H·R.PATAPIEVCI-ncut la 18 maie 1957(Bucureşt 1957(Bucureşt).Sud ).Sudiiii d fizică cercetor şinfc(9864), şinfc(9864), istent universir(19994) universir(19994) director de studii (19941996), cercetător privat În istoria ideilor Cursuri invitate, şcoli de vară, conferinţe. Realizator ("dei În ibertate, iberta te, din din 2002 Premiul Premi ul CNA pent pent cea mai mai bună bună emisiune emis iune culturală culturală a anului anul ui 23).Director 23).Director D -Ii Dlog Memb GDS. Memb fondator al Gpului de Cercetare a Fundamelor Moder nităţii Europene Memb de onoare onoare nstituului Ludwig von Mises -România. Debut în presă 992 (Contrapun). Colaborări la 22, LA&I D D Orizont Vatra Secolul 20 Rubrici permanente la 22 (9932003) LA&I (20032004) şi Dile Veche (din 2004). Cărţi publicate: Cerul vut pn lent(Premiul pent eseu al edi Nemi, 13; Premiul de debut Uniuni itolor, 15), Nemira, 995; 996; 1998; Polirom, 2002, 2003 2004 Zbor n băta băt a săgeţii săgeţii Humanitas 995; 996; 997; 998; 2002; traducere engleză Flying againttheAw againt theAwEU EU Press, 22 Pote Humanit, 9%; 997 1998; 22 Omul rent(Premiul Uniunii Scriitorilor; Scriitorilor; Premiul revis tei Cuvântul; Premiul AER pent eseu), Humanitas, 200; 22; 2003; 2004. Dceământu modeităţi Humanitas, 2004 Traduceri(n colaborare): colaborare): David Bohm, eniudinea umi şi ordiea ei Humanitas 995
HORIA-oAN PATAIEVICI
OCHII BEATRICEI cum arăta cu adevărat umea ui Dante? H
HORIA-oAN PATAIEVICI
OCHII BEATRICEI cum arăta cu adevărat umea ui Dante? H
Cope Cope ş graphc esg RÂZVN LCQV
Dcer CIP a Bibliotecii Naţionale a Romniei PATAPIEVICI, HORIA-ROMAN O�hii ati�ei: �um aăta cu adevăat lumea lui Dante? j
HiRmn HiRmn ti tivii vii Buuşti: Buuşti: Humnit2
SN 973-50-029-7 21131.1.09 D A.
929 DntA
© HNIT 2, pe prezea eţe EDTURA HUM ANTAS i i Lib 013701 Buuşti Rmâni t 021222 5 4 fx 021/224 3 32 wwwumnit Cmnzi Cmnzi CARTE RN ŞT t 021/311 23 30 fx 021/313 50 35 C CC CE E C 14 Buuşti mi: �@umnit wwwibiiumnit
IN 973-50-08297
Beatce uo ed o n le guardava Parao .22
Beatce Beatce e va u u î u r Dante va pv î och e (exa u{ cometaru a Paraso 22; Cobuc Opere alese vo Vp 596)
Volg Volgt t ed al al h non pur ne n e me me occh occh parado (eatce către ae) Paraso XV 2021 2021
ntoarce ntoarcete te acultă acultă gră gră că ra nu doar în och me
ate Parado (oeru) XV 2021
ntelgena ntelgena ve ) a a tebu . ) ă pună de ard ) ce văzute văzute le nevăzute (o (o ee peuore peuoreopag opagtu tu Ierarh Ierarh rească rească , , 5)
Ochii Beatricei Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante?
em onferinţei pe re o voi ţine zi În fţ dvs. este uprinsă în răspunsul l întrebre: întrebre: Cum arăt u adeăra ărat lume lumeaa lui lui Dante? C să putem înţeege răspunsul, ebuie să s ă priepem ext întreb întrebre re Or, pent es neesr să vă expli două lururi : e Însemn Însemnăă ii ii lume şi e Însemnă cu adevărat Lume Însemnă osmosu, universu, nsmbu xistenlui xist enlui,, totlitte ee e e exstă Înseă Cre . . . probbi probbi În Însă ă ă nu i Cretoru Creţi este retă retă,, ondiţiont ondiţ iontă, ă, retivă retiv ă Cretor, Cretor, ir Creto Cre to,, urs oriărei reţii, este inret, inondiţiont, inond iţiont, bsou Aflând um este ume lui Dnte, Dnte , nu vom f, f, fireşfireş chipul Cretol Cre tolui ui ei, ei , dr vom vom fl fl âte âte ev despre
3 92
triutee ui Fptu este evident, deoree orie reţie îşi onţine întrun numit fe retoru Nu ioni pote simboi, în orie z deopotrivă impede şi ner Limpede, pent ă e de ntur evidenţei prezen ţ retoruui în urmee se ; ner, deoree nu ştim să spunem preis um, în e fe' este e prezent oo, în reţi s n totu este în frumosu ps din prim epistoă ătre Corinteni, referitor feu de unoşte um, ând suntem în trup, unoştem în ghiitură", vedem prin ogindă" ; bi după e nu vom mi fi în trup vom unoşte diret, fără rest diă fţă ătre fţă" Noi, deomdtă, vedem prin ogindă" Veţi vede e importnt este est u pentru înţeegere umii ui Dnte n ontinure dei, prin ume N vom înţeege ume unoştinţeor persone e ui Dnte ume empiriă timpuui său, îneput ândv sfârşitu ui mi 1265 Forenţ, ând Dnte s năsut, şi înheit în nopte de 1 spre 1 septemrie 121 în exi, R ven, ând Dnte murit Nu Prin expresi ume ui Dnte' vom înţeege osmosu dntes, diă totitte ee e există, ş um er estă totitte existentuui onepută nu tât pe vreme ui Dnte, ât de Dnte însuşi O să vedeţi imedit de e estă deosebire este importntă n rest, dă fem strţie de
umnezeu, tuni ume ui Dnte' de atun însem ă ee e osmoogii şi strofiziienii desemneză prin uvântu univers, azi Pent ămuri înţelesu expresiei adevărat', treuie să int, de fpt, în mteri onferinţei me. Cum am spus, Dnte fost un om re trăit înălere eurilor XIIIe şi l XIVe. Diva Comedie ost srisă între 100 nul ubieului, şi 121 nu mor ii ui Dnte. n 108 Infeul irul dej, ir în 11 Puatoul er ompus. Paradisul fost făut unosut upă moe ui Dnte, ând ultimee ânri, rezute pierdute u fost desoperite şi imedit răspândite Le t de este ânri pierdute din Paradul, există următore egendă, pote devărtă. După moe ui nte, s onsttt ă utimee ânri din Paradul ipes. S onvenit ă nu puse să e srie. Ziele, săp ămânie u treut. Apoi o dă l vist Mi bine spus, nte i s rătt în vis estei de, indiândui întruul din pereţii merei în re ouit l Rvenn, în pltul lui Guido Noveo d Polent, o firidă opertă u un ovor: oo se găseu foile pe re eru şternute uimele ânturi din Paradiul Noi, posteritte, nu m iut um se termină Divina Comed dă d lui Dne nu r fi vist, ir Dnte, din ume de dinoo, nu i fost tât de îngrijort de ignornţ nostră înât săi
empl Ro Spiio o I Goo go lant TN cuU e,
spa aee p IIII şi
ihie e P 9524 7427; 998
pră estei în is şi să ne indie stfel loul unde pusese utimee ânri din Paradul Lurie despre re vă voi vorbi în estă onferinţă dtoreză viziunii formute de Dnte în este ânri esenţilu O dtă fixte este dte temporle să vedem e şti Dnte Dnte nu er un poet ş um sunt stăzi poe ţii, diă un itert vând în e mi bun z ultur umnistă speiităţii lui poezi Deşi formidbi poet, Dnte nu ve dor ultur poeziei. El er un svnt, ve totă ultur ştiinţifiă fiozofiă şi teologiă timpului său n mterie de osmoogie fiziă, ştiinţe ibere şi teoogie şti m tot e se şti pe l 00 în lume lui. Dă itim omentriie moderne shimbul poeti dintre Dnte şi prietenii săi poeţi din urentu dolce stil nuovo suntem frpţi de rteru svnt estei poezii Nu ne vine să redem ă poeţii de ni onstiu metfore poetie pornind de forte riguroe teorii ştiinţiie e vederii, iubiri� spiteor, boii, intoxiării u imgini şi ş mi depe Dă răsfoim Conv (Oăţul o urre plănuită să ibă ini sprezee ăi şi reiztă dor în pt, însumând şi ş netermintă peste trei sute de pgini, şi dă itim soarea a a drestă ui Cn Grnde de l S, ori
Quest de aq et tea ( ntrebarea privitoare apă ş pământ, vedem ă Dnte posed perfet ştiinţee timpu
ui său E vorbe u dezinvoră imb svnţior, nu or retorior Ave, din bgu timpuui său, o numită ştiinţă Cunoşte teoriie ştiinţifie re eru uren n ur speiiztă timpuui său De ee, ntrun ens primr, şti e şti Dntenhipdeomutivt timpuui său revine şti e se şti vâ pe vreme ui Mi nunţt, şti e şti Dntegânditororigi n revine şti e nume este nou Dnte fţă de u ur timpuui său Dă r fi fost să răspund ntrebre um răt ume ui Dnte ?', vş fi făut o dre de semă privitore e se rede despre osmos pe vreme estui Punând nsă ntrebre um răt adevărat ume ui Dnte ?, eu presupun de fpt două uri ntâi, ă modeu de univers propus de Dnte n Di ina Comedie difere de e pe re est simit in utur timpuui său n doie rând, ă exegeţii ui Dnte red ndeob te ă nu există nii o diferenţă esenţiă ntre modeu e univers ştiinţei din vreme ui Dnte şi modeu de univers ui Dnte nsuşi Mi există un uu re r rebui măr semnt um, e ă Dnte nu er probbi onştient de etă diferenţă, n iud fpui ă, metfori şi tehni, e pote fi extrsă din ânurie din Paradisul n re este desrisă sensiune ui Dnte inoo de Ceru IXe
Date Pr XXVII ş XXVIII
11
Lucre pe care e ve auz nu au nmc dea face cu crtca or teora terară Nu se referă a Dante ca poet lterat or genu astc Se referă a Dante ca savant om de ş cosmoog lozof ş teoog deopotrvă. pune ntrebarea dacă acest mod de a foos opera de poet a lu Dante este legtm. Eu cred că da ş asta pent că el nu este străn nc de Dante nc de postertatea lu ă nu e f e străn de Dante rezută dn opera sa Vi nua, în care ouă" pp 578 se vede cum nterpre e scmbure sae poetce cu peten să poe ş ce statut a spune ştţ acorda e conţinutului poezlor sae Freşte Dante nu rma teor ştnfce ş doctrne medcae cam în feu nept în care Sully Proudhomme rma medta flozofce sebede e gndea ş ma aes magna dire în termen or. El era att de mpregnat de ele pe deo pae ş gndea att de mut în termen lor pe de ata înct nu este de loc egtm să vorbm despre poeza u în termen teorlor ştnfce dn ce aceta era făcută ş asupra cărora Dante însuş atrăgea atena ca înspre o fnatate a e E un fapt cunoscut că postertatea sa medată a uat foae în seos connu ştiţ a opere poetce dan teşt Ş nu mă refer ac la ştna flozofcă a tmpuu ces A Ya, său care vedea în neoplatonsm ş în teore medcaŢdioi Reise le ar ma trzu în ceea ce Frances ates a numt Sece trada hermetcă a Renaşter o chee de nterpreta pp255274
a tuturor tanelor lum. Mă refer la tentatva de a aduce vzunle lu Dante în termen geometr as onomc precş Exstă o întreagă lne de exege care ntrpretat vzuna dezvoltată d Dante în Infeul urgatoriul ş Paradul în termen unor geograf cosograf ş cosmolog reale ntemeetol studlor de osmografe dantescă este un matematcan ş arhtect flontn care deş nu a fost propruzs un umanst a rofesat seroase stud lterare încercnd între altele, o bografe a lu Gudo avalcant numele său te Antono Mane Manett este cel care a nteent lngă Lorenzo de Medc pent a readuce osemnte lu Dante la Florena Mort în 97 Manett nu a pucat nmc dn studle sale danteşt care au fost făcute noscute studoşlor lu Dante de prm edtor reascentşt a poetulu prn comentarle lor : e vorba e rstoforo Landno cu eda sa dn 8 unde vorşte de studul lu Manett prvtor la it forma et re
iura deo nfeo et tatura de giganti et di Lur ş de Grolamo Benven în 506 în fmoasa ed-
scoasă de Flppo Gunt (de ac numele ede dn 506 Guntna) Guntna este prma ede Dante în are avem lustra la dferte scene dn cntur ş unde unt propuse o sere de xlogravr connnd magn e lum lu Dante în sens cosmografc constte
G"ulamoBeni\eni,
Jmo di An/on o Mni. Cdo sofo B defeo De AIhe
Conre. osid calele li Mane ('na 1)
dp dele l Mae pe care Beve Î comea rl , le cld b forma dalog Î care expe eorle, cocle ş calclle acea ade vra măsurători adastrale mamac ş gereş deoporv ale decrerlor l Dae
um vede magne propuse de Dante erau uate ate în seros de cttor să dn prmee secole ale postă sae. Pnă trzu în secolu al Vea stude pre locul forma ş întnderea nfernulu lu Dte fău dspută pubcă în care se amestecau nevtab a popor att de aprns cum sunt talen ş rvaltăle ltce între cetă. etăen oraşuu Lucca smeau că u puteau ăsa forentnor cărora e apanea Anto Manett goa de a f descrs compet ş adecvat cosgrafa dantescă un genu revendcat de ma mute ţ ntro ede dn 15 apătă a Venea poem la adresa caculeor ş măsurătoror u Manett a fost chsă de Alessandro Vellutelo autol comentar care se întmpla să fe cetăean a oraşulu Lucca ş dea bne cunoscut ca exeget al u Petrarca (un cotaru în 1525) Velutelo a crtcat rezutatee matem ale u Mett întro polemcă îndreptată În fond otrva monopoulu forentn asupra lu Dante furnd proprle sae ustra a cosmografa dantescă. ă acest succes a celor dn Lucca cetăen Foren u devent nenşt că natva exegeze danteşt nu m ste florentnă. mpacene concetăenor să ea uns cu obşnutu bro un ambos matematcan uma 2 de an în căutare de sube ş ban Gaeo în două e nute la Academa forentnă în
GaliGalle r r 1
15
S E E (Dan" pp 3170; Ml pp307)
6
arna 1588589. Astfel c în mod patrotc onoarea florentnlor de nterpre sagace a lu Dante a fost savat de mpetuosul vtor nventator al fzc moderne. Acest exemplu ustreaz c ctrea poemuu dantesc cu och mnuoş dn punct de vedere canttatv a matematcanulu ş cu nstrumentele de analz spa al ale geometrulu nu repreznt o excentrctate în exegeza daesc n mod sgur aceast nterpretare geometrcspaa a poemulu nu sar f pt excentrc u Dante însuş. Ş asta dntrun motv ma adnc dect smpa sa opune nteectual pent anumte teor ale spaulu. Este vorba de tpu de sensbtate nteleca ca î aparne Dante. Ne aut s lmurm acest aspect dou eseur ale u T. S. Eot unul dedcat u Dante dn 929 celalt prvtor a Mlton dn 1 96 Eot remarc faptul c Dante poseda o magnae poetc fundamenta vzua Vzua în sensu c Dante ave vzun ş le construa apo verbal Aşa cum no auzm poeza e o vedea. Prn contrast snta u Mton este spune Elot domnat de semnfcaa muzcal a versurlor a e magnaa audtv domn în modul ce ma car magnaa ceorlate smur fcnd ca gndrea însş s devn o form de sonortate. Ar f vorba la Mlton de o hpertrofere a magnae audtve în detrmentu
le vzuale ş tactle La mloc, potrvt lu Elot, ar tpul de poet reprezetat de Shakespeare, a care ma aa audtvă este ntm contoptă cu magnaa cerate smur, med un echlbru perfect ître uprafaa audtvă" a poeze ş sensu e lăuntrc" vem astfel, în contrast, două tpur de sesbta teectuală uul vzual, lustrat în mod exemplar Dante, ş atu audtv, reprezentat de Mton Penru argumetu meu, comparaa cu Mto este secu ră mportantă este numa această caracterzare a u te, ca tp telectual vzual Dante costrua dn cu te vzu, pornnd de la vzu sau de a teor sau la mpres n chestuea acestor vzu, TS Eot ea remarca maloasă că Dante trăa îtro epocă în oame ma posedau încă deprnderea pshcă de vea vzun, deprdere pe care o nu doar că am rduto, dar o dspreum de vreme ce az lăsăm ule uma pe seama oamenor anormal" or lor" Vsele noastre ae modernlor, spunea Eot, feroare petru că ne v de os, ncoştent, în [ ce vsele medevallor veneau de sus ş erau vzun tă Divina Comedie repreztă o peregrnare pr[ lume care aparne vsurlor superoare" ; repre n călătorafan fantastc vne de la un cuvnt C desema, în greaca veche, facutatea prn care sue
7
tul producea şi recunoştea imaginie phanta o că ătorie deci cu autol imaginaiei, În umea deschisă ui Dante prin puterea unei viziuni excepional de pu ternice. Prin urmare, ca să răspundem la Întrebarea cum arăta cu adevărat lumea lui Dante trebuie să ne stră duim să vizualizăm cât mai complet ceea ce spune Dan te despre umile prin care peregrinează. Şi, ca să facem asta, trebuie să Începem cu ce anume ştia dea Dante de spre univers, Înainte de a imagina el ceva despre aces ta. Cu ate cuvinte, vom investiga ce anume ştiau toi oamenii culi despre univers, pe vremea lui Dante. n primul rând, trebuie să ştii că modeul medie va al umii era esenialmente modelu lumii antice. Era, mai precis, modelul grec, aşa cum a fost acesta elaborat de ştiina greacă a naturii. Ti cei care au contribuit cu ceva la elaborarea acestui model a lumii au scris În lim ba greacă. Etnic, nu erau toi greci erau printre ei şi egipteni, sirieni şi aşa mai departe , dar important este faptu că toi au aparinut spaiuui de cultură greacă şi au scris În limba greacă: imba ştiinei şi a filozofiei, pe toată durata Antichităii. Modelu grec al umii nu a fost produs dintro dată. Prima formă ia fost dată În secoul lea î Hr. de tronoi Eudoxos şi Caippos, iar imaginea completă şi armonioasă ia fost conferită de către Ptolemeu, În secoul al IIlea d. Hr. ntre aceste dae, hotărâoare din punc de vedere maematic, a fost con
8
ribuia lui Hipparcos, în secolul al Ilea î. Hr., iar din unct de vedere filozofic ş fizic fizic în sensul grec l termenului, care e mai apropiat de cuvântul modern osmologie hotărâtor a fost Aristotel n linii mari, utem spune că universul grec a fost o combinaie în re o formă matematică, datorată unor astronomi de feu lui Eudoxos şi Hipparcos, şi o cosmologie, datorată nui Aristotel. Principiile acestei cosmoogii erau două primul, une că toate ucrurile se comportă în virtutea naurii lor proprii; al doiea, afirmă că aceste naturi for ează un întreg ierarhic. Ca atare, cosmosu grec era ierarhie riguroasă de naturi distincte Cum pentru reci sfera era figura geometrică perfectă, nu e de mi re că aceasta era şi forma cosmosuui grec. Prin urmae universu se prezenta sub forma unui anumit număr e sfere concentrice, care se succedau una ateia în func de natura or. n cent lumii se afla Pămân, necat Pămân, ca obiect cosmic, era o sferă pină în m unfo cu elemenl numt pământ. Căci Pământ era numai denumirea suprafeei pe care ne mişcăm i oamenii, ci şi numele unuia din cee patru eemen pământ, apă, aer, foc. n urul Pământuui, dezânduse potrivit unei simetrii sferice, se dispuneau ături sferic celelalte trei eemente. n u Pămân
L E Oeye f IV ş V 87·122 ee De. f n ş II eie paie aoi eniqe
A C Cobie. c Gi vo 1 pp82-93
19
Dane. pp 779798 cosoieas oteli ss cosoe biblică. § 2 22 g!ndeeşin condiona nagon aisoei § 18 eeDe . X ţ 55·163
20
tului s e afla un strat sferic d e apă, apoi unul d e aer, în fine, unul de foc. Vă vei întreba cum de nu ne asfi xiem sub apă, dacă acest model este realist? Răspunsul era complex şi el privea o problemă standard a cosmo logiei greceşti: îmbinarea dintre elementul pământ şi elementul apă la suprafaa sferei numite Pământ n Questio de aqua et tea ntrebarea privitoare la apă şi pământ" , care a fost susinută de Dante la Ve rona, în biserica Sant Elena, înaintea înaltului cler de acolo, în ianuarie 320 acesta a încercat să explice În ter meni aristotelici, dar şi prin invocarea unor elemente de cosmologie biblică, de ce anume, la nivelul scoarei te restre, apa coexistă cu pământul, formând continente şi mări, şi nu avem pur şi simplu un brâu de pământ ur mat de unul de apă n ciuda faptului că, în realitate apa nu Înconoară toată suprafaa Pămânlui, ci numai anu mite zone ale ei, toate, dar absolut toate cosmografiile medievale ilustrează fidel acest principiu al cosmologiei greceşti: dispunerea sfericconcentrică a celor pat ele mente, Începând cu pământul. Toate lucrile şi făpturile care cad În raza experien ei noastre cotidiene sunt alcăite din cele pat elemen te, pământ, apă, aer, foc: eu, dumneavoastră, pereii, copacii, animalele, norii, substanele materiale, toate obiectele. Toate obiectele din univers ? Nu, nu din uni
ers Toate oectee dn zona pe care grec o numeau subunară' care, cum î spune numee, se afa sub fera Lun Atngem astfe un mportant punct a cos oogie grecet: deosebrea de nară dntre zona su nară zona ceestă, afată deasupra Lun. ntre Lună i brâu sferic de foc de deasupra Pământuu, pe acoo, recea o importantă cezură cosmoogcă: cezura care se ară umea cor pat eemente de umea ceestă Prin ipiu aceste cezur este dubu vzează atât tpu de mporaitate, cât tpu de ontoogie. U tp de temporatate domnete în zona subuna ă, atu în zona ceestă Exstă un proverb românesc care uă aa: Tmpu bate, ovete; vremea stă, vremue E bne, în zona subunară tmpu bate, ovete. ste o temporatate care distge, care macnă care e i desface Tmpu mcărior voente. n umea asta, pe care Arstote o numea a nateri i a distru rii, te nat, cret, te ofet i mor Este o ume în r toate ucrure sunt supuse transformăror de tot iu O ume a facer, prefacer desfacer Tmpu ete cu o mână creter, ar cu ceaată dstger ate cee patru eemente se combnă în acătur care, dată compuse, sunt condamnate să se descompună, moment dat. Sm medat anaogia cu poezia din Eclezstul sau cu sentmentu de ne
2
Ase. l 2270
an 3e Ase. hy (XII 8 074
22
xorabiă desfacere a tuturor ucrurilor din poemu ui T.S. Eliot din East Coker", al doilea Cvaet din cee pat (precum elementele): . . . este un timp pent a clă di şi un timp pentru a trăi şi a naşte, şi un timp ca vân să spargă geamul ce se clatină " şi aşa mai departe. O dată însă ce am trecut de cezura cosmologică a cosmosului grec, timpu sublunar al compunerii şi des compunerii elementelor e înocuit cu un al, radical di ferit. n proverbul nost nu mai este timpul care bate, oveşte", este timpul care stă, vremuieşte" Timpu aces ta este a eternităii, propriu numai unui singur fe de substană, pe care Aristotel a numito aith sau al cin cilea element", quinta eent de aici venind cuvân tul care azi sună cam preios: chinteenă; sau derivatul său, chintesenial' Se considera că planetele şi stelele sunt făcute din acest al cincilea element, eement care nu cunoaşte decât un singur fel de mişcare, mişcarea permanentă, neîntreruptă, a eternităii mişcarea cir culară uniformă a astrelor. Mişcarea circulară unifor mă era contrariul unei mişcări violente, deoarece nu avea capăt. Neavând capăt, pentru greci, era eternă Obiec tee care popuau umea ceestă nici nu se năşteau, nici nu se prefăceau, nici nu mureau. Astrele, deoarece aveau aceleaşi proprietăi, aceleaşi a t i b u t e erau în fond precum divinităie erau nişte zeităi vizibile" Fora
i b u t e l o t a r i a l e fi i n ţ e i era uriaşă: ele ca
cau ontologic substanele cărora li se aplicau. De ea, cosmosul grec puea fi descris prin formula: ,, e două ontologi Cosmosul era unul, dar În el flau obecte inând de două ontologii distincte, şi sbstană şi ca temporalitate. Cele două ontologii, lnară şi celestă erau separate printro cezură cos logică să vedem acum ce se afa dincolo de linia de ce ă cosmologică. Se afa o succesiune de sfere concen e prima fiind a Lnii ultima a Stelelor Fixe L se nea stele fixe' deoarece de pe Pământ mişcarea lor ansamblu nu era Însoită de o modificare a distan r relative dintre ele Acestea erau prin urmare fixe, le n ansambl se afau pe sfera cea mai exteroară stemului lumii efecând În douăzeci şi patru de ore taie completă În urul Pământului. ntrucât dis a până la ele era uriaşă viteza periferică de rotaie şi ea uriaşă. Celeritatea sferei stelelor fixe era enor ntre sfera Lunii ş sfera Stelelor Fixe se desfăşu concentric, sferele planetelor Mercur Venus, Soare arele nu era o stea pent greci ci o planetă), Mar piter şi Saturn. Cu totul, opt sfere concentrice de t omocentrice Toată mişcarea din lume venea de la a Stelelor Fixe, care era dotată cu un motor unic,
amende eda Heann Oies agmenl B 8 am M Fnkan a P § lI 123
23
oe MaC" (XII) 02 co 2
Nege. Exct cncs A p V (nclsppendix pp 14520
D S Wlle·Hdill GkPs/ wofNu pp 33·501
24
e l însuşi nemişcat ete lipsit de păi ş i mărime incor pora şi fără întindere numit de Astotel Primul Mişcă tor sau Dumnezeu. Mişcarea era transmisă de la Primul Mişcător către sfera pe care o comanda nu prin Împin gere ori traiune cum inea Aristotel că se propagă orice mişcare între corpuri ci aşa cum dorina îşi pune În mişcare obiectul. Astfel se punea În mişcare întreg angrenaul de sfere care se conineau una pe cealaltă printrun mecanism de demultiplicare care iese din in teresul argumentării noastre aici. Nu vreau să int nici în amănuntele referitoare la stctura geometrică a aces tor sfere nici În cele privitoare la raportul care exista între mişcarea aparentă a planetei aşa cum se vedea ea de pe Pământ sub forma unui zigzag de altfel cuvân tul planetă vine de la un participiu grecesc care avea înelesul de rătăcitor' (planetele erau literal rătăci toarele) şi ce se întâmpla în mod real cu planeta respectivă în sfera ei celestă. Aceste amănunte nu au importană pent argumentul prezentei conferine şi de aceea vor fi lăsate deoparte. Până acum vam prezentat cosmosul grec. El a con stituit modelul de referină ştiinţific nu numai al lumii antice ci şi al civilizaiei creştine şi arabe. Sfinii Părini au preluat modelul grecesc al universului sferic şi lau combinat cu principii constrângătoare din creaia bi
iar arabii a combiat forma geometrică a aces i model c o cosmologie eoplatoică Civilizaia tiă medievală (de tip lati) a prelat tot acest ames spd î pls or oi costrgeri dogma e care iea de amite elaborări ale teologiei cretie eemp ageologia ori amplasarea paradis ) acă modell cosmologic grec stadard cel care pravieit i a avt atoritate î tot Evl Medi e găsit î cartea a doa di tratatl De caelo i î caea (a doăsprezecea) a Metafizicii li Aristotel mode l cosmologic stadard al cretiismli lati e de gă t î Summa heoloae a li oma d'Aio care face teza att a ttror cotielor medievae privitoa la tiia atici lor ct i a majorităii rezervelor Sf rii faă de tiia păgior Astroomia matema firete e de găsit î alte lcrări tre cosmologia i Arstotel i de pildă astroomia li Ptoem di area compunere matematică Syntaxi sa Almage { eistă tesii i cotradiii isrmotaile să tr cieva care i prope ici să facă tabele de srători ici să calceze micărie plaetlor de birea este importată. Ce e mai semificativ este ate îsi o făcea aa că o vom igora i oi U lcr trebie foae apăsat sbliiat: acela că mo ll stadard al cosmologiei atice a fost sps Ev
Pee Dhem
t u II L smtge des Pesde lEgse pp393501
Pee Dhem L
ys d M IV es sesd nplsmebe e npsme be pp31495 dwd .
Ps a & s: T Mdva ss TmdAqn.
ua h 6574: Tms
s s css s d ai/ as dqi
Peme. yas Aagsa 140 Jhnnesde Ss n Hlywd.
Taca/s d shaa A/OIpes l Unvesedn P Îne 10136
2
Dionse pseudoAreopagitul, lermiaceas,
pp. 25·75
26
Mdiu, constrângerilor teologice ale dogmaticii creştine Lui Aristotel, În Metazica sa, Îi era relativ uşor să con cilieze un Dumnezeu definit În mod impersonal ca gân direa care se gândeşte pe sine ori ca primul motor nemişcat cu geometria statică a sferelor omocentrice succesive Divinitatea aşazicând supremă din Metazi ca lui Aristotel era un Dumnezeu inclus În lume, etern ca şi lumea Or, acest lucru Îi era inacceptabil dogmati cii creştine, deoarece Dumnezeul creştin este un Dum nezeu personal, transcendent În rapo cu lumea, Creator al lumii şi susinător permanent şi activ al ei lume care nu este eternă, care a Început cândva şi se va sfârşi când va, şi peste care stă o ierarhie complexă de Îngeri şi pu teri n plus, Dumnezeul creştin menine lumea prin creaia sa continuă, ceea ce Înseamnă că el nu este exte rior creaiei sale, fără ca prin aceasta săi fie, cumva, in clus: ci Îi este simultan şi cent şi coninător Ei bine, cum să conciliezi geometria limpidă a cos mosului grec, dotat cu un Dumnezeu static şi imper sonal, cu cerinele impuse de prezena atotputernică a unui Dumnezeu care e şi ubicuu şi activ şi liber de ori ce necesitate şi plin de iubire şi origine şi finalitate a oricărei creaii şi centru şi limită a lumii ? Unde să pui un astfel de Dumnezeu ? Şi unde săi pui pe îngerii de spre care a vorbit Dionisie Areopagitul ? Unde sar pu
a ala, În modeu standard al grecilor, etee îngereşti de sar putea aa aleşii Domnului cei pe care Dum zeu ia ales să se bucure În paradis de o fericire ne itată şi În timp şi În substană ? La greci exista numai zura cosmologică: Între umea subunară şi lumea ce stă Toată lumea grecior era vizibilă şi corporaă Lu ea creştină era acătuită Însă şi din văzute" şi din evăzute" (o spune Crezu); cerurie aveau un fir ament" sau o tărie" care fusese pus de Dumnezeu ziua a doua a Creaiei pentru a despări apele de us" de apele de os" ; şi aşa mai departe. Prin urma re alături de cezura cosmoogică universul creştin mai buia obligatoriu să aibă alte două cezuri : cezura În văzute şi nevăzute (Între corporale şi incorporale); cezura Între create şi increate (Între creatură şi Crea r) Unde erau toate acestea ?
ce 16: Thomas'Loghlin aespe caeos (Gen 6·7 The F Fe?, pp24 Helen Rne Lemay Scena Thnoly a Cha The Case o Spaesia Waes _ 226236
elemy Chssenx. s g di 29
limede că asemeea costrgeri u uteau lăsa -
scimbată geometria modelului stadard Sub resiu ea acstor costrgeri teologicocosmologice fona iversului sferic, e care medievalii lau motit de a greci, a trebuit să se scimb Să urmărim aceste modificări e ua di foarte u roasele rerezetări medieval ale sistmului lumii ceasta e care o vedi este ditru Catalogus glor undi di 529 datorat lui Bartelemy Casseeu t se vede o sferă, Pămul, itrsctată scematic cercurile troicelor i ecuatolui jur, otrivit fi icii aristotelice, sut disuse ite bruri cocetrice, ciuid aa, aerul i focul uă cum vedei, aa ojoară simetric tot ămtul uă sfera focului urează sferele sau, cum le sueau medievalii, cruril
29
Mcheee ee
30
panetelor: Cel Lunii _ Ceru lui Mercur _ Ce rul ui Venus Cerul Soarelui Ceru lui Marte Cel lui Jupiter Cerul lui Saturn Cerul steelor fixe _ Ce cristalin Ceru primului mişcător ( u Mobe şi îngobândule pe toate Cel Em pireu locul aleşior şi al cetelor îngereşti de unde Dumnezeu domneşte asupra Întregii lumi Faă de mo delul grec standard În modeu creştin al lumii au apă rut două sfere (ceri) noi. Cel Empireu despre care se considera că este ceru creat de Dumnezeu în pri ma zi a Creaiei şi care avea funcia de a marca cezu ra Între văzute şi nevăzute corporae şi incorporae şi de a oferi un loc ceteor Îngereşti aleşior şi ui Dum nezeu însuşi dacă i se poate În genere atribui lui Dum nezeu un loc ! Şi Cel cristalin perfect diafan translucid care era adeseori identificat cu tăria pusă de Dum nezeu Între apee primordiale în ziua a doua a Creaiei pent a separa apele de sus de apee de os. neori acest Cer era pus să preia de la greci uncia de pu ens ateori uniie erau separate având astfel fie un sistem cu zece Ceri incusiv Empireu fie unul cu un sprezece Ceri incusiv Empireu. De la un autor la al tu unciile atribuite acestor noi ceri pot varia şi ceea ce un autor atribuie unui cer al atribuie alia De pil dă în anumite reprezentări ale sistemului umii cum este
a n nouă ceruri moile şi unul imoil (Empireul) arte populară şi aceasta n Evul Mediu Cel stele r fixe era identificat cu firmamentul primul cer miş tor era identificat cu cristalinul iar Cel Empireu era l zecelea Că sunt zece ceri moile ori doar nouă este secun ar ante nsuşi a prezentat n viziunea sa un sistem al mii cu zece ceri n careum mobe este nouălea erul cristalin diafan) iar Empireul este al zecelea In iferent că număl cerilor era zece ori unsprezece ima inea lumii n stctura ei era aceeaşi Aşa arăta cum o dei n această imagine reprezentarea despre lume mago mundi a Evului Mediu ată pe pagina următoare o altă imagine a universu i medieval scoasă dintro Weltchron de la sfârşil colului al lea (1493). ntâlnim aceeaşi schemă de constcie: cosmosul edieval] cosmosul grec] + adaosul teologic creştin]. cest tip de gândire este aditiv paratactic; potrivit lui teza se obine prin nsu mare iar progresul n viziu este liniar. Cu totul altfel cum vom vedea a imagi t şi gândit ante eea ce este important pentru noi ocamdată este să nelegem că această reprezenta a lumii era perfect familiară tuturor oamenilor in ii din Evul Mediu şi că aşa cum noi recunoaştem
t dun nn cu vol Chap X• Nombe des cex etied monde, pp 9-248 3238
3
Xld Wkipl NgÎn 40 Kge
32
mediat haa României, când o vedem, tot aşa şi ei, când deau acest tip de reprezentări, recunoşteau imediat că ste vorba de universu în care trăiesc, creaie a ui Dum eu. Ca să recunoaştem harta României, nu amănun le sunt importante, ci forma, conturile, frontieree; fel stăteau ucrie cu medievaii : o astfe de repre entare funiona ca o stemă", ca o emblemă" a to lităii umii create. De îndată ce o zărea, orice medieval tia despre ce este vorba era vorba de lumea lui de smosu său de universu a cărui scop, prin voina i Dumnezeu, este chiar el omul medieval. Vă întreb: noi, modernii, avem o reprezentare fa iliară a cosmosuui nostru, în care să ne recunoaştem mediat, aşa cum medievalu se recunoştea în a lui ? La apriie 1992 ziaree din oată lumea (nu ae noastre, eşte) au reprodus o imagine a universuui observa l, obinută prin Însumarea radiaiei cosmice de fond ită spre noi din toate direciile spaiuui. De fapt, te o imagine sintetizată, nu o imagine directă dar rezentând structura vizua obinută prin Înregis rea tuturor radiaiior care au auns până la noi din R eman mentul uui. Este, altfe spus, un instan o eu: instantaneu universuui, la momentu În care iu se năştea şi Înainte ca materia să se organizeze E ofhO tele şi gaaxii. Diferenele În culoare provin din foar eace
33
e oae anzoop ale adae pimie În fnce de dee expma În gade Kelvn, dfeenl sn de doa pls/mns o zecme de mime de gad Ca c aa ă că o Încoo neam a În lme vedm acela l c ap ebe să cnoae san
http://actr.bgov/www/jls/ob/COBE_Hom/LMI mc.htm
bne acs nsanan ofă aâ o magn a În cpl nos de lm câ o sgese pvnd na a spal În cae ne găsm C vedm În aasă magn es dopovă o pve sp capăl spaal al lm c na Însp Începl mpoal Ia nfo maa cea ma poasă pvnd naa spal vne din nfomaa macablă a adae pe ca o p mm dn oa decle Vom veda sp fnall confne de c ocamdaă să nm că lmea În cae ăm es aa făcă Încâ onde am pv păem a
3
uit în clşi punct n clşi timp, noi stăzi ştim gur că oric oict cosmic prii, l s îndpărtză d noi cu itză cr crşt proporţionl cu distnţ cr s lă (dică unirsul st în xpnsiun) şi ă nu putm d nimic cr să i mi 'chi d douăzci d milird d nilumină C c sugrză ă lum s născut sc cum douăzci d milird d ilumină şi că noi n ăm în cntl i C să limi ăm sugsti gocntrică, În cr nu mi crdm, putm c ţă dtlor d osţi numi prsupunând unirsul o unui spu sric: o sră cări suprţă t nu plă c l s oişnuită ci tridimnsionă cum czul hiprsri d dimnsiun 3 numi în cst cz ic punct l sri pot i concput c un cnt n un sns, putm spun că această ming d gi rzintă urm" izulă foei unirsului nost, ş m n st urniztă d ştiinţ, toriil şi prtl ostr d măsură Firşt, dcă nm uit l cr cu hiul lir, nu m d ş c Imgin din 24 prie 1992 st un constită, l l cum şi milir ima mundi mdilului r o imgin constită Dor mdilul s rcunoşt În , în timp c noi, modr nu m un familr cosmologic în cr să n mi roştm Vând imgin din 24 pli 1992, nici unul tr noi nu put xclm, în mod spontn asta lumea mea! Cu tot cst aşa rtă unirsul
Willim Enon n Dne Hesees ndhe Ce o he Medevl Cosmos p 9 en P o 2
35
notru dn punc d vdr al ştnţ modrn Un
vrsu nost n st însă străn. Străn ş ştnţfc. Străn pntru că ştnţfc? Nu Al mdvallor dş ş l şt nţfc (potrvt ştnţ tmpuu or) ra în aclaş tmp ş rgos ş pnt că ra rlgos ra famar Lu c car vă nvt să vă pună p gândur st aca că no modrn nu avm o imago mundi prn car să n r przntăm uma st ca ş cum d când am utat d Dumnzu luma noastră a înctat să ma abă un chip. E bn în mod xtrm d smnfcatv pntru a r va dosbrl snţa dntr imago mundi md vaă ş forma vrtablă a um u Dant trbu făcut aclaş dmrs ntlca prcum acla ncsar în vd ra înţlgr cu advărat a mng d gb a unvrsu lu nost Rapd spus acst dmrs ntlcal constă în trcra d a rprzntăr mntal a gomtr pla n la c spcfc gomtr sfrc nant d a mrg ma dpa să ma ncăm o dată o prvr asupra magn mdva a um Est luma aşa cum o înţlgau ş vzuazau contmporan u Dant (nu vă împdcaţ d faptul că magnl p car mam sprjnt argumntaţa sunt d a încputul s couu al XIa: rprzntăr mdva dspr um nu înrgstrază nc o modfcar mportantă în tr scoll al XIIIla când s aculază ştnţfc ş a XIIla când dspar dn luma cultă): stctura rămâ
36
n aceeaşi o succesiune de ece sau unspreece) sfe-
concenrice, cuprinând cee nou sfere ae Lunii, ui rcur, ui enus, Soreui, ui Mae, ui Jupier, ui Sa rn, seeor fixe şi eui crisain, aând În cen Pmânu Înconjura de rei puri sferice de ap, de \r şi de foc În ona subunar) şi, exremie, Emreu, unde Înerii, sfinţii, aeşii şi umneeu Însuşi Îşi locaşul afirmae improprie pen oe eniţie care, d imaeriae, rebuie s fie deci şi aspaţie) o aşa ar fi rebui s arae umea ui ane, cum ese s imaine de Wechroni, dc ne nu r fi fos e, adic auoru Divinei Comedii şi În speci a uor cânuri din Paradul. S edem, acum, ce vă ane mai mu decâ şia de a conemporanii si ; edem deosebirea dinre modeu mediea sandard mii şi umea ui ane, aşa cum ar ea adevărat Vom inra În ume ui ne cu o rar din şcoa \ 1orenin, execua cânda Înre 1465 şi 1480 ersonaju din cen imainii ese ane E are În n sân o cae deschis, pe foie creia se poe cii, s coninuu şi nu foae corec, e meo de cam n di nosra ia mi riroai" de fap doar 'riro, nu vi) sun primee ersuri din Divina Comedie âna dreap, ane ne ara o despicr a pmân În care se af câţia draci şi câe puri nude, damnaţi a chinurie eşnice Personaju urâ, res re
37
pngăor înarpa, al căr cap se ee în parea spe roară a scobr nfernale, ese cfer Saan, avo n spaele l ane se vede Mnele Prgaor, c cee ape brâr sa corne, care se ermnă ss c o gră dnă nde ce care o popează n ma sn, în fne, con orsona de o fe de cazne. Ese vorba de paradsl eresr, pncl de pe Pămân care se afă cel ma aproa pe de Cer ncoo de acesa, deaspra, vedem ne arcr de cerc de crbră mcă (rază mare), ca de por av arc concav: pe lnle poravl celes pem dsnge smboll n, al nor sele (gre plasae) , char deaspra cpole doml, smboll Soarel
38
es pori r ilsreă n frgen din sferele niersli gre Tol în repreenre plnă. Dne, edeţi, n se flă în ee, i în fr ei pă polă i rnl de lări renoe iedi ee Florenţei, ndriile ei rhieonie: pol li Bnelleshi de l Sn Mri del Fiore i Cpnil li ;io[[o (erină de Tleni). Dne se flă în fr por�or eăi pen fos n eil ă rog rerţi nonisl: De se flă în deorl nor onsrţii r păr s fos erine dpă ore s. s penr ă ne fă înro epoă siă ronolo înine nerii oniinţei isorie. Dă ne ridiă l re înălţie, penr p prinde dinro singră ohire înreg Pănl, m ede ohii ni eege ediel l li Dne ' foe eănăor grii din pgin ăore so dinrn oenri de ip lol for i ărie ernli li Dne" de l 544 dor li Gil .. Pădre înneă", prin re Dne inr s mn, pen i înepe ălăori în nfern, se fă în n Ieslili (dinspre priior). Dierl ops Iesli, în eisfer sdiă, se fă Mnele PrHri. nre ese pne eresre eree, în enrl nli (i l înregii li erile), în rfl oI i re dăposee infernl, se flă Lifer. Infernl seene nei pnii re soe oenii din on
e F Giama & mu, InMmo d . 44
39
41v6t
Migl .�
0
mlor loit şi îi aaz prm o haza î aara sa, d s a gl zt, Lir. Aolo, î ir, toat lril rl îşi apt dtra lor. S itrm, am, î matria Divinei Vra s am parrgr oa rapid a or tri rgii, Irl, rgatori, Paradisl, a şi m am oslta ghid risti, pt a opri î ial mai mlt la Câtril XVII şi VIII di Paradul doar î orat rspsl la îtrbara oriţi m m ă avărat lma i Dt? Am als pt at parrgr rapid lum Cmede aşazind istraţii la Divina Cmedie imagiat d ob Aa Traqair, î 1890. Phob Aa Traqair, st î 1852 şi moart î 1936 a ost priipaa ai atoar a gpli d aişti A şi Msrii" di Edirgh. A t pitr d şat, brodri, îlmir, tori d rţi, smlţir, doraţi mra. prioa i d maxim îorir, âd a at xpoziţii pst tot lm, Phob Aa Traqair a pbiat mr d zi şi d istraţii a Divina Cmedie mi saat st oart przt î omtariil la Dat. Ca mai b art d iiţir î rapor tril li Dat astroomia p ar o os aparţi i mi. Caa s mşt Dante and the Ealy Asnmers şi a apt î 1913, iar atoara st Mary A
nte Irt
, Te lui by A Tqu Te Ne by SutBlc, Eibu 18
41
MT Bk, Mkw Evehee (719) p Dne hl. pp 4·9
Tqu, fr p x Dte I-V
42
worth Orr n cercurile astronomice, Orr este amintită În chip de colaboratoare a sului ei, John Eershed (care a condus Obseatoru Kodaikana din ndia, l Începutul secolului al XXlea), pent obseraiie priind actiitatea soară n cercurile danteşti, amintire ei este Însă mult mai ie, datorită cării pe care a dedi cato, ca dietantă' (iau acest cuânt nu În sensu său curent, de amatorism prost, ci În sensu de persoană care se dedică din iubire unui obiect de studiu care Îi adu ce o desfătare particuară), astronomiei din Dante O femeie de mare taent şi extraordinar de Înăată Să Însoim deci pe Dante, răsfoind iustraiie pe care ni lea dăit hoebe Anna raquair. Vedem foarte ra pid succedânduse, pe aceeaşi imagine, ca În benzi desenate (de fapt, o eche tehnică paeolitică), pădurea Întunecată, pantera, eul, upoaica, Întâlnirea saatoare cu Vergiiu ghidul lui Dante prin infern şi o par te din purgatoriu Vine apoi oa infeuui, Vestibuul infernului mediat, primele două Cercuri: Limbu şi Desfrânaii n centru se ede o schemă generaă a nfernului, În care sunt figurate cee nouă cercuri infer nale, bogii, terminate cu marele taor, Lucifer Vei edea mai Încoo cu ce se regaează acesta a prânzu perpetuu la care a fost condamnat şi la care ia condamnat pe alii. Forma generaă a infernuui, În iziunea Annei raquair, este cea a unui zigurat răsturnat
43
qui Dae 1Ul p. KÎx. De, /no VI-XI
De Infeo VIVII
Dte, Info IX-XI
qu nte IUr p xxii De Ino
XI-XVII
44
Urmează Cercure a treea (acom), a pate (aar ş rsptor) ş a cncea (furoş).
ână ac au fost nestăpân, ncontnen De acum înante, Dante ş Vergu pătnd în cetatea Dte, unde î întâmpnă, în Cercu a şaseea, eretc Ma departe, pătndem în Cercu a şapteea, care are tre brâur oen împotra aproapeu (ucgaş ş tâhar); oen împotra propre persoane (snucgaş ş rsptor propror aer); oen împotra dntă (neegu), a natur (sodom) ş a îndeetncror umane (cămătar) Nu pot zăbo asu
întânrlor cu centau Chron or asupra descrei monstrulu Geron, care Î a duce pe Dante ş Verl în Maeboge Dae este pln de amănunte
rnzătoare ş pne de nteres Cercul a op, numt Maebolge, foa unu i� în pantă descendentă care, prn ntermedu a zece ă şurate concentrc, se deschde spre un enorm pu pă ggan Ac sunt pedepste fraudee comse împo iv oamenor care nu au at încredere în ce care a �l seducător, smonac, gctor deapdator po i h, sfător de rele, ntgan, fasfcator
Tqu n uss p De nfeo XV-XXX
45
Tqu, p xx Dte XXXI-XXXIV
Dne ( XXXI 1
6
Urmează acum uu gganor: se vede, în stânga, dosu unu ggant înănut (Fate, ce care a Înfrun tat pe Zeus), ar În drapta un at ggant, care Î depune uşure pe ce do În prmu brâu dn Cercu a Xea cum tămăceşte Eta Boeru : În fund neo duce, unde deasă zgura". După p gganor, urmează Cercu a nouăea, Împărt În patru zone (brâur) ac sunt pedepste fraudee comse Împotrva unor oamen care sau Încrezut în ce care a Înşeat: ac spăşesc trădător rudeor, trădător patre, trădător oaspeor, trădător bnefăcător or
ireşte, n centrul imaginii se află Lucifer, trădăorul prin excelenă, care macină n cele trei guri ale le pe ali trei faimoşi trădători impardonabili uda, ânzătorul lui Hristos; Brutus şi Cassius ucigaşii lui ezar
47
Uitaţi-vă c u atenţi l a acastă făptură schimonosit, afată În cntl lumii materiale:
n Cobc IV 8 N gign no. l ni Paads I 49
ste Îngerul superb, Lucifr, purtătorul d lumină, cl car, cum spune Dante, fuss o "culm a frumusţii şi care, În nici douăzeci de secund de la Încputul Creaţiei, a căzut. Iată-l acum prăbuşit, arătând lumii tri chipuri, u n fel d schimonosir a Trimii, d altă culoare fiecare o faţ roşie ca ura, alta galbnă şi de-
oorată ca neputna, ceaată neagră precum întuneicu ignoranei. Freşte, dumneaoastră nu putei e ea aici, în desenee lu hoebe Anna raquair, care unt albneg, aceste cuori. Ee sunt însă în Dante. rin arple golaşe ale ui Lucfer, semănând unor arip e lac, bat trei ânturi reci şi plne de răutate, cores unzând celor trei înclinări spre păcat excesu, iona ş minciuna. ntreg Cocitu îngheaă când acestea fă. Agăânduse de perii înghea şi îmbârliga a i Lucifer, folosinduse de hârtoapee şi creasele pei acestua gândiă că acest trup monstruos mă ară cea ma mult de un kometru , Dante ş rgiliu coboară dea ungul corpuui Satanei. Ş acum se întâmplă cea deosebt de important pen argumentul confernei mele. Când Dante şi Ver liu ajung în dreptu şolduui sinstui înger căzut umul lor ntersectează Cent ămânu. Ş în acest ment, în acest lc quel punt se produce o in\siune. Dante nu îş dă seama imediat de ea. Când se spre Lucifer, el se aşteaptă să îl adă în faă, ca până c, dar îl descoperă deodată în spate, cu tălpe în I şi capu în jos. Vergiiu ş Dante, tot înaintând, deşi · nuă să coboare, încep deodată să urce spre emsk sudică unde se afă Muntele urgatoriului. De aci,
Dnt . XXXIV. 3745
D. . XXXIV 4652
On. XXXIV ·93
9
r p xxxv De 11144
50
prin aradisul erest, or sui mai apoi la Empireu, străbătând sferee celeste, dar nu Înainte de a mai fi trecut printrun punct de inersiune, pe care î oi semnaa atunci când om ajunge cu excursia noastră acolo Acesta, ă semnaez, este primu punct de inersiune din Divina Cmedie când Dante şi Vergiliu trec prin Centrul ământuui: un punct în care sensul În jos se inersează şi deine sensu în sus, fără ca ei să fi schimbat direcia deplasării acest ucru este foarte important l om regăsi, neschimbat, la trecerea de la Cel al Xea la Empireu, unde cee nouă sfere ma teriae şi izibile, care se înârtesc În juru ământului, se ogindesc inersat în cele nouă cete îngereşti, care se rotesc în jul punctului' diin, Dumnezeu Ca să îneegem cu adeărat cosmosu ui Dante, trebuie să acordăm toată atenia acestor puncte de inersiune Să trecem mai departe În reistă, rapid, etapele ur gatoriului, unde Vergiliu şi Dante pătnd după ce ies la suprafaa ământuui, În emisfera sudică, la poaee Muntelui urgatoriului n stânga se ede ngelghid, care aduce noi sufete, iar în dreapta îi edem pe cei doi Întâninduse cu Cato din Utica, cel care şia luat iaa pent libertate şi care acum păzeşte insula urgatoriului, după ce, ni se dă de înees, Hristos Însuşi lar
cos din Limb şi adus aici. ubirea lui
Hristos pentru L sinucigaş iros este, nu mă pot abine să o spun, ad irabiă. Suntem în Antepurgatoriu. Aici Dante se întâneşte cu Casella, cu Belacqua şi Sordelo, despre care ştii, cu sigurană, din poemul \de a lui Robe Browning. n timpu primei nopi trecute În urgatoriu, Dante a fost transportat peste pastia care separă Antepurgatoriu de Muntele urtoriu, ajunge la oaa urgatoriuui, i la trecerea prin artă i se imprimă pe fnte cele şapte p uri. Astfel
51
Maga P Gts o( A Hş { Dnt to th ntt p 59
52
însemnat, însemnat, Dante pătnde în primu brâu brâu a a urgatoriuui, unde se s e află află trufaşii. Cu totul, totul, sunt şapte brâuri ae urgatoriului. urgatoriului. n brâu brâu al doiea doi ea sufletee se curăă curăă de patima patima inidi in idiei, ei, în în brâu al treiea sufetee se indecă prin pri n cazne şi penitenă, penite nă, de patima mâniei. n brâul a patlea se afă nepăsătorii în al cincilea zgârciii şi risipitorii, în al şaselea aco mii, În a şaptelea şaptele a ispăşesc ispăşe sc sufetee desfrâna desfrânaior ior ori ae ceor care nu sau putut stăpâni. Cu totu Muntee urgatoriu e împărit astf astfel el primee trei brâuri corespund sufeteor sufeteor care care au au iubit iubi t răul; răul ; un brâu, brâu, a patruea, patruea, este al sufletelor sufletelor car caree au iubit prea pin binele bi nele eşnic; eşni c; iar utimee trei brâuri sunt sunt ae ceor care au iubit prea mult ucrile pământeşti O altă inersiune, faă de nfern în ansambu său, apar aparee în urgatoriu. Dacă Dac ă în în nfern nfern spiraa spir aa coborârii este est e orientată spre stânga, în în urgatoriu, spirala ascensiunii este orientată spre dreapta e de ată parte, parte, graitaia' păcate păc atelor, lor, proprie nfernul nfe rnului, ui, este transforma transformată, tă, în ur gatoriu, întro leitaie' a sufleteor, care sunt atrase ascensiona spre Dumnezeu impicit, iar acest ucru este esenia, timpu este inersat scurgerea scurgerea ui se s e face nu spre moarte şi distgere, ci spre iaă iaă şi renaştere. renaştere. Aem asel asel a doua inersiune remarcabilă remarcabilă trecerile de nie se fac fac la Dante, prin inersiune. Acest principiu princip iu
va permite permit e în cele cele din din urmă urmă să ofere ofere un milo mi locc de a zuaiza întregul lumi lu miii sae, sae, parte ăzută ăzută şi parte neăzută împreună, nu separat n vâu vâu Munteui Munte ui urgatoriu se află aradisu aradisu est, care care afăm din din diaogul diaogul ui u i Dante cu Mateda, rsona misterios despre care unii cred că ar repreao pe Gioanna, tânăra care o însoea pe Beatri c atunci când Dae a întânito întâia dată şi care era bita b ita lui Guido Guido Cavalcanti, prietenu său cel mai bun, nără pe care Botticel Bot ticellili ar fi reprezentato reprezentato în în superba super ba rimaera"de la Vila di Castelo sub chipu Florei
De Po XXVIII 76148 L L Sp I uo D li C S Le A Lot Lot Mt Mte e
}'� u
53
Tqi r r pp lix li x Dn D n. . P Pf f XXVII 67 XXVII
ff pne Dnt ce n nm mn n cit
54
posedă posedă o for forăă nonter nonterest estră ră şi n u se s e mai supune fi zicii sublunare Curenii de aer din aradisul eres tru sunt formai chiar de rotirea sferelor cereşti, ap izoarelor nu e alimentată alimentată de ploi, iar seminel semi nelee ege ege taiei sunt necunos necunoscute cute pe ământ n totul, aradisul aradisul erestru erestru este gândit de Dante D ante ca un fe fell de anticameră a aradisului Celest Locul Locu l este descris descris ca un ls ls amus, amus, ăzut prin imaginile unui sufet care nu mai cunoaşte patima şi frica Dante poate edea ceea ce i se înfăişează ochilor, numai şi numai deoarece sufletul sufletul său este din ce în ce mai curat, gata gata să urce la stele stele Mateld Matelda, a, probabil proba bil un simbo si mboll al discernământului, îl cufundă în în două râuri râu ri sfinte: sfint e: în Lete, Lete , pent a uita păcatul, păcatul , şi în Euno, pentru al face face capabil să dobândească harul dumnezeiesc Abia după aceste două abluiuni abluiun i poate Dante să se desprindă de zona sublunară şi să treacă în aradis, adică adi că în zona celestă celestă Firea sa normală', prin aceste aceste abluabl uiuni, a fost îmbunătăită: îmbunătăită : a fost făcută capabilă să treacă de o barieră ontologică, ontolog ică, pe care, în mod normal, nici n ici un om în carne şi oase oase nu o poate poate trece Faptul este explicit semnalat de Dante, atunci când, după ce se scufundă în râul Euno, ne spune că este ca nou, asemenea asemene a plantei tinerele când nouă creşten noul său eşmânt"
urat gata să urce la stele. E important să înelegem d ante, pe măsură ce urcă, ede din ce în ce mai bine de aeea Beatrice, de pildă, îi apare tot mai strălucire pent ă în mintea lui strălueşte tot mai izibil rna luce'. Un alt exemplu. ntrebat de Marco Lombardul, în âul al treilea al urgatoriului, ce este şi ce aută prinrc sufletele de acolo, ante răspunde că el se îndreaptă e palal omnului, spre cer, urmând o cale acum ult nendătinată" sune fmos Coşbuc; cum nci d na fost şi nui", spune can basme Eta Boeriu del md us spune foae tehnic şi precis, Dan : urmând o cale în afară de uzul modernilor. Este orh de posibilitatea de a aunge în cel lui Dumnezeu în e şi oase (cu stecele căii pe suet spune Coşh traducând faşele", bandaj ele" lui Dante) posibi te are în Antichitate, îi fusese acordată lui ael. ante părăseşte aradisul terestru la amiază şi in în er în amiaza permanentă a paradisului ceresc a gi aggiunta , unde dmul său nu a mai i trerupt de nopi, ca în urgatoriu. ub aceste auspicii Dae străbate prima mare ceă cosmologiă a lumii pe care o descrie în Divina medie: cezura care desparte lumea sublunară de luc elestă; lucrile supuse timpului distcti, de lu
Dne P (Coşuc) XXXIII 143·145
Bece epl ce lu În Pr. V, 79
Dne P, XVI 42 Dne P (Coşu) XVI 37
Alexn Duu cenu Pr 1; ş centu , XXVI, 8587, În G Coşuc vo VIII, 6; 674
55
om Aqino q 4
Tqui r p IKKi Dnt. Pr V 92
56
crie supuse timpuui care întreine eternitatea. Dante, a străbaterea primei cezuri cosmologice, schimbă registrul temporal şi schimbă domeniul ontologic: din lumea ceor pat elemente (pământ, apă, aer, foc), trece în umea eemenui netrecător, imarcesibil Suntem în continuare în zona lucrilor izibile şi corporae, dar acestea, spre deosebire de lucrurile izibie şi corpora e din lumea sublunară, nu mai sunt supuse stricăciunii timpuui n termenii lui oma d'Aquino, care a fost una din sursee de referină eseniae ale iziunii lui Dante, ceea ce se schimbă când trecem de la un regim ontologic la altul este luminozitatea ucrior, rapou dintre uminozitatea şi transparena or e de ată parte, nu pierdei din edere faptu că Dante, pe măsură ce urcă, vede din ce în ce mai bine : cum ă semnaam mai dereme, întreaga ui fire se îmbunătăeşte progresi De aceea Beatrice, care îl ghidează începând cu aradisu erestru, îi apare, pe măsură ce e deine tot mai transparent pentru irtute, adică mai puin păcă tos, tot mai străucitoare: şi asta deoarece, cum am spus, reluândui spusa, în mintea ui străluceşte tot mai izibil etea luce De acum înainte Dante nu a mai fi însoit de Vergiiu n acest oc, situat suficient de sus faă de lumea propriuzis terestră, Vergiiu nu mai poate continua
57
Dte, Pr () XXXI 12114
Dte P () V, 5; o I ele" (Dte P V 4)
8
s ă î gieze p e Dante (o reme mai continuă totuşi să îl însoească dar tăcut) deoarece în ciuda excelenei marii umbre" el rămâne totuşi un păgân nebotezat Locul său a fi luat de Beatrice care îl a conduce pe Dante de aici până în pragul contemplării Sfintei reimi în punctul cel mai inefabil al lumii de unde Dante a fi preluat de către sfântul Bernard din Clair aux cel care îi a spune memorabilele cuinte alabile a fel de mult azi pe cât erau şi pe remea lui Dante: Cei fericirea nai să pricepi dacă prieşti în jos" Filozofic şi teologic orbind Vergiliu este lumina naturală a raiunii neasistată de diinitate cu ajutorul acestei facultăi sufleteşti putem străbate ământul infernul şi o parte din purgatoriu dar nu ne putem aen tura mai sus Staiu care îl însoeşte pe Dante o parte din urgatoriu alături de Vergiliu simbolizează şi el raiunea naturală a omului însă iluminată de adeăl diin de pildă Staiu îi explică lui Dante lucri pe care Vergiliu nu le poate explica La rândul său lui Staiu îi rămân inaccesibile anumite taine pe care însă le poate lămuri următoarea călăuză a lui Dante Beatrice care simbolizează ceea ce întro faimoasă definiie dată de Vergiliu reprezintă acea conducatrice ce dă 'ntre min te şiadeăr lumină" lumina dintre adeăr şi minte" ătrundeiă de frumuseea exactă a acestei definiii :
59
ge lUi Onte e i Becei contipiipl temă iconi iliio Botceli l Pr (AE Bcony. S/ me
Dnte, Pr I - I Dne Pr V-VII Dne Pr. VI - X Tqi r. p lxx Onte, Pr. X - XV 7 Dnte Pr. XIV XVI. 5
Onte, P, XV 112117
60
Beatrice este mediu prin care se răspândeşte u m i n a d i n t r e a d e ă r ş i m i n t e . Dante a parcurge în tregul paradis tras în sus de Beatrice, e agăânduse a propriu de ochii ei, care fixează mereu ucrurile cee mai diine. rin ochii Beatricei, g l i n d i ţ i în ei folosesc înadins aici cuâu oglindire', peru că e a cheia înelegerii primei decade din Cânl ea , a putea Dante să primească întreaga realitate i zuală a lumii neăzute Să reenim însă la aergarea noastră dea lungu Di vinei Cmedii. n primul Cer, al Lunii, se afă sufetee celor care nu şiau inut promisiunie n ce de a doi lea, a panetei Mercur, Dante pune sufletele actie şi ambiioase, urmate, în Cerul panetei Venus, de sufletee iubitoare, îndrăgostite, afectuoase. Urmează Cel Soareui, în care se afă sufetee îneepte sub forma a două cununi de sfini şi filozofi, dominicanii şi franciscanii ar în Cerul panetei Marte, a cinciea, se afă sufetee uptătorilor, martirilor, duhonicior şi războinici or Suetee acestora strălucind cu umini mai aprinse ori mai stinse, precum miriadele de umini care alcăiesc Calea Lactee despre care Dae ne spune că se ăd în umină asemenea firiceeor de praf când raza de soare pătnde în cameră , formează o cce greacă, cu bra e egale, înscrisă în marea sferă orbitaă
juns acum în Cel lui Jupiter, al şaselea, Dae ede fletele celor drepi, grupate laolată sub forma unei orme Acie cereşti, care orbeşte din toate sufetele
61
ate, P, XVI, 52 XX
ate P XX 3772 aqai / /, p lxKi Oa, Pr, XV. 48 XXII 101 Oate, Pr XXI 29·33
Oa P, XXI 7075
Taqua, / r p xxxv Oae, Pr XXII, 102 - XX
62
care o alcătuiesc întrun singur gas, deşi fiecare oce e distinctă. Nu e pic de colectiism aici, atenie Acia simbolizează armonia umii întemeiată pe dreptate Aceste suete sunt strălucitoare, ca binul Regele Daid, de pildă, străluceşte din pupia Acilei, iar raian, Ezechia, Constantin cel Mare, Wihem al lea al Si ci iei şi Rifeu, apărătorul roiei, acătuiesc sprânceana acilei. Şi aşa mai departe. Sunt multe amănunte surprinzătoare în Divina Comedie. Mai sus, în Cerul planetei Saturn, al şaptelea, se află sufetele contempatie, pe care Dante e compară cu flăcările: acestea urcă şi coboară pe o scară uriaşă. Este scara lui acob din Faceea 28, despre care dintrun pasaj din Paadisul aflăm şi că merge de la ământ până în Empireu şi că îngerii sunt mereu ciorchini pe trepte şi că rămâne nefoosită de oameni nu pentru că ar fi interzisă, ci pentru că nimeni nu mai râneşte să o suie. Aungem acum în Ceru a optulea, cerul steelor fixe, unde se ceebrează continuu triumfu Bisericii lui Hristos Lui Dante îi sunt examinate irtuie teoogice, acele ii care îi asigură omuui legătura cu dii nitatea: apostolul et îi examinează credina apostou acob sperana, iar apostoul oan iubirea.
63
n fine, ajungem în zona de ce mai mare interes pen tru noi, Ceru a Xea, dar, surpriză!, uc nu chiar curios (ei edea imediat de ce), acesta nu a mai fost
64
igurat de iustratoarea noastr, care, altminteri, a doedit mută grijă pent amănuntul ce mai ascuns, În fal dul somptuos al aluziilor saante ale ui Dante hoebe nna raquair şia Încheiat ciclu cu această imagine, e care o edei acum Vedei cum Cel al Xea, Cerul cristalin sau diaan, cel care pune În mişcare toată lumea corporaă, este oar notat În dreapta jos, aici, fără a fi în reun fel fi urat vizual Acesta este un neajuns important, pent ă Dante era un izual, iar iziunie sale, dacă sunt coct citite, trebuie să poată fi reprezentate sub forma ei imagini Atfel e sigur că nu sunt bine interpreta Acest criteriu, la Dante, este absout n stânga jos este arătată succesiunea Cerilor, martă cu diferite simbouri, care nu Îmi sunt toate lim zi n schimb, pe acest desen este ampu figurat Ce zecelea, Ce Empireu, unde se afă cee nouă cete gereşti (aici figurate ca o Înămăşeală circuară), Roza rească şi Sfânta reime, şi unde raquair la pus pe decătoru Lumii să stea pe un ji n ciuda reprezentării imperfecte, eistă chiar şi aici emnat un impoant eement de discontinuitate În t re rimee opt Ceruri (figurate În desen, cu absena i de a nouăea) şi Ce Empireu : se produce o in\ iune de centru Urmând o tradiie care urcă până
aquai f p xc ( oial paa e eş� umeota) Oa. P. XXV-XXII
65
ante . II
66
În Evul Medu, raquar a reprezentat marea cezură dn tre umea văzută ş cea nevăzută, care despae ontolo gc sera Empreuu de resl sereor ceeste, prntro nversune a exterolu În nteror. Acest luc este n teresant ruptura de planur a ost gândtă ca un so de Întoarcere pe dos a spaţuu: ceea ce În umea văzutelor ne apărea ca nd concav, când ne săm În ea, În lumea nevăzuteor ne ape d convx, căc prvm d Când trec dntruna În alta, părăsesc o supraaţă conca vă pent a trece Întruna convexă Este ca ş când umea văzută sar reecta nversat, dea ungu granţe care separă văzu de nevăzut (a doua mare cezură cosmolo gcă), În umea nevăzută, reprezentată smbolc prn sera Empreulu. Obţnem o schmbare la cent. Acest prncpu a ost enunţat de Dante, prvtor la relaţa dntre nteror ş exteror, În Convivio (Oăul) A doea tratat dn Opăul se deschde cu o dscuţe de spre sensurle unu text literal (Înţelesul strct a cu veor), alegoric (adevăr Învălut Întro mncună rumoasă), moral (ceea ce este spre bnee nostru) ş anagogic (lămurrea sprtuală, suprasensu). Deoare ce sensu tera este subectu ş matera celoralte', toa te ceeate sensur se bazează pe el. Căc, deş terau nu este ce ma mportant, ără el nu se poate Întemea nmc superor: acesta este prncpul lum create. Dacă
nu estă cea tea, nu estă nmc . n oce uc ae ae nteo ş eteo, n se poate pătnde în nteo dacă nu se poneşte Întâ dn afaă.« ntcât căătoa lu Dante este o pogesă pătundee în sne nsuş, sensul stăbate sfeelo este de la eteo la nteo Cu cât ma sus, cu atât ma înăunt Pent a edea, dec, nteoul' une obte tebue să o întoaem pe dos Ce Înseamnă să întoc pe dos o obtă ? neamnă să î sco centl În afaă. a fel cum, pentu edea nteo une mănuş, o Întoc pe dos: fac nteo eteo. Când tec dncolo', geometc ond, schmb conetatea în concatate. Văzutee e pa concae' teeşto, cae ăd' neăzutee sub fo ă de ·conee'. Atfe spus, când tec în nzbl, cent um se mută. Unde se eazează această tecee ? au ma bne spus faă de ce supafaă ae oc neunea de cent ? n Cântu XXVII dn Prdul, Dante ne spune că ea a noua (clus nonus sau clum stlinum ce ul tanspaent, dafan) dea nu se ma afă întun loc : , deoaece dncoo de această obtă nu se ma afă nc copoa ş nmc zbl, ea nu se poate afa decât în gândul u Dumnezeu". Ceul al IXea este tans aent, dafan. Pn e se ede stăucea a cea ce nu a este popuzs zbl, Empeu, locaşu îngeo
Date O p 24
Dae Pr XXII 127
Oae XVII 101 0
67
J Paadiso X. 38·9
o / r / da Micheaelo Cacai. MCCCV oio: amo Z a olosit saile lU Cactai a edia di 15 a adcei l o voml te pp XLVIII i XLIX ale Icej
68
ş a ceo aeş Ce se întâmpă dec când tec de a se a a IXa în Empeu ? n Cân XXX, n se spune că dn obta ceu ma mae co', adcă dn Ce IXea se tece direct în Empeu. Pn umae, punctu de n vesune tebue căutat a gana supeoaă a Ceuu daan, numt de medeva atn Clum talinum Să vedem dacă aceste constată au ost espectate d ustato u Dante. Iată bunăoaă una dnte ustă e standad ae um u Dante, aşa cum a ost ea îne eă în mod cuent în tada conogacă. Este o guă unvesaă" a Divinei Comedii, datoată u Mchean geo Cactan, un nob cu dae de mână pasonat, ca ma to taen de catate, de msteee um u Dante. De senu pe cae î vede a ost pubcat în 1 855 înto ca te de dmensun neobşnute pent submea e� cu ttu La Mate del Divina, având numa zece e, însă în omat mae, cu desene ăcute de mâna autouu. Ce vede în această magne este epezentaea cu entă, aş spune standad', a um u Dante. n mjo cu um se aă deja oate amau nost gob teest, cu Iesamu în poza dameta opusă Mun teu Pugatou. Ac, în deapta, putem ghc păduea întunecată selva oscura - în cae Dante sa te zt, deodată, ătăct, nel mezzo del cammin - În ama za ve sae. De ac a pătuns în conu nenuu, pe
YRVNVER$U D& DYN (OD
Oae Pr (Ma), Ctul XXV p 231
70
cae a pacus descensiona spe stânga, a tecut pin punctul de inesiune din Centl Pământuui, şi, de acoo, din acel punct, a început ascensiunea dea lun gu bâuilo Pugatoiu ui, spiaa ascensiunii iind oientată spe deapta. Din Paadisu Teestu, tecând pima cezuă cosmologică, cae sepaă timpu coupe ii de timpu conseăii şi substanţele degadabie de substanţele imacsibie, Dante a tecut în Paadis. Pa adisul este compus din Paadisul Ceest, cu cee nouă see obitale, şi Empieu, cu cee nouă cete (Dante spu ne
rae ş nvze (adăpostte În sera Empree) umea văzută, de lumea nevăzută. O a trea cezură cosmolog că, la care Încă nu am auns ş pe care Dante o poa te străate (În ace moment se întrepe vzunea sa), separă lucrure create de cee necreate, adcă pe Dum nezeuCreatorul de tot restul Creaţe Perect. oate acestea sunt bune ş moase, atâta tmp cât vorm despre ele. Când dorm însă să e v uazăm, cădem peste dcutatea care urâţeşte ş re prezentarea lu Mcheangelo Cactan Vă rog să prvţ ce se întâmpă În desenul acestua după Cerul Crsta ln. Apare o semseră asemănătoare unu coş împe tt, mentă să repreznte trandaru ab, roza mstcă, lăcaşu tuturor aeşlor, pe care Dante o numeşte candi ş care susţne, nega, o dstruţe orzontală de cercur sau sere omocentrce cele nouă cete înge reşt, rotnduse dn ce În ce ma repede spre centl or de gravtaţe' : punctul neab, Dumnezeu. Vă rog să remarcaţ că Empreu, în vzunea u Cactan, este un el de ecrescenţă asmetrcă adăugată stângac a t pu oae smetrc ş mos a cosmosuu grec. umea ză, după cum puteţ oarte bne vedea ş în us traţa lu Cactan, este smetrcă ş rumoasă, cu adevă rat grecească vă amntţ de cuvntele u Paton dn naul daogulu Timais: Unversu este o vetate v
Ja ma mee u a da u uoe Oate Pr XXX 41 da va zadamic m zbăeam; câd iaă u uemi spuse biata mie (eu) 7
71
fl 92c
sgang . > 5
ză, un zeu percept, neasemut de mare, de un ş de rumos." n tmp ce umea nevăzuteor, umea pro pruzs creştnă pare a nu decât o acreţune stânga ce asmetrcă, necară ş postşă a um vze greceşt Dacă ar aşa, atunc creştnsmu, dn punct de vede re geometrc, nu ar vaora prea mut! n pus, psa de rgoare în credtarea ndcaţor u Dante reertoare a reaţa dntre umea văzuteor ş cea a nevăzuteor conduce a contradcţ mutuae între practcanţ aceuaş st de reprezentare. a Cactan, remarcaţ cetee îngereşt sunt stuate deasupa roze mstce. De ce ? a Has esegang, întro atmnter re marcaă carte dedcată magn um u Dante cetee îngereşt sunt gurate dedesubtul roze mstce. Cu acest mod de a reprezenta umea u Dante vreau de apt să poemzez. Aceasta este adevăata ume a u Dante. nante însă de a da un conţnut opozţe mee aţă de acest mod de a reprezenta întregu cosmosuu dantesc, vreau să ac o scuă oseaţe reertoare a orma', a chpu' Empreuu ş a candi sa Vă veţ în treat de unde apare aceasta? n Divina Comedie Empreu este văzut de Dan te în două eur. Prma oară când î vede, se aă în Ce Crstan. Dante se găseşte în cumpăna um (a doua
73
ne Pad 61128
74
cezuă cosmoogcă) : de o pate, în os, umea vzb ă; de ceaată pate, în sus, umea nevăzută în os sstemu paneta geocentc (de apt, davoocentc căc în Cent Pământuu se ală uce); în sus, ss temu îngeesc, teocentc Aceasta se întâmpă în Cân e VII ş VII dn Paadul A doua descee a Empeuu e ăcută de Dante în Cântu XXX ş ae chpu Roze Dvne. nd s paadsu sub o ma unu tanda ab, mântu, s dei beati este omată dnto mume de petae cae epezntă, pe o umătate a u, to aeş cae au cezut în venea u Hstos înante de venea u aceste ocu sunt com pet ocupate, cum e ş noma, căc tecutu e închs. Pe ceaată umătate, sunt ocue aeşo cae au cezut în Hstos după venea u, unde estă încă, eşte, pe tae neocupate, deoaece vtou este deschs Dante aunge să vadă la candida osa numa după ce och u beau a popu dn substana Empeuu, cae se pezntă sub oma unu uvu ncandescent, de umnă caă, cu mau înote de o duce ş ete nă pmăvaă Dacă ctm cu atene, vedem că Dante ae două eu atenatve de a vzuaza Empeu, în unce de posbtăe de pecepe ae natu sae. Pe o anumtă teaptă, Dante pecepe Empeu ca un ss tem teocentc de nouă cecu omocentce (cetee în
gereşt) este, să zcem, re p r e z e n t a r e a c o s m o o g c ă a Empreuu. Pe măsură c e Dante pătrunde n Empreu, acest mod de a vedea se estompează, aşa cum se stnge umna steeor În cer, atunc când se vesc zor. Este magnea u Dante. Apo Dante Începe să vadă altfel aceaş uc Vede uvu ncandesce, ăc dn oată substanţa paradsuu, ar când Beatr ce î Îndeamnă să bea cu och dn e, rea u Dante transumanează" trece dncoo de posbtăţe de percepţe ae subectuu uman obşnut, aşa cum Î cu noaştem no. Ş În acest moment, transormat ăuntrc, transumanat, Dante vede ntreg Empreu sub orma Roze Dvne, un trandar, cum am spune no, bătut cu enorm de mute petae dspuse În agure, ş având pe ecare petaă un aes, un sânt, ar Înger rond În tre peaee u precum abnee Aceasta este, să zcem, termenu nu a u Dante, r e p r e z e n t a r e a m s t c ă a Empreuu. Empreu, ca Îreaga reatate de apt, are chpu pe care eşt vrednc să Î vez Cât tmp smţure Îţ sunt normae, vez geometra rguros smetrcă a ceor două ssteme, vzb ş nvzb, centrat unu pe Pămâ, ce ăat pe Dumnezeu, ş aânduse În cumpănă pe gra nţa dntre Ceru Crstan ş Empreu (reprezentarea cosmoogcă) De ndată nsă ce smţure ţau ost
Oat, P XXVIII 2229
Oa Pr, XXX, 3
Tasumaasica va N s a (a, Pr, I 771) sup vs, ca tauca E Bu p mplt mua taus as S'a ' vi aumaa U cip a, Pr (b) I 70·71
at Pr XXXI 24
75
nCon• Mus ou ana e ainal pp 326: anl eoc al sei poi a ost tn ese ou nhaede aina pult a peaă a a do \e a ii o e s n zn a n e pp 7·19
transumanate", iar ocii tăi au băut din substanţa în săş a paradsulu, încep să vezi mnunea Roze Div ne chpul mântuiri, sa dei beati (reprezentare mstică). Privţ acum din nou lustraţia u Micheanglo Cac tan. V am prezentat cu insstenţă aceste imagn ca să vă devină amlare ş să puteţ intra' mai bine în og ca lor: poate ochi dumneavoastră au transumanat' ş e un pc. Ş acum, cred, veţi înţelege că aţă de mu seţea conceptuală a constcţiei ui Dante, chpu Em pireului imaginat de Cactani este pur şi simplu nedemn, stângaci, inadecvat. Obecţa mea poate or mulată aste: aşa reprezentată, cum vedem la Cactani, nu exstă o u n t a t e g e o m e t r i c ă a umi ui Dan te. Şi asta în cuda aptuu că descrerie lu Dante sunt ormidabl de concretgeometrce, de vzuale, de pre cse imagistc şi, aş spune, imagina Aşa cum arată la Cactani, această reprezentare nu este o lume posiblă. Gândţvă că există o seră enormă care conţne ate nouă sere în nteror ş undeva un el de coronţă în care se aă umea nevăzuteor lu Dumnezeu. Nu merge! Nu spun acest ucru ca să îl dscreditez pe Cactan, pentru care am o mare admraţe complice c ca să vă sugerez cât de greu este să maginez o reprezentare geo metrcă coerentă uândul în seros pe Dante, în mod
77
Algi vn m di GGilo P1rÎo p 2
78
tea, dec cuvânt cu cuvânt, ş, În aceaş tmp, în mod ntega vzua, adcă magne cu magne O, aţă de această competate concepaă se pae că nu ma ds punem de epezentă geometce cae să ne susţnă. Cacta ş esegang nu au ost sna în acetă ma neă de a epezenta pe Dante. Aşa se gândeşte ş ma gnează în mod obşnut în umea ustatoo u Dante. Ca să vă pobez acest uc, am aes pent dumneavoas tă o ată epezentae a um u Dante (vez p. 77), de astă dată una ecentă, dn 1967, povennd dnto edţe comentată a Divei Come ce a cunoscut şaptespe zece ed până în 1987, de când datează eempa meu. Autou aceste scheme a um danteşt este Gu seppe Gacaone, cae, cum ne nomează În aeenza edţe sae, a ţnut seama În comentae u de cee ma no contbuţ a eegeza dantescă. O, acest tp de imago muni vă e dea ama. n cent um se vede Pământu, ş e guat oate eocvent taseu pacus de Dante : Înăşuat spe stânga a coboâea în nen, dsăşuat spe deapta a ascensunea dn pugatou ş, În ne, ebeat spe seee ceeşt tot Înante, me eu ma sus. Atent ş ddactc, comentato nost a scs în dep ecă Ce, în paanteză, numee cete În geeşt coespunzătoae. Ca a Mcheangeo Cactan, Ce Empeu este ş a Guseppe Gacaone ecn
trc, stnghr, dscusut mpauzbl dn punct d vr vzual. O coronţă d prmant p crşttul spăt al um . . . Ţn sama acastă rprzntar d txtu u Dan Catgorc nu. Să rvnm aunc la txtu u Da Ca c vo naza În contnuar s rră a rprzntara cosmologcă" a Empruu ş am În vdr obţnra un nţgr geometce a acstua pnt ca În acst mod ă putm ac drptat smt pround a Întrg Cra, voată, cum am văzut, d rprzntăr standard a lum u Dant. Pnt acasta, să n rÎntoarcm În C a nouăa, adcă În Cânul XXVII dn Padul N ntrsază numa dta cosmoogc ş d aca, ă m compt dopart smncaţa morală a vont atrb prorat d Sântu Ptru char În acst oc ş nant d momntu părăsr d cătr Dant ş Batr a um vzb ş corpora, spr Empru. Suntm ocamdată În C a VIIIla und clbrat trumu u Hrstos ş a Bsrc sa Să vă ramntsc c întâmpa în Cântul XXIII, când Dant pătund ac. rstos Î apar sub oa unu so, nconurat d aposol ş d oştl rcţor, sub orma unu ro străuctor umn. Acasta rprzntă rcota p car Mântutou a cuso dn tot cuprnsul cor opt sr da par
79
1J.,e Padi XVII 67·75
80
curse d e Dante ş Beatrce E bne, după ce, în Cântu XXVII, S Pet îş închee nvectva a adresa paplor care au uzurpat ocul, rou de umn a ercţlor urcă vegnos spre Empreu, umplând bota Celu a op tuea de o splendoare a lumn, pe care Dante o compa ră cu o nnsoare nversă nnge în sus, spre Empreu Remarcaţ încă o dată prezenţa metaoreor de nversu ne Prvrea lu Dante încă nu poate pătrunde dncoo de materia acestu Cer: când se ută după ercţ care se scurg spre Empreu, Dante nu vede ma mult dn Em preu decât vede orce murtor când prveşte în sus, spre cel dn care nnge E ceva ca o lumnă opacă Deo camdată n acest moment, Beatrce î spune u Dante să prveascăn jos E ca o recapare a ceruror deja străbătute Prvrea lu poate pătrunde în lumea mate raă char până la punctu plecăr, în cuda dstanţe ormdable, ceea ce nu sa întâmpat când a încercat să prvească direct spre Empreu Ceea ce vede pe Pă mânt este întnderea dntre strâmtoarea Gbratar ş ţăr mul banul de az, Fenca de anc atât cât î pete umna zle, dn punctu în care se ală După ce a recaptulat cerure corporae ş vzbe utânduse în jos, Dante îş îndreaptă acum prvrea spre och Beatrce ş, aste ancorat în prvrea e, poate urca în Ce nouălea, ce ma rapd dntre toate cee de până
cum. Cev straniu Însă sa petrecut. Când părăsit Ce ru l optue, Dnte se a undev, Întrun punct bine determint spţiului : se aa În constelţia Gemeni lor În cuibul edei", cum spune el Aungând În Ce l nouăe, Dnte Îşi dă deodată seama că nu mai are nici un reper spţi după cre să se orienteze: totu este n ur tât de uniorm şi de transparent, încât are impre i că sar putea la ounde. Or, te a oiunde înseam nă a te pretutindeni. De apt, el pătrunde întrun oc cre se ală dea pretutindeni, deorece, aş cum Îl lămureşte Betrice, locu în care se ală ei acum nu mi este propriuzis un loc din spţiu, ci unul at În min tea ui Dumnezeu", la mente divina E o reprezenta re pradoxaă care trebuie uată ad litteam din două motive: pentru că aşa descrie Dante, iar autorul este uvern, şi pentru că aceste reprezentări provin din constrângerie pe care le impune cosmologiei ntice te ologi creştină, iar originlitate cosmologiei ui Dan te Îşi re origine în această sursă. Despre Cerul nouăle mi alăm de l Beatrice că este ţinut oaltă de puterea care vine din Empireu, prin umină şi iubire, şa cum el ţine aoaltă, În chingie sae, toate celealte opt sere Înscrise în e, prin mişcările care şi au origine În el. Iar când spunem mişcre, trebuie să nţeegem timp, căci potrivit lui Aristote, din care
Date. Pr. XXVII 9802
Dane P. XXV 09111
8
A"510el, Fizi 2 9b Inpuese mr �cti'- (D ! 2 9 b ş 279a)
>;e Para
1820
Oe P
XXVII 1·11 7
82
Dante se nspră mv, tmpu este număl mşcăr pr vtor a anteror ş posteror, a ce este <înante' ş la ce este după or, aptul că orgnea mşcăr se ală În Ce l al nouălea Înseamnă că ş orgnea tmpulu s ală tot ac. Cum spune oae mos Dante, rădăcne tmpu u sunt în Ce a nouălea, ar ramurle ş nzele sale sunt răspândte în toate celelate opt Cer Este mag nea unu copac tut văzut dnspre Pământ, ş t văzut dnspre Empreu. Iarăş o nstanţere a nversun. Aş vrea să înţeegeţ că, atunc când Dante trece de acest Cer, el trece ş de tmp, Î depăşeşte condle de exten Se decondţonează temporal Amntţvă ă sase în urmă tmpul creator ş strcător, deopotrvă a generăr ş al dstger, care domna lumea subluna ră anc când trecuse în sera un; ş asă în urmă ş tmpul eterntăţ, tmpul care conservă ş păstrează, tmpu care caracterzează lumea corpuror cereşt v zbe acum, când trece de Cel crstaln. n urmă ră mâne, o dată cu zvo tmpuu, ş tmpul tout ut n acest loc dn Cântul XXVII ma aăm un lucru mpoant. Aşa cum măsura turor mşcărlor ceor opt sere rottoare alcătute dn matera subtlă a cerurlor vzbe este dată de etaonul mşcăr ceu ma rapd cer, a nouăea măsua acesa este dată, a rândul e, de Empreu care Îl cuprnde. Prncpu e smplu conţ
nătol dă sens, etaon ş măsură celu conţnut. Ultmu cer zbl cu auto umn materale dă sensul, mă sura ş etalonul tuturor cerlor materale, cuprnse în el e însuş îş capătă sensu, măsura ş etalonul de a ce l care îl cuprnde, de la Cel Empreu Prn urmare, Dante e ără echoc în a spune că Cel Empreu con ţne în el, ca o seră atotcuprnzătoare, toate celelalte nouă Cer Ideea că Empreu ar arăta ca o coronţă pusă pe creşte ceorlalte nouă cer este dec contrazsă de text ş trebue consderată ca nd pur ş smplu asă. n acelaş tmp, aem o prmă apore Dante spune că sera Empree conţne toate ceealte sere cereşt. Pe de altă parte, pţn ma încoo alăm că Dumnezeu ar , în zunea oarte concretă pe care poetu o are, centl geometrc a Celu Empreu. Este această apo re geometrcă sau teologcă? eoogc, am aea ar maţa că Dumnezeu este ş cent absout ş cuprnzător absolut al întreg Creaţ Geometrc, ar să ne între băm ce ormă geometrcă are gura care este în acelaş tmp ş crcumernţă ş cent. Pent moment, nu tran şăm chestunea. Mergem ma departe. Păşm în prmele tene ae Cânu III, cân geometrc ccal al cosmooge u Dante. Iată succesu nea de magn cu care debutează Cânl. Dante peşte, ca de obce, în och Beatrce Se agaţă de e, se ancorea
Dte XXVII 11 211 4
83
'l Paadi XXVIII 3
m PaadSU XXVII
oşb
ză în e. Ş, aşa cum u n om vede reectată întro ogn dă acăra une anterne care se aă în spatee său, tot aşa ş Dante a văzut ma întâ în och Beatrce, reec tate, umne care se aă în Empreu. Cu ate cuvnte, Dante vede ma întâ în och Beatrce, ogndtă, o re atate pe care o poate contempa drect, cu och să, nu ma dacă se întoarce, dacă se răsuceşte cu tot corpu. Prmee tresprezece versur dn acest Cânt abundă de magn ş gestur ae nversun, întoarcer ş ognd r. De ce ? Pent că se petrece ceva cu Dante, ş cu no, atunc când trebue să treacă de a Ce Crstan, tmu vzb smţuror, a Ceru Empreu, prma zonă a cosmosuu compet naccesbă smţuror. Dae o spune în prma terţnă a Cântuu: pentru ca să poată prm ma departe adevăru spre care se îndreaptă, mn tea u trebue să se pătndă de parads, să se împara dzeze termenu 'mpara este un neoogsm daesc; Coşbuc propune, pent a traduce acest proces, expre sa decoasă a săd rau în mnte". Asta înseamnă că metaoree de nversune cu care Dae descre prmu său contact dir cu umea Empree sunt tehnc ş eps temoog strcte. a parads, omu nu poate ajunge de cât prntro întoarcere, o răsucre, a mnţ sae. Procedeu este dentc cu ce descrs de Paton în R publica în pasaju în care deneşte adevărata cunoaşte
re ca nd rezultal capactăţ omuu de a gând întrun el dvn a acest el de cunotere ne spune Platon omul are acces prntro răsucre" a organuu" cu ajuto căa cunoaşte operaţune prn care întreg suel omulu se întoarce eact ca a Dante dnspre tărâmu deve nr înspre depna strălucre a ceea ce cu adevărat ş ntrun sens depln EE. Pent Platon omul nu se poate îndrepta spre adevăr decât răsucnduş în sus acultăţle sueteşt care în chp obşnut sunt îndreptate în jos. E bne acum că mntea lu Dante este angajată în procesul îm pa ra d ză r ş n o tr an su ma nâ nd u n e împreună c u el e momentu să ne întrebăm ce vede Dante în Empreu ? Foarte rapd spus Dante vede o succesune concentrcă de nouă cercur lumnoase care corespund celor nouă cete îngereşt pe care ea descrs Donse Areopagtul. Aşa cum eplcă Beatrce ele se învârt cu o vteză dn ce în ce ma mare pe ăsură ce te aprop dnspre perera Empreulu spre cent; ar de rott cetele îngereşt se rotesc în ju unu punct etrem de umnos care este Dumnezeu Este eact nvers decât se întâmpa cu rotaţa serelor în zona de lume vzbă pentru smţur : acolo cu cât te îndepărta de Pământ care se aa în centru um materale vteza creştea pe măsură ce te apropa de Ceru rstaln
laton 518 c; 521 c 26 527
85
P e d e ată parte, alăm deodată c ă Cerul Empreu, adcă lumea nvzblă ş ncorporală, are o stcră de cercur concentrce comparablă dn punctul de vedere al conguraţe geometrce cu stctura celorlalte nouă cer cur, ce acăesc lumea vzblă ş corporală. Această co respondenţă de conguraţe este însă nversată, dn două puncte de vedere. ntâ, dn puncl de vedere al centli: întradevăr, deş Beatrce nea normat că Empreu cuprnde toată lumea vzblă, vzunea drectă a u Dante ne spune că Empreul este congurat pe alt cen tru geometrc decât ce al lum vzble Acest apt, împreună cu consderaţ de smetre, sugerează că cele două sere, una a um vzbe ş cealaltă a lum nvzbe, îş au centr oglndţ aţă de supraaţa cea ma exteroa ră a Ceu a Ilea, acoo unde concavtatea' văzutelor trece în convextatea' nevăzuteor e o ormuare pur metaorcă. Corespondenţa dntre umle separate prn cea dea doua cezură cosmologcă este nversată ş dn punctul de vedere al cnetc : cerculu mare dn partea vzblă a lum î corespunde vteza de rotaţe cea ma mare, care, în lumea nvzblă, corespunde cer culu ce ma mc. Ma mult, Beatrce ne normează că ecare erarhe îngerească dn umea nvzblă coordonează' em ertat termenul câte o seră cerească dn umea vzblă. Ş anume, nvers aţă de ordnea
lor geometrcă: ce ma apropa de centru lum nvzbe coordonează sera cea ma depărtată de cent um vzbe. Ordnea coordonăr este ordnea mş căr Astel încât dmensunle' lum văzuteor sunt răsturnatele dmensunor um nevăzuteor. Ş ma este ceva, oarte stânjentor pent untatea acestu cosmos. umea vzblă este davolocentrcă în mp ce umea n vzblă este teocercă. Una, potrvt prncpuu de nversune dantesc, nu poate decât răstuata ceelalte. Să recaptulăm, pent carcare. Vă rog să prv schema pe care am desenato pent dumneavoastră. Am prelucrat o magne a lum pe care deja am olosto în expunerea mea, aceea dn Catalogu gloe mundi al lu Bartheemy Chasseneux, nterpretândo în sensul ectur dn Dae pe care vo propun. Ceea ce vede nu
87
este dec o magne medeală a lum, c prelucrarea unu materal medeal, potrt nterpretăr mele la Dante Să descrem în cunte aceste magn. La trecerea de la Cerul a IXlea la Cel Empreu se trece dntrun sstem de sfere concentrce zble ş corpora, centra te pe Pământ întrun at sstem de sfere concentrce, nzble ş necorporale centrate în Dumnezeu. Se tre ce de a teza cea ma mare asocată sfere cele ma ample, în zbl ş corporal la teza cea ma mcă asocată sfere cee ma mar, în nzbl ş necorporal. Dacă sstemu zbl aea în centru elementu ce ma greu ma nert ş ma neînsufleţt, sstemul nzbl are în centru fnţa cea ma alertă ş ma ndc blă cu putnţă sursa lumn. Sstemul corporal este geocentrc ş matera sstemul nzb este dnocentrc ş sprtua. Aşa spunând, toate categorle îş schmbă semnul. Când se trece dn zb în nzbl, toate se nersea ză, cu excepţa faptulu că dreţa sus' se menţne, ar tezele sferelor, de a orbta' Lun la orbta' Seraf mlor, nu face decât să crească Pământulu dn sche ma zblă a sstemulu um î corespunde Dumnezeu, în schema nzblă a sstemuu lum. Cum spune Dan te char la începutul Cântulu al XXVIIIlea trecerea se produce ca întro oglndă" r, magnea dn oglndă este asemănătoare cu cea reală, dar nersată. Dmen
sune" sunt nversate deoarece cercul mare dn vzbl corespunde cu cercu mc dn nvzb. Iar dmensun le corporae însee (întrucât nu ma exstă în Empreu substanţe corporae) sunt înocute în lumea nvzb lă prn vrtuţ Dacă este aşa deoarece orbtele pane telor sunt toş mşcate de înger (ntelgenţee separate ale greclor ş arabor) rezultă că punerea or în mşca re nu se face prn contau coo (cum credea de p dă Avcenna) c prn contactu virtuti, cum susţnea oma d'Aquno Ierarhe îngereşt superoare sunt cele care anmă sferele panetare superoare ar erar hle îngereşt perferce pun în mşcare orbtee cee ma apropate de Pământ Ceata ngerlor care este cea ma îndepărtată' de Dumnezeu (nu spaţa freşte c dn punctu de vedere al ardor) este cea ma apropată' de om deoarece nger sunt responsab cu mşcarea un Vteza' lor este cea ma mcă în nvzbl vteza un este ş ea cea ma mcă în vzbl. umea vzbă arată ca un vârte cu margnle rap de ş cu mşcăr dn ce în ce ma ente pe măsură ce te aprop de centru (Pământul) pe când umea nvzb lă arată ca un vârte cu margnle lente ş cu mşcăr dn ce în ce ma rapde pe măsură ce te aprop de cent (Dumnezeu )
ee hem VI p 59
89
c Paradiso XV 29
Dacă avem această simetrie În oglindă, c corespon denţa inversată Pământ (respectiv Diavol) Dmne ze, ar părea că sisteml lmii invizibile ar i n soi de mla invers al lmii vizibile tras oarecm pe dinăn tl li Empirel ar i mănşa lmii materiale, Întoar să pe dos nsă dacă ar i aşa atnci ssl ar trebi să se transorme În os Or n este aşa Toată tradiţia antică şi medievală airmă că ceea ce este sperior se ală Întot deana În ss iar ssl n are o valoare relativă Dae n poate decât conirma această tradiţie: despre Dm neze ni se spne că atrage În ss" ierarhiile Îngereşti care levitează' În rl să iar acestea l atrag pe El În os" Avem deci rmătoarea sitaţie: deşi la trece rea prin cea dea doa cezră cosmologică centrl l mii seră o inversine de oglindire, direţia ssos' rămâne neschimbată Or e limpede n astel de sis tem n poate i vizalizat Cm pot reprezenta geometric Întrn chip nitar aptl că sera din dreapta trebie să o conţină pe cea din stânga ? Recnoaşteţi aici o ilstrare geometrică cla ră a paradoxli divinităţii care este şi cent şi circm erinţă a lmii În acelaşi timp Universl trebie să ie nl, chiar dacă el are doă părţi na corporală şi vi zibilă şi alta invizibilă şi incorporală Cm ptem să acem ca cele doă să acă o singră igră ?
Cum ot rerezenta geometric airmaţia lui Dante otrivit căreia Cerul Cristain se ală În mintea divină Mai concret că orice obiect sar ala În el se ală de at oriunde adică retutindeni Din unct de vedere geo metric aceasta revine a a sune că sera Emireului este tangentă la sera Ceruui Cristalin În toate unctele ei simultan STELE SARE LUN ŞI PLANETE
ETELE NGEREŞTI obssan. . p
UNVERSUL VIZIBIL
EPIREUL
n igura lană ent comoditate e cee două ăţi de lume leam ăcut tangente Întrun singur unct. n igura saţiaă am indicat că Primu Mişcător e comun
9
celor două sere. Deci, imaginaţivă că această igură or mată din două părţi care, nu uitaţi, e chemată să repre zinte lumea lui Dante, în chip unitar trebuie să satisacă simultan următoarele constrângeri ( ) umea trebuie să aibă un singur cent, cel în care se aă Crea tol ei (2) sera din dreapta trebuie să o conţină pe cea din stânga sau, altel spus, Cerul Empireu trebuie să ie tangent în toate punctee supraeţei sale cu Cel Cristalin; (3) pornind din orice punct a lumii ar tre bui să se poată ajunge înapoi la el, menţinând direţia. Există o soţie geometrică unitară a aceste constrân geri ? ot ce putem spune deocamdată este că, pent a i unitar, universul descris de Dante nu poate i eu cidian, adică pan. Exegeţii lui Dante au ocoit solţia, mulţuminduse cu airmaţia că reprezentările vizuale propuse de Dan te sunt extatice, depăşesc simţurile, sunt simbolice şi aşa mai departe. A rezutat ridicoa ilustrare a Empire ului sub ormă de coroniţă, de care am pomenit. Ei bine, există o solţie geometrică vizualizabiă a u mii descrise de Dante. Ea a ost, pentru prima oară în mod coerent, în 1854 dezvoltată de către matematicia nul Bernhard Riemann, în conerinţa sa de abilitare ca docent. itlul lucrării era ber die Hypothesen die der Geometrie zu Gnde liegen Dee ipotezele cae
()
fundamentează geomet. Nu pot intra în odul de ar
guentare al tezei ui Riann E suicient să spun că Reann nea autat să ne reprezentă cu ar arăta lu ea dacă spaţiu nu ar i pan adică euclidian ci seric. Iar ideea spaţiuui seric ne perite să vizualiză în od unitar şi geoetric consistent divizata lue rezultată din descrierile ui Dante. Airaţia tare este că luea descri să de Dante nu este eucidiană. Despre ce este vorba? Iaginaţivă că a trăi întro ue ca o biă ică. Asta ar însena că spaţiul este curb. Acu să presu pune că eu aş întinde âna înainte Dacă sera luii noastre ar i oarte ică ştiţi ce sar întâpa ? Mâna ea iar atinge ceaa. a rigoare Întrun univers se ric de diensiuni suicient de reduse având adică o curbură îndeauns de are pentru ai scărpina cea a ar trebui să întind âna în aţă. Asta e vestea bună. Vestea proastă este că întro astel de ue în aţa ea sar ala ereu un o necioplit care nea prost ar sta nuai cu spatee la ine iar acesta aş i chiar eu ! Dar se ai întâpă ceva independent de aptul că spaţiul este seric ori nu. Ceea ce eu văd atunci când ă uit drept în aţă nu este o siaţie conteporană cu ine ci una care sa petrecut în trecut: iaş vedea dacă spa ţiu ar i suicient de curbat ceaa de azi diineaţă să ice nu ceaa de acu Atunci când privi cerul în
eeu. . / /. chap 3, pp 21 9292
93
stelat de deasupra noastră no n u vedem prezentul, c trecutul stualor stelare la care n utăm : orce prv re în adâncul cerulu este de apt o prvre aruncată în trecut, ş anume, cu cât ma dparte ne utăm în spa u, cu atât ma la început spre începutul tmpulu pătrundem a rgoare, lmta de vzbltate a cerulu ar trbu să e orgnea unversulu Această armae, corectă în cosmologa modernă, ne readuce medat în mnte descrerea ăcută d Dante lum văzute de el în ascensunea sa Căc Dante se îndreaptă constant spre Dumnzeu, adcă spr zvorul, spre orgnea lum : una dn descrerle posble al lum pe care Dante neo pre zntă, la care sunt sgur că ar subscre, este aceea În care Pămânul este centl une enorme sere plne, a căr cr cumernă reprezntă char orgnea tmpulu ş spau lu adcă Dumnzeu, o sngulartate matematcă în teora car ar descre acest proces Pent zca moder nă Dunezeu nu este o poteză explcatvă, dar deea că unversul este o enormă seră plnă a căre crcum ernă este o sngulartate în orgnea spaulu ş tm pulu această ormulare este perect ntelgblă ş este char una dn descrerle ştnc valde ale orme un versulu nostru Ş anume, aceasta este solua ecua lor relatvtă generale ale lu Ensten o hperseră, adcă o seră În patru dmensun, o seră a căre su
Y
praaţă ar un spaţu trdmensonal n descrerea lu Ensten, unversul este o hperseră E bne, exact ace laş lucru se poate spune despre unversul descrs de Dante E este o hperseră Iată demonstraţa Să vedem, În acest scop, cum îş reprezntă geometr o hperseră ? Sunt câteva procdee, dar ac am să mă re er numa a două dntre ele, deoarece numa acestea două sunt prezente În Dvna Comede În Cânturle XXVII ş XXVIII dn Paadu Unu este bazat pe o constc ţe care se numeşte lprea conuror" Problema la care răspunde acest procedeu este aceea de a vzuaza gur de dmensun superoare pornnd de la gur de aceaş tp, doar că de dmensun neroare Să pornm de a cerc, pentru a constru sera Construţa e sm plă Iau cercu Constesc un punct În aara lu ş unesc toate punctele crcumernţe cu acest punct Se obţne un con, strâmb, drept, obc cum vreţ. Pornnd de la aceaş cerc se reace constcţa În mod smetrc, dar pe partea opusă Se lpesc cee două conur astel rezulta te, dea ungul crcumernţe cercuu nostru. Rezul tatul reprezntă, topoogc vorbnd, o seră Ca să obţnem hpersera, trebue să pornm de la o eră Pentru comodtate, să luăm punctul undeva În n trorul sere Construcţa constă În a un toate punc tele supraeţe nteroare a sere cu punctul respectv:
MaA son an adh 3sph pp 031035
95
rezultă o seră pnă. Facem acest lucru încă o dată ş obţnem încă o seră plnă. Acum, potrvt reţete l pr conurlor" hpersera este, topologc vorbnd gura ormată dn lprea laoaltă a celor două sere plne după toate punctele supraeţe exteroare. Or ce obţ nem ? Exact gura lum u Dante la care am ajuns res pectând rguros toate descrerle lu gură ormată dn cele două sere care în desenul conecţonat de mne, ar trebut să e tangente în toate punctele supraeţelor lor, una reprezentând sera celor nouă Ce vzble, cea laltă reprezentând sera Empreulu. Această descrere a lum lu Dante e de găst în Cântul XXVIII dn Paadisul
w A Ab d M ' Petruuhnu y" t a H,so <0) pp. 6 sq: Wl Egg,o ( )" Om'e YIperes Cvaue of e M<V Como L !! p 196
Cealaltă metodă de a vzualza o hperseră este ur mătoarea Imagnaţvă cum ar dacă no am nşte ăp r bdmensonale. Am ocu pe supraaţa une supe ş cneva ar mânca dn ea. Cum a vedea eu lngura? Fnd ăpră bdmensonaă, nu pot să es să văd că cneva mă nâncă. Ce văd eu este că apare un punct momenu în care lngura pătrunde în supă apo o lne curbă care se măreşte până a dametrul maxm al lngur, după care ntersecţa lngur cu supraaţa supe se mcşorea ză ş devne arăş un punct momentul în care lngu ra se desprnde de supraaţa supe După care apare dn nou un punct ş aşa ma departe până a mşcarea n
versă. Aşa aş vedea o ngură dacă aş f bdmensonal ş aş locu În suprafaţa une supe Cum a vedea atunc o sferă dacă a f o făpră bdmensonală ? Aş vedeao freşte ca pe ntersecţa panuu În care mă găsesc cu sfera aş vedea un punct a Începul ş la sfârştul ntersecţe cu planul meu; ş un cerc de rază varabă care creşte până a dmensunea cerculu ecuator al sfere ş care apo descreşte În exact etapee ş proporţe În care a crescut Cum aş vedea o hpersferă fnd ceea ce sunt adcă o făptură trdmensonală? Ar trebu să ntersectez hpersfera cu lumea trdmensonaă În care exst cu spaţul eucdantrdmensona. Cum ar arăta acest luc ? Să pornm de a ecuaţa sfere de rază R suma celor tre dmensun x y z ale spaţuu eucldan este egaă cu pătra raze : x + y + = R Prn generalzaresmplă dacă ma ntroduc o dmensune fe aceasta w vo obţne ecuaţa hpersfere de rază R: x y + + w = R Ca să ntersectez această hpersferă pe care nu pot so vzuazez cu lumea mea trdmensonală În care ştu să văd fac dntruna dntre dmensun un paramet fix: o îngheţ. Fe acest paramet w = w Ecuaţa fguri pe care am obţnuto ntersectând hpersfera cu spaţu meu trdmensonal are ecuaţa x y = Rw• Or aceasta este ecuaţa une sfere a căre rază la pă
97
h \\ P 033
JX
trat este = R . Dnamc, ntersecţa arază ast e : când = ±R, atunc ntersecţa hpersere cu lu mea mea este un punct; când creşte de a R la 0 ceea ce ăd este o seră a căre rază creşte de la zero până a +R; când creşte de a O la +R, ceea ce ăd este o seră a căre rază descreşte de a R până a zero Or, ce aem ac ? Reprezentaţă, ă rog, umea descrsă de Dante ca pe o succesune de sere; parametrul care în exempul nost era este, a Dante, teza de reoluţe. Acum, dacă ndexăm serele u Dante după paramet strct crescător ae tezelor de reoluţe, atunc ceea ce obţnem este o succesune de sere dentcă succesun pe care am obţnuto dn nterseţa hperse re cu spaţu nostru trdmensona. Uraşa hperse ră care este unersu dantesc se ntersectează cu lumea noastră trdmensonală sub orma succesun unor se re, de a aceea a un, care are raza cea ma mcă ş teza de reolţe cea ma mcă, până a aceea a sere Seramor, a îngerlor ce ma ardenţ, care se ală la cea ma mcă dstanţă' de Dumnezeu ş care se resc cu cea ma mare teză. Orcât de stranu ar suna, cea ce nea descrs cu o extremă mnuţe ş precze Dante au ost două modur compementare de a înţelege ş const orma comple
tă a unversuu pe care î numm dantesc dar care ar trebu numt unversu creştn pur ş smpu Pe de o parte Dante a descrs cum arată ceea ce no putem vedea dn totatatea unversuu creştn atunc când acesta e proectat în spaţu trdmensona pan n care ne mşcăm no, murtor. Este char această gură deja amară dumneavoastră desăşurată însă în ordnea crescătoare ş apo descrescătoare a mărm sereor, cu punctu de nexune a trecerea de a cee văzute a cee nevăzute (a doua cezură cosmoogcă), păstrând mereu crescătoare vteza de revouţe. Pe de ată parte, Dante a descrs cum anume trebue consttă orma competă a unversuu creştn, pornnd de a vzuazăre sae parţae cee două sere pe care e separă a doua cezură cosmoogcă între cee văzute ş cee nevăzute. Este gura pe care o aveţ a pagna 91 (sau în pan a pagna 87) pent care ap că Prmu Mşcător este comun înseamnă că cee două sere trebue gândte ca tangente în ecare punct a supraeţe or. a întrebarea cum arăta cu adevărat umea u Dan te, răspunsu este o hperseră. Probab, ca ş a noastră, deş nu pretnd că hpersera u Dante ar exact aceaş uc cu souţa a ecuaţe u Ensten sau ar rros compatbă teoa uu. Vă nvt doar să medtaţ a provocarea că Dante un medeva, a put
99
desce o hpeseă, ca soue la poblema cosmologc a teooge ceştne, conntate cu astonoma geacă Nu susn, pe de ată pate, că Dante a avut a cultăle de geometu ale lu Benhad Remann o c el şta că vobeşte de o hpeseă Deloc ! El nu a ştu că desce o hpeseă, da în onesttatea, ntelgena ş genaa lu capactate de vzuazae, ceea ce a ăcut, spe cnstea u ş noocu nost, a ost să nă seama atât de constângee teoogce ale ceştnsmuu (cezue cos mologce; atbutee paadoxale ae dvntă; pncpu smete ceae; nvesunle a schmbaea de planu etc.), cât ş de magnea unvesuu sec mpusă de as tonoma matematcă a geclo Aşa cum, dn păcate, ustato să, Mcheangeo Cactan, esegang ş ce al ştnc', nu au putut să acă, deoaece au nut seama numa de oma cosmosulu gec ş au gnoat ss tematc constângee unvesuu ceştn. Ognaltatea u Dante a âşnt dn nteseca ceo două constânge. De o pate, ea unvesul aşa cum î gândseă ştn c gec, de ata, decupajele cosmoogce ş epstemo ogce ale adevăratei ontolog, aşa cum usese gândtă aceasta de teoog ceştn Ţnând seama de aceste două constânge, nu p să a un unves schzod ca acesta unu centat pe Pământ ş unul centat pe Dumnezeu. Nu mege !
n ond, Dante e oae clar când spune că Cel Empreu e conţne de apt pe toate ceelalte ş că în cen t lum se aă în mod absolut Dumnezeu, pent că în cent um nu se poate aa Davoul. No nu trăm întro ume davolocentrcă, c întruna pround teocentrcă. umea atârnă de Dumnezeu nu numa prn aptul că a ost cândva creată de El, c ş prn aptu că ără susţnerea lu necontentă orce exstenţă ar ntra în neant, în orce moment Dacă ţnem seama de aceste constrânger cădem peste o descrere a lum care este de apt nterseţa une hpersere cu spaţu trdmen sonal în care trăm. Acest uc înseamnă că, mergând până la capăt cu cunoştnţele pe care le avem, unversu creştn medeva trebue să e o hperseră care are în centl e absolut orgnea creaţe.
R sse pp 899; Eito ae Hsphes a eCuauoe Meeva Cosos
n încheere vreau să aduc un omagu aceora care sunt deopotrvă ş ntegenţ ş oneşt, Dante nu era nu ma ntegent sau gena era ş extraordnar de onest E nu enta' lucrurle ca să e scoată' cumva. Char dacă nu le înţelegea, ţnea seama de constrângere în a căror certtudne credea în mod raţona. Numa aşa sa putut obţne această mnune pe care a produso în Paradisul
01
A l doea lucru p e care vreau s ă v spun Umbeo Eco a armat cândva că postertatea lu Dante este destu de cudată, întcât toată lumea preţueşte în mod absout Infeul cu moderaţe Pugatoiul ş aproape deloc Paadul aceasta este ş partea cea ma puţn cttă dn capodopera dantescă. a întrebarea de ce este a Eco a răspuns cu obseaţa sagace că no trăm Întro lume care a păstrat toate codure nernulu, ceea ce expcă de ce putem oarte bne prcepe toate emoţe umor nernae, dar care, pentru că a perdut codure paradsuu, nu ma poate prcepe emoţle paradzace ş dn această cauză Paadul ne apare ca nd descărnat, plctstor ş rotnduse în gol Este pround als Paadul este realmente cea ma rumoasă parte dn Divina Comedie Freşte, pentru asta trebue să a emoţe propr aspraţor paradzace, adcă să posez smţur paradzace No, preţund doar excelenţa Infeului dovedm de apt că ma posedăm în chp resc numa o senzoratate nernaă A trelea luc este un eogu pe care vreau să îl aduc lum medevale ş cee a u Dante Era o lume ce avea de rezovat o problemă pe care no modern am Înătu rato. E aveau de reconclat o magne ştnţcă a um, care era greacă, păgână ş materalstă, cu o exgenţă absolută, care venea dn certtudnea Reveaţe Pentru
!
medievai existau şi Raţiunea şi Reveaţia şi umea sim ţurior şi Dumnezeu. Existau şi partea de ume centra tă pe Pământ şi partea de ume centrată pe Dumnezeu, şi văzutee şi nevăzutee Nu e era uşor să conciieze aces te umi dar trăiau în această tensiune şi parte din ei itatea extraordinară a cuturii medievae vine din aptu că au reuşit să trăiască această tensiune a o atitudine inteecaă care nouă, oameni care am optat numai pen tru partea din stânga imaginii, ne scapă aproape în În tregime. Noi am înăturat compet partea din dreapta a umii şi, de aceea, suntem capabii numai de creativi tatea văzuteor, iind aproape compet ipsiţi de sursa de creativitate a nevăzuteor răim amputaţi. uaţi aminte! de când trăim doar cu văzutee, ochii Beatrcei sau închs. De care ochi ne vom mai putea agăţa privirea ? n ce privire ne vom mai putea ancora ?
Cititorilor mei D susl acsti nfn
Sunt încă dn lceu un cttor de Dante. raducerea Ee Boeru ş comentarle lu Alexandru Duţu ş tus Pârvulescu mau ost, împreună, prmul însoţtor în lumea Divini Comdii Personaul lu a ntrgat în multe elur. Ma ntrgat în prmul rând prn pu terea magnlor lu, ş în această prvnţă, am găst în . Elot argumentele. n al dolea rând, cum observa Montherlant, Dante este un excelent proesor de ds preţ pent ceea ce mertă dspreţ ş un demn de încredere nstgator la respect ş admraţe, pent ceea ce mertă respect ş admraţe. n rest, este total lpst de complezenţă. Ş, luc care ma cucert medat la el, este un autor care nu ace cu ochul galere. a el nu veţ găs ncodată umorul ca alb pent laştate
05
în amee sensur: moraă ş cogntvă Are o attudne moraă care îţ tae respraţa; rdcă totul a înăţmea u, care e mare. Feul în care vorbeşte despre umea pe care o descre este smutan un act de vaorzare ş de condamnare. El nu e neutru. Ceea ce îm pace. n plus, ma ntrgat creştnsmul lu, care se putea nstala în provdenţă bcundu pe pap ş făcând de batjocu ră nsttuţa storcă a bserc. Ma Învăţat să dsocez duhu de teră. oate acestea, ş încă atele (cum ar f muzcatatea înlsuror sae), mau făcut să devn un mpentent cttor de Dante. a Începutu anor '90, Întruna dn lecture mele curente dn Divina Comdi mam dat seama că lustraţle u Cactan a Cânturil XXVII ş XXVIII sunt compet greşte. Aşa sa produs declcul. Soţa mea şte că atunc am ntrat Întro febrltate care ma ţnut treaz ma multe nopţ, tot desenând, calculând, constrund ş comparând pasajele între ele. Mam convocat preten ce ma statornc, pe Dragoş Marnescu În prmu rând, ş eam prezentat întro seară, pentru mne famoasă, rezutatee a care ajunsesem aasem cum ară ta cu adevărat umea u Dante. Nu ştam atunc că e o hpersferă, dar ajunsesem la modelul paradoxa pe care v am povestt în această confernţă, conform cărua cee două sfere trebue să fe neapărat tangente în toa
te punctele lor Am zis că aşa trebuie să arate umea ui Dante. Am început apoi să citesc reativitate generaă. Am avut o bursă de o ună de zile a Biblioteca faimosului Instiut Warburg din Londra, care, dacă antisemitismul nu ajungea la putere În Germania, ar fi trebuit să fie În continuare la Hamburg, unde Aby Warburg a adunato pentru prima dată. Este o bibiotecă formidabilă, care nu a fost acătuită pe criteriul unităţii de discipină aca demică ci a pasiunii tatonante a cercetării libere şi a descoperirii orientate serendipic. Există acoo un raft Întreg unde se afă numai cosmologie dantescă, din toate perspectivele, inclusiv cea ocultă ori divinatorie. Am Început să citesc acele cări Ce am descoperit ma Întristat, pe de o parte, dar ma şi bucurat ntristarea a venit din fapu că existau deja, la acea dată, trei autori care au căzut pe chestiunea care crezusem este a mea. Ma bucurat să văd că sunt confirmat În ceea ce am găsit şi că aţii au Îneles mai bine lucrile peste care căzusem. Primu autor este un matematician pe care îl chea mă Mark Peterson şi care a publicat, În 979, În Amecan Joual ofPhysics, o scuă şi concisă comunicare, aşa cum Îi stă bine unui sentt, Dante and the 3spe re", În care demonstrează iretabi că universul lui Dan te nu este eucidian şi că, În mod precis, este o hipersferă.
107
Articolul lui Peterson a fost probabil privit de colegii lui fizicieni de la Amberst College (Massachusetts) ca o bizarerie, dar a fost luat n serios de un alt matematician, Robe Osserman, care a publicat, n 99 o deectabil cae, care se numeşte The Poet ofthe Universe A Mathematl Elotion ofthe Cosmos n care pleac de la acea extraordinar imagine a totalitii lumii vizibile' pe care a furnizato msurtorile efectuate de satelitul COBE, şi care a fost publicat n 992 n care vedea o dovad a faptului c universul n care trim este de fapt sferic. Al treilea autor se numeşte William Eggington, este profesor la Stanford şi a publicat n 999 un lung eseu n care, pornind de la demonstraia lui Mark Peterson, a ncercat s rspund la ntrebarea: cum a putut ante s ajung la o descriere vizual atât de corect a unui luc pe care nu putea s neleag matematic Rspunsul lui este cel cu care n fond miam ncheiat conferina nainte s v spun luai aminte" : fapl c medievalii erau obişnuii s triasc n tensiune. Problema teologicopolitic n car triau, ntre Pap şi Imperiu sau ntre lumea lui umnezeu şi cea a lumii sublunare, era pent ei deopotriv insolubil şi real adic nu admitea s fie tranşat Poate ar fi vt so tranşeze, dar nu au ştiut cum Când omul european a tranşato, a fcuto
QX
n favoarea m seclare ş aşa a Încept modern tatea. prn rmare n avea soa smpă pe care a nventato mode: pnem în paranteză aceste ches tn char dacă credem în ele e evacăm în dearaa prvată ş mergem ma departe ca ş când n ar f. g gngton are această poteză: Dante a ptt să facă de screrea mtoare pe care a făcto pentr că era o mnte deprnsă să gândească smltan în sspendare ş conservând tensnea polarele contradctor şta să le nă în tensne fără să le scape dn frâ. nterpre tarea l ggngton este ş n este corectă pentr că asolt to oamen remarca dn rl l Dante ş dpă el era spş aceaş regm de tensne ş n a căzt deoc pe această descrere a lm nc măcar copeştorl Toma dAqno n gen ncompara. Proal însă că tree să dăm genl poetc care a fost Dante ceea ce nma e a avt împrenă c for mdaa onesttate nteectaă cărea î adc acm ncă o dată omag. n încheere aş dor să mlmesc câtoa oamen mmesc Mrcea Mhăeş pent că fără încăpă ânarea l de a transforma în fapte plce fragmente e noastre de conversae de nteres ctral nmc n ar
09
i ost pus pe âtie Titu, Ocii Bearicei, este a ui Le muumesc Pauei Apeutesei şi lui Silviu Hotăan, pentu că făă inteigena şi geneozitatea lo Confeinee Micosoft nu a fi eistat, ia eu nu aş fi at pi leju să povestesc despe Dante ceo cae au venit să mă ascute Ancăi Dumitu, i mulumesc pentu devota mentul, ştiina de cate, supleea şi delicateea cu cae a ngijit, edactat, coectat şi competat manuscisu aces tei confeine Soiei mee şi pietenio noşti, Mona şi Ale Oancea, e mulumesc pentu pasiunea cu cae, mpeună, am ncecat să picepem pe Dante Toate opeee ui Dante, nsoite de comentaii standad şi beneficiind de aciziiile ediiio citice anteoae, sunt dispobile n ediii accesibie o Eg, Dante, Te le ope Divina Commed Via Nova Rime Convivio De vlgari eloqen Monarch Egloghe Epsole Qesio de acqa e de erra, ntoduzione
di tao Bozi, Commenti a cua di Giovanni Faani, Nicola Maggi, e Silvio Zennao (Roma: Gandi Tes cabii Economici Newton, Mammut , 1993 ; 1 997) Pe ntenet, siteuie dedicate lui Dante oi pobemeo danteşti sunt nenumăate Caitatea o e vaiabilă, da bucuia de a descopei lucui de calitate, neştiu te, egalează stădania de a da deopate buienie Dea
110
lungul tmpuu studl dantşt au dvnt o ndustr ar în norma bblograf dantscă nc spcaşt nu s ma dscurcă D xmplu în dscul cu un dantolog tan am rmarcat amuzat că nu pra ma xstă gnraşt' în Dant: fcar sa spcalzat p anumt prun dn opra acstua astfl încât într spcalşt serioşi nu ma st posblă o dscu într profsonşt a Infeului ş studoş a Paradului. Tă tura dscpnară a încput să dsc însuş corpul Divinei Comedii, ca c marchază cu prcz gora ş mzrl dvzun munc ntctua Tot acst fort d cunoaştr st adunat laoată în două magnfc nccopd ş un dconar: Encicoped dantesca, a cura d Umbrto osco 5 volum da a doua rvăzută Roma Isttuto da ncclopda Italana 1984 The Dante encoped, d. Rchard anng Nw York ondon Garland 2000; ş nu în ultmu rând mnunata lucrar A dictiona of prope names and notable mattes in the works ofDante, d Pagt Toynb (rvăzută d Charls S. Sngton Oxford Clarndon Prss 1 968) Inspctara îndrăgosttă a acs tor tr monumnt al d ş sroztă omnşt st o încântar ma prsus d fr. matoruu prn urmar studl dantşt î sunt dschs nu ca o se/va oscura, c ca o luxurantă grădnă bn întrnută
11
clară şi luminoasă. Alături de aceste grădini magistrale se afă fireşte numeroasele poteci ale iubirii dezin teresate deschise în desişu dantesc de amatorii dotai cu fer şi uneori cu geniu Pe ambele le poseda Ossip Mandelstam care nea dăit un superb Enttn su Dant (traduit du sse par Louis Mainez Lausanne: ditions Âge dHomme 977) ; o astfel de lucrare reprezintă cel mai sigur accs la încântarea din Dante zonă care din păcate se află în discreditul specialişti lor. Cel mai important lucru este să îl citim pe Dante şi să învăăm să ne lăsăm fermecai de geniul lui. Cine se simte îmbătat de versurile ui la îneles chiar dacă aceluia îi rămân încă necunoscute referinele pe care de fapt şi în fond numai cei mai profunzi cunoscători le pot cu adevărat dezlega şi pricepe Nu pot încheia fără un cuvânt de gratitudine faă de regretatul Alexand Duu: am crescut în Dante prin comentariile lui în mult mai mare măsură decât prin ale altora De unde ne priveşte acum să ştie că lucrările sale sunt iubite şi cercetate Conferina Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante " a fost inută în cadrul Conferinelor Microsoft pe data de 2 aprilie 2004 la Muzeul Ţării Crişurilor din Orad Sala Tonitza. Transcrierea revăzută a fost publicată
prn gra lu Mrcea Mhăeş ş a Adrane Babe, în tre numere consecutve dn revsta Ozont: 7 (462) 20 ue 2004 pp. 720 nr ( 463) 20 august 2004 pp. 620 nr. 9 ( 464) 20 septembre 2004 pp 69 n lmba română Dante este tradus ntegral. D NTE AUGHIERI, Divina comedie traducere de George Coşbuc, ede îngrjtă ş comentată de Ram ro O, 3 volume, Bucureşt, Caea Românească Infeu [925] Purgatoriu [927] Paradisu [932]. Traducerea u Coşbuc a ost republcată cu comenta rle u Alexandru Duu în: George Coşbuc, Opere aese ede crtcă de Gh. Chvu, Bucureşt, Edtura Mnerva, vo. 7 95] vo [9]. DNTE ALIGHIERI, Purgatoriu tradus de Alexan dru Marcu, lustrat de Mac Constantnescu, edtat de Scrsul Românesc, Craova, [ 933] Paradisu [934] Infeu [935]. DNTE ALiGHIERI, Dina comeie în româneşte de Ea Boeru, note ş comentar de Aexand Duu ş Ttus Pâuescu, Edtura pent teratură, 965. D AUGHIERI, Opere minore (Vaa nouă, Rme, Ospău, Despre arta cuvântuu în mba vulgară, Mo narha, Scrsor, Ecoge, ntrebare despre apă ş pământ),
3
traduceri de Francisca Băltăceanu, Titus Bărbuescu, Oana Busuioceanu, Virgil Cândea, Petru Creia, Ştefan Aug Doinaş, Sandu Mihai Lăzărescu, Elena Nasta, Ro mulus Vupescu comentarii de Oana Busuioceanu, Vir gil Cândea, Ştefan Augustin Doinaş, Alexand Duu; introducere, tabel cronoogic şi note introductive de Virgil Cândea, Bucureşti, Editura Univers, 97. George OŞBC Comenariu la » Divina comedie vo. , text stabilit, tradus şi studiu introductiv de Ale xand Duu, vo. II, text stabilit, traducere şi studiu in troductiv de Tis Pâlescu, Bucureşti, Edira pent literatură, 963 ; vo. , 965. Comentariile ui Coşbuc au fost republicate, cu o importantă prefaă de Aexan dru Duu, În G Coşbuc, Opere alese ediie critică de Gh. Chivu, vo 9 Bucureşti, Editura Minerva, 999. Ate lucrări citate: Edwin A. ABBO Flalland A Romane ofMan Dimensions (884) New York, Dover Publications, INC, 992. Giorgio AGMBEN Sane La parola e fanasma nel culura occidenale Einaudi, 977. A. E. CONSKY Boicel� Divina Comedie Bucu reşti, Editura Meridiane, Cabinel de stampe, 977
4
Giroamo ENIVIENI, Dlogo di Antonio Manett� ittadino orentino ra al sito forma et misure delo infeo di Dante Alighieri 506
Mar T. B, Mar Ackwoh Evershed ne Orr ( 867949), solar phsicist and Dante schoar joul of Astronomial Hsto and Heritage vo. (June 998), pp. 4559. Hen ORBIN, "Mundus iagina ou L'imaginaire et 'imagina", în Cahiers intationaux de symbolme N. 6, 964. Hen OIN, Co tuel et t leste ran mazden lran shîite Pa ditions Buchett/Chaste, 979. A. C. C The Hto ofSnem Auguse to Galeo vo. , New York, Dover Publications, NC., 995. Ioan Pet LIN, Sstem and Histor , nog nita (990), pp. 67. Dante Illustrations and Notes The lustrations b Phoebe Anna Traquair. The Notes b John Sutherand Back. Edinburgh, Pvate Pnted, T.&.A. Constabe, 890. 8vo, xcv 84pp 2 iustrations, frontispiece, decorated initial etters b Phoebe Anna Traquair.
5
. L E. D R A Hto ofAtronomyfm Thales to Kler New York Doer Pulicaions NC. 1953 Pierre DHM, Le Systme du Monde Hstoire des doctres cosmologiques de Platon Copeic 10 o lume Paris Hermann 19131959. William E On Dane Hyperspheres and he Cuaure of he Medieal Cosmos" Joual of the Hito of Idea (2) April 1 999 pp. 1 95216. T. S. LIOT, Eseu raducere de Pe Creia Bucu reşi Ediura Uniers 1 97. Aram M. FRNKIN, Le origine de thologie ngative de Parmnide Plotin Exrai de la Reisa Clasică" ome ( 193) Bucureşi Moniol Oficial mprimeria Naională 1 93. Pier Francesco IMBLLR, De[ sito frma & misre d In di Dnte Firnze per Nri Dor ela 15. Edward RNT, Planet Sta & Orb The Me dieval Cosmos 68 Camridge Uniersiy Press 199. Roer LIN, Forma şi inteligibilul Seri dere Renaştere şi a mod o. Bucureşi Edira Me ridiane 1977.
116
La matr d Divina Commd di Dant Aihiri dichrata in VI tavo da Micheangeo Cactani, Roma, MDCCC foio. Deef GWI, Bhad Rimann 86866: tuing points in th concption of mathmatics, trans
lated b Abe Shenitzer, Birkhauser, 1999 Hans ISGNG, Dant und das chritich Wtbild, mit 1 0 Tafen und 6 Abbidungen im Text, Wei mar, Hermann Bhlaus Nachf, 191 MichelPierre lRNR, L Mond ds hs gns t triomph d'un rprsntation cosmiqu, vo. , Paris, Les Belles Letres, 1 996 Kathrn INSKOOG, Spring In Purgator: Dante, Botticei, C S. ewis, and A ost Masterpiece, Thomas L, Ls s sts ns {univ d Saint Thomas d'Aquin, Louvain, Pubications Universitaires, 1963 GBR, Th Exact Scincs in Antiqui,
2 edition, New York, Dover Pubications, C 1969 Thomas 'OGHLIN, Aquae super caelos (Gen. 1 :67) The First Faith Science Debate în Mitown Studis (1992), pp. 9211
117
Robert SSRMN, Poet o the Univese A Ma thematical Eloation ofthe Cosmos, Phoenix, 1996 Mark . TRSON, Dae and the 3sphere , Ameican Joual ofPhysics, (12), ecember 1979, pp. 1031 1 035. Dionisie PSO-AROPGITL, Ieah ceeasc Ieah bieceasc traducere şi studiu introductiv de Cicerone Iordăchescu, postfaă de Ştefan foroaei, Iaşi, Institutul European, 1994. Helen ONIT MY, Science and Technoogy at Chartres: The Case of the Supraceestia Waters" în The Bitish oualfo the Histo ofSence (36), 1997, pp 226236. D. S. LLC-RILL, The Geek Patt V ofNatu, Manchter, Mchter Unveity Prs, 1968. Margaret RTHIM, The Peay Gates of Cybespace A Histo ofSpacefom Dante to the Inteet,
Virago Press, 2000. Frances . TS, The Hermetic Tradition in Renaissance Science", în: Chares S. Singleton (ed.), At, Science and Hto in the Renaissance, Batimore and London, The Johns Hopkins Press, 1968 (2nd printing 1970).
118
