CURS 1 Geomorfologia - face parte din categoria disciplinelor fizico-geografice, insa ca stiinta ocupa o pozitie situata intre geografie si geologie geo - pamant logos - vorbire, stiinta morfos - forma Geomorfologia este stiinta care studiaza formele suprafetei terestre. EUROPA J.Hutton (1785) - The Theory of the Earth - Scotia K.Fr. Neumann - Jahrbuch der Geognosie (1854) - "morphologie der Erddoberflache" Germania AMERICA J.Powell (1834-1902) - geomorphic geology - 1888 W.M. Davis (1850-1934) - teoria ciclului eroziunii normale = teoria peneplenei -> evolutionismul in geomorfologie [TEORIA CICLULUI GEOGRAFIC].
1
CURS 2 Ideile de baza ale geomorfologiei (W. Thorbuly) 1. Aceleasi procese ce actioneaza azi asupra sc. terestre au actionat si in trecutul geologic insa nu neaparat cu aceeasi intensitate (exprimare geografica a principiului actualismului) G.L. (1830-1835). 2. Roca si structura geologica sunt factori de control in geneza si evolutia reliefului reflectandu-se in acesta (individualizarea reliefului litologic si structural). 3.Suprafata Terrei are un relief diferentiat determinat de marea diversitate a agentilor si proceselor ce actioneaza asupra sc.terestre. 4. Analiza reliefului Terrei nu poate sa fie facuta fara a recunoaste si a tine cont de diversitatea tipurilor de clima si a specific. fiecareia. 5. Fiecare proces geomorfologic isi etaleaza o "strategie" proprie de dezvoltare a formelor de relief ce vor lua nastere ca urmare a actiunilor acestor procese asupra sc. terestre. 6. Abordarea geomorfologica in maniera complexa e mai comuna si mai de dorit decat o abordare in maniera simplista. 7. Datorita existentei zonelor si etajelor climatice (biogeografice si pedologice) pe suprafata Terrei vor exista secvente ordonate de forme de relief 8. Putine forme ale reliefului Terrei sunt mai vechi decat tertiarul dar nu foarte multe sunt mai vechi decat Pleistocen. 9. Evaluarea reliefului Terrei nu poate fi facuta fara a se tine cont de importantele evenimente geologice si climatice care au avut loc in timpul Cuaternarului. 10. O analiza a reliefului Terrei e incompleta daca nu se tine cont si de evenimentele care au avut loc in timpurile istorice. eroziune - a roade, a modela exaratie - a ara (ghetar) denudatie - a despuia, a decoji
2
CURS 3 - 24.10.2012 Teoria ciclului geografic(peneplenei) (1899) W.M. DAVIS Evolutionismul in Geomorfologie proces de peneplenizare = procesul de netezire Davis a e mis ipoteza ca: Evolutia generala a reliefului este facuta sub controlul absolute al nivelului marilor si oceanelor numit si nivel de baza general. IN afara de acest nivel de baza genral Davis a luat in calcul si nivelel locale numite nivele de baza temporara. Orice regiune dupa inaltare parcurge trei stadia pana la revenirea in starea initiala, si anume: stadiul de tinerete, stadiul de maturitate si staduiul de batranete sau peneplena(aproape de campie). 1.Stadiul de tinerete: este stadiul ce dureaza cel mai putin din intreg ciclul geografic. Relieful este caracterizat prin interfluvii largi cu versanti abrupt si vai adanci. Raurile prezente in teritoriu sunt scurte, cu numeroase cascade formate la intalnirea rocilor dure, eroziunea efectuandu-se cu mare consum de energie geotermica. 2.Stadiul de maturitate: Treptat eroziunea va determina tesirea versantilor, domolirea pantelor si fragmentarea reliefului. Ca obiect visual dominant v-or fii versantii, ci nu vaile abrupt sau platorurile inalte. Acesta este stadiul in care dezvoltarea descendenta a reliefului este o tendinta categorica. 3. Stadiul de batranete(cel mai lung): Se caracterizeaza prin scaderea vigorii reliefului, raurile au afluenti din ce in ce mai putini, vaile sunt extrem de largi si au pante usoare, se dezvolta campiile de inundatie, iar versanti au inclinari reduse. Ariile cele mai intinse au o pozitie genrala foarte aproapede nivelul de baza general al eroziunii. In partea finala a stadiului regiunea capata aspectul unei campii de denudatie larg ondulata numita peneplena. Pe peneplena se pot pastra resturi ale fazei initiale numite monadnockuri (- martori de eroziune = monadnock = loc de netrecut)ce au rezistat eroziunii fara a fii distruse. Ex de peneplene: Munetele Mic(SEMENIC). Eroziunea va determina diminuarea treptata a versantilor(tesire) si coborarea treptata a interfluviilor care in final vor fi aduse la starea unui relief domol cu aspect larg ondulat "aproape campie" sau la stadiul de peneplena. Teoria Peneplenei a fost aplicata pentru prima data la stadiul reliefului Carpatilor de geograful francez Emmanuel de Martonne, care a indetificat si suprafete de nivelare: Borascu, Rau Șes, Gornovitza.
3
TEORIA GIPFELFLURULUI (TEORIA NIVELULUI CRESTELOR) - 1888 ALBRECH PENCK. Intro regiune montana, interfluviile nu pot depasi o anumita inaltime. pentru ca. pe masura ce altitudinile sunt tot mai mari, denudatia e tot mai puternica, astfel ca. interfluviile aduse la stadiul de creste nu vor depasi asa numitul nivel superior de denudatie care este in fapt, nivelul crestelor. Versantii ce marginesc un interfluviu vor evolua, astfel incat, ei se vor apropia treptat ajungand ca in final sa se intersecteze =>astfel o creasta de intersectie a versantilor (creasta morfologica). TEORIA TREPTELOR DE PIEMONT (1924) - WALTHER PENCK piemont = picior de munte (rampa) O regiune recent creata de fortele tectonice va avea un aspect larg bombat, eroziunea incepand sa actioneze de la aceasta suprafata. Eroziunea va ataca suprafata primara dinspre margine spre centru creanduse astfel niste suprafete usor inclinate numite trepte de piemont. La periferia zonei muntoase se formeaza trepe de piemont, datorate retragerii masei muntoase sub actiunea eroziunii regresive. Continuand deplasarea spre central suprafetei primare odata cu eroziunea, se va forma o alta treapta de piemont. In teoria lui W. Penck versantii nu ajung la stadiul de batranete ci se retrag paralel cu directia vailor, astfel pe parcursul mai multor cicluri de evolutie, fiecare treapta de piemont se va dezvolta in detrimentul celei mai vechi si desigur superioara ca altitudine. W. Penck afirma ca analizand configuratia versantilor putem trage concluzii morfogenetice: 1. Cand inaltarea este egala cu denudatia avem un versant drept / 2. Inaltarea mai mare decat denudatia avem un versant convex 3. Inaltarea mai mica decat denudatia avem un versant concav
4
TEORIA PEDIPLENEI ('40-'50) - L.C. KING. S-a bazat pe ideea pedimentului W.Mc. Gee si pe ideea lui Gilbert - planatia (netezirea) pantelor In teoria pediplenei Lester King, a respins idea ca peneplenarea s-ar reduce prin coborarea treptata a altitudini reliefului si abordarea rolului apelor curgatoare. King a preluat schema generala a unui versant de la Wood si a aaratat ca aceasta tipologie este o realitate. Din punctual sau de vedere cele pantru elemente ale unui versant(versantul standard in conceptia sa) sunt: 1.Culmea(creasta)-un segment aflat in zona de alterare, a carui lungime este cuprinsa de la o portiune infima si pana la aproximativ jumatate din lungime tottala a versantului. In faza initiala este convexa si controlata de creep. 2.Abruptul este partea cea mai activa a versantului si evolueaza printr permanenta retragere. Twidale impreuna cu Milnes au explicat intregul mechanism: “Concentrarea la baza versantului reprezinta cauza intregii meteorizatii(alterare-dezagregare). Subminarea prin emergenta apei subterane cauzeaza submninarea si regradarea intregului versant. ” 3.Segmentul de acumulare deluvio-proluviala – este continuarea imediata a abruptului si este primul segment in care se depun depozitele provenite din distrugerea abruptului. 4 Pedimentul- este o suprafata cu o panta larg concave netezinduse de la contactului cu segmental anterior pana la nivelul albiei. Pedimentul este inainte de toate o notiune in jurul careia pivoteaza intreaga teorie a pediplenei. In regiunile aride si cu sezoane extrem de contrastante versantii nu evolueaza prin tesire ca in cazul peneplenizarii ci ei evolueaza printro retragere paralela cu ei insisi ramanand abrupti, astfel ca la poalele lor se vor dezvolta suprafete usor inclinate numite pedimente, fostele interfluvii fiind reduse la statutul de inselberguri. TEORIA ETCHPLENEI (1934) - WAYLAND - SUPRAFATA GRAVATA
lateritizare - alterare
5
TEORIA DEZVOLT. STADIARE A RELIEFULUI - I.P.GHERASIMOV (1958) Plecand de la bilantul general dintre rata proceselor diastrofice positive si negative (T), si rata proceselor exogene de denudatie(D) si de acumulare (A), Gherasimov distinge 5 stadii de evolutie a reliefului unuei regiuni: 1.Stadiul orogenic (munte) T > D-miscarile tectonice pozitive depasesc rata denudatie, creand conditii de formare a unei arii muntoase. Carcateristic este relieful format din vai adanci. 2.Stadiul platogenic (podis) T ~= D - miscarile tectonice pozitive aproximativ egale cu denudatia. Denudatia genereaza acumularea fara extindere. 3.Stadiul peneplenic (peneplena) T < D – domina general dezvoltarea descendenta a reliefului si declinul energetic spre formarea campiilor. 4.Stadiul diaplenic (campie de acumulare) T = A –Prezenta unor campii de acumulare sau a unor depresiuni in carerata miscarilor negative este compensate de procesul de acumulare. 5.Stadiul diastrofic (formarea bazinelor sedimentare) T > A - In acest caz apar zonele de divagare a raurilor, lacuri de campie sau suprainaltarea albiilor. Materialul aluvionar nu poate compensa procesul de scufundare treptata a zonei de aluviere.
6
CURS 4 - 31.10.2012 Elemente de geomorfologie planetara Din punct de vedere structural, Terra este formata din 7 mari placi tectonice: Nord Americana, Sud Americana, Africana, Euroasiatica, Antarctica, Indo-Australiana, Pacifica, dar si placi mici si mediane. Geomorfologic Terra are 2 structuri de ordinul I sau megastructuri; limita dintre ele marcheaza disparitia paturii granitice mai departe dezvoltandu-se doar scoarta de tip oceanic. I. Bazinele Oceanice II. Blocurile Continentale I.Bazinele Oceanice au ca element dorsalele oceanice si fosele. 1.Dorsalele oceanice sunt lanturi muntoase de dimensiuni mari, situate deobicei in zonele centrale ale oceanelor si care domina relieful campiilor abisale invecinate cu inaltimi de 3-4000m si latimi de 1500-3000m. Se disting doua tipuri de dorsale oceanice: De tip atlantic (cu rift)- Relieful acestor dorsale este mai complex si este format din doua cordiliere paralele intre care intervine un sant adanc numit rift(vale de rift). Aceasta vale de rift este un sistem de fisuri prin care este emisa in mod continuu lava, deci scoarta terestra sufera un process continuu de reimprospatare. De tip pacific(rise) – Acestea sunt mai monotone, formate dintro singura cordiliera si fara vale de rift, au o raza de actiune mult mai mare. Dorsalele sunt intersectate de falii de transformare care permit schimbarea de directie a dorsalei si miscari differentiate de o parte si de alta a acestor discontinuitati. 2. Fosele sunt depresiuni asimetrice situate la contactul dintre placile tectonice si reprezinta expresia morfologica a zonelor de subductie, iar in profil transversal au forma literei “V”. Flancul intern al foselor este mai inclinat, exprimand procesul de subductie (consumare si asimilare a sc. in astenosfera)., pe cand cel extern este mai domol inclinat. Ex de Fose: Neozeelandeza, Filipinelor, Aleutinelor, Sondelor, Marianelor. II.Elemente majore ale blocurilor continentale: 1. Regiunea de orogen si lanturile muntoase 2. Platformele 3. Avant-fosele - unitati de tranzitie intre 1si2 Geosinclinalele - sunt zone labile ale scoartei terestre situate la contactul bazinului oceanic cu continentul si unde sunt conditii de acumulare masiva de sedimente.
7
Sunt afectate de miscarile tectonice ce determina cutarea, sarierea si inaltarea tectonica precum si fracturarea si manifestarea vulcanismului si a proceselor de intruziune magmatica astfel incat => lanturi muntoase. Platformele in contrast cu orogenul, ele sunt regiuni caracterizate prin stabilitate tectonica, lipsa vulcanismului si seismicitate slaba. La platforma se deosebeste urmatoarele elemente: - soclul rigid - cuvertura sedimentara In cazul in care eroziunea a indepartat cuvertura sedimentara si la zi apare soclul cristalin, avem de-a face cu o unitate de tip scut (craton). anticliza - bombare (anticlinal) sinecliza - sinclinal Contactul dintre scut si platforma bietajata e dat de o ruptura de panta, numita glint Elementele de tranzitie - avant-fosele - sunt zone la trecerea de la orogen la o regiune de platforma. Acestor regiuni le corespunde din punct de vedere morfologic, ceea ce denumim noi a fi o arie subcarpatica.
8
CURS 5 - 07.11.2012 Procese pregatitoare pentru modelarea scoartei terestre Deoarece, agentii meteorologici si climatici sunt cei mai activi in modificarea caracteristicilor rocilor de la suprafata litosferei, se foloseste cu o larga acceptiune termenul de meteorizatie. Meteorizatia este procesul prin care rocile si mineralele la contactul cu atmosfera, biosfera si hidrosfera isi schimba carcateristicile fizico-chimice si formeaza depozite cu caracteristici noi. Meteorizarea in sens larg cuprinde un ansamblu de procese de natura predominant fizico-chimica(dezagregarea), un ansamblu de procese chimice(alterarea) si un ambsamblu de natura biologica(Biometeorizatia). I.Dezagregarea este procesul de distrugere si faramitare a rocilor, fara a afecta structura mineralogical sau chimica a acestora. Rolul principal in dezagreagare revenind unor forte fizice. Dezagregarea se produce prin inghet-dezghet in general, proces numit gelifractie si este procesul de distrugere si amcinare a rocilor datorita inghetului apei libere din porii si din crapaturile rocilor. Factorul fundamental este marirea volumului apei prin inghet cu 9%.Presiunea criostatica, asociata cu marirea volumului, la care se adauga si faptul ca inghetul se produce dinspre exterior conduc la crestere fisurilor. Prin repetarea acestui fenomen se ajunge la desfacerea in fragmente de roci. Acest process este characteristic zonlor situate dincolo de izoterma de 0 grade C. O alta modalitate termoplastia e datorata variatiei de temperatura dar fara sa coboare la valori negative. Hidroclastismul - (dezagregarea prin umezire-uscare in rocile fine (argile,loess), eficienta in rocile sedimentare). Haloclastie - dezagregarea cu ajutorul sarurilor In functie de fragmentarea care rezulta in urma dezagregarii, se face distinctie intre dezagregarea granulara (pe baza existentei unor particule ce intra in compozitia rocii) grussul granitic (arena granitica) si dezagregarea pe fisuri preexistente (exfolierea II. Meteorizarea chimica este procesul de distrugere si faramitare a rocilor cu afectarea structurii mineralogice sau chimice a rocilor. Meteorizarea chimica depinde de : 1.Agentii de alterare chimica-sunt : apa(cel mai important element pentru procesele chimice, fiind present in toate procesele chimice), acizii implicate in procese de meteorizare chimica(baze sau acizi) si ploile acide. 2.Sensibilitaea rocilor si mineralelor la alterarea chimica. Acestea depend de natura materialelorinitiale, timpul de flotare al mineralelor, compozitia apei din sol si cantitatea apei din solul meteorizat.
9
Alterarea chimica depinde in mod concret de apa, dar si de temperature. La o crestere cu 10 grade a temperaturii se dubleaza si rata reactilor. Astfel: -in regiunile aride, apa se gaseste in cantitati reduse, iar temperatura este ridicata, raportul dintre ele face ca rata alterarii sa fie scazuta. -in regiunile umede, adancimea alterarii creste pana la 30-40 de cm, iar procesul se desfasoara cel mai des pana la formarea kaolinitului. -in regiunile reci, temperaturile scazute reduc considerabil rata alterarii. Alterarea se poate face prin: - reactii de oxidare - reactii de hidratare - reactii de carbonatare - reactii de hidroliza (are loc alterarea celei mai mari parti a silicatilor) - reactii de dizolvare
Efectele geomorfologice ale meteorizatiei - aparitia de mase de roci dezagregate, mari si campuri de pietre, conurilor, trene, versanti de grohotis, formarea de depozite de tip nisip (arena granitica) prin indepartarea materialului dezagregat in relief raman forme proeminente din categoria formelor reziduale ca de ex: forme cu aspect de Sfinx, Babe, acelor, stalpi, coloane, ziduri ciclopice, alveole, nise, brane. Efectul major al dezagregarii si alterarii este materializat in formarea scoartei de alterare pe baza careia se vor forma solurile. Scoarta de alterare e alcatuita din mai multe orizonturi care exprima gradul de transformare diferentiata a rocii. Transformarea majora la suprafata si transformare incipienta la adancime, astfel se vor deosebi urmatoarele orizonturi: - o. argilo-sialitic - o. cu detritus (sfaramaturi) - o. detritic - radac. sc. de alterare - regolitul Atunci cand regolitul mai pastreaza din elementele structurale ale rocii de baza, avem de a face cu un saprolit. Datorita diversitatii conditiilor climatice, exista un paralelism intre zonele climatice si zonele de alterare, diferentiate conform legii zonalitatii latitudinale.
10
EX: - in regiunile polare si subpolare e specifica scoarta de alterare de tip detritic (litogen-blocuri dezagregate) - in climatul temperat oceanic e specifica scoarta de tip sialitic - in temperat continental - carbonato-sialitica - in climatul subtropical (mediter.) - sc. de tip Terrarosa - in climatul tropical uscat desertic - sc. de tip detritic (litogen - mari de pietre) sau de tip halosialitic cu formare de cruste de saruri - in cliamtul subecuatorial si ecuatorial specifica e sc. de tip lateritic - caracterizata prin acumularea de oxizi de Fe si Al pe grosimi de ordinul metrilor.
CURS 6 - 14.11.2012 Forme si procese gravitationale Cauza generala este forta de gravitatie - aceasta actionand asupra maselor de roci aflate intrun echilibru instabil, mai intervine panta, apoi in anumite cazuri, caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor (gradul de plasticitate, de coeziune, greutatea, vegetatia, interventia omului). Exista peste 100 de clasifiri de deplasari de teren Dupa modul de manifestare se face distinctie intre procese gravitationale lente si procese gravitationale bruste. Procese bruste: Prabusiri si surpari - care au loc de regula pe versanti foarte inclinati si chiar verticali, deplasarea avand loc in principal pe verticala, in conditiile in care baza versantului malului a fost subminata. Ele se mai pot produce prin subsidenta ca urmare a eraoziunii superficial sau spalarii din masa depozitelor implicate. Rostogolirile - au loc printro miscare individuala a sfaramiturilor de roca, deplasarea avand loc in general fara a se pierde contactul cu suprafata topografica La baza versantilor materialele se acumuleaza sub forma d conuri, trene, si versanti de grohotis Alunecarile de teren - sunt procese gravitationale care se desfasoara in roci plastice (argile, marne, lut). O alunecare de teren este formata din: 1.Zona de desprindere-situata in parta superioara a alunecarii, uneori in partea superioara a versantului, se caracterizeaza prin existent unui abrupt din care este alimentata cu material alunecarea. De multe ori energia cornisei corespunde cu grosimea
11
stratelor acoperitoare. Rapa de desprindereeste insotita de mai multe crapaturi ce pregaesc evolutia acesteia. 2.Corpul alunecarii-este format din suprafata pe care aluneca si masa care aluneca.In profunzime este delimitata de planul de alunecare cu o forma concava. In partea dinspre abrupt rocile sunt mai putin sfaramate sau amestecate. Uneori raman chiar si pachete omogene care preseaza masa alunecata si o deformeaza oferindui uneori forme haotice. 3.Baza alunecarii-este masa alunecata si poate corespunde cu baza versantului sau poate sa ramana mai sus decat aceasta, uneori putand reactiva procesul. In unele cazuri ajunge in lunci si depresiuni. 4.Piciorul alunecarii este locul in care se intersecteaza masa alunecata cu planul initial. El poate corespunde cu baza alunecarii sau poate fii diferit atunci cand masa a coborat mai jos. Curgerile- curgerile de noroi, de nisipuri (nisipuri cuartoase ce aduna in jurul lor apa), de cenusa, vulcanice (lahari). Procese gravitationale lente: 1. Creep-uri - de Davisou - 1888 – Deplasarea lenta in josul pantei a partii superioare a solului pe o grosime de 70-80 cm. 2. Rocks creep - Miscarea lenta piatra pe piatra. Aceasta miscare este caracteristica materialelor lipsite de coezivitate si pietrelor glisante. Cracterul de miscare este redat de un guler de sol vegtal ridicat mult peste suprafata versantului datorita impingerii. 3. Crip al taluzurilor de roci dezagregate (talus creep)- Procesul de rearanjare a materialelor ce alcatuiesc taluzurile de grohotis.Aceste fenomene se intalnesc deobicei in zonele reci unde fenomenul inghet-dezghet le determina deplasarea pe panta a grohotisului. 4. Eraziunea(incovoierea stratelor) - proces de deformare, indoire a capetelor de strate 5. Solifluxiunea - G. Andreson - 1906 –proces de tranzitie inspre procesul de curgere, dar in conditii de inghet. Este un process de miscare lenta a solului in care alunecarea solului se combina cu curgerea pe o suprafata inghetata. In zonele temperate poarta numele de pseudosolifluxiune iar curgerea demareaza pe un strat imbibat cu apa. J. Dylyk - congelifluctie - solifluxiunea din regiunile cu permafrost H. Baulig - gelifluctie - inghet sezonier 6. Se formeaza lobi, terasete de solifluxiune, limbi, versanti, microforme.
12
7. Tasarea - procesul natural de indesare a rocilor afanate, datorita propriei greutati sau datorita unei greutati suplimentare =>crovuri (padine, depresiuni de tasare) 8. Sufoziunea - eroziunea interna prin care apele de infiltratie produc goluri proces lent de dizolvare si mobilizare a particulelor => un aspect cavernos, gaunos =>goluri (hrube, tuneluri, palnii de sufoziune). Cand formele de sufoziune se deplaseaza pe suprafete intinse => campii de sufoziune
CURS 7 - 21.11.2012 Pluviodenudarea si eroziunea prin curenti concentrati Ec = mv2/2 ; Ep = mgh Pluviodenudarea-eroziunea prin picaturi de ploaie, sau eroziunea prin improscare este formata din doua tipuri de miscari: actiunea de izbire(improscare, splash) si actiunea de spalare(wash). Pluviodenudarea este determinata de rezistenta solului si de cantitatea, intensitatea si durata ploilor. Eroziunea este determinata de vitezele terminale ale picaturilor de apa, care cresc odata cu cresterea diametrului picaturilor. Cand solul este acoperit cu vegetatie in proportie de cel putin 50% transportul prin improscare este aproape neglijabil. Asa se explica faptul ca desii in regiunile semiaride, aride si chiar temperat-continentake, desii ploile sunt rare cu character torrential, solul este dezgolit, si pregatit pentru eroziune.
Eroziunea prin curenti concentrati Trecerea de la eroziunea areolara la cea de adancime se face usor. Siroirile mici distribuie oarecum uniform apa pe suprafata versantului, altele pot avansa in adancime si forma: rigole, ogase, fagase, ravene. Aceasta categorie de forme sunt cunoscute sub numele de formatiuni torentiale. Primele si cele mai simple forme de eroziune liniara sunt rigolele si fagasele-care se formeaza pe linia de scurgere a apelor, nu sunt sinuoase, nu prezinta ramificatii, in profil transversal au forma literei V si au adancimi pana la zeci de cm si lungimi pana la cativa m.
13
Ogasele au forme de santuri create de scurgeri viguroase dar de scurta durata, sunt paralele cu panta si au adancimi maxime de 2m. Ravenele sunt forme mai dezvoltate produse de eroziunea liniara care deobicei depasesc 2m adancime. Initierea aestora se face prin faza de rigole. Stiintific ravenul este format din: Varful ravenei –sub forma unui abrupt cu adancimi ce pot depasii 20m in stratele de loess. Este considerat zona critica a ravenei, prezentand rta maxima de dezvoltare. Muchia ravenei-linia ce descrie conturului ravenei si face contactul intre suprafata terenului si malul acestora. Malul ravenei –suprafata cu panta accentuate ce face racordul intre muchia ravenei si fundul acesteia Talvegul ravenei-este o fasie de pamanat ce spre curga de varsare devine din ce in ce mai lata si defineste partea cea mai adanca a ravenei. Torentii –sunt cele mai dezvoltate forme create de scurgerile alimentate de ploi repezi si topirea zapezilor. Torenti asigura intro oarecare masura tranzitia catre vaile fluvial si morfologia bazinelor hidrografice. In cadrul toretilor procesele de eroziune, transport si depunere corespund intro oarecare masura celor desfasurate intrun bazin hidrografic permanent. Torentul este compus din: 1.Bazinul de receptive-reprezinta partea superioara de pe care se alimenteaza cu apa organismul torrential. In cazul torentilor aceasta sprafata de colectare este formata din numeroase rigole, ogase si ravene care conduc apa inspre avale. Cand rigolele, ogasele si ravenele se gasesc la distant mici intre ele, terenul poarta numele de badlands. Eroziunea conforma si regresiva si transportul sunt principale fenomene care determina cresterea bazinului. 2.Canalul de scurgere- este partea mijlocie a torentului. In acest canal se colecteaza toata apa de pe intinsul bazinului de receptie. In lungul talvegului apar multe ruperi de panta, praguri si marmite. 3.Conul de dejectie-este ultima parte a unui torent si se formeaza datorita depunerilor. La baza versantilor acolo unde panta se reduce, viteza de scurgee si procesele eroziune si transport scad, apa se imprastie sub forma de evantai iar intreaga incarcatura se depune treptat. Depunerile se fac sub forma de triunghi cu varful inspre canalul de scurgere si capata o forma bombata in zona axiala.
14
Relieful Fluvial - cuprindea totalitatea formelor de relief a caror geneza e datorata actiunii complexe a retelei hidrografice asupra scoartei terestre. Activitatea raurilor e una complexa, pentru ca raurile determina erodarea scoartei terestre, raurile transportand materialele erodate si totodata raurile sedimenteaza, depun materialele erodate. Energia hidraulica a unui rau(data de Ec si Ep) se va consuma in activitati morfo-genetice distince: eroziunea care se manifesta ca eroziune liniara/verticala/in adancime, ca eroziune laterala, ce se manifesta asupra malurilor si ca eroziune regresiva prin care raul isi ajusteaza panta profilului longitudinal si prin care cascadele si repezisurile se atenueaza. Eroziunea se manifesta in functie de modul in care are loc curgerea apei in cadrul albiei raului, poate sa fie: - curgere laminara si curgere turbulenta. In timpul acesteia, masa de apa are forme specifice de manifestare prin aparitia de valuri de curenti elicoidali si de curenti turbionari. - evorsiunea - subminarea cascadelor Energia hidro. se consuma si in transportul materialului erodat, in functie de competenta raului. Formele reliefului fluvial sunt categorisite in forme fluviale propriu-zise si forme fluviale de contact. Forma fluviala majora e valea, valea unui rau determinand individualizarea interfluviilor, ele fiind marginite de versanti(care se desfasoara de la interfluviu la fundul vaii). Fundul vaii este alcatuit din albie minora si albie majora.
Vaile se clasifica dupa mai multe criterii: - dupa forma majora de relief pot fii: vai de munte,vai de deal, vai de podissi vai de campie - dupa stadiul de evolutie: vai tinere, mature, batrane - dupa aspectul profilului transversal: simetrice, asimetrice cu: asimetrie de forma (cu versanti simpli si complecsi), cu asimetrie de inaltime, cu asimetrie de inclinare, versantii pot fi: drepti, convecsi, concavi Elementele vailor: Albia minora - acea parte a vaii prin care un rau isi evacueaza apele la debite mici si medii. Ea este alcatuita din: - patul albiei si maluri, pe patul albiei se individualizeaza talvegul, canalul de etiaj - care reprezinta linia care uneste cele mai mari adancimi din albia unui rau. In functie de tipul de albie, se deosebesc: rauri cu pat mobil sau rauri cu albia sculptata in aluviuni si albii cu pat fix (sculptat in roca). Malurile sunt supuse in mod inegal eroziunii raurilor, astfel ca, un rau isi modifica traseul albiei sale, adica isi va dezvolta meandre. Eroziunea diferentiata a malului concavsi a celui convex e determinata de Forta lui Coriolis (legea Baier-Babinet), datorita diferentei de rezistenta litologica, datorita influentei miscarilor de subsidenta si datorita devierii curentului de apa la confluente. Meandrele pot fi simple sau complexe. Spatiul unde se dezvolta meandrele unui rau este denumit pat de meandrare. Datorita meandrarii, raul isi dezvolta lunca. Albia majora (lunca) - campie aluviala,este alcatuita din: - patul luncii sculptat in roca in loc
15
- acumulativul luncii (sedimente pietris, nisip, bolovanis, luturi aluviale, soluri, fosile, depozite biogene) Din punct de vedee morfologic se deosebesc urmatoarele 3 sectoare: - lunca interna - situata in imediata vecinatate a albiei minore de care este separata prin intermediul grindurilor de mal. - lunca mediana - mai joasa decat lunca interna si unde sunt prezente numeroase cursuri parasite, meandre parasite - lunca externa - situata la contactul cu versantii sau cu fruntea teraselor fluviale, ea fiind mai inalta decat celelalte, fiind parazitata cu depozite coluviale (datorate eroziunii in panza), proluviale (de torenti), si de deluviale (de alunecari de teren). Terasa fluviala - forma de relief cu aspect de treapta situata deasupra unei albii. Elemente (podul, muchia, tatana, fruntea ) Elementele structurale ale unei terase: patul terasa si acumulativul. O terasa se compune din doua elemnte principale: -podul: are un aspect plan si este restul albiei majore. -fruntea: este un plan inclinat ce face legatura din pod si albia majora noua sau cu podul unei alte terase inferioare. In afara de pod si frunte, terasele mai au si alte elemnente precum muchia(linia ce face legatura dintre pod si fruntea terasei) si țâțâna, o linie ce face legatura dintre pod si forma imediat superioara. Structural podul se compune dintr un strat de roci in situ, un stras de pietrisuri rulate sau strat de aluviuni si un strat de luturi fine aluviale. In afara de acestea, deobicei pe țâțâna apar material provenite de pe panta numite coluvii sau conuri de dejectie. In functie de structura lor avem: - terase aluviale, in roca, aluvionare.(abc) In cazul teraselor aluvionare avem doua tipuri: 1.terase rezemate si 2.terase imbucate Geneza teraselor - cauze climatice – (variatiile cliamtice cuaternare) cea mai importanta cauza in formare teraselor. In timpul perioadelor periglaciare debitul apelor crestea, eroziunea in suprafata si mai alea cea de versant se intensifica datorita lipsei de vegetatie, albiile majoare se largeau prin retragerea versantilor si se acumulau materiale. In interglaciar se dezvolta vegetatia si debitul si aportul de material scad, raurile se adancesc ingloband din suprafata fruntii. - cauze tectonice – duc la formarea teraselor in conditiile in care nivelul de baza ramane fix. Se realizeaza miscari de ridicare ce alterneaza cu cele de coborare cu o anumita ciclicitate. Cand asemenea miscari se manifesta raul erodeaza in zone cu tendinte de inaltare si depunde in zonele cu tendinte de coborare. - cauze eustatice – (oscilatii ale nivelului Oceanului Planetar) Reprezentate prin cborarea nivelului planetar duc la marirea eroziunii si deci la taierea teraselor. In legatura cu glaciatiunile care blocheaza o mare cantitate de apa impun scaderi ale nivelului de baza cu 100m. Teoretic in timpul glaciatiunilor se taie terase, in interglaciare se acumuleaza poduri. Deoarece si eustatismul depinde intro anumita masura de clima, se observa problema raportului dintre terasele climatice si cele eustatice. Avem doua situatii: 1. Terasele climatice din amonte au o zona comuna cu cele eustatice din avale 2. Cand intre terasele climatice si cele eustatice apare o alta zona mereu in echilibru(aluvionare relativa). Forme fluviale de contact - sunt incluse piemonturile si campiile de nivel de baza
16
Piemontul (suprafete plane cu inclinari de 1-7 grade, tipice zonelor mediteraneene si temperate)o forma de relief ce apare ca suprafata de racord intre 2 zone cu relief contrastant (munte-campie, dealses). Se formeaza in urma unei evolutii treptate care incepe cu aparitia unor conuri aluviale care mai apoi se vor unii formand glacisuri (suprafete inclinate), cand un glacis depaseste 1 km latime avem de-a face cu un piemont. Formarea piemontului e favorizata de existenta a 2 forme de relief contrastante, un climat cu anotimpuri contrastante, ca in climatul mediteraneean si cel musonic si conditii biogeografice cu vegetatie discontinua. Un piemont se formeaza in mai multe stadii: - stadiul structogenetic - de acumulare masiva de sedimente in bazine sedimentare situate in vecinatatea ariilor montane. - stadiul morfogenetic cu: 1. faza de fragmentare longitudinala a piemontului cu individualizarea unor interfluvii de tip muscele sau de tip mesopotamia sau doab-uri sau riedel. 2. faza de sectionare a piemontului cu aparitia de platouri piemontane care in final vor fi reduse la platouri de tip mezas. Campiile de nivel de baza apar in zona de varsare a raurilor in mari, oceane si lacuri. - campii de nivel de baza marginale ( Marea Campie Chineza) - campii de nivel de baza grefate pe sininclinale (C. Mississippi, C. Amazonului) - campii de nivel de baza grefate pe grabene (C. Rhinului) - campii de nivel de baza local (lacustru - C. Circumcaspica, C. Panonica, C. din jurul Lacului Ciad) - campii de nivel de baza in bazine intramontane (Depresiunea Brasovului) Captarile fluviale – de remaniere a retlei hidrografice prin care un rau patrunde in albia altui rau rapindu-i astfel din afluenti si o parte din curs. Elementele morfologice ale unei captari fluviale sunt: raul captator(cel ce fura) si raul capatat (de la care fura) raul decapitat situate in aval de captare, caruia i sa rapit o parte din bazin. Tipuri de captari de suprafata: 1. Captarea laterala- se face brusc si intregul bazin situate in amonte de captare este incorporate raului captator. 2. Captarea frontala – caz particular de captare laterala. E vb de doua rauri ce izvorasc din aceeasi regiune si curg in directii absolute opuse. Cel ce are profilul long cu panta mai mare va impinge bazinul sau superior peste al celuilalt. 3. Captari prin deversare- nu este o captare in adevaratul sens al cuvantului ci reprezinta iesirea unui rau din albia proprie si dirijarea catre o albie mai joasa. Cauza este aluvierea maxima a propriei albi. 4. Captarile subterane- Specifice regiunilor carstice. Formarea de trepte antitetice.
Relieful litologic/petrografic - exista o parte distincta a geomorfologiei
17
Roci: magmatice, sedimentare, metamorfice Retromorfism= un pachet de roci sunt supuse unor conditii care le metamorfozeaza din nou. Rocile sunt formate din aggregate naturale(minerale). Relieful petrografic - reprezinta totalitatea formelor de relief a caror geneza si evolutie sunt determinate de caracteristicile fizico-mecanice si chimice ale rocilor Relieful litologic si relieful structural sunt expresia concreta a materializarii legii eroziunii diferentiale. In modelarea reliefului, evidentierea substratului litologic impune a se tine cont de urmatoarele caracteristici: (rocile mai omogene sunt mai rezistente ) - duritatea, gradul de permeabilitate, gradul de solubilitate (calcit, halit), gradul de plasticitate, in cazul rocilor sedimentare, cimentate, de maxima importanta e natura cimentului. Cele mai rezistente roci fiind cele cu ciment silicios. In cazul rocilor sedimentare necimentate, granulometria joaca un rol important, cele mai fine fiind mai vulnerabile, textura. Minerale putin rezistente: olivina, biotit, hornblenda, iar cele rezistente: mica alba (muscovit), cuart. Relieful granitic si pe roci asemanatoare - poarta amprenta masivitatii acestei roci si intr-o buna masura si a compozitiei chimice, mai ales in conditiile climatice specifice mediului tropical. Relieful granitic se face remarcat prin prezenta unor forme caracteristice cum sunt: blocurile rotunjite, saltele granitice - legea rotunjirii colturilor si muchilor, forme cu aspect de dom (domuri de exfoliere, capatane de zahar, mari de pietre, campuri) - datorate sensibilitatii fata de crioclastie si termoclastie. Dezagregarea granulara si alterarea determina aparitia unor excavatii denumite - taffoni. Tot datorita dezagragarii naturale se formeaza nisipul granitic, arena granitica (grus). Relieful pe conglomerate si gresii - poarta amprenta specificului acestor roci dat de faptul ca sunt roci stratificate, astfel ca, orizonturile rezistente permit pastrarea si individualizarea influentelor structurale care se materializeaza (brane, polite, trepte structurale) => ca urmare a diferentierii litologice, deasemenea, sunt prezente formele cu aspect de turnuri (Ceahlau), tigăi (Ciucas), babe cu aspect de ciuperca - apare neuniformitatea granulometrica si structurala, sau sfinx, cu aspect de arcade, poduri. In conglomerate si in gresiile cu ciment calcaros sunt prezente forme asociate celor carstice - lapiezuri, pesteri. Relieful pe argile si marne - poarta amprenta plasticitatii acestor roci, astfel ca, aici reprezentative sunt alunecarile de teren, curgeri de noroi, iar in climatul periglaciar - formele de solifluxiune, formele erozionale (determinate prin siroire, ravenare). In cliamtele aride, formele de contractie in argile (tacâre) Relief pe nisip - caracterizat prin aparitia formelor domoale, pante scazute, in depozitele de nisipuri fiind prezente aceste concretiuni - trovanti, in zonele desertice - nisipuri modelate sub forma de dune Relieful modelat pe loess - datorita porozitatii accentuate, aici gasim cele mai expresive forme prin tasare si sufoziune. => crovuri. Mai apar forme ca gavane, padine, uvale, palnii. Relieful carstic si calcaros – cel calcaros e relieful generat datorita caracteristicilor calcarelor in functie de proprietatile fizico-mecanice, raportate la actiunile agentilor de modelare.
18
R. carstic e relieful a carui geneza este consecinta eroziunii chimice, sau a coroziunii. Forme de relief carstic sunt de doua feluri: Forme exocarstice (de supreafata): - lapiezuri (santuri), doline, uvale, polie si endocarstice (de adancime) Prin unirea dolinelor => uvale => polie Forme endocarstice (apar si forme de tranzitie - putiri carstice, avene, cenote) - grotele (pesterile) care sunt formate prin eroziune chimica, dar si prin eroziune mecanica, forme de concretionare (stalagmite, stalagtite), curgeri paretale (pe pereti), domuri stalagmitice, plansee stalagmitice, pernele, caverne, ziduri. Procesele de carstificare depinde de conditiile climatice, cele mai reprezentative forme fiind prezente in climatele subtropicale si tropicale, calde si umede. Se deosebesc 3 tipuri majore de carst: - holocarstul (carstul golas, tipic pentru spatiul mediteraneean) - mezocarstul (carstul acoperit cu sol si vegetatie) - carstul de tranzitie - la care se poate adauga si carstul conic si carstul cu tunuri Reliful structurilor-tabulare (concordant-orizontal) - straturile sunt depuse unele peste altele - simetria formelor de relief, prezenta interfluviilor plate cu caracter de platouri structurale si cu vai adancite si cu caracter simetric, adeseori vaile avand caracter de vai in chei sau vai in canion. Ca tipuri regionale se disting: tipul Colorado (podisul si canionul), tipul hamada - specific deserturilor tropicale cu abrupturi care au baza inecata in grohotisuri. Relieful structurilor monoclinale - stratele geologice inclina intr-o singura directie (3-25 grade) - asimetria formelor de relief si aparitia de vai caracteristice (cuestele) * cuestele - forme de relief specifice, asimetrice, alcatuite dintr-un versant prelung suprapus fetei de strat si care se numeste spinare, spate sau revers de cuesta si care are un net caracter structural si un versant mai abrupt care se dezvolta contrar inclinarii stratelor, versant numit fruntea cuestei care la partea superioara se termina cu o cornisa si care se racordeaza cu spatele cuestei prin intermediul unei creste. Atunci cand inclinarea stratelor depaseste 20 grade, cuesta are un aspect particular si poarta numele de hob-back (spate de porc). Vaile specifice structurilor monoclinale sunt: - vaile consecvente, se dezvolta conform inclinarii stratelor, adica pe versantul cuestei si de aceea se mai numesc vai resecvente sau vai consecvente de revers. Pe fruntea cuestelor se dezvolta vaile obsecvente, acestea, ca si cele consecvente, sunt vai simetrice, insa au un profil lung, mai mult inclinat. Vaile care formeaza un unghi de 90 grade sau mai mare cu directia stratelor sunt vai subsecvente, sunt vai asimetrice - cele la care un versant se suprapune unui revers de cuesta (spatiu) si celalalt se suprapune fruntii unei cueste invecinate. Ca tipuri regionale se desosebesc: T. Loren, T. Shampai, T. Masiv (cueste masive in calcare, front de 300-400 m), T. Transilvan, T. Lapus. Relieful structurilor cutate (plicative) - exista un relief structural primar in care exista o corespondenta intre structura si morfologie interfluviile, culmile se vor suprapune unor anticlinale, iar vaile unor sinclinale. Regiunea clasica de studiu a reliefului estea cea a M. Jura (Franta), unde exista o terminologie specifica , unde avem interfluvii de tip mont sau cret cu vai de tip val/vaux care isi dezvolta pe flancurile anticlinalului vai de tip ruz care pot sa devina vai transversale si sa apara in vai in chei (clisura, cluse)
19
O vale care se instaleaza pe bolta de anticlinal e denumita combe sau vale de tip butoniera. Evolutia acesteia poate sa fie foarte avansata, se transforma intr-o vale de anticlinal, pot sa se adanceasca rapid, sa ajunga la un nivel mai coborat decat valea sinclinalului => asistam la aparitia unei inversiuni de relief. Ca tipuri regionale avem: T. Jurasian si Apalachian (Jurasian nivelat, peneplenizat), un caz aparte este relieful modelat in domuri si bazine - brahianticlinal si brahisinclinal. - aparitia de cueste circulare Relieful structurilor faliate - elemente rupturale prin care are loc deplasarea unor blocuri pe verticala (orizontala - decroseuri) - forma de baza - abruptul Structurile sunt grabene (culoare si depresiuni tectonice), respectiv horsturi (munti bloc). Relieful vulcanic - structura vulcanica si litologia se exprima intr-o maniera foarte particulara, majoritatea formelor de relief sunt datorate activitatilor vulcanice, astfel ca, se face distinctie intre formele de acumulare, formele de distructie si formele datorate eroziunii diferentiale (relief derivat). Formele de acumulare sunt aparatele vulcanice care se diferentiaza in functie de tipul manifestarilor vulcanice, aceasta depinzand de tipul de lava, care pot fi: conuri de sfaramare, de cenusi, mixte, de tip scut cu platouri vulcanice extinse cu 2 subtipuri: tipul islandez si t. hawaian, fiind prezente suprafete cu aspect clastolitic (Aa-bucati de bloc) si demolitic (Pa Hoe Hoe-hornito). Formele de distructie sunt craterele (forme negative), un caz particular il reprezinta calderele - crater cu diametrul mai mare de 5 km, aparatul intra in stare de colaps, un tip aparte de crater - maar. Relief vulcanic derivat - se dezvolta treptat, pe seama formelor primare, astfel ca, pe conurile vulcanice se instaleaza o retea de vai radiar divergente denumite barrancos care delimiteaza interfluviile cu planeze (fete). In interiorul craterului, reteaua hidrografica ataca peretii craterului, largindu-l, astfel ca se poate forma o caldera de eroziune. Eroziunea avansata determina dezvelirea structurilor subvulcanice de tipul: neck, dyke, filoane, siluri, stock-uri. In final, relieful vulcanic poate fi redus la martor de eroziune cum sunt platouri de lava de tip mezas. Relieful climatic – este acea categorie de relief a carui geneza e determinata de conditiile climatice care se manifesta la limitele extreme, situatie in care vegetatia poate sa lipseasca sau sa fie discontinua, astfel ca, actiunea agentilor externi se va exercita direct asupra scoartei terestre . In categoria reliefului climatic intra: - relieful desertic, relieful glaciar si relieful periglaciar Relieful desertic Temperaturile ridicate determina manifestarea foarte eficienta a termoclastiei, putinatatea precipitatiilor sau marea lor variabilitate duc la contraste mari intre media multianuala si pluviozitate (ex. Desertul Atacama media multianuala - 4mm/an - intr o zi - 394 mm/zi) - vanturile foarte puternice si permanente care amorseaza particulele de sol/roca Procese de EOLIZATIE: - deflatia - proces de spulberare a particulelor fine ce rezulta din dezagregare => pavaje de desert - coraziunea - proces de eroziune a rocilor prin impactul particulelor (dintre particule dezagragate si roci). In urma coraziunii se foarmeaza yardanguri, depresiuni de tip PAN(tigaie) cu acumulari de nisip de tip LUNET EOLIZATIE = DEFLATIE + CORAZIUNE Vantul are o actiune geometrica totala (erodeaza-transporta-depune) Formele initiale de acumulare (prezente deobicei langa un obstacol) se numeste nebcha, cand depaseste 1m/2m putem vorbii de dune propriu-zise care pot fi:
20
-
de tip semilunar (barcane), parabolice-colturile semilunei sunt in zonele interioare transversal: trecerea de la o duna de tip semilunar sau parabolic se face prin directia de aediere a vantului. Longitudinala-intre care se individualizeaza culoare interdunale. dune stelate (vantul isi schimba frecvent directia),
In deserturi actiunea apelor curgatoare creeaza vai seci numite ueduri sau wadi, in America Latina poarta numele de Arroyos iar in desertul Namib aceasta sunt denumite Omirimbi. Se mai pot forma despresiuni inchise cu lacuri sarate ce poarta denumirea de kevire in Irab sau Salt Lake in SUA. Acestea lacuri sarate au un carcater temporar. In spatiile argiloase prin uscare iau nastere takerele. In desetruri alterarea este prezenta chiar daca lipseste apa si determina aparitia emailului(patina desertului). Apar si cruste de saruri sub mai multe forme sau tipuri, precum: saltcret, gipscret, calcret, silcret. Versantii evolueaza prin prisma teoriei pediplenei si a martorilor de eroziune(inselberg). Relieful glaciar - e relieful a carui geneza e determinata de activitatea ghetarilor asupra scoartei terestre Ghetarii sunt entitati hidrologice formate din mase de gheata, formate pe cale naturala, prin transformarea treptata a zapezii, in gheata de ghetar. Acest proces e posibil acolo unde temperaturile scazute permit mentinerea zapezii de la un an la altul, trecand prin stadiul intermediar de firn sau neve, de la densitati de 0.4g/ la 0.8g/ cm3 si peste 0.9g/ cm3. Toate masele de gheata care se transforma din zapada in gheata formeaza un ghetar, dar nu si masele de apa marina sau de gheata din sol. Exista doua categorii mari de gheari: 1. Ghetari independenti de topografie (calote glaciare): calota antarctica si groenlandeza. Ghetari de self (ocupa zonele litorale) 2. ghetari dependenti de topografie – de tip nisa (mici scobituri), ghetari de vale , de circ glaciar, campuri de gheata, ghetar de piemont. Ghetarii erodeaza prin abraziune glaciara (slefuire), detractie si detrectie (smulgere), exarare (arare glaciara). Deasemenea ei trasnporta si materialele de erodatie iar cand procesul de transport scade in intinseitate incep sa depuna. Se disting doua categorii de forme de relief: I. Forme glaciare erozionale : circuri glaciare(forme cu aspect de amfiteatru), vai si circuri glaciare(toate cu profil transversal in forma de “U” , depresiuni de subsapare cu microforme (roches moutoness, sau spate de balena- whaleback, rockdrumlin - dealuri asimetrice, caneluri glaciare, striuri glaciare). II. Forme de acumulare - un ghetar poate sa aiba: - morene de suprafata (laterale, mediane, frontale) - morene interne, ce sunt disseminate in masa de gheata - morene de fund Dupa ce se topeste ghetarul se formeaza campii de imprastiere (de sandre), drumlinuri (depozite de acumulare gaciara cu aspect de movile asimetrice), estensuri, sau morene cu aspect de con.
21
Relieful periglaciar Notiunea de periglaciar a aparut in Europa datorita un geolog polonez(Walery Wladislv Lozinsky) Procesele si mecanismele: 1. Dezagregarea fizica-sub actiunea procesului de inghet-dezghet(Gelifractie) 2. Procesele de crioturbatie-ansamblu de deranjamente si deplasari in sol sub efectul dezghet-inghetului. Procese apartinatoare crioturbatiei: • Elevatia periglaciara(frost heaving) si impingere laterala periglaciara(frost thrusting)aceste doua tipuri de procese se refera la miscare pe verticala (frost heaving) sau pe orizontala(frost thrusting) aparticulelor minerale ca urmare a inghetului din sol si in principal a formarii ghetii de segregatie. • Involutia-datorita unui strat activ cu excess de umiditate • Gelicreepul • Solifluxiunea • Nivatia –proces complex characteristic zonelor cu inghet vesnic si ariilor montane. Se produce sub actiunea totala a zapezii si a firnului, de la eroziunea mecanica, la cea chimica, apoi la transport si la acumulare. Modelare periglaciara este asociata cu existent permafrostului, dar nu in mod obligatoriu. Permafrostul este un teren (sol sau roca), care se afla la sub 00C cel putin 2 ani consecutiv. Exista mai multe tipuri genetice de permafrost: 1. Permafrost singenetic-permafrost ce se formeaza concomitant cu depunerea sedimentelor(Delta Lenei-Siberia) 2. Permafrost epigenetic: fromat dupa depunerea sedimentelor Din punct de vedere zonal se diferetiaza: 1. Permafrost continuu: ariile unde peste 90% dinte teritoriu este ocupat de permafrost. 2. Permafrost discontinuu: arii cu 30-90% permafrost. Pot aparea ca subtipuri permafrostul continuu masiv 70-80%, extins intre 65-90%, intermediar 35-65%, sau insular 40-60% tipic Rusiei. 3. Permafrost sporadic : Arii cu sub 35% permafrost (pietre izolate).
Ca forme de relief periglaciar deosebim: 1.Forme pe suprafete plane: • Cercuri de pietre-fromate prin miscari consecutive • Poligoane de pietre 22
• • • • • •
Crapaturi de inghet si pene de gheata Musuroaie periglaciare(Thuffur) Poligoane de tundra cu soluri striate sau structurate Pingo-movile de forma conica Palsa – aparute in urma dezvoltarii in sol a ghetii se segregatie Lithalsa
2.Forme pe suprafete inclinate • Soluri vargate(panglici de gelifractie) • Lobi se solifluxiune pietroasa • Blocuri glisante • Ghetari de pietre • • • •
Rauri de pietre Criostructuri-structuri de tip congelistatic Depozite stratificate Nise de zapada
Relieful litoral Relieful litoral se formeaza ca urmare a actiunii apelor marine si oceanice prin valuri, curenti sau maree. Eroziunea exercitata de apele marine si oceanice se numeste abraziune marina si da nastere niselor de abraziune marina, faleze(active sau fosile), grote sua terase de abraziune marina.
23
Eroziune litorala se desfasoara in functie de litologie, structura si interventia omului, astfel apar: Turnuri de abraziune, terase si platfore de abraziune, cordoane litoare din grinduri submerse, coridoare de tim tombollo(la intalnirea cu un uscat), plaja. In profil transversal o plaja are 3 sectoare: 1. plaja submerse(nearshore)- acoperita permanent cu apa 2. plaja emersa(foreshore)- delimitate de valorile medii ale nivelelor maxime si minime(flux-reflux) 3. plaja inalta- ce se desfasoara deasupra limetei superioare a nivelului maxim mediu, fiind acoperita numai la furtuna si poate prezenta vanturi litorale ce formeaza dune. Ca forme de detaliu intervin conurile de plaja cu o sortare a materialelor. Deferlare=actiunea de spargere a valurilor ce are ca rezultate ondularea plajelor, siroirea la retragerea apelor si formarea de albii in miniatura Estuarele si deltele sunt doua fotme de exprimare a contactului dintre un organism fluvial si domeniul maritime. Deltele au baza pe linia de tarm si se formeaza acolo unde nu exista maree sau este foarta slaba si aprotul de aluviuni este foarte mare. Dupa aspect se deosebesc delte triunghiulare, delte in varf de lance, delte de tip digitat, delte de tip barat, delete in inaintare, delte in retragere etc. Estuarele sunt forme de modelare fluvio-maritima ce se prezinta ca fiind guri de varsare cu aspect de planie si care sunt afectate zilnic de maree(flux si reflux). Tipuri de tarmuri: 1. Tarmuri inalte-au in imediata apropiere un fond montan sau deluros • Tarmurile de tip dalmatic - cu canale-se formeaza cand o regiune muntoasa tanara esti supusa unor usoare miscari de subsidenta sau atunci cand nivelul general al marii creste.(marea Adriatica, sudul Chile, golful Californiei) • Tarmuri cu riass - au structura transversal-se caracterizeaza prin prezenta unor golfuri ramificate si axate pe cursurile inferioare a unor rauri. • Tarmuri vulcanice • Tarmuri tectonice (de tip pacific)-caracterizate prin abrupturi, peninsula si golfuri corespunzatoare planurilor de falie, grabenelor si horsturilor. • Tarmuri carstice • Tarmuri de tip calancue • Tarmuri cu fiorduri-fiordul este o fosta vale glaciara-specifice regiunilor litorale inalte afectate de ghetarii pleistoceni.
2. Tarmurile joase ce se invecineaza cu campii.
24
• • • • •
Tarmuri de tip lido cu lagune si estuare si limanuri—cel mai raspandit tip de tarm si este specific zonelor cu abraziune puternica Tarmuri eoliene cu dune de nisip inundate Tarmuri de tip watt- in zonele cu platform litorale intinse, unde fluxul si refluxul nu reusesc sa transfere toata cantitatea de aluviuni adusa de rauri Tarmuri coraligene(biogene)-formate prin contributia organismelor animale si vegetale. Au forma de atoli cu forma circular sau bariera cu recifici paraleli Tarmuri cu mangrove
Morenă se numește un depozit de materiale aluvionare, care se prezintă ca o grămadă de material detritic (pietriș, nisip, sfărâmături de stânci) și argilă, transportat de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți, în locul de topire a gheții. REGOLÍT = Scoarță de dezagregare care se formează pe versanții slab înclinați Calderă= depresiune vulcanică, de dimensiuni kilometrice, grefată pe un aparat vulcanic normal de tip central; c. reprezintă o formă rezultată din distrugerea parțială a unui aparat vulcanic din care s-a conservat doar partea marginală; ea are forma unei căldări (de la cuvântul span. „caldera”), înconjurată de o zonă cu relief mai ridicat. După origine se disting: c. de explozie,c. de prăbușire și c. de eroziune. V. și crater vulcanic.
25
26
