GHICITORI

GHICITORI 1. OMUL, FIINŢĂ SUPERIOARĂ Lucruri din casă

Stă oriunde îl vei pune Şi oricând timpul ţi-l spune! (ceasul)

Cămăruţă din lemn tare Ţine hainele-n păstrare! (şifonierul)

O cutie cu fereastră Joacă teatru-n casa noastră! (televizorul)

Pe masă sau pe tavan, Seara vezi un ghem bălan! (becul)

Şi un an de mă priveşti Tot pe tine te zăreşti! (oglinda)

Şi acasă, şi în clasă E o pară luminoasă! (becul)

Nu e pled şi nici perdea, perdea, Noaptea stai ascuns ascuns sub ea! (plapuma)

Oare care poartă lasă Să intre lumină-n casă? (fereastra)

O fetiţă cu cofiţă Ea poate mereu să ţină Flori aduse din grădină! (vaza)

Doar butonul i-am sucit Şi îndată mi-a vorbit! (radioul) Cine e şi nu-i ureche Şi cu gura e pereche, Şi cu cifre îl pornesc, Să asculte ce vorbesc? (telefonul) Este meşter iscusit Dar lucrează priponit. Dacă nu îl legi cu aţă, Nu se mişcă, mişcă, n-are viaţă! (acul) Cin se află-n orice casă Stă cu oaspeţii la masă? (scaunul) Biciclete cu proptele Stă pe nas, nu pe şosele! (ochelarii) E un cerc, ca un ciurel, Mama coase flori pe el. (ghergheful) N-are mâini şi totuşi bate, bate, Totdeauna, zi şi noapte,

Viaţă n-are, braţe n-are, Ţine florile-n păstrare! (vaza) Cine ziua dormitează Şi noaptea ne luminează? (lampa) Luminiţă pe vecie Zăvorâtă-n colivie. (felinarul) Avem în casa noastră Aşezat ca sub fereastră, O armonică de fier Cu numele… (calorifer) În orice casă îl găsim Numai noapte-l preţuim! (patul) Roş albastru sau vărgat, Stă întins pe lângă pat! (covorul) Pe patul lui Titişor Şade-un sac de pufuşor! (perna)

155

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.











GHICITORI Cine-i gazda cea aleasă Ce stă la intrarea-n casă? (uşa casei)

Lucruri din bucătărie Deşi-i mic şi subţirel, Toţi se tem şi fug de el! (cuţitul) Găvănaş, găvănel, Poţi strivi piper în el! (piuliţa) Care turtă afânată Este zilnic cumpărată? Se găseşte-n orice casă Şi-o servim felii la masă? (pâinea)

Bea suc, lapte şi ulei Dar ce-nghite-n beregată Nu merge-n stomacul stomacul ei! (pâlnia)

Curăţenia Cine-n lume-şi face cale Numai-n locul unde-i vale? vale? (apa) Ciuturică, ciuturea, Poţi să bei apă din ea! (cana) Ce-ncăpere are cadă, Apă rece, apă caldă, În care, când ai intrat, Ieşi mai alb şi mai curat? (baia)

Gură mare, ca o roată, O umplem cu carne toată, Şi ne-o dă-napoi tocată! (maşina de tocat carne)

În stânga de-i suceşti nasul, El îndată-ţi umple vasul! (robinetul)

Un castron cu găurele Trece făina prin ele! (sita)

Dacă-l uzi, el face spumă Şi-ţi alunecă din mână! (săpunul)

Un melc mare, din oţel, Batem ouăle cu el! (telul)

Os cu dinţii subţirei Aranjăm părul cu ei! (pieptenele)

E puternic, cât se poate, Pe oricine ţine-n spate! (scaunul)

E pătrat şi afânat Şi ne-ajută la spălat! (buretele)

De-i rotundă sau pătrată, Toţi din casă îi stau roată! (masa)

Şi pluşat şi vărgat Apa-ndată a zvântat! (prosopul)

Cine ţine bine-n gură Tava plină cu friptură? (cuptorul)

Un arici mititel Curăţăm dinţii cu el! (periuţa de dinţi)

Când îi dăm hrană la gură,

Scândură cu păr pe ea











GHICITORI Dinţii bine îi albeşte! (pasta de dinţi)

Pe stradă Felinar în trei culori Îndrumă pe trecători. (semafor) Două roate-n lanţ legate Duc iute un om în spate! (bicicleta) Unde-s poze mişcătoare Pe o pânză foarte mare? (cinema) O căruţă fără cai Merge bine, dar pe şine Şi se numeşte… (tramvai) Cameră pe groase roate Duce călători în spate! În oraş şi în afară Chiar şi în întreaga ţară! (autobuzul) Cin te-ajută să vorbeşti Din Brăila-n Bucureşti? (telefonul) Cu ce plimbăm mai uşor Copiii pe placul lor? (căruţul) Cum numiţi chipul sculptat Pe un soclu aşezat? (statuie sau monument)

Trece baba-ncet oceanul Şi îşi ţine-n vânt tulpanul. (corabia) Şir de camere pe roate Fuge pe şine cât poate! (trenul) Un vultur voinic, de fier Poartă oameni sus, pe cer (avionul) Şi pe fluvii, şi pe mare Duce lumea în spinare! (vaporul) Care casă plutitoare Peste mări e călătoare? (vaporul) Care gâscă n-are viaţă Şi pe apă se răsfaţă? (barca) Are tălpi, n-are picioare, Fuge iute doar la vale, Iar la deal urcă agale. (săniuţa) Am o fată în ogradă Fuge numai pe zăpadă! (sania) Sub o ladă mare, mare, Se văd patru surioare; Toate-odată se pornesc Şi-mpreună se opresc! (căruţa)

Să-mi ghiciţi în fuga mare Unde sunt cărţi de vânzare? (librărie)

2. LUCRURILE

Mijloace de transport

Chip de om, dar minte n-are, Nici nu cere de mâncare, mâncare,

Preşcolarului











GHICITORI E rotundă şi bălaie, Intră noaptea în odaie! (luna) Când e plin, zboară, Când e gol, coboară! (balonul) Pepenaş de cauciuc Îl trântesc sau îl arunc Orişiune dacă pică Nu se sparge, sparge, nu se strică! (mingea) Are foi şi nu e pom, Îţi vorbeşte şi nu-i om, Dă exemple, sfaturi multe Celor ce vor să le-asculte! (cartea) Nu e uliu, totuşi zboară, zboară, Dacă-l ţii bine de sfoară! (zmeu)

Uneori e colorată. Nu-i din var şi nici din ghips ghips Şi e bună pentru scris!... (creta) N-are trup, are picioare picioare Face-n jur o roată mare! (compasul) Cioc subţire de oţel, Dacă ştii, vorbeşti cu el! (peniţa) Carte albă, liniată, Scrii pe ea când e curată! (caietul) Loc de cinste şi povaţă Şade-n clasă, drept în faţă. (catedra) Care minge colorată Toată lumea ne-o arată? (globul pământesc)

Şcolarului Cine şade în ghiozdane Purtând gume şi creioane? (penarul) O sticluţă de vopsea Dă peniţelor să bea! (călimara)

Covor negru pe perete Are cretă şi burete! (tabla) Stă în casă şi în clasă Poartă haine şi nu-i pasă! (cuierul)

Jumătate de pătrat Ajută la liniat! (echerul)

Gazdă bună şi aleasă E la orişicine-n casă; Ea primeşte pe oricine Şi când pleacă, şi când vine! (uşa clasei)

Drept, înalt şi subţirel Cu veşmânt de lemn pe el, Are limba de cărbune, Pe hârtie multe spune. (creionul)

Cutii lungi cu scăunele Stau şcolarii-n rând pe ele! (băncile)

Nu e şoarec, şoarec, nici orbete, Roade pete din caiete,

O pernuţă afânată Stă la tablă agăţată! (buretele)











GHICITORI Îndată îi cheamă-n clasă! (clopoţelul)

Şi le-aruncă-n car sau şură! (furca)

Cine urme albe lasă Pe tabla neagră din clasă? (creta)

Am acas-o mică fiară, Ea pădurea o doboară! (toporul)

Mărgeluşe pe vergele Socoteşti ce vrei cu ele. (numărătoarea)

Nu-i pisică, nici căţel, căţel, Are dinţii de oţel! (ferăstrăul)

Unde-s munţi fără-nălţimi Şi ape făr-adâncimi? (harta)

Şarpe lung, de cauciuc Varsă apa unde-l duc! (furtunul)

Îmbrăcăminte

Cu mâna îl ţin, Şi-i dau cu piciorul, El muşcă din plin Cu gura, ogorul! (hârleţul)

Am o mână fără oase Când se rupe, o poţi coase! (mănuşa) Odăiţă meşterită Pentr-un singur om croită, O intrare, trei ieşiri, Spune-o fără să te miri! (cămaşa) Pe cămăşi, haine, flanele, Sunt bănuţi cu găurele! (nasturi) Surioare gemene, La fire asemene, Totdeauna le vezi pline, Numai când le iei cu tine! (ghetele)

Am o cofă grasă, grasă, Strecoară apa prin plasă! (stropitoarea) Deşi-i slabă, nu se-ndoaie, Şi cu dinţii strânge paie! (grebla) Două beţe, opt surcele, Te cobori şi urci pe ele! (scara)

Unelte

Dimineaţa-n zori, prin rouă, Sprintenica lună nouă, De oţel strălucitor, Surpă lanu-n mare zor! (secera)

Cuţitaşe cu inele Taie pielea în curele! (foarfecele)

Lungul urcă şi coboară În scrânciob i-o fetişoară! (fântâna cu cumpănă)

Slăbănoaga fânu-l frânge, Iar colţata-n urmă, strânge! (coasa şi grebla)

Cocostârcul din câmpie, Scoate apa, dar n-o bea, Bucuros ţi-o lasă ţie











GHICITORI Ea-n adânc goală coboară, Iar când iese la lumină, Atunci e cu apă plină! (căldarea fântânii) E un ţap ce nu mănâncă, Dar grozav muşcă din stâncă. (târnăcopul)

Unelte şi maşini agricole Arici mare şi zbârlit Pe ogoare tăvălit! (grapa) Umblă pe la noi, prin lan Un camion mai năzdrăvan; Grânele le seceră, Spicele le treieră! (combina)

Şantierul de construcţii Cocostârc înalt, de fier Lucrează pe şantier, Urcă-n ciocu-i permanent: Var, nisip cu ciment! (macaraua turn) Mână lungă, mare, grea, Ridicăm ce vrem cu ea! (macaraua) Ghiciţi care lighioană Mestecă, aşa-n neştire, Tot betonul ce se toarnă În pereţii din clădire? (betoniera) Buchet tare de vergele Ţine beton între ele! (fierul de beton)

Rotocol, rotocol, Pe-arătură dă ocol; Bolovanii îi striveşte, Şi pământul netezeşte! (tăvălugul)

Cutii roşii, din pământ Le-aşezăm în zid la rând! (cărămizile)

Două roate, cuţit lat, Foloseşte la arat! (plugul)

Cârtiţă cu botul lat Netezeşte şi adună adună Resturi de la demolat Alteori, chiar le dărâmă! (buldozerul)

Umblă ursul pe ogor Şi mormăie îngrozitor! (tractorul) Fără boi şi fără cai Duce sacii cu mălai! (camionul)

La construcţii mari, înalte, Vedem scânduri lungi şi late, Aşezate pe grinzi grele Să se lucreze pe ele! (schela)

O căruţă mare, grea, Netrasă de boi boi şi cai, Cară tot ce pui în ea! (camionul)

Uriaşul râmător Cu puternica lui gheară Sapă gropi, foarte uşor, Şi pământu-l scoate-afară! Excavatorul)

Pâlnii multe, înşirate, Purtate pe două roate!

Lopăţică cu mâner Folosită-n şantier,













GHICITORI 3. LUMEA PLANTELOR Grădina de legume şi zarzavaturi Noi avem un butoiaş butoiaş Alb, voinic, parcă-i de caş; Cercuri n-are şi nici doage, Este bun când mama-l coace! (dovleacul) Parcă e un măr frumos, Dar păcat că-i mustăcios! (ceapa) Copăiţe cu bobiţe, Agăţate printre viţe! (păstăile de fasole) Pare că-i un pătrunjel Fiindcă-i alb, la fel ca el; Când îl guşti te strâmbi, tuşeşti Şi îndată-l şi ghiceşti! (hreanul) O ridiche albă, dulce, La fabrică dac-o duce, O dezbracă de cojoace Şi în zahăr o preface! (sfecla)

Lăudându-se oricui Că ea poartă-n al ei spate Cămăşi albe şi verzui! (varza) Mai mare ca o alună, Roşie, albă, bună, După ce-a-mplinit o lună! (ridichea de lună) Miezul e floare spumoasă, Iar în jur, frunze f runze de varză! (conopida) Într-un pomişor Se vede un focuşor! (ardeiul iute)

Flori Parcă-s rochii de fetiţă Gata pentru grădiniţă Cine le ghiceşte oare? (Flori albastre de cicoare). Albe sunt rochiţele Le-au pierdut fetiţele? Cine le-a uitat afară, Înşirate pe o sfoară? Ghici, sunt fustele Mirelei? (Nu, rochiţa rândunelei)

Ţăruş galben, ascuţit, În pământ şade înfipt. Cine este, l-aţi ghicit? (morcovul)

Şi pe deal ca şi pe şes Poţi vedea fes lângă fes! (florile de mac)

Într-o cuşcă, mulţi căţei,

Dintre vârfuri verzi de săbii











GHICITORI Ban de aur colorat Cu pene înconjurat, Îl puteţi ghici îndată Că are nume de fată! (margareta) Floricea catifelată Seamănă c-un chip de fată! (panseluţa) Care floare are gheare Şi parfumul cel mai tare? (trandafirul) Rămurea cu clopoţei Hai, ghiciţi numele ei! (lăcrămioara) Voinicel cu haină albă Iese primul din zăpadă! (ghiocelul) Stele albe, ca de nea, Se văd şi-n grădina mea! (crinii albi) Cupe albe, sângerii Stau pe lujere înfipte, Parc-ar fi nişte făclii! Hai, ghiceşte-le de ştii! (lalelele) Am în curte un stejar Cu vârf roşu, ca de jar! (bujorul)

În livadă

Pepenaşul cu gurgui E-mbrăcat cu puf de pui! (gutuia) Seamănă c-o zărzărea Da-i mai mare decât ea! (caisa) Mingişoare aurii, Galbene sau sângerii, Hai să le ghiciţi, copii! (merele) O căsuţă gogoneaţă, Învelită cu verdeaţă, Înăuntru miere ţine; Nu-i făcută de albine. albine. (pepenele verde) Mere mari cu biberon Au crescut la noi în pom! (perele) Nu-i caisă, că-i roşcată roşcată Şi-are pieliţa pluşată! (piersica) Ciucur verde sau roşcat Pe arac stă agăţat, Cine este, l-aţi aflat? (strugurele) În grădina lui Pandele E un pom plin cu mărgele, La culoare roşii toate, Cu codiţe-mperecheate! codiţe-mperecheate! (cireşele)











GHICITORI Şi dă floare pentru ceai? Cine este, l-aţi aflat? (teiul) Iarna e nepăsător Şi vara-i tremurător! (plopul) Cine-i gros şi scorţos Şi aruncă ceşti pe jos? (stejarul) Cine-i munteanul fălos Care-aruncă jir pe jos? (fagul) Cine-i nalt şi ţuguiat Şi priveşte peste sat? (plopul) Un flăcău bogat în spini Cu flori albe în ciorchini! (salcâmul) Sus pe culmi înalte creşte, Lumea-n case îl pofteşte, Îi dă daruri să le ţină Şi potire de lumină! (bradul) Sus, pe creasta munţilor, Munţilor, cărunţilor, Stă voinicul cel ţepos, Veşnic verde şi frumos. (bradul) Primăvara te înveseleşte,

Că e şef peste găini! (cocoşul) Să mă credeţi, nu vă mint; Are trâmbiţă de-argint Şi giubea de mare vornic, Dar pe post e doar…ceasornic! doar…ceasornic! (cocoşul) Găinuşă pestriţată Cu coada mereu plouată! (bibilica) Cine-i mândru şi-nfoiat Şi cu moţ de nas legat? (curcan) Nu trăieşte pe maidan maidan Acest sud-american, Dar ca varza-i înfoiat, Fiindcă tu l-ai fluierat. (curcanul) Cine şade în cuibar Ca un cocoloş de var? (oul) Are mama o ulcea Cu ceşcuţe lângă ea; Ceştile sunt toate vii, Drăgălaşe, aurii! (cloşca cu pui) Jupâneasa durdulie Cu cenuşa cenuşie, Lucrată din pene lucii, Caută pe lac papucii!











GHICITORI Duce veste Ca-n poveste Şi oricui el ştie-a spune Că e semnul păcii-n lume. (porumbelul) Pot să spun, fără ocol, Că-i o pasăre simbol, Însemnând, precum se ştie, Pacea lumii pe vecie. (porumbelul)

Toamna pleci de-aici, din ţară Primăvara te-ntorci iară! (rândunica) O săgeată de cărbune Zboară iute peste lume! (rândunica) Vine „doctoru”-n pădure Cu fes roşu şi secure! (ciocănitoarea)

Toată ziua stă pe lac Şi ne cere mereu… mac! (raţa)

Bate toaca prin copaci, Băgând boala prin gândaci. (ciocănitoarea)

O corabie pe lac, Însă fără de catarg Fiindcă l-a-ndoit în jos Ca să-l facă de folos! (raţa)

Parcă bate cuie-n pom, Parcă-i vesel metronom; Cariilor nu le place Muzica pe care-o face! (ciocănitoarea)

Cavaler de la paradă Are coada cât o spadă! (fazanul)

Ce moţată, dragii mei A prins Creangă într-un tei? (pupăza)

Cu făptura lui superbă, Şi-a pus şi la coadă jerbă, Pe când biata lui mândruţă Stă-n modesta ei rochiţă. (fazanul)

Păsărică elegantă, Cu pieptar catifelat, Coada-şi mişcă ziua toată Bătând tactul regulat. (codobatura)

Face zarvă, mititica Chiar când nu îi zici nimic; Strigă tot mereu: „păcat!” Şi-are oul pistruiat. (bibilica)

Aş fi vrut s-o cumpăr, Însă n-are-astâmpăr; Ori în câmp, ori în î n ogradă, Se agită, dă din coadă. (codobatura)











GHICITORI Are ochii de motan Şi seamănă c-un hultan! (bufniţa)

Are ciocu-ncrucişat, Desface conul de brad! (forfecuţa)

Ce holbată şi sfioasă Toată ziua şade-n casă? (cucuveaua)

Pasăre galbenă-n cioc Fluieră un cânt cu foc! (mierla)

Bate-n loc din aripioare Şi cântă peste ogoare! (ciocârlia)

Neagră, mică, cu cioc cioc bej Are-o orgă în gâtlej; Altă concurentă n-are Decât pe privighetoare. (mierla)

Este sprinten şi bălţat Dă năvală iarna-n sat! (sticletele) Cenuşiu, cu alb stropit Artist foarte iscusit! (graurul) E moţat, nu-i ciocârlan, Are coiful năzdrăvan, Chiar o glugă de cioban! (mătăsarul) Mică, mică, şi fricoasă, Creşte cucul, nu se lasă! (pitulicea) Stă la noi necontenit Şi cântă: „tivit, tivit!” (piţigoiul) Singuratic şi hai hui, Îşi cântă numele lui! (cucul)

Zboară Stanca prin livadă Cu o daltă-n loc de coadă! (ţarca sau coţofana) Fură tot ce străluceşte Şi în cuib îngrămădeşte; Sperioasă şi vicleană, Chiar de umbra ei i-e teamă Şi se cheamă… (coţofană) Ce-o fi sta, dragi copii, O nălucă de prin vii? Cine-o vrea o şi ghiceşte „Coţofană” când citeşte! (ţarcă) O leliţă certăreaţă Multe cântece învaţă Ea vorbeşte limbi vreo nouă Şi-umblă veşnic după ouă! (gaiţa)













GHICITORI Victima înspăimântată. (uliul) E o mândră zburătoare Ce se-nalţă către soare; Cuibu-şi face sus pe stâncă, Muşte dânsa nu mănâncă! (acvila) Cine cântă din caval De se-aude peste deal? Ştie vorbe numai două Şi în alte cuiburi ouă! (cucul) Are mare spor la zbor, Dar nu-i iute la picior; Cataligele-i înalte Sunt făcute doar să-l salte. (cocor) Tai din noapte o bucată Cu profil de aripată; Uşui-o, iar dacă zboară Nu e vultur, e doar… doar… (cioară) L-au închis in colivie

Aşezată pe cuptor Toarce-ntr-una fără spor, Căci nu dă-ntr-o săptămână Nici măcar un ghem de de lână. (pisica) Toarce-ntr-una pe cuptor Fără fus, fără fuior Dar cum simte-un şoricel Se repede după el. (pisica) Au blăniţă mătăsoasă La căldură torc în casă La lăbuţe au gheruţe Stau ascunse în pernuţe? (pisica) Două coarne mari ea are Şi dă carne de mâncare, Dă şi lapte şi viţei Cine-i frate, dumneaei? (vaca) Când e viu el trage carul Iar tăiat, dintr-a lui piele Face talpă tăbăcarul











GHICITORI La Ignat, primit cu pompă! (porcul)

Sare ca un năzdrăvan! (câinele)

A ajuns la mare preţ Şi stăpână în coteţ, De când are opt purcei; De-aia-n rât şi-a pus cercei! (scroafa)

Roade oase, stă în cuşcă, Pe duşmanii săi îi muşcă. (câinele)

Urecheat cu blană deasă Stă mai mult pe lângă casă! (iepurele de casă) Are coamă şi nu-i leu, Îl conduc unde vreau eu. Pe spate îi sunt samsar Şi-l înham şi la docar. (calul) Gât semeţ, picioare zvelte, Poartă şaua în spinare Şi duce omul călare. (calul) La căruţă trage, „Hi, ha, ha”, el face. (calul)

Am un puişor de drac Cu doi dinţi de greblă-n cap! (iedul) Are barbă, nu-i bărbat. E gata de cocoţat! (capra) Cărăuş vestit în turmă Duce oile din turmă. (măgarul) E lipsit de orice har; Nu e cal şi nici măgar, măgar, N-am să-i fac nici un hatâr, hatâr, Fiindcă tare e …! (catâr) Are coarne vârtecuş Şi e-un mare bătăuş, Dar, de câţi s-a tot izbit,











GHICITORI Prin copaci sau în ogradă, După nuci şi dup-alune Te întrebi: cum i se spune? (veveriţă)

Fiindcă alta-n loc îi creşte. (Şopârla)

O sportivă cu renume Umblă-n pomi după alune! (veveriţa)

Cuconiţa asta mică, Limba-n două îşi despică; Muşcătura-i cu otravă Are consecinţă gravă. (vipera)

Viezurele, mi se pare, Nu-i un animal prea mare, Nici un căţeluş căţeluş năuc; Vreţi să ştiţi ce e? (bursuc)

Ochelari-i pe tichie Sunt doar înşelătorie Pentru cei ce, curioşi, Cad în colţi-i veninoşi. (cobra)

Ursuleţ cu alb vărgat Rău cu vulpea e certat! (viezurele)

De te muşcă într-o doară, În cinci clipe te omoară. Nu-i un şarpe mic, banal, banal, Individu-i un … (croatal)

Pe luncă şi prin zăvoaie Scoate moşul muşuroaie! (cârtiţa) Şoricel cu aripioare, Poartă numele de floare! (liliac)

Când am prins-o pe şireată, Strecurându-se-n poiată, Între labe cu o raţă, Ea mi-a spus că box o-nvaţă! (vulpea)

Zvealtă, lungă, subţirică,

Sprintenă şi delicată











GHICITORI Pentru oi nu e a bună! (lupul) E un şarpe cu picioare, Să-mi ghiceşti ce nume are? (şopârla) O şopârlă foarte calmă (Dacă vrei, o ţii în palmă) Nu-i adevărat deloc, Că nu arde nici în foc! (salamandra) E frumos, nu-mi face silă, Deşi este tot reptilă; Are capul ca de zmeu, Dar muiat în curcubeu. (guşter) Mândru şi încoronat, Prin poieni este-mpărat! (cerbul) Nu te-aştepţi să-l vezi vezi sprintând Prin pădure bocănind; Falnic şi purtând pe cap Coarnele ca un copac. (cerbul)

Aerul cam certăreţ Şi nu-i place în coteţ, Deşi-i porc, e… (porc mistreţ) Pleacă moşu-ncet la vie Cu scai mulţi pe pălărie! (ariciul) Brusc, se saltă în picioare Când aude o mişcare; Şoarece-i, dar nu-i obraznic, Vigilent e ca un paznic! (popândăul) Cată câmpul, cât cuprinde, Ca s-adune-n sac merinde, Însă nu-i poartă pe spate, Ci sub fălcile umflate. (hârciogul) Un pitic, cumplit duşman, Zi şi noapte iese-n lan, Roade spice, boabe fură, În punguţele din gură. (hârciogul) Mândrul prinţ din prerie











GHICITORI Parcă-i un curcan golaş Şi fricos şi uriaş! (struţul) De-i vezi capul în ţărână, Zici că sapă vreo fântână Sau ascunde o comoară; El ascunde…stând afară! (struţul) Burduhos, voinic şi gras, Are-un corn înfipt în nas! (rinocerul) Să nu fie uniform Şi-a lăsat un singur corn; Negru şi mătăhălos mătăhălos Totu-ar răsturna pe dos. (rinocerul) Elefant scurt în picioare Intră-n apă la răcoare! (hipopotamul) O şopârlă de cinci coţi, Hai, ghiceşte-o dacă poţi! (crocodilul)

După dungi l-aţi cunoscut Pe acest motan temut; Cine vrea să-l facă blană, Să-l aştepte în savană! (tigrul) Parcă-i câine urâcios, Umblă mult cu capu-n jos, Cu cadavre se hrăneşte, Orişiunde le găseşte! (hiena) Noaten, sprinten şi vărgat, vărgat, Pare un căluţ vărgat. Cine este, l-aţi aflat? (zebra) Animal cu chip de om Ţopăie din pom în pom! (maimuţa) Uriaş cu nasul mare Poartă oameni în spinare! (elefantul) Dealul sur care se mişcă Nu împunge, nici nu pişcă, Dar cu moţu-i de… curcan













GHICITORI Dacă-i spunem… Celui ce repetă tot, Căci se crede poliglot! (papagal) Tu priveşte-o şi te miră, Are coada ca o liră; Numai vântul cântă-n cântă-n ea Melodii de catifea. (pasărea liră) Noaptea, scotocind scotocind prin stuf, Acest cenuşiu burduf, Şi-a-ngroşat mult talia, Chiar pentru-Australia! (pasărea kiwi) Pielea ca o pătură Coada ca o mătură,

La pol Alb, greoi, cu părul fin, Seamănă cu Moş Martin! (ursul polar) O maşină zburătoare Cu elicea pe spinare! (elicopterul) Sunt „cumetre” cu grămada, Însă albe ca zăpada. (vulpea polară) Nu-i vulcan, să ţineţi ţineţi minte, Dar zvârle apă fierbinte! (gheizerul) Nu e peşte, nici vapor, vapor,











GHICITORI Acest munte de grăsime? Dinţii lui sunt doar de fală, Că nu fac mare scofală! (morsa)

Cam dă buzna-n urdiniş. (viespea)

Insecte

Pare-albină şi nu prea, Fiindcă-i leneşă şi rea! (viespea)

Parcă-i floare zburătoare Şi are şase picioare! (fluturele)

Nu e ţap, dar coarne coarne are Şi prin lanuri iute sare! (lăcusta)

Zi şi noapte prin fâneţi, Auzi mii de cântăreţi. (greierii)

Iedul cu şase picioare Vrea ca lanul să-l doboare! (lăcusta)

Ţopăind toată câmpia, Ţârâie ca soneria; Nu pot sa-l opresc din treier, Pe scripcarul, negrul…

Pe picioare de chitină, Cu elan şi cu rutină, Printr-o-nvârtitură fină Sare-n cer… fără prăjină!











GHICITORI Orice, roade într-o clipă, Şi e pururi hămesită; Muşuroaie când clădesc, Toate la un loc trudesc. (termite) Vine bâzâind în zbor Ca un străveziu planor; De-aş avea şi eu un ac Fuzelajul praf să-l fac! (ţânţarul) Slăbănog ca şi o scamă, Unde pişcă, lasă rană! (ţânţarul) Nu aleargă, nici nici nu sare; Să nu-i cazi cumva în cleşte! O insectă umblătoare

Holbată, cu gura mare, Şi ca o lăcustă sare. (broasca) Stau pe baltă ouă sparte, Între frunze mari şi late! (nufărul) Trupu-i este ţeavă-naltă, Creşte numai unde-i baltă; Iar în vârf are un spic Ca o coadă de pisic! (stuful) Foarfec are, nu croieşte, Cine-l ştie îl ghiceşte! (racul) Este tare spăimântos











GHICITORI Cu pumnale-n loc de dinţi, Mă cuprind fiori fierbinţi! (rechin) Două palme-mpreunate, palme-mpreunate, Tari, ca zidul de cetate, Apără-o fragedă fiinţă Spre a vieţii biruinţă. (scoica) Să-mi ghiciţi o ghicitoare, Înaltă, cu lungi picioare, Pene negre pe-aripi are, Peste broaşte e mai mare! (barza) Zână albă, ca o vrajă, Lin pe apă ea pluteşte, Între trestii stă de strajă

Ea pe toţi stropea la şcoală Cu o burtă de cerneală, Neînvăţând măcar măcar să scrie (Este drept, n-are hârtie!) (sepia) E un peşte, cum v-am spus, Care urcă-n râu, în sus., Icrele să-şi lase-n soare; Treaba împlinindu-şi, moare! (somonul) Stelele, de-ar fi cuminţi, Ar sta toate-n cer, cuminţi, Nu s-ar arunca în mare, mare, Printre alge, la răcoare. (steaua de mare) Priceput giuvaergiu,











GHICITORI Dar pescari-i vin de hac Şi acestui mare rac! (homarul) Când o să-l găseşti pe mal, Lângă marea de cristal, Tu să ştii că nu-i chiar cal, Fiindcă-noată pe sub val. (căluţul de mare) Toată ziua ochii-şi cască Vreun ţânţar să amăgească, amăgească, Iar când se umflă în guşă, Zici că scârţâie o uşă. (broasca) El, toamna, cu cei trei pui, Pleacă în Egipt hai-hui. Nu stă-n Deltă nici un un an

Alte vieţuitoare Moşneguţul cel voinic Se-nfăşoară-n borangic! (viermele de mătase) Are coarne, dar nu-mpunge, Şi pe leneşi îi ajunge! (melcul) Melcul fără de găoace Multă pagubă ne face! (limaxul) Poţi să mori în groaznic chin De-al lui ghimpe cu venin De-l arunci însă în foc, Se sinucide pe loc. (scorpion)













GHICITORI O fată tare frumoasă Cu piticii stă la masă. (Alba-ca-zăpada) Prin pădure pe cărare, Bunicuţei cu mâncare. (Scufiţa roşie) Un cocoş tare vestit

Licurici lasă să zboare! (focul) O căsuţă ascuţită Stă pe beţe sprijinită! (cortul) Cin se ţine de oricine Numai-n zilele senine? senine? (umbra)











GHICITORI Şade-n cui închisă-n casă, Numai ploaia dacă dacă vine O desfac şi-o iau cu mine. (umbrela) Ce intră pe uşă cu un cap Şi iese pe alta cu o sută? (minciuna)

Călător ce merge-agale Numai pe unde e vale! vale! (râul) Pe deasupra se arată Munţi de vată scărmănată. (norii) Peste ape şi pământ Plutesc munţi purtaţi de vânt!

GHICITORI

Recommend Documents