I. ASPECTE ASPECTE TEORETICE TEORETICE 1. Prezentarea proiectului: „Etic ă, integritate şi transparenţă în sistemul de proba ţiune din România”
În prezent, Ministerul Justi ţiei implementează Strategia Naţională Anticorupţie (numită în continuare SNA) elaborată pentru perioada 2012 – 2015, document care are ca obiectiv lupta împotriva corup ţ iei iei în institu ţ iile iile publice , cu accent pe mă surile de preven ţ ie ie şi educarea personalului din institu ţ iile iile publice .
SNA propune o nouă abordare în ceea ce prive şte promovarea integrit ăţii institu ţionale, şi anume trecerea de la nivelul declarativ al principiului „toleran ţă zero”, la nivelul proactiv, concret al ilor specifice luării unor măsuri ca: implementarea unor coduri de etic ă, managementul vulnerabilit ăţ ăţ ilor fiecărei institu ţ ii. ii. ie în ceea ce prive şte Ca urmare a obiectivului general al SNA 4.2. Cre şterea nivelului de educa ţ ie anticorup ţ ia ia, Ministerul Justi ţiei a elaborat un plan sectorial pentru pentru implementarea acestuia la nivel
central şi local, care include m ăsuri precum: •
asigurarea participării personalului propriu la sesiuni de training constante, constante, pe teme de etică şi integritate;
•
elaborarea şi diseminarea unor linii orientative în ceea ce priveşte riscurile şi consecin ţ ele ele faptelor de corupţie şi incidentelor de integritate.
Proiectul derulat de Ministerul Justi ţiei, „Etică, integritate şi transparenţă în sistemul de probaţiune din România” , funcţionează ca un instrument pentru implementarea m ăsurilor sus – menţionate. Acest proiect este finan ţat în cadrul Programului Funda ţiei Konrad Adenauer „Statul de Drept - Europa de Sud - Est”. În ceea ce priveşte scopul proiectului „Etică, integritate şi transparenţă în sistemul de proba ţiune din România”, acesta urmăreşte consolidarea unor principii etice şi deontologice în cadrul sistemului românesc de probaţiune, prin intermediul atingerii urm ătoarelor obiective: •
cre şterea gradului de con ştientizare de către personalul din acest sistem cu privire la importan ţ a principiilor şi valorilor etice ;
1
•
promovarea de mă suri de prevenire şi combatere a faptelor de corup ţ ie ie în exercitarea activit ăţ ii profesionale ; ăţ ii
•
elaborarea unui ghid de dileme etice identificate în practica sistemului de probaţiune.
Principale activit ăţ ăţ i ale proiectului, prin raportare la etapa prezent ă, au constat în organizarea
unei misiuni de evaluar e, e, a două sesiuni de formare profesional ă pentru aproximativ 25 de consilieri de probaţiune şi elaborarea prezentului ghid care cuprinde posibile soluţii pentru dilemele etice şi deontologice care pot ap ărea pe parcursul derulării activităţii personalului din cadrul sistemului de probaţiune. Pe parcursul misiunii de evaluare au fost organizate întâlniri ale exper ţilor cu personalul Direcţiei de Probaţiune (DP) şi al Serviciului de Proba ţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în vederea discutării aspectelor teoretice şi practice de interes pentru sistemul de proba ţiune şi a stabilirii nevoilor ce urmează a fi acoperite prin sesiunile de formare profesional ă. La finalul misiunii de evaluare, exper ţii au întocmit un raport de evaluare care a stat la baza preg ătirii sesiunilor de formare profesională. 2. Misiunea socială şi perspectiva etică în exercitarea activităţii profesionale
O analiză a diferitelor formulări ale misiunii sociale a unor instituţii de stat sau private arat ă că aceasta se refer ă la următoarele aspecte: obiectivul principal şi performanţa socială; definirea populaţiei ţintă; design-ul serviciilor sociale; alegerea modului de abordare; impactul social din perspectiva beneficiarilor şi a colaboratorilor; declara ţia de misiune socială ( cui se adresează? cine o redactează? în ce fel este formulat ă?). Observarea raportului dintre etică şi profesie suscită o serie de întrebări relevante pentru domeniul analizat : exist ă calităţi personale (“virtuţi”) care îl ajută pe profesionist s ă ia cele mai bune decizii? se ghideaz ă acesta după reguli şi principii corecte? ia în considerare consecin ţele acţiunilor lui pentru ceilal ţi? este loc pentru o reflec ţie etică (liber ă, necontrolată de legi “obiective”) în activitatea profesională? poate fi reflecţia morală incompatibil ă cu aplicarea legii sau cu ordinele primite de la şefi?
R ăspunsurile la aceste întreb ări nu întârzie să apar ă configurând pârghiile socio-morale şi
juridice ale formării responsabiliz ării/autoresponsabilizării etico-profesionale prin îmbinarea „autorităţii profesionale” şi a „bunelor practici” cu „autoritatea moral ă” exprimată prin „standarde de
2
comportament”. Astfel, integritatea socio-profesional ă poate fi interpretată ca „fidelitate faţă de vocaţie” şi deci, ca menţinere a unei totalit ăţi armonioase a personalit ăţii sub aspect moral. Pornind de la premisa c ă “personalitatea profesionistului este cheia func ţionării întregului sistem juridic” avem în vedere integrarea conceptelor anterior amintite pentru a contura şi defini “misiunea social ă a probaţiunii” prin aplicarea “principiilor etice” cu accent pe formarea “responsabilităţii etice” în cadrul diverselor tipuri de activit ăţi specifice acestui domeniu. PROFESIONALISM Misiune socială/scop
Valori/principii etice
COMPETENŢĂ
-m e d i u-
COMPETENŢĂ
PROFESIONALĂ
-e t i c -
ETICĂ
AUTORITATE PROFESIONALĂ
INTEGRITATE Responsabilitate etico-
AUTORITATE MORALĂ
profesională BUNE
Autoresponsabilizare/
STANDARDE DE
PRACTICI
Competenţe etice incluse
COMPORTAMENT
Fig. 1 – Mediul etic – premis ă pentru eficientizarea activit ăţii sistemului de proba ţiune
3. Misiune social ă, valori şi principii etice în sistemul de probaţiune
iune, etica nu trebuie să fie privită ca unul din Dată fiind natura muncii în sistemul de proba ţ iune
multele aspecte ale vieţii profesionale, ci ca o parte integrant ă a acesteia. Etica face corp comun cu misiunea social ă a probaţiunii, principiile şi normele etice derivând în cele din urm ă din aceasta, şi o
serveşte. De aceea, conduita etic ă a personalului de proba ţiune – consilieri de proba ţiune, şefi
3
serviciu, inspectori de proba ţiune, directorul direc ţiei de specialitate – poate şi trebuie să fie misiunea social ă a profesiei. Munca în serviciul interpretată prin raportarea la principiile derivate din misiunea ionalizarea valorilor de probaţiune (SP) se desf ăş ăşoar ă într-un orizont al valorilor. De aceea, opera ţ ionalizarea
este un moment decisiv al actului profesional . Con ştientizarea şi asumarea misiunii sociale a proba ţ iunii iunii, a principiilor, normelor şi regulilor care deriv ă din ea, sunt componente ale responsabilit ăţ ii etice a fiecărui profesionist. Ţine, însă, de responsabilitatea responsabilitatea social ă a institu ţ iei iei să ăţ ii
vină în ajutorul profesioni ştilor şi să creeze un cadru propice discutării şi rezolvării tuturor problemelor de etică cu care aceştia se pot confrunta la un moment dat. Cre şterea gradului de con ştientizare de către personalul de proba ţiune a importanţei principiilor şi valorilor etice este un ii acestuia şi în moment esenţial al integr ării valorilor în actul profesional , în cre şterea calit ăţ ăţ ii prevenirea şi combaterea faptelor de corup ţ ie ie în exercitarea activităţii profesionale. iunii în activitatea profesional ă de În momentul în care integr ăm tema misiunii sociale a proba ţ iunii
zi cu zi şi o punem în acord cu atribu ţiile curente ale personalului de proba ţiune, întrebările la care trebuie să r ăspundem sufer ă o transformare semnificativ ă, şi anume de la “ce facem” la “în ce scop” şi, profesionistului devine cheia func ţ ion ionării mai ales, “pentru cine” facem. Astfel, personalitatea profesionistului întregului sistem de proba ţ iune iune. Al ături de profilul moral al profesionistului, un rol important îl de ţin
standardele de comportament, dublate de autoritatea moral ă. În acest fel, valorile etice nu r ămân simple vorbe, ci sunt integrate în chiar miezul praxis-ului profesional. Desigur, sunt active şi alte surse ale eticii, cum ar fi sistemele personale de valori (“cei şapte ani de acasă”, “bunul simţ”) şi codurile religioase (“cele 10 Porunci”), dar etica în sistemul de proba ţiune este construit ă în cea mai mare parte pe un sistem de valori profesionale. profesionale. 3.1. Proba ţiunea în România – definirea misiunii sociale
Probaţiunea în perioada modern ă este definit ă ca fiind „parte a complexului de justi ţie penală”. Aceasta este „una dintre institu ţiile de justi ţie penală al cărei rol în cadrul acestui sistem este hotărât de către guvern şi ale cărei activităţi sunt determinate direct prin politicile guvernamentale”. Ca atare, „rolul probaţiunii este definit mai degrab ă în termenii posibilelor beneficii care sunt aduse comunităţii şi, în mod mai specific, în termenii capacit ăţii probaţiunii de a proteja publicul prin activităţi care sancţionează şi controlează infractorii” (Haines, 2002, p. 81). În consecinţă, specificitatea proba ţ iunii iunii este conferită de accentuarea rolului comunitar al acesteia cu privire la
4
„protejarea publicului, evaluarea riscului şi executarea eficientă a sancţiunilor” (Haines, 2002, pp. 7980). Conţinutul misiunii sociale se regăseşte în documente cu caracter constitutiv (legi de funcţionare, regulamente) şi este îndeob şte f ăcut public sub forma unei declara ţ iiii cu privire la misiunea social ă . În România, deşi legislaţia nu defineşte în mod expres misiunea social ă a proba ţ iunii, iunii, aceasta este pusă în legătur ă cu “înf ă ptuirea actului de justiţie” ca finalitate a muncii
personalului din serviciile de probaţiune, reprezentând “un sprijin pentru judec ători şi procurori ... jucând un rol important în procesul de individualizare a pedepsei, de executare a sancţiunilor neprivative de libertate, de asistare şi consiliere a victimelor infrac ţiunilor” (art. 1 alin. (2) din Legea nr. 123/2006) .
Având în vedere rolul comunitar al probaţiunii, legea privind “statutul personalului de probaţiune” se refer ă în mod expres la “scopul exercit ării funcţiei de consilier de proba ţiune” (art. 6 din Legea nr. 123/2006) şi anume: •
“creşterea gradului de siguran ţă publică prin informarea şi consilierea victimelor infracţiunilor”;
•
“promovarea alternativelor la deten ţie”;
•
“prevenirea infracţionalităţii”;
•
“reducerea riscului de recidivă şi reintegrarea în comunitate a persoanelor care au încălcat legea penală”.
3.2. Valori şi principii etice în sistemul românesc de proba ţiune
Pornind de la analiza cadrului legal al sistemului românesc de proba ţiune, valorile şi principiile activităţilor specifice domeniului sunt impuse ca “îndatoriri” (Capitolul V Sec ţiunea a 2-a,
art. 63-68 din Legea nr. 123/2006 ) atât în “exercitarea atribu ţiilor de serviciu, cât şi în societate” (art. 7 din Codul deontologic ), după cum urmează: •
Respect pentru pentru “demnitatea, integritatea fizic ă şi morală a tuturor persoanelor care participă, în
orice calitate, la procedurile desf ăş ăşurate înaintea lor” (art. 7 lit.c) din Codul deontologic ) şi ab ţ inerea inerea de la “orice acte sau fapte de natur ă să compromită demnitatea” în funcţie şi în inerea de la “orice faptă care ar putea aduce societate (art. 67 din Legea nr. 123/2006 ), ), ab ţ inerea inerea de a impune prejudicii instituţiei” (art. 64 din Legea nr. 123/2006 ), ), precum şi ab ţ inerea
5
“beneficiarilor serviciilor furnizate propriile convingeri filosofice, religioase, morale sau de altă natur ă” (art. 7 lit. b) din Codul deotologic ); •
Nediscriminarea pe criterii de “na ţionalitate, cetăţenie, rasă, origine etnic ă, limbă, religie, sex,
opinie politic ă sau orice alt ă opinie, apartenen ţă politică, avere, origine socială” la care se adaugă criterii nediscriminatorii legate de “vârst ă”, “orientare sexuală”, “situaţie familială” sau altele (art. 5 din Legea nr. 123/2006 coroborat coroborat cu art. 7 lit. a) din Codul deontologic ); •
Confiden ţ ialitatea ialitatea “datelor deţinute în exercitarea funcţiei” (art. 66 alin. (1) din Legea nr. 123/2006) şi a documentelor deţinute “în scop profesional” (art. 7 lit. d) din Codul deontologic), exceptând “datele furnizate organelor judiciare în cadrul procesului penal”,
consilierii de proba ţiune având “obligaţia de a colabora cu organele judiciare, la solicitarea scrisă a acestora” (art. 66 alin. (2) din Legea nr. 123/2006 coroborat cu art. 7 lit. d) din Codul deontologic). Un aspect important al respect ării confiden ţ ialit ialit ăţ ii este acela al colabor ării ăţ ii ii presei “exclusiv prin intermediul persoanelor personalului de probaţiune cu reprezentan ţ ii
desemnate de conducerea direcţiei de specialitate”, insistându-se pe protejarea “datelor personale ale beneficiarilor” (art. 7 lit. d) din Codul deontologic ). La aceste valori şi principii consacrate legal se adaug ă şi cele menţionate în Regulamentul de aplicare a dispozi ţ iilor O.G. iilor O.G. nr. 92/2000 privind organizarea şi func ţ ionarea ionarea serviciilor de proba ţ iune iune
republicat (denumit în continuare Regulament ) ca fiind specifice “activit ăţii de reintegrare a infractorilor şi de supraveghere a execut ării sancţiunilor neprivative de libertate”, dup ă cum urmează (art. 2 lit. a), b) şi c) din Regulament ): ): •
respectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti;
•
respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane şi evitarea discrimin ării pe orice temei;
•
sprijinirea şi încurajarea permenentă a persoanelor supravegheate, asistate şi consiliate, în vederea reintegr ării lor în societate şi în vederea asumării responsabilit ăţii propriilor acţiuni, prin formarea unei atitudini corecte fa ţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
ie şi Observăm că principiile specifice activit ăţii de probaţiune se înscriu pe coordonatele justi ţ ie corectitudine, respectiv echitate şi responsabilitate, la care se adaugă ceea ce literatura de specialitate
denumeşte ca fiind “valori şi practici non-discriminatorii” centrate pe “procesul reflect ării” asupra experienţelor profesionale implicând “strategii ale reflect ării” – “concentrarea pe evenimente
6
concrete”, “reevaluarea experienţei” (Goatly, R., 2000, pp. 324-326), intervizarea şi supervizarea în mediul profesional, respectiv “cercetarea-ac ţiune” (V. Miftode, 2010) definitorie pentru capacitatea de a proiecta şi de a realiza acţiuni în vederea atingerii unor obiective sau a rezolvării de probleme , elegerea procesului de asisten ţă /consiliere şi de supraveghere , cât aspecte fundamentale atât pentru în ţ elegerea şi pentru dezvoltarea individual ă şi transformarea mediului social .
De asemenea, “personalul din serviciile de probaţiune are obligaţia să respecte dispoziţiile cuprinse în codul deontologic şi în Regulamentul de ordine interioar ă al serviciilor de probaţiune” (art. 68 din Legea nr. 123/2006 ), ), la care se adaugă obligaţia şefului serviciului de proba ţiune de a “aduce la cunoştinţa consilierilor din subordine dispozi ţiile Codului deontologic …” şi “de a le înmâna, sub semnătur ă, o copie de pe acesta” (art. 22 din Codul deontologic ). 3.3. Personalul de proba ţiune, atribuţiile DP şi rolul şefului SP
Statutul personalului de proba ţiune – personal “de specialitate specific sistemului de probaţiune” (art. 1) – este reglementat prin Legea nr. 123/2006 cu modificările şi complet ările ulterioare. Personalul de probaţiune se compune compune din “consilieri de probaţiune”, “şefi ai serviciilor de
probaţiune” denumiţi “şefi serviciu”şi “inspectori de probaţiune” (art. 7 alin. (1) din Legea nr.123/2006 ). ).
“Conducerea, coordonarea şi controlul” serviciilor de proba ţiune este realizată de către Direcţia de Probaţiune din cadrul Ministerului Justi ţiei, denumită “direcţie de specialitate” (art. 2 din Legea nr. 123/2006 ), ), care este condusă de un director “numit de ministrul justi ţiei din rândul iile DP se circumscriu personalului de probaţiune” (art. 7 alin. (3) din Legea nr. 123/2006 ). ). Atribu ţ iile
rolului de conducere, coordonare şi control , principiile etice fiind incluse în trimiterile pe care legea proba ţ iunii iunii sau Codul deontologic le face cu privire la “standardele de conduit ă profesională a
personalului” din domeniul proba ţiunii pentru ca acestea s ă fie fie conforme conforme cu “onoarea “onoarea şi demnitatea profesiei” (art. 2 din Codul deontologic ). “Controlul” activităţii serviciilor de proba ţiune se realizează de către “inspectori de probaţiune, personal de execuţie cu atribuţii de control” (art. 7 lit. c) şi art. 16-18 din Legea nr. 123/2006 ). ).
Serviciile de probaţiune sunt organizate la nivel local, având competenţă judeţeană şi funcţionează pe lângă tribunalele din ţar ă, fiind coordonate de către şefi serviciu, ale căror atribuţii sunt în mod expres enumerate de lege (art. 13-15 din Legea nr. 123/2006 ). ). De asemenea, perspectiva etică 7
asupra “îndatoririlor” şefului serviciului este prev ăzută în mod special în Codul deontologic - art. 15 alin. (2)- cu referire la crearea unui “mediu de lucru bazat pe spirit colegial, responsabilitate şi exigenţă profesională” sau la asigurarea unui “mediu de lucru participativ şi consultativ” (art. 14 lit. e) din Legea nr. 123/2006 ). ). Consilierii de proba ţiune (art. 8-12 din Legea nr. 123/2006 ) “se subordonează ierarhic” şi “îndeplinesc sarcinile încredin ţate de şeful serviciului şi de directorul direcţiei de specialitate” (art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 123/2006 ). ).
3.4. Principalele tipuri de activităţi realizate în cadrul SP
a. Întocmirea de referate de evaluare pentru organele de urm ărire penal ă şi instan ţ e (art. 11 alin. (1) lit. d) din OG nr.92/2000 coroborat cu art. 1 pct. 7 din Legea nr. 129/2002; art. 6-15 din Regulament ) cu scopul de a sprijini instan ţa în vederea individualiz ării pedepsei şi aplicării unei
sentinţe adecvate nevoilor de reabilitare şi incluziune social ă a beneficiarilor SP. iunilor neprivative de libertate (art. 1 coroborat cu art. 11 b. Supravegherea execut ării sanc ţ iunilor Regulament ) cu scopul asigur ării respectării alin. (1) lit. a), b) şi c) din OG nr. 92/2000; art 16-44 din Regulament
măsurilor şi îndeplinirii obliga ţiilor impuse de c ătre instanţa de judecată în cazul aplicării sancţiunilor neprivative de libertate. c. Asisten ţ a şi consilierea (art. 1 coroborat cu art. 11 alin. (1) lit. f), g), h) şi i) din OG nr. 92/2000; art 44-48 din Regulament ) clasificată în asisten ţă penal ă (art. 3 alin.(1) şi (2) coroborat cu art.
11 alin. (2) şi (3) din OG nr. 92/2000), respectiv asisten ţă post-penal ă (art. 1 pct. 1, 2 şi 8 din Legea nr. 129/2002 ). Identificarea ea de resurse comunitare comunitare în vederea eficientizării procesului de reintegrare social ă d. Identificar şi
supraveghere prin încheierea unor protocoale şi conven ţ iiii civile cu organizaţii neguvernamentale,
instituţii publice şi/sau private ori cu persoane fizice sau juridice (art. 16 alin. (2) şi (3) coroborat cu art. Regulament ). 44 alin. (2) din Regulament ). ierea şi desf ăş ii de voluntariat cu scopul eficientiz ării activităţii e. Ini ţ ţ ierea ăşurarea activit ăţ ăţ ii
serviciilor, formării iniţiale şi continue a generaţiei viitoare de resurse umane a SP şi implic ării comunităţii locale în vederea sprijinirii efortului de men ţinere în libertate a persoanelor care au săvâr şit infracţiuni.
8
ierea şi desf ăş iunii, în parteneriat cu f . Ini ţ ţ ierea ăşurarea stagiilor de practic ă în domeniul proba ţ iunii
mediul universitar şi academic, cu scopul formării iniţiale şi continue a genera ţiei viitoare de resurse umane a SP. Formarea, specializar specializarea ea şi perfec ţ ionarea ionarea continu ă a personalului conform cu politica g. Formarea,
educaţională şi strategia MJ-DP. imaginii SP şi implicarea comunit ăţ ii locale în reabilitarea infractorilor infractorilor este o h. Promovarea imaginii ăţ ii
activitate complex ă reprezentând totodată, un obiectiv important din Strategia de dezvoltare a sistemului sistemului de proba proba ţ iune iune elaborată de către direcţia de specialitate. 3.5. Persoane aflate în eviden ţa SP
Un argument în plus în ceea ce prive şte importanţa colabor ării SP cu toate institu ţiile din sistemul de justi ţie penală îl reprezintă categoriile de persoane aflate în eviden ţ a serviciului de probaţiune, respectiv beneficiari SP clasifica clasificaţi în funcţie de etapa procesual penal ă în care se află ca urmare a săvâr şirii infracţiunii şi anume: Persoane învinuite învinuite şi inculpate (învinuiţi minori, precum şi inculpaţi minori şi majori) în faza a. Persoane de urmărire penal ă, respectiv în faza de judecat ă (art. 11 alin (1) lit. d) din OG nr. 92/2000 , coroborat
cu art. 1 pct. 7 din Legea nr. 129/2002, ambele cu trimitere la art. 1 din OG nr. 92/2000 ); Persoane condamnat condamnatee la o pedeapsă neprivativă de libertate sau privativ ă de libertate – minori b. Persoane şi majori (art. 1 şi art. 11 alin. (2) din OG nr. 92/2000 );
Persoane care care intr ă sub inciden ţ a legii gra ţ ierii ierii (minori şi majori), în cazul cărora, pedeapsa pedeapsa cu c. Persoane închisoarea a fost gra ţ iat iat ă total prin lege sau mă sura educativ educativă de internare într-un centru de reeducare
a fost înl ăturat ă prin lege (art. 1 pct. 2 şi 8 din Legea nr. 129/2002); ionat (minori şi majori) menţionate în Protocolul de colaborare nr. d. Persoane liberate condi ţ ţ ionat 43341 din 8 mai 2012 încheiat de către MJ-DP cu ANP;
e. Alte categorii de beneficiari ai SP – minorii care nu r ă spund penal (art. 130 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protec ţ ia ia şi promovarea drepturilor copilului ); victimele anumitor categorii de infrac ţ iuni iuni (cap. III, art. 7-13 din Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind privind unele mă suri pentru asigurarea asigurarea protec protec ţ iei iei victimelor infrac ţ iunilor iunilor ). ).
9
II. ASPECTE ASPECTE PRACTICE PRACTICE – DILEME DILEME ETICE ETICE
1. Riscuri, vulnerabilităţi şi incidente de integritate în sistemul românesc de probaţiune – dileme etice
În continuare vom evidenţia principalele riscuri şi vulnerabilit ăţ ăţ i conturând ariile problematice specifice activit ăţii de probaţiune, cu variante situa ţionale şi tot atâtea dileme etice, aşa
cum au fost relevate în cadrul sesiunilor de formare profesional ă a consilierilor de proba ţiune pe aspecte de etică profesională. Pentru o mai bună înţelegere, nuanţare şi soluţionare a dilemelor etice întâlnite frecvent în desf ăş ăşurarea activităţii de probaţiune din România este necesar ă o analiză etico juridică a fiecăreia în parte, structurată pe coordonatele: prezentarea situa ţ iei iei dilematice, raportarea la responsabilit ăţ ii de natur ă etico-juridic ă ăţ i impuse de cadrul legal în vigoare şi orientarea către solu ţ ii
pentru depăşirea acestora. Dilema morală – definire
Având în vedere nevoia de integrare a valorilor eticii în activitatea profesional ă de zi cu zi, am folosit expresia “dilem ă morală” în sensul ei cel mai curent, a şa cum este el sedimentat în defini ţiile cele mai frecvente. Sensul său se construie şte treptat, pornind de la situa ţiile în care “trebuie s ă alegi să faci unul dintre dou ă lucruri la fel de nepl ăcute” sau “trebuie să alegi între dou ă alternative la fel de neplăcute”. Conotaţia de disconfort este aspectul cel mai frecvent cu care dilemele morale sunt asociate. Nu putem l ăsa la o parte şi conotaţiile care trimit în mod explicit la conflict moral: “orice situaţie în care o persoană care ia o decizie resimte un conflict între juste ţea morală a deciziei şi calitatea rezultatelor pe care aceasta le produce”. Un alt moment important în conturarea sensului dilemei este cel al evalu ării consecinţelor. Astfel, dilemele morale s-ar referi la “situa ţii în care oricare dintre cursurile posibile ale ac ţiunii încalc ă unul dintre principiile morale”. Putem rezuma variatele semnificaţii ale expresiei ar ătând că dilemele etice sunt situa ţii care implică cel mai adesea un conflict aparent între imperative sau principii morale. “Aparent” nu înseamnă aici că acest conflict nu ar exista sau nu ar fi resim ţit ca problematic sau chiar dureros, ci c ă el este rezolvabil prin punerea în acord a principiilor şi imperativelor în cauz ă. Soluţiile schiţate mai
10
jos ofer ă numai câteva indicii despre variabilitatea mijloacelor şi a modurilor în care dilemele morale îşi pot găsi o rezolvare în contextul activit ăţii consilierilor de proba ţiune şi a şefilor de serviciu.
A. Dilema cu privire la confiden ţ ialitatea ialitatea şi regimul juridic al “referatului de evaluare”
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice
Consilierul de probaţiune se află în faţa unor situaţii flagrante de înc ălcare a principiului confidenţialităţii privitor la referatul de evaluare (“strict confidenţial după completare” – sintagmă de pe prima pagină, colţul din drepta sus) – de exemplu, referat de evaluare “fotografiat în ziar”. El resimte tendinţa de a “proteja” referatul de evaluare şi după ce acest document este înaintat de către serviciul de probaţiune pentru a fi depus la dosarul penal prin intermediul registraturii poli ţiei, parchetului sau instanţei (institu ţia din raza teritorial ă de competenţă a SP care solicită referatul de evaluare). În situaţia de faţă, consilierul de proba ţiune se întreabă până unde se întinde limita sa de competenţă şi ce poate face pentru ca valoarea fundamentală a confidenţialităţii să fie respectată. Cadrul etico-juridic •
referatul de evaluare este un document oficial, confiden ţial conţinând menţiunea “Strict Anexa nr. 1 la confidenţial după completare”, forma documentului fiind standardizat ă ( Anexa Regulament ); );
•
după întocmire şi semnare de către consilierul responsabil de caz, referatul de evaluare este analizat şi semnat de către şeful serviciului, înregistrat în Registrul de eviden ţă a referatelor întocmite de c ătre SP şi apoi înaintat instan ţei de judecată în termen de 14 zile de la primirea solicitării (art. 8 lit. e) şi f) din Regulament ). ). În practică SP r ăspunde cu celeritate instan ţei mai ales în cauzele cu inculpaţi arestaţi;
•
principiul confiden ţ ialit ialit ăţ ii în sistemul de proba ţ iune iune (a se vedea pct. 3.2., pp. 5-6) este ăţ ii
reglementat ca “îndatorire” a personalului de proba ţiune (art. 66 alin (1) din Legea nr. 123/2006 coroborat cu art. 7 lit. d) din Codul deontologic ), cu unele excepţii expres prevăzute
(art. 66 alin (2) din Legea nr. 123/2006 coroborat coroborat cu art. 7 lit d) din Codul deontologic ); •
colaborarea SP cu presa şi respectarea principiului confiden ţialităţii (art. 7 lit. d din Codul deontologic) – a se vedea p. 6.
11
Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
Una din soluţiile care se prefigureaz ă este ca referatul de evaluare realizat la solicitarea instan ţei de judecată pentru persoana inculpat ă în vederea individualiz ării pedepsei să fie “înmânat personal” judecătorului din respectiva cauză penală (după ce în prealabil a fost înregistrat în mod oficial). Ne întrebăm, însă, în acest caz dacă aceasta practică nu cumva “încarcă” serviciul de responsabilitate (autoresponsabilizare) (autoresponsabilizare) care nu-i apar ţine întru totul din punct de probaţiune cu o responsabilitate
vedere legal. Ar apărea astfel un contrast la nivelul bunelor practici cu alte servicii de proba ţiune din ţar ă
care s-au confruntat sau se confrunt ă cu situaţii de încălcare sau aparentă încălcare a
confidenţialităţii referatului de evaluare. ialitate şi corelarea acestora În acest caz este necesar ă aplicarea limitelor legale de confiden ţ ialitate ia penal ă, în speţă, la instan ţă , incluzând aici şi procedura cu circuitul documentelor în justi ţ ţ ia
înregistr ării şi depunerii referatului de evaluare. Clasificarea “documentelor sociale” în “public” şi “privat/personal” situeaz ă referatul de evaluare pe o poziţie “intermediar ă”, în sensul că acesta poate fi consultat de “publicul limitat care, prin definiţie, are acces la dosarul penal în în care se depune referatul Manual de proba ţ iune, iune, 2008, n.s. 1, p. 130). după completare” (incluzând aici beneficiarul însu şi) ( Manual
Dilema profesionistului provine din particularitatea acestui document, care trimite deopotriv ă la principiul confiden ţialităţii şi la exigenţa accesului la datele din dosarul penal. Dacă problema etică este formulată în acest fel, în mod evident prevaleaz ă conduitele care sunt conforme cu respectarea unui principiu în raport cu cele care favorizează un aspect funcţional. Totuşi, se impun unele m ăsuri de precauţie şi trebuie luate în considerare posibilele consecin ţe negative pe care le-ar putea avea aplicarea acestei proceduri, fie că r ămâne o practică limitată la nivelul unui singur serviciu de probaţiune, fie că ea se generalizează la nivelul întregii ţări. Trebuie, astfel, să fie luate în considerare aspecte cum ar fi: comunicarea dintre şeful serviciului/consilierul de proba ţiune şi judecătorii de instanţă/judecătorii delegaţi cu executarea, precum şi grefierii/personalul administrativ/registratori etc. Din perspectivă etică, o asemenea practică poate fi menţinută, întrucât, chiar dacă introduce un contrast în raport cu practica serviciilor de proba ţiune din alte jude ţe şi nu poate fi cu uşurinţă generalizabilă, ea este semnul unei preocupări susţinute a profesioni ştilor pentru respectarea valorilor fundamentale ale profesiei şi pentru colaborarea cu al ţi actori sociali din sistemul de justi ţie penală în acest scop. Bunele practici practici la nivelul SP ne relevă câteva aspecte cu referire la perspectiva etico juridică privind activitatea de evaluare psihosocial ă şi anume:
12
•
calitatea – con conţinut şi formă – realismul şi obiectivitatea referatelor de evaluare reprezintă
o condiţie esenţială cu privire la demonstrarea eficien ţei serviciilor în cadrul sistemului de justiţie penală. Referatele sunt, dacă vrem şi din punct de vedere etic, „purtătorul de cuvânt al serviciului”, care-i creeaz ă în acelaşi timp imaginea, poate cel mai important mijloc de comunicare, alături de alte documente emise de către SP; •
evoluţia practicii în domeniu deschide perspective de dezvoltare şi specializare a referatului de evaluare;
•
demonstrarea utilităţii referatului de evaluare în cursul perioadei de supraveghere („postsentenţial”), reprezintă cel mai eficient mijloc de eviden ţiere în faţa instanţei a modului în care se desf ăş ăşoar ă supravegherea în comunitate şi totodat ă, o modalitate de eficientizare a comunicării între institu ţiile din sistemul de justi ţie penală;
•
•
sus ţ inerea inerea referatului de evaluare în instan ţă de către consilierul de proba ţiune; comunicarea referatului de evaluare către unităţile penitenciare (UP) în vederea colabor ării
SP la planificarea execut ării pedepsei cu închisoarea sau a măsurii educative a intern ării într-un centru de reeducare. Astfel, informaţiile din referatul de evaluare î şi găsesc ial ă a persoanei private de libertate, pe baza acesteia putându-se utilitatea în evaluarea ini ţ ial
construi programe de preg ătire pentru liberare şi asisten ţă post-penal ă. ilor şi a conflictelor de interese în activitatea de întocmire a referatului B. Dilema incompatibilit ăţ ăţ ilor
de evaluare
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice ine unele informa ţ ii ii anterioare Consilierul de proba ţiune se regăseşte în situaţia de a de ţ ine
despre persoana inculpat ă şi familia acesteia ori de a face faţă unor presiuni din partea persoanei inculpate, a familiei acesteia sau a unor ter ţ e persoane care au diverse interese sau foloase materiale
în relaţia cu beneficiarul SP. În unele dintre aceste cazuri exist ă riscul de a detemina atitudini subiective ale consilierului de proba ţiune, care pot merge până la dezvoltarea unor reacţii puternice de simpatie sau antipatie. Cum poate proceda, pe de o parte, consilierul de proba ţiune aflat într-o asemenea situaţie, iar pe de altă parte, şeful serviciului care este sesizat cu o astfel de situa ţie?
13
Cadrul etico-juridic •
întocmirea de referate de evaluare pentru organele de urm ărire penal ă şi instan ţ e (art. 11
alin. (1) lit. d) din O.G. nr.92/2000 coroborat cu art. 1 pct. 7 din Legea nr. 129/2002; art. 6-15 din Regulament ) are “rolul de a oferi instanţei de judecată date privind persoana inculpatului” sau, după caz, date privind persoanele aflate în supravegherea serviciului de proba ţiune (menţionate la art. 1 din O.G. nr. 92/2000), “nivelul instruc ţiei şcolare, comportamentul, factorii care influenţează sau care pot influenţa conduita generală, precum şi perspectivele reintegr ării în societate” (art. 6 alin. 1 din Regulament ); ); •
întocmirea referatului de evaluare de către “consilierul de proba ţiune” (art. 7 alin 1 din Regulament ); );
•
îndatorirea personalului de proba ţiune de a respecta “incompatibilit ăţile şi interdicţiile prevăzute de lege” (art. 63 lit. d) din Legea nr. 123/2006 ); );
•
datoria consilierilor de proba ţiune de a a aduce “de îndat ă şi în scris, la cuno ştinţa şefului ierarhic superior” orice situaţie în care exist ă sau ar putea exista “aparenţa” vreunui “interes de orice natur ă în cazul respectiv, în vederea desemn ării unui alt consilier responsabil de caz” (art. 8 alin. (1) din Codul deontologic ); această obligaţie “incumbă şi şefului serviciului, precum şi inspectorului care se află într-o situaţie similar ă” (art. 8 alin. (2) din Codul deontologic);
•
îndatorirea personalului de proba ţiune de a se abţine de la “orice acte sau fapte de natur ă să compromită demnitatea lor în func ţie şi în societate” (art. 17 alin (1) din Codul deontologic ), precum şi îndatorirea de a ap ăra “prestigiul institu ţiei în care î şi desf ăş ăşoar ă activitatea” (art. 17 alin. (2) din Codul deontologic );
•
interdicţia asupra personalului de proba ţiune de a pretinde sau de a accepta rezolvarea “intereselor personale, familiale sau ale altor persoane”, altfel decât pentru to ţi cetăţenii, precum şi interdicţia de a se folosi folosi de calitatea lor “pentru a obţine avantaje sau priorităţi în rezolvarea unor astfel de interese” (art. 18 din Codul deontologic );
•
relaţiile colegiale “corecte bazate pe respect şi bună-credinţă” (art. 19 alin. (1) din Codul deontologic);
•
informarea şefului ierarhic superior şi a celorlalte autorit ăţi abilitate cu privire la “infrac ţiunile de care au luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în leg ătur ă cu serviciul, îndeosebi cu privire la faptele corup ţie” (art. 63 lit. f) din Legea nr. 123/2006 ), ), precum şi
14
informarea “în scris şi de îndată” cu privire la “cazurile în care care este afectată “imaginea instituţiei” sau “probitatea profesională şi morală a personalului” (art. 19 alin. (2) din Codul deontologic). Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
Dilemele etice ale consilierilor/ şefilor serviciilor de proba ţiune aflaţi în situa ţii de incompatibilitate şi/sau conflict de interese provin din dubla loialitate pe care o pot resimţi la un
moment dat, şi anume faţă de interesele şi principiile serviciului din care fac parte, respectiv fa ţă de interesele altor grupuri la care sunt, într-un fel sau altul, afilia ţi (prieteni, rude etc). În cadrul organizaţiilor cărora apar ţin consilierul de proba ţiune şi şeful serviciului pot s ă aib ă loc activităţi care să conducă la con ştientizarea de către fiecare profesionist a principiilor aplicabile în activitatea de proba ţ iune iune şi a faptului c ă acestea trebuie să prevaleze.
De asemenea, riscul ca profesioniştii să se afle în situa ţii de incompatibilitate incompatibilitate şi/sau conflict de interese poate fi redus dacă şeful serviciului gestionează corect şi atent distribuirea cazurilor şi are în vedere, pe lângă dispoziţiile legale în materie, şi detalierea şi flexibilizarea criteriilor de atribuire/alocare/realocare, ţinând cont atât de specificitatea cazului (tipul de infrac ţiune, numărul condamnărilor anterioare, vârsta/sexul persoanei inculpate, factori personali şi situaţionali, relaţii de rudenie şi manifestări socio-afective fa ţă de personalul serviciilor de proba ţiune etc.), cât şi de disponibilitatea disponibilitatea socio-profesional socio-profesional ă şi moral ă a consilierului de proba ţ iune iune (încărcătura de cazuri a
fiecărui consilier; existen ţa sau aparenţa unor incompatibilităţi şi interese). Încurajarea comunic ării deschise de c ătre şeful serviciului şi aducerea la cunoştinţă de către
consilierul desemnat a eventualelor incompatibilit ăţi şi/sau presiuni din partea ter ţilor pot iilor referitoare la atitudini preîntâmpina situaţii de acest tip. Este de dorit ca discutarea situa ţ iilor
subiective, a incompatibilit ăţilor şi conflictelor de interese, a oric ăror conduite ne-etice să devină o practică în interiorul institu ţiilor de justi ţie penală. Instituţia “avertizorului de integritate ”, în măsura în care aceasta poate deveni func ţională, poate, de asemenea, să contribuie la formarea unui mediu etic în cadrul serviciilor de proba ţiune şi să contribuie la prevenirea apari ţiei unor astfel de cazuri.
15
C. Dilema informa ţ iilor incriminatorii din referatul de evaluare iilor incriminatorii din
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice
Consilierul responsabil de întocmirea referatului de evaluare a colectat informa ţii relevante (care au legătur ă cu presupusul f ă ptuitor şi contextul comiterii faptei penale), din care rezult ă că persoana inculpată îşi asumă într-un “mod eronat rolul infrac ţional”. În acest sens, dovezile conduc către situaţia în care asumarea responsabilit ăţii pentru o faptă pe care nu a săvâr şit-o este determinată de “posibile amenin ţări” (lipseşte informaţia referitoare la persoanele care proferează ameninţările). Dilema consilierului, precum şi a şefului SP, se refer ă la oportunitatea şi modalitatea red ării (“dezvăluirii”) acestei situa ţii în cadrul referatului de evaluare având în vedere con ştientizarea riscurilor pentru beneficiar . Cadrul etico-juridic •
regimul juridic al referatului de evaluare - caracterul “consultativ” şi “de orientare” pentru instanţa de judecată (art. 6 alin. (1) din Regulament ) f ăr ă a avea pretenţia de mijloc de prob ă, ci constituind mai degrab ă o expertiză criminologic ă;
•
ea, claritatea şi coeren ţ a prevederile legale cu privire la obiectivitatea, conciziunea, concrete ţ ea,
informaţiilor din cadrul referatului de evaluare (art. 6 alin. (2) din Regulament ); ); •
abţinerea de la a face “propuneri sau recomand ări organului judiciar privind solu ţia ce urmează să fie dată în cauză” (art. 15 alin. (2) din Regulament ); );
•
“abţinerea de la fapte prejudiciabile” (art. 64 din Legea nr. 123/2006 ) dublate de “profesionalism, loialitate, corectitudine, con ştiinciozitate” (art. 9 din Codul deontologic );
•
“integritatea profesional ă” (autoritate profesional ă dublată de autoritate moral ă – n.n.) a şefului
serviciului de proba ţiune care trebuie să demonstreze “iniţiativă” şi “spirit de
responsabilitate” în luarea deciziilor urm ărind cu prioritate “interesele institu ţiei” (art. 13 din Legea nr. 123/2006 coroborat cu art. 15 alin. (1) din Codul deontologic ) şi realizând totodată, ii cu ceilalţi membri din SP (art. 14 lit. e) şi f) din Legea un mediu etic în spiritul colegialit ăţ ăţ ii nr. 123/2006 coroborat cu art. 15 alin. (2) din Codul deontologic ); •
“abţinerea de la aprecieri” a personalului din serviciile de proba ţiune în relaţia cu instanţa, mai precis cu privire la “dosarele penale pe rolul instan ţei”, “hotărârile judecătoreşti pronunţate” sau cu privire la “orice caz aflat în lucru” (art. 16 din Codul deontologic );
16
•
“şeful SP şi după caz, inspectorul are îndatorirea de a verifica orice sesizare în leg ătur ă cu modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu, de a lua m ăsurile ce se impun conform competenţei legale şi de a încuno ştinţa de îndată, direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei” (art. 15 alin. 3 din Codul deontologic ); Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
Dilemele etice de acest fel au ca surs ă, pe de o parte, finalitatea valorică a actului profesional ii ăţ ii şi exigenţa conformit ăţ
activităţii de probaţiune cu reguli şi protocoale specifice domeniului justi ţiei
iilor credible – caracterul subiectiv al informa ţiilor penale, iar pe de altă parte, insuficien ţ a informa ţ iilor
colectate din anumite surse şi/sau insuficien ţa dovezilor care susţin informaţiile furnizate de către unele dintre surse. De aceea, în vederea unei corecte puneri în balan ţă a unor principii divergente, se poate aplica strategia “abţinerii de la aprecieri” în raporturile profesionale ale SP cu organele judiciare, completat ă cu exprimarea poziţiei şi comunicarea informaţiilor de care dispune consilierul de proba ţiune în calitatea sa de expert pe probleme psihosociale . În acest scop se impune diversificarea surselor de informaţii, coroborarea informaţiilor obţinute din diverse surse de informa ţii, redarea fidelă a acestora (folosind citate din interviurile/întrevederile/convorbirile interviurile/întrevederile/convorbirile realizate cu sursele de informa ţii). iei, este recomandată consultarea cu un coleg (intervizarea), cu şeful La nivelul institu ţ iei
serviciului şi cu supervizorul (supervizarea); de asemenea, sesizarea situa ţiei problematice şi consultarea coordonatorului din cadrul DP, respectiv a inspectorului de proba ţiune şi, în ultimă instanţă, sesizarea şi consultarea directorului DP. Sus ţinerea referatului de evaluare în instanţă ofer ă, de asemenea, consilierului responsabil de caz posibilitatea s ă ofere explicaţii şi nuanţări, astfel încât judecătorul să ia deciziile cele mai potrivite. D. Dilema revocării sancţiunii de “suspendare a executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere”
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice
Persoană aflată în supravegherea SP pentru infracţiuni la legea privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (în acest caz, cump ărarea/deţinerea de droguri de risc pentru consumul
propriu). Pe lângă măsurile de supraveghere, instan ţa a impus în sarcina persoanei şi obligaţia de a
17
efectua o dată pe an, la data stabilit ă de c ătre consilierul de probaţiune, analizele medicale în scopul depistării consumului de drog. Persoana supravegheat ă a respectat măsurile impuse de instan ţă şi a efectuat analize în vederea depistării consumului de drog potrivit calendarului stabilit de consilierul responsabil de caz şi a depus la dosarul de supraveghere buletinul de analize, cu rezultat negativ la consumul de droguri. Ulterior, pe parcursul termenelor de supraveghere şi a activităţii de asistenţă şi consiliere (la cererea persoanei supravegheate), consilierul responsabil de caz a constatat că în ultimii ani, persoana şi-a
reorientat consumul c ătre inhalan ţi, mai precis prenandez, substanţă care intr ă în categoria
substanţelor toxice considerate licite, analiza direct ă pentru acest tip de toxic fiind indisponibil ă şi în general, nu face parte din examenele de rutină pentru abuzul de droguri. Deoarece consumul a devenit sistematic, dependenţa a cauzat consecinţe deosebit deosebit de de grave atât pe plan plan fizic, cât şi psihoposibilitatea de implicare a persoanei în comportamental, fapt care a redus în mod semnificativ posibilitatea activitatea de asisten ţă şi consiliere iniţiată în cadrul SP pentru diminuarea riscului criminogen (de
exemplu, refuzul de internare intermediat de către SP şi de a urma tratamentul prescris, neprezentarea la sesiunile programului de grup desf ăş ăşurat la sediul SP). În consecinţă, şeful SP a considerat necesar să sesizeze judecătorul delegat la compartimentul de executări penale solicitând “revocarea” sanc ţiunii de “suspendare a executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere”. În prezent, şeful serviciului se întreab ă dacă a procedat corect din punct de vedere etic solicitând solicitând “revocarea” sancţiunii în instan ţă. Cadrul etico-juridic •
sancţiunea “suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere – termenul de încercare stabilit de instan ţa de judecată determină durata perioadei de supraveghere în sarcina SP; măsurile şi obligaţiile dispuse de instan ţă prin hotărârea definitivă incluzând obliga ţia în sarcina persoanei condamnate de a se supune “unor m ăsuri de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxic ării. Particularitatea în acest caz, este conferit ă de faptul că în dispozitivul hot ărârii judecătoreşti se precizează “obligaţia de a efectua o dată pe an, la data stabilită de consilierul de proba ţiune a analizelor medicale în scopul depist ării consumului de drog”;
•
condiţiile neîndeplinirii obliga ţiei prevăzută la art. 86³ alin. 3 lit. f) din Codul penal – “refuzul în mod nejustificat de includere în programe de tratament derulate în scopul
18
dezintoxicării, întreruperea tratamentului în mod nejustificat , refuzul efectu ării de teste de verificare a consumului de substan ţe” (art. 38 alin. (4) lit. a) b) c) din Regulament ); ); •
întocmirea de către consilierul de proba ţiune a unui “raport care cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere” şi care conţine “menţiuni cu privire la dovezile prin care se constată încălcarea” obligaţiilor (art. 39 alin. (1) din Regulament ); );
•
înaintarea raportului “împreun ă cu dovezile în copie spre informarea şefului servicului de probaţiune” (art. 39 alin. 2 din Regulament ); );
•
verificarea de către şeful SP a modului în care “se respectă programul de resocializare a persoanei asistate şi consiliate în ceea ce prive şte termenele, calitatea şi ritmicitatea acestuia, precum şi orice alte obligaţii care îi revin consilierului de proba ţiune pe durata asisten ţei şi consilierii” prin consultarea dosarului de reintegrare social ă şi supraveghere (art. 45 alin. (7) din Regulament ); );
•
şeful
SP urmăreşte şi r ăspunde atât de competenţa legală – elaborarea “corespunzătoare şi la
termenele stabilite a lucr ărilor” (art. 14 lit. c) din Legea 123/2006 ) cât şi de autoritatea morală a consilierilor de proba ţiune având îndatorirea de a asigura “un mediu de lucru participativ şi consultativ” (art. 14 lit. e) din Legea nr. 123/2006 ) bazat pe “spirit colegial, responsabilitate şi exigenţă profesională”(art. •
15 alin. (2) (2) din Codul deontologic );
posibilitatea şefului SP fie de a “sesiza judecătorul delegat la compartimentul de execut ări penale”, “atunci când consider ă necesar” (art. 39 alin. 2 din Regulament ) fie de a “respinge în scris şi motivat, în termen de 30 de zile, propunerea consilierului de proba ţiune” (art. 39 alin. (3) din Regulament ); );
•
consilierii, şefii SP şi inspectorii de proba ţiune sunt datori “să depună diligenţa necesar ă” în vederea îndeplinirii atribu ţiilor de serviciu (interpretare in extenso a art. 10 alin. (1) din Codul deontologic), inclusiv cea privitoare la supravegherea, asisten ţa şi consilierea persoanelor
dependente de substan ţe psihoactive; •
activitatea de asisten ţă şi consiliere înceteaz ă “ca urmare a lipsei de cooperare sau a comportamentului neadecvat al persoanei asistate şi consiliate” (art. 48 lit. b) din Regulament ); );
•
prevederi ale protocoalelor de colaborare cu instituţii/organizaţii care au ca domeniu de activitate prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri (de exemplu, ANA – DP nr. 3455/DP/01.02.2012); şeful serviciului “dezvolt ă relaţii optime de lucru cu
19
colaboratorii din cadrul organiza ţiilor şi instituţiilor partenere” (art. 14 lit. k) din Legea nr. 123/2006 ); ); •
“revocarea suspendării executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere” în cazul săvâr şirii unei infrac ţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obliga ţiilor prevăzute de instanţă (art. 83, 84 şi 86 din Codul penal ). ). Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii Sursa situa ţ iei iei dilematice provine din aparenta incongruen ţă dintre interesul de a ajuta în mod real beneficiarul beneficiarul şi nevoia de a respecta autonomia acestuia (de drept, acesta nefiind
un caz tipic pentru “revocare”). În ce prive şte consilierul responsabil de caz , acesta are responsabilitatea de a corela modalit ăţ ile concrete de supraveghere a îndeplinirii m ăsurilor/obligaţiilor dispuse de instan ţa ăţ ile
de judecată în sarcina persoanei supravegheate cu aplicarea procedurii legale în situaţia nerespectării “planului de supraveghere”. Formarea profesional ă continuă şi specializarea consilierului de proba ţ iune iune pe aria de competenţă infrac ţ ionalitate ionalitate şi dependen ţă de substan ţ e psiho-active şi realizarea consensului privitor la bunele practici îl pot ajuta în luarea celor mai
potrivite decizii într-un domeniu foarte sensibil, astfel încât cele două principii concurente s ă fie readuse în pozi ţ ia de congruen ţă. În acest caz, trebuie urmărită motivarea persoanei ţ ia
supravegheate în vederea solicit ării (prin cerere scrisă) a participării la programele psihosocio-medicale de diagnostic şi tratament, utilizarea într-un mod constructiv a parteneriatului SP-CPECA şi colaborarea cu speciali şti din domeniul prevenirii, evalu ării şi asistării psihosocio-medicale a persoanelor dependente de substanţe psihoactive. În ceea ce priveşte şeful SP , acesta are obligaţia de a verifica modul în care consilierul responsabil de caz depune diligen ţ a necesar ă în vederea realizării supravegherii în comunitate a beneficiarului SP şi totodată, modul în care aplic ă procedura inform ării şi sesizării şefului SP
în
situaţia
nerespectării/încălcării
măsurilor/obligaţiilor
dispuse
în
hot ărârea
judecătorească. De asemenea, este de dorit ca şeful serviciului să se implice în identificarea resurselor comunitare din domeniul prevenirii consumului şi traficului de droguri şi să încheie
parteneriate funcţionale cu specialişti, exper ţi, institu ţii/organizaţii din acest domeniu. De asemenea, este oportun ă menţinerea unei colabor ări inter-institu ţionale funcţionale cu CPECA
20
prin evaluarea periodică a parteneriatului de c ătre persoana delegat ă în relaţia cu această instituţie, precum şi modul în care consilierul de proba ţiune responsabil de caz a utilizat această
resursă comunitar ă în
raport cu beneficiarul SP, respectiv persoana
supravegheată/asistată şi consiliat ă. La rezolvarea cazurilor considerate “dificile”, precum cel discutat aici, este încurajat ă manifestarea iniţiativei şi spiritului de responsabilitate prin disponibilitatea de a colabora atât cu colegi din cadrul propriului serviciu sau din cadrul altor SP, cât şi cu specialişti din domeniul drogo-dependenţei şi al incluziunii sociale. În concluzie, perspectiva etico-juridic ă îl ajută pe şeful serviciului nu numai s ă verifice „diligen ţa” şi „buna credinţă” a consilierului responsabil de caz, ci s ă se raporteze într-un mod proactiv şi responsabil în triada SP-beneficiar-institu ţii/organizaţii partenere având în vedere, în primul rând, misiunea social ă a SP . Transpunerea în practic ă a principiilor etice, în această situaţie, se rezumă nu doar la respectarea procedurii legale, ci trebuie ie şi flexibilitate în gestionarea termenelor şi condi ţ iilor iilor specifice manifestată precau ţ ie procedurii de sesizare a instan ţ ei ei. În practica SP se impune realizarea consensului la nivelul procedurii de sesizare a instan ţ ei ei, mai precis cu privire la structura şi con ţ inutul inutul adresei
oficiale prin care este sesizat ă instanţa de executare. elor dintre E. Dilema divergen ţ elor dintre şeful SP şi consilierul de probaţiune responsabil de caz
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice
Ca şi în dilema precedentă, beneficiarul SP este o persoan ă condamnată cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pentru trafic şi consum de droguri, aflat ă sub supravegherea şi în asistenţa psihosocial ă (la cerere) în SP. Persoana supravegheată şi asistată a încălcat atât obliga ţia de a se supune controlului, tratamentului sau îngrijirii în scopul dezintoxic ării, cât şi pe cea de a nu schimba domiciliul sau re şedinţa şi de a nu dep ăşi limita teritorial ă decât în condiţiile fixate de instanţă. Consilierul responsabil de caz a informat şeful serviciului care a respins propunerea consilierului de proba ţiune, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile pentru sesizarea judecătorului delegat cu executările penale. Drept urmare, şeful serviciului a solicitat în mod personal informa ţii de la CPECA pentru ca ulterior, să solicite “explica ţii suplimentare” referitoare la caz de la consilierul responsabil.
21
Cadrul etico-juridic •
sancţiunea “suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere – termenul de încercare stabilit de instan ţa de judecată determină durata perioadei de supraveghere în sarcina SP;
•
măsurile şi obligaţiile dispuse de instan ţă prin hotărârea definitivă incluzând obliga ţia în sarcina persoanei condamnate de a se supune “unor m ăsuri de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxic ării” (art.
86³
alin. (3) lit. f) din Codul penal ) precum şi
interdicţia de a schimba domiciliul sau re şedinţa ori de a depăşi limita teritorial ă stabilit ă, “în condiţiile fixate de instan ţă” (art. 86³ alin. (3) lit. b) din Codul penal ); ); •
anunţarea, în prealabil, în scris şi cu dovezi, a serviciului de proba ţiune de către persoana condamnată cu privire la “orice schimbare de domiciliu, re şedinţă sau locuinţă, precum şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 zile, comunicând noua adresă, numărul de telefon, precum şi, după caz, data întoarcerii (art. 29 alin. 1 din Regulament ); );
•
condiţiile neîndeplinirii obliga ţiei prevăzută la art. 86³ alin. 3 lit. f) din Codul penal –“ –“ refuzul în mod nejustificat de includere în programe de tratament derulate în scopul dezintoxic ării întreruperea tratamentului în mod nejustificat, refuzul efectu ării de teste de verificare a consumului de substan ţe” (art. 38 alin. 4 lit. a) b) c) din Regulament ); );
•
colaborarea consilierului de proba ţiune şi strângerea de informaţii de la “organele de poli ţie”, “primăria din localitatea de domiciliu sau de re şedinţă a persoanei suparavegheate” care vor “sesiza”, informa sau/şi anunţa “în scris” privind “orice schimbare intervenit ă” în situaţia persoanei supravegheate, precum şi nerespectarea obliga ţiei stabilit ă în sarcina acesteia (art. 34 alin. (2) şi (3) din Regulament ); ); pentru a constata personal starea de fapt, consilierul de probaţiune are posibilitatea s ă efectueze “vizite inopinate sau planificate la domiciliul sau la reşedinţa persoanei supravegheate” (art. 34 alin. (4) din Regulament ); );
•
aspecte procedurale privitoare la activitatea de supraveghere, asisten ţă şi consiliere în cadrul SP; aspecte privitoare la “competen ţa legală” coroborate cu cele privitoare la “autoritatea morală”; parteneriat şi colaborare interinstitu ţională funcţională (a se vedea Dilema D, pp. 18-20);
•
iniţierea şi/sau participarea la “programe de formare profesională” (art. 39 alin. 1-5 din Legea nr. 123/2006 ) în vederea actualizării “cunoştinţelor profesionale” şi menţinerii unui “nivel
22
corespunzător de competenţă profesională” prin efectuarea unor “stagii de pregătire”, “de specializare ori perfecţionare profesională” (art. 14 alin. (1) şi (2) din Codul deontologic ); •
îndatorirea şefului SP de a “organiza activitatea personalului”, precum şi “de a manifesta iniţiativă şi spirit de responsabilitate” (art. 15 alin (1) din Codul deontologic );
•
prevederi despre “integritatea profesională” – autoritate profesional ă dublată de autoritate moral ă – a şefului SP şi realizarea, unui mediu etic cu accent pe relaţiile colegiale “corecte
bazate pe respect şi bună-credinţă” (a se vedea Dilema C , pp. 16-17). Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
Dificultăţile pe care practica din proba ţiune le semnalează în mod curent şi la care se refer ă dilema anterior prezentat ă sunt cele legate de neîndeplinirea m ăsurilor sau/şi obligaţiilor impuse de instanţă în sarcina persoanei supravegheate până la sustragerea de la procesul de supraveghere. În aceste situaţii, SP, respectiv consilierul responsabil de caz se poate prevala de posibilitatea legal ă privind privind dovedirea relei credin ţ e (prin strângerea de dovezi în cadrul dosarului de supraveghere), deoarece exceptând două cazuri prevăzute în legea specială, în care se înmânează avertisment – cu ocazia nerespectării măsurii de a se prezenta periodic la sediul SP, precum şi a încălcării obligaţiei de a nu frecventa un loc anume sau anumite locuri – în toate celelalte cazuri, se “în ştiinţează” şeful serviciului, uneori „de îndat ă” care la rândul său, “atunci când consider ă necesar” va “sesiza” judecătorul delegat la compartimentul de execut ări penale. ile concrete de sesizare a instan ţ ei ei din partea SP face Prevederea legală, cu privire la modalit ăţ ăţ ile
trimitere atât la responsabilitatea şefului serviciului , cât şi la cea a consilierului responsabil de caz . Ca atare, în practică este de dorit corelarea punctelor de vedere a celor doi profesioni şti cu privire la asumarea responsabilităţii comune în luarea mă surilor pentru pentru atingerea scopului proba ţiunii, ceea ce cadrul legal, legal, permite într-o anumită măsur ă. În cazul de faţă, problemele de ordin etico-moral sunt declan şate de modul diferit în care consilierul de proba ţ iune iune şi şeful SP interpreteaz ă interesul beneficiarului şi aplicarea procedurilor
prevăzute în situaţiile de acest fel. Practic, şeful serviciului crediteaz ă institu ţia partener ă (CPCA) în detrimentul relaţiilor profesionale colegiale, iar prin neîncrederea pe care o manifest ă faţă de consilierul responsabil de caz exist ă riscul neglij ării şi tergiversării în luarea unor măsuri faţă de beneficiarul SP.
23
Înainte de a lua o decizie, şeful SP are datoria de a verifica modul în care consilierul responsabil de caz depune diligen ţ a necesar ă în vederea realizării supravegherii în comunitate a ei de beneficiarului SP şi totodată, modul în care acesta aplică procedura prealabil ă sesizării instan ţ ei executare în situa ţia nerespectării/încălcării măsurilor/obligaţiilor conform planului de supraveghere – frecven ţ a şi modul de respectare a termenelor pentru pentru realizarea întrevederilor la sediul SP; înmânarea avertismentelor şi respectarea termenelor specifice acestei proceduri. De asemenea, cei doi
profesionişti este de dorit s ă colaboreze şi să-şi ofere sprijin reciproc în raporturile profesionale cu institu ţ iile iile partenere având drept scop comun strângerea informa ţiilor utile şi relevante pentru
eficientizarea activit ăţii de supraveghere. În situa ţia dată, informaţiile furnizate de CPECA pot constitui dovezi care s ă contribuie la probarea „relei-credinţe” a persoanei supravegheate şi deci, un temei legal pentru pentru sesizarea judecătorului delegat la compartimentul de executări penale.
În concluzie, există premise etico-juridice pentru a identifica modalit ăţi de asumare comună a responsabilităţii (co-responsabilizare). O posibil ă soluţie este motivarea detaliat ă verbal şi în scris, cu respectarea procedurilor legale a pozi ţiilor aparent divergente, ceea ce va determina verificarea şi analizarea cu obiectivitate a situa ţiei şi implicit ameliorarea colabor ării dintre cei doi profesioni şti, precum şi discutarea acestor tipuri de situa ţii la nivelul întregului serviciu de proba ţiune. E. Dilema bilingvismului în programele de asisten ţă şi consiliere
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice
Un cetăţean de etnie maghiar ă, printre puţinii care nu cunosc aproape deloc limba român ă, se află în supravegherea SP cu obliga ţia de a participa la un program de lucru cu grupul care se desf ăş ăşoar ă numai în limba român ă. În cadrul SP există un singur vorbitor de limb ă maghiar ă care asigur ă, în general, consilierea individual ă a beneficiarilor vorbitori doar de limb ă maghiar ă, în condiţiile în care majoritatea beneficiarilor maghiari sunt şi vorbitori de limb ă română. În această situaţie au fost sesizaţi doi inspectori de specialitate din cadrul DP, c ărora li s-a cerut acordul de a desf ăş ăşura pentru beneficiarul în cauz ă programul în limba maghiar ă, r ăspunsul fiind, îns ă, rezervat, dată fiind natura interven ţiei: program de grup.
24
Cadrul etico-juridic •
respectarea drepturilor omului, a demnit ăţii umane şi evitarea discrimin ării pe orice temei, (a se vedea pct. 3.2., pp. 5-6);
•
posibilitatea utilizării de către serviciul de probaţiune în cadrul activit ăţilor specifice a „interpreţilor şi traducătorilor autoriza ţi prin intermediul tribunalelor pe lâng ă care funcţionează” ori de câte ori este necesar (art. 1 alin. (4) din Regulament ); ); Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
Problema etico-morală provine în acest caz din imposibilitatea de a pune în practic ă un principiu al muncii de probaţiune. În consecinţă, soluţiile se îndreaptă înspre găsirea unor mijloace adecvate pentru îndeplinirea misiunii sociale a proba ţiunii. Acestea pot fi: colaborarea cu traduc ători specializaţi pentru limba maghiar ă, posibilitatea de a angaja un “interpret” contra cost, colaborarea cu “referenţii comunitari” din cadrul prim ăriei etc. Este de dorit ca DP să se implice în crearea unor bune practici în acest domeniu şi în elaborarea unor acte normative în conformitate cu prevederile constituţionale şi cu standardele europene în ce prive şte drepturile cetăţenilor de a folosi limbile minorităţilor naţionale. F. Dilema suprapunerii de roluri profesionale în sistemul de probaţiune
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice
În sistemul de proba ţiune se desf ăş ăşoar ă proiecte de formare profesională care implică participarea directă şi indirectă a întreg personalului de proba ţiune – director DP, inspectori de probaţiune, şefi servicii de proba ţiune şi consilieri de proba ţiune. Drept urmare, are loc o inevitabil ă suprapunere de roluri profesionale în virtutea atribu ţiilor legale din sistemul de proba ţiune dublate de roluri, funcţii şi activităţi profesionale în cadrul proiectelor de formare derulate în sistemul de probaţiune. Astfel, consilierul de proba ţiune desemnat ca formator într-un proiect, după ce a participat la primul seminar de formare profesională fiind solicitat pentru cel de-al doilea seminar, s-a aflat în imposibilitatea de a se deplasa din motive de ordin financiar şi anume, nerealizarea deconturilor în cazul ambelor deplasări. În această situaţie, consilierul-formator a transmis un mesaj electronic comun pentru coordonatorul din DP şi ceilalţi consilieri de proba ţiune participan ţi la program, în care
25
prezenta atât situaţia problematică în care se afla, cât şi nemulţumirea cu privire la aceast ă situaţie existând riscul de a periclita rela ţiile profesionale pe linie ierarhic ă. Cadrul etico-juridic •
responsabilitatea personalului de proba ţiune pentru formarea profesional ă continuă (a se vedea Dilema E , p. 23);
•
prevederi legale cu privire la obiectivele formării profesionale, la formele de realizare – “cursuri”, “stagii profesionale”, “stagii de practic ă şi specializare”, “procesul de supervizare” (art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 123/2006 ) – precum şi cu privire la “statutul formatorilor din sistemul de probaţiune”, procedura de selecţie şi desemnare a acestora, respectiv a “consilierilor de proba ţiune care îndeplinesc atribu ţii de supervizare” (art. 38¹, art. 38² şi art. 38³ din Legea nr. 123/2006 ); );
•
obligaţia personalului de proba ţiune de a folosi “resursele şi mijloacele materiale care le sunt puse la dispoziţie conform destina ţiei lor, exclusiv în interesul serviciului” (art. 13 alin. (1) din Codul deontologic ). Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
Soluţiile etico-juridice în situa ţia anterior descrisă surprind următoarele aspecte: •
delimitarea
şi
asumarea
rolurilor
profesionale
concomitente
–
inspector
de
probaţiune/coordonator de proiect; consilier de proba ţiune/formator în proiect; •
delimitarea modalit ăţilor de comunicare în funcţie de atribuţiile legale şi responsabilit ăţile specifice atât în cadrul raporturilor ierarhice din sistemul de proba ţiune, cât şi din cadrul raporturilor profesionale din proiectul de formare profesională;
•
corelarea regulilor financiar-contabile din sistemul de proba ţiune care implică administraţia tribunalului, cu cele care ţin de managementul financiar-contabil al proiectului de formare profesională.
Situaţia dilematică se raportează, în acest caz, la dubla rela ţie profesională în care sunt implica ţi inspectorul de proba ţ iune iune, în calitate de coordonator de program şi consilierul de proba ţ iune iune, în
calitate de formator , în acest caz şeful SP, directorul DP şi ceilalţi consilieri de proba ţiune fiind pu şi în situaţia de a reacţiona oficial sau neoficial la problemele legate de asumarea dublului rol profesional, de comunicare, precum şi la cele de ordin financiar-contabil. Astfel, la nivel local (SP), şeful
26
serviciului reprezint ă, în acest caz, “interfaţa” dintre serviciul de proba ţiune şi proiectul de formare profesională derulat în sistemul de probaţiune, similar cu rolul pe care directorul DP trebuie să şi-l asume la nivel central (DP). Soluţiile etico-juridice în situa ţii de acest gen se conturează în jurul ideii de con ştientizare de către personalul de probaţiune a faptului că, deşi implică un efort mare şi susţinut, reu şita unui proiect de formare profesional ă nu face decât să eficientizeze activit ăţ ile specifice proba ţ iunii iunii şi în consecinţă, să ăţ ile iunii. Astfel, şeful de proba ţ iune iune trebuie să manifeste realizeze scopul şi misiunea social ă a proba ţ iunii tact, în ţ elegere elegere şi r ăbdare în sprijinirea personalului de proba ţ iune iune implicat în proiectele de formare
profesională, în astfel de situa ţii fiind de preferat o comunicare liber ă, deschisă cu toţi actorii implica ţi în vederea depăşirii obstacolelor de orice natur ă – de la asumarea rolurilor profesionale şi eficientizarea comunicării, până la rezolvarea aspectelor de ordin financiar. ii încruci şate G. Dilema dublei loialit ăţ ăţ i sau a loialit ăţ ăţ ii
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice
Aceasta reprezintă o situaţie dilematică complexă, în fapt, existând multiple variante situaţionale şi tot atâtea dileme etice eviden ţiate de către participanţii la sesiunile de formare profesională. Astfel, situaţiile dilematice “în cascadă” au pornit de la existen ţa în cadrul serviciului de probaţiune a unui caz considerat “dificil”, în care p ărinţii minorului supravegheat au reclamat la şeful serviciului c ă “băiatul lor este chemat prea des” la sediul serviciului de c ătre consilierul responsabil de caz şi ca atare, aceştia se consider ă “abuzaţi”. Şeful
serviciului, într-o manier ă autoritar ă, “cheamă la ordin” consilierul de probaţiune şi îi
cere să rezolve urgent o anumit ă “problemă”, ameninţându-l că, în caz contrar, va “lua măsuri”. Reacţia consilierului de proba ţiune este fie de a se ap ăra, fie de a riposta faţă de atitudinea autoritar ă a şefului
SP, devenind ceva mai ferm asumându-şi rolul de manager de caz. Acesta începe să dezvolte
sentimente negative – de indignare şi revoltă – ceea ce conduce la efectuarea unei plângeri telefonice către inspectorul de proba ţiune, căruia i se cere să “medieze” situaţia “insuportabil ă”. Cadrul etico-juridic •
îndatorirea personalului de proba ţiune de a se abţine de la “orice acte sau fapte de natur ă să compromită demnitatea lor în func ţie şi în societate” (art. 17 alin. (1) din Codul deontologic ),
27
precum şi îndatorirea de a ap ăra “prestigiul institu ţiei în care î şi desf ăş ăşoar ă activitatea” (art. 17 alin. (2) din Codul deontologic ); •
îndatorirea personalului de proba ţiune de a impune “ordine şi decenţă în timpul desf ăş ăşur ării activităţilor specifice, prin adoptarea unei atitudini echilibrate, demne şi civilizate” faţă de toate persoanele cu care intr ă în contact în calitatea lor (art. 11 din Codul deontologic );
•
“integritatea profesional ă” (autoritate profesional ă dublată de autoritate moral ă – n.n.) a colegialit ăţ ii ăţ ii şefului serviciului de proba ţiune care trebuie să realizeze un mediu etic în spiritul colegialit
cu ceilalţi membri din serviciul de probaţiune (art 14 lit. e) şi f) din Legea nr. 123/2006 coroborat cu art. 15 alin. (2)din Codul deontologic ); •
relaţiile colegiale “corecte bazate pe respect şi bună-credinţă” (art. 19 alin. (1) din Codul deontologic);
•
şeful
SP urmăreşte şi r ăspunde atât de competen ţa legală – elaborarea “corespunzătoare şi la
termenele stabilite a lucr ărilor” (art. 14 lit. c) din Legea 123/2006 ) cât şi de autoritatea morală a consilierilor de proba ţiune având îndatorirea de a asigura “un mediu de lucru participativ şi consultativ” (art. 14 lit. e) din Legea nr. 123/2006 ) bazat pe “spirit colegial, responsabilitate şi exigenţă profesională”(art. 15 alin. (2) (2) din Codul deontologic ); Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
Pornind de la premisa c ă situaţiile dilematice sunt determinate în multe cazuri de îndep ărtarea vizibilă de la misiunea, scopul şi obiectivele SP, în situa ţia dată ne confruntăm cu manifestarea unor tensiuni latente pe latente pe fondul unor resentimente reciproce şi frustr ări socio-afective la nivelul colectivului SP. În consecinţă, atenţia şi vigilenţa profesională este deviată de la “managementul de caz” către aspectele relaţionale şi climatul profesional, interven ţia părinţilor beneficiarului SP fiind doar un pretext pentru escaladarea conflictului. De aceea, în plan etico-juridic este nevoie de o atitudine colegial ă şi de mediere din partea unei a treia p ăr ţi – aşa cum este inspectorul de probaţiune sau alt
consilier de probaţiune – pentru a realiza o recadrare în plan socio-emoţional a relaţiei dintre cei doi profesionişti şi o redirecţionare a energiilor c ătre managementul de caz. O abordare colegială poate ajuta consilierul de proba ţiune să î şi clarifice motivele pentru care a acţionat, dar şi disponibilitatea de reconciliere. De aceea, rolul celei de-a treia p ăr ţi este decisiv în acest tip de situa ţii. Comunicarea poate fi adusă în prim planul discu ţiei dacă cei în cauză sunt
28
ia beneficiarului SP – îndemnaţi să reflecteze cu precădere la situa ţ ia – fie intrând în rolul managerului de caz, fie în rolul de şef corect şi responsabil . H. Dilema consensului bunelor practici cu privire la realizarea activităţilor comune SP-UP
Descrierea situa ţ iei iei dilematice
În contextul colabor ării interinstitu ţionale dintre SP şi UP, multe dintre activit ăţile comune se desf ăş ăşoar ă în virtutea “consensului bunelor practici” stipulate în protocolul-cadru de colaboare DPANP, mai ales în domeniul realizării de programe comunitare orientate spre asisten ţă şi consiliere vizând preg ătirea pentru liberare, reducerea riscului de recidiv ă şi incluziunea social ă. În situaţia dată, speculând lipsa unor prevederi exprese din legisla ţia în vigoare (care contureaz ă doar cadrul general al colabor ării), consilierul de proba ţiune neglijează sau refuză să presteze activităţile comune cu profesioniştii (asisten ţă psihosocial ă/educaţie) din unitatea penitenciar ă. În consecinţă, şeful serviciului este îngrijorat de lezarea parteneriatului SP-UP şi bineînţeles, de scăderea eficienţei activităţilor comune. Cadrul etico-juridic •
iune în colaborare cu personalul Oferirea de asisten ţă ş ţă şi consiliere de către serviciile de proba ţ iune
de specialitate din penitenciar, persoanelor private de libertate, cu acordul acestora şi cu 6 luni înainte de a fi eligibile pentru comisia de liberare condi ţionată şi posibilitatea încheierii unui “protocol de colaborare cu administra ţia sau cu administra ţiile penitenciare, în vederea stabilirii de comun acord a categoriilor de persoane condamnate care pot fi incluse în programe de resocializare ...” (art. 1 şi 11 alin. (1) lit. f), g), h) şi i) din O.G. nr. 92/2000 ; art. 47 din Regulament ); ); •
iune la comisia pentru liberarea condi ţ ionat ionat ă (art. 77 alin. Participarea consilierului de proba ţ iune modificat ă şi completat ă); (2) din Legea nr. 275/2006 modificat
•
Realizarea de programe – educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologic ă şi asistenţă socială; instruire şcolar ă şi formare profesională – de către Serviciul de educa ţie şi Serviciul de asisten ţă psihosocial ă din cadrul unit ăţii penitenciare, cu participarea consilierilor de proba ţ iune iune, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentan ţi ai
29
societăţii civile (art. 27 alin. (3) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 modificat ă şi completat ă); •
Programele speciale de reintegrare social ă – RRR acreditat la nivel na ţional – sunt derulate în în baza protocoalelor de colaborare SP – UP, potrivit instrucţiunilor comune DP – ANP Protocol de colaborare colaborare 43341 din 8 mai 2012 2012 ) ( Protocol Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
În practica serviciilor de probaţiune, asisten ţ a psihosocial ă penal ă se refer ă, pe de o parte, la activităţile de asistenţă şi consiliere ini ţiate şi desf ăş ăşurate de către SP la cererea persoanelor aflate în supravegherea acestora, iar, pe de altă parte, la activităţile de asistenţă şi consiliere desf ăş ăşurate în
colaborare cu personalul specializat în asisten ţa psihosocială pentru persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate într-o unitate penitenciar ă, respectiv pentru minorii interna ţi într-un centru de reeducare (CR). Activit ăţ ile comune desf ăş ăşurate de către consilierii de proba ţiune în ăţ ile ile penitenciare sunt susţinute şi de acreditarea la nivel na ţ ional ional a colaborare cu specialiştii din unit ăţ ăţ ile
unor programe comunitare – de exemplu, Reducerea riscului de recidivă după închisoare – potrivit instrucţiunilor comune DP-ANP ( Protocol de colaborare 43341 din 8 mai 2012 ). Programul de intervenţie de tipul „Reducerea riscului de recidiv ă după închisoare” (Durnescu, I. şi colab., 2009) ei post-penale, în lipsa unei reglement ări exprese a acesteia. „completează” practic conţinutul asisten ţ ei
În acest context, şeful SP are un rol important nu numai în ceea ce priveşte informarea şi delegarea unor consilieri de proba ţiune pentru a desf ăş ăşura activităţi de asistenţă şi consiliere în sensibilizarea şi motivarea colegilor din serviciu pentru unităţile penitenciare, ci şi în ceea ce priveşte sensibilizarea
a urma cursuri de formare profesională în domeniu. Totodat ă, şeful SP are îndatorirea de a consolida şi susţine la nivel local rela ţiile profesionale de colaborare şi sprijin reciproc în vederea realiz ării misiunii comune SP-UP .
Atât şeful SP, cât şi colegii, consilieri de probaţiune trebuie să reflecteze şi să înţeleagă ilor comune de importanţa desf ăş ăţ ilor ăşur ării unor programe de tipul RRR care, prin eficientizarea activit ăţ
asistenţă psihosocială, consolidează practicile comunitare şi pregătesc terenul pentru implementarea noii legislaţii în domeniu. Ca atare, dezvoltarea sistemului de proba ţiune sub aspectul lărgirii ariei de ei psihosociale penale competenţă pentru „asisten ţa post-penală” se bazează pe eficientizarea asisten ţ ei
în cadrul unei colabor ări inter-instiu ţionale funcţionale SP-UP (Poledna si colab., 2009, cap. IV).
30
I. Dilema cu privire la evaluarea competen ţelor profesionale ale consilierilor de către şeful serviciului de probaţiune
Descrierea situa ţ iei iei dilematice
În cadrul evaluării anuale a performanţelor profesionale a consilierilor de proba ţiune, şeful serviciului este pus în situa ţia de a primi “reproşuri repetate” din partea consilierilor de proba ţiune cu privire la modul cum realizează evaluarea personalului vizând “lipsa de transparen ţă”. Cadrul etico-juridic •
evaluarea performanţelor profesionale ale personalului de proba ţiune definitiv se face anual (art. 35 alin. (1) din Legea nr.123/2006 ), ), evaluarea prin intermediul unei “test ări psihologice” se realizează la “fiecare 3 ani sau ori de câte ori directorul direcţiei de specialitate apreciaz ă că este necesar” (art. 36 alin. (1) din Legea nr. 123/2006 ), ), iar “testarea medicală” se realizează prin efectuarea unui “examen medical periodic” dispus de Ministerul Justi ţiei (art. 36 alin. (2) din Legea nr. 123/2006 ); );
•
rolul şefului SP cu privire la evaluarea performanţelor personalului (art. 35 alin. (1) şi (2), secţiunea a 4-a din Legea nr. 123/2006 coroborat cu Regulamentul privind criteriile şi metodologia de evaluare a performan ţ elor elor profesionale );
•
rolul inspectorilor de proba ţiune cu privire la evaluarea anuală a performanţelor profesionale (art. 18 lit. e) din Legea nr. 123/2006 ); );
•
rolul şefului SP cu privire la crearea unui “mediu de lucru” corelat cu “respectarea opiniilor profesionale ale membrilor SP (art. 14 lit. e) din Legea nr. 123/2006 coroborat cu art. 15 alin. 2 din Codul deontologic ); gestionarea de c ătre şeful SP a relaţiilor profesionale în echip ă (art. 14 lit. f) din Legea nr.123/2006 coroborat cu art. 15 alin (2) din Codul deontologic );
•
relaţii colegiale “corecte” bazate pe “respect şi buna-credinţă” (art. 19 alin. (1) din Codul deontologic). Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
În cadrul sesiunilor de formare profesional ă în domeniul eticii au fost conturate câteva direc ţii orientative privitoare la evaluarea performanţelor consilierilor de proba ţiune cu referire la următoarele
31
aspecte: neutralitatea evaluatorului; asigurarea transparen ţei prin confruntarea evaluare/auto-evaluare; flexibilizarea evalu ării pe specializ ări; r ăsfrângerea evaluării asupra îmbunătăţirii rezultatelor profesionale pe coordonatele coordonatele performanţă/motivare/satisfacţie profesională. În situaţia dată, pe lângă aplicarea dispozi ţiilor legale în materie de evaluare a performan ţelor personalului – verificarea competenţelor legale şi atribuirea de “calificative” – şeful SP are posibilitatea ca într-o manier ă colegial ă să ofere fiecărui consilier în parte un feed-back specific cu privire la performanţele profesionale obţinute. În acest sens, cu prilejul comunic ării calificativelor obţinute în urma evaluării, şeful SP are posibilitatea s ă analizeze într-un mod apreciativ cu fiecare consilier de probaţiune în parte, toate aspectele activit ăţii profesionale – criterii şi subcriterii de iile de îmbunăt ăţ ire a performan ţ elor elor nesatisf ăcătoare de la un an la altul. evaluare – insistând pe solu ţ iile ăţ ire
De asemenea, maniera apreciativ ă poate fi reluată în cadrul unei întâlniri de lucru pe aceeaşi temă, cu toţi membrii SP insistând asupra performan ţelor “bune” şi “foarte bune”, “satisf ăcătoare” şi mai puţin elor institu ţ ionale ionale. satisf ăcătoare care contribuie şi concurează la realizarea performan ţ elor
O altă perspectivă în cazul dat este aceea a compar ării cu activitatea şi eficienţa altor servicii de probaţiune în care, de exemplu, de şi încărcătura profesională (număr de cazuri raportate la numărul consilierilor de proba ţiune) este mai mică, calificativele obţinute de către respectivii consilieri sunt mult mai mari. De aceea, exigen ţ a profesional ă a şefului SP trebuie raportat ă atât la volumul de activitate, cât şi la motivarea personalului prin susţinerea în plan psiho-moral.
Dacă şi în situa ţia respectării acestor coordonate socio-juridice, problemele în ceea ce prive şte relaţia dintre şeful SP şi consilierii de proba ţiune persistă, mai ales sub aspectul evalu ării performanţelor personalului, se poate apela la consult ări cu inspectorii implicaţi în evaluarea personalului şi ulterior, la colaborarea cu directorul DP şi după caz, cu psihologi, medici, mediatori psihosociologiei organiza ţ ionale. ionale. care să intervină din perspectiva psihosociologiei J. Dilema cu privire la dualitatea rolurilor profesionale îndeplinite de către şeful serviciului – coordonare-organizare-verificare-decizie şi execuţie
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice
Potrivit atribu ţiilor legale şi fişei postului, şeful SP efectuează activităţile specifice de coordonare-organizare, coordonare-organizare, verificare, decizie şi reprezentare a serviciului de proba ţiune, acesta fiind pus ilor , după în situaţia, în funcţie de resursa uman ă disponibilă la nivelul SP corelat cu volumul activit ăţ ăţ ilor
32
caz, să efectueze activităţi specifice personalului de execu ţie din SP în conformitate cu fi şa postului şi atribuţiile consilierului de proba ţiune. În consecinţă, şeful SP se poate confrunta cu dificult ăţile inerente supraîncărcării de rol cu toate implica ţiile de natur ă etico-juridic ă pe care le presupune asigurarea echilibrului între diversele roluri profesionale asumate sau nu în cadrul serviciilor de
probaţiune. Cadrul etico-juridic •
îndeplinirea criteriilor legale pentru numirea în func ţie de către ministrul justi ţiei a şefilor serviciilor “din rândul consilierilor de proba ţiune” cu o “vechime în proba ţiune de cel puţin 3
ani” ţinându-se cont de “calit ăţile profesionale” şi de aptitudinile manageriale” pe coordonatele “ organizare şi decizie”, «integritate», «capacitatea de gestionare a situa ţiilor de criză, de abilităţile de comunicare, de lucru în echip ă, de planificare, de autocontrol şi de motivaţia pentru ocuparea funcţiei» (art. 13 alin. (1) din Legea nr. 123/2006 ); ); •
iilor legale cu accent pe îndeplinirea de către şeful serviciului de proba ţiune a atribu ţ iilor
asigurarea unui «mediu de lucru participativ şi consultativ» formulând «propuneri de eficientizare a practicii în materie» (art. 14 lit. e) şi j) din Legea nr. 123/2006 ); ); •
“integritatea profesional ă” (autoritate profesional ă dublată de autoritate moral ă – n.n.) a şefului
serviciului de proba ţiune care trebuie să demonstreze “iniţiativă” şi “spirit de
responsabilitate” în luarea deciziilor urm ărind cu prioritate “interesele institu ţiei” (art. 13 din Legea nr. 123/2006 coroborat cu art. 15 alin. (1) din Codul deontologic ) şi realizând totodată, ii cu ceilalţi membri din SP (art 14 lit. e) şi f) din Legea un mediu etic în spiritul colegialit ăţ ăţ ii nr. 123/2006 coroborat cu art. 15 alin. (2) din Codul deontologic ); •
relaţiile colegiale “corecte bazate pe respect şi bună-credinţă” (art. 19 alin. (1) din Codul deontologic). Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii
În practica serviciilor de probaţiune au fost identificate situa ţii în care exist ă o evidentă dispropor ţie între numărul personalului din SP şi creşterea continuă a volumului activit ăţilor şi implicit a înc ărcăturii de sarcini profesionale pentru fiecare consilier în parte. În consecin ţă, şeful SP are tendinţa s ă abordeze conduite situate la diverse grade de extremitate fa ţă de această situaţie după cum urmează:
33
a. Preluarea unui număr egal sau apropiat de cazuri cu cel al fiec ărui consilier de probaţiune, ceea ce restricţionează timpul alocat componentei de organizare, coordonare, planificare, verificare şi/sau de reprezentare a serviciului în rela ţia cu partenerii comunitari;
b. Limitarea activităţilor la cele strict prev ăzute în fişa postului pentru şef SP, f ăr ă implicarea în sprijinirea activit ăţilor specifice managementului de caz, din ra ţiuni subiective cum ar fi evidenţierea unei poziţii de superioritate fa ţă de colegi. Dată fiind o astfel de atitudine, aceasta poate deveni demotivantă pentru unii colegi din SP putând genera stări conflictuale în interiorul colectivului profesional. În ambele cazuri, rezultatul poate fi asemănător având consecin ţe negative atât pentru SP, cât şi pentru sistemul de proba ţiune în ansamblu. Din perspectiv ă etico-juridic ă, legislaţia în vigoare face
trimitere la „integritatea” şefului SP care îmbină autoritatea profesional ă cu autoritatea moral ă punctul de echilibru fiind realizat de spiritul de colegialitate şi solidaritatea în plan profesional . În acest sens, şeful SP poate manifesta disponibilitatea de a îmbina atribuţiile de coordonare-organizare şi decizie-verificare
cu cele referitoare la sprijinirea activităţilor de execuţie specifice
managementului de caz . În mod concret, şeful SP poate aborda „calea de mijloc” glisând cu flexibilitate şi precau ţ ie ie în asumarea concomitentă a rolurilor profesionale de coordonare-organizare ie după cum urmează: şi execu ţ ie •
•
implicarea în procesul de supervizare şi intervizare în cazurile considerate „dificile”; preluarea şi asumarea unor cazuri considerate „dificile” asigurând managementul de caz corelat cu supervizarea şi intervizarea;
•
sprijinirea în plan profesional şi socio-moral de către şeful SP a consilierilor de probaţiune
„debutanţi” sau a celor care se confruntă cu „supraîncărcarea de rol”; •
iniţierea şi organizarea unor întâlniri de lucru la sediul SP cu invitarea colaboratorilorexper ţ i în care să supună dezbaterii cazurile considerate „dificile”;
•
iune din zonă sau din ţar ă, concomitent cu întărirea colabor ării cu alte servicii de proba ţ iune iei psihosociale ; atragerea de speciali ş şti şi exper ţ i în domeniul evaluării şi interven ţ iei
•
lărgirea sferei parteneriatelor în în funcţie de competenţa teritorială a SP şi identificarea de noi resurse comunitare în domeniul „supravegherii şi reintegr ării sociale a persoanelor
condamnate”.
34
iune responsabil de caz K. Dilema schimbării consilierului de proba ţ iune
Prezentarea situa ţ iei iei dilematice
Consilierul de proba ţiune responsabil de caz, invocă lipsa de colaborare a persoanei condamnate, înregistrează un blocaj în comunicarea cu aceasta sau se simte amenin ţat şi solicită şefului serviciului alocarea cazului c ătre un alt consilier de proba ţiune.
O situaţie asemănătoare poate fi declanşată de plângerea persoanei condamnate depus ă la şeful
SP prin care î şi exprimă nemulţumirea faţă de conduita consilierului de proba ţiune responsabil
de caz solicitând schimbarea acestuia. Dilema şefului SP este generată în acest caz de priorit ăţi diferite: •
din punctul de vedere al persoanei condamnate, decizia de a schimba consilierul responsabil de caz poate fi una nepotrivit ă indiferent de la cine vine solicitarea, în condi ţile în care beneficiarul SP nu conştientizează sensul pozitiv al schimb ării; astfel, acesta se poate confrunta în continuare cu dificult ăţi de construire a unei rela ţii profesionale, neîncredere, scăderea disponibilit ăţii de colaborare şi, posibil, blocarea schimb ării comportamentale prin lips ă de interes faţă de activit ăţile specifice care îi sunt propuse;
•
din punctul de vedere al consilierului care a solicitat schimbarea (înlocuirea), acesta va redobândi un minim “confort” profesional şi se va evita o confruntare, un conflict deschis (“pacea” în echipă”);
•
din punctul de vedere al consilierului care preia cazul, acesta poate, în func ţie de gradul de nemulţumire (“pierdere”), să atragă creşterea neîncrederii/nemulţumirii altor colegi şi chiar apariţia tensiunilor/conflictelor la nivelul întregului colectiv. Cadrul etico-juridic
•
respect pentru pentru “demnitatea, integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă, în
orice calitate, la procedurile desf ăş ăşurate înaintea lor” (art. 7 lit. c) din Codul deontologic ); •
îndatorirea personalului de proba ţiune de a respecta “incompatibilit ăţile şi interdicţiile prevăzute de lege” (art. 63 lit. d) din Legea nr. 123/2006 ); );
35
•
desemnarea de către şeful serviciului a unui “consilier de proba ţiune responsabil cu supravegherea”, aceasta fiind încredin ţată, de regulă, consilierului de probaţiune care a întocmit referatul de evaluare în cazul respectiv (art. 20 alin. (1) şi (2) din Regulament ); );
•
aducerea la cunoştinţa persoanei supravegheate, “în scris şi verbal” cu explicarea atât a scopului, obiectivelor şi a modului de desf ăş ăşurare a supravegherii, cât şi a regulilor de conduit ă – “a nu avea un comportament violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivită sau un
limbaj necorespunzător” faţă de “personalul de proba ţiune, precum şi alte persoane aflate sub supraveghere” (art. 21 alin. (3) şi (4) din Regulament ); ); •
informarea persoanei supravegheate despre “posibilitatea de a formula plângere la şeful serviciului în cazul în care consider ă că tratamentul aplicat de serviciul de proba ţiune pe perioada supravegherii este este necorespunzător” (art. 21 alin. (5) din Regulament ); );
•
consemnarea într-un “proces-verbal” a aspectelor aduse la cuno ştinţa persoanei supravegheate, cu înmânarea unei copii acesteia (art. 21 alin. (7) şi (8) din Regulament ); );
•
îndatorirea personalului de proba ţiune de a impune “ordine şi decenţă în timpul desf ăş ăşur ării activităţilor specifice, prin adoptarea unei atitudini echilibrate, demne şi civilizate” faţă de toate persoanele cu care intr ă în contact în calitatea lor (art. 11 din Codul deontologic );
•
“integritatea profesional ă” (autoritate profesional ă dublată de autoritate moral ă – n.n.) a şefului
serviciului de proba ţiune care trebuie să demonstreze “iniţiativă” şi “spirit de
responsabilitate” în luarea deciziilor urm ărind cu prioritate “interesele institu ţiei” (art. 13 din Legea nr. 123/2006 coroborat cu art. 15 alin. (1) din Codul deontologic ) şi realizând totodat ă, colegialit ăţ ii cu ceilalţi membri din SP (art 14 lit. e) şi lit f) din Legea un mediu etic în spiritul colegialit ăţ ii 123/2006 coroborat cu art. 15 alin. (2) din Codul deontologic ); •
rolul şefului SP cu privire la crearea unui “mediu de lucru” corelat cu “respectarea opiniilor profesionale ale membrilor SP (art. 14 lit. e) din Legea nr. 123/2006 coroborat cu art. 15 alin. (2) din Codul deontologic ); manifestarea de către şeful SP a “colegialităţii, responsabilit ăţii şi exigenţei profesionale (art. 14 lit. f) din Legea nr. 123/2006 coroborat coroborat cu art. 15 alin. (2) din Codul deontologic );
•
iilor legale cu accent pe îndeplinirea de c ătre şeful serviciului de proba ţiune a atribu ţ iilor
asigurarea unui «mediu de lucru participativ şi consultativ» formulând «propuneri de eficientizare a practicii în materie» (art. 14 lit. e) şi j) din Legea nr. 123/2006 ); );
36
•
şeful
SP verifică pe lângă “competenţa legală” (art. 14 lit. h din Legea nr. 123/2006 ) şi
autoritatea morală având îndatorirea de a “verifica comportamentul şi comunicarea” de care dă dovadă consilierul de proba ţiune responsabil de caz, precum şi modul în care acesta din urmă îşi “asumă responsabilitatea (art. 15 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 123/2006 ); ); •
consilierii, şefii SP şi inspectorii de proba ţiune sunt datori “s ă depună diligenţa necesar ă” în vederea îndeplinirii atribu ţiilor de serviciu (art. 10 alin. (1) din Codul deontologic );
•
îndatorirea personalului de proba ţiune de a se abţine de la “orice acte sau fapte de natur ă să compromită demnitatea lor în func ţie şi în societate” (art. 17 alin. (1) din Codul deontologic ), precum şi îndatorirea de a ap ăra “prestigiul institu ţiei în care î şi desf ăş ăşoar ă activitatea” (art. 17 alin. (2) din Codul deontologic ); Responsabilit ăţ ii de natur ă etică ăţ i implicate şi solu ţ ii Şeful
SP poate să r ăspundă favorabil sau nefavorabil solicit ării de schimbare a consilierului
iile de natur ă etică trebuie să aib ă în vedere toate responsabil de caz, şi într-un caz şi în celălalt, solu ţ iile păr ţ ile ile care vor fi implicate şi afectate de luarea deciziei, precum şi responsabilit ăţ ile lor în buna ăţ ile
derulare a actului profesional. responsabilitatea principal ă a şefului este cea faţă de Astfel, având în vedere misiunea SP , responsabilitatea persoana condamnat ă care trebuie să conştientizeze şi să înţeleagă rolul consilierului de proba ţiune
responsabil de caz, în ceea ce-o prive şte şi de asemenea, care sunt îndatoririle/obliga ţiile pe care aceasta le are în calitate de persoană supravegheată atât faţă de toţi consilierii de proba ţiune, cât şi faţă de alte personae aflate în supravegherea SP. Totodată, şeful SP trebuie să manifeste grijă faţă de consilierul responsabil de caz pornind de la în ţelegerea problemei reale cu care acesta se confruntă.
De aceea, perspectiva etic ă ofer ă posibilitatea şefului SP să analizeze, pe lângă dovezile existente în dosarul de supraveghere, tipul şi calitatea comunic ării dintre beneficiarul SP şi consilierul responsabil de caz, precum şi eventualele incompatibilit ăţ ăţ i sau conflicte de interese. Următoarea etapă în abordarea situa ţiei dilematice vizeaz ă responsabilitatea şefului SP fa faţă de ceilal ţ i consilieri de proba ţ iune iune, fiind necesar ă consultarea şi ascultarea opiniilor şi propunerilor
acestora, mai ales dacă se impune schimbarea consilierului responsabil de caz. În felul acesta, consilierii de proba ţiune vor simţi nu numai c ă le este respectat ă opinia, ci şi că pot fi sus ţinuţi atunci când întâmpină dificultăţi, conturându-se totodat ă premisele pentru un mediu etic în plan profesional.
37
iune în general, Modul de abordare al şefului SP implică responsabilit ăţ ăţ i fa ţă de sistemul de proba ţ iune
fiind influenţată menţinerea şi promovarea bunelor practici la nivelul întregii organiza ţii. În acest sens, poate fi încurajată activitatea unui cerc voluntar de etic ă sau înfiinţarea unui consiliu de etic ă al organiza ţ iei iei.
De asemenea, decizia şefului SP – într-un sens sau altul – asumat ă sau nu, atât de c ătre consilierii de proba ţiune implicaţi direct în rezolvarea situa ţiei dilematice, cât şi de către ceilalţi colegi – are efect direct asupra persoanei condamnate, a cărei reacţie implică responsabilitatea SP fa ţă de întreaga comunitate prin furnizare de supraveghere adecvat ă şi cre şterea gradului de siguran ţă publică. În acest mod, şeful SP îşi asumă un rol activ de promotor al misiunii institu ţiei şi poate înt ări
încrederea şi respectul faţă de serviciul de probaţiune.
III. REZULTATE, REZULTATE, CONCLUZ CONCLUZII II Ş I PROPUNERI PROPUNERI 1. Managementul riscurilor, vulnerabilităţilor şi incidentelor de integritate în sistemul românesc de probaţiune
Din analiza etico-juridic ă a situaţiilor problematice şi a dilemelor prezentate în cadrul sesiunilor de formare profesională a rezultat că principalele riscuri, vulnerabilit ăţi şi incidente de integritate profesională frecvent întâlnite în sistemul românesc de proba ţiune îşi găsesc premisele de solu ţ ionare ionare având în vedere următoarele valori şi principii etico-juridice : ialit ăţ ii informa ţ iilor, iilor, regimul juridic al “referatului de a. Respectarea confiden ţ ialit ăţ ii ialitate corelate cu circuitul documentelor evaluare” şi limitele de confiden ţ ialitate oficiale în justi ţ ia ia penal ă; profesionalismului şi a calităţii de “expert” în evaluarea b. Manifestarea profesionalismului psihosocial ă , precum şi în toate celelalte tipuri de activit ăţi profesionale care
decurg din aceasta; ionale cu cele personale subsumate colabor ării şi c. Corelarea intereselor institu ţ ionale
parteneriatului inter-instituţional dintre organele judiciare, precum şi dintre acestea şi organismele extrajudiciare;
38
ialitate şi schimbul reciproc de informa ţ ii ii din d. Transparen ţ a dublată de confiden ţ ialitate
perspectiva public relation (PR) ; ia în administarea procedurilor e. Buna-credin ţă corelată cu diligen ţ a şi precau ţ ia ei şi de revocare a sanc ţ iunilor iunilor de “suspendare a legale de sesizare a instan ţ ei
executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere”; Disponibilitatea pentru colaborare şi parteneriat dintre DP-SP şi instituţiile f. Disponibilitatea
publice/private din domeniul incluziunii sociale şi în mod special cu unităţile sanitare şi organizaţiile specializate în prevenirea şi controlul consumului de substan ţ e psihoactive ;
g. Încrederea, cooperarea şi respectul reciproc între membrii personalului de probaţiune cu aplicarea principiului responsabiliz ării/auto-responsabilizării, centrate pe managementul de caz ; h. Acceptarea, respectarea şi nediscriminarea
beneficiarilor SP indiferent de
na ţ ionalitate ionalitate sau etnie şi indiferent de problemele şi dificultăţile aferente
conduitei infracţionale; abordarea într-o manier ă etico-juridic ă a problematicii bilingvismului în cadrul programelor de asisten ţă şi consiliere desf ăş ăşurate de
către personalul din cadrul serviciilor de proba ţiune din România; i.
Asumarea unor multiple roluri profesionale în sistemul de proba ţiune – atribuţii legale ale personalului de proba ţiune/delegarea unor atribuţii în cadrul proiectelor de formare profesională – şi gestionarea eficient ă a deleg ărilor profesionale financiar-contabile ; precum şi a aspectelor financiar-contabile
j. Atitudine colegial ă, de înţelegere şi de acceptare reciprocă a opiniei dublat ă de disponibilitatea disponibilitatea de comunicare şi reconciliere în situaţiile tensionate/conflictuale, tensionate/conflictuale,
f ăr ă a pierde din vedere misiunea şi scopul sistemului de proba ţiune transpuse la management-ului de caz; nivelul management-ului
k. Probarea bunei-credin ţ e în relaţiile profesionale cu beneficiarii SP şi realizarea consensului bunelor practici atât în sistemul de proba ţiune, cât şi în cadrul colabor ărilor inter-institu ţ ionale ionale func ţ ionale ionale, în special cu celelalte institu ţ ii ii de justi ţ ie penal ă – poliţie, parchet, instanţa de judecată, centrele de reeducare şi ţ ie
unităţile penitenciare;
39
l.
Abordarea apreciativă şi maniera colegial ă în evaluarea competenţelor profesionale dublat ă de motivarea pentru specializarea şi formarea profesional ă continuă a personalului de proba ţiune în contextul unui management performant şi proactiv al resurselor umane .
m. Medierea şi consilierea în domeniul muncii pentru a realiza o recadrare în plan socio-emoţional a relaţiei dintre membrii personalului de proba ţiune, inclusiv prin intermediul înfiin ţării unor comisii de etică şi deontologie profesional ă în domeniul proba ţ iunii iunii.
2. Observaţii privitoare la decizii etice în context profesional – domeniul proba ţiunii
Riscuri profesionale
DP
Vulnerabilităţi
Incidente de integritate
Complexitate
SP
DILEME ETICE MISIUNE/SCOP Utilitarism
Viziune comună
PRINCIPII ETICE
CONTEXT ETICO-JURIDIC
Deontologism
BENEFICIARII SP Fig. 2 – Managementul vulnerabilit ăţilor specifice sistemului de proba ţiune
Din perspectiva lu ării de decizii etice în context profesional , cu referire la sistemul de probaţiune, câteva observaţii sunt necesare şi anume: a. Complexitatea dilemelor etice care surprind diverse situa ţii, “plurivocitatea” formulărilor, dualitatea esenţială a rolurilor, funcţiilor şi practicilor (de control şi de ajutor/de
40
supraveghere şi asistare), suprapunerea rolurilor profesionale şi „supraincărcarea de rol” etc. Ca atare, con ştientizarea existenţei dilemelor etice în mediul profesional încurajeaz ă demersul etico-juridic
oferind deschidere spre rezolvarea situa ţiilor dificile f ăr ă a avea pretenţia de soluţii standard. În acest sens, dezvoltarea personal ă îmbinată cu formarea profesional ă continuă cu accent pe comunicarea asertivă şi apreciativă devin elemente esenţiale în crearea unui climat profesional pozitiv cu
respectarea valorilor şi principiilor etice . b. Gradul şi modul în care misiunea social ă şi viziunea este integrat ă /asumat ă de fiecare profesionist, constituie premisele pentru un demers structurat cu cu orientare către alternativele iunii cu decizionale şi acţionale într-un mediu etic. De aceea este necesar ă clarificarea misiunii proba ţ iunii iile DP , care într-o adoptarea unei viziuni unitare, coerente şi flexibile plecând de la rolul şi atribu ţ iile ional ă mediului etic. Astfel, etica aplicat ă la abordare “în cascadă” să atribuie specificitate situa ţ ional
sistemul de probaţiune are în vedere valori, principii şi proceduri coerente şi comune a căror validitate este conferită de o bună cunoaştere a cadrului legal (socio-juridic) cu accent pe aspectele vizionare privitoare la legislaţie. c. Viziunea comun ă a directorului DP şi a şefilor SP asupra misiunii şi a rolului comunitar al proba ţ iunii iunii, precum şi abordarea apreciativ-proactiv ă devin elemente esenţiale în
vederea “balansării pe solu ţii” şi realizării echilibrului între binele comun şi binele individual . Mai ii socio-profesionale şi morale şeful SP este chemat să realizeze în cadrul mult, în spiritul integrit ăţ ăţ ii
sistemului de proba ţiune conexiunea etico-juridic ă dintre polul de conducere, coordonare şi control , personalului de execu ţ ie ie şi polul beneficiarilor SP . În consecinţă, posibila încărcătur ă de rol polul personalului
trebuie preluată şi “diluată”, în sens etic, în cadrul procesului de intervizare şi supervizare concomitent cu procesul de consiliere şi mediere a muncii . d. Ca instrument perfectibil, aflat la îndemâna profesioni ştilor – capacitatea lor de modificare a instrumentelor şi a cadrului etico-normativ al profesiei are un corespondent în capacitatea de (auto)perfecţionare şi (auto)transformare ca persoane şi profesionişti. Având la baz ă validitatea socio-juridică se conturează standarde de comportament care confer ă autoritate moral ă caracterizată
prin pruden ţă şi “principism” sau “deontologism”. Astfel, consilierii de proba ţiune devin “agenţi solidarizare vizeazând în primul rand interesul morali” (şi nu “pacienţi morali”) propunând modele de solidarizare public – realizarea în fapt a “securităţii comunitare” – care orientează probaţiunea spre rezultate şi
consecinţe în sens utilitarist. Ca urmare, consensualitatea privitoare la bunele practici se realizează prin articularea pozitivă (îmbinarea) dintre autoritatea moral ă şi competen ţ a profesional ă definind
41
ii etice astfel, integritatea socio-profesional ă. În felul acesta, se formează pârghiile responsabilit ăţ ăţ ii
într-un demers integrat prin asumare şi auto-responsabilizare. Din acest punct de vedere, Codul deontologic şi alte reglementări, deşi nu sunt singurele instrumente, reprezint ă “cheia de boltă” în domeniul proba ţ iunii iunii pentru reconstruc ţ ia ia cadrului etico-normativ în profesie. Referin ţ e bibliografice
1. Durnescu, Ioan; Lewis, Sam; McNeill, Fergus; Raynor, Peter; Vanstone, Maurice. 2009. Reducerea riscului de recidiv ă după închisoare , Bucureşti: Lumina Lex. 2. Durnescu, Ioan (coord.) 2002. Manualul consilierului de reintegrare social ă şi supraveghere,Craiova: Editura Themis, Funda ţia Europeană „Nicolae Titulescu”, Filiala Craiova. 3. Goatly, Ruth, „Valori şi practici non-discriminatorii”, în Durnescu, I. (coord.) 2002. Manualul consilierului … , op. cit., pp. 323-334. 4. Haines, Kevin, „Ce este proba ţiunea”, în Durnescu, I. (coord.). 2002. Manualul consilierului … , op. cit., pp. 56-82. 5. Miftode, Vasile. 2010. Tratat de Asisten ţă Social ă. Protec ţ ia ia popula ţ iilor iilor specifice şi automarginalizate. Iaşi: Editura LUMEN. 6. Poledna Sorina, Sandu, Maria, Berne, Asuncion Llena, Foca, Liliana, Palaghia, Monica. 2009. Manual de formare profesional ă privind lucrul cu persoanele condamnate care urmeaz ă să se libereze din penitenciar , Bucureşti: Lumina Lex. iune, Bucureşti: Euro Standard. 7. Schiacu, Valentin, Canton, Rob (coord.). 2008. Manual de proba ţ iune Legisla ţ ie ie
1. Codul deontologic al personalului de reintegrare social ă şi supraveghere aprobat prin Ordin MJ , ionarea potrivit art. 6 alin 3 din Hot ărârea Guvernului nr. 736/2003 privind organizarea şi func ţ ionarea Ministerului Justi Justi ţ iei. iei. 2. Codul Penal Român , în vigoare. 3. Hot ărârea Guvernului nr. 1239/2000 republicat ă privind aprobarea Regulamentului de aplicare a ţ iilor dispozi ţ iilor OG 92/2000 privind 92/2000 privind organizarea şi func ţ ionarea ionarea serviciilor de proba ţ iune iune. 4. Legea nr. 129/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare social ă a infractorilor şi de supraveghere a sanc ţiunilor neprivative de libertate. 5. Legea nr. 123/2006 privind privind statutul personalului personalului din serviciile serviciile de proba ţ iune iune. 6. Legea nr. 275/2006 privind executarea executarea pedepselor şi a mă surilor dispuse de organele judiaciare judiaciare în cursul procesului penal . 7. Legea nr. 83/2010 penttru modificarea şi completarea Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mă surilor dispuse de organele judiaciare în cursul procesului procesului penal ţ ş 8. Ordonan a nr. 26/2010 pentru modificarea i completarea Legii nr. 123/2006 privind statutul personalului din servicile de proba ţ iune iune. 9. Ordonan ţ a Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a sanc ţiunilor neprivative de libertate.
www.answers.yahoo.com / / www.blurtit.com www.blurtit.com / / www.ehow.com Webografie: www.answers.yahoo.com
42
