ridicându-se [i mi[când spre el [treng`re[te din degetele de la picioare, ale c`ror unghii erau date cu oj` ro[ie. Este un cadou de la un prieten. Dusty veni mai aproape de ea, atât de aproape \ncât sim]ea parfumul ei floral. |i d`du dup` ureche o [uvi]` din p`rul ei negru. |nc` avea p`rul acela superb, moale, care te ispitea s`-l atingi. |ntotdeauna \i st`tuse pu]in ciufulit, ca [i cum abia s-ar fi ridicat din pat. – Prieten? B`rbat sau femeie? – Asta nu te prive[te. Stevie scoase din frigider mezelurile [i brânza [i \nchise u[a cu [oldul. |ncheie subiectul, dac` nu vrei s` te treze[ti cu \nc` un meniu pe fa]`. Scoase [i pâinea dintr-un sertar de deasupra, gest care \i mul` bluza tricotat` \ntr-o nuan]` de galben pal de sânii plini. Dusty [i-ar fi dorit s` \ntind` mâna [i s`-i ating`, s`-i guste. |n ciuda str`daniei lui, amintirile despre noaptea aceea de pe Plaja Cocoa r`mâneau destul de vagi. Sutienul roz pe care Stevie \l uitase la el era de o m`sur` generoas`, iar Dusty petrecuse mult prea mult timp uitându-se la el,
|N MÂINILE DESTINULUI
89
imaginându-[i-o pe st`pân` cu [i f`r` el. De[i \ncercase, nu reu[ise s` g`seasc` o cale de a i-l \napoia f`r` ca amândoi s` nu se simt` jena]i, a[a c`-l l`sase, \n cele din urm`, \ntr-o cutie \n care se dona \mbr`c`minte. |i era ru[ine pentru felul \n care se comportase \n noaptea aceea. Faptul c` se \ndopase cu calmante pentru durere nu era o scuz` pentru a l`sa ca lucrurile s` ajung` atât de departe. Nu putuse uita niciodat` imaginea atât de tinerei Stevie care venise la el pe \ntuneric, mirosul [i gustul ei. Era de-ajuns s`-[i aminteasc` [i \ncepea s` aib` mustr`ri de con[tiin]`. Dar \i era dor s-o vad` ame]ind de dorin]`, s`-i vad` ochii atât de aproape. – Hm? – Te-am \ntrebat dac` vrei maionez` sau mu[tar. Stevie se \ntoarse spre el [i-l privi. Ar`]i ca [i cum ai avea dureri. Vrei ni[te ghea]` pentru um`r? – Da, m` doare. |i lu` cu]itul din mân` [i-l arunc` \n chiuvet`. Rezemând-o de bufet, \[i trecu de jos \n sus mâinile de-a lungul gâtului ei, pe sub p`rul acela voluminos, care pe pielea lui se sim]ea ca o ploaie de m`tase. |i cuprinse apoi u[or capul \n palme, ridicându-i-l pentru a o putea privi \n ochi. – Te gânde[ti vreodat` la noaptea aceea, Stephanie Jane? Stevie nu \ncerc` s` ascund` faptul c`-l \n]elesese bine. Respir` adânc [i-[i sim]i sânii atingându-se de pieptul lui. Era tentant s` vin` pu]in mai aproape, s`-[i aline durerea. Oh, Dumnezeule! Dac` se gândise vreodat` la noaptea petrecut` \mpreun`?! |ncercase din r`sputeri s-o uite, se min]ise singur` un timp suficient de lung pentru a crede c` se \ndr`gostise de Ronnie Harmon. Dar Ronnie nu se comparase niciodat` cu Dusty. De acord, poate c` memoria ei \l transformase pe Dusty \n iubitul ideal, unul cu care nimeni nu putea concura. Tat`l ei se plânsese c` durase mai mult s` achite MasterCardului nota de plat` pentru recep]ie, decât mariajul lor. – Ei bine? Stevie se relax` când degetele lui puternice mângâiar` delicat mu[chii \ncorda]i ai cefei ei.
90
LYNN MCKAY
– Cum ar putea o fat` s` uite prima ei dat`? – Nu o fat`. Erai o femeie. Ai insistat cu asta, dup` câte \mi amintesc. Cu cine ai mers la balul absolven]ilor? Dusty era atât de aproape \ncât \i putea vedea barba foarte pu]in crescut`, putea sim]i c`ldura respira]iei lui \n p`rul ei. – Un prieten de-al lui Mike. |ntotdeauna mi-au pl`cut b`rba]ii mai mari decât mine. Se gândi o clip` s`-l \ndep`rteze. |[i lua prea multe libert`]i, st`tea atât de aproape, o atingea. Dar mâinile lui erau magice, se pricepeau atât de bine s`-i relaxeze mu[chii tensiona]i. |[i sprijini [oldurile de bufet, \ncruci[ându-[i bra]ele [i-[i \ntinse gâtul [i mai mult pentru ca el s` i-l maseze. |i r`spunse cu un mic geam`t de pl`cere. – Care prieten? Prietenii lui Mike erau [i prietenii mei. Stevie se bucur` când v`zu c` Dusty se \ncruntase. – Tommy Delhomme. – La naiba, Stevie. Tom obi[nuia s` se laude cu colec]ia lui de chilo]ei pe care o ]inea \n sertarul cu m`nu[i. Doar nu te-ai… – E[ti a[a de dr`gu] când e[ti gelos. Stevie chicoti, mul]umit` s`-l vad` morm`ind un comentariu colorat. Chiar nu te prive[te dac` i-am l`sat sau nu vreun suvenir lui Tommy, dup` ce am fost \mpreun` la bal. Era un dansator grozav [i avea sim]ul umorului. Partenerul perfect pentru balul meu. – Mie mi-ai l`sat un suvenir. – {tiu, nu mi-a venit s` cred. I se t`ie respira]ia când Dusty o trase mai aproape, strivindu-i sânii de el. Stevie privi \n sus, gata s`-i dea una dac` el chiar credea c` o putea for]a s` fac` ceva. Apoi, \i v`zu ochii. Dusty o dorea, ochii lui str`luceau ca oceanul \ntr-o zi \nsorit` de var`. – Opre[te-te. Cuvântul \i ie[ise [uierat, sunând indecis. – Vreau doar s` gust. Se aplec` [i-[i lipi buzele de ale ei, ciugulind, explorând, \nduplecându-se, \ns`, s` se opreasc` pu]in \nainte de a transforma totul \ntr-un s`rut adev`rat. Gustase doar, f`când-o pe Stevie s`-[i doreasc` mai mult. – Poftim? Dusty se \ncrunt`, ridicându-[i capul. – Telefonul. R`spund eu. Stevie \l \mpinse \n spate [i ridic` receptorul. Sigur, imediat. |i \ntinse receptorul lui Dusty.
|N MÂINILE DESTINULUI
91
– Sunt Benny, de la compania de securitate. Slav` Domnului c` fuseser` \ntrerup]i \nainte ca ea s` fi f`cut ceva incredibil de stupid, cum ar fi fost s`-l trag` pe Dusty pe gresia din buc`t`rie [i s`-l lase s`… Stevie se \ntoarse cu spatele la el, preparându-i \n timp record un sandvi[. |i tremurau mâinile. Era ridicol. |nfruntase trafican]i de droguri, f`cuse fa]` crimelor cu mult mai mult control [i cu nervi mai pu]ini. |i umplu un pahar cu lapte [i se \ntoarse spre el cu farfuria [i cu b`utura \n mâini, chiar \n momentul \n care el \nchise telefonul. – Ce s-a \ntâmplat? – Nimic nou. Nici un semn de intrare for]at`. Au venit cei de la poli]ie, au f`cut fotografii, i-a durut \n… |i arunc` o privire furioas`. |mi pare r`u, am uitat c` e[ti unul dintre ei. – Hei, e[ti frustrat. Stevie \i d`du o buc`]ic` de brânz` lui Ranger, care saliva. Vreau s`-]i ar`t fotografiile pe care le-am primit de la centrul de xerox. S` vezi dac` o recuno[ti. |[i deschise geanta [i scoase o poz`. Poftim. O cuno[ti? Dusty se uit` cu aten]ie la poz`. Exista o asem`nare… dar cu cine? Era ceva ce-i sc`pa. – La naiba, nu [tiu. Ar putea fi oricine sub deghizarea asta. – Da, Bebe este inteligent`. – Ea e inteligent`?! Sau suntem noi tâmpi]i? |[i puse mâna pe um`rul ei. Tu nu, bine\n]eles. Cei de la compania de securitate. Dusty c`sc`. Sunt frânt de oboseal`, nu glum`. E[ti gata de culcare? Pentru o secund`, Stevie \l privi plin` de speran]`. Nu cumva se gândea s`…? – Biroul meu are o canapea. O s-o preg`tesc, cât timp m`nânci. – Cum? Nici o reeditare a nop]ii de la No Palms Motor Court? Dusty zâmbi pozna[, \n timp ce Stevie se gr`bi s` strâng` mezelurile [i s` le pun` la loc \n frigider. Obrajii ei erau ro[ii. Unde era acum tupeul ei de poli]ist` sub acoperire? Acum p`rea o femeie tulburat`, care nu [tia \ncotro s` se uite.
92
LYNN MCKAY
– Three Palms, morm`i ea, [i nu, nu va avea loc nici o reeditare. Stevie porni \n grab` pe hol, \n timp ce Dusty se a[ez` la mas`, punându-[i farfuria pe un plastic colorat. Ranger \[i l`s` capul \n poala lui, iar Dusty \l mângâie u[or, \nainte de a-i ordona s` stea jos. Biata Bebe. H`r]uindu-l, nu f`cuse decât s`-l ajute s-o reg`seasc` pe Stevie. {i asta nu se putuse \ntâmpla \ntr-un moment mai potrivit. |l \nsp`imânta ideea c` se apropia clipa \n care va trebui s` se retrag` [i cea de a patruzecea aniversare [i obosise s`-[i tot reevalueze via]a [i s`-[i stabileasc` noi ]eluri. Stevie luase \n râs motivele din care el pretinsese \n fa]a presei c` erau logodi]i, dar o mul]ime de mariaje se n`scuser` din mult mai pu]in. F`ceau un cuplu perfect. P`rin]ii lor vorbeau de mult timp despre nepo]i… poate c` era timpul. |[i imagina propria lui familie, se vedea antrenând echipa din Liga Mic` \n care ar juca fiul lui, sau urm`rindu-[i fiica \mpiedicându-se \n pa[ii primului ei spectacol de dans. O feti]` cu p`rul negru, cu picioare lungi [i cu ochi str`lucitori [i iste]i. Stevie se \ntoarse din camer`; avea p`rul prins \ntr-o coad` de cal. Ar`ta din nou ca la optsprezece ani [i zâmbea ca [i cum ar fi [tiut un secret. Dusty realiz` c` zâmbea [i el, având un sentiment de \mplinire, aici, cu Stevie, pe care nu-l mai sim]ise niciodat` pân` atunci. |[i dorea s` s`rute gura aceea zâmbitoare, s` exploreze corpul acela voluptuos, pe lumina aprins` [i cu mintea treaz`. Odat`, ea \l iubise atât de mult \ncât \i d`ruise virginitatea ei. Oare trecuse prea mult timp de atunci, pentru a mai putea re\nvia sentimentele acelea? Dusty se ridic` de la mas` [i o \ntâmpin` pe Stevie la jum`tatea drumului spre sufragerie. |i cuprinse fa]a cu o mân`, sim]ind \n palm` pielea ei cald` [i catifelat`. Ochii ei c`prui erau larg deschi[i, \ntreb`tori [i precau]i. Nu o \nvinuia. Probabil c` el era cel care se mi[ca prea repede, \ns` nu se putea ab]ine. – Stephanie Jane Powell, vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?
Capitolul 7 – Las-o balt`, Dusty. Nu avem nici un spectator care s`-]i aprecieze performan]ele. – Nu, vorbesc serios. C`s`tore[te-te cu mine! Am face un cuplu minunat. Stevie se pr`bu[i pe un scaun. – E[ti nebun. – Este o nebunie faptul c` vreau s` am grij` de tine? |[i trecu mâna prin p`r. La naiba, Stevie, când m` gândesc c` ai de-a face cu trafican]i de droguri, cu psihopa]i… Dac` ai fi so]ia mei, ai putea s` renun]i la toate astea, s`-]i concentrezi aten]ia asupra c`minului nostru, ne-am putea face o familie a noastr`. S` [tii c` nu \ntinerim. Dusty zâmbea. R`mas` pe moment f`r` grai, Stevie \[i privi mâinile. |i venea s` [i le \ncle[teze \n jurul gâtului lui [i s`… – Ai g`sit o solu]ie pentru toate problemele, nu?! Dusty o lu` de mân`. – Hei, se leag` totul. |ntre noi exist` chimia asta, avem un trecut comun. Stevie se ridic` [i intr` \n sufragerie. – Dumnezeule, Dusty, de-abia ne-am re\ntâlnit azi de diminea]`. Vrei s` spui c` a fost dragoste la prima vedere? |[i \ntoarse capul [i
94
LYNN MCKAY
privi \n urm` la Dusty. Ochii lui p`reau s`-i citeasc` toate gândurile. Dumnezeu s-o ajute, ea spera c` nu era a[a. Pentru un minut, inima \i s`lt` \n piept de fericire, precum f`cea Ranger când \[i \ntâmpina prietenii. – De ce nu? Am fost str`pun[i de s`geata lui Cupidon. }i-am spus c` am sim]it ceva acolo, \n biroul lui Mac. – Poate c` te-ai fript. Stevie \[i retrase mâna, dar Dusty zâmbi [i i-o prinse din nou. Nu m` atinge. Ea realiz` c` tremura. La naiba, Dusty, nu-mi po]i cere s` m` c`s`toresc cu tine a[a, pur [i simplu! – De ce nu? Dusty era atât de incredibil de atr`g`tor, \ncât lui Stevie \i trebui un moment pentru a-[i ordona, cât de cât, gândurile. |mi pl`nuisem s` m` c`s`toresc, mai devreme sau mai târziu. – {i de ce n-ai f`cut-o pân` acum? – Poate c`, din noaptea aceea de la Hotelul Sweaty Palms, nici o femeie nu s-a putut compara cu tine. – Nu po]i s`-]i aduci aminte nici m`car numele nenorocitului acela de hotel. Mie mi se pare evident faptul c`, \ntr-un moment al carierei tale, ai fost lovit cu o bât` de baseball \n cap. Stevie \[i masa fruntea. La naiba, nu-[i permitea s` plâng` \n fa]a lui! – M`car gânde[te-te, Stephanie Jane! – Ai dreptate. Ca [i cum tu te-ai fi gândit. „Chimia“ dintre noi, cum o nume[ti tu, nu este un motiv suficient ca s` ne c`s`torim. Patrula \n jurul canapelei, neputându-se hot`r\ s` se a[eze. Trebuia s` ignore partea \n care sufletul ei tres`rise de fericire, \ndemnând-o s` se arunce \n bra]ele lui [i s` des`vâr[asc` \n]elegerea, \nainte ca Dusty s` se fi r`zgândit. – Dar este un \nceput. Dusty o urm`rea cu un zâmbet viclean abia schi]at. – }ie ]i se pare amuzant? Eu, una, râd \n hohote. Stevie \[i drese vocea, mul]umit` c`, cel pu]in, reu[ise s`-i [tearg` surâsul de pe buze. Ai \ncredere \n mine, un mariaj e[uat nu este de loc distractiv. Data viitoare când m` voi mai \ncumenta s` m` m`rit, inten]ionez s` fie pentru totdeauna.
|N MÂINILE DESTINULUI
95
– Foarte bine. Pentru c` am \n plan s`-mi petrec toat` via]a cu tine, Stephanie Jane. Divor]ul nu este o op]iune. De data aceasta, ar`ta serios. {i faptul c`-[i dorea o c`snicie care s` dureze o ve[nicie atinsese ceva, \n adâncul sufletului ei. – Hai s` presupunem, de dragul disputei, c` nu te-ai ]icnit de tot. Nu m` cuno[ti, Dusty. Nu prea bine, cel pu]in. Sim]i c` o las` genunchii, a[a c` se pr`bu[i pe canapea. – Sigur c` te cunosc. Se a[ez` lâng` ea [i o lu` de mân`. E[ti o femeie frumoas`, matur` [i cu o carier` de succes. Mike m-a ]inut la curent cu avans`rile tale \n func]ii. Am fost al naibii de impresionat când ai ajuns detectiv. Stevie \l ]intui cu privirea. – Mul]umesc, Dusty. Dar ai idee prin ce am trecut pentru a fi promovat` \n func]ia asta? {tii ce fac de zece ani? Urm`resc infractori, trebuie s` fiu mai diabolic` decât oricare dintre ei [i s` m` furi[ez aproape tot timpul. Nu e deloc u[or [i sunt al naibii de bun` la asta. El chiar nu \n]elegea. Continua s` zâmbeasc`, evident convins de faptul c`, oferindu-se s-o salveze de la stilul ei de via]`, \i f`cea o favoare imens`. – Pricepe odat`, Derrick! N-am nevoie de nici un cavaler c`lare pe un cal alb care s` m` salveze! Respir` adânc. |mi este foarte bine a[a cum sunt acum. Spre oroarea ei, vocea o l`s` [i deodat` lacrimile \i \necar` gâtul. – Sigur c` da, draga mea. De aceea te iubesc. Vru s-o \mbr`]i[eze, dar Stevie r`mase \n continuare ca de piatr`. Nu mai avea mult [i izbucnea \n hohote de plâns. – |mi pare r`u, dar nu te cred. Stevie \i \ndep`rt` bra]ele [i se ridic` de pe canapea. Tremurând, respir` adânc [i-[i ap`s` un moment ochii. Apoi se \ntoarse, \n sfâr[it, cu fa]a la Dusty. – |l duc pe Ranger la o plimbare. F`-ne amândurora un serviciu [i culc`-te pân` m` \ntorc, sau nu-]i pot promite c` nu voi face ceva ce vom regreta amândoi. Bun… Dusty \ncetase, \ntr-un târziu, s`
96
LYNN MCKAY
zâmbeasc`. Poate c`, \n cele din urm`, \l f`cuse s` \n]eleag`. Iubire. C`s`torie. Dup` nici dou`zeci [i patru de ore? Dup` atâ]ia ani \n care nu se mai v`zuser`? A[a ceva nu se putea. Stevie deschise u[a de la intrare [i-l conduse afar` pe Ranger. Aerul era cald, z`pu[itor [i-i trebuir` aproape cinci minute de mers ca s` se poat` calma. Din fericire, Ranger era dresat s` mearg` aproape [i s`-[i vad` de treab`, ca un adev`rat gentleman. Stevie se opri \n dreptul piscinei din centrul complexului de apartamente \n care locuia. Se uit` la apa care era iluminat` de undeva din fundul piscinei. Era verzuie, la fel ca ochii lui. Imaginea apei se \nce]o[`, iar Stevie \[i [terse lacrimile, [optindu-[i ei \ns`[i: – La naiba, Dusty, ai venit cu cincisprezece ani prea târziu! Când se \ntoarse \n apartamentul ei, v`zu u[urat` c` Dusty \i ascultase sfatul [i se culcase. Stevie aproape c` amor]ise de oboseal`, dar \nc` nu era de-ajuns. Urcându-se \n pat, fixând mult` vreme tavanul, amintindu-[i totul, Plaja Cocoa. Fusese o zi ridicol de lung`. Nu putea lua \n serios propunerea lui Dusty. Fusese un impuls pe care, apoi, \l regretase. Indiferent dac` era serios sau nu, ea era un adult [i nu o adolescent` c`reia dragostea \i luase min]ile. Acum lucrurile i se p`reau foarte clare. Dusty nu era deloc potrivit pentru ea. Nici ea nu era potivit` pentru el, chiar dac` inima ei tânjea \nc` dup` el, tânjise \ncepând cu clipa \n care el respinsese. Acum era prea târziu pentru el, pentru amândoi. Mult prea târziu… *** Stevie auzi \mpu[c`turi… undeva departe. Apoi s`ri din pat. Inima \i b`tea cu putere [i avea obrajii sc`lda]i de lacrimi. U[a de la dormitor se deschise de perete. – Stevie, e[ti bine? Dusty se a[ez` [i o lu` \n bra]e. Ea tremura. Partenerul ei, Riley, p`ruse atât de real \n co[marul pe care-l avusese. Pân` la \mpu[c`turi. Sim]indu-se deodat` f`r`
|N MÂINILE DESTINULUI
97
vlag`, \[i l`s` capul pe um`rul lui Dusty. El o mângâie u[or pe spate, [optindu-i la ureche cuvinte de alinare pân` când visul urât trecu. Vis. Nu, era amintirea \ngrozitoare a nop]ii \n care murise Riley, a opera]iunii care e[uase. |n timpul zilei, dac` era ocupat`, putea trece o or` \n care s` nu se gândeasc` la asta. Dar noaptea… |nmormântarea din diminea]a aceea \i amintise totul. |ncepu din nou s` tremure. – Vrei s`-mi poveste[ti? o \ntreb` Dusty \n [oapt`. – Crede-m` c` nu vrei s` [tii. – Suport orice. Se sprijini cu spatele de t`blia patului, a[ezându-[i bra]ul dup` umerii lui Stevie. Ea st`tea cu b`rbia pe pieptul lui cald, puternic [i… gol. Stevie arunc` o privire mai jos. Boxerii pe care-i f`cuse celebri \l acopereau, din fericire. Poate c` ar trebui s`-i povesteasc` despre Riley. Dusty credea c` putea s` lase totul balt` [i s` renun]e la meseria ei. Erau momente \n care Stevie nu [i-ar fi dorit nimic altceva. Responsabilitatea, pericolul, sentimentul de vinov`]ie o puteau cople[i. Dar s` plece ar fi fost un gest de la[itate. |i era datoare lui Riley, partenerului ei care murise \mpu[cat de un traficant, \ntr-o opera]iune privind drogurile care le fusese \ncredin]at`. Viitoarea promovare \nsemna totul pentru ea. Dac` ar putea s` diminueze, m`car, traficul de droguri care se practica zi de zi \n Houston, poate c` atunci lui Riley i-ar fi ]`râna mai u[oar`. – L-am visat pe tipul pe care l-am \nmormântat ast`zi. Riley. Dusty \i \ndep`rt` o [uvi]` de p`r de pe frunte, cu un gest simplu, nesenzual [i ea se relax` \n bra]ele lui. – Riley avea un caracter aparte, \ntotdeauna cump`nea „cu \n]elepciune“ ac]iunile \n care eram implica]i… flirta. Stevie oft`. |[i d`du seama c` mâna ei se odihnea pe pieptul lui [i [i-o trase repede \napoi. – I-am \ntins o capcan` unui traficant. Eu eram momeala, nenorocitul a intrat \n scen` pentru mine. Riley a ap`rut prea devreme
98
LYNN MCKAY
[i a fost \mpu[cat. Suna atât de simplu a[a. Nu venea nici un miros de gunoi putrezit de pe aleea din apropiere, nu se auzeau sirenele, nu se sim]eau gustul metalic de transpira]ie [i frica, nu se vedeau lacrimile. – A murit salvându-m` pe mine. Ar fi trebui s` m` descurc singur`. Trebuia s` fi fost preg`tit` cu propriul meu pistol. Dac` a[ fi… – |nceteaz`. Bra]ul lui Dusty se \ncord` \n jurul ei. Presupun c` tipul `sta, Riley, era acolo, cum spui tu, ca s` te acopere? – Da. – Atunci, nu trebuia s` te descurci de una singur`. Omul \[i f`cea datoria [i [tia care erau riscurile. N-am dreptate? Se uit` la ea, era atât de aproape. Ochii lui erau \nconjura]i de riduri fine, \n ei se citea compasiunea, se vedea c`-i p`sa de ea. Ca unui prieten. „Dusty, prietenul t`u?“, gândi ea. Lui Stevie \i pl`cea ideea, mult prea mult. – Dar… – Am sau nu dreptate? – Da, ai dreptate. Amândoi [tiam ce riscuri ne asum`m. Dar ar fi trebuit s` fiu \n stare s`-i distrag aten]ia traficantului sau m`car s`-l fac s` gre[easc` ]inta. – Sun` ca [i cum ai \ncerca s`-]i imaginezi a doua oar` situa]ia. Ca [i când eu a[ reface o aruncare. Nu po]i s`-]i rescrii via]a. Trebuie doar s` dai tot ce ai mai bun [i apoi s` accep]i consecin]ele. Stevie privi \n sus, dorindu-[i s` ating` linia \ncruntat` dintre sprâncenele lui. – Sun` filozofic, Dusty. |l l`s` s-o trag` [i mai aproape, sim]indu-se [i mai relaxat`. Era bine, mult prea bine, iar ea era periculos de aproape de a c`dea din nou \n mrejele lui. Stevie \nchise ochii [i se gândi iar la noaptea \n care Riley fusese ucis. |[i imagina pentru a doua oar` situa]ia. Da, se pricepea de minune la asta, câteodat` era atât de prins` cu „dac` ar fi“, \ncât abia dac` adormea noaptea. Riley fusese o adev`rat` pacoste, f`cea glume cu tent` sexual` [i-i pl`cea s-o supere. |n parte, se sim]ea vinovat` [i pentru c` ea nu-l
|N MÂINILE DESTINULUI
99
pl`cuse niciodat`. Dar fusese un poli]ist bun. |[i [tiuse bine meseria. {i f`cuse o gre[eal` fatal` \ncercând s-o protejeze, \nainte ca \nt`ririle s` soseasc`. Stevie \[i mu[c` buza, \nfrânându-[i un suspin. – Hei, ai de gând s` adormi? Dusty o mi[c` u[or. – Poate c` da. Stevie mim` un c`scat, ca s`-l determine s` plece. Mul]umesc. Mi-ai fost de ajutor, s` [tii. – E[ti \ndeajuns de recunosc`toare s` m` la[i s` dorm aici? Stevie \[i ridic` privirea spre el. Ochii lui scânteiau. O tachina. Dac` ar fi f`cut altceva, ar fi stricat totul. Ar fi anulat toat` compasiunea [i sfaturile bune. Stevie \i zâmbi. – |napoi pe canapea, domnule. |l \mpinse, iar el se ridic` din pat. Studie trupul lui de un metru nou`zeci care-]i t`ia respira]ia cu masculinitatea lui [i care-]i topea orice urm` de voin]`, din care numai cinci la sut` era acoperit cu bumbac alb. Se sim]ea din nou agitat`. – Un s`rut de noapte bun`? Dusty se aplec`, sprijinindu-se de t`blia patului [i-[i trecu mâna de-a lungul maxilarului ei. Stevie sim]i c`ldura degetelor lui [i-[i d`du seama c` un s`rut ar fi fost riscant. Dar controlul voin]ei ei se g`sea acum undeva la sud de buricul ei. |nchise ochii [i sim]i cum buzele lui calde le \ntâlnir` arz`toare [i tandre pe ale ei, exlorându-se reciproc f`r` a se invada, \ns`. Tremurând, Stevie sim]i o mic` umfl`tur` pe um`rul lui neted. Cicatricea de la opera]ie. Dusty gust` din nou buzele ei \ntredeschise, trecându-[i degetele prin p`rul ei, \nclinându-i capul pân` când se potrivir`… perfect. Era o explozie de c`ldur`, iar Stevie \ncerca din r`sputeri s` ignore faptul c` \ntregul ei corp tânjea dup` mai mult. |n cele din urm`, g`si puterea de a-l \ndep`rta. – Noapte bun`, Stevie. Dintr-o dat`, el nu mai era acolo, l`sând-o gâfâind [i \ntrebându-se… sim]indu-i \nc` gustul. O ceruse \n c`s`torie. Stevie se for]` s`-[i aminteasc` toate motivele pentru care nu fusese o idee bun`.
100
LYNN MCKAY
Dar fiecare motiv p`rea insuficient de puternic \n compara]ie cu imaginea lui Dusty dormind lâng` ea \n fiecare noapte [i cu perspectiva de a se putea bucura de incredibilul lui corp oricând ar sim]i ea nevoia. Ra]iunea nu mai avu nici o [ans` când Stevie \[i imagin` f`când copii blonzi [i cu ochi verzi, petrecându-[i timpul fiind m`mic` [i so]ie devotat`. Ce era \n neregul` cu imaginea asta? Stevie Powell nu se potrivea \n peisaj. |[i petrecuse ani \ntregi devenind din ce \n ce mai dur` pentru a nu se l`sa doborât` de toat` durerea pe care i-o aducea slujba ei. Nu putea l`sa toat` duritatea aceasta doar pentru a-i face un capriciu lui Dusty, nu putea l`sa totul \n urm`. Promovarea i-ar putea oferi ocazia de a face cu adev`rat ceva. Cum ar putea s` aib` propriii ei copii, când existau atâ]ia nenoroci]i care le f`ceau r`u copiilor altora. Nu avea nici un sens. |n afar` de asta, \i pl`cea s`-i \ndep`rteze pe r`uf`c`tori din calea oamenilor obi[nui]i, chiar [i atunci când ea \ns`[i era \ngrozit`. Iar atunci când totul se termina cu bine… nimic nu se putea compara cu sentimentul pe care-l avea. Se \ntoarse pe partea cealalt` [i d`du cu pumnul \n pern`. Dusty n-o \n]elegea. Nu o cuno[tea. El doar o dorea. Bine, `sta era un lucru dr`gu]. Mai mult decât dr`gu]. Era de-a dreptul seduc`tor. „Treci peste asta. E[ti cu el pentru c` trebuie s`-]i faci meseria, \]i aminte[ti?“, \[i spuse ea. „Dac` ai fi…“ La naiba. Alt „dac` ar fi „. Dusty avea dreptate, era prea târziu pentru a-l salva pe Riley. Dar mai era \nc` timp pentru a-l salva pe Dusty. |i spusese c` se va descurca totu[i cu Bebe [i aceasta trebuia s` fie preocuparea ei. |[i ap`s` stomacul ultrasensibil. Anun]ând logodna, Dusty \[i asumase un risc enorm. Iar ea n-ar fi trebuit s` accepte aceast` situa]ie. Fusese prea sigur` c`-i va face fa]` lui Bebe. |[i puse fa]a pe pern`, respirând prin ]es`tura moale [i mirosind deliciosul aftershave al lui Dusty . Dac` l-ar pierde [i pe el, a[a cum
|N MÂINILE DESTINULUI
101
l-a pierdut pe Riley… [i sim]i inima \n gât [i i se f`cu grea]`. Poate c` ar trebui s` aduc` pe altcineva \n locul ei. Cineva care s` se concentreze la a-l proteja pe Dusty, \n loc de a se juca astfel cu el. Jocuri? Atinge-m`, nu m` atinge? Dusty n-ar accepta un b`rbat bodyguard, iar o femeie care ar avea instincte sexuale cât de slabe, ar \ntâmpina aceea[i problem` de concentrare ca [i ea. Gemu [i se \ntoarse pe spate, fixând apoi tavanul. Nu putea delega pe cineva pentru aceast` sarcin`, siguran]a lui Dusty era mult prea important`. „Iar tu nu supor]i gândul ca alt` femeie s` se afle \n preajma lui“, auzi o voce \n`untrul ei. O ignor`. |n afar` de asta, ce ar spune presa? Ah, \n sfâr[it, un motiv adev`rat! Deci, se putea descurca, trebuia doar s` se concentreze. Dar Dusty o dorea. {i atunci când el se hot`ra c`-[i dorea ceva, ob]inea. Trebuise s` se lupte ca naiba cu mâinile ei pentru a putea rezista acelui farmec, acelei lumini care str`lucea \n ochii lui, acel… totul. Trebuise s` reziste, chiar [i atunci când se bucurase \n secret c` o alesese pe ea, Stephanie Jane Powell cea obi[nuit`, atunci când se decisese, \n sfâr[it, s` se c`s`toreasc`. El pl`nuise totul. Ar avea grij` de ea, ar pune st`pânire pe ea. P`cat, pentru c` ea nu avea de gând s` apar]in` nim`nui. Nu era de mirare c` propunerea lui o f`cuse s` se \nvârt` \n jurul cozii. Ea era o femeie modern`, independent`, care nu avea nevoie de nimeni, iar Dusty c`uta o so]ie de mod` veche. Traiul cu ea, chiar dac` nu pentru un timp \ndelungat, ar trebui s`-i deschid` ochii. Trebuia doar s`-i arate cât de departe [i de diferit` era fa]` de vremea \n care fusese o adolescent` virgin`.
Capitolul 8 Stevie cobor\ din obi[nuitul ei cuib de perne [i lu` telefonul. – Alo. – Stephanie, m` bucur c` e[ti acas`. – Mam`? Cât este ceasul? – E trecut de nou`. Treze[te-te [i vorbe[te-mi. Sunt atât de emo]ionat`, c` abia am putut s` dorm. Mama ei râdea. Po]i s` vii s` iei prânzul cu noi? {i s`-l aduci [i pe Dusty? Stevie oft`. – Trebuie s` fac asta \nainte s`-mi beau cafeaua? – Mai \ncape vorb`? N-am putut s` te \ntreb de fa]` cu Lucille, dar cum Dumnezeu ai reu[it, \n sfâr[it, s` pui mâna pe Dusty Derrick? – Hei, pân` la urm` i-a c`zut fisa c` sora mai mic` a lui Mike a crescut. Stevie se ridic` [i-[i \ndep`rt` p`rul din ochi. – {tiu c` e[ti \ncântat`. |nc` din adolescen]` tânjeai dup` el. Ce jenant! – Mam`! strig` Stevie [i se pr`bu[i \n mijlocul mormanului de perne. Nu mi-ai spus niciodat` nimic. – Ce s`-]i spun? „Când e[ti lâng` el, \nchide gura, draga mea, c`-i uzi omului pantofii.“ Bine c` m`car Dusty nu [i-a dat seama. Mama ei
|N MÂINILE DESTINULUI
103
râse din nou, evident \ncântat` de perspectiva rec`s`toririi fiicei ei. |]i dau cuvântul meu c` am dormit cu un ochi deschis tot timpul cât am fost \n Florida, \n prim`vara aceea. Cu un ochi deschis?! Nu chiar. |nainte s` se strecoare afar` din camera lor, auzise un duet de sfor`ieli venind din patul p`rin]ilor ei. Cu toate c` mama ei avea ochi [i la spate, a doua zi nu observase vinov`]ia de pe chipul fiicei sale. – Acum este al meu. – E[ti sigur` \n privin]a lui? – Ai \ncredere \n mine, treaba cu Dusty nu se compar` cu e[ecul cu Ronnie. Poftim, acum chiar c` se d`duse de gol. Stevie \nchise ochii [i num`r` \n gând pân` la zece. Ajunse numai pân` la trei când… – „Treaba“ cu Dusty? Stephanie Jane, sper c` vorbe[ti despre o nebuneasc` [i pasional` poveste de dragoste. S` nu te mul]ume[ti cu mai pu]in. – Hei, l-am iubit dintotdeauna. {tii asta. Numai de n-ar fi [tiut ea. Stevie ridic` privirea [i-l v`zu pe Dusty chicotind din pragul u[ii. Purta blugi, nimic altceva, ar`ta ca un zeu din mitologia greac`, ]inând \n mân` o cea[c` de cafea pe care i-o \ntinse. O lu` recunosc`toare, cât timp mama ei vorbea plin` de entuziasm despre viitorul ei ginere. – Mam`, n-ar fi mai simplu s`-l adoptezi? – Poart`-te frumos, Stephanie. Acum vreau s` aud ce planuri ai. Când ai s` renun]i la slujba ta? Oh, grozav! I se aducea din nou argumentul munca-\n-poli]ie-e-prea-periculoas`. – N-o s` renun] la ea. Dusty \[i d` seam` c` sunt o femeie modern`, cu o carier`. Dusty se a[ez` pe pat [i vru s`-i aranjeze p`rul peste sâni. Ea mim` c`-i arunc` cea[ca de cafea \n fa]`, a[a c` el renun]` râzând. |[i trase a[ternutul pân` la gât, chiar dac` purta o c`ma[` de noapte de flanel` groas` [i lipsit` de orice aer sexy. – Dar când o s` ave]i copii… doar ave]i de gând s` v` \ntemeia]i o familie, nu? Vreau s` fiu bunic`, Stevie. Toate prietenele mele…
104
LYNN MCKAY
– {tiu, mam`. Mi-ai mai spus de o mie de ori. Stevie sorbi din cafea, concentrându-se la pieptul gol al lui Dusty. Hm. F`cutul copiilor nu trebuia s` fie o sarcin`. |[i lu` ochii de la musculatura uimitoare a lui Dusty [i se concentr` asupra ce[tii de cafea. – Timpul trece, Stevie. Ovarele b`trâne pot crea probleme. – Poftim? – M-ai auzit. – B`trân`?! N-am decât treizeci [i patru de ani. Stevie \[i l`s` cafeaua pe noptiera al`turat` pentru a se feri de mâna lui Dusty care \ncerca s` dea la o parte a[ternutul. Mam`, trebuie s` plec. Dusty este aici [i… – L-ai l`sat s` te vad` diminea]a, \nainte s`-]i bei cafeaua?! Nu-l speria \nainte s` te duc` la altar, scumpa mea. – Nu-]i face probleme, dorm cu o pung` pe cap. Cu respiratul e mai dificil, dar… Dusty \i lu` receptorul din mân` [i se ridic`. – Bun` diminea]a, doamn` Powell. Ave]i o fiic` frumoas`, chiar [i atunci când poart` o pung` de la patiseria Macy. Chicoti [i feri telefonul din calea lui Stevie care se \ntinsese dup` el, vorbind \n continuare cu mama ei. – Oh, a[a voi face. Evit` ca Stevie s`-i fure telefonul din mân`, \ntinzând firul de la receptor pân` când aproape c` ie[i din camer`. Imediat ce se termin` sezonul de baseball, ne vom a[eza cu to]ii \n fa]a calendarului. Stevie se gândi s` scoat` telefonul din priz`. Dar de ce s` se deranjeze? Cu siguran]` c` mama ei n-avea s` dispar`. Era doar o solu]ie temporar`, oricum. Dintr-o dat`, se sim]i ca \njunghiat`. Era momentul s` \nfrunte realitatea. Ei jucau teatru aici. Dusty spusese ceea ce trebuia. Mai era o lun` pân` la \ncheierea sezonului. Iar la meci, so]ii Derrick afirmaser` cu t`rie c` nunta unicului lor fiu avea s` fie ceva de genul unei produc]ii de propor]ii majore, care va avea nevoie de un an pentru a putea fi pus` riguros la cale.
|N MÂINILE DESTINULUI
105
Propriii ei p`rin]i se aruncaser` direct la planificarea unei nun]i extravagante. Probabil c` \n ultima vreme neglijaser` MasterCardul, iar afacerile atinseser` apogeul la Powell's Green Thumb Nursery. Prima ei c`s`torie nu contase, a[a c` cea de-a doua plecare de la vatr` a lui Stephanie Jane Powell trebuia s` fie o [tire de prim` pagin`, cel pu]in prima din cele dedicate sportului. Chiar [i tat`l ei se amestecase \n dezbaterea punci cu [ampanie versus bar deschis. Lucrurile sc`paser` cu totul de sub control. Stevie se sprijni de t`blia patului. Trebuia s` mearg` mai departe cu toate planurile astea pân` când Bebe avea s` fie prins`, iar Dusty putea anun]a o desp`r]ire. Apoi, se sim]i din nou dezm`git`. Oare de câte ori avea nevoie s` se loveasc` de realitate? Dusty asculta iar. – Nu-]i face griji, mam`. O s` fac din ea o femeie cinstit`, de \ndat` ce o s` m` lase. |nchise telefonul, ar`tând mult prea mul]umit de sine. – O femeie cinstit`?! Mam`?! Stevie arunc` o pern` dup` el. Nu-i a[a c` ai fost adorabil?! Dusty prinse perna [i o arunc` \n spate. – Adorabil? Am fost adorabil? Se a[ez` pe marginea patului. ~sta e un lucru bun? Un lucru masculin? C`]elu[ii [i copiii sunt adorabili, morm`i el [i se \ntinse dup` ea. Eu cred c` sunt mai degrab` periculos. Stevie \l evit`, \mpingându-i \n l`turi fa]a pe care se a[ternuse un zâmbet de toat` frumuse]ea. Masculin, oh, da. Avea obrajii aspri din cauza b`rbii de diminea]`, iar pieptul lui musculos era pres`rat foarte atr`g`tor cu p`r care se pierdea undeva sub blugii lui lungi. Periculos. Foarte periculos. – |n cazul acesta, este cu siguran]` un lucru r`u. Cum po]i s` spui c` o s` faci din mine o femeie cinstit`, f`r` ca pe fa]a ta s` se clinteasc` ceva? Tipul `sta chiar nu putea s`-[i ia mâinile de pe ea. Stevie se mut` \n partea \ndep`rtat` a patului, fiind mult prea con[tient` c`, de[i c`ma[a de noapte din flanel` albastr` de pe ea era groas`, era totu[i singurul lucru pe care-l purta.
106
LYNN MCKAY
– Chiar vreau s` m` c`s`toresc cu tine. }i-am spus asta asear`. – Dar ceea ce vreau eu nu conteaz`? Dusty o ]intui de t`blia patului, potrivindu-[i trupul deasupra ei. – Bine\n]eles c` are importan]`. Râse r`ut`cios la ea. Pieptul lui era exact \n dreptul sânilor ei. Sfârcurile ei erau \ncântate de atâta pl`cere. – Tu ce vrei, Stevie? |ncet` s` mai zâmbeasc` [i-i cuprinse \n mân` b`rbia. „Pe tine“, ar fi vrut ea s` spun`. Creierul ei se lupta s` preia controlul [i pierdu când Dusty se a[ez` mai confortabil, cu o coaps` \ntre picioarele ei. Ah, era f`r` doar [i poate atât de masculin. Mama Natur` avea o anume contribu]ie la strig`tele care i se stingeau \n gât „Ia-m`! Ia-m`!“. |i ordon` corpului ei s` se ab]in` [i-i \mpinse pieptul. Asta nu f`cu decât s` \nr`ut`]easc` situa]ia. Degetelor ei le pl`cu discreta c`ldur` pe care pielea lui o emana, dorindu-[i cu ardoare s` ating` sfârcurile acelea mici [i maronii. – D`-te jos! izbuti ea \n cele din urm` s` rosteasc`, abia putând s` respire. Dusty cl`tin` din cap cu triste]e [i se d`du la o parte. – {tii c` n-a[ for]a niciodat` nota cu tine, dar \mi aduc aminte… – Eu nu, min]i ea. |ntregul episod este acoperit de negura timpului. {ters. Uitat. – Nu te cred. Se \ntinse [i-i atinse sânul, trecând u[or cu mâna peste ner`bd`torul ei sfârc. Stevie strânse nervos din din]i [i-i \ndep`rt` mâna. – Bine, acum [tii. Nu sunt o femeie cinstit`, Dusty. Nu trebuie s` crezi nimic din tot ce spun. Un poli]ist care lucreaz` sub acoperire minte ca s` tr`iasc`, iar eu sunt o expert`. Dusty se d`du jos din pat. – {i cam ce ai vrea s` spui cu asta? Stevie \[i stoarse creierul, convins` c` urm`rise ceva cu replica aceea.
|N MÂINILE DESTINULUI
107
– Ceea ce vreau s` spun este c` [i a[a ai f`cut o mare gre[eal` inventând toat` povestea asta pentru reporteri. N-am putea s`-i ]inem pe p`rin]ii no[tri la o parte? Oricum, trebuie s` ne punem de acord pove[tile [i s` continu`m cu o versiune comun`, f`r` \nflorituri la tot pasul. Mai devreme sau mai târziu o s` ne d`m de gol. – Bine. }ine minte doar c` veri[oara Trish arat` palid` \n roz. – Poftim?! – Mama e sigur` c` o s` vrei s`-]i fie domni[oar` de onoare. Ea \]i sugereaz` verde sau albastru. Dusty râse, ferindu-se de \nc` dou` perne. Ai al naibii de multe perne. Te sim]i singur`? Stevie \[i dorea un b`] s`n`tos, o bât` de baseball, dar [i veioza de pe noptier` ar`ta destul de capabil`. – Adorabil [i glume], pe deasupra! Nu te mai suport! Ie[i afar` din dormitorul meu! – |ntr-un minut. Ridic` o pern` [i [i-o a[ez` \n fa]`, pe post de scut. Ai terminat cu istericalele? – Istericale? Nu vrei s` m` vezi când m` apuc` istericalele! Stevie se d`du jos din pat, tr`gând c`ma[a de noapte \nspre genunchi [i apropiindu-se de el. Ie[i afar` din dormitorul meu! – Iisuse, nu e[ti deloc matinal`, nu? Se ]inu bine pe picioare, chiar [i când dreapta ei ateriz` pentru prima oar` \n mijlocul pernei. – De ce ]ii neap`rat s`… Stevie \i smulse perna [i o azvârli \n pat. El chicoti [i ie[i afar` jubilând. – Relaxeaz`-te. Bea-]i cafeaua. Apoi \mbrac`-te. Trebuie s` fac o vizit` la Spitalul de Pediatrie, iar dup` aceea putem s` mergem la cump`r`turi. |]i sunt dator cu o garderob` [i cred c` ai nevoie urgent` de o ]inut` de noapte mai sexy. Stevie \i trânti u[a \n fa]`. Nu era o persoan` matinal`?! S` fac` din ea o femeie cinstit`?! }inut` de noapte mai sexy?! Tipul `sta avea p`cate cu duiumul! Oare cu cât avea s-o pl`teasc`? Nici pe departe cu cât ar trebui pentru o situa]ie atât de grav`.
108
LYNN MCKAY
Dar mersul la cumpr`turi nu era o idee rea. Dusty avea buzunarele adânci [i, la urma urmelor, \i datora o garderob`. Stevie \[i lu` cafeaua c`ldu]` [i o b`u pân` la fund, de[i \i lipseau obi[nuitele dou` plicule]e de zaharin`. Dusty ar trebui s` pl`teasc` pentru c` o tulburase. Scump. *** – Serios, Dusty, hai s-o l`s`m balt`. Pot s` merg [i singur` la cump`r`turi, cândva. Tu nu trebuie decât s`-mi dai cartea ta de credit. – Sub nici o form`, Stephanie Jane. Mi-e fric` s` te las singur`, nesupravegheat`. |nainte de a fi \ntrerup]i, puteam spune c` asta o s` m` coste, nu glum`. Dusty zâmbea, dar ea [tia c` se sim]ea destul de frustrat. Pre]ul succesului. Nu trebuise decât s` fac` un pas \ntr-unul din magazine [i o mul]ime de fani curio[i \l \nconjurase. Ochelarii de soare nu-i fuseser` de nici un folos. Iar [apca de baseball care-i ascundea p`rul nu f`cuse decât s` \nr`ut`]easc` lucrurile. – Unde putem s` mergem, undeva s` nu fiu recunoscut? – |n Houston? Nic`ieri. E[ti principalul atacant al lui Astros din sezonul acesta. Fotografia ta apare aproape \n fiecare zi \n ziar. Iar ast`zi suntem \mpreun` pe toate paginile de sport. – Da, mama ta mi-a spus despre poza aceea. – Este oribil`. M` mir n-au pus ca titlu „ Star baseballist se c`s`tore[te cu o suporter` [a[ie“. Tu e[ti de vin`, bine\n]eles. M` str`duiam s` nu devin cu adev`rat isteric`. Stevie f`cea cuno[tin]` cu din ce \n ce mai multe aspecte ale celebrit`]ii care nu-i pl`ceau. – Erai frumoas`, ca de obicei. Acum ajut`-m` s` m` gândesc la un loc \n care s` ne putem face cump`r`turile lini[ti]i. – Nu se poate. E[ti un erou local. Orice pu[ti din Houston, care a pus vreodat` mâna pe o minge de baseball, viseaz` s` ajung` ca tine.
|N MÂINILE DESTINULUI
109
– {i vrea s`-i dau un autograf. Dusty porni ma[ina [i intr` \n vitez`. Poate la Galleria. Acolo vin de obicei oameni din afara ora[ului. – {i copii care merg la patinoar. Stevie oft`. Ai o r`bdare remarcabil` cu copiii. Cei din ultimul grup erau atât de entuziasma]i, \ncât \mi f`cusem griji, dar te-ai descurcat s` ie[i cu bine de acolo \n timp record [i i-ai l`sat pe fiecare dintre ei mul]umi]i. – Hei, pe când eu [i Mike eram copii, am stat ore \n [ir la coad` pentru autograful lui Bob Gibson. Ce atacant! {i când s` ne vin` [i nou` rândul, el a plecat. Dusty chicoti, sunetul generos trecând, parc`, prin ea. N-o s`-]i vin` s` crezi ce am f`cut atunci. – Ce? Stevie era vr`jit` de str`lucirea din ochii lui, de gropi]ele care ap`ruser` \n obrajii lui bronza]i. – Ne-am dus dup` Gibson la toaleta b`rba]ilor. – Oh, nu! – Oh, ba da. Dusty cl`tina din cap [i râdea. S-a dus \ntr-un grajd. Acum [tiu de ce. – Hmm? La naiba cu apele de colonie. Dac` industria cosmetic` ar fi putut s` \mbutelieze râsul acela, s` distileze farmecul lui Dusty Derrick \ntr-un parfum b`rb`tesc… – Am \ntâlnit [i eu dobitoci care au \ncercat s`-mi fac` poze \n timp ce m` u[uram la o toalet` obi[nuit`. |]i po]i imagina a[a ceva?! Se uit` la ea, iar Stevie sim]i cum obrajii \i luau foc. S`-[i imagineze?! Ce bine ar fi fost dac` n-ar fi putut s-o fac`! – {i cum a fost pân` la urm` cu Gibson? – Am a[teptat pân` când a ie[it [i am t`b`rât pe el. Tipul a fost un adev`rat gentleman. S-a oprit [i a semnat pe m`nu[ile unor ]ânci insisten]i. Dusty \[i drese vocea. N-o s` uit niciodat`. |nc` mai am m`nu[a aceea. – A[a c` [i tu le faci pe plac tuturor ]âncilor insisten]i. Nu era cinstit. Asta-i mai lipsea ei acum… s`-l mai [i admire! |n curând avea s` ia foc singur` din cauza c`ldurii pe care o sim]ea, ca s` nu mai men]ioneze gândurile fierbin]i care nu-i d`deau pace. Dr`gu] din partea ta, Dusty.
110
LYNN MCKAY
– M` str`duiesc. Acum, hai s` plec`m. – O s` ai nevoie de o deghizare, dac` chiar inten]ionezi s`-mi cumperi vreun lucru ast`zi. – Cum spui tu. Dar mai \ntâi trebuie s` ajung la spital. Apoi po]i s` faci ce [tii tu c` faci cel mai prost. Stevie râse. *** – A[a. Acum n-o s` te mai recunoasc` nimeni, \i spuse Stevie, câteva ore mai târziu. – Cred c` nu. Dusty se \ncrunt` la vederea b`rbatul l`]os [i grizonant din oglind`. Purta o barb` lung` [i o musta]` asortat`. Tocmai m-ai \mb`trânit cu zece ani. De unde ai scos toate astea? Este una din deghiz`rile pe care le-ai folosit \n opera]iunile sub acoperire? – Bine\n]eles c` nu. Le-a uitat un prieten la mine. Stevie evit` s`-l priveasc` \n ochi când \l prinse de b`rbie [i ridic` un creion. Sprâncenele tale ar trebui s` fie mai \nchise. Detaliile sunt importante. – Un iubit? Dusty o prinse de talie. Stevie p`rea atât de dur`, de capabil`. |n cele din urm`, ea \i \ntâlni privirea, \n ochii ei citindu-se surprinderea. Dusty uit` pentru un moment de ce era sup`rat pe ea. |i pl`ceau buzele ei. Aproape c` o trase \n poala lui. – Mi-ai spus c` nu e[ti implicat` \n nici o leg`tur`. Cine ]i-a l`st toate lucrurile astea? Stevie \i desprinse cu abilitate degetele. – Iar intri \n intimit`]i cu ajutorul pe care l-ai angajat, Derrick. {ezi blând [i las`-m` s`-mi fac maseria. Tras` cu creionul câteva linii de-a lungul sprâncenelor lui, apoi se \ntoarse [i-i d`du drumul ustensilei \ntr-o trus` mic` de machiaj. Intimit`]i. Dusty \[i d`dea seama c` dac` s-ar comporta cu doamna atât de intim pe cât [i-ar dori, \n momentul acela ar fi goal` sub el. Sau
|N MÂINILE DESTINULUI
111
poate deasupra lui, cu sânii atât de aproape de el, \ncât i-ar putea gusta. Se mi[c` ner`bd`tor, din cauza tendin]ei de a visa cu ochii deschi[i, pe care o avea \n ultima vreme. – Hm? Ea ar`ta de parc` s-ar fi presupus ca el s` fac` ceva anume. – Am spus s` te ridici [i s`-]i sco]i tricoul. – A[a mai zic [i eu! Dusty \[i scoase tricoul [i-l azvârli de perete. – Nu-]i lua nasul la purtare! Vreau s` por]i asta pe dedesubt. Va completa imaginea. O s` fie perfect. Se apropie de el cu o pern` lung` de care erau cusute ni[te curele. Când d`du s` i-o a[eze, el o trase mai aproape, punându-[i mâinile pe [oldurile ei. Stevie se sim]ea minunat, sânii ei erau zdrobi]i de pieptul lui. – {tiu eu ceva care ar fi perfect acum. Obrajii ei erau ro[ii, dar se \ncrunt` [i-l amenin]` din priviri s` \nceteze s-o mai gr`beasc`. – Bine, o s` fiu cuminte. Dusty \i d`du drumul, sperând c` umbra de dezam`gire pe care o v`zuse \n ochii ei c`prui nu fusese doar imagina]ia lui. – Mul]umesc. Stevie \i recuper` tricoul. |mbrac`-l pe deasupra. F`cu câteva retu[uri, apoi se d`du \napoi. Prive[te! Dusty intr` \n baie [i se uit` \n oglinda mare de pe spatele u[ii. – Doamne Dumnezeule! – Ai putea merge oriunde \n Houston \mbr`cat a[a [i nu s-ar uita nimeni la tine de dou` ori. Stevie zâmbea mul]umit`; era atât de sexy \ncât Dusty se lupt` din r`sputeri cu impulsul de a o duce \n dormitor. Curând. Era numai o chestiune de timp. Majoritatea femeilor… Dar Stevie nu f`cea parte din majoritatea femeilor. Era o poli]ist` sub acoperire. De ce [i-ar fi dorit cineva s` fie a[a ceva, Dusty nu \n]elegea. |ntâmplarea despre care \i povestise seara trecut` fusese de-ajuns ca s`-l sperie de moarte. Tot timpul mureau poli]i[ti la datorie. Mike, acest Riley, partener al ei. S-ar fi crezut c` Stevie abia a[tepta ocazia s` ias` din poli]ie.
112
LYNN MCKAY
|n ciuda faptului c`, pe bun` dreptate, era foarte mândr` de ceea ce realizase. La naiba, Dusty nu putea \n]elege, iar Stevie \l a[tepta. Se uit` \n jos, la talia lui. – Trebuia s` m` faci de vârst` mijlocie, [i gras pe deasupra?! Dusty ar`t` \nspre volumul pufos de deasupra curelei sale. Ar`t de parc` mi-a[ fi petrecut ultimii cincisprezece ani bând bere [i urm`rind numai, meciuri de baseball. – Tocmai de aceea este perfect. Stevie zâmbi [i-l mângâie pe Ranger, care l`tr` \n semn de aprobare. Ar`]i destul de bine, totu[i, \l lini[ti ea. Apoi \l \nt`rât`: Pari mai moale. – Moale, hm? O prinse de mâini, trecându-[i proaspe]ii favori]i de-a lungul obrajilor ei. Vrei s`-]i ar`t cât de tare sunt sub toate astea? Stevie se d`du \napoi, cu o figur` tem`toare. – |nceteaz`, Dusty. El \i d`du drumul f`r` tragere de inim`. La naiba, Stevie mirosea atât de frumos, se potrivea atât de bine \n bra]ele lui. Trebuia s` aib` r`bdare cu ea. Cel pu]in, [tia c` merita s-o a[tepte. – Hai s` mergem. S-ar putea s` fie distractiv s` fiu \n pielea altcuiva. Seam`n` cu ceea ce faci tu de ani de zile. Va trebui s`-mi spui mai multe despre circulatul sub acoperire. – Majoritatea timpului, e destul de plictisitor. Sunt sigur` c` tu ai pove[ti mai interesante. Cum ar fi aventurile tale cu Madonna. Stevie porni hot`rât` spre u[`. Conduc eu. Ma[ina ta este prea u[or de recunoscut. – N-a fost nici o aventur`. Iar ideea cu „farfuriile Dusty“ n-a fost a mea. Dusty o urm` \n subsolul cl`dirii, unde era parcarea subteran`, admirând-o pe Stevie \n blugii aceia albi [i mi[carea leg`nat` a [oldurilor ei. – Las`-m` s` ghicesc! Agentul t`u. Sau impresarul t`u. Nu-mi vine s` cred c` te-a sunat de diminea]`. Stevie \[i agit` cheile. Ur`sc toat` aten]ia aceasta din partea mass-mediei. Dusty \ntinse mâna, vrând s`-i ating` um`rul, când ea se opri \n fa]a unui model nou de Honda Accord.
|N MÂINILE DESTINULUI
113
– A telefonat toat` diminea]a \n leg`tur` cu logodna mea. L-am rugat s` domoleasc` ziarele de scandal, nu? – Da, mul]umesc. Stevie descuie ma[ina [i se urc`, \ntinzându-se apoi s`-i deschid` u[a pasagerului. Lui Dusty \i atrase aten]ia bluza ei ro[ie. Deschise portiera. Stevie era d`ruit` cu forme voluptuoase. Oare purta sutien pe sub bluza aceea? Sau avea \nc` sânii la fel de fermi? |[i dorea s`-[i fi amintit cum ar`tase atunci, \n Florida. Dusty se urc` \n ma[in`, bomb`nind când \[i lovi genunchiul de bord. Se s`turase s` se bazeze pe amintiri de demult [i era mai mult decât preg`tit s`-[i fac` altele noi. – D`-]i scaunul mai \n spate. Stevie porni motorul [i \[i puse centura de siguran]`. O bretea \ngust` de satin ro[u \i alunec` pe unul din bra]e. Ea o a[ez` repede [i eficient la loc pe um`r, \nainte de a se \ntoarce pentru a scoate ma[ina din parcare. Dusty \[i regl` scaunul [i-[i puse [i el centura de siguran]`. Un sutien ro[u din satin. Punea pariu c` era din dantel` [i c` avea \nchiz`toarea \n fa]`. Era la un pas de a murmura cu voce tare imaginea pe care [i-o crease \n minte. Dar trebuia s-o ia mai \ncet. Stevie nu era preg`tit`. |ns` el, da. Atât de al naibii de preg`tit, \ncât aproape c`-l durea. Stevie p`rea s` cread` c` dusese o via]` desfrânat` la Hollywood. Dar, \n afara câtorva rela]ii care fuseser` f`cute publice, via]a lui fusese relativ lini[tit` [i p`strase detaliile personale departe de aten]ia presei, exact a[a cum \i pl`cea lui. Dusty deschise gura, vrând s` spun` ceva ce probabil c` l-ar fi pus \ntr-o situa]ie delicat`, dar \i sun` telefonul mobil. – Derrick. – Mi-e dor de tine, Dusty. Când te \ntorci acas`? – Bebe? Dusty se uit` la Stevie. Ea opri \n parcarea unui magazin. – Sigur, iubitule. Eu sunt. Fana ta num`rul unu. – N-ar fi trebuit s` strici hainele acelea, Bebe.
114
LYNN MCKAY
– De ce nu? Femeia aceea n-are ce c`uta \n casa ta. Acolo este locul meu. – }i-am spus c` m` simt singur. |ntâlne[te-te cu mine, hai s` bem o cafea undeva. Cum pot s` iau leg`tura cu tine? |l dureau degetele [i realiz` c` strângea cu putere telefonul. Stevie \i [opti \ncruntat` s` aleag` un loc public. Ce zici, ne \ntâlnim \n fa]a clubului, dup` meciul de mâine sear`? – E[ti ner`bd`tor, nu? Tipa cea nou` nu te satisface? Bebe râse. |nc` nu, Dusty. Poate dup` meciul de duminic`. Atunci o s` arunci, nu? – A[a s-a stabilit. Hai s` stabilim o \ntâlnire. Biletele tale \mi dau de \n]eles c` [tii care sunt preferin]ele mele. Poate c` \ntr-adev`r m-am \ncurcat cu femeia nepotrivit`. Dac` n-ar fi fost atât de \ncordat, Dusty ar fi zâmbit la expresia de pe fa]a lui Stevie. La naiba cu aceast` Bebe. |n curând, se va vedea nevoit s` nu mai r`spund` la telefon. – Oh, Dusty! A[ putea face atâtea lucruri cu tine, pentru tine. Lucruri pe care c`]eaua aia nu le-ar putea face. Râse din nou. Doboar` duminic` recordul lui Nolan Ryan [i te voi a[tepta dup` meci. – Unde? Bebe \nchisese, a[a c` Dusty puse telefonul la loc, \n buzunar. – Ce ]i-a spus? Stevie \i smulse telefonul. Po]i s` returnezi un telefon? Nu [tiu cum de nu m-am gândit la asta pân` acum! – Da. Formeaz` 69. Dusty o urm`ri pe Stevie formând num`rul. Dup` câteva clipe fu evident c` Bebe nu avea s` r`spund`. – Pe ce punem pariu c` a sunat de la un alt telefon public? – Nu pun nici un pariu \n leg`tur` cu nebuna aceea. Cu pu]in noroc, totul se va termina duminic` seara. Dusty \[i frec` fa]a. Cred c` sunt alergic la adezivul `sta, Stevie. Hai s` ne gr`bim [i s` facem cump`r`turile. Stevie intr` \n vitez`. Trebuia s` se controleze. De fapt, fusese geloas` când \l auzise pe Dusty vorbind cu Bebe. Geloas` pe o infractoare? |i arunc` o privire scurt` lui Dusty. Chiar [i deghizat, era mai mult decât sexy. Nu era de mirare c` Bebe se \ndr`gostise de el.
|N MÂINILE DESTINULUI
115
{i Bebe nu-l v`zuse la sec]ia pentru copii din spitalul de boli canceroase, de diminea]`. V`zându-l pe Dusty \n ac]iune, ca erou al sportului, Stevie sim]ise o nou` c`ldur`, mai aproape, de aceast` dat`, de inima ei. Nu, nu se putea s` mai fie \nc` \ndr`gostit` de el. Erau prea diferi]i. |[i doreau lucruri atât de diferite de la via]`! El vroia un c`min, o familie. Ea \[i dorea… un c`min, o familie. Diferen]a o f`ceau detaliile. El s-ar a[tepta la o femeie care s` stea acas`, nu la o so]ie care ar controla o campanie antidrog [i care ar avea responsabilit`]i uria[e. Stevie \ncerc` s` reg`seasc` entuziasmul \n legtur` cu noua ei slujb`, acela care o \nviorase pentru zile \ntregi. Era emo]ionat` datorit` acestui eveniment, la naiba! Intr` \n parcarea complexului de magazine. Dusty era sarcina ei. Era normal ca \ntreaga ei aten]ie s` fie concentrat` asupra lui. Dar trebuia s` g`sesc` o cale prin care s` ignore atrac]ia aceasta reciproc`. El o dorea. Ochii lui o devorau, o \nfierbântau, o f`ceau s` se simt` \ntr-adev`r incredibil de special` [i de sexy. |n`untru, \i ar`t` un magazin de lenjerie de lux. – Haide, Stephanie Jane. Bebe ]i-a stricat câ]iva bikini [i ai neap`rat nevoie de o alt` c`ma[` de noapte. O lu` de mân`, iar scânteierea ochilor lui o avertiza pe Stevie c` probabil o va face s` se simt` jenat` \n fa]a unei biete vânz`toare. Sim]indu-se deja condamnat` [i ridicol de flatat`, Stevie \l l`s` s-o trag` \n magazin.
Capitolul 9 – Ce avem \n program ast`zi? Stevie \nv`]ase repede c` Dusty era un om ocupat. |n s`pt`mâna care trecuse de când fuseser` \mpreun` la cump`r`turi, nu mai avusese zile mai libere, \n care s` aib` timp pentru o baie \n piscin`. Se sim]ise u[urat` c` Dusty nu mai insistase cu ideea de a se c`s`tori. |ncheiaser` un fel de armisti]iu amical, de[i, sub aceast` fa]ad`, exista o tensiune constant`, de care amândoi erau con[tien]i. – Lu`m prânzul la Hyatt. Dusty arunc` o minge pentru Ranger. Veterinarul declarase câinele s`n`tos, dar \i prescrisese pic`turi pentru ochi. Blestemând-o pe Bebe, Dusty avusese grij` s` introduc` pic`turile \n programul zilnic. – Presupun c` n-am nici o [ans` s` fie doar un simplu prânz. Hyatt era un hotel relativ luxos, \n centrul ora[ului. Stevie \[i privi blugii ei obi[nui]i. Jucând rolul logodnicei lui Dusty, pusese la \ncercare \ntreaga ei garderob`. – Clubul So]iilor Astros g`zduie[te un dejun \n scopul strângerii de fonduri pentru un fast-food Ronald MacDonald \n incinta Centrului de Oncologie .
|N MÂINILE DESTINULUI
117
– {i de ce mergi tu la o \ntrunire a so]iilor? So]iile din club erau femei tinere [i frumoase, ai c`ror b`rba]i câ[tigau milioane ca atle]i de profesie. Femei cu manichiuri \ngrijite, cu garderobe de firm` [i cu coafuri perfecte. P`rul ei era de nest`pânit, trecuser` s`pt`mâni \ntregi de când trebuia tuns din nou. Iar unghiile ei… [i le ascunse \n buzunarele de la blugi. – Eu, hm, voi primi un premiu. Dusty se a[ez` pe vine \n fa]a lui Ranger. – Un premiu pentru ce? „Masculul Anului? Prea banal. Cea Mai Fierbinte Atingere? Asta da, s-ar putea. Nu, ceva [i mai sexy \nc`. B`rbatul Cel Mai Potrivit Pentru A M` Duce |n Paradis.“ se gândi ea. Stevie sim]ea cum obrajii i se \nc`lzeau. Paradisul o exilase din noaptea aceea de pe Plaja Cocoa. Dac` ar ceda [i s-ar culca iar`[i cu Dusty, oare s-ar \ntâmpla din nou? Sau era ceva \n neregul` cu ea, a[a cum sugerase o dat`, subtil, fostul ei so]? Dusty renun]ase s-o mai cear` \n c`s`torie. Poate c` n-o mai vroia. Bine. Doar asta \[i dorise ea, nu? Atunci, cum se f`cea c`-i venea s` plâng` \n hohote? – |mi fac aceast` onoare pentru colaborarea mea cu copiii de la Sunshine. Se pref`cu ocupat s` scoat` un scai din blana lui Ranger [i nu se uit` la Stevie, dar i se \nro[ise pân` [i ceafa. – Te referi la copiii din sectorul de cancer? La aceia pe care i-am vizitat zilele trecute? – Da. M` dau \n vânt dup` fe]ele acelea palide [i dup` ochii lor mari. Dusty \l mai mângâie o dat` pe Ranger [i se ridic`. Ar fi bine s` m` schimb. Evenimentele de genul acesta dureaz` la nesfâr[it, dar sunt sigur c` ne putem furi[a \naintea inevitabilei parade de mod`. – A[teap` pu]in. Am o \ntrebare. Stevie \ntinse mâna [i-i atinse bra]ul. El se opri [i-[i puse palma cald` peste a ei, apoi o mi[c` u[or c`tre cot, pe sub mâneca ei. Hm. Glasul trupului ei devenea pe zi ce
118
LYNN MCKAY
trecea mai puternic. C`ldur`, chimie, sau cum i se spunea, o sim]ea [i uita de orice altceva când era lâng` Dusty. |l dorea cu disperare, [i nu numai pentru sex. |n ultima vreme, se surprindea din ce \n ce mai des visând cu ochii deschi[i. La o via]` al`turi de Dusty. O cas` a ei [i a lui Dusty. O familie cu Dusty. Orice \mpreun` cu Dusty ar fi fost mai bun decât f`r` el. – |]i mul]umesc pentru c` ai fost de milioane s`pt`mâna asta! Te-ai obi[nuit repede cu rolul de logodnic`. Zâmbi [i-i strânse u[or mâna. Stevie se sim]i ca [i cum i-ar fi strâns inima. – Ui]i de recep]ia de la Clubul Petroli[tilor? Stevie privi \n jos. Mâna lui bronzat` care o acoperea pe a ei, mult mai palid`, f`cea ca diferen]ele dintre ei s` fie atât de evidente. Masculin versus feminin. Personalitate extrovertit`, personalitate introvertit`. |n fa]a reflectoarelor, \n spatele lor. Stevie se d`du \napoi, sim]ind nevoia s` se distan]eze din mai multe sensuri decât cel evident. – Se mai \ntâmpl` [i accidente. Oricum, n-aveam nevoie de reclama aceea la Exxon. – {i-au retras oferta? Stevie \[i ridic` privirea. |l tr`dar` gropi]ele. A[a, strânge la]ul [i mai tare, uria[ule! M` \ntreb ce dezastru pot s` provoc la dejunul acesta… – F` tot posibilul, Stephanie Jane. Nu a fost vina ta c` directorul executiv al companiei petroliere \ncerca s` \nghit` o bucat` de friptur` tocmai \n momentul \n care m`slina aceea a disp`rut \n decolteul t`u. Ai salvat ziua cu crea]ia aceea a lui Heimlich. Am fost mândru s` spun c` erai a mea. Stevie lu` zgarda lui Ranger, sim]indu-[i deodat` genunchii tremurând. Complimentele lui Dusty \nsemnau mult prea mult pentru ea. |i era mult prea u[or s`-l iubeasc`. – S` nu spui c` nu te-am prevenit! Ce-ai mai f`cut acum, \n afar` de faptul c` i-ai vizitat pe copiii aceia, ca s` câ[tigi un premiu? Stevie \i d`du drumul lui Ranger [i-l urm` pe Dusty spre u[a din spate. El deschise u[a, apoi se opri [i-i zâmbi timid peste um`r: – Le-am construit o tab`r`.
|N MÂINILE DESTINULUI
119
*** Stevie ocup` locul copilotului \n Ferrari [i-[i aranj` fusta. |i pl`cea la nebunie costumul scump pe care-l purta, unul pe care Dusty insistase s`-l cumpere când fuseser` la mall. Fusta din m`tase alb` era pu]in cam scurt`, dar Dusty \i admirase picioarele. Bine, trebuia s` recunoasc`, nu era imun` la complimente. Mai ales c`, probabil, hoardele de fotografi le vor da de urm` ast`zi. Impresarul lui Dusty \ncercase s` re]in` ziarele de scandal, dar [tirea era prea fierbinte. Ea [i Dusty erau vâna]i ori de câte ori ie[eau \n public. Probabil c` azi i se vor face fotografii peste fotografii. – Ar`]i nemaipomenit, Stevie! Dusty \i zâmbi [i conduse ma[ina afar` din cartierul lui, pe [oseaua care ducea \nspre centrul Houstonului. – Mul]umesc. Nici tu nu ar`]i prea r`u. Chiar ar`ta deosebit de atr`g`tor \n costumul lui gri foarte scump [i foarte italienesc. Cravata albastr` cu galben [i c`ma[a alb` \i scoteau \n eviden]` tenul bronzat [i culoarea ochilor. Stevie realiz` c`-l privea fix. Nu exista oare nici un premiu pentru Cel Mai Frumos B`rbat? – Unde este tab`ra pe care ai construit-o? – |ntr-o zon` deluroas`. Aproape de Austin. Are [i un lac, cabane, lucrurile obi[nuite ale unei tabere, plus un cabinet medical de prim` mân`. Stevie calcul` \n minte cât trebuise s` fi costat [i fluier`. – Destul de generos. – Hei, \mi permit. |[i puse ochelarii de soare [i-[i drese vocea. {i am fost al naibii de norocos toat` via]a. Stevie se \ntinse [i-i strânse mâna pe volan. – Eroul meu. – Bine, bine. Termin`. Acum, las`-m` s` te previn \n leg`tur` cu so]iile din clubul Astros.
120
LYNN MCKAY
– S` m` previi?! Sunt periculoase? Stevie \[i ascunse mâinile \n poal`. Manichiura fran]uzeasc` nu prea reu[ise s` [tearg` impresia c` se ocupa cu scosul guliilor. So]ii periculoase… \i pl`cea conceptul. – Po]i s-o iei [i a[a. Sunt sigur c` imediat cum vom ajunge, vor t`b`r\ pe tine. |n cel mai fericit caz, vor \ncerca s` te recruteze pentru comitetele lor. Ca logodnic` a mea, vei fi o prosp`tur` pentru ele. – Grozav! El nu se uita nici \n ruptul capului la ea. Poate c`-[i d`dea seama, \n cele din urm`, ce f`cuse cu anun]ul lui. Sau poate c` se \ntreba dac`-l va pune din nou \ntr-o situa]ie jenant`. Stevie se \nt`ri, reasigurându-se pe sine c` putea face fa]` oricui, mai ales unor femei care, din \ntâmplare, se c`s`toriser` bine. Dar elanul \i pieri repede. So]iile erau una, iar p`rin]ii alta… p`rin]ii lui, p`rin]ii ei. Mama lui Dusty sunase de trei ori, cu \ntreb`ri despre nunt`. Mama ei \i telefona zilnic. Iar impresarul lui chiar o \ntrebase dac` nu putea s`-i trimit` ni[te poze de-ale ei, fermec`toare preferabil, unele care s-o arate \mbr`cat` \n rochii cât mai sumare. Fermec`toare, ea nu fusese niciodat`. Era atât de evident c` nu era potrivit` pentru Dusty! – Nu se termin` niciodat`, nu? Stevie nu-[i putea mi[ca degetele \n pantofii ei cu tocuri \nalte. Dup` p`rerea ei, nu puteau fi folosi]i pentru mers, dar trebuia s` se adapteze rolului. – O s` te obi[nuie[ti. Dusty p`r`si [oseaua [i opri la un semafor. – M` \ntreb dac` Bebe va fi acolo. – Bebe? M` \ndoiesc. Intr` \n parcarea unui hotel mare. Pân` acum n-a vrut s` m` lase s-o v`d. |mi vine greu s` cred c` ar vrea s` m` abordeze la un eveniment public. Zâmbi cu triste]e. Dac` va proceda a[a, atunci fotografii vor avea o zi prolific`. – Dac` va proceda a[a, \i voi pune c`tu[ele cât ai clipi. Stevie spera c` nu min]ea. |[i palp` geanta, demodat de umflat`, din cauza pistolului din`untru. – Ai grij`, Stephanie Jane. Am planuri cu tine. Opri \n fa]a intr`rii [i un valet alerg` s`-i deschid` portiera lui Stevie.
|N MÂINILE DESTINULUI
121
Ea cobor\ din ma[in`. Avea din nou fa]a fierbinte. Planuri? Ce-ar spune de un maraton amoros \n uria[ul lui pat cu saltea cu ap`, cu [ampanie [i cu tot tacâmul? |[i ridic` privirea spre hotel. Sau de un apartament nup]ial chiar aici? |nainte ca ea s`-i poat` opri, Dusty [i \ndrum`torul plecaser` s` parcheze ma[ina, l`sând-o singur` \n fa]a intr`rii hotelului. Câteva minute mai târziu, Dusty ap`ru, punându-[i cheile [i ochelarii de soare \n buzunarul de la pantaloni. – De ce-ai f`cut asta? Se presupune c` trebuie s` fiu cu tine tot timpul. Stevie \l l`s` s-o ia la bra], iar el o conduse \n holul imens, decorat \n stilul anilor treizeci. – N-am lipsit nici cinci minute. {i ai v`zut fa]a pu[tiului acela? Dac` i-a[ fi dat lui cheile de la Ferrari, acum ar fi fost deja la jum`tatea drumului spre Mexic. – S` nu-mi mai dispari, da? Stevie afi[` un zâmbet [i p`[i al`turi de el pe scara rulant`. Cu cât scara se apropia de destina]ie, cu atât stomacul lui Stevie se strângea. Locul ei nu era aici. Mai r`u, fotografii \i prinser` la parter. Stevie \[i p`str` zâmbetul str`lucitor [i se lipi de Dusty. – Ar`]i minunat. Vorbesc serios, sunt mândru s` spun c` e[ti a mea, \i [opti Dusty. – Oh, nu mai \nflori, nu te for]eaz` nimeni. Stevie \l strânse de antebra], fiind \mb`rb`tat` de cât de tare \l sim]i. |n curând, fotografii \[i mutar` aparatele spre decolteul demn de [tirile de televiziune al unei dame. P`rul \mi st` vâlvoi, iar fusta este, clar, mult prea scurt`… – |mi place p`rul t`u vâlvoi, iar fustele scurte \]i arat` picioarele lungi. Am fantezii despre picioarele acestea, [tii? O \nso]i c`tre mesele aranjate \n dreptul u[ii s`lii de festivit`]i. O femeie \mbr`cat` \ntr-un costum roz-aprins ]op`ia \n jurul lor, insistând s`-i conduc` personal la masa din cap`t.
122
LYNN MCKAY
Stevie se l`s` purtat` de bra]ul lui, \nv`luit` \n ceva ce aducea cu o cea]` u[oar`, imaginându-[i picioarele \n tot soiul de pozi]ii interesante. Trebuia s` revin` pe p`mânt. Complimentele lui Dusty o afectau mult prea mult. Femeile se opreau [i se zgâiau la frumosul b`rbat care-i st`tea al`turi. Iar el le ignora cu des`vâr[ire, oprindu-se la mas` pentru a zâmbi ochilor ei, ochilor obi[nuitei Stephanie Jane Powell, cu atâta mândrie [i afec]iune, \ncât \i venea s`-l trag` \n jos [i s`-l s`rute pân` când amândoi ar r`mâne f`r` suflare. Era ridicol, dar \i venea s` plâng` [i inima \i b`tea s`-i sparg` pieptul. |[i ocupar` locurile, studiind marea de tablouri \n timp ce chelnerii t`cu]i le umplur` paharele cu ap` [i le aduser` salate sofisticate din ceva ce ar`ta a ierburi cu mandarine. – Mul]umesc, Stevie, [opti Dusty. E[ti fantastic`. Stevie sorbea, mesteca, apoi sorbea din nou, chinuit` de \nc`rc`tura emo]ional`. |l iubea cu adev`rat pe Dusty, iubea bun`tatea lui, \i pl`cea s`-i urm`reasc` mâinile \n timp ce \nc`rcau furculi]a cu salat`, apoi cu rulouri crocante cu unt. Iubea felul \n care-i str`luciser` ochii atunci când zâmibse la comentariile ei despre misteriosul pui care fusese servit apoi. Iubea pân` [i felul \n care el \[i strecurase mâna sub [ervetul ei, pentru a-i strânge genunchiul, atunci când maestra de ceremonii \ncepuse s`-l prezinte. Prezentarea fusese o alt` revela]ie. Dusty nu numai c` ridicase [i mobilase o tab`r`, dar petrecuse nenum`rate ore acolo, \n afara sezonului, \nv`]ându-i pe copii s` joace baseball. Discursul lui de acceptare fusese un amestec perfect de modestie [i de \ndemnuri pentru mai mul]i bani [i mai mul]i voluntari pentru a ajuta copiii de la centrul Sunshine. – Plec`m imediat ce \]i termini desertul, murmur` el când fu anun]at` pauza dinaintea \nceperii paradei de mod`. Stevie privi spuma de ciocolat` de care abia dac` se atinsese. |[i pierduse apetitul odat` cu inima. Se sim]ea ame]it` [i pe punctul de a face ceva foarte important.
|N MÂINILE DESTINULUI
123
– Am terminat. Las`-m`, doar, s` merg mai \ntâi la toalet`. Stevie puse [ervetul pe scaun [i-l l`s` pe el s-o ia \nainte spre u[a de pe cealalt` parte a s`lii de festivit`]i. – Domni[oar` Powell, \mi pute]i acorda un minut? Stevie se opri \n dreptul unei femei bine \mbr`cate, \n jur de treizeci de ani. Sunt Cindy Benson, so]ia lui Tom. Cel care prinde mingile lui Dusty, [tii? – Bine\n]eles. Stevie zâmbi [i-i \ntinse mâna. M` bucur s` te cunosc. Dusty vorbe[te cu mult entuziasm despre Tom. – {i viceversa. Ce bine c` te \ntâlnesc \n sfâr[it! Cindy o lu` pe Stevie de bra] [i o conduse \ntr-un loc gol, lâng` u[a care ducea \n camera de odihn`. |n`untru este un rând. Ce-ar fi s`-mi acorzi câteva minute s`-]i for]ez mâna? Cindy zâmbi, de-a dreptul fermec`toare [i foarte hot`rât`. Stevie \[i retrase bra]ul râzând. – Dusty m-a avertizat \n leg`tur` cu asta. Nu sunt \nc` o so]ie. Cindy râse [i ea. – Este doar o formalitate. |]i spun, Tom ]ine doliu pentru burl`cia lui Dusty. Cred c`-l delegase s` tr`iasc` [i pentru el. Am pentru tine un mare respect. Cum l-ai f`cut pe tipul acesta s` se angajeze \ntr-o rela]ie serioas`? – A[ putea spune c` am fost la locul potivit, la momentul potrivit. Zâmbetul lui Stevie se strânse. Când Dusty a fost gata s` se stbileasc`, am ac]ionat rapid [i am fost acolo. – I-a spus lui Tom c` a]i fost \mpreun` [i \n copil`rie. – Cam a[a ceva. – Mi se pare atât de romantic! oft` Cindy, p`rând pentru un moment vis`toare. Acum, \napoi la afaceri. Nu [tiu ce ]i-a spus Dusty despre Clubul So]iilor Astros, dar noi avem nevoie de tine, Stevie. Lucr`m pentru cauze foarte speciale. Cindy strânse bra]ul lui Stevie. Centrul pentru copii Sunshine este doar una dintre ele.
124
LYNN MCKAY
– Oh, nu-]i face probleme, Cindy. {tiu foarte bine care este rolul meu \n via]a lui Dusty. Stevie se lini[ti. Poate c`-i va fi de ajutor dac` va continua s`-[i repete c` nu era decât bodyguardul lui. Mai vorbim. Promit. Dar acum chiar trebuie s` merg la toalet`. Se aprinser` reflectoarele. Uite, \ncepe spectacolul. Cindy se \ndrept` spre masa din cap`t, \n timp ce Stevie se gr`bi c`tre toalet`, care, din fericire, era goal`. Intr` \ntr-o cabin` [i z`vor\ u[a. Ah, ce u[urare! Tocmai \[i tr`gea ciorapii, când se auzi o bufnitur` \n u[a cabinei. – Ies imediat. – Nu te mai deranja, domni[orico! Vocea r`gu[it` r`sun` \n \nc`perea mic` [i-i era, din nefericie, familiar`. – Bebe? Stevie \[i trase repede fusta [i descuie z`vorul. |ncerc` s` \mping` u[a grea de lemn masiv, dar aceasta nu se clinti. La naiba, \[i uitase geanta ag`]at` de sp`tarul scaunului ei. Oare unde \i fusese capul? Iat-o, acum, \n fa]a [ansei de a pune cap`t acestei [arade, f`r` nici o arm` real`, \ns`. Aruncând cu sulul de hârtie igienic` \n doamna, nu s-ar putea spune exact c` ar descuraja-o. – Ce se \ntâmpl`, Bebe? Stevie auzi un râs ciudat. – Chiar nu vrei s`-l la[i \n pace, nu? Te-am avertizat ce o s` se \ntâmple! Stevie \[i d`du seama c` pere]ii [i u[a cabinei ajungeau pân` aproape de tavan [i pân` la mai pu]in de un cot de gresia de pe podea. Se uit` pe sub u[`, dar nu putu s` vad` decât ni[te pantofi ro[ii f`r` toc, apoi un co[ de gunoi alunecând pe podea. Lovi u[a solid`, \ncerc` s` dea chiar [i cu piciorul, rupându-[i unul dintre tocuri. – Ce faci, Bebe? – Am grij` de concuren]`, scumpo. Stevie mirosi fum. – E o nebunie. Aici sunt detectoare de fum [i sistem automat de stingere. – Nebunie? Crezi c` sunt nebun`? Tonul vocii ei se ridic` [i se auzi o lovitur` cu pumnul \n u[`. }ine-]i gura [i f`-]i rug`ciunea. U[a de la intrarea \n toalet` se trânti, iar Stevie \[i d`du seama c` era singur`.
|N MÂINILE DESTINULUI
125
– La naiba! Stevie lovi u[a din nou, apoi \[i scoase pantofii [i-[i ridic` fusta strâmt` pân` \n talie. Fumul se l`sa \n jos, f`cându-i ochii s` l`crimeze [i \necând-o. Tu[i [i \ngenunche, apoi se \ntoarse pe spate c` s` \ncerce s` se strecoare pe sub u[`. Cu un sunet de declan[are, detectoarele de fum prinser` via]`, iar stropitoarele o \mpro[car` pe Stevie cu ap` rece. |ntoarse capul [i \ncepu opera]iunea de ie[ire, dorindu-[i s` se fi gândit s`-[i scoat` mai \ntâi jacheta. – Stevie! U[a se trânti de perete [i dou` picioare mari \n pantofi negri Gucci se oprir` \n fa]a nasului ei. Foc! Stevie auzi apa curgând, lovituri, pocnituri [i blesteme. Ea era ocupat` s`-[i aplatizeze sânii ca s` poat` \ncape pe sub u[`. |n cele din urm`, reu[i s` ias` [i se arunc` \n bra]ele lui Dusty. Apa continua s` ]â[neasc` din stropitoarele din tavan, iar ea \[i [terse fa]a. Fumul era abundent, dar se \mpr`[tia, ie[ind pe u[a deschis`. – Dumnezeule, Stevie, e[ti teaf`r`? Stevie icni când d`dur` de aerul relativ proasp`t din haotica sal` de festivit`]i. Stropitoarele din tavan, evident \n acela[i circuit cu cele din camera de odihn`, burni]au con[tiincioase \nc`perea [i pe to]i cei care se aflau \n ea. Dac` nu s-ar fi sim]it atât de r`u, atât de furioas` [i de ru[inat`, Stevie ar fi râs la vederea mul]imii de oameni frumo[i care-[i plângeau nenorocirea de a fi f`cu]i leoarc`. |l \mbr`]i[` pe Dusty, recuperându-[i geanta de pe um`rul lui, unde atârna atât de ridicol. Nu putea vorbi, ci doar s` respire adânc [i s` se ]in` de el. – Ce naiba s-a \ntâmplat? \ntreb` el deasupra p`rului ei ud. – Bebe, izbuti ea s` rosteasc`, \nainte de a tu[i din nou. Cindy ap`ru [i-i oferi lui Stevie un pahar cu ap`. – Nu-mi vine s` cred! Cindy plângea. Am auzit c` a luat foc co[ul de gunoi de la toalet`. Pe cât punem pariu c` cineva a fumat acolo? Cindy o b`tu u[or pe spate pe Stevie. E[ti bine? S-a blocat u[a de la cabina toaletei?
126
LYNN MCKAY
– O duc la doctor, Cindy. Dusty v`zu personalul hotelului alergând cu extinctoare \n toaleta femeilor. Alarmele de incendiu se opriser`, iar stropitoarele picurau acum. – |ngrozitor, spuse Cindy, urmându-i \nspre ie[ire. Sper c` nimeni n-o s` cear` desp`gubiri. La urma urmelor, prânzul a fost servit. Dusty o privi cu admira]ie pe Cindy. Costumul ei de firm` era ud, coafura de sute de dolari era stricat`, iar machiajul \i l`sase pic`turi negre pe obraji. Cu toate acestea, femeia era \ngrijorat` pentru desp`gubiri. – Aminte[te-le c` scopul este caritabil, Cindy. – Oh, a[a voi face. {i nu te l`sa descurajat`, Stevie. Te sun eu s`pt`mâna asta. Dusty o gr`bi pe Stevie, care era neobi[nuit de t`cut`, [i ie[ir` din sal` pe o u[` lateral`. – Nu-i voi l`sa nici \n ruptul capului pe fotografi s` ne agaseze, murmur` el luând-o pe sus pân` la ma[in`. La naiba, el \nc` mai tremura. Stevie \ntr-o toalet` \n fl`c`ri. Niciodat` \n via]a lui nu fusese atât de speriat. Nici m`car atunci când fusese la un pas de a-[i pierde bra]ul cu care arunca, \ntr-un accident nautic din adolescen]`. O a[ez` cu grij` \n ma[in`, dându-i pe spate p`rul ud de pe fruntea palid`. O angajase s` intervin` \ntre el [i urm`rioarea lui, dar nu realizase pân` acum riscul de via]` [i de moarte. |ncepu s` vorbeasc` [i trebui s`-[i dreag` vocea. – Stevie, draga mea, e[ti bine? Po]i s` vorbe[ti? – Da, r`spunse cu voce r`gu[it` Stevie. Putem s` mergem acas`? Te rog. – Dar trebuie s` te vad` un medic. Tot fumul acela… Ea \[i ridic` privirea [i-i strânse mâna. – Sunt bine. Te rog. Nu vreau decât s` mergem acas`. Dusty se uit` \ngrijorat la ea. P`rea s` respire mai u[or [i cu siguran]` c` era cel mai sexy [oricel \necat pe care-l v`zuse el vreodat`. Sexy? La naiba cu asta! Dac` ar fi pierdut-o…
|N MÂINILE DESTINULUI
127
– E[ti sigur`? Ea d`du din cap. Dac` te sim]i cât de pu]in ame]it`, mergem la spitalul de urgen]`. Trânti portiera [i f`cu \nconjurul ma[inii pentru a se urca la volan. Stevie \[i odihni capul pe sp`tarul scaunului, \nchizând ochii [i ]inând strâns geanta \n poal`. Geanta, cu nenorocitul acela de pistol. Stevie chiar era poli]ist`. Dusty ura ideea. Trebuia s` g`seasc` el o cale s`… S` ce? S-o salveze? Ea nu i-ar fi deloc recunosc`toare pentru asta. |l anun]ase deja c` n-avea de gând s` renun]e la slujba ei. – N-ai le[inat, nu? – Nu. Ea deschise ochii injecta]i. Nu m` mai d`d`ci [i condu. Te rog. Nu mai tu[ea [i-i revenise culoarea \n obraji. – Tu câ[tigi. Conduse, dar vroia r`spunsuri. Situa]ia nu mai putea continua. Aproape c` i se oprise inima când auzise alarma de incendiu. St`tuse la u[a toaletei pentru femei, a[teptând-o pe Stevie pentru a putea pleca mai repede. V`zuse o femeie ie[ind [i apoi… Lovi cu pumnul \n volan, iar Stevie tres`ri. Ea \l privi fix cu ochii \nro[i]i. – Ce este? – Am v`zut-o pe Bebe.
Capitolul 10 Stevie petrecu mult timp la du[, s`punindu-se [i [amponându-se pentru a \nl`tura mirosul de fum care-i intrase \n to]i porii. Petrecuse [i mai mult timp uscându-[i p`rul, l`sându-se a[teptat`. Nu putea da ochii cu Dusty. Abia când el b`tu pentru a treia oar` la u[a \ncuiat`, vrând s` se asigure c` era bine, \i deschise [ov`ind. – E[ti \n regul`? El era evident \ngrijorat. – O s` supravie]uiesc. Era grosolan`. |ncropi un zâmbet. Mul]umesc c` \ntrebi. Dusty se \ncrunt` [i mai tare. – Nu vrei s` ie[i din camer`? Se \ntoarse [i porni pe hol. – Dusty, trebuie s`… Stevie se opri [i-[i d`du seama c` Dusty nu era singur. Ce caut` el aici? – Eu l-am chemat. – M` concediezi. Stevie d`du din cap c`tre Mac [i se pr`bu[i \n cel`lalt cap`t al canapelei verzi din piele. – La naiba, bine\n]eles c` asta fac. Dusty nu se a[ezase. Se plimba agitat de-a lungul carpetei orientale din fa]a [emineului, trecându-[i mâinile prin p`r. Spune-i, Mac.
|N MÂINILE DESTINULUI
129
– Dusty vrea s` nu te mai ocupi de cazul lui. Mac ar`ta de parc` abia se \ntorsese de la alt` \nmormântare a unui poli]ist. Purta uniforma decorat` cu ordinul de comandant [i cu toate gradele lui. Era evident c` nu era prea vesel, iar Stevie [tia de ce. – O merit. L-am dezam`git complet pe Dusty. Slav` Domnului c` Bebe a venit dup` mine ast`zi, [i nu dup` el, pentru c` mi-am pierdut total concentrarea. – Nu vreau s` discut despre asta. Strânge-]i odat` lucrurile [i pleac` de aici. Dusty se \ntoarse cu spatele [i privi \n gol c`tre [emineu. Ochii lui Stevie se umplur` de lacrimi. Ar fi vrut s` mearg` la el, s`-i ating` spatele \ncordat [i s`-l implore s-o ierte. Dar nu, ea nu merita asta. |l dezam`gise, \i pusese via]a \n pericol din cauz` c` se l`sase purtat` de sentimente. – Cine te va supraveghea? Dusty se \ntoarse [i o privi fix. – Mac poate s`-mi aduc` pe cineva. Pot s` tolerez un b`rbat pentru o zi, dou`. Dac` Bebe se ]ine de cuvânt [i se \ntâlne[te cu mine duminic`, ar trebui s` fim capabili s` \ncheiem totul atunci. – Un b`rbat? Dar tu nu vroiai… – Renun]`, Stevie. Nu vreau s` te mai ocupi de caz. Du-te [i strânge-]i lucrurile. Stevie c`ut` tandre]ea pe care o vedea de obicei \n ochii lui Dusty. Dar nu g`si decât asprime \n f`lcile lui \ncle[tate [i-[i d`du seama c` era cu adev`rat furios. O merita, dar asta n-o \mpiedica s-o doar`. O singur` gre[eal` [i ea era de domeniul trecutului? Cum r`mânea cu cererea \n c`s`torie? Se mole[i de tot. – Bine, tu e[ti [eful. – Nu, eu sunt [eful, interveni \n cele din urm` Mac, aplecându-se \n fa]` cu mâinile pe genunchi. Stevie nu pleac` nic`ieri. – Dar, Mac… protestele lui Stevie [i ale lui Dusty se \mpletir`, amândoi uitându-se stupefia]i la Mac.
130
LYNN MCKAY
– Stevie, vreau s` aud exact ce s-a \ntâmplat. Mac se uit` la Dusty. Ce-ar fi s` ne la[i singuri s` l`murim situa]ia? Dac` Stevie merit` o mustrare oficial`… – Nu! Este \n concediu, \]i aminte[ti? Nu po]i folosi asta \n dosarul ei. Dusty se a[ez` pe cadrul metalic din fa]a [emineului. Nu vreau decât s` nu se mai ocupe de caz, atât. – Las`-m` s` discut cu Mac, Dusty. Astea sunt treburi poli]iene[ti. Stevie \[i d`du p`rul pe spate [i se \ntoarse pentru a-[i \nfrunta [eful. Merit o mustrare, o retogradare, un fel de pedeaps`. Am fost la câ]iva centimetri de agresoare, Mac, [i am l`sat-o s`-mi scape. Stevie \[i \mpreunase mâinile tremurânde. – Era atât de aproape de Dusty, \ncât el chiar a v`zut-o. Dumnezeule! Ar fi putut s`… Pe Stevie o \neca plânsul. – Lini[te[te-te, Stevie. O scoatem noi la cap`t pân` la urm`. Mac \[i puse mâna pe um`rul ei. Dusty, cum ar`ta? Era tot blond`? Seam`n` cu cea din fotografia noastr`? – La naiba, m` uitam dup` Stevie, nu dup` cine [tie ce nebun`. Dusty \[i mas` fruntea. Purta ro[u, cred. |nalt`, asem`n`toare cu poza dar… Oh, nu [tiu. – Ai auzit ce-a spus, Mac? Era \n ro[u [i eu nici m`car n-am observat-o! Stevie s`ri \n picioare. |mi fac chiar acum bagajul. Nu mai am ce c`uta aici sub nici o form`! Nu-i sunt de absolut nici un folos lui Dusty. – Stai jos, Stevie. Ordinul lui Mac sun` hot`rât, a[a c` Stevie se a[ez`. Sim]ea numai noduri \n stomac. Probabil c` Dusty de-abia a[tepta s` scape de ea. Dar cum r`mânea cu cererile \n c`s`torie? Era prea târziu. |n afar` de faptul c`-l dezam`gise, \l refuzase de fiecare dat`. Era normal c` se s`turase. De ea, de ei. – Dusty, las`-ne s` discut`m. Singuri, te rog. Du-te [i joac`-te cu câinele sau altceva. Dusty se ridic` [i-[i \nghesui mâinile \n buzunare. Se schimbase \ntr-o pereche de pantaloni scur]i [i \ntr-un tricou [i cu toate c` era
|N MÂINILE DESTINULUI
131
\ncruntat, ar`ta atât de bine, \ncât Stevie mai avea pu]in [i bufnea \n plâns. {i nu \ntr-unul lini[tit, care cerea compasiune, ci \ntr-unul cu lacrimi mari [i zgomotoase. Se gândi cu am`r`ciune c` acesta era momentul perfect pentru a-[i da seama c`-l iubea [i c` ar fi f`cut orice ca s` fie a lui. – M` duc s` exersez \n sala de \ntre]inere, dar ascult`-m` cu aten]ie, Mac. Vreau ca Stevie s` plece de aici chiar \n seara asta. Dac` tu crezi c` \nc` mai am nevoie de cineva, trimite-mi ni[te geala]i, dar Stevie pleac`. Se \ntoarse pe c`lcâie [i \n câteva minute, Stevie auzi u[a din dos trântindu-se, cum el se \ndrepta spre sala de \ntre]inere care era ata[at` garajului. – Ai \nchis poarta când ai venit, nu? \ntreb` cu anxietate Stevie, imaginea lui Bebe cu o tor]` \n mân` readucâd-o cu picioarele pe p`mânt. Oare femeia asta era o piroman`? Oare ea [i Dusty ar ajunge s` fie pr`ji]i de vii \n pat, \ntr-una dintre nop]i? Nu, stai pu]in! Nu exista nici un „ea [i Dusty“. Ea pleca. – O s` fie bine. Am un echipaj chiar \n fa]a por]ii. Mac zâmbi pentru prima oar` de când intrase ea \n camer`. Acum d`-mi raportul t`u, detectiv Powell. Ce s-a \ntâmplat mai exact la Hyatt, azi? Stevie se str`dui s`-i redea o versiune mai pu]in pasional`. Dar când termin` \n cele din urm`, se strânse toat`, gândindu-se cu groaz` la ura pe care Bebe o sim]ea pentru ea. – Bebe a fost acolo, Mac. {i eu am l`sat-o s` pun` st`pânire pe ce era mai bun \n mine. Cât timp eu m` luptam s` ies, ea ar fi putut s`-l r`neasc` pe Dusty, ar putut face orice ar fi vrut, iar eu n-a[ fi putut s-o opresc. |[i [terse nervoas` o lacrim`. Nu mi-am amintit nici m`car s`-mi iau pistolul cu mine la toalet`! Mac \[i drese vocea. – Nu [tiu, Stevie. N-am fost reali[ti când ne-am gândit c` o singur` persoan` ar putea avea grij` de Dusty dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i patru. La naiba, orice om are nevoie de o pauz` din când \n când.
132
LYNN MCKAY
– Tu nu \n]elegi! Stevie s`ri \n picioare [i-l ]intui cu privirea pe Mac. Dusty are dreptate s` m` \nvinov`]easc`. L-am dezam`git! Am fost atât de absorbit` de el, atât de fermecat` de persoana lui, \ncât nu m-am gândit nici m`car o secund` la siguran]a lui. N-o s` mi-o iert niciodat`! Respir` adânc. Chiar dac` Dusty nu mi-ar fi cerut-o, a[ fi renun]at singur` la cazul acesta. Un timp \ndelungat, Mac cl`tin` din cap. – Indiferent ce vrea Dusty, e prea târziu s` mai chem`m pe altcineva [i s` recuper`m \n timpul scurt care ne-a mai r`mas. Va trebui s` la[i la o parte orice sentimente personale pe care le ai pentru el [i s` faci asta pân` la cap`t. – Eu… nu pot, [opti Stevie, prinvind \n jos la picioarele ei descul]e. Uitase s`-[i pun` pantofi. {i-i l`sase pe cei cu tocuri \nalte \ntr-o cabin` din toaleta Hotelului Hyatt. |[i pierduse cu des`vâr[ire controlul. {i totul din cauz` c` se \ndr`gostise de Dusty. Pân` peste urechi. Se sim]ea n`ucit` de parc` ar fi c`zut \n cap, când mai devreme, de fapt, fusese \n pericol de a se \neca [i de a se sufoca. – Bine, ]i-ai uitat pistolul. Bebe a pus st`pânire pe ce a fost mai bun din tine. Mac se a[ez` la loc. }i-ai revenit din situa]ii mult mai grave. – Nu e vorba despre situa]ie. E… e Dusty. Stevie clipi printre lacrimi. – |]i face probleme? Nu te sim]i confortabil \n prejma lui? Mac se aplec` \n fa]`. Este prietenul meu, dar dac`-]i face ceva… – Nu! Stevie se pr`bu[i pe canapea. |l iubesc! – {i? A[ spune c` era inevitabil, din moment ce e[ti logodit` cu el. – Mac! Stevie s`ri din nou. Mi-am pierdut obiectivitatea. {tii c` logodna asta este fals`. A[a c` spune-mi, cum pot s`-l protejez, dac` sunt pe jum`tate \ndr`gostit` nebune[te de el? Mac scoase o batist` pe care i-o oferi lui Stevie. – La naiba, Stevie. Chiar c` te pricepi s` complici lucrurile! Stai jos [i [terge-]i lacrimile.
|N MÂINILE DESTINULUI
133
Stevie se uit` la el. P`rea atât de calm. Oare el nu vedea cât de imposibil era totul? Mac b`tu din nou u[or locul de lâng` el, iar ea se a[ez`, [tergându-[i fa]a. – Azi am v`zut c` Bebe poate fi periculoas`. Am dreptate? Mac lu` un carne]el [i-l deschise. – A[a este. M-a \nchis \n cabina de la toalet`, când eram singur`. Ce gre[eal` de \ncep`tor! De asta trebuie s` m` retrag din toat` chestia asta. – |n raportul pe care l-am primit se precizeaz` c` u[a de la cabin` a fost blocat` cu un cu]it de buc`t`rie. Erai \n sala de festivit`]i a unui hotel, al`turi de sute de femei. A fost un mare noroc c` te-a putut surprinde singur`. Mac b`tea cu pixul \n carne]el. A[ spune c` a ac]ionat din impuls, nu cred c` a fost nimic premeditat. – {i ce alte impulsuri crezi c` o s` mai aib`? Stevie \[i sufl` nasul, hot`rându-se s` se opreasc` din plâns. Nu mi-am f`cut datoria, Mac! Dusty ar trebui s` m` concedieze. – Dusty te concediaz` doar din cauz` c`-i este fric` s` nu p`]e[ti ceva. Stevie strânse uimit` batista \n dreptul gurii. Bine\n]eles c` acesta era motivul! De ce nu-[i d`duse seama? Doar el credea c` o iubea, nu? Numai Dumnezeu [tia de ce. – Dar… – Nici un „dar“. Bebe a ie[it din toalet` [i a trecut chiar prin fa]a lui, f`r` s`-i fac` sau s`-i spun` nimic. Nu \n]elegi, Stevie? Bebe nu repezint` un pericol pentru Dusty, ci pentru tine. Mac o b`tu u[or pe um`r. Ai reu[it s`-i distragi aten]ia. Dac` tu la[i calea liber`, ea se va reorienta din nou spre Dusty. Poate c` se va enerva pe el din cine [tie ce motiv [i va trece la ac]iune. S-ar putea, chiar, s` se joace cu el de-a [oaricele [i pisica, pân` la sfâr[itul sezonului de baseball [i poate [i dup` aceea. – Bine, \n]eleg unde ba]i. Stevie oft`, tremurând, [i tu[i când pl`mânii \i amintir` c` avusese o zi grea. Dar sentimentele mele…
134
LYNN MCKAY
– M` bucur c` tu [i Dusty v` \n]elege]i bine \mpreun`. Nu mi-a[ fi putut dori o femeie mai potrivit` pentru vechiul meu prieten. {i judecând dup` felul \n care te prive[te, logodna aceasta este la fel de artificial` ca [i culoarea p`rului t`u. Stevie sim]i cum buzele i se destinser` \n primul ei zâmbet din decursul ultimelor ore. – Ai grij`, [efule! Poate c` arat` natural, dar nu se [tie niciodat`. Mac o \mbr`]i[` scurt. – {tiu, detectiv. Nu te mai chinui singur`. Incidentul de ast`zi n-a f`cut decât s` te trezeasc` la realitate. De acum \ncolo, fii cu ochii \n patru când sunte]i \n public. Mac se ridic` [i se \ndrept` spre u[a din spate. De fapt, detectiv Powell, a[ spune c` Dusty este cu atât mai \n siguran]`, cu cât e[ti mai aproape de el. – Voi considera acesta drept un ordin, domnule. Stevie \l urm` pân` la u[`. – Te las pe tine s`-i explici de ce r`mâi. Mac se opri [i-[i puse chipiul pe cap. M` duc acas`, de-abia a[tept s`-mi scot costumul `sta de clovn [i s` beau o bere rece. – Alt` \nmormântare, ast`zi? Stevie se \ntinse [i-i strânse nodul de la cravat`. – Nu, slav` Domnului! Doar o \ntrevedere cu Consiliul Or`[enesc. Politic`. |i b`tu u[or mâna. Brigada pe care o vei avea \n subordine va fi numeroas`. A[tept lucruri m`re]e de la tine, Stevie. – Mul]umesc, [efule. Promit s` nu te dezam`gesc. Stevie \[i [terse \nc` o lacrim`. Mac \[i drese vocea. – Nu te dezam`gi pe tine \ns`]i, Stevie. Bebe este furioas` pe tine, nu pe Dusty. |n fa]a por]ii se afl` un echipaj. De câte ori ve]i pleca de aici, ve]i fi urm`ri]i pentru \nt`riri. Incendiul provocat de Bebe n-a f`cut nici o victim`, dar dovede[te tendin]e clare spre omucidere. Deschise u[a. Ai grij` de tine, Stevie!
|N MÂINILE DESTINULUI
135
Stevie se a[ez` pe canapea [i-[i fix` privirea \n tavanul care p`rea c` se \nvârte[te deasupra ei. |nc` putea sim]i fumul, de[i costumul ei distrus z`cea acum \ntr-o pung` de gunoi sigilat`, \n baia ei. Era epuizat`, avea o durere \ngrozitoare de cap [i se sim]ea \nc` tulburat` din cauza aventurii de mai devreme. Nu \ndr`znea s`-i spun` lui Dusty , temându-se s` nu ajung` la spitalul de urgen]`. Se sili s` se ridice [i se \ndrept` spre baie cu gândul s` ia vreo dou` aspirine. – Nu-]i faci nici un bagaj. Stevie s`ri, sc`pând pe jos flaconul cu medicamente. – Dumnezeule, m-ai speriat groaznic! Se l`s` pe vine [i vru s` adune pastilele de pe jos. – Las`-le [i hai cu mine \n camer`. Vreau s` [tiu de ce a plecat Mac, iar tu nu. Dusty o prinse de cot [i o conduse \n mar[ for]at pân` \n camer`. O a[ez` cu grij` pe un scaun. A[teapt` aici. Se \ntoarse \n câteva momente cu o cutie de cola dietetic` rece. – Mul]umesc. De unde ai [tiut? Stevie b`u recunosc`toare. – Nu e[ti atât de dur` pe cât \]i place s` pretinzi, Stephanie Jane. Tresari de câte ori \nghi]i [i tot suni ca o femeie. El se a[ez` vizavi de ea. – Te por]i destul de frumos, având \n vedere faptul c` tocmai m-ai concediat. Stevie zâmbi [i-l privi pe sub gene. Dusty se sim]i u[urat s-o vad` ar`tând a[a de bine [i purtându-se \ndr`zne] din nou. – M` simt vinovat. Bebe te ur`[te din cauz` c` eu mi-am dat drumul la gur`. – Cred c` a[ putea s` spun „Te-am avertizat“. Dusty s`ri [i se ghemui \n fa]a ei. |i lu` cutia de cola [i o a[ez` pe o m`su]` al`turat` [i apoi \i lu` mâinile \ntre ale lui. – |mi pare r`u, Stevie. Eram sigur c` [tiu ce fac [i n-am ascultat sfatul cuiva care [tia mai bine. Tu. Ea zâmbi [i-i strânse mâinile. – Cel pu]in, ai \n]eles ideea. Eu sunt experta \n situa]iile de genul acesta. Dac` m-ai fi ascultat… Ea se opri [i se \nro[i \n obraji. Hei,
136
LYNN MCKAY
n-am nici un drept s`-]i ]in predici. Experta asta a l`sat infractoarea s-o fac` de râs [i te-a pus pe tine \n pericol. Nu sunt \n m`sur` s` te protejez. – N-am spus asta. Doar c`… Dusty o trase mai aproape, odihnindu-[i b`rbia pe p`rul ei. La naiba, dup` atâ]ia ani, \nc` mai mirosea a c`p[une. |[i trecu mâinile peste [oldurile ei, aplecându-se mai \n fa]`, c`tre sânii ei minunat contura]i. Adora s-o simt` pe Stevie. Era atât de feminin`! Dusty sim]ea nevoia s` fie numai a lui. – Iubito, m-ai speriat de moarte. Când am realizat c` erai blocat` \ntr-o \nc`pere \n fl`c`ri… – Nu m` po]i concedia, Dusty, murmur` ea, cuib`rindu-se mai aproape [i punându-[i mâinile pe mijlocul lui. – Pe naiba, nu pot. |i lu` mâinile de pe el. Misiunea aceasta s-a \ncheiat. Nu-]i voi mai… – Ce? se \ncrunt` ea la el. N-o s`-mi mai pui via]a \n pericol? |mi pare r`u, scumpule, dar r`mân cu tine pân` la cap`t. Mac ne-a pus la dispozi]ie \nt`riri [i sunt sigur` c` duminic` se va termina totul. – Nu-mi place de loc treaba asta, Stevie. – Fie c`-]i place, fie c` nu, e o afacere \ncheiat`. Acum, ce-ar fi s` g`sim o cale s` profit`m cât putem de ea?
Capitolul 11 – Bebe este neobi[nuit de t`cut` de când cu incidentul de la Hyatt. Stevie \[i roti gâtul, tres`rind când Dusty se apropie [i \ncepu s`-i maseze mu[chii \ncorda]i. – {i tu la fel. Asear` ai adormit pe canapea, \nainte ca eu s` pot face vreo mi[care. Mâinile lui Dusty erau magice, risipind \ncetul cu \ncetul tensiunea mu[chilor gâtului [i umerilor ei. – Mmmm… e[ti \ngrozitor de priceput la asta. Se aplec` \n fa]`, l`sând ca mâinile lui s` coboare pe spatele ei. Vrei s` spui c` am ratat mi[carea ta? Presupun c` ziua de ieri m-a solicitat mai mult decât credeam. Erau \n camera lui Dusty, Ranger st`tea la picioarele lor, dup` meciul de dup`-amiaza pe care Astros \l câ[tigase. Era sâmb`t` seara. A doua zi, Dusty avea s` arunce [i, cu pu]in noroc, se \ntâlnea cu Bebe [i totul se sfâr[ea. S` nu-l mai vad` niciodat` pe Dusty? Nu-[i putea imagina a[a ceva. Cum ajunsese atât de important pentru ea, \ntr-un timp atât de scurt? Scurt?! Cincisprezece ani \nsemnau un timp scurt?! – Te sim]i mai bine acum? Degetele lui Dusty ajunser` la baza coloanei ei, strecurându-se pe sub betelia pantalonilor ei largi.
138
LYNN MCKAY
– Mai bine? Continu` s` m` atingi a[a [i… Ea gemu u[or când Dusty nimeri o zon` sensibil`. – Am de gând s` te ating \n continuare. Peste tot. Respira]ia lui se lovea de p`rul lui Stevie, mâinile lui hoin`reau pe stomacul ei. Stevie fu tentat` s`-i pun` mâinile exact acolo unde-[i dorea ea, dar se hot`r\ c`, dac` anticipând, ar pierde jum`tate din farmec. Degetul lui mare trecu peste partea inferioar` a sânului ei. – Mmmm. Acela este un loc foarte bun pentru \nceput. – Am avut r`bdare toat` s`pt`mâna, nu? rosti el mergând cu degetele [i mai sus. O s`-mi spui „nu“? Sfârcurile ei r`s`rir` ner`bd`toare \n sutienul transparent cu imprimeu de lopard pe care Dusty i-l cump`rase când fuseser` \mpreun` la mall. |l \mbr`case \n dup`-amiaza aceea, sim]indu-se rea [i sexy, imaginându-[i ce-ar spune Dusty dac` ar vedea cât de bine i se potrivea. Se s`turase s`-i spun` „nu“. Desigur, era \n timpul serviciului, dar aici, totul p`rea \n deplin` siguran]`… Dusty \[i trecu buzele peste urechea ei, iar ea \ncepu s` tremure. Dumnezeule, cum \l dorea! – Nu. – Asta \nseamn` „da“? Mâinile lui se ridicar` pân` când degetele lui \i cuprinser` sfârcurile. Stevie \[i \ntoarse capul, l`sând ca buzele lui s` se apropie de ale ei. – |nseamn` s` taci din gur` [i s` m` s`ru]i. – Slav` Domnului! O \ntoarse spre el [i o trase la pieptul lui. Stevie \[i \ncle[t` bra]ele \n jurul lui, sim]indu-i puterea. Dusty o f`cea s` simt` mic` [i protejat`. |nnebunit` dup` el, \[i deschise gura sub buzele lui. Era mai mult decât dorin]`. Ea [tia asta, o sim]ea \n inima ei. Avea nevoie de Dusty, avea nevoie s`-l ating`. |[i strecur` mâinile pe sub tricoul lui, atingându-i pielea fin` [i cald`. El \i scoase bluza [i o arunc` pe undeva prin camer`, apoi r`mase neclintit când \i v`zu sutienul.
|N MÂINILE DESTINULUI
139
– E[ti atât de fumoas`, Stephanie Jane! Stevie \i scoase [i ea tricoul, trecându-[i mâinile peste abdomenul lui. – {i tu. Deodat`, mâinile amândurora fur` cuprinse de febra celuilalt, gr`bindu-se s` desfac`, s` deschid`, pân` când se pr`bu[ir` pe imensul pat cu saltea cu ap`. Dusty o mângâie [i o s`rut` pân` când \l implor` s-o ia, s` pun` cap`t delicioasei ei agonii de a-l dori… de a avea nevoie de el. O a[ez` deasupra lui, \ncurajând-o când ea \ncepu s`-l exploreze. Dusty era cu adev`rat frumos, neted [i musculos. El sotoci \ntr-un sertar [i apoi fur` \mpreun`, glorios, potrivindu-se atât de perfect \ncât Stevie se \nfior` din nou de pl`cere. Când el \ncepu s` se mi[te, ei \i fu imposibil s` mai gândeasc` pân` \n momentul \n care ajunse s`lbatic, complet, la limit`. Se ]inu cu putere de Dusty… pentru totdeauna. Se pr`bu[i deasupra lui [i se odihni la pieptul lui neted, ascultând b`t`ile accelerate ale inimii lui. Stevie respira greu, la fel ca el. – |mi pare r`u, Stevie. Stevie ridic` uimit` capul. – |]i pare r`u? – Vroiam s` dureze mai mult. Ea se cuib`ri \n bra]ele lui. – Dac` ar fi durat mai mult, acum am fi avut nevoie de medici. Dusty chicoti. – Cel pu]in de data asta te-am v`zut. Se rostogoli deasupra ei. |ndep`rtându-i p`rul de pe fa]`, ochii \i str`luceau. Apoi se l`s` \n jos [i-i s`rut` pe rând sânii. Stevie tremur`. Atât de curând? Oare era posibil s`-l doreasc` din nou, atât de curând? F`cu semn c`tre veioza aprins` de lâng` pat. – Din câte \mi aduc aminte, prima dat` abia dac` am avut lumina lunii. |ntotdeauna mi-am dorit s`-]i fi v`zut fa]a.
140
LYNN MCKAY
– Doar fa]a? \l tachin` ea. – Fa]a [i toate celelalte. Dusty se aplec` [i-i acapar` cu gura unul dintre sfârcuri pân` când ea gemu de pl`cere, lucru care era atât de impropriu ei, \ncât aproape c`-l \mpinse la o parte. Stevie \[i trecu mâinile de-a lungul spatelui lui [i al abdomenului. Dusty tres`ri respirând greu când ea \i atinse p`r]ile laterale. – Sper c` n-ai de gând s` m` gâdili iar, nu? Pot s` garantez c` asta n-o s` m` excite. – Oh? {i ce v` excit`, domnule Derrick? – Femeile-bodyguard \n]epate. El zâmbi cu satisfac]ie [i-i prinse mâinile când ea \ncerc` s`-l tortureze din nou. – Fii cuminte! – Nu cred c` vrei cu adev`rat s` fiu cuminte, nu-i a[a? R`spunsul lui nu se l`s` a[teptat, c`ci \ncepu s` depun` s`ruturi mici [i delicioase \n jurul buricului ei. Stevie \nchise ochii, gustând din plin momentul. Era pur [i simplu cople[it` de faptul c` b`rbatul acesta o dorea cu atâta ardoare! – A[teapt` pu]in! |l trase de p`r pân` când el \[i ridic` privirea. Nu-]i aduci aminte de prima noastr` dat`? Zâmbetul [treng`resc pe care Dusty \l afi[` instantaneu \i d`du palpita]ii lui Stevie. Era atât de frumos, atât de drag ei! – Vrei s` fiu sincer? – Da. Stevie se juca \ncet cu urechea lui, era fermecat` de fiecare p`rticic` a lui. |l sim]i cutremurându-se [i-i zâmbi. Chiar ai f`cut totul \n somn? – Ceva de genul `sta. Luasem calmante pentru um`r. A doua zi nu mi-am adus aminte decât vag de ce se \ntâmplase. Sper c` totul a fost bine pentru tine. Ca virgin`, m` refer. Zâmbetul lui Stevie disp`ru.
|N MÂINILE DESTINULUI
141
– Ai fost un iubit minunat, Dusty. Am f`cut o isprav` nes`buit` [i am fost incredibil de norocoas`… – Nu. Eu am fost norocosul pentru c` m-ai ales pe mine. Dusty \i pres`r` s`ruturi pe stomac [i apoi mai jos. Oh, Dumnezeule, ce tortur` delicioas`! Ea \l implor` f`r` ru[ine pentru mai mult, tremurând când el o iubi cu gura lui malefic de priceput`. |n cele din urm`, Stevie trebui s` alunece \n jos pentru a-i ar`ta cât de priceput` putea fi ea. Iubi fiecare centimetru binecuvântat al trupului lui. Dusty continu` s-o s`rute, gura lui l`sându-i o dâr` de c`ldur` oriunde \i sim]i buzele pe pielea ei. Spatele genunchilor ei, scobitura de la cap`tul [irei spin`rii. Locuri imprevizibile, care o f`cur` s` tremure de dorin]a nest`vilit` [i s`-i strige numele. O purt` dintr-un cutremur`tor punct culminant \ntr-altul, ame]ind-o [i t`indu-i respira]ia. Trecuser` cincisprezece ani de la Plaja Cocoa. Stevie \[i d`du seama c` cei câ]iva b`rb`]i cu care fusese dup` Dusty nu fuseser` decât amatori. So]ul ei cu siguran]` c` nu [tiuse cum s-o ating` acolo [i, Dumnezeule, acolo. Suspin` u[urat`, sim]indu-se din nou virgin` pentru Dusty… Razele de soare o trezir`. Razele de soare [i o mân` cald` [i puternic` ce hoin`rea de-a lungul trupului ei. Oft` [i se \ntinse. Dumnezeule, cum \l iubea! Ar trebui s`-i spun`. Dar apoi, Stevie deschise ochii [i-l v`zu privind-o fix [i cu atâta seriozitate, \ncât o sperie. Oare la ce se gândea el? O ceruse \n c`s`torie o dat`. Doamne, dac` ar \ntreba-o acum… Nu. Nu putea face fa]` unei asemenea propuneri acum. Nu atâta timp cât Bebe era \nc` \n libertate. Când Dusty vru s` vorbeasc`, ea \i trase capul \n jos, s`rutându-l pasional. ***
142
LYNN MCKAY
– Trebuie s` vorbim, Stevie. – Dup` meci, Dusty. Dup` ce o prindem pe Bebe. Stevie evit` s`-l priveasc`. Era prea ocupat` s` \mpacheteze, sigur` c` aveau s` elucideze cazul \n seara aceea. – La naiba! Vrei s` termini cu alea? Dusty \i lu` din mân` bikinii pe care ea se preg`tea s`-i \ndese \n valiz`. – N-avem prea mult timp. Ea \[i recuper` bikinii din mâna lui [i-i arunc` \n valiz`, \nchizând-o apoi \n grab`. Noaptea trecut` n-ar fi trebuit s` se \ntâmple. A fost ceva foarte lipsit de profesionalism din partea mea. Am uitat… Dusty o opri, acoperindu-i buzele cu palma. – Amândoi am uitat. Am uitat despre blestemata asta de situa]ie cu Bebe. Am uitat totul [i n-am mai existat decât unul pentru cel`lalt. {tii de ce? Stevie cl`tin` din cap, \ncercând s`-[i opreasc` lacrimile pe care Dusty le v`zuse deja umplându-i ochii. – Pentru c` ne iubim. Stevie \l lu` de mân` [i se d`du \napoi. – Asta e o nebunie. Nu m` po]i iubi, Dusty. Tu nu m` cuno[ti cu adev`rat. Ea tremura. Dusty vru s` o ating`, dar ea se d`du \n l`turi, l`sând ca patul s`-i distan]eze. – De ce nu vrei s` accep]i asta? Poate c` instinctul care te-a condus la mine acum cincisprezece ani era menit s` ne aduc` \mpreun`. – S-au \ntâmplat prea multe de atunci, Dusty. Nu aveam decât optsprezece ani. Am ac]ionat \n iner]ia venera]iei pe care i-o purtam eroului meu. |[i sufl` nasul [i-[i [terse lacrimile. {i doar pentru c` facem \mpreun` partide grozave de sex nu \nseamn` c` ne iubim. – Noaptea trecut` n-a fost decât sex? Bra]ele lui Dusty c`zur` moi. Se s`turase s`-i cear` lui Stevie ceva ce era evident c` ea nu putea sau nu vroia s`-i dea.
|N MÂINILE DESTINULUI
143
– Atunci nu m` mai l`sa]i s` v` re]in, doamn` Powell. Oh, m` scuza]i, detectiv Powell, nu-i a[a? Sunt a[teptat la club. Ne vedem acolo. Mândru, vru s` ias` ca o furtun` din camer`. – A[teapt`! El se opri [i se uit` \napoi. – Mai ave]i altceva s`-mi spune]i? – Nu po]i pleca f`r` mine. Datoria mea e s` te protejez. – Ave]i dreptate. |mi pare r`u, lucrurile de genul `sta le scap` câteodat` juc`torilor tâmpi]i de baseball. Atunci, lua]i-v` arma [i haide]i. Doar nu vrem s` ne scape Bebe, nu? Cu pu]in noroc, elucida]i cazul \n seara asta [i ne putem continua amândoi vie]ile. V` mul]umesc pentru t`v`leala din fân, a fost memorabil`. V` a[tept \n ma[in`. El str`b`tu holul. Stevie \l auzi ordonându-i lui Ranger s` r`mân` \n`untru [i apoi \nchizând u[a. Memorabil`?! Fusese cea mai frumoas` noapte din via]a ei. Ce f`cuse? Ea \l iubea. El spusese c` o iubea. De ce nu putea s` accepte pur [i simplu faptul c` apar]ineau unul celuilalt? S` accepte [i s` devin` genul de femeie de care Dusty avea nevoie \n via]a lui? S` se agite \n jurul so]iilor din Clubul Astros, s` fac` fapte bune \ntre curse de ma[ini [i licita]ii de gogo[i? |[i lu` geanta a c`rei greutate \i aminti c` avea \ntr-adev`r pistolul cu ea [i c` era gata [i capabil` s`-l foloseasc`. „Oh, Dusty, suntem prea diferi]i!“, \[i spuse ea. Lu` un [erve]el [i-[i [terse fa]a \nainte de a da ochii cu el. *** – Dusty \nc` nu ]i-a cump`rat un inel? Mama lui. – Vei purta alb? Mama ei. – Doar trei lovituri [i recordul este al lui. Tat`l lui Dusty. – De ce e[ti a[a de trist`, dovlecel? Tat`l ei. Stevie se sili s` zâmbeasc`.
144
LYNN MCKAY
– Sunt doar \ngrijorat` pentru Dusty, tat`. Recordul `sta \nseamn` atât de mult pentru el! – Sigur c` \nseamn` mult. Tat`l lui Dusty o b`tu u[or pe um`r, \mb`rb`tând-o. S` fiu al naibii, Adam, dac` nu sunt perfec]i \mpreun` copiii no[tri. |]i imaginezi cum vor fi nepo]ii? Stevie studie mul]imea, \ncercând s` repereze totul \n jurul ei. Oare Bebe era acolo? Poate atât de aproape \ncât s` aud` conversa]ia familiei? Cu siguran]` c` n-ar agrea subiectul! Planuri de nunt`. Nepo]i. Stevie \[i sim]i inima strâns`. |[i dorea toate lucrurile acelea. {i \mpreun` cu Dusty. Dar \i era atât de dificil s`-[i imagineze cum ar merge. El era un superstar care valora milioane. Ea era o poli]ist` cu mult prea multe c`r]i de credit [i cu o monstruoas` ipotec` pe apartamentul ei. Era proast` c` nu profita de [ansa de a tr`i ceea ce majoritatea femeilor ar considera o via]` de vis? Ea [i Dusty trebuia s` vorbeasc`. Dup` meci. Dup` ce Bebe nu va mai reprezenta o problem`. Ner`bd`toare s` \ncheie cu cazul acelei fanatice, Stevie se \ntoarse s` studieze din nou mul]imea. Unde era Bebe? V`zu o mare de figuri care st`tea \n picioare sperând s`-l vad` pe Dusty doborând recordul la arunc`ri. Era imposibil. Ap`ru o majoret` dezl`n]uit`. Ie[i un alt juc`tor. P`rin]ii lor s`rir`, ]ipând [i fluturând din mâini. Stevie f`cu [i ea la fel, con[tient` de privirea \ngrijorat` a tat`lui ei. – Hai, Dusty! ]ip` ea, v`zând cum figura lui Dusty se \n`sprea pe m`sur` ce juc`torul se apropia de el. Cl`tin` din cap c`tre cel de la primire, \ncuvin]ându-i acestuia c` era gat` s` arunce. Ar`ta atât de puternic, \nalt [i invincibil. Stevie trebui s`-i aminteasc` inimii ei s` bat`, dar \[i ]inu respira]ia. |ntreaga mul]ime fu \n picioare. – |nc` dou` arunc`ri. Dac` Dusty reu[e[te s` trimit` \nc` de dou` ori… forn`i domnul Derrick. Sunt al naibii de mândru de b`iatul `sta.
|N MÂINILE DESTINULUI
145
Stevie \[i [terse obrajii care erau din senin uzi. Tat`l ei \i strecur` \n pumnul strâns un [erve]el. – Lini[te[te-te, dovlecel. O s` se descurce el. Imensa mul]ime amu]i, ]inându-[i respira]ia când Dusty d`du drumul mingii. Dar se auzi o pocnitur`, bâta de baseball se rupse [i zbur` \ntr-o direc]ie, \n timp ce mingea se lovi de um`rul lui Dusty, rico[ând apoi direct \n m`nu[a celui de la primire. |ns` Dusty c`zu la p`mânt. Mul]imea ]ip` de groaz`, de team`. Juc`torii, antrenorii [i asisten]ii fugir`, \nconjurându-l pe Dusty care z`cea nemi[cat \n noroiul de pe movila arunc`torilor. – Ce s-a \ntâmplat? Stevie strânse bra]ul tat`lui lui Dusty, de team` s` nu vomite. – Bâta s-a rupt. Ai v`zut c` a zburat \n buc`]i? Mingea aia l-a lovit pe Dusty ca o blestemat` de rachet`. Trebuie s` mergem acolo jos. – A[teapt`! S-a ridicat! Mul]imea ova]ion` cu frenezie. Dusty era \n picioare [i \[i flutura cu mâna dreapt` casca spre public. Dar bra]ul lui stâng, bra]ul lui „de aur“, era bandajat [i legat strâns de corp. Doi asisten]i \l \nso]ir` \n timp ce el p`r`si movila arunc`torilor, \ndreptându-se c`tre vestiare. Mul]imea \ncepu s` plâng` când deveni evident c` un alt atacant \[i f`cea \nc`lzirea [i c` Dusty p`r`sea terenul. Un crainic promise s` revin` cu ve[ti despre starea lui Dusty. Stevie se cl`tin` pe picioare, fiindu-i recunosc`toare tat`lui ei pentru c`-[i ]inuse bra]ul \n jurul taliei ei. Suspin` [i \ncepu s`-[i croiasc` prin mul]ime drumul c`tre cel mai apropiat coridor. – Dusty! Stevie [i p`rin]ii se n`pustir` direct c`tre lifturile particulare care duceau jos, la vestiarele juc`torilor. G`rzile \i oprir` afar`. Acum func]iona securitatea. Stevie vroia s`-l vad` pe Dusty, s`-l consoleze [i s`-l strâng` \n bra]e. El era \n`untru cu doctorul echipei, i se f`ceau raze X, cum le spuse un asistent cu o fa]` solemn`.
146
LYNN MCKAY
Lui Stevie i se f`cu r`u, era disperat` s`-l vad`, s`-l asigure c`… ce? C`-l iubea? C` vroia s` fie cu el, s` dea naibii toate complica]iile? Ea se plimba nelini[tit`, tat`l lui blestema, amândou` mamele plângeau. Tat`l lui Stevie le aduse tuturor cafea, iar timpul p`rea c` st` \n loc. Dup` o vreme care, de[i p`ruser` ore \ntregi, nu fuseser`, de fapt, decât câteva minute, Dusty ap`ru \n pragul u[ii. |nainte ca oricine din familie s` fac` vreo mi[care, fu \nconjurat de reporteri care ]ipau. Stevie se ridic` pe vârfuri pentru a-l z`ri. Ar`ta obosit, avea bra]ul legat de gât cu o e[arf`, iar pe fa]a lui epuizat` se vedeau riduri care tr`dau durere [i tensiune. – Dusty! strigar` reporterii. Cât de grav este? Dusty privi c`tre p`rin]ii lui, \ntâlni privirea tat`lui s`u [i cl`tin` din cap. Apoi \[i drese vocea. – M` tem c` totul s-a terminat pentru mine. Mingea mi-a rupt din nou ligamentul, iar doctorul m-a avertizat c`… Cl`tin` din nou din cap, ridicând mâna s`n`toas` pentru a face lini[te, c`ci un nou val de \ntreb`ri se ridicase. – Am terminat. Recordul lui Nolan Ryan poate fi doborât de altcineva. Am avut o carier` impresionant` [i-mi pare foarte r`u c` trebuie s` m` retrag [i s` dezam`gesc astfel echipa, dar vârsta [i accidentele pe care le-am suferit m-au dovedit, \n cele din urm`. |[i mas` fruntea cu mâna dreapt` [i se uit` la Stevie. – Acum \mi propun s` m` concentrez asupra vie]ii mele personale. Lua]i leg`tura cu mine peste câteva s`pt`mâni [i poate c` voi fi \n m`sur` s` v` dau mai multe detalii. Acum trebuie s` m` \ntorc pe teren. Farrell \ncearc` s` salveze meciul acesta pentru mine, ca s`-mi pot \ncheia cariera cu o victorie. Se \ntoarse pe c`lcâie [i \ntr` din nou \n`untru, ignorând \ntreb`rile pe care ziari[tii le strigau \n continuare. – Se \ntoarce? Dar este r`nit! – Sst, Lucille. Tat`l lui Dusty \[i [terse ochii [i-[i \ndrept` umerii. |l [tii pe Dusty. Este un juc`tor de echip`, \ntotdeauna a fost. O s` vorbim cu el dup` ce se termin` totul.
|N MÂINILE DESTINULUI
147
Tat`l lui Dusty \i conduse \napoi la lift [i urcar` \n lini[te. Stevie se sim]ea amu]it`. Se terminase. |ntr-o clip`. O carier` pentru care Dusty muncise \ntreaga via]` s-o construiasc` se \ncheiase cât ai clipi. Oare cum va reac]iona Bebe la asta? Se va mai \ntâlni cu el? Dac` da, \l va pedepsi ea oare pentru c` o dezam`gise sau \i va oferi compasiunea ei? Stevie \[i mas` fruntea care o durea \ngrozitor. Prea mult, prea repede. Când se a[ezar` la locurile lor, tabela de marcaj afi[` ve[tile de ultim` or` despre retragerea lui Dusty. El ie[i din nou pe teren \n uralele publicului care se ridicase \n picioare. Fanii \l ova]ionar`, plânser` [i iar \l ova]ionar` pân` când el se \ndrept`, \n cele din urm`, spre movila arunc`torilor [i-i \nmân` noului atacant mingea, fluturând apoi casca \nc` o dat`. – B`iatul acesta are clas`, rosti tat`l lui Stevie dup` ce ova]ionaser` cu to]ii pân` ce r`gu[iser`. Stevie rezist` s` urm`reasc` meciul pân` la sfâr[it, de[i capul o durea \ngrozitor. Dusty o iubea. {i ea \l iubea pe el. Ar fi o prostie din partea ei s` lase câteva divergen]e s`-i \mpiedice s` se bucure de timpul care le mai r`mânea de petrecut \mpreun`, oricât de scurt ar fi el. O via]`, o carier`, totul s-ar putea termina \ntr-o secund` dintr-un capriciu al destinului sau dintr-o lovitur` puternic` a unei mingi de baseball. Cum fusese [i cu Riley. El spunea c` \ntr-o zi se va c`s`tori [i se va stabili la casa lui. Apoi un traficant de droguri \i luase lui Riley acea „\ntr-o zi“ cu un singur glon]. Stevie \[i f`cea griji \n leg`tur` cu modul \n care s`-l abordeze pe Dusty. |l respinsese de atâtea ori, pân` când se sim]ise r`nit \n mândria lui. Trebuia s`-i spun` c`-l iubea, c`-l iubise mereu [i c` ar fi \n stare de orice pentru a-[i face via]a \mpreun` cu el. Cu siguran]` c` ar asculta-o. Dup` meci, Cap Hawlsey o trase la o parte, afar` din vestiarele juc`torilor.
148
LYNN MCKAY
– S` sper`m c` asta n-a \nt`râtat-o [i mai mult, morm`i Cap. Stevie se uit` \n jur, asigurându-se c` nici unul dintre p`rin]ii lor nu tr`gea cu urechea. – {tiu. Era atât de \nc`p`]ânat` \n leg`tur` cu recordul `sta. – Securitatea de aici este foarte strict`. Dar tu trebuie s` mergi cu el acas` [i s` te asiguri c` aceast` cucoan` nu-l a[teapt` acolo cu vreo surpriz`. Ai \nt`riri? – Sigur c` da. Lui Stevie i se \ntoarse stomacul pe dos [i sim]i nevoia s`-[i strâng` geanta ca s` se asigure c` pistolul era \n`untru. Numai s` \ndr`zneasc` Bebe. Numai s` se apropie de Dusty [i… Mintea i se golise când, \n cele din urm`, ap`ru el. P`rin]ii lui \l \mbr`]i[ar`, v`rsând [i mai multe lacrimi [i agitându-se \n jurul lui pân` când Dusty le spuse c` se sim]ea epuizat. – Dusty, eu… – M` duci acas`, Stevie? Ar`ta nemilos, cu ochii mohorâ]i. Stevie f`cu gre[eala s`-l ia de cot pentru a-l sprijini, iar el se smuci, [uierând de durere. – Nu-mi atinge bra]ul. Sunt pe punctul de a-mi pierde controlul. Hai s` plec`m odat` de aici. – |-\mi pare r`u. Stevie \i deschise u[a, u[urat` c` g`rzile lui Cap interziseser` accesul presei. Mark \i a[tepta afar` cu Ferrariul. Murmur` câteva cuvinte de compasiune [i-l ajut` pe Dusty s` urce \n ma[in`. – Mark, am nevoie de \nt`riri acas` la Dusty. Anun]` echipajul c` plec`m. Stevie se a[ez` la volan [i-[i regl` scaunul mai aproape de pedale. – S-a f`cut. Linda [i cu mine vom fi acolo cât de repede vom putea. Crezi c` vei avea nevoie de autorit`]i? – P`i… – Nu! Nu vreau nici un fel de publicitate! Dusty \[i puse centura de siguran]`, efortul l`sându-i pe fa]` o grimas`.
|N MÂINILE DESTINULUI
149
– Bine, m` ocup eu de tot. Dar, Mark, veni]i acolo cât mai repede cu putin]`. Stevie \nchise portiera [i intr` \n vitez`. Ma[ina scoase un zgomot ascu]it [i se cl`tin`, iar Dusty blestem`. – Scuze, dar ambreiajul `sta e… – Condu, numai, Stevie. Am luat un pumn de calmante [i sunt pe cale s` le[in. Din moment ce n-am nici un chef s` m` târ`[ti \n cas`, ai face bine s` te gr`be[ti. Stevie \[i mu[c` buza. La ce se a[teptase? S` plâng` Dusty pe um`rul ei? Era normal s` se r`steasc` la ea. Avea dureri inimaginabile [i ultima dat` când vorbiser`, ea \i d`duse de \n]eles c` faptul c` f`cuser` dragoste nu \nsemnase pentru ea mare lucru. Oare va putea s-o ierte vreodat`? Se concentr` asupra condusului. Ma[ina era atât de puternic`, \ncât p`rea s` o conduc` ea pe Stevie, dar nu opri decât o singur` dat`, la un semafor. Pân` când ajunser` la poarta lui Dusty, el sfor`ia deja \ncet, cu capul sprijinit de portier`. Stevie \l v`zu pe Ranger agitându-se \n lumina farurilor [i observ` o camionet` alb` necunoscut` parcat` \n drum. – Oh, Dumnezeule! Bebe este aici!
Capitolul 12 Stevie opri motorul [i privi peste um`r. Unde erau poli]i[tii care trebuia s` opreasc` \n spatele ei? Stevie lu` telefonul mobil al lui Dusty [i form` un num`r. Dispecera \i spuse c` echipajul fusese re]inut din cauza unui cauciuc dezumfalt. Avea nevoie de alte \nt`riri? Stevie se uit` la ceas, calculând \n minte cât ar trebui s` dureze schimbatul unui cauciuc. Dar n-avea de gând s` repete acelea[i gre[eli. – Da, trimite]i \nc` un echipaj. |ncheie convorbirea telefonic` [i privi spre cas`. |n camera lui Dusty era lumina aprins`. Dusty dormea adânc. |[i scoase pistolul din geant`, scoase cheile din contact [i-l \ncuie \n`untru. Ranger o a[tepta afar`, l`trând frenetic [i când cobor\ din ma[in`, fugi c`tre u[a din spate. Stevie deschise \ncet u[a, \mpingând câinele \napoi \n curte. Alarma fusese dezactivat`, cu toate c` \i fusesese schimbat codul de acces chiar cu o zi \n urm`. Cum…? Va trebui s` descopere asta mai târziu. Acum se târ\ pe holul \ntunecat, cercetând col]urile, cu pistolul gata s` trag`. Spre mirarea ei, mâna \i tremura. Se opri [i \ncerc` s` se calmeze. Elementul surprizei era de partea ei. Stevie porni din nou.
|N MÂINILE DESTINULUI
151
U[a dormitorului lui Dusty era \ntredeschis` [i o und` de lumin` str`b`tea pe hol prin cr`p`tur`. Stevie se strânse cu groaz` [i \mpinse u[or u[a cu piciorul. Patul lui Dusty era rupt \n buc`]i care erau aruncate peste tot prin camer`, pernele erau pe jos. {i mirosea a benzin`. |[i ]inu pistolul aproape, l`sând la o parte pericolul, cu toate c` era de-a dreptul \ngrozit`. Dac` ar trebui s` trag`… Camera ar`ta goal` [i Stevie intr` \n`untru. – Oof! Ceva se izbi de ea din spate, lovindu-i dosul genunchilor. C`zu la p`mânt, \ns` nu d`du drumul pistolului. Alt` gre[eal` de \ncep`tor. |ntotdeauna se verific` dup` u[`. Adrenalina [i furia pulsau \n ea. Era furioas` pe Bebe [i pe ea \ns`[i. |ncerc` s` se rostogoleasc`, dar o alt` lovitur` grea o \mpinse cu fa]a la covor, julindu-i obrajii. Un c`lcâi \i strivi \ncheierura mâinii [i Stevie gemu de durere. – C`]ea nenorocit`! Ce e[ti, poli]ist`? \i url` \n ureche o voce r`gu[it`. Un parfum puternic [i greu aproape c` acoperea mirosul de benzin`, f`când ca stomacul lui Stevie s` se revolte. Femeia era al naibii de grea, \ncât abia putea s` respire. – E[ti arestat`. Ai dreptul s`… rosti Stevie, \ncercând s-o arunce pe Bebe de pe ea. – Chiar e[ti poli]ist`! Ar fi trebuit s` [tiu c` Dusty nu s-ar \ndr`gosti niciodat` de o asemenea… Bebe o prinse de p`r, tr`gând pân` când lui Stevie \i d`dur` lacrimile. Genunchiul celeilalte femei \i ap`s` \ncheietura mâinii pân` când Stevie sim]i c`-i amor]e[te, iar mâna i se deschide, \n ciuda eforturilor ei diperate de a o ]ine strâns` pe pistol. – E[ti \n mâinile mele acum. Izbucni \n hohote de râs, smucindu-i \nc` o dat` scalpul, apoi \i lu` pistolul [i se d`du la o parte. Ridic`-te! Gâfâind, Stevie \[i d`du seama c` probabil c` mâna era fracturat`, având \n vedere durerea \ngrozitoare de la \ncheietur`. Se târ\ \n genunchi, ajutându-se de mâna stâng` pentru a se ridica \n picioare. |n cele din urm`, se \ntoarse [i o studie pe Bebe. Femeia – la naiba, oare era femeie? – purta o peruc` caraghioas`, u[or strâmb` [i un machiaj strident, aplicat cu meticulozitate.
152
LYNN MCKAY
– Acum ce mai vrei, Bebe? Stevie \[i ridic` \ncheietura r`nit`, calculând mai exact ce ar trebui s` fac` s`-[i recupereze arma. Bebe o ]inea neclintit`, fiind evident obi[nuit` cu armele de foc. Nu era deloc un semn \ncurajator. Bebe se uit` \n oglinda de deasupra dulapului lui Dusty [i-[i \ndrept` peruca. Stevie se hot`r\ s`-[i \ncerce norocul [i se arunc` dup` pistol. Infractoarea reac]ion` instantaneu, plesnind-o cu putere peste um`r cu mânerul armei. |nc` o durere pentru colec]ia lui Stevie. O \nfrunt` gâfâind, decis` s` \ncerce din nou s-o \nving`. – Poart`-te frumos, duduie, sau te \mpu[c pe loc. Probabil c` o voi face oricum, dar ar fi mult mai distractiv dac` l-am putea aduce [i pe Dusty aici, s` vad` totul. Zâmbi, iar buzele ei p`reau o parodie \n ro[u, c`ci, \n timpul luptei, se mânjise cu ruj pe toat` fa]a. |ncercând s`-[i re]in` lacrimile de durere, Stevie \[i strânse um`rul. – Nu comite o gre[eal` stupid`, Bebe. |nt`ririle vor sosi aici din moment \n moment. Uciga[ii de poli]i[ti primesc pedeapsa cu moartea. E[ti dispus` s`-]i asumi riscul `sta? Bebe se opri [i, \n sfâr[it, pistolul \i tremur` u[or. – Poate c` v` voi lua ostatici. {i pe tine, [i pe Dusty. Unde este? – A r`mas \n ma[in`, \n frig. N-ai v`zut c` s-a r`nit? Stevie studie pozi]ia lui Bebe, felul \n care se cl`tina pe pantofii cu tocuri \nalte. – Am v`zut. Am plâns. A fost cumplit. Bebe \i f`cu semn s` ias` din camer`. – {i de ce e[ti aici? De ce ai distrus dormitorul lui Dusty? Credeam c`-l iube[ti. – }ine-]i gura. Tu ai stricat totul. Mutându-te aici. Distr`gându-i aten]ia. Nu-i de mirare c` n-a doborât recordul. – Nu eu i-am distras aten]ia, ci tu. Stevie p`[i u[or pe hol, c`utând cu privirea prin camer` ceva ce ar fi futut folosi pe post de arm`. – Vrei cu tot dinadinsul s`-mi dai un motiv s` te omor? Bebe o lovi cu pistolul \n coloana vertebral`, f`când-o s` ame]easc` de durere. – Nu. M` \ntreb, doar, de ce e[ti furioas` pe mine [i nu pe el. Unde erau to]i? Din clip` \n clip`, ar trebui s` aud` sirenele, dac` nu chiar s` vad` trupe n`pustindu-se \n`untru pe u[a din spate.
|N MÂINILE DESTINULUI
153
– Dac` nu te-ai fi amestecat tu, poate c` ar fi ajuns s` \n]eleag` c`… Vocea i se curm` [i trase pe nas. Dar acum sunt furioas` pe el. A gre[it fa]` de mine. Mai avea de dat doar dou` lovituri. {i te-a adus aici, cu toate c` eu i-am promis c`… – Promisiunile \n vânt n-au nici o valoare, Bebe. Eu i-am dat ceva adev`rat. – }ine-]i fleanca, târf`! Tu nu [tii nimic, aveam de gând s`… Bebe o \nghionti \n spate cu pistolul [i Stevie se pref`cu c` se \mpiedic`. Se pref`cuse? Se sim]ea ame]it` din cauza durerilor insuportabile. Dar trebuia s` gândeasc`. – Aveai? Asta \nseamn` c` acum \l pot p`stra pentru mine pe Dusty? Stevie sim]i o nou` lovitur`. Un zgomot dinspre fereastr` o f`cu s` se \ntrebe dac` nu cumva ajunseser` \nt`ririle… Nu, era Ranger, care l`tra frenetic [i s`rea la fereastr`. – Câinele acela blestemat! Niciodat` nu m-a agreat. Pistolul se mut`, iar fereastra se \mpr`[tie \n mii de buc`]ele. Stevie \[i izbi um`rul de mijlocul lui Bebe, trântind-o la p`mânt. Cu mâna teaf`r`, Stevie \i smulse pistolul, apoi s`ri, \ndreptându-l \n jos c`tre Bebe. Slav` Domnului c` exersase tirul [i cu mâna stâng`! – Dusty n-o s` te ierte niciodat` dac` i-ai f`cut ceva câinelui, spuse Stevie, mul]umindu-i lui Dumnezeu când sirenele se auzir` dintr-o dat` cu claritate. Spre u[urarea ei, \l auzi [i pe Ranger l`trând. Se uit` cu aten]ie la Bebe, a c`rei peruc` aterizase pe covorul de al`turi. Ea \[i [terse lacrimile care-i \ntinseser` rimelul pe obraji. – Te cunosc. Tu e[ti Benny. De la securitate. Nu-i de mirare c` ai putut intra \n casa lui Dusty dup` pofta inimii. – Cât de inteligent` trebuie s` fii ca s`-]i dai, pân` la urm`, seama de asta! zâmbi ironic Benny. Ce pierdere! Dac` Dusty ar fi… – Poli]ia! Nu te mi[ca! Stevie se l`s` \n jos u[urat`, când doi poli]i[ti \n uniform` se n`pustir` \n \nc`pere. La comand`, d`du drumul armei. Sosirea lui Mark [i o excursie pân` la ma[in` fur` necesare pentru a-[i recupera insigna [i a pune astfel cap`t infernului prin care trecuse.
154
LYNN MCKAY
– A[tepta]i, vreau s` vorbesc cu Benny. Stevie ignor` rug`min]ile lui Mark de a-l l`sa s` cheme o ambulan]`. |ncheietura o durea \ngrozitor, dar putea s` a[tepte. Ce mai e acum, Benny? Benny era \mbufnat [i ar`ta aproape comic \n salopet` de dam`, cu tocuri \nalte [i cu p`rul strâns \n coad`. Machiajul lui era atât de strident, \ncât p`rea un clovn, dar Stevie [tia c` trebuia s` se ab]in` s` nu râd`. Un admirator fanatic care trecuse dincolo de toate por]ile era una, dar Benny avea cuno[tin]e serioase despre sistemele electronice de securitate [i despre arme. – Ce vrei, cucoan`? Mai e[ti \nc` \ngrijorat` pentru pre]iosul t`u iubit? Pentru o frac]iune de secud`, Benny afi[` o figur` sfid`toare, dar un poli]ist \l amenin]` [i umerii lui se plecar`. Stevie \[i ]inu respira]ia. Vroia s` se termine odat` cu toate, s`-i poat` spune lui Dusty c`… – Ce naiba se \ntâmpl` aici? Dusty intr` cl`tinându-se \n camer`, sus]inut de Linda [i de Mark. Avea ochii \nce]o[a]i. Ranger mergea pe lâng` el, ar`tându-[i col]ii [i amenin]ând cu un mârâit imediat ce-l z`ri pe Benny/ Bebe. – Dusty, cum ai putut s` te dai b`tut a[a? strig` Benny, luptându-se s` se elibereze din strânsoarea celor doi poli]i[ti. Erai atât de aproape de record! Eu te-am iubit! Tânguielile lui de dezam`gire [i insultele continuar` pân` când fu târât afar` din \nc`pere. |n cele din urm`, se auzi \nchizându-se portiera ma[inii de poli]ie, iar apoi se f`cu lini[te. – Mi s-a p`rut mie, sau cel pe care tocmai l-au târât din casa mea era una dintre g`rzile mele de sex masculin de la compania de securitate? A fost scos de aici \n c`tu[e? Dusty se pr`bu[i pe canapea, mângâindu-l pe Ranger. – Bebe era Benny. Povestea s-a \ncheiat… Stevie clipi [i i se p`ru c` toat` camera se \nvârtea \n jurul ei. Cl`tinându-se pe picioare, se a[ez` pe un scaun, luptându-se cu un nou val de grea]` [i cu durerea care-i \njunghia \ncheietura mâinii [i um`rul. – Stevie! Strig`tul \ngrijorat al lui Dusty fu ultimul lucru pe care-l auzi \nainte de a le[ina pentru prima oar` \n via]a ei.
|N MÂINILE DESTINULUI
155
*** – Felicit`ri, Stevie. – |]i mul]umesc c` ai trecut pe aici. Stevie f`cu cu mâna grupului de vechi prieteni care o a[teptase \n noul ei birou ca s`-i ureze succes \n prima zi de lucru a noii ei func]ii. Treptat, \nc`perea se goli [i Stevie inspect` noul ei loc de munc`, observând biroul pe care se g`sea un calculator nou [i un teanc impresionant de dosare. Houstonul avea o mare problem` cu traficul de droguri, iar ea era cea de-a cincea persoan` care conducea o misiune special` \n acest domeniu. Respir` adânc, \ncercând s`-[i \n`bu[e teama. Era prea mult. Va da gre[, la fel cum f`cuser` [i ceilal]i patru comandan]i. |[i mas` fruntea cu mâna s`n`toas` [i-[i d`du seama c` transpirase. – Foarte impresionant, detectiv Powell. Stevie \[i ridic` privirea [i-l v`zu pe Dusty, cu bra]ul bandajat, \n pragul u[ii. – Ai ie[it din spital! – {i tu la fel! El intr` \n biroul mic [i d`du din cap c`tre unul din cele dou` fotolii. Te superi dac` iau loc? Recunosc c` \nc` m` mai simt pu]in sl`bit. – Sigur c` nu. Dusty se a[ez` oftând \ntr-unul dintre fotolii, aranjându-[i e[arfa care-i traversa pieptul, apoi o fix` cu ochii aceia incredibil de str`lucitori. – Nu mi-ai r`spuns la telefoane, Stephanie Jane. Stevie \[i \ndrept` uniforma care st`tea deja bine. – Eu… N-ar fi avut nici un rost. Am prins-o pe Bebe. Mi-am f`cut datoria. S-a terminat. – S-a terminat? El se aplec` \nainte [i Stevie se for]` s`-i \ntâlneasc` privirea. Asta-i tot? }i-ai f`cut datoria? Cum r`mâne cu noi? – Noi? Stevie \[i puse mâinile \n poal`, sperând ca Dusty s` nu fi v`zut c`-i tremurau. {tii, doar, c` nu exist` nici un „noi“, Dusty. N-a existat niciodat`. N-a fost decât un impuls. Acum…
156
LYNN MCKAY
– Acum? Ce s-a schimbat de duminic`? Dusty s`ri \n picioare, repezindu-se la birou. O ]intui \n scaunul ei, punându-[i bra]ul s`n`tos pe um`rul ei. Vorbe[te cu mine! – S` vorbesc? Vrei s` ne uit`m pe declara]iile lui Benny? |nghi]i \n sec [i-[i \mpinse scaunul \n spate pân` când Dusty nu mai putu ajunge la ea. Cu siguran]` c` tipul va sta departe pentru o vreme. A m`rturisit c` a comis acte de vandalism, intrare prin efrac]ie, h`r]uire sexual` [i atac asupra unui cadru al poli]iei. M` tem c` nu mai e[ti iubirea vie]ii lui. – Grozav! Dusty se a[ez` pe un col] al biroului ei, masându-[i absent um`rul. S-a terminat, a f`cut o negociere de pretexte. Adio, Benny. Dar noi… – Nu exist` nici un „noi“. Te-am dezam`git, Dusty. Este un miracol c` n-ai fost omorât de tipul `sta. Cât despre indicii, cu siguran]` c` au fost o mul]ime. Ar fi trebuit s`-mi dau seama… – Vrei s` spui c` dai vina pe tine pentru ce s-a \ntâmplat? Dusty se ridic` [i o prinse de b`rbie. Prostu]o, cum ai putea s` fii responsabil` pentru totul? Bebe, Benny, sau care naiba e numele lui, este unicul vinovat. Stevie se d`du \n l`turi. – |nceteaz`! {tiu eu ce [tiu. Tu e[ti un civil, nu m` a[tept s` \n]elegi. – Oh, \n]eleg, de acord. Se aplec` \nainte pân` când fa]a lui se g`si la câ]iva centimetri de a ei. |n]eleg c` tu cau]i motive ca s` m` respingi din nou. Nu te mai deranja. Se ridic` mândru. Dac` nu m` iube[ti, atunci nu-]i face probleme, voi pleca \n lini[te [i po]i uita c` m-ai rev`zut vreodat`. Se uit` fix la ea, \ncercând, parc`, s` vad` \n inima ei. Nici m`car anii de antrenamente nu reu[ir` s`-i opreasc` lui Stevie lacrimile care-i [iroiau pe obraji, \n timp ce studia chipul atât de drag sufletului ei. – Te rog, nu pleca! Te iubesc! O spusese. Fa]a lui se lumin` [i se apropie de ea. Dar trebuie s`…
|N MÂINILE DESTINULUI
157
– Taci, Stephanie Jane. Las`-m` s` te strâng \n bra]e câteva clipe, \nainte s` \ncepi s` vorbe[ti \n continuu. O trase cu putere \n bra]e. Stevie \[i odihni obrazul la pieptul lui, având grij` se stea pe partea lui dreapt`, departe de bra]ul lui r`nit. Se sim]ea atât de \n siguran]`, de iubit`. Lacrimile \i curgeau \n continuare [i se \ntinse dup` cutia cu [erve]ele de pe birou. – |mi… \mi pare r`u. Doar c`… – }i-am spus s` taci, iubito. Acum ascult`-m`, doar o secund`. Stevie \[i [terse obrajii [i-[i sufl` nasul. – Bine. – Vreau s` te c`s`tore[ti cu mine, Stephanie Jane. Te iubesc. Poate c-am \nceput s` te iubesc \nc` de la Three Palms Motor Court. – }i-a ie[it, \n sfâr[it! râse tremurând Stevie. – Ce? Cererea \n c`s`torie? – Nu, numele hotelului. Oh, Dumnezeule, se sim]ea atât de bine acolo, \n bra]ele lui, \nconjurat` de dragoste. Dar, Dusty… – Iar \ncepi! Dusty se l`s` pe spate [i-i aranj` p`rul pe de fa]`. Dar ce? – Nu sunt sigur` c` prive[ti lucrurile realist. Cum po]i s`-]i dore[ti s` te c`s`tore[ti cu mine? Sunt o femeie care lucreaz`, o poli]ist` care [i-a petrecut ani \ntregi ca s` ajung` acolo unde e acum. Nu pot s` las, pur [i simplu, totul la o parte, s` stau acas` [i s` fiu o „femeiebibelou“. Vocea \i tremur` [i Stevie [tiu c` era pe punctul de a izbucni \n plâns. Majoritatea b`rba]ilor urau lacrimile, le considerau o form` de [antaj emo]ional. Trebuia s` discute despre asta ra]ional, \nainte de a continua cu planurile de c`s`torie, oricât de \ncânt`toare erau acestea. – Sunt mândru de ceea ce ai devenit. Crezi c` nu-mi dau seama cât de mult trebuie s` fi muncit ca s` fii considerat` destul de bun` pentru a prelua problema drogurilor a \ntregului ora[? Dusty \i \nclin` b`rbia. Vreau s` am lâng` mine o partener` de via]`, nu o „femeiebibelou“. Po]i s`-]i p`strezi slujba, cu toate c` nu pot s` spun c`-mi pare r`u c` vei lucra \ntr-un birou, [i nu pe teren, având de a face cu al]ii de genul lui Benny – h`r]uitorul travestit.
158
LYNN MCKAY
– Imaginea ta de macho \nc` mai sufer` dup` asta, nu-i a[a, domnule Derrick? V`zându-i fa]a,Stevie nu-[i putu re]ine un zâmbet. Hei, am ]inut totul departe de ochii presei. Fii recunosc`tor! – Recunosc`tor! Bine\n]eles. Dar când m` gândesc la tine rostogolindu-te pe podea, fracturându-]i \ncheietura mâinii… – Se mai \ntâmpl`. S-ar putea \ntâmpla din nou, dac` misiunea aceasta e[ueaz` [i va trebui s` m` \ntorc pe teren. Stevie \l v`zu luând \n considerare situa]ia aceea. Ea \ns`[i ura ideea. |nc`ierarea cu Bebe/Benny \i re\nviase amintirile. Teama, valul de adrenalin`, apoi c`derea. Ca s` nu mai vorbeasc` despre pericolul permanent la care-[i supunea via]a… – Vom trece [i peste asta, când ne vom confrunta cu situa]ia, [opti el, tr`gând-o mai aproape. Nu mint când spun c` posibilitatea asta m` sperie ca naiba, dar suport orice ar fi, cât timp [tiu c` m` iube[ti. – Oh, Dusty. Chiar te iubesc. Bine, poate c`-[i putea permite o lacrim`-dou`. |n ultima vreme, trecuse printr-un adev`rat carusel emo]ional, iar acum el se purta atât de minunat cu ea! – Vreau s` avem o familie, Stevie. Ce p`rere ai? Stevie realiz` c` se \ncordase. |[i ridic` privirea c`tre el. – Mi-ar pl`cea la nebunie s` \ntemeiem o familie, dar slujba mea… El zâmbi [i-i [terse o alt` lacrim` de pe obraz. – Eu m-am retras, \]i aminte[ti? pot s` mai a[tept cu televiziunea pentru o vreme, sau s` g`sesc ceva cu jum`tate de norm`. Ce-ar fi dac` tu ai na[te copiii, iar eu a[ sta acas` [i i-a[ cre[te? Bine\n]eles, sub supravegherea mamei, a mamei tale [i a lui Ivy, care s-ar \ngriji s` nu pun scutecele pe dos. Se aplec` [i o s`rut`, c`ldura buzelor sale persistând pe ale lui Stevie [i f`când-o s`-[i doreasc` s` \ncuie u[a [i s` inaugureze biroul \ntr-o manier` foarte original`. Apoi, Dusty \[i odihni b`rbia pe cre[tetul ei. – C`s`tore[te-te cu mine cât mai curând, Stephanie Jane! Timpul trece f`r` s`-]i dai seama.