Impreuna de Anna Gavalda
Nu mai citisem niciuna dintre cărţile scriitoarei franceze Anna Gavalda. Încă de la început, mi-a plăcut foarte mult una dintre mărturisirile ei, aflate la pagina biografică biografică:: îi petrece fiecare dimineaţă c!te trei ore scriind „pentru adulţii care trebui să fie treziţi din " carte de aproape #$$ de pagini, care părea a fi doar un c%ic&-lit, nu era c%iar o somn”. " somn”. carte pe gustul meu, de aceea m-am apucat de ea cu circumspecţie i cu temerea că o voi abandona cur!nd sau o voi lectura doar pentru a vedea unde vor a'unge persona'ele. Nu a fost aa: am descoperit una dintre cele mai calde cărţi pe care le-am citit în ultimii ani, o felie sinceră, dulce-amăruie din viaţa celor patru persona'e principale, aflate în momente %otăr!toare a cursului lor prin viaţă. (iecare dintre ele ne oferă momente de neuitat, triste i fericite, clipe din parcursul lor profesional, dar i fragmente din personalităţilor complet diferite, dar care se intersectează din înt!mplare i, din cauza circumstanţel circumstanţelor, or, încearcă să îi menţină starea starea de fericire. )are sunt însă eroii notri* -t!nă -t!nărul rul (ranc (ranc&& este este neferi nefericir cirea ea însăi însăi.. +ste +ste bucăta bucătarr într-u într-un n restau restauran rantt parizi parizian, an, unde unde muncete aproape fără pauză, doarme dimineţile i după-amiezile tocmai pentru a recupera un pic din oboseala acumulată, iar singura zi din săptăm!nă c!nd este liber, lunea, o petrece la azilul de bătr!ni unde este internată bunica sa. Gonete pe străzi cu motocicleta sa ultimul răcnet, în speranţa că aceasta este modalitatea de eliberare din viaţa sa nefericită: „Goni cu toată viteza, apoi îşi afundă faţa în pernă, până la sufocare, ca să nu cedeze nervos. Nu acum. Rezistase atâta timp !ncă mai putea lupta” -)amille este, se pare, prea t!nără pentru a-i lua viaţa în propriile m!ini i, de aceea, acceptă să fie purtată de val: se anga'ează ca femeie de serviciu la ouclean, ouclean, locuiete întro garsonieră insalubră i îng%eţată i desenează marele său talent/0 din ce în ce mai puţin sau, cel puţin, departe de g!ndul de a mai organiza o e1poziţie alături de prietenii săi. )onsideră totui că este fericită cu viaţa sa lipsită de gri'i, iar înt!lnirile ei cu mama sa sunt din ce în ce mai pline de venin: „"sta e noul cuvânt la modă acum #ericită$ #ericită$ %şti copil copil dacă&ţi dacă&ţi înc'ip înc'ipui ui că am fost fost lăsaţ lăsaţii pe pămân pământul tul ăsta ca să zburdăm zburdăm şi să cule(e cule(em m floricele &Nu, nu, stai liniştită, liniştită, că nu&mi nu&mi înc'ipui înc'ipui aşa ceva. )m avut profesori profesori buni şi ştiu că ne&am născut ca să ne c'inuim. *i&ai repetat&o destul”+ -2aulette 3estafier este bunica lui (ranc&. )artea începe cu imaginea deznădă'duită a bolii ei: nu se mai poate concentra, cade des i pierderile de memorie sunt tot mai dese. )auzele sunt desigur bătr!neţea, dar i faptul că nu mai are niciun spri'in aproape de ea. (ranc& vine tot mai rar din cauza serviciului i, dei nu dorete, trebuie să o interneze într-un azil de bătr!ni, unde nu poate a'unge dec!t o dată pe săptăm!nă, c!teodată i mai rar. -în sf!rit, 2%ilibert este c%iar un individ ciudat. 3a peste 4$ de ani, provenind dintr-o familie aristo aristocra cratic tică, ă, el este este timidi timiditat tatea ea înc%ip înc%ipuit uită. ă. 5ei 5ei locuie locuiete te în centru centrull 2arisu 2arisului lui,, într-u într-un n apartament impresionant impresionant unde se petrece, de altfel, aproape întreaga acţiune a romanului0,
el este introvertit, timid, incredibil de politicos, singurele sale contacte fiind cu (ranc&, pe care îl găzduiete într-o cameră, i cu familia sa, pe care o vizitează de două ori pe an, la sărbători. 2ersona'ele sunt memorabile i foarte amuzante, fiecare replică a lor construiete o poveste frumoasă, de la ura i antipatia iniţială între (ranc& i )amille a'ung!ndu-se la îmbrăţisări, despărţiri i senzaţii de iubire reciprocă. Nu sunt uitate nici pasiunile fiecăruia dintre ei, 2%ilibert povestindu-ne aproape întreaga istorie a (ranţei i a omenirii, )amille ne învaţă să desenăm în orice împre'urare, iar (ranc& ne înc!ntă cu m!ncăruri rafinate i idei culinare: 6e câte ori să vă mai spun- ntul trebuie să stea pe uşă, ca să nu capete miros$ /i brânza la fel$ 0elofanul e pentru câini, fir&ar al dracu1$ /i asta ce mai e- 2alată- e ce&o lăsaţi în pun(ă, să se strice-$ 3i&am zis de&atâtea ori, 4'ilibert$ nde sunt casoletele pe care vi le&am adus alaltăieri- 5un, şi asta ce&i- 6ămâie 0e dracu1 caută la ouă- ac&ai tăiat o bucată, restul împac'etează&l sau pune&l pe&o farfurie cu faţa&n 7os, capito-” )ur!nd, cele patru persona'e se înt!lnesc, se simpatizează sau antipatizează, pentru a a'unge să locuiască împreună în vastul apartament al lui 2%ilibert. 7n loc în care se pot forma prietenii, se pot îndrăgosti, se pot certa sau îi pot arunca lucrurile, se împacă sau îi fac de m!ncare, devin o adevărată familie. oate legăturile acestea de iubire, p!nă la urmă, fac savoarea romanului, care devine o adevărată saga de familie una 6construită8 prin iubire i nu legată prin s!nge0: „2pus în felul ăsta, sună un pic aiurea, evident, dar, mă ro(, era adevărat şi trecuse o bună bucată de vreme de când ridicolul nu&i mai omora8 pentru prima dată şi aşa cum erau ei, aveau impresia că sunt într&adevărat o familie. Chiar mai ceva ca o familie – familia pe care şi-o aleseseră, şi-o doriseră, familia pentru care se luptaseră şi care nu le cerea în schimb decât să fie fericiţi împreună . /i nici măcar să
fie fericiţi, nu aveau asemenea pretenţie. 0i să fie împreună, atâta tot. 9ar asta era de7a mai mult decât speraseră.”
