Utilizări culinare Ghimbirul este, poate, cel mai versatil condiment, fiind folosit în absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe și feluri principale, până la deserturi și băuturi. Deși a fost încă de pe vremea romanilor un condiment important, popularitatea acestuia a scăzut temporar în Europa, cel mai probabil din cauză că ghimbirul proaspăt era arareori comercializat pe continent. Situația s-a schimbat o dată ce acesta a devenit mult mai disponibil, și datorită popularității crescute a bucătariei asiatice. Dacă ghimbirul proaspăt este fiert, iuțeala sa crește, iar aroma scade. Thailandezii folosesc ghimbir dat prin răzătoare, alături de alte condimente, la prepararea pastelor de curry. Indonezienii utilizează frecvent paste condimentate pe bază de ghimbir proaspăt și ardei iuți proaspeți, cu care marinează marinează carnea înainte de a o găti. Ghimbirul prăjit are un gust diferit, iuțeala sa domolindu -se. Merge foarte bine prăjit alături de usturoi, sau ceapă. Indienii folosesc adesea această tehnică pentru a obține sosuri delicioase cu care asezonează mâncărurile de legume și carne. În bucătăria chineză ghimbirul este folosit atăt prăjit cât și fiert. Mâncarea care fierbe înăbușit mai mult timp este aromată cu feliuțe de ghimbir, care își eliberează aroma destul de repede. Tehnica chinezească stir -fry (chao), care înseamnă gătirea pe foc iute, rapidă a mâncării, cu amestecare continuă, cere adesea ghimbir mărunțit sau dat prin răzătoare. Ghimbirul ocupă un loc important în bucătăria japoneză, unde este folosit în cantități mici. De exemplu, carnea de pui este aromată prin stropire cu sucul obținut prin stoarcerea ghimbirului proaspăt. Ghimbirul murat, (beni shoga), este preparat din rizomi foarte tineri și este adesea servit alături de sushi. ”Ginger ale” este o băutură foarte populară în America de Nord. Nu este o bere fermentată, ci doar zahăr, extract de plante și apă gazoasă. Oricum, în Evul Mediu ghimbirul a fost folosit și la aromatizarea berii adevărate. În Europa întâlnim ghimbi rul în mod special în bucătăria ungurească tradițională unde cunoaște o utilizare frecventă în condimentarea unor fripturi, de obicei mai grase, sau la mâncăruri mai grele (din fasole, linte, varză), dar și la deserturi (de ex. cozonacul cu ghimbir proaspăt). Ghimbirul uscat este destul de diferit ca gust și nu poate substitui rizomul proaspăt. El este doar un ingredient opțional în unele amestecuri de condimente, ca pudra de curry, ”5 arome” și berebere. Ghimbirul uscat nu este folosit în regiunile unde ac esta este cultivat. Gustul său este mai mult aromat decât iute și este folosit și la prepararea unor deserturi. Rizomul nu se consumă crud, ci se curăță îndepărtându-se coaja, și se taie în felii care se gătesc ca acompaniment la cărnuri sau sosuri, în salate, curryate, curry-uri uri etc. Ghimbirul se consumă câteodată în forma sa pisată, mărunțită. În acest caz ghimbirul e o pulbere fină asemănătoare piperului alb. Utilizări medicale Abia la începutul anilor 1980 cercetătorii occidentali s-au preocupat de virtuțile terapeutice ale ghimbirului, în special rizomul. Ghimbirul este unul dintre cei mai redutabili dusmani ai cancerului, considerat chiar a avea un efect antitumoral in leucemii; este stimulant al sistemului
digestiv prin cresterea secretiei de mucus protector al mucoasei gastrice, impiedicand declansarea ulcerului gastric ori duodenal. Inhiba inmultirea arhicunoscutului helicobacter pillori , bacteria asociata cu
instalarea ulcerului sau chiar a cancerului de stomac si colon. În răceală , acționează asupra plămânilor, stomacului și splinei. O rădăcină proaspătă de ghimbir, rasă și fiartă în 250 ml apă, timp de 10 minute, produce un ceai cu efecte remarcabile în tratarea edemelor, vomei sau tusei, inducând și o senzație puternică de încălzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant. Atunci când febra nu cedează, fierbeți 100 g ghimbir proaspăt în 500 ml apă și spălați tot corpul cu zeama rezultată. Dacă tusea nu vrea să vă lase în pace, stoarceți o rădăcină de ghimbir și amestecați sucul cu puțină miere și 250 ml apă fierbinte; beți câte 1 -2 căni pe zi. Ceaiul de ghimbir este un calmant ideal în inflamațiile gâtului, sinuzite, răgușeală, febră, eliminare de mucozități și congestii respiratorii. Indigestia poate fi tratată dacă mâncați căteva bucățele de tulpină de ghimbir proaspăt. Este calmant pentru durerile abdominale, ajută digestia, elimină gazele, dă poftă de mâncare, neutralizează toxinele, în vreme ce o cană de suc din aceeași parte a plantei vă poate scăpa de un sughiț rebel, greață sau vomă, ori chiar de o toxiinfecție alimentară. Reumatism: Rapoarte medicale din diverse spitale chinezești arată că injectarea unei soluții de 5 -10% suc de ghimbir în zonele afectate, poate trata cu succes durerile reumatice. Ghimbirul este folosit, adesea, ca a ntidot în caz de rău de miscare . Este întrebuințat, de asemenea, pentru combaterea răului de altitudine, de mașină, de mișcare de rotație. Ghimbirul acționează și împotriva stărilor de vomă, grețurilor, deranjamentelor stomacale sau intestinale. În caz de greață, se ține în gură, sub limbă, o bucățică de rădăcină de ghimbir. Senzația de greață și vomă va dispărea imediat. În China, este cunoscut ca antiastmatic de peste 3000 ani, folosindu-se suc de ghimbir și morcovi. Astmul se mai poate trata cu tinctură de ghimbir care eliberează plămânul de secreții.0.5-1.5 g de praf de rădăcină de ghimbir, luat de 3 ori pe zi, înainte de masă, înlătură durerile de cap de natură nevralgică și spastică, grețurile și voma (la femeile însărcinate), tratează bronșita și astmul bronșic, frigiditate, cataracta. La spitalele din Beijing, este utilizat în tratamentul alopeciilor (cheliilor) sub formă de rondele proaspete. Cosmetologii europeni au fabricat loțiuni cu ghimbir pentru tonificarea și revitalizarea părului. Loțiunile de corp pe bază de ghimbir au efecte de întinerire: hrănesc epiderma și îi conferă finețe și suplețe. Fiind bogat în magneziu, fosfor și acizi aminați, ghimbirul este omniprezent în formule revitalizante ale cremelor de față Ghimbirul are și proprietăți afrodiziace , stimulative, tonifiante, acționând prin grupul de compuși numiți gingeroli, asupra sistemului nervos. Extrasele de ghimbir stimuleaza imunitatea prin cresterea activitatii timusului si splinei, precum si productia de fagocite. Si in cancerul de san este indicat consumul de ghimbir, care se pare ca ar inhiba invazia, motilitatea si aglutinarea celulelor canceroase.
Alte proprietăți ale ghimberului: antitoxic, hipotensiv, antitusiv, vasodilatator puternic, imunostimulant, antioxidant.
Ceai de ghimbir - Mod de preparare
Este foarte important să se consume rădăcina proaspătă de ghimbir , nu pliculeţele cu prafuri destul de incerte ca origine. Găseşti în supermarket astfel de bucheţele de ghimbir, care nu sunt scumpe şi nici nu se oxidează foarte repede. Preparare: se ia o bucată de rădăcină (aproximativ 5 cm), se spală bine sub jet de apă rece, se dă prin răzătoare. Se pune la fiert un litru de apă şi când fierbe apa se adaugă ghimbirul răzuit. Se lasă să fiarbă timp de un minut, apoi se stinge focul şi se lasă acoperit 30 de minute, după care se strecoară şi se consumă în funcţie de necesităţi. Ceaiul de ghimbir se consumă îndulcit cu miere, cu adaos de suc de lămâie sau cu mentă şi are un gust iute, dar foarte plăcut papilelor gustative. sus Ceai de ghimbir - Substanţe active şi proprietăţi Rădăcina de ghimbir este bogată în potasiu, zinc, calciu, cupru şi magneziu, vitaminele B6, C şi D, precum şi uleiuri esenţiale cu multiple proprietăţi benefice, cum este gingerol, cineol, elemen, borneol, bisabolen, curcumen, phelladrene – au efect afrodisiac, acţionează ca tonic general şi înlătură oboseala şi toxinele accumulate în organism. Potrivit ultimelor studii în domeniul medical, ceaiul de ghimbir dispune de efecte benefice asupra organismului: antiemetic, antiseptic, expectorant, antifungic, antiviral, analgezic, hipotensiv, antispasmodic, antiinflamatorii, antibacterian, antifebril şi antiagregant plachetar. Ceai de ghimbir – Beneficii Combate disconfortul digestiv prin
îmbunătăţirea absorbţiei de substanţe benefice din alimente şi prevenirea supraalimentaţiei. Prin urmare, ceaiul de ghimbir consumat după mesele îmbelşugate de Paşte este excelent pentru recăpătarea controlului asupra digestiei. În plus, consumat zilnic, ceaiul de ghimbir poate preveni apariţia diareei, a flatulenţelor, a balonării şi a indigestiei datorită substanţelor chimice din compoziţia sa, care tonifiază musculatura tractului digestiv, şi împiedică nivelul crescut de acid gastric, care poate cauza arsuri stomacale. Întăreşte sistemul imunitar datorită cantităţii mari de antioxidanţi, care reduc riscul de infecţii sau afecţiuni. De exemplu, o ceaşcă de ceai de ghimbir consumată zilnic poate reduce semnificativ riscul de accident vascular cerebral deoarece substanţele active din ghimbir blochează depozitarea grăsimilor pe artere, reduc nivelul de cholesterol rău şi ajută la prevenirea diferitelor forme de cancer. De asemenea, ceaiul de ghimbir este extrem de eficient în tratarea răcelilor datorită faptului că decongestionează căile nazale superioare, umezeşte muscoasa gâtului, ajutând astfel la ameliorarea tusei, şi favorizează expectoraţia, care grăbeşte astfel procesul de vindecare. În plus, ameliorează simptomele supărătoare ale alergii lor. Ceaiul de ghimbir este excelent şi pentru o bună circulaţie a sângelui, previne formarea cheagurilor şi ajută la transportul oxigenului şi asubstanţelor nutritive către toate organele vitale din corp, inclusiv către penis (de unde şi efectul afrodisiac).
Aminoacizii şi mineralele din rădăcina de ghimbir promovează de asemenea nivelul de eritrocite, drept urmare este reduc riscul de boli cardiovasculare. Dacă porneşti la drum lung iar maşina sau avionul îţi provoacă rău de mişcare, ceaiul de ghimbir est e soluţia ideală. O ceaşcă de ceai înainte de a te urca în maşină este perfect pentru a reduce nivelul de stres responsabil cu apariţia senzaţiei de rău de mişcare . De asemenea, gingerolul poate bloca anumiţi chemoreceptori în zona cerebrală, astfel încât este blocată senzaţia de greaţă sau vomă. Ceaiul de ghimbir face minuni şi în ceea ce priveşte sănătatea articulaţiilor, prevenind mult temuta artrită reumatoidă. Substanţele chimice din ghimbir ţin în frâu enzimele COX- 1 şi COX-2, responsabile de apariţia inflamaţiilor în organism. De asemenea, aceste substanţe pot fi utile în tratarea migrenelor, a osteoartritei, a durerilor de spate sau a crampelor muscular e. Mare grijă însă la consumul de ghimbir în combinaţie cu medicamente non-steoridiene, deoarece ex istă riscul crescut de sângerări şi alte efecte adverse. Pentru persoanele care se confruntă cu afecţiunea numită picior de atlet, o boală cutanată localizată între degetele de la picioare, pot face băi cu ceai de ghimbir , care ajută la reducerea senzaţiei de mâncărime, a arsurilor şi a umflăturilor din zona respectivă. Şi crampele menstruale îşi găsesc rezolvarea în ceaiul de ghimbir. Şi nici măcare nu trebuie să-l bei. E demonstrate ştiinţific că o compresă îmbibată în ceai de ghimbir şi aplicată pe regiunea inferioară a abdomenului poate ameliora durerile şi relaxează musculatura. Iar dacă preferi totuşi să bei o ceaşcă de ceai de ghimbir, află că te ajută să scapi de stres şi are un excelent efect energizant , motiv pentru care nu îţi recomandăm să îl consumi seara, ci doar dimineaţa, la primele ore, pentru a face faţă cu brio tuturor sarcinilor de serviciu şi nu numai. sus Ceai de ghimbir – Contraindicaţii
Consumul de ceai de ghimbir este contraindicat bolnavilor cu afecţiuni renale deoarece poate agrava problemele existente. Deşi medicina tradiţională sugerează ca femeile însărcinate să bea zilnic o ceaşcă de ceai de ghimbir în primul trimestru de sarcină (pentru a scăpa de greţurile matin ale), nu există până în momentul de faţă rezultate bine argumentate care să demonstreze că nu există nici un efect advers asupra fătului. Prin urmare, gravidele care se confruntă cu greţuri matinale sunt sfătuite să consulte un medic înainte de a consuma ceai de ghimbir.
De asemenea, trebuie evitat cu orice preţ consumul în exces de ceai de ghimbir deoarece în loc să facă bine digestiei, o poate afecta şi poate da naştere unor simptome neplăcute precum sindromul de gură uscată, diaree, greaţă sau arsuri în capul pieptului, precum şi hiperaciditate gastrică . Mare atenţie în cazul diabeticilor deoarece ghimbirul consumat în exces poare reduce drastic nivelul de zahâr din sânge cauzând hipoglicemie. Iar dacă urmaţi un tratament medicamentos cu analgezice - precum aspirina sau ibuprofenul - sau antihipertensive , evitaţi ceaiul de ghimbir deoarece scade tensiunea arterială şi poate cauza palpitaţii, dar şi sângerări neobişnuite.
De asemenea, evitaţi să consumaţi ceai de ghimbir o perioadă dacă urmaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale. Se pare că substanţele din această plantă interferează cu cele din cadrul unei anestezii generale şi astfel este anulat efectul dorit. Tocmai din acest motiv, medicii recomandă încetarea administrării de ghimbir, sub orice formă, cu cel puţin o săptămână înainte de o intervenţie chirurgicală.
