Iarna vrajbei noastre: protestele din România, ianuarie – februarie 2012

Vintilã Mihãilescu ºi Cãtãlin Augustin Stoica Coordonatori

Iarna vrajbei noastre: protestele din România, ianuarie-februarie 2012

Tehnoredactor: Rodica Boacã Coperta: Ionuþ Ardeleanu-Paici

© 2012 Editura Paideia str. Tudor Arghezi, nr. 15, sector 2 020942 Bucureºti, România tel.: (021)316.82.08 fax: (021)316.82.21 e-mail: [email protected] www.paideia.ro www.cadourialese.ro

Fotografia copertei realizatã de Vlad Petri; © Vlad Petri; www.vladpetri.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României MIHÃILESCU, VINTILÃ ºi STOICA, AUGUSTIN CÃTÃLIN Iarna vrajbei noastre: Protestele din România, ianuariefebruarie 2012 / Vintilã Mihãilescu - Bucureºti : Paideia, 2012 ISBN 978-973-596-748-2

Vintilã Mihãilescu ºi Cãtãlin Augustin Stoica Coordonatori

IARNA VRAJBEI NOASTRE: protestele din România, ianuarie-februarie 2012

Cuprins

Introducere ........................................................................... 7 Vintilã Mihãilescu, Cãtãlin Augustin Stoica Faþetele multiple ale nemulþumirii populare: o schiþã sociologicã a protestelor în Piaþa Universitãþii din ianuarie 2012 ........................................................... 19 Cãtãlin Augustin Stoica Lumile diferite ale protestelor din Piaþa Universitãþii 2012 ºi „ambasadorii” lor: construcþia dramaturgicã a cadrelor de protest ..................................................... 80 Alfred Bulai Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilor sociali? O analizã socio-constructivistã a protestelor din Timiºoara ............................................................... 112 Emanuel Copilaº Suspendarea consensului în „Pieþele” Universitãþii: tehnopoliticã, anticomunism ºi hegemonia neoliberalismului ........................................................ 161 Adrian Deoancã

6

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

„Cine nu sare, nu vrea schimbare!”: o analizã a miºcãrilor de protest din ianuarie-februarie 2012 din Cluj ......................................................................... 198 Cãlin Goina Antropologia muzicalã a protestelor politice ºi arta scandãrilor populare ....................................... 232 Marin Marian-Bãlaºa Consideraþii cu privire la unele aspecte globale ºi locale ale protestelor din Piaþa Universitãþii (ianuarie 2012) ... 248 Andrei Þãranu Toþi eram ultraºi... – Interviu cu Bogdan Iancu ºi Dinu Guþu ........................................... 266 Vintilã Mihãilescu Piaþa Universitãþii nici n-a început – Interviu cu Claudiu Crãciun ............................................................ 281 Vintilã Mihãilescu Televiziunea ºi revolta. Dupã 22 de ani, o nouã rãfuialã .... 293 Costi Rogozanu Piaþa Universitãþii: cealaltã poveste ............................... 308 Sabina Stan Despre autori ................................................................... 314

Introducere

Vintilã Mihãilescu Cãtãlin Augustin Stoica

A fost sau n-a fost? Cu aceastã întrebare, evocînd filmul lui Corneliu Porumboiu, începea în urmã cu ceva timp dezbaterea publicã a filmului lui Vlad Petri dedicat Pieþei Universitãþii. Era mai mult o provocare aruncatã în salã de cãtre un student decît o întrebare ce permite un rãspuns sau altul, cît de cît precis. Ea poate genera însã o serie de alte întrebãri – sau mai de grabã dileme – de naturã sã expliciteze ºi mizele, precum ºi limitele, acestei lucrãri. În primul rînd, a fost sau n-a fost ce anume? Chiar ºi (aparent) cea mai neutrã categorizare, aceea de „miºcare socialã”, pune probleme din punct de vedere sociologic, dupã cum aratã în detaliu Cãtãlin Stoica în deschiderea acestui volum, încadrînd fenomenul în „categoria comportamentelor colective, mai exact a sub-tipului miºcãrilor de protest”. De asemenea, Cãtãlin analizeazã emergenþa protestului colectiv din Bucureºti ºi schiþeazã o serie de tipuri sociale ale participanþilor la manifestaþiile din Piaþa Universitãþii (ianuarie 2012). La rîndul sãu, Adrian Deoancã plaseazã protestul în spaþiul liminalitãþii ºi încearcã sã-l descifreze din aceastã perspectivã, legînd protestul de teme precum tehnopolitica ºi hegemonia neoliberalã. Existã, bineînþeles, asemãnãri cu alte miºcãri de protest, diferite în timp ºi spaþiu, ºi investigarea lor este o premissã necesarã pentru înþelegerea contextului mai larg. Este ceea ce încearcã sã facã în cele de

8

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

faþã Andrei Þãranu. Pe de altã parte, analogiile ºi eventualele mecanisme comune ale protestului public nu trebuie sã ne facã sã pierdem din vedere particularitãþile individuale. Asemãnãrile pripite cu „primãvara arabã”, de pildã, ne apar astfel din start ca neadecvate. Ele sugereazã o convergenþã mondializatã a miºcãrilor pentru democraþie, dar revoltele arabe nu au drept model democraþia europeanã, avînd astfel cu totul alt scop ºi sens (Krastev, 2012). Chiar ºi analogia cu Piaþa Universitãþii de la începutul post-comunismului necesitã nuanþãri, dupã cum sugereazã Sabina Stan în nota sa criticã: „Piaþa” nu a fost un spaþiu al unitãþii naþionale, ci s-a configurat încã de la început ca unul al diviziunii ºi competiþiei politice ºi ideologice. În al doilea rînd: a fost sau mai este? Fãrã vizibilitate mediaticã ºi fãrã vizibilitate publicã, în general, s-ar zice cã s-a încheiat. Pentru cele cîteva mici grupuri care continuã sã picheteze Piaþa ºi pentru autoritãþile care trimit forþele de ordine sã-i „supravegheze”, s-ar pãrea însã cã lucrurile nu s-au terminat. Iar pentru unii analiºti care se aºteaptã ca protestele sã revinã o datã cu primãvara (sau în orice caz, la prima „ocazie” oferitã de Putere), fenomenul este încã în plinã desfãºurare. O ambivalenþã similarã existã ºi în ceea ce priveºte miºcarea Occupy în lume. Astfel, dupã uimirea în faþa rãsunetului mondial al acestei revolte, urmatã de letargia din iarnã ºi evacuarea taberelor din principalele oraºe vizate, mulþi jurnaliºti s-au grãbit sã proclame, prin februarie, moartea sa clinicã: „o miºcare ce a intrat în scenã cu un big bang pare sã iasã cu un scîncet” – afirma editorialistul de la USA Today pe 9 februarie 2012. „Viitorii strategi politici s-ar putea sã priveascã aceastã miºcare ca pe un studiu de caz pentru cum nu trebuie sã organizezi o miºcare de duratã” – conchidea acesta. Cãtre sfîrºitul lui martie, cu reluarea unor tabere de protestatari, pãrerile au început din nou sã se schimbe.

Introducere • Vintilã Mihãilescu, Cãtãlin Augustin Stoica

Nu în ultimul rînd: a fost una sau mai multe? Heterogenitatea actorilor ºi a mesajelor este evidentã, acestea fãcînd deja obiectul a multor comentarii ºi chiar a unor antologii online. Marin Marian-Bãlaºa le analizeazã aici dintr-o perspectivã etno-muzicologicã ineditã. Mai restrîns, clivajul spaþial din Piaþa Universitãþii, în ciuda punþilor ºi consensurilor periodice, nu a trecut neobservat, configurînd douã „cadre sociale” relativ distincte, descrise în cele de faþã de cãtre Alfred Bulai. Mai important poate, aceastã (relativã) diviziune spaþialã a pus în scenã ºi o distincþie generaþionalã, mai profundã ºi, probabil, mai de duratã. Astfel, dacã trotuarul de la TNB punea în scenã mai degrabã agenda personalã (chiar dacã împãrtãºitã) a unor indivizi nemulþumiþi, de regulã mai în vîrstã, trotuarul de la Arhitecturã a evoluat spre o agendã publicã elaboratã în principal de o generaþie tînãrã ºi educatã, prea „abstractã” pentru mass-media, dupã cum remarcã Costi Rogozanu. Pe de altã parte, Piaþa Universitãþii din Bucureºti este departe de a fi singurul spaþiu de manifestare. Cãlin Goina ºi Emanuel Copilaº aduc în acest sens mãrturia criticã a evenimentelor simultane de la Cluj, respectiv Timiºoara. Spre exemplu, Cãlin Goina analizeazã protestele de la Cluj dintr-o perspectivã dinamicã ori ca proces, insistînd asupra rolului noilor tehnologii asupra mobilizãrii. Din perspectivã socio-constructivistã, Emanuel Copilaº abordeazã impactul resurgenþei actorilor (ori agenþilor) sociali asupra structurilor locale din Timiºoara. * * * Despre ce trateazã atunci acest volum? Despre cele întîmplate, s-ar putea spune. Dupã toate regulile artei, este prea devreme pentru o analizã sociologicã aprofundatã, editorii asumîndu-ºi, din acest punct de vedere, riscurile unei astfel de întreprinderi „pripite”. De altfel, editorii au extins invitaþia de a scrie în acest volum unui numãr mai mare de posibili contributori; unii

9

10

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

dintre aceºtia au declinat invitaþia întrucît, spuneau ei, este prea devreme pentru a putea analiza în profunzime ºi în spirit „pur ºtiinþific” evenimentele din ianuarie 2012 ºi implicaþiile lor. Nu este însã prea devreme ºi pentru un demers de „sociologie publicã” (Burawoy, 2005), prin definiþie mult mai apropiat de desfãºurarea „la cald” a evenimentelor sociale semnificative. Ceea ce înseamnã ºi cã prezentul volum nu se vrea o carte academicã destinatã strict specialiºtilor, ci o privire sociologicã asupra unor evenimente publice actuale ºi în dialog cu publicul implicat sau vizat de aceste evenimente. De asemenea, acest volum nu doreºte sã impunã o concluzie sau o viziune anume, ci combinã abordãri ºi pãreri diferite. Din acest motiv, am inclus în acest volum ºi interviuri realizate cu participanþi la manifestaþiile din Piaþa Universitãþii din Bucureºti. Interviurile realizate cu Bogdan Iancu, Claudiu Crãciun ºi Dorin Guþu reprezintã, o parte a „vocii strãzii”, voce care a fost des invocatã în relatãrile din media, dar uneori trunchiatã ori prezentatã distorsionat. Scopul acestui volum se înscrie astfel, pe linia iniþiatã de Burawoy, acela de a promova reflecþia publicã faþã de problemele sociale importante, oferind pentru aceasta o premisã informatã. Evident, interpretãrile asupra recentelor proteste aparþin, în exclusivitate, autorilor incluºi în acest volum. În calitate de coordonatori ai acestui volum, nu am impus autorilor anumite teme sau unghiuri de analizã; am procedat astfel tocmai pentru a furniza o platformã de dezbatere publicã liberã, neîngrãditã în nici un fel de interesele noastre de cercetare sau de propriile interpretãri cu privire la aceste proteste. Primul lucru pe care trebuie sã-l facã o astfel de abordare este sã punã în perspectivã faptele avute în vedere, plasîndu-le într-un context de spaþiu ºi timp, în mãsurã sã le ilumineze cît mai comprehensiv. Sã începem prin a reaminti cîþiva indicatori globali cu care ne-am obiºnuit deja. Astfel, trebuie menþionat, în primul rînd. faptul


cã – devansînd cu puþin doar Bulgaria – România se aflã de cîþiva ani pe penultimul loc din Europa, atît în ceea ce priveºte PIB per capita (45% din media din Uniunea Europeanã, locul 68 în lume), cît ºi în privinþa veniturilor populaþiei. Cele mai apropiate de noi în acest sens sînt (în afarã de Bulgaria) Estonia, Ungaria, Polonia, Lituania ºi Letonia. De asemenea, dupã regiunea Severozapaden din Bulgaria, regiunea Nord-Est din România era în 2010 cea mai sãracã de pe continent, potrivit statisticilor Eurostat. Astfel, potrivit unui sondaj al Centrului de Sociologie Urbanã ºi Regionalã – CURS, în decembrie 2011, 25% dintre respondenþi declarau cã „veniturile din gospodãrie le ajung pentru un trai decent, dar nu le permit cumpãrarea unor bunuri mai scumpe”; 42% susþineau cã „veniturile gospodãrie le ajung numai pentru strictul necesar, iar 24% apreciau cã veniturile gospodãriei nu le ajung nici pentru strictul necesar”. Doar 2% dintre cei intervievaþi susþineau cã „veniturile gospodãriei le permit sã aibã tot ce îºi doresc, fãrã nici o restrîngere” ºi 6% afirmau cã „veniturile gospodãriei le permit cumpãrarea unor bunuri mai scumpe cu restricþii în alte domenii”; 1% dintre respondenþi nu au rãspuns la aceastã întrebare. Cu alte cuvinte, cu aproximativ o lunã înainte de debutul protestelor din România, douã treimi dintre respondenþi susþineau cã veniturile gospodãriei îi situeazã sub limita unui trai decent. Aceºti macro-determinanþi economici nu sînt însã suficienþi pentru a genera – ºi a explica – starea de spirit instalatã în þarã în ultimii ani. Instabilitatea politicã ºi proasta funcþionare a instituþiilor sînt alþi doi factori cel puþin la fel de importanþi. Percepþia populaþiei în aceastã privinþã poate fi sintetizatã prin cea mai micã încredere în parlament ºi în guvern din UE (13% faþã de 33%, respectiv 32% media europeanã). Pentru a merge însã puþin dincolo de aceste cadre generale ºi a înþelege mai bine actuala stare de spirit, recenta analizã realizatã de Dumitru Sandu, pe

11

12

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

baza Eurobarometrelor din ultimii cinci ani, ne oferã o bazã solidã de discuþie (Sandu, 2012). Evoluþia datelor în timp, ºi comparativ cu celelalte þãri ale Europei, indicã în primul rînd o stare de spirit extrem de proastã, exprimatã prin ratele foarte scãzute de mulþumire ºi de optimism, precum ºi de o combinaþie aparte a acestora. Astfel, faþã de media de 79% în Europa, satisfacþia cu viaþa se ridicã în România la doar 40% mulþumiþi, considerabil mai micã ºi comparativ cu media celorlalte þãri est-europene. Satisfacþia financiarã este ºi ea de numai 36%, România fiind astfel, din ambele puncte de vedere pe penultimul loc de pe continent, la egalitate cu Grecia. Cotele de optimism sînt ºi ele cele mai scãzute din Europa, atît la nivel personal (crede cã va trãi mai bine la anul – 20%), cît ºi domestic (crede cã gospodãria sa o va duce mai bine la anul – 19%) ºi naþional (crede cã situaþia economicã a þãrii va fi mai bunã la anul – 16%). Combinaþia între nemulþumire ºi pesimism s-a dovedit a fi însã un cockteil Molotov specific românesc: procentul celor continuu nemulþumiþi (este rãu ºi va ºi mai rãu – combinînd deci nemulþumirea prezentã cu pesimismul pentru viitor) este pe departe cel mai mare din Europa (51% faþã de 19% în Europa celor 15). „Modelul european specific de satisfacþieoptimism este cel în care categoria mulþumirii de duratã este de aproximativ 50%, iar cel al mulþumiþilor optimiºti de aproximativ 25% (sau 75% împreunã). Trendul pentru România este de îndepãrtare de acest model cu reducerea ponderii celor douã categorii de stare de spirit pozitivã de la 51% în 2007 la 34% în 2011/1. În NSM11 [cele 10 noi state membre plus Bulgaria], reducerea a fost mai micã pentru aceeaºi perioadã, de la 64% la 59%. (...) România, þarã prin tradiþie orientatã optimist, suportã o cãdere a stãrii de optimism de 16 puncte procentuale în primãvara anului 2009 faþã de 2008. Pentru acelaºi interval de timp, declinul optimismului a fost de numai 8 puncte procentuale în NSM10


[cele 10 noi state membre din valurile 2004 ºi 2007], 5 în Bulgaria ºi 3 în EU15. Cãderea a continuat în România cu încã 12 procente în 2010/1 faþã de 2009/1. În UE, declinul a fost fie mult mai mic, fie înlocuit prin creºtere sau stabilitate în acelaºi interval” (Sandu, 2012: 9-10). Prãbuºirea dramaticã a optimismului în þara noastrã nu poate fi pusã deci doar pe seama crizei, ea fiind incomparabil mai mare decît în alte þãri care au trecut ºi ele prin aceeaºi crizã. Mai important, poate, este însã acest trend descendent al stãrii de spirit pentru o þarã, altminteri, optimistã precum România. Astfel, þara noastrã a cunoscut cel mai mare declin de optimism (dupã Grecia) din ultimii trei ani (de la 44% la 20%), tineretul nostru fãcînd experienþa, între 2008 ºi 2010, a celei mai dramatice pierderi de optimism din spaþiul UE. Corespunzãtor, orizontul de aºteptãri s-a prãbuºit ºi el: jumãtate dintre români declarã cã situaþia curentã a gospodãriei proprii nu le permite nici un plan de viitor, alþi 31% declarînd cã-ºi pot face planuri pe cel mult jumãtate de an – din acest punct de vedere România fiind similarã cu celelalte þãri din zona esticã a Europei, dar mult peste media UE. La toate acestea, putem sã adãugãm o stare de anomie perceputã chiar ºi de populaþia Bucureºtiului, pe departe cea mai prosperã zonã a þãrii (Bulai, 2005). O stare de nemulþumire relativ stabilã, chiar dacã redusã, prezintã în principiu mult mai puþin risc social, decît o pierdere bruscã a optimismului ºi o limitare drasticã a orizontului de aºteptãri. Toate datele sociologice indicau deci o stare de spirit a cãrei potenþial de revoltã intrase deja în „cod portocaliu”. „Scînteia”, care a aprins revoltele de stradã din ianuarie 2012, a venit ºi ea dintr-o zonã de risc bine cunoscutã. În România, sãnãtatea este perceputã ca o problemã personalã importantã de cãtre un procent mult mai mare al populaþiei decît în UE (27% faþã de 16%). Îngrijorarea faþã de propria sãnãtate este mai mare în straturile de sus din þara noastrã, comparativ cu cele similare

13

14

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

din restul Europei, dar este de douã ori mai mare în straturile de jos. Poate cã ºi mai deosebit este faptul cã România are cea mai mare pondere de tineri de 15-29 de ani îngrijoraþi de propria stare de sãnãtate (19% faþã de 9% UE – Sandu, 2012). Un studiu mai vechi, realizat de departamentul de cercetãri al Discovery Channel pe tinerii din Europa, constata ºi el cã tineretul din România se aflã pe primul loc la rãspunsul „îmi fac adesea griji pentru sãnãtatea mea” (Discovery, 2007). Pe scurt, îngrijorarea faþã de sãnãtate, respectiv teama de boalã, sînt o trãsãturã culturalã a românilor, pe care insecuritatea instituþionalã nu a fãcut decît sã o exacerbeze. În aceste condiþii, nu putea exista o provocare mai sigurã decît dispreþul pentru aceastã preocupare de masã. Ori, este exact ceea ce a fãcut preºedintele þãrii demiþîndu-l pe doctorul Arafat în public ºi proslãvind meritele privatizãrii – în sistemul sanitar. Riscul bolii a fost mai puternic decît riscul sãrãciei ºi oamenii au ieºit spontan în stradã, pentru cã nu le mai rãmãsese nimic altceva de fãcut. * * * Ceea ce a urmat este subiect de dezbatere, iar volumul de faþã nu face altceva decît sã exprime critic cîteva dintre discursurile plauzibile. Sfera semanticã a acestora, în opinia publicã, este însã mult mai largã ºi contradictorie. Din primele clipe, evenimentele din ianuarie au început sã fie supuse unor procese de numire ºi „categorizate” (Rosch, 1973), conform unor repere disponibile diverse, menite sã le atribuie un sens sau altul ºi sã aducã astfel „ordine” în ceea ce a apãrut ca o miºcare spontanã ºi mai mult sau mai puþin surprinzãtoare. Heterogenitatea fenomenului a fost astfel însoþitã de o diversitate a interpretãrilor. Astfel, un prim aspect care a atras atenþia a fost excepþionala creativitate de expresie ºi punere în scenã a protestelor. S-a


vorbit chiar despre o „revoltã creativã” (Mihãilescu, 2012), ceea ce trimitea într-un fel la credo-ul lui Kalle Lasn, editorul ºi cofondatorul publicaþie Adbusters, aflatã în bunã mãsurã la originea miºcãrilor Occupy: „cred cã unul dintre cele mai puternice lucruri este esteticul” („I believe that one of the most powerful things of all is aesthetics”). Analogiile cu street art ºi alte happening-uri urbane s-au înscris în aceeaºi linie. Reversul medaliei a constat în rezerva implicitã sau explicitã faþã de relevanþa politicã a evenimentelor. Se repetau astfel dubiile mai vechi ale unor analiºti referitoare la semnificaþia globalã a unor astfel de manifestãri publice. Nu este nimic rãu în a ironiza pontifele politice, dar nu este ceva revoluþionar în asta – comentau Joseph Heath ºi Andrew Potter cu ani în urmã, criticînd politicile contra-culturilor; dacã vrei sã faci politicã, atunci trebuie sã o faci în vechiul stil al politicii – concluzionau cei doi (Heath ºi Potter, 2004). Într-o relatare de la faþa locului, Florin Poenaru, îºi exprima ºi el rezervele sale: „Existã totuºi motive de optimism? Nu prea. Indignarea per se nu ajutã la nimic dacã nu e structuratã în mesaj ºi acþiune politice. E adevãrat cã Occupy Wall Street – articuleazã o serie de cereri legitime, reale ºi chiar universale, dar, în acelaºi timp, îºi dã seama de lipsa de imaginaþie ºi viziune atât în ceea ce priveºte acþiunea politicã directã, cât ºi în formularea de cereri ºi alternative la situaþia actualã” (Poenaru, 2011). La nivel politic, cercurile Puterii au etichetat imediat întreaga revoltã ca opera unor huligani – strategie testatã deja în timpul mineriadelor. A urmat, la cîteva zile, varianta agenþilor provocatori plãtiþi de partidele de opoziþie – etichetare ce pare sã fi rãmas versiunea oficioasã a evenimentelor. Grupuri apropiate establishmentului au adãugat, ca argument „raþional” de naturã sã tempereze revoltele, riscul unui climat nefavorabil economiei naþionale ºi investitorilor strãini. Pe de altã parte, cercurile fostei Opoziþii s-au mulþumit sã vorbeascã despre extrema nemulþumire popularã,

15

16

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

fãrã a ºti însã prea bine cum sã abordeze fenomenul ºi neavansînd nici o „categorizare” particularã ºi coerentã. Unele dintre cele mai consistente intervenþii au fost grupate de platforma Critic Atac sub tema „Protestele din ianuarie 2012”, exprimînd opinii ºi observaþii dintre cele mai diverse, în ciuda convergenþei declarat de stînga. În rest, opiniile publice au acoperit întreg spectrul, de la negarea oricãrei semnificaþii (i.e., „mult zgomot pentru nimic”), la etichetarea revoltelor din ianuarie ca inaugurare a unei noi epoci politice în democraþia româneascã. Undeva, la mijloc, s-au înscris comentariile „epidemiologice”, vãzînd în aceste evenimente doar o extindere spaþialã a unor modele elaborate în Occident – în primul rînd, miºcãrile de tip Occupy. Unii ºi-au amintit, în aceastã linie de interpretare, de precedentul Occupy iniþiat de Miliþia spiritualã la Facultatea de Istorie din Bucureºti. Comentariile mainstream nu au mers însã mai departe, dovedind adesea ºi o necunoaºtere a fenomenului Occupy, în general. În sfîrºit, „nucleul dur” al revoltelor din ianuarie 2012 ºi-a continuat atît revolta, cît ºi auto-reflecþia asupra mizelor ºi obiectivelor dezirabile, totul într-un context ce ambiþiona ieºirea din parohialism ºi drame individuale sau strict naþionale pentru a privi problemele globale ale lumii actuale. De regulã, aceºtia refuzã orice etichetare sau auto-etichetare ºi percep „Piaþa” mai degrabã ca pe un proces, un fel work in progress, care nu se grãbeºte sã ajungã la capitolul final al „concluziilor”. Este ceea ce propunea ºi sociologul Manuel Castells adresîndu-se participanþilor la revoltele din Spania din mai 2011: „Trebuie sã facem ceea ce vrem sã facem, ca de pildã sã creiem o nouã democraþie, dar încet. Nimeni nu este pe fugã, trebuie sã facem istorie, nu trebuie sã ne grãbim. Alþii se grãbesc, noi nu, pentru cã noi avansãm sistematic. Dacã nu, vom fi precum iepurele din Alice în þara minunilor,


alergînd tot timpul cu ceasul în mînã” (Castells, 2011). Pe de altã parte, acest gen de slow revolt, precum ºi plãcerea adesea explicitã de a fi actorii principali ai acestei hermeneutici sociale, le-a atras acestora, din partea unor observatori, eticheta de hedonism civic. Partea invizibilã a revoltelor – din cauza nemediatizãrii – a rãmas în toatã aceastã perioadã registrul virtual al fenomenului. Ori, dispariþia din spaþiul public vizibil nu a însemnat neapãrat ºi epuizarea revoltei. Discuþiile, reflecþiile, nemulþumirile, sugestiile au continuat, mai mult sau mai puþin intens, pe facebook, bloguri, forumuri etc. Mai mult, acelaºi Manuel Castells propunea în cazul revoltelor din Spania „demararea unei noi democraþii participative bazate pe internet, ce rãmîne însã de inventat” (idem). Nu ºtim încã prea bine cum ar arãta aceasta ºi ce eficienþã politicã ar avea, dar excluderea mediului virtual din sfera comunicãrii ºi mobilizãrii politice ar fi o mare eroare de opticã. * * * Aceastã luptã pentru sens nu a încetat total nici în prezent. Revoltele începute în ianuarie rãmîn o operã deschisã, iar prezentul volum se înscrie ºi el în aceastã perspectivã.

Bibliografie Bulai, Alfred, 2005, „Decalajul normativ ºi anomia. Este Bucureºtiul anomic?” Realitatea socialã, nr. 2, Of, Bucureºtii mei!.., Bucureºti: Paideia. Burawoy, Michael, 2005, „For Public Sociology”, American Sociological Review, 70: 4-28. Castells, Manuel, 2011, Xerrada integra de Manuel Castells – disponibil online la http://www.vilaweb.tv/?video=6847 (accesat în data de 12.04.2012).

17

18

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Heath, Joseph, Andrew Potter, 2004, Nation of Rebels: Why Counterculture Became Consumer Culture, New York: Harper Collins Publishers. ICCV, 2010, Calitatea vieþii în România, Bucureºti: swCIDE/Editura Expert Krastev, Ivan, 2012, „Europe and the Threat to Open Society”, IWMpost, 108: 16-17. Mihãilescu, Vintilã, 2012, „Generaþia revoltei creative”, Dilema Veche, 2 februarie 2012. Poenaru, Florin, 2011, „Occupy Wall Street. Reportaj de la faþa locului” disponibil online la http://www.criticatac.ro/10444/occupy-wallstreet/ (accesat în data de 15/02/2012). Rosch, Eleonor H., 1973. „Natural categories”, Cognitive Psychology, 4: 328-350. Sandu, Dumitru, 2012, Opinia publicã din România în context european, Structuri ºi tendinþe pe spaþii societale ºi regionale 2007-2011, Bucureºti: Reprezentanþa Comisiei Europene în România. USA Today, „Editorial: Occupy movement fading out in a whimper” disponibil online la http://www.usatoday.com/news/opinion/ editorials/story/2012-02-09/Occupy-movement-wealth-income/ 53032740/1 (accesat în data de 09/02/2012). * * * 2007, Species. A user’s guide to young men, Discovery Channel.

Faþetele multiple ale nemulþumirii populare: o schiþã sociologicã a protestelor în Piaþa Universitãþii din ianuarie 20121

Cãtãlin Augustin Stoica Manifestaþiile de protest din luna ianuarie 2012 i-au luat prin surprindere atît pe reprezentanþii actualei puteri (PDL), cît ºi pe unii observatori ai realitãþilor româneºti. Pentru reprezentanþii actualei coaliþii guvernamentale protestele erau neaºteptate, întrucît considerau cã populaþia se resemnase în faþa dificultãþilor dramatice generate de criza economicã ºi mãsurile dure de austeritate adoptate cu mai bine de 18 luni în urmã. Analiºtii politici (îndeosebi cei situaþi clar de partea USL) pãreau a se fi resemnat ºi ei în faþa aºa-zisei pasivitãþi proverbiale a românilor, sintetizatã cu umor amar în formula „mãmãliga nu explodeazã”. Nu doar momentul ºi scînteia protestelor au surprins, ci mai ales 1 O versiune extinsã a acestui studiu a fost publicatã în revista „Sociologie româneascã”, nr. 1/2012. Acest capitol a beneficiat de pe urma discuþiilor cu Bogdan Iancu, Vintilã Mihãilescu, Alfred Bulai ºi Dorel Abraham. Lui Bogdan Iancu i se cuvin mulþumiri speciale pentru numeroasele sale clarificãri ºi sugestii. Orice erori de interpretare ºi analizã îmi aparþin în întregime. Aceastã lucrare a fost finanþatã din contractul POSDRU/89/1.5/S/62259, proiect strategic „ªtiinþe socioumane ºi politice applicative. Program de pregãtire postdoctoralã ºi burse postdoctorale de cercetare în domeniul ºtiinþelor socio-umane ºi politice” cofinanþat din Fondul Social European, prin Programul Operaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

20

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

contururile lor sociale. Mã refer aici la eterogenitatea extrem de mare a participanþilor, diversitatea impresionantã a sub-temelor de protest, ingeniozitatea ºi dinamismul manifestanþilor, accentul pus de protestatari pe ideea de unitate, în ciuda unor interese multiple ºi divergente, ºi – nu în ultimul rînd –, respingerea de cãtre manifestanþi a modului actual de a face politicã. Unii comentatori – grãbiþi ºi entuziasmaþi – au catalogat manifestaþiile drept o nouã revoluþie; alþii au considerat protestele drept o variantã autohtonã a miºcãrii „Indignaþilor” („Indignados”), începutã în mai 2011 în Spania. De cealaltã parte a baricadei, reprezentanþii puterii au identificat în proteste sîmburii unei miºcãri anarhiste, pornite de o „mahala ineptã”, „viermi” sau „ciumpalaci” – persoane incapabile sã înþeleagã ºi sã aprecieze avantajele tãierilor salariale ºi caracterul profund democratic al guvernãrii prin monolog ºi asumarea repetatã a rãspunderii în Parlament. Pentru alþi apropiaþi ai puterii, protestele din þarã (dar mai ales cele din Bucureºti) nu erau veritabile, ci reprezentau o piesã regizatã de opoziþia politicã ºi unele televiziuni private apropiate acesteia. În paginile urmãtoare, voi aborda protestele din ianuarie 2012 din Piaþa Universitãþii. Avînd în vedere diversitatea ºi dinamica lor, dar ºi apropierea temporalã de evenimentele din ianuarie, scopul principal al demersului meu este de a furniza o schiþã sociologicã a manifestaþiilor recente. Bazîndu-mã pe observaþii directe asupra Pieþei, pe relatãri din media ºi pe discuþii cu participanþi la aceste proteste, voi încerca sã trasez cîteva tipare de analizã ºi sã identific posibile direcþii de cercetare viitoare. Desigur, unele voci ar putea considera cã o analizã sociologicã – fie ea ºi sumarã – a manifestaþiilor din ianuarie 2012 este prematurã întrucît, într-o formã sau alta, protestele din Bucureºti continuã sau s-ar putea amplifica din nou odatã cu venirea primãverii. Nu exclud

Faþetele multiple ale nemulþumirii populare • Cãtãlin A. Stoica

aceastã posibilitate. dar acest lucru nu mã împiedicã cu nimic sã mã refer la evenimentele care s-au petrecut într-o perioadã relativ bine delimitatã (i.e., din 12 ianuarie pînã în 8 februarie 2012). Cititorii care ar dori o tratare amãnunþitã ºi exhaustivã a protestelor din ianuarie 2012 nu vor gãsi în aceste pagini rãspunsuri la aºteptãrile lor. De asemenea, nu mi-am propus sã ofer verdicte sau predicþii infailibile cu privire la evoluþiile viitoare ale Pieþei. Schiþa sociologicã propusã are urmãtoarea structurã: prima parte conþine cîteva precizãri conceptuale ºi o analizã a apariþiei protestelor din perspectivã structuralã ori macro. Analiza se bazeazã pe modelul secvenþial propus de Smelser (1962) în teoria sa clasicã cu privire la emergenþa comportamentelor colective ºi a miºcãrilor sociale („value-added theory”). La capitolul mobilizãrii protestatarilor, aduc în discuþie ºi elemente din teoria cadrelor sociale ale miºcãrilor colective (Snow, Rochford, Worden ºi Benford, 1986; Snow ºi Benford 1988, 1992; Snow, Vliegenthart ºi Corrigall-Brown, 2007). În partea a doua, analizez comportamentele colective de protest din ianuarie 2012 din punctul de vedere al scopului, duratei ºi organizãrii lor. În aceeaºi secþiune iau în discuþie o serie de asemãnãri ºi deosebiri între, pe de-o parte, manifestaþiile din ianuarie 2012 ºi – pe de altã parte – fenomenul Pieþei Universitãþii din 1990 ºi protestele din Spania. Deºi multe sub-teme de protest din ianuarie 2012 au avut un caracter local, manifestaþiile au fost influenþate ºi de dinamica societãþii mondiale (world society) – un regim cultural-instituþional global (Meyer, 2009). Tiparul instituþional al societãþii mondiale are un impact major asupra tuturor actorilor, de la indivizi la birocraþii de stat, generînd o remarcabilã similaritate organizatoricã în domenii precum educaþie, management, drept, guvernare, dar mai ales miºcãri sociale. În cea de-a treia parte, analizez diversitatea manifestanþilor din ianuarie 2012 din perspectiva abordãrii tipologice în sociologie (Lazarsfeld, 1972;

21

22

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Stinchcombe, 1968) ºi închei cu o serie de consideraþii asupra recentelor proteste din Bucureºti.

1. O abordare structuralã a protestelor din Piaþa Universitãþii 2012 Manifestaþiile din ianuarie 2012 au fost tratate, uneori, în mass-media autohtonã în termeni de „miºcare socialã”. Fãrã îndoialã, în piaþã au existat grupuri care ar putea constitui nuclee ale unor viitoare miºcãri sociale însã, din perspectivã sociologicã, manifestaþiile în cauzã intrã în categoria comportamentelor colective. Miºcãrile sociale sunt „eforturi colective, care au drept scop promovarea unor schimbãri sociale sau, dimpotrivã, rezistenþa la schimbare, eforturi ce au loc în cadrul unui grup, al unei societãþi sau la nivel global” (Benford, Gongaware ºi Valdez, 2000: 2717). Comportamentul colectiv este o formã de comportament social în care „regulile ori normele uzuale înceteazã sã mai ghideze acþiunile indivizilor, astfel cã aceºtia, în mod colectiv, transgreseazã, încalcã ori submineazã structurile de interacþiune existente” (Turner, 2000: 348). Deºi miºcãrile sociale se exprimã (ºi) prin intermediul unor comportamente colective de tipul manifestaþiilor de protest, spre deosebire de comportamentele colective, miºcãrile sociale au un grad mult mai înalt de formalizare (i.e., au un scop comun explicit formulat, lideri formali, structuri clar definite ºi instituþionalizate în aºa-numitele organizaþii ale miºcãrilor sociale [social movements organizations or SMOs în literatura anglo-saxonã]). În schimb, în categoria comportamentelor colective intrã fenomene extrem de diverse: greve, manifestaþii ale suporterilor unei echipe de fotbal, acþiuni de protest, reacþii de tipul panicii colective, mitinguri de susþinere a unui partid sau lider politic, ciocniri violente


între diverse grupuri ori reacþii emoþionale ale publicului (la concerte, spectacole etc). Dintre trãsãturile comportamentului colectiv reþinem, potrivit lui S. Chelcea (2010: 81), spontaneitatea, existenþa unor norme divergente în raport cu cele uzual acceptate ºi emergenþa unor noi norme care ghideazã comportamentul indivizilor. Aºa cum voi discuta în cele ce urmeazã, marea diversitate socialã a participanþilor la manifestaþiile din Piaþa Universitãþii din 2012, eterogenitatea ºi caracterul uneori contradictoriu al multor revendicãri, dinamica ºi spontaneitatea lor, absenþa unor lideri formali ºi gradul relativ scãzut de organizare plaseazã demonstraþiile în discuþie în categoria comportamentelor colective, mai exact a sub-tipului miºcãrilor de protest. În opinia lui Turner (2000), în literatura de specialitate pe aceastã temã pot fi distinse douã direcþii majore de abordare: o direcþie ce se concentreazã asupra comportamentelor participanþilor (nivel micro ori abordãri de psihosociologie, vezi la acest punct ºi S. Chelcea, 2010) ºi o direcþie ce vizeazã structuri ºi forme instituþionale mai largi (nivel macro) responsabile de emergenþa unor comportamente colective (de obicei, miºcãri de protest).2 Potrivit aceluiaºi Turner 2

Studiile sociologice pe tema comportamentului colectiv sunt mai puþin numeroase decît cele pe tema conexã a miºcãrilor sociale. Bunãoarã, în 1974 puþini sociologi americani menþionau „comportamentul colectiv” drept principal domeniu de specializare ºi puþini universitari americani predau cursuri dedicate exclusiv acestui subiect (Quarantelli ºi Weller apud Marx ºi Wood, 1975: 363). Lucrurile s-au schimbat însã de atunci, numãrul studiilor sociologice asupra comportamentului colectiv a rãmas inferior numãrului studiilor din domenii înrudite, precum cel al sociologiei politice sau al miºcãrilor sociale. Acest lucru se datoreazã redirecþionãrii atenþiei cercetãtorilor spre analiza proceselor de mobilizare ori asupra modului în care miºcãrile sociale reuºesc sã acceseze resurse ºi sã recruteze aderenþi pentru a se dezvolta ºi a-ºi atinge scopurile. Potrivit lui Walder (2009: 394-396),

23

24

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

(2000), abordãrile la nivel micro includ teorii ale interacþiunii sociale în mulþime (e.g., Blumer, 1939, Le Bon, 1990, Moscovici, 1994, Turner ºi Killian, 1972 ) ºi teorii ale convergenþei comportamentelor indivizilor în mulþime (e.g., Berk, 1974, Granovetter, 1978). Abordãrile macro ale comportamentelor colective includ contribuþii notabile precum cele ale lui Davies (1962), Gurr (1970) ºi Smelser (1962).3 În cele ce urmeazã mã voi concentra asupra abordãrilor de tip structural ori macro a comportamentelor colective. Pentru Davies (1962) ºi Gurr (1970) comportamentele colective de tipul miºcãrilor de protest ºi al celor revoluþionare sunt generate de deprivare relativã (relative deprivation): „percepþia de cãtre actorii sociali a unui decalaj între aºteptãrile lor cu privire la obþinerea unor „bunuri” valorizate (value expectations) ºi posibilitãþile (reale – nota mea) de a le obþine (value capabilities)” (Gurr, 1970: 24). Dupã cum subliniazã Walder (2009: 395), existenþa unor condiþii aceastã redirecþionare a atenþiei cãtre fenomenele de mobilizare reprezintã o încercare de reconstrucþie îngustã a problematicii miºcãrilor sociale. Caracterul îngust ori limitat al acestei reconstrucþii se datoreazã, potrivit lui Walder (2009), ignorãrii unora dintre subiectele care ocupau în trecut un loc central în acest domeniu: analiza cauzelor miºcãrilor sociale ºi – mai ales – a diferenþelor dintre orientãrile politice ale miºcãrilor sociale (sublinierile îmi aparþin). 3 Multe miºcãri sociale debuteazã ca miºcãri de protest (paºnice sau violente, spontane sau planificate); din acest motiv, unele dintre studiile pe tema miºcãrilor sociale furnizeazã explicaþii valide ºi asupra cauzelor protestelor fondatoare. Întrucît acest capitol l-am scris la mai puþin de douã luni de la debutul protestelor din Bucureºti, iar o miºcare socialã izvorîtã din aceste proteste nu s-a conturat încã, principalele criterii de clasificare ºi perspective de analizã sunt cele ce þin de domeniul comportamentelor colective. Asta nu exclude însã invocarea în analiza comportamentelor colective a unor explicaþii furnizate de teoreticieni ai miºcãrilor sociale (vezi la acest punct foarte buna trecere în revistã ºi problematizare oferitã de Walder [2009]).


economice dificile nu genereazã univoc miºcãri de protest; sãrãcia generalizatã nu îi transformã automat pe indivizi în protestatari sau revoluþionari. Este vorba de modul în care indivizii îºi evalueazã propria situaþie (economico-socialã), în raport cu alþi indivizi sau alte grupuri. Altfel spus, ºansele apariþiei unor miºcãri colective de protest tind sã creascã, mai ales, în perioade în care se înregistreazã o creºtere a standardului de viaþã al unor grupuri sau indivizi, în vreme ce majoritatea rãmîne în urmã din acest punct de vedere. Potrivit lui Tilly (1978), teoria deprivãrii relative nu oferã explicaþii satisfãcãtoare cu privire la modul în care grupurile sociale se mobilizeazã pentru a promova schimbãri sociale revoluþionare. De asemenea, atenþia teoreticienilor deprivãrii relative s-a îndreptat aproape exclusiv asupra miºcãrilor politice violente, cu scopuri revoluþionare. Ori, aºa cum voi discuta în acest studiu, comportamentele colective ºi miºcãrile sociale îmbracã în prezent forme mult mai variate; în plus, multe dintre ele nu doresc neapãrat sã provoace schimbãri radicale de tipul revoluþiilor. Desigur, unele dintre elementele teoriei deprivãrii relative pot fi invocate pentru a înþelege protestele din Piaþa Universitãþii din ianuarie 2012. Aºa cum o atestã datele unor sondaje de opinie, existã numeroase nemulþumiri ºi frustrãri legate de actuala situaþie economicã ºi politicã din România. Fondul general al problemei este diferit de cel postulat în teoria deprivãrii relative (i.e., aºteptãrile majoritãþii oamenilor sunt extrem de scãzute), iar revendicãrile multor participanþi din Piaþa Universitãþii nu aveau un caracter revoluþionar în sens strict, ci doar figurativ. Din acest motiv, cred cã în analiza evenimentelor din ianuarie 2012 ar fi utilã invocarea teoriei valorii adãugate (value-added theory) a lui Smelser (1962) – o abordare de nivel macro al cãrei merit, printre altele, þine de capacitatea de a explica fenomene de o varietate extrem de mare, de la panici colective la modã, la

25

26

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

miºcãri sociale. Smelser (1962) identificã ºase condiþii necesare (ori determinanþi ai) emergenþei unor comportamente colective: 1) structuri favorizante (structural conduciveness) – condiþii sociale, politice ºi legale, care favorizeazã sau inhibã adoptarea unor strategii de acþiune particulare (în detrimentul altora) în vederea iniþierii unor forme de protest sau miºcãri sociale; 2) tensiuni structurale (structural strain) definite drept nemulþumiri populare sau conflicte latente între diverse grupuri; 3) apariþia ºi rãspîndirea unor credinþe ori opinii generalizate (the growth and spread of generalized beliefs) cu privire la sursa tensiunilor structurale (a se vedea la acest punct contribuþiile ulterioare din cîmpul teoriei cadrelor sociale ale miºcãrilor colective [e.g., Snow et al., 1986; Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snow et al., 2007], inspirate din analiza clasicã a lui Goffman [1974]); 4) factori precipitanþi (precipitating factors) constînd în evenimente, incidente, declaraþii sau acþiuni care declanºeazã miºcãri de protest; 5) mobilizarea pentru acþiune (mobilization of participants for action), care include strategii de naturã a asigura resurse materiale, umane ºi mijloace de comunicare necesare acþiunii colective; 6) modul în care opereazã factorii de control social (the operation of social control) are o influenþã covîrºitoare asupra emergenþei comportamentelor colective ºi a miºcãrilor sociale. Dupã cum spune Smelser (1962: 17), „în mãsura în care analiza formelor de control social implicã analiza acþiunilor care împiedicã, inhibã sau dilueazã efectele factorilor menþionaþi anterior, acest al ºaselea factor este unul de tip contra-determinant”. Înainte de a trece la analiza Pieþei Universitãþii 2012 din perspectiva teoriei lui Smelser (1962), trebuie fãcute cîteva precizãri. Teoria lui Smelser (1962) este mult mai complexã decît ar sugerao prezentarea mea sumarã de mai sus. Inspiratã de Talcott Parsons (1951) ºi Robert K. Merton (1957), teoria lui Smelser postuleazã existenþa unei relaþii ierarhice între valori→norme


→emergenþa unor acþiuni specifice unor prescripþii de rol→facilitãþi situaþionale. Cei ºase determinanþi ai comportamentelor colective constituie un model stadial progresiv: fiecare determinant reprezintã o condiþie necesarã pentru urmãtoarea secvenþã ori factor determinant; condiþiile determinante specifice unui anumit stadiu se adaugã celor specifice stadiului urmãtor, de unde ºi numele „teoria valorii adãugate a comportamentului colectiv ºi miºcãrilor sociale” (value-added theory) – un împrumut explicit din ºtiinþa economicã. Inexistenþa unor condiþii determinante asociate unui stadiu anterior anuleazã efectele condiþiilor determinante din stadiile ulterioare; „[ceea ce se întîmplã în] stadii anterioare trebuie sã se combine în conformitate cu anumite pattern-uri înainte ca urmãtorul stadiu sã poatã aduce propria contribuþie valoricã la produsul finit”, (Smelser, 1962: 14; sublinieri în original). Spre exemplu, într-o societate pot exista structuri favorizante ºi nemulþumiri sociale generalizate – determinanþii (din stadiile) 1, 2 ºi 3 – dar în absenþa unor factori precipitanþi ori a unui eveniment declanºator (stadiul 4) nu pot apãrea miºcãri de protest. Similar, modul în care opereazã factorii de control social poate bloca apariþia unor miºcãri de protest. Dacã, bunãoarã, factorii de control social acþioneazã astfel încît disipeazã nemulþumirile sociale (e.g., demisia unui guvern sau anularea unor mãsuri politice sau economice impopulare), miºcãrile de protest pot sã nu ia naºtere sau sã se stingã. În mod contrar, dacã în cazul unei manifestaþii paºnice, forþele de ordine acþioneazã brutal, acþiunea acestora poate amplifica protestele ºi poate spori masa nemulþumiþilor. Desigur, teoria lui Smelser are unele puncte slabe. Unele voci au criticat principiile teoretice ultime ale acestei abordãrii a lui Smelser (1962), principii izvorîte din „viziunea structural-funcþionalistã, staticã ºi integratoare, a lui Talcott Parsons” (Chazel, 1997).

27

28

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Alte voci (e.g., Giddens ºi Duneier, 2000, Tilly, 1978) au invocat exemple ale unor miºcãri sociale ori revoluþii în cazul cãrora modelul secvenþial al determinanþilor acþiunii colective nu se aplicã. Bunãoarã, existã miºcãri sociale care se pot dezvolta ºi în absenþa unor evenimente declanºatoare în sensul lui Smelser (1962). De asemenea, „o miºcare socialã poate apãrea ºi în absenþa unor stãri de tensiune, transformînd acea miºcare în sursã ori cauzã a unor tensiuni structurale” (Giddens ºi Duneier, 2000: 518). În plus, multe miºcãri de protest ºi miºcãri sociale contemporane trebuie interpretate în contextul unui „regim instituþional global” („world polity”) sau „societate mondialã” („world society”), care furnizeazã vocabulare de motive ºi reþete de acþiune pentru constituirea a numeroase miºcãri sociale (Meyer, 2009).4 Spre exemplu, în actuala erã a noilor tehnologii de 4 Concepþia lui John W. Meyer asupra „societãþii globale” („world society”) nu trebuie confundatã cu abordãrile macro-realiste de tipul lui Wallerstein sau cu alte teorii ce opereazã cu noþiuni precum „hegemonie (politicã ºi/culturalã) vesticã”. Potrivit lui Meyer (2009), societatea globalã nu are un actor central ori hegemonic, are un caracter a-statal (stateless) ºi este conceputã în maniera lui de Tocqueville. Contribuþiile extrem de numeroase ºi influente ale lui John W. Meyer se înscriu în curentul neoinstituþionalismului sociologic (care nu trebuie confundat cu „noul instituþionalism sociologic” [„new institutionalism”] ale cãrui rãdãcini provin din ºtiinþa economicã [vezi Douglas C. North, 1990]). Ideile lui Meyer (ºi ale colaboratorilor sãi) fac parte din categoria abordãriilor macro-fenomenologice. Pentru Meyer, realitatea ºi actorii sãi sunt constituiþi social (la fel ca la Berger ºi Luckmann, 1967), principiile ºi regulile de raþionalitate au eºafodaje sociale ºi semnificaþii culturale, iar structurile organizaþionale ºi criteriile de eficienþã sunt mituri instituþionalizate. Diferenþa dintre neoinstituþionalismul fenomenologic ºi abordãrile de tip realist care opereazã cu principii tari privind raþionalitatea actorilor ºi caracterul real, obiectiv al intereselor este sintetizatã cu umor de John W. Meyer astfel: „Dacã un teoretician realist percepe pe ecran imaginea lui John Wayne îºi imagineazã cã aceastã


comunicare (Internet, telefonie mobilã, reþele de socializare online) pot apãrea miºcãri sociale transnaþionale în care sunt implicaþi indivizi din societãþi unde anumite tensiuni structurale nu existã sau nu sunt conºtientizate îndeajuns de mult la nivel local; un exemplu fictiv l-ar constitui o organizaþie non-guvernamentalã internaþionalã ce îºi propune salvarea balenelor ucigaºe, organizaþie ce reuºeºte sã adune în rîndurile sale un numãr relativ important de indivizi care trãiesc în þãri fãrã ieºire la ocean. În continuare, voi analiza manifestaþiile din ianuarie 2012 din Bucureºti, folosind modelul factorilor determinanþi ai lui Smelser. Structuri favorizante. Acest element determinant se referã la o serie de factori culturali, sociali, politici sau legali care pot favoriza adoptarea unor forme specifice de comportament colectiv. Unul dintre exemplele furnizate de Smelser (1962) este cel al panicii colective din motive financiare. Într-o societate în care drepturile de proprietate nu pot fi transferate decît primului nãscut, ºansele apariþiei unor fenomene de tipul panicii financiare sunt nule. Sunt nule întrucît nimeni nu poate vinde rapid, pe piaþã, bunurile de care dispune pentru a încerca sã se salveze de la faliment (Smelser, 1962: 14). Panica financiarã – ca formã de comportament colectiv – este specificã societãþilor în care bunurile deþinute de indivizi pot fi tranzacþionate rapid ºi fãrã constrîngeri pe piaþa liberã (bursã, piaþa imobiliarã etc.). Giddens ºi Duneier (2000: 517) furnizeazã un alt exemplu la capitolul structurilor favorizante: „în Statele Unite ale Americii, religia ºi practicarea ei sunt independente de orice interferenþã din partea guvernelor imagine este o reflecþie a unui John Wayne real. Un sociolog [neo]instituþionalist presupune cã ceea ce vede este o imagine a unui actor obiºnuit (care probabil nici nu este un tip dur, ci o mãmãligã) care joacã rolul lui John Wayne – un rol scris de un scenarist care nu este actor ºi care probabil nici nu ºtie exact cîte picioare are un cal” (Meyer, 2009: 41-42; sublinierile îmi aparþin).

29

IARNA

30

VRAJBEI NOASTRE

federale ºi statale; evident, guvernele nu intervin decît în mãsura în care anumite practici religioase (e.g., poligamia) încalcã legile în vigoare.” Acest cadru instituþional reprezintã o structurã favorizantã pentru apariþia ºi proliferarea miºcãrilor sociale religioase, care au o influenþã importantã asupra vieþii politice (vezi la acest punct susþinerea acordatã candidaþilor republicani la preºedinþia SUA de miºcãri religioase sau aºa-numitele faith-based [Christian] organizations). Protestele din ianuarie 2012 au avut loc într-o þarã al cãrei sistem politic este caracterizat, în temeni generali ºi formali, drept democratic. Desigur, democraþia din România are încã o serie de deficienþe, dar miºcãrile de protest sunt fenomene normale chiar ºi în sistemele democratice cu disfuncþionalitãþi.5 De ce 5

Aspectele problematice ale sistemului democratic românesc sunt relevate ºi de evaluãrile unor organizaþii internaþionale guvernamentale sau non-guvernamentale. Organizaþia Freedom House a propus ºi utilizat un scor al democraþiei (democracy score) care variazã de la 1 (cel mai dezvoltat sistem democratic) la 7, care reprezintã valoarea minimã. Indicele ori scorul democraþiei este o mãsurã compozitã a valorilor altor indici privind calitatea guvernãrii democratice la nivel central, calitatea guvernãrii democratice la nivel local, corupþie, dezvoltarea societãþii civile, independenþa presei, calitatea procesului electoral ºi independenþa justiþiei. În anul 2011, indicele democraþiei pentru România avea valoarea 3,71, plasînd-o în urma unor foste „þãri surori” precum Cehia (2,46), Slovacia (2,17), Polonia (1,63), Ungaria (2,13) sau chiar Bulgaria (3,33) – vezi la acest punct raportul Freedom House Nations în Transit 2011. Alte organizaþii utilizeazã alte mãsuri de evaluare a situaþiei politice ºi economice din þãrile lumii. Rezultatele unor astfel de evaluãri sunt desigur utile, dar nu trebuie uitat cã ele depind de validitatea instrumentelor folosite ºi metodologia utilizatã (e.g., evaluãri ale experþilor locali, internaþionali ºi/sau rezultatele unor sondaje de opinie la nivel naþional); metodologia utilizatã reprezintã o sursã importantã de distorsiuni.


totuºi nemulþumirea popularã generatã de mãsurile de austeritate ºi comportamentul guvernanþilor au luat aceastã formã (i.e., participare relativ scãzutã, eterogenitate mare a protestelor ºi temelor lor, grad scãzut de organizare)? De ce românii nu au protestat faþã de efectele mãsurilor de austeritate ºi ale crizei economice în aceeaºi manierã în care au fãcut-o grecii sau spaniolii? Cum se explicã relativul insucces al unor proteste iniþiate anterior de sindicate sau forþe politice din opoziþie? De ce, potrivit abordãrilor eseistice din media, reacþiile românilor par a se conforma unui tipar al mãmãligii a cãrei eventualã explozie necesitã un timp mai îndelungat? Pentru a rãspunde acestor întrebãri, apelez la noþiunea tiparelor ori a formelor politico-instituþionale (Jepperson, 1992, 2002, dar vezi ºi formulãrile anterioare ale lui John W. Meyer), care, alãturi de sistemul formal de organizare democraticã, pot fi incluse în categoria structurilor favorizante a lui Smelser (1962). Jepperson (2002: 64-65) propune o tipologie a formelor politico-instituþionale (polity forms) în funcþie de douã dimensiuni: organizarea societãþii ºi sursa suveranitãþii statale. Dimensiunea organizãrii societãþii se referã la mãsura în care indivizi autonomi sau elemente corporatiste sunt percepute drept actori legitimi. Cea de-a doua dimensiune se referã la poziþionarea suveranitãþii (centralism ori etatism pronunþat versus plasarea suveranitãþii la nivelul societãþii ºi al indivizilor). Pornind la concepþia lui Jepperson (1992), Schofer ºi Foucarde-Gourinchas (2001) au examinat modul în care tiparele politico-instituþionale afecteazã participarea civicã ºi politicã într-un numãr de 32 de þãri, incluse în World Values Suvery (în 1990 ºi 1991). Deºi participarea civicã este influenþatã de factori individuali precum genul, vîrsta sau nivelul de ºcolaritate, tiparele politico-instituþionale au efecte semnificative sub raport statistic asupra nivelului participãrii civice ºi asupra formelor de participare

31

32

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

civicã. Spre exemplu, în SUA numãrul persoanelor care sunt membre ale unor asociaþii non-guvernamentale religioase sau al unor organizaþii ale aºa-numitelor noi miºcãri sociale (feministe, ecologiste) este mult mai ridicat decît în alte þãri cu niveluri similare de dezvoltare economicã ºi democraticã (Schofer ºi FoucardeGourinchas, 2001: 807). În schimb, în Germania direcþia dominantã de participare este cea a organizaþiilor clasice, precum sindicate, asociaþii profesionale sau partide politice. Deºi au rate de sindicalizare comparabile, grevele sunt mai frecvente în Franþa sau Grecia, decît în þãrile scandinave. În ceea ce priveºte tiparele politico-instituþionale din România, ele sunt, fãrã îndoialã, influenþate atît de istoria recentã, cît ºi de tranziþia post-comunistã. Deºi la presiunile fostei Uniunii Sovietice, Polonia, Ungaria, fosta Cehoslovacie ºi România au adoptat configuraþii etatistice, între aceste þãri au existat diferenþe notabile în ceea ce priveºte organizarea societãþii înainte de 1989. Polonia comunistã cu a sa influentã bisericã catolicã ºi cu sindicatul liber „Solidaritatea” era mai degrabã corporatistã în organizarea societãþii civile. Ivan Szelényi a sintetizat pertinent aceste diferenþe instituþionale dupã cum urmeazã: „În vreme ce maghiarii [din 1970 pînã în 1980 – nota mea] au încercat sã îºi mãreascã autonomia în raport cu statul socialist prin intermediul economiei secundare (urmînd aºadar o strategie individualistã), polonezii au contestat structurile de putere direct prin intermediul sferei politice, prin sindicate libere [...] prin organizaþii politice ºi prin acþiune colectivã.” (Szelényi, 1988: 57; sublinierile îmi aparþin) România lui Ceauºescu nu a cunoscut forme de opoziþie comparabile celor din Ungaria, Polonia sau fosta Cehoslovacie.6 6 Pentru a întelege istoria politicã a regimului comunist din România, trebuie consultate lucrãrile extrem de numeroase ale lui Vladimir Tismãneanu – vocea cea mai autorizatã asupra acestui subiect. Stu-


Deºi imediat dupã 1990 structurile asociative politice ºi civice au proliferat, tribulaþiile tranziþiei post-comuniste au ºubrezit tînãra societate civilã româneascã. Aºa cum o atestã datele unor cercetãri comparative la nivel internaþional (e.g., World Values Survey, the European Social Survey), nivelul participãrii civice ºi politice este mai scãzut în România decît în alte foste „þãri surori.” Potrivit Freedom House (2012), chiar dacã sindicatele au reuºit sã organizeze manifestãri de protest, iar unele organizaþii au avut rezultate notabile în alte domenii, societatea civilã româneascã suferã pe fondul unei neîncrederi publice generalizate, penuriei de resurse financiare ºi a lipsei sprijinului popular (ªtefan ºi Ioniþã, 2012: 435). Scorul Freedom House al dezvoltãrii ºi funcþionãrii societãþii civile româneºti în 2011 era inferior celui înregistrat de Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria ºi chiar Bulgaria. Participarea civicã este favorizatã ºi de nivelul încrederii interpersonale, care reprezintã în opinia lui Putnam (1993) o componentã a capitalului social. ªi la acest capitol, situaþia României este descurajantã. Potrivit datele din World Values Survey, întrun clasament al fostelor þãri comuniste din Centrul ºi Estul Europei, România se aflã pe ultimul loc în privinþa încrederii sociale ori a încrederii generalizate, mãsuratã prin rãspunsul la întrebarea „În opinia dvs., se poate avea încredere în cei mai mulþi dintre oameni?” Mai exact, doar 14,9% dintre români susþin cã se poate avea încredere în cei mai mulþi dintre oameni; valorile încrederii sociale înregistrate pentru alte þãri din regiune sunt urmãtoarele: Bulgaria – 28,9%; Republica Cehã – 27,5%; Polonia diul sãu „Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism” (2003) rãmîne un reper al analizei politice a regimurilor comuniste la nivel internaþional. Pentru o analizã comparatã a tranziþiilor democratice în estul ºi sudul Europei ºi în America Latinã, volumul lui Linz ºi Stepan (1996) este deosebit de util.

33

IARNA

34

VRAJBEI NOASTRE

– 23,7%; Rusia – 28,4%; Slovacia – 21,9%; Ucraina – 29,1%; Ungaria – 25,9% (Bjørnskov, 2008: 283).7 Structurile favorizante ale protestelor din ianuarie 2012 trebuie aºadar gîndite în cheia tiparului politico-instituþional al României contemporane; axele principale ale acestui tipar sunt etatism pronunþat ºi fragmentare societalã (în termenii lui Jepperson, 2002), pe fondul unei neîncrederi sociale generalizate. Acest tipar este responsabil de nivelul scãzut al participãrii civice ºi mobilizãrii populare, sintetizat plastic în formularea „mãmãliga explodeazã greu”. Tensiuni structurale. Principalele tensiuni structurale au fost generate de dificultãþile economice ºi modul în care factorul politic a înþeles sã gestioneze aceste dificultãþi. Spre deosebire de alte foste þãri socialiste, tranziþia economicã din România a fost mult mai sinuoasã, îndelungatã ºi costisitoare. Spre exemplu, dacã la finele primei decade a tranziþiei post-comuniste Polonia ºi Ungaria înregistraserã deja creºteri economice semnificative, PIB-ul României a înregistrat o valoare superioarã celui din 1989 abia în anul 2005 (EBRD, 2011). Comparativ cu alte þãri din regiune, perioada de relativã creºtere ºi bunãstare a României a fost mai scurtã (2004-2008); o mare parte a acestei creºteri a fost bazatã pe consum, stimulat de politici relaxate de creditare ºi pe remitenþele românilor aflaþi la muncã în strãinãtate în Spania ºi Italia. Din raþiuni electorale (i.e., alegerile locale ºi generale din 2008 ºi alegerile prezidenþiale din 2009), guvernele din perioada 2007-2009 au ignorat semnalele crizei financiare globale, continuînd sã promoveze o politicã fiscalã ce a accentuat deficitul bugetar. Ca urmare, pe fondul crizei economice globale, la finele lui 2009, 7

Potrivit studiului citat, þãrile cu cel mai ridicat nivel al încrederii sociale sunt Danemarca (60,1%) ºi Olanda (53,9%); þãrile cu cele mai scãzute cote ale încrederii sociale sunt Brazilia (4,8%) ºi Lesotho (3,9%).


România a înregistrat o scãdere cu 7,1% a PIB-ului, comparativ cu 2008. Similar, nivelul investiþiilor strãine directe s-a redus de la peste 13 miliarde de dolari în 2008, la 4,9 miliarde în 2009 (EBRD, 2011: 148). La începutul anului 2010, preºedintele Traian Bãsescu ºi guvernul Boc au admis cã România se gãseºte într-un impas economic serios. Pentru a evita colapsul, a fost nevoie de împrumuturi externe de la Fondul Monetar Internaþional (FMI) ºi foruri financiare europene, care au condiþionat acordarea împrumuturilor de adoptarea unor politici de restructurare extrem de severe. În mai 2010, în urma discuþiilor cu FMI, preºedintele Traian Bãsescu a anunþat o serie de mãsuri de austeritate, de o duritate nemaiîntâlnitã în Uniunea Europeanã: tãierea salariilor personalului bugetar cu 25% ºi tãierea pensiilor cu 10%. De teama unor reacþii de contestare masivã, liderii PDL au renunþat ulterior la tãierea pensiilor, dar au impozitat unele dintre ele ºi au mãrit TVA-ul de la 19% la 24%. Aceste mãsuri s-au adãugat adoptãrii impozitului forfetar în 2009 care, potrivit unor estimãri oficiale, ar fi condus la dispariþia a 150.000 de întreprinderi mici ºi mijlocii. Efectele mãsurilor de austeritate nu au întîrziat sã aparã ºi au fost amplificate de politicile de restructurare a sectorului de stat prin concedieri. Veniturile populaþiei ºi consumul au înregistrat scãderi importante, iar sãrãcia ºi inegalitãþile de venit s-au accentuat. Reflectarea subiectivã a deteriorãrii nivelului de trai este un factor important în economia tensiunilor structurale ce pot genera proteste sociale. Astfel, potrivit unui sondaj al Centrului de Sociologie Urbanã ºi Regionalã – CURS, la finele anului 2011, 25% dintre respondenþi declarau cã „veniturile din gospodãrie le ajung pentru un trai decent, dar nu le permit cumpãrarea unor bunuri mai scumpe”; 42% susþineau cã „veniturile gospodãrie le ajung numai pentru strictul necesar”, iar 24% apreciau cã veniturile gospodãriei nu le ajung nici pentru strictul necesar”. Doar 2%

35

IARNA

36

VRAJBEI NOASTRE

dintre cei intervievaþi susþineau cã „veniturile gospodãriei le permit sã aibã tot ce îºi doresc, fãrã nici o restrîngere” ºi 6% afirmau cã „veniturile gospodãriei le permit cumpãrarea unor bunuri mai scumpe cu restricþii în alte domenii”; 1% dintre respondenþi nu au rãspuns la aceastã întrebare.8 Cu alte cuvinte, douã treimi dintre respondenþi susþineau cã veniturile gospodãriei îi situeazã sub limita unui trai decent. De asemenea, 49% dintre cei intervievaþi afirmau cã o duc mai prost comparativ cu un an în urmã, iar 10% cã o duc mult mai prost. Circa o treime dintre respondenþi (32%) considerau cã o duc la fel ca anul trecut, în vreme ce doar 8% susþineau cã o duc mai bine sau mult mai bine comparativ cu anul trecut. În termeni generali, acelaºi sondaj CURS releva faptul cã 84% dintre intervievaþi considerau cã lucrurile în România merg într-o direcþie greºitã ºi doar 11% susþineau cã direcþia este bunã, în vreme ce 5% dintre respondenþi nu au rãspuns la aceastã întrebare. „Optimiºtii” (i.e., cei care afirmau cã lucrurile în þarã merg într-o direcþie bunã) erau recrutaþi cu precãdere dintre bãrbaþi, persoane cu studii medii ºi – nesurprinzãtor – votanþi PDL ºi simpatizanþi ai preºedintelui Traian Bãsescu. Pe fondul actualei crize ºi al unui pesimism generalizat, 19% dintre respondenþii sondajului CURS intenþionau sã plece la muncã în strãinãtate în 2012; potenþialii migranþi erau recrutaþi din rîndul bãrbaþilor, al persoanelor cu vîrste cuprinse între 18 ºi 34 de ani, cu venituri sub medie, rezidente în estul þãrii (Moldova), zonã ce a furnizat deja un segment important al migranþilor români în Spania ºi Italia. 8

Sondajul CURS de tip omnibus a fost realizat în perioada 10-19 decembrie 2011, pe un eºantion probabilist, stratificat, de 1101 de respondenþi cu vîrste de 18 ani ºi peste, reprezentativ la nivel naþional pentru populaþia adultã a þãrii; marja teoreticã de eroare la nivelul întregului eºantion: +/–3% la un nivel de încredere de 95%; interviurile au fost de tipul faþã-în-faþã.


Nu este aici locul unei discuþii amãnunþite asupra mãsurilor de austeritate luate de guvernul Boc; fãrã îndoialã, nu erau singurele soluþii posibile, însã orice forþã politicã care ar fi luat decizii similare ºi-ar fi pierdut o parte din sprijinul popular. Acesta a fost ºi cazul PDL care a scãzut în preferinþele electoratului de la circa 32% la alegerile parlamentare din noiembrie 2008, la 19% în decembrie 2011, potrivit estimãrilor CURS. (Sondajul CURS a fost realizat înainte de episodul Arafat ºi protestele ce i-au urmat; este posibil ca PDL-ul sã fi înregistrat o scãdere dupã manifestaþiile din ianuarie 2012.) Ar fi greºit sã punem scãderea scorului PDL exclusiv pe seama adoptãrii unor mãsuri de austeritate extrem de dure. Nemulþumirea popularã faþã de guvernul Boc a fost amplificatã ºi de absenþa unei strategii de comunicare adecvate. Potrivit unor cercetãri calitative (focus-grupuri) realizate de CURS pe parcursul anului 2011, declaraþiile unor consilieri pe probleme economice ai primului-ministru Emil Boc, nervozitatea ºi infatuarea unor purtãtori de cuvînt ai PDL au subminat pe mai departe sprijinul faþã de fostul guvern Boc. Trebuie spus cã nu doar principalul partid aflat la guvernare ºi Traian Bãsescu au înregistrat pierderi de popularitate între 2010 ºi 2011; afectaþi au fost, se pare, ºi mulþi alþi actori instituþionali. Astfel, potrivit aceluiaºi sondaj CURS, în decembrie 2011 doar 6% dintre respondenþi aveau încredere multã ºi foarte multã în Parlament; similar, doar 7% dintre cei intervievaþi aveau încredere multã ºi foarte multã în partide politice.9 Singurele instituþii naþionale care capitalizau încrederea a mai mult de jumãtate dintre respondenþi erau, la fel ca în anii anteriori, biserica (74% încredere multã ºi foarte multã) ºi armata (58% încredere multã ºi foarte multã). Nemulþumirile, anxietatea ºi tensiunile sociale atinseserã, la finele anului 2011, cote alarmante. 9

Pentru detalii metodologice privind sondajul CURS, vezi nota 8.

37

38

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Apariþia ºi rãspîndirea unor opinii generalizate. Potrivit lui Smelser „pentru coagularea unei acþiuni colective ce doreºte sã rãspundã unor tensiuni structurale, o situaþie problematicã existentã trebuie sã capete semnificaþie pentru potenþialii participanþi [ori trebuie sã îºi gãseascã expresia] într-un curent de opinie generalizat, ce identificã în mod clar sursa tensiunilor structurale ºi caracteristicile acestei surse, ºi defineºte anumite direcþii de acþiune ca viabile sau adecvate”. (Smelser, 1962: 16) La acest punct, concepþia lui Smelser este similarã perspectivei cadrelor sociale în analiza comportamentelor colective ºi a miºcãrilor sociale (Snow et al., 1986; Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snow et al., 2007). Aceastã abordare porneºte de la concepþia lui Goffman (1974); potrivit acestuia, cadrele [sociale] reprezintã o schemã interpretativã care permite indivizilor sã perceapã, identifice, eticheteze ºi atribuie semnificaþii evenimentelor ce se petrec în jurul lor, structurînd astfel experienþa practicã ºi configurînd direcþii de acþiune viitoare (Goffman, 1974: 21; noþiunea lui Goffman are rãdãcini în aºa-numita teoremã a lui W. I. Thomas cu privire la procesul de definire al unei situaþii ºi consecinþele acestei definiri). Pentru Snow ºi Benford (1988: 213) „cadrele sociale” reprezintã un eºafodaj conceptual crucial pentru mobilizarea ºi succesul unei miºcãri sociale. Pe scurt, grupuri ºi indivizi opereazã cu diferite cadre sociale; mobilizarea pentru acþiune colectivã survine atunci cînd are loc o aliniere a cadrelor sociale individuale într-un cadru unitar (master frame potrivit lui Snow ºi Benford, 1992). Acest cadru unitar include definiþii ale situaþiei ºi problemelor, cauzele acestora, posibile modalitãþi de soluþionare ºi strategii de acþiune. În cazul românesc, înainte de episodul Arafat, nemulþumirile legate de politicile guvernului Boc erau formulate în cadre disparate. Angajaþii din sectorul de stat aveau propriile nemulþumiri


generate de tãierile salariale; organizaþiile sindicale din acest domeniu au iniþiat manifestaþii de protest dar nu au reuºit mobilizarea ºi a altor categorii de nemulþumiþi. Poliþiºtii – o categorie de obicei puþin simpatizatã – au reuºit sã îºi îmbunãtãþeascã imaginea publicã prin manifestaþiile de la Palatul Cotroceni, care au impus lozinca „Ieºi afarã! Javrã ordinarã!”10 Cu toate acestea, doleanþele ºi frustrãrile angajaþilor din sectorul de stat nu au rezonat cu poziþiile ori cadrele interpretative ale altor grupuri; încrederea scãzutã în liderii sindicali ºi percepþiile privitoare la corupþia, aºa-zisa lene funciarã ºi incompetenþa funcþionarilor publici („graºii de la stat”) au împiedicat solidarizarea altor grupuri cu aceastã categorie socio-profesionalã. Nemulþumirile pensionarilor faþã de nivelul scãzut al pensiilor ºi impozitarea acestora au stîrnit probabil simpatie, dar nu au condus la acþiuni de solidarizare; mai mult, pensionarii ºi liderii lor au fost etichetaþi „comuniºti nostalgici” chiar de cãtre persoane care nu erau neapãrat susþinãtori ai actualului guvern sau ai lui Traian Bãsescu. Sindicatele din învãþãmîntul preuniversitar ºi cele ale cadrelor medicale au formulat numeroase critici cu privire la politica guvernului Boc în aceste domenii, dar revendicãrile lor nu au fost congruente cu cele ale altor grupuri. Acest lucru s-a datorat ºi faptului cã vectorii de imagine ai coaliþiei guvernamentale (PDL) au speculat abil stereotipuri negative referitoare la profesori, medici ºi asistente, portretizîndu-i drept farisei care se plîng de nivelul scãzut al veniturilor cînd, de fapt, au cîºtiguri însemnate ºi neimpozitate din meditaþii (în cazul profesorilor) sau 10 Ulterior, în cadrul protestelor din ianuarie 2012 din Bucureºti, manifestanþii care se adunau cu precãdere în zona Institutului de Arhitecturã ºi Urbanism „Ion Mincu” au propus renunþarea la acest slogan fiindcã era prea dur ºi venea de la poliþiºti ori forþe de ordine, care acum se aflau de partea cealaltã a baricadei.

39

40

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

din cadouri, mici atenþii ºi ºpagã (în cazul pesonalului sanitar). ªi micii întreprinzãtori privaþi, patronii sau managerii unor mari companii private au avut propriile nemulþumiri referitoare la impozitarea excesivã, creºterea TVA-ului, comportamentul prãdalnic al funcþionarilor publici ºi corupþia acestora, concurenþa neloialã ºi inteeferenþa politicului în bunul mers al afacerilor. Aceste nemulþumiri au fost exprimate în repetate rînduri de reprezentanþi ai patronatului în mass-media; avînd în vedere stereotipurile negative ºi imaginea dezastruoasã a „capitaliºtilor” în rîndul opiniei publice din România, plîngerile patronatului au fost tratate de publicul larg cu scepticism ºi indiferenþã. În acelaºi timp, în toate categoriile menþionate anterior, existau nemulþumiri legate ºi de modul în care puterea reacþiona faþã de doleanþele cetãþenilor. Potrivit studiilor calitative (focus-grupuri) realizate de CURS de-a lungul anului 2011, cînd nu dãdeau dovadã de surzenie socialã, reprezentanþii principalului partid aflat la guvernare (PDL) erau percepuþi cã trateazã nemulþumirile populare cu dispreþ ºi adversitate. În ciuda fragmentãrii lor, aceste cadre interpretative aveau cîteva elemente comune: sursele imediate ale nemulþumirilor erau reprezentate de politicieni, politicianism, guvernul Boc ºi, mai ales, de preºedintele Traian Bãsescu. Acesta din urmã reuºise sã-ºi diminueze serios capitalul de simpatie popularã prin asumarea responsabilitãþii în privinþa mãsurilor de austeritate ºi prin alte gesturi sau declaraþii care au stîrnit consternare în rîndul unor categorii de public (a se vedea la acest punct declaraþiile sale privind capacitatea ºcolii româneºti de a produce [numai] tîmpiþi sau cele referitoare la caracterul trãdãtor al abdicãrii fostului Rege Mihai). Nu trebuie ignorat faptul cã un rol covîrºitor în rãspîndirea unor opinii generalizate cu privire la sursa actualelor tensiuni structurale l-au avut posturile tv de ºtiri cu o poziþie clar partizanã (anti-Bãsescu, anti-PDL ºi pro-opoziþie), posturi ce aveau o audi-


enþã net superioarã canalelor tv ce simpatizeazã cu actuala putere.11 Factori precipitanþi ºi mobilizarea pentru acþiune colectivã. „Episodul Raed Arafat” a reprezentat scînteia protestelor. Pe baza raportului unei comisii prezidenþiale privind problemele în sistemul de sãnãtate, preºedintele Traian Bãsescu a înaintat un proiect de lege a sãnãtãþii, proiect ce a fost imediat asumat de guvernul Boc. Proiectul legii sãnãtãþii avea o serie de prevederi care au stîrnit nemulþumirea unor actori din sistem (medici, manageri de spitale etc.); dialogul pe marginea proiectului de lege a fost, se pare, mimat, iar pãrerile unor specialiºti din sistemul medical au fost ignorate. Potrivit reprezentanþilor puterii, noua lege ar fi trebuit sã fie adoptatã prin asumarea rãspunderii cît mai urgent, pentru a respecta acordurile încheiate cu FMI. Adoptarea de legi prin procedura de asumare a rãspunderii în Parlament este o procedurã perfect legalã din punctul de vedere al Constituþiei României. Problemele apar atunci cînd aceastã procedurã excepþionalã devine o regulã. În aceastã situaþie, apar evidente tensiuni între moralitatea ºi legalitatea procesului legislativ.12 Intenþia de a adopta noua lege a sãnãtãþii prin asumarea rãspunderii a stîrnit ºi alte 11 Aºa cum voi discuta în paginile urmãtoare, unii repezentanþi ai actualei puteri ºi jurnaliºtii apropiaþi acesteia susþineau, informal, cã un segment al protestatarilor aflat în faþa Teatrului Naþional ar fi plãtit de diverse televiziuni sau forþe politice (îndeosebi de Antena 3). Interesant, unii dintre protestatarii care se adunau doar în zona Institutului de Arhitecturã ºi Urbanism susþineau ºi ei cã o parte a manifestanþilor aflaþi pe partea opusã (i.e., în faþa Teatrului Naþional) ar fi fost „plãtiþi de Voiculescu ºi Antene”, din raþiuni politice ºi/sau comerciale (pentru audienþã). 12 Meritul formulãrii îi aparþine lui Adrian Miroiu, care a sintetizat aceste tensiuni în cadrul dezbaterii „Politologul ºi sociologul faþã-înfaþã cu strada” organizatã de Facultatea de ªtiinþe Politice a ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative (SNSPA) în 19 ianuarie 2012.

41

42

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

nemulþumiri, întrucît venea dupã o serie îndelungatã de asumãri ale rãspunderii pe legi ce au vizat noile codurile civile ºi penale, educaþia, pensiile, salarizarea unitarã, raþionalizarea aparatului public sau restabilirea echilibrului bugetar. Printre alte noutãþi, proiectul de reformã al sistemului de sãnãtate prevedea posibilitatea intrãrii unor firme private pe piaþa serviciilor medicale de urgenþã. Aceste servicii sunt în prezent monopol de stat ºi sunt coordonate de o structurã inter-ministerialã, SMURD – Serviciul Mobil de Urgenþã, Resuscitare ºi Descarcerare. SMURD este, în bunã mãsurã, creaþia lui Raed Arafat, un cetãþean român de origine palestinianã care a studiat medicina în România ºi care, imediat dupã cãderea regimului comunist, a pus bazele acestei structuri independente la Tîrgu Mureº, cu ajutorul unor donaþii din strãinãtate. Eforturile depuse de Raed Arafat au avut rezultate notabile ºi au captat atenþia autoritãþilor centrale, care au decis modernizarea serviciilor de urgenþã pe baza modelului SMURD de la Tîrgu Mureº. Doctorul Arafat a fost cooptat în structurile guvernamentale pentru a conduce ºi a dezvolta la nivel naþional SMURD; potrivit unor observatori externi, SMURD-ul reprezintã, în acest moment, un exemplu de bune practici la nivel internaþional, superior în unele privinþe unor sisteme de urgenþã din þãri europene avansate. Raed Arafat ºi-a exprimat opoziþia cu privire la intrarea unor actori privaþi pe piaþa serviciilor medicale de urgenþã. Din motive necunoscute, atitudinea lui Arafat a fost interpretatã de preºedintele Bãsescu în termenii unei respingeri a noii legi a sãnãtãþii în ansamblul ei. Într-un interviu acordat Televiziunii Române, în 21 decembrie 2011, preºedintele declara: „Am avut o discuþie cu Raed Arafat, cel care a creat sistemul SMURD. Dacã este vreun duºman mai mare al apariþiei încã a unui sistem privat de sãnãtate el se numeºte Raed Arafat, uitând cã el a fost fundaþie la Tîrgu Mureº. ªi eu am contribuit cu 2% din salariu pentru cã


fãcea un lucru bun”. („Bãsescu: Raed Arafat, marele duºman al apariþiei unui sistem privat de sãnãtate”, 2011) Medicul Arafat a fost ulterior solicitat sã explice spusele Preºedintelui. Lucrurile au luat o turnurã neaºteptatã în 9 ianuarie 2012, cînd, în cadrul unei emisiuni la Realitatea TV care îl avea ca invitat pe Raed Arafat, Traian Bãsescu a intervenit telefonic pentru a-ºi expune pãrerea despre proiectul legii sãnãtãþii ºi poziþia lui Arafat, cãruia i-a reproºat cã are vederi stîngiste ºi provoacã o psihozã publicã. Spre finalul intervenþiei, preºedintele a pus paie pe foc afirmînd cã „Dacã [sub-secretarul de stat Raed Arafat – nota mea] nu gãseºte înþelegere [la Ministrul Sãnãtãþii – nota mea], poate ºi are alt punct de vedere decât propriul lui ministru, ori trebuie sã plece ministrul, ori secretarul de stat. Cine credeþi cã pleacã? Ghici ghicitoarea mea!” („Bãsescu: Atac dur la Arafat”, 2012) Rãspunsul la ghicitoarea Preºedintelui a venit a doua zi, cînd Raed Arafat ºi-a anunþat intenþia de a demisiona din funcþia de secretar de stat în Ministerul Sãnãtãþii. În aceeaºi searã, prin intermediul reþelelor de socializare, în Piaþa Universitãþii din Bucureºti s-au strîns circa 12-15 persoane pentru a-ºi exprima solidaritatea cu Raed Arafat ºi a condamna atitudinea preºedintelui.13 În 12 ianuarie, în Tîrgu Mureº – locul de naºtere al SMURD-ului – s-a organizat un miting pentru susþinerea lui Raed Arafat. La mitingul ºi marºul de susþinere din Tîrgu Mureº au participat între 1500 ºi 3000 de persoane, cu lumînãri ºi pancarte pe care se putea citi „Respect pentru SMURD”, „Fatal Error 404: Democracy not found”, „Noi pentru SMURD, SMURD pentru noi”, „Raed Arafat suntem alãturi de tine”, „Respect pentru Raed Arafat, greaþã faþã de Bãsescu”, „Nu ne luaþi dreptul la viaþã”, „Raed Arafat un model de urmat, Bãsescu un model de.../Unul 13

Îi mulþumesc lui Bogdan Iancu pentru aceste detalii.

43

44

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

construieºte de 20 de ani, celalalt darîmã de circa opt ani”, „Privatizarea UCIDE” Manifestanþii de la Tîrgu Mureº au scandat: „Vrem sã trãim, nu vrem sã murim!”, „Haideþi cu noi!”, „Jos Bãsescu!”, „Arafat nu uita, noi suntem de partea ta!”, „Murim, luptãm!/ SMURD-ul îl apãrãm!”, „Arafat, nu uita! Mureºu-i de partea ta!”, „Afarã din þarã/Cu javra ordinarã!”, „România, trezeºte-te!”. A doua zi, 13 ianuarie 2012, sute de protestatari s-au adunat în Piaþa Universitãþii pentru a-l susþine pe Raed Arafat; proteste similare au avut loc în alte oraºe ale þãrii.14 Cum s-ar putea explica mobilizarea cetãþenilor în urma episodului Arafat? În fond, pînã la acest incident, românii au avut numeroase motive de nemulþumire (e.g., tãierile salariale, creºterea TVA-ului, adoptarea noului cod al muncii, scãderea dramaticã a veniturilor, raþionalizarea asistenþei sociale, concedieri), dar mãmãliga nu a explodat. Aºa cum am discutat anterior, pînã în 9 ianuarie 2012, chiar dacã mulþi împãrtãºeau o aceeaºi viziune asupra sursei tensiunilor structurale, cadrele sociale ale nemulþumirii publice erau relativ rãzleþe ºi incongruente. A fost nevoie de un eveniment care sã construiascã punþi între aceste cadre sociale de nemulþumire izolate (frame bridging potrivit lui Snow et al., 1986). Intervenþia televizatã a Preºedintelui Bãsescu, din 9 ianuarie 2012, ºi demisia ulterioarã a lui Raed Arafat au constituit episodul care a permis convergenþa opiniilor ºi a sentimentelor publice de frustrare în raport cu actuala situaþie economicã ºi politicã din þarã. Prin incidentul Arafat, o bunã parte a opiniei publice a considerat cã actuala putere reprezentatã de preºedintele Traian Bãsescu a încãlcat un prag simbolic de decenþã ºi de suportabi14 Am alcãtuit cronologia acestor proteste pe baza discuþiilor cu unii participanþi la proteste ºi prin analiza relatãrilor din media; nu exclud posibilitatea ca aceastã cronologie sã fie inexactã în unele privinþe.


litate. Dacã pînã atunci o mare parte a românilor a rezistat cu stoicism crizei economice, indiferenþei ºi incompetenþei puterii, atacul asupra unei persoane care se bucura de o largã simpatie a condus la rãbufnirea publicã ce face obiectul acestui volum. Ulterior, în cadrul protestelor de la Bucureºti ºi din alte oraºe, am asistat la ceea ce Snow et al. (1986) numeau procese de amplificare ºi extensie ale cadrului social al nemulþumirii populare (frame amplification ºi frame extension). De altfel, din acest punct de vedere, protestele din ianuarie 2012 ºi fenomenul Pieþei Universitãþii din 1990 se aseamãnã. În 22 ºi 23 aprilie 1990, dupã un miting electoral al PNÞCD în Piaþa Aviatorilor din Bucureºti, unii participanþi printre care ºi „revoluþionari” ocupã temporar Piaþa Universitãþii; Dumitru Dincã, unul din liderii revoluþionarilor, este arestat pentru cîteva ore ºi apoi eliberat (ªtefãnescu, 2010: 68-69). Ca reacþie la acest incident, unii manifestanþi rãmîn peste noapte în zona Pieþei Universitãþii. Alãturi de manifestanþi se aflã ºi patru cãlugãriþe, contestatare ale fostului Patriarh Teoctist. În dimineaþa zilei de 24 aprilie, autoritãþile intervin în forþã, iar una dintre cãlugãriþe este lovitã cu sãlbãticie de poliþiºti; „Vrei democraþie? Na, democraþie!” ar fi fost cuvintele ce au însoþit corecþiile fizice aplicate cãlugãriþei. Acest incident ar putea fi considerat scînteia care a dus ulterior la mobilizarea unui numãr impresionant de oameni în Piaþã ºi la ocuparea acesteia. Agresiunea îndreptatã împotriva cãlugãriþei a fost perceputã drept un abuz nejustificat; prin acest gest, o parte a opiniei publice din Bucureºti a considerat cã puterea de atunci a încãlcat un prag simbolic de suportabilitate ºi decenþã (pentru analize ale Pieþei Universitãþii din 1990, vezi Abraham, 1990; Berindei, Combes ºi Planche, 2006; Gussi, 2002; Verdery ºi Kligman, 1992). Modul în care au operat factorii de control social. Pentru Smelser (1962), aceastã componentã are o influenþã covîrºitoare

45

46

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

asupra emergenþei comportamentelor colective ºi a miºcãrilor sociale. Potrivit modelului valorii adãugate al lui Smelser, efectele altor factori determinanþi pot fi disipate ori neutralizate de acþiunea acestuia din urmã factor. Elementele de control social trebuie înþelese în sens larg, incluzînd nu numai instituþiile de ordine publicã, ci ºi reacþiile reprezentanþilor puterii politice. Dupã cum am precizat anterior, controversele stîrnite de declaraþiile preºedintelui din 21 decembrie 2011 au fost amplificate de intervenþia televizatã a lui Traian Bãsescu la postul Realitatea TV în 9 ianuarie 2012 ºi demisia lui Raed Arafat. Potrivit multor protestatari, mitingurile de susþinere a doctorului Arafat din 12-14 ianuarie au fost tratate cu indiferenþã sau luate în derîdere de reprezentanþii coaliþiei guvernametale. Amplificarea protestelor în zilele urmãtoare a provocat derutã ºi reacþii surprinzãtoare din partea forþelor de ordine ºi a unor politicieni PDL. Protestele din Bucureºti au atins un punct culminant în zilele de 13-15 ianuarie. În seara zilei de 15 ianuarie, aºa-zise grupuri de huligani ori ultraºi au avut altercaþii cu forþele de ordine, altercaþii care au degenerat în confruntãri violente pînã în zorii zilei de 16 ianuarie. Remarcabil, majoritatea protestatarilor s-a delimitat de aceste grupuri de suporteri, refuzînd sã se lase antrenaþi într-o spiralã a violenþei. Confruntãrile dintre jandarmerie ºi aºa-ziºii ultraºi au avut loc între Piaþa Universitãþii ºi Piaþa Unirii ºi s-au soldat cu rãniþi, distrugeri ale mobilierului urban ºi incendierea unor chioºcuri de presã ºi a unei maºini. În 16 ianuarie, manifestaþiile au continuat ºi – din nou – au avut loc ciocniri între aºa-ziºii ultraºi ºi forþele de ordine. De aceastã datã, au fost chemate trupele speciale de intervenþie ale jandarmeriei. Paradoxal, deºi confruntãrile din 16 ianuarie au antrenat un numãr mai scãzut de beligeranþi, forþele de ordine au dat dovadã de exces de zel, reþinînd un numãr de aproximativ 150 de persoane. Cu o noapte înainte, cînd numãrul actelor de violenþã ºi al „ultraºilor” implicaþi


în ele a fost semnificativ mai mare, jandarmeria reþinuse doar 32 de persoane.15 Potrivit unor numeroase relatãri din mass-media, pe parcursul desfãºurãrii protestelor au avut loc ºi alte incidente izolate între forþele de ordine ºi unii protestatari. Unele incidente s-au petrecut în ziua de 19 ianuarie, cînd o parte dintre participanþii la mitingul USL, organizat la Arcul de Triumf, s-au alãturat ulterior celor din Piaþa Universitãþii, ocupînd pentru un timp carosabilul.16 Acestor incidente li s-au adãugat ºi acþiuni de intimidare din partea unor „civili” sau reprezentanþi ai jandarmeriei. Toate aceste evenimente ce þin de dinamica Pieþei la nivel micro meritã, desigur, o discuþie ºi o analizã separatã, aflatã dincolo de scopurile demersului meu. 15

Îi mulþumesc lui Bogdan Iancu pentru clarificarea acestui aspect. În acea zi, prin venirea manifestanþilor de la mitingul USL s-a înregistrat, se pare, un vîrf al prezenþei în Piaþã; din estimãrile jandarmeriei, circa 1500 de participanþi de la mitingul USL s-ar fi alãturat celor din Piaþã, ajungîndu-se la o prezenþã de circa 3000 de oameni în total. Cifrele jandarmeriei au fost criticate de participanþi ºi unele canale media. Reprezentanþii USL spuneau cã la mitingul lor ar fi participat 20.000 de oameni; dintre aceºtia, 6.000 s-ar fi deplasat ulterior în Piaþa Universitãþii. În general, pe parcursul protestelor din ianuarie-februarie 2012 au existat controverse legate de numãrul de participanþi. Oficialitãþile (jandarmeria) furnizau estimãri care, în opinia celor din Piaþã, reprezentau sub-evaluãri semnificative ale prezenþei reale. Potrivit protestatarilor, peste 4000 de persoane ar fi fost prezente în Piaþã în 13-16 ianuarie, iar în 19 ianuarie, în Piaþã s-ar fi înregistrat un numãr de circa 10.000 de persoane. Pentru a contracara „manipulãrile ºi dezinformãrile puterii”, un manifestant a distribuit numere de ordine celor mai mulþi manifestanþi. Cifrele participãrii la aceste proteste fac încã obiectul controverselor însã prezenþa la manifestaþiile din 2012 a fost inferioarã fenomenului din 1990 – un lucru subliniat cu amãrãciune chiar de cãtre cei mai înverºunaþi participanþi la protestele din 2012. Notabil, manifestaþii (timide) de solidaritate cu cei din Piaþã ar fi fost organizate ºi de unii reprezentanþi ai diasporei din Marea Britanie, Spania ºi Italia. 16

47

48

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Încercînd sã minimizeze importanþa protestelor, unii reprezentanþi ai PDL i-au luat în derîdere pe manifestanþi, numindu-i „mahalaua violentã ºi ineptã, încolonatã ca minerii odinioarã”, „viermi” sau „ciumpalaci” – fapt ce a amplificat nemulþumirea popularã (e drept, ºi cu ajutorul unei mediatizãri intense). Ulterior, Teodor Baconschi ºi-a retras de pe blog postarea în care îi caracterizase pe protestatari drept „mahala”, deºi, a spus el, termenii folosiþi au fost deosebit de blînzi în raport cu o incipientã miºcare anarhistã. Baconschi a fost totuºi demis din funcþia de Ministru al Afacerilor Externe de cãtre Emil Boc în 23 ianuarie 2012; motivul demiterii l-ar fi constituit chiar declaraþiile jignitoare la adresa manifestanþilor. La o zi dupã postarea pe blog a consideraþiilor lui Baconschi, în 18 ianuarie 2012, secretarul general al PDL, Ioan Olteanu ºi-a cerut scuze public în numele colegilor de partid care i-au jignit pe manifestanþi, anunþînd cã va propune forurilor superioare de partid iniþierea unor ample consultãri cu societatea civilã. În încercarea de a calma spiritele, preºedintele Traian Bãsescu s-a abþinut de la alte declaraþii ºi, ulterior, a declarat public cã recomandã guvernului retragerea proiectului de lege privind reforma sistemului de sãnãtate. Raed Arafat a fost invitat sã revinã pe acelaºi post în Ministerul Sãnãtãþii ºi invitaþia a fost acceptatã în 17 ianuarie 2012. În tot acest timp, Arafat a mulþumit public pentru gesturile de susþinere ºi a reiterat cã nu doreºte în nici un fel sã încurajeze miºcãri de protest. Ulterior revenirii lui Arafat, protestele au început sã scadã treptat în amploare mai ales pe fondul unor condiþii meteo extrem de nefavorabile. În cele din urmã, în data de 6 februarie 2012, Emil Boc ºi-a dat demisia, gest ce a generat satisfacþie în rîndurile manifestanþilor din Piaþã, dar nu a stins definitiv protestele.


2. Taxonomii, asemãnãri ºi deosebiri cu alte proteste Aºa cum am menþionat la începutul acestui capitol, manifestaþiile din Piaþa Universitãþii din 2012 s-au remarcat prin diversitatea mare a participanþilor ºi a temelor de protest. În ceea ce priveºte diversitatea participanþilor, în 2012, în Piaþa Universitãþii s-au aflat împreunã pensionari, studenþi, ºomeri, elevi, membri ai galeriilor unor echipe de fotbal, persoane active (e.g., funcþionari, profesori de liceu ºi cadre didactice universitare, angajaþi ai unor companii multinaþionale, hipsteri). Deºi au existat teme ori laitmotive majore (i.e., susþinerea lui Raed Arafat, cereri privind demisiile primului-ministru ºi a preºedintelui Traian Bãsescu), sub-temele de protest au fost extrem de variate. Acest lucru este atestat ºi de multitudinea lozincilor vehiculate în piaþã: „Jos Taxa Auto!”, „[Susþinem] Legea Cojocaru”, „Jos Legea Miticã Dragomir!”, „Dacii liberi nu au nevoie de lideri!”, „Drepturile noastre nu sunt profiturile voastre!”, „Generaþia Facebook se aflã aici”, „Nu suntem sclavii marelui capital!”, „Deºteaptã-te, românco!”, „Vã rugãm sã ne scuzaþi/Nu producem cît furaþi!”, „Salvaþi Roºia Montanã!”, sau „Now is the winter of our discontent – Suckerspeare” (în englezã, în original). Taxonomii. Pe fundalul acestei diversitãþi, ar fi utilã totuºi clasificarea protestelor din ianuarie 2012 din perspectiva scopului, caracterului, al duratei ºi al organizãrii lor. Din punctul de vedere al scopurilor vizate, Smelser (1962) face distincþia dintre comportamente colective ºi miºcãri sociale orientate cãtre susþinerea unor valori (value-oriented) ºi cele orientate cãtre susþinerea unor norme ºi principii (norm-oriented). Diferenþa dintre cele douã tipuri este datã de faptul cã miºcãrile sociale ºi comportamentele colective orientate cãtre susþinerea unor valori (value-oriented) sunt

49

IARNA

50

VRAJBEI NOASTRE

mult mai apropiate miºcãrilor revoluþionare, care vizeazã inducerea unei schimbãri radicale sistemului politic ºi economic. Manifestaþiile din Piaþa Universitãþii din 2012 se încadreazã în tipul miºcãrilor de protest orientate cãtre susþinerea unor norme ºi principii (norm-oriented). Fãrã îndoialã, în Piaþã au existat indivizi care privesc probabil cu nostalgie trecutul comunist ºi care ar dori o revenire la unele modele de organizare specifice defunctului regim (e.g., protecþie socialã sporitã, garantarea locului de muncã). Majoritatea protestatarilor din ianuarie 2012 nu a contestat în sine valorile democratice, ci a denunþat un perceput deficit de democraþie (i.e., surzenia socialã, atitudinea de superioritate ºi dispreþ manifestate de putere, practica guvernãrii prin asumarea rãspunderii ori prin decret, intenþia de a comasa alegerile locale ºi cele parlamentare, tarele clasei politice româneºti [politicianismul], corupþia din politicã ºi din sistemul birocratic autohton).17 Atît printre susþinãtorii PDL-ului, cît ºi în rîndurile opozanþilor, au existat analiºti care au considerat cã protestele au un caracter anti-sistem. Pentru comentatorii de centru-dreapta, protestele din ianuarie 2012 au fost anti-sistem, întrucît manifes17

Distincþia miºcãri orientate cãtre susþinerea unori valori (valueoriented) versus miºcãri orientate cãtre susþinerea unor norme ºi principii (norm-oriented) nu este singura modalitate de clasificare a protestelor colective. Distincþia anterioarã poate fi gînditã ºi în termeni de comportamente colective cu scop expresiv (e.g., manifestarea unor nemulþumiri, susþinerea echipei favorite de fotbal, manifestarea solidaritãþii cu victimele unor catastrofe) versus comportamente colective cu scop instrumental (e.g., generarea unei schimbãri, obþinerea unor avantaje). Aºa cum precizeazã S. Chelcea (2010: 82) „în realitate, distincþia expresiv/instrumental nu este atît de tranºantã. În fiecare comportament colectiv instrumental putem descoperi ºi elemente de expresivitate, de exteriorizare a trãirilor emoþionale. ªi reciproca este valabilã.”


tanþii ar fi negat principiile democratice ºi meritele indiscutabile ale economiei de piaþã în viziune neo-conservatoare. Protestatarii din Bucureºti ºi din alte oraºe reprezentau, în viziunea fostului Ministru de Externe Baconschi, „mahalaua ineptã” (ce alcãtuia un posibil „nucleu al unei miºcãri anarhiste”), erau „viermi” (potrivit senatorului PDL Iulian Urban) sau – psihanalitic – „indivizi nevrotici” (Sever Voinescu, purtãtor de cuvînt al PDL), care refuzau cu obstinaþie sã sesizeze beneficiile macro economice ale mãsurilor de austeritate ºi caracterul constituþional al adoptãrii unor pachete legislative exclusiv prin procedura asumãrii rãspunderii în Parlament. Tot în rîndurile simpatizanþilor PDL circulau informaþii potrivit cãrora o parte a manisfestanþilor ar fi fost alcãtuitã din indivizi plãtiþi de actuala opoziþie ºi/sau de anumite televiziuni (în special de Antena 3). Cei „plãtiþi” s-ar fi regãsit printre manifestanþii aflaþi în faþa Teatrului Naþional, chiar la marginea pãrþii carosabile a bulevardului Magheru, acolo unde se aflau de altfel reflectoarele ºi carele de transmisie ale televiziunilor. Extrem de interesant este faptul cã aceleaºi opinii erau împãrtãºite ºi de unii manifestanþi care aveau drept loc de întîlnire zona din faþa Institutului de Arhitecturã ºi Urbanism „Ion Mincu” (zonã denumitã popular „la Arhitecturã”). ªi aceºtia susþineau cã vizavi, în faþa Teatrului Naþional, existã un nucleu dur format din oameni plãtiþi de televiziuni sau de opoziþie. Ca dovezi în sprijinul acestor afirmaþii, manifestanþii din zona Facultãþii de Arhitecturã invocau faptul cã protestatarii plãtiþi aflaþi pe partea opusã aveau o logisticã mai bunã (bannere mai mari ºi instalaþii de sonorizare), cã o parte dintre ei reveneau în zonã devreme (uneori chiar înaintea prînzului) ºi cã pancartele lãsate peste noapte nu erau confiscate de jandarmi. (Pentru o discuþie asupra acestor spaþii diferite de protest din zona Pieþei, vezi studiul lui Alfred Bulai în acest volum.)

51

52

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Pentru comentatorii apropiaþi de USL, eticheta „anti-sistem” era justificatã întrucît manifestanþii se opuneau „regimului Bãsescu”, un regim catalogat uneori drept dictatorial sau totalitar. Evident, astfel de comentatori cu o prezenþã ubicuuã la Antena 3, Realitatea TV ºi România TV nu ar fi putut probabil explica de ce, în condiþiile în care regimul actual este într-adevãr dictatorial, atît ei, cît ºi protestatarii mai sunt încã liberi, iar posturile tv unde îºi exprimã zilnic opiniile anti-Bãsescu continuã sã emitã. De asemenea, televiziunile de ºtiri critice la adresa actualului preºedinte ºi PDL au evitat sã prezinte ºi criticile aduse presei în Piaþã de unii protestatari din zona Facultãþii de Arhitecturã (e.g., „Presa românã/Este o minciunã!”, „Opriþi televizorul! Porniþi Revoluþia!”). Eticheta „anti-sistem” nu este, în opinia mea, justificatã. Cererile manifestanþilor vizau democratizarea realã ºi denunþau, aºa cum am mai spus, deficitul de democraþie din România. În ceea ce priveºte economia de piaþã, protestatarii erau fãrã îndoialã revoltaþi de inegalitãþile ºi inechitãþile existente, dar critica multor manifestanþi viza tipul de capitalism ce funcþioneazã în România. Pornind de la analiza clasicã a lui Weber (1968) ºi de la teoretizãrile ulterioare ale lui Eyal, Szelényi ºi Townsley (1998), prin comparaþie cu alte foste þãri comuniste, România este mai apropiatã de ideal-tipul capitalismului politic (vezi ºi Stoica, 2004). Pe scurt, pentru Weber (1968), capitalismul politic este definit prin obþinerea de profituri uriaºe prin forþã ºi dominaþie, ori prin înþelegeri oneroase cu ºi sub protecþia autoritãþilor politice. Capitalismul politic este opus capitalismului raþional (ori Vestic) ºi are efecte dezastruoase asupra creºterii economice ºi a bunãstãrii generale. Ceea ce denunþau mulþi dintre protestatarii din Piaþã erau practicile asociate acestei forme de capitalism: acces la resurse bazat pe legãturi informale corupte (i.e., pile, cunoºtinþe, relaþii), condiþionarea succesului economic de protecþia politicului, sifonarea ori


deturnarea resurselor statului cãtre clienþi apropiaþi puterii, obþinerea de avantaje economice impresionante prin practici corupte ºi strategii de intimidare utilizate de o birocraþie de tip prãdalnic. Toate aceste practici subsumate capitalismului politic ori a „capitalismului de cumetrie” (în exprimarea plasticã a lui Ion Iliescu) au generat ºi genereazã imense disparitãþi sociale, polarizare socioeconomicã ºi pauperizarea majoritãþii populaþiei.18 Din punctul de vedere al duratei – îndelungatã versus scurtã, efemerã (S. Chelcea, 2010: 83) – protestele din ianuarie 2012 pot fi încadrate în rîndul manifestãrilor de protest desfãºurate pe o perioadã îndelungatã. În 10 ianuarie, imediat dupã demisia lui Raed Arafat, în urma unei mobilizãri prin intermediul reþelelor de socializare, în Piaþa Universitãþii din Bucureºti s-au strîns aproximativ 12-15 manifestanþi. Aceºtia au fost pãziþi de 3 jandarmi ºi 4 politiºti care le solicitau informaþii cu privire la liderii protestului spontan. La Tîrgu Mureº – „locul de naºtere” al SMURD – susþinãtorii lui Raed Arafat au organizat un miting de susþinere în seara zilei de 12 ianuarie. Fãrã îndoialã, mitingul de la Tîrgu Mureº ºi mediatizarea sa au alimentat protestele din Bucureºti ºi au determinat apariþia unor manifestaþii similare în alte oraºe. În capitalã, amploarea protestelor (înþeleasã ca numãr de participanþi) a înregistrat scãderi semnificative dupã demisia lui Emil Boc ºi înrãutãþirea vremii. Unii protestatari au continuat sã se adune în Piaþa Universitãþii (i.e., în faþa Teatrului Naþional ºi în faþa Facultãþii de Arhitecturã) ºi dupã demisia guvernului; la 18

În Piaþã au existat ºi persoane care respingeau capitalismul ºi nu doar varianta sa localã ºi coruptã a capitalismului politic; printre aceºtia se regãseau, de aceeaºi parte a baricadei, pensionari care regretau modelul social al defunctului regim ºi tineri radicali de stînga care respingeau capitalismul din cu totul alte motive decît pensionarii sau ale categorii sociale, care au avut de pierdut foarte mult de-a lungul tranziþiei postcomuniste.

53

54

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

momentul încheierii acestui articol grupuri restrînse de oameni încã mai protestau în cele douã locuri din centrul Bucureºtiului. În privinþa caracterului protestelor, manifestaþiile bucureºtenilor din ianuarie 2012 au avut preponderent un caracter paºnic. Au existat episoade de violenþã ºi mã refer aici îndeosebi la confruntãrile dintre jandarmerie ºi grupuri de protestatari despre care se spunea cã sunt membri ai galeriilor unor echipe de fotbal (ultraºi), confruntãri ce au avut loc în seara zilei de 15 ianuarie ºi în seara zilei de 16 ianuarie 2012. Unii comentatori media au avansat ipoteze potrivit cãrora ultraºii ar fi fost plãtiþi de apropiaþi ai unui partid aflat în coaliþia de guvernare pentru a antrena majoritatea participanþilor paºnici într-un conflict violent generalizat. Alte voci – inspirîndu-se din evenimentele din 13 iunie 1990 – au speculat cã ultraºii ar fi fost controlaþi de jandarmerie sau ar fi fost de fapt jandarmi în civil ce aveau drept scop incitarea la violenþe pentru a putea ulterior justifica o intervenþie masivã, în forþã a jandarmilor. Presupunînd cã cel puþin unul dintre scenariile de mai sus este adevãrat, autorii lor au ignorat faptul cã majoritatea participanþilor adunaþi în Piaþã pãreau a fi ferm ataºaþi principiului non-violenþei. De altfel, ºi din punctul de vedere al unor variabile socio-demografice precum vîrsta sau statutul ocupaþional, cei mai mulþi manifestanþi din Piaþa Universitãþii nu se înscriau în tipul social al doritorilor de confruntãri violente, cum este cazul ultraºilor. Potrivit lui Mark Granovetter (1978), participarea în acþiuni colective de tipul ciocnirilor violente sau al rãzmeriþelor este influenþatã de numãrul de oameni implicaþi în astfel de evenimente. Acest numãr de participanþi este reflectat în praguri subiective ale participãrii. Unii indivizi se alãturã unei confruntãri violente dacã cel puþin alte trei persoane (necunoscute) sunt deja implicate. Alþi indivizi au praguri mai ridicate ºi pot decide sã se alãture unei confruntãri de stradã doar dacã la ea participã deja cel puþin


80 sau 90 de persoane. Pragurile individuale de participare sunt influenþate de numeroºi factori personali ºi situaþionali. Se poate specula cã „ultraºii” sunt persoane cu praguri de participare scãzute, dispuºi sã stîrneascã singuri o încãierare sau sã se alãture imediat unei confruntãri în care sunt implicate doar douã persoane. Presupuºii iniþiatori din umbrã ai confruntãrilor violente dintre jandarmerie ºi aºa-ziºii ultraºi au ignorat faptul cã o generalizare a ciocnirilor era puþin probabilã în condiþiile în care majoritatea protestatarilor (ori „non-ultraºii”) era alcãtuitã din persoane cu praguri ridicate de participare, definite în sensul lui Granovetter (1978). Trebuie, de asemenea, spus cã, deºi violenþa nu s-a generalizat, forþele de ordine au dat uneori dovadã de exces de zel atît faþã de manifestanþii violenþi, cît ºi faþã de unii manifestanþi paºnici, jurnaliºti sau simpli trecãtori. Au existat voci care au acuzat ºi tacticile de intimidare folosite de reprezentanþi ai jandarmeriei, poliþiei ºi serviciilor secrete. Unele dintre aceste tactici de intimidare au constat din legitimarea ºi percheziþiile corporale ale unor potenþiali manifestanþi sau simpli trecãtori prin zona Pieþei Universitãþii, infiltrarea printre protestatari, filmarea ºi fotografierea ostentativã a manifestanþilor. Din punctul de vedere al organizãrii, protestele din ianuarie 2012 din Piaþa Universitãþii au fost spontane ºi au avut la început un nivel scãzut de organizare; ulterior, protestele din Bucureºti au atins un nivel mediu de organizare. În conexiune cu punctul anterior, trebuie menþionatã o altã caracteristicã importantã a protestelor din ianuarie 2012 din Bucureºti ºi anume, slaba structurare a manifestaþiei din punctul de vedere al liderilor informali. Aceºtia au existat, dar influenþa lor era limitatã la nivelul unor sub-grupuri, delimitate uneori ºi spaþial (i.e., sub-grupurile aflate în faþa Teatrului Naþional versus sub-grupurile aflate vizavi, în zona Facultãþii de Arhitecturã). Oricum, aºa cum voi discuta în

55

56

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

secþiunea urmãtoare, din punctul de vedere al liderilor (informali ºi formali), Piaþa Universitãþii din 2012 diferã semnificativ faþã de Piaþa Universitãþii din 1990, care era mai bine organizatã ºi avea niºte lideri recunoscuþi (Abraham, 1990). Asemãnãri ºi deosebiri cu alte proteste. Manifestaþiile publice ºi miºcãrile sociale sunt influenþate de reþetele, experienþa ºi memoria colectivã a unor evenimente similare anterioare (Benford et al., 2000). Voi începe prin a discuta asemãnãrile ºi deosebirile dintre Piaþa Universitãþii din 2012 ºi Piaþa Universitãþii din 1990. O primã asemãnare am consemnat-o în paginile anterioare ºi se referã la factorii declanºatori. Ocuparea propriu-zisã a Pieþei Universitãþii în 1990 a avut loc în urma arestãrii lui Dumitru Dincã ºi a intervenþiei forþelor de ordine în dimineaþa zilei de 24 aprilie, cînd una dintre cele patru cãlugãriþe ce se aflau alãturi de manifestanþi a fost bãtutã cu sãlbãticie de poliþie (vezi ºi ªtefãnescu, 2011). Corecþia aplicatã cãlugãriþei a fost perceputã ca abuz nejustificat ºi – aºa cum spuneam anterior – ca o încãlcare a unui prag simbolic de decenþã ori suportabilitate. În ianuarie 2012, scînteia protestelor a fost reprezentatã de demisia (forþatã) a lui Raed Arafat. Asemenea incidentului din 1990 cu agresarea cãlugãriþei, episodul Arafat a fost perceput de unii oameni drept o încãlcare a unei limite simbolice de decenþã ori de suportabilitate. În 1990, oponenþii lui Ion Iliescu au ales ca loc al protestului zona Pieþei Universitãþii unde, în noaptea lui 21 decembrie 1989, demonstranþii anti-Ceauºescu au ridicat baricade ºi au rezistat eroic asaltului sãlbatic al trupelor miliþiei, Securitãþii ºi armatei. Protestele din 23 aprilie – 13 iunie 1990 ºi violenþele minerilor din 14-15 iunie au transformat Piaþa Universitãþii într-un loc simbolic, încãrcat de semnificaþii aparte. În ianuarie 2012, pentru a-ºi exprima nemulþumirile protestatarii au ales exact acest loc, fapt care a amplificat panica guvernanþilor, care fuseserã oricum surprinºi de reacþia popularã de susþinere a doctorului Arafat.


Dupã cum remarca Mircea Kivu (2012), ºi atunci ºi acum, autoritãþile acuzau protestatarii cã îngrãdesc dreptul cetãþenilor (cu autoturisme) de a se deplasa liber în zonã. ªi în 1990 ºi în 2012, protestatarii criticau TVR-ul, acuzînd aceastã instituþie de subordonare ºi servilism politic, întrucît ignora ori prezenta tendenþios manifestaþiile din Piaþã (Kivu, 2012). În ianuarie 2012, la fel ca în 1990, reprezentanþii puterii sau canalele media apropiate acesteia identificau personaje dubioase printre manifestanþi („legionari” atunci, „ultraºi” acum) ºi acuzau opoziþia de iresponsabilitate, destabilizare politicã ºi ignorarea interesului naþional (vezi ºi Kivu, 2012). Atît în 2012, cît ºi în 1990, manifestanþii acuzau puterea cã ignorã principiile ºi idealurile democratice, susþinînd cã democraþia româneascã este deficitarã. ªi în 1990 ºi în 2012, etichetele denigratoare lansate de reprezentanþi ai puterii au fost ingenios neutralizate de manifestanþi prin asumare explicitã („golani” atunci, „viermi”, „mahala”, „ciumpalaci” acum). Zvonurile propagate prin intermediul unor mijloace de comunicare în masã sau cele apãrute în rîndurile manifestanþilor au fost fenomene comune protestelor din 1990 ºi 2012 (vezi Abraham, 1990: 486-488). În ianuarie 2012 ºi în 1990, o temã majorã a discursului protestatar viza demisiile vîrfurilor ierarhiei politice (Ion Iliescu atunci, Traian Bãsescu în prezent). În ceea ce priveºte diferenþele dintre 1990 ºi 2012, o primã deosebire este datã de climatul general de opinie. În 1990, majoritatea absolutã (ºi tãcutã) a cetãþenilor României ºi a bucureºtenilor erau de partea puterii. De altfel, Ion Iliescu a cîºtigat primele alegeri prezidenþiale cu un scor de 85,07%. Din acest punct de vedere, „golanii” din Piaþa Universitãþii erau absolut minoritari ºi insoliþi. În schimb, la sfîrºitul lui 2011 ºi începutul lui 2012, sprijinul pentru guvern ºi actualul preºedinte aveau cote extrem de joase. Potrivit unui sondaj al Centrului de Sociologie Urbanã ºi Regionalã – CURS, în decembrie 2011 doar 19% dintre cei intervievaþi aveau

57

IARNA

58

VRAJBEI NOASTRE

o pãrere bunã ºi foarte bunã despre Emil Boc; similar, 21% dintre cei intervievaþi aveau o pãrere bunã ºi foarte bunã despre Traian Bãsescu.19 în termenii indicelui favorabilitãþii opiniilor, valoarea sa pentru Emil Boc era de –4,16; altfel spus, pentru fiecare respondent care avea o pãrere favorabilã lui Emil Boc, existau peste 4 respondenþi care aveau pãreri defavorabile aceluiaºi Emil Boc. Valoarea indicelui favorabilitãþii în cazul preºedintelui Traian Bãsescu era de –3,71, ceea ce înseamnã cã, pentru fiecare respondent cu o pãrere bunã sau foarte bunã despre preºedinte, existau aproape 4 respondenþi care aveau o pãrere proastã sau foarte proastã despre el. Sprijinul popular pentru Traian Bãsescu era net diferit în 2012 comparativ cu 2007, cînd 74,48% dintre cei care au votat la peferendumul pentru demiterea preºedintelui au votat împotrivã, salvîndu-i astfel funcþia ºi cariera politicã. În ciuda prevalenþei opiniilor defavorabile actualei puteri, în ianuarie 2012 numãrul participanþilor la manifestaþiile din Piaþa Universitãþii a fost semnificativ mai scãzut decît în 1990. (E drept, manifestaþiile din 1990 au avut loc primãvara, fapt ce poate explica – parþial – diferenþele de rate de participare din 2012 comparativ cu cele din 1990.) Aºa cum remarca Mircea Kivu (2012), în 1990 protestele anti-putere s-au limitat la Bucureºti ºi Timiºoara în vreme ce în ianuarie 2012 protestele s-au desfãºurat în 52 de oraºe din þarã. În 1990, protestele din Piaþa Universitãþii au avut loc pe fondul unui monopol mediatic al TVR (Liberã). De altfel, manifestanþii de atunci vizau ºi spargerea acestui monopol prin înfiinþarea unor posturi TV alternative. Înfiinþarea televiziunii SOTI a fost unul dintre singurele cîºtiguri tangibile imediate ale Pieþei Universitãþii din 1990 (Kivu, 2012). În 2012, protestele s-au desfãºurat pe fondul unei pluralitãþi a mediilor de informare; mai mult, posturile TV de ºtiri private favorabile demonstranþilor din 19

Pentru detalii metodologice asupra sondajului CURS, vezi nota 8.


Piaþã (e.g., Antena 3, Realitatea TV) aveau, combinat, o audienþã semnificativ mai mare decît cea înregistratã de TVR sau de posturi private de ºtiri care simpatizau cu puterea. În 1990, au existat o serie de lideri informali expliciþi asumaþi de protestatari (Abraham, 1990) în vreme ce în ianuarie 2012 protestatarii „au fost extrem de reticienþi faþã de orice ieºire din rînd” (Kivu, 2012). „Golania” sau „Zona Liberã de Neocomunism” a anului 1990 avea o tribunã publicã reprezentatã de balconul Universitãþii; o astfel de tribunã a lipsit în ianuarie 2012. Simpatia pentru forþele politice de opoziþie ºi organizaþii non-guvernamentale a fost asumatã public în 1990 (Abraham, 1990; ªtefãnescu, 2011); în schimb, în 2012 protestatarii au respins explicit asocierea cu orice formaþiuni politice (USL sau PP-DD sau Noua Dreaptã). Chiar manifestãrile de simpatie faþã de Regele Mihai au fost reþinute, în ciuda faptului cã fostul monarh se bucurã azi de o favorabilitate semnificativ mai mare la nivel naþional decît în 1990. Deºi acum printre manifestanþi s-au aflat membri ai unor ONG-uri, organizaþiile în sine – deºi au declarat cã susþin revendicãrile celor din Piaþã – au preferat sã nu îºi facã simþitã prezenþa în mod explicit, de teama unei respingeri din partea manifestanþilor, aºa cum s-a ºi întîmplat în cazul unor lideri politici (e.g., Petre Român, Ludovic Orban) ce au venit în Piaþã. Prin comparaþie, în 1990, „în Piaþã îºi afirmau prezenþa zeci de organizaþii – [s-ar putea] zice cã acolo s-au pus bazele societãþii civile [post-comuniste – nota mea].” (Kivu, 2012; vezi la acest punct ºi Tismãneanu, 1990) Piaþa Universitãþii din 1990 era mult mai omogenã din punctul de vedere al vîrstei participanþilor (i.e., tineri sau adulþi-tineri în majoritate), al nivelului de ºcolaritate ºi al ocupaþiei acestora (i.e., absolvenþi de învãþãmînt superior, intelectuali, persoane active). Piaþa Universitãþii din 2012 a fost mult mai diversã, eteorogenã, strîngînd laolaltã tineri, tineri-adulþi, vîrstnici, muncitori, ºomeri,

59

IARNA

60

VRAJBEI NOASTRE

funcþionari cu studii medii, hipsteri, angajaþi ai unor companii multinaþionale, universitari, ultraºi sau casnice. Diversitatea extremã a participanþilor la protestele din ianuarie 2012 ºi dinamica relaþiilor dintre aceºtia (e.g., fraternizãri ad-hoc ale unor grupuri net diferite între ele cum ar fi ultraºii ºi „feministele”) reprezintã aspecte importante, care au dat o notã distinctivã acestor proteste; voi reveni asupra lor în secþiunea urmãtoare. Aºa cum am spus anterior, protestele din ianuarie 2012 au fost influenþate ºi de alte elemente decît cele cu un caracter local. Mã refer aici la influenþa modelelor aºa-numitei „societãþi mondiale” („world society”) – un regim cultural-instituþional global astatal (stateless), constituit pe baza unor reþele transnaþionale dense, ce includ experþi ºi organizaþii non-guvernamentale, regim ce furnizeazã tipare ce definesc modul în care actori sociali individuali sau colectivi ar trebui sã „arate” ºi sã se comporte pentru a avea legitimitate (Meyer, 2009). Tiparul instituþional al societãþii mondiale – cu rãdãcini evidente în civilizaþia occidentalã – are un impact major asupra tuturor actorilor, de la indivizi la birocraþii de stat, generînd o remarcabilã similaritate organizatoricã în domenii precum educaþie, management, drept, administraþie publicã, mediu, drepturile omului, asociaþii profesionale, sindicale sau de promovarea drepturilor unor minoritãþi. În protestele din Bucureºti din ianuarie 2012 putem regãsi teme, vocabulare de motive ºi reþete de organizare globale ori comune protestelor din alte þãri. Din acest punct de vedere, cu rezervele de rigoare, am putea vorbi de caracterul „glocal” (i.e., „global” ºi „local”) al protestelor din Bucureºti.20 În cazul nostru, 20

„Glocal” derivã din combinarea termenilor „global” ºi „local” ºi face referire la modul în care entitãþi (indivizi sau grupuri) delimitate geografic ºi cultural incorporeazã teme ºi strategii globale în acþiuni la nivel local. Simultan, „glocal” implicã existenþa unor reþele de interacþiune transnaþionale care fac posibilã mobilizarea indivizilor pentru diverse cauze.


principalele componente globale sunt urmãtoarele: 1) fondul protestelor a fost reprezentat de mãsurile de austeritate, mãsuri de austeritate pe care guvernele naþionale (inclusiv Guvernul României) au trebuit sã le ia ca rãspuns la criza financiarã ºi economicã mondialã; 2) reþeta soluþiilor de redresare economicã a fost furnizatã României (printre alte þãri) de Fondul Monetar Internaþional ºi Uniunea Europeanã; intervenþia FMI în politica economicã a statelor aflate în situaþie de crizã a fost îndelung contestatã, cel puþin din punctul de vedere al rezultatelor obþinute de acest organism financiar în diverse þãri; 3) modalitãþile de mobilizare s-au bazat pe noile tehnologii (reþele de socializare, telefoane mobile); televiziunile (îndeosebi posturile de ºtiri private ce susþineau protestele) au avut un cuvînt important de spus în atragerea de noi participanþi, continuarea manifestaþiilor începute în 12 ianuarie ºi condamnarea actelor de violenþã ale unor grupuri marginale în economia protestelor; 4) unele dintre sub-temele protestelor din Bucureºti þin de aºa-numitele noi miºcãri sociale (new social movements); în Piaþã au fost prezente reprezentante ale unor organizaþii feministe, susþinãtori ai unor miºcãri ecologiste, opozanþi ai tratatului ACTA etc.; 4) unele teme ºi lozinci au fost împrumutate direct (chiar în englezã) din arsenalul unor miºcãri precum Occupy Wall Street (OWS), Real Democracy Now sau al unor curente de stînga care protesteazã împotriva capitalismului contemporan, a unei percepute imoralitãþi a noii ordini mondiale financiare ºi împotriva disparitãþilor sociale uriaºe dintre elite ºi mase ºi a inechitãþilor de dezvoltare generate de exploatarea þarilor sãrace de cãtre statele avansate sau companiile multinaþionale din central sistemului mondial. (Lista de mai sus nu este exhaustivã.) Protestele din Bucureºti din 2012 au mai fost comparate cu aºa-numita miºcare a „Indignaþilor” („Indignados”), care a debutat în 15 mai 2011, în Spania. Existã, fãrã îndoialã, elemente comune

61

62

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

celor douã proteste, elemente comune care ilustreazã tocmai influenþele globale ori transnaþionale despre care am discutat anterior. Protestele din Spania ºi cele din Bucureºti sau din alte oraºe ale României au folosit ca mijloace de mobilizare noile medii de comunicare (Internet, reþele de socializare, telefonie mobilã). Protestele din ambele þãri au beneficiat de o mediatizare intensã care a sporit amploarea lor. Participanþii la protestele din Spania ºi din România proveneau din categorii sociale extrem de diverse, cu interese ºi orientãri ideologice diferite ºi în unele cazuri chiar opuse. În ciuda acestei eterogenitãþi, ºi în Spania ºi în România, au existat teme liant ori laitmotive comune: nemulþumirea profundã faþã de politicile economice de austeritate care au condus la scãderi semnificative ale veniturilor, sãrãcie, ºomaj; refuzul raþionalizãrii (în variantã neo-conservatoare) a sistemelor de asistenþã socialã, educaþie, sãnãtate ºi pensii; corupþia din politicã ºi deficitele democratice; lipsa de responsabilitate a politicienilor; lãcomia sistemului bancar care a condus la criza financiarã globalã. Extrem de important, una dintre temele comune protestelor din România ºi Spania (sau a celor din Grecia) era respingerea de cãtre protestatari a partidelor politice ºi a modului dezastruos în care acestea înþeleg sã îi reprezinte pe cetãþeni (vezi la acest punct pancartele din Bucureºti cu „Toate partidele sunt compromise!”, „USL=PD-L=Aceeaºi mizerie!”, „Protestul nostru nu e campanie electoralã!”, „Pierdut clasã politicã. O declar nulã” sau varianta „Pierdut clasã politicã. O declar nulã. Glumeam: nici nu am avut una!”). Aceastã respingere nu poate fi interpretatã ca indicator al unui caracter a-politic al acestor proteste întrucît, aºa cum ne aratã istoria contemporanã, miºcãrile sociale de masã reprezintã de fapt un alt mod de a face politicã (McAdam apud. Benford et al., 2000: 2718). În aceste cazuri, cred cã avem de-a face cu un refuz al politicii-ca-pînã-acum, un refuz al vechiului


mod de a face politicã. Rãmîne de vãzut în ce mãsurã aceste proteste vor genera noi de forme de implicare politicã ºi civicã atît în tabãra cetãþenilor, cît ºi a politicienilor. Oricum, atît protestele din Spania, cît ºi cele din România au avut unele efecte imediate în plan politic. În Spania, se considerã cã protestele au generat pierderi electorale socialiºtilor în alegerile anticipate din noiembrie 2011. (Decizia de a organiza alegeri anticipate fusese însã anunþatã în martie 2011, înainte de începutul propriu-zis al protestelor.) În România, Raed Arafat a fost invitat sã revinã la Ministerul Sãnãtãþii, proiectul legii sãnãtãþii a fost retras, Teodor Baconschi a fost demis din funcþia de Ministru de Externe, aplicarea noii taxe auto a fost suspendatã, iar Emil Boc a demisionat din funcþia de prim-ministru. Nesurprinzãtor (dar ilar), strategii de relaþii publice ai preºedinþiei ºi guvernului au încercat sã nege orice legãturã între proteste ºi demisia lui Emil Boc, susþinîndu-se cã plecarea guvernului Boc fusese pusã la punct încã din decembrie 2011. Coincidenþã sau nu, Curtea Constituþionalã a declarat cã alegerile locale ºi cele generale nu pot fi comasate; opoziþia faþã de comasarea alegerilor a fost una dintre doleanþele protestatarilor din Piaþã. Componentele locale care au dat culoare specificã protestelor din Bucureºti s-au concretizat în teme de o diversitate remarcabilã: susþinerea lui Raed Arafat (la început), legea Cojocaru, Roºia Montanã, modificarea taxei auto, legea Miticã Dragomir privind suporterii de fotbal, tãieri salariale, recalcularea pensiilor, proiectul (abandonat al) legii sãnãtãþii, corupþia din aparatul administrativ la nivel central ºi local, corupþia politicienilor, deficitul de democraþie, aspecte legate de legea educaþiei, asistenþa socialã pentru creºterea copiilor sau critici adresate mass-mediei (care însã au fost relativ ignorate de unele posturi de televiziune sau publicaþii). Þinta comunã a protestatarilor a fost preºedintele Traian Bãsescu, perceput ca sursã a tuturor relelor. Fostul

63

64

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

prim-ministru Emil Boc – a cãrui demisie a fost de asemenea solicitatã – a captat într-o mai micã mãsurã furia protestatarilor tocmai fiindcã era perceput ca un simplu executant ori marionetã a ºefului statului. Tot la capitolul diferenþe, trebuie menþionate ratele diferite de participare la proteste în Spania ºi România. În Spania, potrivit unor estimãri neoficiale, între 6,5 ºi 8 milioane de oameni au participat la aceste proteste de la debutul lor pînã în prezent. În diferite momente ale protestului, în diferite oraºe ale Spaniei, numãrul participanþilor s-a ridicat la zeci ºi sute de mii. Mobilizarea „Indignaþilor” a luat ºi forma unor marºuri cãtre Madrid la care au luat parte zeci de mii de oameni din 16 oraºe. Prin comparaþie, participarea la protestele din România din ianuarie 2012 a avut cote insignifiante (cîteva zeci de mii de oameni), care ar putea stîrni zîmbete ironice din partea spaniolilor sau a grecilor. În ciuda dimensiunilor lor reduse, protestele din România au reuºit totuºi sã provoace panicã ºi dezorientare în rîndul fostei coaliþii guvernamentale. Deºi confruntãrile dintre protestatari ºi forþele de ordine au fost mult mai puþin numeroase, violente ºi dure decît în Spania, guvernanþii români ºi-au dat seama cã protestatarii din Piaþã se bucurau de sprijinul majoritãþii populaþiei. Închei aceastã secþiune reiterînd faptul cã lista asemãnãrilor ºi deosebirilor dintre manifestaþiile din Piaþa Universitãþii din 2012 ºi cele din 1990, sau protestele spaniolilor din 2011 nu este nici pe departe exhaustivã; cititorii acestor rînduri pot desigur completa aceastã listã cu alte exemple.


3. Diversitatea Pieþei Universitãþii 2012 prin prisma unor tipuri sociale Spuneam anterior cã una dintre trãsãturile definitorii ale protestelor de la începutul anului 2012, o reprezintã diversitatea surprinzãtoare a participanþilor. În cazul „Golaniei” din 1990, omogenitatea socialã a participanþilor a fost extrem de pronunþatã; tipul dominant al participanþilor la „Zona Liberã de Neocomunism” era cel al intelectualului. Acest tip a cãpãtat de altfel ºi o reprezentare empiricã schematicã: o persoanã relativ tînãrã, cu ochelari ºi/sau cu barbã ºi/sau cu pãr lung, purtînd blugi (care, potrivit presei pro-Iliescu ºi FSN de la acea datã, erau furnizaþi de regretatul Ion Raþiu ºi alte forþe politice din opoziþie). Portretul-robot generic al intelectualului a fost folosit de minerii sosiþi la Bucureºti în încercarea lor de a-i gãsi ºi sancþiona pe participanþii din Piaþã. Bucureºteni care nu aveau nici o legãturã cu Piaþa, dar ale cãror trãsãturi corespundeau accidental acestui portret-robot, au fost agresaþi de mineri ºi reþinuþi de autoritãþi. În ianuarie 2012, în Piaþã au fost prezenþi nu doar intelectuali, ci ºi mulþi muncitori, funcþionari, ºomeri, casnice, pensionari, ultraºi, studenþi ºi elevi. Pentru a analiza aceastã eterogenitate extremã, fac apel la perspectiva abordãrii tipologice în sociologie. Potrivit lui Paul Lazarsfeld, tipurile sunt construite în baza unui spaþiu de atribute, prin operaþii de reducþie funcþionalã, arbitrar numericã sau pragmaticã (Lazarsfeld, 1972: 99, 101; pentru o exemplificare a folosirii perspectivei tipologice în analiza tranziþiei româneºti, vezi Sandu, 1996). Tipologiile se bazeazã pe o presupoziþie fundamentalã referitoare la faptul cã „variabilele asociate unui fenomen se pot combina într-un numãr mic de configuraþii (tipuri) relevante teoretic ºi empiric” (Stinchcombe, 1968: 45-46). Pe de altã parte, tipologiile au funcþia de a ilustra relaþiile dintre diverse variabile într-o manierã sinteticã (Stinchcombe, 1968: 47).

65

IARNA

66

VRAJBEI NOASTRE

A participat la Piaþa Univerisitãþii (PU) în 1990?

Avînd în vedere asemãnãrile ºi deosebirile cu Piaþa Universitãþii din 1990, propun o tipologie a protestatarilor din ianuarie 2012 în funcþie de douã variabile: 1) participare la manifestaþiile din Piaþa Universitãþii în 1990 (da/nu); 2) participare la manifestaþiile din Piaþa Universitãþii din ianuarie 2012 (da/nu). Evident, aceastã tipologizare nu este singura posibilã; ea rãspunde însã scopurilor acestui studiu ºi poate reprezenta un punct de pornire în configurarea altor tipologii. Din intersectarea celor douã variabile, rezultã patru tipuri sociale, prezentate în figura 1. A participat în Piaþa Universitãþii (PU) în 2012? Da

Nu

Da

Participant veteran Tipul 1

Veteran retras Tipul 2

Nu

Participant fãrã experienþa PU din 1990 Tipul 3

Neparticipant Tipul 4

Figura 1. Tipuri sociale ale protestatarilor din ianuarie 2012, în funcþie de participarea la manifestaþiile din Piaþa Universitãþii din 1990

Despre tipurile 2 ºi 4 nu ar fi multe de spus, deoarece ele includ persoane despre care nu existã nici o informaþie întrucît nu au participat la protestele din ianuarie 2012. Ipotetic, în tipurile


2 ºi 4 s-ar putea regãsi persoane care susþin PDL-ul sau pe Traian Bãsescu. Tipul 2 „Veteranul retras” ar putea include foºti participanþi la Piaþa Universitãþii în 1990 care sunt în prezent total dezamãgiþi ºi descumpãniþi de evoluþiile politice ºi economice post-1990. Tot în rîndurile „veteranilor retraºi” am putea gãsi ºi persoane care susþin revendicãrile din 2012 dar care, din motive personale (lipsã de timp, teamã etc.), nu s-au putut alãtura manifestaþiilor. Tipurile 1 ºi 3 sunt cele mai interesante din punctul de vedere al acestei analize. Tipul 1 este reprezentat de persoane care au participat în Piaþa Universitãþii în 1990 ºi participã ºi în prezent. În acest tip regãsim urmãtoarele categorii: 1) intelectuali contestatari ºi/sau dezamãgiþi (de vîrstã mijlocie ºi a treia); unii dintre ei vin pentru a retrãi momentele din aprilie-mai 1990, cînd erau desigur tineri, plini de speranþã, fãrã copii, familii sau rate la bãnci; 2) „revoluþionari” (membri sau nu ai asociaþiilor de revoluþionari care s-au raliat protestului din 1990); 3) muncitori ºi persoane cu studii medii cu spirit civic, nemulþumiþi atunci ºi acum de deficienþele sistemului. Tipul 3, „Participant fãrã experienþa Pieþei Universitãþii din 1990”, include urmãtoarele grupuri: 1) membri ai galeriilor echipelor de fotbal (ultraºi, în majoritate tineri); 2) provinciali aflaþi ocazional sau special în Bucureºti; 3) copiii strãzii ºi persoane fãrã adãpost; 4) „gurã-cascã”, bãieþii ºi fetele de cartier veniþi în centru „sã vadã care e treaba”, din plictisealã sau în lipsa altor mijloace materiale sau instituþionale de a-ºi petrece timpul liber; 5) tineri ºi adulþi-tineri care, datoritã vîrstei, nu au putut participa la manifestaþiile din 1990, dar profitã de aceastã ocazie pentru a-ºi lua revanºa sau pentru cã au aflat de la pãrinþi ori din alte surse cã protestele din 1990 erau „cool”. Din acest grup sau sub-tip fac parte liceeni, tineri ºomeri, studenþi, tineri intelectuali, corporatiºti, hipsteri, ºomeri, auto-proclamaþi radicali (de stînga ºi de dreapta);

67

68

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

6) persoane care, deºi aveau vîrsta necesarã, nu au participat în 1990 în Piaþa Universitãþii, dar au susþinut revendicãrile acesteia; 7) persoane care, deºi aveau vîrsta necesarã, nu au participat în 1990 în Piaþa Universitãþii ºi care la vremea respectivã dezaprobau fenomenul; unii dintre aceºtia i-au aplaudat probabil pe minerii veniþi în Bucureºti sã planteze flori ºi bîte în capetele studenþilor ºi intelectualilor. În acest grup sunt incluºi muncitori industriali, ºomeri, angajaþi cu studii medii, pensionari ºi casnice. (Cititorii pot adãuga ºi alte sub-categorii în lista de mai sus.) Desigur, trebuie menþionatã prezenþa fizicã (ºi nu neapãrat spiritualã) în rîndurile tipurilor 1 ºi 3 a poliþiºtilor în civil ºi a lucrãtorilor în diverse structuri informative. Trebuie remarcatã diversitatea mare a sub-categoriilor aferente tipurile majore de participanþi. Fiecare ar merita o discuþie separatã, dar, din raþiuni ce þin de economia acestui volum, mã opresc doar asupra unor sub-tipuri, extrem de interesante sociologic. Unul dintre ele este cel al aºa-ziºilor ultraºi. Portretizaþi de mediile de informare apropiate puterii drept huligani, pleavã a societãþii, tineri dezmoºteniþi, ne-educaþi ºi violenþi, unii dintre reprezentanþii lor au provocat stupoare prin coerenþa discursului, civilitatea limbajului ºi nivelul înalt al pregãtirii profesionale. Chiar dacã principala lor temã de nemulþumire viza aºa-numita „Lege a lui Miticã [Dragomir]” privind violenþa pe stadioane, contrar aºteptãrilor, unii ultraºi prezenþi în Piaþã aveau opinii bine argumentate cu privire la cauzele actualei crize politico-economice ºi la soluþiile de ieºire din impas. Mai mult, au existat momente cînd temuþii ultraºi – ale cãror atitudini „macho” sunt binecunoscute – au fraternizat cu reprezentante ale unor miºcãri feministe, scandînd: „Cinste lor, cinste lor! Cinste ciumpalacelor!” La rîndul lor, „feministele” au cîntat împreunã cu ultraºii refrenul „La puºcãrie! Miticã [Dragomir] la puºcãrie! La puºcãriiiee, Miticã la puºcãrie”. De altfel, fluditatea temelor ºi dinamica interacþiunilor


dintre grupuri radical diferite au reprezentat o altã notã distinctivã a protestelor din ianuarie 2012.21 „Corporatistul” reprezintã un alt sub-tip fascinant. Unii dintre corporatiºtii prezenþi în Piaþã în ianuarie 2012 aveau vederi ºi sensibilitãþi de stînga, la fel ca o parte a yuppies („young, urban, professionals”) din SUA. Alþii acuzau „politica economicã antinaþionalã” a actualului guvern, fiind formulatã de sus în jos, folosind reþetarul FMI, care nu þine cont de realitãþile economie româneºti. Investiþiile ºi strategiile de dezvoltare economicã ale guvernului Boc erau criticate datoritã caracterului lor aberant, care nu aduc plusvaloare ºi nu stimuleazã consumul. Exemplul des invocat pentru a ilustra caracterul iraþional al investiþiilor guvernamentale era cel al modernizãrii sau al amenajãrii unor pîrtii de schi. În unele privinþe, tipul „corporatistului-cu-vederi-de-dreapta” prezent în Piaþã este apropiat celui al „privatului”, a cãrui prezenþã în Piaþã a fost insignifiantã. Sub-tipul social al „privatului” include mici întreprinzãtori, patroni sau angajaþi în mediul privat, care se considerã stîlpi ai economiei ºi societãþii româneºti, dar, care, în viziunea lor, sunt spoliaþi de „graºii de la stat” (e.g., funcþionari, dar ºi medici, asistente medicale, educatoare, cadre didactice din învãþãmîntul de stat preuniversitar ºi universitar, cercetãtori ºtiinþifici, asistenþi sociali). De altfel, s-a ºi încercat coagularea unei miºcãri politice în jurul unui nucleu de antreprenori, oameni din media ºi economiºti, care au elaborat ºi lansat pe Facebook un manifest numit „Împreunã 2012”. Unul dintre cei mai vizibili iniþiatori ai acestui manifest era Bogdan Naumovici – o persoanã de succes din industria publicitãþii. Ideile acestui grup erau incongruente cu cele ale manifestanþilor cu afinitãþi intelectuale 21

Îi mulþumesc lui Bogdan Iancu pentru furnizarea acestor exemple ºi a celor legate de „corporatiºti”.

69

70

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

de stînga, care au suspectat cã propunerea lui Naumovici reprezenta de fapt o variantã a Miºcãrii Populare – un conglomerat politic de centru-dreapta apropiat PDL a cãrui apariþie fusese intens speculatã în media. Proiectul „Împreunã 2012” a fost subminat indirect chiar de cãtre asocierea sa cu Bogdan Naumovici, care a fost implicat în campania publicitarã în favoarea proiectului „Roºia Montanã”. Interesant în acest sub-tip al „privatului” este faptul cã mulþi dintre „privaþii” autohtoni (ºi nu mã refer aici la Naumovici sau asociaþii sãi) au avut succes în afaceri tocmai datoritã existenþei statului, a contractelor grase oferite de acesta sau datoritã faptului cã au sifonat sistematic fonduri publice. Un alt tip social notabil este cel al intelectualilor (tineri) cu vederi de stînga, dar neînregimentaþi politic. Spre deosebire de tinerii intelectuali de centru-dreapta care, prin intermediul PDL-ului, se bucurã de mediatizare intensã ºi sinecuri consistente de la diverse fundaþii sau instituþii de stat, tinerii intelectuali de stînga au dificultãþi mai mari în privinþa accesului la resurse ºi acoperire mediaticã. Cu toate acestea, tinerii intelectuali de stînga reuºesc sã îºi facã vocea auzitã prin intermediul noilor tehnologii (website-uri, blog-uri) ºi au avut unele iniþiative notabile în privinþa mobilizãrii civice în diverse proiecte ºi a criticii aduse politicilor guvernamentale, prin sponsorizãri ale unor think-tank-uri de stînga din Occident. Principala problemã a acestor tineri intelectuali de stînga este lipsa unui partener politic onorabil, cãci, în opinia acestor tineri intelectuali de stînga, PSD-ul sau UNPR-ul nu sunt frecventabile. Nu exclud posibilitatea coagulãrii unei noi miºcãri de stînga prin intermediul manifestaþiilor din ianuarie 2012; sunt însã sceptic cu privire la apariþia unei astfel de miºcãri ºi a ºanselor sale de a se constitui în competitor politic serios la alegerile generale din acest an. Resursele puþine, corupþia politicã ºi barierele legislative sunt principalele motive ale scepticismului meu cu privire la apariþia unui partid de stînga cu origini în societatea


civilã.22 Scepticismul meu cu privire la coagularea unei noi miºcãri politice se mai bazeazã ºi pe una dintre trãsãturile definitorii ale acestor proteste: refuzul de a face politicã în mod clasic ºi respingerea modelelor curente de organizare bazate pe ierarhii ºi lideri. Respingerea acestor soluþii organizatorice ºi promovarea de cãtre unele nuclee de protestatari (din zona Facultãþii de Arhitecturã) a unor modele non-ierarhice, maximal participative ºi consensuale reprezintã unul dintre cele mai importante piedici pentru coagularea unei noi miºcãri – o situaþie de tipul Catch-22 (Clenciul-22 în traducere româneascã) descrisã de Joseph Heller în celebrul roman cu acelaºi nume.23

22 Existã în prezent încercãri de a coagula de jos în sus o miºcare de centru-dreapta, vezi cazul Noii Republici. Teoretic, ºansele acestei miºcãri sunt un pic mai mari întrucît, în mãsura în care ea va servi scopurilor principalului partid de guvernare PDL, apariþia ei va fi sprijinitã financiar ºi instituþional chiar ºi fãrã ºtirea sau acordul iniþiatorilor sãi. 23 Potrivit dicþionarului Random House, Catch-22 se referã la o situaþie paradoxalã în care un individ nu poate evita o problemã [sau rezolvarea ei], datoritã unor reguli ºi constrîngeri contradictorii; un soi de raþionament circular. Una dintre situaþiile fictive de acest tip discutate de Heller se referea la încercãrile piloþilor din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial de a nu mai fi trimiºi în misiuni de luptã invocînd nebunia. Aceastã stare trebuia confirmatã de medici, dar numai în urma unei solicitãri exprese a piloþilor. Ori, tocmai faptul cã un pilot solicita o examinare psihiatricã, pretinzînd cã este nebun, era interpretat ca dovadã a raþionalitãþii ºi sãnãtãþii sale mintale. Ca urmare, un astfel de solicitant era declarat apt de zbor ºi trimis înapoi în misiuni de luptã.

71

72

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

4. În loc de concluzii În paginile anterioare am propus o schiþã sociologicã de analizã a Pieþei Universitãþii din 2012. Deºi în Piaþã au existat nuclee ale unor posibile miºcãri sociale, am considerat cã, datoritã gradului scãzut de organizare, al lipsei liderilor ºi al unui program explicit ºi pe fondul unei dinamici extrem de mari, evenimentele din ianuarie 2012 se înscriu în categoria comportamentelor colective de protest. Am folosit modelul secvenþial al emergenþei comportamentelor colective al lui Smelser (1962) pentru a descrie apariþia acestor proteste, insistînd asupra urmãtoarelor aspecte: prin comparaþie cu Piaþa Universitãþii din 1990, mobilizarea la aceste proteste a fost mult mai scãzutã deºi curentul general de opinie era de aceastã datã extrem de nevaforabil puterii. Desigur, nu trebuie ignorat faptul cã actualele proteste au avut loc în ianuarie în vreme ce manifestaþiile din 1990 s-au desfãºurat în perioada aprilie-iunie. Nu doar condiþiile atmosferice au influenþat participarea la proteste. Rata scãzutã de mobilizare poate fi înþeleasã ºi prin prisma tiparului politico-instituþional (polity form) autohton. Axele principale ale acestui tipar sunt etatism pronunþat ºi fragmentare societalã (în termenii lui Jepperson, 2002), pe fondul unei neîncrederi sociale generalizate, care se traduc în nivele scãzute de participare civicã ºi politicã. Principalele tensiuni structurale au fost generate de criza economicã, de mãsurile de austeritate, dar ºi de modul în care factorul politic a înþeles sã gestioneze actualele probleme economice. Aceste tensiuni structurale s-au reflectat în cadre sociale de nemulþumire, specifice unor diverse grupuri sociale. În ciuda fragmentãrii lor, aceste cadre interpretative aveau cîteva elemente comune: sursele imediate ale nemulþumirilor erau reprezentate de politicieni, politicianism, guvernul Boc ºi, mai ales, de preºedintele Traian Bãsescu. Factorul precipitant a fost reprezentat de


episodul Raed Arafat. Demisia forþatã a acestuia a fost interpretatã ca o încãlcare a unui prag simbolic de decenþã sau de suportabilitate. Episodul Arafat a constituit momentul în care a avut loc o aliniere a cadrelor individuale de nemulþumire într-un cadru unitar (master frame) ºi a condus la mobilizarea protestatarilor. Un rol important în mobilizarea protestatarilor l-au avut televiziunile private de ºtiri care au o poziþie criticã faþã de PDL ºi Traian Bãsescu. Factorii de control social – puterea ºi instituþiile de ordine publicã – au avut iniþial reacþii care au amplificat protestele. Ulterior, unele acþiuni ale reprezentanþilor puterii (e.g., rechemarea lui Arafat la Ministerul Sãnãtãþii, retragerea proiectului de lege privind reforma sistemului de sãnãtate, demiterea lui Teodor Baconschi din funcþia de Ministru de Externe ºi demisia lui Emil Boc) au calmat parþial spiritele, dar nu au stins total protestele. (Gerul extrem, viscolul ºi cãderile abundente de zãpadã au avut un cuvînt de spus în scãderea numãrului de participanþi la finele lunii ianuarie.) Comparativ cu manifestaþiile din 1990, protestele din 2012 s-au remarcat printr-o diversitate extrem de mare a participanþilor ºi a sub-temelor de protest. O notã distinctivã a actualelor proteste a constituit-o respingerea de cãtre participanþi a oricãror posibile asocieri cu forþe politice. Din aceste puncte de vedere, manifestaþiile din Bucureºti din ianuarie 2012 se aseamãnã cu miºcarea „Indignaþilor” din Spania ºi cu alte forme de protest din alte þãri. Aceastã respingere nu poate fi interpretatã ca indicator al unui caracter a-politic al acestor proteste, întrucît miºcãrile sociale de masã reprezintã de fapt un alt mod de a face politicã (McAdam apud. Benford et al., 2000: 2718). Aversiunea faþã de politicieni este mai degrabã un indicator al refuzului manifestat faþã de vechiul mod de a face politicã. De asemenea, eticheta anti-sistem nu este întru totul justificatã, deoarece majoritatea manifestanþilor nu respingea democraþia ca sistem, ci, dimpotrivã,

73

74

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

acuza deficitul de democraþie din România. Influenþele globale ale protestelor din România au mai fost reprezentate de fondul lor (i.e., criza financiarã ºi economicã), modalitãþile de mobilizare (i.e., noile tehnologii) ºi unele sub-teme de protest, specifice aºanumitelor „noi miºcãri sociale” (i.e., feministe, de protecþie a mediului, anti-capitalism). În ceea ce priveºte consecinþele politice mai largi ale protestelor din ianuarie 2012, mi-am exprimat rezervele cu privire la coagularea rapidã, de jos în sus, a unor noi miºcãri politice, pe baza Pieþei din 2012. Accesul la resurse, reglementãrile legislative sau promovarea unor modele maximal consensualiste, nonierarhice de organizare reprezintã bariere importante în apariþia unor noi miºcãri politice cu impact imediat la proximele alegeri generale. Simultan, este dificil de spus în ce mãsurã USL-ul va capitaliza pe seama protestelor din ianuarie 2012. Unele sondaje au înregistrat o uºoarã creºtere a intenþiilor de vot pentru Uniunea Social Liberalã în luna ianuarie. Este posibil sã fie o reacþie de moment în cazul USL. De cealaltã parte, PDL-ul pare sã fi înregistrat un recul serios în opþiunile de vot; rãmîne de vãzut în ce mãsurã va reuºi sã îºi revinã. Dupã principiul „cînd doi se ceartã, al treilea cîºtigã”, formaþiunea politicã care, potrivit sondajelor CURS, a înregistrat o creºtere constantã în 2011 a fost Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD). Creºterea sa nu este surprinzãtoare, avînd în vedere condiþiile economice actuale, structura socialã a publicului televiziunii lui Dan Diaconescu ºi populismul extrem al PP-DD. (De altfel, alãturi de intelectuali sau tineri idealiºti revoluþionari, în ianuarie 2012 în Piaþã, s-au aflat ºi simpatizanþi ai lui Dan Diaconescu.) Principala problemã a acestui partid este legatã de lipsa unei structuri organizatorice adecvate în teritoriu ºi lipsa de candidaþi, care vor afecta scorul pe care îl va obþine în alegerile locale ºi generale.


Este greu de spus dacã protestele vor continua sau dacã se vor amplifica în primãvara acestui an. Pe baza modelului lui Smelser (1962) este posibil ca acest lucru sã se întîmple dacã va avea loc un alt eveniment precipitant – o nouã scînteie care sã reaprindã flacãra nemulþumirilor populare existente. Evident, tot potrivit modelului lui Smelser (1962), modul în care vor opera factorii de control social (i.e., noul guvern ºi Traian Bãsescu) va avea o influenþã covîrºitoare asupra emergenþei unei noi proteste. Noul guvern pare a manifesta o mai mare deschidere cãtre dialog, cel puþin la nivel declarativ. Recent, preºedintele Bãsescu a pledat pentru gãsirea unei soluþii pentru revenirea salariilor la nivelul de dinainte de tãieri, începînd cu data de 1 iunie. În luna iunie vor avea loc alegeri locale ºi este de aºteptat ca spectacolul campaniei electorale sã capteze atenþia publicului, iar lucrurile sã se desfãºoare ca în trecut ori ca de obicei (cu promisiuni, pomeni electorale, concerte în aer liber). Toate aceste strategii de campanie ale puterii ºi politicienilor (inclusiv a celor din opoziþie) vor limita, probabil, desfãºurarea pe mai departe a protestelor.

Bibliografie Abraham, Dorel, 1990. „O perspectivã sociologicã asupra fenomenului Piaþa Universitãþii ºi evenimentelor din 13-15 iunie 1990”, Sociologie româneascã, nr. 5-6: 483-493. Benford, Robert D. ºi David A. Snow, 2000. „Framing Processes and Social Movements: An Overview and Assessment”, Annual Review of Sociology, 26: 611-639. Benford, Robert D., Timothy B. Gongaware ºi Danny Valdez, 2000. „Social Movements”, Pag. 2717-2727, în Encyclopedia of Sociology (Second Edition). Edgar F. Borgatta ºi Rhonda J. V. Montgomery coord., New York: Macmillan.

75

76

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Berk, Richard A., 1974. „A Gaming Approach to Crowd Behavior”, American Sociological Review, 39:355-373. Berindei, Mihnea, Adirana Combes ºi Anne Planche. 2006. 13-15 iunie 1990. Realitatea unei puteri neocomuniste. Bucureºti: Humanitas. Berger, Peter L. ºi Thomas Luckmann. 1967. The Social Construction of Reality, Garden City: Doubleday. Bjørnskov, Chirstian, 2008. „Social Trust and Fractionalization: A Possible Reintrepretation”, European Sociological Review, 24: 271-283. Blumer, Herbert, 1939. „Collective Behavior,” Pag. 221-280, în Robert E. Park coord. An Outline of the Principles of Sociology, New York: Barnes & Noble. Chazel, Francois, 1997. „Miºcãrile sociale”, Pag. 297-354, în Raymond Boudon coord., Tratat de Sociologie, Bucureºti: Humanitas. Chelcea, Septimiu, 2010. „Comportamentul colectiv”, Pag. 81-92, în Psihosociologie: Teorii, Cercetãri, Aplicaþii, S. Chelcea coord., Bucureºti: Polirom. Davies, James C., 1962. „Toward a Theory of Revolution”, American Journal of Sociology, 27:5-19. European Bank for Reconstruction and Development (EBRD), 2011. Transition Report 2011. Crisis în Transition: The People’s Perspective, London: EBRD. Eyal, Gil, Ivan Szelényi, and Eleanor Townsley, 1998. Making Capitalism without Capitalists: The New Ruling Elites în Eastern Europe, London: Verso. Giddens, Anthony ºi Mitchell Duneier, 2000. Introduction to Sociology (Third Edition), New York: W. W. Norton & Company. Goffman, Erving, 1974. Frame Analysis: An Essay on the Organization of Experience, Cambridge: Harvard University Press. Granovetter, Mark, 1978. „Threshold Models of Collective Behavior”, American Journal of Sociology, 83:1420-1443.

Faþetele multiple ale nemulþumirii populare • Cãtãlin A. Stoica Gussi, Alexandru, 2002. „Construction et usages politiques d’un lieu de mémoire. La Place de l’Université de Bucarest”, Revista Românã de ªtiinþe Politice – Studia Politica, 4: 1057-1091. Gurr, Ted R., 1970. Why Men Rebel, Princeton: Princeton University Press. Heller, Joseph, 1961. Catch-22, New York: Simon and Schuster. Jepperson, Ronald J., 1992. National Scripts: The Varying Construction of Individualism and Opinion across Nation States, Ph. D. dissertation, Department of Political Science, Yale University, New Haven. –––,2002. „Political Modernities: Disentangling Two Underlying Dimensions of Institutional Differentiation”, Sociological Theory , 20:61-85. Kivu, Mircea, 2012. „Piaþa Universitãþii: Comparaþii Forþate”, România Liberã, disponibil online la http://www.românialibera.ro/opinii/ comentarii/piata-universitatii-comparatii-fortate-251427.html. Lazarsfeld, Paul, 1972. „Some Remarks on Typological Procedures în Social Research”, Pag. 99-106, în Continuities în the Language of Social Research, P. Lazarsfeld, A. Pasanella ºi M. Rosenberg, coord., New York: Free Press. Le Bon, Gustave, 1990. Psihologia mulþimilor, Bucureºt: Anima. Linz, Juan L. and Alfred Stepan, 1996. Problems of Democratic Transition and Consolidation: Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe, Baltimore: The Johns Hopkins University Press. Marx, Gary T. ºi James L. Wood, 1975. „Strands of Theory and Research în Collective Behavior”, Annual Review of Sociology, 1: 363-428. Merton, Robert K., 1957. Social Theory and Social Structure, Glencoe: Free Press. Meyer, John W., 2009. World Society: The Writings of John W. Meyer, Georg Kruchen ºi Gili S. Drori coord., Oxford: Oxford University Press. Moscovici, Serge, 1994. Psihologia socialã sau maºina de fabricat zei, Iaºi: Editura Universitãþii Al. I. Cuza.

77

78

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

North, Douglass C., 1990. Institutions, Institutional Change, and Economic Performance, Cambridge: Cambridge University Press Parsons, Talcott, 1951. The Social System, Glencoe: Free Press. Putnam, Robert, 1993. Making Democracy Work, Princeton: Princeton University Press. Sandu, Dumitru, 1996. Sociologia tranziþiei. Valori ºi tipuri sociale în România, Bucureºti: Editura Staff. Schofer, Evan ºi Marion Foucarde-Gourinchas, 2002. „The Structural Contexts of Civic Engagement: Voluntary Association Membership în Comparative Perspective”, American Sociological Review, 60: 806-828. Smelser, Neil. 1962. Theory of Collective Behavior, New York: Free Press. Snow, David A., E. Burke Rochford, Steven K. Worden, Robert D. Benford, 1986. „Frame Alignment Processes, Micromobilization, and Movement Participation”, American Sociological Review, 51: 464-481 Snow, David A. ºi Robert D. Benford, 1988. „Ideology, Frame Resonance, and Participant Mobilization”, International Social Movement Research, 1: 197-217. –––, 1992. „Master Frames and Cycles of Protest”, Pag. 133-155 Frontiers of Social Movement Theory, A. D. Morris ºi C. M. Mueller coord., New Haven: Yale University Press. Snow, David A., Rens Vliegenthart ºi Catherine Corrigall-Brown, 2007. „Framing the French Riots: A Comparative Study of Frame Variation”, Social Forces, 86: 385-415 Stinchcombe, Arthur, 1968. Constructing Social Theories, Chicago: University of Chicago Press. ªtefan, Laura ºi Sorin Ioniþã, 2012. „România” în Nations în Transit 2011 (Freedom House); disponibil la http:// www.freedomhouse.org/sites/default/files/inline_images/NIT2011-România.pdf ªtefãnescu, Domniþa, 2010. Unsprezece ani din istoria României. O cronologie a evenimentelor: decembrie 1989 – decembrie 2000,Bucureºti: Editura Maºina de Scris.

Faþetele multiple ale nemulþumirii populare • Cãtãlin A. Stoica Stoica, Cãtãlin Augustin, 2004. „From Good Communists to Even Better Capitalists? Entrepreneurial Pathways în Post-Socialist România”, East European Politics and Society, 2: 236-277 Szelényi, Ivan (în colaborare cu R. Manchin, P. Juhasz, B. Magyar ºi B. Martin), 1988. Socialist Entrepreneurs, Madison: University of Wisconsin Press. Tilly, Charles, 1978. From Mobilization to Revolution, Reading: AddisonWesley. Tismãneanu, Vladimir, 1990. „Homage to Golania”, The New Republic, iulie/august, Philadelphia. Tismãneanu, Vladimir, 2003. Stalinism for All Seasons: A Political History of Românian Communism, Berkeley: University of California Press. Turner, Ralph H. ºi Lewis Killian, 1972. Collective Behavior, Egelwood Cliffs: Prentice Hall. Turner, Ralph, 2000. „Collective Behavior”, Pag. 348-354, în Encyclopedia of Sociology (Second Edition), Edgar F. Borgatta ºi Rhonda J. V. Montgomery coord., New York: Macmillan. Verdery, Katherine ºi Gail Kligman, 1992. „România after Ceauºescu: Post-communist communism?”, Pag. 117-147, în Eastern Europe în Revolution, I. Banac coord., Ithaca: Cornell University Press. Walder, Andrew. G., 2009. „Political Sociology and Social Movements”, Annual Review of Sociology ,35: 393-415. Alte surse electronice: „Bãsescu: Raed Arafat, marele duºman al apariþiei unui sistem privat de sãnãtate” disponibil online la http://www.rtv.net/basescu-raedarafat-marele-dusman-al-aparitiei-unui-sistem-privat-desanatate_8189.html (accesat în data de 15/02/2012) „Bãsescu, Atac Dur la Arafat” Disponibil online la http:// www.gandul.info/news/basescu-atac-dur-la-arafat-daca-nu-ede-acord-pleaca-cine-credeti-ca-pleaca-ghici-ghicitoarea-mea9136179 (accesat în data de 26/01/2012).

79

Lumile diferite ale protestelor din Piaþa Universitãþii 2012 ºi „ambasadorii” lor: construcþia dramaturgicã a cadrelor de protest Alfred Bulai

Aºa cum o minusculã scînteie rezultatã în urma unui scurtcircuit sau o banalã þigarã lãsatã aiurea pot declanºa incendii de proporþii, demisia unui sub-secretar de stat din Ministerul Sãnãtãþii a stîrnit o furtunã socialã de o putere greu de bãnuit ori intuit în cazul României, care pãrea cã se resemnase în faþa dificultãþilor economice induse de criza economicã ºi de mãsurile de austeritate extrem de dure luate de guvernul Boc. Cazul Raed Arafat, mai precis sugestia acestuia cã, potrivit proiectului noii legi a sistemului de sãnãtate, una dintre instituþiile care funcþionau cel mai bine în România Serviciul Medical de Urgenþã, Resuscitare ºi Descarcerare (SMURD) ar urma sã fie desfiinþatã prin „clasica” soluþie a privatizãrii, a fost declanºatorul unor ample manifestaþii ce au avut loc la începutul anului 2012. Protestele au început la scurt timp dupã demisia lui Arafat, din 10 ianuarie, iar din data de 13 ianuarie ele s-au rãspîndit în marile oraºe. Unul dintre cele mai importante spaþii ale protestelor a fost, datoritã dimensiunii sale simbolice, Piaþa Universitãþii din Bucureºti. Aici au avut loc ºi cele mai multe ºi violente conflicte de stradã în perioada protestelor în 15, 16 ºi 19 ianuarie. Comparativ însã cu alte proteste similare ca tematicã ºi revendicãri din Spania sau Grecia, protestele din România au fost mult mai puþin violente pe fondul, evident, al unei participãri

Lumile diferite ale protestelor din Piaþa Universitãþii 2012 • A. Bulai

populare mult mai scãzute. Partea de maximã intensitate a protestelor a fost reprezentatã de intervalul 14-30 ianuarie. Protestele au continuat ºi dupã aceastã datã, dar cu o forþã mai scãzutã, date fiind condiþiile meteo cu totul speciale: zãpezi, viscol ºi temperaturi de –15 grade. În ciuda acestor adversitãþi ºi spuneam a ratei scãzute de participare comparativ cu alte manifestaþii (inclusiv cea din aprilie-mai 1990 din Bucureºti), protestele au avut efecte politice notabile: rechemarea lui Raed Arafat la Ministerul Sãnãtãþii, retragerea proiectului de reformã a sistemului de sãnãtate, demiterea lui Teodor Baconschi din funcþia de Ministru de Externe datoritã declaraþiilor la adresa protestatarilor („mahala ineptã”), scuzele adresate manifestanþilor de secretarul general al principalului partid de guvernare PDL pentru declaraþiile jignitoare ale unor colegi, suspendarea pentru un an a aplicãrii noii taxe auto ºi demisia primului-ministru Emil Boc. În acest capitol, analizez modul în care, pe fondul unei diversitãþi extreme, prin construcþia lor dramaturgicã protestele din ianuarie 2012 au reuºit sã creeze imaginea unui fenomen de o forþã considerabilã. Un rol crucial a fost jucat de televiziunile de ºtiri favorabile demonstranþilor, însã imaginea potrivit cãreia toatã societatea româneascã protesteazã nu ar fi fost posibilã fãrã eterogenitatea impresionantã a participanþilor la manifestaþiile din ianuarie 2012 ºi a pleiadei temelor de nemulþumire. Analiza propusã în aceste pagini se bazeazã pe observaþii directe, pe discuþii informale ºi interviuri filmate cu participanþi la protestele din Piaþa Universitãþii din Bucureºti, în perioada de maxim dinamism a acestora. Mai exact, am realizat un numãr de 64 de interviuri filmate în vederea realizãrii unui documentar sociologic despre aceste evenimente („Bucureºtiul fierbinte”); 30 de interviuri au fost realizate în spaþiul de protest din faþa Teatrului Naþional Bucureºti (TNB) ºi 34 de interviuri au fost realizate cu participanþi din zona Institutului de Arhitecturã ºi Urbanism

81

82

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

„Ion Mincu” (denumitã popular „la [Facultatea de] Arhitecturã”); interviurile au fost realizate cu protestatari provenind din diverse categorii socio-economice ºi grupe de vîrstã. Fundalul teoretic al acestui capitol este reprezentat de contribuþiile lui Goffman (1959, 1974), Gamson (1995) ºi ideile formulate de analiºtii cadrelor sociale ale miºcãrilor de protest (Benford ºi Snow, 2000; Snow, Rochford, Worden ºi Benford, 1986; Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snow, Vliegenthart ºi Corrigall-Brown, 2007). Deºi în acest capitol insist asupra unor procese precum construcþie socialã ºi dramaturgie a protestelor, folosesc aceste noþiuni în sensul clasic dat de Goffman (1959) ºi Berger ºi Luckmann (1967), ºi nu din perspectiva unor teorii conspiraþioniste potrivit cãrora protestele în ansamblul lor ar fi fost puse în scenã de forþe oculte (e.g., opoziþia politicã, televiziuni, servicii secrete sau facþiuni ale acestora). Capitolul are urmãtoarea structurã: în prima parte, iau în discuþie elementele de ordin fizic ºi social al celor douã spaþii de protest din Piaþa Universitãþii (i.e., zona TNB ºi cea de la „Arhitecturã”). În partea a doua, analizez temele de protest asociate celor douã zone atît din punctul de vedere al diferenþelor, cît ºi al asemãnãrilor dintre ele. În cea de-a treia parte, discut despre o categorie de protestatari cu un „statut special” pe care i-am numit „ambasadori”, care se deplasau dintr-o zonã de protest în alta, asigurînd o emulaþie ºi coerenþã tematicã notabile, imposibil de asigurat altfel. Forþa coezivã a acestor „ambasadori” ([in]voluntari) nu s-a manifestat doar între cele douã cadre de protest, ci ºi înãuntrul lor, între multiple categorii de participanþi.


1. Cele douã spaþii ale protestelor din Piaþa Universitãþii Încep discuþia despre spaþiile protestelor din centrul Bucureºtiului, fãcînd apel la noþiunile lui Goffman (1959) „act interpretativ” ori „performanþã dramaturgicã” („performance”) ºi „cadrul scenic general” („setting”). Prin performanþã dramaturgicã, Goffman se referã la „întreaga activitate a unui individ marcatã de prezenþa sa continuã în faþa unor observatori, activitate ce are o anumitã influenþã asupra acestora” (Goffman, 1959: 22). În cazul protestelor din ianuarie 2012 putem distinge „actori” ºi publicuri multiple; indivizii sau grupurile de protestatari aflate în zona TNB ºi la Arhitecturã constituiau, desigur, „actorii” principali ai protestelor. Dar, aºa cum voi discuta în paginile urmãtoare, dinamica Pieþei a fãcut ca aceºti „actori” sã se constituie simultan în publicuri pentru „reprezentaþiile” oferite de alþi protestatari ori de „colegii actori”. Un alt public era reprezentat de cei care treceau prin Piaþã pe jos, în maºinile personale sau în mijloace de transport în comun. Un public important ºi cel mult mai numeros a fost cel al telespectatorilor, reprezentat de oameni care, în opinia unor manifestanþi, aveau exact aceleaºi probleme ºi nemulþumiri ca cei din Piaþã. De altfel, pentru unii protestatari pasivitatea acestui public a fost exasperantã; unul dintre protestatari avea o pancartã pe care era scris sloganul unei televiziuni private generaliste „We Love to Entertain You”. Pancarta reprezenta atît o criticã la adresa televiziunilor ce încercau sã speculeze comercial protestele, cît ºi un reproº fãcut nemulþumiþilor care preferau sã rãmînã în faþã televizoarelor în loc sã vinã în centrul Bucureºtiului. De asemenea, un alt public cu o semnificaþie deosebitã era constituit din reprezentanþii puterii (i.e., preºedintele Bãsescu, primul-ministru Boc ºi politicienii din coaliþia guvernamentalã).

83

84

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

„Cadrul scenic general” („setting”-ul) era reprezentat de zona Pieþei Universitãþii. Ca orice alt cadru scenic definit în termenii lui Goffman (1959) ºi acesta implica existenþa unor elemente de decor, recuzitã ºi obiecte de fundal al spaþiului de desfãºurare al actelor interpretative (e.g., borna „Kilometrul ‚0 al democraþiei româneºti”, crucea eroilor Pieþei Universitãþii, fîntîna din faþa Institutului de Arhitecturã). Componentele pur fizice ale cadrului scenic trebuie însã sã fie consonante cu maniera ºi semnificaþiile asociate unor anumite evenimente ori partituri dramaturgice (Goffman 1959: 25). La acest punct, am menþionat deja încãrcãtura simbolicã uriaºã a Pieþei Universitãtii, care face imposibilã desfãºurarea în acea zonã a unor evenimente care ar fi disonante în raport cu memoria colectivã a acestui loc. De la bun început, neocupîndu-se carosabilul decît într-o singurã zi (joi, 19 ianuarie) au existat douã zone ale protestelor în arealul Pieþei Universitãþii. Prima, în faþa Teatrului Naþional, iar a doua, vizavi, la Arhitecturã, lîngã celebrul balcon de la Universitate, cel care a fost deschis protestatarilor din primãvara lui 1990 de cãtre rectorul de atunci al Universitãþii Bucureºti ºi preºedintele de mai tîrziu al României, Emil Constantinescu (vezi, pentru analize ale fenomenului Pieþei Universitãþii din 1990, Abraham, 1990; Criste, 2007; Gheorghe ºi Huminic, 1999; Nicolau, 1997) Pentru bucureºteni, ca ºi pentru toþi cei care au participat direct la evenimentele din decembrie 1989 sau primãvara lui 1990, ambele zone au un potenþial simbolic major. Evenimentele din urmã cu douã decenii au fost legate în egalã mãsurã de ambele spaþii care nici în Decembrie 1989 ºi nici în primãvara lui 1990 nu erau separate ca zone de protest. S-ar putea spune cã fenomenul Piaþa Universitãþii din 1990 s-a legat simbolic în mai mare mãsurã de zona de la Arhitecturã, acolo unde se afla celebrul balcon al Universitãþii, care reprezenta centrul gravitaþional al manifestãrii de atunci. Prin natura ºi condiþiile specifice în care


au avut loc protestele din luna ianuarie 2012, Piaþa Universitãþii a fost „spartã” în douã spaþii distincte care au avut o funcþionalitate, un public ºi o tematicã diferite. Zona de la Teatrul Naþional permite un spaþiu deschis de manifestare mult mai mare, care a avut, mai mult, o semnificaþie simbolicã mai puternicã prin grupul statuar care existã în prezent acolo ºi care, în plus, este luminat foarte bine ºi pus în valoare de spaþiul permisiv din faþa teatrului, amenajat ca un mic parc. Acest monument a fost acaparat, nu întîmplãtor, în teritoriul simbolic al protestatarilor chiar din primele zile de protest din ianuarie 2012. Spaþiul acesta are o deschidere mare, datã de bulevardul Nicolae Bãlcescu, iar treptele care duc spre micul parc din faþa teatrului au permis o expunere linearã, „de spectacol” prin efectul „adîncimii” create de treptele ocupate în permanenþã de protestatari. Mai mult, majoritatea televiziunilor s-a postat aici în mult mai mare mãsurã decît vizavi, la Arhitecturã, ceea ce a fãcut ca expunerea mediaticã a acestei zone sã fie implicit mai mare, dar ºi efectul de spectacol unul mai consistent. Toate televiziunile de ºtiri care au acoperit extensiv desfãºurarea protestelor ºi-au montat generatoare pentru a avea luminã pe toatã durata transmisiilor, renunþînd la acumulatorii de camere pe care i-au avut în prima zi de proteste, cînd mai toþi cameramanii au rãmas fãrã luminã dupã douã, trei ore. Ca urmare a acestei expuneri mediatice, aceastã parte din Piaþa Universitãþii a fost „scãldatã” în luminã, o luminã focalizatã care a accentuat efectul dramatic despre care vorbeam. Zona de la Arhitecturã a fost mult mai slab luminatã, nu doar prin prezenþa în mai micã mãsurã a televiziunilor, ci chiar ºi de sistemul public de iluminat, mult mai slab aici. Aceastã opþiune a televiziunilor a fost legatã în principal (ºi) de faptul cã cele douã spaþii au avut de la bun început tipuri diferite de protestatari, cu ritmuri de acþiune ºi programe diferite.

85

86

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Zilnic, cei din faþa Teatrului Naþional se adunau începînd cu ora prînzului, în jur de orele 13-14, atunci cînd apãreau primele zeci de protestatari. Numãrul acestora creºtea permanent pînã seara, dar întotdeauna erau deja activi în jurul orelor 15-16, cînd televiziunile de ºtiri îºi începeau pleiada de talk show-uri de dupã-amiazã, ce culminau cu emisiunile de dezbateri din primetime, în jurul orelor 20. Pe partea opusã a bulevardului Nicolae Bãlcescu, la Arhitecturã, protestatarii veneau întotdeauna mai tîrziu, de regulã dupã ora 18. Protestul propriu-zis aici începea doar seara, dupã orele 20 cel mai adesea, cînd liderii grupurilor formate în acest spaþiu începeau sã anime mulþimea. Evident cã televiziunile erau în mai mare mãsura prezente ºi mai active în spaþiul unde se adunau mai mulþi protestatari ºi, mai ales, pentru mai mult timp. Avînd în vedere diferenþele majore în ceea ce priveºte modul în care s-au desfãºurat protestele în ianuarie 2012, putem vorbi de douã zone distincte ale Pieþei Universitãþii. Aºa cum voi discuta în cele ce urmeazã, celor douã spaþii fizice de protest delimitate de carosabilul bulevardului Nicolae Bãlcescu le-au fost asociate cadre sociale distincte. Utilizez conceptul de cadru social în sensul propus de Goffman (1974), înþeles drept „schemã referenþialã de interpretare prin intermediul cãreia indivizii percep ºi asociazã semnificaþii evenimentelor din jurul lor ºi acþiunilor celorlalþi, schemã ce ordoneazã experienþele individuale ºi oferã soluþii de acþiune” (Goffman, 1974: 21). Ideile lui Goffman au fost ulterior preluate ºi dezvoltate în analiza miºcãrilor sociale ce vizeazã cu precãdere chestiuni legate de mobilizarea participanþilor în vederea acþiunilor colective (Benford ºi Snow, 2000; Snow et al., 1986; Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snow et al., 2007). ªi în cazul manifestaþiilor din ianuarie 2012, participanþii la proteste aveau reprezentãri ºi interpretãri diferite ale celor douã spaþii ºi implicit orientãri diferite ale acþiunilor pe care le derulau. Varie-


tatea acestor interpretãri ori cadre a fost generatã ºi de marea diversitate socialã a protestatarilor. Spre deosebire de manifestaþiile din 1990 unde a existat un tip social dominant al participanþilor (i.e., „intelectualul” vezi ºi Stoica în acest volum), protestele din ianuarie 2012 s-au remarcat printr-o mare eterogenitate a participanþilor, de la pensionari, casnice, ºomeri, elevi, studenþi, oameni ai strãzii, la intelectuali ºi „ultraºi”. Aceastã mare diversitate a participanþilor s-a structurat, spuneam, în douã lumi diferite de protest ancorate în zone distincte de întîlnire ºi dialog ale unor sub-grupuri. Atît participanþii, cît ºi jurnaliºtii care au transmis permanent evenimentele din Piaþa Universitãþii, aveau conºtiinþa a douã lumi, a douã zone care înregistrau diferenþe, dar care aveau, firesc, ºi numeroase puncte de legãturã. De altfel, „realitatea” acestor lumi diferite era sintetizatã prin formule de genul „Pe partea cealaltã…”, „Dincolo... se întîmplã [sau s-a întîmplat...]”. Pentru cea mai mare parte a protestatarilor exista aºadar conºtiinþa unei diferenþe între cele douã lumi, cu definiþii diferite ale situaþiei, dar ale cãror consecinþe în plan acþional erau neîndoielnic reale în sensul lui W. I. Thomas (1928). Unul dintre elementele de diferenþiere pãrea a fi vîrsta: „Dincolo sunt mai mulþi tineri”, sau „acolo sunt studenþii”. Un alt criteriu de diferenþiere l-a constituit presupusa afiliere a unor protestatari la forme asociative distincte: „dincolo sunt ONG-iºtii” sau „acolo sunt bãgaþi ºi cei de la partide”. Un fenomen interesant legat de modul în care au funcþionat aceste cadre este dat de faptul cã ritmul lor de viaþã diferit genera o alternanþã a rolurilor de „spectator” ºi respectiv „actor” între cele douã zone. În special la Arhitecturã, datoritã faptului cã aici protestele începeau mai tîrziu, cei care veneau primii se regãseau în postura de „spectatori” ai lumii de la TNB. Majoritatea se instala de-a lungul bulevardului la marginea carosabilului ºi se uita vizavi, la cei de la Teatrul Naþional ca la un spectacol. La rîndul lor, unii

87

88

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

dintre cei care nu se aflau la marginea trotuarului se orientau periodic spre TNB. Trebuie sã spunem însã cã acest rol de „spectator” era mai degrabã simbolic, pentru cã datoritã zgomotului de fond nu se auzea foarte bine ceea ce se scanda ºi nici nu se vedea foarte bine ce se întîmpla la TNB, întrucît în faþa protestatarilor de acolo se aflau carele de transmisiuni ale televiziunilor ºi platformele relativ înalte ale operatorilor tv. „Spectatorii” de la Arhitecturã îºi schimbau rolurile seara, cînd deveneau „actori” ºi cînd majoritatea nu se mai raporta deloc la ceea ce se întîmpla la TNB. Trebuie spus cã existau „spectatori”, este adevãrat mai puþini, de-a lungul gardurilor de protecþie de la marginea carosabilului de pe partea Teatrului Naþional. Aceastã punere în scenã a propriilor acþiuni, ca ºi preluarea alternativã de roluri în cele douã cadre de protest constituia mecanismul prin care participanþii îºi construiau realitatea protestelor la care participau, realitate concretizatã în cadre distincte de înþelegere ºi de definire acþionalã a universurilor acþionale. Aºa cum voi arãta în final, aceastã „fracturã” a lumilor de protest, datã în primul rînd de bariera fizicã a carosabilului, avea nevoie de punþi de legãturã, de mecanisme de construcþie a unitãþii protestelor. Pentru a înþelege rolul acestor „punþi de legãturã” mã voi opri mai întîi asupra diferenþelor dintre cele douã cadre. Structura publicului care protesta a fost una diferitã încã din primele zile. În spaþiul de la Teatrul Naþional, majoritatea era formatã din oameni de peste 40-45 de ani. La Arhitecturã, în schimb, se aflau mult mai mulþi tineri. Aceasta pentru cã începînd din 13 ianuarie, aceasta a devenit zona de întîlnire regulatã atît a studenþilor, care în cea mai mare parte s-au cantonat în toatã perioada doar în acest spaþiu, cît ºi a „ultraºilor” – suporteri ai echipelor de fotbal – care dupã incidentele de duminicã, 15 ianuarie, s-au stabilit definitiv în acelaºi spaþiu. Dincolo de aceste grupuri mari, în acest cadru s-au mai perindat ºi membrii unor miºcãri politice gen Noua Dreaptã, personalitãþi publice sau


membri ai unor organizaþii non-guvernamentale. De remarcat, persoanele aflate în cele douã zone respingeau sistematic orice asociere explicitã cu politicul. Încercãrile unor reprezentanþi ai partidelor politice sau candidaþi de a discuta cu manifestanþii au eºuat lamentabil prin izgonirea acestora din Piaþã de cãtre protestatari vezi cazurile lui Ludovic Orban (membru marcant PNL) ºi al lui Irinel Columbeanu (personaj controversat al lumii mondene dîmboviþene care îºi anunþase intenþia de a candida la funcþia de primar al Bucureºtiului). Dincolo de structura de vîrstã, motivaþia participãrii la protest se diferenþia între cele douã cadre de protest ºi pe alte criterii. În interviurile pe care le-am realizat cu unii dintre protestatarii din ambele cadre de derulare a evenimentelor s-au conturat tematici substanþial diferite ale motivaþiilor participãrii. Cei mai mulþi de la Teatru Naþional aveau revendicãri mai degrabã economice ºi sociale; mulþi dintre aceºtia aveau taloane de pensii la ei, acte care le atestau statutul de ºomeri sau pancarte pe care aveau scrise propriile poveºti ale disperãrii. Unii reclamau faptul cã fuseserã expropriaþi abuziv, alþii cã nu aveau pur ºi simplu casã, locuri de muncã ºi/sau nici o sursã de venit. Foarte mulþi din acest cadru de protest s-au plîns în interviuri de veniturile mici, de regulã de nivelul scãzut al pensiilor1. În opoziþie aproape cu acest tip de revendicãri, la Arhitecturã, motivaþiile precumpãnitoare erau de tip politic: drepturi ºi libertãþi civile, denunþare a climatului politic nesãnãtos ºi al deficitului democratic, respingerea comasãrii alegerilor locale cu cele generale. Au existat în acest spaþiu ºi numeroase teme de protest specifice noilor miºcãri sociale („new social movements”), precum 1 Deºi teoretic nu s-au redus pensiile, o mare parte din pensionari au considerat o reducere a pensiei faptul cã s-a instituit ca obligatorie impozitarea pensiilor mai mari de 1000 de RON ºi plata asigurãrilor de sãnãtate pentru unele categorii de pensionari.

89

IARNA

90

VRAJBEI NOASTRE

cele ce vizeazã protecþia mediului sau drepturile femeilor (pentru un inventar al teoriilor asupra noilor miºcãri sociale, vezi Buechler, 1995; pentru o evaluare criticã a acestora, vezi Nelson, 1997). Cele douã spaþii mai aveau însã un element de diferenþiere important pentru definiþia vizualã ºi sonorã a evenimentului. Spaþiul de la Teatrul Naþional a avut o forþã vizualã mult mai puternicã. Aproximativ un sfert dintre participanþii de aici aveau pancarte, coli A4, steaguri sau alþi marcatori vizuali ai protestului. Partea vizualã a fost mult mai puþin importantã la Arhitecturã, atît la nivel de mesaje scrise, cît ºi la nivelul altor marcatori vizuali. Singurele elemente mai des întîlnite în acest cadru sunt steagurile, singurele comparabile numeric cu cele de la TNB. În zona Arhitecturii, publicul se strîngea în perioada de maximã activitate (dupã ora 20) în spaþiul mai larg din faþa fîntînilor arteziene sau în jurul „ceasului de la Universitate”. Aºa cum am precizat, acest spaþiu, mult mai puþin luminat, convenea mai mult tinerilor, dar era totodatã mult mai puþin permisiv expunerii de marcatori vizuali. Forþa sonorã a spaþiului de la Arhitecturã a fost diferitã de cea a spaþiului de la TNB. La Arhitecturã se cînta ºi se scanda mai des, iar textele, sloganurile ori melodiile erau mult mai diverse ºi mai creative, iar cadrul „sonor” avea un caracter mult mai unitar. Forma de cerc a spaþiului de la Arhitecturã a înlesnit coordonarea manifestanþilor de cãtre un grup de lideri care s-au impus încã din primele zile, fapt ce a fãcut ca majoritatea celor din acest spaþiu sã aibã aceleaºi mesaje. Acest lucru s-a întîmplat chiar ºi atunci cînd s-au conturat douã grupuri mai mari ºi net diferite: „suporterii” ori „ultraºii” ºi „studenþii”.2 În ciuda diferenþelor de opinie ºi teme de protest, aceste grupuri au dialogat, construindu-ºi un 2

Aceastã împãrþire are un caracter convenþional ºi este fãcutã în baza modului în care se raportau reciproc unii la alþii liderii acestor categorii; evident, numãrul participanþilor din spaþiul respectiv era mult mai mare decît al „ultraºilor” ºi „studenþilor”.


model de relaþionare ad-hoc prin scandarea alternativã a sloganurilor. Dispunerea protestatarilor din faþa TNB de la bulevard pînã în zona treptelor teatrului, pe o distanþã de circa 30-40 de metri, a ridicat probleme de unificare a mesajelor scandate în aceastã zonã de protest. Poate ºi din acest motiv, aici nu a existat o coordonare de tipul celei amintite în cazul zonei de la Arhitecturã. Mai precis, în spaþiul de la TNB se impuneau uzual cîþiva lideri ad-hoc, care acþionau ºi stimulau participarea unor sub-grupuri care se întindeau pe 7-8 metri. Din acest motiv, cadrul acesta de proteste era segmentat în trei, patru sau chiar cinci componente, în funcþie de numãrul total de participanþi. Centrele gravitaþionale se aflau, de regulã, în jurul camerelor de luat vederi postate de diverse televiziuni de-a lungul bulevardului. Din acest motiv, aici, diferitele segmente scandau separat, aproape independent. Cu alte cuvinte, în cadrul social de la Teatrul Naþional existau în acelaºi timp mai multe „voci” ale protestatarilor, de unde ºi impresia mult mai puternicã de vacarm. Aceastã pluri-vocalitate diminua însã forþa sonorã ºi coerenþa mesajelor, comparativ cu cele generate în spaþiul de la Arhitecturã. La nivel sonor, coordonarea mai înaltã a mesajelor de la Arhitecturã producea o imagine mai „puternicã”, radicalã ºi mai „revoluþionarã” în acest spaþiu. E drept, aici chiar pãrea cã se scandeazã mai tare ºi pe intervale mai lungi de timp, raportat la perioada de activitate a protestatarilor de la Arhitecturã, care era mult mai scurtã la nivelul unei zile de protest. Aºa cum am precizat, protestele în forma lor activã durau la Arhitecturã în medie aproximativ 3 sau 4 ore.3 3 În sprijinul afirmaþiilor referitoare la diferenþele de volum dintre cele douã zone, menþionez faptul cã, înregistrînd interviurile din cele douã spaþii cu aceeaºi camerã de filmat ºi acelaºi microfon, la prelucrarea

91

92

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Aspectul dramatic al protestelor de la Teatrul Naþional, aºa cum am precizat, a fost însã mult mai mare. El a fost întãrit de mai multe elemente. În primul rînd, de semnificaþia acestui spaþiu cucerit simbolic de protestatari. Monumentul luminat din faþa teatrului, unde s-au afiºat mereu pancarte sau bannere mari, dar unde s-au postat ºi oameni ca atare, a avut un rol-cheie în aceastã ecuaþie dramaticã. Tot aici se aflã ºi crucea ridicatã pentru eroii din Piaþa Universitãþii, ca ºi borna cu „Kilometrul 0 al democraþiei române”, elemente care au dat ºi ele o valoare simbolicã mai mare acestui cadru. Mai mult, datoritã factorilor prezentaþi anterior, luminã ºi expunere media, în zona TNB ºi în special în apropierea carosabilului au fost prezenþi în mult mai mare mãsurã protestatarii care au fãcut „spectacol” (televizual), care au dat, prin diverse mijloace, o notã de diversitate ºi de spectaculozitate manifestaþiei. La acest punct consemnãm prezenþa unor manifestanþi îmbrãcaþi în armuri, costume scoþiene, persoane care purtau pãpuºi sau spînzurãtori improvizate de care atîrnau efigiile guvernanþilor, protestatari cu vuvuzele sau oameni care cîntau la diverse instrumente, unele dintre ele improvizate adhoc. Acest spectacol a fost unul, în primul rînd, vizual, chiar dacã el a avut mereu o coloanã sonorã importantã datã de vuietul puternic fãcut de cei prezenþi. Forþa vizualã a spaþiului de la Arhitecturã cel puþin aºa cum a fost el reflectat de televiziuni a fost mai micã. Numãrul pancartelor sau al textelor afiºate a fost mult mai redus, atît numeric, cît ºi ca vizibilitate, neexistînd acelaºi tip de iluminare a spaþiului aºa cum am precizat. La nivel vizual, în acest spaþiu un rol documentarului realizat în piaþã (i.e. „Bucureºtiul fierbinte”) a trebuit sã reduc nivelul zgomotului de fond în mod substanþial pentru spaþiul de la Arhitecturã pentru a putea auzi spusele celor intervievaþi; am fãcut acest lucru în cazul tuturor interviurilor realizate în acest spaþiu.


important l-a avut un chioºc dezafectat, aflat sub balconul de la Universitate ºi pe care un grup de protestatari, unii dintre ei cu steaguri, se urca în fiecare zi, de regulã dupã ora 20, devenind centrul atracþiei pentru componenta vizualã a manifestaþiei de acolo. Singura construcþie care avea o valoare simbolicã mai mare în zonã era acest chioºc, tocmai prin poziþionarea lui lîngã carosabil, la 7-8 metri, ºi sub celebrul balcon; aceastã construcþie cãpãta însã valoare simbolicã doar în mãsura în care era „acaparatã”, dupã o anumitã orã de cãtre protestatari. Nu întîmplãtor doar în aceastã zonã, în interviurile realizate, am întîlnit foºti revoluþionari (o singurã excepþie fiind la Teatru) ºi foºti participanþi la manifestaþiile desfãºurate în Piaþa Universitãþii în 1990. Tocmai prin improvizaþia construcþiei simbolice a acestui spaþiu, care imagistic este total opus spaþiului de la TNB ce avea monumente reale, imaginea de cadru social, de revoluþie, a fost mult mai puternicã în zona Arhitecturii. Prin opoziþie, cadrul de la Teatrul Naþional oferea mai degrabã imaginea unui spaþiu de protest „sindical”, adicã un spaþiu de revendicare „oficialã”, mai organizat (dar ºi mai amuzant pentru un observator neimplicat). Aºa cum am mai menþionat, în spaþiul din zona TNB revendicãrile erau mult mai specifice (i.e., probleme economice ºi sociale) ºi poate de aceea mai dramatice, aºa cum o atestau unele dintre mesajele scrise pe pancartele protestatarilor.

2. Protestele din Piaþa Universitãþii între social ºi politic Prin natura diferitã a nucleelor de protestatari din cele douã cadre sociale, s-au conturat mai multe sfere de revendicãri subsumate unor douã tipuri mari de cauze ale acþiunilor. În zona Teatrului Naþional, oamenii au avut în mai mare mãsurã

93

94

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

revendicãri legate de probleme de naturã economicã, legate de lipsa locurilor de muncã, de nemulþumirea faþã de guvern, faþã de unii reprezentanþi ai acestuia, faþã de anumite mãsuri luate de guvernanþi. Au fost menþionate probleme legate de locuinþe, de venituri mici, tãieri salariale, ºomaj sau faptul cã guvernanþii sunt corupþi. Am întîlnit în aceastã zonã ºi oameni de afaceri care aveau o economicã (foarte) bunã, dar a cãror prezenþã în Piaþã o explicau prin apelul la motive politice sau civice, cum ar fi necesitatea protestului ca mijloc de însãnãtoºire a societãþii ºi de apãrare a climatului democratic: „Mã simt foarte bine [aici în Piaþã] pentru cã observ cã are loc trezirea conºtiinþei naþionale, a patriotismului adevãrat românesc. ªi dacã strãmoºii noºtri ne vor vedea de undeva, vor vedea cã ºi noi, la rîndul nostru, sub o formã modernã, îi reprezentãm cu cinste. Aºa cum ei s-au jertfit ºi au murit pentru popor ca sã ne elibereze, ca sã cãpãtãm independenþã naþionalã ºi suveranitate, tot aºa trebuie sã luptãm noi pentru viitorul acestei þãri, pentru copiii ºi nepoþii noºtri. Mi-e frig, dar mã simt bine cã sunt alãturi de popor ºi a renãscut speranþa poporului român. Ne putem exprima liber, toate clasele”... (bãrbat, 40-45 de ani) Astfel de cazuri au fost mai degrabã excepþii în zona TNB. Cea mai mare parte din protestatarii de pe aceastã parte a baricadei avea revendicãri legate de viaþa lor obiºnuitã ºi cereau demisia Preºedintelui ºi a Guvernului, invocînd dezinteresul ºi lipsa liderilor puterii. Dincolo de sãrãcie, criticile protestatarilor vizau furtul ºi corupþia generalizatã sau incompetenþa clasei politice:


„Toþi care au fost la putere au împãrþit caºcavalul, banii de la FMI, de la Consiliul Uniunii Europene ºi au furat ºi au bãgat în buzunarele lor...” (bãrbat, 45-50 de ani) „Mã simt cum se simte toatã lumea din piaþã. Ei cer dreptate, ei cer libertate, ei au venit aici pentru un trai mai bun, pentru cãldurã, pentru salarii, pentru pensii. Au venit pentru tot traiul care ni l-a oferit actuala guvernare ºi preºedintele. Dacã nu a venit pînã în momentul de faþã nici unul din clasa politicã sã discute, sã dialogheze cu oamenii... Nu i-a întrebat [nimeni nimic pe alegãtori nota mea] atîþia ani, acuma poporul nici nu mai vrea sã audã de ei...” (bãrbat, 50-55 de ani) În ciuda caracterului specific al multor revendicãri din zona TNB, în viziunea celor mai mulþi manifestanþi exista un consens cu privire la cauzele anxietãþii sociale: „Mã simt foarte prost! Aºtept aici de 9 zile sã vinã domnul preºedinte pe care l-am ales ºi ne-a promis cã vine ºi n-a venit sã spunã... N-am servici, n-am ce sã mãnînc. Sã vinã încoace sã spunã ce sã facem sã furãm, cum a furat tot guvernul... ... guvernul ãsta nenorocit trebuie sã cadã! ªi Bãsescu, ºi guvernul! Sã fie oamenii în stare sã facã ceva pentru poporul ãsta! Ne calcã demnitatea în picioare! Spune cã suntem plãtiþi. Pe noi nevoia, sãrãcia ne-a scos aici în stradã! Sã-i spuneþi cã nu plecãm de-aici pînã nu cade ºi el ºi guvernul!” (bãrbat, 45-50 de ani)

95

96

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Pentru majoritatea covîrºitoare a protestatarilor, tema liant ori scopul ultim al manifestaþiilor o constituia demisia guvernului: „Aºteptãm sã iasã odatã, sã-ºi bage demisia, sã ne lase în pace! Nu se mai poate! E mult prea mult! E strigãtor la cer ce ne-a fãcut. Ne-a disperat, nu mai ºtim ce sã mai facem, nu mai gãsim locuri de muncã pentru copii. Nu se mai poate! E foarte greu. E foarte greu ºi ne sfideazã. Efectiv ne sfideazã! Nu vor sã iasã, sã-ºi bage demisia, sã plece. Sã plece! Sã ne lase!...” (femeie, 45-50 de ani) În percepþia majoritãþii, rãdãcina tuturor relelor ori, în limbajul lui Smelser (1962), sursa tensiunilor structurale din þarã era întruchipatã de Traian Bãsescu: „Vreau sã vã rãspundem de ce suntem aici: Jos Bãsescu! De aceea suntem astãzi aici. Am vrut sã spunem în masã, cã ne tot întreabã toate televiziunile, de ce suntem aici. Nu are lumea ce sã mãnînce. De asta suntem aici, nu sã ne întrebe ce vom pune în loc. Vom vedea în campania electoralã ce punem în loc. Aici stãm sã dãm o dictaturã jos. Pentru asta suntem aici...” (femeie, circa 35 de ani) Revendicãrile de la Arhitecturã, aºa cum au fost surprinse în interviurile pe care le-am realizat, aveau un caracter general ºi vizau democratizarea realã, respectarea drepturilor civile ºi politice, inclusiv dreptul la libera exprimare. Ca urmare, prezenþa în Piaþã era uneori justificatã în termeni de obligaþie moralã ori datorie cetãþeneascã a tuturor românilor:


„Subiect: Sunt director de vînzãri în cadrul unei companii private [în sensul de „nu sunt aici pentru revendicãri economice sau sociale” – nota mea] Intervievator: Deci aþi venit mai degrabã pentru ideea de libertate? Subiect: Am venit pentru noi, pentru noi toþi, n-am venit pentru mine sau familia mea, ci pentru noi toþi. Aºa ar trebui sã gîndeascã toþi românii!” (bãrbat, circa 40 de ani) „Eu nu am fost zilele trecute aici, dar m-am simþit prost cã nu am fost ºi am zis sã vin, pentru cã e dreptul meu sã-mi spun nemulþumirile...” (femeie, circa 25 de ani) Protestul ca formã de implicare civicã era cu atît mai necesar, cu cît în opinia multor manifestanþi din zona Arhitecturii, lucrurile în þarã începuserã deja sã alunece pe o pantã primejdioasã accentuînd deficienþele democraþiei autohtone: „Pentru mine cel mai important este, aºa cum v-am spus, [este] panta pe care alunecã democraþia din România. Îmi este sincer teamã cã s-ar putea sau dacã nu ar fi reacþionat poporul, s-ar fi putut ajunge la o dictaturã, chiar dacã ar fi fost o dictaturã cu mãnuºi, totuºi tot o dictaturã s-ar fi numit, atît timp cît nu sunt alegeri libere, atît timp cît alegerile se comaseazã, atît timp cît principalele legi trec prin asumarea rãspunderii guvernamentale de cãtre guvernul în funcþie ºi nu prin Parlament, cum ar fi normal, atît timp cît niºte oameni, care au fost aleºi într-o demnitate publicã sub culorile unui partid, pãrãsesc acel partid ºi fac jocurile puterii, mi se pare cã democraþia dispare ºi pentru asta au murit oamenii în decembrie 1989 ºi noi tinerii trebuie sã facem

97

98

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

în aºa fel încît sã nu mai permitem sã se întîmple aceste lucruri.” (bãrbat, 30-35 de ani). Ca urmare, criticile aduse de mulþi manifestanþi din faþa Facultãþii de Arhitecturã vizau întreaga clasã politicã ºi nu doar reprezentanþi punctuali ai acesteia: „Toate scandãrile ºi lozincile sunt centrate foarte mult pe Bãsescu ºi aºa mai departe. Dar degeaba îl schimbi pe Bãsescu ºi pui un altul la fel în loc! Cam toatã clasa politicã e compromisã. Atunci trebuie redresat sistemul, sistemul capitalismului financiar sau al neo-liberalismului care e bazat pe exploatarea resurselor, a oamenilor ºi aºa mai departe ºi pe privatizarea profitului ºi mai ales capitalismul ãsta financiar cu instituþii ca FMI sau Banca Centralã Europeanã ºi aºa mai departe. Au puterea absolutã, practic ei au avut mult mai multã putere decît Bãsescu... ... ºi atunci trebuie chestionat sistemul, cã degeaba chestionezi un om sau îþi îndrepþi toate frustrãrile ºi toatã ura pe un singur om, cã nu asta-i problema. Ar fi prea simplu sã fie aºa ºi prea frumos!” (bãrbat, 30-35 de ani; sublinierile îmi aparþin) „… Bine ar fi nu dacã ar cãdea aceºtia care sunt la putere, aceºti conducãtori pe care-i avem noi, cã sunt ai noºtri. Treaba este alta. Dupã ce vom alege pe alþii, atunci sã avem grijã! Atunci sã avem grijã ca sã ne unim ºi sã nu le dãm voie sã apuce pe drumuri greºite! Numai cã asta stã în puterea noastrã, nu a lor! Cã democraþia aºa este scrisã, ca cei mulþi sã o conducã, iar cei puþini care sunt la conducere sã asculte de glasul nostru.” (bãrbat, 50-55 de ani)


Pe acest fundal de nemulþumire ºi îngrijorare faþã de derapajele anti-democratice ale puterii, dar ºi faþã de indiferenþa întregii clase politice, pentru unii participanþi din zona Arhitecturã, protestele din Piaþã erau dãtãtoare de speranþã, o dovadã neîndoielnicã a faptului cã oamenii înþeleg ce se întîmplã ºi reacþioneazã, finalmente: „Faþã de ce era înainte, acum e o diferenþã ºi e foarte bine cã au început sã iasã în sfîrºit românii în stradã. Este un semn de revigorare a democraþiei. Este foarte bine cã e lumea aici, dar mi-aº fi dorit sã fie mai multã lume...” (femeie, 25-30 de ani) „În primul rînd partea cea mai bunã în aceastã piaþã este cã lumea redescoperã faptul cã poate protesta. Cu alte cuvinte, aº putea zice cã ne vindecãm de laringitã civicã. Indiferent pentru ce se protesteazã, fie cã e Roºia Montanã, fie cã e vorba de o taxã auto, cum am vãzut, fie cã este vorba de o plîngere împotriva guvernului, a clasei politice, în general, partea cea mai bunã este tocmai cã lumea înþelege cã ne meritãm într-un fel conducãtorii ºi în acelaºi timp ne trezim din catatonia în care am stat pînã acum ºi cã avem lucruri de spus. Ori asta înseamnã societate civilã. A vorbi despre ceea ce te intereseazã, a milita pentru proiectele pe care le doreºti, a nu te lãsa mulþumit cu mãsurile asumate fãrã dezbatere publicã. Cred cã aici avem ºansa încã o datã de a recoagula societatea civilã...” (bãrbat, 30-35 de ani) Scandãrile de la Arhitecturã acopereau la rîndul lor teme legate de: libertate, alegeri libere, alegeri anticipate, reacþii împotriva statului represiv, a fostei Securitãþi sau împotriva comunismului, dar ºi împotriva capitalismului financiar global sau a unor

99

100

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

proiecte locale controversate cum este cel de la Roºia Montanã. Au fost scandate texte de tipul: „Roºia Montanã nu e de pomanã!”, „Bãsescu nu uita, Roºia nu e a ta!”, „Bani în cercetare, nu în catedrale!”, „Spitale, nu catedrale”, „Sãnãtate, nu Securitate”, „Jandarmeria apãrã hoþia”, „Anticipate, nu comasate” etc. Tot în acest cadru, la Arhitecturã, a fost locul în care de cîteva ori s-a cîntat imnul naþional (primele strofe, e drept). Tot aici a fost principalul loc în care o aºa-zisã dimensiune naþionalistã a protestului a cãpãtat o forþã mai consistentã, unde s-a strigat spre exemplu „UDMR, amanta PDL”, dar ºi „Afarã cu ungurii din þarã!”; grupul mic care încerca sã promoveze acest ultim slogan era însã fluierat sistematic de cãtre cei din jurul lor, ceea ce a împiedicat difuzarea acestei lozinci la nivelul altor grupuri mai mari. În interviurile realizate, mesajele naþionaliste ºi cele împotriva UDMR ºi a minoritãþilor naþionale din parlament au fost ºi ele prezente (în trei interviuri, în mãsuri diferite): „Ce treabã au ºi minoritãþile astea în Parlament, pe cine reprezintã ele, domule? Cine e Pambuccian ãsta?4 Cum hotãrãsc ei pentru noi?” (bãrbat, 40-45 de ani) „Ungurii ãºtia trebuie scoºi domnule din Parlament, ei sunt de cel mai mult timp la putere. Sunt de 16 ani la putere, le ajunge! Au furat de au stins… sunt împotriva poporului…” (bãrbat, 45-50 de ani)

4 Este vorba de Varujan Pambuccian, reprezentant al minoritãþii armene în actualul Parlament ºi lider al grupului minoritãþilor naþionale, altele decît cea maghiarã; acest grup al minoritãþilor naþionale susþinea, alãturi de UDMR, guvernul Boc, a cãrui demisie era solicitatã de manifestanþi.

Lumile diferite ale protestelor din Piaþa Universitãþii 2012 • A. Bulai 101

Revendicãrile sociale ºi, respectiv, cele politice au condus la o raportare diferitã faþã de prezenþa unei camere de filmat. În mod paradoxal, cînd precizam faptul cã împreunã cu echipa mea fãceam un film documentar ºi cã nu eram de la vreo televiziune anume, oamenii s-au comportat foarte diferit în cele douã cadre. La Teatrul Naþional toþi cei rugaþi sã vorbeascã în faþa camerei au fãcut-o fãrã niciun fel de reþinere, ba, mai mult, unii dintre intervievaþii care apar în film au cerut ei sã ne vorbeascã. La Arhitecturã situaþia a fost total diferitã. O mare parte din cei chestionaþi, deºi utilizam acelaºi text introductiv, a refuzat sã vorbeascã în faþa camerei. Aici doar o persoanã a cerut sã ne vorbeascã din proprie iniþiativã. Dincolo de refuzuri, o parte din posibilii subiecþi ne evitau chiar din momentul în care presupuneau cã i-am putea aborda, întorcîndu-se cu spatele, procedînd exact invers faþã de cei de la TNB, care se apropiau mereu de camera noastrã de filmat din dorinþa de a fi intervievaþi. Trebuie spus cã aceste reacþii evazive s-au înregistrat nu doar faþã de operatorul nostru, ci ºi în raport cu orice alte camere de filmat ºi operatori prezenþi în zona Arhitecturii. De altfel, în aceastã zonã s-au formulat ºi cele mai multe critici cu privire la mass-media româneascã, avînd ca laitmotiv scandarea „Presa românã, plinã de minciunã!”; pe o pancartã din aceeaºi zonã se putea citi „Opriþi televizorul! Porniþi revoluþia!”. Nesurprinzãtor, televiziunile private de ºtiri sau publicaþiile ce susþineau protestele au evitat sã difuzeze imagini cu reproºurile fãcute mass-mediei de participanþi. Situaþia descrisã anterior sugereazã un paradox: protestatarii care ºi-au construit în mai mare mãsurã o imagine de „revoluþionari”, prin entuziasm ºi tinereþe cel puþin, au avut o temere mult mai mare de afirmare în spaþiul public ºi în prim-planul acþiunilor de protest, în timp ce cei mai în vîrstã, ce aveau în principal revendicãri sociale ºi doar secundar politice, au fost mult mai activi ºi ºi-au asumat fãrã rezerve rolul de protestatari. O posibilã

102

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

cauzã a acestor diferenþe de reacþie era legatã de gradul diferit de nemulþumire ori disperare al participanþilor. O mare parte din cei de la TNB avea probleme imediate ºi grave, probleme care priveau viaþa lor de zi cu zi. La acestea, de regulã, s-a adãugat, aºa cum am descoperit în interviurile realizate, o nemulþumire majorã legatã de modul arogant în care puterea rãspundea acestor probleme ori situaþii punctuale grave. Aceastã indiferenþã ºi insensibilitate a puterii au fost menþionate într-o formã sau alta în toate interviurile realizate atît în zona TNB, cît ºi la Arhitecturã: „... dar vreau sã mã lupt în continuare, atît eu, cît ºi cei de vîrsta mea, sã le insuflãm acest spirit de român liber, de român care-ºi poate exprima ideile. Pentru cã atît timp cît vom tãcea ºi vom fi liniºtiþi, într-adevãr ne vor trata ce pe viermi...” (bãrbat, 45 de ani) „Mã bucur cã ne-am trezit, fie ºi dupã 22 de ani, deºi în aceºti 22 de ani toatã clasa politicã numai asta a fãcut: legi, au legalizat jaful pur ºi simplu prin legile pe care le-au fãcut. Ne-au umilit, ne-au cãlcat în picioare, ne-au sãrãcit, ne-au ciuruit!...” (femeie, 30-35 de ani) „Nu se mai poate trãi în felul ãsta! Sã facã ceva! nu ºtiu! Sã-ºi dea demisia odatã, sã nu ne mai þinã ca la circ. Nu ºtiu, probabil crede cã suntem la circ aici. Nu venim la circ, domnule Traian Bãsescu, venim sã ne cerem niºte drepturi, venim sã luãm o gurã de aer proaspãt, care înseamnã libertate în primul rînd...” (femeie, 40 de ani) În spaþiul de la Arhitecturã, tinerii erau mai atraºi de „spiritul”, de „atmosfera” locului, decît de probleme personale (sociale sau economice) de o gravitate considerabilã, fiind centraþi pe idei ºi


teme politice, de multe ori generale, care nu aveau acelaºi gen de suport frustrant. Mai mult, unii dintre ei manifestau vãdit separat de ceilalþi, pe teme sau idei punctuale, cum e cazul luptei împotriva capitalismului global, Roºia Montanã etc.

3. „Ambasadorii” manifestanþilor ºi construcþia dramaturgicã a cadrelor de protest O mare parte dintre cei care au stat sistematic în Piaþã a optat de la bun început pentru un spaþiu sau altul. Mai mult, cei de la TNB ºi-au definit foarte precis anumite zone în care erau prezenþi în fiecare zi. Acelaºi lucru, doar cu diferenþa unei mai mari flexibilitãþi, s-a întîmplat ºi la Arhitecturã. Cu toate acestea, cele douã lumi prezentate anterior nu au fost, evident, total separate. Dincolo de participanþii constanþi ca prezenþã ºi stabili ca locaþie, în cazul unei pãrþi a protestatarilor s-a înregistrat o dinamicã spaþialã notabilã. Disting aici douã categorii: prima îi include pe cei care participau la proteste doar pentru intervale scurte de timp, sub o orã de regulã, sau mai rar, venind o datã la cîteva zile ºi pe care îi voi numi convenþional „vizitatori”. Aceºtia aveau tendinþa de a se deplasa regulat pe cele douã pãrþi ale bulevardului, probabil, din dorinþa de a afla ce se întîmpla în cele douã cadre de manifestaþii. A doua categorie este reprezentatã de protestatarii care stãteau zilnic mult timp în piaþã, deseori de la început pînã la sfîrºit, dar care se deplasau regulat între cele douã spaþii. Pe aceºtia îi vom denumi, tot convenþional, „ambasadori”. Aceºtia pot fi consideraþi un tip special de activiºti ai miºcãrilor sociale în sensul utilizat de William Gamson (1995).

104

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Deºi cele douã zone de protest nu se aflã la o distanþã foarte mare, datoritã zgomotului din traficul de pe bulevard ºi datoritã vacarmului stîrnit de ambele „tabere”, nu a existat o comunicare directã sub forma unui fenomen de difuziune a scandãrilor între TNB ºi Arhitecturã. Cu toate acestea, aºa cum am mai spus, în fiecare zonã a existat permanent fenomenul difuziunii mesajelor, fiind uzual preluate sloganuri, scandãri ºi cîntece de la un subgrup la altul, chiar ºi atunci cînd grupul iniþiator era foarte redus. Un micro-grup putea da astfel tonul la o scandare, care era preluatã imediat de alþi participanþi din proximitate ºi amplificatã astfel la nivelul unui grup mai mare, la TNB, sau chiar la toþi participanþii, aºa cum se întîmpla la Arhitecturã. Niciodatã însã nu se producea un astfel de fenomen direct între cele douã spaþii opuse, tocmai pentru cã nivelul vizual ºi sonor al comunicãrii directe era extrem de precar. Cu toatã aceastã lipsã a unei comunicãri directe eficiente, cele douã lumi au avut tot timpul o legãturã profundã, constantã ºi mai ales funcþionalã. Ea s-a realizat, spuneam, prin intermediul unor protestatari cu un „statut special” pe care i-am numit „ambasadori”. Unii dintre aceºtia protestau sistematic de ambele pãrþi ale bulevardului, avînd de multe ori pancarte ce relevau doleanþe punctuale ºi strategii individuale de protest. Existau însã ºi grupuri de „ambasadori”, mai mult sau mai puþin organizate, care fãceau deplasãri între cele douã spaþii. Aceste micro-grupuri de „ambasadori” lansau întotdeauna scandãri specifice, transferînd astfel diverse teme de protest (e.g., „Jos capitalismul!”, „Salvaþi Roºia Montana!”, „Jos taxa auto!”, „Monarhia salveazã România!”) de la un spaþiu la altul. Prin intermediul acestei categorii speciale de manifestanþi, care îºi propuneau sã meargã în mod regulat în ambele zone de protest, se asigura un gen de transfer al mesajelor ºi temelor, dar ºi compatibilizarea acestora ºi implicit fenomenul difuziunii inter-cadre. Trebuie precizat cã mesajele care erau cel


mai des preluate dintr-o zonã în alta erau cele ce vizau dimensiunea politicã. Poate ºi din aceastã cauzã, sensul major al deplasãrilor era dinspre Arhitecturã spre TNB. Acest gen de comunicare datã de deplasarea unor subgrupuri ºi a unor protestatari individuali între cele douã zone a condus în final la un anume grad de coerenþã a mesajelor ºi a temelor generale specifice celor douã cadre, care, aºa cum am arãtat în prima parte, erau diferite ºi caracterizate printr-o eterogenitate însemnatã. Acest gen de simbiozã s-a produs pe baza faptului cã s-a instituit în ambele cadre sociale un climat tipic unei situaþii sociale de tip revoluþionar, o atmosferã care anula barierele uzuale între diversele categorii de populaþie participante la proteste. Gradul ridicat de toleranþã faþã de persoane foarte diferite din punctul de vedere al statutului socioeconomic a generat un tip de mediu permisiv pentru preluarea neproblematicã de modele ºi teme de protest chiar ºi de cãtre cei care nu le aveau deloc în agenda proprie.5 Deschiderea faþã de „ceilalþi,” faþã de temele ºi revendicãrile altora a condus la fraternizãri surprinzãtoare, neobiºnuite concretizate, bunãoarã, în preluarea de cãtre suporterii unor echipe de fotbal „ultraºi” a unor scandãri precum: „Bani în cercetare, nu în catedrale!” sau „Roºia Montanã nu e de pomanã!” La rîndul lor, studenþii sau „ONG-iºtii” au preluat scandãrile (ºi nemulþumirile) „ultraºilor”: „Miticã [Dragomir] la puºcãrie!”, „Cine 5

Acest gen de toleranþã s-a manifestat în permanenþã ºi în timpul interviurilor pe care le-am realizat cînd, deseori, oamenii, din dorinþa de a vorbi în faþa camerei de filmat, interveneau peste cei care rãspundeau la întrebãri. În mod obiºnuit, o astfel de impoliteþe este generatoare de reacþii negative. În numãrul mare de cazuri de acest tip în care m-am aflat în timpul filmãrii interviurilor din Piaþã, niciodatã cei care rãspundeau nu s-au manifestat critic ºi cu atît mai puþin agresiv faþã de cei care interveneau peste ei.

106

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

nu sare, / Cine nu sare, / Ori e gabor, / Ori e prost de moare!”, „Jandarmeria apãrã hoþia!” Similar, pensionarii o categorie cu revendicãri specifice legate de nivelul scãzut de trai au preluat teme ale unor categorii mai tinere (studenþi, militanþi pentru mediu sau artiºti), scandînd „Bãsescu, nu uita: ªcoala nu e flota ta!”, „Roºia Montanã nu e de pomanã!”, „Banii de culturã i-ai dat pe bãuturã!” sau intonînd cîntece ce proveneau în majoritate din spaþiul de la Arhitecturã (vezi la acest punct ºi exemplele furnizate de Stoica în acest volum cu privire la fraternizarea dintre „ultraºi” ºi „feministe” prin preluarea de teme ºi sloganuri). Acest metisaj al temelor de protest a fost în mãsurã sã dea o nouã identitate fenomenului care, deºi a fost ºi este unul de o mare eterogenitate, s-a reconstruit mental ºi simbolic pe baza cîtorva idei dominante, aºa cum a reieºit din majoritatea interviurilor ºi din analiza etnograficã a celor douã medii de interacþiune ºi protest. Sintetic, aceste idei dominante priveau urmãtoarele aspecte: libertatea de a vorbi despre propriile probleme – o temã care a fost universal rãspînditã, fie ca libertate de expresie, fie ca drept de a spune ce te doare; dictatura ºi absenþa democraþiei înþelese fie teoretic, fie practic ca indiferenþã a conducãtorilor faþã de cei mulþi; tema Pieþei Universitãþii ca simbol o temã comunã pentru majoritatea participanþilor, concretizatã în tendinþa multora de a se prezenta ca descendenþi legitimi ai Pieþei Universitãþii din 1990 ºi ai Revoluþiei din 1989, chiar dacã nu aveau nici o legãturã directã cu evenimentele de acum douã decenii; temele corupþiei, hoþiei, minciunii generalizate în rîndul clasei politice. Ambasadorii celor douã cadre de protest erau totodatã ºi purtãtori de mesaje în interiorul propriilor lumi, în interiorul cãrora se deplasau. Deplasãrile acestea aveau totodatã darul sã contribuie la reprezentãri dramatice ale mesajelor cheie, de-o manierã asemãnãtoare teatrului de stradã, unde rînd pe rînd se


produc reprezentaþii diferite. Ambasadorii au asigurat astfel nu doar difuziunea inter-cadre, ci ºi pe cea intra-cadre, ei fiind principalii difuzori ai mesajelor de tip politic, cele care au dat ºi cea mai spectaculoasã imagine a diversitãþii acestora, ajutînd la încadrarea protestelor într-o definiþie unitarã ºi coerentã a modului de interpretare a protestelor pentru fiecare cadru în parte, ca ºi pentru întregul fenomen. Pluri-vocalitatea mesajelor a asigurat prin acest gen de dinamicã ºi o supra-expunere a unor teme politice sau civice. Acest lucru a fost posibil tocmai pentru cã difuzarea diverselor mesaje intra-cardu ºi inter-cadre fãcea ca, în mod constant, teme foarte diferite sã devinã vizibile sau sonore pentru toatã lumea. Efectul dramatic creat a fost unul de potenþare a forþei manifestaþiei. Aceastã multiplã expunere periodicã, de o diversitate ºi magnitudine impresionante, a construit o imagine consonantã cu ideea cã toatã societatea protesteazã împotriva puterii, cu toate cã, din punctul de vedere al numãrului de participanþi la protestele din ianuarie 2012 din Bucureºti a fost net inferior celui înregistrat în aprilie-mai 1990.

4. Concluzii preliminare În acest capitol am analizat protestele din Piaþa Universitãþii din ianuarie 2012, inspirîndu-mã din ideile lui Goffman (1959, 1974), Gamson (1995) ºi ale teoreticienilor cadrelor sociale ale miºcãrilor sociale (Benford ºi Snow, 2000; Snow et al., 1986; Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snow et al., 2007). Materialul empiric folosit în paginile anterioare a provenit din observaþii directe, discuþii informale ºi 64 de interviuri filmate cu participanþi la protestele din Piaþa Universitãþii din Bucureºti, în perioada de maximã intensitate a acestora. Termenii centrali ai analizei mele au fost cei de construcþie socialã ºi dramaturgie a protestelor în

108

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

sensul definit de Goffman (1959), Berger ºi Luckmann (1967) ºi Gamson (1995); interpretãrile oferite de pe aceste poziþii teoretice nu au nimic în comun cu unele zvonuri ºi teoriile conspiraþioniste formulate la nivelul simþului comun potrivit cãrora protestatarii din Piaþã ar fi fost simple marionete într-o piesã de teatru scrisã ºi regizatã de un maestru pãpuºar ocult (e.g., opoziþia politicã, televiziunile, servicii secrete sau facþiuni ale acestora). Am început prin a discuta despre spaþiul protestelor din centrul Capitalei, fãcînd apel la noþiunea lui Goffman (1959) de „cadru scenic general” („setting”) ºi am evidenþiat cîteva aspecte legate de amplasarea fizicã, decorul, fundalul ºi recuzita acestui spaþiu elemente cãrora li se adaugã o simbolisticã puternicã izvorîtã din memoria colectivã a istoriei recente (i.e., Revoluþia din 1989 ºi fenomenul Pieþei Universitãþii din 1990). Spre deosebire de manifestãri anterioare, de aceastã datã spaþiul fizic al protestelor a fost divizat încã de la început în douã zone distincte (i.e., TNB ºi „Arhitectura”). Între cele douã spaþii fizice existau diferenþe majore din punctul de vedere al deschiderii, suprafeþei ºi „recuzitei” lor. Acesta a fost de altfel ºi unul dintre motivele pentru care televiziunile de ºtiri ºi personalul lor tehnic s-au concentrat asupra zonei din faþa TNB. Aceste diferenþe fizice au generat dinamici vizuale ºi sonore distincte în cele douã zone. Spaþiul de la Teatrul Naþional a avut o forþã vizualã mult mai puternicã, întrucît aici mult mai mulþi participanþi aveau pancarte, coli A4, steaguri sau alþi marcatori vizuali ai protestului. Partea vizualã a fost mai puþin importantã la Arhitecturã, atît la nivelul mesajelor scrise, cît ºi la cel al altor marcatori vizuali. Forþa sonorã a spaþiului de la Arhitecturã a fost însã diferitã de cea a spaþiului de la TNB. La Arhitecturã se cînta ºi se scanda mai des iar textele, sloganurile ori melodiile erau mult mai diverse, iar cadrul „sonor” avea un caracter mult mai unitar.


Cele douã spaþii fizice ale protestului s-au constituit în spaþii sociale distincte (dar, nu izolate), lucru conºtientizat atît de jurnaliºti dar mai ales de participanþi. Unele dintre criteriile de diferenþiere dintre cele douã zone au fost reprezentate de vîrsta ºi afinitãþile ideatice ale manifestanþilor. Un criteriu important de diferenþiere a fost însã reprezentat de motivaþiile diferite ale protestatarilor din cele douã zone. Cei mai mulþi dintre cei ce se adunau la Teatrul Naþional aveau revendicãri mai degrabã economice ºi sociale; în ciuda caracterului specific al multor revendicãri din zona TNB, în viziunea celor mai mulþi manifestanþi exista un consens cu privire la sursele anxietãþii sociale ºi ale tensiunilor structurale (i.e., Traian Bãsescu ºi guvernul Boc). La Arhitecturã, o zonã populatã mai mult de tineri, motivaþiile dominante ale protestului vizau într-o mai mare mãsurã chestiuni generale, precum drepturi ºi libertãþi civile, deficitul democratic, respingerea comasãrii alegerilor locale cu cele generale. Aºa cum am discutat anterior, în zona Arhitecturã au existat ºi numeroase teme de protest specifice noilor miºcãri sociale (feministe ºi/sau ecologiste). Dincolo de efectele dramatice de construcþie a cadrelor de protest, unii dintre factorii majori responsabili pentru supravieþuirea ºi unitatea manifestaþiilor pe parcursul întregii perioade analizate au fost reprezentaþi de manifestanþi cu un statut special pe care i-am numit „ambasadori” – protestatari care au pendulat între cele douã zone asigurînd atît o omogenitate a comunicarii prin preluarea de teme ºi mesaje dintr-o parte în alta, cît ºi o reprezentare dramaticã a problemelor diverselor categorii de participanþi, întãrind totodatã dimensiunea politicã a manifestaþiilor. Din acest punct de vedere, temele liant ori temele dominante comune manifestanþilor din cele douã zone de protest au vizat, spuneam, libertatea de a vorbi despre propriile probleme; deficitele democratice înþelese adeseori ca indiferenþã a

110

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

conducãtorilor faþã de cei mulþi; moºtenirea simbolicã a Pieþei Universitãþii; corupþia, hoþia ºi fãþãrnicia generalizate în rîndul clasei politice. Puterea de coeziune a „ambasadorilor” din Piaþã nu s-a manifestat doar între cele douã cadre de protest, ci ºi înãuntrul lor. Expunerea repetatã în diverse spaþii sau cadre a unor teme foarte diferite a construit imaginea unui protest total ºi general al societãþii. Nu pot încheia fãrã a reitera faptul cã acest efect generalizator a fost întãrit ºi prin difuzarea mesajelor de cãtre media, la nivel naþional, acolo unde, pentru prima datã în istoria României dupã 1989, au fost generate simultan manifestaþii similare la nivelul cîtorva zeci de oraºe. Aceiaºi ambasadori au avut ºi aici un rol important prin preluarea imaginii ºi mesajelor lor de cãtre televiziuni ºi de cãtre presã în general.

Bibliografie Abraham, Dorel, 1990. „O perspectivã sociologicã asupra fenomenului Piaþa Universitãþii ºi evenimentelor din 13-15 iunie 1990”, Sociologie româneascã, nr. 5-6: 483-493. Benford, Robert ºi David Snow, 2000. „Framing Processes and Social Movements: An Overview and Assessment”, Anual Review of Sociology, 26: 611-639. Berger, Peter L. ºi Thomas Luckmann, 1967. The Social Construction of Reality, Garden City: Doubleday. Buechler, Steven M., 1995. „New Social Movement Theories”, The Sociological Quarterly, 36: 441-64. Cristea, Romulus, 2007. Piaþa Universitãþii 1990, Bucureºti: Foc Filocalia & Karta Graphic. Gamson, William, David Croteau, William Hoynes ºi Theodore Sasson, 1992. „Media Images and the Social Construction of Reality”, Anual Review of Sociology, 18: 373-393.

Lumile diferite ale protestelor din Piaþa Universitãþii 2012 • A. Bulai 111 Gamson, William, 1995. „Constructing Social Protest”, Pag. 85-106, în Social Movements and Culture, Hank Johnston ºi Bert Klandermans, coord., Minneapolis: University of Minessota Press. Gabriela Gheorghe, Gabriela ºi Adelina Huminic, 1999. „Istoria mineriadelor din anii 1990-1991”, Sfera Politicii, 67: 25-35. Goffman, Evring, 1959. The Presentation of Self in Everyday Life, Garden City: Doubleday Anchor Books. –––1974. Frame Analysis: An Essay on the Organization of Experience, Cambridge: Harvard University Press. Nelson A. Pichardo, 1997. „New Social Movements: A Critical Review”, Annual Review of Sociology, Vol. 23: 411-430. Nicolau, Irina (coord.), 1997. Piaþa Universitãþii, Bucureºti: Editura Nemira. Smelser, Neil, 1962. Theory of Collective Behavior, New York: Free Press. Snow, David A., E. Burke Rochford, Steven K. Worden, Robert D. Benford, 1986. „Frame Alignment Processes, Micromobilization, and Movement Participation”, American Sociological Review, 51: 464-481. Snow, David A. ºi Robert D. Benford, 1988. „Ideology, Frame Resonance, and Participant Mobilization”, International Social Movement Research, 1: 197-217. ––– 1992. „Master Frames and Cycles of Protest”, Pp. 133-155, Frontiers of Social Movement Theory, A. D. Morris ºi C. M. Mueller coord., New Haven: Yale University Press. Snow, David A., Rens Vliegenthart ºi Catherine Corrigall-Brown, 2007. „Framing the French Riots: A Comparative Study of Frame Variation”, Social Forces, 86: 385-415. Thomas, William I. ºi Dorothy R. Thomas, 1928. The Child in America: Behavior Problems and Programs, New York: Knopf.

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilor sociali? O analizã socio-constructivistã a protestelor din Timiºoara Emanuel Copilaº

Prezentul capitol trateazã protestele din oraºul de pe Bega, începînd cu sfîrºitul anului 2011 ºi încheind cu a doua jumãtate a lunii februarie. Revendicãrile exprimate în raport cu structurile de putere locale ºi centrale, diversitatea mesajelor transmise ºi a mijloacelor utilizate în acest scop, interesele ºi resursele disputate, varietatea categoriilor sociale care au participat la evenimente ºi, în sfîrºit, impresiile unor simpli protagoniºti – reprezintã principalele repere care au jalonat cercetarea. Bazîndu-mã pe observaþii directe ºi mai ales pe analiza de conþinut a presei locale, în paginile urmãtoare încerc sã identific mizele protestului, cum au interacþionat autoritãþile locale cu cele centrale în constituirea acestor mize, dimensiunea lingvisticã ºi socialã a revendicãrilor exprimate ºi conþinutul unora dintre revendicãri. Propun de asemenea o interpretare a acestor evenimente încadrîndu-le în cîteva tendinþe sociale de anvergurã, aºa cum au fost teoretizate de cãtre Nicholas Onuf (1989, 1998a, 1998b). Analiza începe cu expunerea instrumentarului teoretic utilizat în vederea înþelegerii ºi interpretãrii materialului empiric, continuînd apoi cu o cronologie a tensiunilor ce ºi-au fãcut simþitã prezenþa în Piaþa Victoriei din Timiºoara ºi a actorilor implicaþi în acest proces. Mai departe, analizez întrepãtrunderea rãspunsurilor locale ºi centrale în încercarea de a surprinde dinamica ºi

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilor sociali? 113 • Emanuel Copilaº

semantica lor. Iau apoi în discuþie o serie de teme asociate retoricii naþionaliste, care ºi-au fãcut apariþia pe parcurs, dar nu au cãpãtat o pondere centralã în cadrul discursurilor revendicative – ºi închei cu o trecere în revistã a motivelor ce împiedicã, cel puþin momentan, conturarea unor concluzii ferme cu privire la evoluþia ºi efectele viitoare ale acestor proteste.

1. Încadrarea teoreticã a problematicii abordate Valul de nemulþumiri sociale de la începutul anului 2012 din majoritatea oraºelor României a beneficiat de o acoperire mediaticã semnificativã. Deºi iniþial pãreau sortite eºecului, izbucnirile populaþiei au antrenat consecinþe politice notabile, începînd cu reinstaurarea în funcþie a sub-secretarului de stat al Ministerului Sãnãtãþii Publice, Raed Arafat, înlocuirea ministrului de externe Teodor Baconschi ºi, în final, demisia premierului Emil Boc, chiar dacã preºedintele Bãsescu a declarat cã schimbarea lui Emil Boc ar fi fost discutatã ºi pregãtitã încã din decembrie 2011, înainte de proteste. Dupã cum am amintit, perspectiva teoreticã din care abordez manifestaþiile de la Timiºoara este inspiratã de lucrãrile lui Onuf (1989, 1998a, 1998b). Detaºîndu-se de alte variante, mai noi, de constructivism care nu ar reprezenta altceva decît forme edulcorate de pozitivism (vezi Wendt, 1999), Onuf propune în lucrarea World of our making. Rules and rule in social theory and international relations (1989) o structurã analiticã complexã, pornind de la ceea ce el numeºte „paradigmã operativã transdisciplinarã”, adicã un set de comportamente coerente ºi recurente care poate fi recunoscut ca atare în absenþa oricãrei prelucrãri teoretice.

114

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Paradigma operativã „transdisciplinarã” avansatã de Onuf, care a preluat la rîndul sãu conceptul de paradigmã de la Thomas Kuhn (1996), fãrã însã a avea pretenþia de a recupera un nivel social „pur”, încearcã identificarea unei tipologii comportamentale universal valabile. Demersul sãu se bazeazã pe formula regulilor (rules) ºi a autoritãþii (rule). Prin intermediul „actelor de vorbire” (speech acts), regulile creeazã autoritate. Searle (1999) identificã cinci astfel de acte de vorbire: asertive (sau instructive – descrieri, rapoarte, analize etc.), directive (comenzi directe), angajante (promisiuni, angajamente), expresive (emoþii) ºi ilustrative – felicitãri ºi/sau scuze. Onuf le preia doar pe primele trei, deoarece numai acestea sunt considerate a avea efecte sociale relevante. Cele trei acte de vorbire articuleazã reguli (legi, norme, obiºnuinþe) aferente, care la rîndul lor produc tipuri de conducere specifice. Cînd regulile asertive predominã într-o societate, rezultatul este „autoritate hegemonicã” (hegemonic rule). Un exemplu concludent în acest sens este sistemul castelor din India. Deºi par neutre raportate la conþinutul celor transmise, construcþiile asertive (realizate prin binomul conceptual-practic acte de vorbire-reguliautoritate) monopolizeazã de fapt adevãrurile, cunoaºterea ºi, în general, invalideazã mijloacele conceptuale care ar putea sta la baza unor construcþii alternative. Mai departe, o construcþie directivã este desigur una autoritarã, dictatorialã, în care politica (sau exacerbarea politicii în sens anti-politic, deoarece se suprimã competiþia) ocupã locul central. În sfîrºit, construcþia angajantã conduce la heteronomie. Nicio societate nu poate aboli heteronomia: paradoxul sãu constã în faptul cã deºi fiecare agent social se comportã raþional în ceea ce îl priveºte, structurile instituþionale în interiorul cãrora îºi desfãºoarã activitatea se manifestã deseori iraþional, în sensul în care produc anumite consecinþe nedorite de cãtre agenþi.


Fiecare dintre cele trei construcþii schiþate mai sus implicã, în doze variate, o dozã insurmontabilã de hegemonie. Onuf porneºte de la „teoria structurãrii” enunþatã de Anthony Giddens (1986), conform cãreia individul apare în societate ca un agent aflat în permanentã interacþiune cu structuri sociale preexistente ºi care îi orienteazã posibilitãþile de gîndire ºi acþiune, agenþii nefãcînd altceva, în cele din urmã, decît sã reproducã structurile în exteriorul cãrora nu pot exista.1 Onuf preia aceastã viziune agenþi-structuri investind-o cu un sens mai larg. Agenþii sociali îºi urmãresc propriile interese, definite în termeni de poziþie, securitate ºi bogãþie, prin intermediul regulilor care articuleazã tipuri aferente de autoritate (termenul avînd anvergurã, sens ºi implicaþii superioare celui de politicã). Ei acþioneazã în cadrul unor structuri sociale care gestioneazã accesul la resurse (materiale ºi simbolice), pe care le produc ºi reproduc permanent, fiind la rîndul lor influenþaþi de ele. Identitãþile ambelor pãrþi se configureazã astfel printr-o ºi într-o dinamicã permanentã (vezi ºi Onuf, 1998: 58-78). Structurile nu distribuie însã resursele simetric, ar fi practic imposibil. Sau, în termenii lui Fernand Braudel, „Nu este posibilã o comunitate fãrã inegalitate, fãrã ierarhie” (2002: 99). Pe de altã parte, cu cît asimetriile sociale cresc ºi structurile (conduse de elite) îºi însuºesc o parte tot mai mare din resurse, autoritatea devine tot mai rigidã, iar tensiunile sociale cresc. Exploatarea este o constantã a societãþilor umane, avînd la bazã „îndatorarea”, adicã, simplu spus, procesul prin care agenþii oferã mai multe 1

Concepþia lui Giddens asupra acestui aspect se înscrie în dezbaterea „agency-structure” referitoare la mãsura în care indivizii pot influenþa, modifica sau altera structurile mai largi în care trãiesc. În limba românã pentru „agency” a fost propus termenul „actant”; în acest capitol folosesc „agent [social]” în sensul întîlnit în dezbaterea „agency-structure.”

116

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

resurse structurilor decît primesc în schimb. Ca ºi resursele, îndatorarea nu este numai materialã, ci ºi educaþionalã, civicã etc. În general, pragul de îndatorare are tendinþa sã se amplifice. Corelativ, agenþii se pot mobiliza pentru a propune construcþii alternative, mai puþin exploatatoare ºi cu un acces la resurse mai puþin asimetric. În Occident, dar ºi în România, regulile ºi construcþiile aferente au pendulat, aºa cum observã Onuf (1989), între directive ºi angajante. Ponderea tot mai mare a elementelor de tip instructiv, unde dezbaterea ºi problematizarea sunt înlocuite de „tehnicizarea” ºi monopolizarea adevãrului în sens hegemonic în ultimã instanþã (vezi publicitatea agresivã sau soluþiile inflexibile avansate de cãtre Fondul Monetar Internaþional – FMI), indicã o tendinþã îngrijorãtoare de renunþare la sau de eludare voitã a facultãþilor critice a subiecþilor, agenþilor în cazul nostru. Astãzi, cînd gradul de îndatorare a agenþilor a atins limita suportabilitãþii ºi asimetriile din subsidiarul exploatãrii au devenit intolerabile, aceºtia s-au mobilizat, revendicînd construcþii alternative. Cu ajutorul cadrului teoretic expus mai sus, voi discuta despre mãsura în care aceste construcþii sunt, într-adevãr, alternative ºi despre fezabilitatea lor în cazul protestelor din Timiºoara.

2. Agenþi sociali, resurse, acte de vorbire ºi interese. O cronologie a protestelor din Piaþa Victoriei Piaþa Operei, sau Victoriei, reprezintã pentru Timiºoara o zonã cu încãrcãturã simbolicã aparte. A dobîndit-o în timpul Revoluþiei din 1989, mai exact începînd cu 20 decembrie, cînd din mulþimea adunatã în faþa clãdirii Operei s-au evidenþiat cîþiva lideri autoproclamaþi care au înfiinþat Frontul Democratic Român. Aceºtia au þinut discursuri mobilizatoare de la balconul Operei,


dintre ei remarcîndu-se, printre alþii, Lorin Fortuna, un personaj cu care ne vom mai întîlni în paginile ce urmeazã. FDR nu a fost însã un organism coerent, conducãtorii sãi avînd viziuni divergente în privinþa obiectivelor revoluþiei ºi a mijloacelor de continuare a acesteia, fapt care a condus în scurt timp la dizolvarea sa. Momentul revoluþionar a rãmas însã bine întipãrit în conºtiinþa timiºorenilor ºi a românilor în general, mai ales prin citirea celebrei proclamaþii de la Timiºoara, prin care oraºul era declarat liber de comunism, cerîndu-se totodatã ca foºtilor membri ai structurilor politico-administrative comuniste sã nu li se permitã accesul în structurile de conducere postcomuniste (Tudor, Seracin, 2011). Moºtenirea Revoluþiei de la Timiºoara este de atunci disputatã de cîteva organizaþii de foºti revoluþionari, dintre care ar fi de amintit Asociaþia Memorialul Revoluþiei 16-22 decembrie 1989, avîndu-l ca preºedinte pe Traian Orban, Fundaþia Naþionalã a Revoluþiei din Decembrie 1989 – Timiºoara, condusã de Pompiliu Alamorean, Forumul Revoluþiei din Decembrie 1989 – Libertatea – Timiºoara, a cãrei preºedinte este începînd cu anul trecut Ioan Cin, Asociaþia Luptãtorilor din Timiºoara Arestaþi în Revoluþia din Decembrie 1989 (cunoscutã ºi sub denumirea de ALTAR 1989), condusã de Virgil Hosu, Asociaþia de Revoluþionari „Frãþie, Egalitate, Colaborare ºi Cooperare”, condusã de Tudorin Burlacu ºi, în sfîrºit, Liga de Vest, reunind revoluþionari din judeþele Arad, Timiº, Hunedoara ºi Caraº-Severin, avînd acelaºi preºedinte. Ce relevanþã au aceste organizaþii pentru protestele de la începutul anului 2012? Una foarte mare, dacã þinem cont de faptul cã o parte din membrii acestora, zece la numãr, reuniþi sub 2

Comitetul îi are ca membri pe Liviu Bãcanã, Emil Vlãdesan, Nicolae Dionisie Birieº, Gheorghe Lungu, Maria Trãstaru, Dan Curiban, Cãtãlin Galoº, Dinu Buhãianu, Costel Bursuc ºi Marius Tudose (Dogaru, 2012a).

IARNA

118

VRAJBEI NOASTRE

titulatura Comitetul de Iniþiativã al Liderilor de la Timiºoara 19892 – au dat practic tonul nemulþumirilor sociale (Both, 2011). Revoltaþi de decizia guvernului de a le revoca, prin intermediul Legii nr. 410/2011, indemnizaþiile pentru anul 2012, atît lor, cît ºi urmaºilor victimelor represiunii comuniste, revoluþionarii s-au adunat pentru a protesta în Piaþa Victoriei în data de 9 noiembrie 2011, deºi autorizaþia oficialã din partea consiliului local aveau sã o primeascã de abia zece zile mai tîrziu. Emil Vlãdesan, membru al Comitetului de iniþiativã, a afirmat cã „dacã la început lupta revoluþionarilor a fost în primul rînd pentru apãrarea propriilor drepturi, din 13 ianuarie (2012)3 lupta este pentru apãrarea libertãþilor ºi drepturilor întregului popor român”. Dinu Buhãianu, un alt membru al aceluiaºi Comitet, îºi aminteºte: „Am început în data de 9 noiembrie 2011. Noi, revoluþionarii, stãteam în grup restrîns în Piaþa Victoriei ºi veneau jandarmii ºi ne întrebau dacã ne-am adunat sã protestãm. Noi le ziceam cã vorbim despre fotbal. Oficial am primit autorizaþia de la primãrie în 19 noiembrie” (Miron, 2012a). Tot în acea perioadã un grup de opt revoluþionari a decis sã intre în greva foamei în faþa sediului ALTAR 1989. Acþiunea lor, dupã cum puteam afla de la preºedintele organizaþiei, Virgil Hosu, avusese la bazã aceleaºi motive ca ºi în cazul protestului 3

Din 13 ianuarie protestele nu au mai avut ca obiectiv numai doleanþele revoluþionarilor, îndreptîndu-se în primul rînd pe sprijinirea liderului Serviciului Mobil de Urgenþã, Reanimare ºi Descarcerare (SMURD), Raed Arafat, care tocmai îºi depusese demisia confruntat cu perspectiva privatizãrii serviciului. Începînd cu ora 18.30, aproximativ douã sute de persoane au manifestat paºnic în Piaþa Victoriei. Mobilizarea, neautorizatã, s-a fãcut în principal prin intermediul reþelelor de socializare. „Protestatarii au scandat «Bãsescu nu uita, va veni ºi vremea ta», «Jos Bãsescu», «Tineri, veniþi cu noi», «Azi în Timiºoara, mîine în toatã þara». O parte din ei afiºau foi A4 pe care scria «Pro Arafat»” (Popa, 2012; vezi ºi Both, 2012).


membrilor Comitetului de iniþiativã. „Aceºti bani erau pentru terminarea studiilor urmaºilor celor care ºi-au dat viaþa în 1989. Foarte mulþi dintre aceºtia depind de banii respectivi, au probleme sociale. Este vorba aici ºi de atitudinea incorectã faþã de luptãtorii încã în viaþã. Orice popor civilizat îºi respectã eroii, nu putem sã ne batem joc de oamenii datoritã cãrora astãzi suntem liberi.” („Opt revoluþionari...”, 2011) Contra-propunerea revoluþionarilor a constat în „îngheþarea” indemnizaþiilor de care beneficiau, urmãrind astfel sã obþinã o concesie în eventualitatea în care ar fi solicitat majorarea lor (Neagoe, 2011a). Guvernul Boc a rãmas însã pe poziþii. Indemnizaþiile de revoluþionar urmau sã fie acordate numai „Luptãtorilor cu Merite Deosebite”, grup care include „doar persoanele care au un merit incontestabil în schimbarea din Decembrie 1989 ºi care au luptat în Oraºele-Martir în perioada 16-22 Decembrie 1989” (Neagoe, 2011b). Desigur, „meritele incontestabile” urmau sã fie stabilite de cãtre guvern, fapt care echivala ºi echivaleazã cu anularea efectivã a indemnizaþiilor, deoarece fostul prim-ministru Emil Boc nu a acceptat nici soluþia „de «menþinere în textul Legii nr. 341 din 2004, numai a persoanelor care ºi-au obþinut calitatea de luptãtor remarcat prin fapte deosebite pînã la data de 31.12.1996, în baza Legii nr. 42 din 1990»”, susþine Tudorin Burlacu (Miron, 2011a). Revoluþionarul Marius Mioc sintetiza pertinent strategia guvernamentalã atunci cînd afirma: „se intenþioneazã consolidarea în opinia publicã a imaginii revoluþionarilor care altã preocupare n-au decît sã cearã bani: o metodã deºteaptã pentru compromiterea revoluþionarilor, asta urmãrindu-se de multã vreme” (Neagoe, 2011a). Observaþia lui Mioc se pliazã perfect pe strategia discursivã adoptatã de PDL la Bucureºti, aceea de a fragmenta cîmpul social creînd clivaje arbitrare între un „noi” conºtient, responsabil ºi muncitor ºi un „ei”, – inconºtient, iresponsabil ºi

120

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

leneº care ar urmãri prin proteste sã îºi însuºeascã o parte nemuncitã ºi deci nemeritatã din avutul social. Se articuleazã astfel un mecanism discursiv al excluderii la care excluºii participã ca obiect, nu ca subiect (vezi Laclau, Mouffe: 2001). Pentru Ioan Savu, un alt revoluþionar timiºorean, Toate popoarele din lume ºi-au respectat ºi-ºi respectã eroii ºi pe cei ce au dat un sens al schimbãrii, în momente de rãscruce pentru ele, rãsplãtindu-i pe ei ºi pe urmaºii lor. La fel au fãcut ºi marii noºtri înaintaºi. Cei ce încalcã bunele rînduieli ale naþiei, oare pot sta drepþi în faþa istoriei acestui neam? Sau sã nu le pese oare de neam, de þarã, de nimic? Ai cui sunt ei, de fapt, ºi ce interese reprezintã? Cred cã ei vor putea trãi liniºtiþi în comunitãþile din care au plecat ºi pe care nu le mai reprezintã? Oare? Aceºti oameni care au fãcut Revoluþia Românã din Decembrie 1989 au fost conºtiinþa naþiei ºi partea ei cea mai activã. Dupã cum am mai spus, atunci cînd mulþi nu aveau nici curajul sã gîndeascã, ei au fãcut! Ei au fost ºi sunt alãturi de toate categoriile sociale ce au avut sau au de suferit. Bunã parte din ei au rãmas în continuare o conºtiinþã treazã. Sunt multe situaþii diferite, în care s-au manifestat aºa. Este cu totul anormal, imoral ºi ilegal, ca pentru vini ale unora, sã plãteascã cei nevinovaþi. Aºteptãm rezolvarea urgentã ºi corectã a situaþiei, de cãtre autoritãþile statului român!” (Neagoe, 2011a). Demersurile revoluþionarilor au fost susþinute de cãtre primarul Gheorghe Ciuhandu. „Astãzi, cînd ne pregãtim sã aniversãm 22 de ani de la Revoluþie”, afirma acesta la sfîrºitul lunii noiembrie, „nu trebuie sã uitãm cã, datoritã sacrificiului acestor oameni, România are parte astãzi de democraþie. Parlamentarii ºi guver-


nanþii care au gîndit aceastã lege nedreaptã îºi datoreazã funcþiile luptei oamenilor afectaþi direct prin legea pe care au iniþiat-o ºi votat-o” (Neagoe, 2011b). Desigur, faptul cã Ciuhandu nu face parte din partidul aflat în acel moment la guvernare poate fi înþeles ºi ca un gest pur politic în raport cu poziþia adoptatã, în ciuda calitãþii sale de „participant activ la Revoluþia din Decembrie 1989.” (Neagoe, 2011b). Mobilizarea foºtilor revoluþionari a cãpãtat anvergurã naþionalã începînd cu 29 noiembrie 2011. Cu o zi înainte, din Timiºoara au fost înaintate guvernului douã documente spre analizã: un document aparþinea organizaþiilor revoluþionarilor reuniþi sub egida Ligii de Vest, intitulat Apelul comun al asociaþiilor de revoluþionari, iar cel de-al doilea document era al organizaþiei locale a Partidului Democrat-Liberal purtînd denumirea de Scrisoare PDL Timiº de susþinere a revoluþionarilor, o încercare de salvgardare a imaginii partidului în judeþ (Miron, 2011a; vezi ºi Neagoe, 2011c). Aºa cum era de aºteptat, cele douã documente nu au beneficiat de vreun rãspuns oficial. Pe de altã parte, ºi revoluþionarii au exagerat la rîndul lor atunci cînd au declarat, prin anumiþi purtãtori de cuvînt, cã „nu vor ca indemnizaþiile lor sã fie tãiate, pentru ca pensiile nesimþite ale foºtilor securiºti ºi activiºti comuniºti sã fie mãrite” (Neagoe, 2011d). Frustrãrile lor sunt însã mãcar parþial de înþeles, categoria acestora din urmã fiindu-le net superioarã numeric. Procentual, discrepanþa calculatã de revoluþionari ar fi de treizeci de ori în favoarea foºtilor activiºti. Astfel, celor aproximativ zece mii de revoluþionari le-ar corespunde un numãr de zece ori mai mare de foºti activiºti PCR, ale cãror pensii ar fi în medie de trei ori mai mari decît pensia unui revoluþionar (Neagoe, 2011e). Pentru cîteva zile situaþia tensionatã a pãrut a se fi dezamorsat, dar protestele au reînceput în forþã în 9 decembrie 2011. În acea zi au avut loc acþiuni de amploare ale revoluþionarilor

122

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

reuniþi în cadrul supra-organizaþiei Liga de Vest, mai sus menþionatã, precum ºi al Comitetului de iniþiativã sau a unei alte grupãri înfiinþate ad-hoc, Asociaþia 16 Decembrie Timiºoara. „Hoþii!”, „Jos infernul!”, „Jos guvernul!”, „Azi în Timiºoara, mîine în toatã þara!”, „Jos Bãsescu!”, „Jos tirania unui chior!” – au fost cîteva dintre sloganurile strigate de cãtre revoluþionari în Piaþa Victoriei”, ne informeazã Gheorghe Miron. Pe lîngã cererea adresatã preºedintelui þãrii de a nu promulga Legea nr. 410/2011 s-a solicitat ºi demisia secretarului de stat George Costin (PDL), reprezentantul guvernamental al problemelor revoluþionarilor, împreunã cu „sacþionarea” membrilor Colegiului Revoluþionarilor, consideraþi „slabi sfetnici” (Miron, 2011b; vezi ºi Neagoe, 2011e). Revoluþionarii nu au fost singuri, fiind „strãjuiþi” de cãtre „O gardã de tineri de la Noua Dreaptã (...) purtînd drapele tricolore” (Neagoe, 2011e). Voi reveni asupra acestui tip de mesaje în secþiunile urmãtoare. Pe lîngã protestele din Piaþa Victoriei, greva foamei a fost continuatã de Ioan Savu, Nicolae Pãuþ ºi ªtefan Cojocnean, membri ai asociaþiei ALTAR 1989. O nemulþumire justificatã a acestora a constituit-o macularea voitã între revoluþionarii autentici ºi foºti colaboratori ai regimului Ceauºescu: Un numãr de foºti colaboratori ai tovarãºilor au fost puºi de guvernanþi lîngã revoluþionari, cãci e de ºtiut cã nu revoluþionarii, ci guvernanþii emit certificatele de revoluþionari; la protestele revoluþionarilor faþã de aceastã invazie (deoarece revoluþionarii se ºtiu între ei), CNSAS a arãtat cã într-adevãr, aceia au lucrat cu fostul regim, însã guvernanþii – plus trompetele lor – ºi acum cer ca revoluþionarii „sã-ºi facã curãþenie”: o diversiune nu altfel decît de prost-gust. Revoluþionarii ar face multe, însã sunt împiedicaþi de cãtre guvernanþi ºi de legi: dacã guvernanþii încurcã, atunci guvernanþii trebuie sã


descurce. O altã prejudecatã ce circulã este cã revoluþionarii au primit destul, de atîta timp (tovarãºilor – mai mulþi ºi mai scumpi – nu le duce nimeni grija, aceia nu trebuie tulburaþi); Legea recunoºtinþei4 se aplicã doar din 2006 (încã nu toþi revoluþionarii din þarã au ajuns sã beneficieze de ea, cãci certificarea e îngreunatã de guvernanþi, prin tot felul de trucuri) (Neagoe, 2011f). Un alt moment de tensiune s-a înregistrat marþi, 13 decembrie, cînd cîþiva parlamentari PDL reprezentînd judeþul Iaºi au iniþiat un proiect de lege în vederea declarãrii Iaºiului „drept oraº iniþiator al Revoluþiei din decembrie 1989”. Preºedintele Memorialului Revoluþiei, Traian Orban, dupã ce a condamnat absenþa cunoºtinþelor istorice a iniþiatorilor, a considerat gestul drept „o ruºine” („Parlamentarii PDL de Iaºi...”, 2011; Miron, 2011c; Neagoe, 2011g). În sãptãmîna 16-22 decembrie acþiunile de protest au lãsat locul manifestãrilor cu caracter comemorativ. Eugen Gherga, PR pentru Liga de Vest ºi secretar al organizaþiei „Frãþie, Egalitate, Colaborare, Cooperare” ºi-a amintit cu aceastã ocazie episoade de la Revoluþie (Miron, 2011d; Neagoe, 2011h). Avea sã declare o lunã mai tîrziu, tot în Piaþa Victoriei: „Ceauºescu m-a fãcut golan, Iliescu, huligan, iar pedeliºtii m-au fãcut nevrotic” (Miron, 2012b; vezi ºi Boþa, 2012a). Tot atunci a fost conceput de cãtre revoluþionarii reuniþi în Comitetul de iniþiativã documentul intitulat „A treia proclamaþie de la Timiºoara sau eseu pentru noua republicã” (vezi nota 4). Prin intermediul acestui document, ce va fi 4 Legea 341/2004, „recunoºtinþei faþã de eroii-martiri ºi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluþiei române din decembrie 1989”, prin care revoluþionarilor li se acordã facilitãþi financiare. Vezi http:// www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=50832.

124

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

fãcut public în 12 ianuarie 2012 (Miron, 2012c), se cerea un nou contract social, o democraþie participativã, revenirea la votul pe liste în ceea ce priveºte alegerile parlamentare, demiterea preºedintelui prin referendum în cazul obþinerii acordului a o treime dintre cetãþenii cu drept de vot, sancþionarea „migraþiei politice” prin invalidarea mandatului public a celor care o practicã, interzicerea comasãrii alegerilor parlamentare ºi locale ºi a votului prin corespondenþã, revenirea la un mandat prezidenþial de patru ani, depolitizarea justiþiei ºi a administraþiei centrale etc. Nu au lipsit însã ºi tuºele naþionaliste, dupã cum ne putem convinge parcurgînd punctul trei al proclamaþiei: „Interzicerea partidelor constituite pe criterii etnice sau a altor organizaþii constituite pe acest criteriu care sã aibã acces politic în Legislativul României (în Parlament), reprezentarea minoritãþilor naþionale în Parlamentul României se va face pe principiul proporþionalitãþii” (Miron, 2011e). Desigur, vizatã în acest caz este minoritatea maghiarã, proclamaþia solicitînd, de asemenea, ca singura limbã oficial acceptatã sã rãmînã limba româna. Pe de altã parte, existã posibilitatea ca revoluþionarii sã se fi inspirat în redactarea proclamaþiei din principiile conservatoare ale miºcãrii Noua Republicã. Similaritãþi existã, în ciuda faptului cã mesajul revoluþionarilor este mai puþin ideologizat: anticomunismul, apelurile în direcþia „liderilor nepãtaþi” ºi a cetãþenilor mîndri de apartenenþa lor naþionalã, conºtienþi, responsabili ºi demni, „liberi ºi puternici”, în sfîrºit, „O Nouã Republicã în care piaþa liberã premiazã munca ºi meritul, nu lenea ºi hoþia” (vezi „Crez politic: Noua Republicã”). Astfel de construcþii sociale nu fac altceva decît sã legitimeze asimetriile sociale în creºtere printrun discurs neoliberal militant, accentuînd tensiunile ºi discrepanþele sociale în creºtere între muncitori, pe de o parte, respectiv leneºi ºi hoþi, pe de alta. Incompetenþa cuplatã cu ambiþia menþinerii unui acces privilegiat la resurse din partea elitelor conduce


la extrapolarea responsabilitãþii ce le revine în cazul prezentei crize (mã refer la elite politico-economice în general) asupra agenþilor sociali care nu ar urmãri altceva decît sã „fenteze” statul ºi sã trãiascã necinstit, parazitînd munca celorlalþi. Dar tocmai genul acesta de atitudini ºi practici, cum ar fi încercãrile de privatizare oneroasã a unor servicii sociale de cãtre un stat confuz ºi instrumentat de capitalurile strãine – au condus la emergenþa actualelor miºcãri de masã. Societatea a demonstrat astfel cã refuzã sã se lase manipulatã ºi divizatã conform principiului roman divide et impera. Diferenþele dintre ceea ce Antonio Gramsci a numit „cultura guvernanþilor”, respectiv „cultura guvernaþilor” (Gramsci, 1969) sunt excelent ilustrate prin acest exemplu. Pe de altã parte, asta nu înseamnã cã dinamica proprie socialului nu creeazã ºi recreeazã permanent, la nivel intern, construcþii alternative sau competitive. Aºa cum am menþionat anterior, începînd cu vineri 13 ianuarie 2012, are loc o schimbare a configuraþiei protestelor, dupã anunþul demisiei lui Raed Arafat. Nemulþumirile nu mai sunt apanajul exclusiv al foºtilor revoluþionari; gradul de reprezentativitate creºte zilnic prin alãturarea unor alte categorii sociale cum ar fi pensionari, ºomeri, reprezentanþi ai sindicatelor sau suporteri ai echipei locale de fotbal Politehnica Timiºoara (Stanici, 2012a; ªtefan, 2012). Trebuie recunoscut însã faptul cã tot revoluþionarii au reprezentat prima voce în miºcarea de stradã, aceºtia obþinînd autorizaþie pentru continuarea protestelor din partea consiliului local pînã în 22 ianuarie. S-a scandat în cursul acelui sfîrºit de sãptãmînã „Bãsescu, un derbedeu ordinar!”, „Sã nu îl lãsãm pe Bãsescu sã transforme þara într-un lagãr de exterminare!”, „Jos Bãsescu!”, „Ieºi afarã javrã ordinarã”, „Timiºoreni, fiþi demni!”, „Români ieºiþi în stradã!”, „Dacã nu vã uniþi sã ieºiþi din fricã, atunci ne va fi mai rãu”, „Cînd vom fi 10.000 de oameni aici, atunci se va schimba ceva!” sau „Bãsescu nu e mediator/Ci preºedinte

126

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

jucãtor/însã nu e cîºtigãtor!” (Miron, 2012d). Numãrul participanþilor nu a trecut însã de ordinul zecilor (Boþa, 2012b). Duminicã, în Piaþa Victoriei s-au putut auzi mesaje de genul: „Ruºine sã vã fie”, „Vrem paradisul promis cînd am ieºit din comunism”, „Demisia” ºi „Timiºoara, Bucureºti, România unde eºti”. Un manifestant a strigat „Sus Bãsescu!”, retrãgîndu-se apoi sub protecþia jandarmilor. Coloanele de manifestanþi s-au mobilizat, ajungînd în faþa Catedralei Mitropolitane ºi a Complexului Studenþesc. Membrii Noii Drepte ºi-au fãcut încã o datã apariþia; membrii ei, dupã ce au avut grijã sã se camufleze ºi sã se izoleze de ceilalþi protestatari pe motiv cã ar fi instrumentaþi politic, au scandat „România, stat poliþienesc”, „Noi unim partidele” sau „PSD sau PDL, tot PCR e” (Boþa, 2012a). Suporterii echipei de fotbal Politehnica Timiºoara ºi cei de la Noua Dreaptã ar fi scandat împreunã: „Ole, ole, ole, ole, noi urîm partidele!” (Codruþ, 2012a). Presupusul apolitism al Noii Drepte pãrea cã rezoneazã cu iritarea manifestatã de mai mulþi protestatari la adresa tuturor partidelor politice – o iritare care, în terminologia lui Onuf, s-ar înscrie într-o aºa-numitã paradigmã operativã postrepublicanã. Cu toate acestea, mesajele Noii Drepte nu au avut succes în rîndurile celorlalþi manifestanþi. Protestele au continuat ºi sãptãmîna urmãtoare, avînd însã o aderenþã destul de redusã. Luni, 16 ianuarie, s-au înregistrat aproximativ o sutã cincizeci de participanþi (Neagoe, 2012a). Alte surse ridicã numãrul acestora la douã sute. Cîþiva suporteri s-au prezentat cu un banner inscripþionat „Bãse jegosu”, în timp ce o parte a liderilor locali ai PNL ºi PSD ºi-au fãcut, pentru puþin timp, apariþia în piaþã. Spre searã a ajuns ºi un grup de tineri, probabil studenþi, care au strigat „Bãse, nu uita, se sapã ºi groapa ta!” sau „Nu plecãm acasã” (Boþa, 2012c). Alte sloganuri scandate cu aceastã ocazie au fost: „Tu, Traiane, nu uita, þara asta nu-i a ta!”, „Vrem flota înapoi!”, „Jos Curtea Constituþionalã!”, „Jos


Guvernul!”, „Opriþi hoþia, ne-a fãcut viaþa un coºmar” (Miron, 2012e). Societatea Timiºoara5 a fãcut apel la calm, înþelegere ºi cooperare din partea autoritãþilor politice (Neagoe, 2012b) în timp ce în piaþã se striga: „Nu trãdaþi interesele poporului român pentru a rãmîne la putere!” (Miron, 2012f). La jumãtatea sãptãmînii protestele au fost însufleþite de cãtre suporterii Poli Timiºoara, fãrã a se înregistra însã incidente violente. Potrivit unor reprezentanþi ai acestori suporteri, Vom ieºi în stradã, ca ºi ceilalþi cetãþeni ai României, pentru a ne striga nemulþumirile. Nu ni se pare corect ca un violator sau un tîlhar sã poatã primi legal o pedeapsã mai micã decît un suporter care a aprins o torþã pe stadion. Ne-am sãturat ca în societate sã fim priviþi ca niºte paria, în ciuda faptului cã, de multe ori, tocmai suporterii sunt cei care iau atitudine. Noi, suporterii din Peluza Sud, nu putem sta nepãsãtori. De aceea vom ieºi în fiecare zi, începînd din 18 ianuarie, de la ora 18, aºa cum am fãcut-o ºi în celelalte zile. Oameni simpli, ultraºi liberi, apolitici, nemanipulaþi ºi curaþi din punct de vedere moral, dovadã ºi scandãrile noastre împotriva tuturor partidelor politice, indiferent de culoare sau program (...). Dacã simþiþi cã nu sunteþi respectaþi ca 5 Înfiinþatã în ianuarie 1990 de cãtre un grup de tineri „intelectuali timiºoreni, care ºi-au stabilit þelul de a lupta cu toate puterile pentru democraþie, instaurarea unui adevãrat stat de drept ºi respectarea obligatorie a drepturilor omului în þara noastrã”, Societatea Timiºoara este cunoscutã mai ales prin relansarea în luna martie a aceluiaºi an a „Proclamaþiei de la Timiºoara” (aceasta fusese cititã iniþial de la balconul Operei în timpul revoluþiei). A iniþiat, de-a lungul timpului, acþiuni culturale ºi educativ-civice avînd ca subiect revoluþia (vezi Berger, 2011). De menþionat faptul cã Societatea Timiºoara nu s-a raliat celorlalte asociaþii de revoluþionari în acþiunile de protest (Deaconescu, 2012a).

128

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

cetãþeni ai þãrii, dacã simþiþi cã vã sunt încãlcate drepturile elementare, dacã simþiþi cã starea de fapt din România zilelor noastre nu e ceea care trebuie, vã aºteptãm în piaþã pentru a ne spune nemulþumirile în mod public, pentru cã o societate sãnãtoasã se bazeazã pe exprimarea liberã ºi pe absenþa cenzurii de orice fel (P. Georgeta, 2012a). Se pare cã o parte din membrii galeriei Poli au legãturi, dacã nu sunt membrii Noii Drepte, deoarece unele dintre scandãrile lor au fost identice sau cel puþin similare cu cele ale reprezentanþilor acestei organizaþii: „România, stat poliþienesc”, respectiv „PDL sau USL, toþi se trag din PCR”. Alþi manifestanþi au acuzat posibilele complicitãþi locale ale PDL ºi USL (Boþa, 2012d). Organizaþia Studenþilor de la Universitatea de Vest din Timiºoara (OSUT) a emis un comunicat public prin care se disocia de acþiunile de politizare a protestelor ºi de manifestãrile violente („OSUT spune nu...”, 2012), atitudine interpretatã incorect de unii jurnaliºti drept un refuz la adresa protestelor în sine (Dogaru, 2012b). Confederaþia sindicalã „Cartel Alfa” s-a alãturat protestelor împreunã cu Organizaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului din România, cu sediul în Timiºoara (Miron, 2012g). Tot în aceeaºi zi de miercuri, 18 ianuarie, a fost incendiatã în piaþã o pãpuºã ce îl reprezenta pe Traian Bãsescu, purtînd inscripþiile „Judecat ºi spînzurat cu tot PDL-ul” ºi „Sã trãieºti bine dupã gratii”. Lorin Fortuna a dat foc unor poze înfãþiºîndu-i pe Traian Bãsescu, Victor Ponta ºi Ion Iliescu. Atunci cînd un protestatar a încercat sã stingã flãcãrile, l-a agresat fizic, incidentul fiind aplanat de cãtre jandarmi („O pãpuºã...”, 2012; „Bãtrîn lovit...”, 2012; Ianãº, 2012a). În ziua precedentã, Fortuna a þinut un discurs la portavoce pronunþîndu-se pentru crearea unui nou partid politic – Partidul Naþional Democrat – ºi pentru o „alianþã civicã” nouã (Horescu, 2012).


Joi, 19 ianuarie, numãrul protestatarilor a urcat la aproximativ cinci sute ºi au inclus simpatizanþi sau reprezentanþi ai USL, pensionari, studenþi ºi suporteri. S-a solicitat insistent organizarea de alegeri anticipate (Boþa, 2012e). „«Noi suntem poporul, tu eºti dictatorul!», «Ieºi afarã javrã ordinarã!», «Cereþi-vã þara înapoi!», «Hoþii!»” au fost cîteva dintre scandãrile protestatarilor (Miron, 2012h). Nu au lipsit nici manifestãrile aºa-numitului spirit – bãnãþean – o atitudine transpusã pe coordonate civice odatã cu momentul fondator 1989. În acest sens, revoluþionarul Eugen Gherga declara „Tot Banatu’i fruncea: Timiºoara e avangarda civicã a României!” (Miron, 2012i). Urmãtoarele douã zile s-au consumat mai puþin spectaculos. A existat o tentativã din partea preºedintelui organizaþiei judeþene Timiº a Partidului Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD), Vasile Caprea, de a colecta semnãturi pentru demiterea preºedintelui Traian Bãsescu (Neagoe, 2012c), iar revoluþionarul Lorin Fortuna a dat foc unei fotografii înfãþiºîndu-l pe Emil Boc (Codruþ, 2012b). Elementele inedite au fost reprezentate de cãtre „cîinele protestatar” ce purta un afiº pe care scria „Udrea noi nu te vrem, îþi vrem geanta sã construim adãposturi. Prietenul românului este cîinele, duºmanul românului este Bãsescu. Þineþi-mã, þineþi-mã cã sar pe ei… mama lor!” sau de lansarea unui nou slogan: „Nu vã fie fricã, Boc o are micã” (Codruþ, 2012c). În continuare ºi-a fãcut apariþia un personaj pitoresc, singurul protestatar din ziua de marþi, 21 ianuarie. Camuflat, acesta a purtat o pancartã pe care se putea citi: „Sînt Chuck Norris. Am venit. Unde sunteþi?” (Stanici, 2012b). Asociaþia Victoria condusã de Lorin Fortuna a depus la consiliul local un memoriu semnat de peste o mie de protestatari timiºoreni, prin intermediul cãruia se solicita: 1. demiterea sau suspendarea actualului preºedinte al þãrii; 2. demiterea actualului guvern al þãrii;

IARNA

130

3.

4.

5.

6.

VRAJBEI NOASTRE

constituirea unui guvern de tehnocraþi, care sã conducã þara o perioadã temporarã, în vederea organizãrii de alegeri generale anticipate; desfãºurarea, într-un viitor cît mai apropiat, a alegerilor generale anticipate, în vederea detensionãrii actualei situaþii; efectuarea unei anchete societale, de cãtre guvernul provizoriu de tehnocraþi ºi continuatã apoi de guvernul ales, referitor la cauzele care au condus la provocarea actualei crize societale, precum ºi tragerea la rãspundere a celor consideraþi vinovaþi; organizarea, de cãtre guvernul provizoriu de tehnocraþi, a unui referendum pentru revizuirea Constituþiei actuale a României, inclusiv în vederea desemnãrii Curþii Constituþionale ca instituþie de putere de stat, garantã a respectãrii Constituþiei, avînd în vedere cã, în prezent, nici o instituþie de tip putere de stat nu este abilitatã, constituþional, cu acest rol fundamental (preºedintele þãrii fiind abilitat doar în calitate de veghetor, dar nu ºi garant al respectãrii Constituþie („Protestatarii din Timiºoara...”, 2012).

Duminicã, 22 ianuarie, s-a înregistrat o disonanþã între protestatarii promonarhiºti care ºi-au fãcut apariþia în Piaþã scandînd „Regele în þarã, Bãsescu afarã” ºi cei cu vederi non sau antimonarhiste, care au scandat „împotriva lui Mihai I” (Boþa, 2012f). Numãrul protestatarilor a variat între o sutã ºi o sutã cincizeci. A apãrut o bicicletã cu un afiº format A4: „Fiþi români! Liberi! Demonstraþi”. Din nou, Lorin Fortuna a ars afiºe cu Emil Boc ºi Traian Bãsescu, de data aceasta fiind apostrofat de cãtre alþi protestari cãrora gestul li s-a pãrut prea politic (Stanici, 2012c). Alte sloganuri au fost: „Dã-þi demisa!”, „Jos Guvernul Boc!”, „Jos


Bãsescu!”, „Anticipate, nu comasate!” (Miron, 2012: „Prof. Dr. Nicolae Þãran...”) sau „Jos cu trãdãtorii!”, (...) „Preºedinte jucãtor, þi-ai bãtut joc de popor!”, „Timiºoreni, veniþi în piaþã!” (Miron, 2012k), „Bãsescienii – o sectã infectã”, „Sã vinã Roberta sã ne numere” (...) „Deconcertate depolitizate” (...) „Ruºine” ºi „Timiºoreni, dacã vã pasã, nu mai staþi închiºi în casã” („Al doilea weekend...”, 2012). În ziua urmãtoare, aproximativ douãzeci de monarhiºti ºi-au fãcut din nou apariþia, afirmînd cã decredibilizarea PDL nu ar trebui sã aibã loc în beneficiul capitalului de imagine al USL. Aceºtia au purtat un banner cu inscripþia „Monarhia salveazã România” ºi au distribuit „pliante informative, numai bune pentru cei care l-ar vrea jos pe Bãsescu, dar care se plîng cã n-au ce pune în loc”. Demiterea ministrului de externe Teodor Baconschi nu a impresionat pe nimeni, dimpotrivã. „«E prea puþin, dom’le»” (Codruþ, 2012d; Hojda, 2012), continuîndu-se astfel cu învinuirea „ciumei portocalii” pentru situaþia insuportabilã în care a fost adusã România (Miron, 2012l; Miron, 2012m). Nemulþumiþi de discursul din Parlament al lui Victor Ponta care ar fi aprobat anularea indemnizaþiilor, revoluþionarii au afiºat mesaje de genul „Ponta, Sîrbu, securiºti” ºi „PDL, PSD=PCR” (Boþa, 2012g). În 24 ianuarie, cu ocazia sãrbãtoririi Unirii din 1859, numãrul nemulþumiþilor a fost dezamãgitor de mic, nedepãºind ordinul zecilor. Pe lîngã un aºa-zis spirit civic scãzut, apatia timiºorenilor a fost pusã ºi pe seama vremii nefavorabile (Miron, 2012n; Boþa, 2012h). De menþionat cã protestele nu s-au îndreptat strict împotriva clasei politice, avînd ºi dimensiuni economice sau ecologice; astfel, s-a manifestat pentru anularea noii taxe auto ºi împotriva proiectului Roºia Montanã propus de Gold Corporation (Oancea, 2012a). În urmãtoarea zi nu s-au întîmplat prea multe, cu excepþia discursului preºedintelui Bãsescu transmis în piaþã ºi întîmpinat cu dezaprobãri vehemente (Cernescu, 2012a). Mai mult, revoluþionarii au primit din partea partidului aflat la guvernare

132

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

promisiunea cã îºi vor primi indemnizaþiile pentru anul în curs („Revoluþionarii au decis...”, 2012; „Boc: nu se va modifica...”, 2012). Nu se ºtie deocamdatã dacã sau în ce mãsurã se va da curs înþelegerii cu fostul premier Boc. Cert este cã în data de joi 26 ianuarie, protestul social ia forme inedite. Sprijiniþi de primarul Ciuhandu, care a afirmat public într-o ºedinþã extraordinarã a consiliului local cã asociaþiile revoluþionarilor vor primi autorizaþii de protest pe termen nelimitat6 (Oancea, 2012b), timiºorenii au ieºit în stradã cu un sicriu în care i-au „comasat” pe Traian Bãsescu ºi Emil Boc. Cei doi au avut parte de o procesiune completã – cu popã, colaci, lumînãri, tãmîie ºi bocitoare gãsitã la minut dintre demonstranþi. Acesta s-a jelit, cerîndu-le celor doi sã o ia cu ei la loc cu verdeaþã pentru cã oricum acolo va ajunge la cît costã medicamentele. Nu au lipsit crucile cu numelor celor doi ºi perioada 2004-2012. Cortegiul funerar s-a plimbat prin Piaþa Operei în timp ce demonstranþii au scandat „Demisia” ºi „Jos Bãsescu”. Sicriul a rãmas pe scãrile din faþa Operei, în timp ce peste 130 de timiºoreni continuã protestul (Boþa, 2012i; vezi ºi Cernescu, 2012b). Sicriul respectiv, o creaþie, se pare, a suporterilor Politehnicii Timiºoara, era în piaþã ºi cîteva zile mai tîrziu, fiind expus cu ostentaþie (Cernescu, 2012c). Protagoniºtii au mai strigat: „Fãrã politruci”, „Cei ce ne pãzesc sunt adevãraþi poliþiºti, Bãse ne cerem scuze la ei cã exiºti”, „Nu plecãm din þarã”, sau „Ne puneþi pumnu’ 6 Supoziþia conform cãreia Jandarmeria Timiºoara a cerut primarului interzicerea protestelor, emisã de Ciuhandu însuºi, a fost infirmatã de cãtre Adrian Criºan, purtãtorul de cuvînt al instituþiei (Deaconescu, 2012b).


în gurã”, „Pentru aceastã guvernare, nota 1 la purtare”, respectiv „Copiii noºtri nu au parte” (Cernescu, 2012b). Totodatã se observã ºi cristalizarea unui aºa-numit „folclor de protest”, poezia „Viermele ºi ciumpalacul” (apelative cu care s-au adresat unii lideri politici, indirect, protestatarilor în general, nu numai celor din Timiºoara) fiind în acest sens emblematicã. Iatã cîteva versuri: „Iar la Cotroceni, lumina/ Pîlpîie ca lumînarea/La ferestre, cucuvaia,/Þipã – vreau ºi eu schimbarea!/ Doar piratul plînge-ntruna/ªi dã iama prin pahare/Wischi-ul tare-i þine trena/Cînd la cap, cînd la picioare./Supãrat nevoie mare,/ Fiind învins fãrã apel,/Lupul fioros, mirare,/ n-a ajuns decît un miel./Asta este soarta celor/Ce se cred etern cîrmaci/Cîteodatã ajung „hranã”/Pentru viermi ºi ciumpalaci./ªi mãcar de-ar înþelege/ Cã puterea dã de dracul/Cînd îþi dau frãþeºte mîna/Viermele ºi ciumpalacul” (Boþa, 2012i). Tema Roºia Montanã a reapãrut pe tapet dupã ce juristul Florin Arhire, „unul dintre liderii grupului timiºorean «Salvaþi Roºia Montanã»”, a apãrut în Piaþa Victoriei împãrþind pliante informative ºi expunînd pericolele exploatãrii zãcãmintelor de aur cu cianuri ºi solicitînd includerea Roºiei Montane în patrimoniul UNESCO, înlocuirea guvernului Boc ºi demisia preºedintelui Bãsescu, creºterea procentajului din PIB alocat educaþiei la ºase procente sau „depolitizarea televiziunii publice” (Puºcaº, 2012a). Protestele au continuat ºi în ziua urmãtoare, avînd aproximativ ºaizeci de protagoniºti. Prestaþia jandarmeriei a devenit obiect de disputã între protestatari, o persoanã acuzînd conducerea Jandarmeriei Timiº cã a solicitat consiliului local neautorizarea protestelor, în timp ce o alta „le-a luat apãrarea jandarmilor, mulþumindu-le pentru modul în care s-au comportat pe toatã perioada protestelor”

134

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

(Boþa, 2012j) – nu s-a înregistrat niciun eveniment notabil (vezi ºi Panduru, 2012a; Florescu, 2012a). Sîmbãtã, 28 ianuarie, USL-ul local a organizat o manifestare la care au participat aproximativ douã mii de oameni. Demarat la ora 15.00, mitingul, care primise aprobare pentru trei ore, s-a încheiat mai devreme, în jurul orei 16.30. Susþinãtorii USL s-au disociat de manifestaþiile revoluþionarilor, avînd, spuneau ei, ºi obiective cu mizã mult mai mare pe termen mediu. S-au putut auzi din partea lor sloganuri precum: „La Timiºoara nu e cod portocaliu”, „Respect Timiºoara!” sau „Alegeri anticipate”, acestea nefiind însã nici pe departe la fel de incisive ca „Bãse Mondialu, cîntã la altã masã” sau „Un pitic ºi un chior ºi-au bãtut joc de popor” (Stanici, 2012d). Alþi jurnaliºti au spus cã la mitingul USL au fost circa patru mii de participanþi „veniþi din mai multe localitãþi ale judeþului” (Florescu, 2012b). Unii revoluþionari au spus cã numãrul era de douã ori mai mare, iar Jandarmeria a avansat o cifrã oficialã de douã mii cinci sute de oameni (Codruþ, 2012e). Încercarea de capitalizare politicã a manifestaþiilor nu a avut un impact deosebit în afarã de creºterea intensitãþii miºcãrii de stradã; cu alte cuvinte, protestatarii din piaþã s-au disociat la rîndul lor de manifestaþia paralelã a USL. Interesant este ºi faptul cã presa timiºoreanã a acordat un spaþiu redus evenimentului, cel puþin în raport cu gradul de acoperire de pînã atunci a protestelor. În continuare, dimensiunile acþiunii stradale au revenit la normal, dacã putem spune aºa, ziua de duminicã 29 ianuarie nereunind mai mult de ºaizeci de protestatari. Cerinþele au rãmas aceleaºi, cu excepþia unor critici mai dure aduse liderilor locali ai PDL: „Frunzãverde pentru noi, este o pungã de gunoi. Jos coaliþia de la mãcelãrie. Cîinele gras turbeazã”. Un pensionar a afiºat mesajul „Demis ºi judecat”, adresat preºedintelui Bãsescu. A apãrut de asemenea ºi un text inedit „Ceauºescu doi ce ai fãcut cu


noi?” (Boþa, 2012k; Codruþ, 2012e). Treptat, numãrul protestatarilor începe sã scadã. Doar jumãtate dintre nemulþumiþii de duminicã au mai putut fi întîlniþi luni în piaþã. „Timiºorenii sunt capabili sã suporte toate ticãloºiile guvernanþilor, dar sã vinã în stradã sã protesteze, nu. Dormiþi în pace! Acum, FMI o sã vã jupoaie. Staþi acasã ºi nu vã deranjaþi. E ruºinos” a declarat la microfon un protestatar (Miron, 2012o). „Timiºoara nu este feudã portocalie”, se putea citi pe o pancartã (Cernescu, 2012d). Au apãrut ºi mesaje obscene la adresa Elenei Udrea, scena protestelor fiind, ca întotdeauna, dominatã de „nelipsiþii revoluþionari, veºnici stãpîni ai microfonului ºi promotori ai «celei de-a doua Revoluþii»”, scrie peiorativ ºi partizan Loredana Codruþ (2012f). Pe de altã parte, trebuie subliniat încã o datã faptul cã foºtii protagoniºti ai evenimentelor din 1989 au reprezentat în permanenþã eºafodajul social ºi organizaþional al manifestaþiilor. În urmãtoarea zi o „A treia proclamaþie de la Timiºoara” a fost prezentatã în ºedinþa plenarã a consiliului judeþean, gãsind înþelegere parþialã din partea structurilor de putere localã (Panduru, 2012b). În piaþã nu s-a întîmplat nimic deosebit, cu excepþia protestului inedit al lui ªtefan Cojocnean, „campion mondial în sporturi extreme”, care, purtînd un tricou inscripþionat „Românii au talent”, a protestat pe picioroange mecanice (P. Georgeta, 2012b; Codruþ, 2012g). Prima zi din februarie a demarat tot cu un protest; dimensiunile lui au fost reduse deºi revoluþionarul Dinu Buhãianu miza pe o amploare mai mare afirmînd cã s-a obþinut din partea consiliului local autorizarea protestelor pînã în data de 22 februarie (Miron, 2012p; Deaconescu, 2012b). S-au discutat cu aceastã ocazie puncte din Platforma pentru România, un proiect conturat de cãtre Comitetul de Iniþiativã cu aproximativ douã sãptãmîni mai devreme (Neagoe, 2012d), un fel de „A treia proclamaþie de la Timiºoara” consolidatã ºi adaptatã la nivel naþional ce urma

136

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

a fi datã publicitãþii în presa internã ºi internaþionalã (Miron, 2012p). Cei aproximativ patruzeci de nemulþumiþi au renunþat la staþia de amplificare utilizatã pînã atunci, rãmînînd doar cu o portavoce. O pensionarã a adus un afiº cu „jocul spînzurãtoarea, cuvîntul cãutat fiind PDL” (Boþa, 2012l). S-a strigat, printre altele „Nu staþi în casã/Dacã vã pasã”. Pe pancarta unui tînãr se putea citi un mesaj adresat reprezentantului FMI în România: „Jeffrey Franks you are not welcome in Romania” (Damian, 2012; vezi ºi Codruþ, 2012h). Înrãutãþirea drasticã a vremii a redus numãrul protestatarilor de a doua zi la treizeci. Totodatã, au început sã aparã ºi primele mesaje împotriva Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA). Pe lîngã sloganurile deja cunoscute s-a scandat ºi „Demnitate!” sau „Nu staþi în balcoane cã muriþi de foame!” Manifestaþia nu a durat mai mult de o orã, fiind cuprinsã în intervalul 16.00-18.00. Asta pentru cã asociaþiile revoluþionarilor dar ºi alte organizaþii neguvernamentale s-au întîlnit cu edilul Constantin Ostaficiuc, liderul organizaþiei locale a PDL ºi totodatã preºedinte al Consiliului Judeþean Timiº, care s-a arãtat dispus sã facã unele concesii (Florescu, 2012c; Deaconescu, 2012c; pentru amãnunte vezi secþiunea urmãtoare). Timp de cîteva zile ºirul manifestaþiilor a fost întrerupt parþial, fiind reluat duminicã, 5 februarie. Protestatarii au cerut atunci demisia premierului Boc ºi a preºedintelui Bãsescu, o condiþie obligatorie pentru credibilitatea Platformei pentru România mai sus menþionatã. Potrivit revoluþionarului Lucian Cãldãraru: „(...) Cei doi sunt criminalii societãþii româneºti. Mai nou, se vorbeºte cã din aprilie vor sã dea 5% la salarii ºi la pensii. E o insultã. PDL face aºa cum a fãcut PCR ºi – Ceauºescu în ’89, cînd au dat 100 de lei la salarii, cu scopul de a liniºti poporul. Ceea ce nu au reuºit, ci l-au provocat ºi mai tare. Dupã ce îºi dau demisia cei doi, sã se facã ºi curãþenie în rîndul revoluþionarilor. Intruºii sã fie pedepsiþi ºi banii luaþi”. Dinu Buhãianu, alt nume cunoscut pro-


babil pînã acum cititorului, a anunþat cã deºi autorizaþia acordatã protestelor expirã în 22 februarie, „va fi prelungitã pînã în 22 martie. ªi tot aºa (...)” (Miron, 2012r). Ceea ce þinuse pînã atunci de domeniul imposibilului s-a petrecut o zi mai tîrziu: primul-ministru Emil Boc ºi-a depus mandatul. Vizibil satisfãcuþi – dupã cum am avut ocazia sã mã conving personal – protestatarii nu au renunþat însã la tonul intransigent. Vehicularea numelui liderului Serviciului de Informaþii Externe Mihai Rãzvan Ungureanu pentru postul de prim-ministru i-a iritat pe revoluþionari, aceºtia numindu-l în data de 7 februarie „(...) omul de casã al lui Bãsescu”. S-a insistat din nou pe necesitatea continuãrii manifestaþiilor, scandîndu-se: „Jos PDL!”, „Asta-i Timiºoara unde este þara?”, „Azi în Timiºoara, mîine în toatã þara!”, „Coaliþia e deºteaptã, Timiºoara-i înþeleaptã!”, „Timiºoara e frumoasã!”, „Cinste Timiºoarei!”, „Timiºoara Bucureºti, bãi, Bãsescu o pãþeºti!”, „Jos Ungureanu!” sau „Jos Securitatea!”, „Demisia!”, „Vrem sã ne luãm viaþa înapoi!”, (...) „Bãsescu ºi ai lui sã se ducã dracului!”, „Jos coaliþia!” (Miron, 2012s). Tema sporirii influenþei serviciilor secrete în spaþiul public a fost utilizatã ºi în zilele urmãtoare (Miron, 2012º), Eugen Gherga afirmînd cã „a venit timpul socotelilor naºpa” (Miron, 2012t; vezi ºi Neagoe, 2012e). Iar în 11 februarie a avut loc o manifestaþie de amploare împotriva ACTA – care a reunit între patru ºi cinci sute de participanþi, mult mai puþini decît cifra de zece mii vehiculatã iniþial (Deaconescu, 2012d; Codruþ, 2012i; Puºcaº, 2012b). Protestele au continuat în cursul weekendului trecut (scriu aceste rînduri în 15 februarie), pe lîngã noul subiect ACTA solicitîndu-se din partea „nucleului dur” al protestatarilor majorarea salariului minim pe economie (Nistorescu, 2012).

138

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

3. Linii directoare ale protestelor din Timiºoara Deºi este probabil ca protestele sã fie reluate în viitorul apropiat, consider cã se pot decela în cheie constructivistã anumite linii directoare ale manifestaþiilor din ianuarie-februarie care au avut loc pînã acum, linii directoare care probabil se vor regãsi în eventualitatea reapariþiei manifestaþiilor. Urmeazã deci sã identificãm agenþii sociali, actele de vorbire ºi regulile aferente, resursele ºi interesele, cel puþin aºa cum au fost configurate pînã în acest moment. Înainte de a trece la analiza propriu-zisã se impune o precizare metodologicã importantã referitoare la distincþia agenþi-structuri pe niveluri sociale de analizã ºi construcþia lor ascendentã. Sã luãm urmãtorul exemplu: într-un sat oarecare, binomul agenþi-structurã este similar distincþiei dintre sãteni, pe de o parte, ºi consiliul local, primãria, pe de altã parte. Dacã facem un pas înainte, primãria din respectivul sat poate fi consideratã ºi este practic un agent raportatã la consiliul judeþean sau prefectura din oraºul reºedinþã de judeþ. La rîndul lor, aceste structuri devin sau pot deveni agenþi în raport cu parlamentul, guvernul sau instituþia preºedenþiei. La rîndul sãu guvernul, identificat cu statul în politica externã, devine un agent în raport cu structurile internaþionale (vezi mai pe larg Gould în Kubálkova, Onuf, Kovert, 1998: 79-100). Altfel spus, separaþia agent-structurã este flexibilã ºi depinde de nivelul de analizã. Pe de altã parte, agenþii noºtri iniþiali, sãtenii, pot rãmîne fãrã nicio problemã agenþi în raport cu toate celelalte structuri de pe urmãtoarele niveluri de analizã ºi acelaºi lucru este valabil pentru primãria oraºului în raport cu alte structuri mai înalte etc. Astfel, la un prim nivel, agenþii din Piaþa Victoriei au fost revoluþionarii, pensionarii, studenþii, ºomerii, sindicaliºtii, suporterii Politehnicii Timiºoara, membrii partidelor politice sau membrii Noii Drepte. Protestul ne-a fãcut pe toþi agenþi deoarece revendicam


ceva de la structurile instituþionale locale ºi centrale. În acelaºi timp, asociaþiile revoluþionarilor, sindicatele, suporterii, membrii partidelor politice sau a Noii Drepte – erau concomitent parte a unor structuri. Agenþii ºi structurile sunt separaþi, dar rolul agenþilor este tocmai acela de a „umaniza” structurile, în timp ce ultimele au sarcina sã încadreze pe coordonatele fezabilitãþii cerinþele primilor. Ce acte de vorbire au utilizat agenþii din Piaþa Victoriei? Le putem cataloga ca fiind în primul rînd directive, apoi, asertive ºi, în final, angajante. Nu am sã reiau aici toate sloganurile menþionate anterior, ci voi menþiona cã în categoria directivelor intrã expresii de genul „Jos...!”, „...sã se ducã dracului...!”, „Ieºi afarã...”, „Anticipate, nu comasate!”, „Fãrã politruci!”, „Deconcentrate, depolitizate!”, „Demisia!”, în categoria asertivelor „Hoþii!”, „Azi în Timiºoara...!”, „Timiºoreni...!”, „Români...!”, „Cînd vom fi 10 000...!”, „Bãsescu nu e mediator...!”, „România, stat poliþienesc!”, „Bãse jegosu”, „Opriþi hoþia!”, „Noi suntem poporul...!”, „Nu vã fie fricã...!”, „Ruºine”, iar în categoria angajantelor „Bãse nu uita...!”, „Nu plecãm acasã!”, „Vrem sã ne luãm viaþa înapoi!” sau „Asta-i Timiºoara, unde este þara?”. Aceste acte de vorbire fac parte din regulile ºi normele societãþii româneºti, pe care le-aº cataloga ca directive în primul rînd ºi apoi angajante. Pe cale de consecinþã, autoritatea (rule) a fost de-a lungul timpului preponderent directivã ºi, ocazional sau în paralel, angajantã. Se observã însã în ultimele decenii o creºtere considerabilã, la nivelul Occidentului cel puþin, a instructivelor (Onuf, 1989), fapt vizibil de altfel ºi în exprimarea agenþilor sociali, respectiv în exprimarea structurilor. Instructivele amplificã gradul de dominare deoarece scot din problemã, „tehnicizeazã” ºi prezintã ca rezultate universal valabile cãi particulare de accesare a resurselor prin intermediul rolurilor. Pe cale de consecinþã, asertivele au ca efect general amplificarea asimetriilor prin dihotomizarea socialului între cei

140

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

care, nu acceptã, ci cunosc aceste reguli ºi cei care nu le cunosc, dar vor ajunge sã le cunoascã. Retorica globalizãrii reprezintã un exemplu adecvat pentru aceastã situaþie – deoarece impune considerarea unei anumite paradigme operative drept universalã. Nu este deci de mirare cã agenþii sociali din Piaþa Victoriei au recurs masiv la acte de vorbire asertive. Structurile – în sens general – au fãcut-o primele. Iar cum agenþii ºi structurile îºi redefinesc identitãþile interacþionînd, agenþii nu aveau cum sã rãmînã imuni la un astfel de discurs, preluîndu-l ºi adaptîndu-l intereselor proprii. Ajunºi în acest punct, s-ar putea afirma cã interesele agenþilor din Piaþa Victoriei au vizat în primul rînd securitate (materialã ºi civicã deopotrivã), pe cînd structurile, aºa cum urmeazã sã vedem, au cãutat menþinerea poziþiilor din care derivã explicit accesul privilegiat la resurse (bogãþie, în termenii lui Onuf). Structurile locale, la rîndul lor, ca agenþi în raport cu structurile generale, au exprimat interese combinate, atît de securitate, cît ºi de poziþie. Acestea din urmã au fost la rîndul lor materiale (indemnizaþii), civice (opoziþia faþã de alegerile comasate), dar ºi simbolice (recunoaºterea Timiºoarei ca avangardã a miºcãrilor de stradã).

4. Reguli ºi autoritate: rãspunsuri ale structurilor locale ºi centrale Comparativ cu modul în care s-au comportat agenþii sociali, comportamentul structurilor locale este mai dificil de analizat întrucît au fost nevoite sã acþioneze uneori ca intermediari între protestatarii din Piaþa Victoriei ºi puterea de la Bucureºti sau ca agenþi pur ºi simplu, avînd la rîndul lor propriile revendicãri faþã de centru. Este cazul autorizaþiei emise la sfîrºitul lunii noiembrie de cãtre primarul Ciuhandu, autorizaþie care se încheia în felul urmãtor:


Cer preºedintelui þãrii, guvernului ºi Parlamentului sã-ºi îndrepte atenþia spre doleanþele timiºorenilor care, prin faptele lor eroice ºi jertfa de sînge, au deschis drumul României cãtre democraþie ºi libertate ºi sã acorde Timiºoarei importanþa pe care o meritã. Conducãtorii noºtri de astãzi nu trebuie sã uite cã au posibilitatea sã se exprime politic într-o democraþie datoritã oraºului nostru ºi, pentru acest lucru, indiferent de coloratura lor politicã, trebuie sã arate respectul cuvenit Timiºoarei (Neagoe, 2011b). Un alt exemplu în care o structurã localã a devenit agent în raport structura centralã – avînd desigur propriile interese, distincte pînã la urmã de cele ale simplilor participanþi la proteste – este ilustrat de iniþiativã filialei locale a PNL de la jumãtatea lunii ianuarie de a mobiliza tineretul timiºorean în vederea obþinerii de reprezentare civicã ºi a unor perspective economice mai atractive ºi echitabile pentru cetãþeni. Potrivit preºedintelui aripii de tineret a PNL, Iulius Jugãnaru: „Azi, la ora 16.30, voi merge în centrul Timiºoarei! Protestez împotriva guvernãrii nesimþite, a mãsurilor iresponsabile, a hoþiei, a lucrãrilor inaugurate cu mult înainte de finalizare, a rînjetului arogant al individului numit preºedinte; protestez împotriva prostiei, a nonvalorilor, a incompetenþei ºi minciunilor neîntrerupte. Veniþi cu noi, tineri din Timiºoara!” (...) „O sã vinã ºi membri PNL. Dar eu vreau sã vinã tinerii. Nu e un mesaj politic acolo. Eu vreau sã fac un apel general cãtre tineri pentru cã de cîþiva ani încoace nu au nicio perspectivã în þara asta. Protestãm împotriva furtului, minciunii, furturilor pe faþã, lucrãrlor nefinalizate inaugurate, incompetenþei” (Panduru, 2012c).

142

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

De asemenea, filiala localã a Partidului Conservator a lansat o campanie de colectare de semnãturi pentru suspendarea din funcþie a preºedintelui Bãsescu. „Programul de semnãturi este zilnic, de luni pînã vineri, între orele 9 ºi 13”, la sediul partidului, aflãm de la Mihai Oancea (2012c). Nici reprezentantul local al partidului condus de Dan Diaconescu nu a rãmas mai prejos la acest capitol, iniþiind la rîndul sãu o acþiune similarã, deja menþionatã. Pe de altã parte, diverse organisme locale s-au manifestat ca structuri, chiar dacã pãreau dispuse unor concesii. La acest punct, menþionez cazul deputatului Alin Popoviciu, membru PDL, care a afirmat cã înþelege pe deplin nemulþumirile populaþiei ºi aprobã manifestaþiile paºnice. Acesta a încercat sã flateze orgoliul bãnãþenilor lãudînd presupusul nivel superior al manifestaþiilor de la Timiºoara care nu au degenerat în violenþe stradale, aºa cum s-a întîmplat în capitalã. „S-a vãzut încã o datã diferenþa între Bucureºti ºi Timiºoara. La Timiºoara s-a protestat paºnic, iar în capitalã s-a întîmplat ce s-a întîmplat. La noi nu s-a spart nimic, nu a fost nicio agresiune. Atîta timp cît oamenii protesteazã paºnic, nu are nimeni nicio problemã. Protestele sunt legale, este o cale democraticã de a-þi exprima punctele de vedere. Protestele sunt normale, este o situaþie grea, o situaþie de crizã, mulþi români au avut de suferit, dar pînã la urmã vorbim despre o crizã mondialã. Nu suntem doar noi afectaþi.” (Oancea, 2012d) Popoviciu nu a fost de acord cu implicarea galeriei Politehnicii Timiºoara în proteste, dorind sã atenþioneze astfel asupra potenþialului conflictogen creat (Mãrãºcu, 2012). Pe de altã parte, nu trebuie uitat faptul cã PDL Timiº nu a manifestat numai


comportament de structurã, ci ºi de agent, cel puþin atunci cînd a înaintat guvernului, chiar dacã fãrã rezultat, cel puþin imediat, Scrisoarea PDL Timiº de susþinere a revoluþionarilor, mai sus amintitã (Miron, 2011a). Mai departe, preºedintele PNL Timiº Nicolae Robu s-a solidarizat cu protestatarii în ceea ce priveºte demisia preºedintelui, demisia guvernului Boc ºi formarea unui guvern tehnocrat în vederea organizãrii de alegeri anticipate (Panduru, 2012d; Neagoe, 2012f). În zilele urmãtoare, Consiliul Local s-a întrunit pentru a discuta cele ºase puncte propuse de asociaþia Victoria condusã de Lorin Fortuna. Reprezentanþii locali ai PDL au dezavuat ideea unei ºedinþe pe aceastã temã, argumentînd cã în cadrul consiliului local existã membri ai mai multor partide politice, iar rolul acestui consiliu este acela de a vota iniþiative legislative ºi nu de a se pronunþa asupra unor „puncte de vedere” (Oancea, 2012e; Deaconescu, 2012e; Neagoe, 2012g). Întrunirea consiliului local din 26 ianuarie a oficializat aceastã opinie, revoluþionarii primind ca un fel de compensaþie promisiunea primarului Ciuhandu de a autoriza proteste pe termen nelimitat (Dogaru, 2012c; Oancea, 2012b). Totodatã, secundul primarului, þãrãnistul Adrian Orza, ºi-a declarat public simpatiile promonarhiste, susþinîndu-i astfel pe manifestanþii din Piaþa Victoriei cu aceleaºi convingeri (Oancea, 2012f). Opoziþia ºi partidul de guvernãmînt nu au ratat ocazia de a se confrunta politic în oraºul de pe Bega. Constantin Ostaficiuc, preºedintele Consiliului Judeþean ºi preºedintele filialei locale a PDL, a fost acuzat de opoziþie cã ar fi incompatibil cu funcþia ocupatã întrucît ar fi avantajat o firmã la care soþia sa deþine un capital de cincizeci de procente – un fapt sesizat de Agenþia Naþionalã pentru Integritate ºi confirmat deocamdatã de cãtre Curtea de Apel Timiºoara. Partidele din opoziþie (i.e., PSD ºi PNL) au fost la rîndul lor acuzate de PDL cã au „confisca[t] protestel[e]

144

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

din ultimele zile” („Sorin Grindeanu...”, 2012; Paulescu, 2012; Panduru, 2012e). Aºa cum am vãzut, luna februarie a debutat cu scãderea numãrului de protestatari ºi reducerea duratei protestelor; aceste lucruri s-ar fi datorat ºi dialogului iniþiat între organizaþiile revoluþionarilor ºi cele non-guvernamentale ºi reprezentanþii locali ai PDL. Nu s-a ajuns la un rezultat palpabil, discuþiile fiind mai degrabã generale. Potrivit lui Constantin Ostaficiuc: „Din acest dialog nu vrem decît un cîºtig, al nostru, al tuturor. A sta de vorbã cu societatea civilã este obligatoriu pentru fiecare om politic. Avem multe puncte comune ºi le putem stabili, pentru a le rezolva, atît la nivel local, cît ºi la nivel central. De exemplu, sunt de acord cu interzicerea traseismului politic, dar ºi cu legea lustraþiei, care a apãrut atît în manifest, cît ºi din dorinþa noastrã. Sigur, sunt ºi lucruri cu care nu suntem de acord, de exemplu alegerile anticipate, demisia preºedintelui sau a premierului.” (Florescu, 2012c) Alegerile anticipate au fost excluse din discuþie de cãtre preºedintele PDL Timiº datoritã faptului cã anul în curs este unul electoral (Deaconescu, 2012c) – o poziþie exprimatã în mod constant ºi de conducerea centralã a PDL. În ceea ce priveºte rãspunsurile structurilor naþionale la protestele agenþilor ºi structurilor din Piaþa Victoriei ºi la protestele desfãºurate pe întreg teritoriul þãrii, acestea sunt binecunoscute ºi nu necesitã detalieri suplimentare: înlãturarea din funcþie a ministrului de externe de la acea datã Teodor Baconschi, cochetarea cu ideea mãririi nesemnificative a pensiilor ºi salariilor ºi, desigur, demisia guvernului. La rîndul sãu, am putea adãuga, statul român a devenit evident un agent în raport cu structurile


coercitive gen FMI, adepte ale unor mãsuri de gestionare a crizei impopulare ºi pretins infailibile. Observãm deci cã structurile locale s-au manifestat preponderent ca structuri în raport cu protestatarii din piaþã, ca agenþi sociali în interacþiunea dintre ele ºi ca agenþi, respectiv structuri, în raporturile cu puterea centralã. Actele de vorbire utilizate au fost, ca ºi în cazul agenþilor, directive ºi angajante. Mizele sau interesele, în termenii lui Onuf, au fost în schimb mult mai consistente: menþinerea poziþiilor din care derivã acces privilegiat la resurse.

5. Consecinþe neintenþionate? Eficienþa mobilizatoare a mesajelor moderat ºi extrem naþionaliste în configurarea protestelor În aceastã secþiune îmi propun sã analizez influenþa naþionalismului ca variantã restrictivã de construcþie socialã ºi formele sub care ºi-a fãcut apariþia în cadrul protestelor din Piaþa Victoriei. Deja amintitul orgoliu al bãnãþenilor (ori „ºovinism al prosperitãþii”) este o formã de regionalism difuz, haºurat pe coordonate nonetnice ºi de asemenea relativ ambiguu din punct de vedere ideologic în sensul în care poate fi resorbit cu succes în texturi þinînd atît de stînga, cît ºi de dreapta spectrului doctrinar – poate fi interpretat sub aspectul unui regionalism moderat. Asociaþiile revoluþionarilor l-au manifestat din plin atunci cînd au asumat pentru Timiºoara rolul de capitalã civicã a României, suprasolicitînd de asemenea poziþia Banatului la nivel naþional din acest punct de vedere. Au existat însã ºi porniri naþionaliste mai intense, cum ar fi solicitarea inclusã în „A treia Proclamaþie de la Timiºoara” de a limita accesul minoritãþilor naþionale în Parlament, proporþional cu ponderea procentualã pe care o are fiecare dintre aceste minoritãþi la nivel naþional.

146

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

În comparaþie cu acest regionalism moderat, falsul apolitism de la care se revendicã ideologia neolegionarã a Noii Drepte rezoneazã într-o anumitã mãsurã cu saturaþia la care au ajuns mulþi protestatari faþã de politicã în general. Acest aºa-zis apolitism a rezonat ºi cu ambiþia implementãrii unei noi paradigme operative, non sau postrepublicane (vezi, pentru o analizã a republicanismului ca filosofie politicã ºi a moºtenirii sale internaþionale, Onuf, 1998). Asta nu înseamnã nici pe departe cã Onuf are în vedere susþinerea unor alternative extreme la modernitate ca fascismul sau comunismul, ele însele forme de modernitate distorsionatã. Mesajul constructivist ar putea fi rezumat sub forma distribuirii practice a beneficiilor generate de modernitate pentru cîþi mai mulþi oameni posibil. Discursurile lui Lorin Fortuna au preluat numeroase elemente ideologice subsumabile legionarismului, neolegionarismului sau naþional-comunismului ceauºist, pe care l-am numit leninism romantic (Copilaº, 2011: 227-247). Dintre temele vehiculate cu precãdere de Lorin Fortuna amintesc cele ce þin de naþionalismul extrem, colectivismul organic, obsesia masoneriei ºi a conspiraþiilor iudeo-masonice în general, nostalgia autoritarismului, ostilitatea faþã de „influenþa politicã ºi militarã a unor state neeuropene” asupra României ºi bãtrînului continent. Bunãoarã, Fortuna cerea „asigurarea dreptului de suveranitate al Poporului Român (cucerit prin Revoluþia Românã din decembrie 1989) prin anihilarea tuturor structurilor subversive de tip organizaþional, masonic sau mafiot, care urmãresc subminarea sau chiar anularea acestui drept, în scopul promovãrii eficiente a propriilor lor interese, în dauna celor ale Poporului Român” (vezi „obiectivele fundamentale” ale misiunii astrale „România”). Lorin Fortuna ajunge la „revoluþii spirituale europene” care ar relua principiile revoluþiei din 1989, „constelaþii zodiacale”, abolirea creºtinismului din cauza originilor sale iudaice, civilizaþii


„reptiliene”, „goriliene” sau „vulturiene” etc. Dincolo de aceste consideraþii mai mult sau mai puþin fanteziste, important este faptul cã naþionalismul, indiferent de formã ºi intensitate, nu reprezintã o construcþie socialã alternativã de preferat prezentei construcþii a socialului românesc. În termenii lui Onuf, naþionalismul echivaleazã cu dispoziþia heteronomicã a societãþilor în care interacþiunile agenþilor ºi structurilor creeazã uneori consecinþe nedorite, iraþionale, care se întorc împotriva protagoniºtilor; aceºtia din urmã ar trebui, raþional vorbind, sã identifice noi mijloace de socializare pentru a le surmonta. Existã însã ºi alternativa persistãrii în (sau chiar a potenþãrii) iraþional(ului). Naþionalismul nu va dispãrea probabil niciodatã, deoarece identitãþile „tari” ºi prejudecãþile pe care le afirmã orice tip de naþionalism, nu numai cel românesc, au fost, sunt ºi vor fi în continuare confundate cu societãþile propriu-zise asupra cãrora se manifestã în sens exclusivist, alimentîndu-le dispoziþiile conflictogene. Vestea bunã este cã în Piaþa Victoriei naþionalismul nu a fost, sau cel puþin nu a pãrut dominant.

6. Comentarii finale: agenþi, structuri ºi posibile construcþii alternative ale socialului Manifestaþiile de la Timiºoara sunt desigur parte a unei tendinþe sociale mai ample care a inclus majoritatea oraºelor mari ale României. Scandãrile din Bucureºti, de exemplu, fac parte din acelaºi registru comunicaþional al actelor de vorbire directive, asertive ºi angajante. Poate cel mai celebru slogan asertiv este „Vã rugãm sã ne scuzaþi, nu producem cît furaþi”, urmat îndeaproape de reinventarea într-o cheie nouã a vechiului slogan comunist „Ciumpalaci din toate þãrile, uniþi-vã!”. Simpatiile prolegionare, combinate se pare cu cele monarhiste – deºi cele

148

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

douã sunt indiscutabil distincte, nu am în niciun caz intenþia de a le confunda – au fost exprimate ºi de cîþiva manifestanþi izolaþi din Bucureºþi prin lozinca „Sã vinã legionarii ºi Regele Mihai!” (Ungureanu, 2012). Un alt act de vorbire directiv, cu siguranþã întîlnit în cazul tuturor sau mãcar a majoritãþii protestelor, este „Jos Bãsescu!”. Interesele ºi resursele disputate între agenþi ºi structuri pot fi încadrate la nivelul întregii þãri în tiparul interpretativ de mai sus. Dupã demisia guvernului Boc ºi instalarea noului guvern condus de Mihai Rãzvan Ungureanu protestele au început din nou la Timiºoara. Cîteva zeci de oameni nu renunþã la a-ºi face publice revendicãrile în Piaþa Victoriei. Au apãrut ºi mesaje noi: „Jos comuniºtii cã au ajuns miniºtri”, „Rezist, rezist, sunt anticomunist” sau „Rezistã Bucureºti!” („Proteste la Timiºoara...”, 2012a). În 17 februarie, protestatarii au îngenuncheat, cîntînd „Deºteaptã-te, române”. În piaþã ºi-au fãcut apariþia ºi primele instrumente muzicale, o chitarã acusticã („Proteste la Timiºoara...”, 2012b). Rezumînd, Piaþa Victoriei din Timiºoara a fost gazda unor protestatari extrem de diferiþi, cu mesaje diferite, în cadrul cãrora cele radicale (naþionaliste sau împotriva pluripartidismului), deºi relativ vizibile, neocupînd un loc central. Întrebarea mea iniþialã a fost urmãtoarea: cum s-a repercutat resurgenþa agenþilor asupra structurilor în cazul protestelor de la Timiºoara? Dificultatea de a rãspunde este evidentã, în primul rînd datoritã faptului cã, procesul fiind în plinã desfãºurare, nu beneficiem de avantajul analitic al retrospecþiunii. În al doilea rînd, rãspunsul la întrebarea de mai sus este dificil de dat pentru cã revendicãrile agenþilor, deºi încadrabile în anumite tipare, sunt departe de a se fi epuizat, ele pliindu-se dupã rãspunsurile structurilor, rãspunsuri care la rîndul lor sunt influenþate de solicitãrile agenþilor. Cu toate aceste dificultãþi, rãspunsul meu provizoriu la întrebarea menþionatã este urmãtorul: Structurile, atît


locale, dar în primul rînd cele centrale, au dat dovadã de o anumitã flexibilitate care, departe de a atenua nemulþmirile agenþilor, dupã principiul dominoului, le-a radicalizat. Acest lucru a avut loc chiar în ciuda faptului cã protestele propriu-zise au scãzut peste tot în þarã ca intensitate ºi frecvenþã. S-a intrat însã într-un cerc vicios în care noile concesii ale structurilor vor antrena probabil noi solicitãri din partea agenþilor. Viitorul este, aºadar, „deschis”, pentru a cita cunoscuta sintagmã formulatã de Karl Popper.

Bibliografie Berger, Oscar, 2011. „Societatea Timiºoara parte integrantã a spiritului Timiºoarei”, Timiºoara ªtiri, 30 martie, accesat în 14.02.2012. Both, ªtefan, 2011. „Luptãtorii din 16-22 decembrie 1989 au lansat cea de-a treia Proclamaþie de la Timiºoara”, Adevãrul, ediþia online, 22 decembrie, accesat în 13.02.2012. Both, ªtefan, 2012. „Timiºorenii se mobilizeazã pentru un protest pro-Raed Arafat ºi SMURD: «E timpul sã arãtãm cã avem coloanã vertebralã!»”, Adevãrul, ediþia online, 13 ianuarie, accesat în 13.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012a. „«Nevroticii» din Timiºoara au ieºit din nou în stradã”, PressAlert.ro, 15 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012b. „Protestele reluate timid la Timiºoara”, PressAlert.ro, 14 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012c. „Protestele anti-Bãsescu au reînceput la Timiºoara”, PressAlert.ro, 16 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012d. „Timiºoara în 6-a zi de demonstraþii antiBãsescu”, PressAlert.ro, 18 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012e. „A 7-a zi de «Jos Bãsescu» în centrul Timiºoarei”, PressAlert.ro, 19 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012f. „Ziua 10 de «Jos Bãsescu»”, PressAlert.ro, 22 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

150

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Boþa, Dragoº, 2012g. „Protestul anti-Bãsescu, ziua 11”, PressAlert.ro, 23 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012h. „A 12-a zi de «Jos Bãsescu» la Timiºoara”, PressAlert.ro, 24 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012i. „«Viermele ºi ciumpalacul» – folclor de protest în ziua 14”, PressAlert.ro, 26 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012j. „Ziua 15 de protest anti-portocaliu”, PressAlert.ro, 27 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012k. „Ziua 17 de proteste – «Frunzãverde pentru noi este o pungã de gunoi»”, PressAlert.ro, 29 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Boþa, Dragoº, 2012l. „Spînzurãtoarea PDL în a 20-a zi de proteste”, PressAlert.ro, 1 februarie, accesat în 15.02.2012. Braudel, Fernand, 2002. O lecþie de istorie cu Fernand Braudel, Bucureºti: Corint. Cernescu, Marilena, 2012a. „Timiºorenii, invitaþi sã stingã lumina ºi sã punã cearceafuri în geamuri ca sã protesteze anti-putere, în cea de-a 13-a zi de mitinguri în Piaþa Victoriei”, Opinia Timiºoarei, 25 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Cernescu, Marilena, 2012b. „Timiºorenii îi înmormînteazã simbolic pe Traian Bãsescu ºi pe Emil Boc în centrul oraºului, în cea dea 14-a zi de proteste anti-Putere”, Opinia Timiºoarei, 26 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Cernescu, Milena, 2012c. „Tot mai puþini timiºoreni scandeazã în Piaþa Victoriei, în cea de-a 15-a zi de proteste în stradã”, Opinia Timiºoarei, 27 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Cernescu, Milena, 2012d. „Doar 30 de oameni au manifestat în cea de-a 18-a zi de proteste în centrul Timiºoarei”, Opinia Timiºoarei, 30 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Codruþ, Loredana, 2012a. „«Ole, ole, ole, ole, noi urîm partidele!» – a strigat galeria lui Poli împreunã cu cei de la Noua Dreaptã. Un cetãþean turmentat a fost evacuat de la mitingul din Piaþa Operei”, Ora de Timiº.ro, 15 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Codruþ, Loredana, 2012b. „Lorin Fortuna l-a ars ºi pe Emil Boc. Aflã ultimele gãselniþe în materie de fashion la miting!”, Ora de Timiº, 20 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilor sociali? 151 • Emanuel Copilaº Codruþ, Loredana, 2012c. „ªi cîinii protesteazã, nu-i aºa? «Nu vã fie fricã, Boc o are micã» – dezvãluie un protestatar!”, Ora de Timiº , 21 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Codruþ, Loredana, 2012d. „Pancarta cu scrisul invers a intrat în top”, Ora de Timiº.ro, 23 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Codruþ, Loredana, 2012e. „Preºedintele Bãsescu, «botezat» ºi interpelat în Piaþa Operei”, Ora de Timiº.ro, 29 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Codruþ, Loredana, 2012f. „Protestatarii din Piaþa Operei ºi-au descheiat «ºliþul» ºi l-au pus pe pancarte”, Ora de Timiº.ro, 30 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Codruþ, Loredana, 2012g. „«Masonii» Bãsescu, Boc, Udrea ºi Isãrescu, «striviþi» în picioroange la protestul din Piaþa Operei”. Ora de Timiº.ro, 31 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Codruþ, Loredana, 2012h. „Exilarea lui Jeffrey Franks ºi pofta de «spînzurãtoare», în Piaþa Operei”, Ora de Timiº.ro, 1 februarie, accesat în 15.02.2012. Codruþ, Loredana, 2012i. „Explicaþia acronimului ACTA, pe bannerul înfipt în «Muntele Alb» din Piaþa Operei! Aflã care este!”, Ora de Timiº.ro, 11 februarie, accesat în 15.02.2012. Copilaº, Emanuel. 2011. „Ideologie ºi politicã. Helsinki 1975 ºi problematica drepturilor omului în România socialistã”. Anuarul Insitutului de Istorie „G. Bariþiu” din Cluj-Napoca, tom L, pp. 227-247. Damian, Daniela, 2012. „Protestele continuã la Timiºoara”, Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 1 februarie, accesat în 15.02.2012. Deaconescu, Roxana, 2012a. „Preºedintele Societãþii Timiºoara: Nu vãd de ce sã ieºim ºi noi în stradã, nemulþumirile noastre sunt de alt gen!”, Opinia Timiºoarei, 17 ianuarie, accesat în 16 02.2012. Deaconescu, Roxana, 2012b. „Primarul Timiºoarei, Gheorghe Ciuhandu: Voi autoriza mitinguri în continuare, deºi Jandarmeria a cerut sã nu le aprob!”, Opinia Timiºoarei, 26 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

152

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Deaconescu, Roxana, 2012c. „Timiºorenii vor protesta doar o orã pe zi în centrul oraºului. Au început negocierile cu partidele ºi se pregãteºte un mare miting”, Opinia Timiºoarei, 2 februarie, accesat în 16.02.2012. Deaconescu, Roxana, 2012d. „Sute de timiºoreni au ieºit în Piaþa Victoriei din Timiºoara pentru a protesta împotriva ACTA cu pancarte ºi lozinci”, Opinia Timiºoarei, 11 februarie, accesat în 15.02.2012. Deaconescu, Roxana. 2012e. „Protestele din Piaþa Victoriei din Timiºoara îi bagã în ºedinþã extraordinarã pe aleºii locali!”, Opinia Timiºoarei, 23 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Dogaru, Viorel, 2012a. „Cine se aflã în spatele protestului de la Timiºoara?”, Timiºoara Express, 17 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Dogaru, Viorel, 2012b. „Cetãþeanul turmentat în Piaþa Victoriei: dar eu cu cine votez?”, Timiºoara Express, ediþia online, 19 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Dogaru, Viorel, 2012c. „Corabia Timiºoarei protesteazã, dar nu pãrãseºte flota”, Timiºoara Express, 26 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Florescu, Silviu, 2012a. „Miting USL în Piaþa Unirii din Timiºoara”, Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 27 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Florescu, Silviu, 2012b. „Miting împotriva puterii la Timiºoara”, Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 28 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Florescu, Silviu, 2012c. „Dialogul manifestanþilor timiºoreni cu liderii PDL reduce protestele”, Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 2 februarie, accesat în 15.02.2012. Giddens, Anthony, The constitution of society. Outline of the theory of structuration, Cambridge: Polity Press, 1986. Gould, Harry, 1998. „What is at stake in the agent-structure debate?”, Pag. 79-80 în International relations in a constructed world,Vendulka Kubálkova, Nicholas Onuf ºi Paul Kowert, coord., New York, London: M. E. Sharpe Armonk.

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilor sociali? 153 • Emanuel Copilaº Gramsci, Antonio, 1969. Opere alese, Bucureºti, Editura Politicã. Hojda, Miodrag. 2012. „Douã mitinguri anti-putere în acelaºi timp la Timiºoara. Revoluþionarii ºi monarhiºtii au ieºit în Piaþa Victoriei în a 11-a zi de proteste”, Opinia Timiºoarei, 23 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Horescu, Marius, 2012. „O nouã zi de proteste la Timiºoara”, Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 17 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Ianãº, Gianina, 2012a. „Protestele au continuat la Timiºoara”, Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 18 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Ianãº, Gianina, 2012b. „Guvernul, luat în bãºcãlie de protestatarii timiºoreni”, Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 29 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Kuhn, Thomas, 1996. The structure of scientific revolutions, Chicago and London: The University of Chicago Press. Laclau, Ernesto; Mouffe, Chantal, 2001. Hegemony and socialist strategy. Towards a radical democratic politics, London, New York: Verso. Legea 341/2004, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida= 50832, accesatã în 15.02.2012. Mãrãºcu, Ovidiu. 2012. „Alin Popoviciu susþine cã protestatarii au motive sã iasã în stradã”, Ziua de Vest, ediþia online, 16 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Miron, Gheorghe, 2011a. „Revoluþionarii bãnãþeni susþin cã Emil Boc nu þine cont de ei”, Ziua de Vest, ediþia online, 28 noiembrie, accesat în 13.02. 2012. Miron, Gheorghe, 2011b. „«Jos infernul!», «Jos tirania unui chior» – au strigat revoluþionarii în centrul Timiºoarei”, Ziua de Vest, ediþia online, accesat în 13.02.2012. Miron, Gheorghe, 2011c. „Ultima diversiune pe tema Revoluþia Românã de la Timiºoara”, Ziua de Vest, ediþia online, 15 decembrie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2011d. „Povestea unui ex-huligan din Timiºoara”, Ziua de Vest, ediþia online, 25 decembrie, accesat în 14.02.2012.

154

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Miron, Gheorghe, 2011e. „A Treia Proclamaþie de la Timiºoara”, Ziua de Vest, ediþia online, 16 decembrie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012. „Prof. dr. Nicolae Þãran, în Piaþa Victoriei, Timiºoara: «Bãsescu este compromis, de aceea trebuie sã plece!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 22 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012a. „Protestatarii din Timiºoara au lansat manifestul «Din nou tot în Banat»”, Ziua de Vest, ediþia online, 29 ianuarie, accesat în 13. 02. 2012. Miron, Gheorghe, 2012b. „24 ianuarie – zi de apogeu a revoltei împotriva puterii bãsecist-bociste”, Ziua de Vest, ediþia online, 15 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012c. „Protestele din Timiºoara au împlinit 80 de zile”, Ziua de Vest, ediþia online, 27 ianuarie, accesat în 15. 02. 2012. Miron, Gheorghe, 2012d. „Sã nu îl lãsãm pe Bãsescu sã transforme þara într-un lagãr de exterminare!”, Ziua de Vest, ediþia online, 14 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012e. „A patra zi de demonstraþii la Timiºoara”, Ziua de Vest, ediþia online, 16 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012f. „Timiºorenii, în Piaþa Victoriei: «Acest preºedinte este o insultã la adresa românismului!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 17 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012g. „ªtefan Gogoºanu, Cartel Alfa Timiº: «O gaºcã de afaceriºti conduce România»”, Ziua de Vest, ediþia online, 18 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe. 2012h. „Timiºoara, a ºaptea zi de proteste”, Ziua de Vest, ediþia online, 19 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012i. „Eugen Gherga, Liga de Vest a Revoluþionarilor: «De ce sunt pentru Jos Bãsescu?»”, Ziua de Vest, ediþia online, 19 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012j. „Cel mai vinovat este actualul guvern PDL, în frunte cu Bãsescu!”, Ziua de Vest, ediþia online, 20 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012k. „Timiºoreni (sic!) au cerut Guvernului PDL abrogarea tuturor legilor care au dus la sãrãcirea poporului”, Ziua de Vest, ediþia online, 22 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilor sociali? 155 • Emanuel Copilaº Miron, Gheorghe, 2012l. „A 11-a zi de proteste”, Ziua de Vest, ediþia online, 23 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012m. „Timiºorenii au cerut Guvernului PDL abrogarea tuturor legilor care au dus la sãrãcirea poporului”, Focus Vest, ediþia online, 23 ianuarie, accesat în 15. 2.2012. Miron, Gheorghe, 2012n. „Timiºoara – a 12-a zi de proteste”, Ziua de Vest, ediþia online, 24 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012o. „Aproximativ 30 de persoane au protestat în Piaþa Victoriei din Timiºoara”, Ziua de Vest, ediþia online, 30 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012p. „Protestatariii din Timiºoara: «Nu vom ceda!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 1 februarie, accesat în 15.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012q. „Protestele maraton din Piaþa Victoriei din Timiºoara au împlinit 21 de zile”, Ziua de Vest, ediþia online, 2 februarie, accesat în 15.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012r. „«Constantin Ostaficiuc sã le cearã demisia lui Traian Bãsescu ºi Emil Boc!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 5 februarie, accesat în 15.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012s. „Protestatarii din Timiºoara: «Va fi mai rãu cu Ungureanu premier. Serviciile vor face ravagii!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 7 februarie, accesat în 15.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012º. „Serviciile secrete sã nu intre în viaþa publicã, odatã cu Ungureanu!”. Ziua de Vest, ediþia online, 9 februarie, accesat în 15.02.2012. Miron, Gheorghe, 2012t. „Eugen Gherga, luptãtor timiºorean: «2012 a fost anunþat anul apocalipsei!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 10 februarie, accesat în 15.02.2012. Neagoe, Alex, 2011a. „Revoluþia a intrat în greva foamei”, Opinia Timiºoarei, 22 noiembrie, – accesat în 13.02.2012. Neagoe, Alex, 2011b. „Gheorghe Ciuhandu: Declaraþie privind protestele organizaþiilor de revoluþionari”, Timiºoara Express, 28 noiembrie, accesat în 13.02.2012. Neagoe, Alex, 2011c. „Democraþia originalã loveºte din nou – 7”, Timiºoara Express, 28 noiembrie, accesat în 13.02.2012.

156

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Neagoe, Alex, 2011d. „Democraþia originalã loveºte din nou – 13”, Timiºoara Express, 6 decembrie 2011, accesat în 13.02.2012. Neagoe, Alex, 2011e. „Democraþia originalã loveºte din nou – 17”, Timiºoara Express, 9 decembrie, accesat în 13.02.2012. Neagoe, Alex, 2011f. „Democraþia originalã loveºte din nou – 19”, Timiºoara Express, 12 decembrie, accesat în 13.02.2012. Neagoe, Alex, 2011g. „Democraþia originalã loveºte din nou – 22”,Timiºoara Express, 15 decembrie, accesat în 14.02.2012. Neagoe, Alex, 2011h. „Eugen Gherga – am fost un huligan”, Timiºoara Express, 22 decembrie, accesat în 14.02.2012. Neagoe, Alex, 2012a. „Dacã Timiºoara nu e, nimic nu e”, Timiºoara Express, 16 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Neagoe, Alex, 2012b. „Apel al Societãþii Timiºoara”, Timiºoara Express, 17 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Neagoe, Alex, 2012c. „Vasile Caprea: Acþiune de strângere de semnãturi prin care poporul solicitã demisia lui Traian Bãsescu”, Timiº Express, 20 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Neagoe, Alex, 2012d. „Exclusiv / Timiºoara va lansa Platforma pentru România”, Timiºoara Express, 18 ianuarie, accesat în 15.02. 2012. Neagoe, Alex, 2012e. „Eugen Gherga: Naºpa!”, Timiºoara Express, 9 februarie, accesat în 15.02.2012. Neagoe, Alex, 2012f. „Nicolae Robu: Fac un apel la toþi parlamentarii þãrii sã-ºi dea demisia în bloc”, Timiºoara Express, 22 ianuarie accesat în 16.02.2012. Neagoe, Alex, 2012g. „Consiliul Local bãgat în sedinþã de protest”, Timiºoara Express, accesat în 16.02.2012. Nistorescu, Laurenþiu, 2012. „Campania «ACTA la vista» s-a extins ºi la Timiºoara”, Renaºterea Bãnãþeanã, 12 februarie, accesat în 15.02.2012. Oancea, Mihai, 2012a. „Grindeanu: «Orice om politic trebuie sã asculte glasul pieþei»”, deBanat.ro, ediþia online, 24 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Oancea, Mihai, 2012b. „Ciuhandu dã liber non-stop la autorizaþii pentru protestele antiputere”, deBanat.ro, 26 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilor sociali? 157 • Emanuel Copilaº Oancea, Mihai, 2012c. „Conservatorii din Timiºoara strîng semnãturi pentru demiterea lui Bãsescu”, deBanat.ro, 17 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Oancea, Mihai, 2012d. „Popoviciu: «Protestele sunt normale»”, deBanat.ro, 16 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Oancea, Mihai, 2012e. „PDL spune cã ºedinþa extraordinarã a CL Timiºoara e inutilã”, deBanat.ro, 24 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Oancea, Mihai, 2012f. „Orza, tot cu monarhia”, deBanat.ro, 25 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Onuf, Nicholas, 1989. World of our making. Rules and rule in social theory and international relations, Columbia: University of South Carolina Press. Onuf, Nicholas, 1998a. „Constructivism. A user’s manual”, Pag. 58-78, în International relations in a constructed world. Vendulka Kubálkova, Nicholas Onuf ºi Paul Kowert coord., New York, London: M.E. Sharpe Armonk. Onuf, Nicholas, 1998b. The republican legacy in international thought, New York: Cambridge University Press. P., Georgeta, 2012a. „Suporterii lui Poli ies în stradã”, deBanat.ro, 18 ianuarie, accesat în 14.02.2012. P., Georgeta, 2012b. „Protest pe picioroange la Timiºoara”, deBanat.ro, 31 ianuarie 2012, accesat în 15.02.2012. Panduru, Adrian, 2012a. „Miting de amploare USL în Timiºoara – sîmbãtã, la ora 15”, Ziua de Vest, ediþia online, 27 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Panduru, Adrian, 2012b. „Protestatarii din Piaþa Operei ºi-au fãcut cunoscute revendicãrile în plenul CJ Timiº”, Ziua de Vest, ediþia online, 31 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Panduru, Adrian, 2012c. „Iulius Jugãnaru, liderul tineretului liberal din Timiºoara, cheamã tinerii la protestul din Piaþa Operei: «Veniþi cu noi, tineri din Timiºoara»”, Ziua de Vest, ediþia online, 16 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Panduru, Adrian, 2012d. „Nicolae Robu ºi Horia Cristian cer parlamentarilor ºi preºedintelui Bãsescu sã-ºi dea demisia în

158

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

bloc”, Ziua de Vest, ediþia online, 22 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Panduru, Adrian, 2012e. „Ostaficiuc despre propria incompatibilitate: «No comment!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 20 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Paulescu, Lucian, 2012. „Instanþa a decis cã Ostaficiuc este în conflict de interese, conform raportului ANI”, Ziua de Vest, ediþia online, 18 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Popa, Dana. 2012, „Miting pro Arafat la Timiºoara”, deBanat.ro, 13 ianuarie, accesat în 13.02.2012. Puºcaº, Florin. 2012a. „Florin Arhire – timiºoreanul care protestezã împotriva cianurii ºi a puterii portocalii”, Ziua de Vest, ediþia online, 26 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Puºcaº, Florin, 2012b. „Sute de timiºoreni au protestat împotriva ACTA, în Piaþa Victoriei”, Ziua de Vest, ediþia online, 11 februarie, accesat în 15.02.2012. Searle, John, 1999. Expression and meaning. Studies in the theory of speech acts, New York: Cambridge University Press. Stanici, Alecsandra, 2012a. „Proteste unul dupã altul, în Piaþa Victoriei”, deBanat.ro, 15 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Stanici, Alecsandra, 2012b. „«Chuck Norris» a protestat de unul singur în Piaþa Victoriei”, deBanat.ro, 21 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Stanici, Alecsandra, 2012c. „Protest cu bicicleta în ziua a zecea, la Timiºoara”, deBanat.ro, 22 ianuarie, accesat în 14.02.2012. Stanici, Alecsandra, 2012d. „Miting USL în Piaþa Unirii”, deBanat.ro, 28 ianuarie, accesat în 15.02.2012. ªtefan, Costin, 2012. „Protestul de catifea ºi aburii de la vin fiert”, Timiºoara Express, 15 ianuarie, accesat în 15.02.2012. Tudor, Cristina; Seracin, Cornel. 2011. „Proclamaþia de la Timiºoara – document al revoluþiei române din decembrie 1989", http:// www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/ memorial-6/proclamatia, accesat în 13.02.2012. Ungureanu, Ionuþ, 2012. „A zecea zi de scandãri: protestatarii nu renunþã. Protestul s-a încheiat la ora 23, fãrã violenþe”, Adevãrul, ediþia online, 22 ianuarie, accesat în 17.02.2012.

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilor sociali? 159 • Emanuel Copilaº Wendt, Alexander. 1999. Social theory of international politics, New York: Cambridge University Press. Alte surse electronice: „Al doilea weekend de proteste anti-Bãsescu la Timiºoara”, 2012, Timiº Online, 22 ianuarie, accesat în 15.02.2012. „Bãtrîn lovit în Piaþa Victoriei de un lider revoluþionar care a ars afiºe cu Ponta, Iliescu ºi Bãsescu”, 2012, Timiº Online, 18 ianuarie, accesat în 15.04.2012. „Boc: Nu se va modifica legislaþia care suspendã indemnizaþiile revoluþionarilor. Protocol inedit încheiat între PDL ºi revoluþionari”, 2012, Revista 22, ediþia online, 24 ianuarie, accesat în 16.02.2012. „Crez politic: Noua Republicã”, http://nouarepublica.ro/crez-politicnoua-republica/, accesat în 15.02.2012. „O pãpuºã reprezentîndu-l pe Traian Bãsescu, incendiatã de mai mulþi protestatari la Timiºoara”, 2012, Ziua de Vest, ediþia online, 18 ianuarie, accesat în 14.02.2012. „Opt revolutionari din Timisoara in greva foamei. Au aparut si primele victime ale protestului”, 2011, ªtirile Pro TV, 23 noiembrie, ediþia online, accesat în 13.02.2012. „OSUT spune nu actiunilor de protest violente cu caracter politic”, 2012, TimiºOnline, 18 ianuarie, accesat în 14.02.2012. „Parlamentarii PDL de Iaºi vor sã-i fure Timiºoarei statutul de oraº iniþiator al Revoluþiei din decembrie 1989”, 2011. Ziua de Vest, 14 decembrie, ediþia online, accesat în 13.02.2012. „Protestatarii din Timiºoara cer primarului ºi Consiliului Local sã ia poziþie faþã de revendicãrile lor”, 2012, Ziua de Vest, ediþia online, 21 ianuarie, accesat în 14.02.2012. „Proteste la Timiºoara 14.02.2012 – Ordinea de zi” a. Timiºoara live, Symphony Cafe, accesat în 17.02.2012. „Proteste la Timiºoara 15.02.2012 – De vorbã cu viscolul” b. Timiºoara live, Symphony Cafe, accesat în 17.02.012. „Revoluþionarii au decis sã nu mai meargã la proteste! PDL nu le mai taie indemnizaþiile de revoluþionari!”, 2012, Opinia Timiºoarei, 24 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

160

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

„Sorin Grindeanu: Ostaficiuc e incompatibil, dar tace chitic”, 2012, Ora de Timiº.ro, 23 ianuarie, accesat în 16.02.2012. Misiunea Astralã „România”, Obiective fundamentale, http://lorinfortuna.ro, accesat în 16.02.2012.

Suspendarea consensului în „Pieþele” Universitãþii1: tehnopoliticã, anticomunism ºi hegemonia neoliberalismului Adrian Deoancã Introducere: „Nu facem politicã, astãzi facem criticã”2 Ideea de rebeliune deþine un rol important în teoria socialã a lui Karl Marx. În primul volum al Capitalului, Marx (1967 [1887]. Cap. 32) aºeza în juxtapunere teoria rebeliunii ºi analiza conflictului de clasã ºi prezicea cã proletarii se vor revolta violent împotriva statului în þãrile dezvoltate industrial, ca urmare a adîncirii opresiunii ºi a exproprierii plus-valorii create prin muncã. Revolta era primul pas cãtre revoluþie, un pas necesar, dar nu suficient. Istoria l-a contrazis însã, iar teoria sa asupra rebeliunii s-a dovedit a fi una dintre cele mai problematice ºi criticabile dimensiuni ale gîndirii sociale marxiste. Revolta proletariatului 1

Prefer sã vorbesc de „Pieþe” la plural pentru a nu reproduce cliºeele mediatice care au centralizat protestele din ianuarie prezentînd în mod disproporþionat evenimentele din Capitalã în raport cu protestele din celelalte zeci de oraºe din provincie. Nemulþumirile, cîteodatã articulate local, ale protestatarilor din Cluj, Tîrgu Mureº sau Iaºi sunt la fel de relevante ca cele exprimate la Bucureºti la kilometrul 0. Cu toate acestea, exemplele etnografice care informeazã acest text sunt preponderent culese din Piaþa Universitãþii din Bucureºti, unde am fost prezent în calitate de participant în primele douã sãptãmîni de protest. 2 Lozincile ºi pancartele citate provin fie din notele mele însemnate în timpul manifestaþiilor, fie de pe site-ul www.lozinci.ro, o platformã online pe care s-au strîns ºi categorizat mesajele protestatarilor din þarã.

162

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

internaþional nu a avut loc niciodatã, iar cînd revolta s-a produs, a avut loc mai degrabã în societãþile slab dezvoltate (Boswell ºi Dixon, 1993). Prin însãºi natura disciplinei, antropologii tind sã fie sceptici cînd vine vorba de marile teorii ale istoriei ºi asta nu doar pentru cã Marx se înºelase cu privire la potenþialul proletariatului de a se revolta ºi de a duce revoluþia pînã la capãt. Aºadar, în ultimele decade, exegeza luptei celor oprimaþi ºi-a mutat accentul analitic de pe momentele confruntaþionale excepþionale – rebeliuni, insurecþii ºi proteste de stradã – spre o înþelegere mai mundanã a ceea ce James C. Scott (1987) numeºte „forme cotidiene de rezistenþã”. Rezistenþa devine un fenomen cotidian, subversiv, care nu e exercitat necesarmente conºtient ºi nici nu are un telos definit (vezi Haynes ºi Prakash, 1991). Dacã privim la istoria comunismului în România, logica rezistenþei de zi cu zi devine evidentã. Contrar aparenþelor, regimul comunist din România nu a fost pus la pãmînt de miºcãrile de stradã din decembrie 1989; acestea au reprezentat doar execuþia publicã, televizatã, a unui regim politico-economic aflat pe patul de moarte. Din contrã, comunismul a cãzut datoritã subminãrii constante, temeinice ºi la toate nivelurile ale fundamentelor economice ºi a puterii politice pe care o postula. De la negocierea planului între centru ºi întreprindere, la tezaurizarea resurselor ºi supralicitarea nevoilor de producþie de cãtre conducãtorii întreprinderilor de stat, ºi pînã la furturile din fabricã practicate la scarã largã de muncitori – înfãptuite pe fondul penuriei ºi nu neapãrat cu intenþia de a submina regimul – , toate au contribuit, în timp, la erodarea economiei planificate ºi, pe cale de consecinþã, la imposibilitatea statului de a-ºi exercita misiunea paternalã de distribuþie „dupã nevoi”, deci la delegitimarea lui popularã (Verdery, 1995). Aºa cum sugereazã paradigma rezistenþei ca practicã de zi cu zi, momentele de confruntare nu sunt de naturã sã ofere

Suspendarea consensului din Pieþele Universitãþii • A. Deoancã

163

interpretãri concludente asupra luptei populaþiilor dominate ca proces de lungã duratã, tocmai din pricina excepþionalitãþii care caracterizeazã miºcãrile de stradã. Acest tip de acþiuni au însã loc cu o frecvenþã din ce în ce mai mare în mai toate colþurile lumii, din Siria ºi pînã în Statele Unite ale Americii, din Chile pînã în România, unde oamenii îºi strigã nemulþumirile în stradã. Cum putem înþelege atunci miºcãrile de protest ºi revoltele de stradã de tipul celor petrecute în pieþele publice din România în ianuarie 2012? Cum le putem da un sens ºi ce valoare de analizã socialã pot avea ele? Paradoxal poate, rãspunsul poate fi gãsit în acelaºi caracter de excepþionalitate care le face practic inutile pentru studiul rezistenþei. Natura extraordinarã, disruptivã a miºcãrilor de stradã oferã o deschidere epistemicã pentru înþelegerea ordinii sociale pe care o contestã ºi o dezmembreazã ºi pentru a arunca o privire asupra structurii ordinii dominante. Acest eseu nu este mai puþin despre proteste în sine, ºi mai mult despre mecanismele disensiunii ºi ale consensului. Dupã o perioadã îndelungatã de apatie în faþa politicilor economice ºi sociale aplicate cu legitimarea cauzalã a crizei capitalismului mondial, populaþia a reacþionat în stradã, într-o serie de miºcãri sociale care sugerau o rupere a consensului neoliberal. Însã dupã ce momentul de efervescenþã publicã s-a stins, guvernarea s-a întors la aceleaºi principii de dinainte de protestele din ianuarie fãrã sã mai aibã de-a face cu contestarea popularã. Întrebarea se impune de la sine: cum a cãpãtat neoliberalismul o poziþie atît de importantã în România postcomunistã? În ianuarie 2012, mãmãliga româneascã, aºa cum nota idiomatic sãptãmînalul britanic de analizã economicã The Economist, 3 The Economist. 16 ianuarie 2012. „The Battle of Bucharest”. Disponibil online la www.economist.com/blogs/easternapproaches/ 2012/01/rioting-romania (accesat la 13 martie 2012).

IARNA

164

VRAJBEI NOASTRE

a explodat3. Un eveniment aparent mãrunt, umilirea publicã de cãtre preºedintele þãrii a doctorului Raed Arafat în timpul unei emisiuni televizate în care fondatorul serviciului SMURD critica tentativa legislativã de privatizare a serviciilor medicale de urgenþã, a catalizat un val de proteste publice spontane, fãrã precedent în ultimii zece ani. Protestele au început cu acte de nesupunere civicã la Tîrgu Mureº, oraºul adoptiv al lui Arafat, au continuat cu o altã încãlcare a ordinii cînd, pe 13 ianuarie, manifestanþii întruniþi în Piaþa Universitãþii din Bucureºti într-o demonstraþie de solidaritate plecau, fãrã voia autoritãþilor, într-un marº încheiat în faþa Palatului Cotroceni, sediul instituþiei prezidenþiale. În urmãtoarele zile, prezenþa manifestanþilor în Piaþa Universitãþii ºi în alte pieþe publice din 52 de oraºe din þarã4 s-a permanentizat. În seara de 14 ianuarie, dupã intervenþia în forþã a jandarmilor împotriva demonstranþilor care reuºiserã sã coboare de pe trotuar în stradã, ocupînd Piaþa Universitãþii, protestele au devenit violente. Ciocnirile dintre manifestanþi, înarmaþi cu pietre din caldarîm, ºi jandarmii echipaþi de revoltã au continuat, într-o formã chiar mai durã, în seara de 15 ianuarie. Dacã iniþial, protestele au fost coagulate în jurul solidaritãþii populare cu doctorul Arafat, umilit ºi forþat sã demisioneze dupã controversa avutã cu preºedintele Traian Bãsescu, pe parcurs ºi-au diversificat compoziþia socialã (e.g., pensionari, monarhiºti, activiºti de mediu, suporteri pãtimaºi ai echipelor de fotbal, artiºti, militanþi de stînga, membri ai grupãrilor de extremã dreapta), tematica ºi revendicãrile. De la „Nu face pe surdu’/Vino ºi susþine SMURDu” ºi „Arafat, român 4

Mediafax. 17 ianuarie 2012. „Bilanþul protestelor de luni – 13.000 de manifestanþi în 52 de localitãþi. «Un întreg arsenal», descoperit la protestatari din Capitalã”. Disponibil online la http://www.mediafax.ro/ social/bilantul-protestelor-de-luni-13-000-de-manifestanti-in-52-delocalitati-un-intreg-arsenal-descoperit-la-protestatari-din-capitala9152022 (accesat la 13 martie 2012).


165

adevãrat”, scandãrile ritmate din Pieþele Universitãþii ºi pancartele afiºate de manifestanþi au cãpãtat, pe lîngã expresia pronunþat antiprezidenþialã ºi antiguvernamentalã, ºi accente antiprivatizare („Voi ne furaþi/Voi nu privatizaþi”), anti-FMI („Umpleþi contul FMI, cu banii de la copii”, „România, nu mai fi/Colonie FMI”), împotriva politicilor de austeritate (e.g., „Vrem locuri de muncã, nu locuri de veci”; „Vrem un trai decent!”) sau antisistem ºi clasa politicã („PDL ºi USL, aceeaºi mizerie”, „Clasa politicã, la autocriticã”, „Pierdut clasã politicã, o declar nulã”) . Într-un final, guvernul ºi-a dat demisia. La mai bine de douã luni de la momentul iniþial de solidarizare cu Raed Arafat, un numãr foarte mic de protestatari, majoritatea „suspecþii de serviciu” ai activismului social din Bucureºti ºi Cluj, continuã sã cearã alte demisii ºi schimbãri ºi sã-ºi strige indignarea în Piaþa Universitãþii. Protestele din ianuarie, neaºteptate, spontane, temporar violente, cu participanþi dintr-o sumedenie de categorii socio-economice ºi cu ideologii dintre cele mai variate au dat naºtere unui vacuum de interpretare prin însãºi abundenþa interpretãrilor fragmentate, reducþioniste. Presa internaþionalã, de la Al Jazeera la BBC ºi New York Times5, a etichetat la unison manifestaþiile drept „proteste anti-austeritate”, corelînd astfel evenimentele din România cu valurile de nemulþumiri din Marea Britanie, Grecia sau Italia. Aceastã etichetã care, judecînd în contextul european al asaltului asupra statului social, ar putea pãrea justificatã la o primã vedere, reduce însã semnificaþia protestelor deconectîndu-le de specificitatea regionalã a societãþilor postsocialiste. 5

BBC News. 15 ianuarie 2012. „Several people hurt in Bucharest anti-austerity protest”. Disponibil online la www.bbc.co.uk/news/worldeurope-16565123 (accesat 11 martie 212); New York Times. 15 ianuarie 2012. „Protests Over Austerity Measures Turn Violent in Romania”. Dispnonibil online la www.nytimes.com/2012/01/16/world/europe/ romanians-protest-austeriti-measures.html (accesat 12 martie 2012).

166

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Dacã politicile de austeritate au fost butonul roºu declanºator, de ce nu au avut loc aceste proteste în 2009, cînd angajaþilor din sectorul public li s-au redus salariile cu 25%? O altã ipotezã vehiculatã, de data aceasta mai degrabã de cãtre tinerii intelectuali autohtoni de stînga, cautã sã plaseze manifestanþii din aºa-numita „iarnã româneascã” în logica luptei anticapitaliste, a opoziþiei la privatizarea excesivã ºi împotriva guvernãrii României, prin interpuºi politici, de cãtre structurile globale ale capitalului. Aidoma calificãrilor din presa internaþionalã, teza anti-capitalistã se concentreazã doar asupra unui capitol din poveste, confundã reveriile motivate ideologic cu realitatea ºi supraliciteazã scopul ºi mesajul diferitelor Pieþe ale Universitãþii, atribuindu-le protestatarilor mult mai multã conºtiinþã politicã ºi mai multe valenþe radicale decît au în realitate. Aceastã tezã a dimensiunii anti-sistem capitalist, enunþatã mai sus, reprezintã punctul de plecare, cîrligul articolului de faþã. Argumentul pe care caut sã îl dezvolt în cele ce urmeazã aratã cã protestele din ianuarie, deºi au conþinut o dozã «anti-sistem», au sfîrºit prin a consfinþi repoziþionarea, pe piloni chiar mai stabili ºi mai radicali, a ordinii sociale ºi politice de inspiraþie neoliberalã. În acest sens, interpretarea pe care o propun – mai degrabã ca temã de gîndire decît ca explicaþie totalizatoare a unui fenomen caracterizat de pluralitatea cauzelor, cerinþelor ºi efectelor – priveºte protestele din ianuarie ca pe o manifestare liminalã extraordinarã, un moment de anti-structurã, o supapã temporarã care, odatã obturatã, reconfirmã ºi relegitimeazã structura. Ordinea structuralã la care fac referire aici este cea a neoliberalismului ca ideologie, practicã ºi tehnologie de guvernare (Ong, 2005). Figura expertului, a tehnocratului – reprezentînd atît cauza, cît ºi soluþia protestelor din ianuarie –, ca expresie a optimizãrii neideologice a relaþiilor sociale ºi economice, e centralã acestui tip de tehnologie de guvernare. Pe urmele lui David Harvey


167

(2006:146), care priveºte neoliberalismul ca pe un fenomen naturalizat ºi sugereazã cã ideile ºi comportamentele pe care le inoculueazã acest tip de gîndire au devenit parte integratã a „modului habitual în care trãim, interpretãm ºi înþelegem lumea”, urmãresc sã reliefez mecanismele ideologice ºi opoziþiile binare prin care tehnocratul s-a consacrat drept agent mesianic al dezvoltãrii în postcomunism. În prima secþiune a acestui eseu, aduc în discuþie dimensiunea politicã a protestelor din ianuarie 2012, angajînd aparatul conceptual al lui Jacques Rancière, bazat pe distincþia dintre politicã ºi administraþie, ca mecanism al gîndirii ºi guvernamentalitãþii neoliberale. În a doua secþiune, descriu caracterul antistructurã a protestelor ºi revenirea la hegemonia guvernamentalitãþii de tip neoliberal în perioada postmanifestaþii. Ultimele secþiuni sunt dedicate expunerii critice a pãtrunderii neoliberalismului în România ºi a efectelor sale în contextul unei societãþi postsocialiste în încercarea de a releva mecanismele instaurãrii hegemoniei acestui tip de filozofie de guvernare. Sugerez, pe tot parcursul acestor secþiuni, cã hegemonia neoliberalismului e tributarã într-o mare mãsurã, societãþii civile construite pe baza conceptului vestic, à la Habermas, de participare, ºi a elitelor intelectuale care s-au erijat în promotori ai reformãrii instituþionale a structurii statului ºi, totodatã, în avocaþi ai purificãrii morale a capitalismului românesc de „restul comunist” (Polgar, 2009). Un rol aparte în aceastã expunere îi revine tehnocratului ºi specialistului ca agent ºi întrupare a ideologiei dominante ºi, totodatã, ca mecanism de fabricare a consensului. Mitul tehnocratului, argumentez în finalul acestui eseu, e produsul unui dublu proces al postsocialismului românesc tîrziu, care implicã, pe de-o parte, avansul anticomunismului ca metodã de purificare moralã ºi de stabilizare a capitalismului românesc ºi, pe de altã parte, delegitimarea sistemului politic.

168

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

1. Suspendarea consensului ºi întoarcerea la politic: „Suntem cetãþeni, nu populaþie” Gîndirea politicã a filozofului Jacques Rancière e dominatã de distincþia conceptualã dintre elementele binomului politicã (la politique) ºi ordinea politicã (la politie). Conceptele angajate de Rancière desemneazã politica drept opusã ordinii politice (la politie), termen înþeles de Rancière în sens extins drept ordine care înglobeazã sub aceeaºi umbrelã conceptualã ceea ce înþelegem în mod cotidian prin politicã: ordinea administrativã, activitatea executivelor ºi legislativelor, a partidelor politice, a structurilor birocratice, a instanþelor de judecatã etc. Politica e deci antagonicã politicilor. Aºadar, la Rancière, ordinea politicã face referire la organizarea pe verticalã a societãþii ºi este fundamentatã pe prezumþia inegalitãþii sociale. Politica, prin opoziþie, e concordantã unei logici a egalitãþii, deci defineºte ceea ce este specific opus ordinii poliþieneºti-administrative, activitatea care contestã ºi dizlocã ordinea, fracturînd configuraþia sensibilã a ordinii dominante ºi dominatoare. A fi politic înseamnã, prin urmare, a fi profund în dezacord, a fi politic în sensul profund litigant al termenului, în opoziþie cu ordinea poliþieneascã postulatã pe baza consensului ºi a supunerii administrative. În cea de-a doua parte a influentului sãu volum Disagrement (1999 [1995]), Jacques Rancière subliniazã cã modelul consensual neoliberal de politicã – mai bine zis de politici – nu reprezintã altceva decît o ilustrare perfectã a ordinii poliþieneºti fundamentatã pe debalansarea raportului dialectic dintre politicã ºi politici (vezi ºi Chambers, 2011). Acest binom al lui Rancière poate fi citit în conjuncþie cu noþiunea de guvernamentalitate (eng. „governmentality”, fr. „gouvernementalité”), arta de a guverna, definitã de Michel Foucault (1991[1979]), într-una dintre prelegerile sale de la


169

Collège de France, drept unealtã pastoralã ºi disciplinarã a puterii. Esenþialmente, guvernamentalitatea presupune introducerea economiei în practica politicã, managementul economic al populaþiei prin exercitarea suveranitãþii guvernamentale, prin mãsuri coercitive ºi pe cale paternalã, prin promisiunea de garantare a bunãstãrii ºi creºterii nivelului de trai. „Guvernamentalizarea statului” (eng. „governmentalization of the state”, fr. „gouvernementalisation de l’État”) pe care o identificã Foucault e facilitatã de expansiunea cunoaºterii ºtiinþifice a populaþiei, prin statisticã ºi demografie, care permite divizarea specializatã a aparatului guvernamental ºi instaurarea tehno-politicii, guvernarea exercitatã de experþi neideologici a cãror misiune e sã eficientizeze ºi sã optimizeze (Mitchell, 2002). De asemenea, procesul determinã ºi transformarea statutului obiectului guvernãrii. Dacã reveriile republicane îl desemneazã pe cetãþean ca subiect, obiect ºi suveran al statului, populaþia – noul obiect al guvernamentalitãþii, nu mai este caracterizatã de un ethos al participãrii cetãþeneºti în exercitarea suveranitãþii statului, ci, în calitate de obiect al guvernãrii prin cunoaºtere statisticã, este deprivatã de conºtiinþa ºi angajamentul politic. Suveranitatea, aºa cum sugereazã de altfel ºi scãderea constantã a participãrii electorale a populaþiei nu doar în România, ci în majoritatea democraþiilor vestice, nu mai e un produs al deliberãrii populare, ci un ansamblu de mãsuri administrative legitimate de promisiunea bunãstãrii generale care vizeazã, pe anumite niºe, populaþia prin politici instrumentale economice ºi sociale informate de logica economicã bazatã pe cost-beneficiu care normeazã relaþiile sociale (Chatterjee, 2004). Ethosul filozofiei politice neoliberale are depolitizarea guvernãrii ºi a guvernaþilor drept pilon al optimizãrii nonideologice a societãþii. Sumarizîndu-i pe Rancière ºi pe Foucault, înlocuirea politicii prin ordinea poliþieneascã, a suveranitãþii populare prin guvernamentalitate tehnopoliticã caracterizeazã societãþile neoliberale

170

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

contemporane; problemele ce þin de exercitarea guvernamentalitãþii ºi tehnologiile utilizate în deservirea acestor scopuri „au devenit singurele tipuri de manifestare politicã, singurul spaþiu real pentru luptã ºi contestare politicã” (Foucault, 1991: 103). Luptele nu se mai dau, aºadar, decît pentru optimizarea aparatului menit sã optimizeze. Protestele din ianuarie pot fi înþelese, din aceastã perspectivã, drept o întoarcere la politicã, în sensul radical avansat de Rancière, drept o fisurã în consensul pe care-l incumbã ordinea politico-administrativã, o pauzã de la guvernamentalitatea raþionalã, o manifestare anarhicã a nemulþumirii ºi disensiunii. Politicul, în înþelegerea datã de Rancière ºi extinsã de Slavoj ¦iûek, presupune ieºirea din sfera normativã a practicilor de guvernare ºi chestionarea ºi contestarea principiilor care structureazã ordinea dominantã (cf. Dikec, 2005). Cum altfel am putea interpreta nesupunerea faþã de prescripþiile ordinii sociale manifestatã prin însãºi prezenþa fizicã, în spaþiul public, puternic reglementat, a protestatarilor? Cum altfel, dacã nu drept o întoarcere la disensiune, poate fi înþeleasã polifonia, adesea cacofonicã, a nemulþumirilor ºi cererilor demonstranþilor, cînd unii strigau pentru reinstaurarea monarhiei, alþii cereau întãrirea statului, alþii scandau pentru un stat minimal, iar alþii propovãduiau abolirea capitalismului? Cum altfel, dacã nu ca o contestare a sistemului, putem interpreta politica fãcutã în stradã, în afara logicii electorale, ºi respingerea durã a politicului (în sensul de pãrtinic, legat de partide politice) exprimat prin scandarea „PDL ºi USL, aceeaºi mizerie” ºi prin alungarea unor lideri politici care au fost îndeajuns de nesãbuiþi ca sã aparã în Piaþa Universitãþii? Ce altceva înseamnã lipsa de structurã ierarhicã a protestatarilor, refuzul de-a cere autorizaþie pentru proteste sau incapacitatea unor lideri autodesemnaþi de-a cãpãta legitimitate sau epurarea organicã, de cãtre corpul Pieþei, a celor care strigau împotriva minoritãþii maghiare sau a membrilor formaþiunii Noua Dreaptã?


171

Cum s-a manifestat Puterea în faþa manifestãrilor prin excelenþã politice? Iniþial, a apelat la invective, prin calificãri de tipul „viermi”, „ciumpalaci”, „mahala violentã ºi ineptã”. Aceste adresãri sunt ilustrative pentru „ultra-politicã”, sintagma prin care ¦iûek (2005a:71) defineºte „o falsã radicalizare a dezacordului prin construcþia unui celãlalt absolut, iar aceastã absolutizare eliminã orice temei pentru o confruntare realã”. Acelaºi lucru e valabil ºi pentru stigmatizarea suporterilor de fotbal ca marginali devianþi, calificaþi drept singuri responsabili de acþiunile violente în opoziþie cu „protestatarul bun”, paºnic. În afarã de aceste tehnici ultrapolitice, reprezentanþii Puterii nu au avut alte reacþii retorice notabile timp de cîteva sãptãmîni. Nici nu e de mirare întrucît, Puterea, în plin proces de depolitizare ºi raþionalizare, nu are instrumente de a rãspunde discursiv acestui tip de manifestãri politice. Pe de altã parte, discursul antisistem al Pieþelor Universitãþii îi contesta Puterii însãºi legitimitatea de-a avea o reacþie. Invitaþiile repetate la dialog lansate de reprezentanþii partidelor aflate la guvernare cãtre protestatari nu reprezintã altceva decît încercãri de repunere a politicului discordant în limitele controlabile ale guvernamentalitãþii. De exemplu, în timpul unui interviu televizat, noul premier, Mihai Rãzvan Ungureanu, a afirmat necesitatea dialogului cu Piaþa. În rãspuns, unul dintre cei mai vocali demonstranþi, desemnat de mass-media drept lider al protestatarilor, a declarat cã refuzã o vizitã la guvern atît timp cît considerã executivul drept ilegitim6. Cãutarea dialogului e o tehnologie a guvernamentalitãþii, o încercare de relegitimare a ordinii administrative. Prin opoziþie, refuzul dialogului în limitele impuse de sus 6 VoxPublica. 14 martie 2012. „Claudiu Crãciun: Nu mã duc la Palatul Victoria, dialogãm dupã ce MRU îºi dã demisia”. Disponibil online la http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/claudiu-craciun-numa-duc-la-palatul-victoria-dialogam-dupa-ce-mru-isi-da-demisia75944.html (accesat 14 martie 2012).

172

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

în jos ºi punerea la îndoialã a însãºi legitimitãþii eventualului partener de dialog reprezintã un act politic. Michel Foucault, în analiza pe care o face transformãrii istorice a suveranitãþii, evidenþiazã cã guvernamentalizarea statului nu presupune ruperea totalã ºi definitivã de principiile anterioare ale societãþilor princiare bazate pe suveranitate ºi pe disciplinã: Nu trebuie sã vedem lucrurile în termenii înlocuirii unei societãþi a suveranitãþii cu o societate disciplinatorie ºi înlocuirea subsecventã a unei societãþi disciplinare cu o societate a guvernãrii; în realitate avem de-a face cu un triunghi suveranitate-disciplinã-guvernãmînt, care are drept þintã primarã populaþia ºi, ca mecanism esenþial, aparatele de securitate (1991: 102). Puterea guvernamentalã funcþioneazã, aºadar, îmbinînd guvernarea economicã raþionalã, mãsurile disciplinare ºi o legitimare popularã. Am sugerat mai sus cã, pe durata protestelor din Pieþele Universitãþii, Puterii i-a fost suspendatã legitimitatea izvorîtã din sprijinul popular. De legitimitatea administrativã, cît ºi de dimensiunea ei pastoralã, nici nu poate fi vorba. În primul caz, pentru cã protestatarii au acuzat proasta gestionare a resurselor statului. În al doilea caz, pentru cã politicile de austeritate aplicate de guvern sub presiunea Fondului Monetar Internaþional (FMI) au coborît semnificativ nivelul de trai al populaþiei.ºi au reprezentat una dintre cauzele principale pentru care mãmãliga a explodat. Datele publicate de Biroul de Statisticã al Uniunii Europene, subliniazã profunzimea stãrii de privaþiune a locuitorilor României. Potrivit studiului Eurostat, 41,6% din populaþia României, aproximativ 6,6 milioane de oameni, trãiesc în sãrãcie sau riscã sã ajungã în aceastã situaþie vecinã cu excluziunea socialã. Scandarea „cine sare/bani nu are” repetatã în Piaþa Univer-


173

sitãþii e poate chiar mai grãitoare decît orice numere abstracte privitoare la condiþia economicã a populaþiei. Disciplina, în forma ei represivã, a rãmas soluþia ultimã de menþinere a unei puteri ºi a unei ordini politice delegitimate pe toate fronturile în faþa avansului surprinzãtor al politicului. Prezenþa covîrºitoare a jandarmilor în Pieþele Universitãþii, justificatã, în discursul guvernanþilor români, de imperativul „garantãrii siguranþei” cetãþenilor, reprezintã o încercare a ordinii administrative de a epura spaþiul public (i.e., o piaþã, o stradã sau tribuna unui stadion) de ameninþarea dezacordului politic ºi de a restabili ordinea. Acþiunile recente ale forþelor Jandarmeriei ºi ale altor aparate de securitate controlate de stat sau controlate privat sunt sugestive pentru obsesia eliminãrii disensiunii. Revelator este modul în care acþioneazã jandarmii împotriva oricãrei manifestaþii cu substrat politic, în sensul radical al termenului cu care operez aici. O practicã obiºnuitã a jandarmilor este sã-i ridice cu duba pe protestatari ºi sã-i transporte la secþia de poliþie pentru identificare ºi verificare, deºi legea prevede cã identificarea se poate face la faþa locului. De fiecare datã, duba îi duce pe manifestanþi la secþii de poliþie cît mai îndepãrtate de locul de desfãºurare a protestului. Dupã incidentele violente din 15 ianuarie, aproape fiecare acþiune de protest a activiºtilor împotriva proiectului minier de la Roºia Montanã sau a celor ce se împotrivesc exploatãrii gazelor de ºist de gigantul energetic american Chevron, se încheie cu activiºti luaþi pe sus cu forþa, plimbaþi cu duba, duºi la secþii de poliþie unde sunt þinuþi ore la rînd. Acelaºi lucru s-a întîmplat recent pe stadioanele din România care au devenit spaþii în care protestatarii ºi militanþii cautã din ce în ce mai frecvent sã-ºi expunã mesajele ca sã beneficieze de acoperirea mass-mediei de care se bucurã fotbalul. De fiecare datã cînd în tribune apar bannere cu mesaje politice sau critice,

174

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

angajaþii firmelor private de pazã ºi jandarmii detaºaþi la stadion confiscã bannerele ºi-i evacueazã pe purtãtorii lor. Aceste intervenþii ale jandarmilor sunt greu de încadrat drept mãsuri de garantare a siguranþei publice. Ele aparþin mai degrabã biopoliticii foucauldiene: se urmãreºte în mod evident îndepãrtarea fizicã a indezirabililor din spaþiul public. Se pare cã ordinea dominantã nu poate tolera manifestãrile pe care nu le poate trece prin propriul filtru normativ. James C. Scott, în studiul sãu despre statul modern, Seeing Like a State (1998), oferã o criticã a practicilor politice care suprapun ºi impun structurã ierarhicã asupra elementelor sociale, urmãrind prin aceasta sã odoneze societãþile ºi culturile care s-au dezvoltat neierarhic. Acest proces de ordonare, care face realitãþile sociale lizibile într-o logicã administrativã are la bazã simplificãri statale ºi ocultãri ale nuanþelor sociale. Tentativele de normare a manifestãrilor publice sunt circumscrise acestei logici a simplificãrii; ele vizeazã transformarea manifestãrilor publice în evenimente controlabile. Noul proiect de lege a adunãrilor publice întocmit de coaliþia de guvernare în 2011 prevede, printre altele, interdicþia de a organiza mitinguri în apropierea oricãror obiective aflate sub pazã militarã. Întîmplãtor, clãdirile Preºedinþiei, Guvernului, Parlamentului ºi ale tuturor ministerelor se încadreazã în aceste categorii de obiective protejate prin lege de manifestãri antagonice Puterii, oricare ar fi ea. Politicul trebuie þinut departe de instituþiile statului. Un exemplu poate chiar mai ilustrativ în acest sens, pentru cã se evidenþiazã o întrepãtrundere de drepturi ºi coerciþii, menite sã îngrãdeascã libertatea sub deghizarea garantãrii ei, este proiectul „Agora”, iniþiat de primarul Capitalei ºi de Asociaþia ProDemocraþia, care vizeazã sã transforme Piaþa Universitãþii din Bucureºti, prin consacrare ºi delimitare, într-un spaþiu pentru dezbateri publice cetãþeneºti, în fapt, un spaþiu de protest normat.


175

Spre deosebire de modul dezordonat în care a fost ocupat în ianuarie, odatã transformat într-o agorã, spaþiul Pieþei ºi protestele care ar avea loc aici ar deveni reglementate, edulcorate ºi plivite de orice potenþial de ameninþare. Potrivit proiectului aflat pe agenda Consiliului Local al Municipiului Bucureºti, agora ar urma sã fie deschisã între orele 9.00 ºi 19.00, zona ar fi supravegheatã prin camere video ºi s-ar permite participarea a maxim 50 de persoane. Cei care vor dori sã se exprime în acest spaþiu de „protest instituþionalizat” vor trebui sã se înscrie la Primãrie, menþionînd tema, data ºi durata dezbaterii iniþiate. Exprimarea însãºi va fi reglementatã, în sensul cã vorbitorii se vor adresa publicului de la o tribunã, unul cîte unul, pe rînd. Protestul devine astfel „civilizat”, normat ºi lizibil. Protestul cu bilet de voie de la autoritãþi nu mai are nimic de-a face cu ideea de protest, ci reprezintã cel mult un simulacru. Dacã, aºa cum sugereazã Foucault, guvernamentalizarea statului cautã sã producã subiecþi supuºi care îºi duc lupta politicã în limitele prescrise de regulile guvernamentalitãþii, protestele din ianuarie consemneazã o reafirmare, din partea protestatarilor, a unui statut cetãþenesc, cu pretenþii deliberative. Privite restrîns, protestele au fost, incontestabil, politice. O schimbare a distanþei focale, prin contextualizarea protestelor ºi conectarea lor cu evenimentele care le-au precedat ºi care le-au urmat, ar putea sã ofere o perspectivã mai largã, care vãdeºte un conþinut mai puþin idealist. Aceastã secþiune e intitulatã, deloc întîmplãtor, „suspendarea consensului” ºi nu „ruperea consensului”. Breºa creatã de politizarea guvernaþilor a fost, desigur, una temporarã. Protestatarii au cerut demisia guvernului ºi au obþinut-o, chiar dacã preºedintele Bãsescu ºi fostul premier Emil Boc au declarat cã aceastã demisie fusese discutatã încã din decembrie 2011. Au cerut alþi politicieni la conducere, au obþinut altã conducere. Cu toate acestea, „Pieþele”

IARNA

176

VRAJBEI NOASTRE

Universitãþii, cel puþin vocile lor cele mai radicale, au pierdut. Dacã impactul dur asupra populaþiei al politicilor extrem-neoliberale7 ale factorilor de decizie politicã ºi administrativã au contribuit la inflamarea spiritelor în ianuarie, cum putem înþelege încheierea protestelor ºi reluarea, de aceastã datã fãrã opoziþie publicã, a aceluiaºi tip de politici pe care Pieþele le-au contestat vehement?

2. Liminalitatea protestelor: de la neoliberalism la neoliberalism De la ce au pornit protestele ºi cum s-au terminat? Sã recapitulãm cronologia evenimentelor din ianuarie cu aceastã întrebare în minte. Publicul s-a aprins în urma umilirii unui expert, manifestaþiile de susþinere a doctorului Raed Arafat au continuat cu dizlocarea ordinii sociale în spaþiul public ºi a mersului obiºnuit al guvernãrii. Nici retragerea proiectului de lege a sãnãtãþii, nici eficienþa represivã a jandarmilor ºi nici reinstituirea în postul de sub-secretar de stat a doctorului demisionar nu au fost în mãsurã sã stãvileascã numãrul din ce în ce mai mare al manifestanþilor. Cîteva zile mai tîrziu, dupã ce guvernul Emil Boc ºi-a anunþat demisia ºi a fost înlocuit cu unul format din miniºtri din rîndul tinerilor specialiºti – calitãþi subliniate de cãtre preºedinte ºi 7

Sintagma „neoliberalism extrem” aplicatã aici nu e o exagerare. Doi analiºti economici ai agenþiei Reuters avertizeazã cã politicile cerute de FMI în România sunt mult mai dure decît oriunde în altã parte, deºi România „nu are nevoie în mod evident de mãsuri extreme”. Martin Hutchinson ºi Christopher Swann, 9 februarie 2012. „Harsh IMF approach courts disaster in Romania”. Reuters. Disponibil online la http://blogs.reuters.com/breakingviews/2012/02/09/harsh-imf-approachcourts-disaster-in-romania/ (accesat 13 martie 2012).


177

reprezentanþi ai coaliþiei guvernamentale –, ordinea s-a restabilit surprinzãtor de uºor. Odatã ce protestele s-au temperat, guvernul Ungureanu a revenit, pe poziþii chiar mai radicale, la guvernamentalitatea de tip neoliberal, la politici fãrã politicã. De pildã, într-un moment de vîrf al manifestaþiilor din þarã, Ministrul Transporturilor declara cã suspendã planul de-a concedia 1.100 de angajaþi ai Cãilor Ferate Române o mãsurã de restructurare prevãzutã în acordurile încheiate de România cu instituþiile financiare internaþionale. Odatã ce intensitatea protestelor a scãzut considerabil, noul ministru a dat undã verde restructurãrii, fãrã ca strada sã se mai inflameze. Acest tip de desfãºurare a protestelor e foarte similar cu o fazã de liminalitate, caracteristicã ritualurilor religioase sau carnavalurilor, teoretizatã de Victor Turner, pe urmele lui Arnold van Gennep. Fazele liminale, ambigue prin excelenþã, presupun o retragere, temporalã ºi spaþialã, din sfera normalã a acþiunii sociale. În asemenea situaþii, „însãºi structura societãþii e temporar suspendatã” ºi se instaureazã ceea ce Turner conceptualizeazã drept communitas, o stare în care diferenþele sociale, ierarhiile ºi identitãþile se dizolvã. Deºi liminalitatea ºi communitasul sunt mai degrabã caracteristice societãþilor tribale, conceptele au aplicabilitate ºi în societãþile industriale. În societãþile industriale, aceste fenomene se desfãºoarã în afara limitelor proceselor economice, politice ºi structurale, iar manifestãrile pe care le genereazã contestã adesea însãºi structura socialã. Evenimente precum revoluþiile pot fi considerate drept liminale în condiþiile în care provoacã disoluþia temporarã a ordinii ºi pot conduce la transformãri sociale majore. Aproape invariabil însã, stãrile liminale vor sfîrºi prin a redeveni parte a unei ordini sociale. Prin urmare, liminalitatea presupune destructurarea ordinii sociale ºi apoi revenirea la structurã, pe care fie o reconfirmã, fie o transformã (Turner, 1969; vezi ºi Deflem, 1991 ºi Szakolczai, 2009).

178

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Pentru cîteva sãptãmîni, în timpul protestelor, ordinea socialã a vieþii cotidiene a fost suspendatã ºi întoarsã pe dos. Puterea politicã s-a prefãcut absentã, ciclul administrativ s-a suspendat aparent, iar într-un final, guvernul ºi-a dat demisia. Spaþiul public, puternic normat în mod obiºnuit, a fost ocupat de populaþie, iar traficul rutier, întrerupt la rãstimpuri. Unii jandarmi au devenit victime ale agresiunii ºi la rîndul lor agresori, în loc sã rãmînã apãrãtori ai drepturilor cetãþeneºti; tensiunile dintre simpatizanþii de stînga ºi cei de dreapta aflaþi în Pieþele Universitãþii s-au estompat, ultraºii din fotbal, adesea misogini, au pactizat cu feministele (vezi ºi Stoica în acest volum), oamenii fãrã adãpost ºi marginalii din Ferentari ºi-au strigat nemulþumirile la unison cu studenþii ºi profesorii universitari. Dimensiunea carnavalescã specificã momentelor de antistructurã a fost, de asemenea, prezentã. Unii protestatari, de exemplu, ºi-au ascuns chipurile sub mãºti înfãþiºîndu-l pe Guy Fawkes – figurã centralã a Complotului Prafului de Puºcã, reciclat în avatar al militanþilor pe Internet, au afiºat mesaje suprarealiste („Sã vinã Chuck Norris”, „Mai foloseºte cineva Internet Explorer 6?”), sau mesaje autoironice („Vã rugãm sã ne scuzaþi/Nu producem cît furaþi”), ºi s-au pus în scenã spînzurãri în efigie. Starea de liminalitate s-a încheiat, vãrsîndu-se înapoi în legalitate, dupã ce mitul salvator al tehnocratului specialist a fost readus în joc. Mitul tehnocratului fusese însã zguduit temeinic de preºedinte chiar pe 9 ianuarie prin intervenþia sa împotriva lui Raed Arafat. Declaraþia de presã a preºedintelui Bãsescu din 25 ianuarie, prima adresare a Puterii cãtre þarã la mai bine de douã sãptãmîni de la izbucnirea protestelor de stradã, meritã o atenþie deosebitã întrucît e simptomaticã pentru tipul de gîndire al tehnopoliticii. Preºedintele a recunoscut cã românilor le e greu, a redus nemulþumirile protestatarilor la „semnale legate de sãrãcie, de aroganþã a politicienilor sau legate de corupþie”, a continuat


179

admiþînd, în treacãt, cã proiectul de „modernizare a statului”, al cãrui proponent ºi principal promotor este, a creat nemulþumiri, dar altã opþiune nu existã. A continuat apoi comunicînd o serie de date statistice privind creºterea economicã preconizatã, ca sã încheie metaforic prin asigurarea cã în calitatea sa de fost comandant de navã, nu are cum sã rateze portul8. Pe scurt, proiectul neoliberal continuã ºi e nevoie de solidaritate ºi disciplinã socialã pentru punerea lui în practicã. Preºedintele ºi-a asumat discursul unui expert care nu poate greºi pe fond, pentru cã „ºtim unde suntem, ºtim ce avem de fãcut”, ci maxim pe formã, în sensul cã nu a oferit explicaþii corespunzãtoare. În aceeaºi calitate de expert, preºedintele nu-ºi poate schimba opinia, pentru cã ºtie cã are dreptate. Numirea noului guvern a desãvîrºit procesul început de replierea preºedintelui Bãsescu. Sondajele de opinie realizate dupã instalarea guvernului condus de Mihai Rãzvan Ungureanu indicã o îmbunãtãþire a imaginii guvernului ºi îl plaseazã pe noul premier în fruntea topului popularitãþii. Cel mai recent sondaj, realizat de CSOP, aratã cã premierul se aflã pe locul al doilea ca popularitate, dupã ºeful Bãncii Naþionale, Mugur Isãrescu, un alt tehnocrat. De asemenea, PDL a urcat cu patru procente în sondaje dupã instalarea în funcþie a noului guvern. Acest capital de încredere, de care se bucurã atît Mugur Isãrescu, cît ºi Mihai Rãzvan Ungureanu, venit în fruntea guvernului pe poziþie de tehnocrat cu sprijin de partid, e circumscris unui fenomen mai larg, care atestã întîietatea specialiºtilor în raport cu politicienii. Dintr-o perspectivã mai largã, acest dispreþ faþã de politic, 8 Declaraþie de presã a preºedintelui României, Traian Bãsescu (Palatul Cotroceni, 25 ianuarie 2012). Disponibilã online la http:// presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13564&_PRID=ag (accesat 2 martie 2012).

180

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

combinat cu popularitatea tehnocraþilor e un simptom ce sugereazã hegemonia politicã ºi culturalã a neoliberalismului în România.

3. Neoliberalismul: de la formulare la naturalizare în spaþiul românesc Neoliberalismul e asociat cu grupul de economiºti concentraþi în anii ’60 în jurul ªcolii de la Chicago, care, influenþaþi de epistemologia economicã a filozofului liberal austriac Friedrich von Hayek, bazatã pe Homo Economicus ca subiect ºi obiect al pieþei libere, au dezvoltat o doctrinã economicã centratã pe individualism, proprietate privatã ºi anti-etatism ca alternativã la keynesianism. Adoptatã sub formã de filozofie de guvernare în anii ’80 în Marea Britanie ºi Statele Unite, a servit ca bazã pentru demantelarea statului social birocratic sub Margaret Thatcher, respectiv Ronald Reagan. În economia politicã de inspiraþie marxistã, neoliberalismul e criticat pentru cã riscã sã incapaciteze democraþia, pentru cã urmãreºte restaurarea conducerii de clasã sub paravanul retoricilor despre libertate individualã, responsabilitate personalã, privatizare, proprietate privatã ºi piaþã liberã ºi, drept urmare, genereazã sãrãcie ºi determinã inegalitãþi sociale, cã reprezintã o formã de imperialism dat fiind cã este impus de forþe externe ºi/sau de elite nepolitice asupra statelor naþionale (pentru o sumarizare a criticilor neoliberalismului, vezi Barnett, 2009). Doctrina a fost exportatã, în anii ’90, sub forma „consensului de la Washington” ºi prin intermediul Fondului Monetar Internaþional ºi al Bãncii Mondiale, în America Latinã, Africa Subsaharianã ºi în fostul bloc comunist din Centrul ºi Estul Europei. În cazul þãrilor proaspãt ieºite din comunism, (neo)liberalizarea


181

venea ca metodã de ajustare structuralã a economiilor socialiste la principiile competitivitãþii ºi ale pieþei libere, cu accent pe privatizare ca mecanism de transformare a economiei planificate în economie de piaþã capitalistã ºi pe formarea societãþii civile, ca mijloc de democratizare. „Legiunile de consultanþi vestici” sosiþi în þãrile ex-comuniste (Cohen ºi Schwartz, 1992:1) ºi profeþii locali ai liberalizãrii argumentau, mai degrabã ideologic decît economic, în favoarea eliminãrii ingerinþei statului în economie ca soluþie sine qua non care sã paveze natural calea spre economia de piaþã, încredinþaþi cã „un sistem economic dominat de întreprinderi socialiste în care libertatea antreprenoriatului privat este introdusã va tinde sã evolueze într-un sistem capitalist” (Balcerowicz, 1995:3). „Refoluþiile” din 1989, cum denumeºte istoricul britanic Timothy Garton Ash (1993) transformãrile hibride din Europa Centralã ºi de Est, aveau sã deschidã calea spre instaurarea neoliberalismului ca paradigmã hegemonicã. Don Kalb sintetizeazã agenda vesticã a transformãrii þãrilor din Europa Centralã ºi de Est astfel: „Cãderea Zidului Berlinului în numele societãþii civile a dat monetariºtilor aflaþi la putere în Vest, antrenaþi sã combatã stagflaþia ºi democraþia socialã încã de la mijlocul anilor ’70, ºansa de a dezvolta un nou discurs hegemonic asupra istoriei, discursul globalismului. Disoluþia forþelor globale opozante ºi a graniþelor teritoriale dupã Rãzboiul Rece au impus neoliberalismul triumfant ca singurã sursã pentru agendele schimbãrilor sociale ºi dezvoltãrii, fãrã noimã botezate drept «reforme». Aceastã agendã trîmbiþeazã tripleta liberalizarestabilizare-privatizare ºi promoveazã acest pachet de politici în numele societãþii civile ºi a dezvoltãrii economice.” (2002: 321)

182

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Liberalizarea a venit cu intensitãþi diferite în þãrile din fostul bloc estic, ele însele diferite structural, însã avea sã devinã limpede, chiar ºi pentru cei mai fervenþi avocaþi ai pieþei libere, cã tranziþia de la comunism la democraþia de piaþã nu avea cum sã fie atît de linã ºi de naturalã cum era prezis la începutul anilor ’90. Aspectele care fuseserã omise þineau de interconectarea funcþionalã a întreprinderilor socialiste ºi capacitatea economiei comuniste de a se reproduce ºi de a rezista transformãrii (Burawoy ºi Krotov, 1992), de dependenþa de trecut (path dependency – vezi Stark, 1992, 1996), de absenþa unei clase capitaliste (Eyal, Szelenyi ºi Townsley, 1998; Burawoy, 1999) sau de rezistenþa popularã la schimbare. În cazul României, acestor aspecte li s-a adãugat reticenþa puterii instalate dupã cãderea regimului Ceauºescu de-a adopta reformele liberale radicale. Date fiind diferenþele fundamentale dintre sistemele comuniste ºi capitalismul vestic, cadrul instituþional ºi consensul popular trebuiau sã fie fabricate printr-o serie de reforme politice structurale, iar la nivel de proces cultural prin influenþarea, în varii forme, a conþinutului reprezentaþional mental în vederea transformãrii „omului socialist” în „omul capitalist”. În România, la fel ca în alte state în tranziþie, a trebuit sã fie create instituþii capitaliste cu ruinele celor comuniste (Stark, 1990) ºi subiectivitãþi umane prin noi metode de definire ºi control a timpului, spaþiului, muncii, producþiei consumului etc. (vezi Dunn, 2004 pentru subiectivarea muncitorilor polonezi; vezi Petrovici, 2010, pentru subiectivarea muncitorilor în servicii ºi cultura corporatistã în România). Neoliberalizarea, noteazã David Harvey – unul dintre cei mai fervenþi critici ai neoliberalismului de pe poziþii de economie politicã marxistã – a ajuns însã sã fie un fenomen hegemonic global tocmai pe calea reformelor instituþionale substanþiale ºi ajustãrilor discursive:


183

Pentru ca orice sistem de gîndire sã devinã hegemonic e necesarã articularea de concepte fundamentale care ajung sã fie într-atît de adînc încriptate în înþelegerea de bun-simþ, încît devin de la sine înþelese ºi de netãgãduit. Pentru ca aceasta sã se întîmple, nu orice concepte vechi vor fi de folos. Va trebui construit un aparat conceptual care sã vinã aproape „natural” atât în întîmpinarea intuiþiilor ºi instinctelor noastre, în calea valorilor ºi dorinþelor noastre, cît ºi a posibilitãþilor ce par inerente lumii sociale în care trãim. (2006:146) Aºadar, în logica de inspiraþie gramscianã a lui Harvey, hegemonia sistemului de idei ºi reproducerea inegalitãþilor sociale pe care le presupune neoliberalismul sunt fundamentate ºi dependente, pe de-o parte, de transformarea structurilor instituþionale ºi, pe de altã parte, de obþinerea consimþãmîntului actorilor subordonaþi. Pe aceeaºi linie de raþionament, Aihwa Ong teoretizeazã douã tipuri de „tehnologii de optimizare”, care corespund cu direcþiile transformative enunþate mai sus. Tehnologiile de supunere sunt definite drept acele mecanisme care informeazã strategiile politico-administrative în demersul de a optimiza productivitatea populaþiei. Tehnologiile de subiectivare sunt conturate în jurul unor sisteme de cunoaºtere ºi de expertizã menite sã inducã independenþa individualã ºi autoguvernarea (e.g., regimuri de sãnãtate, dezvoltarea personalã, stimularea iniþiativei antreprenoriale cf. lui Ong, 2006:6). Tehnologiile de subiectivare corespund dimensiunii etice bazate pe responsabilitate individualã a ideologiei neoliberale, iar cele de supunere, unei dimensiuni economico-funcþionale izvorîtã din imperativul eficienþei ºi eficientizãrii (idem.: 11). În secþiunile urmãtoare, mi-am propus sã expun schematic funcþionarea acestor tehnologii de guvernare în România

184

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

postsocialistã. Reformele instituþionale, cele ce corespund tehnologiilor de supunere, s-au implementat la presiunea organismelor internaþionale ºi a societãþii civile emergente. Transformãrile ce þin de subiectivitãþi sunt conectate cu performarea ritualicã a anticomunismului ca metodã de rupere de trecutul comunist.

4. „Vrem paradisul promis cînd am ieºit din comunism”9: excepþionalitatea capitalismului românesc „Noi nu am avut un Havel”, e una dintre lamentãrile comune elitelor intelectuale ºi politice autohtone care descriu foarte sugestiv angoasa „tranziþiei” româneºti incomplete de la comunism la capitalismul de piaþã. Documentarul Kapitalism – reþeta noastrã secretã al regizorului Alexandru Solomon captureazã poate cel mai bine frustrarea tranziþiei incomplete. Filmul spune povestea devenirii mai multor cîºtigãtori ai postcomunismului care au reuºit sã-ºi valorifice poziþiile privilegiate din comunism (ori capitalul politic) în capital economic. Teza implicitã, formulatã de regizor încã din titlu, e cã acel capitalism instaurat în anii ’90 în România ºi care a facilitat ascensiunea economicã a unor oameni de afaceri precum Dinu Patriciu, Dan Voiculescu sau George Copos, reprezintã, în fapt o mutaþie localã (reþeta noastrã), o depãrtare de modelul ideal al capitalismului vestic, o variantã hibridã de comunism ºi capitalism (numitã kapitalism). Cuvintele economistului Lucian Croitoru (2012), consilier al guvernatorului Bãncii Naþionale a României, sintetizeazã foarte elocvent cliºeul „capitalismului de Dîmboviþa”: „În România, clicile (acea simbiozã apãrutã dupã revoluþie între creatorii de reguli ºi noile elite de 9 Textul unei pancarte expuse de o protestatarã în Piaþa Universitãþii din Bucureºti.


185

afaceri) au capturat economia încã din decembrie 1989. Criza actualã din România este în primul rînd expresia eºecului guvernelor de a instaura capitalismul”. Cu alte cuvinte, problema nu ar fi capitalismul în sine, pentru cã românii nu l-au gustat niciodatã în varianta sa purã, ci aplicarea lui localã, cu actori locali; soluþiile întrezãrite þin de alinierea „kapitalismului” românesc la capitalism, ajustare care nu poate fi realizatã decît printr-un proces radical de schimbare a mentalitãþilor, marota discursurilor despre reformã, piaþã ºi dezvoltare. La nivel politic, tehnologiile de supunere, marile reforme instituþionale, au fost, în primul rînd, mai mult impuse din exterior, prin condiþionalitãþi ale FMI ºi Bãncii Mondiale ºi prin acquis-ul european, decît pornite ca proiecte politice interne. Cel puþin în timpul guvernãrilor FSN, PDSR ºi PSD. Aºa cum observã Eyal (2000) în cazul Cehoslovaciei, neoliberalizarea þãrii nu e tributarã doar presiunilor externe, ci ºi a celor venite din interior, dinspre societatea civilã în alianþã cu pieþele. Tehnologiile de subiectivare sunt legate inclusiv de resurgenþa discursului anticomunist atît la nivel politic, cît mai ales la nivelul elitelor intelectuale ºi al societãþii civile. Spre deosebire de Polonia, fosta Cehoslovacie ºi Ungaria, unde anticomuniºtii, activi încã dinainte de 1989 într-o formã incipientã de societate civilã, au obþinut puterea prin alegeri libere, în România, foºtii comuniºti din eºalonul doi al partidului au cîºtigat nu doar primele alegeri libere din 1990, ci ºi pe cele din 1992. Ion Iliescu ºi aparatul politic pe care l-a coagulat în jurul sãu s-au aflat la putere timp de 10 ani (i.e., 1990-1996 ºi 2000-2004) în istoria recentã a României. Se pot spune multe despre Ion Iliescu, dar cu siguranþã nu cã ar fi fost vreun entuziast al reformei economice radicale. În locul terapiilor de ºoc care au zguduit temeinic societatea polonezã ºi cea din Cehia, Iliescu ºi apropiaþii sãi au promovat, mai degrabã, privatizarea gradualã. Menþinerea

186

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

controlului asupra majoritãþii marilor întreprinderi ºi regii de stat, a generat ºi girat însã o formã de „corporatism politic” care a facilitat apariþia capitaliºtilor politici, îmbogãþiþi prin intermediul relaþiilor politice ºi nu neapãrat prin mecanismele competiþiei libere (Chelcea, 2004; Stoica, 2004). Reformele structurale încercate de Convenþia Democratã, o alianþã compusã din foºti dizidenþi anticomuniºti, tehnocraþi, intelectuali ºi membri ai societãþii civile, aflatã la conducerea þãrii între 1996 ºi 2000, au fost de un eºec rãsunãtor ºi au dus România la un pas de-a intra în zodia populismului xenofob al lui Corneliu Vadim Tudor. Agenda reformistã a societãþii civile avea sã se întoarcã însã în prim-plan în 2004, anul victoriei unei alianþe condusã de actualul preºedinte Traian Bãsescu. Programul sãu de reformã nu se limiteazã doar la restructurarea statului – prin reducerea aparatului bugetar ºi prin demantelarea statului social – ci la transformarea relaþiei dintre stat ºi economie printr-un nou val de privatizãri. Agenda societãþii civile, susþinutã de PDL, cuprinde ºi dimensiunea unei transformãri morale care se bazeazã pe condamnarea comunismului ºi eliminarea rãmãºitelor sale structurale, vãzute drept principale piedici în calea instaurãrii unui capitalism transparent ºi competiþional. Într-o bunã mãsurã, România recentã trece printr-un val de purificare moralã asemãnãtor celui prin care a trecut Cehia la începutul anilor ’90 ºi care a constituit fundaþia instituþiilor capitaliste ºi democratice actuale (Eyal, 2000). Legea lustraþiei, care interzice unor categorii de foºti deþinãtori de funcþii publice în comunism sã fie numiþi, vreme de cinci ani, în funcþii publice, a fost adoptatã de Parlamentul României la 22 de ani dupã cãderea comunismului; din acest punct de vedere, unele voci susþin cã legea în prezent are o aplicabilitate extrem de redusã, fiind inutilã. Pe aceleaºi coordonate, remarc ºi condamnarea performativ-politicã a comunismului în Parlamentul României, laolaltã cu radicalizarea


187

discursurilor anti-stat, cu stigmatizarea angajaþilor publici (e.g., „leneºi”, „ineficienþi,” „graºi”) ºi cu transformarea la nivel semantic a categoriilor defavorizate în „asistaþi social”. Anticomunismul, chiar informat ºtiinþific, a devenit aºadar o dimensiune centralã a agendei reformatoare, un sprijin pentru Putere, nu doar prin calitatea de „antioxidant ideologic” (¦iûek, 2005b:6-10), dar ºi prin conotaþia eticã, a remodelãrii subiectivitãþilor în sensul respingerii trecutului comunist care a generat subiecþi dependenþi, fãrã iniþiativã proprie, în opoziþie cu subiectivitãþile capitaliste ce presupun responsabilitate individualã. Problema României postsocialiste, aºa cum se contureazã din agenda guvernãrii ºi a unei pãrþi substanþiale a societãþii civile, nu este deci una structural inerentã capitalismului, ci þine de oameni, pentru cã, aºa cum noteazã critic-ironic Alexandru Polgar, „nimic din relele sociale actuale nu se datoreazã proiectului politico-societal în care se consumã destinele noastre individuale ºi colective de dupã 1989, adicã democraþiei reprezentative capitaliste, ci totul ni se trage de la comunism” (2009: 33). Prin opoziþie, curãþirea de orice impuritate ideologicã e prezentatã ca singura soluþie de însãnãtoºire a capitalismului românesc. Aceastã tezã a comunismului, care impieteazã asupra capitalismului românesc, stã la baza credinþei în puterea salvatoare a tehnocratului ºi alimenteazã dispreþul popular, nu fãrã fundament, faþã de politica postdecembristã.

5. Tehnocraþia salveazã România? Tehnocratul ca proces politic ºi cultural În contextul actual al crizei datoriilor suverane ale statelor europene, ideea unui guvern de tehnocraþi, formã de guvernamentalitate ce dã întreaga mãsurã a neoliberalismului ca stare

188

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

de excepþie (Agamben, 2006) pare a fi o idee la modã. În Grecia, de pildã, flirtul cu democraþia al premierului Giorgios Papandreu, care anunþa în noiembrie anul trecut cã intenþioneazã sã consulte cetãþenii prin referendum naþional asupra planului european de salvare a þãrii de la faliment, s-a sfârºit prin înlocuirea lui cu un economist independent, agreat de FMI. Situaþia s-a repetat în Italia, unde volatilul Silvio Berlusconi a panicat pieþele într-atît încît FMI a fãcut presiuni pentru înlocuirea lui cu Mario Monti, un expert. Aceºti experþi sunt însãrcinaþi sã le dea italienilor ºi grecilor veºti proaste ºi sã conducã guvernele folosind reþetele FMI, fãrã a fi suspectaþi cã se înºalã ºi fãrã a plãti politic. Iatã aºadar cã, în loc sã determine regîndirea sistemelor economice ºi moartea neoliberalismului ca doxã hegemonicã, aºa cum celebrau la un moment dat keynesienii entuziaºti, crizele au consolidat neoliberalismul: bãncile sunt ºi mai puternice, distanþa între clase e ºi mai mare, populaþiile plãtesc daunele. Toate acestea se adaugã penetrãrii profunde a politicii ºi a politicilor naþionale de cãtre ideologia pieþei care genereazã o radicalizare a guvernamentalitãþii neoliberale. Chiar mai mult decît atît, statele nu mai sunt conduse doar economic, ci direct de economiºti, o fuziune între statul modern ºi liberalismul de piaþã. Deºi România nu e nici pe departe în aceeaºi situaþie ca Grecia sau Italia, spectrul conducerii tehnocratice e mai apropiat ca niciodatã. Pe de-o parte, guvernul Ungureanu e uneori prezentat drept unul de tehnocraþi; o privire la compoziþia guvernului dezvãluie o sumedenie de experþi ºi economiºti, unii dintre ei ºcoliþi în strãinãtate, în frunte cu un fost ºef de servicii secrete, la rîndul sãu un expert în profesia sa (i.e., istoric). Mai mult, preºedintele însuºi, pînã nu demult un adversar al guvernãrii tehnocratice, pare a se comporta ca un tehnocrat. Viziunea USL nu diferã substanþial de cea a puterii: liderii USL cer, la fel ca în 2009, demisia guvernului Ungureanu ºi înlocuirea lui cu unul


189

tot de tehnocraþi. E ca ºi cum României i s-ar sugera din toate direcþiile eutanasia, deºi existã numeroase tratamente, iar pacientul nici mãcar nu suferã de o boalã incurabilã. Mitul tehnocratului ºi, prin extensie, al specialistului independent politic se alimenteazã, pe de-o parte, din discursul dominant anticomunist ºi, pe de altã parte, din scãderea drasticã a încrederii populare în politicã ºi politicieni. Aceºtia din urmã sunt percepuþi drept corupþi, incompetenþi, foºti comuniºti sau toate trei la un loc. Un sondaj realizat de IMAS în februarie 2010 aratã cã Raed Arafat, un tehnocrat neafiliat politic, are o cotã de populariate de 76,1%, dublã faþã de cea a oricãrui politician inclus în sondajul IMAS. Ciocnirea cu preºedintele Bãsescu a contribuit fãrã îndoialã la ridicarea cotei de încredere în Arafat, însã fondatorul SMURD alãturi de alþi experþi erau oricum mai bine vãzuþi de majoritatea populaþiei decît orice alt politician. Acest lucru este confirmat indirect ºi de studiul „GfK Index Trust 2011”, care relevã cã cele mai bine vãzute categorii socio-profesionale din România sunt pompierii (98%), militarii (88%) ºi profesorii (85%), în timp ce politicienii se aflã în capãtul opus al listei, cu o cotã de încredere de 17%. Nu e astfel de mirare cã atacarea unui specialist de cãtre un politician e echivalentul unei sinucideri publice ºi cã înlocuirea politicienilor cu tehnocraþi e apreciatã de majoritatea cetãþenilor. Ideea tehnocratului ca soluþie la crizele economice ºi politice nu e una nouã în România postcomunistã ºi îºi are rãdãcinile în anul 1991 cînd Theodor Stolojan – un tehnocrat – i-a luat locul primului-ministru Petre Roman, forþat sã demisioneze de Ion Iliescu prin intermediul minerilor din Valea Jiului. Mineriadele speriaserã finanþatorii internaþionali, care întrerupseserã creditarea, aºa cã tehnocratul finanþist Stolojan, cooptat mai apoi de Banca Mondialã, a reprezentat o gurã de oxigen necesarã. Ulterior numirii sale în funcþia de prim-ministru, Stolojan decidea

190

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

naþionalizarea valutei – una dintre primele mãsuri postcomuniste de acumulare prin deposedare –, iar apoi recapitaliza bãncile. În 1996, românii care votaserã „schimbarea” aºteptau de la premierul Victor Ciorbea sã schimbe România în 200 de zile, cu ajutorul a 15.000 de specialiºti. Specialiºtii nu ºi-au fãcut apariþia, însã politicile lui Victor Ciorbea ºi ale urmaºului sãu, Radu Vasile, duceau la o inflaþie galopantã care ridica preþurile într-un singur an cu 150%, dublau cursul leu-dolar, urcau rata ºomajului la aproape 12% ºi generau miºcãri sociale majore (întîmplãtor, tot în Valea Jiului). Acestor doi oameni politici le-a urmat Mugur Isãrescu, un soi de Balverowicz autohton, mutat de la ºefia Bãncii Naþionale a României la Palatul Victoria în calitate de premier tehnocrat independent. Sub Isãrescu se înregistra prima creºtere economicã, un firav 2,1%, dupã 3 ani de recesiune, dar ºi una dintre cele mai rãsunãtoare prãbuºiri ale unei instituþii financiare, Fondul Naþional de Investiþii. Ce au în comun aceºti tehnocraþi care s-au perindat prin postul de prim-ministru? Au intrat în scenã în momente de crizã ca mecanism de curãþire a imaginii puterii, orice culoare politicã ar fi avut ea, au luat ºi girat mãsuri cu impact social dur, iar apoi s-au retras, cu impunitate, unul la Banca Mondialã, iar celãlalt, înapoi la BNR. Dacã tehnocratul mesianic de guvern e o specie tributarã, în construcþia sa, tehnologiilor de supunere pe care le teoretizeazã Ong (2006), în media ºi în discursurile cotidiene tehnocratul capãtã o altã dimensiune mitologicã extinsã, fabricatã prin resorturile tehnologiilor de subiectivare cu rezonanþã eticã. La acest nivel metapolitic, tehnocratul devine sinonim cu, în lipsa unei terminologii consacrate, „profesionistul onest” sau „antreprenorul de succes” ºi se vrea motor de transformare societalã de la firul ierbii. Transformarea la care aspirã e de ordin moral. Profesionistul ºi antreprenorul se prezintã drept contrapondere la toate arhetipurile negative ale comunismului ºi tranziþiei: omul


191

care se descurca în comunism, milionarul de carton al tranziþiei, combinatorul, cleptocratul, proverbialul Dorel – muncitorul încurcã-lume popularizat ca stereotip depreciativ al proletarului contemporan – politicianul corupt, securistul, bãieþii deºtepþi. Spre deosebire de aceste arhetipuri care, se presupune, trag þara în jos, „românii care duc þara înainte” au studii, eventual în strãinãtate, au simþ civic, sunt caracterizaþi de succes profesional, ceea ce-i plaseazã în limitele clasei mijlocii, dispreþuiesc politica, au iniþiativã, cred în libertatea individualã ºi în responsabilitatea personalã. Protestele din ianuarie au oferit ocazia coagulãrii unui astfel de partid-corporaþie cu pretenþii civice în jurul acestui construct cultural: miºcarea „Împreunã 2012”, înfiinþatã de Bogdan Naumovici – un individ de succes din domeniul publicitãþii – sub sloganul „2012 – Sfîrºitul lumii voastre”10. Parcurgînd declaraþiile programatice ale miºcãrii, observãm cã Bogdan Naumovici ºi ceilalþi semnatari ai platformelor program propuse de miºcarea „Împreunã 2012” se definesc nu ca cetãþeni, ci în calitate de contribuabili, ºi militeazã, printre altele, pentru purificarea moralã a politicii, pentru transparenþã ºi pentru un stat minimal11. Similaritãþile dintre discursul preºedintelui ºi revendicãrile „Împreunã 2012” sunt mai mult decît evidente ºi mãrturisesc cît 10 Ironia face ca acest slogan sã îi aparþinã unui militant de stînga, Florin Flueraº. În varianta originalã, pe pancarta afiºatã de Flueraº în Piaþa Universitãþii din Bucureºti scria „2012 Noi suntem sfîrºitul lumii voastre: RMGC, FMI, BCE, FED, BOR, Guverne, Jandarmerie”. Pentru a adãuga la insultã, Bogdan Naumovici este arhitectul campaniei de promovare a controversatului proiect minier desfãºurat la Roºia Montanã. 11 Manifestele sunt disponibile pe pagina de Facebook a miºcãrii „Împreunã 2012”. https://www.facebook.com/impreuna2012?sk= app_326721277361938.

192

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

de profund e apetitul pentru neoliberalism de jos în sus (grassroots) ºi cît de eficiente sunt retoricile eficienþei, individualismului ºi reponsabilitãþii personale în crearea de subiecþi politici. Miºcarea lui Naumovici nu cere mai puþin neoliberalism, ci, din contrã, aplicarea lui ca la carte. Aceastã diviziune dintre stat ºi privat, clasa de mijloc ºi proletariat, a fost vizibilã ºi în geografia Pieþei Universitãþii din Bucureºti în timpul protestelor din ianuarie 2012 (vezi la acest punct ºi studiul lui Bulai din acest volum). În faþa Teatrului Naþional erau cantonaþi pensionarii, simpatizanþii Partidului Poporului al lui Dan Diaconescu, femei în vîrstã ºi ºomeri. Pe scurt, înfrînþii tranziþiei ºi ai perioadei de austeritate. De cealaltã parte, pe latura dinspre Universitate, îºi strigau indignarea studenþii, intelectualii, creativii, nemulþumiþii de dreapta, cu sloganuri ºi pancarte muºcãtoare, ironice, elaborate cu simþire publicitarã. Protestatarii de pe aceastã parte a Pieþei fac parte din „burghezia salariatã” care se revoltã în apãrarea poziþiei privilegiate în modul de producþie capitalist ºi se tem cã riscã ei înºiºi proletarizarea (¦iûek, 2012). Cele douã grupuri, delimitate de un bulevard larg, se întrepãtrundeau rareori. Poetul-jurnalist Dan Sociu relateazã cã „la un moment dat, a trecut printre elitiºti o procesiune a Otv-iºtilor de pe malul celãlalt, au fost imediat penalizaþi estetic […] «Nu vrem circ, nu vrem circ»”12. Geografia Pieþei Universitãþii evidenþiazã astfel angatonismul dintre pierzãtorii „autentici”, fãrã mijloace pertinente de expresie, ºi micii beneficiari ai tranziþiei cu conºtiinþã politicã ºi cunoºtiinþe despre politici. Aceastã diviziune probeazã efectele pe care Don Kalb (2002) ºi Ruth Mandel (2002) le atribuie inoculãrii unui model vestic de societate civilã în fostul bloc 12 Dan Sociu, 2012. „Miturile Protestatarilor”. Think Outside the Box. 1 februarie. Disponibil online la http://totb.ro/miturileprotestatarilor?lang=en (accesat 1 februarie 2012).


193

socialist. „Dacã clasa mijlocie emergentã a dobîndit capacitate de acþiune politicã pe aceastã cale, programele societãþii civile au furat armele celor slabi.” (Kalb, 2002: 319)

6. Neoliberalismul cîºtigã, lupta continuã Þinînd cont de efervescenþa Pieþei, intenþionam iniþial sã intitulez aceastã contribuþie „ruperea consensului”, însã, pe mãsurã ce-l documentam ºi îl scriam, nu am reuºit sã gãsesc dovezi concludente cã nexusul neoliberal s-ar fi destrãmat de o manierã semnificativã. În cel mai bun caz, a fost vorba de o suspendare a unei filozofii ºi practici politice hegemonice care prezumã inechitatea ºi depolitizarea drept catalizatori ai dezvoltãrii. Excedentul entuziasmant de democraþie publicã manifestat în Pieþele Universitãþii a reprezentat doar un moment de rãsturnare liminalã a unei ordini sociale care avea sã se reîntoarcã, într-o formã chiar mai radicalã, la direcþia neoliberalã, probînd, încã o datã cã nu guvernanþii reprezintã problema, ci guvernamentalitatea care le informeazã demersurile, cã lupta e stearpã dacã se dã în termeni de agenþi sau actanþi („agency”), nu de structurã. Combinaþia postsocialistã de politici neoliberale, anticomunism politic ºi viraj tehnocratic are capacitatea îngrijorãtoare de a diviza societatea în cîºtigãtori ºi înfrînþi ai tranziþiei, dar ºi de a izola ºi reduce la tãcere critica socialã radicalã, pãstrînd dezbaterea socialã în limitele confortabile ale guvernamentalitãþii. Dacã e sã contabilizãm un cîºtig adevãrat al protestelor din Pieþele Universitãþii, acela þine de reafirmarea subiectivitãþilor politice în spaþiul public ºi de o anumitã radicalizare ºi permanentizare a disensiunii. Cu toate acestea, simplul protest nu are foarte mare greutate atît timp cît nu contestã ºi nu dizlocã însuºi fundamentul care informeazã ordinea socialã. Dacã ne întoarcem la Rancière,

194

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

inegalitatea e prezumþia ce fundamenteazã guvernamentalitatea neoliberalã, aºadar o revenire a ideilor egalitariste, coroboratã cu repolitizarea subiecþilor de guvernat ar putea cataliza, într-o mãsurã mult mai mare, schimbarea socialã. Pe moment, lupta a eºuat, dar sã-i dãm, cu optimism, cuvîntul lui Samuel Becket: Încearcã din nou. Eºueazã din nou. Eºueazã mai bine.

Bibliografie Agamben, Giorgio, 2005. State of Exception, Chicago ºi Londra: University of Chicago Press. Ash, Timothy Garton, 1993. The Magic Lantern: The Revolution of ’89 Witnessed in Warsaw, Budapest, Berlin, and Prague, New York: Vintage Books. Balcerowicz, Leszek, 1995. Socialism, Capitalism, Transformation, Budapest and New York: Central European University Press. Barnett, Clive, 2009. „Publics and Markets: What’s Wrong with Neoliberalism?”, în The Handbook of Social Geography, Susan Smith, Sallie Marston, Rachel Pain ºi John Paul Jones III (coord.), Londra ºi New York: Sage. Boswell, Terry ºi William J. Dixon, 1993. „Marx’s Theory of Rebellion: A Cross-National Analysis of Class Exploitation, Economic Development, and Violent Revolt”, American Sociological Review, 5: 681-702. Burawoy, Michael, 1999. „Afterword”, Pag. 301-327 în Uncertain Transition: Ethnographies of Change in the Postsocialist World, Michael Burawoy ºi Katherine Verdery (coord.), Boston ºi Oxford: Rowman&Littlefield. Burawoy, Michael ºi Pavel Krotov, 1992. „The Soviet Transition from Socialism to Capitalism: Worker Control and Economic Bargaining in the Wood Industry”, American Sociological Review, 1: 16-38.


195

Chambers, Samuel A., 2011. „Jacques Rancière and the problem of pure politics”, European Journal of Political Theory, 10, pp. 303-326. Chatterjee, Partha, 2004. „Populations and Political Society”, Capitolul 2 în Politics of the Governed, New York: Columbia University Press. Chelcea, Liviu, 2004. State, Kinship and Urban Transformations During and After Housing Nationalization (Bucharest, Romania 1945-2004). Tezã de doctorat susþinutã la University of Michigan Ann Arbor. Manuscris. Croitoru, Lucian, 2012. „«Capitalismul» de Dîmboviþa – Vom reuºi sã facem din capitalism noua normalitate?”, Curs de Guvernare, 15 februarie. Disponibil online la http://cursdeguvernare.ro/ lucian-croitoru-vom-reusi-sa-facem-din-capitalism-nouanormalitate-capitalismul-de-dambovita.html (accesat 13 martie 2012). Deflem, Mathieu, 1991. „Ritual, Anti-Structure, and Religion: A Discussion of Victor Turner’s Processual Symbolic Analysis”, Journal for the Scientific Study of Religion, 1: 1-25. Dikec, Mustafa, 2005. „Space, politics, and the political”, Environment and Planning D: Society and Space, 23: 171-188(175). Dunn, Elizabeth, 2005. „Standards and Person-Making in East Central Europe”, în Global Assemblages: Technology, Politics and Ethics as Anthropological Problems, Aihwa Ong ºi Stephen J. Collier (coord). Oxford: Blackwell ––– 2004. Privatizing Poland: Baby Food, Big Business, and the Remaking of Labor, Ithaca and London: Cornell University Press. Ernu, Vasile, Costi Rogozanu, Ciprian ªiulea ºi Ovidiu Þichindeleanu (coord.), 2008. Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismãneanu, Chiºinãu: Cartier. Eyal, Gil, 2000. „Anti-politics and the spirit of capitalism: dissidents, monetarists, and the Czech transition to capitalism”, în Theory and Society, 29 (2). pp. 49-92. Foucault, Michel, 1991. „Governmentality”, în Graham Burchell, Colin Gordon ºi Peter Miller (coord.). The Foucault Effect: Studies in Governmentality, Chicago: University of Chicago Press.

196

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Gallagher, Tom, 2005. Furtul unei naþiuni. România de la Comunism încoace, Bucureºti: Humanitas. Harvey, David, 2006. „Neo-liberalism as creative destruction”, în Geografiska Annaler, 88B. pp. 145-158. Haynes, Douglas ºi Gyan Prakash, 1991. „Introduction: The Entanglement of Power and Resistance”, Pag. 1-23 în Contesting Power: Resistance and Everyday Social Relations in South Asia, Douglas Haynes ºi Gyan Prakash (coord), Berkeley: UCLA Press. Kalb, Don, 2002. „Afterword: Globalism and Postsocialist Prospects”, Pag. 317-334 în Postsocialism: Ideals, Ideologies and Practices in Eurasia, Chris Hann (coord)., Londra: Routledge. Mandel, Ruth, 2002. „Seeding Civil Society”, Pag. 279-297 în Postsocialism: Ideals, Ideologies and Practices in Eurasia, Chris Hann (coord.), Londra: Routledge. Marx, Karl, 1967 [1887]. Capital. Vol. 1. Capitolul 32. Historical Tendecy of Capitalist Accumulation, New York: International Publishers. Mitchell, Timothy, 2002. Rule of Experts: Egypt, Techno-Politics, Modernity, Berkeley, Los Angeles ºi Londra: University of California Press. Ong, Aihwa, 2006. Neoliberalism as Exception: Mutations in Citizenship and Sovereignty, Durham ºi Londra: Duke University Press. Petrovici, Alina, 2010. „Neoliberal Managerial Styles in a Postsocialist Environment”, prezentare susþinutã în cadrul Primei Conferinþe Internaþionale a Societãþii Sociologilor din România, Cluj, Universitatea Babeº-Bolyai, 2-4 decembrie. Polgar, Alexandru, 2009. „Restul comunist” în Adrian T. Sîrbu ºi Alexandru Polgar (2009). Genealogii ale Postcomunismului, Cluj: Idea Design & Print. Rancière, Jacques, 1999 [1995]. Disagreement: Politics and Philosophy, Minneapolis: University of Minnesota Press. Scott, James. C., 1998. Seeing Like a State: How Certain Schemes to Improve the Human Condition Have Failed. New Haven, Connecticut ºi Londra: Yale University Press.


197

––– 1987. Weapons of the Weak: Everyday Forms of Peasant Resistance, New Haven, Connecticut: Yale University Press. Stark, David, 1990. „Privatization in Hungary: From Plan to Market or From Plan to Clan?” , Eastern European Politics and Societies, 3: 351-392. ––– , 1992. „Path Dependence and Privatization Strategies in East Central Europe”, East European Politics and Societies, 1: 17-54. ––– , 1996. „Recombinant Property in East European Capitalism”, The American Journal of Sociology, 4: 993-1027. Stoica, Augustin Cãtãlin, 2004. „From Good Communists to Even Better Capitalists? Entrepreneurial Pathways in Post-Socialist Romania”, East European Politics and Societies, 2: 236-277. Szakolczai, A., 2009. „Liminality and Experience: Structuring transitory situations and transformative events”, International Political Anthropology, 1: 141-172. Turner, Victor, 1969. The Ritual Process: Structure and Anti-Structure, New York: Aldine de Gruyter. Vanden, Harry, 2007. „Social Movements, Hegemony, and New Forms of Resistance”, Pag. 17-30 în Latin American Perspectives – Globalizing Resistance: The New Politics of Social Movements in Latin America (martie): 17-30. ¦iûek, Slavoj, 2012. „The Revolt of the Salaried Bourgeoisie”, London Review of Books, 2: 9-10. ––– 2005a. „The Lesson of Rancière” în Gabriel Rockhill (coord). The Politics of Aesthetics, New York: Continuum. ––– 2005b. Aþi spus cumva totalitarism?: cinci amendamente la (ab)uzul unei noþiuni, Bucureºti: Curtea Veche.

„Cine nu sare, nu vrea schimbare!”: o analizã a miºcãrilor de protest din ianuarie-februarie 2012 din Cluj Cãlin Goina

În aceste pagini iau în discuþie miºcãrile de protest din ianuarie-februarie 2012 de la Cluj aºa cum le-am vãzut în calitate de participant ºi sociolog. Acest studiu reprezintã o schiþã, în tuºe groase, a cîtorva dintre dimensiunile pe care le consider a avea relevanþã în încercarea de a înþelege comportamentele colective de protest de la Cluj. Prima manifestaþie în favoarea Serviciului Mobil de Urgenþã, Reanimare ºi Descarcerare (SMURD) a avut loc la Cluj în 11 ianuarie 2012. Dacã începutul protestelor poate fi mai mult sau mai puþin definit punctual, „sfîrºitul” acestora e mult mai dificil de indicat. Astãzi, la mijlocul lunii martie, sunt încã în Piaþa Unirii mici grupuri de protestatari. Cu toate acestea, voi considera aici ca punct final a cercetãrii mele sãptãmîna care a urmat protestului anti-ACTA din 11 februarie 2012, protest care a constituit ultima miºcare semnificativã de mobilizare în stradã din Cluj. Prin urmare, voi încerca sã acopãr cele 4-5 sãptãmîni definite mai mult sau mai puþin precis de limitele intervalului (deschis) 11 ianuarie – 11 februarie. În încercarea de a reconstitui cronologia evenimentelor m-am bazat pe analiza de conþinut a unor relatãri din presa scrisã, a unor emisiuni de televiziune ºi pe documentare care pot fi accesate online.

„Cine nu sare, nu vrea schimbare!” • Cãlin Goina

199

Încep cu o serie de consideraþii dedicate comportamentelor colective ºi miºcãrilor sociale1; rîndurile de mai jos provin din douã texte pe care l-am scris în 2010 (Goina, 2010a, 2010b) în care încercam sã evaluez ºansele apariþiei unei miºcãri populare de protest. Spuneam atunci cã studiul miºcãrilor de masã nu se poate opri doar la motivaþiile (sau nemulþumirea) oamenilor, pentru cã se întîmplã sã treacã ani, uneori decenii peste oameni foarte nemulþumiþi, fãrã ca ei sã „iasã în stradã”. Între altele, teoriile miºcãrilor sociale susþin cã o miºcare de protest poate lua naºtere doar dacã cei nemulþumiþi au acces la un minimum de resurse, fie ele financiare sau organizaþionale. Din acest punct de vedere, în istoria recentã a României miºcãrile sociale ºi de protest au fost fãcute posibile de resurse ºi structuri organizatorice deja existente: cele ale secþiilor marilor fabrici ºi uzine. Dupã minerii din Valea Jiului în 1977, miºcarea de protest de la Braºov din 1987 a fost structuratã în jurul unui nucleu dat de muncitorii de la „Steagul Roºu”. La Timiºoara, în 1989 au ieºit, pe rînd, ºi au luat în stãpînire centrul oraºului: coloana de la UMT, coloana de la Solventul, coloana de la Teba. Din punctul de vedere al reþelelor de mobilizare a resurselor, muncitorii au fost cei care au pus capãt regimului „muncitoresc” din România (Goina, 1996). 1

Din perspectiva definiþiilor clasice, manifestaþiile din ianuariefebruarie 2012 se încadreazã în categoria comportamentelor colective de protest. Fãrã îndoialã, în cadrul protestelor din Bucureºti, Cluj ºi din alte oraºe au existat nuclee ale unor viitoare miºcãri sociale însã – aºa cum aratã ºi Stoica în acest volum –, spontaneitatea protestelor, dinamica lor, eterogenitatea socialã a participanþilor, gradul relativ scãzut de organizare ºi absenþa unor lideri cvasi-unanim recunoscuþi plaseazã demonstraþiile de la începutul anului 2012 în categoria comportamentelor colective. În acest studiu, invoc însã ºi literatura sociologicã pe tema miºcãrilor sociale întrucît aceasta furnizeazã explicaþii cu privire la originile unor miºcãri sociale care debuteazã sub forma unor comportamente colective de protest.

200

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Dezindustrializarea României din anii ’90, dispariþia marilor fabrici au adus cu sine o mutaþie majorã: pe de o parte, avem mai puþini muncitori, pe de alta, aceºtia sînt mult mai puþin organizaþi. Democraþia e cea care ar trebui, acum, sã canalizeze nemulþumirile, însã toate marile partide s-au compromis „mãrind punctul de pensie” sau aruncînd cu „tichete de vacanþã” tocmai cînd, în jurul nostru, marile economii occidentale se prãbuºeau. Din pãcate, votul uninominal a gîtuit ºansele, ºi aºa mici, de reformã a clasei politice: reprezentanþii oricãrui partid nou, tînãr sînt condamnaþi sã-ºi înceapã viaþa politicã printr-o luptã în care trebuie sã cîºtige din start un numãr semnificativ de voturi, în faþa „baronului” local, pentru a ieºi din anonimat. Rãmîne lupta sindicalã, însã marile structuri sindicale ale muncitorilor din Vestul Europei sau Statele Unite ne lipsesc. Recenta înfrîngere a sindicatelor din învãþãmîntul românesc pare sã arate cît de limitatã este capacitatea de mobilizare ºi acþiune a acestor structuri ºi cît de goale sînt ele pe dinlãuntru. Schimbînd registrul, în articolul din 2010, mã întrebam dacã vom continua sã „ne descurcãm”, fiecare cum putem, în perioada urmãtoarea (ºtiind, fireºte, cã de cîte ori te descurci tu, îl încurci pe altul) sau, unii dintre noi, ne vom organiza, fãcînd apel, uneori, la protestul colectiv. ªansele unor miºcãri sociale semnificative în România sînt foarte mici: structurile de organizare, precum ºi capacitatea de mobilizare a resurselor, disponibilã majoritãþii românilor, sînt încã foarte puþin dezvoltate, ceea ce nu poate da naºtere decît la inacþiune sau la izbucniri violente, emoþionale, nemoderate de organizare ºi structurã. Ceea ce pare sã se schimbe însã (graþie felului în care clasa politicã gestioneazã criza economicã) e modul în care oamenii „citesc” realitatea. Diferenþa dintre Braºov 1987 ºi Timiºoara 1989 a fost fãcutã de apariþia unei grile de lecturã noi: spre deosebire de braºoveni, timiºorenii vãzuserã ce s-a întîmplat în Polonia


201

sau Ungaria ºi ºtiau cã se poate. Mãsurile prin care actuala clasã politicã îi protejeazã pe cei avuþi, aruncînd greul crizei pe umerii celor cu venituri mici, pot schimba modul cum oamenii vãd lucrurile: pãrem sã depãºim – în sfîrºit – parohialele noastre obsesii cã piaþa rezolvã totul, cã privatizarea e rãspunsul pentru orice, ºi cã doar ceea ce e bine pentru cei bogaþi e bine pentru România. Acum cînd vin vremuri grele ºi cînd unul plãteºte 16% dintr-un venit de mii de euro ºi altul plãteºte tot 16% din 520-560 de lei noi, în vreme ce preþurile la electricitate, încãlzire ºi apã cresc, asta începe sã parã o realitate mult mai „revoltãtoare” decît pãrea acum un an (Goina, 2010a, 2010b). Mã refeream în rîndurile de mai sus la douã din perspectivele teoretice pe care ni le oferã literatura sociologicã dedicatã studiului miºcãrilor de masã: teoria procesului politic („political process theory”) ºi abordãrile culturaliste. Potrivit teoriei procesului politic („political process theory”) nu pot exista mobilizãri colective fãrã un minimum de resurse financiare, organizaþionale ºi culturale care sã o facã posibilã, ºi fãrã o raportate la contextul politic care poate inhiba sau stimula dinamica protestului (McAdam, Tarrow ºi Tilly, 2001). Pe de altã parte, emergenþa criticã „culturalã” a acestor teorii accentueazã importanþa conexiunilor dintre modurile în care oamenii înþeleg, simt ºi judecã ceea ce e în jurul lor ºi, în consecinþã, importanþa emoþiilor ºi a „ºocului moral” pe care anumite evenimente le pot antrena, ºi care pot deveni motoarele esenþiale ale unor reacþii colective (Jasper, 1997; Melluci, 1996; Goodwin and Jasper, 2004). În opinia mea, din punctul de vedere al capacitãþii de mobilizare a resurselor (materiale, organizaþionale ºi resurse umane) societatea româneascã este mai puþin „mobilizabilã” decît era, de exemplu, acum 10 ani. Din acest punct de vedere, consider cã eventuale comportamente colective de protest vor lua forma unor izbucniri limitate, violente, emoþionale, nemoderate de organizare ºi structurã.

202

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Pe de altã parte, din punctul de vedere al modului cum românii se raporteazã la politic ºi la societatea în care trãiesc, acord o ºansã pentru ceea ce McAdam, Tarrow ºi Tilly (2001) numesc „politici de contestare” („politics of contention”) dupã mai bine de o decadã în care mobilizarea colectivã a fost în mare uitatã sau neglijatã de societatea româneascã. Întrezãream aºadar posibilitatea naºterii unor noi modalitãþi critice de raportare la felul în care clasa politicã ºi economicã dominantã au aruncat pe umerii celor mulþi mãsuri dure de austeritate economicã. Lipsa de responsabilitate ºi refuzul oricãrui dialog între cei care iau decizii ºi cei care le suportã, în contextul sãrãcirii unei mari pãrþi a populaþiei avea toate ºansele sã producã, mai curînd sau mai tîrziu, acel „ºoc moral” de care vorbeºte Jasper, ºi aveau sã conducã la naºterea unei miºcãri de „rezistenþã eticã” (Jasper, 1997: 106). În prima parte a acestui studiu voi analiza modul în care miºcãrile de protest de la Cluj au fost structurate, resursele umane ºi de solidaritate pe care s-au clãdit ºi procesele politice cu care au interacþionat ºi care le-au fãcut posibile. În partea a doua voi analiza succinct cadrele în care protestatarii au perceput aceste evenimente („frames of perception”) ºi mai ales noile „limbaje morale” („moral languages” – potrivit lui Jasper, 1997: 13) pe care protestele le-au produs ºi care au fãcut posibile noi forme de creativitate în sfera protestului public. Nu trebuie sã uitãm cã aceste proteste au loc într-un moment în care standardul de viaþã al românilor – unul dintre cele mai joase din Uniunea Europeanã – a fost afectat semnificativ de criza economicã. Potrivit Eurostat (2012), 41% din populaþia României trãieºte sub limita sãrãciei în vreme ce 31% dintre români sunt afectaþi de privaþiuni materiale severe („severely materially deprived”). De asemenea, protestele din ianuarie 2012 intervin dupã o lungã perioadã în care mobilizarea colectivã a lipsit de pe scena publicã româneascã. Pun aceastã lipsã pe


203

seama fãrâmiþãrii capacitãþii sindicatelor de a aduna un numãr semnificativ de membri ºi mai ales pe seama funcþionãrii democraþiei reprezentative. Marile proteste de stradã ale anilor ’90 au avut loc într-un context în care opoziþia politicã nu reuºea sã realizeze alternanþã la putere. În momentul în care aceastã alternanþã a avut loc, în 1996, au dispãrut motivele pentru ca politica sã se facã în stradã, atât din punctul de vedere al unor posibile mobilizãri etnice (cum au fost cele din Tîrgu-Mureº, 1990), cît ºi al unora politice (cum a fost fenomenul Piaþa Universitãþii, 1990). Voi încerca sã explic ceea ce s-a întâmplat în ianuarie 2012 pornind de la ipoteza potrivit cãreia, din punctul de vedere al unei mase semnificative de români, derapajele anti-democratice ale partidului aflat la putere suprapuse unui fond de privaþiuni economice, au antrenat un fond de nemulþumire popularã. Modul în care preºedintele l-a tratat pe Raed Arafat într-o emisiune televizatã a constituit „factorul precipitant” („precipitating factor” potrivit lui Smelser, 1962; vezi ºi contribuþia lui Stoica în acest volum) al unei revolte morale, care a venit în urma unui ºir de mãsuri nepopulare, începînd cu mãsurile de austeritate ºi continuînd cu practica asumãrii rãspunderii ºi evitarea dialogului parlamentar pe o serie de legi importante. Aceste comportamente ale reprezentanþilor puterii au fãcut sã renascã ideea cã doar prin proteste de stradã se mai poate face auzitã vocea societãþii civile, alãturi de cea a opoziþiei politice.

1. Protestele din Cluj Prima manifestaþie de protest împotriva mãsurilor preconizate în proiectul noii legi a sãnãtãþii în ceea ce priveºte situaþia medicinei de urgenþã, ºi în special a SMURD, a avut loc la Cluj în seara zilei de miercuri 11 ianuarie. Un protest încã ºi mai restrîns

204

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

a avut loc în aceiaºi zi la Tîrgu-Mureº, locul unde doctorul Raed Arafat a construit iniþial ceea ce, ulterior, avea sã devinã serviciul naþional de intervenþii de urgenþã SMURD. Am aflat de protestul de la Cluj prin intermediul unui „eveniment Facebook” creat de cîþiva membri ai asociaþiei „Salvaþi Roºia Montanã”, la care am fost invitat de un prieten, G. I., mult mai implicat în activismul social decît mine. Deºi n-am reuºit sã regãsesc evenimentul organizat pe 11, bãnuiesc cã el a fost modificat pentru a reinvita oamenii sã participe la o continuare a protestului, în ziua de 14 ianuarie. În aceastã formã l-am regãsit pe Facebook: „14 ianuarie 2012 – Sîmbãtã Event facebook SMURD pentru noi, noi pentru SMURD! Public event · By Luminiþa Dejeu and Andreea Duminicioiu „Raed Arafat ºi-a dat demisia din poziþia de secretar de stat al Ministerului Sãnãtãþii. Noua lege a sãnãtãþii desfiinþeazã SMURD. Fii tu cel care decizi în mîna cui îþi laºi viaþa! Susþine SMURD! Serviciul mobil de urgenþã ºi de reanimare este o OBLIGAÞIE a statului faþã de cetãþenii sãi. HAI sîmbãtã, ora 14.00, cu un mesaj de susþinere în Piaþa Unirii (Matei Corvin) sã ne exprimãm respectul ºi solidaritatea cu Raed Arafat.” (Dejeu ºi Duminicioiu, 2012) Deºi prietenul meu nu ºtia cine sunt organizatorii, dar vãzuse cã peste 100 de oameni confirmaserã cã vor participa, a decis sã meargã ºi el: „M-am dus singur, ºi acolo m-am întîlnit cu, io ºtiu, 20-30 de studenþi, pe care îi ºtiam de la întîlnirea OSUBB (Organizaþia studenþilor din Universitatea Babeº-Bolyai),


205

care aveau ºi ei puþinã înclinaþie spre activism, pe A.P., V.S., io ºtiu, vreo doi-trei studenþi din ãºtia, tunisieni sau marocani, ei oricum erau la medicinã, ºi... [profesorul] S.F. a fost în seara aia, ºi M.F., iarã i-am vãzut. Oricum, cred cã erau vreo… 40 de inºi, aºezaþi în linie, într-un fel de semicerc, de fapt. ªi era multã presã. Muultã presã. Cu luminile pe ei. Acolo, în Piaþa Unirii. Cîþiva aveau foi A4 cu logo-ul campaniei care era deja pe Facebook, alþii aveau logo-uri mai mari, cã sãnãtatea sã nu fie privatizatã, lucruri de genul ãsta... ºi nu s-a strigat, din cîte îmi amintesc eu, nu s-a scandat. Era searã, ºtiu cã se întunecase. S-au luat interviuri, am dat ºi eu un interviu scurt, la Antena 3, nu localã, naþionalã, cã ºtiu cã mi-a dat cineva un telefon sã-mi spunã cã m-a vãzut la televizor, la Dana Grecu, în emisiune... i-am spus cã suntem împotriva oricãrui aspect al comodificãrii vieþii noastre, ºi nu mi se pare normal ca noi, ca studenþi sã plãtim... [pentru sãnãtate] Nu s-a defilat, ºi n-a durat extrem de mult, o orã ºi ceva poate.” (G.I., student, 22 de ani) O altã participantã la prima zi de protest îºi aminteºte cã, în afara celor amintiþi de G., au mai participat la protest doi lideri locali ai partidelor de opoziþie: „Domnul [profesor] V. a mai fost, parcã, ºi ºtiu cã era Uioreanu [deputat PNL de Cluj – nota mea] ºi cu celãlalt de la PSD, nu mai ºiu cum îi zice… super sec. Ne aºteptam ca cineva de la SMURD sã vinã sã þinã un speech, dar nu a venit nimeni ca reprezentant al lor.” (A.P., studentã, 22 de ani). A doua zi, joi 12 ianuarie, a avut loc un protest mult mai amplu la Tîrgu Mureº urmat, vineri 13 ianuarie, de un protest amplu la Bucureºti. Protestul de la Cluj se înscria într-o logicã a

206

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

unor miºcãri civice care au fost destul de active în oraº, în special în anii 2011 ºi 2012. Miºcarea Salvaþi Roºia Montanã a organizat o serie de forme de protest în special în Piaþa Unirii prin forme performative (simularea sinuciderii prin cianurã a participanþilor, jocul „þarã-þarã vrem ostaºi!). GLOC (Grupul de Lucru al Organizaþiilor Civice) a organizat o serie de acþiuni legate în special de strãmutarea forþatã al rromilor din Strada Coastei în vecinãtatea gropii de gunoi a oraºului; dintre acþiunile GLOC menþionez un marº anti-segregare care a adunat circa 1000 de participanþi. Grupul pentru Acþiune Socialã, asociat cu alte ONG-uri ºi miºcãri informale a organizat o serie de proteste ºi forme performative de activism în încercarea de a salva Parcul Feroviarilor, printre altele. În mare însã, aceastã succesiune de proteste erau, cu puþine excepþii, limitate la o un numãr redus de participanþi, uneori 20-40. Ceea ce s-a întîmplat în 11 ianuarie la Cluj se înscria, ºi în formã, ºi în gradul de participare, în aceastã linie. În opinia mea, punctul de inflexiune în articularea protestelor de stradã nu a avut loc la Cluj, ci la Tîrgu-Mureº. În 12 ianuarie, la Tîrgu-Mureº au participat peste 1000 de persoane, la un eveniment organizat prin intermediul Facebook. Nivelul de participare, sloganurile ºi modalitãþile de protest din Tîrgu-Mureº au fost mult mai asemãnãtoare cu ceea ce a urmat, în zilele urmãtoare, sã se rãspîndeascã în multe oraºe din þarã decît cu ceea ce a avusese loc pe 11 ianuarie. La Cluj protestul s-a reluat în fiecare zi, însã duminicã 15 ianuarie, a ajuns la cîteva sute de persoane, care au demonstrat în oraº, pornind din Piaþa Unirii ºi ajungînd în complexul studenþesc Haºdeu. Un alt participant îþi aminteºte contextul în care a luat decizia de a se alãtura protestelor:


207

„Întîmplãtor eram în Piaþa Unirii, era 15 ianuarie, atunci o început, era ziua lui Eminescu. Eu întîmplãtor eram acolo, m-am lipit de gaºcã, erau ca la 200 de oameni, fãcea impresie... cã... te atrage, ca ceva... Pãrea, nu chiar un ºuvoi, da’ pãrea ceva...” (H.G., 50 de ani) Ecourile întîmplãrii ieºite din comun în istoria recentã a oraºului au depãºit spaþiul pieþei: tot în 15 ianuarie, la spectacolul „Nabucco 12” (în regia lui Alexandru Hausvater) de la Operã a avut loc o solidarizare a artiºtilor ºi publicului cu protestele de stradã: „Opera «Nabucco 12», de la Opera Românã din Cluj-Napoca, s-a terminat, duminicã seara, cu indemnuri la Revoluþie. (…) Pe scenã a fost fluturat ºi drapelul naþional, iar artiºtii au îmbrãcat uniforme SMURD, în semn de solidaritate cu românii care protesteazã faþã de desfiinþarea acestui serviciu ºi împotriva legilor absurde.” (ªtiri de Cluj, 2012) În acele zile eram într-un sat de munte, unde am aflat despre protestele de la Bucureºti datoritã sãtenilor, care ne povesteau ce au vãzut la televizor. Poate ºi datoritã faptului cã Dealu Negru e un sat izolat, la cîþiva kilometri buni de ºoseaua Huedin-Beliº, oamenii erau foarte porniþi împotriva schimbãrilor pe care legea le prevedea în ceea ce þine de SMURD: „Ce patron o sã urce cu ambulanþa aici, în creierii munþilor, cînd o fi vreme rea?” Ne-am întors în Cluj, duminicã 15 ianuarie, ºi ajunºi în oraº am vãzut, seara, un grup de cel puþin 100-200 de oameni care protestau ºi strigau lozinci anti-Bãsescu ºi pro-SMURD în campusul Haºdeu. Aºa s-a fãcut ca prima mea participare la protestele din ianuarie a avut loc în seara zilei de luni, 16. Am o scurtã descriere a

208

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

acelei seri, pe care am trimis-o unei prietene peste douã zile, în 18 ianuarie, ºi care înregistreazã impresiile mele „la cald”: „Dragã I., ce sã-þi spun: am fost alaltãieri în Piaþã, ieri a fost soþia mea (eu am stat cu Matei) ºi azi m-oi duce iar eu. La Cluj sunã deja a rutinã: se întîlnesc în fiecare zi la 7 seara în faþa statuii lui Matiaº. Mulþi tineri, cam 70-80% din cei ce vin sunt tineri. Restul, ori cîþiva marginali, nemulþumiþi, ori ceva oameni de bine, între 40 ºi 60, mai puþin vocali. Lumea e amestecatã, ºi, nu ºtiu cum sã gãsesc cuvintele, nu e «lumea aºezatã» nu sunt oamenii «normali» «de bine», ci ori tineret, ori marginali (fie din motive sociale, fie cei din motive, ºtiu eu, critic-intelectuale.) Acuma, am vãzut grupuri mici cu steaguri negre, mi s-a spus cã ar fi un grup anarhist (whatever that means, oricum, anti-stat). Or fi anarhiºti-anarhiºti, anarhiºti-libertarieni, nu conteazã, sunt relativ puþini, ce vezi de la ei sunt steagurile. Mai mulþi sunt cei din galeriile de fotbal, U Cluj sau CFR. Ãºtia sunt în gaºcã, ºi foarte vizibil-audibili, se vede cã-s obiºnuiþi sã iasã în grup, sã scandeze în cadenþã, ºtii ce vreau sã spun. Altfel, multe «semne»: steaguri monarhiste, pancarte ale unor grupuri mici de stînga (GAS, Protokoll) care au ºi pancarte cu «lupta de clasã» – mi s-a spus c-ar fi ºi «Noua Dreapta», dar pe ãia nici i-am vãzut nici i-am auzit. Uneori se strigã «unitate naþionalã», dar nu cred cã asta e chiar aºa de definitoriu ca sã zici cã sunt cei de la Noua Dreaptã care dau din cînd în cînd tonul. Cam aºa... Ritualul [este urmãtorul]: se întîlneºte lumea în faþa statuii lui Matiaº, vin ceva televiziuni, filmeazã, se adunã lume ºi se strigã sloganuri. Dupã vreo juma’ de orã


209

(e frig) toatã coloana pleacã pe Eroilor pînã la Catedrala Ortodoxã, face colþul ºi se adunã în faþa Prefecturii, unde se opreºte ºi iar se strigã sloganuri. Evident, în Prefecturã nu e nimeni, dar în faþa Prefecturii e un ºir de jandarmi cu cãºti îmbrãcaþi în negru. Dacã vreun protestatar aruncã cu pertarde, asta e considerat a fi o sfidare la adresa jandarmilor, ºi de regulã toþi ceilalþi strigã «Huuuo!» la adresa celui care a «provocat» ºi scandeazã «Fãrã violenþã!» Jandarmii sunt paºnici. De acolo se pleacã pe bulevardul 21 Decembrie, sub protecþia jandarmilor pînã la Primãrie unde se face colþul ºi se opresc în faþa Casei de Culturã a Studenþilor. Altã haltã, alte sloganuri. De aici lumea se întoarce în Piaþa Unirii, unde mai stã puþin ºi se disperseazã, pe la 10 seara2, strigînd: «Mîine la ºapte, trecem la fapte!» ºi iarã, ºi iarã. Sunt cam 1000, sub 1000 de oameni. Am fãcut o colecþie de sloganuri pe care le-am auzit strigate ºi le-am pus sub fiecare pozã din albumul meu foto de pe fb «protest 16 ian. 2012». E clar cã la Cluj jandarmii sau puterea localã nu are nici un interes sã provoace demonstranþii, ºi cã demonstraþiile sunt tolerate fãrã nici o problemã. Sper cã în timp sã nu se «dezumfle» efortul. Deocamdatã nu pare... în rest, fireºte, nu þine de noi. Dar mãcar lumea se face auzitã, ºi încep sã cred cã guvernul ãsta va pica. Ar fi ideal sã pice însuºi Bãsescu, dar... nu ºtiu. Cred cã se va þine cu dinþii de putere, ºi nu ºtiu cine-i poate forþa mîna cu «demisia». Cam atît... de pe cîmpul de luptã.” 2 De notat cã protestele de la Cluj se încheiau întotdeauna în jurul orei 22, cu mult mai devreme decît protestele paralele de la Bucureºti, din Piaþa Universitãþii.

210

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

În mare, acest scenariu s-a repetat, cu foarte puþine modificãri, în fiecare searã în care au avut loc protestele. Cred, retrospectiv, cã iniþial m-am înºelat asupra raportului tineri/oameni în vîrstã, supraestimînd prezenþa tinerilor. Ziua de luni 16 ianuarie a fost probabil ziua cu cea mai mare participare sau una dintre zilele cu cel mai mare numãr de participanþi, în jur de 1000-1200 de oameni. Oricum, în urmãtoarele sãptãmîni, protestele au continuat, deºi cu câteva sute de oameni mai puþin decît în acea zi de luni, 16 ianuarie. Retrospectiv, un alt student îºi aminteºte ºi el cã: „Lunea aia o fost un punct culminant. A venit pe urma violenþelor de la Bucureºti din noaptea precedentã de duminicã. A însufleþit destul de mult ºi galeria U [suporterii echipei de fotbal Universitatea Cluj – nota mea] cu... miºcare... dînd mai multe voci... n-aº spune un spirit, ci transpunerea spiritului în sunete.” (S.G., 28 de ani) Între sloganurile pe care le-am notat atunci s-au numãrat urmãtoarele: „Jos Bãsescu!”, „Cluj, trezeºte-te, România, trezeºte-te!”, „PDL ºi USL, aceiaºi mizerie”, „Bãsescu în celulã, Udrea pe centurã”, „Unitate Naþionalã!”, „Justiþie Socialã!”, „PDL, nu uita, Gherla este casa ta!”, „Nu vrem/Sã fim/O naþie de sclavi!”, „România, stat poliþienesc!”, „Ieºiþi din casã, dacã vã pasã!”, „Jandarmeria, apãrã hoþia!”, „La palatul Cotroceni cîntã cucuveaua, Bãsescu ºi cu ai lui, ºi-au gãsit beleaua!”, „«Piticu’» ºi cu «chioru’», au minþit poporu’!”, „Anticipate, nu comasate!”, „Salvaþi, salvaþi, salvaþi Roºia Montanã!”. Acestor scandãri li sau adãugat în zilele urmãtoare: „Vã rugãm sã ne iertaþi, nu producem cît furaþi!”, „Vrem spitale, nu catedrale!”, „Jandarmii ne privesc/Oare ce gîndesc?”, „Boc, Boc, Boc, demisia pe loc!” ºi, mai ales din cauza frigului: „Cine nu sare, nu vrea schimbare!”


211

A doua zi, în 17 doar soþia mea a participat la protest, ºi impresia ei a fost cã erau relativ puþini tineri ºi studenþi, ºi mulþi oameni peste 45-50 de ani. Mai mult, potrivit observaþiilor ei, numãrul participanþilor ar fi fost mai scãzut comparativ cu ziua anterioarã. În data de 18 ianuarie am participat din nou la proteste ºi am constatat cã lucrurile se desfãºurau potrivit aceluiaºi ritual (descris anterior), numãrul participanþilor era de cîteva sute (nu o mie), iar raportul tineri/bãtrîni mai echilibrat, deºi balanþa înclina evident în favoarea tinerilor. În 19 ianuarie a avut loc demonstraþia organizatã de USL: dacã la Bucureºti iniþial demonstraþia USL a fost distinctã de cea din Piaþa Universitãþii, la Cluj ele au avut loc în Piaþa Unirii. Acesta a fost un moment de inflexiune în lupta pentru definirea protestelor: unii dintre manifestanþi, în special studenþii cu simpatii de stînga, au reacþionat printr-un comunicat de presã ºi un „eveniment” pe Facebook: „Nu ne lãsãm! Ne regrupãm! Protestãm!! Creat de Proiekt Protokoll, Grupul pentru Acþiune Socialã ºi Tinerii Mînioºi un Facebook public event la care ºi-au anunþat participarea 197 de persoane: Începînd cu ziua de joi, 19.01.2012, s-a încercat confiscarea protestelor de cãtre membrii ºi susþinãtorii partidelor politice. Metodele folosite de aceste grupuri au constat în boicotarea sloganelor scare reclamau reforma întregii clasei politice, injurii, bruscãri ºi acuze la adresa tinerilor non-partizani, cum cã miºcarea lor ar fi comandatã politic. TINERII MÎNIOªI înþeleg Piaþa Unirii din Cluj ca pe un spaþiu civic, deschis cãtre dialog pentru toþi cetãþenii clujeni. Susþinem de 10 zile demisia preºedintelui Bãsescu ºi a guvernului, dar nu doar pentru ca cei care îi vor înlocui sã repete aceleaºi greºeli ºi sã foloseascã

212

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

aceleaºi metode ca cei prezenþi acum la putere. Cerem tuturor partidelor politice sã îºi asume critica venitã din partea cetãþenilor ºi societãþii civile. Ne declarãm indignaþi de modul de abordare al partizanilor USL ºi chemãm, încã o datã, alãturi de noi, pe toþi cei care cred cã, pe lîngã cãderea acestui guvern, e nevoie ºi o reformã profundã a clasei politice. Îi rugãm pe toþi cei neînregimentaþi politic, studenþi, profesori, artiºti, elevi, muncitori ºi toate categoriile sociale nemulþumite sã treacã de la exprimarea pasivã a nemulþumirilor la a se alãtura miºcãrii societãþii civile. Reamintim cã aceste proteste au fost iniþiate în sprijinul unui Doctor profesionist, competent ºi neînregimentat politic ºi nu pentru sprijinul unui partid anume.” (Grupul pentru Acþiune Socialã, Proiect Protokoll, Tinerii Mînioºi, 2012) În 22 ianuarie am fost din nou la protest, de data asta împreunã cu soþia ºi fiul meu, ºi am observat cã erau extrem de puþine familii cu copii. Pe mãsurã ce trecea timpul, raportul tineri/bãtrîni înclina în favoarea celor din urmã. Protestatarii urmau acelaºi traseu, numãrau în jur de 300-400 de oameni ºi – aºa cum sugera comunicatul citat mai sus – era destul de transparent efortul cîtorva lideri informali care mãrºãluiau înaintea coloanei cu portavoci, pentru a da tonul scandãrilor. În 22 ianuarie, cei aflaþi în rîndurile din faþã ale manifestanþilor schimbaserã „PDL ºi USL/ Aceiaºi mizerie” cu „PDL, UDMR aceiaºi mizerie” la care au adãugat mai noua „UDMR, nu tãia pãdurile!” în procesul de „negociere” care se nãºtea ori de cîte ori cineva striga un slogan pe care mulþimea îl relua sau înmormînta prin tãcere, mi s-a pãrut evidentã încercarea (politicã) de „capturare” a miºcãrii de protest. Un cunoscut, G.I. (22 de ani), mi-a povestit cã atunci cînd a încercat


213

sã strige vechile sloganuri au venit niºte „bãieþi” la el ºi i-au spus cã „le stricã protestul”, sugerîndu-i cã, dacã nu-i place, sã se ducã în altã parte sã-ºi facã protestul lui. Aceastã strategie de „acaparare” politicã a protestelor de cãtre partidele de opoziþie e confirmatã de un articol recent (Prodan, 2012), care îi observa cã trei dintre cei mai vocali purtãtori de portavoce din aceastã categorie sunt membrii PNL ºi au fost numiþi recent candidaþi ai USL la alegerile locale pentru Consiliul Judeþean Cluj. Cu toate acestea, deºi în pantã descendentã, ziua de 24 ianuarie a marcat un alt vîrf al participãrii: pentru prima datã dupã 15 ianuarie (cînd protestul a ajuns în complexul studenþesc Haºdeu) parcursul a fost schimbat ºi în loc sã se opreascã la Prefecturã, manifestanþii s-au îndepãrtat, ajungînd în cartierul Mãrãºti, un cartier de blocuri, care ar putea intra (mutatis mutandis) în categoria „oraº dormitor”. Deºi participarea a fost mai numeroasã decît în alte zile, se pare cã iniþiativa de a defila printr-o zonã „muncitoreascã” pentru a aduna mai mulþi contestatari n-a dat roade ºi, dintr-un motiv sau altul, acest traseu n-a mai fost repetat. Protestele au continuat destul de intens pînã în prima decadã a lui februarie. Acelaºi lucru mi-l spune ºi H.G.: „Dupã aceea [dupã ziua de 15 ianuarie] nu pot sã zic cã am fost imediat ºi a doua ºi a treia zi... dar... Vreo sãptãmînã am fost neregulat la ele... Dupã care m-a prins ºi pe mine valul ºi vreo douã sãptãmîni cred c-am fost în fiecare zi... pînã pe 10 februarie, cam aºa...” (H.G., 50 de ani) Aflatã deja pe panta descendentã, mobilizarea socialã din Cluj a fost puternic afectatã de doi factori, i.e., temperaturile extrem de joase (–17 grade Celsius) ºi demisia guvernului. Potrivit lui H.G., a cãrui opinie nu e în nici un caz singularã:

214

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

„[Ceea ce a fãcut sã scadã mobilizarea socialã a fost] miºcarea cu Boc. Cînd o picat guvernul Boc, o picat o grãmadã de slogane. Strigau „Bãsescu în celulã, Udrea pe centurã”, pãi, dacã Udrea nu mai e ministru... [ce mai strigi?] La fel, „Piticu’ ºi cu chioru’ au minþit poporul”, pãi, fãrã „pitic” nu mai avea rimã... Nu vreau sã spun cã faptul cã a cãzut guvernul m-o mulþumit pe mine, dar... despre guvern nu mai ai ce striga. Nu poþi sã strigi: „Jos Ungureanu!” ce sens are, dupã 2 zile... Pînã la urmã Ungureanu e chiar un bãiat inteligent, nu e unul din ãia... Io personal, am avut cîteva zile cînd am vibrat acolo... Cînd chiar, din toatã inima... ºtii? Da’ io strigam sã pice guvernul. ªi o picat. Acuma nu poþi sã fi absurd ºi sã [te aºtepþi sã] se întîmple tot ce strigam noi pe-acolo.” (H.G., 50 de ani) Acest citat sintetizeazã în opinia mea contextul în care participarea la proteste a încetat. Deºi ºi dupã cãderea guvernului Boc protestele au continuat, ele au fost limitate la un grup de 40-100 de oameni, în special oameni de peste 40 de ani, care se adunau ºi manifestau în Piaþa Unirii ºi pe parcursul obiºnuit, în ciuda frigului ºi a lipsei de suport. Dinamica miºcãrii de protest din Cluj este foarte bine marcatã de protestul de sîmbãtã, 11 februarie. Discrepanþa dintre variile reþele de mobilizare este perfect ilustratã de acest caz cînd, potrivit unui respondent, mobilizarea „pãrea cã leºinã, cã nu mai are benzinã… ºi dintr-o datã o fost aia [manifestaþia] anti-ACTA. Io nici n-am ºtiut... [doar când am fost acolo – nota mea] am vãzut cã-i cu ACTA” (H.G., 50 de ani). Dintr-o datã participarea a atins din nou cotele din primele zile, ba poate le-a ºi depãºit. Potrivit ziariºtilor la Cluj au participat circa 2000 de persoane, dintre care grupuri care au venit din judeþele învecinate doar în acest scop


215

(C., 2012). Ca sã-l citez din nou pe H.G. „Ziua aia [manifestaþia] o repornit motoarele în viteza a 4-a”. Panta descendentã a fost doar parþial atenuatã de succesul manifestaþiei anti-ACTA. Odatã cu mijlocul lunii februarie protestele de la Cluj au sfîrºit prin a se limita la douã grupuri: unul de 20-40 de persoane în majoritate de peste 45 de ani, care continua sã protesteze „pînã la demisia lui Bãsescu” ºi un alt grup de 20-30 de persoane, constituit din „Tinerii Mînioºi,” protestele cãrora sunt organizate în jurul a o serie de teme, între altele proteste anti-ACTA, solidaritate cu victimele represiunii din Siria, proteste împotriva exploatãrii gazelor de ºist. Potrivit lui V.L., afirmam cã s-ar putea spune cã în timpul protestelor a avut loc „un dans permanent între cele douã grupuri (în mare, sã spunem cã au fost douã): delimitare reciprocã, dar ºi solidarizare, ca sã nu se rupã infima masã de protestatari, prin douã tipuri de strategii: delimitãri spaþiale (nici prea departe, dar nici sã nu ne confundãm; cei care conduc marºurile îs mai vizibili etc.) ºi strigat sloganuri (cine avea portavoci era mai tare).” (V.L., 26, doctorand, membru al grupului „Tinerii Mînioºi”)

2. Mobilizare ºi proces politic Cine sunt cei care protestau la Cluj? Voi începe prin a preciza cã protestele din ianuarie/februarie din Cluj au implicat cîteva sute de persoane care se adunau în Piaþa Unirii. Majoritatea cetãþenilor Clujului nu au participat la aceste manifestaþii. Mai mult, în comparaþie cu marile miºcãri de protest din 1989 ºi din primii ani de dupã 1990, protestele din 2012 au avut dimensiuni reduse. Ceea ce le scoate în evidenþã este în primul rînd durata lor ºi – mai ales – faptul cã sunt primele miºcãri de stradã din oraº dupã o perioadã de aproape 15 ani în care, dacã au existat

IARNA

216

VRAJBEI NOASTRE

proteste, ele au implicat un numãr limitat de persoane ºi au fost de foarte scurtã duratã. Datele care le am despre protestele din oraº tind sã confirme ipoteza potrivit cãreia reþelele de mobilizare care i-au adus pe oameni în stradã nu au fost de tipul celor extinse, cu audienþã de masã. Încep prin a observa cã, în Cluj, o potenþialã reþea extinsã de mobilizare o reprezintã apartenenþa etnicã. În cazul maghiarilor din Cluj, sau, ca sã fiu precis, a acelor maghiari susceptibili de a fi mobilizaþi prin apeluri etnice, existã potenþialul unei semnificative participãri de masã. Spre exemplu, în 15 martie 2012, mulþimea maghiarilor care a participat la manifestaþia de comemorare a sãrbãtorii maghiarilor de pretutindeni a fost cel puþin egalã, dacã nu a depãºit cele mai numeroase manifestaþii de protest din ianuarie-februarie. Deºi au fost maghiari care au participat la proteste, reþeaua de solidaritate ºi mobilizare pe linii etnice n-a fost activatã în cazul maghiarilor. Dimpotrivã, un prieten maghiar mi-a spus cã „ºtie de la un prieten cã la proteste s-a strigat împotriva ungurilor”. Cu toate cã, din informaþiile mele ºi cu excepþia unor evenimente izolate, nu s-a „strigat împotriva ungurilor”, gãsesc semnificative existenþa unor astfel de zvonuri antimobilizatoare. Acelaºi lucru a fost valabil ºi în cazul românilor: persoane din jurul lui Gheorghe Funar (Partidul România Mare) sau cei de la Noua Dreaptã nu ºi-au fãcut simþitã prezenþa în mod semnificativ la protestele din Cluj. (În treacãt, menþionez cã cei de la Noua Dreaptã par sã fi fost mult mai activi în cadrul protestelor similare de la Tîrgu Mureº.3) 3

Într-un post pe pagina de Facebook din 21 ianuarie, T.F. (62) observa: „Tocmai m-am întors de la mitingul de protest din centrul TîrguMureºului, unde se adunã searã de searã grupuri civice. Din pãcate, astã-searã a trebuit sã plec mai devreme, ºi aici s-a infiltrat Noua Dreapta. Vin în forþã, doar-doar vor provoca o încãierare. Astãzi nu le-a reuºit decît sã otrãveascã atmosfera.”


217

O a doua reþea extinsã de mobilizare ar fi putut fi reprezentatã de marile federaþii sindicale. Aºa cum am mai spus, aceastã reþea potenþialã de mobilizare nu a funcþionat. Chiar ºi atunci cînd membrii Sindicatului Liber din Învãþãmîntul Preuniversitar Clujean (SLIPC) ºi cei ai Sindicatului Sanitas ºi-au unit forþele pentru a protesta în 23 ianuarie în faþa prefecturii Cluj, cu totul s-au adunat sub 200 de persoane, dintre care o parte o reprezentau grupul informal „Tinerii Mînioºi”. Aceºti tineri susþin cã doreau sã intre în contact ºi sã se solidarizeze cu protestul sindical, dar cã au fost surprinºi ºi dezamãgiþi de numãrul mic de sindicaliºti, precum ºi de lipsa lor de coordonare; chiar ºi la protest, membrii celor douã sindicate s-au poziþionat spaþial distinct unii de alþii ºi nu s-au coalizat în nici un fel.4 Potrivit lui Pîrvu (2012), în acea zi, „vocea” sindicaliºtilor a fost însã acoperitã de cea a unui grup mult mai restrîns de tineri activiºti. Pe de altã parte, potrivit lui Adrian Dohotaru, activist ºi lider al Grupului pentru Acþiune Socialã, neparticiparea sindicatelor la proteste e parþial explicatã prin reticenþa unora din liderii informali ai protestelor, care ar fi transmis semnale cã se opun amestecului protestului lor civic cu sindicate „pãtate” sau „compromise”. O a treia posibilã reþea cu o largã audienþã care ar fi putut fi activatã, dar nu a fost, e cea religioasã. Potenþialul mobilizãrii pe linii de religie instituþionalizatã e relativ ridicat, ºi nu doar în cazul bisericii ortodoxe. De obicei, mulþimea care se adunã în faþa catedralei ortodoxe din Cluj, duminica la slujbã, depãºeºte numãrul celor care se adunau la protest în zilele cu mobilizare scãzutã. De asemenea, bisericile neo-protestante au cu siguranþã 4

Dupã V.L. (26), care a participat cu grupul de „Tineri Mînioºi”, cele douã sindicate au ieºit în aceeaºi zonã, dar au stat separate fizic ºi au strigat lozinci diferite. Tinerii s-au aºezat între ei ºi au încercat nu sã-i acopere, ci sã-i uneascã cumva.

218

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

capacitatea de a-ºi mobiliza enoriaºii, dar au ales sã nu o facã în cazul acestor proteste.5 Nu voi discuta aici în detaliu raportul dintre miºcãrile de stradã ºi procesul politic, pentru cã acest lucru ar solicita un studiu în sine, precum ºi datoritã faptului cã interacþiunea principalã de tipul stradã-proces politic a avut loc la Bucureºti ºi nu la Cluj. Este însã indiscutabil cã o parte din cei care au participat la proteste au fost membrii partidelor politice din fosta opoziþie. Mi s-a spus, de cãtre unii studenþi, cã cei care fãceau parte din organizaþiile de tineret ale PSD (ºi, probabil, ºi PNL), ar fi primit sarcina sã fie prezenþi în Piaþa Unirii un anumit numãr de zile. Ar fi însã greºit sã presupunem cã principala reþea de mobilizare a fost cea a formaþiunilor politice clasice din cel puþin urmãtoarele douã motive: 1) cele mai multe scandãri erau îndreptate împotriva întregii clase politice; 2) mitingul organizat de USL, în 19 ianuarie la Cluj, a avut un impact nesemnificativ asupra numãrului participanþilor din Piaþa Unirii. Ce reþele de mobilizare explicã totuºi fenomenul protestelor din ianuarie-februarie 2012? O dimensiune importantã a acestui fenomen o reprezintã cyber-activismul (McCaughey ºi Ayers, 2003). Capacitatea de mobilizare a unor grupãri restrînse, cu o structurã organizaþionalã laxã sau cvasi-inexistentã este amplificatã semnificativ de noile medii de interacþiune online ºi de reþelele sociale, în cazul nostru în special de Facebook. Pentru cã la Cluj, protestele au fost structurate în jurul unor grupuri mici ºi a unor reþele restrînse, de activiºti sau de prieteni ºi vecini, posibilitatea acestor grupuri de a se adresa unei audienþe lãrgitã este prin 5 Un exemplu al capacitãþii de mobilizare prin intermediul organizaþiilor religioase îl reprezintã „Marºul Pro Viaþa” din 24 martie 2021, marº ce a adunat cel puþin 200-300 de oameni care au protestat împotriva avortului. (Realitatea.net 2012)


219

definiþie limitatã. Aici a intervenit rolul noilor medii (e.g., liste de distribuþie prin e-mail ºi mai ales evenimentele create pe Facebook) care au amplificat capacitatea unei iniþiative aparþinînd unui grup restrîns de a atinge un public mult mai mare. Între cele mai vizibile grupãri din cadrul protestelor s-au numãrat cele care susþin cauza „Roºia Montanã”, grupurile de stînga (i.e., GAS, Protokoll, Tinerii Mînioºi, anarhiºti), organizaþiile studenþeºti (OSUBB), miºcarea regalistã ºi, de câteva ori, mai ales în prima sãptãmînã, grupãri de tineri susþinãtori ai clubului de fotbal „U Cluj”.6 Printre cei care au participat la proteste s-au numãrat ºi (foarte puþini) oameni ai strãzii, ºi/sau copii ai strãzii, probabil unii dintre cei care sperau sã aparã la televizor, unii din cei care au participat la revoluþia din ’89 sau la miºcãrile de proteste anti-Iliescu de la începutul anilor ’90. Un alt element crucial în mobilizare l-a reprezentat atenþia acordatã acestor manifestaþii de cãtre mass-media; mã refer aici îndeosebi la televiziunile de ºtiri care în primele zile au prezentat în extenso, ore întregi, miºcãrile de protest. Fãrã aceastã acoperire mass-media cred cã protestele ar fi fost mult mai puþin rãspîndite ºi mult mai puþin unitare în formele lor de expresie, care au putut fi replicate de la Bucureºti la Arad la Timiºoara (pentru rolul jucat de televiziuni în Bucureºti vezi ºi contribuþia lui Bulai în acest volum). Prin urmare, protestele au constat dintr-un conglomerat de categorii sociale în care cei aflaþi într-o situaþie de deprivare economicã relativã sau acutã se întîlneau cu intelectuali sau alte 6 De remarcat capacitatea superioarã de organizare, mobilizare ºi exprimare (vizibilitate sporitã, insemne, slogane etc.) a galeriilor de fotbal ºi a grupului de anarhiºti. Diferenþa a fost foarte vizibilã, mai ales în primele zile, cînd aceºtia veneau la proteste în grup (V.L., 26 de ani, comunicare personalã).

IARNA

220

VRAJBEI NOASTRE

categorii cu venituri peste medie. Ceea ce i-a adunat în Piaþã a fost mai puþin forþa centripetã a unor legãturi ºi solidaritãþi preexistente, ºi mai mult „ºocul moral” (Jasper, 1997) cauzat de refuzul dialogului de cãtre preºedintele Bãsescu ºi PDL.7 Reacþia emoþionalã s-a nãscut ca urmare a intervenþiei preºedintelui Bãsescu împotriva doctorul Arafat, s-a grefat pe apariþia unor miºcãri de protest civic organizate de grupãri de activiºti care, pînã în acel moment, avuseserã o capacitate de mobilizare foarte limitatã.

3. Protestele din perspectiva dinamicã ori ca proces O perspectivã etnograficã asupra celor care au participat la protestele din Cluj ar trebui sã ne îngãduie sã aflãm ce i-a fãcut pe acei oameni sã iasã în piaþã, ºi ce doreau sã realizeze prin aceasta. Care a fost motivaþia, de fapt, care au fost multiplele motivaþii ale protestatarilor? Ce ne pot spune cerinþele lor despre acele motivaþii? La fel ca privirea aruncatã asupra reþelelor de mobilizare, analiza cerinþelor sau obiectivelor enunþate în Piaþã indicã o varietate însemnatã de reþele, valori, idei ºi ideologii. Pancarte cu „Nu rasializãrii sãrãciei, împreunã uniþi în lipsã de clasã” erau ridicate în acelaºi rând cu „Nihil sine Deo”, „Cînd statul este 7

Heterogeneitatea acestor grupãri a devenit spaþialã în anumite instanþe: în martie, de exemplu, grupul „Tinerii Mînioºi” a organizat un protest împotriva exploatãrii gazelor de ºist, în vreme ce în acelaºi timp, în Piaþa Unirii se afla un grup restrîns de protestatari care continua sã se întîlneascã ºi sã protesteze. Cu aceastã ocazie cele douã grupuri au rãmas distincte, deºi aceiaºi indivizi, de-o parte ºi de alta a Pieþei fuseserã umãr la umãr, constant, în Piaþã în timpul manifestaþilor din ianuarie ºi februarie 2012.


221

anarhist, noi cum sã mai fim?” sau cu „Jos taxa auto!”. Mai mult, unele dintre aceste mesaje se contaminau ºi puteai citi „Monarhia salveazã România” pe o pancartã care avea în centru-sus sigla roºu-verde a organizaþiei Salvaþi Roºia Montanã8. Era de aºteptat ca numitorul comun al unei astfel de varietãþi de opinii sã fie reprezentat de un motiv comun de nemulþumire. Acest motiv a fost exprimat sub forma „Jos Bãsescu!” Opoziþia faþã de partidul la putere în România, ºi mai ales, faþã de preºedintele Bãsescu a fost elementul care a galvanizat laolaltã idei ºi ideologii altminteri diametral opuse. Deºi de obicei aceastã 8

Inscripþiile de pe pancartele purtate de manifestanþi la Cluj pot fi grupate într-o serie de teme. Pe de o parte, avem un protest împotriva preºedintelui Bãsescu, a PDL ºi a clasei politice în general: „Bãsescu, nu uita, þara asta nu te mai vrea!”, „112. Sã vinã SMURD. Bãsescu ºi-a înghiþit limba”, „Traiane, du-te în larg!”, „Nu vrem hoþi, nu vrem succesuri/ Nu vrem miniºtri în dresuri!”, „Bãsescu, nu uita, þara asta nu te mai vrea!”, „Cu Dumnezeu înainte! Pentru eliberarea þãrii de clasa politicã dezumanizantã!”, „Fiecare cetãþean, propriul politician!” În competiþie cu aceste pancarte erau cele care aduceau un discurs anticapitalist, prodemocratic: „Nu rasializãrii sãrãciei, împreunã, uniþi în lupta de clasã!”, „Demnitate socialã!”, „Democraþie realã!”, „Dreptul la locuinþã!”, „Democratie, reteta noastra publica, “ cuplat cu „Kapitalism, reteta lor secreta”, „Demnitate pentru toti!”, „Afacerea ta = nefericirea mea” ºi „Universitatea nu e o fabricã!” Mai curînd legate spaþial de pancartele anti-capitaliste a existat un grup distinct de inscripþii provenind dintr-un discurs anarchist: „Vrem anarhism în România!”, „Dacã statul e anarhist, noi cum sã mai fim?”, „Revoluþie”, „Statul suntem noi”. La polul ideologic opus erau pancartele grupãrii monarhiste: „Susþin monarhia constituþionalã!”, „Monarhia salveazã România!”, „Nihil sine Deo!”. Între acestea, un discurs ecologist, legat de miºcarea Salvaþi Roºia Montanã: „Bãsescu RMCG, aceiaºi mizerie!”, Maria, 4 ani: „Mami nu lãsa sã strice Rovia Montanã”, „Salvaþi Roºia Montanã” sau reacþii la declaraþiile politicienilor despre protestatari: „Stadiul de pupã s-a încheiat/Viermii sunt fluturi ºi au zburat!”.

222

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

coabitare a fost paºnicã, unul din „Tinerii Mînioºi” mi-a povestit despre o ceartã, mai mult sau mai puþin aprinsã, pe care a avut-o cu un manifestant mai în vîrstã, probabil un susþinãtor al monarhiei; mica ceartã ar fi izbucnit atunci cînd persoana mai în vîrstã a aflat cã tînãrul era ateu. O bunã parte din dinamica la nivel micro a manifestaþiilor din ianuarie a reprezentat-o competiþia pentru definirea, acapararea sau articularea unei teme sau a unui cadru dominant de protest. Spre exemplu, la Cluj au fost deosebit de active grupãrile tinerilor cu vederi de stînga, cu experienþã în manifestaþii de stradã ºi proteste creative inspirate de miºcãrile „Indignados” începute în Barcelona 2011 ºi/sau „Occupy Wall Street” (New York ºi alte oraºe din Statele Unite ale Americii din 2011). Astfel de grupãri au preluat ºi folosit în context local motive ºi strategii ale miºcãrilor globale menþionate anterior; amintesc de forma autohtonã „Democraþie Realã Acum”, protestele împotriva evacuãrii forþate a rromilor din strada Coastei sau a mobilizãrii pentru salvarea Parcului Feroviarilor. În acest context al competiþiei pentru articularea unor teme dominante, scandãrile „Vrem spitale, nu catedrale!” au fost întîmpinate cu reacþii de tipul „Spitale da, dar cu catedralele ce aveþi? Organizaþiile studenteºti, care erau implicate în acelaºi timp în lupta electoralã pentru alegerile în cadrul Universitãþii Babeº-Bolyai au fost ºi ele active. O bunã parte însã din sloganurile iniþiale nu au venit de la nici una din aceste structuri mai mult sau mai puþin coezive, ci din partea celor care s-au adunat sã protesteze împotriva preºedintelui Bãsescu, dar ºi sã strige, de la bun început, cã „PDL ºi USL/Aceiaºi mizerie!” Este important sã pãstrãm în minte caracterul procesual al oricãrei miºcãri de masã sau comportament colectiv. Protestele de la Cluj au pornit cu un mesaj foarte specific (sprijinul acordat SMURD) ºi cu mijloace relative sãrace: un grup limitat de protestatari care, în faþa camerelor de luat vederi, stã, nu defileazã,


223

tace, nu scandeazã. Atît mesajele protestelor, cît ºi mijloacele de exprimare s-au amplificat, modificat, au fost negociate ºi disputate pe parcursul întregii perioade pe care o am cercetat-o. De exemplu, protestele au creat noi legãturi, noi prietenii, noi solidaritãþi. Am cunoscut ºi mi-am fãcut un numãr de noi prieteni participînd la proteste. La Cluj, în cursul acestui proces au apãrut noi actori: „Tinerii Mînioºi”, un grup informal care uneºte activiºti din grupãri care existau înainte de proteste (ecologiºtii de la Salvaþi Roºia Montanã, stîngiºtii de la Grupul pentru Acþiune Socialã sau Proiect Protokoll) cu alþii care s-au alãturat lor, în timpul protestelor, este o rezultantã directã a manifestaþiilor publice ºi solidaritãþilor nãscute acolo. Foarte des, dupã protestul care începea la ora 7 (mai tîrziu la 6) grupuri (de tineri ºi mai puþin tineri) care plecau de la protest se îndreptau spre un club sau o berãrie unde se discuta la o bere ceea ce s-a mai întîmplat. Pe lîngã caracterul de eveniment social, aceste întîlniri au pus în comun oameni care nu se cunoºteau sau care se cunoºteau doar de pe site-urile ºi grupurile Facebook dedicate temelor legate de proteste. De asemenea, un alt fenomen care a fost produs de proteste a fost aºa-numita „ºcoalã de picturã activistã de la Cluj”, de fapt un atelier gãzduit de „Fabrica de Pensule”9 în care oamenii se adunau sã creeze ºi sã construiascã pancarte ºi lozinci, pentru protestul din fiecare searã. Acest proces de transformare ºi reinventare a protestelor a avut în viziunea mea trei surse distincte: 1) negocierile faþã-în-faþã ºi creativitatea indivizilor care 9

„Fabrica de Pensule” este un spaþiu de artã contemporanã care a luat naºtere la începutul anului 2009, ca o iniþiativã de a coagula ideile, evenimentele ºi proiectele mai multor organizaþii culturale, galerii, manageri culturali ºi artiºti independenþi din Cluj în clãdirea reamenajatã a unei foste fabrici de pensule.

224

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

participau la proteste; 2) împrumuturi ºi adaptãri ale altor mijloace, practici ºi mesaje create de protestatari din alte oraºe; ºi 3) fenomenul de cyber-activism, prin care internetul, în special Facebook, fost utilizat ca un spaþiu comun de negociere, creaþie ºi selecþie a unor posibile noi mesaje, de exemplu grupul Facebook „Lozinci bune pentru noua revoluþie 2012” unde participanþii propuneau ºi dezbãteau sloganuri care ar putea fi strigate la protestele din zilele urmãtoare sau idei de bannere ºi inscripþii sau postere. Reacþia celor de la putere la grupul de mesaje ºi idei critice pe care le produceau protestele a fost, în principal, a vizat aceleaºi lucruri pe care PDL ºi preºedintele Bãsescu le repetau ori de cîte ori aveau ocazia: stînga este echivalentã cu comunismul lui Ceauºescu, iar Partidul Democrat Liberal constituie unica forþã politicã anticomunistã din România. În intervenþia telefonicã de la Realitatea TV din ianuarie, preºedintele Bãsescu îl acuzã pe doctorul Arafat de „puncte de vedere stîngiste. Într-o postare pe blogul personal fostul ministru de externe Baconschi dezvolta aceeaºi temã: „A început încleºtarea pe viaþã ºi pe moarte între forþele trecutului ºi proiectul unei noi Românii. Opoziþia ºi-a activat în sfîrºit întreg arsenalul moºtenit de la Ana Pauker, Teo, Luca ºi Dej: derbedei înarmaþi, dezinformare, propaganda urii”. (Baconschi, 2012) Prin urmare, lupta asupra modului cum ar trebui citite ºi încadrate („framed”) protestele din ianuarie s-a dat între mesajele celor care voiau sã-ºi facã auzitã vocea (ºi dreptul la protest civic), ºi etichetãrile pe care reprezentanþii actualei puteri au încercat sã le lipeascã pe miºcãrile din Piaþã. Guvernul ºi canalele mass-media apropiate acestuia acestuia au promovat o citire care îi învinuia pe protestatari de incitare la violenþã ºi mai ales de intenþia de a promova viziuni „comuniste” la 22 de ani de la cãderea regimului Ceauºescu.


225

De remarcat, interpretãrile ºi etichetãrile puterii au avut un impact scãzut în faþa ideilor create ºi distribuite în Piaþã. Dupã ce au realizat cã etichetele sugerate de cei apropiaþi puterii nu produc efectele dorite, cei de la putere au intrat într-o zonã de tãcere, dupã care au renunþat cu totul la agenda iniþialã. În 23 ianuarie, ministrul Baconschi a fost demis de premierul Boc care regreta: „derapajele ºi stîngãciile verbale ale unor colegi referitoare la protestatari. Am luat decizia revocãrii ministrului de externe, Teodor Baconschi” (Jurnalul National, 2012). Din hoarde comuniste, protestatarii au fost reîncadraþi („re-framed”) în cetãþeni pe care miniºtrii îi jignesc ºi cãrora li se cere scuze. În lectura mea, aceastã schimbare de încadrare a protestelor, ºi a sferei publice, precum ºi acordul cvasi-unanim, la o nici douã sãptãmîni de la începerea protestelor, asupra faptului cã motivele ºi modalitãþile de protest sunt îndreptãþite, constituie principala victorie a miºcãrii de protest.

4. Consecinþe ale mobilizãrii colective din ianuarie-februarie 2012 Desigur cã o miºcare de stradã nu poate spera, într-un stat democratic, decît sã promoveze o agendã, nu sã o ºi punã în practicã, pentru cã aceasta ar însemna a trece peste mecanismele constituþionale. Miºcarea de protest din Cluj a fost în parte structuratã ºi în jurul unei aparente miºcãri anti-sistem. Aceastã dimensiune anti-sistem a fost însã una perfomativã, ºi în nici un caz una efectivã sau una care sã aibã în fapt vreun obiectiv politic. Însã, cu excepþia unora dintre tinerii activiºti, majoritatea grupurilor prezente la proteste nu doreau o schimbare a regimului politic sau economic, ci doar schimbarea politicã punctualã: cãderea guvernului ºi demisia preºedintelui Bãsescu. Rezultanta

IARNA

226

VRAJBEI NOASTRE

intenþiilor variilor actori din Piaþã (Melluci, 1996) nu a fost în nici un caz o revoltã anti-sistem, ci un protest civic care, chiar în cele mai radicale revendicãri ale sale, a denunþat deficitul democratic existent ºi lipsa participãrii cetãþeneºti la viaþa publicã. Potrivit lui A.D. (29 de ani), activist: „În Piaþã, lumea nu era pregãtitã pentru negocieri ºi dezbateri. Uite, autoritãþile la un moment dat au zis: negociere socialã. (…) La o sãptãmînã ºi ceva, eram plictisit de rutializarea miºcãrii ºi am simþit cã asta trebuie sã ducã la negociere cu autoritãþile, la mecanisme participative. Mi-e ciudã cã s-a pierdut trenul ãla al instituirii unei noi chestii de democraþie, participativã a la Porto Alegre10, care sã instituie mecanisme de dialog social, unde sã vinã cetãþeni, autoritãþi, sindicate, universitari… pãcat cã s-a pierdut ºansa asta.” Cu toate acestea, deºi protestele nu au dus la instituirea unor noi mecanisme de democraþie participativã, primaria Clujului a iniþiat o serie de negocieri cu cîþiva din liderii formali sau informali ale grupurilor de activiºti din Piaþã. Invitaþi la întîlniri, aceºtia au înmînat primarului intermar revendicãrile lor ºi au fost invitaþi sã participe la dezbaterile privind bugetul municipiului. Deºi participarea liderilor din Piaþã a fost limitatã (unii au refuzat sã participe sau au renunþat pentru cã nu îi interesau probleme legate de buget) aceasta nu a fost fãrã rezultat. De exemplu, s-a propus ºi s-a obþinut, ca cele 6 hectare ale bazei de cercetare a Univer10

Porto Alegre este un oraº în Brazilia unde are loc un experiment de organizare urbanã bazat pe ideea de democraþie participativã, bazat pe o serie de organizaþii paralele consiliului municipal, organizaþii care faciliteazã moduri noi prin care locuitorii oraºului au puterea de a participa în luare deciziilor administrative la nivel urban.


227

sitãþii de Medicinã Veterinarã ºi Agronomie din Cluj sã fie accesibile publicului. Astfel se deschide publicului o suprafaþã verde care va constitui, ca întindere, al doilea parc al oraºului. În lipsa contextului creat de proteste o astfel de deschidere din partea primãriei ar fi greu de imaginat. La nivel naþional însã, USL nu a reuºit sã foloseascã acordul cvasi-unanim pe care l-au antrenat protestele de stradã, potrivit cãrora politicile puse în practicã de guvernarea PDL sunt nepopulare ºi ineficiente. Dimpotrivã, în cele din urmã, principalul partid aflat la guvernare (PDL) a reuºit sã coopteze unele dintre mesajele aduse în sfera publicã de proteste ºi sã le incorporeze în noul sãu discurs, promovat dupã instalarea noului guvern Ungureanu. PDL prin guvernul Boc ºi-a fãcut un titlu de glorie din mãsurile de austeritate pe care le-a luat pentru a însãnãtoºi economia þãrii. În urma protestelor din ianuarie-februarie 2012, acelaºi PDL prin guvernul Ungureanu îºi asumã sarcina de a uºura greutãþile populaþiei ºi preconizeazã reîntregirea (ori creºterea) salariilor cu 15%. De aceastã datã, mãsura preconizatã ar avea rolul de a stimula creºterea economicã, exact înaintea alegerilor locale. Din acest motiv, preconizata reîntregire a salariilor celor din sectorul de stat ar putea fi interpretatã ca hrãnind un nou filon de populism. Din perspectiva luptei politice, PSD ºi PNL nu au reuºit încã sã reconfigureze o nouã arhitecturã politicã pe baza nemulþumirii populare ºi a protestelor din ianuarie-februarie 2012. Astãzi, dupã aproape douã luni de proteste de stradã în marile oraºe ale României, cîºtigurile politice ale acestor miºcãri sunt destul de puþin vizibile: preºedintele Bãsescu este în continuare un „preºedinte jucãtor” care dominã viaþa politicã. Cu toatea acestea, linia durã a politicilor de austeritate economicã a fost abandonatã, iar PDL-ul nu mai îndrãzneºte sã adopte unilateral legi prin asumarea rãspunderii executivului ºi se aflã în incapacitatea de a

228

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

avea orice iniþiative legislative, ca urmare a grevei parlamentare în care au intrat partidele de opoziþie. Principala consecinþã politicã a protestelor, constã, în opinia mea, în consolidarea democraþiei în România prin stoparea unilateralismului PDL ºi a practicilor acestuia de a ocoli sau chiar încãlca regulile jocului democratic (vezi episodul numãrãrii voturilor în Camera Deputaþilor sub preºedinþia Robertei Atanase în anul 2011). Din perspectiva participãrii civice însã, protestele din ianuarie au adus o nouã dimensiune mobilizãrii colective în viaþa publicã româneascã, o dimensiune care lipsea din anii ’90. Ele s-au articulat pe structurile organizaþionale limitate ale unor asociaþii ºi grupãri informale de activism civic. Acestea au constituit nodul organizaþional necesar pentru iniþierea primelor manifestaþii în sprijinul SMURD, în jurul cãrora s-a adunat o masã de nemulþumiþi, care au reacþionat emoþional la lipsa de transparenþã ºi la mãsurile luate de guvernul PDL, ºi în special de imixtiunea preºedintelui Bãsescu în dezbaterile din jurul proiectului noii legi a sãnãtãþii. Cyber-activismul fãcut posibil de noile reþele sociale (Facebook) ºi acoperirea mediaticã intensã a primelor proteste pro-Arafat au fost factorii care au facilitat rãspîndirea mesajului protestatarilor ºi naºterea unui nivel de mobilizare publicã neîntîlnit în ultima decadã. Protestul civic din Piaþã a fost interpretat ºi articulat, fie în linia favorizatã de USL (i.e., doar împotriva PDL) fie, în linia grupurilor eterogene de protestatari, împotriva întregii clasei politice. Încercarea de delegitimizare a protestelor de cãtre principalul partid aflat la guvernare a eºuat ºi din aceastã perspectivã miºcãrile de protest din ianuarie au constituit un succes: ele au impus mesajul potrivit cãruia existã o falie între guvernanþi ºi guvernaþi, cã schimbãrile la nivel politic sunt necesare ºi unilateralismul PDL nu mai poate continua, ºi cã noile forme de protest civic nu sunt doar legitime, ci ºi binevenite. Datoritã protestelor din ianuarie-februarie 2012, aceste mesaje au reuºit sã se


229

impunã cvasi-unanim atît în sfera publicã, cît ºi în cea politicã din România. Mai mult decît atît, protestele din ianuarie-februarie 2012 au dat naºtere unor forme alternative ºi creative de implicare civicã ºi politicã care vor rãmîne cu noi mulþi ani deacum înainte, ºi care ar fi fost probabil mult mai timide în absenþa mobilizãrii populare din ianuarie. Nu mã îndoiesc cã ele vor constitui, de acum înainte, atît resurse, cît ºi puncte de reper pentru viitoare forme de protest.

Bibliografie Baconschi, Teodor, Opoziþia socialistã a trecut în sfîrºit la fapte, blog personal, 16 ian. 2012, disponibil la http://baconschi.ro/opozitiasocialista-a-trecut-in-sfîrºit-la-fapte/, accesat în 16 martie 2012. Costea, Ramona, 2012. „Peste 2000 de protestatari cer libertate pe internet la Cluj”, în Citynews.ro, 11 februarie 2012, disponibil la: http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/peste-2000-deprotestatari-cer-libertate-pe-internet-la-cluj-216710/ (accesat în 26 martie 2012). Dejeu ºi Duminicioiu, 2012. Eveniment pe Facebook, disponibil la https://www.facebook.com/events/303263709710195/ (accesat în data de 25 martie 2012). Eurostat, 2012. „At risk of poverty or social exclusion în the EU27: n 2010, 23% of the population were at risk of poverty or social exclusion and 27% of children aged less than 18" (Disponibil la http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/308022012-AP/EN/3-08022012-AP-EN.PDF, accesat în 25 martie 2012). Goina, Cãlin, 1989. „Timiºoara, 1989: a mass movement approach.” Tezã de masterat în ºtiinþe politice la Facultatea de ªtiinte Politice a Universitãþii Central Europene, Budapesta. Goina, Cãlin, 2010a. „Ori toþi sã muriþi or toþi sã scãpãm” în Dilema Veche, nr. 334, 8-14 iulie 2010 (Disponibil la http://dilema

230

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

veche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/ori-i-sa-muri-i-orii-sa-scapam, accesat în 25 martie 2012). Goina, Cãlin, 2010b. „Cenzura a la Dilema Veche” în blog.revista cultura.ro, 21 iulie 2010 (Dispobibli la http://revistacultura.ro/blog/ 2010/07/ce-mai-cenzureaza-dilema-veche/, accesat în 25 martie 2012). Goodwin, Jeff and James Jasper (eds.). 2004. Rethinking Social Movements, Oxford: Rowman and Littlefield. Jasper, James, 1997. The Art of Moral Protest: Culture, Biography, and Creativity în Social Movements, Chicago: University of Chicago Press. McAdam, Doug, Sidney Tarrow ºi Charles Tilly, 2001. Dynamics of Contention, Cambridge: Cambridge University Press. McCaughey, Martha ºi Michael Ayers, 2003. Online activism în theory and practice, London: Routledge. Melluci, Alberto, 1996. Challenging Codes: Collective Action în the Information Age, Cambridge: Cambridge University Press, 1996. Parvu, Cristina. 2012. „Protestul sindicaliºtilor din sãnãtate confiscate de ‘Tinerii mînioºi’” în Ziua de Cluj, 23 ianuarie, 2012 disponibil la http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/protestulsindicalistilor-din-sanatate-confiscat-de-tinerii-maniosi– 82524.html, accesat în 25 martie 2012. Prodan, Mihai, 2012 „În februarie protestau la megafoane apolitic, acum candideazã la Consiliul Judeþean” în Ziua de Cluj, 1 aprilie 2012 disponibil la http://ziuadecj.realitatea.net/politica/infebruarie-protestau-la-megafoane-apolitic-acum-candideaza-laconsiliul-judetean-87591.html, accesat în 10 aprilie 2012. Smelser, Neil, 1962. Theory of Collective Behavior. New York: Free Press. Alte surse electronice: *** „Artiºtii de la Opera Românã au îmbrãcat uniforme SMURD” la spectacolul Nabucco 12, în ªtiri de Cluj, 16 ianuarie 2012, disponibil la http://www.stiridecluj.ro/social/artistii-de-la-opera-


231

romana-din-cluj-au-imbracat-uniforme-smurd-la-spectacolulnabucco-12-video, accesat în 25 martie 2012. *** „Baconschi revocat prin SMS de premier” în Jurnalul National, disponibil la http://www.jurnalul.ro/politica/baconschi-demis-boc602238.htm, accesat în 27 martie 2012. Grupul pentru Acþiune Socialã, Proiect Protokoll, Tinerii Mînioºi, 2012, Eveniment pe Facebook, disponibil la https:// www.facebook.com/events/357314787611906/, accesat în 26 martie 2012. *** „«Nu ucide!»: Marº împotriva avorturilor la Cluj-Napoca” în Realitatea.net, 24 martie 2012, disponibil la: http:// www.realitatea.net/nu-ucide-mars-impotriva-avorturilor-la-clujnapoca_926164.html# (accesat în data de 26 martie 2012).

Antropologia muzicalã a protestelor politice ºi arta scandãrilor populare Marin Marian-Bãlaºa

1. Conþinut / semnificaþie În ultima mea carte am publicat amplul articol Dînd glas ochilor deschiºi, þipînd în urechi surde: cinism politic ºi ironie civicã în pop-ul românesc (Marin Marian-Bãlaºa, 2011: 266-294); aºadar, despre muzica pop avînd ca temã critica politicã ºi ironia civicã. Acolo menþionam cîteva lucruri despre semnificaþia ºi importanþa – egal simbolicã, politicã ºi moralã – a demonstraþiilor din Piaþa Universitãþii (Bucureºti) din 21-22 decembrie 1989 ºi din aprilie-iunie 1990. Dat fiind cã finalizasem acel material în 2005, acolo subliniam cã dupã 2000 în piesele pop-ului românesc a avut loc abandonul criticii politice virulente. Atunci, în 2005, nu aveam a bãnui cã evenimentele politice din 2009-2012 vor duce la renaºterea civismului protestatar de genul „Kilometrului 0 al democraþiei” ºi, prin urmare, la rezurecþia spiritului de exaltare moralã ºi de expresie liber-democraticã a aceleiaºi Pieþe. În ianuarie 2012 Piaþa Universitãþii s-a trezit destul de brusc, pe data de 13 ianuarie. Pretextul sau mai degrabã scînteia care a aprins fitilul ori butoiul cu pulbere a fost conflictul de principiu dintre preºedinte ºi opoziþia doctorului Raed Arafat faþã de Legea Sãnãtãþii. Primul i-a sugerat celui de-al doilea demisia, s-a exprimat în termeni lipsiþi de orice respect faþã de acesta, apoi chiar ºi în termeni rasiºti, Arafat demisionînd cu promptitudine. Ca ºi la Tîrgu Mureº, cu cîteva zile înainte, în prima searã de la Bucureºti s-a strigat/scandat: „Respect, Arafat,/Respect, Arafat!”. Însã chiar

Antropologia muzicalã a protestelor politice • M. M. Bãlaºa

233

de a doua zi, pretextul evenimentului respectiv s-a edulcorat, sloganele radicale – cerînd demisia preºedintelui ºi guvernului – înteþindu-se, generalizîndu-se. S-au creat infografii subtile sau acuzatoare, caricaturi foarte inteligente, colaje, mãºti ºi simulacre surprinzãtoare, afiºe ºi înscrisuri pline de umor, lozinci noi ºi versuri inspirate. Ca ºi în 1990, protestatarii îºi asumã etichetele jignitoare aruncate lor de cãtre politicieni, aºa cã în piaþã apar cu lozinci sau insigne numindu-se ironic „ciumpalaci”, „viermi”, „nevrotici”. Grupul statuar Caragialiana, din faþa Teatrului Naþional, devine peisaj iconic, plin de ornamente revoluþionare (steaguri, pancarte, afiºe, caricaturi), de adulþi ºi copii cocoþaþi pe statui, strigînd ºi agitînd insemne. Piaþa Universitãþii este intens mediatizatã, însã mitinguri similare iau naºtere în toatã þara. Curiozitãþile momentului sunt date de „protestatarul unic” (din Baia de Arieº) sau de înregistrarea: „Luaþi saitul de culturã ºi bãgaþi-l în dubã!” (un jandarm ordonînd arestarea unui reprezentant al presei online, pe 15 ianuarie, la Bucureºti). Oricum, iarna lunii ianuarie 2012 devine un fel de „Primãvarã arabã” a României. Dincolo de discurs, interviu, declaraþii, peroraþii politice ºi promovare televizatã (totodatã ignorînd violenþele ºi abuzurile parazitare), poate cã cea mai interesantã formã de exprimare protestatarã va fi aceea numitã de presã „sloganul deºtept”. Cãci aici, mai ales în combinaþie cu scandarea, subtilitatea intelectualã îºi dã mîna cu sensibilitatea, cu exaltarea, cu arta.

2. Exemple Manifestanþii/protestatarii se reclamã, prezintã sau autodefinesc în sentinþe sau sloganuri originale, inventive: „Pierdut clasa politicã/O declar nulã”; „Suntem pentru o nouã clasã politicã”. Sau în prozodii rimate: „Vreau sã îmi plãtesc chiria/Cu cãpºuni

IARNA

234

VRAJBEI NOASTRE

din România”; „Vrem þara înapoi”; „Ne scuzaþi cã am venit/ Sunt un vierme umilit”. În scandãri bine vocalizate, un catren precum ultimul heptasilab cu rimã devine: „Vã rugãm sã ne scuzaþi/Nu producem cît furaþi!” (care, la românii din Spania, va deveni: „Vã rugãm sã ne scuzaþi/ Nu trimitem cît furaþi!”). Clasa politicã, deja definitã în ultima scandare citatã, apare în exclamaþii prozaice (neritmate, nerimate): „Oamenii politici = hoþi cu tupeu”, o etichetare care în scandãri apare în dipodia simplã, repetatã urlat pînã la epuizarea suflului vocal: „Hoþii, hoþii, hoþii, hoþii!”, în cupletele mixte „Þara noastrã/Nu-i moºia voastrã!” ºi „Udrea nu uita [Udrea, Udrea]/ Þara nu-i poºeta ta!” Dacã prozodia rimatã: „De nu plecaþi/De viermi veþi fi mîncaþi” apare doar scrisã, scandãrile bine vocalizate preferã urmãtorii heptasilabi ºi hexasilabi rimaþi: „Un pitic ºi cu un chior/Ne-au adus în curu’ gol!”, cu varianta mai frecventã: „Un pitic ºi cu un chior/ ªi-au bãtut joc de popor!”.1 „Vrem anticipate/Nu vrem comasate!” ºi „Anticipate/Nu comasate!” fac o formulã ritmicã a cãrei valori diferã tocmai pentru a reprezenta hexasilabul de bazã chiar ºi în versiuna sa catalecticã, de pentasilab. Despre sau cu referire la intelectul, cultura, exprimarea sau comportamentul politicienilor, pe tot felul de pancarte se pot citi înscrisurile: „Un coleg de gen neutru/A distrus învãþãmîntul” (apropos de ministrul Educaþiei, gafînd lexical ºi gramatical); „Aþi distrus învãþãmîntul/Nu v-ar mai rãbda pãmîntul” (evocînd blestemul popular); „EBA, tatãl tãu nu vrea sã vorbeºte cu noi!” (cãtre Elena Bãsescu, europarlamentar de limbaj jenant). Printre scan1

Avînd nevoie de susþinerea TV (cea care cenzureazã termenii indecenþi), protestatarii vor abandona dupã cîteva zile scandarea primei variante. Genul formulãrilor indecente rãmîne doar la nivel individual, de grup restrîns ºi de minorat temporal.


235

dãrile nominale se impun: „Roberta, vino sã ne numeri” ºi „Roberta numãrã-þi demisia” (despre ºefa Parlamentului, obiºnuitã sã mãsluiascã numãrul voturilor); „Ruºinea Ardealului:/Emil Boc ºi gaºca lui”; „Boc, Boc,/Cel mai mare dobitoc!” ºi „Boc, Boc, Boc,/ Demisia pe loc!” Preºedintele este somat sau denumit prin lozinci scrise: „To be = not TB”; „Bãsescu Eject”; „Am adus vaporu’/Ca sã plece chioru’”; „Bãsescu în cazul tãu mayaºii au avut dreptate 2012”. Sau prin scandãri: „Ieºi afarã, javrã ordinarã!”; „Ne-am sãturat/ Pleacã din palat!”; „Ghici ghicitoarea mea:/ Cine va pleca?” (care îl citeazã chiar pe preºedinte). Dacã „Bãsescu ºi cu ai lui/Sã se ducã dracului!” apare mai rar, strigãtul ritmat „Jos Bãsescu, jos Bãsescu!” (alternat uneori cu „Jos guvernul, jos guvernul!”) este aproape constant. Deºi se preteazã lejer unei scandãri în dipodii pirice, octosilabul „Chioru’, blonda ºi piticu’/Sã se ducã dupã Nicu!” rãmîne doar o lozincã scrisã. Provenind din decembrie 1989 ºi din primãvara-vara anului 1990, scandarea „Nu vã fie fricã/ªi Bãsescu picã!” este o adaptare perfectã ºi se va auzi frecvent. În vreme ce „Lasã-ne, lasã-ne,/Marinare, marinare lasãne!” este o relativ amplã efuziune melodicã (cuplet repetat peste patru sintagme melodice), de mare cantabilitate. „Poporul” sau simþul civic/cetãþenesc este chemat la solidaritate prin numeroase apeluri (scrise ori mîzgãlite), din care mai speciale îmi par: „Iarna asta-i fix ca vara!”; „Împreunã reumplem þara de zîmbete”; „Se vede bine Revoluþia la televizor?”. Iar prin scandãri, refrenele cele mai frecvente sunt „Libertate, libertate!” ºi „Unitate, unitate!” Apelul la mobilizare se face urlat: „Ieºiþi din casã/Dacã vã pasã!”; „Români din toatã þara/ Susþineþi [V-aºteaptã] capitala!”; „Plouã, ninge,/Noi vom învinge!”; ca ºi printr-o formulã preluatã din revoluþia Timiºoarei ºi a Bucureºtiului din decembrie 1989, apoi din mitingul Pieþei Universitãþii din

236

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

aprilie-iunie 1990: „Astãzi capitala/Mîine toatã þara!” În încercarea de mobilizare a naþiunii foarte frecvent se aude acum ºi „Pãcat, pãcat, de sîngele vãrsat!”, scandare provenind din 1990, dar evocînd martirajul din 1989.

3. Tipologia scandãrii Chiar dacã unele scandãri au ºi caracter intonaþional, în sensul cã ating douã sau trei înãlþimi sonore aproximative (cap de notã notabil cu „x”), elementul lor muzical principal, definitoriu, este ritmul. Ca atare, ele se integreazã în sistemul teoretizat de cãtre C. Brãiloiu (1967: 119-171) drept „ritmul copiilor”. Cu exactitate, pe baza unei serii de opt „valori primare” (opt optimi) sau a unei serii de patru patrimi (patru „valori primare duble”), prin diviziuni sau contopire sunt efectuate cîte opt, ºapte, ºase sau cinci percutãri silabice. Numãrul silabelor þine de naturalitatea versului folcloric ºi popular românesc, dar specificã scandãrii este aceastã potrivire a versurilor de 5-8 silabe peste durata seriilor de opt optimi (definitorie pentru „ritmul copiilor”). Universalitatea valorilor metro-ritmice cu care copii scandeazã sau cîntã se „transferã” ºi asupra scandãrilor de grup protestatar, adicã este comunã inclusiv în situaþiile scandãrii adulte. Pe tot mapamondul, indiferent de limbã, scandarea strigatã variazã o serie ritmicã de patru sau opt timpi sau pulsaþii primare. În genere, notarea cu cele douã valori primare (optime, pãtrime, plus eventualele pauze corespunzãtoare) este suficientã. Acolo unde apar ºaisprezecimile, notaþia reprezintã mai degrabã o adecvare de tempo: fie se dubleazã viteza unor serii scandate, fie se scandeazã foarte rapid, exact în tempo dublu (cum fac mulþi tineri, mai ales „galeriºtii de stadion”).


237

Desigur, mai ales valorile ultimelor silabe sunt mai întotdeauna stacate ºi accentuate, poate de valori înjumãtãþite faþã de structura ºi notaþia „logicã”. Toate formulele scandãrii strigate sunt repetate de un numãr imprecizabil de ori. De fapt, durata strigãrii ºi a repetãrilor ar fi un fenomen aparte, meritînd a fi studiat, deoarece creeazã climaxuri „în val”, urmate de scurte pauze pentru relaxarea vocii, iar aceste ondulaþii ale activitãþii intensive diferã ºi în funcþie de vîrstele dominante ale grupurilor participante, de uzura sau oboseala vocilor. Perioadele sau frazãrile obþinute prin strigãrile repetate au o naturã „fizicalistã”, þinînd de capacitatea individului ºi a grupului de a-ºi susþine aparatul fonator în intensitatea strigãrii.

4. Muzicalmente Din punct de vedere efectiv muzical (adicã incluzînd elementul melodic), Piaþa Universitãþii din ianuarie 2012 se manifestã mai puþin. Cristian Paþurcã murise exact cu un an în urmã, drept pentru care miercuri, 18 ianuarie, la crucea ºi marmura lui (sculpturã stilizînd chitara), are loc ºi o comemorare patronatã de „Asociaþia 21 decembrie 1989”. În unele oraºe, precum Timiºoara, Imnul golanilor ºi Vino, Doamne! mai sunt fredonate sau ascultate în amplificãri modeste, de pe CD-ul cu piesele lui Paþurcã. Pe alocuri s-au mai difuzat ºi fragmente din piesele protestatare ale unor trupe (precum Paraziþii). Dar artiºtii nu vin ºi nu-ºi susþin direct piesele lor de odinioarã (fiind an electoral, majoritatea îºi vãd de interesul de a fi utilizaþi ºi plãtiþi cu ocaziile propagandelor politice care vor urma). În aceste zile nu se creeazã ºi nu apar în Piaþã cîntece de protest noi, propriu-zise, accesibile cîntului colectiv. Folkistul Doru Stãnculescu sau romanticul Florin Chilian participã exclusiv

238

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

ca persoane fizice, nu ca artiºti. Pe internet, un raper amator a postat o piesã cu versuri-scandãri bune din punct de vedere poetic2; iar Dan Teodorescu, solistul ºi liderul formaþiei Taxi, a fãcut o piesã amuzant-ironicã despre pretextul final al izbucnirii revoltei populare (conflictul dintre preºedinte ºi Raed Arafat). În rest, în miºcarea popular-civicã se aud deseori, revenind din istoria recentã (1989-1990), cele douã catrene, pe exact aceeaºi frazã melodicã: „Noi de-aicea nu plecãm,/Nu plecãm acasã,/Pînã nu vom cîºtiga/ Libertatea noastrã” (cu varianta: „Noi de-aicea nu plecãm,/Nu plecãm acasã,/Pînã nu vã prezentaþi/ Demisia voastrã”) ºi „La Palatul Cotroceni/ Cîntã cucuveaua,/ Bãsescu ºi cu ai lui/ªi-au gãsit beleaua!” Se cîntã des, aici ca ºi în mitingurile din toatã þara, prima strofã, eventual ºi refrenul, din imnul patriei, Deºteaptã-te, române! Iar în data de 24 ianuarie inclusiv Hora Unirii, atît cîntatã, cît ºi dansatã, devine refren ºi gest protestatar în mai multe dintre oraºele þãrii. O noutate o constituie grupurile ºi asociaþiile de suporteri, ataºaþi uneia sau alteia dintre galeriile echipelor mari de fotbal, prezenþi în numãr masiv, compact, mai ales în serile zilelor de 19 ºi 24 ianuarie. Ei adapteazã propriile strigãturi, scandãri sau formule intonaþional-muzicale, specifice stadionului, la realitatea politicã a momentului. Acestea sunt interesante ºi pentru sincretismul propriu, scandarea puternicã inducînd sincronizarea ritmicã a participanþilor, ba chiar ºi kinestezia (sãltatul ritmic pe loc, ridicarea ritmicã a mîinii, aplauzele ritmice, gestica alungãrii sau a coborîrii degetului mare în jos): „România, stat poliþienesc,/ 2 De pe Youtube (http://www.youtube.com/watch?v= EX3Z43UHQlM), piesa Europa vino-ncoace („Domnul preºedinte se joacã cu Smurdul/ Poporul meu þipã, el face pe surdul”...) va fi bine mediatizatã ºi pe TV-urile româneºti.


239

Stat poliþienesc, stat poliþienesc!”; „Alle[z], alle[z]/Cine sare vrea schimbare!” (care, în varianta „popularã”, devine, mai simplu: „Cine nu sare/Nu vrea schimbare”). Puternic muzicalizate, adicã de vocalitate cantabilã (douã versuri reluate pe o frazã muzicalã din patru sintagme melodice), sunt: „Veniþi cu toþii, sã strigãm tare/Cã România nu e de vînzare”; „Pleacã Trãiane, pleacã Trãiane/Du-te ºi lasã-ne!”; „La puºcãrie, la puºcãrie, la puºcãrie,/ Bãsescu la puºcãrie!”; iar frazele: „Ole, ole, ole, ola,/Refuzãm dictatura!” ºi „Ole, ole, ole, ole,/Unde eºti, beþivule?” (sau „...Unde eºti, Bãsescule?”), iarãºi constituie o bunã adaptare a sloganului melopeizat din decembrie 1989, devenit publicului larg poate mai drag decît chiar suporterilor de fotbal.

5. Antologie a) scandãri ritmice

240

IARNA

VRAJBEI NOASTRE


241

IARNA

242

b) fraze melodice

VRAJBEI NOASTRE


243

6. Etnografic vorbind În aceste pagini n-am insistat defel asupra numeroaselor infografii ºi iconografii protestatare în care colajul fotografic, caricatura ºi înscrisurile þin de arte de-a dreptul livreºti – mai ales cã multe dintre acestea presupun ºi contribuþia softurilor computerizate ºi printurile pe medii ºi dimensiuni aproape profesioniste. Toate acestea, ca ºi majoritatea lozincilor subtile, inteligente, scrise de cãtre persoane individuale sau agreate de grupuri mici (colegi, prieteni), sunt admirate de cãtre majoritatea participanþilor, dar sunt creaþii „elitiste” (în acest context), adicã lipsite de popularitatea aceea care înseamnã asumare ºi reprezentare colectivã. Arta protestului este una de popularitate – iar prin aceasta ea se adevereºte drept una din formele artei

244

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

populare – doar prin scandãrile asumate de cãtre grupurile mari sau de cãtre toþi cei prezenþi în Piaþã. Aceastã asumare se dovedeºte prin faptul cã scandãrile sunt vocalizate „în masã”, adicã de cãtre grupuri masive, aºadar avînd potenþialul mobilizãrii ºi grupãrii tuturor demonstranþilor. Pe de altã parte, aceastã asumare, putere sau proprietate de a fi popularã se dovedeºte/ adevereºte ºi prin apelul (sau „reinventarea”) acelor structuri de expresie care sunt specifice simultan prozodiilor limbii ºi ritmurilor primare universale, ca ºi ale melodizãrilor care sunt scandabile sau intonabile de cãtre oricine.

7. Psihanalitic vorbind În 2012, o muzicã cu totul aparte o creeazã amalgamul foarte divers al pieþei, ca ºi faptul cã nu existã staþii de amplificare ºi astfel mecanisme de coalizare a întregii mulþimi într-un singur glas, slogan scandat sau catren melodic. Oricît de tare ar striga, grupurile se formeazã spontan, executînd în acelaºi timp lozinci diferite, în desincronizãri sau tempo-uri uºor diferite, unul-douã cîntînd, iar purtãtorii de sirene sau fluieriºti fãcînd cît mai mare zgomot. Prin comportamentul acesta se nasc suprapuneri, polifonii, heterofonii, heteroritmii ºi bruitisme imprevizibile, involuntare, aleatorii. Ele au sens per fiecare grup spontan, dar în marea aglomeraþie creeazã toate un haos excitant, euforic. Poate cã tocmai în aspectul, funcþia sau sensul acesta al muzicii constã unul dintre componentele esenþiale ale mitingului, deoarece aceastã muzicã energizeazã ºi îmbãrbãteazã participanþii mai mult decît orice „dialog” sau peroraþie. Prin efectul lor psihologic, tocmai aceste coruri haotice – de intensitate maximã, asociere cu þipãtul ºi cu zgomotul – constituie realele anabolizante ºi efedrine al mitingului protestatar.


245

Mitingul politic ocazioneazã rara ocazie de a striga, adicã de a exercita un gest de regulã cenzurat. Oboseala laringealã diferã de la individ la individ, grupul ºi comportamentul de grup o mascheazã; însã, spre searã, demonstranþii îºi declarã sau aratã rãguºala cu o oarecare mîndrie. Aceastã rãguºalã de dupã mitingul cu scandãri urlate nici n-ar avea cum sã fie regretatã, din moment ce ocazionase o juissare, experimentarea unui libido rar.

8. Contextualizare / decontextualizare Aºa cum am subliniat mereu, în adunãrile protestatare unul dintre contextele cele mai ignorate, totuºi extrem de important, este acela fonic, de atmosferã acusticã. Spaþiul protestatar este unul zgomotos, gãlãgios prin definiþie, intensitatea exclamaþiilor ºi impedanþa sau puterea de penetrare a glasului rãstit fiind chiar unul dintre scopurile definitorii. Persoanele aflate în protest se integreazã în aceastã atmosferã, care este excitantã, resimþind tot mai multã vigoare, deloc fricã sau stres. Însã pentru cei care doar privesc la televizor, senzaþia poate fi contrarã. Cauza se numeºte decontextualizare, iar lucrul acesta este provocat involuntar, pe temei strict tehnic ºi tehnologic. Prezentînd evenimentul din mijlocul protestatarilor, reporterii de televiziune vorbesc cu voce de intensitate moderatã, modestã chiar, deoarece ei ºtiu cã microfonul le preia ºi le amelioreazã volumul în vederea difuzãrii. Protestatarii intervievaþi nu ºtiu însã lucrul acesta, nu au practica manipulãrii propriei voci. În urechi, zgomotul dominant al pieþii îi inhibã; pentru a-ºi putea auzi propriile cuvinte, ei „trebuie” sã þipe. Vorbirea lor strigatã, în microfonul care transmite imaginea de televizor, pare agresivã sau istericã. Aceasta explicã ºi reacþia criticã, de dezgust chiar, a unor privitori TV, fiindcã, aflaþi în contextul confortabil al camerei, fotoliului sau

246

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

canapelei private, aceºtia cred cã protestatarii sunt stresaþi, bizari, nebuni, violenþi. Deºi impropriu, poate chiar fals, lucrul acesta este total datorat decontextualizãrii. Pur tehnic, fãrã nicio intenþie de manipulare, televiziunea preia – focalizat – un sunet individual (speech-ul celui intervievat), diminueazã fondul acustic zgomotos al ambientului; dar nu are cum sã educe pe fiecare participant, cerîndu-i oarecum sã vorbeascã normal, fãrã intensitate. Protestatarul intervievat rãmîne dominat de zgomotul ambientului zgomotos, practic, dacã ar vorbi în ton lipsit de intensitate, nici nu ºi-ar auzi propria voce, fiindu-i greu sã se concentreze ºi sã discursivizeze fãrã a se auzi. Ca atare, în colaje iuþi, privitorul vede tot cîte un reporter vorbind normal, calm, dar oprind din scandare sau cînt tot cîte un individ; scos brusc, fizic dar nu ºi psihologic, din ritmul ºi intensitatea ambientului sau a ocaziei, acesta continuã într-o prozã stîngace sã þinã cont de ambientul sãu ºi, ca atare, sã þipe. Scos brusc din articulaþiile ºi inerþiile mentale proprii scandãrii ºi cîntecului, omul nu este numai stîngaci, þipînd, el pare agitat ºi violent, privitorul din afara contextului putînd sã decidã doar desolidarizarea sau evitarea oricãrei asocieri cu un astfel de individ. Diferenþa dintre a fi în piaþã – cel puþin observator, dacã nu participant activ (aºa cum ar fi ideal inclusiv pentru un analist) – ºi a privi la demonstraþii de la distanþã, mai ales vizionînd totul la televizor, este imensã, radicalã. Privitul distant, neparticipativ ºi în conformitate cu decupaje nu doar vizuale ci ºi auditive, poate media percepþii foarte diferite, inclusiv profund eronate. ªi dacã la detaliul ingineriei tehnice, al regiei acustice, se adaugã reluarea obsesivã a scurtelor momente reprezentînd puþinele minute de busculadã sau violenþã stradalã, chiar ºi televiziunile care ar fi dorit sã susþinã protestele, opoziþia ºi schimbarea radicalã a puterii reuºesc sã creeze privitorilor senzaþii repulsive, percepþii total contrare. Cãci cele douã operaþiuni editoriale dilueazã pînã la


247

disoluþie esenþa experienþialã a protestului, mutînd ceea ce este periferic, minor ºi accidental la centru, substituind sau alungînd conþinutul real al evenimentului, ca ºi intenþia sau mesajul sãu.

Bibliografie Brãiloiu, Constantin, 1967. Opere 1 (traducere ºi prefaþã de Emilia Comiºel), Bucureºti: Editura Muzicalã a UCMR din RSR. Comiºel, Emilia, 1982: Folclorul copiilor. Studiu ºi antologie, Bucureºti: Editura Muzicalã. Marian-Bãlaºa, Marin, 2011. Muzicologii, etnologii, subiectivitãþi, politici, Bucureºti: Editura Muzicalã. Sursã audio: Paþurcã, Cristian, Laura Botolan ºi Dr. Barbi. 1991. Jos Comunismul. Din cîntecele golanilor, Produs de Erimag srl, imprimat de Electrecord. NIL 433-88, ST CS 0270.

Consideraþii cu privire la unele aspecte globale ºi locale ale protestelor din Piaþa Universitãþii (ianuarie 2012) Andrei Þãranu

Recentele demonstraþii din România au ridicat ºi ridicã încã mari întrebãri teoretice relativ la poziþionarea faþã de ele ºi cu privire la posibilele lor efecte politice ºi sociale. Acest lucru se datoreazã nu numai faptului cã aceste demonstraþii par atipice pentru o þarã în care protestul de amploare este mai puþin întîlnit, dar ºi pentru faptul cã scînteia lor încã mai pîlpîie, cel puþin în Bucureºti. Aceste demonstraþii par a-ºi fi pus amprenta asupra societãþii româneºti actuale, astfel încît am putea deja sã facem o periodizare a istoriei post-1990 în „pînã la protestele din ianuarie 2012” ºi „perioada imediat urmãtoare (acestor proteste)”. PDL pare a se fi repliat, încercînd o nouã poziþionare în raport cu societate. Uniunea Social-Liberalã pare a se fi repoziþionat ºi ea în raport cu strada ºi nu în ultimã instanþã însãºi societatea civilã pare a-ºi fi modificat modul de raportare la structurile politice ºi birocratice. Pentru prima datã dupã 1989 societatea româneascã pare a-ºi fi dat seama cã poate deveni un actor politic însemnat în perioadele dintre alegeri. În plus, aceste demonstraþii pot fi considerate ºi ca parte a unui fenomen global de contestare a modelului societal ºi politic contemporan. Desigur, demonstraþiile au îmbrãcat o multitudine de forme în întreaga lume, ele fiind adaptate la societãþile unde au izbucnit. Este însã imposibil ca aceste proteste sã fie privite

Consideraþii cu privire la unele aspecte ... • Andrei Þãranu

249

ca fenomene distincte ºi izolabile de la societate la alta. Fenomenul de contagiune de care vorbeºte Charels Tilly (2003) a avut loc nu numai datoritã noilor tehnologii ci ºi datoritã faptului cã statele se confruntã cu probleme sociale ºi politice tot mai asemãnãtoare.

1. Elemente globale de fundal Dintr-o perspectivã globalã, putem spune cã una dintre caracteristicile definitorii ale perioadei actuale este reprezentatã de criza politico-economicã. Aceastã crizã a fost determinatã de colapsul unui model economic fetiºizat – capitalismul monetarist de tip friedmanian – care a pus sistemele politice (democratice sau nu) într-o mare dificultate în raport cu cetãþenii lor. Pentru prima datã dupã mai bine de douãzeci de ani, politicienii – mai ales cei din Vest – nu au mai putut promite alegãtorilor un prezent ºi un viitor pe mãsura trecutului apropiat, reprezentat îndeosebi de anii ’60 ai prosperitãþii postbelice, dar ºi de perioada mai recentã a creºterii economice bazatã pe speculaþii financiare. Ultimii douãzeci de ani au fost unii a unui capitalism aparent victorios, ceea ce a condus ºi la o modificare a comportamentului cetãþenilor ºi al politicienilor. În general, în Europa Occidentalã puterea ºi opoziþia s-au concentrat pe un sistem de consens în privinþa celor mai importante decizii – ceea ce a condus pe bãtrînul continent la apariþia Uniunii Europene, la moneda unicã ºi la o relativã egalitate de ºanse pentru majoritatea cetãþenilor Europei. Desigur, pentru aceasta puterea ºi opoziþia au cooperat ºi chiar ºi-au fãcut mici (sau mari) favoruri, lãsînd uneori impresia cã fac parte din aceeaºi tabãrã în raport cu cetãþenii (mai ales cu acele grupuri minoritare care se declarau vocea cetãþenilor).

250

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

În perioada Rãzboiului Rece, partidele politice occidentale au acceptat un model de status quo politic în care anumite principii economice ºi sociale nu au putut fi chestionate de nici o guvernare. Planul Marshall a avut nu numai rolul de a sprijini societãþile europene în reconstrucþia de dupã rãzboi, dar ºi pe cel de a tempera radicalismele politice. Modelele paternaliste conservatoare ale lui Adenauer sau de Gaulle au împins dezvoltarea economicã înspre un model social care sã împiedice apariþia ºi existenþa unei noi oligarhii economice; acest lucru a fost fãcut prin naþionalizãri ale întreprinderilor care, alãturi de alte mãsuri, au consolidat confortul ºi siguranþa economicã a clasei de mijloc. Astfel social-democraþiei nu i-a rãmas mare lucru de fãcut în plan economic ºi s-a orientat spre susþinerea ideilor de justiþie socialã ºi de egalitate a ºanselor. Acest sistem a funcþionat pe toatã perioada Rãzboiului Rece ºi a reprezentat modelul democratic european. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, clivajul dreapta-stînga s-a atenuat relativ mult, dreapta conservatoare adaptîndu-ºi mesajul la modelul „statului bunãstãrii” („welfare state”) în timp ce stînga s-a mai cuminþit în raport cu ideile revoluþionare, ajungînd la putere prin anii ’60, cînd a susþinut politici sociale consistente alãturi de încurajarea dezvoltãrii sectorului privat. Partidele politice occidentale s-au oligarhizat generînd o partitocraþie destul de opacã la schimbãrile sociale ºi politice mondiale. Crizele economice din anii ’70 au provocat erodarea încrederii în modelul „statului bunãstãrii” ºi revenirea conservatorilor la putere ºi /sau a unei stîngi înclinatã spre multe compromisuri cu piaþa (cazul Mitterand). Totuºi, aºa cum subliniazã Judt (2008), modelul consensual al statului social a supravieþuit din inerþie încã o perioadã destul de bunã de timp. Idealul „statului bunãstãrii” mai subzistã în mentalul colectiv al europenilor ºi în special al est-europenilor. Cel puþin pentru


251

cei din România ºi nu numai, Vestul era atractiv pentru cã era – ºi pare încã a fi – ºi suficient de bogat încît sã fie ºi bun cu cetãþenii sãi. Un nivel de trai considerat decent, mobilitatea socialã conferitã de un sistem de asistenþã socialã suficient de generos încît sã permitã perioade de pauzã voluntarã sau forþatã în muncã, echitate socialã ºi respect reciproc au reprezentat mitul vestului Europei. Odatã cu criza economicã nu toate statele Europei Occidentale au mai putut pãstra aceste elemente. Irlanda, Grecia, Portugalia, Spania ºi Italia au intrat rînd pe rînd în crizã, ceea ce a condus la proteste masive împotriva sistemului capitalist ca exponent al degradãrii calitãþii vieþii ºi distrugerii încrederii în viitor. Miºcarea „Indignados” din Spania a fost un model pentru majoritatea miºcãrilor similare din restul Europei. Protestele din Barcelona sau Madrid au pus în discuþie relaþia dintre politic ºi societate; în cadrul acestor miºcãri de proteste s-au afirmat cu tãrie aºteptãrile societãþii spaniole – ºi în general a societãþii europene – în raport cu politicienii: revenirea la un stat care sã ofere mai multe oportunitãþi ºi locuri de muncã, mai multã echitate – în sensul reducerii decalajului dintre cei bogaþi ºi cei sãraci – ºi supravegherea îndeaproape a comportamentului bãncilor ºi a marilor companii. Criza economicã a scos la suprafaþã o multitudine de probleme ale societãþilor din statele bogate, precum ºomajul galopant, corupþia guvernamentalã ºi politicã, diferenþa uriaºã dintre viitorul promis de capitalism ºi realitãþile dezamã0gitoare oferite de actualul sistem economico-politic. Miºcarea „Indignados” pare sã fi avut un succes considerabil printre tinerii din Occident, generînd proteste îndreptate împotriva sistemului capitalist. Criza economicã – care a debutat de fapt cu o crizã financiarã a bãncilor – a demonstrat cã sistemul se bazeazã doar pe reproducerea mecanicã a valorii financiare ºi nu pe producãtorii acesteia. Proiectul umanist al Iluminismului –

252

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

care stã la baza democraþiei ºi chiar a capitalismului – s-a nãruit sub povara modelului monetarist care priveºte oamenii ca pe niºte „consumabile” („expendables”) în raport cu fluxul financiar. În vestul Europei, statul bunãstãrii a asigurat liniºtea socialã prin accesul la educaþie, generînd o clasã mijlocie cu un nivel cultural ºi economic unic în raport cu trecutul ºi, poate, chiar cu viitorul. Majoritatea tinerilor din actualele generaþii nu se mai bucurã nici pe departe de avantajele pãrinþilor lor. ªomajul endemic (e.g., 23,3% în Spania, 19,9% în Irlanda, 14,8% în Portugalia ºi 10,7% la nivelul zonei euro [Eurostat, 2012]) – scãderea veniturilor, ºi îmbãtrînirea populaþiei sunt tot atîtea probleme cu care se confruntã sistemul politic european ºi care necesitã o schimbare de paradigmã economico-politicã. Stagnarea în modelul capitalismului contemporan, stagnare ce adînceºte diferenþa dintre cei bogaþi ºi cei sãraci generînd frustare ºi convulsii sociale, nu mai poate fi o soluþie, ci doar un paleativ pînã la gãsirea unui nou model economic acceptabil. În aceastã perioadã, în Statele Unite ale Americii au luat naºtere miºcãri de tip Occupy Wall Street (OWS) care îºi propun sã lupte ºi ele împotriva capitalismului ºi în special a celui de tip financiar bancar. La fel ca ºi cele iniþiate în Europa, miºcãrile de tipul OWS reunesc în cadrul lor tineri cu studii superioare, care se confruntã cu ºomajul ºi o calitate a vieþii inferioarã celei a pãrinþilor lor. Astfel de miºcãri au fost interpretate de unii analiºti ºi politicieni ca reacþii ale tinerilor la adresa pãrinþilor lor care, bazîndu-se pe modelul capitalismului financiar, le-ar fi irosit viitorul în schimbul unei prosperitãþi de moment. Protestele de acest tip au avut, evident, un dublu caracter: economic – revendicãri îndreptate împotriva sistemului capitalist actual – ºi politic, fiind îndreptate împotriva politicienilor care au promovat ºi susþinut un asemenea model economic.


253

„Pe fondul unei rate a ºomajului de 43% în rîndul tinerilor din Spania, potrivit lui Martín Juarez – activist al miºcãrii „Indignados” – «situaþia [tinerilor spanioli – nota mea] este cea mai rea din toatã Europa, chiar mai rea decît în Grecia (...). Aparþin unor organizaþii care nu sunt foarte cunoscute ºi sunt oameni care nu sunt politizaþi». Aceºtia sunt tineri care se confruntã cu o situaþie «obiectiv dezastruoasã, care probabil se va înrãutãþi». Martín Juarez – activist al miºcãrii „Indignados” – spune cã tinerii sunt grupul cel mai semnificativ din Miºcarea din 15-M ºi aratã douã caracteristici ale acestora: «Aparþin unor organizaþii care nu sunt foarte cunoscute ºi sunt oameni care nu sunt politizaþi.» În realitate, se confruntã cu o situaþie «obiectiv dezastruoasã, care probabil se va înrãutãþi». Tinerii, care potrivit aceluiaºi Juarez sunt grupul cel mai semnificativ din Miºcarea 15-M (un alt nume al miºcãrii „Indignados”, legat de data de începere a protestelor din Spania 15 mai [2011] – nota mea), nu cred cã aceastã situaþie poate fi rezolvatã doar de politicieni ºi de aceea, un alt scop al acestor vizeazã democratizarea mai largã a societãþii spaniole. Unul dintre mesajele tinerilor din 15-M este «Politicienii nu ne reprezintã!». Fernando Vallespín, Profesor de ªtiinþe Politice ºi fost preºedinte al Centrului de Cercetãri Sociologice din Madrid (CIS), subliniazã caracterul simbolic al miºcãrii. Pentru el «cel mai interesant [aspect al acestor miºcãri] este cã îºi gãsesc originea în eºecul funcþionãrii democraþiei, în carenþele relaþiei clasei politice cu societatea.»” (Martin, 2012)

254

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Existenþa unor carenþe în relaþia politicieni-cetãþeni este confirmatã ºi de sondajele de opinie. „De mai bine de un an, politicienii ºi partidele spaniole sunt vãzuþi de cetãþeni drept cea de-a treia mare problemã a þãrii. Miºcarea 15-M presupune cã «s-a terminat cu cecul în alb de patru ani pentru politicieni, dupã alegeri», anunþã politologul Juan Carlos Monedero, care spune cã politicienii trebuie sã înceapã sã dea socotealã” (idem.). Pe acest fundal de nemulþumire popularã profundã, în Europa anului 2011 mulþi lideri politici au acceptat sã se retragã din funcþie fie pentru a fi organizate alegeri anticipate (vezi Zapatero în Spania), fie pentru a face loc unui guvern de tehnocraþi (vezi cazurile lui Berlusconi în Italia ºi cel al lui Papandreu în Grecia). Manifestaþiile de protest din Europa Centralã ºi de Est au avut ºi ele un caracter politic, desigur, pe acelaºi fond de crizã economicã. În Ungaria, manifestaþiile de stradã au vizat împiedicarea adoptãrii unei Constituþii consideratã nedemocraticã ºi noneuropeanã ºi abuzurile guvernului Orban la adresa libertãþii de exprimare. Numai cã, aici, protestatarilor nu li s-a dat satisfacþie de cãtre guvernul Orban, un guvern care este tot mai presat de Uniunea Europeanã sã facã paºi înapoi în ceea ce priveºte iniþiativele sale nedemocratice.

2. Elemente locale ale protestelor Trebuie spus de la bun început cã, deºi demonstraþiile din România nu au fost importante din punct de vedere numeric1, 1 În momentul de vîrf al demonstraþiilor numãrul protestatarilor nu ar fi atins – în toatã þara – mai mult de 13.000 de participanþi conform datelor Jandarmeriei Române; estimãrile Jandarmeriei au fost însã contestate atît de participanþi, cît ºi de diverºi analiºti politici.


255

ele au avut semnificaþii imagologice ºi ideologice aparte. Protestele din România din ianuarie-februarie 2012 au reprezentat o platformã de expresie a zeci de curente de opinie prezente în societatea româneascã ºi au constituit o încercare de repoziþionare cultural-ideologicã a unei pãrþi a societãþii civile în raport cu politicul. Elementul important a fost acela cã – în consonanþã cu alte proteste din Europa Centralã ºi de Est – în România participarea la proteste nu a avut un caracter de vîrstã. Practic, la aceste proteste au participat persoane din aproape toate categoriile de vîrstã ºi din toate clasele sociale, chiar dacã mesajele ºi sub-temele de protest au fost diferite de la grup social sau de vîrstã la altul. Reacþia Pieþei Universitãþii din 2012 a vizat tipul de politicã fãcutã în România în ultima perioadã, existenþa unei falii între politic ºi societate ºi – potrivit unor protestatari – modul extrem de arogant al puterii de a lua hotãrîri în numele cetãþenilor (i.e., prin asumarea repetatã a rãspunderii în cazul unor legi importante ºi/sau prin ordonanþe de urgenþã). Pe acest fundal, majoritatea manifestanþilor a cerut o mai mare democratizare a societãþii ºi un rol mai activ al societãþii civile în luarea deciziilor. Aºa cum aratã Samuel P. Huntington în lucrarea sa esenþialã „Ordinea politicã a societãþilor în schimbare” nevoia de schimbãri politice este determinatã de sentimentul de blocaj politic care apare în condiþii de schimbare socialã de anvergurã: „Dezvoltarea politicã în acest sens este înceatã, în special cînd este comparatã cu paºii aparent mult mai repezi ai dezvoltãrii economice. În anumite momente – cum sunt cele de crizã – anumite tipuri de experienþã se pot substitui timpului: conflicte puternice sau alte provocãri serioase pot transforma organizaþiile în instituþii mult mai repede decît în condiþii normale”. (Huntington, 1999: 9) La o primã vedere, demonstraþiile din Piaþa Universitãþii apar ca proteste cu caracter social ºi politic de amploare, al cãror

256

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

mesaj radical a fost îndreptat împotriva PDL-ului, a preºedintelui Traian Bãsescu ºi a clasei politice în general. Aºa cum am mai menþionat, aceste proteste au fost marcate de o diversitate socialã extrem de mare a participanþilor (vezi la acest punct ºi contribuþiile lui Stoica, Bulai ºi Deoancã din acest volum). Este exact ceea ce spune Huntington (1999): schimbãrile economice (în cazul nostru mai degrabã la nivelul politicilor publice cu impact economic) au determinat reacþia societãþii care a cerut politicului sã se adapteze la noile condiþii socio-economice. Categoriile sociale participante la demonstraþii au împãrtãºit o serie de teme generale de nemulþumire, dar au avut ºi sub-teme de protest ºi mijloace specifice de exprimare a acestora. Aceastã mare eterogenitate socialã ºi a motivelor de nemulþumiri a condus la dezamorsarea parþialã a protestului dupã demisia guvernului Boc. Pe baza propriilor observaþii din Piaþã, aº spune cã persoanele de vîrste similare s-au întîlnit în sub-grupuri specifice – lucru nesurprinzãtor dacã þinem cont de faptul cã raportarea la cultura protestului este diferitã de la o generaþie la alta. Ca fapt simbolic trebuie spus cã aproape de la începutul protestelor a existat un clivaj între grupurile de protestari dupã modul în care s-au poziþionat spaþial. Dacã înainte de 14 ianuarie mulþimea era încã difuzã, ulterior ea se structureazã în grupuri relativ clar conturate ideologic ºi spaþial (vezi la acest punct studiul lui Bulai din acest volum). În zona Teatrului Naþional din Bucureºti s-au adunat cu precãdere persoanele în vîrstã, pensionarii, militari, Noua Dreaptã, cea mai importantã parte dintre monarhiºti ºi alte subgrupuri. Tot aici au fost montate ºi carele de transmisiuni ale televiziunilor de ºtiri, zona fiind mai puternic luminatã ºi mai spectaculoasã imagistic. De cealaltã parte a strãzii, în zona numitã „la Fîntînã” – mai slab luminatã ºi mai puþin luatã în consideraþie de televiziuni – s-au adunat studenþii, persoane afiliate unor organizaþii non-


257

guvernamentale, feministele ºi suporteri ai echipelor de fotbal (care în primele zile s-au aflat ºi la TNB). Desigur nu trebuie absolutizat caracterul static al acestor grupuri; reprezentanþi ai unor grupuri de la TNB ºi de „la Fîntînã” au încercat sã îºi popularizeze agenda pe ambele trotuare (vezi la acest punct categoria „ambasadorilor” protestelor, discutatã de Bulai în acest volum). Unul dintre aceste grupuri – extrem de reprezentativ simbolic prin afiºaj – a fost „Salvaþi Roºia Montanã”. Acest grup a fost probabil cel mai bine organizat, avînd o experienþã a protestului anterioarã evenimentelor din ianuarie 2012 din Piaþa Universitãþii. Grupul nu era omogen din punctul de vedere al vîrstei sau genului, dar avea un mesaj extrem de clar, o siglã cunoscutã ºi – potrivit reprezentanþilor sãi – o bazã de susþinãtori în toatã þara. Mesajul acestui grup a avut relevanþã în Piaþã nu numai pentru cã preºedintele Bãsescu sprijinea investiþia „Roºia Montanã Gold Corporation” (RMGM), dar ºi pentru cã acest grup promova idei ecologiste care nu sunt legate neapãrat de Roºia Montanã (i.e., gazele de ºist). Astfel prezenþa sa la protest a pãrut legitimã ºi cerinþelor sale i s-au alãturat ºi alte persoane. Mesajul „Roºia Montanã nu e de pomanã” a fost reluat de multe alte grupuri – inclusiv pensionari – deºi sub-temele nemulþumirilor vîrstnicilor nu s-au bucurat neapãrat de o aceeaºi largã susþinere de cãtre celelalte grupuri. Un exemplu opus este cel al celor de la „Noua Dreaptã” (ND) – o auto-proclamatã miºcare politicã naþionalistã radicalã de dreapta. Deºi reprezentanþii Noii Drepte aveau experienþã de organizare, sigle cunoscute ºi chiar o istorie a protestului faþã de autoritãþi mai veche decît cea a grupului „Salvaþi Roºia Montanã” mesajul lor nu a fost susþinut, iar grupul izolat; de cîteva ori, alte grupuri de manifestanþi au încercat sã îi îndepãrteze din Piaþã pe cei de la Noua Dreaptã ca pe un grup ostil.

IARNA

258

VRAJBEI NOASTRE

Au existat încercãri de a „privatiza” mesajul Pieþei Universitãþii, unele grupuri dorind sã îºi impunã propria agenda asupra tuturor celorlalte grupuri. Un astfel de caz a fost reprezentat de un grup care se declara împotriva tuturor partidelor ºi a politicienilor, sub deviza „PDL=USL=Aceeaºi Mizerie”. Acest grup a dorit sã genereze impresia cã Piaþa este un loc eminamente non-politic, promovînd un soi de exclusivism nedemocratic neîmbrãþiºat de majoritatea manifestanþilor. De altfel, celelalte grupuri nu au reacþionat violent sau negativ atunci cînd unii dintre participanþii la mitingul organizat de Uniunea Social-Liberalã (USL) la Arcul de Triumf din Bucureºti au venit ulterior în Piaþa Universitãþii; mai mult, protestatarii din centrul capitalei ºi-au unit forþele cu susþinãtorii USL, ocupînd pentru un timp carosabilul.2 Aceastã delimitare a grupurilor unele de altele nu înseamnã cã evenimentele din ianuarie 2012 din Piaþa Universitãþii au reprezentat un protest fracturat. Dimpotrivã, au existat platforme implicite ºi explicite pe care aceste grupuri s-au întîlnit. O astfel de platformã explicitã a fost reprezentatã de contestarea puterii politice, a corupþiei aparent endemice ºi a unui perceput autoritarism politic aflat în creºtere. Protestul contra puterii a prevalat, majoritatea grupurilor fiind unite de cîteva teme dominante clare, care au transgresat graniþele ideologice ºi de interese dintre ele. Existenþa unor teme dominante ale protestelor din ianuarie 2012 este atestatã ºi de o monitorizare realizatã de Mediafax în perioada 12-24 ianuarie pe 57.000 de surse online (inclusiv blog-uri, conturi de Twitter ºi Facebook). Potrivit analizei Mediafax, în perioada menþionatã, ierarhia temelor de protest dupã vizibilitatea lor online a fost urmãtoarea: „Alegeri anticipate” – 25,2%; „Jos Bãsescu” – 22,2%; „Demisia preºedintelui” – 14,0%; „Demisia Guvernului” – 13,6%; „Proiectul noii legi a sãnãtãþii” – 2

Mitingul USL a avut loc în data de 19 ianuarie 2012.


259

12,4%; „Taxa auto” – 9,9%; „Mãrirea salariilor” – 1,1%; „Salvaþi Roºia Montanã” – 0,9%; „Mãrirea pensiilor/creºterea pensiilor” – 0,7%. Împreunã, primele cinci sintagme din fruntea clasamentului (i.e., „Alegeri anticipate”, „Jos Bãsescu”, „Demisia preºedintelui”, „Demisia guvernului” ºi „Proiectul noii legi a sãnãtãþii”) cumuleazã 87,4% din totalul menþiunilor, în timp ce restul se distribuie între celelalte patru sintagme (Mediafax, 2012). Aºa cum o relevã ºi datele monitorizãrii realizate de Mediafax, protestele din ianuarie 2012 din Piaþa Universitãþii au avut un caracter politic pronunþat fiind îndreptate împotriva preºedintelui Traian Bãsescu ºi a guvernului Boc, a cãror schimbare democraticã – potrivit manifestanþilor – ar fi putut avea loc prin alegeri anticipate. Revenind însã la distincþiile dintre participanþii la proteste, aminteam de vîrstã ca factor de structurare a grupurilor informale prezente în Piaþã. Astfel, pe baza propriilor observaþii ºi a discuþiilor cu diverºi participanþi, am putea vorbi de douã mari grupuri: grupul tinerilor (sau al celor cu vîrste pînã în 35 de ani) ºi – pe de altã parte – grupul celor de vîrstã mijlocie ºi al vîrstnicilor. Deºi cele douã grupuri au avut teme comune de nemulþumire ele s-au raportat la acelaºi eveniment în mod diferit; acest lucru s-a datorat ºi faptului cã experienþele socio-politice ale celor douã grupuri sunt diferite. Vîrstnicii – cei a cãror viaþã se derulase în cea mai mare parte în comunism – nu aveau o experienþã a protestului public de amploare. Pentru mulþi vîrstnici, noua societate de dupã revoluþie este profund nedreaptã. Pînã în decembrie 1989, viaþa lor se petrecuse sub directa protecþie a statului (vãzut ca un tatã protector deºi abuziv, în unele privinþe); statul comunist oferise multora dintre protestatarii vîrstnici siguranþa unui loc de muncã, venituri constante, acces (în teorie) gratuit ºi egal la ºcolaritate, servicii de sãnãtate ºi asistenþã socialã, iar perioada pensionãrii

260

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

era privitã ca una de liniºte ºi de dãruire spre familie. Desigur, bunãstarea ºi libertãþile civico-politice proprii Vestului constituiau repere valorice pentru mulþi dintre actualii vîrstnici, însã aceste repere valorice erau filtrate prin experienþe mediate (e.g., televiziuni strãine, filme pe suport video, cataloage precum Neckermann sau Quelle, bunuri de larg consum traficate din Vest) ºi nu imediate (i.e., cum ar fi cãlãtoriile sau locuirea temporarã în strãinãtate). Evenimentele din decembrie 1989 au generat aºteptãri uriaºe. Potrivit percepþiei publice de atunci, dupã eliminarea fizicã a Ceauºeºtilor, România urma sã se îndrepte cu paºi repezi spre o bunãstare de tip occidental. Tranziþia postcomunistã a fost însã mult mai sinuoasã ºi a durat mult mai mult decît s-ar fi aºteptat poate chiar ºi cei mai pesimiºti dintre români. Diferenþa dintre aºteptãri ºi realitãþi a produs multora o puternicã disonanþã cognitivã. Criza economicã recentã a amplificat pe mai departe pesimismul multora dintre cei care au avut de pierdut de pe urma tranziþiei postcomuniste. Pe un fundal al pensiilor ºi beneficiilor sociale puternic micºorate, ducînd o viaþã de pe azi pe mîine, aºa-zisa intenþie de „privatizare a sistemului medical – vãzut de unii vîrstnici ca ultima instituþie (imperfectã) care îi mai þinea totuºi în viaþã – a generat frustrãri de proporþii. Absenþa unei experienþe a protestului colectiv i-a fãcut pe mulþi vîrstnici sã reacþioneze individual ºi relativ izolat; chiar ºi în Piaþã, vîrstnicii par a fi rezonat într-o mai micã mãsurã cu temele de nemulþumire ale altor grupuri. Mulþi vîrstnici continuã sã spere la modelul statului bunãstãrii de tip occidental, aºa cum ºi l-au imaginat ei la debutul perioadei de tranziþie. Raportarea lor la politicã se face îndeosebi prin intermediul ultimilor ani de deziluzii în ceea ce priveºte statutul lor în noua societate româneascã post-1989. Pentru alþi vîrstnici, prezenþa la protest a avut ºi un caracter anti-sistem, înþeles ca


261

refuz al incertitudinilor ºi discrepanþelor socio-economice generate de forma autohtonã de capitalism (vezi ºi Stoica în acest volum). Oarecum invers, o mare parte dintre tinerii prezenþi în Piaþã (îndeosebi cei din zona de la Arhitecturã) doreau sã îºi legitimeze protestul folosind elemente legate de prezent ºi viitor. Amintirile tinerilor despre Revoluþia din 1989 erau vagi sau lipseau cu desãvîrºire; mai mult, percepþiile tinerilor asupra regimului Ceauºescu ºi a cãderii acestuia erau influenþate de informaþiile ºi interpretãrile contradictorii apãrute dupã 1989. În schimb, elementul comun ºi cu o certitudine mai mare era dat de experienþa tranziþiei postcomuniste. Generaþiile tinerilor (îndeosebi generaþia celor sub 25 de ani) s-au format într-un mediu cultural mult mai apropiat de cel al aceloraºi generaþii de tineri din lumea occidentalã, au beneficiat de acces la tehnologie ºi internet, iar unii dintre tinerii protestatari au luat contact direct cu Vestul prin burse de studiu sau turism. Comparativ cu alþi protestatari, unii dintre tinerii radicali din Piaþã s-au simþit mult mai aproape de miºcãrile „Indignados” sau „Occupy Wall Street”. O parte dintre aceºtia s-au întîlnit mai întîi în spaþiul virtual (Internet) cu astfel de miºcãri, de unde – în unele cazuri – au preluat teme pe care le-au vehiculat apoi în spaþiul public autohton al Pieþei Universitãþii. Unele dintre aceste teme vizau îngrijorãri ori nemulþumiri globale (ºi nu punctuale, legate de salarii ºi pensii). Unii dintre tinerii protestatari ºi-au coordonat eforturile pentru organizarea protestului, au elaborat programe politice ºi sociale sau au furnizat ori „construit” pentru mass-media lideri ai Pieþei. Revendicãrile tinerilor protestatari din zona Arhitecturii au fost ideologizate ºi bazate pe teorii sau teme aproape strãine manifestanþilor vîrstnici. Mesajele tinerilor protestatari din aceastã zonã au conþinut teme feministe, ecologiste ºi anticapitaliste influenþate puternic de stînga europeanã ºi cea americanã, cu o

262

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

relevanþã mult mai largã. Spre exemplu, scandãri de genul „1,2,3/ Misoginii, jos cu ei!” îndreptate împotriva discriminãrilor de gen ºi abuzurilor împotriva femeilor nu vizau, punctual, actuala clasa politicã, ci inegalitãþi structurale mai largi existente în societatea româneascã (dar nu numai). Astfel de inegalitãþi au fost indirect reproduse în perioada recentã ºi de comportamentele unora dintre cei aflaþi de partea cealaltã a carosabilului (ori de vîrstnici). Cu toate acestea, scandãrile împotriva discriminãrii de gen au fost preluate ºi de protestatari care fie nu înþelegeau sensul termenului „misoginism”, fie erau susþinãtori ai unor viziuni tradiþionale cu privire la rolul femeii în societate. Similar, unele teme ecologiste au fost preluate de grupuri ale cãror interese nu coincideau neapãrat cu cele vehiculate de activiºtii de mediu. Spre exemplu, protestul împotriva exploatãrii gazelor de ºist pãrea a fi o chestiune nouã ori nefamiliarã pentru cei mai în vîrstã. Unii reprezentanþi ai actualei puteri au susþinut cã prin exploatarea gazelor de ºist sau prin cea de la Roºia Montanã s-ar crea noi locuri de muncã ºi s-ar mãri resursele bugetare ale þãrii, ceea ce ar conduce, indirect, ºi la mãrirea pensiilor. Din acest punct de vedere, cererile legate de mãrirea pensiilor ºi cele ce vizau problemele de mediu generate de exploatãri precum Roºia Montanã sau a gazelor de ºist erau contradictorii. Dar în esenþã cele douã grupuri au protestat simbolic – ºi fãrã sã fie conºtiente clar de acest lucru – unele împotriva celorlalte. Desigur, nu toþi tinerii din Piaþã au îmbrãþiºat agendele feministe sau ecologiste, dar spiritul anti-sistem ºi anti-autoritate a fost comun tuturor. Un grup masiv format din tineri suporteri ai diverselor echipe de fotbal au venit sã se alãture protestului nu pentru cã ar fi avut o agendã politico-ideologicã, ci pentru a reacþiona împotriva jandarmilor ºi a forþelor de ordine în general. Aºa-zisul spirit „anarhist” al „ultraºilor” a fost însã preluat de


263

protestatari cu agende politice ºi ideologice explicite, ceea ce a determinat ºi o anumitã fraternizare între diverse ale grupuri ºi „ultraºi” (vezi ºi studiile lui Stoica ºi Deoancã în acest volum). Cînd protestele ºi-au redus intensitatea aproape de stingere, tinerii ecologiºti au devenit noii „suporteri” ori noii „ultraºi” prin modul în care au continuat ulterior protestele ºi reacþiile la acþiunile de intimidare ale forþelor de ordine. Marii absenþi ai acestor proteste au fost sindicatele. Aceastã absenþã ne aduce aminte de incapacitatea sindicatelor de a se adapta la momentele politice, ele rãmînînd pliate doar pe agenda lor salarialã într-un cvasi autism politic. De aici ºi comparaþia – consideratã de unii poate deplasatã – cu „mai 1968” din Franþa, cînd studenþii au pornit un protest radical ºi poate romantic împotriva unui regim pe care îl considerau prea autoritar ºi paternalist. Cei de la care studenþii francezi aºteptau atunci sprijin – comuniºtii ºi sindicatele – nu li s-a alãturat, cel puþin nu în sensul pe care îl doreau studenþii.

3. În loc de concluzii La fel ca în Franþa anului 1968, protestele din România nu au avut un caracter strict economic – aºa cum se vede ºi din monitorizarea Mediafax de mai sus – ci mai degrabã un caracter politic – ºi au vizat, am spus, schimbarea relaþiei dintre putere ºi societate. Aºa cum spunea ºi Tony Judt despre revoltele din 1968 din Franþa: „Milioanele de oameni care încetaserã lucrul ºi studenþii aveau cel puþin un lucru în comun. Dincolo de doleanþele lor specifice, toþi erau frustraþi de condiþiile de trai. Ei doreau nu atît sã primeascã ceva în plus la salariu, cît sã schimbe ceva în viaþa de zi cu zi: manifestele ºi broºurile spuneau clar acest lucru. (...) Franþa era condusã în vãzul tuturor de o elitã parizianã

264

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

minusculã: exclusivistã, avantajatã cultural, ierarhizatã, arogantã ºi inaccesibilã. Pînã ºi unii dintre membrii ei (ºi în special copiii lor) o gãseau insuportabilã.” (Judt, 2008: 379) În Franþa anului 1968 sfîrºitul protestelor nu a adus schimbãri semnificative imediate însã spiritul revoltelor a cuprins conºtiinþa publicã astfel încît, peste un an, preºedintele de Gaulle a demisionat, iar politica de la Élysée s-a schimbat definitiv. La fel ºi în România anului 2012, guvernul a fost nevoit sã demisioneze, iar puterea a fãcut cîþiva paºi înapoi. Dar chiar dacã schimbãrile din România au fost minore în raport cu doleanþele societãþii, protestele din iaunuarie 2012 au arãtat cã societatea civilã este vie ºi cã doreºte o schimbare profundã în relaþia sa cu puterea politicã. Lecþiile protestelor din ianuarie 2012 nu vor mai putea fi ignorate de nici o putere politicã din România prezentã ºi viitoare. Din acest punct de vedere, s-ar putea spune cã societatea româneascã este înclinatã spre o schimbãre de paradigmã politicã ºi va ieºi – mai greu sau mai uºor, dar sigur încet – din tiparele unei culturi politice dependent parohialã îndreptîndu-se spre o culturã politicã tot mai participativã (vezi pentru aceste tipuri de culturã politicã lucrarea clasicã a lui Almond ºi Verba, 1996).

Bibliografie Almond, Gabriel A. ºi Sidney Verba, 1966. Cultura civicã: Atitudini politice ºi democraþie în cinci naþiuni, Bucureºti: Editura Du Style.

Huntington, Samuel P., 1999. Ordinea politicã a societãþilor în schimbare, Iaºi: Polirom. Judt, Tony, 2008. Epoca postbelicã. Iaºi: Polirom. Tilly, Charles, 2003.The Politics of Collective Violence, Cambridge: Cambridge University Press.


265

Surse electronice: EUROSTAT, 2012. Unemployment rates, seasonally adjusted, January 2012.png, disponibil online la http://epp.eurostat.ec. europa.eu/statistics_explained index.php?title= File: Unemployment_rates,_seasonally_adjusted,_January_ 2012. png&filetimestamp=20120301094643 (accesat în data de 15 martie 2012). Mediafax, 2012. ANALIZÃ MEDIAFAX MONITORIZARE: Cele mai vizibile revendicãri din timpul protestelor disponibil online la http://www.mediafax.ro/social/analiza-mediafaxmonitorizare-cele-mai-vizibile-revendicari-din-timpulprotestelor-9182887/ (accesat în data de 22 martie 2012). Martin, Carolina, 2012. „Pînã unde vor merge «Indignaþii?», disponibil online la http://www.presseurop.eu/ro/content/ article/670121-pana-unde-vor-merge-indignatii (accesat în data de 20 martie 2012).

Toþi eram ultraºi...

Interviu cu Bogdan Iancu ºi Dinu Guþu

Vintilã Mihãilescu: Aþi fost amîndoi în Piaþã de la început, iar tu, Dinu, ai o experienþã deosebitã cu „suporterii”, ai scris ºi o carte despre ei. Aº vrea sã discutãm deci puþin mai în detaliu despre grupurile de suporteri/huligani ºi cam cum au evoluat lucrurile din aceastã perspectivã. Bogdan Iancu: Poate mai degrabã încep eu pentru a spune cã pînã la apariþia suporterilor, în primele patru zile în Piaþa Universitãþii, au fost mai degrabã protestatari, cum sã le zicem, mai dintr-o zonã liniºtitã, fãrã potenþial de violenþã. Lume care chiar ºi cînd se striga, de exemplu, „Ieºi afarã, javrã ordinarã!” îºi punea mîna la gurã... „bãi, staþi aºa, asta nu e ok sã zicem, e sloganul de la protestul poliþiºtilor, hai sã nu le amestecãm!”. Adicã combãteau pînã ºi violenþa de limbaj, deºi toatã lumea simþea cã s-a ajuns în stradã pentru cã o violenþã simbolicã puternicã s-a produs. ªi apoi, cred cã vineri a fost prima oarã cînd suporterii au venit în grup/ grupuri. Dinu Guþu: Da, vineri a fost prima datã, eu mergeam la teatru, eram pe scuter ºi nu ºtiam ce se întîmplã efectiv în oraº, nu am televizor, nu ascult radioul ºi la Universitate vãd douã dube, „balene” cum le zic suporterii, era plin de jandarmerie ºi ceva lume în stradã, un flux-reflux cu jandarmeria, douã grupuri distincte de suporteri care încã nu se coalizaserã,

Toþi eram ultraºi... • Bogdan Iancu ºi Dinu Guþu

267

cîþiva de la Rapid pe care îi recunosc de la meciuri ºi un grup de la Dinamo care a tot fãcut, mã rog, traseul Cotroceni-Universitate, pentru cã erau douã proteste simultane. A început la Cotroceni ºi nu ºtiau unde sã se alãture. Spre searã, din ce-am vãzut acolo, în Piaþa Universitãþii, s-au aprins cîteva torþe, au fost ºi cîþiva jandarmi loviþi, au plecat imediat dupã încheierea incidentului, cel puþin cei de la Dinamo. BI: Trebuie spus cã în primã fazã cei care protestau acolo încã de marþi pînã spre vineri, într-adevãr au resimþit grupul ãsta de suporteri ca pe un corp strãin, de care ar fi trebuit sã se delimiteze. Mai mult, unii se întrebau dacã mai are sens sã rãmînem, sã protestãm în altã parte, pentru a arãta ºi mai clar cã ne delimitam de grupul ãsta. DG: Douã lucruri am impresia cã au lipsit mulþimii pe 13, în prima zi. Odatã cã nu înþelegeau cît de dezorganizatã poate sã fie jandarmeria, voit sau nu. N-au înþeles pentru cã, ai vãzut, se tot ocupa strada, dupã 5 minute intervenea jandarmeria... nu s-a fãcut nicio arestare, numai dupã 10 ºi jumate. În general, se puteau produce violenþe, însã nu exista un centru comun, aºa cum a fost fîntîna de la Universitate, adicã erau împrãºtiaþi de-a lungul bulevardului ºi nu s-au coagulat. Iar jandarmii nu pãreau sã ºtie prea bine ce trebuie sã facã... BI: Cred cã se testau reciproc. ªi jandarmii ºi suporterii fãceau asta. VM: Asta voiam sã întreb. Suporteri ºi jandarmi sînt un „cuplu” cu vechi state de funcþii. Cîteodatã dau chiar impresia de coregrafie, de joc de glezne ca la început de meci de box... DG: Categoric, pe de altã parte n-a funcþionat neapãrat la modul clasic, eu sunt membru al un grup de suporteri, „brigadã” se numeºte în termenii de specialitate... nu s-a dat nici un mesaj.

IARNA

268

VRAJBEI NOASTRE

De obicei, pentru o acþiune colectivã, indiferent cã e vorba de meci, proteste, manifeste, mers la mormîntul lui Hîldan sau orice altceva, se dã un mesaj în dimineaþa zilei respective cu informaþii despre unde ne vedem, ce facem, ce se întîmplã. N-a existat niciun astfel de tip de organizare colectivã în momentul ãla. VM: Deci a fost o ieºire spontanã ºi a suporterilor. DG: Evident, da, ºi a suporterilor. BI: Asta vineri. Sîmbãtã parcã a fost totuºi altceva... DG: Sîmbãtã am primit un mesaj pe la ora 3. Suna cam aºa: „Fraþilor, ieºim în stradã pentru liberate!” BI: Da, sîmbãtã, printre oamenii din Piaþã circula deja un fel de zvon care zicea: „Vedeþi cã, totuºi, suporterii, aºa violenþi cum vi se par, de fapt acum au ieºit în stradã ca sã apere niºte valori democratice, o sã vedeþi ce coregrafie o sã facã ºi o sã vã placã!”. Probabil, cum sã spun, între cele douã grupuri (sã convenim cã erau douã, deºi lucrurile sînt mai complicate) a existat o formã de solie, dacã vreþi. VM: Deci am trecut la ziua de sîmbãtã, care începea cu acest mesaj: „mobilizare!” DG: Da, mobilizare. Nu m-am aºteptat, mesajul spunea cã statuia de la Universitate era punctul de întîlnire. Au apãrut, sã zic, vreo 90 de bãieþi de la Dinamo, ei au sosit primii ºi uºor, uºor, au apãrut ºi cei de la Steaua. Rapidiºtii au fost o parte luaþi pe sus de jandarmerie la metrou la Unirii, s-au tot dat mesaje, a fost pentru prima datã cînd, dupã mine, au stat alãturi cele mai mari galerii care au scris istoria fenomenului Ultras în România timp de mai bine de 15 ani; acum au trecut de faza de rivalitate ritualicã de weekend. Au trecut la un nivel superior ºi au identificat un inamic comun: statul


269

reprezentat de jandarmerie, poliþie, spuneþi-i cum vreþi, mã rog, deprivarea de libertate – aºa cum o sã vedeþi ºi în mesajele pe care le-au tot scandat. Nu a existat pe tot parcursul protestelor nici un conflict în interiorul grupului. S-au coalizat perfect. VM: ªi asta de sîmbãtã deja? DG: Sîmbãtã, deja, da. S-au coalizat perfect, Dinamo, Steaua ºi Rapid. În alte condiþii într-o sîmbãtã seara la ora aia era prãpãd. BI: Cred cã sîmbãtã searã a fost totuºi o parte de coregrafie cu fumigene, dacã îmi amintesc eu, la Universitate... La care jandarmii a rãspuns exagerat. DG: E foarte interesant cã ideea de fumigenã ºi de foc ºi de spectacol imagistic ºi violenþã simbolicã, care pînã la urmã înseamnã o torþã din aia care e ignifugã, nu poate sã te sperie cu adevãrat, pentru cã nu arde. Ea face parte din ideea de spectacol ºi de protest, pentru cã e ca ºi cum ai aprinde o torþã, ºi pe de altã parte, peste tot în lume e simbol de identificare a suporterului, a huliganului, a membrului de peluzã. VM: Apropo, ei cum îºi spun: suporter, huligan? DG: Ultraº. A existat ºi mesajul ãla superb: ’89 huligan, ’90 golan, 2012 ultraº. Identificîndu-se oarecum ca fiind hardcore-ul, miezul protestatarului ºi ducînd mai departe povestea Pieþei Universitãþii. BI: Sã revenim: sîmbãtã a fost ºi un conflict între ultraºi ºi jandarmi, din cîte îmi amintesc, la Universitate, înaintea conflictului mare de duminicã. Deci a fost ºi sîmbãtã o parte de conflict, cînd jandarmii au dat generos cu lacrimogene ºi aºa mai departe... DG: Da, da.

270

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

BI: Eu am ajuns acolo puþin mai tîrziu, dupã ce trecuse partea de lacrimogene, eram întîmplãtor în seara aia în centru, era prima în care nu participam efectiv la proteste. În pub-ul de lîngã Ciºimigiu în care mã aflam se difuzau alternativ imagini de la meciuri de fotbal ºi de la proteste. Cînd am vãzut intervenþia în forþã a „þestoaselor”, am plecat mai mulþi spre centru. ªi o chestie pe care mi-o amintesc: împreunã cu grupul de la Universitate am încercat sã mergem cãtre ieºirea de la metrou de pe colþul clãdirii, unde ni se pãrea cã se mutase centrul protestului. ªi acolo ultraºii erau cãþãraþi pe pereþii Universitãþii, sunt cîteva chioºcuri acolo ºi erau cãþãraþi acolo ºi strigau ºi îmi amintesc cã ne fãceam semne cu ochiul cum cã e clar cã ãºtia sunt ultraºii, pentru cã recunoºteam tipul de temã muzicalã pe care îl aveau, dar în acelaºi timp am început ºi noi sã cîntãm ce cîntau ei. VM: De fapt, cine sunt aceºti ultraºi, pentru cã imaginea comunã este aceea de tînãr, mai degrabã cu studii medii, eventual ºomer etc. Care e, de fapt, provenienþa lor socialã? DG: Conform chestionarului pe care l-am realizat în urmã cu doi ani pe cel mai important site al suporterilor din România, romanianultras.net, pe 480 de respondenþi, doar 7% dintre ei sunt neangajaþi sau ºomeri, 37% au absolvit deja o instituþie de învãþãmînt superior, facultate sau masterat, în timp ce alþi 37% sunt actuali studenþi. Rezultã astfel cã aproximativ 3/4 din membrii galeriilor care au acceptat sã rãspundã sunt persoane cu studii, cu o facultate cel puþin sau în curs de. Majoritatea sunt angajaþi: 32% în sectorul privat, 6% în sectorul public etc. ... VM: Revenind acum la fuziunea dintre protestatari ºi ultraºi. Ea are loc deja duminicã, din cîte înþeleg... Cum s-a desfãºurat, cum s-a creat aceastã colaborare?


271

BI: Duminicã a fost mai degrabã o tatonare – s-a cîntat împreunã cu suporterii etc. – întreruptã apoi de luptele de stradã cu jandarmii. Duminicã s-a vãzut jandarmeria la treabã: violenþã (mai ales cu cei care protestau paºnic, pe care i-au bruscat ca ºi cum ar fi fãcut un decont), organizatã haotic, amendînd la grãmadã, concentratã mai degrabã pe spargerea protestului decît pe restabilirea ordinii publice... Luni, cînd a fost prima întîlnire pentru discuþii de dupã confruntarea asta a oamenilor din Piaþã undeva în proximitatea Universitãþii, atunci a devenit clar pentru toatã lumea din piaþã cã trebuie sã existe un dialog cu suporterii. Mai mult, au ºi venit cîþiva dintre ei la întîlnirea asta. Îmi amintesc surprinderea oamenilor de lîngã mine, care erau miraþi de cît de articulat vorbeau: erau în discursurile lor sintetizate mai toate revendicãrile Pieþei, formulate scurt ºi fãrã metafore. DG: Mie mi se pare important de spus ºi ce-a creat presa, ca imagine, în seara de sîmbãtã, cînd a tot preluat mesajul ãsta despre ultraºi: cei care o sã ne omoare protestul prin violenþã ºi, deci, trebuie fãcut þap ispãºitor pentru violenþele de sîmbãtã. Pe de altã parte, ce mi s-a pãrut important e cã liderul, identificat ºi, sã zicem, acceptat ad-hoc de toate cele trei galerii bucureºtene, Florin Andrei, pe care l-aþi tot urmãrit în conferinþe de presã ºi pe la talk-show-uri, membru activ al peluzei Cãtãlin Hîldan Dinamo, a þinut neapãrat sã transmitã – la întîlnirea suporterilor de la Universitate – ºi un mesaj cetãþenilor: „Noi sîntem suporterii din toatã þara, nu ne e ruºine cu asta, suntem alãturi de voi, avem aceleaºi probleme, suntem cetãþeni cã voi, plãtim impozite ca voi ºi suntem aici pentru libertate”. Culmea, lumea i-a aplaudat, cel puþin cei din jurul lor... ºi au fost foarte bine primiþi.

272

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

BI: Asta a fost un moment în care, cum am mai zis, s-au intersectat mãcar douã fluide mari, oamenii care protestau liniºtiþi ºi ceilalþi cu potenþial de violenþã. Un lucru care mi se pare important este însã faptul cã ºi unii ºi alþii ºi-au ajustat mesajele la Piaþã, ca sã zic aºa. În zona „paºnicã”, cumva acceptatã drept „civicã”, atunci cînd erau derapaje legate de discriminarea de gen sau naþionaliste – a fost ºi cazul monarhiºtilor aduºi de Briana Caradja direct din studiourile Antenei 3 – oamenii reacþionau ºi, treptat-treptat, le eliminau ca „nepotrivite”. Pe de altã parte, mi s-a pãrut cã ºi ultraºii au renunþat încet-încet la sloganuri care pãreau cã nu au ecou în partea cealaltã. ªi la fel, oameni de la noi au început sã îºi dea seama cã existã sloganuri care ar trebui abandonate încet-încet pentru cã nu ne lasã sã mai comunicãm. DG: Da, cred cã s-a produs un compromis ºi cred cã s-au coalizat de fapt ºi au înþeles cã ºi unii ºi ceilalþi au o þintã comunã. VM: Mai degrabã coalizare, decît compromis... DG: Exact! Altfel n-ar fi fost acolo împreunã ! VM: Sã revenim la duminicã. DG: Cum s-a întîmplat... E foarte curios: în cadrul grupului ultraºilor, deºi nu purta nimeni fularul echipei, existã coduri vestimentare de recunoaºtere, era un grup clar omogen. Este mai degrabã o subculturã, chiar dacã fac parte din grupuri total diferite – mã refer la suporterii lui Steaua, Dinamo... Sunt cam aceiaºi, cam aceeaºi tipologie de bãieþi, sã zicem implicaþi, destul de implicaþi social, interesaþi de tot ce înseamnã politic ºi aºa mai departe – cel puþin aºa cum i-am cunoscut din experienþa mea directã. Bun... ºi trecînd strict la ce s-a întîmplat în stradã, a durat mai puþin de trei minute ca sã ajungã de la statuie prin mulþime – era destul de multã lume – exact în rîndul întîi în faþa jandarmeriei.


273

Înainte de asta, unul dintre lideri a strigat la megafon: „Bãieþi, azi sãrim în teren, o sã luãm interdicþie”. Ceea ce e foarte grav pentru ei. Vreo 300 de la Steaua au interdicþie, de la Dinamo sunt vreo 400 ºi cînd ai o interdicþie de 3 ani de zile ºi o amendã de 10 milioane nu e chiar de joacã! Trebuie sã recunoaºtem cã ºi asta a fost o diferenþã importantã faþã de restul protestatarilor din Piaþã... BI: Aici asta a coincis cu ceea ce oamenii au început sã simtã în Piaþã: faptul cã jandarmeria începe sã se comporte ca ºi cum ar fi aservitã cuiva, nu ca ºi cum ar trebui sã pãstreze ordinea publicã. Iar a pãstra ordinea publicã, de obicei, înseamnã sã ºtii sã coordonezi fluxuri de oameni astfel încît ele sã nu producã violenþã între ele, mai degrabã decît o confruntare directã cu jandarmeria. Procesul ãsta mi se pare foarte interesant: cum s-a ajuns ca oamenii care manifestau în Piaþã ºi care nu erau, nu trecuserã – cea mai mare parte – prin aceastã experienþã de suporter, a ultraºilor, sã înþeleagã, de exemplu, de ce e atît de importantã ºi pentru ei legea „Miticã Dragomir”. VM: În ce sens? BI: Aceastã lege a afectat dramatic relaþia suporterilor cu stadionul ºi cu tipul de comportamente de acolo. Pentru ultraºi, aceastã lege este un exemplu de violenþã nelegitimã, ca sã spun aºa. Ori, ei fãcuserã deja aceastã experienþã pe teren. Evident, nu vorbim de uºi de bisericã, dar avînd aceastã experienþã, ne-au dat un fel de lecþie de conºtiinþã civicã la una dintre întîlnirile astea cu ultraºii din seara de luni, cînd unul dintre ei a zis foarte clar: „Voi trebuie sã vã gîndiþi de ce un jandarm poate sã scrie o recomandare acolo, de cîþi ani poþi sã iei interdicþie, asta trebuie sã o facã un judecãtor, nu? De ce mai avem justiþie dacã ea se face cu carneþelul

274

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

în mînã?” Ori, asta este cu adevãrat o mare problemã, de care oamenii din Piaþã au devenit conºtienþi doar mai tîrziu ! DG: Uite cum grupul suporterilor români care reuºesc odatã sã se coalizeze ºi sã scape de rivalitãþi ºi sã îºi dea seama cã sunt rivalitãþi ritualice, ajunge sã devinã, provocînd zi de zi statul, un grup care îmbunãtãþeºte procesul democratic din România! VM: Pãi despre asta chiar putem ºi trebuie sã discutãm acum! Se vorbeºte de regulã despre ultraºi cã au potenþial de violenþã. Tu vorbeºti – ºi nu eºti singurul – despre ultraºi ca potenþial de insurecþie. La ce te referi în lume ºi în cazul nostru de faþã ? DG: Este ce s-a întîmplat în Ungaria în 2006 sau în Rusia, astãzi. E un grup cu mare potenþial de violenþã ºi de schimbare socialã în acelaºi timp, pentru cã are exerciþiul conflictului cu statul prin instituþia lui vizibilã ºi coercitivã, jandarmeria, poliþia. În Ungaria erau zeci de mii de manifestanþi liniºtiþi pînã cînd au apãrut ultraºii ºi totul a explodat. BI: Eu aº zice mai degrabã conflict cu puterea decît cu statul, în unele cazuri. DG: Ok, în regulã... iar aceºti indivizi sunt ºi la vîrsta în care e mai complicat, e mai greu sã te supui ºi n-ai învãþat încã lucru ãsta. Pe de altã parte, dacã ne uitãm la ce se scandeazã ºi în lume ºi în România: nu ºtiu dacã au cerut, dacã au avut revendicãri de ordin material, mã îndoiesc... Sunt mai degrabã de ordin normativ, tocmai pentru cã resimt pe pielea lor cã li se restrîng anumite drepturi ºi libertãþi, nu sunt nici pe departe legate de pensii, salarii sau taxe auto. BI: Exact, sunt o formã de barometru social al deficitului de democraþie. Eu nu cred cã existã zone de astea cu ultraºi care produc deranj – dincolo de cel „obiºnuit”... – în zonele în


275

care democraþia ºi civismul sunt la locul lor. În acelaºi timp însã, manifestul acelui huligan anonim mi s-a pãrut cã a depãºit acest tip de revendicãri ºi a articulat mai clar ideea unei critici de societate, cu adresã la consumerism, dezindustrializare, precaritatea serviciilor sociale etc. DG: Vã spun ce s-a strigat spontan, fãrã niciun fel de lider, în cadrul grupului ultraºilor, atît sîmbãtã, cît ºi duminicã, cît ºi apoi: „România, stat poliþienesc” e un slogan foarte vechi, care a fost preluat ºi de profesori universitari astãzi în Piaþa Universitãþii, dar el pe stadioane existã de cîþiva zeci de ani buni, de prin Italia a apãrut povestea asta ºi s-a tot scandat ºi sîmbãtã ºi duminicã de cãtre ultraºi. „România, stat poliþienesc!”, „Nu ai nici o meserie, haide la jandarmerie!” ºi „Suntem ultraºi, suntem liberi!”. Ne definim pe noi ºi ne definim adversarul în acelaºi timp. BI: Ai evocat Ungaria, Italia... Mi se pare interesant cã Piaþa a devenit ºi o formã de captare a fluxurilor politice – dacã vreþi – externe, de acelaºi gen, de criticã socialã, de criticã a statului, a felului de exercitare a puterii statului. În Piaþã, lozinca asta cu „Nu ai nici o meserie, haide la jandarmerie!” nu e doar o rimã ºi nu e doar de moment. Oamenii ãºtia vorbeau în serile în care ne întîlneam sã discutãm: uite, în Grecia sunt mercenari, se aud poliþiºti vorbind în englezã pe stradã printre cei care reprimã protestele. Înseamnã cã niºte lucruri încep sã ne uneascã, începem sã simþim cã poate nu e vorba numai de un „deficit” local de democraþie, ci exact cum spunea o doamnã în autobuzul cu care mergeam acasã dupã una din demonstraþii: „vrem altã democraþie, vrem sã vinã altã democraþie!”. Ceea ce mi s-a pãrut foarte plastic ºi pertinent în felul sãu, pentru cã rezuma foarte bine ce se întîmplã, de fapt, dincolo de moment ºi de perspectivele autohtone.

276

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

VM: ªi cum s-a prelungit dupã aceea colaborarea, cã practic sa ajuns la o colaborare cu restul grupurilor din piaþã, inclusiv cu grupul feminist? DG: Am sã fiu pãrtinitor, dar cred cã mai degrabã celelalte grupuri au vrut sã semene cu acest hardcore al protestelor. Atunci cînd veneau ultraºii se simþea. Dacã vã aduceþi aminte, marþi seara, joi seara, dupã violenþele de duminicã, au fost întradevãr cele mai importante mitinguri de dupã, da? Tocmai pentru cã au venit cei 2-300 de ultraºi ºi au dat tonul. Sînt organizaþi, ºtiu sã cînte, ºtiu sã se facã auziþi. De aici ºi sloganul: „Ultraºele feministe, niciodatã nu sunt triste” – deºi, aºa, e uºor hilarã exprimarea asta, cãci, ne place sau nu, cultura stadionului este una mai degrabã patriarhalã decît una compatibilã cu valorile feminismului. BI: Îºi doreau sã meargã ºi pe stadion. Dintr-odatã fetele de lîngã noi discutau: „Hai sã mergem ºi noi pe stadioane sã vedem ce se întîmplã acolo, sã strigãm alãturi de ei!”. DG: Asta din douã motive. Unu: e spectacol, e carnaval, sunt cîntece închegate, rime ºi aºa mai departe, ºi doi: e un mod de manifestare mult mai sofisticat decît a striga „Jos Bãsescu!”. De fapt, asta fac bãieþii ãºtia, într-un fel e reinventarea „frãþiilor” de odinioarã ºi ideea de comunitate e de fapt acolo, cu bune, cu rele ºi acolo se discutã mai mult decît vede presa! BI: În plus, aceastã coregrafie ºi toate cîntecele astea ritmeazã atît de tare viaþa comunitãþii, a grupului, încît chiar vedeai cît de mult uneºte, ritmul ãla nebun, cum dintr-o datã te simþi în plinã comunitate, nu te mai simþi singur, nu mai strigi izolat... Era ºi hilar în primele zile, erau 6-7 grupuri, fiecare cu agenda lor: „Monarhia!” etc. Iniþial se concurau ºi vocile grupãrii feministe ºi cele ale suporterilor.


277

VM: Dar apropo de fetele care voiau sã ajungã pe stadion. Cum a fost pînã la urmã cu evenimentul de pe stadion? DG: Vorbiþi de România–Uruguay probabil? VM: Da. DG: Da, am fost acolo, au fost ºi persoane din Piaþã pe care nu le-am mai vãzut vreodatã la un meci al României – lucru interesant în sine. A fost iarãºi vorba despre libertate ºi liberã exprimare. Doi bãieþi de la un grup au afiºat un mesaj cu FRF=RMCG (Roºia Montanã Gold Corporation) ºi un grup de stewarzi, BGS-ul, a intrat în forþã, dupã care a venit jandarmeria. Întîmplãtor, se aflau acolo ºi suporteri simpli ai naþionalei, simpli spectatori, care ºi-au încasat gaze ºi aºa mai departe, erau femei semileºinate ºi s-a fãcut un haos absolut inutil pentru un simplu mesaj afiºat într-un spaþiu public care e pînã la urmã stadionul. VM: Dar acest slogan a fost adus de cãtre suporteri? BI: Nu, eu îi ºtiu pe cei care au þinut bannerul cu RMGC, care erau clar din ONG, deci bannerul a fost scos de oamenii de la Salvaþi Roºia Montanã, au discutat cu suporterii sã facã dantela aia din jurul lor ca sã îi împiedice pe jandarmi sau stewarzi sã confiºte bannerul. Cu cîteva zile înainte, preºedintele Federaþiei Române de Fotbal acceptase sã negocieze (în cadrul unei farse care îi fusese înscenatã) o posibilã sponsorizare a echipei naþionale din partea RMGC, ãsta era motivul pentru care bannerul a apãrut pe stadion. Trebuie spus cã cei doi comentatori ai partidei se arãtau scîrbiþi de acest act de civism pe motiv cã „lumea vine pentru fotbal la stadion”... DG: Eu îi cunosc pe cei din galerii, au susþinut cauzele Roºia Montanã ºi merg ºi la proteste Roºia Montanã dintotdeauna.

278

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

ªi a mai fost un mesaj împotriva lui Mircea Sandu, care iar a fost smuls. E o formã de cenzurã pînã la urmã... BI: Faptul cã o parte dintre ei au luat bãtaie ca sã apere mesajul a stîrnit o oarecare emoþie ºi a dus ºi mai mult la reconsiderarea imaginii ultraºilor. VM: ªi pînã la urmã cînd ºi cum s-au retras ultraºii din Piaþã? DG: Haideþi sã o luãm pe rînd. Duminicã, din 270 de arestaþi, nici 20 nu au fost ultraºi, conform datelor oficiale – ceea ce infirmã oarecum participarea lor masivã. Asta ºi pentru cã existã ºi ºiretenia asta, cã ºtiu întotdeauna cînd e momentul sã se retragã, avînd o experienþã de conflicte cu jandarmeria. Pînã la Colþea au fost ultraºii, mai departe haosul nu a mai depins de ei. A doua zi s-a dat acelaºi mesaj în stilul ãsta, însã imediat la ora 5 s-a spus cã se fac arestãri: „Nu mai iese nimeni, anulãm protestul!” S-a mai ieºit marþi, joi... Joi a fost cel mai bine organizat, cînd deja arestãrile nu mai erau atît de dure. Chiar dacã a început jandarmeria efectiv sã se plimbe prin mulþime ºi sã culeagã pe cîte cineva. BI: Au mai revenit, dar punctual, adicã nu au mai apãrut într-un numãr atît de mare ca în zilele anterioare. VM: Deci joi a fost ultima ieºire organizatã? DG: Nu, au mai fost dupã aia ºi pe 20 ºi au ieºit ºi la protestul ACTA ºi pe 8 martie erau cîþiva, dar nu era un grup organizat, erau membri separaþi, nu se identificau cu grupul de care aparþineau. VM: Dar, ºtiindu-i, cum îþi explici cã nu au mai continuat, cãci au fost multe alte grupuri care au continuat o lunã întreagã? DG: Am primit astãzi un mesaj care spune: „Astãzi Dinamo are meci cu Sportul Studenþesc, ne vedem înainte de meci în Piaþa Universitãþii ºi mergem de acolo la meci!”. Se merge


279

de obicei ori într-un pub ori într-o piaþã pentru a socializa înainte de meci, de fapt asta înseamnã viaþa de grup. De data asta s-a ales Piaþa Universitãþii ca loc de întîlnire, stãm o orã, protestãm alãturi de ceilalþi ºi mergem dupã asta la meci. VM: Astãzi (16 martie 2012)? DG: Da, ºi asta se va face ritualic atîta timp cît va mai exista Piaþa Universitãþii pentru toate meciurile de acasã. BI: Sã mai spunem cã ºi cei din Piaþã vor sã meargã atunci cînd o sã fie un protest al suporterilor Universitãþii Craiova, la care se vor strînge din nou suporteri ai mai multor echipe, vor participa pe 24 martie suporterii altor galerii, vor ºi cei din Piaþã sã meargã acolo. Asta e foarte interesant, poate cel mai important lucru: e foarte clar cã s-a creat o formã de, cum sã spun, de cluster civic, dacã vreþi sã-i zicem aºa, între grupuri care înainte funcþionau disparat ºi uneori chiar se detestau – este clar cã pentru lumea aia din Piaþã ultraºul era necivilizat ºi aºa mai departe... DG: ... ºi acum l-a vãzut faþã în faþã, de la un metru! BI: ªi s-a mai vãzut cã ºtie foarte bine ce înseamnã statul ºi puterea pe care o are acum statul ãsta în care trãim în ultimii ani, îl cunoaºte mai bine pentru cã, exact cum spune Dinu, îl provoacã regulat pentru a-i depista ºi face vizibile fragilitãþile. DG: Personal, am simþit cã lumea a luat-o razna pe 15 dimineaþa cînd m-a trezit Claudiu Crãciun cu un telefon ºi m-a rugat sã îi dau numãrul liderului galeriei lui Dinamo, Elias Bucuricã, pentru cã fusese confundat cu acesta în „Gîndul”, unde apãruse o fotografie a lui Claudiu cu o explicaþie dedesubt: acesta este liderul galeriei lui Dinamo, Elias Bucuricã, prezent

280

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

asearã în... Se vede aici nevoia asta a presei de a gãsi repede un þap ispãºitor: „Ei, suporterii, au provocat violenþele!” BI: Huliganul a devenit pentru o parte din presã figura reprezentativã a Pieþei, o imagine instrumentatã, numai bunã pentru a critica Piaþa. Eu eram luni la TVR2, invitat la Ioana Lupea, dupã ce avuseserã loc conflictele de duminicã, eram acolo cînd o reporterã transmitea în direct ºi zicea cã 300 de studenþi veniþi din Regie au intrat în Piaþã. Puþin mai încolo, Adelin Petriºor a anunþat: „Piaþa este plinã de huligani care n-ar trebui sã stea aici printre oamenii ãºtia care protesteazã civilizat”. Cameramanul fãcea ce i se cerea, respectiv lua gros-planuri numai cu suporteri „suspecþi” (pentru cã purtau fulare pe faþã, cãci temperatura era de –15 grade). Colega lui Adelin Petriºor comunicase însã cu cîteva minute înainte cã acolo au intrat studenþi! Bine, sã zicem cã ºi starea meteo a fãcut ca noi sã fim toþi ultraºi. Eu, cînd intram în Piaþã, aveam momente în care prietenii nu mã mai cunoºteau, pentru cã erau –15 grade ºi aveam faþa acoperitã cu un fular negru. Aveam toþi fularele alea pe faþã, toþi pãream ultraºi ºi asta era foarte frumos! VM: Putem sã încheiem cu asta: toþi eram ultraºi... A consemnat Vintilã Mihãilescu

Piaþa Universitãþii nici n-a început

Interviu cu Claudiu Crãciun

Vintilã Mihãlescu: Sã începem cu începutul. Ca sã zic aºa, tu ai ajuns în Piaþã sau Piaþa a ajuns la tine? Claudiu Crãciun: Eu am ajuns în Piaþã. VM: ªi ce te-a mînat? CC: Un fel de curiozitate. Am vãzut la televizor vineri seara marºul, nu îl înþelegeam foarte bine... ºi am mers sîmbãtã seara. VM: Da, ºi... CC: Cînd începuserã sã fie imagini la televizor cu violenþele ºi am ajuns… oricum era în drumul meu cãtre Centrul Vechi unde trebuia sã mã duc sã mã relaxez, ca de obicei, sîmbãtã seara ºi m-am oprit acolo, eram singur, m-am întîlnit cu un prieten. Eram singur, a mai venit un prieten fotograf ºi de acolo a început totul. VM: ªi cum au evoluat lucrurile din perspectiva ta, care ai fost în Piaþã de la început pînã în prezent? A fost o anumitã dinamicã, a fost acelaºi lucru mereu, s-au schimbat lucrurile? CC: Piaþa e în fiecare zi altfel ºi nu exagerez. În fiecare zi altfel, o altã dinamica care-i datã parþial ºi de compoziþia ei. E datã ºi de climatul politic al zilei, care schimbã temele, se schimbã inputurile, dacã vreþi. Se schimbã cîntecele, e o continuã transformare. A fost grea, ca sã zic aºa, a fost un loc greu,

IARNA

282

VRAJBEI NOASTRE

mai ales la început cînd era foarte multã tensiune ºi foarte multã violenþã ºi a existat totuºi o tranziþie de la aceastã stare tensionatã ºi violentã ºi confuzã pînã la urmã, la o stare mai aºezatã, la o stare mai rutinatã într-un fel, dar care era liberã de elementele care la început au afectat, sã spunem, dar au ºi atras atenþia. VM: Dar în acest parcurs destul de pestriþ, de dinamic, poþi sã identifici, din punctul tãu de vedere, anumite momente esenþiale, mai semnificative, mai importante decît altele? CC: Da, au fost. VM: Cam care ar fi fost acestea? CC: Ziua de sîmbãtã, cînd au fost primele evacuãri de cãtre poliþie, cel de vineri fusese un marº paºnic la Cotroceni. A doua zi au început ºi violenþele ºi provocãrile, deci ziua de sîmbãtã ºi ziua de duminicã sunt, cum sã zic, sunt oarecum împreunã, pentru cã a doua zi, duminicã, au revenit mai mulþi, mai mulþi oameni ºi în ziua de duminicã au început sã se separe lucrurile, sã se separe cele douã ramuri sau cei doi plãmîni ai Pieþei: plãmînul de la TNB, care a rãmas relativ pestriþ, dar unidimensional, într-un fel, în cerinþe, ºi plãmînul de la Arhitecturã, care a început încet-încet sã se cureþe de injurii, de slogane injurioase, de o abordare exclusiv orientatã cãtre Traian Bãsescu ºi personaje politice ºi a început sã vinã cu cereri mai substanþiale sau sloganuri mai substanþiale. De duminicã a început sã se întîmple acest lucru. Asta s-a reflect ºi în interacþiuni, s-a reflectat ºi în compoziþie: în partea de la Arhitecturã au început sã vinã ºi sã rãmînã mai degrabã tineri, în timp ce la TNB a rãmas, sã zic, o anumitã zonã de vîrstã mai înaintatã – dar categoriile nu sunt exclusive. ªi au mai fost douã momente. Momentul venirii celor din marºul USL, joi seara, cînd s-a ocupat ºi carosabilul pentru prima

Piaþa Universitãþii nici n-a început • Claudiu Crãciun

283

oarã. Iar cei care au venit de la mitingul USL au venit pe bulevard ºi practic au unit cei doi plãmîni. Au fost iarãºi violenþe destul de mari. Ce pot sã remarc este faptul cã suporterii echipelor de fotbal, care erau pe partea cu Arhitectura atunci cînd au început violenþele, plecaserã deja, cel puþin liderii ºi cei din nucleu, au mai rãmas probabil alþii ºi probabil agitatori sau infiltraþi care au ºi instigat. Dupã aceea a fost momentul de jubilaþie dat de demisia guvernului Boc. Din care ne-am trezit destul de repede, într-un coºmar de fapt: coºmarul Mihai Rãzvan Ungureanu, care a reprezentat din multe puncte de vedere ceva mult mai periculos decît ar fi putut sã fie Boc. Aºa au fost foarte multe momente, dar acestea sunt jaloane mari. VM: A revenit de cîteva ori expresia „cei doi plãmîni ai Pieþei”. În multe cazuri, mulþi comentatori au vorbit ºi ei de douã Pieþe. Tu cum te raportezi la aceastã dualitate, au fost douã Pieþe, a fost una? Care au fost relaþiile între cele douã trotuare? CC: Cred cã sunt douã. Asta nu înseamnã cã Piaþa nu este unitã, existã cîteva cereri comune, care sunt strigate ºi împreunã, pentru cã existã niºte gesturi de solidaritate în forma vizitelor, cei de la Arhitecturã merg la TNB ºi cei de la TNB mai vin ºi la Arhitecturã. Existã un nucleu de cerinþe comune legat de Traian Bãsescu. Însã cei de la Arhitecturã, prin stil ºi prin diversitatea mesajelor, într-un fel se separã, dar nu este o diviziune serioasã, este doar una sã spunem spaþialã, de stil ºi de interacþiune. Pe de altã parte, la Arhitecturã lucrurile sunt coerente, adicã se ºtie foarte clar cine e acolo ºi existã un fel de spirit, o minimã organizare, în timp ce la TNB lucrurile par puþin mai dezorganizate. VM: Dar au existat ºi divergenþe? Conflicte, eventual? CC: Au existat, au existat...

284

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

VM: Pe ce motive, pe ce teme? CC: La TNB încercãrile diferitelor persoane de a capitaliza Piaþa au avut mai mult succes. Adicã liste fãcute pentru ONG-uri, pentru partide, liste pentru întîlniri cu lideri politici, acolo erau mai multe grupuleþe care au încercat asta. La Arhitecturã a fost foarte greu pentru cã poziþia tuturor de acolo a fost comunã, nu vrem sã intrãm în aceste jocuri ºi ne-am îndepãrtat. Asta a fost o primã diferenþã. În plus, a existat ºi o diferenþã de expunere. Majoritatea maºinilor de televiziune care au venit s-au plasat acolo unde era parcarea, în timp ce la Arhitecturã au venit foarte, foarte rar, deºi era ºi acolo un plãmîn destul de vocal. Au mai fost ºi tensiuni legate de sloganuri. Cei de la Arhitecturã mai strigau ºi „PDL-USL aceeaºi mizerie”, sau mai tîrziu într-o formã mai curatã: „PDL+USL – furã prin rotaþie”. Ceea ce n-a fost uºor de înþeles de cãtre cei de la TNB, unde probabil unii dintre ei aveau simpatii clare faþã de partidele de opoziþie. Ceea ce e în regulã, dar pînã am explicat noi ce înseamnã acest slogan – de fapt nu este un slogan cu ghilimele anarhist, partidele sunt bune, le vrem, dar le vrem curate ºi pe toate ºi cele de la guvernare ºi cele din opoziþie – a mai durat ceva. Dar asta a fost o tensiune evidentã. VM: ªi apropo de relaþia între cele douã pãrþi ale Pieþei Universitãþii din Bucureºti: aþi avut relaþii ºi cu alte pieþe din alte oraºe ale þãrii? CC: Da, am avut contacte informale. VM: Cam de cînd? CC: Din a doua, a treia sãptãmînã, pe Facebook, majoritatea din Craiova, Arad, Suceava, Braºov... Au fost ºi cîþiva oameni care au venit din provincie ºi au protestat sau au þinut legãtura cu cei de aici. Au venit cei din Galaþi, cei din Braºov.


285

VM: ªi aþi ajuns la puncte de vedere comune, la revendicãri comune? Sau au fost numai... CC: Nu. VM: Schimb de experienþã... CC: A fost un schimb de experienþã. Revendicãrile comune sunt cele de nucleu: „Jos Bãsescu!, „Jos regimul!”, cu asta toatã lumea e de acord, în rest diferã foarte mult stilurile. VM: Alt termen care a revenit, inevitabil frecvent, a fost cel de violenþe. În imaginea publicã ele sunt legate fie de jandarmi, fie de ultraºi. Cum te raportezi la violenþele din Piaþã, aºa cum le-ai vãzut din Piaþã ºi nu de la televizor? Ce au însemnat ele pentru spiritul Pieþei? CC: A fost o naºtere foarte grea, o naºtere printr-o intervenþie violentã. În Piaþã era tensiune, dar în niciun caz nu avea dimensiunile celei vãzute la televizor. Am vãzut ºi eu violenþã, am simþit-o într-un fel, dar nici pe departe nu era tabloul apocaliptic prezentat la televizor. În timp ce la Piaþa Unirii erau acele lupte, noi eram în Piaþa Universitãþii, strigînd ºi încercînd sã liniºtim oamenii, încercînd sã nu-i angrenãm în violenþe. Violenþele nu au avut loc în Piaþa Universitãþii. Din pãcate, cum forþele de ordine au acþionat foarte violent la început, pentru cã erau obiºnuite cu stilul ãsta violent ºi erau obiºnuite ºi cu suporterii, au confundat oarecum sferele: au crezut cã în Piaþa Universitãþii sunt numai suporteri – deºi nu e ok sã se comporte nici cu ei aºa. ªi a fost multã violenþã provocatã de agenþi infiltraþi, asta se ºtie foarte clar, toatã Piaþa ºtie. Am vãzut oameni care nu au niciun fel de legãturã nici cu suporterii, nici cu Piaþa, care atacau jandarmii ºi dupã aceea jandarmii fãcînd exces de zel. Violenþa n-a ajutat Piaþa Universitãþii pentru cã a îndepãrtat, sã spunem, cetãþenii normali, care în principiu se tem de amenzi, de

IARNA

286

VRAJBEI NOASTRE

violenþe, dacã nu se întîmplau aceste violenþe e foarte probabil ca numãrul oamenilor sã fi fost mult mai mare în Piaþã. VM: Dar la un nivel mai abstract sã zic aºa: pornind de la aceastã experienþã, crezi cã e posibilã o revoltã de masã fãrã o anumitã dozã de violenþã? Modelul indian de exemplu, are cum sã prindã în Europa? CC: Da, este posibil, adicã sunt miºcãri sociale în Europa – ºi nu numai în Europa – care sunt nonviolente, evitã contactul cu autoritãþile. Cred cã este posibil ºi în România, dar doar dacã existã o masã implicatã în organizarea acelei manifestaþii paºnice, un grup de oameni experimentaþi, care ºtiu cum sã trateze ºi elementele, sã spunem, violente ºi elementele inflitarte. ªi bineînþeles, dacã autoritãþile se abþin de la a trimite prea mulþi agenþi provocatori! Dar eu cred cã este posibil ºi cred cã, dacã Piaþa Universitãþii va continua, se va continua într-o formulã paºnicã, iar violenþa va fi izolatã. VM: Apropo: pentru foarte mulþi Piaþa s-a încheiat; pentru cei care mai sunt acolo, ea nu s-a încheiat. Din punctul tãu de vedere s-a încheiat sau nu? CC: Nu s-a încheiat pentru cã... VM: Deci ce se întîmplã în continuare? CC: Nu am un rãspuns sigur ce se întîmplã în continuare. Ce observ e urmãtorul lucru: cã oamenii prezenþi nu vor sã renunþe, nu vor sã renunþe la protest chiar dacã dupã mai mult de 60 de zile o cerere cu „jos Bãsescu!” poate pãrea utopicã. Nu renunþã pentru cã îºi dau seama cã un astfel de eveniment este rar. S-au redescoperit în calitate de cetãþeni, s-au cunoscut cu oameni care nu erau cunoscuþi înainte ºi nu vor sã piardã aceastã oportunitate. Din ceea ce observ,


287

vãd cã se îndreaptã cãtre o, sã spunem, o cvasi-organizare pentru o prezenþã permanentã în Piaþa Universitãþii ºi în alte locuri. Prin urmare, vor rãmîne cetãþeni în Piaþã, dincolo de faptul cã sunt puþin dezamãgiþi de faptul cã sunt puþini, 200 în fiecare searã. Ei, aceºti 2-300 nu vor sã renunþe ºi simt cã nu s-a spus totul ºi cã nu s-a întîmplat totul. Aºa cum ar fi trebuit sã se întîmple. Mulþi viseazã sã avem în Piaþa Universitãþii 5-10.000 de persoane manifestînd paºnic. Posibil. VM: Tot pe aceeaºi linie, existã cel puþin douã comentarii, ca sã nu le spun critici. Unul spune cã ar fi fost mai eficient dacã în momentul în care au început ninsorile, care oricum reuºeau sã limiteze participarea în Piaþã, aþi fi anunþat un stand-by, o aºteptare de tipul „Ne revedem la primãvarã”. Alt comentariu este cã Piaþa s-a terminat, iar ceea ce este acuma este altceva. Am auzit chiar ºi eticheta de hedonism civic. Cum te raportezi la aceste douã discursuri ? CC: La prima, la primul comentariu: în primul rînd, nu prea avea cine sã ia aceastã decizie strategicã ºi dacã ar fi luat-o cîteva persoane, foarte posibil ca altele sã fi continuat, vorbim aici de un tren în miºcare, nu ºtim cine e locomotiva. Dar dacã cineva decide sã fie locomotivã... nu e de ajuns, pentru cã oamenii încã vin. În plus, s-a considerat cã a rãmîne în frig la –25 de grade este o dovadã a, cum sã zic, a determinãrii, este un fel de mic sacrificiu individual ºi colectiv, care este menit sã întãreascã mesajul. A fost mai degrabã încercarea de a crea un exemplu, de a crea un gest simbolic. În al doilea rînd, apropo de hedonismul civic, da, e o sintagmã interesantã, mai ales gîndindu-mã la excursiile noastre în Centrul Vechi. Acolo este într-adevãr vorba de o schimbare a unei atitudini. Mergem în Centrul Vechi – ºi am fost de

IARNA

288

VRAJBEI NOASTRE

multe ori, de aproape 10 ori – 100-200 de oameni cîntînd, într-un Centru Vechi unde este Banca Naþionalã, sã nu uitãm, este centrul de entertainment al Bucureºtiului, sunt ºi mulþi strãini ºi este spaþiul prin definiþie depolitizat, este spaþiul distracþiei, este spaþiul consumului, ºi deodatã apãrem noi, cu portavoce, cu pancarde strigînd lucruri serioase ºi amuzante. Iar reacþia este genialã, de fiecare datã oamenii sunt realmente surprinºi sã vadã acest lucru, sã vadã mai ales cã inºi de vîrsta lor fac asta, deci pãrem niºte extratereºtri desprinºi de undeva de pe Marte. Nici nu ºtiu cum sã reacþioneze, unii se ridicã ºi aplaudã, alþii fac cu mîna, unii ies afarã, dar e cert cã sunt douã lumi oarecum diferite pe care noi încercãm sã le adunãm, sã le punem într-un fel la un loc. VM: ªi revenind acuma la cele douã trotuare ºi la categoriile sociale care au fost în Piaþã. Simplificînd foarte mult, lumea spune: pe de o parte au fost studenþii, mai ales studenþi, pe de altã parte cei mai în vîrstã, mai ales pensionari. Cum îþi explici faptul cã aceastã miºcare nu a antrenat de niciun fel categoria, agonicã ce-i drept în România, a muncitorilor? CC: În Bucureºti, dacã stau sã mã gîndesc, categoria muncitorilor care lucreazã în ceea ce numim noi uzinã nu mai existã. VM: Da, mã rog... CC: E destul de scãzutã, majoritatea sunt angajaþi în administraþia publicã, în servicii, în companii multinaþionale mai mici sau mai mari. Într-adevãr, am observat cã în Piaþã sunt fie persoane care au puþine venituri, fie persoane care stau destul de bine cu banii. Dar cei cu venituri mai mici nu sunt majoritari, sunt majoritari – cel puþin în partea de la Arhitecturã – cei care au resurse. Nu sunt foarte mulþi studenþi, în ciuda aparenþelor. Nu sunt foarte mulþi studenþi sau, mai precis, sunt mai mulþi masteranzi ºi doctoranzi, ceea ce e interesant.


289

VM: Se poate vorbi, din interior, de o miºcare de generaþie, în care actorul social principal, sã zic aºa, este generaþia care devine conºtientã de sine, generaþia ca fenomen social ºi nu ca simplu contingent demografic? CC: Da, da, este o miºcare de generaþie, cred cã este o luptã a acestei generaþii. VM: Ai putea sã dezvolþi puþin aceastã idee? În ce sens este o generaþie? Cum încearcã/începe sã se autodefineascã aceastã generaþie? Întotdeauna o generaþie, ca sã existe, trebuie sã fie mobilizatã de un crez comun. Care ar fi acest crez comun în acest caz? CC: Crez... mai degrabã o atitudine, le-aº include pe amîndouã. Crezul e urmãtorul, acþiunile sunt urmãtoarele: fie acþiunea de exit, pentru cei mai mulþi, adicã a emigra, fie stai ºi protestezi. Pe partea cealaltã existã însã ºi multã apatie... VM: Cum se coaguleazã atunci o generaþie militantã dacã pentru o mare parte a ei soluþia este emigraþia? CC: Loialitatea mi se pare deplasatã în condiþiile în care toatã lumea e dezamãgitã de sistem. Mulþi au cãlãtorit, unii s-au ºi întors ºi nu vor sã scape frîiele vieþii comunitare, vieþii sociale, asta e opþiunea de bazã: suntem aici ºi vrem sã ne implicãm ºi ne implicãm prin protest sau prin altã formã relativ dezorganizatã. Dar nu existã, cum sã zic, o platformã de genul vrem mai puþinã corupþie, vrem... lucrurile astea existã, dar nu sunt formulate ca atare, lucrurile astea se cam ºtiu. VM: Apropo de asta, chiar ai spus la un moment dat într-un interviu cã în Piaþã nu este o platformã, ci o stare de spirit. CC: Da, o atitudine, o stare de spirit, o energie. Definitorie este ieºirea din comoditate, ieºirea din apatie ºi pînã la urmã simplul exerciþiu de a ieºi în spaþiu public ºi de a protesta.

290

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Uneori simt cã e un zid invizibil între noi, cei care protestãm acolo la Piaþa Universitãþii, ºi cei care trec pe lîngã noi. Din simplu fapt cã noi suntem un grup relativ organizat ºi cîntãm împreunã se creeazã un zid. Noi parcã am gãsit Graalul ºi nu vrem sã renunþãm la el ºi ne simþim bine, e bine sã strigi, e ceva ce poate fi terapeutic la un moment dat: sã cunoºti lume nouã ºi sã solidarizezi în felul ãsta. În timp ce ceilalþi rãmîn aºa, într-o zonã oarecum individualistã, apaticã, trec pe lîngã noi, poate zîmbesc, dar au un fel de teamã, dar nu e o teamã de noi, e teamã de ei fiind acolo, ei vãzîndu-se într-un grup ºi stînd de vorbã cu oameni diferiþi... VM: Charles Taylor pune o întrebare retoricã oarecum: de cîtã comunitate are nevoie democraþia? În România se ºtie cã tendinþa, coeficientul de asociere, este foarte redus. Crezi cã Piaþa este de naturã sã dea un rãspuns ºi sã coaguleze aceastã comunitate de care are nevoie democraþia ºi care în România, într-adevãr, este fragilã? CC: E o încercare. Cred cã Piaþa Universitãþii nu e relevantã atît prin revolta pe care o putem oarecum înþelege, ci mai degrabã relevantã prin continuarea protestelor în diversitatea lor ºi, practic, prin acceptarea celuilalt, de la homeleºi pînã la revoluþionari ºi ºomeri, de cãtre alte categorii care nu sunt în contact cu ele, de exemplu, doctoranzi, ultraºi, activiºti civici. Aceastã formã de protest continuatã aratã de fapt cheia creãrii unei societãþi civile încã dezorganizate, dar care lipseºte cu desãvîrºire astãzi. Piaþa Universitãþii, tocmai pentru cã a fost o izbucnire spontanã ºi pestriþã, a dat ocazia creãrii acestor germeni. Ca sã revin puþin la ideea de generaþie, mulþi din Piaþã chiar spun: voi trebuie sã spuneþi, voi trebuie sã daþi o direcþie, pentru cã voi sunteþi mai curaþi, aveþi mai multã energie, noi suntem obosiþi. Asta este, ãsta


291

e cuvîntul. ªi e foarte interesant cã fiecare aºteaptã de la celãlalt sã dea semnalul, tinerii de la bãtrîni, bãtrînii de la tineri. Dar în Piaþa Universitãþii, ce-am simþit ºi pe Facebook, este o aºteptare faþã de noi, faþã de noi cei din zona asta de vîrstã ºi cred cã e nevoie de o luptã a unei generaþii, aºa cum a fost lupta de la începutul anilor ’90, cu alte mize ºi cu alþi duºmani ºi cu alte metode. Avem nevoie de o luptã a unei generaþii, o luptã care nu se îndreaptã împotriva unui sistem represiv, ci împotriva unei democraþii devenite apatice, unei democraþii pînã la urmã neconsolidate, unei democraþii care n-a prins rãdãcini ºi este cumva parazitatã de corupþie, de nepotism, clientelism ºi de o rupturã între societate ºi politicã. VM: O ultimã întrebare, de concluzie oarecum: dacã ne uitãm la ansamblul opiniilor, atitudinilor, interpretãrilor faþã de Piaþã, vedem un spectru foarte larg, un fel de luptã pentru sens, de la „a fost un haos, a fost o zãpãcealã” la „s-a întîmplat ceva semnificativ”, trecînd prin „asta ne mai lipsea acuma, destabilizeazã economia” sau prin „au fost doar niºte derbedei, neo-golani”. Ceea ce este important în toate aceste interpretãri este faptul cã, în ultimã instanþã, ele au valoare de etichetare, putînd sã creeze astfel „realitate”. Dacã se convine cã a fost un balon de sãpun, se îngroapã fenomenul în aceastã imagine publicã a irelevanþei; dacã se spune cã a fost doar o provocare a guvernelor, a puterii, iarãºi se anuleazã importanþa sa socialã; în sfîrºit, dacã se ajunge la convingerea cã a fost începutul unei noi epoci, atunci se construieºte o speranþã ºi aºteptãri sociale pe mãsurã. Din punctul tãu de vedere ºi ca o concluzie pentru toatã aceastã discuþie: cam care ar fi sensul major pe care l-ai atribui Pieþei?

292

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

CC: Sensul major... Cred cã a început ca o revoltã spontanã destul de puternicã, a continuat într-o formã de protest inedit, în sensul solidarizãrii diferitelor grupuri ºi diferiþilor indivizii, fãrã o agendã de revendicãri clare, care se va transforma însã, dupã pãrerea mea, într-o platformã civicã foarte larg definitã, militantã, într-o anumitã mãsurã reactivã, pentru cã rãspunde la diferiþi stimuli din viaþa politicã ºi socialã, dar ºi constructivã. Cerînd adicã sau presînd pentru schimbãri de legislaþie sau schimbãri de atitudine. Eu sunt de pãrere cã nimic nu va mai fi la fel dupã Piaþa Universitãþii, cu toate lipsurile ei, cu toate violenþele, cu toatã dezorganizarea, nimic nu va mai fi la fel pentru cã va rãmîne ca o ameninþare permanentã pentru politicieni. Va rãmîne precedentul. În plus, eu cred cã, din anumite puncte de vedere, Piaþa Universitãþii nici n-a început, urmeazã sã-i vedem o altã faþã !... A consemnat Vintilã Mihãilescu

Televiziunea ºi revolta. Dupã 22 de ani, o nouã rãfuialã

Costi Rogozanu

Protestele din ianuarie 2012 au impus de la bun început, prin însãºi obsesiile participanþilor, comparaþia cu protestele din Piaþa Universitãþii din urmã cu 22 de ani. Deºi au fost mulþi actori în ambele episoade, prea puþine lucruri leagã cele douã proteste, ba chiar, forþînd într-o frazã concisã, am putea spune cã ianuarie 2012 încheie hegemonia impusã de Piaþa Universitãþii din 19901. Simpla istorie mediaticã a României post-decembriste nu poate da o explicaþie, dar poate oferi o cheie de lecturã a recentelor proteste. Piaþa Universitãþii din 1990 nu a fost acoperitã de transmisii TV decît parþial ºi pãrtinitor la TVR – televiziunea publicã deja devenise un aparat propagandistic al noii puteri care se configura post-decembrie 1989. Dupã o revoluþie televizatã care fãcuse înconjurul lumii, aveam aºadar o miºcare de stradã care inventa în spaþiul autohton noi arme media: presa privatã. Presa scrisã a epocii cãpãta un avînt incredibil tocmai prin acoperirea evenimentelor care nu se puteau vedea complet la TV. Iliescu, unul dintre icon-urile revoluþiei TV, începea sã fie demonizat în noua presã (fie publicaþii absolut noi, fie vechi ziare ceauºiste reinventate). Un public majoritar era lãsat baltã în lupta dintre TVR ºi presa scrisã. Dupã 22 de ani, istoria avea sã se repete, 1 Pentru detalii despre retorica anticomunistã ca formã de nou proiect economic în anii ’90, vezi Rogozanu (2011a).

294

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

practic politica ºi televiziunile dînd tot timpul senzaþia excluderii cetãþeanului din dialog. Într-un studiu despre televiziunea începutului deceniului zece în România, semnat de Konrad Petrovszky ºi Ovidiu Þichindeleanu, este avansatã ipoteza unei confiscãri a Revoluþiei din 1989 prin Piaþa Universitãþii ºi noile forme de media: „Eliminarea prezenþei politice a miºcãrii populare coincide cu creºterea vizibilitãþii altui subiect colectiv, «societatea civilã», sintagmã ce se alãturã în prima perioadã a tranziþiei (1989-1995) celui de «presã de opoziþie»” (Petrovszky ºi Þichindeleanu, 2009: 36). Avem, aºadar, pe de o parte un TVR „al lui Iliescu ºi al FSN-ului”, manipulator, instrumentul prin care sunt chemaþi minerii; de cealaltã parte, stã noua presã care susþine partidele „istorice”, care duce discursul anticomunist pe cele mai înalte culmi declamatorii ºi care atacã în mod fundamental o majoritate mutã ºi derutatã – aceea a telespectatorilor TVR, a votanþilor lui Iliescu. Se petrece ºi o subtilã eliminare a unor factori determinanþi în rãsturnarea regimului Ceauºescu în 1989: înlãturarea muncitorilor din peisaj ºi supraestimarea rolului studenþilor, intelectualilor etc. Un antagonism esenþial avea sã se contureze: pe de o parte, o „masã” mutã, „infantilizatã” de comunism, de cealaltã parte o mînã de „progresiºti” care ºtiau noua cale, care ºtiau spre ce trebuie sã se îndrepte România. România trebuia adusã „la zi” cu Vestul, trebuia începutã munca de recuperare a modelului vestic. Pentru mulþi, momentul ºi modelul de început era îndepãrtata epocã interbelicã ce reprezenta, dupã unii, reperul de „normalitate” în istoria modernitãþii noastre. Nou-înfiinþata societate civilã începe sã clameze debutul rapid al „sincronizãrii” cu Vestul a unei societãþi înapoiate economic ºi politic, preluînd astfel perspectiva spectatorului occidental. Boris Buden observã cum, dupã cãderea regimurilor din estul Europei, o retoricã nouã se impune cu autoritate în

Televiziunea ºi revolta. Dupã 22 de ani, ... • Costi Rogozanu

295

debutul tranziþiei: „publicul occidental a gãsit în faptele revoluþionare ale actorilor est-europeni o confirmare obiectivã a propriei lor pasivitãþi faþã de situaþia existentã. În loc sã vadã în revoluþie un model demn de copiat, el a privit-o de sus în jos, aºa cum modelul îl priveºte de sus pe cel care-l imitã ºi vrea sã-l ajungã din urmã” (Buden, 2012: 32). Mai mult, infantilizarea Estului în ochii observatorului vestic sau al reprezentantului Vestului, progresistul autohton, devine o constantã a anilor ’90: „Cînd «educaþia pentru maturitate» este propagatã în serviciul unui interes hegemonic, iar asta o transformã într-un proces fãrã de sfîrºit, a cãrui posibilã încheiere este determinatã numai de educatorii înºiºi, atunci invocarea «maturitãþii» nu mai serveºte, aºa cum scrie Robert Spaemann, «la lãrgirea cercului de oameni maturi, ci al cercului celor care sunt declaraþi, deocamdatã, imaturi»” (Spaeman în Buden, 2012: 32). Deci metaforismul copilãriei, tipic pentru jargonul transformãrii postcomuniste, se dovedeºte a fi „simptomul unei noi relaþii de dominaþie.” (Buden, 2012: 44) În fine, dupã 1995, odatã cu invazia televiziunii prin cablu, „infantilizarea” ºi „colonizarea intimã” (Petrovszky ºi Þichindeleanu, 2009: 46) prin comparaþie continuã a realitãþilor de aici cu cele din Vest ating un apogeu care avea probabil sã ducã ºi la schimbarea puterii în 1996. Nu spunem cã apariþia primei staþii private cu acoperire naþionalã (ProTV) ºi rãspîndirea distribuirii TV prin cablu ar fi contribuit decisiv la impunerea noului preºedinte, Emil Constantinescu, ºi a Convenþiei Democratice. Dar putem observa simultaneitatea celor douã fenomene. Istoria ProTV-ului, în special, este extrem de grãitoare. Devenitã practic una cu „vocile progresiste”, mare susþinãtor al puterii anticomuniste, ProTV este cea care face trecerea de la miºcarea de masã popularã, la miºcarea de masã pentru rating. Noua linie culmineazã în 2000, cînd PSD revine la putere. Televiziunea condusã de Adrian Sîrbu renunþã la orice reflectare a problemelor sociale

296

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

sau politice ºi începe sã facã audienþã ultracomercialã cu violenþa domesticã în prim-planul ºtirilor. Se impune astfel rama în care va fi reflectatã în România sãrãcia, munca precarã, zona ruralã: aceea a faptului divers ºi a tabloidului (vezi ºi Kideckel, 2010: 48). Oamenii mai ies pe stradã în numãr mare doar la concerte, meciuri ºi la revelion, o realitate oglinditã ºi construitã perfect de filozofia Pro. Restul televiziunilor aveau sã se lanseze copiind exclusiv acest model comercial mediatic. Între timp, presa scrisã scade în tiraje, nu ºi în profit, piaþa de publicitate fiind în expansiune. Venirea la putere a lui Traian Bãsescu ºi recîºtigarea preºedinþiei în 2009 s-a fãcut ºi prin atacuri furibunde la adresa presei ºi a patronilor ei. Înainte de alegerile din 2009 a existat o alianþã fãþiºã a „mogulilor” (e.g., Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu, Dan Voiculescu) împotriva preºedintelui însã presa ºi-a dovedit limitele. Alegerile nu sunt chiar cel mai uºor de manipulat fenomen. Dupã alegeri, mass-media a suferit noi lovituri economice. La rîndul sãu, Traian Bãsescu a pierdut ºi el foarte mult în sondaje dupã mãsurile economice extrem de dure luate cu exces de zel dupã noua filozofie a austeritãþii „de crizã”. Anul 2011, anul protestelor în toatã lumea, avea sã aducã tot mai multe mesaje anti-austeritate, poate mai puþin reflectate în media mainstream, dar foarte prezente online: „Occupy” devine o stare de spirit. Un episod extrem de interesant se petrece în 2011, cînd Ministerul Administraþiei ºi Internelor încearcã impunerea unei noi legi a adunãrilor publice. ªeful de grup al deputaþilor PDL, Mircea Toader, vine sã susþinã necesitatea acestei legi ca „preîntîmpinare a unor evenimente ca în Grecia sau Londra”. Pînã în 2012, violenþa protestelor era prezentã în media doar la rubrica „externe” sau la rubrica sport, unde sunt prezentate acte de violenþã ale unor suporteri („ultraºi”) ºi mai ales violenþa verbalã a patronilor de cluburi de fotbal.


297

Presa a fost complet luatã prin surprindere în ianuarie 2012 pentru cã nu ºtia ce înseamnã violenþã socialã ori revendicarea violentã a drepturilor civile ºi sociale. Pînã atunci, masele erau bune doar pentru manevre publicitare sau electorale. Protestul de masã ºi protestul violent au fost fondatoare pentru presa privatã de azi, dar în douã decenii aceste rãdãcini au fost uitate. Însã, aºa cum mulþi protestatari au împrumutat lozinci ale anilor ’90 (în lipsã de altceva), ºi presa a încercat sã-ºi rezolve dilemele în acelaºi stil: la noi, se spunea în cercurile din mass-media, nu e posibilã o miºcare de tip „Occupy”, nu suntem aºa „evoluaþi”. Totuºi, dacã ar fi sã preluãm ipoteza lui Buden (2012), efectul de închidere a cercului tranziþiei existã. Practic, dupã douã decenii, oamenii s-au întors în Piaþa Universitãþii reproºînd aplicarea unor politici de austeritate dure ºi sincronizîndu-se cu alte miºcãri de acelaºi tip din toatã lumea – un fapt pe care cu greu îl admit chiar unii dintre protestatarii autohtoni. Acestora din urmã li se pare cã e un motiv prea „ideologic”. Ideal pentru unii ar fi sã se spunã cã au ieºit sã protesteze pentru o lume mai bunã sau, ºi mai bine, cã au ieºit sã protesteze de dragul unei estetici a protestului (vezi la acest punct atitudinea lui Claudiu Crãciun, unul dintre liderii informali ai manifestaþiilor din Bucureºti, ianuarie-februarie 2012). Sloganul celebru „Presa românã plinã de minciunã” se referã ºi la deruta mediaticã iniþialã cînd presa a început sã atace presupuºi huligani sau suporteri protestatari (ori „ultraºi”). Însã, în acelaºi timp, a existat o educare din mers a relatãrii în mass-media, iar pe Internet a existat o polemicã violentã cu media mainstream. Presa a trebuit sã înveþe la locul faptei cã existã protest social violent. A redescoperit – fie ºi pentru cîteva momente – ºi o altã faþetã a violenþei decît cea comercialã a faptului divers. Ce nu a descoperit nici presa, nici societatea civilã

298

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

tradiþionalã este cã atacarea în ansamblu a sistemului impus în ultimii 20 de ani vine, vrem nu vrem, la pachet cu o contestare a tuturor liniilor „progresiste” impuse în anii ’90. Amintesc la acest punct faptul cã protestatarii din ianuarie-februarie 2012 (dar ºi unele voci rãzleþe ce s-au fãcut auzite anterior acestui moment) au invocat necesitatea unor locuri de muncã sigure, au respins privatizãrile abuzive din zona resurselor strategice, au cerut acces la educaþie gratuitã ºi la un sistem de asistenþã medicalã. Forþa contestãrii exploatãrii aurului de la Roºia Montanã are ºi ea o semnificaþie aparte în lupta protestatarilor cu puterea politicã ºi mediaticã: un proiect pe care în 90% dintre cazuri canalele media l-au expus pozitiv (evident, contra cost, în pauzele publicitare) a fost fãcut praf de protestatari. Istoria pare sã se repete acum cu exploatarea gazelor de ºist. Apar teme noi care jeneazã mersul comercial al presei ºi strategia economicã a puterii. Deºi încã e timid, atacul începe sã fie consistent în punctul care doare cel mai tare: banii obþinuþi din privatizãri ºi concesionãri, finanþãrile mediatice sau politice. Deºi se pretind apolitice, de fapt, abia acum are loc recuperarea unui sens politic prin critica unor direcþii economice. Mai jos am fãcut un soi de istoric al reprezentãrilor mediatice ale protestului. Înainte de primele ciocniri cu jandarmii din 15 ianuarie 2012, cele mai populare site-uri de ºtiri (le pun în ordinea numãrului de cititori din prima luna a anului: realitatea.net, sitirileprotv.ro, antena3.ro) aveau în rîndul celor mai citite articole veºnicele poveºti cu vedete de tabloid ºi nelipsitele filmuleþe amuzante sau ºocante. Primii bolovani aruncaþi din mulþimea strînsã la Teatrul Naþional din Bucureºti au schimbat pentru mai bine de o sãptãmînã ordinea fireascã a consumului mediatic. Un „firesc” care s-a tot construit în ultimul deceniu cu o cadenþã implacabilã. Fie din cauza crizei financiare, fie din cauza internetului, presa


299

quality în România s-a micºorat pînã aproape de extincþie.2 Dacã ne gîndim la ediþiile printate, practic, mai avem doar cîteva ziare cu pretenþii generaliste ºi cu tiraje modice; în schimb, avem trei mari tabloide care vînd sute de mii de exemplare pe zi.3 Televiziunea a cunoscut în România douã direcþii principale de evoluþie, care s-au susþinut ºi s-au alimentat reciproc: pe de o parte, am avut o inflaþie de canale de ºtiri. De cealaltã parte, am avut o inflaþie de canale de divertisment („entertainment”) – cu un caracter agresiv-tabloidal. Tabloidul a cîºtigat enorm teren ºi datoritã unei politici extrem de laxe a Consiliului Naþional al Audiovizualului, uneori mai preocupat de echidistanþa politicã din buletinele de ºtiri decît de show-urile tip Jerry Springer de la orele 17.00-19.00 sau 23.00-01.00, ce reprezintã intervalele de maximã audienþã pentru conþinutul bulevardier. Dupã valul de ºtiri despre arestul unor vrãjitoare care pãcãliserã o vedetã localã cu care se încheia anul 2011, brusc, logica s-a schimbat: protestele din ianurie 2012 au sãltat consistent audienþele tv ºi vizualizãrile conþinutului site-urilor afiliate televiziunilor. În 9 ianuarie 2012, Traian Bãsescu intervenea în direct în jurul orelor 18.00 la RealitateaTV ºi îl contrazicea pe Raed Arafat care susþinea cã o competiþie privatã în sectorul de urgenþe ar fi fost dezastruoasã. Nu era pentru prima oarã cînd preºedintele intervenea în direct într-o emisiune televizatã; aceastã intervenþie venea însã dupã o absenþã a lui Traian Bãsescu din spaþiul public 2

Prin presã quality înþeleg o presã care manifestã o minimã preocupare pentru subiecte politice, sociale, culturale, altele decît cele cu caracter tabloid. 3 Poate nu întîmplãtor scandãrile antiputere au fost atît de violente ºi de colorate stilistic. Spre exemplu, „Ieºi afarã javrã ordinarã!” are ºi ceva de tabloid, ºi ceva de scandare furioasã de la peluzã. Pentru detalii despre modul cum au evoluat tirajele ºi politicile de reglementare ale CNA vezi Rogozanu (2011b).

300

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

ºi televizual. Dupã obþinerea celui de-al doilea mandat, preºedintele Bãsescu chiar ºi-a fãcut o politicã de imagine din a ocoli orice posibilã discuþie în contradictoriu. Nu apãrea decît în mediul prietenos de la TVR, la Radio România Actualitãþi sau în scurte conferinþe de presã unde putea spune orice fãrã sã fie contrazis. Ultimul interviu purtat în condiþii jurnalistice cît de cît normale i-a fost dat lui Cãtãlin Tolontan, în campania electoralã pentru alegerile prezidenþiale din 2009. În plus, în loc sã se certe (cum o fãcea de obicei) cu jurnaliºti sau politicieni din opoziþie, de data aceasta, la Realitatea TV, îi sugera sã demisioneze unui om angajat în Guvern. Chiar ºi aºa, audienþele nu au fost cu mult peste media obiºnuitã a postului. Intervenþia îndelungatã a preºedintelui a fost comentatã pe larg, dar nimic nu ieºea din tiparul televiziunilor de ºtiri, care promovau talk-show-uri cu atacuri mai dure (Antena3) sau mai moderate (Realitatea TV) la adresa lui Traian Bãsescu ºi a guvernului Boc sau dezbateri cu aprecieri pozitive la adresa puterii (TVR sau B1TV, o televiziune particularã apropiatã de putere). Un moment interesant apare odatã cu miºcãrile de protest de la Tîrgu-Mureº. Acestea au intrat în principalele buletinele de ºtiri ale televiziunilor dar nu au fost percepute ca premergãtoare vreunei revolte serioase. Principala explicaþie oferitã protestului de la Tîrgu Mureº gravita în jurul sintagmei „foºtii colegi ai lui Raed Arafat”. Primele semne de nervozitate au apãrut apoi imediat pe internet (bloguri, Facebook) cu îndemnuri la ieºire în stradã pentru susþinerea lui Raed Arafat ºi împotriva Preºedintelui. Ulterior amplificãrii protestelor, un cuvînt hotãrîtor l-a avut discursul lui Traian Bãsescu în care acesta anunþa cã vrea retragerea proiectului de lege. Una dintre formulãrile folosite de Preºedinte a fost perceputã ca extrem de arogantã ºi a generat ulterior frustrãri „Cam aceasta este decizia pe care am luat-o: sã cer prim-ministrului retragerea proiectului de pe site-ul Ministerului


301

Sãnãtãþii ºi, cu asta, încheierea dezbaterii. Înþeleg cã foarte mulþi sunt mulþumiþi cu actualul sistem de sãnãtate”. Pe 13 ianuarie seara, deja are loc prima manifestaþie de amploare în faþa Palatului Cotroceni. Apar primele direcþii de interpretare mediaticã, dar ºi lungi transmisii în direct mai ales pe Realitatea ºi Antena3. Antena 3 începe din start discursul „radical”, ca voce directã a Uniunii Social Liberale (USL): oamenii vor sã îl dea jos pe „Dictator”, întrucît nu mai suportã „nesimþirea conducãtorilor” etc. Realitatea TV comenteazã mai mult din unghiul apãrãrii lui Arafat de cãtre mulþime. Pe canale mediatice serioase, dar percepute ca apropiate puterii (e.g., hotnews.ro) apare o ipotezã preluatã apoi de propagandiºtii fãrã scrupule: la miºcarea de protest de la Cotroceni, diverºi membri ai Partidului Naþional Liberal (PNL) ar fi avut o contribuþie covîrºitoare în organizarea ºi strîngerea oamenilor. În cotidianul „Evenimentul Zilei” apar liste cu cei „care stau în spatele miºcãrii”: liberali, „pesediºti din Ilfov”, suporteri, Remus Cernea, Noua Dreapta ºi alþii. Între timp, Antena 3 trateazã în continuare protestele ca pe un început al unei noi revoluþii ºi alcãtuieºte propriul grup de manifestanþi din studiouri: Bogdan Chirieac, Cornel Nistorescu, Mugur Ciuvicã, Mircea Badea, Victor Ciutacu etc. De cealaltã parte, la TVR, s-a continuat aceeaºi politicã a invitaþilor permanenþi (Nicoleta Savin, Cristian Pãtrãºconiu) care au bagatelizat demonstraþiile. Din data de 15 ianuarie a adus o schimbare semnificativã în recurenþele mediatice, asta odatã cu apariþia primelor conflicte cu jandarmii. „Suporterul” devine personajul obsedant. În mod straniu, mai toatã presa mainstream, indiferent de opþiune politicã, preia distincþia suporterii cei rãi versus protestatarii paºnici. Mai toþi se delimiteazã în diverse modalitãþi de huliganii violenþi. A doua zi de dimineaþã, purtãtorii de cuvînt ai Jandarmeriei apar ºi citesc o listã de suporteri „suspecþi” care au fost la proteste,

IARNA

302

VRAJBEI NOASTRE

fãrã sã se precizeze dacã au fost parte din conflict sau doar prezenþi. În seara zilei de 15 ianuarie au loc violenþe de stradã ceva mai pronunþate ºi o despãrþire a protestelor ºi mai fermã. Pe de o parte sînt „paºnicii” de la Universitate (deºi de acolo a început totul, ºi prima ºarjã de bolovani ºi tot de lîngã grupul statuar al personajelor lui Caragiale a zburat ºi sticla incendiarã care l-a lovit pe angajatul unei televiziuni), de cealaltã parte apar suporterii violenþi dinspre Piaþa Unirii care stricã toatã ideea protestului. La RealitateaTV ºi Antena 3 începe sã se coaguleze ipoteza provocãrii: acei suporteri sînt de fapt provocatori infiltraþi ai jandarmeriei; în acest sens, se dau ºtiri vag verificate (care circulã intens ºi pe net) despre jandarmi care ºi-au bãtut colegi sub acoperire. ªi la faþa locului are loc o împãrþire între jurnaliºtii acreditaþi care aleargã în spatele jandarmilor ºi jurnalistul „independent” sau „cetãþenesc” sau „activist”4 care stã împreunã cu manifestanþii ºi eventual mai ia cîte un baston împreunã cu ei (sau, în unele cazuri, e luat la întrebãri chiar de unii dintre ei, vezi cazul lui Vlad Ursulean). Presa se desparte de manifestanþi fizic sau fuzioneazã complet cu ei. Transmisiunile din „zona paºnicã” nu mai prezintã interes. A doua zi de dimineaþã, dupã spãlarea strãzilor, pagubele care erau prezentate apocaliptic abia se mai zãreau. La Realitatea TV a intrat în direct ºi primarul Oprescu vorbind despre pagubele importante provocate de protestatari. Sebastian Lãzãroiu, fost consilier prezidenþial, a scris un articol despre faptul cã investitorii strãini vor fi alungaþi din România de astfel de manifestãri. Tot pe Realitatea TV a apãrut în weekend 4

Deºi lucrez la trustul Realitatea, mã ocup de site-ul voxpublica.ro ºi am apariþii regulate în calitate de comentator politic, am preferat în acele zile sã mã prezint ca simplu protestatar (sau potrivit colegilor mei „activist”) tocmai pentru a încerca sã prezint caracterul artificial al împãrþirii între „aruncãtorii de pietre” ºi „bãieþii buni” ºi pentru a mã delimita de discursul acuzator la adresa „suporterilor”.


303

omul de afaceri Ion Þiriac care atenþiona cã el plãteºte taxe în aceastã þarã ºi ca urmare ar trebuie sã fie apãrat de cãtre organele de ordine. Urmeazã cîteva zile în care „suporterul” ºi „jandarmul” devin personajele principale. Dupã antagonismul iniþial se trece la o abordare mai „umanã”. ªi suporterii sînt oameni. ªi jandarmii sînt oameni. Materialele din media prezintã necazurile ºi frustrãrile fiecãrei pãrþi. Începe perioada „dialogului”, aºa cum e el imaginat de unii oameni de presã. Puterea e complet absentã de la TV; nici Emil Boc, nici Traian Bãsescu ºi nici alþi membri importanþi ai PDL sau ai coaliþiei guvernamentale nu rãspund la telefon, nu apar în emisiuni, nu dau declaraþii. Cîteva voci sporadice care s-au pronunþat dur la adresa protestatarilor (Teodor Baconschi sau Iulian Urban) aveau sã fie sancþionate pe linie de partid. Mai mult, Baconschi e dat afarã din guvern, dar lãudat cãlduros de preºedinte. În acelaºi timp, canalele media favorabile puterii ºi purtãtorii de cuvînt ai PDL încep sã emitã semnale de împãcare, de calmare. Se anunþã clar cã protestele sînt luate foarte în serios de cãtre putere ºi cã trebuie început „dialogul”. Strategia aceasta de comunicare vine ºi cu o schimbare de tacticã pe terenul propriu-zis al confruntãrilor din Piaþa Universitãþii. Dupã ciocnirile de la Piaþa Unirii ºi de pe strãduþele din Lipscani, jandarmii nu mai sunt concentraþi doar pentru apãrarea bulevardului Bãlcescu. Începînd cu ziua urmãtoare (i.e., 16 ianuarie) trupe ale jandarmeriei sunt masate chiar printre protestatari ºi în spatele lor. Se fac legitimãri în masã prin ridicarea protestatarilor direct din mulþime ºi ducerea lor la dubã pentru verificãri. Rromii sînt verificaþi aproape în mod reflex. Mulþi protestatari au fost duºi cu duba în diverse secþii de poliþie pentru legitimare sau amendare, cît mai departe de centrul Bucureºtiului. Jandarmeria anunþa oficial cã 16 ianuarie a fost o zi de proteste paºnice, dar cã au ridicat ºi dus la secþie pentru legitimare

304

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

150 de persoane din cei 1500 de protestatari (cifrele date de jandarmerie).5 Dacã ar fi sã dãm crezare estimãrilor jandarmeriei cu privire la numãrul total de protestatari din Piaþã ar rezulta cã au fost transportaþi la secþiile de poliþie o zecime dintre manifestanþi. Susþinãtorii oficiali ai USL, unii ziariºti ºi invitaþi de la Antena 3 (de exemplu Sorin Roºca Stãnescu care a ºi anunþat oficial cã intrã în PNL) au forþat mult „agenda Pieþei”, prezentînd protestele ca avînd drept principale scopuri alegerile anticipate (evident, necomasate). Curtea Constituþionalã a amînat rãspunsul cît a putut ºi apoi a respins legea comasãrii alegerilor locale ºi generale. La Realitatea TV am încercat sã vorbesc cît mai mult despre o laturã a pieþei prea puþin vãzutã la televizor, cea a anti-privatizãrii, cea a indignaþilor, cea anti-FMI, subiecte considerate prea „filozofice” de unii producãtori ºi jurnaliºti din media. Florin Flueraº, un protestatar extrem de activ în Piaþã, povesteºte cã echipa Antenei 3 l-a rugat sã ia din faþa camerei care transmitea live o pancartã pe care scria un mesaj în limba englezã împotriva FMI, BCE ºi a Bãncii Mondiale. Motivaþia angajatului televiziunii a fost: „e foarte miºto [pancarta], dar crede-mã, oamenii nu-l înþeleg”. Lupta pentru interpretarea protestelor este acerbã, iar fiecare tabãrã are propria agendã, gata pregãtitã. Antena 3 enumerã deja „bãsiºti” care trebuie pedepsiþi ºi îºi radicalizeazã discursul pînã la cote periculoase – totul girat ºi susþinut de principalii politicieni ai opoziþiei6. De cealaltã parte, apar susþinãtori notorii 5 Cifrele avansate de presã au fost iarãºi un motiv de discordie. De la mii ºi zeci de mii pe Antena 3, la cîteva sute pe B1. Undeva între aceste extreme s-au situat estimãrile jandarmeriei. 6 Mircea Badea ºi Victor Ciutacu au denunþat inclusiv „bãsismul sub acoperire”. Mi-au dedicat fiecare pamflete întrucît aº fi vrut sã fur protestele ºi pentru cã am scris ºi spus cã mesajul nu e atît anti-Bãsescu, cît antiausteritate în general ºi cã asta e esenþa „Indignados” a protestelor din ianuarie 2012.


305

ai preºedintelui care îl criticã ºi pe el, dar ºi pe Emil Boc sau pe Elena Udrea (vezi Andreea Pora în „Revista 22” sau Dan Tãpãlagã în Hotnews) neuitînd însã sã desfiinþeze ºi sã blameze opoziþia. Pe lîngã tabloidizarea de care vorbeam la începutul acestui articol, în acest comportament se vede încã o caracteristicã principalã a presei româneºti politice: o polarizare extremã în susþinerea sau în criticarea puterii. La mijloc au cãzut protestele însele din care s-au pierdut o mulþime de nuanþe importante. Dupã o sãptãmînã de proteste, manifestanþii înºiºi au ajuns sã se perceapã ca fiind scindaþi, tocmai dupã criteriile ºi teritoriul ocupat de presã: pe de o parte se aflau manifestanþii iubitori de televiziuni (cei de pe partea cu TNB, unde erau parcate toate carele de transmisie). De cealaltã parte a bulevardului, se aflau manifestanþii de „la Fîntînã” (în faþa Institutului de Arhitecturã ºi Urbanism „Ion Mincu”), care au scandat (ºi) împotriva presei. Abia dupã ce numãrul de protestatari s-a micºorat ºi au venit frigul ºi zãpezile, camerele de luat vederi au trecut strada spre Institutul de Arhitecturã. Aceastã împãrþire mediaticã a fost cu atît mai radicalã, cu cît Fîntîna de la Arhitecturã era perceputã ca fiind locul tinerilor, al oponenþilor proiectului Roºia Montanã, al studenþilor de la ºtiinþe politice, al suporterilor (care, dupã bãtãlia de pe 15, s-au plasat în faþa uºii de intrare la Facultatea de Geografie), al tipilor ceva mai cool sau mai hipsteri. În faþa grupului statuar din faþa TNB s-au strîns ºi cei mai vajnici protestatari, cei care veneau încã de la orele 14.00-15.00 sã protesteze ºi care erau organizaþi în grupuri ceva mai vizibile; între aceºtia, foºtii revoluþionarii au fost cei mai zgomotoºi ºi vizibili. Acesta a fost probabil cel mai important efect: o manifestaþie a învãþat de-a lungul mai multor zile sã supravieþuiascã cu douã inimi, douã nuclee. Aceste douã nuclee au fost întreþinute de specificul spaþiului urban în discuþie ºi de aºezarea militarã (i.e., un bulevard

306

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

mare despãrþit în douã ºi apãrat de sute de jandarmi), de media (i.e, transmisiunile cele mai importante erau difuzate doar dintro parte Pieþei), de protestatarii înºiºi care nu doreau neapãrat sã fuzioneze, simþindu-se în unele chestiuni definitiv despãrþiþi,7 sau de felul în care vedeau politica. În legãturã cu cel din urmã aspect, din ceea ce am putut constata în mod direct, doar „la Arhitecturã” se striga vîrtos împotriva tuturor partidelor politice. În ceea ce priveºte atît presa clasicã, cît ºi noile medii (bloguri, Facebook sau diverse site-uri), cred cã pînã la urmã acestea au reflectat destul de multe nuanþe ale protestelor ºi au oferit foarte multe informaþii de detaliu. Multe dintre aceste nuanþe s-au topit rapid în malaxorul extremelor mediatice care nu doreau dezbatere sau diversitate, ci punerea în practicã a unei agende politice (ºi mã refer aici mai ales de B1TV ºi Antena 3). S-au situat undeva la mijloc ori între extreme TVR (care, în ciuda unor presiuni existente mai ales în stabilirea analiºtilor colaboratori, a încercat sã se pãstreze neutrã), Realitatea TV (atunci cînd nu o luau razna unii invitaþi speciali) ºi ProTV (cu un buletin de ºtiri încã foarte vizionat). Acestora li se adaugã, spuneam, numeroase relatãri de bunã calitate din mediul online. A existat o mai scãzutã apetenþã ºi s-a manifestat prea puþinã rãbdare pentru încercãri de dezbatere serioasã, în ciuda faptului cã au circulat manifeste interesante ºi critice la adresa FMI sau BCE, la adresa politicilor sociale ºi au existat întîlniri de organizare ºi discuþii între manifestanþi. Pentru media autohtonã, fascinaþia manifestatã faþsã de proteste a pendulat între violenþe ºi diverse personaje (fie cã era vorba de personaj generic precum „suporterul”, fie cã era vorba despre personaje identificabile cu nume ºi prenume 7 Spre exemplu, privilegiile revoluþionarilor din 1989 nu erau acceptate de foarte mulþi manifestanþi, aºa cum nu foarte mulþi aveau chef sã strige împotriva construirii Catedralei Neamului.


307

precum militarul care a venit de la Cîmpia Turzii sã se alãture protestatarilor din Bucureºti purtînd uniformã). Pentru aspecte de conþinut ori de substanþã a rãmas însã prea puþin timp de emisie.

Bibliografie Boris Buden, Boris, 2012. Zona de tranziþie. Despre sfîrºitul postcomunismului, Cluj: Editura Tact. Kideckel, David A., 2010. România postsocialistã. Munca, trupul ºi cultura clasei muncitoare, Iaºi: Polirom. Petrovszky, Konrad ºi Ovidiu Þichindeleanu, 2009. „Sensuri ale Revoluþiei Române între capital, politicã ºi tehnologie media”, Pag. 27-53, în Revoluþia Românã televizatã. Contribuþii la istoria culturalã a mediilor, Konrad Petrovszky ºi Ovidiu Þichindeleanu (coord.), Cluj: Idea Design & Print. Rogozanu, Costi, 2011a. „P.U. a învins”, CriticAtac. Disponibil online la http://www.criticatac.ro/8663/p-u-a-invins/ (accesat în data de 24/03/2012). Rogozanu, Costi, 2011b. „2000. Dictatura pamfletariatului”, CriticAtac. Disponibil online la http://www.criticatac.ro/8663/p-u-a-invins/ (accesat în data de 22.03.2012).

Piaþa Universitãþii: cealaltã poveste1

Sabina Stan

Protestele din ianuarie 2012 ne fac sã ne gîndim cã semnificaþiile locurilor în care se desfãºoarã protestele sînt cruciale nu numai pentru cei care protesteazã, dar ºi pentru cei împotriva cãrora se protesteazã. În acest sens, imaginea unui guvern ºi a unui preºedinte care au încercat din rãsputeri, aºa cum remarca într-un articol recent Horia Pãtraºcu2, sã restrîngã demonstraþiile la spaþiul Pieþei Universitãþii sugereazã o fricã a guvernului, ºi o putere a demonstraþiilor care mie personal îmi dã speranþã. Asta pentru cã, contrar lui Pãtraºcu, pentru mine Piaþa Universitãþii nu a avut ºi nu are neapãrat destinul unei gãuri negre în care orice revoltã e inevitabil înghiþitã, nefiind automat „Un loc în care nu va creºte niciodatã o schimbare realã pentru cã într-un asemenea cadru eºti programat subliminal sã-þi exprimi revolta la nivel simbolic”. Aºa cum voi încerca sã sugerez în aceste pagini, Piaþa Universitãþii a dobîndit dupã 1989 semnificaþii un pic mai stufoase 1

O versiune a acestui articol a apãrut iniþial în CriticAtac din 26.01.2012 ºi este disponibil online la http://www.criticatac.ro/13821/ piata-universitatii-cealalta-poveste/ 2 Horia Pãtraºcu, 2012. „Piaþa Universitãþii – casa de toleranþã a utopiei”, CriticAtac, 22 ianuarie. Disponibil online la http:// www.criticatac.ro/13684/piata-universitatii-casa-de-toleranta-utopiei/ (accesat în data de 9.02.2012).

Piaþa Universitãþii: cealaltã poveste • Sabina Stan

309

decît sugereazã autorul articolului menþionat mai sus. Piaþa Universitãþii a fost – mai întîi alãturi de alte locuri precum sediul televiziunii române ori Piaþa Palatului – scena Revoluþiei din Decembrie 1989. Aici ajungem deja la prima bifurcaþie a semnificaþiilor Pieþei. Pentru unii, Revoluþia ºi locurile ei înseamnã lupta pentru libertate ºi împotriva comunismului, vãzut ca sistem totalitar. Aceasta este în mare parte opinia pãturilor educate, ale aºa-zisei intelectualitãþi, cea care, dat fiind natura muncii sale, avea un interes vital în a-ºi asigura controlul asupra propriilor mijloace de productie, altfel spus, libertatea de exprimare. Chiar înainte, dar ºi dupã 1989, intelectualitatea româneascã s-a raliat în mare parte poziþiilor de dreapta vizînd schimbarea radicalã a societãþii prin revenirea la proprietatea privatã ºi restituirea proprietãþilor (proces în care o parte a intelectualitãþii avea un interes direct). Dat fiind locul important pe care au reuºit sã îl ocupe în mass-media în anii ’90 ºi a susþinerii pe care au primit-o din partea noilor grupuri sociale post-decembriste, dar ºi din partea noilor „parteneri” internaþionali ai României (mã refer la FMI, Banca Mondialã, Uniunea Europeanã), poziþia intelectualitãþii a devenit, rapid, dominantã în societatea româneascã. Totuºi, încã din decembrie 1989 cred cã atît Revoluþia, cît ºi locurile ei au dobîndit semnificaþii alternative. Aceste semnificaþii alternative nu au fost însã atît de vizibile, întrucît cei care le-au împãrtãºit au fost mult mai puþin vocali sau, mai bine zis, au reuºit în mai micã mãsurã sã se facã auziþi în sfera publicã. Locurile Revoluþiei, printre care ºi Piaþa Universitãþii, au fost ºi locuri ale protestului împotriva unui stat ºi a unei clase conducãtoare nu atît poliþieneºti, cît prãdãtoare, care ºi-au însuºit în mod abuziv ºi nelegitim produsul comun al întregii societãþi ºi care au mers astfel nu atît în sensul socialismului, cît împotriva lui. Protestul a fost deci îndreptat împotriva celor care au înºelat idealurile sociale

IARNA

310

VRAJBEI NOASTRE

ale socialismului la care o mare parte a societãþii ajunsese, contrar credo-ului afirmat al intelectualitãþii, sã adere. Împãrtãºitã în mare parte de muncitori, aceastã viziune a fost transpusã în practicã nu numai prin masiva lor participare la evenimentele din decembrie 1989, dar ºi prin continuarea Revoluþiei în locuri care, dacã au fost mai puþin vizibile pentru intelectuali (datã fiind obsesia lor pentru spaþii centrale ºi instituþii culturale), nu au fost mai puþin pertinente. Revoluþia a fost continuatã de fapt în uzine, unde, în primele luni de dupã decembrie 1989, muncitorii au preluat puterea, s-au constituit în comitete de uzinã ºi ºi-au ales democratic directorii. În cazul Pieþei Universitãþii, momentul Decembrie 1989 a fost urmat de marele moment al primãverii-verii lui 1990, cel în care „piaþa” s-a transformat în „Piaþa”. Scena unicã a miºcãrii cu acelaºi nume, intersecþia centralã a Bucureºtiului a fost prezentatã de principalii ei protagoniºti ca locul unei miºcãri universale3 pentru „libertate” ºi a continuãrii luptei anticomuniste începute cu cîteva luni în urmã. Aceastã presupusã continuitate – parte a unei mitologii anticomuniste in statu nascendi – ne indicã faptul cã Piaþa Universitãþii a fost purtatã în mare parte de un anumit segment al societãþii româneºti. Într-adevãr, Piaþa a fost un loc intens investit cu sens de intelectuali publici ºi de partidele istorice nou reînfiinþate. Discursurile de la balcon reprezentau punerea în scenã ºi conºtientizarea de sine a unor forþe de dreapta care îºi revendicau astfel locul pe scena socialã ºi politicã româneascã. Bineînþeles, aceste forþe nu veneau din neant, ci fuseserã 3

Universale în sensul pretenþiei de a vorbi în numele tuturor membrilor societãþii ºi nu numai al unor interese particulare de grup. Cei din Piaþã, ca ºi mulþi alþi universaliºti înaintea lor, îºi vedeau propriile lor cereri (libertate de exprimare, proprietate privatã etc.) ca fiind adînc înrãdãcinate în însãºi „natura umanã”.


311

pregãtite, în mod ironic, de douã decenii de naþionalism ceauºist în timpul cãruia admiraþia pentru „Occident”, idei de dreapta ºi chiar legionari ajunsese sã constituie forma în care dizidenþa era jucatã cotidian ºi local în cercuri private de prieteni ºi rude. În Piaþa Universitãþii din 1990, bifurcarea semnificaþiilor n-a mai rãmas însã la faza simbolicã a viziunilor alternative, ci s-a transpus într-o duplicare fizicã a grupurilor sociale prezente în Piaþã. De data aceasta, demonstranþilor li s-au opus nu numai puterea (sub forma poliþiei sau a armatei), ci ºi alte grupuri sociale. Cu venirea muncitorilor ºi a minerilor in iunie 1990, Piaþa a devenit scena nu a unei lupte universale unificatoare, ci a unei lupte divizante care a luat simultan forma de tragedie ºi farsã a luptei de clasã. Într-adevar, atît forþele de dreapta din Piaþã, cît ºi guvernul de atunci ºi preºedintele Iliescu care i-au adus pe muncitori ºi mineri acolo, au utilizat diferenþele de clasã socialã pentru da sens evenimentelor la care participau. Pe de o parte, Piaþa Universitãþii s-a constituit în jurul faimosului punct 8 al Proclamaþiei de la Timiºoara ce viza scoaterea din viaþa politicã a membrilor fostei nomenclaturi comuniste. Aceastã revendicare conþinea deja germenele viitoarei condamnãri prezidenþiale a comunismului ºi constituia astfel prima cãrãmidã a unei viziuni liberale utilizatã în deceniile urmãtoare în larga întreprindere de marginalizare politicã, socialã ºi economicã a clasei muncitoare. Libertatea invocatã de forþele de dreapta din Piaþã nu era una universalã, ci una specific limitatã la libertatea de exprimare4 ºi a 4

„Libertatea de exprimare” a celor din Piaþã avea de fapt un sens foarte specific. Mai întîi, dat fiind cã se auto-percepeau ca deþinãtori ai adevãratei cunoaºteri, intelectualii din Piaþã restrîngeau aria socialã a acestei libertãþi la propriul lor grup ºi negau dreptul muncitorilor la exprimare legitimã. Pe de altã parte, bazatã fiind pe premisele individualismului ºi ale separãrii dintre sfera privatã ºi cea publicã, aceastã libertate, în esenþã liberalã, nu lãsa loc ºi pentru libertatea de

312

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

pieþei economice – exact acele elemente pe care contau sã le foloseascã pentru a-ºi reclãdi poziþia (dominantã) în societate. Pe de altã parte, trimiþînd muncitorii de la IMGB ºi minerii din Valea Jiului pentru a protesta împotriva demonstranþilor din Piaþã, Iliescu a reuºit nu atît sã salveze clasa muncitoare în al cãrei apãrãtor se erijase, ci sã realizeze dezbinarea – care avea sã dureze, dupã cît se vede, mai bine de 20 de ani – dintre aceasta ºi intelectuali. Cum s-a dovedit mai tîrziu, marginalizarea clasei muncitoare româneºti a început în primii ºapte ani de dupã Revoluþie, cînd reforma gradualã s-a concretizat într-o privatizare lentã, dar sigurã, a activelor de stat în profitul unor insideri, în deindustrializare, în pierderi masive de locuri de muncã, ºi în scãderea veniturilor populaþiei. Diviziunea muncitori-intelectuali a luat formã însã chiar din Piaþã, pentru cã demonstranþii erau ºi ei deja pregãtiþi sã gîndeascã ºi sã actioneze într-un cadru divizant. Pentru cei de la balcon ºi pentru mulþi intelectuali de rînd, „noi muncim nu gîndim” a reprezentat o confirmare a imaginii de apãrãtori ai valorilor solide (patria, meritul, libertatea) pe care ºi-o auto-construiserã. Piaþa Universitãþii e o gaura neagrã a revoltei nu pentru cã aºa zisele proteste pentru libertate au eºuat, ci pentru cã rãmîne martorul celor mai perverse faze ale luptei de clasã post-decembriste, acest atît de bine refulat secret al României postdecembriste. Doar pentru cã în România anilor ’90, dar ºi în cea a anilor 2010, pãturile conducãtoare au rãmas încã strident exprimare colectivã a unor grupuri sociale (ca de exemplu sindicate), ºi nu acoperea ºi libertatea de a discuta despre cea mai esenþialã chestiune a României postdecembriste – distribuþia activelor de stat ºi cooperatiste. Pentru cei din Piaþã, privatizarea ºi restituirea proprietãþilor nu faceau obiectul libertãþii de exprimare (deci a unor dezbateri la care ar participa întreaga societate), ci erau vãzute ca mãsuri necesare de repunere a societãþii româneºti pe fãgaºul ei „natural”.


313

naþionaliste5 ºi/sau liberale, Piaþa Universitãþii poate încã sã constituie pentru ei o gaurã neagrã – mai precis, cea în care corpul sacru al naþiunii sau al pieþei economice riscã sã fie sfâºiat. Pentru mulþi alþi români însã, puritatea naþionalã sau a Pieþei, sau lupta anti-comunistã, nu sunt prioritare. Dacã mulþi mai vãd încã comunismul ca ceva bun (ca perioada în care au avut acces la locuri de muncã, la un sistem de sãnãtate universal, dar ºi la un statut social), Revoluþia din 1989 ca speranþã într-o lume mai justã (ºi nu doar în a accede la mirajul consumerismului occidental), iar Piaþa Universitãþii din 1990 ca un moment dureros nu atît pentru cã ar fi ameninþat o naþiune sau o libertate abstractã, ci pentru cã a contribuit la divizarea dintre muncã ºi reprezentarea ei, atunci poate cã ei sînt capabili sã respunã povestea Pieþei ºi cu ea, povestea oricãrei revolte post-decembriste. Aºadar, poate cã guvernul Boc a mizat pe limitarea protestelor la spaþiul Pieþei Universitãþii, sperînd ca potenþialul de divizare al acesteia din urmã sã îºi facã efectul ºi acum6. Dar poate sã se 5 Folosesc aici calificativul de „naþionalist” nu în sensul de xenofob, ci pentru a indica o concepþie etnicã a naþiunii. În aceastã concepþie, naþiunea este (ideal) omogenã din punct de vedere etnic, iar lupta pentru afirmare naþionalã trece prin epurarea elementelor impure din sînul naþiunii. Deºi poziþia diferiþilor preºedinþi ºi guverne post-decembriste faþã de minoritatea maghiarã a variat, poziþia multor guvernanþi ºi intelectuali faþã de minoritatea romã a rãmas destul de constant una pur naþionalistã (sau, altfel spus, rasistã). Asta se vede, printre altele, ºi în constanta lor obsesie pentru „imaginea României” ºi a presupusei ei mînjiri de cãtre unii concetãþeni rromi. 6 În toiul protestelor din ianuarie 2012, preºedintele Bãsescu a încercat iarãºi sã deturneze discuþia de la revendicãrile din Piaþã rememorînd culpabilitatea lui Iliescu în dosarul mineriadelor. Aceasta poate fi vãzutã nu numai ca o miºcare politicianistã de recentrare a discuþiei înspre cursa dintre partide politice, ci ºi ca o încercare mai largã de a da o imagine a societãþii ca divizatã între mineri ºi restul.

314

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

fi înºelat. Evenimentele din mai 1968 au devenit ameninþãtoare pentru ordinea dominantã nu neaparat atunci cînd studenþii au protestat, ci cînd lor li s-au alãturat muncitorii ºi formidabila lor armã de protest, grevele. În sens invers, peste aproape trei decenii, sociologul Pierre Bourdieu cobora în stradã pentru a se alãtura greviºtilor francezi din 1995. ªi dacã cea mai mare fricã a guvernului este unirea intelectualilor cu clasa muncitoare? Atunci cu siguranþã ar mai fi atîtea ºi atîtea de fãcut ºi de povestit!

Despre autori

Alfred Bulai este sociolog, conferenþiar universitar în cadrul Facultãþii de ªtiinþe Politice a ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative (SNSPA, Bucureºti). La SNSPA susþine cursuri de metode de cercetare calitativã, sociologie publicã, sociologie electoralã, sociologie vizualã. Este autorul mai multor lucrãri de sociologie: „Mecanismele electorale ale societãþii româneºti”; „Focus-grupul în investigaþia socialã”, „Concepte fundamentale în sociologie”, „Societatea realã”, „Sociologia ºi cotidianul”. Este, de asemenea, coautor al mai multor volume colective, director sau coordonator ale componentelor de cercetare în programe naþionale sau internaþionale ºi autor de filme documentare sociologice. Unul dintre cele mai recente documentare ale sale este „Bucureºtiul fierbinte”, realizat în perioada de maximã intensitate a protestelor din Piaþa Universitãþii (ianuarie-februarie 2012). Emanuel Copilaº este doctorand, asistent universitar în cadrul Departamentului de ªtiinþe Politice al Facultãþii de ªtiinþe Politice, Filosofie ºi ªtiinþe ale Comunicãrii – Universitatea de Vest, Timiºoara. A publicat articole în diferite reviste de profil din þarã. Domenii majore de interes: teoria relaþiilor internaþionale, ideologii politice, istorie politicã, teorii ale totalitarismului.

316

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

Claudiu Crãciun este lector universitar la Facultatea de ªtiinþe Politice a ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative (SNSPA, Bucureºti). Este doctor în ºtiinþe politice din 2007 al SNSPA ºi absolvent al unui program masteral în politica europeanã al London School of Economics (LSE). A fost unul dintre cei mai activi protestatari din Piaþa Universitãþii 2012. Adrian Deoancã e licenþiat în jurnalism la Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj. A absolvit masterul de antropologie al SNSPA Bucureºti în 2011, ºi un master de studii în naþionalism la Central European University din Budapesta, în 2008. În septembrie 2012 urmeazã sã înceapã studiile doctorale la Departamentul de Antropologie la University of Michigan Ann Arbor, unde va studia transformãrile postsocialiste ale mobilitãþii spaþiale ºi ale muncii analizând infrastructura ºi industria feroviarã din România. Este autorul unor articole despre dezvoltare durabilã, politici urbane, culturã popularã ºi naþionalism publicate în Esquire sau Decât o Revistã. Cãlin Goina este asistent universitar la Facultatea de Sociologie a Universitãþii Babeº-Bolyai, Cluj ºi doctorand în sociologie la Universitatea California, Los Angeles (UCLA). Teza sa de doctorat trateazã povestea vieþii a trei generaþii succesive dintr-un sat arãdean. A publicat articole pe tema tranziþiei postcomuniste, a rolului statului în crearea naþiunii române, ºi al colectivizãrii agriculturii în perioada comunistã. Este autorul unei teze de masterat în ºtiinte politice la Universitatea Central Europeanã asupra miºcãrilor de masã din Timiºoara din 1989 ºi al unei teze de masterat în sociologie la UCLA asupra conflictului etnic din Tîrgu-Mureº din 1990.

Despre autori

317

Dinu Guþu este student la Masterului de Teorie ºi Analizã Politicã al ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative (SNSPA, Bucureºti). A participat la evenimentele care au inclus acþiuni de protest ale suporterilor din Bucureºti în timpul protestelor de dupã demisia doctorului Raed Arafat, dar ºi la un numãr de alte acþiuni de protest organizate în Piaþa Universitãþii. Bogdan Iancu, specializat în antropologia muncii, deþine din 2011 un doctorat în antropologie ºi etnologie la Universitatea din Perugia ºi este cercetãtor la Muzeul Þãranului Român. Susþine cursuri ºi seminarii de antropologie ºi sociologie la SNSPA ºi este colaborator al revistei Dilema Veche. A participat, alãturi de alte 11 persoane, la primul protest din Piaþa Universitãþii, desfãºurat în seara de 10 ianuarie 2012 ºi la protestele desfãºurate ulterior, timp de o lunã ºi jumãtate în centrul Bucureºtiului. Marin Marian-Bãlaºa este cercetãtor ºtiinþific principal la Institutul de Etnografie ºi Folclor „C. Brãiloiu” (Academia Românã, Bucureºti) ºi profesor asociat la Universitatea de Arte Teatrale (Târgu-Mureº). Doctor în Filosofie al Universitãþii Bucureºti, a efectuat numeroase studii ºi cercetãri de antropologie culturalã atât în Occident, cât ºi în Orient ºi a publicat 11 volume de autor. Este membru în Uniunea Scriitorilor ºi în Uniunea Compozitorilor ºi Muzicologilor din România. Vintilã Mihãilescu a absolvit Facultatea de Psihologie a Universitãþii din Bucureºti în 1974, de unde a obþinut ºi titlul de doctor în 1993. Din 1979 a lucrat la Centrul de Cercetãri Antropologice, unde a început specializarea în antropologie. Dupã 1990 a intrat în învãþãmîntul universitar, a predat la mai multe universitãþi din Europa ºi Canada, iar în prezent este profesor universitar la ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative

318

IARNA

VRAJBEI NOASTRE

(SNSPA, Bucureºti). Între 2005 ºi 2010 a fost Director General al Muzeului Þãranului Român, iar din 1997 este colaborator permanent la Dilema Veche. Costi Rogozanu a urmat cursurile Facultãþii de Litere din cadrul Universitãþii Bucureºti. I-au apãrut la Editura Polirom volumul de criticã Agresiuni, digresiuni (2006) ºi culegerea de prozã scurtã Fuck the cool. Spune-mi o poveste (2007). A coordonat împreunã cu Ciprian ªiulea, Vasile Ernu ºi Ovidiu Þichindeleanu antologia Iluzia anticomunismului, apãrutã la Editura Cartier. Sabina Stan este antropolog ºi profesor de sociologie la Dublin City University, Irlanda. Cercetãrile sale s-au aplecat asupra transformãrii agriculturii ºi privatizãrii sãnãtãþii în România post-socialistã. A publicat volumul L’agriculture roumaine en transition. La construction sociale du marche (Paris, CNRS Editions 2005) ºi mai multe articole în reviste precum Dialectical Anthropology, Anthropologica, Journal of the Royal Anthropological Institute. În prezent studiazã relaþia dintre migraþie ºi accesul la servicii publice. Cãtãlin Augustin Stoica ºi-a obþinut titlul de Doctor în Sociologie la Universitatea Stanford din SUA în 2005. Din anul 2006, este lector universitar în cadrul Facultãþii de ªtiinþe Politice a ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative (SNSPA, Bucureºti). Este post-doctorand al Universitãþii Bucureºti în cadrul proiectului strategic „ªtiinþe socio-umane ºi politice aplicative. Program de pregãtire postdoctoralã ºi burse postdoctorale de cercetare în domeniul ºtiinþelor socio-umane ºi politice” cofinanþat din Fondul Social European, prin Programul Operaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POSDRU/89/1.5/

Despre autori

319

S/62259). Din anul 2007, este director general al Centrului de Sociologie Urbanã ºi Regionalã – CURS. Andrei Þãranu este conferenþiar universitar în cadrul Facultãþii de ªtiinþe Politice a ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative (SNSPA, Bucureºti). Este Fulbright Scolar la City University of New York (CUNY). Este autorul unor volume precum „Doctrine politice contemporane”, „Comunitarismul – O filosofie a binelui comun”, „Resursele puterii” (împreunã cu ªtefan Stanciugelu), „101 întrebãri ºi rãspunsuri despre doctrina popularã”. A publicat articole în reviste româneºti ºi din strãinãtate ºi este redactor-ºef al revistei Perspective Politice.

Iarna vrajbei noastre: protestele din România, ianuarie – februarie 2012

Recommend Documents