ID_Iunie. 2007.pdf

Revist` lunar` de cultura cultura ideilor ideilor editat` de Academia Ca]avencu

„Suntem mîndri de muzeele noastre, unde expunem un mod de via]` pe care noi l-am f`cut imposibil.“ A. K. Coomaraswamy Coomaraswamy

Director H.-R. Patapievici Anul IV Num`rul 6 (33) IUNIE 2007 4 lei lei

Prezint` „Istoria ideilor“, pp. 16-19

Gödel [i Wittgenstein Mircea Dumitru Bogdan Iancu

Constitu]ionalismul \n transformare interviu cu Dieter Grimm

idei \n dialog A nu l I V

N UM ~ RU L {ASE (TREIZECI {I TREI) h

5

h

AL EX . LE O {E RB AN

7

h

DAN C. MIH~ILESCU

10

h

12

h

AL EX AN DR U MA TE I

15

h

AN DR EI BR EZ IA NU

20

h

AN TO N I. AD ~M U}

22

h

BOGDAN IANCU

30

h

31

h

HORIA BARNA

32

h

AL EX AN DR U C~ LI NE SC U

33

h

MIRCEA DUMITRU

L-a]i citit pe Ostrogorski?

35

h

IOAN BUDUCA

42 44

h

POEM NICOLAE-MIRCEA STANCA

|n ciuda distan]elor temporare, Ostrogorski1 e – poate într-o m`sur` mai mare decît Tocqueville – „contemporanul nostru“. Observa]iile lui, f`cute cu un secol în urm` r`mîn la fel de actuale, f`r` a suna plat sau banal, [i ast`zi.

45

h

46

h

DUMITRU POPOIU

47

h

PAUL SANDU

48

h

49

h

AN DR EI MU RA RU

50

h

GELU SAB~U

51

h

52

h

AL EX AN DR U GA BO R

53

h

MIRCEA MIH~IE{

55

h

Rareori i-a fost dat spiritului s` îndure o „robie babilonic`“ mai accentuat deliberat` decât în filosofia lui Gilles Deleuze, acest apostol al încurc`rii limbilor. h

PAG. 16

V L AD MU R E{ A N

Homo europaeus

[i concep conceptul tul de identitate multipl` Este istoria Europei suma istoriilor ei particulare? Exist` o contradic]ie ireconciliabil` între idealul pacifist [i cosmopolit al secolului luminilor [i mythos-ul na]ional, separatist, al romanticilor?

PAG. 26

N EU MA N N

h

PAG. 39

M IH I H A I M AC AC I

Religii rezumate Metabolismele rezumative se cuvin continuu corectate, în a[a fel încât s` ad`posteasc` tot ce e reformulare, tensiune, vibra]ie, decompresie, repliere, puls, pentru a nu mai include aici incertitudinea. Crezând contrariul, se în[al` aici numai cei care n-au fost obliga]i s` scrie – rezumarea cea mai delicat` – necrologia celui venerat [i drag c`ruia i-au fost aproape [i care domin` mai ales lucruri împânzite de inexprimabil. h

PAG. 37

E U G EN EN C I U RT RT I N

Paris. Ultima carte publicat`: Du corps humain au

Scriu \n acest num`r

Anton I. Ad`mu] Pred` la Universitatea "Al. I. Cuza"

din Ia[i. Ultima carte publicat`: Seduc]ia ca spa]iu al cen-

zurii, 2004.

C`t`lin Avramescu Avramescu Doctor în filozofie al Universit`]ii din Bucure[ti. Ultima sa carte: Filozoful crud. O istorie a

canibalismului, 2003.

Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Carlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului. Andrei Brezianu Scriitor, jurnalist. Stabilit, din 1985, la Washington, DC. Ultima carte publicat`: |ntre Washing- ton [i Bucure[ti, 2006. Ioan Buduca Publicist, critic literar. Ultima carte publicat`: Noua Atlantida, 2000. Alexandru C`linescu Pred` la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Ia[i. Ultima carte publicat`: Incursiuni în proza româneasc`, 2004. Eugen Ciurtin Doctor în istorie, profesor invitat EPHE,

carrefour de plusieurs savoirs en Inde. Mélanges Arion 2004. Ro[u à son 80 anniversaire , 2004.

S. Damian Critic literar. A predat la Universitatea din Hei-

delberg. Ultima carte publicat`: Trepte \n sus, trepte \n jos, 2006. Mircea Dumitru Pred` la Facultatea de filozofie – Universitatea din Bucure[ti, doctor în filozofie al Universit`]ii Tulane, New Orleans, [i al Universit`]ii din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Explor`ri logico-filozofice, 2004. Alexandru Gabor Absolvent al Facult`]ii de filozofie, Universitatea Bucure[ti, coordoneaz` seminarii de politici publice [i teoria elitelor. Bogdan Iancu Doctorand \n drept constitu]ional comparat la Universitatea Central` European`. Sorin Lavric Doctor în filozofie. Ultima carte publicat`: Ontologia lui Noica. O exegez` , 2005. 2005. Mihai Maci Pred` la Facultatea de filozofie a Univer-

Caracterele cu care este scris acronimul ID au fost desenate de Albrecht Dürer în ultimul an al

vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ultima parte a lucr`rii sale Vier Bücher von menschlicher Proportion . Acesta este num`rul lunii iunie 2007 [i este distribuit \ncep\nd cu 6 iunie. Are 56 de pagini.

h

TRAIAN UNGUREANU

Pre[edintele T.B. Povestea Privirii: Dispre]ul

Mânce-te focu’, moarte! S. DAMIAN

Intrarea în miraj Ce înseamn` o cultur` eficient`

Scrisoare din Washington

Camil Petrescu [i politica

Constitu]ionalismul în transformare – interviu cu profesorul de drept Dieter Grimm – HORA}IU PEPINE

Elitele kitsch UE între primenire [i degradare

Societatea post-sexual` Metalimbaj, necesitate [i incompletitudine Misterul luminii, enigma polarit`]ilor

Curajul de a nu construi C~T~LIN AVRAMESCU

De ce nu suntem englezi? Lev Tolstoi, între dumnezeire [i umanitate

Metafizica limbajului SORIN LAVRIC

Antologia suferin]ei N.C. Munteanu în labirintul sù

Zorii Europei moderne RADU PARASCHIVESCU PARASCHIVESCU

Cronica traducerilor Obiectivul Obiectivul 246816

În penumbr` (1) H.-R. PATAPIEVICI

Despre corectitudinea politic`

sit`]ii din Oradea.

Alexandru Matei Scriitor, critic literar [i publicist. Dan C. Mihìlescu Scriitor, critic [i istoric literar.

Ultima carte publicat`: Literatura român` \n postceau[ism III, 2007. Mircea Mihìe[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` la Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publicat`: Via]a, patimile [i c\ntecele lui Leonard Cohen, 2005. Andrei Muraru Cercet`tor la Institutul de investigare a crimelor comunismului. comunismului. Vlad Mure[an Doctorand la EHESS-Paris [i la Universitatea „Babe[-Bolyai“-Cluj-Napoca. „Babe[-Bolyai“-Cluj-Napoca. Ultima carte publicat`: Criza antropologiei [i sarcina ei originar`, 2005. Victor Neumann Pred` la Universitatea de Vest, Timi[oara. Ultima carte publicat`: Tenta]ia lui Homo europaeus, 2006. Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima carte publicat`: Fie-ne tranzi]ia u[oar`, 2006.

Adres`: B-dul. Regina Elisabeta nr. 7-9, sector 3, 030016 Bucure[ti. Tel. redac]ie: 021–314 0238/39. Fax: 021-314 0258. Email: [email protected] [email protected] Revist` lunar` de cultura ideilor editat` de Academia Ca]avencu. Apare în prima miercuri a fiec`rei luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu este o revist` bucure[tean`.

2 00 7

3

Gilles Deleuze: sistemul dizarmoniei prestabilite

h V I CT O R

h IUNIE

CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN:

Lucrarea de pe copert` apar]ine lui Devis Grebu. Toate desenele acestui num`r au fost realizate de Devis Grebu, cu excep]ia lucr`rii de la pag. 43, a lui

Sorin Ilfoveanu.

REDAC}IA DIRECTOR: H.-R. Patapievici REDACTOR-{EF: George Arun [email protected] CORECTUR~: Radu Dobând` DTP: Florin Iaru & Corina M\]`

H.-R. Patapievici Scriitor. Ultimele c`r]i publicate: Dis-

cern`m\ntul modernit`]ii, 2004; Ochii Beatricei, 2004 în Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle în România.

Dumitru Popoiu Doctorand la Facultatea de Teologie Ortodox` din Bucure[ti.

Paul Sandu Student la Facultatea de filozofie, Universitatea Bucure[ti. Gelu Sabù Doctorand al Universit`]ii din Bucure[ti cu o tez` de filozofia istoriei. Nicolae-Mircea Stanca Student la Universitatea de arhitectur` [i urbanism „Ion Mincu“, Bucure[ti. Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: De ce vedem filme, 2006. Jurnalist, cronicar cronicar [i [i eseist politic, politic, Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Despre securitate. România, ]ara „ca [i cum“, 2006.

SECRETARIAT {I ABONAMENTE: Elena Gogo] [email protected] MARKETING: Sorin Axinte 0723 131 532 [email protected] DEPARTAMENTV|NZ~RI DEPARTAMENTV|NZ~RI PUBLICIPUBLICITATE: Marius Com`rniceanu (senior sales manager)

DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA DIRECTOR DISTRIBU}IE: Alexandru Miri[tea 318 55 31; 318 55 32

[email protected]

EDITOR: SC Ca]avencu SA MANAGER GENERAL Sorin Vulpe

Miruna Toma (sales manager) [email protected]

tel: 311 40 61; fax: 311 40 63

[email protected]

Tip`rit la Tipografia România Liber`

idei \n dialog A nu l I V

N UM ~ RU L {ASE (TREIZECI {I TREI) h

5

h

AL EX . LE O {E RB AN

7

h

DAN C. MIH~ILESCU

10

h

12

h

AL EX AN DR U MA TE I

15

h

AN DR EI BR EZ IA NU

20

h

AN TO N I. AD ~M U}

22

h

BOGDAN IANCU

30

h

31

h

HORIA BARNA

32

h

AL EX AN DR U C~ LI NE SC U

33

h

MIRCEA DUMITRU

L-a]i citit pe Ostrogorski?

35

h

IOAN BUDUCA

42 44

h

POEM NICOLAE-MIRCEA STANCA

|n ciuda distan]elor temporare, Ostrogorski1 e – poate într-o m`sur` mai mare decît Tocqueville – „contemporanul nostru“. Observa]iile lui, f`cute cu un secol în urm` r`mîn la fel de actuale, f`r` a suna plat sau banal, [i ast`zi.

45

h

46

h

DUMITRU POPOIU

47

h

PAUL SANDU

48

h

49

h

AN DR EI MU RA RU

50

h

GELU SAB~U

51

h

52

h

AL EX AN DR U GA BO R

53

h

MIRCEA MIH~IE{

55

h

Rareori i-a fost dat spiritului s` îndure o „robie babilonic`“ mai accentuat deliberat` decât în filosofia lui Gilles Deleuze, acest apostol al încurc`rii limbilor. h

PAG. 16

V L AD MU R E{ A N

Homo europaeus

[i concep conceptul tul de identitate multipl` Este istoria Europei suma istoriilor ei particulare? Exist` o contradic]ie ireconciliabil` între idealul pacifist [i cosmopolit al secolului luminilor [i mythos-ul na]ional, separatist, al romanticilor?

PAG. 26

N EU MA N N

h

PAG. 39

M IH I H A I M AC AC I

Religii rezumate Metabolismele rezumative se cuvin continuu corectate, în a[a fel încât s` ad`posteasc` tot ce e reformulare, tensiune, vibra]ie, decompresie, repliere, puls, pentru a nu mai include aici incertitudinea. Crezând contrariul, se în[al` aici numai cei care n-au fost obliga]i s` scrie – rezumarea cea mai delicat` – necrologia celui venerat [i drag c`ruia i-au fost aproape [i care domin` mai ales lucruri împânzite de inexprimabil. h

PAG. 37

E U G EN EN C I U RT RT I N

Paris. Ultima carte publicat`: Du corps humain au

Scriu \n acest num`r

Anton I. Ad`mu] Pred` la Universitatea "Al. I. Cuza"

din Ia[i. Ultima carte publicat`: Seduc]ia ca spa]iu al cen-

zurii, 2004.

C`t`lin Avramescu Avramescu Doctor în filozofie al Universit`]ii din Bucure[ti. Ultima sa carte: Filozoful crud. O istorie a

canibalismului, 2003.

Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Carlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului. Andrei Brezianu Scriitor, jurnalist. Stabilit, din 1985, la Washington, DC. Ultima carte publicat`: |ntre Washing- ton [i Bucure[ti, 2006. Ioan Buduca Publicist, critic literar. Ultima carte publicat`: Noua Atlantida, 2000. Alexandru C`linescu Pred` la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Ia[i. Ultima carte publicat`: Incursiuni în proza româneasc`, 2004. Eugen Ciurtin Doctor în istorie, profesor invitat EPHE,

carrefour de plusieurs savoirs en Inde. Mélanges Arion 2004. Ro[u à son 80 anniversaire , 2004.

S. Damian Critic literar. A predat la Universitatea din Hei-

delberg. Ultima carte publicat`: Trepte \n sus, trepte \n jos, 2006. Mircea Dumitru Pred` la Facultatea de filozofie – Universitatea din Bucure[ti, doctor în filozofie al Universit`]ii Tulane, New Orleans, [i al Universit`]ii din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Explor`ri logico-filozofice, 2004. Alexandru Gabor Absolvent al Facult`]ii de filozofie, Universitatea Bucure[ti, coordoneaz` seminarii de politici publice [i teoria elitelor. Bogdan Iancu Doctorand \n drept constitu]ional comparat la Universitatea Central` European`. Sorin Lavric Doctor în filozofie. Ultima carte publicat`: Ontologia lui Noica. O exegez` , 2005. 2005. Mihai Maci Pred` la Facultatea de filozofie a Univer-

Caracterele cu care este scris acronimul ID au fost desenate de Albrecht Dürer în ultimul an al

vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ultima parte a lucr`rii sale Vier Bücher von menschlicher Proportion . Acesta este num`rul lunii iunie 2007 [i este distribuit \ncep\nd cu 6 iunie. Are 56 de pagini.

h

TRAIAN UNGUREANU

Pre[edintele T.B. Povestea Privirii: Dispre]ul

Mânce-te focu’, moarte! S. DAMIAN

Intrarea în miraj Ce înseamn` o cultur` eficient`

Scrisoare din Washington


Constitu]ionalismul în transformare – interviu cu profesorul de drept Dieter Grimm – HORA}IU PEPINE

Elitele kitsch UE între primenire [i degradare

Societatea post-sexual` Metalimbaj, necesitate [i incompletitudine Misterul luminii, enigma polarit`]ilor

Curajul de a nu construi C~T~LIN AVRAMESCU

De ce nu suntem englezi? Lev Tolstoi, între dumnezeire [i umanitate

Metafizica limbajului SORIN LAVRIC

Antologia suferin]ei N.C. Munteanu în labirintul sù

Zorii Europei moderne RADU PARASCHIVESCU PARASCHIVESCU

Cronica traducerilor Obiectivul Obiectivul 246816

În penumbr` (1) H.-R. PATAPIEVICI

Despre corectitudinea politic`

sit`]ii din Oradea.

Alexandru Matei Scriitor, critic literar [i publicist. Dan C. Mihìlescu Scriitor, critic [i istoric literar.

Ultima carte publicat`: Literatura român` \n postceau[ism III, 2007. Mircea Mihìe[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` la Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publicat`: Via]a, patimile [i c\ntecele lui Leonard Cohen, 2005. Andrei Muraru Cercet`tor la Institutul de investigare a crimelor comunismului. comunismului. Vlad Mure[an Doctorand la EHESS-Paris [i la Universitatea „Babe[-Bolyai“-Cluj-Napoca. „Babe[-Bolyai“-Cluj-Napoca. Ultima carte publicat`: Criza antropologiei [i sarcina ei originar`, 2005. Victor Neumann Pred` la Universitatea de Vest, Timi[oara. Ultima carte publicat`: Tenta]ia lui Homo europaeus, 2006. Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima carte publicat`: Fie-ne tranzi]ia u[oar`, 2006.

Adres`: B-dul. Regina Elisabeta nr. 7-9, sector 3, 030016 Bucure[ti. Tel. redac]ie: 021–314 0238/39. Fax: 021-314 0258. Email: [email protected] [email protected] Revist` lunar` de cultura ideilor editat` de Academia Ca]avencu. Apare în prima miercuri a fiec`rei luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu este o revist` bucure[tean`.

2 00 7

3

Gilles Deleuze: sistemul dizarmoniei prestabilite

h V I CT O R

h IUNIE

CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN:

Lucrarea de pe copert` apar]ine lui Devis Grebu. Toate desenele acestui num`r au fost realizate de Devis Grebu, cu excep]ia lucr`rii de la pag. 43, a lui

Sorin Ilfoveanu.

REDAC}IA DIRECTOR: H.-R. Patapievici REDACTOR-{EF: George Arun [email protected] CORECTUR~: Radu Dobând` DTP: Florin Iaru & Corina M\]`

H.-R. Patapievici Scriitor. Ultimele c`r]i publicate: Dis-

cern`m\ntul modernit`]ii, 2004; Ochii Beatricei, 2004 în Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle în România.

Dumitru Popoiu Doctorand la Facultatea de Teologie Ortodox` din Bucure[ti.

Paul Sandu Student la Facultatea de filozofie, Universitatea Bucure[ti. Gelu Sabù Doctorand al Universit`]ii din Bucure[ti cu o tez` de filozofia istoriei. Nicolae-Mircea Stanca Student la Universitatea de arhitectur` [i urbanism „Ion Mincu“, Bucure[ti. Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: De ce vedem filme, 2006. Jurnalist, cronicar cronicar [i [i eseist politic, politic, Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Despre securitate. România, ]ara „ca [i cum“, 2006.

SECRETARIAT {I ABONAMENTE: Elena Gogo] [email protected] MARKETING: Sorin Axinte 0723 131 532 [email protected] DEPARTAMENTV|NZ~RI DEPARTAMENTV|NZ~RI PUBLICIPUBLICITATE: Marius Com`rniceanu (senior sales manager)

DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA DIRECTOR DISTRIBU}IE: Alexandru Miri[tea 318 55 31; 318 55 32

[email protected]

EDITOR: SC Ca]avencu SA MANAGER GENERAL Sorin Vulpe

Miruna Toma (sales manager) [email protected]

tel: 311 40 61; fax: 311 40 63

[email protected]

Tip`rit la Tipografia România Liber`

3

NUM~RUL 6 (33) h IUNIE 2007

Pre[edintele T.B. o

TRAIAN UNGUREANU

C I T I L O P

o

D

E ce 75%? De unde aceast` fioroas` lips` de ezitare [i de ce atîta furie la urne? Simplu: B`sescu. Traian B`sescu, blestematul agent istoric B`sescu, importantul, irascibilul [i necontrolabilul B`sescu, surpriza [i [ocul B`sescu, provocarea pe care milioane de români o îmbr`]i[eaz`, pericolul mortal pe care sistemul dominant l-a sesizat îngrozit, înainte de a ceda unui atac de panic` autodistructiv`. B`sescu, transformat într-un cutremur`tor feti[ politic, B`sescu personalizat obsesiv, monograma de pe gura de tun a electoratului, ereticul care nu arde [i se întoarce înjurînd de pe rug. Asta e explica]ia [i tot asta e marea eroare de percep]ie a mediilor politice [i de informare, în intervalul care s-a încheiat cu dezastrul oligarhic din 19 mai 2007.

Omul (anti)sistemului Varianta personalizat` pe care ma[in`ria politicomediatic` a vechiului sistem a încercat [i va încerca, f`r` [anse, s` o distrug`, Traian B`sescu e o iluzie, o fantasm` inutilizabil`. Sistemul o poate vîna la nesfîr[it, f`r` s` ghiceasc` antidotul [i f`r` s` în]eleag` ce i se întîmpl`. Aici a fost norocul (muncit) al României. Vechiul sistem de domina]ie politico-mediatico-parlamentar politico-mediatico-parlamentar a f`cut o gre[eal` uria[` de în]elegere: a continuat s` cread` în [i s` conteze pe nemi[carea lumii române[ti. În aceast` logic`, necontrazis` vreme de aproape 18 ani, oligarhia [i-a îng`duit o indolen]` fatal`, acea lips` de imagina]ie care apare, mereu, la apogeul epocilor de domina]ie complet` [i las` impresia c` istoria e adjudecat`. Într-adev`r, mult timp, cu prec`dere pe durata nesfîr[it` a parantezei 2000-2004, lumea româneasc` a dat impresia cert` de teritoriu pacificat. SSingur`tatea ingur`tatea triumfal` a partidului-administra]ie-finan]e-media-stat PSD a invitat oligarhia s` constate decesul social, mental [i critic al lumii române[ti. În 2004, cînd Traian B`sescu a ap`rut pe scen`, vechiul sistem l-a confundat u[or cu unul din actorii sì favori]i: omul sistemului, în varianta unui demagog f`r` sprijin popular, un Vadim confortabil, c onfortabil, un prizonier al pîrghiilor de sistem. Era o eroare colosal`. B`sescu reprezenta cu totul altceva [i era cu atît mai exploziv cu cît purta, într-adev`r, însemnele omului din sistem. Rodat în sistem, B`sescu avea, deci, camuflajul perfect pe care istoria îl a[az` în jurul celor ce apar spre a distruge din interior sisteme, în momentul maximei maximei lor siguran]e [i nepreg`tiri. B`sescu nu era un actor izolat, coruptibil [i recuperabil – a[a cum gre[it a presupus oligarhia –, ci un moment istoric marcat de o persoan`. Aceast` situa]ie nu era tocmai o noutate în trecutul politic al României, dar istoria e cea mai v`ruit` din oglinzile în care încerc`m s` ne privim. B`sescu a încununat un proces social invizibil, lent [i inevitabil, la cap`tul c`ruia românii au acceptat s` elimine formele prezente ale trecutului. Istoria acestei decizii dateaz` de demult [i parcurge o traum` pe care începe abia acum s` o rezolve: preg`tirea preg`tirea pentru riscurile libert`]ii. libert`]ii.

Ce aflase Traian [i nu [tia Adrian Ideea dup` care un popor î[i cucere[te libertatea prin fapte de arme, revolu]ii [i revolte are meritul unei simplific`ri care rezum` sc`p`r`tor un proces ce î[i anun]` mai întîi succesul, dar continu` cu un test cumplit. Dezrobirea nu e niciodat` totuna cu eliberarea. Cucerirea libert`]ii e un calvar, nu un festival. Cazul României e unul din cele mai severe exemple de decalaj între realitatea social` [i proclama]ia rapid` a revolu]iei.

Sub Ceau[escu, marea problem` a românilor era capcana tipic` pentru societ`]ile îndelung încarcerate: nu voiam libertatea tocmai pentru c` via]a era intolerabil`. Ne temeam de libertatea autentic`, nu de proclama]ia ei festiv`, pentru c`, integra]i în servitute [i r`sf`]a]i de lan]ul scurt, intuiam, îngrozi]i, ce înseamn` întîlnirea cu problemele realit`]ii. Libertatea [i democra]ia nu erau subiecte necunoscute, dar figurau undeva în registrul iluziilor, pentru c` excludeau exerci]iul vie]ii, obliga]ia de a opta, înc`lcarea obi[nuin]elor, contradic]iile insuportabile ale realit`]ii nedirijate. Aceast` schem` de via]` d` societ`]ilor o iner]ie enorm`, care pune în capul op]iunilor trecutul: trecutul, a[a cum e el, e de preferat întotdeauna. întotdeauna. C`ci trecutul a stabilit, stabilit, deja, totul. Dup` 1989, grupul Iliescu a preluat acest aranjament [i l-a dezvoltat într-o structur` politic` permanent`. Am re]inut din mineriade în primul rînd violen]a. Ne-a sc`pat ceva la fel de important: mineriadele [i „fenomenul Iliescu“ au fost, în egal` m`sur`, forme de violen]`, dar [i de consim]`mînt colectiv. Nimic nu p`rea s` fac` posibil` destr`marea acestui pact, mai ales dup` ce prima administra]ie non-comunist` (1996 – 2000) a fost respins` de electoratul care o adusese la putere. E greu de acceptat ast`zi, dup` ce actorii acelor timpuri au ie[it din spa]iul public sau au deraiat în resentiment (E. Constantinescu), dar „regimul Conven]iei“ a comis cîteva din „crimele“ care au rupt leg`tura cu trecutul: asasinarea unora din întreprinderile de pe interminabilele liste de lichidare, atacul asupra infla]iei, desc`tu[area presei. Apoi, între 2000 [i 2004, revenirea la modelul PSD a dat senza]ia de sfîr[it de lume, de ciclu închis [i adjudecat. Nici nu era greu: alintul faraonic al lui Adrian N`stase a fascinat [i a acoperit cîmpul de observa]ie. În paralel, sau mai degrab` subteran, lumea româneasc` se schimba. Pe un culoar exterior, neobi[nuit, pentru c` avea o defini]ie strict electoral`, înainta un personaj atipic: Traian B`sescu. Capacitatea politic` a lui B`sescu a fost sistematic ignorat` sau subestimat` de un ansamblu politic decis s` gîndeasc` static, f`r` viziune, în termeni administrativi. Domina]ia Internelor [i feudalizarea mass-media au calmat orice pornire spre prospec]ie [i anticipa]ie. B`sescu a cî[tigat Prim`ria, dar evenimentul a fost trecut sec la categoria pierderi planificate, acolo unde PSD contabilizase demult excep]ia unui Bucure[ti insular în oceanul social rural [i semi-rural. Ipoteza dup` care un politician energic, venit din interiorul sistemului [i, deci, u[or de recunoscut de un electorat vast, poate ataca de sus regimul nu a jucat nici un rol în strategia politic` PSD. În 2004, cînd B`sescu a cî[tigat din nou Prim`ria, dup` patru ani în care dovedise c` poate rezista persecu]iei administrative, personajul politic poten]ial fatal pentru regim era gata de lansare. B`sescu verificase un model de comunicare cu electoratul [i primise o [tire extraordinar`, pe care aparatul partidului-stat o ignora cu suficien]a unei gîndiri suprimate de repaos [i domina]ie. Astfel, în timp ce Adrian N`stase î[i accepta e[ecul cu faimoasa declara]ie a celor dou` Românii (rural-urban), Traian B`sescu descoperise c` schema sc hema era dep`[it`, c` România poate fi feliat` oricum, dar asta nu mai conteaz` într-o ]ar` apt` de muta]ii. Ceva se schimbase. Pe de o parte, societatea epuizase pîn` la baz`, pîn` la ultimul za] [i pîn` la resemnarea complet` a veteranilor, modelul inaugurat în 1989. Apoi, apari]ia exploziv` a tineretului [i import-exportul c`p[uni contra suflu occidental n`scuser` alt` stare politic` în electorat. Nu o revolu]ie, ci o a[teptare. Cine reu[ea s` se a[eze pe acest nou curent [i s` îi dea curs devenea personajul-cheie al politicii

române[ti. Cu o condi]ie: s` poat` fi recunoscut de toat` lumea româneasc`, de la un cap la altul al coridoarelor rural-urban [i veterani-tineret. Acest om era Traian B`sescu.

L U M O

Manual de recunoa[tere general` Într-adev`r, referendumul din 19 mai a f`cut dovada: Traian B`sescu e recognoscibil din toate unghiurile [i din toate punctele de tensiune social` ale României. Ceva anume îl face pe B`sescu compatibil cu straturi prezente de venit [i straturi istorice de mentalitate, altfel incompatibile. B`sescu a fost punctat, la referendum, dincolo de grani]ele de partid, avu]ie [i vîrst`. Politic, rezultatele referendumului au dizolvat complet ha[ura de partid la nivel na]ional: electoratul PNL [i UDMR a dezertat entuziast [i [i-a p`r`sit partidul, plasîndu-se masiv (60%!) în trena lui B`sescu. Arhi-inamicul PSD a descoperit cu aceea[i ocazie c` poart` în pîntec un electorat care voteaz`, la fiecare patru membri, cu B`sescu. Acela[i efect de dizolvare s-a produs pe diagrama social`: votul agrar a coincis cu votul urban, babele retrograde ale României pe care o doinea politologic Adrian N`stase au votat la fel ca internau]ii [i bancarii marilor centre urbane. Explica]ia acestei confluen]e nea[teptate a fost împins` de mediile de informare în hele[teul de cli[ee, organizat spre o cît mai bun` dezorientare a publicului: fenomenul B`sescu a fost pus în seama populismului, a unei febre demagogice care a dislocat orice rezisten]` [i a convins prin în[el`ciune toate, dar absolut toate!, straturile sociale ale României. Nu e, totu[i, prea mult? Ba da. Populismul lui B`sescu e o explica]ie lipsit` de onestitate. Ea presupune naivitatea sau dobitocia omogen` a grupurilor [i straturilor societ`]ii române[ti, in corpore . Teoria populismului populismului explic` prea pu]in. Ce îl face, atunci, pe Traian B`sescu atît de compatibil, atît de u[or de recunoscut [i de ales? R`spunsul nu e complicat, dar e greu de identificat, pentru c` e mascat de un interval lung (1945-2007), în care distan]a între realitatea social` [i realitatea politic` a ]`rii a fost prea mare. În tot acest interval, liderii politici, de la Dej la Iliescu [i Constantinescu, au presupus abuziv c` sînt reprezentativi, c` sînt, adic`, punctul de întîlnire al tr`s`turilor de baz` ale societ`]ii române[ti. To]i au f`cut-o abuziv, impunînd ideologic un format na]ional cu care societatea româneasc` urma s` se confunde: mai întîi blocul social-comunist, apoi colectivul majoritar clamat de Iliescu [i, în sfîr[it, fantasma civic` invocat` de E. Constantinescu. De fiecare dat`, aceste conceptecadru au l`sat intact golul care separa societatea de via]a ei politic`. Iliescu a fost o excep]ie par]ial` (de aici procentele uria[e din anii ’90), dar aceast` abatere era rezultatul înc`lzirii incendiare a lumii române[ti imediat postrevolu]ionare. Jonc]iunea societate-politic` s-a produs tîrziu, abia odat` cu Traian B`sescu. Pe scurt, secretul succesului lui Traian B`sescu e dat de o situa]ie de suprapunere general`: lumea româneasc` î[i recunoa[te propria realitate social` în Traian B`sescu. Acest fenomen complicat e, de fapt, o suit` de fenomene simultane, în care toate particulele societ`]ii române[ti au certitudinea c` se reg`sesc în figura politic` a lui B`sescu. Asta înseamn` c`, de pild`, acea parte a societ`]ii care sufer` de s`r`cie [i se preg`te[te de ie[irea din scen` poate aluneca vag sentimental, înapoi, în anii ’80, unde îl va g`si pe B`sescu în postura credibil` a omului de ac]iune, care se descurc` pe baz` de „meserie“, [tie s` conduc` al]i oameni, dintr-o pozi]ie de autoritate, semioficial`, f`r` s` fie îns` „omul partidului“. Aceast`

i Ideea dup` care un popor î[i cucere[te libertatea prin fapte de arme, revolu]ii [i revolte are meritul unei simplific`ri care rezum` sc`p`r`tor un proces ce î[i anun]` mai întîi succesul, dar continu` cu un test cumplit. Dezrobirea nu e niciodat` totuna totuna cu eliberarea.Cucerirea libert`]ii e un calvar, nu un festival. Cazul României e unul din cele mai severe exemple de decalaj între realitatea social` [i proclama]ia rapid` a revolu]iei.

4

C I T I L O P L U M O

i Politicianul B`sescu are o reputa]ie deja stabil` stabil` [i temut`. Un pokerist solitar [i un animal politic de trac]iune neverosimil`. Manevrele lui B`sescu au speculat eficient caracterologia defect` a unui sistem pe care pokeristul o cunoa[te mult mai bine decît sistemul însu[i. Îns` capacitatea de trac]iune e pur [i [i simplu inexplicabil`. Personajul n-a c`zut [i n-a clacat fizic sau nervos, de[i a fost supus [i s-a supus unui regim de electrocutare permanent. Dimpotriv`, omul pare s` se simt` confortabil [i s` manevreze manevreze acerb [i alert în condi]ii de mare risc. Faimoasa capacitate a pre[edintelui de a transforma adversitatea în doping e o realitate care nu trebuie, îns`, plasat` în prim-plan. B`sescu nu e un antagonic necondi- ]ionat, ci mai degrab` un conservator primar, un adept al clarific`rii de structur` [i al ierarhiilor severe.


din urm` tr`s`tur` îl face pe B`sescu disponibil [i pentru genera]iile mai noi, care nu trebuie s`-[i mai explice problema comunismului (ca în cazul Iliescu) [i sînt atrase de nonconformismul nervos al unui pre[edinte antiprotocolar. În sfîr[it, atuul universal al lui B`sescu în fa]a tuturor electoratelor [i opiniilor publice române[ti e lipsa complet` [i conving`toare conving`toare de ideologie. Aceast` capacitate de situare la centru – mai precis, deasupra centrului, într-o zon` f`r` culoare, dar extrem de energic` – e spa]iul larg în care aleg`tori marca]i de experien]e [i convingeri politice diverse [i extreme pot face jonc]iunea f`r` a-[i repro[a un moment c` tr`deaz` o identitate sau o tradi]ie. Absen]a ideologiei e cu siguran]` cea mai r`st`lm`cit` din componentele puterii de seduc]ie a lui B`sescu.

Stînga care face dreapta Presa a decretat, la un moment dat, în cursul campaniei, „stîngismul“ unui pre[edinte care ar repeta anticapitalismul vulgar al lui Chávez. E o manevr` stîngace. Mai întîi, pentru c` aceast` ipotez` are o destina]ie clar`: plasîndu-l pe B`sescu la stînga, mediile de informare î[i trimit automat st`pînii, adic` oligarhia pseudocapitalist` a României, la dreapta, acolo unde ea poate poza superior în grup de ac]iune [i ini]iativ` economic` economic` „american`“ [i „progresist`“. Dac` e într-adev`r ceva de discutat pe marginea rela]iei capitalism-B`sescu, atunci nu e vorba de pozi]ia ideologic` a pre[edintelui, ci despre natura esen]ial` a a[a-zisului capitalism românesc. Problema e cu atît mai urgent` cu cît un personaj subeconomic de genul Dinu Patriciu continu` s` falseze penibil în rolul capitalistului „libertarian“, „libertarian“, mare preot al lais- sez-faire -ului -ului [i surfer pe pia]a dezl`n]uit`. Adev`rul pe care încearc` s`-l mascheze recitalul Patriciu [i teoriile despre „stîngismul“ lui B`sescu e cît se poate de derizoriu. A[a-zisul capitalism românesc se sprijin` pe dou` activit`]i suspecte [i rudimentare: afacerile cu resurse [i specula]ia financiar` (adesea egal` cu evaziunea fiscal`). În ambele cazuri, statul e partenerul vital. Nici una din afacerile [i nici unul din imperiile „capitalismului românesc“ nu s-ar fi n`scut f`r` parazitarea statului. În plus, „capitalismul românesc“ e neproductiv. Hr`nit de comer]ul cu petrol, cherestea, energie [i alte resurse sau îngr`[at de acroba]ii fiscal-contabile, „capitalismul românesc“ e mult în afara liniei istorice Ford-Gates, care d` defini]ia capitalismului american, a acelui capitalism care produce ceva în mas`: automobile, o]el, medicamente, alimente, tehnologie înalt`. Cùt`rile pentru descoperirea primului obiect produs de oligarhia român` continu`. F`r` succes. Lipsa voca]iei productive e total`. „Capitalismul românesc“ nu are nici în clin, nici în mînec`, nici în istorie de-a face cu rasa economic` a capitalismului occidental. În schimb, seam`n` ca dou` pic`turi de petrol cu a[a-zisul capitalism rusesc, fratele sù geam`n de impostur` [i dezechilibru. Traian B`sescu nu poate fi anticapitalist în lipsa capitalismului. Oligarhia pe care B`sescu o denun]` cu insisten]` e, pur [i simplu, o antielit` de prad`, nu o clas` de antreprenori. Culmea, victoria acestui grup ar suprima [ansele de joc ale mediului de afaceri autohton curat. Atacul lui B`sescu la oligarhie trebuie bine în]eles de mediile autentice de afaceri din zona bursei, a b`ncilor, IT-ului [i a serviciilor financiare: supravie]uirea acestor medii depinde de blocarea avalan[ei oligarhice.

Manual de abolire general` Imediat dup` 2004, pre[edintele B`sescu a intrat în coliziune frontal` cu imperiile politico-mediatice ale oligarhiei, în primul rînd cu structura de clan a grupurilor Patriciu [i Voiculescu. B`sescu a intrat în joc mizînd pe o singur` arm`: legalitatea, legalitatea, acea pîrghie pe care un [ef de stat o poate interpune cu maximum de autoritate (aici se afl` limita fundamental` fundamental` a colectivismului promovat promovat de Ion Iliescu, patron al unui sistem cu aparen]` socialist` [i licen]` de fraud`). Legalismul abrupt al lui B`sescu a f`cut pa[i rapizi [i a pus cap`t pe nea[teptate imunit`]ii juridice a oligarhiei. A fost primul culoar de ac]iune al lui B`sescu într-un moment favorabil, în care pre[edintele a putut conta pe sprijinul retoric sau direct al Uniunii Europene, pe cî]iva demnitari curajo[i (Macovei-Morar-Kövesi) [i pe cristalizarea treptat` a unor echipe de procurori [i magistra]i elibera]i de complici-

t`]i timorate. Cea de-a doua noutate a mandatului B`sescu a fost o politic` nu mai pu]in abrupt` [i concret` de cuplare cu Occidentul, în termeni militari [i strategici. Alian]a cu Statele Unite [i inutil ironizata ax` Washington-Londra-Bucure[ti au modificat pozi]ia României pe harta de for]` a regiunii: distan]a de Moscova a crescut decisiv. Al treilea front deschis de pre[edinte a permis cuplarea cu elita intelectual` [i vindecarea unei rupturi care a împiedicat, mult timp, participarea culturii la produc]ia ideilor politice. Deschiderea arhivelor Securit`]ii [i, mai ales, condamnarea c ondamnarea oficial` a crimelor comunismului au str`puns rapid blindajele care mai separau figura lui B`sescu de lumea elitelor intelectuale [i a dus la implicarea frontal` a numelor culturale de mare calibru în r`zboiul antioligarhic al ultimilor doi ani. La un loc, aceste trei fronturi (justi]ia, politica extern` [i decuplarea oficial` de comunism) dau diferen]a mandatului B`sescu fa]` de mandatele Iliescu [i Constantinescu. Departajarea e mult mai adînc`. La o privire mai atent`, execu]ia acestor trei teme duce în aceea[i direc]ie: spre abolirea trecutului [i deplasarea într-un prezent consolidat, apt de autonomie [i libertate. Întrebarea cea mare e: cum de a reu[it pre[edintele B`sescu aceste mut`ri grave, care ar fi stîrnit, alt`dat`, reac]ia ostil` a unor mari sectoare sociale, f`r` cel mai mic semn de împotrivire? Cum poate cineva s` ia trei m`suri care sparg leg`turile cu trecutul [i nu numai c` nu e sfî[iat de haita resentimentar` a electoratului, ba e premiat cu un vot de 75%? Aici intr` în func]ie extraordinara capacitate a lui Traian B`sescu de a se face recunoscut pe toat` toat` întinderea întinderea societ`]ii societ`]ii române[ti. Cu alte cuvinte, efectul de mare recunoa[tere social` pe care B`sescu nu a contenit s` îl produc` a condus la ceva de neconceput pîn` acum cî]iva ani: românii au acceptat, în sfîr[it, s` abandoneze, fie [i par]ial, obi[nuin]a de a prelungi trecutul. Viitorul a ap`rut pentru prima oar` ca o variant` de via]` riscant`, dar plauzibil`. Probabil asta explic` de ce faimo[ii no[tri tineri apatici [i antipolitici l-au votat pe B`sescu cu c u amîndou` mîinile.

O c`dere c`dere în plus, plus, un providen]ial în minus Ce s-a întîmplat dup` referendum? Ceva ie[it din comun [i profund logic: arhitectura re]elelor de partid s-a pr`bu[it. Electoratul a plecat de sub construc]iile de partid. În acest moment, sistemul partido-parlamentar e suspendat în gol [i expune un schelet tehnic, o sum` sum` de echipe de conducere izolate, o nomenclatur` dezorientat` de viteza de reac]ie a electoratului [i de [ocul istoric din 19 mai. Pentru prima oar` în ultimii 18 ani, sistemul politic e desc`rnat, afi[at în toate articula]iile [i compromis. Situa]ia pare nou`, dar nu e decît repetarea unui vechi ciclu istoric. Sistemul institu]ional românesc a c`zut în repetate rînduri [i, de fapt, istoria istoria regimurilor politice române[ti e egal` cu suma fiasco-urilor de sistem. De fiecare dat` surparea arhitecturilor politice a venit brusc, dup` perioade lungi de domina]ie neproductiv` [i înstrìnare civil`. Birocra]iile [i clanurile politice au r`pit statul, l-au men]inut la un grad de consolidare minim [i l-au transformat într-o platform` de trafic. Func]ia cet`]eneasc` [i public` a fost suprimat` sau simulat` cu mai pu]in` sau mai mult` pricepere, în termenii demagogiei liberale a secolului al XlX-lea, ai lozincilor democra]iei populare edi]ia 1945-1989 [i ai europeniz`rii, dup` 1989. Efectul a fost mereu acela[i. Societatea a r`mas decuplat` de cet`]enie ca exerci]iu juridic, a acuzat cu mare întunecare corup]ia [i a deraiat în extremism sau pasivitate. Tr`darea institu]iilor sau, mai bine zis, a românilor a[eza]i în pozi]ii institu]ionale institu]ionale a produs o vorb`rie incendiar` incendiar` din care a crescut o pres` anarhic` [i un duh popular antipolitic [i conspira]ional. Pesimismul gros [i evazionismul de pretext cultural au f`cut ravagii. {i de fiecare dat` ciclul s-a încheiat cu falimentul intern al sistemelor politice, urmat, într-o mecanic` repetitiv` [i somnambulic`, de apari]ia a[azi[ilor oameni providen]iali: Carol I (singurul autor de reconstruc]ie, reconstruc]ie, într-o mare tradi]ie de e[ec), Carol al II-lea, Antonescu, apoi figurile de mecanici orbi ale lui Dej [i Ceau[escu [i, în sfîr[it, umbra postum` [i prelungit` a trecutului într-un prezent f`r` viitor: Ion Iliescu. {i B`sescu? Da, etajul politic a cedat din nou. În schimb, centrul institu]ional a rezistat mult mai bine, în primul

rînd prin ascensiunea justi]iei. Traian B`sescu nu repet` figura „providen]ialului“ voievodal, a imposturii personale între ruinele institu]iilor na]ionale. Din dou` motive. Mai întîi, pentru c` adev`rata revela]ie provocat` de referendum [i în general de ultimii doi ani de febr` politic` e apari]ia electoratului transpartinic, a unei mase critice de opinie care nu a mai c`zut în depresie, ci pare s`-[i fi fixat, în sfîr[it, un punct de destina]ie în viitor. Nu e înc` foarte clar care va fi numele politic al acestei energii care e mai degrab` un puls decît o mi[care încheiat`: un partid?, o genera]ie marcat` de patriotism profesional [i rigori burgheze?, un curent de opozi]ie civic`? Greu de spus. Îns` energia acestei schimb`ri de pas istoric e deja printre noi. Ea promite o exigen]` critic` pe care societatea româneasc` nu a mai cunoscut-o. Va fi mai mult decît suficient pentru pentru a cenzura cenzura autoritarismul pe care îl cobesc profe]ii din camerele mediatice de ecou ale oligarhiei. Al doilea motiv e Traian B`sescu însu[i.

Solitar extrovertit Politicianul B`sescu are o reputa]ie deja stabil` [i temut`. Un pokerist solitar [i un animal politic de trac]iune neverosimil`. neverosimil`. Manevrele lui B`sescu au speculat eficient caracterologia defect` a unui sistem pe care pokeristul o cunoa[te mult mai bine decît sistemul însu[i. Îns` capacitatea de trac]iune e pur [i simplu inexplicabil`. Personajul n-a c`zut [i n-a clacat fizic sau nervos, de[i a fost supus [i s-a supus unui regim de electrocutare permanent. Dimpotriv`, omul pare s` se simt` confortabil [i s` manevreze acerb [i alert în condi]ii de mare risc. Faimoasa capacitate a pre[edintelui de a transforma adversitatea în doping e o realitate care nu trebuie, îns`, plasat` în prim-plan. B`sescu B`sesc u nu e un antagonic necondi]ionat, ci mai degrab` un conservator primar, un adept al clarific`rii de structur` [i al ierarhiilor severe. Atît cît îl intuiesc, omul e purt`torul unui temperament modelat de zvîcnirea unui instinct formidabil. B`sescu ghice[te mutarea urm`toare [i anticipeaz` etapele jocului pe urm`toarele cîteva stagiuni. Bineîn]eles, acest gen de tir intuitiv presupune erori de parcurs. Celebrele ie[iri în decor ale lui B`sescu (întotdeauna reac]iile unui solitar încurcat de situa]ii publice cu o scen` prea larg`) vin de acolo de unde îi vin [i calit`]ile: dintr-o siguran]` formidabil` în fa]a riscului, cî[tigat` în grupuri mici de ac]iune (pe vas sau la masa de joc politic). Aceast` arm`tur` nu se simte tocmai bine în condi]ii de mare expunere public`, acolo unde un politician de discurs diplomatic ar fanda cu abilitate. Ipoteza mea e c` B`sescu „populistul“ [i „demagogul“ e un solitar extrovertit, timid [i sentimental. El se simte bine în situa]ii de criz` sau în plin` r`suflare a mul]imii. Aceste împrejur`ri spun unul [i acela[i lucru: omul lucreaz` bine atunci cînd e singur cu un partener (fie el criz`, fie mul]ime) de care se poate lega emo]ional. Dar emo]ionalul B`sescu e, în acela[i timp, un exclusivist aspru: el nu practic` rela]iile lungi, simte acut momentul în care ele expir` [i pune cap`t parteneriatelor cu o duritate [i cu o regularitate care sugereaz` amoralismul. Nu e a[a. B`sescu e un etic, dar lucreaz` cu valori pe care le-a plasat c`]`rat, cu un gest militar, deasupra persoanelor fizice, în sfera cîtorva no]iuni categorice: r`spundere, supravie]uire, randament, bine general. În sfîr[it, cine încearc` s` vad` omul, trebuie s` ]in` seama de o situa]ie care pigmenteaz` toat` pînza pe care evolueaz` personajul politic: B`sescu reu[e[te. {i pentru c` e primul politician român care reu[e[te ceva, B`sescu e invidiat cu premeditare premeditare [i negat resentimentar resentimentar de o clas` politic` [i de o pres` care nu pot admite succesul [i depind de teorema: to]i sîntem la fel. În rest, B`sescu e bine mersi cu b`taie, în calitatea sa de func]ie politic` a unei societ`]i care schimb` caden]a caden]a istoric`. O veste proast` pentru adversari: personajul e longeviv. {i una bun` pentru cursul nostru politic viitor: limitele personajului B`sescu exist` [i se v`d de pe acum. Rolul sù se va încheia în momentul în care România va înceta s` mai fac` sens ca stat postcomunist. Acesta e mandatul [i acesta va fi bilan]ul pre[edintelui T.B. j

5


Povestea Privirii:

Dispre]ul o

AL A L EX . L EO { E RB A N

R

EALIZAT în 1963, Le Mépris de Jean-Luc Godard este adaptarea foarte liber` a romanului omonim al lui Alberto Moravia. Se petrece la Capri, în vila lui Curzio Malaparte, [i poveste[te destr`marea menajului dintre frumoasa frumoasa Camille Camille Javal Javal (Brigitte (Brigitte Bardot) [i so]ul sù Paul (Michel Piccoli), scenarist. Este un film mitic – [i trebuie trebuie repetat acest cuvînt, „mitic“: nu doar c` este unul din cele mai cunoscute filme ale lui Godard – la jum`tatea distan]ei între À bout de souffle [i Pierrot le fou –, dar îl are în distribu]ie pe Fritz Lang în propriul sù rol [i poveste[te turnajul unui film – regizat de dl Lang – dup` Odiseea lui Homer… Este vorba – deci – de ceea ce se nume[te „film în film“ [i, în ciuda aparen]elor [i a ceea ce am putea crede, acest gen nu este foarte r`spîndit r`spîndit în cinema. cinema. Am putea s` ne mai întreb`m: ce este, de fapt, un „film în film“ [i la ce folose[te el? Un r`spuns posibil (r`spunsul meu, în orice caz) este c` un film în film este o poveste despre ni[te priviri [i c` Le Mépris este Povestea (absolut` [i definitiv`) a Privirii; ea „folose[te“ la a ne disciplina ochii obosi]i de prea multe filme care nu sînt Cinema. O s` încerc s` demonstrez de ce cred c` este a[a. a[a.1

Genericul este uimitor: printr-una din acele îndr`zneli formale care au devenit o marc` a stilului sù, Godard renun]` la cartoanele care explic` ce [i cum [i cine a f`cut ce… Este un generic vorbit : în plan fix, printr-un travelling înainte unde vedem [inele, microfonul etc., vocea lui Godard – care joac` joac` în film rolul rolul asisasistentului lui Fritz Lang – nume[te echipa filmului. Doi ani mai tîrziu, François Truffaut avea s` reia aceast` g`selni]` a lui Godard pentru genericul lui Fahrenheit 451 – propria sa ecranizare a romanului lui Ray Bradbury –, dar, acolo, totul are un sens: pentru c` ne vorbe[te despre o lume din care c`r]ile au disp`rut iar

o

literatura se transmite oral, ca-n vremurile de mult apuse… De ce o face Godard? Nu exist` o justificare imediat aparent`; în plus, cînd [tii c` Godard ador` cartoanele – nu numai la generice, ci [i ca inserturi –, e cu atît mai surprinz`tor s`-l vezi renun]înd la ele pentru a anun]a Le Mépris . S` fie vorba, vorba, pur [i simplu, doar de o g`selni]` f`r` consecin]`? Poate. Dar mai exist` o explica]ie posibil`: trebuie ca spectatorul s`-[i dea seama – înc` de la bun început – c` este (sîntem) într-un film! Adic`: într-o Privire. Ne pune – f`r` preg`tiri inutile – în eviden]a acelei Priviri, care este aceea a unui Film (un film de Jean-Luc Godard)! {i, dup` ce ne d`m seama c` sîntem într-un film, facem – lent – mar[arier pentru a ajunge la aceast` concluzie, care este ca un fel de m`rturisire a unei incluziuni: este vorba despre un film în- tr-un film… Ni se arat` din ce e f`cut un film (din travellinguri, dolly-uri, microfoane…) [i, prin asta, ne demonstreaz` cum func]ioneaz`. Hitchcock s-ar fi mul]umit s` treac` prin cadru pentru a ne aminti c` „Nu e decît un film!“; Godard nu doar c` apare, dar î[i pune vocea pe generic pentru a spune aproape acela[i lucru – dar [i ceva în plus: Nu e decît un film, dar care include un altul! O „poveste a unor priviri“ inclus` Privirii ; l`rgind într-o poveste A Privirii l`rgind cadrul propriu Cinematografului pentru a ar`ta ceea ce este în afara cadrului („off camera“), ne d`m seama c` aceast` „poveste a unor priviri“ este povestit` – la rîndul sù – de O Privire, care este chiar a lui: privirea lui Godard! A ar`ta/a demonstra: totul se joac` în aceast` l`rgire a perspectivei, prin care ceea ce arat` un film (o suit` de priviri: a actorilor, a camerei de filmat – deci a regizorului – etc.) nu este decît demonstra]ia unei teze despre Cinema. Godard ne-a obi[nuit de mult cu genul acesta de demonstra]ie. La drept vorbind, orice film al sù poate fi v`zut ca „o poveste“ poveste“ (chit c`

spus` à la Godard, deci urmînd o logic` a saltului nea[teptat de la una la alta, a improviza]iei [i a contrapunctului brutal) [i o demonstra]ie a felului în care e construit`. Aceast` reflec]ie asupra Cinema-ului este – a[adar – consubstan]ial` demersului godardian. Îns` aici – pare-mi-se – asist`m aproape la o etalare chirurgical` a acestei idei despre Cinema ca practic` [i reflec]ie asupra acestei practici; dac` Pierrot le fou – prin îndr`zneala sa formal` [i con[tientizarea aportului reflexiv al colajului – anun]`, cred, Histoire(s) du ciné- ma (ciclul sù de opt episoade care povestesc Cinema-ul prin Cinema), Le Mépris preg`te[te deja terenul pentru filmul

Lumea la forma ei ideal`, care m`re[te ideea pe care-o avem despre Lume. Un cineast (sau un fotograf) decupeaz` aceast` form` a[a cum un sculptor î[i extrage statuia dintr-un bloc de marmur`. Or, cum Le Mépris este povestea turnajului unui film, ceea ce vedem este nu numai „forma ideal`“ a acelui turnaj – „decupat`“ de Godard –, ci [i a coté -urile -urile accidentale care fac ca acel turnaj s` nu fie dus la bun sfîr[it: nu vom vedea niciodat` filmul regizat de dl Lang, [i avem nenum`rate motive s` în]elegem c` el nu va fi terminat niciodat`… Atunci cînd ultima imagine a Dispre]ului apare pe ecran – marea aceea albastr` care se

– complet complet [i definit definitiv…“ iv…“ Vedem aici – în aceast` scen`, care se pare c` a fost inclus` de Godard in extremis , enervat c` produc`torii îi cereau o „Bardot goal`“; voi reveni – nu doar pana[ul lui Godard de a filma o scen` de pat în felul sù (nuditate sc`ldat` în filtre de culoare – ro[u, galben, albastru –, f`r` alt` motiva]ie decît frumuse]ea în sine a imaginii – frumuse]e f`cut` din provocare [i artificiu!), dar [i – dar mai ales – metoda sa (extrem de simpl`, de fapt!) pentru a vorbi despre Privire: un corp gol, p`r]ile acelui corp expuse camerei de filmat [i vocea care le nume[te. Ar putea p`rea o tautologie, de n-ar fi faptul c` –

urm`tor [i poate fi v`zut – deci – ca un fel fel de proto proto-- Histoire(s) du cinéma prin intermediul unui discurs analitic care demonstreaz` cum se na[te un film [i din ce este el f`cut. {i este, în mod evident, rezultatul unei Priviri. E o Privire care dirijeaz` tot [i care înglobeaz` tot ce are nevoie: Privirea ordonatoare. Teoretic vorbind, nimic n-ar trebui s`-i scape acestei Priviri, întrucît ea comand` ac]iunea. Atunci cînd se strig` „Motor!“, cel care se pune în mi[care este „motorul“ privirii: ceea ce vedem prin ochiul camerei de filmat trebuie (teoretic) s` r`mîn` pe pelicul`… Lumea hazardului este domesticit`; hazardul Lumii este decupat [i aruncat… Privirea este aceea care reduce

une[te cu cerul –, acest amalgam rimbaldian seam`n` cu m`rturisirea unui e[ec: vedem bine c` ACOLO – în acea infinitate albastr` – Filmul, [i deci Privirea, plonjeaz`, îns` turnajul nu ne-a dus decît PÎN~ ACOLO: on ne nage pas plus loin que le tournage – on ne voit point plus loin que l’horizon … Dar este Privirea nomabil`? Aceasta e întrebarea. Exist` o scen` foarte frumoas`, imediat dup` generic, cînd Camille – întins` pe pat, goal`, al`turi de Paul – îl întreab` ce anume îi place la corpul sù: „{i gleznele mele, î]i plac? – Da. {i [oldurile mele, î]i plac [i ele? – Da, îmi plac. – {i umerii? – Da, [i umerii… – {i sînii? – {i sînii… – {i sfîrcurile? – Da… – Atunci Atunci m` placi placi toat` toat`

tocmai – privirea care mîngîie acel corp (privirea lui Paul) este invizibil` . Doar privirea privirea Cinema-ului este vizibil`: ea ne arat` invizibilitatea privirii lui Paul. Îns` aceast` invizibilitate (paradoxal`, întrucît sîntem într-un film) este „negociat`“ – ca s` zic a[a – de dialogul dintre Camille [i Paul; ea (femeia, so]ia…) pare s` spun`: m` vezi, dar m` prive[ti ? Pentru Pentru c` a vedea este neutru; „a privi“ este personal. Or, ceea ce vrea s` [tie Camille – prin întreb`ri precise [i repetate – este dac` privirea lui Paul al sù nu va fi devenit neutr`… V`zînd-o în fiecare zi, oare privirea lui nu s-a transformat în indiferen]`? C`ci v`zul este in-diferent, iar dovada diferen]ei ar da-o tocmai acea privire precis` [i

E I R O M E M L I F

6


personal` ce pare s` fi disp`rut… Se spune c` „obi[nuin]a ucide pasiunea“; am putea adùga: [i absen]a privirii. O privire „obi[nuit`“ este însu[i opusul privirii – iar acest lucru este valabil în via]a unui cuplu dup` cum este valabil [i în cinema. Pentru a exista Privire,

meie goal` – [i nu oricare, ci „BB“, un mit na]ional! – pe un ecran; iat`, pare a spune el, asta vre]i, asta v` dau! Dar voi numi aceast` privire – concupiscent` –, deci o voi neutraliza – ast`zi am spune: o voi „deconstrui“ –, ar`tîndu-v` – dac` [ti]i s` „privi]i“ – tot dispre]ul meu! A

în momentul în care vrei s-o nume[ti, nu mai e privire… au moment ou on le nomme, on le gomme – [i scrii „Dispre]“ deasupra! În]elegem mai bine, în acest moment, de ce era nevoie de acea voce din generic, de ce ceea ce este spus este inferior

E I R O M E M L I F

Imaginile \nf`]i[eaz` scene surprinse la turnarea filmului „Le Mépris“

trebuie ucis` obi[nuin]a: o întreag` practic` a „cinema“-ului lene[, a „vederii“ boante [i a nara]iunii-re]et` este pus` la stîlpul infamiei de privirea dispre]uitoare a lui Godard – care, vorbind despre un cuplu, vorbe[te de fapt (mai ales) despre Cinema… (Dac` folclorul din jurul filmului este real, atunci – în aceast` scen` – Godard d` un bobîrnac dorin]ei produc`torilor de a vedea o fe-

se pune în leg`tur` [i cu citatul din André Bazin, pe care-l roste[te Godard la finele genericului – cînd camera lui Raoul Coutard, directorul sù de imagine, se întoarce frontal spre noi [i ne prive[te: „Le Cinéma substitue à notre regard un monde qui s’accorde à nos désirs. Ce film est l’histoire de ce monde…“) Aici e tot tragismul acestei pove[ti: privirea este inomabil` ;

lucrurilor care pot fi ar`tate [i de ce – în cele din urm` – „dovada prin imagine“ nu are – absolut deloc! – nevoie de „dovada prin spus“: dac` e spus, înseamn` c` nu poate fi privit… Tot restul n’est que beauté (poate chiar: luxe, calme et volupté ), dar aceast` „frumuse]e“ este povestea unei priviri – a unor priviri – care se caut` nebune[te, disperat,

printr-un de[ert de indiferen]`. E acea privire aruncat` în ultima clip` a ie[irii din cadru – ca un ]ip`t: Camille, luat` cu ma[ina decapotabil` a produc`torului american Jeremy Prokosch (Jack Palance), arunc` o ultim` privire spre Paul – dar este prea tîrziu. Paul [i Camille – într-o alt` scen` – î[i vorbesc, fa]`-n fa]`, privindu-se (cel pu]in teoretic); Godard reu[e[te, [i aici, o lovitur` de maestru pentru c` renun]` la eternul „cîmp/contracîmp“ ce va fi devenit un fel de pasaj obligatoriu în cinema atunci cînd vine vorba de dialog: Godard filmeaz` acest dialog m`turînd – pur [i simplu – cadrul, de la stînga la dreapta [i de la dreapta la stînga, pentru a-i con]ine pe ambii protagoni[ti în aceea[i mi[care de aparat. Exist` cel pu]in dou` ra]iuni pentru asta: pe de o parte, el nu taie (prin montaj), l`sînd acest du-te/vino al camerei s` dicteze tempo-ul – mai lent – al dialogului fa]`-n fa]`; pe de alt` parte, el „taie“ – totu[i – pentru c`, la jum`tatea distan]ei dintre cei doi, exist` o lamp` care-i separ`… Pe de o parte (iar`[i), cum Godard nu folose[te cîmp/contracîmpul (care este ca o dovad` a existen]ei noastre, ca spectatori), nu putem vedea schimburile de privire – de priviri – dintre cei doi, altfel spus: ei nu ne privesc, confirmînd prin aceasta c` exist` „privire“ în ochii lor; pe de alt` parte, prizonieri ai propriilor priviri, pe care doar ei le pot vedea, nu exist` nici o dovad` – prin imagine – c` ei se privesc cu adev`rat: sîntem exclu[i – ca spectatori – tot a[a cum nici ei nu ne pot comunica faptul c` pot comunica prin priviri… Privirea camerei de filmat îi izoleaz` în aceea[i m`sur` în care îi une[te; îi desparte în acela[i timp în care îi apropie. Dac` – în scena de pat – numirea privirii ucide Privirea, aici – în scena face à face -ului – a nu o ar`ta (aceast` privire) face acela[i lucru: e un dialog în care auzim vorbele, dar în care privirea e mut`. În ce s-a transformat Privirea? În t`cere. Atunci cînd ucizi privirea (numind-o), t`cerea – care este îns`[i ra]iunea ei de a fi: Privesc, deci tac! – nume[te dispre]ul, pentru c` Privirea a fost deja numit`, deci anulat`.

La sfîr[itul pove[tii, cînd vedem accidentul de ma[in` care i-a ucis pe Camille [i pe Prokosch, cei doi au capetele întoarse unul de la altul, ca-ntr-o oglind`: Camille, luat` cu aceast` ma[in` a mor]ii, este imaginea în negativ a acelei Camille luate de Prokosch cu ma[ina prima oar` (în scena deja descris`), care întorsese capul spre Paul pentru ultima oar` – exact cînd ie[ea din cadru. Încercase s`-l priveasc` pe Paul în ultima clip`; nu îl prive[te pe Prokosch în ultima clip` a vie]ii ei… Privire la stînga, în direc]ia lui Paul; privire la dreapta, în direc]ia Mor]ii. Ca [i cum s-ar fi împ`turit imaginea în dou`. La sfîr[itul filmului Dispre]ul , atunci cînd muzica sublim` a lui Georges Delerue (una din cele mai frumoase muzici de film auzite vreodat` în Cinema!) tace la rîndul ei, nu mai exist` decît camera dlui Fritz Lang care poate spune aceast` t`cere („ Silen- zio! “, strig` cineva off-camera)… {i e ca o întoarcere la genericul ini]ial: acolo, eram într-un film (un film de Jean-Luc Godard, filmat de Raoul Coutard); aici, sîntem într-un alt/acela[i film (un film de Fritz Lang filmat de Jean-Luc Godard). Privirea unuia a înglobat finalmente privirile celorlal]i. Nu mai r`mîne decît „ FIN “, scris cu majuscule. {i noi – finalmente – care privim – finalmente – ceea ce camera dlui Lang a decis – finalmente – s` filmeze: la mer, la mer, toujours recom- mencée… la mer melée au soleil? În acest infinit plan-secven]` (pe care unii îl numesc Cinema), aceast` coinciden]` a privirilor [i aceast` inciden]` a poemelor (Valéry, Rimbaud…) semneaz` adev`ratul „sfîr[it“ al filmului. Ca [i cum filmul lui Godard s-ar topi în Mediterana Cinema-ului, luînd cu el imagini [i literaturi; 25 de ani mai tîrziu, „cela s’appelle l’Aurore“ – altfel spus, Histoire(s) du ciné- ma… l 1 Aceasta este versiunea în limba român` a unei comunic`ri prezentate în cadrul colocviului interna]ional „Les Regards“, organizat de Centrul de Ex- celen]` în Studiul Imaginii la Bucure[ti, în 21-22 mai a.c. j

7


Mânce-te focu’, moarte! o

DAN C. MIH~ILESCU

~ R A R E T I L

o

T

ERIBIL ce ne atrage invariabil rùl, în vreme ce binele pare un moft numai bun de aruncat la gunoi! Am glosat nu o dat` pe seama „sindromului CFR“, anume finalul schi]ei caragialiene cu acea replic` uria[` – „nu mai ai nici un haz“ – prin care urâtul imaginat este decretat net superior, ca spectacol vicios, normalit`]ii lucrurilor. A[a [i acum: zeci de pagini exaltate am publicat de-a lungul anilor despre Mihai M`niu]iu f`r` alt ecou sesizabil decât prieteneasca mul]umire a împricinatului, pentru ca acum, odat` rezervele f`cute fa]` de montarea lui cu Iu- birea Fedrei în num`rul trecut al ID , s` m` trezesc sub o ploaie de încrunt`ri, apropouri [i rican`ri mai mult sau mai pu]in argumentate, inclusiv o semnalare a Cronicarului României literare (nr. 19 din 18 mai), care catalogheaz`, pripit [i radical, o triste]e efemer` de simplu spectator ca fiind ditamai dovada „e[ecului unui regizor de teatru“! Atâta de intens m-au culpabilizat reac]iile cu pricina încât zilele urm`toare, când Lidia Bodea, st`pâna fulgerelor la Humanitas, m-a întrebat dac` vreau s` vorbesc la Bookfest despre noua carte a lui M`niu]iu dedicat` artei ([i filosofiei) actorului, am f`cut brusc pasul înd`r`t, rugând-o s`-l întrebe direct pe autor dac`, în urma textului din ID , mai binevoie[te s` se afi[eze al`turi de un du[man a[a de câr[elnic [i p`gubitor. Sigur c`, dup` cum [i n`d`jduiam în tain`, M`niu]iu mi-a spulberat reticen]a [i autoînvinuirile cu un surâs atoateîn]eleg`tor, ba înc`, mai mult, m-a invitat s`-mi oblojesc la Cluj r`nile moral-estetice produse de Sarah Kane, pe seama noii sale premiere O var` fierbinte pe Iza .

Dragoste, nebunie, p`timire [i moarte O var` fierbinte pe Iza este o epur` izbitoare a universului obsesional din mont`rile lui M`niu]iu. Esen]ializând pân` la cap`t, are o for]` de impact mai mare chiar decât Electra, S`pt`mâna luminat` sau Uitarea, spectacolele în al c`ror siaj se desf`[oar`. Ca întotdeauna la acest maestru al ambiguit`]ii, totul este violent dual, pentru a converge c`tre absorb]ia contrariilor. Polarit`]i simbolice de-a valma: iubire [i moarte, ruralitate arhaizant` [i aiuritoare aglutin`ri postmoderne, mythos p`gân [i simbologie cre[tin`, ardoare mistic` [i senzualism exacerbat, ritualul na[terii ca înmormântare ([i invers) – totul pe fond de sincretism muzical euro-asiatic [i ecumenism tematic religios. Dou` lumi în furibund`, ritmic` încle[tare. De-o parte, înspre noi, Vava {tef`-

A } A I V

nescu, adic` postmodernitatea convulsiv`, etalându-[i spasmodic neputin]ele, lipsa total` de sens, de rost, de destina]ie [i identitate. Fiin]a dezarticulat`, vidat`, f`r` r`d`cini. Niciodat` n-am mai v`zut expus` cu atâta for]` nud` a ororii alienarea prezentului. Umanitate marionetizat`, contorsionat` isteric, care nu-[i afl` pur [i simplu locul, nu [tie ce s` fac` din ea îns`[i, cu bra]ele, capul [i picioarele sale (v. jocul – tipic de acum – al Vavei {tef`nescu cu scaunele goale, absen]ele prezente la eternul festin al mor]ilor ca unic`, suprem` garan]ie a celor vii). Dac` scenariul imaginat de M`niu]iu înf`[oar` constela]ii simbolice pe str`vechiul ax Eros-Thanatos – na[terea [i nuntirea ca echivalen]e ale înmormânt`rii –, coregrafia Vavei {tef`nescu prefer` indecizia spa]iului de mijloc. {i suspendarea temporal`. Dez-axat`, mi[carea nu cap`t` sens decât în ruperile violente, în spasm [i frângere, în golul scenic, în fuga îngrozit` de sine [i r`sucirea f`r` de ]int`. Dup` un timp, în scen` apare [i masculinul, perechea adamic` sau, mai precis, alter ego -ul Vavei (motiv drag regizorului), István Téglás, ale c`rui mi[c`ri de gemelaritate specular` nu fac decât s` dubleze chinul mut [i spaima exacerbat` a feminit`]ii. O spaim` f`r` cauz` [i nume – expresionism! va exclama, estet, istoricul formelor –, pe care muzica grupului „Iza“ din Maramure[, exploziv` [i mortuar`, jubilativ` [i apocaliptic` deopotriv`, o isterizeaz`, o regenereaz`, o îmblânze[te [i o agreseaz`, dup` bunul plac al „Tartorului“ (Ioan Pop), care este simultan înger p`zitor [i exterminator, p`rintele, raisonneurul [i groparul lumii de sunete [i lut. Dezumanizare! ar ofta, sceptic [i resemnat, moralistul zilei. M`niu]iu [i Vava compun, deci,

prima jum`tate – descompunerea exorbitant` – a mecanismului circular pentru care patima nu-i decât previziunea p`timirii. Cealalt` revine, cople[itor, demoniei muzicale, adic`, spuneam, puterii ambivalente, excitant` [i distrug`toare, funebr` [i expansiv`, macabr` [i angelic`. Ea ac]ioneaz` asupra Vie]ii (a Vavei) când ca prohodire, când ca bun` ursire. Ca bocet de… leag`n, ori ca rotire de nunt` îndr`cit`, de nu cumva, ca-ntr-un ritual colectiv, o hor` de menade, iele [i bacante. Ce ajung s` fac` Anu]a Pop [i Voichi]a Tepei, aceste dou` împ`r`tese ale Luminii [i Întunericului, e de-a dreptul eviscerant. Un soi de sepuku auditiv, dac` mi se îng`duie formula. Asta în vreme ce horele dr`ce[ti regizate de Ioan Pop, maestrul cânt`re] al lumii de dincolo, înconjurat de ceilal]i trei îngeri dr`ce[ti, sacerdo]i nemilo[i ai vie]uirii ca extinc]ie (Ioachim F`t, Grigore Chira, Gheorghe Pârja), leag` între lumea pururi vie a mor]ilor [i cea fatalmente moart` a celor vii un pod sonor halucinant, inenarabil. {tiu ce-o s` mi se spun` acum, la fel de rùt`cios ca dùn`zi: c` plusez – ca fost vinovat – la Iza, în compensa]ie cu depunctarea Iubirii Fedrei . N-are-a face. Fapt e c` a[a o combustie scenic` este de neîntâlnit altundeva, la ora de fa]`, în perimetrul p`storit de UNITER. (…„P`rerea mea“).

Premii f`r` critic` Într-un fel regret c` tocmai la 23 aprilie, când s-a desf`[urat la Sibiu Gala UNITER, pluteam pierdut pe coclauri. Este prima edi]ie a Galei la care am lipsit! Dar am colectat cu grij` cele scrise dup` eveniment în gazete [i, drept s` fiu, ca membru în juriul Uniunii Scriitorilor, m-a umplut de invidie spa]iul

de zeci de ori mai mare acordat confra]ilor din teatru, de[i împ`rt`[im aceea[i (sacr`?) suferin]` [i acelea[i (profane?) bucurii. Iar`[i diferen]a dintre scandal [i normalitate. În vreme ce la USR totul a fost previzibil – cred c` este prima premiere f`r` [ocuri, cârâieli, contesta]ii [i remarci urzicate în pres`, acceptul venind practic dinspre toate z`rile doctrinare – jurizarea UNITER din acest an a stârnit o cascad` de furii, începând cu recuz`rile lui Andrei {erban (urât`, tare urât` manier`, [i-nainte [i dup` Gal`!), Vlad Ivanov, Visky András, încheind cu demisia Ludmilei Patlanjoglu din Senatul UNITER [i trecând prin retragerea nominaliza]ilor la premiul de critic` [i corul de contest`ri dimprejurul lui Alice Georgescu. Într-un fel, nu-i rù: challenge -ul este benefic din toate punctele de vedere, tensiunile men]in vitalitatea breslei, iar diferen]ele de optic` – uneori violent antinomice – din mass-media compun m`car o iluzie de dinamism, varietate [i eficien]`, cât se poate de binevenit` pe terenul aproape pustiu, rece [i arid al „mi[c`rii noastre teatrale“. Miercuri 25 aprilie. Dau fuga, convins c` voi citi o dare de seam` demolatoare, la pagina Iuliei Popovici din Ziua. Când acolo, ce s` vezi? „O gal` pentru lini[te!“ Acompaniament „discret, cu clas`“, un „decor sc`pat în sfâr[it de aerul desuet din anii trecu]i“, „Pân` [i Florin Piersic a fost suportabil, cu toate aluziile lui la via]a personal` a lui R`zvan Mazilu“. Cât despre valurile anterioare Galei, „cel mai bun r`spuns în fa]a contest`rilor [i a scandalului e s` taci [i s` mergi cu demnitate mai departe. E ceea ce s-a petrecut acum“. Corect, chit c` nu pu]in` lume va fi r`mas cu gustul amar al neacord`rii premiului de critic`, din pricina retragerii nominaliza]ilor (în tot cazul,

8

~ R A R E T I L A } A I V

i Mândru, sever, retractil – cum singur se definea –, f`g`r`[eanul din Lisa a [tiut s`-[i conserve esen]a acelei aristocra]ii rurale a c`rei profund` rân- duial` moral` îl fascina pe Mircea Vulc`nescu, care vedea în ea suprema [ans` a fiin]ei române[ti. Pe axa aceasta – a p`str`rii Ideii na]ionale – ne-am [i întâlnit în bruma noastr` de conversa]ii, Paler fiind, al`turi de AlexandruPaleologu, cel mai solid reper al bunuluiconservatism în lumea cultural` postceau[ist`, un sprijin decisiv, a[ zice, pentru noi, cei care abia de îndr`zneam la început s` ne afirm`m ca atare în deochiata descenden]`perestroikist`.


volumele coordonate de Liviu Mali]a ar fi meritat – [i merit`! – o aten]ie anume din partea juriilor, fie din lumea teatral`, fie dinspre breasla scriitoriceasc`. Trec iute drumul [i dau de articolul lui Dan Boicea din Adev`rul , care se deschide exact pe invers: „cea mai controversat` edi]ie a galei premiilor UNITER a stat sub semnul plictiselii [i al marilor absen]e“. Spectacolul „a avut prea pu]ine momente vii“, noroc c` „sobrietatea a fost dinamitat` doar de spontaneitatea lui Florin Piersic“. În rest, „Regele Mihai [i regele Cioab` s-au întâlnit în cort“ (i.e. sala de spectacol). La centru, totu[i, cu un dozaj corect între informa]ia strict` [i elementele de picanterie, Simona Chi]an în Evenimen- tul zilei („pe alocuri s-au sim]it totu[i tu[ele din atmosfera unei nun]i la cort, care nu aveau ce cùta la o gal` teatral` cu rafinament [i preten]ii. Florin Piersic a mai înviorat atmosfera în a doua parte a nop]ii“), Gabriela Lupu în Cotidianul („Gala organizat` la Sibiu a fost cea mai reu[it` serbare a teatrului românesc de la înfiin]area Uniunii pân` azi […] Monarhia a fost din plin reprezentat`. Regele Cioab` a venit [i el înso]it de o doamn` îmbr`cat` în superbe fuste ro[ii. Cei doi monarhi [i-au dat mâna [i s-au între]inut cordial“, vorbirea lui Piersic fiind trecut` la capitolul „glumi]e homofobe“) [i Irina Munteanu, în Jurnalul na]ional (Piersic „a avut efectul unei ce[ti de cafea“ [.a.m.d.). Poet` fiind [i, prin urmare, deloc implicat` în caznele, canoanele, saloanele [i cherelele scenei, Elena Vl`d`reanu a rezervat României libere doar câteva rânduri formale – dar nu f`r` nerv („de[i s-a discutat foarte mult în jurul nominaliz`rilor, de[i au existat nemul]umiri [i contesta]ii, spectacolul s-a derulat ca [i cum nimic nu s-ar fi întâmplat“) –, subliniind „surpriza edi]iei“ în premierea spectacolului lui Radu Afrim, joi.mega.Joy . „Afrim devine astfel al doilea regizor din istoria Premiilor UNITER care prime[te premiul de regie doi ani la rând (primul a fost Mihai M`niu]iu)“. Dincolo de notele de pitoresc discutabil sau întrist`tor (cum este defilarea celor doi regi sau vestimenta]ia provocatoare a unor premia]i, numaidecât taxa]i de „sona]i“ în limbajul lui Florin Piersic), cel mai grav semnal r`mâne situa]ia criticii teatrale, laolalt` cu lipsa apetitului combatan]ilor pentru discu]iile serioase, ample [i cu deschidere nu atât teoretizant`, cât sociologic`, filosofic`, estetic`. Sigur c` s`r`cia literaturii dramatice originale determin` într-o oarecare m`sur` [i pauperizarea gândirii scenice. Dar m`car solu]ia temporar` a importului de teorii ori a transferului de idei [i tehnici din lumea filmului, a mixajelor interdisciplinare etc. – [i tot ar compensa cât de cât ceva din vidul de acum.

„Tinere]e, zdrean]` amar`“ Cred c` a venit timpul s` v` spun de unde [i pentru ce am ales titlul însemn`rilor de fa]`. „Mânce-te focu’, moarte/ mult e[ti tu f`r` dreptate“ – oftau cu înfrico[are Anu]a Pop [i Voichi]a Tepei, cele dou` regine choefore din Iza lui M`niu]iu, din care cântecul se desf`[oar` ca hlamida purpurie

a Bizan]ului. Ascultându-le, m-am gândit imediat la Octavian Paler, plecat dintre noi la începutul lui mai. Nu m-am sim]it nicidecum îndrept`]it s` scriu ceva care s` semene cât de cât a necrolog: nu am fost apropia]i, nici nu aveam cum, [i nu a[ fi avut de evocat decât ni[te întâlniri fugare, cvasioficiale, pe la Cotidianul , la câteva sindrofii literare, lans`ri de carte, ori acas` la Gabriel Liiceanu, prin 1992-93, împreun` cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Gabriela Adame[teanu, Geta [i Gabriel Dimisianu… Ne-am pândit reciproc, ne-am zâmbit adesea complice, cu subîn]eles „doctrinar“, eu fericit c` am scris despre c`r]ile sale chiar în jurul lui 1983, anul debarc`rii sale de la România liber` , el amuzat patern de elanurile mele de dreapta. „}ine-o tot a[a, c` scrii bine, dar nu exagera cu mimetismul cioranian“, mi-a [optit în treac`t acum vreo zece ani [i mai bine. (R`m`sese un om de stânga, dar în sensul în care [i-a explicat pozi]ia într-una din emisiunile lui Patapievici.) Mândru, sever, retractil – cum singur se definea –, f`g`r`[eanul din Lisa a [tiut s`-[i conserve esen]a acelei aristocra]ii rurale a c`rei profund` rânduial` moral` îl fascina pe Mircea Vulc`nescu, care vedea în ea suprema [ans` a fiin]ei române[ti. Pe axa aceasta – a p`str`rii Ideii na]ionale – ne-am [i întâlnit în bruma noastr` de conversa]ii, Paler fiind, al`turi de Alexandru Paleologu, cel mai solid reper al bunului conservatism în lumea cultural` postceau[ist`, un sprijin decisiv, a[ zice, pentru noi, cei care abia de îndr`zneam la început s` ne afirm`m ca atare în deochiata descenden]` perestroikist`. {tim prea bine c` moartea – a[a cum î]i este h`r`zit` – nu doar curm` o biografie, ci des`vâr[e[te (sau infirm` indirect) un destin. Refuz s` mi-i imaginez pe Eminescu septuagenar mo]ìnd în parlament, pe Mihail Sebastian cuvântând ca Aurel Baranga în plenarele de partid ale dejismului, pe Labi[ în postura lui George Macovescu, de pre[edinte

al scriitorilor, la 1980, sau pe Nichita St`nescu în România fesenist`, semnând împreun` cu F`nu[ Neagu în Lite- ratorul! Ca [i via]a, moartea este un dar. {i dac` zeii literaturii te iubesc, î]i rezerv` un sfâr[it la ora [i pe m`sura deschiderilor tale de tain`. (Lucru valabil – la limit`, e adev`rat – inclusiv pentru Marin Preda, sorbit, ce-i drept, printr-o fant` a deriziunii în eternitate, dar într-un moment de vârf, de sublim` acolad`, al for]ei creatoare, ca [i al celebrit`]ii sale.) Or, Octavian Paler a murit frumos. Demn, senin, armonios [i chiar împ`cat, în ciuda circumstan]elor fatalmente umilitoare pentru un r`zboinic intelectual [i un p`lma[ al scrisului ca el. A murit ca un om iubit de Dumnezeu. Iar ce a reu[it Daniel CristeaEnache – o carte de convorbiri cu Paler, din noiembrie 2005 pân` la începutul lui mai 2007 – va fi, sunt absolut sigur de asta, un moment uman (ca s` nu mai spun de cel editorial) excep]ional. Nu conteaz` c` majoritatea lucrurilor, a evoc`rilor [i confesiunilor cuprinse aici vor fi fost deja publicate în volumele anterioare de memorialistic`. Important este c` Paler a avut din plin acea con[tiin]` scriitoriceasc` pe care postmodernitatea, din nefericire, nu numai c` n-o are, deci nu are cum s-o piard`, dar binevoie[te, în cinismul ei barbar, s-o persifleze ca pe o prostie infatuat`, ori de câte ori o întâlne[te. Într-un fel, cei tineri au dreptate: n`scu]i în libertate, ei nu mai au de ce s` trìasc` esteticul, moralitatea artei, altitudinea [i atitudinea actului cultural la dimensiunile fabuloase cu care s-au deprins cei n`scu]i [i forma]i sub dictatur`. Cum s` le explici adolescen]ilor de azi – pentru care cartea, reflec]ia, contempla]ia sunt cel mult un petic de hârtie igienic` – o atât de tulbur`toare dovad` de etic` a scrisului, a[a cum este aceast` nota]ie a octogenarului cardiac aflat pe patul de spital cu câteva zile înainte de moarte: „M` gândesc la c`r]ile pe care nu voi apuca s` le citesc. Sau s` le recitesc. O fraz` e de ajuns uneori ca s` m` fac` s` uit de ceea

ce e meschin în mine“! (27 aprilie 2007). Citez din paginile „testamentare“ selectate de Daniel Cristea-Enache pentru România literar` (nr. 18 din 11 mai). „Da, am avut timp pentru multe. Inclusiv s` fiu altul decât cel care am vrut s` fiu. Am avut timp s` fiu egoist [i superficial, am avut timp s` fac din regrete o boal` incurabil`. Am avut timp s` descop`r c` lumea în care m` aflu nu e lumea în care mi-a[ fi dorit s` trìesc, f`r` s` fiu sigur c` exist` vreuna cu care a[ fi fost compatibil. Acum nu mai am timp decât pentru a încerca s`-mi asum b`trâne]ea [i bolile, cum m` îndeamn` G., dar nu [tiu dac` sunt suficient de preg`tit pentru asta“. Revine semnificativ în aceste ultime nota]ii imaginea f`râmi]`rii, a zdren]uirii, r`m`[i]elor, spulber`rii. „Tinere]ea nu mai e decât o zdrean]` aurie, pe care o târ`sc amintirile […] Stau [i m` uit pe fereastr` urm`rind cârpele norilor care [terg cerul […] Copacii negri [i b`trâni, plini de zdren]e…“ [.a. Puternic, vital [i încrez`tor, în ciuda suitei maladive pe care o etaleaz` abia stânjenit, cu copil`reasc` mirare, aproape cu candoare (reumatism, periartrit` bilateral`, diabet, adenom de prostat`, infarct), Paler nu se sfie[te s`-[i asume la rându-i adev`rurile [i întreb`rile eterne („când naiba s-a dus via]a? Din p`cate n-am înv`]at nimic nici de la stoici, nici de la b`trânii din Lisa“), nu se teme s` anuleze referin]ele culturale [i exemplele istoriei de manual în favoarea raiului copil`riei [i a naturii de acas` („la ce-mi folose[te s` [tiu cum i s-a tìat capul lui Cicero sau ce încurc`turi a avut Sofocle cu bìe]ii lui? Prefer s`-mi aduc aminte cum ar`tau p`durile prin care le-am p`zit pe Cioanta [i pe Mali“), cu inevitabila, milenara „moral`“: „se pare c` totdeauna în]elegem prea târziu ce-ar fi de în]eles. Nu e caraghios s` începi s` fii serios la optzeci de ani?“ Am surâs amar, dar victorios – într-un mod cam stupid, sunt silit s-o recunosc – când, discutând aceste pagini testamentare cu un prieten care mi l-a încondeiat sistematic pe autorul Vie]ii pe un peron , [i înainte, dar mai ales dup` 1989 (pe motiv de oportunism, carierism politic, poz`, grandilocven]`, compromisuri, nomenclatur`, cameleonism estetic, mimetism literar, exces de citate – „referen]ialism autojustificativ“ etc.), l-am v`zut capitulând în fa]a m`surii în]elepte dovedite de urm`torul pasaj: „…Acolo mi-am scris toate c`r]ile de dup` Ap`rarea lui Galilei , pân` la De[ertul pentru totdeauna . Începusem s` detest regimul, dar n-aveam curajul s` m` dau de gol. Trìam cu problemele din Ap`rarea lui Galilei , care a reprezentat o spovedanie indirect` […] În vara lui 1983, când am fost destituit de la România liber` , n-am fost nici surprins, nici descump`nit. Sim]eam c` meritam acea destituire, c` nu mi se f`cuse o nedreptate, ci doar un afront care-mi r`nea amorul propriu, deoarece am fost scos ca o m`sea stricat`, f`r` menajamente. Dup` aceea n-am vrut s` mai aud de vreo reinser]ie în sistem…“ Actele mele „negative“? se întreab` Paler. „Nu le dau vreo valoare aparte, dar [tiu c` iritau autorit`]ile“. Atât. Încolo… „chiar dac` a[ striga «ajutor», nu m-ar auzi nimeni. A[a c` prefer s` tac [i s` cred c` alunec printr-un vis. Spre ce? Habar n-am“. j

10

A R U T A R E T I L


Intrarea în miraj Jurnal de Mircea C`rt`rescu o

S. DAMIAN

o

C

AUT un precedent care s` confirme o coresponden]` de situa]ii pe un traseu literar. Am apelat la cazuri celebre ca s` fixeze ramele unei potriviri f`r` a ]ine seama de analogii de fond. Astfel, sili]i s` r`sfoiasc` un volum masiv de debut în proz`, referen]i ai unei edituri de prestigiu (Gallimard) au reac]ionat deruta]i. Au strâmbat din nas [i au dat un verdict de refuz. R`bdarea le fusese pus` la încercare, se v`zuser` purta]i prin coridoare întunecate, înc`rcate de relicve. Care era firul relat`rii? Ei erau revolta]i de capriciile unei evoc`ri în care gustul, mirosul, pipìtul aveau întâietate. Sursa pl`cerii în reconstituire se dovedea repetarea unei îndeletniciri din copil`rie, scoas` la suprafa]`, mestecarea unei madlene. Se ciocniser` de logica stranie a unei asocieri, de o metod` de narare necultivat` pân` atunci. Pân` [i un consilier extern reputat al editurii, André Gide, l-a respins pe Proust pe vremea când acesta era un literat seminecunoscut, deoarece sfida reprezent`rile consacrate în epic`. O opacitate care a r`mas una din gafele faimoase în istoria recept`rii critice. Pentru Kafka [ocul unei coliziuni cu opinia controlorilor artei a venit cu întârziere. Contemplând mald`rul de texte nefinisate, care se adunaser` în l`zi pentru c` ezita s` le propun` spre tip`rire, autorul se hot`râse chiar s` le ard`. Era mistuit de o îndoial`: se încadra inspira]ia lui în ceea ce se numea literatur`? Teama lui era c` se va ivi o neîn]elegere între el [i publicul greu de sedus [i de dresat. Dac` nici nu era scriitor? B`nuia c` va stârni din prima fil` a romanului Procesul nedumeriri: cum au p`truns cei doi intru[i în zori de zi, neanun]a]i, în locuin]`? De ce se comportau brutal [i impertinent? De unde au c`p`tat dispozi]ia de a viola domiciliul [i de a perchizi]iona? De ce culp` era acuzat locatarul când el nu-[i aducea aminte s` fi s`vâr[it un delict? Ciudat

l

Mircea C`rt`rescu JURNAL Humanitas, Colec]ia Memorii/Jurnale/Convorbiri 2001, 472 pp.

era c` autorul nu se sinchisea, nu d`dea explica]ii, men]inea starea de enigm`, ba mai mult, descria scena efrac]iei cu dezinvoltur`, ca [i cum totul ar fi verosimil, chiar banal. Pendularea între real [i fantastic a devenit un fapt literar. Kafka a abordat imaginarul ca [i cum ar fi obi[nuin]a de toate zilele, a remarcat cineva. Nu am inten]ia s`-l a[ez pe Mircea C`rt`rescu pe aceea[i treapt` cu sp`rg`torii de norm` în arta modern`. Fire[te, el se afl` înc` la startul unei ascensiuni care promite mult [i revendic` un tratament de excep]ie. Deslu[esc în crea]ia lui ipostaze care seam`n` cu demersul narativ sugerat. La o alt` scar` a recep]iei, [i el a fost întâmpinat cu neîncredere [i cu sâcâitoare obiec]ii. I s-a repro[at c` a întors spatele evenimentelor diurne [i c` prefer` s` transporte nara]iunea în sfere de irealitate [i halucina]ie. Scrie prea mult despre sine, nu construie[te ca al]i prozatori personaje autonome, nu prezint` un subiect închegat. Eroul lui Mircea C`rt`rescu se înc`p`]âna s` r`mân` ag`]at de o vârst` preadolescentin`, st`tea pironit la fereastra apartamentului din cartierul Floreasca, privea str`zile cenu[ii, monotone, cl`dirile în serie, în timp ce mintea îi era atras` de alte înl`n]uiri, ale fanteziei. Ochiul lui distingea dincolo de peisajul comun un univers bizar, ba stranii figuri de c`pcùni, ba mirifice priveli[ti. O expedi]ie imaginar` pleca de la elementele plate ale realului. Nu se putea lecui de obsesia decol`rii, din ea extr`gea verva de a fabula. Era rù ce f`cea? Se confesa des: „nu pot s` imaginez personaje, s` le pun la treab`“ (p. 244). Se înfuria la îndemnul pe care-l primea: „s` aib` [i ceva epic`“.

Identitate E o eviden]` c` Mircea C`rt`rescu s-a desprins dintr-o coloan` în mar[, tatonând alte poteci. Un scriitor competitiv la nivel european. Nu cunosc alt prozator român contemporan care s` fi p`truns mai ferm în peisajul continental. C`r]ile lui sunt expuse în vitrinele libr`riilor din Paris, Londra sau Berlin, e tradus în mai multe limbi. A primit numeroase burse, e invitat la congrese [i întâlniri de lucru interna]ionale. Aceast` recunoa[tere nu e meritul unei propagande oficiale, e curmat prostul obicei al interven]iei de stat. Petrece mai mult` vreme în popasuri afar` decât pe meleagurile natale. Nu-mi dau seama dac` [ederea în strìn`tate este o op]iune premeditat`, efectele sunt îns`

concludente. În ceea ce scrie [i în felul cum se poart` a lep`dat provincialismul. S` nu fiu în]eles gre[it. Mircea C`rt`rescu nu [i-a renegat r`d`cinile, e ata[at prin mii de fire de matricea geografic`. Tocmai el cunoa[te literatura autohton` din scoar]` în scoar]`, e îmbibat de imagini [i simboluri, de la cronicari la condeieri actuali. E un proces de asimilare [i de angajare intern`, de autoflagelare, mersul înainte presupune o devorare a propriei fiin]e („Sfânt trup [i hran` sie[i, Hagi rupea din el“, exclam` Ion Barbu). Are pasiunea de a antologa poe]ii tineri, de a îndruma [i încuraja. Siluetele urbei în care [i-a trìt copil`ria [i s-a maturizat îl urm`resc în peregrin`ri; dup` o absen]` mai îndelungat`, m`rturise[te c` dore[te cu ner`bdare revederea. Ceva s-a schimbat în comportament. A înv`]at s` judece cu un orizont mai larg, nu se mai simte prizonierul unei raport`ri egocentrice (în numele unei unice colectivit`]i etnice). Itinerarul form`rii lui arat` binefacerile unei interp`trunderi, care nu mai sufer` de înapoiere [i conservatorism. Din unghiul ruperii cu o tradi]ie a stagn`rii, mi se pare semnificativ un caiet de însemn`ri compus de Mircea C`rt`rescu în anii trecu]i ( Jurnal ) –Editura Humanitas. Nu l-am consemnat în momentul apari]iei. M` refer acum la el ca s` recuperez o lacun` [i s` dezv`lui cheia unei evolu]ii impresionante. Adnot`rile cu caracter intim indic` o deschidere spre lume, totodat` o repliere spre sine pentru a se putea spovedi. Afl`m prea pu]in despre întâmpl`rile de interes mai larg, cercul de prieteni, iubirile, dramele biografice nu cap`t` extindere. Aproape totul se concentreaz` asupra unui spa]iu restrâns, rela]iile sale cu o oper` în zidire, dezmeticirile pe planul crea]iei, ve[nica nemul]umire fa]` de stadiul elabor`rilor. Descinde în atelierul-labirint, astupându-[i urechile la vacarmul din exterior, sondajul nu-i provoac` o jubila]ie. Mircea C`rt`rescu e torturat de ideea e[ecului [i [i-a propus o ]int` care solicit` un efort cu mult` luciditate. Nu e sigur c` avanseaz` spre izbând`. E un chin de extrac]ie nobil`, rar am întâlnit o astfel de repudiere a ideii de carier`, de urcu[ arivist.

Lectura La un intelectual de calibrul lui Mircea C`rt`rescu e normal ca un reper continuu s` fie cartea. El cite[te câteva

volume pe zi deoarece îl mistuie curiozitatea, tinde s` asimileze cât mai mult [i nu admite s` fie privat de nimic important din cultura lumii. Cartea nu e un divertisment, ci o parte din str`dania de absorb]ie [i de autoformare. Tot ce selecteaz` în bibliotec` ocup` un loc central în ocupa]iile zilnice, ajunge un fapt existen]ial. Literatura e o poart` spre o alt` realitate, un schimb de experien]` cu al]i c`l`tori peregrini. Dac` ar fi necesar s`-[i decline meseria, ar invoca în primul rând lectura: „Sunt un biet g`sitor de c`r]i“ (p. 12). Fiindc` de]ine criterii de expert [i tot ce zice e o prob` de gust [i de discern`mânt, î[i permite s`-i evalueze pe al]ii la nivelul unei exigen]e maxime. Când se desparte de cineva în aria literaturii nu recurge la aluzii, la fraze ocolite, reprob` direct, r`spicat, neiert`tor, taie în carne vie. Nimeni, nici din cei vesti]i, nu mai beneficiaz` de o circumstan]` atenuant`. Umberto Eco l-a dezam`git. Pendu- lul nu e numai o carte proast`, dar [i necinstit`. Deznod`mântul nu decurge pe firul logic, detectivul dispune de un set de date la care cititorul nu are acces. Eco distruge, deci, puntea de comunicare. Nici Cortázar nu-i satisface preten]iile. Etalonul la care se refer` e mereu estetic, presupune antrenarea într-o dezbatere în jurul frumosului. Cu Mircea Eliade severitatea se sus]ine datorit` neîmplinirii unor deziderate pur profesionale: „ Maitreyi e cam pu]in ca s` se poat` numi literatur`“ (p. 155). D` impresia c` lucrurile s-au petrecut chiar a[a, India, fata, dragostea s-au ivit aidoma, nu transpare o filtrare. Crea]ia înseamn` ceva în plus. B`nulescu e un zid de sticl` între cititor [i lumea posibil` dinlùntru. Nu e Mircea C`rt`rescu prea exclusivist? Cum î[i arog` dreptul de a suspecta valori certe? În cazul lui toate acestea nu sunt motive de excomunicare, el î[i îng`duie s` elimine numai din perspectiva bunului sù plac. Vorbe[te în numele ]inutului de ser` (elitar) care corespunde aspira]iilor sale. Lectura are pentru el o determinare de existen]`. Aplic` o sit`, chiar dac` uneori provoac` un masacru. Exist` nume preferate, zei tutelari, faruri: Kafka, Musil, Gombrowicz, Arghezi, Kierkegaard, Pynchon. Nu din întâmplare am pomenit la început de un precedent: Procesul [i Castelul . Intrat pe acest f`ga[, C`rt`rescu simte o fraternitate care e deasupra a toate cele, percepe similitudini cu el însu[i, resimte aceea[i investi]ie lùntric` – neuitând s` r`mân` modest. Al`turi de Kafka a disp`rut la el gratui-

11


tul, digresiunea, divaga]ia, e pus în ac]iune totul cu orice risc. Remarc` la autorul praghez împ`r]irea între birou [i scris. În ultimii ani ai existen]ei s-a purtat ca un strigoi, un mort viu, [i te întrebi cine vocifereaz` în el. Abia aici oroarea [i terifiantul izbucnesc [i te cutremur`: „nu mai vorbe[te un om, ci glasul unei for]e din alt` specie, un oracol“ (p. 197). Între 35 de ani [i finalul vie]ii a fost un monstru, a dep`[it limitele comprehensibilului, a plutit literalmente între lumea de aici [i o hiperlume. De la Procesul la Castelul se desf`[oar` o modificare a ritmului [i a tonalit`]ii. Asist`m la o metamorfoz`. O emana]ie a unei gândiri metaabstracte nu poate fi sesizat` de o minte obi[nuit`, exist` o alt` logic`, alte legi, care nu mai sunt ale omului, ci ale unei min]i strìne. Are o legitimitate? Legile nici autorul nu le mai cunoa[te. Omul accept` un joc ale c`rui reguli îi scap`. Enormul mecanism se pune în mi[care, func]ioneaz` perfect, chiar dac` nu [tie de ce, se conformeaz` unei ordini, n-are alegere. Nu se mai înregistreaz` îns` „c`ldura animal`“, e un pustiu, o secet` dirijat` de alte constela]ii. Sunt pagini splendide de interpretare, în care analiza se sprijin` pe filosofie, dar ca s` se exprime împrumut` mult de la poezie. Pe acela[i palier cu Kafka se situeaz` Salinger. C`rt`rescu declar` c` e absolut fascinat de ceea ce a[terne pe hârtie autorul american. Se încumet` s` introduc` ni[te rezerve, precizând c` [tacheta e foarte înalt`. Adaug` ipoteza c` sc`derile sunt voite: plictisit c` scrie bine, [i Salinger încearc` disperat s` scrie prost (p. 203). Din Arghezi recit` versuri, le [tie pe dinafar`. Cimitirul Buna-Vestire e ultima capodoper` de grotesc [i de viziune (p. 304). Nimeni nu putea face ce face Arghezi din chimismul limbii. Cuvintele sunt martirizate [i sodomizate ca în Sade, cultiv` desfrâul lexical, în care e maestru. Poetul Cuvintelor potrivite este pentru C`rt`rescu [i un îndemn pentru ie[irea din contingent, poezia urc` spre tain`, vraj`, semn ocult. El nu poate s` l`mureasc` farmecul unor versuri („Epitaf“) unde poetul transmite prin litere înscrise pe pielea femeii, în jurul sfârcurilor, o chemare, o îmbinare de îngeresc [i pietrificare: „Acesta este sufletul meu Ra[el/ Ruga]i-v` pentru el“. E o încheiere în afara ra]ionamentului, pe scara celest`, fiorul se p`streaz`, chiar dac` Arghezi nu mai ofer` alte date concrete pentru în]elegerea situa]iei. Unde m` despart de C`rt`rescu este în excesul de despicare (cùtarea unor incongruen]e la Dostoievski, Flaubert sau Thomas Mann). La autorul romanului Educa]ia sentimental` se degaj` o plictiseal`, o duhoare de gaz lampant. Are tot dreptul s` formuleze obiec]ii, dar de la altitudinea marii pre]uiri rezervele sunt expuse prea laconic [i par arbitrare.

Biografia Repet c` lectura nu e o relaxare, ea face parte din sfor]area de a se cunoa[te pe sine, de a se autoforma. Cine este el? La aceast` întrebare se str`duie[te s` r`spund`, iar c`r]ile citite sunt indicii ale unui proces de identificare prin dialog. Citind, are revela]ia unor impulsuri interioare, se z`re[te într-o oglind`. Re]ine o distinc]ie a lui Todorov (p. 82).

Se pot discerne dou` categorii incompatibile de fantastic. Eu: copil`rie, autoerotism, nebunie, drog, religie, nonverbalitate. Tu: sexualitate pervers`, nevroz`, magie, verbalitate. Prima sec]iune e contemplativ`, a doua activ`, dinamic`. Cu uimire, Mircea C`rt`rescu se reg`se[te în ambele variante. În alt` parte descrie masca fericit`: bìat bun, extrem de civilizat, politicos, credul, avid de împ`care. În umbr` un tip vilain, impulsiv, ar]`gos. E acela[i [i totu[i altul. Trebuie s` accepte ambivalen]a, s` cl`deasc` anevoie un echilibru [i s` nu estompeze diferen]a. În faza începerii jurnalului (1990) îl domin` gândul c` e epuizat ca scriitor. A terminat Visul [i Levantul , mai înainte s-a desp`r]it de poezie, nu mai e sigur cum va merge mai departe, are rezervoarele secate, e chinuit de co[maruri. Trebuie s` se fereasc` de tenta]ii. Întâi de toate s` se lepede de cele sociale, de carier`. S` se separe de orice îngr`dire. „Esen]ial: s` p`strez curajul de a ie[i oricând din orice joc“ (p. 8). E nevoie s` revin` la singur`tate, anonimat [i s`r`cie. Îi va r`mâne întotdeauna retragerea la matc`, cu toate cochet`riile narcisiace („sunt tandru cu mine ca [i cum a[ fi cu o iubit` reg`sit`“). Dup` r`t`ciri, false iluzii, e convins c` face o gimnastic` de recuperare, un program de recondi]ionare. Când se autoinspecteaz` descoper` simptome alarmante, t`lm`ce[te semnalul de panic` („nici vise nu am mai avut“). Îl las` instinctul de conservare [i totu[i nu trebuie s` decad`. Strângând din din]i, respect` un cod sever de lucru. N-are voie s` abandoneze orarul spartan dedicat literaturii. Tot ce n-are leg`tur` direct` cu arta e mai prejos, poate fi sacrificat, nu e un minus, se va recompensa. O deviz` în conduit` e s` resping` „bulg`rele de z`pad` al puterii“. Pe aceast` pant` a reprim`rii ambi]iilor lume[ti nu e întotdeauna consecvent. Prea st`ruie în preocup`ri legate de reclama c`r]ilor,

de audien]`, de r`sf`]. Nu poate fi destul de obiectiv. În clipele de clarviziune e decis s` se descotoroseasc` de tot ce e secundar, de Universitate (postul de asistent), de doctorat, de certificate. A[ez în aceast` delimitare fa]` de gloria ob]inut` pe cì nescriitorice[ti [i alergia lui C`rt`rescu la tam-tam-ul na]ionalist. E de lùdat izolarea sa în raport cu ofensiva stratului de jos. Evadeaz` din acest mediu nu numai ca s` se apere, dar [i fiindc` este scârbit de multa murd`rie ([i în moravurile de breasl`), e mândru c` nu face parte din nici o coterie – „Pe de alt` parte aici în ]ar` totul mânje[te“. Circul` alte reguli decât decen]a [i civiliza]ia, e o ambian]` care schilode[te intelectul [i sensibilitatea. Scrisul e o iluminare, o purificare. Ca s` se preg`teasc` de crea]ie, urmeaz` un ciclu ra]ional. Î[i noteaz` cum trebuie s` se documenteze, ce s` studieze: boli de piele, arhitectur`, etnologie, anatomie, psihiatrie. În jurnal destìnuie[te c` n-a fost zi s` nu se gândeasc` la scris, s` nu încerce s` vad` ceva într-o structur` viitoare. Noteaz` ca un contabil într-un bilan]: a scris 466 pagini de caiet [i în timp de 3 ani 7 luni [i 3 s`pt`mâni. Prima parte din Orbitor a început-o la 7 decembrie 1992 [i a încheiat-o la 29 iulie 1998.

Metafora Ce e primordial la Mircea C`rt`rescu este stilul. El se exprim` altfel decât muritorii de rând, a strâns un tezaur de cuvinte, nu se repet` nicìeri, are sim]ul plasticit`]ii, crede în suprema]ia esteticului. Se re]in la el portretele. De pild`, Lennon (p. 351): fa]` masiv` de huligan, dar ochii modigliane[ti, cu nas de rabin peste nobila buz` de sus. Se strâmb` ca un clovn, scoate limba, d` din umeri. Aceast` fizionomie a compus tot ce a fost mai profund [i mai tragic. Alt portret, Buñuel: ochi sulfuro[i, f`r` pleoape, ni[te boabe de struguri jupuite de coaj`. Liniile ascetice ale fe]ei, vocea sacadat`, un fel de curgere paranoic`,

care include [i o autopersiflare. Îi plac insectele, armele de foc, [erpii, mersul femeilor (p. 450). La fel ca în alc`tuirea de profiluri, C`rt`rescu se distinge în peisaje. Evoc` dup`-amiezile de puber, când st`tea pe lada de la studio, cu picioarele goale pe caloriferul fierbinte [i privea cum ninge peste cur]ile [i casele Bucure[tiului, peste tramvaiele cu acoperi[uri grele de z`pad`, peste [oseaua alb` din care au disp`rut urmele [inelor. Face leg`tura cu alte imagini: când era mai mic, de la geam observa cum ninge afar` oblic, era hipnotizat [i întreaga clas` zbura ca o rachet` spre lumina alb` [i înghe]at`. Sunt admirabile imaginile din c`l`torii, bunòar` din Amsterdam: case [i poduri, fa]ete lipite [i înguste. A consumat mult` elocin]` ca s`-[i protejeze sl`biciunea, infirmitatea de a visa, de a p`r`si realul. Cum s` se apere de vina c` r`scole[te apele tulburi? Fa]` de predilec]ia pentru zonele urâtului simte ru[ine (face ceva interzis, e împins de imboldul exhibi]ionismului, nu se poate ab]ine). Îl atrage jegul [i putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina rânced`. O dat` descrie o nunt` în provincie, figuri [i forme dilatate, ochi piezi[i, stigmat al larvarului subteran. Grotescul atinge culmea în scena când danseaz` gìna înconjurat` de zgomot [i vulgaritate. Aceast` valen]` spre urât d` na[tere la pagini excelente. Prin Orbitor domin` imaginea fluturelui, care poate genera sublimul, dar [i diformul. Biografia lui Hermann e un amestec de ciud`]enii [i repulsie. Totul e subordonat îns` scrisului („lumea mea e o lume închis`“). E convins de faptul c` nu poate compune decât într-o camer` cu u[i [i ferestre ferecate, [i unde e singur. Are nevoie de monotonie, de un spa]iu pentru medita]ie, e un marginal r`t`cit în universul care e numai al lui. Se fac trimiteri [i la o credin]` care nu transpare explicit. E pândit de pericole. A[teapt` o salvare, o voce care s`-i spun`: „las` totul [i vino“ (p. 299). De fiorul existen]ial se apropie cu precau]ie. Parcurge zone de performan]` a artei când, pe urmele lui Wittgenstein, trece ni[te bariere. Descrie substituiri misterioase, un personaj cuget` cu creierul altcuiva, se simte slobod în pielea strìn`, rezult` o ambiguitate, fiindc` nu se mai pricepe unde e centrul care dirijeaz` muta]iile. Idealul lui C`rt`rescu este s` ridice inspira]ia epic` la cota reflec]iei despre art`, unde el rivalizeaz` str`lucit cu vizionarii moderni. Nu mai cred c` am avut dreptate cînd am scris despre Orbitor , vol. I, [i am sus]inut c` Mircea C`rt`rescu ar trebui s` reteze propensiunea spre autocontemplare [i s` opteze pentru drumul spre relatarea obiectiv`, neutr`, exterioar`. Ast`zi îmi dau seama, [i dup` lectura Jurnalului , c` procedînd astfel el s-ar mutila ca prozator. Seva o desprinde mai curînd din vis [i halucina]ie, din proiec]ia imaginar`. Va atinge un echilibru armonizînd balan]a, g`sind o contrapondere, f`r` s` renun]e la miezul fecund. j

A R U T A R E T I L

12


Ce înseamn` o cultur` eficient`

Reflec]ii pe marginea p`mîntului plat U E S E

o

ALEX AN DRU MATEI

A

o

U dreptate gînditorii postromantici, germani mai ales, care cred c` „fiece limb` este survenirea acelei rostiri esen]iale, în care unui popor i se deschide în chip istoric lumea sa [i în care p`mîntul se p`streaz` ca cel care e închis“,1 [i istoricii literaturii (nu literari) care, în prelungirea unor astfel de interpret`ri ale limbii, conchid c` literatura modern` se sprijin` pe principiul „indiferen]ei absolute a formei de realizare a voin]ei artistice“2. Thomas Friedman nu e un artist, dar este un adept al ideii preeminen]ei creatorului asupra executantului [i a celui care reu[e[te s` o transforme în unealt`, în versiunea industriei IT. Voin]a lui nu e una artistic` [i nici obiectul lui de cercetare nu e literatura. Cu toate acestea, întocmai ca [i „literatura modern`“ în]eleas` ca un nume de paradigm`, cartea lui, P`mîntul este plat, declan[eaz` reflec]ii care-l plaseaz` al`turi de artistul modern, autentic indiferent de felul în care î[i formuleaz` „voin]a artistic`“. Jurnalistul american dovede[te nu o voin]` artistic`, ci una de cunoa[tere [i de solidaritate întru cunoa[tere. {i nu conteaz`, a[adar, dac` [i-o manifest` prin apelul la concepte sau la informa]ie, la o [tiin]` sau alta, la o anumit` tradi]ie. Dincolo de op]iuni ideologice, unele asumate – cele culturaliste –, altele nu – un americanocentrism disimulat, dar cu atît mai perceptibil –, cartea lui Thomas Friedman pune pe gînduri cititorul nu în calitatea lui eventual` de persoan` public` cu o anumit` activitate specializat`, ci pur [i simplu ca om al începutului de secol XXI afiliat unei singure tradi]ii explicit europene: cea a îndoielii.

l

Thomas Friedman P~MÂNTUL ESTE PLAT Traducere de Dan Nicolae Popescu, Dorin Nistor, Mirela Mircea, Raluca Marincean, Prefa]` de Daniel Dìanu, Polirom, 2007, 480 pp.

Temele de reflec]ie suscitate de aceast` carte sunt dou` [i le voi dezvolta dup` o încercare de situare a ei într-o perspectiv` culturalist`: tradi]ia [i statutul [tiin]elor umane. Împreun` cu autorul cred c` doar o astfel de abordare, din perspectiva diferen]elor culturale, poate explica ceea ce se întîmpl` ast`zi în lume la nivelul discursurilor de legitimare ale puterilor care-i conduc diferitele comunit`]i. Important` este întrebarea „dac`, din perspectiva compar`rii culturilor [i a sociologiei religiei, secularizarea european` nu este cumva o cale particular` care ar avea nevoie de o corectur`“3. Thomas Friedman nu î[i pune explicit aceast` întrebare, dar întreg cel de-al zecelea capitol o presupune, ca [i reflec]iile despre locul Statelor Unite în jocul concuren]ei mondiale: de ce India [i mai ales China se dezvolt` atît de rapid, mai rapid decît b`trîna Europ` [i, f`r` îndoial`, mult mai repede decît regiunile aflate într-o situa]ie economic` asem`n`toare în urm` cu 20 de ani?

Reflec]ii dincolo de teorie Ultimul volum al jurnalistului american Thomas Friedman, P`mîntul este plat (The World Is Flat: A Brief History Of The Twenty-first Century , 2005)4, merit` probabil puzderie de comentarii mult mai aplicate – în economie, în politic` interna]ional`, în tehnologie etc. – decît cele pe care le voi face eu în aceste pagini. Cititorul român generalist nu s-a mai întîlnit cu o astfel de carte pentru simplul motiv c` nimeni nu s-a gîndit s`-i ofere medita]ii [i informa]ii despre lumea de ast`zi care s` nu alc`tuiasc` un discurs revendicabil de la o anumit` tradi]ie de gîndire. Traducerile neliterare în limba român` opereaz` îndeob[te în conformitate cu dou` direc]ii, c`tre literatur` practic` [i de consum [i, respectiv, c`tre texte care apar]in unor [coli: de la gîndirea politic` anglosaxon` din secolul al XVII-lea la deconstruc]ionismul francez [i la cognitivismul (iar) anglo-saxon, tot ce este teorie filozofic` vine de undeva, [tie de unde vine [i se înscrie pe f`ga[ul de unde vine în mod explicit. Textele care apar]in unei [coli prezint` o mul]ime de avantaje. În primul rînd, ele pot

forma cititorul într-o anumit` direc]ie de gîndire, cu condi]ia ca edi]iile traducerilor s` fie cît se poate de bune [i s` înlesneasc` înscrierea textelor în respectivele tradi]ii. Avem astfel tradi]ii de gîndire politic`, în special liberal`. Avem tradi]ia fenomenologic` în filozofie, avem o tradi]ie de spiritualitate ortodox` – mai demult, la editura Institutului european de la Ia[i, apoi Polirom, ca s` nu mai pomenesc de editura Anastasia –, dar [i una catolic`. Avem un mugur de tradi]ie medieval` – Alexander Baumgarten [tie de ce –, în fine, n-o mai lungesc. Avem, desigur, [i o tradi]ie – deja – de gîndire postmodern`, dar asta mai ales în ceea ce prive[te deconstruc]ionismul francez (poate pentru simplul motiv c` postmodernismul anglo-saxon cere competen]e [i habitudini de reflec]ie specifice pe care intelectualul român pare s` nu le aib`). Pentru c` exist`, [i o [tie toat` lumea, adev`rata tradi]ie postmodern`, care este cea american`, atît pe ramura pragmatismului (Rorty) cît [i a socio-economismului marxist: David Bell, Fredric Jameson, Edward Soja etc. Ace[tia sunt îns` cunoscu]i doar din volumul lui Steven Connor Cultura postmodern` 5. Steven Connor însu[i, ca teoretician al anilor 1980, va fi avut deja ocazia s` preia, pe filier` francez`, teorii de inspira]ie sociologic` care merg în direc]ia estetiz`rii realit`]ii contemporane, prin desc`rnare, reificare, virtualizare, multiplicare [i – courtesy Deleuze – simulare. Or, P`mîntul este plat nu e o carte de teorie. Acesta este un prim indiciu despre noutatea acestei c`r]i pe pia]a româneasc`. Adecvarea ei cu un anumit tip de realitate cotidian` este imediat activat`, chiar dac`, desigur, decupajul poate fi pus la îndoial`. Titlul reprezint` o metafor`, desigur, iar cele zece evenimente care au dus la aplatizarea lumii reprezint` produsul unei selec]ii, ca [i al unei istorii subiective. Friedman este un pozitivist [i un antiistoricist, ceea ce-l îndep`rteaz` de conservatorismul profesat cînd vine vorba de Statele Unite. Acesta ar fi principalul repro[ care i se poate aduce: eviden]a uneori prea mare a fondului sù central-american, de fiu al Minesottei… Friedman nu scrie din pozi]ia strict contextualizat` a unui jurnalist. O carte e

scris` ca s` r`mîn`, oricît de mult am adera la ideea cinic` a c`r]ii care exist` doar pentru c` e un obiect comercial. El face astfel pe istoricul postmodernit`]ii, de[i nu folose[te termenul. Nu [tiu dac` inocent sau nu, el nu folose[te, în general, nici un fel de concepte. Numai c` scopul lui Friedman nu este acela de a face istorie – [i, deci, de a da un sens vie]ii lumii. Nu are nici cultur`, nici suflu pentru a[a ceva. El este un om al P`mîntului plat, unde insurmontabila problem` a cunoa[terii istorice nu se mai pune. Istoria pozitivist` nu exist` decît pentru justificarea prezentului prin recursul la trecut. A[a se face c` Friedman trece rapid în revist` dou` etape ale aplatiz`rii p`mîntului: 1.0. între 1492 [i 1800, 2.0. între 1800 [i 2000, pentru a ajunge rapid la zilele noastre. Aproape toat` cartea de fa]` vorbe[te despre ultimii treizeci de ani, iar cînd autorul ajunge la tematici explicit culturale, le men]ioneaz` f`r` s` z`boveasc` asupra nodurilor gordiene ale legitimit`]ii ra]iunii occidentale versus religia islamic` sau ale ethosului muncii evident în Asia [i aproape absent în America de Sud [i Africa. Informa]iile lui Friedman provin din dou` surse, dintre care una direct`: c`l`torii, adic` întîlniri cu oameni [i realit`]i, [i articole de pres` atent selectate. Autorul nu este un hermeneut al lor, ci un statistician. Problemele puse de interpretarea lor nu ]in nici de recursul la o tradi]ie explicit` [i în nici un caz la integrarea lor într-un discurs de cunoa[tere nevoit înainte de orice s`-[i alc`tuiasc` propria constitu]ie. E vorba mai degrab` de cantitate. Nu omul e ]inta lui Friedman – în sens ontologic. {i asta nu pentru c` l-ar considera o unealt` de produc]ie, ci fiindc` el cunoa[te existen]a prea multor culturi pentru a putea emite preten]ia mereu exorbitant` de a vorbi despre om.

Scurt` istorie a p`mîntului plat Cu toat` deschiderea sociologizant` a unor francezi ca Baudrillard, Lipovetsky sau, la urma urmei, Pascal Bruckner, ori a americanului Richard Sennett, cu toat` curiozitatea valorificat` în stil suprarealist de Foucault [i de Deleuze,

13


scrierile lor au, în raport cu substan]a trìrii colective cotidiene, prea mult` distan]` sau, dimpotriv`, în raport cu voin]a de reduc]ie a ei, prea mult` angajare ideologic`. Presupozi]ia lui Friedman este simpl`: într-o societate dinamic`, animat` de voin]a [i responsabilitatea dezvolt`rii, indivizii au mai multe [anse s` fie ferici]i decît în alta. Ceea ce exclude un discurs de o normativitate prea abstract` [i ap`sat` sau unul aparent explicativ în care o anume tez` s` poat` trece drept realitate constatat` cu titlu de rezultat al unui proces istoric necesar. Nici critica societ`]ii spectacolului, nici îndoiala cu privire la identitatea uman` dup` clonare [i virtualizare prin internet, nici optimism triumfalist necondi]ionat, nici nevoia unui zeu nu apar ca fiind practicile discursului lui Friedman. Cartea lui este îns` în]esat` de m`rturii, dialoguri, citate de pres`, descrieri personale. {i, desigur, cu foarte mult` informa]ie statistic`. Pentru prima oar`, îns`, într-o carte care pretinde s` cuprind` o realitate social` într-un sens, nu scap` necitat aproape nici un nume de ]ar`. Cartea lui Friedman apar]ine ea îns`[i p`mîntului plat în m`sura în care autorul nu se cantoneaz` în nici una din tradi]iile de gîndire cunoscute [i, deci, parafrazînd teoria lui Heidegger din Originea operei de art` , nu are „p`mînt“. Desigur, la o privire mai atent`, optimismul tehnologic al lui Friedman provine dintr-o tradi]ie liberal` aflat` la antipozii viziunilor îmbufnate ale europenilor despre tehnologizarea lumii paralel` cu uitarea fiin]ei. Dar repro[urile cititorului sînt repede parate: da, comunicarea nelimitat` poate dùna. Pentru a preveni efectele ei negative, trebuie ca cei care profit` de pe urma ei s` o în]eleag` [i s` o acceseze cu r`spundere. La urma urmei, secolul al XVII-lea european cuno[tea oroarea de ap` din acelea[i motive: apa e purt`torul atîtor germeni! Ceea ce nu înseamn` c` trebuie s` o evit`m. Cu alte cuvinte, retorica acestei c`r]i urmeaz` un traseu care nu vizeaz` propunerea, fundamentarea [i impunerea unei metode. Este vorba despre o logic` [i despre o sintax` primare, care în nici o clip` nu deschid în mintea cititorului un spa]iu afectiv de reflec]ie. Nu e vorba nici despre ironia socratic`, nici despre disperarea romantic` – [i nici despre aplombul autofic]ional prin care autorul cheam` cititorul întru semnarea pactului de lectur`. La drept vorbind, repro[ul pe care i l-a[ face lui Friedman este c` a scris prea mult pentru a-[i sus]ine ideile, dintr-un exces de documentare ale c`rui ra]iuni nu ne intereseaz` acum. Expunerea analitic` a faptelor prevaleaz` în raport cu manipularea lor sintetic`. Cititorul poate termina de citit un capitol uneori înainte de a-i fi parcurs toate paginile, s`rindu-le pe cele care ilustreaz`, înc` [i înc` o dat`, aceea[i idee. Dar tot rùl spre bine. Nici o clip` autorul nu î[i exemplific` presim]iri, intui]ii sau metafore – cu excep]ia nevinovatului p`mînt „plat“. A[a cum deconstruc]ioni[tii demonteaz` figuri pentru a le pune în lumin` p`r]ile componente, Friedman construie[te, din elemente neasamblate înc`, figuri pe care, ca în pop’art, iar nu ca în arta abstract`, le plaseaz` în lume. Exist`, în prima parte a volumului, zece

astfel de figuri numite factori de aplatizare a p`mîntului, preceda]i de un capitol introductiv intitulat „În timp ce dormeam“. Cuvîntul-cheie al acestor factori este deschiderea. Numele lui Karl Popper nu este citat, dar totul începe, crede Friedman, de la c`derea Zidului Berlinului. Istoria nu-l pasioneaz` îns` prea mult. Urm`torul factor de aplatizare este crearea www: la 9 august 1995, Netscape a devenit disponibil pentru public. Urmeaz` „software-ul de automatizare a fluxurilor de lucru“ [i, odat` cu el, „platforma P`mîntului plat“: „c`derea zidurilor, apari]ia Windows-ului [i a PC-ului s-au unit pentru a da indivizilor, mai mult ca oricînd, posibilitatea s` devin` autorii propriului con]inut în form` digital`“6.

Ajungem aici la supratema acestei c`r]i, formulat` scurt ca „revolu]ia informatic`“. De aici va porni [i reflec]ia asupra statutului [tiin]elor umane în condi]iile platformei p`mîntului plat. Vom face mai întîi o parantez`, unde îl invit`m pe un foarte talentat tîn`r

[apte reprinturi în 5 ani, cartea întreab` un singur lucru: «Ca filosof nu am de gînd s` condamn sau s` ridic în sl`vi anumite întrebuin]`ri ale Internetului. Întrebarea mea este una mai speculativ`: (1) Ce se întîmpl` dac` Internetul devine esen]ial în via]a noastr`? (2) Dac` acesta devine [...] o „cultur` alternativ` irezistibil`“? (3) În m`sura în care noi petrecem deja o mare parte a vie]ii noastre în spa]iul virtual, suntem cumva pe cale a deveni supra-umani ori sub-umani? » Se poate observa c` de la (1) la (3), cum le-am notat eu, întrebarea devine: Internetul va schimba fundamental natura uman`? Cum? Aici trebuie s` revenim la alte trei presupozi]ii ale lui Dreyfus: (i) Internetul nu este o nou` tehnologie, ci un nou tip de tehnologie. Adic` el nu se afl` în evolu]ia normal` (împrumut termenul kuhnian) a tehnologiei, ci propune o ruptur` esen]ial` fa]` de modelul cunoa[terii existent (tradi]ional) [i fa]` de raportul individ-tehnologie [i societate-tehnologie. (ii) Internetul con]ine promisiunea dep`[irii limitelor corpului uman. Limitele fizice ale corpului înseamn`: a. finitudine [i b. vulnerabilitate. Dreyfus se întreab` dac` într-adev`r putem trece dincolo de limite f`r` corpul nostru. (iii) Diferen]ele între

sea), sau modific` raportul subiectului cu realitatea. Sigur, de aici la concluzia c` ceea ce se schimb` este chiar personalitatea, adic` fundamentul rela]iei subiectului cu realitatea, e cale lung`. Dar ambele supozi]ii – cea a lui Dreyfus [i cea a lui Ehrenberg – pornesc evident de la premisa alien`rii prin tehnologie. Ambele vin de la cercet`tori în [tiin]e umane care, înainte de a observa pur [i simplu fenomenele – omul [i internetul, respectiv omul [i antidepresivul –, î[i pun întreb`ri asupra rezultatului celor dou` interac]iuni [i formuleaz` supozi]ii critice la adresa acestuia. În acest punct, r`spunsul lui Friedman merit` men]ionat pentru c` el adopt` o presupozi]ie culturalist`. Nu [tim ce alieneaz` internetul, [tim care sînt consecin]ele întrebuin]`rii lui în termeni de dezvoltare [i de ceea ce putem numi, totu[i, Weltanschauung . Rela]ia omului cu internetul poate fi una asimetric` în defavoarea primului termen sau nu. În acest ultim caz, în care internetul este o inven]ie uman` care asigur` inventatorului o dezvoltare rapid`, acesta devine o m`rturie de ingeniozitate, [i nu o povar` fatal`. Iar de modul în care internetul este una sau alta, o confirmare de dezvoltare sau o catastrof` in nuce , depinde locul subiectului

cercet`tor român în filozofie, rezident la Paris [i autorul blogului www.copyleft.ro, Constantin Vic`. S` cit`m ce scrie el aici despre internet: „Am recitit o carte care m-a enervat total acum câteva luni. Se nume[te On the Internet 7 [i e scris` de Hubert L. Dreyfus. Dreyfus, zis [i Dreydegger (Searle dixit), e profesor de filosofie la Berkeley, California, heideggerian cu metod` analitic` [i unul dintre cei care au criticat conceptul de «inteligen]` artificial`». On the Internet are toate [ansele s` devin` un volum clasic al teoriilor dedicate Internetului. Ajuns deja la a doua edi]ie, cu

vechiul tip de stratificare a informa]iei (old library culture) [i noul tip de aranjare (hyperlinked culture) implic` apari]ia unor noi abilit`]i de percep]ie“. Aceast` întrebare a fost pus`, în anii ’90, de sociologul Alain Ehrenberg în leg`tur` cu proliferarea antidepresivelor triciclice de ultim` genera]ie, de la Prozac încoace. Moleculele ISRS, ap`rute cam în acela[i timp cu internetul, ar putea, scrie Ehrenberg în La Fa- tigue d’être soi 8, modifica personalitatea. Din dou`, una: sau î[i submineaz` preten]ia terapeutic` (cercet`rile dovedesc c` tocmai a[a se întîmpl` cel mai ade-

în competi]ia mondial` a indivizilor, tipic` pentru epoca 3.0., care-i urmeaz` aceleia a na]iunilor [i apoi a companiilor multina]ionale: „În acel moment (anul 2000, n.m.), oamenii din toat` lumea au început s` se trezeasc` [i s` con[tientizeze c` aveau mai mult` putere ca niciodat` s` se dezvolte pe plan global ca indivizi“ 9. Din acest moment, culturile nu se mai împart în culturi tradi]ionale [i culturi recente (un exemplu de tipologie activ`), ci în culturi eficace sau ineficace. O cultur` eficace este cea care permite dezvoltarea individului ca individ în competi]ia

Interludiu. Dou` viziuni despre revolu]ia informa]ional`

U E S E

14 global`: dac` un chinez are mai multe [anse s` se dezvolte decît un mexican, r`spunsul la întrebarea de ce? îl d` în mod decisiv cultura care îl formeaz` pe fiecare.

Concuren]a globaliz`rii este una cultural`

U E S E


R`spunsul lui Friedman la întrebarea pe care viitorul societ`]ii postindustriale o pune celor care gîndesc prezentul este unul culturalist: alienarea presupus` de unii dintre ei este ceea ce putem numi o metapovestire. Dezvoltarea are ca unitate de m`sur` spa]ial` regiunea cultural` [i trece prin dou` reforme: reforma „en detail“, de realizat dup` ce se va fi pornit reforma „angro“, aceea [tiut` de toat` lumea, a dezvolt`rii infrastructurii [i a atragerii de investi]ii strìne. Reforma în detaliu este una cultural` [i vizeaz` educa]ia. Un anume mediu cultural determin` competitivitatea subiec]ilor care [i-l asimileaz`. Educa]ia este ceea ce asigur` în ultim` instan]` perpetuarea reformei angro [i instrumentul cel mai eficace în concuren]a economic`, [i nu numai, dintre ]`ri [i regiuni. Friedman descrie „regiunile (P`mîntului) precum cartierele unui ora[„10, dup` care explic` ce ar trebui f`cut pentru ca cele mai s`race dintre ele s` se dezvolte: reforma în detaliu. Dac`, scrie autorul, nu ]inem cont de ea, ci doar de pre]ul mîinii de lucru, ar trebui ca Egiptul, de pild`, s` prospere la fel de mult ca [i China, întrucît cele dou` pie]e de munc` au pre]uri comparabile. Dar nu se întîmpl` astfel datorit` faptului c` investi]ia Chinei în educa]ie este net superioar` educa]iei egiptene [i pentru c` conceptul acestei investi]ii este unul competitiv. Dac`, scrie autorul în continuare, vizitezi ora[ul Cairo la distan]` de treizeci de ani, locul ]i se va p`rea aproape identic. În China, îns`, la Dalian, între 1998 [i 2004 aproape nimic nu r`m`sese la fel. Diferen]a aceasta ]ine, scrie modest Friedman, de „lucrurile intangibile“ 11. Reforma în detaliu presupune în fond acceptarea provoc`rilor globaliz`rii, dintre care cea tehnologic` se afl` în primplan. Pentru a le accepta, trebuie învins` iner]ia cultural`. Exemplul Irlandei este unul de succes în privin]a reformei culturale: „Irlandezii au avut încredere în ei în[i[i [i au men]inut o legisla]ie a muncii flexibil`, con[tien]i c` unele locuri de munc` vor disp`rea, dar c` vor continua s` apar` altele noi – [i exact a[a s-a întîmplat. Irlanda „joac` ofensiv“, afirm` Kraemer, în timp ce Germania [i Fran]a „joac` defensiv“ [i, cu cît încearc` mai mult s` protejeze fiecare veche slujb`, cu atît mai pu]ine slujbe noi vor atrage“ 12. A proteja o veche slujb` ]ine de tratarea propriei tradi]ii. Pe de alt` parte, în absen]a unui prezent înfloritor, e de a[teptat ca rolul tradi]iei înse[i s` fie diminuat. Ceea ce devine fatal nu este p`strarea unei tradi]ii ca tradi]ie, ci refuzul de a accepta transformarea unei fiin]e muribunde în memorie. Pentru a dezvolta reflec]ia asupra [tiin]elor umane, m` întorc în cele din urm` la aceea a tradi]iei. Ele se întîlnesc mai mult decît am crede. Odat` ce am convenit c` raportul fa]` de „alienare“ caracterizeaz` competitivitatea unei culturi, o determin`, deci, extrinsec,

ajungînd îns` la a o marca intrinsec, m` întorc la un alt capitol important al acestui volum: cel despre America, „Criza t`cut`“. F`r` s`-l citeze nici pe Allan Bloom, Thomas Friedman constat` [i el relativul declin al sistemului de educa]ie american, concurat tot mai acerb de cel chinezesc [i de cel indian, dar [i de cele din Europa de Est (cazul României apare într-un exemplu, [i este vorba despre o bil` alb` acordat` sistemului de educa]ie mo[tenit dinainte de 1989). Explozia societ`]ii de consum – rezultatul reformei angro – orienteaz` tinerii înspre cariere în care se cî[tig` bani mai mul]i, dar se inoveaz` mai pu]in13. Tot mai pu]ini tineri americani îmbr`]i[eaz` [tiin]ele tari, iar cei care o fac sînt privi]i ca ni[te extratere[tri (vezi subcapitolul „Decalajul educa]ional la vîrf“): „Pur [i simplu nu educ`m un num`r suficient de tineri în domenii precum matematicile superioare, [tiin]e sau inginerie, ba chiar nici nu le trezim interesul pentru aceste domenii“14. Desigur, o societate deschis` cum este cea nord-american` compenseaz` acest deficit printr-un import de min]i tot mai mare, în special din Asia. Dar, atrage aten]ia Friedman, în viitor, ace[ti absolven]i s-ar putea decide s` se întoarc` în ]`rile din care au venit.

{tiin]ele umane între tradi]ie [i „cultura distrac]iei“ Poate c` problema pe care nu o vede Friedman st` tocmai în raportul dintre tradi]ie [i „cultura distrac]iei“. Pe de-o parte, el reclam` deschiderea cultural` cu orice pre]: s` l`s`m s` moar` meseriile vechi pentru a putea crea tot noi altele. S` m`tur`m tradi]iile locale dac` ele z`d`rnicesc avîntul competi]ional. Pe de alta, procedînd în felul acesta, descuraj`m „cultura distrac]iei“, care este cel mai important rezervor de consum din lume. Apoi: pe de-o parte, p`str`m tradi]ia unei educa]ii [tiin]ifice de calitate, unde apar tineri excep]ionali, ca acest Eric Stern, doctorand în inginerie biomedical` la Yale – care acuz`: „ast`zi, cultura este centrat` pe ideea de distrac]ie“15 –, ascult`tor de muzic` clasic`, generatoare de creativitate. Dar astfel nu încuraj`m consumul de mas`, adic` motorul reformelor angro. Echilibrul dintre cultura muncii, s`-i spunem, [i cea a distrac]iei este extrem de instabil. Gîndi]i-v` la boom-ul economic consecutiv descle[t`rii psihice a Germaniei de dup` Cupa Mondial` la fotbal de anul trecut. Un astfel de campionat mondial este un produs aproape exclusiv al felului în care se gestioneaz` [i încurajeaz` „cultura distrac]iei“. M` întorc din alt` perspectiv` asupra culturii distrac]iei. Cartea lui Friedman nu incit` la reflec]ie în sens metodic. Spre deosebire de c`r]ile de teorie, ea educ` reflec]ia într-un sens mult mai pragmatic. N-o orienteaz` înspre însu[irea unei retorici a metaforei [i descurajeaz` hermeneutica istoric`. Nu impune o identitate cultural` – dac` nu, repet, pe aceea a deschiderii [i a încrederii în tehnologie, aceasta din urm` problematizat` totu[i. Simplu spus, cartea aceasta incit` la munc`, în spiritul protestant impus de Weber. Dar nici referin]a la el nu e una de preluat ca atare. Nu e vorba despre un îndemn la munc` f`cut la cald, ci despre unul for-

mulat în urma unei reflec]ii asupra a ceea ce am putea numi valoarea de schimb a muncii. În anii ’30, scrie Friedman, în SUA s-a impus un tip de înv`]`mînt privat, constituit dintr-o re]ea de [coli excelente, care asigurau o preg`tire superioar`, [i unul public, format dintr-o re]ea de [coli publice, care asigurau formarea strict necesar` pentru lansarea pe o pia]` de munc` cu valoare adùgat` mic`: muncitorul fordist. Or, în condi]iile delocaliz`rilor masive permise de noul sistem comunica]ional, muncitorul american e cu totul neprofitabil, în compara]ie cu cel chinez de pild`. Ca american, sau ai studii superioare, sau te afli în vîrful unui domeniu, sau dispari (ori accep]i salariul unui muncitor indian din Bangalore, ora[ul cel mai frecvent amintit în paginile c`r]ii). Miza concuren]ei economice mondiale nu st` numai în productivitatea muncii, ci mai ales în capacitatea de inovare. Chinezii care ast`zi înva]` în State func]ionarea unor sisteme concepute de americani pot fi cei care vor concepe ei în[i[i sisteme, astfel încît, din angaja]ii patronului, pot deveni patroni ei în[i[i. Ar trebui g`sit` o cale prin care cultura distrac]iei s` fie produs` [i r`spîndit` la ad`postul consumului de c`tre cei care îi concep produc]ia [i r`spîndirea. A[a ceva este îns`, à terme , imposibil. M` gîndesc îns` dac` nu cumva o astfel de idee pe care am putea-o cataloga segrega]ionism epistemologic nu se impune deja, prin vocea unui Robert Kagan de pild` 16, care sus]ine c` Europa î[i permite s` fie postmodern` atîta vreme cît îi las` Americii sarcina de a-i ap`ra valorile de du[mani imperturbabili în fa]a valorilor iluministe occidentale. Anul trecut, în Fran]a au fost sus]inute 600 de teze de doctorat pe literatur` francez`, dintre care 300 în domeniul literaturii contemporane. Eu însumi urmeaz` s` adaug celor 300 înc` una. Dincolo de cunoa[terea unei tradi]ii, realizat` prin lectur` [i interpretare de text original, nu sînt discursurile despre literatur` – de la critic` psihanalitic` la deconstruc]ionism [i de la critic` structural` la gril` fenomenologic`, pentru a nu mai pune la socoteal` diversiunea canoanelor alternative, inutile, de vreme ce canonul e o no]iune istoricizat` – un domeniu premium al culturii distrac]iei? Perpetuez o civiliza]ie – procesul civiliz`rii care se încheie în Occident înainte de a fi început în alte p`r]i – pe care nu pot s` o ap`r [i m` rog s` nu dispar` în fa]a celui puternic [i, ca orice putere, arbitrar. Pentru c` tema postmodernismului apare în America exclusiv ca un corelat al unei schimb`ri societale evident` dup` 1945, moment în care SUA erau deja, chiar înainte de apari]ia internetului, plate. Discursul lui era departe, atunci, de ceea ce avea s` se conceptualizeze în Europa [i s` fie apoi transportat în America mai mult cu titlul de pretext al unui militantism politic tonifiant [i atît. Europa cultural` [i literar` din ace[ti ani este cu adev`rat un parc de distrac]ii rafinate în care singura cunoa[tere major`, cea istoric`, de[i reemergent` în ultimii ani, nu mai are for]a de solidarizare a ideologiilor exclusiviste de pe vremuri. Din aceast` perspectiv`, Paul Ricoeur r`mîne intelectualul european major al sfîr[itului de secol XX, iar Sferele lui Peter Sloterdijk – decalate fa]` de platforma lui

Friedman – reprezint` cea mai recent` istorie cultural` a procesului civiliz`rii occidental, de la religie la laic.

D

AC~ platforma p`mîntului plat este ast`zi una a cunoa[terii, în sens foucaultian dac` vre]i, atunci profilul [i func]ionarea acestei puteri-cunoa[teri (pouvoir-savoir) trebuie s` fie diferite de ceea ce Foucault credea c` sînt, în 1976. Nimeni nu mai e ast`zi „adus la ra]iune“ cu for]a, ci l`sat pe dinafar`. Libertatea individului de a fi ceea ce vrea el nu mai depinde de raportul cu o putere local` irizat` în mii de noduri, ci de felul conexiunii individului la platforma lumii plate. Odat` tradi]iile secularizate [i aplatizate, nu v`d vreo motiva]ie puternic` – afar` de un accident – care s` încetineasc` avîntul culturii distrac]iei. Ea este ast`zi, pentru individul prosper, bîlciul din parcul uman, iar pentru individul în curs de dezvoltare, raiul la care vrea s` accead`. Iar discursurile [tiin]elor umane declarate ca [tiin]ele spiritului nu reprezint` decît ambalajul str`lucitor [i elegant în care cultura distrac]iei este livrat` consumatorului scrupulos. l 1 Martin Heidegger, Originea operei de art` , Bucure[ti, Humanitas, 1995, p. 100. 2 Jacques Rancière, La Parole muette. Essai sur les contradictions de la littérature , Paris, Hachette, 1998, p. 56. 3 Joseph Ratzinger, în Jürgen Habermas, Joseph Ratzinger, Dialectica seculariz`rii. Despre ra]iune [i religie , Cluj, Apostrof, 2005 (traducere de Delia Marga). 4 Thomas Friedman, P`mîntul este plat , Polirom, 2007. 5 Steven Connor, Cultura postmodern` , Meridiane, 1999, traducere de Mihaela Oniga. 6 Thomas Friedman, op. cit., p. 86. 7 Routledge, 2001 (n.m.). 8 Alain Ehrenberg, La Fatigue d’être soi. De- pression et société , Paris, Odile Jacob, 1998. 9 Thomas Friedman, op. cit., p. 27. 10 Ibidem., pp. 324-325. 11 Ibidem , pp. 336-337. 12 Ibidem , p. 331. 13 Dar raportul e foarte important, în cazul unei ]`ri ca România: se cî[tig` mai mul]i bani decît cei oferi]i de stat pentru munci cu valoare adùgat` mic`, munci pe care le putem numi „dese“ (ca cea de profesor), nu decît cei oferi]i de companiile multina]ionale pentru cercetare. Cum nici o companie nu investe[te aici pentru a forma cercet`torii de rang înalt, cei care inventeaz`, ci buni executan]i ai unor programe, proiecte [i idei concepute deja, este, desigur, mai avantajos s` lucrezi într-un call center sau într-o banc` decît într-un liceu de stat. Ceea ce-l îngrijoreaz` pe Friedman este anun]area momentului în care chinezii, de pild`, vor ajunge s` elaboreze ei în[i[i modele tehnologice la concuren]` cu americanii. 14 Ibidem , p. 274. 15 Ibidem , p. 273. 16 Robert Kagan, „Power and Weakness“, Policy Review , No 113 (June and July 2002). Acces liber la http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/bush/kagan.htm j

15


Scrisoare din Washington o

Î

AND RE I BREZ I ANU

o

N capitala american`, Bucure[tiul nu este neap`rat o apari]ie frecvent evocatoare a realit`]ilor tipice Europei de Est. Marile repere de cultur` care, pe plan vizual, dau altor capitale europene – Viena, Copenhaga, Praga, printre altele – sensul unor prezen]e în geografia spiritual` a vechiului continent sunt mai curând absente când vine vorba despre capitala României. Factori politici aruncând – deliberat sau nu – conuri de umbr` asupra istoriei vechi [i noi, nedumeriri privind direc]iile de viitor ale societ`]ii, publicitatea vulgar` [i inept` f`cut` a[a-numitului „brand“ de capital`, o politic` de obliterare a pu]inelor pece]i de continuitate urban` sunt câteva din explica]iile posibile pentru caren]a de impact a imaginii Bucure[tiului, aici, în cea mai important` capital` a lumii. Cât despre Bucure[tiul vie]ii familiare [i cotidiene, evocat câteodat` de turi[ti [i vizitatori ai României postdecembriste, chipurile acestuia, reflectate în reportaje recente de c`l`torie, rareori ating în`l]imea unor însemn`ri memorabile. Pagini respectabile au ap`rut îns` din când în când, în timpul din urm`, sub semn`tura unor publici[ti bine cota]i, ca David Binder de la New York Times sau Robert Kaplan de la The Atlantic – aproape mereu îns` ca subtext la contexte mai largi, din care nelipsit a fost accentul politic. Scuturat îns` de politic [i intrig`, Bucure[tiul r`mâne, pe de alt` parte, o prezen]` ata[ant` prin alte tr`s`turi [i chipuri, cele sem`nate – bunòar` în art` – în trìri [i imagini, de ieri [i de azi. Nu despre chipuri ale Bucure[tiului familiar în sens imediat e îns` vorba în expozi]ia „Illuminations“ deschis` în acest început de prim`var` la Museum of American Art din Washington, ci despre reflect`ri sui generis ale ora[ului drag în arta unui mare grafician al secolului trecut. La moartea lui, pe masa sa de lucru din New York se afla o hart` a Bucure[tilor [i, al`turi, un desen neterminat, inspirat de amintirea cartierului copil`riei [i adolescen]ei, cu str`zi [i scuaruri, pia]ete [i încruci[`ri de drumuri, unde bìatul de odinioar` (n`scut în 1914 la Râmnicu S`rat, devenit îns` bucure[tean din fraged` pruncie) [i-a petrecut prima tinere]e, mai înainte de a pleca spre alte z`ri: întâi Italia; apoi, pe calea exilului, Lumea Nou`. Saul Steinberg, c`ci despre el este vorba, s-a stins din via]` în 1999, iar

prima lui retrospectiv` postum`, deschis` acum la Washington, surprinde – în afara cunoscutului sù ascu]i[ provocator la ironie [i reflec]ie în zugr`virea unor instantanee de via]` american`, îndeosebi newyorkez` – prin puncte sentimentale [i nostalgice de inconfundabil ecou românesc. „Sunt un scriitor care deseneaz`“, m`rturisea Saul Steinberg, care decenii de-a rândul a fost graficianul poate cel mai original [i mai vestit al revistei The New Yorker . Despre acest subtil mod de expresie vorbesc în expozi]ie [i pasti[e dup` vechi ilustrate din Bucure[tiul interbelic, pagini de calendar [i alte însemn`ri, dar mai cu seam` o mân` de lucr`ri din expozi]ie narând despre o lume care a fost. De pild`, „Bucharest: Bulevardul Elisabeta“ (circa 1988), m`rire retu[at` [i stilizat`, adus` la propor]ii de ecran, dup` o veche carte po[tal`. Sau „Strada Palas“: o scen` de interior din sufrageria casei familiale, unde atât personajele cât [i cadrul reconstituie, în flash, o clip` de via]`. Familia st` la mas`, servit` de o jupâneas` de pe vremuri, pe geam se z`resc acareturile cur]ii vecine, din tavan atârn` un lampadar de mod` veche, pe jos cineva a uitat un sifon. Sosit cu întârziere de la [coal`, un elev (artistul însu[i) pare s` asculte o admonesta]ie administrat` de p`rin]i. Ori lucrarea intitulat` „Bucharest in 1924“, în prim-plan cu o amical` defilare cu osta[i (la Buzù, bunicul lui Saul Steinberg fusese croitor pentru armata român`). În urma trupei p`[e[te ]an]o[ un micu] în uniform` de [colar, arborând tradi]ionala Stea a colindelor de Cr`ciun; pu[tiul este urmat de un oltean cu cobili]` [i de un vânz`tor ambulant de cafea turceasc`; în mijlocul str`zii se mi[c` parc` alene un tramvai tras de cai [i câ]iva pietoni r`zle]i; în fundal se distinge spinarea vechiului deal al Spirii, cu simbolurile tiparni]ei [i atelierului de leg`torie ale tat`lui artistului plutind emblematic deasupra; [i, tot deasupra, conturul unei personific`ri a României în chip de ]`ranc` în costum na]ional, în`l]ând spre cer o cunun`. Atelierul patern reapare, evocat prin metafor`, [i în colajul „Nine Postcards“ (1969) – un „d’après“, reluând tema picturii „L’Angélus“ de Millet. Smulse [ocant din decorul lor câmpenesc originar, personajele reapar stilizate [i proiectate de Steinberg pe fundalul altor decoruri, la alte ore ale zilei, izbitoare prin modalitatea repeti]iei, ca

[i prin varietatea peisajelor. Ca dou` umbre, cuplul celor doi p`lma[i în rug`ciune r`sare, sub creionul lui Steinberg, bunòar` în mijlocul unei artere de circula]ie tipice pentru un mic ora[ american, cu magazine, firme, reclame… Sau pe o plaj`, la Oceanul Pacific… În fa]a unei g`ri de provincie, altundeva în America… Pe o autostrad`, la o intrare de tunel… Ori în mijlocul unui peisaj

din însorita Florida… {i, din nou, la alte bifurca]ii, în mijlocul altor or`[ele de provincie din Lumea Nou`. În sfâr[it, la liziera unui lan imens, într-o priveli[te tipic` de midwest american… Care s` fie sensul acestei delicate parodii ce invit` la medita]ie? Saul Steinberg a explicat c` ideea lucr`rii „Nine Postcards“ a germinat din persisten]a unei anumite amintiri din copil`rie: o reproducere naiv` a celebrei picturi a lui Millet, nelipsit` din atelierul tat`lui, mereu imprimat` de acesta, la presa de mân`, pe cartonul unor cutii cu dulciuri, – blând, st`ruitor penetrant` în imagina]ia artistului, atunci copil. Proiectarea imaginii pe fundalul unor peisaje americane era, m`rturisea marele grafician, transferul vizual al unor vechi nostalgii pe fundalul experien]elor sale americane. În sensul acelora[i nostalgii, „Books in a Library“ (1986-1987), lucrare tridimensional` tronând chiar la intrarea în expozi]ie, ofer` surpriza unor întâlniri cu c`r]i în efigie, nu doar de E.M. Cioran ori Ovidiu ( Tristele ), ci [i cu traduceri în limba român`: Insula misterioas` de Jules Verne [i Crim` [i pedeaps` de Dostoievski…

P

OATE cel mai frapant crochiu pe tem` bucure[tean` e îns` unul mai recent: o reprezentare a inimii capitalei României

imaginat` din dep`rt`ri transatlantice în 1990, la momentul r`scrucii din decembrie 1989. E o schi]` dramatic` sugerând mi[care, explozii, focuri de arm` br`zdând spa]iul, asfalt p`tat cu sânge, în timp ce, din dreptul unor blocuri, ]â[nesc vertical, sub form` de fl`c`ri, flamuri tricolore. Reiese dintr-o scrisoare c`tre prietenul sù de o via]`, arhitectul italian Aldo Buzzi, c`, r`scolit de tot ce se vedea atunci de la distan]`, Saul Steinberg se gândea s` revin` pe meleagurile trecutei sale tinere]i, dorind foarte mult s`-[i revad` casa copil`riei. Planul cade de îndat` ce pic` pe rând cortinele de fum, [i optimismul ini]ial este înlocuit de triste]e, cea despre care vorbe[te o scrisoare citat` în catalogul expozi]iei: „Am aflat ve[ti înspìmânt`toare de la Bucure[ti: vechiul meu cartier Antim [i Uranus a fost distrus, culcat la p`mânt de Monstru. Astfel încât planul meu de a m` desc`rca de nostalgia trecutului a fost deja rezolvat într-o manier` drastic`“… (Scrisoare c`tre Aldo Buzzi din 15 aprilie 1990). Pe una din h`r]ile sale imaginare, Saul Steinberg însemnase în dreptul unei reprezent`ri geometrizate a conturului României toponimul „Tristia“ – aluzie, desigur, la Ovidiu. În expozi]ia de la Washington, „Tristia“ este titlul unei lucr`ri traforate în lemn: într-o vitrin`, un volum cu coperta inspirat` dintr-o carte po[tal`, cu un cuplu de ]`rani dansând în costum na]ional pe un fundal cu blocuri moderne în ]ara de la Marea Neagr`. Amar`, plin` de umor? Poate. Exist`, desigur, [i alte oglindiri bucure[tene la Washington, nu toate de durabilitate [i substan]`. Un m`nunchi din cele vechi, aduse în prim-plan prin expozi]ia „Illuminations“, invit` la reflec]ie. Dup` euforicul moment decembrist, oglindit cu originalitate în arta lui Saul Steinberg, ele ofer`, indirect [i subtil, prilejul unor compara]ii cu peisaje urbane [i pece]i brutale de stil din zilele noastre. j

I R U L I F O R P

Articol ilustrat cu lucr`ri de Saul Steinberg

16

R O L I E D I A I R O T S I


Gilles Deleuze: sistemul dizarmoniei prestabilite o

VL AD MU RE {A N

o

R

AREORI i-a fost dat spiritului s` îndure o „robie babilonic`“ mai deliberat` decât în filosofia lui Gilles Deleuze, acest apostol al încurc`rii limbilor. Se separ` aici ceea ce e unit [i se une[te ceea ce e separat numai dintr-un impuls avangardist de a spune ceva nou [i un decret arbitrar al dizarmoniei prestabilite. A spune îns` invers lucrurile nu e o dovad` de origi-

nalitate, ci este numai un epigonism negativ. Deleuze trece în ochii lumii corecte drept patriarh al postmodernit`]ii, ca filosof de o adânc` impor-

tan]`, care a dovedit atât de bine c` gândirea nu exist` încât nu mai avem cu ce s` critic`m . Este îns` o trist` în[elare de sine, deoarece libertatea f`r` adev`r este tocmai defini]ia infernului.

Metoda: idei neclare [i indistincte A fi cartezian e ast`zi o insult`. Nimeni nu are dispozi]ia, acum când to]i

facem exact ce vrem, s` i se ]in` „predici despre metod`“. Dar anarhia antimagisterial` elibereaz` nu doar un spirit autentic, ci, odat` cu el, [i zece corigen]i la

matematic`, numai buni s` ajung` intelectuali deconstructivi care s` denun]e ra]ionalitatea occidental` represiv`. Ace[tia sunt cei care – la fel de dogmatic – înlocuiesc efortul contemplativ cu arbitrarietatea infantil` a op]iunii (hairesis ), care se nume[te înc`p`]ânare . Întâlnirea cu marile figuri tutelare ale spiritului a fost înlocuit` cu o revolt` care-l confund` pe Kant cu un poli]ist represiv [i logica (regulile de circula]ie valid` ale gândirii) cu o dictatur` burghez`. Exist` un paralelism psihanalitic între pulsiunea de a arunca pietre în poli]ist [i pulsiunea de a arunca pietre în Kant, gesturi simultane ale unui veritabil extaz emancipator. Aceast` revolu]ie permanent`, tro]kism transcendental [i destructivit` cronic` , este totodat` o nevroz` care identific` în orice limit` un inamic. Dar aceast` epilepsie elibera]ionist`, care distruge structuri [i ierarhii, este expresia disperat` a unei cùt`ri exterioare a libert`]ii, odat` ea pierdut` în interior 1. Deleuze urm`re[te deliberat de- clarificarea confuzional` a celor mai evidente polarit`]i apodictice ale gândirii . În locul ideilor clare [i distincte sunt cùtate acum sistematic ideile neclare [i indistincte . Nu eviden]ele intuitive care sesizeaz` rela]iile apodictice ale „spa]iului logic“ sunt cùtate, ci numai ineviden]ele oarbe satisfac aceast` noapte a gândirii care se crede profunzime pentru c` este vâscozitate 2. Esen]a metodei care serve[te acestui ideal este: desoli- darizarea programatic` a tuturor cuplurilor logic solidare [i solidarizarea tuturor cuplurilor logic disjuncte 3. Deleuze separ` deliberat ceea ce este unit [i une[te ceea ce e separat – f`r` nici un temei justificabil, din pur capriciu anarhist. Altfel spus, Deleuze este cel care, în mii de forme colorate – bune s`

impresioneze pe cei care nu v`d conceptul din cauza metaforei –, spune c` p`tratul este patrulaterul cu toate laturile inegale, identic cu cercul, a c`rui circumferin]` este totalitatea punctelor inegal distan]ate de centru. Aceasta este schema logic` a tuturor fic]iunilor pseudoprofunde ale lui Deleuze, care, nu pot s` neg, sunt inedite – dac` nu cumva am putea descoperi protocroníi remarcabile în arhivele psihiatrice.

P`trate care nu sunt p`trate, dar sunt cercuri care nu sunt cercuri 1. Repeti]ia f`r` identitate. Deleuze vrea s` disocieze repeti]ia de orice form` de identitate care ar guverna ciclul repetitiv. Afl`m c` „Ve[nica Reîntoarcere exclude Acela[i-ul“. Nu ar exista aici un „subiect tainic“ ce s-ar repeta, ci o „repeti]ie f`r` repetitor“. Repeti]ia ar fi „repeti]ia unei diferen]e“. „Identicul nu preexist` reîntoarcerii“: altfel spus, se reîntoarce ceva ce nici m`car nu exista… „Pretutindeni e Cel`lalt în repetarea Aceluia[i“ ( Diferen]` [i repeti]ie , Ed. Babel – sic! –, p. 45). „Nu Acela[i-ul se reîntoarce“, „Acela[i-ul e tocmai reîntoarcerea a ceea ce se reîntoarce, deci Acela[i-ul e tocmai revenirea Diferitului“. Altfel spus: dac` eu revin undeva, nu înseamn` c` tot eu am fost acolo, ci c` altcineva nr. 1 a fost [i altcineva nr. 2 revine, [i numai astfel apar eu, ca sintez` a lor cu procesul revenirii… S` accept`m absurdul c` Diferitul revine (f`r` ca s` fi fost!). Dar ce fel de diferit? Acela[i- ul, dar acum schimbat? Nu, acesta e Identicul autodiferen]iat. Deleuze vrea luna de pe fundul m`rii, adic` simulacrul. Se reîntoarce tocmai Diferitul . Dar care: Acela[i diferit? Atunci e identic cu sine în

17


revenire. Alt diferit? Atunci nu se reîntoarce, ci doar acum survine. Ceva nu se poate reîntoarce decât dac` tot el a fost mai înainte. Diferen]a anihileaz` preceden]a, iar f`r` preceden]` nu exist` recuren]`. Dac` repeti]ia este solidar` cu identitatea (pentru ca ceva s` revin` trebuie ca tot el s` fi fost [i prima oar`), Deleuze se tortureaz` în pagini laborioase (c`ci [i dezordinea cere eforturi) s` g`seasc` o repeti]ie „dinamic`“, „intensiv`“, una care ar fi pur` generare alteritar`, ireductibil` la recuperarea identitar` a diferen]elor. Gândul unei crea]ii proliferante de multiplicit`]i deschise, de diferen]e divergente imposibil de unificat, este, înc` , un gând – dar Deleuze vrea s` îi spun` „repeti]ie“, schilodind mintea [i limba sub stindardul unei revolu]ii copernicane pe care orice filosof aspir` s` o conduc`… S` nu c`dem în capcana s` credem c` cine face o distinc]ie a [i justificat-o prin aceasta. Distingerea unei repeti]ii autentice, calitative, dionisiace de una exact`, extensiv`, moart` etc. nu impune nimic: f`r` o coeren]` logic`, acestea sunt numai cuvinte goale. O repeti]ie (cea real`) ar fi „rea“ [i cealalt`, cea „creat`“, ar fi „bun`“ – decât c` nu exist`. E ca [i cum ai distinge portocalele vegetale ale metafizicii occidentale represive de portocalele animale , care sunt cele autentice… Nu to]i cei ce propun cuvinte noi aduc [i idei noi – [i nu toate cuvintele sau ideile noi [i-au câ[tigat prin asta [i adev`rul . Astfel de inven]ii sunt, cu termenii lui Kant, „obiectele vide ale unor concepte ce se contrazic, ca [i figura rectiliniar` cu dou` laturi, [i care nu sunt nimic“ ( nihil negativum ). Tocmai aceast` sincopà gândirii este luat` aici de mare în]elepciune. Deleuzienii pot s` recite aceste formule, dar nici unul nu poate s` le [i justifice (analitic sau sintetic). Ast`zi, cine inventeaz` o contradic]ie mai strig`toare la cer are [anse mai mari s` intre în panteonul postmodernilor, pentru c` „se opune eroic“, printr-un cub sferic sonor [i amenin]`tor, ra]ionalit`]ii occidentale rasiste [i canceroide. Repeti]ia fiind absolut solidar` cu Identitatea, devine la Deleuze deplasare infinit` a Diferen]ei, diferen]` separat` de Identitatea pe care fiecare element al ei trebuie s` o aib` pentru ca s` fie diferit de [i nu identic cu ceilal]i termeni. 2. Diferen]` f`r` negativitate. „Diferen]a nu implic` negativul [i nu se las`

dus` pân` la contradic]ie decât în m`sura în care continu`m s` o subordon`m identicului“ ( DR, p. 7). În primul rând: cum ar putea s` nu implice diferen]a negativul de vreme ce oricare dou` diferen]e sunt diferite între ele doar pentru c` ele nu sunt identice? Limita care separ` dou` lucruri este tocmai negativitate concentrat` inevacuabil`, este vidul dintre lucruri, care previne dizolvarea lor reciproc`. A nu este B, B nu este A. Negativul este condi]ia de posibilitate a diferen]ei. Matematicianul, care nu se joac` atunci când „scrie c`r]i“, [tie c` nici m`car nu po]i constitui dou` elemente ale unei mul]imi decât prin mul]imea vid`, submul]ime în oricare mul]ime, condi]ia discontinuit`]ii logice a termenilor apartenen]i. În al doilea rând: cum ar putea dife-

ren]a s` nu implice identicul de vreme ce, pentru ca orice diferen]` s` existe, trebuie s` avem m`car doi termeni, care trebuie s` nu fie identici unul cu altul, ci doar identici fiecare cu sine. Când proclami diferen]a, implici deja dou` identit`]i: tocmai cele care sunt diferite! Diferen]a pur` este iluzia optic` a sistemului dizarmoniei prestabilite. Dac` omnis determinatio est negatio , deci dac` orice diferen]` este negativ`, cum spune Spinoza, trebuia, bineîn]eles, s` vin` cineva s` spun`… „Ba!“. De ce s` nu fie diferen]ele… afirmative ? De fapt – viclenia Ra]iunii ! –, asta a f`cut chiar Hegel, cel care a scos „diferen]a“ din maledic]ia parmenidian`. Identitatea sintetic` hegelian` era tocmai continuitatea discret` a Identit`]ii cu Diversitatea: atât identicul este mediat prin divers, cât [i diversul este mediat

prin identic. Solidaritatea speculativ` dintre contrarii [i co-imanen]a lor originar`, mai degrab` decât s` fortifice Identitatea tautologic` spinozian`, o destabilizeaz`. Imanen]a negativului în afirmativ este tocmai mecanismul ekstatic prin care Identitatea speculativ` devine mi[care dialectic`. Dar Hegel sesizeaz` c` diferen]a în calitate de limit` e negativ` , pe când în calitate de con]inut este afirmativ` . În orice caz, negativul este ineliminabil în constituirea logic` a diferen]ei. Ceva nu e altceva: clasa vid` constituie întotdeauna diferen]a în universul logic. Pentru ca orice A s` fie diferit de altceva trebuie ca altceva s` fie neap`rat non-A. Po]i s` spui – dac` e[ti rebel – c` acesta este exact cel`lalt , c` eu sunt tu, dar acestea sunt doar secre]ii infla]ionare ale rostirii, f`r` acoperire în fiin]` sau gândire. Fie cel mai fioros postmodern: el difer` de cel mai blând postmodern tocmai pentru c` NU este identic cu el. Nu po]i evada din aceast` negativitate, nu locuim în haos, suntem identici – [i numai de aceea diferi]i între noi. Universul finit e tocmai articularea nega]iei cu afirma]ia (sinteza lor produce limita). {i asta traumatizeaz` anarhia transcendental`, pentru c` dinamita ei e pur` tr`nc`neal`, vacarm incapabil s` clinteasc` ceva din structura universului logic care îi sus]ine chiar fiin]a. Diferen]a fiind (în finitudine) absolut solidar` cu Negativul, ea devine la Deleuze pur Afirmativ`, disociat` de diferen]a pe care fiecare afirma]ie determinat` trebuie s` o comporte fa]` de alte afirma]ii. Numai pe baza unei Identit`]i infinite o diferen]` infinit` ar putea fi supra-negativ` – dar nu aici, în lumea noastr` determinat`. Deleuze mai vrea s` gândeasc` „diferen]a în ea îns`[i, [i raportul diferitului cu diferitul, independent de formele reprezent`rii care le readuc la Acela[i [i le trec prin negativ“ ( DR, p. 8). El nu poate gândi diferen]a-în-ea-îns`[i (titlu preluat de la Hegel, unde îns` ea era inseparabil` de identitatea-în-ea-îns`[i, contribu]ia lui Deleuze fiind doar mutilarea unilateral` a structurii speculative ogivale…), deoarece, dac` nu vrem ca bezna s` ne acopere min]ile, trebuie s` distingem pe ceva de altceva, pentru orice fel de diferen]`. F`r` distingerea termenilor, o a[a-zis` „diferen]` necorelativ`“ ar fi de fapt o noapte cerebral`, o com` profund` . Diferitul este


18



diferit numai fa]` de o identitate, identitatea celuilalt diferit; care este, la rândul lui [i întotdeauna, diferit fa]` de primul diferit, devenit el însu[i o a doua identitate. Simultan [i recurent, orice diferen]` este identitatea opus` unei diferen]e corelative, iar identitatea este diferen]a opus` unei identit`]i corelative. Aceste considera]ii pornesc deja de la Parmenide, trec prin Platon [i Aristotel, culminând cu Hegel – trebuie s` evoluezi pe fondul unei mari caren]e ca s` te impresioneze simulacrul deliroid al diferen]ei f`r` nega]ie. 3. Rizomaticul f`r` arborescen]`. Dac` gândirea este eminamente sin-tez` , cineva trebuia s` fac` scandal! S` strige – a]i ghicit! – c` ea nu este arborescent` (deci unitate autodiferen]iat`), ci este rizomatic` (adic` diferen]` polinuclear`, multiplicitate heteromorf`). „Paradigmele arborescente ale creierului las` loc figurilor rizomatice, sistemelor necentrate, re]elelor de automate finite, st`rilor haoide. Acest haos este f`r` îndoial` ascuns de consolidarea reflexelor generatoare de opinii“ ( Ce este filosofia , Ed. Pandora – sic! –, p. 217). Spiritul uman nu ar fi nicidecum arhitectonic, ci heterologic. El nu este o statuie armonioas`, ci o gr`mad` de cioburi. Dar de ce este totu[i gândirea sintetic`? Conceptul este atomul logic elementar. Propozi]iile logice sunt structuri moleculare. Silogismele sunt catene apodictice de structuri moleculare. Mi[carea ordonat` a acestor multipli atomi se cheam` gândire. E de-ajuns s` roste[ti o propozi]ie: ai operat deja o sintez`: „M` enerveaz` autorul“ – spun deja deleuzienii, f`când astfel sinteza unui subiect logic cu un predicat logic [i infirmând instantaneu aceast` vedenie transcendental`, acest scurtcircuit logic, care este sintagma f`r` concept: „gândirea rizomatic`“ (care a [i devenit lozinca prin care anti-rigurozitatea î[i face ast`zi campanie electoral`). Sinteza final` aperceptiv` este acel Eu (nescindat) în fa]a c`ruia se prezint` diversul astfel sintetizat, în judecata Eu gân- desc , nucleul intelectului. Altfel, Deleuze crede c` noi gândim exact atunci când nu putem spune „eu gândesc“. O „gândire“ f`r` sinteze nu este decât o succesiune dezordonat` de intui]ii, de interjec]ii, de impulsuri, senza]ii [i reflexe ce pare „autenticitate“ a trìrii doar pentru c` exclam` . Evident, problema unei „reduc]ii arhitectonice“ a gândirii trebuie pus`, dar la limitele gândirii, iar nu în lipsa cretinizant` a ei… Gândirea fiind absolut solidar` cu Arborescen]a sintetic`, ea devine la Deleuze pur Rizomatic` [i dia-tetic`, separat` de apartenen]a tuturor „rizomilor“ la acela[i sistem nervos… central, care prescrie identitate concordant` încreng`turilor aparent divergente. Înc` o dat`: simplul gest de a „picta“ o distinc]ie (arborescent vs rizomatic) nu este nici în vis o întemeiere a ei, cu atât mai pu]in o decizie valid` asupra unuia din termeni, cum cred to]i cei c`rora li s-a ridicat rizomul la cap. Dar aparenta eterogenitate rizomatic` este întemeiat` pe o unitate genetic` clar` (orice plant`, cu sau f`r` r`d`cin` pivotant`, are aceea[i defini]ie genetic` [i o identitate ultrastructural` a celulei), a[a c` imaginea nici m`car nu este adecvat`. Deleuze ne spune doar c` s-a s`turat de imaginea arborelui, sub care logica

binar` (de la arborele arhetipal la cel al lui Porfir [i pân` la calculul predicativ) aduce mereu multiplul la unitate. Ce facem când, oriunde ne întoarcem, de la sufletul nostru pân` la lume, fie ea fizic` sau matematic`, totul comport` o ordine ? Lu`m o imagine (rizomul, ca agreabil` dezordonare, spre deosebire de r`d`cina pivotant`, axial` – deci „microfascist`“, conform acestei paranoia pentru care logica îns`[i este fascist`) [i pretindem c` totul este de fapt rizomatic dezaxat… Principiul cel mai semnificativ, care tr`deaz` îns` frauda acestui „rizom“ în calitatea lui de excep]ie care se crede regula universului, este „ Prin- cipiul 1° [i 2° al conexiunii [i eterogenit`]ii (se putea ca un principiu deleuzian s` nu fie de fapt dou`!?! – n.n.): oricare punct al unui rizom poate fi conectat cu oricare altul, [i trebuie conectat cu acesta“ (Mille Plateaux , Minuit, 1980, p. 13). Ce înseamn` asta? Fie un copac A [i o piatr` B. Dat fiind principiul 1° [i 2° , rezult` c` A este neap`rat conectat cu B. Deoarece oricare ar fi A [i oricare ar fi B, A poate [i trebuie conectat cu B… Orice copac e conectat cu orice piatr`. Orice fluture e conectat cu orice borcan. Fiecare balen` este conectat` cu fiecare bibelou. Oricare conopid` este conectat` cu Polul Nord [i to]i bulbii sunt conecta]i cu toate avioanele. {i anume: universal [i necesar. Iat` „în]elepciunea“ lui Deleuze: dac` totul se leag` cu totul prin defini]ie, evident c` nimic nu mai e clar [i distinct, totul s-a interconectat cu totul, nimic nu mai opre[te nimic, totul a curs în tot [i a devenit o ciorb` universal` a determina]iilor, unde fragmentele plutesc libere în totalitate, precum în haosul lui Empedocle ochiul, piciorul [i rinichii. Solid lichid! Nimeni nu spune c` entit`]ile nu pot s` aib` conexiuni ([i holismul lui Hegel spune asta) – dar acestea au loc întotdeauna conform unei logici : de pild`, chimia [tie ce are un copac în comun cu o piatr`, biologia [tie ce ele nu au în comun. Iar libertatea artei poate evoca o conexiune când, de pild`, se sculpteaz` în piatr` un copac. Una este o totalitate cu ax, cu criterii, deci cu discriminare, [i alta este o totalitate virtual`, unde criteriile de conexiune sunt scurtcircuitate [i totul colapseaz` în indiviziune. În realitate, conexiunile nu sunt arbitrare, ci mediate de limite interne obiective, pe care rostirea nu le poate topi – decât dac` ar fi rostire divin` ontologic`, iar nu doar flatulen]` frazeologic`. S` observ`m c` diferen]a pur`, ca disjecta membra, nu este haosul, ci este numai o abstrac]ie rezultat` din analiza radical` a armoniei unu-multiple a cosmicit`]ii, din descompunerea lui liminar` [i decompozi]ia lui atomic`. În realitate, desfacerea analitic` a universului logic produce o disolu]ie virtual` complet`, o „sup` precosmotic`“ omogen` ce pierde exact ceea ce se dorea atât de mult, diferen]a. Astfel, emanciparea radical` a diferen]ei [i iluzoria ei fixare nu reprezint` decât un moment logic al recuper`rii haosului ca scufundare a diferen]ei pure în indistinc]ia acvatic` originar`. Altfel spus: cel ce proclam` spargerea cosmosului armonic în dizarmonia fragmentelor libere ob]ine pân` la urm` topirea diferen]ei în pacea moart` a haosului. Deleuze sesizeaz` c` vorbirea nu e totuna cu producerea: „Nu este suficient s` strigi Trìasc` multiplul! (…)

Multiplul trebuie s`-l faci“ ( MP , p. 13). Chiar a[a: o apocalips` nuclear` ar transforma probabil planeta într-un roi rizomatic de praf [i pulbere cosmic`. O schizofrenie s`n`toas` ne-ar „zbura creierii“ suficient de rizomatic pentru a ne adecva doctrinei. Ne întreb`m doar de ce nu-[i încape Deleuze în piele (în limit` ), de ce vrea neap`rat s` pulverizeze totul [i de ce trebuie s` câ[tig`m o astfel de libertate cu pre]ul propriei noastre dispari]ii – o libertate care nu ar mai fi a noastr`. Chiar trebuie s` ne sinucidem to]i pentru a sc`pa de unitatea arborescent` a apercep]iei care ne separ` dureros de lucruri [i de ceilal]i? Iar dac` o astfel de mistic` unitiv` este vizat`, e important, înainte de a te abandona resorb]iei, s` [tii cui te sacrifici. În orice caz, nu haosului. 4. Conceptul ca multiplicitate . Dac` un concept este unitatea inteligibil` a unei multiplicit`]i (predicatul unei clase de obiecte), Deleuze scoate din mânec` o nou` defini]ie: conceptul este pur [i simplu „o multiplicitate“ ( CEF , p. 17). De pild`, conceptul de ro[u sau cel de punct sunt doar dou` astfel de multiplicit`]i… Adic` ideea de scaun nu subsumeaz` o multiplicitate de scaune, ci scaunul paradigmatic este el însu[i fragmentat astfel încât pentru a putea s` te a[ezi pe un scaun empiric trebuie mai întâi s` montezi scaunul inteligibil ale c`rui fragmente zburd` liber în topos noeton. Spre deosebire de tot ce [tiam, „conceptul nu prezint` nici constante, nici variabile“ (CEF , p. 22). Altfel spus, el nici nu curge, nici nu st` … Dar dac` nu curge, atunci de ce s-a afirmat c` „orice concept are o istorie“ (p. 19)? Iar dac` nu st`, atunci conceptul se schimb` mereu (azi triunghiul are trei laturi, mâine el are patru, iar odat` va avea o mie, în func]ie de „creatorul de concepte“, ca [i când filosoful este un pictor suprarealist, precum André Breton, care spunea: Cerul este albastru. Eu îl fac ro[u ). Deleuze are o logic` suprarealist` de polivalen]` absintic`. O multiplicitate poate fi numit` oricum, dar când ceva revine mai multor termeni, acesta este deja un predicat logic – deci un concept. Conceptul exprim` o clas` de obiecte ca o unitate. A spune c` un concept e o multiplicitate e totuna cu a spune c` un concept este exact ceea ce nu este el. Conceptul fiind absolut solidar cu Unitatea, devine la Deleuze pur` Multiplicitate, separat` de unitatea f`r` de care nici un termen al multiplicit`]ii nu poate fi gândit ca separat de ceilal]i. „Conceptul exprim` evenimentul, nu esen]a sau lucrul“ (CEF , p. 23). El ar fi o „totalitate fragmentar`“ ( CEF , p. 25) – alt crocofant: [tim, prin defini]ie, c` totalitate este „pluralitatea considerat` ca unitate“ (Critica ra]iunii pure , § 11). Totu[i, contrazicându-se din nou, se scap` [i afirm`: „conceptul este punctul de coinciden]` al propriilor sale componente“ (CEF , p. 22), acceptând astfel, probabil dintr-un reflex de s`n`tate rezidual`, caracterul ineliminabil al unit`]ii. Mai afl`m c` virtualitatea e altceva decât posibilitatea, c` ar putea exista un „chaosmos“, o „anarhie încoronat`“, un „caracter necondi]ionat al produsului în raport cu condi]ia sa“ ( DR, p. 145), c` distinctul e obscur [i legiune de al]i mutan]i logici ai unei inginerii antinoetice, legiune de perle (sparte) ale

non-gândirii care se crede o alter-gândire intempestiv`. Dar mai degrab` decât o alt` gândire, ea este de fapt o gândire alterat` .

Orgia transcendental` ca epifanie a Haosului Pe de o parte, Deleuze proclam` c` 1. trebuie s` ie[im din opozi]ia Unu-Multi- plu (au f`cut-o, riguros Platon, Aristotel, Kant [i Hegel). Apoi cere 2. gândirea Multiplului în el însu[i , pentru ca peste trei pagini s` vorbeasc` despre 3. Unul- Tot , totalitatea virtual`, care nu este actul pur, ci virtualul pur, deci haosul originar. Sistemul trebuia s` reflecte lumea. Deleuze caut` diferen]ele neintegrate în sistem, nesintetizate, sub-cosmice. Se crede c` Deleuze profeseaz` o gândire „postmetafizic`“. Dar el sondeaz` o infra-fizic`, adic` un alt fel – invers – de a dep`[i fenomenul, care experimenteaz` nu o supralume, ci o infralume, colcìala nocturn` a singularit`]ilor tuberculoase nearticulate în sinteze intuitive, categoriale [i aperceptive. C`ci „este sarcina [tiin]ei de a pune în eviden]` haosul în care se adânce[te creierul ca subiect al cunoa[terii“ ( CEF , p. 216). Ca radical` utopie, el nu vizeaz` Edenul pierdut, ci haosul pierdut odat` cu facerea lumii. El nu vrea doar s` întind` împ`r`]ia haosului, ci [i s`-i reabiliteze demnitatea: „Diferen]a trebuie s` p`r`seasc` caverna, s` nu mai fie un monstru. (…) Oare diferen]a nu poate deveni un organism armonios?“ ( DR, p. 55). Monstruozitatea este tocmai diferen]a care evadeaz` din identitate (din tip): este omul cu bot de iepure, de pild`, adic` încruci[area aberant` a dou` determina]ii care au ie[it din structura centripet` a propriei lor identit`]i. Tocmai eliberarea diferen]ei de identitate na[te mon[tri. F`r` identitatea care s` armonizeze diferen]ele, diferen]a este Hidra str`fundurilor , „cap f`r` gât, bra] f`r` um`r, ochi f`r` frunte, ca ni[te membre risipite“. El caut` o coeren]` care „este cu atât mai pu]in a omului, cu cât ea nu este nici cea a lui Dumnezeu, nici cea a lumii“ (DR, p. 10). Deleuze nu vorbe[te despre om sau despre aceast` lume, ci despre Haosul însu[i. S` observ`m c`, dincolo de o retoric` fardat` cu referin]e încruci[ate, anti-gândirea lui Deleuze se zbate spasmodic tot în structura indepasabil` a Unului-Multiplu, pe care când îl neag`, când îl afirm`, f`r` s` evadeze îns` din el. Cùtarea diferen]ei pure îl basculeaz` în cùtarea totalit`]ii virtuale , singurul punct în care contradic]ia suprem` rezultat` din totalizarea diferen]elor disjuncte nu explodeaz` (tocmai pentru c` ele nu sunt luate realiter împreun`, ci doar în poten]`). „Ceea ce aduce cu sine filosoful, întorcându-se din haos, sunt varia]iile “ (CEF , p. 201). Filosoful nu mai iese extatic din cavern` pentru a sesiza armonia solar` a întregului. El coboar` în tenebrele haoide, pentru a revela apoi lumii c` nu exist` cosmos , c` umbrele proiectate în cavern` nu se disting unele de altele, c` bezna compact` este profundul adev`r pierdut. Cosmicitatea nu ar fi decât o excrescen]` iluzorie, o „umbrel`“ care ne ap`r` de sesizarea imposibilei priveli[ti a diferen]ei pure. Nostalgia ontologic` a acestei orbecìeli sinusoidale disperate este

19


îns` aceasta: sesizarea [i contopirea gândirii cu Haosul . Exist` o anti-coeren]` programat` în propriile lui revendic`ri tocmai deoarece gândirea multiplului cere un subiect multiplu schizofrenic (care una zice, alta face, una spune, alta crede c` spune etc.) – sau, mai precis, unul afazic (cel c`ruia nimic nu i se leag` sau ce e legat i se dezleag`). Acela ce vrea s` transfere anarhia politic` la nivel ontologic poate fi numit: gânditor al Haosului. Iar gândirea Haosului cere un gânditor haotic . Mai precis: nu un non-gânditor (un poet), ci un anti-gânditor, care nu face implica]ii, nu deriv` silogisme, dar contrazice veritabile ansambluri formale apodictice cu simple imagini arbitrare. Contrazice „paradisul lui Cantor“ cu benzile desenate ale „gândirii prin imagini“. De aici aprofundarea obsesiv` a substratului larvar de la temeliile gândirii [i ale universului, [i de aici priveli[tea grotesc` a unei universale ferment`ri sulfuroase [i anti-analitice a diferen]ei care î[i cere dreptul de a invada, perturba [i înghi]i orice coeren]` analitic` stabil` în plasma flasc` [i gelatinoas` a acestei veritabile „supe precosmotice“ (în acord [i cu obsesia himenal` a lui Derrida). Deleuze vrea s` ating` Haosul printr-un fel de antiextaz , ca dep`[ire în jos a ego-ului transcendental, ca destr`mare a sufletului microcosmic în haosul preformal, suicid transcendental care precede suicidul empiric.

Mai înaintea oric`rei „discrimin`ri“, cosmogonia a fost prima discriminare, cea care a separat „lumina de întuneric“, „apele de p`mânt“. Haosul, care nu putea la propriu s` fie , a fost eliberat, a primit fiin]`. Gestul creator este eminamente arhitectonic, cosmicizant. Orice zidire se întemeiaz` pe disocierea precis` [i pe limitarea nedetermin`rii, prin care aceasta trece de la virtualitate la efectivitate. Dar Deleuze introduce o interpretare marxist-resentimentar`. Opera lui se vrea un fel de Manifest al Haosului , care, în loc s` realizeze c` f`r` o crea]ie haosul nu ar fi fost nimic , vrea s` mobilizeze revolta anti-cosmic`, v`zând în Haos pe primul proletar ontologic. S`n`tatea sintetic` a cosmosului logic trebuie acum topit` [i digerat` în putrefac]ia intestinal` a str`fundurilor. Armonia ogival` a structurilor antitetice trebuie scufundat` într-un metisaj impur al determina]iilor pentru ca Haosul s` rup` „lan]urile“ cosmice. Întocmai cum Marx vorbe[te în numele proletarilor cei f`r` con[tiin]`, Deleuze se face voceaHaosului [i vrea s` r`zbune o fals` violen]` originar`. A[a cum proletarii trebuiau s` cucereasc` statul printr-o revolu]ie, Haosul ar trebui s` recucereasc` lumea printr-un mare potop logic care s` inunde limitele [i distinc]iile robuste ale arhitecturii cosmice. {i, trebuie s` fim siguri, a[a cum, prin dictatura proletariatului, eliberatorii au devenit [i opresorii opresorilor, tot astfel în libertatea deconstruc]iei

se veste[te deja dictatura haosului . Dar a[a cum pulverizarea analitic` a cosmosului într-o diferen]` pur` este imposibil de ipostaziat, trebuie spus c` Hidra nu poate avea fiin]` [i c` priva]ia „eliberat`“ din „lan]urile“ fiin]ei cade în priva]ie, neantul cade în neant, haosul se reîntoarce în sine [i lipsa de temei r`mâne pur` pr`bu[ire. Nicìeri mai mult decât în dizolvarea deleuzian` deliberat`, obsesional` [i laborioas` a tuturor coeren]elor nu am putut intui cu mai mult` claritate luciditatea judec`]ii: Crezându-se în]elep]i, au ajuns nebuni . Pentru a descâlci ceea ce un nebun a încâlcit nu ajung nici zece în]elep]i, spune un proverb. Pentru a descâlci toate aceste perversiuni logice, entorse dianoetice [i luxa]ii mentale nu ajung nici zece logicieni. Dar publicul setos de noutate are un erou: non-cartezian, deci postmodern. Ce conteaz` c` acest nomadism logic bate câmpii inteligibili… Important era s` producem o alt` gândire , chiar dac` e una fracturat` [i afazic`, ce trebuie spitalizat` la reanimare analitic` sub severa observa]ie a doctorilor în ortopedie transcendental`, Immanuel Kant [i Gottlob Frege… l 1 Prezent fiind la ultimul curs al lui Derrida, am fost stupefiat când autenticul „maestru“ al deconstruc]iei a apostrofat un student c`ruia… îi sunase mobilul. Când ne gândim la brig`zile de interven]ie ale

studen]ilor [aizeciopti[ti care provocau violent profesorii, toat` ipocrizia devine transparent`. La fel ca [i Deleuze, care clama anarhia multilateral` în timp ce lua cina cu pre[edintele Fran]ei – gesturi ale unei ipocrizii perfect strìne, de pild`, unui mare marginal ca Wittgenstein. Nu e întâmpl`tor c` to]i demolatorii postmoderni au fost implica]i în red shift -ul nebunesc care pe atunci era la fel normal cum este ast`zi postmodernismul… Calmarea lor a fost tardiv`, ei fiind atât de preocupa]i s` critice democra]ia, încât au uitat de adev`ratul totalitarism, al nostru. 2 Oper`m o sumar` radiografie analitic` a haosului mental deleuzian. În lucrarea Impos- tures intellectuelles (Odile Jacob, 1997, p. 211227), fizicienii Alan Sokal [i Jean Bricmont expun utiliz`rile diletante ale unor concepte [tiin]ifice, cum ar fi: teorema lui Gödel, teoria relativit`]ii, geometria lui Riemann, mecanica cuantic`, cardinalii transfini]i etc., prin care Deleuze asigur` sistemului descreier`rii poleiala rigurozit`]ii… 3 „Calea adev`rului apar]ine celui care socoate drept desp`r]it ceea ce este în realitate desp`r]it [i unit ceea ce este unit, precum este eroare acela ce gânde[te contrar de cum sunt lucrurile în realitate“ (Aristotel, Metafizica, Bucure[ti, IX, cap. 10, 1051). j


20 ~ L A U T C E L E T N I E I R O T S I



– trei episoade semnificative – o

ANTON I. AD~ MU}

o

C

EL pu]in pân` la 23 august 1944, Camil nu a fost membru al vreunui partid politic. Situa]ia lui dup` data cu pricina va rezulta, nu tocmai foarte clar!, din cele ce urmeaz`. Ceea ce m` intereseaz` este atitudinea lui Camil Petrescu fa]` cu politica. Am ales pentru aceasta dou` episoade liberale din via]a autorului, între care am intercalat episodul comunist. A[a mi-a venit bine. Le voi numi: „primul episod“, urmat de „aventura comunist`“ [i, se în]elege, „al doilea episod“ liberal. Scurt [i camilian, iat` cum stau lucrurile.

Primul episod liberal În perioada lui b`n`]ean`, la Timi[oara, a fost ajutat de preotul Avram Imbroane, liberal, averescan apoi, [i patron al ziarului Banatul româ- nesc , la care Camil devine redactor-[ef. În Kalende (nr. 4-5/aprilie-mai 1943), Arghezi poveste[te: Camil „a fost un timp profesor la Timi[oara. Acolo era în leg`tur` cu un foarte brav b`n`]ean, P`rintele Imbroane. De câte ori da preotul prin Bucure[ti, venea s` mi se plâng` în toate chipurile împotriva lui Camil Petrescu: c` st` ascuns, c` cite[te, c` mediteaz`, c` e sucit, complicat [i c` e un om imposibil, pentru c` nu vroia s` fie… liberal. Defunctul P`rinte era [eful partidului liberal din Banat [i î[i f`cuse un ideal, s`-l converteasc` pe tân`rul dasc`l la binefacerile unei situa]ii cu zgard`. {tiindu-m` prieten cu el, m-a rugat s` intervin [i mi se pare c` chiar am intervenit: «F`-te odat`, drag`, liberal, ca s` scap [i eu de Imbroane». Camil Petrescu putea s` fie cel pu]in o dat` ministru […] cel pu]in vreun director general, vreun consilier important“. Normal, intr` în conflict nu doar cu P`rintele Imbroane, renun]` la redac]ie [i tip`re[te el însu[i o gazet` – }ara. Asta se întâmpla în 1920. St` la Banatul românesc din ianuarie pân` în martie [i semneaz` trei articole, unul sub nume propriu, dou` sub pseudonim – Gr`m`tic. }ara („ziar popular independent“ – director: Camil Petrescu) apare în dou` serii la Timi[oara: maiiunie 1920 [i decembrie 1920 – aprilie 1921. Scopul politic al ziarului: s` sprijine candida]ii din Banat, [i anume pe

aceia neafilia]i politic. Pe 28 februarie 1921 prime[te de la Ion Mihalache o scrisoare în care i se spunea c` nu s-a stabilit înc` candidatul pentru Oravi]a. Mihalache cere sprijinul }`rii [i face apel ca s` evite polemica împotriva ziarului Lupta, f`r` îns` a promite lui Camil nimic. Peste 10 ani, într-un interviu acordat lui Jack Berariu ( Rampa, anul XVI, nr. 4119, 12 octombrie 1931), Camil clarific` retrospectiv lucrurile: „În alegerea par]ial`, fiecare partid din Federa]ie [i-a depus candidat propriu [i pentru ca s` mi se sprijine candidatura, mi s-a cerut s` m` înscriu în unul din partide. N-am primit [i am candidat independent. M-am pomenit atunci atacat cu înver[unare de tovar`[ii mei din Federa]ie, [i în special de omul pe care-l admiram f`r` condi]ii [i pentru care luptasem în gazet` cu pasiune: d. I. Mihalache […] Deziluzia a fost pentru mine total`. De atunci am renun]at la politic`“1. Candideaz` ca independent pentru un loc de deputat. Scrie la 1 aprilie 1921 articolul „Programul candidatului nostru la alegerea de deputat de la Oravi]a“. Dou` zile mai târziu adreseaz` o „Scrisoare deschis` contracandidatului meu: Constantin Nedelcu“ (nr. 66, 3 aprilie 1921 – articol de fond). C. Nedelcu, profesor [i el, pe deasupra b`n`]ean, îi fusese coleg de cancelarie la Liceul Laz`r din Bucure[ti. Camil î[i face afi[ electoral reprodus în }ara.Selectez: „Aleg`tori din cercul Oravi]a, Dac` v` plac candida]ii care se sprijin` mult pe glasul altora decât pe glasul lor […]

Dac` nu v` lipse[te nimic, […]

NU VOTA}I cu candidatul nostru CAMIL PETRESCU […]

El nu are nevoie de votul celor care nu [tiu ce vor candidatul nostru CAMIL PETRESCU are nevoie de voturile celor buni, cinsti]i [i Inimo[i“2 E de prisos s` spun c` experien]a lui

politic` din Banat a fost [i dureroas`, [i dezastruoas`. 11 ani mai târziu, Tudor Mu[atescu pune pe Spirache, în Titanic Vals , în aceea[i situa]ie: „momentul culminant e acela al alegerii lui Spirache ca deputat. Familia lupt` pentru candidare. Spirache vrea s` se eschiveze [i în cele din urm` roag` pe candida]i s` nu-l aleag`. Rezultatul e nea[teptat. Aleg`torii sunt încânta]i de sinceritatea lui, îl voteaz`, [i Spirache salveaz` astfel toat` lista compromis`, trecând drept un mare tactician“ 3. Nicolae Roman ne spune în „O suit` de amintiri“ 4 c` num`rul voturilor lui Camil a fost undeva între „250 sau 350 [i ceva“. Imediat pleac` spre Bucure[ti, [i N. Roman relateaz`: „S-a întors brusc [i a pornit spre gar` […] L-am urm`rit cu privirea [i cu duio[ie pân` a pierit în umbra coridorului g`rii. Pe urm`, nu l-am mai v`zut niciodat`“5. S-au cunoscut în 1919 la Lugoj, s-au desp`r]it în 1921 la Oravi]a. Camil avea 27 de ani. Aventura b`n`]ean` se consumase. Dup` 26 de ani revine la Timi[oara, unde i se joac` Mitic` Popescu. Petru Sfetca îi ia un interviu [Vrerea, VIII (XVI), nr. 1-2, ianuarie-februarie 1947 ]. Spune acolo Camil: „nu m` mai intereseaz` literatura. Sincer, nu m` mai intereseaz`. Am alte preferin]e: filosofia, «doctrina substan]ei»“6. Apoi a scris Un om între oameni . Un fel de Mitrea Cocor!

Aventura comunist` {i fa]` cu o anume „orientare politic`“ din ultimii ani, oportunist` mai mult sau mai pu]in, d` seam` [i un repetat episod onomastic. În „Desp`r]irea de Camil“ 7, Vianu scrie:

„Într-un rând i-am spus lui Camil: «B`lcescu e[ti tu». Camil a zâmbit surprins [i a încercat s` se apere: «Nu, nu, B`lcescu ar trebui s` fie fiecare dintre noi»“. Iar {erban Cioculescu scria în Gazeta literar` [anul XI, nr. 30 (541), 23 iulie 1964 ]: „Am o amintire precis` despre r`spunsul pe care mi l-a dat Camil când i-am obiectat c` figura lui B`lcescu seam`n` prea mult, prin febr` interioar` [i ardere continu`, cu autorul sù. For]ând pu]in nota am încheiat peremptoriu: «Nu este B`lcescu, e[ti dumneata Camil!» M-am a[teptat s`-l v`d reac]ionând energic… Spre surprinderea mea, Camil a ridicat din umeri, a deschis bra]ele [i a r`spuns dezarmant: «Ce puteam face?»“ (textul lui Cioculescu din Gazeta literar` e reluat în Variet`]i critice , EPL, Bucure[ti, 1966, pp. 337-343, [i în Amintiri , Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1975, p. 184). Înc` pu]in! „Romanul Mitrea Cocor , 1949, este considerat o ilustrare exemplar` a «realismului socialist» [i dat ca model celorlal]i scriitori.“ Continu` Alex {tef`nescu: „Acest roman – nu pur [i simplu lipsit de valoare, ci înc`rcat de urâ]enie – a fost prezentat ani la rând ca model de «mìestrie artistic`»“ 8. Mai mult, ca o încununare: „în sfâr[it, apogeul: în 1952 ziarele anun]` c` la o adunare electoral` de pe [antierul Teatrului de oper` [i balet din Bucure[ti, un muncitor ziler a propus drept deputat pentru MAN pe Mitrea Cocor“ 9. Iat` pasul f`cut. Îl face [i C`linescu, [i Ralea, [i Enescu, [i Galaction [i atâ]ia al]ii, inclusiv Camil. „Dup` aducerea comuni[tilor la putere de c`tre sovietici, Camil Petrescu renun]` surprinz`tor de repede la altitudinea spiritual` cucerit` cu greu […] Accept` acum, f`r` ezitare, s` scrie literatura propagandistic` de care avea nevoie partidul comunist […] El mai profeseaz` doar involuntar intelectualismul din care alt` dat` î[i f`cuse un crez ([i chiar o doctrin` politic`), angajându-se cu toat` energia în practicarea realismului socialist […] Aderarea sa prompt` este remarcat` [i r`spl`tit`. În 1948 devine membru al Academiei RPR. Între 1953-1957 prime[te numeroase premii literare, este decorat cu Ordinul Muncii clasa I“10. Marian Popa puncteaz` la rându-i:

21


din 1948 „Camil Petrescu este unul din reprezentan]ii literaturii condus` de partidul unic, care-l folose[te în presa politic` [i literar` [i la decorarea noii Academii, f`r` a-i retip`ri imediat operele principale, solicitându-i în schimb altele, care s`-i reprezinte mai adecvat perspectiva ideologic`, dac` nu [i noua realitate. {i scriitorul se învoie[te“ 11. Cât despre Un om între oameni [i B`lcescu, p`rerile nu sunt împ`r]ite. Iat` trei opinii: „Romanul Un om între oameni ni se înf`]i[eaz`, nu numai pentru c` este neterminat, ca un uria[ morman de moloz literar“ 12; „Piesa de teatru B`lcescu are [i ea un caracter tenden]ios […] Merit` men]ionat faptul c` tocmai aceast` pies` este singura din câte a scris Camil Petrescu care s-a bucurat de o apreciere unanim` (conform, bineîn]eles, unei comenzi venite de sus)“ 13; „B`lcescu i-a fost comandat de autorit`]i în vederea anivers`rii centenarului de la 1848“ 14; „B`lcescu este prima pies` realist-socialist` […], este realist-socialist` înainte ca tezele realismului socialist s`-[i fi primit ferm statutul moderator 15; „Un om între oameni […], conceput` [i publicat` în vremea realismului socialist, constituie o tragic` abdicare de personalitate“, dup` cum este o întreprindere „jalnic`“ 16. Un lucru este îns` clar: „onorat oficial [i nefericit ca om, Camil nu mai e capabil s` scrie ceva important; ba chiar îi vine tot mai greu s` scrie […] Rela]iile lui cu lumea literar` sunt conven]ional indiferente: n-a ap`rat [i n-a ajutat pe nimeni dup` r`zboi […] Dar are [i atitudini demne: a refuzat s` encomieze pe Stalin [i pe conduc`torii locali [i n-a acceptat s` semneze un text de condamnare a revolu]iei din Ungaria […] Texte ca Doctrina substan]ei r`mân impracticabile [i aceasta nu doar din ra]iuni politice […] Ultimul Camil trìe[te în turnul de filde[ al democra]iei, a[a cum eroul din nuvela Turnul de filde[ beneficia de cel burghez“ 17. {i acesta este omul pe care un inamic, care avea cel pu]in virtutea de a fi fost constant în inamici]ia lui, l-am numit pe Nicolae Carandino, îl cataloga drept „surd [i absurd“. În Amintiri {erban Cioculescu pune calamburul pe seama lui Oscar Lemnaru. Iat` ce spune Ovid S. Crohm`lniceanu în Amintiri deghizate : „unii îl acuz` azi pe Camil de «colabora]ionism». Comuni[tii l-au ales în Academie, a semnat în publica]iile lor, a scris c`r]i agreate de ei, ce mai încolo, s-a dat bine cu puterea. Camil n-a fost de bronz, departe de mine s` sus]in a[a-ceva. Din rândul scriitorilor no[tri de seam` s-a num`rat printre primii care au aderat la noul regim“ 18. Totu[i, Camil: „n-a încredin]at hârtiei, dup` [tiin]a mea, nici un rând encomiastic la adresa st`pânitorilor“; n-a semnat protestul împotriva „contrarevolu]iei“ din Ungaria (1956), [i a fost singurul dintre scriitorii solicita]i care nu a semnat; [i chiar dac` sub rezerva anecdoticului, dar cât de camilian!, amintesc o discu]ie cu Iosif Chi[inevschi, asta pe când Camil mai era pe cai mari (în ultimii ani din via]` „î[i pierduse creditul partidului“ – spune Crohm`lniceanu). Episodul este: „Iosif Chi[inevschi l-a în-

re]inut pozi]ia lui Dan M`nuc`, cu o precizare. Nu exist` o „prob`“ pentru romanul din 1953. Exist` îns` una pentru piesa din 1949, pentru B`lcescu. „Proba“ e din 1948 [i e de reg`sit în textul Conferin]ei (secrete) la pagina 225.

Al doilea episod liberal

trebat odat`, jum`tate glumind, jum`tate serios: «Tovar`[e Camil, de ce nu intri d-ta în Partid?» «{ti]i, a r`spuns el, Marx a spus: «Proletari din toate ]`rile, uni]i-v`!» A venit apoi Lenin [i a adùgat: «Proletari [i ]`rani…» Acum, Stalin are grij` s` precizeze: «Proletari, ]`rani [i intelectuali» «Ei, vezi, a s`rit Chi[inevschi, ce mai a[tep]i?» «Când o s` vin` cineva [i o s` declare: «Intelectuali, proletari [i ]`rani…», atunci o s` m` înscriu [i eu»“ 19. Crohm`lniceanu are dreptate cu rela]ia Camil-partid în ultimii ani din via]a noocratului. Iat` un singur exemplu pe care îl culeg din Conferin]a (secret`) a Uniunii Scriitorilor din iulie 1955. În cuvântul sù, Ion Vitner, pe atunci {eful Catedrei de Literatur` român` de la Universitatea din Bucure[ti, vorbind despre procesul de crea]ie al scriitorului român, spunea a[a: „Activul de scriitori în loc s` fie un activ model, s` umble prin ]ar`, scriitorii stau acas`. Au început s` scrie din birou [i Camil Petrescu a scris din birou dou` volume despre B`lcescu, ceea ce are un succes extraordinar. Superficialul acesta atrage. Stai acas` [i ai succese mari. Aici trebuie luate m`suri grabnice“ (se referea la Un om între oameni , vol. I-III, Ed. Tineretului, Bucure[ti, 1953-1957). Iat` [i un fragment din cuvântul lui Crohm`lniceanu la amintita secret` Conferin]` din 1955: „Vreau s` spun c` exist` o atmosfer` foarte proast` în rândul scriitorilor […] Pot s` citez câteva cazuri din Ungaria. Când am fost acolo, am luat masa cu un critic literar maghiar care lucra la un organ de partid, el mi-a pus întrebarea ce p`rere am despre noua linie din literatura român`. Eu l-am întrebat de unde a scos asta. El mi-a spus c` a ap`rut Bietul Ioanide [i un roman de Camil Petrescu ( Un om între oameni – n.m.) […] El mi-a spus c` a fost în ]ar` acum trei ani (în 1952 – n.m.) [i i s-a spus c` Camil Petrescu este un scriitor mare, dar nu este chiar de al nostru (comunist, adic` – n.m.). Eu nu [tiu cine a dat informa]ia aceasta, îns` acest lucru ajunge peste grani]`“. Iar M. Beniuc, în Raportul asupra activit`]ii Uniunii Scriito- rilor din RPR spune: „Mai sunt c`r]ile Nicoar` Potcoav` a lui Sadoveanu, B`lcescu al lui Camil Petrescu, care înf`]i[eaz` via]a poporului. Mult mai slab este înf`]i[at` via]a [i lupta clasei muncitoare [i a partidului (s.m.). La aceea[i Conferin]` , E. Jebeleanu are interven]ia: „La un moment dat, tovar`[ii din Ministerul Culturii au spus c` scriitorii câ[tig` foarte mult, extrem de mult. Am spus c` nu poate s` câ[tige decât drepturile de autor ce i se acord`. Ei mi-au spus c` Petrescu Camil [i-a ridicat bloc în Bucure[ti […] Cel care a spus c` scriitorii [i-au ridicat blocuri a fost tov. L`z`rescu de la Ministerul Culturii“. Iar un anume

Are în vedere pe Vintil` Br`tianu ca ministru de finan]e [i unul din ini]iatorii politicii „prin noi în[ine“. Camil scrie mult împotriva lui, ironic, dur, în pamflete repetate. În timpul unuia din ministeriatele de la finan]e are loc catastrofa de cale ferat` de la Vintileanca. }ap isp`[itor este g`sit acarul Ion Pùn. În Revista vremii , Camil scrie un pamflet în care politicianul lui „prin noi în[ine“ era f`cut „nebun“, „nùc“, era asociat prenumele Vintil` locului catastrofei – Vintileanca, iar filipica era intitulat` „Prin noi, în [ine (s.m.)“! Iar unui articol din Viitorul (oficiosul liberal al timpului), articol intitulat „{tie el ce face“, îi r`spunde printr-un foileton a[ezat sub titlul – „EL [tie ce face?!“ 21. Sigur [tiu c` liberal nu a fost Camil înainte de 1944. Poate dup` aceea, în felul lui noocrat [i straniu. Cât despre aventura comunist`… l

tov. Ion Mihìleanu f`cea remarca: „Nu spun c` nu exist` [i probleme materiale în rândul scriitorilor. Eu am f`cut un mic calcul, din care a reie[it c` Camil Petrescu a luat pentru volumul III (din) Un om între oameni 70.000 lei, volum la care a lucrat 3 ani“. Pagina 225 din aceea[i Conferin]` ne spune ce [i cum a fost cu piesa B`lcescu. Foarte interesant con]inutul acestei Conferin]e . Camil e pomenit de doar 10 ori, nu tocmai pozitiv, [i asta în 1955, când înghe]ul nu era tocmai sub înc`lzire! {i apoi, Camil nu a participat la Conferin]`! {i ca s` închei cu Un om între oameni , Dan M`nuc` îmi pare extrem de potrivit. Îl invoc aici: „S` fi acceptat Camil Petrescu s` scrie Un om între oameni pentru a se conforma alinierii ideologice [i tactice solicitate de «marele frate de la r`s`rit?» Greu de crezut, de[i presupuneri se pot face cât de multe. Mai întâi, nu exist` nici o prob` c` i s-ar fi cerut scriitorului s` se implice în asemenea combina]ii. În al doilea rând, textul însu[i al romanului ne îndep`rteaz` de o atare interpretare […] S` presupunem îns` c` nu ar fi fost vorba de o comand`, ci de un gest de curtoazie f`cut de scriitor fa]` de aceia care îl aleseser` membru al Academiei Române (1948) […] Ori s` fi scris romanul din proprie ini]iativ`?! […] Desigur, Un om între oameni nu este o capodoper`, dar, scris de un Camil Petrescu, romanul se cere privit într-un anume fel […] Motivarea scrisului practicat în ultimul roman al lui Camil Petrescu trebuie cùtat` în cu totul alt` parte [i se compune dintr-o sum` de ra]ionamente conjugate […] Dar, cum Nicoar` Potcoav` este urma[ul direct al Kesarion Breb, tot a[a B`lcescu este descendentul lui Gheorghidiu“ 20. De

1 Florica Ichim, Scrisori c`tre Camil Petrescu , vol. I, p. 67; vol. II, pp. 96-97. 2 Vezi Ion Th. Ilea, „O retrospectiv`“, în Camil Petrescu, Trei prim`veri.Evoc`ri, m`rturii [i contribu]ii , Ed. Facla, Timi[oara, 1975, pp. 54-62. 3 G. C`linescu, Istoria literaturii române , Ed. Minerva, Bucure[ti, 1982, p. 922. 4 Camil Petrescu, Trei prim`veri , p. 100. 5 Ibidem , p. 100. 6 Petru Sfetca, „Un interviu din revista «Vrerea»“, în Camil Petrescu, Trei prim`veri , p. 104. 7 Ibidem , p. 110. 8 Alex {tef`nescu, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, Ed. Ma[ina de scris, Bucure[ti, 2005, pp. 68, 71. 9 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine , vol. I, Funda]ia Luceaf`rul, Bucure[ti, 2001, p. 657. 10 Alex {tef`nescu, op. cit., p. 170. 11 Marian Popa, op. cit., p. 682. 12 Alex {tef`nescu, op. cit., p. 173. 13 Ibidem, p. 173. 14 Marian Popa, op. cit., p. 682. 15 Ibidem , p. 683. 16 Ion Negoi]escu, Istoria literaturii române , vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1991, p. 248. 17 Marian Popa, op. cit., p. 687. 18 Ovid S. Crohm`lniceanu, Amintiri deghizate , Ed. Nemira, Bucure[ti, 1994, p. 11. 19 Ovid S. Crohm`lniceanu, op. cit., p. 14. 20 Dan M`nuc`, Analogii , Ed. Junimea, Ia[i, 1995, pp. 189-192. 21 Vezi Constant Ionescu, Camil Petrescu. Amintiri [i comentarii , EPL, Bucure[ti, 1968, p. 137. j

~ L A U T C E L E T N I E I R O T S I

22

U I V R E T N I


Constitu]ionalismul în transformare – interviu cu profesorul de drept Dieter Grimm – o

BOGDAN IANCU

o

Profesorul Dieter Grimm, un distins reprezentant al dreptului public contemporan, a studiat [tiin]ele politice [i juridice la Frankfurt, Berlin, Freiburg, Paris [i Harvard. A devenit profesor de drept al Universit`]ii Bielefeld în 1979. În 1987, a fost numit judec`tor al Cur]ii Constitu]ionale Federale a Germaniei, iar la terminarea mandatului, în 1999, a acceptat func]ia de Rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin, unul dintre cele mai prestigioase institute de cercetare din lume. Dieter Grimm este acum profesor emerit la Universitatea Humboldt [i pred` frecvent, ca lector invitat, la Yale Law School [i New York University. Ultima sa carte, Constitu]ie [i politic` – proteste în vremuri tulburi, este o culegere de eseuri asupra transform`rilor constitu]ionalismului contemporan. Acest interviu a fost realizat la Bucure[ti, cu ocazia colocviului interna]ional „Distinc]ia politic/juridic în dreptul public contemporan“ (Colegiul Noua Europ`, 26 [i 27 martie 2007). Bogdan Iancu: Domnule profesor, voi în- cepe cu o întrebare ce prive[te problematica discu]iei noastre într-un sens fundamental. Cu ani în urm`, a]i purtat o dezbatere cu Jür- gen Habermas, argumentând, de pe o pozi]ie contrar` acestuia, c` o constitu]ie european` nu reprezenta, la momentul respectiv, un proiect viabil. Pozi]ia dumneavoastr` nu ar fi trebuit poate s` surprind`, având în vedere c`, deja cu mai bine de zece ani înainte de faimoasa discu]ie cu Habermas, caracteriza]i Uniunea European`, din punct de vedere al taxonomiei politice, ca pe o „noutate în cùtarea unei etichete conving`toare“ 1. M` întreb dac` Uniunea European` poate evita, în clipa de fa]`, încercarea de a adopta „eticheta“ constitu]ional`. Este proiectul european sortit „constitu]ionaliz`rii“? Dieter Grimm: R`spunsul depinde de ceea ce în]elegem prin „constitu]ionalizare“. Cred c` Uniunea European` poate avea o constitu]ie, deoarece se apropie destul de mult de un stat federal. Nu este un stat federal, desigur, îns` are deja o organizare atât de dens` [i atât de multe atribu]ii, încât nu am dubii c` ar putea fi constitu]ionalizat`. Întrebarea mea este doar: e oare în]elept s` adopt`m o lege fundamental` european` acum? Aici am dubii, deoarece, dac` prin constitu]ie în]elegem nu doar, în sens pozi-

tivist, un document supralegislativ cu o anumit` for]` juridic`, ci o reflec]ie a constitu]ionalismului, anume un act de autodeterminare a societ`]ii asupra formei [i substan]ei ei politice, cred c` o Constitu]ie European` este prematur`. Aceasta ar însemna c` nu statele dau Uniunii regimul sù juridic, ca în momentul de fa]`, ci Uniunea devine autonom` (poate prin intermediul unui referendum, poate printr-o conven]ie constitu]ional`, îns` nu mai e cenzurat` la fel prin intermediul statelor). Ca entitate autosuficient`, Uniunea nu a ajuns la pragul de maturitate democratic` necesar, iar o asemenea transformare ar îndep`rta-o [i mai mult decât deja este de baza ei social`, de „constituen]i“ dac` dori]i. Pe scurt, e posibil, nu îns` [i dezirabil. B.I.: M` întreb dac` eticheta constitu]ional` nu încearc`, strategic, s` suplineasc` un deficit de legitimitate, s` „conjure“ o unitate politic` acolo unde ea nu exist`. În leg`tur` cu aceasta, crede]i c` procesul de „constitu]ionalizare“ [i muta]iile proiectului european ar putea avea repercusiuni negative asupra constitu]ionalismului în statele membre? D.G.: Au deja, chiar [i f`r` constitu]ie, în m`sura în care o serie de decizii politice luate la nivelul Uniunii devin

direct, imediat valide în statele membre, f`r` s` fi fost în prealabil adoptate în dreptul intern, deci f`r` s` fi trecut prin filtrulconstitu]iilorna]ionalerespective. Astfel, acestea din urm` nu î[i pot îndeplini func]ia integrativ`, î[i pierd importan]a2. Pe de alt` parte, pare dificil s` restabilim constitu]ionalismul, s` remediem ceea ce se pierde pe plan statal, la nivelul suprana]ional. Acestea sunt dilemele mele acum… B.I.: Termenii „constitu]ionalism“ [i „constitu]ionalizare“ sunt foarte des folosi]i în zilele noastre, în leg`tur` cu multe f enomene. D.G.: Da, termenii sunt folosi]i. Dar ce poate s` însemne a „constitu]ionaliza“ Banca Mondial` sau Organiza]ia Mondial` a Comer]ului? E vorba de ceva mai mult decât o lege organic` pentru institu]iile respective? Chestiunea m` îngrijoreaz`, trebuie s-o spun, deoarece folosirea termenilor pare s` implice c` totul este în ordine, compens`m pe plan interna]ional ceea ce am avut, ceea ce pierdem, pe plan na]ional. Ar fi de preferat s` nu se creeze aceast` impresie, deoarece lucrurile nu stau astfel.

B.I.: Acesta este, dac` l-am în]eles corect, [i argumentul articolului dumneavoastr`

„Constitu]ia în proces de dena]ionalizare“ 3. M` întrebam, atunci când l-am citit, care ar fi fost r`spunsul dumneavoastr` la argumentul sau obiec]ia c` îngrijor`ri similare au existat totu[i, mutatis mutandis , [i înainte de vremurile în care trìm. M` gândesc, astfel, la disputa interbelic` dintre pluralistul englez Harold Laski [i Carl Schmitt. Laski pre- coniza dispari]ia statului constitu]ional liberal clasic, argumentând c` via]a omului modern era deja „fracturat`“ de mult prea multe tipuri distincte de roluri [i loialit`]i supra- puse, a[a încât teoriile [i practicile juridice [i politice de natur` monist`, centrate pe paradigma statului na]ional, urmau inevitabil s` dispar`. R`spunsul lui Schmitt era atunci c`, indiferent de num`rul de loialit`]i existente (e.g., politice, sindicale, religioase etc.), ceea ce conteaz` este decizia care primeaz` asupra conflictului mereu poten]ial între multiple apartenen]e. Or, conchidea Schmitt, decizia final` apar]ineaîn mod necesar statului 4.S-a modificat statul liberal constitu]ional atât de mult încât acest r`spuns s` nu mai poat` fi dat? Dac` da, este vorba de o schimbare de gen sau de o diferen]` relativ`? D.G.: Cred c` lucrurile au evoluat de la modific`ri graduale la o diferen]` de gen; statul nu mai are capacitatea real` de a-[i controla frontierele [i a pierdut controlul asupra unui mare num`r de posibile

23


conflicte. Cred c` avem de-a face acum cu ositua]ie cu totul diferit`. În plus, nu mai exist` o autoritate ultim` de decizie. Putem observa acest lucru urm`rind raportul dintre instan]ele judec`tore[ti na]ionale [i cele europene, atât Curtea European` de Justi]ie cât [i Curtea European` a Drepturilor Omului. Exist` „întreb`ri deschise“ [i întâlnim adesea situa]ia în care aceea[i problem`, acela[i conflict primesc dou` r`spunsuri diferite, f`r` s` existe posibilitatea stabilirii unei ierarhii clare, astfel încât intr`m într-o situa]ie de pluralism juridic, f`r` posibilitatea armoniz`rii [i – desigur – creându-se dificult`]i implicite organelor sau institu]iilor politice. B.I.: Apar probleme de ierarhie normativ` [i decizie politic`. D.G.: De bun` seam`. Care instan]` trebuie ascultat`? Institu]iile politice au o alegere. Cum vor decide? Probabil se orienteaz` c`tre solu]ia care prezint` mai pu]ine probleme – instan]ele na]ionale sau cele interna]ionale. Nu [tiu, de asemenea, dac` aceast` etap` este una tranzitorie, dac` în final vom avea un for decizional ultim sau vom înv`]a s` trìm cu sisteme pluraliste de drept. Cu secole în urm`, trìam cu to]ii într-o lume juridic` pluralist`, iar multe societ`]i par înc` s` o aib` ast`zi (cel pu]in a[a îmi spun etnologii). Pentru un jurist, aceast` posibilitate este foarte iritant`, deoarece noi oper`m sub premisa unit`]ii sistemului de drept. Dar poate c` va trebui s` ne adapt`m la noi situa]ii.

B.I.: Este aceast` cooperare judiciar` transna]ional` o evolu]ie în mod neechivoc pozitiv`? M` gândesc la faptul c` o serie de critici, în general conservatori, cum ar fi Robert Bork sau judec`torul Scalia de la Curtea Suprem` a Statelor Unite, consider` tipul acesta de cooperare drept reflec]ie a unui curent contemporan de ideologizare a dreptului, egalizare artificial` a valorilor, uni- formizare impus` de c`tre judec`tori. Sunt asemenea temeri valide în vreun fel? D.G.: Nu cunosc argumentul lui Bork, dar exist` într-adev`r un conflict pe aceast` tem` în Curtea Suprem` american`. Eu unul cred c`, deoarece nu exist` posibilitatea unui regim democratic constitu]ional pe plan interna]ional, e benefic faptul c` avem o competi]ie între instan]e [i nici una nu are ultimul cuvânt.

B.I.: Deoarece discu]ia noastr` a ajuns la problema interpret`rii dreptului [i la

D.G.: Desigur, dar ceea ce am spus este valabil în cazul oric`rei legi, diferen]ele sunt relative. Poate c` în cazul unor reguli procedurale, precum [i în domenii mai tehnice doctrine de tipul „în]elesul evident al regulii“ ( plain meaning ) ajut`, dar cred c` nu exist` regul` de drept, nici m`car cele mai stricte norme, în cazul c`reia s` nu apar` situa]ii de incertitudine în aplicare. {i apoi, exist` problema schimb`rilor sociale. Rezerva principal` pe care o am fa]` de pozitivism [i originalism este c` aceste teorii ale interpret`rii juridice nu pot confrunta chestiunea schimb`rilor de tip social, ele „pietrific`“, „înghea]`“ constitu]ia sau legisla]ia, a[a încât adaptarea regulii de drept la transform`rile sociale este mereu re-delegat` c`tre legiuitor sau puterea constituant`, care nu pot îndeplini în mod adecvat o atare func]ie, cu excep]ia situa]iilor cu adev`rat importante [i doar într-o anumit` m`sur`.

B.I.: Aceast` pozi]ie a celorlal]i judec`tori, refuzul de a defini cu autoritate un anumit set de valori fundamentale trimite poate indirect la teza lui Ernst-Wolfgang Böckenförde, anume c` „statul liberal secularizat este sub- întins de presupozi]ii pe care nu le poate el însu[i garanta“ 6.

B.I.: {i totu[i, Curtea Constitu]ional` a Germaniei a r`spuns provoc`rii pluraliste europene într-un mod destul de clar [i ferm, prin Decizia „Maastricht“. De altfel, tocmai de aceea, unii comentatori, profesorul Weiler spre exemplu, au calificat decizia drept „schmittian`“… D.G.: Da, Curtea de la Karlsruhe a dat decizia respectiv`, îns` Curtea de la Luxemburg sus]ine în continuare c` are aceea[i jurisdic]ie exclusiv`, anume controlul asupra dep`[irii de c`tre UE a competen]elor sale; nici una dintre cele dou` cur]i nu a convins-o pe cealalt` c` ea este factorul ultim de decizie. Dup` cum [ti]i, instan]ele încearc` s` evite conflicte deschise [i probabil c` un conflict nu va ap`rea, dar sursa, posibilitatea conflictului exist` în mod cert.

B.I.: Poate c` vor purta „dialoguri haber- masiene“ în loc. D.G.: De fapt, cred c` lucrurile nu stau chiar atât de rù, în m`sura în care toate aceste instan]e de judecat` sunt silite s` ia în considera]ie ce fac celelalte. Trebuie s` fie atente [i trebuie s` intre într-o form` de conversa]ie. Desigur, dialogul nu prive[te solu]ia, decizia ca atare, în cazul c`reia se pot totu[i anticipa reac]ii externe posibile, dar în privin]a c`reia nu poate exista dialog propriu-zis între cur]i din jurisdic]ii (na]ionale, suprana]ionale, interna]ionale) diferite. A[a cum se poate observa, se dezvolt` tot mai multe forme de cooperare între cur]i. În ultimii zece ani, judec`torii se întâlnesc în varii foruri formale sau informale [i discut` asupra acestor probleme; lucrurile care se petrec ast`zi ar fi fost de neimaginat cu ani în urm`.

doar posibilitatea unei interpret`ri extrem de largi sau foarte restrictive a clauzei privind „libera dezvoltare a personalit`]ii umane“, nici o cale de mijloc. Când am devenit judec`tor constitu]ional, în 1987, aceasta era solu]ia consolidat` în treizeci de ani de jurispruden]`. Le-am spus colegilor mei c`, în opinia mea, aceasta fusese una din gre[elile cele mai mari ale Cur]ii [i c` voi încerca s` schimb jurispruden]a. Când ocazia s-a ivit, am r`mas singur, nu to]i au participat la dezbatere, iar un coleg judec`tor a spus chiar c` „dac` modific`m Decizia Elfes, ne întoarcem la statul poli]ienesc“. Cred c` e vorba de iner]ie ( path depend- ence ). Am r`mas cu impresia c` ceilal]i nu au în]eles cu adev`rat argumentul meu, anume c` astfel banaliz`m protec]ia drepturilor fundamentale. Unii se poate s` fi considerat problematic` trasarea liniei principiale [i sunt de acord c` e o dificultate, dar întâlnim asemenea probleme [i în alte contexte, nu doar în cazul definirii „liberei dezvolt`ri a personalit`]ii“. Exist`, de exemplu, dificult`]i foarte mari în definirea artei [i non-artei, a ceea ce este „[tiin]ific“ sau nu. Impresia mea este c` un factor crucial a fost [i un gen de inconfort creat de gândul c` astfel, prin limitarea clauzei, am exclude situa]ii viitoare importante din aria de control de constitu]ionalitate.

chestiunea (auto)limit`rii judec`torului constitu]ional, citind lucr`rile dumneavoastr` impresia mea a fost c` refuza]i s` v` înregi- menta]i într-un curent de interpretare (origi- nalismul, de pild`). Nu considera]i c` acesta ar fi r`spunsul la problema puterii discre]ionare a judec`torului (ca reflec]ie a separa]iei drept – politic`)? D.G.: Nu, [i nu a[ recurge nici la pozitivismul juridic, în sensul în care acesta s-a dezvoltat începând cu secolul XIX, a[a încât lingvistica [i logica sunt considerate singurele mijloace legitime. Exist` multe cazuri în care putem observa cum preferin]e de ordin pur politic sunt camuflate de o opera]ie ostensibil logic`, a[a încât cred c` e cazul s` facem procesul de interpretare mai transparent.

B.I.: Poate c` e în natura unei constitu]ii s` fie mai pu]in potrivit` unei maniere pozi- tiviste de interpretare?

Exist` îns` o nevoie cotidian` de a adapta regulile la transform`ri sociale, care nu poate fi mereu transferat` legiuitorului. B.I.: Aceast` observa]ie m` aduce la o în- trebare mai concret`, privind o spe]` interesant` [i relevant` a Cur]ii Constitu]ionale a Germaniei, în care a]i scris o opinie disident`, e vorba de a[a-numita „Decizie Ecvestr`“ din 1989. De ce a]i fost singurul judec`tor disident de la opinia majorit`]ii Cur]ii? S-a datorat acest fapt dificult`]ii de a trasa o linie juridic` principial`, clar` [i temerii c` a defini restrictiv termenul de „liber` dezvoltare a personalit`]ii umane“ ar prezenta probleme insurmontabile de discre]ie inter- pretativ` judiciar`? 5 D.G.: Atunci când actuala pozi]ie a fost luat` ini]ial, în cazul „Elfes“, în 1957, Curtea a considerat, cred (nu pot fi sigur, oamenii nu mai sunt în via]`, dosarele cazurilor nu ne spun prea mult), c` exista

D.G.: Exist` o m`sur` de adev`r în aceast` afirma]ie, întrucât buna opera]ie a unui sistem constitu]ional presupune un grad de consens continuu cu privire la faptul c` respectiva constitu]ie reprezint` un mijloc bun de reglementare social`. Dar [i constitu]ia contribuie, la rândul ei, cred, la formarea consensului respectiv – este vorba de un amestec de raporturi de dependen]`, dar [i de consolidare a respectivului consens. Acesta este îns` un echilibru delicat, care poate fi distorsionat, a[a încât exist` un dram de adev`r în afirma]ia c` statul liberal se sprijin` pe un fundament pe care nu îl poate el însu[i crea – nu singur, în orice caz. Cu afirma]ia corelativ` a lui Böckenförde, anume c` dac` statul intervine nu mai e stat liberal, nu pot fi de acord. Desigur, exist` grade de interven]ie [i întrebarea „unde se opre[te interven]ia legitim`?“, problem` cu care, desigur, ne confrunt`m azi în privin]a terorismului. Ast`zi, nu doar în Statele Unite, sunt mul]i aceia care înclin` s` împing` puterea statului de a interveni în sfera exerci]iului drepturilor civile într-o m`sur` în care pericliteaz` societatea liberal`. Instrumentul juridic obi[nuit prin care rezolv`m atare probleme de delimitare este aplicarea principiului propor]ionalit`]ii [i ponderarea sau echilibrul intereselor (balancing ). Îns` cu cât pericolul de preîntâmpinat este mai mare, cu atât propor]ionalitatea [i exerci]iul de ponderare a intereselor ajut` mai pu]in. A[a încât, iar`[i, se pune întrebarea dac` exist` valori absolute, în sfera c`rora o ingerin]` s` fie întotdeauna imposibil`. Aceasta este o discu]ie foarte important` în zilele noastre. Articolul 1 al Constitu]iei Germaniei, privitor la demnitatea uman`, a

U I V R E T N I

24


fost privit unanim, pân` foarte de curând, ca o valoare absolut`, care nu putea face obiectul unei restric]ii [i aplic`rii controlului de propor]ionalitate sau ponder`rii intereselor 7. Exist` ast`zi numero[i juri[ti care propun reconsiderarea acestei pozi]ii. În genera]ia mai tân`r` de universitari, acest argument câ[tig` teren. Nu e vorba înc` de o majoritate, dar sunt schimb`ri. B.I.: În ce domenii ar putea fi vorba despre o restric]ie propor]ional` [i ponderat` judiciar a demnit`]ii umane?

U I V R E T N I

D.G.: Am putea spune c` demnitatea uman` este violat` atunci când tortur`m oameni. Tortura, dac` demnitatea uman`, consfin]it` de articolul 1 din Legea Fundamental`, este considerat` o valoare absolut`, nu poate fi, deci, permis` în nici o circumstan]`. Dac` este o valoare relativ` [i avem o situa]ie în care sper`m s` salv`m [ase mii de persoane torturând una singur`, atunci tortura este constitu]ional permisibil`.

B.I.: Revenind la problema ponder`rii intereselor, exist` îns` [i critici, de exemplu Alexander Aleinikoff în articolul sù clasic asupra problematicii sau judec`torul Scalia, mai recent, care afirm` c` acest tip de exerci]iu judiciar este neprincipial ca atare din punct de vedere juridic, c` nu reprezint` o metodologie judiciar` legitim`, ci un exerci]iu de tip eminamente politic. D.G.: Trebuie s` declar c` eu însumi sunt complet în favoarea aplic`rii principiului propor]ionalit`]ii, precum [i a ponder`rii intereselor; nu v`d cum judec`torii î[i pot îndeplini rolul de protec]ie a drepturilor fundamentale în mod eficient f`r` folosirea acestor instrumente. Dar (ca întotdeauna, exist` [i rezerve) cred c` americanii nu au g`sit un mod de disciplinare a metodologiei propor]ionalit`]ii, a[a încât ei opereaz` într-un mod oarecum necontrolat. Testul de propor]ionalitate, a[a cum a fost el dezvoltat în Germania [i adoptat apoi în multe alte ]`ri, serve[te la disciplinarea [i ra]ionalizarea procesului de control judiciar de constitu]ionalitate. Dup` cum [ti]i, este vorba (i) de a determina dac` scopul urm`rit de legiuitor este unul legitim din punct de vedere constitu]ional; (ii) de a urm`ri dac` modalitatea aleas` pentru a atinge scopul legii este în fapt eficient`, potrivit`; (iii) dac` este necesar`, în sensul în care nu exista vreo m`sur` la fel de eficient`, dar mai pu]in restrictiv`; (iv) de a determina propor]ionalitatea în sensul strict [i restrâns al termenului, între efectele m`surii, anume de a vedea dac` beneficiile care deriv` din restrângerea interesului constitu]ional protejat precump`nesc pierderea creat` prin restrângere. Ponderarea intereselor (balancing ) apare la acest ultim pas, unde, într-adev`r, pericolul de politizare a justi]iei este mare [i unde aten]ia mea a fost maxim`, ca judec`tor constitu]ional, pentru a fi cât mai precis posibil în determinarea intereselor sau valorilor diferite care se g`sesc pe cele dou` talgere ale balan]ei. În mod obi[nuit, o limitare a unui drept fundamental nu „salveaz`“ o anumit` valoare cu totul, este vorba doar de o contribu]ie, mai mic` sau mai mare în acest sens. Pe de alt` parte, nici dreptul respectiv nu este în mod decisiv [i total afectat, întotdeauna este vorba doar de un anumit aspect al lui. A[a încât, dac`

determin`m în mod clar în ce modalitate legea contribuie la valoarea ce se afl` în spatele ei [i ce aspect anume al dreptului este afectat de m`sura legislativ`, cred c` e o opera]ie ra]ional` s` calcul`m modul în care una sau alta din aceste determinabileprecump`ne[teîntr-un anumit caz. De îndat` ce mobiliz`m „marile valori“: dac` legea nu e declarat` constitu]ional`, dreptul penal nu mai poate func]iona, statul nu se mai poate ap`ra etc., de îndat` ce recurgem la retorica aceasta, chestiunea scap` de sub control. Dac` suntem îns` preci[i, determina]ia juridic` poate func]iona ra]ional. Exist` îns` critici [i în Germania, Bernhard Schlink de exemplu, care declar` c` ar trebui s` ne oprim înaintea ultimului pas, care nu mai reprezint` un exerci]iu juridic, ci unul de natur` politic`. Voi da îns` un exemplu pentru teza contrarie, pe care îl folosesc adesea în cursurile mele. Avem, s` spunem, o lege care permite poli]iei s` împu[te mortal un infractor dac` acesta este singurul mod posibil pentru a salva proprietatea de la distrugere. Avem, desigur, asemenea legi cu privire la salvarea vie]ii unei persoane inocente amenin]ate. În exemplul meu fictiv, extind legisla]ia existent` la proprietate. Protec]ia propriet`]ii reprezint` un scop legitim. E vorba de o m`sur` eficient`: dac` individul este mort, nu mai poate distruge proprietatea. Necesitatea e deja implicat` de textul legii: dac` e ultima m`sur` posibil`, putem s`-l împu[c`m. Oprindu-ne aici, am putea considera legea constitu]ional`, chiar [i în cazul în care valoarea economic` a propriet`]ii poten]ial salvate de la distrugere este neglijabil`. Aceast` absurditate este înl`turat` doar recurgând la pasul urm`tor, ponderarea intereselor. B.I.: Domnule profesor, voi încheia revenind la problema de la care am pornit, în- trebându-v` care este, în opinia dumneavoastr`, modalitatea prin care judec`torul constitu]ional este limitat [i se autolimiteaz` de la interven]ia în domeniul strict politic. E vorba de cultur` juridic`, cultur` în sensul mai larg poate? D.G.: Aceasta reprezint` pentru mine o întrebare foarte dificil` [i sunt, desigur, nemul]umit de faptul c` toate solu]iile tran[ante nu par s` func]ioneze. Înclin din ce în ce mai mult s` cred c` aceast` limitare provine într-o oarecare m`sur` din cultura respectiv` în sensul larg [i într-o mult mai mare m`sur` din cultura juridic`, anume din dezbaterile constante din interiorul comunit`]ii juridice cu privire la ce anume constituie un argument juridic [i ce nu, care este diviziunea proprie [i acceptabil` între legiuitor [i judec`tori [i în ce fel poate fi aceast` delimitare determinat`. Dar linia între domeniul politic [i cel juridic nu poate fi niciodat` trasat` normativ, formalizat` ca o regul` aplicabil` mecanic, e vorba de un discurs din care reiese o în]elegere comun acceptabil`, dar oarecum difuz`. Aceast` în]elegere poate fi schimbat` în mod constant, fie ca urmare a deciziilor judec`tore[ti care g`sesc un ecou pozitiv în comunitatea juridic`, fie ca reflexie a unui curent de opinie puternic din interiorul comunit`]ii juridice care influen]eaz` instan]ele judec`tore[ti. Cur]ile urmeaz` asemenea influen]e, le acord` aten]ie, aceasta este experien]a mea în orice caz, deoarece au un puternic interes institu]ional ca deciziile lor s` fie

respectate. Acest interes este salutar, deoarece cur]ile dobândesc astfel un sim] al punctului în care au dep`[it, poate, m`sura. B.I.: Domnule profesor Grimm, pe aceast` not` de modera]ie pragmatic`, care este, de altminteri, în cea mai bun` tradi]ie a constitu]ionalismului liberal, v` mul]umesc pentru interviul acordat. D.G.: {i eu v` mul]umesc. l 1 Dieter Grimm, „The European Court of Justice and National Courts: The German Constitutional Perspective after the Maastricht Decision“, 3 Colum. J. Eur. L. 229 (Winter/Spring, 1997). 2 V., în acest sens, Dieter Grimm, „Integration by Constitution,“ 3 (2 and 3) International Journal of Constitutional Law 193 (June 2005). 3 Dieter Grimm, „The Constitution in the Process of Denationalization,“ 12 (4) Constella- tions 447 (2005). 4 V., astfel, Carl Schmitt, „State Ethics and Pluralistic State“ (Staatsethik und pluralistischer Staat (1930)), English translation in Arthur J. Jacobson and Bernhard Schlink, Eds., Weimar: A Jurisprudence of Crisis (Berkeley: University of California Press, 2000). 5 Articolul 2 (1) al Legii Fundamentale a Germaniei protejeaz` „libera dezvoltare a personalit`]ii umane“, în m`sura în care aceasta „nu aduce atingeri drepturilor altor indivizi [i nu atenteaz` la ordinea constitu]ional` sau la morala public`“. În cazul „Elfes“, în 1957, „libera dezvoltare a personalit`]ii“ a fost definit`, cu rezerva celor trei limit`ri exprese mai sus enumerate, ca o libertate general` de ac]iune a individului (a face sau a nu face ceea ce dore[te acesta), în sfera c`reia statul poate îns` interveni, prin m`suri legitime [i propor]ionale (supuse, deci, controlului constitu]ional de propor]ionalitate). În spe]a din 1989 (traducere în englez` accesibil` online la http://www.ius- comp.org/gla/juD.G.ments/tgcm/v890606.htm),era vorba de o reglementare a landului Renania de Nord-Westfalia, ce interzicea c`l`ritul de agrement în p`duri, în afara potecilor expres amenajate în acest scop. Majoritatea judec`torilor au declarat, în conformitate cu jurispruden]a Cur]ii c`, de[i activitatea c`dea sub protec]ia articolului 2 (1), restrângerea era propor]ional` [i deci justificat` în situa]ia dat`. Citez din opinia disident` a judec`torului Dieter Grimm: „C`l`ritul prin p`dure nu poate beneficia de protec]ie constitu]ional`. Drepturile fundamentale difer` de multitudinea de alte drepturi legale prin faptul c` ele protejeaz` integritatea, autonomia [i modul de asociere individual` în sfera raporturilor esen]iale cu ceilal]i […] Scopul acestor drepturi fundamentale nu este, nici din punct de vedere istoric, nici din punct de vedere func]ional, s` pun` orice tip imaginabil de ac]iune uman` sub o protec]ie special` […] Dac` orice form` de comportament posibil se bucur` de protec]ie constitu]ional`, f`r` ca aceasta s` însemne c` e în principiu nelimitat`, garan]ia general` de libertate se transform` în dreptul de a nu fi stânjenit în mod nelegitim de c`tre stat în a face ceea ce dore[ti. Dar o asemenea interpretare Art. 2 (1) subiectiveaz` principiul statului de drept – principiu care este doar în sens obiectiv garantat de Legea Fundamental` – [i devine, în fapt, o permisiune [i posibilitate general` de interven]ie a statului“. Pentru o opinie par]ial contrar`, vezi Mattias Kumm, „Who is Afraid of the Total Constitution? Constitutional Rights as Principles and the Constitutionalization of Private Law“, 7 (4) German Law Journal 341 (2006). 6 „Astfel, problema for]elor de coagulare se pune din nou [i este redus` la esen]a ei: statul

liberal secularizat este subîntins de presupozi]ii pe care nu le poate el însu[i garanta. Acesta este marele pariu pe care l-a f`cut de dragul libert`]ii. Pe de o parte, poate supravie]ui ca stat liberal doar dac` libertatea pe care o permite cet`]enilor sì se autoreglementeaz` din interior pe fundamentul substan]ei morale a individului [i în baza omogenit`]ii sociale. Pe de alt` parte, statul nu poate încerca s` garanteze el însu[i, prin propriile sale eforturi, aceste for]e interne de autoreglementare – anume, prin instrumentele coercitive juridice [i prin m`suri autoritare –, f`r` a-[i abandona caracterul liberal [i f`r` a c`dea, în plan secular, în aceea[i preten]ie de tip totalitar dinlùntrul c`reia au pornit r`zboaiele religioase. Impunerea unei ideologii de stat, reînvierea tradi]iilor polis- ului aristotelic [i proclamarea unui «sistem obiectiv de valori», toate acestea ne îndep`rteaz` exact de la diviziunea clar` din care s-a n`scut libertatea public`. Nu exist` nici o cale de întoarcere peste pragul de la 1789 care s` nu distrug` statul ca ordine a libert`]ii“, Ernst-Wolfgang Böckenförde, State, Society and Liberty. Studies in Polit- ical Theory and Constitutional Law , translated from German by J.A. Underwood (New York and Oxford: Berg Publishers Limited, 1991) (Staat, Gesellschaft, Freiheit . Studien zur Staatsthe- orie und zum Verfassungsrecht ,Suhrkamp, Frankfurt a. M., 1976), pp. 26-46. 7 Prin înc`lcare adus` demnit`]ii, în sens constitu]ional, se în]elege (sursa conceptual` în imperativul categoric kantian este evident`) o m`sur` de instrumentalizare a individului: „fiind contrar demnit`]ii umane ca un individ s` fie transformat într-un simplu instrument al statului. Principiul c` orice persoan` trebuie întotdeauna considerat` un scop în sine se aplic` în mod nediferen]iat tuturor domeniilor juridice; demnitatea intrinsec` a individului rezid` în a-l considera pe acesta o personalitate independent`“, David P. Currie, The Constitution of the Federal Republic of Germany (Chicago and London: The University of Chicago Press, ©1994), la p. 314. Recent, în 2006, o lege federal` care autoriza ministrul federal al ap`r`rii s` dispun` for]elor aeriene doborârea, ca m`sur` de ultim resort, a oric`rui avion de pasageri deturnat de c`tre for]e teroriste, în cazul în care ar exista motive întemeiate s` se cread` c` avionul respectiv ar putea fi folosit ca arm` pentru a distruge alte vie]i, a fost declarat` neconstitu]ional`. O asemenea lege, a considerat Curtea, sacrificând vie]ile unor indivizi pentru o prezumtiv` prevenire a unui pericol grav [i iminent asupra altor vie]i, instrumentalizeaz` vie]ile pasagerilor ostatici, care sunt astfel trata]i într-un mod abstract, „transforma]i în obiecte [i sco[i în afara dreptului“. Acela[i ra]ionament nu s-ar aplica terori[tilor, desigur, deoarece ace[tia din urm` aleg s` se pun` în situa]ia respectiv`. Vezi, astfel, comentarii par]ial divergente asupra deciziei, Oliver Lepsius, „Human Dignity and the Downing of Aircraft: The German Federal Constitutional Court Strikes Down a Prominent Anti-terrorism Provision in the New Air-Transport Security Act“, 7 German Law Journal No. 9 (1 September 2006) [i Manuel Ladiges, „Comment – Oliver Lepsius’s Human Dignity and the Downing of Aircraft: The German Federal Constitutional Court Strikes Down a Prominent Anti-terrorism Provision in the New Air-transport Security Act“, 8 German Law Journal No. 3 (1 March 2007). j

26

E R A O T I I V A P O R U E


Homo europaeus [i conceptul de identitate multipl` (I) O idee despre avangarda viitorului o

VI CTO R NEU MAN N

o

E

STE istoria Europei suma istoriilor ei particulare? Exist` o contradic]ie ireconciliabil` între idealul pacifist [i cosmopolit al secolului luminilor [i mythos -ul na]ional, separatist, al romanticilor? Ce pondere are ideea na]ional` în societatea contemporan` a Europei? Au fost dep`[ite consecin]ele tragediilor secolului al XX-lea? Este multiculturalismul o politic` a recunoa[terii? Cum anume contribuie dialogul plurilingv [i transcultural la definirea lui homo europaeus ? Ce înseamn` asumarea ambivalen]elor culturale? Are homo europaeus o identitate multipl` ? Dac` da, ce semnifica]ii dezvolt` conceptul de identitate multipl` ? Este necesar` remodelarea conceptului de na]iune în contextul în care aspira]ia politic` proclam` unitatea Europei? 1 Pornind de la aceste întreb`ri, voi încerca s` formulez cîteva ipoteze de lucru pentru o teorie identitar` a Europei, din care nu vor lipsi perspectivele rela]iei Est-Vest.

Falsa dihotomie european-na]ional. Despre multi- [i transculturalitatea Europei Într-un studiu despre transculturali- tate 2, Harvey Siegel dezv`luie motivele care i-au determinat pe adep]ii teoriei multiculturale s` îmbr`]i[eze o singur` manier` de legitimare, potrivit c`reia idealurile filozofice [i educa]ia ar fi în mod necesar specifice. Mai precis, legitimarea idealurilor [i a for]ei lor nu ar fi cu putin]` dincolo de frontierele culturii în interiorul c`reia ele sînt profesate3. Din unghiul de vedere al pedagogiei multiculturale am fi obliga]i s` ne asum`m o existen]` multicultural` [i, în func]ie de contextul în care ne afl`m, s` trat`m alte culturi ca pe a noastr` proprie, iar pe membrii acestora cu deplin [i justificat respect. S-ar pune mare pre] pe moralitatea acestui mod

de comportare. Siegel sesizeaz` c` de aici rezult` „coeren]a îndemnului multiculturalist“. Conform avoca]ilor tezei multiculturale trebuie luate în considerare cererile de recunoa[tere a abolirii domina]iei culturale, scopul fiind acordarea respectului cuvenit fiec`rei culturi. Replica na]ionalistului monoculturalist la o asemenea tez` este urm`toarea: s-ar putea ca domina]ia [i marginalizarea s` fie gre[ite din punctul de vedere al culturii celuilalt, dar ele sînt bune din perspectiva culturii majorit`]ii 4. Harvey Siegel î[i pune mai multe întreb`ri [i avanseaz` cîteva ipoteze de lucru. Mai întîi, consider` c` este necesar` reformularea cererilor multiculturaliste. În al doilea rînd, el apreciaz` c` este nevoie de un anume context pentru a putea respinge monoculturalismul. În sfîr[it, promovarea aspira]iei transcul-

turale devine foarte important` pe m`sura accept`rii idealurilor ce transcend o cultur` anume 5. Harvey Siegel invoc`, între altele, str`lucitul exemplu al caracterului transcultural al unor acte normative, situa]ie în care for]a argumentelor este aceea care impune recunoa[terea [i adoptarea lor de c`tre dou` sau mai multe comunit`]i 6. În opozi]ie cu aceast` în]elegere, Richard Rorty spune c` pragmaticii pot [i trebuie s` privilegieze propriul lor grup. Dup` Rorty, etno-centrismul ar fi acela care se refer` la solidaritatea noastr`. Pozi]ia sa a atras specula]ii în virtutea c`rora s pecificitatea ar fi util` (ea singur`) definirii conceptelor fundamentale privind valorile culturale. Uni- versalismul nu ar fi decît proiec]ia sau impunerea valorilor locale, în vreme ce europenismul ar fi victoria lui unu în detrimentul multiplului sau victoria

na]ionalului în dauna suprana]ionalului. În consecin]`, ar trebui s` admitem c` valorile nu pot fi universale ori europene, ci numai locale. În cazul nostru, homo europaeus ar fi cel mult suma tr`s`turilor locale, respectiv na]ionale. Nicidecum o cultur` deschis`, capabil` s` se reprezinte pe sine drept simbol unitar [i multiplu în acela[i timp. S` fie particularit`]ile na]ionale cu adev`rat dominante în istoria veche [i nou` a Europei? Dac` da, în ce m`sur` au acoperire aspira]iile europene? S` fie grupul, comunitatea, na]iunea structuri sociale determinante, în absen]a c`rora s` nu se poat` vorbi despre comunitatea european` sau s` nu se poat` proiecta viitorul comun al Europei? Este suficient interesul economic spre a ne asuma ideea de unitate continental`? Andrei Ple[u este de p`rere c` „e nevoie de mult` gra]ie social`, de mare fine]e psihologic` [i… de mare subtilitate metafizic`“ pentru a accepta deopotriv` diferen]a [i similitudinea, respectiv pentru a fi de acord c` „diferen]a care ne desparte e secundar` fa]` de umanitatea care ne une[te“ 7. Rezervele fa]` de unitatea continental` se pot exprima în mai multe formule sofisticate. Sînt situa]ii în care ideea de Europa devine un bun pretext pentru motivarea perpetu`rii valorilor etno-na]ionale ori pentru mimarea dialogului EstVest. În fiecare stat sînt personalit`]i ale vie]ii intelectuale ce conserv` un astfel de crez, euroscepticismul lor fiind molipsitor pentru grupurile sociale ce nu au preg`tirea [i disponibilitatea necesare comunic`rii. În tot cazul, perspectivele de acest fel subliniaz` mai mult diferen]ele culturale decît interferen]ele [i similitudinile; ignor` faptul c` majoritatea a[a-ziselor diferen]e sînt crea]ii artificiale ale secolului na]ionalit`]ilor. A[eza]i în propria familie lingvistic` [i tradi]ional`, intelectualii din amintita categorie par s` nu fie de acord cu valorile rezultate din amalgamul de idei religioase, civice, etnografice ce confer` substan]a vital` a Europei.

27


Chestiunea alterit`]ii merit` o examinare atent`, mai ales c` de modul în care o vom în]elege [i o vom identifica în propriul nostru bagaj intelectual depinde formarea gîndirii lui homo europaeus . Efortul proiect`rii într-o alteritate confer` [ansa descoperirii celuilalt, adic` a laturii noastre morale. Evitarea discrimin`rii prin recunoa[terea celuilalt este complementar` aspira]iei potrivit c`reia istoriile [i culturile noastre se întîlnesc într-un colectiv singular. Acest colectiv singular este cu adev`rat esen]ial în cunoa[terea [i asumarea întregului. Nu v`d de ce a[ refuza „fine]ea psihologic`“ ori „subtilitatea metafizic`“, de îndat` ce mul]umit` lor pot atinge un grad acceptabil de expresivitate, recunoa[tere reciproc` [i identificare cu un unu multiplu. E vorba deopotriv` de stima social`, de un sentiment de încredere în mine [i în cel`lalt, în temeiul c`ruia fiecare dintre noi se poate a[eza în ambele ipostaze în acela[i timp ([i nu pe rînd), adic` de minoritar [i majoritar, de estic [i vestic, de englez (francez, italian, german, român) [i european. Odat` descoperite asemenea asocieri, tendin]a redefinirii identitare va deveni nu doar o noutate cultural`, ci [i o pedagogie social`. S` privim la argumentele lui Siegel formulate în polemica sa cu Rorty8. Mai întîi, dihotomia universal-local , aidoma dihotomiei european-na]ional , r`mîne problematic`, [i aceasta pentru c`, în a[ezarea idealurilor, universalistul sau europeanul este liber s` identifice sau nu particularit`]ile. Principiile, valorile [i idealurile nu trebuie concepute doar în rela]ie cu particularit`]ile locale. Siegel este încredin]at c` dihotomia invocat` este fals` [i din cauz` c` universalitatea (europenitatea) nu poate fi respins` în temeiul idealurilor locale. În sfîr[it, de legitimitatea transculturalului nu se poate face abstrac]ie, mai ales atunci cînd interoga]iile trimit la un scop al cunoa[terii 9. Potrivit lui Siegel, idealurile transculturale sînt posibile. În ceea ce prive[te multiculturalismul , acesta este pe deplin compatibil cu recunoa[terea idealurilor filozofice [i educa]ionale transcendente . Examinînd diversitatea european`, Leo Frobenius e cucerit de complementaritatea valorilor. Asumarea identit`]ii europene multiple depinde de în]elegerea setului de valori n`scut din eforturi de gîndire comune. „Orientul [i Occidentul european sînt de neîn]eles numai prin unul din cele dou` fenomene originare, fiecare din acestea este de nedesp`r]it de spa]iul terestru care l-a n`scut, dar [i steril, cît` vreme cel`lalt nu a azvîrlit în el paideuma mecanicist` ajuns` în stadiul de s`mîn]` coapt`“ 10. Pîn` [i în culturile care neag` eviden]ele exist` idealuri europene. O demonstreaz` via]a spiritual` [i aspira]ia intelectual`. Ele probeaz` similarit`]i incontestabile în privin]a principiilor c`lùzitoare, conferind Europei un statut distinct în raport cu alte continente. V`zute prin prisma rela]iilor interpersonale [i intergrup, societ`]ile europene de ast`zi pot fi definite ca avînd origini cultural-comunitare multiple [i, deci, fiind marcate de o diversitate de valori. Trecerea dintr-o cultur` într-alta e relativ simpl` [i ea depinde de abilitatea comunic`rii. Impresionante sînt întîlnirile, influen]ele reciproce, comunitatea de valori. Înc`rc`tura simbolic`

a religiilor dezv`luie mai mult decît similaritatea idealului de via]`. Crezul [i normele sociale, juridice, pedagogice interferente ale luminismului au promovat cel dintîi sensus communis , de care va trebui s` ]inem seama atunci cînd discut`m unitatea încarnat` de homo europaeus . Dincolo de agresivitatea limbajelor [i de radicalismul mi[c`rilor de emancipare, fragmentarea rezultat` din politicile de secol XIX are [i p`r]ile ei bune. De acolo izvor`[te aten]ia noastr` pentru plurilingvism [i pentru gestionarea mo[tenirilor istorice multiple ale lui homo europeaus . Doar c` accep]iunea în care vom valorifica diversitatea va fi de dorit s` fie rata[at` viziunii cosmopolite [i nu aceleia na]ionaliste. Plurilingvismul a fost nu doar temelia na]ionaliz`rii Europei, dar [i mijlocul intelectual ce a facilitat întîlnirea, confruntarea [i amalgamarea valorilor umane de pe continent. El a supravie]uit în regiunile transfrontaliere, acelea ce au înfruntat na]ionalismele [i purificarea etnic` de dup` primul r`zboi mondial, au rezistat (atît cît au putut) disloc`rilor de popula]ii [i s-au împotrivit împ`r]irii politice [i culturale a cet`]enilor pe criteriile de majoritate [i minoritate. Sînt ora[e [i regiuni în Europa Central` unde trecerea dintr-o limb` într-alta [i dintr-o cultur` într-alta era un mod de a fi, n`scînd un adev`rat melting pot . Sînt zone în care asumarea a dou` sau trei limbi [i culturi în acela[i timp este o realitate. E vorba de regiunile de grani]`, de culturile frontaliere sau transfrontaliere. Respins` ori condamnat` la t`cere de statele na]ionale, folosit` ca motiva]ie pentru r`zboaiele civile [i interstatale ale secolului XX, aceast` lume este un posibil model al în]elegerii identit`]ii multiple a lui homo europaeus . De exemplu, spa]iul fostului imperiu habsburgic [i al fostei monarhii austro-ungare se remarc` pîn` ast`zi prin mul]imea ambivalen]elor11, prin eterogenitatea popula]iilor urbane [i prin idealurile sale transculturale. Cînd nu le-a ignorat sau condamnat, etno-na]ionalismul i-a minimalizat meritele 12. Ast`zi mi se pare important s` [tim s` gestion`m obiectiv mo[tenirile trecutului [i s` valoriz`m elementele credibile ori fecunde ale coabit`rii plurale. Exemplul înnoirii cultural-demografice a Europei mediane petrecute în secolele XVIII [i XIX sub patronajul Casei de Habsburg este unul dintre acestea 13. Originile plurale ale popula]iilor din statele Europei moderne trebuie s` devin` tema unei ample reflec]ii istorice ori cultural-filozofice. Într-o carte de referin]`, Gérard Noiriel a st`ruit asupra amalgamului francez generat de num`rul mare de imigran]i. Circa 20% dintre francezi (10-12 milioane de locuitori) au prin ascenden]` patern` ori matern` o origine cultural` diferit` de aceea francez`, realitate ce exprim` o idee nou` asupra identit`]ii na]ionale. Popula]ia Fran]ei este una dintre cele mai amestecate popula]ii europene 14. Ea nu e definibil` pe criterii etnografice ori na]ionale în sensul promovat de cultura german`. De aici [i posibilitatea descoperirii [i asum`rii apartenen]ei multiple. La o scar` mai mic` sau într-un ritm mai pu]in spectaculos decît acela francez, lucrurile evolueaz` asem`n`tor în state precum Marea Britanie, Olanda, Belgia, ori, mai recent, în


Germania, Italia [i Spania. În genere, Occidentul a trecut la înnoirea substan]ial` a popula]iei, fapt ce este posibil s` se petreac` [i în statele Europei de Est. Transferul de popula]ii la care m-am referit este un factor al înnoirii, respectiv al europeniz`rii. În aceste condi]ii, no]iunile de multiculturalism [i multiconfesionalism presupun nu numai recunoa[terea diferen]elor, ci [i cultivarea [i acceptarea rezultatului interferen]elor. Conservarea particularit`]ilor cultural-istorice ale unui grup sau ale altuia va continua s` marcheze genera]ii viitoare, f`r` a mai putea refuza coabitarea cu alterit`]ile.

Problemele celeilalte Europe (de Est) Institu]iile [tiin]ifice [i culturale din fosta Europ` comunist` conserv` la loc de cinste teoria Volksgeist -ului, orientînd identitatea statal` în func]ie de grupul etnic majoritar. E o reminiscen]` a gîndirii totalitare ce provoac` imense presiuni pentru asocierea indivizilor la un grup anume. Binomul majoritar-minoritar este o referin]` cultural` aproape obligatorie. Exploatat intens în România [i Bulgaria de Nicolae Ceau[escu [i Todor Jivkov în anii ’80-’90, el are o continuitate vizibil` în organizarea [i func]ionarea institu]iilor administrative, politice [i cultural-statale. Aidoma Greciei, elibera-

rea documentelor de identitate de c`tre serviciile ministerului de interne din România presupune obligativitatea exprim`rii apartenen]elor de cet`]enie, religie [i na]ionalitate. Problema deriv` din aceea c` declararea apartenen]ei la o minoritate se transform` într-un handicap al recunoa[terii sociale, profesionale [i civice. Aceasta mai cu seam` în situa]ia în care minoritatea e insignifiant` numeric sau e una marginalizat` pe considerente culturale, religioase sau rasiale. În condi]iile invocate, a avea ascenden]i provenind din dou` grupuri religioase [i/sau etnografice diferite reprezint` un lucru cu totul ininteligibil pentru administra]ie. Obi[nuit` cu gesturi [i înregistr`ri simplificatoare, ea respinge dreptul declar`rii-înregistr`rii ambivalen]elor culturale. În aceste condi]ii recunoa[terea este una formal`, demagogia na]ionalist-populist` putînd prospera f`r` re]ineri. Acest fel de politic` este legat de stereotipul cultural practicat în sistemul educa]ional. De[i catastrofa Iugoslaviei s-a petrecut în regiunea învecinat`, separatismul socio-cultural în func]ie de originile etno-rasiale [i religioase continu` s` fie actul de legitimare cel mai important în statele Europei de Sud-Est 15. Puternica amprent` a etnicismului – Milo[evici s-a folosit de el, [tiind c` sub pojghi]a ideii federale se conserv` expresia radical` a identit`]ii etnice – arat` cît de

28



puternic s-au imprimat ideile romantice, cît de departe se poate merge cu ideologia neotribalist`16. Ceea ce nu s-a în]eles îndeajuns în zona la care fac trimitere este c`, în realitate, culturile nu îmbrac` nicicînd o c`ma[` de for]` spre a se separa una de cealalt`, iar via]a spiritual` a omului nu se identific` doar prin intermediul unei singure tradi]ii. For]area termenilor – cultura a fost întotdeauna o anex` a discursului politic în spa]iul invocat – a produs limbaje [i ideologii extreme 17, emigr`ri masive [i dezechilibre demografice. Totu[i, acolo unde lucrurile nu au luat o turnur` radical` precum în România [i Bulgaria, criza economic` ar putea determina invitarea for]ei de munc` strìne provenind din Moldova [i Ucraina, dar [i din Asia [i Africa. Probabil, o asemenea schimbare va produce mult a[teptatele înnoiri de mentalitate 18. Limitele teoriei multiculturaliste pot fi dep`[ite acceptînd teza potrivit c`reia toate culturile trebuie s` fie de acord cu legitimitatea existen]ei celorlalte. Ca un pandant al acestui mod de a vedea lucrurile, se va admite c` propriile noastre valori pot deveni [i ale altora. Adic` transculturale . Chiar dac` nu întotdeauna este posibil` desprinderea de o cultur` local` [i integrarea în alta, aceasta nu atrage dup` sine specula]ia conform c`reia valorile [i idealurile sînt relevante doar în cazul aplic`rii lor la o comunitate istoric` specific`. Oare monolingvismul s` fie o form` obligatorie de prezervare a identit`]ii, în vreme ce plurilingvismul s` favorizeze pierderea rela]iei cu tradi]ia? Exist` în Europa localit`]i, regiuni, state, na]iuni definibile doar prin prisma apartenen]ei la o singur` limb`, cultur`,

religie, tradi]ie? Sînt persoane care se reg`sesc doar într-o singur` form` cultural-comunitar`, religioas` sau etnografic`? Pot ele s` se recunoasc` doar într-o singur` ipostaz`? Multiculturalismul v`zut prin prisma separatismelor de tot felul (rasiale, etno-culturale, religioase, lingvistice) este lipsit de relevan]` 19. În formularea unei alternative la gîndirea politic` actual`, rolul intelligentsiei esteuropene va putea fi unul semnificativ, cu condi]ia eliber`rii discursului de partizanate subiective. Presupusa form` ideal` de expresie [i de existen]` aflat` în minoritate nu poate fi construit` în absen]a dialogului bi- [i transcultural. Diferitele provoc`ri ale lumii de ast`zi, aflat` într-un proces de schimb`ri foarte rapide, depind adesea de interoga]iile [i/sau aspira]iile persoanelor [i grupurilor aflate în minoritate 20. l 1 Rescrierea istoriilor na]ionale este util` în m`sura în care ea va furniza reperele pentru o istorie a demos -ului Europei. Istoricul devine nu doar mediator, evaluator [i interpret critic-corectiv al trecutului unei colectivit`]i, ci [i descoperitor al similarit`]ilor socialculturale, capabil s` compare [i s` integreze particularit`]ile sociale într-un întreg, adic`, în cazul nostru, într-un context cultural acceptabil tuturor europenilor. Perspectiva na]ional` a indus ideea unui partizanat obligatoriu, ceea ce a compromis obiectivitatea cercet`rii în [tiin]ele sociale. Potrivit lui Karl Popper, progresul [tiin]ific al cunoa[terii este îndatorat criteriului ra]ional. Adic` verific`rii critice a ipotezelor de lucru. Influen]a acestui criteriu ra]ional este mai rar vizibil` în

[tiin]ele sociale decît în [tiin]ele naturii, ceea ce favorizeaz` ideologiile s` distorsioneze cùtarea adev`rului. Vezi Karl Popper, „Despre cunoa[tere [i ignoran]`“, în Idem, În cùtarea unei lumi mai bune. Conferin]e [i eseuri din trei decenii (Auf der Suche nach einer bessere Welt. Vorträge und Aufsätze aus dreisich Jahren, Piper, München-Zürich, 1987), traducere de Anca R`dulescu, Editura Humanitas, 1998, pp. 50-52, p. 53. 2 Harvey Siegel, „Multiculturalism and the Possibility of Transcultural Educational and Philosophical Ideals“, în The Journal of the Royal Institute of Philosophy , Cambridge University Press, vol. 74, nr. 289, 1999, pp. 387-409. 3 Ibidem , pp. 393-394. 4 Ibidem , p. 396. 5 De pild`, sînt centre urbane în care valorile culturale [i spirituale s-au amalgamat, integrarea social` [i cet`]enia fiind mai importante decît conservarea identitar` pe criterii etnografice ori monolingvistice. În Europa Central` [i Est-Central`, în ora[e precum Kosice, Timi[oara, Bratislava, Lwow, Trieste, Gorizzia [.a., defini]iile etnice minimalizeaz` ori distorsioneaz` realitatea social`. Exegezele scrise în numele unei na]iuni sau etno-na]iuni nu ]in seam` de asemenea realit`]i. 6 Harvey Siegel, loc.cit., p. 402. 7 Andrei Ple[u, „Toleran]a [i intolerabilul. Criza unui concept“, în Idem, Despre bucurie în Est [i în Vest [i alte eseuri , Humanitas, 2006, p. 97. 8 Harvey Siegel, „Multiculturalism and the Possibility of Transcultural Educational and Philosophical Ideals“, în The Journal of the Royal Institute of Philosophy , Cambridge University Press, vol. 74, nr. 289, 1999, pp. 402-403. Vezi [i Charles Taylor, „The Politics of Recognition“, în Idem, Multiculturalism. Examining the Politics of Recognition, Edited and Introduced by Amy Gutmann, Princeton University Press, 1994. 9 Ibidem , p. 404; „Contestarea universalit`]ii de c`tre Goldberg ([i Rorty) se sprijin` pe presupozi]ia c` valorile, pentru a fi universale sau transculturale, trebuie fundamentate într-o imposibil` perspectiv` neutr`. El argumenteaz`, de fapt, astfel: 1. Valorile [i principiile universale (morale) trebuie bazate pe sau derivate din o perspectiv` «divin` transistoric` sau suprasocial`». 2. Nu exist` o astfel de perspectiv`. 3. A[adar nu pot exista principii sau valori univerale. Dac` «universal» este în]eles în acest sens, atunci sunt de acord împreun` cu Goldberg [i Rorty c` nu pot exista astfel de valori, principii, idealuri universale. Dar nu e indicat s` adopt`m acest în]eles al termenului.“ Pentru spiritele din familia lui Rorty, interferen]ele, revendicarea izvoarelor comune, bi- [i plurilingvismul, familiile mixte [i mo[tenirile istorice ambivalente sînt imposibile [i de nedorit. 10 Leo Frobenius, Paideuma. Schi]` a unei filozofii a culturii , Editura Meridiane, Bucure[ti, 1985, p. 147. 11 Vezi Victor Neumann, The End of a Histo- ry. The Jews of Banat from the Beginning to Nowa- days , Bucharest University Press, 2006; Idem, Conceptually Mystified. East-Central Europe Torn Between Etnonationalism and Recognition of Mul- tiple Identities , Enciclopedica Publishing House, Bucharest, 2004; Moritz Csáky, „Ambivalenz des kulturellen Erbes Zentraleuropa“, în vol. Ambivalenz des Kulturelles Erbes. Vielfach- codierung des historischen Gedächtnisses. Paradig- ma Österreichs , editori Moritz Csáky [i Klaus Zeyringer, Studien Verlag, Innsbruck-WienMünchen, 2000, pp. 27-51; Csáky Móric, Ideolo- gie der Operette und Wiener Moderne. Ein Kul- turhistorisches Essay zur Österreichischen Iden- tität , Boehlau Verlag, 1996. 12 Victor Neumann, Identités multiples dans l’Europe des Regions. L’Interculturalité du Banat , Editura Hestia, Timi[oara, 1997.

13 Pe toat` durata secolului al XVIII-lea, Imperiul habsburgic a promovat o pace social` în interior [i a asigurat echilibrul de putere la nivel continental, fiind cea mai de seam` for]` politic` [i militar` situat` între Marea Britanie [i Imperiul ]arist. 14 Gerard Noiriel, Le creuset français. Histoire de l’immigration XIX-e – XX-e siècle , Éditions du Seuil, 1988, cf. Annexes statistiques, pp. 405426. 15 Grupurile politice ata[ate idealului etnicist exprim` op]iunea unei majorit`]i în state precum România. Nu doar forma]iunile politice extremiste gen Partidul România Mare [i Partidul Noua Genera]ie, dar [i partidele cu o orientare democratic` se bazeaz` pe criterii etniciste atunci cînd vine vorba de atragerea electoratului ori de promovarea intereselor cet`]enilor. Exprimarea centralist` a puterii de decizie a favorizat [i ea amintita op]iune. 16 Moderatorul unei populare emisiuni TV din România, mimînd în public gestica democratic`, îmi spunea c` promovarea în media a unor persoane apar]inînd minorit`]ilor sau al c`ror nume tr`deaz` o apartenen]` diferit` de aceea majoritar` face s` scad` rating-ul. Motivul? Publicul refuz` s` o urm`reasc` doar la auzul numelui. Nu putem cataloga o astfel de idee decît ca perpetuînd discriminarea prin utilizarea grilei etnocentrice. În Europa de Est, sub acoperirea comunist`, au supravie]uit asemenea ideologii. România lui Ceau[escu [i Serbia lui Milo[evici sînt doar dou` exemple ce arat` c` politica în Balcani este înc` una profund marcat` de istorie. 17 Tocmai de aceea am considerat c` studiul [i conceperea unui lexicon al no]iunilor-cheie din culturile est-europene va fi un foarte bun instrument de lucru, util eliber`rii limbajelor social-politice de vechile stereotipii ce au indus ideologiile autoritariste [i totalitare pe parcursul secolelor al XIX-lea [i al XX-lea. Pornind de la modelul lansat de istoricul Reinhart Koselleck, împreun` cu prof. Armin Heinen de la Universitatea din Aachen [i cu prof. Christian Manner de la Universitatea din Mainz, ne-am gîndit la un proiect ce va avea în vedere redactarea unui lexicon al termenilor fundamentali din istoria cultural` [i politic` a României. 18 Pentru moment, cel mai reprezentativ segment de imigran]i angaja]i în produc]ie în România provine din Moldova. Ceea ce, deocamdat`, este de natur` s` conserve aceea[i direc]ie na]ionalist`. 19 Structurile administrative medievale de sorginte oriental` ale Imperiului otoman conservaser` separarea grupurilor în func]ie de religie. Chiar [i a[a, pîn` în pragul modernit`]ii, ortodoxia fusese liantul popula]iilor din Balcani. A[a-zisele tr`s`turi etnografice (datorate cercet`torilor romantici germani [i italieni), precum [i descoperirea particularit`]ilor de limb` vor contribui la trasarea frontierelor dintre greci, turci, bulgari, sîrbi, albanezi [i români. 20 Universitatea Babe[-Bolyai din Cluj poate reprezenta un proiect pentru re-gîndirea problemelor identitare. Statuarea de comun acord a normelor privind coabitarea cultural` [i multilingv` poate fi fecund` în sensul stimul`rii dialogului Est-Vest [i al integr`rii europene a regiunii [i a zonei. Cf. [i Victor Neumann, „Civic Education and Human Rights in an Intercultural Perspective. The Case of Romania“, în Idem, Between Words an Reality. Studies on the Politics of Recognition and the Changes of Regime in Contem- porary Romania, Translated from Romanian by Simona Neumann, The Council for Research in Values and Philosophy, The Catholic University of America, Washington, D.C., pp. 89-134; despre Universitatea Babe[-Bolyai, pp. 112-117. j

30


Elitele kitsch o

A C I T I L O P

i Efortul justificativ al coali]iei antipreziden]iale a produs un kitsch lamentabil, care recicleaz` neglijent un inventar de idei elaborate de intelectualitatea critic` a anilor ’90. Sur- prinz`tor, ace[ti bie]i imitatori au resuscitat pîn` [i ideea monarhiei, sperînd s`-i cucereasc` pe apologe]ii virtu]ilor monarhice. Pe toate planurile, limbajul lor s-a v`dit o imita]ie, de la ideea majorit`]ilor totalitare la practica evident contradictorie a marilor adun`ri populare [i pîn` la cîntecele care au fost intonate. Resturile altor manifesta]ii pline de energie [i spirit creator au fost acum reutilizate de stînga în mod jalnic.

P

HORA}IU PEPINE

ÎN~ mai ieri, majorit`]ile române[ti au fost sistematic culpabilizate [i p`rea de la sine în]eles c` ele au nevoie de corectivul autorit`]ii europene sau, în orice caz, de o ponderare a exceselor lor. Referendumul din 19 mai con]ine de aceea o noutate însemnat`: este pentru prima dat` cînd o majoritate larg` iese de sub specia colectivismului [i se face în]eleas` de democra]iile occidentale atît de suspicioase fa]` de fostele ]`ri comuniste. Unul dintre ideologii stîngii [i ai coali]iei antipreziden]iale a fost atît de uluit de schimbarea de situa]ie, încît a pus în seama Occidentului inten]iile cele mai rele1. Dar nu e de mirare c` trìm un soi de complex al majorit`]ii. Din 1990 încoace avem impresia c` îndur`m o tiranie a unor majorit`]i sufocante, a[a încît de la colectivismul gregar la formele grosolane ale vie]ii publice, modalit`]ile de exprimare ale majorit`]ii au fost supuse unei critici severe. Natura [i valoarea majorit`]ilor populare au stat în centrul problematicii politice. Instalarea la putere a FSN [i apoi votul masiv acordat aceleia[i forma]iuni, în 20 mai 1990, au fost de natur` s` provoace reac]iile cele mai dramatice în sînul elitei noastre intelectuale. De la condamnarea „gloatocra]iei“ din scrisorile lui H.-R. Patapievici c`tre Alexandru Paleologu, de la explozia mînioas` a lui Petre }u]ea 2 [i pîn` la reflec]ia asupra temeiurilor votului cenzitar, totul a stat sub semnul unei mari decep]ii. Guvernarea care a urmat a confirmat din plin presim]irile cele mai negre. Majorit`]ile zdrobitoare ale FSN, ale PDSR [i ale patrulaterului ro[u au fost substituite oric`rui alt criteriu de judecat`, legitimînd prin for]a lor covîr[itoare orice nesocotire a libert`]ilor. Trauma provocat` de guvernarea postcomunist` a produs în schimb o literatur` politic` bogat`, care a reînviat, compensatoriu, ideea platonician` a „aristocra]iei“, sau „noocra]iei“. Reluate aluziv, aceste idei ale preeminen]ei indivizilor de esen]` nobil` au discreditat [i

o

culpabilizat masiv puterea în sine a majorit`]ilor populare, ca [i pe noii lideri politici, care îmbinau grosol`nia exterioar` cu un limbaj în]esat de cli[ee colectiviste. Am avut adesea impresia c` monarhia a func]ionat, la rîndul ei, mai pu]in ca ipotez` politic` real`, cît ca o alt` versiune a reveriei platonice. Într-adev`r, ideali[tii [i monarhi[tii anilor ’90, recruta]i îndeob[te dintre cei mai sub]iri exponen]i ai culturii umaniste, au exercitat, într-o manier` esopic`, o func]ie excep]ional` de delegitimare a majorit`]ilor colectiviste [i gregare. Atacul împotriva majorit`]ilor a fost îns` adesea executat frontal prin recurs la precedentul istoric al nazismului 3.Faptul c` Hitler fusese ales prin votul liber al cet`]enilor devenea exemplu privilegiat al noii pedagogii antimajoritare. În fine, dintr-o cu totul alt` perspectiv`, militan]ii pentru drepturile minorit`]ilor au culpabilizat masiv majorit`]ile etnice, sexuale [i religioase, sugerînd la limit` c` ele poart`, inevitabil, în ele însele morbul autoritarismului4.

Î

N replic`, exponen]ii puterii na]ional-comuniste au idolatrizat majorit`]ile [i le-au închinat un cult consolidat prin sacrificii brutale, a[a cum au fost expedi]iile periodice ale minerilor. Minoritarii protestatari fuseser` în prealabil delegitima]i radical [i expu[i oric`rei violen]e publice. „Golani“, „legionari“, „pegr`“, ace[tia nu mai puteau ridica preten]ia unui tratament civic egal. Incapabili s` g`seasc` cump`na dintre majoritate [i minoritate, s` stabileasc` dozajul optim între autoritate [i toleran]`, cei care în trecut au ipostaziat majorit`]ile au alunecat ast`zi pe o pozi]ie contrar`, pretinzînd c` ele ar suferi de o caren]` consubstan]ial`. Acela[i Adrian Severin a dezv`luit c` îngrijorarea cea mai mare a propriei tabere era alimentat` de incompeten]a politic` a majorit`]ii populare5. Iar Teodor Atanasiu, frunta[ al Partidului Na]ional Liberal, a confirmat pe deplin natura [i sensul acestei judec`]i, punînd incompeten]a

politic` a poporului pe seama „p`catului originar“ 6. Nu mai este acum nici o îndoial` c` de la „majoritatea-substan]`“ s-a ajuns la extrema cealalt`, la „majoritatea-precaritate“. Dar s` nu lu`m lucrurile prea în serios. Efortul justificativ al coali]iei antipreziden]iale a produs un kitsch lamentabil, care recicleaz` neglijent un inventar de idei elaborate de intelectualitatea critic` a anilor ’90. Surprinz`tor, ace[ti bie]i imitatori au resuscitat pîn` [i ideea monarhiei, sperînd s`-i cucereasc` pe apologe]ii virtu]ilor monarhice. Pe toate planurile, limbajul lor s-a v`dit o imita]ie, de la ideea majorit`]ilor totalitare la practica evident contradictorie a marilor adun`ri populare [i pîn` la cîntecele care au fost intonate. Resturile altor manifesta]ii pline de energie [i spirit creator au fost acum reutilizate de stînga în mod jalnic. În miezul kitsch-ului vie]uie[te îns` mereu ceva grav. Iar în situa]ia noastr` e vorba de încredin]area liderilor coali]iei antipreziden]iale, oricare ar fi ei, politicieni sau oameni de afaceri, c` ar reprezenta elita menit` s` conduc` destinele unei majorit`]i incapabile de reflec]ie politic`. Ei ar fi chiar elita care pretinde acum Occidentului s`-i recunoasc` suveranitatea [i dreptul de a decide asupra propriului popor. Oameni ca Antonescu, Orban, T`riceanu, Frunda, Severin, Atanasiu, Ro[ca-St`nescu, Voiculescu sînt elitele kitsch ale României de azi. Iliescu [i Vadim sînt r`m`[i]ele majorit`]ilor colectiviste [i autoritare de ieri, dar ce[tilal]i reprezint` victoria îns`[i a imposturii democratice. Alian]a liberalilor cu autocra]ii na]ionali[ti [i criptocomuni[ti nu se poate explica pîn` la cap`t decît prin încredin]area secret` a celor dintîi c` reprezint` chiar elita aleas`, de esen]` curat`, destinat` s` conduc`. Un indiciu puternic este chiar refuzul lor de a se prezenta \n alegeri. Recuren]a acuza]iei de populism adresat` pre[edintelui Traian B`sescu pare s` fie [i ea un simptom important al acestei per-

spective pseudoelitare, care se simte datoare s` condamne empatia dintre pre[edinte [i majorit`]ile care îl sus]in. De[i poporul trece drept surs` unic` a legitimit`]ii în democra]iile liberale, liderii de partide dau de în]eles c` [tiu prea bine ([i Iliescu chiar [tie ceva) c` totul e o minciun` pentru uzul maselor ignorante. Idei înalte au c`zut în noroiul str`zii, devenind ideologia noilor potenta]i. Succesul relativ al referendumului în ochii lumii occidentale, de care se lamenteaz` socialistul Adrian Severin, î[i g`se[te tot aici explica]ia. Spun relativ pentru c` par]ial sociali[tii [i integral liberalii europeni au intrat în jocul riscant al kitsch-ului românesc, dar ceilal]i, din zona dreptei mai cu seam`, au sesizat cu un gust democratic sigur diferen]a dintre autentic [i impostur`.

Î

NFRÎNGEREA acestei coali]ii a partidelor [i a kitsch-ului politic nu este îns` deloc sigur`. Majoritatea creat` la referendum, una care nu are de ast` dat` nici o leg`tur` cu colectivismul din trecut [i care, sociologic vorbind, combin` în mod fericit multiple categorii sociale, este o for]` numai în m`sura în care este recunoscut` ca atare. O asemenea majoritate pus` la lucru ar produce o majoritate politic` real` în parlament, de natur` s` schimbe fa]a politicii române[ti. Dar tehnicile electorale r`mîn la îndemîna partidelor care prefer` pe mai departe sistemul propor]ional. Exist` o leg`tur` cert` între elitele kitsch [i propor]ionalitate, întrucît acest sistem le asigur` un ascendent asupra unor majorit`]i

manevrabile [i le conserv` astfel intact` stima de sine. l 1 Adrian Severin în Ziua nr. 3935, 22 mai 2007: „S` nu în]eleag` Occidentul acest joc? Dac` îl în]elege, de ce ar simpatiza [i cu Pia]a Universit`]ii 2? Doar dac` [i-a pierdut încrederea în capacitatea românilor de a se conduce singuri în mod ra]ional, democratic [i responsabil. De aceea ar prefera s` î[i promoveze interesele cau]ionînd lideri autoritari, care se pot men]ine prin obedien]a fa]` de protectorul extern. A[a ne întoarcem la punctul zero al democra]iei. El este chiar punctul la care democra]ia este zero“. 2 „Un tîmpit mai mare ca mine nu exist`. S` faci 13 ani de temni]` pentru un popor de idio]i! De asta numai eu am fost în stare“ (dup` 20 mai 1990). Din volumul 321 de vorbe memorabile ale lui Petre }u]ea , Ed. Humanitas, 1993. 3 Vezi bunòar` Andrei Cornea: „Socrate a fost un minoritar“, din vol. Ma[ina de fabricat fanstasme , Ed. Clavis 1995. 4 O institu]ie de tipul Consiliului Na]ional pentru Combaterea Discrimin`rii, ap`rut` ciudat, f`r` o reflec]ie politic` intern`, este expresia cea mai clar` a acestui tip de gîndire care manifest` mefien]` maxim` fa]` de orice tip de majoritate. 5 Adrian Severin, Ziua, nr. 3929, 15 mai 2007: „Temerea cel mai frecvent exprimat` în intimitatea cercurilor care se opun neo-cezarismului b`sescian este c` poporul nu are un respect atît de mare pentru lege, încît argumentul c` pre[edintele a înc`lcat Constitu]ia s` îl impresioneze“. 6 „Românul a f`cut ca [i Adam. Cînd Dumnezeu i-a ar`tat lui Adam pe Eva [i i-a spus «Alege», a ales. A[a a f`cut [i românul. I l-am ar`tat pe B`sescu, i-am spus «Alege», [i a ales. Gre[eala partidelor politice a fost c` nu au înv`]at c` electoratul nu e obi[nuit s` voteze tip referendum (…). De[i vorbeam despre înc`lcarea Constitu]iei de c`tre Traian B`sescu, eram întreba]i cine este candidatul nostru la Pre[edin]ie. E clar c` vorbeam dou` limbi diferite noi [i rezultatul a fost în consecin]`“. Conferin]` de pres` din 26 mai 2007. j

31


UE între primenire [i degradare o

HORIA BARNA

D

o

AC~ fiecare ]ar` are conduc`torii pe care îi merit`, cum stau lucrurile cu unitatea în diversitate aUE? Exist` cet`]eni europeni? Dup` 50 de ani de la înfiin]area primelor structuri comunitare de tip economic, se poate vorbi pe b`trânul continent [i despre apari]ia unei comunit`]i sociale ? Europeanul – apelativ folosit în mod regulat de mass-media în ultimii ani – este marcat de o con[tiin]` dubl` a apartenen]ei sale: na]iunea din care provine [i spa]iul comun la care a aderat, spa]iu aflat periodic într-un soi de expansiune teritorial` [i conceptual`. I se spune extindere sau l`rgire, dar înglobarea treptat` a diversit`]ii nu a generat înc` unitatea uman` a[teptat`. Steagul albastru cu 12 stele aurii în cerc flutur` pe multe institu]ii din ]`rile membre, dar înc` nu îl vezi pe casele europenilor, la fel cum drapelul cu dungi albe [i ro[ii plus dreptunghiul cu 50 de stele albe este arborat spontan [i cu orgoliu de americanul de rând. E doar o chestiune de timp? Sau, în cazul Europei, spa]iul are o influen]` mult mai profund`? Spa]iul european este prin excelen]` o unitate în diversitate . Este leag`nul civiliza]iei de tip occidental, con]ine subiacent toat` înc`rc`tura spiritual` [i material` a cre[tinismului, dar [i substraturi complicate precre[tine, valori locale, regionale [i na]ionale puternic înr`d`cinate. El nu a fost modificat de alte culturi [i civiliza]ii, nu a devenit înc` rodul unor încruci[`ri sau altoiuri succesive. Europa e b`trân` [i frumoas`. Are tabieturile ei. Lucrurile se schimb` rapid în jur, noile tehnologii influen]eaz` radical pân` [i visele. Dar B`trâna Doamn` picote[te surâz`toare, mândr` (de[i par]ial incon[tient`) de noile sale cuceriri. Cu 27 de membri [i al]i câ]iva la rând pentru aderare, Europa d` semne de primenire necesar`. Nu are cum s`

gr`beasc` lucrurile, mintea uman` a genera]iilor actuale nu este suficient antrenat` s` se adapteze din mers schimb`rilor tot mai accelerate. Doar o parte dintre tineri au, în mod natural sau cultivat, capacitatea de reac]ie rapid` la nou. Cei mai mul]i dintre europenii de orice vârst` [i preg`tire sunt, practic, du[i de mân` prin labirintul unei vie]i care nu a devenit neap`rat complicat`, dar sigur este mult mai complex` decât în urm` cu 20 de ani. Sunt înc` destul de pu]ini indivizi n`scu]i într-o ]ar` membr` a UE, care [i-au f`cut studiile în alta [i lucreaz` ori trìesc într-o a treia, preg`tindu-se chiar s` se mute altundeva pe continent. Poate c` nu to]i sunt con[tien]i de acest lucru, dar ei sunt cu adev`rat primii cet`]eni europeni în adev`ratul sens al cuvântului. Îns` libertatea de mi[care într-un spa]iu comun [i familiar nu este suficient`. A venit timpul ca „nepo]ii“ s` preia [i s` remodeleze vastele domenii ale B`trânei Doamne. Ea nu va ie[i la pensie [i nici nu va muri prea curând; de fapt, s-ar putea chiar s` se dea de trei ori peste cap (o imagine brutal`, dar necesar`) [i s` redevin` tân`r` [i viguroas` ca odinioar`. Tân`r` [i viguroas`, dar nu neap`rat aceea[i: din jum`tatea de miliard de europeni, o bun` parte vor fi a doua sau a treia genera]ie de extracontinentali, care vor fi adoptat o parte din modul nostru de via]`, îns` – mai conservatori – î[i vor fi p`strat o bun` parte din tradi]ii. Toat` aceast` expunere aparent siropoas` urm`re[te în primul rând s` redea cât mai pregnant cu putin]` impasul func]ional în care a ajuns Europa [i necesitatea de a îl dep`[i cât mai repede. O Uniune European` ca cea de acum nu are [anse mari în cursa suprema]iei economice [i politice mondiale, în care alearg` cu for]e proaspete [i mai ales numeroase China, India, Brazilia,

suflând în ceafa noastr`, a Statelor Unite ale Americii sau a Japoniei. Europa secolului XXI are nevoie de o alt` genera]ie de politicieni, suficient de diferit` fa]` de cea care a n`scut [i dezvoltat Visul European. Noii politicieni sunt cei care pot s` construiasc` mai departe [i s` ne dezve]e s` fim du[i de mân`. Ei nu trebuie s` mai fie bântui]i de experien]a celui de-al doilea r`zboi mondial sau de perspectiva unui nou conflict, de împ`r]irea dramatic` a continentului printr-o Cortin` de Fier, de sistemele totalitare, de frica zilei de mâine. Altfel, prin toate actele lor, vor imprima iar`[i europenilor senza]ia de precaritate a unui proiect comunitar care pretinde s` fie solid. De la Atlantic pân` la Carpa]i [i de la Mediteran` pân` la Cercul Polar de Nord se întinde un spa]iu frumos [i generos. Ce imagine m`rea]`! P`cat c` e locuit` , înc`, de orgolii nem`surate [i nejustificate, de rutin` cultivat` cu bun`-credin]`, de duhul trând`viei [i al iubirii de sine, de corup]ie [i ineficien]`. Un spa]iu cu pia]` comun` liber`, cu o moned` comun` în 13 dintre ]`rile membre, dar f`r` o constitu]ie comun`, f`r` un proiect comun aplicat unitar de to]i europenii. Cu doi ani în urm`, Fran]a condus` de Jacques Chirac respingea proiectul constitu]ional european, de[i pre[edintele [i partidele de centru-dreapta aflate la putere îl sus]ineau. Nu sociali[tii sau ultrana]ionali[tii francezi, care au îndemnat la respingerea acelui proiect, sunt de blamat, ci modalitatea dep`[it` în care o întreag` clas` politic` dintr-o ]ar` fondatoare a UE în]elegea s` îl promoveze. Au urmat olandezii cu un referendum prin care au respins [i ei acela[i proiect de constitu]ie comunitar`. {i Uniunea a intrat într-o fund`tur` structural`. Are acum Fran]a conduc`torul pe care îl merit`?

Nicolas Sarkozy nu este atât un reprezentant al polului politic de centru-dreapta, cât un politician capabil s` gândeasc` [i s` ac]ioneze altfel decât predecesorii lui. El vrea s` smulg` UE din blocajul în care a intrat [i s` o relanseze printr-un tratat constitu]ional simplificat, un „mini tratat“ care ar presupune mai mult` concizie [i claritate, care ar putea s` fie ratificat f`r` atâta b`taie de cap de parlamentele ]`rilor membre. Numai c` Angela Merkel, cancelarul Germaniei, care p`rea un exemplu de prospe]ime [i relativ` flexibilitate, se opune [i ar vrea s` p`streze cât mai mult din tratatul original, configurat pentru a extinde procesul de luare a deciziilor la nivelul UE. S` aib` înc` Angela Merkel unele reflexe incon[tiente ale tinere]ii trìte în Germania comunist`? Sau „lejeritatea“ lui Sarkozy e imprudent`? Nu disputa e îngrijor`toare în acest caz. S-ar putea foarte bine ajunge la o formul` de compromis. Dar asta va lua iar`[i timp, va da b`tì de cap exper]ilor, care vor trebui s` cro[eteze un hibrid acceptabil din noianul de prevederi constitu]ionale. Or, problema principal` r`mâne cine conduce [i reprezint` Europa: un pre[edinte ales pentru patru ani, cu un „guvern“ suprastatal, sau un Consiliu al tuturor [efilor de stat [i de guvern, cu o rota]ie semestrial` la cârma treburilor comunitare?! Cine este, de fapt, Europa? Cu cine, concret, ar trebui s` discute, s` negocieze [i s` încheie acorduri statele mari sau mici de pe alte continente? Deocamdat`, exist` un club de state membre care au un set de acorduri func]ionale între ele [i relativ nefunc]ionale în comun cu ter]ii. E nevoie de o „reformare“ a UE [i de dotarea ei cu „institu]ii puternice“ pentru ca politicile promovate s` fie durabile. Ac]iunea reflect` ceea ce suntem – spunea recent Javier

Solana, înaltul reprezentant pentru politic` extern` [i securitate comun` al UE –, dar acest „suntem“, acest proiect european, se modeleaz` dup` cum ac]ion`m împreun`. Experien]ele fiec`ruia definesc ceea ce dorim s` devenim. A[adar: nu devenim decât ceea ce suntem. {i ce suntem? Un club de state mai bogate sau mai s`race dintr-o Europ` care ar vrea s` fie unitar`, prosper`, lider mondial în toate. Ce o împiedic`? Dou` lucruri fundamentale: lipsa de prospe]ime [i cea de unitate real`. Ambele conduc la ac]iuni marcate de iner]ie, birocra]ie excesiv`, corup]ie, ineficien]`. Vorbim de ansamblul statelor membre, de toate cele 27 actuale. Din Vest [i din Est. La alegerile europarlamentare din Bulgaria s-au prezentat mai pu]in de o treime din aleg`tori. Corup]ia. Nu e doar apanajul noilor membri, ea macin` [i multina]ionala german` Siemens, întemeiat` acum 160 de ani, unde s-a descoperit c` se practic` sistematic mita la nivel de sute de milioane de euro. La noi [i în alte ]`ri din fostul bloc comunist, mita e generalizat` ca un cancer, de la niveluri banale ale vie]ii curente pân` la cele înalte. Dar mita o g`sim [i în Vest. Administra]ii locale din Spania sunt date în vileag una dup` alta pentru concesiuni ilegale de terenuri [i construc]ii. Prim`ria Lisabonei e str`b`tut` de un cutremur similar. Chiar în interiorul Comisiei Europene au fost dezv`luite [i sanc]ionate în repetate rînduri practici oneroase. Modelele de corup]ie vin [i din afara UE: Paul Wolfowitz, fost subsecretar de stat al Ap`r`rii SUA, a preluat în urm` cu doi ani pre[edin]ia B`ncii Mondiale, jurând s` lupte contra corup]iei în ]`rile care primesc fonduri de la acest organism financiar. Iar acum demisioneaz` în urma acuza]iilor demonstrate de favoritism în interes personal. j

~ N A E P O R U E A E R A R G E T N I

32

E Z E C N A R F E } N E V C E S


Societatea post-sexual` o

ALE XANDR U C~ LIN ESC U

o

M

ICHELSchneider s-a f`cut remarcat în 1993 prin Comedia culturii (Seuil). Fost înalt func]ionar guvernamental, autorul denun]a, cu verv` necru]`toare, demagogia [i inconsisten]a politicii culturale dus` de ministrul Jack Lang. Psihanalist, muzicolog, eseist, Schneider a scris despre Glenn Gould, Géricault, Schumann, dar [i despre Marilyn Monroe, a analizat în Big Mother „psihopatologia vie]ii politice“ [i a ob]inut premiul Médicis pentru eseu cu Mor]i imaginare (Grasset). Noua sa carte, Confuzia sexelor (Flammarion, colec]ia Café Voltaire, 2007), a stîrnit deja cîteva reac]ii vehemente în presa de stînga. Autorul prezint` din capul locului teza central` a c`r]ii: tendin]a actual` de refulare [i banalizare a sexualit`]ii este în strîns` leg`tur` cu voin]a de a [terge diferen]ele între sexe. Fenomen de larg` r`spîndire ce cunoa[te în Fran]a o specificitate frapant`, aceea c` statul intervine masiv în acest proces. Societatea post-modern` este, totodat`, o societate post-sexual`. S-a schimbat reprezentarea sexualit`]ii, se constat` o pierdere galopant` a dorin]ei [i se impune utopia eliber`rii de sex, a abolirii diferen]ei sexuale. Care sînt semnele cele mai evidente? Legi restrictive, ce îngr`desc teritoriul sexualit`]ii autorizate; legi, dimpotriv`, laxe, ce permit c`s`toria între homosexuali [i adop]ia de copii; „concep]ii filosofice considerînd c` nu exist` dou` sexe, ci unul singur (am fi cu to]ii homosexuali), sau nici unul (am fi cu to]ii asexuali), sau o multitudine (am fi cu to]ii polisexuali)“; discurs ce reclam` eliberarea de „tirania diferen]ei dintre sexe“; ecloziunea comportamentelor sexuale care se dispenseaz` de partener (travestirile, feti[ismul, transsexualismul etc.); dezvoltarea cybersexului; clonajul etc., etc. Nimeni, scrie Schneider, nu pare s` fac` leg`tura între violen]ele din cartierele periferice [i desimbolizarea sexualit`]ii. B`rba]ii sînt, în primul rînd, victimele acestui proces: în 1998, aminte[te autorul, Gabriel Cohn-Bendit a publicat un pamflet împotriva „«suprema]iei penisului» îndemnînd s` se renun]e la acest atribut odios, nedocil, imbecil, creator de inegalit`]i – adic`, s` nu mai ocolim cuvîntul, pur [i simplu «fascist»“. Op]iunile clasei politice sînt [i ele determinate de problema sexualit`]ii: stînga, dup` ce a clamat libertatea sexual`, s-a apucat s` propun` legi privind c`s`toria [i

parentalitatea, dreapta – pentru a nu ap`rea drept reac]ionar` – s-a raliat la aceste ini]iative. De notat aici c` eseul lui Schneider ]ine cont de ultimele propuneri în materie, inclusiv cele din programul avansat de candidata la pre[edin]ie Ségolène Royal. Aceasta din urm` a reu[it s` impun` programul „socialismului asexualizat“: feminizarea cuvintelor ce desemneaz` func]ii: posibilitatea de a opta pentru numele de familie al mamei; [tergea distinc]ia dintre mam` [i tat`, distinc]ie înlocuit` prin formula „autoritate parental`“; posibilitatea ca, prin adop]ie, copilul s` fie crescut de dou` „mame“; c`s`toria [i filia]ia pentru persoane de acela[i sex. Numele Ségolènei Royal revine foarte des, cartea a ap`rut chiar înaintea alegerilor preziden]iale; Royal, care s-a desemnat ea îns`[i drept „ministreasa m`micilor“ [i care a declarat în repetate rînduri c` va guverna cu totul altfel de pîn` acum întrucît apar]ine „lumii femeilor“. Nu e o noutate în discursul ei: s-a mai remarcat odinioar` condamnînd pornografia la televiziune [i inventînd un nou delict: „rùl tratament audiovizual“. Tot ea este autoarea legii prin care nu doar prostituatele, ci [i clien]ii lor sînt pasibili de pedeaps` (ne amintim c` Philippe Muray sus]inea c`, în societatea noastr`, „dorin]a de penis“ s-a transformat în „dorin]a de penal“). A introdus [i termenul de… „coparentalitate“, în sensul c` un copil poate avea doi ta]i, dou` mame sau, de ce nu?, mai mul]i ta]i [i mai multe mame. Ségolène Royal nu propune spontan aceste m`suri aberante: ea se sprijin` (indiferent dac` le-a citit sau nu) pe contribu]iile teoretice ale unor autori ce propov`duiesc nediferen]ierea dintre sexe. Pierre Bourdieu, spre exemplu, sau Sylviane Agacinski, so]ia lui Lionel Jospin; sau americanca Judith Batler, ce socote[te c` diferen]a dintre sexe este

un produs al „matricei puterii heterosexuale“. Psihanalistul Serge Leclaire observ` [i el c` „trìm într-o lume homo, construit` dup` modelul imaginar al mamei“. Marcel Schneider constat` la rîndul lui c` „eternul feminin“, dat afar` pe u[`, reintr` pe fereastr` sub forma „eternului matern“. Autorul abordeaz`, metodic [i concis, toate aspectele legate de ceea ce el nume[te „desimbolizarea sexual`“. Mai întîi, modul în care sînt privite [i condamnate delictele – violul, pedofilia, prostitu]ia. Pagini acide sînt consacrate „h`r]uirii sexuale“, una din cele mai semnificative victorii ale gîndiriicorecte-din-punct-de-vedere-politic. Func]ioneaz` aici prezum]ia de vinov`]ie, orice gest sau orice vorb` fiind interpretabile [i în m`sur` s`-l conduc` pe „vinovat“ la statutul de „delincvent“. Culmea ironiei, primul caz de h`r]uire [i de declan[are a unui proces dup` promulgarea legii în Fran]a a avut loc în 1988, acuzatul fiind un senator… socialist. În mod evident, crede Schneider, toate aceste legi [i toate tabù-urile inventate în vremea din urm` corespund reprim`rii dorin]ei heterosexuale. S-a instituit penalizarea opiniilor critice la adresa homosexualit`]ii (tot prin interven]ia „statului maternalo-comunitarist“). Se tinde c`tre legalizarea c`s`toriei între homosexuali, ocultîndu-se consecin]ele acestei op]iuni mai ales în ceea ce prive[te homoparentalitatea. Exist` toate [ansele, observ` Schneider, ca propunerile de lege s` fie adoptate de o „stîng` moralist` [i de o dreapt` la[`“. Discursul înso]itor tr`deaz` îns` altceva: se dore[te eliminarea diferen]ei b`rbat-femeie în favoarea celei dintre homo [i hetero. Iat` cum se face loc „comunitarismului imaginar ce atomizeaz` societatea noastr`“. Minorit`]ile dominatoare exercit` un adev`rat „terorism ideologic“. Nu altul e sensul deja amintitei opera]iuni de neutralizare a numelor proprii:

alegerea unui „matronim“ desface leg`tura social` din interiorul cuplului. Se adaug` interven]iile „statului lingvist“, foarte atent la tot ce înseamn` „inegalitate lexical`“. Se cere, în cotidianul Libération, dispari]ia „limbajului macho“, se dau decrete [i circulare instituind feminizarea substantivelor („professeure“, „auteure“, iar Lionel Jospin a folosit într-un discurs, acum cinci ani, cuvîntul „successeuse“…; se poate ca cititorul român s` nu sesizeze enormitatea unor astfel de inven]ii lingvistice). Ce avem aici dac` nu un feminism egalitar care desimbolizeaz` leg`turile sociale [i tinde s` abroge diferen]a dintre sexe, infantilizînd limbajul [i antrenîndu-ne pe panta unui matriarhat regresiv. S-a g`sit, de altfel, [i un nou „concept“: „indiferen]iacrat“, considerat de unii drept idealul c`tre care se dirijeaz` societatea noastr`. Desexualizarea politic` înseamn` [i domina]ia limbajului-corect-din-punct-de-vedere-sexual.

D

EMONSTRA}IA lui Schneider e sus]inut`, în final, de nuan]ele [i distinc]iile pe care le face între inegalitate [i diferen]` : „diferen]a nu este întotdeauna o inegalitate, inegalitatea nu este întotdeauna o discriminare, iar discriminarea nu este totdeauna o nedreptate“. {i aminte[te un fapt ce pare de un enorm ridicol, dar care este real: feministe germane lipesc în WC-urile publice afi[e în care cer ca b`rba]ii s` urineze, ca [i ele, a[eza]i pe colac. Dup` cum se vede, ridicolul nu ucide… S` fim identici [i desexualiza]i, iat` proiectul al c`rui motor stînga se dore[te a fi. Or, diferen]a între sexe este, dup` Schneider, condi]ia sine qua non a unei vie]i normale. Scris cu pasiune (dar nu cu patim`), eseul lui Michel Schneider incit` [i d` de gîndit. E o luare de pozi]ie curajoas`, care nu va fi deloc pe placul conformi[tilor de tip nou. j

33


Metalimbaj necesitate [i incompletitudine o

MIRCEA DUMITRU

E I F O Z O L I F

o

Când Wittgenstein îl „întâlne[te“ pe Gödel sau ce înv`]`turi mai poart` Tractatus Logico-Philosophicus pentru logica filosofic` actual`

A

NII din urm` nu au dus lips` de exegeze am`nun]ite [i de comentarii profunde ale singurei opere antume a filosofului austriac Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logi- co-Philosophicus 1. Clasicitatea [i monumentalitatea acestei lucr`ri i-au fixat, odat` pentru totdeauna, un loc aparte în universul la care cu greu se poate accede al autenticelor capodopere ale filosofiei. Influen]a lui Wittgenstein asupra filosofiei, la jum`tatea secolului trecut [i câteva decenii bune dup` aceea, a fost cople[itoare. Nu a existat nici un subiect sau discu]ie serioase în filosofia teoretic` recent` care s` nu fi purtat amprenta modului în care Wittgenstein a formulat întreb`ri [i a condus inimitabilele sale cercet`ri filosofice al c`ror caracter profund dialectic (în sens clasic) [i aporetic le confer` unicitate în filosofia secolului al XX-lea. Nu cunosc nici un alt filosof de altitudinea [i de anvergura lui Wittgenstein, exceptându-l probabil pe Platon, care dup` ce a produs o capodoper` a gândirii filosofice sistematice – Tracta- tus Logico-Philosophicus – s` o fi criticat apoi într-un mod atât de radical într-o alt` lucrare, ap`rut` postum, Cercet`ri filosofice , a c`rei influen]` asupra mediului filosofic [i intelectual s` fi fost înc` [i mai adânc` [i persistent`. Tractatus r`mâne, dup` aproape un veac de la apari]ie, o oper` fundamental` a logicii filosofice, un punct maxim al unei tradi]ii fondate [i legitimate prin lucr`rile epocale ale lui G. Frege [i B. Russell. F`r` nici o îndoial`, este perfect legitim` [i profitabil` o exegez` care s` plaseze în context istoric r`d`cinile filosofice ale operei sau care, mergând mai departe, s` evalueze soliditatea, armonia, consisten]a intern` [i frumuse]ea ideilor filosofice expuse. O alt` întreprindere critic-evaluativ` la fel de legitim` [i fertil` este îns` aceea care î[i propune s` vad` în ce m`sur`, dincolo de recunoa[terea influen]ei reale pe care a avut-o [i înc` o mai are Tractatus , viziunea sa global` cu privire la rosturile filosofiei [i la natura logicului mai sunt în acord cu agenda contemporan` a teoriei logice, a[a cum este aceasta constituit` de filosofia subiacent`

logicii matematice actuale, dar [i de diversele logici filosofice contemporane. Problema principal` pe care acest gen de evaluare din urm` o ridic` ar fi în ce m`sur` mai „]ine“ ast`zi concep]ia despre logic` din Tractatus ? Se mai afl`, oare, problematica [i, mai ales, r`spunsurile din Tractatus la întreb`rile despre natura logicului în acord cu imaginea (sau poate imaginile?) despre logicitate care emerg din cercet`rile actuale de logic` filosofic` [i de filosofie a logicii? În reflec]iile pe care le voi schi]a în eseul meu asupra acestui subiect m` intereseaz` s` observ cum rezist` concep]ia tractarian` despre logic` întâlnirii cu descoperirile revolu]ionare din logic` [i din fundamentele matematicii ale lui Kurt Gödel, în mod deosebit cu teoremele de incompletitudine [i cu întregul aparat metalogic care sus]ine aceste descoperiri epocale. Dou` sunt temele centrale la care m` voi referi, teme care sunt, evident, cruciale în Tractatus . Este vorba de tema posibilit`]ii construirii unei metalogici pentru o logic` oarecare dat` [i respectiv de conceptul de necesitate. Deoarece gradul de sistematicitate [i de integrare al temelor Tractatus -ului este neobi[nuit de ridicat, nu ne va surprinde s` afl`m în final o leg`tur` strâns` între cele dou` chestiuni, neobservabil` probabil la prima vedere. Este important s` ne întreb`m mai întâi care este genul de necesitate pe care-l „produce“ Tractatus -ul lui Wittgenstein. Punctul de vedere curent, care are o bun` sus]inere în textul lucr`rii, este acela c` singurul tip de necesitate care î[i afl` locul într-o imagine potrivit` a lumii este necesitatea logic`. La rândul ei, cea din urm` nu este nimic altceva pentru Wittgenstein decât necesitatea tautologic`. Pot fi citate pasaje care sus]in în mod clar acest punct de vedere: 6.37 O constrângere potrivit c`reia ceva trebuie s` se întâmple deoarece altceva s-a întâmplat nu exist`. Exist` numai o necesitate logic` . 6.1 Propozi]iile logicii sunt tautologii2. Dac` la aceasta adùg`m bine cunoscuta caracterizare a tautologiilor drept acel gen de propozi]ii care sunt lipsite

de sens (dup` cum spune Wittgenstein în propozi]ia 6.11, ele „nu spun nimic“), atunci o întrebare legitim` este „de ce oare ar trebui s` ne intereseze un gen de necesitate care nu ne comunic` ceva substan]ial?“ Care este rolul pe care-l au propozi]iile logice în tabloul metafizic al lumii? R`spunsul lui Wittgenstein este, dup` cum bine [tim, articulat într-o monumental` construc]ie metafizic`, în care se combin` considera]ii despre propriet`]ile formale ale limbajului cu propriet`]i ale lumii. Mai întâi, chiar faptul, dac` este un fapt, c` propozi]iile logicii sunt tautologii [i c`, prin urmare, nu spun nimic este ceea ce le face s` fie importante. Deoarece faptul c` simbolurile unui limbaj pot fi combinate, într-un mod propriu din punct de vedere sintactic, în a[a fel încât capacitatea lor de reprezentare s` fie nul` arat` ceva despre acele simboluri. Totu[i, o simpl` tautologie precum „Dac` soarele str`luce[te, atunci soarele str`luce[te“ nu este despre semnifica]ia logic` a conectorului (constantei logice) „dac` …, atunci“, ci despre un fapt care exist` în lume. Solu]ia lui Wittgenstein este celebra teorie a sensului ca imagine a st`rilor de lucruri, teorie care este construit` pornind de la asump]ia unei coresponden]e perfecte între limbaj [i lume. În mod clar, motiva]ia pentru sus]inerea unei astfel de coresponden]e î[i afl` r`d`cina într-o întrebare de tip transcendental care poate fi formulat`, în linii generale, în felul urm`tor: cum s-ar putea ca limbajul s` se aplice cu succes lumii dac` nu ar exista ceva, de genul unei structuri formale, pe care s` o împ`rt`[easc` atât limbajul cât [i lumea? În Tractatus , existen]a acestei coresponden]e dintre limbaj [i realitate este argumentat` pe trei niveluri. Fiecare ne înf`]i[eaz` o fa]et` a ideii reprezent`rii lumii de c`tre limbaj, sau de c`tre gândire, pe aceasta din urm` Wittgenstein echivalând-o cu totalitatea propozi]iilor cu sens. Astfel, (i) numele stau pentru obiecte simple; (ii) propozi]iile elementare sunt o imagine a st`rilor de lucruri atomare; [i (iii) propriet`]ile formale ale limbajului oglin-

desc propriet`]ile formale ale lumii. În pofida aparen]elor, nimic din ceea ce ar putea fi socotit la prima vedere o rela]ie (a sta pentru, a fi o imagine a ceva, a oglindi ) nu este o rela]ie autentic`, adic` o rela]ie pe care o propozi]ie cu sens s` o poat` aserta. Aici î[i face intrarea în for]` o distinc]ie central` a Tractatus -ului, anume aceea dintre a spune [i a ar`ta. Faptul c` limbajul [i lumea împ`rt`[esc o structur` comun` nu poate fi spus/asertat cu sens în limbaj. Oglindirea lumii de c`tre limbajul nostru nu poate decât s` se arate , ceea ce înseamn` c` a sta pentru, afioimagine a ceva [i, respectiv, a oglindi se manifest` în procesul utiliz`rii limbajului. Limbajul poate ar`ta propriet`]i formale ale lumii, întrucât limbajul este izomorf cu lumea, iar propriet`]ile formale ale limbajului pot fi doar ar`tate chiar prin utilizarea limbajului. Nici tr`s`turile formale ale limbajului [i nici reprezentantele sau omoloagele lor din lume nu pot fi asertate cu sens într-o propozi]ie. În acest nod al argument`rii, metalimbajul este sever subminat chiar din interiorul limbajului. Doctrina lui a spune vs.a ar`ta produce, a[a cum afirm` cu claritate Wittgenstein, o puternic` structur` argumentativ` de tipul reductio ad absur- dum , care, în cele din urm`, impune oricui urm`re[te firul subiacent al argument`rii punctul de vedere c` propozi]iile Tractatus -ului sunt nonsensuri. Deoarece orice încercare de a spune ceva despre chestiuni, cum ar fi structura/logica lumii, care nu pot fi decât ar`tate într-un mod propriu, are drept rezultat propozi]ii care sunt nonsensuri

l Ludwig Wittgenstein

TRACTATUS LOGICOPHILOSOPHICUS Traducere Mircea Flonta [i Mircea Dumitru, Humanitas, 2001, 192 pp.

34

E I F O Z O L I F

i Reflec]iile mele sumare din acest eseu cu privire la posibilitatea metalimbajului [i a metalogicii [i respectiv la conceptul de necesitate ar trebui în]elese doar ca un îndemn de a deschide analiza [i în]elegerea semnifica]iei Tractatus-ului spre posteritatea sa filosofic`, o posteritate pe care opera lui Wittgenstein a influen]at-o în mod crucial.


(unsinnige sätze ), de care metafizica tradi]ional` este plin` pân` la refuz. Orice deformare a utiliz`rii proprii a limbajului, pe care îl for]`m – a[a cum se întâmpl` în mod tipic în metafizica speculativ` tradi]ional` – s` spun` lucruri care nu pot fi decât ar`tate, d` na[tere, în cele din urm`, unor combina]ii de semne care sunt nonsensuri. Mijloacele prin care pretindem c` se comunic` con]inuturi despre lucruri care nu pot fi spuse, ci doar ar`tate sunt pseudo-propozi]ii. Ironic [i oarecum paradoxal, Wittgenstein se va folosi, totu[i, în mod con[tient de astfel de pseudo-propozi]ii în Tractatus . De ce? Pentru c`, în mod firesc, nici ontologia tractarian` nu poate fi construit`, dac` nu încerc`m s` exprim`m ceea ce nu poate fi spus, ci doar ar`tat. Oricum, în cele din urm`, atitudinea lui Wittgenstein cu privire la propria sa încercare este radical`. Pentru „a vedea lumea în mod corect“ (6.54) trebuie s` recunoa[tem c` încercarea de a spune propozi]ii despre ceva care poate fi doar ar`tat în mod propriu are drept rezultat nonsensul. Iar aceasta este o dilem` profund` pentru filosofia teoretic`. Deoarece, atunci când facem metafizic` în modul consacrat de tradi]ia metafizicii ra]ionale speculative, încerc`m s` transcendem limitele sensului, adic` încerc`m s` spunem lucruri despre ceea ce nu poate fi obiect al vorbirii cu sens, iar aceast` încercare are drept rezultat pseudo-propozi]ii, care sunt nonsensuri [i care erodeaz`, din interior, acel mod de a concepe metafizica. Spun „din interior“ pentru c` prin îns`[i dialectica intern` a argumentelor desf`[urate în Tractatus , [i în mod deosebit datorit` celebrului sù criteriu al propozi]iilor cu sens, propozi]iile tractariene care urm`resc s` articuleze ontologia ajung s` nu spun` nimic cu sens. A face metafizic` în acest fel înseamn` a te angaja pe o linie moart`. Ei bine, cum sunt receptate ast`zi în logic`, deopotriv` în logica matematic` sau în cea filosofic`, ideile wittgensteiniene despre imposibilitatea construirii metalogicii [i respectiv despre conceptul unei unice necesit`]i de factur` logico-lingvistic`? Pentru c` formatul eseului de fa]` nu permite elabor`ri ample [i subtile, ci invit` mai degrab` la r`spunsuri succinte [i casante, iat` care consider c` sunt reac]iile contemporane la cele dou` constrângeri wittgensteiniene. Simplu spus, prima constrângere – imposibilitatea metalogicii – este complet [i definitiv abandonat`, iar în privin]a ideii de necesitate, cercet`ri desf`[urate începând din anii ’60, datorate în principal lui Saul Kripke (care, într-un anumit fel, a fost profund influen]at de Cercet`rile filosofice ale lui Wittgenstein), iar azi, în mod cu totul remarcabil, lui Kit Fine, au readus la via]` idei metafizice clasice (din tradi]ia aristotelic`), cum este bunòar` conceptul de esen]` sau acela de genuri naturale, concepte care au o robust` component` metafizic`, nonconven]ionalist`, mergând cu mult dincolo de simpla necesitate logico-lingvistic` tautologic`. Voi spune în continuare câteva cuvinte despre aceste teme cruciale atât în filosofia lui Wittgenstein cât [i în logica de azi. Mai întâi, în privin]a metalogicii: Nu cred c` am putea g`si un contrast mai puternic [i mai sugestiv între ima-

ginea tractarian` despre logic` [i actuala agend` a acestei [tiin]e decât plasând în paralel opera covâr[itoare a dou` figuri tutelare în filosofia logicii din secolul al XX-lea, L. Wittgenstein [i Kurt Gödel. Se poate afirma pe deplin întemeiat c` Gödel 3 a redefinit subiectele centrale ale logicii matematice în forma pe care o cunoa[tem azi. Ce îi datoreaz` logica actual` lui Gödel? Enorm. F`r` nici o exagerare, principalele domenii ale logicii matematice contemporane, începând cu teoria modelelor, trecând apoi prin teoria mul]imilor, apoi teoria func]iilor recursive (cu toate ramific`rile acesteia, deopotriv` metalogice [i filosofice, care ]in de domeniul tematic al calculabilit`]ii) [i terminând cu teoria demonstra]iei [i cu matematica constructiv`, ei bine, toate aceste domenii au cunoscut influen]a covâr[itoare a lui Gödel. Dintre acestea, în mod mai specific [i mai bine cunoscut [i publicului mai larg, numele lui Gödel se leag` de câteva rezultate esen]iale cu voca]ie funda]ional`: trei teoreme fundamentale în domeniul logicii [i al fundamentelor matematicii, una de completitudine [i dou` de incompletitudine – completitudinea logicii de ordinul întâi [i respectiv incompletitudinea oric`rui sistem deductiv consistent, pentru care exist` o procedur` demonstrativ` efectiv` [i care este suficient de puternic pentru a exprima adev`rurile aritmeticii, teorem` care are drept corolar nedemonstrabilitatea consisten]ei unui sistem formal de ordinul întâi al aritmeticii cu mijloacele interne, proprii acestui sistem; demonstra]ia consisten]ei ipotezei continuumului a lui Cantor [i a ipotezei generalizate a continuumului a lui Cantor fa]` de postulatele în mod obi[nuit acceptate ale teoriei mul]imilor. Or, cele dou` teoreme de incompletitudine nici m`car nu pot fi coerent formulate, dac` nu se asum` ca o presupozi]ie cadru distinc]ia dintre limbaj [i metalimbaj. Prin aritmetizarea sintaxei limbajelor [i a sistemelor formale, gra]ie tehnicii de num`r`toare-Gödel, [i apoi prin uluitor de ingenioasa lem` diagonal`, Gödel construie[te, pentru oricare sistem axiomatic efectiv al aritmeticii, un enun] aritmetic adev`rat în limbajul acelui sistem, care, în mod adecvat interpretat, se refer` [i la el însu[i [i spune despre el însu[i c` nu poate fi demonstrat, nici el [i nici nega]ia lui, în acel sistem, dac` acel sistem este consistent. Un astfel de enun], de[i scris în limbajul obiect al sistemului – în limbajul aritmeticii elementare –, are [i o semnifica]ie metalogic`, sau metamatematic` evident`, c`ci el spune despre el însu[i c` este adev`rat, dar nedemonstrabil în acel sistem, dac` sistemul respectiv este consistent. Odat` operat` în mod sistematic aceast` distinc]ie dintre limbajul obiect al unei logici [i metalimbajul corespunz`tor acelui limbaj, câ]iva ani mai târziu A. Tarski avea s` defineasc` riguros conceptul de adev`r pentru enun]urile unui limbaj formal L , în limitele [i cu resursele expresive ale metalimbajului acelui limbaj, pentru ale c`rui enun]uri este definit în metalimbaj predicatul semantic „adev`rat-în-limbajul- L “. Atitudinea lui Wittgenstein fa]` de epocala descoperire a lui Gödel este una cât se poate de bizar`, ea punându-i într-o situa]ie delicat` pe wittgen-

steinienii devota]i. În Remarci asupra fundamentelor matematicii , ap`rut` în 1956, Wittgenstein 4 desconsider` semnifica]ia metamatematic` a teoremelor lui Gödel, relegându-le în registrul derizoriu al unor simple trucuri sau artificii logice [i î[i fixeaz` cât se poate de clar sarcina, spunând c` aceasta „nu este de a vorbi despre (de ex.) demonstra]ia lui Gödel, ci de a o evita sau de a o ocoli“ (RFM VII §19). Dar, dincolo de ciud`]enia acestei aparente incapacit`]i de a vedea semnifica]ia profund` a descoperirii incompletitudinii, trebuie spus ap`sat c` „instinctul“ teoretic al lui Wittgenstein func]ioneaz` irepro[abil. C`ci dac` un enun] formulat în limbajul aritmeticii are [i o semnifica]ie metamatematic`, atunci întreaga concep]ie a lui Wittgenstein despre limbaj, cunoa[tere [i filosofie este total discreditat`: matematica nu mai este doar sintax` logic`, logicismul este dinamitat [i distinc]ia tractarian` fundamental` dintre a spune [i a ar`ta, motivat` de imposibilitatea de a vorbi cu sens despre forma logic` pe care limbajul [i lumea o împ`rt`[esc, este în aer. Refuzul lui Wittgenstein de a accepta semnifica]ia filosofic` profund` a rezultatelor metalogice [i metamatematice ale lui Gödel este perfect coerent cu viziunea wittgensteinian` asupra adev`rului logic [i matematic. Aceast` viziune reclam` respingerea concep]iei realiste platoniciene despre natura realit`]ii matematice, o concep]ie pe care o îmbr`]i[eaz` Gödel [i care motiveaz` din punct de vedere filosofic descoperirea incompletitudinii gödeliene a aritmeticii. Condensând la extrem morala acestei „întâlniri“, dac` Gödel are dreptate, atunci construc]ia wittgensteinian` din Tractatus se n`ruie[te ca un castel de c`r]i de joc. În fine, cât de operant` mai este azi ideea tractarian` de necesitate logicolingvistic` sau tautologic`? Pe scurt [i într-un mod deliberat provocator, r`spunsul meu este c` no]iunea de propozi]ie necesar` tautologic`, singura acceptat` în Tractatus , este lipsit` de robuste]ea [i de fertilitatea ce i se cer acestui concept filosofic pentru a îndeplini un rol serios în construc]ia unui tablou metafizic al lumii. A[a cum se poate vedea din lucr`ri care au înrâurit mult profilul metafizicii în ultimii ani, lucr`ri datorate în primul rând lui Saul Kripke, Hilary Putnam, David Lewis, Kit Fine, David Wiggins, Alvin Plantinga sau Graeme Forbes 5, pentru a-i numi doar pe cei care se afl` în avanpostul metafizicii analitice actuale, este nevoie de ceva mai mult. Iar acel ceva de care avem nevoie pentru a încerca s` rezolv`m probleme legate de identitate, individuare, propriet`]i, genuri naturale, enun]uri nomologice, Dumnezeu sau libertate este un tip de necesitate metafizic` mai robust`, care trece dincolo de necesitatea lingvistic`, conven]ional` sau tautologic`. Ast`zi, în posteritatea filosofiei analitice timpurii [i dup` decesul pozitivismului logic, metafizicienii analitici nu se mai feresc s` vorbeasc` în termenii propriet`]ilor necesare substan]iale ale obiectelor, sau a propozi]iilor necesare non-tautologice, menite s` ne spun` ceva despre natura intern` a lucrurilor. Acest gen de a vorbi pe care [i-l permit metafizicienii de ast`zi, f`r` s` se team` c` discursul

lor este lipsit de sens, ar fi de neimaginat dac` unicul concept de necesitate acceptat ar fi conceptul necesit`]ii tautologice. De fapt, din metafizica descriptiv` se consider` c` avem mai multe de înv`]at decât ne-ar permite Tractatus -ul wittgensteinian, care a fost construit pornind de la recunoa[terea unui concept unic de necesitate, anume conceptul necesit`]ii tautologice sau lingvistice. Metafizicienii activi ai zilelor noastre „au urcat scara“ wittgensteinian` din Tractatus [i, departe de a se fi supus îndemnului filosofului de a o da la o parte pentru „a vedea lumea în mod corect“, ei au descoperit c` aceasta are mai multe trepte solide decât dorea s` admit` Wittgenstein [i c` ele nu ne conduc în lumea nonsensurilor metafizice. Reflec]iile mele sumare din acest eseu cu privire la posibilitatea metalimbajului [i a metalogicii [i respectiv la conceptul de necesitate ar trebui în]elese doar ca un îndemn de a deschide analiza [i în]elegerea semnifica]iei Trac- tatus -ului spre posteritatea sa filosofic`, o posteritate pe care opera lui Wittgenstein a influen]at-o în mod crucial. Probabil c` nu exist` un destin mai frumos al unei opere filosofice mari decât acela de a pava drumul c`tre alte cercet`ri pe care opera respectiv` le face mai întâi posibile, dar care, în cele din urm`, îi pun în eviden]` limitele [i erorile; erori fertile, îns`, din care se hr`nesc cercet`rile filosofice [i clarific`rile noastre conceptuale. l 1 David Pears, The False Prison: A Study of the Development of Wittgenstein’s Philosophy , Oxford University Press, 2003; Robert Fogelin, Wittgenstein, Routledge, edi]ia a II-a, 1987; Denis McManus, The Enchantment of Words: Wittgenstein’s Tractatus Logico-Philosophicus , Oxford University Press, 2006. 2 Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico- Philosophicus , Humanitas, Bucure[ti, 2001. 3 Kurt Gödel, Collected Works , vol. I-IV, Oxford University Press, 2001-2006; Hao Wang, Reflections on Kurt Gödel , The MIT Press, 1990; Hao Wang, A Logical Journey: From Gödel to Phi- losophy , The MIT Press, 1997; John W. Dawson Jr., Logical Dilemmas: The Life and Work of Kurt Gödel , A K Peters, 2005, J. Hintikka, On Gödel , Wadsworth, 2000. 4 Ludwig Wittgenstein, Remarks on the Foundations of Mathematics , edi]ie revizuit`, MIT, 1983. 5 Saul Kripke, Naming and Necessity , Harvard University Press, 1980 (trad. rom., Numire [i necesitate , ALL, 2001,) Hilary Putnam, Reason, Truth, and History , Cambridge University Press, 1981; David Lewis, On the Plurality of Worlds, Blackwell, Oxford, 1986; Kit Fine, Modality and Tense. Philosophical Papers , Oxford University Press, 2005; David Wiggins, Same- ness and Substance Renewed , Cambridge University Press, 2006; Alvin Plantinga, Essays in the Metaphysics of Modality , Oxford University Press, 2003; Graeme Forbes, The Metaphysics of Modality , Oxford University Press, 1986. j

35


Misterul luminii, enigma polarit`]ilor – o ipotez` – o

IOAN BUDUCA

A R U T L U C

o

Motto: „Spiritul nu este altceva decît mun]i [i rîuri [i imensa întindere p`mînteasc`, soarele [i luna [i stelele.“ Tratat chinezesc Zen

Ce e fotonul? Cea mai puternic` prezentare a faimoasei probleme de interferen]` a luminii pe care o cunosc este aceea a lui Richard Feynman (vezi {ase lec]ii u[oare , Humanitas, 2007). Potrivit modelului didactic ales de acest profesor de fizic` (considerat pîn` azi a fi cel mai str`lucit dintre to]i profesorii care au predat fizic` la catedr`), fotonul nu este nici und`, nici corpuscul, de[i îl putem experimenta fie ca und`, fie drept corpuscul. {i numai a[a. Îl experiment`m a[a, dar ce e? Întrebarea e, desigur, extrafizic`. }ine de filosofia naturii, anume de cea mai adînc` ramur` a acesteia: ontologia cosmologic`. Dar [tim ceva extrem de pre]ios: dac` spargem un foton, vom avea un electron [i un antielectron. Prin urmare, într-un foton avem [i materie, [i antimaterie. Acest fapt este cu adev`rat un mister profund. Din cîte [tiu, a fost speculat mult mai prudent decît misterul interferen]ei luminii. Am g`sit o astfel de specula]ie într-un loc care nu se bucur` de încrederea comunit`]ii fizicienilor, într-o carte semnat` Isaac Plotain, cu titlul {tiin]e secrete , ap`rut` în Canada, mai întîi, iar acum, recent, în 2006, [i în traducere româneasc`, la Pro Editur` [i Tipografie. Semn`tura Isaac Plotain este un pseudonim al unei echipe de cercetare care a preferat anonimatul. Specula]ia lor este, într-adev`r, revolu]ionar`, dar nu mai uimitoare decît faptul experimental care desface fotonul într-un electron [i un pozitron. Ei sus]in c` în orice punct de materie este ocultat un centru de antimaterie. Au în favoarea tezei lor faptul experimental al structurii interne a fotonului. Dar este fotonul astfel structurat? Ori, poate, doar prin interferen]a energiilor cu ajutorul c`rora spargem fotonul, acesta apare ca fiind f`cut dintr-un electron [i un pozitron?

Nu [tim. Oricum, prezen]a pozitronilor în radia]ii care vin din spa]iul cosmic a fost bine dovedit` experimental. Fuseser` predic]iona]i de Paul Dirac, care a [i primit Nobel-ul dup` confirmarea acestei predic]ii. Ei bine, pruden]a fizicienilor în privin]a misterului perechii electron-antielectron, extrem de elocvent`, ce spune ea, oare? Grupul anonim care semneaz` Isaac Plotain sus]ine – adev`rat` lovitur` de teatru pe scena istoric` a fizicii teoretice – c` avem a regîndi totul împotriva ideii c` în momentul Big Bang ar fi existat o explozie m`surabil` prin efecte calorice de nivel cvasi-infinit, urmate, apoi, de r`cire [i densificare în structuri atomare. Acest grup sus]ine c` explozia a avut loc într-un final de ciclu anterior (Big Crunch), cînd particulele de materie [i particulele de antimaterie s-au anihilat, dar anihilarea nu s-ar fi petrecut cu efecte calorice cvasi-infinite, ci cu efecte calorice zero. Altfel spus, teoria lor sus]ine c` materia [i antimateria pot coexista în dou` modalit`]i: 1) la nivel energetic zero, într-o dimensiune subcuantic`, unde pozitiv [i negativ se resping, nu se atrag; [i 2) la nivel energetic non-zero, în dimensiuni cuantice, unde pozitiv [i negativ se atrag. (La acest nivel coexisten]a poate deveni, ciclic, exploziv`, în anume condi]ii, [i, iat`, de aici, iar nu de la Big Bang, ar proveni temperaturile mari [i radia]ia rece, fosil`, de azi!) Conceptul central al teoriei lor este acela al matricei G. De unde îi deduc ei necesitatea? Chiar din misterul fotonului. Am avea, a[adar, doi torri universali, unul cu antimaterie ocultat` în inima materiei, altul cu materie ocultat` în centrul punctelor de materie. Locuim în torrul antimateriei ocultate. Istoria ar fi a[a: celulele de materieantimaterie din lumea de energie zero nu sînt stabile, din cauza respingerii pozitiv-negativ; se separ`; celulele negative formeaz` un torr; cele pozitive alt torr. Iat` torrul celulelor de sarcin` negativ`. Aici urmeaz` s` apar` cîndva con[tien]a noastr` clar`, capabil` de cunoa[tere. Într-un tîrziu, ea descoper`

R O L E } N I I T {

misterul fotonului. A[adar, separarea celor doi torri nu înseamn` îndep`rtare, ci întrep`trundere. Lumina este simbolul acestei întrep`trunderi. Ce avem a intui, acum? Întreg spa]iul (ceea ce numim a[a potrivit unei intui]ii insondabile) are a fi locuit, punct cu punct, de celule subcuantice de sarcin` negativ`. S` le numim particule G. Re]eaua lor – matricea G. Ce mai intuim, imediat? Particulele G (negative) resping alte particule negative – electronii, de pild`. Mai precis: sînt respinse de electroni, care au mas` deja. Sîntem la grani]a subcuantic-cuantic. Dar particulele G (negative), resping, de asemenea, orice particule G (pozitive) în lumea lor subcuantic`. Sîntem în torrul predominat de particulele G (negative) pentru c`, aici, din pricina celor dou` feluri de respingere, lucrurile se desf`[oar`/înf`[oar` a[a: particulele G (negative) vor fi atrase de antielectroni (pozitroni); toat` antimateria din torrul acesta, fiind cu pozitroni în jurul nucleelor, va atrage puternic particule G (negative) c`tre sine; acestea vor forma un scut în jurul atomilor de antimaterie; scutul de particule G (negative) va fi respins de electronii atomilor de materie (negativi, [i ei); niciodat` (deocamdat`) materia [i antimateria nu se vor putea întîlni spre a se anihila. Cîndva, într-un tîrziu, se vor întîlni din nou. Se va întîmpla a[a pentru c` scutul nu va mai fi suficient de puternic. Din ce pricin`, oare? Pentru c` presiunile din matricea G vor fi sl`bit îndeajuns de mult. De ce? Pentru c` ma-

tricea G (de energie zero, [i ea) nu este stabil`. Prin destabilizarea ei, apar punctele cu mas`: electroni [i protoni. Un fel de gùri în matrice. Energie captiv`. Non-liber`. Non-zero. Chestiune de fazare a undelor. Maxim` – minim` = zero. Maxim` – maxim`, minim` – minim` = non-zero. Aceste puncte de mas` vor zdren]ui matricea, într-un tîrziu, atît de mult încît jocul elastic al presiunilor din matrice, respingeri, atrac]ii, va fi tot mai rigid. Matricea nu va mai transmite, din particul` G în particul` G, mesajele. În fapt, presiunile rezultate din respingeri [i atrac]ii se vor dezechilibra, î[i vor pierde non-separabilitatea. Întrep`trunderea materie-antimaterie va colapsa în stadiul ini]ial (final) al anihil`rii. Energia zero va fi, din nou, atotst`pînitoare peste neant. Istoria se va repeta, apoi. Dar ce este fotonul? Iat` ce: potrivit acestui model, a[a-zisa cuant` de lumin` are a fi, de fapt, ceva subcuantic, ceva din lumea în care pozitiv [i negativ se resping, nu se atrag. Cu o for]` care d` viteza luminii. Cum de nu se ciocne[te fotonul de sarcinile negative ale particulelor G? De ce nu p`]e[te ca electronul ori pozitronul? Cum de nu e nici respins, nici atras? Pentru c` nu are mas`? Nu. Masa apare cînd îl vedem dinspre legile lumii ondulatorii ori ale celei corpusculare. R`spunsul are a fi acesta: lumina r`mîne în lume ca semn al întrep`trunderii materie-antimaterie, al c`rei mister este chiar faptul c`, acolo, în foton,

36 R O L E } N I I T { A R U T L U C


nimic nu e ocultat – nici electronul, nici pozitronul. Acolo totul e dat în libera energie zero a polarit`]ii supreme: faptul cosmologic al neutralit`]ii f`r` neutralizare.

Interferen]a luminii Richard Feynman consider` fenomenul de interferen]` a luminii ca fiind singurul mister cuantic. Mai poetic: poate c` am avut interferen]a în ochi [i de aceea atîta vreme n-am v`zut-o. Mai clar: poate c` ochiul nostru vede gra]ie fenomenului de interferen]` a luminii. {i mai clar: poate c` lumina nu ne vine drept în ochi, ci ne parvine, pe curburi, prin coada ochiului, [i în stînga, [i în dreapta, interfereaz` pe ecranul retinei [i aceste interferen]e noi le vedem ca obiecte ale lumii, luminat-întunecate. De ce ar fi a[a? Din pricina mediului G al naturii subcuantice a spa]iului. Care mediu, fiind format din mici bile de energie zero, este extrem de elastic: fiecare bil` transmite instantaneu impulsurile mai departe, la bila urm`toare [.a.m.d. Se [tie c` prima verificare experimental` a unei consecin]e fizice deductibil` din teoria einsteinian` a relativit`]ii a fost cercetarea curburii spa]iului în proximitatea Soarelui. Da, la eclips` s-a dovedit c` lumina se curbeaz` în preajma acestei mase mari de materie. Dar dac` masa solar` curbeaz` spa]iul în proximitatea ei prin chiar efectul care se produce între electronii de la suprafa]a Soarelui (negativi) [i particulele G din matricea subcuantic` (negative, [i ele)? Respingerea dintre ace[ti electroni [i bilele G produce în mediul elastic al matricei unde de curbur` pîn` la marginea „gravita]ional`“ a „puterii“ Soarelui. Chiar aceste unde fiind aparen]a „for]ei gravita]ionale“ a centrului nostru astral. Revenind la experimentele de interferen]` a luminii, ce avem de constatat? Lumina p`trunde prin dou` fante, A [i B, dar nu afl`m prin care a p`truns, pentru c` pe ecranul de control apar interferen]e ciudate: ba p`trunde [i prin A, [i prin B, ca o und`, ba p`trunde ori prin A, ori prin B, ca un glon]. Vizualiz`m, acum, ce se întîmpl` în mediul G în imediata apropiere a peretelui cu dou` fante. Din orice ar fi el construit, peretele are electroni la suprafa]a nucleelor sale atomice. Sarcina lor electric` negativ` respinge mediul elastic G pe unde de curbur` care se propag` cît se propag`. Acolo, în mediul deja curbat, fotonii vin spre fante fie din stînga curburii, fie din dreapta ei, fie din susul ei, fie din josul ei. Niciodat` nu vei putea [ti care pe ce parte a curburii a venit. Trec de fante. Care pe unde a venit. Au trecut. Dincolo, alte unde de curbur`: unele formate de peretele cu fante, în direc]ia ecranului, altele formate de peretele cu ecran, în direc]ia fantelor. Acolo, undele celor doi pere]i sînt deja interferate. Pe liniile de curbur` ale acestor interferen]e de unde, fotonii ajung la ecran, care, cum. Pare c` ei vor fi interferat. În fapt, ei au urmat, care, cum, curburile interferate deja existente între pere]i. Mediul elastic G, de energie zero, are putere explicativ`.

Dar ce ne facem cu o alt` consecin]` inconturnabil` a teoriei relativit`]ii: energia total` a universului are a fi zero. Potrivit modelului matricei G, chiar a[a trebuie s` fie. Atunci? De unde masele de energie non-zero? Aici, pare-se, ne afl`m în alt mister, care are a fi ascuns în trei numere: zero, unu, infinit. Pentru desfacerea unei foi de ceap` din acest mister matematico-fizic, fra]ilor Igor [i Grishka Bogdanov li se preg`te[te un Nobel.

Argumentul supraconductibilit`]ii Dac` r`cim hîrtia asta pe care scriu (citi]i) pîn` spre zero grade Kelvin (zero absolut al temperaturii), electronii din re]eaua de atomi ai hîrtiei devin liberi: nu mai stau în jocul de atrac]ii al nucleelor care i-au capturat pe orbitele lor. Zero grade Kelvin înseamn` absen]a mi[c`rii, absen]a mi[c`rii însemnînd absen]a energiei. Hîrtia a fost jefuit` de toat` energia mi[c`rilor din re]elele sale atomice. Cu cît` cheltuial` de energie extern` nu intereseaz` aici. Astfel de lucruri r`cite la zero grade Kelvin devin supraconductibile, devin cele mai bune conductoare – de energie electric`, de pild`. Avem un oarecare supraconductor, oricare. Dac` îl trecem printr-un cîmp magnetic, vom avea o surpriz`: liniile de cîmp nu vor avea continuitate. În orice alt experiment cu un conductor obi[nuit de energie, liniile cîmpului magnetic au continuitate. Experimentul cu pilitura de fier [i magnetul e de clasa a IX-a. Lee Smolin, un fizician cu cercet`ri avansate în direc]ia gravita]iei cuantice, [i al]i cercet`tori pe direc]ia aceasta au constatat [i ei bizareria liniilor de cîmp discontinue, f`r` s` ofere ipoteze explicative. Au emis, îns`, o ipotez` de extrapolare: dac` spa]iul însu[i se poart` ca liniile de cîmp în jurul unui supraconductor? Asta ar însemna c` spa]iul însu[i ar fi compus din entit`]i indivizibile, f`r` continuitate. Ipoteza lor are o important` putere de a face s` avanseze teoria gravita]iei cuantice spre noi rezultate interesante. R`mîne în urm`, îns`, non-explica]ia bizareriei liniilor de cîmp magnetic din jurul unui supraconstructor. De ce în jurul conductorilor cu electronii lor liberi avem linii de cîmp [i continuitate a lor, iar în jurul supraconductorilor avem linii de cîmp [i discontinuitatea lor? R`spunsul are cu siguran]` o leg`tur` direct` cu starea electronilor liberi. Liberi [i f`r` energie. Scufunda]i în energia extern` a cîmpului magnetic, ce efecte dau? Efecte f`r` continuitate. Dar tot ce este discontinuitate în fizic` începe cu st`rile Planck, acolo unde avem cea mai mic` cuant` de energie. Pîn` la limita Planck s` fie, a[adar, lumea continuului? Dar, atunci, de ce apare continuitatea în liniile de cîmp din jurul unui conductor obi[nuit, înc`rcat cu energie proprie? S` punem ipoteza particulelor G în locul ipotezei Smolin despre structura atomic` a spa]iului. Prin urmare, spa]iul este structurat în unit`]i indivizibile, f`r` continuitate, definite ca fiind unit`]i de energie zero

[i botezate particule G. Au energie de rota]ie [i sarcin` electric` negativ`. Dac` au energie de rota]ie [i sarcin` electric` negativ`, de unde ipoteza c` formeaz` unit`]i de energie zero? Ipoteza cu pricina are a fi o axiom` cosmologic`. Fiecare particul` G (negativ`) este corelat`, ca fiind non-separabil`, cu o alt` particul` G (pozitiv`). Corela]ia lor d` un efect de energie zero. Dar cele dou` tipuri de particule G se resping [i respingerea lor este cosmogonic`, taie lumea în dou` universuri, corelate, non-separabile, de energie zero, astfel încît apare un Undeva [i un Altundeva. Noi sîntem aici, în Undeva. Aici domnesc particulele G negative. Ce putem în]elege, mai departe, atunci cînd avem de vizualizat un cîmp magnetic format din linii f`r` continuitate? Electronii liberi (îns`rcina]i electric negativ) se ciocnesc cu particulele G (negative). Pozitiv [i negativ se resping în lumea G. În lumea cuantic` de dincoace de limita Planck, pozitiv [i negativ se atrag, iar negativ [i negativ se resping. Prin urmare, electronii liberi vor respinge particulele G (negative). Cum? Electronii liberi fiind cuante (discontinue) vor respinge particulele G (ele însele f`r` continuitate) potrivit unui model de linii f`r` continuitate. Misterul r`mîne, acum, în liniile de continuitate din cîmpul magnetic al unui conductor cu electroni ne-liberi. De ce apare aici continuitatea? Avem a în]elege, din acest unghi, ce sînt electronii ne-liberi. {i und`, [i particul`. Iar cei liberi? Doar und`, doar cuante. De ce devin electronii ne-liberi [i particule? Pentru c`, în fapt, nu sînt nici unde, nici particule, ci altceva. Iar acest altceva se dezv`luie în jocul ipotezei G. Cînd sînt captivi pe orbita unor nuclee, electronii (ne-liberi, a[adar) se ciocnesc de particulele G [i le resping pe linii de curbur`. Re]eaua de particule G, discontinu`, este presat` c`tre compactarea continu` a liniilor sale. Acesta ar fi spa]iul vizibil. Necompactate de presiunea electronilor, altfel spus nesupuse nici unei for]e de respingere, liniile texturii G ar fi în continuare discontinue (ca firele oric`rei texturi). Metaforic, f`r` particulele G, cuvintele dintr-o propozi]ie n-ar da continuitatea unui sens semantic, ci ar r`mîne în discontinuitatea unor în]elesuri atomice de dic]ionar. Înseamn` c` avem continuit`]i: cînd [i cum? Atunci cînd textura G este constrîns` de jocul respingerilor s` se compacteze pe linii de curbur`. Cum? Constant. Tot timpul. F`r` discontinuit`]i cuantice. Unde se întîmpl` a[a? În preajma maselor, pe aria suprafe]elor acestor mase fiind prezente constant respingerile, f`r` discontinuitate. În preajma Soarelui, de pild`, care compacteaz` liniile de curbur` ale re]elei G pîn` la marginea sistemului solar, marginea sistemului fiind acolo respingerile date de electronii de pe aria suprafe]ei Soarelui, nu mai pot compacta liniile discontinue ale re]elei G. Acest joc de respingeri creeaz` ceea ce numim cîmp gravita]ional, ale c`rui linii de curbur` par ca fiind în continuitate, f`r` cuantificare. De ce reapare cuantificarea în cîm-

pul magnetic al unui supraconductor? Pentru c`, liberi fiind, electronii din supraconductor nu se mai poart` [i ca ni[te particule, cu o deplin` continuitate de ac]iune, ci doar ca ni[te unde, cu o deplin` discontinuitate de ac]iune. Dar de ce însumarea discontinuit`]ilor nu d` per total o continuitate ca în cazul respingerilor de pe aria suprafe]ei solare? R`spunsul are nevoie de o presupozi]ie (predic]ie) nou`: în stare liber`, electronii ac]ioneaz` ca o singur` und`, ca o singur` cuantificare de ac]iune. În stare liber`, iat`, to]i electronii trebuie c` se poart` ca unul singur. Ar fi ceea ce am putea numi starea lor subcuantic`. {i ar fi ca [i cum am gîndi, de asemenea, c` textura G se poart` ca [i cum ar fi, [i ea, un singular, o singularitate. Doar st`rile derivate din destabilizarea texturii G (vom vorbi alt`dat` despre destabilizarea ei) produc ceea ce vom fi numit deja electroni, protoni, neutroni [i fotoni.

Argumentul fl`c`rii De ce flac`ra leviteaz`? De ce nu cade ca m`rul lui Newton? De ce nu este, [i ea, atras` c`tre centrul P`mîntului? Ce avem, acolo, în flac`r`? F`r` s` [tie structura cuantic` a materiei, vechii chinezi au descoperit „cuanta“ rela]ional` yin-yang doar privind focul [i misterul sù levita]ional. Exist` ceva, undeva, în Cer, care atrage ceva de aici, de pe P`mînt. Dar [i aici, pe P`mînt, exist` ceva care atrage cîte ceva de acolo, din Cer (ploaia, de pild`). În esen]`, avem ceva care atrage la sine ( yang ) [i ceva care este atras ( yin). Cele dou`, împreun`, fac una [i fac s` fie toate. Ele nu sînt dou`, de fapt: pentru c` yin nu exist` f`r` yang [i viceversa. Mai mult: yin apare din yang [i yang apare din yin. Apoi: tot ce este la exterior yang este la interior yin [i viceversa. Yin [i yang se atrag, iar activit`]ile similare se resping: focul respinge focul, de pild`. Polaritatea yin- yang are a fi f`r` început [i f`r` sfîr[it, etern instabil`, dinamic`. Focul respinge focul? Desigur. Înseamn` c` focul din fa]a noastr` este respins spre Cer de un foc mai mare din P`mînt. Focul are a fi deja o polarizare yin-yang , la exterior fiind yin, [i va fi atras spre Cer ( yang , la exterior). Iar focul mai mare din P`mînt, la exterior fiind yin, va respinge focul mai mic din fa]a noastr`, care este [i el yin la exterior. Atrac]ie [i respingere. Polaritatea universal`. Teoriilor noastre le-a lipsit intui]ia unui pol: respingerea fundamental`. Acum, de o vreme, este cùtat` ecua]ia unei for]e invers-gravita]ionale (de respingere universal`) care ar fi necesar` ipotezei c` universul nu va colapsa într-o singularitate de tip Big Crunch, dac` ar fi f`r` singularit`]i (începuturi, sfîr[ituri). Ipoteza G prezint` polaritatea yin- yang ca fiind prins` într-o alt` polaritate: în lumea G, yin [i yang (pozitiv [i negativ) se resping, iar în lumea C (de la „cuantic“) yin [i yang se atrag, urmînd s` interfereze, la nesfîr[it, cu cea dintîi polaritate. j

37


Religii rezumate o

EUGEN CIURTIN

O

o

nevoie a intersec]iei cât mai înc`p`toare [i o nostalgie a simultaneit`]ii au plasat rezumatul [i rezumarea printre tr`s`turile f`r` de care cunoa[terea nu mai poate func]iona. Nu mai func]ioneaz` [i nu ar mai putea fi transmis`. Pricini suficiente pentru ca apari]ia sa s` fie timpurie, iar vigoarea – constant`. Diferite antichit`]i – diferite pentru c` suntem înc` împiedica]i s` vorbim despre una singur` – au construit o tehnic` a rezumatului la intersec]ia mai multor spa]ii religioase, deseori concurente: rezumarea tindea s` delimiteze, s` depisteze o structur`, s` adreseze replici, misionare ori defensive, sau s` reduc`, deseori polemic, portretul vecin la câteva tr`s`turi desfigurate ce puteau deveni, pe scurt, elemente ale oprobriului [i mai ales ale simplific`rii. Tot ce e în mod veritabil problematic, în orizontul fatal al rezum`rii, e agravat de îndat` ce aplica]iile [i presiunile lui, codurile, stratagemele [i opacit`]ile, facilitatea încep s` se aplice, toate, în istoria religiilor, în istoria lor propriu-zis` [i în disciplina care i se consacr`. Unde am întâlnit rezumarea religiilor? În primul rând, pretutindeni. Nu [tiu dac` e pentru toat` lumea evident. Mai grav e, în al doilea rând, c` ideea îns`[i de religie, reperabil` istoric [i neutru, a fost atins` din plin de rezultanta rezum`rilor pe care, inclusiv în cuno[tin]` de cauz`, le-a ad`postit. Acordat cu extrem` parcimonie burghez` cândva [i supus corec]iilor coloniale, statutul însu[i de „religie“ avea s` fluctueze intens în conformitate cu rigorile rezum`rii acceptabile. Transformate mai târziu în laxisme, acelea[i au condus la calificarea cut`rei organiza]ii de alaltìeri ca „nou` religie“: efectele erei publicit`]ii le aduc în manuale în continuitatea direct` a preistoriei. O productivitate, a[adar, surprinz`toare: exist` pretutindeni în jurul nostru rezumate care disting macrostructurile trecutului [i filtreaz` fluxurile sale în prezent, [i exist` rezumate care î[i asum` (pu]in import` aici dac` îl [i pot respecta) discern`mântul de a asimila prezentul sub toate perspectivele ([i, eventual, în direct). Având un schelet decis cu prec`dere în mediul Mediteranei antice, asumat [i rafinat în Occident (c`ci putem s` nu rezum`m?), conceptul de religie a luat forme numeroase f`r` s`-[i reviziteze prea des biografia constituirii, f`r` ca tradi]iile intelectuale (dar [i strict religioase) care îl asum` s` fie ap`sat circumspecte cu privire la func]ia, frecven]a [i riscurile rezum`rii. La grani]a primei moder-

nit`]i, un exemplu bun e conceptul indecis, iritant [i impracticabil de „p`gâni“ – ce religii aveau sau au ace[tia, sub cimentul unei atare rezum`ri, devine, iat`, chiar secundar, pentru c` „al]ii“ se disting cu începere de la ce nu au [i de la ce nu sunt, excelent numitor al arogan]ei. Am avut nevoie de un lung examen istoriografic, de concomiten]a îmbun`t`]it` descoperit` de tradi]iile comparatismului religios ca s` în]elegem câte se ascund sub asemenea calificare [i c` de atâtea ori împrumuturile, afinit`]ile, solidarit`]ile dintre religii care interac]ioneaz` sunt mai numeroase [i mai influente decât ne spune [i eventual decât ne poate spune fiecare religie în parte. A fost necesar` instalarea pe termen lung a unei circumspec]ii umile pentru ca toate vocile s` poat` fi auzite: redutabil, dar nu invulnerabil, un tip mai vechi de rezumat avea s` se pulverizeze.

U E S E

Un gen obscur Rezumatul e, întotdeauna [i implicit, o form` a deta[`rii de subiect [i a captivit`]ii subiectului în chiar aceast` deta[are. Turnura aceasta chiar, care poate face deliciul celor supu[i jargonului fenomenologic, nu rezum` deloc convenabil stuporile îndep`rt`rii; nici dificultatea despre care rezumatul, un gen obscur, nu spune nimic. Dar avem nevoie de rezumat pentru c` acesta exprim` cultura, define[te civiliza]ia. Un motiv suficient, pare-se, pentru a-i trece sub t`cere poten]ialul [i derapajele, cu rezultatul c` tehnicile rezum`rii sunt rareori con[tientizate [i dozajele lor bifate ca óptime tocmai pentru c` nu se mai disting dintr-un flux de alternative grupate. Dar ne ata[`m fundamental rezumatului, a[a cum avem neap`rat` nevoie de un act de identitate în locul unui interviu laborios, cu probe, de un interviu în locul unui op de memorii [i chiar de acesta din urm` în loc de implantul subcutanat al filmului vie]ii care a trecut. E foarte probabil ca memoria, în fiziologia sa, s` stipuleze rezumatul în negocierea poroas`, infinitezimal` prin care ceva care poate fi uitat se desprinde de ceea ce va fi re]inut, cu riscuri, delicate geometrii de tectonic`, pierderi. Altminteri, corect asimilat`, cu puterea ei de a reflecta înc` mai în adâncime [i de a cânt`ri timp concentric, simpla zi de ieri s-ar putea n`pusti pân` la a genera afazie. Ceea ce, de altfel, câteodat` face. Tot astfel cum exist` jurnale intime în care câteva cuvinte i se opun tocmai pentru c` [tiu s` o rezume. Concizia imperturbabil` nu conduce doar la ce ar fi, a[adar, s`n`tate performant`, ci [i la ce

se instaleaz` difuz ca patologie. Patologii ale încrederii, dar [i patologii ale dubiului. Adversarul principal e complexitatea, aceast` eviden]` exclus`, torturat`, [icanat`, sub toate formele ei: de la adâncime la întindere. Ca în cazul cutremurelor, studiul epicentrelor e abandonat unor speciali[ti, to]i ceilal]i consum`, instantaneu, altceva – fric`, uitare, oricare alte neglijen]e. Odat` reperat` în timpul nostru – care poate fi, ar fi bine s` nu ignor`m, oricând mediocru –, complexitatea trebuie adjudecat`, cuantificat` într-o direc]ie sau alta, suprimându-i-se – m`car cât pentru un travaliu oarecare – suspensiile care o men]in ca memorie [i care o pot proiecta, din nou, examin`rii urm`toare.

O stranie suprema]ie E de la sine în]eles c` nu mai putem, acum, lua în calcul (nu spun rezuma) sociologia cunoa[terii [i formula de educa]ie care au condus la suprema]ia rezumatelor. Educa]ia configurat` de

rezumat seam`n` bine cu compunerea în prip` a unui bagaj sumar, bun pentru toate circumstan]ele în modul cel mai pu]in prevenitor, întâmpinând eventuala expedi]ie cu expediente vitalizate de schimbarea decorului [i permutare. Tocmai pentru c` aceast` conformare la rezumat e inevitabil`, aten]ia ar trebui s` reechilibreze în primul rând [ansele de evadare, dinamica poten]ial` sau m`car varia]iile rezum`rii. Altminteri circularitatea devine ap`s`toare, iar oglinda propriului relief inegal` pân` la dezolare. Dependen]a noastr` de rezumat e evident` în prestan]a dic]ionarelor [i enciclopediilor, dar [i în avertismentul nelini[tii, cum s` spun, tehnice în care se scufund` câteodat` acestea. Dup` vorb`, etichetarea e sloganul. Dup` port, e suficient un detaliu vestimentar cu care st` sau alunec`, pare-se, identitatea, pentru ca aceasta s` fie blamat` sau încurajat`, ca [i când totul s-ar putea adjudeca prin afi[area unei parole vizuale. Strategia aplicat` tacit e atunci excluderea, simpla [i impura excludere. Suprasaturarea cu discursuri blasfemia-

38

U E S E


torii compuse în gama simpl` a prejudicierii scurte nici nu e a[a grav`, dac` ne vom aminti cum au decurs masacrele religioase: de[i produse în mas`, au la origine un vocativ crâncen [i minim care întâlnea – cinci milenii cu probe la dispozi]ia noastr`, într-un muzeu care ar putea avea filiale pe toate continentele – indivizi vizibili doar prin comasarea în rezumat [i vinova]i prin supozi]ia aderen]ei lor identice [i statice la masa rezultat`. {tim oarecum felul în care au decurs astfel de masacre, pornind de la stereotip [i continuând pân` la varia]iunile atroce ale înf`ptuirii. Înainte de stereotip îns` pare a se afla o istorie mai adânc` [i mai obscur`, cu varietatea ei de ingrediente v`rsate prea lesne între lesturile „naturii umane“. La fel de neatente la rezumare [i constrângeri asociate sunt unele variante de ecumenism sau antante comparative, în care încrederea cocheteaz` cu statutul de re]etar sau chiar ideologie. În rest, paremiologie interdisciplinar` a indiferen]ei. Vom [ti vreodat` cât de numero[i sunt cei pentru care rezumatul prezideaz` constituirea unei inteligen]e, îi ratific` rezultatele, îi conserv` instinctul de orientare? Ticurile st`pânului, spionului, distantului, indiferen]ei – toate sunt în rezumat. De[i s-ar vrea holist, rezumatul e un bastard care [i-a achizi]ionat scrisorile de noble]e pe fug`, în momentul când se pr`bu[ea o familie de holisme fa]` de care a r`mas un simplu paliativ. Câte nu au fost ratate, amânate, provocate letal prin vigoarea stereotip` a încrederii în rezumat. {tim c` poate face figur`

de soldat disciplinat, dar e vizitat deseori de imprecizabile instincte mercenare. Oricât de încle[tat, nodul gordian r`mâne un nod, [i nu unul dintr-o re]ea. O aritmetic` insidioas` ne repet` c` (ne) vom abrevia pe cât de mult (ne) înmul]im [i c` aici nu e decât benefica iner]ie pe sfâr[ite a unui ansamblu mai compact, mai tolerabil, cât` vreme înc` (ne) mai abreviem pentru to]i ceilal]i, chiar dac` într-o lume urban` în care, pentru a face cuno[tin]` cu concitadinii din cel`lalt cap`t al str`zii, ar trebui s`-]i mobilizezi incerte voca]ii de antropolog. Împresurat de rezumate, actul însu[i de a ra]iona e înlocuit cu o serie confuz`, spontanee de [tan]`ri volatile. Constatativul e întrerupt, perturbat, de[i vorbim încrez`tor de calmul sù. Î[i fac loc etichetarea, expedierea, verdictul, sloganul. Sub presiunea sindical` a rezumatelor, cunoa[terea pare a nu mai func]iona dac` ele ar opta neprevenit pentru grev`.

Practici, contest`ri, capcane Dac` rezumat înseamn` s` scrii în trei rânduri despre orice, atunci trebuie repede adùgat c` istoria religiilor cunoa[te o cantitate apreciabil` de teme perfect irezumabile. {i nu vi s-au p`rut niciodat` înfrico[`tori cei pentru care o religie anume se rezum` la patrucinci lucruri în curs de a deveni trei, [i a[a mai departe, pân` la scandarea, bifarea, zornìtul unui nume stricat, bun, pe rând [i în cerc, la toate? Mi s-a p`rut c` o ignoran]` deta[at` de acidit`]i e preferabil`. Religiile tolereaz` nu toc-

mai bine rezumarea, de[i se servesc de ea suplimentând-o cu specii verticale, mai pu]in obscure. Lectura fundamental` a individului pentru care c`r]ile provin din alt` lume sunt inombrabilele, inomabilele etichete, re]etele, prospectul. Îndep`rtarea iletrismului religios s-a f`cut, mai ales în contexte rurale, prin serii de rezumate brute, prin jaloane minimale [i decupaje senten]ioase cu ponderi epigrafice (imaginile r`mânând mereu mai educative, pentru c` fac loc recapitul`rii interogatoare, cu mult mai propice). Chiar [i jurnali[tii cei mai mediocri au fost for]a]i s` în]eleag`, de-a lungul recentelor dispute de imagine dintre „cre[tin`tate“ [i „lumea islamic`“, faptul c` exist`, [i înc` viguros, opera]iunea numit` „scoatere din context“. C` – între dou` contexte, din care unul e treptat al rezum`rii rezumatului, al dilu`rii precipitatelor – excluderea definitiv`, demonizarea, scandalul sunt oaspe]i perenizabili, rude bune, patroni eventual. E [i acesta un destin, pân` la urm`: s` remarci contextul – care e de atâtea ori ame]itor – fiind obligat s`-i tratezi cu ceva mai mult` aten]ie entorsele. S` detectezi în chiar rezumatul-ecluz` c` apele, totu[i, se vars` natural [i c` la o adic` s-ar putea [i rev`rsa, în imposibilitatea de a le mai deposeda [i converti energia. Num`r`m zei, îi clas`m concludent – precum acele „divinit`]i indiene ale cadastrului“ de care vorbea Paul Mus – sau expeditiv, precum acel curicul al eternit`]ii, pasiv [i static, cu care clasici[tii bifeaz` câteodat`, cu tot cu scolia[ti, biografia îndep`rtat` a vreunui zeu roman minor. Istoricii religiilor, între mul]i al]ii Eliade [i în nenum`rate rânduri, au detectat ansamblul efectelor în ceea ce se nume[te pretutindeni reduc]ionism. Poate unora le scap` defini]ia sa, c`ci oricum tinde s` fie omnipotent [i e în consecin]` criticat tot mai rar. S-a instalat nu atât prin consim]`mântul vigilent al unei p`r]i a comunit`]ii [tiin]ifice, cât prin generalizarea [i impunerea unei imagini neclare a ceea ce constituie obiectul, parcursul [i resursele disciplinei, un exsudat metodologic cât de cât legitim. Un binecunoscut istoric al religiilor britanic a scris chiar „A Defense of Reductionism“, de[i nu tocmai acesta a fost vreodat` în pericol ([i, s` fi fost chiar, a emis unul din titlurile cele mai proaste). Se ia în considerare un anumit decupaj tematic, geografic [i cronologic [i se trateaz` „din punct de vedere sociologic“, sau din oricare alt „punct de vedere“. Reduc]ionismul a fost înc` de la început solu]ia perfect` pentru o problem` prost pus`, pentru dezechilibrul entuziast al îndep`rt`rii de câteva criterii devenite, din exigen]e, pure sâcâieli. A rezuma, [i a rezuma reductiv, s-a transformat în procedur` de aliniere la resursele simplific`rii, cu atât mai rù cu cât chestiunile discutate, în istoria religiilor, erau prea pu]in automate. Muta]ia principal` e poate în rândul tematicilor prioritare. Nu aderen]a metodologic` distinge în primul rând un reduc]ionist de un cercet`tor care ia în calcul e[ecurile reduc]ionismului [i gravele lui succese. Ci recompunerea întregului dup` criterii care elimin` toate acele tematici mai inconvenabile dezideratelor metodologiei. Dac` vrei s` cuno[ti interfa]a economic` a cut`rui

ordin monastic, apoi racordul sù la puterea secular` sau frecven]a prenumelor superiorilor, [i mai apoi sursele sale de aprovizionare [i graficele consumului în timp de post, ce rezult` din aglomerarea acestui tip de insisten]e rezum` la mai nimic specificul sù istorico-religios, nu foarte diferit de o str`veche asocia]ie de locatari de mân`stire. Numai o congestionare de tipul celei materne rezumatului putea conduce – spre exemplu – la implantul nefast al demarca]iei dintre hermeneutici ale încrederii [i hermeneutici ale suspiciunii, adic` al hermeneuticii, acolo unde nu era vorba decât de încredere sau de suspiciune, cu manierele lor epistemologice sau f`r`, ceea ce nu poate în genere aduce nicicui vreun atu metodologic. Un declin începe [i acolo unde rezumatul nu mai e una dintre versiunile îndep`rt`rii sau ale stabiliz`rii distan]ei, ci un axis mundi al ini]iativei, un soi perfid de dictat. Pesemne ca în orice disciplin`, [i în istoria religiilor exist` momente în care cercet`torii scriu rezumatul la viitor, pl`nuind, proiectând, totul sub zodia incert` a expectativei. Codurile rezumatului sunt [i mai dure acolo unde expectativa e concuren]ial`, iar cunoa[terea întâlne[te societatea de care (poate) depinde. Imboldul unei anumite practici socotite [tiin]ifice e de a clasa cutare dificultate doctrinar` în dimensiunile unui ecuson – [i în cel mai bun caz de a-i reliefa, cu survoluri încrez`toare, un podium sumar de patriarhi. To]i cei care scriu cu prec`dere despre secole în [ir, geografii ame]itoare, institu]ii la rând în pu]ine pagini contracteaz` acest risc, pân` când propria lor inteligen]` se atrofiaz`, oricât ar dura eventualele aclama]ii. Al`turi de ei, savan]i pentru care opera]iunea delicat` a rezum`rii prin recompunerea disparatului e capital`, antrenând revizia [i conducând la arhitecturi, cu rezultate incomparabile. Exist` alveole de memorie orfeline, aproape degresate de filia]ii, fa]` de care istoricul [i mai ales (pentru c` e obligat s` conjuge mai multe discipline [i s` federeze mai multe auxiliare) istoricul religiilor a reac]ionat literalmente salvator. Într-un anumit sens, un bun erudit e asemeni chirurgului care a ref`cut un organ [i, dup` interven]ia sa, ceea ce se nume[te, popular, „scoaterea firelor“ e înso]it` de resorb]ii complete. De[i practica curent` ne-ar putea aten]iona deseori, cred, sunt aici, în obscurit`]ile rezum`rii [i mai ales ale religiilor rezumate, indicii care ne pot sc`pa un timp foarte îndelungat, dar care nu s-au schimbat în fapt niciodat`, chiar dac` unii au devenit conservatori între timp. Metabolismele rezumative se cuvin continuu corectate, în a[a fel încât s` ad`posteasc` tot ce e reformulare, tensiune, vibra]ie, decompresie, repliere, puls, pentru a nu mai include aici incertitudinea. Crezând contrariul, se în[al` aici numai cei care n-au fost obliga]i s` scrie – rezumarea cea mai delicat` – necrologia celui venerat [i drag c`ruia i-au fost aproape [i care domin` mai ales lucruri împânzite de inexprimabil. Singura legitimitate a a[tept`rii e, oricum, aceea de a fi schi]at cât de cât convenabil miezul problemei. M-a[ rezuma de bun`voie la asta oricând. j

39


L-a]i citit pe Ostrogorski? o

MIHAI MACI

E C I T I L O P

o

Probabil chiar printre cunosc`torii teoriei politice pu]ini sînt aceia c`rora numele lui Moisei Ostrogorski le mai spune ast`zi ceva. Politologul rus e departe de a cunoa[te gloria postum` a lui Alexis de Tocqueville, numele lui reg`sindu-se citat la un num`r restrîns de politologi, unul dintre fiind Maurice Duverger în cuvîntul introductiv al clasicei sale monografii, Partidele politice.

{

I totu[i, în ciuda distan]elor temporare, Ostrogorski 1 e – poate într-o m`sur` mai mare decît Tocqueville – „contemporanul nostru“. Observa]iile lui, f`cute cu un secol în urm` (lucrarea sa Democra]ia [i partidele politice a ap`rut în dou` edi]ii succesive, în 1903 [i 1912), r`mîn la fel de actuale, f`r` a suna plat sau banal, [i ast`zi. Ceea ce – trebuie s` recunoa[tem – e o performan]`: în veacul trecut s-au schimbat prea multe lucruri (m`rginindu-ne la politic`, e suficient s` ne gîndim la ascensiunea [i c`derea totalitarismelor) pentru ca o descriere a lumii de „fin de siècle“ s` mai aib` prin ce seduce – dincolo de bovarice nostalgii – omul secolului XXI. Exist` diverse posibilit`]i de a explica aceast` reu[it`; cea mai credibil` ar fi aceea c`, la fel ca [i Tocqueville, Ostrogorski e un observator, unul atent [i cu un fin sim] al nuan]elor. Acolo unde politologia de [coal` vede decupaje clare, el vede coeren]e subtile, iar acolo unde [tiin]a politicului face afirma]ii tran[ante, Ostrogorski chestioneaz` dubitativ. Democra]ia [i partidele politice e, înainte de toate, un exerci]iu de aten]ie [i de problematizare menit a ne aminti c` faptul politic e diferit de cel [tiin]ific [i, ca atare, [i tematizarea lui se cuvine a fi alta. Iar în acest „timp s`rac“ pe care ne e dat a-l trì, în care „analiza“ evenimentelor publice se reduce prea adesea la goana dup` „altceva“ (tot mai înc`rcat cu proiec]ii soteriologice), analiza calm` a lui Moisei Ostrogorski ne aminte[te c` miza cunoa[terii const` în curajul de a vedea altfel. Punctul de plecare al cercet`rii pe care politologul o dedic` rolului partidelor în via]a politic` a finelui de secol XIX îl constituie o observa]ie, deopotriv` pertinent` [i surprinz`toare: din punct de vedere istoric, democra]ia e o anomalie. Anomalie nu înseamn` aici ceva patologic, ci ceva problematic. Normalitatea e aceea pe care tradi]ia a vehiculat-o vreme de milenii – condu-

cerea societ`]ii de c`tre un num`r redus de persoane, care î[i transmit atribu]iile în interiorul unor caste determinate. Altfel spus, o societate ierarhizat` (iar ierarhia, se [tie, nu e în primul rînd de natur` formal`, ci de natur` spiritual`), în care fiecare î[i cunoa[te [i î[i joac` rolul, unii fiind conduc`tori, iar al]ii condu[i. Nu trebuie s` uit`m faptul c` în ciuda derapajelor la care o asemenea departajare social` a dus, ea a func]ionat efectiv într-o impresionant` extensie spa]ial` [i temporal`. Începutul secolului al XIX-lea produce, în dou` ]`ri ale lumii – Statele Unite ale Americii [i Anglia –, o schimbare de scar` la nivelul practicii politice: instaurarea democra]iei moderne odat` cu generalizarea dreptului la vot. Laudele – binemeritate – la adresa extinderii dreptului la vot nu trebuie îns` s` oculteze problemele pe care acesta le ridic`. Cine ([i cum) conduce efectiv atunci cînd to]i au dreptul de a conduce? Care e raportul dintre problemele cet`]eanului [i deciziile care se iau în numele sù? În ce m`sur` politica este într-adev`r o afacere public` – ce se na[te, se desf`[oar` [i se împline[te în spa]iul public c`ruia-i d` form` [i expresie – [i cum reu[e[te ea s` men]in` sfera public` deschis` – evitînd monopolizarea acesteia de c`tre diverse grupuri de interese? R`spunsurile ]in de domeniul arhicunoscutului: într-o democra]ie, conducerea afacerilor publice este realizat` de institu]iile statului. Acestea, la rîndul lor, au o structur` dual`: pe de o parte un corp de profesioni[ti (care le asigur` func]ionarea curent`), pe de alta un anumit num`r de reprezentan]i politici (care, în acord cu voin]a popular` exprimat` prin vot, asigur` pe o perioad` determinat` direc]ia de rezolvare a problemelor de interes comun). Reprezentan]ii politici sînt ale[i din rîndul membrilor partidelor ce se prezint` în fa]a electoratului. În acest fel, cet`]enii au posibilitatea de a influen]a

decizia politic` [i de a controla felul în care aceasta e exercitat`. Observa]ia pe care o face Ostrogorski acestor

adev`ruri de manual e urm`toarea: dac` ini]ial cet`]enii se organizau (temporar) în func]ie de interesul pentru o

E } N I I T {

40

E C I T I L O P E } N I I T {


problem` sau alta supus` dezbaterii publice, odat` cu permanentizarea sistemului de partide rolul lor e acela de a opta pentru sau împotriva unui program care, în bun` m`sur`, e anterior problemelor lor. Altfel spus, odat` cu apari]ia partidelor politice, dezbaterea public` a încetat a mai reflecta în mod direct problemele cet`]enilor [i a devenit o disput` de programe (sau, în cazul cel mai rù, de persoane) care se supun aproape exclusiv unei logici interne. Sigur, se poate replica faptul c` toate partidele r`mîn deschise spre baz` [i c` tocmai interesul de a ob]ine votul cet`]enilor le determin` s` pun` în centrul preocup`rilor lor ascultarea problemelor acestora. Numai c` problema este aceea c` masele de cet`]eni r`mîn cel mai adesea la fel de pasive ca în alte epoci istorice – pentru a ajunge la formularea propriilor probleme e necesar un lung proces de educare a lor.

O

R, ce se întîmpl` odat` cu prima form` de partid modern – Caucus-ul englez? Educa]ia (ce vizeaz` actualizarea unui con]inut) este înlocuit` de organizare (care ]ine de form`), iar partidul „se str`duie[te s`-[i men]in` partizanii uni]i într-o con- formityexterioar` [i conven]ional`, f`cînd apel mai pu]in la ra]iune, care analizeaz` [i distinge, cît la sentimente; excitînd de predilec]ie emo]iile care tulbur` judecata [i fac voin]a captiv`“ (p. 45). Cît prive[te ideile, „aderen]ii partidului sînt dota]i cu to]ii, în bloc, cu un stoc de convingeri care-i dispenseaz` de orice efort personal“ (idem). Morala? Ascensiunea stereotipurilor, repetate nereflexiv, dar pasional, cu for]a pe care o d` identificarea (democratic`) cu mul]imea. „Nu mai exist` nici dorin]a, nici timpul de a cùta o cale proprie [i de a pune gîndirea la lucru; setea de confort a cucerit toate clasele sociale“. „Pentru imensa majoritate a burgheziei [i a clasei muncitoare lectura ziarului este de acum cel mai mare efort pe care-l poate face un om“ (p. 49). Dar ce vehiculeaz` acest ultim orizont al cunoa[terii care e presa? Pe de o parte o imens` publicitate la adresa oamenilor politici care sfîr[e[te prin a-i transforma în fic]iuni caricaturale, pe de alta un limbaj politic („conservator“, „liberal“, „socialist“) f`r` m`sur` comun` cu experien]a efectiv` a spa]iului public [i care sfîr[e[te prin a se impune doar datorit` repet`rii lui infinite. Personalizarea excesiv` e reversul crescîndei abstractiz`ri [i formaliz`ri a vocabularului public. Pierderea suportului de clas` a diverselor orient`ri politice [i masificarea pe care o antreneaz` urbanizarea face ca discursul diverselor partide s` semene pîn` la confuzie [i problema lor adev`rat` s` nu fie aceea a mesajului, ci aceea a înregiment`rii poten]ialilor suporteri. De unde continua ascensiune a aparatului organizatoric. Performan]ele acestuia – care se inspir` tot mai mult din competi]ia economic` – fac ca rolul candidatului s` fie unul minor, iar acesta – lipsit de o leg`tur` real` cu electorii – s` fie un anonim inter[anjabil. Efectul acestei st`ri de lucruri îl constituie permanenta înt`rire a disciplinei de partid, a c`rei expresie extrem` e atins` la nivel guvernamental. Dar dac` disciplina e cea care d` forma deciziilor

de partid, atunci „dezbaterile din Camer` nu au aproape nici o relevan]` efectiv`, cu excep]ia aceleia de a le permite gladiatorilor partidului s` ias` în eviden]`, ele (dezbaterile) nu schimb` voturile, [i nu conving pe nimeni, dat fiind c` disciplina de partid îi p`ze[te pe to]i aderen]ii de primejdia de a se l`sa convin[i“ (p. 83). Astfel, „abia deosebindu-se unul de altul la nivelul principiilor [i al metodelor, partidele î[i disput` în primul rînd puterea“ (p. 85). Lucrurile acestea nu se întîmpl` pentru c` o inteligen]` malefic` organizeaz` cu rea voin]` un complot împotriva societ`]ii; dimpotriv`, ele au – la fel ca în tragedia greac` – un caracter prescris. La baza lor se afl` muta]ia produs` pe tot parcursul secolului al XIX-lea, în care dezvoltarea economiei capitaliste antreneaz` un masiv proces de urbanizare, care duce pe de o parte la crearea metropolelor europene, pe de alta la omogenizarea corpului social [i la erodarea vechilor structuri ierarhice. De acum înainte problema nu mai e aceea a unei structur`ri verticale a lumii sociale, ci aceea a organiz`rii ei pe orizontal`. Nu doar partidele se îns`rcineaz` cu aceasta, ci [i birocra]ia. „Extinderea sferei guvern`rii, reglementarea continu` (…) [i neputin]a Parlamentului nu au ca efect doar crearea unei armate de func]ionari, ci [i faptul de a li se conferi acestora puteri extraordinare: aproape întreaga administra]ie na]ional` e în mîinile lor, iar gestiunea finan]elor [i chiar legisla]ia sînt sub influen]a lor“ (pp. 99-100). Îns` func]ionarii depind ei în[i[i, în virtutea organiz`rii birocra]iei, de superiorul administrativ, iar acesta de parlamentari sau de mini[tri. Astfel, birocra]ia, de[i în principiu autonom`, cade la rîndul ei sub influen]a disciplinei de partid. Finalmente, „sistemul de guvernare (…), a[a cum e prins între influen]ele sociale [i cele plutocratice, sistemul partidelor organizate, suprema]ia puterii executive [i birocra]ia care ocup` totul, nu e un sistem de guvernare cu adev`rat popular. E o democra]ie condus` de o oligarhie“ (p. 101). Dac`, dezola]i de aceste constat`ri care vizeaz` democra]ia prin excelen]` a Europei – Anglia, ne îndrept`m privirea peste Ocean, spre democra]ia de referin]` a modernit`]ii – Statele Unite ale Americii, ce ne e dat s` vedem? „Impresia pe care o d` adesea Senatul (american) de a fi o oligarhie comercial` în fruntea unui guvern e departe de a fi nefondat`“ (p. 110). Nu trebuie neap`rat s` privim peiorativ o asemenea stare de lucruri; inten]iile cele mai nobile pot [i ele duce la acela[i rezultat. Dependen]a senatorului american de circumscrip]ia sa îl determin` s` militeze doar pentru interesele acesteia, de a[a manier` c` problemele de circumscrip]ie se substituie problemelor de stat, iar Statul ca atare tinde s` se identifice cu juxtapunerea intereselor particulare. No]iunea de partid politic e, în aceste condi]ii, destul de lax`, c`ci nu e bazat` atît pe un program comun, cît pe acordarea temporar` a intereselor în interiorul unei formule generice care are, la un moment dat, cele mai mari [anse de reu[it`. Ceea ce face ca în interiorul aceluia[i partid s` existe adesea diferen]e de opinie mai mari decît cele dintre partide. Acest fapt face dificil` guvernarea unui partid, dar, în acela[i

timp, contribuie la realizarea în]elegerii dintre partide pe anumite probleme: „Armonia între organele separate ale sistemului de guvernare, atîta cît` e ea, se ob]ine gra]ie în]elegerilor private, chiar secrete, gra]ie tîrgurilor, deal urilor, prin prostituarea patronajului preziden]ial [i, în cazurile cele mai importante, prin presiunea opiniei publice, care se ridic` uneori pentru a for]a mîna partidelor“ (p. 124). Acest fapt nu diminueaz` îns` rolul partidelor în via]a public`; e suficient s` ne uit`m la felul în care sînt ale[i reprezentan]ii na]iunii din Senat. Convingerile personale au un rol secund, dat fiind c` ceea ce conteaz` e faptul de a termina cursa ca înving`tor. „Pe de alt` parte, oamenii care intr` în sfera oficial` a vie]ii publice se ab]in a-[i afirma personalitatea politic`; nu au curajul propriilor convingeri – dac` au a[a ceva; evit` s` ia o atitudine tran[ant` în conflictele de opinie; sînt întotdeauna non-committal (nemandata]i), din frica de a se compromite [i din dorin]a de a r`mîne safe (la ad`post)“ (p. 126). Lucrurile care conteaz` cu adev`rat pentru ei – [i de care sînt nevoi]i s` ]in` cont – sînt, în aceast` ordine: interesele proprii sau cele ale grupului pe care-l reprezint`, parola partidului [i fluctua]iile opiniei publice.

A

CEAST~ contraselec]ie a oamenilor politici este posibil` în primul rînd gra]ie campaniilor electorale transformate în megaspectacole care poart` la extrem pasiunile populare – odat` încheiate, publicul se dezintereseaz` de politic` [i se întoarce la ocupa]iile lui obi[nuite. Ceea ce e propriu acestui sistem politic e faptul de a suprapune interesul privat al unor persoane (sau grupuri) cu logica vie]ii politice. Termenul mediu, care face cu putin]` aceast` suprapunere, este acela al Ma[inii de partid. Datorit` acesteia, Statul e pus în slujba economiei – mai exact, în slujba reprezentan]ilor concre]i ai acesteia. Îns` identificarea politicului cu plutocraticul ridic` alte probleme: „Simplul fapt al existen]ei marilor bog`]ii concentrate în cîteva mîini constituie o surs` de demoralizare permanent` în societate: el depreciaz` munca cinstit` [i onest`, dezl`n]uie pasiunile [i invidiile, face din urm`rirea averii aspira]ia suprem`, idealul vie]ii [i refuleaz` toate celelalte aspira]ii ale sufletului uman“ (p. 136). Dar lucrurile acestea nu sînt în m`sur` s`-l opreasc` pe omul Lumii Noi: „«Faptul de a face bani» i s-a înf`]i[at americanului ca fiind menirea omului pe p`mînt, iar ra]iunea de a fi a unei cet`]i ordonate a devenit în ochii sì aceea de a favoriza împlinirea acestei meniri. Ideea scopurilor morale ale Statului s-a estompat în spiritul oamenilor, iar Statului nu i s-a mai cerut decît s` asigure [i s` vegheze producerea bog`]iilor. Prosperitatea material` fiind singurul scop al cet`]ii, exact ca [i sub «bunul tiran», nu exist` în via]a cotidian` decît o singur` m`sur` a valorii actului de guvernare: costul sù. Rùl pe care-l poate face o proast` guvernare se reduce la pierderi de bani. Dac` aceste pierderi nu sînt prea mari pentru cet`]ean, acesta e dispus s` le suporte, fie [i doar pentru a-[i economisi grija [i eforturile necesare pentru a le împiedica“ (p. 138).

41


Omul orientat c`tre cî[tig se investe[te total în prezent, ca atare raporturile lui cu viitorul sînt vagi – ceea ce conteaz` e felul în care reu[e[te s` profite de oportunit`]ile ce i se ofer` acum [i aici. În egal` m`sur`, trecutul nu e pentru el o problem`; orice revenire în timp reprezint` un pas înapoi în raport cu înaintarea spre noi beneficii. Nepunîndu-[i problema viitorului [i neraportîndu-se la trecut, businessman-ul trìe[te într-o hiperbol` a prezentului pe care îl invadeaz` asemeni preriei. E un cuceritor [i, ca atare, e optimist [i încrez`tor în propriile lui for]e. „Statele Unite ar fi astfel mai pu]in o democra]ie [i mai mult o mare companie avînd ca obiectiv descoperirea [i explorarea unui imens teritoriu, companie care ofer` libertatea [i participarea la suveranitatea politic` drept prim` de angajare muncitorilor de care [antierul Lumii Noi are nevoie“ (p. 144). Nici idealismul (candid), nici nenum`ratele organiza]ii [i asocia]ii nu reu[esc s` lege între ei oamenii pe care tocmai urm`rirea interesului personal îi izoleaz`. Politica american` nu face decît s` reflecte o stare de fapt. Dac` în Anglia pericolul politic era acela al încadr`rii corpului social într-o formul` unic`, în Statele Unite el e reprezentat de fisurarea spa]iului public pe liniile multiple ale interesului privat. I se poate repro[a lui Ostrogorski un excesiv sim] critic. În definitiv, în ciuda tarelor pe care le descrie el, democra]iile englez` [i american` au rezistat secolului al XX-lea [i – în concuren]` cu orice alte forme de organizare – [i-au dovedit viabilitatea. Mai mult, modul lor de organizare [i de func]ionare s-a universalizat, reprezentînd ast`zi un bun comun. Probabil, politologul rus ar r`spunde c` faptul c` democra]iile anglosaxone au rezistat nu înseamn` [i c` [i-au rezolvat propriile probleme. Dac` le compar`m cu totalitarismele, ele ne apar întru totul dezirabile. Doar exerci]iul cotidian al practicilor democratice e în m`sur` s` ne arate ce anume e problematic în func]ionarea lor. În fine, universalizarea modelului democratic poate însemna [i faptul c` problemele acestuia dobîndesc o extensie mai mare [i, ca atare, în loc s` se atenueze, devin tot mai acute. „Intensitatea actual` a rùlui difer` de la o ]ar` la alta, ca s` zic a[a, precum ziua difer` de noapte. Îns` sursa [i natura rùlui, formalismul birocratic [i ma[inismul politic, sînt acelea[i, iar primejdiile sale de asemenea – aici înc` îndep`rtate, dincolo imediate [i cu un efect devastator. Vom putea s` ne sustragem acestui rù? Dac` nu, cum va afecta acesta viitorul democra]iei?“ (p. 159).

C

E e de f`cut? Lucrul cel mai important e acela de a r`mîne lucizi. Adic`, pe de-o parte, de a nu ne abandona tenta]iilor indiferen]ei [i ale bun`st`rii personale, pe de alt` parte, de a nu c`dea victime cîntecului de siren` al discursului politic. „Dintre toate regimurile nedespotice, cel democratic e cel mai pu]in capabil de spirit public în condi]iile civiliza]iei moderne. Aceasta a f`cut via]a din ce în ce mai complex`, multiplicînd [i intensificînd interesele private, grijile [i bucuriile, atît pe cele de ordin material cît [i pe cele de un alt ordin. De asemenea,

cet`]eanul, care e un om, e în mod natural împins de instinctul egoist s` sacrifice – în numele grijii pentru pîinea zilnic` [i a celorlalte preocup`ri personale care-l absorb – interesele cet`]ii, care-i apar mai îndep`rtate [i mai pu]in urgente, dac` nu-l las` cu des`vîr[ire indiferent“ (p. 177). Ipostazierea propriet`]ii [i a interesului personal pot, mai mult decît orice altceva, s` videze democra]ia de substan]`. Cultul majorit`]ilor, flatarea adun`rilor publice, încurajarea pasiunilor de mas` etc., toate m`rturisesc acela[i lucru – dispari]ia individului în anonimatul mul]imii. Odat` realizat acest lucru, se trece de la capacitatea de a gîndi [i asuma o problem` la isteria pasional` cu care se încarc` spectacolul polariz`rii [i apoi al confrunt`rii (f`r` miz` real`) a opiniilor. Discursul politic nu mai e reglat pe un om liber [i responsabil, capabil s` în]eleag` [i s` judece, ci pe o mas` pe care nu o anim` decît zgomotul [i furia entertainment -ului la scen` deschis`. Oamenii politici, depinzînd de votul omului comun, „caut` s`-i fie pe plac coborîndu-se la nivelul lui. Îns` cum nu-i cunosc deloc sentimentele, le evalueaz` – de frica de a nu se în[ela – la cel mai jos nivel posibil [i caut` s` se adapteze acestuia“ (p. 188). Efectul cel mai direct al faptului c` omul de rînd se dezintereseaz` de politic` (nefiind solicitat decît la r`stimpuri electorale s`-[i dea cu p`rerea asupra unor teme sau persoane prestabilite) este faptul c` politica îns`[i decade la nivelul unei func]ion`ri mecanice. Cadrele sînt acelea[i, regulile jocului sînt acelea[i, protagoni[tii sînt aceia[i, spectacolul r`mîne [i el acela[i. Pe fondul indiferen]ei civice, via]a politic` se rezum` tot mai mult la lupta partidelor politice. Iar acestea r`mîn prizonierele structurii lor de organizare [i modului în care reu[esc, printr-un amestec de show [i marketing agresiv, s` acopere întregul spa]iu public cu tezele (plate, dac` nu tautologice) ale unor programe-omnibuz, care trateaz` despre orice [i promit totul. Demagogia partidelor nu const` în faptul c` nu-[i onoreaz` promisiunile (ar fi [i imposibil, de vreme ce promit, cu infinit` larghe]e, orice pare conform gustului de moment al publicului), ci în faptul c` monopolizeaz` expresia public` [i, cel mai adesea, o reduc la un dualism facil, dar mediatic: „sau – sau“. În aceste condi]ii, discursul politic se îndep`rteaz` tot mai mult de problemele efective ale oamenilor, devenind un fel de cod ce ]ine de rutina presta]iei oamenilor politici. Iar ace[tia, la rîndul lor, cu cît pretind mai zgomotos c` sînt „reprezentan]ii poporului“, cu atît mai mult tind s` devin` o subcultur` (în sens sociologic) care nu se reprezint` decît pe ea îns`[i. Reprezentativitatea, la fel ca [i suveranitatea popular`, la fel ca [i votul – toate fiind acceptate ca „stîlpi ai democra]iei“ – trebuie nu doar invocate solemn, ci [i gîndite [i regîndite mereu, ]inînd cont de muta]iile – invizibile, dar reale – care au loc permanent în corpul social. Iar mecanica discursului public, formalismul actelor institu]ionale [i banalit`]ile docte ale presei trebuie s` fie obiectul unui neîncetat exerci]iu de rezisten]`. „În lupta ce trebuie angajat` împotriva formalismului, nu poate fi vorba de a-l alunga definitiv din cetate [i de a stabili absoluta su-

veranitate a independen]ei gîndirii [i a autonomiei con[tiin]ei cet`]eanului, nu poate fi vorba de a inunda cetatea cu spirit public, de a face politicienii virtuo[i, de a suprima corup]ia public`, de a elimina spiritul de partid etc. Formalismul nu-[i va pierde niciodat` privilegiile; e inevitabil ca orice societate uman`, în care majoritatea e, fatal, incapabil` s` disting` [i s` judece, s` accepte în mod necesar o regul` exterioar` care s`-i ghideze conduita [i s` urmeze o parol` de ordine ce se exprim` printr-o insign` sau o etichet`. Iar lucrurile acestea sînt cu atît mai valabile în via]a politic` a unei democra]ii din cauza num`rului mare al cet`]enilor – criteriile pur formale vor ac]iona întotdeauna ca un magnet asupra spiritului lor. Nu poate fi vorba de a suprima formalismul, ci de a-i diminua ponderea [i de a o spori pe aceea a judec`]ii, care niciodat` nu e suficient`. Sentimentul va ac]iona întotdeauna asupra majorit`]ii cu o putere mai mare decît ra]iunea, îns` e de dorit s` fie diminuat` puterea impulsurilor oarbe [i s` se fac` un loc mai mare în conduita cet`]enilor motiva]iilor ra]ionale“ (p. 285). Formalismul discursului [i a institu]iilor publice, show-ul steril al presei [i mecanica vie]ii politice nu sînt nimic altceva decît reflexul dezinteresului fa]` de problemele comune [i al refuzului de a gîndi. Promisiunile calpe [i soteriologiile de farduri [i paiete se pot impune doar acelora care refuz` s` accepte faptul c` [i ei, [i lumea în care trìesc e în criz`. Iar aceast` criz` nu e o etap` tranzitorie între dou` perioade de feri-

cire [i prosperitate, ci e însu[i datul nostru ca fiin]e gînditoare [i sociale. Abandonînd miturile vîrstei de aur, omul a intrat în istorie [i, în egal` m`sur`, în criz`. Posibilitatea progresului istoric se bazeaz` ea îns`[i pe con[tiin]a crizei pe care o reprezint` istoria. Dimpotriv`, seduc]ia vocilor care promit înl`turarea crizei [i reinstaurarea arhetipului paradiziac e menit` a da istoria înapoi.

M

ARELE merit al lui Moisei Ostrogorski îl constituie faptul de a ne aminti aceste lucruri. Nu g`sim în paginile lui teorii, formule [i scheme imediat aplicabile în orice context. Nu g`sim obi[nuita retoric` a tratatelor de teorie politic`. Ceea ce ne întîmpin` în paginile Democra]iei [i partidelor politice e o privire, calm`, dar ferm`, care se opre[te rînd pe rînd asupra marilor probleme ale vie]ii publice. Iar într-un sfîr[it se opre[te asupra noastr` – a fiec`ruia dintre noi, în m`sura în care ne asum`m ca cet`]eni. O privire care ne cere s-o sus]inem cu onestitate [i curaj, îns` în fa]a c`reia cei mai mul]i dintre noi ne plec`m ochii. l 1 Not`: textul la care fac referire este Moi-

sei Ostrogorski – La démocratie et les partis poli- tiques , Editions du Seuil, 1979, [i e vorba de o variant` prescurtat` a edi]iilor originare. Toate trimiterile (notate în text doar prin num`rul paginii) sînt la aceast` edi]ie; traducerea pasajelor citate îmi apar]ine. j

E C I T I L O P E } N I I T {

42

h G ellu N aum M E O P

Malul albastru În odaie printre ziare venite din regiuni dep`rtate ca un animal blând ca un om minunat te iube[ti [i stai pe marginea patului cu palmele pe genunchi sau dezlegat de na[tere [i de moarte î]i mângâi obrazul de piatr`-ponce pân` când soarele trece pe partea cealalt` lâng` fotografia fericitului copil care face pipi pe un mal albastru Atunci totul se reîntoarce se regrupeaz` ca într-o cea]` fierbinte în care lucrurile se refac printre obscurele planta]ii ale întâmpl`rii Iar al`turi o femeie întinde cu grij` hainele iubitului înecat [i vorbe[te cu ele aceea care te mai caut` în oasele negre ale fluturilor {i în timp ce tu r`t`ce[ti prin negurile unei puternice b`rb`]ii pe lâng` lope]ile uitate pe mu[uroiul proasp`t al cârti]ei sau prive[ti cl`tinarea celor doi pari înfip]i în mal sau te culci pe p`mânt [i vântul î]i acoper` fa]a cu scaie]i adu[i de cine [tie unde o mare triste]e readuce peisajul lunar al umerilor ei obosi]i [i nu mai exist` cuvinte iar [oaptele ei sunt lucruri care se a[az` pretutindeni umplând t`cerea spintecat` de ]ip`tul trenului [oaptele ei sunt apa adunat` peste urmele t`lpilor dup` ultima ploaie dar e de ajuns o simpl` r`sucire de cheie ca s` auzi curgerea lent` a timpului pe lâng` ciorapii tì umezi]i sau respira]ia greoaie a r`d`cinilor [i iar visezi malul albastru de la cap`tul râului pe care ne rumeg`m feerica p`r`sire  Vasco da Gama [i alte poheme, edi]ie bilingv` român`-englez`, Humanitas, 2007, pp. 108-110


u n a e v o f l I n i r o S e d n e s e D

44

A R U T C E T I H R A


Curajul de a nu construi o

Î

NICOLAE-MIRCEA STANCA

NTRE imaginea embrionar` a ceea ce va fi [i primele nota]ii sumare pe hârtie exist` un prea pu]in cunoscut interval al crea]iei arhitecturale, straniu amalgam de ra]iune [i intui]ie care ia na[tere într-o frac]iune de secund` sau în ani întregi de cùt`ri. Se cunoa[te doar faptul c` ceea ce va ap`rea în fa]a ochilor no[tri dup` înl`turarea ultimelor schele este departe de schi]ele de început care, la rândul lor, poart` doar o urm` din ceea ce ini]iaz` crea]ia arhitectural`. În lipsa unui acces la acest interval al crea]iei, în]elegerea noastr` nu poate cuprinde decât opera finit` de arhitectur`, din care fac parte [i desenele dup` care o anumit` construc]ie a fost realizat`. Nu cred s` existe arhitec]i care s` nu-[i doreasc` realizarea propriilor proiecte, de aceea crea]ia exist` pentru o materializare a desenelor. Secolul trecut ne-a adus, din nefericire, [i tipul arhitectului-demiurg, ale c`rui proiecte se situeaz` dincolo de orice context urban existent. Au ap`rut astfel [i construc]ii urm`rind desene ce nu au mai fost precedate de acel interval al crea]iei. Dispari]ia imediat` a sensibilit`]ii, a intui]iei arhitectului-creator a fost urmat`, într-un nefericit târziu, [i de cea a ra]iunii. Afla]i nu de pu]ine ori în fa]a sau în interiorul unor asemenea cl`diri, ne dorim ca ele s` nu fi fost realizate vreodat` [i constat`m c`, din p`cate, în arhitectur` poate exista materializare [i în absen]a crea]iei. Pornind de la aceast` experien]` pe care, înclin s` cred, to]i am avut-o la un moment dat, ne putem întreba dac` a nu construi constituie, de asemenea, o ipostaz` a crea]iei arhitecturale.

o

Când spun a nu construi nu m` gândesc la o construc]ie captiv` în intervalul crea]iei (deci netranspus` pe hârtie), [i cu atât mai pu]in la un proiect nematerializat (dar ale c`rui desene exist`), ci la o „ac]iune“ de non-edificare con[tient`, care poate fi considerat` drept rezultat al crea]iei arhitecturale la fel de bine ca un edificiu impozant. Cel mai important argument în sprijinul nostru este ora[ul însu[i. S` ni-l închipuim, de pild`, într-un model simplificat, ca o sum` de probleme de geometrie. Ne amintim cu to]ii, din anii [colii, de acele desene care ilustreaz` fiecare problem` în parte. Atunci când este pus în fa]a unui loc liber al ora[ului, arhitectul se confrunt` cu una din aceste probleme de geometrie pe care, apelând la intui]ie [i la un ra]ionament riguros, este dator s` o rezolve. În cele mai multe din cazuri, „desenul“ ce rezult` în urma datelor problemei este extrem de elaborat. Îns` arhitectul-demiurg a reu[it s` [tearg` par]ial sau total ilustra]iile în fa]a c`rora s-a aflat, preferând s` le înlocuiasc` printr-o nou` problem` de geometrie la care, desigur, r`spunsul era mereu dinainte [tiut. Noile probleme au devenit mai pu]ine la num`r [i au fost rezolvate mecanic, întocmai ca un [colar care „înva]`“ matematica pe de rost, f`r` a o gândi sau intui în vreun fel. „Culegeri“ întregi de astfel de probleme de geometrie au disp`rut pentru a l`sa loc la dou`-trei „desene“ facile, pe care le întâlnim la nesfâr[it. Iar acolo unde desenele cele vechi nu au apucat s` fie distruse, ele se juxtapun celor noi, generând situa]ii aproape f`r` ie[ire. Din fericire, ne-au mai r`mas câteva din problemele originare. Ele sunt nu numai foarte rare, ci, mai ales, definitorii pentru ora[ul care le-a generat. S` ne amintim c`, în geometrie, desenul care con]ine datele ini]iale este, în majoritatea cazurilor, de ajuns pentru demonstrarea problemei. Exist` îns` [i situa]ii când, pentru a duce la bun sfâr[it ra]ionamentul, este necesar` o construc]ie ajut`toare (de pild`, o linie suplimentar` între dou` puncte ale desenului de la început), o „cheie“ care nu se g`se[te nici în enun]ul problemei, nici în teoreme. Ea este expresia intui]iei matematice cu finalitate ra]ional`, întrucât face posibil` demonstra]ia problemei. În modelul pe care l-am ales, arhitectul se substituie matematicianului: o nou` cl`dire transform` imaginea ora[ului în aceea[i m`sur` în care, în geometrie, o construc]ie ajut`toare în-

trege[te desenul ini]ial al unei probleme. Mai mult, o nou` crea]ie arhitectural` nu poate fi gândit` în afara contextului sù urban, a[a cum nici construc]ia geometric` suplimentar` nu poate înlocui desenul din care face parte. În fa]a acestor „probleme de geometrie“, arhitectul nu este chemat s` ofere un nou desen, ci s` des`vâr[easc` o imagine urban` conturat` de-a lungul timpului. Originalitatea apar]inând în întregime locurilor sensibile ale ora[ului, singurul gest creator al arhitectului r`mâne discre]ia, exprimat` mai cu seam` în dimensiunile [i propor]iile noilor cl`diri. Ne mai r`mân doar acele probleme ce nu mai au nevoie de vreo construc]ie ajut`toare, demonstra]ia fiind bazat` doar pe desenul rezultat în urma enun]ului. Ora[ul ofer` [i el câteva astfel de situa]ii în care intui]ia [i ra]ionamentul se afl` dincolo de desen [i în absen]a oric`rui gest creator. M` refer la acele contexte urbane unde orice construc]ie în plus ar fi nepotrivit`. De aceast` dat`, discre]ia devenind ea îns`[i insuficient`, arhitectul trebuie s` g`seasc` curajul de a nu construi. În fine, s` recurgem la un exemplu din Bucure[ti: Calea Victoriei. Calea Victoriei este (înc`) o arter` sufocat` de circula]ia auto, unde o plimbare continu`, de la un cap`t la cel`lalt (adic` din Pia]a Na]iunilor Unite pân` la Pia]a Victoriei), reprezint` o nepl`cut` aventur`. În unele locuri este total obscur` (cum se întâmpl` la intersec]ia cu strada Amzei), în altele trotuarele sunt incredibil de înguste [i, în consecin]`, imposibil de parcurs. Pe de alt` parte îns`, poten]ialul acestei artere este enorm, dac` ne gândim numai la valoarea cl`dirilor ce o str`juiesc pe toat` lungimea. Totodat`, Calea Victoriei a fost de-a lungul vremii intens construit` , ceea ce a f`cut ca spa]iile libere s` fie extrem de rare [i de necesare, întrucât parcurgerea pe jos a unui traseu de circa trei kilometri nu se poate face f`r` opriri, iar îngustimea acestei celebre spine a ora[ului impune prezen]a câtorva locuri de respiro , largo -uri urbane necesare nu numai pentru vegeta]ie [i odihn`, ci [i pentru a pune mai bine în valoare o serie de edificii dintre cele mai semnificative. În acest punct este necesar s` ne amintim c`, imediat dup` 1989, Calea Victoriei mai oferea o serie de spa]ii-pretext pentru punctarea prin non-edificare a acestei artere. Oportunit`]ile au disp`rut una dup` alta, f`r` nici un fel de reac]ie din partea bucure[tenilor: amplasamentul fostului hotel Victoria (Hôtel de France),

pr`bu[it în urma cutremurului din 1977, a fost ratat prin cl`direa de birouri ce st` acum între Palatul CEC [i magazinul Victoria; locul r`mas liber în urma dispari]iei vechiului Teatru Na]ional a fost recent ocupat de o construc]ie cu o arhitectur` discutabil` [i care las` în spate un inexplicabil hiatus; în fine, un ultim exemplu este intersec]ia cu strada Manu (Lt. Lemnea), unde tocmai a fost demolat` cl`direa unui fost minister, care, de[i periculoas` din punct de vedere structural, avea marea calitate de a fi p`strat un generos largo spre Calea Victoriei, deschizând astfel o frumoas` perspectiv` spre Casa Vernescu. La ora la care scriu toate acestea, m` întreb dac` prin ceea ce se va construi acolo se va p`stra [i amenaja acest spa]iu valoros spre a fi restituit publicului. Mai r`mâne, desigur, problema Pie]ei Revolu]iei, extrem de controversat`. Nu se poate contesta c` acest spa]iu reprezint` principalul respiro al Cìi Victoriei. Aceasta nu înseamn` c` el se închide definitiv arhitecturii, ci, dimpotriv`, cere o rezolvare discret` , mai precis o construc]ie ajut`toare, [i nu o [tergere definitiv` a „desenului“ sù. Cu atât mai mult cu cât Pia]a Revolu]iei este una din acele pu]ine [i extrem de pre]ioase probleme de geometrie pe care ni le mai ofer`, înc`, ora[ul.

În apropierea Academiei Române se afl` gr`dina (f`r` nume?) unde este amplasat bustul lui Nichita St`nescu. Nu numai c` nu s-a cl`dit nimic în acest loc, dar, mai mult, el este în întregime oferit ora[ului [i locuitorilor sì , fiind amenajat [i p`zit. Este un loc în care lipsesc por]ile cu lac`te [i gardurile opace, ceea ce-l face s` apar]in` întru totul imaginii Cìi Victoriei. Nu întâmpl`tor am încheiat cu acest spa]iu: el exist` pe Calea Victoriei [i este exemplul pe care se sprijin` acest text, ce se dore[te a fi o pledoarie pentru „construc]iile ajut`toare“. Ar fi de dorit ca spa]iile existente în ora[ele noastre s` se întregeasc`prin discre]ie arhitectural` sau, dup` caz, s` fie p`strate prin non-edificare , întrucât a nu construi în anumite situa]ii nu este marca nepriceperii unui arhitect, ci reprezint` o expresie a coloanei vertebrale a profesiunii [i, totodat`, o alt` dimensiune a crea]iei arhitecturale. j

45


De ce nu suntem englezi? o

C~T~LIN AVRAMESCU

N

U e doar volanul pe dreapta, culoarea berii sau gazonul perfect tuns. Nici o alt` ]ar` din Europa modern` nu ne-a marcat într-atâta existen]a a[a cum a f`cut-o Anglia, de trei secole încoace. De la bulgari avem iaurtul, de la francezi pe Voltaire, iar de la nem]i dubi]ele Volkswagen ale genera]iei Flower-Power . De la englezi, aproape tot restul, de la frânele cu discuri [i apa la sticl` pân` la Shakespeare, presa popular` [i dominionul Canadei. Cultural [i politic vorbind, Anglia este la zenitul Europei, ceea ce aceasta a aspirat mereu s` fie. Noi am e[uat în a fi autentic europeni, aici, numai în m`sura în care nu suntem englezi. Cum s-a întâmplat acest lucru? E un loc comun al literaturii istorice c` în Anglia a avut loc ceva numit „revolu]ia industrial`“. Mai nou, începem s` realiz`m c` acolo a mai avut loc o revolu]ie cu implica]ii profunde, anume „revolu]ia [tiin]ific`“. Îns` Anglia a mai adus ceva în universul omului politic european: o nou` concep]ie despre drept [i cet`]enie. Uneori m` întreb dac` nu cumva acest lucru ar trebui s` ne fie evident nou`, celor care venim dintr-o ]ar` în care domne[te o semi-anarhie, îndat` ce debarc`m în Britania, unde oamenii, f`r` s` îi sileasc` nimeni, se a[az` la coad` în sta]ia de autobuz. Ce for]` a modelat aceast` societate? Ce fel de norme sunt acestea, care duc la o ordine strict` [i complex` într-o ]ar` f`r` constitu]ie scris` [i f`r` buletine de identitate? Acestea sunt întreb`rile pe care mi le-am pus atunci când am citit al doilea volum al monumentalei istorii a dreptului scris` de Harold Berman, profesor la Harvard. Primul volum, The Formation of West- ern Legal Tradition, ap`rut în 1984, a devenit una din lucr`rile fundamentale cu privire la revolu]ia papal` din secolele XI-XIII, ce a pus bazele sistemelor europene de drept.

I U L U T P E R D

o

Volumul secund, ap`rut dup` o lung` pauz`, trateaz` transform`rile, nu mai pu]in revolu]ionare, din ariile luteranismului german [i puritanismului englez. La acestea din urm` am s` m` refer mai jos. Una dintre chestiunile pe care lucr`rile lui Berman le clarific` e aceea a raporturilor dintre dreptul britanic [i dreptul continental. Noi suntem obi[nui]i s` facem aceast` distinc]ie, între „dreptul comun“ (common law ) [i sistemul „codului civil“, de origine francez`. Îns` a[a cum Berman arat`, magistral, în ambele volume amintite, dreptul englez a evoluat mult timp ca parte a sistemului de drept european, spre exemplu în leg`tur` cu dreptul canonic dezvoltat de juri[tii scolastici. Aceasta nu înseamn` c` dreptul englez nu ajunge s` dezvolte caracteristici unice. Iar dintre acestea, esen]ial` prin implica]iile sale mi se pare doctrina „conspira]iei“. Dup` Berman, doctrina modern` a conspira]iei, care prevaleaz` [i în jurispruden]a Statelor Unite, î[i are originea în pronun]`rile tribunalelor regale din Anglia de la finele secolului al XVII-lea [i este singular` în contextul sistemelor legale occidentale (p. 326). Acestea pedepsesc „complicitatea“, ceea ce presupune participarea efectiv` a mai multor persoane la comiterea unui act ilegal sau la preg`tirea acestuia. Dreptul anglo-american sanc]ioneaz` îns` simplul acord între mai multe persoane de a comite un act ilegal – sau care, nefiind ilegal dac` e s`vâr[it de un individ, devine astfel dac` la el particip` mai mul]i. Conform lui Sir Edward Coke, marele jurist al primei jum`t`]i a secolului al XVIIlea, simplul acord verbal de a comite un act care prejudiciaz` binele public e ilegal, chiar dac` cei în cauz` nu au f`cut nimic pentru a pune în practic` acest acord. În 1664, spre exemplu, un tribunal din Londra i-a g`sit vinova]i pe capii breslei berarilor pentru a se fi

în]eles s` nu produc` o anumit` bùtur`, cu scopul de a priva Coroana de veniturile rezultate din vânzarea acesteia. Interpretarea standard a acestui gen de delict a fost stabilit`, în 1705, de Lordul Holt: nu e nevoie de nici un alt act pentru a stabili verdictul de „conspira]ie“, pentru c` simpla reuniune a unor indivizi care pl`nuiesc s` comit` o ilegalitate e un act public (p. 327). Consecin]ele unei asemenea doctrine au fost [i sunt considerabile în spa]iul public anglo-american. Noi suntem obi[nui]i s` consider`m infrac]ionalitatea ca pe o sum` de acte individuale, ca în exemplul cu ho]ul care sare gardul [i fur` o gìn`, dup` care dispare în noapte, pentru a se duce s` o frig` [i s` o m`nânce de unul singur, la pro]ap. Dar realitatea e c` în societ`]ile tradi]ionale delincven]a este, de regul`, o întreprindere colectiv`. Banditismul, de pild`, era o ocupa]ie de grup [i, totodat`, o prezen]` comun` în numeroase zone, din China medieval` pân` în Spania secolului al XVIII-lea. Pirateria, furtul de animale, braconajul, violul: iat` alte exemple care ilustreaz` acest caracter gregar al delincven]ei în societ`]ile premoderne. În sate din numeroase regiuni ale lumii, chiar [i în prezent exist` ciocniri între grupuri de tineri, cu ocazia unor festivaluri unde violen]a e un ingredient a[teptat [i acceptat.

C

EEA ce a reu[it Anglia, practic înaintea oric`rei ]`ri din Europa modernit`]ii timpurii, este nu atât de a reduce delincven]a. E drept c` actele de violen]` au sc`zut ca num`r [i gravitate, în timp ce delictele contra propriet`]ii, probabil [i datorit` acumul`rii de avere, au fost percepute ca fiind intolerabil de numeroase. Principala diferen]` între Anglia [i continent este fracturarea delincven]ei de grup. Simplu spus, delincven]a de grup a fost urm`rit` nemilos în Anglia [i

redus` la forme marginale. Bandi]ii, pira]ii [i braconierii au fost primii care au c`zut prad` rigorii legii, eficien]ei autorit`]ilor [i intoleran]ei crescânde a publicului. A fi delincvent, în Anglia, a însemnat, din ce în ce mai mult, a fi singur. A doua caracteristic` pe care Berman o pune în eviden]` [i pe care doresc s` o men]ionez aici este aceea privitoare la doctrina despre omicid, mai precis a[a-numita felony-murder rule („regula infrac]iune-crim`“, în lips` de o traducere mai bun`; vezi p. 324 [i urm`toarele). {i aceasta e o caracteristic` a sistemului de drept anglo-american [i stabile[te c` dac` cineva moare în cursul comiterii unei infrac]iuni atunci fapta este considerat` drept crim`, chiar dac` nu a existat inten]ia anterioar` [i chiar dac` decesul ar fi fost neprev`zut. Spre exemplu, dac` un ho] vine noaptea s` îmi fure televizorul iar eu fac atac de cord când îl v`d [i mor pe loc, lista capetelor de acuzare va include [i acuza]ia de crim`. Rezultatul a fost o sporire a durit`]ii sentin]elor pronun]ate de judec`torii englezi, începând cu secolul al XVII-lea. Fragmentarea grupurilor infrac]ionale [i sentin]e mai aspre pentru infrac]iuni complexe: iat` un binom care a contribuit decisiv la formarea ordinii legale anglo-americane. Acesta este un proces în care, a[a cum arat` Berman, teologia calvinist` preluat` de puritanii englezi a avut un rol capital. Puritanii, sprijinindu-se pe o

doctrin` complex` a p`catului individual, au pus în eviden]` depravarea natural` a individului, pe care autorit`]ile legitime trebuiau s` o st`vileasc`. Pentru puritani, aceasta a însemnat [i o concep]ie aparte despre mil`, care nu excludea, ci chiar presupunea pedeapsa, cu asupra de m`sur`, pentru c` „pedeapsa pentru cei vinova]i e mil` pentru inocen]i“ (p. 329). Acum putem realiza mai bine [i de ce noi nu suntem englezi. Pentru oricine care studiaz` istoria }`rilor Române în perioada de formare a statului modern contrastul cu Anglia este evident. C`l`torii strìni sunt ului]i s` g`seasc` la nord de Dun`re un t`râm al f`r`delegii, unde legea e sinonim` cu bunul plac al celor puternici. Pedepsele pentru adulter, spre exemplu, sunt aplicate cu ciomagul de mitropolit, pe sc`rile bisericii, dup` audierea vecinilor [i „binevoitorilor“, rechizi]iile [i servitutea cea mai abject` sunt moned` curent`, iar sate întregi fug pe coclauri pentru a se ascunde de omul cu impozitele (localitatea Chitila î[i trage numele de la cei care se „chiteau“ când venea func]ionarul cu „zeciuirea“). Jurispruden]a, firesc, nu a fost, în aceste condi]ii, o preocupare de interes capital a intelectualilor români. Nici Biserica ortodox` nu a fost conectat` la evolu]iile dreptului din lumea catolic` [i protestant`. Noi am r`mas aici, precum Vitoria Lipan, s` ne cùt`m dreptatea cu baltagul. j

l Harold Berman

LAW AND REVOLUTION II. THE IMPACT OF THE PROTESTANT REFORMATION ON THE WESTERN LEGAL TRADITION Harvard University Press, Cambridge MA & London: 2003, 522 pp.

A I R O T S I

46


Lev Tolstoi, între dumnezeire [i umanitate L A N R U J

o

P

DUMITRU POPOIU

ENTRUa în]elege pe deplin opera unui scriitor, apelul la comentarii f`cute de c`tre speciali[ti nu e întotdeauna cea mai bun` cale de urmat. Este mai important` descoperirea contextului în care aceast` oper` a fost scris`, din acest motiv jurnalul nu reprezint` o simpl` curiozitate menit` s` descrie momentele intime ale cuiva, ci într-o m`sur` cel pu]in la fel de mare el este o „ma[in` a timpului“ care ne introduce într-un univers interior. Un jurnal al ultimilor ani seam`n` cu un filtru de ap` din analiza c`ruia ne putem da seama prin ce anume a trecut apa [i ce substan]e au contaminat-o în trecerea ei. Tot a[a însemn`rile unui scriitor aflat la cap`t de drum se constituie ca o sintez` a gândirii acestuia. Pe parcursul întregii sale vie]i, Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) [i-a dovedit neputin]a de a accepta via]a a[a cum e ea, iar jurnalul ultimilor sì ani (1907-1910), intitulat Despre Dumnezeu [i om , pune în lumin` setea de justificare ra]ional` [i moral` a vie]ii. Cercetând opera lui Tolstoi, Vladimir Nabokov observa c` doar dou` subiecte l-au atras cu adev`rat pe acesta, anume via]a [i moartea, iar ele au fost reexaminate în fiecare nou` scriere, cu o complexitate mereu sporit`. Ne ajunge s` urm`rim Moartea lui Ivan Ilici sau Anna Karenina ca s` vedem c` acestea sunt, într-adev`r, temele fundamentale ale operei tolstoiene. Aflat la o vârst` înaintat`, Tolstoi g`se[te o justificare

o

pentru anii b`trâne]ii, care, crede el, sunt cei mai folositori pentru om. Acum „roadele pomului meu au dat în pârg“, noteaz` la 14 ianuarie 1907. Dac` mul]i consider` b`trâne]ea drept o perioad` a declinului, în care singura preocupare adev`rat` este cum s` mai p`c`le[ti înc` o zi moartea, el are alt` viziune. B`trâne]ea este, ca [i copil`ria, o vârst` fericit`, în care timpul e abolit [i omul se plaseaz` într-un prezent continuu, uitând de grijile zilei, care sufoc` spiritul. Pentru el, ars vivendi este ars bene moriendi , iar moartea, departe de a fi ceva rù, e chiar a[teptat`, pentru c` tot ceea ce e relativ dispare odat` cu venirea ei. Timpul [i spa]iul, ca limit`ri umane, nu î[i mai au sensul, iar propriul eu, v`zut [i el ca o m`rginire, dispare întocmai, omul întorcându-se în Dumnezeu, esen]a întregului univers. Iluziile vie]ii p`mânte[ti, v`zute într-o manier` înrudit` cu budismul [i hinduismul, au îns` un rost [i ele: spa]iul îl face pe om s` descopere iubirea fa]` de cei din jur, iar timpul î[i reg`se[te sensul în evolu]ia omului c`tre o viziune integratoare. Alteritatea nu separ` pe om de semenii sì, ci dimpotriv`, îl duce pe acesta la ceea ce îl une[te cu toate fiin]ele, la esen]a tuturor, care este una singur`, dincolo de orice doctrin` religioas` ori politic`, clas` social` sau ras`. Perpetua curs` metafizic` tolstoian` în cùtarea unei credin]e perfecte, care s`-i aduc` pacea interioar`, nu s-a identificat niciodat` în totalitate nici cu cre[tinismul pravoslavnic ori de alt` confesiune, nici

l Lev Tolstoi

DESPRE DUMNEZEU {I OM – DIN JURNALUL ULTIMILOR ANI (1907-1910) Trad. de Elena Dr`gu[in-Richard, Humanitas, Bucure[ti, 2006, 270 pp.

cu islamul sau budismul, ci cu esen]a care se reg`se[te în toate. „Credin]a adev`rat` – spune Tolstoi – e numai cea care este una pentru to]i oamenii. Iar acest lucru necesar tuturor exist` în toate credin]ele“ (14 ianuarie 1909). Viziunea unit`]ii a toate – aceasta e adev`rata credin]`, care nu poate s` aib` dogme, ierarhie, l`ca[ de cult sau, mai mult, no]iunea de Dumnezeu personal. Conflictul cu Biserica Pravoslavnic` nu s-a l`sat a[teptat, în condi]iile în care teosofia [i agnosticismul f`ceau carier` în rândurile intelighen]ieipetersburgheze. Anti-institu]ionalismul sù f`]i[ a avut ca urmare excomunicarea lui în 1901, împingându-l [i mai mult c`tre anarhism: „Ekklesia ca adunare a ale[ilor este primul p`cat, înc`lcarea înv`]`turii lui Hristos despre fr`]ia universal`“, scria la 17 martie 1907. Cre[tinismul pur, sus]inea cu înver[unare, este o credin]` interiorizat`, abstractizat` la maximum, iar respectarea riturilor [i dogmelor reprezint` cea mai mare erezie, pentru c` ra]ionalizeaz` misterul divin, de nep`truns. Mult mai tran[ant în a condamna rigiditatea pravoslavnicilor se arat` atunci când, vizitat de un episcop care dorea s` îl converteasc` m`car la sfâr[itul vie]ii, refuz` s` accepte reintrarea în comunitate, spunând c` „nu pot s` m` împ`rt`[esc înaintea mor]ii, a[a cum nu pot s` rostesc înaintea mor]ii cuvinte murdare… Pentru mine, orice ac]iune exterioar`, cum e împ`rt`[ania, ar fi o t`g`duire a sufletului, a binelui, a înv`]`turii lui Hristos, a lui Dumnezeu“ (22 ianuarie 1908). În aceea[i linie, refuzând orice fel de conceptualizare a no]iunii de Dumnezeu, de suflet sau de rela]ie personalist` între ele, neag` [i dumnezeirea lui Hristos (25 noiembrie 1909), pentru c` Dumnezeu este în aceea[i m`sur` în fiecare dintre om, numai c` trebuie descoperit. Îns`, blamat ca institu]ie, cre[tinismul e în`l]`tor ca idee: aceasta e religia întemeiat` pe iubirea aproapelui pân` la jertf` de sine, e un mod

de via]` care neag` dreptul de proprietate [i sus]ine egalitatea tuturor [i non-violen]a. Propov`duirea desfiin]`rii oligarhiei [i stabilirea propriet`]ii comune l-au f`cut popular pe Tolstoi în perioada comunist`, dar el nu e nici pe departe un p`rinte al bol[evismului, pe care îl atac` în mai multe rânduri. Instaurând comunismul nu se face altceva decât înlocuirea unui tip de violen]` cu altul, c`ci statul, capitalist sau comunist deopotriv`, e un mijloc de a subordona masele prin folosirea violen]ei. Voindu-se a fi un revolu]ionar pacifist, Tolstoi propune tehnici non-violente pentru a schimba lumea. De aceea, modul de gândire pravoslavnic e de preferat comunismului, c`ci via]a cre[tin` nu poate s` coexiste cu nici o guvernare prin constrângere [i necesit` sacrificarea individualismului: „Cred c` pentru cre[tini nu poate exista nici comunismul, nici dreptul la proprietate. Cre[tinismul, cu temeiul lui esen]ial, libertatea deplin`, care exclude posibilitatea violen]ei omului împotriva omului, anuleaz` [i comunismul [i dreptul la proprietate“ (22 august 1907). Cre[tinismul este singurul „anarhism în]elept“, care ignor` manifest`rile „externe“ ale vie]ii [i se preocup` doar de „eul“ spiritual al omului. Viziunea panteist` a lui Tolstoi nu este strìn` de lecturile sale din tinere]e, între care la loc de frunte se situau Upani- [adele [i textele sacre budiste, dar în mare m`sur` ea este influen]at` de coresponden]a bogat` cu Mahatma Gandhi (1869-1948), care îl considera pe Tolstoi „cel mai mare apostol al non-violen]ei pe care l-a produs epoca“. Gandhi chiar a întemeiat un ashram în timpul exilului sù în Africa de Sud, pe care l-a numit „Colonia Tolstoi“, iar politica non-violen]ei dus` de el în vederea eliber`rii Indiei a fost, în mare m`sur`, meritul scriitorului rus. Cùtarea esen]ei tuturor lucrurilor, care este scopul real al vie]ii, merge în r`sp`r cu toate cùt`rile actuale, afirm` Tol-

stoi. În loc s` tind` spre unitate, omenirea pare a merge în direc]ia unei separa]ii din ce în ce mai vizibile dintre planul material [i cel spiritual. Omul modern înlocuie[te în via]` verbul „a fi“ cu „a avea“ [i astfel întrebarea asupra sensului nici nu se mai pune: „Ma[ini pentru a face ce? Telegraful pentru a transmite ce? {colile, […] pentru a înv`]a ce? […] Cì ferate pentru a merge încotro? {i cine merge? Milioane de oameni aduna]i [i supu[i unei singure autorit`]i, pentru a face ce? Spitale, doctori, farmaci[ti, pentru a prelungi via]a, dar pentru ce s-o prelungeasc`? […] Veni]i-v` în fire pre] de un ceas [i ve]i vedea limpede c` singurul lucru important în via]` nu-i ceva exterior. Avem nevoie doar de ce se afl` în noi în[ine…“ (10 mai 1910). Tolstoi î[i g`se[te sensul cùt`rilor sale în convorbirile cu Dumnezeu, în care parc` se pierde spre sfâr[itul vie]ii. Rug`ciunea ce se reg`se[te aproape zilnic în paginile jurnalului tinde s` se interiorizeze, s` se limpezeasc`. Din dorin]a de a trì în iubire fa]` de toate cele create (13 februarie 1907) îl descoper` pe Dumnezeul interior [i î[i d` seama c` rug`ciunea-cerere nu e cel mai potrivit dialog. În ultimul an al vie]ii medita]iile sale seam`n` izbitor de mult cu ale marilor mistici, transformându-se într-o rev`rsare de bucurie [i pace: „M` bucur c` [tiu c` Tu e[ti [i c` eu sunt [i mai ales c` [tiu c` Tu [i eu suntem una…“ (18 octombrie 1909); „Da, sunt cu Tine, iar acum m` gândesc numai c` vreau s` fiu cu Tine…“ (27 iunie 1910). Convins c` eliberarea se ob]ine renun]ând la orice ar însemna persoan`, deci diviziune, Tolstoi a fugit de acas`, unde nu era în]eles, g`sindu-[i moartea într-o gar`, ca un anonim, a[a cum [i-a dorit atunci când, refuzând orice recunoa[tere pe plan literar sau filosofic, spunea: „V` rog s` ]ine]i minte c` în afar` de Lev Tolstoi mai exist` o mul]ime de al]i oameni“ (6 noiembrie 1910). j

47


Metafizica limbajului o

PAUL SANDU

D

o

E{I este destul de pu]in cunoscut în spa]iul filosofic românesc, Saul Kripke este poate cel mai important filosof analitic contemporan prin realiz`rile sale în domeniile logicii modale, filosofiei limbajului, epistemologiei sau filosofiei min]ii. Scrierile sale nu sunt numeroase [i de cele mai multe ori nu dep`[esc câteva zeci de pagini, fiind uneori transcrierile unor conferin]e, a[a cum este [i lucrarea de fa]`, Numire [i necesitate , în mod cert cea mai important` lucrare a sa. Cele trei prelegeri sus]inute la Universitatea Princetown la începutul anului 1970 sunt înso]ite de o prefa]` [i de o addenda [i sunt organizate în jurul unor probleme extrem de disputate, cum ar fi distinc]iile dintre conceptele de analitic , necesitate [i a priori , sau teoria Frege-Russell asupra numelor proprii. Chiar dac` ,,o mare parte din aceast` lucrare sugereaz` un anumit aparat formal“ (p. 135), stilul ei r`mâne unul colocvial iar în]elegerea argumentelor nu necesit` competen]e speciale în domeniul logicii matematice. Îns` uneori urm`rirea construc]iei argumentative nu este, cu toate acestea, mai pu]in dificil`, chiar dac` filosoful face de nenum`rate ori apel la intui]iile fiec`ruia [i ofer` necontenit exemple. În cea dintâi prelegere, Kripke propune o analiz` detaliat` a concep]iei lui Frege [i Russell asupra rela]iei dintre nume [i descrip]ii pe care o sistematizeaz`, la începutul celei de-a doua prelegeri, sub forma unor teze – în num`r de [ase – pe care le respinge apoi una câte una. Filosoful american nu poate fi de acord c` numele proprii sunt de fapt descrip]ii definite prescurtate sau deghizate [i dobândesc un sens datorit` unui m`nunchi de descrip]ii asociate individului pe care îl numesc: ,,Atât Frege cât [i Russell au considerat, [i se pare c` au ajuns la aceste concluzii independent unul fa]` de cel`lalt, c` Mill a gre[it întrun sens foarte tare: de fapt, un nume propriu, folosit în mod corect, este pur [i simplu o de-

scrip]ie definit` prescurtat` sau deghizat`. Frege a afirmat în mod specific c` o astfel de descrip]ie d` sensul numelui“ (p. 31). Pentru a putea urm`ri felul în care Kripke argumenteaz` împotriva acestei concep]ii trebuie mai întâi s` în]elegem distinc]ia pe care acesta o face între designatori rigizi [i nonrigizi (din aceast` categorie f`când parte [i descrip]iile definite), folosindu-se de paradigma logicii modale. În esen]`, Kripke sus]ine c` ne putem foarte bine imagina o situa]ie contrafactual` în care Aristotel s` nu fi fost profesorul lui Alexandru, îns` nu ne putem imagina o situa]ie în care Aristotel s` nu fi fost Aristotel. Cu alte cuvinte, descrip]ia definit` ,,profesorul lui Alexandru cel Mare“ ar putea s` nu se refere la Aristotel, ci la altcineva, sau chiar la nimeni, într-o situa]ie în care altcineva (sau nimeni) ar fi fost profesorul lui Alexandru. A[adar, descrip]ia definit` ,,profesorul lui Alexandru“ nu îl designeaz` pe Aristotel în acela[i fel în care o face numele de Aristotel, ci non-rigid, de vreme ce putem accepta c` am vorbi în continuare de Aristotel chiar dac` n-ar fi fost profesorul lui Alexandru sau n-ar fi scris ceea ce avea s` poarte mai târziu numele de Metafizica. Teoria lui Kripke despre designatorii rigizi sus]ine, cu alte cuvinte, c` felul în care folosim numele proprii are anumite implica]ii metafizice. Aceast` concep]ie este radical diferit` de cea a lui Frege [i Russell [i este susceptibil`, a[a cum vom vedea, de a furniza nenum`rate argumente împotriva tezei celor doi filosofi potrivit c`rora sensul numelor este dat de descrip]iile definite asociate numelor respective. În afar` de argumentul prezentat mai sus care se refer` la fapte modale, sus]inând c` am fi continuat s` vorbim de Aristotel chiar dac` nimic din ceea ce îi este atribuit filosofului grec (sau o bun` parte din descrip]iile definite asociate acestuia) nu ar fi adev`rat, Kripke expune diverse argumente care ar putea fi subsu-

mate altor dou` categorii: fapte epistemice [i fapte semantice. Din prima categorie face parte un argument care discut` posibilitatea ca o persoan` s` cunoasc` aceea[i descrip]ie definit` despre dou` persoane diferite: ,,S`-l lu`m pe R. Feynman […] un proeminent fizician teoretician contemporan. Fiecare de aici (sunt sigur!) poate formula con]inutul uneia dintre teoriile lui Feynman în a[a fel încât s`-l deosebeasc` de Gell-Mann. Totu[i, omul de pe strad`, care nu posed` aceste capacit`]i, poate totu[i s` foloseasc` numele «Feynman». Când este întrebat, el va spune: ei bine, el este fizician sau ceva de felul acesta. El nu poate socoti c` aceasta individualizeaz` pe cineva în mod unic. Totu[i, consider c` el utilizeaz` numele «Feynman» ca un nume pentru Feynman“ (p. 72).

C

U alte cuvinte, descrip]ia ,,fizician contemporan“ se poate aplica unei mul]imi de indivizi, îns` numele fiec`ruia are un rol esen]ial în a singulariza ace[ti indivizi, a[a cum descrip]ia nu o poate face. Potrivit lui Russell [i Frege, de vreme ce sensul unui nume îi este dat de descrip]ia asociat`, [i vorbitorul nu cunoa[te despre dou` persoane decât o singur` descrip]ie identic`, el nu ar putea s` disting` între cei doi sau s` se refere doar la unul dintre ei. Totu[i acest lucru nu se întâmpl`, [i asta, consider` Kripke, tocmai pentru c` numele nu au un sens dat de descrip]iile definite asociate lor. În sprijinul acestei teorii, Kripke aduce înc` un argument la fel de puternic ca [i cel dintâi, menit s` discrediteze definitiv teoria Frege-Russell asupra numelor proprii: ,,S` presupunem c` Gödel nu a fost de fapt autorul acestei teoreme (i.e. teorema incompletitudinii). Un om numit «Schmidt», al c`rui cadavru a fost g`sit la Viena cu mul]i ani în urm` în circumstan]e misterioase, a realizat de fapt lucrarea în cauz`. Prietenul sù, Gödel, a pus mâna pe manuscris într-un fel oarecare [i de aici încolo acesta i-a fost atribuit lui Gödel. În concep]ia

discutat` (i.e. concep]ia FregeRussell), atunci când omul nostru obi[nuit folose[te numele de «Gödel», el se refer` de fapt la Schmidt, pentru c` Schimdt este unica persoan` care satisface descrip]ia «omul care a descoperit incompletitudinea aritmeticii»“ (p. 75). Situa]ia contrafactual` construit` de Kripke este în m`sur` s` ridiculizeze teoria Frege-Russell asupra numelor proprii, de vreme ce este firesc ca, ne[tiind c` Gödel nu a fost de fapt autorul teoremei incompletitudinii, s` ne referim în continuare la el atunci când folosim numele ,,Gödel“, chiar dac` îi asociem (gre[it) o descrip]ie care i se aplic` unic unui anumit Schmidt. Textul celor dou` prelegeri epuizeaz` contraargumentele pe care Kripke le aduce teoriei numirii a[a cum este ea formulat` de Frege [i Russell, dar este în mod cert insuficient pentru l`muririle [i preciz`rile pe care filosoful american simte nevoia s` le fac`. Pentru acest lucru, nici prefa]a [i nici addenda nu sunt suficiente. Cititorului interesat s` p`trund` mai adânc în detaliile argumentelor propuse de Kripke nu-i r`mân decât articolele filosofului ap`rute în revistele de specialitate. Ultima prelegere discut` problema niciodat` solu]ionat` a rela]iei dintre minte [i corp. De[i aceast` chestiune ]ine de filosofia min]ii, Kripke reu[e[te s` ofere un contraargument solid teoriei identit`]ii dintre st`rile mentale [i st`rile fizice. Contraargumentul dezvoltat aici se bazeaz` pe aceea[i tez` a designatorilor rigizi [i pe rela]ia de identitate necesar` la care ei conduc. Implica]iile

metafizice ale teoriei filosofului american sunt aduse aici în discu]ie [i în virtutea lor Kripke distinge între a priori, un concept epistemologic, [i necesitate, concept ce ]ine de metafizic`, sus]inând c` pot exista adev`ruri necesare îns` a posteriori (adic` ob]inute prin experien]`). Distinc]ia între cele dou` concepte este o inova]ie remarcabil` în domeniul filosofiei analitice [i urm`rile ei sunt cu neputin]` de urm`rit aici.

S

FÂR{IND, merit` f`cut` observa]ia c`, de[i ofer` contraargumente foarte solide atât teoriei Frege-Russell asupra numelor proprii cât [i teoriei identit`]ii, Kripke rezist` tenta]iei de a formula teorii noi pe care s` le a[eze în locul acestora. Poate c` [i el face parte din rândul ,,pustiitorilor“ filosofiei, [i asta pentru c`, dup` cum el însu[i m`rturise[te cu o doz` bun` de umor, orice teorie filosofic` este fatalmente eronat`: ,,Singurul defect pe care îl are (i.e. teoria descrip]ionist`) este probabil comun tuturor teoriilor filosofice. Este gre[it`. S-ar putea s` crede]i c` propun o alt` teorie în locul ei; dar sper s` nu fac aceasta, pentru c` dac` este o teorie, sunt sigur c` [i ea este gre[it`“ (p. 59). j

l Saul Kripke

NUMIRE {I NECESITATE Trad. rom. Mircea Dumitru, Editura All, Bucure[ti 2001, 145 pp.

E I F O Z O L I F

48

~ T N E C E R E I R O T S I


Antologia suferin]ei o

Î

SORIN LAVRIC

N patologia bolilor interne exist` o afec]iune cu nume pe cît de ciudat pe atît de sugestiv: boala autoimun`. E vorba de o dereglare a imunit`]ii în urma c`reia organismul uman uit` împotriva cui trebuie s` lupte: confund` self -ul cu nonself -ul, adic` p`r]i care sînt ale lui cu p`r]i ce îi sînt strìne, [i-[i trimite anticorpii s` atace tocmai structurile pe care ar trebui s` le apere. Pe scurt, organismul lupt` împotriva lui însu[i, percepîndu-[i intimitatea ca pe ceva strìn [i distrugînd-o cu necru]area cu care, pîn` atunci, era obi[nuit s` se apere contra agen]ilor patogeni. Mecanismul acestei deregl`ri st` în neputin]a de a recunoa[te sursa adev`ratei agresiuni. Nemaiputîndu-[i identifica adversarul, organismul ia drept act de agresiune tot ce intr` în raza lui de ac]iune. Se ap`r` împotriva a tot, chiar dac` din acel tot face parte [i el însu[i. Se petrece astfel o mobilizare imunitar` general` al c`rei rezultat va fi colapsul. Comunismul a însemnat pentru România ceea ce înseamn` o boal` autoimun` pentru un organism omenesc: o inversare a reac]iei de ap`rare cu distrugerea a aproape tot ce era element românesc interbelic: un colaps interior provocat de o r`sturnare a percep]iei valorice: reperele trecute deveniser` criminale [i românii dinainte se preschimbaser` în du[mani ai poporului. Pervertirea min]ilor a fost atît de adînc` încît, în momentul în

o

care am fost pu[i în situa]ia de a contempla retrospectiv dezastrul, m` gîndesc la tot ce a urmat dup` 1989, am închis repede ochii. Inhibi]ie de protec]ie. Nu voiam s` ne vedem pr`bu[irea [i nu vroiam s-o recunoa[tem sub nici un chip, dar nu pentru c` am fi fost musai rù-inten]iona]i [i tic`lo[i, ci pentru c` noi în[ine sufeream de optica bolii autoimune. Îi priveam pe anticomuni[ti ca pe ni[te agresori ce vor s` ne fure ]ara [i s` ne tulbure lini[tea, [i din logica aceasta cu greu ne-ar fi putut scoate cineva. Deveniser`m noi în[ine ni[te anticorpi care distrugeau amintirea trecutului apropiat. Din letargia aceasta nu puteam fi sco[i cu una cu dou`. Era nevoie de un du[ extrem de rece, de o zdruncinare sufleteasc` de propor]ii, ceva care s` intre în categoria certitudinii sensibile a lui „Am v`zut, deci cred“. Numai a[a s-ar fi putut s` realiz`m odat` otrava pe care o respiram. Certitudinea aceasta sensibil` a venit sub forma unui film documentar pe a c`rui pelicul` ochii no[tri au v`zut tragedia reprezentat` de boala autoimun` a comunismului. De-a lungul a sute de ore [i pe parcursul a zeci de episoade, românii au contemplat chipul antigenilor patogeni [i al anticorpilor lor, adic` al victimelor [i de]inu]ilor de o parte, [i al tor]ionarilor [i gardienilor, de cealalt` parte. {i atunci am descoperit m`rimea tragediei trìte, cum tot atunci am realizat c` antigenii de fapt nu existau [i c` agresiunea fusese

l Lucia Hossu-Longin

MEMORIALUL DURERII. O ISTORIE CARE NU SE ÎNVA}~ LA {COAL~ Humanitas, 2007, 426 pp.

între]inut` de anticorpii no[tri. {i am închis repede ochii, sim]ind o furie nem`rturisit` fa]` de fiin]a care, f`cînd filmul, ne silea s` ne privim boala în fa]`. Ceea ce ne irita la aceast` fiin]` este c` reu[ise s` se scuture de spaim` [i, prin imaginile pe care ni le punea sub ochi s`pt`mîn` de s`pt`mîn`, ne dovedea c` în noi umorile fricii se aflau în deplin` vigoare. Numele Luciei Hossu-Longin s-a întip`rit în memoria fiec`ruia prin doza de înfiorare pe care am sim]it-o privindu-i episoadele Memorialului durerii . {i prin curajul cu care spunea lucruri pe care noi abia dac` îndr`zneam s` le spunem în [oapt`. Pentru nici o femeie din ]ara asta nu s-a stat mai mult în fa]a televizorului dup` miezul nop]ii a[a cum s-a stat pentru Lucia Hossu-Longin. Fiorii pe care ni i-a strecurat în oase au preschimbat-o într-o vestal` a nop]ilor noastre albe. Ne-a alungat lini[tea [i ne-a risipit ignoran]a, maltratîndu-ne autosuficien]a [i silindu-ne s` ie[im din lîncezeal`. Ne-a scos din apatie prin exemplul umilitor de curaj pe care ni l-a dat, c`ci ne-a umilit teama [i ne-a biciuit orgoliul, ar`tîndu-ne c` o femeie poate fi de o mie de ori mai apt` de a spune adev`rul istoric. Curajul pe care l-a avut nu-l putem intui decît dac` ne amintim de timorarea pe care o purtam pe atunci în suflete. Doamna aceasta ne-a sc`pat de fric` prin simplul fapt c` o vedeam expunîndu-se al`turi de personaje în privin]a c`rora fuseser`m educa]i de acas` c` erau bandi]ii ]`rii. Erau cu to]ii ni[te ciuma]i, ni[te lepro[i, [i de aceea trebuia s` fie l`sa]i s` moar`. Îndr`zneala cu care Lucia Hossu-Longin s-a încumetat s`-i filmeze [i s`-i scoat` din uitare este o lec]ie ustur`toare de temeritate într-o perioad` cînd majorit`]ii b`rba]ilor nu prea îi venea la îndemîn` s` fac` un asemenea gest. Din acest motiv, în materie de îndîrjire pus` în slujba unei cauze, Lucia Hossu-Longin nu poate sta decît al`turi de Doina Cornea [i Ana Blandiana.

Memorialul durerii a fost tocmai leacul de care avea nevoie România pentru a începe s` se vindece de pecinginea autoimun` a ultimei jum`t`]i de veac. A fost genul de trezire pe baza unei traume psihice: ne-am pomenit cum, stînd în fa]a ecranului, eram asalta]i de spectre a c`ror înf`]i[are fusese distrus` de abjec]ie. Cum s` ui]i nep`sarea cinic` de pe chipul lui Nicolschi [i senin`tatea agramat` cu care î[i nega r`spunderea crimelor din anii ’50? Cum s` nu tresari v`zînd fizionomia buhìt` [i retardat` cu care Liviu Borcea ne explica cît de bine trìser` de]inu]ii la Capul Midia, avînd geamantanele pline cu mezeluri sub pat, posibilitatea de a citi ziare [i libertatea de a sus]ine conferin]e ad libitum? Sau u[urin]a cu care Vasile Ciolpan, directorul penitenciarului din Sighet, ridica din umeri motivînd decesele din închisoare prin expresia de impiegat: „A[a era situa]ia!“ La cel`lalt cap`t, cum s` ui]i lini[tea grav` cu care Corneliu Coposu î[i descria supliciul izol`rii, chipul crispat al lui Nistor Chioreanu povestind drama Canalului sau privirea a]intit` în gol a rudelor celor care muriser` în rezisten]a din mun]i? Femeia aceasta ne-a sc`pat de pasivitatea cu care am acceptat atîta timp ca al]ii s` ne scrie istoria. Ne-a scutit de gîndul stînjenitor c` adev`rul e mort [i c` împotrivirea poart` mereu gustul z`d`rniciei, c`ci, dac` un asemenea film putea fi f`cut, însemna c` rescrierea istoriei nu era un efort inutil. În fond, morala final` ce se desprinde din filmul Memorialul durerii [i din cartea omonim` este una simpl`: nu se poate min]i la infinit pe seama trecutului. Oricît de concertat` [i sistematic` este o propagand` menit` a m`slui trecutul pîn` la a-l face de nerecunoscut, adev`rul tot iese la iveal`. Par]ial, ciuntit, cu întîrziere, dar tot iese. Nu exist` nici o pîrghie mediatic` pîn` într-atît de eficient` ca s` acopere definitiv ceea ce s-a întîmplat odat`. Cum îns`[i autoarea

m`rturise[te în postfa]a c`r]ii, „Filmul, într-adev`r, producea o stare de [oc. Noi, care înregistraser`m depozi]iile, eram la fel de tulbura]i. Nimeni nu b`nuise cît de violent`, cît de inuman` fusese represiunea, demn` de ]ara lui Dracula. Cîte sute de mii de români s-au opus comunismului, cî]i au pl`tit actul lor de nesupunere, cu suferin]a [i cu martirajul. Cî]i au fost, dintre ei, tineri… M`rturiile lor creau o imens` durere, te sim]eai vinovat pentru ignoran]`. M` întrebam: Unde am fost eu în anul acela, cînd în subteranele Rahovei era ucis, în torturi inimaginabile, Babu Ursu? Ignoran]a fusese politic` de stat în România lui Dej [i Ceau[escu“. Pesemne c`, privit cu ochii produc`torului profesionist, filmul Luciei Hossu-Longin are o cu totul alt` înf`]i[are. Nu m` gîndesc la am`nuntele tehnice legate de facerea lui, ci la climatul psihologic în care a fost lucrat: la tracas`rile [i presiunile la care realizatoarea a fost supus`. La insinu`rile aparent binevoitoare c` ar fi mai prudent s` renun]e la Memorialul durerii [i c`, dac` nu în]elege s` pun` cap`t acestui proiect, s-ar putea s` aib` soarta celor pe care se încumetase s`-i filmeze. În al doilea rînd, numai Lucia Hossu-Longin [tie cît din ce a filmat a fost dat spre difuzare [i cît a fost l`sat în afara peliculei. Cine nu [tie cît` cenzur` subtil` poate fi exercitat` asupra unui produc`tor de film care d` semne c` nu e dispus s` accepte interdic]ia oficial` nu are cum b`nui cîte piedici a avut de dep`[it realizatoarea noastr` de televiziune. Doar Lucia Hossu-Longin [tie cît a putut s` spun` [i cît a trebuit s` tac`. Oricum, Memorialul durerii e unul din pu]inele lucruri demne ce s-au petrecut în România ultimilor 18 ani. Tocmai de aceea istoria povestit` în cuprinsul lui nu este una pe care s-o înv`]`m la [coal`. j

49


N.C. Munteanu în labirintul sù o

ANDR EI MU RA RU

P

ÂN~ atunci, al dumneavoastr` Neculai Constantin Munteanu v` ureaz` s` auzim numai de bine!“ O fraz` care încheia un periplu de critici virulente aduse constant regimului ceau[ist de la Bucure[ti de c`tre unul dintre redactorii sec]iei în limba român` a postului de radio Europa Liber`. Nic, a[a cum îi spun prietenii, a p`r`sit labirintul de carton în care se g`sea [i a ajuns în Occident la sfâr[itul anilor ’70. La 27 de ani de la prima emisiune la RFE, Neculai Constantin Munteanu [i-a publicat, într-o carte document prefa]at` de o discu]ie cu Doina Jela, dosarul de Securitate (în carte, aproape 300 de pagini de documente) din arhiva CNSAS. Sau mai bine spus dosarele de Securitate. Discu]iile care au avut loc în ultima perioad` în presa româneasc` în leg`tur` cu rela]ia lui N.C. Munteanu cu Securitatea au generat poate apari]ia acestui volum. Abordarea justificativ` transmis` de text nu este decât o aparen]`, c`ci autorul nu face decât s` explice, s` completeze, s` l`mureasc`. Jocul de-a [oarecele [i pisica dintre ziarist [i securi[ti (portretiza]i excelent în convorbirea cu Doina Jela) a început în anul 1970 cu o rela]ie de… familie. Securistul T`nase Costic` („v`rul Costel“) a intrat brutal în via]a lui N.C. Munteanu [i l-a urm`rit pân` la ie[irea acestuia din ]ar`, în 1977. Dosarele lui N.C. Munteanu nu sunt u[or de în]eles sau de digerat, a[a cum s-ar putea crede. Complicata rela]ie cu Securitatea, contacte violente (la propriu, uneori) în alternan]` cu momente hazlii, intimid`ri, replieri, presiuni, [antaj, angajamente neonorate de ambele p`r]i, fac din volumul lui N.C. Munteanu una dintre cele mai pre]ioase c`r]i care s-au publicat vreodat` despre acest subiect. Discu]ia despre dosarele lui N.C. Munteanu trebuie s`

„

T N E M U C O D

o

porneasc` de la activitatea sa împotriva statului comunist, [i nu în slujba lui. Existen]a a dou` dosare, un DUI (dosar de urm`rire informativ` sau, mai simplu, dosar de urm`rit) [i un dosar de re]ea (dosar de informator), poate arunca dezbaterea într-o zon` a interpret`rilor multiple. Cu toate acestea, explica]iile lui Munteanu sunt conving`toare în cea mai mare parte. Autorul a c`zut victim` „v`rului Costel“, care nu reu[ise s`-[i fac` norma la informatori, introducându-l, formal [i f`r` acordul sù, în re]eaua informativ`, în rândul surselor. Lipsa unui angajament [i a unor note informative sunt, de altfel, elocvente pentru discu]ia în jurul dosarului „C`lin“. Încercarea de recrutare, ca [i urm`rirea sa de mai târziu s-au produs în contextul re]elei informative constituite cu scopul supravegherii lucr`torilor din TVR, în „dosarul art`-cultur`“. Complica]iile încep în aprilie 1977, când N.C. Munteanu confund` un securist cu un diplomat strìn [i îi înmâneaz` câteva scrisori pentru a le duce în strìn`tate. În cadrul unei perchezi]ii la locuin]a lui Munteanu sunt g`site materiale compromi]`toare, în special înscrisuri legate de protestul devenit în acel an sinonim cu mi[carea Goma. De aici, totul se complic` precum într-un joc ciudat, confuz, periculos [i pervers. Securi[tii iau în considerare mai mult piste, printre care un proces de moravuri (acuza]ia de homosexualitate, „cocoa[a“ cum îi spune autorul) sau internarea într-un azil psihiatric (metod` des utilizat` în anii ’70-’80 pentru anihilarea disiden]ilor). DUI-ul cu numele conspirativ „Vrânceanu“ cre[te pe zi ce trece, la fel [i tensiunea: „În toat` perioada dintre 10 aprilie, ziua perchezi]iei, [i 16 septembrie 1977, ziua plec`rii din România, am trecut prin toate st`rile posibile, uneori pân` la paroxism“. În ultimele luni ale [ederii în România, N.C. Munteanu duce o curs` contracronometru cu „organele“ de-

mente: le întinde capcane de tot felul, î[i mome[te securi[tii, îi deruteaz` pe informatori. Singur`tatea cronic` în care se g`se[te Munteanu nu reprezint` un caz izolat, ci o realitate cât o ]ar`. Valoarea c`r]ii nu const` în num`rul paginilor de dosar reproduse, ci în terifianta poveste de via]` într-un stat totalitar. Un fel de scenariu antrenant, poate varianta româneasc` a filmului Das Leben der Anderen („Vie]ile altora“). Întrebat despre dosarul sù, N.C. Munteanu r`spunde: „Crede]i c` m-am temut de întâlnirea cu acest dosar? Eu nu cred. Îns` sil` mi-a fost. De mine, în primul rând, [i de sl`biciunile mele“. Când prive[te înainte, Munteanu pare a se uita într-o oglind` retrovizoare în care î[i vizioneaz` întreaga poveste de via]` în rela]ie cu prezentul. Acuz` „neoprocurorii“ de ast`zi, legile stupide [i institu]iile bolnave care transform` turn`torii în cei mai mari vinova]i [i uit` de cei care au administrat actul de poli]ie politic`. Povestea lui N.C. Munteanu pare dostoievskian`: s` fii turnat de tat`l adoptiv pentru tentativa de a p`r`si ]ara, s` fii „sugrumat“ de un securist care î]i este v`r, s` fii mereu urm`rit [i [antajat de acuza]ia de homosexualitate, s` fii supus la toate umilin]ele posibile din partea unor nerozi care ap`r` legalitatea socialist`… S` revii în propria ]ar` [i s` fii acuzat c` e[ti informator, tu, cel care nu ie[eai din cas` ca nu cumva „bra]ul înarmat al Partidului“ s` te întrebe de s`n`tate, tu, care îi spuneai în fiecare sear` la ureche lui Ceau[escu cât de mitoman, de analfabet, de mic [i de uciga[ este! Sau, vorba lui Marius Oprea, erau oare Securitatea [i Partidul atât de naive încât s`-[i dea [uturi în fiecare zi cu tancul? Sau Departamentul de Stat era atât de u[or de tras în piept de Securitate, reu[ind s` infiltreze un om chiar în sânul Europei Libere? Luând în calcul evenimentele din ultimii ani, aproape orice legat de acest subiect pare s` fi intrat

sub zodia „turn`torului turnat“, cum se exprima un personaj recent (auto)deconspirat! Talentul oratoric al lui Neculai Constantin Munteanu (fragmente din discu]ia cu Doina Jela au fost reproduse [i în tabletele difuzate recent de Europa Liber`) îndeamn` autorul la o abordare în mai multe chei a periculoasei rela]ii cu Securitatea. Discu]ia este construit` în mai multe labirinturi: interior-exterior, emo]ional-pragmatic, confesional-introvertit. 28 de securi[ti s-au ocupat de N.C. Munteanu în perioada cât a fost urm`rit. Gafele [i obtuzitatea gândirii lor îl contrariaz` pe autor [i îl îndeamn` s` se întrebe ce fel de oameni a avut Securitatea. Cel care îi întrece pe to]i este „v`rul Costel“, un fel de prostul pro[tilor, intim [i brutal, cadru de n`dejde al Securit`]ii. Interesant` este [i atmosfera din Televiziune [i din lumea cultural-artistic` a Bucure[tiului anilor ’70, cu vân`torii de iluzii, inocen]ii informatori [i „icoanele“ p`tate. La evaluarea final`, N.C. Munteanu se declar` mul]umit, poate datorit` capacit`]ii sale de a r`bda, poate norocului de-a dreptul humule[tean: „Nu [tiu dac` eu am câ[tigat, dar sunt sigur c` ei au pierdut“. Jocul contrafactual poate conduce la întrebarea: dac` Securitatea nu accepta plecarea lui N.C. Munteanu în RFG, ce se întâmpla? Poate ar fi devenit un zelos activist (cum singur declar`), ar fi fost internat într-un azil psihiatric sau ar fi fost împu[cat în timp ce încerca s` treac` Dun`rea. Dar N.C.

Munteanu a fost util românilor acolo, în lumea liber`, de unde s-a jucat cu nervii aparatului represiv, contribuind astfel la ie[irea noastr` din rutin`. Cititorul face cuno[tin]` cu personajele pestri]e din Securitatea Municipiului Bucure[ti, afl` lucruri pu]in cunoscute despre re]eaua informativ`, activitatea surselor, metodele de recrutare a informatorilor, profilurile acestora, tehnicile de supraveghere informativ`, materialul compromi]`tor, metodele de constrângere etc. Dincolo de aceast` latur` „tehnic`“ a volumului, exist` [i o important` component` emo]ional`. Rela]ia de familie cu securistul, episodul Academiei de Partid „{tefan Gheorghiu“, contactele frecvente cu „organele“, referin]ele date la Securitate, filmele despre Ceau[escu îl determin` pe autor la o atitudine ciudat`, scârb` [i regrete deopotriv`. Mai presus de aceste inevitabile „erori“, N.C. Munteanu r`mâne în con[tiin]a public` româneasc` drept unul dintre cei mai vehemen]i critici ai regimului comunist. În plus, cine pune în discu]ie orientarea sa sexual` precum [i presupusa, dar niciodat` dovedita (a[a cum rezult` din documente) activitate de informator în slujba Securit`]ii nu face altceva decât s` ia chipul [i asem`narea angaja]ilor fostei poli]ii politice. Sau ale mo[tenitorilor lor. j

l Neculai Constantin

Munteanu

ULTIMII {APTE ANI DE-ACAS~: UN ZIARIST ÎN DOSARELE SECURIT~}II Editura Curtea Veche, edi]ie îngrijit` [i adnotat` de Doina Jela, Bucure[ti, 2007.

E T R A C

50 I E I } A Z I L I V I C A I R O T S I


Zorii Europei moderne o

GELU SAB~U

o

D

ESIGUR, azi, când realitatea Europei unite este una constituit`, multiple sunt încerc`rile de a recupera diversele straturi ale mi[c`rilor care au condus la aceast` unitate. Exist` o Europ` roman` sau mai degrab` grecoroman`, o Europ` cre[tin` a Evului Mediu, o Europ` n`scut` în pragul Rena[terii sau o Europ` a Luminilor. Fiecare vârst` î[i contureaz` cu precizie tr`s`turile, individualizându-se [i contribuind decisiv la na[terea Europei. Numeroasele încerc`ri de recuperare sunt legitime [i au darul de a scoate la suprafa]` diferitele sedimente a[ezate de-a lungul secolelor care vor constitui, în cele din urm`, temelia unit`]ii spirituale europene. Printre aceste încerc`ri, cea a lui Paul Hazard merit` f`r` îndoial` un loc onorabil. Ea se refer` la momentul în care valorile cre[tine ale Evului Mediu sunt zdruncinate f`r` putin]` de t`gad`, iar primele no]iuni filosofice care vor fundamenta modernitatea î[i vor face intrarea pe scena intelectual`. Este, a[adar, o Europ` posterioar` Rena[terii [i Reformei [i anterioar` Luminilor. Este o Europ` intermediar`, o Europ` a crizei. Conflictul este tr`s`tura sa principal`. Conflictul între autoritatea neclintit` a Bisericii catolice [i libertatea con[tiin]ei pentru care protestan]ii sunt gata s`-[i verse sângele, între Revela]ia teologilor [i Ra]iunea filosofilor, între ideile filosofilor [i experien]a savan]ilor, între morala cre[tin` [i noua moral` social` a liber-cuget`torilor, între fericirea etern`, a[teptat` de cre[tini, [i fericirea p`mânteasc` pe care mul]i încep s` o prefere în

l Paul Hazard

CRIZA CON{TIIN}EI EUROPENE Traducere de Sanda {ora, Humanitas, 2007, 500 pp.

schimbul celei dintâi. Vechea Lume cu reperele ei sigure începe s` fie pus` la îndoial`, în primul rând la nivelul imagina]iei, al reprezent`rii. Fantasticul medieval nu este deloc confirmat de relat`rile primilor c`l`tori care descoper` Noua Lume. Jurnalele lor de c`l`torie, o curiozitate pentru început, devin din ce în ce mai populare, iar povestirile, care parc` dep`[esc în fantastic purul imaginar medieval, au puterea de a crea noi legende. Astfel, fiecare col] al lumii, atât de pu]in cunoscut pân` atunci, î[i cap`t` un loc bine definit în con[tiin]a european`. În felul acesta vor ap`rea Bunul S`lbatic, În]eleptul Egiptean, Arabul Mahomedan, Filozoful Chinez etc., figuri care pun la îndoial` vechile repere [i contribuie la na[terea noilor valori. În aceast` lume a reevalu`rilor, [i istoria intr` într-o furibund` efervescen]`. A fost lumea creat` acum 5.000 de ani? Sunt evreii oare cel mai vechi popor din lume? Surse tot mai numeroase sunt scoase la iveal`. Datele nu concord` între ele. Începe munca lent`, înd`r`tnic`, aproape zadarnic`, a cronologilor. Contradic]ii peste contradic]ii. Nici un rezultat definitiv. Nici un rezultat satisf`c`tor. Îns` munca continu` [i discrepan]ele frapante ale surselor sunt încet-încet aduse la un numitor comun. Istoria este continuu ref`cut`, continuu rescris`. Acestea sunt aspectele preg`titoare ale noilor timpuri. În curând vor intra în scen` cei care vor da loviturile decisive vechilor dogme. Filosofii. Ra]ionali[tii. Empiri[tii. Descartes [i Spinoza, primele figuri. Urmeaz` Malebranche, Leibniz, Hobbes, Locke. Idee dup` idee, c`r`mid` dup` c`r`mid`, adev`rul ra]ional se substituie adev`rului revelat. Apologi[tii doctrinei tradi]ionale depun eforturi din ce în ce mai mari pentru a r`spunde numeroaselor atacuri, îns`, pe m`sur` ce r`spunsurile sunt date, pe m`sur` ce ele sunt tot mai numeroase [i mai complete, devin tot mai pu]in satisf`c`toare. Episcopul Bossuet este figura emblematic` din acest punct de vedere. R`spunde suc-

cesiv istoriilor critice ale Vechiului [i Noului Testament ale lui Richard Simon, scrie împotriva ideilor lui Descartes, Spinoza sau Malebranche, afirm` cu t`rie autoritatea Bisericii Romane în fa]a încerc`rilor lui Leibniz de reconciliere a protestan]ilor cu catolicii etc. Scrierile sale nu au îns` deloc stilul calm [i arhitectura sigur` a unei construc]ii de sine st`t`toare, iar el seam`n` mai degrab` cu „muncitorul care alearg` gr`bit, cople[it de treburi, pentru a repara sp`rturile tot mai numeroase“ (p. 221). Va sfâr[i prin a l`sa doar în mâinile lui Dumnezeu dreptul de a-[i ap`ra Biserica… Ra]ionalismul, dominator la sfâr[itul secolului prin vocea lui Descartes, va pune definitiv în dificultate vocea tradi]iei, inclusiv acelei mo[tenite de Biseric`. Nici un adev`r nu mai este considerat valabil prin simpla sa apartenen]` la tradi]ie, totul trebuie reexaminat [i trecut prin filtrul critic al ra]iunii. De acum înainte doar ra]iunea va fi piatra de încercare a adev`rurilor noastre. Cu toate c` în aparen]` filosofia lui Descartes aduce un puternic sprijin credin]ei, prin încercarea sa de demonstrare a existen]ei lui Dumnezeu, a libert`]ii [i a nemuririi sufletului, în realitate, prin proclamarea suprema]iei ra]iunii naturale [i a valabilit`]ii adev`rurilor clare [i evidente, love[te dou` puncte esen]iale ale doctrinei cre[tine: Revela]ia [i Misterul. Starea de spirit instaurat` de cartezianism la sfâr[itul secolului [i pe care Bossuet o va deplânge pe bun` dreptate ca fiind „boala [i ispita zilelor noastre“ (p. 223) va fi într-adev`r, pe termen lung, profund dùn`toare Bisericii catolice. Malebranche va descoperi gândirea lui Descartes [i va încerca s` îmbine cartezianismul cu cre[tinismul. El va crea „filosofia cre[tin` liber`“ (p. 143), filosofia care s`-l gândeasc` pe Dumnezeu dup` normele cartezianismului: un Dumnezeu cu o „purtare ra]ional`, lipsit` de contradic]ii“ (p. 143). Consecin]ele la care se va ajunge vor fi inacceptabile pentru un cre[tin cu principii ortodoxe: Dumnezeu este cel care d` legile

naturale ale universului, miracolele sunt inacceptabile deoarece ar însemna tocmai contrazicerea acestor legi; Dumnezeu devine astfel mai degrab` un agent sau un instrument într-un univers construit dup` legi necesare. Mergând mai în profunzime, se ajunge în cele din urm` la confundarea domeniului natural cu cel supranatural. Un Dumnezeu gândit non-contradictoriu este incompatibil cu gra]ia divin`. Un Dumnezeu f`r` gra]ie este îns` incompatibil cu Dumnezeul cre[tin. Vine apoi rândul lui Spinoza. Al blestematului de Spinoza! Afirma]iile sale sunt tot atâtea blasfemii pentru contemporani. Biblia nu este o Carte sfânt`! Este un text scris de oameni care cuprinde multiple erori [i contradic]ii. Poporul evreu nu este poporul ales! Este un popor ca oricare altul, iar Vechiul Testament este varianta exagerat` a istoriei sale! Miracolele nu exist`! Ele sunt doar metafore care suplinesc adev`rata capacitate de a gândi. Bazele credin]ei tradi]ionale sunt aruncate în aer. În locul Dumnezeului iudeocre[tin este întronat un Dumnezeu rezultat al unor rafinate constructe conceptuale. Va lua mult timp pentru ca arhitectura Eticii sale sa fie în]eleas` cu adev`rat.Pentru contemporani, Spinoza va r`mâne, în special datorit` identific`rii dintre conceptul de Dumnezeu [i cel de natur` (Dumnezeu este natura naturans ), reprezentantul prin excelen]` al ateismului sau al liber-cuget`torilor. Este detestat de c`tre to]i cei care iau partea doctrinei cre[tine. Este ultimul mare Distrug`tor. Critica [i scepticismul devin atitudini generale în epoc`. Oamenii au nevoie de certitudini. Noi certitudini care s` le înlocuiasc` pe cele ale credin]ei. În acest context apare Locke [i empirismul sù. Dac` pân` acum cunoa[terea s-a bazat pe „curiozitatea min]ii [i pe sl`biciunea vederii noastre“ (p. 249), trebuie ca lucrurile s` se schimbe. Vom renun]a la adev`rurile eterne, vom recunoa[te incapacitatea noastr` de a avea acces la ele [i ne vom mul]umi cu mult mai pu]in: cu ceea ce ne ofer` sim-

]urile. Noul domeniu al empirismului este mult mai îngust, dar este sigur. Abia plecând de aici se pot risca noi construc]ii speculative. Îns` aceste construc]ii nu vor mai sem`na deloc cu cele ale teologilor medievali. Plecând de la experien]`, înse[i adev`rurile metafizice vor c`p`ta chipul acesteia. Conceptul de Dumnezeu ajunge s` fie redus la ideea subiectiv` de Dumnezeu, iar valorile morale la senza]ia de pl`cere sau durere. Noua metafizic`, empirist`, va lua locul celei dogmatice. Reverbera]iile acestorschimb`ri vor avea consecin]e profunde pe termen lung. Încetul cu încetul, Dumnezeul revela]iei este înlocuit cu un Dumnezeu conceput conform ra]iunii [i ordinii naturale. Grani]ele dintre natural [i supranatural devin tot mai fragile. Conceptul de Natur` câ[tig` tot mai mult teren [i se extinde asupra tuturor domeniilor. Apare religia natural` sau deismul, în cadrul c`reia Dumnezeu cap`t` o pozi]ie marginal`, devenind în cele din urm` superfluu. Se na[te o moral` natural` care are ca fundament dreptul natural al fiec`rui individ, drept dedus din egalitatea tuturor indivizilor între ei. Filosofia dreptului [i filosofia social` nu mai sunt gândite pornind de la dreptul canonic. Conceptul de autoritate divin` este înlocuit cu ideea autorit`]ii n`scute prin conven]ie sau consens. Consecin]ele sunt profunde [i la nivel politic. Noile idei cap`t` tot mai mult` vigoare [i este doar o chestiune de timp pân` când ele vor izbucni violent pe scena istoriei. Mai sunt, într-adev`r, nici o sut` de ani pân` la Revolu]ia francez`. Momentul în care noile valori, valorile fundamentele ale modernit`]ii europene, vor fi definitiv consfin]ite. Este greu de spus dac` Europa modern` este un construct intelectual sau un construct istoric, ori în ce m`sur` mersul evenimentelor istorice [i al ideilor au concurat la na[terea sa. Cert este îns` c` o leg`tur` poate fi stabilit` între ele. Iar cartea lui Hazard este o frumoas` pledoarie pentru o astfel de reflec]ie. j

51


Julian Barnes

R O L I R E C U D A R T

Arthur & George o

RADU PARASCHIVESCU

D

EJA se [tie. Scriitorul e de multe ori dep`[it în popularitate de personajul pe care-l pl`smuie[te. Afirma]ia are acoperire pe o mare parte a h`r]ii literare a lumii, mai ales în subcontinentele prozei pentru copii, poli]iste [i de aventuri. De la Pinocchio la Tarzan, de la Zorro la Rocambole [i de la Harry Potter la D’Artagnan, investiga]iile confirm` scurgerea celebrit`]ii din peni]a scriitorului în profilul protagonistului. Perechea Arthur Conan Doyle-Sherlock Holmes nu face excep]ie, chiar dac` primul ei component a fost oricum, numai anonim nu. Cât despre Sherlock Holmes, el a r`mas un mister aparent doar pentru un corsar editorial al României lui 1990, c`ruia i-a venit ideea s` brodeze o impostur` în jurul acestui nume [i s` i-o repartizeze ca mam` literar` pe nimeni alta decât Agatha Christie. Dac` v-am f`cut curio[i, v` rog s` cùta]i prin depozitele marilor biblioteci publice de la noi romanul Pic`tura de cerneal` , ap`rut f`r` copyright [i traduc`tor, scris de Agatha Christie [i avându-l drept personaj principal pe Sherlock Holmes. V` asigur c` exist`. Apari]ia romanului Arthur & George se desf`[oar` sub semnul unei repara]ii pe mai multe niveluri. La un prim palier, Julian Barnes îi restituie lui Sir Arthur Conan Doyle notorietatea confiscat` de Sherlock Holmes. La al doilea – [i cu asta evoc`m subiectul c`r]ii –, avem de-a face cu o gaf` a justi]iei din Anglia victorian`, în urma c`reia un tân`r e transformat din viitor avocat în eroare judiciar`. La al treilea – iar aici intr` în scen` editura Nemira –, un scriitor formidabil se bucur`, în fine, de o serie de autor mai izbutit` cu fiecare titlu ap`rut. Grafic` atr`g`toare, nivel de prezentare foarte bun (micile sc`p`ri de corectur` stau mai departe sub semnul inerentului), promovare cuviincioas` [i, fapt important, traduceri de calitate. Exist` un lot de oameni îndr`gosti]i de scrisul lui Julian Barnes pân` la a-[i asuma sarcina ingrat` a traducerii lui în române[te. Mihai Moroiu, Cornelia Bucur, Marina Radu, Traian Bratu, Gabriel Stoian (care s-a ocupat de cvartetul de poli- cier -uri isc`lite de Barnes cu pseudonimul Dan Kavanagh), Virgil Stanciu [i semnatarul cronicii de fa]` au cunoscut deliciile [i deopotriv` capcanele acestui demers, con[tien]i de altitudinea pariului [i de riscurile unei presta]ii neglijente. Dintre to]i cei aminti]i, Virgil Stanciu are câteva avantaje: a ajuns primul la c`r]ile lui Barnes, a produs cea dintâi traducere din opera acestui autor în România (Papagalul lui Flaubert la Univers) [i are o

o

con[tiin]` a lucrului bine f`cut dublat` de prestigiul universitarului. Iat` de ce am citit Arthur & George cudestindere,l`sând la garderob` echipamentul de cùt`tor al nodurilor în papur`. Am procedat corect, c`ci Arthur & George te absoarbe [i î]i reclam` întreaga aten]ie. S` nu uit`m, e vorba de un roman întins pe 660 de pagini, cu o elegan]` a construc]iei [i o grij` pentru am`nunt care nu-]i permit s` fii la fel de atent la ce se întâmpl` [i la cum sun` versiunea româneasc`. Iar traducerea curge lini[tit, f`r` asperit`]i, turnúri stângace, improviza]ii suspecte, calchieri sau interpret`ri gre[ite ale textului englez. Nu putea fi altfel, cât` vreme Virgil Stanciu are un palmares onorant în materie. Un drum scurt în memorie scoate la lumin` câteva dintre traducerile pe care universitarul clujean le-a pres`rat la edituri mai mari sau mai mici, de la Univers la Fabulator, de la Ideea la Polirom, de la Nemira la Compania. Sunt c`r]i dense, pentru care e nevoie de acribie, inspira]ie, trud` [i profesionalism. Adic` exact de ceea ce sprijin` t`lm`cirile din Ian Mc Ewan ( Câinii negri , Inocentul , Isp`[ire sau Amsterdam ), David Lodge (Schimb de dame , Gânduri ascunse ), Francis Scott Fitzgerald ( Dincoace de Para- dis , Undiamant cât Hotelul Ritz [i alte povestiri), Ross Macdonald (Numele meu e Ar- cher ), George Steiner (Mae[tri [i discipoli ) sau Thierry de Duve (Kantdup` Duchamp ). Adic` exact de ceea ce se degaj` [i din Arthur & George al lui Julian Barnes. Exist` destule lucruri care fac din traducerea unei asemenea c`r]i o întreprindere anevoioas`. Unul este comutarea permanent` a timpului nara]iunii de la prezent la trecut [i înapoi la prezent. Un altulîl constituiesomptuozitateavictorian` a textului, frazarea stufoas`, volutele epice de mare amplitudine. În plus, Julian Barnes recurge – ca în toate c`r]ile sale – la trimiteri abil camuflate, jocuri de cuvinte [i chiar inven]ii semantice pe care un traduc`tor neexperimentat n-ar putea s` le rezolve. Nu lipse[te pendularea între fic]iune [i realitate, între scorneala savant` [i detaliul biografic concret. În fine, nu lipse[te umorul. Barnes are resurse s` strecoare chiar [i în textura unei c`r]i grave, cu subiectul pescuit din lumea sumbr` a erorilor judiciare, pasaje în care cititorul se reîntâlne[te cu floretistul ironic din Metroland , Privind în soare , Porcul spinos sau Pân` când m-a cunoscut . Discursul e transformat în consecin]`. Nimeni nu hohote[te citind Arthur & George ; ar fi nepotrivit. Dar e imposibil s` nu surâzi [ i s` nu admiri aceast` combina]ie de talent, [tiin]` a grad`rii, haz bine filtrat [i ingeniozitate. Iat` un exemplu, cules din primele zile de trai penitenciar ale lui

George Edalji, ghinionistul închis pentru un delict pe care nu-l comisese: „George d`r`cea zi de zi fuioare de p`r; f`cea mi[care dup` cum prevedea regulamen- tul, dar f`r` prea mult zel; împrumuta de la bibliotec` toate volumele ce i se cuveneau. La Lewes se obi[nuise s` m`nânce cu un c u]it de tabl` [i o lingur` de lemn [i nu-l mai deran- ja ineficien]a cu]itului în fa]a c`rnii de vit` [i de oaie de la închisoare. Nu mai ducea lipsa furculi]ei, a[a cum nu mai sim]ea nevoia de a citi ziare. Într-o diminea]`, un de]inut – C183, condamnat la opt ani pentru tâlh`rie – izbuti s` se ca]ere pe acoperi[, de unde in- form` lumea c` este Fiul Domnului. Capela- nul se oferi s` se suie [i el pe o scar` [i s` discute implica]iile teologice ale problemei, dar guvernatorul decise c` era vorba doar de o nou` încercare de a ob]ine transferul la Parkhurst. În cele din urm`, foamea îl oblig` pe de]inut s` coboare [i fu trimis urgent la arest sever. C183 recunoscu, în final, c` nu era fiu de dulgher, ci de olar“ (p. 287). Julian Barnes a f`cut din Arthur & George o carte a simetriilor [i deopotriv` a surprizelor. În prima categorie intr`, de pild`, dezvoltarea [i titulatura celor patru p`r]i componente: „Începuturi“, „Începând cu sfâr[itul“, „Sfâr[ind cu începutul“ [i „Finaluri“ (personal, a[ fi preferat „Sfâr[ituri“, pentru ca simetria s` se oglindeasc` sut` la sut` [i în plan lexical). În cea de-a doua avem, printre altele, amânarea îndelungat` a primei întrevederi dintre cele dou` personaje principale ale c`r]ii: George Edalji, nedrept`]itul zvârlit în temni]`, [i Arthur Conan Doyle, vedeta care î[i propune s`-i reabiliteze numele. {tim înc` din titlu c` e o carte despre Doyle [i Edalji, numai c` trebuie s` a[tept`m pân` dincolo de jum`tatea romanului pentru ca închisul [i reparatorul onoarei sale s` se priveasc` în ochi. {i ce coinciden]` n`stru[nic`! Doyle [i Edalji se întâlnesc pentru prima oar` la pagina 383, num`r la rândul lui simetric – [i nu doar datorit` primei [i celei de-a treia cifre, ci [i fiindc` 8-ul din mijloc se descompune în dou` 3-uri care stau cu fa]a unul la cel`lalt. Cine vrea descoper` [i alte lucruri interesante, mai ales legate de protagoni[tii romanului. Barnes fixeaz` din capul locului un contrast temeinic între ei. De o parte, un ins anonim, m`runt în aspira]ii, conformist, retractil [i dominat de sim]ul ridicolului. De cealalt`, un om sortit gloriei [i în literatur`, [i în via]a social`, [i în r`zboiul la care ia parte f`r` s` se team` de nimic. De o parte, o vietate p`mântean` prin excelen]`. De cealalt`, un aventurier sedus nu doar de meleaguri strìne, ci [i de spiritism. De o parte, un tân`r cu vederea [ubred`. De cealalt`, un fost oftalmolog. Dar poate c` elementul cel mai in-

teresant – redat cu acurate]e în traducerea lui Virgil Stanciu – este conturarea adev`ratului personaj din Arthur & George : Anglia îns`[i. Nu Anglia, Anglia, cum suna titlul unui alt roman al lui Barnes, ci acel spa]iu pe care nimeni nu se pricepe s`-l descrie dac` nu l-a cunoscut în fibra lui intim`. Un spa]iu al virtu]ilor împinse la absurd [i al e[ecurilor preschimbate în triumfuri. Un spa]iu c`ruia i s-au lipit diverse etichete nedrepte [i i sau confec]ionat o droaie de legende r`suflate. Un spa]iu caricaturizat doar de cei care n-au [tiut s`-l priveasc`, dar pre]uit de ceilal]i. Aici, în descrierea acestei Anglii profunde, se vede cel mai bine iscusin]a de traduc`tor a lui Virgil Stanciu. El însu[i iubitor de Anglia [i de Barnes, profesorul de la Cluj î[i asum` misiunea de cronicarinterpret al acestei insule cât o lume, în care majordomii dau lec]ii de ]inut`, automobilele circul` pe stânga, cricketul e religie la iarb` verde, iar ridicarea unei sprâncene ]ine adeseori loc de ve[tejire critic`. Anglia victorian` din Arthur & George iese la iveal` cu tot ce are mai special în aceast` aventur` judiciar` în care Arthur Conan Doyle, personajul lui Julian Barnes, e chemat s` dezlege o enigm` cu instrumentele lui Sherlock Holmes, personajul lui Arthur Conan Doyle. Iar enigma nu se leag` de identitatea real` a f`pta[ului, ci de felul misterios în care o gre[eal` î]i poate schimonosi destinul. Mai ales când recunoa[terea ei e ambigu` [i te coboar` [i mai mult, în loc s` te repun` în drepturi: „Nevinovat [i totu[i vinovat; a[a decretase Comisia Gladstone, a[a spusese guvernul britanic prin gura ministrului sù de Interne. Nevinovat, dar vinovat. Nevinovat, dar cu gândirea strâmb` [i rùvoitor. Nevinovat, dar compl`cându-se în mi[elii diabolice. Nevi- novat, dar încercând s` se amestece în ancheta corect` a poli]iei. Nevinovat, dar om care [i-a provocat singur suferin]a. Nevinovat, dar nevrednic de desp`gubire. Nevinovat, dar nevrednic de scuze. Nevinovat, dar condamnat absolut pe merit la trei ani de privare de libertate“ (p. 574). j

l Julian Barnes

ARTHUR & GEORGE Editura Nemira, 2007 colec]ia Babel Traducere din englez` de Virgil Stanciu 654 pp.

A C I N O R C

52

~ L A R U T L U C A S E R P


Obiectivul 246816 o

ALE XANDR U GABO R

o

h „Doar Dumnezeu [tie ce

urmeaz` s` fac` Polonia. Într-adev`r, în absen]a unui pap` polonez, sunt de p`rere c` Dumnezeu însu[i trebuie s` ia leg`tura pe firul scurt cu devota]ii gemeni catolici [i s` le spun` cum s` solu]ioneze problema. Între timp, cel pu]in, alte ]`ri pot înv`]a din gre[elile Poloniei.“ (Timothy Garton Ash) Timothy Garton Ash, un apropiat al ex-disiden]ei central-europene, are ca profesiune de credin]` cuvintele lui George Orwell – „A face din scriitura politic` o art`“ – [i rareori cititorii sì din New York Review of Books sau The Guardian, risc s` afirm, [i-au v`zut a[tept`rile în[elate. În editorialul din 24 mai din cotidian, istoricul britanic se al`tur` criticilor aduse lustra]iei ini]iate de Jaroslaw [i Lech Kaczynski, primul-ministru [i pre[edintele polonez. Prost croit [i deficitar formulat, proiectul lustra]iei, acum oprit la Curtea Constitu]ional`, justific` titlul istoricului britanic – „Polonia a f`cut o fars` umilitoare din problema fantomelor ro[ii“. T.G. Ash se distan]eaz` de dou` argumente: primul, al lui Adam Michnik în Gazeta Wyborcza din aceea[i s`pt`mîn`, care a sus]inut desecretizarea tuturor dosarelor fostei poli]ii politice [i al doilea, al priorit`]ii cronologice a construc]iei democra]iei liberale, economiei de pia]` [i domniei legii fa]` de înfruntarea fantomelor brune sau ro[ii, apar]inînd lui Ralph Dahrendorf. Rezerva lui T.G. Ash este c` o desecretizare exhaustiv` ar duce la viol`ri ale dreptului la via]` privat` în absen]a unei institu]ii nep`rtinitoare, cu personal instruit [i finan]are adecvat`; or, Institutul Memoriei Na]ionale, intens politizat, nu întrune[te aceste condi]ii. În al doilea rînd, T.G. Ash consider` c` amînarea are un cost prea mare. O lustra]ie „rapid`, meticuloas`, la care s` se poat` face recurs individual, pentru acele pozi]ii într-adev`r importante ale vie]ii publice“ ar reda cet`]enilor fostelor state comuniste „sentimentul de catharsis istoric“. h „Dup` o anumit` ezitare, m-am

hot`rît s` m` întorc s` v`d dac` am un dosar Stasi. Aveam. L-am citit [i am fost profund tulburat de înregistrarea minut cu minut a trecutului meu: 325 de pagini de madlen` otr`vit`.“ (Timothy Garton Ash) Fostul obiectiv „246816“, ulterior „Romeo“, al Stasi nu putea rata o cronic` de film la The Lives of Others al regizorului

Florian Henckel von Donnersmarck. Swanee Hunt: mai pu]in` corup]ie, mai Timothy Garton Ash, despre el este vorba, mult` responsabilitate [i competitivitate, a avut o burs` doctoral` în anii ’70 în reforme mai viguroase (precum cele înceBerlinul de est pentru a studia nazismul. pute în Nigeria de fosta vicepre[edint` a Departe de motiva]ia ini]ial` a c`l`toriei, B`ncii Mondiale, Ngozi Okonjo-Iweala), rezultatul experien]ei est-germane s-a dis- o rena[tere a încrederii publice în gutilat în dou` c`r]i remarcabile – The File [i verne, o aten]ie sporit` pentru marginalii The Uses of Adversity. Essays on the Fate of societ`]ii. Argumentele ar impune o Central Europe (ambele traduse de scrutare mai riguroas`; spre exemplu, Catrinel Ple[u, Dosarul meu de securitate corela]ia între nivelul insignifiant al pentru Humanitas, 1999, [i Foloasele corup]iei în Peninsula Scandinav` [i proprigoanei pentru Editura Funda]iei Cul- centul mare de femei implicate politic turale Române, 1997). În New York Review este îndeob[te cunoscut`, dar nu spune of Books (31 mai), T.G. Ash noteaz` amuzat nimic despre sensul cauzal al rela]iei. c` la cea de-a doua carte, despre comunis- Dintre solu]ii, autoarea alege în primul mul lui Erich Honecker, una din „recen- rînd cotele rezervate pentru femei, adopzii“ a fost înmînat` diploma]iei britanice tate în nou`sprezece ]`ri. Exist` nusub forma unei scrisori de protest din meroase iner]ii [i stereotipuri de gen în partea ministrului est-german de externe. societatea actual`, îns` lectura articolului Povestea filmului este cea a unui c`pitan lui Swanee Hunt nu atrage dup` sine Stasi deziluzionat de munca sa – minisriscul unei subite epifanii feministe. trul culturii folosea supravegherea inforh „«Un alt Holocaust armean!» a mativ` pentru a ob]ine favoruri sexuale de la o actri]` – , care salveaz` de la arest exclamat titlul din New York Times cu pre]ul propriei cariere ]inta sa inforîntr-o sintagm` ce pare s` fi fost mativ`, un dramaturg. Dup` c`derea prima folosin]` a termenului pentru Zidului, el afl` de protectorul sù din a semnifica genocidul.“ umbr` [i îi dedic` acestuia un roman. Fil(Michael Oren) mul invit` la judec`]i etice privind „labirintul moral în[el`tor de a evalua cum se Drama armenilor din Turcia la cumcomport` indivizii sub dictatur`“, iar T.G. p`na dintre secolele XIX [i XX a devenit Ash respinge dintru început dou` pozi]ii: proeminent` în mass-media interna]ioîmp`r]irea în alb [i negru, maniheist`, nale în urma declara]iei lui Orhan Pamuk între „buni“ [i „rì“ (cu alte cuvinte, – „treizeci de mii de kurzi [i un milion de „cenu[iul“ lui A. Michnik r`mîne minu- armeni au fost uci[i (…) [i nimeni nu nat), dar [i relativismul moral ce sfîr[e[te îndr`zne[te s` vorbeasc` despre asta“. prin a m`tura grani]a dintre victim` [i Michael Oren recenzeaz` pentru New c`lù. York Review of Books (10 mai, nr. 8) cea mai recent` monografie asupra subiectului – h „În]elepciunea înr`d`cinat` în Un act infam: genocidul armean [i problema responsabilit`]ii turce , scris` de Taner comunitate, ideile proaspete, [i angajamentul fa]` de binele social, Akçam (A Shameful Act: The Armenian Genocide and the Question of Turkish Respon- specifice femeilor, ar putea reprezenta cea mai bun` veste din sability ). Istoricul turc pune politica de politica intern` actual`.“ „exterminare rasial`“ pe seama veacurilor (Swanee Hunt) de dezam`gire, umilin]` [i resentiment otomane. Reforma juridic` impus` de Num`rul pe mai-iunie al influentului europeni prin care non-musulmanii erau periodic Foreign Affairs con]ine o pledoa- recunoscu]i ca indivizi cu drepturi rie extrem de documentat` în favoarea depline, Tanzimat , [i înfrîngerea din implic`rii femeilor în deciziile politice, r`zboiul ruso-turc din 1877-1878 au semnat de directorul Programului pentru pecetluit, în mentalul colectiv, ruina fosfemei [i politici publice de la Harvard, tului imperiu. Munca de detectiv pe fi rul Swanee Hunt. Potrivit autoarei, tabloul ierarhiei politice îl duce pe Taner Akçam global este unul asimetric: femeile sunt la un ordin al ministrului de interne, subreprezentate în parlamente [i execu- Mehmet Telat: problemei armene[ti îi tive, îns` sunt suprareprezentate în socie- era dat s` ajung` „la un sfîr[it definitiv, tatea civil`, majoritatea organiza]iilor într-un mod complet [i absolut“. Diplononguvernamentale fiind conduse de ma]ii americani au consemnat acte de o femei. O privire fugar` spre România cruzime suprarealist`, [i „organiza]ii speindic` faptul c` nu ne abatem de la acest ciale“ ale poli]iei au anticipat, noteaz` trend. Ce s-ar schimba dac` am avea mai Michael Crep, nazistele Einsatzgruppen. multe femei în politic`? De[i pare un vis Bilan]ul întunecat se ridic` la un milion cu ochii deschi[i, s` urm`rim pa[ii lui [i jum`tate de mor]i. Pove[tile de eroism

au fost solitare: Haji Halil, un turc, a ascuns [i salvat o familie de opt armeni. Cartea lui Taner Akçam îi este dedicat` [i acestuia. h „Datorit` unui sim] înn`scut al

etichetei [i al aversiunii pentru confruntare, am fost adesea un învins, îns` din fericire niciodat` în chestiuni de importan]` major`.“ (Václav Havel) Rivalitatea dintre cei doi Václav, Havel pre[edintele, [i Klaus ministrul de finan]e [i apoi primul-ministru, a fost v`zut` aproape ca un „brand“ de ]ar` al Cehiei. Diferen]ele de viziune, dar mai ales istoria anilor de dup` Revolu]ia de Catifea sunt subiectul ultimei c`r]i a lui Havel – To the Castle and Back . New York Review of Books (10 mai, nr. 8) a preluat un fragment, din care reproduc episodul unei întîlniri între cei doi la Castel, re[edin]a preziden]ial` din Praga: „Îmi aduc aminte un exemplu reprezentativ: la un moment dat [i-a dus mîna la buzunarul de la piept [i a scos de acolo o tìetur` de ziar b`t`torit`, cerîndu-[i scuze în mai multe rînduri c` aduce asta în discu]ie, [i apoi a citit dintr-o [tire c` eu mi-am exprimat regretele la moartea lui Frank Zappa. Apoi, extrem de politicos, a sugerat c` nu se cuvine ca un [ef de stat s` exprime condolean]e la moartea unui muzician rock strìn cînd atît de mul]i titani de-ai no[tri s-au stins f`r` s` apar` în ziare nici un cuvînt de compasiune din partea mea. Ce ar fi trebuit s` fac într-o astfel de situa]ie absurd`? Reac]ia fireasc` ar fi fost s` m` ridic [i s` spun «Václav, întîlnirea s-a terminat». Dar eu nu pot proceda astfel nici la calendele grece[ti. În schimb, i-am povestit despre cum Zappa s-a interesat, chiar imediat dup` revolu]ie, de ceea ce se întîmpla în ]ara noastr`, despre cum ne-a ajutat [i cît de lipsi]i de recuno[tin]` ne-am purtat fa]` de el, [i i-am explicat c` Agen]ia France Presse a venit s`-mi solicite un comentariu [i ar fi fost ridicol s` îi refuz, [i c` nu era vina mea c` dintre toate comentariile ziarele au ales s`-l dea pe `sta. A[ fi putut avea dreptate de o mie de ori, dar la ce bun s` ai dreptate cînd simplul fapt de a concede s` explici înseamn` s` te faci de rîs? Toat` lumea [tie c` într-o ]ar` care se str`duie[te din greu pentru o soart` mai bun` nu am de gînd s` risc un r`zboi între pre[edinte [i premier din pricina exprim`rii unor regrete“. j

53


În penumbr` (1) o

T

MIRCEA MIH~IE{

o

he High Window , al treilea roman al lui Raymond Chandler, apare în 1942. Ultimele redute ale Europei p`reau s` se pr`bu[easc` sub cizma lui Hitler. Londra în fl`c`ri, Parisul transformat într-un loc de promenad` pentru ofi]erii germani, [tirile contradictorii de pe frontul de R`s`rit, gre[elile tactice ale comandan]ilor Alia]i induseser` sentimentul c` se încheia o lume [i disp`rea o civiliza]ie. Chandler trìe[te dramatic aceste episoade, iar ecouri ale tragediei planetare transpar în multe din paginile sale. Neîncrederea în propriul scris se cronicizeaz`, iar accesele de autodenigrare devin curente. Într-o scrisoare adresat` lui Blanche Knopf, so]ia editorului sù, Chandler î[i face un veritabil harakiri: „ The High Window n-a fost lucrarea izbitoare [i original` care s` fi putut fi promovat` drept ceva ie[it din comun. Unora le-a pl`cut mai mult decât celelalte str`danii ale mele, altora le-a pl`cut mult mai pu]in. Dar nimeni nu [i-a ie[it din min]i, nici într-un sens, nici în altul. Nu sunt dezam`git de vânz`ri. Cred c` a mers destul de bine. […] Sper c` urm`torul [roman] va fi mai vioi, mai bun [i mai rapid, pentru c`, dup` cum [tii, ceea ce conteaz` e ritmul, nu logica sau plauzibilitatea stilului“ (Chandler, 1981: 22). Aceste rânduri se adaug` altora, înc` mai lipsite de entuziasm, scrise parc` din perspectiva unui inamic. Nesigur pe sine, Chandler definitiveaz` cu un soi de pl`cere masochist` tabloul defetist: „Mi-e team` c` romanul `sta n-o s`-]i fie de nici un folos. N-are ac]iune, nici personaje simpatice, nimic. Detectivul nu face nimic“ (Chandler, 1981: 20). E greu de spus în ce m`sur` autorul era cu adev`rat sincer sau doar speriat de eforturile financiare ale editorului: Alfred Knopf investise o mic` avere în reclama c`r]ii, anun]at` drept marele eveniment literar al toamnei lui 1942. Avea dreptate s` se team`: vânz`rile abia dac` au acoperit investi]ia. Lucrurile nu se opresc aici. Câ]iva ani mai târziu, când, de bine, de rù, notorietatea autorului avea s` fie înso]it` [i de cre[terea vânz`rilor, iar romanul e publicat în edi]ie ieftin` (a[a-numita colec]ie de 25 de cen]i), asupra lui Chandler se abat [i alte belele. O fraz` nefericit`, interpretat` drept pozi]ie antisemit` („Dr. Carl Moss was a big burly Jew with a Hitler mustache, pop eyes and the calmness of a glacier“) i-a atras un val de atacuri, inclusiv din partea unor admiratori. (Din pur scrupul filologic, f`r` a cùta un sens anume acestei constat`ri, men]ionez c` în edi]iile de dup` 1976 ale romanului, de la Vintage Books, cuvântul „Jew“ a fost în-

locuit cu „man“…) Într-o scrisoare din 11 ianuarie 1946, adresat` unei anume domni[oare Aron, Chandler încearc` s` explice confuzia stârnit` în mintea cititorilor, dintre care unii nu s-au sfiit s`-i adreseze misive „patologic-vituperante“: „Cartea aceasta a fost publicat` în 1942. Se g`se[te în libr`rii [i în biblioteci de destul de mult` vreme. […] Am mul]i prieteni evrei. Am chiar [i rude evrei. Editorul meu e evreu. V` num`ra]i printre cei c`rora nu le place cuvântul? Dac` e a[a, a]i dori s`-l înlocuiesc? Dac` da, cu ce a]i dori s`-l înlocuiesc? Nu sunt sarcastic. A[ mai spune c` toate scrisorile de acest tip vin de pe coasta de est. Pe la noi, evreii dau semne c` sunt pe cale s`-[i piard` complexul de inferioritate. Sau cel pu]in a[a crede doctorul meu. {i el e evreu. M` întreba]i de ce nu prezint un personaj drept «un catolic pric`jit sau un episcopalian soios»? Simplu, stimat` doamn`, pentru c` religia nu are nimic a face […] Desemnez uneori un personaj drept evreu din motive pur intelectuale, deoarece exist`, cu excep]ia celor mai exaltate nivele ale personalit`]ii, un anumit mod de a gândi evreiesc. Evreul e un tip [i mie îmi plac tipurile, [i cam în aceast` postur` m` situez. Evreul e desigur de mai multe feluri, unele recognoscibile de la distan]`, altele pe care le descoperi la un studiu am`nun]it, altele doar dup`, iar pe altele nu le po]i descoperi deloc. {tiu c` exist` evrei pe care nu-i pot identifica nici evreii. Am avut dou` secretare care mi-au spus lucrul `sta, [i amândou` erau evreice. E vorba de un anumit ton al vocii, de un anumit fel de ochi, de o anumit` culoare. Dar nu e în nici un caz, drag` doamn`, vorba despre nasuri“ (Chandler, 2000: 61-62). E greu, citind aceste rânduri, s` nu zâmbe[ti ironic la afirma]iile lui Chandler privind lipsa de relief a c`r]ii. În pliurile ei exist` mai mult` tensiune [i mai mult poten]ial exploziv decât [i-ar fi imaginat. La începutul anilor ’40, „chestiunea evreiasc`“ nu devenise înc` subiectul de dezbatere aprins al anilor de dup` r`zboi. De altfel, atacurile la adresa lui au venit doar dup` încheierea r`zboiului, când bilan]ul Holocaustului a transformat radical perspectiva istoric`, r`sturnând modalit`]ile de raportare la una din cele dou` mari tragedii ale secolului al dou`zecilea. Chandler intuie[te primejdiile care-l pasc [i încearc` s` în`bu[e din fa[` riscul de a fi anexat unei direc]ii pe care o resim]ea profund strìn`: „Sunte]i suficient de amabil` s` nu m` acuza]i de antisemitism. V` sunt recunosc`tor, deoarece sunt înfior`tor de obosit de întreaga poveste. {i, în acela[i timp, îmi

R E V O C R E D N U

pare teribil de rù de acele min]i torturate care nu se pot desprinde de subiect, care-[i fac griji [i se am`r`sc din pricina lui. Cineva scria de curând în SRL [Sat- urday Review of Literature ] c` lucrul pe care-l cer evreii nu e dreptul lor de a avea genii, ci dreptul de a avea tic`lo[i. Sunt de acord. Iar eu cer dreptul de a numi drept ho] un personaj pe care-l cheam` Weinstein, f`r` a fi acuzat c` îi numesc pe to]i evreii ho]i. Or, anumi]i oameni nu-mi acord` acest drept“ (Chandler, 2000: 62). O jum`tate de secol de reflec]ie asupra problemelor n-a mutat lucrurile prea departe de faza la care se aflau pe când Chandler încerca s`-[i explice pozi]ia. Educat în tradi]ia imperial` a unui universalism poleit, în textele lui Chandler vorbea, desigur, superbia apartenen]ei la un moment istoric glorios, [i nu ura de ras`. Atras pe un teren de b`t`lie care nu era, totu[i, al lui,

simte nevoia s` spun` lucrurile pân` la cap`t: „Da]i-mi, v` rog, voie s` spun un cuvânt de încheiere. Dumneavoastr` în[iv` nu face]i parte din acea categorie, dar dac` printre prietenii dumneavoastr` exist` un impuls de a porni o vân`toare de vr`jitoare de antisemi]i, spune]i-le s` caute nu în rândul celor care numesc un evreu evreu, care au personaje evreie[ti în c`r]ile lor deoarece exist` mul]i evrei în via]a lor, cu to]ii interesan]i [i cu to]ii deosebi]i, unii nobili, al]ii mai degrab` tic`lo[i – ca to]i oamenii –, ci s`-[i caute du[manii printre brute (le pot recunoa[te u[or) [i printre snobii care nu vorbesc despre evrei deloc. Sunte]i în siguran]`, [i mai mult decât în siguran]`, cu in[i care vorbesc direct, ca mine“ (Chandler, 2000: 62-63). Scrisoarea e, într-adev`r, spectaculoas`. Pentru a fi conving`tor, Chandler împinge m`rturisirea pân` la a spune

54

R E V O C R E D N U


c` modelul doctorului Moss e chiar editorul sù, Alfred Knopf – un om pentru care avea total` simpatie [i infinit` recuno[tin]`. Argumentele sale devin mai pu]in conving`toare – dac` nu de-a dreptul mincinoase – când, din nevoia de a descrie sintetic lumea ce populeaz` universul dubios din Idle Valley, picteaz` proiectând culoarea direct din tub, ob]inând un tablou ]ip`tor. El comite, astfel, tocmai p`catul pe care-l condamn`: „– Ceea ce-mi place în acest local e c` totul decurge dup` tipic, am zis. Paznicul de la poart`, fastul de la intrare, fetele de la garderob`, evreul gras, onctuos [i libidinos , cu balerina înalt` ce-[i poart` plictiseala cu demnitate…“ Epitetele de mai sus sunt partea final` a unei judec`]i preg`tite de un episod anterior. Intrând în bar, detectivul încearc`, dintr-o ochire, s` stabileasc` identitatea spa]iului în care plonjase. E vorba, desigur, de un loc al pierzaniei, în care fata de la garderob` are „ochii ca p`catele ne[tiute“, iar vânz`toarea de ]ig`ri purta o „îmbr`c`minte atât de sumar` c` s-ar fi putut ascunde înd`r`tul unei scobitori. Unul din picioarele ei lungi [i frumoase era argintiu, cel`lalt auriu. Aveau expresia total dispre]uitoare a unei tipe care-[i fixeaz` întâlnirile la telefonul interurban“. Totul emana, a[adar, o sexualitate de[ucheat`, iar insului „gras, onctuos [i libidinos“ i se distribuie rolul de a accentua tr`s`tura locului: „Era întuneric [i lini[te, iar un barman se mi[ca întocmai ca o molie în str`lucirea slab` a paharelor [i sticlelor. O blond` tân`r` [i frumoas`, într-o rochie ce p`rea ap` de mare pres`rat` cu pulbere de aur, a ie[it de la toalet`, rujându-[i buzele [i fredonând. Zâmbea, cl`tinându-[i capul de aur în ritmul rumbei care r`zb`tea pân` aici. Un b`rbat scund [i gras, cu fa]a stacojie [i ochii str`lucitori, o a[tepta cu un [al alb pe bra]. {i-a înfipt degetele butuc`noase în bra]ul ei gol [i s-a uitat chiorâ[ la ea“. E greu, într-adev`r, ca pe baza unor astfel de scene s`-l acuzi pe Chandler de antisemitism. Dar e la fel de greu s`-l aperi. A evoca eventuala lui mizantropie, a invoca nenum`rate alte împrejur`ri în care personaje de origini etnice diferite poart` stigmatul rùlui nu face decât s` relativizeze – dar nu s` înl`ture definitiv – acuza]iile care i s-au adus. (Tot cu titlu filologic, e inutil s` spun c` [i în acest caz edi]ia Vintage a înlocuit sintagma „the fat greasy sensual Jew“ cu formula mult mai vag` „the fat greasy sensual man“…) S-a creat, pornind de la afirma]iile lui Raymond Chandler, prin ciudatul sistem al mimetismelor implacabile, impresia c` The High Window este cartea cea mai slab` a seriei Marlowe. „Partea enigmistic` a Ferestrei de sus , bazat` pe descoperirea accidental` a unei fotografii improbabile, nu ne arat` un Chandler în cea mai bun` form` (Hiney, 1997: 128), afirm` unul din biografii binevoitori ai lui Chandler. Judec`]ile de acest fel – poate scuzabile în momentul apari]iei c`r]ii – p`c`tuiesc prin eludarea viziunii de ansamblu. Crea]ia lui Chandler are un acut caracter serial , dominat de dispunerea pe orizontal` a temelor [i strategiilor. Pentru a evita monotonia, autorul încearc` permut`ri [i nuan]`ri, creând denivel`ri pe un drum ce p`rea s` nu-i ofere cititorului nici o surpriz`. Spre deosebire de c`r]ile anterioare,

The High Window nue scris` pe baza unui material narativ preexistent. În The Big Sleep [i Farewell, My Lovely , ca [i cartea urm`toare ( The Lady in the Lake ), Chandler apelase la procedeul „canibaliz`rii“ unor povestiri deja publicate. De data aceasta, ambi]ia lui a fost s` imagineze o tram` original`, neîndatorat` colabor`rilor la revistele pulp . Nu e de neglijat nici ipoteza (prezent` în coresponden]`) c`, devenind scriitor profesionist, Chandler încerca s` se supun` noilor cerin]e ale pie]ei. Spre deosebire de publicul francez, care aprecia valen]ele artistice ale textului, lumea anglo-saxon` era preocupat` îndeosebi de intrig`. The High Window vine, a[adar, în întâmpinarea acestui tip de cititor. El îi ofer` nu o enigm`, ci dou`: dispari]ia unei monede rare, the Brasher Dubloon, [i moartea suspect` a lui Horace Bright, petrecut` în urm` cu opt ani. Din acest punct de vedere, The High Window eromanul cel mai „englezesc“ al lui Chandler, situat la egal` distan]` (sau apropiere!) de [coala „hard boiled“ [i de tradi]ia detectivistic` a Agathei Christie. Marea sl`biciune a c`r]ii – [i anume, rezolvarea cazului prin descoperirea unei fotografii care surprinde momentul c`derii fatale pe geam a lui Horace Bright – provine din op]iunea pentru o solu]ie de tip „Hercule Poirot“. Oricât de îng`duitori am fi cu autorul, un astfel de deznod`mânt nu poate s` satisfac` preten]iile unui cititor care a[teapt` de la un autor de asemenea calibru ceva mai mult decât o solu]ie de nivel rebusistic. În aceea[i ordine de idei, e posibil ca dezinteresul lui Chandler pentru amorsarea unei intrigi strâns argumentate s` provin` din mutarea accentului pe personajul principal. Experien]a romanelor anterioare i-a demonstrat c` eroul r`mânea punctul de atrac]ie al scrisului sù. Repro[urile privind transformarea lui într-un „înso]itor“ al ac]iunii, într-un martor privilegiat, [i nu într-un campion al aducerii la suprafa]` a adev`rului, par s` nu fi r`mas f`r` ecou. Într-adev`r, The High Window îl solicit` pe Marlowe la maximum. Dac` în romanele anterioare el î[i permitea s` foloseasc` informa]ii ob]inute la mâna a doua (de la poli]i[ti sau, în Farewell, My Lovely , de la Anne Riordan), de data aceasta detectivul devine un veritabil cùt`tor al adev`rului. Romanul nu mai e un fagure în care cititorul e invitat s` descopere fragmente din misterul ingenios ambalat, ci un fir al Ariadnei care-l poart` prin labirintul n`scut din imagina]ia scriitorului [i abilitatea detectivului. Mai mult ca oricare alta din scrierile anterioare, The High Window este cartea lui Marlowe, cronica detaliat` a trìrilor [i aventurilor detectivului însetat de adev`r. Plasat în mijlocul intrigii, Marlowe induce tensiunea pornind de la o situa]ie banal`. Ceea ce l-a dezam`git, probabil, pe Chandler în raport cu aventurile narate e spa]iul îngust pe care [i l-a îng`duit: vocea, gândirea, ac]iunea apar]in în întregime eroului, nu scriitorului. Printr-un proces creator greu analizabil, el s-a deta[at de universul fictiv, limitându-se la contemplarea, din exterior, a acestuia. Autoscopia s-a soldat, îns`, cu un rezultat sub a[tept`ri. Faptul c`, de[i Chandler a acceptat câteva compromisuri, romanul nu s-a vân-

dut foarte bine (zece mii de exemplare în Statele Unite [i opt mii cinci sute în Marea Britanie, în primul an) n-a f`cut decât s`-i sporeasc` am`r`ciunea. Potrivit editorului, o mare parte din tiraj a fost absorbit` de biblioteci. Am conturat, pân` aici, imaginea unei c`r]i îndep`rtate de modelul chandlerian, instituit de scrierile anterioare. În realitate, continuit`]ile [i chiar repeti]iile sunt excesive. William Marling, autorul unei consistente monografii dedicate lui Chandler, nu ezit` s` treac` în revist` lunga list` a suprapunerilor par]iale sau totale (Marling, 1986: 104-109): de la personaje care sunt copia la indigo a unor modele preexistente (Elizabeth Bright Murdock îl aduce în minte pe generalul Sternwood, Merle Davis, secretara fidel` a acestuia, e o replic` a lui Rusty Regan, Leslie Murdock, fiul aprigei doamne mai sus pomenite, îl abordeaz` pe Marlowe cam în acela[i stil în care fusese acro[at de Vivian Sternwood, Alex Morny e imaginea palid` a lui Eddie Mars, locotenentul Jesse Breeze e un alter ego al lui Randall din Farewell, My Lovely etc., etc.), la situa]ii cvasi-identice: numismatul Elisha Mornigstar moare în condi]ii ce amintesc frapant de cele în care e eliminat Geiger, în The Big Sleep , clubul Idle Valley – „sediul“ lui Alex Morny – aduce izbitor cu Cypress Club, domeniul lui Eddie Mars). Exemplele pot fi înmul]ite, pentru fiecare din categoriile invocate. Poate c` aici se afl` [i explica]ia mizei accentuate a lui Raymond Chandler pe figura detectivului. Con[tient c` sudura evenimentelor, dar [i coeren]a ansamblului au de suferit, autorul a încercat s` sugereze caracterul inevitabil al întâmpl`rilor, punându-le pe seama muncii de teren a lui Marlowe. Într-adev`r, detectivul se mi[c` mai mult decât în toate celelalte romane la un loc – iar apoteoza o constituie decizia de a o preda personal familiei pe Merle Davis, în îndep`rtatul ora[ Wichita din Kansas. Romanul începe, cât se poate de chandlerian, cu descrierea casei unde Marlowe e invitat de doamna Elizabeth Bright Murdock pentru a prelua un caz. De data aceasta, atmosfera nu mai evoc` solemnitatea stilului medieval, ci unul deriziv, desprins din imaginarul unei umanit`]i inconsistente: „Casa se g`sea pe bulevardul Dresden în cartierul Oak Knoll din Pasadena. O cas` mare, solid` [i frumoas`, cu pere]i de c`r`mid` ro[cat-închis, acoperi[ din ]igl` de teracot` [i corni[` de piatr` alb`. La parter, ferestrele de la fa]ad` aveau grilaje de fier. Cele de la etaj erau ca la casele de ]ar`, cu înflorituri de piatr` împrejur, imitând în mod exagerat stilul rococo. Din fa]a casei [i de lâng` boschetele înflorite din apropiere se întindea, într-o pant` lin`, spre strad`, o paji[te verde, frumoas`, de vreo jum`tate de pogon, rev`rsându-se în jurul unui enorm cedru de Himalaia, ca o maree verde, r`coroas`, în jurul unei stânci. Trotuarul [i aleea erau foarte largi, iar pe alee se g`seau trei salcâmi de toat` frumuse]ea. Era o mireasm` puternic` de var`, în diminea]a aceea, [i vegeta]ia st`tea neclintit` în aerul încremenit a ceea ce se poate numi o zi pl`cut`“. În Somnul de veci , aten]ia lui Marlowe fusese confiscat`, la intrarea în

casa generalului Sternwood, de vitraliul ce reprezenta un cavaler [i o domni]` aflat` în captivitate. Aici, într-un mediu lipsit de preten]ii nobiliare, privirea detectivului cade asupra unei picturi ce arat` c` nu ne mai afl`m în lumea st`pânilor, ci a servitorilor: „La cap`tul aleii, pe un bloc de beton era un mic negru pictat, în pantaloni de c`l`rie albi, cu jachet` verde [i [apc` ro[ie. În mân` ]inea un bici iar la picioarele lui, în blocul de beton, se g`sea o verig` de fier. P`rea cam trist, de parc` a[tepta de mult timp acolo [i începuse s`-[i cam piard` r`bdarea. M-am apropiat de el [i l-am b`tut u[or cu palma pe cap, în timp ce a[teptam s` apar` cineva la u[`“. Chandler a urm`rit, desigur, s` creeze, prin similitudinile de suprafa]`, similitudini de adâncime. Ne amintim c` vizitele la familia Sternwood constituiau [i mici d`ri de seam` despre ce se petrecuse între timp cu personajele din vitraliu. Nodul cu care era legat` femeia simboliza o enigm` ce avea s` reziste înc`p`]ânat încerc`rilor de a o dezlega. Aici, b`taia u[oar` cu palma pe cap anun]` un caz din care miza r`mâne în zona derizoriului. Ceea ce, pân` la un punct, corespunde adev`rului. Ce nu mai corespunde e asem`narea dintre Guy Sternwood [i doamna Murdock. Cucerit, din prima clip`, de noble]ea generalului în scaun cu rotile, Marlowe simte de cum intr` în camer` o vie antipatie fa]` de doamna Murdock. Sternwood, aflat în pragul mor]ii, nu numai c`-i îng`duie, dar îl [i invit` pe Marlowe s` fumeze. În schimb, doamna Murdock, sus]inând c` e astmatic`, ridic` de la bun început o baricad` între ea [i Marlowe. Autoritar`, arogant`, grosolan`, pretinde s` fie tratat` drept o mare lady, de[i manierele ei nu difer` de cele ale unui rânda[. Pornit` sub proaste auspicii, colaborarea dintre angajat (Marlowe) [i angajator (doamna Murdock) se va degrada cu fiecare vizit` a detectivului. Una din calit`]ile surprinz`toare ale romanului const` în amplificarea dramei, f`r` ca vreun semnal de alarm` s` fi fost tras. Furtul [i asasinatul par a fi opera]ii de rutin`, simple jaloane pe un drum infrac]ional str`b`tut de aproape toate personajele întâlnite de Marlowe. Marea inova]ie e c`, în aceast` lume a p`c`to[ilor neizb`vi]i, nu exist` doar vinova]i care-[i recunosc vina, ci [i nevinova]i care admit c-au comis crime pe care, de fapt, nu le-au comis: Merle Davis nu poate concepe c` nu l-a împins pe geam pe Horace Bright, Del Hunch consider` drept o datorie asumarea asasin`rii lui George Anson Phillips, iar Lois Morny admite cu u[urin]` c` ar putea fi autoarea mor]ii lui Vannier. l Chandler, Raymond, 1981, Selected Letters , New York: Columbia University Press. Chandler, Raymond, 2000, The Raymond

Chandler Papers. Selected Letters and Nonfiction 1909-1959, Edited by Tom Hiney and Frank MacShane, New York: Atlantic Monthly Press. Hiney, Tom, 1997, Raymond Chandler. A Bi- ography , New York. The Atlantic Monthly Press. Marling, William, 1986, Raymond Chandler , Boston: Twayne Publishers. j

55


Corectitudinea politic` o

Î

H.-R. PATAPIEVICI

o

N mod conjunctural, incidentul „]iganc` împu]it`“ a oferit un nou prilej celor care vîneaz` ocaziile de a bea în direct [i la ore de vîrf sîngele pre[edintelui B`sescu. În mod profund, a readus în discu]ia public` chestiunea corectitudinii politice. Toat` lumea a fost de acord c` formula „]iganc` împu]it`“ este deplorabil` [i c` remarca nu ar fi trebuit f`cut` – de nimeni, cu atît mai pu]in de [eful statului. Dar, de îndat` ce Consiliul Na]ional pentru Combaterea Discrimin`rii (CNCD) a sanc]ionat-o ca discriminatorie, iar unii comentatori au calificat-o ca rasist`, opinia public` s-a împ`r]it în dou` tabere, pe dou` chestiuni. Prima chestiune este a raportului dintre spa]iul public [i spa]iul privat; a doua este aceea dac` formula „]iganc` împu]it`“ este în ea îns`[i discriminatorie [i rasist`. Ambele chestiuni sunt tipice pentru climatul moral al corectitudinii politice. S` analiz`m. La prima chestiune sunt posibile dou` r`spunsuri. Primul afirm` c` spa]iul privat, în care a fost f`cut` remarca, trebuie s` r`mîn` inviolabil; ca atare, orice inep]ie rostit` acolo trebuie în principiu s` r`mîn` inaccesibil` judec`]ii publice. Aceasta este pozi]ia modernit`]ii clasice, care e individualist` [i liberal`. Spa]iu privat [i spa]iu public sunt separate: primul este individual [i inviolabil din perspectiva libert`]ilor personale, al doilea este comun [i inviolabil din perspectiva libert`]ilor publice. Al doilea r`spuns la chestiunea raportului dintre spa]iul public [i spa]iul privat este acela c` de]in`torii demnit`]ilor publice, spre deosebire de ceilal]i cet`]eni, nu au dreptul la via]` privat` [i c` orice act al lor, indiferent c` este public ori privat, este de interes public. Potrivit acestei viziuni, spa]iul public are dreptul, în anumite condi]ii, s` p`trund` în spa]iul privat al anumitor indivizi. Criteriile publice au dreptul s` dicteze spa]iului privat, dispozi]iile spa]iului public pot legifera în spa]iul privat, binele comun prevaleaz`, în anumite condi]ii, asupra binelui individual. Aceasta este o pozi]ie pe care o putem caracteriza ca fiind fie colectivist` [i socialist`, fie de tip „servicii secrete“ (de pild`, legea american` numit` Patriotic Act). Pozi]ia mea fa]` de chestiunea raportului dintre spa]iul public [i spa]iul privat este cea a modernit`]ii clasice: individualist` [i liberal`. Admit totu[i c` în cazuri de necesitate (siguran]` na]ional`, de pild`) poate intra în func]iune logica pozi]iei colectiviste. Dar numai în caz de necesitate. Pentru mine, pozi]ia colectivist` este o alterare a pozi]iei individualiste, ob]inut` prin înc`lcarea regulii care spune c` nici o legiferare nu trebuie s` generalizeze cazurile de excep]ie. Punctul cel mai dificil al inviolabilit`]ii spa]iului privat ]ine de faptul c` inviolabilitatea lui, pentru a fi real`, nu trebuie s` depind` de con]inutul, calitatea ori tipul libert`]ilor luate de fiecare individ în el. Ceea ce profeseaz` fiecare în spa]iul sù privat, indiferent de modul în care ar putea fi judecat potrivit criteriilor spa]iului public – chiar acest lucru trebuie privit ca inviolabil. Potrivit punctului de vedere liberal, judecata a ceea ce este fiecare trebuie s` se formeze numai în func]ie de ceea c e este public. Statul liberal nu î[i propune s` controleze scopurile indivizilor, care sunt personale, ci s` reglementeze mijloacele prin care ace[tia le urm`resc – care, numai ele, trebuie s` fie publice (întrucît sunt puse în comun cu ale altora). Ceea ce distinge o societate liberal` de una pseudo-liberal` [i poten]ialmente autoritar` este pozi]ia fa]` de ceea ce se petrece în spa]iul privat: punctul de vedere liberal este c` legitimitatea spa]iului privat nu trebuie s` depind` de aprobarea noastr` fa]` de ceea ce se petrece în el. Altfel spus, dreptul la spa]iu privat nu se acord` condi]ionat – da, celor cu ale c`ror scopuri suntem de acord; nu, celor c`rora nu le împ`rt`[im ideile. Oricît de bizare, ofensatoare ori inacceptabile din punct

de vedere public ar fi lucrurile spuse în spa]iul privat, judecata public` nu are a se pronun]a asupra lor. Acesta este punctul de vedere al modernit`]ii clasice. Potrivit lui, inviolabilitatea spa]iului privat ]ine de faptul c` acesta reprezint` zona în care fiecare om comunic` direct cu Dumnezeu, f`r` medierea ori inhibi]iile spa]iului comun – o zon` invizibil` societ`]ii [i nemijlocit vizibil` doar lui Dumnezeu. Dimpotriv`, ca urmare a cre[terii statului asisten]ial, a diminu`rii individualismului [i a progreselor corectitudinii politice, controlul spa]iului public asupra spa]iului privat a devenit îngrijor`tor de r`spîndit. Ast`zi prevaleaz` ideea c` spa]iul privat trebuie s` depind` de aprobarea ori dezaprobarea celor care stipuleaz` regulile spa]iului public. Se sus]ine c` opinia public` ar trebui s` reglementeze [i spa]iul privat, cu argumentul c` sursa actelor publice fiind deliberarea privat` ar trebui, pentru a ob]ine efecte benefice colectivit`]ii în spa]iul public, ca jurisdic]ia acestuia s` aib` puteri [i în cel privat. În special, toate chestiunile care ]in de raportarea noastr` la minorit`]i ar trebui reglementate potrivit regulilor decen]ei [i bunei convie]uiri. Ideea de la care s-a pornit este aceea c` orice om are dreptul nu doar la acceptare, ci [i la recunoa[tere. Pentru c` mijloacele prin care s-a încercat atingerea acestui scop erau colectiviste, ideea la care s-a ajuns în cele din urm` a fost aceea c` fiecare om are dreptul la recunoa[terea grupului social/etnic/de gen/sexual/religios/etc. din care face parte. Grupurile, nu indivizii, au devenit unitatea inteligibil` a societ`]ii, iar raportarea la ele considerat` a fi corect` din punct de vedere social/etnic/de gen/ sexual/religios/etc. a devenit o nou` religie, bazat`, întocmai ca vechile religii, pe [tergerea diferen]ei dintre public [i privat, pe misionarism, pe persecu]ii [i pe excomunic`ri. Noua religie se nume[te corectitudine politic`. Ini]ial, corectitudinea politic` era un termen folosit între stalini[ti [i tro]chi[ti pentru a-i desemna pe cei care, dintr-un punct de vedere marxist, ilustrau ortodoxia. Prin anii 1980, expresia political correctness (PC) a fost reinventat` în Statele Unite pentru a descrie atitudinile încurajate de ortodoxia stîngii radicale (prima monografie critic` a fenomenului este cartea lui Dinesh D’Souza, Il- liberal Education, publicat` în 1991). Corectitudinea politic` este o mi[care ideologic` militant` ( eine Bewe- gung , cum se spunea prin anii ’30 ai secolului trecut…), care caut` s` impun` societ`]ii coduri de limbaj [i de comportament considerate corecte din punct de vedere politic. Aceste coduri nu sunt simple forme de polite]e, cum încearc` s` sus]in` unii din suporterii debonari ai mi[c`rii PC, deoarece polite]ea, ca [i nivelul de cultur`, ]ine de un regim deopotriv` voluntar [i de elec]iune. Nim`nui nu i-ar trece prin minte s` normeze nivelul de cultur` ori s` legifereze formulele de polite]e. O polite]e legiferat` ar înceta s` mai fie perceput` ca form` de polite]e [i [i-ar pierde func]ia. Dimpotriv`, corectitudinea politic` este o ideologie, deoarece nu se rezum` doar la o list` de formule, ci interzice o clas` întreag` de judec`]i, considerate a fi incorecte din punct de vedere politic – judec`]ile de compara]ie, de evaluare, de discriminare [i de ierarhizare. Catehismul PC interzice nu numai judec`]ile de valoare care implic` ierarhii, penalizîndu-le, îi interzice [i pe cei care le practic`, excluzîndu-i prin stigmatizare din rîndul oamenilor frecventabili. Ca ideologie, deci, corectitudinea politic` se bazeaz` pe cenzur` [i excludere. Ambi]ia ei este s` transforme întreaga societate în acord cu catehismul PC. În acela[i timp, corectitudinea politic` este o form` radical` de relativism care, ca orice relativism, recurge la absolutism pentru a-[i salva pozi]ia intrinsec contradictorie, validîndu-se în acest mod drept unic` pozi]ie acceptabil`.

Cum func]ioneaz` în mod practic catehismul PC? Afirma]ia corectitudinii politice este dubl`: ea privilegiaz` un anumit enun] (enun]ul corect din punct de vedere politic) [i, în acela[i timp, stigmatizeaz` ideologic opinia contrar`. De pild`, corectitudinea politic` nu spune doar „nu e bine s` spunem «]iganc` împu]it`»“ (atunci ar fi doar polite]e ori bun` cre[tere), ea afirm` în acela[i timp c` acest enun] este „rasist“ [i „discriminatoriu“. Dar este folosirea expresiei „]igan împu]it“ consecin]a unei gîndiri rasiste? În general, este legitim s` numim „rasiste“ expresiile care con]in aprecieri negative la anumite minorit`]i? În Encyclopedia Britannica, ni se spune c` este rasist` orice ac]iune, practic` ori credin]` care pleac` din ideologia rasist`; ideologia rasist` împarte umanitatea în familii biologice inegale între ele [i propov`duie[te c` exist` o leg`tur` cauzal` între tr`s`turile fizice mo[tenite ale unei rase [i tr`s`turile intelectuale, morale ori de alt` natur` ale membrilor ei. Este rasist în sens propriu numai cine împ`rt`[e[te ideologia rasist` [i ac]ioneaz` public în numele ei. Rasismul presupune o teorie rasist` [i nu e epuizat de stereotipurile asociate lui (care sunt în sine reprobabile, f`r` îndoial`). Pe de alt` parte, dac` admitem s` numim rasiste judec`]ile de evaluare/dezaprobare referitoare la minorit`]i/majorit`]i etnice, atunci va trebui s` admitem c` însu[i actul de a judeca este în sine rasist, indiferent de materia etnic` asupra c`reia se aplic`. Dar dac` admitem c` judecata este rasist`, atunci [i logica este, c eea ce e absurd. Prin urmare, trebuie s` admitem c` singure judec`]ile de dezaprobare moral` nu sunt suficiente pentru a califica drept rasist` pozi]ia celui care le formuleaz` [i c` mai trebuie ceva – o teorie rasist`, care s` explice rasist judec`]ile de dezaprobare. Aceste judec`]i pot fi inoportune, ofensatoare, nejustificate, nepoliticoase, brutale etc., dar rasiste sunt numai dac` argumentul lor e o teorie a inegalit`]ii raselor.

A

TUNCI de ce s` califici drept rasiste afirma]ii care nu sunt? Pentru a domina. Mecanismul psihologic prin care corectitudinea politic` se impune este teama de stigmatizare public` pe care le-o inspir` celor care îi refuz` catehismul. S` fii dezaprobat moral [i uman pentru folosirea expresiei „]iganc` împu]it`“ e una, pentru c` nu te exclude din societate, doar te mustr`; dar s` fii considerat rasist e cu totul altceva, pentru c` te exclude din ea. În concluzie, corectitudinea politic` prezint` urm`toarele tr`s`turi. (1) E normativ`: impune o norm`, considerat` corect` din punct de vedere politic. (2) E stigmatizant`: stigmatizeaz` ideologic punerea în discu]ie a catehismului PC. (3) Violeaz` spa]iul privat: pretinde controlul public asupra spa]iului privat în toate chestiunile în care î[i arog` competen]e ideologice. Corectitudinea politic` este, în esen]`, (1’) o poli]ie a gîndirii, (2’) o poli]ie a spa]iului intim, (3’) o poli]ie a reputa]iei publice. Împarte cu polite]ea capacitatea de a face [i desface reputa]ii; împarte cu poli]ia politic` voca]ia de a anexa spa]iul public zonei consecin]elor penale; împarte cu practica statelor totalitare inten]ia de a controla zona form`rii gîndurilor [i interzicerea penal` a alternativei de gîndire, prin stigmatizarea ei. Corectitudinea politic` este ceea ce am numit din 1994 „comunism american“. Ca [i comunismul, inventeaz`, pentru a se legitima, fascisme imaginare; ca [i comunismul, î[i ascunde originea (marxist` [i puritan`, în cazul PC). Corectitudinea politic` este o form` de aservire a libert`]ii spiritului de c`tre regimul politic. Este triumful politicii asupra sufletului uman, este idealul instaur`rii controlului statului asupra individului. j

D R O C A Z E D / D R O C A

ID_Iunie. 2007.pdf

Recommend Documents