Gramatica limbii române Mihaela Gheorghe

Gramatica limbii române Conf. univ. dr. MIHAELA GHEORGHE Universitatea ³Transilvania´ Braov

GRAMATICA LIMBII ROMÂNE

Editura Academiei Române, Bucureti, 2005

GALR, 2005 

o descriere actualizat sub dou aspecte:  ±

evoluia limbii

 ±

evoluia cercetrii gramaticale

GRAMATICA CUVÂNTULUI GRAMATICA I GRAMATICA ENUNULUI 

structura gramatical gramatical a limbii române actuale  între sistem i discurs.



unitile de baz ale limbii:  ±

CUVÂNTUL

 ±

ENUNUL

Volumul I ± CUVÂNTUL           

Unitile limbii Clase de cuvinte Substantivul Adjectivul Pronumele Numeralul Verbul Adverbul Prepoziia Conjuncia Interjecia

clasificar clasi ficarea ea de ansamblu ansamblu a cuvintelor  cuvintelor  



clasele lexico-gramatical lexico-gramaticale e  ± prile de vorbire clasele semantico-funcio semantico-funcionale nale  ± cantitative  ± determinani   ± proforme  ± substitute  ± deictice  ± anaforice  ± conectori   ± jonctive

Prile de vorbire   posib posibili ilit til ilee com combin binato atorii  rii  ale



unitilor lexicale au caracter  clasificator mai general

uniti lexicale prototipice 





pre rezen zena a tut tuturo uror  r  parti articula cularit ritilo ilorr gramat gramatica icale le specifice; comportamentul morfologic se subordoneaz

celui sintactic; dintre particularitile flexionare, unele au un caracter mai general i, im plicit, mai relevant ca specificitate:  ±  ±

substantivul : asocierea cu articolul verbul : flexiune în ra port cu timpul

Clasele semantico-funcionale 

se

delimi mitteaz

perspectiva

clase

ete terrogene

clasificrii în pri de vorbire

din

Clasa lexico-gramatical a numeralului  

clas Ädeschis´ cuvinte i grupri de cuvinte cu particulariti gramaticale profund diferite:  ±  ±  ±

cuvinte monomorfematice: trei, patru etc. cuvinte analizabile la nivel morfematic: zece, mie etc. asocieri complexe: dou miliarde trei sute cincizeci i cinci  de milioane milioane patru sute de mii o sut patruzeci i ase



articularitate te comun: particularita  ± fac parte dintr-o serie semantic strict organizat:  

unu < doi  trei tr ei > do doii > un unu u

Eterogenitatea gramatical a numeralului 

flexionar invariabile (trei, patru, «, nou)



cu flexiune de gen, dar invariabile sub aspectul numrului (unu, doi )



cu gen fix (feminin sau neutru) (mie, milion )



cu forme distincte de singular i plural (zece, sut, mie, milion, miliard )



flexiune analitic: valoarea a dou milioane, Trimite la trei dintre ei...



indiferen la categoria determinrii



impun plural substantivului cu care se asociaz (cu exce pia lui unu)

Valori morfologice 

Adjective  ±



Pronume  ±



 pomi , dou case doi  pomi  Din lista de articole indicate a citit dou.

Substantive  ±

 patru . Doi ori doi fac  patru 

Clasa cantitativelor  

uniti lingvistice a cror semnificaie im plic informaiiii de Äevaluare cantitativ´ informa  ±  ±  ±  ±  ±  ±

numr  cantitate dimensiune extindere intensitate durat

informaia cantitativ la nivel lexical   

numerale substantive  ±  ±



dublu, triplu, enorm, aproximativ, cam, prea etc.

grupri grup ri locu locuionale ionale  ±



mult, puin

adje ad ject ctiv ivee i ad adve verb rbee  ±



dar 

pron pr onum umee i ad adje ject ctiv ivee ne nede defi fini nite te  ±



pereche, duzin (au o component numeric Äpunctual´) grup, popor, cârd, mulime (componen multltiipl, nedeterminat)

de mii de ori , cât frunz, cât iarb

verbe  ±

a înzeci, a înmuli, a diminua, a mri, a agrava, a crete, a scurta etc.

Clasa determinanilor  

elemente substantivul

ale din

limbii zona

care

transfer

abstract

a

denominrii în dome menniul substanial al referinei.

integratori enuniativi     

articolul (encliti (encliticc i proclitic ) adjectivele pronominale numeralele adjective de origine adverbial  ±



aa / asemenea [om]

grupri locuionale  ±

astfel de

Categoria determinanilor - clas gramatical neomogen 



Copac ul a ul a crescut repede.



 Acest copac  Acest  copac a crescut repede. 







Nite copii s-au rtcit 

 Ali copii  Ali  copii s-au rtcit 

Un copac a crescut repede. 

Trei copii Trei  copii s-au rtcit 



Câiva copii s-au rtcit.

 Alt copac  Alt  copac a crescut repede.

Cellalt copac Cellalt  copac a cresc crescut ut repede. repede.

ntegrarea în enun - funcie specific I ntegrarea

determinanilor  

prin

precizarea domeniului  su de referin,

substantivul se coreleaz cu referentul im plicat  în comunicare

(1)

determinani aparinând clasei  cantitativelor 

 ±

introduc în grupul nominal o inform informaie aie cantitativ cantitativ  ± nedefini nedefinit t sau numeric: 

ex.: muli  muli copii, copii, trei  trei copii  copii 

2)

determinani care presupun referirea la cadrul situaional al comunicrii:

 ±

demonstrative: acest (a), acel (a)

 ±

interogative: ce / care [carte]?

(3)

determinani care evoc, prin asemnare sau difereniere, o calitate: 

explicit exprimat în text printr-un termen exterior grupului sau deductibil din situaia de comunicare  ±

aa, astfel / altfel de

(4) numerale ordinale 

al doilea, a treia etc.

Articolul - morfem gramatical  expresie a categoriei determinrii  



modalitatea (gramatical)

afixal de integrare

enuniativ domeniul semantic aco perit de articol: sistem închis de opoziii   ±

determinat definit (enclitic)  / nedeterminat  (art. Ø) 

 ±

biat

/

determinat definit / determinat nedefinit (proclitic) 

 ±

biatull biatu biatull biatu

/

un biat

determinat nedefinit / nedeterminat  

un biat

 /

biat

Clasa proformelor   



depind referenial de context; îi precizeaz referentul prin stabilirea unui raport anaforic  (ma maii rar  cataforic ) cu alt component al comunicrii; c omunicrii; substitut al altor termeni, cuvinte, gru puri de cuvinte, propoziii.

Proforme 

 pronume 



 proforme adjectivale 



ilmul a fost grozav. Nu am mai vzut de mult un F ilmul  asemenea / aa film.

 proforme adverbiale 



ale erg rgat at,, unii  au ob obo osi sit, t, alii  nu, trei  au ren enun una at  t  C opiii  opiii  au al imediat.

A ple lec cat la coal, de acolo la bi bibl blio iote tec c., ., În timpul verii  e cald ld,, atunci se si sim mte bi bine ne., ., Aaz-te p  pe e sc scau aun. n. St Stai  ai aa.

 profraze 

S -ar -ar prea c s-au îneles. Asta nu pot s cred.

Clasa substitutelor  

completeaz informaia referenial prin raportare la un alt component al comunicrii;  ±



trstur comun clasei substitutelor  i proformelor , dar i  pronumelor 

nu sunt substitute: substitute :  ±

pronumele personale de persoana întâi i a doua 

 ±

au sem semni nific fica aie ie di dire rect ct depend endent ent de situ situai aiaa de com comuni unicare care,, (identificarea deictic a unui protagonist al Äevenimentului´ relatat cu locutorul / alocutorul)

unele pronume nepersonale 

utiliz lizar are e ge gene neri ric: c: interogativele cine, ce, negativele nimeni , cu uti nimic , nehotrâtele fiecare, oricine etc.

Categoria deicticelor  



unitile limbii care im plic sau sunt im plicate nemijlocit în situaia de comunicare; punctul central al cadrului:  ±  ±  ±

locutorul (poziie privilegiat) destinatarul mesajului momentul enunrii 

Clasa jonctivelor  

delimitat funcional prin capacitatea componentelor  relaii ii în limi limitele tele enun enunulu ului: i: de a stabili rela  ±  ±  ±  ±



între cuvinte la nivelul grupului de cuvinte între grupuri de cuvinte la nivelul propoziiei între cuvinte, grupuri de cuvinte i propoziii la nivelul frazei

tradiional:  ±  ±

prepoziii i conjuncii adjective i adverbe relative

Clasa conectorilor   

interfereaz cu interfereaz c u clasa jonctivelor  conectorii - conjuncii i adverbe - organizeaz textul propoziii,  ± asigur relaiile dintre uniti comunicative sintactic independente (uneori superioare enunului );  ± as asig igur ur co coer eren ena a unu unuii an ansa samb mblu lu co comun munica icatitivv de dimensiuni diverse;  ± asigur corelarea frastic i transfrastic a componentelor la nivelul textului .

Conectori i jonctive jonctive 





O s duc lucrurile pân la capt oricât de

greu ar fi. C hiar hiar dac nu merit. aut omul potrivit, inteligent, informat, cu C aut experien. C are are e aa de greu de gsit. Lucreaz de ani întregi la aceast problem. C u  u o perseveren de nezdruncinat .

Conjunc Conj uncii ii - cone conector ctor tra transfr nsfrasti asticc 

or  exclusiv la nivel transfrastic  ± asociaz uniti textuale dincolo de cadrul enunului ali conectori transfrastici: adverbe i gru pri diverse  ± dimpotriv, oricum, totui, în primul rând, de asemeni , de altfel , ca atare, tot astfel  core co rel lri ri tra rannsf sfra rast stic icee cu co core ress pondent la nivel  ±





sintactic:  ±

enumerarea, opoziia, echivalarea i (copulativ i adversativ), apoziionarea

coordonarea

pri de vorbire / clase de cuvinte 

pri de vorbire  ±



organizare du p particularitile gramaticale ale unitilor lexicale ale limbii.

clase de cuvinte  ±  ±

mijloace lingvistice eterogene, la diverse niveluri ale sistemului (lexical sau gramatical ); grupate dup par  particul ticularit ariti i func funcion ionale ale comune.

Volum Vo lumul ul al al II-le II-leaa - EN ENUN UNU UL L rganiza izarea rea  ± Organ

structu stru cturalral-ier ierarh arhic ic  structural i perspectiva funcional-sintactic rgani niza zare rea a di disc scurs ursiv iv   ± Orga perspectiva discursiv- pragmatic

        

   

Enunul Grupuri sintactice (GV, GN, GAj, GAv, GInterj, GPrep) Construcii sintactice Predicatul Numele predicativ Complementul predicativ al obiectului Predicativul suplimentar  Subiectul Complementul direct, secundar, indirect, prepoziional, de agent, posesiv, comparativ Circumstanialele Atributul Apoziia Aspecte ale construciei discursului

Grupurile sintactice 



nu dubleaz informaia din ca pitolele dedicate descrierii prilor de vorbire cores punztoare fiecrui centru de gru p se descriu  ±  ±  ±

disponibilit onibilitile ile lor combinatorii; structura de determinativi selectai; compatibilitile i incom patibilitile dintre acetia.

construciile sintactice 

se extinde descrierea la ti pare sintactice incluse tradiional în descrierea diatezei  ± tipuri de circumstaniale  ± modaliti de subordonare la nivelul frazei.  ±

Construciile pasive i impersonale  

prezentare prin raportare la construcia activ mai multe aspecte decât simpla opoziie formal:  ± ti tipa paru rull pa pasi sivv i cel impersonal se deosebesc de cel activ mai ales printr-o organizare sintactic part rtic icuula larr i prin componentul diferit  spre care se orienteaz interesul comunicativ.  ± pas pasiv ivul ul pro protot totipi ipicc (marcat cu operatorul pasiv a fi)  ±  ±  ±

pasivul-reflexiv pasivul lexical sau cu marc zero (participii sau supine provenind de la verbe tranzitive). diatez dia tezaa imp impers ersona onal l 

construcii cu centru verbal care dobândete contextual trstura impersonal, deosebit de verbele inerent im personale.

construcii reflexive i reciproce 

o sintez a variatelor ipostaze în care funcioneaz reflexivul în român:  ±  ±



utilizarea sintactic a cliticului reflexiv utilizarea nonsintactic a cliticului reflexiv

distincia:  ±  ±

verbe obligatoriu reflexive verbe contextual reflexive

Construciile cauzative sau factitive  

tip special de construcii c onstrucii verbale trsturi definitorii:  ±

rolurile semantice ale celor doi actani pe care îi selecteaz: sau ca sau cauz uzaa ca care re de decl clan anea eazz o ac aciiun unee ce determin un efect (ent entita itatea tea cau cauzat zatoar oaree)  persoana sau obiectul asupra creia / cruia se rsfrânge entita itatea tea afe afecta ctat t). efectul aciunii cauzatoare (ent 

per erso soan anaa

C onstrucii onstrucii cu predicativ suplimentar  





tipologia construciilor care conin predicativ suplimentar  pozi ziiiee sin inttact ctiic obiinu nutt pri rinn re reoorg rgan aniz izaare reaa sintactic a unor structuri bi propoziionale (mai rar, chiar tripropoziionale) istoria derivativ a construciiiilor cu predicativ suplimentar este esenial pentru înelegerea  ±  ±

 ±

configuraiei respective în ansamblu relaiilor  pe car aree le st staabi bile let tee no nouua poz oziiie ie cu me memb mbririii structurii originare a reflexelor formale pe care le manifest.

construcii comparative 



Inventariere a subtipurilor categoriei semantice a com paraiei corelare cu posibilitile de ex presie sintactic sau lexical de care dis pune limba român  ±  ±  ±

structuri cu centru verbal, adjectival sau adverbial, propoziii subordona s ubordonate te construcii eli ptice care pot ocupa diverse poziii sintactice: circumstanial de mod  nume predicativ  comple leme ment nt co com mparativ  atribut etc. 

Construcii cu propoziii relative i conjuncionale





descriere din perspectiva particularitilor  determinate de tipul de conector  inter propoziional. subordonate subcategorizate în funcie de integrarea integrare a sintactic  ±  ±

relative integrate sintactic relative izolate (periferice)



aceeai perspectiv taxonomic pentru subordonatele conjuncionale:  ±

conjuncionale integrate

 ±

relaia cu regenta este foarte strâns  poziiile sintactice pe care le ocup sunt cele specifice grupurilor nominale: poziii actaniale, reclamate de structura semantico-sintactic semantico-sintactic a centrului de grup dominant (verbal, adjectival, adverbial, interjecional, nominal). conjuncionale periferice 

Construciile sintactice  ±

justificat justifi catee în eco econom nomia ia volumulu volumuluii prin foc focali alizar zarea ea inter in teresul esului ui asupra unor aspecte ecte ca care re transcend

persp pe rspect ectiv ivaa fun funci ciona onal l tra tradi diion ional al  ±

îi dovedesc im portana prin: ncorporarea n corporarea î n descriere a unor tipare cu realizri sintacticosintac tico-seman semantice tice vari variate ate  identificarea unor mecanisme de care dispune limba i care ca re su sunt nt ig igno nora rate te î n de desc scri rier erililee tr trad adi iio iona nale le. 

î 

Complemente Änoi´     

Complementul predicativ al obiectului Complementul secundar  Complementul prepoziional Complementul posesiv Complementul comparativ

CPO 

funcie cerut de un centru verbal atributiv, noncopulativ:  ±

verbe trivalente a boteza  a chema Äa avea nume´  a numi  



L-au botezat I on. on. Îl cheam Popescu . L-au numit director .

în raport cu PS, este o complinire matricial a verbului  ±

alturi de NP - atributiv de baz.

Complementul secundar  

termen subordonat fa de centrul gru pului  într-o structur ternar din care face parte i un complement direct subordonat aceluiai centru verbal:  ±

Ei m-au anunat ora plecrii.

Caracteristici ale Csec vs Cd 

nu accept realizarea cu pe:  ±

Cd +/- animat  



nu accept substituirea printr-o form clitic a pronumelui personal, nici dublarea prin clitic:  ±



Pe I on on îl ateapt. Pe ppu o iubete mult., Scrie-l  pe  pe cinci ! [-animat] 

* l m-a anunat-o., * Lecia el m-a învat-o.

nu devine subiect în construcia pasiv echivalent, ci  îi pstreaz poziia sintactic:  ±

rofesorul îl ascult pe elev lecia. > P rofesorul

 profesor lecia.

levul este ascultat de

Complementul prepoziional 

Complementul indirect  ± realizare cazual



Complementul prepoziional  ± realizare prin grup prepoziional

Complementul posesiv 

component al grupului verbal care se actualizeaz într-o structur ternar i exprim posesorul printr-un clitic de pronume reflexiv sau personal cu trstura semantic [+ Animat]:  ±  ±



resp spe ect ct  / iube bet te e prinii / vecinii. I on on îi re s-a a auz uziit vocea.  i  i-  am /  i i s-

realizare dubl:  ±  ±

Lui I on on i se bate ochiul stâng. sl bit ve ved der erea ea.. C unosc un btrân cruia nu i- a sl

complementul posesiv 

devine component al grupul ului ui verb verbal al prin amalgamarea acestuia cu un gru p nominal, din care îi pst stre reaaz ro rollul se sema manntic de

Posesor , neatribuit de verb.  ±  ±  ±

cons nsa acr cra at vi via aa a [Cpos]  i -  i - a co

studiului [Cind]. mrtur turise isesc sc ne necaz cazuri urile le numai ie [Cind]. Îmi [Cpos] mr Ne [Cpos] sp spun unem em p psu sul  l tuturor [Cind].

Complementul comparativ 

determin un adjectiv sau un adverb, indicând termenul (cu rol de re per ) cu care se stabilete o comparaie referitoare la caracteristicile (de obicei graduale) ale unui obiect sau ale unui proces:  ±

 ±

(a) comparativul de inegalitate: Πnva nva mai puin uor decât  fratele lui .; asa aceea e la fel de ieftin (b) comparativul de egalitate: C asa ca a lui. (c) comparativul partitiv, de specificare a domeniului de asa cea mai ieftin dintre toate. comparaie: C asa

Complementul comparativ 



complementul com parativ este un adjunct al adjectivului sau al adverbului, a prând deci doar în grupul adjectival sau în grupul adverbial. Se deosebete astfel de toate celelalte complemente, pentru care este specific poziia în grupul verbal.

[email protected]