G. Boroi - NCPC Comentat Vol I

Nou! Cod de procedură civilă Comentariu pe articole

Voi. I.Art. 1-526 Gabriel Boroi Octavia Spineanu-Matei Andreia Constanda Carmen Negri lă Veronica Dănăilă

r

Delia Narcisa Theohari Gabriela Răducan Dumitru Marcel Gavriş Flavius George Păncescu Marius Eftîmie

2 0 Î3

Noul Cod de procedură civilă Comentariu pe articole

C o p y r ig h t © 2 0 1 3 E d it u r a H a m a n g iu S R L E d itu ră a c r e d it a t ă C N C S - C o n s iliu l N a ţ io n a l a l C e r c e t ă r ii Ş t iin ţ ific e T o a t e d r e p t u r ile re z e r v a te E d it u r ii H a m a n g iu

N ic io p a r t e d in a c e a s t a lu c r a r e n u p o a t e ti c o p ia t ă fă ră a c o r d u l s c r is a l E d it u r ii H a m a n g iu

D e s c r ie r e a C4P a B ib lio t e c ii N a ţ io n a le a R o m â n ie i N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c iv ilă : c o m e n t a r iu p e a r t ic o le / G a b r ie l B o r o i, O c t a v ia S p in e a n u - M a t e i, A n d r e ia L ia n a C o n s t â n d a , ... - B u c u r e ş t i : E d it u r a H a m a n g iu . 2 0 1 3 2 v o i, IS B N g e n e r a l 9 7 8 - 6 0 6 - 5 2 2 - 8 S 4 - 2 V o i. 1 - In d e x . - IS B N 9 7 8 - 6 0 6 - 6 7 8 - 5 7 6 - 1 V o i. 2 - In d e x . • IS B N 9 7 8 - 6 0 6 - 6 7 8 - 5 7 7 - 8

I. B o r o i, G a b r ie l II. S p in e a n u - M a t e i, O c t a v ia III. C o n s t a n d a , A n d r e ia

3 4 7 {4 9 8 )(0 9 4 )

E d it u r a H a m a n g iu :

V â n z ă ri:

B u c u r a $ ti, Str. C o l. P o p e ia

0 2 1 .3 3 6 .0 1 .2 5

nr, 3 6 , s e c t o r 5

0 3 1 .4 2 S .4 2 .2 4

O .P . 5 , C .P .9 1

0 7 8 8 .6 7 3 .2 0 9

T e l./ F a x :

E -m a il:

0 2 1 .S 3 6 .0 4 .4 3

r e d a c t ie @ h a m a r g iu .r o

0 3 1 .8 0 5 .8 0 .2 0

d is t r ib u t ie @ h a m a n g iu .r o

0 3 1 .8 0 5 .8 0 .2 1

C u p r in s

A rt. T itlu l prelim inar. D o m en iu l de reglem entare al C o d u lu i de procedură civilă şi p rin cip iile fu n d am e n tale ale procesului c iv il_________________________ 1*28 Capitolul I. D om eniul de reglem entare al Codului de procedură c iv ilă ______________ 1-4 Capitolul II. Principiile fundam entale a le procesului c iv il_________________________ 5-23 Capitolul IM. Aplicarea legii de procedură c iv ilă ______

______ ______ 24-28

C A R TE A I. D ISPO ZIŢII G E N E R A LE _____________________________________________ 29-191 T itlu l I. A cţiu n ea c iv ilă _______________________________________________________ 29-40 T itlu l II. Participanţii la procesul c iv il__________________________________________ 41-93 Capitolul I. ju decătorul. In co m p atib ilitate a____________________________________ 41-54 Capitolul II. Părţile____________________________________________________________ S5-91 Secţiunea J . Folosinţa ş i exerciţiul drepturilor procedurale_______________________ 56-58 Secţiunea a 2-a. Persoanele care su n t îm preuna reclam ante sau p â râ te __________59-60 Secţiunea a 3-a. A lte persoane core p o t lu a porte la ju d e c a tă ____________________61-79 §1. Intervenţia voluntară _____________________________________________________ 61-67 §2. Intervenţia fo rţa ţi_________________________________________________________68-79 I. Chem area în judecată a altei persoane

68-71

II. Chem area în g a ra n ţie ______________________________________________________ 72-74 III. Arătarea titularului dreptului_______________________________________________ 75-77 IV. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor perso an e____________________ 78-79 Secţiunea o 4-a. Reprezentarea p ă rţilo r în ju d e c a ta _____________________________80-89 §1. Dispoziţii generale_________________________________________________________ 80-82 §2. Dispoziţii speciale privind reprezentarea co n v e n ţio n a lă _____________________ 83-89 Secţiunea a 5-a. A sistenţa ju d icia ră _____________________________________________90-91 Capitolul III. Participarea M inisterului Public în procesul civil ____________________92-93 T itlu l III. Com p eten ţa in stan ţelo r ju d e c ă to re ş ti______________________________ 94-147 Capitolul I. Com petenţa m aterială____________________________________________ 94*106 Secţiunea 1. Com petenţa dupâ m a terie ţ i valoare_______________________________94-97 Secţiunea a 2-a. D eterm inorea com petenţei după valoarea obiectului cererii introductive de in s ta n ţă ___________________________________________ 98-106 Capitolul II. Com petenţa te r ito ria li__________________________________________ 107-121 Capitolul III. Dispoziţii soeciale

122-128

VII

Cu

p r in s

Capitolul IV. Incidente procedurale privitoare la com petenţa instanţei.

129-147

Secţiunea 1. N ecom petenţa ş i conflictele de com petenţa____________

129-137

Secţiunea o 2-a. Litispendenţa ş i conexitatea________________________

138-139

Secţiu nea a 3-a. Stram utarea proceselor. D elegarea instanţei^

140-147

T itlu l IV. A ctele d e p ro c e d u ră _____________________________

148*179

Capitolul I. Form a cererilor_______ __

148-152

Capitolul li. Citarea şi com unicarea actelor de p ro ce d u ri.

153-173

Capitolul III. Nulitatea actelor de procedura

174-179

T itlu l V. Term enele p ro c e d u ra le ______________________

180-186

T itlu l V I. A m e n zi ju d icia re şi despăgubiri.

187-191

C A R TE A A II-A . P R O C ED U R A CO N TEN CIO ASA ,

.192-526

T itlu l I. Procedura în faţa prim ei in s ta n ţe ___

.192-455

Capitolul I. Sesizarea instanţei de judecată

192-210

Secţiunea 1. D isp o ziţii g e n era le_____________

192-193

Secţiu nea a 2-a. Cererea de chem are în jud ecata

194-204

Secţiunea a 3-a. întâm pinarea_________________

205-208

Secţiunea a 4-a. Cererea reconvenţionalâ

209-210

Capitolul II. Ju d e ca ta ___________________

.211-405

Secţiunea 1. D isp o ziţii g e n era le_______

211-236

Secţiunea a 2-a. Cercetarea p rocesului.

237-388

Subsecţiunea 1. Dispoziţii c o m u n e ___

237-244

Subsecţiunea a 2-a. Excepţiile procesuale

245-248

Subsecţiunea a 3-a. Probele____________

249-365

§1. Dispoziţii generale__________________

249-264

§2. Dovada cu în s c r is u r i________________

265-308

I. Dispoziţii g e n e ra le ___________________

265-268

II. înscrisul autentic

269-271

III. înscrisul sub sem nătură privată__________________________________

272-281

IV. înscrisurile pe suport in fo rm a tic_________________________________

282-284

V. Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau su b sem nătură p riv a tă ________________________________________________________

285-287

VI. înscrisurile recognitive sau reînn oitoare__________________________

288

VII. Regim ul altor în scrisu ri_________________________________________

289-291

VIII. Adm inistrarea probei cu înscrisuri.

292-300

IX. Verificarea în s c ris u rilo r__________

301-308

§3. Proba cu m artori_________________

309-326

I. A dm isibilitatea probei cu m artori

309-310

II. Adm inistrarea probei cu m artori

311-326

VIII

Cu

p r in s

§4. P re z u m ţiile _________________

327-329

§5. E xp e rtiza ____________________

330-340

§6. M ijloacele m ateriale de probă

341-344

§7. Cercetarea ta faţa lo c u lu i____

34S-347

§8. M ă rtu ris ire a ________________

348-358

I. Adm isibilitatea probei

348-350

II. In te ro g a to riu l______

351-358

§9. Asigurarea p ro b e lo r__________________________________

359-365

Subsecţiunea a 4-a. A dm inistrarea probelor de către avocaţi sau consilieri ju r id ic i__________________________________

.366*388

Secţiunea a 3-a. D ezbaterea în fo n d a procesului

389-394

Secţiunea a 4-a. D eliberarea ş i pronunţoreo hotârorii

395*405

Capitolul III. U nele incidente procedurale___________

406-423

Secţiunea 1 Renunţarea la ju d e ca ta ________________

406-407

Secţiunea a 2-a. Renunţarea Io d rep tu l pretins

408-410

Secţiunea a S-a. Suspendarea p ro ce su lu i_____

411-415

Secţiunea a 4-a. Perim area cererii____________

416-423

Capitolul IV, H otărârile judecătoreşti_________

.424-455

Secţiunea 1. D ispoziţii g e n era le______________

424-435

§1. Denum irea, întocm irea şi com unicarea hotărârii

424-428

§2. Efectele hotărârii judecătoreşti________________

429-435

Secţiunea a 2-a. H otărârile d a te în baza recunoaşterii p re te n ţiilo r____

436-437

Secţiunea a 3-a. H otărârea prin care se încuviinţează învoiala părţifor_

438-441

Secţiunea a 4-a. îndreptarea, lăm urirea ş i com pietorea h o tă râ rii_____

442*447

Secţiunea a S-a. Executarea p ro v izo rie ________ ___ ___________

448-450

Secţiunea a 6-a. Cheltuielile de ju d e c a t ă ___________________________

451-455

T itlu l II. C ă ile de atac

456-S13

Capitolul I. Dispoziţii generale

456-465

Capitolul II. Apelul

466-482

Capitolul III. C ăile extraordinare de atac.

.483-513

Secţiunea 1. R e c u rs u l_________________

483-502

Secţiunea a 2-a. Contestaţia în anulare

503-508

Secţiunea a 3-a. Revizuirea___________

509-513

T itlu l III. D isp o ziţii p rivin d asigurarea unei practici ju d icia re unitare

.514-521

Capitolul I. Recursul în interesul legii

514-S18

Capitolul II. Sesizarea în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de d re p t_________________________________________

519-521

T itlu l IV. C o ntestaţia p rivin d tergiversarea procesului

522-526 IX

Titlul preliminar. Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă şi principiile fundamentale ale procesului civil Capitolul I. Dom eniul de reglem entare al Codului de procedură civilă A ri» I . O b iectu l şi scop u l C odului de procedură civ ila. (1) Codul de procedură civilă, denum it în continuare cod ul , stabileşte regulile de com petenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii ju stiţiei în m aterie civilă. (2) în înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundam en­ tale, a drepturilor şi intereselor legitim e ale persoanelor fizice şl persoanelor ju ri­ dice, aplicarea legii fi garantarea suprem aţiei acesteia. C O M E N T A R IU 1. N oul Cod d e procedură civilă - necesitatea ad o p tării şi intrarea sa în vigo are. Integrarea Rom âniei în Uniunea Europeană, ce a declanşat întrepătrunderea un or sis­ tem e d e drept diferite, precum şi noile realităţi so ciale şi econom ice existente în plan intern şi extern au determ inat necesitatea corelării ş i transform ării leg isla ţiei rom âne pentru a corespunde exigenţelor actuale. în acest context, prin Legea nr. 287/2009w a fost adoptat noul Cod civil, iar condiţio­ narea reciprocă d e esenţa din tre norm o d e drept substanţial ş i norm a de d rep t fo rm a i a im pus crearea unui nou instrum ent ju rid ic care să asigure valorificarea corespunzătoare a acestuia pe cale procesuală. Astfel, noul Cod de procedură civilă a fost adoptat prin Legea nr. 1 3 4 /2 0 1 $ 2\ m odi­ ficată prin Legea nr. 76/2012m privind punerea sa în aplicare, Legea nr. 206/2012 pen­ tru aprobarea O.U.G. nr. 44/2012 privind m odificarea art. 81 din Legea nr. 76/20121*1 şi O.U.G. nr; 4/2013 privind m odificarea Legii nr. 76/2012 şi a altor acte norm ative151, şi a intrat în vigoare în data de 1 5 fe b ru a rie 2013, înlocuind reglem entarea anterioară repre­ zentată de Codul de procedură civilă din 1865. Potrivit expunerii de m otive form ulate la legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, acesta a m odificat radical concepţia d e ansam blu asupra m ateriei, dispoziţiile sale urm ărind să răspundă unor deziderate actuale, precum accesul ju stiţiab ililo rla m ijloace şi form e procedurale m ai sim ple, dar şi accelerarea procedurii, inclusiv "■ Publicată în M . O f. nr. 5 1 1 din 2 4 iulie 2 0 0 9 ţi re p u b licată în M Of. nr. SOS din 13 iu lie 2011. Ul Publicată în M . O f. nr. 4 8 5 din Î S iulie 2 0 1 0 I3' Publicată în M . O f. nr. 3 6 S din 3 0 m ai 2012.

$ i

re p u b licată în M Of. nr. 545 din d dta d e 3 a u gu st 2012.

Publicată în M . O f. nr. 7 6 2 din 1 3 n o ie m b rie 2012. |8‘ Publicată tn M .O f. nr. 6 8 din 31 Ian u arie 2013. O b u a N a r c i s a T h c o h a m / M a r i u s E f t im ie

1

A rt.l

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L O i f t E G L E M ţ N T A R E $1 P R I N C I P U U F U N D A M E N T A L E

în fd 2a e x e cu tirii silite. In egală m ăsură, noul Cod d e procedură civilă a urm ărit să cores­ pundă şi exigenţelor de previzibilitate a procedurilor judiciare decurgând d in Convenţia pentru apărarea drepturilor om ului şi a libertăţilor fundam entale şi din cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a D repturilor O m ului. Dintre so luţiile legislative instituite prin noul Cod de procedură civilă se im pune rem arcarea, cu titlu exem plificativ, a reglem entării exprese a principiilor fundam entale a le procesului civil, a reconfigurării com petenţei m ateriale a instanţelor judecătoreşti, a adaptării procedurii de citare şi com unicare a actelor de procedură la noile realităţi socio-econom ice, d a r şi a celo r din dom eniul tehnologiei inform aţiei, a prevederii unei proceduri de verificare şi regularizare a cererii de chem are în judecată în vederea disci­ plinării procesului, a revizuirii dispoziţiilor referitoare la căile de atac, apelul reprezen­ tând singura cale ordinară de atac cu caracter devolutiv, a instituirii posibilităţii sesizării în altei Curţi d e Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de d re p t precum şi a celei de prom ovare a unei contestaţii privind tergiversarea procesului, a reform ării substanţiale a m ateriei executării silite şi a introducerii unor proceduri speciale noi (de pilda, procedura evacuării d in im obilele deţi­ nute sau ocupate fără drept ori procedura privitoare la soluţionarea cererilo r de valoare redusă). Reglem entarea noului Cod de procedură civilă a avut ca finalitate asigurarea so lu ­ ţionării într-un term en optim şi previzibil a cauzelor, precum şi a prem iselor executării prom pte şi efective a titlu rilo r executorii obţinute în cadrul procesului de fond ori, după caz, recunoscute ca atare de lege. 2. O b ie ctu l d e reglem entare al codului. Noul Cod de procedură civilă constituie un ansam blu com plex d e norm e ju rid ice prin care su n t reglem entate am bele fa z e ale p ro ­ cesu lui c iv il Ju d e c a ta ş i executarea silită, în sco p u l înfăptuirii ju stiţiei în m aterie civilă. S e im pune m enţionarea aspectului ca nu orice proces civii parcurge atât faza ju d e că ­ ţii, cât şi pe aceea a executării silite, existând posibilitatea ca hotărârea judecătorească obţinută în urm a epuizării prim ei faze sa fie executată d in iniţiativă pro p rie de către debi­ tor, fără a fi necesar concursul organelor de executare silită, sau ca hotărârea respectivă să n u conţină dispoziţii susceptibile d e aducere Io îndeplinire p e cale de executare silită. Totodată, beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti are posibilitatea să renunţe la valori­ fica re a drepturilor recunoscute în cuprinsul acesteia, nedem arând procedura executării silite îm potriva debitorului său. Ca atare, obiectul noului Cod de procedură civilă este reprezentat de totalitatea nor• m e lo r ju rid ice care stabilesc co d ru l ş i regulile p rivin d desfăşurarea ce lo r două fa z e ale p rocesu lu i civil, putând fi divizate, în consecinţă, în norm e d e procedură contencioasă şi necontencioasă, pe de o parte, şi în n o rm e d e executare silită, pe de altă parte. Pornind de la prescripţiile prim ului alineat al articolului analizat, în care se prevede faptul că acest a ct norm ativ stabileşte regulile d e com petenţă şi d e ju decare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, codul a r im pune clasificarea norm elor d e procedura civilă, după obiectul reglem entării, în n o rm e de com petenţă, norm e de procedură propriu-zise ş i n o rm e de executare silită, o atare enum erare fiind însă incom pletă în lipsa adiţionării norm elor de organizare ju d e c ă ­ torească, care se regăsesc în cuprinsul său (spre exem plu, norm ele vizând com punerea şi constituirea com pletului de judecată).

2

D e ilA N A fK IS A THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T l T l U L P R E L IM IN A R . D O W t N I U l D £ R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt.2

3. în fip tu ire a ju stiţie i - se rviciu d e in tere s p u b lic. Scopul reglem entării noului Cod de procedură civilă îl constituie înfăptuirea ju stiţiei prin interm ediul instanţelor ju d e­ cătoreşti, acestea îndeplinind un serviciu public. Astfel, în dem ersul lor legal, instanţele judecătoreşti asigură respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundam entale, a drepturilor şi Intereselor legitim e ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea suprem aţiei acesteia. A r i , 2 . A p licab ilitatea g en erală a C od ulu i de procedură civ ilă. (1) D ispozi­ ţiile prezentului cod constituie procedura de drept com un în m aterie civilă. (2) D e asem enea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte m aterii, în m ăsura în care legile care le reglem entează nu cuprind dispoziţii contrare.

C O M E N T A R IU 1. Procedura d e d re p t com un în m aterie c iv ilă . Noul Cod de procedură civilă este un act norm ativ com plex, de aplicabilitate generală, caracter exprim at su b form a a două reguli prevăzute în cuprinsul articolului analizat. Astfel, în prim ul rând, noul Cod de procedură civilă reprezintă procedura de drept com un în m aterie civilă. Prin urm are, ori de câte ori o lege specială în m aterie civilă nu prevede norm e derogatorii proprii de la dispoziţiile prezentului cod în privinţa procedurii de soluţionare şi de executare silită a raporturilor ju rid ice pe care le reglem entează, se va recurge, în co n se­ cinţă, la norm ele corespunzătoare din cadrul acestuia. Caracterul de drept com un stabifit prin art. 2 alin. (1) N CPC ab so lvă legile speciale în m aterie civilă de obligativitatea stipulârii în cuprinsul lor a unor norm e d e trim itere la dispoziţiile codului pentru regulile de procedură de la care nu au derogat. Cu titlu exem plificativ, Legea nr. 221/2009 privind condam nările cu caracter politic şi m ăsurile adm inistrative asim ilate acestora, pronunţate în perioada 6 m artie 1945*22 decem brie 1989, nu prevede în mod expres că dispoziţiile sale s-ar com plini cu cele ale Codului de procedură civilă, însă, dat fiind caracterul de drept com un al codului, nor­ m ele sale se vo r aplica la judecata acţiunilor prom ovate în tem eiul acestei legi speciale, în com pletarea dispoziţiilor sale cu caracter derogatoriu. Pentru elim inarea oricăror posibile riscuri de interpretare incorectă sau neunitară, unele fegi speciale a u prevăzut totuşi în m o d expres com pletarea n o rm elo r lo r cu cele ale Codului de proced ura civila, accentuându-i astfel caracterul de drept com un. Spre exem ­ plu, potrivit art. 129 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi prom ovarea drepturilor copilului, dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor pri­ vin d stabilirea m ăsurilor de protecţie specială se com pletează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă. Există legi speciale care în cuprinsul lor fac trim itere n u m a i la anum ite d ispoziţii ale Codului de proced ura civila, iar nu la acest act norm ativ în ansam blul sau, în cazul m en­ ţio nat instituindu-se de fapt derogări de la aplicabilitatea generală a codului, fiind pre­ scrise lim itări prin reglem entarea legii speciale, ch iar dacă norm ele de trim itere se regă­ sesc în cuprinsul codului. Astfel, în conform itate cu art. 74 alin. (4) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne, cererile de

Ob u a N a r c is a Th c o h a m / M a r iu s e f t im ie

3

A rt.2

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L O i f t E G L E M ţ N T A R E $1 P R I N C I P U U F U N D A M E N T A L E

în cred in ţare a copilului în vederea adopţiei ţi cererile d e încuviinţare a adopţiei $e judecă în prim ă instanţă potrivit regulilor prevăzute de dispoziţiile generale privitoare la proce­ durile necontencioase din Codul d e procedură c iv ili, cu excepţiile prevăzute de această lege. Prin urm are, în lipsa acestor prevederi legale derogatorii, Codul de procedură civilă, ca drept com un, s-ar fi aplicat oricum în com pletarea dispoziţiilor legii speciale, însă nor­ m ele ju rid ice care şi-ar fi găsit aplicabilitatea ar fi fost cele ale procedurii contencioase, iar nu cele care reglem entează procedura necontencioasă. S e im pune sublinierea asp ectului că inclusiv co d u l este a lcă tu it d in n o rm e generale, cu caracter d e drept com un, şi norm e speciale, derogatorii de la prim ele. Astfel, pro­ cedura necontencioasă se com pletează cu norm ele procedurii contencioase, potrivit art. 536 alin. (1) NCPC. De asem enea, procedurile co nten cio ase sp eciale se com pletează cu norm ele procedurii contencioase generale. Totodată, inclusiv în cadrul procedurii contencioase se regăsesc norm e cu caracter general şi norm e cu caracter special. Spre exem plu, dispoziţiile generale ale judecaţii în prim ă instanţă se aplică atât la cercetarea procesului, cât şi la dezbaterea în fond a cauzei, potrivit art. 236 N C P C etapa scrisă şi etapa deliberării şi pronunţării hotărârii fiind reglem entate d e norm e proprii. 2. A p licab ilitate a C o d u lu i de procedură civilă în alte m aterii. în al doilea rând, în afara caracterului de procedură de drept com un în m aterie civilă, cod u l este aplicabil ş i în a lte m aterii, în m ăsura în care legile care le reglem entează n u cu p rin d d ispoziţii contrare. Cu titlu exem plifica tiv, în conform itate cu art. 47 din O. G . nr. 2/2001 privind regi­ mul ju rid ic al contravenţiilor, dispoziţiile acestei ordonanţe se com pletează cu dispoziţiile C odului de procedură civilă. Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă reiese cu evidenţă din preve­ derile art. 2 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, Codul de procedură fis c a li constituie procedura de drept com un pentru adm inistrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sum e datorate bugetului general consolidat, în să , unde acest cod nu dispune, se vo r aplica prevederile Codului de procedură civilă. De asem enea, potrivit art. 28 alin. {1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului adm i­ nistrativ, dispoziţiile acestei legi se com pletează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale C odului de procedură civilă, în m ăsura în care nu sunt incom patibile cu specificul rapor­ tu rilo r de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătăm ate în drepturile sau interesele lor legitim e, pe de altă parte. Noul Cod d e procedură civilă se va aplica şi în m aterie p e n a li, pentru aspecte nereg le m e n tate în mod expres de Codul de procedură penală. Astfel, acţiunea civilă în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor provocate prin infracţiune şi se soluţionează potrivit norm elor de drept m aterial şi pro­ cesual civil, în m ăsura în care nu există dispoziţii derogatorii în această privinţă în Codul d e procedură penală. Spre exem plu, un m artor propus în dovedirea laturii civile a procesului penal sub aspectul prejudiciului suferit de partea civilă va fi audiat cu respectarea disp oziţiilor insti­ tuite d e Codul de p ro ce d u ri civilă, iar nu a celor existente în Codul d e procedură penală. Astfel, potrivit art. 315 alin. (1) N CPC, nu pot fi m artori rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv, soţul, fostul soţ, logodnicul sau concubinul, cei aflaţi în duşm ănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi, persoanele puse su b interdicţie judecăto­

4

D e ilA N A fK IS A THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T T W L P R E L IM IN A R . D O M E N IU L D E REG LEM EN TA R E ? l PR IN C IP IILE FU N D A M EN TA LE

A rt. 3

rească, cei condam naţi pentru m ărturie m incinoasă. în conform itate cu art. 80 alin. ( 1 ) C. proc. pen., soţul şi rudele apropiate111 ale învinuitului sau inculpatului nu sunt o b li' gate să depună ca m artori, existând dispoziţii restrictive în cadrul art. 79 C. proc. pen. şi pentru persoanele obligate să păstreze secretul profesional. Ca atare, m artorul propus în dovedirea laturii civile a procesului penal su b aspectul prejudiciului suferit de par­ tea civilă nu a r putea avea calitatea d e concubin al acesteia, în lipsa acordului părţilor, prin raportare la art. 3 1 S alin. (1) pct. 2 NCPC, aplicabile cu întâietate faţă de dispoziţiile corespunzătoare din Codul de procedură penală, ce nu stabilesc o atare interdicţie în audiere.

,\rl. 3 . A plicarea prioritară a tratatelor in tern aţio n ale privitoare la dreptu­ rile om u lu i. (1) în m ateriile reglem entate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor v o r fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, D eclaraţia U niversală a D repturilor O m ului, cu pactele şi cu cele­ lalte tratate la care Rom ânia este parte. (2) D acă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare Ia drepturile fundam entale ale om ului, la care Rom ânia este parte, şi prezentul cod, au pri­ oritate reglem entările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii m ai favorabile. C O M E N T A R IU 1. Interpretarea şi ap licarea C o d u lu i d e p ro c e d u ri civifă în concordanţă cu C o n stitu ­ ţia şi cu reglem entările internaţionale 1.1. P rin c ip iu l su p re m a ţie i C onstitu ţiei. D ispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor existente în noul Cod d e procedură civilă v o r fi interpretate ş i aplicate, în p rim u l rând, în concordanţă cu Constituţia. Constituţia Rom âniei este legea suprem ă a sta tu lu i rom ân care conţine norm e ju ri­ dice vizând principiile generale de organizare statala, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundam entale a le cetăţenilor, autorităţile publice, econom ia şi finanţele publice, Curtea Constituţională, integrarea e u ro a tlan ticl, precum şi revizuirea acesteia. în cadrul sistem ului legislativ, Constituţia ocupă o poziţie dom inantă, suprem aţia sa asigurându-i autoritate în raport de celelalte acte norm ative, drept consecinţă a regle­ m entării unor relaţii sociale cu caracter fundam ental. Legea suprem ă reprezintă un punct de plecare pentru toate celelalte acte norm ative, care dezvoltă prevederile sale şi care trebuie să fie în consonanţă cu litera şi spiritul acesteia. 1.2. O b lig a tivita te a d e ciziilo r C u rţii C o n stitu ţio n a le . în acest context, se im pune m enţionarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora, de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale su n t general oblig a to rii şi au putere num ai pen­ tru viitor. în interpretarea acestei dispoziţii, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa astfel: „Puterea de lucru ju d e cat ce în so ţe şte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu num ai dispozitivului, ci şi co nsiderentelor pe care ll! N o ţiu n ea d e „ ru d e a p ro p ia te " e ste stab ilită în a rt. 1 4 9 a lin . (1 ) C. pen,, aceasta d e se m n â n d a sce n d e n ţii şl d e sce n d e n ţii, fraţii si surorile, c o p iii a ce sto ra , p re cu m şi p e rso a n e le d e v e n ite p rin în fie re , p o triv it le gii, astfel d e rude. O b u a N a r c i s a T h c o h a m / M a r i u s E f t im ie

A rt. 3

T U IU L P R E L I M I N A R . D O M E N I U L D C f t E G L E M ţ N T A R E $1 P R I N C I P H I E F U N D A M E N T A L E

se sp rijină acesta. Astfel, atât considerentele, c â t ş i d isp o zitivu l d eciziilo r C u rţii Constitu­ ţionale su n t general obligatorii, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se im pun cu aceeaşi forţă tu tu ro r subiectelor de dreptu[1). M ai m ult, într-o decizie relativ recentă, Curtea Constituţională a reţinut ca „nicio altă autoritate publică, fie ea şi instanţă judecătorească, nu poate contesta considerentele d e principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aceasta fiind obligată să le aplice în mod corespunzător, respectarea deciziilor acesteia fiind o com ponentă esen­ ţială a statului de d re p t"l2f. în raport de norm ele ju rid ice m enţionate, precum şi de cele reţinute de Curtea Constituţională în precedent, s-ar im pune concluzia că nu num ai prevederile constitu­ ţionale trebuie luate în considerare la interpretarea şi aplicarea norm elor noului Cod de procedură civilă, ci şi deciziile Curţii Constituţionale ce vo r fi pronunţate în exam inarea constituţionalităţii respectivelor prevederi, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi din perspectiva considerentelor care-l explică. A preciem însă că soluţia cuprinsă în ultim a teză m enţionată ar trebui nuanţată, urm ând a fi stabilită în contextul aprecierii Curţii Constituţionale drept autoritate de ju risd icţie constituţională şi în cel al lim itării com petenţei sale la asigurarea controlului constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulam entelor Parlam entului şi a ordo n anţelo r G uvernului, aceasta având dreptul de a se pronunţa num ai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fo st sesizată, fără a putea m odifica sau com pleta prevederile supuse controlului [art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea n r 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată]. în consecinţă, apreciem că au caracter obligatoriu considerentele deciziilor Curţii Constituţionale în m ăsura în care explică dispozitivul şi statuează exclusiv asupra concordanţei dispoziţiei legale analizate cu legea suprem ă, iar nu şi în ipoteza în care conţin o interpretare proprie în afara acestui cadru. 1.3. D e cla ra ţia U n ive rsa la a D re p tu rilo r O m ului. Totodată, dispoziţiile privind drep­ turile şi libertăţile persoanelor existente în noul Cod d e procedură civilă vo r fi interpre­ tate ş i aplicate în concordanţă cu D eclaraţia U niversală o D reptu rilo r Om ului. D e altfel, potrivit art. 20 alin, (1) din Constituţia Rom âniei, ch iar dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vo r fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu D ecla­ raţia Universala a D repturilor O m ului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Rom ânia este parte. Declaraţia Universală a D repturilor O m ului a fost adoptată la data de 10 decem brie 1943 de Adunarea G enerală a O rganizaţiei N aţiunilor Unite şi reprezintă un instrum ent internaţional universal, neconstituind însă un tratat. Potrivit art. 30 din Declaraţie, nicio dispoziţie a acesteia nu poate fi interpretată ca im plicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vre o activitate sau d e a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în cuprinsul său. Cu relevanţă în planul dreptului procesual civil, este de rem arcat conţinutul art. 10 din Declaraţie referitor la dreptul la un proces echitabil, potrivit căruia o rice persoană

" 'C .C ., D ec. nr. 7 27 /2 01 2. C .C ., D ec. nr. 1039/2012.

6

D e ilA N A fK IS A TneOHAftl / M A R tV S SFT IM ie

T l T W L P R E L IM IN A R . D O W t N I U l D £ R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 3

are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în m od echitabil şi public de către un tribu­ nal independent şi im parţial c a re v a hotărî asupra drepturilor şi o b ligaţiilor sale. 1.4. P a ctele ş i tra ta te le in te rn a ţio n a le . De asem enea, interpretarea şi aplicarea dis­ poziţiilor privind drepturile şi libertăţile persoanelor existente în noul Cod de procedură civilă se va face în concordanţa cu pactele şi tratatele internaţionale. Pactele şî tratatele constituie înţelegeri scrise încheiate între două sau mai m ulte state, în vederea determ inării, într-un anum it dom eniu, a dreptu rilor şi a o b ligaţiilor părţilo r contractante sau în scopul stabilirii unor norm e juridice. în acest context, Rom ânia a sem nat şi a ratificat m ajoritatea acordurilor europene vizând drepturile şi libertăţile persoanelor. Cu titlu exem plificativ, în anul 1974, Rom ânia a ratificat P a ctu l intern a ţion al cu p ri­ vire la drepturile civile ş i politice, precum şi P a ctu l internaţional cu p rivire Io drepturile econom ice, so ciale ş i culturale, în pream bulul lor com un dispunându-se, printre altele, că statele contractante recunosc, în conform itate cu Declaraţia Universală a Drepturilor O m ului, idealul fiinţei um ane libere, ce nu poate fi realizat decât prin crearea condiţiilor care să perm ită fiecăruia să se bucure de drepturile sale econom ice, so ciale şi culturale, ca şi d e drepturile civile şi politice. în cadrul art. 14 din P a ctu l internaţion al c u p rivire la drepturile civile ş i politice, speci­ ficat în precedent, su n t cuprinse prevederi procedurale civile, după cum urm ează: a) toţi oam enii su n t egali în faţa tribu nalelo r şi curţilor de justiţie; b) o rice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie exam in atîn m od echitabil şi public d e către un tribunal com petent, independent şi im parţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra tem einiciei oricărei învinuiri penale îndreptate îm potriva ei, fie asu­ pra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil; c) şedinţa d e judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a d e s­ făşurării ei, fie în interesul bunelor m oravuri, al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate dem ocratică, fie dacă interesele vieţii particulare ale p ărţilor în cauză o cer, fie în m ăsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca abso lu t necesar, când, datorită circum stanţelor speciale ale cauzei, publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei; d) cu toate acestea, pronunţarea oricărei hotărâri în m aterie penală sau civilă va fi publică, afară de cazurile când interesul m inorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul se referă la diferende m atrim oniale ori la tutela copiilor. De asem enea, Rom ânia a ratificat o serie de convenţii internaţionale p rivitoore la drepturile ş i libertăţile om ului, precum Convenţia internaţională privind elim inarea tutu­ ror form elo r d e discrim inare rasială (adoptată în 1965, ratificată de Rom ânia în 1969), Convenţia privind lupta îm potriva discrim inării în dom eniul învăţăm ântului (adoptată în 1960, ratificată de Rom ânia în 1964), Convenţia îm potriva torturii şi a altor pedepse ori tratam ente crude, inum ane sau degradante (adoptată în 1987, ratificată de Rom ânia în 1990), Convenţia cu privire la drepturile copilului (adoptată în 1989, ratificată de Rom â­ nia în 1990) etc. Este de m enţionat, în acest context, că art. 252 alin. (2) N CPC prevede faptul că tra­ tatele, convenţiile ş i acordurile internaţionale aplicabile în Rom ânia, care nu su n t inte­ grate într-un text de lege, ne fiin d publicate în M onitorul O ficia l a l Ro m ân iei sa u într-o alta m odalitate anum e prevăzuta de lege, precum şi d rep tu l intern aţion a l cu tu m ia r tre­ buie dovedite d e partea interesată, instanţa de judecată n e a v ln d obligaţia cunoaşterii acestora din oficiu. O eu A Na r c is a t h s o h a m / M a m u s e f t im is

1

A rt. 3

T U IU L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

2. A p licarea prioritară a reglem entărilo r in tern aţio n ale p rivito are la d re p tu rile fu n ­ d am en tale a le o m ului 2.1. S fe ra d e a p lica re a art. 3 N CPC. în acest context, se im pune m enţionarea faptului câ alin. (2) al art. 3 N CPC prevede că dispoziţiile referitoare la drepturile ş i libertăţile perso o n elo r se interpretează şi se aplică în concordanţa cu Constituţia, Declaraţia Univer* sală a D repturilor O m u lu i cu pactele şi cu celelalte tratate la care Rom ânia este parte. în schim b, alin. (2) al aceluiaşi articol vizează exclusiv dispoziţiile privitoare la d rep ­ turile fu n d a m e n ta le ale o m u lu i cuprinse în cod şi, prin urm are, num ai în privinţa aces­ tora există posibilitatea înlăturării de ia aplicare a prevederilor noului cod de la aplicare ?n favoarea norm elor internaţionale, cu excepţia cazului în care acesta conţine dispoziţii mai favorabile. 2.2. N o ţiu n e a de d re p tu ri fu n d a m e n ta le . Drepturile fundam entale au fo st definite ca fiind d rep tu ri su b iective ale persoanelor, considerate esenţiale, precum dreptul la viaţă, la libertate şi la dem nitate, indispensabile dezvoltării personalităţii um ane, drep­ turi care sunt stabilite prin Constituţie şi garantate de aceasta, precum şi d e legile în m aterie111. în planul dreptului internaţional, drepturile om ului constituie un ansam blu de norm e ju rid ice internaţionale, prin care sunt recunoscute individului atribute şi facultăţi care îi asigură dem nitatea, libertatea şi dezvoltarea personalităţii sale şi care beneficiază d e garanţii instituţionale apropiate12'. După conţinutul lor, drepturile om ului se clasifică, în principiu, în drepturi civile şi p o litice, ca ansam blu al drepturilor a căror exercitare asigură dezvoltarea dem ocratică a societăţii în dim ensiunea sa politică, şi în drepturi econom ice, so cia le ş i culturale, care sunt d e natură să conducă la instaurarea în societate a unei dem ocraţii econom ice111. Pe plan european, drepturile civile şi politice su n t protejate prin Convenţia pentru a p â ra rea d rep tu rilo r o m u lu i ş i a libertăţilor fu n d a m e n ta le, ce a fost sem nată d e către statele m em bre ale Consiliului Europei la Roma, în data d e 4 noiem brie 1950, fiind ratifi­ cată d e Rom ânia în data de 20 iunie 1994. Cu excepţia dreptului la asociere în sindicate şi, im plicit, a dreptului ia grevă, Convenţia europeană nu reglem entează drepturi econo­ m ice şi sociale, m otiv pentru care dispoziţiile ei sunt com pletate, pentru acest dom eniu, d e Carta socială europeană, sem nată în anul 1961 şi ratificată de Rom ânia în form ă revi­ zuită în anul 1999. 2.3. C o rela re a n o u lu i C o d de p ro ce d u ra civ ila cu re g le m e n tă rile in tern a ţion a le, în cazuri repetate, Curtea Europeană a D repturilor O m ului, cu sediul la Strasbourg, a sancţionat statul rom ân pentru în călcarea cerinţelor procesului echitabil instituite prin dispoziţiile convenţionale su b aspectul duratei procedurii de soluţionare a litigiilor ori decurgând din neexe cuta rea hotărârilor judecătoreşti sau pentru nesocotirea exigenţe­ lor de previzibilitate a procedurilor judiciare, cu consecinţa negativă a existenţei unei ju rispru den ţe inconsecvente. Noul Cod de procedură civilă a instituit în cuprinsul art. 6, ca principiu fundam ental, dreptul părţilor la un proces echitabil, fn term en optim ş i previzibil, a tâ t în fa za judecaţii, câ t ş i în fa z a executării silite. 1)1

M u ra ru , £ S Tânâsescu, D re p t co n stitu ţio n a l şi in stitu ţii p o litice , voi. I, e d . a 9*â, Ed. AII Beck, Bucureşti,

2 0 0 3 , p. 140. m C. Bîrson, Co nvenţia e u ro p e a n ă a d re p tu rilo r o m u lu i. C o m e n ta riu p e a rtico le , voi. I, Ed. C ,B , Beck, Bucureşti, 2 0 0 5 . p, 14. Ideirij p. 31,

a

D S l l A N A R C IS A T H g O H A R t / M A R 1 V S S F T IM IS

T l T W L P R E L IM IN A R . D O W t N I U l D £ R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 3

în vederea garantării acestui principiu su b aspectul a cceleră rii p ro ced u rilo r ju d i­ ciare, suplim entar faţă de codul anterior, astfel cum acesta a fost m odificat prin Legea nr. 202 / 2 0 1 0 , noul cod d redistribuit com petenţele de so lu ţio n a re a cauzelor între instan­ ţele judecătoreşti pentru a asigura o încărcare echilibrată a rolului acestora, a adaptat procedura de citare şi de com unicare a actelor de procedură la noile realităţi tehnolo­ gice, a m odificat regim ul ju rid ic al sancţiunii decăderii extinzând posibilitatea instanţei de invocare a acesteia din oficiu, ch iar şi în unele ipoteze în care norm ele ce o regle­ m entează au caracter de ordine privată, a determ inat pentru etapa scrisă a procesului term ene procedurale precise, a reform at căile d e atac, a reglem entat în cadrul său pro­ ceduri speciale noi caracterizate prin sim plitatea regulilor aplicabile şi prin celeritatea sporită în soluţionare (procedura ordonanţei d e plată, procedura cu privire la cererile de valoare redusă, evacuarea din im obilele folosite sau ocupate fără drept), a introdus con­ testaţia privind tergiversarea procesului etc. De asem enea, m ateria executorii silite a fo st substanţial reform ată în vederea execu­ tării prom pte şi efective a titluri lor executorii. Enum erăm , cu titlu exem plificativ, urm ătoarele m odificări operate de noul cod în dom eniul executării silite: instituirea cu caracter de noutate a prevederii potrivit căreia atribuirea, prin hotărâre judecătorească, a unui im obil sau obligaţia de a-l preda, lăsa în posesie ori în folosinţă cuprind e şi obligaţia de evacuare a im obilului, chiar dacă prin titlul executoriu nu s-a dispus în mod expres această m ăsură (un efect direct al obliga­ ţiei principale stabilite în sarcina debitorului, nem aifiind, prin urm are, nevoie de un nou proces în vederea obţinerii unui alt titlu având acest obiect); în cazul predării silite a unui im obil, prevederea faptului că efectuarea executării silite se va face atât în contra debito­ rului, cât şi îm potriva tuturor persoanelor care ocupă im obilul în fapt sau, după caz, fără niciun titlu opozabil creditorului; în situaţia în care debitorul se reinstalează sau ocupă în m od abuziv, fără niciun titlu, im obilul din care a fo st e v a c u a t el va putea fi evacuat din nou, la cererea proprietarului sau a altei persoane interesate, în baza aceluiaşi titlu executoriu, fără som aţie şi fără nicio altă form alitate prealabilă; instituirea unor regle­ m entări speciale privind executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare ia m inori; sim ­ plificarea procedurii de învestire cu form ulă executorie, aceasta fă c ln d u -se concom itent cu procedura încuviinţării executării silite, form ula executorie fiind adăugată în partea finală a încheierii de încuviinţare a executării silite etc. Tot în vederea asigurării unei jurisprudenţe unitare, suplim entar recursului în intere­ sul legii, existent şi în reglem entarea anterioară, noul Cod de procedură civilă a instituit procedura pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta fiind de com petenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 2.4. A p lica re a p rio rita ra a re g le m e n ta rilo r in tern a ţio n a le . Potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţia Rom âniei, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundam entale ale om ului, la care Rom ânia este parte, şi legile interne, au prioritate reglem entările internaţionale, cu excepţia câzului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii m ai favorabile. Articolul 3 alin. (2) N CPC constituie transpunerea d isp oziţiilo r con stituţionale m en­ ţionate a n terio r în p lă n u i reglem entării procesua le civile . Este de m enţionat faptul că această dispoziţie îşi găseşte corespondentul şi în m ateria dreptului substanţial, în cadrul art. 4 alin. (2) NCC.

O euA Na r c is a t h s o h a m / m a h w s S f r m e

9

A rt. 3

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

Prin urm are, dacă e x iş ti neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drep­ turile fundam entale ale om ului, la care Rom ânia este parte, şi noul Cod d e procedură civilă, a u prioritate reglem entările internaţionale, cu excepţia cazului în care cod u l con ­ ţine dispoziţii m a i favo rabile. Pornind d e la aceste dispoziţii legale, doctrina ju rid ică111a apreciat ca fiind integrate dreptului intern norm ele convenţionale, norm ele europene, precum şi celelalte norm e cuprinse în docum ente internaţionale la care Rom ânia a a d e ra t cu m enţionarea faptului că prin prim ele două categorii de norm e trebuie să se înţeleagă atât norm ele „prim are", cât şi cele „derivate", rezultate din hotărârile celor două instanţe europene, Curtea Euro­ peană a Drepturilor O m ului şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. S e im pune m enţionarea faptului că art. 3 alin. (2) N C P C vizează norm ele convenţio­ na le, precum şi celelalte norm e cuprinse în docum ente internaţionale la care Rom ânia a aderat, iar nu şi norm ele U n iu n ii Europene, acestea făcând o biectu l art. A NCPC. Exista neconcordanţe între dreptul intern şi reglem entările internaţionale în ipoteza în care norm a ju rid ică internă este m o i restrictivă sau în cea în care aceasta este insuficient de p recisă, astfel în cât creează riscul unei practici ju d iciare incoerente. Instanţa ju d e că ­ torească va înlătura m otivat de la aplicare eventualele dispoziţii restrictive a le codului şi va aplica norm ele existente în reglem entările internaţionale. întem eindu-şi dem ersul pe dispoziţiile art. 3 alin. (2) NCPC, cu ream intirea faptului că preem inenţa în discuţie este restrâns! num ai la drepturile fundam entale ale om ului, iar nu şi la o rice alte drepturi şi libertăţi statuate în reglem entările internaţionale. Cu referire la n o rm ele convenţionale, în literatura d e specialitate121s-au statuat următoa rele: a) atunci când judecătorul naţional este învestit cu soluţionarea unui litigiu, el trebuie să observe nu num ai reglem entarea naţională în m aterie, ci şi reglem entarea convenţio­ nală, inclusiv hotărârile europene, care pot interesa în respectiva cauză; b) în procesul aplicării norm ei corespunzătoare diferendului ju rid ic ce i-a fo st alegat, judecătorul naţional trebuie nu doar să conjuge norm ele naţionale cu cele convenţio­ nale, identificate şi aplicate de judecătorul european, ci să le şi evalueze şi ierarhizeze, nu num ai pentru că norm ele convenţionale au prioritate, dar şi pentru că, totuşi, aces­ tea ar putea fi înlăturate în favoarea norm elor naţionale, dacă acestea din urm ă sunt mai favorabile; c ) dacă, în m ateria drepturilor om ului, norm ele edictate de autoritatea legiuitoare sunt în contradicţie cu norm ele convenţionale şi, totodată, m ai puţin favorabile în ra p o rtcu acestea Ju d e c ă to ru l naţional trebuie să le în lătu re din perim etrul acelui litigiu, punând astfel în discuţie principiul suveranităţii autorităţii legiuitoare şi al legii adoptate d e către aceasta; d) fără a-l constitui în precedent judiciar, receptând hotărârea europeană, judecăto­ rul nu num ai că poate, ci ch iar trebuie să o valo rifice în considerentele propriei hotărâri, prin care tranşează un litigiu similar. în acest context, codul a reglem entat şi calea revizuirii u n e i hotărâri ju d ecă to reşti dacă Curtea Europeană a D repturilor O m ului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundam entale din cauza acesteia, iar consecinţele grave ale încălcării conţi-

1111. D cle o n u , Tratat d e p ro c e d u ri civilă, vo i. I, Ed. W o lters Kiuw er, B u cu reşti, 2 0 1 0 , p . 53*54. 0 . 58-59.

10

d u ia

Na r c is a t h s o h a r i / m a r iv s S F r m e

T l T l U L P R E L IM IN A R .

DOWtNIUl D E

R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 4

nuă să se p ro d u c i (art. 509 alin. {1} pct. 10 N CPC], term enul de revizuire fiind de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a D re p tu rilo rO m u lu iîn M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I [art. 511 alin. (3) NCPC]. Potrivit art. 4 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea dreptu rilor om ului şi a libertăţilor fundam entale, înaltele Părţi contractante se angajează să se conform eze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi, acest alineat instituind regula fo rţe i obligato rii a hotărârilor Curţii Europene a D rep turilo r Omului. în scopul prevenirii unor încălcări subsecvente ale Convenţiei, deşi aceste hotărâri au caracter in ter partes, Curtea poate solicita statului respectiv, în cuprinsul acestora, să adopte m ăsurile ce se im pun pentru înlăturarea cauzelor care au determ inat sa u fa v o rizat nerespectarea norm elor convenţionale. în consecinţă, hotărârile Curţii au şi un efect erga om nes, drept consecinţă a autorităţii de lucru interpretat de care se bucură, în con­ diţiile în care potrivit art. 32 din Convenţie, m isiunea specifică a instanţei europene este interpretarea şi aplicarea prevederilor acesteia111.

A r i. 4 . A p licarea prioritară a d rep tu lu i U n iu n ii Europene. în m ateriile regle­ m entate de prezentul cod, norm ele obligatorii ale dreptului U niunii Europene se aplică în m od prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul pârtilor. C O M E N T A R IU 1. Dreptul U niunii Europene. Aderarea Rom âniei la Uniunea Europeană a avu t loc la data de 1 ianuarie 2007, Tratatul de aderare fiind sem nat anterior, pe data d e 25 aprilie 2005, la luxem bourg. Potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţia Rom âniei, ca urm are a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglem entări com uni­ tare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actufui de aderare. în conform itate cu alin. (3) al aceluiaşi arti­ col, prevederea m enţionată se aplică, în m od corespunzător, şi pentru aderarea la actele de re vizu ire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Sim ilar articolului com entat în precedent, art. 4 N CPC constituie transpunerea tn p la ­ n u l n o rm elo r ju rid ice procesua le a u n o r dispoziţii constituţionale. De asem enea, această dispoziţie îşi găseşte corespondentul şi în m ateria dreptului substanţial, în cadrul art. 5 NCC. în afara norm elor convenţionale şi a celorlalte norm e cuprinse în docum entele internaţionale la care Rom ânia a aderat, ordinea juridică internă înglo bează în structura sa şi d rep tu l U niunii Europene, atât sub form a n o rm elo r stipulate în tratatele constitutive {drept prim ar) şi în actele norm ative adoptate de instituţiile com petente o le U niunii Euro­ p e n e (d rep t secundar), cât şi în privinţa ju risp ru d e n ţei C u rţii de Ju stiţie a U niunii Euro• pene, sub aspectul noţiunilor şi al clarificărilor ju rid ice pe care le statuează. Norm ele ju rid ice cuprinse în actele norm ative adoptate de instituţiile Uniunii Europene alcătuiesc un drept secundar, datorită funcţiei lor d e realizare a obiectivelor prevă­ zute în tratate, precum şi a subordonării lor faţă de acestea, neputând deroga de la pre­ vederile tratatelor constitutive. Caracteristica principală a norm elor de drept secundar este aceea că îşi au tem eiul în tratatele constitutive, putând fi adoptate doar în dom e111C. B in a ri, Co nvenţia e u ro p e a n ă a d re p tu rilo r o m u lu i, vo i. II, Ed, C .H . Beck, Bueureşri, 2 00 6, p, 597. Ob u a N a r c is a Th c o h a m / M a r iu s e p t im ie

11

A rt. 4

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

mile prevăzute de acestea, pentru realizarea scopurilor indicate de către instituţiile desem nate în acest sens, cu respectarea procedurii prevăzute de tratate. Prin urm are, între dreptul prim ar şi cel secundar nu poate exista contrarietate sau incom patibilitate, deoarece, în asem enea ipoteze, dreptul secundar trebuie anulat sau revocat111. Potrivit art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), astfel cum a fost m odificat prin Tratatul de reform ă, sem nat la Lisabona la 13 decem brie 2007, In vigoare de la 1 decem brie 2009m, pentru exercitarea com petentelor U niunii, instituţiile adoptă regulam ente, directive, decizii, recom andări şi avize. în literatura d e specialitate ju rid ică131 au fo st evidenţiate principalele trăsături ale actelor norm ative adoptate de instituţiile com petente ale Uniunii Europene, acestea urm ând a fi expuse punctual în continuare. J . l . R eg u la m en tu l, a) are caracter genera!, conţinând prescripţii im personale şi sta­ tuând în m od abstract, ca şi legea în dreptul naţional; b) are fo rţâ obligatorie, im punându-se în toate elem entele sale, în privinţa tuturor statelor m em bre ale Uniunii Europene şi o rganelor acesteia, nerespectarea lui atrăgând după sine încălcarea o bligaţiilor asum ate de state prin tratate, fiind, totodată, interzisă aplicarea selectivă şi incom pleta a regulam entului, respectiv neaplicarea acestuia prin invocarea dispoziţiilor sau practicilor din dreptul intern; c) are aplicabilitate directa, fiind integrat direct în ordinea ju rid ică internă a statelor m em bre, fără interpunerea puterii norm ative naţionale, fiind, ca atare, apt să confere drepturi şi sa im pună obligaţii statelor m em bre, organelor lor şi particularilor, cum o face legea naţională; d) este destinat atât statelor m em bre, cât şi p a rticu la rilo r (persoane fizice sau ju ri­ dice); e ) are putere norm ativă com pleta, prin regulam ent autoritatea legislativă unională putând nu num ai să prescrie un rezultat, ci şi să im pună toate m odalităţile de aplicare şi executare considerate oportune; f) poate produce e f e c t d i r e c t . Transpunerea regulam entelor d e către state este inutilă şi are caracter ilicit, conducând la com prom iterea aplicării sim ultane şi uniform e a regu­ lam entului în ansam blul Uniunii. Efectul direct al regulam entelor a fo st enunţat în cauza 39/72 Sia u g h tered Cow s, în care Curtea a pedepsit guvernul italian pentru faptul d e a fi ales o m etodă de im ple­ m entare a unui regulam ent, ceea ce punea la îndoială natura ju rid ică şi aplicabilitatea directă a m ăsurii. Curtea a reţinut că toate m etodele de im plem entare su n t contrare Tratatului, „ceea ce a r avea ca rezultat crearea unui obstacol în calea efectului d irect al regulam entelor com unitare şi periclitarea aplicării lor sim ultane şi uniform e în întreaga Com unitate". Ulterior, în cau 2a T-138/09 M ufiozw, Curtea a statuat că „datorită însăşi naturii şi locului lo r în sistem ul izvoarelor de drept com unitar, regulam entele acţionează pentru a conferi drepturi persoanelor private, pe care instanţele naţionale au datoria să le protejeze"151. 1,1 G. Fabtan, D rept instituţional al U niunii Eu ro p e n e, Ed. H sm a n g iu , B u cu reşti, 2 0 1 2 , p. 69. 1/1 V ersiu n e a o fic ia li în lim b a ro m â n ă se g ă se şte p e site*ul eur-le*.europa.eu. I!l G . fo b ia n , o p . cit., p. 121-131. 141 H otărârea C u rţii din data d e 17 se p te m b rie 2 0 0 2 , JO C 2 7 4 din 9 n o ie m b rie 2 0 0 2 , p . 10. 1(1 R Cro ig , G. d s B u r c o t D reptul U niunii Eu ro p e n e. C o m e n ta rii, ju risp ru d e n ţă ş i d o ctrin ă, ed. a 4 -a , Ed . Haman* giu , Bucure^h, 2 0 0 9 , p. 347.

12

D eu A Na r c is a t h s o h a r i / m a r iv s S F r m e

T

i t u i i p r e l im in a r

,

d o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

1.2. D irectiva , a) este o b lig a to rie i n privinţa scopului pe care îl indică; b) are caracter generai, fiind destinată unui stat sau m ai m ultor state m em bre; c) are caracter norm ativ incom plet, deoarece necesită intervenţia puterii legislative naţionale, alegerea m ijloacelor şi form ei necesare pentru atingerea obiectivului fixat fiind lăsată la aprecierea suverană a fiecărui stat; d) n u este d ire ct aplicabila, statului destinatar revenindu-i obligaţia să acţioneze în vederea tron sp u n erii corespunzătoare a directivei într-un anum it term en. Statul este obligat însă să nu întreprindă acţiuni care ar putea contraveni scopului directivei, ch iar şi anterior preluării acesteia în dreptul Intern. Prevederile directivei trebuie transpuse sau im plem entate în term enul prevăzut de aceasta. în consecinţă, în dreptul naţional se va aplica norm a internă d e transpunere, iar nu directiva ca atare. Deşi nu este d irect aplicabilă, este posibil ca una sau m ai m ulte prevederi din directivă să poată produce efect direct, în ţeles ca aptitudine a norm ei din directivă d e a crea în patrim oniul persoanelor fizice şi ju rid ice drepturi pe care acestea să le poată invoca direct în faţa instanţelor naţionale îm potriva autorităţilor publice. Cerinţele cum ulative pentru ca o norm ă din directivă s i producă efect direct, astfel cum rezultă acestea din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (hotărârile pronunţate Sn cauzele 0 4 1 / 7 4 Van D uynm, 148/78 RotoUi, 152/84 M arsholl f*3] etc.) sunt urm ătoarele: a) norm a este clară, precisă şi necondiţionată; b) term enul stabilit pentru transpunerea directivei a expirat, iar statul nu a transpus directiva sau a transpus-o incorect14'; c) partea îm potriva căreia este invocată prevederea este o entitate statală15', noţiune autonom ă în dreptul Uniunii Europene, definită în cau 2a C -188/98 F o s te ^ K în cadrul pct. 20 din considerentele acestei din urm ă hotărâri, Curtea a arătat că „acel organism care, indiferent de form a sa ju rid ică, a fost însărcinat în tem eiul unui act al unei autori­ tăţi publice să îndeplinească sub controlul acesteia un serviciu de interes public şi care dispune în acest scop d e com petenţe speciale care ie depăşesc pe cele care decurg din regulile o bişnuite aplicabile raporturilor dintre persoanele private, intră în categoria entităţilor îm potriva cărora pot fi invocate prevederile unei directive susceptibile de a avea efect direct." Totodată, Curtea a încurajat aplicarea directivelor, d ln d u -le astfel eficienţă, prin dez­ voltarea p rin cip iu lu i interpretării arm onioase (efect indirect), care im pune ca dreptul 115 H otărârea C u rţii din d a ta d e 4 d e c e m b rie 1 9 7 4 , JO C 5 3 din 6 m artie 1 97 5, p. 2 . H otărârea C u rţii din d a ta d e 5 a p rilie 1 9 7 9 , JO C 122 din 1 6 m ai 1979. p. 10. H otărârea C u rţii din d a ta d e 2 6 feb ru arie 1 98 6, JO C 7 9 d in 8 a p rilie 1 9 8 6 , p. 10. |a! C u to a te a cestea. C u rte a a sta b ilit fa p tu l c ă d ire ctiv e le p o t p ro d u ce e fe ct c h ia r în a in te d e e xp irare a perioadei d e im p le m e n tare. Astfel, în ca u za C - l 2 9 /9 6 In ter E n v iro n n em e n t W allonie a d e cis c ă deşi statele n u su n t obli­ g a te să p u n ă în a p lica re o d ire ctiv ă în a in te ca p e rio a d a d e tra n sp u n e re să expire, în această p e rio a d ă ele tre b u ie s l se a b ţin ă d e la a d o p ta re a o ric ă ro r m ă su ri ca p ab ile $ă co m p ro m ită se rio s rezultatul p re scris de directivă. în p lu s, în cau2a C -1 4 4 / 0 4 M o n g o ld , C u rte a d co m u n ica t instanţei n aţio n a le că tre b u ie „ să în lă tu re o rice p re ve d e re a d re p tu lu i n a ţional ca re ar p u te a intra în c o n flic t c u d rep tul com unitar, ch ia r şi în ca zu l în care p e rio a d a p re scrisă p e n tru tra n sp u n e re a dire ctiv ei nu a e xp ira t în că ” - P. Cra ig , G. d e B u rc o , op. cit., p. 352. IJJ U ltim a cerin ţă e ste ju stifica tă d e fa p tu l că efectul d ire ct al dire ctiv ei a fo s t fu n d a m e n ta t în practica instanţei d e la lu x e m b o u rg atât pe id eea d e cu lp ă a sta tu lu i, ca re , p rin faptul că nu a tra n sp u s d ire ctiv a sa u a tra n sp u s-o in co rect, a lip sit p a rticu la ru l d e o n o rm ă Internă co re sp u n ză to a re , p e ca re să se p o stă în te m e ia în fa ţa instanţei n a ţionale, d t p e id eea că directiva este un izvor d e d re p t a l U n iu n ii E u ro p e n e cu ca racte r obligatoriu. 14 H otărârea C u rţii d in d a ta d e 12 iulie 1 99 0, JO C 1 9 8 din 7 a u gu st 1 99 0, p. 15. O e u A N a r c is a Th s o h a m / M a f m js e f t im is

13

A rt. 4

T U IU L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

naţional să fie interpretat „în lum ina" directivelor. Prin aceasta. Curtea a căutat să se asigure că directivele vo r avea uri efect ch iar în absenţa unei im plem entări adecvate. Cauza 14/83 Von Colsonni reprezintă un punct d e referinţă în acest sens, Curtea identifi­ când expres instanţele naţionale ca organe ale statului şi, totodată, statuând că principiul interpretării arm onioase nu presupune ca, pentru a putea fi invocate în instanţă, preve­ derile unei directive să îndeplinească criteriile speciale cerute de efectul direct (claritate, precizie, necondiţionalitate)121. Prin urm are, instanţa naţională nu poate aplica direct directiva, ci poate cerceta dacă sunt întrunite cerinţele în cât o dispoziţie din d ire c tiv i să p ro d u c i efect direct sau poate interpreta norm a internă d e transpunere în lum ina norm ei Uniunii Europene. în continuare, Curtea a stabilit faptul că obligaţia d e im plem entare a directivei im pune instanţei naţionale să interpreteze dreptul intern în lum ina unei directive neim plem entate sau im plem entate necorespunzător ch ia r ş i într-o cauză îm potriva unei persoane p riva te, eludându-se într-un fel interdicţia efectului direct orizontal. Hotărârea din cauza C -106/89 M arleasingw a confirm at faptul că o directivă neim plem entată poate fi în tr-adevăr invocată pentru a influenţa interpretarea dreptului naţional într-un litigiu în tre persoane private. O persoană privată se poate întem eia pe prevederile unei directive, în ciuda inter­ dicţiei efectului d irect orizontal, acţionând statul pentru despăgubiri, aspect reţinut în cauza C-6/90 Froncovich, în scopul reparării prejudiciului cauzat ca urm are a neim plem entării unei directive. în loc să în cerce să aplice directiva îm potriva persoanei de drept privat în sarcina căreia ar fi im pusă obligaţia dacă directiva ar fi fost im plem entată cores­ pu nzăto r persoana poate introduce o acţiune în despăgubiri îm potriva statului1*1. 1.3. D ecizia, a) are caracter individual, întrucât se adresează unor destinatari indivi­ dualizaţi sau determ inabili şi se referă la o anum ită stare de fapt concretă (de exem plu, decizia prin care statul m em bru este obligat să ceară restituirea subvenţiilor acordate unor întreprinderi naţionale); b) are caracter obligatoriu; c} are caracter n o rm ativ com plet; d) poate produce efect direct, cu întrunirea condiţiilor necesare, întrucât are aptitu­ dinea de a crea drepturi în beneficiul particularilor, în m ăsura în care nu lasă destinataru­ lui nicio m arjă de apreciere discreţionară în ceea ce priveşte executarea sa; e) este destinată sta te lo r ş i p a rticu la rilo r în cauza 9/70 Gradlsl, Curtea nu a ezitat să statueze că şi deciziile ar putea avea efect direct, în ciuda faptului că art. 288 TFU E (fostul art. 249 TCE), spre deosebire de cazul regulam entelor, nu a făcu t nicio referire la „aplicabilitatea directă" a acestora. într-o for­ m ulare repetată, Curtea a decis că din textul articolului nu rezultă „că alte categorii de m ăsuri m enţionate în acel articol nu a r putea în niciun caz produce efecte sim ilare" şi s-a bazat pe p rin cip iu l eficienţei (effet utile) pentru a trage concluzia c i , în anum ite cazuri, deciziile po t fi invocate de persoanele private în faţa instanţelor naţionale.

« H otărârea C u rţii d in data d e 1 0 a p rilie 1 98 4, JO C 129 d in 16 m ai 1 9 S 4 , p 3. m P. Cro ig , G. d e Burco, op. cit.f p . 3 5 8 -3 5 9 . 1,1 H otărârea C u rţii (C a m e ra a şasea) din d a ta d e 1 3 n o ie m b rie 1 99 0, JO C 3 0 6 d in 6 d e ce m b rie 1 99 0, p, 5. w £ Cro ig , G. d e B u rca , op. crt., p. 374. H otărârea C u rţii dtn data d e 6 o cto m b rie 1 97 0, iO C 138 d in 1 8 n o ie m b rie 1 97 0, p . 20,

14

D f U A N A R C IS A T H S O H A R I / M A R t V S S F T IM ie

T

it u il p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e

51

p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

1.4. A v iz u l şi re co m a n d a rea sunt acte instituţionale unilaterale lipsite de efect obli­ gatoriu. A vizu l constituie expresia, exprim area unei păreri asupra unei problem e date. Recom andarea reprezintă un instrum ent de acţiu ne indirectă urm ărind apropierea legislaţiilor şi nu diferă de d ire c tiv i decât prin absenţa fo rţe i sa le obligatorii. Absenţa for­ ţei obligatorii nu înseam nă însă că aceste acte su n t irelevante d in punct de vedere juridic şi nu exclude posibilitatea producerii unor efecte în acest plan. Prin raportare la prevederile constituţionale şi la cele ale art. 4 N CPC rezultă că num ai norm ele cu caracter obligatoriu ale drep tu lu i U niunii Europene se a p lic i în mod prioritar fa ţă d e d rep tu l intern, fiind, prin urm are, excluse d e la aplicarea acestui principiu avizele şi recom andările. 2. Prin cip iile ap licării n o rm elo r U n iu n ii Europene. Curtea de Justiţie a U niunii Euro­ pene, cu sediul ta lu xe m b o u rg , interpretează legislaţia europeană în scopul g a ra n tirii aplicării sale unitare în toate statele m em bre ale Uniunii Europene, so lu ţio n ea ză litigiile dintre statele m em bre ţ i instituţiile europene, perm iţând, totodată, p erso a n elo r fizice sa u ju rid ice să o sesizeze în ipoteza încălcării d rep tu rilo r lo r de către o institu ţie eu ro ­ peană. în jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a trasat principiul a p lica • bilităţii im ediate, directe şi prioritare a norm elor Uniunii Europene în dreptul intern al statelor m em bre. A plicabilitatea im ediată presupune că dreptul european este integrat firesc în ordi­ nea ju rid ică internă a statelor, fără să fie necesară vreo form ulă specială de introdu­ cere111. în aceiaşi tim p, aplicabilitatea directă dă expresie particularităţii dreptului european de a se integra autom at în ordinea ju rid ic i a statelor m em bre şi de a genera, în mod direct, noi drepturi şi obligaţii în beneficiul, respectiv în sarcina particularilor, persoane fizice şi juridice, atât în raporturile dintre particulari, câ t şi în raporturile dintre aceştia şi statul m em bru căruia îi a p a rţin .în consecinţă, persoanele fizice sau ju rid ice au dreptul să invoce în faţa instanţelor naţionale respectarea drepturilor conferite de norm a Uniunii Europene, daca aceasta are e fe ct direct, putându-se ajunge la sancţionarea statelor m em bre care nu au luat m ăsurile necesare şi adecvate pentru aplicarea dreptului european. Curtea a pus bazele p rin cip iu lu i rangului p rio rita r al dreptului Uniunii Europene faţă de dreptul naţional în hotărârea pronunţată în cauza 6/64 Co$ta/£NEL[2], statuând că norm ele adoptate de instituţiile Com unităţilor Europene131 se integrează în sistem ele ju rid ice ale statelor m em bre, care sunt obligate să o respecte, dreptul european având suprem aţie asupra legislaţiilor naţionale. Astfel, dacă o regulă naţională este contrară unei dispoziţii europene, autorităţile statelor m em bre treb uie să aplice dispoziţia euro­ peană. Dreptul naţional nu este nici anulat şi nici abrogat, însă caracterul său obligatoriu este suspendat. Curtea a precizat că suprem aţia dreptului european se aplică tuturor actelor naţionale, indiferent dacă acestea au fost adoptate an terio r sau ulterior actului

10 A. FuereOj M an u alu l U niunii Eu ro p e n e, ed. a 3-a, Ed . U n ive rsu l Ju rid ic, Bucureşti, 2 0 0 6 , p. 165. H otărârea C u rţii din d a ta d e Î S iulie 1 96 4, JO P 18 2 d in L 2 n o ie m b rie 1 96 4, p. 2900. Is în prezent, fo ste le C o m u n ită ţi E u ro p e n e su n t U n iu n ea Eu ro p e an ă s i C o m u n ita te a Eu ro p e a n ă a En e rgiei A to ­ m ice {Eu rato m ), iar in stitu ţiile a cesto ra su n t com un e. Ob u a N a r c is a Th e o h a m / M a r iu s e p t im ie

15

A rt. 4

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C « E G L E M E N T A f t E $1 P R I N C I P H I E F U N D A M E N T A L E

european în cau 2ă, precum şi independentele forţa lor ju rid ică sau de instituţia em itentă a actului. Suprem aţia dreptului european asupra legislaţiilor naţionale are ca ra cte r absolut, acesta tra d u câ n d u -se în urm ătoarele două reguli: a) toate actele europene care au caracter obligatoriu beneficiază de acest principiu, atât cele din dreptul prim ar, cât şi cefe din dreptul secundar; b) toate actele naţionale se supun aceluiaşi principiu, indiferent de tipul lor, inclusiv constituţiile naţionale. în acelaşi context, în hotărârea Curţii dată în cauza 106/77 Sim m enthaP1', s-a reţinut că norm ele europene au efect direct, făcând parte integrantă, cu rang de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul statelor m em bre şi ele trebuie aplicate încă de la intrarea în vigoare, în pofida existenţei unei legi naţionale incom patibile sau a adoptării ulterioare a acesteia, şi pe toată durata aflării lor în vigoare. Este de subliniat faptul că art. 3 alin. (2) N CPC nu îşi găseşte aplicarea şi în privinţa norm elor Uniunii Europene. în acest context, în hotărârea Curţii dată în cauza 11/70 Internationale H andelgesellschaft'2[ s-a statuat faptul ca invocarea atingerii aduse chiar drepturilor fundam entale, aşa cum acestea su n t form ulate prin Constituţia unui stat m em bru, ori chiar principiilor unei structuri constituţionale naţionale, nu afectează vali­ ditatea unui act al Com unităţii sau efectul său asupra teritoriului acelui stat. Prin jurisprudenţa sa, Curtea a evocat şi unele chestiuni punctuale de procedură civilă, reţinute în doctrina juridică naţională1*1: a) în privinţa term enelor de proced ură, Curtea d e Justiţie a ad m is că, pentru asigu­ rarea securităţii juridice, exercitarea drepturilor acordate de norm ele Uniunii Europene poate fi supusă condiţiei încadrării în anum ite term ene care, în absenţa unor reglem en­ tări ale Uniunii Europene, sunt fixate prin reguli naţionale, d a r acestea din urm ă tre­ buie să respecte principiul echivalenţei şi principiul efecti vită ţii, atât în ceea ce priveşte durata, cât şi m odul lor de calcul. Ele nu trebuie să fie excesive sau im posibile, punând în pericol efectul direct şi prioritatea în aplicare a norm elor europene; b) în m ateria probelor, Curtea a evocat necesitatea respectării aceloraşi principii de echivalenţă şi efectivitate. în opinia Curţii, o probă considerată irefragabilă, excluzând o rice putere de control a judecătorului naţional, încalcă principiul egalităţii de trata­ m ent, iar o probă negativă pusă în sarcina reclam antului este contrară dreptului euro­ pean, aducând atingere dreptului efectiv de acces la instanţă. Este de m enţionat prevederea înscrisă în art. 427 alin. (4) NCPC, potrivit căreia hotă­ rârile prin care instanţele se pronunţă în legătură cu prevederi cuprinse în Tratatul pri­ vind funcţionarea Uniunii Europene şi în alte acte ju rid ice a le Uniunii Europene se com u­ nică, din oficiu, ch iar dacă nu sunt definitive, şi autorităţii sau instituţiei naţionale cu atribuţii d e reglem entare în m aterie. 3. R e gu lam en te eu ro pen e relevante în m ateria proced urii civile. Cu titlu exem plifi­ ca ta , constituie instrum ente ju rid ice europene cu im portanţă deosebită în planul drep­ tului procesul civil urm ătoarele:

m H o tă râ re a C u rţii din data d e 9 m artie 1 97 8, J O C 8 7 d in 11 a p rilie 1 9 7 8 , p. 5. w H otărârea C u rţii din data d e 17 d e c e m b rie 1 97 0, JO C 9 d ir 2 fe b ru a rie 1 9 7 1 , p , 4. /. M e a m t , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p. 110.

16

D e ilA N A RCISA THSOHARt / M AR1VS SFT IM ie

T

it u il p r e l im in a r

,

d o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

- Regulam entul (CE) nr. 44/2002 privind com petenţa ju d ic ia ri, recunoaşterea şi exe­ cutarea deciziilor în m aterie civilă şi com ercială; - Regulam entul (CE) nr. 1393/2007 cu privire la notificarea sau com unicarea în sta­ tele m em bre a actelor ju d iciare şi extrajudiciare în m aterie civilă şi com ercială; - Regulam entul (CE) nr. 1206/2001 cu privire la cooperarea între ju risd icţiile statelor m em bre în dom eniul obţinerii de probe în m aterie civilă şi com ercială; - Regulam entul (CE) nr. 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă; - Regulam entul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţe necontestate; - Regulam entul (CE) nr. 2201/2003 cu privire la com petenţa, recunoaşterea şi execu­ tarea deciziilor în m aterie m atrim onială şi în m ateria responsabilităţii părinteşti; - Regulam entul (CE) nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de som a­ ţie de plată; - Regulam entul (UE) nr. 1259/2010 d e punere în aplicare a unei fo rm e de cooperare consolidată în dom eniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp. Cu referire la R egulam entul (CE) nr. 44/2001, aplicabilitatea sa este conferită, ca prin­ cipiu, d e situarea dom iciliului pârâtului pe teritoriul unui stat m em bru, prin raportare la art. 3 alin. (1) din Regulam ent. Dacă pârâtul nu este dom iciliat pe teritoriul unui stat m em bru, com petenţa este determ inată, în fiecare stat m em bru, de legislaţia statului m em bru în cauză, sub rezerva cazurilor de com petenţă exclusivă şi a prorogării de com ­ petenţă (art. 4 din Regulam ent). Pentru a ilustra în m od edificator aplicabilitatea principiului priorităţii dreptului Uni­ unii Europene, prezentăm în continuare două exem ple vizând incidenţa Regulam entului (CE) nr. 44/2001 şi înlăturarea de la aplicare a norm ei de drept intern ce reglem entează acelaşi aspect. Potrivit art. 5 pct. 1 lit. a) din Regulam ent, în m aterie contractuală, o persoană care are dom iciliul pe teritoriul unui stat m em bru poate fi acţionată în ju stiţie într-un alt stat m em bru, în faţa instanţelor de fa locul în care obligaţia care form ează obiectul cererii a fost sau urm ează a fi executată; în sensul aplicării acestei dispoziţii şi în absenţa vreunei convenţii contrare, locul de executare a obligaţiei în cauză este, în cazul vânzării de măr­ furi, locul dintr-un stat m em bru unde, în tem eiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie livrate m ărfurile, sau, în cazul prestării d e servicii, locul dintr-un stat m em bru unde, în tem eiul contractului, au fost sau ar fi trebuit prestate serviciile. în dreptul intern, în conform itate cu art. 1080 alin. (1) pct. 2 NCPC, instanţele ju d e că ­ to reşti rom âne sunt com petente să ju d ece şi litigiile în m aterie contractuală, dacă locul unde a luat naştere sau trebuia executată, fie şi num ai în parte, o obligaţie contractuală se află în Rom ânia. Dacă litigiul în m aterie contractuală este prom ovat în faţa instanţelor rom âne de un cetăţean rom ân îm potriva unui cetăţean chine2, cu dom iciliul în Franţa, ia r contrac­ tu l a fo st încheiat în Rom ânia, însă obligaţia urma să fie executată în Franţa, excepţia de necom petenţă internaţională a instanţei rom âne invocată de pârât se im pune a fi adm isă, pentru considerentele ce urm ează a fi expuse. Astfel, dat fiind faptul că pârâtul dom iciliază pe teritoriul unui stat m em bru al Uniunii Europene, independent de cetăţe­ nia acestuia, va fi aplicabil Regulam entul (CE) nr. 44/2001, iar nu noul Cod de procedură civilă. în continuare, punctele de legătură ale norm ei conflictuale vo r fi căutate în cuprin­ Ob u a N a r c is a Th c o h a m / M a r iu s e f t im ie

17

A rt. 4

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C R E G L E M E N T A R E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

sul Regulam entului, tar nu în cel al codului. Prin urm are, deşi locul naşterii obligaţiei este prevăzut ca punct de legătură în dreptul intern alternativ cu cel al executării obligaţiei, întru cât Regulam entul nu prevede în acest sens decât locul executării obligaţiei, la sta­ bilirea com petenţei nu are relevanţă faptul câ actul ju rid ic a fost în ch e ia t în Rom ânia, ci exclusiv locul executării obligaţiei, şi anum e cel din Franţa. în aceste condiţii, urm are a adm iterii excepţiei procesuale invocate, cererea va fi respinsă ca nefiind de com petenţa ju risd icţiei rom âne. Dacă se solicită recunoaşterea într-un stat m em bru a unei hotărâri pronunţate într-un alt stat m em bru, va fi incident Regulam entul (CE) nr. 44/2001, iar nu dispoziţiile art. 1101 NCPC, astfel în cât la soluţionarea acestei cereri părţile nu vo r fi citate, potrivit Regulam entului, nici ch iar şi în ipoteza în care din hotărârea străină nu rezultă că pârâtul a r fi fost de acord cu adm iterea acţiunii, caz în care s-a r fi im pus citarea, în conform itate cu dreptul intern. în ceea ce priveşte R egulam entul (CE) n r 8 6 1 /2 0 0 7 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, edictat în scopul sim plificării şl acce­ lerării soluţionării litigiilor transfrontaliere privind astfel de cereri, m enţionăm faptul că acesta a constituit m odeiul d e inspiraţie a Titlului X al Cărţii a V l-a din noul Cod de pro­ cedură referitor la procedura cererilor cu valoare redusă. Pentru delim itarea dom eniilor de acţiune dintre procedura specială reglem entată de noul cod şi cea prevăzută d e Regulam ent în cadrul unui proces, se im pune determ ina­ rea existenţei sau inexistenţei caracterului transfrontalier al litigiului. în sensul art. 3 din Regulam ent, o cauză are caracter transfrontalier atunci când cel puţin una dintre părţi îşi are dom iciliul sau reşedinţa obişnuită într-un stat m em bru, altul decât cel în care se află instanţa judecătorească sesizată. M om entul care serveşte drept bază pentru stabilirea caracterului transfrontalier al unei cauze este conferit de data la care instanţa judecăto­ rească com petentă prim eşte form ularul de cerere. în cazul în care litigiul este derulat în Rom ânia şi prezintă caracter transfrontalier, instanţa sesizată va aplica prevederile Regulam entului, iar nu pe cele cuprinse în art. 1025-1032 N C P C ,în tre acestea existând unele diferenţe sem nificative (spre exem plu, Regulam entul este aplicabil în ipoteza în care valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 euro, în tim p ce noul Cod de procedură civilă prevede o lim ită valorică de 10.000 lei}. 4. Procedura h o tărârii p re lim in are111 4.1. S co p u l p ro ced u rii. Procedura hotărârii prelim inare este un m ecanism prin care, în cursul unui litigiu aflat pe rolul unui organ cu atribuţii ju risdicţio nale al unui stat m em ­ bru al Uniunii Europene, ca urm are a sesizării form ulate (la cererea părţilor sau din ofi­ ciu) de către organul jurisdicţional, Curtea pronunţă o hotărâre prelim inară sau o ordo­ nanţă m otivată, obligatorie pentru organul jurisdicţional de trim itere, prin care dezleagă o problem ă de interpretare a drep tu lu i U niunii sau d e validitate a a ctelo r adoptate de instituţiile U niunii, dezlegare necesară organului jurisdicţional pentru soluţionarea liti­ g iu l u i 1. 1,1 Pentru d e zvo ltă ri, a se ved ea LM . La rio n , C o n sid e ra ţie n s ort th e p o ssib illtv o r th e o b lig a tio n o f the naţional co u rts t o a sk th e C o u rt o f Ju stice o f th e Eu ro p e a n U n io n fo r a p relim in ary ru lin g, a rtico l pub licat în lucrarea C K S - C E R D O C T e -B o o k 2 0 1 1 , Ed. Pre U n iv e rs ita ra . B u cu reşti, 2 0 1 1 , p. 5 3 8 -5 5 2 , p re cu m ş i T h e o b je ct o f the p re lim in a r^ q uestion, a rtico l p u b lica t în lu cra re a C K S - C E R D O C T e -B o o k 2 0 1 2 , Ed . P ro lln iv e rsita ria , Bucureşti, 2 0 1 2 . p. 1 07 7-1 08 3. 1,18. A n d re$a n -G rig o riu t Pro ced u ra h otărârilo r p re lim in are , Ed . H a m a n g iu , Bucureşti, 2 01 0, p. 35.

18

D fU A N A fK IS A THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T

it u il p r e l im in a r

. Do

m e n iu l

oe

reg lem en tare

51

p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

în treb ările pot fl adresate Curţii d o a r p e p a rcu rsu l desfăşură rii p ro ced u rii ju d icia re, iar nu după soluţionarea definitivă a litigiului printr-o hotărâre judecătorească. Răspunzând întreb ărilo r prelim inare, Curteo nu $oluţionea2â litigiul, ci d o a r decide asupra interpretării unei chestiuni d e drept al Uniunii Europene, a cărei lăm urire este esenţială pentru dezlegarea cauzei. După ce Curtea form ulează un răspuns, hotărâ­ rea este trim isă instanţei naţionale, care va ţine seam a de interpretarea instanţei d e la lu xe m b o u rg pentru a pronunţa o soluţie111. 4.2. C om petenţa f l ro lu l C u rţii de Ju stiţie a U n iu n ii E u ro p en e. O b ie ctu l trim ite rii p re lim in a re . Potrivit art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (fostul art. 234 TCE), „Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este com petentă s i se pronunţe, cu titlu prelim inar, cu privire la: a) interpretarea trotatelor, b) validitatea ş i interpretarea actelo r adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii. în cazul în care o asem enea chestiu ne se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat m em bru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o d ecizie în această pri­ vinţă îi este necesară pentru a da o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune. în cazul în care o asem enea chestiune se invocă în tr-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale a le cărei decizii nu su n t supuse vreun ei câi de a ta c în d rep tu l intern, respectiva instanţă este obligata să sesizeze Curtea". Interpretarea tratate fo rin d u d e atât interpretarea tratatelor constitutive, cât şi a celor de m odificare sa u de com pletare a acestora, precum şi a tratelor de aderare a le statelor m em bre. De asem enea, având aceeaşi forţă ju rid ică precum tratatele, po t form a obiect al interpretării C urţii şi p roto co alele ş i declaraţiile anexate tratatelor, precum Carta drep­ tu rilo r fu n d a m e n ta le a U niunii Europene. Este d e m enţionat faptul ca în privinţa tratate lo r nu se poate pune în discuţie problem a validităţii, întrucât, odată ratificate, acestea exprim ă voinţa statelor părţi şi num ai statele pot, prin acordul lor, să aducă m odificări sau com pletări conţinutului aces­ tora. D e altfel, din cuprinsul art. 267 TFU E rezultă că num ai în privinţa actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii Europene, Curtea a r putea statua cu privire la validitatea lor, această posibilitate nefiind prevăzută şi pentru tratate. Prin acte adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii Europene sunt avute în vedere atât actele având ca ra cte r obligatoriu, precum regulam entele, directivele, deciziile, câ t ş i cele care n u au fo rţă ju rid ic ă obligatorie, precum recom andă­ rile, dacă utilizarea acestora este necesară pentru a interpreta dreptul naţional adoptat în scopul im plem entării dreptului Uniunii Europene121. Curtea nu se poate pronunţa asupra contrari etăţii unei norm e interne în raport cu o norm ă a Uniunii Europene, însă poate pune la dispoziţia instanţelor naţionale toate elem entele necesare pentru ca acestea să poată aprecia asupra existenţei sau nu a unei contrarietăţi151.

111M . H o rsp o o L M. H um ph reys, 5. H o rris, R. M a lco lm , European U n io n la w , F o u rth Edition, O xford U niversity Press, 2 0 0 6 , p. 104. m fdem, p. 110 . H otărârea C .J.C .E. din 12 d e c e m b rie 1 9 9 0 , SA R P P , 241/89.

Ob

u a

Na

r c is a

Th

co h a m

/ M

a r iu s e f t im ie

19

A rt. 4

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E « E G lE M E N T A f t E $1 P R I N C I P H I E F U N D A M E N T A L E

în cadrul procedurii hotărârii prelim inare, instanţa de la Luxem bourg va interpreta dreptul Uniunii Europene, însă nu va sfătui instanţa naţională cu privire la aplicarea aces­ tuia, nici nu va dispune ca instanţa naţională s i declare dreptul intern ca fiind invalid111. Astfel, rolul Curţii este acela de a oferi o interpretare a dreptului Uniunii sau de a se pronunţa cu privire la validitatea acestuia, iar n u de a aplica a cest drept la situ a ţia de fa p t care fa c e o biectul a cţiu n ii principa le, sarcină ce revine exclusiv instanţei naţionale. Curtea nu este com petentă s i se pronunţe cu privire la problem ele de fapt ivite în cadrul acţiunii principale şi nici să soluţioneze divergenţele de opinii în interpretarea sau aplica­ rea norm elor de drept naţional. Curtea statuează asupra interpretării sau validităţii dreptului U niunii, încercând să ofere un răspuns util pentru soluţionarea litigiului, în s i instanţa de trim itere este cea căreia îi incum bă obligaţia de a trage concluziile adecvate din răspunsul Curţii, înlătu­ rând, dacă este cazul, aplicarea norm ei naţionale în discuţie. 4.3. C a ra cteru l fa c u lta tiv sa u o b lig a to riu a l sesiză rii, Ca regulă, sesizarea Curţii de Ju stiţie a Uniunii Europene cu o întrebare prelim inară are ca ra cte r fa cu lta tiv, fiind lăsată la libera apreciere a instanţei naţionale. Prin excepţie, atunci când hotărârea care urm ează a fi pronunţată de instanţa naţio­ nală, independent d a c i este sau nu instanţă suprem ă, n u este susceptibilă de exerciţiul vreunei căi de o tac în d rep tu l intern, respectiva instanţă este obligată să sesizeze Curtea, d a c i o chestiune ce poate face obiectul procedurii prelim inare este invocată în faţa sa. Paragraful 3 al art. 267 TFU E nu poate fi însă interpretat în sensul că de fiecare dată când se naşte o întrebare prelim inară, instanţa care judecă în u ltim i Instanţă trebuie să ceară Curţii să se pronunţe, ci sesizarea are caracter obligatoriu num ai doco răspunsul este n e ce sa r p en tru soluţio nare cauzei. Totodată, de regulă, trim iterea întrebării se poate dovedi lipsită de interes in situ a ­ ţia în care Curtea şi-a exprim at deja p u n ctu l de vedere asupra interpretării sau validităţii aceluiaşi text, într-o hotărâre anterioară. Curtea a tran şat această chestiune în cauza D a Costa, în care întreb ările instanţei naţionale erau identice cu cele ia care Curtea form ulase un răspuns într-o cauză ante­ rioara (cauza 26/62 Van G en d en io o s), ocazie cu care s-a arătat ca instanţa naţională este îndreptăţită în continuare, în m od oficial, s i trim iti întrebarea la Curte, ch iar şi atunci când Curtea s-a pronunţat deja cu privire la problem a respectivă, însă în astfel de situaţii Curtea va fi puternic înclinată să reitereze considerentele pe fond din speţa ante­ rioară. Existenţa unei hotărâri anterioare poate priva obligaţia instanţei naţionale de a trim ite o cerere de „scopul său. go lin d -o astfel de conţinut". După cum s-a arătat în doc­ trină, hotărârea din cauza Da Costa a iniţiat ceea ce constituie în fa p t un sistem al prece­ dentului, dezvoltat în cauze ulterioare12'. în practica instanţei d e la Luxem bourg s-a statuat însă că, dacă actul ar fi putut fi atacat de persoana care a form ulat cererea de trim itere a întrebării printr-o acţiune directă în anulare, prevăzută de art. 263 TFU E, dar nu a fost atacat sau acţiunea a fost respinsă ca tardiv form ulată şi a expirat term enul d e 2 luni, instanţa naţională va res­

111M . H o n p o o i, M. H u m p h reys, S. Hanis. 1,1 P Cro ig , S . d e B u rca , op, c i t , D 587.

20

K. M a lco im , o p . c i t f p.

111.

D fU A N A fK IS A TM O H A R t / M A R tV S SFT IM ie

T

it u il p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e

51

p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

pinge solicitarea de a se trim ite întrebarea prelim inarii, fără a m ai fi necesar să exam i­ neze tem einicia m otivelor invocate d e părţi în susţinerea lipsei de validitate a actului131. O norm ă a dreptului intern prin care instanţa inferioară este legată de soluţia datâ pro b lem elo r d e d rep t de către Instanţa superioară n u p o a te p riva instanţa inferioara de posibilitatea de a adresa Curţii întrebări privind aceste hotărâri. Curtea a su blin iat că situaţia ar fi alta dacă întrebările form ulate de către instanţa inferioară ar fi Tn m are m ăsură aceleaşi cu cele adresate, deja, de către instanţa supe­ rioară. Pe de altă parte, instanţa inferioară trebuie să fie liberă a se adresa Curţii cu o întrebare prelim inară referitoare la aceste aspect, dacă apreciază că dezlegarea dată problem elor d e drept d e către instanţa superioară ar putea conduce la pronunţarea unei soluţii contrare dreptului Uniunii Europene. 4.4. Instanţa d e trim itere. C o n d iţiile sesiză rii Curţii. în cadrul Recom andărilor în aten­ ţia instanţelor naţionale, referitoare la efectuarea trim iterilor prelim inare121, se m enţionează că sistem ul trim iterilor prelim inare reprezintă un m ecanism fundam ental a( drep­ tului Uniunii Europene, m ecanism m enit să confere instanţelor naţionale m ijloacele de a asigura o interpretare şi o aplicare uniform e a acestui drept în toate statele m em bre. Instanţa naţională poate trim ite o întrebare prelim inară la cererea p ă rţilo r sau din oficiu. Calitatea de instanţă este interpretată de Curte ca o noţiune autonom ă a dreptu­ lui Uniunii Europene, ţinând u-se seam a, în această privinţă, de un ansam blu de factori, precum originea legală a organului care a sesizat-o, caracterul său perm anent, caracte­ rul obligatoriu al com petenţei sale, caracterul contradictoriu al procedurii, aplicarea de către acel organ a norm elor de drept, precum şi independenţa sa. In contextul art. 267 TFU E, o rice instanţă a unul stat m em bru, în m ăsura în care tre­ buie să se pronunţe în cadrul unei proceduri m enite să conducă la o hotărâre cu cora cter ju risd icţio n a l, poate, în principiu, să adreseze Curţii o întrebare prelim inară. în Recom andări se m enţionează că o rice instanţă poate să adreseze Curţii o întrebare referitoare la interpretarea unei norm e a dreptului Uniunii în cazul în care apreciază că este necesar pentru soluţionarea unei acţiuni cu care a fo st sesizată. Cu toate acestea, o instanţă ale cărei hotărâri nu pot face obiectul unei căi d e atac interne este obligată, în principiu, să sesizeze Curtea cu o astfel de întrebare, cu excepţia cazului în care există deja o jurisprudenţă în m ateria respectivă (iar în contextul even­ tu al nou nu exista nicio îndoială reală cu privire la posibilitatea de a aplica această ju ris­ prudenţă) sau a cazului în care interpretarea corecta ce trebuie dată norm ei d e drept în cauză este evidentă. Raţiunea im punerii unei obligaţii d e trim itere în paragraful 3 al art. 267 TFU E este aceea d e a preveni elaborarea unei jurisprudenţe naţionale neconform e cu dreptul Uniu­ nii în statele m em bre (Cauza C-393/98 M inisterio Pubiico ş i G om es Valenţe c. Fazenda Publica). Il! C a u ze le C -188 /9 2 T W D 91 C -1 1 9 / 0 5 L u c c h in i 1,1 A c t disponibil pe site -u l e u r-le x.e u ro p a .eu . în u rm a a d o p tă rii, la 25 se p te m b rie 2 01 2, la Lu xe m b u rg , a noului R e gu la m e n t d e pro cedură al C u rţii d e Ju stiţie , R e co m a n d ările în lo cu ie sc N o ta d e in fo rm a re c u p rivire la e fe c­ tu a re a trim ite rilo r p re lim in a re d e că tre instanţele n a ţion ale, in fo rm a ţiile din R eco m an d ări au ca racte r practic, fiin d lipsite d e o rice fo rţă o b ligato rie , scop ul acestora fiind d e a o rien ta In stanţele n aţio n a le cu privire fa o p o rtu n itatea e fe c t u l ri i u ne i Curţii.

C ri

m îteri prel i mi n a re $ 1, d a că e ste ca zu l,

O b u a N a r c i s a T h c o h a m / M a r i u s e f t im ie

le a ju te să fo rm u le ze ş i să p rezin te în tre b a r i

21

A rt. 4

Î I T I U I P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E « E G lE M E N T A f t E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

Astfel, o instanţă ale cărei hotărâri sunt susceptibile să fâcă obiectul unei căi de atac poate, în special în situaţia în care se consideră suficient de lăm urită de jurisprudenţa C urţii, să decidă ea în săşi cu privire la interpretarea corectă a dreptului Uniunii Europene şi cu privire la aplicarea acestuia situaţiei de fapt deduse judecăţii. Cu toate acestea, o întrebare prelim inară se poate dovedi deo seb it de utilă, într-un stadiu corespunzător al procedurii, atunci când se ridică o nouă problem ă de interpretare ce prezintă un interes general pentru aplicarea uniform ă a dreptului Uniunii în toate statele m em bre sau atunci când jurisprudenţa existentă nu pare a fi aplicabilă unei noi situaţii de fapt. Potrivit Recom andărilor, deşi instanţele naţionale au posibilitatea d e a respinge m oti­ vele de invaliditate invocate în faţa lor, doar Curtea este com petentă să declare invalid un act al unei instituţii, al unui organ, al unui oficiu sau al unei agenţii a U niunii. O rice instanţă naţională trebuie, aşadar, să adreseze o întrebare Curţii în situaţia tn care are în d o ieli cu privire la validitatea unui asem enea act, indicând m otivele pentru care apre­ ciază că actul m enţionat ar putea fi lovit de invaliditate. 4.5. M o m e n tu l p ro ce su a l a l e fe ctu ă rii trim ite rii p re lim in a re . în ceea ce priveşte m om entul în care poate fi a d re sa t! o întrebare prelim inară, instanţa naţională poate adresa Curţii o întrebare prelim inară d e îndată ce co n stat! că, pentru a soluţiona cauza cu care a fo st învestită, este n e ce sa ri o deci 2ie asupra aspectului sau a aspectelor privind interpretarea sau validitatea. Cu toate acestea, este indicat ca deci 2ia de a adresa o întrebare prelim inară să in te rv in i într-o etapă a procedurii în care instanţa de trim itere este în m ă su ri a defini cadrul factual şi ju rid ic al problem ei, astfel în cât Curtea să dispună de toate elem entele necesare pentru a verifica, dacă este cazul, aplicabilitatea dreptului Uniunii Europene în litigiul principal. 4.6. Fo rm a ş i co n ţin u tu l ce re rii de p ro n u n ţa re a u n e i h o tă râ ri p relim in a re, în pri­ vinţa form ei trim iterii prelim inare, în Recom andări se arată că hotărârea prin care instanţa naţională adresează Curţii o întrebare prelim inară poate să îm b race o rice form ă adm isă de dreptul intern în m ateria incidentelor procedurale (instanţele rom âne vor adresa întrebări prelim inare Curţii printr-o încheiere). Trebuie însă avut în vedere că acesta este docum entul care stă la baza procedurii derulate în faţa Curţii şi că aceasta din urmă trebuie să aibă la dispoziţie elem entele care să îi perm ită form ularea unui răspuns util pentru instanţa naţională. Mai m ult, cererea de pronunţare a unei decizii prelim inare este singurul act care se com unică persoanelor îndreptăţite să depună observaţii în faţa Curţii (în special statele m em bre şi instituţiile), aceasta fiind, de asem enea, singurul act care face obiectul unei traduceri. Ţinând seam a de necesitatea traducerii cererii, se im pune ca aceasta să fie redactată în tr-o m anieră sim plă, clară şi precisă, evitând detaliile inutile. P istrâ n d u -şi caracterul succint, hotărârea de trim itere trebuie totuşi să fie suficient de com pletă şi să conţină toate inform aţiile pertinente pentru a perm ite Curţii, precum şi su b iectelo rîn d rep tăţite să form u leze observaţii să îşi facă o idee clară cu privire la cadrul factual şi ju rid ic al acţi­ unii principale. Potrivit Recom andărilor, decizia d e trim itere trebuie să respecte, în special, urm ă­ toarele cerinţe: a) so cuprindă o expunere succinta o o biectulu i litigiului, precum şi a fa p te lo r p erti­ nente, astfel cum au fo st constatate, sau, cel puţin, să prezinte ipotezele de fapt pe care se întem eiază întrebarea p re lim in ări;

22

D fU A N A FK ISA THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T l T W L P R E L IM IN A R .

DOWtNIUl D €

R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 4

b) s<3 redea conţinutul dispoziţiilor de d rep t intern care a r putea f i aplicate ş i sâ iden­ tifice, daca este cazul, ju risp ru d en ţo naţionala pertinenta, indicând de fiecare data refe­ rinţele exacte (de exem plu, pagina unui jurnal oficial sau a unui anum it repertoriu de jurisprudenţă, eventual cu trim itere la site-uri internet); c) sâ identifice cu suficientă p recizie dispoziţiile drep tu lu i U niunii relevante în speţă; d) so explice m otivele care au determ inat instanţa de trim itere sâ fo rm u leze în treb ă ­ rile privind interpretarea sau validitatea anum itor dispoziţii ale dreptului U niunii, pre­ cum şi legătura dintre aceste dispoziţii şi legislaţia naţională aplicabilă acţiunii principale; e) sâ cuprindă, d acă este cazul, un rezum at a l argum entelor esen ţia le ale p ă rţilo r din ocţiunea principala. Pentru a facilita lectura şi posibilitatea de a face referire decizia de trim itere, se recom andă ca diferitele puncte sau paragrafe ale acesteia să fie num e­ rotate. Instanţa de trim itere poate, dacă apreciază că este fn m ăsură să o facă, să îşi expună succint punctul de vedere cu privire la răspunsul care urm ează să fie dat la întrebările adresate cu titlu prelim inar. Este de m enţionat faptul că cererea d e sesizare a Curţii cu o întrebare prelim inară sau dem ersul din oficiu al instanţei naţionale în acest sens trebuie pus în discuţia con­ tradictorie a părţilor, întrebările putând fi reform ulate şi existând, totodată, posibilitatea adiţionării u n o rîn treb ări noi. în treb area sau întrebările prelim inare trebuie să figureze în tr-o parte distinctă şi în m od clar individualizată a deciziei de trim itere, de regulă la începutul sau la sfârşitul acesteia. Ele trebuie să fie inteligibile, fără a face referire la expunerea de m otive a cererii, care va o feri însă contextul necesar pentru o apreciere adecvată. în cadrul procedurii prelim inare, Curtea p re ia ,în principiu, datele conţinute în decizia de trim itere, inclusiv cele referitoare la num e şi cele cu caracter personal. Prin urm are, în cazul în care apreciază a fi necesar, instanţa de trim itere are sarcina de a proceda ea în săşi la anonim izarea, în cererea de pronunţare a unei decizii prelim inare, a uneia sau a m ai m ultor persoane vizate de litigiul principal. Decizia de trim itere şi docum entele relevante (în special, dacă este cazul, dosarul cauzei, eventual în copie) trebuie să fie expediate direct Curţii de către instanţa naţio­ nală, prin scrisoare recom andată1*1. Până la pronunţarea deciziei, grefa Curţii va păstra legătura cu instanţa naţională, căreia îi va com unica în copie actele de procedură. Curtea va com unica instanţei de trim itere hotărârea pronunţată. A r fi binevenit ca instanţa naţională să inform eze Curtea cu privire la m odul în care a utilizat această hotă­ râre în cadrul acţiunii principale şi să com unice, eventual, hotărârea finală d a tă în cauză. 4.7. Efectele trim ite rii p re lim in a re a su p ra p ro c e d u rii n a ţio n a le . în ceea ce priveşte efectele trim iterii prelim inare asupra procedurii naţionale, în Recom andări se m enţio­ nează că form ularea unei întrebări prelim inare determ ină suspen darea procedurii naţio­ nale până la m om entul la care Curtea se pronunţă. Cu toate acestea, instanţa naţională răm âne com petentă în ceea ce priveşte luarea de m ăsuri asigurătorii, m ai ales în cadrul trim iterii în vederea aprecierii validităţii. Potrivit art. 412 alin. (1) pct. 7 NCPC, judecarea cauzelor se suspen dă de d rep t în cazul în care instanţa form ulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri prelim inare 10 S criso a re a va fi exp ed iată la a d re sa „G re fa C u rţii d e Justftie, L-2 9 2 5 Lu x e m b o u rg '. O b u a N a r c i s a T h c o h a m / M a r i u s e f t im ie

23

A rt. 5

T rrw i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d c

«

e g ie m e n t a r e ş i p r in c ip h ie f u n d a m e n t a l e

adresate C urţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întem eiază U niunea Europeană. încheierea prin care instanţa naţională a respins cererea de sesi 2are a Curţii cu o în treb are prelim inară poate fi atacată odată cu hotărârea pronunţată asupra fondului cauzei, în m ăsura în care aceasta este susceptibilă d e exerciţiul vreu n ei căi d e atac111. De asem enea, ne respecta rea obligaţiei de trim itere de către instanţe poate avea drept consecinţă, în anum ite condiţii, angajarea răspunderii statului faţă d e persoanele prejudiciate din acest motiv, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de la Luxem b o u rgîn cauza C-224/01 KdbferW. 4.8. P ro ced u ra p re lim in a ră a ccelera tă ş i ce a de urgenţă. Este de m enţionat regle­ m entarea unei p ro ced u ri accelerate î n art. 23a din Protocolul nr. 3 privind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi în art. 105 şi art. 106 din Regulam entul de p ro c e d u ri al Curţii de Ju stiţie131. Posibilitatea d e a solicita aplicarea acestei proceduri se adaugă celei de a solicita apfîcarea p ro ced u rii de urgenţa, prevăzute d e a r t. 2 3 a d in Protocolul nr. 3 privind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi d e art. 107-114 din Regulam entul de procedură al Curţii de Justiţie. Aplicarea acestor proceduri este decisă de Curte. în principiu, o astfel de decizie este luata num ai la cererea m otivată a instanţei d e trim itere. în m od excepţional, Curtea poate totuşi decide din oficiu ca o trim itere prelim inară să fie ju d e c a t! potrivit procedu­ rii accelerate sau procedurii de urgenţă atunci când natura sau îm prejurări le specifice ale cauzei par să im pună această m ăsură.

Capitolul II. Principiile fundam entale ale procesului civil A rt. 5» în d atoriri p riv in d prim irea şi solu ţion area cererilor. (1) Judecătorii au îndatorirea să prim ească şi să soluţioneze orice cerere de com petenţa instan­ ţelor judecătoreşti, potrivit legii. (2) N iciun ju d ecător nu poate refuza să ju d ece p e m otiv că legea n u prevede, este neclară sau incom pletă. (3) în cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urm ă, nici în baza dispoziţiilor legale privi­ toare la situaţii asem ănătoare, ea v a trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circum stanţele acesteia şi ţinând seam a de cerinţele eehitătii. f t (4) Este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile p e care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii. 1,1 A m in tim , to todată, disp o ziţiile Legii n r, 3 40 /2 0 0 9 p riv in d fo rm u larea d e că tre R om ân ia a u n e i d eclaraţii în baza p re v e d e rilo r a r t 3 5 paragraful (2 ) d in Tratatul privind U n iu n e a European ă, c e instituie re gu li d e pro cedu ră In privinţa trim ite rilo r pre lim in are , c u m e n ţiu n e a că d o m e n iu l d e a p lica re al a ce ste i legi este lim itat m aterial si te m p o ra l la n o rm e le a d o p ta te p e fostul p ilo n III a l U E (p re cu m d e ciziile * ca d ru )în perioada 2 002*2009, până la m o d ifică rile a d u se T ra ta tu lu i p rivin d U n iu n ea Eu ro p e an a p rin Tratatul d e re fo rm ă , se m n a t la lis a b o n a la data d e 13 d e ce m b rie 2 0 0 7 $i in tra t în v igo are la data d e 1 d e c e m b rie 2009. ul H otărârea C J . C E . d in 3 0 se p te m b rie 2 00 3, KoW er. C -2 24/01. 1(1 D isponibil p e site -u l cu ria.eu ro p a.eu .

24

D eU A N A FK ISA TneOHAftl / M A R tV S SFT IM ie

T l T W L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 5

C O M E N T A R IU 1. O b lig a ţia ju d e căto ru lu i d e a p rim i şi so lu ţio n a ce re rile d e com petenţa instanţelor ju d e căto re şti. Cu titlu de noutate legislativă, nou! Cod d e procedură civilă a reglem entat în m o d expres principiile fu n d am entale ale p rocesu lu i civil, consacrate până în prezent num ai în literatura d e specialitate juridică şi în practica instanţelor judecătoreşti, re u n in d u -le în Capitolul al ll-lea din Titlul prelim inar al codului. O bligaţia judecătorului de a prim i şi soluţiona cererile form ulate în cadrul procesului civil este ridicată d e noul cod ta rang d e principiu fundam ental, atribuindu-i, în conse­ cinţă, o Im portanţă deosebită, a cărei justificare decurge din aspectul că acestei obligaţii îi este corelativ însuşi dreptul persoanei de a se adresa unui tribunal şi, subsecvent aces­ tuia, dreptul persoanei la un tribunal. Prim ul alineat al articolului analizat vizează obligaţia ju d e că to ru lu i de a p rim i cererile adresate instanţei judecătoreşti, precum şi pe aceea ca, după prim irea cererii, să le solu­ ţioneze, în m ăsura în care su n t de com petenţa sa, încălcarea ultim ei obligaţii fiind cunos­ cută sub denum irea d e denegare de dreptate. Dispoziţiile art. S alin. (2) N CPC se regăsesc şi în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul ju d ecăto rilo r şi procurorilor, republicată, sub aceeaşi form ă. 1.1. O b lig a ţia de p rim ire a cererilor. Judecătorul are obligaţia de prim i cererile form u­ late, independent de m odalitatea în care acestea au fo st trim ise instanţei judecătoreşti, inclusiv în situaţia în care cererea este depusă la d o s a rîn cursul şedinţei de judecată. De altfel, art. 104 alin. (14) şi (15) din Regulam entul de ordine interioară al instan­ ţe lo r judecătoreşti dispune că atât cererile, cât şi actele depuse în tim pul şedinţei de judecată vo r fi datate, vizate şi sem nate de preşedintele com pletului de ju d ecată, faptul depunerii acestora la dosar fiind consem nat de g re fie rîn caietul de note. în conform itate cu art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 constituie abatere disciplinară a m agistratului refuzul nejustificat al acestuia d e a prim i la dosar cererile, concluziile, m em oriile sau actele depuse de părţile din proces. 1.2. O b lig a ţia de so lu ţio n a re o cererii. Odată prim ită şi înregistrată cererea pe rolul instanţei judecătoreşti, judecătorul are obligaţia d e a o soluţiona, în conform itate cu dis­ poziţiile legale aplicabile. C h iar şi în ipoteza în care legea n u p revede dispoziţii exprese pentru rezolvarea cererii respective sau este incom pletă, judecătorul va trebui să recurgă la alte norm e ju rid ice sau principii de drept incidente, pronunţând o soluţie. Dacă legea este neclară, judecătorul are obligaţia de a o interpreta în conform itate cu principiile de drept pentru a o putea aplica în cazul dedus judecăţii. Dezînvestirea instanţei judecătoreşti d e soluţionarea cererii prin pronunţarea unei soluţii de declinare a com petenţei sau a uneia d e trim itere a dosarului unei alte instan­ ţei sau unui alt com plet ca efect al adm iterii excepţiei de conexitate sau de litispendenţă nu are sem nificaţia denegării de dreptate, din m om ent ce această instanţă a pronunţat o soluţie în cauză, iar drepturile deduse ju decăţii vo r fi tranşate de către o altă instanţă, n e ră m â n in d prin urm are nesoluţionate. 2. So lu ţio n area cererii în lipsa u n o r norm e legale ap licab ile. în ipoteza în care legea nu instituie norm e aplicabile unui caz concret dedus judecăţii, instanţa judecătorească este obligată să apeleze la uzanţe, ca practici statornicite în tim p pentru soluţionarea chestiunii respective sau, în lipsa acestora, la dispoziţii legale p rivitoare la situ a ţii asemo* nâtoare, pe care le va aplica printr-o interpretare extensivă. O eu A Na r c is a t h s o h a m / M a m u s e f t im is

25

A rt. 6

T n iu i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

în situaţia în care norm ele legale nu pot fi astfel aplicate, instanţa judecătorească nu va lăsa ne soluţionată pretenţia dedusă judecăţii, ci va recurge la princip iile generale ale dreptului, ţinând, totodată, seam a de criteriul echităţii. Referirea la echitate apare şi în cadrul art. 22 alin. (7) NCPC, potrivit căruia ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea d e apreciere sau îi cere să ţină seam a de toate circum stanţele cauzei, acesta va avea în vedere, printre altele, principiile generale ale dreptului, cerinţele echităţii şi buna-credînţă. Potrivit art. 1 alin. (2) NCC, în cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asem ănătoare, iar când nu există asem e­ nea dispoziţii, principiile generale ale dreptului. Existenţa unui text legal asem ănător în noul Cod civil este d e natură să sublinieze aspectul că art. 5 NCPC vizează lipsa, neclarita­ tea sau caracterul incom plet al legii procesuale, iar nu pe cel al legii m ateriale. 3. Interdicţia d e a se sta b ili d isp o ziţii general o b ligato rii prin hotărârea ju d e că to ­ rească. Alineatul (4) al art. 3 N CPC interzice judecătorului să stabilească dispoziţii gene­ ral obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii. Instituirea unei atare obligaţii în sarcina judecătorului are la bază urm ătoarele con­ siderent e: în sistem ul de drept rom ân hotărârile jud ecăto reşti n u su n t recunoscute ca izvo r de drept, astfel încât cele statuate în cuprinsul lor nu se im pun cu forţă obligato­ rie într-un litigiu u lte rio rîn care ar fi în discuţie o chestiune de drept procesual sim ilară; hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte num ai între părţi şi succeso­ rii acestora, potrivit art. 435 alin. (1) NCPC, având ca atare efect relativ-, p rin cip iu l sep a ­ ra ţiei p u terilo r în stat determ ină judecătorul sa nu se substituie organului executiv, legi­ ferând în fapt dispoziţii general obligatorii. Această obligaţie im pusă în sarcina judecătorului nu vine însă în contradicţie cu dezideratul asigurării unei practici ju d icia re unitare, pentru care în su şi codul a instituit recursul în interesul legii şi procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prin derogare, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, hotărârile ju d ecă to re şti defi­ nitive p rin care s-a a n u la t în tot sau în p o rte un a ct adm inistrativ cu ca ra cte r norm ativ su n t g eneral obligo to rii şi au putere num ai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după m otivare, la solicitarea instanţelor, în M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I, sau, după caz, în m onitoarele oficiale ale ju d eţelo r ori al m unicipiului Bucureşti, fiind scutite d e plata taxelor de publicare.

A r t , 6 . D reptul la u n proces ech itab il, în term en optim şi p rev izib il. (1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, im parţială şi stabilită de lege. m acest scop, instanţa este datoare să dispună toate m ăsurile perm ise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. (2) D ispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în faza executării silite. C O M E N T A R IU 1. R aţiu n ea in stitu irii p rin cip iu lu i. Instituirea acestui principiu al procesului civil are la bază dispoziţii constituţionale, precum şi prevederi existente în Declaraţia Universală a D repturilor O m ului, în tratate şi în alte reglem entări internaţionale. 26

D eiiA n a r c is a t h s o h a r i / m a r i v s S F r m e

T l T W L P R E L IM IN A R .

DOWtNIUl D £

R E G L E M E N T A R E $1 PRINCIPIILE F U N D A M E N T A L E

A rt. 6

Astfel, în art. 10 din Declaraţia U niversală a D repturilor O m ului este instituit dreptul la un proces echitabil, potrivit căruia orice persoană are dreptul tn deplină egalitate de a fi au d ia t! în m od echitabil şi public de c it r e un tribunal independent şi im parţial care va hotărî asupra drepturilor şi obligaţiilor sale. în art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, se m enţio­ nează că orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie exam inat în m od echi­ tabil şi public de c it r e un tribunal com petent, independent şi im parţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra tem einiciei oricărei învinuiri penale îndreptate îm potriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. De asem enea, art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea dreptu rilor om ului şi a libertăţilor fundam entale instituie dreptul oricărei persoane ia judecarea cauzei sale în m od echitabil, în mod public şi în term en rezonabil, de către o instanţă independentă şi im parţială, Instituită de lege, care v s hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter c iv il în cadrul art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţia Rom âniei se prevede c i ju stiţia este unică, im parţială şi egală pentru to ţi, precum şi că judecătorii sunt independenţi şi se supun num ai legii. De asem enea, în art. 126 alin. (2) se arată că ju stiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Totodată, Constituţia prevede în cadrul art. 21 alin. (3) faptul că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un term en rezonabil. Dreptul 1a un proces echitabil constituie o com ponentă a principiului preem inenţei dreptului într-o societate dem ocratică, nefiind suficient ca legea să re cu n o a sci persoa­ nelor drepturi substanţiale în m ăsura în care acestea nu sunt înso ţite şi de garanţii fun­ dam entale de ordin procedural, de n a tu ri a le pune în valoare. 2. D o m en iu l d e ap licare. Dacă. în ceea ce priveşte prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţie, acestea vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil, noţiunea având un caracter autonom , art. 6 N C P C e ste aplicabil tu tu ro r proceselor în m aterie civilă, precum şi în alte m a t e r ii- în m ăsura în care legile care le reglem entează nu exclud de la aplicare noul Cod de procedură civilă - graţie aplicabilităţii generale a noului cod, statuată în art. 2 N CPC. Astfel, textul articolului în discuţie din noul Cod d e procedură civilă face referire la noţiunea de cauză, iar n u la ce a de contestaţie cu p rivire la d rep tu ri ş i obligaţii cu ca ra cte r civil, precum art. 6 parag. 1 din Convenţie. Exem plificând, contestaţia al cărui obiect îl constituie obligaţii patrim oniale din dom eniul dreptului fiscal nu in tri în noţiunea de contestaţie asupra unor drepturi şi obli­ gaţii cu caracter civil reţinută în jurisprudenţa Curţii Europene şi, ca atare, este exclusă din sfera de aplicare a art. 6 parag. 1 din Convenţie. în schim b, desfăşurarea unui atare litigiu în faţa instanţelor rom âne se va face cu respectarea art. 6 NCPC, în raport de cele m enţionate în precedent. De asem enea, art. 6 N CPC se im pune a fi respectat în am bele fa ze ale procesului civil, atât în faza judecăţii, cât şi în faza executării silite. Cu referire la dom eniul de a p lic a re a dreptului consfinţit în art. 6 NCPC, apreciem că orice persoană care este parte, independent de calitatea sa procesuală, într-un proces civil sau căreia i se aplică dispoziţiile noului Cod de procedură civilă are dreptul la o judecată desfăşurată în mod echitabil, în term en optim şi previzibil, de c it r e o instanţă inde­ pendentă, im parţială şi stabilită de lege.

O eu A Na r c is a t h s o h a m / M a m u s e f t im is

27

A rt. 6

Î I T I U I P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C « E G lE M E N T A f t E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

3. D reptu l la o Instanţă. Prim a garanţie co n fe rit! oricărui justiţiabil pentru existenţa unui proces echitabil decurge din în su şi textul art. 6 NCPC, ce prevede „dreptul (persoa­ nei) la judecarea cau 2ei sale (...) de către o instanţă", fiind ca atare reprezentată de drep­ tul său la o instanţă. Această autoritate judecătorească trebuie să îndeplinească condiţii d e independenţă şî im parţialitate şi să fie stabilită de lege. 3.1. D rep tu l de a sesiza instanţa. Garanţie a unui proces echitabil, dreptul la o instanţă nu poate fi conceput în absenţa dreptului iniţial al persoanei de a sesiza instanţa respec­ tivă. Este de m enţionat faptul că, spre deosebire de art. 6 parag. 1 din Convenţia Euro­ peană, noul Cod de procedură civilă prevede în m od expres, în cuprinsul art. 5 alin. (1), îndato rirea judecătorului de a prim i o cerere adresată instanţei judecătoreşti, obligaţie corelativă dreptului persoanelor de a sesiza instanţa. Dreptul de a sesiza instanţa este stipulat în cadrul art. 8 din Declaraţia Universală a D repturilor O m ului, potrivit căruia orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare com petente îm potriva actelor care violează drepturile fu n ­ dam entale c e ti sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege. De asem enea, acesta se regăseşte şi în dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţia Rom âniei, conform cărora orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a interese­ lor sale legitim e, nicio lege n e p u tln d îngrădi exercitarea acestui drept, potrivit alin. ( 2 ) al aceluiaşi articol. Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea ju d ici­ ara, republicată, accesul la ju stiţie nu poate fi îngrădit. în ce priveşte m ijlocele m oderne d e com unicare privind sesizarea instanţei, se im pune m enţionarea hotărârii Curţii Europene, în care aceasta a decis că, în m ăsura în care legislaţia naţională perm itea încă din anul 2002 sesizarea instanţei printr-o acţiu n e prezentată în form at electronic (DVD), refuzul unor ju risdicţii naţionale de prim ă instanţă de a prim i acţiuni astfel prezentate, cu m otivarea c i ele nu dispun d e m ijloacele tehnice pentru a fa ce u z de asem enea facilităţi din lipsă de echipam ent tehnic adecvat, situaţie oricum neim putabilă reclam anţilor, reprezintă o „lim itare disproporţionată" a dreptului la un tribunal, aceasta cu atât mai m ult cu cât reclam anta era o com panie privata ce reclam a încasarea unor creanţe d e la peste 700.000 de particulari, iar dosarele introductive de instanţă conţineau peste 43.800.000 de pagini111. 3.2. D re p tu l d e o o b ţin e p ro n u n ţa re a u n e i so lu ţii, în u rm a e xa m in ă rii cauzei, de că tre instanţă. Cea de-a doua com ponentă a dreptului la o instanţă este dreptul justiţiabiiului de a obţine pronunţarea unei soluţii, în urma exam inării cauzei sale, de către instanţa pe care a sesizat-o. Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, o rice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitim e în exercitarea dreptului său la un proces echitabil. A rticolul 6 N CPC trebuie interpretat în consonanţă cu norm ele convenţionale, potri­ v it art. 3 alin. (1) NCPC, m otiv pentru care apreciem că dreptul la o instanţă n u are caracter absolut, fiind com patibil cu lim itări legale, însă num ai în m ăsura în care acestea nu ating dreptul în în săşi substanţa sa. Prin excepţie, o atare lim itare se conciliază cu dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Conven­ ţie dacă urm ăreşte un sco p legitim şi dacă există un ra p o rt rezo n a b il de proporţionalitate 1)1 C E . 0 .0 ., D e cizia din 16 iu n ie 2 00 9, w u za La w y e r P a rtn e rs c. Slo v a cie i, cita tă în C. S îrsa n , Co n ven ţia e u ro ­ p e an ă a d re p tu rilo r o m u lu i. C o m e n tariu p e articole, ed, a 2 -a , Ed, C .H . Beck, B u cu reşti, 2 01 0, p, 442.

28

D M A N A FK ISA THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T

it u il p r e l im in a r

,

d o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 6

între m ijloacele fo lo site ş i sco p u l u r m ă r i i . Ca atare, respingerea unei acţiuni ca inad­ m isibilă nu atrage, de p la n o şi în to ate cazurile, încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţie. Spre exem plu, în jurisprudenţa $a, Curtea a d e cis că lim itarea dreptului la o instanţă, cuprinsă în m arja de apreciere lăsată la dispoziţia statelor, include şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărâre în prim ă instanţă121. D e asem enea, în cadrul acestei lim itări pot fi adiţionate şi condiţiile m ai riguroase pentru adm isibilitatea unui recurs decât pentru cea a unui apel, dat fiind rolul acestei căi extraordinare de atac, de a fi exercitată esenţial m ente doar în cazuri excepţionale în care legalitatea a fo st nesocotită131. O bstacolele ce pot afecta substanţa dreptului la o instanţă sunt de d rep t sau de f o p t Astfel, instanţa europeană a reţinut, fără a se pronunţa asupra naturii ju rid ice a a cţiu ­ nii în revendicare în dreptul civil rom ân prin raportare la actele ce pot fi făcute num ai de către unul sau m ai m ulţi dintre coproprietari asupra aceluiaşi bun, că regula unani­ m ităţii care im punea acordul tu tu ro r coproprietari lor pentru intentarea unei asem enea acţiuni reprezenta o încălcare a dreptului la acces la un tribunal, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţie1*1. Un exem plu d e obstacol de fapt care afectează substanţa dreptului persoanei la o instanţă poate fi constituit de absenţa unei legislaţii care să p erm it! acordarea asistenţei judiciare. Ca exem plu de obstacol de fapt, m enţionăm ipoteza situării sediului instanţei într-un loc la care nu s*ar putea face legătura prin m ijloace d e transport. 3.3. D re p tu l d e a o b ţin e executa rea h o tă râ rii. C ea de-a treia com ponentă a d re p ­ tu lu i la o instanţă o reprezintă dreptul de a obţine executarea hotărârii pronunţate în cadrul procesului. Astfel, în jurisprudenţa Curţii Europene s-a statuat faptul că dreptul la un tribu nal ar fi iluzoriu dacă ordinea ju rid ic i internă a unui stat contractant ar perm ite ca o decizie judiciară definitiva şi obligatorie să răm ână inoperantă în privinţa uneia dintre părţile procesului, şi anum e a celei care a obţinut-o în favoarea $aJîl. Pornind d e la jurisprudenţa instanţei europene, noul cod a stabilit în m od expres acest principiu prin dispoziţiile art. 6 alin. (2), potrivit căruia prevederile alin. (1) al ace­ luiaşi articol se aplică în m od corespunzător şi în faza executării silite. 4. Instanţă in d ep en d en tă, im p arţială şi stab ilită d e lege. Pentru a constitui o garan ­ ţie a unui proces echitabil, instanţa care soluţionează cauza trebuie să îndeplinească exi­ genţe de independenţă şi im parţialitate şi sâ fie stabilită de lege. In ceea ce priveşte condiţia stabilirii instanţei prin lege, aceasta se re fe ri nu num ai la necesitatea reglem entării legislative a existenţei şi organizării instanţei, dar şi a com p u­ nerii şi constituirii sale. 10 C .E.D .O ., H otărârea din Î S feb ru arie 2 0 0 0 , ca u za G o rcia M a n ib o rd o e. Sp a n ie i; H otărârea din 2 8 o cto m b rie 1 9 3 S , ca u za O sm o n c. fteg o tu lu i U n it; H otărârea din 4 d e c e m b rie 1 9 9 5 , ca u za 8e lte t c. Fra n ţe i, în C. Bîrsan, op. c it., 2 0 1 0 , p. 431. m C.E.D .O ., D e cizia din 19 d e c e m b rie 1 9 9 4 , cau2a B ru a lla G d m e i d e Io Torre c. Sp o n ie i, tn C. B îrsa n , o p . cit., 2 0 1 0 , p. 4 3 1 . 1,5 C .E.D .O ., H otărârea d in 2 3 o cto m b rie 1 99 6, ca u za Le v a g e s Prestattons S e rv ice s c. Fra n ţei, w w w .h u d o c.e ch r. coe.int. 111 C .E.D .O ., H otărârea d in 14 d e ce m b rie 2 00 6, ca u za Lu p a s ş i otţii c. R o m â n ie i; D e cizia din 2 6 a u gu st 2006, ca u za D e rsco riu ş i o ltii c. R o m â n iei; D e cizia din 3 1 m a rtie 2 00 9, cau2a C o ste a $1 a lţii c. R o m â n ie i, cita te în C. Strso n , o p . c it., 2 0 1 0 , p. 457, l?! C.E.D .O ., H otărârea d in 17 iu n ie 2 0 0 3 , ca u za R u la n u c. R o m â n iei, w w w .scj.ro.

o bla

N a r c is a t h e o h a r i / M a r iu s e f t im ie

29

A rt. 6

T rrw i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l o e

«

e g ie m e n t a r e ş i p r in c ip h ie f u n d a m e n t a l e

Instan^d eu ro p ean ! a stabilit în jurisprudenţa sa că, pentru a determ ina d a c! o instanţă este independenta, trebuie luaţi în considerare urm ătorii factori: m odul de desem nare şi durata m andatului m em brilor care o com pun; existenţa unei protecţii adecvate îm potriva presiunilor exterioare; posibilitatea de a se verifica dacă instanţa prezintă sau nu aparenţa de independenţă în sensul de încredere pe care, într-o socie­ tate dem ocratică, instanţele trebuie să o inspire ju stiţiab iliio rm. în acest context, Curtea a reţinut, de p ild !, faptul că obligaţia judecătorilor d e a se conform a deciziilor pronunţate de instanţa suprem ă în recurs în interesul legii nu contravine caracterului independent al instanţelor, deciziile fiind unele de principiu în dom enii im portante ale activităţii ju d iciare în vederea uniform izării ju risp ru d en ţei121. Independenţa instanţei se apreciază nu num ai în raport cu părţile, cât şi faţS de cele­ lalte puteri statale - executiv şi legislativ. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, im parţialitatea constă în absenţa oricărei prejudecăţi sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluţia unui proces. Noţiunea d e im parţialitate se apreciază dintr-o dublă perspectivă: pe de-o parte, ea are în vedere un dem ers subiectiv, ce sem nifică încercarea de a determ ina convingerea p e rso n a li a unul ju d ecăto r într-o anum ită îm prejurare (im parţialitatea subiectiva), iar, pe de altă parte, ea cuprinde şi un dem ers obiectiv, ce urm ăreşte a se determ ina dacă judecătorul oferă toate garanţiile suficiente spre a exclude, în persoana sa, o rice bănuială legitim ă {im parţialitate o b iectivă )m. Im parţialitatea subiectivă se prezum ă până la proba contrară1*1. Cerinţa im parţialităţii obiective im pune judecătorului în privinţa căruia există o aparenţă de lipsă de obiectivi­ tate să se abţină de la soluţionarea cauzei respective, chiar şi în ipoteza în care judecăto­ rul, potrivit convingerii sale intim e, nu a r fi părtinitor. S. Term enul optim şi p re vizib il. Cea de-a doua garanţie pentru un proces echitabil vizează exigenţele im puse procedurii de judecată, fiind necesar ca aceasta să se desfă­ şoare în term en optim şt previzibil, potrivit art. 6 alin. (1) NCPC. 5.1. N o ţiu n e. Noul cod a preferat folosirea noţiunii de term en optim ş i previzibil în locul celei uzitate de Convenţie, şi anum e a celei de term en rezonabil, term inologia aleasă desem nând însă acelaşi principiu al celerităţii procedurilor judiciare, într-o m oda­ litate m ai explicită. Term enul optim d e soluţionare a unei cauze im plică durata care asi­ gură cea m ai bună eficienţă în realizarea justiţiei, iar previzibilitatea acestuia conferă părţilor posibilitatea de a estim a evoluţia etapelor procesuale în timp. Term enul în care justiţia este înfăptuită este esenţial pentru garantarea eficacităţii sale, încălcarea sa fiind d e natură să atragă răspunderea statului, însă num ai în cazul în târzierilo r im putabile autorităţilor judiciare. Curtea Europeană a adm is că supraîncărcarea tem porară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internaţională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu prom ptitudine m ăsurile de natură să rem edieze o asem enea situaţie, în care apare ca justificată chiar stabilirea unei anum ite ordini provizorii în soluţionarea cauzelor, în tem e­ 131C. E .D .O .f H o t l râ rea din 1 6 d e ce m brie 2 0 0 3 , ca uza C o o p e r c. M o rii Britanii, în C. B frson, o p . cit., 2 0 1 0 , p. 471. 1/1 C.E.O .O ., H otărârea din 16 iulie 2 0 0 2 , ca u za Ct'obonu c. Rom âniei', H otărârea din 22 o cto m b rie 2 0 0 2 , cauza C u ru ţiv c. R o m ân iei, d isp o n ib ile pe site -u f w w w .h u d o c.e ch r.co e .in t 1(1 C.E.D .O ., H otărârea din 2 6 o cto m b rie 1 92 4, ca u za P ie r s a c k c Belg iei; H otărârea din 2 4 m ai 1 93 9, ca u za Hauscb ild t c. D a n em a rcei, în C. B îrso n, op. cit., vo i. 1,2 0 0 5 , p . 494. C .E.D .O ., 2 3 d p rilie 1 98 7, ca u za Ettll ţ l a iţii c. A u strie i, în C. Btrson, o p . cit., vo i. 1,2 0 0 5 , p. 494.

30

D e ilA N A FK ISA THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T l T W L P R E L IM IN A R .

DOWtNIUl D £

R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 6

iate pe urgenţa şi im portanţa lor111. Faptul c i situaţiile d e aglom erare a rolului instanţe­ lor de judecată au devenit curente nu m ai poate justifica durata excesivă a procedurilor judiciare121. 5.2. C rite rii d e a p re cie re a ca ra cte ru lu i rezo nab il. Instanţa europeana a precizat că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebu ie să fie făcută în fiecare cauză în parte, în funcţie de circum stanţele sale, precum şi prin raportare la criteriile consacrate în m aterie de jurisprudenţa Curţii, şi anum e131: a) com plexitatea cauzei în fa p t ş i în drept; b) com portam entul p ă rţilo r în proces. Astfel, Curtea a decis că atunci când cauza depăşirii term enului rezonabil al so lu ţio n irii litigiului o constituie com portam entul recla­ m antului (din cadrul procedurii europene), indiferent de poziţia procesuală a acestuia în faţa ju risd icţiilo r naţionale, d e pârât sau d e reclam ant, acest com portam ent reprezintă un efem ent obiectiv ce nu poate fi im putat statului (pârât în cadrul procedurii de co n ­ tro l european) şi trebuie s i fie luat în considerare spre a se determ ina dacă e x iş ti sau nu depăşirea term enului rezonabil im pus de art. 6 parag. 1 din Convenţie. Totuşi, în acest context. Curtea a reţinut că nu se poate reproşa unui reclam ant fap­ tu l că în cadrul duratei unei proceduri judiciare contestate a pus în valoare toate căile de atac de care dispunea în dreptul intern1*3. în m ăsura în care una dintre părţi exercită însă în m od abu ziv m ecanism ele legale puse la îndem ân a sa, încălcarea unui term en rezona­ bil de soluţionare a cauzei nu este im p u ta b ili autorităţilor statale (spre exem plu, form u­ larea cu rea-credinţă a unor cereri de recuzare sau d e străm utare, m odificarea succesivă a cererii d e chem are în judecată, acceptată de către cealaltă parte şl peste term enul legal etc.)j c) com portam entul autorităţilor statale com petente, acest din urm ă criteriu putând să cuprindă, în anum ite situaţii, şi im portanţa litigiului pentru cei interesaţi (m iza liti­ g iu lu i151). Curtea Europeană a decis că nici activitatea unui expert nu poate constitui un m otiv justificat pentru prelungirea unei proceduri judiciare, deoarece acesta îşi desfă­ şoară activitatea sub controlul instanţei d e judecată, care trebuie să-l oblige să respecte term en ele pe care i le acordă pentru efectuarea lucrărilor tehnice necesare soluţionării unei pricini16'. Potrivit Instanţei europene171, în m aterie civilă, term enul rezonabil im pus de art. 6 parag. 1 din Convenţie are, de regulă, ca punct de plecare data ia care prim a instanţa a fo s t învestită cu soluţionarea litigiului şi acoperă ansam blul derulării procedurilor în

m C. B kso r), o p . c it., 2 0 1 0 , p . 522. 1,1 C.E.O .O ., H o tă râ re a din 7 iu lie 1 98 9, ca u za U n iâ n A lim e n ta ria S a n d e rs $A c Sp a n ie i, în C. B îrsa n , o p . cit., 2 0 1 0 , p. 522. C B in o n , o p . c it., 2 0 1 0 , p . S 2 Î .

141 C .E.D .O ., H o tă râ re a din 2 9 se p te m b rie 1 96 7, ca u za E rk n e r e t H o fa u e r c. A u strie i; H o tă râ re a din 2 3 aprilie 1 9 8 7 , cauză Le c h n e r e t H e ss c. A u striei, C. B îrsa n , o p . cit., 2 0 1 0 , p. 524, ls' Sp re e xe m p lu , în ipoteza in care un a n ga jat co n sid e ră că i s-a d e sfă cu t sau su sp e n d a t în m o d nelegal co n tra c­ tu l d e m u n că d e că tre angajator, a cesta a re u n im p o rta n t in te re s p e rso n a l să o b ţin ă rapid o d e c izie ju d icia ră cu privire la legalitatea m ă su rii ţin â n d u -se se a m a d e faptul c ă , u rm a re a u n e i co n ce d ie ri, a n gajatu l în ca u ză pierde p ractic m ijlo ace le sa le d e s u b z is t e n ţ ă - C E . D .O ., H otărârea din 2 7 feb ru arie 1 99 2, ca u za R u o to lo c . Italiei, www. hudec.echr.coe.irtt. IMC.E.D .O ., H otărârea d in 2 7 feb ru arie 1 99 2, ca u za R id ic . Itoliei, în C. B in a n . o p . c it., 2 0 1 0 , p . 527. 1,5 id e m , p. 524. Ob u a N a r c is a Th c o h a r i / M a r iu s e f t i u i i

31

A rt. 6

T n iu i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip h ie f u n d a m e n t a l e

c a u îă , inclusiv a căifor d e atac, p â n ă la m om entul la care o o p era t soluţionarea definitiv# a cauzei, cu două precizări: a) term enul include şi durata u n o r p ro ced u ri adm inistrative prelim inare, atunci când posibilitatea sesizării unei ju risdicţii este condiţionată prin norm ele de drept intern de parcurgerea, în m od obligatoriu, a unei asem enea proceduri, m om entul de în cepu t al term enului fiind data la care a fost sesizată autoritatea adm inistrativă com petentă. Spre exem plu, constituie o atare procedură cea reglem entată de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, cu m enţiunea că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în cadrul D eci­ ziei nr. XX/2007, pronunţate în recurs ?n Interesul legii, faptul că nefinalizarea procedurii adm inistrative nu constituie un im pedim ent pentru învestirea instanţei judecătoreşti cu o cerere privind judecarea pe fond a notificării, în ipoteza refuzului autorităţilor învestite d e o soluţiona în term enul legal111; b) term en ul se întinde şi asupra proced u rilo r de executare a h o tă râ rilo r judecătoreşti, m om entul de final al term enului fiind cel în care procedurile de executare a hotărârii au fost încheiate. De altfel, Curtea Europeană a decis că executarea hotărârii judecăto­ reşti trebuie să fie considerată parte integrantă din noţiunea de „proces" în sensul a r t 6 parag. 1 din Convenţie. Curtea Europeană a d e cisîn să că procedura de exam inare a unui recurs prejudicial de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu se include în durata term enului rezonabil, deoarece în acest caz s*ar aduce atingere sistem ului stabilit prin tratatele instituţionale a le Uniunii, spre deosebire de procedura derulată în faţa unei curţi constituţionale naţio­ nale, care este cuprinsă în durata term enului rezonabil, însă d o a r pentru ipoteza în care soluţia din contenciosul constituţional influenţează soluţia litigiului dezbătut de ju risd ic­ ţiile naţionale d e drept com un121. 5.3. M ijlo a ce le p ro ce su a le p e n tru a sig u ra rea c e le rită ţii p ro cesu lu i. Cerinţa soluţio­ nării cauzei într-un term en rezonabil im pune în sarcina judecătorului obligaţia de a d is­ pune toate m ăsurile perm ise de lege pentru a asigura desfăşurarea cu celeritate a pro­ cesului. Celeritatea trebuie să caracterizeze orice proced ură de soluţionare a u nei cauze, chiar şi a ce lo r pentru care legea nu prevede în m od expres o procedură urgentă, noţiunile de celeritate şi de urgenţă fiind distincte în term inologia ju r id ic i (celeritatea im pune ju d e ­ cătorului obligaţia de a evita ca procesul să treneze pe rolul instanţei, urm ărind respec­ tarea term enelor legale şi a celor judecătoreşti şi aplicând sancţiunile co resp u n zlto are în caz de nerespectare a acestora de către părţi, în tim p ce urgenţa obligă judecătorul

1.1 A stfel, Instanţa su p re m ă a re ţin u t c ă , în ca zu l în ca re unitatea d e ţin ă to a re sa u u n itatea în vestită cu so lu ţio ­ n a re a n otificării nu re sp e ctă o b ligaţia in stitu it! prin a rt. 25 şi art. 2 6 din Le ge a nr. 1 0 /2 0 0 1 d e a se pronunţa asu p ra ce re rii d e re stitu ire în natu ră o ri d e a acord a p e rso an ei în d re p tă ţite în co m p e n sa re a lte b u n u ri sau se rvicii o ri d e a p ro p u n e aco rd area d e d e sp ăg u b iri, în te rm e n d e €0 d e zile d e la în re gistra re a n otificării sau, d u p ă ca z. d e la data d e p u n e rii a cte lo r d o ve d ito are, se im p u n e ca instanţa în v e stită să e v o ce fo n d u l în condiţiile p re vă zu te In a rt. 2 9 7 alin, (1 ) C P C 1 8 6 5 si să co n sta te , p e baza m aterialu lu i p ro b ato r adm inistrat, d a că este sa u nu în te m e iată cererea d e re stitu ire în natură. în tr-u n astfel d e caz, lipsa ră sp u n su lu i unităţii deţinătoare, re sp e ctiv al entităţii învestite cu so lu ţio n a re a notificării, ech ivalează c u refuzul restituirii im obilu lu i, iar un a se ­ m e n e a re fu z nu p o a te ră m â n e necen zu rat, p e n tru că n ic io d isp o ziţie (egală nu lim itează d reptu l ce lu i ca re se co n sid e ră n e d re p tă ţit d e a se a d re sa in stan ţe i co m p e te n te , ci, d im p o trivă , în să şi Co n stitu ţia p re v e d e , la art. 21 alin. ( 2}, câ n icio le ge nu p o a te în grăd i e xe rcita re a drep tului o rică re i p e rso a n e d e a se a d re sa ju stiţie i pentru a p ărare a in te re se lo r sa le legitim e. 1.1 C. B îrsa n , o p . cit., 2 01 0, p. 525.

32

D eiiA n a r c is a t h s o h a r i / m a r i v s s f t i m i s

T l T W L P R E L IM IN A R .

DOWtNIUl D £

R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 6

să aplice norm ele derogatorii legale care reglem entează o atare procedură, legea în ş iş i apreciind că pricina respectivă im pune o celeritate sporită în soluţionare în raport de celelalte cauze). Cu titlu exem plificativ, cererile urm ătoare im plică o procedură urgentă d e soluţionare potrivit noului Cod de procedură civilă: contestaţia la executare (art. 716 alin. (3) NCPC], contestaţia în anulare [art. SOS alin. (1) N CPC], cererea de instituire a m ăsurilor asigu­ rătorii [art. 953 alin. (2), art. 970 alin. (1) şi art. 974 alin. (1) NCPC], cererea d e em itere a ordonanţei preşedinţiale (art. 998 alin. 1 NCPC], cererea de em itere a ordonanţei de plată (art. 1018 alin. (1) NCPC], cererea de evacuare din im obilele folosite sau ocupate fără drept (art. 1041 alin. (2) NCPC). Noul Cod de procedură civilă a introdus o serie de p reve d eri având ca scop respectareo întocm ai a d u ra tei optim e ş i previzib ile a unui proces civil. Astfel, potrivit art. 201 alin. (3), (4) şi (S) NCPC, prim ul term en de judecată va fi fixat de către judecător în cei m ult 60 de zile de la data rezoluţiei, un atare term en putând fi redus, în procesele urgente, în funcţie de circum stanţele cauzei. De asem enea, în conform itate cu art- 238 alin. (1) NCPC, la prim ul term en de ju d e ­ cată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estim a durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont d e îm prejurările cauzei, astfel în cât procesul să fie soluţionat într-un term en optim şi previzibil, durata astfel estim ată fiind consem nată în încheiere. Pentru cercetarea procesului, judecătorul are obligaţia de a fixa term ene scurte, chiar de la o zi ia alta, fiind incidenţă instituţia term enului în cunoştinţă (art. 241 alin. (1) NCPC]. Pentru asigurarea celerităţii procedurii judiciare, judecătorii v o r dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi com unicare dispuse pentru fiecare term en, iar, când este cazul, instanţa va ordona luarea m ăsurilor de refacere a acestor proceduri. De ase­ m enea, instanţa va putea dispune ca în cunoştinţa rea părţilor să se facă şi telefonic (cu obligaţia grefierului de a întocm i un referat în acest sens), telegrafic, prin fax, poştă elec­ tronică sau prin o rice alt m ijloc de com unicare care asigură, după caz, transm iterea tex­ tu lu i actului supus com unicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la term en, precum şi confirm area prim irii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţife au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop (art. 241 alin. (3) N CPC]. Totodată, judecătorul poate stabili pentru părţi, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul com unicat, asistarea şi concursul la efectuarea în term en a expertizelor, precum şi orice alte dem ersuri necesare soluţionării cauzei, toate aceste persoane putând fi încun o ştin ţateîn m odalităţile prezentate an terio r [art. 241 alin. (4) şi (5) NCPC]. în călcarea dreptului părţilor la soluţionarea procesului într-un term en optim şi previzibil poate fi invocată pe calea contestaţiei privind tergiversarea procesului, reglem entată de Titlul IV al Cărţii a ll-a a codului, aceasta vizând luarea unor măsuri legale pentru ca respectiva situaţie să fie înlăturată. 6. Ju d ecarea cauzei în m od ech itab il. A lte cerin ţe. M enţionăm faptul că art. 6 alin. (1) N CPC face referire, în privinţa dreptului la judecarea unei cauze în mod echitabil, doar la term enul optim şi previzibil d e desfăşurare a procesului şi la soluţionarea sa de către o instanţă independentă, im parţială şi stabilită d e lege, în condiţiile în care în exigenţele im puse procesului din perspectiva art. 6 parag. 1 din C o nven ţie sunt incluse,

O euA Na r c is a t h s o h a m / m a h w s S f r m e

33

A rt. 7

T n iu i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d c r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

în afara term enului rezonabil, şi publicitatea dezbaterilor, egalitatea arm elor, m otivarea h o tărâ rilor şi controdictorialitatea. Toate aceste cerinţe suplim entare îşi găsesc reglem entarea în nou! Cod de procedură civilă, făcând însă obiectul unor articole distincte [art. 17 - publicitatea; art. 8 - egalita­ tea; art. 425 alin. (1) lit. b) - m otivarea hotărârilor; art. 14 - contradictorialitatea), ce vo r fi analizate în com entariile aferente acestora.

A ri. 7 . Legalitatea. (1) Procesul civil se desfăşoară în conform itate cu dispo­ ziţiile legii. (2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii pri­ vind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces. C O M E N T A R IU Un alt principiu fundam ental al procesului civil îl constituie legalitatea, aceasta repre­ zentând o cerinţă obiectivă într-un sta t de d r e p tl] şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optim e a m ecanism ului de înfăp tuire a justiţiei. Legalitatea exclude arbitrariul şi lipsa de previzibilitate. O bligativitatea respectării legii decurge prim ordial din prevederi constituţionale. Ast­ fel, potrivit art. 1 alin. (5) din legea fundam entală, în Rom ânia, respectarea Constitu­ ţiei, a suprem aţiei sale şi a legilo r este obligatorie. Totodată, art. 124 alin. (1) şi (3) din Constituţie prevede că ju stiţia se înfăptuieşte în num ele legii, iar judecătorii se supun num ai legii. D e asem enea, potrivit art. 16 alin. (2) din Constituţie, nim eni nu este mai presus de lege. în acelaşi context, este de m enţionat şi art. 22 alin. (1) NCPC, potrivit căruia ju d e ­ cătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. Procesul trebuie să se desfăşoare potrivit norm elor legale care-l reglem entează, atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi su b aspectul com petenţei, com p u­ nerii şi constituirii instanţei. O rice m ăsură a judecătorului în cadrul procesului trebuie să fie în deplină consononţo cu legea şi sâ s e întem eieze p e aceasta, în caz contrar hotărârile sate fiind susceptibile de a fi desfiinţate în căile de atac. Codul reia acest principiu şi în privinţa ca ilo r de atac, accentuându-i consacrarea. Astfef, potrivit art. 457 alin. (1) NCPC, hotărârea judecătorească este supusă num ai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi term enele stabilite de aceasta, indiferent de m enţiunile din dispozitivul ei. Ca atare, dacă instanţa consem nează în mod greşit în dispozitivul hotărârii judecătoreşti o altă cale de atac decât cea legală (de pildă, recursul în locul apelului), partea are dreptul d e a form ula calea de atac prescrisă legal, iar, în căzui în care exercită calea d e atac evidenţiată eronat în hotărâre, instanţa de control ju d icia r o va respinge ca inadm isibilă, în condiţiile art. 457 alin. (3) NCPC, conferind însă părţilor posibilitatea de a declara o nouă cale d e atac, cea legală de data aceasta, după com unicarea hotărârii pronunţate de instanţa de control judiciar. De asem enea, principiul legalităţii este reluat şi în cadrul reglem entării procedurii executării silite, fiind în scris în art. 625 NCPC. Astfel, executarea silită se face cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate, fiind 1,1 /. Le ş, Noul Co d d e oroeedurâ civilă. C o m e n tariu p e arrfeole, vo i. I, Ed . C .H . Beck, B u cu reşti, 2 0 1 1 , q . 14,

34

D S llA N A F K IS A T H S O H A R I / M A R t V S S F T IM ie

T

it u il p r e l im in a r

,

d o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 8

interzisă efectuarea d e acte de executare de către alte persoane sau organe decât cele legsl prevăzute. Părţile şi ceilalţi participanţi ia procesul civil sunt, de asem enea, datori s l respecte prescripţiile legale, o rice act efectuat de către aceştia cu nerespectarea legii urm ând a fi cenzurat d e către instanţă.

A r t. 8 . Egalitatea. Sn procesul civil părţilor le este garantată exercitarea drep­ turilor procesuale, in mod egal şi fără discrim inări. C O M E N T A R IU Egalitatea părţilor în procesul civil constituie un principiu fundam ental al acestuia şi, totodată, o garanţie a u n u i proces echitabil. Constituţia Rom âniei prevede în art. 16 alin. (1) regula că, fără privilegii şi fără d is­ crim inări, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, printre care se enu­ merăm bineînţeles, şi cea judecătorească. Principiul egalităţii este re lu a tîn cadrul art. 124 alin. (2) din Constituţie, prevăzându-se faptul că justiţia este unică, im parţială şi egală pentru toţi. Principiul egalităţii a fost statuat în cuprinsul art. 7 din Declaraţia U niversală a Drep­ tu rilo r O m ului, potrivit căruia toţi oam enii su n t egali în faţa legii şi au dreptul fără deo­ sebire la o protecţie egală a legii. Toţi oam enii au dreptul la o protecţie egală îm potriva oricărei discrim inări care a r încălca Declaraţia şi îm potriva oricărei provocări la o astfel de discrim inare. Potrivit art- 7 a l i n . ( l ) d i n Legea nr. 304/2004, toate persoanele su n t egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discrim inări, iar conform alineatului al doilea al aceluiaşi articol, justiţia se realizează în mod egal pentru toţi. fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, lim bă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discrim inatorii. Este de m enţionat faptul că enum erarea din art. 7 alin. (2) al legii nu are caracter limitativ. Egalitatea părţilor în procesul civil are sem nificaţia faptului că acestea au dreptul să fie ju d ecate d e către aceleaşi o rg a n e a i p u terii jud ecăto reşti, după aceleaşi reg u li de d rep t procedurale, beneficiind d e drepturi procesuale egale, în raport de cauza concretă dedusă judecăţii, independent de caracterul contencios sau necontencios al procedurii. Prin urm are, în situaţii identice, părţilor nu li se poate acorda un tratam en t diferit. Existenţa unor instanţe specializate sau instituirea unor reguli de procedură diferite în anum ite m aterii nu încalcă acest principiu, deoarece respectivele instanţe soluţionează toate litigiile ce intră în com petenţa lor specializată, fără nicio discrim inare din punc­ tu l de vedere al părţilor, iar regulile de procedură sp ecială se aplică oricărei persoane care este parte într-un litigiu suspus regulilor derogatorii respective. Astfel, în ju risp ru ­ denţa constituţională sau a instanţelor europene, s-a subliniat că diferenţa de tratam ent devine discrim inare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage sau com para­ bile, fără ca acestea să se bazeze pe o ju stificare rezonabilă şi obiectivă. în jurisprudenţa instanţei europene a fo st consacrat p rin cip iu l eg a lită ţii orm eior, care are sem nificaţia tratării egale a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în

O b u a N a r c i s a T h e o h a m / M a r i u s E f t im ie

35

A rt. 9

T rrw i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

faţa unui tribunal, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau cu celelalte părţi din proces111. Astfel, tuturor părţilor le sunt com unicate actele de procedură pentru care legea im pune o bligaţia com unicării, fiind încălcat principiul egalităţii arm elor, spre exem plu, când instanţa com unică num ai unuia dintre pârâţi cererea de chem are în judecată. Acelaşi principiu este nesocotit în situaţia în care, de pildă, în dovedirea, respectiv în com baterea aceleiaşi teze probatorii, instanţa încuviinţează proba cu m artori num ai uneia dintre părţi, respingându -i-o în să părţii adverse.

A rt. 9 . D reptul de dispoziţie al părţilor. (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anum e prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public. (2) O biectul şi lim itele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările păr­ ţilor. (3) In condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chem are în ju d ecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate în voi cu aceasta pentru a pune capăt, in tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotă­ râri. D e asem enea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt m od per­ m is de lege. C O M E N T A R IU X. Co nţinutu l d re p tu lu i d e d isp o ziţie . Prin p rin cip iu l disponibilităţii se înţelege fap­ tul că părţile pot determ ina nu num ai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii ju d iciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenţiei supuse judecăţii, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei, precum şi a etapelor pe care l-ar putea parcurge121. Prin raportare la cuprinsul articolului în discuţie, principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil are urm ătoarele com ponente: a) d rep tu l persoanei interesate sau al altei persoane, organizaţii ori autorităţi sau instituţii publice sau de interes public, care nu justifică un interes personal, de a p o rn i sau n u p rocesul; b) dreptul de o determ ina ca d ru l procesual, atât din punctul de vedere al obiectului, cauzei şi părţilor, cât şi din perspectiva apărărilor form ulate în proces; c} dreptul de a p une ca p â t p rocesu lu i, prin efectuarea unor acte procesuale de d is­ poziţie. După cum se va arăta m ai jos, principiul disponibilităţii, în toate cele trei com po­ nente, nu are caracter absolut, fiind susceptibil d e lim itări. 2. Pornirea pro cesului civil. Potrivit art. 192 NCPC. pentru apărarea drepturilor şi in tere selo rsale legitim e, o rice persoană se poate adresa ju stiţiei prin sesizarea instanţei com petente cu o cerere d e chem are în judecată. în cazurile anum e prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe. 111C. B irsa n , o p . cit.. 2 01 0, p. 469. 1,1 G . Borot, C o d u l d e pro cedură d v ilâ . C o m e n ta t ?1 dd notat, vo i. f, Ed,

36

A II

Beck, Bucureşti, 2 0 0 1 , p. 119.

D SLIA N A RCISA THSO HARI / M A R tV S SFT IM ie

T

it u il p r e l im in a r

,

d o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 9

Cu referire la ultim a teză, un astfel d e ca 2 este prevă 2u t d e art. 37 NCPC, potrivit căruia în cazurile şi în condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot form ula apărări şi de către persoane, o r p n i 2aţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea dreptu rilor ori intereselor legitim e ale unor persoane aflate în situaţi! speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes d e grup sau general. Ca principiu, în m aterie civilă, declanşarea procedurilor judiciare nu a re loc din oficiu, fiind necesară m anifestarea de voinţă în acest sens a unei persoane fizice sau juridice, interesate sau circum scrise enum erării din art. 37 NCPC. Cu titlu exem plificativ pentru ipoteza art. 37 NCPC, potrivit art. 165 şi art. 177 alin. (2) NCC, punerea su b interdicţie judecătorească sau ridicarea acesteia poate fi solicitată de către persoanele m enţionate la art. 111 NCC, printre care ia lit. c) sunt evidenţiate şi instanţele judecătoreşti. De asem enea, instituirea tutelei m inorului, aflat într-una dintre situaţiile prevăzute la a r t 110 NCC, poate fi dispusă şi din oficiu de către instanţele judecătoreşti, în lipsa form ulării unei cereri în acest sens de către o persoană. De asem enea, potrivit art. 9 2 alin. (1) NCPC, p ro cu ro ru l poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitim e ale m inorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi a le dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. Su b aspectul dreptului de a porni procesul, constituie o derogare de la principiul disponibilităţii art. 918 alin. (2) NCPC, potrivit căruia, în p ro ce su l de divorţ, când soţii au copii m inori, născuţi înaintea sau în tim pul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pro­ nunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile d e creştere şi educare a copiilor, ch iar dacă acest lucru nu a fo st solicitat prin cererea de divorţ. în conform itate cu alineatul al doilea al aceluiaşi articol, instanţa se va pronunţa din oficiu şi asupra num elui pe care îl vo r purta soţii după divorţ, potrivit pre­ ved erilo r noului Cod civil. în cadrul dreptului d e a porni procesul se poate include şi d rep tu l p ă rţilo r de a porni sa u n u executarea silita, ca ultim ă fază a procesului civil. De asem enea, dreptul p ă rţilo r de a exercita sa u n u căile de a ta c intră în dreptul părţilor de a-şi configura procesul din punctul d e vedere al fazelo r sale procesuale. 3. Stab ilire a o biectului şi lim ite lo r procesului. Potrivit a r t 9 alin. (2) NCPC, obiectul şi lim itele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. în acelaşi context, conform a r t 22 alin. <6) NCPC, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi lim itele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Ca atare, instanţa judecătoreasca este obligată să statueze asupra celo r solicitate de către p ă r ţ i fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acţiunii civile, atât sub form a cererilor fn ju stiţie , cât şi a apărărilor. Excepţiile de la acest drept trebuie să fie expres prevăzute de lege. C o nstitu ie o atare derogare de la dreptul de a determ ina cadrul procesual din perspectiva părţilor litigante dispoziţiile vizând introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane (art. 78-79 N CPC}, posibilitate a instanţei circum scrisă, de altfel, num ai fa cazurile expres prevăzute de lege şi la procedura necontencioasă. Dând eficienţă unei alte com ponente a princi­ piului disponibilităţii părţilor în procesul civil, şi anum e a dreptului părţii de a efectua

O euA Na r c is a t h s o h a m / m a h w s S f r m e

37

A rt. 9

T n iu i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

acte d e dispoziţie, art. 22 alin. (3) teza a ll-a NCPC prevede că şi în ipoteza introducerii în cauză, din oficiu, a altor persoane, în condiţiile legii, acestea din urm ă vo r avea posibili­ tatea, după caz, de d renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclam antului ori de a pune cap ăt procesului printr-o tranzacţie. Nu constituie o derogare d e la această com ponentă a principiului disponibilităţii d rep tu l instanţei d e a da calificarea corecta unei cereri de chem are în ju d eca ta sau pentru exercitarea unei c ă i d e atac, a cărei denum ire a fost stabilită greşit de către părţi, în tem eiul art. 152 NCPC, întrucât instanţa nu procedează ia schim barea obiectul sau a cauzei ju rid ice a acţiunii, ci Ti fixează num ai denum irea procedurală legală. ?n acest context, art. 22 alin. (4) N CPC dispune faptul că judecătorul dâ sau restabileşte calificarea ju rid ică a actelor şi fap telo r deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denum ire, fiind obligat să pună în discuţia părţilor calificarea ju rid ică exactă, această dispoziţie extinzând dreptul de calificare al instanţei şi la Qlte acte procedurale, în afara cererii de chem are în judecată şi a căii d e atac, cum a r fi, spre exem plu, o cerere de intervenţie voluntară accesorie intitulată greşit cerere de intervenţie voluntară principală sau la o excepţie procesuală denum ită greşit. Dreptul instanţei de a califica o cerere nu este echivalent cu d rep tu l sa u de a pune în discuţie posibilitatea m o d ifică rii acesteia. A califica înseam n ă a da denum irea legală din punct de vedere procedural unei cereri fundam entate corect în raport de situaţia de fapt, ch iar dacă textele legale su n t eronat indicate, instanţa având acest drept indepen­ dent de poziţia procesuală a părţilor. A pune în discuţie m odificarea acţiu nii înseam nă a refundam enta o cerere întem eiată greşit, aspect ce nu poate fi realizat decât cu con­ cursul părţii. A preciem că instanţa are dreptul să pună în discuţia părţilor fundam entul juridic co rect al cererii, însă, în m ăsura în care partea insista în soluţionarea cererii astfel cum a fost iniţial form ulată, instanţa nu poate proceda la m odificarea cererii, întrucât aceasta a r avea drept consecinţă în călcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. Nu este obligatoriu ca partea să indice în mod expres articolele din actele norm ative pe care îşi întem eiază cererea, atât tim p cât sunt m enţionate m otivele de fapt şi de drept a le cererii care pot conduce la o corectă încadrare ju rid ică de către instanţă a pretenţiei deduse judecăţii. în acest context, nici indicarea greşită a unui te xt de lege nu constituie un im pedim ent pentru judecător de a stabili dispoziţia legală incidenţă în raport de m oti­ vele dezvoltate în cerere. Dacă pârâtul form ulează întâm pinare, în cadrul căreia invocă pretenţii proprii îm p o ­ triva reclam antului, instanţa trebuie sa întreb e pârâtul dacă înţelege ca acea parte a întâm pinării să fie considerată cerere reconvenţională, pentru a stabili cu claritate lim i­ tele învestirii sale şi pentru a pune în vedere pârâtului, dacă este cazul, să tim breze cere­ rea reconvenţională astfel form ulată. In ipoteza în care apărările invocate d e pârât prin întâm pinare nu po t fi form ulate decât pe calea unei cereri reconvenţionale (spre exem ­ plu, rezoluţiunea ju diciară etc.), instanţa va atribui întâm pinării şi caracterul d e cerere reconvenţională, calificându-o astfel în tem eiul art. 152 NCPC. Dacă însă apărările invo­ cate de pârât prin întâm pinare pot fi form ulate pe această cale (spre exem plu, uzucapiunea în sistem ul C odului civil din 1864 etc.), fără a fi necesară alegerea cererii reconven­ ţionale, iar pârâtul arată că nu înţelege să atribuie întâm pinării sale un atare caracter, instanţa nu va putea proceda la calificarea întâm pinării drept cerere reconvenţională,

38

D eU A N A RCISA THgOHARt / M A R tV S SFT IM IS

T tw l p r e lim

i n a r . D o m e n i u l e>£ r e g l e m e n t a r e 5 1 p r i n c i p i i l e f u n d a m e n t a l e

A rt. 10

întrucât aceasta a r conduce la încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. 4. Efectuarea a cte lo r pro cesu ale de d isp o ziţie . Părţile beneficiază nu num ai de dreptul de a porni procesul, ci şi de acela de a-i pune capăt, prin efectuarea unor acte procesuale de dispoziţie. Astfel, partea situată pe poziţia procesuală d e reclam ant are d rep tu l de a renunţa Io ju d eca ta cererii (art. 406-407 NCPC), d rep tu l de a renunţa la d rep tu l p retin s (art. 408-410 N CPC) şi d rep tu l de a încheia o tranzacţie (art. 438-441 N CPC). Partea situata pe poziţia procesuală de p â râ t are dreptul d e a achiesa la pretenţiile p â rţii adverse (art. 436-437 N CPC), precum şi dreptul de a încheia o tranzacţie (art. 438-441 NCPC). Atât reclam antul, cât şi pârâtul au d rep tu l de a renunţa la exercitarea unei câi de atac ori la executarea unei hotărâri ju d ecă to re şti obţinute în cauză, ce stabileşte îr> beneficiul lor un drept susceptibil de executare silită. Renunţarea la exercitarea unei căi de atac este distinctă d e renunţarea la judecata căii d e atac exercitate în cauză, chiar dacă consecinţa fin ală este m enţinerea hotărârii judecătoreşti atacate. Prim ul drept vizează nedeciararea căii de atac îm potriva hotărârii judecătoreşti susceptibile de exerciţiul acesteia, în tim p ce renunţarea la judecarea căii de atac presupune ca prem isă declararea aces­ teia, iar ulterior desistarea d e judecarea sa. Părţile au d rep tu l să renunţe la orice a lt d rep t procedural, dacă această posibilitate nu este îngrădită de lege. Spre exem plu, partea poate renunţa la adm inistrarea unui m ijloc d e probă, la susţinerea unei excepţii procesuale sau a unei alte cereri sau apărări for­ m ulate în cursul procesului. De asem enea, părţile pot încheia tranzacţii \n cursul procesului, în m ăsura în care pot dispune de drepturile ce form ează obiectul acestor contracte judiciare. Astfel, potrivit art. 2268 alin. (1) N CC, nu se poate tranzacţiona asupra capacităţii sau stării civile a per­ soanelor şi nici cu privire la drepturi la care părţile nu pot să dispună potrivit legii (spre exem plu, drepturi eventuale asupra unei m oşteniri n e d e sch ise în că etc.). De asem enea, în conform itate cu art. 2274 alin. (1) N CC, este nulă tranzacţia încheiată pentru executa­ rea unui act ju rid ic lovit de nulitate absolută, în afară d e cazul în care părţile au tranzacţio nat expres asupra nulităţii.

A r i. 10. O b lig a ţiile p ărţilor în d esfăşu rarea p rocesu lu i. (1) Părţile au obli­ gaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi term enele sta­ bilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urm ărind, tot astfel, finalizarea aces­ tuia. (2) D acă o parte deţine un m ijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celei­ lalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, sub sancţiunea plăţii unei am enzi judiciare. C O M E N T A R IU 1. O bligaţia d e a contribui la desfăşurarea fără în tâ rzie re a pro cesului. Procesul civil im plică nu num ai drepturi procedurale în beneficiul părţilor, dar şi obligaţii procedurale în sarcina acestora.

O b u a N a r c i s a T h e o h a r i / M a r i v s E f t im ie

39

A rt. 10

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L 0 6 « E G L E M E N T A f t E $1 P R I N C I P H I E F U N D A M E N T A L E

A rticolul 10 alin. (1) N CPC constituie o preluare cu m odificări de redactare a textului art. 129 alin. (1) CPC 1865, potrivit căruia părţile aveau îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urm ărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, precum şi obligaţia de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi term enele stabilite d e lege sau de judecător, de a-şi exercita drepturile procedurale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fo st recunoscute de lege şi să-şi probeze pretenţii şi apărările. Astfel, obligaţia vizând urm ărirea desfăşurării şi finalizării procesului a fost înlocuită, din perspectiva m odalităţii de redactare, cu cea a co n trib u ţii la desfăşurarea fără întâr­ ziere a procesului şi a urm ăririi finalizării acestuia, cea de-a doua sintagm ă constituind o dezvoltare a prim ei, punându*se accent pe celeritatea procedurilor judiciare, a cărei respectare incum bă atât o rganelor judiciare, cât şi celorlalţi participanţi la procesul civil. O bligaţia exercitării drepturilor procedurale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fo st recunoscute de lege face obiectul art. 12 NCPC, urm ând a fi analizată în cadrul com entariului aferent acestuia. în m ăsura în care părţile nu-şi respectă obligaţia de a-şi în d ep lin i actele de procedură în condiţiile, ordinea şi term en ele stab ilite de lege sau de judecător, legea prevede o serie de sancţiuni, şi anum e nulitatea, decăderea, perim area, prescripţia dreptului d e a obţine executarea silita, care pot conduce la pierderea procesului ch iar şi în ipoteza în care, din punct de vedere al dreptului substanţial, pretenţia dedusă ju decăţii ar fi fost întem eiată. O bligaţia părţilor de a-şi proba pretenţiile şi apărările trebu ie coroborată şi cu d is­ poziţiile art. 249 NCPC vizând sarcina probei, potrivit cărora cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute d e lege. Dacă cele susţinute nu sunt dovedite prin m ijloace de p ro b i, de principiu, ele nu vo r fi avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei. Este de m enţionat în acest context că atât cererea de chem are în judecată, cât şi întâm pinarea trebuie să cuprindă arătarea dove* zi lor pe care se sprijină fiecare capăt d e cerere, respectiv a dovezilor cu care pârâtul se apără îm potriva fiecărui capăt de cerere [art. 194 lit. e) şi art. 205 alin. {2} lit. dj NCPC]. 2. O b lig aţia d e prezentare a unui m ijlo c de probă. Potrivit alin. (2) al articolului ana­ lizat, dacă o parte d eţin e un m ijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, su b sancţiunea plăţii unei am enzi ju d iciare. în reglem entarea anterioară, art. 172 alin. (1) CPC 1865 prevedea că atunci când partea învederează că partea potrivnică d eţin e un în scris privitor la pricină, instanţa putea ordona înfăţişarea lui. Noul cod prevede în continuare în art. 293 alin. (1) obligaţia părţii adverse de a pre­ zenta înscrisul deţinut, textul fiind sim ilar celui din reglem entarea precedentă, în s l prin art. 10 alin. (2) a extins obligaţia părţi] de a prezenta înscrisul deţin ut la orice m ijloc d e probă susceptibil de a fi înfăţişat (spre exem plu, la m ijloace m ateriale de probă). Se poate însă aprecia că această posibilitate de a obliga partea să prezinte şi un alt m ijloc d e probă în proces exista şi vechiul cod, întrucât art. 108xalin. (1) pct. 2 lit. e ) CPC 1865 sancţiona cu am endă ju diciară neprezentarea unui în scris sau a unui bun, de către cel care îl deţine, la term enul fixat în acest scop de instanţă, abatere ju diciară care subzistă şi în actualul cod, fiind reglem entată de art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) NCPC.

40

D eLIA N A fK IS A THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T l T U I l P R E L I M IN A R . D O M E N I U L D £ R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 11-12

Ari» 1 1 . O b lig a ţiile terţilor în d esfăşu rarea procesu lu i. O rice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără m otiv legitim , se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei am enzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese. C O M E N T A R IU în desfăşurarea procesului, nu num ai participanţii au stabilite în sarcină obligaţii procedurale, d a r şi terţii, stră in i de proces, în m ăsura în care instanţa a dispus obligarea lor la efectuarea unui dem ers necesar realizării justiţiei. Spre exem plu, neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urm ează a se efectua o expertiză a m ăsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efec­ tu area la tim p a expertizei, precum şi îm piedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii se sancţionează cu am enda ju d ic ia ră de la 50 lei la 700 lei, în tem eiul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. e ) NCPC. De asem enea, cu aceeaşi am endă judiciară se sancţionează şi neprezentarea unui în scris sau a unui bun de către cel care îl deţine, la term enul fixat în acest scop de instanţă, ori refuzul sau om isiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a com unica, din m otive im putabile ei, la cererea instanţei şi la ter­ m enul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei, ori îm piedicarea în o rice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desem naţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei. Potrivit a r t 189 NCPC, la cererea părţii interesate, cel care (participant sau terţ), cu intenţie sau din culpă, a pricinuit am ânarea judecării sau a executării silite prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau art. 188, va putea fi obligat d e către instanţa de ju d e­ cată ori, după caz, d e către preşedintele instanţei de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul m aterial sau m oral cauzat prin am ânare.

Ari* 1 2 . B una-cred inţă. (1) D repturile procesuale trebuie exercitate cu bunăcredinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. (2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pen­ tru prejudiciile m ateriale şi m orale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei am enzi judiciare. (3) D e asem enea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2). C O M E N T A R IU 1. Elem entele a b u zu lu i d e d re p t procedural. Articolul analizat constituie o preluare dezvoltată a art. 723 C P C 1865, acesta din urm ă vizând, de altfel, num ai exerciţiul drep­ tu rilo r procedurale, iar nu şi executarea obligaţiilor. Partea trebuie să-şi exercite drepturile procedurale şi să-şi execute obligaţiile proce­ durale cu bună-credinţă, având ca atare convingerea intim ă că efectuarea prestaţiei sale este în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale.

O b u a N a r c i s a T h c o h a m / M a r i u s E f t im ie

41

A rt. 12

T rn u i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d c p e g ie m e n t a p e ş i p r in c ip h ie f u n d a m e n t a l e

în ipote 2d în care partea exercită un drept procedural cu rea-credinţd, deturnându-l de Io sco p u l pentru core a fo s t recu n o scu t de lege şt încălcând drepturile procedurale ale unei alte părţi, săvârşeşte un abu 2 de drept procedural. în literatura de specialitate ju rid ică111 s-a m enţionat că abuzul de drept procedural presupune urm ătoarele elem ente: a) un elem ent subiectiv, care constă în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului proce­ dura I, în scop de şicană, fără justificarea unui interes special şi legitim , ci num ai cu inten­ ţia d e a-l vătăm a pe adversar, pentru a dim inua sau întârzia posibilităţile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia, pentru a-l constrânge la abandonarea susţinerilor sate ori la concesii; b) un elem ent obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fo st recunoscut de lege; în plus faţă de aceste elem ente, noul Cod de procedură civilă instituie şi un alt elem ent obiectiv, consecinţă a deturnării dreptului procedural de la finalitatea sa legală, şi anum e în călcarea drepturilor procedurale ale unei alte părţi. 2. C o n d iţiile ab u zu lu i d e drept procedural. Pentru a caracteriza un act de procedura ca fiind abuziv, este necesară întrunirea cum ulativă a urm ătoarelor condiţii121: a) autorul actului să fie titula rul drep tu lu i p roced uro l în cau 2 ă şi sa aibă capacitatea p ro cesu a lă de a-l exercita; b) dreptul procedural să fie exercitat în lim itele sa le externe, fixate de lege. Actul abu ziv nu se confundă cu a ctu l nelegal. Constituie, de pildă, un act abu ziv introducerea unei cereri de chem are în judecată văd it netem einică - stabilirea paternităţii unui copil din afara căsătoriei, fără ca reclam anta să fi întreţin ut relaţii intim e cu pârâtul, în scopul d e a-l atrage într-un scandal public, cererea de chem are în judecată respectând însă toate condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru form ularea sa valabilă. Dim potrivă, reprezintă un a ct de procedură nelegal cererea de chem are în judecată care nu cuprinde sem nătura reclam antului; c) dreptul procedural să fie deturnat de la scopul pentru care o fo s t recunoscut de /ege. în exem plul dat anterior, finalitatea pentru care legea a recunoscut dreptul iniţierii acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, şi anum e acela de determ inare a relaţiilor de rudenie, este deviată spre scopul denigrării im aginii de fam ilie a pârâtului; d ) dreptuI proceduraI să fie exercitat cu rea-credinţă, titularul său urm ărind producerea unui rezultat vătăm ător părţii adverse prin exercitarea actului de procedură respectiv; e} exercitarea abuzivă a dreptului procedural să fi produs consecinţa în că lcorii d rep ­ turilor procesuale ale unei a lte pă rţi. Spre exem plu, form ularea repetată a unor cereri neîntem eiate de recuzare a com pletului de judecată poate avea caracter abuziv, în tru ­ cât conduce la încălcarea dreptului celeilalte părţi la soluţionarea cauzei într-un term en optim . 3. San cţiu n i. D espăgub iri. Noul Cod d e procedură civilă sancţionează cu am endă ju d icia ră , ca abuz de drept procesual, în tem eiul art. 187 alin. ( ! ) pct. 1 lit. a), intro­ ducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, văd it netem einice. Este de m enţionat că sim plul fapt al respingerii unei cereri d e chem are în judecată ca neîntem eiată sau res111G. B o r Ol. o p . cit., vo i. I, p. 182. 1,1 tbidem . 42

D SllA NAFKISA THSOHARI / MARtVS SFTIM ie

T l T W L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D £ R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 13

pingerea unei căi de atac ca nefondată, în lipsa întrunirii co ndiţiilor m enţionate anterior, nu conduce ia concluzia exercitării abuzive a dreptului de form ulare a cererii respective. Constituie form e d e abu 2 procedural form ularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau d e străm utare, obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi, obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclam antul căruia i s-a respins cererea a unor m ăsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit, contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau sem năturii unui în scris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video, toate acestea fiind sancţionate de lege cu am endă judiciară. La cererea părţii căreia i s-a cauzat o vătăm a re prin exercitarea d e către cealaltă parte a drepturilor procesuale în mod abuziv, aceasta din urm ă poate fi obligată de către instanţa judecătorească la plata de despăgubiri pentru prejudiciul m aterial şi m oral produs. De asem enea, neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor procesuale de către părţi este d e natură să conducă la obligarea acestora la plata unei am enzi judiciare, precum şi, la cererea părţii vătăm ate, la despăgubiri pentru prejudiciul m aterial şi m oral produs. Spre exem plu, neaducerea la term enul fixat de instanţă a m artorului încuviinţat, de către partea care, din m otive im putabile, nu şi-a în d e p lin it această obligaţie constituie o a b a ­ tere judiciară sancţionată de lege cu am endă. Este de m enţionat faptul prevederii exprese a posibilităţii obţinerii de către partea vătăm ată a dau nelor m orale pentru un prejudiciu de atare natură produs prin abuzul de drept procedural sau prin neexecutarea o bligaţiilor cu rea-credinţă. De asem enea, o bli­ garea părţii la piaţa dau nelor m ateriale sau m orale nu înlătură posibilitatea sancţionării sale cu am endă judiciară, natura ju rid ică a sum elor fiind d istin ct! - daunele au rol repa­ rator, în tim p ce am enda ju diciară are funcţie sancţionatorie.

A r t. 13* D rep tu l la apărare. (1) D reptul la apărare este garantat. (2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. în recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi form ulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excep­ ţia situaţiei în care partea sau m andatarul acesteia, soţ ori rud ă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept. (3) Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfă­ şurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. (4) Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, ch iar atunci când acestea sunt reprezentate. C O M E N T A R IU 1. G arantarea d re p tu lu i la apărare. Dreptul la apărare reprezintă un principiu consti­ tuţional, consacrat în a r t 24 din Constituţia Rom âniei. Astfel, potrivit acestei dispoziţii, dreptul la apărare este garantat, iar în to t cursul procesului părţile au dreptul să fie asis­ tate de un avocat, ales sau num it din oficiu, aceste prevederi regăsindu-se şi în art. 15 din Legea nr. 304/2004. Noul Cod de procedură civilă reia dispoziţiile constituţionale în art. 13 alin. (1) şi (2) teza I, oricare parte din proces, independent de poziţia sa procesuală, având garantat dreptul la apărare. O euA Na r c is a t h s o h a m / m a h w s S f r m e

43

A rt. 13

Î I T I U I P R E L IM IN A R . D O M E N I U L 0 6 f t E G L E M E N T A ft E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

în toote etapele procesuale, in clu siv în fa za de executare silită, părţile au dreptul să fie asistate sau reprezentate de un avocat, regula fiind aceea că părţile sunt libere să se prevaleze sau nu de acest drept, apreciind în co ncret dacă este necesar să apeleze la cunoştinţele unui specialist în dom eniul ju rid ic sau dacă po t înţelege, fără un atare spri­ jin , procedurile judiciare. 2. Reprezentarea în etap a recursului. Prin excepţie, dreptul părţii la apărare se con­ verteşte în o bligaţia acesteia de a apela la serviciile unui avocat sau, după caz, consilier ju rid ic, în ipoteza form ulării cererilor şi a susţineri! concluziilor în etapa procesuală a recursului, dispoziţie cu caracter de noutate legislativă. în expunerea de m otive a proiectului noului Cod de procedură civilă este explicată raţiunea instituirii obligaţiei în discuţie, aceasta constând în im punerea unei rigori şi discipline procesuale şi în evitarea introducerii unor recursuri în m od abuziv, în scop de şicană, sau informa le, care nu se încadrează riguros în m otivele de recurs. în continuare, se precizează că regula corespunde, în acelaşi tim p, şi noii viziun! propuse asupra recursului, având în vedere specificul acestei căi extraordinare de atac, reflectat în condiţiile de exercitare, în procedura, precum şi în m otivele de recurs, lim itativ circum scrise respectării legalităţii. Este de m enţionat că textul legal nu face vreo precizare în privinţa cererilor form u­ late, d e unde decurge concluzia că orice cereri fo rm u la te în ca d ru l căii de atac a recursului trebuie redactate de către avocat sau con silier ju rid ic, iar nu num ai cererea d e declarare a recursului sau m otivele de recurs (spre exem plu, cererile de preschim bare a term enu­ lui, cererile de probatorii etc ). Totodată, întrucât textul nu introduce vreo distincţie, nu num ai concluziile asupra fondului recursului trebuie susţinute prin avocat sau consilier juridic, ci şi concluziile asupra o rică ru i aspect pus în discuţia contradictorie a părţilor în cursul judecării recursului. S e im pune corelarea textului în discuţie cu restul dispoziţiilor relevante su b acest asp ect din cuprinsul codului. Astfel, potrivit art. 83 alin. (3) NCPC, la redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice v o r fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, num ai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazu rilo r prevăzute la art. 13 alin. (2). în conform itate cu art. 484 alin. (6) NCPC, la judecata cererii de suspendare a executării hotărârii atacate cu recurs părţile trebuie să fie reprezentate de avocat sau, când este cazul, de consilierul juridic. Totodată, cererea de recurs va cuprinde sem nătura părţii sau a m andatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului ju rid ic, iar la această cerere se v o r ataşa îm puternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului ju rid ic [art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) NCPC). în continuare, art. 490 alin. (2) teza a Il-a N CPC prescrie obligaţia redactării şi sem nării întâm pinării la cererea de recurs de avocatul sau consilierul ju rid ic al intim atului, ia r a răspunsului la întâm pinare d e avocatul sau consilierul ju rid ic al recurentului. De la această excepţie analizată, legea adm ite o d erogare în situaţia în care partea sau m andatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv (părinţi, copii, fraţi, surori), este licenţiată fn d rep t, întrucât o atare persoană are pregătirea de specialitate necesară înţelegerii procedurii judiciare. în ipoteza în care cererile în etapa procesuală a recursului nu sunt form ulate de către avocat sau consilier ju rid ic, acestea sunt lovite de nulitate. De asem enea, instanţa de recurs nu va perm ite părţii să-şi susţină personal concluziile în faţa acesteia.

44

D fU A N A RCISA THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T l T W L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 14

3. C o n ţin u tu l d re p tu lu i la apărare. Alineatul (3) al articolului analizat dezvoltă con­ ţinutul dreptului părţii la apărare în cadrul procesului civil, aceasta având posibilitatea sâ ia cunoştinţă de cu p rin su l dosarului, co n su lt! ndu-l în cadrul arhivei sau în sala de şedinţă, să propunâ probe, sa îşi fo c a opârâri, sâ îşi p rezin te susţinerile în scris şi oral şi sâ exercite câ ile legale de otac, cu respectarea co ndiţiilor prevăzute de lege. O garanţie a acestui principiu este reprezentată de a ju to ru l p u b lic ju d ic ia r acordat persoanelor fizice su b form a onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juri­ dice şi, după caz. a apărării, printr-un avocat num it sau ales, pentru realizarea sau ocro­ tirea unui drept ori interes legitim în ju stiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, prevăzut de art. 6 lit. a) din O .U.G. nr. S l/2 0 0 8 . Deşi partea are dreptul să nu se prezinte personal în sala de judecată, ci prin repre­ zentant, instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, ch iar şi atunci când acestea sunt reprezentate (spre exem plu, în încercarea de îm păcare a părţilor).

A r i . 1 4 . C on trad ictorialitatea. (1) Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. (2) Părţile trebuie să Îşi facă cunoscute reciproc şl în tim p util, direct sau prin interm ediul instanţei, după caz, m otivele de fapt şi de drept p e care îşi întem eiază pretenţiile şi apărările, precum şi m ijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea. (3) Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi com plet, fără a denatura sau om ite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirm aţiile părţii adverse cu privire la îm prejurări de fap t relevante în cauză. (4) Părţile au dreptul de a discuta şi argum enta orice chestiune de fap t sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant Ia proces, inclusiv de către instantă f din oficiu. (5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi îm prejurările de fap t sau de drept invocate. (6) Instanţa îşi va întem eia hotărârea num ai pe m otive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau p e m ijloace de probă care au fo st supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii. C O M E N T A R IU 1. C o n ţin u tu l şi ap licarea p rin cip iu lu i. Principiul contradictorialităţii în procesul civil presupune ca orice asp ect p rivito r la litigiu sâ fie p u s în discuţia p â rţilo r, iar actele de proced ură ş i înscrisurile sâ f ie com unicate în tre acestea, în condiţiile Jegii, astfel în cât să aibă posibilitatea d e a-şi exprim a opinia în legătură cu problem ele de drept substanţial sau d e drept procedural ori d e fapt în dezbatere. în tre principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare şi principiul egalităţii părţilor în procesul civil există o relaţie indisolubilă, prim ul constituind o garanţie a respectării celorlalte două principii. Principiul contradictorialităţii guvernează atât fa za ju d e că ţii propriu-zise, cât şi faza executării silite [spre exem plu, judecarea contestaţiei la executare are loc cu citarea păr« ţilor, potrivit art. 716 alin. (3) NCPC]. De asem enea, această regulă de drept fundam en­

O e u A N a r c is a Th s o h a m / M a f m js e f t im h

45

A rt. 14

T U IU L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C « E G lE M E N T A f t E $1 P R I N C I P H I E F U N D A M E N T A L E

ta l i trebuie respectată în toate etapele ju decăţii propriu- 2ise, cu excepţia etapei deli­ b erării ş i o pronu nţării hotărârii ju d ecă to re şti. însă, hotărârea se va com unica din oficiu părţilor, în copie, ch iar dacă este definitivă, potrivit art. 427 alîn. (1) NCPC. Principiul contradictorialităţii constituie o garanţie a unui proces echitabil prin prism a exigenţelor cerute de a r t 6 parag. 1 din Convenţia europeană procedurii de judecată propriu-zise. Este de reţinut că, deşi principiul contra dictorialităţii şi cel al egalităţii arm elo r re zu lţi din garanţia m ai generală a dreptului la un proces echitabil, instanţa europeana distinge, în privinţa aplicării lor, cu privire la com unicarea pieselo r dosarului. Astfel, dacă absenţa com unicării unei piese se raportează num ai la una dintre părţi, în tim p ce partea cealaltă a cunoscut-o, Curtea exam inează situaţia astfel creată prin prism a principiului egalităţii arm elor, care im pune tratarea egală a părţilor în privinţa luării (a cunoştinţă despre toate piesele unui dosar, de natură a conduce la soluţia pe care o va pronunţa tribunalul. Dim potrivă, daca am ândouă părţile au fo st private în aceeaşi m ăsură de posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul unei inform aţii utile produse judecătorului, fără ca ele să fie în m ăsură să o discute, această situaţie trebuie discutată pe terenul principiului contra dictorialităţii, cu exigenţele sale111. 2. C itarea sau în făţişare a părţilor. Pentru ca principiul contra dictorialităţii să fie res­ pectat n u este n e ce sa r ca partea s â - ş if i exprim at efectiv opinia, ci este suficient să i se fi con ferit această posibilitate'^. Astfel, instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişa­ rea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. Ca atare, principiul contra dictorialităţii este respectat ch iar dacă nicio parte nu se prezintă, însă au fo st legal citate, instanţa putând dispune m ăsuri în dosar, în m ăsura în care cel puţin una dintre părţi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC. în acelaşi context, ch iar dacă se prezintă doar una dintre părţi, iar instanţa pune num ai în discuţia acesteia aspectele referitoare la proces, principiul analizat nu este nesocotit dacă restul părţilor, care nu s-au înfăţişat în faţa instanţei, au fo st legal citate. Dacă un proces se soluţionează fă râ citarea părţilor, potrivit legii, şi se înfăţişează n u m a i una dintre p o rţi, instanţa n u îi va d a cuvântul asupra chestiunilor privitoare ia proces, pentru nu încălca principiul contradictorialităţii, precum şi dreptul la apărare al părţilor adverse şi egalitatea acestora în procesul civil. Este de m enţionat faptul că sintagm a „fără citareM nu este sim ilară celei „fără dezba­ teri'’ sau J ă r d prezenţa părţilor", întrucât în m ăsura în care toate părţile se înfăţişează în sala de judecată la term en, într-un proces care se judecă potrivit legii fără citare, instanţa este obligată să le acorde cuvântul asupra diverselor chestiuni ce presupun contradicto* rialitate. 3. în cu n o ştin ţarea reciprocă. Tot în virtutea principiului contradictorialităţii, părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în tim p util, direct sau prin interm ediul instanţei, după caz, m otivele de fa p t ş i d e d rep t pe care îşi întem eiază pretenţiile $i apărările, pre­ cum şi m ijloacele de p ro b ă de care înţeleg să se folosească, astfel încât flecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.

111C. B îrsa n , o p . cit.. 2 01 0, p. 497. 1,1 G. B o r t i, o p . cit., vo i. I, p. 117, 46

d s l i a n a r c is a t h s o h a r i

/ m a r iv s S F r m e

T

it l u l p r e l im in a r

,

d o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e

51

p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 14

Astfel, cererile de intervenţie voluntară principală şi accesorie se vo r com unica părţilor iniţiale îm p reun ă cu copiile înscrisurilo r care le însoţesc (art. 64 alin. (1) NCPC]; ce re rea d e c hem a re în j u decată a a Ito r pe rsoa n e va fi m otivată ş i, îm pre u nă c u în seri şurile care o însoţesc, se va com unica atât celui chem at în judecată, cât şi părţii potrivnice lart. 69 alin. (1) NCPC]; instanţa va com unica celu i ch em at în garanţie cererea şi copii de pe în scrisu rile ce o însoţesc, precum şi copii de pe cererea d e chem are în judecată, întâm pinare şi de pe înscrisurile de la dosar (art. 74 alin. (1) N CPC]; cererea, îm preună cu înscrisurile care o însoţesc şi o copie de pe cererea de chem are în judecată, de pe întâm pinare şi de pe înscrisurile de la dosar, va fi com unicată celui arătat ca titular al dreptului [art. 77 alin. (1) NCPC]; cel introdus forţat în proces, din oficiu, va fi citat, odată cu citaţia com unicându-i-se, în copie, şi încheierea prin care s-a dispus introducerea sa în cauză, cererea de chem are în judecată, întâm pinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora, prin citaţie fiind înştiinţat cu privire la term enul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte m ijloace de apărare d e care înţelege să se folosească [art. 79 alin. (1) N CPC]; cererea d e chem are în judecată cuprinde, printre alte elem ente, arătarea m otivelor de fapt şi de drept pe care se întem eiază, precum şi a dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, aceasta fiind supusă com unicării către pârât [art. 194 lit. d) şi e) şi art. 201 alin. (1) N CPC]; întâm pinarea cuprinde, printre alte elem ente, răspunsul la toate pretenţiile şi m otivele de fapt şi de drept ale cererii de chem are în judecată, precum şi dovezile cu care se apără p ira tu l îm potriva fiecărui capăt de cerere, fiind supusă com unicării către reclam ant (art. 205 alin. (2) lit. c) şi d) şi art. 201 alin. (2) N CPC]; cererea reconvenţionala se com unică reclam antului şi, după caz, altor persoane îm potriva cărora s-au form ulat pretenţii prin interm ediul acesteia pentru a form ula întâm pina re (art. 209 alin. (5) N CPC]; cererea adiţională m odificatoare se com unică pârâtului, în vederea form ulării întâm pinării (art. 204 alin. (1) N CPC]; după prim irea cererii de apel, respectiv a m otivelor de apel, se va dispune com unicarea lor intim atului, însoţite d e copiile certificate d e pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prim a in sta n ţl, punându-i*se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâm pinare (art. 471 alin. (5) NCPC] etc. Potrivit art. 169 teza I NCPC, după sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier ju rid ic, cererile, întâm pinările ori alte acte se pot com unica direct între aceştia. 4. C o n d u ita părţilor. Potrivit alin. {3} al articolului analizat, părţile au obligaţia de a prezenta situaţia de f a p t la care se referă pretenţiile şi apărările lor în m od co rect şi com plet, fără a denatura sau om ite faptele care le su n t cunoscute, precum şi de a îşi expune un p u n ct d e vedere propriu faţă d e afirm aţiile părţii adverse cu privire la îm pre­ jurări d e fapt relevante în cauză. A cest text legal im pune părţilor o conduită corectă, d e natură să contribuie la aflarea adevărului în procesul civil. 5. Punerea în discuţia p ă rţilo r a o rică re i chestiuni d e fa p t sau d e d re p t invocate. Principiul contradictorialităţii im p lic i dreptul p o rţilo r de o discuta ş i argum enta orice chestiune d e f a p t sa u de d rep t invocată în cursul procesului de către o rice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu, în vederea valorificării acestui drept codul im punând în sarcina instanţei obligaţia de a supune discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi îm prejurările de fapt sau de drept invocate.

O e u A N a r c is a Th s o h a m / M a f m js e f t im h

47

A rt. 15

T n i u i p r e l im in a r . D o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

Ca atare, probele, excepţiile procesuale, diversele incidente procesuale, p recu m şl orice alte chestiuni de d rep t p rocesu a l sa u su b sta n ţia l o ri de fa p t vo r fi puse î n m od o bli­ gatoriu de către instanţă în discuţia contradictorie a părţilor, în caz contrar hotărârea judecătorească pronunţată putând fî schim bată sau casată î n căile de atac, potrivit legii. Contradictorialitatea se m anifestă atât în raporturile dintre părţi, c â t ş îîn raporturile dintre p ă rţi ş i instanţâ{X]. Astfel, în tim p ce părţile au obligaţia de a prezenta situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi com plet, fără a denatura sau om ite faptele care le sunt cunoscute, precum şi d e a îşi expune un punct de vedere propriu faţă de afirm aţiile părţii adverse cu privire la îm prejurări de fapt relevante în cauză, instanţei îi revine obligaţia de a dispune citarea părţilor şi com unicarea actelor de procedură în tre acestea, potrivit legii, de a pune în discuţia părţilor o rice chestiune de drept procesual sau substanţial ori de fapt, precum şi de a-şi întem eia hotărârea num ai pe m otive d e fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe m ijloace de probă care au fo st supuse, în prealabil, dezbaterii c o n tra d ic to rii. De altfel, potrivit art. 394 alin. (3) NCPC, după închiderea dezbaterilor părţile nu mai pot depune niciun în scris la dosarul cauzei121, sub sancţiunea de a nu fi luat în seam ă. De asem enea, excepţiile sau m otivele de ordine publică invocate din oficiu de către instanţă trebuie puse în prealabil în discuţia contradictorie a părţilor. Pentru ca părţile să poată pune concluzii asupra aspectelor invocate de către instanţă din oficiu în mod real, iar nu doar form al, instanţa trebuie să argum enteze problem ele puse în dezbatere131.

Ari* 1 5 . O ralitatea. Procesele se dezbat oral, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă num ai p e baza actelor depuse la dosar. C O M E N T A R IU 1. C aracterul oral a l dezbaterilor. Oralitatea constituie principiul fundam ental al pro­ cesului civil, potrivit căruia dezbaterile în cadrul acestuia au lo c verb a l. Această regula de drept exista şi în reglem entarea anterioară, fiind cuprinsă în art. 127 CPC 1865, în con­ form itate cu care pricinile se dezbăteau verbal, dacă legea nu dispunea altfel. Oralitatea contribuie la asigurarea principiului contradictorialităţii părţilor t n procesul civil, precum şi la exercitarea dreptului lor la apărare. Caracterul verbal al procesului se referă la dezbateri, atât asupra fondului cauzei, cât şi asupra oricărei alte chestiuni de fapt sau de drept supuse discuţiei părţilor, nefiind necesar ca părţile să-şi form uleze susţinerile orale în scris pentru a fi reţinute de către instanţă la pronunţarea unei soluţii. Totuşi, potrivit art. 244 alin. (2) NCPC, pentru dezba­ terea fondului, judecătorul pune în vedere părţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de term enul stabilit pentru dezba­ terea fondului în şedinţă publică, fără a aduce atingere dreptului acestora d e a form ula concluzii orale. De asem enea, potrivit art. 394 alin. (2) NCPC, dacă va considera necesar, instanţa poate cere părţilor, la închiderea dezbaterilor, să depună com pletări la notele 1.1 tbidem . m Su n t excep tate n otele scrise d e p u se d e că tre părţi, în c o n d iţiile art. 3 9 4 alin. (2 ) N CP C . 1.1 M. Tdbârcâ, D re p t p ro cesu al civil, vo i. I, Ed. U niversul Ju rid ic, B u cu reşti, 2 0 0 5 , p. S i , 48

D S llA N A FK ISA THgOHAftl / M A R tV S SFT IM ie

T

it l u l p r e l im in a r

,

d o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e

51

p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 15

m enţionate ?n precedent, părţile putându-le depune şi în cazul în care acestea nu au fost solicitate de către instanţă. 2. Form a scrisă a cererilo r adresate in stan ţei. Ca regula, o rice cerere adresata instan­ ţelor judecătoreşti trebuie să fie form ulată în scris, potrivit art. 148 alin. (1) NCPC. Totuşi, prin excepţie de la regula m enţionată anterior, regăsim aplicaţii ale principiu­ lui oralităţii în urm ătoarele exem ple: - declaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incom patibilitate sau v e rb a lin şedinţă, fiind consem nată în încheiere [art. 43 alin. (3) NCPC]; - c e r e r e a d e recuzare se poate face v e rb a li n şedinţă sau în scris pentru fiecare ju d e­ cător în parte, arătându-se cazul de incom patibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească (art. 47 alin. (1) NCPC]; - în cazul reprezentării persoanei fizice printr-un m andatar neavocat, dreptul de reprezentare m ai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consem nată în încheierea de şedinţă, cu arătarea lim itelor şi a duratei reprezentării [art. 85 alin. (2) NCPC]; - părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin decla ra ţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie ju d ecate d e alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi com petente teritorial sâ le ju dece, în afară de cazul când această com petenţă este exclusivă (art. 126 alin. (1) NCPC]; - cererea adiţională precizatoare se poate form ula verbal, declaraţiile părţii fiind consem nate în încheierea de şedinţă (art. 204 alin. (2) NCPC] etc. 3. Excepţii d e la p rin cip iu l o ralităţii. în noul Cod de procedură civilă există în conti­ nuare derogarea de la acest principiu, existentă şi în reglem entarea anterioară, vizând ipoteza în care legea prevede altfel (spre exem plu, ca regulă, procedura cu privire la cere­ rile cu valoare redusă este scrisă, potrivit art. 1029 alin. (1) NCPC, însă, prin excepţie, instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părţi, instanţa putând să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră ca, ţinând cont de îm prejurările cauzei, nu su n t necesare dezbateri orale, conform alin. (2) al aceluiaşi articol]. Ca elem ent de noutate, a fo st adăugată şi o alto excepţie, şi anum e aceea în care porţile solicită expres instanţei ca ju d eca tâ să se fa c ă n u m a i p e baza a cte lo r depuse la dosar, refuzând ca atare să pună concluzii verbale. Totodată, în ipoteza în care părţile solicită judecarea cauzei în lipsă şt nici nu se prezintă, soluţionarea pricinii va avea loc num ai în baza probatoriului adm inistrat în cauză. în procesul civil, oralitatea este dublată de o procedură scrisă, astfel în cât susţinerile părţilor, depoziţiile m artorilor, răspunsurile (a interogatoriu, precum şi o rice alte chestiuni discutate verbal su n t consem nate şî în scris de către grefier, pentru a putea conferi posibilitatea exercitării controlului ju d iciar asupra m ăsurilor dispuse. Nesocotirea principiului oralităţii atrage nulitatea hotărârii pronunţate, ce poate fi invocată prin exerciţiul căilo r d e atac.

O b u a N a r c i s a T h c o h a r i / M a r i u s E f t im ie

49

A rt. 16

T rrw i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e

«

e g ie m e n t a r e ş i p r in c ip h ie f u n d a m e n t a l e

Ari* 16. N em ijlo cirea. Probele se adm inistrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel. C O M E N T A R IU 1. C o n ţin u tu l p rin cip iu lu i. Principiul nem ijlocirii, garanţie a aflării adevărului în pro­ cesul civil, presupune ca p ro b e le sa fie cercetate de către instanţa care pron u n ţa soluţia fin a lă în cauză, iar nu de către o instanţă diferită, tocm ai pentru ca aceasta să le per­ ceapă în mod d ire c t form andu-şi convingerea în acest m od. Regula este subliniată în art. 261 alin. (1) NCPC, potrivit căruia adm inistrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, dacă legea nu dispune altfel. Tn m ăsura în care instanţa are posibilitatea să adm inistreze m ijlo a ce de p ro b ă p ri­ m are, nu trebuie să recurgă la m ijloace d e probă secundare, ce provin din a doua sau din a treia sursă. Spre exem plu, instanţa trebuie să audieze personal m artorii, în m ăsura în care această posibilitate există, iar nu să-şi întem eieze soluţia exclusiv pe declaraţiile extra­ ju d iciare date de anum ite persoane. De asem enea, potrivit a r t 292 alin. (2) NCPC, dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a d e p u s este obligată să aibă asupra sa origi­ nalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se tin e seam a de înscris. Totodată, în conform itate cu art. 296 alin. (1) NCPC, când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea a r fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea volum inoase ori num eroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vo r cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc, textul fiind aplicabil şi în privinţa înscrisurilor care nu pot fi transm ise instanţei (art. 299 NCPC); de asem enea, instanţa poate dispune o cercetare 1a faţa locului, în con­ diţiile a r t 345-347 NCPC. 2. D ero gări. Noul cod instituie o serie de derogări de la principiul nem ijlocirii, cazuri în care instanţa care soluţionează cauza nu este aceeaşi cu cea în fa ţa căreia a u fo s t adm inistrate dovezile, dintre care enum erăm , cu titlu exem plifica tiv, urm ătoarele situaţii: - adm inistrarea probelor prin com isie rogatorie [art. 261 alin. (2)-{5) NCPC]; - adm inistrarea dovezilor prin procedura asigurării probelor, dacă aceasta are loc pe cale principală, înainte de judecata fondului cauzei în cadrul cărora vo r fi folosite (art. 359*363 NCPC); - î n cazul declarării ne com petenţei, dovezile adm inistrate în faţa instanţei necom pe­ tente răm ân câştigate judecăţii şi instanţa com petentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru m otive tem einice (art. 137 NCPC); - î n situaţia în care se constată perim area unei cereri de chem are în judecată, când se va face o nouă astfel de cerere părţile pot folosi dovezile adm inistrate în cursul ju decării cererii perim ate, în m ăsura în care noua instanţă socoteşte că nu este necesară refacerea tor [art. 422 alin. (2) NCPCJ; - î n ipoteza adm iterii cererii d e străm utare, hotărârea pronunţată asupra acestui inci­ dent procedural va arăta în ce m ăsură actele îndeplinite de instanţă în ain te d e străm u­ tare, printre care şi probele adm inistrate, urm ează să fie păstrate şi, ca atare, luate în considerare d e instanţa desem nată în urm a străm utării [art. 145 alin. (2) NCPC]; - în situaţia adm iterii abţinerii sau a recuzării, încheierea prin care aceste incidente procedurale au fost soluţionate va arăta tn ce m ăsură actele îndeplinite de judecător.

50

D eu A Na r c is a t h s o h a r i / m a r iv s s e r m e

T tw l p r e lim

in a r . D o m e n iu l d e r e g le m e n t a r e 51 p r in c ip iile f u n d a m e n t a le

A rt. 17

printre care şi eventualele probe adm inistrate, urm ează a fi păstrate [art. 51 alin. (6) NCPC]; - adm inistrarea probelor d e către avocaţi sau consilieri ju rid ici (art. 366 -3 8 8 NCPC). 3. Sa n cţiu n e a. Nesocotirea principiului nem ijlocirii, tn m ăsura în care acesta nu este înlăturat de o dispoziţie expresă, poate conduce, în căile de atac, la schim barea sa u ca sa ­ rea hotărârii astfel pronunţate în condiţiile în care m ijloacele de probă adm inistrate în m od direct în cadrul acestora infirm ă situaţia de fapt reţinută de instanţa a cărei hotă­ râre este atacata.

A r t. 17* P u b licitatea. Şedinţele de ju d ecată su n t publice, în afară de cazurile prevăzute de legeC O M E N T A R IU 1. Consacrarea p rin cip iu lu i. C o n ţin u t. A cest principiu fundam ental, consacrat şi în reglem entarea anterioara în art. 121 alin. (1) CPC 1865, constituie o garanţie a unui proces echitabil din prism a exigenţei de transparenţă im puse procedurii de judecată. Principiul în discuţie este preluat în form a identică existentă în art. 127 din Constituţia Rom âniei, fiind reglem entat şi în art. 12 teza I din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. De asem enea, publicitatea şedinţei d e judecată este m enţionată ca regulă de desfăşurare a acesteia şi în cadrul art. 10 din Declaraţia U niversală a D repturilor Om ului, precum şi în art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Articolul 6 parag. 1 din Convenţia europeană face o dublă referire la principiul analizat, statuând, pe de-o parte, că orice persoană are dreptul ia judecarea în mod public a cauzei sale, precum şi, pe de altă parte, că hotărârea trebuie sâ fie pronunţată în mod public. Publicitatea reprezintă o exigenţă a procesului echitabil ce are ca scop protejarea ju stiţiab ililo r îm potriva unei justiţii secrete, care să nu fie supusă controlului public, constituind în acelaşi tim p un m ijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanţele de ju d ecată111. Prin acest principiu se înţelege faptul că p ro ce su l c iv il se desfăşoară, ca regală, în fa ţa instanţei, în şedinţă p u b licâ l în prezenţa părţilor, dar şi a oricărei alte persoane străine de litigiu, care do reşte să asiste la dezb ateri121. în vederea respectării acestui principiu, judecarea proceselor are loc la sed iu l instan­ ţei, dacă prin lege nu se dispune altfel, potrivit art. 212 NCPC, iar pentru fiecare şedinţă de judecată se întocm eşte o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, care se afişează pe portalul instanţei şi la uşa sălii d e şedinţă, cu cel puţin o oră înainte de începerea aces­ teia, conform art. 215 alin. (1) din acelaşi cod. 2. D erogări în p rivin ţa caracteru lu i p u b lic al şed in ţei d e ju d e ca tă . Noul Cod de procedură civilă instituie două derogări de ia principiul publicităţii şedinţei de judecată, astfel în cât acesta nu poate fi considerat ca având caracter absolut: a) ipoteza desfăşurării şedinţei în cam era de consiliu, în ca zu rile expres prevăzute de lege.

11 C 8 îrsa n f o p . c it., 2 0 1 0 . p . 517. |J) S . B o rti, op, cit,, vo i. I, p. 119.

Ob

u a

Na

r c is a

Th

c o h a r i

/ M

a r iu s

E

f t im ie

51

A rt. 17

T it l u

l p r e l im in a r

. Do

m e n iu l o e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

Astfel, potrivit noului cod, regula în privinţa cercetării procesului, în faţa prim ei instanţe, este că aceasta se desfăşoară în cam era de consiliu, daca legea nu prevede altfel [art. 213 alin. (1) NCPC]; ?n acelaşi sens, art. 240 alin. (1) N CPC stabileşte că cercetarea procesului are loc în faţa judecătorului, în cam era d e consiliu, iar art. 261 alin. (1) N CPC prevede că adm inistrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în cam era de consiliu, dacă legea nu dispune altfel. De asem enea, potrivit art. 244 alin. (S) NCPC, p ă rţile po t conveni ca dezbaterea fo n d u lu i să aibă loc to t în cam era d e consiliu, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol cererea de judecată în lipsă presupune că partea care a form ulat-o a fo st de acord şi ca dezbaterea fondului să aibă loc în cam era d e consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică. Aceste dispoziţii legale urm ează a se aplica însă, potrivit art. XII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, pre­ cum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a C odului d e procedură civilă, p ro cese lo r p o r­ n ite în cepând cu data d e 1 ia n u a rie 2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decem brie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului desfăşurându-se în şedinţă publică, dacă legea nu pre­ ved e altfel. în căile de atac, cercetarea procesului, dacă este necesară, are loc în şedinţă publică [art. 240 alin. (2) NCPC]. în ceea ce priveşte dezbaterile, acestea au loc to t în şedinţă publică, dispoziţia derogatorie de la principiul publicităţii prevăzută de art. 244 alin. (3) NCPC fiind in cid e n t! d o ar pentru judecata în prim ă instanţă. Prin excepţie, în cazul revi­ zuirii şi al contestaţiei în anulare îndreptate îm potriva unei hotărâri de prim ă instanţă, procedura de judecată va fi aceeaşi cu cea a ju decăţii finalizate cu hotărârea atacată, potrivit art. 508 alin. (1) şi art. 513 alin. (1) NCPC. Pe de altă parte, codul prevede o serie de norm e speciale, care stabilesc în mod expres că soluţionarea anum itor cereri sau incidente procedurale va avea loc în cam era de consiliu, acestea reprezentând cazuri în care „legea p reve d e altfel", nefiind astfel inci­ dente prevederile tranzitorii cuprinse în art. XII din Legea nr. 2/2013. în acest sens, cu titlu exem plificativ, m enţionăm urm ătoarele: soluţionarea abţinerii şi a recuzării [art. 51 alin. (1) N CPC); soluţionarea conflictului de com petenţă [art. 135 alin. (4) NCPC]; soluţionarea cererii de străm utare [art. 144 alin. (1) N CPC]; soluţionarea ce re riid e re e x a m in a re a în ch e ie h ip rin ca re s-a stab ilitam en d a judiciară sau despăgubirea (art. 191 alin. (3) N CPC]; procedura de anulare a cererii de chem are în judecată şi de soluţionare a cererii de reexam inare îm p o triva acestei soluţii, în condiţiile art. 200 alin. (3) şi (6) NCPC; ascultarea m inorilor {art. 226N C P C ); soluţionarea cererii d e preschim ­ bare a term enului d e judecată (art. 230 NCPC); procedura asigurării probelor [art. 360 alin. (4) NCPC]; prezentarea tranzacţiei părţilor în tr-o zi diferită de cea stabilită pentru ju d ecată [art. 438 alin. (3) N CPCj; procedura de soluţionare a cererilor d e îndreptare a erorilor m ateriale, d e lăm urire şi d e înlăturare a dispoziţiilor contradictorii [art. 442 alin. (2) şi art. 443 alin. (2) N CPC]; soluţionarea cererii de suspendare a executării hotărârii în etapa procesuală a recursului [art. 484 alin. (3) NCPC] etc. De asem enea, m ajoritatea proced u rilo r speciale reglem entate de cod conţin dispoziţii derogatorii de la principiul publicităţii, judecata acestora având loc în cam era de consiliu. Cu titlu de exem plu, m enţionam în acest sens procedura divorţului prin acordul soţilor [art. 929 alin. (3) N CPC], m ăsurile asigurătorii (art. 953 alin. (2), art. 956 alin. (1) teza 52

D fU A N A RCISA THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T l T W L P R E L IM IN A R .

DOWtNIUl D £

R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 17

a il-a, art. 960 alin. (2) teza l N CPC]; procedura cu privire la cererile de valoare redusă [art. 1029 alin. (1) N CPC]; procedura evacuării din im obilele folosite sau ocupate fără drept (art. 1041 alin. (2) NCPC]. în ceea ce priveşte procedura necontencioasâ, potrivit art. 532 alin. ( ! ) NCPC, cere­ rea se judecă în cam era de consiliu. Totodată, inclusiv calea de atac a apelului în această procedură se judecă în cam era de consiliu [art. 534 alin. (5) NCPC], în fa za executării silite, cererea de încuviinţare a acesteia, potrivit art. 665 alin. (2) teza I NCPC, precum şi o serie de alte incidente în m ateria executării silite se soluţionează în cam era de consiliu, făcând excepţie însă contestaţia la executare, care se judecă conform procedurii prevăzute de noul cod pentru judecata în prim ă instanţă [art. 716 alin. (1) NCPC]; b) ipoteza şedinţei deelorate secrete, din oficiu sau la cerere, în cazurile în care d ezb a­ terea fondul ui în şedinţă p u b lic i a r aduce atingere m oralităţii, ordinii publice, intereselor m inorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, potrivit art. 213 alin. (2) NCPC. In acest context, în cadrul art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană este m enţionată excepţia de la principiul publicităţii, potrivit căreia accesul în sala d e şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul m oralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale în tr-o societate dem ocratică, atunci când interesele m inorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o im pun sau în m ăsura considerată abso lu t necesară de c it r e instanţă atunci când, în îm p reju rări speciale, publicitatea a r fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. în am bele situaţii derogatorii existente în noul Cod de procedură civilă d e la principiul publicităţii, prezentate anterior, au acces în cam era de consiliu ori în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă pe m inori, apărătorii părţilor, m artorii, exper­ ţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru motive tem einice, le perm ite sa asiste la proces, potrivit art. 213 alin. (3) NCPC. Este de m e n ţio n a t în acest context, c i publicitatea şedinţei de judecată este restrânsă şi în ipoteza în care anum ite persoane care asistă la dezbateri tulbu ră şedinţa ori neso­ cotesc m ăsurile luate sunt îndepărtate din s a li, prin dispoziţia preşedintelui com pletului de judecată, după ce în prealabil li s-a atras atenţia să respecte ordinea şi buna-cuviinţă [art. 217 alin. (6) N CPC]. Această dispoziţie poate fi a p lic a b ili şi în privinţa m inorilor şi a persoanelor care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă [art. 217 alin. (7) NCPC]. 3. Pronu nţarea ho tărârii. Chiar şi în ipotezele d e excepţie prezentate anterior, sub rezerva dispoziţiilor art. 396 alin. (2) NCPC (vizând am ânarea pronunţării, când preşe­ dintele poate stabili ca pronunţarea hotărârii să se facă prin punerea so luţiei la dispoziţia părţilor prin m ijlocirea grefei instanţei), hotărârea s e va pron u n ţa în şedinţă publica (art. 402 NCPC). în acelaşi sens sunt şi prevederile art. 12 teza a Il-a din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora pronunţarea h o tărârilo rse fa ce în şedinţă publică, cu excepţia cazu rilo r prevăzute de lege. Curtea Europeană a decis că scopul urm ărit de art. 6 parag. 1 din Convenţie, şi anum e asigurarea controlului puterii ju d iciare de către public pentru realizarea dreptului la un proces echitabil, poate fi realizat, în orice caz, cel puţin pentru instanţa de casaţie, prin depunerea la grefă a textului integral al hotărârii, pentru ca astfel aceasta să fie accesi­

O euA Na r c is a t h s o h a m / m a h w s S f r m e

53

A rt. Î S

T U IU L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C « E G L E M E N T A f t E $1 P R I N C I P H I E F U N D A M E N T A L E

bilă tuturor, şi prin citirea în şedinţă publică - adeseori lim itată la dispozitiv - a deciziei de adm itere sau d e respingere s recursului111. în călcarea acestui principiu conduce la nulitatea necondiţionată a hotărârii ju d e ­ cătoreşti astfel pronunţate, în condiţiile art. 176 pct. 5 NCPC.

A rt. 1 8 . L im ba d esfăşu rării p rocesu lu i. (1) Procesul civil se desfăşoară în lim ba română. (2) C etăţenii rom âni aparţinând m inorităţilor naţionale au dreptul să se exprim e în lim ba m atem ă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii. (3) C etăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc lim ba rom ână au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, p rin traducător autorizat, dacă legea n u prevede altfel. (4) Cererile şi actele procedurale se întocm esc num ai în limba rom ână. C O M E N T A R IU A rticolul 18 NCPC constituie transpunerea în m aterie procesuală civilă a norm elor constituţionale în scrise în art. 128, potrivit cărora procedura ju d icia ră se desfăşoară în lim bo rom âno; cetăţenii rom âni aparţinând m inorităţilor naţionale au dreptul să se exprim e în lim ba m aternă în faţa instanţelor de Judecată, în condiţiile legii organice; m odalităţile de exercitare a acestui drept, inclusiv prin folosirea de interpreţi sau tra­ ducători , se vo r stabili astfel în cât să nu îm piedice buna adm inistrare a ju stiţiei şi să nu im plice cheltuieli suplim entare pentru cei interesaţi; cetăţenii străini şi apatrizii care nu în ţe le g sau nu vo rb e sc lim ba rom ână au dreptul d e a lua cunoştinţă d e toate actele şi lucrările dosarului, d e a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret. Ca atare. întrucât în Rom ânia, lim ba oficială este lim ba rom ână, potrivit art. 13 din Constituţie, fiind prezum ată a fi cunoscută d e toţi cetăţenii statului, procesul civil se des­ făşoară în lim ba rom ână, ceea ce sem nifică faptul că dezbaterile, cererile şi actele de procedură au loc, respectiv se întocm esc în această limbă. Ca excepţii d e la regula desfăşurării dezb aterilo r în lim ba rom ână, pentru facilitarea accesului la justiţie, noul cod prevede situaţia cetăţenilor rom âni aparţinând m inorităţi­ lor naţionale şi situaţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor, excepţiile vizân d exclusiv dezbatente, iar nu şi cererile şi actele de procedură întocm ite în cadrul procesului, care în mod obligatoriu vo r fi redactate în lim ba rom ână, independent dacă provin de la un cetăţean străin ori apatrid sau cetăţean rom ân aparţinând unei m inorităţi naţionale. în acest context, art. 150 alin. (4) N CPC prevede ca, dacă înscrisurile sunt redactate într-o lim bă străină, ele se depun în co pie certificată, înso ţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat; în cazul în care nu există un traducător autorizat pentru lim ba în care sunt redactate înscrisuri le în cauză, se pot folosi traducerile realizate d e persoane de încredere cunoscătoare a le respectivei lim bi, în condiţiile legii speciale. Cererile şi actele de procedură v o r fi redactate în m od obligatoriu în lim ba rom ână, însă în ipoteza com unicării cererii de chem are în judecată către un pârât, cetăţean străin sau apatrid, care nu cunoaşte lim ba rom ână, aceasta va trebui tradusă, în prealabil, prin dem ersul reclam antului. 1,1 C .E.D .O ., 8 d e ce m b rie 1 9 8 3 , Pretto $ ia iţitc . Italiei, în C Btrson, o p . cit., 2 0 1 0 , p. 520.

54

D fU A N A RCISA THgOHAftl / M A R tV S SFT IM ie

T l T W L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 19

Cetăţenii rom âni aparţinând m inorităţilor naţionale au dreptul să se exprim e în lim ba m aternă în cadrul procedurilor ju d iciare. De asem enea, cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vo rb e sc lim ba rom ână au dreptul de a lua cunoştinţă de conţinutul dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel. în conform itate cu art. 14 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în cazul în care una sau m ai m ulte părţi so licită să se exprim e în lim ba m a te rn i, instanţa de ju decată trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau traducător autorizat. Asigurarea folo sirii traducătorului în proces va avea loc fie prin em iterea de către instanţă a unei adrese către instituţiile abilitate pentru a desem na un atare traducător, fie prin încuviinţarea participării unui trad u căto r auto rizat agreat de către părţi. Potrivit alin. (4) a) aceluiaşi articol, în situaţia în care toate părţile solicită sau su n t de acord să se exprim e în lim ba m aternă, instanţa de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept, precum şi buna adm inistrare a justiţiei, cu respectarea principiilor contra­ dictorialităţii, oralităţii şi publicităţii. Dezbaterile purtate de părţi în lim ba m aternă se înregistrează, consem nându-se în lim ba rom ână. Obiecţfunile form ulate de cei interesaţi cu privire la traduceri şi consem ­ narea acestora se rezolvă de instanţa d e judecată până la încheierea dezbaterilor din acel dosar, co n se m n ân d u -se în în ch e ie re a de şedinţă [art. 14 alin. (6) din Legea nr. 304/2004]. A preciem că aceste obiecţiuni vo r fi rezolvate prin apelarea la un alt traducător, care să confirm e sau să infirm e cele susţinute de către traducătorul precedent. Interpretul sau traducătorul va sem na pe toate actele întocm ite, pentru conform i­ tate, atunci când acestea au fost redactate sau consem narea s-a făcut în baza traducerii sale [art. 14 alin. (7) din lege]. Textul care face obiectul prezentului com entariu trebuie corelat cu art. 225 NCPC, potrivit căruia atunci când una dintre părţi sau dintre persoanele care urm ează să fie ascultate nu cunoaşte lim ba rom ână, instanţa va folosi un traducător autorizat. Dacă părţile sunt de acord, judecătorul sau grefierul poate face oficiul d e traducător. în situa­ ţia în care nu poate fi asigurată prezenţa unui traducător autorizat, se vo r aplica preve­ derile art. 150 alin. (4) N CPC. D ispoziţiile privitoare la experţi se aplică în mod corespun­ zător şi traducătorilor şi interpreţilor. N erespectarea acestui principiu, cât şi a dreptului m inorităţilor, cetăţenilor străini şi apatrizilor de a se exprim a în lim ba m aternă şi de a beneficia de un trad ucător autorizat pe parcursul procesului se sancţionează cu nulitatea hotărârii judecătoreşti.

A r U 19 . C on tin u itatea. Judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit p e durata procesului decât pentru m otive tem einice, în condiţiile legii. C O M E N T A R IU Regula continuităţii instanţei este ridicată la nivel d e principiu fundam ental al procesului civil, fiind totodată dezvoltată în art. 214 NCPC. Astfel, potrivit acestui articol, m em ­ b rii com pletului care ju d e c ă p rocesul trebuie sâ râm ând aceia şi in to t cu rsu l ju d e că ţii; în cazurile în care, pentru m otive tem einice, un ju d ecăto r este îm p ied icat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi în lo cu it în condiţiile legii; dacă înlocuirea judecătorului a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol.

Ob u a N a r c is a Th e o h a r i / M a r i v s e f t im ie

55

A rt. 20

T U IU L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

Prin continuitatea instanţei este desem nată continuitatea com pletului de ju d e c a ţi, ceea ce sem nifică faptul că judecătorii care îl com pun trebuie să răm ână aceiaşi în tot cursul judecăţii unui proces, fără să fie schim baţi în desfăşurarea acestuia. Raţiunea instituirii acestui principiu o constituie necesitatea ca judecătorul să-şi for­ m eze convingerea din perceperea personală a întregii desfăşurări a procesului pentru a avea o viziune cât m ai aprofundată asupra cauzei, cu elim inarea riscului ca anum ite aspecte neconsem nate în încheiere, dar relevante pentru soluţionarea cauzei, să fi fost produse num ai în faţa unui judecător, care ulterior să fie în lo cu it din com plet. Continuitatea contribuie la corecta soluţionare a litigiilor civile prin faptul că ju d e că ­ torii pot reţine cu uşurinţă şi în întreaga lor com plexitate toate aspectele relevante ale cauzei111. Pot constitui m otive tem einice de înlo cuire a unui judecător d e la soluţionarea unei cauze, spre exem plu, transferul sau prom ovarea sa, intrarea acestuia în concediu de creştere al copilului etc. Asigurarea continuităţii com pletului d e judecată este urm ărită şi în caz de disjungere, când dosarul nou*format se va repartiza aceluiaşi com plet, potrivit art. 9 9 alin. (4) din Regulam entul d e ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. D a c i, din m otive tem einice, un judecător în faţa căruia s-au desfăşurat dezbaterile a fost în lo cu it d u p i reţinerea cauzei în pronunţare, este obligatoriu ca p ricin a sâ f ie repusă pe rol, în vederea reluării dezbaterilor în faţa acestuia. Ca atare, la deliberare şi la pro­ nunţarea acesteia vo r lua parte num ai judecătorii în faţa cărora au avut loc dezbaterile, potrivit art. 395 alin. (2) teza I NCPC. în ipoteza în care judecătorul care a pronunţat hotărârea judecătorească nu este acelaşi cu cei în faţa căruia s*a desfăşurat etapa cercetării procesului, nulitatea hotărârii judecătoreşti pentru încălcarea principiului continuităţii com pletului de ju d ecată este una necondiţionată de existenţa unei vătăm ări. în călcarea acestui principiu este prevăzută şi ca m otiv de recurs, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 2 N CPC, casarea hotărârii putându-se cere dacă hotărârea a fo st pronunţată d e alt ju d ecăto r decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a procesului.

A rc. 2 0 . R esp ectarea p rin cip iilo r fu nd am en tale. Judecătorul are îndatorirea sâ asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundam entale ale proce­ sului civiJ, sub sancţiunile prevăzute de lege. C O M E N T A R IU Respectarea principiilor fundam entale ale procesului civil constituie o îndatorire atât pentru părţi, câ t ş i p en tru instanţa de jud ecată, obligaţie ce există d e altfel şi pentru toate celelalte dispoziţii legale cuprinse în cod. Sancţiunile care pot interveni în ca 2ul ne respectării de către judecător a principiilor fundam entale a le procesului civil pot fi d e natură disciplinară, pe de-o parte, tar, pe de a lţ i parte, hotărârea pronunţată d e acesta în condiţiile expuse poate fi lovită de nulitate.

,11 /. Le ş, Noul Co d d e oroeedură civilă, vo i. 1,2 0 1 1 , p. 30,

56

D e iiA

n a r c is a

th so h a r i

/

m a r iv s

S F rm e

T i t u i l p r e lim in a r . D o m e n iu l d e r e g le m e n t a r e

51 p r i n c i p i i l e

f u n d a m e n t a le

A rt. 21

Art» 2 1 . În cercarea de îm p ăcare a părţilor. (1) Judecătorul v a recom anda părţilor soluţionarea am iabilă a litigiului prin m ediere, potrivit legii speciale. (2) In tot cursul procesului, judecătorul v a încerca îm păcarea părţilor, dându-le îndrum ările necesare, potrivit legii. C O M E N T A R IU 1. M o d alităţi d e realizare a îm p ăcă rii părţilor. în cercarea de îm păcare a părţilor este prevăzuta printre regulile fundam entale ale procesului civil, în considerarea im p o r­ tanţei deosebite pe care o deţine pentru părţi şi instanţă solu ţio n a rea a m ia b ili a liti­ giului. Astfel, părţile obţin o soluţie reciproc convenabila, eficienta şi durabilă, făcând concom itent econom ie d e tim p şi cheltuieli, spre deosebire d e tran şarea litigiului pe cale judiciară, când rezolvarea conflictului se poate întinde pe perioadă îndelungată, fiind necesare cheltuieli suplim entare şi existând riscul în final ca am bele părţi să fie nem ulţum ite d e soluţia pronunţată de instanţă. Este de observat faptul că art. 21 N CPC conţine două teze distincte, şi anum e: a) ju d ecă to ru l va recom anda p â rtilo r soluţionarea litigiu lui p rin m ediere, câ n d con ­ sid eră necesar, ţin â n d sea m a d e circum stanţele cauzei. în această situaţie, părţile sunt obligate sa se prezinte la m e d iato rîn vederea inform ării cu privire la avantajele m edierii, soluţionarea conflictului dintre ele nefiind însă obligatoriu a fi realizată în cadrul acestei proceduri. Prin raportare la art. 227 alin. (2) NCPC, apreciem că recom andarea instanţei în sensul soluţionării litigiului prin m ediere poate fi făcută în orice fază a ju decăţii, chiar dacă acest asp ect este m enţionat num ai în alin. (2) al art. 21 NCPC privitor la încercarea de îm păcare a părţilor stabilită în sarcina judecătorului; b) ju d e că to ru l are obligaţia d e o încerca îm păcarea părţilor, dându-le sfaturile n e ce­ sare, cu m enţinerea însă a im parţialităţii sale. O bligaţia judecătorului d e a încerca îm păcarea părţilor este dezvoltată în prevede­ rile art. 227 NCPC, care reia dispoziţiile art. 131 CPC 186511', cu singura adăugire vizând obligativitatea prezentării p ă rţilo r la m ediator, în vederea inform ării lor cu privire la avantajele m edierii, în ipoteza în care judecătorul recom andă aceasta. 2 . In fo rm area p ă rţilo r cu p rivire la avan ta je le m ed ierii. în ceea ce pri veşte procedura de inform are cu privire la avantajele m edierii, atât noul Cod d e procedură civilă, cât şi Legea nr. 192/2006 privind m edierea şi organizarea profesiei de m ediator prevăd dispoziţii în acest sens, fiind necesară corelarea lor. Astfel, potri v it a rt. 227 a Ii n. (2) teza a 11-a N C PC, câ n d considera n ecesar, ţinând seam a de circum stanţele cauzei, judecătorul va recom anda părţilor să recurgă la m ediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale am iabilă, în o rice fază a judecăţii. în conform itate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, în cazul în care judecătorul recom andă m edierea, părţile

11‘ Potrivit art. 131 a lin , (1 ) C P C 1865. „în to t cu rsu l p ro ce su lu i, ju d e că to ru l v a în ce rca îm p ă ca re a părţilor, d â n d u -le în d ru m ă rile n e ce sa re , p o trivit le gii. în a c e s t scop , e l v a so licita în fă ţişa re a p e rso n a lă a părţilor, ch ia r d a c i a ce ste a su n t re prezen tate. O ispoziţiiie art. 1 3 2 ‘ alin, {2) (vizând cita re a p ă rţilo r - n.n.ţ su n t a p licab ile. (2) în litigiile ca re , potrivit le gii, pot fa c e o b ie ctu l pro ced u rii d e m e d ie re , ju d e că to ru l p o a te invita p ă rţile să parti­ cip e la o ţe d in ţâ d e in fo rm a re c u p rivire la avan tajele fo lo sirii a ce ste i p ro ce d u ri. C â n d co n sid e ră necesar, ţinând se a m a d e circu m sta n ţe le ca u ze i, ju d e că to ru l v a re co m a n d a p ă rţilo r să recurgă la m e d ie re , în ve d e re a soluţio­ nării litigiului p e ca le am iabilă, în o rice fa ză a Judecăţii. M e d ie re a n u e ste obligatorie p e n tru părţi. (3 ) Oacâ, în co n d iţiile alin. ( l ) $ i (2), p ă rţile s e îm p a că , ju d e că to ru l v a co n stata în vo iala lo r în cu p rin su l h otărârii p e care o va da. D isp oziţiile art. 2 7 1 -2 7 3 (vizân d ho tărârea ca re co n sfin ţe şte în vo i aia p ă r ţ ilo r - n .n ,) su n t aplicabile".

O euA Na

r c is a

Th

so h a m

/ M

a f m js e f t im is

57

A rt. 21

T n iu i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

se vo r prezenta ta m ediator, în vedereâ inform ării lor cu privire Ia avantajele m edierii. Refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa d e inform are cu privire la avantajele m edierii, tn situaţiife în care a acceptat, potrivit legii, se sancţionează cu am endă ju d icia ră de la 100 [a 1.000 lei, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. f) NCPC. Din aceste dispoziţii legale rezultă că n u m a i în ipoteza în ca re apreciază necesar, judecătorul va recom anda părţilor să recurgă la m ediere, caz în care acestea s u n t obli­ g a te să se prezinte la m ediator pentru a participa la şedinţa de inform are cu privire la avantajele m edierii. în tim p ce recom andarea adresată părţilor de a recurge la m ediere este o fa cu lta te p en tru judecător, ia r n u o obligaţie, pentru părţi aceasta im plică obliga­ ţia prezentării la m ediator. Se im pune sublinierea faptului că recom andarea ju decătoru­ lui naşte în sarcina părţilor exclusiv obligaţia acestora de a se prezenta la m ediator pen­ tru a participa la şedinţa de inform are cu privire ia avantajele m edierii, ia r n u ş i p e aceea de a so luţio na litigiul prin mediere. Potrivit art. 2 a H n . ( l) d in Legea nr. 192/2006, dacă legea n u p revede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane ju rid ice, sunt obligate să participe la şedinţa de inform are privind avantajele m edierii, inclusiv, daca este cozul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor com petente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în m aterie civilă, de fam ilie, în m aterie penală, precum şi în alte m aterii, în condiţiile pre­ văzute de lege. în conform itate cu art. 6 din legea specială, organele judiciare şi arbitrate, precum şi alte autorităţi cu atribuţii ju risdicţio nale inform ează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folo sirii procedurii m edierii şi le îndrum a să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele. A preciem că dispoziţiile legii speciale trebuie interpretate în contextul reglem entă­ rii noului Cod de procedură civilă, şi anum e în sensul că instanţa are posibilitatea, iar nu obligaţia de a recom anda părţilor participarea la şedinţa de m ediere. în ceea ce priveşte obligativitatea părţilor de a participa la şedinţa de inform are privind avantajele m edierii, n o u l cod im pune o a ta re obligaţie d o a r p en tru ipoteza în care ju d ecă to ru l recom andă m edierea [art. 227 alin. (3) NCPC). Legea nr. 192/2006 prevede în cadrul art. 2 alin. (1) o bligaţia părţilor, persoane fizice sau persoane juridice, de a participa la şedinţa de inform are privind avantajele m edierii, inclusiv, d acă este ca 2 ul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor com petente. Potrivit art. 601 alin. (1) din lege, în litigiile civile ce pot face, potrivit legii, obiect al m edierii sau al altei fo rm e alternative d e soluţionare a conflictelor, p ă rţile şi/sau partea interesata, după caz, su n t ţinute sâ fa c ă dovada ca au p a rticip a t la şedinţa de inform are cu p rivire la avantajele m edierii în m ateriile enum erate la lit. a)-f) din cadrul acestui alineat. Prin urm are, faţă de textele expuse în precedent, rezultă că părţile sunt obligate să participe la şedinţa d e inform are privind avantajele m edierii în m ateriile enum erate la art. 6 0 L alin. (1) din Legea nr. 192/2006, indiferent dacă acest lucru a fo st sau nu reco­ m andat de către instanţa d e judecată, ele fiind totodată obligate sa facă o astfel de dovadă printr-un certificat de inform are eliberat d e m ediatorul care a realizat inform a­ rea (art. 2 alin. ( I 1) din Legea nr. 192/2006]. Apreciem că dispoziţiile legii sp eciale se aplică cu prioritate, nefiind în contradicţie cu prevederile noului Cod d e procedură civilă. Prevederile art. 2 alin. ( I 2) din Legea nr. 192/2006, potrivit cărora instanţa va res­ pinge cererea de chem are în judecată ca inadm isibilă în caz d e neîndeplinire d e către

58

D e iiA

n a r c is a

th so h a r i

/

m a r iv s s f t im is

T i t u i l p r e lim in a r , d o m e n iu l d e r e g le m e n t a r e

51 p r i n c i p i i l e

f u n d a m e n t a le

A rt. 21

reclam ant a obligaţiei de a participa la şedinţa de inform are privind m edierea, anterior introducerii cererii d e chem are în judecată, sau după declanşarea procesului până la term enul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în m ateriile prevăzute de art. 6 0 l alin. (1) lit. a)-f), urm ează a intra în vigoare la data de 1 august 2013, m otiv pentru care în m ăsura în care părţile nu fac dovada participării la şedinţa de inform are în litigiile m en­ ţionate p in ă la data de 1 august 2013, instanţa nu poate aplica o atare sancţiune. în acest context, apreciem că m ăsurile ce pot fi dispuse în cauză pentru ipoteza descrisă anterior, până Ea data de 1 august 2013, sunt aplicarea unei am en 2i judiciare, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. f) N C P C sau eventual dispunerea sancţiunii suspendării ju decăţii cauzei, ?n condiţiile art. 242 alin. (1) NCPC. 3. M ed ierea. în ceea ce priveşte m edierea, potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 192/2006, aceasta reprezintă o m odalitate de soluţionare a conflictelor pe cale am iabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de m ediator, în condiţii de neutralitate, im parţialitate, confidenţialitate şi având liberul consim ţăm ânt al părţilor, fiind aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine în vederea soluţionării conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. Este de m enţionat că, potrivit art. 2 alin. (4) din lege, nu po t face obiectul m edie­ rii drepturile strict personale, cum su n t cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod ad m is d e lege, în rest aceasta fiind, ca regulă, adm isibilă în o rice m aterie [art. 2 alin. (1) din lege]. Părţile au dreptul să îşi aleagă în m od liber m ediatorul sau m ediatorii [art. 5 alin. (2) din lege), acesta/aceştia nefiind im pus/im puşi d e către instanţă, putând fi orice persoană care exercită o atare profesie în condiţiile legii. în acest context este de precizat că m ediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară având ca obiect conflictul supus m edierii (art. 36 din lege), în considerarea tocm ai a obligaţiei sale de im parţialitate. De asem enea, m ediatorul nu poate fi audiat ca m artor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat cunoştinţă în cadrul procedurii de m ediere [art. 37 alin. (1) teza 1 din lege]. Calitatea de m artor are întâietate faţă de aceea de m ediator, cu privire la faptele şi îm prejurările pe care le-a cunoscut înainte de a fi devenit m ediator în acel caz [art. 37 alin. (2) din lege]. în toate cazurile, după ce a fost audiat ca martor, m ediatorul nu m ai poate desfăşura activitatea de m ediere în cauza respectivă [art. 37 alin. {3} din lege]. Instanţa de judecată are obligaţia d e a inform a părţile asupra posibilităţii şi a avanta­ je lo r folosirii procedurii m edierii, îndru m an du-le să recurgă la această cale pentru solu­ ţionarea conflictelor dintre ele (art. 6 din lege). De asem enea, se im pune precizarea că term enul de prescripţie a dreptului la acţiune se suspendă începând cu data sem nării contractului de m ediere, până la închiderea pro­ cedurii de m ediere în oricare dintre m odurile prevăzute de lege {art. 49 din lege). Susţinerile făcute pe parcursul m edierii de către părţile aflate în conflict au caracter confidenţial faţă d e terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul procedurii judiciare, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul (art. 53 teza I din lege). în ipoteza în care conflictul a fost dedus ju d ecăţii, soluţionarea acestuia prin m ediere poate avea loc din iniţiativa părţilor ori la recom andarea instanţei, acceptată d e părţi, cu privire la drepturi asupra cărora acestea pot dispune potrivit legii. M edierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului [art. 61 alin. ( 1 } din lege]. O euA N a r c i s a T h s o h a m / M a f m j s e f t i m h

59

A rt. 22

T rrw i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l o e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

La închiderea procedurii d e m ediere, m ediatorul este obligat, în toate cazurile, să inform eze în scris instanţa de judecată dacă părţile au ajuns sau nu la o înţelegere în urma procesului de m ediere [art. 61 alin. (2) din lege]. Potrivit art. 62 alin. (1) din lege, pentru desfăşurarea procedurii de m ediere, ju d e ca ­ rea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 1 CPC 1865 [în prezent art. 411 alin. (1) pct. 1 NCPC]. Cursul term enului d e perim are este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de m ediere, dar nu mai m ult de 3 luni de la data sem nării contractului de m ediere [art. 62 alin. (2) din lege]. în cazul în care conflictul a fo st soluţionat pe calea m edierii, instanţa va pronunţa, ia cererea părţilor, o hotărâre de expedient [art. 63 alin. (1) din lege]. Legea prevede o serie de facilităţi pentru părţile care recurg la procedura m edierii, în vederea încurajării acestui dem ers. Astfel, cererea de repunere pe rol a cauzei după suspendarea acesteia pentru m ediere este scutită d e taxă ju diciară de tim bru [art. 62 alin. (3) din lege]. Totodată, potrivit art. 63 alin. (2) din lege, odată cu pronunţarea hotărârii de expedient, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei ju d iciare de tim bru, plătită pentru învestirea acesteia. De asem enea, hotărârea de expedient pronunţată conform legii în cauză constituie titlu executoriu [art. 63 alin. (3) din lege]. Tn acelaşi context, este d e m enţionat faptul că pentru activitatea de inform are şi consiliere a părţilor cu privire la procedura m edierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de m ediere, m ediatorul nu poate pretinde onorariu [art. 26 alin. (3) din lege], participarea părţilor la o atare şedinţă fiind obligatorie dacă judecătorul o im pune.

A r i . 2 2 . R o lu l ju d ecăto ru lu i în aflarea adevărului. (1) Judecătorul soluţio­ nează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate m ijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, p e baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temei­ nice şi legale. în acest scop, cu privire la situaţia de fap t şi m otivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice îm prejurări de fapt sau de drept, ch iar dacă nu sunt m enţionate în cerere sau în întâm pinare, să dispună adm inistrarea probelor p e care le consideră necesare, precum şi alte m ăsuri pre­ văzute de lege, ch iar dacă părţile se îm potrivesc. (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în con­ diţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa Ia ju d ecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile recla­ m antului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie. (4) Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, ch iar dacă părţile le-au dat o altă denum ire. In acest caz judecă­ torul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea jurid ică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schim ba denum irea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi m otivele de drept 60

D f U A N A R C IS A T H g O H A ftl / M A R t V S S F T IM IS

T l T W L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $ 1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 22

asupra cărora au înţeles să lim iteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă dreptu­ rile sau interesele legitim e ale altora. (6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi lim itele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. (7) O ri de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seam a de toate circum stanţele cauzei, judecătorul v a ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de bunacredintă. / C O M E N T A R IU 1. Rolul ju d e căto ru lu i în aflarea ad e vă ru lu i. Articolul 22 N CPC consacră principiul aflării adevărului în procesul civil, deziderat al oricărei proceduri judiciare într-un stat de drept. în scopul realizării acestui principiu, pe lângă obligaţiile stabifîte în sarcina părţilor şi a terţilor în desfăşurarea procesului în cuprinsul art. 10 şî art. 11 N CPC, articolul în discuţie instituie o serie de îndrum ări pentru judecător, care sunt dezvoltate ulterior în prevederile noului cod. în dem ersul său vizând aflarea adevărului, în prim ul rând. judecătorul va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel p rincip iu I legalităţii. Alineatul (2) al art. 22 constituie o preluare parţială u şo r m odificată a art. 129 alin. (5) CPC 1865, potrivit căruia judecătorii aveau îndatorirea să stăruie, prin toate m ijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stab i­ lirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri tem einice şi legale; dacă probele propuse nu erau îndestulătoare pentru lăm urirea în întregim e a procesului, instanţa dispunea ca părţile să com pleteze probele; d e asem enea, judecăto­ rul putea, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea adm inistrării altor probe, pe care le putea ordona ch iar dacă părţile se îm potriveau. Totodată, acest alineat înglo bează şi alin. (4) al art. 129 CPC 1865, în conform itate cu care, cu privire la situaţia de fapt şi m otivarea în d re p t pe care părţile le invocau în sus­ ţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul era în drept să le ceară acestora să pre* zinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice îm prejurări de fapt ori de drept, ch iar dacă nu erau m enţionate în cerere sau în întâm pinare. 2. D reptu l ju d e căto ru lu i d e a ce re p ărţilo r exp licaţii cu p rivire la situ a ţia de fapt şi m otivarea în drep t. în ipoteza în care nu este pe deplin lăm urit d e circum stanţele faptice ale cazului dedus ju decăţii s a u în privinţa m otivării în drept invocate în susţinerea pretenţiilor ori a apărărilo r părţilor, judecătorul are dreptul de a le cere explicaţii, în scris sau oral, în acest ultim caz lăm uririle părţilor urm ând a fi consem nate d e grefier în încheiere, la dictarea preşedintelui. Acest drept al judecătorului se exercită în legătură cu aspectele m enţionate d e părţi în actele de procedură efectuate în cauză. Spre exem plu, judecătorul poate întreba ape­ lantul care critică pentru netem einicie hotărârea prim ei instanţe, prin care a fo st obligat la plata cheltuielilor de întreţinere restante, dacă debitul a cărui plată o învederează în calea de atac a fost achitat anterior sau ulterior pronunţării hotărârii prim ei instanţe, în m ăsura în care acest aspect nu rezultă cu claritate din dosar.

Ob

u a

Na

r c is a

Th

c o h a r i

/ M

a r iu s e f t im ie

61

A rt. 22

T n iu i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l

oe

r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

3. D reptu l ju d e că to ru lu i de a pune în dezb aterea p ă rţilo r o rice îm p re ju ră ri de fapt sau de d r e p t ch iar dacă nu su n t m enţio nate în cerere sau în în tâ m p in a re . A cest drept al judecătorului se exercită în legătură cu aspectele nem enţionate d e p ă rţi în actele de procedurâ efectuate în cauză, d a r care su n t relevante pentru soluţionarea cauzei. Spre exem plu, judecătorul poate întreba reclam antul care so licită restituirea unei sum e de bani achitate în tem eiul unui act ju rid ic dacă a solicitat anterior, pe calea unui litigiu dis­ tin c t desfiinţarea acestui act juridic, tem ei al plăţii efectuate. De asem enea, noul cod recunoaşte dreptul judecătorului de a invoca din oficiu în căl­ carea norm elor ju rid ice de ordine publică. Astfel, în conform itate cu art. 178 alin. (1) NCPC, nulitatea absolută a a ctelo r de p ro ­ c e d u r i poate fi invocată din oficiu d e judecător, în orice stare a judecăţii, dacă legea nu prevede altfel. în acelaşi context, potrivit art. 247 alin. (1) N CPC, excepţiile absolute pot fi invocate d e instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel (o ipoteză de excepţie este, spre exem plu, cea vizând necom petenţa m aterială care, deşi reglem en­ tată de norm e ju rid ice d e ordine publică, poate fi invocată de părţi sau de ju d ecăto r la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate [art. 130 alin. (2) NCPC]. M otivele d e ordine p u b lică pot fi invocate şi din oficiu d e către instanţa de apel, potri­ v it art. 479 alin. (1) NCPC. De asem enea, în conform itate cu art. 489 alin. (3) NCPC, dacă legea nu dispune altfel, m otivele d e casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de instanţa de recurs, ch iar după îm plinirea term enului de m otivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică. Dată fiind m odalitatea de redactare a articolelor m enţionate, apreciem că invocarea m otivelor de ordine publică din oficiu de către instanţă, a t lt în apel, cât şi în recurs, constituie o fa cu lta te, iar nu o obligaţie a acesteia. în to a te situaţiile, o rice excepţie procesuală sau m otiv invocat d in oficiu d e către instanţă trebuie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, în prealabil soluţionării sale. 4. Dreptul ju d e căto ru lu i d e a d isp u n e adm in istrarea p ro b e lo r p e care le consideră necesare, precum şi alte m ăsuri p revăzu te de lege, ch iar dacă p ărţile se îm p o trive sc. a) în privinţa probelor, este de m enţionat faptul că instanţa are dreptul, ia r n u ş i obligaţia d e a le adm inistra din oficiu, aspect ce rezultă din art. 254 alin. (6) NCPC. Potrivit art. 254 alin. (5) NCPC, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lăm urirea în întregim e a procesului, instanţa va dispune ca părţile să le com pleteze; de asem enea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilo rn ecesitate a adm inis­ trării altor probe, pe care le poate ordona ch iar dacă părţile se îm potrivesc. Totodată, în conform itate cu art. 257 alin. (2) NCPC, instanţa poate dispune adm inistrarea din oficiu a probei la care s-a renunţat. în acelaşi context, instanţa de apel va putea dispune refacerea sau com pletarea probelor adm inistrate la prim a instanţă, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei (art. 479 alin. (2) NCPC]. Este de m enţionat că ordonarea probelor de către instanţă din oficiu trebuie să se facă cu respectarea urm ătoarelor reguli: proba să fie adm isibilă potrivit legii [spre exem ­ plu, instanţa nu a r putea dispune adm inistrarea din oficiu a probei testim oniale în dove* direa unui a ct ju rid ic pentru validitatea căruia legea cere form a scrisă - art. 309 alin. (3) N CPC]; proba să fie concludentă; proba să fie pusă obligatoriu în discuţia contradictorie a părţilor.

62

D f U A N A R C IS A T H S O H A R I / M A R t V S S F T IM IS

T i t u i l p r e lim in a r . D o m e n iu l o e r e g le m e n t a r e

51 p r i n c i p i i l e

f u n d a m e n t a le

A rt. 22

instanţa poate dispune adm inistrarea probei în o rice m om ent al judecăţii, nefiind ţinută, precum părţile, de respectarea unui anu m it term en. b } în privinţa m ă surilo r prevăzute de lege, instanţa le poate dispune, din oficiu, după punerea acestora în discuţia părţilor, cu respectarea principiului contradictoriaIităţii şi al dreptului la apărare. Spre exem plu, instanţa poate dispune conexarea a două dosare sau, dim potrivă, disjungerea unei cereri, chiar dacă toate părţile se îm p o trivesc unei atare m ăsuri, dacă apreciază că aceasta se im pune pentru buna adm inistrare a justiţiei. De asem enea, în cadrul m ăsurilor prevăzute de lege se pot încadra cele vizând regularizarea cererii de chem are în ju d eca tă anterior fixării prim ului term en de judecată sau cele referitoare la com plinirea lipsurilor cererii de apel o ri de recurs. Astfel, potrivit art. 200 alin. (2) NCPC, când cererea de chem are în judecată nu în d e­ plineşte cerinţele prevăzute de art. 194-197 NCPC, reclam antului i se vo r com unica în scris lipsurile, cu m enţiunea că, în term en d e cel m ult 10 zile de la prim irea com unică­ rii, trebuie să facă com pletările sau m odificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. De asem enea, conform art. 471 alin. (3) NCPC, în cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, preşedintele instanţei sau persoana desem ­ nată de acesta care prim eşte cererea d e apel va stabili lipsurile şi îl va cere apelantului să com pleteze sau să m odifice cererea de îndată, dacă este prezent şi este posibil, ori ?n scris, dacă apelul a fo st trim is prin poştă, fax, poştă electronică sau curier. A ceste dispo­ ziţii sunt aplicabile şi în ipoteza cererii d e recurs, art. 4 9 0 alin. (2) NCPC făcând trim itere la art. 471. 5. P o sib ilitatea ju d e căto ru lu i d e a d isp u n e introducerea în cauză a a lto r persoane, în co n d iţiile legii. Reprezentând o derogare de la principiul disponibilităţii părţilor în pro­ cesul civil, întrucât poate fi exercitat ch iar în ipoteza îm potrivirii părţilor, un atare drept al judecătorului este stabilit n u m a i în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, potrivit a r t 78 alin. (1) NCPC. Persoanele astfel introduse beneficiază însă de dreptul de dispoziţie, având posibili­ tatea, după caz, să renunţe la judecată sau la dreptul pretins, să achieseze la pretenţiile reclam antului ori să tranzacţioneze. 6. D reptu l şi o b ligaţia ju d e că to ru lu i de a d a sau restabili calificarea ju rid ică a acte­ lor şi fap te lo r deduse ju d e că ţii, c h ia r dacă p ărţile le-au dat o a ltă d e n u m ire. în acest context, art. 152 N CPC prescrie faptul că cererea de chem are în judecată sau pentru exercitarea unei căi d e atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denum ire g re şiţi. Spre exem plu, instanţa, după punerea acestei chestiuni în discuţia părţilor, va proceda la calificarea unei cereri de intervenţie accesorie în cerere de intervenţie principală sau a unei cereri reconvenţionale în cerere de chem are în garanţie ori a unui recurs în apel (în acest din urmă caz în m ăsura în care calea de atac a fo st co rect m enţionată în dispozitivul hotărârii atacate). De asem enea, invocarea greşită a u n u i text de lege de către o parte nu im pietează asupra dreptului judecătorului de a stabili şi aplica textul corect situaţiei de fapt funda­ m entate ju rid ic de către parte. Prin urm are, ca regulă, denum irea unor acte sau fapte deduse ju decăţii şi textul legal nu sunt chestiuni de natură să ţină judecătorul la pronunţarea soluţiei. înto tdeauna însă, dacă va proceda conform celo r de m ai sus, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.

O euA N a r c i s a T h s o h a m / M a f m j s E f t im is

63

A rt. 22

T rrw i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l

oe

r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

Prin excepţie, judecătorul nu poate schim ba denum irea sau tem eiul ju rid ic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, po t d is­ pune, au stabilit calificarea ju rid ic i şi m otivele de drept asupra cărora au în ţeles să lim i­ teze dezbaterile, daca astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitim e a le altora. în afară de excepţiile expres prevăzute de lege, în tem eiul rolului judecătorului în aflarea adevărului nu se poate deroga de la principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil. 7. O bligaţia ju d e căto ru lu i de a se pronunţa asu p ra a to t ceea ce s-a cerut, fără a d e p ăşi în s l lim ite le în ve stirii. Această regulă este dezvoltată în art. 397 alin. (1) N C P C care stipulează că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tu turor cererilor deduse judecăţii, ea neputând acorda m a i m u lt sa u altceva decât s-a cerut, dacă legea nu pre­ ved e altfel. Cu toate acestea, prin excepţie legea prevede anum ite situaţii Tn care instanţa este obligata sâ s e pronunţe asupra u n o r aspecte, deşt acestea n u a u fo s t solicitate d e către părţi. Spre exem plu, potrivit art. 918 alin. (2) NCPC, în procesul de divorţ, când soţii au copii m inori, născuţi înain tea sau în tim pul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pro­ nunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, ch iar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea d e divorţ. în conform itate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, instanţa se va pronunţa din oficiu şi asupra num elui pe care îl vo r purta soţii după divorţ, potrivit prevederilor noului Cod civil. De asem enea, libertatea părţilor de a pune capăt procesului, în m ăsura în care este legală, nu poate fi, ca regulă, cenzurată de către instanţă. Prin derogare, potrivit art. 81 alin. (2) NCPC, actele proced urale d e dispoziţie, făcute în orice proces d e reprezentanţii m inorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai dispăruţilor, nu vo r îm piedica ju d e ca ­ rea cauzei, daca instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane. Totodată, ca regulă, judecătorul este ţinut de cadrul procesual trasat de către părţi, su b aspectul obiectului, cauzei şi al părţilor, trebuind sa se pronunţe asupra a to t ceea ce s-a ceru t (om nia petita), fără a depăşi lim itele învestirii [num ai asupra a ceea ce s-a cerut). D e pildă, instanţa nu poate depăşi lim ita despăgubirilor solicitate de către recla­ m ant printr-o acţiune în răspundere civilă delictuală, în lipsa m ajorării de către acesta a cuantum ului pretenţiilor, chiar şi în ipoteza în care din ansam blul m aterialului probator adm inistrat în cauză ar reieşi un prejudiciu efectiv suferit m ai mare. De asem enea, instanţa n u p o a te acorda din oficiu cheltuieli de ju d eca tă sau stabili un term en de graţie în favoarea debitorului, în lipsa form ulării de către părţi a unor astfel de cereri. în acelaşi context, instanţa n u p o a te sch im b a fu n d a m e n tu l ju rid ic o l cererii, acordând, spre exem plu, despăgubiri în tem eiul răspunderii civile delictuale, dacă reclam antul şi-a întem eiat cererea de restituire a unei sum e de bani pe răspunderea civilă contractuală sau pe plata nedatorată. O derogare im portantă de la această regulă o constituie posibilitatea ju d ecă to ru lu i de a introduce forţat, din oficiu, alte perso a n e în proces, în condiţiile legale prevăzute de art. 78-79 NCPC. 8. P o sib ilitatea d e ap re ciere a ju d e căto ru lu i cu p rivire fa ap licarea d isp o ziţiilo r legale. în to ate cazurile în care legea conferă judecătorului posibilitatea de apreciere sau

64

D f U A N A F K IS A T H g O H A ftl / M A R t V S S F T IM IS

T i t u i l p r e lim in a r , d o m e n iu l d e r e g le m e n t a r e

51 p r i n c i p i i l e

f u n d a m e n t a le

A rt. 23

îi cere s i ţ in i seam a de toate circum stanţele cauzei, judecătorul va ţine cont, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii ş i d e buno-credinţa. Spre exem plu, instanţa are posibilitatea să refuze am ânarea ju d e câ rii cauzei pentru lipsă de apărare, chiar şi în ipoteza în care m otivele sunt tem einice şi nu sunt im putabile părţii, în condiţiile art. 222 aţin. (1) N CPC; dacă însă dosarul este com plex, cererea de am ânare este form ulată cu bună-credinţă, iar partea adversă este reprezentată de avocat, echitabil ar fi ca o atare cerere de am ânare pentru lip s i de apărare să fie încuviinţată. De asem enea, legea recunoaşte posibilitatea judecătorului de a aplica sau nu sanc­ ţiunea p re vizu tă de lege, în anum ite cazuri; spre exem plu, dacă num ai cererea prin­ cipală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune ju d e ca re a sepa rata a cererii reconvenţionale [art. 210 alin. (2) N CPC); instanţa poate su spenda ju d e ca ta în cazurile m enţionate la art. 413 alin. (1) N CPC (suspendarea facultativă) sau poate dispune sus­ pendarea executării hotărârii atacate în etapa procesuală a recursului în condiţiile art. 484 alin. (2) N C P C

A ri. 2 3 . R esp ectu l cu v en it ju s tiţie i. (1) C ei prezenţi Ja şedinţa de judecată sunt datori să m anifeste respectul cuvenit faţă de instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată. (2) Preşedintele veghează ca ordinea şi solem nitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice m ăsură prevăzută de lege. C O M E N T A R IU Respectul cu ven it ju stiţie i constituie un principiu fundam ental al procesului civil, acesta im punându-se din perspectiva im portanţei deosebite a înfăptuirii justiţiei pentru societate, ce presupune un cadru solem n de desfăşurare. Textul de lege analizat trebuie corelat cu art. 217 NCPC vizând poliţia şedinţei de ju d e ­ cată. Preşedintele com pletului de judecată exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi a bunei-cuviinţe, precum şi a solem nităţii şedinţei de ju d e­ cată, m ăsurile putând consta în aplicare de a m en zi ju d icia re, efectuare de sesiză ri la instituţiile abilitate p en tru lu area m ă surilo r disciplinare, îndepărtare din sală etc. Cei care se adresează instanţei în şedinţă publică trebuie să stea în picioare, însă pre­ şedintele poate încuviinţa, atunci când apreciază c i este necesar, excepţii de la această îndatorire (spre exem plu, dacă partea sau reprezentantul său are o stare de sănătate p re c a ri ori o v â r s t i înaintată). Dacă prin num ărul lor m are, cei prezenţiîn sala d e judecată tulbură buna desfăşurare a şedinţei, preşedintele le poate cerere celor care a r veni m ai târziu sau care depăşesc num ărul locurilor existente să părăsească sala [art. 217 alin. (2) NCPC). De asem enea, nim eni nu poate fi lăsat să intre cu arm e în sala d e şedinţă, cu excepţia cazului în care le poartă în exercitarea serviciului pe care îl îndeplineşte în faţa instanţei [art. 217 alin. (3) NCPC]. Articolul 188 alin. (1) NCPC stipulează că se sancţionează cu am endă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei nerespectarea de c itre oricare dintre p ir ţ i sau de c it r e alte persoane a m ăsurilor luate d e către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solem nităţii şedinţei de judecată.

Ob

u a

Na

r c is a

Th

eo h a m

/ M

a r iu s e f t im ie

65

A rt. 24

T rn u i

p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip h ie f u n d a m e n t a l e

Capitolul III. Aplicarea legii de procedură civilă A rt. 2 4 . Legea ap lica b ilă p roceselor n o i. Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică num ai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. C O M E N T A R IU 1. A p licarea legii noi d e procedură c iv ili. Regula generală stabilită în prezentul cod este aceea că legea nouă de procedură civilă se aplică n u m a i p ro cese lo r ş i executărilor silite în cepute după intrarea sa în vigoare, ia r nu ş i ce lo r dem arate anterior ş i afla te în cu rs d e desfăşurare. Potrivit expunerii de m otive form ulate la legea de punere în aplicare a noului Cod d e procedură civilă, pentru asigurarea previzibilităţii norm ei juridice, noul cod cuprinde soluţii norm ative cu caracter de noutate în ceea ce priveşte aplicarea legii de procedură, în lo cu in d principiul aplicării im ediate a noii norm e de procedură, prevăzut în art. 725 alin. (1) C P C 1865, cu acela potrivit căruia dispoziţiile noii legi de p ro ce d u ri civilă sunt aplicabile num ai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. De la aceasta regulă, codul instituie o derogare în cadrul art. 26 vizând legea aplicabilă m ijloacelor de p ro b i, aceasta fiind legea în vigoare la data producerii ori a săvârşirii faptelor ju rid ice care fac obiectul probaţiunii (în ceea ce priveşte adm isibilitatea şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezum ţiilor legale) şi, după caz, legea în vigoare la data adm inistrării probelor (în ceea ce priveşte adm inistrarea acestora). Un aspect im portant de sem nalat este acela că dispoziţiile art. 24-27 NCPC au în vedere norm ele procedurale ce vo r fi adoptate ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, iar nu însăşi aplicarea sa, deoarece pentru acesta din urm ă sunt prevă­ zute norm e tranzitorii speciale, cuprinse în Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010. Astfel, după cum în m od pertinent s-a arătat în literatura de specialitate'*1, art. 24-27 NCPC constituie norm e generale de d rep t tranzitoriu, destinate a guverna conflicte de legi viitoare, în tim p ce norm ele de drept tranzitoriu cuprinse în Legea nr. 76/2012 au caracter special, reglem entând, în mod specific, conflictele de legi ocazionate de intrarea în vigoare a noului cod (acestea din urmă v o r fi tratate distinct în cadrul pct. 2 al prezen­ tului com entariu). 1.2. N o ţiu n e a d e p ro ce s în ce p u t d u p ă in tra re a ftt vig o a re a le g ii n o i d e proced u ră civifă. Procesul începu t după intrarea în vigoare a legii noi de procedură civilă vizează situaţia în care data înregistrării cererii de chem are în ju d eca tă la instanţă se situează ulterior datei intrării în vigoare a legii respective, caz în care este aplicabilă această lege [procesul în cep e prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţii legii, potrivit art. 192 alin. (2) NCPC).

1)1 Z id a rv , T.C. B riciu , O b se rva ţii p riv in d u n e le d isp o ziţii d e d re p t tra n zito riu şi d e p u n e re în aplicare a n o u lu i C o d d e p ro ce d u ră civilă, w w w .ju rid ice .ro .

66

D e U A N A R C IS A T H gO H A ftl / M A R t V S S F T IM ie

T i t u i l p r e lim in a r . D o m e n iu l d e r e g le m e n t a r e

51 p r i n c i p i i l e

f u n d a m e n t a le

A rt. 24

Dim potrivă, în ipoteza în care cererea de chem are ?n judecată este înregistrată la instanţă anterior m om entului intrării în vigoare a legii noi de procedură, aceasta nu se va aplica. 1.2. N o ţiu n e a de e xe cu ta re silită în ce p u tă d u p ă in tra re a în vig o a re a le g ii n o i de p ro ced u ra civila. Deşi procesul civil înglobează, ca regulă, două faze (judecata propriu* zisă şi executarea silită), art. 24 N CPC foloseşte noţiunea de p roces num ai cu sensul de fa z a o ju d e ca ţii propriU'Zise, fără a include şi faza executării silite, textul legal m enţionat prevăzând în m od separat noţiunile de p ro cese şi executări silite . în aceste condiţii, chiar dacă cererea d e chem are tn judecată a fost înregistrată anterior intrării în vigoare a noii legi de procedură, aceasta se va aplica executării silite dem a­ rate în tem eiul hotărârii judecătoreşti obţinute în acel proces, dacă data cererii de exe­ cutare silită este ulterioară m om entului intrării în vigoare a legii [executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit art. 622 alin. (2) NCPC, dacă prin lege specială nu se prevede altfel). în ceea ce priveşte contestaţia ia executare, dat fiind faptul că aceasta constituie un incident în cursul executării silite [potrivit art. 650 alin. (2) NCPC, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice a lte inciden te apărute în cursul executării silite, cu excepţia celo r date d e lege în com petenţa altor instanţe sau organe], determ inarea legii de procedură civilă aplicabilă acesteia se va face în funcţie de m om entul dem arării executării silite (data cererii de exe­ cutare silită), iar nu prin raportare la data înregistrării la instanţă a contestaţiei la execu­ tare. Cele m enţionate sunt valabile şi în privinţa cererii d e suspendare a executării silite sau a cererii de întoarcere a executării silite. în privinţa cererii de suspendare a executării hotărârii atacate form ulată în recurs sau în contestaţie în anulare ori revizuire, aceasta va fi supusă legii procesuale civile în vigo are la data în cep erii procesului. 2. A p licarea noului Cod d e procedură c iv ilă . N orm e tra n zito rii. Dat fiind caracte­ rul special al norm elor de drept tranzitoriu cuprinse în Legea nr. 76/2012, acestea sunt derogatorii de la norm ele generale din noul Cod de procedură civilă şi, totodată, su n t de strictă aplicare, vizând exclusiv incidenţa în tim p a n o u lu i cod. Ca atare, ori de cate ori se va invoca problem a aplicării acestuia, se va recurge la norm ele de drept tranzitoriu din Legea nr. 76/2012, iar nu la cele din însuşi cuprinsul codului. Spre exem plu, dacă procesul este începu t anterior intrării în vigo are a noului cod, fiind ca atare guvernat d e Codul de procedură civilă din 1865, prin raportare la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, legea aplicabilă adm inistrării dovezilor nu va fi cea de la m om entul adm inistrării (noul Cod d e procedură civilă), ci Codul de procedură civilă din 1865. 2.1. N o ţiu n e a d e p ro ce s în ce p u t su b im p e riu l n o u lu i C o d d e p ro ced u ră civilă . în ceea ce priveşte noul Cod de procedură civilă, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 prevede faptul c l dispoziţiile acestuia se aplică n u m a i p ro cese lo r în cepute după intrarea acestuia în vigoare. în acest co ntext se im pune m enţionarea faptului că, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol din lege, procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, uni*■ tâţi m ilitare sa u locuri de deţinere în ain te de data intrării în vigo are a noului Cod de procedură civilă răm ân supuse legii vechi, ch iar dacă su n t înregistrate la instanţă după această dată.

O euA N a r c i s a T h s o h a m / M a f m j s e f t im i s

67

A rt. 24

Î I T I U I P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

Prin urm are, ceea ce prezintă relevanţă pentru stabilirea incidenţei sau nu în cadrul unui proces a noului Cod de procedură civilă, exclusiv în ipoteza depunerii cererii la poştă, unităţi m ilitare sau locuri de deţinere, nu este data înregistrării cererii la instanţă, ci aceea a predării sale instituţiilor m enţionate. De asem enea, noţiunea d e proces se referă atât la etapa judecării cauzei în prim ă instanţă, cât şi în căile de atac, inclusiv în cele extraordinare. 2.2. N oţiunea d e executare silită dem arată su b im p e riu l n o u lu i Cod d e procedură civilă. A rticolul 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 este norm a de drept tranzitoriu şi în pri­ vinţa executărilor silite, acesta statuând că dispoziţiile noului Cod d e procedură civilă se aplică n u m a i executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. M om entul începerii executării silite este dem arcat de prevederile art. 622 alin. (2) NCPC, potrivit cărora executarea silită în cep e odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Tn cazul executărilor silite nu sunt incidente prevederile alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 76/2012, acestea vizând doar „procesele" în sensul de fază a ju decăţii, astfel că ceea ce interesează în privinţa m om entului începerii executării este data înregistrării cererii d e executare la executor, iar nu m om entul transm iterii prin poştă sau al depunerii aces­ teia la unităţi m ilitare sau la locuri de deţinere. în ceea ce priveşte contestaţia la executarell], dat fiind faptul că aceasta constituie un incident în cursul executării silite, astfel cum am arătat în precedent, determ inarea C odului de procedură civilă aplicabil acesteia se va face în funcţie de m om entul dem ară­ rii executării sfiite (data cererii de executare silită), ia r nu prin raportare la data în re gis­ trării la instanţă a contestaţiei !d executare. Literatura de specialitate121 a susţinut fundam entat că. prin interm ediul cererilor for­ m ulate în faza executării silite, de regulă, nu este dedus pentru prim a oară judecăţii un conflict de drept substanţial, pentru a obţine o rezolvare cu privire la fondul raporturilor ju rid ice dintre părţi şi, eventual, constituirea unui titlu executoriu. O im potrivă, aceste cereri se form ulează cu privire la o executare silită deja începută şi au ca o b iect verifica­ rea regularităţii executării silite sau a actelor de executare, precum şi soluţionarea altor situaţii litigioase în legătură cu executarea silită în curs.

111 Ibidem . Astfel, autorii cita ţi au su sţin u t în m o d p e rtin e n t că „so lu ţia m e n ţio n a tă n u este schim bată c u nim ic d e îm p re ju ra re a că a c e s to r p ro ced u ri sp e cia le din faza exe cu tării silite li se a p lică în m o d co re sp u n ză to r re g u ­ lile d e pro cedură p re vă zu te p e n tru ju d e c a ta în prim ă instanţă. A ce a stă so lu ţie im p u să d e raţiun i d e tehnică legisla tivă nu ju stifică so lu ţia co n sid e ră rii u n e i contestaţii la execu tare c a fiin d u n p ro ce s n o u , în sensul art. 3 alin. (1} d in Le ge a nr. 7 6 / 2 0 1 2 , f i r i a ţin e se a m a c ă e a in tervine în legătură c u o execu tare silita, aşadar, că este un re m e d iu ju d ic ia r sp e cific celei d e-a d o u a faze d p ro cesu lu i cjvil. M ai m ult, soluţia aplicării legii v e ch i tre b u ie generalizata pentru to a te cererile form ulate în cad ru l şi în legătura cu o executare sfiită, ch ia r d a că în legătură c u aceste cereri se co n stitu ie u n d o sa r nou după intrarea în v igo are a noului cod. C h ia r dacă sistem ul inform atic ECR IS a r considera dosarul ca fiind unul fo rm u lat potrivit noului cod, p rin raportare la criteriul - u şo r verificabil d e că tre un sistem inform atic - al datei în registram , judecătoru l cauzei este, desfgur, sin gu ru l în d re p t şl în m ăsură sâ d eterm in e legea aplicabilă în m od real respectivei cereri. C u alte cuvinte, nu tre b u ie co n fu n d a te noţiunile d e «proces», respectiv de «executare silită», c u a ce e a d e «dosar», în co n clu zie , p e n tru to a te executările în ce p u te an terior intrării în v igo are a noului co d , legea ve ch e v a guvern a atât regulile d u p ă care s e v a stabili legalitatea sa u nelegalitdtea actelo r d e execu tare co n testa te , c i t ş i regulile de p ro ced u ră: co m p eten ţa instanţei, calitatea porţilor, fe rm a ce re rii d e ch e m a re în ju d e ca tă , înregistrarea acesteia Io instanţd (n u s e vo r a p lica d ispoziţiile art. 2 0 0 ţ i ort. 2 0 1 N C P C ), re gu lile p riv in d su sp e n d a re a ju d e c ă ţii (inclusiv m o d u l d e c a lcu l a l cauţiunii), fo rm a h o tă râ rii ju d e că to re şti ş i câile d e a ta c su sce p tib ile d e a f i exercitate". 1,1 Ibidem .

68

D e iiA n a r c is a t h s o h a r i / m a r i v s s f t i m i s

T i t u i l p r e lim in a r . D o m e n iu l d e r e g le m e n t a r e

51 p r i n c i p i i l e

f u n d a m e n t a le

A rt. 24

Exem plificând pentru cazul noului Cod de procedură civilă, dacă executarea silită a fost dem arată su b im periul Codului de procedură civilă din 1865, contestaţia la executare prom ovată ulterior noului cod va fi reglem entată de Codul de procedură civilă din 1865, iar nu d e noul Cod d e procedură civilă. Aceleaşi soluţii su n t valabile şi în privinţa legii de procedură civilă aplicabile cererii de su sp en d a re a executării silite form ulate în cadrul contestaţiei la executare, cererii de întoarcere a executării silite etc. De asem enea, literatura de specialitate111a apreciat că şi în situaţia în care contestaţia la executare reprezintă un proces de sine-stătător, respectiv în situaţia în care aceasta este form ulată de un terţ care invocă un drept real asupra bunului sau bunurilor urmă* rite, problem a legii aplicabile trebuie rezolvată în m od asem ănător. Deşi în aceste cazuri avem de a face cu o veritabilă judecată în fond, ceea ce trebuie să prim eze în analiza legii aplicabile este natura incidentală a acestei cereri faţă de executarea silită şi inten­ ţia legiuitorului de a evita aplicarea dispoziţiilor vechiului şi noului cod în una şi aceeaşi procedură. Se im pune şi m enţionarea faptului că art. 12 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 stipulează că ori de câte ori legea specială prevede că cererea de suspendare a executării silite se soluţionează d e către preşedintele instanţei, de la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, judecarea acestei cereri se va face de către u n co m p let a l instanţei com petente potrivit legii, aceasta fiind o norm ă de corelare a dispoziţiilor noului cod [art. 718 alin, (1) şi (7) NCPC) cu cele ale legilor speciale. Dispoziţiile alin. (1) ai art. 12 din lege se aplică şi cererilor d e su sp end are a executării unei hotărâri judecătoreşti, a unei hotărâri pronunţate d e un organ cu activitate jurisdicţională sau, după caz, a altui titlu executoriu, în cazul în care acestea sunt atacate în ju s­ tiţie (art. 12 alin. (2) din Legea nr. 76/2012]. Potrivit art. 4 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile a r t 623 NCPC'2’ referitoare la organeie de executare com petente se aplică num ai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. De asem enea, pentru asigurarea previzibilităţii cadrului norm ativ şi ţinând seam a de noua concepţie privitoare la condiţiile începerii executării silite, art. 5 din Legea nr. 76/2016 prevede că dispoziţiile noului Cod de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor judecătoreşti sau altor înscrisuri pronunţate ori, după caz. întocm ite înainte de intrarea în vig o a re a acestuia, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu form ulă executorie, în m ăsura în care, evident, cererea de executare silită este form ulată ulterior intrării în vigoare a noului cod. în acelaşi sens, potrivit art. 10 din lege, ca norm ă de corelare, ori de câte ori printr-un act norm ativ se prevede învestirea cu form ulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris, acestea vo r fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civila, fără a fi necesară învestirea cu form ulă executorie. Ca atare, un bilet la ordin, chiar dacă este em is anterior intrării în vigoare a noului cod, nu va m ai tre­ "■ tbidem . U) D eşi art. 4 d in Le ge a nr. 7 6 /2 0 1 2 p re ve d e că .D isp o ziţiile art. 6 1 4 din C o d u l d e p ro ce d u ră civilă se aplică num ai exe cu tă rilo r silite în ce p u te d u p ă intrarea ?n v igo are a C o d u lu i d e pro cedu ră civilă", n u m ă ru l co re c t al articolu lui este 6 2 3 , a cesta fiin d co resp o n d e n tu l. în u rm a re p u b lică m co d u lu i ş i a re n u m e ro târii articolelo r a ce stu ia, fo stu lu i art. 6 1 4 , Or, Legea nr. 7 6 / 2 0 1 2 a fo s t p u b lica tă a n te rio r re p u b lică rii co d u lu i, astfel în c â t a avut In ve d e re num ărul a rtico lu lu i din ve rsiu n e a iniţială, a n te rio a ră repub licării.

Ob

u a

Na

r c is a

Th

co h a m

/ M

a r iu s e f t im ie

69

A rt. 24

Î I T I U I P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

bui învestit cu fo rm u li executorie dacă cererea de executare silită este form ulată ulterior acestei date. 2.3. A lte d isp o ziţii de p u n e re în a p lica re a n o u lu i C o d de p ro ced u ră civ ila p rin ra p o r­ ta re ta p re v e d e ri cu p rin se în le g i sp ecia le. Potrivit art. 1 din Legea nr. 76/2012, această lege cuprind e dispoziţiile pentru punerea în aplicare a Codului de procedura civilă, având ca principal obiect punerea de aco rd a leg isla ţiei p rocesu a l civile existente cu prevederile acestuia, precum şi soluţio narea conflictului de legi rezultând din intrarea în vigoare a codului. Prin urm are, Legea nr. 76/2012 cuprinde, ca o b iect principal, norm e tranzitorii, pe de-o parte (Capitolul I), şi norm e de punere în aplicare (d e corelare), pe d e cealaltă parte (Capitolul II). în conform itate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dacă prin această lege nu se prevede altfel, ori de câte ori prinţ r-o lege specială se prevede că hotărârea judecăto­ rească de prim ă instanţă este „definitiva", de la data intrării în vigoare a Codului de pro­ cedură civilă, aceasta va fi supusă num ai apelului la instanţa ierarhic superioară. D ispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege sp ecia la se prevede că hotărârea judecătorească d e prim ă instanţă este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie sim ilară, fiind ca atare supusă apelului. S e im pune sublinierea faptului că cele două dispoziţii m enţionate anterior nu repre­ zintă norm e tranzitorii, care să reglem enteze o problem ă d e drept tem poral, ci au ca scop punerea de acord a legislaţiei speciale, edictate su b im periul vechiului cod cu nor­ m ele noului Cod de procedură civilă tn m ateria căilor de atac111. Ca atare, exem plificând, hotărârile pronunţate în cadrul plângeri lor contravenţionale sau contestaţiilor form ulate în tem eiul Legii nr. 10/2001, introduse anterior intrării în vigoare a noului Cod de proce­ dură civilă, vo r fi susceptibile de calea de atac a recursului, iar nu de cea a apelului. Prevederile specificate în precedent nu se aplică în m aterie de contencios adm inis­ trativ şi fiscal, inclusiv în m ateria azilului (art. 7 alin. (3) din lege]. Ca norm ă de corelare, potrivit art. 8 din lege, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor norm ative ia hotărârea judecătorească „definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, „irevocabilă" se vo r în ţelege ca fiind făcute la hotă râ rea j ude căto re a s că „ d eft n ftivă" Potrivit art. 6 din Legea nr. 76/2012, term enele proced urale prevăzute de legile sp e­ ciale, aflate în curs la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, răm ân supuse legii în vigoare la data la care au începu t să curgă. De asem enea, potrivit art. 11 din Legea nr. 76/2012, dacă legea sp ecială prevede obligarea debitorului la plata de daune com in ato rii ori, după caz, a unei a m en zi civile pentru nerespectarea unei obligaţii de a face sau de a nu face care nu poate fi în d e p li­ nită prin altă persoană decât debitorul, de la intrarea în vigoare a noului Cod de proceZid o ru , T C . S rltiu , op. cit. A stfel, p o trivit a u to rilo r citaţi, „co m p a tib i liza rea le g ilo r sp e ciale c u d ispoziţiile n o u lu i C o d d e p ro ce d u ră civilă este n e c e s a r i d o a r în m ăsura tn ca re a ce sta din u rm ă este a p licab il. C a urm are, fo rm a m odificată a n o rm e lo r cu p rin se în legi sp e ciale e ste a p licab ilă d o a r în privinţa p ro ce se lo r în ce p u te după in trare a în vigo are a n o u lu i cod. sin g u re le că ro ra a cesta li se aplică. D e vre m e c e in privinţa p ro c e se lo r în ce p u te a n te rio r d ate i d e 15 fe b ru a rie 2 0 1 3 , legea v e ch e ră m â n e sin gu ra a p licab ilă, se im p u n e în m o d logic ş i necesar co n clu zia că în privinţa a c e s to r p ro ce se , n o rm e le cu p rin se în legi sp e cia le se a p lică în co n tin u a re în fo rm a în vigo are pănă la data intrării în v ig o a re a noului cod. d a că Legea nr. 7 6 / 2 0 1 2 nu p re ve d e în m o d exp res altă so lu ţie . Or, este a d e v ăra t că art. 7 alin. (1 ) fo lo se şte sin tagm a « d e la d a ta in tră rii in vig o o re a C o d u lu i âe p ro ce d u ra civ ilă » în s ă a cea sta , d o a r p e n tru a m a rca m o m e n tu l d e la ca re no rm e le sp e cia le v o r fi m o d ificate. în se n su l arătat în cu p rin su l art. 7 alin. (1 ) şi (2), tar n u p e n tru a d eroga d e la disp o ziţiile art. 3 din lege*.

70

D f U A N A F K IS A T H g O H A ftl / M A R t V S S F T IM IS

T lT U IL P R ELIM IN A R . D O W t N IU l D E REG LEM EN TA R E $1 PR IN C IP IILE FU N D A M EN TA LE

A rt. 25

d u r i civilă, se vo r putea aplica penalităţi în condiţiile p re vi2 u te la art. 905 NCPC (ipoteza vi 2d t l este cea în care executarea silită este dem arată ulterior intrării în v ig o a re a noului cod, art. 11 din Legea nr. 76/2012 fiind o norm ă de corelare).

Art* 2 5 . Legea ap lica b ilă p roceselor în curs. (1) Procesele în cu rs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche răm ân supuse acelei legi. (2) Procesele în curs de judecată la data schim bării com petenţei instanţelor legal învestite v o r continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. în caz de trim itere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la com petenţă, în vigoare la data când a început procesul, răm ân aplicabile. (3) în ca2ul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei com petente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) răm ân aplicabile. C O M E N T A R IU 1. Legea ap licab ilă p ro ceselo r în curs. Alineatul (1) al articolului în discuţie, potrivit căruia procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute su b legea veche răm ân supuse acelei legi, consacră o soluţie distinctă în raport de art. 725 alin. (1) CPC 1865, potrivit căruia dispoziţiile legii noi de procedură se aplicau, din m om entul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executării silite începute su b acea lege, dispoziţii ce reglem entau principiul aplicării im ediate o legii procesuale civile noi. Astfel, în prezent, regula este aceea c l dacă data înregistrării cererii de chem are în judecată se situează anterior datei intrării în vigoare a legii noi, aceasta nu se va aplica judecării cauzei respective, fiind incidenţă legeo în vigoare de fa m om en tu l începerii p ro * cesului. Sim ilar, dacă cererea d e executare silită a fo st form ulată anterior datei intrării în vigo are a legii procesuale civile noi, aceasta nu se aplică, ci legeo în vigoare la data d em a ­ ră rii executării silite, şi anum e legea în vigo are la data înregistrării cererii d e executare. 2. Legea ap licab ilă în ipoteza schim bării com peten ţei in stan ţelo r legal învestite. Procesele în curs de judecată la data schim bării competente/ instanţelor legal învestite v o r continua să fie ju d ecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au începu t, acest articol constituind o preluare a art. 725 alin. (2) teza I CPC 1365 (cu adăugarea m enţiunii că vo r fi ju d ecate conform legii sub care au începu t, spre deosebire de vechiul cod în care norm ele de procedură erau de im ediată aplicare). Spre exem plu, dacă soluţionarea unei cereri de chem are în judecată era la data introducerii acesteia de com petenţa în primă instanţă a ju decăto riei, iar, în cursul procesului, intervine o m odificare legislativă ce pre­ ved e com petenţa de soluţionare în prim ă instanţă a respectivei cereri în favoarea tri­ bunalului, judecătoria nu-şi va declina com petenţa, ci va continua să soluţioneze cauza. Spre deosebire însă d e codul precedent [art. 725 alin. (2) teza a ll-a CPC 1865], noua reglem entare prevede că în caz d e trim itere sp re rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la com petenţă, în vigo are la data când a începu t procesul, răm ân aplicabile, iar nu d is­ poziţiile legii noi. Spre exem plu, daca ia data înregistrării cererii de chem are în judecată, legea în vigoare instituia com petenţa de soluţionare în prim ă instanţă în favoarea judecătoriei, iar, pe parcursul judecării căii de atac declarate îm potriva hotărârii pronunţate de judecătorie,

O euA N a r c i s a T h s o h a m / M a f m j s e f t i m h

71

A rt. 26

T rrw i

p r e l im in a r .

Do m

e n iu l d e

«eg lem

e n t a r e ş i p r in c ip h ie f u n d a m e n t a l e

m tervine o m odificare legislativă care stabileşte com petenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei respective în favoarea tribunalului, în ipoteza adm iterii căii de atac cu trim iterea cauzei spre rejudecare, aceasta se va face către instanţa com petentă potrivit legii în vigoare la data înregistrării cererii de chem are în judecată, adică d e către judecătorie. 3. Legea a p lic a b ili în ipoteza d esfiin ţării instanţei. în cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vo r trim ite din oficiu instanţei com petente potrivit legii noi, care va judeca însă în raport de legea în vigoare la data înregistrării cererii.

A rt.

L egea ap lica b ilă m ijlo a celo r de p robă. (1) Condiţiile de admisibili* tate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezum ţiilor legale sunt guvernate de legea în vigoare la data producerii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii. (2) Adm inistrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data adm inistră­ rii lor. C O M E N T A R IU 1. Legea ap licab ilă m ijlo acelo r de probă în privinţa co n d iţiilo r d e ad m isib ilitate şi puterii do ved ito are. Condiţiile de adm isibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezum ţiilor legale sunt guvernate de legea în vigoare fa data p rod u cerii fa p te lo r ju rid ice care fac obiectul probaţiunii, iar nu de legea în vigoare la data form ulării sau a încuviinţării cererii de probatorii ori la m om entul reţinerii lor în ansam blul m aterialului probator la pronunţarea soluţiei. Este de su blin iat faptul că alin. (1) al articolului în discuţie vizează exclusiv adm isibili­ tatea şi puterea doveditoare, Ia r nu adm inistrarea probelor, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, priveşte exclusiv probeie preconstituite (spre exem plu, înscrisuri, probe m ateriale etc.) şi prezum ţiile fegale, îar n u $i probele nepreconstituite {de pildă, m artori, expertiză etc.) sau prezum ţiile sim ple. Spre exem plu, dacă la data încheierii unui act ju rid ic, proba acestuia nu putea fi efectuată cu m artori, iar ulterior, în cursul procesului, a r interveni o lege ce ar perm ite o atare probă, instanţa va respinge ca inadm isibilă cererea de încuvi­ inţare a probei testim oniale în dovedirea acestui aspect, aplicând legea în vigo are la data actului care face obiectul probaţiunii. 2. Legea ap licab ilă ad m in istrării m ijlo acelo r de probă. A dm inistrarea p ro b e lo r se va face potrivit le g ii în vigoare la dota adm inistrării lo r, soluţia legislativă, consacrată şi în practica judiciară anterioară, având ia bază două argum ente: regulile noi de procedură vizează, în general, o m ai bună adm inistrare a probelor şi introducerea în acest scop în legislaţie a unor norm e sim plificate şi m ai eficiente; adm inistrarea probelor conform legii în vigo are la data adm inistrării lor nu este de natură sâ aducă atingere în vreun fel rapor­ tu rilo r ju rid ice deja stabilite111. în acest caz, noul Cod de procedură civila dero g ă d e la regula instituită în art. 24 NCPC, potrivit căreia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică num ai proceselor înce­ pute după intrarea acesteia în vigoare. Spre exem plu, dacă legea nouă ar m odifica ju ră ­ m ântul m artorului, aceasta se va aplica la m om entul adm inistrării probei testim oniale, m artorul urm ând a rosti noul jurăm ânt, iar nu cel avu t în vedere de legea anterioară. 1,1 / Le ş, Noul Co d d e pro cedură civilă, vo i. i, 2 0 L 1 , p. 40.

72

D f U A N A F K IS A T H S O H A R t / M A R t V S S F T IM ie

T t w l p r e lim in a r . D o m e n iu l d e r e g le m e n t a r e

51 p r i n c i p i i l e

f u n d a m e n t a le

A rt. 27-28

în ceea ce priveşte însă noul Cod de procedură civilă, pentru determ inarea incidenţei acestuia se vo r avea în ved ere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea n r 76/2012, potrivit căruia procesele începute sub im periul C odului de procedură din 2865 răm ân supuse acestuia. în consecinţă, adm inistrarea probelor în cadrul unui proces începu t anterior întrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă se va face potrivit Codului d e procedură civilă din 1865, Legea nr. 76/2012 neintroducând vreo derogare su b aspectul analizat.

A rt. 2 7 . L egea ap lica b ilă hotărârilor. H otărârile răm ân supuse căilor de atac, m otivelor şi term enelor prevăzute de legea su b care a început procesul. C O M E N T A R IU în reglem entarea anterioară, art. 725 alin. (3) CPC 1865 prevedea faptul că hotărârile pronunţate în ain te de intrarea în vigoare a legii noi răm ân supuse căilor d e atac şi term e­ nelor prevăzute d e legea sub care au fost pronunţate. Este de rem arcat că noul Cod de procedură civilă a procedat la schim barea textului m enţionat în precedent, hotărârile fiind supuse, sub aspectul căilor de atac, m otivelor şi term enelor, le g ii în vigoare Io dato Io core o început p rocesu l (având relevanţă data înregistrării la instanţă a cererii de chem are în ju decată), ia r nu legii în vigo are la data pronunţării sale. Spre exem plu, ch iar dacă la data pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, calea de atac a r fi apelul, potrivit legii In vigoare la acea dată, hotărârea va fi supusă recursului, drept cale de atac stabilită pentru respectiva hotărâre potrivit legii în vigoare la data înregistrării cererii d e chem are în judecată, aceasta fiind legea incidenţă.

A ri. 2 8 . T erito rialitatea le g ii de procedură. (1) D ispoziţiile legii de proce­ dură se aplica tuturor proceselor care se judecă de către instanţele rom âne, sub rezerva unor dispoziţii legale contrare. (2) In cazul raporturilor procesuale cu elem ent de extraneitate, determ inarea legii de procedură aplicabile se face potrivit norm elor cuprinse în cartea a V il-a. C O M E N T A R IU Articolul 28 NCPC vizează aplicare o legii procesua le civile în spaţiu şi prezintă un aspect intern şi unul internaţional. A sp e ctu l intern priveşte faptul că dispoziţiile legii de procedură se aplică proceselor de pe întregul teritoriu al Rom âniei, cu excepţiile prevăzute expres d e lege. Alineatul (1) al articolului în discuţie desem nează p rin cip iu l teritorialităţii le g ii procesuale civile, ce decurge din suveranitatea şi independenţa statelor111. Un atare principiu este m enţionat şi în noul Cod civil, în cuprinsul art. 7 alin. (1), potrivit căruia actele norm ative adoptate de autorităţile şi instituţiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul ţării, afară de cazul în care se prevede altfel. A sp e ctu l internaţion al vizează ipoteza raporturilor procesuale civile cu elem ent de extraneitate şi se rezolvă d e norm ele conflictuale specificate în Cartea VI l-a a codului.

t. U f , N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă, vo i. I, 2 01 1, p. 41. D s lia N a r c is a t h s o h a r i / m a r i u s E f t im is

73

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

C A R T E A I. D I S P O Z I Ţ I I G E N E R A L E T it lu l I. A c ţ iu n e a c iv ilă A rt. 2 9 . N o ţiu n e. Acţiunea civila este ansam blul m ijloacelor procesuale pre­ văzu te de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces. C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea acţiu n ii civile . Spre deosebire d e reglem entarea anterioară, noul Cod de procedură civilă defineşte acţiunea civilă, trăsăturile sale caracteristice vizând urm ătoa­ rele aspecte: a) acţiunea civilă cuprinde totalitatea m ijloacelor procesuale pe care legea le pune la dispoziţia părţilor litigante, indiferent de poziţia acestora în cadrul procesului civil (recla­ m ant, pârât, terţ in te rv e n ie n te tc); b) m ijloacele procesuale sunt form e d e m anifestare a acţiunii civile, prevăzute în m od expres de lege, ce se divid în două categorii, şi anum e cereri în ju stiţie şî apărări. Cu titlu generic, cererile în ju stiţie sunt reglem entate de art. 3 0 N CPC şi vizează cere­ rile principafe, accesorii, adiţionale şi incidentale, iar apărările sunt prevăzute de art. B l N CPC şi includ apărările de fond (spre exem plu, invocarea de către pârât prin întâm pi­ nare a stingerii obligaţiei de plată a sum ei solicitate prin cererea de chem are in judecată prin faptul operării com pensaţiei legale totale an terio r introducerii acţiunii) şi apărările procedurale (excepţii procesuale sau alte incidente p ro c e d u ra le -su sp e n d a re , recuzare, străm utare etc.); c) obiectul acţiunii civile îl constituie protecţia pe cale judiciară a dreptu rilor subiective civile (drepturi reale, drepturi d e creanţă, drepturi de proprietate intelectuală etc.) şi a unor interese legitim e (situaţii ju rid ice pentru a căror realizare calea ju decăţii este obligatorie, spre exem plu, divorţul din culpa soţilor), precum şi asigurarea apărării păr­ ţilo r în proces; d) acţiunea civilă are caracter unitar, indiferent de dreptul sau interesul ce se valorifi că prin interm ediul acesteia, cuprinzând aceleaşi m ijloace procesuale, dar dobândind, la m om entul exercitării, caracteristicile sau natura dreptului ori interesului care consti­ tu ie obiectul său (spre exem plu, dacă dreptul ce se valorifică prin interm ediul acţiunii este un drept real sau de creanţă, acţiunea va fi una reală sau, respectiv, personală). 2. C o re laţia d in tre a cţiu n ea civilă, cererea d e ch em are în ju d ecată, d re p tu l su b iec­ tiv civil şi d re p tu l la acţiu n e. Acţiunea civilă nu se confundă cu cererea de chem are în judecată, aceasta din urmă constituind num ai una dintre form ele concrete de m anifes­ tare a acţiunii civile, sfera m ijloacelor procesuale fiind m ult mai largă. De asem enea, acţiunea civilă nu se suprapune însuşi dreptului subiectiv civil valorifi­ cat prin interm ediul său, ci constituie un m ijloc legal prin care acesta este apărat, acţiu­

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

75

A rt. 29

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

nea c iv ili putând proteja, de asem enea, şi anum ite situaţii ju rid ice pentru a căror reali­ zare calea ju stiţiei este obligatorie. Totodată, acţiunea civilă şi dreptul la acţiune su n t două noţiuni distincte, cea de-a doua constituind prerogativa de a pune în m işcare m ijloacele procesuale care alcătuiesc acţiunea civilă. 3. Elem entele acţiu n ii civile . Elem entele acţiunii civile sunt reprezentate de părţi, o b iect şi cauza, acestea fiind caracteristice nu num ai acţiunii civile înseşi, ci oricărei form e procesuale ce intră în conţinutul său. Spre exem plu, cererea d e chem are în judecată poate fi form ulată de către creditor îm potriva debitorului, poate avea ca o b iect protecţia dreptului d e creanţă reflectată în pretenţia vizând plata unei sum e de bani, iar cauza poate fi reprezentată de angajarea răspunderii civile contractuale a debitorului pentru executarea necorespunzătoare a o bligaţiilor ce îi incum bau în tem eiul actului ju rid ic încheiat în tre părţi. Totodată, excepţia procesuală, ca form ă de m anifestare a acţiunii civile {apărare procedurală), se invocă între anum ite părţi (putând privi num ai unele dintre părţile litigante, iar nu în m od necesar totalitatea acestora), are un anum it obiect putând consta în sus­ ţinerea încălcării unor form e procedurale sau a unor lipsuri ale dreptului la acţiune, iar cauza sa poate fi reprezentată de întârzierea sau. după caz, îm piedicarea judecării fon­ dului dreptului dedus judecăţii. Părţile a cţiu n ii civile sunt reprezentate de persoanele fizice sau ju rid ice în tre care există un litigiu cu privire la un drept subiectiv civil sau la o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea ju decăţii este obligatorie şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotă­ rârii judecătoreşti ce se pronunţă în cauză {în ipoteza procedurii contencioase) sau de persoanele care se adresează instanţei judecătoreşti cu o cerere, fără a urm ări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum şi, dacă este cazul, de persoanele chem ate ?n proces pentru soluţionarea cererii respective (în ipoteza procedurii necontencioase). O biectul a cţiu n ii civile vizează protecţia unui drept subiectiv sau a unei situaţii ju ri­ dice pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie şi se concretizează în raport de form a de m anifestare a acesteia (cu titlu exem plificativ, obiectul cererii d e chem are tn judecată poate consta în plata unei sum e de bani, anularea unui act ju rid ic, revendi­ carea unui bun im obil, partajarea unor bunuri com une). Tot în cadrul obiectului acţiunii civile se include şi asigurarea apărării părţilor în proces, prin interm ediul apărărilor de fond sau procedurale. Cauza a cţiu n ii civile reprezintă scopul avut în vedere de parte la m om entul reclam ării dreptului sau a interesului legitim dedus ju decăţii ori, după caz, cel vizat prin interm ediul apărării exercitate de parte îm potriva pretenţiilor form ulate îm potriva sa (spre exem ­ plu, cererea de chem are în judecată având ca obiect plata unei sum e de bani poate avea drept cauză juridică atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului, invocarea excep­ ţiei lipsei calităţii procesuale pasive are drept cauză îm piedicarea judecării fondului drep­ tului reclam at prin cererea introductivă). Elem entele acţiunii civile prezintă im portanţă juridică sub aspectul existenţei autori­ tăţii de lucru judecat, a litispendenţei sau a conexităţii. Astfel, nu există autoritate d e lucru judecat în ipoteza a două litigii privind aceleaşi părţi şi având acelaşi o b iect reprezentat d e revendicarea unui bun im obil, dacă în prim ul proces reclam antul a invocat nulitatea titlului d e proprietate exhibat d e pârât, iar în al doilea proces a solicitat instanţei să acorde preferinţă titlului său, prin procedeul corn76

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

A rt. 30

*

parării titlu rilo r de proprietate ale părţilor, plecând de la prem isa că titlul pârâtului e$te valabil, întrucât nu există identitate d e cauză juridică între cele două acţiuni civile. De asem enea, nu există litlspendenţă în cazul în care două litigii privesc aceleaşi părţi şi au acelaşi obiect reprezentat de obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani deter­ m inate către reclam ant, însă tem eiul ju rid ic al prim ului îi constituie răspunderea civilă delictuală, în tim p ce tem eiul ju rid ic al celui de-al doilea este reprezentat de răspunde­ rea civilă contractuală, întrucât cauza celor două acţiuni este distinctă, nefiind ca atare întrunită condiţia cerută pentru existenţa litispendenţei, şi anum e identitatea d e acţiune civilă. Conexitatea, spre deosebire d e litispendenţă, nu im plică condiţia triplei identităţi între elem entele acţiunii civile, ci existenţa unei strânse legături între obiectul şi cauza litigiilor, d e natură a necesita soluţionarea acestora îm preună, pentru asigurarea unei m ai bune ju decăţi şi pentru prevenirea pronunţării unor soluţii contradictorii. Ca atare, instanţa va aprecia în concret asupra oportunităţii conexării a două sau mai m ultor pricini, prin analizarea elem entelor acţiunilor civile ce fac obiectul acestora, statuând asupra existenţei sau nu a strânsei relaţii dintre cauză şi obiect. Se pot conexa două cauze având identitate de părţi şi de obiect, d a r care au un fundam ent ju rid ic distinct (spre exem plu, contestaţii la executare prom ovate între aceleaşi persoane, îm potriva aceluiaşi act îndeplinit d e executorul judecătoresc, în cadrul cărora au fo st însă invocate motive de nelegalitate diferite).

A r i , !>0. C ereri în ju stiţie . (1) O ricine are o pretenţie îm potriva unei alte persoane ori urm ăreşte soluţionarea în ju stiţie a unei situaţii ju rid ice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei com petente. (2) Cererile in ju stiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale. (3) C ererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, câ t şi capete de cerere accesorii. (4) C ererile accesorii su n t acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal. (5) C onstituie ccrere adiţională acea cerere prin care o parte m odifică preten­ ţiile sale anterioare. (6) C ererile incidentale sunt cele form ulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare. C O M E N T A R IU 1. D efiniţia şi fu n cţiile cererii in ju s tiţie . Unul dintre m ijloacele procesuale prin care se exercit! acţiunea civilă îl constituie cererea în justiţie, prin interm ediul căreia per­ soana fizică sau ju rid ică solicită concursul instanţei în vederea ocrotirii dreptu rilor şi inte­ reselor sale legitim e. Cele două funcţii îndeplinite de cerere su n t reprezentate de transform area acţiunii civile din noţiune abstractă în proces şi de sesizarea organului de ju risd icţie cu soluţiona­ rea pretenţiei deduse ju d e că ţii11'. Condiţiile generale de form ă ale cererilor adresate instanţelor judecătoreşti sunt pre­ văzute în dispoziţiile art. 148-152 NCPC, în tim p ce art. 30 N CPC defineşte num ai cererile în justiţie, prin prism a clasificării lor după calea procedurală aleasă de parte. w 1, D e le o n o , Tratat d e p ro ce d u ră civilă, voi. |, Ed. W o lters KJuw er, B u e u r e ş t i, 2 0 1 0 , p. 1 8 7 .

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

77

A rt. 30

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

2. C lasificarea ce re rilo r în ju stiţie d in punctul d e ved ere al căii p ro ced urale a le se de parte. Spre deosebire d e vechea reglem entare, noul Cod de procedură civilă defineşte fiecare tip de cerere în parte, din perspectiva acestei clasificări. De asem enea, reglem entarea actuală introduce noţiunea d e cerere adiţională, ter­ m enul nefiind uzitat în practica ju diciară şi nici indicat în doctrina juridică existente până la m om entul intrării în vigoare a prezentului cod, o astfel de cerere fiind cunoscută ante­ rior sub denum irea de cerere m odificatoare sau, după caz, de cerere precizatoare. 2.1. C ererea p rin cip a la . Ca definiţie, cererea principală este cererea introductivă de instanţă, prin interm ediul căreia se declanşează procedura judiciară. în practica ju diciară se foloseşte ca term en sinonim ic pentru cererea principală şi noţiunea de cerere introductivă ori iniţială sau cerere de chem are în judecată (ch iar dacă aceeaşi natură juridică de cerere de chem are în judecată o are, spre exem plu, şi cererea reconvenţionaiă, care reprezintă însă o cerere incidentală). Noul Cod de procedură civilă prevede faptul ca cererea principală poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii. între cerere principală şi ca p o t de cerere p rin cip a l există o corelaţie de tipul întregparte, cu m enţiunea că un capăt d e cerere principal poate fi parte şi dintr-o cerere inci­ dentală, iar nu neapărat principală. în m od similar, capetele de cerere accesorii po t face parte atât dintr-o cerere princi­ pală, cât şi dintr-o cerere incidentală. Spre exem plu, o cerere d e chem are în judecată poate avea două capete de cerere, şi anum e dispunerea rezoluţiunii unui act ju rid ic şi obligarea pârâtului (a restituirea presta­ ţiei executate de reclam ant în tem eiul acestuia, ipoteză în care capătul de cerere prin­ cipal este reprezentat de rezoluţiunea actului ju rid ic, iar capătul de cerere accesoriu este constituit din restituirea prestaţiei, întrucât rezolvarea acestuia depinde de m odul d e soluţionare a prim ului capăt de cerere. Deşi această cerere de chem are în judecată reprezintă o cerere principală în ansam blul sau, ea este form ată atât dintr-un capăt de cerere principal, cât şi dintr-un capăt de cerere accesoriu. 2.2. C ererea acceso rie. Ca definiţie, cererea accesorie este cererea a cărei rezolvare depinde de soluţia dată unui cap ăt de cerere principal. Este de rem arcat faptul că legiu­ itorul a specificat aspectul ca m odul de rezolvare a cererii accesorii depinde d e soluţia data unui capăt de cerere principal, iar nu de soluţia dată cererii principale în ansam blul său, tocm ai pentru a fi în acord cu dispoziţiile art. 30 alin. (3} teza a ll-a NCPC, potrivit cărora cererea principală poate cuprinde atât capete d e cerere principale, cât şi capete d e cerere accesorii. De asem enea, în acest m od este subliniat şi faptul că cererea acce­ sorie poate fi parte nu num ai a cererii principale, d a r şi a cererii incidentale, în m ăsura în care aceasta din urm ă este constituită din m ai m ulte capete d e cerere principale şi accesorii. Dependenţa faţă de m odul d e soluţionare a capătului principal din cadrul cererii principale sau incidentale poziţionează cererea accesorie ca un capăt secund de cerere. Există posibilitatea ca şi cererea incidentală să depindă de m odul de soluţionare a cererii principale (spre exem plu, cererea d e chem are în garanţie), însă aceasta nu este parte a cererii principale, cum este cazul cererii accesorii. Practic, cererea accesorie constituie un capăt al unei cereri principale sau incidentale. Pentru a califica o cerere drept accesorie este esenţial nu num ai ca soluţia sa să depindă d e rezolvarea dată unui capăt de cerere principal, ci şi să se raporteze la capătul d e cerere principal form ulat în acelaşi proces, iar nu în procese diferite. Astfel, îm p reju ­ 78

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

A rt. 30

*

rare a c l soluţia dintr-o cauză este in flu e n ţa ţi de soluţia dată într-un alt proces nu este de natură s i c o n d u ci la concluzia c a lific irii cererii secundare, form ulate pe cale separată, drept cerere accesorie10. Spre exem plu, cererea de chem are în judecată având ca obiect constatarea dobân­ dirii dreptului d e proprietate prin efectul uzucap?unii de lungă durată în reglem enta­ rea C odului civil din 1864 nu este accesorie cererii a v ln d ca o b iect constatarea vacanţei succesorale de pe urm a titularului dreptului de proprietate asupra im obilului vizat prin acţiunea de uzucapiune, dacă aceasta face obiectul unui proces distinct, ch iar dacă solu­ ţionarea prim ei cereri depinde de m odul de rezolvare a celei de-a doua su b aspectul stabilirii cadrului procesual pasiv. Dependenţa existentă între aceste două cereri justifică dispunerea m ăsurii suspendării judecăţii, în tem eiul art. 413 alin. (1) pct. 1 N CPC (când dezlegarea cauzei depinde, în to t sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte ju d e c iţi), iar nu aplicarea regulilor care decurg din calificarea cererilor în principale şi accesorii (prorogare d e com petenţă, cale de a tac etc.}. De asem enea, caracterul accesoriu sau principal al unei cereri depinde de calea pro­ cedurală aleasă, iar nu de caracterul principal ori accesoriu al dreptului dedus ju d e c iţ i^ 1. Pentru stabilirea capătului de cerere principal, instanţa nu trebuie să analizeze cere­ rile în ordinea form ulării lor d e c it r e reclam ant, ci în funcţie de interdependenţa lor*31. Astfel, dacă reclam antul a solicitat m ai întâi rectificarea înscrierii de carte funciară, iar apoi, în cuprinsul aceluiaşi act de procedură, declararea nulităţii actului ju rid ic ce a stat la baza în scrierii dreptului în cartea fu n c ia ri, instanţa nu este ţinută la stabilirea caracte­ rului principal sau accesoriu al capetelor de cerere de ordinea fixată d e reclam ant, ci de aspectul că m odul de rezolvare al celui de-al doilea capăt im prim ă soluţia ce se va pro­ nunţa asupra prim ului capăt de cerere. 2.3. C ererea adiţionată. Ca definiţie, cererea adiţională este cererea prin care o parte m odifică pretenţiile saie anterioare. O astfel de cerere poate fi form ulată d e către reclam ant (tn privinţa cererii principale sau a cererii de intervenţie prom ovate d e acesta}, pârât (în privinţa cererii reconvenţio n ale sau a cererii d e intervenţie form ulate d e acesta) sau te rţ intervenient (în privinţa cererii d e intervenţie introduse de el). Cererea adiţională are ca prem isă existenţa unei cereri anterioare (principale. accesorii sau incidentale), ale cărei elem ente (părţi, obiect sau cauză) sunt m odificate în cursul procesului de către partea care a iniţiat-o. în reglem entarea anterioară, în aplicarea art. 132 alin. (1) şi (2) C P C 1865, ju rispru­ denţa făcea distincţie în tre noţiunile de cerere m odificatoare (ce includea şi cererea com pletatoare) şi cerere precizatoare, aceasta din urm a vizând exclusiv îndreptarea greşeii lor m ateriale, m ărirea sau m icşorarea câtim ii obiectului cererii, pretinde rea contra­ valo rii obiectului pierdut sau pierit ori înlocuirea cererii în constatare cu o cerere în realiza re sau invers. în prezent, noul cod prevede în art. 204 o reglem entare sim ilară, denum irea m argi­ nală a articolului fiind „m odificarea cererii de chem are tn judecată". 11 M. Ttibâreâ, Gh. S u to , C o d u l d e pro cedu ră civ ilă , co m e n ta t şi a d n o ta t c u le gislaţie, ju risp ru d e n ţă ş i doctrină, ed. a 2-a, Ed . U niversul Ju rid ic, B u cu reşti, 2 0 0 6 , p . 128. I2' V.M. C ioban u, G. B oroi, M. N icotoe, N otă la d e cizia nr. V I11/2000, C u rte a S u p re m ă d e Ju stiţie, Secţiile Unite, în D re p tu l nr. S /2 0 0 1 , p. 2 2 2 -2 2 7 .

Is) i.C C .J..

d e c. nr. 5 2 1 7 /2 0 0 3 , în 2 0 0 6 , p. 236.

O s l ia N a

r c is a t h s o h a r i

/?. Trif, Exce p ţia

d e n e co m p e te n ţă în p ro ce su l civil, Ed . H am an giu , Bucureţti,

79

A rt. 30

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

A preciem c i distincţia dintre cererea m odificatoare şi cererea preci2atoare existentă în practică su b im periul reglem entării anterioare subzistă şi în actualul Cod de proce­ d u r i civilă, acestea fiind în s i reunite su b denum irea de cerere adiţională, întrucât, în substanţă, am bele constituie m odificări a le cererii iniţiale, ch iar dacă au un regim juridic distinct. Astfel, reform ularea în cadrul art. 204 NCPC a textului alin. (2) al art. 132 CPC 1865 ?n sensul elim inării tezei conform căreia cererea n u s-a r considera m odificată dacă ar interveni situaţiile lim itativ prevăzute d e lege pentru precizarea cererii a avut ca raţiune num ai faptul că şi cererea precizatoare este. în e s e n ţi, o cerere m odificatoare, regim ul ju rid ic diferit al acestora fiind m enţinut. 2.4. C ererea inciden tală. Potrivit definiţiei legale, cererea incidentală este cererea form ulată în cadrul unui proces în curs de desfăşurare. Având în vedere că şi cererile accesorii sunt cereri form ulate în cadrul unui proces în curs de desfăşurare, elem entele distinctive dintre cererea accesorie şi cea incidentală, deduse prin raportare la definiţia legală a cererii principale şi la cea a celei accesorii, constau în faptul că soluţionarea cererilor incidentale poate să nu depindă de soluţia dată unui capăt de cerere principal, precum şi în îm prejurarea că cererea incidentală nu este niciodată parte a cererii principale111. Ca atare, dacă practic cererea accesorie constituie un capăt al unei cereri principale sau incidentale, form ate din m ai m ulte capete de cerere, cererea incidentală este o cerere distinctă d e cea principală, putând fi form ată, la rândul său, din capete de cerere principale şi din capete de cerere accesorii. Ca regulă, aceste trăsături ale cererii incidentale perm it judecarea sa pe calea unui proces distinct, independent de cel declanşat în urm a form ulării cererii principale (spre exem plu, cererea reconvenţională, cererea de intervenţie principală, cererea de che­ m are în garanţie po t fi form ulate şi pe calea unui litigiu separat su b form a unor cereri 1,1 P e n tru calificare a ce re rii d e su sp e n d a re a exe cu tării silite fo rm u la te îrt cad ru l co n testa ţie i la e xe cu ta re din p u n ctu l d e v e d e re dl că ii p ro ced u rale a le se d e p a rte p e n tru va lo rificarea d re p tu lu i să u , a s e ved ea 8 . O işte a , f . O p rin a , N otă la d e cizia n r 3 1 0 7 /2 0 1 1 , pro n u n ţată d e în a lta C u rte d e C a saţie şi Ju stiţie , S e cţia a ll-a civilă, în Ft.R.E.S, nr. 3 /2 0 1 2 , p 2 4 7 -2 4 8 . în e sen ţă, a u to rii m e n ţio n a ţi a u re ţin u t c ă , deşi fa p rim a ve d e re „ce rerea d e su sp e n d a re a exe cu tării silite a r avea ca racte r a cce so riu faţă d e co n te sta ţia la e xe cu ta re sa u altă cerere cu privire la e xe cu ta re a silită în c a d ru l c ă re ia s e fo rm u lează, dat fiind faptul că so lu ţio n area sa d e p in d e de existenţa u n e i a lte acţiuni, în realitate aceasta s e d e o se b e şte d e ce re rile acceso rii, în tru câ t so lu ţia c e urm ează a se p ro n u n ţa asu p ra ce re rii d e su sp e n d a re a executăm silite n u este in fluenţată d e so lu ţia c e urm ează a se p ro n u n ţa asu p ra ce re rii p rin cip ale , ca re , su b a ce st a sp e ct, îi este indiferentă Ş i a ce a sta , în tru cât, p e d e o parte, su b a sp e ct te m p o ral, ce re re a d e su sp e n d a re a exe cu tării silite se so lu ţio n e ază în ainte d e ce re re a p rin cip ală, iar, p e d e altă parte, este influenţată d e existenţa în să şi a ce re rii p rin cip ale , ca re s e co n stitu ie , astfel, în m od p ra ctic, în tr-o co n d iţie d o a r d e ad m isib ilitate s ce re rii d e su sp e n d a re , şi n icid e cu m o co n d iţie d e a p re cie re a te m e in icie i acesteia'’. C u referire la a cţiu n e a in cid e n tală, au torii citaţi a u a p re ciat câ „ce rerea d e su sp en d are a exe cu tării silite a re un a se m e n e a caracter, d e şi, su b a ce st a sp e ct, s-a r p u te a su sţin e c ă , p e n tru o a se m e n e a ca lifica re , a r tre b u i accep tată teza că ce re re a in cid e n ta lă a r p u te a fi fo rm u la tă ş i p e c a le se p arată, c a şi cerere p rin cip ală , a cesta fiin d e le m en tu l co m u n a l d e fin iţiilo r d o ctrin a re d a te ce re rii incidentale". C u to a te acestea, autorii au p ro ce d a t în m o d te m e in ic la .ca lifica re a ce re rii d e su sp e n d a re a exe cu tării silite ca o ce re re exclu siv in cid e n tală, cu ca ra c te r a tip ic, care nu se p o a te fo rm u la ş l se p ara t, p e ca le p rin cip ală , n e fiin d su scep tib ilă în e se n ţa sa d e a a vea o existenţă d e sin e stă tă to a re ”. Prin urm are, s-a co n sid e ra t în m o d a rgu m e n ta t că, „faţă de îm p ă rţire a cla sică a a cţiu n ilo r civ ile în raport d e ca le a p ro ced u rală a le a să d e parte p e n tru va lo rificarea d re p ­ tu lui e i, ce re re a d e su sp e n d a re a exe cu tării silite n u p o a te fi califica tă d re p t ce re re a cce so rie , în tru câ t aceasta nu e ste influenţată d e so lu ţia d in ce re re a p rin cip ală, ci d e existenţa în să şi a unei ce re ri p rin cip ale , ca o cond iţie d e adm isib ilitate, astfel în c â t aceasta urm ează a fi calificată ca re p re ze n tâ n d o ce re re exclu siv incidentală, ca re s e fo rm u le a ză în tr-u n p ro ce s deja în ce p u t, fără a p u te a a vea o existenţă d e sin e stătătoare, ca ş i cerere principală". 80

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 30

principale). în m ăsura în care cererea este form ulată pe cale separată sau dacă se dis­ pune disjungerea cererii incidentale din procesul iniţial, constituindu-se un dosar dis­ tinct, aceasta nu va avea caracter incidental ori, după caz, şi-l va pierde, reprezentând sau devenind cerere p rin cip a li. Prin excepţie, există posibilitatea ca judecata unei cereri cu caracter incidental, for­ m ulată în cadrul unui proces în curs de desfăşurare, să nu poată fi disjunsă de judecata cererii principale, ipoteza redată în tlln in d u -se cu precădere în privinţa cererilor care nu reprezintă veritabile cereri de chem are în judecată (spre exem plu, cererea de intervenţie accesorie, arătarea titularului dreptului etc.). în privinţa introducerii forţate în cau 2ă. din oficiu, a altor persoane, în condiţiile art. 73 alin. (1) NCPC, chem area în judecată a terţului va fi dispusă prin încheiere, ce ?i va fi com unicată în copie îm p reun ă cu cererea de chem are în judecată, întâm pinarea şi înscrisurile anexate acestora. Apreciem că încheierea de introducere în cauză a terţului nu reprezintă în sine o cerere de chem are în judecată şi, ca atare, nu poate fi considerată cerere incidentală. 3. Im portanţa ju rid ică a clasificării în d iscu ţie, interesul clasificării cererilor în justiţie în cereri principale, accesorii, incidentale şi adiţionale, în funcţie de calea procedurală aleasă d e parte, re 2idă în urm ătoarele aspecte: 3.1. P ro ro g a re a le g a lă a com petenţei. Potrivit art. 123 alin. (1) NCPC, cererile acce­ sorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa com petentă pen­ tru cererea principală, ch iar dacă ar fi d e com petenţa m aterială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 N CPC (cereri în m ateria insolvenţei sau concordatului preventiv, care sunt d e com petenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circum scripţie îşi are sediul debitorul). De asem enea, conform art. 123 alin. (2) NCPC, regulile m enţionate anterior se aplică şi atunci când com petenţa de soluţionare a cererii principale este stabilita de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui com plet specializat. Cu titlu exem plificativ, în ipoteza în care cererea principală are ca o b iect revendicarea unui bun im obil cu o valoare de până la 200.000 lei (cerere care atrage com petenţa m aterială d e soluţiona re în prim ă instanţă a ju decătoriei şi com petenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circum scripţie este situat im obilul). Iar cererea reconvenţîonală are ca o b iect plata contravalorii îm b unătăţirilo r necesare şi utile aduse de pârâtul-reclam ant im obilului în cuantum de 300.000 lei (cerere care, dacă a r fi introdusă pe cale principală, într-un litigiu separat, a r atrage com petenţa m aterială de soluţionare în prim ă instanţă a tribunalului şi com petenţa teritorială d e drept com un a instanţei d e ia dom iciliul reclam antului-pârât), com petenţa de soluţionare a am belor cereri în prim ă instanţă va reveni judecătoriei în a cărei circum scripţie este situat im obilul, prin aplicarea art. 123 alin. (1) NCPC, operand o prorogare a com petenţei acestei instanţe şi în privinţa cererii incidentale. De asem enea, în ipoteza în care cererea principală are ca o b iect anularea titlului de proprietate em is în tem eiul Legii nr. 18/1991, republicată, fiind form ulată de către reclam antul posesor al im obilului asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului (cerere de com petenţa com pletului specializat în soluţionarea proce­ selor funciare), precum şi constatarea dreptului său d e proprietate asupra im obilului, iar cererea reconvenţională are ca o b iect revendicare im obiliară, com pletul specializat va soluţiona am bele cereri, nu num ai pe cea principală care ţin e de specializarea sa.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

81

A rt. 30

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Potrivit art. 106 alin. (1) NCPC, instanţa legal în ve stit! potrivit dispoziţiilor referitoare la com petenţa după valoarea obiectului cererii răm âne com petentă să ju d ece chiar dacă. ulterior învestirii, intervin m odificări în ceea ce priveşte cuantum ul valorii aceluiaşi obiect. Această prevedere este o reproducere fidelă a art. 181 CPC 1865 şi vizează ipoteza în care instanţa este iniţial sesizată cu soluţionarea unei cereri ce atrage com petenţa sa, Iar ulterior, pe parcursul procesului, reclam antul form ulează o cerere adiţională, ce deter­ mină m odificarea cuantum ului valorii aceluiaşi obiect. Dată fiind m enţinerea exactă a conţinutului textului în prezenta reglem entare, analiza doctrinară şi jurisprudenţială a acestui articol este, d e asem enea, de actualitate*11. în virtutea acestui text de lege, instanţa judecătorească învestită prin cererea de chem are în judecată îşi prelungeşte com petenţa cu privire la soluţionarea litigiului al cărui o b iect şi-a m odificat valoarea, Curtea Constituţională apreciind în cuprinsul Deciziei nr. 83/2007 că o asem enea soluţie legislativă este justificată de necesitatea realizării unei bune adm inistrări a justiţiei, printr-o judecată a cauzei într-un term en rezonabil, finalitatea textului legal fiind aceea de a evita declinările de com petenţă im puse de m ajorarea sau d e m icşorarea cuantum ului obiectului su p u s judecăţii. Prevederile legale în discuţie stabilesc com petenţa instanţei, învestită potrivit disp oziţiilor referitoare la com petenţa după valoarea obiectului, de a ju d e ca litigiul chiar dacă, ulterior sesizării safe, intervin m odificări în ceea ce priveşte valoarea obiectului litigiului. Prin urm are, norm a procedurală este incidenţă în cazul litigiilor evaluabile în bani doar cu privire la m odificările survenite pe parcursul desfăşurării procesului şi num ai în situaţia în care aceste m odificări se referă ia obiectul indicat în actul de învestire, respectiv în cererea de chem are în judecată. Textul are o valoare d e principiu, deoarece confirm ă regula potrivit căreia com petenţa se fixează în că din m om entul sesizării instanţei, cererea de chem are în judecată, ca elem ent al acţiunii civile, individualizând instanţa. Ca atare. în situaţia în care reclam antul form ulează cerere adiţională în sensul restrângerii pretenţiilor iniţiale ca urm are a îm prejurării că pârâtul şi-a executat în parte obligaţia, soluţia declinării nu se im pune, dacă reducerea ar determ ina un cuantum al obiectului su b plafonul legai de delim itare a com petentei după valoare, executarea par­ ţială a o b lip ţ ie i neconstituind o infirm are a evaluării făcute prin cererea de chem are în judecată. în schim b, în ipoteza în care reclam antul îşi restrânge sau îşi m ajorează pretenţiile form ulate, su b sau peste valoarea prevăzută de art. 9 4 pct. 1 lit. j) NCPC, ca urm are a îndreptării erorii d e calcul săvârşite cu prilejul evaluării pretenţiilor, instanţa îşi va declina com petenţa. 3.2. D e te rm in a re a com petenţei. Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) NCPC, com ­ petenţa se determ ină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. Codul are în vedere capătul principal ai cererii principale, iar nu capătul prin­ cipal al cererii incidentale, întrucât trebuie dată eficienţă prevederilor art. 123 alin. (1) NCPC, potrivit cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa com petentă pentru cererea principală. în consecinţă, la determ inarea com petenţei nu se va avea în vedere valoarea cum u­ lată a o biectelor capetelor principale şi accesorii din cererea principală şi nici a o biec­

1)1 în a ce st se n s, a s e v e d e a ş i sp e ţe le re zu m ate la art. 1 8 1 în <5. Boroi, O. S p in e o n w M o tfi, C o d u l d e pro cedu ră civilă a d n o ta t, ed. a 3 -a , Ed. H am an giu , B u cu reşti, 2011.

32

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

I. A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 30

tu lu i cererii principale în ansam blul său cu cea a obiectului cererii incidentale, ci exclu­ siv valoarea obiectului c a p itu lu i de cerere principal, întrucât în privinţa celorlalte cereri accesorii sau incidentale operează prorogarea le g a li de co m p e te n ţi. Noul Cod de procedură civilă reglem entează în dispoziţiile art. 99 şi ipoteza existentei m ai m ultor capete de cerere principale. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 99 NCPC, când reclam antul a sesizat instanţa cu mai m ulte capete principale de cerere întem eiate pe fapte ori cauze diferite, com petenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de com petenta altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător com petenţa. Prin urm are, în privinţa capetelor de cerere principale form ulate printr-o cerere unică şi întem eiate pe fapte ori cauze diferite nu operează prorogarea legală de com petenţă, iar valoarea obiectului litigiului se stabileşte în funcţie de valoarea obiectului fiecărui capăt de cerere principat, fără a se efectua un cum ul al valorilor, din m om ent ce fiecare are propria sa individualitate. Spre exem plu, dacă cererea are ca obiect revendicarea unui bun im obil cu o valoare de 1 0 0.000 lei, precum şi obligarea pârâtului la plata sum ei de 6 0 .0 0 0 lei, decurgând din angajarea răspunderii sale contractuale pentru nerestituirea sum ei îm prum utate la term enul stipulat, com petenţa de soluţionare a cauzei va aparţine judecătoriei. Dacă însă valoarea obiectului celei de-a doua pretenţii s-ar situa peste plafonul de 200.000 lei im pus de lege pentru delim itarea com petenţei după valoare dintre judecătorie şi tri­ bunal, iar reclam antul ar fi sesizat judecătoria cu soluţionarea întregii cereri, aceasta ar trebui să dispună disjungerea prim ului capăt de cerere (cu form area unui dosar distinct, răm as în com petenţa de soluţionare a judecătoriei), adm iterea excepţiei de necom petenţă m aterială în privinţa celui de-al doilea capăt de cerere şi declinarea com petenţei de soluţionare a acestuia în favoarea tribunalului. în conform itate cu alin. (2) al art. 99 NCPC, în cazul în care mai m ulte capete princi­ pale de cerere întem eiate pe un titlu com un ori având aceeaşi cauză sau ch iar cauze dife­ rite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse ju decăţii printr-o unică cerere de che­ m are în judecată, instanţa com petentă să le soluţioneze se determ ină ţinând u-se seam a de acea pretenţie care atrage com petenţa unei instanţe de grad m al înalt. în ipoteza capetelor d e cerere principale form ulate printr-o cerere unică şi aflate în strânsă legătură una cu cealaltă operează prorogarea legală de com petenţă, însă valoa­ rea obiectului litigiului nu se determ ină prin cum ularea valo rii obiectului celo r două capete de cerere principale, ci com petenţa de soluţionare a cauzei în ansam blul său va fi determ inată de capătul de cerere principal care atrage com petenţa unei instanţe de grad m ai înalt. Spre exem plu, dacă cererea de chem are în judecată are ca o b iect evacuarea pârâtu­ lui dintr-un im obil pentru m otivul neplăţii chiriei, precum şi o b lip r e a acestuia la plata către reclam ant a sum ei de 2 1 0 .0 0 0 lei, cu titlu de chirie restantă, instanţa com petentă să soluţioneze cererea în ansam blul său va fi tribunalul, întrucât cel de-al doilea capăt de cerere atrage com petenţa unei instanţe de grad m ai înalt decât prim ul capăt de cerere. 3.3. Sta b ilire a co m p le tu lu i d e ju d e c a tă . Potrivit dispoziţiilor art. 9 6 1 alin. (1) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cererile accesorii referi­ to are la un d o sa r repartizat aleatoriu se judecă de acelaşi com plet. Prevederile m enţio­ nate au în vedere atât cererile accesorii, d a r şi pe cele adiţion ale şi incidentale form ulate ulterior învestirii instanţei cu soluţionarea cererii principale, care nu vo r fi repartizate D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

83

A rt. 30

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

aleatoriu, ci se va dispune ataşarea acestora în dosarul având ca obiect cererea princi­ pală, urm ând a fi soluţionate de acelaşi com plet de ju d e c a ţi. 3.4. D e te rm in a re a c a ii de atac. Potrivit art. 4 6 0 alin. (2) NCPC, dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală. Spre exem plu, în ipoteza în care cererea de chem are în judecată are două capete d e cerere - prim ul reprezentat de o acţiune posesorie (ce ar determ ina exclusiv calea d e atac a apelului, fără recurs îm potriva hotărârii pronunţate în apel, prin raportare la art. 1003 alin. (3) NCPC] şi cel de-al doilea având ca o b iect pretenţii în valoare de peste 5 0 0 .000 lei, cu titlu de daune m orale pentru tulburarea posesiei im obilului [ce ar deter­ mina calea d e a ta c a apelului, iar apoi a recursului îm potriva hotărârii pronunţate în apei, prin raportare la art. 483 alin. (2) NCPC111], hotărârea pronunţată în apel nu va fi supusă căii de atac a recursului, chiar dacă partea a r avea interes să atace num ai soluţia vizând capătul accesoriu de cerere având ca obiect pretenţii. în conform itate cu art. 460 alin. (3) NCPC, în cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai m ulte cereri principale sau incidentale, dintre care unele supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului, iar hotărârea dată în apel este supusă recursului. Astfel, în ipoteza form ulării unei cereri incidentale în cursul unui proces, există posi­ bilitatea ca fixarea căii de atac să fie determ inată de obiectul acestei cereri, iar nu d e cel al cererii principale, dacă hotărârea ce ar putea fi pronunţată asupra cererii incidentale, tn cazul în care aceasta ar fi fo st prom ovată pe calea unui litigiu distinct, este susceptibilă d e a fi atacată pe calea apelului, spre deosebire de cererea principală ce ar determ ina calea d e atac a recursului. De asem enea, în ipoteza vizată, chiar dacă singura cale de atac care s-ar putea exercita îm potriva hotărârii privind cererea incidentală ar fi apelul, hotă­ rârea pronunţată în apel nefiind susceptibilă de recurs, dispoziţiile art. 460 alin. (3) teza finală N CPC au caracter special şi ca atare se aplică prioritar norm elor generale, motiv pentru care o astfel d e hotărâre va putea fi atacată şi cu recurs. Potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (4) NCPC, dacă hotărârea cu privire la o cerere prin­ cipală sau incidentală nu este supusă nici apelului şi nici recursului, soluţia cu privire la celelalte cereri este supusă căilo r d e atac în condiţiile legii. Spre exem plu, în situaţia în care m odul de soluţionare a cererii principale nu poate fi cenzurat pe calea vreunei căi de atac, capătul accesoriu de cerere vizând plata cheltu­ ielilor de judecată va fi susceptibil a determ ina calea de atac a apelului sau, după caz, a recursului, tn funcţie de valoarea acestora, m otivele căii de atac fiind lim itate exclusiv la soluţia pronunţată asupra capătului accesoriu. De asem enea, în situaţia în care soluţia pronunţată asupra cererii principale nu este susceptibilă a fi atacată pe calea apelului sau a recursului, partea interesată poate form ula apel sau, după caz, recurs num ai în ceea ce priveşte m odul de rezolvare a cererii incidentale form ulate în cadrul aceluiaşi proces.

111 Potrivit art. XVIII a lin . (2 ) din Le ge a nr. 2 /2 0 1 3 privind u n e le m a su ri p e n tru d e gre va re a in sta n ţe lo r judecă* to reşti, p re cu m şi p e n tru pregătirea p u n e rii în aplicare a Le gii nr. 1 34 /2 0 1 0 p riv in d C o d u l d e p ro ced ură civilă, „în p ro ce se le p o rn ite în ce p â n d c u data in trării în v igo are a p re ze n tei legi şi până la d a ta d e 3 1 d ecem b rie

201$. nu su n t s u p u s e re cu rsu lu i la 1 .000.000 let inclusiv". 84

h o tărârile pro n u n ţate în {...) a lte ce re ri e v a lu a b ile în bani în va lo a re d e până

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 30

în conform itate cu art. 460 alin. (5) NCPC, în cazurile prevăzute la alin. (2)-(4) din ace­ laşi articol, analizate anterior, term enul de apel sau, după caz, de recurs este cel de drept com un, chiar dacă prin legi speciale se prevede altfel. în prim ul rând, textul de lege are în vedere term enul general de exercitare a căii de a ta c a apelului sau recursului, atât sub aspectul duratei sale (30 de zile), cât şi în privinţa m om entului de la care acesta începe să curgă {de la com unicarea hotărârii). în al doilea rând, se rem arcă opţiunea legiuitorului de a nu conferi în m od obligatoriu acelaşi term en de exercitare a căii de atac prevăzute de lege pentru cererea incidentală cu cel vizând calea d e atac susceptibilă a fi determ inată de cererea principală. în ca2ul prevăzut de art. 4 6 0 alin. (2) N CPC (cerere principală şi cerere accesorie), făcându-se aplicarea alin. (5) al aceluiaşi articol, concluzia este aceea potrivit căreia, chiar dacă hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală (apel/recurs), fiind reglem entată de norm e speciale în privinţa dura­ tei şi/sau a m om entului de la care în cep e să curgă term enul de exercitare a căii de atac, acesta va avea o durată d e 30 zile şi va curge de la com unicare. Sim ilar, în ipoteza prevăzută d e art. 460 alin. (3) NCPC (cerere principală şi cerere inci­ dentală), term enul de apel va fi cel general, indiferent dacă pentru cererea ce im prim ă calea de atac aplicabilă hotărârii pronunţate asupra întregii cauze norm e speciale a r fi stabilit un term en distinct pentru exerciţiul apelului. De asem enea, în cazul prevăzut de art. 4 6 0 alin. (4) N CPC (spre exem plu, cerere prin­ cipală şi cerere incidentală, dintre care soluţia pronunţată num ai asupra uneia dintre acestea este susceptibilă de exerciţiul căilor de atac), ch iar dacă calea de atac (apel/ recurs) exercitată în cauză ar fi reglem entată d e norm e speciale derogatorii d e la dreptul com un în privinţa term enului şi/sau a m om entului d e Ia care acesta în cep e să curgă, se va aplica term enul general de 3 0 d e zile de la com unicarea hotărârii. 3.5. Evidenţierea cererilo r în cu prin sul d isp o zitivu lu i h o tă rârii ju decă to reşti, prin p rism a clasificării analizate. Toate cererile în ju stiţie trebuie sâ fie soluţionate de către instanţă, iar m odul de rezolvare a acestora, în m ăsura în care are loc prin aceeaşi hotărare judecătorească, trebuie să se regăsească în dispozitivul său. în ipoteza în care într-un proces pârâtul form ulează cerere reconvenţională, în dispo­ zitivul hotărârii judecătoreşti se va regăsi m odul d e soluţionare a fiecărei cereri form u­ late în litigiu, cu reflectarea calificării legale date acestora (adm ite/adm ite în parte/res­ pinge cererea principală şi adm ite/adm ite în parte/respinge cererea reconvenţională). în situaţia în care în proces nu sunt form ulate şi cereri incidentale (cerere reconvenţională, cereri de intervenţie a terţilor în litigiu), în dispozitivul hotărârii judecătoreşti se va proceda la adm iterea/adm iterea în parte/respingerea cererii, fără nicio altă m en­ ţiu n e în privinţa caracterului său principal, întrucât aceasta este singura cerere care face obiectul litigiului. De regulă, capetele de cerere principale şt accesorii nu se individualizează prin califi­ carea legală m enţionată anterior în dispozitivul hotărârii judecătoreşti. Astfel, în ipoteza în care o cerere principală este alcătuită din unul sau m ai m ulte capete de cerere princi­ pale şi unul sau m ai m ulte capete de cerere accesorii, în dispozitiv se va m enţiona num ai adm iterea/respingerea cererii (avându-se în vedere cererea de chem are în judecată în întregul său), soluţia fiind urm ată evident de dispoziţiile concrete. în cazul adm iterii în parte a cererii de chem are în judecată, se va m enţiona capătul de cerere care a fo st res­ pins, dar nu neapărat prin calificarea lui drept capăt d e cerere principal sau accesoriu (spre exem plu, „A dm ite în parte cererea. Obligă pârâtul să lase reclam antului în deplină D

s l ia

Na

r c is a

Th

eo h a m

85

A rt. 31

C a r t e a i. D is p o z iţ ii

g en er a le

proprietate şi liniştită posesie im obilul. Respinge capătul de cerere vizând despăgubirile ca neîntem eiat"). Dacă în proces cererea principală a fost m odificată sau precizată printr-o cerere adiţională, acest aspect se va reflecta şi în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, m enţio­ nând u-se soluţia de adm itere/adm itere în parte/respingere a cererii astfel cum a fost m odificată/precizată.

A r t • 3 1 » A părări. A părările form ulate în justiţie pot fi de fond sau procedu­ rale. C O M E N T A R IU 1. D e fin iţia apărării. Apărarea constituie un alt m ijloc procesual legal prin care se exercită acţiunea civilă, aflat la dispoziţia unei părţi din proces, prin care aceasta tinde a obţine respingerea pretenţiei form ulate îm potriva sa sau întârzierea soluţionării o biec­ tului litigiului. Aceste m ijloace procesuale se divid în apărări de fond şi apărări procedurale. 2. A p ă ră rile d e fon d . Ca definiţie, apărarea de fond reprezintă un m ijloc procesual prin care partea invocă obiecţiuni îm potriva pretenţiei form ulate îm potriva sa, urm ărind respingerea acesteia ca neîntem eiată, după exam inarea fondului său. Spre exem plu, o astfel d e apărare de fond o constituie invocarea de către pârât prin întâm pinare a rezoluţi urm de drept în tem eiul unui pact com isoriu inserat în actul juridic a cărui executare se solicită prin cererea d e chem are în judecată sau invocarea de către p â râ t verbal, în şedinţă, a faptului restituirii sum ei îm prum utate anterior prom ovării acţiunii având ca obiect obligarea sa la plata acestei sum e. în literatura d e specialitate ju rid ică s~a susţinut faptul că în cazul contestaţiei la exe­ cutare form ulate de către debitorul urm ărit, contrar aparenţelor, poziţia procesuală de reclam ant nu aparţine acestuia, ci creditorului urm ăritor, deoarece din iniţiativa sa a fost pornită executarea silită, contestaţia respectivă nefiind decât un incident în cursul exe­ cutării silite. în această opinie, invocarea prescripţiei dreptului de a solicita executarea silita a r reprezenta o apărare de fond. Deşi argum entele înfăţişate, analizate separat de soluţiile date. sunt corecte, consi­ derăm că, din punct de vedere procesual, contestaţia la executare prom ovată d e debi­ to r reprezintă o cerere de chem are în judecată, în care poziţia procesuală a părţilor este urm ătoarea: redam antul-contestator este debitorul, iar pârâtul-intim at este credito­ rul. A doptând această opinie, invocarea prescripţiei dreptului de a dem ara executarea silită nu reprezintă o apărare d e fond, ci fundam entul ju rid ic al contestaţiei la executare (cauza ju rid ică, ca elem ent al acţiunii civile). Indiferent de opinia adoptată, prescripţia dreptului de a solicita executarea silită invo­ cată pe calea contestaţiei la executare nu reprezintă o excepţie procesuală, întrucât, ple­ când de la scopul excepţiilor procesuale (întârzierea sau îm piedicarea ju decăţii fondului cererii), adm iterea sa ar trebui să conducă la respingerea contestaţiei la executare ca prescrisă, ceea ce este contrar raţiunii invocării prescripţiei în acest caz. Ca atare, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executa re va califica excepţia prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită, invocată de contestator su b această form ă, ca m otiv al contestaţiei la executare, fără a se pronunţa prin încheiere sau sentinţă asupra excepţiei procesuale în sine, ci va proceda la analizarea m otivului respectiv la m om entul

86

D t U A N A K i S A T H tO H A M

T

it l u l

I. A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 31

pronunţării h o tirâ rii judecătoreşti asupra fondului contestaţiei la executare, reţinerea sau înlăturarea acestui m otiv regăsindu-se în considerente şi reflectându-$e im plicit în dispozitiv. în ipoteza prom ovării de către reclam ant a unei cereri de chem are în judecată având, de pildă, ca o b iect reducţiunea liberalităţilor excesive/dezbaterea succesiunii, dacă dreptul său de opţiune succesorală s-a prescris, pârâtul are posibilitatea invocării acestui aspect pe calea excepţiei procesuale a lipsei calităţii procesuale active, aceasta constituind transpunerea în plan procesual a apărării d e drept substanţial constituite de prescripţie. Ca atare, instanţa nu se pronunţă asupra excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală în ipoteza în care pârâtul o invocă su b această denum ire, ci procedează la calificarea sa drept excepţie a lipsei calităţii procesuale active, punând în prealabil în discuţia contradictorie a părţilor denum irea corectă a excepţiei Invocate, pronunţându-$e ulterior asupra excepţiei astfel calificate. Excepţia de neexecutare a contractului constituie, de asem enea, o apărare de fond, fiind o instituţie proprie dreptului substanţial (m ijloc de apărare aflat la dispoziţia părţii căreia i se solicită executarea obligaţiilor decurgând din încheierea unui contract sinalagm atic de către partea care nu ţi-a executat propriile obligaţii), iar nu o excepţie proce­ suală caracteristică dreptului form al. Uzucapiunea, în sistem ul C odului civil din 1864, constituie o apărare de fond în ipo­ teza în care, de exem plu, pârâtul, îm potriva căruia a fo st prom ovată o acţiu ne în revendi­ care im obiliară, nu form ulează îm potriva reclam antului o cerere reconvenţională având ca o b iect constatarea dreptului său de proprietate asupra im obilului prin efectul uzucapiunii, ci d o ar in v o c i efectele acesteia prin interm ediul întâm pinării. Apărările d e fond fac obiectul analizei instanţei de ju d e c a ţi, argum entele pentru care au fost reţinute sau înlăturate fiind cuprinse ?n considerentele hotărârii judecătoreşti, fără în s i ca soluţia pronunţată asupra acestora să se regăsească în mod separat în dis­ pozitivul hotărârii. Prin urm are, în ipoteza în care rezol uţiunea d e drept a actului ju rid ic în tem eiul unui pact com isoriu este invocată d e pârât prin întâm pinarea form ulată îm potriva cererii de chem are în judecată având ca o b iect executarea actului ju rid ic respectiv, instanţa, găsind întem eiată această apărare d e fond, va dispune respingerea cererii d e chem are în ju d e­ cată ca neîntem eiată, fără a statua în cuprinsul dispozitivului şi cu privire 1a constata­ rea rezoluţiunii d e drept a actului juridic. Pentru ca pârâtul să obţină o hotărâre ju d e­ cătorească prin care să se constate rezoluţiunea de drept a actului ju rid ic încheiat cu reclam antul, acesta trebuie să form uleze cerere reconvenţională, în privinţa soluţionării căreia instanţa are obligaţia să se pronunţe prin dispozitiv. Pentru invocarea apărărilo r de fond, legea n u prevede o fo rm ă specială, acestea putând fi inserate în întâm pinare sau în note de şedinţă, existând şi posibilitatea exprim ă­ rii for verbal în faţa instanţei, urm ată de consem narea de către grefier în încheierea de şedinţă. Apărarea de fond n u este supusă tim brării, tocm ai pentru faptul că nu constituie o pretenţie proprie a celui care o invocă, ci num ai un m ijloc de respingere a pretenţiilor form ulate îm potriva sa. De asem enea, apărarea de fond nu p o a te f i disjunsă de restul pretenţiilor, întrucât nu face obiectul unei cereri al cărei mod de soluţionare trebuie să se regăsească în dispozi­ tiv şl nici al unei ju decăţi separate de cererile form ulate în cauză, iar, în plus, analiza sa este intim legată d e cea a cererii în raport de care a fost invocată. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

87

A rt. 31

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Potrivit art. 124 alin. (1) NCPC, instanţa com petentă s i ju d ece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi a excepţiilor, în afara cefor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, su n t de com petenţa e x c lu siv i a altei instanţe. Regula stabilită de legiuitor a avut în vedere necesitatea ca instanţa s i rezolve pricina în integralitatea ei, pentru a da o soluţie u n ita ri şi pentru a se evita pronunţarea unor h o tirâ ri contradictorii. Term enii de chestiune prealabilă şi de chestiune prejudicială desem nează două noţiuni ju rid ice distincte. Astfel, chestiunea prejudicială, spre deosebire de chestiunea p re a la b ili. vi 2ea 2ă un aspect ce trebuie să form eze obiectul unei ju d e c iţi prealabile şi distincte, soluţia p ro n u n ţaţi asupra acestuia având efect de lucru judecat în raport de toate litigiile ulterioare în care s e v a invoca aceeaşi problem ă. Pentru instanţa civilă care a fo st sesizată cu judecarea unei acţiuni în repararea pagu­ bei pricinuite prin infracţiune, o astfel de chestiune prejudicială o reprezintă soluţiona­ rea în prealabil a acţiunii penale, judecarea în faţa instanţei civile su sp e n d ln d u -se până la rezolvarea d e fin itiv i a cauzei penale, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) C. proc. pen. Această regulă cu n o scu ţi sub denum irea de „penalul ţine în ioc civilul" constituie un caz de suspendare legală de drept, instanţa fiind obligată să se pronunţe în acest sens în ipo­ teza incidenţei sale. Raţiunea instituirii legale a principiului enunţat anterior rezidă în autoritatea hotărâ­ rii penale în procesul civil. Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea defini­ tivă a instanţei penale are autoritate de lucru ju d e ca t în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a să v lrşit-o şi a vinovăţiei acesteia. Spre deosebire d e autoritatea hotărârii penale în soluţionarea procesului civil, în conform itate cu art. 22 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea d e fin itiv i a instanţei civile prin care a fost so lu ţio n a ţi acţiunea c iv ili nu are autoritate de lucru judecat în faţa o rp n u lu i d e u rm irire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. A cest caz d e suspendare legală d e drept este distinct d e cel prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 2 NCPC, care vizează o ipoteză de su sp end are legală facultativă a ju d e că ­ ţii, şi anum e aceea când s-a începu t urm ărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce u rm e a zi să se dea, dacă legea nu prevede altfel. Diferenţa dintre cele două situaţii are la bază faptul că infracţiunea, în ipoteza sus­ pendării facultative a judecăţii, este d o a r un elem ent ce are legătură cu situaţia de fapt exam inată d e instanţa civilă, neconstituind în ş iş i fapta ilicită a cărei existenţă este ana­ lizată drept condiţie a răspunderii civile delictuale ce constituie fundam entul pretenţiei deduse spre soluţionare instanţei civile. Un alt exem plu de chestiune prejudicială este cel reprezentat de cazul de suspendare legală de drept prevăzut de dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 7 NCPC, şi anum e atunci când instanţa fo rm u le a zi o cerere de pronunţare a unei hotărâri prelim inare adresată Curţii d e Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întem eia z i Uniunea Europeană. în ceea ce priveşte chestiunile prealabile, acestea constituie apărările invocate de părţi şi care vo r fi soluţionate de către instanţa sesizată cu soluţionarea cererii principale. Spre exem plu, judecătoria în a cărei circum scripţie este situat un teren, fiind sesizată cu o cerere având ca o b iect partajul acestuia, va exam ina şi apărarea pârâtului, invocată pe cale de întâm pinare, a nulităţii de drept a actului ju rid ic de care se p re va le a zi red am an-

88

D t U A N A K i S A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 31

tu l în susţinerea coproprietăţii asupra bunului respectiv, fără a trim ite problem a nulităţii instanţei com petente, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC. 3. A p ă ră rile procedurale. A părările procedurale vizează excepţiile procesuale sau alte incidente de procedură, care nu a r putea fi catalogate strict term inologic drept excepţii (recuzarea, străm utarea, suspendarea, spre exem plu). Ca noţiune, potrivit art. 245 NCPC, excepţia pro cesu a lă este m ijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discu­ ţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la com punerea com pletului sau constituirea instanţei, com petenţa instanţei ori ia procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune, urm ărind, după caz, declinarea com petenţei, am ânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perim area cererii. în conform itate cu art. 124 alin. (1) NCPC, instanţa com petentă să soluţioneze cere­ rea principală se va pronunţa şi asupra excepţiilor procesuale. Ca atare, în ipoteza invo­ cării d e către părţi a unor excepţii procesuale, indiferent dacă acestea sunt de procedură sau d e fond, instanţa sesizată în mod legal cu soluţionarea cererii principale se va pro­ nunţa şi asupra acestora. în privinţa Incidentelor procedurale, art. 124 alin. (2) N CPC prevede faptul că acestea sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea pre­ vede în m od expres altfel. în consecinţă, regula este aceea că incidentele procedurale se soluţionează de instanţa în faţa cărora au fost invocate. Prin excepţie, există o serie d e incidente proce­ durale care se soluţionează de către o altă instanţă decât cea învestită cu soluţionarea procesului în cadrul cărora au fost invocate, şi anum e: a) delegarea instanţei - potrivit art. 147 NCPC, atunci când, din cauza un or îm preju­ rări excepţionale, instanţa com petentă este îm piedicată un tim p m ai îndelun gat să func­ ţioneze, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desem na o altă instanţă de acelaşi grad care să ju d ece procesul. Ca atare, în ipoteza delegării instanţei, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa com petentă să soluţioneze acest incident, iar nu instanţa îm piedicată să funcţioneze, care a fost sesizată cu soluţionarea cererii de chem are în judecată; b) recuzarea sau abţinerea în ipoteza im posibilităţii alcătuirii com pletului de judecată pentru soluţionarea acestora - potrivit art. 5 0 alin. {2} NCPC, când, din pricina abţine­ rii sau recuzării, nu se poate alcătui com pletul de judecată, cererea se ju d e că de către instanţa ierarhic superioară (spre exem plu, situaţia unor instanţe cu un num ăr foarte m ic de judecători, doi sau trei, dintre care unul este recuzat, iar ceilalţi su n t absenţi din m otive m edicale); c) străm utarea - potrivit art. 142 alin. (1) NCPC, cererea de străm utare întem eiată pe m otiv de bănuială legitim ă este de com petenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere străm utarea este o judecătorie sau un tribunal din circum scripţia acesteia, iar dacă străm utarea se cere de la curtea de apel, com petenţa de soluţionare revine în a l­ tei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asem enea, în conform itate cu. art. 142 alin. {2} NCPC, cererea d e străm utare întem eiată pe m otive de siguranţă publică este de com petenţa în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urm are, în raport d e m otivele de străm utare invo­ cate, străm utarea se soluţionează fie de către curtea de apel în circum scripţia căreia se găseşte judecătoria sau tribunalul de la care se solicită străm utarea, fie d e către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de către instanţa sesizată cu soluţionarea cererii prin­ cipale şi în privinţa căreia se solicită străm utarea. O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

89

A rt. 32

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Ari* 3 2 . C o n d iţii de exercitare a acţiu n ii civ ile. (1) O rice cerere poate fi for­ m ulată şi susţinută num ai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) form ulează o pretenţie; d) justifică un interes. (2) D ispoziţiile alin. (1) se aplică, în m od corespunzător, şi în cazul apărărilor. C O M E N T A R IU 1. C o nsideraţii ge n e rale p rivind co n d iţiile d e exercitare a acţiu n ii civile . Dispoziţiile art. 32 NCPC enum eră cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile, cerinţe care tre­ buie întrunite cum ulativ a t lt în ipoteza form ulării şi susţinerii cererilor în justiţie, astfel cum acestea sunt enum erate de art. 3 0 alin. (2) NCPC. c â t ş n n cea a invocării apărărilor. în consecinţă, condiţiile m enţionate trebuie reunite nu num ai în cazul cererii de che­ m are în ju d e c a ţi, ci şi în ipoteza ?n care o parte invocă o excepţie p ro ce su a li, fiind nece­ sar ca aceasta s i a ib i capacitate şi calitate procesuală şi s i ju stifice un interes. Spre exem plu, în cadrul unei contestaţii la executare, dacă biroul executorului ju d e ­ cătoresc, deşi nu este parte în proces (contestaţia nefiind form ulată în contradictoriu şi cu acesta), invocă excepţia tardivităţii prom ovării contestaţiei la executare prin adresa de înaintare a dosarului de executare, instanţa va respinge această excepţie ca fiind form u­ lată de o persoană fără calitate p ro ce su a li de parte litigantă. In situaţia în care contes­ taţia la executare ar fi introdusă cu în călcarea term enului legal, cele susţinute de biroul executorului judecătoresc corespunzând realităţii, dat fiind caracterul de ordine publică al acestei excepţii procesuale, instanţa o va invoca din oficiu, soluţionând cauza prin adm iterea sa. De asem enea, dacă un pârât in v o c i nulitatea procedurii d e citare decurgând din inse­ rarea eronată în cuprinsul citaţiei a calităţii procesuale a unei alte p ir ţ i litigante, cerinţă p re v izu tă de art. 157 alin. (1) lit. f) NCPC, instanţa va respinge această cerere ca lipsită d e interes, folosul practic urm ărit de pârât nefiind personal. Fiecare dintre cele patru condiţii de exerciţiu al acţiunii civile este analizată distinct de noul cod (capacitatea procesuală în art. 56-58, calitatea p ro ce su a li în art. 36-39, unele aspecte privind pretenţia/dreptul în art. 34-35. iar interesul în art. 33). 2. C o n d iţia fo r m u lirii u n ei preten ţii. Form ularea unei pretenţii este stipulată în mod expres printre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, potrivit art. 32 alin. (1) lit. c) NCPC. Legiuitorul a preferat redactarea condiţiei su b această fo r m i în locul celei vizând afirm area unui d r e p t pentru considerentele expuse în continuare. Pe de~o parte, drep­ tul subiectiv civil de care se prevalează partea nu reprezintă la data form ulării acţiunii decât o pretenţie, existenţa acestuia fiind stabilită num ai la m om entul pronunţării hotă­ rârii judecătoreşti, în urma analizării fondului p re te n ţie i prin prism a raportării dispoziţi­ ilor legale incidente la situaţia de fapt stabilită prin m ijloacele probatorii adm inistrate în cauză. Pe d e altă parte, nu întotdeauna prin exercitarea acţiunii civile se urm ăreşte pro­ tecţia judiciară a unui drept subiectiv civil, existând ipoteze în care partea tinde num ai la realizarea unei situaţii ju rid ice pentru care este obligatorie calea ju decăţii (spre exem plu, divorţul pronunţat din culpa soţilor).

90

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 32

Prin urm are, pretenţia fo rm u la ţi vizează un drept subiectiv civil sau o situaţie juridică pentru care calea judecăţii este obligatorie, în raport de care instanţa este chem ată să pronunţe o soluţie. în ceea ce priveşte dreptul su b iectiv civil, acesta trebuie s l îndeplinească urm ătoa­ rele condiţii: a) sâ fie recu n o scu t ş i o cro tit de lege, adică să nu intre în conţinutul unui raport juri­ dic care să contra vină norm elor legale im perative sau regulilor de convieţuire so c ia li. Spre exem plu, acţiunea prin care un m oştenitor rezervatar solicită reducţiunea dona­ ţiei înaintea legatului vizează o pretenţie ce încalcă art. 1096 alin. (1) NCC, norm ă juridică cu caracter im perativ; b) $6 f ie exercitat în lim itele sa le externe; de ordin m aterial ş i jurid ic, precu m ş i în lim i­ tele sa le interne, adică num ai potrivit scopului econom ic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege. Lim itele externe ale unui drept su n t condiţii d e ordin m aterial şi ju rid ic, fixate de lege pentru exerciţiul său. De p ild l, pentru a beneficia de protecţie ju r id ic i prin adm iterea unei acţiuni în pretenţii, un drept de c re a n ţl trebuie exercitat cu respectarea term enului de prescripţie extinctivă. în acelaşi context, o ipoteză în care dreptul subiectiv este exer­ citat în mod nelegal, cu încălcarea lim itelor externe, o constituie, spre exem plu, introdu­ cerea d e către un uzufructuar a unei acţiuni în revendicarea bunului asupra căruia există dreptul de uzufruct, acesta având deschisă pentru apărarea prerogativelor sale num ai acţiunea confesorie. Lim itele interne ale unui drept vizează respectarea la m om entul exercitării sale a sco­ pului econo m ic şi social pentru care a fost recunoscut de lege. Un exem plu în sensul exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil îl reprezintă invocarea dispoziţiilor art. 582 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) NCC (solicitarea proprietarului unui teren adresată constructoru­ lui d e rea-credinţă, care a edificat o lucrare pe acest teren, să o desfiinţeze pe cheltuiala sa şi să răspundă pentru contravaloarea lipsei d e folosinţă a teren ului), în ipoteza în care proprietarul terenului a avut cunoştinţă de începerea lucrărilor, în să a aşteptat până la m om entul finalizării integrale a acestora pentru a solicita desfiinţarea lor, dreptul fiind recunoscut de lege în scopul protecţiei atributelor dreptului d e proprietate al proprieta­ rului terenului, iar nu în cel al creării unui prejudiciu substanţial autorului lucrării; c) s6 f ie exercitat cu bunâ-credinţâ. Această condiţie sem nifică convingerea titularu­ lui dreptului afirm at că este îndreptăţit să procedeze la exercitarea sa. Exem plificând, nu există o exercitare a dreptului de creanţă cu rea-credinţă în ipo­ teza în care creditorul prom ovează o acţiune în pretenţii îm potriva debitorului, fără a cunoaşte faptul achitării datoriei anterior introducerii cererii, întrucât debitorul em isese un ordin de plată în cuprinsul căruia a specificat în mod greşit num ărul facturii în baza căreia a plătit, astfel încât creditorul nu a putut-o identifica, existând num eroase plăţi efectuate în tre părţi; 6) $6 fie actual. în prim ul rând, dreptul subiectiv civil nu este actual în ipoteza în care este afectat de un term en suspen siv, existenţa dreptului fiind certă, num ai exerciţiul său fiind am ânat, caz în care cererea se va respinge ca prem atur form ulată. Cu titlu de exem ­ plu, se va respinge ca prem atură acţiunea prin care creditorul solicită obligarea debito­ rului la plata preţului unui im obil în condiţiile în care term enul de executare a acestei obligaţii nu s-a îm plinit potrivit stipulaţiilor contractuale. Form a procedurală de invocare a prem aturităţii dreptului o constituie excepţia pro­ cesuală cu aceeaşi denum ire, aceasta fiind o excepţie de fond (vizează încălcarea cerin­ D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

91

A rt. 33

C a r t e a i. D is p o z iţ ii

g en er a le

ţelor pretenţiei - condiţie de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norm e de ordine publică) şi perem ptorie (adm iterea sa conduce la îm piedicarea soluţionării fon­ dului cererii). Excepţia prem aturităţii poate fi invocată d e parte sau de instanţă, în orice stare a p ro ce su lu i dacă prin lege nu se prevede altfel, prin raportare 1a art. 247 alin. (1) te2a I NCPC. în ipoteza Tn care dreptul este afectat de o con diţie s u s p e n siv i, având în vedere că însăşi existenţa dreptului depinde de realizarea condiţiei, dreptul neexistând în mod valabil în patrim oniul reclam antului, aceasta se va respinge ca neîntem eiată, iar nu ca prem atură. P re m aturitate a im plică exercitarea unei drept subiectiv, a cărui existenţă este certă în patrim oniul părţii, în ain te d e îm plinirea term enului suspensiv, ?n tim p ce netem einicia vizează ch iar lipsa dreptului însuşi. în cazul acţiunii prin care se tinde la valorificarea unui drept afectat d e o condiţie suspensivă, soluţia d e resp in gerea acesteia ca neîntem eiată, în considerarea celo r m en­ ţionate m ai sus, nu este d e natură să confere autoritate d e lucru judecat unei acţiuni având acelaşi obiect, dar care este prom ovată ulterior realizării condiţiei, din m om ent ce fundam entul cererilor este distinct, sim pla respingere ca neîntem eiată a unei acţiuni neatrăgând de p la n o incidenţa autorităţii de lucru judecat. Spre exem plu, în situaţia în care o parte solicită restituirea prestaţiei executate în tem eiul unui act ju rid ic, a cărui rezoluţiune ju diciară nu a fost declarată până la m om en­ tul introducerii cererii, aceasta se va respinge ca neîntem eiată, neexistând vreun tem ei pentru repunerea părţii în situaţia anterioară încheierii unui act ju rid ic valabil (obligaţia restituirii existând num ai din m om entul realizării condiţiei suspensive a desfiinţării actu­ lui juridic). în al doilea rând, cerinţa ca dreptul pretins să fie actual se referă la ipotezele în care se solicită instanţei realizarea dreptului, nu şi atunci când se cere constatarea existenţei acestuia în starea în care se găseşte, şi an u m e afectat de un term en suspensiv. Cu titlu exem plificativ, o parte poate solicita instanţei să constate existenţa dreptului său d e pro­ prietate afectat de un term en suspensiv, însă nu poate pretinde revendicarea bunului.

A r i . 3 3 . In teresu l de a acţion a. Interesul trebuie să fie determ inat, legitim, personal, născut şi actual. C u toate acestea, ch iar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate form ula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv am eninţat sau pentru a preîntâm pina producerea unei pagube im i­ nente şi care nu s-ar putea repara. C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea interesu lui, co ndiţie a acţiu n ii civile. Prin interes se înţelege folosul practic, m aterial sau m oral, urm ărit de cel care a pus în m işcare acţiunea ctvilâ, indife­ rent de form a concretă de m anifestare a acesteia - cerere în ju stiţie sau apărare d e fond ori procedurală. Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-a r obţine în ipoteza adm iterii form ei pro­ cedurale exercitate. Interesul trebuie apreciat la m om entul form ulării cererii sau al invocării apărării, fap­ tul că ulterior acesta nu m ai subzistă fiind de natură să atragă eventual răm ânerea fără o b iect a cererii sau a apărării.

92

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 33

Spre exem plu, în ipoteza prom ovării unei acţiuni în pretenţii, dacă pe parcursul desfă­ şurării procesului pârâtul plăteşte reclam antului sum a solicitată, cererea se va respinge ca răm asă fără obiect, iar nu ca lipsită d e interes, reclam antul justificând un folos prac­ tic la m om entul iniţierii acţiunii. Sim ilar, dacă cererea de încuviinţare a executării silite este respinsă, apelul declarat îm potriva încheierii respective nu se va respinge ca lipsit de interes în ipoteza în care creditorul a obţinut de la un alt com plet de judecată al ace­ leiaşi instanţe d e executare încuviinţarea executării silite solicitate, ci calea de atac se va adm ite, încheierea atacată va fi schim bată în tot în sensul respingerii cererii d e încuviin­ ţare a executării silite ca răm ase fără obiect. M odalitatea expusă de respingere a cererii ca răm asă fără obiect, iar nu ca lipsită de interes prezintă relevanţă şi prin prism a suportării cheltuielilor de ju decată. Astfel, de principiu, dacă cererea este respinsă ca lipsită de interes, reclam antul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de partea adversă, în tim p ce dacă cererea răm âne fără obiect în cursul judecăţii, pârâtul a r putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclam ant, cu observarea însă a prevederilor art. 4 5 4 NCPC. în ipotezele în care calitatea procesuală activă aparţine oricărei persoane interesate, excepţia procesuală ce se im pune a fi invocată şi soluţionată este cea a lipsei d e interes, iar nu aceea a lipsei calităţii procesuale active, întrucât elem entul esenţial asupra căruia statuează instanţa vizează condiţia interesului, calitatea existând în m od autom at în pre­ zenţa acestei cerinţe (spre exem plu, situaţia prom ovării unei acţiuni în constatarea nuli­ tăţii absolute a unui act juridic). în ceea ce priveşte cerinţele legale ale condiţiei interesului de a acţiona, acesta tre­ buie să fie determ inat, legitim , personal, născut şi actual. 2. C o n d iţia interesu lui determ in at. Condiţia determ inării interesului vizează stabi­ lirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea adm iterii form ei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi. Spre exem plu, în actuala reglem entare, sim plul fapt al declarării căii d e atac d e către partea căreia i s-a ad m is cererea d e chem are în judecată în prim ă instanţă nu este de natură să conducă în mod absolut necesar la respingerea căii d e atac ca lipsită de interes, întrucât există posibilitatea legală a atacării doar a co nsiderentelor unei hotărâri judecă­ toreşti, ch iar şi în ipoteza tn care soluţia cuprinsă în dispozitiv este favorabilă părţii care exercită calea de atac. Astfel, potrivit art. 461 alin. (2) NCPC, în cazul în care calea de atac vizează num ai considerentele hotărârii prin care s*au dat dezlegări unor problem e de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt care prejudiciază partea, instanţa va adm ite calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, m enţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Nu prezintă interes acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, în condiţiile în care reclam antul d eţin e un titlu executoriu valabil îm potriva pârâtului vizând aceeaşi sum ă de bani reclam ată, întrucât există posibilitatea dem ară­ rii directe a procedurii executării silite, reclam antul neobţinând vreun folos practic în dem ersul său pentru constituirea unui nou titlu executoriu. Astfel, un cabinet de avoca­ tură, care a încheiat un contract d e asistenţă ju rid ică cu o persoană în calitate de client, nu are interes să prom oveze o acţiune în pretenţii îndreptată îm potriva clientului având ca obiect plata onorariului avocaţial, întrucât poate proceda la punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

93

A rt. 33

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Totodată, d e principiu, nu prezintă interes acţiunea în constatarea nulităţii absolute â actului ju rid ic de care se prevalează actualul proprietar al unui im obil, prom ovată de către o persoană care a încheiat an terio r cu o altă persoană un contract de închiriere în privinţa acestui bun, al cărui term en contractual de închiriere a e x p ira t din m om ent ce, printr-o eventuală desfiinţare a titlului de proprietate, această parte nu ar obţine vreun folos practic, situaţia sa juridică d e persoană fără titlu locativ fiind aceeaşi. Instanţa va respinge ca lipsită de interes şi acţiunea oblică exercitată de credito r în ipoteza în care debitorul este solvabil, existând în patrim oniul acestuia elem ente de activ suficiente pentru valorificarea creanţei creditorului. 3. C o n d iţia interesu lui legitim . Interesul este legitim atunci când nu contravine nor­ m elor im perative ale legii sau regulilor de convieţuire socială. O astfel de cerinţă trebuie deosebită de condiţia legalităţii pretenţiei form ulate, ce ar im plica exam inarea fondului acesteia. Spre exem plu, o acţiune privind executarea unui contract având ca o b iect săvârşi* rea unei infracţiuni de către pârât, act ju rid ic a cărui existenţă este co n te sta t! de către acesta, se va respinge ca lipsită de interes, iar nu ca neîntem eiată. So luţia se im pune prin prism a faptului că instanţa nu trebuie să adm inistreze probe pentru a lăm uri existenţa o bligaţiilor ce îi incum bau pârâtului (tem einicia pretenţiei), pentru că şi în ipoteza în care părţile ar fi încheiat în realitate un astfel de contract, acesta ar fi fo st lovit de nulitate absolută, ca atare neputându-se oricum dispune obligarea pârâtului la executarea sa. 4. C o n d iţia interesu lui perso nal. Interesul trebuie să fie personal, în sensul că cel care recurge la această form ă procedurală urm ăreşte să obţină, direct sau indirect, un folos practic pentru sine. Este d e m enţionat faptul că noul Cod de procedură civilă a spe­ cificat printre cerinţele interesului num ai condiţia ca acesta să fie personal, iar nu în mod necesar şi d ire c t folosul putând fi realizat şi indirect. Spre exem plu, cererea prin care un pârât invocă nulitatea procedurii de citare, decurgând din inserarea eronată în cuprinsul citaţiei a calităţii procesuale a unei alte părţi, nu respectă cerinţa interesului personal pentru exerciţiul său, din m om ent ce persoana ce ar putea suferi un prejudiciu procesual prin nelegala sa citare este cea vizată d e această procedura, iar nu altcineva. Atunci când form a procedurală nu este prom ovată de titularul dreptului, ci de alte persoane sau organe cărora legea le recunoaşte legitim are procesuală activă, folosul practic obţinut se produce to t asupra titularului (ipoteza acţiunii oblice, de pildă). 5. C o n d iţia interesu lui n ăscu t şi actual. Această cerinţă vizează faptul că interesul trebuie să existe în m om entul în care se exercită acţiunea civilă, independent de form a sa concretă de m anifestare, în sensul că partea nu ar m ai obţine folosul practic urm ărit dacă nu a r recurge în acel m om ent la acţiune, fiind ca atare prejudiciată. Cu toate acestea, potrivit art. 33 teza a ll-a NCPC, ch iar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate form ula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiec­ tiv am eninţat sau pentru a preîntâm pina producerea unei pagube im inente şi care nu s-a r putea repara. Astfel, în ipoteza cererii reconvenţionale cu caracter subsidiar, ch iar dacă la m om en­ tul introducerii acesteia, nefiind soluţionată cererea principală, aparent s-ar putea con­ sidera că nu există interesul prom ovării sale, acest interes există în realitate prin prism a eventualităţii adm iterii cererii principale. Spre exem plu, dacă cererea principală are ca

94

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

A rt. 34

*

obiect revendicarea unui im obil, iar cererea reconvenţională are ca o b iect obligarea reclam antului la plata contravalorii îm b unătăţirilo r necesare şi utile aduse im obilului, pârâtul are interesul prom ovării acesteia, prin prism a prefigurării soluţiei de adm itere a cererii principale. 6. Excepţia lipsei de interes. Form a procedurală de invocare a lipsei d e interes o constituie excepţia procesuală cu aceeaşi denum ire, aceasta fiind o excepţie d e fond (vizează încălcarea cerinţelor interesului - condiţie d e exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norm e de ordine publică) şi perem ptorie (adm iterea sa condu ce la îm piedica­ rea soluţionării fondului cererii). Excepţia lipsei de interes poate fi invocată de parte sau de instanţă, în o rice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, prin raportare la prevederile art. 247 alin. (1) teza I NCPC. Instanţa se pronunţă prin încheiere dacă lipsa d e interes vizează invocarea unei excepţii procesuale sau a unui incident procedural orî dacă lipsa de interes priveşte prom ovarea unei cereri în justiţie, iar excepţia procesuală corespunzătoare a fost respinsă sau, dim potrivă, a fo st adm isă, în acest ultim caz num ai cu condiţia ca instanţa să fi răm as în continuare învestită cu soluţionarea cauzei. Totodată, instanţa se va pronunţa prin sentinţă sau decizie, după caz, dacă lipsa de interes priveşte o cerere în justiţie, iar excepţia procesuală co re sp u n ză to a re a fo sta d m isă , instanţa dezînvestindu-se de soluţionarea cauzei. în tre excepţia procesuală a lipsei de interes şi cea a lipsei o b iectu lu i, ca e lem en t al acţiunii civile în se şi, în ceea ce priveşte ordinea d e so lu ţio n are , apreciem că prevalează excepţia fipsei o b iectu lu i, acţiunea urm ând a fi anulată, prin raportare la dispoziţiile art. 196 alin. (1) NCPC. Dacă cererea răm âne fără o b iect pe parcursul soluţionării cauzei, aceasta se va respinge ca răm asă fără obiect, iar nu se va dispune anularea sa, întrucât art. 196 alin. (1) N CPC vizează lipsa obiectului la data form ulării cererii.

A ri. î ! 4 . R ealizarea d rep tu rilor afectate de u n term en . (1) C ererea pentru predarea unui bun la îm plinirea term enului contractual poate fi făcută ch iar îna­ inte de îm plinirea acestui term en. (2) S e poate, de asem enea, cere, înainte de term en, executarea la term en a obligaţiei de întreţinere sau a altei prestaţii periodice. (3) P ot fi încuviinţate, înainte de îm plinirea term enului, şi alte cereri pentru executarea la term en a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâm pina o pagubă însem nată pe care reclam antul ar încerca-o dacă ar aştepta îm plinirea term enului. C O M E N T A R IU Articolul 34 NCPC prevede în m od expres excepţiile de la cerinţa dreptului pretins de a fi actual, acţiunile prom ovate în aceste condiţii fiind cunoscute în doctrina ju rid ică sub denum irea de a cţiu n i preventive. Astfel, art. 34 alin. (1) NCPC reprezintă o preluare a art. 110 alin. (1) CPC 1865, dispoziţia fiind m odificată în privinţa sferei de aplicare, acţiunea preventivă nem aifiind lim itată la ipoteza unui contract de locaţiune având ca o b iect un im obil, ci vizând toate contractele în care o parte este obligată la predarea unui bun m obil sau im obil la un anum it term en.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

95

A rt. 35

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

A lineatele (2) şi (3) a le aceluiaşi articol sunt, de asem enea, preluări, de această dată cu un conţinut aproape identic, ale alin. (2) şi (3) din art. 110 CPC 1865, singura distincţie fiind cazul alin. (3) în care nu se m ai prevede că aceste cereri ar fi de com petenţa preşe­ dintelui instanţei, intrând ca atare în com petenţa com p letelor obişnuite. A ceste acţiuni preventive nu su n t de natură să creeze un prejudiciu debitorului o bli­ gaţiilo r m enţionate în cuprinsul articolului, întrucât hotărârea judecătorească obţinută va putea fi executată num ai la m om entul la care dreptul subiectiv al reclam antului a devenit actual (dispozitivul unei astfel de hotărâri judecătoreşti trebuind să prevadă în mod expres data la care obligaţia pârâtului devine scadentă). Dat fiind faptul că aceste dispoziţii su n t instituite pentru protecţia sporită a creditoru­ lui, cât şi datorită aspectului că pârâtul nu este ?n culpă procesuală în ipoteza introducerii acţiunii în ain te de term en, cheltuielile d e judecată vo r fi suportate de către reclam ant1".

A r i . # 5 * C onstatarea existen ţei sau in existen ţei u n u i d r e p t Ce) care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi prim ită dacă partea poate cere realizarea dreptului p e orice altă cale prevăzută de lege. C O M E N T A R IU 1. Sco p u l u r m ă r it -c r it e r iu de clasificare a ce re rilo r în ju stiţie . După criteriul scopu­ lui urm ărit de părţi, cererile se îm p art în cereri în constatare, cereri în realizare şi cereri în constituire de drepturi. A rticolul 3â NCPC reprezintă o preluare întocm ai a art. 111 CPC 1865, cu singura dife­ renţă că teza a ll-a a articolului a fost com pletată cu sintagm a „p e o rice altă cale prevă­ zută de lege". 2. N oţiun ea cererii în constatare. Ca noţiune, cererea în constatare este aceea prin care reclam antul solicită constatarea existenţei unui drept al său (cerere în constatare pozitivă) ori inexistenţa unui drept al pârâtului îm potriva sa (cerere în constatare nega­ tivă), indiferent dacă dreptul are caracter patrim onial sau nepatrim onial. în categoria cererilo r pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nepa­ trim onial se pot include, spre exem plu, cererea privind constatarea calităţii d e construc­ to r de bună sau de rea-credinţă, cererea vizând constatarea existenţei sau inexistenţei consim ţăm ântului pârâtului la efectuarea unor lucrări de îm bunătăţire a unui im obil etc. Cu titlu exem plificativ, sunt cereri în constatarea existenţei unui drept patrim onial urm ătoarele: cererea în constatarea dreptului de proprietate, în ipoteza în care recla­ m antul are posesia bunului; cererea în constatarea dobândirii dreptului d e proprietate prin efectul uzucapiunii im obiliare în sistem ul Codului civil din 1864 sau al accesiunii im obiliare; cererea în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtului îm p o ­ triva reclam antului; cererea în constatarea sim ulaţiei unui act ju rid ic; cererea privind constatarea calităţii de bun propriu; cererea în constatarea com pensaţiei legale; cererea în constatarea intervenirii unui contract de vânzare a unui autoturism etc. Divergenţe de o pinii s-au exprim at în doctrină şi în practica ju diciară cu privire fa calificarea acţiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în sistem ul Codului civil din 1864, în funcţie de scopul m aterial urm ărit. Astfel, într-o prim ă

1,1 M. 7d b â rcâ , Gh. B u to , o p . c it., 2 0 0 8 , p. 393.

96

D t U A N A K i S A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 35

opinie, s-a apreciat că aceasta este o acţiune în constatare, iar, într-o a doua opinie, s-a considerat că aceasta are natura ju rid ică a unei acţiuni în realizare'11. Apreciem că acţiunea analizată constituie o acţiu ne în constatare, raportat la faptul că uzucapiunea poate fi opusă pe cale d e apărare de fond, independent de existenţa unei hotărâri judecătoreşti anterioare prin care să se fi constatat dobândirea dreptului în acest m od, precum şi că titularul dreptului are posibilitatea să renunţe la invocarea beneficiului uzucapiunii, ceea ce presupune că dreptul a fost dobândit anterior de către acesta. Condiţia interesului stipulată în m od expres în textul art. 35 NCPC nu are sem nificaţia faptului că aceasta ar constitui singura condiţie cerută de lege pentru exerciţiul cererii în constatare, ci dim potrivă, toate cerinţele enunţate în art. 32 alin. (1) N CPC trebuie să fie întrunite în ipoteza prom ovării unei astfel de acţiuni civile. O cerere în constatare va fi însă respinsă ca lipsită d e interes în ipoteza în care dreptul de proprietate asupra bunului posedat d e reclam ant nu îi este efectiv contestat sau nu ar exista posibilitatea contestării sale în viitor. Sim pla solicitare a reclam antului d e a i se constata o serie de drepturi pe care legea i le recunoaşte, d a r care nu su n t supuse unei contestaţii prezente sau eventuale, nu este de natură să conducă la adm iterea acţiunii în constatare, nefiind întrunită condiţia ju sti­ ficării unui interes determ inat. 3. Trăsăturile caracteristice a le cererii în constatare. Elem entele com une ale cereri­ lor pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrim onial sau nepatrim o­ nial su n t urm ătoarele: 3.1. Im p rescrip tib ilita tea . Potrivit dispoziţiilor art. 2502 alin. (2) pct. 2 N CC, sunt im prescriptibile drepturile privitoare la acţiunea în constatarea existenţei sau inexisten­ ţei unui drept. 3.2. C a ra cteru l su b sid ia r. Cererile în constatare de drepturi au caracter subsidiar în raport cu cererile în realizare de drepturi, m otiv pentru care instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri în constatare va invoca şi va adm ite, în acest caz, din oficiu, excepţia caracterului su bsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în reali­ zare, respingând în consecinţă cererea ca inadm isibilă (excepţia în cauză fiind o excepţie de fond, absolută şi perem ptorie). în situaţia în care o parte a prom ovat o acţiune în constatare ce a fost respinsă ca inadm isibilă pentru considerentul caracterului său subsidiar, la m om entul introducerii acţiunii în realizare nu i se va opune excepţia autorităţii d e lucru judecat, din m om ent ce instanţa care a soluţionat prim a acţiune nu a intrat în analiza fondului dreptului dedus judecăţii. în schim b, va exista efect d e lucru ju d e cat în m anifestarea procesuală prevăzută de art. 431 alin. (2) NCPC, iar nu de excepţie procesuală (ce ar im plica trip la identitate de obiect, părţi şi cauză), în cazul în care, într-o prim ă cerere, pretenţia concretă a consti­ tu it-o constatarea dreptului de proprietate asupra unui bun, cerere ce a fost respinsă ca ll< .U z u c a p iu n e a e ste un m o d d e d o b â n d ire a p ro p rie tăţii, faţă d e d isp o ziţiile e xp re se a le C o d u lu i civil din 1 86 4, re sp e ctiv arc. 1 83 7, ca re d e fin e şte p re scrip ţia c a u n m ijlo c d e a d o b ân d i p ro p rie tatea , ş i art. 6 4 5 , potri­ v it că ru ia p ro p rie tatea s e d o b â n d e şte , în tre altele, şi prin pre scrip ţie . P rescripţia achrzitivă p riveşte num ai d re p tu rile re ale, re sp e ctiv d re p tu l d e p ro p rie tate şi p e c e le co n stru ite d u p ă m o d e lu l său, că ro ra li se a trib u ie acela şi ca racte r a bso lut. A şa fiin d, acţiu n e a fo rm u la tă , d eşi poartă d e n u m ire a d e „a cţiu n e în constatare ', este o a cţiu n e în re a liza re a d re p tu lu i şi, d e ci. e v a lu a b ili în ban i, a se m e n e a acţiunii tn revendicare'1 {I.C.C.J., s. civ. şi d e propr. int., d e c. nr. 8 6 0 5 /2 0 0 5 , w w w .scl.ro ).

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

97

A rt. 35

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

neîntem eiată, iar, în cea de-a doua, s-a solicitat de către aceeaşi parte partajarea ace­ luiaşi bun, aceasta urm ând a fi respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active. în ipoteza capătului de cerere având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului sta­ tului asupra unui bun preluat abu 2iv, urm at d e cel vizând revendicarea im obiliară, deşi aparent prim ul capăt de cerere ar constitui o acţiu ne în constatare şt, aplicând dispoziţi­ ile legale incidente, ar trebui respins ca inadm isibil, existând capătul al doilea de cerere reprezentând acţiunea în realizare, în realitate ne valabilitatea titlului statului im plică de fapt aplicarea de către instanţă a unei sancţiuni în privinţa actului de preluare a bunului în proprietatea statului, şi anum e a nulităţii absolute, iar o atare acţiune constituie, de asem enea, în exem plul dat, o acţiune în reaflzare, prom ovarea acestui capăt de cerere nefiind deci inadm isibilă. în cazul nulităţii absolute, cererea de chem are în judecată are ca obiect declararea nulităţii actului juridic, ?n ipoteza în care aceasta este efectul hotărârii judecătoreşti (de pildă, nulitatea actului ju rid ic pentru lipsa consim ţăm ântului uneia dintre părţi), sau constatarea nulităţii actului ju rid ic, în m ăsura în care legea prevede faptul operării d e drept a acestei sancţiuni (spre exem plu, nulitatea actului notarial de înstrăinare a apartam entelor sau spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă în lipsa prezentării unei adeverinţe din partea asociaţiei de proprietari, care să reprezinte dovada achitării ia 2i de către proprietar a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei d e proprietari, potrivit art. 20 alin. (2) teza a ll-a din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari]. Pentru acurateţe, dispozitivul hotărârii judecătoreşti de adm itere a unei astfel de cereri ar trebui să reflecte raţionam entul ju rid ic expus anterior, cuprinzând dispoziţia declarării nulităţii absolute a actului sau, după caz, a constatării nulităţii. în reglem entarea noului Cod civil, legiuitorul a optat pentru term inologia de consta­ tare a nulităţii, în ipoteza nulităţii absolute, respectiv de declarare a nulităţii actului ori de anulabilitate a actului, în ipoteza nulităţii relative [art. 1134, art. 1258, art. 2502 alin. (2) pct. 3 şi 4 NCC etc.]. Desigur, dată fiind term inologia uzitată de noul Cod civil, form ularea m inutei în sen­ sul constatării nulităţii absolute a actului juridic, în toate ipotezele, nu ar putea fi criticată ca fiind nelegală, câtă vrem e ea constituie proiecţia fidelă a dispoziţiilor legale din cod. Apreciem , însă, că o asem enea soluţie ar fi criticabilă din punctul de vedere al rigurozită­ ţii raţionam entului ju rid ic care a condus la pronunţarea ei. în jurisprudenţă s-a stabilit că sunt inadm isibile acţiunea în constatarea ocupării fără drept a unui im obil, câtă vrem e reclam antul are la dispoziţie acţiunea în revendicare, prin care poate obţine obligarea pârâtului la respectarea dreptului său de proprietate111; acţiunea în constatarea prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită, dacă partea are deschisă calea contestaţiei la executare'21 (în ipoteza în care însă executarea silită nu a debutat, o astfel d e acţiune este adm isibilă, partea neputând prom ova contestaţia la executare). 3.3. Lip sa cara cteru lu i executoriu a l h o tă râ rilo r ju d e că to re şti pro n u n ţa te fn cererile în constatare. H otărârile judecătoreşti pronunţate în cererile în constatare de drepturi nu constituie titluri executorii, dar, dacă prin dispozitiv pârâtul a fo st obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclam ant, acest capăt accesoriu de cerere reprezintă o

1)1 Trib. B u cu reşti, s. a IV*a crvv d e c. nr. 1 7 6 7 /1 9 9 8 , în C P .J.C . 1 9 9 8 . p . 146. 1,1 Trib. Su p re m , col. c(v., dee. nr. 1 6 2 9 /1 9 6 7 , în C D. 1 96 7, o. 280. 98

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 35

cerere în realizare, m otiv pentru care se poate porni executarea silită pentru obţinerea sum elor obţinute cu acest titlu. într-o astfel de ipoteză. în care hotărârea pronunţată într-o acţiu ne în constatare cuprinde şl soluţia de adm itere a capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată, cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu nu se va respinge de plano ca neîntem eiată, în m ăsura în care creditorul tinde la executarea dispoziţiei vizând cheltuielile de judecată. Cererea de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o acţiune în constatare (fără dispoziţii cu caracter executoriu) este neîntem eiată, din m om ent ce o asem enea hotărâre nu este susceptibilă d e executare silită"’. 3.4. O b iectu l cererilo r în constatare vizează un drept, ia r nu o situ aţie d e fapt. Cererile în constatare pot avea ca o b iect num ai constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, iar nu a unei situaţii de fa p t cu excepţia ipotezelor prevăzute de dispoziţiile art. 3S9-365 NCPC. care reglem entează procedura asigurării probelor. în situaţia în care cererea are ca obiect constatarea unei situaţii de fapt, fiind însă întem eiată pe dispoziţiile art. 35 NCPC. instanţa, din oficiu, va invoca şi va adm ite excepţia inadm isibilităţii prom o­ vării cererii, respingând-o în consecinţa. Practica ju diciară a stabilit că este inadm isibilă acţiunea prin care se cere constatarea unui fa p t spre exem plu, a identităţii de persoană dintre reclam ant şi cel care figurează cu un alt num e într-un actui sau a îm p reju rărilo r în care s-a pierdut un în scris131. O biectul cererii în constatare trebuie să vizeze existenţa sau inexistenţa unui drept determ inat, iar nu a unuia gen eric (spre exem plu, inexistenţa vreunei datorii a recla­ m antului faţă de pârât sau inexistenţa vreunui drept al pârâtului asupra bunurilor recla­ m antului), întrucât procedura contencioasă im pune analiza unui raport ju rid ic concret141, în acest ultim caz, apreciem că se im pune anularea cererii, în tem eiul art. 196 alin. (1) NCPC, soluţia fiind pronunţată prin prism a nevalabilităţii obiectului cererii, acesta nefiind determ inat sau determ inabil. 3.5. Transform area cererii în constatare în ce rere în rea liza re ş i invers. Până la închi­ derea dezbaterilor, reclam antul poate înlocui cererea în constatare printr-o cerere în realizare şi invers, dacă cererea în constatare poate fi prim ită, fără a se acorda term en de judecată, instanţa luând act de precizare şi co n se m n â n d u -se în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale ale părţii în acest sens. potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (2) pct. 4 NCPC. Prin urm are, o eventuală invocare de către partea adversă a excepţiei tardivităţii m odificării cererii va fi respinsă ca neîntem eiată. Totodată, o atare transform are a acţiunii în constatare în acţiune în realizare şî invers constituie o excepţie de la condiţiile generale de form ă a le cererilor în justiţie, legea neim punând în acest caz form a scrisă a cererii adiţionale, fiind suficient ca declaraţia părţii în sensul transform ării acţiunii să se regăsească doar în cuprinsul încheierii de şedinţă.

111 £. H e ro va n u , Pagini d e practică ju d icia ră şi extrajudiciară, Ed. lib ră rie i Ju rid ice , 1 9 4 4 . p. 236. IJi Ju d . C o n stan ţa, se n t. d v . nr, 6 4 1 2 /1 9 7 2 , în ft.R.D. nr. 8 /1 9 7 3 , p. 123. I3,îr ib . j u d T im iş, d e c. civ. nr, 3 2 7 /1 9 8 4 , în R .R .P . nr. 7 /1 9 S 4 , p. 57, w M. Tâbdrc<5, G h . B ura, o p . cit., 2 0 0 8 , p. 393.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

99

A rt. 35

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

3.6. D eterm in a rea in sta n ţe i co m p eten te. în cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei vreunui drept, com petenţa instanţei se determ ină după regulile prevă­ zute pentru cererile având ca o b iect realizarea dreptului, potrivit art. 125 NCPC. 3.7. Tim brarea. Cererile în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patri­ m onial se tim brează potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. ( I 1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele ju d iciare de tim bru, ce fac trim itere la art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, care constituie prevederi cu caracter de drept com un în m ateria tim brării pentru cererile în realizarea dreptului. Cererile în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nepa­ trim onial se tim brează cu taxă fixă, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. a) din acelaşi act nor­ mativ. 4. Cererea în realizare d e d re p tu ri. în privinţa noţiunii cererii în realizare, aceasta reprezintă cererea prin care reclam antul, ce se pretinde titularul unui drept subiectiv, solicită instanţei să îl oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar, dacă acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Hotărârea judecătorească pronunţată într-o astfel d e acţiune constituie, de regulă, titlu executoriu, spre deosebire de cea prin care a fo st soluţionată o acţiune în consta­ tare, astfel încât poate reprezenta tem ei pentru dem ararea procedurii executării silite. Prin excepţie, hotărârea pronunţată într-o acţiu ne în realizare având ca obiect exe­ cutarea unei obligaţii de a face intuita perso n a e nu este susceptibilă de a fi executată silit, din m om ent ce executarea acesteia im plică în m od necesar participarea debitorului, căruia nu i s-a r putea im pune în mod d irect să execute un fapt strict personal, întrucât aceasta ar conduce la afectarea libertăţii sale individuale. îm prejurarea că prin Decizia nr. 3/2011, pronunţată de în a lta Curte d e Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în recurs în interesul legii, s-a stabilit obligativitatea parcurgerii procedurii execuţionale prin în cu vi­ inţarea executării silite şi em iterea som aţiei către debitor, prealabil sesizării instanţei de judecată, pentru aplicarea am enzii civile în cazul neexecutării o b ligaţiilor de a face cu caracter strict personal, nu este de natură să confere posibilitatea creditorului de a exe­ cuta silit în m od d irect obligaţia stabilită în sarcina debitorului. Astfel, aplicarea am enzilor com inatorii în sistem ul C odului de procedură civilă din 1865 nu sem nifica o executare silită propriu-zisă, ci constituia un m ijloc d e constrângere indirectă a debitorului, prin interm ediul patrim oniului său, pentru a executa în natură obligaţia cu caracter strict personal la care a fost obligat. în noul Cod d e procedură civilă, instituţia am enzilor com inatorii în favoarea statului incidenţă în privinţa obligaţiilor de a face sau de a nu face intuita perso n a e a fost înlocuită cu cea a penalităţilor în favoarea creditorului, stabilite pe zi de întârziere, potrivit art. 905 NCPC. Cu titlu exem plificativ, constituie cereri în realizare: cererea în revendicare, cererea în pretenţii, cererea având ca obiect obligaţia d e a face, cererea vizând declararea nulităţii absolute sau relative a unui act juridic, cererea vizând rezoluţiunea sau rezilierea unui act ju rid ic (cu excepţia situaţiei în care această sancţiune operează de drept, caz în care acţiunea are caracter d e cerere în constatare), acţiunea revocatorie etc. în ceea ce priveşte cererea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare, aceasta constituie o acţiune în executarea o bli­ gaţiei contractuale stipulate în antecontract de a perfecta contractul de vânzare pre­ conizat, hotărârea judecătorească având efect constitutiv din m om entul răm ânerii sale definitive. Având în vedere aspectele m enţionate, o astfel de cerere este în realizare, iar nu în constatare, m otiv pentru care apreciem că m inuta pronunţată în cadrul acţiunii

100

D t U A N A K i S A T H SQ H A fi)

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

A rt. 36

*

analizate a r trebui form ulată în sensul: „Prezenta hotărâre ţine loc de contract d e vân­ zare, încheia t între reclam antul A, în calitate de cum părător, ş i p â râ tu l B, în calitate de vânzător, având ca obiect d rep tu l d e proprietate asupra im obilului, situ a t în localitatea X c o m p u s din teren (suprafaţă, categorie, vecinătăţi) ş i din con strucţie (suprafaţă utilă, num ăr cam ere, dependinţe), p reţu l fiin d în cuantum de y Ie r . Astfel, o m inută d e genul „Constată d rep tu l de proprietate a i reclam antului asupra im obilului* nu re fle cţi un raţio­ nam ent ju rid ic riguros, întrucât dreptul de proprietate al reclam antului nu este preexis­ tent, ci, dim potrivă, acesta ia naştere prin hotărârea judecătorească. De asem enea, cererea m enţionată an terio r nu are nici caracterul unei cereri ?n con­ stituire de drepturi, întrucât reclam antul nu solicită aplicarea legii la anum ite fapte, ci invocă dreptul său de creanţă izvorât din antecontract vizând executarea obligaţiei părţii cocontractante de a proceda la încheierea contractului. S. Cererea în co n stitu ire de d reptu ri. Ca noţiune, cererea în constituire de drepturi desem nează acea cerere prin care reclam antul solicită instanţei aplicarea legii la anu­ m ite fapte pe care le invocă, în scopul de a crea o situaţie ju r id ic i n o u l între părţi. Hotărârile pronunţate îşi vo r produce efectele, în principiu, num ai pentru viitor. Astfel, fac parte din acest tip de acţiuni în constituire de drepturi cererea de divorţ, cererea pentru punerea su b interdicţie sau pentru ridicarea acesteia, cererea de încuviinţare a adopţiei sau de desfacere a acesteia etc. Prin excepţie, e x iş ti ipoteze în care, deşi se creează o situaţie ju rid ic i nouă, hotărâ­ rea pronunţată în astfel d e acţiuni produce efecte şi pentru trecut, nu num ai pentru viito r (cererile d e anularea căsătoriei, d e stabilire a filiaţiei faţă de m am a sau faţă d e tată, de t lg ld u ir e a paternităţii, de anulare a adopţiei etc.).

A ri. JMi* C alitatea procesuală. Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului ju rid ic litigios, astfel cu m acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirm ate constituie o chestiune de fond. C O M E N T A R IU Sim bioza e x iste n tl între dreptul substanţial şi dreptul procesual este su b lin iat! în noul Cod de p ro c e d u ri c iv il! şi prin dispoziţiile articolului a n a liza t calitatea p ro cesu ali fiind determ inată d e transpunerea în plan procesual a su biectelo r raportului ju rid ic civil concret dedus ju d e c iţi!. De pildă, dacă raportul de drept substanţial este unul obMgaţional, ale cărui su biecte de drept sunt un credito r şi un debitor, raportul de drept procesual vizând valorificarea dreptului de creanţă respectiv va avea ca părţi pe acelaşi creditor şi pe acelaşi debitor. Ca definiţie doctrinară, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclam antului şi cel care este titularul dreptului afirm at (calitate procesua lă activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus ju decăţii (calitate procesuală p a sivă ). în cazul situaţiilor ju rid ice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, cali­ tatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala d e acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. Particularizând pentru ipoteza acţiunii în revendicare im obiliară, calitatea procesuală activă revine reclam antului, proprietar neposesor, lipsit de atributele dreptului de pro-

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

101

A rt. 36

C a r t e a i. D is p o z iţ ii

g en er a le

prietâte spre a cărui valorificare tinde prin exerciţiul acţiunii, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pârâtului, posesor ne proprietar sau detentor precar. N eacceptarea de către reclam ant a succesiunii în term enul d e opţiune instituit de lege conduce la adm iterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active în ipoteza prom o­ vării unei acţiuni în dezbatere succesorală, iar nu a excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, aceasta din urm ă constituind o apărare de fond ?n planul dreptului substanţial, ce se reflectă în planul dreptului procesual sub form a excepţiei lipsei calităţii procesuale active. Tn situaţia în care legea conferă legitim itate procesuală activă oricărei persoane inte­ resate, d a c i o atare cerinţă nu este îndeplinită, excepţia procesuală ce urm ează a fi adm isă este excepţia lipsei de interes, iar nu aceea a lipsei calităţii procesuale active, întrucât elem entul esenţial d e natură a determ ina soluţia instanţei îl constituie interesul (spre exem plu, situaţia acţiunii în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic). Cu titlu exem plificativ, nu au calitate procesuală activă: legatarul unei sum e de bani ?ntr-o acţiune în revendicare ce are ca obiect un bun im obil din patrim oniul autorului său, întrucât vocaţia sa succesorală priveşte strict sum a de ban!m; un terţ (p e n itu s extra­ nei) care solicită rezoluţi unea/rezilierea unui act juridic, fără a avea calitatea de parte contractantă; o persoană care nu are calitatea de titu lar al dreptului de coproprietate asupra bunului şi care prom ovează o acţiune de partajare a acestuia; nudul proprietar al unui im obil care introduce o acţiune în obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă a im obilului deţinut abu ziv etc. Tn cadrul acţiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui im o­ bil prin efectul uzucapiunii în sistem ul Codului civil din 1864, legitim area procesuală pasivă aparţine proprietarului nediligent al bunului ce a perm is exercitarea de către o altă persoană a unei posesii utile asupra acestuia un tim p în d e lu n p t, dată fiind dubla natură a uzucapiunii, atât m od de dobândire a unui drept real, dar şi sancţiune. Nu au calitate procesuală pasivă în cadrul unei astfel de acţiuni posesorii interm ediari şi succesivi ai unui teren, ce au intrat în posesia acestuia în tem eiul unor acte netranslative de proprietate (înscrisuri sub sem nătură privată intitulate de părţi „chitanţe", care consem nează vânzarea terenului în schim bul unui preţ şi care reprezintă acte juridice lovite de nulitate absolută, sancţiunea decurgând din nerespecta rea form ei autentice cerute de lege a d validitotem ), întrucât aceste persoane nu au avut niciodată calitatea de proprietari ai bunului uzucapat. De asem enea, nu justifică calitatea procesuală pasivă în astfel d e acţiuni consiliile locale sau ju deţene, care au statut de autoritate deliberativă, ci num ai unităţile adm inistrativ-teritoriale (com una, oraşul, judeţul, m unicipiul). în m ăsura în care bunul în privinţa căruia se solicită uzucapiunea face parte din dom eniul privat al acestora. Tn sarcina reclam antului există obligaţia d e a justifica atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, prin indicarea m otivelor de fapt şi d e drept în cuprinsul cererii form ulate. Nu s-ar putea invoca de către reclam ant lipsa rolului activ al instanţei în determ inarea persoanei care ar justifica calitatea procesuală a pârâtului, întrucât o bli­ gaţia m enţionată îi Incum bă lui însuşi. în calitate de persoană care a declanşat procedura judiciară. Rolul instanţei constă num ai în verificarea identităţii dintre cel chem at în judecată şi subiectul pasiv al raportului ju rid ic dedus judecăţii sau persoana în contradictoriu cu C .A , Bucureşti, s. a IV-a eîv., d e c. nr. 9 2 3 /1 9 9 5 , în C.P.J. 1 9 9 3 -1 9 9 8 , o. 87,

102

D t U A N A K i S A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 36

care trebuie realizat interesul reclam antului, precum şi a identităţii dintre cel care pro­ m ovează cererea şi titularul dreptului subiectiv sau cel care se prevalează de un anum it interes. în conform itate cu art. 194 lit. e) N CPC cu trim itere la art. 150, dacă dovada cali­ tăţii procesuale active şi pasive se face prin înscrisuri, reclam antul trebuie să le propună prin cerere şi să le anexeze cererii d e chem are în judecată (spre exem plu, titlul de pro­ prietate al reclam antului, în m ăsura în care acesta prom ovează o acţiune în revendicare; contractul d e îm p ru m u t încheiat între părţi, în m ăsura în care acţiunea cu care instanţa este învestită este o acţiune în valorificarea dreptului de creanţă rezultat din contract etc.). Dacă o atare probă nu a fo st propusă prin cerere, aceasta poate fi solicitată de reclam ant şi încuviinţată de instanţă în cursul procesului num ai în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, în caz contrar reclam antul fiind decăzut din dreptul de a propune probe, această sancţiune putând fi invocată şi din oficiu de către instanţă. în ipoteza în care reclam antul nu probează calitatea procesuală activă/pasivă, instanţa va invoca din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active/pasive, pe care o va pune în discuţia contradic­ torie a părţilor, urm ând a o adm ite în consecinţă. Legea stabileşte pentru anum ite acţiuni civile calitatea procesuală activă sau, după caz, pasivă. Cu titlu exemplificativ, redăm urm ătoarele: în ipoteza acţiunii în stabilirea filia­ ţiei faţă de m am ă, calitatea p ro cesu ali activă aparţine copilului sau, după m oartea aces­ tuia, m oştenitorilor copilului, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pretinsei mamei sau, după m oartea acesteia, m oştenitorilor pretinsei m am e (art. 423 NCC); în ipoteza acţiunii în stabilirea filiaţiei faţă de tată, calitatea procesuală activă aparţine copilului sau, după m oartea acestuia, m oştenitorilor copilului, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pretinsului tată sau, după m oartea acestuia, m oştenitorilor pretinsului tată (art. 425 NCC); în ipoteza acţiunii în tăgada paternităţii, calitatea procesuală activă aparţine soţului mamei, m am ei, tatălui biologic, copilului şi, în cazul decesului acestor persoane, m oştenitorilor lor, în tim p ce calitatea procesuală pasivă aparţine copilului, dacă acţiunea este pornită de soţul m am ei, sau, după m oartea copilului, m am ei sau altor m oştenitori ai săi. Totodată, calitatea procesuală pasivă în cazul acţiunii în tăgada paternităţii aparţine soţului, în ipoteza în care acţiunea este prom ovată de m am ă sau de copil, ori, după decesul acestuia, m oştenitorilor săi. De asem enea, dacă acţiunea în tăgada paternităţii este introdusă de către tatăl biologic, calitatea procesuală pasivă aparţine soţului m am ei şi copilului, iar în cazul decesului acestora, m oştenitorilor săi (art. 429 NCC); în cazul divorţului judiciar, calitatea procesuală activă aparţine num ai soţilor [art. 917 alin. (1) NCPCJ. în ipoteza acţiu n ilo r în pretenţii, având în vedere că în raportul ju rid ic obligaţional dedus judecăţii sunt determ inaţi atât subiectul activ, cât şi subiectul pasiv, verificarea calităţii procesuale active şi pasive nu prezintă dificultăţi, părţile procesului fiind identice cu subiectele raportului ju rid ic de drept substanţial. în schim b, în ipoteza acţiunilor reale, pentru a se stabili calitatea procesuală activă, uneori se im pune adm inistrarea aceloraşi probe ca şi pentru dovedirea dreptului afir­ m at (spre exem plu, efectuarea unei expertize tehnice im obiliare în specialitatea topo­ grafie având ca obiectiv identificarea terenurilor, astfel cum rezultă din actele de pro­ prietate ale părţilor, pentru a se stabili dacă una dintre acestea ocupă o suprafaţă din terenul celeilalte părţi). în acest caz, art. 248 alin. (4) N CPC prevede dreptul instanţei de a uni excepţia invocată cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei, arătând că această soluţie se im pune num ai dacă pentru judecarea excepţiei este necesar să se adm inistreze aceleaşi dovezi ca şî pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului. D

s l ia

Na

r c is a

Th

eo h a m

103

A rt. 37

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C h iar şi în această ipoteză, lipsa calităţii procesuale active nu se confundă cu nete­ m einicia cererii, deoarece în cazul unei acţiuni reale introduse de o persoană fără cali­ tate dreptul subiectiv există, d a r cererea de chem are în judecată nu a fost introdusă de titularul dreptului respectiv, pe când, în ca 2ul unei acţiuni netem einice, nu există însuşi dreptul pretins de reclam ant. Astfel, în situaţia în care în privinţa unui bun există o stare d e coproprietate obişnuită, Ia r o terţă persoană prom ovează o cerere de partaj ju d icia r a bunului respectiv, aceasta se va respinge ca fiind introdusă de o persoană lipsită de cali­ tate procesuală activă, iar nu ca neîntem eiată, întrucât există alte persoane (coproprieta­ rii bunului) care a r avea dreptul de a solicita partajul, acest drept subiectiv existând, însă nu în patrim oniul reclam antului.

A r i , 3 7 . Legitim area procesuala a a lto r p ersoan e, in cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv p rin lege, se pot introduce cereri sau se p ot form ula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitim e ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau , după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general. C O M E N T A R IU 1. Situ a ţii prevăzute d e lege. Articolul 37 NCPC vizează corelaţia dintre calitate şi interes, drept condiţii distincte d e exerciţiu ale acţiunii civile. Legea nu atribuie calitate procesuală activă oricăror persoane care ar putea justifica un interes [în situaţia divorţului judiciar, num ai soţii au calitate procesuală activă, potri­ v it dispoziţiilor art. 917 alin. (1) NCPC, deşi, spre exem plu, cercul persoanelor interesate să prom oveze o acţiune în desfacerea căsătoriei unor persoane în tre care raporturile de convieţuire su n t grav vătăm ate, existând riscul unei influenţe nefaste asupra creşterii şi educaţiei copiilor, este m ult m ai larg]. în schim b. în anum ite situaţii expres prevăzute, legea conferă legitim itate procesuală activă unor persoane care nu invocă un interes direct sau personal. Este de m enţionat faptul că, în ipoteza în care partea nu justifică un astfel de interes, pentru a avea legitim i­ tate procesuală, legea trebuie să prevadă în m od expres această posibilitate. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1560 alin. (1) şi (2) NCC, creditorul a cărui creanţă este certă şi exigibilă poate să exercite drepturile şi acţiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite, cu excepţia celor strâns legate de persoana debitorului. Ca atare, în ipoteza a cţiu n ii oblice, interesul credi­ torului are caracter personal, d a r nu şi direct, întrucât prin adm iterea acţiu nii drepturile valorificate intră în patrim oniul debitorului, neconducând în mod nem ijlocit la satisface­ rea dreptului de creanţă al reclam antul uî-creditor, interesul personal şi totodată direct vîzându-l num ai pe debitor, creditorul obţinând num ai m ajorarea elem en telo r active ale patrim oniului debitorului său şi, im plicit, asigurarea garanţiei com une a creditorilor. De asem enea, potrivit art. 111 N CC, au obligaţia ca, de îndată ce află de existenţa unui m in o r lipsit de îngrijire părintească, în cazurile prevăzute la art. 110 NCC vizând instituirea tutelei (când am bii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii dreptu­ rilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte m orţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în inte­

104

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 37

resul m inorului instituirea unei tutele), să înştiinţeze instanţa de tutelă: a) persoanele apropiate m inorului, precum şi adm inistratorii şi locatarii casei în care locuieşte m inorul; b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării m orţii unei persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale; c) instanţele judecătoreşti, cu prilejul condam nării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti; d) organele adm inistraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană. In acelaşi context, în conform itate cu a r t - 165 N C C interdicţia poate fi cerută de per­ soanele prevăzute la art. 111 , care este aplicabil în mod corespunzător. Potrivit dispoziţiilor art. 182 alin. (1) NCC, curatela se poate institui la cererea celui care urm ează a fi reprezentat, a soţului său, a rudelor sau a celo r prevăzuţi la art. 1 1 1 . în toate situaţiile m enţionate anterior, interesul justificat d e persoanele indicate ca având calitate procesuală activă nu are caracter personal, întrucât folosul practic vizat prin form a procedurală îl vizează pe m inor/incapabil/persoana ocrotită. Raportat la dispoziţiile art. 92 alin. {1) N CPC, p ro cu ro ru l poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitim e ale m inorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi a le dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. Ca atare, parchetele pot prom ova orice acţiuni civile, chiar şi în ipoteza în care aces­ tea a r avea caracter strict personal, dacă apreciază că prin exerciţiul acţiunii sunt apărate drepturile şî interesele persoanelor m enţionate anterior. D e asem enea, parchetele au legitim itate procesuală activă în ipotezele expres prevăzute de lege, ch iar dacă acţiunea nu vizează drepturile şi interesele legitim e ale m inorilor, in te rzişilo rsa u dispăruţilor. Potrivit dispoziţiilor art. 37 lit. h) din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consum ato­ rilor, republicată, asociaţiile de consum atori au drept de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitim e ale consum atorilor. A sociaţiile de consum atori su n t persoane ju rid ice care, fără a urm ări realizarea de profit pentru m em brii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitim e ale m em brilor lor sau ale consum atorilor, în general, astfel încât prin prom ovarea acţiunilor în ju stiţie nu justifică un interes personal, dar au calitate procesuală activă întrucât legea prevede în mod expres aceasta. în conform itate cu prevederile art. 28 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tu tu ro r form elo r de discrim inare, republicată, organizaţiile neguvernam entole ca re a u ca scop protecţia drepturilor om ului au calitate procesuală activă în cazul în care discrim inarea se m anifestă Tn dom eniul lor de activitate şi aduce atingere unei com unităţi sau unui grup de persoane, precum şi în ipoteza în care discrim inarea aduce atingere unei persoane fizice, dacă aceasta din urm ă m andatează organizaţia în acest sens. Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, organi­ za ţiile sin d ica le apără drepturile m em brilor lor, ce decurg d in legislaţia m uncii, statu­ tele funcţionarilor publici, contractele colective de m uncă şi contractele individuale de m uncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, o rganelor d e jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. în conform itate cu alin. (2) al aceluiaşi arti­ col, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. ( 1 ), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a form ula acţiune în justiţie în num ele m em brilor lor, în baza unei îm puterniciri scrise din partea acestora. Acţiu­ nea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se D

su a

Na

r c is a

Th

so h a r i

105

A rt. 37

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

opune sau renunţă la judecată în mod expres. Potrivit art. 28 alin. (3) din lege, în exerci­ tarea atribuţiilor prevăzute de alin. ( 1 ) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă. 2. C o relaţia interes - calitate pro cesu ală. Literatura de specialitate ju rid ică411a stabilit urm ătoarele situaţii vizând corelaţia interes-calitate ce se pot ivi în practică: a) dreptul la acţiune se exercită de o persoană fizică sau juridică având un interes personal. în acest caz, de regulă, cel care justifică un interes personal are şi calitatea pro­ cesuală, însă legea poate să nu acorde calitatea procesuală activă unor persoane care ar justifica totuşi un interes propriu (spre exem plu, în m aterie d e divorţ); b) dreptul la acţiu ne este exercitat de o persoană sau un organ care urm ăreşte reali­ zarea interesului unei alte persoane. Este necesar ca legea să recunoască expres calita­ tea procesuală activă persoanei sau organului; c ) dreptul la acţiune este exercitat de reprezentanţii unor grupuri, în interesul respec­ tivelor grupuri. în această situaţie, interesul este personal, iar calitatea procesuală activă ap arţine grupului (aşa-num itele acţiuni so ciale). Ca exem plu, m enţionăm art. 23 din Legea nr. 1/2000, referitor la com itetul constituit pentru dobândirea personalităţii ju ri­ dice de către form ele asociative d e adm inistrare şi d e exploatare a terenu rilo r forestiere; d) dreptul la acţiune este exercitat în interesul grupului d e către unul dintre m em brii acestuia (aşa-num itele acţiuni so cio le u tsin g u li), acesta din urm ă neavând îm p utern ici­ rea de a reprezenta grupul. Pentru această ipoteză, este necesar ca legea să recunoască expres calitatea pro­ cesuală activă a celui care acţionează în locul grupului, cum este cazul, spre exem plu, al art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit căruia hotărârile adunării generale (a unei societăţi pe acţiuni) contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în ju stiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală ori au votat contra şi au cerut să se treacă aceasta în procesul-verbal al şedinţei, precum şi al art. 174 alin. (2) din acelaşi act normativ, conform căruia hotărârile adunării deţinătorilor d e obligaţiuni p o tfi atacate în ju stiţie de către deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei; e) dreptul la acţiune este exercitat de g ru p în apărarea intereselor unui m em bru al grupului. în lipsa unei dispoziţii legale exprese, grupul nu are calitate procesuală; f) dreptul la acţiu ne este exercitat în interesele m em brilor unui grup, de către aceş­ tia. Nu suntem în prezenţa unui interes co le ctiv ci a unei sum e d e interese individuale, aplicându-se regulile de la coparticiparea procesuală. Când însă grupului i se recunoaşte, prin lege, calitatea procesuală, se ridică problem a de a şti dacă m em brii grupului m ai pot exercita dreptul la acţiune. în rezolvarea acesteia, trebuie pornit de la faptul că grupul are calitate procesuală num ai dacă interesul este colectiv, ceea ce înseam n ă că toţi m em brii săi au un interes de aceeaşi natură, chiar dacă prejudiciile lor nu sunt egale. în consecinţă, ar avea calitate procesuală activă un m em bru al grupului care ar invoca un prejudiciu special, ce nu a fost suferit de toţi ceilalţi m em bri ai grupului; g) dreptul la acţiu ne este exercitat d e un grup, care urm ăreşte realizarea unui interes colectiv. Prin definiţie, interesul nu este personal, ci este înlocuit cu unul colectiv, însă num ai dacă legea acordă expres calitate procesuală activă grupului. 1)1 V.M. Cio b a n ii, G. Boroi, T.C. 8 riciu , D rep t p ro cesu al civrl. Cu re selectiv. Teste grilă, ed. s 5-a, Ed . C.H . Beck. Bucureşti, 2 0 1 1 , p. 11-12.

D t U A N A K i S A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

A rt. 38

*

Este cazul sindicatelor şi al anu m ito r asociaţii (pentru protecţia consum atorilor, pen­ tru protecţia m ediului) care acţionează fără să urm ărească valorificarea unor drepturi substanţiale proprii, ci a unor drepturi ale aderenţilor, aceştia din urmă fiind destinatarii regulilor de drept ce se urm ăresc a fi valorificate; h) dreptul la acţiu ne este exercitat în apărarea unui interes general. în principiu, num ai M inisterul Public a r trebui să aibă calitate procesuală şl niciun grup sau per­ soană nu s-a r putea prevala direct de acest interes, însă violarea unui interes general nu exclude şi violarea unui interes co lectiv sau individual. Uneori, legea desem nează anum ite organe ca având calitate procesuală pentru valo­ rificarea unui interes care poate fi considerat ca fiind general. Astfel, art. 39 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, referitor la contestaţia privind constituţionalitatea unui partid politic, prevede că aceasta poate fi fo rm u la ţi de preşedintele uneia dintre Cam e­ rele Parlam entului (pe baza unei hotărâri adoptate de Cam eră cu votul m ajorităţii m em ­ brilor s i l ) sau de Guvern.

A r U 3 8 . T ran sm iterea calităţii procesuale. Calitatea de parte se poate trans­ m ite legal sau convenţional, ca urm are a transm isiunii, în condiţiile legii, a drep­ turilor ori situaţiilor juridice deduse judecăţii. C O M E N T A R IU 1. M om entu l la care poate avea lo c tran sm iterea ca lită ţii pro cesuale. Noul cod preved e în m od expres posibilitatea transm iterii calităţii de reclam ant, pârât sau interveni' ent, pe cale legală sau în tem eiul unui contract. Transm iterea calităţii părţilor decurge din schim barea subiectelor raportului ju rid ic dedus ju decăţii şi are ca efect în pian procesual transm iterea drepturilor şi obligaţiilor procesuale a le părţii iniţiale. Drepturile şi obligaţiile procedurale po t fi transm ise oricând în cursul procesului, chiar şi în etapa apelului sau a recursului, întrucât transm isiunea calităţii părţilor reprezintă o consecinţă a schim bărilor produse în conţinutul raportului ju rid ic de drept substanţial, acestea nefiind lim itate în timp. De asem enea, transm iterea calităţii părţilor poate avea loc num ai în tim pul desfăşurării unui proces, eventuala schim bare a uneia dintre părţile raportului de drept substan* ţial intervenită anterior declanşării acestuia fiind d e natură să atragă, de pildă, adm iterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului sau, după caz, a lipsei caiitâţii procesuale pasive, în situaţia în care cererea de chem are în judecată se form ulează to t în contradictoriu cu partea iniţială, reclam antul neţinând cont de schim barea operată în planul dreptului substanţial. Spre exem plu, dacă o parte a unui act ju rid ic a decedat anterior prom ovării de către cealaltă parte a acţiunii în declararea nulităţii actului, iar aceasta din urm ă form ulează cererea în contradictoriu cu partea decedată, instanţa nu va lua act de transm isiunea calităţii procesuale pasive şt nu va introduce în cauză m oştenitorii părţii decedate, ci, dim potrivă, va adm ite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului şi va respinge cererea în consecinţă. Reclam antul are însă posibilitatea, prin raportare la d is­ poziţiile art. 204 alin. (1) NCPC, să-şi m odifice cererea su b aspectul cadrului procesual pasiv până la prim ul term en la care va fi legal citat, când instanţa va lua act de m odificarea cererii de chem are în judecată si va am âna pricina în vederea com unicării cererii

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

107

A rt. 38

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

m odificate pârâţilor (m oştenitorii părţii iniţiale), în vederea form ulării în tâ m p in ă rii In acest ultim caz, instanţa nu va lua act de transm isiunea calităţii procesuale pasive, în tru ­ cât aceasta nu a operat în tim pul procesului, instanţa fiind învestită cu o nouă cerere su b aspectul cadrului procesual pasiv. în acelaşi context, instanţa nu va Invoca şi nu va adm ite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului iniţial, din m om ent ce acesta nu m ai figurează în calitate de parte în proces. 2. Transm iterea legală a calităţii procesuale. Transm isiunea calităţii părţilor are caracter legal sau convenţional. 2.1. Căzut p e rso a n e lo r fizice . Pentru ipoteza persoanelor fizice, transm isiunea legală operează în tem eiul m oştenirii legale sau testam entare. Astfel, dacă una dintre părţile unui raport ju rid ic dedus ju decăţii a decedat pe par­ cursul procesului, în principiu, drepturile şi obligaţiile sale procesuale v o r fi preluate de către m oştenitorii acesteia, operând ca atare transm iterea calităţii procesuale. în m om entul în care una dintre părţile procesului a decedat, iar partea adversă a depus fa dosar certificatul de deces, drepturile şi obligaţiile procesuale a le părţii decedate, deşi se transm it în mod autom at, odată cu dobândirea calităţii de m oştenitor, nu vo r fi exer­ citate im ediat şi, respectiv, asum ate de către succesori, întrucât, până la introducerea acesto ra în cauză, ju d e ca re a p ricin ii se su sp en d ă d e d rep t, în tem eiu l prevederilo r art. 412 alin. (1) pct. 1 NCPC, în afară de cazul în care partea interesată cere term en pen­ tru introducerea acestora în cauză. în situaţia în care dovada îndeplinirii procedurii de citare cu una dintre părţile pro­ cesului este returnată la dosar cu m enţiunea „destinatar decedat", iar la apelul părţilor nu răspunde nicio persoană, judecarea cauzei în lipsă fiind solicitată, instanţa va am âna cauza în scopul em iterii unei adrese către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi A d m i­ nistrarea dazelor d e Date sau către o altă instituţie echivalentă {în lipsa accesului direct al personalului instanţe la bazele de date corespunzătoare) pentru a com unica dacă par­ tea în cauză figurează în evidenţele acesteia ca fiind decedată, sim pla m enţiune în acest sens inserata în cuprinsul citaţiei nefiind suficientă pentru a constata suspendarea de drept a Judecării cauzei. Prin excepţie, m oştenitorii părţii decedate nu vo r prelua locul acesteia în proces în situaţia în care obiectul litigiului priveşte drepturi sau obligaţii cu caracter strict perso­ nal (spre exem plu, obligaţia de întreţinere prevăzută de lege în considerarea persoanei defunctului) sau care se stin gea urm are a decesului părţii (de pildă, dreptul de uzufruct) ori când legea m enţionează o altă soluţie în caz de deces al unei părţi [potrivit art. 925 alin. (1) NCPC, dacă în tim pul procesului de divorţ unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act d e încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre definitiva, închid erea dosaru­ lui]. Astfel, spre exem plu, dacă nudul proprietar a prom ovat o acţiu ne negatorie îm p o ­ triva uzufructuarului, iar acesta din urm a decedează pe parcursul procesului, cererea se va respinge ca răm asă fără o b iect (m oştenitorii uzufructuarului neputând dobândi pe cale succesorală dreptul de uzufruct, întrucât acesta s*a stins la data decesului uzufructuarului, nefiind inclus în m asa succesorală) şi, prin urm are, nu se va constata suspenda­ rea de drept a judecăţii. în ipoteza unor acţiuni în care sfera persoanelor care au legitim itate procesuală este determ inată de lege, dacă una dintre acestea decedează pe parcursul litigiului, acţiu­ nea respectivă poate fi continuată de către m oştenitori num ai în situaţia unei prevederi exprese în lege în acest sens. Spre exem plu, potrivit art. 925 alin. (2) NCPC, când cere­

10S

D tU A N A K iS A THtOHAM

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 38

rea d e divorţ $e întem eiază pe culpa pârâtului şi reclam antul decedează în cursul pro­ cesului, lăsând m oştenitori, aceştia vo r putea continua acţiunea, pe care instanţa o va adm ite num ai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât, în caz contrar dispunând închiderea procesului (iar nu soluţia respingerii cererii). De asem enea, în conform itate cu art. 4 2 9 alin. (1) N CC, acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul m am ei, de m am ă, de tatăl biologic, precum şi de copil, ea putând fi pornită sau, după ca 2, conti­ nuată şi d e m oştenitorii acestora, în condiţiile legii (dispoziţii sim ilare există şi în privinţa acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei şi a acţiunii în stabilirea m aternităţii). 2.2. C a zu l p e rso a n e lo r ju rid ice . Pentru ipoteza persoanelor juridice, transm isiunea legală a calităţii d e parte în proces are loc pe calea reorganizării persoanei juridice. Astfel, potrivit art. 232 NCC, reorganizarea persoanei ju rid ice este operaţiunea ju ri­ dică în care pot fi im plicate una sau m ai m ulte persoane ju rid ice şi care are ca efecte înfi­ inţarea, m odificarea ori încetarea acestora. Ca m oduri de reorganizare, prin raportare la dispoziţiile art. 233 alin. (1) N CC, reor­ ganizarea persoanei ju rid ice se realizează prin fu ziu n e (absorbţia unei persoane ju rid ice de către o altă persoană juridică sau contopirea m ai m ultor persoane ju rid ice pentru a alcătui o persoană juridică nouă), divizare (totală - îm părţirea întregului patrim oniu al unei persoane ju rid ice între două sau m ai m ulte persoane ju rid ice care există deja sau care se înfiinţează prin divizare, sau parţială - desprinderea unei părţi din patrim oniul unei persoane ju rid ice, care continuă să existe, şi transm iterea acestei părţi către una sau mai m ulte persoane ju rid ice care există sau ca re se înfiinţează în a ce st m od) sau prin transform are (atunci când o persoană ju rid ică, în cazurile prevăzute de lege, îşi încetează existenţa, concom itent cu înfiinţarea, în locul ei, a unei alte persoane juridice). în cazul fu ziu n ii, potrivit art. 235 NCC, în ipoteza absorbţiei, drepturile şi obligaţi­ ile persoanei ju rid ice absorbite se transferă în patrim oniul persoanei ju rid ice care o absoarbe, în tim p ce, în ipoteza contopirii, drepturile şi obligaţiile persoanei ju rid ice se transferă în patrim oniul persoanei ju rid ice nou-înfiinţate. în ipoteza divizării, potrivit art. 237 NCC, fiecare dintre persoanele ju rid ice dobândito are va răspunde: a) pentru obligaţiile legate de bunurile care form ează obiectul drep­ tu rilo r dobândite sau păstrate integral; b) pentru celelalte obligaţii a le persoanei ju rid ice divizate, proporţional cu valoarea drepturilor dobândite sau păstrate, socotită după scă­ derea obligaţiilor prevăzute la lit. a). Raportat la dispoziţiile art. 239 N CC, în caz de divizare, contractele se vo r repartiza, cu respectarea prevederilor art. 206 alin. (2), art. 237 şi 238 NCC, astfel în cât executarea fiecăruia dintre ele să se facă în întregim e de către o singură persoană ju rid ică dobânditoare, afară num ai dacă aceasta nu este cu putinţă. în cazul contractelor încheiate în considerarea calităţii persoanei ju rid ice supuse reorganizării, acestea nu îşi încetează efectele, cu excepţia cazului în care părţile au sti­ pulat expres contrariul sau m enţinerea ori repartizarea contractului este condiţionată de acordul părţii interesate. Potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (2) N CC, în cazul transform ării, drepturile şi obliga­ ţiile persoanei ju rid ice care şi-a în cetat existenţa se transferă în patrim oniul persoanei ju rid ice nou-în fiinţate, cu excepţia cazului în care actul prin care s-a dispus transform a­ rea prevede altfel. în ceea ce priveşte data transm iterii drepturilor şi obligaţiilor, în conform itate cu dispoziţiile art. 242 NCC, în cazul reorganizării persoanelor ju rid ice supuse înregistrării, transm iterea drepturilor şi obligaţiilor se realizează atât între părţi, cât şi faţă de terţi, D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

109

A rt. 39

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

num ai prin înregistrarea operaţiunii şi de la data acesteia, iar în privinţa celorlalte per­ soane ju rid ice nesupuse înregistrării, transm iterea drepturilor şi obligaţiilor se realizează atât între părţi, c i t şi faţă de terţi, num ai pe data aprobării de către organul com petent a inventarului, a bilanţului contabil întocm it în vederea predării-prim irii, a evidenţei şi a repartizării tuturor contractelor în curs de executare, precum şi a oricăror alte asem enea acte prevăzute d e lege. în conform itate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, în cazul bunurilor im obile care fac obiectul transm isiunii, dreptul d e proprietate şi celelalte drepturi reale se dobândesc num ai prin înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în form ă a u te n tic i sau, după caz, a actului adm inistrativ prin care s-a dispus reorganizarea, în so ţit în am bele situaţii, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a persoanei ju rid ice nou-înfiinţate. Spre exem plu, dacă în urm a divizării totale a unei persoane ju ridice, parte într-un litigiu vizând executarea unui contract, ce a fo st repartizat uneia dintre persoanele nouînfiinţate, doar aceasta din urm ă va avea calitatea de a sta în proces în calitate de parte, iar nu şi cealaltă societate rezultată din reorganizare. 3. Transm iterea c o n v e n ţio n a li a ca lităţii procesuale. Transm isiunea co n ve n ţio n a li a calităţii de parte litigantă operează, în ipoteza raporturilor ju rid ice reale, în tem eiul vânzării, schim bului, donării, aducerii ca aport a bunului litigios în cazul în care bunul trece în patrim oniul societăţii, şi, în ipoteza raporturilor ju rid ice o b liga ţio n a le ,în tem eiul cesiunii de creanţă, subrogaţiei personale, novaţiei prin schim bare de creditor/debitor, stipulaţiei pentru altul şi preluării de datorie. 4. Efectele tran sm ite rii calităţii pro cesuale. Cel care dobândeşte calitatea procesu­ ală ca efect al transm isiunii preia procesul în starea în care se găseşte în m om entul în care a avu t loc aceasta, actele procedurale îndeplinite de autorul sau fiindu-i opozabile, urm ând ca, pe viitor, toate actele de p ro ce d u ri să se îndeplinească şi faţă de acesta. Prin urm are, persoana căreia i s-a transm is calitatea d e parte a autorului sau nu poate solicita reaudierea unui martor, pentru singurul m otiv că nu participat ia aud ie­ rea m artorului respectiv şi nu a putut s i - i pună întrebări, d a c i o atare reaudiere nu este im pusă pentru ju sta soluţionare a cauzei. D e asem enea, această persoană nu poate so li­ cita readm inistrarea probei cu expertiză, pentru considerentul că nu a fo st convocată fa faţa locului, în condiţiile în care autorul său a fo st legal convocat, proba fiind adm inis­ trată anterior transm iterii cal iţ iţ i i procesuale.

ArC. 3 9 . Situ aţia procesu ală a în străin ăto ru lu i şi a su ccesorilor săi. (1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transm is p rin acte intre vii cu titlu par­ ticular, judecata v a continua între părţile iniţiale. D acă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de m oarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz. (2) în toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. In acest caz, instanţa va decide, după îm prejurări şi ţinând seam a de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul uni­ versal ori cu titlu universal al acestuia va răm âne sau, după caz, va fi scos din proces. D acă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu uni­ versal al acestuia este scos din proces, ju d ecata va continua num ai cu succesorul

110

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

A rt. 39

*

cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la m om entul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză. (3) H otărârea pronunţată contra înstrăină torului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu m ai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular. C O M E N T A R IU 1. Situ aţii. A rticolul 39 NCPC vizează efectele transm iterii dreptului litigios în cursul procesului prin acte ju rid ice cu titlu particular. Actul ju rid ic cu titlu particular vizează transm iterea unui drept subiectiv civil privit individual (ut singuli), precum contractul de vânzare, contractul de donaţie, legatul unor bunuri determ inate etc. Actul ju rid ic cu titlu particular poate fi încheiat între vii - inter vivos (efectele ju rid ice se produc independent d e m oartea autorului) sau pentru cauză de m oarte - m ortis causa (efectele ju rid ice se produc exclusiv în m om entul şi su b con­ diţia m orţii autorului). Noul Cod d e procedură civilă distinge în cazul înstrăinării dreptului litigios printr-un act ju rid ic cu titlu particular în tre ipoteza înstrăinării între vii şi cea a înstrăinării pentru cauză de m oarte, fără a prezenta interes caracterul gratuit sau oneros al înstrăinării. 1.1. Transm iterea dreptului litigios p rin a cte în tre v ii c u titlu particular. Astfel, spre deosebire d e so luţiile adoptate an terio r intrării in vigoare a noului Cod d e procedură civilă, potrivit art. 39 alin. ( l) t e z a l.d a c ă în cursul procesului dreptul litigios este transm is prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părţile iniţiale. Prin urm are, în ipoteza în care pe parcursul unui litigiu având ca obiect revendicare im o b ilia ri reclam antul vin d e dreptul de proprietate litigios asupra im obilului, potrivit noii reglem entări instanţa nu va mai lua act în m od autom at de transm iterea calităţii procesuale active de la în stră in lto r la dobânditor, ci, dim potrivă, procesul va continua, în prim ă fază, între părţile in iţia le -re d a m a n t-în stră in ă to r şi p â rlt. 1.2. Transm iterea d re p tu lu i litigios p rin a cte cu titlu p a rticu la r p entru cauza de m o arte. Dacă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de m oarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) teza a l!-a NCPC, fiind evident faptul că procesul nu ar mai putea continua în configuraţia iniţială, ca în cazul tezei I a aceluiaşi alineat. Ca atare, în ipoteza în care reclam antul a instituit un legatar cu titlu particular şi, în cursul procesului vizând bunul ce a constituit o b iect al legatului, reclam antul decedează, litigiul va continua, în prim ă fază, între pârât şt succesorii universali sau cu titlu universal ai reclam antului, care preiau poziţia procesuală avută de acesta. 2. Introdu ce rea în cau ză a su ccesorul ui cu titlu particular. D ispoziţiile art. 39 alin. (2) teza I NCPC prevăd însă că, în toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă d e existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. Sintagm a „în toate cazurile" folosită în textul legal are în vedere atât ipoteza înstrăinării dreptului litigios prin act ju rid ic cu titlu particular inter vivos (vânzare, donaţie, schim b

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

111

A rt. 40

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

etc.}, c i t şi cea a înstrăinării dreptului prin act ju rid ic cu titlu particular m ortis coasa (legat cu titlu particular). Prin urm are, în am bele ipoteze, succesorul cu titlu particular va fi introdus în proces, din proprie iniţiativă sau în m od forţat (la cererea oricărei părţi litigante sau de către instanţă din oficiu). Cererea de introducere în cauză a succesorului cu titlu particular, independent dacă este form ulată de către acesta sau de către părţi, nu urm ează regim ul ju rid ic al cere­ rilor d e Intervenţie, din m om ent ce efectele ju rid ice produse în tem eiul acestora sunt distincte. în tim p ce în cazul intervenţiei voluntare principale instanţa este învestită cu o nouă pretenţie, în ipoteza cererii de introducere în proces a succesorului cu titlu parti­ cular, el preia, în principiu, poziţia procesuală a înstrăinătorul ui, cadrul procesual nesu­ ferind o lărgire sub aspectul obiectului. D e asem enea, în ipoteza cererii d e chem are în judecată a altor persoane care a r putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclam antul, între intervenientul forţat şi reclam ant există o contrarietate d e interese, dreptul subiectiv civil disputat putând aparţine num ai unuia dintre aceştia, în tim p ce între succesorul cu titlu particular şi înstrăinător nu există un asem enea conflict. Totodată, introducerea în cauză din oficiu de către instanţă a succesorului cu titlu particular reprezintă una dintre ipotezele la care face trim itere art. 78 alin. (1) NCPC, care vizează cazurile expres prevăzute de lege când judecătorul dispune din oficiu introduce­ rea în cauză a altor persoane. După introducerea în proces a succesorului cu titlu particular, instanţa va decide dacă înstrăinătorul sau, în cazul decesului acestuia, succesorul său universal sau cu titlu uni­ versal, va răm âne sau va fi sco s din proces, avându-se în vedere şi poziţia procesuală a celorlalte părţi exprim ată în acest sens. Totodată, apreciem că scoaterea din proces a înstrăinătorului sau a succesorului său universal sau cu titlu universal operează în tem eiul transm isiunii calităţii procesuale, iar nu ca urm are a adm iterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active sau pasive, după caz. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al aces­ tuia este scos din proces, judecata va continua num ai cu succesorul cu titlu particular ca re v a lua procedura în starea în care se află la m om entul la care acesta a intervenit sau a fo st introdus în cau 2ă, putând beneficia de efectele hotărârii judecătoreşti sau existând posibilitatea să fie obligat prin aceasta. 3. Efectele ho tărârii. Hotărârea pronunţată contra în strlin ă to ru lu i sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urm ă, chiar şi în ipoteza în care nu a fost introdus în proces, însă num ai în privinţa bunului transm is, apreciindu-se că, deşi nu a participat la judecată, acesta reprezintă persoana autorului său în ceea ce priveşte dreptul în discuţie. Legea prevede o excepţie de la această regulă, şi anum e aceea în care succesorul cu titlu p a rticu la ra dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu m ai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular.

A r t • 4 0 . San cţiu n ea în călcării co n d iţiilo r de exercitare a acţiu n ii civ ile. (1) C ererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală su n t nule sau, după caz, anulabile. De asem enea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a intere­ sului, instanţa va respinge cererea ori apărarea form ulată ca fiind făcută de o per­ soană sau îm potriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz. 112

D t U A N A K i S A T H tO H A M

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

A rt. 40

*

(2) încălcarea d is p o z iţ iilo r prezentului titlu poate, de asem enea, atrage apli­ carea şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, iar ce l care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului com un. C O M E N T A R IU 1. Excepţia lip se i ca p acităţii pro cesuale. în ipoteza în care entitatea care a form ulat cererea tn ju stiţie nu are capacitate procesuală de folosinţă, cu excepţia situaţiei tn care aceasta este o asociaţie, societate sau altă entitate fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, caz în care poate sta în judecată prin raportare la prevederile art. 56 alin. (2) N C P C partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca şi va adm ite excepţia lipsei capa­ cităţii procesuale de folosinţă a reclam antului, declarând nulă cererea. Dacă cererea în ju stiţie este form ulată îm potriva unei persoane fizice sau entităţi lip­ site de capacitate procesuală de folosinţă, cu excepţia celo r m enţionate la art. 56 alin. (2) NCPC, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca şf va adm ite excepţia lipsei capa­ cităţii procesuale de folosinţă a pârâtului şi va respinge cererea ca fiind form ulată îm p o ­ triva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă. în acest caz nu va opera sancţiunea nulităţii cererii, întrucât efectele acesteia nu se pot produce decât în privinţa actelor de procedură efectuate d e către o entitate lipsită d e capacitate procesuală, iar nu şi a celor îndeplinite de o persoană capabilă potrivit legii îm potriva uneia incapabile. Aceste observaţii sunt valabile şi în privinţa persoanelor lipsite d e capacitate proce­ suală de exerciţiu, cu singura diferenţă că în ipoteza în care o astfel de persoană a pro­ m ovat cererea, după adm iterea excepţiei corespunzătoare, instanţa va anula cererea, iar nu va declara nulitatea acesteia, distincţia având la bază felul diferit al nulităţii actului efectuat - nulitate relativă, în cazul lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, şi nulitate absoluta, în cazul lipsei capacităţii procesuale de folosinţă. Excepţia lipsei capacităţii procesuale este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută {în ipoteza lipsei capacităţii procesuale de folosinţă) sau, după caz. relativă cu regim derogatoriu (în ipoteza lipsei capacităţii pro­ cesuale de exerciţiu) şi perem ptorie (adm iterea sa conduce la îm piedicarea soluţionării fondului cererii). De regulă, în ipoteza invocării m ai m ultor excepţii procesuale, excepţia lipsei capaci­ tăţii procesuale va fi pusă în discuţie şi soluţionată după excepţia d e netim brare sau de insuficientă tim brare, excepţia d e necom petenţă, excepţia vizând nelegala com punere sau constituire a instanţei, d a r în ain te de excepţia autorităţii de lucru judecat, d e excep­ ţia lipsei calităţii procesuale, de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens m aterial etc. Ca atare, dacă în privinţa aceleiaşi cereri se invocă atât excepţia lipsei capacităţii pro­ cesuale. cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale, instanţa se va pronunţa asupra pri­ m ei excepţii şi num ai tn ipoteza în care o va respinge se va pronunţa şi asupra celei de-a doua excepţii. A preciem că soluţia pronunţării instanţei asupra am belor excepţii în sensul adm iterii acestora nu este una riguroasă, din m om ent ce prin adm iterea prim ei excepţii, a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, instanţa a u to m a ta pronunţat o solu­ ţie de dezînvestire, consecinţa fiind nulitatea sau, după caz, respingerea cererii pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă. A proceda suplim entar şi la adm iterea excepţiei lipsei calităţii procesuale nu este de natură decât să creeze dificultăţi în privinţa m odului de respingere a cererii pentru lipsa capacităţii procesuale sau pentru lipsa calităţii pro­ cesuale. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

113

A rt. 40

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

2. Excepţia lipsei ca lităţii procesuale. Oacă partea care form ulează cererea nu este titularul dreptului afirm at sau nu este cel care se prevalează de Interesul realizării unei situaţii ju rid ice pentru care calea ju stiţiei este obligatorie, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca excepţia lipsei calităţii procesuale active, cererea urm ând a fi res­ pinsă ca fiind form ulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Dacă partea îm potriva căreia este form ulată cererea nu este subiect ut p asiv al rapor­ tului ju rid ic dedus ju decăţii ori persoana faţă d e care se poate realiza interesul d e care se prevalează reclam antul, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cererea urm ând a fi respinsă ca fiind form ulată îm potriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii d e exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norm e de ordine publică) şi perem ptorie (adm iterea sa conduce la îm piedicarea soluţionării fondului cererii). De regulă, în ipoteza invocării m ai m ultor excepţii procesuale, excepţia lipsei calită­ ţii procesuale va fi pusă în discuţie şi soluţionată după excepţia de netim brare sau de insuficientă tim brare, excepţia de necom petenţă, excepţia vizând nelegala com punere sau constituire a instanţei, excepţia lipsei capacităţii procesuale, dar în ain te de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens m aterial etc. Potrivit art. 112 alin. (2) NCPC, dacă un pârât a fost chem at în judecată num ai în scopul sesizării instanţei com petente pen­ tru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necom petenţa la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe. Prin urm are, în acest caz, apreciem că excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului introdus fictiv în proces pentru deter­ m inarea com petenţei unei anum ite instanţe va fi soluţionată cu prioritate în raport de excepţia de necom petenţă. Dacă pentru soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale a fo st necesară adm inis­ trarea de probe com une cu fondul cauzei şl excepţia procesuală a fo st unită cu fondul în tem eiul dispoziţiilor art. 2 4 S alin. (4) NCPC, la m om entul acordării cuvântului în dez­ bateri asupra fondului cererii instanţa va repune în discuţie excepţia procesuală vizată, ch iar dacă a m ai fost discutată la m om entul la care s-a dispus unirea acesteia cu fondul cererii, întrucât părţile v o r pune concluzii ţinând cont de probele adm inistrate ulterior luării acestei dispoziţii. în ipoteza unei acţiuni reale în care se invocă lipsa calităţii procesuale active, iar instanţa, după ce a u n it excepţia cu fondul, constată că reclam antul nu este titularul dreptului real, cererea va fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate proce­ suală activă, iar nu ca neîntem eiată. D im potrivă, dacă instanţa constată că reclam antul este titularul dreptului real, însă dreptul său nu este preferabil celui de care se preva­ lează pârâtul, acţiunea va fi respinsă ca neîntem eiată. Iar nu în tem eiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active. în situaţia în care cererea este form ulată îm potriva m ai m ultor pârâţi, dintre care unii au calitate procesuală pasivă, iar alţii nu au, instanţa se va pronunţa prin încheierea de şedinţă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor care nu au o astfel de legitim itate, urm ând ca, la finalul procesului, prin hotărârea judecătorească, ţinând cont de soluţia pronunţată prin încheierea interlocutorie, instanţa să respingă cererea form u­ lată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă îm potriva un or persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. De altfel, soluţia propusă este susţinută de prevederile 248 alin. (5) NCPC, potrivit cărora încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după adm iterea 114

D tU A N A K iS A THtOHAM

T

it l u l

L A

c ţ iu n e a c iv il

*

A rt. 40

excepţiei, instanţa a răm as în continuare învestită, po t fi atacate num ai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel, de unde rezultă că există posibilitatea ca, d u p i adm iterea unei excepţii procesuale, instanţa să răm ână în continuare învestită. Procedeul unor instanţe în sensul disjungerii cauzei şl pronunţării unei hotărâri ju d e­ cătoreşti în raport cu pârâţii fără calitate procesuală pasivă, cu form area unui dosar distinct pentru soluţionarea cererii form ulate în contradictoriu cu ceilalţi p â rlţi care justifică legitim area procesuală pasivă, nu este unul preferabil, întrucât însăşi măsura disjungerii cauzei im plică dem ersuri suplim entare în sensul fotocopierii întregului dosar şi conduce în mod necesar la am ânarea cauzei, im punându-se totodată redactarea mai rapidă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus disjungerea şi s-a soluţionat excepţia, din m om ent ce în dosarul nou form at aceasta va fi ataşată la în c e p u t Cele m enţionate anterior sunt deopotrivă valabile pentru orice alte excepţii care vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile. 3. Excepţia lip se i de interes. Excepţia lipsei de interes vizează exclusiv persoana care prom ovează cererea, iar nu şi pe cea îm potriva căreia se form ulează, precum în cazul celorlalte două excepţii analizate în precedent. De asem enea, excepţia poartă denum irea d e excepţie a lipsei de interes, iar nu a răm ânerii fără interes, întrucât îndeplinirea cerinţelor legale pentru această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile se va aprecia la m om entul introducerii cererii, iar nu ulterior, pe parcursul litigiului. Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norm e de ordine publică) şi perem ptorie (adm iterea sa conduce la îm piedicarea soluţionării fondului cererii). De regulă, în ipoteza invocării m ai m ultor excepţii procesuale, excepţia lipsei de inte­ res va fi pusă în discuţie şi soluţionată după excepţia d e netim brare sau de insuficientă tim brare, excepţia d e necom petenţă, excepţia vizând nelegala com punere sau consti­ tuire a instanţei, excepţia lipsei capacităţii procesuale, d a r în ain te d e excepţia prescrip­ ţiei dreptului la acţiune în sens m aterial etc. 4. A lte san cţiu n i în cazul în că lcă rii co n d iţiilo r de exercitare a acţiu n ii civile . Textul art. 40 alin. (2) NCPC face referire la posibilitatea aplicării unor am enzi ju d iciare părţii care, spre exem plu, a introdus, cu rea-credinţă, cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unor căi de atac vădit netem einice ori care a form ulat, cu rea-credinţă, o cerere de recuzare sau de străm utare, sau a obţinut, cu rea-credinţă, m ăsuri asigurătorii prin care pârâtul a fo st păgubit, reclam antului respingându-i-se cererea. De asem enea, partea vătăm ată prin acţiunea exercitată în m odul exem plificat an te­ rior este în drept să prom oveze o acţiune în răspundere civilă delictuală îm potriva auto­ rului, daca su n t întrunite condiţiile acestui tip de răspundere civila reglem entată de Codul civil.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

115

T it lu l II. P a rtic ip a n ţii la p ro c e s u l c iv il Capitolul I. Judecătorul. Incom patibilitatea C O M E N T A R IU 1. C o m p unerea şi co n stitu irea instanţei. Incom patibilitatea, recuzarea şi abţinerea constituie Incidente privind com punerea sau, după caz, constituirea instanţei şi sunt reglem entate de norm e de organizare judecătorească. Dat fiind tip u l acestor norm e de drept, noul Cod de procedură civilă a procedat la reaşezarea instituţiilor în Cartea I, Titlul II intitulat „Participant ii ta procesul civil", elim inându-le din partea consacrată com peten­ ţei instanţelor judecătoreşti, în care figurau în codul anterior. în ceea ce priveşte noţiunile de com punere şi de constituie a instanţei, am bele desem nează alcătuirea instanţei, distincţia dintre acestea privind faptul că prin com p u­ nerea instanţei se înţelege form a rea instanţei din personal având funcţia de judecător, în tim p ce prin constituirea instanţei se în ţelege form area instanţei din personal având nu num ai funcţia de judecător, d a r şi pe aceea de grefier, m agistrat-asistent, asistent ju d i­ cia r şl procuror, după caz. Deşi noţiunile de com punere şi de constituire nu sunt prevăzute ca atare în legislaţie, noul cod face referiri la unele instituţii sau acte care îi privesc nu num ai pe judecători, d a r şi pe ceilalţi participanţi. Cu titlu exem plifica tiv, potrivit art. 54 NCPC, dispoziţiile vizând incom patibilitatea se aplică în m od corespunzător şi procurorilor, m agistratilor*asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor. De asem enea, în conform itate cu art. 231 alin. (2) NCPC, transcrierile în re ­ gistrărilor şedinţei de judecată vo r fi sem nate de preşedinte şi de grefier şi vo r avea puterea doveditoare a în ch eierilo r de şedinţă. încheierea de şedinţă va cuprinde, potri­ v it art. 233 alin. ( ! ) lit. m ) NCPC, sem nătura m em brilor com pletului şi a grefierului. Tot­ odată, în conform itate cu dispoziţiile art. 305 alin. (1J NCPC, judecătorul va constata de în d ată, prin proces-verbal, starea m aterială a înscrisului denunţat ca fals, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau corecturi, apoi îl va sem na, spre neschim bare, şi îl va încredinţa grefei, după ce va fi contrasem nat de grefier şi de părţi. Potrivit art. 323 alin. (1) NCPC, m ărturia se va scrie de grefier, după dictarea preşedintelui sau a judecătorului delegat, şi va fi sem nată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei d e judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Raportat ia alin. (2) al aceluiaşi articol, orice adăugiri, ştersături sau schim bări în cuprinsul m ărturiei trebuie încuviinţate şi sem nate de jude* câtor, de grefier şi m artor, su b sancţiunea de a nu fi luate în considerare. De asem enea, în conform itate cu art. 346 alin. (1) teza a ll*a N CPC, prezenţa procurorului la faţa locului este obligatorie când participarea acestuia la judecată este cerută de lege. Raportat la dispoziţiile art. SS alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, republicată, com pletul pentru soluţionarea în prim ă instanţă a cauzelor privind conflictele d e m uncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi doi asistenţi ju diciari, iar potrivit alin. (2) ai aceluiaşi articol, asistenţii ju d iciari participă la 116

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 41

deliberări cu vo t consultativ şi sem nează hotărârile pronunţate, opinia acestora consem n â n d u -se în hotărâre, iar opinia separată se m otivează. Distincţia dintre com punere şi constituire trebuie să se reflecte şi în m odul de redac­ tare a părţii de începu t a încheierii de şedinţă sau a hotărârii judecătoreşti dedicate con­ stituirii instanţei în sensul că, într-o exprim are riguroasă, instanţa va fi constituită, iar nu com pusă din judecători şi grefier. în acelaşi context, cu titlu d e exem plu, judecarea cauzei având ca obiect punere sub interdicţie judecătorească în lipsa procurorului, în condiţiile Tn care participarea aces­ tu ia este obligatorie, atrage nelegala constituire a instanţei, în tim p ce soluţionarea unui recurs de către un com plet form at din doi judecători im plică nelegala com punere a instanţei. 2. In c o m p a tib ilita te a -n o ţiu n e şi tip u ri. Incom patibilitatea constituie situaţia în care unui judecător, procuror, m agistrat-asistent, asistent-judiciar sau grefier Ti este interzis de lege să ia parte la soluţionarea unei pricini. D a c i în reglem entarea anterioară incom patibilitatea constituia un incident procedu­ ral ce vi 2a exclusiv com punerea instanţei, întrucât se aplica num ai judecătorilor, noul Cod de procedură civilă prevede în art. 5 4 că dispoziţiile vizând incom patibilitatea se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, m agistraţi lor-asistenţi, asistenţilor ju d iciari şi grefi­ erilor, extinzând prin urm are sfera incom patibilităţii şi la ceilalţi participanţi, m otiv pen­ tru care incom patibilitatea a d evenit un incident procedural care priveşte şi constituirea instanţei. Noui cod nu m ai face distincţie între cazurile d e incom patibilitate şi cazurile de recu­ zare/abţinere, ci reglem entează toate situaţiile privind com punerea sau constituirea instanţei su b denum irea d e cazuri d e incom patibilitate. Se im pune m enţionarea faptului că, în urm a republicării Codului de procedură civilă, deşi Legea nr. 76/2012 nu prevedea m odificarea denum irii m arginale a art. 42 din „A lte cazuri de incom patibilitate" în „A lte cazuri de incom patibilitate absolută", o atare m odificare a fo st operată în form a republicată în M onitorul O ficial. Din m om ent ce este evidentă eroarea produsă ia m om entul republicării codului în M onitorul Oficial, în condiţiile în care denum irile m arginale ale artico lelo r nu fac parte din corpul legii, iar cazurile de incom patibilitate m enţionate la art. 42 NCPC nu p o tfi unele cu caracterabsolut, vom face distincţie în cele ce urm ează între cazuri de incom patibilitate reglem entate de art. 41 NCPC (cazuri de incom patibilitate absolută) şi cazuri de incom patibilitate regle­ m entate de art. 42 NCPC (cazuri de incom patibilitate care, probabil, în practică vo r fi denum ite relative).

A rt» I I . C azuri de in co m p atib ilitate absolu tă. (1) Judecătorul care a pro­ nunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre p rin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în a p e i recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trim iterea spre rejudecare. (2) D e asem enea, nu poate lua parte la judecată cel care a fo st m artor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, m agistrat-asistent sau m ediator în aceeaşi cauză.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

117

A rt. 41

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

COMENTARIU 1. Cazuri. Articolul 41 N CPC reglem entează trei cazuri d e incom patibilitate absoluta, şi anum e: a) judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire; b) judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină după trim iterea cauzei spre rejudecare; c) judecătorul care a fost m artor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, m agistrat-asistent sau m ediator în aceeaşi c a u z l nu poate lua parte ia judecarea aces­ teia. N orm ele care reglem entează incom patibilitatea absolută sunt d e ordine publică şi, întru cât conţin o restricţie d e drepturi, su n t d e strictă interpretare şi aplicare, astfet încât cazurile d e incom patibilitate absolută nu pot fi extinse prin analogie şi la alte situaţii. De asem enea, dat fiind caracterul d e ordine publică al norm elor ce reglem entează incom patibilitatea, încălcarea acestora atrage nulitatea absolută a hotărârii judecăto­ reşti. 2 . In co m p atib ilitatea d e a ju d e ca aceeaşi p r ic in i în a p e l, recurs, co ntestaţie în a n u ­ lare sau revizu ire. Noul cod, spre deosebire de reglem entarea anterioară, consacra în mod expres o soluţie adoptată în practica judiciară, şi anum e aceea că există incom pa­ tibilitate nu num ai în situaţia pronunţării unei hotărâri judecătoreşti prin care instanţa este dezînvestită, dar şi atunci când judecătorul a pronunţat o încheiere interlocutorie şi participă Ia judecarea cauzei în căile de atac. Potrivit art. 235 teza a IE~a NCPC, su n t încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente pro­ cedurale ori alte chestiuni litigioase. Spre deosebire de încheierile preparatorii, instanţa este ţinută de m odul de rezolvare a situaţiilor litigioase cuprinse în încheierile interlocutorii, acestea lăsând să se întrevadă rezultatul final al procesului în privinţa problem ei soluţionate prin încheiere. Constituie, spre exem plu, încheieri cu caracter interlocutoriu: încheierea prin care instanţa s-a pronunţat asupra m odului d e soluţionare a unei excepţii procesuale {adm i­ terea excepţiei lipsei d e interes în prom ovarea unui capăt de cerere, respingerea excep­ ţiei prescripţiei dreptului la acţiu ne în sens m aterial e tc ); încheierea de încuviinţare în principiu a cererilor de intervenţie; încheierea de a d m itereîn principiu, precum şi cea de adm itere în principiu suplim entară, pronunţate în m ateria partajului ju d iciar în tem eiul prevederilor art. 984 şi 985 NCPC; încheierea prin care instanţa a respins cererea vizând efectuarea procedurii înscrierii în fals îm potriva unui înscris etc. Spre deosebire de reglem entarea anterioară şi ch iar şi de soluţia adoptată prin D eci­ zia nr. 11/2007, pronunţată d e fn a lta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s~a decis că judecătorul care soluţionează fondul cauzei nu devine incom patibil să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare declarate în aceeaşi pri­ cină, noul cod consacră o soluţie contrară. Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) NCPC, judecătorul care a pronunţat o încheiere inter­ locutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate ju d e ca aceeaşi pricină nu num ai în apel sau recurs, d a r nici în contestaţie în anulare sau revizuire. Această so lu ­ ţie este una im pusă de practica judiciară, judecătorii form ulând cereri de abţinere în

118

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 41

aceste cazuri întem eiate pe dispoziţiile Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor om ului şi a libertăţilor fundam entale sau a le C odului deontologic al m agistraţilor, tocm ai pentru a înlătura orice urmă de îndoială a părţilor cu privire la im parţialitatea cu care se judecau aceste căi de atac extraordinare. Prim ul caz de incom patibilitate presupune că un judecător, după ce a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre în prim ă instanţă sau în apel, este avansat la instanţa superioară, fiindu-i repartizat spre soluţionare apelul sau, după caz, recursul declarat îm potriva încheierii sau hotărârii respective. în ipoteza în care un ju d ecăto r a pronunţat încheierea interlocutorie, iar un alt ju d e­ cător a pronunţat hotărârea de dezînvestire a instanţei şi se exercită cale d e atac num ai în privinţa aspectului tranşat prin încheierea interlocutorie, judecătorul care a pronunţat hotărârea finală, fiind avansat la instanţa superioară şi repartizându-i-se spre soluţionare calea de atac, va fi incom patibil întrucât, în prim ul rând, textul nu prevede pronunţarea cum ulativă a încheierii şi a hotărârii de către acelaşi judecător, iar, în al doilea rând, pen­ tru că hotărârea finală reflectă soluţia pronunţată prin încheierea interlocutorie. Aceeaşi soluţie şi pentru aceleaşi m otive se im pune şi în situaţia în care calea de atac priveşte hotărârea, iar judecătorul chem at să soluţioneze calea d e atac este cel care a pronunţat încheierea interlocutorie. De asem enea, prim ul ca 2 d e incom patibilitate înglobează şi situaţia în care un ju d e­ cător a pronunţat o hotărâre şi îi este repartizată spre soluţionare contestaţia în anulare sau revizuirea declarată în aceeaşi pricină. în situaţia în care, spre exem plu, un ju d ecăto r a pronunţat o hotărâre în prim ă instanţă, ce a fo st ulterior schim bată în calea de atac a apelului, iar între tim p judecă­ to ru l avansează la instanţa superioară şi îi este repartizată spre soluţionare cererea de revizuire form ulată îm potriva deci 2iei pronunţate în apel, apreciem că există cazul de incom patibilitate prevăzut de art. 4 1 alin. ( 1 ) NCPC, întrucât există aceleaşi raţiuni pen­ tru care a fo st instituită incom patibilitatea în cazul analizat, şi anum e aceea de a interzice judecătorului să-şi controleze propria hotărâre, caz în care procesul ar fi lipsit de garanţia efectuării unui control ju d icia r obiectiv. Nu există incom patibilitate în situaţia în care, în aceeaşi pricină, unui judecător care a soluţionat un apel sau recurs îi este repartizat spre soluţionare un al doilea apel sau recurs declarat îm potriva hotărârii pronunţate în etapa rejudecării fondului după anu­ larea sau casarea hotărârii cu trim itere11'. Ca atare, în ipoteza în care judecătorii au pro­ nunţat soluţia de adm itere a recursului, de casare a hotărârii şi de trim itere a cauzei spre rejudecare instanţei a cărei hotărâre a fo st re cu rată, iar, după rejudecarea acesteia, hotărârea este din nou atacată cu recurs ce este repartizat spre soluţionare aceluiaşi com plet care a pronunţat prim a soluţie în recurs, judecătorii care alcătuiesc acest com ­ plet d e judecată nu su n t incom patibili absolut. In ipoteza în care însă în prim a decizie de casare este exprim ată opinia ju d ecăto rilo r cu privire la unele aspecte ce fac obiectul şi al celui de-al doilea recurs, apreciem că poate exista cazul de incom patibilitate prevăzut de art. 42 alin. ( 1 ) pct. 1 NCPC, potrivit căruia judecătorul este incom patibil atunci când şi-a exprim at anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fo st desem nat să o judece. în acelaşi context, ch iar dacă nu este incident un caz de incom patibilitate absolută, poate fi reţinut m otivul d e incom patibilitate prevăzut de art. 42 alin. ( 1 ) pct. 1 NCPC în C.S.J., s. d v ., d e c, nr. 2 3 6 3 /1 9 9 3 , în B J . 1 99 3, p. 137.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

119

A rt. 41

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

situaţia în care un judecător care a soluţionat un apel sau recurs este chem at să judece, în aceeaşi pricină, un al doilea apel sau recurs declarat îm potriva hotărârii ce a fo st deja atacată prin interm ediul prim ului apel sau recurs. Această ipoteză vizează situaţia în care, spre exem plu, hotărârea prim ei instanţe nu a fost com unicată legal tuturor părţilor din proces, astfel încât unele recursuri îm potriva acesteia sunt declarate după ce altele au fo st deja soluţionate. Judecătorii care au soluţionat prim ul recurs declarat îm potriva acestei hotărâri nu sunt incom patibili absolut să soluţioneze şi cel de-al doilea recurs declarat îm potriva aceleiaşi hotărâri, d e către o altă parte decât cea care a avu t calitatea de recurentă în prim ul recurs, însă ar putea exista cazul de incom patibilitate prevăzut de art. 42 alin. ( 1 ) pct. 1 NCPC, cu excepţia situaţiei în care recursul a r privi alte aspecte ce nu au fost analizate în prim ul recurs. Nu există incom patibilitate absolută în cazul contestaţiei la executare pentru ju d e că ­ torul care a participat la soluţionarea litigiului în care s-a pronunţat hotărârea ce se exe­ cută silit. A preciem că în acest caz nu există nici m otivul de incom patibilitate prevăzut de art. 42 alin. ( 1 ) pct. 1 N CPC sau cel existent la pct. 13 al aceluiaşi articol, chiar dacă pe calea contestaţiei la executare su n t invocate apărări de fond îm potriva titlului execu­ toriu, întrucât acestea sunt inadm isibile, prin raportare la dispoziţiile art. 712 alin. ( 1 ) NCPC, şi nu antrenează o nouă judecată. 3. In co m p atib ilitatea d e a ju d e ca aceeaşi p ricin ă în urm a trim ite rii aceste ia spre rejudecare. Raţiunea reglem entării celui de*al doilea caz de incom patibilitate absolută are la bază dezideratul asigurării garanţiilor de im parţialitate a judecătorilor în etapa rejudecării cauzei în ipoteza adm iterii apelului, anulării hotărârii atacate şi trim iterii cauzei spre rejudecare sau a adm iterii recursului, casării hotărârii atacate şi trim iterii cauzei spre rejudecare, tocm ai pentru ca judecătorii să nu fie tentaţi să pronunţe aceeaşi soluţie. Prin urm are, textul legal are în vedere exclusiv soluţia de trim itere spre rejudecare, iar nu şi pe aceea d e anulare cu reţinere sau de casare cu reţinere spre rejudecarea fon­ dului d e către instanţa d e control judiciar, soluţia im pusă de noul Cod de procedură civilă fiind în acord cu doctrina şi jurisprudenţa anterioare intrării sale în vigoare. Totuşi, în ipoteza în care judecătorul care a pronunţat hotărârea în prim ă instanţă a fost avansat între tim p la instanţa superioară, iar după adm iterea apelului, anularea hotărârii şi reţinerea cauzei spre rejudecarea fondului de către instanţa de apel este inclus în com pletul care a pronunţat această soluţie şi rejudecă cauza, acesta va fi incom ­ patibil, ch iar dacă situaţia analizată vizează o anulare cu reţinere, iar nu cu trim itere. în contextul expus, această soluţie se aplică în m od corespunzător şi în ipoteza casării hotă­ rârii cu reţinerea cauzei spre rejudecarea fondului. 4. Ju decăto ru l care a fo st m artor, exp ert, arb itru , procuror, avocat, a siste n t ju d i­ ciar, m agistrat-asistent sau m ed iato r în aceeaşi cauză. Cel de-al treilea caz de incom ­ patibilitate se justifică prtn prezum ţia că judecătorul care a fost m artor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, m agistrat-asistent sau m ediator într-o pricină nu ar fi obiectiv în soluţionarea cauzei, fiind în clin at să*şi m enţină punctul de vedere pe care l-a susţinu t anterior, în calitatea avută. Pentru a deveni incom patibil este necesar ca judecătorul să fi îndeplinit în m od efec­ tiv atribuţiile sau însărcinările ce i-au revenit în calitate de martor, expert, arbitru, pro­ curor, avocat, asistent judiciar, m agistrat-asistent sau mediator. Astfel, nu este suficient pentru a determ ina existenţa acestui caz de incom patibilitate îm prejurarea că un ju d e ­

120

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 42

c i to r a fost citat ca m arto r într-un dosar, iar acesta nu s-a prezentat şi, ca atare, nu a fost audiat, Instanţa trecând la soluţionarea cauzei, întrucât judecătorul nu şi-a exprim at propriile percepţii cu privire la situaţia d e fapt existentă în cauză- în acelaşi context, dacă un expert a fost desem nat într-o cauză pentru efectuarea unei expertize, fiind înlocuit însă la urm ătorul term en ca urm are a stării sale d e sănătate precară ce l-a pus în situaţia im posibilităţii deplasării la faţa locului, Ia r ulterior a dobândit funcţia d e ju d ecăto r şi i-a fost repartizat spre soluţionare acelaşi dosar, această îm prejurare nu este de natură a crea o situaţie de incom patibilitate. De asem enea, pentru existenţa cazului de incom patibilitate analizat, nu are relevanţă juridică procedura în cadrul căreia a fo st adm inistrată proba testim onială sau cea cu expertiză, fiind incom patibili atât judecătorul care a fost anterior m artor sau expert într-o cauză, cât şi cel care a în d e p lin it aceste calităţi în cadrul procedurii asigurării probelor, reglem entate de dispoziţiile art. 359-365 NCPC. în ceea ce priveşte calitatea judecătorului d e fost avocat, procuror, asistent ju d iciar sau m agistrat-asistent, apreciem că există incom patibilitate şi în situaţia în care acesta a participat la un singur term en de judecată în respectiva calitate, nefiind ca atare necesar pentru existenţa cazului d e incom patibilitate, spre exem plu, ca avocatul, devenit ulterior judecător, să asiste sau să reprezinte partea pe tot parcursul litigiului sau ca procurorul să pună concluzii la fiecare term en de judecată acordat în cau 2a în care participarea sa era obligatorie. în ipoteza avocatului devenit ulterior judecător, considerăm că există incom patibi­ litate ch iar şi în situaţia în care acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a asista sau reprezenta partea, însă a redactat acte procedurale în num ele părţii sau i-a acordat consultanţă ju rid ică. De asem enea, dacă în cuprinsul îm puternicirii avocaţiale sunt m an­ dataţi doi avocaţi, prezentăndu-se în faţa instanţei şi redactând în concret actele pro­ cedurale num ai unul dintre aceştia, apreciem că şi în privinţa celuilalt avocat, devenit ulterior judecător, va fi incident acest caz d e incom patibilitate, întrucât este sem natar al contractului de asistenţă juridică.

A r U 4 2 , A lte cazu ri de in co m p atib ilitate absolu tă. (1) Judecătorul este, de asem enea, incom patibil de a judeca în urm ătoarele situaţii: 1. când şi-a exprim at anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fo st desem nat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incom ­ patibil; 2. când există îm prejurări care fac justificată tem erea că el, soţul său , ascen­ denţii o ri descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au u n interes în legătură cu pricina care se judecă; 3. când este soţ, rud ă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele o ri cu sora soţului uneia dintre aceste persoane; 4. când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi; 5. dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv o ri afinii lor, după caz, su n t părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

121

A rt. 42

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat u n proces penal cu cel m u lt 5 ani înainte de a fi desem nat să ju d ece pricina. In cazul plângerilor penale form ulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incom patibil num ai în situaţia punerii în m işcare a acţiunii penale îm potriva sa; 7. dacă este tutore sau curator ai uneia dintre părţi; 8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au prim it daruri sau pro­ m isiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi; 9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclu­ siv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşm ănie cu una dintre părţi, soţul ori rud ele acesteia până la gradul a) patrulea inclusiv; 10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procu­ ror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe; 11. dacă este so ţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt m em bru al com pletului de judecată; 12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe; 13. atunci când există alte elem ente care nasc în mod întem eiat îndoieli cu privire la im parţialitatea sa. (2) D ispoziţiile alin. (1) privitoare la so ţ se aplică şi în cazu l concubinilor. C O M E N T A R IU 1 . A lte cazuri d e in com p atib ilitate . După cum am arătat în precedent, se im pune m enţionarea faptului că, în urm a republicării Codului de procedură civilă, deşi Legea nr. 76/2012 nu prevedea m odificarea denum irii m arginale a art. 42 din „A lte cazuri de incom patibilitate" în „A lte cazuri d e incom patibilitate absolută", o atare m o d ificarea fost operată în form a republicată în M onitorul O ficial. Din m om ent ce este evidentă eroarea produsă la m om entul republicării codului în M onitorul O ficial, în condiţiile în care denu­ m irile m arginale ale articolelor nu fac parte din corpul legii, iar cazurile de incom patibi­ litate m enţionate la a r t 42 N CPC nu pot fi unele cu caracter absolut, ne vom referi în cele ce urm ează la cazurile de incom patibilitate reglem entate d e art. 42 NCPC {cazuri de incom patibilitate care, probabil, în practică vo r fi denum ite relative). M otivele de incom patibilitate reglem entate de art. 42 NCPC ar putea fi grupate în m otive vizând antepronunţarea, m otive vizând interesul judecătorului, m otive privind rudenia, afinitatea şi concubinajul, m otive vizând duşm ănia. Având în vedere ca situaţiile de incom patibilitate su n t enum erate lim itativ de lege, în ipoteza existenţei unor alte cazuri în care se poate presupune că judecătorul ar fi lipsit de obiectivitate, în m ăsura în care acestea nu a r putea fi încadrate în art. 42 alin. (1) pct. 13 N CPC cu dovedirea elem entelor care nasc în mod întem eiat îndoieli cu privire la im par­ ţialitatea judecătorului, cererea de recuzare sau d e abţinere va fi respinsă.

2. M o tive d e in co m p atib ilitate vizâ n d a n te p ro n u n ţa re a .în ceea ce priveşte m otivul d e incom patibilitate m enţionat la art. 42 alin. (1) pct. 1 NCPC, rem arcăm că acesta repro­ duce, în principiu, textul fostului m otiv d e recuzare prevăzut de art. 27 pct. 7 CPC 1865.

122

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 42

A cest m otiv vizează incom patibilitatea judecătorului care şi-a exprim at opinia în legă­ tură cu soluţiile ce pot fi pronunţate în pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare. Apreciem că acest m otiv de Incom patibilitate este incident şi în Ipoteza în care ju d e­ cătorul se antepronunţă cu privire ia soluţia pe care urm ează a o da asupra unei excepţii procesuale, iar nu num ai asupra soluţiei finale, în m ăsura în care prin m odul de soluţio­ nare a excepţiei se întrevede rezultatul final al procesului {excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens m aterial, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale active/pasive e tc ). Trebuie făcută m enţiunea că incom patibilitatea intervine în situaţia în care judecătorul se antepronunţă asupra excepţiei (spre exem plu, judecăto­ rul arată că reclam antul nu are calitate procesuală activă înainte de a se invoca şi pune în discuţie excepţia corespunzătoare), nu şi atunci când, ascultând concluziile părţilor, se pronunţă asupra acesteia. De asem enea, antepronunţarea judecătorului poate avea loc fie în şedinţa d e judecată, fie în afara acesteia. Cu titlu exem plificativ, nu există acest m otiv de incom patibilitate atunci când: judecătorul a soluţionat anterior o cauză sim ilară, în care s-a pus în discuţie ace­ eaşi problem ă de drept. C h iar şi în ipoteza unor cauze aproape identice, acest m otiv de incom patibilitate nu subzistă (spre exem plu, un ju d ecăto r poate soluţiona toate contes­ taţiile la executare ce i s-au repartizat, în care se contestă executarea pornită îm potriva aceluiaşi debitor, în tem eiul aceluiaşi titlu executoriu, în care însă calitatea de contestato r aparţine unor creditori distincţi); -ju d e c ă to ru l şl-a exprim at punctul de vedere cu privire la o problem ă de drept înru­ dită cu cea din speţă ori dacă a publicat un studiu de specialitate asupra acestei pro­ blem e de drept; -ju d e c ă to ru l respinge o excepţie procesuală invocată de parte sau cererea de încuvi­ inţare a unei probe ori orice altă solicitare a părţii, chiar dacă prin soluţia de respingere se poate întrevedea rezultatul final al procesului, esenţial fiind însă ca judecătorul să nu antam e 2e acest rezultat prin în săşi m otivarea soluţiei de respingere a solicitării părţii. Eventualele greşeli de judecată cu privire la m odul de soluţionare a excepţiei sau a cere­ rilor părţii po t fi reparate prin exerciţiul căilo r de atac, în condiţiile prevăzute de lege. Nou! Cod de procedură civilă prevede în m od expres faptul că punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept potrivit art. 14 alin. (4) şi (5) nu îl face incom patibil pe judecător. Astfel, potrivit art. 14 alin. (4) NCPC, părţile au dreptul de a discuta şi argum enta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice partici­ pant la proces, inclusiv d e către instanţă din oficiu. în conform itate cu disp 02 iţiile art. 22 alin. ( 2 ) NCPC, judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părţilor o rice îm prejurări de fapt sau d e drept, chiar dacă nu sunt m enţionate în cerere sau în întâm pinare. Ca atare, punerea în discuţie de către instanţă a corectei calificări a unei cereri sau a unei excepţii procesuale ori solicitarea instanţei adresată părţii de a preciza tem eiul ju rid ic al cererii nu este de natură a conduce la existenţa m otivului d e incom patibilitate vizând antepronunţarea. 3. M o tive d e in co m p atib ilitate vizâ n d interesu l ju d e că to ru lu i. în această categorie pot fi inciuse m otivele de incom patibilitate prevăzute în art. 42 alin. (1) pct. 2, 5, 7, 8 NCPC. Punctul 2 al art. 42 alin. (1) NCPC constituie reproducerea, în principiu, a art. 27 p c t 1 teza I C P C 1865, cu m enţiunea că textul este u şor reform ulat, iar sfera persoanelor D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

123

A rt. 42

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

interesate este lă rg iţi prin includerea în această categorie a afinilor, precum şi a concu­ binilor, dată fiind asim ilarea situaţiei concubinului cu cea a soţului, potrivit prevederilor alin. (2) al art. 42 NCPC. Potrivit art. 407 alin. (1) şi (2) NCC, afinitatea este legătura dintre un sot şi rudele celu ilalt so ţ, iar rudele soţului sunt, în aceeaşi linie şi grad, afinii celu ilalt soţ. în raport d e definiţia dată Tn dicţionarul lim bii rom âne, term enuf de concubinaj vizează convieţuirea unui bărbat cu o fem eie fără îndeplinirea form elo r legale de căsă­ torie. în opinia noastră, convieţuirea unor persoane de acelaşi se x atrage, de asem enea, incidenţa instituţiei incom patibilităţii în cazurile determ inate de lege în care se face refe­ rire la soţ sau concubin, întrucât raţiunea pentru care a fost instituită incom patibilita­ tea în acest caz, şi anum e garantarea unui proces echitabil, soluţionat de un judecător im parţial, care să nu se afle în relaţii foarte apropiate cu o persoană interesată ?n cauză, subzistă. Având în vedere că legea nu precizează natura interesului persoanelor vizate, consi­ derăm că interesul poate fi atât m aterial, cât şi m oral. De asem enea, legea vizează atât interesul personal, direct al judecătorului, cât şi pe acela indirect, pe care îl pot avea per­ soanele m enţionate, după caz, de art. 42 alin. ( 1 ) pct. 2 sau de pct. 5 NCPC. Cu titlu exem plificativ, pot fi încadrate la m otivul de incom patibilitate prevăzut de art. 42 alin. ( 1 ) pct. 2 N CPC urm ătoarele situaţii: - dacă judecătorul, soţul/concubinul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor sunt creditori, debitori sau p r a n ţ i ai uneia dintre părţi, întru cât ar putea exista inte­ resul, după caz, d e a m ări solvabilitatea acelei părţi, d e a favoriza interesele propriului creditor spre a obţine unele concesii de la acesta, de a îm p ied ica o eventuală chem are în garanţie; - dacă judecătorul sau vreuna dintre persoanele indicate mai sus este donatar al uneia dintre părţi, deoarece partea respectivă ar putea fi favorizată nu num ai în sem n de recunoştinţă, ci şi în considerarea faptului că donaţiile sunt supuse reducţiunii în m ăsura în care vo r aduce atingere rezervei succesorale, aşa in c it a r exista interesul de a m enţine sau de a m ări activul patrim oniului donatorului. Dat fiind faptul că interesul nu este specificat în m od expres de lege, existenţa aces­ tu ia este lăsată la aprecierea instanţei învestite cu soluţionarea cererii de abţinere sau d e recuzare. în cazurile de incom patibilitate prevăzute de art. 42 alin. ( 1 ) pct. 5 şi 7 NCPC, exis­ tenţa interesului direct sau indirect al judecătorului este prezum ată de lege, fără a se putea face dovada contrară, lipsa de obiectivitate a judecătorului p u tln d u -se datora, după caz, speranţei că, dând câştig d e cauză părţii care este judecător, va obţine de la aceasta acelaşi serviciu şi, respectiv, obligaţiei de a apăra interesele celui al cărui repre­ zentant legal este. Este de rem arcat faptul că noul cod nu m ai prevede ca m otiv pentru form ularea unei cereri d e abţinere situaţia în care ju d ecăto ru l, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv au o pricină asem ănătoare cu aceea care se ju d ecă, fiind însă de apreciat, de la caz la caz, dacă o atare situaţie s-a r putea încad ra la pct. 13 al art. 42 alin. ( 1 ) NCPC. în ceea ce priveşte pct. 7 al alin. ( 1 ) de la art. 42, este de observat aspectul că funcţia d e tu tore sau curator al uneia dintre părţi îl vizează num ai pe judecător, iar nu şi pe soţul acestuia sau pe rudele lor până la al patrulea grad inclusiv, de unde rezultă concluzia că, în ultim a ipoteză expusă, a r trebui dovedită suplim entar condiţia interesului judecăto­ 124

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 42

rului pentru a se putea face încadrarea situaţiei în m otivul prevăzut de art. 42 alin. ( 1 ) pct. 13 NCPC. în privinţa pct. 8 al alin. (1) de fa art. 42 NCPC, se poate presupune lipsa d e obiectivi­ tate a unui judecător gratificat sau ai cărui ascendenţi, descendenţi sau soţ/concubin au prim it daruri ori alte avantaje de la părţi, existenţa interesului putând decurge dintr-un sentim ent de recunoştinţă sau din dorinţa de a prim i alte asem enea daruri sau avantaje în viitor. Spre deosebire de reglem entarea anterioară, sfera persoanelor vi 2ate de art. 42 alin. ( 1 ) pct. 8 NCPC este m ai extinsă, incluzând în afară de judecătorul în su şi şi soţul/ concubinul, ascendenţii sau descendenţii. 4. M o tive de in co m p atib ilitate p rivind ru d en ia, afin itatea şi co n cu b in a ju l. în această categorie se includ m otivele prevăzute în art. 4 2 alin. (1) pct. 3 ,4 ,1 0 ,1 1 şi 12, avându*se în vedere şi dispoziţiile art. 42 alin. (2) NCPC. S e im pune sesizarea om isiunii legiuitorului de a reglem enta în m od expres drept caz d e incom patibilitate situaţia în care judecătorul este so ţ, rudă sau afin cu vreuna dintre părţi, caz prevăzut în art. 27 pct. 1 teza a ll*a CPC 1865. în contextul acestei om isiuni vădite, cazul m enţionat a r trebui considerat inclus în pct. 13 al art. 42 alin. (1) NCPC. Dat fiind specificul relaţiilor de concubinaj, rudenie şi afinitate, care im plică, de regulă, afecţiune, sprijin şi ajutor reciproc, pentru a preveni o rice lipsă d e obiectivitate în soluţionarea cauzei de către un ju d ecăto r aflat în astfel de raporturi cu una dintre părţi sau cu reprezentantul acesteia, legiuitorul a stabilit cazurile de incom patibilitate m enţio­ nate anterior. Faţă d e reglem entarea din coduf anterior, pct. 4 al art. 42 alin. (1) N CPC nu m ai face referire în privinţa fostului soţ la condiţia existenţei copiilor, fiind ca atare irelevant din perspectiva existenţei cazului d e incom patibilitate dacă din căsătoria anterioară a ju d e­ cătorului au rezultat sau nu copii. Noţiunea de fost so ţ poate rezulta atât din desfacerea căsătoriei, cât şi din declararea nulităţii acesteia, precum şi din decesul soţului. Din coroborarea prevederilor art. 42 alin. (1} pct. 3 cu cele a le alin. (2) al aceluiaşi articol rezultă că există incom patibilitate şi în situaţia în care judecătorul este în relaţie de concubinaj cu fratele ori, după ca 2, cu sora soţului avocatului ori reprezentantului unei părţi. M enţionăm că prevederile alin. (2) al art. 105 din Legea nr. 161/2003'11su n t preluate la pct. 10 al alin. (1) de la art. 4 2 NCPC, cu m enţiunea că, raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol, suplim entar faţă de reglem entarea acestei legi speciale, noul Cod de procedură civilă extinde cazul de incom patibilitate şi în privinţa concubinilor. Apreciem că folosirea sintagm ei „judecarea aceleiaşi pricini înain tea altei instanţe" subliniază îm prejurarea că existenţa cazului de incom patibilitate nu este lim itată num ai la situaţia în care hotărârea este pronunţată de soţul/ruda/concubinul m agistratului care soluţionează calea de atac exercitată îm potriva sa, ci şi ipoteza în care hotărârea este pronunţată în prim ă instanţă de soţul/ruda/concubinul m agistratului care soluţionează 10 P o trivit art. 105 alin. { ! ) din Le ge a nr. 1 61 /2 00 3, m a gistra ţilo r le este in te rzis să p articipe la ju d e c a re a unei cauze, în calitate d e ju d e că to r sa u p ro cu ro r: a) d a că su n t soţi sa u ru d e pân ă la g ra d u l IV in clu siv în tre e i; b) dacă ei, soţii sa u ru d e le lo r pân ă la grad u l IV in clu siv a u v re u n in te re s în cau ză. D e a se m e n e a , în co n fo rm itate c u alin. (2 ) a l a celu iaşi artico l, d isp o ziţiile alin. {1] se a p lică ş i m agistra tu lu i care participa, în ca lita te d e ju d e că to r sa u procuror, la ju d e ca re a u n e i ca u ze In c ă ile d e atac, atu n ci câ n d soţul sau ruda până la grad u l IV in clu siv a m agistra tu lu i a particrpat, ca ju d e că to r sa u procuror, Ia ju d e ca re a în fo n d a a ce le i cauze.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

125

A rt. 42

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

recursul declarat îm potriva deciziei pronunţate în apelul prom ovat îm potriva acestei hotărâri. „ A participa la judecarea aceleiaşi pricini" sem nifică, în opinia noastră, faptul că m agistratul vizat a soluţionat cauza asupra fondului drepturilor deduse judecăţii sau în tem eiul unor excepţii procesuale, m odul de soluţionare a pricinii făcând obiectul căilor de atac exercitate îm potriva hotărârii pronunţate. Considerăm că nu e x iş ti incom patibi­ litate în m ăsura în care un judecător a pronunţat o soluţie de declinare a com petenţei [hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 132 alin. (3) N CPC], iar soţul/ ruda/concubinul acestuia face parte din com pletul de apel, calea de atac fiind exercitată îm potriva hotărârii pronunţate de un alt judecător al instanţei învestite în urm a d ecli­ nării, nesubzistând raţiunea instituirii incom patibilităţii, din m om ent ce calea de atac nu vi 2ea 2ă soluţia declinării şi nu s-a r pune problem a cenzurării de către un judecător a m ăsurilor luate d e soţul/ruda/concubinul său. De asem enea, precizăm că dispoziţiile art. 105 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 sunt preluate în pct. 11 al alin. ( 1 ) de la art. 42 NCPC, cu extinderea incom patibilităţii şi în privinţa afinilor şi concubinilor. 5. M o tive d e in co m p atib ilitate vizâ n d d u şm ăn ia. Constituie astfel de m otive cele prevăzute de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 6 şi 9 NCPC. Distincţia dintre cele două m otive vizând duşm ănia constată în faptul că, în prim ul caz, existenţa duşm ăniei este prezum ată d e lege, în tim p ce în al doilea caz partea inte­ resată trebuie să facă în m od co ncret dovada duşm ăniei. Prin urm are. în prim ul caz existenţa duşm ăniei este prezum ată de lege, neputând fi răsturnată, fiind necesar num ai ca partea să dovedească faptul vecin şi conex pe care se sp rijină această prezum ţie legală, şi anum e existenţa în ultim ii cinci ani a unui proces penal în tre ea şi judecător, soţul acestuia sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori, după caz, punerea în m işcare a acţiunii penale îm potriva judecătorului, pentru ipo­ teza form ulării plângerilor penale de către părţi în cursul procesului. Reglem entarea anterioară utiliza term inologia de „judecată penală", aceasta având în vedere num ai faza ju decăţii desfăşurate în faţa instanţei învestite cu soluţionarea pro* cesului penal în care au fost im plicate persoanele vizate (dacă aceste persoane ar fi fost urm ărite penal, în urm a sesizărilo r efectuate, dar nu se dispusese o soluţie de trim itere în judecată, situaţia nu se încadra la art. 27 pct. S CPC 1865). Spre deosebire d e această reglem entare, noul cod foloseşte sintagm a „proces penal", acesta incluzând atât faza de urm ărire penală, cât şi pe cea de judecată. Apreciem că prim a teză a textului legal în d is­ cuţie trebuie analizată în corelaţie cu cea de-a doua, conducând la concluzia ca în etapa urm ăririi penale, în ipoteza plângerilor form ulate îm potriva judecătorului, este necesar să se fi pus în m işcare acţiunea penală pentru existenţa cazului de incom patibilitate. Dacă însă judecătorul, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor. după caz, se află d e poziţia celui ce a dem arat procesul penal, existenţa cazului de incom patibilitate nu este condiţionată d e punerea în m işcare a acţiunii penale îm potriva celui arătat drept făptuitor. Noul Cod de procedură civilă prevede în mod expres faptul că, în cazul plângerilor penale form ulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devin e incom patibil num ai în situaţia punerii în m işcare a acţiunii penale îm potriva sa, tocm ai pentru a preveni un eventual abuz al părţii, care a r urm ări înlăturarea d e la soluţionarea cauzei sale a unui an u m it judecător cu care a avut o serie de divergenţe pe parcursul desfăşurării litigiului, d a r în privinţa căruia nu există vreun m otiv d e incom patibilitate. 126

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 43

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

în ceea ce priveşte pct. 9 dl alin. ( 1 ) din art. 42 NCPC, duşm ănia vizează rudele părţii sau ale soţului până ia gradul al patrulea inclusiv, iar nu numaf p i n i la gradul al treilea inclusiv, cum era prevăzut în reglem entarea precedentă. 6. A lte elem ente care nasc în m od în te m e iat în d o ie li cu p rivire la im p arţialitatea ju d e căto ru lu i. în această categorie ar putea fi incluse, spre exem plu, situaţiile în care judecătorul este finul, cuscrul, naşul părţii sau invers. Astfel cum am arătat în precedent, în contextul om isiunii legiuitorului de a reglem enta în mod expres drept caz de incom pa­ tibilitate situaţia în care judecătorul este soţ, r u d i sau afin cu vreuna dintre părţi, acest caz ar trebui considerat inclus în pct. 13 al art. 42 alin. (1) NCPC.

A r i» 4 3 . A b ţin erea. (1) înainte de prim ul term en de judecată grefierul de şedinţă va verifica, p e baza dosarului cauzei, dacă ju decătoru l acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incom patibilitate prevăzute la art. 41 şi, când este cazul, va întocm i u n referat corespunzător. (2) Judecătorul care ştie că există un m otiv de incom patibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la judecarea pricinii. (3) D eclaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incom patibilitate sau verbal în şedinţă, fiind consem nată în încheiere. C O M E N T A R IU Instituind num ai cazuri de incom patibilitate cu privire la care se poate form ula decla­ raţie de abţinere sau cerere de recuzare, noul Cod de procedură civilă a e lim in a t ca mod de invocare a acestui incident procedural, excepţia de incom patibilitate. Ca noţiune, abţinerea este incidentul procedural ce vizează situaţia unui judecăto r care, cunoscând existenţa unui m otiv de incom patibilitate în privinţa sa, solicită a fi retras din com pletul învestit cu soluţionarea unei cauze. în toate cazurile, abţinerea provine de la însuşi judecătorul aflat în situaţia de incom ­ patibilitate, iar nu de la parte. în ipoteza în care judecătorul are cunoştinţă despre existenţa unui caz de incom pa­ tibilitate în privinţa sa, independent dacă este prevăzut de art. 41 sau 4 2 NCPC, acesta este obligat să form uleze declaraţie de abţinere. în prim ul rând, codul prevede faptul că în ain te d e prim ul term en de ju decată gre­ fieru l de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă ju decătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incom patibilitate absolută şi, în cazul în care a r putea exista un astfel de motiv, va întocm i un referat corespunzător. De rem arcat este îm prejurarea ca aceste verificări se fac d e către grefierul de şedinţă, înain tea prim ului term en de ju d e ­ cată, iar nu de către grefierul registrator ori arhivar, ia prim irea cererii sau, după caz, a dosarului. Verificările respective vo r avea în vedere num ai existenţa cazurilor d e incom ­ patibilitate absolută, iar nu şi a celo r reglem entate de art. 4 2 NCPC. în al doilea rând, dat fiind caracterul d e norm e im perative al dispoziţiilor care regle­ m entează abţinerea, judecătorul are obligaţia, iar nu facultatea, să se abţină în ipoteza existenţei cazurilor de incom patibilitate, fie ele şi a celo r reglem entate de art. 42 NCPC, nerespectarea acestei obligaţii constituind abatere disciplinară. în privinţa condiţiilor de form ă cerute pentru declaraţia de abţinere, codul prevede faptul că aceasta se face în scris de către judecător, anterior şedinţei de judecată, D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

127

A rt. 44

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

anexându-se la dosar, sau verbal în şedinţă, fiind consem nate în încheiere atât declaraţia în sine, c i t şi m otivele d e incom patibilitate. Declaraţia de abţinere trebuie să cuprindă indicarea m otivului/m otivelor d e incom patibilitate, cu prezentarea situaţiei de fapt şi a tem eiului legal, urm ând a fi însoţită de dovezi în sprijinul incom patibilităţii învederate, în m ăsura în care acestea nu rezultă din dosar. Ca atare, sim pla invocare a legăturii de rudenie cu una dintre părţi, fără prezentarea unei dovezi în acest sens, nu este de natură să conducă în mod autom at la adm iterea cererii pe considerentul prezum ţiei că judecătorul nu poate face decât declaraţii conform e realităţii. Declaraţia d e abţinere nu se pune în discuţia părţilor, n e fă cln d obiectul unor dezba­ teri contradictorii, întrucât nu vizează m odul de soluţionare a cauzei în sine. Judecătorul este dator să se abţină de la soluţionarea cauzei im ediat ce a cunoscut existenţa cazului de incom patibilitate în privinţa sa, iar nu să procedeze la soluţionarea unor problem e litigioase prealabile şi la adm inistrarea probelor, pentru ca la m om entul dezbaterilor asupra fondului cererii să form uleze declaraţie de abţinere, întrucât lipsa sa de obiectivitate îşi poate pune am prenta asupra m odului de instrum entare a cauzei, ce a r fi de natură să conducă la pronunţarea unei anum ite soluţii.

A ri* 4 4 , R ecuzarea. (1) Judecătorul aflat într-o situaţie de incom patibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri. (2) C ând m otivele de incom patibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte d oar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie sâ solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

COMENTARIU Ca noţiune, recuzarea constituie incidentul procedural care vizează situaţia în care o parte, cunoscând existenţa unui m otiv de incom patibilitate în privinţa judecătorului, solicită retragerea acestuia din com pletul învestit cu soluţionarea unei cau 2e. în toate cazurile, recuzarea provine de la parte, iar nu de la judecător, acesta din urmă având însă posibilitatea să declare că se abţine d e la soluţionarea cauzei, dacă se găseşte într-o situaţie de incom patibilitate. în tim p ce pentru judecătorul incom patibil este im perativ sa se abţină d e la soluţio­ narea cauzei, partea are num ai facultatea, iar nu şi obligaţia d e a proceda la recuzarea judecătorului, această instituţie fiind reglem entată de norm e ju rid ice de ordine privată. Recuzarea se propune în ain te de începerea oricăror dezbateri (inclusiv a dezbateri­ lor asupra adm isibilităţii m ijloacelor de proba sau asupra excepţiilor procesuale, iar nu num ai asupra fondului cauzei), iar dacă m otivele de incom patibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute. Dat fiind faptul că noul Cod de procedură civilă se referă, spre deosebire de regle­ m entarea anterioară, la m om entul ivirii sau of cunoaşterii m otivelor de incom patibilitate d e către parte, aceasta poate sâ form uleze cererea de recuzare d e îndată c e a descoperit m otivul de incom patibilitate, ch iar dacă exista de la începutul procesului, dar nu îi era cunoscut. M om entul la care partea interesată a cunoscut existenţa m otivului de recuzare este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei com petente sâ rezolve cererea de recu­ zare.

128

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 45

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ II I A P R O C E S U L C I V I L

N erespectarea term enului în care trebuie propusă recuzarea atrage sancţiunea decă­ derii părţii din dreptul de a-l r e a u a pe cel în cauză*11, cererea d e recuzare urm ând a fi respinsă ca tardivă de către com pletul com petent să o soluţioneze. Cu titlu de exem plu, recuzarea unui ju d ecăto r de la prim a instanţă pentru prim a dată în faţa instanţei de apel este tardivă, situaţia fiind distinctă de ipoteza invocării în calea de atac a a pe M u i a nelegalităţii soluţiei de respingere a cererii de recuzare a judecătorului din prim ă instanţă. în ceea ce priveşte m otivele de incom patibilitate absolută, apreciem că acestea pot fi invocate printr-o cerere de recuzare până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, prin raportare la art. 4 5 te 2 a a lt-a NCPC. care prevede posibilitatea invocării neregularităţii în o rice stare a pricinii. Totuşi, art. 4 5 teza a ll-a NCPC nu are în vedere posibilitatea form ulării de către parte a unei cereri de recuzare a judecătorului care a pronunţat hotărârea atacată direct în calea de atac, cl num ai dreptul părţii de a susţine în calea de atac nelegalitatea hotărârii judecătoreşti decurgând din incorecta com punere a instanţei. Această co ncluzie se fun­ dam entează pe îm prejurarea că hotărârea a fo st deja pronunţată de către judecătorul în cauză, dispărând raţiunea recuzării, aceea d e a opri un judecător incom patibil să soluţio­ neze pricina, fiind deschisă num ai posibilitatea exercitării căii d e atac îm potriva hotărârii pronunţate de un astfel de judecător. Apreciem că depunerea cererii de recu 2are după m om entul închiderii de 2baterii asupra fondului cau 2ei va fi sancţionată cu neluarea acesteia în seam ă, iar nu cuînaintarea sa com pletului în drept să o soluţioneze, prin raportare la art. 394 alin. (3) NCPC, potrivit căruia după închiderea dezbaterilor, părţile nu m ai pot depune nicîun în scris la dosarul cau 2ei, su b sancţiunea de a nu fi luat în considerare (noţiunea de înscrisuri prevă 2ută de acest text legal trebuie interpretată în sensul Includerii şi a actelor de procedură, acestea urm ând a nu fi luate în seam ă, dacă au fost depuse după m om entul închiderii dezbaterilor asupra fondului cau 2ei, cu excepţia concluziilor scrise, a căro r depunere este expres perm isă de art. 394 alin. (2) NCPC, raţiunea fiind aceeaşi, şi anum e respectarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare]. Considerăm că d isp 02iţiile art. 49 alin. (2) teza a ll-a NCPC nu constituie o derogare de la art. 394 alin. (3) NCPC, ci acestea au în vedere o cerere d e recuzare depusă anterior închid erii dezbaterilor, când instanţa este obligată să ia o m ăsură în privinţa sa, fiind fegal învestită în acest sens.

\ r l. 4 5 . Invocarea in co m p atib ilităţii ab so lu te. în cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul n u poate participa la ju decată, chiar d acă n u s-a abţinut ori nu a fost recuzat. N eregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii. C O M E N T A R IU Ipoteza vizată de art. 45 N CPC este aceea în care judecătorul incom patibil absolut a procedat la soluţionarea cauzei, ch iar daca nu a fost form ulată pe parcursul procesului declaraţie d e abţinere sau cerere de recuzare. Astfel, dacă s-a pronunţat o hotărâre d e prim ă instanţă cu nerespectarea disp oziţi­ ilor privind incom patibilitatea absolută, partea interesată sau procurorul poate declara apel îm potriva unei astfel de hotărâri judecătoreşti lovite de nulitate, daca hotărârea este susceptibilă de această cale de atac. în ipoteza descrisă, instanţa de control ju d iciar va adm ite apelul, va anula în to t procedura urm ata în faţa prim ei instanţe şi hotărârea 111Trib . Su p re m , col. elv., d e c. nr, 2 1 9 4 /1 9 5 6 , în R e p erto riu I. p. 774.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

129

A rt. 45

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

atacată şi va reţine procesul spre rejudecare, prin raportare la dispoziţiile art. 480 alin. ( 6 ) NCPC. Dacă în prim ă instanţă s-a pronunţat, cu nerespectarea dispoziţiilor privind incom ­ patibilitatea absolută, o hotărâre susceptibilă num ai d e recurs, partea interesată sau procurorul poate declara recurs îm potriva unei astfel d e hotărâri judecătoreşti lovite de nulitate, invocându-se m otivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC. în această ipoteză, apreciem că sunt incidente prin analogie dispoziţiile art. 53 alin. (3) teza a II-a N C P C potrivit cărora, dacă instanţa de recurs constată că recuzarea a fo st greşit respinsă, va adm ite recursul, va casa hotărârea, dispunând trim iterea cauzei spre rejude­ care la instanţa de apel sau. atunci c in d calea de a ta c a apelului este suprim ată, la prim a instanţă, dispoziţiile art. 53 alin. (3) derogând d e la art. 4 9 8 alin. ( 1 ). A rgum entul pentru care considerăm că su n t aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (3) teza a ll-a NCPC este acela că situaţia în care un judecător, incom patibil a b s o lu t a so luţio nat cauza, fără a fi recuzat şi fără a declara că se abţine, este echivalentă cu aceea în care un judecător, incom pati­ bil a b s o lu t a soluţionat cauza, întrucât cererea părţii de recuzare a fo st respinsă, motiv pentru care se im pune adoptarea aceleiaşi soluţii. Cele m enţionate în precedent sunt aplicabile şi în ipoteza în care instanţa de apel a pronunţat, cu nerespectarea dispoziţiilor vizând incom patibilitatea absolută, o hotărâre susceptibilă de recurs. Hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare în ipoteza în care a fost pronunţată cu încălcarea norm elor referitoare la alcătuirea instanţei. însă num ai în condiţiile în care judecătorul sau partea a form ulat declaraţie de abţinere ori cerere de recuzare în recurs, însă s-a om is soluţionarea acestora, prin raportare la disp o ­ ziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC. Este de m enţionat faptul că, potrivit art. 503 alin. (3), dispoziţiile alin. ( 2 ) pct. 1, printre alte puncte, se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Totodată, hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare în situaţia în care partea recurentă invocase m otivul de casare prevă 2u td e art. 488 alin. (1) pct. 1 N CPC, iar instanţa a respins recursul, om iţând să se pronunţe asupra acestui motiv, prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 NCPC. A rticolul 4 5 teza a ll-a NCPC reprezintă o derogare de la term enul instituit d e art. 44, m otivele de incom patibilitate absolută putând fi invocate printr-o cerere de recuzare a judecătorului care soluţionează cauza până la închiderea dezbaterilor asupra ei. Această dispoziţie nu înseam nă că în recurs s-a r putea invoca pentru prim a dată incom patibilitatea unui judecător care a participat la judecarea cauzei în prim ă instanţă, în condiţiile în care hotărârea dată în prim ă instanţă era susceptibilă de apel, prin rapor­ tare la art. 488 alin. ( 2 ) NCPC. Astfel, dacă partea a atacat hotărârea prim ei instanţe direct cu recurs pe m otivul nelegalei alcătuiri a acesteia, fără a declara an terio r apel, deşi hotărârea era susceptibilă d e exerciţiul acestei căi de atac, recursul va fi respins ca inadm isibil, în tem eiul dispoziţiilor art. 459 alin. ( 1 ) şi alin. ( 2 ) teza I NCPC. Nu vo r fi incidente prevederile art. 459 alin. ( 2 ) teza a ll-a NCPC, potrivit cărora, cu titlu de excepţie, o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, înăuntrul term enului de apel, direct cu recurs, la instanţa care a r fi fost com petentă să ju d ece recursul îm potriva hotărârii date în apel, dacă părţile consim t expres, prin în scris autentic sau prin declaraţie verbală, dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi consem nată într-un proces-verbal, întru cât în acest caz recursul

130

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 46-47

T î l L I L II. P4RTICIPA N ]II IA PRO CESU L CIVIL

poate fî exercitat num ai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drept m aterial, incom patibilitatea fiind o instituţie de drept procesual. Dacă hotărârea prim ei instanţe este atacată cu apel, însă acesta este respins ca nefondat, m otivul incom patibilităţii fiind găsit neîntem eiat sau fiind om is a fi cercetat de către instanţa de apel, iar decizia din apel este susceptibilă d e recurs, nelegaia com pu­ nere sau constituire a prim ei instanţe poate fi invocată ca m otiv d e casare, prin raportare la art. 4 8 8 alin. (2) cu referire la alin. (1) pct. 1 al aceluiaşi articol.

A ri. 4 8 , Ju d ecăto rii care p ot fi recuzaţi. Pot fi recuzaţi num ai judecătorii care fac parte din com pletul de ju d ecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare.

COMENTARIU A cest articol are în vedere faptul câ num ai judecătorii care fac parte din com pletul de judecată câruia i-a fo st repartizată pricina spre soluţionare pot fi recuzaţi. în măsura în care un alt com plet de judecată stabileşte aspecte ce au legătură directă cu rezolvarea pricinii, apreciem că şi judecătorii care îl com pun sunt recuzabili (spre exem plu, co m p le­ tu l care soluţionează cererea de reexam inare a taxei judiciare de tim bru sau cererea de reexam inare a încheierii prin care s-a respins cererea de aju tor public ju d iciar etc.). De asem enea, dispoziţiile art. 28 alin. (2) şi (2X) CPC 1865 privitoare la inadmisibili* tatea recuzării tu tu ro r ju d ecăto rilo r unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia ori a recu­ zării instanţelor ierarhic superioare form ulate la instanţa care soluţionează litigiul, deşi nu mai sunt prevăzute în m od expres în noul Cod de procedură civilă, se includ în mod im plicit în articolul analizat şi, ca atare, aplicabilitatea acestora este m enţinută. Cererea de recuzare îndreptată îm potriva altor judecători decât cei care fac parte din com pletul de judecată câruia pricina i-a fo st repartizată pentru soluţionare va fi respinsă ca inadm isibilă, conform prevederilor art. 47 alin. (3) N C P C

A ri. 4 7 - C ererea de recuzare. C o n d iţii. (1) Cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătând u-se cazul de incom patibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească. (2) Este inadm isibilă cererea în care se invocă alte m otive decât cele prevăzute la art. 41 şi 42. (3) Sunt, de asem enea, inadm isibile cererea de recuzare privitoare la alţi ju d e­ cători decât cei prevăzuţi la art. 46, precum şi cererea îndreptată îm potriva ace­ luiaşi judecător pentru acelaşi m otiv de incom patibilitate. (4) N erespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadm isibilitatea cere­ rii de recuzare. în acest caz, inadm isibilitatea se constată chiar de com pletul în faţa căruia s-a form ulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recu­ zat.

COMENTARIU 1. T itu la rii cererii d e recuzare. Cererea de recuzare se poate form ula de către oricare parte din proces (reclam ant, pârât, terţ intervenient), pentru m otivele determ inate în m od expres şi lim itativ d e lege în dispoziţiile art. 4 1 şi art. 42 NCPC, în vederea soluţionă­ rii cauzei d e către un alt judecător. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

131

A rt. 47

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Cererea de recuzare nu poate fi form ulată de către martor, expert sau traducător a u to riza t întrucât aceştia nu au calitatea de parte, iar o eventuală lipsă de independenţă sau de im parţialitate a judecătorului în pronunţarea soluţiei asupra cauzei nu le afec­ tează interesele. în ipoteza în care o astfel de persoană form ulează cererea d e recuzare, apreciem că com pletul învestit cu soluţionarea acesteia o va respinge ca fiind form ulată de o persoană fără calitate procesuală de parte litigantă. în cazul în care cererea de recuzare este form ulată de m andatarul neavocat sau de avocatul părţii, sim pla procură a d litem (pentru exerciţiul dreptului de chem are în ju d e ­ cată şi reprezentare) sau, după caz, îm puternicirea avocaţială este suficientă, nefiind necesară o procură specială în care să fie m enţionat în m od expres dreptul m andatarului d e a form ula cerere de recuzare, acesta nefiind un act procedural de dispoziţie. Z. Form a cererii d e recuzare. Cererea de recuzare se form ulează verbal în şedinţă sau în scris, pentru fiecare ju d ecăto r în parte. în cazul form ulării verbale a cererii d e recuzare, partea indică, la solicitarea preşedin­ telui com pletului de judecată, indiferent dacă acesta face parte din judecătorii din com ­ plet recuzaţi sau nu, m otivele de incom patibilitate şi m ijloacele de probă, aspecte care se vo r consem na în încheierea de şedinţă. Nu este necesar ca partea să indice tem eiul d e drept al cererii de recuzare, ci num ai m otivul în sine pentru care solicită îndepărtarea judecătorului de la soluţionarea cauzei, com pfetul "1 care va soluţiona cererea urm ând să*l încadreze în dispoziţiile legale. Totodată, în acest ca 2, preşedintele com pletului de judecată va pune în vedere părţii să indice m otivele de incom patibilitate în raport de fiecare judecător re c u za t precum şi să achite taxele ju d iciare d e tim bru aferente, sub sancţiunea anulării cererii de recuzare ca netim brată. Partea va depune dovada achitării taxelor judiciare de tim b ru, de preferat cu o adresă de înaintare, prin serviciul registra­ tură al instanţei până la term enul stabilit pentru soluţionarea cererii de recuzare, indivi­ dualizând dosarul în care aceasta a fost form ulată. în ipoteza form ulării în scris a cererii de recuzare, partea o va înainta la dosarul cauzei fie în şedinţă publică (preşedintele com pletului d e judecată urm ând să o sem neze d e pri­ m ire, cu indicarea datei şedinţei de judecată în care a fo st depusă la dosar), fie prin inter­ m ediul serviciului registratură. Dovada achitării taxelor ju d iciare de tim bru va fi anexată cererii de recuzare scrise sau va fi depusă ulterior, prin acelaşi serviciu, până la term enul de soluţionare a acesteia, sub sancţiunea anulării sale ca netim brate. Cererea de recuzare se form ulează într-un singur exemplar, nefiind supusă com unică­ rii către restul părţilor din proces, întrucât nu priveşte o pretenţie ce face obiectul cauzei şi care ar trebui analizată cu respectarea principiului contradictorialităţii. Cererea de recuzare form ulată în scris trebuie să respecte dispoziţiile art. 148 alin. ( 1 ) NCPC, particularizate pentru ipoteza cererii în sine, şi anum e să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, num ele, prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa petentufui ori, după caz, denum irea şi sediul său, num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa reprezentantului său, dacă este cazul, obiectul, m otivele cererii, cu indicarea m ijloacelor d e probă, precum şi sem nătura. D e asem enea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop d e petent, precum num ărul d e telefon, num ărul de fax sau altele asem enea. Totodată, 1)1 P rin D ec. nr. 6 9 /2 0 0 7 , l.C.C.J. a a d m is re cu rsu l in interesul le gii, sta tu â n d că cererea d e re cu zare se ju d e că de co m p le te co n stitu ite în co m p u n e re a p revăzută d e lege p e n tru so lu ţio n area ca u ze i în ca re a In terven it In cid e n ­ tu l p ro ced u ral, re sp e ctiv în co m p u n e re a d e un ju d e că to r în ca u ze le în prim â instanţă, d e d o i ju d e că to ri în apel şi d e trei ju d e că to ri în recurs.

132

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 47

date fiind dispoziţiile art. 148 alin. (2} şi (3) NCPC, cererea d e recuzare adresată instanţei personal sau prin reprezentant poate fi form ulată şi prin în scris în form ă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. 3. In ad m isib ilitatea cererii de recuzare. Cererea de recuzare este inadm isibilă dacă m otivele invocate nu se pot încadra în cazurile de incom patibilitate expres prevăzute de art. 41 şi art. 42 N C P C Nu este necesar ca partea să indice textul legal în tem eiul căruia s-a form ulat cererea de recuzare, dar pentru ca aceasta să fie adm isibilă este necesar ca din m otivarea cererii să reiasă cu claritate cazurile d e incom patibilitate ce a r putea fi încad rate în prevederile legale. De asem enea, cererea de recuzare este inadm isibilă dacă nu îi vizează pe judecătorii care fac parte din com pletul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată spre solu­ ţionare. în m ăsura în care un alt com plet d e judecată stabileşte aspecte ce au legătură directă cu rezolvarea pricinii, apreciem că şi judecătorii care îl com pun sunt recuzabili (spre exem plu, com pletul care soluţionează cererea de reexam inare a taxei ju d iciare de tim bru sau cererea de reexam inare a încheierii prin care s*a respins cererea d e ajutor public ju d iciar etc.). Totodată, este inadm isibilă cererea de recuzare a tuturor ju decătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia ori a instanţelor ierarhic superioare form ulate la instanţa care soluţionează litigiul. Cererea îndreptată îm potriva aceluiaşi ju d ecăto r pentru acelaşi m otiv de incom pati­ bilitate ca şi cel invocat anterior printr-o cerere de recuzare soluţionată în sensul respin­ gerii sale este inadm isibilă, textul legal fiind instituit tocm ai pentru a preveni un eventual abuz ai părţii în exerciţiul dreptului de recuzare. în condiţiile în care un alt com plet a veri­ ficat m otivul de incom patibilitate respectiv, găsindu-l neîntem eiat. în ipoteza în care cererea de recuzare este inadm isibilă potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi (3) NCPC, aceasta se soluţionează de către instanţa în faţa căreia a fost form u­ lată, în com punerea căreia intră şi judecătorul recuzat. în acest caz, apreciem că cererea d e recuzare se va respinge în şedinţa în care se dezbate şi cauza (şedinţă publică sau, după caz, a cam erei de consiliu), prin încheiere, punând în discuţia contradictorie a părţilor adm isibilitatea cererii, regulile de soluţio­ nare a acestui incident fiind cele de drept com un, iar nu cele instituite de art. 51 NCPC, acestea din urmă vizând soluţionarea cererii de recuzare de către un alt com plet, după ce aceasta a fost im plicit considerată adm isibilă de către com pletul învestit cu soluţio­ narea cauzei. Este de rem arcat opţiunea codului pentru pronunţarea soluţiei de inadm isibilitate a cererii de către în su şi com pletul în vestit cu rezolvarea cauzei, ch iar şi în ipoteza în care m otivele invocate nu se încadrează în cazurile de incom patibilitate prevăzute de lege, aspect cu caracter d e noutate legislativă. în practica anterioară intrării în vigoare a noului cod, în cazul invocării de către parte a unor m otive ce nu se puteau circum scrie cazurilor d e recuzare prevăzute de art. 27 CPC 1865, cererea de recuzare se soluţiona de către un ju d ecăto r diferit decât cel recu­ z a t Dată fiind noua reglem entare în acest sens, rezultă că judecătorul recuzat trebuie să identifice m otivul de incom patibilitate invocat d e către parte pentru a dispune în con­ secinţă, şi an u m e înaintarea cererii com pletului stabilit pentru soluţionarea sa ori, după caz, respingerea cererii ca inadm isibilă.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

133

A rt. 48-49

C a r t e a i. D is p o z iţ ii

g en er a le

Ari* 1 8 . A bţin erea ju d ecăto ru lu i recuzat. (1) Judecătorul îm potriva căruia este form ulată o cerere de recuzare poate declara că se abţine. (2) D eclaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate. (3) In caz de adm itere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de m otivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca răm asă fără obiect. (4) In cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi asupra cererii de recuzare. C O M E N T A R IU Dispoziţiile art. 48 alin. ( 1 ) NCPC constituie reproducerea prevederilor art. 29 alin. (3) C P C 1865. Astfel, în situaţia în care un ju d ecăto r este recuzat, acesta, d a c i apreciază c i în pri­ vinţa sa există un m otiv de Incom patibilitate prevăzut de lege, are posibilitatea să for­ m uleze declaraţie de abţinere, asupra căreia com pletul învestit cu soluţionarea acestor cereri va statua cu prioritate. în acest caz, judecătorul va form ula declaraţia de abţinere verbal în aceeaşi şedinţă de judecată, fiind consem nată în încheiere, sau ulterior, prin cerere scrisă, p ln ă la term e­ nul stabilit pentru soluţionarea cererii de recuzare. în caz de adm itere a declaraţiei d e abţinere de către com pletul învestit cu soluţio­ narea sa, cererea de recuzare, indiferent de m otivul invocat, va fi respinsă prin aceeaşi încheiere ca răm asă fără obiect, aceasta fiind şi soluţia adoptată în practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului cod. în cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi asupra cererii de recuzare. în ipoteza în care com pletul învestit cu soluţionarea atât a declaraţiei de abţinere, cât şi a cererii de recuzare pronunţă num ai o soluţie de res­ pingere a abţinerii, nu se va considera că im plicit a fost respinsă şi cererea de recuzare, chiar dacă am bele privesc aceleaşi m otive de incom patibilitate, întrucât textul art. 48 alin. (4) NCPC obligă com pletul să soluţioneze distinct şi cererea d e recuzare. Ca atare, în t r-o a sem enea situ aţ ie, com p Ietu I re cuzat va restitu i dosa ru I co m plet u Iu i ca re a sol uţi onat declaraţia de abţinere pentru a statua şi în privinţa m odului de soluţionare a recuzării. Om isiunea instanţei de a se pronunţa în această situaţie asupra cererii de recuzare poate constitui un m otiv al căii de atac exercitate de parte îm potriva hotărârii date în cauză.

A ri. 4 9 . Starea cau zei până la solu ţion area cererii. (1) Până la soluţionarea declaraţiei de abţinere nu se va face niciun act de procedură în cauză. (2) Form ularea unei cereri de recuzare nu determ ină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare. C O M E N T A R IU Noul Cod d e procedură civilă stabileşte un regim ju rid ic diferenţiat în privinţa efec­ tului iniţial al declaraţiei de abţinere, respectiv al cereriI d e recuzare cu privire ia starea cauzei p ln ă la soluţionarea acestora. Astfel, în tim p ce p ln ă la soluţionarea declaraţiei d e abţinere operează suspendarea legală de drept a cauzei, p ln ă la rezolvarea cererii de recuzare judecata continuă, nefiind suspendată, operând eventual num ai o am ânare a pronunţării soluţiei finale. 134

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 50

T î l L I L II. P4RTICIPA N ]II IA PRO CESU L CIVIL

Apreciem că judecătorul recuzat poate reţine cauza spre soluţionare, luând conclu­ ziile părţilor asupra fondului cauzei şi am ânând pronunţarea cel m ult 15 zile, potrivit art. 396 alin. ( 1 ) NCPC, iar, în ipoteza în care cererea de recuzare este adm isă, cauza va fi repusă pe rol, locul celu i recuzat urm ând a fi luat de un alt judecător. A preciem că noul judecător va fi cel care va da dispoziţia de repunere a cauzei pe rol, din m om ent ce prin adm iterea cererii de recuzare prim ul ju d ecăto r nu m ai poate lua vreo m ăsură Tn cau 2ă. Schim barea legislativă vizând efectul form ulării cererii d e recuzare a intervenit pe fondul existenţei în practică a num eroase situaţii în care părţile au deturnat dreptul de recuzare a judecătorului de la scopul pentru care acesta fost instituit, urm ărind în princi­ pal tergiversarea soluţionării litigiului, iar nu neapărat asigurarea im parţialităţii m odului de rezolvare a cauzei. Apreciem că depunerea cererii de recuzare după m om entul închiderii dezbaterii va fi sancţionată cu neluarea acesteia în seam ă, prin raportare la art. 394 alin. (3) NCPC, după cum am arătat anterior111.

A r U 5 0 . C om punerea com p letu lu i de ju d ecată, (1) A bţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt com plet al instanţei respective, în com punerea căruia n u poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. D ispoziţiile art. 47 alin. (4) răm ân aplicabile. (2) C ând, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui com pletul de judecată, cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară. C O M E N T A R IU Ca regulă, în privinţa instanţei com petente să soluţioneze aceste incidente procedu­ rale şi a com punerii com pletului învestit în concret cu aceasta, art. 50 alin. ( 1 ) N CPC pre­ ved e că abţinerea sau recuzarea judecătorului se hotărăşte de un alt co m p le ta i instanţei din care acesta face parte, în alcătuirea căruia nu poate să intre cel care a declarat că se abţine sau cel re cu za t după caz. Aspectul că abţinerea şi recuzarea se soluţionează d e un alt com plet al instanţei din care fac parte judecătorii vizaţi constituie excepţia la care face referire art. 124 alin. ( 2 ) NCPC. potrivit căruia incidentele procedurale sunt soluţionate d e Instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în m od expres altfel, abţinerea şi recuzarea reprezentând incidente procedurale în desfăşurarea unui proces civil. Totodată, interdicţia participării judecătorul recuzat sau care declară că se abţine la soluţionarea incidentelor m enţionate anterior reprezintă o garanţie a im parţialităţii cu care acestea vo r fi rezolvate. în ju rispru den ţă 121s-a statuat că participarea judecătorului recuzat la soluţionarea cererii d e recuzare atrage nulitatea hotărârii pronunţate, însă apreciem că această sancţiune m tervine num ai în ipoteza în care cererea d e recuzare a fo st respinsă, când partea interesată are deschisă calea de atac, Iar nu şi atunci când cererea de recuzare a fo st adm isă, ipoteză în care încheierea respectivă nu este supusă vreu nei căi de atac. în conform itate cu dispoziţiile art. 98 alin. ( 2 ) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, incidentele procedurale referitoare la toţi m em brii com pletului de judecată, precum incom patibilitatea, recuzarea sau abţinerea, se vo r soluţiona de su p ra , c o m e n t a r i u l d e la a r t . 4 4 N C P C . 121Trib . reg. C lu j, d e c. eiv. nr. 2 8 7 5 /1 9 5 5 , în L.P, nr. 3 /1 9 5 6 , p. 331. 11 A

s e

v e d e a

D s l ia N a r c i s a t h s o h a r i

135

A rt. 50

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

com pletul cu num ărul im ediat urm ător, care judecă în aceeaşi m aterie. Dacă în m ateria respectivă nu există decât un singur com plet d e judecată, incidentele procedurale referi­ toare la toţi m em brii com pletului vo r fi soluţionate de com pletul im ediat următor, indiferent de m ateria în care judecă. Prin urm are, cu titfu de exem plu, dacă recuzarea priveşte un ju d ecăto r care nu face parte dîntr-un com plet colegial, ci dîntr-un com plet unîc, specializat în litigii d e fond fu n ­ ciar, atunci cererea de recuzare va fi înaintată de acesta com pletului im ediat urm ător cu specializare identică, iar nu com pletului im ediat urm ător ca num erotare celui vizat de incidentul procedural, dacă judecă într-o m aterie distinctă, cu singura excepţie în care nu există un al doilea com plet specializat în procese funciare. Deci, cu titlu exem plifica tiv, dacă C I este vizat de cererea de recuzare, acesta va înainta dosarul către C 5 în vederea soluţionării incidentului procedural, ia r nu către C2, întrucât prim ul com plet ca num ero­ tare după C I care are aceeaşi sp ecializare cu acesta este C5. A ceeaşi soluţie este adoptată şi pentru recuzarea întregului com plet colegial, indi­ ferent că este form at din doi judecători în apel sau din trei judecători în recurs, soluţia fiind distinctă num ai în ipoteza în care recuzarea sau abţinerea vizează num ai o parte a com pletului colegial. Astfel, în situaţia în care incidentele procedurale se referă la o parte din m em brii com pletului de judecată, soluţionarea acestora se va face de către un com plet consti­ tu it prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliţi prin planificarea de per­ m anenţă, pe m aterii, realizată cel puţin sem estrial. Deci, în această situaţie, cererea de recuzare sau declaraţia d e abţinere nu se soluţionează de com pletul im ediat următor. Spre exem plu, dacă în ipoteza unui com plet de recurs form at din trei judecători, partea form ulează cererea de recuzare num ai îm potriva unuia dintre aceştia, şi anum e îm potriva celui aflat pe p02 iţia a 2 -a, com pletul în drept să soluţioneze cererea de recu­ zare va fi form at din judecătorul aflat pe prim a poziţie din cadrul com pletului iniţial, care îşi va păstra acest loc şi în com pletul învestit cu soluţionarea recuzării, din ju d e că ­ torul aflat pe poziţia a 3-a din cadrul com pletului Iniţial, care va urca pe locul al doilea în com pletul învestit cu soluţionarea recuzării, şi din judecătorul în scris în planificarea de perm anenţă în 2iua respectivă, care va ocupa poziţia a 3-a în com pletul învestit cu so lu ­ ţionarea recuzării. A ceeaşi este sofuţia şi în situaţia în care sunt recuzaţi doi m em bri ai com pletului de recurs, pe lista de perm anenţă fiind planificaţi întotdeauna doi ju d e că ­ tori, în cazul co m p letelor colegiale. Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (51) teza a ll-a din Regulam entul d e ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în căzut în care incidentele procedurale nu se soluţionează în ziua în care au fost invocate, întregirea com pletului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de perm anenţă din ziua în care acestea au fost invocate. Dacă incidentul procedural se invocă între term enele de judecată, în alcătuirea com pletului intră ju d e că ­ torul sau judecătorii din lista de perm anenţă aferentă zilei în care s-a stabilit term enul de judecată, iar nu datei de înregistrare a cererii de recuzare sau datei de prim ire m enţio­ nate pe declaraţia de abţinere. în conform itate cu art. 9 8 alin. (7) din acelaşi Regulam ent, în cazul existenţei, într-o singură zi, a m ai m ultor incidente procedurale sau a situaţiilor d e absenţă a m em brilor com pletului de judecată, soluţionarea acestora se face, prin rotaţie, de judecătorii aflaţi pe planificarea d e perm anenţă din acea dată, în ordinea înregistrării. O prim ă excepţie de la regula m enţionată la începutul com entariului vizează num ai alcătuirea com pletului învestit cu soluţionarea recuzării, instanţa răm ânând aceeaşi şi 136

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 51

T l T l U l II. P A R T I C I P A N jll I A P R O C E S U L C I V I L

anum e cea din care face parte judecătorul care d fost recuzat. Astfel, spre deosebire de regula potrivit căreia în acest com plet nu intră judecătorul vizat de incidentul proce­ dural, în cazurile în care cererea de recuzare este inadm isibilă (m otivele de incom pati­ bilitate invocate sunt altele decât ce le prevăzute de art. 41 şi art. 42 N CPC; cererea de recuzare priveşte alţi judecători decât cei care fac parte din com pletul căruia pricina i-a fost repartizată spre soluţionare; cererea îndreptată îm potriva aceluiaşi ju d ecăto r pen­ tru aceleaşi m otive de incom patibilitate), aceasta se va soluţiona chiar de către com ple­ tu l Tn faţa căruia s-a form ulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat. A doua excepţie de la regulă priveşte nu num ai alcătuirea com pletului învestit cu soluţionarea abţinerii sau a recuzării, ci şi instanţa din care face parte acesta. Astfel, dacă, din pricina abţinerii sau recuzării nu se poate alcătui com pletul d e ju d ecată, cererea se va judeca de instanţa ierarhic superioară. Această ipoteză vi 2ea 2ă, d e regulă, instanţele cu putini judecători, în privinţa cărora există m otive de incom patibilitate rezultate din rudenie, spre exem plu.

A r U 5 1 . Procedura de solu ţion are a a b ţin erii sau a recu zării. (1) Instanţa hotărăşte de îndată, în cam era de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-1 pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, num ai dacă apreciază că este necesar. în aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile. (2) în cazul în care la acelaşi term en s-au form ulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru m otive diferite, acestea vor fi judecate îm preună. (3) N u se adm ite interogatoriul ca m ijloc de dovadă a m otivelor de recuzare. (4) în cazu l adm iterii abţinerii sau recuzării întem eiate p e dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanţa va stabili care dintre judecători n u v a lua parte la ju d e­ carea pricinii. (5) A bţinerea sau recuzarea se soluţionează printr-o încheiere care se pro­ nunţă în şedinţă publică. (6) D acă abţinerea sau , după caz, recuzarea a fost adm isă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii. în acest caz, încheierea v a arăta în ce m ăsură actele îndeplinite de ju d ecător urm ează să fie păstrate. C O M E N T A R IU 1. C aracterul urgent al p ro ced u rii. Procedura de soluţionare a cererii de recuzare şi a declaraţiei de abţinere are caracter urgent, ceea ce im pune com pletului învestit cu rezolvarea acestor incidente procedurale să hotărască, d e regulă, în aceeaşi zi sau la o dată diferită, d a r apropiata de cea la care i s*a transm is dosarul. Term enul de soluţionare a incidentului procedural se va stabili de com pletul învestit cu soluţionarea acestuia, iar nu de către com pletul recuzat sau care a declarat că se abţine. Com pletul recuzat sau care a declarat că se abţine va dispune num ai înain tarea dosa­ rului către com pletul care, potrivit legii, este desem nat să soluţioneze abţinerea sau recuzarea, acesta din urmă punând viză de prim ire pe cererea de recuzare sau pe decla­ raţia d e abţinere ori, după caz, pe încheierea d e şedinţă în care au fo st consem nate declaraţiile verbale vizând abţinerea sau recuzarea şi fixând term enul d e judecată a aces­ tora. A preciem că dispoziţia d e înaintare a dosarului către com pletul im ediat urm ător trebuie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, în m ăsura în care cererea d e recuzare

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

137

A rt. 51

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

sau declaraţie de abţinere este fo rm u la ţi în şedinţă publică, întrucât vizea 2ă un aspect prealabil soluţionării cererii, asupra căruia acestea au dreptul să-şi exprim e opinia. în ipoteza recuzării sau abţinerii num ai a unei părţi din com pletul colegial, preşedin­ tele acestuia va pune în discuţia părţilor dispoziţia de soluţionare a incidentului proce­ dural de către com pletul form at din ceilalţi m em bri ai com pletului în care a fost inclus şi judecătorul aflat pe lista privind planificarea d e p e rm an e n ţi. 2. So lu ţio n area cererii în cam era d e co n siliu . Cererea de recuzare şi declaraţia de abţinere se soluţionează în cam era de consiliu, legiuitorul alegând aceasta procedură pentru a proteja reputaţia judecătorului şl, im plicit, prestigiul justiţiei. Oacă abţinerea sau recuzarea se soluţionează la acelaşi term en d e judecată la care se ju d e că şi pricina, în dosar trebuie să apară două încheieri distincte, chiar dacă au aceeaşi dată, întrucât sunt pronunţate de alte com plete, după o procedură diferită, art. 51 NCPC având în vedere situaţia în care aceste incidente se sofuţionează de către un alt com plet al instanţei. De asem enea, soluţia dată asupra incidentului procedural va fi trecută în condica cam erei de consiliu, precum şi în sistem ul inform atic ECftIS. 3. Lipsa părţilor. Inserarea în textul art. 51 alin. ( 1 ) N CPC a sintagm ei „fără prezenţa părţilor" sem nifică desfăşurarea acestei proceduri nu num ai fără citarea părţilor, dar şi fără a perm ite acestora sâ pună concluzii asupra cererii, în ipoteza în care ar fi prezente în sala de judecată la m om entul soluţionării cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţi­ nere. Prin urm are, rezolvarea acestor incidente procedurale nu im plică o procedură con­ tradictorie, raţiunea derogării d e la principiul contradictoriaIităţii procesului civil fiind, de asem enea, apărarea reputaţiei judecătorului, în special, şi a prestigiului justiţiei, în gene­ ral. De asem enea, se im pune reiterarea precizării că art. 51 N CPC are în vedere num ai situaţia în care aceste incidente se soluţionează de către un alt com plet al instanţei, iar nu şi pe cea m enţionată în art. 47 alin. (4) NCPC. 4. A scu lta re a ju d e că to ru lu i. Spre deosebire de reglem entarea anterioară ce presu­ punea în m od obligatoriu ascultarea judecătorului care a declarat că se abţine ori care a fo st recuzat, noul cod prevede ascultarea acestuia num ai în mod facultativ, acest dem ers fiind la latitudinea com pletului învestit cu soluţionarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare. De asem enea, o prevedere cu caracter de noutate o reprezintă şi dreptul acestui com plet de a proceda la ascultarea părţilor litigante, dacă apreciază că un asem enea dem ers a r fi util soluţionării cererii sau declaraţiei. Este de m enţionat faptul că ascultarea la care se referă codul nu se face prin adm i­ nistrarea probei cu interogatoriu, ce ar presupune existenţa un or întrebări din partea com pletului şi a părţilor la care judecătorul ar fi obligat să răspundă, în cazul refuzului nejustificat aplicându-se art. 358 NCPC, prevederile art. 51 alin. (3) din cod interzicând în m od expres aceasta. Ca atare, apreciem că ascultarea presupune exprim area de către ju d ecăto r sau d e către părţi a unui punct de vedere vizând abţinerea sau recuzarea în faţa com pletului învestit cu soluţionarea acestor incidente, opinie ce va fi consem nată de către grefier în partea introductivă a încheierii. Ca atare, m otivele de incom patibilitate pot fi dovedite prin în scrisuri, prin începuturi d e probă scrisă com pletate cu declaraţii de m artori şi, în lipsa unor asem enea m ijloace d e probă, prin declaraţii d e m artori.

13*

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 51

5. în ch e ie re a de ad m itere/re sp in gere . Efecte. Instanţa se pronunţă prin încheiere (nu prin sentinţă/decizie) asupra declaraţiei de abţinere sau asupra cererii de recuzare, întocm ind totodată m inuta corespunzătoare, ce va fi înscrisă în condica cam erei de consiliu şi introdusă în sistem ul inform atic ECRIS, pronunţarea sa făcându-se în şedinţă p u b lic i. în Ipoteza adm iterii recuzării sau abţinerii, judecătorul recuzat ori care s-a abţinu t se va retrage d e la soluţionarea cauzei, fiind înlocuit de un alt judecător. în ca 2ul în care recuzarea sau abţinerea a privit judecătorul unic sau întregul com plet colegial, cauza se repartizează aleatoriu, aceasta fiind m odalitatea de desem nare a nou­ lui com plet. Dacă recuzarea sau abţinerea a privit o parte a com pletului colegial, noul com plet desem nat să soluţioneze cauza va fi alcătuit din ceilalţi m em bri ai com pletului iniţial şi din judecătorul aflat în lista de planificare a perm anenţei. Potrivit art. 98 alin. (3) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecă­ toreşti, dacă în urm a soluţionării incidentelor procedurale analizate se constată că, din m otive prevăzute de lege. com pletul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cau 2a nu este în m ăsură să ju dece, dosarul se repartizează aleatoriu. în cazul adm iterii abţinerii sau recuzării întem eiate pe dispoziţiile art. 4 2 alin. ( 1 ) pct. 11 NCPC (dacă judecătorul este so ţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt m em bru al com pletului de ju d ecată), instanţa va stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii, aceasta fiind la libera sa apreciere, în funcţie de circum stanţele concrete existente în cauză. Articolul 51 alin. ( 6 ) teza a ll-a N CPC dispune că încheierea prin care abţinerea sau recuzarea a fost adm isă va arăta în ce m ăsură actele îndeplinite de judecătorul în cau 2ă urm ează să fie păstrate. A cest te xt de lege se referă la situaţia în care recuzarea sau abţi­ nerea s-a făcut la un m om ent la care unele acte de procedură au fost deja îndeplinite de judecătorul vizat. Dacă în încheierea d e încuviinţare a recuzării sau a abţinerii nu se face vre o m enţiune despre actele îndeplinite de judecătorul în cau 2ă, atunci acestea nu pot fi m enţinute, ci trebuie refăcute. în ca 2ul în care cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere este respinsă, va fi reluată judecata cererii cu participarea judecătorului care a fost recu 2at ori, după ca 2, care s-a abţinut. Redăm , în cele ce urm ează, un exem plu de m inută pentru ipoteza respingerii ca neîn­ tem eiate a cererii de recuzare form ulate cu rea-credinţă: „R espinge cererea de recuzare fo rm u la tă de p eten tu l A, ca neîntem eiată. D ispune înaintarea dosa ru lu i com pletului C I în vederea lu ă rii m ă surilo r necesare continuării judecăţii. în tem eiu l dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 Ut. b) NCPC, dispune am endarea p eten tu lu i cu sum a de 1.000 lei, cu titlu de am endă jud iciară. C u a cee a şi cale de a ta c odată cu fo n d u l în ceea ce p riveşte dispozi­ ţia d e respingere a cererii de recuzare. C u d rep t la cerere de reexam inare în term en de 15 zile de la com unicarea încheierii în ceea ce p riveşte dispoziţia de am endare". în ipoteza adm iterii cererii d e recu 2are a unui judecător, care soluţionează cauza în prim ă instanţă, m inuta ar putea avea urm ătorul conţinut: „încuviinţează cererea d e recu­ zare a ju d ecă to ru lu i A. D ispune înaintarea dosarului serviciu lu i registratură în vederea repartizării cauzei în m o d aleatoriu. înlătură în întregim e actele îndeplinite d e ju d ecă to ­ ru l A /M en ţin e actele de proced ură X ş i Y, înlătu rând celelalte acte îndeplinite de ju d ecă ­ torul A. Fără ca le de atac".

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

139

A rt. 52-53

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

V o r fi înlăturate actele de procedură îndeplinite de judecătorul re cu 2a t care ar avea incidenţă asupra m odului final de soluţionare a cauzei şi în privinţa cărora există suspi­ ciunea lipsei d e obiectivitate. Spre exem plu, se va desfiinţa soluţia de respingere a unei excepţii procesuale invocate de pârât, în ipoteza în care judecătorul recuzat era soţul avocatului reclam antului, com pletul stabilit în mod aleatoriu pentru soluţionarea cauzei după încuviinţarea recuzării urm ând a repune în discuţia contradictorie a părţilor excep­ ţia respectivă şi a se pronunţa asupra sa, soluţia şi m otivarea acesteia putând ch iar să concorde cu cea dată de judecătorul recuzat, în m ăsura în care aceasta era legală.

A r i • 5 2 . Procedura de so lu ţio n are de către instan ţa superioară. (1) Instanţa superioară învestită cu judecarea abţinerii sau recuzării în situaţia prevăzută la art. 50 alin. (2) va dispune, în caz de adm itere a cererii, trim iterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circum scripţia sa. (2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanţei inferioare. C O M E N T A R IU Instanţa ierarhic superioară soluţionează cererea d e recuzare sau declaraţia de abţi­ nere în ipoteza în care din pricina acestor incidente procedurale nu se poate alcătui com ­ pletul de judecată care ar trebui să le soluţioneze (spre exem plu, situaţia unor instanţe cu un num ăr foarte m ic de judecători, doi sau trei, dintre care unul este recuzat, iar cei­ lalţi sunt absenţi din m otive m edicale). în această situaţie, judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine constată prin în cheiere im posibilitatea alcătuirii com pletului de judecată pentru soluţionarea inciden­ tului procedural şi înaintează dosarul instanţei ierarhic superioare pentru a proceda în acest sens. Instanţa ierarhic superioară nu va soluţiona cererea d e recuzare a tu tu ro r ju d e că ­ to rilo r unei instanţe sau a unei secţii a acesteia, întrucât, în ipoteza arătata, cererea de recuzare se va respinge ca inadm isibilă de către însuşi com pletul în faţa căruia a fost for­ m ulată cererea, prin raportare la dispoziţiile art. 47 alin. (3) şi (4) NCPC. în ipoteza în care instanţa ierarhic superioară, legal învestită cu soluţionarea inciden­ tului procedural, adm ite cererea, va dispune prin încheiere şi trim iterea cauzei la o altă instanţă de acelaşi grad cu cea în faţa căreia s-a ivit incidentul respectiv, din circum scrip­ ţia sa teritorială, urm ând a fi avute în vedere, cu titlu exem plifica tiv, încărcătura rolului instanţei respective, distanţa sediului instanţei faţă de dom iciliile în fa p t ale părţilor etc. Dacă cererea vizând abţinerea sau recuzarea este respinsă, dosarul se va returna instan­ ţei inferioare. Căile de atac care se po t exercita îm potriva încheierii pronunţate d e instanţa ierarhic superioară su n t cele m enţionate la art. 53 alin. {1) şi (2) NCPC, textul nefăcând vreo d is­ tincţie în privinţa instanţelor care au pronunţat încheierea în discuţie. Soluţionarea acestor incidente procedurale de către o altă instanţă decât cea în faţa cărora au fo st invocate constituie o excepţie d e la dispoziţiile art. 124 alin. ( 2 ) NCPC, potrivit cărora incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

A rt. 5 3 . C ăi de atac. (1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată num ai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când 140

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 53

T l T l U l II. PA R TIC IP A N JII I A PR O C ESU L C IV IL

această din urm ă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în term en de 5 zile de la com unicarea acestei hotărâri. (2) încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea p rin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu su n t supuse niciunei căi de atac. (3) în cazul prevăzut la alin. (1), d acă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile adm inistrate la prim a instanţă. C ând instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând tri­ m iterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprim ată, la prim a instanţă. C O M E N T A R IU încheierea prin care s-a adm is sau s-a respins recuzarea ca răm asă fără o b iect [în ipo­ teza art. 48 alin. (3) NCPC, când a fost adm isă cererea judecătorului recuzat de abţinere], precum şi încheierea prin care s-a soluţionat abţinerea (în privinţa acesteia d in urmă, indiferent de soluţie - adm itere sau respingere) nu sunt supuse niciunei căi de atac. întrucât art. 53 alin. (2) N CPC nu introduce vreo distincţie, înseam nă că aceste încheieri nu pot form a obiectul nici al apelului şi nici al căilo r extraordinare de atac. încheierea prin care s-a respins cererea d e recuzare poate fi atacată de părţi odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, ipoteza descrisa incluzând şi situaţia în care s-a o m is soluţionarea cererii de recuzare (spre exem plu, îm prejurarea în care cererea de recuzare a fo st form ulată în scris şi depusă ia dosar, iar judecătorul recuzat, cu neobservarea acesteia, a procedat la soluţionarea cauzei, partea nefiind prezentă în sala de ju d e­ cată pentru a reclam a om isiunea rezolvării recuzării). De asem enea, num ai părţile au dreptul să atace încheierea d e respingere a cererii de recuzare, iar nu şi procurorul, dat fiind caracterul dispozitiv ai norm elor care reglem en­ tează recuzarea. în privinţa părţii care exercită calea de atac îm potriva încheierii d e respingere a cere­ rii de recuzare, apreciem că aceasta este partea care a form ulat-o, iar nu o altă parte, din m om ent ce aceasta din urm ă este decăzută din dreptul de a m ai invoca incom patibilita­ tea, în ipoteza în care avea cunoştinţă d e m otiveie de incom patibilitate şi nu a form ulat de îndată cererea de recuzare, cu excepţia m otivelor de incom patibilitate absolută. în reglem entarea Codului de procedură civilă anterior, aplicând principiul accesorium seq u itu r principa le, rezulta că încheierea de respingere a cererii de recuzare era supusă aceleiaşi căi d e atac ce putea fi exercitată îm p o triva hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, iar, dacă aceasta din urm ă nu era susceptibilă d e a form a obiectul vreunei căi de atac, nici încheierea respectivă nu putea fi atacată. în contextul actual, potrivit art. 53 alin. (1) teza a ll-a NCPC, când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în term en de 5 zile de la com unicarea acestei hotărâri. Ca atare, în noua reglem entare, în situaţia în care hotărârea prin care s-a soluţionat cauza este definitivă, în înţelesul art. 634 NCPC, nefiind susceptibilă d e recurs, încheierea de respingere a cererii de recuzare va putea fi atacată cu recurs. Prin urm are, şiînch eierea prin care s-a respins cererea d e recuzare a unui judecător care participă la judecarea unui recurs va putea fi atacată cu recurs. A preciem însă că, în contextul în care textul

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

141

A rt. 54

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

art 53 alin. ( 1 ) teza a ll-a N CPC face referire la instanţa iera rhic superioarer ca instanţă com petentă să soluţioneze recursul declarat îm potriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, în ipoteza în care hotărârea prin care s-a soluţionat cauza este definitiva, soluţia de respingere pronunţată asupra cererii d e recuzare a unui ju d ecăto r al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi atacată cu recurs. Tn ipoteza respingerii cererii de recuzare de către prim a instanţă, dacă instanţa de apel constată că această soluţie este greşită, iar prim a instanţă a judecat în fond, va adm ite apelul, va anula în to t sau în parte procedura urm ată în faţa prim ei instanţe şi hotărârea atacată (în funcţie de m om entul la care a intrat în com plet judecătorul recuzat şi de actele îndeplinite d e acesta) şl va reţine procesul spre rejudecare, potrivit art. 480 alin. ( 6 ) NCPC, refăcând toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile adm inistrate la prim a instanţă. Dacă instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, va adm ite recursul, va casa hotărârea, dispunând trim iterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea d e atac a apelului este suprim ată, ia prim a instanţă, prin raportare la dispoziţiile a r t 488 alin. ( 1 ) pct. 1 NCPC, dispoziţiile art. 53 alin. (3) derogând de la art. 4 9 8 alin. ( 1 ) din acelaşi cod. Dacă cererea de recuzare a vizat com pletul de recurs, Ia r aceasta a fo st greşit res­ pinsă, aspect constatat de către instanţa de recurs, prin raportare ia art. 53 alin. ( 1 ) teza a 1 l-a NCPC, apreciem că nu poate fi exercitată contestaţie în anulare îm potriva decl 2iei pronunţate în recurs, din m om ent ce m otivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC priveşte num ai ipoteza în care instanţa de recurs a om is să se pronunţe asupra cererii de recuzare, iar nu şi atunci când a soluţionat-o. Căile de atac p re văzu teîn cadrul textului legal analizat su n t aplicabile indiferent dacă instanţa care a soluţionat incidentul procedural este cea în faţa căreia s-a ivit incidentul sau instanţa ierarhic superioară, art. 53 NCPC nefăcând vre o distincţie în acest sens.

A r t* 5 4 » In co m p atib ilitatea a lto r p articip anţi. D ispoziţiile prezentului capi* toi se aplică în m od corespunzător şi procurorilor, m agistraţilor-asistenţi, asis­ tenţilor judiciari şi grefierilor. C O M E N T A R IU 1. D reptu l com un în m ateria in co m p atib ilităţii. Dispoziţiile art. 41-53 NCPC consti­ tuie dreptul com un în m aterie de incom patibilitate, m otiv pentru care ori de câte ori legea specială nu va reglem enta un anu m it aspect, se vo r aplica în m od corespunzător prevederile m enţionate. Astfel, apreciem că dispoziţiile art. 54 NCPC nu se interpretează în sensul că prevede­ rile acestui capitol se a p lic i num ai procurorilor, m ag ist raţii or-a sistenţi, asistenţilor ju d i­ ciari şi grefierilor, cu excluderea altor categorii de participanţi la procesul civil, pentru care există reglem entări speciale, ci, dim potrivă, capitolul în discuţie reprezintă dreptul com un în ceea ce priveşte incidentele procedurale analizate, m enţionarea expresă a pro­ curorilor, m agistraţiior-asistenţi, asistenţilor ju d iciari şi grefierilor fiind făcută în dispozi­ ţiile art. 5 4 N CPC întrucât în privinţa acestora nu există o reglem entare distinctă într-o lege specială. Este de rem arcat faptul că noul Cod de procedură civilă nu m ai prevede în mod expres că m otivul de incom patibilitate vizând antepronunţarea nu se aplică altor cate­ gorii de participanţi la procesul civil, ci num ai judecătorilor. Din m om ent ce art. 54 NCPC 142

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P4RTICIPA N ]II IA PRO CESU L CIVIL

A rt. 54

stipulează că prevederile capitolului ?n discuţie se aplică „în m od corespunzător" celor­ lalte categorii specificate, opinăm că m otivul d e incom patibilitate vizând antepronunţarea le este aplicabil acestora num ai în m ăsura în care participă, ch iar şl cu vot consultativ, la pronunţarea soluţiei în cauză. Spre exem plu, grefierul nu pronunţă o soluţie în cauză, pentru a fi posibilă o pronunţare în prealabil. Mai m ult, procurorul îşi va exprim a opinia în privinţa so luţiei ce a r trebui dată în m od necesar la m om entul cuvântului în dezbateri asupra fondului cauzei, ceea ce nu poate echivala cu o antepronunţare. în să , potrivit art. 111 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi in c o m p a tib ilită ţii judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor ju diciari, iar art. 55 alin. ( 2 ) din aceeaşi lege prevede că asistenţii judiciari participă la deliberări cu vo t consultativ şi sem nează hotărârile pronunţate, opinia aces­ tora consem nându-se în hotărâre, iar opinia separată m otivându-se. A preciem că asis­ tenţii ju d iciari pot fi recuzaţi în m ăsura ?n care se antepronunţă cu privire la soluţia ce urm ează a fi dată în cauză. Rezolvarea incidentelor procedurale analizate vizând procurorii, m agistraţii-asistenţi, asistenţii ju d iciari şi grefierii se face după regulile aplicabile judecătorilor, de către com pletul învestit cu soluţionarea cauzei în faţa căruia s-a ivit incidentul respectiv.

2.

Recuzarea e xp e rtu lu i ju d iciar, a trad ucătorului şi a in terp retu lu i. Potrivit art. 332 alin. (1) NCPC, experţii p o tfi recuzaţi pentru aceleaşi m otive ca şi judecătorii. Din m om ent ce articolul m enţionat nu introduce vreo distincţie, apreciem că un expert ju d iciar poate fi incom patibil în ipoteza în care şi-a exprim at anterior efectuării expertizei părerea cu privire la concluziile ce urm ează a fi incluse în raport. Textul are în vedere exclusiv experţii ju d iciari care urm ează a îndeplini o însărcinare în cadrul litigiului, iar nu şi pe cei care au în to cm it expertize extrajudiciare ce au fost ata­ şate la dosarul cauzei. De asem enea, textul vizează experţii desem naţi de către instanţă, iar nu şi experţii-parte. Apreciem însă că în ipoteza com isiilor alcătuite din trei experţi, stabilite prin norm e speciale, dintre care unul num it de către instanţă, iar ceilalţi doi de către părţile litigante (spre exem plu, în m aterie de expropriere, potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată), fiecare expert tre­ buie să nu fie incom patibil. Această soluţie se fundam entează pe îm prejurarea că fiecare dintre cei trei experţi are posibilitatea să determ ine concluzia finală a raportului de expertiză judiciară, spre deosebire de expertul-parte care poate doar să asiste la desfă­ şurarea expertizei dispuse de instanţă, fără a putea influenţa concluziile raportului ce se va întocm i d e expertul judiciar. Noul Cod d e procedură civilă cuprind e în art. 332 alin. {2} o reglem entare specială cu privire la term enul în care poate fi solicitată recuzarea unui expert. Astfel, recuzarea trebuie să fie cerută în term en de 5 zile de la num irea expertului, dacă m otivul ei există la această dată, în celelalte cazuri term enul curgând de la data când s-a ivit m otivul de recuzare. Apreciem că decăderea din dreptul de a solicita recuzarea expertului poate fi invocată din oficiu de către instanţă, iar nu num ai de către partea adversă, cererea urm ând a fi respinsă ca tardivă. Potrivit art. 332 alin. {3} NCPC, recuzările se judecă cu citarea părţilor şi a exper­ tului, textul m enţionat fiind derogatoriu de la prevederile dreptului com un în m aterie care stipulează lipsa citării p ărţilo r De asem enea, cererea de recuzare a expertului va fi soluţionată d e com pletul învestit cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost desem nat expertul recuzat. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

143

A rt. 54

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

în ceea ce priveşte însă soluţionarea cererii în cam era de consiliu, condiţiile cererii d e recuzare, inadm isibilitatea adm inistrării probei cu Interogatoriu ca m ijloc de dovadă a m otivelor de recuzare, vo r fi pe deplin aplicabile dispoziţiile dreptului com un în m aterie. Traducătorul autorizat şi interpretul pot fi recuzaţi în aceleaşi condiţii ca cele prevă­ zute pentru experţi, existând dispoziţie d e trim itere în art. 225 alin. (3} NCPC. Este de rem arcat faptul că nici expertul ju d icia r şi nici traducătorul sau interpretul nu au deschisă calea form ulării unei cereri de abţinere, su b această titulatură, însă ei pot aduce la cunoştinţa instanţei şi a părţilor situaţia în care se găsesc, dând posibilitatea părţilor să form uleze cerere de recuzare. De altfel, potrivit art. 1 5 d in O .G . nr. 2/2000, efectuarea expertizei tehnice judiciare, dis­ pusă de organele prevăzute la art. 2 , este obligatorie, ea ne putând fi refuzată decât pentru m otive tem einice. Existenţa unui m otiv de incom patibilitate ar putea fi apreciată ca motiv tem einic, refuzul expertului echivalând cu o abţinere, dar care nu se va soluţiona după regulile aplicabile abţinerii vizate de Capitolul I din Titlul \\al Cărţii I a codului, ci instanţa va proceda la înlocuirea sa, apreciind în concret asupra tem einiciei m otivului invocat. 3. In co m p atib ilitatea arbitrilor. în ceea ce priveşte incom patibilitatea arbitrilor, aceasta este reglem entată d e prevederile art. 562-S64 NCPC. Spre deosebire de dreptul com un în m aterie, abţinerea produce efecte pe data for­ m ulării ei, fără nicio altă form alitate, prin raportare la dispoziţiile art. 562 alin. (5) NCPC, d e unde rezultă că nu este necesară încuviinţarea acesteia de către tribunalul arbitrai sau d e către instanţa judecătorească. 4. Recuzarea şi ab ţin e rea executoru lu i ju d e căto re sc. Potrivit art. 10 afin. ( 1 J din Legea nr. 138/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, astfel cum a fost m odifi­ cată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazurile şi în condiţiile pre­ văzute de noul Cod de procedură civilă. Prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din actul norm ativ m enţionat anterior, executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine, situaţie în care instanţa se va pronunţa şi asupra abţinerii, iar, în caz de adm itere a aces­ teia, va respinge cererea de recuzare ca răm asă fără obiect. în privinţa term enul până la care partea poate solicita recuzarea executorului ju d e că ­ toresc, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 prevede faptul că partea interesata poate solicita recuzarea im ediat c e a aflat despre una dintre situaţiile prevăzute la alin. ( 1 ), dar num ai până la încetarea executării silite. întrucât alin. ( 1 ) al art. 10 din lege face trim itere la cazurile şi condiţiile prevăzute de noul Cod de procedură civilă, cererea se va soluţiona în cam era de consiliu, fără citarea părţilor. încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu su n t supuse niciunei căi de atac. în ceea ce priveşte încheierea prin care s-a respins recuzarea, potrivit dispoziţiilor art. 1 0 alin. (4) din lege, aceasta poate fi atacată num ai cu apei în term en d e 5 zile de la com unicare. încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce m ăsură actele îndeplinite d e executorul judecătoresc recuzat vo r fi păstrate, potrivit art. 10 alin. (5) din lege. Dacă încheierea nu face nicio referire la acest aspect, se consideră că toate actele de execu­ tare înd eplinite de executorul recuzat au fost desfiinţate şi trebuie refăcute.

144

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 55

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

Capitolul II. Părţile A r U 5 5 . Enum erare. Su n t părţi reclam antul şi pârâtul, precum şi, în condiţi­ ile legii, tertele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces. C O M E N T A R IU 1 . D elim itarea d in tre părţi şi particip anţi. în ipoteza procedurii contencioase, părţile acţiunii civile sunt reprezentate de persoanele fizice sau ju rid ice între care există un liti­ giu cu privire la un drept subiectiv civil sau la o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecăto­ reşti ce se pronunţă în cauză. în cazul procedurii necontencioase, părţile în procesul civil reprezintă persoanele care se adresează instanţei judecătoreşti cu o cerere, fără a urm ări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum şi, dacă este cazul, persoanele chem ate în pro­ ces pentru soluţionarea cererii respective. Potrivit noului cod, au calitatea de p ă rţlîn procesul civil reclam antul, pârâtul şi terţii care intervin volu ntar sau forţat în proces (terţii devenind părţi num ai după adm iterea în principiu de către instanţă a cererii d e intervenţie prin încheiere), restul persoanelor intrând în categoria altor participanţi. în m ăsura în care îndeplinesc o serie de activităţi pe parcursul procesului civil. Astfel, nu au calitatea de părţi ale acţiunii civile m artorii, experţii, interpreţii, tradu­ cătorii, avocaţii sau m andatarii părţilor, aceştia fiind num ai participanţi în procesul civil, alături d e instanţa de judecată şi d e procuror. Delim itarea părţilor de ceilalţi participanţi la procesul civil prezintă deosebită rele­ vanţă în plan procesual. Spre exem plu, în ipoteza în care un m artor nu a fost legal citat pentru un term en de judecată, instanţa va putea pune în discuţie şi soluţiona excepţii procesuale şi alte cereri prealabile la acel term en d e judecată, întrucât dispoziţiile art. 153 alin. ( 1 ) NCPC, potrivit cărora instanţa poate hotărî asupra unei cereri num ai dacă părţile au fost legal citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară d e cazurile în care prin lege se dispune altfel, vizează exclusiv părţile, iar nu şi pe alţi participanţi la proces.

2. D enum iri sp ecifice ale părţilor. Noţiunea de parte în proces este generică, indife­ rent de stadiul în care se găseşte procesul - judecată în prim ă instanţă, apel sau căi de atac extraordinare ori executare silită. Părţile poartă denum iri specifice în cadrul diferitelor etape ale procesului civil, pre­ cum şi în funcţie de acţiunea civilă exercitată în concret. Astfel, în etapa ju decăţii în prim ă instanţă, ca regulă, părţile poartă denum irea de reclam ant (persoana care adresează instanţei o pretenţie) şi p â râ t (persoana chem ată în judecată pentru rezolvarea pretenţiei reclam antului). Prin excepţie. în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenţională sau alte asem enea cereri intitulate plângeri, partea reclam antă poartă denum irea dep eten t, iar cealaltă de intim at. De asem enea, în cadrul proceselor având ca obiect contestaţie la executare, contestaţie întem eiată pe Legea nr. 10/2001 sau alte asem enea cereri inti­ tulate contestaţie, partea reclam antă poartă denum irea de contestator, iar partea che­ m ată în judecată de intim at.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

145

A rt. 55

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

în practica judiciară, în situaţia cererii d e ajutor public judiciar, cererii de preschim ­ bare a term enului de judecată, cererii de asistentă judiciară, cererii d e îndreptare a ero­ rilor m ateriale sau a altor asem enea cereri, partea care le form ulează este denum ită petent ori este desem nată în calitatea pe care o are în cadrul procesului. Tn ipoteza cererii reconvenţionale, părţile poartă denum iri com puse, şi anum e: pârâ­ tul care form ulează cererea reconvenţională este desem nat drept pârât-reclom ant, întrucât în cererea principală figurează în calitate de pârât, iar în cererea incidentală de reclam ant, iar reclam antul îm potriva căruia este form ulată cererea reconvenţională este desem nat drept redam a nt-pârât, întrucât în cererea principală figurează în calitate de reclam ant, iar în cererea incidentală de pârât. în etapa procesuală a apelului, partea care exercită calea de atac se num eşte apelant, iar cealaltă parte intim at, în tim p ce în etapa procesuală a recursului partea care exercită calea d e atac se num eşte recurent, Iar cealaltă parte, d e asem enea, intim at. în practica judiciară, în cadrul acestor căi de atac, părţile poartă denum iri com puse din calitatea existentă în calea de atac şi din cea avută în faza judecării cauzei în prim ă instanţă (spre exem plu, apelant-redam ant, recurent-intervenientîn num e propriu, intim at-contestator etc.). Un argum ent pentru care în căile de atac sunt folosite aceste denum iri com puse este acela de a identifica cu uşurinţă părţile în ipoteza în care atât reclam antul, cât şi pârâtul sau terţul intervenient exercită cale d e atac în cauză. în situaţia în care hotărârea prim ei instanţe a fost anulată în apel sau casată în recurs cu reţinerea cauzei spre rejudecare. părţile vo r reprim i denum irea pe care au avut-o în faza judecării cauzei în prim ă instanţă, iar nu în calea de atac, în tru câ t obiectul rejudecării este reprezentat d e cererile deduse judecăţii, iar nu hotărârea prim ei instanţe, ce a fost deja analizată şi desfiinţată în urm ă exercitării controlului judiciar. în calea d e atac extraordinară a revizuirii, partea care o exercită poartă denum irea de revizuent, iar cea îm potriva căreia este prom ovată de intim ot, fără a fi uzitate denum irile com puse din cadrul căii de atac a apelului sau a recursului. în ceea ce priveşte calea d e atac extraordinară a contestaţiei în anulare, partea care o exercită poartă denum irea de contestator, iar cea îm potriva căreia este prom ovată de intim at, d e asem enea, fără a fi uzitate denum irile com puse din cadrul căii de atac a ap e­ lului sau a recursului. în cadrul executării silite, denum irea părţilor este d e cred ito r şi de debitor {spre exem plu, în cererile de validare a popririi, încuviinţare a executării silite etc.). în privinţa cererilor d e încuviinţare a executării silite, în practica judiciară biroul executorului ju d e ­ cătoresc sau corpul executorilor judecătoreşti care sesizează instanţa de executare este desem nat, de regulă, ca petent. 3. Terţii in terven ien ţi. Terţele persoane care intervin în proces voluntar sau forţat sunt: a) intervenientui principal şi intervenientul accesoriu, după adm iterea în principiu a cererii de intervenţie de către instanţă; b) terţul chem at în judecată care poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclam antul şi care dobândeşte poziţia procesuală d e reclam ant, după adm iterea în principiu a cererii d e intervenţie forţată d e către instanţă; c) chem atul în garanţie, indiferent dacă cererea de intervenţie forţată este form ulată d e reclam ant, pârât, intervenient principal sau de un alt chem at în garanţie, după adm i­ terea în principiu a cererii de intervenţie de către instanţă;

146

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 56

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

d) persoana arătată drept titu lar al dreptului în condiţiile art. 75 NCPC, care, după adm iterea Tn principiu a cererii de intervenţie de către instanţă şi în funcţie de p02 iţia exprim ată de reclam ant şi de acesta, dobândeşte calitatea de pârât sau de intervenient principal; e) persoana introdusă forţat în cauză, din oficiu, de către instanţă, în condiţiile art. 78-79 NCPC.

Secţiunea 1. Folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale A r i , 5 6 . C apacitatea procesuală de fo lo sin ţă. (1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. (2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. (3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. A ctele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folo­ sinţă su n t lovite de nulitate absolută. C O M E N T A R IU 1 . N o ţiun ea cap a cită ţii procesuale de fo lo sin ţă. Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea în plan procesual a capacităţii civile din dreptul substanţial. Sim ilar capacităţii civile, capacitatea procesuală se divide în capacitate procesuală de folosinţă şi capacitate procesuală d e exerciţiu. Daca, potrivit art. 34 NCC, capacitatea civilă d e folosinţă este aptitudinea unei per­ soane d e a avea drepturi şi obligaţii civile, capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. Durata capacităţii procesuale de folosinţă coincide cu durata capacităţii civile de folo­ sinţă, astfel cum este aceasta m enţionată ia art. 3 S NCC.

2. C ap acitatea pro cesu ală d e fo lo sin ţă a p e rso an e lo r fizice . în cazul persoanelor fizice, capacitatea procesuală d e folosinţă în cep e la naşterea lor şi încetează odată cu m oartea acestora. Deşi, potrivit art. 36 NCC, în planul dreptului m aterial copilului conce­ put i se recunosc drepturile din m om entul concepţiunii num ai dacă se naşte viu, acesta nu are capacitate procesuală de folosinţă în plănui dreptului form al. 3. C apacitatea pro cesu ală de fo lo sin ţă a p e rso an e lo r ju rid ice . în ipoteza persoane­ lor ju rid ice, în m ăsura în care acestea sunt supuse înregistrării, capacitatea procesuală de folosinţă se va dobândi d e la data înregistrării, sim ilar capacităţii civile d e folosinţă, aspect prevăzut în dispoziţiile art. 205 alin. (1) NCC. în conform itate cu art. 200 alin. (1) N CC, persoanele ju rid ice sunt supuse înregis­ trării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această înregistrare. Prin înregistrare, în accepţiunea art. 200 alin. (2) NCC, se în ţelege înscrierea, înm atricularea sau. după caz, orice altă form alitate de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii perso­ nalităţii ju rid ice sau al luării în evidenţă a persoanelor ju rid ice legal înfiinţate, după caz (spre exem plu, societăţile reglem entate de Legea nr. 31/1990 sunt supuse înm atriculării în registrul com erţului). Dacă persoana juridică nu este suspusă înregistrării, capacitatea procesuală de folo­ sinţă se va dobândi de la data actului de înfiinţare, d e la data autorizării constituirii lor D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

147

A rt. 56

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

sau de la data în d ep lin irii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege, prin raportare la preve­ derile art. 205 alin. (2) cu trim itere la art. 194 NCC. Potrivit art. 194 alin. ( 1 ) NCC, persoana ju rid ică se înfiinţează: a) prin actul de înfiinţare al organului com petent, în cazul autorităţilor şi dl institu­ ţiilo r publice, al unităţilor adm inistra tiv-teritoriale, precum şi al operatorilor econom ici care se constituie de către stat sau d e c it r e unităţile adm inistrativ-teritoriale. In toate cazurile, actul d e înfiinţare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituţia publică este persoană juridică; b) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în condiţiile legii; c) în orice alt m od prevăzut d e lege. Dacă prin lege nu se dispune altfel, în conform itate cu art. 194 alin. (2) N CC, prin act d e înfiinţare se înţelege actul de constituire a persoanei ju rid ice şi, după caz, statutul acesteia. Prin raportare la art. 205 alin. (3) N CC, persoanele ju rid ice care su n t supu se înregis­ trării pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asum e obligaţii, însă num ai în m ăsura necesară pentru ca persoana juridică să ia naştere în mod valabil. Potrivit art. 205 alin. (4) NCC, fondatorii, asociaţii, reprezentanţii şi orice alte per­ soane care au lucrat în num ele unei persoane ju rid ice în curs de constituire răspund neli­ m itat şi solid ar faţă de terţi pentru actele ju rid ice încheiate în contul acesteia cu încălca­ rea dispoziţiilor alin. (3). în afară de cazul în care persoana ju rid ică nou-creată, d u p i ce a dob ândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt con­ siderate a fi ale persoanei ju rid ice încă d e la data încheierii lor şi produc efecte depline. în raport de dispoziţiile legale m enţionate anterior, dat fiind faptul că legea îi recu­ noaşte persoanei ju rid ice o capocitate de fo lo sin ţâ anticipotă în vederea constituirii sale valabile, apreciem că aceasta poate sta în judecată şi în ain te de m om entul înfiinţării sale, însă num ai pentru drepturile şi obligaţiile asum ate pentru a lua naştere în mod valabil, prin urm are num ai în lim ita capacităţii procesuale anticipate şi restrânse. Pentru actele care exced lim itele fixate de art. 205 alin. (3) NCC, în judecată vo r sta fondatorii, asocia­ ţii, reprezentanţii şi orice alte persoane care au lucrat în num ele unei persoane juridice în curs de constituire, cu excepţia cazului în care persoana ju rid ică nou-creată, după ce a dobândit personalitate ju rid ică, le-a preluat asupra sa. Potrivit art. 206 alin. ( 1 ) şi (2) NCC, persoana ju rid ică poate avea o rice drept uri şi o bli­ gaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice, în tim p ce persoanele ju rid ice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Ca atare, noul Cod civil a restrâns aplicabilitatea p rin cip iu ­ lu i specialităţii capacităţii de fo lo sin ţă exclusiv în privinţa persoanelor ju rid ice fără scop lucrativ. încetarea capacităţii procesuale de folosinţă a persoanei ju rid ice are loc la data înce­ tării persoanei ju rid ice însăşi, şi anum e prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transform are, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt m od pre­ văzut de actul constitutiv sau de lege, prin raportare la prevederile art. 244 NCC. în ceea ce priveşte nulitatea absolută sau relativă a unei persoane ju rid ice, aceasta trebuie în m od obligatoriu constatată sau, după caz, declarată de instanţă prin hotărâre judecătorească, aspect ce rezultă din partea introductivă a art. 196 alin. ( 1 ) NCC.

148

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 56

în privinţa efectelor nulităţii, potrivit art. 198 alin. ( 1 ) NCC, de la data la care hotărâ­ rea judecătorească de constatare sau declarare a nulităţii a d evenit definitivă, persoana juridică încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. în conform itate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) N C C prin efectul dizolvării persoana ju rid ică intră în lichidare în vederea valorificării activului şi a plăţii pasivului, păstrându-şi capacitatea civilă pentru operaţiunile necesare lichidării până la finalizarea acesteia, m otiv pentru care o atare persoană ju rid ică va avea capacitate procesuală de folosinţă până la finalizarea operaţiunilor d e lichidare. în ipoteza încetării persoanei ju rid ice prin fu 2iune, transform are sau prin divizare totală, nu se declanşează procedura lichidării, potrivit art. 248 alin. (3) NCC. Conform art. 250 alin. { l j NCC, persoanele ju rid ice înfiinţate d e către autorităţile publice centrale sau locale, nesupuse dizolvării, po t fi desfiinţate prin hotărârea organu­ lui care le-a înfiinţat. Prin raportare la art. 251 alin. ( 1 ) şi ( 2 ) NCC, persoanele ju rid ice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost în scrise, iar celelalte persoane juri­ dice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau. după caz, la data îndepli­ nirii oricărei alte cerinţe prevăzute d e lege. 4. A so ciaţiile , so cie tăţile sau alte e n tită ţi fără p erso nalitate ju rid ică , co nstitu ite p o triv it legii. Prin derogare de la prevederile art. 56 alin. (1) N CPC, şi anum e de la regula potrivit căreia, pentru a fi parte în proces, persoana fi 2ică sau juridică trebuie să aibă capacitate procesuală d e folosinţă, legea instituie o excepţie aplicabilă entităţilor ju ridice, m enţionate în cuprinsul art. 56 alin. (2) NCPC. Excepţia perm isă de cod în această m aterie prevede faptul că pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă su n t constituite potrivit legii. Spre deosebire d e reglem entarea anterioară, dat fiind faptul că noul Cod de proce­ dură civilă nu m ai distinge, entităţile ju rid ice m enţionate anterior po t sta în judecată independent de poziţia procesuală avută în cadrul litigiului - reclam ant, pârât sau terţ intervenient. Dat fiind caracterul de excepţie de la regulă, care im prim ă o strictă interpretare şi aplicare, pot fi parte în proces num ai entităţile ju rid ice indicate în textul art. 56 alin. (2) NCPC, şi anum e asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate ju rid ică, dacă sunt constituite potrivit legii, iar nu oricare alte entităţi ju rid ice lipsite de capacitate pro­ cesuală d e folosinţă. Astfel, prim ăria nu reprezintă o persoană juridică cu capacitate procesuală de folosinţă şi ca atare nu poate sta în judecată, aspect ce rezultă din prevederile Legii nr. 215/2001 a adm inistraţiei publice locale, republicată. Potrivit art. 20 alin. (1) din această lege. com unele, oraşele, m unicipiile şi judeţele su n t unităţi adm inistraţivteritoriale în care se exercită autonom ia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale adm inistraţiei publice locale. în conform itate cu dispoziţiile art. 21 alin. ( 1 ) teza I şi alin. ( 2 ) din acelaşi act norm ativ, unităţile adm inistrativ-teritoriale su n t persoane ju rid ice de drept public, cu capacitate ju rid ică deplină şi patrim oniu propriu, ia rîn justiţie acestea sunt reprezentate, după caz, de prim ar sau de preşedintele consiliului judeţean. Prin urm are, prim ăriile nu sunt enum erate printre unităţile adm inistrativ-teritoriale cu personalitate juridică şi de altfel nici printre autorităţile adm inistraţiei publice locale prevăzute la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, acestea din urm ă fiind reprezentate de consiliile locale, com unale, orăşeneşti şi m unicipale, ca autorităţi deliberative, şi de D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

149

A rt. 56

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

prim ari, ca autorităţi executive. Prim ăria reprezintă, deci, num ai sediul instituţiei prim a­ rului. Nu se poate susţine existenţa capacităţii procesuale de folosinţă a prim ăriei prin invocarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) NCPC, potrivit cărora pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate ju rid ică, dacă su n t constituite potrivit legii, din m om ent ce prim ăria nu este o entitate juridică constituită printr-un act normativ. Exem plificând, cererile de chem are în judecată având ca o b iect constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii sau al accesiunii im obiliare în sistem ul Codului civil din 1864, în ipoteza în care bunul face parte din dom eniul privat al unităţii adm inistra tivteritoriale, nu se form ulează în contradictoriu cu prim ăria d e ia locul situării im obilului, ci cu unitatea adm inistrativ-locală respectivă (com ună, oraş sau m unicipiu). De asem enea, acţiunile prom ovate în tem eiul Legii nr. 10/2001, republicată, având ca obiect obligarea unităţii deţinătoare la em iterea unei dispoziţii cu propunerea de acordare a m ăsurilor reparatorii prin echivalent pentru im obilul preluat ab u ziv în pro­ prietatea statului, în ipoteza în care o atare unitate deţinătoare este o unitate adm inistrativ-teritorială, nu se form ulează în contradictoriu cu prim ăria, ci cu unitatea adm inistrativ-locală respectivă (com ună, oraş sau m unicipiu). D e pildă, în cazul unui im obil situat în Bucureşti, calitatea procesuală pasivă revine m unicipiului Bucureşti, iar nu Prim ăriei m unicipiului Bucureşti. în schim b, se poate încadra în prevederile art. 5 6 alin. (2) NCPC societatea fără perso­ nalitate ju rid ică prevăzută de art. 1881 alin. (3) NCC, care poate fi reprezentată în concret de societatea sim plă sau de alt tip de societate reglem entat d e lege şi lipsit de persona­ litate juridică. Oe asem enea, potrivit art. 1893 NCC, societăţile supuse condiţiei înm atri­ culării conform legii şi răm ase neînm atriculate, precum şi societăţile de fapt sunt asim i­ late societăţilor sim ple, astfel în cât apreciem că şi acestea sunt vizate de art. 5 6 alin. (2) N CPC în m ăsura în care su n t constituite potrivit legii. în conform itate cu art. 1919 alin. {1} NCC. societatea este reprezentată în ju stiţie prin adm inistratorii cu drept de reprezentare sau, în lipsa num irii, prin oricare dintre asociaţi, dacă nu s-a stipulat prin contract dreptul de reprezentare num ai pentru unii dintre aceş­ tia. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, societatea stă în ju stiţie sub denum irea prevăzută în contract sau cea înregistrată, în m od legal, după caz. dacă prin lege nu se prevede altfel. Terţii de bună-credinţă se pot prevala de oricare dintre acestea. Ca atare, parte în proces va fi societatea sim plă, lipsită de personalitate ju rid ică, iar nu adm inistratorii sau asociaţii acesteia, care vo r avea exclusiv calitatea de reprezentanţi ai societăţii. în conform itate cu art. 1883 NCC, în ceea ce priveşte regim ul aporturilor, în cazul unei societăţi fără personalitate ju rid ică, aporturile devin coproprietatea asociaţilor, afară de cazul în care au convenit, în m od expres, că vo r trece în folosinţa com ună. în continuare, potrivit art. 1920 alin. ( 1 ) NCC. în executarea obligaţiilor faţă de credi­ torii societăţii, fiecare asociat răspunde cu propriile sale bunuri proporţional cu aportul său la patrim oniul social, num ai în cazul în care creditorul social nu a putut fi îndestulat din bunurile com une ale asociaţilor. De asem enea, art. 1948 NCC, m enţionat în partea dedicată lichidării societăţii, stipulează că îm p ărţeala în natură a bunurilor societăţii se face potrivit regulilo rprivito are la îm părţeala bunurilor proprietate com ună. Din prevederile legale m enţionate anterior se deduce faptul că, spre exem plu, în ipoteza în care societatea sim plă a figurat în calitate de pârâtă în proces, hotărârea 150

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 56

judecătorească obţinută îm potriva acesteia poate fi pusă în executare silită, urm ărindu-se bunurile societăţii, atât cele dobândite în patrim oniul său prin aport, dar şi cele obţinute ulterior prin diverse operaţiuni ju rid ice având acest re zu lta t Num ai în m ăsura în care creditorul social nu şi-a valorificat în întregim e creanţa în acest mod poate proceda la punerea în executare silită a hotărârii judecătoreşti îm potriva asociaţilor societăţii, urm ărind bunurile lor proprii, proporţional cu aportul acestora la capitalul social. Potrivit dispoziţiilor art. 1951 NCC, asocierea în participaţle nu poate dobândi perso­ nalitate juridică şi nu constituie faţă de terţi o persoană distinctă de persoana asociaţilor, terţul neavând niciun drept faţă d e asociere şi obligându-se num ai faţă de asociatul cu care a contractat. N econstituind o persoană distinctă faţă de persoana asociaţilor, apre­ ciem că, în ipoteza chem ării sale în judecată, se im pune invocarea şi adm iterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă. 5. Excepţia lip se i cap acităţii pro cesu ale d e fo lo sin ţă. în ipoteza în care entitatea care a form ulat cererea In ju stiţie nu are capacitate procesuală de folosinţă, cu excepţia situaţiei în care aceasta este o asociaţie, societate sau altă entitate fără personalitate ju rid ică, constituită potrivit legii, caz în care poate sta în judecată, prin raportare la dispoziţiile a r t 56 alin. (2) NCPC, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca şi va adm ite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclam antului, declarând nulă cererea. Prin urm are, sancţiunea prevăzută de lege pentru actele de procedură îndeplinite de o entitate lipsită de capacitate procesuală d e folosinţă este nulitatea absolută, spre deo­ sebire de sancţiunea instituită în ipoteza lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, care este reprezentată de nulitatea relativă. Dacă cererea în justiţie este form ulată îm potriva unei persoane fizice sau entităţi lip­ site de capacitate procesuală de folosinţă, cu excepţia celo r m enţionate la art. 56 alin. (2) NCPC, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca şi va adm ite excepţia lipsei capa­ cităţii procesuale de folosinţă a pârâtului şi va respinge cererea ca fiind form ulată îm p o ­ triva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă. în acest caz nu va opera sancţiunea nulităţii cererii, întrucât efectele acesteia nu se pot produce decât în privinţa actelor de procedură efectuate d e către o entitate lipsită d e capacitate procesuala, iar nu şi a celor îndeplinite de o persoană capabilă, potrivit legii, îm potriva uneia incapabile. în ipoteza în care pârâtul decedează pe parcursul procesului, însă instanţa, necunoscând această îm prejurare (spre exem plu, în ipoteza în care pârâtul, având term en în cunoştinţă, nu a mai fost citat pentru term enele d e judecată urm ătoare), continuă ju d e­ cata şi procedează la pronunţarea unei soluţii în cauză, hotărârea judecătorească este susceptibilă de a fi atacată de către m oştenitorii pârâtului decedat, care sunt în term en să exercite calea de atac, hotărârea nefiindu-le com unicată. Excepţia lipsei capacităţii procesuale d e folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile}, absolută (se încalcă norm e de ordine publică) şi perem ptorie (adm iterea sa conduce la îm piedicarea soluţionării fon­ dului cererii). De regulă, în ipoteza invocării m ai m ultor excepţii procesuale, excepţia lipsei capaci­ tăţii procesuale de folosinţă va fi pusă în discuţie şi soluţionată după excepţia d e netim brare sau de insuficientă tim brare, excepţia de necom petenţă, excepţia vizând nelegala com punere sau constituire a instanţei, d a r înainte d e excepţia lipsei calităţii procesuale, de excepţia autorităţii de lucru judecat, de excepţia prescripţiei dreptului la acţiu ne în sens m aterial etc. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

151

A rt. 56

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

După cum am arătat anterior, dacă în privinţa aceleiaşi cereri se invocă âtât excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale, instanţa s e v a pronunţa asupra prim ei excepţii şi, num ai în ipoteza în care o va respinge, s e v a pro­ nunţa şi asupra celei de-a doua excepţii. A preciem că soluţia pronunţării instanţei asupra am b elo r excepţii în sensul adm iterii acestora nu este una riguroasă, din m om ent ce prin adm iterea prim ei excepţii, a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, instanţa autom at a pronunţat o soluţie de dezînvestire, consecinţa fiind nulitatea sau, după caz, respingerea cererii, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă. A proceda suplim entar şi la adm i­ terea excepţiei lipsei calităţii procesuale nu este de natură decât să creeze dificultăţi în privinţa m odului de respingere a cererii pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă sau pentru lipsa calităţii procesuale. Prevederea legală vizând invocarea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă în orice stare a procesului are în vedere urm ătoarele aspecte: - pârâtul este în drept să invoce excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclam antului oricând până la m om entul închiderii dezb aterilo r asupra fondului cauzei în prim ă instanţă, ch iar şi în ipoteza în care nu a form ulat întâm pinare ori a depus întâm ­ pinare cu încălcarea term enului procedural de 25 d e zile de la data com unicării cererii de chem are în judecată, prevăzut de art. 201 afin. ( 1 ) NCPC, sau nu a invocat această excep­ ţie procesuală prin întâm pinarea form ulată în term en. Astfel, în aceste ultim e cazuri m enţionate, pârâtul nu este decăzut din dreptul d e a invoca excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, întrucât o atare excepţie este de ordine publică şi în privinţa sa nu operează sancţiunea decăderii, prin raportare la dispoziţiile art. 208 alin. (2) NCPC; - instanţa este în drept să invoce din oficiu, oricând, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă pe cale de excepţie procesuală, în etapa ju decăţii în prim ă instanţă, sau ca m otiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac; - pârâtul poate să invoce pentru prim a dată în calea de atac a apelului sau, după caz, a recursului, dacă hotărârea prim ei instanţe este susceptibilă d o a r d e recurs, ca m o tiv a i căii de atac exercitate, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a reclam antului, chiar şi în ipoteza în care nu a invocat-o în prim ă instanţă; - dacă hotărârea de prim ă instanţă a fost atacată cu apel, în cadrul căruia nu s-a invocat lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, iar această cale d e atac a fo st respinsă ca nefondată, fiind însă susceptibilă de recurs, în cadrul acestuia partea nu mai este în drept, de principiu, să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, întrucât, potrivit art. 488 alin. (2) NCPC, m otivele de casare nu pot fi prim ite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în ter­ m en, au fo st respinse sau instanţa a om is să se pronunţe asupra lor; - î n ipoteza în care num ai reclam antul {entitate fără personalitate ju rid ică, neconsti­ tuită legal) a declarat cale de atac îm potriva hotărârii prin care cererea principală a fost adm isă în parte, pârâtul nu m ai este în drept să invoce lipsa capacităţii procesuale d e folosinţă a reclam antului, căci aceasta a r reprezenta un m otiv de desfiinţare în tot a hotărârii prim ei instanţe, în condiţiile în care pârâtul nu a declarat cale de atac, iar partea neatacată din hotărâre a dobândit autoritate d e lucru judecat. Tn situaţia în care într-adevăr reclam antul a fost lipsit d e capacitate procesuală de folosinţă, instanţa de control ju d icia r poate invoca acest m otiv de ordine publică, respingând calea de atac exercitată de reclam ant ca nefondată, nem aiputând proceda însă la desfiinţarea în tot a hotărârii prim ei instanţe, în tru c â t după cum am arătat anterior, partea neatacată din hotărâre a dobândit autoritate de iucru judecat. 152

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 57

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

Art» 5 7 . C apacitatea procesu ală de exerciţiu . (1) Cel care are calitatea de parte îşi poate exercita drepturile procedurale în num e propriu sau prin repre­ zentant, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. (2) Partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în ju d e­ cată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglem entează capacitatea ori modul de organizare. (3) Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului. (4) A ctele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale su n t anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirm a toate sau num ai o parte din aceste acte. (5) C ând instanţa constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu v a acorda un term en pentru confirm area lui. D acă actul nu este confirm at, se va dispune anularea lui. (6) D ispoziţiile alin. (5) se aplică în m od corespunzător şi persoanelor cu capa­ citate de exerciţiu restrânsă. C O M E N T A R IU 1 . N o ţiun ea capacităţii procesuale d e exerciţiu . D a c i capacitatea civilă de exerciţiu este, potrivit art. 37 NCC, aptitudinea unei persoane de a încheia singură acte ju rid ice civile, capacitatea p ro ce su a li de exercfţiu constă Tn aptitudinea unei persoane de a-şi exercita şi de a-şi executa singură drepturile şi, respectiv, obligaţiile procedurale (capaci­ tatea d e a sta Tn judecată). Procedând la clasificarea persoanelor Tn raport de criteriul capacităţii procesuale de exerciţiu, acestea se divid Tn persoane lipsite de capacitate procesuală d e exerciţiu, per­ soane cu capacitate procesuală d e exerciţiu restrâns! şi persoane cu capacitate proce­ suală de exerciţiu deplină.

2. C ap acitatea procesuală d e exerciţiu a p e rso an e lo r fi 2ice. Potrivit art. 43 alin. ( 1 ) N CC, ca re g u li, cu excepţia altor ca 2uri prevăzute Tn m od expres d e lege, nu au capacitate civilă de exerciţiu şi, im plicit, nici capacitate procesuală d e exerciţiu: - m inorul care nu a îm p lin it vârsta d e 14 ani; - inter 2isul judecătoresc. Prin raportare ia dispoziţiile art. 41 alin. ( 1 ) N CC, persoanele care au capacitate civilă de exerciţiu restrânsă şi, ca atare, capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă, su nt, ca principiu, m inorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. Sim ilar capacităţii civile de exerciţiu, potrivit art. 38 NCC, în cazul persoanelor fizice capacitatea procesuală de exerciţiu d e p lin i se dobândeşte, ca re g u li, d e ia data la care persoana devine m a jo ri, şi anum e de ia îm plinirea vârstei de 18 ani. Prinţr-o prim ă excepţie, potrivit art. 39 NCC, te xt legal ce se a p lic i Tn m od corespun­ zător şi Tn m ateria dreptului procesual civil, m inorul dobândeşte, prin căsătorie, capaci­ tatea deplină de exerciţiu. în ceea ce priveşte vârsta m atrim onială, în co nfo rm itate cu prevederile art. 272 alin. (2) NCC, pentru m otive tem einice, m inorul care a îm plinit vârsta de 16 ani se poate c is it o r i în tem eiul unui aviz m edical, cu încuviinţarea p irin ţilo r săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de t u t e li în a cărei circum scripţie m inorul îşi are D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

153

A rt. 57

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

dom iciliul. Este de rem arcat faptul că noul Cod civil nu mai face distincţie între m in o ri şi m inor în ceea ce priveşte vârsta m atrim onială, an terio r excepţia în această m aterie vizând-o exclusiv pe m inoră. De asem enea, vârsta lim ită pentru încheierea căsătoriei cu dispensă este de 16 ani, iar nu de 15 ani, cât prevedea legislaţia anterioară. Tn Câ2u lîn care căsătoria este anulată, m inorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit dispoziţiilor art. 39 afin. (2) NCC, text legal aplicabil şi în planul procedurii civile. C ea de-a doua excepţie de 1a regula potrivit căreia capacitatea civilă 6 e exerciţiu se dobândeşte la îm plinirea vârstei de 18 ani o regăsim în textul art. 4 0 NCC, potrivit căruia, pentru m otive tem einice, instanţa de tutelă poate recunoaşte m inorului care a îm plinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. încetarea capacităţii procesuale de exerciţiu depline are loc, definitiv sau tem porar, după caz, prin deces, prin punere su b interdicţie judecătorească ori în situaţia anulării căsătoriei în ain te ca m inorul de rea-credinţă să fi îm p lin it vârsta de 18 ani. 3. C ap acitatea procesuală d e exerciţiu a p e rso an e lo r ju rid ice . în privinţa datei dobândirii capacităţii de exerciţiu, art. 209 alin. (1) N CC prevede faptul că persoana ju ri­ dică îşi exercită dreptu rile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale d e adm inis­ trare, de la data constituirii lor. Prin urm are, actele ju rid ice făcute de organele d e adm inistrare ale persoanei ju ri­ dice, în lim itele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei ju rid ice înseşi, potrivit art. 218 alin. (1) NCC. Prin organe de adm inistrare, noul Cod civil desem nează persoanele fizice sau persoa­ nele ju rid ice care, prin lege, actul de constituire sau statut, su n t desem nate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în num ele şi pe seam a persoanei juridice (art. 209 alin. (2) NCC). Raporturile dintre persoana ju rid ică şi cei care alcătuiesc organele sale de adm inis­ trare sunt supuse, prin analogie, regulilor m andatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut [art. 209 alin. (3) NCC] în ipoteza lipsei organelor de adm inistrare, noul Cod civil prevede în art. 210 faptul că, până la data constituirii o rganelor d e adm inistrare, exercitarea drepturilor şi în d e p li­ nirea obligaţiilor care privesc persoana ju rid ică se fac de către fondatori ori de către per­ soanele fizice sau persoanele ju rid ice desem nate în acest scop. în ceea ce priveşte statul rom ân, prin raportare la dispoziţiile art. 223 alin. (1) NCC, în raporturile civile în care se prezintă nem ijlocit, în num e propriu, ca tituiar de drepturi şi obligaţii, statul participă prin M inisterul Finanţelor Publice, afară d e cazul în care iegea stabileşte un alt organ în acest sens. Ca atare, şi în planul dreptului procesual civil, statul rom ân este reprezentat, ca regulă, d e M inisterul Finanţelor Publice. D e altfel, art. IB S alin. ( 1 ) pct. 1 N CPC prevede că statul se citează prin M inisterul Finanţelor Publice sau prin alte organe anum e desem nate în acest scop de lege. Prin excepţie, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reform a în dom eniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele m ăsuri adiacente, Titlul VII, Capitolul V i, deciziile adoptate de către Com isia Centrală pentru Stabilirea D espăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului adm inistrativ nr. 554/2004, cu m odificările şi com pletările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Com isia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. De asem enea, în conform itate cu prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză d e utilitate publică, expropriator, în interesul legii, 1S4

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 57

este statul, prin organism ele desem nate de G uvern, pentru lucrările de interes naţional, şi ju deţele, m unicipiile, oraşele şi com unele, pentru lucrările de interes local. Potrivit art. 20 alin. ( 1 ) din Legea nr. 215/2001 a adm inistraţiei publice locale, unită­ ţile adm inistra tiv-teritoriale sunt com unele, oraşele, m unicipiile şi judeţele. Unităţile adm inistra tiv-teritoriale sunt persoane ju rid ice d e drept public, cu capaci­ tate ju rid ic i deplină şi patrim oniu propriu. Acestea sunt subiecte ju rid ice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile adm inistra tiv-teritoriale sunt titu­ lare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind adm inistrarea bunu­ rilor care aparţin dom eniului public şi privat în care acestea su n t parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fiîic e sau juridice, în condiţiile legii (art. 21 alin. ( l) d in lege]. Unităţile adm inistra tiv-teritoriale participă la raporturile civile în num e propriu, prin organele prevăzute de lege. în conform itate cu art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în justiţie, unităţile adm i­ nistraţi v-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de prim ar (în cazul reprezentării com u­ nei, oraşului sau m unicipiului) sau de preşedintele consiliului ju deţean (în cazul repre­ zentării judeţului). Astfel, potrivit art. 102 alin. ( 1 ) din lege, preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi ju rid ice rom âne şi străine, precum şi în justiţie. De asem enea, în conform itate cu art. 62 alin. ( 1 ) din lege, prim arul reprezintă unitatea adm inistra tiv-teritorială în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi ju rid ice rom âne şi străine, precum şi în justiţie. 4. Reprezentarea, asistenţa şi au to rizarea legală 4.1. R e p re zen ta rea leg a la , instituţia procesuală a reprezentării legale intervine în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu, şl an u m e în situaţia m inorilor care nu au îm p lin it vârsta 14 ani şi a celo r puşi su b interdicţie, prin hotărâre judecăto­ rească răm asă definitivă. Persoanele ju rid ice sunt reprezentate legal de organele de adm inistrare, în cazul per­ soanelor ju rid ice private, sau de M inisterul Finanţelor Publice ori d e organele prevăzute de lege, în cazul statului sau al unităţilor adm inistra tiv-teritoriale. M inorii su b 14 ani şi persoanele puse su b interdicţie nu stau personal în proces, ci prin reprezentanţii lor legali (părinţi sau tutore). Astfel, aceste persoane vo r fi citate cu num ele lor, d a r prin reprezentant legal, la dom iciliul acestuia din urm ă. Toate actele pro­ cedurale efectuate în num ele persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau de către acestea trebuie sem nate de reprezentant, nefiind cerută sem nătura celui reprezentat, aceasta fiind consecinţa faptului că legea prezum ă în mod absolut că aceste persoane nu pot să-şi exprim e consim ţăm ântul în mod valabil, fiind incapabile potrivit legii. In ipoteza în care încetează funcţia tutorelui, operează suspendarea de drept a ju d e ­ cării cauzei, în tem eiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 4 NCPC, până ia num irea unui nou tutore. De asem enea, dacă una dintre părţi a fo st pusă su b interdicţie judecăto­ rească, iar instanţa de tutelă nu a procedat la num irea de îndată a unui tutore în condiţi­ ile art. 941 NCPC, operează suspendarea de drept a ju d ecării cauzei, în tem eiul prevede­ rilor art. 412 alin. (1) pct. 2 NCPC, până la num irea tutorelui. Persoanele capabile, dar care, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a altor m otive prevăzute de lege, nu pot să-şi adm inistreze bunurile şi nici să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare, care au desem nat un curator pentru ocrotirea lor, v o r sta în judecată în

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

155

A rt. 57

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

num e personal, întrucât instituirea curatele! nu aduce nicio atingere capacităţii celui pe care curatorul 71 reprezintă, acesta nefiind un ca 2 d e reprezentare le g a li, curatorul fiind m andatarul p irţii. Deşi nu e x iş ti un text de lege care să prevadă obligativitatea c itirii curatorului special, apreciem că, pentru a da eficienţă reprezentării efectuate de către acesta pentru partea respectivă, se im pune citarea acestuia prin citaţie separată, partea urm ând, de asem enea, a fi citată printr-o a lt i citaţie. Dacă persoana a fost pusă sub c u ră ţe ii, iar funcţia curatorului a în cetat, operează suspendarea de drept a judecării cauzei, în tem eiul prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 4 NCPC, până la num irea unui nou curator. 4.2. A sista re a leg a lă . Asistarea legală intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, şi anum e în situaţia m inorilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, dacă aceştia nu au dobândit anticipat capacitate de exerciţiu deplină, în condiţiile expres prevăzute de lege. M inorii v o r sta personal în proces, dar asistaţi, după caz, de părinţi sau tutore, care vo r sem na alături de m inori cererile adresate instanţei. Potrivit art. 155 alin. (1) pct. 7 NCPC, persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă se citează prin ocrotitorii legali, la dom iciliul sau sediul acestora. Această prevedere legală are caracter de noutate în raport d e reglem entarea anterioară, când num ai persoanele incapabile se citau prin reprezentanţii legali, cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă fiind citaţi personal, iar ocrotitorii legali prin citaţie distinctă. Dacă m inorul îm plineşte în cursul procesului vârsta d e 14 ani, reprezentarea legala se tran sfo rm ăm asistare. în litigiile care izvorăsc din contractul de m uncă, se citează num ai m inorul personal şi tot el efectuează exclusiv actele d e procedură111. Astfel, potrivit art. 42 alin. (1) NCC, m inorul poate să în ch eie acte ju rid ice privind m unca, îndeletnicirile artistice sau spor­ tive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul. în conform itate cu alineatul urm ător al aceluiaşi articol, în acest caz. m inorul exercită singur drepturile şi execută tot astfel obligaţiile izvorâte din aceste acte şi poate dispune singur de veniturile dobândite. D ispoziţiile art. 353 NCPC prevăd faptul că reprezentantul legal al unei persoane lip­ site de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chem at personal la interogatoriu pentru actele în ch eiate şi faptele săvârşite de el în această cali­ tate, iar nu pentru actele şi faptele săvârşite de minor, consecinţă a aspectului că m ărtu­ risirea este un act personal. M inorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot fi chem aţi la interogatoriu, legea prezum ând absolu t că aceştia nu pot exprim a un consim ţăm ânt valabil, în tim p ce m inorul cu vârsta cuprinsă în tre 14 şi l â ani poate răspunde singur la interogatoriu, fiind asistat d e către părinţi sau tutore. 4 3 . A u to riza rea . Autorizarea intervine în cazul în care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau m inorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi ocro* titorul legal care îl asistă efectuează acte procedurale d e dispoziţie (renunţare la ju d e ­ c a ţ i sau la dreptul pretins etc.). Pentru aceste acte este n e ce sa ri autorizarea instanţei de tuteEI şi avizul consiliului d e familie**1, prin raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi art. 144 alin. (2) N C C 1)1 A se ved ea şi art. 13 C . m uncii, re p u b lica t, p re cu m ş i a n . 5 din le g e a nr. 2 79 /2 0 0 5 privind u ce n icia la locul d e m u n că , republicată. ul în ca zu l o cro tirii m in o ru lu i p rin p ă rin ţi, p rin darea în p la sa m e n t sau. după ca z, prin a lte m ă su ri d e protecţie sp e cia lă p re vă zu te d e lege. ni> se va in stitu i co n siliu l d e fam ilie, p o triv it art. 1 2 4 a lin . (2 ) NCC.

156

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 57

5. Excepţia lip se i capacităţii pro cesu ale d e exerciţiu . Potrivit art. 57 alin. (3) NCPC, lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului. Prevederea legală privind invocarea lipsei capacităţii procesuale d e exerciţiu în orice stare a procesului are în vedere urm ătoarele aspecte: - pârâtul este în drept să invoce excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclam antului oricând până la m om entul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei în prim ă instanţă, chiar şi în ipoteza în care nu a form ulat întâm pinare ori a depus întâm ­ pinare cu încălcarea term enului procedural de 25 de zile d e la data com unicării cererii de chem are în judecată, prevăzut de art. 201 alin. ( 1 ) NCPC, sau nu a invocat această excepţie procesuală prin întâm pinarea form ulată în term en. Astfel, în aceste ultime cazuri m enţionate, pârâtul nu este decăzut din dreptul de a invoca excepţia lipsei capa­ cităţii procesuale de exerciţiu, întrucât o atare excepţie, deşi este de ordine privată, are un regim ju rid ic derogatoriu de la art. 247 alin. (2) NCPC, fiind expres prevăzut în art. 57 alin. (3) NCPC faptul că poate fi invocată în o rice stare a procesului, m otiv pentru care nu operează sancţiunea decăderii; - instanţa este în drept să invoce oricând, din oficiu, lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în prim ă instanţă, sau ca m otiv în etapa judecăţii în căile d e atac. Potrivit art. 57 alin. (5) NCPC, când instanţa constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu va acorda un term en pentru confirm area lui, iar dacă actul nu este confirm at, se va dispune anu­ larea t u l Textul acestui articol nu face referire la dreptul instanţei de a aplica sancţiunea nulităţii relative condiţionat d e invocarea sa de către partea adversă, astfel încât inter­ pretarea sa nu se poate face prin instituirea unor distincţii pe care nu le prevede; - p â r â t u l poate să invoce pentru prim a dată în calea de a ta c a apelului sau, după caz, a recursului dacă hotărârea prim ei instanţe este susceptibilă d o a r de recurs, ca m otiv al căii de atac exercitate, lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a reclam antului, ch iar şi în ipoteza în care nu a invocat-o în prim ă instanţă; - î n ipoteza în care num ai reclam antul a declarat ca le d e atac îm potriva hotărârii prin care cererea principală a fost adm isă în parte, pârâtul nu m ai este în drept să invoce lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a reclam antului, căci aceasta ar reprezenta un m otiv de desfiinţare în to t a hotărârii prim ei instanţe, în condiţiile în care pârâtul nu a declarat cale de atac, iar partea neatacată din hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat. în situaţia în care într-adevăr reclam antul a fost lipsit de capacitate procesuală d e exerciţiu, instanţa de control ju d iciar poate invoca acest motiv, respingând calea d e atac exercitată de reclam ant ca nefondată, nem aiputând proceda însă la desfiinţarea în to t a hotărârii prim ei instanţe, întrucât, după cum am arătat anterior, partea neatacată din hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat. Sancţiunea prevăzută de lege pentru actele de procedură îndeplinite de o persoană lipsită de capacitate d e exerciţiu este nulitatea relativă. Aceeaşi sancţiune operează şi în privinţa actelor de procedură efectuate de către o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă, fără a fi asistată de ocrotitorul legal. Prin excepţie d e la regula potrivit căreia nulitatea relativă poate fi invocată num ai de cel al cărui interes este o crotit prin dispoziţia legală încălcată, iar nu şi de către instanţă din oficiu, în cazul actelor de procedură lovite de nulitate relativă pentru lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu, instanţa are dreptul să invoce incidenţa sancţiunii procedurale a nulităţii relative. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

157

A rt. 58

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

în ipoteza în care actul de p ro ce d u ri a fost în d e p lin it de către o persoană fără capa­ citate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi fără încuviinţarea ocroti­ torului legal, instanţa nu pronunţă im ediat anularea actului, ci dispune am ânarea cau­ zei, acordând un nou term en de judecată în vederea confirm ării totale sau parţiale a actului respectiv de către reprezentantul sau, după caz, ocrotitorul legai, m otiv pentru care aceştia din urm ă vo r fi citaţi cu m enţiune expresă în sensul indicat. în m ăsura în care reprezentantul sau ocrotitorul legal nu confirm ă actul procedural efectuat de parte, acesta va fi anulat. Lipsa unui răspuns al reprezentantului sau ocrotitorului legal la cita­ ţia em isă de instanţă va conduce la anularea actului procedural efectuat de către parte, confirm area în acest caz trebuind să fie expresă. Excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), relativă cu regim derogatoriu (se încalcă norm e d e ordine privată) şi perem ptorie (adm iterea sa conduce la îm piedicarea soluţionării fondului cererii). Este m enţionat însă că o atare excepţie procesuală are iniţial un efect dilatoriu, instanţa acordând un term en pentru confirm area actelor procedurale, iar num ai Tn cazul în care confirm area nu este realizată, se produce efectul perem ptoriu prîn adm iterea excepţiei. De regulă, în ipoteza invocării mai m ultor excepţii procesuale, excepţia lipsei capaci­ tăţii procesuale d e exerciţiu va fi pusă în discuţie şi soluţionată după excepţia de netim brare sau de insuficientă tim brare, excepţia d e necom petenţă, excepţia vizând ne lega la com punere sau constituire a instanţei, dar înainte de excepţia autorităţii de lucru ju d e­ cat, de excepţia lipsei calităţii procesuale, de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens m aterial etc.

A r t . o ft. C uratela sp ecială. (1) în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va num i un curator special, care sâ o reprezinte până la num irea reprezentantului legal, potrivit legii. D e asem enea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană jurid ică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chem ată să stea în judecată, nu are reprezentant. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în m od corespunzător şi persoanelor cu capa­ citate de exerciţiu restrânsă. (3) N um irea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anum e desem naţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecă­ torească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal. (4) Rem unerarea provizorie a curatorului astfel num it se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi m odalitatea de plată. La cererea curato­ rului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seam a de activitatea desfăşu­ rată, rem uneraţia v a putea fi majorată. C O M E N T A R IU 1. C azu ri. Situaţiile în care instanţa desem nează un curator special în cadrul procesu­ lui civil sunt urm ătoarele:

158

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 58

a) există urgenţă în soluţionarea cauzei, ia r una dintre p ă rţi este lipsită de capaci­ tate procesuală de exerciţiu ş i n u are reprezentant legal sa u are capacitate de exerciţiu restrânsă ş i nu are o cro tito r legal (spre exem plu, în cazul unei cereri prom ovate pe cale de ordonanţă preşedinţială având ca o b iect sistarea executării unei construcţii proprie­ tatea unei persoane puse su b interdicţie judecătorească, căreia nu i s-a num it încă un tutore de către instanţa de tutelă). Apreciem că urgenţa la care face referire art. 58 alin. {1} N CPC nu vizează exclusiv pricinile în privinţa cărora legea prevede expres soluţionarea de urgenţă şi cu precădere, ci şi orice alte cauze care n e c e siti o soluţionare urgentă, părţile fiind expuse producerii unui prejudiciu prin întârzierea judecăţii. în ipoteza în care nu există urgenţă în soluţionarea cauzei, spre exemplu în ca 2ul unei cereri având ca obiect constatarea dobândirii dreptului d e proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani în sistem ul Codului civil din 1864, prom ovată în contradictoriu cu o persoană pusă su b interdicţie judecătorească ?n privinţa căreia nu s-a num it încă un tutore, judecata se suspendă de drept, în tem eiul disp 02iţiilor art. 412 alin. ( 1 ) pct. 2 NCPC. Este d e m enţionat că, potrivit art. 111 lit d) NCC, o rice persoană are dreptul, dar şi obligaţia d e a sesiza instanţa de tutelă de îndată ce află despre existenţa unui m inor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute la art. 110 N CC, aceste dispoziţii aplica ndu-se în mod corespun 2ător şi în privinţa persoanelor care trebuie puse sub interdicţie judecătorească, prin raportare la disp 02 iţii!e art. 165 NCC. Subsum ată ca 2uiui în care partea nu are reprezentant sau o cro tito r legal este şi ipo­ teza descrisă în art. IS O alin. ( 2 ) N CC, şi anum e aceea când, din cau 2a bolii sau din alte m otive, tutorele este îm p ied icat să îndeplinească un anum it act în num ele m inorului pe care îl repre 2intă sau aie cărui acte le încuviinţea 2ă, cu singurele diferenţe că num i­ rea curatorului nu se va mai face de instanţa de tutelă, ci d e instanţa care judecă pro­ cesul şi că persoana curatorului este un avocat desem nat de barou în acest scop, iar nu orice persoană fizică având capacitate deplină de exerciţiu şi în m ăsură să îndeplinească această sarcină, cum reiese din prevederile art. 180 alin. ( 1 ) NCC; b) există un conflict de interese între reprezentantul sa u o crotitorul le g a l ş i c e l reprezen to t o ri ocrotit, ch ia r dacă nu există urgenţă în soluţio n a rea cauzei111 (de exem plu, în procesele d e ieşire din indivi 2iune în care printre părţi figurea 2ă, alături de m inor, unul sau am bii părinţi ai acestuia, care stau în proces atât în num e propriu, c i t şi ca reprezen­ tanţi legali ai uneia dintre părţi)121; c) o persoană ju rid ic ă o ri o asociaţie, societate sa u altâ entitate fă ră personalitate ju rid ică constituită po trivit legii, chem ată să stea în ju d eca tă , nu are reprezentant, ch ia r dacă n u există urgenţă în soluţio narea cauzei. 2. D esem n area cu rato ru lu i sp e cial. în prim ul caz specificat anterior (când există urgenţă în soluţionarea cauzei, iar una dintre părţi este lipsită de capacitate procesuală de exerciţiu şi nu are reprezentant legal sau are capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu are

m Sim ilar, potrivit disp02iţtilcr art. IS O alin. {1) N C C , o ri d e câte o ri în tre tu to re şi m in o r se Ivesc in te re se co n ­ tra re , ca re nu su n t d in tre c e le c e tre b u ie sâ d u c ă la în lo cu ire a tu to re lu i, instanţa d e tu te lă v a n u m i un cura* to r sp e cial. D iferenţa din tre art. 1 5 0 alin. (1 ) N C C ş i art. S 8 N C P C se referă la instanţa care n u m e şte curatorul (instanţa d e tu telă , ia r nu ce a ca re ju d e că p ro ce su l) şi la p e rso a n a cu ra to ru lu i (orice p e rso a n ă fizic ă având ca p acitate d e p lin ă d e exerciţiu şi ca re este în m ă su ră să în d e p lin e a scă a ce a stă sarcin ă, ia r n u un a v o ca t d e se m ­ nat d e b a ro u în a ce st scop). m 7r\b. S u p re m , s. civ., d e c. nr. 2 6 0 9 /1 9 7 4 , în C.D . 1 9 7 4 , p . 199; C.A . Ploieşti, s. civ., d e c. nr. 2 4 8 /1 9 9 8 , în C .P J. 1 9 9 8 , p, 219. D su A Na r c is a t h s o h a r i

159

A rt. 59

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

o cro tito r legal), num irea curatorului se va face la solicitarea expresă a părţii interesate, iniţiativa num irii curatorului ne putând-o avea instanţa. în schim b, în ceea ce priveşte urm ătoarele două cazuri m enţionate in cadrul acestui articol (în caz de conflict de interese intre reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană ju rid ică ori dacă o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2) NCPC, che­ mată să stea în judecată, nu are reprezentant], instanţa este obligată, inclusiv din oficiu, să desem neze un curator special. Este d e rem arcat faptul că, în privinţa persoanelor ju rid ice sau a entităţilor lipsite de personalitate ju rid ică, este obligatorie num irea curatorului special num ai în ipoteza în care acestea figurează în proces ?n calitate de pârâte, chem ate în garanţie sau arătate ca titulare ale dreptului, iar nu şi de reclam ante. Dispoziţiile art. 58 alin. (1) teza I NCPC nu se pot aplica acestui caz, întrucât m enţionează în m od expres faptul că privesc doar persoanele fi 2ice. Spre deosebire de curatorii speciali din m ateria dreptului civil, curatorii speciali pre­ văzuţi de art. 58 N CPC su n t num iţi d e instanţa care judecă procesul, iar nu de instanţa de tutelă, şi sunt avocaţi anum e desem naţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească, neputând fi orice persoană fizică cu capacitate deplină de exerciţiu şi care este în m ăsură să îndeplinească această sarcină. în vederea num irii curatorului spe­ cial, instanţa va em ite o adresă către baroul corespunzător, acesta urm ând a desem na până la urm ătorul term en d e judecată un avocat în sensul indicat, sau baroul va întocm i o listă ce va fi com unicată fiecărei instanţe judecătoreşti, în care va desem na avocaţi pentru exercitarea funcţiei d e curator special, iar instanţa va num i curatorul direct de pe lista respectivă. Sim ilar situaţiei experţilor judiciari, instanţa va fixa prin încheierea prin care s-a d is­ pus num irea unui curator special şi rem uneraţia provizorie a acestuia, precum şi m odali­ tatea d e plată, aceasta putând fi ulterior m ajorată, !a cererea curatorului, după încetarea calităţii sale, în funcţie de activitatea desfăşurată în concret.

Secţiunea a 2-a. Persoanele care sunt împreuna reclam ante sau pârâte A ri. 5 9 . C o n d iţii de existenţă. M ai m ulte persoane pot fi îm preună recla­ m ante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie com ună, dacă drepturile sau obligaţiile lo r au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură. C O M E N T A R IU 1. N o ţiu n e a co p articip ării pro cesuale. Coparticiparea procesuală (litisconsorţiul pro­ cesual) desem nează situaţia în care calitatea de reclam ant sau d e pârât este deţinută de mai m ulte persoane fizice sau ju rid ice, reprezentând aplicaţia în plan procesual a plura­ lităţii su biectelor raportului ju rid ic civil de drept substanţial sau num ai consecinţa unei strânse legături dintre drepturile şi obligaţiile m ai m ultor persoane. Astfel, spre exem plu, dacă două persoane s-au obligat solid ar faţă de o altă persoană să execute o obligaţie pecuniară, în ca 2 d e litigiu creditorul îi poate acţiona în judecată, p02 iţia procesuală de pârât aparţinând am bilo r debitori. De asem enea, dacă un bun este coproprietatea mai m ultor persoane, toate acestea pot prom ova o acţiu ne în revendi­ 160

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 59

care îm potriva celui care deţine nelegal bunul, poziţia procesuală d e reclam ant aparţi­ nând în acest caz tu tu ro r coproprietarilor litiganţi. Pentru existenţa coparticipării procesuale este n e ce sa ri nu num ai pluralitatea de părţi aflate pe aceeaşi poziţie procesuală, dar şi condiţia ca obiectul procesului să fie un drept sau o obligaţie com ună (spre exem plu, în ipoteza raporturilor de solidaritate pasivă - coautorii unei fapte ilicite) ori ca drepturile sau obligaţiile lor să albă aceeaşi cauză (spre exem plu, obligarea a doi p ira ţi la executarea unor obligaţii distincte izvorând din acelaşi act ju rid ic) sau ca între drepturile şi obligaţiile părţilor să existe o strânsă legătură. Pentru ipoteza existenţei unei s trln s e le g ltu ri între drepturile şi obligaţiile p lrţilo r poate fi dat urm ătorul exem plu: doi sau mai m ulţi salariaţi introduc o acţiu n e com ună îm potriva aceluiaşi angajator pentru plata unui anu m it tip de sp o r sau prim ă salariată (drepturile nu sunt com une şi nici nu au o cauză com ună, deoarece izvorul drepturilor decurge din contractul individual de m uncă ai fiecăruia, în s l există o strânsă legătură între acestea). A lte exem ple ar putea fi urm ătoarele: m ai m ulţi salariaţi concediaţi în cadrul unei proceduri d e concediere colectivă form ulează o acţiune com ună îm potriva angajatorului - obiectul este diferit, fiind contestată fiecare decizie individuală d e con­ cediere, însă strânsa legătură este dată d e procedura com ună d e concediere în cadrul căreia s-au em is deciziile; un salariat transferat de la un angajator la altul introduce o acţiune îm potriva am bilo r angajatori, pentru plata anu m ito r drepturi salariale, doar că pentru perioada anterioară transferului de întreprindere drepturile se solicită de la anga­ jatorul cedent, iar pentru perioada ulterioară acestea se pretind de ta angajatorul cesi­ onar. Este de rem arcat faptul că noul Cod de procedură civilă a înlăturat divergenţele exis­ tente în practica judiciară referitoare la existenţa coparticipării şi în situaţia în care între obiectul şi cauza acţiunii există num ai o strânsă legătură, reglem entând în m od expres această posibilitate. în ipoteza în care între drepturile şi obligaţiile părţilor nu se poate stabili vreo legă­ tură, nu va exista coparticipare procesuală, iar instanţa va pronunţa o soluţie de disjun­ gere a celei de-a doua cereri şi de înaintare a acesteia serviciului registratură în vederea form ării unui dosar distinct şi a repartizării sale aleatorii. Spre exem plu, dacă cererea de chem are în judecată este prom ovată de reclam ant îm potriva a doi pârâţi, prim ul capăt de cerere form ulat în contradictoriu cu un pârât având ca obiect obligarea sa la plata chiriei restante aferente închirierii unui bun im obil, iar cel de-al doilea capăt de cerere form ulat în contradictoriu cu celălalt pârât având ca o b iect revendicarea unui bun m obil, fără nicio legătură între obiectul şi cau 2a celo r două capete de cerere, instanţa va dis­ ju nge cel de-al doilea capăt de cerere în vederea form ării unui dosar distinct şl reparti­ zării sale aleatorii. Coparticiparea procesuală existentă în etapa procesuală a ju decăţii în prim ă instanţă poate continua sau, dim potrivă, poate înceta în faza judecăţii în căile de atac. Spre exem plu, în situaţia în care cererea d e chem are în judecată este prom ovată de un reclam ant îm potriva a doi pârâţi, prim a instanţă respinge cererea faţă de prim ul pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi faţă d e celălalt pârât ca neîntem eiată, iar recla­ m antul declară apel num ai îm potriva ultim ei soluţii, părţi în calea de atac v o r fi num ai reclam antul şl cel de-al doilea pârât, în raport de prim ul soluţia fiind definitivă şi dobân­ dind autoritate de lucru judecat. Având în vedere că num ai aceste persoane au calitatea de părţi în calea d e atac, prim ul pârât nu va fi citat la judecata apelului. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

161

A rt. 59

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

D im potrivă, dacă cererea este introdusă de m ai m ulţi reclam anţi îm potriva unui sin ­ g u r pârât, cererea este respinsă şi num ai unul dintre aceştia exercită calea de atac, părţi ?n calea de atac vo r fi toţi reclam anţii şi p ira tu l, aplicându-se art. 60 alin. (3) N C P C potri­ v it căruia reclam anţii care nu au în d e p lin it un act d e procedură în term en (spre exem ­ plu, nu au exercitat calea d e atac) vo r continua totuşi să fie citaţi, dacă nu au term en în cunoştinţă. 2. C lasificarea co p articip ării procesuale 2.1. C o p a rticip a re a fa cu lta tiv ă ş i co p a rticip a rea o b lig a to rie . în funcţie de criteriul rolului voinţei părţilor la form area coparticipării procesuale, aceasta se clasifică în copar­ ticipare facultativă şi coparticipare obligatorie. Dat fiind faptul că textul art. 59 NCPC prevede că „m ai m ulte persoane p o t fi îm p re ­ ună reclam ante sau pârâte", nestabilind o obligaţie în acest sens, rezultă că regula în m aterie d e coparticipare procesuală este coparticiparea facultativă, iar num ai în situaţi­ ile expres determ inate de lege coparticiparea va avea caracter obligatoriu. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 684 alin. (2) N CC, partajul făcut fără participarea tu tu ­ ror coproprietarilor este lovit de nulitate absolută. Având în vedere că legea m aterială im pune obligativitatea participării la partaj a tu tu ro r coproprietarilor, aceasta determ ină tn planul dreptului procesual existenţa unei coparticipări procesuale obligatorii. Ca atare, în m aterie de partaj judiciar, va exista coparticipare procesuală obligatorie dacă coproprietatea există între cel puţin trei persoane. în ceea ce priveşte însă acţiunea în revendicare, precum şi alte acţiuni în ju stiţie refe­ ritoare la bunuri proprietate com ună, dispoziţiile art. 643 N CC înlătură regula copartici­ pării procesuale active sau pasive obligatorii în cadrul acţiunilor în ju stiţie prom ovate de un singur coproprietar cu privire la bunul com un, dispoziţia fiind de natură să pună capăt unei controverse im portante existente în practica judiciară şî în literatura de specialitate. Astfel, art. 643 alin. (1) NCC, vizând acţiunile în justiţie, prevede că fiecare copropri­ eta r poate sta singur în justiţie, indiferent d e calitatea procesuală, în o rice acţiune privi­ toare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare. Potrivit art. 643 alin. (2) NCC, hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprfetăţii profită tu tu ro r coproprietarilor, ceea ce înseam nă că aceştia, ch iar dacă nu au fost parte în litigiul respectiv, se pot prevala de efectele hotărârii judecătoreşti întocm ai ca partea. Hotărârile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celor­ lalţi coproprietari, de unde rezultă concluzia că nu se poate invoca autoritatea d e lucru ju d e c a ta unei astfel de hotărâri într-un litigiu prom ovat ulterior de celălalt coproprietar, având identitate de o b iect şi cauză. în conform itate cu art. 643 alin. (3) N CC, când acţiunea nu este introdusă de toţi coproprietarii, pârâtul poate cere instanţei de judecată introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari în calitate de reclam anţi, în term enul şi condiţiile prevăzute în noul Cod de procedură civilă pentru chem area în judecată a altor persoane. Ca atare, în cazul acţiunii în revendicare coparticiparea procesuală activă sau pasivă nu m ai este obligatorie, astfel încât, în m ăsura în care pârâtul nu form ulează cerere de chem are în judecată a altor persoane în tem eiul dispoziţiilor art. 68 NCPC, instanţa va judeca cererea în cadrul procesual astfel trasat. M inuta va conţine obligaţia pârâtului de restituire a bunului im obil în folosul reclam antului şi al celorlalţi coproprietari, care, în m ăsura în care aceştia d in urmă su n t cunoscuţi, vo r fi individualizaţi prin num e şi dom iciliu, ch iar dacă nu au participat

162

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 59

la judecarea cauzei, tocm ai în virtutea faptului că această hotărâre judecătorească le este profitabilă, dar şi pentru prevenirea obţinerii de către reclam ant a unor drepturi exclusive. In acest scop, reclam antului i se poate stabili obligaţia de a indica numele şi dom iciliul celorlalţi coproprietari, su b sancţiunea suspendării judecăţii, ?n tem eiul dispoziţiilor art. 242 alin. ( 1 ) NCPC. M inuta nu ar trebui redactată în sensul restituirii către reclam ant num ai a cotei sale părţi din dreptul d e proprietate asupra bunului, întrucât bunul, nefiind delim itat m aterial, nu poate fi restituit pe porţiuni, revendicarea presupunând o lăsare în deplină proprietate şi posesie a bunului. Potrivit art. 63 din Legea n r 71/2011, prevederile art. 643 alin. ( 1 ) şi (2) NCC se aplică şi în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a răm as definitivă până la data intrării în vigoare a noului Cod civil, iar cele ale art. 643 alin. (3) NCC se aplică şi în situaţiile în care pricina nu a fost soluţionată în prim ă instanţă până la data intrării în vigoare a nou­ lui Cod civil. Prin urm are, din m om entul intrării în vigoare a noului Cod civil, dispoziţiile referitoare la posibilitatea introducerii acţiunii în revendicare de către un singur proprie­ ta r sunt de im ediată aplicare pentru cererile care nu au fo st soluţionate în m od definitiv, instanţa judecătorească nem aiputând pronunţa o soluţie de respingere a cererii pentru lipsa calităţii procesuale active sau pasive. în ceea ce priveşte acţiunea posesorie, dacă anterior intrării în vigoare a noului Cod civil coproprietarul nu avea singur exerciţiul acţiunii posesorii îm potriva terţilor, considerându-se, în caz afirm ativ, că însem na să i se recunoască im plicit o posesie exclusivă asupra bunului, după intrarea în vigoare a codului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 643 alin. ( 1 ) N CC, coproprietarul se poate prevala de acest drept. Ca atare, deşi s-ar putea obiecta că acţiunea posesorie nu constituie o acţiune pri­ vitoare la coproprietate, apreciem că, din m om ent ce un coproprietar poate introduce singur acţiu ne în revendicare, cu atât m ai m ult poate prom ova o acţiune posesorie, în tem eiul regulii de drept q u i p o te st p lu s p o te st m inus. Un alt exem plu de coparticipare procesuală obligatorie îl constituie acela vi 2ând acţiunea în declararea nulităţii unui act ju rid ic încheiat în tre mai m ulte părţi, fiind obliga­ torie atragerea în judecată a tu tu ro r persoanelor care au calitatea de părţi contractuale, întrucât nu este cu putinţă ca un act ju rid ic să fie anulat faţă de o parte şi să răm ână valabil faţă de alta111. De asem enea, acţiunea în declararea nulităţii căsătoriei introdusă de o terţă per­ soană interesată se exercită îm potriva am bilor so ţi121. 2.2. C o p a rticip a re a su b ie c tiv ă ş i co p a rticip a rea o b ie ctiva . Coparticiparea procesu­ ală se poate clasifica şi în coparticipare procesuală subiectivă în ipoteza în care există o pluralitate de părţi cu aceleaşi interese, respectiv în coparticipare procesuală obiectivă atunci când rezultă din conexarea a două sau mai m ultor cereri, dacă în unele din aces­ tea sunt şi alte părţi. Conexitatea nu conduce întotdeauna la naşterea coparticipării procesuale obiective, existând situaţii în care se reunesc cauze în care figurează num ai două părţi, iar acestea sunt aceleaşi în toate cauzele reunite. Coparticiparea procesuală subiectivă presupune existenţa pluralităţii de părţi de la debutul procesului, pe când coparticiparea procesuală obiectivă nu se creează decât în m om entul adm iterii excepţiei d e conexitate şi al reunirii dosarelor.

11 M. Tâborcâ, G b . S u ta , o p . cit., 2 0 0 8 , p. 2 3 4 ; G. Bq tq i , O. S p ir x o n v M o t e i, op. cit., p . 133*134. 125 M. T tb â rcâ , G b . Buta, op. cit., 2 00 8, p. 234.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

163

A rt. 60

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

litisp en d en ţa nu poate conduce la crearea coparticipării procesuale obiective, din m om ent ce aceasta presupune identitate de părţi, d e o b iect ţi de cau 2ă între două sau m al m ulte cereri, eventuala coparticipare procesuală existând de la m om entul introdu­ cerii fie c ire i acţiuni. 2.3. C o p a rticip a re p ro ce su a lă activă, p a siv ă ş i m ixta. în funcţie d e calitatea părţilor care form ează pluralitatea, coparticiparea se îm parte în coparticipare procesuală activă, în ipoteza existenţei m ai m ultor reclam anţi şi a unui singur pârât, coparticipare procesuală pasivă. în ipoteza existenţei mai m ultor pârâţi şi a unui singur reclam ant, şi copartici­ pare procesuală m ixtă. în ipoteza existenţei m ai m ultor reclam anţi şi pârâţi.

A r i* 6 0 » R eg im u l ju rid ic a l cop articip ării procesu ale. (1) A ctele de proce­ dură, apărările şi concluziile unuia dintre reclam anţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi n ici nu îi p ot prejudicia. (2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în tem eiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclam anţilor ori pârâţilor, actele de procedură îndeplinite num ai de unii dintre e i sau term enele încuviinţate num ai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură pro­ fită şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora su n t potrivnice celor făcute de ceilalţi, se v a ţine seam a de actele cele m ai favorabile. (3) Reclam anţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat ori nu au îndeplinit un act de procedură în term en vor continua totuşi să fie citaţi, dacă, potrivit legii, nu au term enul în cunoştinţă. D ispoziţiile art. 202 su n t aplicabile. C O M E N T A R IU 1. P rin cip iu lu i in d ep en d en ţei procesuale. D ispoziţiile art. 60 alin. (1) NCPC, potrivit cărora actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre coparticipanţi nu le pot profita celorlalţi, d a r nici nu îi pot prejudicia, enunţă principiul independenţei proce­ suale, care guvernează raporturile dintre coparticipanţi. Spre exem plu, în ipoteza unei acţiuni având două capete de cerere prom ovate în con­ tradictoriu cu doi pârâţi vizând evacuarea unuia (tolerat) şl obligarea celu ilalt (titular al unui contract de închiriere) ia plata chiriei restante, invocarea de către cel de-al doilea p â râ ta excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune în privinţa unei părţi a chiriei nu este de natură, în caz de adm itere, să profite şi celuilalt pârât. Din m om ent ce concluziile unui coparticipant nu profită şi celuilalt, instanţa va acorda cuvântul fiecăruia în dezbateri asupra excepţiilor procesuale, cererilor prealabile, probe­ lor şi fondului cauzei, respectând principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare tn procesul civil. 2. Excepţia de la p rin cip iu lu i independenţei procesuale. Principiul independenţei procesuale com portă o excepţie m enţionată în art. 60 alin. (2) NCPC, şi anum e atunci când efectele hotărârii se întind asupra tu tu ro r reclam anţilor ori pârâţilor sau când actele de procedura îndeplinite num ai de unii dintre ei ori term enele încuviinţate num ai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită şi celorlalţi, cauzele rezi­ dând fie în natura raportului ju rid ic, fie într-o dispoziţie expresă a legii. Excepţia de la principiul independenţei procesuale operează num ai în situaţia în care hotărârea obţinută, actul de procedură în d e p lin it ori term enul o bţinu t d e un coparticipant este profitabil şi celorlalţi, iar nu şi în situaţia în care acestea îi su n t defavorabile. 164

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T I C I P A N jll I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 60

în ceea ce priveşte natura raportului ju rid ic, ipoteze de coparticipare procesuală decurg din raporturi ju rid ice obligaţionale d e solidaritate sau indivizibilitate, precum şi din raporturi ju rid ice reale de coproprietate. Astfel, efectele adm iterii apelului sau recursului declarat de unul dintre coparticipanţi se vo r extinde şi asupra co participanţii or care nu au introdus apel sau recurs ori ale căror cereri de apel sau d e recurs au fost respinse fără a fi cercetate în fond (ca tardive, anulate ca netim brate etc.), fiindu-le profitabilă decizia pronunţată în calea d e atac111. în schim b, consecinţele respingerii căii de atac (de exem plu, plata ch eltuielilor de judecată) vo r fi suportate num ai d e coparticipantul care a exercitat-o, acesta fiind un efect defavorabil. De altfel, şi noul Cod civil prevede în art. 1455 alin. ( 1 ) şi (2) că hotărârea judecăto­ rească pronunţată îm potriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat faţă de ceilalţi codebitori, în tim p ce hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari profită şl celorlalţi, cu excepţia cazului în care s-a întem eiat pe o cauză care putea fi invocată num ai de acel codebitor. în ceea ce priveşte existenţa unei dispoziţii legale, coparticiparea procesuală obli­ gatorie există atunci când ch iar legea prevede expres că actele d e procedură ale unui coparticipant profită şi celorlalţi. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 429 NCPC, în cazul în care sunt m ai m ulţi reclam anţi sau pârâţi îm preună, cererea de perim are sau actul d e procedură întrerupător de peri­ m are al unuia foloseşte şi celorlalţi. Prim a ipoteză vizează cazul în care sunt m ai m ulţi pârâţi sau intim aţi şi, îm plinindu-se term enul de perim are, unul dintre aceştia form ulează o cerere prin care solicită instanţei să constate perim area cererii de chem are în judecată (a apelului, a recursului etc.), iar efectele adm iterii acestei cereri de perim are vo r fi extinse asupra tu tu ro r coparticipanţilor, ceea ce înseam nă că perim area operează în bloc, faţă d e toate părţile din proces, iar nu num ai cu privire la raportul procesual dintre partea ca re a ce rut constata rea perim ării şi partea adversă. Cea de a doua ipoteză se referă la cazul când sunt m ai m ulţi reclam anţi (apelanţi, recurenţi etc.) şi, pricina fiind răm asă în nelucrare, unul dintre aceştia îndeplineşte un act de procedură în vederea reluării judecăţii, situaţie în care term enul d e perim are se întrerupe şi în profitul celorlalţi co participanţi. Dacă legea prevede în mod expres faptul că un a ct de procedură în d e p lin it de un coparticipant profită tu tu ro r celorlalţi participanţi, aceasta va constitui o excepţie de la principiul independenţei procesuale, indiferent de natura raportului ju rid ic dintre părţi. 3. Efectele ju rid ic e ale co p articip ării pro cesuale. în afara principiului independen­ ţei procesuale şi a excepţiei aferente, coparticiparea procesuala m ai produce o serie de efecte juridice, expuse în continuare: a) atunci când coparticipanţii au aceleaşi interese, ei pot avea un singur mandatar, caz în care îşi găsesc aplicabilitatea prevederile art. 149 alin. (1) NCPC, potrivit cărora, atunci când cererea urm ează a fi com unicată, ea se va face în atâtea exem plare câte sunt necesare pentru com unicare, în afară de cazurile în care părţile au un reprezentant com un sau partea figurează în mai m ulte calităţi juridice, când se va face într-un singur exemplar. Ca atare, dacă un reclam ant a chem at în judecată m ai m ulţi pârâţi, iar aceştia au un m andatar com un, cererea adiţională form ulată de reclam ant le va fi com unicată într-un " A se ved ea ş i P lenul Trib . Su p re m , d e c. d e în d ru m a re nr. 3 /1 9 6 2 , In C.D . 1 9 5 2 -1 9 6 5 , p. 298.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

165

A rt. 60

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

sin gur exem plar către m andatar. Această dispoziţie are în vedere situaţia în care m an­ datarul este prezent în şedinţă sau dacă pârâţii au dom iciliul procesual ales la m an­ datar, în câ 2 contrar cererea adiţională va trebui com unicată fiecăruia dintre pârâţi, la dom iciliile lor; b) în ipote 2a în care trei reclam anţi form ulează cerere d e chem are în judecată în con­ tradictoriu cu un singur pârât, Iar reclam anţii au acelaşi m andatar, pârâtul poate form ula întâm pinare într-un singur exem plar destinat com unicării, în afara celui pentru instanţă, iar nu în patru exem plare. Potrivit art. 207 NCPC, când sunt m ai m ulţi pârâţi, aceştia pot răspunde îm preună, toţi sau num ai o parte din ei, printr-o singură întâm pinare. Această prevedere se aplică indiferent dacă pârâţii au sau nu un repre 2entant com un; c) în conform itate cu art. 60 alin. (3) NCPC, reclam anţii sau pârâţii care nu s-au înfă­ ţişat ori nu au în d e p lin it un act de procedură în term en vo r continua totuşi să fie citaţi, dacă, potrivit legii, nu au term enul în cunoştinţă. Astfel, dacă cererea este introdusă de m ai m ulţi reclam anţi îm potriva unui singur pârât, cererea este respinsă şi num ai unul dintre aceştia exercită calea de atac, părţi în calea de atac vo r fi toţi reclam anţii şi pârâtul, aplicându-se textul m enţionat anterior; d) în conform itate cu dispoziţiile art. 202 alin. ( 1 ) NCPC, în procesele în care, în con­ diţiile art. 59, sunt m ai m ulţi reclam anţi sau pârâţi, judecătorul, ţinând cont de num ărul foarte m are al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea norm ală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitim e ale părţilor, va putea dispune, prin rezoluţie, reprezentarea lor prin m andatar şi îndeplinirea procedurii de com unicare a actelor procesuale num ai pe num ele m andatarului, la dom iciliul sau sediul acestuia. A cest articol constituie preluarea întocm ai a prevederilor art. 114 alin. (5) CPC 1865, cu singurele deosebiri că m ăsura în discuţie se dispune în prezent de către judecătorul căruia i s-a repartizat dosarul spre soluţionare, iar nu de către preşedintele instanţei, iar m odalitatea prin care se ia m ăsura este prin rezoluţie, la m om entul prim irii cererii respective părţile urm ând a fi citate cu m enţiunea expresă de a-şi desem na un m andatar com un şi d e a-*i alege dom iciliul sau sediul procesual la acesta; e ) actele de procedură făcute în interes com un sau îm potriva coparticipanţilor cu aceleaşi interese sunt supuse unei singure taxe judiciare de tim bru. Ca atare, cererea de chem are în judecată form ulată de trei reclam anţi va fi supusă unei singure taxe de tim ­ bru. Prin urm are, reclam anţii datorează to ţi o singură taxă de tim bru aferentă întregii cereri, iar nu fiecare separat o taxă de tim bru cu acelaşi cuantum ; f) în ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor de judecată, potrivit art. 455 NCPC, dacă în cau 2ă su n t m ai m ulţi reclam anţi sau m ai m ulţi pârâţi, e i vo r putea fi obligaţi să plătească cheltuielile de ju decată în m od egal, proporţional sau solidar, potrivit cu pozîţia lor în proces ori cu natura raportului ju rid ic existent între ei. Astfel, dacă între pârâţi sunt raporturi ju rid ice d e solidaritate (stipulate convenţional sau prevă 2ute expres ori pre 2um ate de lege), iar cererea d e chem are în judecată este adm isă, la solicitarea reclam antului, pârâţii vo r fi obligaţi în so lid ar la plata cheltuielilor d e judecată. în schim b, dacă între aceştia nu există raporturi de solidaritate, spre exem ­ plu reclam antul, în calitate d e beneficiar, solicită prin cererea d e chem are în judecată rezoluţiunea unui contract încheiat cu pârâţii în calitate de prestatori, iar acţiunea este adm isă, la cererea reclam antului, pârâţii vo r fi obligaţi în mod egal la plata cheltuielilor d e judecată. în ipoteza unui partaj judiciar, cheltuielile de judecată se vo r suporta pro­ porţional cotei-părţi din dreptul de proprietate al fiecărui coparticipant; 166

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 61

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

g) potrivit art. 473 NCPC, în caz d e coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prim a instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intim atul este în drept, du p i îm p li­ nirea term enului de apel, să d e d a re în scris apel îm potriva altui intim at sau â unei per­ soane care d figurat în prim ă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, d a c i acesta din urm ă a r fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sa le ju rid ice în proces; h) este de m enţionat că nu coparticiparea procesuală este instituţia care determ ină în m od direct com petenţa de soluţionare a cauzei în ansam blul său, ci aceasta din urmă are ca prim criteriu calificarea capetelor d e cerere în funcţie de scopul urm ărit de parte. Spre exem plu, dacă proprietarul unul im obil form at din m ai m ulte apartam ente cheam ă în judecată printr-o acţiu ne unică cinci pârâţi, chiriaşi ai im obilului, care nu şi-au îndepli­ nit obligaţia de pfată a chiriei la term en, fiecare fiind dator cu sum e distincte, vo r fi inci­ dente dispoziţiile art. 99 alin. (2) NCPC, n e p ro ced ln d u -se la însum area valorilor tuturor pretenţiilor, ci se va da relevanţă ju rid ică pretenţiei ca re atrage com petenţa unei instanţe de grad m ai înalt.

Secţiunea a 3-o . Alte persoane care p o t lua parte la judecata COMENTARIU P o trivita rt. 55 NCPC, sunt părţi în proces reclam antul şi pârâtul, precum şi, în condi­ ţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces. Secţiunea care face analiza prezentului com entariu vizează terţele perso a n e care intervin voluntar sau fo rţa t în proces şi care dobândesc calitatea de parte, iar nu pe cele com plet străine d e proces. în ceea ce priveşte obligativitatea şi opozabilitatea hotărârii judecătoreşti, în confor­ m itate cu art. 435 alin. (1) şi (2) NCPC, hotărârea este obligatorie şi produce efecte num ai între părţi şi succesorii acestora şi, de asem enea, este opozabilă oricărei terţe persoane atât tim p cât aceasta din urm ă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară. Prin urm are, pentru ca o hotărâre judecătorească să fie o bligatorie pentru o altă persoană, este necesar ca aceasta să fi fost parte litigantă sau succesor al unei astfel de părţi, terţa persoană neputând fi obligată să execute dispoziţiile hotărârii. Spre deosebire d e obligativitatea hotărârii judecătoreşti care vizează exclusiv părţile litigante, opozabilitatea sem nifică faptul că hotărârea judecătorească constată o realitate ju rid ică, care trebuie respectată de către orice altă persoană străină de litigiu, întrucât statuează cu efect de lucru judecat, prin aplicarea norm elor d e drept situaţiei de fapt reţinute. în m ăsura în care realitatea ju rid ică constatată în hotărârea judecătorească este con­ testată de un terţ, acesta, dacă justifică un interes, dată fiind lipsa identităţii părţilor, are posibilitatea prom ovării unui litigiu distinct, fără a se opune autoritatea de lucru judecat, proces în cadrul căruia are dreptul sâ facă dovada contrară celo r statuate în hotărârea judecătorească anterioară. în m anifestarea sa de excepţie procesuală, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru ju d e c a t presupune tripla identitate de elem ente prevăzută de art. 431 alin. ( 1 ) NCPC (obiect, părţi, cauză). Astfel, în ipoteza în care o cerere soluţionată definitiv de către o Instanţă este readusă spre soluţionare ulterior unei instanţe, aceasta din urm ă este în drept să invoce şi să adm ită excepţia autorităţii d e lucru judecat, respingând, pe cale de consecinţă, cererea. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

167

A rt. 61

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Efectul de lucru judecat ai hotărârii se poate m anifesta şi pozitiv, dem onstrând m odalitatea în care au fo st dezlegate anterior anum ite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit într-un litigiu ulterior, nefiind adm isă dovada c o n tra ri în tre părţile litigante. Astfel, efectul p o zitiv a l lu cru lu i Ju d eca t se im pune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglem entare a efectului d e lucru ju d e ca t în art. 431 alin. (2) NCPC, potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior ju d e ca t într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urm ă, vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate ju rid ică, evitarea contrazicerilor dintre conside­ rentele hotărârii judecătoreşti, însă fără să im pună adm iterea excepţiei procesuale a autorităţii de lucru judecat, întrucât nu sunt întrunite condiţiile art. 431 alin. ( 1 ) NCPC. în relaţia dintre părţi, efectul de lucru judecat are caracter absolut, ceea ce deter­ mină concluzia că nu se poate introduce o nouă acţiu ne în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior de către o instanţă judecătorească, în schim b, în relaţia dintre părţi şi terţe persoane, efectul de lucru ju d e ca t are caracter relativ, terţii putând face dovada contrară celor stabilite prin hotărârea judecătoreasca anterioară, pronunţată într-un litigiu în care nu au avu t calitatea d e părţi. Spre exem plu, titularul dreptului d e proprietate asupra unui bun, care se prevalează d e o hotărâre judecătorească prin care o persoană a fo st obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie bunul, nu va putea să execute acea hotărâre îm potriva unei alte persoane, care deţine bunul la m om entul dem arării procedurii executării silite, în acest caz, proprietarul bunului va trebui să declanşeze un nou litigiu, chem ându-l în judecată pe terţul detentor, spre a obţine o hotărâre prin care şi acesta din urmă să fie obligat a-i recunoaşte dreptul de proprietate (cu excepţia cazului în care terţul detentor este succesorul cu titlu particulara! prim ului pârât, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 39 alin. (3) NCPC]. Hotărârea judecătorească obţinută faţă de prim ul pârât nu este obligatorie pentru terţul detentor, întrucât acesta nu a fo st parte în litigiul iniţial. De asem enea, dacă într-un litigiu având ca obiect dezbaterea unei succesiuni şi reducţiunea unui testam ent s-a stabilit în mod definitiv calitatea părţilor de m oştenitori testam entari, într-un proces ulterior având ca obiect partaj ju d icia r aceştia nu pot invoca calitatea lor de m oştenitori legali, efectul d e lucru judecat al prim ei hotărâri judecăto­ reşti im punându-se cu caracter absolut între părţi şi neperm iţând adm inistrarea unor probe în noul proces pentru a dovedi contrariul a ceea ce s-a statuat anterior1». Dat fiind faptul că în m aterie civilă, ca regulă, efectele hotărârii ju d e câ to re ţti (auto­ ritate d e lucru judecat, executori a litate, obligativitate şi opozabilitate) se produc inter partes (între părţi), pentru ca acestea să se extindă şi faţă de alte persoane este necesară introducerea lo r în proces, într-una din form ele prevăzute de lege. Este de m enţionat aspectul ca o terţă persoană nu poate fi introdusă în proces num ai pentru sim plul m otiv ca hotărârea judecătorească obţinută să îi fie opozabilă şi ca terţul să nu m ai poată adm inistra dovada contrară celor statuate prin aceasta, ci este necesară întrunirea co ndiţiilor cerute de cod pentru introducerea sa în litigiu şi existenţa unui inte­ res cla r determ inat al celui care form ulează cererea de intervenţie. Participarea terţilor la judecată nu trebuie confundată cu instituţia coparticipării procesuale subiective sau obiective1’1. Astfel, participarea terţilor la ju decată im plică 1)1 Trib. B u cu reşti, s. a IV-a civ., d e c. civ. nr. U 3 7 / A / 2 0 1 2 , în d o sa ru l nr. 2 8 5 7 /1 7 4 8 /2 0 0 8 . nepublicată. 1,1 6 . Boroi, C o d u l d e pro cedură c M lâ . C o m e n ta t şi a d n o ta t, vo i. I, Ed, Al! Beek, Bucureşti, 2 0 0 1 , p. 188.

168

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 61

existenţa unui singur proces în cadrul căruia sunt form ulate cererile de intervenţie, în tim p ce coparticiparea procesuală obiectivă, decurgând din conexarea pricinilor, im plică existenţa a două sau m ai m ulte procese, a căror reunire conduce la creşterea num ărului părţilor. De asem enea, participarea terţilor la judecată im plică intervenţia acestora într-un proces în curs, determ inând ca atare m ajorarea num ărului părţilor, pe când coparticiparea procesuală subiectivă vizează existenţa unei cereri de chem are în judecată în care deja figurează m ai m ulţi reclam anţi sau mai m ulţi pârâţi. Introducerea unui terţ în litigiu este fa c u lta tiv i, fiind lăsată la aprecierea părţilor sau, după caz, a terţului, cu excepţia anum itor cazuri, expres prevăzute de lege, când terţii sunt o b lig a ţi să intervină în proces, su b sancţiunea de a nu îşi m ai putea valorifica ulte­ rior drepturile sau interesele lo r Astfel, potrivit art. 679 alin. ( 1 ) NCC, creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asem enea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori d e un alt creditor; ei nu pot însă să atace un partaj efectuat, afară num ai dacă acesta a avut loc în lipsa lor şi fără sâ se ţină seam a de opoziţia pe care au făcut-o, precum şi în cazurile când partajul a fo st sim ulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces, fn conform itate cu alin. ( 2 ) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. ( 1 ) sunt aplicabile şi în cazul creditorilor care au un drept de garanţie asupra bunului com un ori al celo r a căro r creanţă s-a născut în legătură cu conservarea sau adm inistrarea aces­ tuia. Prin urm are, în ipoteza în care creditorii nu au intervenit în procesul de partaj, nu vo r mai putea ataca ulterior îm părţeala efectuată. Participarea te rţilo r la judecată prezintă avantajul preîntâm pinării pronunţării unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, precum şi cel al econom iei d e tim p şi cheltuieli, im plicând o m ai bună adm inistrare a justiţiei, întrucât instanţa se pronunţă atât asupra raportului ju rid ic substanţial dintre reclam ant şi pârât, cât şi asupra raporturilor juridice dintre terţii intervenienţi şi părţile iniţiale. tn ceea ce priveşte dezavantajele introducerii unor terţe persoane într-un proces în curs de desfăşurare, acestea constau în eventuala întârziere a soluţionării cererii p rin d ' pale, în sporirea com plexităţii litigiului, precum şi în riscul afectării drepturilor intervenientului, care preia procedura în faza în care se găseşte în m om entul introducerii sale în proces. Noul Cod de procedură civilă reglem entează două form e de intervenţie voluntara [intervenţia principală şi intervenţia acceso rie (art. 61-67 NCPC)] şi patru form e de inter­ venţie fo rţa tă (chem area în judecată a altei persoane (art. 68-71 NCPC), chem area în garanţie (art. 72-74 N CPC), arătarea titularului dreptului (art. 75-77 NCPC) şi introduce­ rea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane (art. 78-79 NCPC)).

§1. Intervenţia voluntară A ri. 6 1. Forme. (1) O ricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. (2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenţia este accesorie, când sprijină num ai apărarea uneia dintre părţi.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

169

A rt. 61

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU 1 . N o ţiun ea şi calificarea cererii. Noul Cod de procedură civilă tratează în com un intervenţia p rin c ip a li şi intervenţia accesorie, ca form e ale intervenţiei voluntare. Ca noţiune, intervenţia voluntară constă in cererea unui terţ de a participa într-un proces în curs d e desfăşurare, iniţiat de alte persoane, în vederea apărării unui drept propriu sau a unui drept aparţinând unei părţi din proces, în m ăsura în care justifică un interes personal. Din punctul de vedere al calificării cererii în funcţie de calea p ro ce d u ra li aleasă de parte pentru valorificarea dreptului său, observând noţiunea cuprinsă în art. 30 alin. (6 ) NCPC, potrivit căruia cererile incidentale su n t acelea form ulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare, cererea de intervenţie voluntară se circum scrie acestei defi­ niţii, reprezentând ca atare o cerere incidentală.

2. C o n d iţiile pentru fo rm u larea cererii. Oin textul art. 61 alin. (1) NCPC se desprind cerinţele esenţiale ale intervenţiei voluntare, care caracterizează oricare dintre form ele acesteia, şi anum e: existenţa unui proces în curs de desfăşurare, iniţiativa introducerii în proces a terţului să aparţină acestuia, invocarea de către te rţa unui interes propriu şi, de principiu, lipsa calităţii de parte originară a terţului intervenient. 2.1. E xisten ţa u n u i p ro ce s în cu rs d e desfăşura re. Dat fiind faptul că cererea de inter­ venţie voluntară constituie o cerere incidentală, pentru a se crea posibilitatea form ulării sale este necesară existenţa unui proces aflat în curs d e desfăşurare. Astfel, în ipoteza în care o cerere de intervenţie v o lu n ta ri a fost fo rm u la ţi ulterior m om entului în care instanţa a adm is cererea de chem are în judecată sau a respins-o ca neîntem eiată ori în baza unei excepţii procesuale, a luat act de renunţarea reclam antului la dreptul pretins sau la judecata cererii, a constatat perim area cererii sau a anulat-o ori a luat act şi a consfinţit tranzacţia părţilor, aceasta va fi ataşată la finalul dosarului, iar instanţa nu are obligaţia să se pronunţe asupra sa, fiind o cerere depusă după închiderea dezbaterilor, cu soluţionarea căreia nu a fost legal învestită. Dacă judecata cererii principale este num ai suspendată, terţul poate form ula cerere de intervenţie voluntară, a cărei adm isibilitate în principiu va fi discutată după repunerea pe rol a cauzei, în ipoteza în care până la acei m om ent nu s-a îm p lin it term enul de peri­ m are în privinţa cererii principale, chestiunea perim ării având prioritate în soluţionare în raport de adm isibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, întrucât perim area o p e­ rează de drept, potrivit art. 416 alin. (1) NCPC. Form ularea cererii d e intervenţie vo lu n­ tară nu conduce la repunerea pe rol a cauzei suspendate, chiar şi în ipoteza în care terţul form ulează în mod expres o cerere în acest sens, întrucât ei nu are calitatea d e parte în procesul iniţial decât din m om entul adm iterii în principiu a cererii incidentale şi, pe cale d e consecinţă, nu are calitatea de a form ula alte cereri în proces (?n acest caz, instanţa va respinge cererea de repunere a cauzei pe rol ca fiind form ulată de o persoană fără cali­ tate procesuală de parte litigan tl). Prin proces ca re n u se m a i află în cu rs de desfăşurare nu se în ţelege soluţionarea acestuia în m od definitiv, ci finalizarea etapei procesuale în care s-a intenţionat form ula­ rea sau chiar s-a form ulat cererea de intervenţie. Astfel, deşi art. 62 alin. (3) N CPC per­ m ite ca cererea d e intervenţie p rin c ip a li să fie form ulată, cu acordul expres al părţilor, şi în instanţa de apel, textul legai are în vedere depunerea acesteia în apel, iar nu în faţa prim ei instanţe, după soluţionarea cauzei, când prim a instanţă, dezînvestindu-se, nu se 170

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 62

m ai p ro n u n ţi asupra cererii de intervenţie. A preciem că, în acest caz, instanţa de apel nu va fi învestită cu soluţionarea cererii de intervenţie decât în m ăsura reiterării sale în etapa procesuală a apelului. 2.2. In iţia tiva in tro d u ce rii în p ro ce s a te rţu lu i s â a p a rţin ă acestu ia . Condiţia vizată deosebeşte intervenţia voluntară d e intervenţiile forţate, acestea din urm ă fiind form u­ late de părţi sau d e instanţă din oficiu. 2.3. In vo ca re a d e că tre te rţ a u n u i in te re s p ropriu . Persoana care form ulează cere­ rea de intervenţie voluntară trebuie să justifice întotdeauna un interes p erso n a l, indi­ ferent dacă intervenţia este principală, când terţul pretinde pentru sine dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat d e acesta, sau accesorie, când hotărârea ce s-ar putea pronunţa îm potriva părţii în apărarea căreia intervine terţul i-ar prejudicia acestuia drep­ tu rile şi interesele. Prin urm are, ch iar şi în ipoteza cererii de intervenţie accesorie, terţul trebuie să ju s­ tifice un interes personal, care constă în apărarea unui drept sau interes propriu, supli­ m entar dreptului părţii în folosul căreia a intervenit. 2.4. Lip sa ca lită ţii d e p o rte o rig in a ră a te rţu lu i in terven ie n t. Ca regulă, cererea de intervenţie voluntară a unei persoane care figurează ca parte în proces - reclam ant sau pârât - este inadm isibilă. Nu au calitatea de părţi şi, ca atare, pot interveni vo lu ntar într-un proces în curs de desfăşurare creditorii chirografari a i p ă rţilo r şi reprezentanţii leg ali sa u convenţionali a i acestora. Calitatea d e parte în proces trebuie apreciată la m om entu l discută rii ad m isibilită ţii în p rin cip iu a cererii d e intervenţie. Astfel, în ipoteza în care reclam antul a ch em at în judecată doi pârâţi, iar ulterior renunţă la judecata cererii în contradictoriu cu unul dintre ei, acesta din urm ă este în drept să form uleze cerere de intervenţie voluntară în proces, întrucât, la m om entul dis­ cutării adm isibilităţii în principiu, nu m ai avea calitatea de parte litigantă, independent de voinţa lui. în schim b, dacă procesul continuă fără una dintre părţi datorită atitudinii acesteia (de exem plu, unui din pârâţi nu a exercitat calea de atac în term enul prevăzut de lege sau a tranzacţionat cu reclam antul etc.), intervenţia voluntară a persoanei respective este inadm isibila, soluţia contrară echivalând cu o eludare a anu m ito r dispoziţii legale im pe­ rative (de pildă, a celo r referitoare la term enul în care poate fi exercitat apelul) sau cu o denunţare unilaterală a unei convenţii sinalagm atice. Articolul care face obiectul prezentului com entariu cuprinde şi definiţiile celor două form e de intervenţie voluntară, însă acestea vo r fi analizate în com entariile aferente art. 62 şi respectiv art. 63 NCPC.

A ri. 6 2 . In terven ţia p rin cip ală. (1) Cererea de intervenţie principală v a fi făcută în form a prevăzută pentru cererea de chem are în judecată. (2) Cererea poate fi făcută num ai în faţa prim ei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond. (3) Cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa de apel.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

171

A rt. 62

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU 1. D e fin iţia şi natura ju r id ic i. în ceea ce priveşte definiţia prescrisă de cod, interven* ţia este principala când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus ju d e c iţii sau un drept strâns legat de acesta. Cu titlu exem plificativ pentru situaţia identităţii d e drepturi pretinse este ipoteza în care reclam antul a introdus cerere în revendicarea unui bun im obil d e la pârâtul care-l d eţin e în m od nelegal, iar un terţ, care pretinde c i este titularul dreptului d e proprie* tate asupra bunului respectiv form ulează cerere de intervenţie p rin c ip a li având acelaşi o b ie c t Nu este necesar însâ sâ existe identitate între dreptul pretins de terţ şi dreptul ce form e a z i obiectul cererii de chem are în ju d e c a ţi. De pildă, într*un litigiu având ca obiect partaj judiciar, persoana care se c o n sid e ri proprietarul exclusiv al bunului su p u s partaju­ lui poate form ula cerere de intervenţie principală, solicitând declararea n u litlţii actului ju rid ic care constituie tem eiul co p ro p rie tiţii între p ir ţile litigante, precum şi revendica­ rea bunului. în tre cele doua drepturi subiective trebuie s i existe o legâturâ strânsă, su ficie n ţi pentru a justifica rezolvarea îm preună a celor d o u i cereri. Dacă în tre pretenţia terţului şi pretenţia supusă ju decăţii de c it r e reclam ant {sau de c it r e pârât, în cazul în care $-a form ulat o cerere reconvenţională) nu există conexiunea strânsă im pusă de cod, atunci intervenţia p rin c ip a li este in a d m isib ili. Ca natură ju rid ică, intervenţia principală este o veritabilă cerere de ch em a re în ju d e ­ cată fo rm u la tă îm potriva p ă rţilo r iniţiale. Terţul are posibilitatea form ulării pretenţiei atât pe cale principală, declanşând un proces distinct, cât şi pe cale in c id e n ta li, prom o­ vând cererea de intervenţie în cadrul p ro ce su lu iîn curs de desfăşurare. De re g u li, intervenţia principală determ ină lărgirea cadrului procesual din punctul de vedere al p irţilo r, iar, uneori, şi din perspectiva obiectului litigiului. 2. D om eniul de aplicare. Ca principiu, din m om ent ce legea nu limitează în m od expres sfera litigiilor în care intervenţia p rin cip ali poate fi fo rm u laţi, aceasta este adm isibilă în orice proces c iv ii Prin excepţie, cererea de intervenţie voluntară este inadm isibilă sau este a d m isib ili în anum ite condiţii în pricinile ce vo r fi enum erate în continuare cu titlu exem plificativ111. 2.1. C ere ri cu ca ra cte r stric t p e rso n a l. Cererea de intervenţie principala este inadm i­ sibilă în pricinile cu caracter strict personal, care im plică participarea num ai a anum itor persoane vizate d e raporturile ju rid ice deduse judecăţii (de p ild i, cererea de intervenţie voluntară a unui te rţ este inadm isibilă în cauzele vizând desfacerea căsătoriei1*'1)1*1. în ipoteza în care num ai cererea principală este strict personală, restul cererilor acce­ so rii ş i incidentale form ulate în proces neavând un astfel de caracter, intervenţia princi­ pală este adm isibilă dacă vizează pretenţiile deduse ju decăţii prin interm ediul acestor din urm ă cereri. Spre exem plu, dacă cererea principală are ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ, iar cererea reconvenţională are ca obiect partajul bunurilor com une, terţul care pre­ 111 P e n tru d ezvo ltări în privinţa adm isib ilităţii ce re rii d e interven ţie prin cip ală în cad ru l litigiilo r d e m u n c a sa u de co n te n cio s adm inistrativ, a se ved ea 6 . Boroi, op. c it., vo i. I, p. 191-194, C . S J ,, s. eh/,, d e c. nr. 1 8 9 0 /1 9 9 2 , în D re p tu l nr. 8 /1 9 9 3 , p, 70, l!l Pentru d ezvo ltări v izâ n d a dm isib ilitatea ce re rii d e intervenţie vo lu n tară în cad ru l litigiilo r a v â n d ca ob ie ct tă găd u ire a paternităţii, a se v e d e a G. Borol, O. Sp m e o n u -M o te i, op. eit.r p . 137.

172

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 62

tinde a fi titularul exclusiv al unuia dintre bunurile indicate în cererea reconvenţională poate form ula, pentru apărarea dreptului său, cerere de intervenţie principală, solici­ tând revendicarea bunului în ipoteza în care nu este în posesia acestuia sau constatarea dreptului său de proprietate asupra bunului pe care îl posedă. 2.2. C e re ri po seso rii. întrucât prin cererile posesorii reclam antul tinde la apărarea posesiei, ca situaţie de fapt, nepunând tn discuţie drepturi subiective civile, intervenţia principala, de esenţa căreia este pretinderea unui drept, este inadm isibila, întrucât ar conduce la transform area procesului posesoriu într-un proces petitoriu îm potriva voin­ ţei părţilor iniţiale. Intervenţia voluntară principală ar putea fi considerată adm isibilă num ai în cazul în care terţul ar pretinde pentru sine posesia bunului respectiv, în să această soluţie im plică o interpretare m ai largă a art. 61 alin. (2) NCPC, textul de lege referindu-se la invocarea unui drept, iar nu la invocarea unei situaţii ju rid ice sau la form ularea unei pretenţii111. 2.3. L itig ii arbitrate, Potrivit art. 581 alin. (1) N CPC, terţii pot participa la procedura a rb itra ll în condiţiile art. 61*77 N CPC, d a r num ai cu acordul lor şi al tuturor părţilor (cu excepţia cererii accesorii, care este adm isibilă şi fără îndeplinirea acestei condiţii). Prin urm are, terţul poate form ula cerere d e intervenţie principală într-un litigiu arbi­ trai num ai dacă p ă rţile in iţia le su n t de ocord, nefiind însă necesară încheierea în formă scrisă a unui com prom is sau a unei convenţii arbitrate între părţi şi terţ, întru cât dispoziţiiie art. 581 alin. (1) nu introduc o atare condiţie, făcând referire num ai la acordul păr­ ţilo r exprim at în proces. 2.4. R e zo lva rea u n o r in cid e n te p ro ced u ra le. Cererea de intervenţie voluntară prin­ cipală este inadm isibila dacă se form ulează în legătură cu soluţionarea unor incidente procedurale precum străm utarea, recuzarea, conflictul de com petenţă, perim area, abţi­ nerea etc., cu m otivarea că aceste incidente nu pun în discuţie fondul drepturilor deduse judecăţii prin cererea principală, astfel în cât terţul nu le-ar putea pretinde pentru sine în cadrul procedurii de rezolvare a incidentelor. 3. Fo rm a cererii. Potrivit art. 62 alin. ( 1 ) NCPC, cererea de intervenţie principală va fi făcută în form a prevăzută pentru cererea de chem are tn jud ecată. Astfel, cererea d e intervenţie principală trebuie form ulată în scris, pe su p o rt m aterial clasic (hârtie) sau în form ă electronică, în acest ultim caz dacă sunt în deplinite condiţiile prevăzute de lege. în tru câ t regula în m aterie de form ă a cererilor în ju stiţie o constituie fo rm a scrisâ, iar în reglem entarea intervenţiei voluntare principale nu este specificată vreo excepţie, dispoziţiile art. 148 alin. (4) N CPC vizând posibilitatea form ulării orale a cererii, urmată de consem narea acesteia în încheierea de şedinţă, nu sunt aplicabile acestei cereri de intervenţie. în ceea ce priveşte conţinutul cererii de intervenţie principală, acesta va fi cel pre­ văzu t pentru cererea d e chem are tn judecată, fiind reglem entat de dispoziţiile art. 194 NCPC, cu m enţiunea că suplim entar se va specifica legătura care justifică soluţionarea acesteia îm p reun ă cu cererea principală. Apreciem că este necesară inclusiv indicarea d a telo r de identificare ale p â râ ţilo r din cadrul cererii de intervenţie principală, întrucât există posibilitatea ca o atare cerere să fie form ulată îm potriva părţilor iniţiale, dar şi îm potriva unui terţ, în caz d e coparticipare procesuală obligatorie, spre exem plu. 111G. Boroi, op. c it., vo i. I, p. 193.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

173

A rt. 62

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

N um ărul de exem plare va fi cel prevăzut de art. 149 alin. ( 1 ) N CPC, potrivit căruia când cererea urm ează a fi com unicată, ea se va face în atâtea exem plare c lt e sunt nece­ sare pentru com unicare, Tn afară de cazurile în care părţile au un reprezentant com un sau partea figurează în m ai m ulte calităţi juridice, când se va face un singur exem plar, cu m enţiunea că. în toate cazurile, este necesar şi un exem plar pentru instanţă. De asem enea, prevederile art. IS O NCPC vizăndînscrisurife anexate, ale art. 151 NCPC privind cererea form ulată prin reprezentant şi ale art. 152 NCPC referitoare la cererea greşit denum ită sunt aplicabile în m od corespunzător şi cererii de intervenţie principală. 4. T im b ra re a , tn ceea ce priveşte tim brarea cererii de intervenţie principală, potrivit art. 10 din Legea nr. 146/1997, cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de che* m are în garanţie se taxează după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale. Chiar dacă cererea de chem are în garanţie constituie una dintre form ele intervenţiei forţate, Legea nr. 146/1997 a m enţionat în mod separat cererile de intervenţie şi cere­ rea d e chem are în garanţie, întrucât a desem nat prin noţiunea de cereri de intervenţie exclusiv cererea de intervenţie voluntară principală. Prin urm are, sunt supuse regulilor privind taxarea aplicabile cererii principale urm ă­ toarele cereri incidentale: cererea reconvenţională, cererea de intervenţie voluntară principală şi cererea de chem are în garanţie. A taxa după regulile aplicabile cererii principale înseam n ă a supune cererea taxei ju d icia re de tim bru corespunzătoare situ a ţie i în care aceasta (cererea incidentală) a r f i fo s t introdusă p e cale p rin cip a lă . Prin urm are, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 146/1997 nu trebuie interpretate în sensul că cererile incidentale m enţionate se taxează cu aceeaşi taxă judiciară d e tim bru precum cea aplicabilă cererii principale din procesul pendinte în care au fost form ulate. De altfel, art. 10 alin. (2) din N orm ele m etodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 prevede că cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi cererile de chem are în garanţie ce ap a r în urm a unei acţiuni care are ca obiect drepturi evalua­ bile în bani sunt supuse taxei judiciare de tim bru calculate ia valoarea ce se pretinde prin aceste cereri. Spre exem plu, cererea de intervenţie principală prom ovată de un terţ având ca obiect revendicarea im obiliară a unui bun despre care pretinde că îi aparţine în proprietate exclusivă, bunul făcând obiectul unui litigiu de partaj derulat între alte două persoane, se va taxa potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, prin raportare la valoarea bunului, iar nu potrivit art. 3 lit. c) teza a IV-a din acelaşi act norm ativ, cu 3% din valoarea masei partajabile, după cum se tim brează cererea principală. Taxele ju d iciare de tim bru aferente cererii de intervenţie voluntară principală vo r fi avansate de intervenientul principal, su b sancţiunea a n u lă rii acesteia ca netim brată sau, după caz, ca insuficient tim brată. 5. Term enul d e depun ere a cererii d e in terve n ţie principală 5.1. F o rm u la re a ce re rii în fa ţa p rim e i instanţe. Potrivit art. 62 afin. (2) NCPC, cererea d e intervenţie voluntară principală poate fi făcută n u m a i în fa ţa p rim e i instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond. Lim itarea intervalului de tim p în care poate fi depusă cererea de intervenţie princi­ pală la faza judecării cauzei în prim a instanţă îşi are justificarea în în săşi natura juridică d e veritabila cerere de chem are în judecată, în privinţa căreia treb uie respectate toate gradele de ju risd icţie legale, părţile iniţiale putând fi prejudiciate, spre exem plu, prin im posibilitatea atacării cu apel a eventualei soluţii de adm itere a cererii de intervenţie

174

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 62

depuse direct în apel [această problem ă nu se m ai ridică în situaţia în care părţile con­ sim t expres, potrivit art. 62 alin. (3) NCPC). Cererea de intervenţie principală poate fi form ulată im ediat după înregistrarea cere­ rii principale, chiar până la prim ul term en d e judecată acordat în cauză (în ipoteza în care terţul a aflat de existenţa acestui litigiu), pe întregul parcurs al litigiului în faţa pri­ m ei instanţe (la term en ele de judecată acordate sau în intervalele existente între aceste term ene) până la m om entul închid erii dezbaterilor asupra fondului cererii principale, care, potrivit art. 3 9 4 alin. (1) NCPC, coincide cu m om entul la care preşedintele com ple­ tu lu i de judecată, apreciind că au fost lăm urite toate îm prejurările de fapt şi tem eiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare (în prac­ tica judiciară, form ula uzitată este aceea de „instanţa reţine cauza în pronunţare" sau, pe scurt, „în pronunţare" fără a se m ai declara, d e regulă, în m od expres dezbaterile închise). Potrivit art. 394 alin. (3) NCPC, după închiderea dezbaterilor, părţile nu m ai pot depune niciun în scris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în considerare. Apreciem că noţiunea d e înscrisuri prevăzută de acest te xt legal trebuie interpretată în sensul că include ş i acte de proced ură, cu excepţia concluziilor scrise, expres perm ise de art. 394 alin. (2) NCPC, raţiunea fiind aceeaşi, şi anum e respectarea principiului contra­ dictoria lităţii şi pe cel al dreptului la apărare. Ca atare, depunerea la dosar a unei cereri de intervenţie principală după m om entul închid erii dezbaterilor va fi sancţionată cu neluarea acesteia în seam ă, iar nu cu respin­ gerea ca tardivă, întrucât această din urm ă soluţie ar presupune cu necesitate punerea aspectului tardivităţii în discuţia contradictorie a părţilor, care ar im plica, la rândul său, o repunere a cauzei pe rol. De asem enea, apreciem că în m ăsura în care cererea de intervenţie principală a fost depusă la dosar după m om entul închid erii dezbaterilor, iar prim a instanţă a soluţionat cauza fără a se pronunţa şi asupra acesteia, instanţa de apel va pune în discuţie adm isibi­ litatea acesteia în principiu num ai în m ăsura reiterării sale în apel de către intervenient, în caz contrar nefiind legal învestită cu soluţionarea sa. Cererea d e intervenţie voluntară principală trebuie depusă cel m ai târziu până la închiderea dezb aterilo r asupra fondului, am ânarea pron u n ţă rii asupra cauzei neconstitu ind o prelungire a acestui term en. în ipoteza repunerii cauzei p e roi, apreciem că cererea d e intervenţie voluntară prin­ cipală depusă la dosar după acest m om ent se va considera form ulată în term en, întrucât dezbaterile au fost redeschise. în m aterie de p a rta j ju d icia r, cu privire la term enul de form ulare a cererii de inter­ ven ţie voluntară principală ce a r viza aspecte soluţionate prin încheierea de adm itere în principiu, în doctrina şi practica anterioare au fost exprim ate două opinii care vo r fi expuse în continuare. Astfel, într-o prim ă părere, exprim ată în practica judiciară, s-a apreciat că cererea de intervenţie principală ce vizează aspecte soluţionate prin încheierea de adm itere în prin­ cipiu sau prin încheierea d e adm itere în principiu suplim entară, dacă este depusă după închiderea dezbaterilor asupra acestora, este tardivă. Soluţia s-ar im pune prin prisma caracterului interlocutoriu al acesto r încheieri, susceptibile de a fi atacate cu apel num ai odată cu fondul, precum şi al faptului că, în privinţa aspectelor soluţionate prin aceste încheieri, dezbaterile au fost în ch ise an terio r depunerii cererii d e intervenţie.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

175

A rt. 62

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Spre exem plu, dacă cererea de intervenţie p rin c ip a li are ca obiect revendicarea im obiliară a unui bun cuprins în m asa su cce so ra li stabilită prin încheierea de adm itere ?n principiu, conform acestei opinii, cererea de intervenţie depusă ulterior pronunţării încheierii prevăzute de art. 673* C P C 1865 (art. 984 NCPC) ar trebui respinsă ca tardivă, întrucât instanţa nu ar m ai putea, nici chiar în ipoteza tem einiciei cererii d e intervenţie, să scoată bunul cuprins în m asa de îm p ărţit, având în vedere că încheierea are caracter interlocutoriu şi, ca atare, instanţa este ţinută de m odul de soluţionare a aspectelor tranşate prin respectiva încheiere. De asem enea, nu ar fi incidente dispoziţiile art. 673’ teza finală C P C 1865 (art. 985 teza finală NCPC), întrucât bunul nu a fo s t cuprins din eroare în m asa partajabilă, ci, la m om entul respectiv, în lipsa com parării titlu rilo r de proprietate a le părţilor cu cel al terţului, acesta era considerat în m od legal în coproprietatea părţilor iniţiale. în acest ca 2, s-a apreciat că terţul are posibilitatea prom ovării acţiunii în reven­ dicare im obiliară după soluţionarea litigiului de partaj, în contradictoriu cu partea în lotul căreia a revenit bunuf respectiv sau, în m ăsura în care există acordul părţilor iniţiale, terţul poate depune cererea de intervenţie în apel, prin raportare la dispoziţiile art. 50 alin. (3) CPC 1865 [62 alin. (3) NCPC]. Se apreciază însă că, dacă există acordul tuturor proprietarilor în sensul depunerii cererii de intervenţie şi după m om entul pronunţării încheierii de adm itere în principiu, precum şi în sensul elim inării bunului aparţinând terţului şi cuprins în m asa de îm părţit, o atare cerere de intervenţie principală poate fi considerată în term en şl adm isă în principiu. Tn cealaltă părere, la care ne raliem şi care este susţinută şi d e m odificările introduse prin noul Cod de procedură civilă, cererea de intervenţie voluntară principală ar putea fi depusă după pronunţarea încheierilor prevăzute de art. 984 şi art. 985 NCPC, chiar dacă ar viza aspecte soluţionate prin interm ediul acestora, întru cât, în prim ul rând, îm prejurările avute în vedere la pronunţarea încheierilor nu mai sunt aceleaşi, nefiind expuse instanţei şi pretenţiile terţului, astfel încât aceasta ar avea posibilitatea să revină asupra soluţiei date în încheieri prin hotărârea finală, preîntâm pinându-se naşterea unor litigii ulterioare, iar, în al doilea rând, din m om ent ce procedura partajului nu face nicio referire la ipoteza mtervenţiei voluntare, aceasta a r trebui să se com pleteze cu dispoziţiile de drept com un, intervenţia urm ând a fi form ulată până la m om entul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei [textul art. 62 alin. (2) NCPC m enţionează m om entul închiderii dezbaterilor în fond, iar nu pe cel al închiderii dezbaterilor, cum figura în codul anterior]. Dacă cererea de intervenţie principală specificată m ai su s a fo st depusă anterior pronunţării încheierilor prevăzute de art. 9 S4 şi art. 985 NCPC, aceasta este form ulată în term en şi urm ează a fi adm isă în principiu, întrucât soluţionarea ei are legătură cu rezolvarea aspectelor vizate de textul art. 983 NCPC. Apreciem că soluţionarea cererii de intervenţie principală având ca obiect revendicare im obiliară nu ar putea fi făcută prin înch eierile prevăzute d e art. 984 şi art. 985 NCPC, întrucât ar im plica pronunţarea unei sentinţe, iar nu a unei încheieri, urm ând a fi efectuată prin hotărârea finală. Este de m en­ ţio nat că instanţa, 1a m om entul pronunţării încheierii d e adm itere în principiu din partaj, va decide includerea sau nu a bunului pretins de terţ în m asa de îm p ărţit, urm ând ca, în cazul în care cererea d e intervenţie voluntară principală este întem eiată, să o adm ită prin hotărârea finală, obligând părţile iniţiale să-i lase bunul în deplină proprietate şi liniştită posesie, partajul urm ând a fi efectuat num ai cu privire la celelalte bunuri. S .2 . Fo rm u la rea ce re rii în că ile d e atac. a) Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (3) NCPC, cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face ş i în instanţa de a p e i

176

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 62

instituirea acestei derogări de la regula prevăzută de art. 62 alin. (2) NCPC îşi găseşte justificarea în dreptul părţilor d e a renunţa la un grad de jurisdicţie. Textul citat anterior are în vedere num ai p ă rţile existente în etapa procesua lă a ape­ lului, iar nu şî pe cele care au figurat ca părţi în judecata în prim ă instanţă şi pe care ape­ lul declarat în cauză nu le priveşte, hotărârea prim ei instanţe dobândind caracter defini­ tiv şi autoritate d e lucru ju d e cat faţă de acestea. De altfel, hotărârea obţinută de te rţ în apel este opozabilă n u m a i p â n ă la p ro b a contrară persoanelor care nu au figurat ca părţi în această etapă procesuală, ci d o a r în faza judecării cauzei în prim ă instanţă. în t ru c it Iegea face referi re la „ acordul expres" al părţi Ior d i n eta pa p rocesu a lă a a pe Iuî u i, rezultă că învoiala nu poate fi dedusă pe cale d e interpretare din neprezentarea părţilor în faţa instanţei d e apel sau din lipsa unui răspuns al lor în acest sens, în ipoteza în care au fost citate cu m enţiunea de a-şi preciza p 02iţia procesuală. Ca atare, o învoire tacită nu este de natură să conducă la aprecierea cererii de intervenţie ca fiind adm isibilă. Textul noului Cod de procedură civilă se deosebeşte de reglem entarea anterioară, care făcea referire la „învoirea părţilor”, ce putea desem na atât un acord expres, cât şi unul tacit. Prin urm are, apreciem că în situaţia form ulării unei cereri de intervenţie principală în apel, dacă părţile iniţiale nu sunt prezente la term en în sala d e şedinţă, instanţa va am âna cauza, com unicând p ă rţilo r cererea d e intervenţie, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. ( 1 ) NCPC, cu m enţiunea d e a-şi preciza poziţia procesuală în sensul exprim ării sau nu a acordului vizând depunerea cererii d irect în apel. în tru câ t prevederile art. 62 alin. (3) N CPC nu fac referire la m om entul până la care se poate form ula cererea de intervenţie în etapa procesuală a apelului, se vo r aplica prin sim ilitudine dispoziţiile art. 62 alin. (2) NCPC, m om entul fiind corespunzător închiderii dezbaterilor asupra fo n d u lu i căii d e atac. Dacă cererea de intervenţie principală este depusă direct în apel, apreciem că, în lipsa acordului expres al părţilor iniţiale (apelanţi şi intim aţi în apel), cererea se va res­ pinge ca inadm isibilă, prin raportare la art. 478 alin. (3) NCPC, potrivit căruia în apel nu se pot form ula pretenţii noi, precum şi în tem eiul art. 478 alin. ( 1 ) NCPC, potrivit căruia prin apel nu se poate schim ba cadrul procesual stabilit în faţa prim ei instanţe. Acordul expres al părţilor instituit d e lege pentru ipoteza depunerii cererii d e intervenţie princi­ pală direct în apel constituie o derogare de la prevederile art. 4 7 8 alin. ( 1 ) şi (3) NCPC de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinsă şi la cererile de intervenţie forţată, care nu pot fi considerate adm isibile, nici c h ia rîn prezenţa unui atare acord, dacă au fost depuse direct în apel. b) Opinia doctrinară exprim ată în reglem entarea anterioară în sensul inadm isibiiităţii form ulării cererii de intervenţie voluntară principală în recu rs este valabilă şi în contextul noii legislaţii, argum entele fiind urm ătoarele: lipsa caracterului devo lutiv al recursului, ceea ce conduce la im posibilitatea analizării fondului cererii de intervenţie, dispărând ca atare însăşi raţiunea form ulării sale; caracterul special al norm ei înscrise în art. 62 alin. (3) NCPC, ce determ ină o strictă interpretare şi aplicare; potrivit art. 63 alin. ( 2 ) NCPC, intervenţia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac, d e unde rezultă, folosind argum entul p e r a contrario, că intervenţia voluntară principală nu ar putea fi form ulată în căile extraor­ dinare de atac, printre care se num ără şi recursul. în etapa rejudecării fo n d u lu i după ca sarea cu reţinere, dat fiind faptul că soluţia finală este definitivă, intervenţia voluntară principală este inadm isibilă, iar o soluţie contrară ar conduce la lim itarea gradelor legale de jurisdicţie. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

177

A rt. 63

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

g en er a le

în etapa rejudecării fondului d u p i casarea cu trim itere (casare în tot a hotărârii ju d e ­ cătoreşti), din m om ent ce soluţia finală este su sc e p tib ili d e exerciţiul căilor d e atac, de principiu, nu excludem , adm isibilitatea form ulării cererii d e intervenţie voluntară princi­ pală, după distincţiile făcute în doctrina corespunzătoare reglem entării anterioare1'1: în cazul casării cu trim itere la instanţa de apel care a pronunţat hotărârea recurată sau ia Instanţa d e apel com petentă, cererea intervenientului voluntar principal poate fi prim ită num ai cu acordul părţilor, soluţia justificându-se prin aceea că, într-o astfel d e ipoteză, rejudecarea fondului echivalează cu o judecată în apel, fiind deci guvernată de dispoziţi­ ile legale din m ateria apelului; în cazul în care hotărârea prim ei instanţe nu este supusă apelului, rejudecarea fondului după casare echivalează cu o judecată în prim ă instanţă, aşa încât cererea de intervenţie voluntară principală poate fi depusă până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. c j în ipoteza contestaţiei în anulare, în etapa judecării acestei căi de atac, interven­ ţia voluntară principală este inadm isibilă, nefiind o cale d e atac devolutivă, însă, în cazul adm iterii sale şi al rejudecării fondului, aceasta devin e adm isibilă, cu urm ătoarele dis­ tincţii: intervenţia voluntară principală este adm isibilă exclusiv în ipoteza adm iterii con­ testaţiei în anulare de drept com un, reglem entată de art. 503 alin. (1) NCPC, Iar nu şi în ipoteza adm iterii contestaţiei ?n anulare specială, reglem entată de art. 503 alin. (2) NCPC, întrucât aceasta din urm ă vizează o rejudecare a recursului; dacă contestaţia în a n u la re a fost exercitată îm potriva unei sentinţe nesupuse apelului, cu ocazia rejudecării fondului, cererea de intervenţie principală poate fi form ulată până fa închiderea dezba­ terilor asupra fon du lui; dacă contestaţia în anulare a fo st exercitată îm potriva unei hotă­ râri pronunţate în apel, cu ocazia rejudecării apelului, cererea d e intervenţie principală poate fi form ulată num ai cu acordul expres al părţilor. d) în ceea ce priveşte revizuirea, în etapa judecării acestei căi de atac, intervenţia voluntară principală este inadm isibilă, nefiind o cale d e atac devolutivă, în să , în cazul adm iterii sale şi al rejudecării fondului, aceasta devin e adm isibilă, cu urm ătoarele dis­ tincţii: rejudecarea fondului nu are loc în ipoteza existenţei m otivului de revizuire prevă­ zu t d e art. 509 alin. (1) pct. 8 N CPC (contra rietatea de hotărâri), procedându-se num ai la anularea celei de-a doua hotărâri judecătoreşti, pronunţate cu încălcarea autorităţii d e lucru judecat, caz în care intervenţia principală este inadm isibilă; dacă revizuirea a fost exercitată îm potriva unei sentinţe nesupuse apelului, cu ocazia rejudecării fondului, cererea de intervenţie principală poate fi form ulată până la închiderea dezb aterilo r asu­ pra fondului; dacă revizuirea a fost exercitată îm potriva unei hotărâri pronunţate în apel, cu ocazia rejudecării apelului, cererea de intervenţie principală poate fi form ulată num ai cu acordul expres al părţilor; cererea de intervenţie voluntară este inadm isibilă în Ipo­ teza în care revizuirea priveşte o hotărâre a instanţei de recurs şi, ca urm are a adm iterii acestei căi extraordinare de atac, se procedează la rejudecarea recursului.

A r i* 6 3 . In terven ţia accesorie. (1) C ererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi v a cuprinde elem entele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în m od corespunzător. (2) Intervenţia accesorie poate fi făcută până Ia închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac.

1,1 G. Borotj o p . cit., vo i, I, 0. 196,

178

D tU A N A XCISA THSOHAfti

A rt. 63

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

COMENTARIU 1. D e fin iţia şi natura ju r id ic i. în ceea ce priveşte definiţia prescrisă d e cod, interven­ ţia este accesorie când sp rijin i num ai a p ira re a uneia dintre părţi. Ca exem plu, în cazul vânzării d e către o persoană a aceluiaşi bun de două ori, la două persoane diferite, d a c i prim ul c u m p ir it o r neposesor prom ovează acţiune în revendi­ care îm potriva celui de-al doilea cum părător, posesor al bunului, vânzătorul are posibili­ tatea să form uleze cerere de intervenţie accesorie în sprijinul uneia dintre părţi, în ipo­ teza în care nu s*a form ulat cerere d e chem are a sa în garanţie. Spre deosebire de intervenţia principală, prin interm ediul căreia terţul deduce spre soluţionare instanţelor judecătoreşti o pretenţie proprie, în ipoteza cererii de intervenţie accesorie terţul nu form ulează decât apărări în sprijinul părţii în interesul căreia a inter­ venit, urm ărind pronunţarea unei hotărâri în favoarea acesteia din urmă. Astfel, în tim p ce intervenţia principală are natura juridică a unei veritabile cereri de chem are în judecată, intervenţia accesorie nu este decât o sim plă apărare, natură juridică ce im prim ă consecinţele care vo r fi expuse în continuare. Astfel, terţul intervenient accesoriu nu are posibilitatea form ulării acestei cereri pe cale principală, prin declanşarea unui litigiu distinct, ci num ai p e cale incidentală, într-un proces în curs de desfăşurare. De asem enea, intervenţia accesorie d e te rm in i lirg ire a cadrului procesual din punctul de vedere al părţilor, niciodată din punctul de vedere al obiectului litigiului. 2. Tim b rarea. Fiind un sim plu m ijloc de apărare şi neim plicând soluţionarea unei pre* tenţii proprii, cererea de intervenţie accesorie nu este supu să p lă ţii taxelor ju d icia re de tim bru, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora cererile reconvenţionale, cererile d e intervenţie şi de chem are în garanţie se taxează după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale vizând exclusiv cererea reconvenţională, cererea d e inter­ ven ţie voluntară principală şi cererea d e chem are în garanţie. 3. D o m en iu l d e ap licare. Natura juridică a cererii de intervenţie accesorie are con­ secinţe şi în planul dom eniului său de aplicare, aceasta fiind adm isibilă, d e principiu, în orice m aterie (contestaţie la executare, acţiuni posesorii etc.}, cu excepţia cererilor cu caracter strict personal, com entariile făcute în privinţa acestui aspect la cererea d e inter­ ven ţie principală fiind aplicabile în mod corespunzător şi cererii de intervenţie accesorie. 4. Form a cererii. Potrivit art. 63 alin. (1) N CPC, cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elem entele prevăzute la art. 148 alin. (1) NCPC, care se va aplica în m od corespunzător. în tru câ t cererea de intervenţie accesorie nu are natura ju rid ică a unei cereri de che­ m are în judecată, form a sa se va raporta num ai la dispoziţiile art. 148 alin. (1) NCPC, iar nu şi la cele ale art. 194 NCPC. Astfel, prin raportare la textul m enţionat anterior, cererea de intervenţie accesorie va cuprinde indicarea instanţei căreia îi este adresată, num ele, prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denum irea şi sediul lor, num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, m otivele cererii, precum şi sem nătura. D e asem enea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fo st indicate în acest scop d e părţi, precum num ărul de telefon, num ărul de fax sau altele asem enea. Potrivit art. 148 alin. (2) NCPC, cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti po t fi form ulate şi prin în scris în form ă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Din m om ent ce art. 148 alin. (3) N CPC prevede O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

179

A rt. 63

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

c i dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile în m od corespunzător şi în cazul Tn care codul pre­ ved e condiţia form ei scrise a susţinerilor, apărărilor sau a concluziilor p ărţilor ori a altor acte de procedură adresate instanţelor judecătoreşti, se desprinde concluzia că cererea d e intervenţie accesorie poate fi form ulată atât pe suport m aterial obişnuit (hârtie), cât pi în fo rm a t electronic, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale. Sim ilar intervenţiei principale, întrucât regula în m aterie de form ă a cererilor în ju s­ tiţie o constituie form a scrîsă, iar în reglem entarea intervenţiei voluntare accesorii nu este specificată vreo excepţie, dispoziţiile art. 143 alin. (4) N CPC vizând posibilitatea for­ m ulării orale a cererii, urm ată d e consem narea acesteia în încheierea de şedinţă, nu îi sunt aplicabile. Suplim entar conţinutului reglem entat de art. 148 alin. (1) NCPC, în ipoteza cererii de intervenţie accesorie s e va specifica ş i in teresu l p ro p riu a l terţului, acesta fiind distinct de cel al părţii în favoarea căreia se Intervine, putând fi un folos concret m aterial sau m oral. Spre exem plu, într-un litigiu având ca o b iect desfiinţarea unei construcţii edificate cu încălcarea autorizaţiei de construire, prom ovat d e M unicipiul Bucureşti în contradic­ toriu cu proprietarul acesteia, proprietarul vecin a cărui construcţie a fost afectată prin edificarea ilegală are interes să form uleze o cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclam antului, obţinând un folos propriu prin pronunţarea unei soluţii favorabile M uni­ cipiului Bucureşti. N um ărul de exem plare va fi cel prevăzut de art. 149 alin. (1) N CPC, potrivit căruia când cererea urm ează a fi com unicată, ea se va face în atâtea exem plare câte sunt nece­ sare pentru com unicare, Tn afară de cazurile în care părţile au un reprezentant com un sau partea figurează în m ai m ulte calităţi juridice, când s e v a face un singur exem plar, cu m enţiunea că, în toate cazurile, este necesar şl un exem plar pentru instanţă. De asem enea, dispoziţiile art. 150 NCPC vizând înscrisurile anexate, ale art. 151 NCPC privind cererea form ulată prin reprezentant, precum şi ale art. 152 N CPC referitoare la cererea greşit denum ită sunt aplicabile în mod corespunzător şi cererii de intervenţie accesorie. 5. Term enul d e d ep u n ere. Potrivit art. 63 alin. (2) NCPC, intervenţia accesorie poate fi făcută p â n d la închiderea dezbaterilor; în to t cu rsu l ju d eca ţii, ch ia r ş i în ca ile extraor­ d in a re de atac. Nelim itarea intervalului de tim p în care poate fi depusă cererea d e intervenţie acce­ sorie are ca justificare faptul că această cerere este o sim plă apărare, iar nu o veritabilă cerere d e chem are în judecată. în etapa judecării cauzei în p rim ă instanţă, sim ilar observaţiilor făcute la cererea de intervenţie principală, cererea de Intervenţie accesorie poate fi form ulată im ediat după înregistrarea cererii principale, ch iar până la prim ul term en d e judecată acordat în cauză (în ipoteza Tn care terţul a aflat de existenţa acestui litigiu), pe întregul parcurs al litigiu­ lui în faţa prim ei instanţe (la term enele de judecată acordate în cauză sau în intervalele existente în tre aceste term ene), p â n ă la m om entul închiderii dezbaterilor asupra fond ulu i cererii principale. De asem enea, com entariile aferente cererii de intervenţie voluntară principală vizând depunerea la d o sa r a cererii după m om entul închid erii dezbaterilor, îm prejurarea că am ânarea pronunţării asupra cauzei nu constituie o prelungire a term enului de form ulare a cererii, considerarea acesteia în term en în m ăsura în care cauza a fost repusă pe rol sunt aplicabile în m od corespunzător şi cererii de intervenţie voluntară accesorie.

ISO

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

A rt. 64

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

Cererea de intervenţie voluntară accesorie poate fi form ulată ş i în apel, până la m om entul închiderii dezbaterilor asupra fondului căii de atac, fă ră a f i so licita t acordul p ă rţilo r iniţiale. Dată fiind reglem entarea art. 63 alin. (2) NCPC, cererea de intervenţie accesorie poate fi form ulată şi în recurs , revizuire sa u contestaţie în anulare, p in ă la m om entul închid erii dezbaterilor asupra fondului acestora, raţiunea instituirii acestui text legal având la bază natura ju r id ic i d e sim plă apărare a acestei cereri. Doctrina ju rid ică111 a apreciat însă că în cazul recursului în interesul legii, intervenţia voluntară accesorie este inadm isibilă, întrucât hotărârea ce se va pronunţa nu va pro­ duce efecte fată de părţile din proces, iar interesul d e a determ ina o ju risprudenţă favo­ rabilă nu este suficient pentru a justifica o intervenţie voluntară accesorie.

A r i . 6 4 . Procedura de ju d ecată. C ăi de atac. (1) Instanţa v a com unica părţi­ lor cererea de intervenţie şi copii de p e înscrisurile care o însoţesc. (2) După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asu­ pra adm isibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere m otivată. (3) încheierea de adm itere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul. (4) încheierea de respingere ca inadm isibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în term en de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la com unicare pentru partea lipsă. Calea de atac este num ai apelul, dacă încheierea a fost dată în prim a instanţă, respectiv num ai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazu l în care încheierea a fost pronunţată în apel. D osa­ rul se înaintează, în copie certificată pentru conform itate cu originalul, instanţei com petente să soiuţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea term enu­ lui. Întâm pinarea n u este obligatorie. A pelul sau, după caz, recursul se judecă în term en de cel m u lt 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate îm potriva încheierii de res­ pingere ca inadm isibilă a cererii de intervenţie. C O M E N T A R IU 1. A p licab ilitate a p ro ced u rii. D ispoziţiile ce fac obiectul prezentului com entariu vizează proced ura com ună de soluţionare Tn etapa adm isibilităţii în principiu atât a cere­ rii de intervenţie voluntară principală, cât şi a cererii de intervenţie voluntară accesorie. D e asem enea, întrucât art. 69 alin. (3), art. 74 alin. (2) şi art. 77 alin. (2) N CPC fac trim i­ tere la dispoziţiile art. 64 NCPC, acestea din urm ă reglem entează procedura adm isibili­ tăţii în principiu şi pentru form ele de intervenţie forţată reprezentate de chem area în judecată a altei persoane care a r putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclam antul, che­ m area în garanţie şi arătarea titularului dreptului. 2. A dm iterea în principiu a in terve n ţiei. Pentru a se putea discuta în condiţii d e con­ tradictoria litate şi în deplină cunoştinţă de cauză, cererea de intervenţie voluntară îm pre­ ună cu înscrisurile anexate se vo r com unica părţilor litigante, anterior discutării adm isi­ bilităţii sale în principiu. Textul art. 6 4 alin. (1) N CPC reprezintă o corijare a neajunsului creat prin dispoziţiile art. 52 alin. (3) C P C 1865, potrivit cărora num ai după încuviinţarea în principiu instanţa dispunea com unicarea intervenţiei, în reglem entarea precedentă 1,16. D

s l ia

Boroi, op, Na

cit,, voi. 1, p. 203.

r c is a t h s o h a r i

181

A rt. 64

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

părţile neavând posibilitatea să cunoască îndeajun s conţinutul cererii de intervenţie, ast­ fel în cât în privinţa concluziilor acestora asupra adm isibilităţii în principiu exista riscul unei fundam entări insuficiente. în ipoteza în care cererea de intervenţie este d ep u şir ch ia r în şedinţă, părţile au posi­ bilitatea să solicite am ân a rea judecării cauzei pentru a lud cunoştinţă de conţinutul său, această soluţie im punându-se prin prism a art. 159 alin. (1) NCPC, care instituie un ter­ m en de cel puţin 5 zile înaintea term enului d e judecată pentru înm ânarea actelor de procedură către parte, sub sancţiunea nulităţii. Instanţa va acorda cu vâ n tu l asupra adm isibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, prim ul fiind intervenientul, urm at apoi de către părţi. în m ăsura în care este necesară adm inistrarea u n o r p rob e suplim entare pentru această dezbatere, instanţa are posibilitatea prorogării discutării adm isibilităţii în princi­ piu a cererii de intervenţie voluntară după adm inistrarea dovezilor respective. Sim ilar reglem entării anterioare, instanţa se va pronunţa asupra adm isibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară printr-o încheiere m otivată. Această încheiere are caracter interlocutoriu, în sensul că leagă instanţa de soluţia pronunţată, pe parcursul judecării ulterioare a litigiului aceasta n e m a ip u tln d reveni asu­ pra sa. Adm isibilitatea în principiu a intervenţiei voluntare constituie o chestiune liti­ gioasă la care face referire art. 235 teza finală NCPC, potrivit căruia sunt încheieri inter­ locutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase. La m om entul pronunţării asupra adm isibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, instanţa trebuie să aibă în vedere dom eniul d e aplicare a intervenţiei, intere­ sul propriu al terţului ţi legătura existentă între cererea de intervenţie şi cea principală, aceste aspecte trebuind să se regăsească în m otivarea încheierii. în ipoteza în care cererea d e intervenţie este inform ă, nu a fost tim brată (dacă aceasta este supusă tim brării) sau este depusă în apel şi nu există acordul p ărţilor iniţiale, ultim a ipoteză vizând exclusiv cererea de intervenţie voluntară principală, instanţa va pune în discuţie cu prioritate excepţia nulităţii, respectiv excepţia netim brării sau a insuficientei tim brări ori excepţia inadm isibiiităţii sale, p ro n u n ţln d u -se asupra acestora, fără a mai acorda cuvântul asupra adm isibilităţii în principiu a cererii. Potrivit art. 234 alin. (1) NCPC, dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi o rice alte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa sedezîn vesteşte de judecarea fondului cererii se aplică în m od corespunzător şi încheierilor, aceste preve­ deri fiind ca atare incidente şi în privinţa încheierii d e adm itere în principiu. 3. C alea de atac. în funcţie de soluţia pronunţată asupra adm isibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, noul Cod de procedură civilă stabileşte regim ul aplicabil su b aspectul căilor de atac susceptibile de a fi exercitate îm potriva încheierii. Astfel, încheierea prin care cererea d e intervenţie voluntară a fost adm isă în princi* p iu nu poate fi atacată decât odată cu fo n d u l cauzei, dispozitivul încheierii respective urm ând să cuprindă atât dispoziţia de adm itere în principiu a cererii, cât şi calea de atac. Calea de atac care poate fi exercitată îm potriva acestei încheieri coincide, prin urm are, cu calea de atac care poate fi declarată îm potriva so luţiei pronunţate asupra cauzei în ansam blul său, urm ând a fi incidente dispoziţiile art. 4 6 0 alin. (3) şi (4) N CPC, după caz. în ch eierea prin care cererea de intervenţie voluntară a fo st respin să ca inadm isibilă este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a apelului, dacă încheierea a fo st pronunţată în prim ă instanţă, respectiv a recursului, dacă încheierea a fo st pronunţată în apel. Apre­ 182

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 64

ciem că art. 64 alin. (4) N CPC trebuie interpretat extensiv, în sensul că încheierea este susceptibilă de exerciţiul căii de atac nu num ai când cuprind e soluţia d e respingere a cererii de intervenţie ca inadm isibilă, d a r şi atunci când a fo st anulată, de pildă pentru netim brare, raţiunea instituirii căii de atac fiind aceeaşi independent de soluţia d e res­ pingere p ro n u n ţaţi. în m om entul în care codul prevede in m od expres faptul că o hotărâre judecătorească este susceptibilă num ai d e exerciţiul căii de atac a apelului, înseam nă că decizia din apel nu m ai poate fi atacată cu recurs, aspect ce rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (2) te 2a finală NCPC, potrivit cărora nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prim ă instanţă sunt supu se num ai apelului. Prin urm are, încheierea d e respingere ca inadm isibilă a cererii de intervenţie voluntară pronunţată în prim ă instanţă poate fi atacată cu apel, însă decizia pronunţată în apel nu m ai este susceptibilă de exerciţiul recursului. Este de rem arcat faptul că existenţa căii d e atac a apelului sau a recursului pentru atacarea încheierii de adm itere în principiu a cererii de intervenţie voluntară nu este condiţionată de calea de atac care poate fi form ulată îm potriva soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei în ansam blul său. Astfel, în ipoteza încheierii de respingere ca inadm isibilă a unei cereri de intervenţie voluntară form ulată în prim ă instanţă, aceasta va fi susceptibilă de exerciţiul căii d e atac a apelului, chiar dacă îm potriva so luţiei ce s e v a pronunţa asupra cauzei nu poate fi exer­ citată nicîo cale de atac sau se poate declara num ai recurs. Din m om ent ce există reglem entare expresă sub acest aspect num ai în privinţa for­ m ulării cererii de intervenţie voluntară în faţa prim ei instanţe sau în apel. apreciem că încheierea p rin ca re s-a respins ca in a d m isib ili cererea de intervenţie fo rm u la tă în recurs este definitivă, nem aiputând f i atacată cu recurs, aceeaşi fiind soluţia şi în cazul rejudecârii cauzei în ipoteza ca să rii cu reţinere de către instanţa de recurs. în ipoteza rejudecării cauzei după casarea cu trim itere la prim a instanţă sau în instanţa de apel, vo r fi din nou incidente dispoziţiile art. 64 alin. (4) NCPC. Term enul de exercitare a apelului sau, după caz, a recursului este de 5 zile şi curge diferenţiat, după cum partea şi/sau terţul intervenient au fost prezenţi la m om entul dez­ baterii adm isibilităţii în principiu a cererii, curgând de la pronunţarea soluţiei, respectiv de la com unicarea încheierii. Dacă se exercită calea de atac m enţionată, încheierea s e va com unica p ă rţilo r ş i ter­ ţului intervenient, chiar dacă au fost prezenţi la m om entul dezbaterii adm isibilităţii în principiu a cererii, în vederea curgerii term enului pentru m otivarea căii de atac, prin raportare (a dispoziţiile art. 470 alin. (5) NCPC, potrivit cărora în cazul în care term e­ nul pentru exercitarea apelului curge de la un alt m om ent decât com unicarea hotărârii, m otivarea apelului se va face într-un term en de aceeaşi durată, care curge în să de la data com unicării hotărârii, respectiv prin raportare la dispoziţiile art. 487 alin. (1) NCPC, în conform itate cu care recursul se va m otiva prin în săşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) NCPC. aplicabile şi în recurs. Ca atare, în cazul în care partea şi/sau terţul au fost prezenţi la m om entul dezbaterii adm isibilităţii în prin­ cipiu a cererii, instanţa pronunţând o soluţie de respingere a cererii, aceştia vo r avea la dispoziţie un term en de 5 ziie p en tru declararea căii d e atac, care curge de la m om entul pronu nţării soluţiei, precum şi un alt term en de 5 ziie pentru m otivarea c ă ii de atac, care curge de la m om entul co m u n ică rii încheierii.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

183

A rt. 64

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Instanţa are posibilitatea sâ se pronunţe în şedinţă d e îndată asupra adm isibilităţii cererii de intervenţie voluntară, după luarea concluziilor terţului intervenient şi ale păr­ ţilor, sau sâ râm ânâ tn pronunţare asupra acestei chestiuni litigioase, putând chiar şi să a m â n e pronunţarea cel m ult 15 zile, potrivit art. 396 aiin. (1) NCPC. Dacă pronunţarea are loc de îndată, în şedinţa de ju d ecată, în prezenţa părţilor şi a terţului in te rve n ie n t cererea de intervenţie voluntară fiind respinsă ca inadm isibila, apreciem util ca instanţa să întrebe părţile şi terţul dacă înţeleg sâ form uleze cale de atac îm potriva acestei încheieri, pentru a decide dacă urm ează să constate suspenda­ rea ju decăţii cererii principale, în m ăsura form ulării căii de atac, sau să continue so lu ­ ţionarea acesteia. Dacă părţile şi/sau terţul nu sunt prezenţi în şedinţa de judecată, iar instanţa respinge cererea de intervenţie ca inadm isibilă, este necesară am ânarea cauzei în vederea com unicării încheierii către părţi şi te rţ pentru a le da posibilitatea exercită­ rii căii de atac îm potriva încheierii, la term enul de judecată urm ător, instanţa verificând în sistem ul inform atic dacă părţile şi/sau terţul au declarat cale de atac, pentru a putea decide în consecinţă. Astfel, potrivit tezei finale a alin. (4) al art. 64 N CPC, ju d e ca re a cererii p rin cip a le se suspen dă p â n â la soluţio narea căii de a ta c exercitate îm potriva încheierii de respingere ca inadm isibilă a cererii de intervenţie. Din m odul de form ulare a textului, apreciem că această reglem entare vizează o suspendare de drept a judecării cauzei, încadrata în dis­ poziţiile art. 412 alin. (1) pct. 8 NCPC, instanţa având num ai posibilitatea de a constata incidenţa sa, iar nu şi de a aprecia în privinţa oportunităţii luării m ăsurii. Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat la instanţa ierarhic superioară, prin raportare la dispoziţiile art. 414 alin. (1) NCPC. Recursul poate fi declarat cât tim p durează suspen­ darea cursului judecării procesului, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol. Dat fiind faptul că terţul nu dobândeşte calitatea de parte decât din m om entul adm iterii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, textul art. 64 alin. (4) NCPC conferă calitate procesuală octivâ în apei şi recurs unei persoane care nu a figurat în calitate de parte, fiind prin urm are inclusă printre excepţiile prevăzute de art. 458 NCPC ce vizează subiectele căilor de atac, conform câruia acestea pot fi exercitate num ai de părţile aflate în proces care ju stific i un interes, în afara de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane. în acest context este de m enţionat că, deşi art. 64 alin. (4) NCPC face referire la „partea prezentă" sau la „partea lipsă'" drept subiect al căii de atac ce se poate exercita îm potriva încheierii de respingere ca in ad m isib ili a cererii de intervenţie, apreciem c l nu num ai părţile au dreptul de declara calea de atac în discuţie, dar şi terţul intervenient, care, chiar dacă nu a dobândit calitatea de parte, justifică în mod evident interesul atacării soluţiei dispuse şi căruia legea trebuie să-i pună la dispoziţie o cale de atac. Dosarul se înaintează. în co pie certificată pentru conform itate cu originalul, instan­ ţei com petente să soluţioneze calea de atac în 24 de ore d e la expirarea term enului de declarare a cailor de atac pentru toate părţile. în calea de atac, fo rm u la re a întâm pinării nu este obligatorie. A pelul sau, după caz, recursul se judecă în term en de cel m ult 10 zile d e la înregistrare, term enul fiind foarte scurt tocm ai pentru a preîntâm pina tergiversarea judecării cererii principale, în con­ textul în care aceasta a fo st suspendată până la soluţionarea căii de atac. în ipoteza respingerii ca inadm isibilă a cererii de intervenţie voluntară principală, ter­ ţul are posibilitatea form ulării acesteia p e cale p rin cip a lă , declanşând un litigiu distinct, neopunându-se autoritatea de lucru judecat, în tru cât cererea incidentală nu a fo st so lu ­ ţionată pe fondul său. 184

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 65

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A r t . 6 5 * S itu a ţia in terv en ien tu lu i. (1) Intervenientul devine parte în proces num ai după adm iterea în principiu a cererii sale. (2) Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în m om entul adm iterii intervenţiei, dar va putea solicita adm inistrarea de probe prin cere­ rea de intervenţie sau cel m ai târziu până la prim ul term en de ju d ecată ulterior adm iterii cererii de intervenţie. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de el. (3) In cazuî intervenţiei principale, după adm iterea în principiu, instanţa va stabili un term en în care trebuie depusă întâm pinarea.

COMENTARIU 1. Efectele ad m iterii în p rin cip iu a cererii de Interven ţie. Prin încheierea de adm itere în principiu a cererii de intervenţie voluntară, terţul dobândeşte calitatea de parte în pro­ ces, figurând cu denum irea de intervenient principal sau accesoriu, după ca 2. l . î . Efe cte le a d m ite rii în p rin c ip iu a ce re rii de in terven ţie vo lu n ta ră p rin cip a lă : a) instanţa este învestită cu soluţio narea pretenţiei deduse ju d e că ţii prin interm ediul acestei cereri incidentale, fiind obligată ca atare să se pronunţe asupra sa prin dispoziti­ vul hotărârii finale. Astfel, în ipoteza în care instanţa om ite să se pronunţe asupra cererii de intervenţie prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, partea are deschisă calea com pletării hotărâri­ lor, reglem entată de art. 4 4 4 cu referire la art. 445 NCPC; b) terţu l intervenient dobândeşte calitatea de p o rte în proces, m otiv pentru care îşi exercită drepturile şi îşi asum ă obligaţiile legale corespunzătoare acestei calităţi. Spre exem plu, intervenientul are dreptul de a solicita am ânarea cauzei în vederea pregătirii apărării sau am ânarea pronunţării pentru form ularea şi depunerea de conclu­ zii scrise, dreptul de a propune probe, dreptul d e a form ula cereri în cadrul procesului vizând recuzarea, străm utarea, suspendarea judecării cauzei, dreptul de invoca excepţii procesuale, dreptul de a exercita acte procedurale de dispoziţie, dreptul de a fi citat etc. Intervenientul principal nu are o poziţie subordonată în litigiu faţă de părţile iniţiale, ci independentă, legea nelim itându-i în vreo m anieră d re p tu rile în raport d e ce le de care se prevalează părţile iniţiale. c) operează prorogarea legala de com petenţa, prin raportare la dispoziţiile art. 123 alin. (1) NCPC, potrivit cărora cererile incidentale se judecă de instanţa com petentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de com petenţa m aterială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor privitoare ia insolvenţă sau la concordatul preventiv. Spre exem plu, com petenţa d e prim ă instanţă a ju decăto riei determ inată de cererea principală având ca obiect partaj ju d icia r se va extinde şi asupra cererii de intervenţie voluntară principală vizând revendicarea unui im obil evaluat la sum a de 300.000 lei, deşi aceasta din urm ă ar fi atras com petenţa de soluţionare în prim ă instanţă a tribunalului, dacă ar fi fost introdusă pe cale principală; d) dreptul subiectiv ce face obiectul cererii de intervenţie principală devine drept litigios; e) operează p u n e re a în întârziere a p ă rţilo r iniţiale fa ţă de terţul intervenient; d) are loc întreruperea prescrip ţiei extinctive.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

185

A rt. 65

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

1.2. Efe cte le a d m ite rii c e re rii de in te rv e n ţie vo lu n ta ră accesorie. Dat fiind faptul că intervenţia voluntară accesorie are natura ju rid ică a unei sim ple apărări, trebuie făcute urm ătoarele precizări: a) instanţa este obligată să se pronunţe asupra acesteia prin dispozitiv, potrivit art. 67 alin. (1) N CPC, întrucât reprezintă o cerere în ju stiţie incidentală, ch iar dacă terţul inter­ venient nu deduce spre soluţionare o pretenţie proprie, în caz contrar, hotărârea pro­ nunţată putând fi com pletată în procedura reglem entată de art. 444 NCPC; b) dobândind calitatea de parte, intervenientul exercită drepturile şi îşi asum ă o bli­ gaţiile legale ale unei părţi în proces, cu anum ite lim itări decurgând din poziţia sa proce­ suală de p a rte subordonată celei în fa vo a re a căreia a intervenit; c) nu se pune problem a prorogării legale de com petenţă, întru cât cererea de inter­ venţie accesorie nu ar putea fi form ulată pe cale principală, printr-un litigiu distinct, şi ca atare nu ar putea atrage ipotetic com petenţa unei instanţe distincte d e cea învestită cu soluţionarea cererii principale; d) nu se ridică chestiunea dobândirii unui caracter litigios de către vreun drept ai terţului, a întreruperii prescripţiei extlnctive sau a punerii în întârziere, întrucât cererea de intervenţie accesorie nu constituie o cerere de chem are în judecată şi nu supune spre exam inare instanţelor judecătoreşti un drept propriu al terţului îm potriva părţilor iniţiale. 2. R egim u l celo rlalte acte d e procedură su sce p tib ile a fi fo rm u la te In cauză 2.1. în tâ m p in a rea . Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) NCPC, în cazul intervenţiei principale, după adm iterea în principiu, instanţa va stabili un term en în care trebuie depusă întâm pinarea. întrucât textul citat face referire exclusiv la intervenţia principală, decurge concluzia potrivit căreia întâm pinarea este obligatorie num ai în ipoteza acestei cereri, ia r nu şi a cererii d e intervenţie accesorie, în cazul căreia instanţa nu va am âna judecata pentru for­ m ularea şi depunerea întâm pinării. A preciem că, după adm iterea în principiu a cererii de intervenţie principală, instanţa are obligaţia acordării unui term en pentru form ularea şi depunerea întâm pinării, cu excepţia cazului în care părţile prezente declară în m od expres că nu solicită am ânarea cauzei în acest scop sau a ipotezei în care părţile iniţiale au form ulat deja întâm pinare în cauză, având în vedere că cererea d e intervenţie le-a fost com unicată înainte de discu­ tarea adm isibilităţii sale în principiu, conferindu-ie astfel posibilitatea întocm irii acestui act de procedură. 2.2. C ererea reconvenţio nală. Dacă în ceea ce priveşte cererea de intervenţie princi­ pală părţile iniţiale pot form ula cerere reconvenţională îm potriva terţului intervenient, în cazul cererii de intervenţie accesorie această posibilitate nu există, din m om ent ce părţile nu pot avea pretenţii în legătură cu cererea terţului, care nu supune ju decăţii un drept propriu. în ipoteza în care pârâtul form ulează cerere reconvenţională îm potriva reclam antu­ lui, dar şi a terţului intervenient accesoriu, vo r fi aplicabile dispoziţiile art. 209 alin. (2) NCPC, potrivit cărora în cazul în care pretenţiile form ulate prin cererea reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclam antul, acestea vo r putea fi chem ate în judecată ca pârâţi. Astfel, în acest caz, dacă cererea de intervenţie accesorie va fi adm isă în principiu, terţul va avea dublă calitate de intervenient accesoriu şi pârât. Dacă pârâtul form ulează cerere reconvenţională num ai îm potriva intervenlentu­ lui accesoriu, indiferent dacă intervenţia aceasta a fost sau nu încuviinţată în principiu,

186

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 65

cererea reconvenţională va fi in a d m isib ili, nefiind incidente dispoziţiile art. 209 alin. (2) NCPC, care prevăd cerinţa obligatorie a form ulării cererii reconvenţionate în contradicto­ riu cu reclam antul, care prin definiţie supune ju decăţii o pretenţie. De asem enea, cere­ rea m enţionată este inadm isibilă şi pentru argum entele înfăţişate m ai sus referitoare la faptul că pârâtul nu poate avea pretenţii în legătură cu cererea terţului, care nu supune ju decăţii un drept propriu. In situaţia în care pârâtul form ulează cerere reconvenţională îm potriva reclam antu­ lui, dar şi a intervenientului principal, vo r fi aplicabile dispoziţiile art. 209 alin. (2) NCPC, indiferent dacă cererea de intervenţie principală a fost sau nu adm isă în principiu, cu m enţiunea că, în această ultim ă teză, terţul va avea dublă calitate d e intervenient prin­ cipal şi pârât. Dacă pârâtul form ulează cerere reconvenţională num ai îm potriva intervenientului principal, aceasta va fi adm isibilă doar în ipoteza în care intervenţia este adm isă în prin­ cipiu, în caz contrar terţul nu dobândeşte calitatea de parte în litigiu (reclam ant faţă de pârâtul iniţial în cadrul cererii de intervenţie principală), nefiind incidente dispoziţiile art. 209 alin. (2) N CPC. Este d e m enţionat faptul că şi reclam antul poate form ula cerere reconvenţională la cererea de intervenţie principală, din m om ent ce se situează pe pozi­ ţia procesuală de pârât în cadrul acestei cereri incidentale. în ceea ce priveşte term enul de form ulare a cererii reconvenţionale, acesta va coincide cu term enul acordat pentru depunerea întâm pinării la cererea d e intervenţie. 2.3. C e re ri de in terven ţie . Intervenientul p rin cip a l are posibilitatea form ulării unei cereri de chem are tn ju d eca ta a a lto r perso a n e sau d e chem are în garanţie, însă n u şi o cerere de arătare a titula rului dreptului, întrucât aceasta poate fi form ulată exclusiv de către o parte figurând în calitate de p â râ t potrivit art. 75 NCPC. Intervenientul accesoriu nu poate form ula cerere de chem are în garanţie, în tru câ t nu există riscul obligării sale la plata unor despăgubiri în litigiul în care a intervenit şi nici cel al respingerii unui drept propriu, îm prejurare care a r putea da naştere obligaţiei de dezdauna re, întrucât cererea sa de intervenţie accesorie constituie doar o sim plă apărare. Apreciem că intervenientul accesoriu nu poate form ula nici cerere de chem are în judecata a altor persoane care a r putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclam an­ tul, co ncluzie determ inată de natura juridică de sim plă apărare a cererii de intervenţie accesorie şi care decurge im plicit şi din m odul de form ulare a art. 68 alin. (2) şi (3) NCPC, care face referire la persoanele care pot prom ova această form ă de intervenţie forţată, şi anum e reclam antul, intervenientul principal şi pârâtul, nefiind m enţionat şi intervenientul accesoriu. Considerăm însă ca intervenientul accesoriu a r putea form ula cerere de intervenţie principală, după adm iterea în principiu a căreia ar deveni adm isibilă şi form ularea de către acesta a unei cereri de chem are în garanţie sau de chem are în ju d e ca tă a a lto r p e r• soane. 3. Situ aţia in terve n ien tu lu i v o lu n ta rîn proces. Potrivit art. 65 alin. (2) NCPC, interve­ nientul va prelua procedura în starea în care se află în m om entul adm iterii intervenţiei, dar va putea solicita adm inistrarea d e probe prin cererea de intervenţie sau cel m ai târ­ ziu până la prim ul term en d e judecată ulterior adm iterii cererii de intervenţie. Actele de procedură ulterioare vo r fi îndeplinite şi faţă d e el. Situaţia intervenientului volu ntar în proces este consecinţa caracterului de cerere incidentală a intervenţiei.

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

187

A rt. 66

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

în prim ul rând, dat fiind faptul că legea n u instituie în sa rcin a instanţei sa u a părţilor iniţiale obligaţia d e a-i com unica terţului intervenient actele de procedură existente în d o sa r (cerere d e chem are în judecată, întâm pinare, cerere reconvenţională etc.}, acesta va trebui s i efectueze, prin dem ersuri proprii, fotocopii ale actelor, nefiind ca atare îndrituit să solicite am ânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de conţinutul dosarului. în această situaţie, cauza s-ar putea am âna num ai prin acordul părţilor, în tem eiul art. 221 alin. (1) NCPC. în al doilea rând, preluarea p ro ced u rii în starea în care se află în m om entu l adm ite­ rii interven ţiei are sem nificaţia faptului că terţul nu poate solicita repunerea în discuţie în contradictoriu şi cu el a unor aspecte litigioase tranşate anterior (excepţii, precum şi alte incidente procedurale), nu poate invoca n u litiţi ale unor acte de p ro ce d u ri acope­ rite între tim p, nu poate solicita readm inistrarea probatoriului şi în prezenta sa (reaudie­ rea unui martor, refacerea unei expertize, readm inistrarea probei cu interogatoriu etc.). Intervenientul are însă dreptul să solicite încuviinţarea de probe, ceea ce ar putea con­ d u ce chiar şi la readm inistrarea unor dovezi anterioare, teza probatorie fiind însă lim i­ tată la dovedirea aspectelor noi învederate de intervenient. în al treilea rând, în tim p ce intervenientul principal are o p o ziţie independentă faţă de părţile iniţiale, putându-şi conduce activitatea p ro ce su a li după cum îi dictează inte­ resele proprii, intervenientul accesoriu este ţin u t să desfăşoare o activitate procesuală în fa vo a re a p ă rţii p en tru care a intervenitt toate actele defavorabile fiind considerate neavenite şi, pe cale de consecinţă, neproducând efecte în plan procesual. în al patrulea rând, apreciem că atât intervenientului principal, cât şi celui accesoriu li se poate adm inistra p ro b a cu interogatoriu, având calitatea de părţi în litigiu, neputând fi însă audiaţi ca m artori, calitate ce presupune condiţia d e persoană stră in i de proces. în acest context, se im pune observaţia c i aspectul cunoaşterii de c it r e o persoană a unor îm prejurări de fapt d e natură a proba elem ente ale acţiunii principale, în condiţiile în care respectiva persoană nu obţine niciun folos prin adm iterea sau respingerea acţiunii, nu o în d ritu ie şte să form uleze cerere de intervenţie accesorie, nefiind întrunită condiţia interesului propriu, existând însă posibilitatea audierii sale în calitate de martor. Intervenientul voluntar poate solicita încuviinţarea de p rob e prin cererea de interven­ ţie sa u ce l m a i târ 2 iu p â n ă la p rim u l term en de ju d eca tă urm ăto r adm iterii în p rin cip iu a cererii d e intervenţie. în ipoteza în care propunerea de probe se va face ulterior acestui m om ent şi nici nu vo r fî îndeplinite condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, la solicitarea părţii interesate sau din oficiu, instanţa va pronunţa sancţiunea decăderii intervenientului din dreptul de a propune probe. Este de rem arcat faptul că, spre deosebire d e reglem en­ tarea anterioară, instanţa are posibilitatea să invoce din oficiu d e cid e re a unei părţi din dreptul de propunere a probelor, concluzie ce se desprind e din introducerea pct. 5 de fa alin. (2) al art. 254 NCPC, potrivit căruia dovezile care nu au fost propuse în term en legal vo r putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului dacă există acordul expres al tu tu ­ ror părţilor; p e r a contrarie, în m ăsura în care un atare acord expres nu există, probele nu pot fi încuviinţate.

Art» 6 6 . Ju decarea cererii de in terv en ţie p rincip ală. (1) Intervenţia princi­ pală se ju d ecă odată cu cererea principală. (2) C ând judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de interven­ ţie, instanţa poate dispune disjungerea e i pentru a fi ju d ecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuşi 18*

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 66

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

dreptul dedus judecăţii. în caz de disjungere, instanţa răm âne în toate cazurile com petentă să soluţioneze cererea de intervenţie. (3) Nu se v a dispune disjungerea nici atunci când judecarea cererii de inter­ venţie ar fî întârziată de cererea principală. (4) Intervenţia principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins prin unul dintre m odurile prevăzute de lege. C O M E N T A R IU 1. Regula so lu ţio n ă rii cererii d e in terve n ţie v o lu n ta ri p rin cip a lă îm p reun ă cu cere­ rea p rin cip ală. Ca regulă, cererea de intervenţie voluntară principală se ju d e c i odată cu cererea principală, iar instanţa se pronunţă prin dispozitiv asupra am belor cereri şi le analizează pe am ândouă în considerentele hotărârii. Hotărârea judecătorească astfel pronunţată se im pune cu forţă obligatorie părţi­ lor litigante, inclusiv intervenierttului principal, care are exerciţiul liber al căilor de atac îm potriva hotărârii, fără relevanţă dacă soluţia este potrivnică sau favorabilă unora din­ tre părţile iniţiale sau dacă acestea au declarat la rândul lor cale de atac. De asem enea, toate părţile, în m ăsura în care hotărârea cuprind e dispoziţii susceptibile d e executare silită în favoarea lor, pot dem ara această procedură. Totodată, hotărârea judecătorească beneficiază de autoritate de lucru judecat între părţile litigante, printre care se numără şi intervenientul principal. 2. D isjungerea. Prin excepţie de la regula m enţionată anterior, în situaţia în care judecata cererii principale ar fi întârziată de soluţionarea cererii d e intervenţie, instanţa p o a te dispune (m ăsura fiind la latitudinea sa, neexistând o obligaţie în acest sens) disjun­ gerea cererii incidentale pentru a fi judecată separat. Astfel, instanţa va pune în discuţia contradictorie a p ă rţilo r oportunitatea luării m ăsurii adm inistrative a disjungerii, după care, în m ăsura în care apreciază necesar faţă de aspectul că judecata cererii principale este întârziată de judecata cererii incidentale, va pronunţa prin încheiere soluţia de disjungere a cererii incidentale, cu form area unui dosar distinct, continuând judecata cererii principale. încheierea prin care s-a dispus disjungerea cererii incidentale d e cererea principală, statuând asupra unei m ăsuri de adm inistrare judiciară, nu este supusă niciunei c ă i de atac, prin raportare la art. 465 NCPC. D o sarul distinct ce are ca obiect cererea incidentală se va form a prin fotocopierea actelor care form ează dosarul iniţial, prin grija grefei, si va obţine num ăr diferit din regis­ tru l general de dosare, la serviciul registratură. în caz de disjungere, instanţa răm âne în continuare com petentă să soluţioneze cere­ rea d e intervenţie, m otiv pentru care, în ipoteza în care cererea incidentală ar fi atras com petenţa unei alte instanţe dacă ar fi fost introdusă pe cale principală, instanţa nu va invoca excepţia de necom petenţă şi nu-şi va declina în consecinţă com petenţa, acest efect fiind urm area prorogării legale de com petenţă [art. 66 alin. (2) teza a ll-a NCPC]. De asem enea, potrivit art. 99 alin. (4) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în caz de disjungere, dosarul n o u -fo rm a tse repartizează aceiuiaşi com plet pentru respectarea principiului continuităţii. Ca atare, dosarul form at în urm a disjungerii cererii de intervenţie nu va fi repartizat în mod aleatoriu între com ple­ tele instanţei, ci va reveni spre soluţionare aceluiaşi com plet care a luat m ăsura disjun­ gerii şi care este învestit cu soluţionarea cererii principale.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

189

A rt. 66

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Este de m enţionat faptul că, în caz de disjungere, calea d e a ta c ce se poate exer­ cita îm potriva hotărârii pronunţate asupra cererii incidentale va fi cea determ inată de aceasta, iar nu de cererea principală, întrucât dispoziţiile art. 460 alin. <3) NCPC, potrivit cărora în ca 2ul în care prin aceeaşi hotărâre au fo st soluţionate m ai m ulte cereri princi­ pale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărâ­ rea în întregul său este supusă apelului, sunt Incidente num ai în situaţia în care cererea principală şi cererea incidentală sunt soluţionate prin aceeaşi hotărâre, în tim p ce în ipo­ teza disjungerii se vo r pronunţa două hotărâri diferite în două dosare distincte. Su spendarea ju decăţii cererii principale determ ină şi suspen darea cererii d e inter­ venţie p rin cip a lă , întrucât aceasta are efect general, operând în bloc. In ipoteza ?n care judecata cererii incidentale trebuie suspendată, instanţa poate dispune disjungerea acesteia, prin raportare la dispoziţiile art. 66 alin. (2) NCPC, cu form area unui dosar d is­ tinct, în cadrul căruia se va pronunţa soluţia de suspendare, în tim p ce judecata cererii principale va continua. De la excepţia m enţionată anterior, legea instituie alte două excepţii, care conduc la reaplicarea regulii, şi anum e a judecării celor două cereri împreună-, a) ipoteza în care terţuf pretinde p en tru sine, în tot sa u în p a n e , în su şi d rep tu l dedus ju d e că ţii prin cererea p rin cip a lă (identitate totală sau parţială de o b iect între cererea principală şi cea de intervenţie voluntară principală); b) ipoteza când ju d eca ta cererii principa le întârzie ju d eca ta cererii incidentale (ale­ gerea d e către terţul intervenient a căii incidentale pentru valorificarea drepturilor sale im plicând şi asum area dezavantajelor acesteia). 3. pală

So lu ţiile ce po t fi pro n unţate în privinţa cererii d e intervenţie vo lu n tară p rin ci­

3.1. Ipo teza id e n tită ţii to ta le d e obiect. Dacă în tre cererea principală şi cererea de intervenţie voluntară principală există identitate totală de o b iect (spre exem plu, am bele vizează revendicarea aceluiaşi bun), instanţa nu poate pronunţa o soluţie de adm itere a am b elo r cereri, întrucât acestea se exclud reciproc. Există însă posibilitatea respinge­ rii a m b elo r cereri sau a a d m iterii în p a rte o uneia ş i a respin gerii celeilalte. Dacă am bele cereri au mai m ulte capete de cerere, există posibilitatea soluţionării cererii principale şi a celei incidentale prin adm iterea lo r în parte, capetele adm ise nefiind însă aceleaşi. Soluţia care nu poate fi pronunţată în această situaţie este disjungerea cererii inci­ dentale de cererea principală, prin raportare la art. 66 alin. (2) NCPC, care interzice Instanţei luarea acestei m ăsuri. în ceea ce priveşte suportarea cheltuielilo r de ju d eca tă , dacă cererea principa la este adm isă, iar cea incidentala este respinsă, atât intervenientul, cât şi pârâtul vo r putea fi obligaţi la plata cheltuielilor de ju d ecată, în raport d e sum ele prilejuite de fiecare. Dacă cererea de intervenţie principală este adm isă, iar cererea p rin cip a lă este res­ p in să , cheltuielile de judecată ale intervenientului vo r fi suportate de către reclam ant şi pârât, prin raportare la dispoziţiile art. 4 5 5 NCPC, potrivit cărora dacă în cauză sunt mai m ulţi reclam anţi sau mai m ulţi pârâţi, ei vo r putea fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în m od egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului ju rid ic existent în tre ei, în tru câ t în cadrul cererii de intervenţie princi­ pală, reclam antul şi pârâtul iniţiali au am bii, d e regulă, poziţia procesuală de pârâţi. în această situaţie, nu trebuie să se facă abstracţie de art. 1522 alin. (5) NCC, potri­ v it căruia cererea de chem are în judecată form ulată de creditor, fără ca anterior debito­

190

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 66

rul s i fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligaţia într-un term en re zo n a b il calculat d e la data când cererea i-a fo st co m u n ic a ţi. Dacă obligaţia este executată în acest term en, cheltuielile d e judecată răm ân în sarcina creditorului. Ca atare, dacă anterior form ulării cererii de intervenţie principală, terţul nu a notificat păr­ ţile iniţiale cu privire la executarea obligaţiei, iar, după adm iterea în principiu a cererii sale de intervenţie, acestea execută obligaţia într-un term en apreciat de instanţă ca fiind rezonabil, nu vo r putea fi obligate la plata cheltuielilor de ju decată către intervenientul principal. Dacă am bele cereri, atât cea principală, cât şi cea incidentală vo r fi respinse, partea îndreptăţită la recuperarea cheltuielilor de judecată va fi pârâtul. Dacă am bele cereri au fost a d m ise în p a rte, cheltuielile vo r fi suportate în concor­ d a n ţi cu dispoziţiile art. 453 alin. (2) NCC, potrivit cărora când cererea a fost adm isă num ai în parte, judecătorii vo r stabili m ăsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând dispune şi com pensarea lor, dacă este cazul. în situaţia în care una dintre cereri a fo st adm isă în parte, iar cealaltă respinsă, cheltuielile ocazionate părţii căreia i-a fost adm isă cererea în parte vo r putea fi recuperate de ia părţile adverse, proporţional pretenţiilor adm ise. 3.2. Ipoteza iden tită ţii p a rţia le d e obiect. Dacă între cererea principală şi cea de intervenţie voluntară principală există num ai o identitate parţială de obiect (spre exem ­ plu, cererea principală are ca o b iect revendicarea unui bun, iar cea de intervenţie princi­ pală are ca obiect atât revendicarea aceluiaşi bun, cât şi obligarea pârâtului la plata con­ travalorii lipsei de folosinţă a bunului), pot fi pronunţate urm ătoarele soluţii: adm iterea cererii principale şi respingerea cererii incidentale şi invers; respingerea am b elo r cereri; adm iterea în parte a cererii incidentale şi respingerea cererii principale sau invers ori adm iterea în parte a am belor cereri sau adm iterea în întregim e a unei cereri şi adm ite­ rea în parte a celeilalte, în funcţie de capetele de cerere concrete ale acestora (soluţiile propuse nefiind restrânse la exem plul dat). Sim ilar prim ei ipoteza analizate, soluţia care nu poate pronunţată în această situaţie este disjungerea cererii incidentale de cererea principală, prin raportare la art. 66 alin. (2) NCPC, care interzice instanţei luarea acestei m ăsuri. 3.3. Ip o te za existe n ţe i n u m a i a u n e i le g ă tu ri de con exita te în tre cele d o u ă cereri. Faţă de soluţiile prevăzute anterior ce pot fi dispuse şi în ipoteza d e faţă, se mai poate pronunţa şi soluţia d e adm itere în întregim e atât a cererii principale; câ t ş i a cererii de intervenţie voluntară principală, caz în care cheltuielile reclam antului şi a le întervenientu lu i principal vo r fi suportate în întregim e, de principiu, de către pârât, cu observarea regulilor descrise anterior. Spre exem plu, ipoteza descrisă poate interveni dacă cererea principală prom ovată de vânzător îm potriva cum părătorului are ca o b iect declararea nulităţii unui contract de vânzare a unui im obil, iar cererea de intervenţie principală prom ovată de terţul care a încheiat cu bună*credinţă un contract de în ch irie re a im obilului cu cum părătorul bunului vizează constatarea dreptului său de folosinţă pe o perioadă de un an, cererea fiind înte­ m eiată pe dispoziţiile art. 1319 alin. (2) NCC. 3.4. Ipoteza stin g erii ju d e că ţii cererii principate înaintea so lu ţio n ă rii cererii in d d e n tale. Potrivit art. 66 alin. (4) NCPC, intervenţia principală va fi judecată ch iar dacă ju d e­ carea cererii principale s-a stins prin unul dintre m odurile prevăzute d e lege.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

191

A rt. 66

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Ipoteza descrisă vizează îm prejurarea în care cererea incidentală nu a fost disjunsă de cererea principală, întrucât în acest ultim caz su n t form ate dosare distincte, cu existenţă de sine stătătoare. Prem ergător analizării subiectului, problem a care se ridică este cea vizând ordinea soluţionării, spre exem plu, a chestiunii netim brării sau renunţării la judecata cererii prin­ cipale, pe de-o parte, şi a adm isibilităţii în principiu a cereri? de intervenţie voluntară principală, pe d e cealaltă parte. Apreciem că instanţa se va pronunţa m a i întâi asupra netim brării cererii principa le sa u asupra actu lu i de dispoziţie, iar num aî în m ăsura în care nu va anula cererea sau nu va lua act de exercitarea actului de dispoziţie, va pune în d is­ cuţie adm isibilitatea cererii de intervenţie principală, întrucât pentru adm iterea acesteia este necesară întrunirea condiţiei vizând existenţa unui proces în curs d e desfăşurare. Dacă instanţa va anula cererea principală ca n e tim b rati sau va lua act de renunţarea reclam antului ia soluţionarea acesteia, procesul se va term ina, iar instanţa nu se va mai pronunţa prin dispozitiv asupra cererii d e intervenţie, nefiind învestită cu soluţionarea acesteia. Ca ata re, i p oteza vi zată d e textu Ile ga l m enţ io nat a re în ved e re s itu a ţi a în ca re i nsta nţa a a dm is în principiu cererea de intervenţie voluntară principală, devenind învestită cu soluţionarea sa, iar u lterio r ju d eca ta cererii principa le se stinge. Dacă instanţa a ad m is în cursul desfăşurării procesului o excepţie procesuală în pri­ vinţa cererii principale, care conduce la respingerea sa la m om entul pronunţării soluţiei finale, instanţa vo continua până la acel m om ent soluţio narea cererii incidentale. Spre exem plu, dacă instanţa a adm is prin încheiere excepţia lipsei calităţii procesuale active tn privinţa cererii principale, va continua judecata cauzei cu privire la cererea de interven­ ţie principală, iar prin hotărârea finală va respinge cererea principală ca fiind form ulată d e o persoană lipsită d e calitate procesuală activă, pronunţând o soluţie şi asupra cererii incidentale. A ceeaşi este soluţia şi tn ipoteza în care recio m a n tu l a renunţat ta ju d e ca re a cererii principale sau la d rep tu l dedus ju d e câ ţii prin interm ediul acesteia. Soluţia instituită d e cod, avută în vedere şi de doctrina anterioară noii reglem en­ tări, are la bază natura ju rid ică de cerere de chem are în judecată a cererii de interven­ ţie voluntară principală şi poziţia procesuală independentă a intervenientului principal, m odul de soluţionare a cererii sale nefiind condiţionat de rezolvarea cererii principale. Este evident că şi în ipoteza reciprocă soluţia este aceeaşi, pentru identitate de raţiune, m otiv pentru care stingerea ju decăţii cererii d e intervenţie voluntară principală anterior soluţionării cererii principale nu influenţează cursul acesteia din urmă. De asem enea, intervenientul voluntar principal poate să exercite orice a c t de dispozi­ ţie cu privire la soluţionarea cererii sale, cu respectarea co ndiţiilor legale. Perim area cererii principa le atrage ş i perim area cererii de intervenţie voluntară p rin ­ cipală, concluzia decurgând din textul art. 419 NCPC, potrivit căruia în cazul în care sunt m ai m ulţi reclam anţi sau pârâţi îm preună, cererea de perim are ori actul întrerupător de perim are al unuia foloseşte şi celorlalţi, întrucât perim area se produce asupra tuturor părţilor litigante, independent de poziţia lor procesuală, consecinţa decurgând din carac­ terul un itar al procesului civil. Din m om ent ce şi în cazul disjungerii cererii incidentale subzistă efectul prorogării de com petenţă, prin raportare la dispoziţiile art. 66 alin. (2) teza finală NCPC, cu atât mai m ult în cazul analizat vizând stingerea ju decăţii cererii principale înain tea soluţionării celei incidentale se m enţine prorogarea de com petenţă, determ inată de art. 123 alin. (1) 192

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T î l L I L II. P4RTICIPA N ]II IA PRO CESU L CIVIL

A rt. 66

NCPC, ce d operat la data adm iterii în principiu a cererii de Intervenţie voluntară princi­ p a li. Potrivit art. 123 alin. (1) NCPC, cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele inciden­ ta le se judecă de instanţa com petentă pentru cererea principală, ch iar dacă ar fi de com ­ petenţa m aterială sau teritorială a artei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilo r pre­ văzute la art. 120 (cereri privitoare la insolvenţă sau la concordatul preventiv). Din interpretarea textului m enţionat anterior rezultă că în ipoteza necompetenţei generale nu a r opera prorogarea legală de com petenţă, m otiv pentru care dacă cererea de intervenţie voluntară principală ar fi de com petenţa unui organ fă r l activitate jurisdicţională, instanţa o va respinge ca inadm isibilă. Dacă însă cererea de intervenţie voluntară principală a r fi de com petenţa unui alt organ cu activitate jurisdicţională, tribunalul va dispune disjungerea sa şi, după form area unui dosar distinct, va invoca excepţia necom ­ petenţei generale a instanţelor judecătoreşti şi va declina com petenţa de soluţionare a cauzei în favoarea respectivului organ cu activitate jurisdicţională com petent (spre exem­ plu, în ipoteza existenţei unei convenţii arbitra le, în condiţiile art. 554 alin. (1) NCPC]. De asem enea, dacă cererea de intervenţie principală nu este de com petenţa jurisdicţiei rom âne, va fi respinsă ca atare, prin raportare la dispoziţiile art. 1070 alin. (1) NCPC. Doctrina ju rid ică111a su blin iat faptul că nu operează prorogarea legală de com petenţă în privinţa cererii de intervenţie principală nici în situaţia în care cererea principală este respinsă ca inadm isibilă, pe considerentul că soluţionarea sa incum bă unui organ fără activitate jurisdicţională, sau ca nefiind de com petenţa instanţelor rom âne, ca 2 în care instanţa, în funcţie de situaţia concretă, va soluţiona cererea de intervenţie principală, dacă este com petentă, sau va dispune disjungerea acesteia, urm ând a fi form at un dosar distinct, în cadrul căruia va invoca excepţia de necom petenţă şi va declina soluţionarea cauzei în favoarea instanţei com petente (ipoteza prezentată are ?n vedere situaţia în care cererea de intervenţie a fost adm isă în principiu anterior respingerii cererii principale pentru m otivele arătate). Spre exem plu, dacă cererea principală are ca obiect rectificarea unui act de stare civilă, iar cererea de intervenţie principală are ca obiect anularea aceluiaşi a ct de stare civilă, judecătoria fiind instanţa sesizată cu soluţionarea litigiului, aceasta va invoca şi va adm ite prin încheiere excepţia de necom petenţă generală în privinţa cererii princi­ pale, pe care o va respinge ca inadm isibilă la finalul litigiului prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză, continuând soluţionarea cererii de intervenţie principală, în privinţa căreia este com petentă prin raportare la art. 94 pct. 1 lit. b) NCPC. Dacă însă cererea principală are ca o b iect rectificarea unui act de stare civilă, iar cererea de intervenţie principală are ca o b iect despăgubiri în cuantum de 300.000 lei, presupunând că între cele două cereri existând legătură, judecătoria fiind instanţa sesizată cu soluţionarea liti­ giului, instanţa va dispune disjungerea cererii de intervenţie principală, va invoca şi va adm ite excepţia d e necom petenţă generală în privinţa cererii principale, pe care o va respinge ca inadm isibilă, iar, în cadrul dosarului nou form at în urm a disjungerii, va invoca şi va adm ite excepţia de necom petenţă m aterială, declinând com petenţa de soluţionare a cererii care face obiectul său (cererea d e intervenţie voluntară principală) în favoarea tribunalului, prin raportare la art. 95 pct. 1 şi art. 9 4 pct. 1 lit. j) NCPC. Există însă posibilitatea ca instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale să adm ită excepţia d e necom petenţă m aterială sau teritorială a instanţei, aspect prem ergă­

111

6 . B o r o i,

o p . c i t . , v o i . I, p .

D s l ia Na r c is a t h s o h a r i

2 0 1 .

193

A rt. 67

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

to r adm iterii în principiu a cererii de intervenţie p rin cip a li, ca 2 în care instanţa în favoa­ rea căreia s-a declinat dosarul se va pronunţa asupra adm isibilităţii în principiu a cererii d e intervenţie, în m ăsura în care se consideră com petentă să soluţioneze cererea prin­ c ip a li.

A ri. 6 7 . Judecarea cererii de in terv en ţie accesorie. (1) Judecarea cererii de intervenţie accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanţa este obligată să se pronunţe asupra acesteia prin aceeaşi hotărâre, odată cu fondul. (2) Intervenientul accesoriu poate să săvârşească num ai actele de procedură care nu contravin interesului părţii în favoarea căreia a intervenit. (3) După adm iterea în principiu, intervenientul accesoriu poate să renunţe la judecarea cererii de intervenţie doar cu acordul părţii pentru care a intervenit. (4) Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perim ată sau respinsă fără a fi cercetată în fond. C O M E N T A R IU 1. Regula so lu ţio n ării cererii d e in terve n ţie acceso rie îm p re u n ă cu cererea p rin ci­ pală. în toate cazurile, cererea de intervenţie voluntară accesorie s e v a soluţiona îm p re ­ ună cu cererea principală, raţiunea acestei soluţii legale rezidând în în săşi natura cererii d e sim pla apărare, neexistând po sibilitatea disju n g erii sale, în tru câ t nu se poate crea un dosar distinct care să aibă ca o b iect soluţionarea unei apărări. în tru câ t reprezintă o apă­ rare în folosul uneia dintre părţile iniţiale, adm iţând prin absurd că a r fi adm isibilă, lua­ rea m ăsurii disjungerii nici nu a r fi interesul soluţionării cererii principale. După adm iterea sa în principiu, instanţa se va pronunţa asupra cererii de interven­ ţie voluntară accesorie prin hotărârea fin a la prin care va soluţiona şi cererea principală. Intervenientul accesoriu n u p o a te f i în să o b lig a t prin această hotărâre judecăto­ rească la executarea unor prestaţii fa ţă de p ă rţile iniţiale, cu excepţia eventualei sale obligări la p la ta cheltuielilo r de ju d eca tă , întrucât acesta, deşi este parte în proces, nu este în concret parte în vreuna dintre cererile form ulate în dosar de părţi. 2. A ctele săvârşite de in terve n ien tu l accesoriu. Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu are o p o ziţie subordonată p ă rţii în favoarea căreia intervine, aspect ce rezultă din dispoziţiile art. 67 alin. (2) NCPC, potrivit cărora inter­ venientul accesoriu poate să săvârşească n u m a i actele de procedură care nu contravin interesului p ă rţii tn favoarea căreia a intervenit. Intervenientul accesoriu nu devine însă reprezentantul părţii în favoarea căreia intervine, actele acestuia nefiind considerate actele părţii înseşi. în m om entul în care intervenientul accesoriu a săvârşit un o c t p o trivn ic p ă rţii în favoarea căreia a intervenit, sancţiunea care se va aplica va consta în calificarea respec­ tivului act drept neavenit, instanţa respingându-l ca atare şi neluându-l în considerare la pronunţarea soluţiei. Spre exem plu, dacă intervenientul accesoriu a intervenit în favoarea reclam antului, invocarea d e către acesta a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclam antului sau solicitarea intervenientului de aplicare a sancţiunii decăderii reclam antului din dreptul de a propune probe va conduce la respingerea acestora ca

194

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P A R T IC IP A N ]!! I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 67

neavenite, fiind potrivnice reclam antului (instanţa va avea însă posibilitatea să invoce din oficiu chestiunile m enţionate în exem plele precedente, dacă acestea su n t găsite întem eiate). Chiar dacă legea nu prevede această sancţiune decât pentru calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu în ipoteza în care partea pentru care a intervenit nu a declarat şi ea cale d e atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perim ată sau respinsă fără a fi cercetată în fond, apreciem că aplicarea acestei sancţiuni poate fi extfnstfşîîn privinţa celorlalte acte săvârşite de intervenientul accesoriu în detrim entul părţii în favoarea căreia a in te rve n it Com entariul aferent cererii de intervenţie voluntară principală vizând ordinea solu­ ţionării chestiunilor netim brării sau renunţării la judecata cererii principale, pe de-o parte, şi a adm isibilităţii în principiu a cererii de intervenţie voluntară principală, pe de altă parte, este valabil şi în cazul cererii de intervenţie accesorie. 3. S o lu ţiile ce po t fi pro n unţate în p rivin ţa cererii d e intervenţie voluntară acceso­ rie. Soluţia pronunţată asupra cererii principale condiţionează soluţia ce s e v a pronunţa asupra cererii de intervenţie voluntară accesorie. în ipoteza în care terţul a intervenit în folosul reclam antului, iar cererea principală este respinsă, aceasta va determ ina şi respingerea cererii de intervenţie voluntară occe* so rie ca neîntem eiată. D im potrivă, dacă cererea principală este adm isă în întregim e, pe cale d e consecinţă va fi adm isă şi cererea de intervenţie voluntară accesorie în folosul reclam antului. Dacă terţul a intervenit în folosul pârâtului, iar cererea principală este respinsă, această soluţie va determ ina adm iterea cererii de intervenţie voluntară accesorie. Dim ­ potrivă, dacă cererea principală este adm isă în întregim e, pe cale de consecinţă va fi resp in să şi cererea d e intervenţie voluntară accesorie în folosul pârâtului, ca neîntem eiată. Stingerea ju decăţii cererii principale atrage întotdeauna şi stingerea ju decăţii cererii de intervenţie voluntară accesorie. Astfel, dacă reclam antul renunţă la judecata cererii principale sau la dreptul dedus soluţionării, cererea de intervenţie accesorie în favoarea sa sau a pârâtului va fi respinsă ca răm asă fă ră obiect, întrucât nu se m ai im pune spriji­ nirea apărării părţilor. Doctrina juridică"1 a relevat faptul că dacă părţile iniţiale sting litigiul printr-o tran­ zacţie judiciară, intervenientul accesoriu nu va putea să solicite continuarea judecăţii, cu singura excepţie în care se dovedeşte că raţiunea încheierii tranzacţiei rezidă în frauda­ rea interesului său personal, caz în care instanţa va respinge cererea părţilor de pronun­ ţare a unei hotărâri de expedient. Sim ilar cererii de intervenţie voluntară principală, perim area cererii principale atrage şi perim area cererii de intervenţie voluntară accesorie, întrucât perim area se produce asupra tu tu ro r părţilor din proces, indiferent de poziţia acestora procesuală, consecinţa decurgând din caracterul un itar al procesului. Suspendarea ju decăţii cererii principale determ ină şi suspen darea ju decăţii cererii de intervenţie accesorie, întrucât aceasta are efect general, operând în bloc. în privinţa cererii d e intervenţie voluntară accesorie nu se poate dispune aplicarea sancţiunii sus­ pendării ju decăţii sale, întrucât, adm iţând ipotetic că ar putea fi suspendată, aceasta nu s-ar putea realiza decât printr-o disjungere d e judecata cererii principale, ceea ce nu este p o sib ifîn cazul său.

m S . Boroi, op, cit,, vo i. I, p. 205.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

195

A rt. 67

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

4. C h e ltu ie lile de ju d e ca tă. în ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, inter­ venientul accesoriu va putea fi obligat la suportarea acestora num ai Tn ipoteza în care cererea sa a fo s t respinsă, iar partea care a câştigat a efectuat o serie de cheltuieli tocm ai pentru com baterea apărărilor invocate de acesta. Tn m ăsura în care cererea de intervenţie voluntară accesorie a fost adm isă, problem a posibilităţii terţului de a-şi recupera propriile cheltuieli de judecată d e la partea care a pierdut a prim it rezolvări diferite. Astfel. într-o prim ă o p in ie111, s-a apreciat că interve­ nientul accesoriu trebuie să-şi suporte întotdeauna cheltuielile propriei cereri, indiferent dacă hotărârea s-a pronunţat în favoarea sau nu a părţii pentru care a intervenit, soluţia fiind argum entată pe faptul că intervenţia voluntară accesorie nu trebuie să aibă drept consecinţă sporirea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta partea care va cădea ?n pretenţii. A preciem însă că acest argum ent nu este suficient pentru a înlătura aplicarea regu­ lii vizând acordarea cheltuielilor de judecată înscrisă în art. 453 alin. (1) NCPC, ce are ca fundam ent stabilirea culpei procesuale, în condiţiile în care terţul a intervenit în sp ri­ jin u l uneia dintre părţi, intenţionând însă protejarea unui interes propriu. Apărarea în mod preventiv a acestui interes, prin form ularea cererii de intervenţie accesorie, poate conduce la ocaziona rea unor cheltuieli în proces, fiind echitabil şt legal ca terţului să i se recunoască dreptul de a ş i le recupera d e la p a rtea în culpă, care prin acţiunile sau inac­ ţiunile sale este pe cale de a-i produce un prejudiciu. De altfel, ca principiu, orice dero­ gare de ia regula generală sau orice restrângere de drepturi ar trebui expres prevăzută d e lege, nefiind însă cazul în ipoteza discutată. De asem enea, considerăm că intervenientului accesoriu i se va recunoaşte dreptul de a-şi recupera cheltuielile de judecată num ai în m ă sura în care apdrârile sa le au contri­ b u it la p ronu nţarea so lu ţiei asupro cererii principa le, iar nu în mod autom at prin prism a raportului d e dependenţă existent între cele două cereri. 5. C alea d e atac exercitată d e in terve n ien tu l acceso riu . Potrivit art. 67 alin. (4) NCPC, calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea d e atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perim ată sau respinsă fără a fi cercetată în fond (în tem eiul unei excepţii procesuale). Ca atare, în aceste ipoteze, calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se va respinge ca neavenită. în ipoteza în care atât partea, cât şi terţul care a intervenit în favoarea sa au decla­ rat cale d e atac, prin cereri distincte, instanţa d e control ju d icia r se va pronunţa asupra acestora, apreciind în concret asupra tem einiciei m otivelor invocate de fiecare parte, fă ră ca soluţia pronunţată asupra c ă ii de a ta c exercitate d e p a rte sâ influenţeze soluţia asupra c â ii de a ta c declarate de intervenientul accesoriu (doar soluţia dată cererii prin­ cip ale influenţează soluţia cererii de intervenţie voluntară accesorie form ulate în faţa prim ei instanţe). Prin urm are, apreciem că în ipoteza adm iterii căii d e atac exercitate de parte, calea de atac declarată de terţul ce a intervenit în favoarea sa nu va fi respinsă ca răm asă fără obiect. în schim b, având în vedere că cererea d e intervenţie accesorie poate fi fo rm u la tă şi direct în calea de o tc c în favoarea apelantului/recurentului sau, după caz. a intim atului, în această situaţie adm iterea sau respingerea căii de atac va influenţa soluţia dată cererii de intervenţie voluntară accesorie, problem a fiind ca atare sim ilară celei din etapa jude1,1 P. V o siie scu , T ra ta t t e o r e t ic ţ i p ra c t ic d e p ro c e d u ră c iv ilă , v o i. III, la ş i, 1 9 4 0 , p . 2 9 9 .

196

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A r t 68

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

câţii cau 2ei în prim ă instanţă şi distinctă faţă de cea existentă în calea de atac, dacă cere­ rea de intervenţie a fost form ulată în faţa prim ei instanţe. în m ăsura în care m otivele căii de atac susţinute de intervenientul accesoriu nu sunt în favoarea părţii pentru care a intervenit, calea de atac prom ovată de acesta va fi res­ p in să ca neavenită. Din m om ent ce intervenientul accesoriu tinde prin exercitarea căii de atac să fie pronunţată în final o soluţie de adm itere a cererii sale de intervenţie, aceasta nefiind supusă tim brării, apreciem că nici în privinţa căii de atac exercitate n u existd obligaţia p lă ţii taxelor ju d icia re de tim bru In sarcina intervenientului accesoriu. în tru câ t adm iterea c ă ii de a ta c exercitate de partea în fa vo a re a câreia terţu l a inter­ ve n it determ ină schim barea soluţiei procesului în prim ă instanţă, va atrage d e asem e­ nea m odificarea so lu ţiei cererii de intervenţie accesorie, ch iar şi în situaţia în care inter­ venientul accesoriu nu a declarat cale de atac sau aceasta i s-a respins, în tem eiul unei excepţii procesuale sau ca n e fo n d a tl. Spre exem plu, dacă reclam antul a declarat apel îm potriva hotărârii prim ei instanţe prin care i s-a respins cererea principală ca neînte­ m eiată, iar această cale de atac este adm isă, cu consecinţa schim bării hotărârii în sensul adm iterii cererii principale, ch iar dacă terţul care a intervenit în faţa prim ei instanţe în favoarea reclam antului nu a declarat şi el cale de atac, adm iterea apelului reclam antu­ lui va determ ina schim barea hotărârii prim ei instanţe şi ?n ceea ce priveşte soluţia dată cererii d e intervenţie accesorie, aceasta urm ând a fi, la rândul ei, adm isă.

§ 2. Intervenţia forţată /. C h e m a re a în ju d e c a tă a a lte i p e rso a n e

6 8 . Form ularea cererii. T erm en e. (1) O ricare dintre părţi poate sâ che­ m e în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaşi drepturi ca şi reclam antul. (2) C ererea făcută de reclam ant sau de intervenientul principal se va depune cel m ai târziu până la term inarea cercetării procesului înaintea prim ei instanţe. (3) C ererea făcută de p ârât se v a depune în term enul prevăzut pentru depune­ rea întâm pinării înaintea prim ei instanţe, iar dacă întâm pinarea nu este obligato­ rie, cel m ai târziu la prim ul term en de judecată. C O M E N T A R IU 1. D e fin iţia şi elem en tele caracteristice. Chem area în ju d eca tă a a ltei p erso a n e este cererea de intervenţie forţată, prin care una dintre părţile iniţiale solicită introducerea în proces a unui terţ care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclam antul, în eventua­ litatea în care acesta a r prom ova o acţiune separată. Elem entele caracteristice ale acestei cereri de intervenţie forţată sunt urm ătoarele: a) spre deosebire de cererea de Intervenţie voluntară, în care terţul intervine în proces din proprie iniţiativă, în cazul cererii de chem are în judecată a altor persoane, iniţiativa atragerii terţului în proces aparţine uneia dintre p ă rţile iniţiale (reclam ant, pârât sau terţ intervenient devenit parte), de unde provine şi denum irea de intervenţie forţată; b) terţul chem at în judecată trebuie să poată pretinde aceleaşi d rep tu ri subiective ca ş i reclam antul, nea vând relevanţă dacă în mod efectiv le-a pretins s a u n u p e c a le extra­ judiciară; O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

197

A rt. 68

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

g en er a le

c) partea care form ulează cererea de chem are în judecată a terţului trebu ie să se pre­ valeze de un interes propriu, cum este, spre exem plu, cel vizând preîntâm pinarea declan­ şării unui litigiu viito r şi obţinerea într-un singur proces a unei hotărâri judecătoreşti opo­ zabile tu tu ro r părţilor care ar putea invoca aceleaşi drepturi îm potriva sa sau care i-ar putea contesta drepturile reclam ate ori cel privitor la liberarea pârâtului de executarea unei obligaţii, în ipoteza reglem entată de art. 71 NCPC. Pârâtul are interesul de a form ula cerere d e chem are în judecată a altor persoane care pot pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclam antul în urm ătoarele situaţii expuse în doctrina de specialitate cu titlu exem plifica tiv111: - în cazul raporturilor ju rid ice obligaţionale cu pluralitate de creditori, dacă debito­ rul, care este acţionat în judecată num ai de unul dintre creditori, are m otive să refuze plata, invocând rezoluţi unea de drept a contractului, stingerea creanţei etc., atunci el va solicita introducerea în proces şi a celorlalţi creditori, pentru a obţine o singură hotărâre, opozabilă tu tu ro r creditorilor respectivi, evitând astfel un proces ulterior ce a r putea fi prom ovat de aceştia din urm ă îm potriva sa; - în cazul cesiunii de creanţă, atunci când debitorul cedat este chem at în judecată de către creditorul cedent, deşi un tert i-a notificat cesiunea de creanţă, pentru a evita riscul unei plăţi nevalabile, debitorul va putea să form uleze o cerere de introducere în proces a creditorului cesionar; - în cazul cesiunii de creanţă, dacă vechiul credito r i-a notificat debitorului că nu recunoaşte valabilitatea cesiunii şî i-a ceru t să nu facă plata, iar ulterior creditorul cesi­ o n a r îl acţionează în judecată pe debitorul cedat, acesta din urm ă are interesul de a-l introduce în cauză pe creditorul cedent; - î n situaţia în care posesorul unui im obil se ved e chem at în judecată d e o persoană care invocă titlul de m oştenitor, el poate să introducă în proces şi pe ceilalţi m oştenitori, spre a obţine o hotărâre opozabilă tuturor, în m ăsura în care ar avea m ijloace să conducă la respingerea pretenţiei principale; - dacă reclam antul revendică un bun de la pârât, acesta din urmă poate să intro­ ducă în proces pe terţul care, de asem enea, pretinde că este proprietarul acelui bun, tot în m ăsura în care ar avea m ijloace să obţină respingerea pretenţiei principale sau dacă doreşte să predea bunul celui care se va dovedi a fi adevăratul său titu lar etc. Reclam antul are interesul de a form ula cerere de chem are în judecată a altor per­ soane care pot pretinde aceleaşi drepturi ca şi el în urm ătoarele situaţii, expuse în doc­ trină cu titlu exem plificativ121: - î n ipoteza în care creditorul cesio nar îl acţionează în judecată pe debitorul cedat, iar acesta se apără invocând interdicţia de a plăti pe care i-a notificat-o creditorul cedent, reclam antul are interesul să îl introducă în cau 2ă pe creditorul cedent, pentru a dovedi existenţa dreptului său şi, im plicit, inexistenţa dreptului pretins de terţ; - a t u n c i când creditorul pretinde plata creanţei sale, iar debitorul se apără arătând că i s-a notificat d e către un te rţ cesiunea creanţei respective, reclam antul justifică şi el interesul de a-l atrage la judecată pe cel despre care se afirm ă că a r fi creditor cesionar, d e asem enea, pentru a dovedi existenţa dreptului său şi, im plicit, inexistenţa dreptului pretins d e terţ;

1.1 KM . Ciobanu. 6 . B orvi, T.C. Sriciu. op. cit., 2011, p. 80. 1.1 Idem, p. 81. 198

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 68

- d a c i se revendică un bun, iar pârâtul indică un terţ ca fiind proprietarul acelui bun, fără însă a form ula o cerere b a za ţi pe dispoziţiile art. 75 NCPC, reclam antul poate să soli­ cite introducerea în proces a terţului respectiv, pentru a dovedi existenţa dreptului său şi, im p licit inexistenţa dreptului pretins de terţ. 2. Term enul de d e p u n e re a cererii 2.1. C ererea fo rm u la ta d e re cla m a n t sa u de in te rv e n ie n tu l p rin cip a l. Potrivit art. 68 alin. (2) NCPC, cererea făcuta de reclam ant sau de intervenientul principal se va depune cel m ai târziu până la term inarea cercetării p rocesu lu i înaintea p rim e i instanţe. M om entul term inării cercetării procesului este determ inat de art. 244 alin. (1) NCPC, potrivit căruia când judecătorul se socoteşte lăm urit, prin încheiere, declara cercetarea procesului încheiată şi fixează term en pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică. în practica judiciară anterioară noului cod, un atare m om ent era fixat prin declaraţia ju d e­ cătorului în sensul constatării cau 2e iîn stare de ju d ecată, în condiţiile în care nu mai exis­ tau cereri de form ulat, probe de adm inistrat şi excepţii de invocat. în prim ul rând, constatăm faptul că, spre deosebire de reglem entarea precedentă, în care term enul lim ită pentru depunerea cererii era fixat la m om entul în chid erii dez­ baterilor, potrivit art. 57 alin. (3) CPC 1865, în prezentul cod această lim ită o constituie m om entul term inării cercetării procesului, situat anterior închiderii dezbaterilor. Această schim bare legislativă este una firească, întrucât, pe de-o parte, m om entul term inării cer­ cetării procesului vizează lipsa form ulării altor cereri de către părţi, în noţiunea de cerere fiind in d u să şi această form ă de intervenţie forţată, iar, pe d e altă parte, dreptul părţii de a depune o atare cerere până la închiderea dezbaterilor determ ina reluarea acestora şi poate ch iar şi a cercetării judecătoreşti, dacă se im punea adm inistrarea de probatorii suplim entare, conducând la întârzierea soluţionării procesului. în al doilea rând, textul conferă în mod expres şi intervenientului p rin cip a l calitatea de a form ula o cerere de chem are în judecată a altor persoane care a r putea invoca aceleaşi drepturi subiective ca şi el (nu ca acelea pretinse de reclam antul iniţial), solu­ ţia im punându-se prin prism a naturii ju rid ice a intervenţiei principale drept veritabilă cerere de chem are în judecată îndreptată îm potriva părţilor iniţiale, intervenientul prin­ cipal ocupând poziţia d e reclam ant în cadrul cererii sale. în ipoteza introducerii unei cereri d e intervenţie principală, dacă terţul poate invoca aceleaşi drepturi ca şi intervenientul principal, reclam antul in iţia l poate form ula cererea de intervenţie forţată a terţului în litigiu, în funcţie de poziţia procesuală a reclam antului iniţial în cadrul cererii de intervenţie voluntară principală. Astfel, dacă cererea de intervenţie principala este form ulată în contradictoriu ş i cu reclam antul, iar nu num ai cu pârâtul, atunci reclam antul are dreptul de a form ula cererea de intervenţie forţată în term enul prevăzut pentru depunerea întâm pinării îm potriva cererii de interven ţie p rin cip a lă înaintea prim ei instanţe, prin raportare la dispoziţiile art. 68 alin. (3) şi art. 65 al»n. (3) NCPC, întrucât, în cadrul cererii d e intervenţie principală, reclam antul are calitatea de pârât. în ceea ce priveşte stabilirea term enului în care poate fi form ulată cererea d e inter­ venţie forţată în ipoteza în care în cadrul procesului este form ulată ş i o cerere reconvenţionalâ, iar terţul ar putea invoca aceleaşi drepturi ca şi pârâtul-reclam ant, trebuie pornit la prem isa că în cadrul cererii reconvenţionale, calităţile părţilor iniţiale su n t inversate. Astfel, dacă pârâtul-reclam ant form ulează cererea d e intervenţie forţată a unui terţ care a r pretinde aceleaşi drepturi ca şi el în cadrul cererii reconvenţionale, o va putea

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

199

A rt. 68

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

face până la term inarea cercetării ju d ecă to re şti în faţa prim ei instanţe, prin raportare la art. 68 alin. (2) NCPC, acesta având calitatea de reclam ant în cererea reconvenţională. Recîam antul-pârât va putea face aceeaşi cerere în term enul prevăzut pentru depunerea întâm pinării îm potriva cererii reconvenţionale înaintea prim ei instanţe, potrivit art. 68 alin. (3) şi art. 209 alin. (5) raportat la art. 201 afin. (1} NCPC, întrucât, în cadrul cererii reconvenţionale, reclam antul iniţial are calitatea de pârât. 2.2. C erereo fo rm u la ta de pâ râ t. Potrivit art. 68 alin. (3) NCPC, cererea făcută de pârât se va depune în term enul p revă zu t pentru depunerea întâm pinării înain tea prim ei instanţe, iar dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m o i târziu la p rim u l term en de judecata. Spre deosebire de reglem entarea anterioară, care prevedea în art. 57 alin. (2) CPC 1865 ca term en lim ită pentru depunerea cererii prim a zi de înfăţişare, în prezent acest term en este delim itat de prim ul term en de judecată, în tre cele două noţiuni existând distincţii. Astfel, prim a zi de înfăţişare era aceea la care părţile legal citate puteau pune concluzii, potrivit art. 134 CPC 1865, m om entul procesual putând fi diferit d e prim ul ter­ m en de ju d ecată, când exista posibilitatea am ânării soluţionării cauzei pentru nelegala îndeplinire a procedurii d e citare, pentru pregătirea apărării uneia dintre părţi, pentru studiul actelor com unicate în şedinţă publică etc. A ctualul Cod d e procedură civilă nu mai prevede ca noţiune prim a zi de înfăţişare, utilizând-o exclusiv pe aceea d e prim ter­ m en de judecată, fa care părţile sunt legal citate. Prin urm are, în situaţia în care întâm pinarea este obligatorie, pârâtul poate form ula cerere de intervenţie forţată a unui terţ care poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi recla­ m antul în term en de 2 5 de zile de la com unicarea cererii d e chem are în ju d eca ta , potrivit art. 201 alin. (1) NCPC, cu respectarea art. 165 NCPC vizând îndeplinirea procedurii de citare şi, im plicit, d e com unicare a cererii. în situaţia în care întâm pinarea nu este obligatorie, term enul lim ită pentru form ula­ rea de către pârât a cererii de intervenţie forţată a unui terţ care poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclam antul este reprezentat de p rim u l term en de ju d eca tă , în m ăsura în care procedura d e citare a pârâtului şi de com unicare a cererii d e chem are în judecată către acesta a fo st legal îndeplinită, acordându-i-se posibilitatea d e a lua cunoştinţă de existenţa procesului. 2.3. Sa n cţiu n e a n e d e p u n e rii c e re rii în term en. Sancţiunea ce intervine în ipoteza depunerii tardive a cererii de intervenţie forţată a unui terţ care ar putea să invoce aceleaşi drepturi ca şi reclam antul este decăderea din exerciţiul dreptului d e a form ula o atare cerere, iar consecinţa aplicării acestei sancţiuni este soluţia d e respingere a cererii ca tardiv fo rm u la tă . N oua reglem entare nu m ai instituie derogarea d e la sancţiunea d e c id e rii, existentă în fostul art. 135 C P C 1865, în care se prevedea judecarea separată a cererilor de intervenţie depuse cu încălcarea term enelor legale procedurale, motiv pentru care în prezent acestea vo r fi respinse ca tardive. în această privinţă, apreciem că se im pun urm ătoarele precizări: a) dacă cererea de intervenţie forţată este form ulată în faţa prim ei instanţe cu în căl­ carea term enelor prevăzute de art. 6 8 alin. (2) şi (3) NCPC, dar p â n ă la m om en tu l în chi* d e rii dezbaterilor, întrucât nu s-ar încălca un grad de ju risdicţie, iar legea nu prevede un acord expres al părţilor iniţiale, rezultă că acestea îşi pot da învoiala în m o d tacit pen­ tru soluţionarea cererii. în această ipoteză, apreciem că decăderea este reglem entată de norm e ju rid ice de ordine privată, iar instanţa nu a r avea dreptul să invoce din oficiu excepţia tardivităţii depunerii cererii, urm ând să o ju d ece în consecinţă;

200

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P A R T IC IP A N ]!! I A P R O C E S U L C IV IL

A r t 68

b) d a c i cererea de intervenţie forţată este form ulată în faţa prim ei instanţe cu încăl­ carea term enelor prevăzute de art. 68 alin. (2) şi (3) NCPC, după m om entu l închiderii dezbaterilor ş i p â n ă la ce l a l pronu nţării soluţiei, aceasta va fi sancţionată cu neluarea în seam ă, prin raportare la art. 394 alin. (3) NCPC, noţiunea de înscrisuri prevăzută de acest text legal urm ând a fi interpretată în sensul includerii, de principiu, şi a actefor de procedură, raţiunea fiind aceeaşi, şi anum e respectarea principiului contradictorialităţii şi pe cel al dreptului la apărare; c) dacă cererea de intervenţie forţată este depusă d ire ct în apel, apreciem că, în lipsa unei reglem entări derogatorii ca în situaţia intervenţiei voluntare principale, cererea se va respinge ca inadm isibilă, prin raportare la art. 478 alin. (3) NCPC, potrivit căruia în apel nu se pot form ula pretenţii noi, precum şi în tem eiul dispoziţiilor art. 478 alin. (1) N C P C potrivit cărora prin apel nu se poate schim ba cadrul procesual stabilit în faţa pri­ m ei instanţe. Soluţia este sim ilară şî pentru ipoteza depunerii cererii în recurs, prin rapor­ tare la art. 494 NCPC, care face trim itere ia regulile de procedură privind judecata în apel. Este de rem arcat faptul că depunerea cererii de intervenţie forţată în faţa prim ei instanţe cu încălcarea term enului legal procedural poate atrage respingerea sa ca tar­ divă, în tim p ce depunerea acesteia direct în apel sau în recurs determ ină respingerea sa ca inadm isibilă, iar nu ca tardivă. Această soluţie este fondată pe argum entul că în etapa judecării cauzei în prim ă instanţă este instituit un term en legal procedural a cărui încălcare determ ină aplicarea san cţiun ii decăderii, reglem entată de n o rm e de o rd in e privatâ, în tim p ce prin depunerea cererii direct în căile de atac se încalcă gradele obligato­ rii d e jurisdicţie, pentru protecţia cărora au fost prevăzute dispoziţiile art. 478 alin. (1) şi (3) N C P C im punându-se ca atare sancţiunea respingerii sale ca inadm isibilă, sancţiunea fiind d e o rd in e publică, putând fi invocată şi de instanţă din oficiu; d) în etapa reju d ecă rii cauzei cu trim itere la prim a instanţă (casare în tot a hotărârii judecătoreşti), în ipoteza a n u lă rii hotărârii acesteia prin adm iterea ap elului, în condiţiile art. 480 alin. (3) NCPC, sau în ipoteza ca să rii hotărârii p rin adm iterea recursului, în con­ diţiile art. 497 şi 4 9 8 alin. (2) NCPC, nu excludem adm isibilitatea cererii de intervenţie forţată, form ulată cu respectarea dispoziţiilor art. 68 alin. (2) şi (3} NCPC; e) în etapa rejudecării cauzei cu reţinere de către instanţa de control judiciar, form u­ larea cererii de intervenţie forţată este inadm isibilă, considerentele fiind com une cu cele indicate pentru situaţia depunerii cererii direct în calea d e atac; f) în ipoteza contestaţiei în anulare, în etapa ju d ecării acestei căi d e atac, intervenţia forţată este inadm isibilă, nefiind o cale d e atac devolutivă, însă, în cazul adm iterii sale şi al rejudecării fondului, aceasta devine adm isibilă, cu urm ătoarele distincţii: interven­ ţia forţată este adm isibilă exclusiv în ipoteza adm iterii contestaţiei în anulare d e drept com un, reglem entată de dispoziţiile art. 503 alin. (1) NCPC, iar nu şi în ipoteza adm ite­ rii contestaţiei în anulare specială, reglem entată de dispoziţiile art. 503 alin. (2) NCPC, întrucât aceasta din urm ă vizează o rejudecare a recursului, şi num ai pentru ipoteza în care contestaţia în anulare a fost exercitată îm potriva unei sentinţe nesupuse apelului, cu ocazia rejudecării fondului, caz în care aceasta poate fi form ulată cu respectarea dis­ poziţiilor art. 68 alin. (2) şi (3) NCPC. Cererea d e intervenţie forţată este inadm isibilă când contestaţia în anulare a fo st exercitată îm potriva unei hotărâri pronunţate în apel, iar cererea este form ulată cu ocazia rejudecării apelului; g) în ceea ce priveşte revizuirea, în etapa judecării acestei căi de atac, intervenţia forţată este inadm isibilă, nefiind o cale d e atac devolutivă, însă, în cazul încuviinţării sale şi al rejudecării fondului, devine adm isibilă, cu urm ătoarele distincţii: rejudecarea D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

201

A rt. 69

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

fondului nu are loc în ipoteza existenţei m otivului de revizuire prevă 2ut de art. 509 alin. (1) pct. 8 N CPC (contrarietatea de hotărâri), procedându-se num ai la anularea celei de-a doua hotărâri judecătoreşti, pronunţate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, caz în care intervenţia forţată este inadm isibilă; dacă revi 2uirea a fo st exercitată îm potriva unei sentinţe nesupuse apelului, cu oca 2ia rejudecării fondului, cererea de Intervenţie forţată poate ff form ulată cu respectarea dispoziţiilor art. 68 alin. (2) şi (3) NCPC; dacă revizuirea a fost exercitată îm potriva unei hotărâri pronunţate în apel, cu ocazia rejudecării apelului, cererea de intervenţie forţată este inadm isibilă; de asem enea, cererea de intervenţie forţată este inadm isibilă Tn ipoteza în care revizuirea priveşte o hotărâre a instanţei de recurs şi, ca urm are a adm iterii acestei căi extraordinare de atac, se procedează la rejudecarea recursului; h) dacă la prim ul term en de judecată la care reclam antul a fost legal citat, acesta îşi m odifici5 cererea de chem are în ju d eca tă , pârâtul este în drept să form uleze cererea de chem are în judecată a altor persoane care ar putea invoca aceleaşi drepturi ca cele inse­ rate în cererea m odificatoare cu ce l puţin 1 0 2 ile înaintea term enului de ju d eca tă fixa t, prin raportare la dispoziţiile art. 204 alin. ( l) t e z a a ll-a NCPC.

A ri. 6 9 . C om unicarea cererii. {1) C ererea v a fi m otivată şi, îm preună cu înscrisurile care o însoţesc, se va com unica atât celui chem at în judecată, câ t şi părţii potrivnice. (2) La exem plarul cererii destinat terţului se vor alătura copii de p e cererea de chem are în judecată, întâm pinare şi de p e înscrisurile de la dosar. (3) D ispoziţiile art. 64 şi 65 se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU 1. Natura ju rid ică . Pentru stabilirea naturii ju rid ice a cererii de chem are în ju decată a altor persoane care a r putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclam antul trebuie pornit d e la prem isa de principiu că niciunei persoane nu i se pot acorda drepturi printr-o hotă­ râre judecătorească în lipsa form ulării de către aceasta a unei cereri sau ch iar îm potriva voinţei sale. Astfel, apreciem că dacă terţul este introdus în proces prin interm ediul cererii de intervenţie forţată în discuţie, în m ăsura în care acesta, la rândul său, nu form ulează o cerere d e intervenţie principală, prin hotărârea pronunţată în cauză n u s e p o t sta b ili d rep ­ tu ri în fa vo a re a sa, cu excepţia cazurilor de derogatorii reglem entate d e art. 71 NCPC. Efectul de principiu produs de hotărârea judecătorească în privinţa intervenientului forţat este acela că soluţia pronunţată cu p rivire la drepturile ş i obligaţiile statuate între p ă rţile iniţiale îi va f i opozabilă, având efect de lucru ju d eca t, prin raportare la art. 431 alin. (2) NCPC, nefiind adm isă proba contrară într-un eventual litigiu ulterior. Utilitatea acestei cereri de intervenţie rezidă în preîntâm pinarea declanşării unui nou proces între terţ şi una dintre părţile iniţiale, cunoscându-se efectul de lucru judecat al prim ei hotă­ râri judecătoreşti, opozabile tu tu ro r părţilor care au participat în acel litigiu. Spre exem plu, în cadrul raporturilor ju rid ice obligaţionale cu pluralitate de creditori, în ipoteza respingerii cererii principale form ulate de către unul dintre creditori îm potriva debitorului, ca urm are a invocării de către acesta din urm ă a rezoluţiunii de drept a con­ tractului care a dat naştere dreptului de creanţă, hotărârea pronunţată în cauză îi va fi opozabilă şi celuilalt creditor, introdus forţat prin interm ediul cererii în discuţie, astfel

202

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 69

încât, într-un eventual litigiu ulterior prom ovat de acesta din urm ă îm potriva debitorului, i se va o pu ne efectul de lucru judecat al hotărârii respective, în tem eiul art. 431 alin. (2) N C P C respectivul creditor nem aiputând propune probe de naturii a dem onstra contra­ riul a ceea ce s-a stabilit prin prim a hotărâre judecătorească, ch iar şi în situaţia în care nu le-a adm inistrat în prim ul litigiu. Dispoziţiile art. 70 NCPC, potrivit cărora cel chem at în judecată dobândeşte poziţia procesuală d e reclam ant, vizează calitatea terţului în a n sa m b lu l litigiu lui iniţial, iar nu calitatea cu care figurează în cadrul cererii d e intervenţie forţată (calitatea d e reclam ant a fost aleasă de legiuitor pentru terţ prin prism a posibilităţii acestuia de a pretinde ace­ leaşi drepturi ca şi reclam antul iniţial). Astfel, considerăm că în ca d ru l acestei cereri, poziţia procesuală de reclam ant apar­ ţin e reclam antului sau pârâtului iniţial ori intervenientului principal, care a prom ovat cererea de intervenţie forţată, iar poziţia procesuală de pârât aparţine intervenientului forţat. Se im pune însă precizarea că în desfăşurarea procesului părţile nu vo r figura în calităţile m enţionate pentru cererea de intervenţie forţată, ci în calităţile în care apar în ansam blul litigiului (reclam ant, pârât, intervenient principal), iar intervenientul forţat va figura în calitate de reclam ant, după adm iterea în principiu a cererii, prin raportare la art. 70 NCPC. O biectul cererii d e intervenţie fo rţa tâ nu coincide cu obiectul cererii principale/cere­ rii reconvenţ io na le/cererii de intervenţie principală, nefiind reprezentat de valorificarea drepturilor pretinse de reclam ant sau d e intervenientul principal, ci vizează asigurarea opozabilităţii faţă de intervenientul forţat a hotărârii care se va pronunţa asupra cererii m enţionate, în care se statuează asupra existenţei dreptului reclam antului sau interveni­ entului principal, ce poate fi pretins deopotrivă de către terţ. Cererea de chem are în ju d e c a ţi a altor persoane nu reprezintă o veritabilă cerere de chem ore în ju d eca tă , precum cererea de intervenţie voluntară principală sau cererea de chem are în garanţie, d e altfel codul stipulând în m od expres pentru acestea din urmă că vo r îm brăca form a prevăzută pentru cererea de chem are în judecată [art. 62 alin. ( 1 ) şi art. 73 alin. (1) NCPC]. Pentru cererea de chem are în judecată a altor persoane codul prevede num ai o bligaţia m o tivării sale, ca şi în privinţa cererii de arătare a titularului dreptului, instituind ca atare o diferenţiere de natură ju rid ică, acestea din urm ă, p e r a contrario, neîm brăcând form a prevăzută pentru cererea de chem are Tn judecată. Ca regulă, cererea de chem are în judecată a altor persoane are ca fin a lita te faptul ca în acelaşi litigiu să se constate im plicit, odată cu soluţionarea procesului, inexistenţa dreptului d e creanţă sa u a celui re a l d e care s-a r p u tea prevala terţul. Astfel, dacă cererea este prom ovată de pârât, acesta tinde ca prin respingerea cererii principale, în măsura în care are m ijloace să conducă la o asem enea soluţie, să obţină im plicit şi constatarea inexistenţei dreptului d e creanţă/real ce ar putea fi pretins de către terţ şi care este identic cu cel invocat d e reclam ant. Dacă cererea este prom ovată de reclam ant, acesta, în m ăsura în care apreciază că există suficiente m otive pentru pronunţarea unei soluţii de adm itere a cererii principale, are interesul de a-l atrage în proces pe cel care reclam ă acelaşi drept de creanţă/real, tocm ai pentru a se constata im plicit inexistenţa acestuia în patrim oniul terţului. Apreciem însă că cererea de intervenţie forţată nu are ca obiect în săşi constatarea inexistenţei dreptului de creanţă/real al terţului, întrucât aceasta a r reprezenta o verita­ bilă cerere d e chem are în judecată, care a r necesita form a prevăzută pentru cererea de chem are în judecată, precum şi respectarea dispoziţiilor art. 35 teza a ll-a NCPC, potrivit O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

203

A rt. 69

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

cărora cererea în constatare nu poate fi prim ită dacă partea are deschisă calea acţiunii în realizare, ce ar conduce, în anum ite cazuri, la respingerea ca inadm isibilă a cererii de intervenţie forţată, chiar şi în ipoteza în care condiţiile art. 68 alin. (1) NCPC a r fi întrunite. Tn concluzie, apreciem că cererea d e chem are în judecată a altor persoane are ca obiect atragerea terţului în proces pentru asigurarea opozabilităţii fa ţd de acesta a hotârârii ce se vo pronunţa. în ipoteza art. 71 NCPC, cererea de chem are Tn judecată a altor persoane are ca obiect stabilirea persoanei care este titularul dreptului reclam at prin cererea principală, în vederea liberării pârâtului de executarea obligaţiei instituite în sarcina sa. Această form ă d e intervenţie forţată este prom ovată d e reclam ant/pârât/i ntervenient principal îm potriva terţului, poziţia Intervenientului forţat de re cla m a n ţi n ansam blul litigiului nefiind de natură să -i confere po sibilitatea de a obţine d rep tu ri în propriul patri­ m oniu prin hotărârea judecătorească ce va fi pronunţată în ca u 2ă, cu excepţia situaţiilor derogatorii reglem entate de art. 71 NCPC. 2. Fo rm a cererii. Din punctul d e vedere al form ei, cererea d e intervenţie forţată tre­ buie form ulată in scris, pe suport m aterial clasic (hârtie) sau în form ă electronică, în acest ultim caz dacă su n t îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. în tru câ t regula în m aterie de form ă a cererilor în ju stiţie o constituie form a scrisă, iar în reglem entarea intervenţiei forţate nu este specificată vreo excepţie, dispoziţiile art. 148 alin. (2) NCPC vizând posibilitatea form ulării orale a cererii, urm ată d e consem ­ narea acesteia în încheierea d e şedinţă, nu su n t aplicabile acestei cereri. Conţinutul cererii de intervenţie forţată este restrâns la m otivarea în fa p t ş i în drept, prin raportare la art. 69 alin. (1) NCPC, întrucât cererea de chem are în judecată, întâm ­ pinarea şi înscrisurile depuse la dosar se com unică terţului, în tem eiul alin. (2) al ace­ luiaşi articol, iar acestea din urmă vizează pretenţiile reclam antului şi apărările pârâtului. M otivarea cererii va fi axată asupra îm prejurării că persoana chem ată în judecată forţat a r putea pretinde aceleaşi drepturi ca si reclam antul. 3. T im b rare a. Apreciem că o atare cerere nu este supusă p lă ţii taxelor ju d icia re de tim bru, în trucat nu reprezintă o veritabilă cerere de chem are în judecată, având ca obiect atragerea terţului în proces pentru asigurarea opozabilităţii faţă de acesta a hotărârii ce se va pronunţa asupra cererii principale, pentru care au fo st deja achitate taxele judiciare de tim bru. Astfel, instanţa nu se va pronunţa prin dispozitiv asupra inexistenţei dreptului de creanţă/real al terţului (caz în care s-a r fi im pus satisfacerea tim brajului), ci această îm prejurare va rezulta im plicit din m odul de soluţionare a cererii principale. 4. N um ăr de exem plare. Numărul de exem plare va fi cel prevăzut de art. 149 alin. (1) NCPC. potrivit căruia când cererea urmează a fi com unicată, ea se va face în atâtea exem ­ plare câte sunt necesare pentru com unicare, în afară de cazurile în care părţile au un repre­ zentant com un sau partea figurează în mai m ulte calităţi juridice, când se va face un singur exemplar, cu m enţiunea că, în toate cazurile, este necesar şi un exem plar pentru instanţă. De asem enea, art. 150 N CPC vizând înscrisurile anexate, art. 151 N CPC privind cere­ rea form ulată prin reprezentant şi art. 152 NCPC referitor la cererea greşit denum ită sunt aplicabile şi cererii de intervenţie forţată în m od corespunzător. Cererea de chem are în judecată a altei persoane care a r putea sa pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclam antul se com unică a tâ t terţului introdus în proces, câ t ş i părţilor adverse. La exem plarul destinat terţului se vo r alătura cop ii de p e cererea d e ch em a re în jud ecată, întâm pinare, precum şi de pe înscrisurile aflate la dosar.

204

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 69

5. A d m isib ilitate a în p rin cip iu a cererii. Spre deosebire de reglem entarea anteri­ oară, care Im punea faza adm isibilităţii în principiu num ai în privinţa celo r două form e ale intervenţiei voluntare, noul Cod de procedură civilă extinde această etapă prealabilă obligatorie şi în privinţa form elo r de intervenţie forţată reprezentate d e chem area în judecată a altei persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclam antul, che­ m area în garanţie şi arătarea titularului dreptului. Astfel, dispoziţiile art. 69 alin. (3) NCPC fac trim itere, pentru ipoteza cererii de chemare în judecată a altor persoane care a r putea pretinde aceleaşi drepturi ca şl reclam antul, la art. 64 NCPC v i2 ln d adm isibilitatea în principiu a cererii de intervenţie voluntară. Adm isibilitatea în principiu a acestei cereri s e va discuta num ai dupâ com unicarea cererii de intervenţie forţată celu i chem at în judecată şi părţilor adverse, pentru asigura­ rea principiului contradictorialităţii, precum şi al dreptului la apărare. în ipoteza în care cererea de intervenţie este depusă chiar în şedinţa de judecată, instanţa va dispune am ânarea cauzei pentru citarea terţului chem at în judecată şi a celor­ lalte părţi adverse care nu sunt prezente la term en şi a efectuării com unicărilor legale. Cererea de intervenţie forţată se pune d e către instanţă în discuţia contradictorie a părţilor, la m om entul dezbaterii adm isibilităţii în principiu a acesteia, prim ul căruia i se va da cuvântul fiind persoana care a form ulat cererea (reclam ant/pârât iniţial ori interve­ nient principal), urm ând apoi partea adversă şi, în final, cel chem at în judecată. O rdinea acordării cuvântului este distinctă faţă de cea din cadrul adm isibilităţii în principiu a cere­ rilor de intervenţie voluntară, întrucât trebuie avută în vedere poziţia procesuală diferită a te rţilo r în cadrul cererilor de intervenţie. Ia r nu în ansam blul procesufui. în m ăsura în care este necesară adm inistrarea unor p rob e suplim entare pentru această dezbatere, instanţa are posibilitatea prorogării discutării adm isibilităţii în princi­ piu a cererii d e intervenţie forţată după adm inistrarea dovezilor respective. Com entariile aferente cererilor de intervenţie voluntară privitoare la încheierea de adm itere în principiu, la ordinea soluţionării aspectelor vizând tardivitatea, inadm isibilitatea, sau nulitatea în raport d e adm isibilitatea în principiu, la regim ul aplicabil în pri­ vinţa căilor d e atac susceptibile de a fi exercitate îm p o triva încheierii şi la suspendarea de drept a judecării cererii principale în ipoteza prom ovării unei căi de atac îm potriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie sunt valabile în m od corespunzător şi în privinţa cererii d e intervenţie forţată care constituie obiectul prezentei analize. La m om entul pronunţării asupra adm isibilităţii în principiu a cererii de intervenţie forţată, instanţa va cerceta existenţa condiţiei ca terţu l sâ p o a tâ p retind e aceleaşi drep­ tu ri ca ş i reclam antul, acest aspect urm ând să se regăsească în m otivarea încheierii în funcţie de soluţia pronunţată, cu m enţiunea că judecătorul va evita analiza tem einiciei pretenţiilor reclam antului iniţial sau a eventualelor drepturi ce ar putea fi pretinse de te rţ pentru a nu-şi crea o stare de incom patibilitate determ inată de antepronunţare. Prin interm ediul cererii de intervenţie forţată reclam antul nu p o a te introduce în ca d ru l cererii principa le un a lt pârât, întrucât form a procedurală pentru m odificarea acesteia din urm ă sub aspectul cadrului procesual pasiv este cererea adiţională, iar nu cererea de intervenţie forţată. De asem enea, prin interm ediul acestei form e de intervenţie forţată nu s e poate introduce în proces un a lt reclam ant, fiind inadm isibilă, spre exem plu, cererea prin care reclam antul, coproprietar al unui bun im obil, care a prom ovat acţiune în revendicarea acestuia, form ulează cerere de intervenţie forţată a celorlalţi coproprietari, care nu au do rit să form uleze îm preună acţiunea principală, pentru ca bunul să fie restituit în D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

205

A rt. 70

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

patrim oniul tuturor, fără a le contesta ca atare drepturile [în prezent este reglem entată posibilitatea introducerii acţiunii în revendicare a bunului în m aterialitatea sa d e către un sin gur coproprietar, potrivit art. 643 alin. (1) NCC}. Este de m enţionat că, potrivit art. 643 alin. (3) N CC, când acţiunea civilă nu este introdusă de toţi coproprietarii, pârâtul poate cere instanţei de judecată introducerea în cau 2ă a celorlalţi coproprietari în calitate de reclam anţi, în term enul şi în condiţiile prevăzute în noul Cod d e procedură civilă pentru chem area în judecată a altor persoane. Prin urm are, o atare posibilitate este recunoscută d e noul Cod civil pârâtului, avându-se în vedere situaţia în care acesta a r avea m ijloace pentru a respinge pretenţiile reclam antului şi doreşte, prin form ularea cererii de inter­ venţie forţată, asigurarea opozabilităţii hotărârii ce se va pronunţa asupra cererii prin­ cip ale şi faţă de ceilalţi coproprietari, care evident a r putea invoca aceleaşi dreptului cu privire la bun. De asem enea, şi reclam antul poate form ula cererea d e intervenţie for­ ţată a celorlalţi coproprietari, dar num ai în m ăsura în care le contestă drepturile, apre­ ciind că este singurul titu lar asupra bunului, aceasta fiind raţiunea pentru care a fost reglem entată această form ă de intervenţie forţată.

A r t , 7 0 . P oziţia terţu lu i în proces. Cel chem at în judecată dobândeşte pozi­ ţia procesuală de reclam ant, iar hotărârea îşi produce efectele şi în privinţa sa. C O M E N T A R IU 1. Poziţia te rţu lu f în proces. Astfel cum am arătat anterior la pct. 1 din cadrul com entariului vizând natura juridică a acestei cereri de intervenţie forţată, considerăm că niciunei persoane nu i se pot acorda drepturi printr-o hotărâre judecătorească, în lipsa form ulării de către aceasta a unei cereri în acest sens sau ch iar îm potriva voinţei sale, cu excepţia cazurilor de excepţie reglem entate de art. 71 NCPC. Din acest motiv, apreciem că atunci când terţul este introdus în proces prin inter­ m ediul cererii d e intervenţie în discuţie, în m ăsura în care, la rândul său, n u form ulează o cerere d e intervenţie principală, prin hotărârea pronunţată în cauză nu se p o t stabili d rep tu ri \n favoarea sa. Terţul chem at în judecată, deşi p â râ t în cod ru l cererii de intervenţie fo rţa tă , dobân­ deşte legal, în a nsam blul litigiului, prin adm iterea în principiu a intervenţiei, calitatea de reclam ant, bucurând u-se d e independenţa pro cesu o lâ şi putând efectua actele procedu­ rale puse d e lege la dispoziţia părţilor. Considerăm însă că intervenientul forţat n u va puteo renunţa la ju d eca rea cererii de intervenţie, în tru cât nu a fost form ulată de către el, singurul în drept să efectueze acest act de dispoziţie fiind reclam antul/pârâtul iniţial ori intervenientul principal care a prom ovat-o. De altfel, din m om ent ce intervenţia sa în proces este forţată, neim plicând exprim area consim ţăm ântul său în acest sens, acceptarea tezei vizând adm isibilitatea renunţării acestuia la judecarea cererii ar lipsi de efecte posibilitatea introducerii sale silite în proces. Intervenientul forţat are po sibilitatea renunţării la d rep tu l p e care a r p u tea să -i p re ­ tindă sim ila r reclam antului, precum şi dreptul de a încheia o tranzacţie ju d icia ră îm p re ­ ună cu părţile iniţiale. Prin încheierea de adm itere în principiu a cererii de intervenţie forţată, terţul dobân­ deşte calitatea de p a rte In proces, figurând cu denum irea de reclam ant, potrivit art. 70 NCPC. 206

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 70

Ca efect al adm iterii în principiu a cererii d e intervenţie forţată, instanţa este obligată să se pronunţe asupra sa prin dispozitivul hotărârii fin a le. Astfel, în ipoteza în care instanţa om ite să se pronunţe asupra cererii de intervenţie prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, partea are deschisa calea com pletării hotărârilor, reglem entată de art. 444 cu referire la art. 445 NCPC. Dobândind calitatea de parte, intervenientul forţat exercita drepturile şi îşi asum ă obligaţiile legale o le unei p ă rţi în proces (dreptul de a solicita am ânarea cauzei în vede­ rea pregătirii apărării sau am ânarea pronunţării pentru form ularea şi depunerea d e con­ cluzii scrise, dreptul de a propune probe şi de a le adm inistra, dreptul de a form ula cereri în cadrul procesului vizând recuzarea, străm utarea, suspendarea judecării cauzei, d re p ­ tu l de invoca excepţii procesuale, dreptul de a exercita unele acte procesuale de dispo­ ziţie, dreptul d e a fi citat etc.). Intervenientul forţat nu are o poziţie subordonată în litigiu faţă d e părţile iniţiale, ci independentă, legea n e lim itân d u -iîn vreo m anieră drepturile în raport de cele avute de acestea. Apreciem că nu se pune problem a operării prorogării legale de com petenţă în pri­ vinţa cererii d e Intervenţie forţată sau a punerii în întârziere, întrucât aceasta nu repre­ zintă o veritabila cerere d e chem are în judecată. Introducerea cererii d e intervenţie forţată nu conduce la întreruperea prescripţiei extinctive în privinţa valorificării drepturilor de către terţ, întrucât cererea d e intervenţie forţată nu are sem nificaţia unei cereri form ulate îm potriva părţilor iniţiale având ca obiect drepturile pretinse şi de reclam ant. în ceea ce priveşte actele de procedură susceptibile a fi form ulate de către interve­ nientul forţat, apreciem că, deşi dobândeşte poziţia procesuală de reclam ant în ansam ­ blul litigiului, el poate form ula întâm pinare îm potriva cererii de intervenţie forţată sau poate depune con cluzii cu privire la cererea principală/cererea reconvenţională/cererea de intervenţie principală, exprim ându-şi poziţia procesuală. Considerăm că intervenientul forţat nu poate prom ova cerere reconvenţională, în tru ­ cât îm potriva sa nu s-a form ulat o veritabilă cerere de chem are tn judecată, ch iar dacă im plicit se constată inexistenţa dreptului său d e creanţă/real prin m odul d e soluţionare a cererii principale/cererii reconvenţionale/cererii de intervenţie principală. Intervenientul forţat poate form ula însă cerere de intervenţie principa lă îm potriva p o rţilo r iniţiale. Spre exem plu, dacă reclam antul (cesionar) form ulează cerere de interve n ţie fo rţa tă a terţului (cedent), vizând constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al acestuia, terţul are posibilitatea să introducă o cerere de intervenţie principală îm potriva reclam antului iniţial, solicitând declararea nulităţii cesiunii de creanţă. Intervenientul forţat ar putea form ula cerere de chem a re în ju d eca tă a a lto r perso a n e care a r p u tea sa p retin d ă aceleaşi d rep tu ri ca ş i reclam antul, prin raportare la art. 68 alin. (2) şi (3) NCPC, care face referire la această cerere ca putând fiind depusă de re cla m a n t intervenient principal şi pârât, coroborate cu dispoziţiile art. 70 N CPC, care conferă celui chem at în judecată poziţia procesuală de reclam ant. Dat fiind faptul că art. 69 alin. (3) face trim itere la art. 65 NCPC, care se va aplica în m od corespunzător, rezultă că terţul intervenient forţat va prelua procedura în starea în care se află în m om entul adm iterii intervenţiei, dar va putea solicita adm inistrareo de p rob e prin întâm pinare sau cel m ai târziu până la prim ul term en de judecată ulterior

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

207

A rt. 70

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

adm iterii cererii d e intervenţie. Actele d e procedură ulterioare vo r fi îndeplinite şi faţă d e el. Spre deosebire de ipoteza intervenţiilor voluntare, când terţului nu i se com uni­ cau actele de procedură existente în do$ar, pentru ipoteza intervenţiei forţate, tocm ai întrucât terţul nu intervine în proces din propria sa Iniţiativă, existând şi posibilitatea să nu aibă cunoştinţă de litigiu, art. 69 alin. (2) N CPC instituie o bligaţia com unicării către acesta a unor fotocopii de pe cererea de chem are în judecată, de pe întâm pinare, pre­ cum şi d e pe restu l înscrisurilor depuse la dosar. Com entariile aferente cererilor de intervenţie voluntară vizând sem nificaţia preluării procedurii în starea în care se află în m om entul adm iterii intervenţiei, precum şi posibili­ tatea interogării intervenientului forţat, respectiv im posibilitatea audierii sale în calitate de m artor sunt valabile şi în privinţa cererii de intervenţie analizată. 2. M odu l d e so lu ţio n a re a cererii. în ceea ce priveşte m oduf de soluţionare a cererii d e intervenţie forţată în discuţie, trebuie făcute urm ătoarele m enţiuni: a) ca regulă, apreciem că soluţionarea cererii de intervenţie forţată nu poate avea loc separat de judecarea cererii principale, pentru că scopul avut în vedere la form ularea sa vizează tocm ai asigurarea opozabilităţii hotărârii pronunţate în litigiul iniţial faţă de terţ. Ca atare, considerăm că n u p o a te f i dispusă soluţia disjungerii. Un argum ent în plus pen­ tru susţinerea acestei soluţii este şi îm prejurarea că num ai în ipoteza cererii de chem are în garanţie se prevede în mod expres posibilitatea disjungerii, potrivit art. 74 alin. (4) teza a ll*a NCPC, iar nu şi în privinţa celorlalte form e de intervenţie forţată; b) suspendarea judecării cererii principale atrage şi suspendarea cererii de interven­ ţie forţată, acest incident procedural operând în bloc; c) perim area cererii principale atrage şi p erim area cererii de intervenţie forţată, prin raportare la art. 419 NCPC, perim area producându-se asupra tuturor părţilor litigante, indiferent de poziţia lor procesuală, consecinţa decurgând din caracterul un itar al pro­ cesului; d) m odul de soluţionare a cererii de intervenţie forţată va avea în vedere interesul concret avut în vedere de cel care a form ufat cererea, soluţiile putând fi diferite d e la caz la caz. Astfel, dacă pârâtul a form ulat cererea de intervenţie forţată, vizând inexistenţa dreptului d e creanţă ce ar putea fi pretins de terţ, fiind invocată, spre exem plu, stingerea obligaţiei pârâtului prin com pensaţie, iar acţiunea reclam antului va fi respinsă pentru acest considerent, cererea de intervenţie ar trebui adm isa. Dacă cererea principală este adm isă, cererea d e intervenţie ar trebui respinsă. Dacă pârâtul a form ulat cererea de intervenţie forţată pentru a se stabili cui aparţine dreptul reclam at, independent d e soluţia dată cererii principale, cererea d e intervenţie a r trebui adm isă. Dacă reclam antul (cesionar) a form ulat cererea de intervenţie forţată a cedentuluî, care a som at debitorul să-i plătească creanţa, vizând im plicit inexistenţa dreptului aces­ tuia de creanţă, în cazul în care cererea principală este adm isă, a r trebui adm isă şi cere­ rea de intervenţie forţată, iar dacă cererea principală ar fi respinsă, ar trebui respinsă şi cererea de intervenţie forţată; e ) apreciem că renunţarea reclam antului la judecarea cererii principale va atrage respin g erea cererii d e intervenţie forţată form ulată de acesta ca ră m a să fă ră obiect, din

20*

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 71

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

m om ent ce acţiunea nu a fo st soluţionată pe fondul său, neexistând nicîun interes pen­ tru a face hotărârea pronunţată într-o astfel de situaţie opozabilă unei persoane; f) persoana care a form ulat cererea de intervenţie fo rţa ţi poate renunţa la judecarea sa, instanţa urm ând a lua act în consecinţă, acest drept neexistând şi pentru intervenientu l forţat, în considerarea argum entelor expuse anterior; g) ca regulă, intervenientul forţat nu poate fi obligat la plata ch eltu ielilo r de jud ecata, întrucât nu a supus ju d e c iţii o pretenţie şt a fost chem at în judecată pentru opozabili­ tate, însă în m ăsura în care pentru com boterea apărărilor sale, părţile iniţiale efectuează o serie de cheltuieli, acestea ar putea fi recuperate de la terţ su b form a cheltuielilor de judecată; h) într-un litigiu ulterior prom ovat de terţ îm potriva pârâtului, hotărârea obţinută în litigiul iniţial are efect de lucru ju d eca t, neputând fi statuat îm potriva a c e e a ce s-a stabilit în aceasta prin adm inistrarea unor dovezi contrarii.

A r i . 7 1 . Scoaterea p ârâtulu i d in proces. (1) în cazu l prevăzut la art. 70, când pârâtul, chem at în judecată pentru o datorie bănească, recunoaşte datoria şi declară că vrea să o execute faţă de cel căruia îi v a fi stabilit dreptul p e cale judecătorească, el va fi scos din proces, dacă a consem nat la dispoziţia instanţei sum a datorată. (2) T ot astfel, pârâtul, chem at în ju d ecată pentru predarea unui b u n sau a folosinţei acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celu i al cărui drept v a fi stabilit prin hotărâre judecătorească. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru jud iciar de către instanţa învestită cu judecarea cauzei, dispoziţiile art. 971 şi urm ătoarele fiind aplicabile. (3) în aceste cazuri, judecata va continua num ai între reclam ant şi terţul che­ m at în judecată. H otărârea se v a com unica şi pârâtului, căruia îi este opozabilă. C O M E N T A R IU 1. Sfera d e reglem entare. Dispoziţiile art. 71 NCPC vizează o situaţie particulară în care persoana care are calitatea de p â râ t în proces poate fi scoasâ din cadrul acestuia, prin m anifestarea sa de voinţă însoţită d e consem narea su m e i disputate în proces la dis­ poziţia instanţei sau de sechestrarea ju d icia ră a b u n u lu i litigios. Este de m enţionat faptul că art. 71 N CPC a extins sfera ipotezelor în care pârâtul poate fi scos din proces, art. 59 alin. {1) CPC 1865 vizând num ai cazul datoriei băneşti. Cele două ipoteze specificate în art. 71 NCPC su n t de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse şi la alte acţiuni având un obiect distinct. 2. Ipoteza d ato riei băn eşti. în privinţa situaţiei speciale instituite de art. 71 alin. (1) NCPC, se im pun urm ătoarele precizări: a) cererea principală trebuie să aibă ca o b iect solicitarea reclam antului d e obligare a pârâtului la plata unei sum e de b a n i (pretenţii), independent dacă izvorul obligaţiei băneşti este contractual sau delictual, legea nefăcând vreo distincţie în acest sens; b) pârâtul trebuie să recunoască pretenţiile deduse ju decăţii prin întâm pinare, note scrise, interogatoriu sau verbal în şedinţă, codul neinstituind o form ă specială pentru această recunoaştere; c) recunoaşterea trebuie sa intervină p â n ă la închiderea d ezbaterilor în fa ţa prim ei instanţe; O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

209

A rt. 71

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

d) pârâtul trebuie să consem neze la dispoziţia instanţei sum a ce face obiectul litigiu­ lui, până la închiderea dezbaterilor în faţa prim ei instanţe, şi să depună la dosar dovada con sem nării efectuate. în privinţa consem nării, sunt aplicabile în mod corespunzător d is­ poziţiile art. 1056 alin. (1) NCPC vizând cauţiunea judiciară, sum a fiind depusă la Trezo­ reria Statului, la CEC Bank S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe num ele pârâtului, la dispoziţia instanţei; e ) pârâtul va fi sco s din proces p rin dispoziţia instanţei acest sens, iar nu prin adm i­ terea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât, pe d e-o parte, acesta ju s­ tifică legitim itatea procesuală pasivă, iar, pe de altă parte, scoaterea din proces sem ni­ fică num ai faptul că acesta n u va m a i p a rticip a ia cercetarea p rocesu lu i ş i la dezbateri, nem aifiind citat pe parcursul judecăţii, hotărârea pronunţată în cauză urm ând însă a i se com unica; f) scoaterea pârâtului din proces poate interveni num ai după adm iterea în principiu a cererii de intervenţie fo rţa tă a terţu lu i care p o a te pretinde aceleaşi d rep tu ri ca ş i recla­ m antul, întrucât num ai din acel m om ent judecata poate continua între reclam ant ţi ter­ ţul chem at în judecată; g) în situaţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru scoaterea pârâtului din proces, instanţa este obligată să ia această m ăsură, nefiind lăsată ia latitudinea sa; h) în cazul în care reclam antului iniţial i s-a adm is cererea, dispozitivul hotărârii ju d e ­ cătoreşti va cuprinde m enţiunea vizând eliberarea câtre reclam ant a su m e i consem nate la dispoziţia instanţei. în situaţia în care cererea reclam antului iniţial a fo st respinsă, stabilindu-se faptul că dreptul de creanţă aparţine intervenientului forţat, apreciem că d is­ pozitivul hotărârii judecătoreşti va cuprinde m enţiunea vizând eliberarea către interve­ n ien tu l fo rţa t o su m e i consem nate la dispoziţia instanţei, soluţia având la bază raţiunea instituirii acestor dispoziţii speciale, şi anum e preîntâm pinarea unui nou litigiu şi libe­ rarea pârâtului de executarea obligaţiei, fiind la latitudinea intervenientului forţat dacă încasează sau nu banii respectivi. 3. Ipoteza predării unui bun sau a fo lo sin ţe i acestu ia. în privinţa celei de*a doua situaţii speciale instituite de art. 71 alin. (2) NCPC, se im pun urm ătoarele precizări su p li­ m entare (com entariile vizând m om entul până la care poate interveni declaraţia de recu­ noaştere a pârâtului şi m odalitatea d e scoatere a pârâtului din proces făcute în privinţa prim ei situaţii fiind valabile şi pentru ipoteza predării unui bun sau a folosinţei acestuia): a) cererea principală trebuie să aibă ca obiect solicitarea reclam antului de obligare a pârâtului la predarea u n u i bun (predarea bunului vândut, donat etc.) sa u a folo sin ţei acestuia (predarea bunului închiriat, dat în com odat etc.), independent dacă bunul este m obil sau imobil; b) p â râ tu l trebuie să declare că va p reda b u n u l litigios celui a l că ru i d rep t va f i stabilit prin hotărârea jud ecătorească. Declaraţia poate fi făcută prin întâm pinare, note scrise, interogatoriu sau verbal în şedinţă, codul neinstituind o form ă sp ecială pentru această declaraţie; c) instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale va institui sech estru l ju d icia r asupra bunului litigios, prin raportare la art. 971 şi urm . NCPC, independent de fo rm u la ­ rea vreunei cereri în a cest sen s de către părţi;, d) în situaţia în care reclam antului iniţial i s*a adm is cererea, dispozitivul hotărârii judecătoreşti va cuprinde obligarea p â râ tu lu i la predarea bunului sa u a fo lo sin ţe i sale către reclam ant, fn situaţia în care cererea reclam antului iniţial a fost respinsă, stabilindu-se că dreptul vizând predarea bunului aparţine terţului intervenient, apreciem că

210

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

A rt. 72

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

disp 02 itivul hotărârii judecătoreşti va cuprinde m enţiunea privind punerea fa dfsp 02 iţie a bunului către terţ, această soluţie având la ba 2ă raţiunea instituirii acestor dispoziţii speciale, şi anum e preîntâm pinarea unui nou litigiu şi liberarea pârâtului de executarea obligaţiei. 4. C h e ltu ie lile d e ju d e ca tă , fn ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor de judecată, se im pun urm ătoarele distincţii, valab ile pentru am bele ipoteze descrise de art. 71 NCPC: a) dacă cererea principală se adm ite, reclam antul fiind adevăratul titu lar al dreptului de creanţă/real reclam at, cheltuielile de judecată avansate de acesta vo r fi recuperate de la intervenientul forţat, iar nu de la p â râ t întrucât num ai terţul a răm as parte în proces, pârâtul fiind scos din litigiu. Ca atare, dispoziţiile art. 71 NCPC constituie o derogare de la art. 4S3 N C P C privind acordarea cheltuielilor d e judecată, şi chiar şi de la excepţia insti­ tuită de art. 4 5 4 N CPC privind exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată, fiind prevăzute condiţii distincte pentru această scutire; b) dacă cererea principală se respinge, terţul intervenient fiind adevăratul titu lar al dreptului de creanţă/real reclam at, cheltuielile de judecată avansate d e acesta vo r fi recuperate de la reclam ant, acesta fiind în culpă procesuală. Pârâtul iniţial nu are drep­ tu l la recuperarea cheltuielilor d e judecată efectuate până la scoaterea sa din proces, din m om ent ce acesta nu m ai are calitatea d e parte în proces, un alt argum ent fiind acela că în fapt pârâtul a pierdut procesul. c) dacă niciunul dintre cei doi, reclam ant şi terţ intervenient, nu este titularul dreptu­ lui disputat, cheltuielile de judecată ocazionate d e litigiu vo r răm âne în sarcina fiecăruia. l i C h e m a re a în g a ra n ţie

A r i . T i . C on d iţii, ( î) Partea interesată poate să chem e în garanţie o terţă persoană, îm potriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri. (2) In aceleaşi condiţii, cel chem at în garanţie poate sâ chem e în garanţie o altă persoană. C O M E N T A R IU 1. D e fin iţia şi elem en tele caracteristice. Chem area în garanţie este cererea de interve n ţie fo rţa ta prin care una dintre părţile litigante solicită introducerea în proces a unui te rţ îm potriva căruia a r putea form ula acţiune separată în garanţie sau în despăgubiri, pretinzând soluţionarea acesteia în cadrul litigiului pendinte. Elem entele caracteristice ale acestei cereri de intervenţie forţată sunt urm ătoarele: a) spre deosebire de cererea de intervenţie voluntară, în care terţul intervine în pro­ ces din proprie iniţiativă, în cazul cererii de chem are în garanţie iniţiativa atragerii ter­ ţu lu i în proces aparţine uneia dintre p ă rţile litigante {reclam ant, pârât sau intervenient a cărui cerere a fost adm isă în principiu), de unde provine şi denum irea d e intervenţie forţată; b) spre deosebire de cererea de intervenţie principală, cererea de chem are în garan­ ţie presupune, cu necesitate, existenţa unui proces civil aflat în faza ju d e c a ţii în prim ă instanţa, neputandu-se soluţiona pretenţia dedusă ju decăţii prin interm ediul acesteia cu încălcarea unui grad de ju risdicţie, legea neprevăzând o derogare precum în cazul inter­ venţiei principale;

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

211

A rt. 72

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

c) interesul părţii care form ulează cererea de chem are în garanţie a terţului priveşte garantarea sa u despăgubirea sa în ipoteza în care v q cădea în pretenţii, d) pentru form ularea cererii de chem are în garanţie nu este necesar ca persoana che­ mată în garanţie să fie terţ faţă d e procesul în curs d e desfăşurare, p u tâ n d f i ş i u n a dintre p ă rţile in iţia le sa u dintre terţii intervenienţi d eveniţi p ă rţi, după adm iterea în principiu a cererilor de intervenţie respective; e ) între cererea principală şi cererea de chem are în garanţie trebuie să existe o legă­ tură de dependenţă ş i subordonare, în sensul că soluţia cererii principale influenţează şi soluţia cererii d e chem are în garanţie. Având în vedere că art. 72 alin. (1) N CPC prevede noţiunea d e cerere în garanţie sau în despăgubiri, rezultă că cererea de chem are în garanţie poate fi form ulată nu num ai atunci când există o obligaţie de garanţie în sarcina terţului stabilită lega l sau convenţio­ n a l cu acest titlu (cerere în garanţie), ci şi atunci când, deşi o garanţie legală sau conven­ ţională nu există, partea care a căzut în pretenţii a r putea solicita d esp ăgubiri de la terţ (cerere în despăgubiri). Căderea în pretenţii a unei părţi poate viza fie pierderea drepturilor deduse judecăţii de către aceasta, în ipoteza în care are calitatea d e reclam ant, iar cererea de chem are în judecată a fost respinsă, fie obligarea sa prin hotărâre judecătorească, în ipoteza în care are calitatea de pârât, iar cererea de chem are în judecată îndreptată îm potriva sa a fost adm isă. D octrina1’1a indicat urm ătoarele exem ple de cereri de chem are în garanţie când, deşi o garanţie legală sau convenţională nu există, partea care a căzut în pretenţii ar putea solicita despăgubiri de la terţ (cereri în despăgubiri): - com itentul, chem at în judecată pentru a răspunde de fapta culpabilă a prepusului său, poate să îl chem e în p r a n ţ ie pe prepus, spre a fi obligat să plătească, la rândul lui, com itentului sum a pe care acesta din urmă va trebui să o achite reclam antului; - în cazul în care creditorul cheam ă în judecată num ai pe unul dintre debitorii care s-au obligat în solidar, pârâtul poate să chem e în garanţie pe ceilalţi codebitori, pentru ca fiecare dintre ei să îi plătească partea corespunzătoare din datoria com ună. în ipoteza obligaţiilor indivizibile, potrivit art. 1432 alin. (3) NCC, debitorul chem at ?n judecată pentru totalitatea obligaţiei poate cere un term en pentru a-i introduce în cauză pe ceilalţi debitori, cu excepţia cazului în care prestaţia nu poate fi realizată decât de cel chem at în judecată, care, în acest caz, poate fi obligat să execute singur întreaga prestaţie, având însă drept de regres îm potriva celorlalţi debitori. A preciem că, în acest caz expres reglem entat d e lege, codebitorii sunt introduşi în cauză în calitate de pârâţi, din iniţiativa pârâtului iniţial, fiind un te xt legal de excepţie, nefiind cazul unei cereri de chem are în garanţie; - în situaţia în care m andatarul în ch eie un act cu depăşirea îm p u tern icirilo r prim ite, iar terţul îl cheam ă în judecată pe m andant pe tem eiul gestiunii de afaceri, al îm b o găţi­ rii fără ju stă cauză sau al m andatului aparent, m andantui îl poate chem a în garanţie pe m andatar, pentru a fi obligat să îl despăgubească; - fideiusorui, acţionat în judecată pentru a plăti datoria pe care debitorul principal nu în ţelege să o achite de bunăvoie, poate să îl chem e în garanţie pe acesta din urmă. Exem plificativ, sunt cereri de chem are în garanţie, când există o obligaţie d e p r a n ţ ie în sarcina terţului stabilită legal cu acest titlu (cereri în garanţie) urm ătoarele: V.M. Ctobanu, G. B o ro l, T .C Brictu, o p . cit., 2 01 1, p, 85.

212

D t U A N A X C IS A T H S O H A fti

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 72

- chem area în garanţie a vânzătorului de către cum părător, în ipoteza în care acesta din urm ă este acţionat într-o revendicare im obiliară sau m obiliară (art. 1695 NCC); - chem area în garanţie a donatorului de către donatar, în ipoteza în care acesta din urm ă este acţionat într-o revendicare im obiliară sau m obiliară, dacă donatorul a prom is expres garanţia sau dacă evicţiunea decurge din fapta sa (a vândut bunul donat către o altă persoană, a donat bunul de două ori către două persoane diferite etc.) ori dintr-o îm prejurare care afectează dreptul transm is, pe care a cunoscut-o şi nu a com unicat-o donatarului la încheierea contractului (art. 101S alin. (1) NCC]. De asem enea, în ca 2ul donaţiei cu sarcini, în lim ita valorii acestora, donatorul răspunde pentru evicţiune ca şi cum părătorul [art. 1018 alin. (2) NCC]; -c h e m a re a în garanţie a celorlalţi co p ro p rie ta ri,în ipoteza în care unul dintre aceştia este acţionat de un terţ într-o revendicare a fostului bun com un, după efectuarea parta­ jului (art. 683 NCC). 2. P erso an ele care po t fo rm u la cerere d e chem are în garan ţie . Din dispoziţiile art. 73 alin. (2) şi (3) NCPC, care fac referire la term enul d e depunere a cererii de chem are în garanţie, rezultă că aceasta poate fi form ulată de reclam ant, intervenient principal şi pârât. In continuare, art. 72 alin. (2) NCPC m enţionează că ce l ch em a t in garanţie p o a te să chem e în garanţie o oftă persoană. Prin urm are, cererea de chem are în garanţie poate fi prom ovată de: reclam ant (spre exem plu, reclam antul, cum părător al unui bun, introduce acţiune în revendicarea aces­ tu ia de la persoana care pretinde că a r fi adevăratul titu lar al dreptului de proprietate, form ulând totodată şi cerere de chem are în garanţie a vânzătorului pentru ca, în ipoteza în care acţiunea sa în revendicare va fi respinsă ca neîntem eiată, chem atul în garanţie să-i restituie preţul bunului, cheltuielile vânzării, precum şi celelalte sum e ce pot fi soli­ citate în caz de evicţiune), pârât, intervenient principal şi ch em at în garanţie (chem ările în garanţie succesive nefiind lim itate d e lege ca num ăr). Cererea d e chem a re în garanţie nu p o a te f i fo rm u la tă de că tre intervenientul voluntar accesoria, întrucât acesta nu poate fi obligat prin hotărârea judecătorească la executa­ rea vreunei obligaţii în sarcina părţilor iniţiale (cu excepţia, eventual, a cheltuielilor de judecată) şi nici nu poate pierde vreun drept dedus judecăţii, form ulând doar o sim plă apărare în proces. 3. M odalităţi d e valo rificare a d re p tu lu i d e a fi garan tat sau d e sp ăgu b it. în măsura în care există un proces în curs de desfăşurare, iar partea interesată form ulează în cadrul acestuia cererea de chem are în garanţie a unei persoane care ar putea să-l despăgu­ bească în ipoteza în care a r cădea în pretenţii, atunci suntem în prezenţa valorificării dreptului de a fi garantat sau despăgubit p e cale incidentală. Dacă însă partea interesată nu form ulează cererea de chem are în garanţie a persoa­ nei respective în cadrul procesului în curs d e desfăşurare, aşteptând finalizarea sa, iar, în m ăsura în care a căzut în pretenţii, prom ovează un proces distinct îm potriva acesteia, solicitându-i despăgubiri pentru dreptul pe care l*a pierdut sau pentru obligaţia stabilită în sarcina sa, suntem în prezenţa valorificării dreptului de a fi garantat sau despăgubit p e ca le p rin cip a lă . Noul Cod d e procedură civilă reglem entează în cadrul art. 72-74 N CPC cererea de chem are în garanţie prom ovată pe cale incidentală. Cererea de chem are în garanţie

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

213

A rt. 73

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

form ulată pe cale p rin c ip a li este g u v e rn a ţi de regulile aplicabile cererii de chem are în ju d e c a ţi. Valorificarea pe cale in cid e n ta li a dreptului d e a fi garantat sau d e sp ig u b it prezintă o serie de avantaje: chem atul în garanţie, devenind parte în proces, are dreptul de a pro­ pune şi adm inistra probe, de a invoca excepţii procesuale, ce po t fi în sprijinul p ir ţ ii care a form ulat cererea de chem are în garanţie, garantul având interesul să-i susţină poziţia, pentru a nu fi adm isă cererea de chem are în garanţie; evitarea declanşării unui litigiu ulterior vizând valorificarea acestui drept pe cale p rin c ip a li, prin h o tirâ re a judecăto­ rească, instanţa fiind o b lig a ţi s i soluţioneze nu num ai cererea p rin c ip a li, dar şi cererea de chem are în garanţie; econom ie de tim p şi cheltuieli; evitarea p ro n u n ţirii unor h o tir ir i contradictorii. Ca re g u li, m odalitatea în care dreptul de a fi garantat sau d e sp ig u b it va fi valorificat (pe cale p rin c ip a li sau incidentală) este la alegerea p ă rţii interesate. Prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, garantatu l este obligat să fo rm u ­ leze cererea de chem are în garanţie p e ca le incidentală, în caz contrar existând riscul ca cererea sa d e chem are în garanţie prom ovată pe calea unui litigiu distinct s i fie re sp in si, drept co n se cin ţi a invocării de c itre garant a excepţiei p rocesu lu i ră u < o n d u s (exceptio m a li processus), ca a p i rare de fond d e natură să conducă la respingerea cererii ca neîn­ tem eiată, considerându-se stinsă obligaţia de garanţie sau d e despăgubire. Astfel, potrivit art. 1705 alin. (1) N CC, cum părătorul chem at în judecată de un terţ care pretinde c i are drepturi asupra lucrului vând ut trebuie să îl chem e în cauză pe vân­ zător. în cazul în care nu a fic u t-o , fiind condam nat prinţr-o hotărâre cu efect de lucru judecat, pierde dreptul de garanţie d a c i v â n zito ru l dovedeşte că existau m otive sufici­ ente pentru a se respinge cererea. De asem enea, în conform itate cu art. 2310 alin. (2) NCC, fideiusorul care a plătit fără a-l înştiinţa pe debitorul principal nu are acţiune îm potriva acestuia dacă, la m om entul plăţii, debitorul avea m ijloacele pentru a declara stinsă datoria. în aceleaşi îm prejurări, fideiusorul nu are acţiu ne îm potriva debitorului decât pentru sum ele pe care acesta a r fi fost chem at să le p lit e a s c i,în m ăsura în care putea o pu ne creditorului m ijloace d e apă­ rare pentru a obţine reducerea datoriei.

A r i . 7 3 . Form ularea cererii. T erm en e. (1) Cererea va fi făcută în form a pre­ văzută pentru cererea de chem are în judecată. (2) C ererea făcută de reclam ant sau de intervenientul principal se va depune cel m ai târziu până la term inarea cercetării procesului înaintea prim ei instanţe. (3) Cererea făcută de pârât se va depune în term enul prevăzut pentru depune­ rea întâm pinării înaintea prim ei instanţe, iar dacă întâm pinarea n u este obligato­ rie, cel m ai târziu la prim ul term en de judecată. C O M E N T A R IU 1. Form a cererii. Potrivit art. 73 alin. (1) NCPC, cererea de chem are în garanţie va fi făcută in fo rm a prevăzuta p en tru cererea de chem are în judecată. Precizările făcute în cadrul com entariului vizând cererea de intervenţie voluntară principală cu privire la fo rm a şi n u m ă ru l de exem plare sunt valabile în m od corespunză­ to r şi în privinţa cererii de chem are în garanţie.

214

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 73

în ceea ce priveşte conţinutul cererii de chem are în garanţie, acesta va fi cel prevă­ zut pentru cererea de chem are în judecată, fiind reglem entat de art. 194 NCPC, cu m en­ ţiunea că suplim entar se va specifica legătura d e subordonare ce ju stific i soluţionarea acesteia îm preună cu cererea principală. De asem enea, dispoziţiile art. 150 N CPC vizând înscrisurile anexate, a le art. 151 NCPC privind cererea fo rm u la ţi prin reprezentant şi ale art. 152 N CPC referitoare la cererea greşit d e n u m iţi sunt aplicabile în mod corespunzător şi cererii de chem are în garanţie. Dată fiind natura sa ju rid ic i de veritabilă cerere d e chem are în judecată, precum şi faptul că reprezintă o form ă de intervenţie forţată, potrivit dispoziţiilor art. 7 4 alin. (1) NCPC, instanţa va com unico celui chem at în garanţie cererea $i cop ii de p e înscrisurile ce o însoţesc, precum şi copii d e pe cererea de chem are în judecată, întâm pinare ş i de pe înscrisurile de ia dosar. 2. Tim b rarea. în privinţa aspectului tim brării cererii de chem are în garanţie după regulile aplicabile cererii principale, potrivit art. 10 din Legea nr. 146/1997, (ceea ce nu în se a m n i că tim brajul este identic), prezentăm urm ătorul exem plu: cererea principală având ca obiect revendicarea unui bun im obil se va tim bra prin raportare la valoarea de circulaţie a bunului, iar cererea de chem are în garanţie se va tim bra la valoarea preten­ ţiilo r concrete ce fac obiectul său (dacă prin cererea de chem are în garanţie se solicită restituirea preţului plătit, acesta poate avea o valoare inferioară sau, dim potrivă, supe­ rioară valorii de circulaţie a bunului la m om entul introducerii cererii, valorile avute în vedere la calculul taxei d e tim bru fiind distincte). Taxele judiciare de tim bru aferente cererii d e chem are în garanţie vo r fi avansate de reclam antul, p â râ tu l sa u intervenientul p rin cip a l care a fo rm u lo t-o , su b sancţiunea a nulir ii acesteia ca n e tim b ra ti sau, d u p i caz, ca insuficient tim brată. 3. Term enul de d e p u n e re a cererii de ch em are în garanţie 3.1. C ererea fo rm u la tă d e re cla m a n t sa u d e in te rv e n ie n tu l p rin cip a l. Potrivit art. 73 alin. (2) NCPC, cererea f ic u t i de reclam ant sau de intervenientul principal se va depune cel m ai târziu p â n â la term inarea cercetării p rocesu lu i înaintea p rim e i instanţe. M om entul term inării cercetării procesului este determ inat de art. 244 alin. (1) NCPC, potrivit căruia când judecătorul se socoteşte lăm urit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează term en pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică. în practica judiciară anterioară noului cod, un atare m om ent era fixat prin declaraţia ju d e­ c i torului în sensul constatări) cauzei în stare de ju d e c a ţi, nem aiexistând cereri d e form u­ lat, probe de adm inistrat şi excepţii de invocat. în prim ul rând, co nstatăm fap tu l că, spre d e o se b ire d e reglem entarea anterioară, în care te rm e n u l lim ită era fixat la m om entul în ch id e rii d e zb aterilo r, p o trivit art. 62 alin. (2) C P C 1865, în prezentul cod această lim ită o constituie m om entul term inării cer­ cetării procesului, situat anterior închiderii dezbaterilor. A c e a sti schim bare legislativă este una firească, întrucât, pe de-o parte, m om entul term inării cercetării procesului vizează lipsa altor cereri de form ulat, printre care se include şi această fo rm i de inter­ ven ţie fo rţa ţi, iar, pe de altă parte, posibilitatea d e a depun e o atare cerere p â n i la închi­ derea dezbaterilor sem nifica reluarea acestora şi poate ch iar şi a cercetării judecătoreşti, dacă se im punea adm inistrarea d e probatorii suplim entare. In al doilea rând, textul conferă în mod expres calitatea de a form ula o cerere de che­ m are în garanţie şi intervenientului principol, întrucât cererea d e intervenţie voluntară

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

215

A rt. 74

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

principală este o veritabilă cerere de chem are în judecată îndreptată îm potriva părţilor iniţiale, intervenientul principal fiind reclam ant în cadrul cererii sale. în ceea ce priveşte stabilirea term enului în care poate fi depusă cererea de chem are în garanţie în ipoteza în care în cadrul procesului este form ulată şi o cerere reconvenţio­ nală, trebuie pornit de la ideea că în cadrul cererii reconvenţionale calităţile părţilor ini­ ţiale su n t inversate, urm ând a se observa dacă cererea d e chem are în garanţie este su b ­ ordonată cererii principale sau cererii reconvenţionale. Astfel, dacă pârâtul-redam ant form ulează cererea de chem are în garanţie, tinzând a fi despăgubit în ipoteza respingerii cererii sale reconvenţionale, o va putea face pănă la term inarea cercetării ju d ecă to re şti în fa ţa p rim e i instanţe, prin raportare ia art. 73 alin. (2) NCPC, acesta având calitatea de reclam ant în cererea reconvenţională. Dacă însă cererea de chem are în garanţie este form ulată d e p â ri tul-reclam ant, urm ărind a fi des­ păgubit pentru situaţia adm iterii cererii principale, o v a putea face în te rm e n u lp re v fc u t pentru depunerea întâm pinării înaintea p rim e i instanţe, iar dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m ai târziu la p rim u l term en d e ju d eca tă , prin raportare la art. 73 alin. (3) NCPC, acesta având calitatea de pârât în cererea principală. Cele arătate anterior sunt aplicabile în m od co re sp u n ză to rii redam antului-pârât. 3.2. C ererea fo rm u la tă de p â r â t Potrivit art. 73 alin. (3) NCPC, cererea făcută de pârât se va depune în term enul prevăzut pentru depunerea întâ m p ină rii înaintea p rim ei instanţe, iar dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m ai târziu Io p rim u l term en de judecata. Com entariul aferent cererii de chem are în judecată a altor persoane în privinţa ter­ m enului în care poate fi form ulata cererea de către pârât, precum şi cel referitor la for­ m ularea acesteia în diferite etape procesuale şi la sancţiunile care pot interveni sunt valabile şi în ceea ce priveşte cererea de chem are în garanţie.

A r i . 7 4 . Procedura de ju d ecată. (1) Instanţa v a com unica celui chem at în garanţie cererea şi copii de p e înscrisurile ce o însoţesc, precum şi copii de pe cererea de chem are în judecată, întâm pinare şi de p e înscrisurile de Ia dosar. (2) D ispoziţiile art. 64 şi art. 65 alin. (1) şi (2) se aplică în m od corespunzător. (3) în term enul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), cel chem at în garanţie trebuie să depună întâm pinare şi poate să form uleze cererea prevăzută la art. 72 alin. (2). (4) C ererea de chem are în garanţie se judecă odată cu cererea principală. Cu toate acestea, dacă ju decarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de che­ m are în garanţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat, în acest din urm ă caz, ju decarea cererii de chem are în garanţie v a fi suspendată până la soluţionarea cererii principale. C O M E N T A R IU 1. A d m isib ilitate a în p rin cip iu 3 cererii de ch em are în garan ţie. Spre deosebire de reglem entarea anterioară, care im punea faza adm isibilităţii în principiu num ai în privinţa celo r două form e ale intervenţiei voluntare, noul Cod de procedură civilă extinde această etapă prealabilă obligatorie şi în privinţa form elo r de intervenţie forţată reprezentate d e chem area în judecată a altei persoane, chem area în garanţie şi arătarea titularului dreptului.

216

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ I I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 74

Astfel, art. 7 4 alin. (2) NCPC face trim itere, pentru ipoteza cererii de chem are ?n garanţie, la dispoziţiile art. 64 vizând adm isibilitatea în principiu a cererii de intervenţie vo lu n tari. Adm isibilitatea în principiu a acestei cereri se va discuta num ai după com unicarea cererii de chem are în garanţie terţului ş i p ă rţilo r adverse, pentru asigurarea principiului contradictorialităţii, precum ţi a dreptului fa a pâra re. De altfel, dată fiind natura sa ju rid ică d e veritabilă cerere de chem are în judecată, dar avându-se în vedere şi caracterul său incidental, potrivit prevederilor art. 74 alin. (1) NCPC, instanţa va com unica ce lu i ch em a t în garanţie cererea şi copii de pe înscrisurile ce o însoţesc, precum şi copii de pe cererea de chem are ?n judecată, întâm pinare şi de pe în scrisu rile de la dosar. în ipoteza în care cererea de chem are în garanţie este depusă chiar în şedinţă, se va dispune am ânarea cauzei în vederea citării chem atului în garanţie şi a celorlalte părţi adverse care nu sunt prezente la term en şi a efectuării com unicărilor prevăzute de lege. Cererea de chem are în garanţie se pune de către instanţă în discuţia contradicto­ rie a p ă rţilo r la m om entul dezbaterii adm isibilităţii în principiu, prim ul căruia i se va da cuvântul fiind persoana care a form ulat cererea, urm ând apoi partea adversă şi, în final, cel chem at în garanţie. O rdinea a co rd ă rii cuvântului este distinctă faţă de cea din cadrul adm isibilităţii în principiu a cererilor de intervenţie voluntară, întru cât treb uie avută în vedere poziţia procesuală diferită a terţilor în cadrul cererii d e intervenţie faţă d e cea în ansam blul procesului. în m ăsura în care este necesară adm inistrarea unor p rob e suplim entare pentru această dezbatere, instanţa are posibilitatea prorogării discutării adm isibilităţii în princi­ piu a cererii de chem are în garanţie după adm inistrarea dovezilor respective. Com entariile aferente cererilor d e intervenţie voluntară privitor la încheierea de adm itere în principiu, la ordinea soluţionării aspectelor vizând tardivitatea, inadm isibilitatea, tim brarea sau nulitatea în raport de adm isibilitatea în principiu, la regim ul apli­ cabil în privinţa căilo r de atac susceptibile de a fi exercitate îm potriva încheierii şi la sus­ pendarea de drept a judecării cererii principale în ipoteza prom ovării unei căi de atac îm potriva încheierii d e respingere a cererii sunt valab ile în m od corespunzător şi în pri­ vinţa cererii d e intervenţie forţată ce face obiectul prezentei analize. La m om entul pronunţării asupra adm isibilităţii în principiu a cererii de chem are în garanţie, instanţa trebuie să aibă în vedere îm prejurarea ca între cererea de chem are în judecată iniţială şi cererea de chem are în garanţie să existe o legătură de subordonare ş i de dependenţă, soluţia dată cererii principale putând să determ ine şi soluţia ce se va pronunţa asupra cererii d e chem are în p r a n ţ ie , aspect ce trebuie să se regăsească în m otivarea încheierii, în funcţie de soluţia pronunţată. Prin urm are, instanţa va verifica, făcând o analiză ipotetică, dacă, în ipoteza în co re p a rtea care a fo rm u la t cererea de che­ m are în garanţie vo cădea în p re te n ţii [va pierde dreptul solicitat prin cererea principală sau prin cererea de intervenţie voluntară principală (dacă este reclam ant sau interve­ nient principal) ori se va stabili în sarcina sa o obligaţie prin hotărârea judecătorească (dacă este pârât)], aceasta este în drept să obţină despăgubiri de la chem atul în garanţie, ca o consecinţă directă a căderii sale în pretenţii. Cererea de chem are în garanţie este inadm isibilă dacă este form ulată în cadrul litigi­ ilor care nu presupun o prejudecare a fondului cererii principale, condiţie esenţială pen­

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

217

A rt. 74

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

tru soluţionarea cererii de chem are în garanţie. Spre exem plu, cererea d e chem are în garanţie nu e$te adm isibilă în m ateria ordonanţei preşedinţiale111. A dm iterea în principiu a cererii de chem are în garanţie produce urm ătoarele efecte-. a) ch em a tu l în garanţie devin e p a rte în proces. Există însă şi posibilitatea ca această calitate să nu fie rezultatul adm iterii în principiu a cererii de chem are în garanţie, în Ipoteza în care aceasta a fost îndreptată îm potriva unei persoane care avea deja calitatea d e parte litigantă (spre exem plu, dacă cererea principală este form ulată în contradictoriu atât cu com itentul, c i t şi cu prepusul său, în calitate de pârâţi, com itentul poate form ula o cerere de chem are în garanţie îm potriva prepusului, care figurează d eja în calitate de pârât); b) operează prorogarea legală de com petenţă, prin raportare la art. 123 alin. (1) NCPC, potrivit căruia cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa com petentă pentru cererea principală, chiar dacă a r fi de com petenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 (cereri privitoare la insolvenţă sau la concordatul preventiv). Spre exem plu, com petenţa d e prim ă instanţă a judecătoriei atrasă de cererea prin­ cipală. având ca o b iect revendicarea unui bun în valoare de 150.000 lei, se va extinde şi asupra cererii de chem are în garanţie vi2ând pretenţii în cuantum de 300.000 lei, chiar dacă în ipoteza introducerii sale pe cale principală aceasta din urm ă ar fi determ inat com petenţa de soluţionare în p r im i instanţă a tribunalului; c) operează punereo în întârziere a chem atului în garanţie fa ţâ de p a rtea care a fo r­ m u la t cererea; d) a re lo c întreruperea prescrip ţiei extinctive. 2. Poziţia în p ro ces a ch e m a tu lu i în garan ţie . Prin încheierea de adm itere în princi­ piu a acestei form e de intervenţie forţată terţul dobândeşte calitatea de p a rte în proces (cu excepţia situaţiei în care cel chem at în garanţie avea deja calitatea de parte litigantă, anterior form ulării cererii de intervenţie forţată în discuţie), figurând cu denum irea de ch em a t în g a ra n ţie. Dacă cererea d e chem are în garanţie este îndreptată îm potriva unei părţi din proces, după adm iterea în principiu a cererii de intervenţie, aceasta va figura cu denum irea com pusă, şi anum e, d u p l caz, de pârât-chem at în p r a n ţ ie , intervenient p rin cip al-ch em atîn garanţie, re d am an t-ch e m atîn garanţie etc. Ca urm are a adm iterii în principiu a cererii d e chem are în garanţie, instanţa este o bli­ gată să se pronunţe asupra sa prin dispozitivul hotărârii fin a le . Astfel, în ipoteza în care instanţa om ite să se pronunţe asupra cererii de chem are în garanţie prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, partea are deschisă calea com pletării hotărârilor, reglem entată d e art. 4 4 4 cu referire la art. 4 4 S NCPC. D obândind calitatea de parte, chem atul în garanţie exercită drepturile ş i îşi asum ă obligaţiile legale ale u n e i p ă rţi în proces (dreptul de a solicita am ânarea cauzei în ved e­ rea pregătirii apărării sau am ânarea pronunţării pentru form ularea şi depunerea de con­ cluzii scrise, dreptul de a propune probe şi d e a le adm inistra, dreptul de a form ula cereri în cadrul procesului vizând recuzarea, străm utarea, suspendarea judecării cauzei, drep­ tul de invoca excepţii procesuale, dreptul de a exercita acte procesuale de dispoziţie, dreptul de a fi citat e tc ).

111 Trib, Su p re m , col, civ., d e c. nr. 4 4 4 /1 9 6 4 , în J,N . nr. 8 /1 9 6 6 , o. 166.

21S

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 74

Chem atul în garanţie n u are o p o ziţie subordonată în litigiu faţă de părţile iniţiale, ci independentă, legea n e lim itâ n d u -iîn vreo m anieră drepturile în raport de cele avute de restul părţilor. Considerăm însă că cel ch em at în garanţie n u va p u tea renunţa fa ju d e ca re a cererii de intervenţie, întrucât nu a fost form ulată de către acesta, singura în drept să efectueze actul de dispoziţie m enţionat fiind partea care a prom ovat cererea. Chem atul în garanţie are însă dreptul de a încheia o tranzacţie ju d icia ră îm preună cu părţile iniţiale. în ceea ce priveşte actele susceptibile de a fi form ulate de chem atul în garanţie, în conform itate cu art. 7 4 alin. (3) NCPC, în term enul stabilit potrivit art. 65 alin. (3) NCPC, cel chem at în garanţie trebuie să depună întâm pinare şi poate sâ form uleze cererea pre­ văzută la art. 72 alin. (2) NCPC - chem are în garanţie a unei a lte p erso a n e. Apreciem că instanţa are obligaţia acordării unui term en pentru form ularea şi depu­ nerea întâm pinării, după adm iterea în principiu a cererii de chem are în garanţie, cu excepţia cazului în care chem atul în garanţie prezent declară în m od expres că nu solicită am ânarea cauzei în acest scop sau a ipotezei în care acesta a form ulat deja întâm pinare în cauză, având în vedere că cererea de chem are în garanţie i-a fo st com unicată înainte de discutarea adm isibilităţii sale în principiu, conferindu-i astfel posibilitatea întocm irii acestui act de procedură. Prin interm ediul întâm pinării, chem atul în garanţie, dată fiind poziţia sa indepen­ dentă în proces, are posibilitatea de a form ula a p ă ră ri atât îm potriva cererii principale, cât şi îm potriva cererii d e chem are în garanţie. Chem atul în garanţie poate form ula, la rândul său, o aitâ cerere d e chem are în garan­ ţie, n u m ă ru ll or nefiind lim itat {orice lim itare de drepturi necesitând prevedere expresă, ceea ce nu există în acest caz), iar term enul de form ulare este cel prevăzut de dispoziţiile art. 73 NCPC. Apreciem că cel chem at în garanţie poate form ula cerere reconvenţională îm p o ­ triva celui care a prom ovat cererea de chem are în garanţie. în ceea ce priveşte term enul de form ulare a cererii reconvenţionale, acesta va coincide cu term enul acordat pentru depunerea întâm pinării. Cel chem at în garanţie ar putea form ula cerere de intervenţie principa lă, în m ăsura în care pretenţiile sale su n t îndreptate îm potriva părţii care nu a prom ovat cererea de che­ m are în garanţie, întrucât chem atul în garanţie poate face cerere reconvenţională îm p o ­ triva părţii care a form ulat cererea de intervenţie forţată în discuţie. Dat fiind faptul că art. 74 alin. (2) N CPC face trim itere la art. 65 alin. (1) şi (2) NCPC, care se va aplica în m od corespunzător, rezultă că cel chem at în garanţie va prelua p ro ­ cedura în starea în care se află în m om entul adm iterii intervenţiei, d a r va putea solicita adm inistrarea d e p rob e prin întâm pinare sau cel m ai târziu până la prim ul term en de judecată ulterior adm iterii cererii de intervenţie. Actele de procedură ulterioare v o r fi îndeplinite şi faţă de el. Spre deosebire de ipoteza intervenţiilor voluntare, când terţului nu i se com unicau actele de procedură existente în dosar, pentru ipoteza chem atului în garanţie, tocm ai datorită faptului că acesta nu intervine în proces din propria sa iniţiativă, existând şi posi­ bilitatea să nu aibă cunoştinţă de litigiu, art. 74 alin. (1J N CPC instituie o bligaţia com uni­ cării către acesta a unor fotocopii de pe cererea de chem are în judecată, de pe întâm pi­ nare, precum şi pe restul înscrisurilor depuse la dosar.

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

219

A rt. 74

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Preluarea procedurii în starea în care se a fli în m om entul adm iterii intervenţiei are sem nificaţia faptului că cel chem at în garanţie nu poate solicita repunerea în discuţie şi în contradictoriu cu el a unor aspecte litigioase tranşate anterior (excepţii, precum şi alte incidente procedurale), nu poate invoca nulităţi ale unor acte de procedură acoperite între tim p, nu poate solicita readm inistrarea probatoriului şi în prezenţa sa (reaudie­ rea unui martor, refacerea unei expertize, readm inistrarea probei cu interogatoriu etc.). Chem atul ?n garanţie are însă dreptul să solicite încuviinţarea de probe, ceea ce a r putea conduce ch iar şi la readm inistrarea unor dovezi anterioare, teza probatorie fiind însă fimitată la dovedirea aspectelor noi învederate de intervenient. A preciem că celui chem at în garanţie i se poate adm inistra proba cu interogatoriu, având calitatea de parte în litigiu, însă n u p o a te f i a u d ia t ca m artor, calitate ce presupune condiţia de persoană străină d e proces. 3. M o du l de so lu ţio n are a cererii d e ch em are în garan ţie. Ca regulă, soluţionarea cererii d e chem are în garanţie se face odată cu cererea principală. Prin excepţie, dacă judecarea cererii principale a r fi întârziată prin cererea de chem are în garanţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat, fn acest din urm ă caz, judecarea cererii de chem are în garanţie va fi suspendată până la soluţiona rea cererii principale. M ăsura disjungerii cererii de chem are în garanţie va fi pusă în discuţio contradictorie a p ă rţilo r La pronunţarea acestei soluţii, instanţa va aprecia în concret, în funcţie de m om entul procesual în care se găseşte fiecare cerere sau de probatoriul necesar a fi adm inistrat în continuare, dacă judecata cererii d e intervenţie im plică o am ânare a soluţionării cererii principale. D epunerea tardivă a cererii de chem are în garanţie atrage respingerea sa, iar nu soluţia disjungerii, pentru considerentele expuse la com entariul aferent term enului Tn care poate fi depusă o atare cerere. Com entariul aferent cererii d e intervenţie voluntară principală vizând m ăsura disjungerii este valabil şi în privinţa prezentei cereri. Prin a r t 74 alin. (4) teza finală NCPC se instituie o su sp en d a re de d rep t a ju d e c a * rii cauzei, încadrată în textul art. 412 alin. (1) pct. 8 N C P C instanţa având posibilitatea num ai de a constata incidenţa acesteia, iar nu de a aprecia în privinţa oportunităţii luării m ăsurii. Această prevedere are caracter de noutate legislativă, în reglem entarea ante­ rioară suspendarea judecăţii cererii de chem are în garanţie fiind lăsată la latitudinea instanţei, care putea lua m ăsura în tem eiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) CPC 1865. Asupra suspendării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în m od separat, la instanţa ierarhic superioară, prin raportare la d is­ poziţiile art. 4 1 4 alin. (1) NCPC. Recursul poate fi declarat c i t tim p durează suspendarea cursului judecării procesului, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol. Su spendarea ju d ecării cererii principale atrage şi suspendarea cererii d e chem are în garanţie, acest incident procedural operând în bloc. Perim area cererii principale atrage şi perim area cererii de chem are în garanţie, con­ cluzia decurgând din prevederile art. 419 NCPC, perim area producându*se asupra tu tu ­ ror părţilor din litigiu, indiferent de poziţia acestora procesuală, ca o consecinţă a carac­ terului un itar al procesului. So luţia cererii principale determ ină m odul de rezolvare a cererii de chem are în garan­ ţie. Astfel, sub acest aspect, se im pun urm ătoarele precizări: a) dacă cererea de chem are în garanţie a fo s t fo rm u la tă de că tre reclam ant, adm i­ terea cererii principa le va atrage respingerea cererii de chem are în garanţie ca răm asă fă ră ob iect. So luţia este justificată de faptul că reclam antul nu a pierdut dreptul pe care

220

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 74

I-a dedus spre soluţionare instanţei, nesubzistând în sarcina chem atului în garanţie obli­ gaţia de a garanta sau de a despăgubi. în această ipoteză, dacă pârâtul form ulează apel îm potriva sentinţei prim ei instanţe, criticând soluţia de adm itere a cererii principale, reclam antul devenit intim at poate declara un apel provocat îm potriva chem atului ?n garanţie, potrivit art. 473 NCPC, ca în eventualitatea adm iterii apelului declarat de pârât şi a schim bării soluţiei prim ei instan­ ţei în sensul respingerii cererii principale, cererea de chem are în garanţie form ulată de reclam ant în faţa prim ei instanţe să fie adm isă. Dacă intim atul-redam ant nu declară apel provocat, chem atul în garanţie, nefiind parte în etapa apelului, va putea form ula cerere de intervenţie accesorie în sprijinul inti­ m at ul u i-re d a mat; b) d acâ cererea de chem are în garanţie a fo s t fo rm u la tă de că tre reclam ant; respin­ gerea cererii principa le va atrage adm iterea cererii de chem are în garanţie. Soluţia este justificată de faptul că reclam antul a pierdut dreptul pe care l-a dedus spre soluţionare instanţei, caz în care în sarcina chem atului în garanţie s*a activat obligaţia de a garanta sau de a despăgubi. Este de m enţionat însă faptul că adm iterea cererii d e chem are în garanţie nu este o consecinţă necondiţionată a respingerii cererii principale, astfel încât instanţa va proceda la analizarea distinctă a tem einiciei cererii incidentale. In ipoteza în care aceasta nu este întem eiată, sim pla soluţie de respingere a cererii principale nu determ ină şi adm iterea cererii de chem are în garanţie. Spre exem plu, dacă cererea de chem are în garanţie a fost form ulată de re d am an tu l-cu m p ă ră to rşi are ca o b iect restitu­ irea preţului vânzării unui bun d e către chem atul în garanţie-vânzător, soluţia de respin­ gere a cererii principale vi 2ând revendicarea bunului de la un terţ posesor nu determ ină în mod autom at şi adm iterea cererii incidentale, dacă nu s-a făcu t dovada faptului că preţul bunului a fost efectiv plătit de reclam ant chem atului în garanţie. în ipoteza respingerii cererii principale şi a adm iterii cereri? de chem are în garanţie, reclam antul poate declara apei îm potriva soluţiei prim ei instanţe date cererii principale, în situaţia respingerii atât a cererii principale, cât şi a celei d e chem are în garanţie, recla­ m antul poate critica prin apelul său so luţiile date am belor cereri. D e asem enea, chem a­ tu l în garanţie poate declara apel, criticând atât soluţia dată cererii principale, cât şi solu­ ţia dată cererii de chem are în garanţie, în ipoteza în care aceasta din urmă a fost adm isă. în m ăsura în care chem atul în garanţie nu form ulează cale de atac şi este adm is ape­ lul prom ovat de reclam ant, fiind schim bată soluţia prim ei instanţe în sensul adm iterii cererii principale, apreciem că instanţa va schim ba şi soluţia dată cererii de chem are în garanţie, respingând-o ca ră m asă fă ră obiect, întrucât soluţionarea acestora este inter­ dependentă. în aceeaşi ordine de idei, în m ăsura în care reclam antul nu form ulează cale de atac, aceasta fiind declarată num ai de către chem atul în garanţie de către reclam ant, care va critica soluţia dată cererii principale, apreciem că adm iterea acestui apel va determ ina adm iterea cererii principale, ch iar dacă reclam antul nu a form ulat apel; c) d acă cererea de chem are în garanţie a fo s t fo rm u la tâ d e că tre p â r â t adm iterea cererii principo le va a tra g e adm iterea cererii de chem are în garanţie. Soluţia este ju stifi­ cată de faptul că prin hotărârea judecătorească s-a fixat o obligaţie în sarcina pârâtului, caz în care pentru chem atul în garanţie s-a activat obligaţia de a garanta sau de a des­ păgubi. Potrivit celor m enţionate la punctul anterior, adm iterea cererii de chem are în garanţie nu este o consecinţă necondiţionată a adm iterii cererii principale.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

221

A rt. 74

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

P ira tu l poate declara apel îm potriva so luţiei prim ei instanţe, criticând soluţia de adm itere a cererii principale, în tim p ce chem atul în garanţie poate declara apel, criti­ când atât soluţia d a t i cererii principale, cât ţi soluţia dată cererii de chem are în garanţie, în m ăsura în care aceasta a fo st adm isă. în ca 2ul în care chem atul în garanţie nu form ulează cale d e atac şi este adm is apelul prom ovat de pârât, fiind sch im b at! soluţia prim ei instanţe în sensul respingerii cererii principale, apreciem c i instanţa va schim ba şi soluţia dată cererii de chem are în garan­ ţie, re sp in g ln d -o ca răm asă fă ră obiect, întrucât soluţionarea acestora este interdepen­ dentă. în aceeaşi ordine de idei, în m ăsura în care pârâtul nu form ulează cale de atac, aceasta fiind declarată num ai de c it r e chem atul în garanţie de c it r e pârât, care va critica soluţia dată cererii principale, apreciem că adm iterea acestui apel va determ ina respin­ gerea cererii principale, ch iar d a c i pârâtul nu a form ulat apel; d) dacâ cererea de chem are în garanţie a fo s t fo rm u la tă de câ t re pârât, respingerea cererii principa le va atrage respingerea cererii de chem are în garanţie ca râ m a sâ fâ râ obiect. Soluţia este justificată de faptul c i prin h o tirâ re a judecătorească nu s-a fixat vreo obligaţie în sarcina pârâtului, nesub 2istând în sarcina chem atului în garanţie obligaţia de a garanta sau de a despăgubi. în această ipoteză, dacă reclam antul fo rm u le a zi apel îm potriva sentinţei prim ei instanţe, criticând soluţia de respingere a cererii principale, pârâtul devenit intim at poate declara un apel provocat îm potriva chem atului în garanţie, potrivit art. 473 NCPC, ca în eventualitatea adm iterii apelului declarat de reclam ant şi a schim bării soluţiei pri­ m ei instanţei în sensul adm iterii cererii principale, cererea de chem are în garanţie for­ m ulată d e pârât în faţa prim ei instanţe s i fie adm isă. Dacă intim atu l-pârât nu declară apel provocat, chem atul în garanţie nefiind parte în etapa apelului va putea form ula cerere de intervenţie accesorie în sp rijin u l intim atuluipârât. în ceea ce priveşte recursul, noul Cod de p ro ce d u ri civilă a reglem entat posibilitatea fo rm u lirii unui recurs incident şi provocat, în condiţiile art. 472 şi art. 473 NCPC, care se a p lic i în m od c o re sp u n zi tor, însă cu respectarea m o tivelor de casare prevăzute de art. 488 NCPC. Având în vedere că între reclam ant şi chem at în garanţie nu e x iş ti, din punctul de vedere al dreptului substanţial, raporturi ju rid ice ce ar putea fi tranşate în litigiul dedus ju d e c iţii, instanţa se va pronunţa în două etape asupra cauzei. Astfel, instanţa se va pronunţa m ai întâi asupra cererii principale, Ia r apoi asupra cererii de chem are în garanţie, prin două dispoziţii distincte. Spre exem plu, o astfel de m inută poate avea urm ătorul c o n ţin u t:,A d m ite cererea principală. A d m ite cererea de chem are în garanţie fo rm u la tâ de pârât. O bligâ pârâtul să la se reclam antului în deplină proprietate ş i liniştită posesie im obilul litigios. O bligă ch em a tu l în garanţie la piaţa câtre p â râ t a su m e i de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând p re ţu l im o b ilu lu i şi cheltuielile vânzării acestuia". Dacă reclam antul re n u n ţi la judecarea cererii principale, cererea de chem are în garanţie fo rm u la ţi de către reclam ant sau de către pârât ar trebui respinsă ca râm asă fă ră obiect, din m om ent ce instanţa nu a statuat asupra existenţei dreptului dedus ju d e ­ căţii, respectiv nu a im pus vreo obligaţie în sarcina pârâtului. în ceea ce priveşte obligaţia suportării cheltuielilo r de ju d eca tă , într-o opinie, în ipo­ teza în care acţiunea principală prom ovată de reclam ant a fost respinsă ca neîntem eiată,

222

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 75

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ I I A P R O C E S U L C IV IL

cheltuielile d e judecată suportate de chem atul în garanţie de către pârât vo r fi suportate to t de către reclam ant, iar nu de către pârât, chiar dacă cererea de chem are în garanţie a fost respinsă ca răm asă fără obiect, întrucât culpa procesua lă îi incum bă reclam antului, care prin declanşarea procedurii ju d iciare îm potriva pârâtului, l-a determ inat pe acesta din urm ă să form uleze, pentru apărarea drepturilor sale, cerere de chem are în garanţie. într-o altă opinie, în ipoteza m enţionată anterior, cheltuielile d e judecată avansate de către chem atul în garanţie ar trebui suportate, într-o prim ă operaţie, d e către pârât, iar ulterior, într-o a doua operaţie, pârâtul ar urm a să le recupereze de la reclam ant, solu­ ţia având la bază argum entul potrivit căruia între reclam ant şi chem atul în garanţie nu se stabilesc raporturi ju rid ice directe, iar soluţia asupra capătului de cerere accesoriu vizând cheltuielile d e judecată a r trebui să urm eze soluţia asupra cererilor principale şi incidentale, precum şi m odul d e stabilire a acestora în două etape. în clin ăm spre acceptarea prim ei soluţii, pentru considerentul că prin participarea în proces a terţului-chem at în garanţie în calitate de parte, acesta stabileşte raporturi pro­ cesuale cu toate celelalte părţi litigante, m otiv pentru care culpa procesuală se deter­ m ină în mod unitar, în funcţie de atitudinea tu tu ro r acesto r părţi. ///. A ră ta re a titu la ru lu i d re p tu lu i

A r i . 7 5 . C o n d i ţ i i. Pârâtul care deţine un bun pentru altul sau care exercită în num ele altuia u n drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în num ele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chem at în judecată de o per­ soană care pretinde un drept real asupra lucrului. C O M E N T A R IU Ca noţiune, arătarea titula rului dreptului constituie cererea d e intervenţie forţată prin care pârâtul indică persoana în num ele căreia deţine lucrul sau exercită dreptul liti­ gios, în vederea introducerii sale într-un proces vizând o acţiune reală. Elem entele caracteristice ale acestei cereri de intervenţie forţată sunt urm ătoarele: a) spre deosebire de cererea de intervenţie voluntară, în care terţul intervine în pro­ ces din proprie iniţiativă, în cazul arătării titularului dreptului iniţiativa atragerii terţului în proces aparţine pârâtului, parte iniţială, de unde provine şi denum irea d e intervenţie forţată; b) diferenţiat faţă de restul intervenţiilor forţate (chem are în judecată a altor per­ soane şi chem are în garanţie), ce pot fi prom ovate atât de către pârât, dar şi de către reclam ant sau intervenient principal, cererea de arătare a titularului dreptului poate fi form ulată n u m a i de către p â râ t sau de către o parte care are dublă calitate, dintre care una este aceea d e pârât; c) spre deosebire de cererea de intervenţie principală, care poate fi form ulată şi în apel, cu acordul expres al părţilor, arătarea titularului dreptului presupune, cu necesi­ tate, existenţa unui proces civil aflat în faza ju d e c ă ţii în prim ă instanţă, întrucât în ipo­ teza în care reclam antul este de acord cu înlocuirea pârâtului, pretenţia dedusă judecăţii astfel cum a fost m odificată nu poate fi soluţionată cu încălcarea unui grad de jurisdicţie, legea neprevăzând o derogare precum în cazul intervenţiei principale; d) cererea de arătare a titularului dreptului presupune în m od necesar ca acţiunea în raport de care s-a form ulat această intervenţie forţată să fie o acţiune reală, prin care se tinde deci la valorificarea unui drept real (acţiune în revendicare, acţiu ne confesorie,

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

223

A rt. 76

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

acţiu n e nega to r ie, acţiune d e partaj, acţiu ne de grăniţuire, acţiune posesorie etc.). iar nu o acţiu ne personală sau m ixtă (acţiune ?n declararea nulităţii, acţiune în rezoluţiune, acţiu n e în pretenţii etc.); e ) între pârât şi terţul arătat ca titu lar al dreptului real trebuie să existe un raport ju rid ic, care i-a conferit pârâtului posibilitatea d e a deţine bunul pentru terţ sau de a exercita dreptul asupra bunului în num ele terţului (spre exem pfu, între pârât şi terţ s-a încheiat un contract de locaţiune, închiriere, d e p o z it com odat e t c ) . Este de m enţionat faptul rem arcat în literatura d e specialitate juridică"1că exercitarea unui drept cu privire la bun nu presupune cu necesitate şi deţinerea m aterială a acestuia, aceasta fiind cauza distincţiei operate în art. 75 N CPC („deţine un bun pentru altul” sau „exercită în num ele altuia un drept asupra unui lucru"); f) ca regulă, exercitarea dreptului de a arăta titularul dreptului este la aprecierea pârâtului, nefiind im pusă o obligaţie de acest gen în sarcina sa. Spre exem plu, în cazul în care reclam antul form ulează cerere d e chem are în ju d e ca t! având ca obiect partajarea unui bun im obil în contradictoriu cu pârâtul - detentor pre­ ca r în tem eiul unui contract de locaţiune încheiat cu o terţă persoană care pretinde că este titularul dreptului de proprietate asupra bunuiui, pârâtul are dreptul d e a form ula o cerere d e arătare a titularului dreptului, indicându-l pe locatorul-coproprietar sau poate invoca num ai excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în m ăsura ?n care are sufici­ ente dovezi pentru a proba că nu este titularul dreptului contestat, ci doar deţine bunul sau exercită dreptul în num ele acestuia. Prin derogare d e la regula m enţionată anterior, potrivit art. 865 alin. (2) lit. b) NCC, titularii drepturilor corespunzătoare proprietăţii publice su n t obligaţi să îl introducă în proces pe titularul dreptului d e proprietate publică, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

A r t , 7 6 . Form ularea cererii. T erm en . Cererea v a fi m otivată şi se v a depune înaintea prim ei instanţe în term enul prevăzut de lege pentru depunerea întâm pi­ nării. D acă întâm pinarea nu este obligatorie, cererea se poate face cel m ai târziu la prim ul term en de judecată. C O M E N T A R IU Sim ilar cererii d e chem are în judecată a altor persoane, apreciem că nici acest tip de intervenţie forţată nu reprezintă o veritabilă cerere d e chem are în ju d eca ta ; conţinutul său este restrâns la m otivarea în f a p t ş i în drept, prin raportare la art. 76 teza I NCPC, care face referire exclusiv la obligaţia pârâtului de a m otiva cererea. Astfel, în privinţa acestei form e de intervenţie, codul nu prevede, precum în ipoteza cererii de interven­ ţie voluntară principala sau a cererii de chem are în garanţie, m enţiunea că va îm brăca form a prevăzută pentru cererea de chem are în judecată. Prevederile art. 77 alin. (4) NCPC, potrivit cărora dacă reclam antul nu este d e acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titu lar nu se înfăţişează sau contestă cele susţinute d e pârât, terţul dobândeşte calitatea de intervenient principa l, vizează calitatea terţului în ansam blul litigiului iniţial, iar nu calitatea acestuia strict în cadrul cererii de arătare a titularului dreptului. Astfel, apreciem c l în ca d ru l acestei cereri, poziţia procesuală de

1111. Leş, N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă. C o m e n ta riu p e a rtico le , vot. lr Ed. C .H . Beck, B u cu reşti, 2 0 1 1 , p. 129.

224

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 77

reclam ant aparţine pârâtului iniţial, iar p o ziţia procesuală de p â râ t aparţine celui arătat ca titu lar al dreptului, cu m enţiunea ca în cadrul procesului tn ansam blul său pârâtul va figura cu această calitate, iar cel arătat ca titu lar al dreptului cu calitatea de intervenient principal, după adm iterea cererii în principiu. O biectul cererii d e arătare a titularului dreptului nu coincide cu obiectul cererii prin­ cipale, nefiind reprezentat de drepturile pretinse de reclam ant, ci vizează indicarea p e r• so a n e i în num ele câreia p â râ tu l deţine b u n u i sa u exercită d rep tu l asupra bunului. Din punctul de vedere al fo rm e i, cererea d e arătare a titularului dreptului trebuie fo r« m ulată în scris, pe suport m aterial clasic (hârtie) sau în form ă electronică, în acest ultim caz dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute d e lege. în tru câ t regula în m aterie d e form ă a cereri lor în ju stiţie o constituie form a scrisă, iar în reglem entarea arătării titularului dreptului nu este specificată vre o excepţie, dispoziţiile art. 148 alin. (2) N CPC posibilitatea form ulării orale a cererii, urm ată de consem narea în încheierea de şedinţă, nu sunt aplicabile acestei cereri. Apreciem că o atare cerere nu este supusă p lă ţii taxelor ju d icia re de tim bru, întrucât obiectul său vizează exclusiv arătarea persoanei în num ele câreia pârâtul d eţin e bunul sau exercită dreptul asupra bunului. De altfel, în ipoteza înlocuirii pârâtului iniţial cu ter­ ţu l indicat ca titu lar al dreptului real, taxele aferente cererii principale au fost deja achi­ tate. în situaţia în care terţul capătă poziţia de intervenient principal, acesta nu poate dobândi drepturi în litigiu, decât în m ăsura în care form ulează, la rândul său, o cerere de intervenţie p rincipa lă, supusă tim brării, dacă este cazul. Conţinutul cererii de arătare a titularului dreptului este restrâns la m otivarea în fapt şi în d re p t prin raportare la art. 76 NCPC, iar cererea de chem are în judecată, întâm pina­ rea şi înscrisurile depuse la dosar se com unică terţului, în tem eiul art- 77 alin. (1) NCPC, acestea din urm ă vizând pretenţiile reclam antului şi apărările pârâtului. M otivarea cere­ rii se v a axa asupra faptului că terţul este persoana în num ele căreia pârâtul deţine bunul sau exercită dreptul asupra bunului (titularul dreptului real). Cererea se va depune înaintea prim ei instanţe în term enul p revă zu t p en tru depunerea întâm pinării, iar dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m ai târziu la p rim u l ter­ m en de judecată. Com entariile aferente cererii de chem are în judecată a altor persoane în privinţa ter­ m enului în care poate fi form ulată cererea de către pârât şi cele referitoare la form ularea acesteia în diferite etape procesuale şi la sancţiunile ce po t interveni sunt valabile şi în ceea ce priveşte cererea d e arătare a titularului dreptului.

A r t . 7 7 . Procedura de ju d ecată. (1) C ererea, îm preună cu înscrisurile care o însoţesc şi o copie de p e cererea de chem are în judecată, de p e întâm pinare şi de p e înscrisurile de la dosar, v a fi com unicată celu i arătat ca titular al dreptului. (2) D ispoziţiile art. 64 şi 65 se aplică în m od corespunzător. (3) D acă acela arătat ca titular al dreptului recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclam antul consim te, el v a lua locul pârâtului, care va fi scos din proces. (4) Dacă reclam antul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titular nu se înfăţişează sau contestă cele susţinute de pârât, terţul dobândeşte calitatea de intervenient principal, dispoziţiile art. 62 şi art. 64-66 aplicându-se în mod corespunzător.

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

225

A rt. 77

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU 1. C o m u n icarea cererii. Potrivit legii, cererea de arătare a titularului dreptului se com unică terţului, alăturându*se totodată şi cop ii de p e cererea de ch em a re în judecată, întâm pinare, precum şi de pe înscrisurile aflate la dosar. Deşi legea prevede expres faptul că cererea se co m u n ic i celui a rlta t ca titu lar ai dreptului, apreciem că aceasta trebuie com unicată ş i reclam antului, tocm ai pentru a-i da posibilitatea să*şi exprim e în cunoştinţă de cauză poziţia p ro c e su a li în sensul înlocuirii sau nu a p ira tu lu i iniţial. D e altfel, art. 77 alin. (2) face trim itere la art. 64 NCPC, iar potri­ v it prim ul alineat al acestuia din urm ă, instanţa com unică p ă rţilo r cererea de in terven ţie. Prin urm are, cererea de arătare a titularului dreptului a r trebui în to c m itl în exem plare suficiente, pentru in sta n ţl şi pentru com unicare către terţ şi reclam ant. 2. A d m isib ilitate a în p rin cip iu . Spre deosebire de reglem entarea anterioară, care im punea fa 2d adm isibilităţii în principiu num ai în privinţa celor două form e ale interven­ ţiei voluntare, nou) Cod d e p ro c e d u ri c iv ili extinde a c e a s tl etapă p re a la b ili obligatorie şi în privinţa form elo r de intervenţie forţată reprezentate de chem area în ju d e c a t! a altei persoane, chem area în garanţie şi arătarea titularului dreptului. Astfel, art. 77 alin. (2) NCPC face trim itere, pentru ipoteza cererii de arătare a titu la­ rului dreptului, la dispoziţiile art. 64 NCPC v iz ln d adm isibilitatea în principiu a cererii de intervenţie voluntară, care se vo r aplica în m od corespunzător. A dm isibilitatea în principiu a acestei cereri se va discuta n u m a i după com unicarea cererii de arătare a titularului dreptului ce lu i ch em a t în ju d eca tă ş i p ă rţilo r odverse, pen­ tru asigurarea principiului contradictorialităţii, precum şi al dreptului la apărare. în ipoteza în care cererea d e arătare a titularului dreptului este depusă ch iar în şedinţă, se va dispune am ânarea cauzei în vederea c itir ii celui arătat ca titu lar al drep­ tului şi a celorlalte p lr ţ i adverse care nu sunt prezente în sala de judecată şi a efectuării com unicărilor legale. Cererea de arătare a titularului dreptului se pune în discuţia contradictorie a p ă rţi­ lor, la m om entul dezbaterii adm isibilităţii în principiu a acesteia, prim ul căruia i se va da cuvântul fiind pârâtul, urm ând apoi reclam antul şi, în final, cel arătat ca titu lar al drep­ tului. O rdinea a co rd ă rii cu vâ n tu lu i este distinctă faţă de cea din cadrul adm isibilităţii în principiu a cererilor de intervenţie voluntară. întrucât trebuie avută în vedere poziţia p ro ce su a li diferită a terţilor în cadrul cererii de intervenţie, iar nu în ansam blul proce­ sului. în m ăsura în care este necesară adm inistrarea unor p rob e suplim entare pentru această dezbatere, instanţa are posibilitatea prorogării discutării adm isibilităţii în princi­ piu a cererii după adm inistrarea dovezilor respective. Com entariile aferente cererilor d e intervenţie voluntară privitoare la încheierea de adm itere în principiu, la ordinea soluţionării aspectelor vizând tardivitatea, inadm isibilitatea sau nulitatea în raport d e adm isibilitatea în principiu, la regim ul aplicabil în pri­ vinţa c lilo r de atac susceptibile de a fi exercitate îm potriva încheierii şi la suspendarea de drept a ju d e c lrii cererii principale în ipoteza prom ovării unei căi d e atac îm potriva încheierii de respingere a cererii sunt valabile în mod corespunzător şi în privinţa cererii de intervenţie fo rţa ţi care face obiectul prezentei analize. La m om entul pronunţării asupra adm isibilităţii în principiu a cererii de arătare a titu ­ larului dreptului, instanţa trebuie să aibă în vedere ca acţiunea în raport de care se for­ m ulează cererea d e arătare a titularului dreptului s l fie una rea lă şi ca terţu l s i fie per• 226

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ I I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 77

so a n a în num ele căreia p â râ tu l deţine b u n u i sau exercită d rep tu l asupra bunului, aceste aspecte trebuind să se regăsească în m otivarea încheierii, în funcţie de soluţia pronun­ ţată, cu m enţiunea că judecătorul va trebui să nu antam eze tem einicia pretenţiilor recla­ m antului iniţial şi nici dreptul terţului, pentru a nu-şi crea o stare de Incom patibilitate determ inată d e antepronunţare. Dacă cererea de arătare a titularului dreptului nu este form ulată de către pârât, ci de reclam ant, spre exem plu, instanţa o va respinge ca inadm isibilă. In ipoteza în care recla­ m antul doreşte introducerea în proces a unui n o u pârât, acesta are dreptul d e a form ula cerere adiţională, în condiţiile art. 204 alin. (1) NCPC. Dacă cererea d e arătare a titula­ rului dreptului este form ulată de p â râ t, Ia r terţul recunoaşte susţinerile pârâtului, recla­ m antul, pentru dobândirea unui nou pârât în locul celui iniţial, va trebui sd consim tă la înlocuirea sa, în tem eiul art. 7 7 alin. (3) N C P C 3. Poziţia în p ro ces a te rţu lu i in d ica t ca titu la r al d re p tu lu i. După adm iterea în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului, terţul indicat dobândeşte calitatea de parte litfgantă. A cesta are o bligaţia de a fo rm u la întâm pinare, prin raportare la art. 77 alin. (2) cu trim itere la art. 65 alin. (3) NCPC. In funcţie de poziţia procesuală exprim ată de reclam ant şi d e terţul indicat ca titular al dreptului, acesta din urm ă va dobândi calitatea de p â râ t sau de interven ient principal, cu urm ătoarele distincţii: a) dacă terţul recunoaşte susţinerile pârâtului (printr-o cerere scrisă trim isă instanţei sau verbal în sala d e şedinţă), iar reclam antul consim te, ch iar şi verbal (legea neprevăzând vreo condiţie de form ă specială pentru exprim area consim ţăm ântului reclam antu­ lui la înlocuirea pârâtului) ca terţul să ia locul pârâtului iniţial, acesta din urm ă va fi scos din proces prin dispoziţia instanţei, iar terţul va dobândi calitatea de p â râ t. fn acest caz, terţul are posibilitatea form ulării unei cereri reconvenţionale îm potriva reclam antului iniţial; b} dacă terţul recunoaşte susţinerile pârâtului, însă reclam antul nu consim te ca acesta să ia locului pârâtului iniţial, procesul va continua între toate aceste persoane, terţul dobândind calitatea d e intervenient principal; c) dacă terţul nu se înfăţişează în instanţă şi nu-şi exprim ă vreo poziţie procesuală, independent d e poziţia adoptată de reclam ant, procesul va continua în tre reclam ant, pârât şi terţ, acesta din urmă dobândind calitatea de interven ient principal; d) dacă terţul se înfăţişează în instanţă, însă contestă cele susţinute d e pârât, inde­ pendent de poziţia adoptată de reclam ant, procesul va continua între reclam ant, pârât şi terţ, acesta din urm ă dobândind calitatea de intervenient p rin c ip a i Este de m enţionat că, în ultim ele două ipoteze, dacă pârâtul îşi exprim ă expres a co r­ dul, reclam antul îşi poate m odifica cererea iniţială su b aspectul cadrului procesual pasiv, chem ând în judecată pe cel arătat ca titu lar al dreptului, ch iar dacă o atare cerere este form ulată după prim ul term en d e judecată, prin raportare la art. 204 alin. (3) NCPC. Terţul indicat ca titu lar al dreptului, dobândind calitatea de parte, va putea exercita toate drepturile şi îşi va asu m a toate obligaţiile u n e i p ă rţi în proces. A cesta nu va putea însă să renunţe la judecarea cererii de arătare a titularului dreptului, întrucât nu este cel care a formulat*o, acest drept aparţinând num ai pârâtului. 4. M odu l de so lu ţio n are a cererii. Dat fiind obiectul acestei cereri, şi anum e indicarea persoanei pentru care pârâtul d eţin e un bun sau exercită un drept asupra bunului, în m ăsura în care această persoană este titularul drep tu lu i reclam at, aspectul fiind dovedit

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

227

A rt. 78

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

cu m aterialul probator adm inistrat în cauză, instanţa va pronunţa o soluţie de adm itere a cererii de arătare a titularului dreptului. D a c i însă persoana respectivă nu este titularul dreptului arătat, cererea de intervenţie forţată respectivă va fi respinsă. Soluţiile prezen­ tate anterior vizează ipotezele specificate în art. 77 alin. (4) NCPC. în ipoteza m enţionată în cadrul art. 77 alin. (3) NCPC, instanţa se va pronunţa asupra cererii principale astfel cum a fost m odificată, fără a m ai statua şi în privinţa cererii de arătare a titularului dreptului. A preciem că trim iterea făcută de art. 77 alin. (4) la dispoziţiile art. 62 şi art. 64-66 NCPC are în vedere posibilitatea terţului, ?n ultim ele trei situaţii indicate anterior, de a form ula la rândul său o cerere de intervenţie v o lu n ta ri principa lă, altfel nefiind Justifi­ cată reluarea procedurii adm isibilităţii în principiu a cererii. D e a lt fe l în m ăsura în care o parte nu form ulează vreo pretenţie, nu po t fi stabilite drepturi în favoarea sa. Dacă terţul nu form ulează vreo cerere îm potriva părţilor iniţiale, apreciem că acesta n u poate obţine d rep tu ri prin hotărârea judecătorească, însă soluţia pronunţată asupra cererii principale îi va fi opozabilă. IV. in tro d u c e re a fo r ţa tă în ca u za , d in o fic iu , a a lt o r p e rs o a n e

A ri. 7 8 . C on d iţii. T erm en . (1) în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, ch iar dacă părţile se îm potrivesc. (2) în m aterie contencioasă, când raportul juridic dedus ju decăţii o im pune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina n u poate fi soluţionată fără participarea ter­ ţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa p e fond. (3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la term inarea cer­ cetării procesului înaintea prim ei instanţe. (4) C ând necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor. (5) H otărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă num ai apelului. C O M E N T A R IU Introducerea fo rţa tă în cauză, d in oficiu, a a lto r perso ane, instituţie procesuală cu caracter de noutate legislativă, constituie o derogare de la p rin cip iu l disponibilităţii p ă r­ ţilor în procesul civil, fiind incidenţă num ai tn cazurile expres prevăzute de lege. Astfel, instanţa are dreptul de a introduce în proces din oficiu terţe p e rso an e în urm ă­ toarele două ipoteze: a) în proced ura contencioasă, n u m a i în cazurile expres prevăzute de lege. Astfel, spre exem plu, art. 39 alin. (2) teza I N CPC conferă în m od expres dreptul instanţei de a intro­ d u ce din oficiu în proces pe succesorul cu titlu particular al părţii iniţiale, în situaţia în care în cursul procesului dreptul litigios este transm is prin acte între vii sau pentru cauză d e m oarte cu titlu particular. De asem enea, potrivit art. 93 NCPC, în cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1) NCPC (atunci când procurorul poate porni procesul civil), titularul drep­ tului va fi introdus în proces; b) în proced ura necontencioasă, în toate cazurile.

22S

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 78

în afară de cele două ipoteze, în care instanţa va proceda la introducerea din oficiu a unor terţe persoane în litigiu, după punerea acestui aspect în discuţia contradictorie a părţilor iniţiale, însă independent d e p o ziţia procesuală exprim ată de acestea, de opozi­ ţie sau de accept, art. 78 alin. (2) N CPC reglem entează situaţia generică în m aterie conten cio asă şi anum e aceea a p o sibilităţii instanţei de a pune în discuţie necesitatea intro­ ducerii în cauză a altor persoane. Ca atare, în m aterie contencioasă, dacă legea nu prevede în m od expres dreptul instanţei de a introduce din oficiu terţi în proces, p â rţiie iniţiate au d rep tu l sâ hotârascâ dacâ s e vo r ju d e c a sau n u în contradictoriu $i cu p e rso a n a arâtatâ de instanţă. Dacă părţile iniţiale s u n t de o co rd cu introducerea ?n cauză a terţului, aceasta se va produce ca urm are a consim ţăm ântului lor, instanţa luând act în consecinţă. Dacă p â rţiie iniţiale n u su n t de aco rd cu introducerea în cauză a persoanei indicate de instanţă, terţul nu va deveni parte în proces, însă, în m ăsura în care o atare introducere era necesară, instanţa va respin ge acţiunea, fără a se pronunţa asupra tem einiciei sale. Considerăm că în acest caz, în m od c o n c re t instanţa va proceda la respingerea acţiu­ nii ca inadm isibilă, tocm ai pentru considerentul că aceasta trebuia soluţionată într-un cadru procesual distinct. Soluţia de respingere ca inadm isibilă se im pune în situaţia în care părţile iniţiale au calitate procesuală activă sau pasivă, însă este necesară com ple­ tarea cadrului procesual cu o a treia parte (spre exem plu, se solicită declararea nulităţii absolute a unui act ju rid ic civil de către un terţ în contradictoriu num ai cu unele dintre părţile acestuia). Din m odul de redactare a art. 78 alin. (2) teza a ll-a N CPC, apreciem că introducerea terţului în cauză poate avea loc şi în situaţia în care num ai una dintre p â rţi so licitâ acest lucru, nefiind necesar acordul tu tu ro r părţilor iniţiale. De asem enea, solicitarea poate proveni nu num ai de la reclam ant, d a r şi de la pârât, ceea ce înseam nă că introducerea unui terţ în cauză, la iniţiativa instanţei, nu operează, în toate cazurile, în tem eiul m odi­ ficării acţiunii iniţiale su b aspectul cadrului procesual pasiv, din m om ent ce pentru pârât nu există o atare opţiune. Prin urm are, p â râ tu l n u are d rep tu l sd m odifice acţiunea p rin ­ cipală, însă, în tem eiul art. 78 alin. (2) NCPC, p o a te solicita introducerea în cauzâ a unui terţ, ia p ropu nerea instanţei, iar introducerea terţului în proces va opera. Articolul 78 afin. (3) NCPC. potrivit căruia introducerea în cauză din oficiu a un or per­ soane se dispune p rin încheiere, p â n â la term inarea p rocesu lu i înaintea p rim ei instanţe, va avea ?n vedere nu num ai situaţiile prevăzute de art. 78 alin. (1) N CPC (în m aterie con­ tencioasă, în cazurile expres prevăzute de lege, iar în m aterie necontencioasă, în toate cazurile), cl şi situaţia ce se desprind e din art. 7 8 alin. (2) N CPC (în m aterie contencioasă, când nu există o prevedere expresă pentru a conferi dreptul instanţei de a introduce din oficiu o altă persoană în proces), când una dintre părţi solicită introducerea în cauză a unui terţ, la propunerea instanţei. De altfel, o atare interpretare rezultă şi d in poziţiona­ rea textelor şi din îm prejurarea că art. 78 alin. (3) N CPC nu introduce vreo distincţie în acest sens. M om entul term inării cercetării procesului este determ inat de art. 244 alin. (1) NCPC, potrivit căruia când judecătorul se socoteşte lăm urit, prin încheiere, declară cercetarea p rocesu lu i încheiată pi fixe a ză term en în şedinţă publică. în practica judiciară anterioară noului cod, un atare m om ent era fixat prin declaraţia judecătorului în sensul constatării cauzei în stare de judecată, nem aiexistând cereri de form ulat, probe de adm inistrat ţi excepţii de invocat.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

229

A rt. 79

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Introducerea unei persoane din oficiu în proces poate fi f i cută n u m a i în fa ţa p rim ei instanţe, întrucât schim barea cadrului procesual în apel sau în recurs ar contraveni art. 4 7 8 alin. ( 1 ) NCPC, potrivit căruia în apel nu se poate schim ba cadrul procesual stabilit în fata prim ei instanţe, şi art. 4 9 4 NCPC care face trim itere la ju decata în apel, raţiunea rezidând în regula neîncălcării gradelo r de ju risd icţie prevăzute de lege. Dacă, după închiderea dezbaterilor şl reţinerea cauzei în pronunţare, cu oca2ia deli­ berării, instanţa constată că este n e ce sa r a f i introdusă o terţă persoană în proces, va repune cauza p e roi, dispunând citarea p ă rţilo r iniţiale, iar nu şi a terţului, întrucât acesta nu a devenit încă parte în litigiu, iar introducerea sa în proces nu a fost p u s i în discu­ ţia contradictorie a părţilor. în m inuta de repunere a cauzei pe rol, apreciem că a r fi util ca instanţa să consem neze m otivul acestei m ăsuri, pentru a da părţilor posibilitatea să cunoască de la începu t raţiunea repunerii şi să-şi pregătească susţinerile (spre exem plu, m inuta ar putea fi redactată astfel: „R epune cau 2 a p e roi, în vederea discutării necesităţii introducerii în cauză a num itului AB, p a rte contractantă"). în ipoteza în care, în m aterie contencioasă, părţile nu au solicitat introducerea din oficiu a unui terţ în proces, în cazurile în care legea nu prevede în mod expres drep­ tul instanţei de a proceda astfel, hotărârea prin care instanţa respin g e cererea princi­ p a lă p en tru lipsa ca lită ţii procesuale active sa u p a sive o ri ca inadm isibilă este supusă n u m a i apelului, decizia pronunţată în apel nefiind susceptibilă de recurs, potrivit art. 78 alin. (5) NCPC. Este de m enţionat faptul că, în această ipoteză, calea de atac este întot­ deauna apelul, indiferent de faptul că hotărârea ce s-ar fi pronunţat asupra fondului cererii principale sau asupra oricăror altor excepţii în privinţa cererii principale, mai puţin a celor care vizează caracterul incom plet sau greşit al cadrului procesual, nu a r fi fost susceptibilă de exerciţiul vreunei căi d e atac sau a r fi putut fi atacată cu recurs.

A r t . 7H . Procedura de ju d ecată. (1) Cel introdus în proces v a fi citat, odată cu citaţia com unicându-i-se, în copie, şi încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chem are în judecată, întâm pinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora. Prin citaţie i se va com unica şi term enul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte m ijloace de apărare de care înţelege să se folosească; term enul nu va putea fi m ai (ung decât term enul de judecată acordat în cauză(2) E l va lua procedura în starea în care se află în m om entul introducerii în proces. Instanţa, Ia cererea celu i introdus în proces, v a putea dispune readm inis­ trarea probelor sau adm inistrarea de n oi probe. A ctele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta. C O M E N T A R IU După ce instanţa a dispus introducerea în proces a terţului, judecarea cauzei se va am âna în vederea cită rii celui introdus în proces, precum şi a co m u n ică rii către acesta a încheierii prin care s-a dispus m ăsura în discuţie, a cererii de chem are în judecată, a întâm pinării şi a înscrisurilor anexate, în fotocopii. Evident că în situaţia în care cei intro­ d u s în proces a fost în sala de şedinţa la m om entul luării m ăsurii şi are cunoştinţă de dosar, nesolicitând am ânarea cauzei, aceasta nu se va dispune. A rticolul 79 alin. (1) teza a ll-a NCPC, potrivit căruia prin citaţie i se va com unica şi ter­ m enul până la c a re v a putea să arate excepţiile, dovezile şf celelalte m ijloace de apărare 230

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 79

de care înţelege să se folosească, term en care nu va putea fi m ai lung d e c it term enul de judecată acordat în cauză, fac, prin urm are, referire la două term ene - prim ul ter­ m en acordat terţului introdus în proces p en tru o fo rm u la note sim ilare întâm pinării, prin care să indice excepţiile, dovezile şi celelalte m ijloace de apărare d e care înţelege să se folosească şi cel de-al doilea term en stabilit pentru ju d e ca re a cauzei. A m b ele term ene se fixează de către instanţă, prim ul term en stabilindu-se înaintea celui de-al doilea ter­ m en, existând însă şi posibilitatea ca am bele term ene să fie situate în aceeaşi zi. Primul term en nu este un term en de judecată, ci un term en până la care trebuie depuse notele scrise de către terţ, sub sancţiunea decăderii. în ca 2ul acestei form e de intervenţie forţată, legea nu prevede obligativitatea eta­ pei adm isibilităţii în principiu, m otiv pentru care nu se va proceda la discutarea acestui aspect. ?n lipsa unei prevederi exprese a legii, ca regulă, apreciem că terţul introdus din ofi­ ciu în proces va dobândi calitatea de terţ intervenient, fiind parte în litigiu din m om entul dispunerii acestei m ăsuri prin încheierea de şedinţă. Dacă se pune în discuţie d e către instanţă necesitatea introducerii în proces a unui terţ, iar reclam antul îşi m odifică cere­ rea iniţială su b a sp ectu l ca d ru lu i p rocesu a l p a siv, ind u zân d u -l şi pe acesta, nu se mai pune problem a incidenţei acestei instituţii, astfel încât instanţa nu va m ai pronunţa încheierea de introducere a terţului în proces, ci va lua a ct de m odificarea cererii de che­ m are în ju d eca tâ , în tem eiul art. 204 alin. (1) NCPC. Prin excepţie, în ipoteza transm iterii calităţii procesuale active sau pasive, potrivit art. 39 alin. (2) N CPC, terţul va p relua poziţia autorului să u , dobândind calitatea de recla­ m ant sau pârât. în acest caz, apreciem că terţul, d evenit reclam ant sau pârât, va putea fi obligat sau i se vo r putea stabili d rep tu ri în favoarea sa prin hotărârea judecătorească. De asem enea, prin derogare, titularul dreptului vizat de acţiunea prom ovată d e pro­ curor, în condiţiile art. 92 alin. (1) NCPC, introdus din oficiu în tem eiul art. 93 NCPC, va prelua poziţia procesuală d e reclam ant. Astfel cum am arătat anterior în cadrul com entariului vizând natura juridică a cererii de chem are în judecată a altor persoane sau de arătare a titularului dreptului, conside­ răm că niciunei persoane nu i se pot acorda drepturi prinţr-o hotărâre judecătorească, în lipsa form ulării unei cereri în acest sens de către aceasta sau chiar îm potriva voinţei sale, în situaţia în care nu preia poziţia procesuală a uneia dintre părţile litigante, prin trans­ m iterea calităţii procesuale. Din acest motiv, apreciem că dacă terţul este introdus în proces din oficiu, în măsura în care acesta, la rândul său, nu fo rm u lea ză o cerere de intervenţie în interes propriu în contradictoriu cu părţile iniţiale, prin hotărârea pronunţată în cauză nu se p o t stabili drepturi în fa vo a re a sa, cu excepţia situaţiilor m enţionate anterior. în ceea ce priveşte obligarea sa prin hotărâre judecătorească, apreciem că aceasta se poate realiza în m ă sura în care reclam antul a con sim ţit introducerea în p roces a terţului, operând ca atare o m odificare a acţiunii sub aspectul cadrului procesual pasiv. în ipoteza în care terţul nu form ulează cerere de intervenţie principală sau reclam an­ tu l nu îşi m odifică cererea, singurul efect produs de hotărârea judecătorească în privinţa terţului intervenient este acela că soluţia pronunţată cu privire la drepturile şi obligaţiile statuate între părţile iniţiale îi va fi opozabilă. Exem plificând, într-o acţiune în declararea nulităţii absolute a unui act ju rid ic prom o­ vată de o persoană într-un cadru procesual in c o m p le t-în lipsa uneia dintre părţile actu­ lui ju rid ic, aceasta fiind ulterior introdusă în proces din iniţiativa instanţei, la solicitarea D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

231

A rt. 79

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

p â r â tu lu i-în m ăsura în care reclam antul nu form ulează cerere m odificatoare, hotărârea pronunţată de adm itere a acţiunii Ti va fi opozabilă terţului Intervenient, d a r acesta nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecată, în tim p ce pârâtul iniţial va fi obligat num ai la partea sa din aceste cheltuieli, obligaţia suportării cheltuielilor de ju decată în acest caz fiind divizibilă. în ceea ce priveşte însă litigiul de partaj, dată fiind dubla calitate de redam ant-pârât a fiecărei părţi din litigiu, apreciem că intervenientul p o a te f i obligat sa u i s e p o t stabili d rep tu ri în favoarea sa prin hotărârea judecătorească. A preciem că instanţa nu va fi obligată, precum în cazul celorlalte cereri de inter­ venţie, să se pronunţe asupra introducerii în proces a terţului prin dispozitivul hotărâ­ rii finale, întrucât în cauză nu s-a form ulat o cerere, terţul fiind introdus din dispoziţia instanţei prin încheiere. Terţul introdus în litigiu, dobândind calitatea de parte, se va bucura de independenţă procesuală, putând efectua actele procesuale puse de lege la dispoziţia părţilor. Spre exem plu, terţul intervenient are dreptul de a solicita am ânarea cauzei în ved e­ rea pregătirii apărării sau am ânarea pronunţării pentru form ularea şi depunerea de con­ clu zii scrise, dreptul de a propune probe şi d e a le adm inistra, dreptul de a form ula cereri în cadrul procesului vizând recuzarea, străm utarea, suspendarea judecării cauzei, drep­ tul de invoca excepţii procesuale, dreptul de a exercita acte procesuale de dispoziţie, dreptul de a fi citat etc. în ceea ce priveşte actele de procedură susceptibile a fi form ulate d e terţul interve­ nient, apreciem că acesta n u p o a te prom o va cerere reconvenţională, în tru câ t introduce­ rea sa în proces vizează, de principiu, num ai obligativitatea suportării efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză între părţile iniţiale. în m ăsura în care introducerea sa în proces este rezultatul m odificării a cţiu n ii iniţiale, la propunerea instanţei, terţul deve­ nit pârât a r putea form ula cerere reconvenţională. Terţul intervenient poate form ula însă cerere de intervenţie p rin cip a lă în contradic­ toriu cu părţile iniţiale, dacă are pretenţii proprii de valorificat îm potriva părţilor iniţiale. De asem enea, apreciem că, de regulă, terţul intervenient forţat n u a r p u tea fo rm u la o cerere de chem are în garanţie, întrucât nu ar putea fi obligat ia plata unor despăgubiri în litigiul în care a fo st introdus, fiind chem at exclusiv pentru opozabilitate, sau nu i s-ar putea respinge o pretenţie, îm prejurare ce a r putea da naştere obligaţiei de dezdăunare, întru cât nu a form ulat nicio cerere în acest sens. în m ăsura în care introducerea sa în proces este rezultatul m o d ifică rii a cţiu n ii iniţiale, la propunerea instanţei, terţul devenit pârât ar putea form ula cerere de chem are în garanţie. Preluarea proced urii \n starea în care se află în m om entul introducerii terţului în pro­ ce s are sem nificaţia faptului că terţul nu poate solicita repunerea în discuţie şi în con­ tradictoriu cu el a unor aspecte litigioase tranşate anterior (excepţii, precum şi alte inci­ dente procedurale), nu poate invoca nulităţi ale unor acte d e procedură acoperite între tim p. Spre deosebire de celelalte form e de intervenţie, terţul introdus în proces va putea solicita readm inistrarea probatoriului pi în prezenţa sa (reaudierea unui martor, reface­ rea unei expertize, readm inistrarea probei cu interogatoriu etc.). Totodată, intervenien­ tul are dreptul să solicite încuviinţarea u n o r p rob e noi. A preciem că terţului intervenient i se poate adm inistra proba cu interogatoriu, având calitatea de parte în litigiu, neputând fi însă audiat ca martor, calitate ce presupune con­ diţia de persoană străină d e proces.

232

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 80

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

S e c ţiu n e a a 4 -a . R e p re ze n ta re a p ă r ţilo r in ju d e c a ta

§1. Oispoziţii generale A r U IM). F orm ele rep rezen tării. (1) Părţile pot să exercite drepturile proce­ durale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţio­ nală sau judiciară. (2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciţiu vor sta în ju d ecată prin reprezentant legal. (3) Părţile p ot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea im pune prezenţa lo r personală în faţa instanţei. (4) C ând legea prevede sau când circum stanţele cauzei o im pun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate num i pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere lim itele şi durata reprezentării. (5) Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre ju d e­ cătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. D is­ poziţiile art. 83 alin. (3) şi art. 84 alin. (2) su n t aplicabile. C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea reprezentării în ju d ecată şi dreptul de a fi reprezentat. în cursul proce­ sului, părţile au obligaţii procedurale de executat şi drepturi procedurale de exercitat. Legea conferă părţii posibilitatea de a-şi exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul ju rid ic în care o persoană, num ita reprezentant, îndeplineşte acte de p ro ce d u ri în num ele şi pe seam a unei părţi din proces, efectele actului în d e p lin it producându-se direct faţă d e parte. Regula în m ateria reprezentării este aceea că partea are libertatea de a opta dacă îşi va exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Dreptul de a fi reprezentat nu este însă unul absolut, legea putând im pune în mod expres o serie de lim itări. Astfel, în cadrul procedurii divorţului, potrivit art. 920 alin. (1) NCPC, în faţa instanţelor de fond, părţile se vo r înfăţişa în persoană, afară num ai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este îm piedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asem enea situaţie, care îl îm piedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză s e v a putea înfăţişa prin avocat, m andatar sau, după caz, prin tutore ori curator. De asem enea, în conform itate cu art. 353 NCPC, reprezentantul legai al unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cel care asistă persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chem at personal la interogatoriu num ai în legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate, de unde rezultă că pentru restul actelor şi fap telo r părţii num ai aceasta poate răspunde la interogatoriu. De altfel, în vederea adm inistrării acestei probe, partea este citată cu m enţiunea „personal la interogatoriu". 2. C lasificarea rep rezentării p ă rţilo r în ju d e cată . Reprezentarea părţilor în proce­ sul civil poate fi legală, convenţională sau ju diciară. Cele trei tipuri de reprezentare sunt avute în vedere în alin. (2), (3) şi respectiv alin. (4) ale art. 80 NCPC.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

233

A rt. 80

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

2.1. R e p re zen ta rea legafâ. Articolul 80 alin. (2) N CPC reglem entează ipoteza repre­ zentării legale care intervine Tn cazul în care partea este o persoană fizică lipsită de capa­ citate de exerciţiu. Pentru persoanele fizice lipsite d e capacitate d e folosinţă (decedate), problem a reprezentării nu se pune, acestea n e p u tln d fi părţi în proces, prin raportare la art. 5 6 alin. (1) NCPC. Reprezentanţii legali ai perso a n elo r fizic e po t fi părinţii (fiind su ficien t un singur părinte pentru o reprezentare valabilă a părţii m inore) şi tutorele. Deşi art. 80 alin. (2) N CPC face referire exclusiv la persoanele fizice, reprezentarea legală intervine şi în cazul perso a n elo r juridice. Astfel, potrivit art. 209 NCC, persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de adm inistrare, de la data constituirii lor"1. Ca atare, repre­ zentanţii legali ai persoanelor ju rid ice sunt adm inistratorii acestora. Tn ipoteza lipsei organelor de adm inistrare, art. 220 alin. (1) N CC prevede că până la data constituirii o rganelor de adm inistrare, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea o bli­ gaţiilo r care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele ju rid ice desem nate în acest scop. De asem enea, potrivit art. B l alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, preşedintele asociaţiei de p ro p rie­ tari reprezintă asociaţia de proprietari în relaţiile cu terţii, inclusiv în acţiunile iniţiate de asociaţie îm potriva unui proprietar care nu şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de asociaţie sau în procesele iniţiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor. Acesta reprezintă un alt caz de reprezentare legală, nefiind necesar ca pre­ şedintele asociaţiei de proprietari să prezinte un m andat din partea adunării generale, fiind ca atare suficient să facă dovada faptului că este preşedintele asociaţiei, prin depu­ nerea la d o sa rîn fotocopie certificată pentru conform itate cu originalul a actului din care rezultă calitatea sa de preşedinte. în m ăsura în care, din diferite m otive, preşedintele nu îşi poate în d ep lin i obligaţia legală d e a reprezenta asociaţia în justiţie, acesta are posibilitatea să acorde m andat unei alte persoane, care poate fi inclusiv adm inistratorul asociaţiei, însă reprezentarea va fi una convenţională, iar nu legală, fiind necesară întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute d e lege pentru o atare reprezentare. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a adm inistraţiei publice locale, repu­ blicată, unităţile adm inistrat!v-teritoriale sunt com unele, oraşele, m unicipiile şi judeţele. în conform itate cu art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în justiţie, unităţile adm inistrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de prim ar (în cazul reprezentării com u­ nei, oraşului sau m unicipiului) sau de preşedintele consiliului ju d eţean (în cazul reprezen­ tării ju deţulu i), aceasta fiind un caz de reprezentare legală. Potrivit alin. (21) al aceluiaşi articol, introdus prin Legea nr. 74/2012, pentru apărarea intereselor unităţilor adm inistrativ-teritoriale, prim arul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, stă în judecată ca reprezentant legal şi nu în num e personal. Prim arul, respectiv preşedintele consiliului ju deţean, poate îm puternici o persoană cu studii superioare ju rid ice de lungă durată din cadrul aparatului d e specialitate al pri111 Potrrvit alin. (2 ) a l a ce lu ia şi artico l, au calitatea d e o rg a n e d e ad m in istra re , în se n su l alin. ( lţ , persoanele fizice sa u p e rso a n e le ju rid ice ca re , p rin lege, a ctu l d e co n stitu ire sa u statut, su n t d e se m n a te să a cţio n e ze , în ra p o rtu rile cu terţii, Individual sa u colectiv, în n u m e le pe se a m a p e rso a n e i ju rid ice . R a p o rtu rile d intre perso a n a ju r id ic i şi cei ca re a lcă tu ie sc organ e le sale d e ad m in istrare su n t su p u se , p rin a n a lo g ie , re g u lilo r m a n d a ­ tului, d a că nu s-a p re vă zu t altfel p rin lege, a ctu l d e co n stitu ire sa u statut.

234

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 80

m ărului, respectiv al consiliului ju d eţean 111, sau un avocat care sâ reprezinte în justiţie interesele unităţii adm inistrat!v-teritoriale, precum şi ale autorităţilor adm inistraţiei publice locale respective [art. 21 alin. (3) din lege], caz în care ne vom afla în prezenţa unei reprezentări convenţionale. în cazul entităţii fă ră personalitate ju rid ică , prin raportare la art. 110 NCPC, repre­ zentantul acesteia este persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre m em bri, i s-a încredin­ ţat conducerea sau adm inistrarea, iar, în lipsa unei asem enea persoane, oricare dintre m em brii entităţii respective. 2.2. R ep rezen ta rea con ven ţio n a lă . Potrivit art. 80 alin. (3) NCPC, părţile po t să stea în judecată prinţr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea im pune prezenţa lor personală în faţa instanţei. Reprezentarea convenţională presupune încheierea în tre partea reprezentată şi reprezentant a unui contract de m andat (în ipoteza reprezentantului-m andatar neavocat), a unui contract de m uncă sau raport de serviciu (în ipoteza re prezenta ntu Iu i-consilier ju rid ic) sau a unui contract de asistenţă juridică (în ipoteza reprezentantului-avocat), fiecare dintre acestea prevăzând în esenţă dreptul şi, totodată, obligaţia de reprezentare a părţii. 2.3. R ep rezen ta rea ju d ic ia ră . Potrivit art. 8 0 alin. (4) NCPC, când legea prevede sau când circum stanţele cauzei o im pun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate num i pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere lim itele şi durata reprezentării. în conform itate cu art. 58 alin. (3) NCPC, num irea curatorilor sp e cia li se va face de instanţa care ju d e că procesul, dintre avocaţii anum e desem naţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţa judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţi­ ile prevăzute d e lege pentru reprezentantul legal. Spre deosebire de curatorii din m ateria dreptului civil, curatorii speciali prevăzuţi de art. 5 8 NCPC su n t num iţi de instanţa care ju d e că procesul (iar nu de instanţa de tutelă) şi sunt avocaţi anum e desem naţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă ju d e­ cătorească (iar nu pot fi orice persoană fizică având capacitate deplină d e exerciţiu şi în m ăsură să îndeplinească această sarcină). în vederea num irii curatorului special, în m ăsura în care baroul corespunzător nu a transm is în prealabil instanţei judecătoreşti lista cu avocaţii desem naţi a îndeplini însărcinarea de curator special, instanţa va em ite o adresă către acesta pentru a desem na până la urm ătorul term en de judecată un avocat în sensul indicat. Ca atare, reprezentarea ju diciară are în vedere situaţia în care reprezentantul părţii este num it de către instanţă, aceasta intervenind în două ipoteze: a) când legea prevede în m o d expres o bligaţia instanţei de a num i un curator sp e ­ cial pentru reprezentarea părţii, subsum ând u-se acestei ipoteze cazurile enum erate de art. 58 alin. (1) şi (2) NCPC; b) când circum stanţele cauzei o im pun pentru a s e asigura d rep tu l p ă rţii la un proces echitabil.

10 In co n fo rm itate o j art. 21 alin. {4) d in Le ge a nr. 2 25 /2 00 1, unitatea adm in istra tiv-terito ria lă a re d re p tu l să ben e ficie ze d e a co p e rire a c h e ltu ie lilo r d e ju d e ca tă stabilite în baza hotărârii in stan ţe i d e ju d e ca tă . In clu siv în situaţia în ca re reprezentarea In ju s tiţie este a sig u ra ta d e u n co n silie r ju rid ic d in ap aratu l d e sp e cia lita te al pri­ m aru lu i, re sp e ctiv al co n siliu lu i jud eţean.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

235

A rt. 80

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

A preciem că această ipote2ă are în vedere situaţia în care partea, din ca m a bătrâne­ ţii, a bolii sau a unei infirm ităţi fizice, deşi capabilă, nu poate, personal, să-şi apere inte­ resele în condiţii corespunzătoare şi, din m otive tem einice, nu îşi poate numi un repre­ zentant convenţional. De asem enea, o altă situaţie ar putea fi aceea în care partea a disp ărut fără a exista Inform aţii despre ea şi nu a lăsat un m andatar. în aceste cazuri, ch iar şi în ipoteza în care partea are num it un curator de către instanţa de tutelă, instanţa care judecă procesul îi poate desem na un cu ra to r special, în condiţiile art. 58 NCPC. în încheierea de num ire a curatorului special, instanţa care ju d e că procesul va arăta lim itele (spre exem plu, dacă acesta poate sau nu să facă acte de dispoziţie în num ele părţii) şi durata reprezentării. în m ăsura în care este autorizat de instanţa care l-a num it, adm inistratorul-sechestru desem nat în m ateria sechestrului ju d icia r va putea sta în judecată în num ele părţilor liti­ gante cu privire la bunul pus sub sechestru, prin raportare la dispoziţiile art. 975 alin. (2) teza a I l-a NCPC, acesta fiind un alt caz de reprezentare judiciară. 4

3. A sistare a reprezentantului de către avo cat sau co n silie r ju rid ic . Ca regulă, când reprezentarea este legaiâ sa u ju d icia ră , asistarea reprezentantului de către avocat sau d e consilier ju rid ic n u este obligatorie. Prin excepţie, potrivit art. 83 alin. (3) NCPC, la care face trim itere art. 80 alin. {5) NCPC, la redactarea cererii ş i a m otivelo r d e recurs, precum ş i în exercitarea ş i susţinerea recursului, perso anele fizic e vo r fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, num ai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2) (când partea sau m andatarul acesteia, so ţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept). Ca atare, în cazul reprezentării legale sau judiciare a persoanelor fizice, dacă m a nda­ tarul este so ţ sa u ru d ă ca partea p â n ă la g ra d u l o l doilea inclusiv ş i este licen ţia t tn drept, asistarea acestuia d e către avocat nu este cerută nici în etapa procesuolă a recursului. în această situaţie, m andatarul (so ţ sau ruda cu partea până ia gradul al doilea inclusiv şi licenţiat în drept) poate reprezenta partea în faţa oricărei instanţe, indiferent de etapa procesuală. în ceea ce priveşte reprezentarea legală sau judiciară a persoanelor ju rid ice, întrucât nu se poate pune problem a rudeniei m andatarului cu persoana ju rid ică, în etapa proce­ suală a recursului există obligaţia legală a asistării m andatarului de către avocat sau de consilier ju rid ic, prin raportare la art. 8 0 alin. (5) N CPC, care face trim itere la art. 84 alin. (2) NCPC. în conform itate cu acest din urm ă articol, la redactarea cererii şi a m otivelor d e recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, perso a n ele ju rid ice vo r fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, num ai de către un avocat sau co n silier ju rid ic, în condiţiile legii. în acest context, este de m enţionat prevederea art. XI din le g e a nr. 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, potrivit căreia, în aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) N CPC, în cazul instanţelor ju d e că ­ toreşti şi parchetelor, în recurs, cererile şi concluziile pot fi form ulate şi susţinute de către preşedintele instanţei sau de către conducătorul parchetului, de către consilierul ju rid ic ori de către judecătorul sau procurorul desem nat, în acest scop, de preşedintele instanţei ori de conducătorul parchetului.

236

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 81

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ II I A P R O C E S U L C I V I L

A rf • 8 1 . L im itele reprezentării. C ontinuarea ju d ecării procesului. (1) Renun­ ţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui m andat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii adm inistrative competente. (2) Actele procedurale de dispoziţie prevăzute la alin. (1), făcute în orice pro­ ces de reprezentanţii m inorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai dispăru­ ţilor, nu v o r îm piedica judecarea cauzei, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane. C O M E N T A R IU Constituie acte procedurale de dispoziţie ale părţii urm ătoarele: renunţarea la ju d e­ cată (art. 406-407 N CPC), renunţarea la dreptul pretins (art. 408 -4 1 0 NCPC), achiesa­ rea la hotărârea pronunţată (art. 463-464 NCPC), achiesarea 1a pretenţiile reclam antului (art. 436-437 NCPC), tranzacţia (art. 438-441 NCPC). Prin sintagm a „o ric e a ite octe procedurale de dispoziţie" m enţionată în textul art. 81 alin. (1) NCPC, codul a avut în vedere includerea atât a achiesării la pretenţiile reclam an­ tu lui, c i t şi renunţarea la susţinerea unei excepţii procesuale sau a oricărei alte fo rm e de m anifestare a acţiunii civile (sintagm a în discuţie nu include însă renunţarea la dreptul de adm inistrare a unui m ijloc de probă, pentru care nu este necesară prezentarea unei m andat special sau obţinerea încuviinţărilo r legale). In cazul reprezentării convenţionale, aceste acte procedurale d e dispoziţie nu pot fi făcute de reprezentantul părţii decât în tem eiul unei p ro cu ri speciale, cu excepţia repre­ zentării părţii prin avocat, când este suficientă m enţiunea expresă în contractul d e asis­ tenţă ju rid ică, ce va fi preluată şi în îm puternicirea avocaţială, ?n sensul că avocatul are dreptul să efectueze acte procedurale de dispoziţie în num ele părţii. Astfel, potrivit art. 126 alin. (3) din Statutul profesiei d e avocat, republicat, pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul obiectului con tractului de asistenţă ju r id ic i, acesta reprezintă un m a n d a t special, în puterea căruia avocatul poate în ch eia, su b sem ­ nătură privată sau în form ă autentică, acte d e conservare, adm inistrare ori dispoziţie în num ele şi pe seam a clientului. în ipoteza reprezentării prin m a ndotarneavo cat, procura specială treb uie să cuprindă dreptul reprezentantului de a efectua un anum it act de dispoziţie în num ele părţii în cadrul unui dosar individualizat (spre exem plu, reprezentantul A are dreptul a renunţa la judecarea dosarului nr. X/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Y, în num ele reclam antului). Procura specială nu coincide cu procura dată pentru exerciţiul dreptului d e chem are în judecată sau pentru reprezentarea în judecată şi, cu atât m ai puţin, cu procura generală. în ceea ce priveşte reprezentarea legală a p e rso a n elo rfizice, părinţii sau tutorii nu au nevoie de un m andat special pentru exercitarea actelor procedurale de dispoziţie, în tru ­ cât părţile care su n t reprezentate nu îl pot da, neavând capacitate d e exerciţiu deplină, ci, în acest caz, legea prevede obligativitatea încuviinţării p rea la bile a instanţei de tutelă sau a autorităţii adm inistrative com petente. în privinţa reprezentării legale a perso a n elo r ju rid ice, apreciem că pentru exercitarea actefor procedurale de dispoziţie este necesar ca adm inistratorul să facă dovada puterii sale în acest sens decurgând d intr-un m an d a t sp e cia l acordat de organele d e conducere ale persoanei ju rid ice sau din cuprinsul actelor constitutive.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

237

A rt. 82

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

în ceea ce priveşte reprezentarea ju d icia ră , pentru exerciţiul actelor d e dispoziţie este necesar ca încheierea de num ire a curatorului special să prevadă în mod expres acest drept, prin raportare la art. 80 alin. {4} NCPC. în ipoteza în care reprezentantul nu prezintă dovada dreptului său d e a efectua actul d e dispoziţie în num ele părţii, instanţa va acorda un term en scurt pentru com plinirea acestui aspect. Dacă la term enul de judecată acordat, reprezentantul nu prezintă dovada solicitată, cererea de a se lua act de efectuarea unui act de dispoziţie va fi anulată de către instanţă ca fiind form ulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant pentru exercitarea actelor respective în num ele părţii, prin raportare la art. 82 alin. ( 1 ) NCPC. în plus, în ipoteza m inorilor, o perso a n elo r p u se su b interdicţie ş i a dispăruţilor, chiar dacă dovada dreptului reprezentantului de a efectua acte procedurale de dispoziţie a fost făcută, instanţa este în drept să respingă cererea d e a se lua act de efectuarea actu­ lui respectiv şi să continue judecata cauzei atunci când consideră că actul respectiv nu este în in teresu l perso a n elo r reprezentate, a p r e c ie r e a u r m â n d a fifă c u t ă în concret, de ia caz la caz. S e im pune să preci 2ăm că instanţa trebuie să aibă în vedere nu num ai ca reprezen­ tantul să facă dovada dreptului său de a efectua acte de dispoziţie în num ele părţii, d a r şi ca partea în săşi să aibă acest drept. Spre exem plu, instanţa nu poate lua act de tranzac­ ţia înfăţişată de reprezentanţii părţilor dintr-un litigiu având ca obiect partaj succesoral dacă obiectui co ncesiilor reciproce vizează un bun dintr-o succesiune nedeschisă încă, întru cât nici părţile nu pot dispune tn privinţa drepturilor lor cu încălcarea unor norm e im perative d e ordine publică.

A r t • 0 2 . Lipsa dovezii calităţii de reprezentant. (1) Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celu i care a acţionat în num ele părţii, va da un term en scurt pentru acoperirea lipsurilor. D acă acestea nu se acoperă, cererea va fî anulată. (2) Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea prim ei instanţe nu poate fi invocată pentru prim a oară în calea de atac. C O M E N T A R IU 1. D o vad a calităţii de reprezentant. în ipoteza în care instanţa constată, din oficiu sau la sesizarea uneia dintre părţi, că la dosar nu se regăseşte dovada calităţii de repre­ zentant a persoanei care a form ulat o cerere în num ele părţii, instanţa va acorda un ter­ m en scurt pentru a perm ite prezentarea acestei dovezi. în prim ul rând, lipsa dovezii calităţii de reprezentant este un aspect care poate fi invocat atât de către p ă rţi, cât şi de către instanţă din oficiu. A preciem că instanţa nu este obligată să invoce la term enul la care a sesizat aspectul discutat excepţia procesuală a lipsei dovezii calităţii de reprezentant, pentru că, în m ăsura în care până ia term enul acordat se v a face această probă, va trebui să-şi respingă propria excepţie invocată. Astfel, este preferabil ca instanţa să pună num ai în vedere părţii să facă această dovadă până la term enul de judecată urm ător, ia r dacă la term enul acordat, lipsa nu este acoperită, să invoce excepţia, să o adm ită şi în consecinţă să anuleze cererea. în al doilea rând, dovada calităţii de reprezentant se face prin urm ătoarele înscri­ suri: acte d e stare civilă în copie legalizată (în ipoteza reprezentanţilor părinţi), actul de

238

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 82

desem nare a tutorelui în copie legalizată (în ipoteza reprezentantului tutore), procura ?n original sau în copie legalizată (în ipoteza reprezentăriiconvenţionale prin m andatar nea­ vocat), îm puternicirea avocaţială în original (în ipoteza reprezentării prin avocat), dele­ gaţia/îm puternicirea d e reprezentare ju rid ică în original (în ipoteza reprezentării prin consilier ju rid ic), un extras din registrul public în care este m enţionată calitatea de adm i­ nistrator (în ipoteza reprezentării legale a persoanei ju rid ice de drept privat; spre exem ­ plu, un extras eliberat de Oficiul Registrului Com erţului), un extras din care să rezulte dreptul organului de conducere sau al reprezentantului desem nat de entitatea fără per­ sonalitate juridică. în al treilea rând, spre deosebire de reglem entarea anterioară, care în cuprinsul art. 161 alin. ( 1 ) C P C 1865 prevedea posibilitatea instanţei de a acorda un term en pentru com plinirea lipsurilor, în prezent, noul Cod d e procedură civilă instituie o obligaţie în acest sens în sarcina instanţei. Astfel, în cazul reprezentării convenţionale, dacă atât partea - persoana fizică, cât şi pretinsul său reprezentant - neavocat sunt prezenţi Tn sala de şedinţă şi este sesizată lipsa de 1a dosar a dovezii calităţii de reprezentant, instanţa va întreba partea dacă înţe­ lege să fie reprezentată în ju stiţie de către pretinsul m andatar, iar, în caz afirm ativ, partea va da o declaraţie verbafâ în acest sens în faţa instanţei, specificând totodată lim itele şi durata reprezentării, aspecte ce se vo r consem na în încheierea de şedinţă, potrivit dispo­ ziţiilor art. 85 alin. (2) NCPC. în acest caz, instanţa nu va m ai proceda la am ânarea cauzei, întrucât lipsa sesizată a fost acoperită. Dacă partea - persoana fizică, cât şi pretinsul său reprezentant - avocat su n t pre­ zenţi în sala de şedinţă şi este sesizată lipsa d e ia dosar a dovezii calităţii d e reprezentant, instanţa poate pune în vedere avocatului să depună la dosar îm puternicirea avocaţială, în m ăsura în care aceasta se găseşte în posesia sa, în caz contrar instanţa fiind obligată să am âne judecarea cauzei şi să acorde un term en pentru efectuarea acestei dovezi, partea neputând face declaraţia verbală de îm puternicire prevăzută de art. 85 alin. (2) NCPC, întrucât aceste dispoziţii vizează num ai reprezentarea prin m andatar neavocat. Dacă în şedinţă este prezent num ai pretinsul reprezentant, iar dovada calităţii sale nu poate fi depusă ch iar la acel term en, instanţa va am âna cauza şi va acorda un term en, punându-i în vedere reprezentantului să facă dovada calităţii sale, sub sancţiunea anulă­ rii cererii, citând totodată partea cu m enţiunea respectivă. în ipoteza în care nici partea şi nici pretinsul său reprezentant nu sunt prezenţi în sala de judecată la term enul la care a fost sesizată lipsa dovezii respective, instanţa va am âna cauza şi va cito partea cu m enţiunea de a face dovada calităţii de reprezentant, su b sanc­ ţiunea anulării cererii. Apreciem că o atare citare se va efectua ch iar dacă partea are ter­ m en ?n cunoştinţă, această instituţie vizând num ai data procesului şi locul desfăşurării sale, iar nu şi eventualele dispoziţii luate pe parcursul său, ce trebuie com unicate părţii. D e asem enea, pentru a opera sancţiunea nulităţii cererii, considerăm că citaţia trebuie adresată părţii, chiar dacă la dosar există şt adresa sediului sau dom iciliului reprezentan­ tu lui, întrucât cererea aparţine părţii, iar sancţiunea anulării acesteia va produce efecte faţă de parte, iar nu faţă de reprezentant. Ca soluţie practică în să , a r fi d e preferat să fie citaţi atât partea, cât şi pretinsul său reprezentant, pentru a asigura prem isele unei infor­ m ări cât mai com plete. în m ăsura în care partea, prin cererea de chem are în judecată sem nată de către reprezentant, şi-a ales dom iciliul procesual la adresa sediului sau dom iciliului acestuia, atunci considerăm că partea a r trebui citată atât la dom iciliul său real, cât şi la cei ales. O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

239

A rt. 82

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

2. Excepţia lipsei dovezii calităţii d e reprezentant. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie d e procedură (vizează o neregularitate procedurală), abso­ lută (se încalcă norm e de ordine publică) şi perem ptorie (adm iterea sa condu ce la îm p ie ­ dicarea soluţionării fondului cererii), care însă debutează cu un efect dilatoriu {cauza a m ă n ln d u -se pentru efectuarea dovezii calităţii de reprezentant). Potrivit art. 82 alin. (2) NCPC, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant în faţa prim ei instanţe nu poate fi invocată pentru prim a oară în calea de atac. în legătură cu acest text legal se im pun urm ătoarele precizări: a) excepţia poate fi invocată în fa ţa p rim ei instanţe o ricâ n d până la m om entul în ch i­ derii dezbaterilor asupra fondului cauzei, ch iar şi în ipoteza în care pârâtul nu a form u­ lat întâm pinare ori a depus întâm pinare cu încălcarea term enului procedural de 25 de zile de la data com unicării cererii de chem are în judecată, prevăzut d e art. 201 alin. ( 1 ) N CPC sau nu a invocat această excepţie procesuală prin întâm pinarea form ulată în ter­ m en. Astfel, în aceste ultim e cazuri m enţionate, pârâtul nu este decăzut din dreptul de a invoca excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclam antului, întrucât o atare excepţie este de ordine publică şi în privinţa sa nu operează sancţiunea decăderii, prin raportare la art. 208 alin. (2) NCPC; b) instanţa este în drept să invoce din oficiu lipsa dovezii calităţii de reprezentant pe cale de excepţie procesuală, în etapa ju decăţii în prim ă instanţă, până la închid erea dez­ baterilor asupra fondului cauzei. Dacă descoperă această lipsă la m om entul deliberării, instanţa va repune cauza pe rol şi va cita partea cu m enţiunea corespunzătoare, punând în discuţie acest aspect la term enul acordat; c) partea n u poate invoca pentru prim a datâ în calea de atac a apelului sau a recursului, ca m otiv al căii de atac exercitate, lipsa dovezii calităţii de reprezentant a părţii adverse, în ipoteza în care nu a invocat-o în etapa anterioară judecăţii căii de atac respective, fiind o nulitate care s-a acoperit în tim p. Apreciem că nici instanţa de control judiciar nu poate invoca această lipsă ca m otiv de ordine publică, dacă nu a fost invocată în faţa prim ei instanţe; d) în ipoteza în care n u m a i reclam antul a d eclarat cale de a ta c îm potriva hotărârii prin care cererea sa a fost adm isă în parte, pârâtul nu m ai este în drept să invoce lipsa dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a form ulat cererea în num ele recla­ m antului, chiar dacă a invocat-o în faţa prim ei instanţe şi s-a respins, căci aceasta ar reprezenta un m otiv de anulare sau casare în to t a hotărârii prim ei instanţe, în condiţiile în care pârâtul nu a declarat cale d e atac, iar partea neatacată din hotărâre a dobândit autoritate d e lucru judecat. A preciem că lipsa dovezii calităţii de reprezentant invocată în faţa prim ei instanţe poate fi com plinită num ai până la m om entul închid erii dezbaterilor asupra fondului cau­ zei în faţa acestei instanţe, când m andatul acordat va produce efect retroactiv. în ipoteza în care prim a Instanţă a anulat în m od legal cererea pentru lipsa dovezii calităţii de repre­ zentant, cu respectarea dispoziţiilor art. 82 alin. ( 1 ) NCPC, depunerea dovezii în calea de atac va conduce la adm iterea apelului şi la anularea hotărârii prim ei instanţe, întrucât calea de atac are ca o b iect verificarea legalităţii şi tem einiciei hotărârii prim ei instanţe, iar aceasta a fost corect pronunţată. Calea de atac a r putea fi adm isă num ai în situaţia în care dovada a fost făcută în faţa prim ei instanţe, însă aceasta a anulat cererea în mod greşit, cu neobservarea dovezii sau cu interpretarea sa eronată. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant se pune în discuţia contradictorie a părţilor, iar apoi instanţa se pronunţă asupra sa prin încheiere, în m ăsura în care o res­ 240

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 83

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

pinge sau, după ca 2, o adm ite, dar răm âne în continuare sesizată cu soluţionarea cauzei, sau prin sentinţă o ri decizie, după caz, dacă o adm ite şi se dezînvesteşte de judecarea pricinii. Astfel, în ipoteza în care, spre exem plu, există doi reclam anţi, iar avocatul a depus îm p utern icire num ai pentru unul dintre aceştia, cererea de chem are în judecată fiind sem nată de către avocat, instanţa, în absenţa dovezii calităţii d e reprezentant şi pen­ tru celălalt reclam ant, poate adm ite excepţia corespunzătoare pentru un reclam ant prin încheiere, continuând procesul cu celălalt reclam ant şi anulând la final, prin hotărâre, cererea form ulată de prim ul reclam ant pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, fără a proceda la disjungerea cauzei şi la pronunţarea unei hotărâri ch iar la m om entul adm i­ terii excepţiei. Lipsa dovezii calităţii d e reprezentant nu se confundă cu lipsa calităţii procesuale active. Astfel, în prim ul caz, cererea este form ulată d e reprezentant, în num ele părţii, însă la dosar nu se găseşte dovada puterii d e reprezentare, în tim p ce în al doilea ca 2, din cuprinsul cererii rezultă că aceasta este form ulată de reprezentant, în num ele său per­ sonal, iar nu în num ele părţii îndreptăţite, n e a v in d relevanţă aspectul dacă la dosar se găseşte sau nu dovada puterii d e reprezentare.

§2. Dispoziţii speciale privind reprezentarea convenţională A

A rt. 8 3 . R eprezentarea co n ven ţion ală a persoan elor fizice. (1) In faţa pri­ mei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt m andatar. D acă m andatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, m andatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asu­ pra fondului decât p rin avocat, atât în etapa cercetării procesului, câ t şi în etapa dezbaterilor. (2) tn cazu l în care m andatarul persoanei fizice este soţ sau o rud ă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii in faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept. (3) L a redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, precum şi in exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, num ai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2). (4) în cazu l contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului arti­ col se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU 1. Reprezentarea co n ven ţio n ală a p e rso an e lo r fizice prin m an d atar neavocat. Persoanele fizice pot fi reprezentate convenţional prin avocat sau prin m andatar neavocat, acesta din urm ă având sau nu studii juridice. Ca regulă, această reprezentare convenţională prin m a nd a ta r neavocat poate avea loc num ai în faţa p rim ei instanţe sa u în apel. Chiar şi faţa prim ei instanţe şi în apel, m andatarul neavocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetă­ rii procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

241

A rt. 83

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Ca atare, m andatarul neavocat poate redacta cererea d e chem are în judecată, poate propune şi dezbate în contradictoriu m ijloace de proba, poate form ula cereri în cursul procesului, poate depune înscrisuri la dosar, dar nu are dreptul să form uleze concluzii asupra excepţiilor procesuale sau asupra fondului cauzei, indiferent d e poziţia procesu­ ală a părţii pe care o reprezintă (reclam ant, pârât, intervenient), chiar şi în situaţia în care excepţia a fost ridicată d e către el în num ele părţii reprezentate. Prin derogare, asistarea de către avocat nu este cerută m andatarului neavocat atunci când acesta este so f sa u ruda cu partea reprezentata p a n a fa g ra d u l a l d o ilea inclusiv şi este licen ţia t în drept. Proba licenţei în drept se face prin depunerea la d o sa r a diplom ei de licenţă sau a unui alt în scris din care să rezulte fără dubiu existenţa unei licenţe în drept (legitim aţie de m agistrat, co n silier ju rid ic etc.), iar dovada legăturii de rudenie sau a calităţii de soţ se face prin ataşarea la dosar a actelor de stare civilă corespunzătoare, toate actele m enţionate urm ând a fi depuse în fotocopie certificată pentru conform itate cu originalul. M andatatul neavocat, care se găseşte în situaţia de excepţie m enţionată anterior, poate pune concluzii în faţa oricăror instanţe, prin urm are, ch iar şi în faţa în altei Curţi d e Casaţie şi Justiţie, pe orice aspect litigios, inclusiv excepţii procesuale, cât şi pe fondul cauzei. în etapa recursului, la redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, precum şi pe par­ cursul desfăşurării procesului în recurs, partea poate fi reprezentată convenţional sau asistată num ai de către avocat, cu excluderea m andatarului neavocat. Această preve­ dere este aplicabilă num ai în cazul reprezentării convenţionale, iar nu şi a celei legale sau judiciare. Prin excepţie, în ipoteza în care m andatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv şi este licenţiat în drept, acesta poate reprezenta partea în recurs şi, de asem enea, poate redacta cererea şi m otivele de recurs. în ceea ce priveşte revizuirea sa u contestaţia în anulare, toate precizările anterioare se aplică în mod corespunzător. 2. Reprezentarea co n ven ţio n ală a p e rso an e lo r fizice prin avo cat. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 51/199S pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, avocatul în scris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte o rice persoană fizică sau ju rid ică, în tem eiul unui contract încheiat în form ă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţă. în conform itate cu art. 108 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, dreptul avo­ catului de a asista, a reprezenta ori a exercita o rice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă ju rid ică , încheiat în form ă scrisă între avocat şi client ori m andatarul acestuia. Alineatul (3) al aceluiaşi articol specifică faptul că avocatul nu poate acţiona decât în lim itele contractului încheiat cu clientul său, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Potrivit art. 121 alin. (1) din statut, contractul de asistenţă ju rid ică '11 este încheiat în form ă scrisă, cerută ad probationem . Acesta trebuie sa îndeplinească toate condiţiile 111 P o trivit a rt. 122 a lin . (1 ) din sta tu t, co n tractu l d e a siste n ţă ju rid ică tre b u ie să c u p rin d ! în m o d cblrgatoriu u rm ă to a re le e le m e n te : a ) d a te le d e id e n tifica re a le fo rm e i d e exe rcitare a p ro fesiei, d e n u m ire a, se d iu l profe­ sio n a l şi re p re ze n ta n tu l a ce ste ia ; b) d a le le d e id e n tifica re a le clien tului: se in d ică p e rso a n a reprezentan tului legal, p re cu m ţi m an d ataru l clien tu lu i, d a c i este cazul; c ) o b ie ctu l co n tractu lu i, ca re p o a te fi lim itat la u n a &au m a l m ulte dintre activităţile p revăzute d e art. 3 din le ge o ri p o a te a vea ca racte r general, d â n d d reptu l avocatu-

242

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 83

cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii şi dobândeşte dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidenţă al avocatului, indiferent d e m odalitatea în care a fost în c h e ia t tn continuare, potrivit art. 126 alin. (1) din statut, contractul de asistenţă juridică pre­ vede, în m od expres, întinderea puterilor pe care clientul le c o n fe ri avocatului. în baza acestuia, avocatul se legitim ează faţă de terţi prin îm puternicirea avocaţială întocm ită conform anexei nr. II a statutului. în lipsa unor prevederi contrare, avocatul este îm puternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului. Pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistenţă juri­ dică, acesta reprezintă un m andat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub sem nătură privată sau în form ă autentică, acte de conservare, adm inistrare ori dispoziţie în num ele şi pe seam a clientului, potrivit art. 126 alin. (2) şi (3) din statut. Ca atare, pen­ tru exercitarea actelor procedurale d e dispoziţie, nu este necesar ca avocatul să prezinte o procură autentică specială, fiind suficientă m enţiunea inserată în cuprinsul contractu­ lui de asistenţă juridică în acest sens, preluată şi în îm puternicirea avocaţială. Avocatul are dreptul de a introduce cererea d e chem are în judecată, de a asista partea (când aceasta este prezentă în sala de judecată), de a reprezenta partea (când aceasta nu este prezentă în sala de judecată), de a redacta orice acte procedurale, de a pune concluzii asupra oricărei chestiuni litigioase, inclusiv excepţii procesuale, sau asu­ pra fondului cauzei, de a propune probe etc. A ctivităţile avocatului vizând exercitarea actelor procedurale d e dispoziţie, asistenţa şi reprezentarea trebuie expres m enţionate în cuprinsul contractului de asistenţă juridică şi în îm puternicirea avocaţială, cuprinsul acesteia din urm ă trebuind să fie conform drep­ tu rilo r stipulate în contract. Este de rem arcat faptul că noul Cod de procedură civilă nu m ai m enţionează distinct procura pentru exerciţiul dreptului de chem are în judecată şi procura de reprezentare în judecată, cum prevedea art. 68 alin. (1) din reglem entarea anterioară, în prezent reprezen tare aîn judecată incluzând şi dreptul de introducere şi sem nare a cererilo r în justiţie. Potrivit art. 221 alin. (1) şi (2) din statut, contractul prevede în mod expres obiectul şi lim itele m andatului prim it, precum şi onorariul stabilit, iar, în lipsa unor prevederi con­ trare, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru prom ovarea drepturilor şi intereselor legitim e ale clientului. Avocatul care, din diverse m otive, nu îşi poate în d ep lin i la un anu m it m om ent m an­ datul faţă de parte, are dreptul şi, totodată, obligaţia de a-şi asigura substf fu/rea printr-un alt avocat, dacă acest drept este prevăzut în mod expres în contractul d e asistenţă juridică sau dacă consim ţăm ântul clientului este o bţinu t ulterior încheierii contractului, prin raportare la art. 226 alin. (5) şi art. 234 alin. (2) din statut. Substituirea vizează num ai acele activităţi profesionale care nu suferă am ânare sau pe cele în legătură cu care am ânarea procesului prejudiciază interesele clientului. La term enul de judecată respectiv, avocatul substituent va ataşa la dosar delegaţia de substituire, acesta având dreptul la onorariul corespunzător activităţii depuse, în con-

lui la a cte d e a d m in istra re ţ i co n se rva re a p atrim o n iu lu i clientului; d ) o n o ra riu l; e ) atestarea identităţii clie n ­ tu lu i sa u a re p re ze n ta n tu lu i acestu ia; f) m o d u l d e so lu ţio n are a litigiilor între a v o ca t $1 clie n t; g) se m n ătu rile părţilor. C o n fo rm alin. (2 ) a l a celu iaşi artico l, lipsa e le m e n te lo r p re vă zu te la alin. (1 ) l it a}*e) ţi g) atrage neva* labilitatea contractului, dacă s-a p ro d u s o vătăm are c e nu p o a te fi altfel rem ediată.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

243

A rt. 84

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

diţiile înţelegerii dintre avocaţi- Asigurarea substituirii se va face num ai prin alt a v o ca t iar nu prin orice altă persoană. Avocatul poate fi angajat atât d e c it r e parte p e rso n a l cât şi d e c it r e un m andatar al părţii îm puternicit în acest scop. Sem nătura clientului este o b lip to riu a fi inserată pe contractul de a siste n ţi ju rid ic i, aceasta făcând dovada naşterii raportului Juridic respectiv. în ceea ce priveşte îm puterni­ cirea avocaţială, nu este necesar a fi se m n a ţi de client în situaţia în care form a d e exer­ citare a profesiei de avocat atestă identitatea părţilor, a conţinutului şi data contractului d e asistenţă ju rid ică în baza căruia s-a eliberat îm puternicirea, aspect inserat în m ode­ lul de îm puternicire avocaţială stabilit de statut. în cazul în care se contestă existenţa m andatului, instanţa îi va pune în vedere avocatului să d e p u n i la dosar contractul de asistenţă ju rid ică, în fotocopie certificată pentru conform itate cu originalul, rubricile cu caracter confidenţial putând fi acoperite. De asem enea, sem nătura avocatului şi aplicarea ştam pilei nu su n t necesare în situ a­ ţia în care îm puternicirea avocaţiala este sem nată d e către client sau reprezentantul acestuia, aspect care rezultă to t din m odelul de îm puternicire avocaţială stabilit de statut. Avocatul nu poate reprezenta partea în tem eiul unei procuri autentice precum aceea cerută m andatarilor neavocaţi sau în baza declaraţiei verbale a părţii în acest sens, în tru ­ cât i se aplică dispoziţiile legii speciale de organizare şi exercitare a profesiei, la care face referire art. 85 alin. (3) NCPC. Potrivit art. 87 alin. (2) NCPC, avocatul care a reprezentat sau asistat partea la ju d e ­ carea procesului poate face, ch ia r fa ra m andat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui term en şi care s-a r pierde prin neexercitarea lor la tim p şi poate, de ase­ m enea, să introducă orice cale de atac îm potriva hotărârii pronunţate. în aceste cazuri, toate actele de procedură se vo r îndeplini num ai faţă de parte. Ca atare, chiar dacă în contractul de asistenţă juridică nu se m enţionează dreptul avocatului de a form ula căi de atac, acesta poate să declare calea de atac în tem eiul legii, partea având ulterior posibilitatea să renunţe la judecata acesteia. în această ipoteză, instanţa de control ju d icia r nu va invoca excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi nu va anula calea d e atac pentru acest motiv, pentru că avocatul avea acest drept legal d e a o introduce. în să pentru susţinerea căii de atac, avocatul trebuie să depună la dosar o nouă îm p utern icire avocaţială care să prevadă acest drept. M enţionăm că, pentru incidenţa art. 87 alin. (2) N CPC şi, ca atare, pentru susţinerea com entariilor prezentate, este necesar ca avocatul să fi reprezentat sau asistat partea în etapa p ro ce su a li anterioară. Articolul în discuţie nu se a p lic i dacă avocatul sem nează cererea de declarare a căii d e atac, fără ca an terio r în proces să fi reprezentat sau asis­ tat partea respectivă, în acest caz urm ând a fi invocată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, în condiţiile art. 82 NCPC.

A ri. 8 4 . R ep rezen tarea co n ven ţion ală a p ersoan elo r ju rid ice. (1) Persoanele ju rid ice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată num ai p rin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii. (2) La redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele ju rid ice vor fi asistate şi, după caz, reprezen­

244

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 85

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

tate, sub sancţiunea nulităţii, num ai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii. (3) D ispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în m od corespunzător şi entităţilor ară­ tate la art. 56 alin. (2). C O M E N T A R IU Persoanele juridice, precum şl entităţile fără personalitate juridică, constituite potrivit legii, pot fi reprezentate convenţional num ai de avocat sa u consilier jurid ic, în tem eiul unui contract de asistenţă juridică, respectiv a unui contract de m uncă sau raport de serviciu. Prin urm are, perso anelejuridice şi entităţile m enţionate anterior nu pot fi reprezentate convenţional de un m andatar neavocat sau care nu exercită funcţia de consilier juridic. Persoanele ju rid ice pot fi însă reprezentate legal de către adm inistratorii lor sau, în lipsa organelor de adm inistrare, d e fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele ju rid ice desem nate în acest scop. în ipoteza entităţilor fără personalitate ju rid ică, acestea pot fi reprezentate legal de persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre m em bri, i s-a încredinţat conducerea sau adm inistrarea acesteia, iar, în lipsa unei asem enea persoane, de oricare dintre m em brii entităţii respective. Chiar şi în ipoteza reprezentării legale, la redactarea cererii ş i o m otivelo r de recurs, precum ş i în exercitarea ş i susţinerea recursului, persoanele ju rid ice şi entităţile fără personalitate ju rid ică v o r fi asistate şi, dupa caz, reprezentate, sub sancţiu nea nulităţii, num ai de către un a vo ca t sa u con silier ju rid ic, în condiţiile legii. în acest context, este de m enţionat prevederea art. XI din Legea nr. 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, potrivit căreia, în aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. {2) NCPC, în cazul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, în recurs, cererile şi concluziile po t fi form ulate şi susţinute de către preşedintele instanţei sau d e către conducătorul parchetului, de către consilierul ju rid ic ori de către judecătorul sau procurorul desem nat, în acest scop, de preşedintele instanţei ori de conducătorul parchetului. Potrivit art. 486 alin. (2) NCPC, la cererea de recurs se va ataşa, printre alte acte, îm puternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului ju rid ic, su b sancţiunea nulităţii cererii prevăzută d e alin. (3) al aceluiaşi articol. Totodată, art. 486 alin. (3) NCPC face trim itere la art. 82 alin. (1), art. 83 alin. {3) şi art. 87 alin. (2) NCPC, care răm ân aplicabile. Este de m enţionat faptul că art. 82 alin. (1) N CPC este incident num ai în situaţia în care nu este aplicabil art. 87 alin. (2) N CPC. Astfel, cererea de recurs se va anula pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant a avocatului sem natar al cererii num ai în ipoteza în care acesta nu a reprezentat sau asistat recurentul în etapa anterioară a procesului.

Art* 8 5 . Forma m and atulu i. (1) Îm puternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată m andatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic. (2) In cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare m ai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consem nată în încheierea de şedinţă, cu arătarea lim itelor şi a duratei reprezentării.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

245

A rt. 86

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

(3) îm puternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte p rin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei. C O M E N T A R IU Spre deosebire de reglem entarea anterioară, potrivit căreia procura pentru exerci­ ţiul dreptului de chem are tn judecată sau de reprezentare în judecată trebuia făcută prin în scris su b sem nătură legalizată, conform art. 68 alin. ( 1 ) CPC 1865, în prezentul cod îm puternicirea pentru reprezentarea convenţională a persoanei fizice dată m andatarului neavocat trebuie încheiată în form a înscrisului autentic. Sim ilar Codului de procedură c iv ili din 1865, în ipoteza reprezentării convenţionale a persoanei fizice d e către un m andatar n e a vo ca t dreptul d e reprezentare m ai poate fi dat şi prin declaro ţie verbală, făcută în instanţă şi consem nată în încheierea de şedinţă, cu arătarea lim itelor şi a duratei reprezentării. Ca atare, Instanţa va întreba partea dacă doreşte să fie reprezentată în ju stiţie de către m andatar, în ce etapa procesuală şl care su n t lim itele îm puternicirii, cu m enţionarea îm prejurării dacă acesta poate efectua acte procedurale de dispoziţie în num ele părţii. Cele arătate în precedent trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 87 alin. ( 1 ) NCPC, potrivit cărora m andatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe, el putând fi însă restrâns, în mod expres, la anum ite acte. Dacă procura depusă la dosar nu îm bracă form a autentică şi nici partea nu a dat declaraţie verbală de reprezentare potrivit prevederilor art. 8 5 alin. (2) N CPC, iar lipsurile nu au fo st com plinite până la term enul acordat în acest scop, instanţa va adm ite excepţia lipsei dovezii calităţii d e reprezentant şi va anula cererea în consecinţă, n e p u tln d fi luată în considerare o îm p utern icire nulă absolut pentru nerespectarea form ei autentice. Este de rem arcat faptul că noul Cod de procedură civilă nu m ai m enţionează distinct procura pentru exerciţiul dreptului de chem are în ju d eca tă şt p ro cu ra de reprezentare în judecată, cum prevedea art. 6 8 alin. ( 1 ) CPC 1865, în prezent reprezentarea în judecată incluzând şi dreptul de introducere şi sem nare a cererilor în justiţie. în ipoteza reprezentării convenţionale a persoanelor fizice (prin avocat) sau a persoa­ nelor ju rid ice şi a entităţilor fără personalitate juridică, constituite potrivit legii, îm puter­ nicirea a v o c a ţia li sau delegoţia/îm puternicirea d e reprezentare ju rid ică trebuie anexată la dosar, pentru acestea legea nesolicitând form a autentică. Avocatul nu poate reprezenta partea în tem eiul unei procuri autentice precum aceea cerută m andatarilor neavocaţi sau în baza declaraţiei verbale a părţii în acest sens, în tru ­ cât i se aplică dispoziţiile legii speciale de organizare şi exercitare a profesiei, la care face trim itere art. 85 afin. ( 2 ) NCPC.

Art* 8 0 . M and atul g en eral. M andatarul cu procură generală poate să repre­ zinte în judecată p e m andant, num ai dacă acest drept i-a fost dat anum e. D acă cel care a dat procură generală n u are dom iciliu şi nici reşedinţă în ţară sau d acă pro­ cura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecatâ se presupune dat. C O M E N T A R IU De principiu, m andatul dat sub form a unei p ro cu ri generale nu dă dreptul de a repre­ zenta pe m andant în ju stiţie , fiind necesar ca acest drept să rezulte în mod expres din cuprinsul m andatului. 246

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 87

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

Prin excepţie, se pre 2 u m l dreptul d e reprezentare în judecată, până la proba con­ t r a r i, în ipoteza în care m andantul nu are dom iciliul şi nici reşedinţa în ţară (condiţii cum ulative), precum şi în situaţia în care m andatarul are calitatea de prepus al m andantului. Rem arcăm faptul că noul Cod de procedură civifă a preluat identic în cadrul art. 36 conţinutul art. 67 alin. (2) şi (3) CPC 1865.

A r i . # 7 . C on ţin u tu l m andatului. (1) M andatul este presupus dat pen­ tru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anum ite acte. (2) A vocatul care a reprezentat sau asistat partea la ju decarea procesului poate face, chiar fără m andat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui term en şi care s-ar pierd e p rin neexercitarea lor la tim p şi poate, de asem enea, să introducă orice cale de atac îm potriva hotărârii pronunţate- In aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini num ai fată de parte. Susţinerea căii de atac se poate face num ai în tem eiul unei n oi îm puterniciri. C O M E N T A R IU Sim ilar reglem entării anterioare, conţinutul m andatului ju d ic ia r trebu ie să fie ad litem , adică în scopul reprezentării în justiţie. M andatul care conţine dreptul de reprezentare în judecată este presupus dat pen­ tru toate actele procesuale îndeplinite în faţa unei anum ite instanţe, nefiind necesar a fi enum erate în m od expres. în m ăsura în care în procură nu se specifică faptul că m an­ datarul are dreptul d e a declara şi susţine căi de atac, procura depusă în faţa prim ei instanţe nu este valabilă în caile d e atac. M andatul ju d icia r poate fi restrâns num ai la anum ite acte, dacă această lim itare este prevăzută în m od expres în cuprinsul procurii. Pentru efectuarea a cte lo r procedurale de dispoziţie, m andatarul neavocat trebuie să ataşeze la dosar o procura speciolâ, în tim p ce avocatul trebuie să depună la dosar o îm puternicire avocaţială în care să fie inserată m enţiunea expresa vizând dreptul de a exercita asem enea acte în num ele părţii, aceasta preluând prevederile contractului de asistenţă juridică. Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără m andat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui term en şi care s*ar pierde prin neexercitarea lor la tim p şi poate, de asem enea, să introducă orice cale de a to c îm potriva hotărârii pronunţate. Aceste prevederi su n t de strictă interpretare şi aplicare, vizând exclusiv reprezentarea convenţională prin avocat, neaplicandu-se prin extindere şi consilierului ju rid ic sau m andatarului neavocat. Dacă avocatul are îm p utern icire avocaţială num ai pentru etapa ju d ecării cauzei în prim ă instanţă, acesta, deşi poate declara şi m otiva calea de atac, nu o poate susţine în faţa instanţei d e control ju d icia r decât în m ăsura în care va depune o nouă îm puternicire avocaţială la dosar, în cuprinsul căreia i se va atesta acest drept. In cazul m enţionat anterior, dacă noua îm puternicire avocaţială nu este ataşată la dosar, instanţa d e control ju d icia r nu va invoca excepţia lipsei dovezii calităţii de repre­ zentant şi în consecinţă nu va anula calea de atac, pentru ca avocatul avea acest drept legal d e a o introduce, însă nu îi va da dreptul să susţină interesele părţii în cursul ju d e ­

D

su a

Na

r c is a

Th

so h a r i

247

A rt. 88

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

cării căii de atac. Partea are dreptul să renunţe la judecarea căii d e atac exercitate de avocat. M enţionăm însă că, pentru incidenţa art. 87 alin. (2) N CPC şi, ca atare, pentru sus­ ţinerea com entariilor prezentate, este necesar ca avocatul sâ fi reprezentat sau asistat partea în etapa procesuală anterioară. D ispoziţia în discuţie nu se aplică dacă avocatul sem nează cererea de declarare a căii de atac, fără ca anterior în proces să fi reprezentat sau asistat partea respectivă, în acest caz urm ând a fi invocată excepţia lipsei dovezii cali­ tăţii d e reprezentant, în condiţiile art. 82 NCPC.

A r i . U B. în cetarea m andatului. M andatul nu încetează prin m oartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. M andatul dăinuieşte până la retragerea lui de către m oştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabi­ lului. C O M E N T A R IU Potrivit prim ului alineat al art. 2030 NCC, pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, m andatul încetează prin oricare dintre urm ătoarele m oduri: a) revocarea sa de către m andant; b) renunţarea m andatarului; c) m oartea. Incapacitatea sau fali­ m entul m andantului ori a m andatarului. Cu toate acestea, atunci când are ca o b iect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate, m andatul nu încetează dacă această activitate este în curs d e desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţi­ lor ori al m oştenitorilor acestora [alineatul al doilea al art. 2030 NCC). în conform itate cu art. 203S NCC, în caz de deces, incapacitate sau falim ent al uneia dintre părţi, m oştenitorii ori reprezentanţii acesteia au obligaţia de a inform a de îndată cealaltă parte. în acest caz, m andatarul sau m oştenitorii ori reprezentanţii săi sunt o bli­ gaţi sâ continue executarea m andatului dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele m andantului ori ale m oştenitorilor săi. în ceea ce priveşte m andatul judiciar, m oartea sau punerea sub interdicţie judecăto­ rească a părţii nu reprezintă o cauză de încetare a acestuia. Ca atare, avocatul sau m andatarul neavocat al părţii decedate va continua exercita­ rea m andatului, învederând bineînţeles instanţei decesul părţii pe care o reprezintă şi de pu n â n d totodată Ia dosa r u n ce rtifi cat d e dece s. în acest ca z, i n stanţa va p u n e în d iscu ţie su spendarea de d rep t a judecării cauzei, în tem eiul dispoziţiilor art. 412 alin. ( 1 ) pct. 1 NCPC, asupra căreia va pune concluzii şi reprezentantul părţii decedate. Reprezentantul părţii decedate va deveni şi reprezentantul m oştenitorilor universali şi cu titlu universal, aceştia fiind continuatorii personalităţii autorului lor, fără a fi nece­ sară încheierea unui nou m andat cu respectivele persoane. în acelaşi tim p, m oştenitorii părţii decedate şi reprezentantul legal al părţii incapa­ bile au dreptul de a revoca m andatul judiciar, cu respectarea dispoziţiilor art. 89 alin. ( 1 ) NCPC, m om ent de la care m andatarul nu m ai poate reprezenta în ju stiţie partea. în schim b, m oartea sau punerea sub interdicţie a reprezentantului are ca efect înce­ tarea m andatului, fiind aplicabile regulile de drept com un.

248

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A rt. 89-90

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

Ari» 8 9 . R en u nţarea la m andat ş i revocarea m and atului. (1) Renunţarea la m andat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la com u­ n i c a ^ afară num ai dacă a fost făcută în şedinţa de judecată şi în prezenţa ei. (2) M andatarul care ren u n ţi la îm puternicire este ţinut sâ înştiinţeze atât pe cel care i-a dat m andatul, câ t şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de term enul im ediat urm ător renunţării- M andatarul nu poate renunţa la m andat în cursul term enului de exercitare a căilor de atac. C O M E N T A R IU Retragerea m andatului, precum şi renunţarea la m a n d a t nu po t fi opuse celeilalte părţi decât de la com unicare, prin ataşarea la dosar a acestei înştfinţâri, afară de cazul în care au fost făcute în şedinţă şi în prezenţa acesteia, când s-a luat în m od direct cunoş­ tinţă de încetarea m andatului judiciar. Potrivit art. 2034 alin. ( 1 ) NCC, m andatarul poate renunţa oricând la m andat, notifi­ când m andantului renunţarea sa. Spre deosebire de m andatul d e drept com un, m andatarul neavocat şi avocatul nu au dreptul să renunţe oricând la m andatul judiciar, fiind interzis în mod expres dreptul lor de renunţare la m andat în cursul term enului de exercitare a căilor de atac, în vederea prevenirii pierderii dreptului părţii de a ataca hotărârea pronunţată, drept supus unui term en im perativ şi care s-a r pierde prin neexercitarea la tim p. M andatarul care renunţă la îm puternicire este ţin u t să înştiinţeze atât pe cel care i-a dat m andatul, cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de term enul im ediat urm ător renunţării, prin depunerea unei note scrise la dosar în acest sens. A cest term en este sta­ bilit d e lege pentru a-i da posibilitatea părţii să-şi aleagă un alt avocat sau un m andatar nou. Dacă term enul de 15 zile nu este respectat, partea are posibilitatea să solicite am â­ narea cauzei în vederea pregătirii apărării. Potrivit art. 147 alin. ( 1 ) din Statutul profesiei de avocat, în afara cazurilor prevăzute de lege sau de părţi, contractul de asistenţă ju rid ică încetează prin renunţarea unilate­ rală a clientului sau, după caz, o avocatului.

S e c ţiu n e a a S - o . A s is te n ţa ju d ic ia r a A ri. 9 0 . C o n d iţii de acordare. (1) C el care nu este în stare să facă faţă chel­ tuielilor p e care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a prim ejdui propria sa întreţinere sau a fam iliei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar. (2) A sistenţa judiciară cuprinde: a) acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau am ânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege; b) apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desem nat de barou; c) orice alte m odalităţi prevăzute de lege. (3) A sistenţa judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau num ai în parte. (4) Persoanele ju rid ice pot beneficia de facilităţi sub form ă de reduceri, eşalo­ n ări sau am ânări pentru plata taxelor judiciare de tim bru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii speciale. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

249

A rt. 90

C a r t e a I. D is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU 1. Reglem entarea sp e cia lă . D ispoziţiile legale ce fac obiectul prezentului com entariu trim it la legile speciale în dom eniu, şi anum e la O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public ju d icia r în m aterie civilă şi la Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e tim b ru 111. în ceea ce priveşte persoanele fizice, acestea beneficiază d e ajutor public ju d iciar în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008. tn schim b, persoanelor ju rid ice nu li se aplică această ordo­ nanţă, ci dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi (3) şi art. 2 V din Legea nr. 146/1997. 2. Asistenţa judiciari acordată persoanelor fizice

2.1. R eglem entare ş i noţiune. Pentru a beneficia de ajutor public judiciar, persoanele fizice trebuie să urm eze procedura reglem entată de O.U.G. nr. 51/2008. în conform itate cu dispoziţiile art. 1 din acest a ct norm ativ, ajutorul public ju d iciar reprezintă acea form ă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului ia un proces echitabil şi garantarea accesului egal (a actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitim e pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. 2.2. B en eficia rii ajutorului p u b lic judiciar. A ju to rul public ju d icia r poate fi acordat oricărei persoane fizice, care are dom iciliul sau reşedinţa obişnuită în Rom ânia sau într-un alt stat m em bru al Uniunii Europene. Pentru a determ ina dacă solicitantul are dom iciliul pe teritoriul Rom âniei se aplică legea rom ână. în cazul în care solicitantul nu are dom iciliul pe teritoriul Rom âniei, pentru a se stabili dacă acesta are dom iciliul pe teritoriul unui alt stat m em bru, se aplică legea statului m em bru în cauză. Stabilirea dom iciliului sau a reşedinţei o bişnuite se determ ină în funcţie d e data depunerii cererii d e ajutor public judiciar. Schim barea ulterioară a acestora nu m ai pre­ zintă relevanţă sub aspectul acordării ajutorului public judiciar. Pot beneficia de ajutor public ju d iciar şi persoanele fizice care nu au dom iciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul Rom âniei ori al altui stat m em bru al U niunii Europene, în m ăsura în care în tre Rom ânia şi statul al cărui cetăţean este solicitantul sau pe al cărui teritoriu îşi are dom iciliul exista o legătură convenţională care conţine dispoziţii referi­ toare la accesul internaţional la justiţie. Pentru statele cu care Rom ânia nu are legături convenţionale, accesul internaţional la ju stiţie poate fi acordat în baza curtoaziei interna­ ţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii (art, 2 l din O .U.G. nr. 51/2008). 2.3. Cauzele în ca re se p o a te acorda a ju to r p ublic ju d ic ia r Ajutorul public ju d icia r se acordă în cauze civile {indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti), adm inistrative, d e m uncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor penale. Acesta se solicită în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribu­ ţii jurisdicţionale rom âne. 2.4. Form ele ajutorului p ublic judiciar. Potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008, ajutorul public ju d iciar se poate acorda în urm ătoarele form e: a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei ju rid ice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în ju stiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denum ită în continuare asistenţă prin avocat; b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau 1)1 Pentru dezvoltări, a se ved ea D. T h to h a n , C M . (lie, M .A . Bîrlog, 9. C n ste a , A cţiu n ile civile ş i taxele jud iciare d e Tim bru. Legea nr. 1 46 /1 9 9 7 com en tată, Ed . H a m a n g iu , B u cu reşti, 2012. 250

D tU A N A K iS A THtOHAM

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ I I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 90

a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incum bă, potrivit legii, celui care solicită ajutorul public judiciar; c) plata onorariului executorului judecătoresc; d) scu­ tiri, reduceri, eşalonări sau am ânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită. a) A ju to ru l p u b lic ju d ic ia r su b fo rm a asistenţei p rin a vo ca t se acordă conform preve­ derilor cuprinse în Legea nr. 51/2995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avo­ cat referitoare la asistenţa judiciară sau asistenţa judiciară gratuită, potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 51/2008. Conform dispoziţiilor art. 72 alin. ( 1 ) din Legea nr. 51/1995, în cazul în care, potrivit art. 11-19 din O .U.G. nr. 51/2008, a fost încuviinţată cererea de ajutor public ju d icia r sub form a asistenţei prin avocat, cererea îm preună cu încheierea de încuviinţare se trim it de îndată decanului baroului din circum scripţia acelei instanţe. Ca atare, instanţa em ite o adresă către baroul respectiv în vederea desem nării unui avocat pentru asistenţa ju d i­ ciară a părţii solicitante, anexând cererea d e ajutor public ju d icia r şl încheierea de încu­ viinţare a acesteia, în care se m enţionează şi cuantum ul onorariului avocatului numit, stabilit potrivit protocoalelor încheiate între instituţii. în conform itate cu alin. ( 2 ) al aceluiaşi articol, decanul baroului sau avocatul căruia decanul i-a delegat această atribuţie va desem na, în term en de 3 zile, un avocat înscris în Registrul de asistenţă judiciară, căruia î i transm ite, odată cu înştiinţarea desem nării, încheierea prevăzută la alin. ( 1 ) al art. 72. Decanul baroului are obligaţia de a com unica şi beneficiarului ajutorului public ju d iciar num ele avocatului desem nat. Beneficiarul aju­ torului public ju d iciar poate solicita el în su şi desem narea unui anum it avocat, cu consim ­ ţăm ântul acestuia, în condiţiile legii. Potrivit art. 131 alin. ( 1 ) din O.U.G. nr. 51/200$, dacă hotărârea pronunţată în cauza pentru care s-a încuviinţat ajutorul public ju d icia r este supusă recursului, ajutorul public ju d iciar acordat în etapa procesuală im ediat anterioară în form a prevăzută la art. 6 lit. a) se extinde de drept pentru redactarea cererii ş i a m otivelo r de recurs, precum ş i pentru exercitarea ş i susţinerea sa, aceasta constituind o excepţie d e la art. 13 alin. ( 1 ) din ordonanţă, potrivit căruia ajutorul public ju d iciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urm a unei noi cereri. Prevederea în discuţie a fost introdusă prin Legea nr. 76/2012 în contextul existenţei art. 83 alin. (3) NCPC, potrivit căruia la redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vo r fi asistate şi, după ca 2, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, num ai d e către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţiile prevăzute de aceasta. Este d e m enţionat faptul că art. 131 alin. ( 1 ) din O .U.G. nr. 51/2008, având caracter de excepţie, este de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extins, spre exem plu, în ipoteza apelului sau a altor căi de atac extraordinare diferite d e recurs. în continuare, conform alin. ( 2 ) al aceluiaşi articol, hotărârea pronunţată cu drept de recurs, însoţită de copia încheierii de încuviinţare a ajutorului public judiciar, se com u­ nică de îndată baroului de avocaţi, în vederea verificării şi confirm ării sau, dacă este cazul, desem nării unui avocat cu drept de a pleda în faţa instanţei de recurs. Pentru recurs avocatul are dreptul la onorariu distinct, stabilit, potrivit legii, de instanţa de recurs. A preciem că încheierea de încuviinţare a ajutorului public ju d iciar la care face referire alin. ( 2 ) al art. 131 din ordonanţă se referă la încheierea pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este susceptibilă d e recurs aferentă acelei etape procesuale, nefiind necesară pronunţarea unei noi încheieri. De asem enea, avocatul care va redacta şi sus­

Osu

a

Na

r c is a

Th

so h a r i

251

A rt. 90

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

ţine cererea de recurs poate fi acelaşi sau nu cu cel care a reprezentat interesele părţii în etapa procesuală anterioară. De la data desem nării sau confirm ării avocatului potrivit alin. (2) începe să curgă un nou term en pentru exercitarea căii d e atac a recursului (art. 131 alin. (4) din ordonanţă]. Instanţa de recurs verifică dacă se m enţin condiţiile pentru ajutorul public judiciar acordat conform alin. (1) al art. 131. Dacă instanţa constată că nu m ai sunt îndeplinite condiţiile, dispune, prin încheiere, încetarea acestuia şi obligarea părţii la restituirea, în to t sau în parte, a cheltuielilor avansate d e stat su b form ă de onorariu de avocat, potrivit alin. (2). D ispoziţiile art. 21 din ordonanţă su n t aplicabile. A preciem că o atare verificare este obligatorie pentru instanţa de recurs, m otiv pentru care aceasta îi va pune în vedere părţii care a beneficiat de ajutor public în form a m enţionată să depună înscrisurile so li­ citate de art. 14. Dacă partea nu a beneficiat de ajutor public ju d iciar în etapa procesuală anterioară recursului, solicitarea ajutorului public ju d iciar se face potrivit art. 13 (art. 131 alin. (3) din ordonanţă]. Astfel, partea va fi obligată să form uleze o cerere n o u l; cererea pentru acordarea ajutorului public ju d icia r în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanţei a cărei hotărâre se atacă, în m od obligatoriu, înăuntrul term enului pentru exer­ citarea căii de atac şi se soluţionează de urgenţă de un alt com plet decât cel care a soluţionat cauza pe fond; prin introducerea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, term enul pentru exercitarea căii d e atac se întrerupe o singură dată, dacă so lici­ tantul depune în term en d e cel m ult 10 zile în scrisu rile doveditoare prevăzute la art. 14; de la data com unicării în ch eierii prin care s-a sofuţionat cererea de ajutor public judiciar ori, după caz, cererea de reexam inare, în sensul adm iterii, respectiv al respingerii, începe să curgă un nou term en pentru exercitarea căii de atac. Potrivit art. 13 alin. (4) din ordonanţă, în cazul adm iterii cererii de ajutor public ju d i­ cia r în condiţiile art. 6 lit. a), instanţa com unică de îndată încheierea solicitantului şi baroului de avocaţi. Baroul este obligat să desem neze în 48 de ore un avocat cu drept de a pleda în faţa instanţei de apel sau, după caz, d e recurs. Data desem nării avocatu­ lui şi datele de identificare a acestuia se com unică instanţei şi solicitantului în cei m ult 48 de ore. în ceea ce priveşte raportul dintre această norm ă şi art. 72 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în privinţa term enului de desem nare a avocatului d e către barou, apreciem că se va aplica norm a cu caracter special prevăzută în ordonanţă, însă num ai în privinţa desem nării unui avocat în apel sau în recurs. De la data desem nării avocatului potrivit alin. (4), începe să curgă un nou term en pentru exercitarea căii de atac [art. 13 alin. (5) din ordonanţă]. b) în ceea ce priveşte ajutorul pu b lic su b fo rm a p lâ ţii o norariului expertului, tradu­ cătorului sa u interpretului, prin încheierea de încuviinţare se stabileşte şi onorariul pro­ vizoriu cuvenit acestora, iar, după prestarea serviciului pentru care s-a plătit onorariul provizoriu, instanţa va stabili onorariul definitiv, prin raportare la dispoziţiile art. 24 din O .U .G. nr. 51/2008. c) în privinţa ajutorului pu b lic ju d ic ia r sub fo rm a p lâ ţii o norariului executorului ju d e ­ cătoresc, prin încheierea de încuviinţare se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit exe­ cutorului judecătoresc, în funcţie de plafoanele legale şi de com plexitatea dosarului la acea dată. Cererea îm preună cu încheierea de încuviinţare se trim it, de îndată, cam erei terito­ riale a executorilor judecătoreşti din circum scripţia teritorială a acelei instanţe. Colegiul director al cam erei teritoriale a executorilor judecătoreşti are obligaţia d e a desem na. 252

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 90

în term en d e 3 zile, un executor judecătoresc, căruia îi transm ite, odată cu înştiinţarea desem nării, încheierea m enţionată anterior. Preşedintele are obligaţia de a com unica şi beneficiarului ajutorului public ju d icia r num ele executorului judecătoresc desem nat. Beneficiarul ajutorului public ju d iciar poate solicita el însuşi desem narea unui anum it executor judecătoresc, com petent din punct de vedere teritorial (art. 26 din O.U.G. n r 51/2008). d} Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 51/2008, în cazul încuviinţării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxelor judiciare, prin încheiere se vo r stabili fie scutirea de plată, fie, după caz, cota d e reducere, term enele de plată şi cuantum ul ratelor. în ceea ce priveşte ajutorul public ju d icia r constând în eşalonarea plăţii taxei judiciare de tim bru, m enţionăm că, odată încuviinţată o asem enea cerere, ch iar dacă reclam antul nu achită tranşele stabilite de instanţă la term enele fixate prin dispozitivul încheierii, instanţa este în mod legal învestită, astfel că nu este incidenţă sancţiunea anulării cererii ca netim brată sau ca insuficient tim brată. Soluţia m enţionată rezu lt! din dispoziţiile art. 21 2 alin. {3} din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora în ca 2ul eşalonării sau am ânării, instanţa transm ite hotărârea de încuvi­ inţare, care constituie titlu executoriu. M inisterului Finanţelor Publice/organelor com ­ petente pentru urm ărirea executării obligaţiei de piaţă ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la term enele stabilite. De asem enea, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) din N orm ele m etodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobarea eşalonării sau a am ânării la plată se face concom itent cu transm iterea adresei de debitare a taxelor judiciare d e tim bru organului fiscal în evidenţa căruia se află debitorul şi care răspunde de încasarea acesteia. Rezultă, aşadar, că debitorul tran şelo r neachitate va fi subiectul unei proceduri de executare silită în caz de neplată voluntară, asp ect care exclude soluţia anulării cererii ca netim brată sau ca insuficient tim brată. Ca atare, chiar în ipoteza în care taxa judiciară de tim bru, a cărei p la ţi a fo st eşalonată sau am ânată, nu a fost achitată integral până la m om entul închid erii dezbaterilor asupra fondului pricinii, instanţa poate proceda la soluţionarea acesteia. Potrivit art. 3 4 din O.U.G. nr. 51/2008, în cazul în care taxele judiciare datorate sunt m ai mari decât dublul venitului net lunar pe fam ilie ai solicitantului din luna anterioară fo rm u Iă ri i ce re rii de aju to r p u b li c j ud ic ia r, eşa lo n area p lăţi i se va fa ce astfel încât rata tun a ră datorată să nu depăşească jum ătate din venitul net pe fam ilie, dacă instanţa nu apreciază necesar a se acorda o altă form ă de ajutor, m ai favorabilă, eşalonarea putându-se face în cel m ult 4 8 de rate lunare. 2.S. Condiţiile a co rd ă rii a ju to ru lu i p u b lic judiciar. Ajutorul public ju d icia r se acordă persoanei fizice care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a fam iliei sale. Potrivit art. S alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, prin fom ilie se înţelege soţul/soţia, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, d a r nu m ai m ult d e 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului. De asem enea, se consideră m em bru al fam iliei şi persoana care are dom iciliul ori reşedinţa com ună şi gospodăreşte îm preună cu solicitantul, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, t

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

253

A rt. 90

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în v â rs ti de peste 18 ani, d a r nu mai m ult d e 26 de ani, d a c i se a f li în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului. Ajutorul public ju d icia r se poate acorda, separat sau cum ulat, în oricare dintre for­ m ele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţii (plata onorariului avocatului, exper­ tului, traducătorului, interpretului şi al executorului judecătoresc, precum şi facilităţile fa plata taxelor judiciare de tim bru). Valoarea ajutorului public ju d icia r a c o rd a t separat sau cum ulat, în oricare dintre for­ m ele prevă 2ute ia art. 6 lit. a)-c), nu poate depăşi, în cursul unei perioade de un an, sum a m axim ă echivalentă cu 1 0 so la rii m inim e b ru te pe ţară la nivelul anului în care a fo st for­ m ulată cererea de acordare (potrivit d isp 02 iţii lor art. 7 din O.U.G. nr. 51/2008, astfel cum a fost m odificat prin Legea nr. 251/2011). Este de rem arcat faptul că pentru ajutorul public ju d icia r constând în scutiri, redu­ ceri, eşalonări sau am ânări de la plata taxelor judiciare de tim bru, plafonul m axim de 10 salarii nu este aplicabil, legea neinstituind nicio lim ită. O pinii divergente au fost exprim ate în practica ju diciară cu privire la posibilitatea acordării ajutorului public ju d iciar sub form a scutirii de plata taxei judiciare d e tim bru aferente cererii d e repunere pe rol a cauzei, judecarea cauzei fiind suspendată din culpa reclam antului. In tr-o prim ă opinie, s-a arătat că ajutorul public ju d icia r nu s-ar putea acorda pentru această ipoteză, raţiunea acordării facilităţii fiscale fiind aceea a asigură­ rii caracterului efectiv al dreptului de acces la justiţie. Or, într-o atare situaţie, nu ar fi în discuţie ocrotirea dreptului d e acces la justiţie, ci stabilirea unei obligaţii d e im punere cu titlu d e sancţiune pentru conduita culpabilă a reclam antului care a condus la suspenda­ rea judecării cau 2ei. într-o a doua opinie, pe care o îm părtăşim , s-a arătat că, în lipsa unei dispoziţii legale care să lim iteze acordarea ajutorului public ju d iciar la anum ite categorii de cereri, această facilitate cu privire la taxa judiciară de tim bru aferentă cererii de re p u n e re a cau2ei pe rol va fi soluţionată favorabil ori de câte ori petentul va îndeplini cerinţele prevă2ute de art. 8 şi art. 8 1 din O.U.G. nr. 51/2008. Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008, m odificat prin Legea nr. 251/2011, beneficiază de ajutor public ju d icia r persoanele ai căror ve n it m ed iu net lu n a r p e m em bru de fo m ilie , în ultim ele două luni anterioare form ulării cererii, se situează su b n ivelu l de 3 0 0 lei. în acest ca 2, sum ele care constituie ajutor public ju d iciar se ovanseozd în întregim e d e câtre stat. Prin urm are, partea va fi scutită în întregim e de plata taxelo r ju diciare de tim bru. Dacă venitul m ediu net lunar pe m em bru de fam ilie, în ultim ele două luni anterioare form ulării cererii, se situ e a 2ă su b n ivelu l de 6 0 0 lei, sum ele d e bani care constituie aju­ to r public ju d iciar se avansează d e câtre sto t în proporţie de 50% . Prin urm are, în acest caz, partea va beneficia de reducerea cu 50% a cuantum ului taxelo r judiciare de tim bru. Ajutorul public ju d iciar se poate acorda ş i în alte situaţii, proporţional cu nevoile so li­ citantului, în cazul în care costurile certe sau estim ate ale procesului sunt de natură să îi lim iteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cau 2a diferenţelor de co st ai vieţii dintre statul m em bru în care acesta îşi are dom iciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România. Aprecierea lim itării accesului efectiv la ju stiţie al solicitantului este atributul instanţei judecătoreşti, care poate acorda ajutorul public în întregim e sau în parte, raportându-se la m ăsura în care costurile certe sau cele estim ate ale procesului sunt de natură să afec­ teze accesul efectiv al solicitantului la justiţie. In acest sens, în practica ju diciară 111 s-a 1,1 Ju d . Seet. 2 Bucureşti, în ch e ie re a din 3 0 ia n u arie 2 0 0 9 , în d o sa ru l nr. 1 3 6 0 2 /3 0 0 /2 0 0 8 , nepubllcatâ.

254

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 90

apreciat că starea de detenţie a solicitantului poate fi de natură, în circum stanţele cauzei concrete, a-i lim ita accesul efectiv la justiţie, astfel că se im pune adm iterea cererii de ajutor public form ulate de acesta, prin scutirea de plata taxelo r judiciare d e tim bru aferente pretenţiilor deduse judecăţii. Potrivit art. 8 1 din O .U.G. nr. 51/2008, ajutorul public se acordă şi în anum ite situa­ ţii sped a ie, fără analizarea co ndiţiilor im puse de art. 8 , în ipoteza în care prin lege spe­ cială se prevede dreptul la asistenţă judiciară sau dreptul la asistenţă juri di că gratuită, ca m ăsură de protecţie. în considerarea unor situaţii speciale, precum m inoritatea, handicapul, un anu m it statut şi altele asem enea. Tn acest cazuri, legiuitorul a stabilit că ajuto­ rul public ju d iciar se acordă num ai pentru apărarea sau recunoaşterea unor drepturi sau interese rezultate ori aflate în legătură cu situaţia specială care a ju stificat recunoaşte­ rea, prin lege, a dreptului la asistenţa ju diciară sau la asistenţă ju rid ică gratuita, sum ele fiind avansate în întregim e de către stat, fără diferenţierea stabilită la art. 8 alin. ( 1 ) şi ( 2 ) din O .U.G. nr. 51/2008. în conform itate cu art. 9 din O.U.G. nr. 51/2008, ia stabilirea venitului se iau în cal­ cul orice venituri periodice, precum salarii, indem nizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi com erciale sau d intr-o activitate independentă şi altele asem enea, precum şi sum ele datorate în m od periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere. Trebuie subliniat faptul că orice fel de venituri cu caracter periodic su n t avute în vedere la aprecierea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, nu d o a r veniturile im pozabile, în tru câ t textul de lege nu distinge în acest sens, reţinând totodată că O.U.G. nr. 51/2008 transpune Directiva 2003/8/CE d e îm bunătăţire a accesului la ju stiţie în litigi­ ile transfrontaliere prin stabilirea unor norm e m inim e com une privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii, art. 5 parag. 2 din directivă stabilind că „situaţia econom ică a unei persoane este evaluată de autoritatea com petentă, ţinând cont de diferiţi factori obiectivi, precum veniturile’' 1*1. De asem enea, la aprecierea condiţiilor de acordarea ajutorului public judiciar, instanţa trebuie să aibă în vedere şi prevederile art. 16 din ordonanţă. 2.6. Stin g erea a ju to ru lu i p u b lic ju diciar. Potrivit a r t .lO d in O .U .G .n r . 51/2008, dreptu l la ajutor public ju d icia r se stinge prin m oartea părţii sau prin îm bunătăţirea stării sale m ateriale până la un nivel care să îi perm ită să facă faţă costurilor procesului. Din interpretarea prevederilor enunţate, rezultă că dreptul la ajutor public ju d iciar are caracter strict personal, nu poate fi exercitat d e creditorii solicitantului pe calea acţiunii oblice şi nu se poate tran sm ite succesorilor solicitantului, ch iar dacă se transm ite acestora calitatea procesuală a antecesorului lor. Deşi dispoziţia legală nu face referire decât la situaţia transm isiunii m ortis causa a dreptului 1a ajutor public judiciar, apreciem , în acord cu opinia exprim ată în doctrină1’1, că, faţă de natura sa juridică exclusiv personală, dreptul la ajutor public ju d iciar încetează şi în situaţia transm isiunii prin acte inter vivo s a calităţii procesuale a solicitantului [de exem plu, în ipoteza în care reclam antul a obţinut scutirea de p Iata taxei ju d ic ia re d e ti mbru în urm a adm iterii cererii sale de a ju to r public judiciar, iar ulterior, în cursul procesu­ lui, transm ite drepturile sale cu caracter litigios către un terţ, acesta din urm ă {în cazul

10 Ju d . S e ct. 2 B u cu reşti, în ch e ie re a d in 6 ia n u arie 2 00 9, Tn d o sa ru l nr. 6 5 0 0 /3 0 0 /2 0 0 8 , nepublieatâ, l2J G.C. F rtn ţiu , O M B& idtan, Co dul d e pro cedură civilă co m e n ta t şi a d n o ta t, Ed. H am an giu . Bucureşti, 2008, p. 70.

O s l ia N a

r c is a t h s o h a r i

255

A rt. 90

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

scoaterii reclam antului din proces), preluând calitatea p ro c e su a li de reclam ant, va fi obligat să achite taxa judiciară de tim bru aferentă cererii, având, bineînţeles, dreptul de a form ula, la rândul său, o altă cerere de ajutor public judiciar, care va fi soluţionată prin prism a situaţiei sale financiare concrete). în cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în com un de m ai m ulte persoane pen­ tru acelaşi o b iect ori când obiectul este un drept sau o obligaţie com ună, taxa judiciară d e tim bru se datorează în solidar, potrivit dispoziţiilor art. 12 din N orm ele m etodolo­ gice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997. Caracterul strict personal al dreptului de ajutor public ju d icia r este relevant şi în ipoteza coparticipării procesuale, atunci când cererea de chem are în judecata are acelaşi o b iect ori când obiectul cererii este un drept sau o obligaţie com ună, iar num ai unul dintre reclam anţi este îndreptăţit la acordarea ajuto­ rului public ju d icia r su b form a scutirii de plata taxei ju d iciare de tim bru. într-o asem e­ nea ipoteză, efectul adm iterii cererii de ajutor public ju d icia r sub form a scutirii de plata taxei ju d iciare de tim bru în persoana unuia dintre reclam anţi nu se produce şi asupra celorlalţi coparticipanţi, ci, dim potrivă, acestora le va reveni obligaţia achitării integrale a taxei ju d iciare de tim bru datorate. Concluzia se întem eiază pe caracterul strict perso­ nal al ajutorului public ju d icia r ce im pune ca rem iterea de datorie făcută unui debitor să nu profite şi celorlalţi codebitori. Prin urm are, toţi reclam anţii trebuie să întrunească condiţiile de acordare a ajutorului public ju d icia r şi, desigur, să învestească instanţa cu o asem enea cerere, pentru a conduce la soluţia exonerării lor de executarea obligaţiei solidare de achitare a taxelor ju d iciare de tim bru. în ceea ce priveşte îm bunătăţirea situ a ţie i m oteriale a solicitantului, considerăm că în cursul procesului, o rice persoană interesată va putea sesiza instanţa în acest sens, în prim ul rând, partea adversă care, la finalul litigiului, dacă va cădea în pretenţii, se va găsi în situaţia de a suporta costurile ajutorului public ju d icia r acordat părţii care a câştigat procesul, M inisterul Justiţiei fiind cel care avansează cheltuielile suportate de stat pentru solicitant, d a r şi instanţa din oficiu, în baza rolului activ. D ispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 vizând procedura de soluţionarea a cererii se vo r aplica în mod corespunzător, chiar dacă este vorba despre ipoteza survenirii unei schim bări în situaţia solicitantului, ce nu im plică reţinerea relei-credinţe a acestuia în prom ovarea cererii iniţiale, m otiv pentru care, în acest caz, stingerea dreptului la ajutor public ju d icia r nu va determ ina incidenţa sancţiunilor p re v i 2ute de dispoziţiile art. 17 alin. (2) din acest a ct normativ. 2.7. P ro ced u ra d e a co rd a re a a ju to ru lu i p u b lic ju d ic ia r A. Com petenţa de soluţionare. Potrivit dispoziţiilor art. 11 din O .U .G. nr. 51/2008, cererea de acordare a ajutorului public ju d icia r se adresează instanţei com petente pen­ tru soluţionarea cauzei în care se solicită ajutorui. în cazul în care instanţa com petentă nu se poate stabili, com petentă este judecătoria în a cărei circum scripţie teritorială îşi are dom iciliul sau reşedinţa solicitantul. în ipoteza în care nu se poate determ ina instanţa com petentă în situaţia cererilor form ulate de cetăţenii unui stat m em bru al Uniunii Europene sau de persoane care au dom iciliul sau reşedinţa obişnuită în unul dintre aceste state, altul decât Rom ânia, cere­ rea se soluţionează de Tribunalul Bucureşti, potrivit art. 43 din acelaşi act normativ.

256

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ I I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 90

Dacă ajutorul public ju d icia r este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public ju d icia r se soluţionează, dacă legea nu pre­ ved e altfel, de com pletul învestit cu soluţionarea cererii principale. Prin urm are, atunci când ajutorul public ju d icia r se referă la o cerere incidentală care, dacă a r fi fost form ulată pe cale separată, a r fi fost de com petenţa unei instanţe superioare celei învestite cu cererea principală, cererea de ajutor public ju d icia r va fi de com petenţa instanţei sesizate cu soluţionarea cererii principale. Dacă partea nu a beneficiat d e ajutor public ju d icia r în etapa procesuală anterioară recursului, solicitarea ajutorului public ju d iciar în vederea exercitării unei căi de atac se face potrivit art. 13 (art. 131 alin. (3) din ordonanţă]. Astfel, partea va fi obligată sâ form uleze o cerere nouă, com petenţa aparţinând instanţei a cărei hotărâre se atacă. S. R e g u li de fo rm u la re a cererii de a ju to r pu b lic ju d ic ia r în ceea ce priveşte term enul d e fo rm u la re a cereri i d e aj uto r public judiciar, aceasta se poate p ro m ova ori câ nd în cu rsu I ju decăţii unei cauze, într-o anum ită etapă procesuală, soluţia de adm itere producându-şi efectele num ai în acea etapă procesuală. Potrivit art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, cererea pentru acordarea ajutorului public ju d iciar este scutită de taxă judiciară de tim bru. în conform itate cu art. 14 al O.U.G. nr. 51/2008, cererea pentru acordarea ajutorului public ju d icia r se form ulează în scris şi va cuprinde m enţiuni privind: obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul num eric personal, dom iciliul şi starea m ateriala a solicitantului şi a fam iliei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale fam iliei sale, precum şt dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultim elor 12 luni a m ai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce form ă, pentru ce cauză, precum şi cuantum ul acestui ajutor. Cererea de acordare a ajutorului public judiciar, form ulată d e cetăţeni ai unui stat m em bru al Uniunii Europene sau de persoane care au dom iciliul sau reşedinţa obişnuită în unul dintre aceste state, altul decât Rom ânia, se depun e însoţită de docum ente ju s­ tificative, fie prin interm ediul autorităţii centrale a statului m em bru de dom iciliu sau de reşedinţă al solicitantului, fie prin interm ediul autorităţii centrale rom âne, fie direct la instanţa rom ână com petentă potrivit art. 11 , cererea şi înscrisurile fiind traduse în lim ba rom ână. în situaţia în care solicitantul form ulează cerere d e acordare a ajutorului public ju d i­ ciar, instanţa va fixa un term en interm ediar pentru soluţionarea acesteia, punându*i în vedere solicitantului toate condiţiile pe care trebuie să ie îndeplinească cererea sa, pre­ cum şi dispoziţiile art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi vo r fi în sarcina sa, şi sancţiunea restituirii sum elor prim ite cu titlu d e a ju to r public ju d iciar în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2). Su b aspectul p roba to riu lui necesar a fi adm inistrat în dovedirea situaţiei m ateriale a solicitantului şi a fam iliei sale, în practică s-a evidenţiat faptul că dovezile vo r viza toate veniturile cu caracter periodic, precum şi cheltuielile lunare pe care le suportă, regulat, aceştia. Astfel, s-a sem nalat că, pe lângă adeverinţa de salariu eliberată de angajator, solicitantul poate depune adeverinţă de venit em isă d e organul fiscal d e la dom iciliul acestuia vizând veniturile im pozabile cu care figurează în evidenţele acestei instituţii. O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

257

A rt. 90

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

De asem enea, în susţinerea cererii d e acordare a ajutorului public judiciar, vo r fi ataşate la dosar şi chitanţe/alte înscrisuri doveditoare ale achitării cheltuielilor de întreţinere fu na re, fie că sunt plăţi pentru serviciile prestate d e diverşi furnizori (pentru servicii de apă şi canalizare sau d e alim entare cu gaze naturale ori agent term ic etc.), fie că sunt obligaţii legale sau contractuale de întreţinere (pensia de întreţinere plătită de unul dintre soţi unui copil dintr-o altă căsătorie etc.). Astfel, art. 5 parag. 2 din Directiva nr. 9/CE/2003 prevede că situaţia econom ică a unei persoane este evaluată de autoritatea com petentă a statului m em bru al instanţei, ţinând cont de diferiţi factori obiectivi, precum veniturile, capitalul deţinut sau situaţia fam ilială, inclusiv o evaluare a resurselor persoanelor care depind finan ciar de solicitant. Legiuitorul a m ai stabilit că în evaluarea posibilităţii solicitantului de a face faţă co sturilo r unui litigiu v o r fi luate în considerare şi alte venituri decât cele cu caracter salarial, respectiv indem nizaţii, onorarii, rente, chirii ori profit din activităţi com erciale sau dintr-o activitate independentă, instanţa putând solicita autorităţilor şt instituţiilor com petente {oficiul registrului com erţului, adm inistraţia financiară, angajatorul solicitan­ tului etc.) inform aţii în legătură cu aceste aspecte. De asem enea, pe lângă toate aceste înscrisuri, solicitantul va trebui s§ depună şi o decla ra ţie p e proprie ră spundere din care să rezulte dacă în cursul ultim elor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce form ă, pentru ce cauză, precum şi cuantu­ mul acestui ajutor. Trebuie su blin iat că declaraţia pe proprie răspundere nu trebuie să îm b race în mod necesar form a autentică notariala, reglem entarea legală nefăcând nicio precizare în acest sens, fiind, ca atare, suficientă declaraţia în fo r m l scrisa asum ată de către solicitant prin sem nătură. Cu privire la efectele ju rid ice ale declaraţiei pe proprie răspundere, m enţionăm că aceasta va influenţa m odalitatea de soluţionare a cererii de acordare a ajutorului public ju d icia r din perspectiva art. 7 din acelaşi act norm ativ, care stabileşte că ajutorul public ju d icia r nu va putea depăşi, în cursul unei perioade de un an, sum a m axim ă echivalentă cu 1 0 salarii m inim e brute pe ţ a r i la nivelul anului în care a fost fo rm u la t! cererea de acordare. Prin urm are, în situaţia form ulării, în cadrul aceluiaşi proces sau a unor litigii diferite, a unor cereri de acordare a ajutorului public ju d icia r în diferite form e {asistenţă ju diciară gratuită, scutire de la plata onorariului de expert etc.), instanţa are obligaţia, în baza declaraţiei pe proprie răspundere a solicitantului, să aprecieze în ce m ăsură acesta mai poate beneficia de reglem entarea O.U.G. nr. 51/2008. Dacă solicitantul a form ulat în decursul unui an calendaristic o cerere care a fost adm isă şi, ulterior, în cursul anului calendaristic urm ător, o altă cerere, la soluţionarea acesteia din urm ă instanţa va avea în vedere şi ajutorul public acordat ca urm are a pri­ m ei cereri, dacă aceasta se încadrează tem poral în ultim ele 12 luni anterioare ceiei de-a doua cereri, prin raportare la safariul m inim brut din anul în care aceasta din urm ă a fost iniţiată. Totodată, prevederile alin. (3) al art. 14 din O .U.G. nr. 51/2008 m enţionează şi posi­ bilitatea instanţei de a solicita lăm uriri şi dovezi părţilor, precum şi inform aţii autorităţi­ lor com petente (de exem plu, cu privire la obligaţia de întreţinere invocată de către so li­ citant, instanţa se poate adresa societăţii angajatoare care poate com unica inform aţii referitoare la sum a poprită tunar din salariul solicitantului). Este indicat ca instanţa să solicite inform aţii în legătură cu veniturile im pozabile cu care este m enţionat în eviden­ ţele organului finan ciar com petent ch iar şi în situaţia în care solicitantul prezintă o ad e­ 258

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 90

verinţă de salariu eliberată de angajator, nefiind exclus ca acesta să obţină şi alte venituri suplim entare. La aprecierea situaţiei financiare concrete a solicitantului trebuie avute în vedere şi drepturile reale existente în patrim oniul solicitantului. Spre exem plu, dacă solicitantul nu are nlciun venit, însă deţine în patrim oniu trei bunuri im obile, m odalitatea de soluţi­ onare a cererii sale va avea în vedere acest aspect, în sensul că acesta are posibilitatea valorificării oricăruia dintre cele trei im obile, în vederea achitării obligaţiilor fiscale către stat, instanţa solicitând inform aţii în legătura cu chiriile practicate pe piaţa liberă pentru im obile sim ilare. Instanţa trebuie să m anifeste totuşi rezervă în aceste situaţii, stabilind de la caz la caz m odalitatea de soluţionare a cererii de acordare a ajutorului public, prin prism a a r t 1 al Protocolului nr. 1 ia Convenţia europeană şi a art. 8 din acelaşi act. De exem plu, instanţa nu va respinge ca lipsită de tem ei cererea form ulată d e un solicitant, titu lar al dreptului d e proprietate asupra unui im obil cu destinaţia d e locuinţă pentru acesta şi pentru m em brii fam iliei sale, cu m otivarea că solicitantul a r putea obţine ve n i­ tu ri din închirierea locuinţei şi, în acest fel, ar fi în m ăsură să achite taxa d e tim b ru, pen­ tru că s-a r nesocoti în m od grav dreptul de protejare a bunurilor şi a vieţii sale private. Instanţa are obligaţia ca, la prim irea cererii pentru acordarea ajutorului public ju d i­ ciar, să-i pună în vedere solicitantului faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi v o r fi în sarcina sa, precum şi sancţiu nea restituirii sum elor prim ite cu titlu de ajutor public ju d ic ia rîn situaţia prevăzuta de art. 17 alin. (2). încuviinţarea acordării ajutorului public ju d icia r nu reprezintă pentru solicitant scuti­ rea şi de piaţa cheltuielilo r de ju d eca tă avan sa te de ceaiaftâ parte, pe care trebuie să le suporte în tem eiul culpei sale procesuale, conform 453 NCPC. Acordarea facilităţilor privind accesul la ju stiţie nu presupune şi prejudicierea inte­ reselor părţii colitigante, statul neputând interveni în raporturile dintre particulari. Dis­ poziţiile O.U.G. nr. 51/2008 se referă strict la obligaţiile financiare pe care le are o per­ soană faţă de stat (prin reprezentanţii săi, instanţele judecătoreşti, M inisterul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă în alta Curte d e Casaţie şi Justiţie), pentru serviciile asigurate în desfăşurarea activităţii judiciare. C. Solu ţio narea cererii de acordare a ajutorului p u b lic judiciar. Asupra cererii de acor­ dare a ajutorului public judiciar, instanţa se va pronunţa prin încheiere m otivată, dată în cam era de consiliu, analizând înscrisurile depuse d e părţi şi de autorităţile com petente la dosar, p ă rţile nefiind citate la soluţionarea cererii (art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008}. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei se va realiza to t în şedinţă publică, conform art. 402 NCPC. Dispoziţiile art. 16 din O.U.G. nr. 51/2008 m enţionează că ajutorul public ju d iciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estim at este disproporţionat faţă d e valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public ju d iciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se pretinde pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale. Dacă cererea pentru a cărei soluţionare se solicită aju tor public ju d iciar face parte din categoria celo r care pot fi supuse m edierii sau a lto r p ro ced u ri alternative de so iu ţio • nare, cererea de ajutor public ju d icia r poate fi respinsă, dacă se dovedeşte că solicitantul ajutorului public ju d icia r a refuzat anterior începerii procesului să urm eze o asem enea procedură.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

259

A rt. 90

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

în privinţa posibilităţii respingerii acordării ajutorului public ju d icia r ca u rm a re a refu­ zului solicitantului de a urma una dintre procedurile alternative d e soluţiona re a unui liti­ giu, apreciem , în concordanţă cu doctrina ju rid ică111, că legiuitorul a avut în vedere doar procedurile facultative (m edierea, procedura succesorală notarială), care ar fi putut fi refu 2ate de solicitant. Ajutorul public ju d icia r mai poate fi refuzat atunci când solicitantul pretinde despă­ gubiri pentru atingeri aduse im aginii, onoarei sau reputaţiei sale, în condiţiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu m aterial, precum şi în cazul în care cererea decurge din activitatea efectuată în calitate de profesionist sau dintr-o activitate independent! desfăşurata de solicitant. Instanţa trebuie ca, în cadrul lăm uririlor şi inform aţiilor solicitate părţilor şl autorităţi­ lor com petente, să urm ărească şi aceste aspecte, în sensul de a stabili dacă cererea a fost form ulată în m od abuziv, şi anum e dacă solicitantul dispune de m ijloacele necesare aco­ peririi cheltuielilor judiciare sau intenţionează trenarea ju decăţii cauzei prin prelungirea duratei procesului cu durata necesară soluţionării uneia sau m ai m ultor astfel de cereri. în legătură cu ipoteza în care costul estim at al ajutorului public ju d icia r este dispro­ porţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, proporţionalitatea m ăsurilor im puse de stat prin această reglem entare cu ingerinţa în accesul liber la ju stiţie justifică o lim itare a situ aţiilo r în care se acordă ajutorul public judiciar, în m ăsura în care dreptul nu este afectat în în săşi substanţa sa. Cu privire la situ a ţia în care ajutorul public ju d icia r nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale, considerăm că o astfel de apreciere în cadrul considerentelor încheierii de soluţionare a cererii, chiar în condiţiile existenţei unei am ple definiţii a term enilor vizaţi în doctrina ju rid ică171, este dificil de m enţionat, m ai ales prin prism a unei evidente antepronunţări a judecătorului asupra îndeplinirii condiţiilor exercitării acţiunii civile sau ch iar asupra tem einiciei fondului pricinii. Aceasta va cauza fie inaplicabifitatea practică a dispoziţiei legale, fie form ularea, după pronunţarea unei astfel de încheieri, a unei decla­ raţii de abţinere a judecătorului de la judecata pricinii sau a unei cereri de recuzare din partea solicitantului. M odele de m inută pentru situaţia în care s-a încuviinţat în tot sau în parte cererea de ajutor public ju d iciar în privinţa taxelor ju d iciare de tim bru pot fi urm ătoarele: „A dm ite cererea de a ju to r pu b lic judiciar. Scuteşte reclam antul de plata taxei ju d icia re de tim bru în cuantum de x le i Pâră cale de atac." sau „A d m ite în p a rte cererea de ajutor pu b lic judiciar. Reduce cuantum ul taxei ju d icia re de tim bru de la sum a de x lei la sum a de y iei. D ispune eşalonarea taxei ju d icia re de tim bru în cuantum de y le i în 3 rate lunare, o câte z le i fiecare, cu scadenţa pe data d e 1 0 a fie că re i luni. R espinge cererea reclam antului de scutire in te g ra li d e plata taxelor ju d icia re d e tim bru. C u d re p t de cerere de reexam inare în term en de S zile de la com unicare". D. C ai de a ta c îm potriva încheierii p rin care s-o so lu ţio n a t cererea de acordare o a ju ­ torului p u b lic ju d ic ia r îm p o triva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cel interesat poate face cerere d e reexam inare, în term en de 5

111 (3.C. FrenpUj D .L Bâidâon, op. cit., p . 91. 121M. Tâborcă, D rept procesual civil, voi. I, Ed. Universul Ju rid ic, Bucureşti, 2 0 0 5 , p. 104; 6 .C . Frenpo, 0 .t. Botdean, o o . cit., p. 90,

260

D t U A N A X C IS A T H S O H A fti

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 90

zile d e la data com unicării încheierii. Prin urm are, încheierea de respingere a cererii de ajutor public ju d icia r sau de adm itere în parte a acestuia se com unică părţilor interesate, care au posibilitatea form ulării căii de atac a reexam inării. Cererea d e reexam inare se soluţionează to t în cam era de consiliu, însă de un alt com plet, cu citarea p ă rţilo r (în lipsa unui text expres derogatoriu vizând necitarea, ar trebui aplicată regula generală), de această dată încheierea fiin d definitiva, prin raportare la art. S din Legea nr. 76/2012. Conform art. 17 din acelaşi a ct norm ativ, o rice persoană interesată va putea sesi 2a oricând instanţa care â încuviinţat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situaţia reala a celui căruia i s-a încuviinţat cererea, ajutorul public ju d icia r nefiind su s­ pendat în cursul noilor cercetări. Dacă instanţa constată că cererea d e ajutor public ju d iciar a fost făcută cu re o • credinţă, prin ascunderea adevărului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar, la restituirea cu titlu de despăgubire a sum elor de care a fo st scutit, precum şi la o am endă în cuantum de p â n l la S ori sum a pentru care a obţinut nejustificat scutirea. îm p o triva în ch eierii prin care a fo st soluţionată sesizarea form ulată de partea adversă se poate face cerere de reexam inare, în term en de 5 zile de la data com unicării încheierii, ceea ce înseam n ă că actul ju d icia r trebuie com unicat părţilor în vederea form ulării căii de a ta c Cererea de reexam inare se soluţionează de un alt com plet, prin încheiere defini* t iv i, prin raportare la art. 8 din Legea nr. 76/2012. £. Consecinţele acordării ajutorului p u b lic judiciar. Partea căzută în pretenţii va fi obli­ gată la plata către stat a sum elor de care a fost scutită partea care a câştigat procesul. Prin urm are, cheltuielile de ju d eca ta aîe am belor părţi vo r fi suportate de partea care a pierdut litigiul, aceasta fiind nevoită să suporte nu d o ar propriile cheltuieli, ci şi pe cele efectuate de partea care a obţinut câştig de cauză, atât cele avansate de aceasta din urm ă, cât şi cele de plata cărora a fo st scutită prin adm iterea cererii de acordare a aju­ torului public judiciar. Astfel, m inuta pronunţată într-o astfel de cauză va avea, cu privire la acest aspect, urm ătorul conţinut: „A dm ite cererea de chem are tn ju d eca tâ fo rm u la tă de reclam an ­ tu l A în contradictoriu cu p â râ tu l B. (...) tn tem eiul a r t 18 din O.U.G. nr. 51/2008, obligă p â râ tu l la plata către sta t a su m e i de Z lei, reprezentând aju torul p u b lic ju d ic ia r de care a beneficiat reclam antul, su b fo rm a X. O bligă p â râ tu l la p la ta către reclam ant a su m e i în cuantum de Y lei, cu titlu de ch eltu ieli de ju d e ca tâ (...)”. în situaţia în care partea care a beneficiat de ajutor public ju d iciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat răm ân în sarcina acestuia [art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008]. Aceasta nu înseam nă însă că dispoziţiile art. 453 alin. (1) NCPC nu-şi găsesc aplicabilitatea, astfel încât, ta cererea părţii care a câştigat procesul, par­ tea căzută în pretenţii va putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de aceasta, întrucât ajutorul p u b lic ju d ic ia r n u reprezintă decâ t scutirea de p rop riile ch e l• tuieli. De altfel, aşa cum s-a arătat m ai sus, la prim irea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, i se va pune în vedere solicitantului faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată a le celeilalte părţi vo r fi stabilite în sarcina sa. Instanţa poate dispune în să , odată cu soluţionarea cauzei, obligarea părţii care a beneficiat de ajutor public ju d icia r la restituirea, în to t sau în parte, a cheltuielilor avan­ sate de către stat, dacă prin com portam entul nediligent avut în tim pul procesului a ca u ­ O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

261

A rt. 90

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

zat pierderea p rocesu lu i orî dacă prin hotărâre judecătorească s-d constatat că acţiunea a fost exercitată abuziv [art. 19 alin. (2) din O .U.G. nr. 51/2008]. Referitor la forţa ju rid ic i a încheierii cuprinzând obligaţia de plată a sum elor prevă­ zute la art. 17 alin. (2) şi art. 18, legiuitorul a stabilit că aceasta constituie titlu executoriu, fiind com unicat din oficiu organelor com petente. Ca atare, în cazul în care cererea a fo st făcută cu rea-credinţă ş\ solicitantul a fo st o bli­ gat la plata unei despăgubiri şi a unei am enzi, precum şi în situaţia în care partea căzută în pretenţii a fost obligată la plata către stat a acestor sum e, încheierea prin care se sta­ bilesc aceste obligaţii va fi co m u n icat! organelor fiscale com petente, urm ând a fi pusă în executare Tn conform itate cu norm ele fiscale. De asem enea, potrivit art. 50: din ordonanţă, în situaţia în care, prin hotărâre defini­ tivă, prin raportare la art. 8 din Legea nr. 76/2012, beneficiarul ajutorului public dobân­ deşte bunuri sau drepturi d e creanţă a căror valoare, respectiv cuantum , depăşeşte de 1 0 o ri cuantum ul ajutorului pu b lic acordat, acesta este o b lig a t să restituie aju torul public, procedura d e restituire fiind cea prevăzută la capitolul III din ordonanţa de urgenţă. 2.8. A ju to ru l p u b lic ju d ic ia r a co rd a t ce tă ţe n ilo r sta te lo r m em b re a le U n iu n ii Euro­ p e n e so u a lto r p e rso a n e care a u d o m ic iliu l o r i re şe d in ţa o b işn u ită p e te rito riu l u n u i sta t m e m b ru . Conform art. 41 din O .U.G. nr. 51/2008, ajutorul public ju d icia r poate fi solicitat şi de cetăţeni ai unui stat m em bru al Uniunii Europene sau de persoane care au dom iciliul sau reşedinţa obişnuită în unul dintre aceste state, altul decât Rom ânia. Persoanele care nu sunt cetăţeni ai unui stat m em bru al Uniunii Europene şi nici nu au dom iciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul Rom âniei sau al vreunui stat m em bru pot beneficia de ajutor public ju d icia r num ai dacă între Rom ânia şi statul ai cărui cetăţeni su n t sau pe al cărui teritoriu dom iciliază sau îşi au reşedinţa există încheiată o convenţie privind accesul internaţional la ju stiţie1'1. în caz contrar, ajutorul public ju d iciar se poate acorda d o ar în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii, con­ form art. 21 din O.U.G. nr. 51/2008* Cererea form ulată de aceştia se depune, însoţită de docum en te justificative, fie prin interm ediul autorităţii centrale a statului m em bru de dom iciliu sau de reşedinţă al so li­ citantului, fie prin interm ediul autorităţii centrale rom âne, fie direct la instanţa rom ână com petentă potrivit art. 11 din ordonanţă. Cererea, precum şi în scrisu rile doveditoare se depun traduse în lim ba rom ână, faţă d e aspectul că procedura în faţa instanţelor ju d e că ­ toreşti se desfăşoară în această lim bă. A u to ritatea centrală rom ână asistă so licitan tu l, a s ig u rln d u -s e ca cerere a să fie în so ţită de to ate d o cu m en tele co nexe pretinse de autoritatea com petentă a statului solicitat.

1)1 Sp re exe m p lu : Tratatul în tre R epublica P o p u la ri R om ân a ş i R e p u b lica P o p u lara A lb a n ia p rivin d asistenţa ju rid ic ă în ca u ze le civile, fa m ilia le ş i penale, ratificat p rin D e cre tu l n r 4 8 3 /1 9 6 0 ; Co nvenţia d e asistenţă ju rid ică în m a te rie c iv ili, fa m ilia lă şi p e n ală în tre R epublica S o cia listă R om ânia ş i R epublica A lg e ria n ă D e m o cra tică şi Populară, ratificată p rin O ecretu l nr, 4 1 8 /1 9 7 9 ; Tratatul d e asistenţă ju rid ic ă în m a te rie civilă ş i p e n ală dintre R om ânia şl R e p u b lica Populară Chine2ă, se m n at la B e ijin g la 16 ia n u arie 1 9 9 1 , ra tificat p rin Legea nr. 12/1992 ş,a .r w w w .just.ro. 1,1 G .C. Frenţiu, D.L. B âld eo n, op. cit., p. 199.

262

D t U A N A R C IS A T H S Q H A fti

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

A rt. 90

A cordarea a ju to ru lu i p u b lic ju d icia r pentru aceste catego rii de p e rso an e se va rea­ liza în acele aşi condiţii ca şi pentru cetăţenii rom âni, respectiv în co n d iţiile im puse de art. 7, art. 8 , art. 10, art. 11 , art. 13, art. 14 şi art. 16 din O .U .G . nr. 51/2008'". C ererile şi do cum en tele conexe, tra n sm ise sau prim ite în co nfo rm itate cu prevederile C ap ito lu lu i V I din O .U .G . nr. 51/2008 su n t scu tite d e fo rm alitatea legalizării sau de o rice altă form alitate echivalentă. Este de m e n ţio n at art. 4 4 din o rdon anţă, p o trivit căruia aju to ru l p u b lic în cu viin ţa t acesto r persoane include, în afara fo rm e lo r p revăzu te la art. 6 , urm ătoarele: a) ch e ltu ie lile p e n tru tra d u cere a în scrisu rilo r depuse de b e n e ficiar şi care au fost so licitate de instanţă sau d e auto ritatea cu a trib u ţii ju risd icţio n a le în ved erea so lu ţi­ onării cauzei; b) asigurarea unui in te rp re t în pro ced u rile în faţa instan ţei/auto rităţii cu atribuţii ju risd icţio n ale ; c) ch e ltu ie lile d e p la să rii în Rom ânia, pe care beneficiarul asistenţei sau o altă p e r­ soană tre b u ie să o facă la cererea instanţei ori a au torităţii cu a trib u ţii ju risd icţio n ale ori în cazul în care legea prevede prezenţa obligatorie a u n eia dintre a ce ste persoane. 3. A siste n ţa ju d ic ia ră a co rd a tă p e rso a n e lo r ju rid ic e . în privinţa p e rso an e lo r ju ri­ dice, art. 90 alin . (4) N CPC prevede ca acestea po t beneficia de facilităţi num ai sub fo rm ă d e red uceri, e şalo n ă ri sau am ân ări pentru plata ta xe lo r ju d icia re d e tim bru datorate pentru acţiu n i şi ce re ri introduse la instan ţele ju d e că to re şti, în co n d iţiile legii sp eciale. Prin u rm are, perso anele ju rid ic e nu beneficiază d e apărare şi asistenţă gra­ tu ită printr-un avo cat d e se m n a t de baro u , de aju to r p rivind plata exp e rtu lu i fo lo sit în cursul pro cesului sau de plata executoru lu i ju d ecăto resc etc., ci num ăr de fa c ilită ţi în p rivin ţa p lă ţii ta xelo r ju d ic ia re de tim bru. Facilităţile acordate persoanelor juridice privind plata taxelor judiciare de timbru, cond iţi iIe de aco rd a re şi regu Itle p roced ura le aferente s u nt prevă z ute în Legea n r. 146/1997. Instanţa acordă p e rso an e lo r ju rid ice , la cerere, facilităţi su b fo rm ă de reduceri e şa lo n ă ri sa u a m â n ă ri pentru plata taxelor ju d icia re de tim bru dato rate pentru acţiuni şi ce re ri introduse la instan ţele ju d e căto re şti, în urm ătoarele situ a ţii p revăzu te de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997: a) cu an tu m u l taxei reprezintă m ai m u lt d e 10 % din m edia ven itu lu i net pe ultim ele 3 luni d e activitate; b) plata integrală a taxei nu este posib ilă d e o arece perso ana ju rid ică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bu n u rile aceste ia su nt, în co n d iţiile legii, indisponibili* zate. în m od excepţional, instanţa p o ate acorda p e rso an e lo r ju rid ic e red uceri, eşalo ­ nări sau am ân ări pentru plata taxelor ju d icia re de tim b ru în a lte ca zu ri \n care, faţă de datele referitoare la situaţia eco n o m ico -fin an ciară a persoanei ju rid ice , apreciază că plata taxei de tim b ru la valoarea datorată a r fi d e natură să afecteze în m od sem n ifica­ tiv activitatea curen tă a p e rso an e i ju rid ice. în prim ul rând, este de m enţionat aspectul că persoana juridică nu beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 51/2008, care vizează exclusiv persoanele fizice. Din m om ent ce O.U.G. nr. 51/2008 descrie procedura d e soluţionare a ajutoru­ lui public ju d iciar ce poate fi acordat persoanelor fizice, rezultă că art. 2 1 1 din Legea ll' Wem,p. 200. D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

263

A rt. 91

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

nr. 146/1997 reglem entează procedura d e judecată a cererii de acordare a acestor bene­ ficii legale pentru persoanele juridice. Este în s i d e rem arcat faptul c i regufîle instituite d e art. 21 1 din Legea nr. 146/1997 nu su n t diferite d e cele prevăzute şi expuse detaliat în O.U.G. nr. 51/2008. Astfel, cererea de acordare a facilităţilor la plata taxelor ju d iciare d e tim bru se so lu ­ ţionează fă ră citarea porţilor, instanţa stabilind un term en în acest sens, în cam era de consiliu. în ch eierea p ro n u n ţaţi se va com unica nu num ai solicitantului, dar şi părţii adverse, daca este cazul, pentru a se da posibilitatea acestora să exercite cererea de reexam inare în term en de 5 zile de la com unicarea încheierii. Cererea de reexam inare este de com petenţa unui com plet de ju d eca tă diferit de cel care a pronunţat încheierea atacată şi se soluţionează tot în cam era de consiliu, prin încheiere definitivă, prin raportare la art. 8 din Legea nr. 76/2012. Dat fiind faptul că legea nu prevede aspectul potrivit căruia cererea de reexam inare s-a r soluţiona fără citare, se poate desprind e concluzia că sunt incidente prevederile de drept com un vizând citarea părţilor. în al doilea rând, facilităţile prevăzute de lege pentru persoanele ju rid ice pot cuprinde exclusiv am ânarea, reducerea sau eşalonarea plăţii taxelor ju d iciare de tim bru, iar nu şi scutirea de p lo ta acestora. Facilităţile m enţionate în precedent pot fi acordate fie separat, fie cum ulativ, ţin in d u -se cont de principiul disponibilităţii care guvernează şi această procedură. în tim p ce pentru persoanele fizice, pe lângă posibilitatea scutirii parţiale sau totale d e plata taxei ju d iciare de tim bru, legiuitorul a stabilit eşalonarea plăţii taxelo r judiciare în cel m ult 48 de rate lunare, pentru persoanele ju rid ice eşalonarea se poate face num ai pe parcursul a cel m ult 2 ani. în cazul eşalonării sau am ânării, instanţa va transm ite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, M inisterului Finanţelor Publice/organelor com petente pen­ tru urm ărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la term en ele stabilite. în titlul executoriu se v o r m enţiona şi codul de identificare fiscală, dom iciliul fiscal, precum şi o rice alte date de identificare a debitorului. Executarea silită a hotărârii se va efectua potrivit legislaţiei privind executarea silită a creanţelor bugetare.

Art* 9 1 . D isp o ziţii sp eciale. D ispoziţiile cuprinse în legi speciale privind scutirea de taxe, tarife, com isioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte m ăsuri luate în vederea adm inistrării creanţelor fiscale răm ân aplicabile. C O M E N T A R IU în acord cu textul codului, potrivit art. 229 din O.U.G. nr. 92/2003, organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, com isioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte m ăsuri pe care le în d e p lin e sc în vederea adm inistrării creanţelor fiscale, cu excepţia celo r privind com unicarea actului adm inistrativ fiscal.

264

D t U A N A * O S A T H S Q H A fti

A rt. 92

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C IV IL

Capitolul III. Participarea M inisterului Public în procesul civil A ri. 9 2 . M od alităţi de participare. (1) Procurorul poate p o m i orice acţiune civilă, o ri de câte o ri este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legi­ tim e ale m inorilor, ale persoanelor pu se su b interdicţie şi ale dispăruţilor, pre­ cu m şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. (2) Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, in oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drep­ turilor şi intereselor cetăţenilor. (3) In cazurile anum e prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, su b sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii. (4) Procurorul poate să exercite căile de atac Îm potriva hotărârilor pronunţate in cazurile prevăzute la alin. (1), chiar dacă n u a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată, în condiţiile legii. (5) Procurorul poate sâ ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii em ise în favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1). (6) în toate cazurile, M inisterul Public nu datorează taxe de timbru şi nici cauţiune. t C O M E N T A R IU 1. Poziţia procesuală a procurorului în pro cesul civil. Procurorul nu este un repre­ zentant ai părţilor în procesul civil, întrucât nu se poate adm ite ca acestea să aibă un reprezentant com un în condiţiile în care interesele lor sunt contrare, precum şi din cauza faptului că procurorul are o poziţie independentă în proces, activitatea sa procesuală nefiind subordonată intereselor vreuneia dintre părţi, cum se întâm plă în cazul institu­ ţiei reprezentării. Totodată, procurorul nu are poziţia procesuală de parte în proces111, întrucât acesta nu este adversarul vreuneia dintre părţile aflate în litigiu, fiind străin de pretenţiile lor. îm prejurarea că procurorul poate fi recuzat şi este dator să se abţină, în cazurile prevă­ zute de lege, constituie un argum ent în sprijinul opiniei că acesta nu poate fi conside­ rat parte în proces, fiind de neconceput ca o parte să poată recuza o altă parte sau ca o parte să determ ine constituirea instanţei. Apreciem însă că în m ăsura în care procurorul porneşte acţiunea civilă, ?n condiţiile art. 92 alin. ( 1 ) NCPC, acesta va fi considerat parte în proces. în concluzie, procurorul este acel p a rticip a n t în p rocesu l c iv il care reprezintă intere­ sele societăţii şi apără ordinea de d re p t precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, potrivit art. 131 alin. ( 1 ) din C onstituţia Rom âniei, fiind considerat p a rte în proces num ai în ipoteza în care porneşte acţiunea civilă. Argum entul decisiv privind poziţia procurorului în procesul civil îl constituie faptul că, în actuala reglem entare, participarea M inisterului Public în procesul civil a fo st elim inată din titlul referitor la părţi, în care era aşezat de legiuitorul codului anterior, în prezent făcând parte din titlul privitor la participanţii în procesul civil. Ca atare, capitolul destinat

m S . Boroi, op, c it,, v e l. I, p. 224. D s l ia N a r c is a

th so h ari

265

A rt. 92

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

părţilor {Capitolul II din Titlul II) este separat de capitolul conferit p a rtic ip irii M inisterului Public în procesul civil (Capitolul (II din Titlul II). Trebuie m enţionat, ca re g u li, că prin participarea procurorului în procesul civil legea are în vedere participarea M inisterului Public, printr-unul dintre parchetele ce îl consti­ tuie. 2. Fo rm ele p articip ării pro curo rulu i în procesul civil 2.1. Po rn irea a cţiu n ii civile. Potrivit art. 92 alin. (1) NCPC, procurorul poate porni o rice acţiu ne civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitim e ale m inorilor, ale persoanelor puse su b interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi tn alte cazuri expres prevăzute de lege. Textul acestui articol nu a fo st m odificat faţă de cel al art. 4 5 alin. ( l) C P C 1865. în privinţa acestei prevederi legale, prin care se conferă procurorului dreptul de a declanşa procesul civil, se im pun urm ătoarele precizări: a) dreptul procurorului de a porni o rice acţiune civită vizează în fa p t dreptul M iniste­ rului Public, printr-unul dintre parchetele ce îl constituie, de a form ula o cerere d e che­ m a re în ju d eca tă , în num ele unei persoane, şi d e a o deduce spre soluţionare instanţelor judecătoreşti; b) procurorul poate pune în m işcare acţiunea civilă num ai în anum ite cazuri expres p revă zu te de lege, iar nu în o rice situaţie. Astfel, procurorul are dreptul legal de a pro­ m ova acţiunea civilă num ai pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitim e ale m ino­ rilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor (cererea de deschidere a tutelei m inorului - art. 110 NCC; cererea de punere sub interdicţie judecătorească sau d e ridicare a acesteia - art. 164 şi art. 177 N CC), precum şi în alte cazuri expres prevă­ zute de lege [spre exem plu, cererea de încetare a activităţii partidului politic şi de radiere a acestuia din registrul partidelor politice - art. 26 alin. (1) şi, respectiv, art. 4 6 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice, republicată; cererea în anularea unui act ju rid ic încheiat de m in or sau de persoana pusă su b interdicţie judecătorească, în ipoteza în care actul s-a încheiat fără autorizarea instanţei de tutelă - art. 4 6 alin. (3) NCC; cere­ rile în m ateria contenciosului adm inistrativ prevăzute de art. 1 alin. (4) şi (5) d in Legea nr. 554/2004 etc.); c) pentru apărarea drepturilor ş i intereselo r legitim e ale m inorilor, a le persoanelor p u se su b interdicţie ş i ale dispăruţilor, procurorul poate introduce orice tip de acţiune civilă, inclusiv p e cele cu caracter strict personal, care a r fi putut fi prom ovate num ai d e către persoanele lim itativ enum erate d e lege [acţiunea în stabilirea m aternităţii art. 423 alin. (1), (2) şi (3) NCC; acţiunea în stabilirea paternităţii - art. 425 alin. (1) şi (2) NCC; acţiunea în tăgada paternităţii - art. 429 NCC] sau pe cele care a r presupune o m anifestare subiectivă din partea celui interesat (acţiunea în anularea căsătoriei pentru viciul de consim ţăm ânt al soţului m in o r - a r t . 298 NCC). Potrivit art. 296 NCC, o rice persoană interesată poate introduce acţiunea tn consta­ tarea nulităţii absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce acţiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepţia cazului în care ar acţiona pentru apărarea drepturilor m inorilor sau a persoanelor puse sub interdicţie. Ca atare, pentru apărarea drepturilor dispăruţilor, procurorul nu a r putea introduce acţiunea m enţionată după încetarea sau desfacerea căsătoriei; d) în ipoteza în care cererea de chem are tn judecată a fost introdusă de către pro­ curor, titula rul dreptul su b iectiv vizat în acţiune va f i intro dus în proces, potrivit art. 93

266

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T l T l U l II. P A R T IC IP A N Ţ II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 92

NCPC, acesta putând efectua acte procedurale d e dispoziţie sau solicita continuarea ju d e c ă ţii dacă procurorul renunţă la judecarea cererii; e) procurorul are dreptul sd renunţe Io ju d e ca re o cererii pe care a iniţiat-o, însă nu are dreptul să renunţe la dreptul subiectiv civil dedus judecăţii, întru cât nu este titularul acestuia, m otiv pentru care nu poate proceda nici la încheierea unei tranzacţii cu partea chem ată în judecată; f) în m ăsura în care procurorul introduce acţiunea civilă, acesta n u fa c e parte din constituirea in sta n ţe i fig u râ n d în proces în calitote de reclam ant, tn această calitate, parchetul respectiv se poate prezenta în faţa instanţei (prin consilier ju rid ic sau avocat) sau nu, opţiunea fiind la libera sa apreciere; g) din punctul de vedere al ordinii în care instanţa acordă cuvântul în proces, procuro­ ru l care a in iţia t acţiunea va vorbi p rim u l, urm at fiind apoi de titularul dreptului introdus în proces, iar apoi de partea adversă, potrivit art. 216 alin. (2) NCPC; h) în toate cazurile în care procurorul introduce acţiunea, acesta n u va datoro taxe de tim bru ţ i n ici cauţiune, textul art. 92 alin. (6) N CPC dublând şi com pletând art. 17 din Legea nr. 146/1997. M inisterul Public nu va datora nici taxele Judiciare aferente căilor de atac, independent dacă a participat sau nu în calitate de iniţiator al acţiunii civile în cau2a respectivă. De asem enea, cu titlu d e exem plu, în ca2ul în care form ulează cerere de suspendare a executării în cadrul unei contestaţii la executare silită, M inisterul Public nu va datora cauţiune. 2.2. P a rticip a rea la ju d e ca ta a c ţiu n ii civile. Potrivit art. 92 alin. (2) NCPC, procuro­ rul poate să pună concluzii t n orice proces civil, în oricare fază a acestuia, daca apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii d e drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor. Ca atare, procurorul p o a te participa la ju d e ca ta orică rei a cţiu n i civile, nu num ai la soluţionarea celo r pe care le poate iniţia potrivit legii. Participarea procurorului la judecata acţiunii civile este lăsată la aprecierea sa, iar nu a instanţei de judecată, aceasta din urmă neputând suprim a reprezentantului M iniste­ rului Public acest drept, invocând, de pildă, faptul că în acţiunea în curs de soluţionare participarea sa nu ar fi necesară pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intere­ selor părţii. Prin urm are, în m ăsura în care procurorul doreşte să participe la judecarea unei cereri, va învedera acest aspect instanţei de judecată, care, la rândul său, va lua act de participarea procurorului, m enţionarea acestuia în con stituirea instanţei urm ând a fi făcută în partea introductivă a încheierii de şedinţă sau a practicatei hotărârii judecăto­ reşti. Participarea la judecata acţiunii civile îi conferă procurorului d rep tu l de a p u n e cond u z ii as u p ra o ri că r u i asp ect Iiti gi o s, precu m şi de a propun e probe. Procu ro r u I n u a re în s ă dreptul de a exercita acte procedurale de dispoziţie, întrucât nu este titularul vreunui drept subiectiv care fa ce obiectul ju decăţii sau al cererii introductive, cu excepţia, evi­ dent, a cazului în care este iniţiatorul acesteia. Regula în m aterie este aceea că participarea procurorului la judecarea acţiunii civile este facultativa. Excepţia de ia această regulă este prevăzută în art. 92 alin. (3) NCPC, potrivit căruia în cazurile anum e prevăzute de lege, participarea ş i punerea con cluziilor de către p ro cu ro r su n t obligatorii, sub sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii. Ca atare, în situaţia în care legea prevede în mod expres faptul că judecata unei cereri se face cu participarea pro­ curorului, atunci aceasta este obligatorie, iar soluţionarea cauzei trebuie să fie am ânată dacă, d e pildă, procurorul nu este prezent. O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

267

A rt. 92

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Expunem in continuare, cu titlu de exem plu, urm ătoarele cereri în privinţa soluţionă­ rii cărora participarea procurorului este obligatorie: -c e r e r e a de punere su b interdicţie judecătorească şi cererea de rid ica re a interdicţiei judecătoreşti [art. 939 alin. (3) şi art. 942 alin. (1) NCPC); - cererea de declarare a m orţii, cererea d e constatare a nulităţii hotărârii declara­ tive de m oarte, cererea d e rectificare a datei m orţii (art. 945 alin. (4), art. 948 alin. (2) şi art. 949 NCPC; este de m enţionat faptul că, în reglem entarea noilor coduri, nu m ai există procedura d e declarare a dispariţiei); - c e r e r e a de expropriere (art. 23 alin. (1) din Legea nr. 33/1994]; - cererea de decădere din exerciţiul drepturilor părinteşti (art. 508 alin. (2) NCC]; - c e r e r ile în m aterie d e adopţie (art. 76 alin. ( 1 ) din Legea nr. 273/2004, republicată]; - cererile privind stabilirea m ăsurilor de protecţie specială m enţionate în Legea nr. 272/2004 [art. 125 alîn. ( 1 ) din lege]; - cererea d e înregistrare tardivă a naşterii [art. 18 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată]; - cererea de anulare, m odificare sau com pletare a actelor de stare civilă (art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996; este d e m enţionat că cererea de rectificare a actelor de stare civilă nu este de com petenţa generală a instanţelor judecătoreşti, ci a prim arului, potrivit art. 58 din Legea nr. 119/1996]. în m ăsura în care legea prevede în m od expres participarea procurorului la judecată, acesta va intra în constituirea instanţei, spre deosebire de situaţia în care procurorul a introdus acţiunea civilă, caz în care acesta are calitatea de reclam ant. Dacă un parchet a introdus o acţiune civilă pentru care legea prevede în mod expres participarea obligatorie a procurorului, ne aflăm în situaţia în care participarea procurorului la procesul civil îm bracă două form e: prim a form ă vizează calitatea acestuia de iniţiator al acţiunii civile, caz în care figurează în proces pe poziţia de reclam ant, putându-se prezenta sau nu la proces; a doua form ă priveşte calitatea sa de persoană care intră în constituirea instanţei, a cărei prezenţă este obligatorie la fiecare term en de judecată. în ipoteza descrisă anterior, chiar şi în cazul în care parchetele sunt aceleaşi, reprezentanţii care vo r participa la judecată în num ele parchetului respectiv sunt distincţi. în tim p ce în prim a form ă de participare, parchetul poate fi reprezentat prin co n silier ju rid ic sau avocat, în cea de-a doua form ă, parchetul va fi reprezentat obligatoriu printr-un procuror desem nat în acest scop, cu m enţiunea că nu este necesar ca la fiecare term en d e judecată să participe unul şi acelaşi procuror. în m ăsura în care procurorul a lipsit de la vreunul dintre term enele de judecată acor­ date în cauza, în care participarea şi punerea concluziilor acestuia erau obligatorii, sanc­ ţiunea ce intervine este nulitatea hotărârii, aceasta fiind pronunţată cu încălcarea nor­ m elor ju rid ice privind constituirea instanţei. Instanţa de judecată nu este ţinută de concluziile procurorului, aceasta putându-le valorifica sau, dim potrivă, com bate prin soluţia pronunţată, instanţa fiind legată num ai d e participarea şi de punerea concluziilor de către procuror, în situaţia în care acestea sunt obligatorii. Potrivit art. 216 alin. (2) teza a ll-a NCPC, reprezentantul M inisterului Public va vorbi ce! din urm â, în afară d e ca 2ul când a pornit acţiunea, când va vorbi prim ul. 2.3. Exe rcita rea c a ilo r d e atac. în conform itate cu art. 92 alin. (4) NCPC, procurorul poate să exercite căile de atac îm potriva hotărârilor pronunţate în cazurile prevăzute la

268

D t U A N A K iS A T U tO H A M

T l T l U l II. P A R T IC IP A N J II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 92

alin. ( 1 ), ch iar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la ju d e­ cată, în condiţiile legii. Noul Cod de procedură introduce în privinţa dreptului procurorului de a exercita calea de atac o m odificare se m n ificativi faţă de reglem entarea anterioară, potrivit căreia procurorul putea, în condiţiile prevăzute de lege, să exercite d i l e de atac îm potriva ori­ căror h o t ir lr î [art. 45 alin. (5) C P C 1865]. Ca atare, în prezent, procurorul nu m ai poate ataca orice fel de h o tirâ re , în orice tip de acţiune civilă, independent d a c i a participat sau nu la judecata acesteia. Procurorul p o a te exercita câile de a ta c prevăzute de lege num ai în urm ătoarele două ca 2uri: a) ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor ş i intereselo r leg itim e ale m inorilor, ale p e rso a n e lo r p u se sub interdicţie ţ i ale dispăruţilor, precu m ş i în a lte cazuri expres p revă zu te de lege, când se prevede dreptul procurorului d e a introduce acţiune civilă, independent dacă acest drept a fost exercitat de procuror în concret (dacă a intro­ dus sau nu acţiunea civilă soluţionată prin hotărârea judecătorească atacată); b) a lu n o când a p a rticip a t la ju d eca tă , independent dacă participarea sa era sau nu obligatorie potrivit legii. Prin urm are, în m ăsura în care procurorul nu avea posibilitatea să prom oveze acţiunea civilă in tro d u şi d e reclam ant şi nici nu a participat la judecată, participarea sa nefiind obligatorie, procurorul nu are dreptul să atace hotărârea pronunţată în c a u z i, o e ve n tu a li cale de atac exercitată urm ând a fi respinsă ca in a d m isib ili. Este de m enţionat în s i că, în m ăsura în care participarea procurorului la judecata în faţa prim ei instanţe era obligatorie, iar aceasta nu s-a realizat, ch iar dacă acţiunea nu este una dintre cele vî 2ate d e art. 92 alin. ( 1 ) NCPC, procurorul poate exercita calea de atac îm potriva h o tirâ rii pronunţate cu nelegala alcătuire a instanţei. Ca atare, apreciem că cele două cazuri prevăzute d e lege ar trebui com pletate cu cel de-al treilea caz, şi anum e atunci când participarea p ro cu ro ru lu i era obligatorie potrivit legii ş i acesta n u a lu a t p a rte la judecată. Potrivit art. 468 alin. (4) NCPC, pentru procuror, term enul de a pel curge de la pronun­ ţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când term enul de apel curge de la com unicarea hotărârii. La aceste dispoziţii legale face trim itere şi art. 485 alin. ( 1 ) teza a ll-a NCPC privitor la term en u l d e recurs. Prevederea legală m enţionată în precedent se justifică prin prism a îm prejurării că num ai în situaţia în care procurorul a participat la judecată, acestuia i se co m u n ic i hotă­ rârea judecătorească, o interpretare contrară conducând la concluzia nefirească ca în orice proces civil hotărârea să fie com unicată M inisterului Public. Hotărârea judecătorească i se com unică M inisterului Public, dacă a participat la ju d e­ cată, independent d a c i participarea şi concluziile sale erau obligatorii potrivit legii. în m ateria recursului în in teresu l legii, art. 514 N CPC conferă calitate procesuală în prom ovarea acestuia şi procurorului general al Parchetului de pe lângă în a lta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea m inistrului justiţiei. Din m om ent ce procurorul poate exercita calea de atac pentru apărarea drepturi­ lor şi intereselor legitim e ale persoanelor enum erate la art. 92 alin. ( 1 ) NCPC, rezultă c i în m isu ra în care persoana respectivă nu ar avea ea în săşi interes s i atace hotărârea pronunţată în cauză, nici procurorul nu trebuie să exercite calea de atac, neexistând în concret un drept ce a r trebui apărat. Spre exem plu, dacă pârâtul m in o r nu a fost legal citat în etapa judecării cauzei în p rim i instanţă şi nici nu i s-a com unicat cererea d e che­ D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

269

A rt. 93

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

m are în judecată, acesta n e a v ln d cunoştinţă de proces şi, ca atare, nefiindu-i ocazionate cheltuieli de judecată, iar prim a instanţă a respins acţiunea reclam antului, calea de atac exercitată de M inisterul Public, prin care critică hotărârea prim ei instanţe pentru nelegala citare a pârâtului m inor, va fi respinsă ca nefondată, întrucât, neexistând un interes concret al m inorului de apărat în cauză, dreptul procurorului de d exercita calea de atac nu are tem ei'11. 2.4. C e re re a de p u n e re în executa re a titlu rilo r executorii. Potrivit art. 92 alin. (5) NCPC, procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii em ise tn favoarea persoanelor prevăzute la alin. ( 1 ). Spre deosebire d e art. 45 alin. (5) CPC 1865, potrivit căruia procurorul putea să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor la care se referă prim ul alineat al art. 45 CPC 1865, noul cod extinde posibilitatea procurorului d e a so li­ cita punerea în executare şi a altor titluri executorii, care nu sunt hotărâri judecătoreşti. Ca atare, procurorul poate solicita punerea în executare a o rică ro r titluri executorii (hotărâri judecătoreşti, bilete la ordin, contracte de asistenţă ju rid ică, contracte de credit etc.), num ai daca su n t în fa vo a re a m inorilor, p e rso a n e lo r p u se su b interdicţie ju d ecă to ­ rea sca sa u dispăruţilor. Legea nu prevede drept condiţie suplim entară pentru existenţa dreptului procuro­ rului de a solicita punerea în executare a titlurilor executorii obligativitatea participă­ rii acestuia la judecata procesului în care a fost pronunţată hotărârea judecătorească respectivă, cu atât m ai m ult că restul titlurilor executorii, ce nu sunt hotărâri judecăto­ reşti, nu presupun un proces judiciar. în lipsa unei dispoziţii derogatorii, apreciem că participarea procurorului în această etapă a procesului va urm a regulile instituite d e Cartea a V-a din cod, care se vo r aplica în mod corespunzător. Creditorul, titularul dreptului ce se valorifică pe cale silită, poate exercita acte de dispoziţie cu privire la executarea dem arată. M inisterul Public are posibilitatea de a exercita contestaţie la executare şt cerere de întoarcere a executării silite num ai în m ăsura în care este necesar pentru apărarea drep­ tu rilo r şi intereselor legitim e ale m inorilor, ale persoanelor puse su b interdicţie şi ale dispăruţilor. Chiar dacă cele două cereri specificate anterior nu au fost exercitate d e pro­ curor, acesta are dreptul de a participa la judecarea lor, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

A r i* 0 3 * E fecte fa ţă de titu laru l drep tu lu i, tn cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1), titularul dreptului va fi introdus In proces şi se va putea prevala de dis­ poziţiile art. 4 0 6 ,4 0 8 ,4 0 9 şi art. 438-440, iar dacă procurorul îşi va retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii sau a executării silite. C O M E N T A R IU în ipoteza în care procurorul iniţiază acţiunea civilă, instanţa va dispune în mod obligatoriu introducerea în cau 2 ă ş i citarea titularului dreptului în calitate d e reclam ant. A preciem că această introducere în litigiu a titularului dreptului constituie un alt caz 1)1 în acela şi se n s, p rin d e c. civ. nr. 3 3 3 9 /R /2 0 1 1 , pro n u n ţată d e Trib . B u cu reşti, s. a iV-a civ., în do&arul nr. 2 4 2 5 9 /2 9 9 /2 0 0 9 , n ep u b llca tâ , a fo st re sp in s ca nefondat re cu rsu l p ro m o vat d e M in iste ru l P u b lic, p rin care a cesta a in vo cat ne le gala cita re a pârâtului în fa ţa p rim e i instanţe, ca le a d e atac fiin d exercitată îm p o triva unei se n tin ţe civ ile p rin ca re se co n sta ta se perim ată cererea d e ch e m a re In ju d e ca tă .

270

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T î l L I L II. P 4 R T IC IP A N ] II I A P R O C E S U L C I V I L

A rt. 93

legal de introducere fo rţa ţi în c a u îi, din oficiu, a altor persoane, prin raportare la art. 78 alin. ( 1 ) NCPC, m otiv pentru care dispoziţiile art. 78-79 N CPC vo r fi aplicabile în m od corespunzitor. Cel Introdus în proces va putea exercita octe proced ura le de dispoziţie, şi anum e va putea renunţa la judecata cererii prom ovate de procuror (art. 406 N CPC) sau la dreptul pretins prin acţiune, al c ir u i titu lar este (art. 408-409 NCPC) ori va putea încheia o tran­ zacţie cu celelalte p ir ţ i litigante (art. 438-440 NCPC. în m ăsura în care procurorul re n u n ţi la judecarea cererii pe care a iniţiat-o, titularul dreptului va putea cere instanţei continuarea ju d e că ţii, caz îrt care soluţionarea cauzei va avea loc num ai între acesta şi restul p ir ţilo r litigante, M inisterul Public fiind scos din proces. D a c i cererea de încuviinţare este fo rm u la ţi de către procuror, creditorul are dreptul s i renunţe la executarea silită dem arată şi, de asem enea, dacă procurorul intenţionează să renunţe la aceasta, creditorul are dreptul să solicite continuarea executării silite.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

271

Titlul IIL Competenţa instanţelor judecătoreşti Capitolul I. Com petenţa m aterială S e c ţiu n e a 1. C o m p e te n ţa d o p a m a te rie ş i v a lo a re C O M E N T A R IU Com petenţa m ateriala (ratione m ateriae) presupune o delim itare între instanţe de grad diferit şi este reglem entată su b aspect funcţional {după felu l atribuţiilor jurisdicţionale) şi su b aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii). Com petenţa m a teriala fu n cţio n a lă determ ină şi precizează funcţia şi rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanţelor judecătoreşti, iar com petenţa m aterială procesuală determ ină categoria de pricini care pot fi rezolvate, în concret, de o anum ită categorie d e instanţe judecătoreşti. N orm ele care reglem entează com petenţa m aterială sunt cuprinse în noul Cod de procedură civilă şi în unele acte norm ative speciale şi au caracter d e ordine publică, d e la care părţile nu pot deroga, prin convenţia lor, nici ch iar cu autorizarea instanţei.

Art* 94* Ju d ecătoria. Judecătoriile judecă: 1. în prim ă instanţă, urm ătoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil In bani: a) cererile date de Codul civil în com petenţa instanţei de tutelă şi de fam ilie, în afară de cazurile în care p rin lege se prevede în m od expres altfel; b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii; c) cererile având ca obiect adm inistrarea clădirilor cu m ai m ulte etaje, aparta­ m ente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz; d) cererile de evacuare; e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile com une, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituti sau alte lim itări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite p e cale judecătorească; f) cererile privitoare la străm utarea de hotare şi cererile în grăniţuire; g) cererile posesorii; h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în com petenţa altor instanţe; i) cererile de îm părţeală judiciară, indiferent de valoare;

272

A n d r s i a CONSTANTA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n | € i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 94

j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti; 2J« abrogat; 3. căile de atac îm potriva hotărârilor autorităţilor adm inistraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile pre­ văzute de lege; 4. orice alte cereri date prin lege în com petenţa lor. C O M E N T A R IU 1 . Com p eten ţa d e prim ă instanţă

1.4. Judecăto ria nu m a i este instanţa d e d re p t com un, in reglem entarea anterioară, judecătoria a reprezentat instanţa de drept com un în ceea ce priveşte judecata tn primă instanţă, în conform itate cu art. 1 pct. 1 C P C 1865. Reglem entarea actuală renunţă la această abordare tradiţională, întrucât prevede, tn art. 95 pct. 1 NCPC, atribuirea către tribunal, spre soluţiona re în prim ă instanţă, a tuturor cererilor care nu su n t date prin lege în com petenţa altor instanţe, tn tim p ce judecătoria soluţionează d o ar cererile care îi su n t expres încredinţate spre com petentă soluţionare. Astfel, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanţa com petentă spre a soluţiona o anum ită cerere, aceasta va fi judecată în prim ă instanţă, sub im periul legii actuale, de către tribunal, iar nu d e către judecătorie. Cu toate acestea, se observă că sfera cererilor prevăzute în com petenţa judecătoriei este largă, tn pofida enum erării lim itative a categoriilor de cereri, evaluabile ori neevaluabile în bani, a căro r natură atrage com petenţa judecătoriei, potrivit art. 9 4 pct. 1 NCPC. Nu num ai că este acoperită întreaga varietate d e cereri care se soluţionau şi până în prezent de către judecătorie, însă îi su n t atribuite litigii noi, cum su n t cele din m ateria dreptului fam iliei. Actuala instanţă de tutelă şi de fam ilie are o com petenţă am plă, s o lo ţionând o m are parte din cererile legate de relaţiile de fam ilie, dar şi d e ocrotirea per­ soanei fizice. Ca atare, nu au fost decât parţial abandonate concepţia judecătoriei ca instanţă de drept com un şi „principiul proxim ităţii ju stiţiei"111. în expunerea d e m otive a Legii nr. 76/2012 d e punere Tn aplicare a Codului de pro­ cedură civilă, s-a arătat că noul cod realizează „reconfigurarea com petenţei m ateriale a instanţelor judecătoreşti, în scopul asigurării unei îm părţiri echitabile a cauzelor, care să conducă la fluidizarea şi accelerarea procedurilor judiciare, precum şi la asigurarea unei practici ju d iciare unitare pe în treg teritoriul ţării". Ju d e căto ria so lu ţio n e ază, tn prim ă instanţă, cererile date în com petenţa sa, fie după natura litigiului - cele enum erate la pct. 1 lit. a)-i] fie după valoarea obiectului cererii - ce le d e la pct. 1 lit. j). 1.2. Cereri atribuite de n o u l Cod d e procedură civila în p rim ă instanţă judecătoriei. Este d e observat că noul cod abandonează conceptul de „procese", cel puţin tn form ula­ rea norm elor d e com petenţă, păstrând noţiunea de „cereri", tn sens de „cereri în ju sti­ ţie " astfel cum acestea sunt definite în art. 30 NCPC.

Pct. 2 d e la art. 9 4 a fo st a b ro ga t p rin art. V d in O .U .G . nr. 4/2013. 121 D e sp re ca re a m in te şte I. Deleanu, Tratat, vo i, I, 2 01 0, p. 522. A N O R tlA CCN STAN0A

273

A rt. 94

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Cererile care, prin art. 94, revin expres judecătoriei pentru judecata în prim ă instanţă, sunt: a) cererile d o te de n o u l C o d civil în com petenţa instanţei d e tutelă $I de fa m ilie, cu excepţia ce lo r d a te expres p rin lege în com petenţa a lto r instanţe. Judecătoria este instanţă de drept com un în m ateria relaţiilor d e fam ilie şi a ocrotirii persoanei fizice, instanţa de tutelă şi d e fam ilie fiind specializată în această m aterie. Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede, în art. 229 alin. (1), că „organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă ţi de fam ilie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară'. Conform alin. (2) lit. a) al aceluiaşi art. 229, „până la reglem entarea prin lege a organi­ zării şi funcţionării instanţei de tutelă, atribuţiile acesteia, prevăzute d e Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, com pletele specializate pentru m inori şi fam ilie". O dispoziţie asem ănătoare se regăseşte în art. 76 din Legea n r 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă. Aşadar, potrivit acestor norm e tranzitorii, cererile form ulate după data intrării în vigoare a noului Cod civil, de com petenţa judecătoriei, ca instanţă de tutelă şi de fam ilie, se soluţionează, până la m odificarea Legii nr. 304/2004, de secţiile sau com pletele spe­ cializate pentru m inori şi fam ilie, înfiinţate în conform itate cu art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. De asem enea, tot prin norm e tranzitorii, prin Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al M agistraturii nr. 387/2005, s-au stabilit regulile de repartizare aleatorie, către com pletele specializate pentru judecarea cauzelor cu m inori şi d e fam ilie, a unor cereri prevăzute de noul Cod civil în com petenţa instanţelor d e tutelă şi fam ilie, precum şi de înregistrare a acestora art. 9 6 L alin. (3)-(10) din regulam ent. Cererile date de noul Cod civil în com petenţa instanţei de tutelă şi de fam ilie sunt: - cererile arătate în art. 107 NCC, respectiv procedurile prevăzute de cod privind ocrotirea p e rso anei fizic e (din în treg T it lu lu i, cu această denum ire, al Cărţii I „Despre persoane"), de exem plu: num irea tutorelui, în lipsa unui tutore desem nat (art. 118 NCC), înlocuirea tutorelui (art. 121 N CC), constituirea consiliului de fam ilie (art. 125 NCC); m ăsuri legate de exercitarea tutelei (art. 133-155 NCC), atât cu privire la persoana, cât şi la bunurile m inorului, precum : stabilirea reşedinţei m inorului (art. 137 NCC), inventa­ rierea bunurilor (art. 140 NCC), autorizarea actelor de dispoziţie făcute de către tutore cu privire la bunurile m inorului su b 14 ani (art. 144 N CC), respectiv a aceloraşi acte efec­ tuate de către m inorul peste 14 ani (art. 146 NCC); toate procedurile legate de ocrotirea interzisului ju d ecătoresc (art. 164-177 N CC şi art. 935 NCPC) şi de instituire a curatelei (art. 178-186 NCC); - cererile indicate în art. 265 N CC, respectiv toate m ăsurile şi litigiile prevăzute în Cartea a ll-a „D espre fam ilie", de exem plu: acţiunea în constatarea nulităţii absolute sau în anularea căsătoriei {art. 293-306 NCC); toate litigiile referitoare ia drepturile şi obligaţiile patrim oniale a le soţilor (Capitolul V I al Cărţii a ll-a); divorţul şi litigii privitoare la efectele divorţului asupra raporturilor patrim oniale dintre soţi (art. 385-395 N CC şi art. 914 NCPC) şi asupra raporturilor dintre părinţi şi copii (art. 396-404 NCC); acţiunile privind filiaţia (art. 421-450 NCC); adopţia (Capitolul III, Titlul III al Cărţii a ll-a); toate litigiile în legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti (Titlul IV) şi cu obligaţia de întreţinere (Titlul V);

274

A n d r s i a COHSTÂHOA

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n j e io r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 94

cererile d e ocrotire a cop ilu lu i prevăzute în le g i speciale (Legea nr. 272/2004 privind protecţia şî prom ovarea drepturilor copilului). Dintre aceste cereri, su n t de com petenţa în prim ii instanţă a trib un a lu lui cererile referitoare la adopţie [art. 7 4 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adop­ ţie i, republicată) şi cauzele privind stabilirea m ă surilor d e protecţie sp eciolâ prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi prom ovarea drepturilor copilului (art. 124 din Legea nr. 272/2004}. Judecătoria fiind instanţă de drept com un în m ateria la care face referire art. 94 p c t 1 fit. a) NCPC, înseam nă că toate celelalte cereri, altele decât cele pentru care tribunalul este com petent, revin sp re com petentă solu ţio n a re judecătoriei. Cererile privind instituirea tutelei, ca m ăsură alternativă d e protecţie a copilului, deşi sunt prevăzute de Legea nr. 272/2004, su n t de com petenţa judecătoriei. Tn aplicarea D eciziei nr. 111/2007 pronunţate de în alta Curte d e Casaţie şt Justiţie, Secţiile Unite într-un recurs în interesul legii, instanţa suprem ă a arătat, în esenţă, că art. 124 din Legea nr. 272/2004, care prevede com petenţa tribunalului, nu este aplicabil, deoarece insti­ tuirea tutelei nu face parte din m ăsurile d e protecţie specială a copilului strict deter­ m inate în cuprinsul art. 55 din lege. Acelaşi raţionam ent poate fi urm at şi în ca 2ul cererilor privind încetarea tutelei. Trebuie precizat, de asem enea, că art. 9 1 4 NCPC prevede expres com petenţa judecă­ toriei în privinţa soluţionării cererii de divorţ, ?n tim p ce, pentru cererile d e p unere sub interdicţie judecăto rească, com petenţa judecătoriei este atrasă în virtutea art. 9 4 pct. 1 lit. a) NCPC, deoarece art. 935 N CPC nu arată o altă instanţă com petentă; b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de sta re civilă, p o trivit legii. Este vorba despre cererile prevăzute de Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, respectiv, în funcţie de aplicarea legii în tim p, d e noul Cod civil, art. 99 alin. (3) şi (4) - stabilirea ori contestarea stării civile a unei persoane - şi art. 1 0 0 - anu­ larea, com pletarea, m odificarea sau rectificarea actelor de stare civilă. Legea nr. 119/1996 conţine prevederi exprese prin care este atribuită judecătoriei com petenţa soluţionării cererilo r privind: înregistrarea tardivă a naşterii art. 18 alin. ( 2 ); anularea, com pletarea şi m odificarea actelor de stare civilă (art. 57 alin. (2)]; c) cererile având ca obiect adm inistrarea clă d irilo r cu m a i m ulte etoje, apartam ente sa u sp a ţii aflate în proprietatea exclusivă a u n o r persoane diferi te, precu m ş i cele p ri­ vin d raporturile ju rid ice stabilite de asociaţiile de p rop rieta ri cu alte perso a n e fizic e sau perso a n e ju rid ice, d u p ă caz. în privinţa cererilor m enţionate la art. 9 4 pct. 1 lit. c) NCPC, prim a teză vizează părţile com une din clădirile cu m ai m ulte etaje, apartam ente sau spa­ ţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, al căror regim ju rid ic este reglem entat prin art. 648-659 NCC. dacă acesta este aplicabil. în ceea ce priveşte cererile m enţionate în cea de-a doua teză, sunt avute în vedere toate raporturile ju rid ice ale asociaţiilor de proprietari, stabilite cu persoane fizice sau juridice, inclusiv cu propriii m em bri. în toate aceste cazuri, com petenţa aparţine exclusiv judecătoriei, indiferent d e valoarea obiectului cererii sau natura litigiului în care una din­ tre părţi este asociaţia de proprietari. Raporturile ju rid ice dintre asociaţia de proprietari şi m em brii săi continuă să fie reglem entate d e Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari; d) cererile de evacuare prevăzute d e art. 9 4 pct. 1 lit. d) N CPC sunt de com petenţa în prim ă instanţă a judecătoriei, indiferent d e valoarea obiectului cererii.

AN O RtlA CCNSTAN0A

275

A rt. 94

C

a r t e a i.

D is p o

z iţ ii g e n e r a l e

în aplicarea art. 997 N CPC cu referire la art. 9 4 pct. 1 lit. d) NCPC, şi cererea de eva­ cuare form ulată pe calea ordonanţei preşedinţiale se soluţionează întotdeauna de ju d e ­ cătorie, în prim ă instanţă. De asem enea, şi în cazul în care se apelează la procedura specială privind evacuarea din im obilele folosite fără drept, reglem entată de art. 1033 şi urm. NCPC, com petenţa revine to t judecătoriei, în acest sens fiind prevederile exprese ale art. 1035 NCPC. Su b im periul legii anterioare de procedură civilă şi al Codului com ercial din 1887, practica judiciară"' a considerat constant că soluţionarea unei cereri Tn evacuare a unei societăţi com erciale dintr-un im obil aparţinând unui fond de com erţ este de com pe­ tenţa tribunalului ?n prim ă instanţă, dat fiind caracterul com ercial al litigiului şi în apli­ carea art. 2 pct. 1 lit. a) C P C 1865. în aplicarea acestei ju rispru den ţe constante, a r urma, atunci când cel puţin una dintre părţi este un profesionist, cererile de evacuare să fie de com petenţa în prim ă instanţă a se cţiilo r sau com pletelor specializate înfiinţate la nivelul judecătoriei. e) cererile referitoare Io zid u rile ş i şanţurile com une, distanţa construcţiilor ş i planta­ ţiilor, d rep tu l de trecere, precum pi la orice servitu ţi sa u olte lim itări ale d rep tu lu i de p ro ­ prietate prevăzute de lege, stabilite de p ă rţi o ri instituite p e cale jud ecătorească. Cererile de la lit. e) a pct. 1 al art. 94 evocă prevederile art. 660 NCC (despărţiturile com une), precum şi întreg Capitolul III „Lim itele juridice ale dreptului de proprietate privată" (art. 602-630} din Titlul II „Proprietatea privată" al Cărţii a lll-a „Despre bunuri" din noul Cod civil. A ceste cereri atrag com petenţa d e prim ă instanţă a judecătoriei, indiferent de valoa­ rea obiectului cererii; f) cererile privitoare la străm utarea de hotare ş i cererile în grăniţuire. Cererile prevă­ zute la lit. f) a pct. 1 af art. 9 4 sunt, Tn prim ul rând, cele prin care se valorifică obligaţia de grăniţuire consacrată de art. 560 NCC. Străm utarea de hotare nu este reglem entată expres, o singură referire este făcută în noui Cod de p ro c e d u ri civilă, în mod sim ilar, atât în reglem entarea anterioară (art. 300 CPC 1865), cât şi în cea actuală (art. 484 N CPC), în ceea ce priveşte efectul suspensiv de drept al recursului. Prin această cerere, se tinde la respectarea unei linii de hotar stabi­ lite anterior, spre deosebire de cererea în grăniţuire, ce are drept obiect tocm ai trasarea acesteia. Aceste cereri atrag com petenţa de prim ă instanţă a judecătoriei, indiferent de valoa­ rea obiectului cererii; g) cererile p o seso rii prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. g) sunt reglem entate su b form a unei proceduri speciale în art. 1002-1004 NCPC, vizând instituţia d e drept civil al cărei regim ju rid ic este descris în art. 949-952 NCC. Aceste cereri atrag com petenţa d e prim ă instanţă a judecătoriei, indiferent de valoa­ rea obiectului cererii; h) cererile p rivin d obligaţiile de a fa c e sa u de a n u fa c e neevaluabile în bani, indiferent de iîv o ru l lo r contractual sa u extracontroctual, cu excepţia celor date d e lege în com ­ petenţa a lto r instanţe. în privinţa cererilor vizând obligaţii de a face ori de a nu face, se observă că legiuitorul alătură acestora sintagm a „neevaluabile în bani". A cest lucru nu înseam nă că legiuitorul a considerat că toate aceste categorii de cereri nu au caracter patrim onial; în m ăsura în care su n t evaluabile în bani, cererile cu acest

1)1 D e e xe m p lu . C .A , B u cu reşti, s. a lV*a civ.. d e c. civ. nr, 2 2 1 /2 0 2 2 , irevo cab ilă, ş i Trib. laşi, s. co m . ş i d e cont. adm ., d e c. co m . nr, 1 6 6 /1 2 0 0 9 , irevo cab ilă, a m b e le p u b lica te p e Dortal.ju5t.ro.

276

A N O M t A C O N S 7A N O A

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n | € i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 94

obiect su n t supuse criteriului valoric şi sunt de com petenţa judecătoriei doar dacă nu depăşesc plafonul de 200.000 lei prevăzut de art. 9 4 pct. 1 fit. j ) NCPC111; i) cererile de îm părţeală jud iciară, indiferent de valoare, se soluţionează, de asem e­ nea, în p r im i instanţă de c it r e judecătorie. în tru câ t norm a nu distinge, această com petenţă aparţine judecătoriei şi în cazul cere­ rilor de îm părţeală judiciară în m aterie succesorală. D ispoziţiile art. 105 NCPC referitoare la valoarea obiectului cererilor în m aterie de m oştenire nu pot fi considerate derogatorii de la regula prevăzută de art. 94 pct. 1 lit. i) NCPC, întrucât sunt form ulate generic, în tim p ce o derogare a r fi trebuit reglem entată explicit în privinţa cererilor de îm părţeală în această m aterie. Din coroborarea norm elor în discuţie ar rezulta că sunt supuse crite­ riu lu i valoric toate cererile provenind dintr-o succesiune, cu excepţia celor de îm părţeală jud iciară, care sunt de com petenţa în prim ă instanţă a judecătoriei, indiferent d e valoa­ rea obiectului cererii. Cererile privind partajul bunurilor com une ale so ţilo r se soluţionează de către secţiile sau com pletele specializate pentru m inori şi fam ilie, dacă există {dacă nu există, se soluţionează, în mod evident, de un com plet civil) şi, în viitor, d e instanţele de tutelă, în conform itate cu art. 265 NCC cu referire la art. 357 N CC (partajul în tim pul lichidării com unităţii legale), art. 358 N CC (partajul în tim pul regim ului com unităţii legale) şi art. 320 N CC (lichidarea regim ului m atrim onial) din acelaşi cod. Această com petenţă se m enţine chiar dacă bunul face obiect al unui aport la soci­ etăţi, asociaţii sau fundaţii, conform art. 348 NCC, nefiind vorba despre un litigiu între profesionişti; j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 2 0 0 .000 lei inclusiv, indi­ ferent d e calitatea părţilor, profesionişti sau neprofes ion işti. Intră în această catego­ rie cererile evaluabile în bani, cu excepţia celor enum erate la pct. 1 lit. a)-g) şi lit. i) NCPC, care se soluţionează de către judecătorie indiferent de valoare, în privinţa cărora este lipsită de relevanţă valoarea obiectului cererii şi calificarea lor drept evaluabile ori neevaluabile în bani, precum şi cu excepţia celo r prevăzute la pct. 1 lit. h), al căro r regim a fo st învederat în cadrul com entariului d e m ai sus. în ceea ce priveşte litigiile cu profesionişti - in t r e profesionişti sau între aceştia şi alte subiecte de drept c iv il- , art. 3 N CC prevede că dispoziţiile codului se aplică şi raporturi­ lor în tre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi o rice alte subiecte de drept civil. 5 unt consideraţi profesionişti „toţi cei care exploatează o întreprindere", astfel cum această activitate este definită în aţin. (3), sfera noţiunii de „profesionist" fiind conturată şi prin art. 8 din Legea nr. 71/2011. Conform art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, Codul com ercial din 1887 a fo st abrogat în cea m ai m are parte la data intrării în vigoare a noului Cod civil (o m ică parte în c e tln d u -şi efectele la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă ori chiar la m om entul apariţiei unut cod m aritim ). în aceste condiţii, toate litigiile cu profesionişti au o natură civilă, iar calitatea de pro­ fesionist nu m ai reprezintă un criteriu pentru delim itarea com petenţei m ateriale între judecătorie şi tribunal. Va Ioa rea obi ect u Iu i ce re ri i co nstitu i e, ca reg u fă, un crite ri u d e pa rtaj a re a corn petenţei ratione m ateriae, indiferent de calitatea părţilor, astfel cum prevede art. 9 4 pct. 1 lit. j)

U| Pentru discuţii în legătură cu determinarea caracterului evaluabil ori neevaluabil în bani al unei cereri, a se vedea mfro, comentariile de fa art. 101. A N O R tlA CCN STAN0A

277

A rt. 94

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

NCPC, cu excepţia situaţiilor de atribuire a com petenţei, prin lege, exclusiv judecătoriei ori tribunalului, după caz. Cu toate acestea, calitatea de profesionist a cel puţin uneia dintre părţi interesează delim itarea com petenţei din punct de vedere funcţionai, deoarece ch iar la nivelul ju d e ­ cătoriei se pot înfiinţa se cţii sau com plete specializate care soluţionează asem enea cereri, iar potrivit art. 136 NCPC, dispoziţiile privitoare la excepţia de necom petenţă şi (a conflictul d e com petenţă se aplică şi în cazul secţiilor specializate şi al co m p letelo r spe­ cializate. Drept urm are, în m ăsura în care există asem enea secţii sau com plete la nivelul judecătoriilor, iar asupra cauzei s-a pronunţat un alt com plet decât cel specializat, hotă­ rârea astfel pronunţată poate fi anulată în apel, conform art. 4 8 0 alin. (4) NCPC, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii ale norm ei. 2. C ontrolul d e legalitate al h o tărârilo r a u to rită ţilo r a d m in istra ţie i pu blice cu a ctivi­ tate ju risd icţio n a lă şi ale a lto r organ e cu astfel d e activitate. în privinţa acestui aspect, nu există o m odificare de substanţă în conţinutul norm ei privind com petenţa judecăto­ riei faţă de vechea reglem entare (art. 1 p c t 2 CPC 1865), ci d o ar una form ală. Astfel, este generic indicat cadrul procesual al controlului judecătoresc, al unei căi de atac, în loc de a se preciza că judecătoria soluţionează „plângerile" îm potriva hotărârilor entităţilor m enţionate de legiuitor. A cest control intervine num ai dacă este expres prevăzut de lege, iar calea d e atac poate avea diferite denum iri: plângere, precum în cazul căilo r de atac îm potriva hotărârilor co m isiilor ju deţene de aplicare a Legii nr. 18/1991, îm potriva în ch eierilo r privind înscrieri în cartea funciară potrivit Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii im o­ biliare, îm potriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sanc­ ţiunii în baza 0 .6 . nr. 2/2001 ori al 0 .6 . nr. 15/2002 sau contestaţie, precum în cazul contestaţiilor privind adm iterea sau respingerea candidaturilor pentru alegerile locale, conform Legii nr. 67/2004. Noţiunea de „hotărâre" include toate actele care provin d e la organele din afara sis­ tem ului judecătoresc şi asupra cărora judecătoria exercită un control de legalitate. 3. A lte cereri d ate prin lege în com petenţa ju d ecăto riei. Prin norm e speciale, atât din noul Cod de procedură civilă, cât şi din alte acte norm ative, îi sunt atribuite spre so lu ­ ţionare exclusiv judecătoriei cereri precum: - contestaţia în anulare şi revizuirea exercitate îm potriva unei hotărâri pronunţate d e judecătorie; - cererea de îndreptare a greşelilor m ateriale strecurate în propriile hotărâri sau încheieri; - c e r e r ile d e încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şl orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în com pe­ tenţa altor instanţe sau organe, conform art. 650 NCPC; - contestaţia la executare privind înţelesul, aplicarea şi întinderea dispozitivului (con­ testaţia la titlu), dacă titlul executoriu îl reprezintă propria hotărâre, conform a r t 713 alin. (3) NCPC; - cererea de asigurare a probelor pe cale p rin cip a li, conform art. 360 NCPC; - cererile cu valoare redusă, soluţionate conform procedurii din art. 1025-1032 NCPC; - cererile de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale im obiliare dobândite în tem eiul uzucapiunii,conform art. 1050 NCPC;

278

A N O M t A C O H ST Â H O A

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 95

- cererea privind anularea ofertei reale u rm a ţi de consem nat iu ne, conform art. 1009 NCPC; - cererea de înscriere a asociaţiei sau fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi funda­ ţiilor, conform art. 7 şi art. 17 din 0 .6 . nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii; - cererile de autorizare a asociaţiilor constituite în vederea adm inistrării şi gospo­ dăririi terenu rilo r forestiere, conform art. 28 din le g e a nr. 1 /2 000 pentru reconstituirea dreptului d e proprietate asupra terenu rilo r agricole şi celor forestiere. A c e a sti enum erare nu este lim ita tivi, dim p o triv i, are un caracter e x e m p lifica ţii E x işti sau pot exista unele situaţii speciale pentru anum ite judecătorii în sensul sta­ bilirii unei com petenţe exclusive. Astfel, Ju decătoria Secto ru lu i 1 Bucureşti soluţionează, de exem plu: - cererile referitoare ia anularea, m odificarea, rectificarea sau com pletarea actelor de stare c iv ili sau m enţiunilor înscrise pe acestea, în cazul în care cererea este făcută de un c e tite a n străin ori de un cetăţean rom ân cu d o m iciliu iîn străinătate, conform art. 57 alin. (3) din Legea nr. 119/1996; - cererile form ulate în procese de drept privat cu elem ente de extraneitate, de com ­ petenţa instanţelor rom âne, în situaţiile în care nu poate fi identificată instanţa com pe­ tentă să ju d ece cauza,conform art. 1071 alin. (2) NCPC; - plângerile form ulate îm potriva proces el or-verba le d e constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiate d e persoanele îm puternicite din cadrul A utorităţii N aţionale pentru Reglem entarea şi M onitorizarea A ch iziţiilor Publice, conform art. 192 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2011 privind atribuirea anu m ito r contracte d e achiziţii publice în dom e­ niile a p ir ir ii şi se cu ritiţii.

A r U 9 5 . T rib u n alu l. Tribunalele judecă: 1. în prim ă instanţă, toate cererile care n u sunt date prin lege în com petenta altor instanţe; 2. ca instanţe de apel, apelurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în prim ă instanţă; 3. ca instanţe de recurs, în cazurile anum e prevăzute de lege; 4. orice alte cereri date prin lege în com petenţa lor. C O M E N T A R IU în actuala reglem entare, tribunalele judecă în prim ă instanţă, ca instanţe d e apel şi ca instanţe de recurs, precum şi o rice alte cereri date prin lege în com petenţa lor. 1. Ju decata în prim ă instanţă. în actuala reglem entare, tribunalul este instanţa de d rep t com un în ceea ce priveşte judecata în prim ă instanţă, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanţa com petentă a soluţiona o anum ită cerere, aceasta va fi judecată în prim ă instanţă de către tribunal. Această com petenţă rezultă din atribuirea către tribunal, spre soluţionare în primă instanţă, a tu tu ro r cererilor care nu su n t date prin lege în com petenţa altor instanţe, atribuire prevăzută expres în art. 95 pct. 1 N CPC într-o form ulare cvasM dentică celei din art. 1 pct. 1 CPC 1865 cu referire la judecătorie, care a reprezentat instanţa de drept com un în reglem entarea anterioară. Textul stabileşte şi com petenţa generala a tribunalului, deoarece exclude din com petenţa sa cererile date prin lege în „com petenţa altor instanţe" fiind vorba nu A N D tt t IA C C N S T A N D A

279

A rt. 95

Ca

r tea

I. D i s p o

z iţ ii g e n e r a l e

num ai de alte instanţe judecătoreşti, care su n t m enţionate de art. 2 alin. (2) d in Legea nr. 304/2004, ci şi de orice alte organe cu activitate jurisdicţională. în raport d e prevederile de drept com un ori din legi speciale care reglem entează com petenţa altor instanţe, tribunalul judecă în prim ă Instanţă, de exem plu: - cererile eva lu a b ile în b a n i în valoare d e peste 200.000 lei, indiferent d e calitatea părţilor, profesionişti sau neprofes ion işti, cu excepţia celor date în com petenţa ju d e că ­ toriilor; - cererile neevaluabile în bani, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau nepro­ fes ion işti, în afară de cele date î n com petenţa altor instanţe. Intră în această categorie, de exem plu, toate cererile prevăzute de le g e a societăţilor nr. 31/1990, conform art. 63 din lege, cererile în m ateria insolvenţei sau concordatului preventiv, conform art. 6 din Legea insolvenţei nr. 85/2006, art. 5 alin. (1) Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi m andatului ad-hoc şi art. 120 NCPC; - cererile în m ateria d rep tu rilo r de proprietate intelectuală, dacă prin legea specială nu se stabileşte altfel. Astfel, principalele acte norm ative în m aterie: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Legea brevetelor de invenţii nr. 64/1991, Legea nr. 84/1998 privind m ărcile şi indicaţiile geografice, Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi m odelelor industriale, precum şi în Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri d e plante se referă generic la instanţele judecătoreşti com petente a soluţiona litigiile cu privire la drepturile specifice recunoscute prin fiecare lege în parte, cu excepţia anum itor cazuri, strict prevăzute, pentru care indică o anum ită instanţă com petentă. O asem enea form ulare conduce la concluzia că toate celelalte cereri vizând drepturile recunoscute de această lege sunt de com petenţa tribunalelor; 2. Co m p eten ţa trib u n a lu lu i ca instan ţă d e a p e l. Ca instanţe d e apel,tribunalele ju d e că apelurile îm potriva hotărârilor pronunţate de judecătorii î n prim ă instanţă, în cazurile în care acestea pot fi atacate cu apei. De asem enea, în cadrul procedurii necontencioase, apelul îm potriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tri­ bunal, potrivit art. 537 alin. (3) NCPC. 3. Co m p eten ţa trib u n a lu lu i ca instanţă d e recurs. Ca instanţe de recurs, tribunalele ju d e c i recursuri, în cazurile anum e prevăzute d e lege. Aşadar, în acele situaţii în care legea prevede că hotărârile judecătoriei su n t suscep­ tibile de recurs, această cale de atac este de com petenţa tribunalului. Pot fi m enţionate, d e exem plu: hotărârea prin care se constată renunţarea la judecată - art. 406 alin. (6) NCPC; hotărârea prin care se respinge cererea în fond ca urm are a renunţării la dreptul subiectiv - art. 410 NCPC; încheierea asupra suspendării procesului - art. 4 1 4 NCPC; hotărârea care constată perim area procesului - art. 421 N CPC; hotărârea dată în baza recunoaşterii pretenţiilor - art. 437 NCPC; hotărârea care consfinţeşte tranzacţia inter­ venită între părţi - art. 4 4 0 NCPC. 4. A lte cereri d ate prin lege în com petenţa trib u n alu lu i. în ba 2a u n o r norm e spe­ ciale, fie d i n noul Cod de procedură civilă, fie din alte acte norm ative, tribunalele mai ju d e că orice alte cereri date p r i n lege în com petenţa lor (în prim ă instanţă sau, după caz, într-o cale de atac): - conflictele individuale ş i colective de m unca. Astfel, potrivit art. 208 d i n Legea diaiogului social nr, 62/2011, în form a m odificată p r i n art. XXI d i n Legea nr. 2/2013 privind 280

A n d r s i a C O N S 7A N O A

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i o r i u d e c A t o r s ş t i

A rt. 95

unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, „Conflictele individuale de m uncă se soluţionează Tn prim ă instanţă de către tribunal". De asem enea, potrivit art. 210 din acelaşi act norm ativ, astfel cum a fost m odificat prin Legea nr. 2/2013, „Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de m uncă se adresează tribunalului în a cărui circum scripţie îşi are dom iciliul sau locul de m uncă reclam antul". Chiar dacă Legea dialogului social nu a fost m odificată, prin acelaşi act norm ativ adoptat în 2013, şi în privinţa conflicte lor decurgând din contractele colective de m uncă (art. 152), to t tribunalului îi aparţine com petenţa d e soluţionare a acestora în primă instanţă. în acest sens, este relevant art. 269 alin. (1) C. m uncii, astfel cum a fost m odi­ ficat prin art. X X din Legea privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecă­ toreşti, potrivit căruia „Judecarea conflictelor de m uncă este de com petenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii”. Din această norm ă rezultă că este suficientă sta­ bilirea prin lege a tribunalului ca instanţă com petentă pentru soluţionarea conflictelor individuale de m uncă pentru a atrage com petenţa tribunalului de soluţionare în prim ă instanţă a tu tu ro r conflictelor d e muncă; - cererile tn m ateria asigurărilor sociale. Legea nr. 263/2010 prevede expres în art. 152 că „jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi d e apel", art. 153 enum erând neexhaustiv litigiile care se soluţionează în prim ă instanţă de către tribunale; - cererile în m aterie de contencios adm inistrativ, în afară de cele date în com petenţa curţilor de apel. în acest sens sunt prevederile exprese ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost m odificat prin Legea nr. 76/2012, potrivit căruia „litigiile privind actele adm inistrative em ise sau încheiate de autorităţile publice locale şi ju deţene, precum şi cele care privesc taxe şi im pozite, contribuţii, datorii vam ale, precum şi accesorii a le acestora de până la 1 .0 0 0 .0 0 0 de lei se soluţionează în fond de tribunalele adm inistra tiv-fiscale (...)”. Prin Legea nr. 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecăto­ reşti s-a prevăzut com petenţa secţiei de contencios adm inistrativ a tribunalulu i în anu­ m ite cazuri, expres m enţionate, precum cel din art. 109 d in Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţion arilo r publici, cel din art. 9D2 alin. (4) din Legea nr. 4 4 8/2006 privind pro­ tecţia şi prom ovarea drepturilor persoanelor cu handicap etc.; - cererile în m aterie de expropriere. Potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză d e utilitate publică, necesară realizării unor obiective de inte­ res naţional, judeţean şi local, cererile pentru stabilirea dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantum ului acesteia su n t de com petenţa instanţelor de drept com un, aşadar, a tribunalelor. Articolul 21 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, indică explicit tribunalele pentru soluţionarea cererilor de expro­ priere, în condiţiile legii; - contestaţiile form ulate de persoana îndreptăţită îm potriva d eciziilo r em ise d e uni­ tatea d e ţin ă to a re in baza Legii nr. 10/2001 (art. 26); - cererile p rivin d relaţiile d e fa m ilie ş i ocrotirea p e rso a n e i fizice . Judecătoria este instanţă de drept com un în m ateria cauzelo r date prin lege în com petenţa instanţelor de tutelă şi de fam ilie, ceea ce înseam nă că tribunalul soluţionează asem enea cereri doar când îi sunt atribuite expres. Intră în această categorie, de exem plu: cererile pentru încu­ viinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiilor [art. 74 alin. (3) din Legea nr. 273/2004] şi

AN O RtlA CCNSTANOA

281

A rt. 95

Ca

r tea

I. D i s p o

z iţ ii g e n e r a l e

ca u ze le p rivi nd stabili rea m ăs u ri 1or de p rotecţ ie speci a Ii p re văz ute d e le g e a n r. 272/2004 privind protecţia şi prom ovarea drepturilor copilului {art. 224 din le g e a nr. 272/2004). A sem enea cauze se soluţionează fie de către tribunale specializate, înfiinţate potrivit art. 37 alin. (1) din le g e a n r. 304/2004 pri vi nd orga n iza rea j ud ici a ră, fi e d e către se cţii sa u com plete specializate care funcţionează în cadru! tribunalelor, astfel cum prevede art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004; - cererile d e declarare a m o rţii u n e i p e rso a n e . Articolul 943 N CPC nu prevede com pe­ tenţa instanţelor d e tutelă şi de fam ilie în m aterie şi nici com petenţa unei anum ite alte instanţe, astfel încât com petenţa aparţine tribunalului, în aplicarea art. 95 pct. 1 NCPC; - cererile p rivin d repararea pa g u b ei m ateriale sa u a d a unei m o ra le în ca zu l con dam ­ n ă rii p e nedrept sa u a l p rivă rii o ri restrâ n g erii de libertate în m od nelegal, acestea fiind d e com petenţa tribunalului în tem eiul prevederilor 506 alin. (3) C. proc. pen.; - cererile p en tru recunoaşterea, precum şi ceie pentru încuviinţarea executării silite a ho tă rârilo r d a te în ţări străine. Com petenţa trib u n alu lu iîn prim ă instanţă este recunoscută prin art. 1098 şi art. 1102 N CPC pentru hotărâri pronunţate în alte state decât cele din U niunea Europeană, iar pentru hotărâri provenind din interiorul Uniunii Europene com petenţa tribunalului este prevă 2u tă în art. I2şi art. I*din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele m ăsuri necesare pentru aplicarea unor regulam ente com unitare de la data aderării Rom âniei la Uniunea Euro­ peană, astfel cum a fost m odificată prin Legea nr. 191/2007, cu referire la Regulam en­ tul (CE) 44/2001 al Consiliului Uniunii Europene din 22 decem brie 2000 privind com pe­ tenţa ju diciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în m aterie civilă şi com ercială şi la Regulam entul nr. 2201/2003 privind com petenţa, recunoaşterea şi executarea hotărâ­ rilor judecătoreşti în m aterie m atrim onială şi în m ateria răspunderii părinteşti. Excepţie pot face cazurile de recunoaştere solicitată pe cale incidentală, posibilitate prevăzută de art. 33 alin. {3) din Regulam entul nr. 44/2001. In aceste cazuri, com petenţa în m aterie aparţine instanţei în faţa căreia este invocată hotărârea străină; - căile extraordinare de a ta c de retractare (contestaţia în anulare şi revizuirea) îndreptate îm potriva p ro p riilo r hotărâri; - conflictele de com petenţă dintre două judecătorii din circum scripţia sa teritorială sau dintre o judecătorie din ra 2a sa d e activitate şi un alt organ cu activitate jurisdicţională sau un tribunal arbitrai; - cererea de recuzare dacă la judecătorie nu se poate constitui com pletul, conform art. 5 0 NCPC; - cererile de îndreptarea a g re şe lilo r m ateriale, de lăm urire sa u de com pletare a pro­ priilor hotărâri şi încheieri; - contestaţiile la titlu care vizează hotărârile tribunalului; - incidentele privind arbitrajul, conform art. 128 NCPC; - cererile ca re izvorăsc dintr-un a ct sa u fa p t de concurenţă neloială, conform art. 7 din Legea nr. 11/1991; - cererea prin care unitatea solicită instanţei să dispună încetarea grevei ca fiin d ne legală, conform art. 198 din Legea dialogului social nr. 62/2011; - contestaţia form ulată îm potriva hotărârii Com isiei de aplicare a Legii nr. 189/2000; - cererea de înscriere a unei fe d e ra ţii constituite d e două sau mai m ulte asociaţii ori fundaţii, conform art. 35 din O.G. nr. 26/2000 etc.

282

A n d r s i a CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n | € i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 96

Prin norm e speciale, com petenţa de soluţionare a anum itor cauze aparţine Tribuna­ lu lu i Bucureşti, în prim ă instanţă, în prim ă şî ultim ă instanţă sau, după ca2, în calea de atac specifică m ateriei respective. Se pot m enţiona, cu titlu exem plifica tiv: cereri în m ateria brevetelor de invenţii (indicate în Legea nr. 64/1991), a m ărcilor şi a indicaţiilor geografice (conform Legii nr. 84/1998); cererile în m aterie de adopţie, ?n cazul ?n care com petenţa teritorială nu se poate determ ina prin aplicarea art. 7 4 alin. (3) din Legea n r 273/2004; cererile privind înregistrarea partidelor politice, cererea prin care M inisterul Public solicită încetarea activităţii partidului politic şi radierea acestuia din Registrul partidelor politice, cererea de înregistrare a alianţelor politice, cererile referitoare la reorganizarea partidelor poli­ tice, precum şi cererile care privesc dizolvarea judecătorească sau constatarea încetării existenţei unui partid politic {Legea nr. 14/2003); cererile form ulate în procese d e drept privat cu elem ente de extraneitate, d e com petenţa instanţelor rom âne, în situaţiile în care nu poate fi identificată instanţa com petentă să ju d ece cauza [art. 1072 alin. (2) N CPC]; contestaţia îm potriva deci 2iei adoptate d e către Com isia Centrală pentru Sta­ bilirea D espăgubirilor - privind stabilirea despăgub irilo r aferente im obilelor preluate cu titlu abu 2iv - sau, după ca 2, a refuzului acesteia d e a em ite decizia, atunci când recla­ m antul nu are nici dom iciliul, nici reşedinţa în Rom ânia şi nici repre2entant cu dom iciliul în Rom ânia (Titlul VII din Legea nr. 247/2005, m odificat prin Legea n r 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti).

A r U 9 6 . C urtea de apel. C urţile de apel judeca: 1. în prim ă instanţă, cererile în m aterie de contencios adm inistrativ şi fiscal, potrivit legii speciale; 2. ca instanţe de apel, apelurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de tribunale în prim ă instanţă; 3. ca instanţe de recurs, în cazurile anum e prevăzute de lege; 4. orice alte cereri date prin lege în com petenţa lor. C O M E N T A R IU 1. Co m p eten ţa în prim ă instanţă. în prim ă instanţă, curţile de apel ju d e c a cererile în m aterie de contencios adm inistrativ ş i fisca l, potrivit legii speciale. Aşadar, curţile de apel judecă în această m aterie cererile anum e atribuite prin lege speciala, tribunalele fiind instanţe de drept com un. Potrivit Legii contenciosului adm inistrativ nr. 554/2004, astfel cum a fo st m odificată prin Legea nr. 76/2012, începând cu data de 15 februarie 2013, secţiile de contencios adm inistrativ şi fiscal ale curţilor de apel soluţionează: - lit ig iile privind actele adm inistrative em ise sau încheiate d e autorităţile publice cen* trale, precum şi cele care privesc taxe şi im pozite, contribuţii, datorii vam ale, precum şi accesorii ale acestora mai m ari d e 1.000.000 de lei, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel; toate cererile privind actele adm inistrative em ise d e autorităţile publice centrale care au ca o b iect sum e reprezentând finanţarea neram bursabifă din partea U niunii Euro* pene, indiferent de valoare. 2. Co m p eten ţa ca instan ţă de a p e l. Ca instanţe de apel, curţile d e apel ju d e câ apelu­ rile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de trib u n ale în prim ă instanţă. A N D t t t I A C C N S T A N 0A

283

A rt. 96

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

în condiţiile ?n care tribunalele au devenit instanţe de drept com un în ceea ce pri­ veşte judecata în prim ă instanţă, curţile de apel redevin ftotonf* de d rep t com un în ceea ce priveşte judecata apelurilor. în anum ite m aterii, prin norm e speciale se prevede în mod expres com petenţa curţi­ lor de a ju d e ca în apel, spre exem plu: - apelurile declarate îm p o triva în ch eierilo r date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel în procedura necontencioasă judiciară, conform art. 537 alin. (3) NCPC; - apelurile îm potriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sîndic în tem eiul art. 11 din Legea nr. 85/2006, potrivit art. 8 din acelaşi act normativ. 3. Co m p eten ţa ca instan ţă de recurs. Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecă recursurile în cazurile anum e prevăzute de le g e . Aşadar, curţile de apel pot soluţiona recursuri îm potriva hotărârilor date în apel, a celor date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. De exem plu, în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului adm inistrativ, curţile de apel judecă recursurile îm potriva hotărârilor pronunţate în fond de tribunale în această m aterie. Legea privind sistem ul unitar d e pensii publice nr. 263/2010 prevede că hotărârile pronunţate de către tribunale în această m aterie. în prim ă instanţă, su n t supuse recursului, care se soluţionează de către curţile d e apel. 4. A lte ce re ri d ate prin lege în com petenţa c u rţilo r d e a p e l. în baza unor norm e spe­ ciale, fie din noul Cod de procedură civilă, fie din alte acte norm ative, cu rţile d e apel mai judecă o rice alte cereri date prin lege în com petenţa lor(în prim ă instanţă, în prim ă şi ultim ă instanţă sau, după caz, într-o cale de atac): - conflictele de com petenţa între două trib u n ale sau între un tribunal şi o judecătorie din raz a sa teritorială, ori în tre două judecătorii care nu su n t în circum scripţia aceluiaşi tribunal, dar care se află în raza teritorială a aceleiaşi curţi de apel, precum şi conflictele d e com petenţă în tre un tribunal din circum scripţia curţii respective şi un alt organ de ju risd icţie sau un tribunal arbitrai, conform art. 135 NCPC; - cererile de străm utare p en tru bănuială legitim ă, de la o ju decăto rie sau un tribunal din circum scripţia sa teritorială, conform art. 142 NCPC; - cererea de recuzare daca la tribunal nu se poate constitui com pletul, conform art. 5 0 NCPC; - cererile referitoare la îndreptarea g reşelilor m ateriale, lăm urirea sa u com pletarea propriilor hotărâri; - contestaţiile în anulare ş i revizuirile introduse îm potriva propriilor hotărâri; - acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrate, conform art. 610 NCPC; - contestaţiile la titlu îndreptate îm potriva propriilor hotărâri, deci atunci când titlul executoriu îl constituie hotărârea curţii de apel, conform art. 713 alin. (3) NCPC; - contestaţia îm potriva hotărârilor com isiei ce privesc soluţionarea întâm pinărilor referitoare la propunerile de expropriere, conform art. 20 din Legea nr. 33/1994; - plângerea form ulată îm potriva deciziei pronunţate d e Consiliul N aţional de Soluţi­ onare a Contestaţiilor în m ateria atribuirii contractelor de achiziţie publică, a contracte­ lor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor d e concesiune de servicii, conform art. 283 din O.U.G. nr. 34/2006; - procedura d e control a averii dem nitarilor, m agistraţilor, a unor persoane cu funcţii d e conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, conform Legii nr. 115/1996.

284

A N O M t A C O H ST Â H O A

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 97

U nele norm e ju rid ice stabilesc o c o m p e te n ţi m a te ria li s p e c ia li în favoarea C u rţii de A p e l 8ucure$ti, care poate soluţiona: - c e r e r ile prevăzute de Legea concurenţei nr. 21/1996; - apelul îm potriva hotărârii arbitrale privind form a definitivă a m etodologii lor nego­ ciate de organism ele de gestiune colectivă, cuprinzând drepturile patrim oniale cuvenite titularilo r de drepturi de autor ori de drepturi conexe, conform art. 1312 alin. (9} din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor ţi drepturile conexe; - a p e lu l îm potriva deciziei pronunţate d e Tribunalul Bucureşti cu privire la cererea de înregistrare a unui partid po litic sau la cererea prin care M inisterul Public solicită înce­ tarea activităţii partidului şi radierea acestuia din Registrul partidelor politice, conform art. 21 alin. (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, republicată; - c e r e r ile persoanelor fizice sau ju rid ice care se consideră vătăm ate în drepturile lor recunoscute de lege prinţr-un act adm inistrativ sau prin refuzul nejustificat al C.N.V.M. de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital; - plângerea form ulată îm potriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional d e Soluţi­ onare a Contestaţiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii d e tran spo rt d e interes naţional, conform art. 283 din O .U.G. nr. 34/2006.

A r U 9 7 * în a lta C urte de C asaţie şi Ju stiţie . în alta C urte de C asaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate îm potriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor problem e de drept; 4. orice alte cereri date p rin lege în com petenţa sa. C O M E N T A R IU 1. O rganizarea în a lte i C urţi d e C asaţie şi Ju stiţie . Legea nr. 304/2004 privind orga­ nizarea judiciară prevede organizarea în altei Curţi în 4 secţii - Secţia I civilă, Secţia a ll-a civilă, Secţia penală, Secţia d e contencios adm inistrativ şi fiscal - şi Secţiile Unite. în cadrul secţiilor, po t fi înfiinţate com plete specializate, în funcţie d e num ărul şi natura cauzelor, de volum ul d e activitate al fiecărei secţii, precum şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora. De asem enea, în cadrul în altei Curţi funcţionează Com pletul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Com pletul pentru dezlegarea un or chestiuni de drept (care soluţionează sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), precum şi 4 com plete de 5 judecători. în acelaşi a ct norm ativ, este stabilită com petenţa fiecărei secţii, a com pletelor de 5 judecători, precum şi a Se cţiilo r Unite. 2. Se cţiile în a lte i C urţi de C asaţie şi Ju stiţie . Potrivit art. 97 pct. 1 N CPC şi art. 21 din Legea nr. 304/2004, Secţia I civilă. Secţia a fl-a civilă şi Secţia de contencios adm inistra­ tiv şl fiscal ale în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie ju d e că recursurile îm potriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate îm potriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de A N O R tlA CCN STAN0A

285

A rt. 97

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

o rice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul ju decăţii a fo st întrerupt în faţa curţilor de apel. Conform art. 23 din Legea nr. 304/2004, secţiile în altei C urţi d e Casaţie şi Ju stiţie, în raport cu com petenţa fiecăreia, soluţionează: a) cererile d e străm utare, pentru m otivele prevăzute în codurile d e procedură. Potri­ v it art. 142 NCPC, în a lta Curte soluţionează cererile de străm utare pentru bănuială legi­ tim ă a cauzelo r aflate pe rolul curţilor de apel şi toate cererile fundam entate pe m otiv de siguranţă publică, indiferent de instanţa pe rolul căreia se află cauza a cărei străm utare se solicită; b) conflictele de com petenţă, în cazurile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 135 NCPC, în a lta Curte va soluţiona: conflictele de com petenţă între două curţi de apel. pre­ cum şi cete între două tribunale sau un tribunal şi o judecătorie, ori două judecătorii, care nu se află în circum scripţia aceleiaşi curţi d e apel; conflictele de com petenţă între o curte de apel şi o judecătorie sau tribunal, precum şi conflictele de com petenţă în tre o curte d e apel şi un alt organ cu activitate juri sdicţ io na lă; c) orice a lte cereri prevăzute de lege. în baza unor norm e speciale, instanţa suprem ă este com petentă să m ai soluţioneze: - cererile de delegare a instanţei, conform art. 147 NCPC; - cererile referitoare la îndreptarea erorilor m ateriale, lăm urirea sau com pletarea propriilor hotărâri şi încheieri; - contestaţiile la titlu , contestaţiile în anulare şi revizuirile îndreptate îm potriva pro­ priilor hotărâri; - contestaţiile îm potriva d eciziilo r Biroului Electoral Central cu privire la protocolul d e constituire a unei alianţe electorale, conform art. 9 1 din Legea nr. 35/2008; - contestaţiile privind m odul de form are şi com ponenţa Biroului Electoral Central, conform art. 21 din Legea n r 35/2008 şi art. 39 din Legea nr. 67/2004; - contestaţia îm potriva hotărârilor Consiliului Su p erio r al M agistraturii privind cariera şi drepturile ju d ecăto rilo r şi procurorilor, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost m odificat prin Legea nr. 76/2012; - recursul exercitat îm potriva sentinţei curţii de apel sesizate de către com isia de cer­ cetare a averii dem nitarilor, m agistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, conform art. 20 din Legea nr. 115/1996. 3. C o m p letele d e 5 ju d e că to ri soluţionează, în m aterie civilă, cauzele care sunt date în com petenţa sa prin lege. Spre exem plu, potrivit art. 136 alin. {3j NCPC, conflictul din­ tre două secţii ale în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie se soluţionează d e Com pletul de 5 judecători. Potrivit art. 4 1 0 NCPC, în cazul renunţării la în su şi dreptul pretins, când renunţarea are loc în faţa unei secţii a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de C om ­ pletul de 5 judecători. De asem enea, potrivit art. 421 alin. (2) NCPC, când perim area se constată de o sec­ ţie a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se ju d e că d e Com pletul de S judecători. în m aterie penală, Com pletul de 5 soluţionează recursurile şi cererile în cauzele ju d e ­ cate în prim ă instanţă de Secţia penală a în altei Curţi d e Casaţie şi Justiţie. în conform itate cu art. 24 din Legea nr. 304/2004, Com pletul de S are com petenţă şi în m aterie disciplinară, soluţionând recursul îm potriva hotărârilor se cţiilo r Consiliului Su p erio r al M agistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară îm potriva ju d e că ­ torului sau procurorului (art. 4 9 din Legea nr. 317/2004). 286

A n d r s i a C O H ST Â H O A

T it lu l

I M .

C o m p e t e n ţ a in s t a n ţ e io r i u d e c ă t o re ş t i

A rt. 98

4. Se cţiile U n ite. în alta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite pen­ tru soluţionarea, în condiţiile legii, a sesizărilor privind schim barea jurisprudenţei înaltei Curţi d e Casaţie şi Justiţie. Astfel, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, d a c i o secţie a în altei C urţi de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe, întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale în altei Curţi d e Casaţie şi Justiţie, care judecă cu citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce Secţiile U nite s-au pronunţat asupra sesizării privind schim barea jurisprudenţei, judecata continuă.

Secţiunea a 2-a. Determ inarea com petenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţa A ri. ÎMI. R eg u li g en erale. (1) C om petenţa se determ ină după valoarea obiec­ tulu i cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, n u se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asem e­ nea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. (3) In caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi. C O M E N T A R IU 1. V aloarea o b ie ctu lu i cererii. Valoarea obiectului litigiului se stabileşte de către reclam ant, care, potrivit art. 194 lit. c) NCPC, are obligaţia, su b sancţiunea nulităţii, să indice în cererea d e chem are în judecată obiectul cererii şi valoarea lui, de asem enea, m odul de calcul prin care s-a ajuns la determ inarea acestei valori şi înscrisurile pe care s-a bazat reclam antul în acest calcul. Evident, aceasta obligaţie nu există în cazurile pre­ văzute d e art. 9 4 pct. 1 lit. a)-i), la care valoarea obiectului cererii este lipsită de rele­ vanţă. Valoarea trebuie indicată „după preţuirea rtcIa m a rtu iu F , sintagm ă reluată din art. 112 alin. (1) p c t 3 CPC 186S. în doctrina anterioară, s-a considerat că valoarea indicată de către reclam ant poate fi contestată, în scopul stabilirii com petenţei m ateriale, în cazul cererilor evaluabile în bani, adm inistrându-se probe în acest sens. Această opinie este integrată în codul actual, art. 9 8 alin. (3) perm iţând explicit con * testarea evoluării, situaţie în care valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi. în tru câ t norm a nu distinge, contestarea poate fi făcută atât de către părţi, cât şi de către instanţă din oficiu. Această posibilitate reiese, de altfel, şi din a r t 131 NCPC, potri­ vit căruia instanţa are obligaţia de a-şi verifica din oficiu com petenţa, scop în care, dacă socoteşte că sunt necesare lăm uriri ori probe suplim entare, va pune în discuţia părţilor această chestiune şi va acorda un singur term en de judecată. în doctrină111s-a exprim at o opinie m ai nuanţată, în sensul că o biecţiile pot fi făcute doar dacă valoarea obiectului cererii nu este strâns legată de însuşi fondul dreptului, ll> A se vedea, în acest sens, V.M. Ciobanu, G. Borot, T.C Brictu, op. cit., 2011, p. 141. A N O R tlA CCNSTANOA

287

A rt. 98

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

deoarece, dacă există o asem enea legătură, contestaţia tinde la respingerea, în to t sau în parte, a cererii de chem are în judecată. Astfel, dacă se revendică un bun, stabilirea valo­ rii acestuia nu influenţează cu nim ic soluţia pe fond, care va depinde exclusiv de faptul dacă reclam antul îşi va dovedi sau nu dreptul de proprietate asupra bunului respectiv, nicidecum de evaluarea făcută. Dacă însă reclam antul solicită obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani, indiferent cu ce titlu (plata contravalorii bunului vândut, restituirea unui îm p rum ut, despăgubiri pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prestaţiei asum ate ori pentru întârzierea în executare, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prinţr-o faptă ilicită etc.), atunci nu s-a r m ai putea contesta evaluarea reclam an­ tului pentru a se obţine declinarea com petenţei, întrucât valoarea litigiului nu poate fi disociată de fondul propriu-zis al pretenţiei form ulate. 2. A cce so riile pretenţiei p rin cip a le . Prin art. 98 alin. (2), legiuitorul şi-a însuşit expli­ cit opinia din doctrină şi din practica instanţelor de sub im periul vechiului cod, în sensul că, atunci când reclam antul form ulează un capăt de cerere principal şi pretenţii accesorii acestuia (dobânzi, penalităţi, fructe, cheltuieli sau alte asem enea), com petenţa se deter­ mină doar pe baza valorii capătului principal, iar nu prin însum area valorii acestuia cu valoarea accesoriilor capătului principal d e cerere. S-a arătat constant că valoarea elem entelor accesorii este aleatorie, nu s-a r putea calcula la începutul procesului, ceea ce a r face ca în săşi com petenţa instanţei să depindă de durata procesului111. Astfel, com petenţa instanţei nu este influenţată d e valoarea p reten ţiilo racceso rii nici atunci când se solicită dobânzi p en tru viitor, adică pentru perioada de după introducerea cererii de chem are în judecată. în acest sens, legiuitorul prevede expres că accesoriile pretenţiei principale nu se vo r avea în vedere în stabilirea valorii obiectului cererii, indi­ ferent de data scadenţei. Prin această prevedere s-a tranşat disputa din doctrină, gene­ rată de absenţa unei reglem entări precum cea din noul cod (argum entul pentru luarea în calcul a dobânzilor, fructelo r sau a altor asem enea venituri accesorii, corespunzătoare perioadei anterioare chem ării în judecată, a fo st acela că este vorba de sum e certe şi exi­ gibile, aşadar, susceptibile d e însum are şi capitalizare121). A lineatul (2) teza a ll-a al art. 9 8 N CPC reglem entează ipoteza presta ţiilo r periodice cerute cu titlu principal, stabilind regula conform căreia, pentru stabilirea valorii obiectu­ lui cererii, se va lua în con s ide rare doar valoarea sum elor exigibile la data sesizării instan­ ţei, chiar dacă reclam antul solicită plata acestora până la data judecăţii. Această norm ă are o sferă de aplicare diferită de cea din art. 103 NCPC, aplicându-se pentru cereri având ca obiect prestaţii periodice în cazul în care durata existenţei dreptului este determ inată, fiind relevant criteriul valoric pentru determ inarea com petenţei în raport de pretenţia din capătul principal de cerere. 3. Cazul cererilor incidentale. în absenţa unei derogări exprese de la regula din art. 98 alin. (1) NCPC, tot valoarea obiectului capătului principal de cerere determ ină competenţa, chiar dacă se form ulează cereri incidentale (cerere reconvenţională, cereri de interven­ ţie voluntară sau forţată etc.), indiferent dacă, în considerarea valorii lor, aceste din urmă cereri m enţionate a r fi fost de com petenţa unei alte instanţe în cazul în care ar fi fost for­ m ulate pe cale principală.

1)1 A se vedea, d e e xe m p lu , l. D ele o n u , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 . p . S I S . c u d o ctrin e şi ju risp ru d e n ţa a co lo citată. 1,1 v.M. C iobanu , G. Boroi, T .C B riciu , op. eft., 2 0 1 1 , p. 143.

288

A n o r h a CONS7ANOA

T it lu l

I M .

C o m p e te n ţa i n s t a n |€ io r i u d e c A to rs ş ti

A rt. 99

Articolul 9 8 alin. (1) se coroborează cu prevederile a r t 123 NCPC, potrivit cărora cererile incidentale se judecă d e instanţa com petentă p en tru cererea principală, chiar dacă ar fi de com petenţa m aterială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti. Astfel, valoarea obiectului cererii principale nu se cum ulează cu cea a obiectului cere­ rii incidentale, după cum nu se stabileşte com petenţa de soluţionare a întregii cauze în funcţie de valoarea obiectului cererii incidentale (ch iar dacă aceasta ar fi de com petenţa unei instanţe de grad mai înalt, dacă ar fi form ulată pe cale principală) şi nici nu se dis­ pune disjungerea cererii incidentale, pentru a fi declinată com petenţa soluţionării sale în favoarea unei alte instanţe.

A r i . ÎMI. C azul m ai m u lto r capete p rin cip ale de cerere. (1) Când reclam an­ tul a sesizat instanţa cu m ai m ulte capete principale de cerere întem eiate p e fapte ori cauze diferite, com petenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. D acă unul dintre capetele de cerere este de com petenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în m od corespunzător com petenţa. (2) In cazul în care m ai m ulte capete principale de cerere Întem eiate pe un titlu com un ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fo st deduse ju decăţii printr-o unică cerere de chem are în judecată, instanţa com petentă să le soluţioneze se determ ină ţinându-se seam a de acea pretenţie care atrage com petenţa unei instanţe de grad m ai înalt. C O M E N T A R IU Această norm ă reglem entează, în principal, ipoteza în care un reclam ant form ulează, prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, mat m ulte capete principale d e cerere, atât îm potriva aceluiaşi pârât, cât şi îm potriva m ai m ultor pârâţi. în cazul m ai m ultor capete principale de cerere, din art. 9 9 reiese că instanţa trebuie să-şi verifice propria co m p e­ tenţă de soluţionare a fiecărui capăt de cerere în parte, în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii. în acelaşi tim p, pentru determ inarea conv petenţei, trebuie stabilit dacă există o legătura „strânsa" în tre pretenţiile care form ează obiectul capetelor d e cerere principale. 1. Capete p rin cip ale de cerere în te m e ia te pe fap te o ri cau ze diferite. Dacă nu se poate stabili nicio legătură în tre cereri, acestea fiind întem eiate pe fapte ori cauze dife­ rite - s a u există o legătură, dar aceasta nu este „strânsă", în term enii alin. (2) - , iar unul dintre capetele de cerere este d e com petenţa a ltei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în m o d corespunzător com petenţa, astfel cum se prevede explicit în alin. (1) al art. 99 NCPC. Această soluţie a legiuitorului este firească, în tru câ t nu operează o prorogare (egală de com petenţă, pentru a nu fi respectate norm ele ce regle­ m entează com petenţa m aterială. De altfel, şi în practica ju diciară sub im periul vechii reglem entări s-a adoptat aceeaşi soluţie. S-a decis, de exem plu, că o cerere având ca o b iect constatarea nulităţii abso­ lute a unui contract de vânzare-cum părare în ch e ia t în favoarea chiriaşului nu poate fi judecată îm preună cu o contestaţie form ulată d e persoana îndreptăţită în baza Legii nr. 10/2001 şi trebuie soluţionată în cadrul unei acţiuni de drept com un, nu în considera­ rea valorii obiectului cererii, care ar atrage, eventual, o com petenţă diferită, ci a faptului

ANDtttIA CCNSTANOA

289

A rt. 99

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

că cererile care pot fi deduse ju decăţii în cadrul unei asem enea contestaţii nu pot excede pretenţiilor cuprinse în notificare11'. Cât priveşte soarta eventualelor capete accesorii d e cerere form ulate, aceasta va depinde de cea a capetelor principale d e cerere de care su n t legate, d edinând u-se îm preună cu acestea, dacă este ca 2ul, fără ca valoarea obiectului cererilor accesorii să Influenţeze stabilirea com petenţei, în conform itate cu art. 9 8 NCPC. Rezultă, astfel, că în ipoteza în care nu există o legătură între capetele principale de cerere, pentru stabilirea com petenţei m ateriale nu se cum ulează valoarea obiectului acestor cereri, com petenţa determ in in du-se pentru fiecare cerere în parte. Prin noua reglem entare, s-a adoptat una dintre soluţiile diferite preconizate în doctrină, în sensul că „situ aţ ia în d iscuţi e n u j ustîfî că fixa rea co m pete nţei în ra port c u va loarea tota lă, căc i fiecare cerere îşi păstrează individualitatea, chiar dacă ele sunt rezolvate prin aceeaşi hotărâre"1*'1. So luţia disjungerii trebuie aplicată şi în cazul în care nu există vre o legătură între capetele principale de cerere, iar am bele sunt de com petenţa aceleiaşi instanţe. So luţia de disjungere, urm ată de declinarea com petenţei, este prevăzută doar pen­ tru situaţia de necom petenţâ m aterialâ, astfel încât nu poate fi aplicată prin analogie şi situaţiei în care aceeaşi instanţă este com petentă să soluţioneze am bele capete princi­ pale de cerere. Cu toate acestea, nu poate fi ignorat faptul că nu se justifică judecarea îm preună a cererilor, iar dacă ar fi fo st form ulate prin cereri de chem are în ju decată d is­ tincte, nu s-a r fi dispus conexarea lor. în acest caz, poate fi adoptată soluţia disjungerii, ca m ăsură de adm inistrare judiciară, ce nu este supusă vreunei căi de atac, potrivit art. 465 NCPC. Disjungerea nu este urm ată de declinarea com petenţei de soluţionare a cauzei, ci de înregistrarea într-un dosar separat, la aceeaşi instanţă. Este d e rem arcat că norm a în discuţie, deşi este inclusă în secţiunea vizând determ i­ narea com petenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă, cuprinde reguli şi pentru cazurile în care criteriul valo ric este lipsit de relevanţă în stabilirea com ­ petenţei, anum e în cazurile în care com petenţa se determ ină în ra p o rt de natura sau o b iectu l fie c ă ru i ca p ă t p rin cip a l de cerere. Astfel, în situaţiile prevăzute în alin. {1) al art. 99, atunci când com petenţa de soluţionare este diferită în funcţie de fiecare capăt principal de cerere după natura sau obiectul acestora (de exem plu, una sau mai m ulte dintre cereri ar trebui soluţionate de o secţie specializată sau d e un com plet specializat), se aplică soluţia disjungerii, evident, cu respectarea cerinţelor d e invocare a excepţiei de necom petenţă, prevăzute de art. 129 NCPC. 2. Capete p rin cip ale d e cerere în te m e ia te p e un titlu com un o ri a vâ n d aceeaşi cauză sau ch iar cauze d ife rite, d a r a fla te In strânsă legătură. Dacă pretenţiile din capetele principale d e cerere sunt întem eiate pe un titlu com un ori au aceeaşi cauză sau sunt în strânsă legătură, chiar dacă au cauze diferite, iar unul dintre capetele de cerere este de com petenţa altei instanţe, com petenţa se stabileşte în funcţie de acea pretenţie care atrage com petenţa unei instanţe de g ra d m a i înait. Această regulă are în vedere pretenţiile conexe, care nu au fost, însă, form ulate prin cereri de chem are în judecată diferite şi ulterior reunite, în condiţiile art. 139 NCPC, ci au fo st deduse judecăţii, de la bun începu t, prin aceeaşi cerere de chem are în judecată. Legătura dintre capetele principale de cerere se analizează în aceleaşi condiţii ca în cazul conexităţii reglem entate de art. 139 N C P C 1.1 C.A . Cluj, dec. nr. 1056/2003. 1.1 I. D eleanu, Tratat d e procedură civilă , v o i I, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2005, p, 398.

290

A H D fte tA C O H ST Â H O A

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 99

Este de observat că, prin soluţia adoptată în noua reglem entare, legiuitorul se înde­ părtează, p a rţia l de doctrină, care a preconizat, în condiţiile vechiului cod, soluţia cum u­ lării valo rii cererilor în cazul în care cererile au o cauză com ună, provenind din unul şi acelaşi raport ju rid ic substanţial111; alţi autori au avansat aceeaşi soluţie ch iar atunci când cererile nu aveau o cauză c o m u n i121. Legiuitorul exclude determ inarea com petenţei pe baza valo rii totale a cererilor prin­ cipale ale reclam antului, din m om ent ce întrevede posibilitatea ca respectivele capete de cerere să fie în com petenţa unor instanţe de grade diferite; dacă valoarea tuturor pre­ tenţiilor s-ar fi însu m at, ar fi existat o singură instanţă com petentă. De altfel, această soluţie se regăseşte în practica instanţelor chiar su b vechea regle­ m entare. S-a decis, astfel, că în situaţia în care reclam antul a solicitat constatarea nuli­ tăţii absolute a d o u i contracte de vân 2a re -cu m p lra re privitoare la două apartam ente situate în acelaşi im obil, fiecare dintre cele două capete de cerere form ulare apare ca principal, astfel că pentru determ inarea instanţei com petente trebuie luată în conside­ rare valoarea fiecărui apartam ent în parte, iar nu valoarea lor însu m ată13*. Aceeaşi soluţie trebuie adoptată şi în cazul pretenţiilor cu titlu principal ale acelu­ iaşi reclam ant îm potriva mai m ultor pârâţi, subliniindu-se din nou că, dacă printre aces­ tea su n t m ai m ulte capete principale d e cerere îm potriva aceluiaşi pârât, acestea nu se cum ulează. Aşadar, se vo r cuantifica pretenţiile fiecărui capăt principal de cerere al recla­ m antului, indiferent d e pârât, iar dacă atrag com petenţa unor instanţe d e grad diferit, instanţa com petentă pentru soluţionarea întregii cauze este cea de grad m ai înalt. Din conţinutul norm ei, rezultă că instanţa va proceda în m od diferit în fiecare dintre ipotezele reglem entate de alin. (1) şi (2), ch iar dacă, în am bele cazuri, ajunge la aceeaşi concluzie, aceea a com petenţei unor instanţe diferite pentru fiecare capăt principal de cerere: astfel, în ipoteza de la alin. { 1 } va disjunge cererile care sunt de com petenţa altei instanţe, în favoarea căreia îşi va declina com petenţa, în tim p ce în aplicarea alin. ( 2 ), nu va dispune disjungerea, ci va declina com petenţa de soluţionare a tu tu ro r cererilor în favoarea instanţei d e grad m ai înalt. Situaţia creanţei solidare sa u indivizibile, îm potriva m ai m ultor pârâţi, are un caracter particular atunci când nu se poate defalca partea fiecărui pârât, astfel în cât să se evalu­ eze pretenţiile reclam antului faţă d e fiecare pârât în parte. Se poate considera că art. 99 are în vedere ipoteza m ai m ultor pretenţii care au o cauză com ună, însă doar atunci când este posibilă cuantificarea lor separată. în cazul în care nu se poate face această evalu­ are, com petenţa se determ ină după valoarea totală a creanţei1*1. Din m odul d e form ulare a norm ei, rezultă că soluţia de declinare a com petenţei de soluţionare a tu tu ro r capetelor principale d e cerere se aplică doar în ca 2ul în care com ­ petenţa d e soluţionare a acestora aparţine unor instanţe de grad diferit (judecătorie şi tribunal sau secţii specializate ori com plete specializate din cadrul acestora), din m om ent ce legiuitorul prevede că declinarea operează în favoarea instanţei de g ra d m a i înalt. Rezultă că această soluţie nu poate fi extinsă şi pentru cazul în care com petenţa aparţine unor instanţe de acelaşi g ra d , ch iar dacă ar fi vorba despre secţii specializate ori com ­ plete specializate diferite. In acest caz, urm ează a se face aplicarea art. 99 alin. (1) NCPC.

ibidem . m V.M. Ctobonu, 6 . Boroi, T C Brieiu, o p . cit., 2 0 1 1 , p. 142. Is* C A . C lu j, d e c. nr. 3 63 /2 00 3. m l. D eleo n u , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p. S16. AN O RtlA CCNSTANOA

291

A rt. 100

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

A ri. 1 0 0 . C ererea form u lată de m ai m u lţi reclam anţi. (1) D acă m ai mulţi reclam anţi, prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, form ulează pretenţii pro­ prii îm potriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi ju rid ice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor îm preună, determ inarea instan­ ţei com petente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii o ri obiectului fiecărei pretenţii în parte. (2) D ispoziţiile alin. (1) su n t aplicabile şi atunci când unul sau m ai m ulţi recla­ m anţi form ulează, prin aceeaşi cerere de chem are In judecată, pretenţii îm potriva m ai m ultor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte şi fără legătură între ele. C O M E N T A R IU ?n tim p ce art. 99 NCPC vizează situaţia unui singur reclam ant, art. 100 are în vedere litisconsorţiul, iar soluţia adoptată prin actuala reglem entare reflectă opinia unanim con­ turată în doctrină şi în practica instanţelor, în condiţiile reglem entării anterioare. Astfel, în cazul în care mai m ulţi reclam anţi form ulează o singură cerere de chem are în judecată îm potriva aceluiaşi pârât sau ch iar îm potriva m ai m ultor pârâţi, dar în baza unor ra porturi ju rid ice distincte, neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor îm p reun ă, stabilirea instanţei com petente nu se face în funcţie de valoarea cum ulată a tu tu ro r pretenţiilor, ci în funcţie de valoarea fie că re i p retenţii în parte. Această soluţie a fo st justificată în practică prin o rn ai bună adm inistrare a justiţiei, facilitarea adm inistră­ rii probelor şi a rezolvării unitare a unor aspecte ce interesează deopotrivă pe toţi recla­ m anţii, fără însă să existe un raport ju rid ic un itar între părţi'". întrucât din denum irea m arginală a art. 100 N CPC rezultă că sunt avute în vedere toate situaţiile cu m ai m ulţi reclam anţi, chiar dacă este reglem entată expres doar situaţia raporturilor ju rid ice care nu im pun judecarea îm p reun ă a tu tu ro r pretenţiilor, urm ează ca în situaţiile în care raporturile ju rid ice dintre reclam anţi şi pârât sau mai m ulţi pârâţi derivă dintr-un titlu com un, o u aceeaşi cauză o ri o cauză diferită, d a r se oflă în strânsă legătură, com petenţa să fie dedusă p e r q contrario din alin. ( 1 ). în aceste cazuri, stabili­ rea instanţei com petente se face în funcţie d e valoareo cum ulată a tu tu ro r pretenţiilor. în m od asem ănător art. 99 alin. (1) N CPC pentru situaţia unui singur reclam ant, şi art. 100 alin. ( 1 ) prevede că trebuie respectate şi norm ele de com petenţă stabilite în raport de natura sau obiectul fiecărui capăt principal d e cerere, nu num ai după valoare. Când com petenţa aparţine unor instanţe diferite (in clusiv unor secţii specializate sau unor com plete specializate diferite), se im pune disjungereo capetelor de cerere şi sesi­ zarea instanţei com petente. Această soluţie se im pune şi în situaţia în care raporturile ju rid ice în care se află recla­ m anţii ale căro r pretenţii au fost form ulate prin aceeaşi cerere de chem are în judecată a r im pune judecarea lor îm p reun ă, dacă pretenţiile atrag o com petenţă diferită de so lu ­ ţionare după natura sau obiectul fiecărui capăt principal de cerere, chiar dacă este vorba despre se cţii specializate sa u com plete specializate diferite, inclusiv din cadrul unor instanţe de acelaşi grad. Legiuitorul nu prevede în m od expres o altă soluţie, iar aceasta nu ar putea fi im pusă pe cale de interpretare. Astfel, d e exem plu, dacă m ai m ulţi sala­ riaţi solicită, prin acţiuni colective, anum ite drepturi băneşti în baza aceluiaşi contract colectiv d e m uncă, iar o parte dintre aceştia reprezintă personal contractual (fiind com 1,1 Trib . Su p re m , s. civ., d e c, nr. 1 9 3 7 /1 9 7 3 , în C D . 1973. p , 3 0 0 ; Trib . Su p re m , d e c. nr. 2 1 6 3 /1 9 7 4 , în C D. 1974, p. 255.

292

A n d r s i a CONS7ANOA

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n j e io r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 101

petentă o secţie sau un com plet de litigii de m u n c i), iar o altă parte funcţionari publici (com petenţa aparţinând secţiei de contencios adm inistrativ), cererile vo r fi disjunse, pe categorii de personal, şi trim ise spre soluţionare instanţelor com petente.

A r i . 1 0 1 . V aloarea cererii în cazuri sp eciale. (1) în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea com petenţei instanţei se va ţine seam a de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii. (2) Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nuli­ tăţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor in situaţia anterioară, precum şi în cererile pri­ vind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. (3) In cererile de aceeaşi natură, privitoare la contracte de locaţiune ori de leasing, precum şi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteşte după chiria sau arenda anuală. C O M E N T A R IU 1. Exp licitatea crite riu lu i v a lo ric în noul cod. La fel ca şi în reglem entarea anterioară, valoarea obiectului cererii reprezintă criteriul de delim itare a com petenţei de primă instanţă a tribunalului de cea a ju decăto riei în m aterie civilă pentru cererile prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC. Pe lângă indicarea plafonului valoric - care se regăsea şi în codul anterior, la art. 2 p c t 1 lit. a) şi b), pentru litigii în m aterie civilă şi com ercială - , în noul cod acest criteriu este sem nalat şi prin alte elem ente, respectiv titlul Secţiunii 1 „Com petenţa după m aterie şi valoare" şi sintagm a „cereri evaluabile în bani" (s.n.). Este notabilă, în noua reglem entare, precizarea unor reguli generale pentru determ i­ narea com petenţei după valoare, reguli ce nu erau inserate explicit în vechiul cod, însă care au fost consacrate doctrinar şi jurisprudenţial. 2. C ererile su p u se crite riu lu i v a lo ric în noul cod. Deşi legiuitorul nu prevede un cri­ teriu gen eric d e identificare a acestor cereri, sfera lor este determ inabilă, deoarece este arătat m odul de calcul al valorii obiectului cererii în cazul un or cereri frecvente în prac­ tică, iar, pe de altă parte, sunt enum erate cererile pentru care criteriul valoric este nere­ levant. Astfel, legiuitorul precizează cum se determ ina valoarea în cazul cererilor: în anula­ rea, constatarea nulităţii absolute, rezoluţiunea, rezilierea unui act ju rid ic ori privitoare la executarea unui act ju rid ic (art. 101 N CPC); în m aterie im obiliară (art. 104 N CPC) şi în m aterie de m oştenire (art. 105 NCPC). în acelaşi tim p, legiuitorul prevede că anum ite cereri se soluţionează în prim ă instanţă de către ju decătorie {cele m enţionate lim itativ în art. 94 pct. 1 lit. a)-g) şi lit. i) N CPC], indiferent d aca su n t sa u n u evaluabile în bani, ca atare, în privinţa lor nu are rele­ vanţă valoarea obiectului cererii. Cu toate acestea, nu este lipsită de interes o discuţie asupra unui criteriu g e n eric de identificare a cererilor evaluabile în bani, în situaţia în care acestea nu se regăsesc prin­ tre cele la care legiuitorul se refera expres, precum cererile având ca obiect obligaţiile de a face sau d e a nu face, în legătură cu care legiuitorul prevede că se soluţionează în prim ă instanţă de către ju decăto rie num ai dacă nu sunt evaluabile în bani [art. 94 pct. 1 lit. h) NCPC]. AN O RtlA CCNSTANOA

293

A rt. 101

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Problem a caracterului evaluabil sau neevaluabil în bani al cererilor a fo st tranşată prin Decizia nr. 32/2008 pronunţată de în a lta Curte de Casaţie şi Ju s t iţ ie -S e c ţ iile Unite asupra unui recurs în interesul legii, prin care s-a s ta b ilit cu caracter obligatoriu pentru instanţele de judecată, că anum ite litig ii a u caracter p atrim o nia l şi sunt, aşadar, evalua­ bile în bani, indiferent de form ularea unei cereri accesorii privind restabilirea situaţiei anterioare. Decizia vizează litigiile având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrim onial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte ju rid ice privind drepturi patrim oniale. Tn considerentele Deciziei nr. 32/200$. se arată că „dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în ju stiţie «transferă» caracterul său patrim onial sau nepatrim onial litigiului însuşi şl, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportu­ lui ju rid ic de drept substanţial, dedus judecăţii, intră un drept patrim onial, real sau de creanţă. în consecinţă, ori de câte ori pe calea acţiunii în ju stiţie se tinde a se proteja un drept patrim onial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară". Din considerentele anterior redate ale deciziei rezultă că instanţa suprem ă a apreciat că acţiunea prin care se valorifică un drept patrim onial - real sau de creanţă - este întot­ deauna evaluabilă în bani, însem nând că d o a r acţiunile prin care se tinde la protejarea unor drepturi personale nepatrim oniale sunt neevaluabile în bani. Considerăm , însă, că raţionam entul instanţei suprem e ar trebui urm at d o a r în con­ textul obiectului recursului în interesul legii, respectiv al cererilor patrim oniale expres indicate în dispozitivul deciziei, neputând fi acceptată o generalizare în privinţa tuturor cererilor prin care se valorifică un drept patrim onial. Astfel, considerăm că sim pla raportare la un drept patrim onial valorificat sau prote­ ja t prin acţiune nu este suficientă pentru stabilirea valorii obiectului cererii, fiind necesar un reper pentru cuantificarea conţinutului dreptului, astfel încât nu se poate pune sem ­ nul egalităţii între cereri patrim oniale - prin care se valorifică un drept patrim onial, real sau de creanţă - şi cereri evaluabile în bani, în term enii noului Cod de procedură civilă. Pentru desem narea unei cereri ca fiind evaluabilă în bani este necesar ca valoarea o biec­ tului cererii să fie determ inată sau cel puţin determ inabilă prin raportare la un elem ent pecuniar din conţinutul raportului ju rid ic dedus judecăţii, în caz contrar neaplicându-se criteriul valoric. Prin prism a acestor consideraţii, se poate aprecia că o cerere având ca obiect o o bli­ gaţie de a face sau de a nu face, ch iar dacă valorifică un drept patrim onial, este eva­ luabilă în bani doar dacă valoarea o biectulu i este determ inată o ri determ inabilă (de exem plu, nu pot fi socotite ca îndeplinind această cerinţă o cerere - într-un litigiu cu profesionişti - prin care se pretinde obligarea pârâtului d e a-i rem ite docum ente ale societăţii ai cărei m em bri sunt reclam antul şi pârâtul şi nici o cerere - într-un litigiu de proprietate intelectuală - prin care se solicită obligarea pârâtului la încetarea actelor de încălcare a drepturilor exclusive a le reclam antului derivând dintr-o m arcă înregistrată). 3. Ju stifica re a no rm ei. Această norm ă nou-introdusă în procedura civilă are scopul d e a indica m odul de calcul al valorii obiectului cererii în cazul unor cereri determ inate, respectiv al cererilor privitoare la executarea unui act ju rid ic, al cererilo r privind anula­ rea, constatarea nulităţii absolute, rezoluţiunea, rezilierea unui act ju rid ic, precum şi al cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. în cel de-al treilea aii* neat, este particularizată situaţia anum itor contracte. Dem ersul legiuitorului noului cod

294

A H D fte tA C O H ST Â H O A

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n | € i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 101

nu este unul original, în doctrină regăsindu-se exem ple de acte norm ative care conţin o evaluare legafă a obiectului cererii deduse ju decăţii pentru diferite tipuri d e „procese"'11. Este, însă, un dem ers binevenit, care îşi propune să înlăture dificultăţile din practică relative la m odul de evaluare a obiectului cererii şi să creeze jurisprudenţă unitară, dar eficienţa sa va fi cu adevărat verificată în practica instanţefor. 4. V aloarea bunului vizat d e actul ju rid ic . Legiuitorul arată că, în cazul cererilor expres enum erate în art. 101 N CPC, interesează valoarea o b iectulu i a ctu lu i ju rid ic, după caz, proporţional cu partea din obiectul dedus judecăţii. Aceasta înseam nă că, în asem e­ nea cazuri, valoarea obiectului cererii este e g a li cu valoarea bunului ce reprezintă obiec­ tu l m aterial vizat de raportul ju rid ic, m obil sau im obil. A cest principiu a fost aplicat în m od c o n sta n tin practica judiciară anterioară. Spre exem plu, în privinţa ce re rilo rîn constatarea nulităţii absolute a unui contract d e vănzarecum părare, s-a d e cis că trebuie avut în vedere p re ţu l stipula t în contract, cât tim p nu este contestat121; dacă preţul din contract este c o n te sta t nu va fi avut în vedere la stabilirea com petenţei m ateriale după valoare, ci, eventual, valoarea invocată de titularul acţiunii sau valoarea rezultată din probele adm inistrate pe acest a sp e cte Articolul 101 NCPC precizează explicit că valoarea obiectului actului ju rid ic reprezintă reperul pentru stabilirea valorii obiectului cererii, indiferent dacă se solicită sau nu şi repunerea p ă rţilo r în situaţia anterioară. Astfet form ulată, norm a concordă cu Decizia nr. 32/2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că anum ite litigii - aceleaşi cu cele enum erate în art. 101 N C P C - au caracter patrim onial şi sunt, aşadar, evaluabile în bani, indiferent de form ularea sau nu şi a unei cereri accesorii privind restabilirea situaţiei anterioare. Deşi pare inutilă în acest context, prevederea din cod este justificată prin indicarea m odului de calcul al valorii obiectului cererii în aceste cazuri. 5. V aloarea cererii în co ntractele d e locaţiune ori de leasing. în cazul acestor con­ tracte, legiuitorul prevede un reper cert, neechivoc, valabil atât pentru cererile în a n u ­ larea, constatarea nulităţii absolute sau în rezilierea unor asem enea contracte, cât şi pentru cererile având ca o b iect executarea obligaţiei de predare sau restituire a bunului închiriat ori arendat. A cest criteriu este reprezentat d e chiria sau arenda anuala, respec­ tiv contravaloarea chiriei prevăzute în contract şi aferente unui singur an, şi se aplică indiferent dacă se solicită şi restituirea prestaţiilor efectuate în tem eiul contractului. Ipoteza cererii având ca o b iect executarea o b lig a ţiei de plato a chiriei nu este acope­ rită de alin. (3), astfel în cât se aplică regula din alin. (1) al art. 101 NCPC, valoarea o biec­ tu lu i cererii calculându-se prin înm ulţirea cuantum ului chiriei contractate cu perioada de tim p pentru care obligaţia nu a fost îndeplinită.

111 A se v e d e a . In a ce st se n s. Pro ced u ra civilă a rd e le a n ă , Legea nr. I din 1 9 1 1 c u to a te m o d ificările ş i în tre g irile ce i s*au ad u s p rin le gi, d e c re te ţi ord o n an ţe , te x te tra d u se , a ran jate ş i a d n o ta te d e dr. T. M o isii, Editura ţi Pro p rie tate a In stitutulu i d e A rte G ra fice „A le xan d ru A n ca”, C lu j, 1 92 4, nr. 6, p. 1 0 1 1 , cita te d e M. Tâbârcâ, Gh. Buto, C o d u l d e p ro c e d u r i civilă c o m e n ta t ţ i a d n o ta t c u le gislaţie, ju risp ru d e n ţă ş i d o ctrin ă . Ed . Universul Ju rid ic, Bucureşti, 2 00 7, p. 7 0 7 1 . D e a se m e n e a , e valu ări legale se re găsesc, d e e xe m p lu . în C o d u rile de pro cedură civilă din Franţa, Belgia, Elveţia, C .S J .. $. civ., d e c. nr. 1 5 9 3 /2 0 0 2 , w w w .scj.ro. 1,1 C.A . Alba Iul la, s, civ., d e c. nr. 3 1 6 /2 0 0 9 , portal.ju sl.ro . A N O R tlA CCNSTANOA

295

A rt. 102

C

a r t e a i.

D is p o

z iţ ii g e n e r a l e

A ri. 1 0 2 . C ererea de p lată parţială. C ând prin acţiune se cere p lata unei părţi dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de recla­ m ant ca fiind exigibilă. C O M E N T A R IU Prin aceasta dispoziţte, legiuitorul a avu t în vedere m o d u l de ca lcu l a l valorii obiectului cererii în ipoteza în care reclam antul creditor solicită o p la tă parţială a unei creanţe, stabilind că interesează pentru această valoare partea din creanţă pretinsă de către reclam ant ca fiind exigibilă. Această ipoteză (de altfel, rară în practică) a fost reglem entată pentru tranşarea unei controverse din doctrină pe acest a s p e c t în condiţiile inexistenţei unei norm e în codul anterior, însă este discutabil dacă finalitatea este atinsă, deoarece m odul de form ulare a dispoziţiilor art. 102 lasă d eschise două posibilităţi d e interpretare. Situaţia avută în vedere de către legiuitor este aceea în care reclam antul valorifică o creanţă îm potriva pârâtului, însă, deşi arată în m otivarea ?n fapt a cererii că este exigibilă o parte ori ch iar întreaga creanţă, solicită obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani ?ntr-un cuantum inferior părţii indicate drept exigibilă. Discuţia prezintă Interes d o a r în m ăsura în care com petenţa m aterială d e soluţionare a cererii, în funcţie de valoare, ar fi diferită faţă de cea care s-ar fi stabilit dacă reclam antul a r fi solicitat întreaga creanţă exigibilă la m om entul form ulării cererii introductive, întrucât se pune problem a eludării norm ei de com petenţă prin solicitarea unei sum e inferioare părţii exigibile. într-o prim ă interpretare, s-a r putea considera că, indiferent d e sum a cerută de către reclam ant, com petenta se va stabili în raport de creanţa efectiv exigibilă, indicată ca atare în cerere, care reprezintă „partea pretinsă de reclam ant ca fiind exigibilă" în term e­ nii a r t 102 , e v itln d u -se , în acest fel, eludarea norm ei de com petenţă. într-o a doua interpretare, s-ar putea ajunge la concluzia că «indiferent de întinderea creanţei exigibile la data form ulării cererii, com petenta se stabileşte în funcţie de sum a efectiv cerută de reclam ant. Considerăm că este corectă cea de-a doua interpretare, sintagm a „partea pretinsă de reclam ant ca fiind exigibilă'' referindu-se la pretenţiile form ulate explicit. în contex­ tul unei cereri d e chem are în judecată, „partea pretinsă" nu poate viza altceva decât obiectul cererii, pretenţia concretă a reclam antului, şi nu m otivarea în fa p t a cererii; dacă intenţia legiuitorului a r fi fo st aceea de a se raporta la m otivele de fapt, a r fi folosit term eni neechivoci precum „partea m enţionată" sau „indicată", în niciun caz „pretinsă" în acelaşi tim p , în cadrul prim ei variante de interpretare expuse, este necesar ca reclam antul să facă întotdeauna o m enţiune în m otivarea cererii despre partea din creanţă efectiv exigibilă, m ai m are decât cea solicitată, ceea ce înseam nă că, dacă o asem enea m enţiune nu există, nu s-a r putea lua în calcul partea efectiv exigibilă, chiar dacă reclam antul solicită o sum ă de bani m ai m ică. Se observă, astfel, că norm a, inter­ pretată în prim a variantă, nu este aplicabilă ca atare de cât într-o singură ipoteză, ceea ce pune la îndoială eficienţa prim ei interpretări, dat fiind că o norm ă trebuie interpretată în sensul de a produce efecte în toate situaţiile pentru care a fost creată. Nici finalitatea evitării eludării norm ei de com petenţă nu este viabilă pentru reţine­ rea prim ei interpretări, deoarece, pe de o parte, nu se poate porni de la prezum ţia unei intenţii a reclam antului de eludare a legii {eventualul abuz de drept procesual p u ţin d fi sancţionat prin alte m ijloace, în m ăsura în care este dovedit), iar, pe de altă parte, chiar dacă aceasta a fost intenţia reclam antului, scopul ilegitim tot nu a r putea fi îm piedicat, 296

A N O M t A C O H ST Â H O A

T it lu l

I M .

C o m p e te n ţa i n s t a n |€ io r i u d e c ă to rc ş ti

A rt. 102

dacS reclam antul, conştient de efectele recunoaşterii creanţei efectiv exigibile, în con­ textul art. 102, interpretat în prim a variantă, nu face nicio m enţiune cu privire la aceasta. Com petenţa va fi stabilită, în acest caz, în raport de creanţa solicitată, ch iar dacă s-ar dovedi, în urma adm inistrării probatori ii or, că aceasta este mai m ică decât creanţa exigi­ bilă la m om entul form ulării cererii. în plus, reclam antul nu poate fi îm p ied icat să form uleze alte cereri îm potriva pârâ­ tu lui, pe cale separată, ulterior prim ului proces, pentru sum e de bani în contul aceleiaşi creanţe, ch iar dacă acestea corespund părţii din creanţa efectiv exigibilă la data prim ului proces, fiind vorba despre un obiect diferit. Dacă s-ar reţine prim a interpretare a dispozi­ ţiilo r art. 102 a rîn se m n a că, în cel de-al doilea proces, com petenţa va fi stabilită din nou în funcţie d e întreaga creanţă exigibilă, inclusiv aceea pentru care s-a pronunţat deja o hotărâre definitivă, intrată su b autoritatea lucrului ju d e c a t ceea ce dem onstrează carac­ terul artificial al m ecanism ului de determ inare a com petenţei creat prin prim a interpre­ tare expusă. în consecinţă, în ipoteza prevăzută de art. 102 NCPC, valoarea o b iectulu i cererii se calculează în funcţie de pretenţia din cererea de chem are în judecată, de sum a efectiv cerută - pe care, în m od evident, reclam antul o consideră exigibilă - , şi nu de întreaga creanţă exigibilă la data form ulării cererii. Se observă că, în această interpretare, norm a nu derogă în vreun fel de la regula d e stabilire a com petenţei după valoare, edictarea unei norm e distincte pentru o ipoteză particulară justificând u-se, după cum s-a arătat, prin intenţia de tranşare a controversei din doctrină. Este de precizat, totodată, în legătură cu dispoziţiile art. 102 , că acestea vizează doar cererile form ulate pe cale p rin c ip a li, întru cât în cazul celo r accesorii şi incidentale valoa­ rea obiectului cererii se calculează în raport de cererea principală. O biectul cererilor la care se referă art. 102 îl reprezintă p la ta u n e i su m e de b o n i, indi­ ferent de cauza raportului ju rid ic, d e natură contractuală sau delictuală. Dacă respectiva creanţă are un tem ei contractual, obiectul cererii se suprapune cu dom eniul de aplicare al art. 101 NCPC alin. (1), care prevede că în cererile privitoare la executarea unui con­ tract, pentru stabilirea valorii obiectului cererii interesează partea din obiectul dedus judecăţii. Articolul 102 arată în plus că această parte corespunde şi su b aspect valoric pretenţi­ ilor reclam antului, calculul valo rii obiectului cererii efectuându-se în raport de sum a de bani indicată în cererea d e chem are în judecată, conform art. 194 NCPC. Sunt vizate atât controctefe cu executare uno ictu, atunci când se solicită o plată par­ ţială, indiferent d e m otive (de exem plu, diferenţă de creanţă neachitată până la data form ulării cererii d e chem are în judecată), dar şi contractele cu executare s u c c e s iv i. în cazul acestora din urm ă, dacă întreaga creanţă este e x ig ib ili anterior form ulării cererii de chem are în judecată, însă reclam antul cere d o ar plata unei părţi, com petenţa se sta­ bileşte tot în funcţie de valoarea părţii cerute, deoarece norm a nu distinge între diferi­ tele situaţii ce se pot ivi în practică1’1. Aplicarea art. 102 presupune ca reclam antul să fi solicitat de la bun începu t plata parţială a creanţei, nefiind vizate situaţiile în care pârâtul a achitat pe parcursul judecăţii o parte din sum a solicitată iniţial de către reclam ant, iar reclam antul şi-a restrâns pre­ tenţiile.

m în se n s contrar, a se v e d e a i D e le a n u , Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p. 5 1 4 , n ota 1 d e subsol, A N D tttIA CCN STANO A

297

A rt. 103-104

C

artea

I. D i s p o

z iţ ii g e n e r a l e

Ari* 103* C ererea p riv in d p restaţii succesive. In cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterm i­ nată, valoarea lo r se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate. C O M E N T A R IU Textul a r t - 103 are Tn vedere cererile prin care se v a lo rific i un d rep t la p resta ţii succe* sive, indiferent d e cauza dreptului şi de obiectul concret al pretenţiilor. Legiuitorul intro­ d u ce o form ulă certă d e caicul al valorii obiectului unor asem enea cereri, dat fiind că nu este posibilă evaluarea prestaţiilor totale atunci când durata existenţei dreptului este nedeterm inată. în cazul în care pretenţiile decurg dintr-un contract, acesta poate fi unul aleatoriu (întreţinere, rentă viageră), dar şi unul încheiat pe durată nedeterm inată {de exem plu, un contract d e îm prum ut de folosinţă fără stipularea unui term en - art. 2146 şi art. 2155 N CC sau un contract nenum it în care nu s-a prevăzut un term en - art. 1168 NCC). De asem enea, pretenţiile pot avea legătură cu un fa p t ilicit (de exem plu, se solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat printr-un accident su b form ă de prestaţii perio­ dice, când prejudiciul are caracter de continuitate - art. 1386 alin. (3)NCC] sau poate fi vorba despre o obligaţie legală. Se observă că soluţia legiuitorului este asem ănătoare cu cea din art. 101 alin. {3)N CPC, care se referă la contracte d e închiriere sau de leasing, când valoarea obiectului cererii se socoteşte în funcţie de chiria sau arenda anuală. în tru câ t norm a nu distinge, aceasta este aplicabilă indiferent de obiectul concret al cererii, de natura celo r indicate ?n art. 101 N CPC. Când pretenţiile derivă dintr-un con­ tr a c t se va avea în vedere prestaţia convenită de părţi, raportată la un an, iar când au o altă cau 2ă ju rid ică, reclam antul este cel c a re v a arăta prestaţia anuală datorată. Această norm ă se aplică doar în cazurile în care cererea este supusă criteriului valo­ ric, altm interi valoarea obiectului cererii este ne relevantă.

A r t , 1 0 4 , C ererile în m aterie im o b iliara. (1) în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui im obil, valoarea lo r se determ ină în funcţie de valoarea im pozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale. (2) în cazul în care valoarea im pozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispo­ ziţiile art. 98. C O M E N T A R IU Această dispoziţie legală are în vedere cererile reale im obiliare, având ca o b iect valo­ rificarea unui drept real asupra unui im obil, fie dreptul de proprietate, fie un dezm em bram ânt al acestuia, indiferent d e pretenţia concretă şi de cau 2a dreptului dedus ju dew* . ♦ caţu. Intra în d o m en iu l de aplicare al norm ei: cererea în revendicarea im obilului; cererile confesorii şi negatorii; cererea în constatarea existenţei ori a inexistenţei unui drept real; cereri în m aterie de ipotecă, gaj, drept de preferinţă, drept de retenţie11'; cererea în con­ statarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii.

111 C o n fo rm £. H ^ro vo n u , P rin cip iile p ro ce d u re i ju d icia re , Bucureşti, 1 9 3 2 , a p u ti I. D eieanu, Tratat, voi. 1,2 01 0, p. 570.

298

AN O M tA COHSTÂHOA

T it lu l

I M .

C o m p e te n ţa i n s t a n |€ io r i u d e c ă to rc ş ti

A rt. 105-106

Este de precizat, în privinţa cererilo r posesor» şi a cererilo r în grăniţuire, că vafoarea lor nu are relevanţă, nem aifiind supuse criteriului valoric, com petenţa so lu ţio n irii aces­ tora aparţinând întotdeauna judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. f) şi g) NCPC. în toate aceste cazuri, valoarea obiectului cererii înseam nă valoarea im obilului, cal­ culată în funcţie de valoarea im pozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale sau, dacă aceasta nu este stabilită, valoarea este considerată cea indicată de reclam ant prin cere­ rea de chem are în judecată, cu posibilitatea contestării d e către partea adversă ori din oficiu1".

\rU

1 0 5 . C ererile tn m aterie de m oştenire. în m aterie de m oştenire,

com petenţa după valoare se determ ină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor m oştenirii. C O M E N T A R IU Sunt avute în vedere orice cereri în m aterie de m oştenire, indiferent de obiect, în condiţiile în care norm a nu distinge. Pot fi m enţionate, cu titlu exem plificativ: cererea în anularea unui testam ent, cererea pentru constatarea validităţii unui testam ent, cererea în anularea certificatului de m oştenitor, cererea pentru reducţiunea liberalităţilor exce­ sive, cererea pentru raportul do naţiilor etc. Cererea de sistare a indiviziunii succesorale nu intră în dom eniul de aplicare al norm ei, deoarece nu este supusă criteriului valoric, fiind d e com petenţa ju decăto riei, indi­ ferent de valoare - art. 9 4 pct. 1 lit I) NCPC. Valoarea obiectului cererii în asem enea cazuri se calculează în funcţie de valoarea activului m a se i succesorale, deoarece legiuitorul prevede că nu vo r fi scăzute sarcinile sau datoriile m oştenirii.

A r U 1 0 6 . D isp o ziţii sp eciale. (1) Instanţa legal învestită potrivit dispoziţii­ lor referitoare la com petenţă după valoarea obiectului cererii răm âne com petentă să judece ch iar dacă, ulterior învestirii, intervin m odificări în ceea ce priveşte cuantum ul valorii aceluiaşi obiect. (2) D ispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi la judecarea căilor de atac. C O M E N T A R IU Articolul 106 NCPC corespunde fostului art. 18‘ CPC 1865 şi reflectă principiul po tri­ vit căruia m om entul care interesează în stabilirea va lo rii o b iectu lu i cererii este acela al sesiză rii instanţei, deci al introducerii cererii d e chem are în ju d ecată, astfel în cât co m p e­ tenţa instanţei nu este alterată de eventualele m odificări survenite în ceea ce priveşte cuantum ul valorii aceluiaşi obiect. M odificările în privinţa cuantum ului la care se referă art. 106 nu evocă instituţia m odificării cererii de chem are în ju d eca tă (art. 204 alin. (1) N CPC], care afectează su b ­ stanţial însuşi obiectul cererii d e chem a re în judecată, nu num ai sub aspect valoric. Dacă, în urm a m odificării obiectului cererii iniţiale, instanţa sesizată nu m ai este com petentă să soluţioneze cererea, nu există niciun im pedim ent la dezînvestirea sa. Or, art. 106 vizează m ajorarea ori reducerea cuantum ului obiectului cererii, care reprezintă doar o precizare a cererii introductive de instanţă [art. 204 alin. (2) pct. 2 NCPC). 111 Pentru detalii, a se v e d e a su p ro , co m e n tariile la art, 98.

A N O R t lA C C N S T A N O A

299

A rt. 107

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Nu este vorba despre preci 2area cererii atunci când restrângerea sau m ajorarea pre­ tenţiilor în cursul ju decăţii are loc în urm a îndreptării unei ero ri de caicul săvârşite cu prilejul evaluării pretenţiilor, astfel încât, într-o asem enea situaţie. Instanţa urm ea 2ă a-şi declina com petenţa111. A rticolul 106 nu face nicio distincţie în privinţa diferitelor situaţii care pot genera m odificări a le cuantum ului pretenţiilor, astfel încât nu este perm isă nicio interpretare a norm ei c a re a rc o n d u ce la excepţii de ia principiu, neprevăzute de legiuitor.Tn acest sens, art. 122 NCPC prevede că alte reguli de com petenţă decât ce le expres inserate în cod pot fi create doar prin m odificarea codului. Dată fiind m odificarea esenţială a concepţiei legiuitorului în privinţa valorii obiectului cererii prin introducerea unor criterii certe d e evaluare, se deduce că prem isa aplicării dispoziţiei în discuţie este aceea a respectării de către reclam ant a criteriilo r legale din art. 98-106 N CPC. Dacă se constată că acestea nu au fost respectate, iar din lăm uririle solicitate de către instanţă ori probele suplim entare adm inistrate în condiţiile art. 131 NCPC, în vederea verificării com petenţei, rezultă valoarea reală a obiectului cererii, nu există niciun im pedim ent pentru declina rea com petenţei de soluţionare a cererii.

Capitolul II. Com petenţa teritorială C O M E N T A R IU După determ inarea Instanţei com petente ra tio n e m ateriae pentru soluţionarea unei anum ite cereri, delim itarea în tre instanţe de acelaşi grad presupune recurgerea la nor* m ele de com petenţa teritoriala din noul Cod de procedură civilă sau, după caz, din acte norm ative speciale. Com petenţa teritorială este de trei feluri: - com petenţa teritorială de drept com un, când cererea se introduce la instanţa de drept com un din punct de vedere teritorial, dar părţile pot conveni să se ju d ece la o altă instanţă; - com petenţă teritorială alternativă sau facultativă, dacă reclam antul are alegerea în tre două sau m ai m ulte instanţe deopotrivă com petente; - com petenţă teritorială exclusivă sau excepţională, când cererea trebuie introdusă ia o anum ită instanţă, fără a exista pentru părţi posibilitatea d e a stabili o altă instanţă. N orm ele care reglem entează com petenţa teritorială sunt, în principiu, de o rd in e p ri­ vată, dacă este vorba despre procese privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevă­ zute d e art. 117-121 NCPC, însă au caracterul unor norm e de o rd in e p u b lica în m aterie d e persoane, precum şi în cazurile prevăzute de art. 117-121 NCPC.

A r i* 1 0 7 * R eg u la generală. (1) C ererea de chem are în ju d ecată se introduce la instanţa în a cărei circum scripţie dom iciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Instanţa răm âne com petentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesiză­ rii, pârâtul îşi schim bă dom iciliul sau sediul.

1,1 V.M. C iobo nu, C . Boroi, T .C B n d u , op. cit., 2 0 1 1 , q . 142, n ota 1 d e subsol. 300

A n d r s i a CONS7ANOA

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n j e io r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 107

C O M E N T A R IU 1. Regula g en erală. Această norm ă reglem entează com petenţa de d rep t com un din p u n ct de vedere teritorial p en tru ju d eca ta în p rim ă instanţă, în sensul că, în absenţa unei norm e contrare, instanţa com petentă este cea din art. 107. Caracterul d e regulă generală Tn m ateria com petenţei teritoriale (acto r seq u itu r fo ru m rei) rezultă explicit în noua reglem entare atât din titlul norm ei, cât şi din sintagm a „ d a c i legea nu prevede altfel" ce nu figura în art. 5 CPC 1865. Această sintagm ă reflectă raportul dintre norm a de drept com un şî o eventuală norm ă specială derogatorie. Un elem ent de noutate este şi referirea la p â râ tu l persoană ju rid ică în cuprinsul ace­ leiaşi norm e care vi 2e a z i persoana fizică, referire d e d u ş i din m enţionarea sediului în cuprinsul regulii generale. în vechiul cod, regula de drept com un pentru ipoteza pârâ­ tu lu i persoană juridică era în s c ris i într-o norm ă distinctă, respectiv art. 7 alin. (1) CPC 1865. Reprezentând dreptul com un în m ateria com petenţei teritoriale, regula în s c r is i în art. 107 se a p lic i tuturor cererilor, cu excepţia celo r pentru care legiuitorul prevede în a ltfe l. Ţinând cont de celelalte norm e de com petenţă din noul Cod de procedură civilă, regula vizează cererile personale, a tâ t m obiliare, c â t ţ i im obiliare, precum şi cererile refe­ ritoare la sta rea ţ i capacitatea persoanelor. 2. D om iciliul. în ceea ce priveşte persoana fizică, dom iciliul reprezintă un atribut de identificare a acesteia. Noţiunea de dom iciliu este definită d e art. 37 N C C în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice. în conform itate cu art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind norm ele de tehnică legis­ lativă pentru elaborarea actelor norm ative, republicată, „în lim bajul norm ativ aceleaşi noţiuni se exprim ă num ai prin aceiaşi term eni", iar sem nificaţia unui co ncept în context se stabileşte prin actul norm ativ îl instituie, devenind obligatorie pentru actele norm a­ tive din aceeaşi m aterie. Ca atare, noţiunea de „dom iciliu", folosită în acelaşi context în conţinutul noului Cod de procedură civilă, nu poate avea altă sem nificaţie decât cea care rezultă din noul Cod civil, în absenţa unei definiri specifice. Conform noului Cod civil, „dom iciliul unei persoane fizice, în vederea exercitării d re p ­ tu rilo r şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa prin­ cip ali". în acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, a fost m odificată şi norm a ce defineşte noţiunea d e dom iciliu din O .U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, do m i­ ciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor rom âni, prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil. în doctrina şi în practica ju diciară sub vechiul cod, s-a arătat constant c i „noţiunea de dom iciliu trebuie luată într-un sens m ai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv"m. Asocierea explicită pe care legiuitorul o face în definiţia dom iciliului din noul Cod civil cu locuinţa principală nu sem nifică o îndepărtare d e concepţia dom iciliului ca locuinţă „efectivă"; dim potrivă, confirm ă „ideea de dom iciliu ca situaţie de fa p t, susceptibilă de probare prin orice m ijlo c de probaţiune şi lăsată la aprecierea suverană a instanţei, nu ideea de dom iciliu ca noţiune ju rid ică"121. Mai m ult, legiuitorul a prevăzut că dom iciliul este reglem entat „în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice". V.M . C io b o n u , <5. B o ro i, T .C B ric'u , o p . cit., 2011, p. 145. ,v t. D eteo n u , Tratat, voi. 1,2010, p. S58. A N O R tlA CCNSTANOA

301

A rt. 107

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

g en er a le

Scopul regulii generale în m ateria com petenţei teritoriale - acela d e a proteja pe pârât, p rezum at, până la finalizarea procesului, că nu datorează nim ic re c la m a n tu lu i-n u ar fi atins dacă dom iciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a pârâtului, deoarece acesta a r fi lipsit de exerciţiul drepturilor sale procesuale. Dacă titularul şi-a declarat dom iciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza m enţiunilor din cartea d e identitate, conform art. 91 alin. { 1 } NCC. Noul Cod civil, în art. 92, reglem entează d o m iciliu l m in o ru lu i: ca regulă, acesta este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. Dacă părinţii au dom icilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea dom iciliul copilul, va decide instanţa de tutelă, cu ascultarea părinţilor şi a copilului, dacă acesta a îm plinit vârsta de 10 ani. P â n i la răm ânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, m inorul este pre 2um at că are dom iciliu! la părintele la care locuieşte în mod statornic. Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, dom iciliul m inorului poate fi la bunici, fa alte rude ori persoane de încredere, cu consim ţăm ântul acestora. D e asem enea, dom ici­ liul m inorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire. Dacă num ai unul dintre părinţi repre­ zintă pe m in o r ori dacă m inorul se află su b tutelă, dom iciliul m inorului este la reprezen­ tantul legal. Dom iciliul p e rso anei p u se s ub interdicţie j udecă to re a s că e ste, d e a se m en e a, la reprezentantul legal. 3. Se d iu l, fn ceea ce priveşte persoana ju rid ică, referirea la sediu este valabilă pen­ tru o rice persoană ju rid ică de drept public sau privat, această regulă generală suportând derogări prin art. 109*111 NCPC111. 4. Sch im b area d o m iciliu lu i/se d iu lu i u lte rio r sesizării in stan ţei. în ceea ce priveşte alin. ( 2 ) al a r t 107 NCPC, acesta constituie o consacrare expresă a unei concepţii reflectate constant în literatura ju rid ică, în sensul că „pentru stabilirea com petenţei teritoriale, prezintă interes dom iciliul (...) pe care pârâtul îl avea în m om entul sesizării instanţei, astfel în cât schim barea ulterioară a dom iciliului nu influenţează com petenţa"1^. De asem enea, practica anterioară a fost constantă în acelaşi sens: de exem plu, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis recent că „stabilirea reşedinţei de către pârât, ulterior chem ării sale în ju d ecată, reprezintă exerciţiul dreptului său subiectiv de a-şi stabili locu­ inţa tem porară, în conform itate cu dispoziţiile legale, fără ca această îm preju rare să aibă consecinţe asupra com petenţei teritoriale a instanţei"1*1. A lineatul (2) al art. 107 reglem entează expres m om entul determ inării instanţei com ­ petente, respectiv acela al sesizării instanţei, astfel încât sunt nerelevante orice schim ­ bări ulterioare referitoare la dom iciliul sau sediul pârâtului. Deşi nu a existat o prevedere asem ănătoare în vechiul cod, doctrina şi practica instanţelor au fo st unanim e în afirm a­ rea acestui principiu, consacrat ca atare în noua reglem entare ". O aplicaţie a acestui principiu se regăseşte în art. 6 alin. (3) din Legea insolvenţei nr. 85/2006, potrivit căruia „Tribunalul sau, după caz, tribunalul com ercial, în a cărui circum scripţie teritorială îşi are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, răm âne com petent să soluţioneze cauza indiferent de schim bările ulterioare de sediu ale debitorului". 1)1 P e n tru co m e n ta rii în legătură c u * sediul principal", a s e v e d e a infro, art. 109. m V.M. C io b o n u , Tratat te o re tic şi p ra ctic d e p ro ce d u ră civilă, vo i. 1, Ed , N aţional, B ucureştf, 1 99 6, p. 423, 1.1 I.C .C J ., d e c. nr. 2 1 1 4 /2 0 1 1 , pro n u n ţată în ca m e re d e co n siliu , nepublicată. 1.1 G. Boroi, O. Sp in eo n u -M o tel, op. cit., p. 5 0 , sp e ţe le d e la p ct. 5.

302

A H D fte tA CONS7ANOA

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 108

A r t . 1 0 8 . C azul p ârâtu lui cu d om iciliu l sau sed iu l necunoscut. Dacă dom i­ ciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circum scripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei cir­ cum scripţie reclam antul îşi are dom iciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz. C O M E N T A R IU 1. Reglem entarea an terio ară. Textul art. 108 N CPC preia regula statornicită în art. 5 teza a ll-a CPC 1865, însă cu unele diferenţe. în vechea reglem entare, regula acoperea atât situaţia dom iciliului necunoscut al pârâtului, cât şi situaţia în care acesta avea do m i­ ciliul în străinătate. în noul Cod, reglem entări privind ipoteza în care pârâtul are dom ici­ liul în străinătate se regăsesc în Cartea a VI l-a, referitoare la procesul civil internaţional. De asem enea, în codul actual este reglem entată şi situaţia în care p â râ tu l persoană ju rid ic ă nu are un sediu cunoscut, caz în care cererea se introduce la instanţa în a cărei circum scripţie se află reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reprezentanţa cunos­ cută, la instanţa în a cărei circum scripţie reclam antul îşi are dom iciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz. 2. P rezum ţia d e d o m iciliu şi proba contrară. Articolul 90 N CC instituie o prezum ţie de dom iciliu în favoarea, în ordine, a reşedinţei - locuinţa secundară - şi a locului „unde acea persoană se găseşte", în ipoteza în care dom iciliul ori reşedinţa acelei persoane nu sunt cunoscute, dom iciliul fiind, aşadar, asim ilat cu locuinţa efectivă. S e prez urnă, astfel, că titularul locuieşte efectiv în unul sau altul dintre spaţiile declarate ca fiind locuinţă principală, respectiv secundară. N im ic nu se opune, însă, ca titularul să probeze contra­ riul, dacă m enţiunile din cartea de identitate nu corespund realităţii sau lipsesc, prezum ­ ţia legală fiind una relativă. Astfel, dacă pârâtul înţelege sâ conteste dom iciliul indicot, el poate proba că locuinţa efectivă, cu caracter statornic, este în altă parte, însă trebuie să probeze, în acelaşi tim p, că reclam antul a cunoscut dom iciliul său real prin alte m ijloace decât cartea de identi­ tate (de exem plu, din alte litigii purtate cu pârâtul, din acte ju rid ice pe care cei doi le-au încheiat etc.). Potrivit art. 91 alin.(2)-(3) NCC, „(2) în lipsa acestor m enţiuni ori atunci când aces­ tea nu corespund realităţii, stabilirea sau schim barea dom iciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care dom ici­ liul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte m ijloace de cel căruia i se opune". Interpretând p e r o contrario prevederile alin. (3) al art. 91 NCC, dacă reclam antul nu a cunoscut dom iciliul real al pârâtului, pârâtul nu se va putea prevala de dom iciliul real, atunci când acesta nu corespunde cu dom iciliul din cartea de identitate. O asem enea constatare dă eficienţă riscului pe care orice persoană şi-l asum ă prin neîndeplinirea obligaţiilor legate de proba identităţii sale. Aplicând aceste n o rm e în plan procesual, rezultă că re c la m a n tu l-c ă ru ia îi revine sar­ cina indicării dom iciliului pârâtului - trebuie să indice drept dom iciliu locuinţa efectiva, indiferent dacă aceasta corespunde sau nu m enţiunilor din cartea d e identitate (im plicit, evidenţelor autorităţilor). în cel din urm ă caz reclam antul va indica locuinţa efectivă a pârâtului d o ar dacă o cunoaşte, întrucât nu i se poate im puta faptul că s-a întem eiat cu bună-credinţa pe evidenţele autorităţilor publice şi nu a cunoscut-o în alt mod.

ANDtttIA CCNSTANOA

303

A rt. 109

Ca

r tea

I. D i s p o

z iţ ii g e n e r a l e

în ceea ce îl priveşte pe pârât, ori de câte ori acesta a firm i că dom iciliul sâu este altul decât cel în raport de care a fost stabilită com petenţa instanţei, îi revine sarcina unei d u b le probe: aceea a locuinţei efective, prin orice m ijloc d e probă, şi aceea a îm prejură­ rii cunoaşterii de către reclam ant a acestei locuinţe, de asem enea prin o rice m ijloc de probă, fiind vorba despre un fapt. Această regulă este aplicabilă şi în ca 2 ul perso a n elo r ju rid ice, prin prism a art. 229 NCC, potrivit cărora, „ ( l ) î n raporturile cu terţii, dovada denum irii şi a sediului persoanei ju rid ice se face cu m enţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevă­ zute de lege pentru persoana ju rid ică re sp e ctivi. ( 2 ) în lipsa acestor m enţiuni, stabilirea sau schim barea denum irii şi a sediului nu va putea fi opusă altor persoane."

A r t • 1 0 9 , C azul p ersoan ei ju rid ice care are dezm em bram inte. Cererea de chem are în ju d ecată îm potriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi Ia instanţa locului u n d e ea are un d ezm em b răm !n t fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urm ează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezm em brăm ântului ori din fapte săvârşite de acesta. C O M E N T A R IU 1. Co m p eten ţă altern ativă. Această prevedere legală reglem entează un caz de com ­ petenţă alternativă, interesând fie sediul persoanei ju rid ice d e drept privat, potrivit regulii generale, fie sediul secundar ai aceleiaşi persoane, de care se leagă obligaţiile pretinse în sarcina pârâtului prin cererea de chem are în judecată. Alternanţa este indusă prin prezenţa conjuncţiei „ ş iM. 2 . D istincţia în tre sediu p rin cip al şi se d ii secu ndare. Spre deosebire d e codul ante­ rior (art. 7 pct. 1 ), actuala reglem entare nu prevede explicit că cererile îm potriva persoa­ nei ju rid ice de drept privat se form ulează la instanţa sediului ei principal. A rticolul N CPC 107, care consacră regula generală, se referă gen eric la „sediu" în pri­ vinţa oricărei persoane juridice, iar art. 109, care se preocupă de persoana juridică de drept privat, are în vedere d o a r ipoteza se d iilo r secundare ale acesteia. Pentru persoana ju rid ic ă care n u are se d ii secundare, distincţia între sediu principal şi sedii secundare este lipsită de relevanţă, cererea adresându-se instanţei în a cărei cir­ cum scripţie se află sediul, respectiv cel precizat în actul constitutiv sau statutul societăţii. Pentru persoana juridică care are se d ii secundare, se aplică regula din art. 107 NCPC, în tru câ t art. 109 are caracter derogator num ai pentru situaţiile expres prevăzute, atunci când pretenţiile form ulate îm potriva persoanei ju rid ice vizează obligaţiile legate de respectivul sediu secundar. Chiar dacă legiuitorul nu m ai prevede explicit, regula generală are în vedere, în cazul persoanei Juridice de drept privat, se d iu l principa l, respectiv sediul m enţionat în actul de constituire sau în statut, deoarece sediile secundare au relevanţă d o a r în situaţiile de excepţie expres prevăzute în art. 109 NCPC. Noul Cod civil, referindu-se la acest elem ent de identificare a oricărei persoane ju ri­ dice (art. 227), nu foloseşte sintagm a de „sediu principal" făcând distincţie între sed iu l stab ilit p o trivit actu lu i de constituire sa u sta tu tu lu i şi „sedii cu caracter secu ndar" pentru sucursalele, reprezentanţele sale terito riale şi punctele de lucru.

A n d r s i a CONS7ANOA

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n j s io r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 110

în conţinutul legii speciale privind societăţile, respectiv Legea societăţilor nr. 31/2990, republicată, term enul d e „sediu", fără a fi însoţit de m enţiunea „secundar" ori fără indi­ carea unităţii fără personalitate juridică, este folosit cu sensul de ,je d iu social" sau ^ e d iu principa r. 3. D ezm em bra m inte le persoanei ju rid ice . Tn ceea ce priveşte sediile secundare, astfel cum re2ultă dîn noul Cod civil, acestea se referă la sucursalele, reprezentanţele terito riale şi punctele de lucru a le persoanei juridice. Chiar dacă nu se prevede expres în noul Cod civil, aceste sedii vizează dezm em brăm inte fără personalitate ju rid ică, lucru care reiese neechivoc din art. 43 din Legea nr. 31/1990. Ca atare, art. 109 are in vedere dezm em brăm intele fără personalitate ju rid ică ale persoanei juridice, precum sucursale, reprezentanţe teritoriale, agenţii, p u n cte de lucru, enum erarea din Legea nr. 31/1990 fiind exem plificativă. în ceea ce priveşte filia le le , nu intră în categoria acestor dez m em bră m inte, deoa­ rece, astfel cum rezultă din art. 42 din Legea nr. 31/1990, reprezintă ele însele societăţi cu personalitate ju rid ică, ce se pot înfiinţa în una dintre form ele de societate enum erate de legiuitor. Ca atare, dom eniul d e aplicare al art. 109 nu acoperă şi filialele, d a r aceasta nu înseam nă că, pentru obligaţiile care urm ează a fi executate la sediul filialei sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul filialei ori din fapte săvârşite de acesta, trebuie sesizată instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii-m am ă. Dim ­ potrivă, cererea se form ulează la instanţa sediului filialei, întru cât filiala este persoană juridică şi are calitate procesuală pasivă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 107 NCPC, şi nu cele ale art. 109 N C P C 11.

A r i . I IO . C ererile îndreptate îm potriva u n ei en tităţi fără p erson alitate ju rid ică. C ererea de chem are în ju d ecată îm potriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate intro­ duce la instanţa com petentă pentru persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre m em bri, i s-a încredinţat conducerea sau adm inistrarea acesteia. In cazul lipsei unei asem enea persoane, cererea se va pu tea introduce !a instanţa com petentă pentru oricare dintre m em brii entităţii respective. C O M E N T A R IU în conform itate cu art. 56 alin. (2) NCPC, asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate ju rid ică p o r sta în ju d eca ta , daca su n t constituite p o trivit legii. în cazul în care o asem enea entitate are calitatea de pârât, art. 110 trim ite, după caz, la regula generală prevăzută de art. 107 NCPC, dacă m em brii respectivei entităţi au încredinţat conducerea sa u adm inistrarea acesteia unei anum ite persoane, în funcţie de dom iciliul acelei persoane, ori la art. 112 N CPC, interesând dom iciliul oricăruia dintre m em brii entităţii. Articolul 110 N CPC corespunde în co nţinut fostului art. 7 alin. (3) C P C 186S, cu excep­ ţia tezei ultim e, privind num irea unui cu ra to r care sa reprezinte interesele asociaţilor în cazul în care aceştia nu au desem nat un adm inistrator. Ii: A s e ved ea C .S J .,d e c . nr. 3 1 6 2 /1 9 9 4 , cita tă d e M . Tâbârcâ, Gh. B ura, o p . c il., 2 0 0 7 , p. 1 2 4 . Soluţia d in d e cizie este co rectă, în&â în te m e iată gre şit p e p re ve d e rile art. 7 alin. (2 ) C P C 1 8 6 5 - sim ila r art. 109 N C P C - în lo c de art. 7 alin. (1 ) C P C 1 8 6 5 - co re sp u n ză to r art. 107 N CPC. ANDtttIA CCNSTANOA

305

A rt. 111-112

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Această parte a norm ei nu a fost reluată în art. 110 deoarece se regăseşte întocm ai în conţinutul art. 58 NCPC, potrivit căruia: „instanţa va num i un curator special (...) când o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chem ată s l stea ?n judecată, nu are reprezentant". Norm a prevede şi procedura de num ire a curatorului special, drepturile şi obligaţiile acestuia, cu trim itere la instituţia reprezentării le p le .c â t ş i rem unerarea $a.

A rt» 1 1 1 » C ereri îndreptate îm potriva persoanelor ju rid ice de drept public. Cererile îndreptate îm potriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la dom iciliul sau sediul reclam antului ori la instanţa de la sediul pârâtului. C O M E N T A R IU De asem enea, şi art. 111 N CPC prevede un caz d e com petenţa teritoriala alternativă, actuala reglem entare renunţând la opţiunea codului anterior stabilită în favoarea instan­ ţe lo r din capitala ţării ori din reşedinţa ju d eţu lu i de dom iciliu al reclam antului, ca ele­ m ent al alternativei [fostul art. 8 alin. (1) CPC 1865]. Până la legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, acest articol era identic în conţinut cu art. 8 CPC 1865. Explicaţiile acestei m odificări rezidă în repartizarea echitabilă a cauzelo r şi evitarea supraaglom erării instanţelor din Bucureşti şi din reşedinţele d e ju deţ, d a r nu în ultimul rând, în asigurarea egalităţii în tre persoanele Juridice pârâte, indiferent dacă sunt de drept public sau privat, prin raportarea la regula generala, ce nu era prevăzută în vechiul cod ca elem ent de opţiune pentru reclam ant. în acelaşi tim p , se păstrează plasarea sta­ tului pe acelaşi plan cu celelalte persoane ju rid ice de drept public, deşi această soluţie a fo st criticată în doctrină111; m ai m ult, egalitatea este stabilită în privinţa statului faţă de toate celelalte persoane juridice. în situaţia în care statul este pârât şi se optează pentru instanţa de la sediul pârâtului, com petenţa se raportează la sediul reprezentantului legal al statului, de obicei M inisterul Finanţelor Publice.

A r t . 1 1 2 . P lu ralitatea de pârâţi. (1) C ererea de chem are în judecată a mai m ultor pârâţi poate fi introdusă la instanţa com petentă pentru oricare dintre aceştia; în cazu l in care printre pârâţi su n t şi obligaţi accesoriu, cererea se intro­ duce la instanţa com petentă pentru oricare dintre debitorii principali. (2) Dacă un pârât a fost chem at în judecată num ai în scopul sesizării instanţei com petente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necom petenţă la primul term en de judecată la care părţile su n t legal citate în faţa prim ei instanţe. C O M E N T A R IU 1. Co m p eten ţă te rito ria lă altern ativă. A rticolul 112 alin. ( 1 ) NCPC corespunde fostu­ lui art. 9 CPC 1865 şi Instituie un caz de com petenţă teritorială alternativă, întrucât recla­ m antul are, ca regulă, alegerea în tre m ai m ulte instanţe com petente, respectiv instan­ ţele în a căro r circum scripţie se află dom iciliul sa u se d iu l oricăruia d in tre pârâţi. în doctrină, s-a opinat că situaţia pluralităţii de pârâţi nu a r reglem enta una dintre Ipo­ tezele de com petenţă alternativă, deoarece „la baza alegerii reclam antului nu stau mai m ulte criterii - ca în cazul tu tu ro r celorlalte îm prejurări de com petenţă alternativă - ci 111 V.M. Clobanu, Tratat, voi. I, o . 424, A H D fte tA C O H ST Â H O A

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 112

unul singur: dom iciliul coplrătilor"*1-. Pentru calificarea com petenţei ca fiind alternativă sau e x c lu siv i nu este, însă, relevant num ărul criteriilor de alegere, ci faptul existenţei unei opţiuni între instanţe deopotrivă com petente, în term enii art. 116 NCPC. tn ipoteza în care există cel puţin un p â râ t d eb ito r principal, reclam antul nu are drept de opţiune între instanţa d e la dom iciliul ori sediul acestuia şi instanţa de la dom iciliul sau sediul pârâtului obligat accesoriu, com petenţa stab ilin d u -se în considerarea debito­ rului principal. 2. Prorogare legală d e com petenţă. Articolul 112 NCPC reglem entează expres un caz d e extindere a com petenţei pentru instanţa sesizată de către reclam ant, care devine com petentă să soluţioneze litigiul şi în raport cu pârâţii care îşi au dom iciliul sau reşe­ dinţa în circum scripţiile altor instanţe. 3. C o n d iţii pentru ap licarea no rm ei. A rtico lul 112 NCPC se aplică doar în cazul cere• rilo r personole, precum şj al cererilo r reole m obiliare, nu şi în cazul cererilor reale im o­ biliare, care se adresează num ai instanţei de la locul im obilului (art. 117 NCPC). Aşadar, art. 112 este incident num ai dacă nu se încalcă norm e d e com petenţă de ordine publică. Este necesar, de asem enea, ca o biectul cererii d e chem are în judecată sâ se refere la o obligaţie com ună a părţilor sau ca obligaţiile pârâţilor să aibă aceeaşi cauză ori ca între obiectul şi cauza capetelor de cerere form ulate îm potriva fiecărui pârât să existe o strânsă legătură. Trebuie întrunită, aşadar, situaţia de coparticipare procesuală pasivă prevăzută de art. 6 0 N C P C 4. Situ aţia pârâtului fictiv. A lineatul (2) al art. 112 NCPC conţine o dispoziţie noua, care reflectă o soluţie consacrată în doctrină, în condiţiile reglem entării anterioare, pen* tru ipoteza pârâtului chem at în judecată num ai în scopul sesizării unei instanţe convena­ bile reclam antului, prevalându-se de dom iciliul acelui pârât. Norm a prevede că, în acest caz, oricare dintre pârâţi poate invoca necom petenţa la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe. Daca excepţia nu este invocată sau nu este invocată cu respectarea term enului legal, instanţa sesizată de către reclam ant va răm âne învestită cu soluţionarea cauzei. A cest text confirm ă caracterul de ordine privată o l necom petenţei în ipoteza dată, excepţia de necom petenţâ irvvocându-se d o a r de către pârâţi, nu şi d e către instanţă din oficiu ori d e către reclam ant. întrucât norm a nu distinge, excepţia poate fi invocată de către oricare dintre pârâţi, inclusiv d e către pârâtul fictiv. Prin derogare d e la dispoziţiile art. 130 alin. (3) NCPC, în acest caz excepţia d e neconv petenţâ nu trebuie invocată prin întâm pinare, chiar atunci când aceasta este obligatorie, putând fi invocată direct în fo ţa instanţei, la prim ul term en d e judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe. Prin ipoteză, instanţa sesizată de către reclam ant nu treb uie să fie com petentă să soluţioneze cauza, în caz contrar olegereo instanţei dintre cele deopotrivă com petente aparţinând reclam antului, în aplicarea dispoziţiilor art. 116 coroborate cu art. 112 alin. (1) NCPC, urm ând a se respinge excepţia de necom petenţâ eventual invocată. în principiu, operează alegerea de com petenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute d e art. 126 NCPC, însă o eventuală convenţie nu s-ar putea încheia decât cu ceilalţi pârâţi, nu şi cu pârâtul fictiv.

1:1 /, D eteonu, Tratat. vo i. I, 2 0 1 0 , p. 5 6 1 ; au to ru l îşi m e n ţin e , astfel, o p in ia e xp rim a tă anterior, su b im periul v e ch ii reglem entări. A N O R tlA CCNSTANOA

307

A rt. 113

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

S e o b s e rv i că ipoteza pârâtului fictiv presupune soluţionarea, concom itent cu excep­ ţia de necom petentă, a excepţiei lip sei calităţii procesua le pasive a acestuia, pe care o invocă pârâtul care sesizează existenţa pârâtului fictiv. Dacă excepţia lipsei calităţii proce­ suale pasive este invocată până cel tâ r2iu la term enul la care trebuie invocată excepţia de necom petenţă, capătul de cerere în contradictoriu cu pârâtul fictiv se respinge ca fiind form ulat îm potriva unei persoane fără calitate procesuală, pe când celelalte capete de cerere sunt disjunse şi trim ise spre soluţionare oricăreia dintre instanţele com petente. Dacă, însă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este invocată după acel term en, dat fiind că este posibilă invocarea sa, în principiu, în orice stare a pricinii, ea urm ează a fi soluţionată, fără ca eventuala sa adm itere să influenţeze com petenţa instanţei. Aceleaşi soluţii se preconizează şi atunci când reclam antul însuşi renunţă la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtul fictiv, în funcţie de m om entul renunţării.

A r i . 1 13* C om p etenţa terito rială altern ativă. (1) în afară de instanţele pre­ văzute la art. 107-112, m ai su n t com petente: 1. instanţa dom iciliului reclam antului, în cererile privitoare la stabilirea fili­ aţiei; 2. instanţa in a cărei circum scripţie dom iciliază creditorul reclam ant, în cere­ rile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii; 3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazu l cererilor privind executarea, anularea, rezoluţi unea sau rezi­ lierea unui contract; 4. instanţa locului unde se află im obilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a im obilului; 5. instanţa locului unde se află im obilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară; 6. instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport; 7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cam bie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare; 8. instanţa dom iciliului consum atorului, în cererile având ca obiect executa­ rea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţa­ rea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consum atorilor; 9. instanţa în a cărei circum scripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asem enea faptă. (2) C ând pârâtul exercită în m od statornic, în afara dom iciliului său, o activi­ tate profesională ori o activitate agricolă, com ercială, industrială sau altele ase­ m enea, cererea de chem are în ju d ecată se poate introduce şi la instanţa în circum ­ scripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrim oniale născute sau care urm ează să se execute în acel loc. C O M E N T A R IU 1. C o relaţia cu regula generală. A rticolul 113 N CPC prevede cazuri de com petenţă alternativă preluate, în cea m ai m are parte, din art. 10 CPC 1865. 308

AN O M tA COHSTÂHOA

T it lu l

I M

.

C o m p e te n ţa n s t a n |€ io r i u d e c ă to rc ş ti i

A rt. 113

Se rem arcă, în pream bulul alin. ( 1 ), precizarea in term inis a extinderii opţiunilor de instanţe egal com petente, aflată la îndem âna reclam antului, ceea ce nu reprezintă decât o consacrare expresă a unei constatări care se desprindea prin deducţie şi în reglem en­ tarea anterioară. în art. 10 CPC 1865 se prevedeau alte instanţe com petente „în afară de instanţa dom iciliului pârâtului" fără vreo referire la celelalte norm e d e com petentă, fie com pe­ tenţa de drept com un (art. 7 CPC 1365), fie com petenţa teritorială alternativă (art. 6 , art. 8 , art. 9, art. 11 CPC 1865). Din punct d e vedere logic, instanţele om ise (cu excepţia celo r din art. 8 CPC 1865) erau inevitabil alternante cu instanţele m enţionate în art. 10 CPC 1865, din m om ent ce alternativele paralele aveau un elem ent com un, anum e regula generală de com petenţă. întrucât, în actuala form ă a codului, şi norm a care corespunde fostului art. 8 CPC 1 8 6 5 -a n u m e art. 111 N C P C -in c lu d e , în alternativa de instanţe com petente, raportarea la dom iciliul sau sediul pârâtului, este justificată trim iterea la toate articolele de la 107 la 112 NCPC. 2. C a zu rile d e com petenţă te rito ria lă altern ativă. Există situaţii în care, pe lângă instanţele prevăzute în art. 107-112 N C P C su n t com petente şi alte instanţe. 2.1. în ceea ce priveşte ce re rile p riv ito a re la sta b ilire a filia ţie i, legiuitorul prevede în prezent posibilitatea sesizării ş i a instanţei de Io d o m iciliu l reclam antului. Intră în această categorie cererile denum ite generic Tn noul Cod civil „acţiuni privind filiaţia" (art. 421-440 N CC), precum şi cea din art. 443 NCC, care tind la stabilirea filiaţiei faţă de m am ă ori faţă de tată, fiind plasate tn aceeaşi secţiun e intitulată „Stabilirea filiaţiei". în reglem entarea anterioară, în privinţa acestor cereri com petenţa teritorială era exclusivă, deoarece se aplica art. 5 CPC 1865, care reglem enta com petenţa de drept com un, în absenţa unei prevederi derogatorii, iar în pricinile referitoare la persoane, art. S CPC 1865 avea caracter absolut”1. Atât art. 113 alin. (1) pct. 1, cât şi art. 114 N CPC se referă la cereri date în com petenţa instanţei de tutelă şi de fam ilie, însă au ipoteze diferite de aplicare, astfel încât nu se poate considera că art. 113 alin. (1) pct. 1 derogă de la art. 114, care prevede o com pe­ tenţă teritorială exclusivă. Astfel, cererile privitoare la stabilirea filiaţiei nu intră în cate­ goria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoane/. Dacă s-a r considera că cererile privind stabilirea filiaţiei vizează generic ocrotirea per­ soanei fizice17', a r fi, într-adevăr, vorba despre o norm ă derogatorie, deoarece art. 113 alin. {1) pct. 1 N CPCfca, de altfel, şi pct. 2, după cum se va arăta m ai jo s) reglem entează o ipoteza particulară, aşadar, o situaţie de excepţie, de stricta aplicare şi interpretare. 2.2. Legat de ce re rile re fe rito a re la o b lig a ţia d e în tre ţin e re , in c lu s iv cele p riv in d a lo ca ţiile d e s to t p e n tru co p ii, prim a categorie, referitoare la o bligoţia de întreţinere, a figurat şi în vechea reglem entare, cu indicarea aceleiaşi instanţe, respectiv cea de la dom iciliul reclam antului (art. 10 pct. 7 CPC 1865). Faţă de vechea reglem entare, se rem arcă dispariţia precizării ca acţiunea să fie for­ m ulată d e „ascendenţi sau descendenţi", ceea ce ar putea însem na că actuala reglem en­ tare nu m ai face nicio distincţie în privinţa titularului cererii de chem are în judecată. Cu toate acestea, atunci când indică instanţa com petentă, legiuitorul se referă la „creditorul llJ în a ce st se n s. V.M. C io bo n u , 6 . Boroi, T.C. B riciu , o p . cit., 2 0 1 1 , p. 159. |;) A s e ved ea şi co m en tariu l d e la art. 114. A N O R tlA CCNSTANOA

309

A rt. 113

C a r t e a I. D is p o z iţ ii g e n e r a l e

reclam ant ", deci are în vedere d o a r cererile form ulate de către creditorul o b lig a ţiei de întreţinere. Astfel, la fel şi în trecut, art. 113 pct. 2 N CPC se aplică în cazul în care se solicită acor­ d a rea pensiei de întreţinere o ri m ajorarea acesteia, nu şi atunci când debitorul obligaţiei d e întreţinere pretinde reducerea sau sistarea pensiei. De asem enea, textul nu se aplică dacă este vorba despre cheltuielile căsătoriei (art. 325-328 N CC), dar este incident în ipoteza obligaţiei de întreţinere sau a prestaţiei com pensatorii în tre fo ştii s o ţi (art. 389-393 NCC), atunci c ln d reclam ant este creditorul obligaţiei; dacă debitorul solicită m odificarea ori constatarea încetării prestaţiei com ­ pensatorii (art. 394 şi art. 395 NCC), este aplicabilă norm a de com petenţă d e drept com un. în m od evident, textul nu se aplică decât cererilor form ulate p e cale principa lă, pen­ tru cererile accesorii, adiţionale sau incidentale a p lic ln d u -se dispoziţiile art. 123 NCPC. Cererile p rivin d olocaţiile de sta t p en tru cop ii nu au figurat expres în vechea regle­ m entare. Cu toate acestea, doctrina şi practica ju diciară au asim ilat constant alocaţia de stat cu obligaţia de întreţinere, dat fiind caracterul său alim entar, incluzând cererile cu acest o b iect în sfera de aplicare a fostului art. 10 pct. 7 CPC 1865111. Aceste cereri vizează raporturile ju rid ice între persoane fizice, referitoare la alocaţiile datorate copilului, de exem plu restituirea alocaţiei de la părintele care a încasat-o fără drept121. Dacă asem enea pretenţii se form ulează pe calea unor cereri accesorii, adiţionale sau incidentale, nu se mai aplică art. 113 alin. ( 1 ) pct. 2 NCPC, ci art. 123 NCPC, interesând instanţa com petentă pentru cererea principală. Cererile vizând raporturile ju rid ice dintre perso a n e fizic e ş i autoritâţi, privind m odul de stabilire ş i de plată a alocaţiei o ri refuzul nejustificat de acordare a alocaţiei, de com ­ petenţa ratione m ateriae a instanţei de contencios adm inistrativ form ulate, pe cale principală, în tem eiul art. 9 din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, se soluţionează potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind con­ tenciosul adm inistrativ, care coincide din punct de vedere teritorial cu regulile de com ­ petenţă prevăzute de noul Cod de procedură civilă. în ceea ce priveşte corelaţia dintre art. 113 şi art. 114 N CPC referitor la aceste cereri, pentru argum ente sim ilare celor redate anterior la obligaţia de întreţinere, considerăm că nici aceste cereri privind alocaţiile de stat nu intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 114 NCPC. Această constatare este valabilă şi în privinţa alocaţiilor de stat cuvenite copilului pentru care s-a stabilit m ăsura de protecţie specială a plasam entului, prevăzută la art. 58 alin. ( 1 ) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi prom ovarea drepturilor copilu­ lui. Nu se poate considera că cererile referitoare la alocaţii au natura unor cereri privind ocrotirea copilului, prevăzute Tn legi speciale, pentru ca, a vâ n d u -se în vedere dispoziţiile art. 265 N C C să se soluţioneze potrivit norm ei de com petenţă reprezentate de art. 114 NCPC. Pentru aceleaşi raţiuni, intră în categoriile prevăzute d e art. 113 alin. ( 1 ) pct. 2 NCPC şi alocaţiile prevăzute de Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea fam iliei.

1.1 V.M. C io b a n u , Tratat, vo i. I, p. 425. 1.1 M. Tâbârcâ, 6 h. Bota, o p . cit., 2 00 7, p, 116.

310

A n d r s i a CONS7ANOA

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n j e io r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 113

2.3. Situaţia ce re rilo r p riv in d executa rea , anularea, re zo lu ţiu n e a s a u re zilie re a u n u i co n tra ct este reglem entată, din punctul de vedere al com petenţei teritoriale, într-un m od identic celui din vechiul cod (art. 10 pct. 1 C P C 1865). în m od constant, s-a arătat în doctrina şi practica judiciara su b im periul fostei regiem entări că această norm ă de com petenţă este aplicabilă d o a r dacă este îndeplinită con­ diţia ca părţile să fi prevăzut explicit în contract lo cu i executării, fie ch iar în parte, a obli­ gaţiei111. în ceea ce priveşte cererile având ca obiect denunţarea uniioteraiă a contractului, acestea nu intră în sfera de aplicare a norm ei din art. 113 alin. ( 1 ) pct. 3 NCPC, cu toate că, până la legea de punere în aplicare a noului cod, proiectul le viza, sim ilar cu ipoteza de la art. 113 alin. ( 1 ) pct. 8 , care a răm as neschim bată. Dată fiind intenţia legiuitorului, pentru aceste cereri este aplicabilă regula generală din orf. 1 0 7 N CPC, Excluderea aces­ tei categorii de cereri nu are, în să , justificare, cu atât m ai m ult cu cât denunţarea uni­ laterală a prim it consacrare legislativă, prin art. 1321 NCC, drept o cauză de încetare a unui contract. Cât priveşte cererile în anularea unui contract, cu toate că se m enţine în noul Cod civil distincţia între nulitatea absolută şi cea relativă a unui act ju rid ic, este evident că legiuitorul se referă şt la cererile în constatarea nulităţii absolute a unui contract. 2 .4 . C ererile ca re izv o ră sc d in tr-u n ra p o rt de lo ca ţiu n e a im o b ilu lu i po t fi adresate, întocm ai ca în reglem entarea anterioară, şi instanţei lo cu lu i u n d e se află im obilul, pentru considerente legate de înlesn irea cercetării judecătoreşti sau de executarea hotărârii, respectiv „dacă ar fi necesar să se efectueze o cercetare la faţa locului ori sa se opereze în docum entele de publicitate im obiliară"1*1. Chiar dacă, în raport de obiectul cererii, dom eniul de aplicare ai dispoziţiei din a r t 113 pct. 4 N CPC se suprapune cu cel de la pct. 3, norm a d e la pct. 4 are caracter dero* gator, reglem entând o situaţie particulară. 2.5. Instanţa locului unde se află im obilul poate fi sesizată şi în cazul ce re rilo r m p re sta ţie tabulară, în ju stific a re ta b u la ră sa u în rectifica re ta b u lo râ , astfel cum aces­ tea sunt definite în noul Cod civil prin art. 896 (acţiunea în prestaţie tabulară), art. 899 (acţiunea în ju stificare tabulară) şi în condiţiile art. 907*914 N CC (rectificarea înscrierilor de carte funciară). Textul reiterează prevederile art. 10 pct. 2 teza a ll-a CPC 1865, singura diferenţă con­ stând în adăugarea în cuprinsul norm ei şi a cererilor în rectificare tabulară. 2.6. Pentru ce re rile ca re izvo ră sc d in tr-u n co n tra ct d e tra n sp o rt, alături d e instanţa de la dom iciliul sau sediul pârâtului m ai sunt com petente şi instanţa lo cu lui de p lecare sa u de sosire. O prevedere sim ilară se regăsea şi în art. 10 pct. 5 CPC 1865. 2.7. O p ţiu n ea lo c u lu i p la ţ ii a fost m enţinută şi pentru cereri vizând alte obligaţii năs­ cute din raporturi ju rid ice privind profesioniştii, precum cele izvorâte din c a m b iic e c u r i şi bilete la ordin o ri a lte titlu ri de valoare (art. 113 pct. 7 NCPC). Su n t avute în vedere num ai cererile patrim oniale privind obligaţii ce trebuie executate în acel loc, nu şi alte cereri relative la titlu rile de valoare interesând, de exem plu, faza executării silite, pentru care art. 650 N CPC prevede com petenţa exclusivă a instanţei d e executare. A se vedea, d e e xe m p lu , V.M. Cio b a n u , G. Borol, Z C B ritiu , o p . d t ., 2 0 1 1 , p. 147; C .S J ., d e c. nr. 120/2002, w w w .scj.ro. 171 V.M. C ioban u, G . Boroi, T.C. Brieiu, o p . cit., 2 0 1 1 , p. 148. A N O R tlA CCN STAN0A

311

A rt. 113

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Spre deosebire de reglem entarea anterioară - art. 10 pct. 3 CPC 1865 în care enu­ m erarea era exhaustiva, textul actual foloseşte tn finalul enum erării sintagm a „alte titluri d e valoare”. 2.8. în privinţa c e re rilo r ca re in teresează ra p o rtu rile ju rid ic e o b iig a ţio n a le născute în tre u n co n su m a to r ş i un p ro fe sio n ist, am bele ipoteze d e la art. 113 pct. 8 au în vedere cererile cu obiectul arătat în care consum atorul are calitatea de reclam ant, cereri care pot fi form ulate ş i la instanţa dom iciliului acestuia. De situaţiile în care consum atorul este cel chem at în judecată se preocupă art. 121 NCPC. Norm a de com petenţă alternativă se aplică num ai dacă, prin legi speciale, nu s-a pre­ văzut o altă norm ă d e com petenţă teritorială, precum cea din art. 24 al O .G. nr. 130/2000 privind protecţia consum atorilor la tncheierea şi executarea contractelor la distanţă, care prevede com petenţa exclusivă a Instanţei de la dom iciliul reclam antului. Este posibil ca sfera cererilor având ca obiect executarea u n u i contract, prevăzute de art. 113 pct. 8 NCPC, să includă şi cererile form ulate d e persoanele expres prevăzute în legislaţia în dom eniul protecţiei consum atorului, evident dacă legile speciale nu conţin norm e de com petenţă teritorială contrare. Un exem plu de norm ă contrară este cea din art. 12 alin. (3) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate în tre com ercianţi şi consum atori, republicată ca urm are a m odificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, pentru cererile form ulate de asociaţiile pentru protecţia consum atorului, având ca o b iect m odificarea contractelor unui profesionist aflate în curs de executare şi care conţin clauze abuzive. în această situaţie, legea prevede com petenţa doar în favoa­ rea instanţei d e la dom iciliu! pârâtului. Pârâtul, în toate litigiile vizate de norm ă, este întotdeauna un p ro fesio n ist - m sensul art. 3 N C C - , ch iar dacă doar prim a dintre ipotezele legale precizează explicit acest lucru. Şi cea de-a doua ipoteză, aceea a cererilor având ca o b iect repararea pagubelor, are tn vedere tot un asem enea pârât, deoarece d o ar în raport cu un profesionist într-un dom eniu ce im plică activităţi de com erţ sau prestări de servicii are sens utilizarea în context de către legiuitor a conceptului de „consum ator", definit de art. 2 pct. 2 din O.G. nr, 21/1992, republicată, ca fiind „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale com erciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale"111. 2 3 . Spre deosebire de reglem entarea anterioară (art. 10 pct. 8 CPC 1865), cererile p riv in d o b lig a ţiile izv o râ te din tr-o fa p ta ilicită pot fi adresate nu num ai instanţei în a că re i circum scripţie s-a să vâ rşit fa p ta ilicită, ci şi cefei în raza căreia s-a produ s preju d i­ ciul, soluţie anticipată în doctrină1'1. Raţiunea unei asem enea norm e de com petenţă a fost explicată şi în mai m ulte decizii a le Curţii Constituţionale ca rezidând tn „necesitatea unei m ai bune adm inistrări a ju sti­ ţiei, probele fiind m ai uşor de adm inistrat în apropierea locului în care s-a săvârşit fapta ilicită", iar stabilirea com petenţei teritoriale alternative „nu aduce atingere, sub nicio form ă, dreptului părţilor de a beneficia de un proces echitabil şi nu afectează im parţia­ litatea justiţiei"'*1.

111 în a ce la şi se n s, a se ved ea şi /. Le$, Noul Co d d e p ro c e d u r i civilă, vo i. 1,2 0 1 1 , p. 193, ul în a ce st se n s, V.M. Cioban u. G. Boroi, T .C B riciu , op. cit., 2 0 1 1 , p. 150. w C.C., D ec. nr. 8 58 /2 01 0.

312

AN O M tA CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n | € i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 114

Dacă fapta ilicită a fost săvârşită sau prejudiciul s-d produs în circum scripţiile terito­ riale ale m ai m ultor instanţe, toate aceste instanţe, îm preună cu cea de la dom iciliul sau, după caz, sediul pârâtului sunt deopotrivă com petente. 3. Pârâtul care exercită în m od statornic, în afara d o m iciliu lu i să u , o a ctivitate pro­ fesio n ala ori o a ctivitate agrico lă, co m ercială, in d u strială sau altele ase m e n ea. Preve­ derile art. 113 alin, (2) N CPC reglem entează situaţia cererilor privind obligaţiile patri­ m oniale născute sau care urm ează să se execute în locul în care pârâtul exercită în mod statornic o activitate de natura celor expres prevăzute de legiuitor. A cest te xt reflectă soluţia vechiului cod (art. 6 CPC 1865), alternativă la com petenta de drept com un. Norm a se referă doar la perso anele fizice , atunci când au calitatea de pârât, întrucât în cazul persoanelor ju rid ice este prevăzută o regulă sim ilară în art. 109 NCPC. Pe de altă parte, în textul articolului se foloseşte doar noţiunea de „dom iciliu", nu şi cea de „sediu". Norm a evocă noţiunea de d o m iciliu l profesional, în le g ă tu ri cu care art. 9 6 NCC prevede:„cel care exploatează o întreprindere are dom iciliul şi la locul acelei în trep rin ­ deri, în to t ceea ce priveşte obligaţiile patrim oniale ce s-au născut sau urm ează a se exe­ cuta în acel loc". întrucât prim a parte a definiţiei trim ite im plicit la noţiunea de „profesi­ onist", în sensul art. 3 N CC şi art. 8 din Legea d e punere în aplicare a acestuia, rezultă că art. 113 alin. (2) N CPC este aplicabil în cazul unui profesionist persoana fizică.

A r i . 1 1 4 . C ereri în m aterie de tu telă şi fa m ilie. (1) D acă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C odul civil în com pe­ tenţa instanţei de tutelă şi de fam ilie se soluţionează de instanţa în a cărei circum ­ scripţie teritorială îşi are dom iciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. (2) în cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de fam i­ lie a încheierii unor acte jurid ice, când actu l ju rid ic a cărui autorizare se solicită priveşte un im obil, este, de asem enea, com petentă şi instanţa în a cărei circum ­ scripţie teritorială este situat im obilul. în acest caz, instanţa de tutelă şi de fam ilie care a pronunţat hotărârea va com unica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de fam ilie în a cărei circum scripţie teritorială îşi are dom iciliul sau reşe­ dinţa cel ocrotit. C O M E N T A R IU Norm a reglem entează o c o m p e te n ţi te rito ria li exclusivă, în sensul că, dacă prin norm e speciale nu se prevede expres altfel, cererile anum e prevăzute de acest articol sunt d e com petenţa instanţei de t u t e liş i de fa m ilie în a c ir e i circum scripţie te rito ria li îşi o re d o m iciliu l sa u reşedinţa persoona ocrotită. 1 . Sfera de aplicare

1.1, In sta n ţele d e tu te lă ş i d e fa m ilie . Articolul 114 N CPC se referă la cerert care se soluţionează de către instanţele de tutelă şi d e fam ilie. Aceste instanţe nu sunt, încă, organizate, iar p ln ă la acei m om ent, conform art. 76 din Legea nr. 76/2012, „judecă­ toriile sau. după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru m inori şi fam ilie vor îndeplini rolul d e instanţe de tutelă şl fam ilie, având com petenţa stabilită potrivit Codu­ lui civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglem entărilor speciale în vigoare".

AN O RtlA CCNSTANOA

313

A rt. 114

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

1.2. D o m ic iliu l s a u re şe d in ţa p e rso a n e i ocro tite. Această noţiune este prevăzută de noul Cod civil pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de fam ilie. Pentru locuinţa copilului m in o r interesează, ca regula, dom iciliul sau reşedinţa părin­ ţilo r săi, fie ale am ândurora, dacă m inorul locuieşte cu am bii [art. 496 alin. (1) N CC], fie a le părintelui la care i s-a stabilit locuinţa, prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi fam ilie (art. 496 alin. (2) şi (3), art. 497, art. 4 0 0 alin. (1) şi (2) NCC]. Prin excep­ ţie, dom iciliul m inorului poate fi la rude, la alte persoane sau la o instituţie d e ocrotire [art. 4 0 0 alin. (3) NCC]. D om iciliul m inorului odoptat se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 496 NCC, date fiind raporturile dintre adoptator şi adoptat. D om iciliul m inorului p u s su b tutela este la tutore, putând avea, în m od excepţional, o reşedinţă determ inată de educarea şi pregătirea sa profesională. 1.3. C e re ri p riv in d o cro tire a p e rso a n e i fizice . Criteriul de determ inare a sferei de aplicare a norm ei îl re p re zin ţi obiectul cererilor, potrivit voinţei exprese a legiuitorului. Din alcătuirea noului Cod civil, se o b s e rv i că legiuitorul a dat denum irea „Ocrotirea persoanei fizice" unui titlu din Cartea I „D espre persoane" (art. 104-186 N CC), ceea ce a r putea sem nifica intenţia sa d e a cuprind e doar cererile din acel titlu în sintagm a din art. 114 NCPC „cereri privind ocrotirea persoanei fizice". Cu toate acestea, ?n enum erarea din art. 106 NCC a m ăsurilor d e ocrotire se arată că ocrotirea m inorului se realizează: prin părinţi; prin instituirea tutelei; prin darea în pla­ sam ent sau, după caz, prin alte m ăsuri de protecţie sp e c ia li anum e p re vizu te de lege. Or, cereri sau m is u ri privind ocrotirea copilului m inor prin p irin ţi se r e g is e s c în noul Cod civil în altă parte decât titlul an terio r m enţionat, respectiv în Cartea a ll-a. Titlul IV „Autoritatea părintească". în aceste condiţii, în sfera de aplicare a norm ei intră fără, discuţie, cererile pe care în su şi legiuitorul le califică a stfe l respectiv: - cererile m enţionate în Titlul ill „O cro tirea p e rso a n e i fiz ic e " din Cartea l „D espre per­ soane" a noului Cod civil (art. 104-186 NCC), precum şi - cererile p rivin d ocrotirea co p ilu lu i prevăzute p rin legi speciale, docâ nu s e prevede o altâ com petenţă. Chiar dacă aceste cereri sunt reglem entate prin legislaţia în m ateria protecţiei copilului, şi nu prin noul Cod civil, iar art. 114 NCPC prevede că intră în sfera de aplicare a norm ei cererile privind ocrotirea persoanei fizice „date de Codul civil" în com ­ petenţa instanţelor specializate, apreciem că pentru a atrage com petenţa acestui text, este suficient obiectul lor, ce se încadrează în m ăsurile de ocrotire a persoanei fizice. S e ridică întrebarea dacă pot intra în sfera de aplicare a norm ei cereri care, deşi sunt în com petenţa instanţei de tutelă şi de fam ilie, nu su n t calificate ca atare de către legiu­ ito r în mod tradiţional, în doctrină s-a vorbit despre „ocrotirea m inorului prin părinţi"1’1. Astfel, pot genera discuţii din perspectiva naturii lor cei puţin cererile legate de exerci­ tarea autorităţii părinteşti, form ulate, evident, pe cale principală121. Aceste cereri sunt plasate de legiuitor în noul Cod civil în Cartea a ll-a, Titlul IV „Autoritatea părintească", îm p ărţit în patru capitole: „D ispoziţii generale" (art. 483-486 NCC); „D repturile şi în d a ­ 1)1 A se v e d e a , în a ce st sens, t.P. F ilip e scu , A .i. Filip eseu, Tratat d e d re p tu l fam iliei, ed. a &-a revizu ită si co m p le ta tă , Ed, A II Beck, B u cu reşti, 2002. 1,1 P e n tn j ce le fo rm u la te p e calea u n o r cereri a cce so rii, a d iţio n a le u u in cid e n tale , se u rm e a ză com p eten ţa in stan ţe i princip ale.

314

A H D fte tA C O H ST Â H O A

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 114

toririle părinteşti" (art. 487-502 NCC}; „Exercitarea autorităţii părinteşti" (art. 503-507 NCC); „D ecăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti" (art. 508-512 NCC). Este prem atură form ularea unei concluzii tranşante în acest m om ent, răm ânând în sarcina instanţelor specializate clarificarea sferei d e aplicare a norm ei de com petenţă, în funcţie de conţinutul conceptual al sintagm ei „ocrotirea persoanei fizice". Este de su b lin ia t însă, că unicul criteriu de determ inare fiind acela al obiectului cere­ rilor, potrivit voinţei legiuitorului, art. 114 N CPC nu poate fi extins pe cale de interpretare asupra cererilor cu un alt o b ie c t Dacă legiuitorul a r fi do rit ca norm a să se aplice şi pen­ tru alte cereri, a r fi precizat acest lucru expres. Din această perspectivă, pentru determ inarea sferei de aplicare a norm ei este Ine­ ficient în interpretare faptul că art. 265 N CC trim ite expres la dispoziţiile art. 107 NCC. Niciuna dintre aceste prevederi nu se referă la com petenţa teritorială a instanţelor de tutelă şi de fam ilie. Astfel, în conform itate cu art. 265 N CC „Toate m ăsurile date prin prezenta carte în com petenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea disp oziţiilor prezentei cărţi, precum şi m ăsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de com ­ petenţa instanţei d e tutelă. D ispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în m od corespunzător". Articolul 107 N CC prevede că: „ ( 1 } Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de com petenţa instanţei de tutelă şi d e fam ilie stabilite potrivit legii, denum ită în continuare instanţa de tutelă. ( 2 ) în toate cazurile, instanţa de tutelă soluţionează de îndată aceste cereri". Referirea expresă la art. 107 N CC presupune derularea aceloraşi proceduri pentru cererile din Cartea a ll-a cu cele din Cartea l a codului, teza a ll-a din art. 2 6 S NCC având, aşadar, rolul d e norm ă de trim itere cu privire la procedura de soluţionare a cererilor, liti­ giilor, m ăsurilor relative la relaţiile de fam ilie, şi anum e aceeaşi cu cea din titlul III „O cro­ tirea persoanei fizice" al Cărţii I. în niciun caz, din coroborarea art. 265 şi art. 107 NCC nu se poate trage concluzia că instanţa d e tutelă şi d e fam ilie căreia îi revine, potrivit legii, com petenţa de soluţionare din punct d e vedere teritorial a procedurilor m enţionate în art. 107 N CC, va soluţiona şi cererile m enţionate în art. 265 NCC. 2. Cereri care nu intră în sfera d e ap licare a no rm ei. Cererile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 1 şi 2 N CPC nu intră în sfera de aplicare a acestei norm e, pentru argum entele prezentate în com entariul de la acel articol. Pentru celelalte cereri p rivin d persoortele, altele decât cele din art. 113 şi art. 114 NCPC, se aplică regula generală în m ateria com petenţei teritoriale, dacă nu există o altă norm ă d e com petenţă. Cereri pentru care se prevede expres instanţa com petentă teritorial să le soluţioneze, prin norm e speciale ale noului Cod d e procedură civilă sau ale altor acte norm ative, sunt: - cererea de p u n e re su b interdicţie ju d ecă to re a scă a unei persoane: instanţa d e tutelă în a cărei circum scripţie aceasta îşi are dom iciliul persoana respectivă (art. 935 NCPC); - cererile p rivin d stabilirea m ă surilor de protecţie specială prevăzute de Legea nr. 272/2004: instanţa de la dom iciliul copilului, iar dacă dom iciliul copilului nu este cunoscut, instanţa în a cărei circum scripţie teritorială a fost găsit copilul (art. 124 din Legea nr. 272/2004); - cererea de instituire a tutelei: instanţa în a cărei circum scripţie teritorială dom ici­ liază sau a fost găsit copilul [art. 4 0 alin. (2) din Legea nr. 272/2004]; - cererea de instituire a curatelei: instanţa d e tutelă de la dom iciliul persoanei care urm ează a fi pusă sub curatelă, respectiv de la ultimul său dom iciliu din ţară, pentru ipo* ANDtttIA CCNSTANOA

315

A rt. 115

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

teza în care acea persoană lipseşte de la dom iciliu sau este dispărută ori, după caz, instanţa de la locul unde trebuie luate m ăsurile urgente (art. 179 coroborat cu art. 178 NCC); - divo rţul: instanţa de tutelă în circum scripţia căreia se află, ca regulă, cea d in urmă locuinţă com ună a soţilor, cu excepţiile prevăzute de lege (art. 914 NCPC); - cererea de declarare a m orţii unei persoane: instanţa de tutelă în a cărei circum ­ scripţie acea persoană a avu t ultim ul dom iciliu cunoscut (art. 943 NCPC); - cererile referitoare ia adopţie: instanţa de tutelă în a cărei rază teritorială se află dom iciliul adoptatului; cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determ ina instanţa com petentă se judecă de Tribunalul Bucureşti [art. 7 4 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată]; - cererea p en tru înregistrarea tardivă a naşterii: instanţa în a cărei rază teritorială are dom iciliul persoana interesată sau unde are sediul serviciul de protecţie specială a copi­ lului [art. 18 alin. (2) din Legea n r 119/1996 cu prtvire la actele d e stare civilă]. Cereri care se soluţionează potrivit re g u lii generale, deoarece nu se prevede expres instanţa com petentă teritorial să le soluţioneze sunt, de exem plu, cererea în constatarea nulităţii absolute a că să to riei ş i cererea iii an u la rea căsătoriei. 3. Situ aţia de excepţie a au to rizării în ch e ie rii d e acte ju rid ic e cu p rivire la un im obil. A lineatul (2) al art. 114 N CPC reglem entează un caz d e com petenta teritorială alterna* tivă, prin derogare de la regula prevăzută în alin. (1). Astfel, cererile privind autorizarea de către instanţa d e tutelă şi de fam ilie a încheierii unor acte juridice, când acestea pri­ vesc un im obil, pot fi form ulate atât la dom iciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, cât şi la instanţa de tutelă şi d e fam ilie în a cărei circum scripţie teritorială este situat im obilul. Raţiunea norm ei este aceea a facilitării cercetării judecătoreşti şi a form alităţilor legate d e cartea funciară. Instanţa de tutelă şi de fam ilie care a pronunţat hotărârea va com unica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de fam ilie în a cărei circum scripţie teritorială îşi are dom iciliul sau reşedinţa cel ocrotit.

A r i . 1 1 5 . C ererile în m aterie de asigurări. (1) în m aterie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va pu tea face şi la instanţa în circum scripţia căreia se află: 1. dom iciliul sau sediul asiguratului; 2. bunurile asigurate; 3. locul unde s-a produs riscul asigurat. (2) A legerea com petentei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fo st făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire. (3) în m ateria asigurării obligatorii de răspundere civilă, terful prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa dom iciliului sau, după caz, a sediului său. (4) D ispoziţiile alin. (1) şi (2) n u se aplică însă în m aterie de asigurări maritime, fluviale şi aeriene. C O M E N T A R IU Norm a reproduce fostul art. 11 CPC 1865, cu excepţia alin. (3), introdus prin Legea nr. 76/2012. Pentru form ularea unei cereri privitoare la despăgubiri în m aterie de asigurare, recla­ m antul are la dispoziţie, în principiu, nu m ai puţin de patru instanţe deopotrivă com pe­

316

A H D fte tA C O N S 7 A N O A

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 116-117

tente, ia rîn ipoteza din alin. (3) al art. 115 N CPC, când reclam ant este un terţ prejudiciat, chiar cinci. Norm a este astfel concepută pentru protecţia persoanei asigurate şi pentru adm inistrarea probatorii lor1". N orm a de com petenţă este aplicabilă d o a r cererilor în d espăgubiri, ca atare, „nu intră sub incidenţa acestui text alte cereri derivate din contractul d e asigurare, precum cele cu privire la plata prim elor de a sig u ra re '171. Articolul 115 alin. (2) perm ite alegerea de com petenţă, fiind vorba despre cereri „p ri­ vitoare la b u n u ri", astfel cum prevede a r t .l2 6 N C P C , iar norm a de com petenţă este una dispozitiv#, d e la care părţile po t deroga, prin convenţie. Cu toate acestea, prin derogare de la dispoziţiile art. 126 NCPC, art. 115 introduce condiţia, su b sancţiunea considerării clauzei ca nescrisă, ca o convenţie cu acest obiect să nu fi fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire, respectiv înainte de pro­ ducerea riscului asigurat. Această norm ă urm ăreşte protecţia persoanei asigurate îm p o ­ triva unui eventual abuz al societăţii d e asigurare, fiind vorba despre un contract de ade­ ziune (pentru un contract de aceeaşi natură, există o norm ă sim ilară d e com petenţă în m ateria protecţiei c o n s u m a to ru lu i-a rt. 121 NCPC). Cererea prevăzută d e alin. (3) al art. 115 NCPC la îndem âna terţului p reju d icia t este cea la care se referea art. 42 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în Rom ânia, text abrogat prin Legea nr. 71/2011 şi preluat în art. 2224 NCC. Asiguratul nu se poate prevala, în să , d e calitatea d e terţ prejudiciat pentru a solicita de la societatea cu care a încheiat o asigurare d e bunuri, pe tem eiul răspunderii delictuale, contravaloarea prejudiciului suferit prin producerea riscului asigurat'91.

A r U 1 1 6 » A legerea in stan ţei. Reclam antul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă com petente. C O M E N T A R IU în toate cazurile de co m p e te n ţi teritorială alternativă, recla m a n tu l este ce l care fa ce alegerea între m ai m ulte instanţe deopotrivă com petente. Norm a nu a suferit nicio m odificare faţă d e art. 12 CPC 1865, astfel în cât răm ân actu­ ale jurisprudenţa deja conturată ş! opiniile din doctrină, în sensul că instanţa nu se poate dezînvesti prin declinarea com petenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă nici reclam antul n u p o a te re ve n i asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe com petente141.

A r t . 1 1 7 . C ererile privitoare la im o b ile . (1) Cererile privitoare la drepturile reale im obiliare se introduc num ai la instanţa în a cărei circum scripţie este situat im obilul. (2) C ând im obilul este situat în circum scripţiile m ai m ultor instanţe, cererea se va face la instanţa dom iciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în

1,1 I Le ş, N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă, vo i. 1,2 0 1 1 , p. 193. m l. D eiea n u , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p. 568. 131 C.A . Ploieşti, d e c. nr. 1 1 2 / 2 0 0 9 , Irevocabilă, portâl.just.ro, m A se ved ea G. S o ro î, O. Spineanu-M atei, op. cit., p. 64*6$, c u ju risp ru d en ţa citată în legătură cu efectele alegerii reclam antului. AN O RtlA CCNSTANDA

317

A rt. 117

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

vreuna dintre aceste circum scripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circum scripţiile cărora se află im obilul. (3) D ispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asem ănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate im obiliară, precum şi în cazul ceîor de îm părţeală judiciară a unui im obil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune. C O M E N T A R IU 1 . C aracte ru l no rm ei. Articolul 117 NCPC este prim ul dintr-o succesiune d e dispoziţii ce reglem entează o com petenţa te rito ria li exclusivă (excepţională) în cazurile anum e p re v i 2ute, ceea ce înseam nă că, în aceste cazuri, părţile nu m ai po t conveni ca litigiul să fie soluţionat de o altă instanţă. Pentru dezvoltări în ceea ce priveşte criteriife de determ inare a cazurilor de com petenţă teritorială exclusivă, trim item la com entariul de la art. 126.

2. C ererile reale im o b iliare . A rticolul 13 CPC 1865 prevedea generic situaţia cererilor „privitoare la bunuri im obile" ca fiind de com petenţa instanţei în circum scripţia căreia se află im obilele. Cu toate acestea, în literatura ju rid ic i şi în practica instanţelor s-a adm is în m od constant c i norm a avea în vedere doar cererile reale im obiliare, pentru a nu se suprapune cu art. 10 CPC 1865, ce prevedea o com petenţă alternativă pentru anum ite cereri personale, m obiliare şi im obiliare, fir ă distincţie10. în lătu rân d orice dubiu, art. 117 NCPC p re cize a zi expres că cererile privitoare la d rep ­ turile reale im obiliare se introduc num ai la instanţa în a că re i circum scripţie este situ ot im obilul. Cererile privitoare la drepturi de creanţă în legătură cu un im o b il pot fi form ulate fa instanţa dom iciliului sau sediului pârâtului ori, după caz, la una dintre instanţele de la art. 108-113 N C P C Astfel, de exem plu, are caracter personal cererea al cărei o b iect îl form ează rezoluţiu­ nea unui antecontract privitor la un bun im obil şi restituirea contravalorii achitate12. De asem enea, pentru cererea d e obligare a pârâţilor la eliberarea spaţiului com un dintr-un im obil, acţiune personală ce vizează un nem işcător, în determ inarea com petenţei terito­ riale se v o r aplica dispoziţiile privind com petenţa de drept com un din noul Cod d e pro­ cedură civilă191. A lineatul ( ! ) al art. 117 NCPC se re fe ri gen eric la o rice cereri prin care s e valorifică u n d rep t real im obiliar, respectiv dreptul de proprietate ori dezm em brăm intele acestuia. A lineatul (3) al aceluiaşi articol adaugă explicit cereri prin c a r e le valorifică un d rep t real cu p rivire la un im obil, însă enum erarea nu este exhaustivă, relevantă fiind natura drep­ tului valorificat prin cerere, şi anum e aceea d e drept real. Intră în dom eniul de aplicare al art. 117 (doctrina şi practica instanţelor fiind una­ nim e în acest sens) cereri precum : cererea în revendicarea im obilului; cererile confesorii şi negatorii; cererea în constatarea existenţei ori a inexistenţei unui drept real (art. 125 N CPC trim ite im plicit şi la art. 117 în privinţa regulilor aplicabile pentru determ inarea com petenţei teritoriale); cereri posesorii referitoare la acel im obil; cereri în g rin iţu ire şi privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate im obiliară; cereri în m aterie d e ip o te c i, 1.1 în a c e s t se n s, V.M. C iobanu, 6 . Boroi, I C , B riciu , op. cit., 2 0 1 1 , p. 153 şl ju risp ru d e n ţa a co lo citată. 1.1 Trib . S u p re m , s. civ., d e c. nr, 2 2 0 7 /1 9 7 5 , cita tă în G. Boroi, O. Sp in e o n u -M o te i, o p . c it., p. 67, w I.C .C J ., d e c. nr. 6 3 1 6 /2 0 1 1 , w w w .scj.ro.

318

A n o r s ia CONS7ANOA

T it lu l

I M

.

C o m p e te n ţa n s t a n ţ e io r i u d e c ă t o r c ş t i i

A rt. 117

gaj, drept de preferinţă, drept de retenţie1’1; cererile de îm părţeală ju d ic ia ri a unui im o­ bil, în condiţiile legii. Alineatul (2) al art. 117 reglem entează ipoteza în care im obilul vizat de cererea intro­ ductivă de instanţă este situ at în circum scripţiile m a i m u lto r instanţe, com petenţa apar­ ţinând, în acest ca 2, instanţei dom iciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circum scripţii, iar, în caz contrar, oricăreia dintre instanţele în circum scripţiile cărora se află im obilul. Astfel form ulat, textul este identic în conţinut cu art. 13 alin. (2) CPC 1865. 3. C ererile de îm p ărţe a la ju d ic ia r i a unui im ob il. M enţionarea expresă a acestei categorii de cereri în cuprinsul art. 117 alin. (3) NCPC ca atrăgând com petenţa exclusivă a instanţei în a cărei circum scripţie s e afla im o b ilu l are ca finalitate delim itarea sferei de aplicare a art. 117 şi art. 118 NCPC, în condiţiile în care această problem ă a suscitat dez­ bateri în aplicarea norm elor corespondente din vechiul cod * a r t 13 şi art. 14 CPC 1865. Astfel, spre deosebire d e art. 13 CPC 1865, actuala reglem entare m enţionează expres com petenţa instanţei de la locul im obilului pentru cererile d e îm părţeală judiciară a unui im obil, cu excepţia ca zu rilo r când indiviziunea rezultă din succesiune. Rezultă, astfel, c i, pentru cererile având ca o b iect sistarea stării de indiviziune provenite din succesiune, com petenţa teritorială se stabileşte după regulile din art. 118, astfel cum precizează in term inis ch iar alin. ( 1 ) al acestui articol, care stabileşte com petenţa e x c lu siv i a instanţei celui din urm ă dom iciliu al defunctului pentru cereri „în m aterie d e m oştenire, până la ieşirea din indiviziune". intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 117 NCPC şi cererile de îm părţeală a unui bun com un a l soţilor, cu condiţia să fie form ulate p e cale p rin c ip a li, după desfacerea sau încetarea căsătoriei ori chiar în tim pul regim ului com unităţii legale (art. 36 C. fam . sau art. 358 NCC, pentru com unitatea dobândită d u p i data intrării în vigoare a noului Cod civil). D a c i cererea de îm p ărţeală a fost form ulată odată cu divorţul sau o d a ti cu cererea în anularea ori constatarea nulităţii absolute a căsătoriei, aceasta este d e com petenţa instanţei care soluţionează cererea principală, chiar d a c i printre bunurile partajabile se află un im obil, în aplicarea prevederilor art. 123 N C P C 21. O a lt i problem ă care s*a pus su b im periul vechii reglem entări este de a şti care este instanţa co m p e te n ti din punct de vedere teritorial în cazul în care printre bunurile par­ tajab ile se a f li d o u i sau m ai m ulte im obile situate în circum scripţii ju d ecă to re şti diferite (prin ip o te zi, nu se are în vedere partajul succesoral sau cel realizat pe cale accesorie într-un proces de divorţ sau de anulare a căsătoriei). Dat fiind că nici în actuala reglem en­ tare nu există un text de lege expres pentru această situaţie, rim â n valabile statuările doctrinare anterioare, în sensul că este necesar să se recunoască posibilitatea soluţio­ nării cererii de partaj de o singură instanţă, fiind exagerat să se pretindă că partajarea bunurilor trebuie făcută în m ai m ulte etape, adică în faţa unor instanţe diferite. Se poate recurge ch iar la dispoziţiile art. 117 alin. (2) N C P C cu toate că acesta are în vedere cazul în care im obilul este situat în circum scripţiile m ai m ultor instanţe. Aşadar, com petenţa ar aparţine instanţei de la dom iciliul pârâtului, dacă acesta se află în vreuna din circum ­ scripţiile instanţelor în raza cărora se găsesc acele im obile, iar în caz contrar, este co m p e -

m C o n fo rm E. H erovonU j o p , c it,, o p u d I. D eteanu, Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p . 570. în acela şi se n s, în cad ru l re gle m e n tă rii a n te rio a re , a se v e d e a , d e e xe m p lu , K M . Cio b a n ii, 6 . 8 o ro i, T .C B rid u , op, c it., 2 0 1 1 , p. 154. ANDtttIA CCNSTANOA

319

A rt. 118

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

tentă oricare instanţă în d cărei rază teritorială se află vreunul din im obilele ce form ează obiectul partajului, alegerea urm ând a fi făcută de către reclam ant111.

A r i , 1 1 8 . C ererile privitoare la m oştenire. (1) în m aterie de m oştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de com petenţa exclusivă a instanţei celui din urm ă dom iciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testam entare; 2. cererile privitoare la m oştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privi­ toare la pretenţiile p e care m oştenitorii le-ar avea unul îm potriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului îm potriva vreunuia din­ tre m oştenitori sau îm potriva executorului testam entar. (2) C ererile form ulate potrivit alin. (1) care privesc m ai m ulte m oşteniri des­ chise succesiv sunt de com petenţa exclusivă a instanţei ultim ului dom iciliu al oricăruia dintre defuncţi. C O M E N T A R IU 1. U ltim u l d o m iciliu al d e fu n ctu lu i. A cest articol reglem entează com petenţa terito­ rială exclusivă a instanţei în a cărei circum scripţie se află ultim ul dom iciliu ai defunctu­ lui, preluând, cu unele m odificări, regula de com petenţă prevăzută în art. 14 CPC 1865. Raţiunea norm ei de com petenţă exclusivă rezidă în faptul că ultim ul dom iciliu al defunctului coincide cu locui deschiderii succesiunii, astfel cum prevede art. 954 alin. ( 2 ) NCC. Or, în raport de acest loc se efectuează procedura succesorală notarială ori pe cale judecătorească, fiind, astfel, la îndem ână în scrisu rile ce privesc raporturile ju rid ice dintre defu nct şi m oştenitori, precum şi dintre defu nct şi terţi. De asem enea, m ulte dintre bunurile defunctului se găsesc în acest loc, ceea ce facilitează luarea unor m ăsuri de conservare, inventariere etc. a bunurilor, precum şi, nu m ai puţin, adm inistrarea probato riilo rîn legătură cu bunurile, în cursul judecăţii. Ca noţiune, u ltim u l dom iciliu a l defunctului corespunde ultim ei locuinţe efective a acestuia, indiferent daca a fost sau nu în scris în actul său de identitate (pentru noţiunea d e „dom iciliu" şi relevanţa dom iciliului de fapt în proces, sunt valabile com entariile de la art. 107). în acest sens, în practică, în aplicarea art. 14 CPC 1865, s-a arătat că „de regulă, d ovada ultim ului dom iciliu se face cu m enţiunile din actul de identitate sau certificatul d e deces al persoanei care lasă m oştenirea. N im ic nu se opune, în să , ca, prin orice alt m ijloc de dovadă, să se probeze că dom iciliul persoanei este într-o altă localitate decât aceea unde a fo st înregistrată. A cest dom iciliu reprezintă locuinţa statornică şi principală a defunctei (având în vedere şi perioada îndelungată de tim p cât a locuit la acea adresă şi care confirm ă ideea autoarei părţilor d e a se stabili p e rm a n e n tîn localitatea respectivă], ch iar dacă nu este trecut în actul de identitate al persoanei şi nici în evidenţele inform a­ tizate, fiind relevant, din punct de vedere ju rid ic, în stabilirea com petenţei teritoriale, în condiţiile a r t 14 C P C 1865”“'. Dacă ultim ul dom iciliu nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul Rom âniei, art. 954 alin. (3) N CC asim ilează locul deschiderii succesiunii cu locul d in ţa ră aflat în circum scrip­ ţia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în acea circum scripţie sâ existe cel 1,1

w I.C .C J ., d e c. nr. 2 0 1 8 /2 0 1 1 , neputolicată. 320

AN O M tA CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n | € i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 118

puţin un im obil al defunctului ori, în lipsă, un bun m obil al acestuia. în absenţa unor bunuri situate în Rom ânia, locul deschiderii m oştenirii este în circum scripţia notarului public cel dintâi sesi 2at. Este de discutat d a c i această norm ă este u tili pentru determ inarea com petenţei în ipoteza în care ultim ul dom iciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se a fli în Rom â­ nia. Determ inarea com petenţei instanţei în funcţie de sediul notarului public cel dintâi sesizat de către reclam ant ar putea echivala cu o alegere de com petenţă ce nu este per­ m isă d e noul Cod d e procedură civilă în cazurile de com petenţă teritorială exclusivă, iar potrivit art. 122 NCPC, reguli noi de co m p e te n ţi pot fi stabilite num ai prin m odificarea norm elor codului d e p ro ce d u ri. Cu toate acestea, s-ar putea susţine că nu este vorba despre o alegere d e com pe­ tenţă - d e c i, nici o încălcare a dispoziţiilor art. 122 NCPC, atât tim p cât însuşi legiuitorul prezum ă ultim ul dom iciliu al defunctului în ipotezele în discuţie ca fiind în locul anum e indicat, respectiv sediul notarului public sesizat d e c it r e reclam ant. D a c i e x iş ti un bun im obil, a r putea fi sesizată instanţa de la locul situării im obilului, în ipoteza în care ultim ul dom iciliu nu este cunoscut, ori, după caz, în funcţie d e obiectul cererii introductive de instanţă şi valoarea acestuia, Ju decătoria Secto ru lu i 1 Bucureşti sa u Tribunalul Bucureşti, conform art. 1071 NCPC, dat fiind că, în litigiile cu elem ente de extraneitate referitoare la im obile situate pe teritoriul Rom âniei, instanţele rom âne sunt exclusiv com petente, astfel cum prevede art. 1079 pct. 1 NCPC. Dacă în m asa succeso­ rală nu există un im obil, singura soluţie a r fi cea din art. 1071 NCPC, dacă se poate stabili com petenţa instanţelor rom âne. 2. C ererile care intră în sfera d e ap licare a no rm ei. Potrivit doctrinei şi practicii judi­ ciare, aceste cereri sunt11*: - cererile su bsum a te art. 118 a lin . ( î ) pct. 1 NCPC, cum a r fi: cereri în anularea unui testam ent, cereri pentru constatarea validităţii unui testam ent, cereri pentru executarea dispoziţiilor unui testam ent atunci când validitatea acestuia nu este contestată; - cererile su bsum a te art. 118 alin. (1) p c t. 2 NCPC, care includ: cereri în anularea cer­ tificatului de m oştenitor, cereri pentru reducţiunea liberalltăţilor excesive, cereri pentru raportul donaţiilor, cererea de sistare a indiviziunii succesorale şi orice alte cereri prin care m oştenitorii valorifică pretenţii pe care le-ar avea unul îm potriva altuia, însă num ai în legătură cu m oştenirea. Articolul 118 alin. (1) pct. 2 N CPC nu se aplică în cazul în care m oştenitorii valorifică drepturi culese din succesiune îm potriva terţilor-debitori ai lui de cuius, ci, într-o astfel de situaţie, com petenţa te rito ria li se stabileşte potrivit regulii de drept com un sau, după caz, potrivit altor norm e legale incidente în m aterie. Nu m ai e x iş ti ni ci un dubiu în privinţa includerii cererilor de ieşire d in indivU iune cu p rivire ia im obile d in m asa succesorală în dom eniul de aplicare al art. 118 , în condiţiile în care art. 117 N CPC a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile d e îm p ă rţe a li judi­ c ia ri a unui im obil, când indiviziunea re zu lţi din succesiune. întru cât art. 117 nu dis­ tinge, este lipsit de re le van ţi dacă s-a dezbătut sau nu succesiunea. Astfel, este atrasă com petenţa relativă la ultim ul dom iciliu al defunctului, şi nu cea de la locul im obilului dacă, d e exem plu, s-a dezbătut succesiunea şi chiar s*a realizat par­ tajul bunurilor m enţionate în certificatul de m oştenitor, în să se solicită îm părţeala altor im obile succesorale, descoperite ulterior sau pentru care s-a em is titlul de proprietate A s e v e d e a , în a ce st se n s, V.M. Ctobanu, G . Boroi, T .C B r ia u , o p . cit., 2 01 1, p. 155. ANDtttIA CCNSTANOA

321

A rt. 118

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

ulterior partajului, astfel cum s-a considerat până acum în practică11*. Din acest punct de vedere, este nerelevant că titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fost em is direct pe num ele m oştenitorilor, c it ă vrem e im obilul a aparţinut autorului com un şi se solicită partajarea im obilului. Cu toate acestea, dacă s-a realizat partajul între m oştenitori, ?n sensul că s-a atribuit unuia dintre ei cota-indiviză ce aparţinea defunctului din dreptul de proprietate asupra unui im obil, iar ulterior acel m o şte n ito rîl cheam ă în judecată pe coproprietarul bunului, solicitând partajul, este com petentă instanţa de la locul situării im obilului, şi nu de la ulti­ mul dom iciliu al defunctului, coproprietar al imobilului'*1. cererile su bsum a te ort. 1 1 8 alin. (1) p c t 3 N C P C se referă la: cererea pentru pre­ darea unui legat cu titlu particular, cereri prin care creditorii personali ai defunctului valorifică drepturi din contracte încheiate cu acesta, cereri prin care creditorii m oştenirii invocă pretenţii în baza unui titlu posterior deschiderii succesiunii etc. După cum s-a ară­ tat constant în doctrină, sintagm a „creditorii defunctului" are în vedere pe toţi creditorii care au pretenţii îm potriva m oştenirii, indiferent dacă au o cauză anterioară sau ulte­ rioară deschiderii succesiunii. A rticolul 118 alin. (1) pct. 3 NCPC nu îşi m ai găseşte aplicare dacă m oştenitorii cheam ă în judecată pe un creditor al succesiunii (d e exem plu, pentru a se constata prescripţia dreptului acestuia de a cere şi obţine executarea silită a unui debit, pentru rezoiuţiunea sau rezilierea unei convenţii în ch eiate de acesta cu de cuius etc.}, caz în care com petenţa teritorială se determ ină potrivit dreptului com un. A rticolul 118 alin. (1) N CPC are în vedere cererile în m aterie de m oştenire form ufate „p â n ă la ieşirea din in d iv iz iu n e P e r a contrario, cererile form ulate ulterior sistării indiviziunii şi care vizează un im obil se vo r adresa instanţei de la locul situării im obilului, în conform itate cu art. 117 NCPC. Precizarea nou-introdusă reflectă o opinie constant exprim ată în doctrină şi practica instanţelor, chiar dacă art. 14 CPC 1865 avea un alt conţinut. S-a considerat că raţiu­ nile com petenţei exclusive în legătură cu ultim ul dom iciliu al defunctului „nu m ai su b ­ zistă după efectuarea partajului succesoral, deoarece din acest m om ent nu m ai există o m asă succesorală distinctă (exceptând cazul în care acceptarea succesiunii s-a făcut su b beneficiu de inventar), iar creditorii, potrivit art. 1060 C. civ. 1864 {art. 1427 N C C n.n.), nu m ai pot urm ări pe m oştenitorii debitorului lor decât în proporţie cu părţile lor ereditare"1*1. A rticolul 118 este aplicabil şi în situaţia în care în m asa succesorală se regăsesc şi im o­ bile situate în altâ circum scripţie decât cea în care se află ultim ul dom iciliu al defunctu­ lui. Subzistă justificarea acestei soluţii din practica ju diciară su b im periul vechiului cod, pe considerentul caracterului derogator al norm ei faţă de cea referitoare Ia locul situării im obilului, dată fiind topografia textelor1*1. Un argum ent suplim entar în acest sens este şi folosirea sintagm ei „com petenţa exclusivă" în a lin .(l) al art. 118 NCPC, care nu exista în art. 14 CPC 1865. 3. Succesiuni deschise succesiv. în ipoteza m ai m ultor m oşteniri deschise succesiv, reclam antul are alegerea între instanţe deopotrivă com petente, respectiv instanţa ultim u­

1)1 în a ce st sens, I.C .C.J., d e c. nr. 1 0 4 9 /2 0 0 3 ş i nr. 6 2 0 S / 2 0 0 4 , w w w .scj.ro. I.C .C J ., s. I civ., d e c. nr. S S 2 3 / 2 0 1 1 , ne publicată. I!l K M . C iobanu , G. Boroi, t C S riciu , op. cit.. 2 0 1 1 , p. 156. C A . Bucureşti, s, a iV-a civ., se n i. nr. 2 /1 9 9 6 , în C.P.J.C. 1 9 9 3 -1 9 9 8 , p. 217.

322

A n d r s i a CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n | € i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 119

lui dom iciliu al oricăruia dintre defuncţi. Se au în vedere doar cererile vi2ate de alin. (1) al art. 118 . Norm a reglem entează un caz de p ro ro g a re le g a li o com petenţei, deoarece instanţa aleasă de către reclam ant devin e com petentă să soluţioneze litigiul ş î Tn raport cu cereri care, form ulate de sine-stătător, ar fi atras com petenţa teritorială a altor instanţe, respectiv a celor de la ultim ul dom iciliu al celorlalţi d e fu n cţi11. Trebuie să existe o legătură în tre cereri, sens în care legiuitorul im pune condiţia ca m oştenirile să fie d eschise „su ccesiv”. în absenţa oricărei legături, nu este aplicabil art. 118 alin. (2), ci alin. ( 1 ) pentru flecare cerere în parte, im punându-se disjungerea lor. S u c c e s iv deschise" sem nifică succesivitatea deceselor, deoarece, potrivit art. 954 N C C „m oştenirea unei persoane se deschide Tn m om entul decesului acesteia". Este d e su blin iat că, Tn practica judiciară form ată su b im periul vechii reglem entări care nu conţinea o soluţie pentru ipoteza succesiunilor s u c c e s iv e -s -a conturat şi opinia conform căreia stabilirea com petenţei Tntr-o asem enea ipoteză im plică cercetarea exis­ tenţei unui raport de accesorialitate între diferitele pretenţii din cererea introductivă, fiind posibil ca una dintre cereri să poată fi considerată drept principală şi să determ ine com petenţa de soluţionare şi a celorlalte capete de cerere, considerate accesorii, în apli­ carea art. 17 CPC 1865 (care corespunde art. 123 NCPC). Astfel, s-a arătat că, în ipoteza m ai m ultor succesiuni succesive, cea din urm ă succesi­ une este cea care prezintă interes direct şi im ediat pentru reclam ant, atunci când acesta se prevalează de instituţia retransm iterii pentru a obţine realizarea drepturilor succe­ sorale de pe urm a ultim ului autor, pe calea ieşirii din indiviziune. Această solicitare se plasează în poziţia de capăt de cerere principal pentru reclam ant, solicitarea dezbaterii succesorale pentru prim ii doi defuncţi având finalitatea dezlegării de către instanţa de judecată a unor chestiuni prejudiciale121. Este d e observat că, în cazul în care ultim ul dom iciliu al vreunuia dintre defuncţi nu este cunoscut sau nu este localizat în Rom ânia, ar fi indicat să se aleagă instanţa ultim ului dom iciliu al oricăruia dintre ceilalţi defuncţi. Dacă toţi se află în această situaţie, se poate proceda asem ănător cazului în care ar fi vorba despre un singur defunctl:l.

\ r l . 1 1 9 . C ereri privitoare !a so cietăţi. C ererile în m aterie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, su n t de com petenţa exclusivă a instanţei în circum scripţia căreia societatea îşi are sediul principal. C O M E N T A R IU Norm a care reglem entează acest caz de com petenţă teritorială exclusivă privind cererile în m a terie de societate corespunde art. 15 C P C 1865. cu o singură diferenţă de redactare în ceea ce priveşte sfera de aplicare, respectiv în locul sintagm ei „până la sfar* şitul lichidării în fapt", textul actual prevede că se aplică d o a r cererilor form ulate până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii. Textul are în vedere cererile privitoare la toate societăţile de natura celo r reglem entate în noul Cod civil, care au personalitate ju rid ică , deoarece num ai acestea po t avea sediu, ca elem ent constitutiv al oricărei persoane juridice, la care se raportează com pem tn acela şi sens, C.S.J.. s. civ.. d e c. nr. 2 1 2 4 /2 0 0 2 , în B.J. 2 0 0 2 , p. 315. I.C.C.J.. s. civ.. d e c. nr. 6 4 9 /2 0 1 1 . ne publicată. 05 A s e v e d e a co m e n ta riile a n te n o a re în legătură c u „u ln m u l d o m iciliu al d efunctului". A N O R tlA CCN STAN0A

323

A rt. 120

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

tenţa e x c lu siv i în m aterie de societate. In acelaşi tim p, prin noul Cod civil şi legea pentru punerea în aplicare a acestuia, precum şi prin legea pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură c iv ili s-a asigurat unitatea te rm in o lo g ici, abandonându-se denum irea de „societate co m e rciali". Sunt excluse, aşadar, societăţile sim ple (art. 1890-1948 NCC), care nu au personalitate ju rid ic i. De asem enea, sunt vizate d o ar cereri form ulate pânâ la data în cetă rii personalităţii ju rid ice , determ inată în conform itate cu art. 251 N C C Norm a în discuţie a păstrat form ularea g e n e ra li („cereri în m aterie de societate"), astfel încât, la fel ca în condiţiile reglem entării anterioare, se apreciază că cererile avute în vedere sunt cele care se referă la existenţa societăţii sau la ansam blul operaţiunilor safe, interesând raporturile în tre asociaţi ori în tre aceştia şi societate. Raţiunea acestei reguli constă în aceea că instanţa în a cărei circum scripţie se află sediul principal al societăţii poate adm inistra în m ai bune condiţii probele necesare sta­ bilirii raporturilor ju rid ice dintre societate şi asociaţi sau, după caz, dintre asociaţi între ei, deoarece la sediul principal al societăţii se găsesc registrele şi principalele acte. Raporturile dintre societate sau, după caz, asociaţi şi terţi nu se soluţionează potri­ v it disp oziţiilor art. 119 NCPC, ci conform regulii generale din art. 107 NCPC. Aceeaşi regulă este aplicabilă şi în cazul cererilor form ulate după încetarea personalităţii juridice a societăţii. în cazul unei cereri în m a terie d e societate, care însă a r fi Tn legâturd cu un bun im o­ b il situat în raza teritorială a unei alte instanţe decât aceea a locului unde societatea îşi are sediul principal, com petenţa teritorială se stabileşte to t potrivit art. 119 NCPC, în considerarea unui argum ent de topografie a textelor, c i t şi a necesităţii d e a se asigura soluţionarea litigiilo r în m aterie de societate de către o singură instanţă. Dacă însă un terţ form ulează o cerere de chem are în judecată îm potriva unei socie­ tăţi, prin care se pretinde un drept real asupra unui im obil, com petenţa teritorială apar­ ţine instanţei în a cărei rază te rito ria li este situat im obilul, nem aifiind vorba de o cerere în m aterie de societate, în sensul m enţionat. Aceeaşi este soluţia şi în cazul în care acţiu­ nea reală im obiliară este exercitată de societate îm potriva unui terţ111. O dispoziţie sim ilară cu cea din art. 119 N CPC se regăseşte în art. 63 din Legea soci­ etăţilor nr. 31/1990, potrivit căruia „Cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege, d e com petenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează de tribunalul în a cărui circum ­ scripţie îşi are societatea sediul principal"121.

A r i , 1 2 0 . C ereri privitoare la in solventă sau concordatul preventiv. Cere­ rile în m ateria insolvenţei sau concordatului preventiv su n t de com petenţa exclu­ sivă a tribunalului în a cărui circum scripţie îşi are sediul debitorul. C O M E N T A R IU Această norm ă reglem entează com petenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circum scripţie îşi are sed iu l debitorul pentru cereri în m aterie de insolvenţo sau, după caz, de concordat preventiv. Este stabilită, în acelaşi tim p, com petenţa ratione m ateriae a tribunalului, cu respectarea principiului specializării, daca sunt create secţii sau corn111 în acela şi se n s, Tn cad ru l re gle m e n tării a n te rio a re , a se ved ea VCM. C io b o n u , 6 . 8 o ro i, T.C. B riciu , op, cit., 2 0 1 1 . p. 158. 1,1 P e n tru no ţiu n ea d e „se d iu p rin cip al” a s e v e d e a s u p r o , co m e n tariile d e la art. 109.

324

A n d r s i a COHSTÂHOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n | € i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 121

plete specializate în m aterie de insolvenţă sau concordat preventiv, ori a tribunalului specializat, dacă acesta funcţionează. O dispoziţie sim ilară se regăseşte în art. 6 alin. (1) din Legea insolvenţei nr. 85/2006, potrivit câruia „Toate procedurile prevăzute d e prezenta lege (...) su n t de com petenţa tribunalului în a cărui circum scripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă sau un com plet specializat d e insolvenţă, aces­ teia/acestuia li aparţine com petenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de pre­ zenta lege." Prin dispoziţia înscrisă în art. 120 NCPC legiuitorul a urm ărit să grupeze toate cererile în m aterie de insolvenţă la o singura instanţă, în vederea rezolvării unitare a acestora, cu atât m ai m ult cu cât la instanţa locului unde se află sediul principal al debitorului se poate asigura o judecată în m ai bune condiţii în ceea ce priveşte adm inistrarea probelor. în ceea ce priveşte sed iu l debitorului, spre deosebire d e art. 16 CPC 1865, norm a nu m ai prevede câ este vorba despre sediul principal, ceea ce înseam nă că interesează şi un eventual dezm em brăm ântfără personalitate ju rid ică111. în acelaşi sens, art. 6 alin. ( I 1) din Legea insolvenţei nr. 85/2006 prevede că „Sediul debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul com erţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor". In acelaşi sens, al com petenţei exclusive a judecătorului sind ic de la tribunalul în a cărui circum scripţie îşi are sediul debitorul, sunt şi prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 10/2004 privind falim entul instituţiilor de credit, precum şi a le art. 36 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falim entul societăţilor de asigurare, cu singura diferenţă că aceste norm e prevăd expres com petenţa instanţei de la sediul social al instituţiei de credit debitoare, respectiv a instanţei de la sediul central al societăţii de asigurare. Instituţia concordatului preventiv este reglem entată prin Legea nr. 381/2009, fiind vorba despre o procedură alternativă la falim ent121. Cererile form ulate de către adm inistratorul sa u lichid atorul ju d ic ia r îm potriva unor terţi pot intra în sfera de aplicare a norm ei de com petenţă exclusivă doar dacă îşi au cauza în insolvenţă sau concordat preventiv, în sensul că nu ar fi existat sau, m ai bine zis, existenţa lor a r fi fo st întâm plătoare în lipsa procedurii insolvenţei sau a concordatului preventiv. în privinţa cererilor în această m aterie, nu operează prorogarea legala de com p e• tenţd prevăzută de art. 123 NCPC, aceste cereri fiind expres exceptate de la regulă. Ast­ fel, dacă su n t form ulate pe calea unor cereri accesorii, adiţionale sau incidentale, nu se soluţionează de către instanţa care soluţionează cererea principală, ci doar d e către instanţa căreia îi revine com petenţa m aterială şi teritorială de soluţionare a cauzei, respectiv tribunalul în a cărui circum scripţie îşi are sediul debitorul.

t\rU 1 2 1 * C ererile îm potriva unui consum ator. C ererile form ulate de un profesionist îm potriva unui consum ator p ot fi introduse num ai la instanţa dom i­ ciliului consum atorului. D ispoziţiile art. 126 alin. (2) răm ân aplicabile.

llJ A se v e d e a su p ro , co m e n ta riile d e la drt. 109. ai I. Le$, N o u l Co d d e p ro ce d u ră civilă, vo i. 1,2 0 1 1 , o. 200, ANDtttIA CCNSTANOA

325

A rt. 122

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU Pentru cererile form ulate de un profesionist îm potriva unui co nsu m ato r se prevede com petenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circum scripţie se află dom iciliul consum atorului. Reclam antul este, în toate caz uri ie, un profesionist, iar obiectul cereri­ lor trebuie să fie în tegătură cu raporturile ju rid ice născute între co nsu m ato r ţi profesio­ nist fie dintr-un contract, fie dintr-un fapt licit ori ilicit. Teza a ll-a a art. 121 perm ite alegerea de com petenţă prin convenţia părţilor, dero­ gând de la dispoziţiile art. 126 alin. (1) NCPC, care prevede că o asem enea alegere este posibilă d o ar în cazurile d e com petenţă teritorială alternativă. Convenţia părţilor este valabilă doar dacă a fost făcută după naşterea dreptului la despăgubire. în ca 2 contrar aceasta va fi considerată ca nescrisă11. în ceea ce priveşte viabilitatea norm elor d e com petenţă din legile sp ecia le în m ateria protecţiei consum atorului, sunt incidente prevederile art. 83 lit. k) din legea de punere în aplicare a codului, respectiv Legea nr. 76/2012, potrivit cărora: „La data intrării în vigoare a Codului d e procedură civilă se abrogă: (...) orice alte dispoziţii contrare, ch iar dacă sunt cuprinse în legi speciale". în aplicarea art. 67 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind norm ele de tehnică legis­ lativă pentru elaborarea actelor norm ative, în situaţiile de abrogare im plicită, Consiliul Legislativ are obligaţia să identifice toate dispoziţiile legale care au suferit evenim entele legislative im plicite şi să propună Parlam entului şi, respectiv, G uvernului m ăsurile nece­ sare de m odificare, com pletare sau abrogare expresă a acestora.

Capitolul III. Dispoziţii speciale C O M E N T A R IU Su b denum irea „D ispoziţii speciale", legiuitorul a enum erat în acest capitol reguli de soluţionare a cererilor care interesează instituţia de drept procesual a com p eten ţeiju risdicţionaie, atât cea m aterială, cât şi cea teritorială. în reglem entarea anterioară, unele dispoziţii sim ilare se regăseau în Titlul III al Cărţii I, art. 17-19 CPC 1865. S e identifică printre acestea: două cazuri de extindere a com petenţei instanţei în tem eiul legii (prorogare legală), dintre care una tradiţională, derivând din raportul din­ tre cererile cu a căror soluţionare este învestită aceeaşi instanţă (art. 123 NCPC), iar o alta nou introdusă (art. 127 N CPC); aspecte legate de întinderea com petenţei instanţei sesizate, în privinţa apărărilor lato sen su form ulate în acelaşi proces (art. 124 NCPC) şi a incidentelor de procedură (art. 124 şi art. 128 NCPC).

Art* 1 2 2 . R eg im u l reg u lilo r de com petenţă. R eguli n oi de com petenţă pot fi stabilite num ai prin m odificarea norm elor prezentului cod. C O M E N T A R IU Prin acest articol, legiuitorul a prevăzut expres că n o i reguli de com petenţă pot fi sta­ bilite num ai prin m odificarea norm elor prezentului cod. S-a referit, desigur, la regulile de com petenţă din noul Cod de procedură civilă, şi nu la reguli inserate în acte norm ative 111 A se ved ea su p ro , co m e n ta riu l d e la art. 115 alin. (2), care co n ţin e o n o rm ă sim ilară.

326

AN O M tA CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n | € i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 123

speciale, cu caracter derogator, al c ir o r regim ju rid ic este prevăzut în art. 83 l i t k) din legea de punere în aplicare a codului, respectiv Legea nr. 76/2012. Practic, în aplicarea legii de către instanţe, legiuitorul in te a ic e interpretarea exten­ s i v i o ri p rin analogie a n o rm elo r rela tive la co m p e te n ţi din cod, operaţiune prin care s-ar ajunge ia crearea de reguli noi de co m p e te n ţi. Astfel, prevederile codului urm ează a fi aplicate strict în cazurile şi în condiţiile prescrise. In acelaşi tim p, după m om entul intrării în vigoare a codului, reguii noi d e com petenţă nu vo r putea fi stabilite prin alte acte norm ative, ch iar de acelaşi nivel (cu atât m ai puţin de nivel inferior), fiind perm isă doar m odificarea Codului de procedură civilă printr-un act norm ativ cu acest obiect. Nu este posibilă, aşadar, adoptarea, prin legi speciale ulte­ rioare, d e reguli de com petenţă diferite de cele din cod, ceea ce înseam nă c i legiuitorul a prevăzut expres o derogare de la unul dintre principiile ce guvernează conflictul d e legi în tim p, sp ecialia generoiibus derogant. A c e a sti derogare operează d o ar pentru viitor, potrivit voinţei legiuitorului, expri­ m a ţ i neechivoc în art. 122 , urm ând ca principiul m enţionat să-şi găsească pe deplin aplicarea în privinţa norm elor d e com petenţă din legi speciale existente la data intrării în vigo are a codului, care vo r coexista cu norm ele de com petenţă din cod.

A r U 1 2 3 » C ereri acceso rii, ad iţio n ale şi in cid en tale. (1) C ererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa com petentă pentru cererea principală, ch iar dacă ar fi de com petenţa m aterială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120. (2) D ispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când com petenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui com plet specializat. (3) C ând instanţa este exclusiv com petentă pentru una dintre părţi, ea v a fi exclusiv com petentă pentru toate părţile. C O M E N T A R IU Articolul 123 N CPC reglem entează un caz de p ro ro g a re legala (în tem eiul legii) a com petenţei, în sensul că instanţa com petentă a soluţiona o cerere principală devine com petentă a soluţiona şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale form ulate în ace­ eaşi cauză, chiar dacă, în m od obişnuit, acestea nu a r fi intrat în com petenţa sa m aterială ori teritorială. Dispoziţii sim ilare se regăseau în art. 17 C P C 1865. 1. C ererile acceso rii. Aceste cereri sunt definite de art. 3 0 alin. (4) NCPC drept „cereri a căro r soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal"1". Astfel, instanţa d e la locul situării im obilului pe care reclam antul îl revendică de la pârât va soluţiona şi solicitarea contravalorii lipsei de folosinţă a im obilului; instanţa com petentă pentru soluţionarea cererii în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate cu privire la un im obil va soluţiona şi cererea de rectificare a m enţiunilor din cartea fun­ ciară, indiferent de valoarea im obilului; instanţa d e divorţ soluţionează şi cererea privind exercitarea autorităţii părinteşti. De asem enea, instanţa de la locul situării im obilului, învestită cu acţiunea în rectificare tabulară, soluţionează şi cererea în anularea certificalu în ceea c e priveşte d e te rm in a re a ca p ătu lu i d e ce re re a cce so riu f a ţ l d e c e l p rin cip al, a se v e d e a su p ra , co m en tariu l d e fa art. 30. ANDtttIA CCNSTANOA

327

A rt. 123

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i g e n e r a l e

tu lui de m oştenitor em is de pe urm a proprietarului al cărui drept se so licit! a fi re ctifica t ch iar dacă aceasta din urm ă ar fi de com petenţa instanţei în a cărei circum scripţie se află ultim ul dom iciliu al defunctului"1. în m ajoritatea situaţiilor, reclam antul este cel care învesteşte instanţa de judecată cu pretenţii alăturate unei cereri principale. în unele cazuri, legiuitorul prevede expres soluţionarea o bligatorie a anu m itor cereri accesorii, ch iar dacă reclam antul nu a form u­ lat asem enea pretenţii. Astfel, de exem plu, instanţa de divorţ se va pronunţa din oficiu asupra exercitării autorităţii părinteşti, asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a le copiilor, precum şi asupra num elui pe care îl vo r purta soţii după divorţ. De asem enea, atunci când dispune plasam entul unui m inor. Instanţa s e v a pro­ nunţa asupra m odalităţii de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor părin­ teşti cu privire la persoana şi la bunurile copilului. 2. C ererile a d iţio n a le . Conform art. 30 alin. (5) NCPC, sunt cereri adiţionale cele „prin care o parte m odifică pretenţiile sale anterioare". Această categorie de cereri a fost recu­ noscută în doctrină su b reglem entarea anterioară12’. Referindu-se la actul de procedură al m odificării, legiuitorul a avut în vedere dispozi­ ţiile art. 204 alin. (1) NCPC, prin care reclam antul schim bă unul dintre elem entele cere­ rii d e chem are în judecată, respectiv obiectul, cauza ori părţile iniţiale, nu şi pe cele ale alin. (2), care are în vedere sim ple precizări. De altfel, ch iar dacă reclam antul m ăreşte câtim ea obiectului cererii printr-o precizare a cererii introductive, conform art. 204 alin. (2) pct. 3 NCPC, instanţa sesizată va continua să ju d ece cauza, în m ăsura în care a fost legal învestită la m om entul sesizării [art. 106 alin. (1) NCPC]13. 3. C ererile incidentale. Acestea sunt „cererile form ulate în cadrul unui proces aflat în curs d e desfăşurare”, conform a r t 30 alin. (6) NCPC, şi se soluţionează, de asem enea, de către instanţa com petentă să soluţioneze cererea principală, indiferent dacă sunt form u­ late de către reclam ant sau o altă parte din proces. Intră în această categorie, atunci când se form ulează în cursul unui proces în c e p u t în condiţiile legii: m ăsurile asigurătorii (sechestrul asigurător, poprirea asigurătorie, sech es­ trul ju d ic ia r - a r t . 951-976 N CPC) şi provizorii (în m ateria drepturilor de proprietate inte­ lectuală - a r t . 977-978 NCPC), asigurarea probelor (art. 359-365 NCPC). De asem enea, se supun regulii prevăzute de art. 123 NCPC atât cererea reconven­ ţională, cât şi cererile de atragere în proces a terţilor, care extind sfera procesului, dar se află într-un raport de conexitate cu cererea principală: cererea de intervenţie voluntară principală sau accesorie; chem area în judecată a altei persoane; chem area în garanţie; ară­ tarea titularului dreptului, însă şi introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane. în alte situaţii, în su şi legiuitorul perm ite expres prorogarea com petenţei în privinţa unor cereri accesorii care, altfel, ar fi de com petenţa altei instanţe decât cea învestită cu cererea principală: astfel, odată cu divorţul, la cerere, se pronunţă şi asupra partajului bunurilor com une, chiar dacâ printre acestea se află şi un bun im obil; în m ateria conten­ ciosului adm inistrativ, instanţa care soluţionează cererea d e anulare a actului se poate pronunţa şi asupra dau nelor m ateriale sau m orale solicitate, deşi acest capăt de cerere

1,1 C.S.J., s. civ., dec. nr, 3 68 S/2 G 03 , în B.J., Baza d e date. ® K Stoenescu, 5 , 2 !lbersteln, D rep t procesual cM l. Teoria generală, Ed. D idactică şl Pedagogică, Bucureşti, 1977, p 185. 1(1 P e n tru d ezvo ltări referitoare la ce re rile a d iţio n a le , a se ved ea ş i co m e n ta riu l d e la art. 30. 328

AN O M tA CONS7ANOA

T

it l u l

IM. C o

m p e t e n ţ a in s t a n j îio r ju d e c ă t o r c ş t i

A rt. 123

ar fi de com petenţa m aterială a judecătoriei sau a tribunalu lui, după caz, în funcţie de valoare etc. Cererile conexe au, de asem enea, caracter incidental, însă în privinţa lor există preve­ deri exprese, constituind un ca 2 distinct d e prorogare legală d e com petenţă. 4 . M om entu l d e term in ării co m p eten ţei. în tru cât com petenţa instanţei se determ ină Io m om entul sesiză rii acesteia, instanţa com petentă să soluţioneze cererea principală răm âne investită sa soluţioneze cererea reconvenţională, cererea de intervenţie princi­ pală şi cererea de chem are in garanţie, după disjungerea în vederea soluţionării sepa­ rate, în condiţiile art. 66 alin. (2), art. 74 alin. (4) şi art. 210 NCPC, chiar dacă aceste cereri s-ar fi supus, form ulate fiind pe cale principală, altor reguli de co m p eten ţi. A cest lucru este prevăzut expres în cazul cererii d e intervenţie principală, nu şi în cazul celorlalte două cereri incidentale. A bsenţa, însă, a unei norm e exprese nu sem ni­ fică posibilitatea declinării com petenţei după disjungere, fiind vorba despre acelaşi prin­ cipiu, relativ la m om entul determ inării com petenţei. Astfel, după soluţionarea irevoca­ bilă a cererii principale de divorţ, cererea vizând îm părţirea bunurilor com une a le foştilor soţi form ulată odată cu divorţul urm ează s l fie soluţionată în continuare de judecătoria care a rezolvat şi acţiunea principală întrucât, independent de îm prejurarea că a fost dis­ junsă, respectiva cerere şi*a păstrat caracterul accesoriu1’1. Nici faptul că cererea recon­ venţională având ca obiect încredinţare m in o r a fost form ulată pe cale de ordonanţă preşedinţială în cadrul divorţului, în condiţiile fostului art. 6132 CPC 1865, nu înlătură com petenţa m aterială a instanţei învestite cu cererea principală de divorţ, după soluţi­ onarea acesteia121. 5. D erogarea de la no rm ele de com petenţă m aterială şi terito ria lă . Prin precizarea expresă, în cuprinsul art. 123 aiin. (1) NCPC, a îm prejurării că instanţa care soluţionează cererea principală este com petentă a soluţiona şi celelalte cereri form ulate în cursul judecăţii, ch io r d acă aceste cereri o r f i de com petenţa m oteriolâ sa u teritorială o altei instanţe, s-a tranşat o controversă de drept procesual, legată de viabilitatea prorogării com petenţei în condiţiile nerespectării norm elor im perative de com petenţă m aterială sau teritorială"1. Această regulă este aplicabilă indiferent dacă este vorba despre norm e de com pe­ tenţă cuprinse în cod ori în acte norm ative speciale. Este de o b s e rv a te i art. 123 alin. (2) prevede că dispoziţiile alin. ( l) s e aplica şi în cazul în care cererea principală este d e com petenţa une\ se cţii specializa te sau a unui com plet specializat, de natura celor prevăzute în Legea nr. 304/2004(". Această norm ă se corelează cu cea din art. 136 alin. (1} NCPC, din coroborarea lor rezultând că, su b aspectul com petenţei m ateriale şi teritoriale, legiuitorul a intenţionat asim ilarea secţiei specializate sau a com pletului specializat cu o instanţă de judecată. Ca atare, considerentele pentru care legiuitorul a perm is încălcarea norm elor im perative de com petenţă m aterială şi teritorială în cazul soluţionării cererilor de către o instanţă sub­ zistă şi în ipoteza secţiei specializate ori a com pletului specializat. Chiar dacă legiuitorul nu prevede expres, se aplică aceeaşi soluţie şi pentru ipoteza în care o instanţă obişnuită este com petentă a soluţiona cererea principală, iar o cerere 111 C.S.J., s civ., d e c, nr. 3 2 3 8 /1 9 9 9 , în 6 J,, Baza d e d ate. R eferirea la ho tărârea irevocabilă p o trivit codului a n te rio r are în ve d e re o h o tărâ re d efin itivă î n co n textu l noului cod. IJ' I.C.C.J., s, I civ,, d e c. nr, 7 4 9 5 /3 0 1 1 , nepublicată. IM Pentru detalii, a $e v e d e a V!M. Ciobanu, Tratat, vo i. I p. 434*435; I. Deleanu, Tratat, vo i. ir 2 01 0, p. 599*602. '4) A s e v e d e a s u p t o , co m e n tariile d e ta art. 94-97.

A N O R t lA C C N S T A N O A

329

A rt. 124

C a r t e a I. D is p o z iţ ii g e n e r a l e

accesorie, adiţională ori in cid e n ta li a r fi d e com petenţa unei secţii specializate ori a unui com plet specializat. O eventuală derogare sub acest asp ect de la regula din alin. ( l) a l art. 123 NCPC a r f i trebuit instituită expres, ceea ce nu s-a întâm plat. De la regula consacrată prin alin. (1) şl (2) ale art. 123, legiuitorul instituie o excepţie, aceea a cererilor prevăzute d e art. 120 NCPC, respectiv în m ateria insolvenţei so u a con ­ cordatului preventiv, dată fiind procedura sp e c ia li care se derulează în aceste materii. în ceea ce priveşte com petenţa generala, ca re g u li, prorogarea legală de com petenţă nu poate opera cu încălcarea unor asem enea norm e, cu excepţia cazurilor în care legiu­ itorul prevede expres contrariul. Astfel, potrivit art. 1072 şi art. 1073 NCPC, atunci când instanţa rom ână este com petentă a soluţiona cererea principală, ju d ecă, în condiţiile expres prevăzute, atât chestiunile prelim inare, cât şî cererile incidentale. în absenţa unui tem ei legal, atunci când com petenţa de soluţionare a unei cereri accesorii sau incidentale aparţine unui a lt organ de jurisdicţie, prorogarea de com pe­ tenţă nu o p e re a ză în favoarea instanţei care soluţionează cererea principală.

A ri. 1 2 4 . A părări şi in cid en te procedurale. (1) Instanţa com petentă să ju d ece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de com petenţa exclusivă a altei instanţe. (2) Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în m od expres altfel. C O M E N T A R IU 1. în tin d e re a com petenţei instanţei sesizate. Prevedere procedurală nouă, art. 124 NCPC reglem entează situaţii referitoare la întinderea com petenţei, recunoscute şl ana­ lizate în doctrină. S-a considerat că, în m od norm al, instanţa sesizată de reclam ant se pronunţă şi asupra tuturor m ijloacelor de apărare ale pârâtului, asupra excepţiilor invo­ cate şi incidentelor procedurale ivite în cursul judecăţii. Aşadar, com petenţa instanţei se în tin d e, în m od obişnuit, asupra întregii pricini, su b toate aspectele e i|lJ, pentru asigura­ rea unei ju decăţi unitare. Nu este vorba despre extinderea com petenţei, ca în situaţiile m enţionate în art. 123 NCPC, întrucât form ularea apărărilor în legătură cu cererea principală, în sens larg, nu echivalează cu o lărgire a cadrului procesual, astfel încât exam inarea lor revine în mod firesc instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale. Linia de dem arcaţie între „întinderea com petenţei" şi „extinderea com petenţei" nu este, însă, lipsită d e echivoc, dacă se ţine cont de faptul că, în m ăsura în care apărările s-ar m aterializa în cereri de natura celor definite în art. 30 NCPC, care, în m od obişnuit, nu ar intra în com petenţa instanţei ce soluţionează cererea principală, ar fi vorba despre o prorogare legală de com petenţă. A rticolul 124 e x p rim i regula Ju d e c ă to ru l cauzei este ju d ecă to ru l excepţiei", care, deşi recunoscută unanim în doctrină şi în p ra c tici, nu a fo st consacrată legislativ până la actuala reglem entare. 3-a arătat, de asem enea, în doctrină, că „în cadrul acestei reguli, n o ţiu n ii d e excepţie i se dă un în ţeles larg, incluzând atât apărările de fond, cât şi excepţi­ ile procesuale"12', intră în această categorie: „apărările", „excepţiile", am bele în înţelesul 1,1 /. S to tn e s c u , S. Z ilb e rste in , op. cit., p. 185. M V.M. C io b a n u , Tratat, v o i. I, p. 431. 330

A n d r s i a CONS7ANOA

T

i t

l

u

l

I M

.

C

o

m

p

e

t

e

n

ţ

a

i n

s

t

a

n

j

î i o

r

j

u

d

e

c

ă

t

o

r

c

ş

t

i

A rt. 124

arătat în art. B l, respectiv art. 245 NCPC, Inclusiv chestiunile prejudiciale şi incidentele procedurale ivite în cursul judecării cererii principale. Nu este n e ce sa ra se insista asupra excepţiilor procesuale, care sunt utilizate în text în sens s tric t acela d e m ijloc de invocare a unor neregularităţi ori lipsuri procedurale, fără a se pune în discuţie fondul dreptului. Se im pun, însă, câteva precizări legate de chestiu­ nile prejudiciale şi incidentele procedurale. 2. C h e stiu n ile p re ju d iciale. Ca regulă, după cum s-a a ră ta t instanţa sesizată solu­ ţionează pricina în ansam blul ei, pronunţlndu*se asupra tu tu ro r cererilor şi apărărilor, inclusiv asupra chestiunilor prejudiciale. Articolul 124 le exceptează expres num ai pe cele care, potrivit legii, sunt de com petenţa exclusiva a a ltei instanţe. 2.1. C aracteristici. Chestiunile prejudiciale nu sunt definite ca atare în cod, însă doc­ trina a considerat că reprezintă chestiuni litigioase care trebuie să facă obiectul unei exam inări şi soluţionări prealabile de către instanţa com petentă, în m od definitiv, astfel în cât soluţia să poată fi invocată cu autoritate de lucru judecat în orice proces ulterior*11. Este esenţial ca respectiva chestiune prejudicială să vizeze însuşi fondul cauzei, şi nu aspecte de procedură. Su b vechiul cod, doctrina le-a inclus în categoria m ijlo acelo r d e apărare, atunci când sunt invocate, în cursul judecăţii, în faţa instanţei sesizate de reclam ant. Din m odul de form ulare a norm ei din art. 124 a r rezulta că aceste chestiuni reprezintă fie apărări, fie excepţii, însă raportarea la acestea nu epuizează sfera chestiunilor litigioase ce se po t ivi în cursul judecăţii. Spre exem plu, instituţia sesizării în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate fi inclusă în niciuna dintre categorii, date fiind procedura de invocare şi scopul sesizării. Indiferent de natura lor, delim itarea chestiunilor prejudiciale de alte chestiuni prea­ labile litigioase se realizează în funcţie de instanţa com petentă a le soluţiona: ca regulă, chestiunile prealabile se soluţionează de către instanţa în faţa cărora s-au ridicat, în tim p ce chestiunile prejudiciale reprezintă situaţia de excepţie, fiind, potrivit legii, de com pe­ tenţa exclusivă a altei instanţe. Legiuitorul foloseşte noţiunea de „instanţă" în contextul com petenţei, aşadar, nu are în vedere judecătorii care sunt încadraţi ia acea instanţă1'1. De aceea, nu este exclus ca o chestiune prejudicială să fie ch iar de com petenţa instanţei în faţa căreia s-a ivit această chestiune, însă trebuie să se ţină cont de principiile specializării, al repartizării aleatorii a cauzelor şi al continuităţii instanţei. Deşi se raportează la „instanţă" legiuitorul are în vedere nu num ai instanţele ju d e­ cătoreşti, inclusiv secţiile specializate ori com pletele specializate, ci şi alte organe de jurisdicţie sau cu activitate jurisdicţională, iar sintagm a „com petenţă exclusivă" acoperă toate situaţiile în care necom petenţă este de ordine publică, potrivit art. 129 NCPC. 2.2. D e lim ita re a d e in cid e n te le p ro ced u ra le. Deşi nu soluţionează ea în săşi respec­ tiva chestiune prejudicială, instanţa în faţa căreia aceasta se in v o c i face anu m ite verifi­ cări pentru a stabili relevanţa dezlegării chestiunii pentru litigiul în curs, de obicei prevă­ zute de actul norm ativ ce reglem entează o anum ită chestiune prejudicială, după cum se va arăta în continuare. Aceste atribuţii relevă dom eniul d e aplicare al art. 124 alin. (2): ll' I Sto en escu , S. Zitb erstein , op. crt., p . 1 8 7 ; V.M. Cfabanu, Tratat, vo i. I, p, 4 3 2 ; p. 584.

D ele a n u , Tratat, vo i, I, 2010,

121 V.M. C ioban u, Tratat, vo i. I, p. 371. ANDtttIA CCNSTANOA

331

A rt. 124

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

g en er a le

soluţionarea chestiunilor prejudiciale se realizează de către instanţa com petentă, dar procedura de judecată a sesizării instanţei com petente este în sarcina instanţei în faţa căreia s-a ivit chestiunea prejudicială, din această perspectivă fiind vorba despre un inci­ dent procedural. în funcţie de rezultatul verificărilor, instanţa sesizează sau nu „instanţa" com petentă; în caz afirm ativ, suspendă judecata, ca regulă, cu excepţia cazurilor prevă­ zute d e lege. După soluţionarea chestiunii prejudiciale, instanţa în faţa căreia aceasta s-a invocat va repune cauza pe rol şi va continua judecata, ţinând cont de dezlegările celei­ lalte instanţe. 2.3. Cazuri. M ajoritatea situaţiilor reprezintă tem eiuri ale susp en d ării ju d eca ţii, intrând în această categorie, de exem plu: cazurile expres prevăzute de art. 413 NCPC ssu cazul prevăzut de art. 412 alin. (1) pct. 7 NCPC, solicitarea adresată înaltei C urţi de a pronunţa o hotărâre prin care să se dea rezolvare d e principiu unei chestiunii de drept (art. S 1 9 şi urm . N CPC), cazul prevăzut de art. 19 alin. (2) C. proc. pen. Din acest motiv, nu este necesară dezvoltarea acesto r situaţii care privesc instituţia su spendării111. O altă situaţie cunoscută de chestiune prejudicială (în doctrină se afirm ă că intră în această categorie prin asim ilare) este excepţia de neconstituţionalitate, asupra căreia se pronunţă exclusiv Curtea Constituţională, în cazurile şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată,în acord şi cu jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, în cazul în care apreciază că sunt întrunite cerinţele sesizării, instanţa nu va suspenda judecata până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională, în să eventuala adm itere a excepţiei, ulterior răm ânerii definitive a hotărârii, poate reprezenta m otiv de revizuire a acesteia, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC. Deşi excepţia d e nelegaiitate, reglem entată de art. 4 din Legea contenciosului adm i­ nistrativ nr. S54/2004, a reprezentat un alt caz de chestiune prejudicială ce revenea în com petenţa instanţei de contencios adm inistrativ, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, această excepţie s e v a soluţiona chiar d e către instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia, după cum prevede art. 4 din lege, astfel cum a fost m odificat prin Legea nr. 76/2012. Este adevărat că această procedură este valabilă doar în privinţa actelor adm inistra­ tive cu caracter individual, nu şi a actelor adm inistrative cu caracter norm ativ. Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, acestea nu pot form a o b iect al excepţiei de nelegalitate, controlul judecătoresc exercitându-se exclusiv în cadrul acţiunii în anulare, de către instanţa de contencios adm inistrativ. 3. Incidentele procedurale. A rticolul 124 alin. (2) N CPC prevede că incidentele pro­ cedurale sunt soluţionate de instanţa în fa ţa câreia s e invoca, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Aşadar, în aplicarea regulii „accesoriul urm ează soarta principalului", instanţa sesizată cu cererea reclam antului este com petentă, de regulă, să se pronunţe asupra tu tu ro r incidentelor privind procedura de judecată, sus­ pendarea şi stingerea acesteia1’1. Intra în categoria incidentelor procedurale care se soluţionează de către instanţa respectiva cele referitoare la com punerea instanţei {abţinere şi recuzare), incidente pri­ vind com petenţa (excepţia d e necom petenţâ), incidente privind probele adm inistrate (verificarea înscrisului, denunţarea înscrisului ca fals), incidente privind nulitatea actelor

1)1 A se vedea com entariile d e la art. d l 1-415 NCPC. 1,1 V.M. C io ban u, Tratat, voi. I, p. 432-433.

332

A n d r s i a CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a in s t a n | € io r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 125-126

de procedură, suspendarea judecăţii, perim area, refacerea înscrisurilo r sau hotărârilor dispărute etc. De asem enea, potrivit art. 33 alin. (3) din Regulam entul (CE) 44/2001 al Consiliului Uniunii Europene din 22 decem brie 2000 privind com petenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în m aterie civilă şi com ercială (transpus ?n dreptul intern prin Legea nr. 191/2007 pentru aprobarea O .U.G. nr. 119/2006 privind unele m ăsuri nece­ sare pentru aplicarea unor regulam ente com unitare de la data aderării Rom âniei la Uni­ unea Europeană), într-un stat m em bru este posibilă recunoaşterea şi pe cale incidentală a unei hotărâri pronunţate într-un alt stat m em bru al Uniunii Europene, com petenţa în m aterie aparţinând instanţei în faţa căreia este invocată hotărârea străină. Situaţiile în care asupra unor incidente se pronunţă obligatoriu o altâ instanţă repre­ zintă excepţia; ca atare, su n t de strictă interpretare şi aplicare. Cu titlu exem plificativ, acestea sunt: abţinerea sau recuzarea, când nu se poate alcătui com pletul de judecată [art. 50 alin. (2) N CPC], delegarea instanţei (art. 147 N CPC), străm utarea (art. 142 NCPC).

A r i . 1 2 5 . C ererea în constatare. în cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, com petenta instanţei se determ ină după regulile prevă­ zute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului. C O M E N T A R IU Articolul 125 NCPC redă, cu o m odificare form ală, conţinutul art. 18 CPC 1865. Astfel, se prevede acelaşi reper pentru determ inarea com petenţei instanţei în cazul cererilor p en tru constatarea existenţei sa u inexistenţei u n u i drept, respectiv regulile aplicabile cererilor având ca obiect realizarea dreptului. D o ar obiectul acestora din urma era m enţionat în vechea reglem entare ca fiind „executarea prestaţiei" în loc de „realizarea dreptului", însă, în fond, este vorba despre aceeaşi instituţie d e drept procesual: acţiunile în realizarea dreptului sunt denum ite în doctrină şi „în adjudecare, în condam nare sau în executare""1. Prevăzând că se realizează după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului, legiuitorul are în vedere atât com petenţa m a terială, cât şi pe cea teritorială. Interesează cererile cu acest obiect form ulate p e cole principa lă întru cât, în celelalte cazuri, sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 NCPC, care nu distinge în raport de obiectul cererilor accesorii, adiţion ale ori incidentale.

A r i . 1 2 6 . A legerea de com petenţă. (1) Părţile p ot conveni în scris sau , în cazu l litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele pri­ vitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea p ot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi com petente teritorial să Ie judece, în afară de cazul când această com petenţă este exclusivă. (2) In litigiile din m ateria protecţiei drepturilor consum atorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile p ot conveni alegerea instanţei com petente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), num ai după naşterea dreptului la despăgubire. O rice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

111 V.M. Ciobanu, Tratat, voi. I, p. 291. ANDtttIA CCNSTANOA

333

A rt. 126

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU 1. C rite rii d e determ in are a cazu rilo r d e com petenţă te rito ria lă e x c lu s iv i. Determ i­ narea cazurilor de com petenţă teritoriala exclusivă se realiza în doctrină, su b im periul vechii reglem entari, pe baza prevederilor art. 19 CPC 1365 (care îşi are corespondent în art. 126 NCPC) care perm iteau părţilor să încheie convenţii privind alegerea d e com ­ petenţă teritorială în pricinile referitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 13*16 CPC 1865. în actuala reglem entare, art. 126 nu m ai precizează care sunt dispoziţiile legale exceptate de la regula alegerii de com petenţă teritorială, enunţând generic excepţia în cazul „când această co m p e te n ţi este exclusivă", în procese „privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot s l d isp un!". M ai m ult, legiuitorul nu id e n tifici eventualele cazuri de com petenţă exclusivă în titlul articolelor ce se referă tocm ai la cereri privitoare la bunuri: art. 117*121 N CPC, astfel cum procedează în cazul com petenţei alternative (art. 113 N CPC fiind denum it ca atare}. Raţiunea fo rm u flrii textului de această m a n ie ri este aceea de a nu lim ita, prin enum erare, cazurile de com petenţă teritorială exclusivă, regula fiind valabilă în toate cazurile în care subzistă o asem enea com petenţă. în absenţa unui alt reper, în privinţa cererilo r referitoare la bunuri, determ inarea cazurilor de com petenţă teritorială excepţională re z u lţi din m odul de form ulare de o m a n ie ri im p e ra tivi şi neechivocă a textelor care le reglem entează, excluzând orice altă posibilitate1’1. Evident, este utilă şi interpretarea sistem atico-teleologică, urm ărindu-se form ularea în tim p a textelor ce reglem entează aceleaşi ipoteze. în a lte procese decât cele privitoare la bunuri şi (a alte drepturi de care părţile po t să dispună, com petenţa instanţei este exclusivă, acest lucru reieşind din interpretarea p e r o co n tra rio a prevederilor art. 126 NCPC. Pe ba2a criteriilor arătate anterior, cazurile de com petenţă teritorială exclusivă din noul cod sunt: - cererile reale im obiliare (art. 117 NCPC), în m aterie d e m oştenire (art. 118 NCPC), cererile privitoare la societăţi (art. 119 NCPC), privitoare la insolvenţă sau concordatul preventiv (art. 120 NCPC) şi cererile îm potriva unui consum ator (art. 121 NCPC); -c e re rile privind ocrotirea persoanei fizice, de com petenţa instanţelor de tutelă şi de fam ilie (art. 114 NCPC); - alte cereri privitoare la persoane, cu excepţia celo r pentru care legiuitorul prevede expres com petenţă te rito ria li a lte rn a tiv i (pe baza interpretării p e r a contrario a dispozi­ ţiilo r art. 126 N CPC), respectiv cele care se regăsesc în art. 113 pct. 1 şi 2 NCPC. 2. Prorogarea c o n v e n ţio n a li (v o lu n ta ri) a com petenţei. D u p l cum s-a arătat con­ stant în doctrină, norm a reglem entează prorogarea convenţională (vo lu n ta ri) a com pe­ tenţei, în sensul existenţei unei convenţii a părţilor pentru ca litigiul să fie so luţio nat de către o altă instanţă decât cea care este, în m od norm al, com petentă. A rticolul 126 alin. (1) N CPC corespunde art. 19 CPC 1865, cu p re ciză riîn privinţa con­ diţiilo r în care poate interveni alegerea de com petenţă. Pentru ca alegerea de co m p e te n ţi să p ro d u c i efectul extinderii com petenţei instanţei, este necesar să fie îndeplinite urm ătoarele condiţii: a) părţile să aibă copacitotea procesuală d e exerciţiu, iar consim ţăm ântul lor să fie lib e r ş i neviciat; 1)1 în acelaşi sens. I. D sle o n u , în Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p. 5$9, rem arcă „term enii în treb u in ţaţi": .c e re rile se intro­ duc n u m a i h . . . \ „ce re n le s u n t d e co m p e te n ţa ...u etc.

334

A n d r s i a CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n j s i o r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 126

b) convenţia părţilor s i fie expresă, în sensul ca din cuprinsul său să re 2ulte explicit opţiunea pentru o anum ită instanţă, alta decât cea care ar fi, în m od norm al, com pe­ tentă. O pţiunea poate fi exprim ată într-o clauză atributivă de com petenţă inserată în convenţie ori într-o convenţie separată. Actualul art. 126 preci2ea2ă cla r că este posibilă ş\ o convenţie verbală, însă d o a r în cazul litigiilor născute, ceea ce înseam nă, p e r a contrar io, că anterior declanşării unui litigiu convenţia poate fi încheiată doar în form ă scrisă. în cursul judecăţii, declaraţia părţilor $e poate face num ai în faţa instanţei alese, care va lua act de ea în încheierea de şedinţă. A fost sem nalată în doctrină existenţa unei controverse asupra acestei cerinţe, exis­ tând autori care susţin c i prorogarea vo lu n ta ri poate fi şi tacită, dacă pârâtul nu invocă excepţia de necompetentă*11. în condiţiile în care textul actual nu aduce clarificări pe acest aspect, disputa per$istăm. Mai m ult, în le gă tu ri cu com petenţa internaţională a instanţelor rom âne, este de observat că noul cod defineşte expres situaţia în care pârâtul nu invocă excepţia d e necom petenţâ, deşi se prezintă în faţa instanţei şi form ulează apă­ rări în fond, drept „prorogare voluntară de com petenţă în favoarea instanţei rom âne" (art. 1066 NCPC). în am bele argum entaţii în să , fie că este vorba despre decăderea pârâtului din drep­ tu l de a invoca excepţia de necom petenţâ, fie c i suntem în prezenţa unui acord tacit, efectele sunt aceleaşi, respectiv instanţa necom petentă răm âne învestită cu judecarea pricinii; c) în convenţie să se determ ine exact instanţa aleasă; d) instanţa aleasă de părţi să n u fie necom petentă absolut. Rezultă din cuprinsul norm ei că prorogarea este p o s ib ili doar în acele ca2uri în care legea perm ite părţilor să deroge de la regulile d e com petenţă pe care le stabileşte, deci în cazul com petenţei teritoriale reglem entate de norm e de o rd in e privatâ ş i d o a r în p ri­ cini referitoare la b u n u ri ş i la alte d rep tu ri de ca re p ă rţile p o t să dispună. Interpretând p e r a contrario prevederile art. 126, com petenţa instanţei este exclus iv ă in alte cazuri decât cele expres m enţionate. Este vorba despre cazurile reglem entate prin norm ele de com petenţă generală, m aterială, norm ele în m aterie de stare şi capa­ citate a persoanelor şi ori de câte ori legea prevede o com petenţă exclusivă, m aterială sau teritorială (art. 117-121 NCPC, în m ateria conflictelor de m uncă şi asigurări sociale, în m aterie electorală etc.). 3. Lim itări în alegerea co m p eten ţei. A rticolul 126 alin. (2) NCPC se re fe ri la litigii particulare, cenzurând convenţia părţilor în ceea ce priveşte alegerea de com petenţă, în scopul protejării anu m itor categorii de persoane şi preîntâm pinării unor abuzuri în cazul unor convenţii încheiate f i r i negociere {contracte de adeziune). în litigiile anum e prevăzute (din m ateria protecţiei drepturilor consum atorilor, a asigurărilor) este inter­ zisă convenţia asupra com petenţei înainte d e a s e naşte d rep tu l la acţiune (dacă a fost în c h e ia ţi, ea nu produce efecte). Articolul 126 alin. (2) este reprodus în cuprinsul preve­ derilor art. 115 alin. (2) NCPC şi indicat în art. 121 NCPC.

Il' Tn sen su l unei prorogări tacite, a s e ved e a I. D eleanu, Tratat, voi. 1,2010, p . 560. I2) în sen su l c i , în această situaţie, se confundă efectele decăderii cu efectele u n u l acord tacit, deoarece, dacă pârâtul nu a Invocat excepţia d e necom petenţâ relativă Tn term e n , el e ste d ecăzu t din dreptul d e a o Invoca, iar efectul decăderii constă in aceea că in stanţă necom petentă rim ă n e învestită cu ju d ecarea pricinii, a se vedea V.M. Ciobonu, 6 . Boroi, T.C. B rid u , op. cit., 2011, p. 168. A N O R tlA CCNSTANOA

335

A rt. 127

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Ari* 127* C om p etenta facu ltativ ă. (1) D acă u n judecător are calitatea de reclam ant într-o cerere de com petenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circum scrip­ ţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circum ­ scripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) In cazul în care cererea se introduce îm potriva unui judecător care îşi des­ făşoară activitatea la instanţa com petentă să ju d ece cauza, reclam antul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circum scripţia oricăreia dintre curţile de ap ei învecinate cu curtea de apel în a cărei circum scrip­ ţie se află instanţa care ar fi fost com petentă, potrivit legii. (3) D ispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în m od corespunzător şi în cazul procu­ rorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor. C O M E N T A R IU A rticolul 123 NCPC nu are corespondent în codul anterior şi reglem entează situaţia particulară a litigiilor în care este im plicat un judecător, în calitate de reclam ant ori de pârât. Raţiunea norm ei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni d e soluţionare părtini­ toare a cauzei, din pricina calităţii părţii. în ipoteza în care ju d ecă to ru l are calitatea de reclam ant, norm a interzice sesizarea instanţei com petente, dacă este aceea la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea. Reclam antului îi revine, în să , alegerea între m ai m ulte alte instanţe dintre cele indicate d e legiuitor. în ipoteza în care ju d ecă to ru l are calitatea de p â râ t, reclam antul poate alege să sesi­ zeze fie instanţa com petentă, ch iar dacă este cea la care judecătorul pârât îşi desfăşoară activitatea, fie vreuna dintre instanţele arătate de legiuitor. Atât în prim a ipoteză, cât şi în cea de-a doua, atunci când reclam antul nu se adresează instanţei com petente, intervine o prorogare legala o com petenţei teritoriale, deoarece instanţa sesizată nu soluţionează, în m od obişnuit, cererea cu care este învestită. D eoa­ rece, în am bele cazuri, reclam antul are alegerea în tre instanţe deopotrivă com petente, este vorba despre o com petenţă teritorială alternativă (facultativa), după cum reiese, de altfel, din denum irea prevederii legale. Cum legiuitorul nu distinge, în am bele ipoteze norm a este aplicabilă indiferent de obiectul cererii. Prorogarea nu poate opera, însă, cu încălcarea norm elor de com petenţă m aterială, astfel încât trebuie respectată eventuala sp ecializa re a instanţei, a secţiei sau a com pletului după m aterie. Astfel, prorogarea va opera doar în favoarea instanţei cu o asem enea specializare. Dacă este sesizată oricare dintre instanţele indicate de către legiuitor, pârâtul nu poate invoca excepţia de necom petenţă, însă o poate invoca în cazul în care judecătorul, în calitate de reclam ant, a depus cererea ta instanţa la care îşi des­ făşoară activitatea. întrucât ipotezele legale se referă doar la litigii în care judecătorul are calitatea de reclam ant sau de pârât, p e r a contrario dacă judecătorul are o altă calitate în proces, spre exem plu de intervenient, aceste dispoziţii nu su n t aplicabile. Această co ncluzie su b ­ zistă chiar dacă ar fi vorba despre o cerere de intervenţie principală, prin care titularul său valorifică aceleaşi drepturi ca şi reclam antul, deoarece situaţiile prevăzute d e legiui­ to r su n t d e strictă aplicare şi interpretare, neputând fi extinse, pe calea interpretării prin

336

AN O M tA COHSTÂHOA

T it lu l

I M

.

C o m p e t e n ţ a in s t a n | € io r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 128

analogie, la alte situaţii decât cele expres reglem entate. Pe de altă parte, s-a r ajunge (a o stabilire a com petenţei de soluţionare a întregii cauze tn funcţie de cererea incidentală, ceea ce nu este posibil, având u-se în vedere regulile de determ inare a com petenţei pre­ văzute d e art. 123 N CPC. în plus, nu a r fi posibilă nici disjungerea cererii de intervenţie, în vederea trim iterii sale spre soluţionare unei alte instanţe, o asem enea soluţie fiind contrară prevederilor art. 6 6 alin. (2) NCPC. Este suficient ca judecătorul respectiv să aibă această calitate la m om en tu l sesiză­ rii instanţei. Nu au nicio relevanţă asupra com petenţei schim bările intervenite în cursul judecăţii în legătură cu calitatea de ju d ecăto r la instanţa com petentă, respectiv eventual a încetare a calităţii de ju d ecăto r (prin pensionare ori dem isie) ori m utare a judecătorului de la acea instanţă (prin detaşare, delegare, transfer or? m utare disciplinară). Nu este posibilă declinarea com petenţei nici dacă m utarea se realizează ch iar la instanţa sesi­ zată, cu excepţia cazului în care judecătorul, cu rea-credinţă, a introdus cererea la acea instanţă; de exem plu, cunoştea faptul că urm a sâ profeseze la instanţa pe care o sesi­ zează, chiar dacă, la m om entul form ulării cererii, figura încă la instanţa com petentă. Alineatul ultim prevede câ dispoziţiile se aplică întocm ai şi în cazul procurorilor, asis­ tenţilor ju d ic ia ri ş i grefierilor.

A r i. 1 3 8 . In cid en te privind a rb itra ju l. Com petenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legătură cu incidentele privind arbitrajul reglem entat de pre­ zentul cod aparţine în toate cazurile tribunalului în circum scripţia căruia are loc arbitrajul. C O M E N T A R IU Articolul 128 stabileşte com petenţa e x c lu s iv i o tribunalului în circum scripţia căruia are lo c arbitrajul, pentru toate incidentele privind arbitrajul reglem entat d e prezen­ tu l cod. Nu este vorba despre tribunalul arbitrai, prevăzut de art. 543 NCPC, ci des­ pre instanţa de judecată în circum scripţia căreia se desfăşoară jurisdicţia alternativă cu caracter privat a arbitrajului. în acelaşi sens, art. S4 7 NCPC prevede posibilitatea sesizării tribunalului în circum ­ scripţia căruia are loc arbitrajul, „pentru înlăturarea p ie d icilo r ce s~ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi pentru îndeplinirea a lto r a trib u ţii ce revin instanţei judecătoreşti în arbitraj" (s.n.). Articolul 128 este incident ch iar dacă există convenţie arbitrala, întrucât aceasta înlă­ tură com petenţa instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea în fond a litigiului care face obiectul ei, nu şi pentru soluţionarea incidentelor legate de arbitraj, de natura celor prevăzute de art. 547 N CPC. Această din urm ă norm ă m enţionată este plasată în partea introductivă a Cărţii a IV-a „D espre arbitraj", în cadrul dispoziţiilor generale, care sunt valabile, aşadar, pentru toate situaţiile reglem entate ulterior*11.

llJ In sens contrar, respectiv câ art. 126 nu e ste aplicabil în cazu l în ch e ie rii unei convenţii arbitrate, a se vedea I, Le$, N oul C o d d e procedură civilă, voi. I, 2011, p. 125. A N D tttIA CCNSTANOA

337

A rt. 129

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Capitolul IV. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei Secţiunea 1. Necompetenţâ şi conflictele de competenţa A ri. 139» Excepţia de n ecom petentă. (1) N ecom petenţâ este de ordine pu­ blică sau privată. (2) N ecom petenţâ este de ordine publică: 1. în cazul încălcării com petenţei generale, când procesul nu este de com pe­ tenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării com petenţei m ateriale, când procesul este de com petenţa unei instanţe de alt grad; 3. în cazul încălcării com petenţei teritoriale exclusive, când procesul este de com petenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile n u o p ot înlătura. (3) In toate celelalte cazuri, necom petenţâ este de ordine privată. C O M E N T A R IU A rticolul 129 N CPC coincide, sub aspectul conţinutului, cu art. 159 CPC 1865, astfel cum acesta fusese m odificat prin Legea nr. 202/2010, şi reglem entează necom petenţâ instanţe lor judecătoreşti, precum şi form ele acesteia. Conform art. 245 NCPC, excepţia procesuala reprezintă m ijlocul prin care, în condiţi­ ile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să p u n ă tn discuţie fondul dreptului, neregula ritaţi procedurale privitoare inclusiv la com petenţa instanţei, urm ă­ rind, după caz, declinarea com petenţei sau respingerea cererii. Aşadar, excepţia de necom petenţâ este m ijlocul procesual prin care se invocă, tn cursul judecăţii, necom petenţâ instanţei sesizate cu o cerere de chem are în ju decată sau cu o cale de atac. După dezînvestirea instanţei prin pronunţarea uneia dintre hotărârile prevăzute de art. 424 NCPC, necom petenţâ se poate invoca, în condiţiile legii, doar prin interm ediul căilor de atac deschise îm potriva hotărârii. După cum rezultă din art. 129, necom petenţâ este generată d e încălcarea norm elor de com petenţă prescrise d e lege, fiind, în funcţie de caracterul n o rm elo rîn călcate, după caz, d e ordine publică sau privată. Astfel, necom petenţâ este de ordine publica atunci când sunt încălcate norm ele ce reglem entează: com petenţa generală, când procesul nu este d e com petenţa instanţelor judecătoreşti, în sensul că este fie de com petenţa unei instanţe străine, în cazul unui liti­ giu cu elem ente de extraneitate, fie de com petenţa unui alt organ de ju risd icţie sau cu activitate ju risdicţio nală; com petenţa m ateriala, când procesul este d e com petenţa unei instanţe de alt grad; com petenţa teritoriala exclusivă, când procesul este d e com petenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. Articolul 126 N CPC prevede cazurile în care părţile pot încheia convenţii de alegere a com petenţei teritoriale111, com ­ pletând norm a din art. 129. Este de am intit că, prin dispoziţiile art. 123 N CPC, legiuitorul a prevăzut expres că, pentru soluţionarea cererilor accesorii, adiţion ale şi incidentale, prorogarea legală de 111 A se vedea s u p ro , co m en tariile d e la art. 117 ş i art. 126,

338

A H D fte tA C O N S 7 A N O A

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a in s t a n | € io r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. ISO

com petenţă operează în favoarea instanţei care soluţionează cererea principală. Artico­ lul 123 are, aşadar, caracter derogator de la dispoziţiile art. 129, fiind plasat, de altfel, în partea denum ită „D ispoziţii speciale”, care trebuie aplicate cu precădere în ipoteza exis­ tenţei unor norm e contrare. Trebuie precizat, totodată, că, deşi, în cazul com petenţei m ateriale şi teritoriale, legiuitorul se referă în art. 129 alin. (2) pct. 2 şl 3 doar ta „instanţe ", are în vedere inclusiv secţiile specializate şi com pletele specializate. Nu se precizează explicit cazurile în care necom petenţă este de ordine privată, art. 129 alin. (3) arătând că aceasta in te rvin e în toate celelalte cazuri, altele decât cele m enţionate în alin. (2). Este vorba despre o necom petenţă de ordine privată în cazurile de încălcare a com petenţei m ateriale, când procesul este d e com petenţa unei instanţe de acelaşi grad (aşadar, când aparţine unei secţiile specializate sau unui com plet specializat), a com ­ petenţei teritoriale de drept com un, precum şi a com petenţei teritoriale alternative.

A r U I ÎMh Invocarea excep ţiei. (1) N ecom petenţă generală a instanţelor ju d e­ cătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii. (2) N ecom petenţă m aterială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe. (3) N ecom petenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâm pinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m ai târziu la primul term en de judecatâ la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe. (4) D acă necom petenţă nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necom petentă nu va putea cere declararea necom petenţei. C O M E N T A R IU Norm a din art. 130 corespunde fostului art. 159‘ CPC 1865, articol introdus prin Legea nr. 202 / 2 0 1 0 , căruia îi aduce, în să , câteva am endam ente, ce vo r fi arătate în continuare. Textul reglem entează m odul de invocare a excepţiei de necom petenţă, prevăzând că aceasta se invocă în m od diferit, în funcţie de form a necom petenţei - de ordine publică sau d e ordine privată - deci în funcţie de caracterul norm ei d e com petenţă încălcate. 1. Invocarea excepţiei d e necom petenţă generală a In stan ţelo r ju decăto reşti. în m od sim ilar reglem entării anterioare, necom petenţă generală a instanţelor judecăto­ reşti poate fi invocată de către părţi ori d e către judecător în orice stare a pricinii. Prin această form ulare, textul este corelat cu noile prevederi din cod referitoare la com petenţa internaţională a instanţelor rom âne, în conform itate cu care „N ecom petenţa internaţională a instanţei rom âne poate fi invocată în o rice stare a procesului, chiar şi direct în căife d e atac" [art. 1070 alin. (2) N CPCj. Este d e observat că p â rţiie p o t deroga, prin convenţia lor, de la norm ele ce regle­ m entează com petenţa internaţională a instanţei rom âne în condiţiile în care este per­ m isă alegerea de com petenţă prin înţelegerea părţilor fie expresă, fie tacită, prin neinvocarea excepţiei d e necom petenţă de către pârâtul prezent (art. 1066 NCPC, la care art. 1070 NCPC, m ai sus-citat, trim ite expres). Este adevărat că alegerea fo ru lu i (inclusiv tacită) este supusă unor condiţii, iar instanţa o poate cenzura, însă este relevant în sine faptul că se poate deroga de la norm ele d e ordine publică, spre deosebire de norm ele cu acelaşi caracter care reglem entează com petenţa internă, în legătură cu care nu este ANDtttIA CCNSTANOA

339

A rt. 130

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

perm isă vreo derogare (art. 126 N CPC). Ca atare, în cazul prorogării voluntare de com ­ petenţă a instanţei rom âne, în m ăsura în care alegerea de com petenţă produce efecte, instanţa rom ână răm âne com petentă a judeca cererea, astfel cum prevede art. 1066 alin. (2) N C P C în celelalte Câ2uri, dacă nu intervine alegerea forului ori aceasta nu produce efecte, este posibifă invocarea necom petenţei internaţionale a instanţei rom âne, de către părţi ori de către judecător, în orice stare a pricinii. Această regulă se aplică fără vreo derogare în celelalte ca zu ri de necom petenţă generală a instanţelor jud ecăto reşti, atunci când, potrivit legii, com petenţa aparţine unui alt organ de ju risd icţie ori cu activitate jurisdicţională (de exem plu, C urţii Constitu­ ţionale pentru excepţiile de neconstituţionaiitate; birourilor electorale pentru contesta­ ţiile la candidaturi, Tn cazul alegerilor locale, parlam entare sau prezidenţiale etc.). Caracteristicile excepţiei de necom petenţă de ordine publică sunt: a) excepţia p o a te f i invocată d e către oricare din tre părţi, de că tre instanţă din ofi­ ciu o ri de către procuror, ca orice excepţie absolută - astfel cum aceasta este definită în art. 246 NCPC, ca derivând din încălcarea unei norm e de ordine publică. C h iar dacă art. 130 nu prevede expres, dreptul procurorului de a invoca excepţia rezultă din m odul în care este reglem entată participarea M inisterului Public în procesul civil (art. 92 NCPC). De asem enea, reclam antul poate invoca o asem enea excepţie, constatare ce se des­ prinde şi din dispoziţiile art. 130 alin. (4), potrivit cărora „dacă necom petenţă nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necom petentă nu va putea cere declararea necom petenţei." Per a contrar io, dacă necom petenţă este de ordine publică, partea care a sesizat instanţa necom petentă va putea invoca necom petenţă; b) excepţia poate f i invocată în orice stare a pricinii, aşadar şi în căile de atac. Dacă pentru faza apelului nu există nicio condiţie de invocare a excepţiei, pentru recurs sunt incidente dispoziţiile art. 247 alin. (1) NCPC, în absenţa unei derogări de la regulă în ceea ce priveşte excepţia de necom petenţă. Astfel, excepţia poate fi invocată în recurs num ai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea altor dovezi în afara înscrisu­ rilor noi. Această regulă este aplicabilă atunci când excepţia este invocată ca m otiv de ordine publică, în condiţiile art. 4 S9 NCPC, deoarece, dacă a fost invocată în faza proce­ suală anterioară, respingerea excepţiei poate reprezenta m otiv de recurs, fără vre o lim i­ tare. 2. Invocarea excepţiei de necom petenţă m aterială şi te rito ria lă d e o rd in e publică. N ecom petenţă m aterială şi teritorială de ordine publică, în mod asem ănător reglem en­ tării anterioare, trebuie invocată de părţi ori de către ju d ecăto r la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe. Caracteristicile excepţiei de necom petenţă de ordine publică sunt: a) excepţia p o a te f i invocată de către orica re din tre părţij, de că tre ju d e că to r o ri p ro ­ curor. Fiind vorba despre o necom petenţă de ordine publică, sunt valabile aceleaşi con­ siderente, deja arătate, pentru care reclam antul şi procurorul pot invoca necom petenţă generală a instanţelor judecătoreşti; b) excepţia p o a te f i invocată d o a r în fa ţa p rim ei instanţe, p â n ă la p rim u l term en de ju d eca tă la care p ă rţile sunt legal citate. Dacă nu a fost invocată în term enul legal, nu va mai putea fi invocată până la finalizarea procesului, nici în faza ju decăţii în prim ă instanţă, nici în căile d e atac, ceea ce reprezintă o caracteristică a excepţiilor relative.

340

A H D fte tA C O N S 7 A N O A

T it lu l

I M

.

C o m p e t e n ţ a in s t a n i s i o r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. ISO

Excepţia d e necom petenţâ m aterială şi teritorială de ordine publică a dobândit, în acest fel, o natură m ixtă, îm binând trăsături specifice excepţiilor absolute şi celor relative. Astfel form ulat, art. 130 alin. (2) NCPC diferă substanţial de reglem entarea anterioară [art. 1591 alin. (2) CPC 1865], care lega m om entul invocării excepţiei de prim a zi d e înfă­ ţişare, dar nu m ai târziu d e începerea dezbaterilor asupra fondului. Actuala form ulare este justificată nu num ai d e term inologia şi instituţiile noului cod, dar şi de concepţia diferită a legiuitorului în privinţa duratei procesului. Prin noul cod, legiuitorul nu m ai perm ite invocarea excepţiei d e necom petenţâ m aterială şi teritorială până la începerea dezbaterilor asupra fondului, lim itând drastic perioada d e tim p în care aceasta poate fi invocată, fără posibilitatea derogării. Se urm ăreşte, astfel, ca discutarea com petentei instanţei să nu fie am ânată abia după discutarea altor excepţii, după încuviinţarea şi ch iar adm inistrarea de probatorii, dat fiind că aceste acte d e procedură m ai pot fi îndeplinite ch iar după term inarea cerce­ tării procesului şi până la dezbaterea în fond a procesului (a se vedea art. 244 şi art. 390391 N CPC). De asem enea, noua reglem entare conduce la accelerarea judecăţii, perm ite estim area duratei cercetării procesului şi respectarea unei term en optim şi previzibil al judecăţii. în absenţa vreunei cerinţe de form ă, excepţia de necom petenţâ poate fi invocată ţ i verbal, în faţa instanţei de judecată, consem nându-se în încheierea de şedinţă de la acel term en. Aşadar, nici pârâtul nu este obligat să form uleze excepţia d e necom petenţâ m aterială şi teritorială de ordine publică prin întâm pinare. Pe de altă parte, în cazul în care excepţia a fost invocată în condiţiile art. 130, însă prim a instanţă a respins-o sau a om is să se pronunţe asupra ei, excepţia va putea fi rei­ terată în ca d ru l căii de a ta c a apelului, însă exclusiv prin m otivele de apel, nu şi d e către intim at sau din oficiu ori de către procuror, instanţa de apel urm ând, dacă găseşte înte­ m eiată excepţia, a anula hotărârea atacată şi, după ca 2, a trim ite cauza spre judecare instanţei com petente ori a judeca în fo n d - art. 480 alin. (4) şi (5) NCPC. Soluţia trim iterii cau 2ei spre ju decare 1a instanţa com petentă este valabilă ţ i în ca 2 u l recursului, astfel cum rezultă din prevederile art. 498 alin. (2) coroborat cu art. 497 N CPC la care acesta face trim itere, casarea hotărârii pronunţate d e către o instanţă necom petentă absolut dispunându-se doar dacă excepţia cu acest o b iect a fost invocată în condiţiile art. 130 alin. (2). 3. Invocarea excepţiei de neco m petenţâ d e o rd in e p rivată. în cazul încălcării nor­ m elor de com petenţă teritorială, în afară de cea exclusivă, excepţia de necom petenţâ de ordine privată (relativă) poate fi invocată num ai de către p â râ t ţ i n u m a i prin întâm pinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, ce l m a i târziu la p rim u l term en de jud eca tă Io care p ă rţile su n t legal citate în fa ţa p rim e i instanţe. Este de observat că art. 118 alin. (3) CPC 186511 nu are corespondent în reglem enta­ rea actuală, astfel că şi pârâtul care nu este reprezentat sau asistat de avocat trebuie să respecte aceleaşi cerinţe de invocare. în aplicarea art. 208 alin. (2) NCPC, dacă pârâtul nu depune întâm pinare ori nu o depune în term enul legal, este decă zu t din dreptul d e a m ai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celo r de ordine publică, aşad ar inclusiv excepţia de necom petenţâ de ordine privată. m Potrivit art. 1 18 alin. (3) C P C 1865, „în căzut în care pârâtul nu e ste reprezentat sau asistat d e avocat, pre­ şedintele îi va p u n e în ved ere, la prim a 2 i d e în făţişare , să arate excepţiile, dovezile şi to ate m ijloacele sale de apărare d esp re care se va face v o rb ire în în ch eierea d e şedinţă; in stanţa îi va acorda, la cerere, un term en pen* tru pregătirea a p ă r ă r i i şi depunerea întâm pinării". AN O RtlA CCNSTANOA

341

A rt. 131

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Ari* 1 3 1 . V erificarea com p eten tei. (3) La prim ul term en de ju d ecatâ Ia care părţile sunt legal citate tn faţa prim ei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este com petentă g en eral m aterial şi teritorial să ju d ece pricina, consem nând în cuprinsul încheierii de şedinţă tem eiurile de drept pentru care constată com petenţa instanţei sesizate, încheierea are caracter interiocutoriu. (2) în m od excepţional, în cazul în care pentru stabilirea com petenţei sunt necesare lăm uriri ori probe suplim entare, judecătorul v a pune această chestiune în discuţia părţilor şi v a acorda u n singur term en în acest scop. C O M E N T A R IU 1. O biectul v e rific ă rii Alineatul (1) al art. 131 NCPC corespunde art. 1591 alin. (4) CPC 1865, cu precizarea că verificarea com petenţei nu mai are loc la prim a zi d e înfăţişare instituţie ce nu mai există în actuala reglem entare—, ci la p rim u l term en de ju d eca tă fa care p ă rţile s u n t legal citate în fa ţa p rim e i instanţe. Verificarea din oficiu vizează d o ar com petenţo reglem entata p rin norm e de ordine p u b lică , respectiv com petenţa generală, m aterială şi teritorială exclusivă, ch iar dacă norm a se referă generic la com petenţa teritorială. O derogare de la această regulă o regăsim în cadrul proced u rii necontencioase, în cadrul căreia instanţa este obligată să îşi verifice din oficiu com petenţa, chiar dacă este d e ordine privată (art. 529 N CPC), derogarea expficându-se prin aceea că în cadrul pro­ cedurii necontencioase de regulă nu există un pârât care sâ invoce necom petenţă de ordine privată prin întâm pinare. 2. C o re laţia cu excepţia d e neco m petenţă. Se observă ca fostul art. 1591 alin. (5) CPC 1865'11 nu a fost reluat în reglem entarea actuală, d a r aceasta nu înseam nă eo ipso că verificarea com petenţei din oficiu îm p ied ică invocarea excepţiei d e către părţi, im punându-se urm ătoarele precizări: - în ceea ce priveşte necom petenţă generală a instanţelor jud ecă to reşti, excepţia cu acest o b iect poate fi invocată oricând în cursul ju decăţii1’1, astfel încât părţile nu pot fi private de dreptul de a o invoca ch iar în faţa instanţei care s*a declarat anterior com ­ petentă să soluţioneze pricina din acest punct d e vedere. Este adevărat că discutarea excepţiei este form ală, întrucât instanţa nu poate reveni asupra declarării anterioare a com petenţei proprii, încheierea în care s-a consem nat declararea com petenţei având caracter interlocutoriu; - în ceea ce priveşte necom petenţă d e ord in e p u b lică (m aterială şi teritorială exclu­ sivă). se observă că term enul la care instanţa este obligată să-şi verifice com petenţa din oficiu este acelaşi cu cel la care excepţia cu acest obiect se invocă sau se discută, dacă a fost invocată în scris până ia acel term en. Se pune problem a, în aceste condiţii, a core­ laţiei dintre verificarea com petenţei din oficiu şi excepţia de necom petenţă m aterială şi teritorială exclusivă.

1)1 P o trivit acestui text: „Verificarea com petentei conform alin. (4) nu îm p ie d ică form u larea excepţiilor de n e c o m p e te n ţi în cazu rile şl condiţiile prevă 2 ute lâ alin. ( l)- (3 ), asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile leg»" 1,1 A se vedea com entariul d e la a rt. 130.

342

A n d r s i a COHSTÂHOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i o r i u d e c ă t o r € ş t i

A rt. 131

Din form ularea im p e ra tivi a norm ei, rezultă câ verificarea din oficiu este prim ul act de procedură pe care instanţa trebuie să îl îndeplinească la acel term en . Cu toate aces­ tea, ar reprezenta un form alism excesiv delim itarea d a ră a acestei verificări de soluţio­ narea excepţiei de necom petenţă, cu atât m ai m ult cu cât conţinutul celo r doua acte de procedură este acelaşi, iar rezultatul verificării se transpune în soluţia asupra excepţiei de necom petenţă, după cum rezultă din art. 132 NCPC. Ca atare, instanţa, după verificarea com petenţei generale, efectuează un singur act de procedură cu privire la com petenţă, sens în care ia în discuţie şi eventuala excepţie invocată, pronunţându-se asupra excepţiei concom itent cu verificarea com petenţei; în ceea ce priveşte necom petenţă de ordine privată, verificarea din oficiu a com petenţei nu interferează cu eventuala excepţie pe care o invocă pârâtul, în condiţiile art. 130 N C P C 3. C orelaţia cu a lte excepţii pro cesuale. Dacă la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legai citate se invocă mai m ulte excepţii concom itent, necom petenţă se discutâ cu prioritate. Această constatare este valabilă şi dacă nu se invocă excepţia de necom petenţă, întrucât, după cum s-a arătat, verificarea com petenţei d in oficiu este pri­ m ul act d e procedură pe care instanţa trebuie să îi îndeplinească. în ceea ce priveşte chestiunea tim braju lui, ordinea de soluţionare a excepţiei de netim brare şi a excepţiei de necom petenţă a reprezentat obiectul unei serio ase contro­ verse în doctrină111. A cest subiect nu a r trebui să m ai ridice problem e în practică, date fiind verificările fo rm a le preoio bile pe care le efectuează com pletul de judecată, inclusiv cu privire la tim ­ bra], şi m ăsurile pe care acesta le poate adopta, conform art. 200 NCPC. Astfel, sancţiunea anulării cererii pentru netim brare sau insuficientă tim brare, prevăzută de art. 197 NCPC, poate fi dispusă în ain te de fixarea prim ului term en de judecată, prin încheiere dată în cam era de consiliu, supusă reexam inării, la m om entul începerii cercetării judecătoreşti problem a tim brajului fiind deja tranşată. O rdinea de soluţionare a celo r două excepţii răm âne de actualitate doar dacă se acceptă că, neexistând o dezbatere contradictorie asupra tim brajului, pârâtul poate să invoce excepţia netim brării şi fsc e acest lucru până ia prim ul term en la care părţile sunt legal citate. într-un asem enea caz, nu există niciun m otiv pentru a nu se lua în discuţie cu priori­ tate excepţia netim brării, dat fiind că tim brarea cererii reprezintă o condiţie de învestire legală a instanţei, iar com pletul de judecată căruia i s-a repartizat cauza în m od aleatoriu are atribuţia de a verifica şi ch iar de a se pronunţa asupra tim brajului, conform art. 200 N C P C chiar în ain te de verificarea propriei com petenţe de soluţionare a cauzei. 4. V e rificări p e n tru sta b ilire a co m p eten ţei. A rticolul 131 reglem entează un caz de excepţie de la regula verificării din oficiu a com petenţei, im plicit a soluţionării excepţiei de necom petenţă, la term enul arătat la alin. (1), respectiv atunci când su n t necesare lăm uriri ori probe suplim entare pentru stabilirea com petenţei. Este de observat că aceste verificări ar fi trebuit făcute în faza adm inistrativă prea­ labilă cercetării judecătoreşti, în condiţiile art. 200 NCPC. Potrivit art. 194 l i t c) NCPC, ll' A s e vedea, pentru prioritatea excepţiei d e netim brare, V.M. C io b a n u , Tratat, voi. 1 ,1 9 9 6 , p. 1 2 7 ; în sens

contrar, M . Tobârcâ, D rept procesual civil, voi. If e d . d 2 -a , Ed. U niversul Ju rid ic. Bucureşti, 2 0 0 8 , p. 5 2 0 , cu practica Judiciară citată, d e asem enea, divergentă. A N D tttIA CCNSTANOA

343

A rt. 132

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

reclam antul are obligaţia să indice inclusiv valoarea obiectului cererii, după preţuirea sa, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi m odul de caicul prin care s-a ajuns la determ inarea acestei valori, cu indicarea înscrisuri lor corespunzătoare. D a c i cererea nu îndeplineşte această cerinţa, instanţa va proceda conform art. 200. Dacă, totuşi, se ajunge în faza cercetării procesului, iar instanţa are nevoie de date suplim entare pentru verificarea com petenţei, acordă un singur term en în acest sens, putând dispune ch iar din oficiu verificările necesare. în acest caz, estim area duratei pro­ cesului nu m ai este posibilă la term enul prevăzut de art. 238 N CPC, depinzând d e stabi­ lirea com petenţei instanţei.

A ri» 1 3 3 . So lu ţion area excep ţiei. (1) C ând în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie com petenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească com petentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicfională com petent. (2) D acă instanţa se declară com petentă, va trece la ju decarea pricinii- încheie­ rea poate fi atacată num ai odată cu hotărârea pronunţată in cauză. (3) D acă instanţa se declară necom petentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trim is de îndată instanţei judecătoreşti com petente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională com petent. (4) D acă instanţa se declară necom petentă şi respinge cererea ca inadm isibilă întrucât este de com petenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefi­ ind de com petenţa instanţelor rom âne, hotărârea este supusă num ai recursului la instanţa ierarhic superioară. C O M E N T A R IU în aplicarea art. 132, dacă instanţa constată că este com petentă a soluţiona cauza, consem nează în cuprinsul încheierii de şedinţă tem eiurile d e drept ale acestei constatări, respingând, în m od corespunzător, eventuala excepţia de necom petenţâ invocată în con­ diţiile legii. încheierea astfel pronunţată are caracter interlocutor/u, deci leagă instanţa, care nu m ai poate reveni asupra sa. încheierea poate fi atacată n u m a i odată c u fond ul. Dacă instanţa s e declară necom petentă, iar excepţia este adm isă, instanţa este o bli­ gată să stabilească instanţa com petentă sau organul cu activitate jurisdicţională com ­ petent potrivit legii, urm ând ca, prin hotărâre (sentinţă sau decizie), să îşi decline competenţo. Hotărârea nu este supusă niciunei coi de atoc, dosarul fiind trim is d e îndată instanţei judecătoreşti com petente sau, după caz, altui organ cu activitate ju risdicţio ­ nală com petent. Dacă se declară recurs îm potriva hotărârii de declinare a com petenţei, acesta urm ează a fi respins ca inadm isibil. în situaţia în care com petenţa aparţine unui organ a l statulu i fa rd activitate ju risd ic• {tonală, instanţa nu va pronunţa declinarea com petenţei, ci va respinge cererea ca inad­ m isibilă. Această soluţie este expres prevăzută în art. 132 alin. (4) N CPC, fiind aplicată în mod constant în practica instanţelor şi până în acest m oment. De ase m e nea, este p revăzută exp re s a ceeaşi soluţie şi în căzu I în ca re i nsta nţa co nstată că litigiul cu care a fost sesizată este de com petenţa unui organ de ju risd icţie dintr-un alt stat, indiferent dacă este vorba despre un stat din interiorul ori din afara U niunii Euro­ pene, întrucât art. 132 alin. (4) nu distinge. O prevedere sim ilară este inserată şi în Cartea a V ll-a codului, „Procesul civil internaţional" (art. 1070 NCPC).

344

A H D fte tA C O N S 7 A N O A

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a in s t a n | € io r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 133

Cererea urm ează a fi respinsă ca nefiind de com petenţa internaţională a instanţelor rom âne, iar hotărârea este supusă num ai recursului la instanţa ierarhic superioară. Prin reglem entarea neechivocă a soluţiei ce urm ează a se adopta, se tranşează disputa din doctrină111asupra acestui aspect.

A r t . 1 3 3 . C on flictu l de com peten ţă. C azu ri. Există conflict de com petenţă: 1. când două sau m ai m ulte instanţe se declară deopotrivă com petente să ju d ece acelaşi proces; 2. când două sau m ai m ulte instanţe şi-au declinat reciproc com petenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazu l declinărilor succesive, dacă ultim a instanţă învestită îşi declină la rândul său com petenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necom petente. C O M E N T A R IU Norm a care reglem entează conflictul de com petenţă corespunde cu art. 20 CPC 1865, prevăzând în term eni sim ilari cazurile de conflict între instanţe. Astfel, subzistă cazurile de: - conflict pozitiv d e com petenţă, atunci când două sau m ai m ulte instanţe, sesizate cu acelaşi proces, se declară am bele com petente să îl ju dece. Este necesară existenţa iden­ tităţii de părţi, de obiect şi de cauză; - co n flict nega v d e com petenţă, at unc i c l n d do uă sa u m a i m u Ite i n sta nţe s*a u d ec la * rat necom petente de a judeca aceeaşi pricină, declinându-şi reciproc com petenţa sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultim a instanţă învestită îşi declină la rândul său com ­ petenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necom petente. Ca regula, declinările d e com petenţă trebuie să fie reciproce, însă această cerinţă nu este absolut necesară pentru existenţa conflictului negativ de com petenţă în ipoteza declină ri for succesive, astfel cum este descrisă de norm ă. Această ipoteză este nouintrodusă în cod, însă era cunoscută în practică1”. Pentru a subzista conflictul de com petenţă în ipoteza declinărilor succesive, este suficient ca ultim a instanţă învestită să trim ită dosarul uneia dintre instanţele care s-au dezînvestit anterior de soluţionarea cauzei, chiar dacă aceasta nu se dezînvestise în favoarea sa (instanţa A trim ite dosarul la instanţa B, instanţa B trim ite la instanţa C, iar instanţa C se de 2?nvesteşte în favoarea instanţei A). Existenţa conflictului nu este pusă la îndoială atunci când ultim a instanţă învestită trim ite dosarul ch iar instanţei de la care îl prim ise (în exem plul anterior, instanţa C se dezînvesteşte în favoarea instanţei 8). Dacă ultim a instanţă învestită nu trim ite dosarul niciuneia dintre instanţele anteri­ oare, ci unei alte instanţe (în exem plul anterior, instanţa C trim ite cauza la instanţa O), nu există conflict negativ de com petenţă, după cum s-a considerat constant în doctrină şi în practica instanţelor. In acest caz, dacă ultim a instanţă care s-a dezînvestit (Instanţa C) consideră că este vorba despre un conflict de com petenţă şi solicită regulator de com ­ petenţă, instanţa învestită cu pronunţarea acestuia va respinge sesizarea. Cu toate că, ll> A se vedea M . Tobârco, Drept procesual avii, voi. I, 2008, p. 317, în sensul c i , în cazul com petenţei unei instanţe dintr-un stat a l Uniunii Europene, instanţa rom ână urm a a-şi fi declinat com petenta în favoarea acestuia, iar nu sâ respingă cererea; în sensul contrar, corespunzător soluţiei actuale d in cod, a se vedea V.M. Ciobonu, S . Soro*, T.C. Briciu, o p . cit., 2011, p. 169. m C .S J ., s. civ., dec. nr, 235/1999, în V.M. Ciobanu, G. B o ro i, T.C. B ria u , o p . cit., 2001, p, 173. ANDtttIA CCNSTANOA

345

A rt. 134

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

într-o asem enea situaţie, dosarul a r trebui returnat instanţei care a solicitat regulatorul d e com petenţă, dosarul va fi trim is pe cale adm inistrativă celei din urm ă instanţe înves­ tite în urm a declinărilor succesive de com petenţă, pentru reducerea duratei procesului şi pentru o bună adm inistrare a ju stiţiei111. De asem enea, atunci când, în apelul declarat îm potriva unei sentinţe prin care tri­ bunalul s-a pronunţat asupra fondului cauzei, curtea de apel a constatat necom petenţă tribunalului de soluţionare a cauzei în prim ă instanţă şi a trim is cauza judecătoriei consi­ derate com petente, iar judecătoria, la randu-i, s-a d e zîn ve stitîn favoarea tribunalului ce pronunţase prim a sentinţă în cauză, nu există conflict deoarece nu s-a consem nat decât o singura declinare de com petenţă. în acest caz, daca se solicită regulator de com pe­ tenţă, instanţa învestită cu pronunţarea acestuia va respinge sesizarea. Şi în cazul conflictelor negative de com petenţă, este necesar ca instanţa sau instan­ ţele care s-au declarat su ccesiv necom petente să fie sesizate cu aceeaşi pricină (aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză). Există conflict de com petenţă şi între o instanţă şi alte organe cu activitate ju risd icţio ­ nală, după cum rezultă din dispoziţiile art. 135 alin. (3), fiind posibilă declinarea reciproca d e com petenţă a soluţionării cauzei pentru necom petenţă generală, conform art. 132 alin. (3) N C P C

A ri. 1 3 4 . Su sp en d area procesului. Instanţa înaintea căreia s-a iv it conflic­ tul de com petentă va suspenda din oficiu judecata cauzei şi v a înainta dosarul instanţei com petente să soluţioneze conflictul. C O M E N T A R IU A rticolul 134 conţine prevederi sim ilare art. 21 CPC 1865, stabilind că instanţa com ­ petentă să soluţioneze conflictul este sesizată de către instanţa înain tea căreia s-a ivit conflictul de com petenţă, care suspendă în acest scop, din oficiu, ju d eca ta cauzei. în ceea ce priveşte instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de com petenţă, în cazul con flictelor negative d e com petenţă aceasta este cea din urm ă instanţă care s-a declarat necom petentă şi s-a d e zîn v e stitîn favoarea instanţei care i-a trim is dosarul sau, în ipo­ teza declinărilor succesive, chiar în favoarea altei instanţe, dintre cele care s-au declarat anterior ne com petente. Hotărârea de adm itere a excepţiei de necom petenţă nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 132 alin. (3) NCPC. Cât priveşte conflictele pozitive de com petenţă, instanţa înaintea căreia s-a ivit con­ flictul d e com petenţă este cea din urm ă instanţă care s-a declarat com petentă să soluţio­ neze cauza, în condiţiile art. 130 şi art. 131 NCPC. Spre deosebire de încheierea de adm i­ tere a excepţiei de necom petenţă, încheierea prin care o instanţă se declară com petentă poate fi atacată num ai odată cu fondul, potrivit art. 132 alin. (2). Conflictul trebuie, însă, considerat actual chiar din m om entul ultim ei declarări de com petenţă, cu atât m ai m ult cu cât aceasta se face prin încheiere interlocutorie, d eo a­ rece, din m om entul respingerii excepţiei, „se creează situaţia anorm ală ca aceeaşi pri­ cină să fie judecată de către două instanţe, cu posibilitatea pronunţării unor hotărâri contrarii, adică tocm ai pericolul care trebuie evitat şi care im pune o rezolvare neîntâr-

1,1 în acest sens, 346

a s e vedea, d e exem plu, I.C .C J., dec.

nr. 2172/2012,

nepubllcatâ. A n d r s i a CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 135

ziată a conflictului de co m p e te n ţi"111. în m od sim ilar, conflictul este actual şi atunci când se respinge excepţia de litispendentă. în toate cazurile, dreptul de a sesiza instanţa care va rezolva conflictul nu aparţine părţilor»1.

Art» 1 3 5 . So lu ţio n area co n flictu lu i de com petenţă. (1) Conflictul de com ­ petenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa im ediat superioară şi com ună instanţelor aflate în conflict. (2) Nu se poate crea conflict de com petenţă cu în alta C urte de C asaţie şi Justiţie. H otărârea de declinare a com petenţei sau de stabilire a com petenţei pronunţată de înalta C urte de C asaţie şi Ju stiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere. (3) Conflictul de com petenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în co n flict (4) Instanţa com petentă să ju d ece conflictul va hotărî, în cam era de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă. C O M E N T A R IU 1. Instanţa care so luţio nează co nflictu l d e com petenţă. în reglem entarea actuală, nu se m ai enum era instanţele com petente sa soluţioneze conflictele de com petenţă pentru fiecare caz în parte, cum se proceda în art. 22 CPC 1865, ci se prevede generic în alin. (1) al art. 135 N CPC c i soluţionarea conflictelor de com petenta dintre instanţele judecătoreşti se face de către instanţa superioară ş i com ună instanţelor aflate în conflict. Această form ulare în lă tu ri controversele existente su b vechiul cod, legate d e îm pre­ jurarea d a c i pot exista sau nu conflicte şi în alte situaţii decât cele din enum erarea din art. 22 CPC 1865 (de exem plu, în cazul în care un tribunal şi o curte de apel îşi declină com petenta reciproc), atât tim p cât nu se mai distinge între diferitele situaţii genera­ to are de conflicte de com petenţă. Chiar dacă nu se precizează, ca în vechiul cod, care este instanţa care soluţionează conflictul în situaţia în care instanţele aflate în conflict nu se află în circum scripţia aceleaşi curţi de apel, aceasta este id e n tifica b ili, în fiecare caz în parte, din sintagm a „instanţa superioară şi c o m u n i instanţelor aflate în conflict". Aşadar, con flictul ivit în tre două ju d e că to rii: din circum scripţia aceluiaşi tribunal, se soluţionează de acel tribunal; care nu su n t în circum scripţia aceluiaşi tribunal, dar sunt în raza aceleiaşi curţi d e apel, se so lu ţio n e a zi de curtea d e apel re sp e ctivi; care nu sunt în circum scripţia aceleiaşi curţi de apel, se soluţionează de către în a lta Curte de Casaţie şi Justiţie. Conflictul de com petenţă dintre o ju d ecă to rie ş i un tribuna l sa u din tre două tribuno/e: din circum scripţia aceleiaşi curţi de apel, se soluţionează de acea curte de apef; care nu sunt în circum scripţia aceleiaşi curţi d e apel, se soluţionează de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Conflictele de com petenţă dintre: o ju d ecă to rie ş i o cu rte de apel; două tribunale ce nu se găsesc în circum scripţia aceleiaşi curţi de apel; u n tribunal şi o cu rte de a p e l sau între două cu rţi de a p e l se vo r soluţiona de în alta Curte de Casaţie şi Justiţie. i Stoenescu, S . Z ilb ersttm . o p . cit., p. 210*211. m Idem , p. 212. A N O R t lA C O N tT A N O A

347

A rt. 135

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Prevederea din art. 135 alin. (2) tranşează un alt aspect discutat în doctrina şi prac­ tica anterioare, acela al conflictului de com petenţă ivit între înalta Curte d e Casaţie şi Ju stiţie şi o altă instanţă. Este reflectată opinia conform căreia nu subzistă un conflict de natura celui descris în art. 20 CPC 1865, cât tim p nu există o instanţă ierarhic superioară com ună instanţelor aflate în conflict. Dacă instanţa suprem ă s-a pronunţat asupra com ­ petenţei, hotărârea sa constituie, în acelaşi tim p, d e d in a to r de com petenţă şi regulator d e com petenţă111. în reglem entarea expresă din noul cod, n u s e poate creo con flict de c o m p e te n ţi cu înalta Curte de Casaţie $i Justiţie, fo funcţie de distincţiile făcute de legiuitor, se Identifică două situaţii: - dacă a fost m ai întâi sesizată o altă instanţă, care şi-a declinat com petenţa în favoa­ rea instanţei suprem e, iar instanţa suprem ă a apreciat că este com petentă instanţa sesi­ zată de parte, înalta Curte pronunţă o hotârâre de stabilire a com petenţei, obligatorie pentru Instanţa de trim itere; - dacă însă este sesizată m ai întâi instanţa suprem ă, iar aceasta îşi declină com pe­ tenţa Tn favoarea unei alte instanţe, hotărârea de declinare a com petenţei pronunţată de către înalta Curte este, d e asem enea, obligatorie pentru instanţa căreia i se trim ite dosa­ rul, în sensul că nu şi-ar m ai putea declina com petenţa în favoarea instanţei suprem e. 2. Procedura de so lu ţio n are a co n flictu lu i de co m p eten ţă. Instanţa com petentă să ju d ece conflictul de com petenţă va hotărî în cam era de consiliu, fără citarea părţilor. După ce va verifica existenţa conflictului d e com petenţă, va stabili instanţa com petentă, iar hotărârea (regulatorul de c o m p e te n ţi) este definitivă. Este de precizat că, potrivit art. XII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în apli­ care a Legii nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, „D ispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privind cercetarea procesului şi. după caz, dezbaterea fondului în cam era de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data d e 1 ianuarie 2016". Norm a tranzitorie m enţionată are în vedere acele dispoziţii din cod care instituie regula desfăşurării procesului fără prezenţa publicului, respectiv art. 213 (cu derogarea din art. 244 alin. (3)], context în care, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a codului şi până la data de 31 decem brie 2015, cercetarea proce* sului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară, ca regulă, în şedinţa publică, dacă legea nu prevede altfel, astfel cum se m enţionează explicit în alin. (2) al norm ei tran zi­ torii. A rticolul 135 alin. (4) reglem entează o situaţie de excepţie de la regula judecării pro­ cesului în şedinţă publică, perm isă de legiuitor. 3. Efectele regu lato ru lu i de co m p eten ţă. Hotărârea prin care se rezolvă conflictul de com petenţă are autoritate de lucru Judecat, astfel încât instanţa căreia i se trim ite dosa­ rul este obligată să rezolve pricina. Dacă se invocă tem eiuri noi, ne verificate de instanţa superioară, instanţa va putea să-şi verifice com petenţa şi, eventual, să şi-o decline12. Potrivit art. 135 alin. (3) NCPC, există conflict de com petenţă şi în cazul în care se iveşte între o instanţă judecătorească şi un a lt organ cu activitate Jurisdicţionalâ. în această situa­ ţie, conflictul de com petenţă se rezolvă de instanţa ierarhic superioară instanţei în co n flict 1)1 /. S to tn e scu , S. Z U b tn te in , op. cit., p. 214; C .S J ., s. cont. ad m ., dec. nr. 5/1994, în B.J, 1994. p . 645. M I. Stoenescu, S. Ztlberstein, op. cit ., p. 215. 348

A HD ftetA CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a in s t a n | € io r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 136-137

De asem enea, potrivit art. 554 alin. (3) NCPC, conflictul de co m p e te n ţi dintre o instanţă judecătorească şi un tribunal orbitro! se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

A ri. 13 6 . D isp o z iţii sp eciale. (1) D ispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necom petenţă şi la conflictul de com petenţă se aplică prin asem ănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti. (2) C onflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 cores­ punzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (3) Conflictul dintre două secţii ale înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie se soluţio­ nează de Com pletul de 5 judecători. (4) D ispoziţiile alin. (l)-(3) se aplică în m od corespunzător şi în cazul com ple­ telor specializate. C O M E N T A R IU Până la actuala reglem entare, existenţa con flictului de com petenţa în tre secţiile sau com pletele de ju d eca tă ale aceleiaşi instanţe a fost controversata, în jurisprudenţa considerându-se că un asem enea conflict este inadm isibil, deoarece com petenţa se rapor­ tează num ai la instanţe, iar îm p ărţirea pe secţii reprezintă o chestiune de organizare a instanţei, apreciere îm părtăşită de m area m ajoritate a doctrinei. Prin art. 136, legiuitorul recunoaşte existenţa unui asem enea conflict, cu precizarea esenţială că nu este vorba despre o rice fel de secţii ori com plete, ci d o a r despre secţii specializate ale aceleiaşi instanţe sau com plete specializate din cadrul aceleiaşi instanţe. Astfel, conflictul se poate ivi doar între secţii ori com plete cu sp ecia liză ri diferite, de natura celor prevăzute în art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost m odificată prin Legea nr. 76/2012. Nu se pune problem a vre u ­ nui conflict în privinţa secţiilor sau a com pletelor cu aceeaşi specializare, pentru care operează principiile repartizării aleatorii a cauzelor şi al continuităţii instanţei. Secţia înaintea căreia s-a ivit conflictul este cea din urm ă secţie care s-a declarat necom petentă şi care, aşadar, solicită pronunţarea regulatorului de com petenţă. Con­ flictul se soluţionează de către secţia cu aceeaşi specializare ca a secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul, de la instanţa im ediat superioară şi com ună instanţei din care fac parte secţiile în conflict. Aceleaşi reguli sunt aplicabile şi în cazul co m pletelo r specializate. Articolul 136 alin. (3) perm ite şi con flictul dintre două se cţii ale în a ltei C u rţi de C a so • ţie ş i Justiţie, care se soluţionează d e Com pletul de 5 judecători. Este vorba to t despre secţii cu specializare diferită, în contextul întregului art. 136. Conflictul dintre tribunalele specializate, înfiinţate potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, se asim ilează celui dintre două tribunale, urm ând regulile proprii unui a se ­ m enea conflict.

A r i . 1 3 7 . P robele ad m in istrate în fa ţa in sta n ţe i n ecom petente. In cazul declarării necom petenţei, dovezile adm inistrate în faţa instanţei necom petente răm ân câştigate judecăţii şi instanţa com petentă învestită cu soluţionarea cauzei n u v a dispune refacerea lo r decât pentru m otive temeinice.

ANDtttIA CCNSTANOA

349

A rt. 138

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i g e n e r a l e

C O M E N T A R IU Derogator de ia dispoziţiile art. 179 N CPC, care reglem entează efectele nulităţii, potrivit cărora actul de p ro ce d u ri nul sau anulabil este d e sfiin ţa t în tot sau în parte, d e la data îndeplinirii iui, legiuitorul prevede că dovezile adm inistrate în faţa instanţei necom petente rom ân câştigate judecăţii. So luţia conservării p ro b e lo r este justificată prin raţiuni de adm inistrare eficie n t! a justiţiei, respectarea unei durate rezonabile a cauzei şi evitarea unor cheltuieli pentru părţi, pe care le-ar im plica refacerea probelor. Instanţa com petentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru m otive tem einice. Prevederile a r t 137 NCPC existau şi în reglem entarea din codul anterior, în cadrul art. 160 CPC 1865.

Secţiunea a 2-a. Litispendenţa şi conexitatea 1 3 8 » Excepţia litisp en d en fei. (1) N im eni nu poate fi chem at în jude­ cată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea m ai m ultor instanţe com petente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte. (2) Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond. (3) C ând instanţele su n t de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. D acă excepţia se adm ite, dosarul v a fi trim is de îndată primei instante / învestite. (4) C ând instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. D acă excepţia se adm ite, dosarul va fi trim is de îndată instanţei de fond m ai înalte în grad. (5) încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată num ai odată cu fondul. (6) C ând unul dintre procese se ju d ecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţe­ lo r de fond, acestea din urm ă su n t obligate să suspende judecata până la soluţio­ narea recursului. (7) D ispoziţiile alin. (2), (3) şi (5) se aplică în m od corespunzător şi atunci când procesele identice se află p e rolul aceleiaşi instanţe. C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea d e litisp en d en ţă. Noua reglem entare privind litispendenţa com pletează norm a corespondentă din codul anterior ( a r t 163 CPC 1865) cu precizări consacrate doctrinar şi jurisprudenţial. Astfel, alin. (1) din art. 138 redă toate elem entele definiţiei litispendenţei, astfel cum s-au conturat tn doctrină, în sensul că litispendenţa „presupune acelaşi proces, în legătură cu care s-au form ulat m ai m ulte cereri fa a cee a şi instanţă sau la instanţe deosebite, d a r deopotrivă com petente (s.n.)"1'1. Finalitatea acestei instituţii este ca cererile să fie soluţionate de o singură instanţă, pentru evitarea pronunţării de hotărâri contradictorii.

1,1 V.M. Ciobanu, 6 . B o r a , T.C. B n ciu , op. cft., 2011, p. 164.

350

A n d r s i a CONS7ANOA

T it lu l

I M

.

C o m p e te n ţa n s t a n ţ e io r i u d e c ă to rc ş ti i

A rt. 138

2. C o n d iţiile litisp e n d e n ţe i. Din art. 138 alin. (1) rezultă că lîtispendenţă presupune m ai m ulte condiţii, ce trebuie întrunite în mod cum ulativ şi care vizează, în egală măsură, atât existenţa litispendenţei ca situaţie procesuală, cât şi invocarea litispendenţei pe calea excepţiei. A ceste condiţii sunt urm ătoarele: a) să existe două sa u m a i m ulte cereri cu părţi, obiect şi cauză identice. Identitatea de o b iect şi cauză poate fi şi parţială, fie atunci c ln d o anum ită cerere este reprodusă întocm ai ?ntr-o altă acţiune cu m ai m ulte capete de cerere, fie când însuşi obiectul unei acţiuni este cuprins în obiectul unei a doua acţiuni cu aceeaşi cauză sau ch iar o cau 2ă diferită. De exem plu, evacuarea dintr-un im obil, cerută de către proprietar ca urm are a încetării unui contract de închiriere, este echivalentă predării folosinţei acelu iaşi Im obil, solicitată de proprietar d e la acelaşi chiriaş printr-o acţiune distinctă111. Identitatea de părţi nu este afectată de decesul uneia dintre părţi pe parcursul ju d e­ căţii, iar m oştenitorii părţii decedate au form ulat ulterior o cerere identică distinctă îm potriva aceluiaşi p ir it a . Situaţia de litispendenţă se poate discuta num ai într-un cadru corespunzător, ulterior constatării transm isiunii legitim ării procesuale, astfel încât, la m om entul reunirii cauzelor, m oştenitorii figurează deja în proces, în num e propriu. Dacă între cereri există doar o strânsă legătură, ch iar e v o cin d u -se acelaşi raport juri­ dic dedus ju decăţii prin cererile distincte, nu este caz de lîtispendenţă, ci de conexitate, dispoziţiile art. 139 N CPC aplicându-se corespunzător; b) cererile identice să fie în cu rs de ju d eca tă ia instanţa com petentă sa u la instanţe deopotrivă com petente. îm prejurarea că una dintre cereri este suspendată nu afectează existenţa litispendenţei, ci doar interesul invocării ef pe calea excepţiei; de îndată ce sus­ pendarea a încetat, lîtispendenţă poate fi invocată cu succes. Actuala reglem entare prevede explicit că cererile se pot afla şi pe rolul unei sin­ gu re instanţe, ipoteză acceptată în practica form ată su b vechiul cod, ch iar în absenţa unei norm e exprese. Alineatul ultim din actualul art. 138 arată că, într-o atare situaţie, sunt aplicabile aceleaşi reguli ca în ipoteza în care au fost învestite două sau m ai multe instanţe. instanţa sau instanţele pe rolul cărora se află cererile identice trebuie să fie com ­ petente să soluţioneze cererea, în caz contrar urm ând a se invoca prioritar excepţia de necom petenţă. în tru cât situaţia d e lîtispendenţă subzistă, reunirea pricinilor se va face la instanţa com petentă. în acest caz, regulile prevăzute de art. 238 se aplică doar în ipo­ teza în care niciuna dintre instanţele iniţial învestite nu este com petentă, nu şi atunci când una dintre acestea din urm ă are o asem enea aptitudine, urm ând să soluţioneze pricinile reunite. Cererile aflându-se pe rolul instanţei com petente sau al instanţelor deopotrivă com ­ petente, litispendenţa nu reprezintă un caz de prorogare legală de com petenţă; c) cererile identice să s e afle p e ro lu l instanţelor de fo n d (prim a instanţă sau instanţa de apel), cefinţă desprinsă din alin. (2) al art. 138, care este identic în conţinut cu regle­ m entarea din codul anterior. Alineatul (6) introduce, ca un elem ent de noutate, suspendarea judecăţii până la soluţionarea recursului în ipoteza în care una dintre cauze se află în faza recursului, iar cealaltă la o instanţă d e fond. Această m ăsură procesuală s-a adoptat în practică şi sub

m Cas, I, dec. nr. 2538/1929, în C.Gr.C. Zotto, Cod u l ad notat, p. 224, nr. 35, a p u d G . Borol, O. SpiM onu-M otâl, op. cit., p. 317, l?l în acelaşi sens, I. D eleonu, Tratat, voi, I, 2010, p. 811. ANDtttIA CCNSTANOA

351

A rt. 139

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

im periul vechiului cod, în prezent fiind reglem entată ca un caz de suspen dare legală de drept. 7n ipoteza în care recursul este ad m is şi se dispune casarea deciziei cu trim iterea cau­ ze? spre rejudecare ori chiar a sentinţei (d a c i recursul a fost soluţionat de în a lta Curte d e Casaţie şi Justiţie, Tn conform itate cu art. 497 NCPC), nu m ai există nici un im pedim ent pentru discutarea iitispendenţei. 3. So lu ţio n area excepţiei d e litisp en d en ţă. litisp en d en ţă este reglem entată de norm e im perative, deoarece este destinată s l asigure o bună adm inistrare a justiţiei, d u p l cum se adm ite constant în doctrină. In aceste condiţii, excepţia de litispendenţă, prin interm ediul c lre ia se valorifică situaţia procesuală Tn discuţie, are caracter absolut, putând fi invocată de părţi sau d e instanţă din oficiu. Această constatare nu este infirm ată de îm prejurarea că prin a r t 138 alin. (2} excep­ ţia de litispendenţă poate fi invocată doar în faţa instanţelor d e fond, chiar d a c i pe tot parcursul judecăţii. Atare regim derogator d e la caracteristicile excepţiilor procesuale absolute este explicabil prin faptul că litispendenţă nu priveşte o pricină aflată în recurs, ipoteză ce este reglem entată prin alin. (6) al art. 138. Când cererile se află la instanţe de acelaşi grad, fie am bele d e prim a instanţă, fie am bele de apel, excepţia se invocă Tn faţa ultim ei instanţe sesizate, în funcţie de data înregistrării cererii. S e deduce din text c l excepţia se soluţionează de către instanţa în faţa căreia se invocă, în sensul adm iterii sau a respingerii printr-o încheiere ce poate fi atacată, în am bele cazuri, num ai o d a t l cu fondul. Dacă excepţia este adm isă, dosarul va fi trim is de îndată prim ei instanţe învestite, care soluţionează pricinile reunite. Dacă excepţia este respinsă, devine actual conflictul pozitiv de com petenţă, am bele instanţe declarând că su n t com petente a soluţiona pri­ cina. Când cererile se află la aceeaşi instanţă, excepţia se invocă în faţa ultim ului com plet s e s iz a t în funcţie de data înregistrării cererii. Când instanţele sunt de g ra d diferit, excepţia se invocă Tnaintea instanţei de grad inferior. D a c i excepţia se adm ite, dosarul va fi trim is de în d a t l instanţei de fond mai înalte Tn grad.

Ari- 139» Excepţia co n exităţii. (1) Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în prim ă instanţă este posibilă conexarea m ai m ultor procese în care su n t aceleaşi părţi sau chiar îm preună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură. (2) Excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel m ai târziu la prim ul term en de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin înche­ iere, se va pronunţa asupra excepţiei. încheierea poate fi atacată num ai odată cu fondul. (3) Dosarul va fi trim is instanţei m ai întâi învestite, în afară de cazul în care reclam antul şi pârâtul ce r trim iterea lui la una dintre celelalte instanţe. (4) C ând una dintre cereri este de com petenţa exclusivă a unei instanţe, cone­ xarea se va face la acea instanţă. (5) în orice stare a judecăţii procesele conexate p ot fi disjunse şi judecate sepa­ rat, dacă num ai unul dintre ele este în stare de judecată. 352

AN O M tA COHSTÂHOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n j e i o r j u d e c ă t o r e ş t i

A rt. 139

C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea de co n exitate. A rtico lul 139 corespunde art. 164 CPC 1865, redând de o m aniera asem ănătoare instituţia conexităţii ca reprezentând existenţa a două sau mai m ulte procese care se află înain tea aceleiaşi instanţe sau a unor instanţe deosebite, dar de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau ch iar îm preună cu alte părţi, şi ale căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură. Conexitatea reprezintă un caz de p ro ro • gare le g a li a com petenţei. 2. C o n d iţiile co n e xităţii. Pentru existenţa conexităţii, trebuie întrunite în mod cum u­ lativ m ai m ulte condiţii: a) sa existe doua sa u m a i m ulte cereri între a celea şi părţi, ia r în tre o b iectu l ş i cauza cererilor sâ existe o strânsă legătură. Articolul 139 prevede expres că subzistă conexita­ tea şl atunci când, în cadrul vreuneia dintre cereri, figurează şi alte părţi alături de cele din raportul ju rid ic care generează situaţia de conexitate. în ceea ce priveşte obiectul şi cauza, gradul de legătură dintre acestea este o problem ă de fapt, lăsată la aprecierea suverană a instanţei. Această apreciere trebuie să aibă în vedere ca, prin conexarea cererilor, să se asigure o m ai bună adm inistrare a ju s­ tiţiei, e v itln d u -se pronunţarea unor hotărâri contradictorii, care ar face dificilă ori chiar im posibilă executarea lorlu; b) cererile sâ f ie în cu rsu l ju d e câ ţii în prim ă instanţă p e ro lu l u n o r instanţe diferite: de acelaşi grad. Este d e observat, în prim ul rând, că, spre deosebire de art. 164 C P C 1865, norm a actuaîă ce reglem entează conexitatea nu m ai prevede cerinţa ca „pricinile" dife­ rite să fie pe rolul unor instanţe „de acelaşi grad", legiuitorul preferând să arate că este p o s ib ili conexarea „în prim ă instanţă". Legiuitorul nu a intenţionat, însă, o schim bare m ajoră a reglem entării instituţiei conexităţii, deoarece a r fi trebuit s l facă acest lucru explicit, în sensul de a prevedea în m od neechivoc faptul că ar fi perm isă, contrar abordării tradiţionale, şi conexarea unor cereri d e la instanţe d e grad diferit. M ai m ult, a fo st m enţinută cerinţa ca, prin conexare, să nu se încalce norm ele de com petenţă de ordine publică, cerinţă ce ar fi încălcată dacă s-ar accepta concluzia an terio r expusă. în aceste condiţii, pare mai degrabă o om isiune de preluare din vechea reglem en­ tare a cerinţei instanţelo r de acelaşi grad, astfel încât, folosind interpretarea coroborată a dispoziţiilor din art. 139 şi cea teleologică, trebuie reţinut că subzistă această cerinţă ca fiind d e esenţa conexităţii, deoarece, în caz contrar, reglem entarea actuală a r fi una contradictorie. Prin precizarea că este posibilă conexarea „în p rim ă instanţa", s-a intenţionat deter­ m inarea fazei procesului în care se poate adm ite judecarea îm preuna a cererilor aflate în strânsă legătură. Pe acest tem ei, nu este posibilă conexarea cererilor de chem are în judecată direct în apel sau în recurs (evident, este posibilă conexarea chiar a apelurilor sau a recursurilor). Deşi nu se mai prevede explicit (precum în fostul art. 164 CPC 1S65) că cererile se pot afla şi pe rolul unei singure instanţe,din form ularea textului nu este exclusă această posibilitate.

111 Trib. D o ro h ci, ju rn a lu l nr. 8 7 5 6 /1 9 2 2 , în C G r .C Zotta, Cod u l adnotat, p. 219, nr. 12, citat în <5. Boroi, O. Spineanu-M atei, o p . t it ,, p. 319. A N O R t lA C O N tT A N O A

353

A rt. 140

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

3. So lu ţio n area excep ţiei de co nexitate. Fiind reglem entată pentru asigurarea unei „b une ju d e că ţi" astfel cum rezulta din alin. (1) al art. 139, această instituţie are caracter d e ordine publică, m otiv pentru care s-a prevăzut că excepţia conexităţii poate fi invo­ cată de p o rţi sa u de instanţă din oficiu. Cu toate acestea, excepţia conexităţii are caracter m ixt, având şi trăsături specifice unei excepţii relative, respectiv lim itarea m om entului procesual până ia care poate fi invocată, şi anum e cei m ai târziu la prim ul term en de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate. Excepţia se soluţionează de către ultim a instanţă sesizată în sens cronologic, care se pronunţă asupra sa prin încheiere, ce poate fi atacată num ai odată cu fond ul, în căzui adm iterii excepţiei, dosarul va fi trim is instanţei care a fo st m ai întâi învestită, în afară de cazul în care reclam antul şi pârâtul cer trim iterea lui la una dintre celelalte instanţe (evident, dacă sunt m ai m ult de două instanţe pe rolul cărora se află procesele}. Conexarea este posibilă num ai daco nu se încalcă norm ele d e ordine publica în m aterie de com petenţă, acesta fiind m otivul pentru care art. 139 alin. (4) prevede că, în situaţia în care una dintre cereri este de com petenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va face la acea instanţă. Este vorba despre com petenţa teritorială exclusivă, în să şi despre com petenţa m aterială a unei secţii specializate sau a unui com plet specializat, dat fiind că noul cod perm ite conflictul de com petenţă în cazul acestora. Dacă am bele instanţe au o com petenţă te rito ria li e x c lu siv i, conexarea nu poate avea loc. Potrivit alin. (5) al art. 139, se poate dispune disjungerea proceselor conexate şi ju d e ­ carea se p a ra ţi a acestora, în orice stare a judecăţii, d a c i num ai unul dintre ele este în stare de judecată. Instanţa devenită com petentă prin conexare îşi va păstra com petenţa şi după disjungere. Com petenţa de soluţionare a cererilor conexe nu se determ ină prin însum area valorii tu tu ro r cereri lor, deoarece această com petenţă a fost deja stab ilit!, prin aplicarea reguli­ lor din art. 139 operand prorogarea de com petenţă în privinţa cererii conexate şi nefiind posibilă reevaluarea acestui asp ect după conexare, conform art. 106 NCPC.

Secţiunea a 3 -a . Străm utarea proceselor. Delegarea instanţei A ri. 1 10. T e m e iu l străm utării. (1) Străm utarea procesului poate fi cerută pentru m otive de bănuială legitim ă sau de siguranţă publică. (2) Bănuiala se consideră legitim ă în cazurile în care există îndoială cu pri­ vire la im parţialitatea judecătorilor din cauza circum stanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale. (3) C onstituie m otiv de siguranţă publică îm prejurările excepţionale care pre* supun că ju d ecata procesului la instanţa com petentă ar putea conduce la tulbu­ rarea ordinii publice. C O M E N T A R IU 1. D efinirea străm u tării. Articolele 140*146 N CPC reglem entează instituţia străm u­ tării drept un caz de prorogare ju d ecă to re a scă a com petenţei, aşadar, de extindere, în baza unei hotărâri judecătoreşti, a com petenţei unei instanţe care, în m od obişnuit, nu 354

A b lQ R itA CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 140

ar fi com petentă s l soluţioneze o anum ită cerere. ŞI această form ă de prorogare a com ­ petenţei are la bază dispoziţii legale, ale căror cerinţe de aplicare sunt verificate de către instanţa de judecată care are prerogativa d e a dispune în acest sens. A lte form e de prorogare judecătorească a com petenţei sunt: delegarea unei alte instanţe - art. 147 NCPC; recuzarea judecătorului, atunci când nu se mai poate alcătui com pletul de judecată - art. 5 0 alin. (2) şi art. 52 NCPC; adm inistrarea unei dovezi prin com isie rogatorie - art. 261 N CPC, însă prorogarea com petenţei este parţială, în sensul că vizează num ai adm inistrarea probei respective, iar nu şi soluţionarea fondului; adm i­ terea recursului şi casarea cu trim itere spre rejudecare la o altă instanţă decât cea care a judecat fondul, dar egală în grad - art. 497 şi art. 4 9 8 NCPC. 2. M o tivele străm u tării. Din dispoziţiile art. 140 NCPC rezultă existenţa doar a două m otive de străm utare în loc de trei, câte se regăseau în reglem entarea anterioară (art. 37 CPC 1865). Astfel, au fost m enţinute ca tem eiuri ale străm utării bănuiala legitim ă şi sigu­ ranţa publică, renunţându-se la m otivul de rudenie sau afinitate, pentru situaţia când una dintre părţi ar fi avut două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre m agistraţii sau asistenţii ju d iciari ai instanţei. Raţiunea înlăturării celui de-al treilea m otiv este aceea că situaţia de rudenie sau afinitate descrisă este foarte rară şi nu justifică un tratam ent ju rid ic distinct; în plus, situaţiile de rudenie sau afinitate pot fi înglo bate în m otivul d e bănuială legitim ă pentru calitatea părţilor. 2.1. S tră m u ta re a p e n tru b ă n u ia lă le g itim ă se poate solicita atunci când una dintre părţi are suspiciuni întem eiate ori chiar indicii că judecătorii instanţei pe rolul căreia se află o cauză sunt părtinitori, influenţaţi fiind de anum ite îm prejurări de natura celo r pre­ văzute de lege, respectiv circum stanţele procesului, calitatea părţilor ori relaţii conflie­ rnate locale. Legiuitorul nu im pune ca partea să fi uzat, în prealabil, de alte m ijloace procedurale, precum recuzarea judecătorului cauzei atunci când se invocă m otive de natura celo r pre­ văzute de art. 4 2 NCPC, însă îm prejurarea câ nu a utilizat această cale, deşi avea posibili­ tatea să o facă, ori rezultatul eventualei cereri de recuzare form ulate sunt aspecte ce pot fi luate în considerare la soluţionarea cererii de străm utare. Pentru ipoteza în care un judecător, procuror, asistent ju d iciar sau grefier sunt părţi într-un proces, noul cod a prevăzut în art. 127 ca litigiul sâ se ju d ece ia o altă instanţă decât cea la care aceştia funcţionează, atunci când acea instanţă este com petentă, în m od norm al, să soluţioneze respectiva cauză. în tru câ t norm a este dispozitivă, în cazul în care aceste persoane au calitatea de pârâţi, partea adversă are posibilitatea să aleagă o altă instanţă decât cea com petenta. Dacă nu uzează de această norm ă de favoare şi alege să sesizeze chiar instanţa ia care unul dintre aceşti pârâţi funcţionează, reclam antul nu poate solicita, ulterior, străm uta­ rea pricinii pentru acest motiv, din m om ent ce şi-a epuizat dreptul d e opţiune prevăzut de art. 116 N C P C tn m od evident, acest reclam ant se poate prevala d e m otive noi, ine­ xistente ori necunoscute la m om entul sesizării instanţei. îm prejurări ce pot fi invocate cu su cces într-o cerere d e străm utare po t fi legate de calitatea părţilor, spre exem plu: atunci când una dintre părţi este rudă apropiată cu unul din m agistraţii ce deţine o funcţie d e conducere la instanţa respectivă; când partea

ANDtttIA CCNSTANOA

355

A rt. 141

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

adversă se bucură de un înalt prestigiu în localitatea sau chiar zona în care funcţionează instanţa, datorită activităţii sale politice sau profesionale pe plan local. De asem enea, se pot susţine m otive legate de circum stanţele p rocesu lu i o ri relaţii co n flicîu a le locale, atunci când procesul este de notorietate pe plan local şi există m otive serioase să se creadă că judecătorii instanţei nu pot fi im parţiali, atunci când procesul interesează o m are parte din com unitatea locală, fie direct, fie prin rezultatul acestuia ori din cauza unor litigii sim ilare, iar judecătorii pot fi afectaţi de m iza procesului etc. Nu pot reprezenta, însă, m otive viabile aspecte legate de acte de procedură în d e­ plinite în cauză, precum respingerea unei probe, adoptarea altor m ăsuri procesuale ori pronunţarea unei încheieri interlocutorii care face sâ se prefigureze rezultatul judecăţii, eventualele greşeli d e judecată putând fi îndreptate prin exerciţiul căilo r de atac. De ase­ m enea, nu poate fi invocată propria cuipă, respectiv adoptarea unei anum ite conduite, d e care partea se prevalează în susţinerea cererii d e străm utare. Partea care invocă bănuiala legitim ă trebuie să dovedească îm prejurările ce o deter­ mină să aprecieze că Instanţa de judecată nu va fi obiectivă. Nu este suficient, de exem ­ plu, să pretindă calitatea de rudă ori afin a unei părţi cu un judecător al instanţei ori alte îm prejurări legate de judecătorii instanţei, atât tim p cât are acces la inform aţii de interes public, precum declaraţii d e avere, de interese etc. 2.2. S tră m u ta re a p e n tru sig u ra n ţa p u b lică se poate solicita în cazuri excepţionale, când există îm prejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanţa com petentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice. Străm utarea pentru acest m otiv se mai întâlneşte uneori în pricinlie penale, însă m ult m ai rar în cefe civile.

A r i* I I I * C ererea de străm utare. (1) Străm utarea pentru m otiv de bănuială legitim ă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului. (2) Străm utarea pentru m otiv de bănuială legitim ă poate fi cerută de către par­ tea interesată, iar cea întem eiată p e m otiv de siguranţă publică, num ai de către procurorul general de la Parchetul de p e lângă înalta C urte de C asaţie şi Justiţie. C O M E N T A R IU întocm ai ca în reglem entarea anterioară (art. 38 CPC 1365), şi noul cod prevede că străm utarea pentru m otiv de bănuială legitim ă sau d e siguranţă publică se poate cere în orice fa ză a p ro ce su lu i întrucât nu se face nicio distincţie, şi eventuala situaţie d e rudenie sau afinitate de natura celei descrise în vechiul cod (când una dintre părţi are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre m agistraţii sau asistenţii ju d iciari ai instanţei) poate fi valorificată o ricâ n d ca m o tiv de bănuială legitim ă pentru o cerere de străm utare, spre deosebire d e fostul art. 38 CPC 186S, care prevedea posibilitatea invocării sale, sub sanc­ ţiunea decăderii, doar înainte de începerea oricărei dezbateri. A cest m otiv poate fi invocat d o a r de către o p a rte in proces, nu şi de către terţi, inclu­ siv titulari ai unor cereri de intervenţie care nu au dobândit calitatea de părţi. Străm utarea pentru m otiv de sig uranţă p u b lică nu poate fi cerută d e părţi, ci num ai de către p ro cu ro ru l g e n era l de la P a rchetul de p e lângă tnalta C u rte de Casaţie ş i Justiţie. în reglem entarea anterioară, acest m otiv putea fi invocat de către o rice procuror de la Parchetul de pe lângă în alta Curte d e Casaţie şi Justiţie.

356

A H D fte tA C O H ST Â H O A

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 142-143

A r t . 1 4 2 . In stan ţa com petentă. (1) C ererea de străm utare întem eiată pe m otiv de bănuială legitim ă este de com petenţa curţii de a p e l dacă instanţa de la care se cere străm utarea este o judecătorie sau u n tribunal din circum scripţia acesteia. D acă străm utarea se cere de la curtea de apel, com petenţa de soluţio­ nare revine înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie. C ererea de străm utare se depune la instanţa com petentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut străm utarea despre form ularea cererii de străm utare. (2) C ererea de străm utare întem eiată p e m otive de siguranţă publică este de com petenţa înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii instanţa de la care se cere străm utarea. (3) La prim irea cererii de străm utare, instanţa com petentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei. C O M E N T A R IU în ceea ce priveşte cererea de străm utare întem eiată pe m otiv de bănuială legitim ă, elem entul esenţial de noutate adus de actuala reglem entare este acela al instanţei com ­ petente a soluţiona cererea, în sensul câ înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai soluţio­ nează toate cererile întem eiate p e b ă n u ia lâ le gitim i. Astfel, com petenţa revine cu rţii de apei, în cazurile în care dosarul a cărui străm utare se solicită se află pe rolul unei judecătorii sau al unui tribunal din circum scripţia acesteia, iar înalta Curte a conservat prerogativele legate de străm utare exclusiv pentru cazurile în care străm utarea se cere de la o curte de ape!. Raţiunile acestei m odificări sunt legate de o m ai bună adm inistrare a justiţiei, asigu­ rată prin apropierea instanţei care soluţionează cererea d e străm utare d e locul în care se susţine că există îm prejurările invocate de către petent. De asem enea, se evită, în acest fel, supraîncărcarea instanţei suprem e şi prelungirea duratei procesului, reducându-se în mod sem nificativ şi costurile pentru părţi, în prim ul rând cele legate de deplasare. Această m odificare nu a fo st însă lipsită şi de critici, susţinându-se faptul că, în cazul m otivului referitor la calitatea părţilor sau relaţii conflictuale locale, în situaţiile în care în acelaşi oraş există şi judecătorie, şi tribunal şi cu rte de apel, influenţa locală se poate reflecta nu doar la nivelul judecătoriei sau al tribunalului, ci şi la nivelul curţii d e apel. Atât în cazul străm utării pentru bănuială legitim ă, cât şi a celei pentru siguranţa publică, cererea d e străm utare s e depune ia instanţa com petentă $ă o soluţioneze, curtea de apel sau, după caz, înalta Curte, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut străm utarea despre form ularea cererii de străm utare. în reglem entarea anterioară nu exista o astfel d e obligaţie pentru instanţa com petentă, de regulă o astfel de înştiinţare a instanţei de la care s*a ceru t străm utarea făcându-se d e către una dintre părţile litigiului. La prim irea cererii, instanţa com petentă să o soluţioneze va putea să solicite dosa­ rul cauzei, ceea ce înseam nă că însuşi com pletul de judecată căruia i-a fo st repartizată aleatoriu cererea de străm utare va putea solicita dosarul cauzei, pe cale adm inistrativă, înainte d e prim ul term en de judecată fixat pentru soluţionarea cererii de străm utare.

\ r l . 1 4 3 . Su sp end area ju d e că rii p rocesu lu i. (1) La solicitarea celui intere­ sat, com pletul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru m otive tem ei­

ANDtttlA CCNSTANOA

357

A rt. 144

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

nice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de prim ul term en de judecată. (2) încheierea asupra suspendării nu se m otivează şi nu este supusă niciunei căi de atac. (3) M ăsura suspendării judecării procesului va fi com unicată de urgenţă instantei de la care s-a cerut străm utarea. C O M E N T A R IU Indiferent de m otivul invocat, procedura de soluţionare a cererii de străm utare este aceeaşi. A rticolul 143 prevede posibilitatea su sp en d ă rii ju d e că rii cau2ei a cărei străm utare se solicită. Spre deosebire de reglem entarea anterioară (art. 40 C P C 1865), în care o ase­ m enea m ăsură se putea dispune de către preşedintele instanţei, în prezent suspendarea se poate dispune doar de către com pletul de ju d e c a t! în vestit cu soluţionarea cererii de străm utare. Su spendarea se dispune la cererea orică rei p â rţi interesate, nu num ai a titularului cererii de străm utare. Ca regulă, cererea d e suspendare se soluţionează la term enul de judecată la care păr­ ţile su n t legal citate. Pentru m otive tem einice, poate fi dispusă ch iar înainte d e prim ul term en d e judecată, evident, tot la cerere, în cam era de consiliu, fără citarea părţilor. în am bele cazuri, suspendarea se poate dispune num ai cu plata unei cauţiuni în cuantum d e 1.000 lei. După cum se prevede expres, instanţa se pronunţă asupra suspendării prin încheiere, care nu se m otivează şi nu este supusă niciunei căi de atac. în caz de adm itere a cererii de suspendare a judecării procesului, m ăsura va fi com u­ nicată de urgenţă instanţei de la care s-a cerut străm utarea, care nu m ai poate îndeplini niciun act de procedură în dosar.

A ri. 1 4 4 , Ju d ecarea cererii. (1) C ererea de străm utare se judecă de urgenţă, în cam era de consiliu, cu citarea părţilor din proces. (2) H otărârea asupra străm utării se dă fără m otivare şi este definitivă. (3) Instanţa de la care s-a cerut străm utarea va fi încunoştinţată, de îndată, despre adm iterea sau respingerea cererii de străm utare. C O M E N T A R IU 1. C itarea părţilor. Indiferent de m otivul străm utării, cererea de străm utare se judecă de urgenţa, în cam era de consiliu. Actuala reglem entare prevede expres că judecata se desfăşoară cu citarea părţilor, procedură ce era aplicată şi tn condiţiile vechiului cod, pe baza dispoziţiilor d e drept com un, în absenţa unei norm e contrare, derogatorii. Este de precizat că, potrivit art. XII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în apli­ c a re a Legii nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, „D ispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în cam era de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data d e 1 ianuarie 2016". Norm a tranzitorie m enţionată are în vedere acele dispoziţii din cod care instituie regula desfăşurării procesului fără prezenţa publicului, respectiv art. 213

358

AN O M tA CONS7ANOA

T

i t l u

l

I M

.

C

o

m

p

e

t e

n

ţ a

i n

s

t a

n

| €

i o

r

i

u

d

e

c

ă

t o

r c

ş

t i

A rt. 144

[cu derogarea din art. 244 alin. (3)], context în care, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a codufui şi până la data d e 31 decem brie 2015, cercetarea proce­ sului şl, după ca 2, dezbaterea fondului se desfăşoară, ca regulă, ?n şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel, astfel cum se m enţionează explicit în alin. (2) al norm ei tranzi­ torii. Articolul 144 alin. (1) reglem entează o situaţie de excepţie de la regula ju d ecării pro­ cesului în şedinţa publică, perm isă de legiuitor. 2. H otărârea asupra străm u tării. Şi noul cod prevede că hotărârea asupra străm ută­ rii se dă fă ră m otivare, fără a preciza tip u l hotărârii, tn doctrină, în condiţiile vechiului cod, s-a susţinut că această hotărâre ar trebui să fie sentinţă, şi nu încheiere, întrucât la instanţa care rezolvă cererea d e străm utare se constituie un dosar distinct şi are loc un proces separat, iar prin pronunţarea soluţiei instanţa se dezînvesteşte, deci cererea de străm utare se soluţionează în fond, ch iar dacă nu este vorba despre fondul litigiului din procesul cu privire la care s-a cerut străm utarea1". în condiţiile actualei reglem entări, o asem enea soluţie ar putea fi aplicabilă num ai în cazul curţilor de apel, nu şi al în altei Curţi, deoarece, conform art. 4 2 4 alin. (1) NCPC, sentinţa reprezintă hotărârea prin care cauza este soluţionată de prim a instanţă sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cau 2a. Or, nu se poate considera că înalta Curte soluţionează cauza în prim ă instanţă, pentru a-i fi aplicabile aceste dispoziţii legale. Ca atare, în absenţa unei norm e speciale în m ateria străm utării, urm ează a se aplica dispoziţiile d e drept com un referitoare la hotărâri, inclusiv prevederile art. 4 2 4 alin. (5) N C P C potrivit cărora „toate celelalte hotărâri date de instanţă se num esc încheieri, dacă legea nu prevede altfel". Trebuie precizat că, în practică, în condiţiile fostei reglem entări, în a lta Curte solu­ ţiona cererile de străm utare prin încheiere. Articolul 144 alin. (2) prevede că hotărârea este definitivă, ceea ce înseam nă că, în principiu, este susceptibilă de a fi atacată prin căile extraordinare de retractare121. Această posibilitate rezultă din însuşi faptul că hotărârea este definitivă, nefiind necesară o dis­ poziţie expresă în acest sens. Concluzia este susţinută şi printr-o interpretare istorico-teleologică a norm elor din m ateria străm utării, întrucât art. 40 alin. (4) CPC 1865 prevedea că hotărârea pronunţată cu privire la cererea de străm utare nu este supusă niciunei căi de atac, şi nu că hotărârea ar fi irevocabilă. în practica instanţei suprem e, fostul te xt a fost aplicat literal, în sensul că îm potriva hotărârii nu putea fi exercitată nicio cale de atac, fie ordinară, fie extraor­ dinară13. Drept urm are, în condiţiile în care norm a actuală nu mai precizează că hotărârea asu­ pra străm utării nu este supusă niciunei căi de atac, ci doar că hotărârea este definitivă, se poate accepta că legiuitorul nu exclude posibilitatea exercitării câ ilo r extraordinare de atac de retractare. 3. în ştiin ţa re a instanţei d e la care s-a ceru t străm u tarea. Alineatul final al art. 144 precizează că soluţia asupra străm utării, indiferent dacă este de adm itere sau d e respin­ gere, se com unică, de îndată, instanţei de la care s-a ceru t străm utarea. m V.M . C io b a n u , Tratat, v o i. I, p. 4 3 9 : 1. Le$, N o u l C o d d e p ro c e d u ră civ ilă , v o i. 1,2 0 1 1 , p. 238. 121 în a ce la şi sens, /. t e ; , N o u l C o d d e p ro c e d u ră civ ilă , v o i. I, 2 0 1 1 , p, 238. Is> C S X , s . civ., d e c. nr, 2 1 0 2 /1 9 9 $ , în B .J. 1 9 9 5 , p. 1 2 3 şi r>r. 5 2 0 /1 9 9 7 , în B .J. 1 9 9 7 , p. 8 6 : 1.C.CJ., s. I c iv , dec. nr. 8 5 6 7 /2 0 1 1 , n ep ub lieatâ. ANDtttIA CCNSTANOA

359

A rt. 145

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

A r i* 1 1 5 * E fectele ad m iterii cererii. (1) In caz de adm itere a cererii de stră­ m utare, curtea de apel trim ite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circum scripţia sa. înalta C urte de C asaţie şi Ju stiţie v a străm uta ju d e­ carea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în cir­ cum scripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circum scripţie se află instanţa de la care se cere străm utarea. (2) H otărârea va arăta în ce m ăsură actele îndeplinite de instanţă înainte de străm utare urm ează să fie păstrate. In cazul în care instanţa de Ia care s-a dispus străm utarea a procedat între tim p ia judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul adm iterii cererii de străm utare. (3) A pelul sau, după ca2, recursul îm potriva hotărârii date de instanţa la care s-a străm utat procesul sunt de com petenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. In caz de adm itere a apelului sau recursului, trim iterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se v a face la o instanţă din circum scripţia celei care a soluţionai calea de atac. C O M E N T A R IU Această prevedere legală arată efectele dispoziţiei de străm utare asupra com peten­ tei de soluţionare a cauzei fi a căilo r de atac îm potriva hotărârii pronunţate de instanţa învestită prin străm utare, precum şi asupra actelor de procedură deja îndeplinite la instanţa de la care procesul a fo st străm utat. 1. Instanţa în ve stită prin străm utare. Tn urma adm iterii cererii de străm utare, proce­ sul se trim ite spre judecare unei alte instanţe de acelaşi g ra d cu cea d e la care s-a dispus străm utarea. Prorogarea de com petenţă prin străm utare vizează d o a r com petenţa teri­ torial I , nu şi cea m aterială, astfel în cât nu s-ar putea dispune străm utarea în favoarea unei instanţe d e grad diferit, cu încălcarea norm elor de com petenţă m aterială. în ceea ce priveşte instanţa care urm ea 2ă a judeca procesul în urm a adm iterii cere­ rii d e străm utare, este firească soluţia de trim itere a cauzei de către curţile de apei la o instanţă din circum scripţia lor. în acelaşi tim p, legiuitorul a lim itat aria geografică în cadrul căreia procesul ar putea fi străm utat şi în cazul în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prevăzând trim iterea cauzei doar la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circum scripţia oricăreia dintre curţile d e apel învecinate cu curtea d e apel în a cărei circum scripţie se află instanţa de la care se cere străm utarea. Se observă că legiui­ torul urm ăreşte. în acest mod, reducerea cheltuielilor procesului suportate de părţi, prin scurtarea distanţei până la locul unde funcţionează instanţa, însă şi respectarea, pe cât posibil, a p rin cip iu lu i proxim ităţii justiţiei. După cum s-a arătat constant în practică, dacă s-a dispus străm utarea unei cau2e, instanţa învestită ca urm are a străm utării are obligaţia să soluţioneze pricina, nefiind abilitată să exam ineze dacă m otivele pentru care s-a dispus străm utarea m ai subzistă sau nu "1. 2. A cte le de p ro c e d u ri deja în d e p lin ite . în hotărârea de strlm u ta re se va a rlta şi în ce m ă sură actele îndeplinite de in sta n ţl în ain te de strlm u ta re u rm e a zl a fi păstrate. în iipsa unei astfel de m enţiuni, v o rfi refăcute toate actele îndeplinite de instanţa de la care pricina a fost strlm u tată . 1,1 în a ce st sens, C S .J ., s. civ., d e c. nr. 9 1 2 /1 9 9 5 , în B.J. 1 99 5, p. 100.

360

AN O M tA CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 146

De asem enea, dacă, u lterio r a d m iterii străm utării, acea instanţă a săvârşit acte de procedură sau a procedat între tim p la judecarea procesului, atât actele de procedură îndeplinite, cât şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de d rep t prin efectul adm iterii cererii d e străm utare. în schim b, dacă p ro ce su l a fo s t ju d e c a t p ln ă la soluţionarea cererii de străm utare, această cerere nu m ai are obiect. In cazul (foarte rar în practică) în care instanţa a procedat la ju d eca rea cauzei şi, ulterior, cererea de străm utare a fo s t adm isă, necunoscându-se stadiul reaf al procesului, valabilitatea hotărârii instanţei de la care s-a străm utat pricina depinde de îm prejurarea dacă instanţa care a d isp u s străm uta rea a m enţinut în to t sau în parte actele de procedură efectuate anterior străm utării111. Dacă actele de p ro c e d u ri nu au fost m enţinute, această dispoziţie vizează şi hotărârea pronunţată, aspect ce urm ează a fi constatat de către instanţa la care s-a dispus străm utarea şi care va continua ju decarea cauzei. Dacă actele de procedură au fost m enţinute, hotărârea d e adm itere a străm utării nu produce efecte. 3. Instanţa com petentă să so luţio neze căile de atac. fn plus faţă d e reglem entarea anterioară, art. 145 alin. (3) NCPC indică explicit com petenţa soluţionării apelului, după caz, a recursului, îm potriva hotărârii date de instanţa la care s*a străm utat procesul, în favoarea instanţelor ierarhic superioare acesteia. Norm a astfel form ulată reflectă soluţii consacrate doctrinar şi jurisprudenţial, în absenţa unei prevederi exprese în vechiul cod121. Cea de*a doua teză din art. 145 alin. (3) are în vedere ipoteza în care a fost străm utată însăşi jud ecata apelului sa u a recursului, iar această cale de atac a fost adm isă de către instanţa la care s-a dispus străm utarea. Dacă, prin adm iterea căii de atac, s-a dispus tri­ m iterea spre rejudecare, această trim itere urm ează a se face la o instanţă din circum scrip­ ţia celei care a soluţionat calea de atac, iar nu instanţei a cărei hotărâre a fost casată. Această soluţie adoptată de legiuitor se regăseşte, de asem enea, în doctrină şi în practica instanţelor, justificată fiind de finalitatea hotărârii de străm utare, care nu ar fi respectată în cazul în care trim iterea cauzei spre rejudecare s-a r face ia instanţa a cărei hotărâre a fost anulată sau casată131.

A r i . 1 4 6 . Form ularea u n ei n oi cereri de străm utare. (1) Străm utarea proce­ sului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazu l în care noua cerere se întem e­ iază p e îm prejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia. (2) Cererea de străm utare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadm isibilă dacă pricina se află p e rolul aceleiaşi instanţe. C O M E N T A R IU Această norm ă coincide cu prevederile art. 4 0 2C P C 1865, rezultând din conţinutul său că este inadm isibilă form ularea unei noi cereri de străm utare întem eiate pe îm pre­

10 G . B o ro i, O . S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 116, c u ju risp ru d e n ţa a c o lo citată. A se ve d e a V.M . Ct'obonu, Tratat, voi. I, p. 4 4 1 , c u d o c trin a ş i ju ris p ru d e n ţa a c o lo c ita tă ; c u to a te acestea. In se n s contrar, a n u m e că p ro ro garea d e c o m p e te n ţă o p e re a ză n u m a i în fa vo a re a in stan ţe i la c a re s-a d isp u s stră m u ta re a p ricin ii, Iar n u ş i tn fa vo a re a In sta n ţe lo r c a re so lu ţio n e a ză c ă ile d e a ta c d e c a re e ste su cce slb ilă h o tă râ re a, a se v e d e a I.C .C J ., s . I civ., d e c. nr, $ 7 0 /2 0 1 2 , w w w .scj.ro . 1311. Le$, N o u l C o d d e p ro c e d u ră civ ilă , vof. lr 2 0 1 1 , p. 240, ANDtttIA CCNSTANOA

361

A rt. 147

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

ju ră ri cunoscute la data soluţionării cererii anterioare. Această situaţie este întrunită atunci când aceleaşi îm prejurări au fo st invocate în cererea anterioară de străm utare. Cererea este, totuşi, adm isibilă dacă îm prejurările relevate nu au fo st cunoscute fa m om entul cererii precedente, ch iar preexistente fiind, ori dacă acestea s-au ivit ulterior cererii anterioare d e străm utare. So luţia de inadm isibilitate trebuie adoptată ?n aceleaşi condiţii, indiferent dacă cere­ rile succesive de străm utare au fost form ulate d e către aceeaşi parte ori d e către părţi diferite, atât tim p c i t este vorba despre situaţii deja analizate de către instanţa com pe­ tentă. Di n î nterpreta rea p e r a contra rio a a lin . (2 )a la r t. 146, a ce le a şi îm p rej u ră ri p ot fi i nvocate într-o nouă cerere de străm utare d o ar dacă vizează o altă instanţă decât cea pe rolul căreia se afla procesul la data cererii precedente de străm utare. Relevanţa lor urm ează, însă, a fi apreciată, dat fiind că au fost invocate ?n legătură cu două instanţe diferite înves­ tite cu judecarea procesului a cărui străm utare se solicită.

A r i . 1 4 7 . D elegarea in stan ţei. Când, din cauza unor îm prejurări excepţio­ nale, instanţa com petentă este îm piedicată un tim p m ai îndelungat să funcţio­ neze, înalta C urte de C asaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desem na o altă instanţă de acelaşi grad care să ju d ece procesul. C O M E N T A R IU Această prevedere reia dispoziţiile art. 23 C P C 1865, reglem entând în m od sim iiar instituţia delegării instanţei, ce reprezintă un caz de prorogare ju d ecă to re a scă de com ­ petenţă. Legiuitorul nu defineşte îm prejurările excepţionale care ar putea îm p ied ica o instanţă să funcţioneze un tim p m ai îndelungat, în doctrină considerându-se că intră în această categorie „calam ităţile naturale de o anum ită am ploare şi cu efecte într-o anum ită zonă geografică (cutrem ure, inundaţii, înzăpeziri etc.), starea d e război etc."'11. Cererea se soluţionează de către în alta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate.

111 idem , f>. 2 4 i. 362

AN O M tA COHSTÂHOA

Titlul IV. Actele de procedură Capitolul I. Form a cererilor A rt. 148.

C o n d iţiile gen erale. (3) O rice cerere adresată instanţelor judecă­ toreşti trebuie sâ fie form ulată în scris şi să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, num ele, prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denum irea şi sediul lor, num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa reprezen­ tanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, m oti­ v ele cererii, precum şi sem nătura. D e asem enea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum num ărul de telefon, num ărul de fax ori altele asem enea. (2) Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi form ulate şi prin înscris în form ă electronică, dacă su n t îndeplinite condi­ ţiile prevăzute de lege. (3) D ispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile în m od corespunzător şi în cazu l în care prezentul cod prevede condiţia form ei scrise a susţinerilor, apărărilor sau a con­ cluziilor părţilor ori a altor acte de procedură adresate instanţelor judecătoreşti. (4) In cazurile anum e prevăzute de lege, cererile făcute în şedinţă, la orice instanţă, se p ot form ula şi oral, făcându-se m enţiune despre aceasta în încheiere. (5) D acă, din orice m otive, cererea nu poate fi sem nată la term enul când a fost depusă sau, după caz, la prim ul term en ce urm ează, judecătorul va stabili iden­ titatea părfii prin unul dintre m ijloacele prevăzute de lege, îi va citi conţinutul cererii şi îi v a lua consim ţăm ântul cu privire la aceasta. D espre toate acestea se va face m enţiune în încheiere. (6) Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se tim brează, dacă legea n u pre­ vede altfel. C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea d e „cerere”. Form a scrisă. A ctele de proced u ră desem nează operaţiunile ju rid ice şi în scrisu rile făcute d e participanţii la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală131. Cererea este m ijlocul procedural prin care o persoană solicită concursul instanţei în vederea ocrotirii drepturilor şi intereselor sale legitim e1*1 (cererea de chem are în judecată iniţială, prin care se declanşează procesul civil, cereri adiţionale, cereri incidentale, diverse alte cereri form ulate de părţi în cursul procesului etc.). Regula în privinţa form ei cererilor adresate instanţei de judecată o reprezintă fo rm a scrisă sau fo rm a înscrisului su b sem natara electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru acesta. Ca atare, în m ăsura în care, spre exem plu, reclam antul îşi m odifică verbal cererea de chem are în judecată su b aspectul cadrului procesual pasiv, instanţa nu va tua act de llJ
363

A rt. 145

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i g e n e r a l e

m odificarea acţiunii şi nu va dispune citarea pârâţilor indicaţi oral, ci îi va pune în vedere reclam antului să form uleze această cerere adiţională în scris, iar num ai după co m plini­ rea acestei cerinţe va lua act de m odificarea acţiunii, considerându-se legal învestită cu soluţionarea sa. 2. Excepţia. Cererea fo rm u lată oral. Prin excepţie, num ai în situaţiile expres prevă­ zute de lege, cererile făcute în şedinţă se pot form ula şi oral, făcându*se m enţiune des­ pre aceasta în încheiere. O atare excepţie este conţinută, de pildă, în art. 204 alin. (2) NCPC, potrivit căruia nu se va da term en, ci se vo r trece în încheierea d e şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când se îndreaptă greşelile m ateriale din cuprinsul cererii, reclam antul m ăreşte sau m icşorează cuantum ul obiectului cererii, se solicită contravaloarea obiectului cererii pierdut sau pierit în cursul procesului sau se înlo cuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este adm isibilă. 3. Cererea în fo rm ă electro nică. în ceea ce priveşte sem nătura electronică, aceasta este reglem entată de Legea n r 455/2001. Potrivit art. 4 pct. 2 din lege, în scrisu l în fo rm ă electronică reprezintă o colecţie de date în form ă electronică în tre care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu sem nificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin interm e­ diul unui program inform atic sau al altui procedeu similar. Sub aspectul regim ului ju rid ic, art. 5 din lege prevede că înscrisul în form ă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o sem nătură electronică extinsă1’1, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la m om entul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a sem năturii electronice, este asim ilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu în scrisu l su b sem n ătu ră privată. Potrivit art. 9 alin. (1) din lege, partea care invocă înain tea instanţei o sem nătură electronică extinsă trebuie să probeze că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 4 pct. 4. Sem nătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezum ată a în d ep lin i condiţiile pre­ văzute la art. 4 pct. 4, prin raportare la alin. (2) al aceluiaşi articol. Form a înscrisului electronic este aplicabilă în m od corespunzător si în cazul în care codul prevede condiţia form ei scrise a susţinerilor, apărărilor sau a concluziilor părţilor ori a altor acte de procedură adresate instanţelor judecătoreşti. 4. Co nţinutu l cererii. O rice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă urm ătoarele elem ente: a) instanţa căreia îi este adresată. O bligaţia indicării instanţei nu are în vedere şi în d a ­ torirea părţii de a individualiza secţia corespunzătoare din cadrul instanţei respective căreia îi este adresată, însă, în m ăsura în care cererea este form ulată în cadrul unui pro­ ce s începu t, caz în care este cunoscută şi secţia căreia i s-a repartizat dosarul spre so lu ­ ţionare, specificarea acesteia este utilă pentru facilitarea ataşării cererii la dosar (obser­ vaţia fiind oportună evident în situaţia în care în instanţa respectivă sunt organizate secţii specializate). Dacă însă actul de procedură este reprezentat de o cerere de chem are în 1)1 P o triv it a rt. 4 p ct. 4 d in le g e , se m n ă tu ra e le ctro n ică e x tin să re p re zin tă ace a se m n ă tu ră e le ctro n ică c e în d e ­ p lin e şte cu m u la tiv u rm ă to a re le c o n d iţii: e ste le gată în m o d u n ic d e se m n a ta r; a sig u ră id e n tificare a se m n a ta ru ­ lu i; e ste cre a tă p rin m ijlo a c e co n tro la te e x clu siv d e se m n a ta r; e ste le gată d e d a te le în fo rm ă e le ctro n ică , Ia care se rap o rte a ză în aşa fe l în c â t o ric e m o d ifica re u lte rio a ră a a ce sto ra e ste id e n tificab ilă. 364

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 148

judecată, în ipoteza în care instanţa sesizată cu soluţionarea sa are m ai m ulte secţii cu aceeaşi specializare, partea nu poate cunoaşte de la m om entul redactării cererii secţia c ire ia i se va repartiza spre soluţionare dosarul form at în urma cererii sale. Indicarea specializării secţiei poate însă ajuta la repartizarea cauzei; b) num ele, prenum ele, d o m iciliu l sa u reşedinţa p ă rţilo r ori, după caz, denum irea şi se d iu l lo r De asem enea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fo st indicate în acest scop d e p lr ţi, precum num ărul de telefon, num ărul de fa x sa u altele asem enea. Prin urm are, persoanele fizic e trebuie să indice num ele şi prenum ele lor com plete, cu care figurează în actele d e stare civilă, iar nu pseudonim e, num e d e scenă etc. Totodată, persoanele fizice trebuie să specifice dom iciliul m enţionat în actul d e identitate sau, dacă locuiesc la altă adresă decât cea indicată în acesta, reşedinţa ori adresa la care locuiesc în fapt, aceasta din urm ă având relevanţă juridică Tn planul dreptului procesual prin prism a citării şi a com unicării actelor d e procedură, precum şi a stabilirii com petenţei de soluţionare a cauzei. în m ăsura în care există astfel de date, pentru uşurinţa transm iterii anum itor inform aţii între părţi şi instanţă este utilă indicarea adresei electronice (e-m ail), a num ărului de telefon, de fax sau alte asem enea. Persoanele ju rid ice v o r m enţiona denum irea lor com pletă şi sediul cu care figurează înscrise în registrul com erţului sau în alte registre destinate evidenţei persoanelor juri­ dice. Entităţile fă ră perso nalitate ju rid ică vo r indica denum irea şi sediul lor trecu te în actul de constituire; c) num ele ş i prenum ele, dom iciliul sa u reşedinţa reprezentanţilor părţilor, dacă este cazul. De asem enea, în m ăsura în care partea îşi alege dom iciliul sa u sed iu l p rocesu a l la dom iciliul sau reşedinţa reprezentantului, acest fapt trebuie specificat în m od expres; d) o biectul ş i valoarea pretenţiei, dacă este cazul. O biectul cererii desem nează pre­ tenţia concretă dedusă judecăţii. In m ăsura în care aceasta este evaluabilă în bani, o atare valo are trebuie specificată, prezentând im portanţă juridică sub aspectul stabilirii com petenţei şi a căii d e atac, a determ inării, dacă este ca 2ul, a cuantum ului taxelo r judi­ ciare de tim bru, precum şi a adm isibilităţii unor m ijloace de probă; e) m o tivele cererii. O rice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebu ie să fie m otivată, art. 148 alin. (1) N CPC nespecificând în mod expres, astfel cum fa ce art. 194 lit. d) NCPC în privinţa cererii de chem are în judecată, faptul că treb uie arătate atât m otivele de fapt, cât şi cele de drept. Apreciem însă că, în cazul oricărei cereri adresate instanţei, m otivarea în fapt ar trebui dublată d e o m otivare în drept, pentru a reliefa caracterul legal al pretenţiei form ulate. Este de m enţionat că art. 82 alin. (1) CPC 1865 nu prevedea printre elem entele obli­ gatorii a le cererii şi m otivarea sa, ci num ai indicarea obiectului, com pletarea legislativă intervenită fiind una benefică pentru înţelegerea pretenţiei form ulate, conferindu-i un plus de exactitate, pentru a evita riscul interpretării sale d e către instanţă în dezacord cu voinţa reală a părţilor; f) sem nătura. A cest elem ent are sem nificaţia însuşirii conţinutului cererii de către titularul său. Dacă, din o rice m otive (boală, vârstă înaintată etc.), cererea nu poate fi sem nată la term enul când a fost depusă sau, după caz, la prim ul term en ce urm ează, judecătorul va stabili identitatea părţii prin unul dintre m ijloacele prevăzute d e lege, îi va citi conţinutul cererii şi îi va lua consim ţăm ântul cu privire la aceasta. D espre toate aces­ tea se va face m enţiune în încheiere. D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

365

A rt. 149

C a r t e a i. D is p o z iţ ii g e n e r a l e

Invocarea excepţiei nulităţii cererii decurgând din lipsa sem năturii părţii poate fi făcută din oficiu de către instanţă, constituind o excepţie de ordine p u b lic i. 5- San cţiu n e. Apreciem că nerespectarea cerinţelor m enţionate anterior cu privire la elem entele obligatorii ale unei cereri adresate instanţei judecătoreşti atrage nulitatea acesteia, în condiţiile art. 175 alin. (1) NCPC care reglem entează nulitatea condiţionată, potrivit căruia actul de procedură este lovit d e nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei [egale s~a adus părţii o vătăm are care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea aces­ tuia. 6. T im b rare a. Regula este aceea că cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse plăţii taxelor judiciare d e tim bru, potrivit Legii nr. 146/1997 şi a O.G. nr. 32/2005, excepţiile urm ând a fi expres prevăzute de lege. Dovada achitării taxelor ju d iciare de tim bru se va ataşa la dosar în original, în vederea anulării sale de către judecător, pentru a se evita riscul folosirii acesteia de către parte şi într-un alt dosar.

A r t . 1 4 9 . N um ărul de exem plare. (1) C ând cererea urm ează a fi com uni­ cată, ea se va face In atâtea exem plare câte sunt necesare pentru com unicare, în afară de cazurile în care părţile au un reprezentant com un sau partea figurează în m ai m ulte calităţi juridice, când se va face într-un singur exem plar. In toate cazurile este necesar şi un exem plar pentru instanţă. (2) D ispoziţiile alin. (1) su n t aplicabile în m od corespunzător şi în cazul pre­ văzut la art. 148 alin. (4), grefierul de şedinţă fiind ţinut să întocm ească din oficiu copiile de pe încheiere necesare pentru com unicare. (3) D acă obligaţia prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanţa v a putea îndeplini din oficiu sau v a putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplini­ rea acestei obligaţii, p e cheltuiala părţii care avea această obligaţie. (4) în cazul în care cererea a fost com unicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocm ească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. D ispoziţiile art. 154 alin. (6) răm ân aplicabile. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţia co m u nicării cererii. N um ărul d e exem p lare. în prim ul rând, num ărul m ul• tiplu de exem plare ale unei cereri este solicitat de cod num ai în ipoteza în care cererea respectivă este supusă com unicării. Astfel, dacă în privinţa unui act de procedură legea nu prevede în mod expres cerinţa com unicării către părţile litigante, acesta va fi întocm it într-un sin g u r exem plar destinat instanţei (de pildă, notele scrise, răspunsul reclam antu­ lui la întâm pinare, cererea de probatorii etc.). în al doilea rând. dacă cererea este supusă com unicării, partea are obligaţia legală de a o în to cm i în atâtea exem plare câte sunt necesare pentru com unicare, plus un exem plar destinat instanţei. Daca părţile cărora urm ează a li se face com unicarea au un reprezentant com un, cererea va fi întocm ită într-un singur exem plar pentru acestea (spre exem plu, pârâtul va înto cm i întâm pinarea într«un singur exem plar destinat celo r trei reclam anţi, reprezen­ taţi d e acelaşi a v o c a t plus un exem plar pentru instanţă). în ceea ce priveşte, de pildă,

366

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele d e pr o ced u r ă

A rt. 149

cererea de apel, în m ăsura în care din dovada calităţii de reprezentant depusă la dosarul prim ei instanţe rezultă că acesta are dreptul d e a reprezenta intim aţii şi în căile de atac, atunci este aplicabilă excepţia inserată în art. 149 alin. (1) N C P C Dacă însă din această dovadă reiese că puterile de re prezentare sunt circum scrise etapei ju decăţii în primă instanţă, cererea de apel va fi redactată în atâtea exem plare c lţ i intim aţi sunt, plus un exem plar pentru instanţă, întrucât nu se poate aprecia de la m om entul redactării cererii dacă intim aţii vo r avea un reprezentant com un şi în apel. Aspectele discutate sunt aplicabile deopotrivă şi ipotezei în care p a rtea fig u rează în m a i m ulte calităţi ju rid ice {spre exem plu, pârât ului-reclam ant n u l se com uni că două exem plare a le întâm pinării la cererea reconvenţională). In schim b, hotărârea ju d ecă to re a scă va fi com unicată de instanţă din oficiu tuturor părţilor din litigiu, Tn atâtea exem plare câte părţi sunt, independent d e faptul că acestea ar avea un reprezentant com un, întrucât hotărârea judecătorească, deşi constituie un act d e procedură, nu reprezintă o cerere şi, ca atare, dispoziţiile art. 149 nu îi su n t aplica­ bile. Potrivit art. 427 alin. (1) NCPC, hotărârea se va com unica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Dacă partea figurează în proces în m ai m ulte calităţi juridice, instanţa îi va com unica un singur exem plar al hotărârii judecătoreşti, fiind vorba despre o singură persoană ce trebuie să ia cunoştinţă d e conţinutul acesteia. în al treilea rând, com unicarea cererilor are loc nu num ai în m ăsura în care acestea îm bracă fo rm a scrisă, cerută de art. 148 alin. (1) NCPC, ci şi atunci când sunt form ulate verbal, iar declaraţiile au fost consem nate în încheierea de şedinţă. Astfel, în acest ultim caz, potrivit art. 149 alin. (2) NCPC, grefierul de şedinţă este ţin u t să întocm ească din ofi­ ciu copiile de pe încheiere necesare pentru com unicare. Apreciem însă că o atare obligaţie există num ai în m ăsura în care cererea este supusă com unicării. Astfel, în ipoteza cererii adiţionale reglem entate de art. 204 alin. (2) NCPC, când codul prevede în m od expres faptul că nu se va da term en, nefiind necesar a se am âna cauza în vederea com unicării cererii către părţile lipsă, grefierul de şedinţă nu are obligaţia efectuării de fotocopii de pe încheierea în care s-a consem nat precizarea cererii. Dacă cererea a fost com unicată prin f a x sau poştă electronică, grefierul d e şedinţă este ţin u t să întocm ească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie [art. 149 alin. (4) NCPC]. în acest context, sunt de m enţionat dispozi­ ţiile art. 154 afin. (6) N CPC, potrivit cărora com unicarea citaţiilor şi a altor acte de pro­ cedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace ce asigură transm iterea textului actului şi confirm area prim irii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. în vederea confirm ării, instanţa, odată cu actul de procedură, va com unica un form ular care va conţine: denu­ m irea instanţei, data com unicării, num ele grefierului care asigură com unicarea şi indica­ rea actelor com unicate; form ularul va fi com pletat de către destinatar cu data prim irii, num ele în cla r şi sem nătura persoanei însărcinate cu prim irea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace. 2. S a n cţiu n e a n e în d ep lin irii o b liga ţie i. în situaţia în care partea nu*şî îndeplineşte obligaţia legală de a înto cm i cererea în exem plare suficiente pentru com unicare, noul cod prevede că instanţa va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina orică­ reia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obli­ gaţie.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

367

A rt. 149

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Această dispoziţie legală [art. 149 alin. (3) NCPC)] im pune o serie d e p re c iziri, în funcţie de p02 iţia p ro ce su a li a celui care avea obligaţia depunerii cererii în exem plare suficiente; a) d a c i reclam antul este partea în sarcina căreia era stabilită obligaţia legală a depu­ nerii cererii în exem plare suficiente, se disting urm ătoarele d o u i ipoteze: - în si tu aţ ia în ca re cere rea este d e p usă \a d osa r p ri n se rviciu l de registratură al instan­ ţei, într-un num ăr insuficient de exem plare pentru com unicare, instanţa va dispune cita­ rea reclam antului cu m enţiunea de a anexa la dosar num ărul suplim entar de exem plare necesar pentru com unicare, su b sancţiunea suspendării judecării cauzei, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC [spre exem plu, ipoteza cererii adiţion ale reglem entate de art. 204 alin. (1) NCPC sau a cererii de chem are în garanţie form ulate de către reclam ant etc.]. D a c i la term enul de judecată acordat reclam antul nu-şi îndeplineşte această obligaţie, instanţa poate suspenda ju d e ca re a cau 2 e l sau, în m i sura în care p ă rţile celelalte su n t p rezente şl su n t de aco rd să foto co pie 2 e cererea supusă com unicării, poate să instituie această o bli­ gaţie în sarcina lor, sum ele efectuate cu fotocopierea urm ând a fi recuperate la final sub form a cheltuielilor de judecată, dacă sunt întrunite şi condiţiile art. 453 NCPC. Se im pune în s i m enţionarea faptului că, în ipoteza cererii de chem are în ju d eca tă , dacă aceasta nu este d e p u ş i în exem plare suficiente pentru com unicare, instanţa va dispune anularea sa în condiţiile art. 2 0 0 NCPC; - în situaţia în care cererea este depusă în şedinţă de către reclam ant, instanţa are posibilitatea s i dispună lăsarea dosarului la sfârşitul şedinţei, punându-i în vedere recla­ m antului obligaţia d e a efectua dem ersuri pentru fotocopierea cererii şi depunerea aces­ teia la dosar în exem plare suficiente, su b sancţiunea suspendării cauzei, potrivit art. 242 alin. (2) N CPC; dacă la al doilea apel al cauzei, reclam antul nu-şi îndeplineşte această obligaţie, soluţiile arătate anterior pentru prim a ipoteză sunt pe deplin aplicabile; b) dacă p â râ tu l e$te partea în sarcina căreia era stabilită obligaţia legală a depunerii cererii în exem plare suficiente, instanţa are posibilitatea să efectueze din oficiu, prin grija grefei, fotocopii de pe cererea fo rm u la ţi şi s i d is p u n i com unicarea acesteia c itre cele­ lalte părţi, continuând judecarea cauzei. De asem enea, instanţa are dreptul s i p u n i Tn sarcina celorlalte p ă rţi obligaţia m enţio­ n a ţi, dacă acestea su n t de acord, urm ând să-şi recupereze la final cheltuielile efectuate su b form a cheltuielilor de judecată, d a c i sunt întrunite şi condiţiile art. 453 NCPC. A preciem că dispoziţiile art. 149 alin. (3) N CPC constituie o alternativă pentru sanc­ ţiunea suspendării judecăţii, cât şi un rem ediu legal pentru ipoteza în care prevederile art. 242 alin. (2) N CPC nu ar fi incidente pentru că partea în sarcina căreia ar fi c iz u t această obligaţie nu are calitatea de reclam ant. Nu considerăm însă că punerea de către instanţă în sarcina celorlalte părţi a obliga­ ţiei legale fixate d e lege pentru reclam ant, se poate face în afara acordului lor, întrucât, în m ăsura în care acestea ar fi situate pe poziţia procesuală de pârâţi, nu a r exista vreo sancţiune d a c i nu şi-ar îndeplini această îndatorire, ce ar avea totodată şi un caracter nerezonabil. 3. Cererea com u nicată prin fa x sau prin poştă electronică. Dacă cererea a fost com u­ n ic a ţi prin fax sau prin p o ş ti e le c tro n ici, grefierul d e şedinţă are obligaţia de a întocm i din oficiu cop ii d e pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie, obligaţia de ptati c it r e stat a sum elor respective urm ând a fi stabilită în dispozitivul hotărârii finale. 7n acest context, sunt de m enţionat dispoziţiile art. 154 alin. (6) NCPC, potrivit cărora com unicarea citaţiilo r şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin 368

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 150

pr o ced u r ă

telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace ce asigură transm iterea textului actului şi confirm area prim irii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. în vederea confirm ării, instanţa, odată cu actul de procedură, va com unica un /o rm u /o rcare va conţine: denum irea instanţei, data com unicării, num ele grefierului care asigură com unicarea şi indicarea actelor com unicate; form ularul va fi com pletat de către destinatar cu data prim irii, num ele în clar şi sem nătura persoanei însărcinate cu prim irea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace De pildă, în m ăsura în care cererea a fost com unicată prin poştă electronică, codul prevede posibilitatea aplicării art. 154 alin. (6) NCPC, grefa instanţei procedând la com u­ nicarea sa în continuare prin poştă electronică, dacă partea căreia trebuie să i se facă com unicarea a indicat instanţei datele c o r e s p u n z ă to a re i acest scop.

A r U 1 5 0 . în scrisu rile anexate. (1) La fiecare exem plar al cererii se vor ală­ tura copii de p e înscrisurile de care partea în ţelege a se folosi în proces. (2) C opiile vor fi certificate de parte pentru conform itate cu originalul. (3) S e vor putea depune în copie num ai părţile din înscris referitoare la pro­ ces, urm ând ca instanţa să ordone, dacă va fi nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregim e. (4) C ând înscrisurile sunt redactate într-o lim bă străină, ele se depun în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de u n traducător autorizat. In cazul în care nu există un traducător autorizat pentru lim ba în care sunt redac­ tate înscrisurile în cauză, se p ot folosi traducerile realizate de persoane de încre­ dere cunoscătoare ale respectivei lim bi, în condiţiile legii speciale. (5) D ispoziţiile art. 149 se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU 1. C o piile de p e în scrisu ri. Certificarea d e către parte. Dacă pentru dovedirea celor susţinute în cerere partea se foloseşte d e proba cu înscrisuri, acestea treb uie anexate fiecărui exem plar al cererii, în fotocopie certificată pentru conform itate cu originalul. Părţile nu v o r depune la dosar înscrisurile doveditoare în original, cu excepţia cazului în care legea prevede în mod expres aceasta sau când instanţa instituie în sarcina părţii obligaţia d e a depune înscrisul original la dosar, urm ând a-l înainta, ulterior verificării, spre păstrare casei de valo ri a instanţei. Ca atare, la dosar nu trebuie să se regăsească înscrisurile doveditoare în original, existând pericolul deteriorării sau ch iar cel al pierde­ rii lor. Partea este obligată să depună la dosar înscrisul în fotocopie certificată pentru con­ form itate cu originalul, aceasta însem nând efectuarea pe fotocopia înscrisului a m en­ ţiu n ii „ conform c u originalul", însu şite prin sem nătura părţii. Form ula specificată poate fi efectuată olograf sau prin aplicarea ştam pilei conţinând această m enţiune, fiind însă necesar ca aceasta să fie în su şită prin sem nătură de către parte. Sim p la aplicare a ştam ­ pilei conţinând form ula „conform cu o riginalul" pe o copie a unui înscris, fără a fi în su ­ şită prin sem nătura părţii care o depune la dosar, nu reprezintă o îndeplinire a obligaţiei legale instituite de art. 150 alin. (2) NCPC. Certificarea fotocopiilor pentru conform itate cu originalul poate fi făcută atât de parte personal, cât şi d e reprezentantul său, aceasta presupunând că înscrisul original

D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

369

A rt. 150

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

se află în posesia lor, iar copia a fost v e rifica ţi am ănunţit dacă coresp unde întocm ai ori­ ginalului. Dacă înscrisurile anexate cererii de chem are în judecată sunt depuse la dosar de către reclam ant, fără a fi certificate pentru conform itate cu originalul, instanţa va dispune anularea acesteia, în condiţiile art. 200 NCPC. D a c i în curs uf cercetării judecătoreşti înscri­ sul este depus în şedinţă de către reclam ant, în co pie necertificată pentru conform itate cu originalul, în m ăsura în care la solicitarea sa expresă reclam antul nu-şi îndeplineşte această obligaţie, instanţa poate dispune suspendarea ju d ecării cauzei, în tem eiul art. 242 alin. (1) NCPC sau poate face aplicarea art. 292 alin. (2) NCPC. Astfel, potrivit art. 292 alin. (2) NCPC, dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să-l prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se ţin e seam a de înscris. Ca atare, plecând de ia această dispoziţie legală, apreciem că dacă p â râ tu l este cel ce a anexat la dosar înscrisuri necertificate pentru conform itate cu originalul, în m ăsura în care refuză certificarea lor şi nici n u înfăţişează originalul, instanţa nu va ţine sea m a de acestea fa ju d e ca re a cauzei. Părţile nu su n t obligate să depună la dosar înscrisul în integralitatea sa, legea prevă­ zând posibilitatea ataşării acestuia n u m a i în parte, dacă num ai respectiva parte este rele­ vantă pentru soluţionarea dosarului. Dacă instanţa consideră necesar, partea va fi însă obligată să înfăţişeze înscrisul în întregim e. 2. în scrisu rile redactate în tr-o lim bă străină. A cte le pu blice în to cm ite sau legalizate d e o au to ritate străin ă. Dacă înscrisurile sunt redactate într-o lim bă străină, partea le v a depune în copie certificată, înso ţite d e traducerea legalizată efectuată d e un traducă­ to r autorizat. în cazul în care nu există un traducător autorizat pentru lim ba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de p erso a n e de încre­ dere cunoscătoare ale respectivei lim bi, în condiţiile legii speciale. în privinţa actelor publice întocm ite sa u legalizate de o autoritate stră ină sau de un a g en t p u b lic străin, art. 1092 alin. (1) N CPC prevede că acestea pot fi produse în faţa instanţelor rom âne num ai dacă sunt supralegafizate, pe cale adm inistrativă ierarhică în statul de origine şi apoi de m isiunea diplom atică sau oficiul co n su lar rom ân, pentru cer­ tificarea autenticităţii sem năturilor şl sigiliului aplicate pe acestea. Scu tire o de supraiegalizare este perm isă în tem eiul legii, al unui tratat internaţional la care Rom ânia este parte sau pe bază de reciprocitate, potrivit art. 1092 alin. (3) NCPC. Prin O.G. nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, Rom ânia a aderat la Con­ venţia cu privire la suprim area cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adop­ tată la Haga la 5 octom brie 1961. Ca atare, între statele m em bre la această convenţie cerinţa supralegalizării actelor oficiale străine nu mai este solicitată, fiind însă înlocuită cu cerinţa aplicării apostilei. A p o stila este o ştam pilă de form ă pătrată, identică în toate statele m em bre a le Con­ venţiei de la Haga, şi care se aplică fie direct pe act, fie pe o p re lu n g ire a acestuia, garan­ tând recunoaşterea oficială a actului în statele sem natare, fără nicio altă form alitate suplim entară. în conform itate cu Legea nr. 121/2005 privind m odificarea art. 2 din O .G. nr. 66/1999, autorităţile rom âne com petente să aplice apostila prevăzută la art. 3 alin. (1) din Con­ venţie sunt: tribunalele, pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. a), c) şi d) şi prefec­ turile, pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. b).

370

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 151

pr o ced u r ă

Potrivit art. 1 din Convenţie, aceasta se a p lic i actelor oficiale care au fost întocm ite pe teritoriul unui stat contractant şi care urm ea 2ă s i fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant. Su n t considerate acte oficiale, în sensul convenţiei: a) docum entele care e m a n i de la o autoritate sau de la un funcţion ar al unei ju risdicţii a statului, inclusiv cele care e m a n i de la m inisterul public, de la un grefier sau de la un executor judecătoresc; b) docum entele adm inistrative; c) actele notariale; d) declaraţiile oficiale, cum a rfi cele privind m enţiuni de înregistrare, viza de învestire cu d a t i c e rt! şî legalizări de sem n itu ră , depuse pe un act sub se m n ă tu ri privată. A c e a sti convenţie nu se a p lic i: a) docu­ m entelor întocm ite de agenţi diplom atici sau consulari; b) docum entelor adm inistrative care au le gă tu ri d ire c ţi cu o operaţiune com ercială sau vam ală.

A r U 1 5 1 . C ererea form u lată p rin rep rezentant. (1) C ând cererea este făcută prin m andatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. (2) A vocatul şi consilierul juridic vor depune îm puternicirea lor, potrivit legii. (3) Reprezentantul legal v a alătura o copie legalizată de p e înscrisul doveditor al calităţii sale. (4) Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este m enţionată îm puternicirea lor. (5) O rganul de conducere sau, după caz, reprezentantul desem nat al unei aso­ ciaţii, societăţi o ri altei entităţi fără personalitate juridică, înfiinţată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de repre­ zentare în justiţie. C O M E N T A R IU Articolul 151 N CPC are în vedere cererea fo rm u la tă ş i sem n o tă de reprezentantul părţii, în num ele acesteia din urm ă, caz în care procura, îm puternicirea sau dovada calităţii de reprezentant legal vo r fi anexate cererii. Textul legal specifică în co ncret actele ce fac proba reprezentării şi care trebuie anexate la dosar, acestea fiind urm ătoarele: a) procura în original sau în copie legalizata, în ipoteza reprezentării prin m andatar neavocat; b) îm puternicirea avocaţiala sau îm puternicirea de reprezentare ju rid ico /d eleg a ţia în original, în ipoteza reprezentării prin avocat sau consilier juridic; c) acte de sta re civila, hotărâri ju d ecă to re şti etc., în copie legalizată, în ipoteza repre­ zentării legale a persoanelor fizice; d) extras din re g istru l p u b lic în core fig u re a ză d rep tu l d e reprezentare al persoanei sem natare a cererii (spre exem plu, extras eliberat de O ficiul Registrului Com erţului), în ipoteza reprezentării persoanelor ju rid ice d e drept privat; e) extras, în cop ie legalizată, din a ctu l co re atestă d rep tu l de reprezentare în ju stiţie al organului d e conducere sau, după caz, al reprezentantului desem nat al unei asociaţii, societăţi ori altei entităţi fără personalitate ju rid ică, înfiinţată potrivit legii. In ipoteza în care aceste dovezi nu sunt anexate la dosar, instanţa va om âno cauza şi va pune în vedere părţii reprezentate să facă dovada ca lită ţii d e reprezentant a se m n a­ taru lui cererii sau să declare dacă îşi însuşeşte sau nu cererea până la term enul de judecată acordat în acest scop, su b soncţiunea anulării acesteia, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, în tem eiul art- S2 alin, (1) NCPC. Dacă dovezile m enţionate nu au fost

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

371

A rt. 152

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

anexate cererii de chem are în ju d eca tâ , se im pune anularea acesteia în cadrul procedurii reglem entate d e art. 200 NCPC.

Art» 15 2 » C ererea g re şit denum ită. C ererea de chem are în judecatâ sau pen­ tru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută ch iar d acă poartă o denum ire greşită. C O M E N T A R IU 1. C alificarea cererii d e chem are în ju d e cată . Interpretare e xte n sivă . A rticolul 152 N CPC constituie reproducerea întocm ai a art. 84 CPC 1865, fără nicio m odificare. Instanţa are obligaţia, în tem eiul rolului său activ, de a pune în discuţia contradictorie a părţilor calificarea corectă a unei cereri form ulate în cadrul procesului, raportându-se fa conţinutul cererii şi intuind scopul urm ărit de parte prin prom ovarea sa. A rticolul 152 NCPC are în vedere ipoteza în care cererea de chem are în judecată sau cererea pentru exercitarea unei căi de atac poartă o denum ire greşita, caz în care instanţa, după punerea acestui aspect în discuţia părţilor, are dreptul să decidă, inde­ pendent de poziţia exprim ată de părţi, calificarea corecta a cererii respective, tocm ai pentru că legea stabileşte că aceasta este valabil făcută indiferent d e denum irea iniţială dată de parte. Spre exem plu, dacă cererea de intervenţie voluntară este intitulată intervenţie accesorie, deşi terţul invocă un drept propriu îm potriva părţilor iniţiale, nesprijinind în cuprinsul cererii sale poziţia niciuneia dintre părţile din proces, instanţa o va califica drept cerere de intervenţie voluntara principală. în acest context se im pune m enţionarea dispoziţiilor art. 22 alin. (5) NCPC, potrivit cărora judecătorul nu poate schim ba denum irea sau tem eiul ju rid ic în cazul în care păr­ ţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, po t dispune, au stabilit calificarea ju rid ică şi m otivele de drept asupra cărora au în ţeles să lim iteze dezba­ terile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitim e ale altora. Dreptul de a califica o cerere constituie dreptul instanţei de a da denum irea legală unei cereri intitulate greşit de părţi, dar fundam entate corect în raport d e situaţia de fapt. Indicarea eronată a textelor legale nu este de natură a impieta asupra dreptului instanţei de calificare corectă a cererii, independent de poziţia procesuală adoptată de părţi. în schim b, d rep tu l instanţei de a p une în discuţie oportun itatea m odificării unei cereri, im plicând refundam entarea cererii întem eiate greşit în raport de situaţia de fapt sau schim barea cadrului procesual (cu excepţia ipotezelor în care instanţa poate intro­ d u ce forţat, din oficiu, alte persoane în litigiu), nu este de natură să conducă la m odifica­ rea cererii decât cu concursul părţii ce a form ulat-o. Astfel, apreciem că instanţa are dreptul să pună în discuţia părţilor fundam entul ju ri­ dic corect a! cererii sau necesitatea com pletării cadrului procesual, în să , în m ăsura în care partea insistă în soluţionarea acesteia astfel cum a fo st iniţial form ulată, instanţa nu poate considera cererea m odificată, întrucât aceasta ar avea drept consecinţă încălcarea p rin cip iu lu i disponibilităţii p â rţii în p ro ce su l civil. Spre exem plu, dacă din cuprinsul cererii de chem are în judecată rezultă că tem eiul ju rid ic al acţiunii ar trebui să fie reprezentat de răspunderea civilă contractuală, însă reclam antul şi-a fundam entat cererea pe îm bogăţirea fără ju st tem ei, instanţa este în drept să pună în discuţia contradictorie a părţilor acest aspect, iar în m ăsura în care

372

D t U A N A * O S A T H S Q H A fti

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 152

reclam antul nu înţelege să-şi m odifice acţiunea, instanţa se va pronunţa asupra cererii astfel cum a fost fu n d a m e n tat! de parte. în m ăsura în care prin cererea intitulată „întâm pinare", pârâtul solicită instanţei obli­ garea reclam antului la plata cheltuielilor necesare şi utile făcute cu conservarea şi îm b u­ nătăţirea im obilului revendicat d e reclam ant, instanţa va proceda la calificarea acesteia drept cerere reconvenţională, după punerea în prealabil a acestei calificări în discuţia părţilor. Deşi art. 152 N CPC se referă num ai la cererea de chem are în judecată şi la cererea pentru exercitarea unei căi de atac drept cereri susceptibile de calificare, apreciem că textul poate fi interpretat extensiv, in clu zâ n d ş i a lte cereri sau excepţii p rocesu a le, denu­ m ite greşit d e către părţi, d a r din m otivarea cărora rezultă cu claritate scopul urm ărit de acestea, cererea sau excepţia fiind co rect fundam entată. Spre exem plu, dacă un pârât entitate ju rid ică invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în m otivarea căreia argum entează că nu are personalitate ju rid ică şi, ca atare, nu poate sta în judecată, nefi­ ind nici constituit potrivit legii, instanţa va califica excepţia invocată drept excepţie a lip­ sei capacităţii procesuale de folosinţă, pronunţându-se asupra excepţiei astfel calificate. în acest context, art. 22 alin. (4) N CPC dispune faptul că judecătorul dă sau restabi­ leşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denum ire, fiind obligat să pună în discuţia părţilor calificarea ju rid ică exactă. 2. C alificarea căii de atac. în ceea ce priveşte căile d e atac, prin raportare la art. 457 alin. (3) NCPC rezultă că dacă partea a declarat calea de a ta c prevăzu tă în m o d inexact în dispozitivul hotărârii ju d ecă to re şti atacate, instanţa de control ju d icia r va respinge calea de atac astfel denum ită ca inadm isibila (legea conferă însă dreptul părţii d e exercitare a căii de atac prevăzute de lege de la data com unicării hotărârii pronunţate de instanţa de control judiciar). Num ai în ipoteza în care în d isp o zitivu l hotărârii ju d ecă to re şti atacate este m enţionată corect calea de atac, iar partea o exercită su b o denum ire incorectă, instanţa d e control ju d iciar poate proceda la calificarea sa. Nu se pune problem a unei calificări a căii d e atac în situaţia în care hotărârea atacată o indică în m od inexact, însă partea a exercitat calea de atac prevăzută de lege, în condiţiile art. 457 alin. (2) NCPC, întrucât calea de atac poartă denum irea corectă. Potrivit art. 99 alin. (3) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în situaţia recalificării căilo r de atac se va proceda astfel: dacă apelul este recalificat în recurs, com pletul de judecată va fi întregit cu un ju d ecăto r din lista de perm anenţă, iar dacă recursul este recalificat în apel, com pletul de judecată va fi form at din prim ii doi judecători ai com pletului d e recurs. Astfel, în ipoteza calificării unei căi de atac d in apeI în recurs (aspect ce presupune indicarea exactă a căii de atac în hotărârea atacată şi exercitarea unei căi de atac sub o denum ire greşită de către parte, prin raportare la art. 457 N CPC), instanţa va pro­ ceda astfel: com pletul de apel va pune în discuţia părţilor calificarea căii de atac exerci­ tate drept recurs, iar, după luarea concluziilor părţilor asupra acestui aspect, va proceda la calificarea corectă a cererii, stabilind şi com ponenţa com pletului de judecată, acesta fiind form at din m em brii com pletului de apel la care se va alătura şi judecătorul aflat pe lista d e perm anenţă (prin hotărârea colegiului d e conducere a instanţei se poate stabili ca prim a perm anenţă pentru com pletul de apel să fie judecătorul aflat pe poziţia a 3-a în com pletul de recurs). De asem enea, în ipoteza calificării unei căi de atac din recurs în apel, instanţa va pro­ ceda astfel: com pletul de recurs va pune în discuţia părţilor calificarea căii de atac exer­ O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

373

A rt. 153

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

citate drept apel, iar, după luarea concluziilor părţilor asupra acestui a s p e c t va proceda la calificarea corectă a cererii, stabilind şi com ponenţa com pletului de judecată, acesta fiind form at din prim ii doi m em bri ai com pletului de recurs, nefiind inclus cel aflat pe poziţia a 3-a. în am bele cazuri m enţionate anterior trebuie întocm ite douâ în ch e ie ri de şedinţă (o încheiere vizând calificarea, Iar cea de-a doua încheiere privind m ăsurile luate în desfă­ şurarea în continuare a procesului), având în vedere că acestea trebuie sem nate de ju d e­ cătorii ce fac parte din com pletul stabilit în partea introductivă a încheierii, nefiind corect ca la com ponenţa com pletului să figureze doi judecători (în ipoteza în care se califică calea de atac din apel în recurs), iar, ulterior calificării, aceeaşi în cheiere să fie sem nată d e trei judecători, m ai ales că cei de-al treilea ju d ecăto r nu a deliberat în privinţa califică­ rii căii de atac, neputându-şi în su şi prin sem nătură o asem enea dispoziţie. De asem enea, dacă partea care a declarat calea de atac nu a fost prezentă la term e­ nul de judecată la care s-a procedat la calificarea acesteia, ch iar dacă nu avea term en în cunoştinţă, însă a fost legal citată, apreciem că instanţa nu este obligată să a m in e cauza şi să dispună citarea părţii cu noua sa calitate, întrucât în noul cod cerinţa legală privind m enţiunea calităţii celui citat în cuprinsul citaţiei nu m ai este prevăzută sub sancţiunea nulităţii exprese, astfel încât o asem enea nereguiaritate nu poate fi invocată din oficiu de către instanţă, prin raportare la art. 153 alin. (2) NCPC. Totodată, în susţinerea aceleiaşi concluzii, există şi obligaţia legală a părţii de a urm ări desfăşurarea şi finalizarea procesu­ lui, potrivit art. 10 alin. (1) NCPC.

Capitolul II. Citarea şi comunicarea actelor de procedură A r i . 1 5 3 . O b lig a ţia de a cita părţile. (1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri num ai dacă părţile au fost citate o ri s-au prezentat, personal sau prin repre­ zentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanţa v a am âna judecarea şi v a dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii. C O M E N T A R IU 1. R eglem entarea an terio ară. Sco p u l c ită rii. Articolul 153 alin. (1) N CPC reprezintă o preluare a art. 85 CPC 1865, potrivit căruia judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară num ai dacă legea nu dispune altfel. Totodată, alin. (2) al aceluiaşi articol constituie reproducerea art. 107 CPC 1865, în conform itate cu care preşedintele va am âna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii. Citarea părţilor are ca scop încunoştinţarea acestora desp re existenţa p rocesu lu i ţ i d esp re data ş l locul desfăşurării şedinţei de judecatâ. 2. Caracterul norm ei. Articolul 153 NCPC este alcătuit din norm e im perative, astfel încât dacă procedura de citare a părţii care lipseşte la term en nu este legal îndeplinită, cerinţa nesocotită fiin d prevăzută expres su b sancţiunea nulităţii, neregularitateo trebuie invo•

374

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 153

cată d in oficiu de către instanţă, cu consecinţa am ânării cauzei şi a citării corecte a părţii respective pentru urm ătorul term en de judecată. în m ăsura în care instanţa procedează la soluţionarea cauzei în lipsa citării legale a uneia dintre părţi, aceasta este în drept să exercite calea de atac a a p elu lu i sau, după caz, a recursului pentru m otivul prevăzut d e art. 4 8 8 afin. (1) pct. 5 NCPC, fiind adm isibilă şi contestaţia în anulare, în ipoteza art. 503 alin. (1) NCPC. 3. Su biectele citării. Articolul 153 N CPC vizează exclusiv citarea p ă rţilo r (reclam ant, pârât, terţ intervenient), iar nu şi a altor participanţi 4a procesul civil. Astfel, în m ăsura în care un m artor nu a fost legal citat, instanţa nu va constata nelegalitatea procedurii de citare în cadrul procesului în ansam blul său, m otiv pentru care va putea dispune o serie de m ăsuri la acel term en de judecată (spre exem plu, să soluţioneze o excepţie procesu­ ală, să se pronunţe asupra adm isibilităţii în principiu a unei cereri de intervenţie etc.) sau chiar să revină asupra m ăsurii vizând audierea m artorului, apreciind*o inutilă soluţionării cauzei faţă d e noile m ijloace de probă adm inistrate, reţinând cauza în pronunţare. Dispoziţiile art. 332 alin. (3) NCPC, potrivit cărora recuzarea expertului ju d ic ia r se judecă cu citarea părţilor şi a expertului, im pun în sarcina instanţei obligaţia d e a am âna soluţionarea cererii d e recuzare în m ăsura în care expertul nu a fost legal citat. Totuşi, şi în acest caz, instanţa are dreptul să ia m ăsuri în privinţa fondului cauzei, dacă atât cere­ rea de recuzare a expertului, cât şi pricina în sine au avut term en de judecată fixat în aceeaşi zi. 4. Prezenţa părţilor. Regula în procesul civil este aceea că părţile n u su n t obligate să s e prezinte, personal sau prin reprezentant, în faţa instanţei, în şedinţă, la term enul fixat pentru judecarea cauzei, fiind necesar num ai ca acestea să fie iegal citate. Prin excepţie, în procedura divorţului, în faţa instanţelor de fond, părţile se vo r înfăţişa în persoană, afară dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este îm piedicat de o boală gravă, este pus su b interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o alta asem enea situaţie, care îl îm piedică să se prezinte personal; în ast­ fel d e cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, m andatar sau, după caz, prin tutore sau curator, potrivit art. 9 2 0 alin. (1) NCPC- Dacă la term enul d e judecată, în primă instanţă, reclam antul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează num ai paratul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută (art. 921 NCPC). 5. D erogări d e la regula citării. Regula în procesul civil este citarea părţilor, iar num ai în cazurile în care legea prevede în m od expres contrariul judecata cauzei poate avea loc fără citarea acestora. Ca atare, ori de câte ori legea nu face vreo referire la citarea părţi* lor în cadrul unei num ite proceduri, se va aplica regula generala, şi anum e p o rţile vor f i citate. în m ăsura în care însă procedura respectivă se com pletează cu o alta procedură, în cuprinsul căreia se prevede în mod expres ca soluţionarea cauzei se face fără citarea părţilor, va fi incidenţă excepţia de la regula stabilită anterior. Daca legea prevede în mod expres faptul că cererea se soluţionează „fără prezenţa părţilor" se desprinde concluzia im plicită că acestea nu vo r fi citate pentru term enul de judecată stabilit. Diferenţa dintre sintagm ele „fără prezenţa părţilor" şi J ă r ă citarea p ă r• ţilor" are în vedere urm ătoarele aspecte: dacă legea prevede în mod expres că cererea se soluţionează fără prezenţa părţilor, ch iar dacă părţile nu au fost citate, însă acestea au luat cunoştinţă pe altă cale de term enul acordat pentru soluţionarea cererii şi s-au prezentat toate, instanţa nu le va da cuvântul asupra cererii; dacă legea prevede în mod expres că cererea se soluţionează fără citarea părţilor, în să acestea au luat cunoştinţă pe

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

375

A rt. 153

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

altă cale de term enul acordat pentru soluţionarea cererii şi toate s-au prezentat, chiar dacă nu au fost citate, instanţa le poate acorda cuvântul asupra cererii, întrucât fără citare nu înseam nă autom at şi fără dezbateri; în m ăsura în care în acest ultim caz se pre­ zintă num ai o singură parte, instanţa nu îi va acorda cuvântul asupra cererii, pentru a nu încălca dreptul la apărare al celeilalte părţi şi principiul contradictorialităţii. Prin derogare de ia regula cită rii p ă rţilo r fn procesul civil, urm ătoarele cereri se so lu ­ ţionează fără citarea acestora, enum erarea fiind cu titlu exem plificativ: a) cererea de recuzare şi declaraţia d e abţinere (art. 51 alin. (1) NCPC]; b) cererea de ajutor public ju d iciar [art. 15 alin. (1) din O .U.G. nr. 51/2008]; c) soluţionarea conflictului de com petenţă (art. 135 alin. (4) NCPC]; d) soluţionarea suspendării ju d ecării procesului până la soluţionarea cererii de stră­ m utare [art. 143 alin. (1) NCPC]; e) cererea d e preschim bare a term enului de judecată (art. 230 NCPC); f) contestaţia privind tergiversarea procesului [art. 524 alin. (3) NCPC]; g) plângerea îm potriva m odului d e soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului (art. 525 alin. (1) NCPC]; h) cererea de încuviinţare a executării silite [art. 665 alin. (2) NCPC]; i) cererea privind instituirea sechestrului asigurător şi a popririi asigurătorii [art. 953 alin. (2) şi art. 970 NCPC]; j) cererea de constatare a desfiinţării d e drept a sechestrului asigurător şl a popririi asigurătorii [art. 955 şi art. 970 NCPC); k) cererea d e ridicare a sechestrului asigurător în condiţiile art. 956 alin. (2) N CPC şi a popririi asigurătorii (art. 970 NCPC); I) num irea adm in istratoru lui provizoriu în cadrul procedurii se ch e stru lu i ju d iciar (art. 9 7 6 NCPC); m ) cererea de recunoaştere a hotărârii străine, dacă din cuprinsul acesteia rezultă că pârâtul a fo st de acord cu adm iterea acţiunii [art. 1101 alin. (2) NCPC]. în anum ite cazuri expres prevăzute d e lege, citarea părţilor este lăsată la aprecierea instanţei, spre exem plu în cadrul procedurii necontencioase [art. 532 alin. (1) teza a ll-a NCPC], în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale [art. 998 alin. (2) NCPC] etc. 6. A p lic a b ilita te a n o rm e i. N oţiunea de „ce re re " m enţionată în textu l alin . (1) al art. 153 N CPC are în vedere orice cerere fo rm u la tă sau excepţie invocată în cadrul pro­ cesului, nevizând în mod exclusiv soluţiona rea cauzei asupra fondului drepturilor deduse judecăţii. Astfel, dacă la prim ul term en de judecată procedura d e citare a uneia dintre părţi nu a fo st legal îndeplinită, aceasta nefiind prezentă în sală, personal sau prin reprezentant, iar o altă parte form ulează cerere de am ânare a cauzei pentru lipsă de apărare, instanţa va am âna cauza faţă d e nelegalitatea îndeplinirii procedurii d e citare cu partea respec­ tivă, nepunând în discuţie cererea de am ânare a cauzei pentru lipsă de apărare pentru că soluţionarea acesteia presupune ca prem isă existenţa condiţiilor de contradictoria litate, care, ia rândul lor, po t fi generate num ai de legala citare a tu tu ro r părţilor din pro­ ces. Ca atare, apreciem ca nefiind legal procedeul unor instanţe de a am âna cauza atât pentru nelegala îndeplinire a procedurii d e citare cu una dintre părţi, cât şi ca urm are a încuviinţării cererii form ulate de o altă parte privind am ânarea cauzei în vederea anga­ jă rii unui apărător. De asem enea, în cazul în care procedura de citare nu este legal îndeplinită cu partea în sarcina căreia a fo st stabilită obligaţia de plată a taxelor judiciare de tim b ru, instanţa 376

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 154

nu poate proceda la invocarea şi adm iterea excepţiei de netim brare a cererii. Dacă pro­ cedura de citare cu această parte a fost legal îndeplinită, însă este lipsă de procedură cu cealaltă parte, în mod legal instanţa nu a r trebui să invoce şi să adm ită excepţia proce­ suală m enţionată, nefiind întrunite condiţiile de contradictorialitate pentru punerea acestei excepţii în discuţia părţilor. Ipoteza m enţionată a r f i aplicabilă în situaţia nepfăţii taxelo r ju d iciare aferente unei cereri adiţionale sau a unei cereri de chem are în garanţie, spre exem plu, întrucât în privinţa cererii d e chem are în judecată, neplata taxelo r judi­ ciare d e tim bru se sancţionează cu anularea acesteia în condiţiile art. 200 NCPC. Apreciem că alin. (2) al art. 153 N CPC trebuie interpretat în sensul că instanţa va invocQ din oficiu neiegala citare a p ă rţilo r num ai în ipoteza în core cerinţa leg ală nesoco­ tită în ca d ru l p ro ced u rii de citare este prevăzută su b sancţiu nea nulităţii, fiind ca atare o nulitate expresă, caz în care vătăm area este pre 2u m a ti, potrivit art. 175 alin. (2) NCPC. Cu alte cuvinte, considerăm că sintagm a „sub sancţiunea nulităţii" trebuie corelată cu „cerinţele prevăzute de lege", ia r nu cu o b lip ţ ia instanţei de a a m in a judecarea, în tru ­ cât nu a r interveni nulitatea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate cu neiegala citare a uneia dintre părţi în situaţia în care aceasta nu a făcut dovada existenţei unei vătăm ări decurgând din neregularitatea neprevăzută expres su b sancţiunea nulităţii de cod. Ca atare, dacă nelegalitatea procedurii decurge din greşita inserare în cuprinsul cita­ ţiei a calităţii persoanei citate, spre deosebire de reglem entarea anterioară, în cadrul căreia această condiţie era prevăzută su b sancţiunea nulităţii exprese, în prezent instanţa nu mai poate invoca din oficiu această neregularitate. în acest caz, nelegala îndeplinire a procedurii de citare poate fi invocată exclusiv de către partea ne legal citată şi poate con­ duce ia am ânarea cauzei num ai în ipoteza dovedirii unei vătăm ări procedurale.

A r U 1 5 4 . O rgan e com p eten te şi m odalităţi de com unicare. (1) C om uni­ carea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se v a face, din oficiu, prin agen­ ţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe în ale căror circum scripţii se află ce l căru ia i se com unică actul. (2) C om unicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/ procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. Plicul v a purta m enţiunea „PEN TRU JU STIŢIE. A SE ÎN M Â N A CU PR IO R ITA TE". (3) Instanţa solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de com uni­ care pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată m ăsurile necesare, potrivit legii, şi să trim ită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. (4) In cazul în care com unicarea potrivit alin. (1) n u este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recom andată, cu conţinut declarat şi confirm are de prim ire, în plic închis, la care se ataşează dovada de prim ire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. (5) La cererea părţii interesate şi p e cheltuiala sa, com unicarea actelor de pro­ cedură se va putea face în m od nem ijlocit p rin executori judecătoreşti, care v o r fi ţinuţi să îndeplinească form alităţile procedurale prevăzute în prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid, în acest din urm ă caz dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător. (6) C om unicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace ce asigură trans­ D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

377

A rt. 154

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

g en er a le

m iterea textului actului şi confirm area prim irii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. în vederea confirm ării, instanţa, odată cu actul de procedură, v a com unica un form ular care va conţine: denu­ m irea instanţei, data com unicării, num ele grefierului care asigură com unicarea şi indicarea actelor com unicate; form ularul va fi com pletat de către destinatar cu data prim irii, num ele în clar şi sem nătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace. (7) Instanţa va verifica efectuarea procedurilor de citare şi com unicare dis­ puse pentru fiecare term en şi, când este cazul, va lua m ăsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor m ijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen. (8) In scopul obţinerii datelor şi inform aţiilor necesare realizării procedurii de com unicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii ori­ cărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sistem e de inform are deţinu te de autori tăti f f şi instituţii publice. A cestea au obligaţia de a lua m ăsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele de date electronice şi sistem ele de inform are detinute. t C O M E N T A R IU 1. C o m u n icarea din o ficiu . Com unicarea citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin o rice alt salariat al aces­ teia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în a le căror circum scripţii se află cel câruia i se com unică actul, textul art. 154 alin. (1) NCPC fiind identic cu cel al art. 86 alin. (1) CPC 1865. Ca atare, regula în m aterie este aceea că citaţiile ş l celelalte acte de p roced u ra se com unică din oficiu de către instanţele judecătoreşti, p rin salaria ţii acestoro. tn cazul în care com unicarea prin interm ediul persoanelor m enţionate nu este p o s ib ili, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recom andată, cu co nţinut declarat şi confirm are d e pri­ m ire, în plic în ch is, la care se ataşează dovada de prim ire sau procesu l-verb al şi înştiinţa­ rea prevăzute ia art. 163 NCPC. 2. C o m u n icarea făcută d e parte. Prin excepţie, legea instituie ca alternativă pentru com unicările efectuate din oficiu posibilitatea părţilor d e a efectua aceste com unicări. Astfel, potrivit alin. (5) al acestui articol, io cererea p ă rţii interesate ş i pe cheltuiala sa, com unicarea actelor d e procedură se va putea face în m od nem ijlocit p rin executori ju d e catoreşti, care vo r fi ţin u ţi să îndeplinească form alităţile procedurale prevăzute în acest capitol, sau prin se rvicii de curierat rapid, în acest din urm ă caz dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător. Astfel, în cazul în care com unicarea prin interm ediul se rviciilo r de curierat rapid nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recom andată, cu conţinut declarat şi confirm are de prim ire, în plic închis, la care se ata­ şează dovada de prim ire sau procesul-verb al şi înştiinţarea prevăzute la art. 163 NCPC. A preciem că sintagm a „pe cheltuiala sa" are în vedere aspectul că sum ele necesare pentru com unicarea actelor d e procedură sunt avansate de către parte, aceasta având în să dreptul de a şi le recupera sub form a cheltuielilor de ju d ecată, în m ăsura în care sunt întrunite condiţiile acordării lor, sum ele respective putându-se circum scrie noţiunii 378

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 154

de „orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului" prevăzute de art. 451 alin. (1) N C P C în tru câ t în privinţa acestui m od d e com unicare legea prevede în m od expres faptul că iniţiativa aparţine părţii respective, instanţa nu poate obliga vreo parte să îndeplinească procedura d e com unicare fără m ijlocirea instanţei, prin dem ersul propriu, dacă aceasta nu a form ulat o cerere în sensul indicat. De asem enea, din m om ent ce legea nu face vre o distincţie în privinţa actelor de procedură care ar putea fi com unicate fără m ijlocirea instanţei, apreciem că orice astfel de acte pot face obiectul com unicării efectuate prin dem ersul părţii (cereri adiţionale, întâm pinări etc.). în acest context, potrivit art. 3 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, în procesele referi­ toare la restituirea proprietăţilor funciare, cu excepţia citării părţii pentru prim ul term en de judecată sau pentru prim ul term en ulterior repunerii cauzei pe rol, precum şi a com u­ nicării hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează procesul în curs, oricare dintre părţi poate îndeplini, prin interm ediul executorului ju decăto resc, procedura de citare sau de com unicare a cererilor ori înscrisurilor către cealaltă parte. 3. C o m u n icarea prin agen ţii p ro ced u rali sau a lţi sala ria ţi ai instanţelor. Atunci când com unicarea actelor de procedură se realizează prin m ijlocirea instanţei, din oficiu, cei im plicaţi sunt agenţii procedurali sau oricare alţi salariaţi ai instanţei (grefieri, aprozi etc.). De asem enea, agenţii procedurali sau salariaţii instanţei care îndeplinesc procedura de com unicare pot aparţine fie instanţei ce a dispus com unicarea, fie unei alte instanţe, sesizate de instanţa solicitantă în vederea efectuării acestor com unicări. Instanţa solicitată de către cealaltă instanţă ce a dispus com unicarea poate fi num ai cea în circum scripţia căreia se află persoana căreia i se com unică actul, aceasta fiind obli­ gată d e îndată să ia m ăsurile necesare pentru realizarea procedurii de com unicare, trans­ m iţând dovezile îndeplinirii sale instanţei care i-a pretins un asem enea dem ers. în practică, o atare sesizare are loc prin em iterea unei ad rese către instanţa respec­ tivă în vederea îndeplinirii procedurii de citare sau de com unicare a unui act, citaţia sau actul procedural respectiv fiind ataşat adresei. O instanţă poate recurge la m odalitatea de com unicare a actelor de procedura prin interm ediul unei alte instanţe dacă, spre exem plu, se dispune citarea unei părţi prin agent procedural, iar dom iciliul acesteia este situat la m are distanţă de sediul instanţei ce a d isp u s citarea. 4. P lic în ch is. M en ţiu n i. Com unicarea se face în pîic închis, purtând m enţiunea „Pen­ tru justiţie. A se înm âna cu prioritate", scrisă cu m ajuscule, la care se va alătura dovada de înm âna re sa u p rocesul-verbal ş i înştiinţarea prevăzute la art. 163. Este de m enţionat aspectul că legea nu face vre o deosebire în privinţa actelor ce se vo r com unica în acest m od, m otiv pentru care se deduce concluzia că citaţiile, precum şi restul actelor de procedură, inclusiv hotărârile judecătoreşti, trebuie com unicate în plic închis, cu m enţiunea respectivă. în cazul în care com unicarea m enţionată (cea efectuată prin agenţi procedurali ori alţi salariaţi ai instanţei) nu este posibila, com unicarea se va face prin poştă, cu scrisoare recom andată, cu conţinut declarat şi confirm are de prim ire, în plic în ch is, la care se ata­ şează dovada d e prim ire sau procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

379

A rt. 155

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

5. C o m u n icarea prin m ijlo ace electro n ice. Com unicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de către grefierii Instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace care asigură transm iterea textului actului şi confirm area prim irii aces­ tuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. 7n vederea confirm ării, instanţa, odată cu actul d e procedură, va com unica un fo r­ m u la r care va conţine: denum irea instanţei, data com unicării, num ele grefierului care asigură com unicarea şi indicarea actelor com unicate; form ularul va fi com pletat de către destinatar cu data prim irii, num ele în clar şi sem nătura persoanei însărcinate cu prim i­ rea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace. în legătură cu aceste m odalităţi de com unicare a actelor d e procedură, nu este su fi­ cientă confirm area că s-a efectuat transm iterea actului prin fax sau e-m ail etc., ci este necesar ca ia dosar să existe confirm area p rim irii acestuia de către destinatar, şi anum e form ularul prevăzut anterior. 6. O b lig a ţia de verificare a p ro ced u rii. Instanţa este obligată să verifice m odul de îndeplinire a procedurilor de com unicare a actelor şi d e citare a părţilor pentru fiecare term en d e judecată, iar, în m ăsura în care este cazul (spre exem plu, procedura de citare nu a fost acoperită prin prezenţa părţii în sala de şedinţă), să dispună refacerea proce­ d u rii respective. Dat fiind faptul că o atare verificare are loc înain tea şedinţei d e ju d ecată, în m ăsura în care procedura s-a r putea în d ep lin i până la term enul d e judecată apreciem că instanţa poate d isp u n e în tre term ene m ăsurile ce se im pun pentru realizarea unei com unicări şi citări legale, inclusiv prin folosirea unor alte m ijlo ace de transm itere a actelor respective, o astfel de m ăsură urm ând a fi dispusă printr-o viză scrisă pe una dintre filele dosarului, datată şi sem nată de judecător. O astfel de soluţie decurge din disp o ziţiile art. 241 alin. (3) NCPC. 7. A cce su l Ja bazele d e d ate electronice a le au to rităţilo r pu blice. în scopul obţinerii datelor şi inform aţiilor necesare realizării procedurii de com unicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sistem e de inform are deţinute de autorităţi şi instituţii publice. Acestea au obligaţia de a lua m ăsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele d e date electronice şi sistem ele de inform are deţinute. Legea a avut în vedere, spre exem plu, Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi A d m i­ nistrarea Bazelor de Date sau un alt serviciu com unitar sim ilar pentru furnizarea infor­ m aţiilor vizând dom iciliul/reşedinţa actuală a unei părţi sau stabilirea îm prejurării dacă aceasta mai este în viaţă ori a decedat etc., O ficiul Registrului Com erţului pentru furni­ zarea inform aţiilor rezultând din registrul com erţului vizând starea unei societăţi regle­ m entate de Legea nr. 31/1990, adresele sediului său principal sau ale celo r secundare, organele de conducere ale societăţii etc.

Ari- 15 5 . Locul citării. (1) V or fi citaţi: 1. statul, p rin M inisterul Finanţelor Publice sau alte organe anum e desem nate în acest scop de lege, la sediul acestora; 2. unităţile adm inistrativ-teritoriale şi celelalte persoane juridice de drept public, prin cei însărcinaţi să le reprezinte în justiţie, la sediul acestora; 380

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 155

3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul princi­ pal sau, atunci când este cazul, la sediul dezm em brăm ântului lor; 4. asociaţiile, societăţile şi alte entităţi fără personalitate juridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul desem nat, Ia sediul sau dom iciliul acestuia; 5. cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora, la dom ici­ liul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale; 6. persoanele fizice, la dom iciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară perm anent activitatea curentă; 7. incapabilii sau cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă, prin reprezentanţii sau ocrotitorii lo r legali, la dom iciliul ori sediul acestora, după caz; în caz de num ire a unui curator special, potrivit art. 58, citarea se va face p rin acest curator, la sediul său profesional; 8. bolnavii internaţi în unităţi sanitare, la adm inistraţia acestora; 9. m ilitarii încazarm aţi, la unitatea din care fac parte, prin com andam entul acesteia; 10. ce i care fac parte din echipajul unei nave m aritim e sau fluviale, alta decât m ilitară, dacă nu au dom iciliul cunoscut, la căpitănia portului unde este înregis­ trată nava; 11. deţinuţii, la adm inistraţia locului de deţinere; 12. personalul m isiunilor diplom atice, al oficiilor consulare şi cetăţenii rom âni trim işi să lucreze în cadrul personalului organizaţiilor internaţionale, precum şi m em brii de fam ilie care locuiesc cu ei, câ t tim p se află în străinătate, prin M inis­ terul A facerilor Externe; alţi cetăţeni rom âni, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, inclusiv m em brii fam iliilor care îi însoţesc, p rin organele centrale care i-au trim is sau în subordinea cărora se află unitatea care i-a trim is în străinătate; 13. persoanele care se află în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 22, dacă au dom iciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie scrisă trim isă cu scri­ soare recom andată cu conţinut declarat şi confirm are de prim ire, recipisa de pre­ dare a scrisorii la poşta rom ână, în cuprinsul căreia vor fi m enţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România ori prin acte norm ative spe­ ciale nu se prevede altfel. D acă dom iciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu este cunoscut/cunoscută, citarea se face potrivit art. 167. In toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au m andatar cunoscut în ţară, va fi citat num ai acesta din urmă; 14. cei cu dom iciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 167; 15. m oştenitorii, până la interveni rea lor în proces, printr-un cu rator special num it de instanţă, la dom iciliul acestuia. (2) In cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1 şi 2, statul, prin M inisterul Finanţe­ lor Publice, unităţile adm inistra tiv-teritoriale, precum şi celelalte persoane ju ri­ dice de drept public îşi p ot alege un sediu procesual la care v o r fi com unicate toate actele de procedură.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

381

A rt. 155

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU 1. C itarea statu lu i rom ân. Ca regulă, statul se citează prin M inisterul Finanţelor Publice şi, prin excepţie, în m isu ra în care exista o dispoziţie legală derogatorie, statul se va cita prin organele desem nate în acest scop d e lege. Regula procedurală a citării statului prin M inisterul Finanţelor P ublice are drept cores­ pondent o norm ă în planul dreptului substanţial. Astfel, potrivit art. 223 alin. { ! ) NCC, în raporturile civile în care se prezintă n e m ijlo cit în num e propriu, ca titu lar de drepturi şi obligaţii, statul participă prin M inisterul Finanţelor Publice, afară de cazul în care legea stabileşte un alt organ în acest sens. Ca exem plu de dispoziţie legală derogatorie, învederăm că, potrivit art. 19 alin. (2) din Capitolul VI, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reform a în dom eniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele m ăsuri adiacente, deciziile adoptate de către Com isia Centrală pentru Stabilirea D espăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului adm inis­ trativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Com isia C e n tra li pentru Stabilirea Despăgubirilor. De asem enea, în conform itate cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind expro­ prierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, pentru lucrările d e interes naţional expropriator, în înţelesul legii, este statul, prin organism ele desem nate de Guvern. Statul se va cita la sediul M inisterului Finanţelor Publice sau, după caz, al organelor desem nate de lege în acest scop ori la sediul procesual ales de reprezentanţii M inisteru­ lui Finanţelor Publice sau al o rganelor respective. 2. C itarea u n ităţilo r ad m in istrativ-terito riale şi a celo rlalte persoane de drept public. Unităţile adm inistrativ-teritoriale şi celelalte persoane ju rid ice de drept public se vo r cita prin cei însărcinaţi să le reprezinte în justiţie, la sediul acestora. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a adm inistraţiei publice locale, unită­ ţile adm inistrativ-teritoriale su n t com unele; oraşele, m unicipiile şi judeţele. Unităţile adm inistrativ-teritoriale su n t persoane ju rid ice de drept public, cu capaci­ tate ju rid ică deplină şi patrim oniu propriu. Acestea su n t subiecte ju rid ice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale d e trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile adm inistrativ-teritoriale sunttitu* lare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind adm inistrarea bunu­ rilor care aparţin dom eniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii [art. 21 alin. (1) din lege]. Tn conform itate cu art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în justiţie, unităţile adm i­ nistra tiv-teritoriale su n t reprezentate, după caz, de p rim a r (in cazul reprezentării com u­ nei, oraşului sau m unicipiului) sau de preşedintele co n siliu lu i ju d eţe a n (în cazul repre­ zentării judeţului). Astfel, potrivit art. 102 alin. (1) din lege, preşedintele consiliului judeţean reprezintă ju d eţu l în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi ju rid ice rom âne şi străine, precum şi în justiţie. De asem enea, în conform itate cu art. 62 alin. (1) din lege, prim arul reprezintă unitatea adm inistrativ-teritorială cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi ju rid ice rom âne şi străine, precum şi în justiţie. Potrivit alin. (21) al art. 21 din lege, pentru apărarea intereselor unităţilor adm inistrativ-teritoriale, prim arul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, stă în judecată ca reprezentant legal şi nu în num e personal

382

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

i t l u l IV . a c t e l e

oe

pr o ced u r ă

A rt. 155

Ca atare, citarea u n itlţilo r adm inistrativ teritoriale se va face prin primar, prim ar general sau preşedintele consiliului ju deţean, după caz, la sed iu l prim ăriei, respectiv a l consiliului judeţean. îm prejurarea că prim arul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, poateîm puternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al prim arului, respectiv al consiliului judeţean, sau un avocat care să reprezinte interesele unităţii adm inistrat!v-teritoriale. precum şi ale autorităţilor adm inistraţiei publice locale respective în justiţie [art. 21 alin. (3) din lege] nu este de natură să conducă la ideea că unităţile adm inistrat)v-teritoriale se vo r cita la dom iciliul persoanei astfel desem nate sau la sediul profesional al avocatului, cu excepţia cazului prevăzut de art. 155 alin. (2) NCPC, în care reprezentanţii unităţilor adm inistra tiv-teritoriale şi-au ales sediul procesual la dom iciliul/sediul acestor persoane. în ceea ce priveşte alte persoane ju rid ice de drept public, cu titlu exem plificativ, m en­ ţionăm urm ătoarele: m inisterul este citat prin m inistru, la sediul m inisterului [art. 4 6 alin. (2) din Legea n r 90/2001); -G u v e rn u l Rom âniei este citat prin Secretariatul General, la sediul G uvernului [art. 22 alin. (2) din Legea nr. 90/2001]. 3. C itarea p e rso an e lo r ju rid ice d e d re p t privat. Persoanele ju rid ice de drept privat se citează prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezm em brăm ântului lor. în ceea ce priveşte reprezentanţii perso a n elo r ju rid ice, potrivit art. 209 alin. (1) NCC, persoana ju rid ică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de adm inistrare, de la data constituirii lo r. Au calitatea d e organe de adm inistrare persoanele fizice sau persoanele ju rid ice care, prin lege, actul d e constituire sau statut, sunt desem nate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în num ele şi pe seam a persoanei ju rid ice [art. 209 alin. {2} NCC]. în lipsa organelor d e adm inistrare, până la data constituirii acestora, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care privesc persoana ju rid ică se fac d e către fo n datori o ri de câ t re perso anele fiz ic e sa u persoanele ju rid ice desem nate in a cest sco p , în conform itate cu art. 210 alin. (1) N C C Prevederea legală a citării persoanei ju rid ice de drept privat prin reprezentantul său nu are sem nificaţia faptului că num ele acestui reprezentant trebuie să fie în scris în cuprinsul citaţiei, ci instituirea sa a avu t în vedere exclusiv aspectul că num ai un repre­ zentant, persoană fizică, al persoanei ju rid ice ar putea lua cunoştinţă de citaţie, iar nu persoana juridică însăşi. Se d iu l p e rso anei ju rid ice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului [art. 227 alin. (1) NCC]. în funcţie de obiectul d e activitate, persoana ju rid ică poate avea m ai m ulte sedii cu caracter secu ndar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru [art. 227 alin. (2) NCC}. Este de m enţionat faptul că şi atunci când citarea se face la sediul sucursalei, al repre­ zentanţei sau al punctului său de lucru, persoana ju rid ică se citează tot prin reprezen­ tantul ei legal, iar nu prin directorul dezm em brăm ântului, facilitatea vizând num ai locul unde se poate face citarea111. 111 V.M . G o b a n u , G . B o ro i, T.C. B rieiu , ©0. cit., 2 01 1, p, 228.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

383

A rt. 155

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

în ceea ce priveşte dovada sediului, inclusiv în râport cu instanţa, aceasta se face cu m enţiunile în scrise în registrele de publicitate sau d e e v id e n ţi prevăzute de lege pentru persoana ju rid ică respectivă (art. 229 alin. (1) NCC]. 4. C itarea asociaţiilor, so cie tăţilo r şi a a lto r entităţi fără p e rso n alitate ju rid ică co n ­ stitu ite p o triv it legii. Asociaţiile, societăţile şi alte entităţi fără personalitate juridică constituite potrivit legii se citează p rin reprezentantul desem nat, ia se d iu i sa u dom iciliul acestuia, iar nu la sediul entităţii respective. 5. C itarea în m ateria pro ced urii d e in so lven ţă. Cei supuşi procedurii insolvenţei, pre­ cum şi creditorii acestora se vo r cita la d o m iciliu i sau, după caz, se d iu i for. Dacă p ro ­ cedura insolvenţei a fo st deschisă, citarea acestor persoane se va efectua potrivit legii speciale. în acest sens, art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei are urm ătorul conţinut: „Citarea părţilor, precum şi com unicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Com unicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu, dom iciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codu­ lui de procedură civilă, cu m odificările şi com pletările ulterioare. Buletinul procedurilor d e insolvenţă va fi realizat şi în form ă electronica". Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (31) din Legea nr. 85/2006, prin excepţie d e la prevede­ rile alin. (1), ce vizează citarea şi com unicarea actelor de procedură prin Buletinul proce­ durilor d e insolvenţă, prim a citare ţ i com unicorea actelo r de proced u ră că tre persoanele îm potriva cărora se introduce o acţiune, în tem eiul dispoziţiilor a cestei legi, ulterior d es­ chiderii proced urii insolvenţei, se vo r realiza, conform noului C o d d e p roced u ră civilă, ţ i prin B uletinul proced u rilo r de insolvenţă. Instanţele judecătoreşti vo r transm ite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă. în acest caz, prim a citare, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, este legal în d e p li­ nită dacă aceasta este realizată atât potrivit Codului de procedură civilă, cât şi prin Bule­ tinul procedurilor de insolvenţă (m odalităţile fiind stabilite cum ulativ, iar nu alternativ)1’1, în practică rid icân d u -se în sâ problem a dacă lipsa citării părţii prin Buletinul procedurilor d e insolvenţă, în condiţiile în care aceasta a fost legal citată potrivit C odului d e procedură civilă ar putea im plica existenţa unei vătăm ări procesuale. 6. C itarea p e rso an e lo r fizice . Persoanele fizice se vo r cita la dom iciliul lor, dacă aces­ tea locuiesc acolo în mod efectiv. Cum citaţia are ca finalitate încunoştinţarea părţii des­ pre existenţa procesului, pentru efectuarea procedurii interesează adresa unde partea locuieşte în fapt. Până la proba contrară, se consideră că persoana fizică locuieşte la dom iciliul indicat în actul de identitate. Potrivit art. 87 NCC, dom iciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. Dovada dom iciliului se face cu m enţiunile cuprinse în cartea de identitate (art. 91 alin. (1) NCC). în m ăsura în care persoanele fizice nu locuiesc la dom iciliu, citarea acestora se va face la reşedinţa cunoscută sau la locul ales d e ele.

1,1 Prin D ec. nr, 1 1 3 7 /2 0 0 7 , C u rte a C o n stitu ţio n a lă a a d m is e xce p ţia d e n e c o n stitu fio n a lita te j i a co n sta ta t c i d isp o ziţiile a r t. 7 d in Le g e a nr. S 5 / 2 0 0 6 su n t c o n tra re a rt. 2 4 ş l a rt. 5 3 d in C o n stitu ţie , în m ă su ra în c a re se in te rp re te a ză că p e rso a n e le îm p o triv a căro ra se va d e s c h id e o a cţiu n e p o triv it d is p o z iţiilo r a c e ste i le g i u lte rio r d e sch id e rii p ro ce d u rii in so lv e n ţe i se v o r cita d ire c t p rin B u le tin u l p ro ce d u rilo r d e in so lv e n ţă , fărâ a b en eficia d e o p rim ă c o m u n ica re a a c te lo r d e p ro c e d u r i p o triv it C o d u lu i d e p ro c e d u ră civ ilă , ase m ă n ă to r so lu ţie i co n sa cra te p e n tru d e b ito r $i cre d ito ri.

384

D t U A N A * O S A T H S Q H A tti

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 155

în conform itate cu drt. 88 N C C reşedinţa persoanei fizice este locul unde îţi are locu­ inţa se cu n d a ri. Dovada reşedinţei se face cu m enţiunile cuprinse în cartea de identitate [art. 91 alin. (1) NCC|. Ca atare, citarea unei persoane fizice se va face la locul unde aceasta locuieşte în fa p t sau ia dom iciliul sâu a les. Este d e m enţionat faptul că num ai partea care urm ează a fi citată îşi poate alege un dom iciliu pentru com unicarea actelor de procedură şi pen­ tru citare, fiind fără relevanţă ju rid ică alegerea unui dom iciliu procesual de către o parte pentru cealaltă parte. în lipsa unui dom iciliu sau a unei reşedinţe cunoscute, partea va fi citată la locul cunoscut unde îşi desfăşoară perm anent activitatea curentă. 7. C itarea in cap ab ililo r şt a p e rso an e lo r cu capacitate d e exerciţiu restrânsă. Inca­ pabilii (m inorii cu vârsta sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească} şi persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă (m inorii cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani) vo r fi citaţi p rin reprezentanţii sa u ocrotitorii lo r legali, la d om iciliul o ri se d iu l ocestora, după caz. Este d e m enţionat faptul că în legislaţia anterioara persoanele cu capaci­ tate de exerciţiu restrânsă se citau personal, iar nu prin ocrotitorii legali, aceştia din urmă fiind citaţi separat. în ipoteza num irii unui curator special, potrivit art. S 8 N CPC, citarea persoanelor indi­ cate anterior se va face prin acest curator (avocat desem nat de barou), la sed iu l său profesional. Ca atare, în acest caz, persoanele respective nu se vo r cita potrivit art. 155 alin. (1) pct. 7 N CPC, la dom iciliul sau sediul reprezentanţi lor sau ocrotitorilor legali, ci la sediul profesional al curatorului special. 8. C itarea bolnavilor, m ilitarilo r, m em b rilo r e ch ip a ju lu i u n ei nave şi deţinuţilor. 8olnavii in tern a ţi în unităţi sanitare se citează p e r s o n a lla adm inistraţia unităţii respective, al cărei sediul poate sa nu coincidă cu sediul unităţii sanitare unde este internat cel citat. M ilitorii încazarm aţi se citează la unitatea din care fac parte, prin com ondam entul acesteia. Aceştia se vo r cita la fie c a re term en de ju d eca tă , neavând term en în cunoştinţa, prin raportare la art. 229 alin. (3) NCPC. D e ţin u ţii se citează la ad m in istra ţia lo cu lu i de deţin ere. De asem enea, aceştia se v o r cita ia fie c a re term en de ju d e ca tă , neavând term en în cunoştinţă, prin raportare la art. 229 alin . (4) N C P C în ceea ce priveşte deţinuţii, în condiţiile în care aducerea lor în sala de şedinţă pentru fiecare term en de judecată nu este solicitată d e lege decât în cadrul procesu­ lui penal, apreciem d , pentru legala îndeplinire a procedurii d e citare în procesul civil, acest dem ers nu este necesar. în cadrul procesului civil, instanţa are exclusiv obligaţia citării acestora la fiecare term en de ju d ecată, statuându-se în art. 229 alin. (4) NCPC d aceştia nu au term en în cunoştinţă. Pe cale d e consecinţă, considerăm că pentru fegala îndeplinire a procedurii de citare a unui deţinut, în cadrul procesului civil, este suficient ca dovada de prim ire a citaţiei să fie returnată la dosar, nefiind necesară şi prezenţa acestuia în sala de judecată. în opinia contrară exprim ată d e o parte a jurisprudenţei, s-a apreciat că pentru legala îndeplinire a procedurii de citare este necesar şi ca partea aflată în stare d e detenţie să fie adusă în sala de şedinţă, la fiecare term en d e judecată, cu excepţia cazului în care deţinutul m enţionează în m od expres că nu solicită să m ai fie prezent la judecată, soluţia rezidând în îm prejurarea că aceste persoane nu au libertate de m işcare, ce determ ină o restrângere a m anierei de exercitare a drepturilor procedu­ rale com parativ cu cea a unei persoane aflate în stare d e libertate.

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

385

A rt. 155

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

g en er a le

Persoanele care fac parte din echipajul unei nave m aritim e sau flu via le, alta decât m ilitară, dacă nu au dom iciliul cunoscut, se citează la căpitănia p o rtu lu i unde este înre­ gistrată novo. 9. C itarea p e rso n a lu lu i m isiu n ilo r d ip lo m atice şi al o ficiilo r co n su lare , precum şi a cetăţen ilo r rom âni aflaţi în străinătate In interes de se rviciu . Personalul m isiunilor diplom atice, al oficiilor consulare şi cetăţenii rom âni trim işi să lucreze în cadrul persona­ lului organizaţiilor internaţionale, precum si m em brii de fam ilie care locuiesc cu ei, cât tim p se află în străinătate, se citează prin M inisterul A fa ce rilo r Externe. Este de m enţionat faptul că p c t 12 al alin. (1) din art. 155 N CPC se referă exclusiv la personalul m isiunilor diplom atice şi al oficiilor consulare a le Rom âniei în străinătate, iar nu la cele ale ţărilo r străine în Rom ânia sau aflate în străinătate. De asem enea, trebuie specificat că statutul m isiunii diplom atice sau al oficiului consular este distinct de cel al personalului său. A lţi cetăţeni rom âni, aflaţi în străinătate în interes d e serviciu, inclusiv m em brii fam iiiilor care îi însoţesc, se citea 2ă prin organele centrale care i-au trim is sa u în subordinea cărora se află unitatea care i-a trim is în străinătate. 10. Citarea p e rso an e lo r aflate în străinătate. Citarea persoanelor aflate în străină­ tate, independent de cetăţenia acestora, va avea în vedere două situaţii: a) dacă acestea ou dom iciliul sa u reşedinţa cunoscută în străinătate - citarea se va face printr-o citaţie scrisă trim isă cu scriso a re recom andată cu con ţinut d ecla ra t ş i con­ firm a re de prim ire, recipisa de predare a scrisorii la poşta rom ână, în cuprinsul căreia vor fi m enţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă a în d ep lin irii procedurii, dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte Rom ânia ori prin acte norm a­ tive speciafe nu se prevede altfel. Această ipoteză trebuie să aibă în vedere şi art. 156 NCPC, potrivit căruia persoanele care se află în străinătate, citate prin scrisoare recom andată pentru prim ul term en de judecată, vo r fi înştiinţate prin citaţie că au obligaţia de a-şi alege un dom iciliu în Rom â­ nia unde urm ează sâ li se facă toate com unicările privind procesul. în cazul în care aces­ tea nu se conform ează, com unicările li se vo r face prin scrisoare recom andată, recipisa de predare la poşta rom ână a scrisorii, în cuprinsul căreia vo r fi m enţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de în d e p lin ire a procedurii. Ca atare, pentru prim ul term en de judecată, la dosar trebuie restituită dovada în d e­ plinirii corecte a procedurii d e citare, însă, dacă partea nu-şi îndeplineşte obligaţia de a-şi alege un dom iciliu procesual în Rom ânia, sim pla recipisă de predare la poşta rom ână a scrisorii recom andate este suficientă pentru a considera procedura legal îndeplinită, ch iar dacă dovada acesteia nu este restituită ia dosar; b) daca acestea nu a u dom iciliul sa u reşedinţa din străinătate cunoscută - citarea se va face prin publicitate, în conform itate cu regulile prescrise d e art. 167 N C P C în am bele situaţii, dacă cei aflaţi în străinătate au un m a ndata r cunoscut în ţară, va fi citat num ai acesta din urm ă. Această prevedere nu are în vedere num ai situaţia în care persoana aflată în străinătate şi-a ales un m andatar pentru reprezentarea sa în respec­ tivul proces, ci şi cazul în care aceasta şi*a desem nat un m a ndata r cu procură generală, art. 155 alin. (1) pct. 13 teza fin ală NCPC trebuind interpretat în consonanţă cu art. 86 NCPC, potrivit căruia dacă cel care a dat procură generală nu are dom iciliul şi nici reşe­ dinţa în ţară, dreptul de reprezentare în judecată se presupune d a t 11. C itarea p e rso an e lo r cu d o m iciliu l sau reşedinţa necu n o scu tă. Citarea acestor persoane se va face prin publicitate, potrivit regulilor în scrise în art. 167 NCPC, instanţa 386

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 156-157

pr o ced u r ă

având obligaţia ca, în prealabil, d a c i citarea prin publicitate se im pune după acordarea prim ului term en d e judecată, să pună ?n discuţia contradictorie a părţilor oportunitatea dispunerii acestei m ăsuri. 12. C itarea m oşten itorilor p ân ă la intervenirea lor în proces. Potrivit art. 155 alin. (1) pct. 15 NCPC, m oştenitorii, până la intervenirea lor în proces, se citează prîntr*un curator special num it de instanţă, la dom iciliul acestuia. Apreciem că ipoteza descrisă are în vedere situaţia în care una dintre părţi decedează în tim pul procesului, iar judecata cauzei nu se suspendă d e d r e p t întrucât o parte inte­ resată a solicitat acordarea unui term en pentru introducerea în cauză a m oştenitorilor, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 NCPC. Curatorul special vizat de acest articol este cel prevăzut de art. 58 NCPC, fiind un avocat desem nat de barou pentru fiecare instanţă judecătorească, având o rem uneraţie stabilită pentru această activitate.

A r i . 15 6 . O bligaţia aleg erii locului citării. Persoanele care se află tn străină­ tate, citate potrivit art. 155 alin. (1) pct. 12 şi 13 pentru prim ul term en de judecată, vor fi înştiinţate prin citaţie că au obligaţia de a-şi alege un domiciliu în România unde urm ează să li se facă toate com unicările privind procesul. în cazul în care acestea nu se conform ează, com unicările li se vor face prin scrisoare recomandată, reci pisa de predare la poşta rom ână a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii. C O M E N T A R IU în cuprinsul citaţiei adresate pentru prim ul term en de judecată persoanelor care se află în străinătate trebuie sa figureze în mod obligatoriu m enţiunea vizând obligaţia sta* bilita în sarcina acestora de a-şi alege un dom iciliu p rocesu a l în Rom ânia. în acest sens este necesar ca pentru prim ul term en de judecată procedura să fie legal îndeplinită, dovada fiind restituită la dosar cu m enţiunile corespunzătoare. Sancţiunea care intervine în situaţia în care partea aflată în străinătate nu-şi în d e p li­ neşte obligaţia m enţionată an terio r constă în faptul că, pentru term enele de judecatâ urm ătoare, chiar dacă dovada îndeplinirii procedurii de citare nu a r fi restituită la dosar, aceasta să fie considerata legal îndeplinită, sim pla recipisa de p red a re o scriso rii reco­ m andate către poşta rom ână fiind suficientă pentru legalitatea procedurii.

A r i . 1 5 7 . C u p rinsu l citaţiei. (1) Citaţia va cuprinde: a) denum irea instanţei, sediul e i şi, când este cazul, alt lo c decât sediul instan­ ţei unde urm ează să se desfăşoare judecarea procesului; b) data em iterii citaţiei; c) num ărul dosarului; d) anul, luna, ziua şi ora înfăţişării; e) num ele şi prenum ele sau denum irea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează; f) calitatea celui citat; g) num ele şi prenum ele sau denum irea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii;

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

387

A rt. 157

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a tim brului judiciar datorate de cel citat; i) m enţiunea că, prin înm ânarea citaţiei, sub sem nătură de prim ire, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional o ri prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu prim irea corespondenţei pentru un term en de judecatâ, cel d ta t este considerat că are în cunoştinţă şi term enele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înm ânată; j) alte m enţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă; k) ştam pila instanţei şi sem nătura grefierului. (2) In citaţie se m enţionează, când este cazul, orice date necesare pentru sta­ bilirea adresei celui citat, precum şi dacă citarea se face cu chem area la intero­ gatoriu sau dacă ce l citat este obligat să prezinte anum ite înscrisuri ori dacă i se com unică odată cu citaţia alte acte de procedură. în cazurile în care întâm pinarea nu este obligatorie, în citaţie se va m enţiona obligaţia pârâtului de a-şi pregăti apărarea pentru prim ul term en de judecată, propunând probele de care înţelege să se folosească, su b sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres. (3) C erinţele de la alin. (1) lit. a), c), d ), e) şi k) su n t prevăzute sub sancţiunea nulitătii. f C O M E N T A R IU 1. Co nţinutu l cita ţie i. Litera a) d e la alin. (1) al acestui articol are în vedere încunoştinţarea părţii despre locui desfăşurării p ro c e su lu i Astfel, procesul poate avea loc la sediul instanţei sau, în Ipoteza unei cercetări la faţa locului, spre exem plu, la adresa la care se va desfăşura verificarea. Ca atare, citarea părţilor pentru cercetarea la faţa locului va trebui să aibă în vedere şi inserarea în citaţie a focului desfăşurării şedinţei de judecată, procedura nefiind legal îndeplinită dacă dovada a fost restituită la dosar, însă în cuprinsul citaţiei, deşi term enul pentru cercetare a fost corect înscris, s-a păstrat vechea m enţiune privind desfăşurarea şedinţei la sediul instanţei. A preciem că ar fi recom andabil ca, în ipoteza unor instanţe în a căro r dotare intră m ai m ulte săli d e judecată, în cuprinsul citaţiei să fie inserat şi num ărul cam erei în care va avea loc şedinţa d e judecată respectivă. Astfel, considerăm că, dacă num âru! să lii de ju d eca tă în care se va desfăşura procesul este incorect m enţionat în cuprinsul citaţiei, procedura d e citare se va considera nelegal îndeplinită. Cu referire la num ele $i prenum ele p e rso anei fizic e s q u denum irea p e rso a n e i ju rid ice , aceste elem ente trebuie prevăzute în cuprinsul citaţiei în mod co rect şi com plet, cita­ rea unei persoane fizice, de pildă, cu num ai unul dintre cele două prenum e constituind o procedură nelegal îndeplinită. De asem enea, inserarea eronată a oricărui elem ent al adresei dom iciliului ori reşedinţei părţilor sau sediului acestora atrage nelegalitatea pro­ cedurii respective (scrierea greşită a scării blocului sau a num ărului apartam entului etc.). în privinţa ca lită ţii celui citat, citaţia va cuprinde denum irea părţii în proces (recla­ m ant, pârât, apelant-pârât, intervenient în num e propriu etc.), ia r eventuala schim bare a acesteia pe parcursul procesului va determ ina şi m odificarea corespunzătoare a acestei m enţiuni în cuprinsul citaţiei. Citaţia va cuprinde şi m enţiunea potrivit căreia prin înm ânarea citaţiei, sub sem nă­ tură de prim ire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, ori prin funcţio­

388

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 157

narul sau persoana însărcinată cu prim irea corespondenţei pentru un term en de ju d e­ cată, ce l cita t este considerat că are în cunoştinţă $i term enele de ju d eca tă ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fo st înm ânată. Din această prevedere legală decurge concluzia im portantă, potrivit căreia, în ipoteza în care părţii i s-a înm ânat citaţia şi a sem nat dovada de prim ire, p e rso n a l prin repre­ zentant fegal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu prim irea corespondenţei, aceasta va avea term en în cunoştinţă şi nu va m ai fi citată pentru term e­ nele de judecată urm ătoare, cu excepţia situaţiilor de excepţie prevăzute în m od expres de art. 229 alin. (2), (3) şi (4) NCPC. Este d e rem arcat în acest sens clarificarea aspectului controversat existent în regle­ m entarea anterioară în privinţa întinderii aplicării art. 88 alin. (1) pct. 5 L CPC 1865. care prevedea că prin înm ânarea citaţiei, sub sem nătură d e prim ire, personal sau prin repre­ zentant legal sau convenţional, pentru un term en de judecată, cel citat este prezum at că are în cunoştinţă şi term enele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înm ânată, aspectul disputat în practica ju diciară vizând faptul dacă prevederea este inci­ denţă şi în cazul persoanelor ju rid ice sau num ai a celor fizice. în citaţie se m enţionează, când este cazul, o rice date necesare pentru stabilirea adre­ sei celui citat, cum ar fi, spre exem plu, precizări suplim entare privind locul situării clă­ dirii (pe colţ sau Eângă pasaj etc.). Deşi legea nu prevede în m od expres, citaţia poate cuprinde şi date adiţionale vizând identificarea persoanei citate, num ele părinţilor sau codul num eric personal, recurgându-se la acest procedeu în ipoteza în care în acelaşi loc dom iciliază m ai m ulte persoane cu num e identic, dreptul instanţei d e a proceda de această m anieră putând fi generat d e lit. j) de la alin. (1) al art. 157 NCPC. Dacă partea datorează taxe ju d icia re de tim bru, aceasta va fi citată cu m enţiunea corespunzătoare înscrisă în cuprinsul citaţiei. Dacă m enţiunea respectivă a fo st o m isă, la term enul de judecată urm ător, în situaţia în care partea nu a achitat taxele ju d iciare de tim bru corespunzătoare, instanţa nu are dreptul să invoce excepţia netim b rări i/in sufi­ cientei tim brări a cererii, fiind necesar să am âne judecata pentru a-i da posibilitatea păr­ ţii să ia cunoştinţă d e această obligaţie stabilită în sarcina sa şi să şi-o îndeplinească (cu excepţia cazului în care partea declară în m od expres în şedinţă că nu intenţionează să tim breze cererea sau a situaţiei în care achită taxa până la sfârşitul şedinţei de judecată). Totodată, dacă p ro b a cu interogatoriu a fost încuviinţată, partea respectivă va fi citată cu m enţiune expresă în acest sens, neavând term en în cunoştinţă, potrivit art. 229 alin. (2) pct. 3 N CPC, în afară d e cazul în care a fost prezentă la încuviinţarea probei, când s-a stabilit şi term enul pentru adm inistrarea acesteia. Instituirea reglem entării în discuţie are ca raţiune îm prejurarea că legea prevede în cuprinsul art. 358 N CPC o sancţiune specifică pentru faptul neprezentării nejustificate la interogatoriu, fiind necesar ca partea să aibă cunoştinţă de consecinţele neprezentării sale la respectivul term en d e judecată, stabilit ca m om ent al adm inistrării probei. în cuprinsul citaţiei se vo r specifica şi celelalte acte de p roced ură com unicate părţii odată cu citaţia, cum ar fi cererea adiţională, cereri de intervenţie, diverse înscrisuri etc. în ipoteza în care, spre exem plu, din cuprinsul citaţiei nu rezultă în mod expres faptul com unicării cererii adiţionale către pârât, ch iar dacă aceasta a fo st depusă de reclam ant la d o sa r în exem plare suficiente şi acestea nu se m ai regăsesc la dosar, fiind probabil com unicate pârâtului, acesta din urm ă are dreptul să sol i cite să-i fie în m ânată sau com u­ nicată cererea adiţională, cuprinsul citaţiei neputând fi com pletat cu probe extrinseci prin care s-ar proba eventuala com unicare a actului procedural. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

389

A rt. 159

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

De asem enea, în cuprinsul citaţiei pot fi inserate m enţiuni p rivin d obligaţiile p u se în sarcina celui cita t de către instanţă, cum ar fi cele referitoare la com unicarea unor înscri­ suri, spre exem plu. Noul cod stipulează faptul c i , în ipotezele în care întâm pinarea n u este obligatorie (de pildă, în cazurile procedurii ordonanţei preşedinţiale - art. 998 alin. (1) teza fin a li N C P C procedurii evacuării din Im obile folosite sau ocupate fir ă d r e p t - a r t . 1041 alin. (3) NCPC] în citaţie se va m enţiona obligaţia pârâtului d e a-?i p reg ă ti apărarea pentru prim ul term en de judecatâ, propunând probele de care înţelege s i se folosească, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, aceasta fiind cea a decăderii, prin raportare ia art. 254 alin. (1) NCPC. 2. San cţiu n ea n u lită ţii. Cerinţele legale prevăzute sub sancţiunea nulităţii procedurii de citare sunt cele privitoare Ia urm ătoarele elem ente ale citaţiei: - denum irea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urm ează să se desfăşoare judecarea procesului; - num ărul dosarului; - anul, luna, ziua şi ora înfăţişării; - num ele şi prenum ele sau denum irea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează; - ştam pila instanţei şi sem nătura grefierului. Tn prim ul rând, este de precizat faptul că, spre deosebire d e vechea reglem entare, m enţiunea vizând num ărul dosarului este prevăzută în noul cod su b sancţiunea nulităţii exprese, în tim p ce calitatea celui citat nu m ai atrage incidenţa unei nulităţi al cărei regim presupune o vătăm are prezum ată. Tn al doilea rând, dat fiind faptul că sancţiunea nulităţii este expres prevăzută de lege, m enţionarea eronată a acestor elem ente determ ină aplicarea p rezu m ţiei relative a exis* tenţei unei vâtâm âri procesuale, astfel în cât partea nelegal citată este scutită de orice dovadă în acest sens, prin raportare la art. 175 afin. (2) NCPC. în al treilea rând, această nulitate este una condiţionată, regim ul său fiind prevă­ zu t d e art. 175 alin. (1) NCPC. în ipoteza în care vătăm area nu poate fi înlăturată în alt m od, instanţa va dispune refacerea proced urii de citare, cu respectarea tuturor condiţi­ ilor de validitate, potrivit art. 179 alin. (2) N C P C De altfel, potrivit art. 153 alin. (2) NCPC, instanţa va am âna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii. A preciem că nulitatea procedurii d e citare în aceste cazuri poate fi invocată d in oficiu de că tre instanţă, prin raportare la dispoziţiile art. 153 alin. (2) NCPC. Sancţiunea ce intervine în ipoteza nesocotirii elem entelor citaţiei prevăzute de art. 157 alin. 1 lit. b ) ,f / şi g) N CPC este tot nulitatea, însă aceasta poate fi invocată num ai de către partea interesată şi este condiţionată de dovedirea unei vâtâm âri procesuale.

A ri. 15 8 . A legerea lo cu lu i citării şi a! com u n icării a lto r acte de procedură. (1) In caz de alegere de dom iciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu prim irea actelor de procedură, com unicarea acestora se v a face la acea persoană, iar în lipsa unei asem enea m enţiuni, com unicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.

390

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 158

pr o ced u r ă

(2) Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie com unicate la căsuţa poştală. C O M E N T A R IU Prim ul alineat al acestui articol este o reproducere dezvoltată a art. 93 CPC 1865, noul cod referind u-se atât la alegerea de dom iciliu, proprie unei persoane fizice, dar şi la alegerea de sediu, proprie unei persoane juridice. Ca atare, oricare parte din proces, persoană fizică sau juridică, are dreptul să*şi aleagă un dom iciliu sau sediu procesual pentru com unicarea citaţiilor şi a altor acte de proce­ dura pe parcursul litigiului. Această alegere poate fi făcuta num ai de către parte pentru sine, iar nu pentru cea­ laltă parte, şi are caracter expres, n e p u tln d fi dedusă din circum stanţele cauzei. Desem narea unui dom iciliu sau sediu procesual în sensul indicat presupune totodată şi indicarea p e rso anei însărcinate cu p rim irea actelo r de procedura, prin m enţionarea expresă a num elui său. Din m om ent ce legea nu introduce vreo distincţie, persoana însărcinată cu prim irea actelor de procedură poate fi atât o persoană fizică, cât şi una ju rid ică, în acest ultim caz, fiind legal îndeplinită procedura de citare dacă citaţia a fo st sem nată de funcţionarul sau de persoana însărcinată cu prim irea corespondenţei la sediul persoanei ju rid ice desem ­ nate în acest scop de parte ori, în lipsa acestora, de adm inistratorul clădirii, paznicul sau agentul de pază, prin raportare la art. 162 alin. (1) NCPC. Spre exem plu, dacă o parte şi-a ales dom iciliul procesual la se d iu l lo cului d e m uncă, fiind indicată persoana juridică respectivă, procedura de citare este validă în ipoteza în care funcţionarul persoanei juri­ dice însărcinat cu prim irea corespondenţei o sem nează de prim ire. De asem enea, în practica judiciară sunt foarte frecvente cazurile în care partea îşi alege dom iciliul sau sediul procesual la avocatul care îi asigură reprezentarea ?n proces. Ca atare, este necesar ca partea sâ precizeze în m od expres aceasta şi să indice avocatul sau cabinetul ori societatea d e avocatură din care face parte acesta şi la sediul căruia şi-a ales dom iciliul sau sediul procesual, procedura considerându-se legal îndeplinită dacă dovada de îndeplinire a com unicării este sem nată de funcţionarul sau persoana însărci­ nată cu prim irea corespondenţei ori, în lipsa acestora, de adm inistratorul clădirii, pazni­ cul sau agentul d e pază. potrivit art. 162 alin. (1) NCPC. Dacă partea şi-a indicat un dom iciliu sau sediul procesual, însă nu a p reciza t num ele sa u denum irea p e rso anei însărcinate c u p rim irea corespondenţei, citarea şi com unicarea altor acte de procedură se vo r face fără a lua în considerare dom iciliul/sediul ales, urm ând a fi respectate regulile prevăzute d e art. 155 şi art. 156 NCPC. Astfel, în ipoteza specificată anterior, dacă partea a fost citată la dom iciliul ales, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, sancţiunea fiind nulitatea expresă a acesteia, prin raportare la art. 157 alin. (1) lit. e ) şi alin. (3) N C P C putând fi invocată şi de instanţă din oficiu. Alegerea dom iciliului sau a sediului procesual trebuie făcută în sc ris, prin raportare la art. 148 alin. (1) NCPC. De asem enea, dom iciliul sau sediul procesual ales poate fi schim ­ bat pe parcursul desfăşurării procesului. Cu caracter de noutate legislativă, cel de-al doilea alineat al articolului analizat pre­ vede dreptul părţii de a alege ca toate actele de procedură să-i fie com unicate la căsuţa poştală.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

391

A rt. 159

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

A ri. 1 5 0 . T erm en u l p en tru înm ânarea citaţiei. Citaţia şi celelalte acte de procedură, sub sancţiunea nulităţii, vor fi înm ânate părţii cu cel puţin 5 zile înaintea term enului de judecată, tn cazu ri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea term enului de înm ânare a citaţiei ori actului de procedură, despre aceasta făcându-se m enţiune în citaţie sau în actul de procedură. C O M E N T A R IU 1. R e gu la. A rticolul în discuţie constituie o preluare a art. 89 alin. (1) C P C 1865, fiind operate însă unele adăugiri. în prim ul rând, noul cod prevede faptul că nu num ai citaţia, dar ş i celelalte acte de p roced ura (cerere adiţională, cereri d e intervenţie etc.) trebuie înm ânate părţii cu cel puţin 5 zile înain tea term enului de judecată. în al doilea rând. term enul de 5 zile specificat d e lege este un term en procedural, calculându-se după sistem ul zile lo r libere, nefiind avute în vedere ziua de la care începe să curgă term enul şi nici ziua când acesta se îm plineşte, potrivit art. 181 alin. ( ! ) pct. 2 NCPC. Ca atare, spre exem plu, dacă term enul de judecată este stabilit pentru data de 10 a lunii, citaţia trebuie com unicată către parte cel m a itâ rz iu în data de 4 a lunii respective. M om entele avute în vedere la calculul term enului sunt cel al înm ânării citaţiei sau a altui act de procedură şi cel al prim ului term en de judecată care urm ează după această com unicare. în al treilea rând, sancţiunea care intervine în ipoteza în care term enul procedural a fost încălcat o constituie nulitatea procedurii de citare sau de com unicare. întrucât această sancţiune este expres prevăzută de cod, vată m area pro cesu a lă este prezum atâ până la p ro b a contrară, în concordanţă cu art. 175 alin. (2) NCPC. în cazul analizat, apreciem ca instanţa va dispune din oficiu am ânarea cauzei pentru refacerea procedurii de citare sau de com unicare a actelor de procedură, cu excepţia situaţiei în care partea respectivă este prezentă în instanţă, personal sau prin reprezen­ tant, şi nu solicită am ânarea cauzei, prin raportare la art. 160 alin. (1) NCPC. Instanţa poate dispune am ânarea cauzei num ai la term enul la care neregularitatea s-a produs, prin raportare la art. 160 alin. (3) NCPC. 2. Excepţia. în cazuri urgente sau atunci când legea prevede în m od expres, judecătorul poate dispune scurtarea term enului de înm ânare a citaţiei o ri actu lu i de procedură, despre aceasta făcându-se m enţiune în citaţie sau în actul de procedură [de pildă, ipo­ tezele sechestrului asigurător - art. 953 alin. (3) teza finală, art. 956 alin. (1) NCPC, cazul procedurii ordonanţei p re ş e d in ţia le - art. 998 alin. (1) N CPC etc.]. Scurtarea term enului de înm ânare a citaţiei sau a actului de procedură se realizează prin dispoziţia instanţei, luată anterior efectuării com unicării respective, iar nu ulterior acesteia, când procedura respectivă este considerată nelegal îndeplinită. Nu toate actele de procedură sunt supuse com unicării. Spre exem plu, răspunsul recla­ m antului la întâm pinarea pârâtului nu este supus com unicării către pârât, fiind o excep­ ţie de la regula com unicării actelor de procedură, pârâtul având posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia prin consultarea dosarului, în tem eiul art. 201 alin. (2) teza a ll-a NCPC.

392

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 160

pr o ced u r ă

Art» 1 6 0 . Invocarea şi înlăturarea n ereg u larităţilor p riv in d citarea. (1) Dacă partea prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a prim it citaţia sau a prim it-o într-un term en m ai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citaţia sau procedura de înm ânare a aces­ teia, procesul se am ână, la cererea părţii interesate. (2) O rice neregularitate cu privire la citare nu va m ai fi luată în considerare în cazul in care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut am ânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la term enul la care s-a produs neregulari ta tea nu a invocat-o la term enul urm ător producerii ei, dacă la acest term en ea a fost prezentă sau legal citată. (3) In lipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată şi de celelalte părţi ori din oficiu, însă num ai la term e­ n u l la care ea s-a produs. C O M E N T A R IU în privinţa invocării neregularităţilor privind citarea, po t fi distinse două ipoteze: a) p a rtea nelegal citatâ este prezentă în instanţăj, p erso n a l sa u prin reprezentant. în acest caz, neiegala sa citare cu consecinţa am ânării procesului poate fi invocată num ai de partea respectivă, iar nu şi de instanţă sau de celelalte părţi din proces. Ca atare, la solicitarea părţii nelegal citate, instanţa va pune în discuţia contradictorie a părţilor cere­ rea d e am ânare a procesului decurgând din această neregularitate, urm ând a dispune în consecinţă. Partea are posibilitatea să solicite am ânarea procesului dacă nu a prim it citaţia, la dosar nefiind restituită dovada îndeplinirii acestei proceduri, dacă a prim it citaţia cu mai puţin d e 5 zile înain tea term enului de judecată sau cu m ai puţin de term enul prescurtat de instanţă în prealabil, precum şi dacă există o altă cauză de nulitate în privinţa citaţiei sau a procedurii de înm ânare. A preciem că, în acest ultim caz, partea trebuie să facă dovada existenţei unei vătăm ări procesuale, dacă nu este cazul nesocotirii altor elem ente prevăzute su b sancţiunea nulităţii exprese de art. 157 alin. (3) NCPC. Dacă partea nelegal citată a fost prezentă în instanţă şi nu a invocat această neregu­ laritate, nesolicitând am ânarea procesului, nulitatea procedurii de citare s e v a considera acoperită, nem aiputând fi invocată ulterior, prin raportare la art. 160 alin. (2) NCPC; b) p a rtea nelegal citatâ n u este prezentă în instanţă. în acest caz, neregularitatea procedurii d e citare a acestei părţi poate fi invocată a tâ t de că tre instanţă, câ t ş i de către celelalte p ă rţi din proces, care au interesul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti nesus­ ceptibile de a fi desfiinţată în căile de atac. Apreciem însă că num ai în ipoteza nelegalei citări a părţii decurgând din nerestituirea la d o sa r a dovezii de îndeplinire a acestei proceduri sau pentru cazul în care nu au fost respectate elem entele prevăzute în citaţie sub sancţiu nea nulită ţii exprese procesul poate fi am ânat, căci pentru restul ipotezelor este necesară dovada existenţei unei vătă­ m ări procedurale pentru a fi incidenţă sancţiunea nulităţii, ce a r determ ina am ânarea procesului în vederea refacerii procedurii. De asem enea, instanţa şi celelalte părţi po t invoca neregularitatea procedurii de citare num ai la term en u l la care aceasta s-a produs, ulterior nulitatea fiind acoperită, cu excepţia cazului în care partea nelegal citată se prezintă la al doilea term en şi invocă neregularitatea.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

393

A rt. 161

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Partea nelegal citată are dreptul să invoce nulitatea procedurii d e citare pentru ter­ m enul la care nu s-d prezentat p i n i la urm ăto rul term en de ju d eca tă . Dacă aceasta nu procedează de m aniera descrisă, nulitatea procedurii de citare se acoperă şi, ca atare, partea respectivă nu ar putea solicita desfiinţarea în căile d e atac a hotărârii judecăto­ reşti astfel pronunţate. Nulitatea procedurii de citare se acoperă, prin urm are, dacă la urm ătorul term en celu i ia care partea a lipsit şi la care procedura nu a fo st legal în d e p li­ nită, aceasta a fost prezentă şi nu a invocat ne regularitatea sau, deşi nu a fost prezentă, a fost legal citată, având ca atare posibilitatea invocării nulităţii.

A r i. 1 6 1 . în m ân area făcu tă person al celu i citat. (1) înm ânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face personal celui citat, la locul citării stabilit potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6. (2) înm ânarea se poate face oriunde se află cel citat. (3) Pentru cei care locuiesc în hotel sau căm in, citaţia se predă, în lipsa lor, adm inistratorului hotelului ori aşezăm ântului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte. (4) Pentru cei care se găsesc su b arm e, citaţia se înm ânează la unitatea din care fac parte. (5) Celor care alcătuiesc echipajul unei nave m aritim e sau fluviale, în lipsa unui dom iciliu cunoscut, înm ânarea se face la căpitănia portului unde se găseşte înregistrată nava. (6) Pentru deţinuţi, înm ânarea se face Ia adm inistraţia închisorii. (7) Pentru bolnavii aflaţi în spitale, sanatorii sau alte asem enea aşezăm inte de asistenţă m edicală ori socială, înm ânarea se face la adm inistraţia acestora. C O M E N T A R IU A rticolul 161 N CPC vizează procedura de înm ânare a actelor către p erso o n e fizice. Regula în m aterie este aceea că actele de procedură se înm ânează p erso n a l celui cltot, la dom iciliul/reşedinţa/locul cunoscut unde îşi desfăşoară perm anent activitatea curentă sau la dom iciliul procesual ales. Dacă partea se găseşte în altă parte, iar agentul procedural are posibilitatea să-i înm ân eze personal citaţia, această procedură va fi realizată în acei loc, fiind considerată legal îndeplinită, potrivit art. 161 alin. (2) NCPC. Noul cod prevede, de asem enea, o serie de reguli de înm ân are a citaţiei pentru per­ soane aflate în diverse situaţii, după cum urm ează: a) pentru cei care locuiesc în ho tel sau căm in, citaţia se predă, în lipsa lor, adm inistra­ torului hotelului ori aşezăm ântului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte; b) pentru cei care se găsesc su b arm e, citaţia se înm ânează la unitatea din care fac parte; c) pentru cei care alcătuiesc echipajul unei nove m aritim e sau fluviale, în lipsa unui dom iciliu cunoscut, înm ânarea se face la căpitănia portului unde se găseşte înregistrată nava; d) pentru deţinuţi, înm ânarea se face la adm inistraţia închisorii; e ) pentru bolnavii aflaţi în spitale, sanatorii sau alte asem enea aşezăm inte de asis­ tenţă m edicală o ri socială, înm ânarea se face la adm inistraţia acestora. 394

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 162

pr o ced u r ă

în ipoteza ultim elor patru situaţii enunţate în precedent, sunt incidente dispoziţi­ ile art. 162 alin. (2) NCPC, potrivit cărora unitatea unde se află cel citat îi va înm âna de îndată acestuia citaţia sub luare de dovadă, certificându-i sem nătura sau arătând m oti­ vu l pentru care nu s-a putut obţine sem nătura lui, aceasta fiind raţiunea pentru care se consideră că şi aceste cazuri vizează o înm ânare personală.

A ri. 1 6 2 . în m ân area făcu ta a lto r persoane. (1) înm ânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 şi pct. 12 sau atunci când actul urm ează să fie înm ânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu prim irea corespondenţei, care va sem na dovada. în lipsa acestora, înm ânarea citaţiei sau a actelor de procedură se va face adm inistratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va sem na procesul-verbal întocm it în acest scop de către agent, după ce acesta din urm ă a certificat în prealabil iden­ titatea Aşi calitatea sa. __ _ (2) In cazurile prevăzute la art. 161 alin. (4)-(7), unitatea unde se află cel citat îi v a înm âna de îndată acestuia citaţia ori, după caz, actul de procedură com unicat sub luare de dovadă, certificându-i sem nătura sau arătând m otivul pentru care n u s-a putut obţine sem nătura lui. In acest din urm ă caz se v a proceda potrivit alin. (1). D ovada se va preda agentului ori va fi trim isă direct instanţei, dacă înm ânarea citaţiei n u s-a putut face de îndată. C O M E N T A R IU în ipoteza persoanelor prevăzute de art. 155 alin. (1) pct. 1-5 şi pct. 12 N CPC (statul, persoanele ju rid ice de drept public şi de drept privat, entităţile fără personalitate juridică constituite potrivit legii, cei supuşi procedurii insolvenţei şi creditorii acestora, persona* Iul m isiunilor diplom atice şi oficiilor consulare, cetăţenii rom âni aflaţi în străinătate în interes de serviciu, precum şi m em brii lor de fam ilie), înm ânarea actului de procedură se face fu n cţio n a ru lu i sa u p e rso anei însârcinate cu p rim irea corespondenţei, care va semna dovada d e îndeplinire a procedurii. Citarea prin M inisterul A fa ce rilo r Externe presupune em iterea de către instanţă a unei adrese către această instituţie cu m enţiunea d e a îndeplini procedura de citare. Sim ilar, în cazul com unicării actului de procedură către un ovocat, n o ta r pu b lic ori executor ju d ecă to resc, aceasta se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu prim irea corespondenţei, care va sem na dovada. în lipsa funcţionarului sau a persoanei însărcinate cu prim irea corespondenţei, înm â­ na rea citaţiei sau a actelor de procedură se va face adm inistratorului clăd irii. Daca nici adm inistratorul clădirii nu este prezent, com unicarea actelor de procedură se va face p a zn icu lu i sau ag en tu lu i de pază, care va sem na procesul-verbal în to cm it în acest scop de către agent, după ce acesta din urm ă a certificat în prealabil identitatea şi calitatea sa, solicitându-i actul de identitate şi legitim aţia sau un alt act echivalent. în ipoteza m ilitarilor, echipajului unei nave, deţinuţilor sau a bolnavilor internaţi în unităţi d e asistenţă m edicală ori socială, actul de procedură se predă unităţii unde se află cel citat. Unitatea îi va înm âna d e îndată celui citat citaţia su b luare d e dovadă, certificându-i sem nătura. în ipoteza în care cel citat nu poate sem na, unitatea va arăta în cuprinsul dovezii m otivul pentru care nu s-a putut obţine sem nătura persoanei respecOsu

a

Na

r c is a

Th

so h a r i

395

A rt. 163

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

rive, caz în care dovada va fi se m n a ţi de funcţionarul sau d e persoana însărcinată cu prim irea corespondenţei. Dovada îndeplinirii procedurii se va preda agentului sau va fi trim is! direct instanţei prin dem ersul u n itiţii, d a c i în m ln a re a citaţiei nu s-a putut face de în d a t l astfel încât să poate fi p re d a ţi agentului.

A ri. 1 63 . Procedura de com u nicare. (1) Com unicarea citaţiei se va face per­ soanei în drept să o prim ească, care va sem na dovada de înm ânare certificată de agentul însărcinat cu înm ânarea. (2) D acă destinatarul prim eşte citaţia, dar refuză să sem neze dovada de înm â­ nare ori, din m otive întem eiate, nu o poate sem na, agentul va întocm i un procesverbal în care va arăta aceste îm prejurări. (3) D acă destinatarul refuză să prim ească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală. în lipsa cutiei poştale, va afişa p e uşa locuinţei destinatarului o înştiin­ ţare care trebuie să cuprindă: a) anul, luna, ziua şi ora când depunerea sau, după caz, afişarea a fost făcută; b) num ele şi prenum ele celu i care a făcut depunerea sau, după caz, afişarea şi funcţia acestuia; c) num ele, prenum ele şi dom iciliul sau , după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui înştiinţat; d) num ărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denum irea instanţei p e rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia; e) arătarea actelor de procedură despre a căror com unicare este vorba; f) m enţiunea că după o zi, dar nu m ai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării ori, când există urgenţă, n u m ai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanţei de judecată pentru a i se com unica citaţia. C ând dom i­ ciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul acestuia n u se află în localitatea unde instanţa de judecată îşi are sediul, înştiinţarea va cuprinde m enţiunea că pentru a i se com unica citaţia destinatarul este în drept să se prezinte la sediul prim ăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul; g) m enţiunea că, în cazul In care, fără m otive tem einice, destinatarul nu se prezintă pentru com unicarea citaţiei în interiorul term enului de 7 zile sau, după caz, al term enului de 3 zile prevăzut la lit. f), citaţia se consideră com unicată la îm plinirea acestui term en; h) sem nătura celui care a depus sau a afişat înştiinţarea. (4) M enţiunile de la alin. (3) lit. c)-g) se com pletează de către grefa instanţei. Term enele prevăzute la alin. (3) lit. f) şi g) se calculează zi cu zi. (5) D espre îm prejurările arătate la alin. (3) agentul va întocm i u n procesverbal, care v a cuprinde m enţiunile arătate la art. 164, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. (6) D acă destinatarul n u este găsit la dom iciliu o ri reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înm âna citaţia unei persoane m ajore din fam ilie sau, în lipsă, oricărei alte persoane m ajore care locuieşte cu destinatarul ori care, în m od obiş­ nuit, îi prim eşte corespondenţa. (7) Când destinatarul locuieşte într-un hotel sau într-o clădire com pusă din mai m ulte apartam ente şi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va comunica citaţia administratorului, portarului sau celui care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte. In 396

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 163

pr o ced u r ă

aceste cazuri, persoana care prim eşte citaţia va sem na dovada de prim ire, agentul certifieându-i identitatea şi sem nătura şi încheind un proces-verbal cu privire la aceste îm prejurări. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în m od corespunzător. (8) în cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) şi (7), precum şi atunci când acestea, deşi prezente, refuză să prim ească actul, su n t aplicabile dis­ poziţiile alin. (3)-(5). (9) în cazurile prevăzute la alin. (3) şi (8), agentul are obligaţia ca, în term en de cel m ult 24 de ore de la depunerea sau afişarea înştiinţării, să depună citaţia, precum şi procesul-verbal prevăzut la alin. (5), la sediul instanţei de judecată care a em is citaţia ori, după caz, la cel al prim ăriei în raza căreia destinatarul locuieşte sau îşi are sediul, urm ând ca acestea sâ com unice citaţia. (10) C ând părţii sau reprezentantului ei i s-a înm ânat citaţia de către funcţio­ narul anum e desem nat în cadrul prim ăriei, acesta are obligaţia ca, în term en de cel m ult 24 ore de Ia înm ânare, să înainteze instanţei de judecată dovada de înm â­ nare prevăzută la alin. (1), precum şi procesul-verbal prevăzut la alin. (5). (11) C ând term enul prevăzut la alin. (3) iit. f) s-a îm plinit fără ca partea sau un reprezentant al e i să se prezinte la prim ărie pentru a i se înm âna citaţia, func­ ţionarul anum e însărcinat din cadrul prim ăriei va înainta instanţei de judecată, de îndată, citaţia ce trebuia com unicată, precum şi procesul-verbal prevăzut la alin. (5). (12) D ispoziţiile prezentului articol se aplică şi la com unicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură. C O M E N T A R IU 1. P rim irea actu lu i d e procedură şi certificarea sem n ătu rii d e stin ataru lu i. Prezentul articol reglem entează proced ura de d rep t com un vizând com unicarea cita ţiei $i a aitor acte de procedură. Com unicarea actului de procedură se face d e către agentul însărcinat în acest sens către persoana vizată, aceasta din urm ă având obligaţia de a sem na dovada de înm ânare a actului de procedură. Din dispoziţiile art. 164 alin. (1J lit. f) NCPC rezultă că certificarea sem năturii im plică totodată sem narea dovezii d e înm ân are şi de către agentul procedural sau de funcţio­ narul prim ăriei. în ipoteza Tn care destinatarul sau reprezentantul acestuia se prezintă la sediul prim ăriei pentru ridicarea actului de procedură. 2. R e fu zu l/im p o sib ilitatea se m n ării d o ve zii d e în m â n a re . Dacă destinatarul pri­ m eşte actul de procedură, dar refuză să sem neze dovada d e în m ân are ori, din motive întem eiate (boală, infirm itate etc.), nu o poate sem na, agentul va întocm i un procesverbal în care va arăta aceste îm prejurări. 3. R efuzul p rim irii actu lu i de procedură. Dacă destinatarul refuză să prim ească actul de procedură, agentul îl va depune în cu tia poştală, această prevedere având caracter de noutate legislativă. Anterior, în ipoteza descrisă, actul de procedură se afişa pe uşa locu­ inţei destinatarului, întocm indu-se un proces-verbal în m od corespunzător. în actuala reglem entare, actul de procedură nu se mai afişează pe uşa destinatarului, ci este introdus în cutia poştală. C h iar şi în ipoteza în care o atare cutie poştală nu există, actul de procedură nu va m ai fi afişat pe uşa locuinţei destinatarului, fn acest ultim caz, agentul va proceda la afişarea pe uşa locuinţei destinatarului a unei înştiinţări, care va O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

397

A rt. 163

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

cuprinde elem entele prevăzute în m od expres în alin. (3) dl art. 163 NCPC. Aceste m odifi­ cări legislative au fost operate în vederea asigurării protecţiei vieţii private a persoanelor Este de m enţionat faptul că în form a iniţială a noului Cod de procedură civilă, ante­ rior m odificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, partea introductivă a art. 15S alin. (3), actualul art. 163 alin. (3) NCPC, avea urm ătorul conţinut: „D acă destinatarul refuză să pri­ m ească citaţia, agentul va depune în cutia poştală sau, în lipsă, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare Prin urm are. în form a iniţială, actul de procedură care era depus în cutia poştală era înştiinţarea, iar nu citaţia. Legea nr. 76/2012 a operat m odificarea acestui articol în sensul că citaţia este cea care se depune în cutia poştală, iar nu înştiinţarea, în privinţa acesteia existând num ai posibilitatea afişării, fiind om isă însă corelarea corespunzătoare a art. 163 alin. (3) lit. a), b) şi h) şi alin. (9) N CPC care fac referire în continuare şi la depunerea înştiinţării, iar nu num ai la afişarea sa. M enţiunile arătate la alin. (3) lit. c)-g) din articol se com pletează în prealabil de gre­ fierul instanţei, ceea ce presupune că o atare înştiinţare îi este înm ânata agentului odată cu actul de procedură. Din m om ent ce legea nu prevede în mod expres sancţiunea care intervine în ipoteza în care sunt nesocotite elem ente ale acestei înştiinţări, apreciem că aceasta va fi nulita­ tea condiţionată de existenţa unei vătăm ări procesuale. După afişarea înştiinţării pe uşa locuinţei destinatarului, agentul însărcinat cu înm ânarea actului de procedură îl va returna la sediul instanţei sau, în ipoteza în care do m i­ ciliul sau reşedinţa destinatarului ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanţa d e ju d e c a t! îşi are sediul, îl va depune la sediul prim ăriei în a cărei rază teritorială locuieşte destinatarul sau îşi are sediul. După o zi, dar nu mai târziu de 7 zile d e la afişarea înştiinţării, ori, când există urgenţă, nu m ai târziu de 3 zile, destinatarul e ste în drept să se prezinte la sediul instanţei de ju d e ­ cată sau, după caz. al prim ăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul pentru a i se com unica actul de procedură. Aceste dispoziţii au fost instituite în vederea eficientizării desfăşurării procesului, dat fiind faptul că sancţiunea ce intervine în cazul în care, fără m otive tem einice, destinata­ rul nu se prezintă pentru com unicarea citaţiei în interiorul term enului de 7 zile sau, după caz, al term enului de 3 zile, este considerarea co legal îndeplinita a proced u rii d e citare sau de com unicare o a lto r acte de procedura. Este de precizat faptul că procedura de com unicare se consideră legal îndeplinită la îm plinirea term enelor specificate anterior, ceea ce înseam nă că, spre exem plu, term e­ nul pentru în m ln a re a citaţiei prevăzut d e art. 159 NCPC, în ipoteza în care destinatarul refuză să prim ească citaţia sau nu este găsită nicio persoană la locul de citare, se va cal­ cula d e la data expirării term enelor de 7 sau 3 zile, după caz. De asem enea, procedura va fi considerată legal îndeplinită num ai p â n ă ia p ro b a contrarâ, partea în cauză având posibilitatea să facă dovada m otivelor tem einice (boală, absenţă îndelungată de la dom iciliu în interes d e serviciu etc.) pentru care nu s*a pre­ zentat în vederea com unicării actelor de procedură în interiorul term enelor respective. Totodată, legea prevede în mod expres faptul că term en ele d e 7 ori de 3 zile se calcu­ lează z i cu zi, ceea ce reprezintă o derogare de la dreptul com un vizând m odul d e calcul al term enelor procedurale socotite pe zile, reglem entat d e art. 181 alin. (1) pct. 2 NCPC. Ca atare, term enele procedurale vizate de articolul în discuţie nu se vo r calcula după sis­ tem ul zilelor libere, ci calendoristic (spre exem plu, când înştiinţarea a fo st afişată pe data d e 1 a lunii, procedura de com unicare se va considera îndeplinită dacă până pe data de 7 a lunii respective destinatarul nu s-a prezentat să-şi ridice actul de procedură).

398

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 163

4. în to cm ire a pro cesul ui-verbal. Despre refuzul prim irii de c it r e destinatar a actu­ lui d e procedură, afişarea înştiinţării pe uşa locuinţei sale sau depunerea actului de procedură în cutia poştală, agent uf însărcinat cu efectuarea com unicării va întocm i un proces-verbal, care va cuprind e şi o serie de alte m enţiuni expres prevăzute de lege (art. 264 N CPC). în ipoteza în care actul d e procedură este prim it d e destinatar, agentul nu întocm eşte un proces-verbal, ci com pletează dovada de înm ânare precizată de art. 163 alin. (1) şi 164 alin. (1) NCPC. Procesul-verbal indicat anterior face dovada până 1a înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat (spre exem plu, afişarea înştiinţării, refuzul prim irii actului de către destinatar etc.). Dată fiind existenţa acestei prevederi, în accepţiunea noului Cod d e procedură civilă procesul-verbal în discuţie este asim ilat înscrisului a u te n tic) n ceea ce priveşte regim ul ju rid ic stabilit de art. 270-271 NCPC. Partea interesată are posibilitatea denunţării ca fals a procesului-verbal specificat, u rm ln d u -se procedura reglem entată de art. 304-308 NCPC. 5. Lipsa destin ataru lu i d e la d o m iciliu /re şed in ţă/sed iu ori a ltă locuinţă. Cele m en­ ţionate în precedent au în vedere ipotezele în care destinatarul fie prim eşte actul de pro­ cedură, fie refuză acest lucru. Dacă însă destinatarul nu este găsit la dom iciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul va înm âna actul d e procedură unei perso a n e m a jo re din fa m ilie sau, în lipsă, oricărei alte persoane m ajore care locuieşte cu destinatarul ori care, în m od obişnuit, Ti prim eşte corespondenţa, dispoziţia fiind sim ilară reglem entării anterioare. Dacă agen­ tu l înm ânează actul unui minor, fie şi m em bru al fam iliei destinatarului, procedura de com unicare nu este legal îndeplinită, fiind lovită de sancţiunea nulităţii condiţionate de existenţa unei vătăm ări. Când destinatarul locuieşte într-un hotel sau într-o clădire com pusă din m ai m ulte apartam ente şi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va com unica citaţia adm i­ nistratorului, portarului sau celui care, în m od obişnuit, îl înlocuieşte. în aceste cazuri, persoana care prim eşte citaţia va sem na dovada de prim ire, agentul certificându-i iden­ titatea şi sem nătura şi încheind un proces-verbal cu privire la aceste îm prejurări. Aceste prevederi constituie reproduceri ale art. 92 alin. (3) C P C 1865. Dacă aceste persoane prim esc actul de procedură, d a r refuză să sem neze dovada de în m ân are ori, din m otive întem eiate (boală, infirm itate etc.). nu o pot sem na, agentul va întocm i un proces-verbal în care va arăta aceste îm prejurări. în cazul în care şi persoanele indicate anterior lipsesc sau, deşi prezente, refuză prim i­ rea actului de procedură, su n t incidente dispoziţiile art. 163 alin. (3)-(5) NCPC referitoare la inserarea actului d e procedură în cutia poştaiâ sau, în lipsa acesteia, la afişarea înştiinţâ rii pe uşa im obilului, cu întocm irea unui proces-verbal corespunzător. Se im pune m enţionarea faptului că lipsa persoanelor indicate în precedent nu echi­ valează cu m utarea destinatarului de la adresa la care a fost c it a t în această ultim ă ipo­ teză fiind incidente prevederile art. 166 NCPC. 6. D epunerea citaţiei sau a a lto r acte d e procedură la instanţă sau prim ărie. în ipo­ tezele ce presupun afişarea unei înştiinţări pe uşa im obilului, agentul are obligaţia ca, în term en de cei m ult 24 de ore de la afişarea înştiinţării, să depună actul de procedură, precum şi procesul-verbal la sediul instanţei de judecată care a em is citaţia ori, după caz, la cel al prim ăriei în raza căreia destinatarul locuieşte sau îşi are sediul, urm ând ca aces­ tea să înm ân eze citaţia sau alt act de procedură în condiţiile art. 163 alin. {3) lit. f) N C P C

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

399

A rt. 164

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Când părţii sau reprezentantului ei i s-a înm ânat citaţia sau alt act de p ro c e d u ri de către funcţionarul anum e desem nat în cadrul prim ăriei, acesta are obligaţia ca, în ter­ m en d e cel m ult 24 d e ore de la înm ânare, să înainteze instanţei de judecată dovada de înm ânare, precum şi procesul-verbal prevăzut la art. 163 alin. (5) N CPC. Ca atare, desti­ natarul actului de procedură are posibilitatea prezentării la sediul prim ăriei în vederea ridicării acestuia atât personal, d a r şi prin reprezentant, urm ând ca în faţa funcţionarului însărcinat cu atribuţia în discuţie să fie prezentată şi dovada reprezentării. Atunci când partea nu s-a prezentat la prim ărie în term en ele prevăzute de art. 163 alin. (3) lit. f) NCPC, funcţionarul an u m e însărcinat din cadrul prim ăriei va înainta instan­ ţei de judecată, de îndată, actul de procedură ce trebuia com unicat, precum şi procesulverbal.

A rt. 1M , C uprinsul dovezii de înm ânare şi al procesului-verbal. (1) Dovada de înm ânare a citaţiei sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde: a) anul, luna, ziua şi ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit; b) num ele, prenum ele şi funcţia agentului, precum şi, dacă este cazul, ale funcţionarului de la primărie; c) num ele şi prenum ele sau denum irea, după caz, şi dom iciliul o ri sediul des­ tinatarului, cu arătarea num ărului etajului, apartam entului sau cam erei, dacă cel citat locuieşte într-o clăd ire cu m ai m ulte etaje ori apartam ente sau în hotel, precum şi dacă actul de procedură a fo st înm ânat la locuinţa sa, depus în cutia poştală ori afişat p e uşa locuinţei. Dacă actul de procedură a fost înm ânat în alt loc, se v a face m enţiune despre aceasta; d) num ele, prenum ele şi calitatea celui câruia i s-a fâcut înm ânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înm ânat altei persoane decât destinatarului; e) denum irea instanţei de la care em ană citaţia ori alt act de procedură şi num ărul dosarului; f) sem nătura celui care a prim it citaţia sau alt a ct de procedură, precum şi sem nătura agentului sau, după caz, funcţionarului de la prim ărie care o certifică, iar în cazul în care se întocm eşte proces-verbal, sem nătura agentului, respectiv a funcţionarului primăriei. (2) Procesul-verbal va cuprinde, de asem enea, şi arătarea m otivelor pentru care a fo st întocmit. (3) Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi f) sunt prevăzute sub sancţiunea nulitădi. (4) M enţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocm it n u p ot fi com bătute decât p rin procedura înscrierii în fals. C O M E N T A R IU Dacă actul de procedură este înm ânat destinatarului sau unei alte persoane desem ­ nate de lege, codul prevede obligativitatea întocm irii unei d o vezi de înm ânare de către agentul însărcinat cu această atribuţie. Dacă însă actul de procedură nu poate fi înm ânat destinatarului sau unei alte persoane desem nate de lege, agentul are îndatorirea de a încheia un p ro ces-ve rb o i 400

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 165

pr o ced u r ă

A t it dovada d e înm ânare, cât şi procesul-verbal trebuie să conţină anum ite m enţiuni prevăzute în m od expres de art. 164 alin. (1) şi (2) NCPC. Sunt p re v iz u te s u b sancţiunea n u lită ţii urm ătoarele m enţiuni: - a n u l, luna, ziua şi ora când dovada a fo st luată sau procesul-verbal a fost întocm it; - num ele şi prenum ele sau denum irea, după caz, şi dom iciliul ori sediul destinataru­ lui, cu arătarea num ărului etajului, apartam entului sau cam erei, dacă cel cîtat locuieşte într-o clădire cu m ai m ulte etaje ori apartam ente sau în hotel, precum şi dacă actul de procedură a fost înm ânat la locuinţa sa sau depus în cutia poştală. Dacă actul d e proce­ dură a fost înm ânat ?n alt loc, se va face m enţiune despre aceasta; - num ele, prenum ele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înm ânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înm ânat altei persoane decât destinatarului; - denum irea instanţei d e la care em ană citaţia ori alt act d e procedură şi numărul dosarului; - sem nătura celui care a prim it citaţia sau alt act d e procedură, precum şi sem nătura agentului sau, după caz, funcţionarului de la prim ărie care o certifică, iar în cazul în care se întocm eşte proces-verbal, sem nătura agentului, respectiv a funcţionarului prim ăriei. Dat fiind faptul că sancţiunea nulităţii este expres prevăzută de lege, prin raportare la art. 175 alin. (2) NCPC, partea interesată nu este obligată să facă dovada unei vâtăm ări procesuale; aceasta fiin d pre 2 um atâ re la tiv de lege. Este de rem arcat că singura m enţiune ce atrage, în caz de încălcare, sancţiunea nuli­ tăţii condiţionate de existenţa şl dovedirea vătăm ării este cea vizând num ele, prenum ele şi funcţia agentului, precum şl, dacă este căzui, a le funcţionarului de la prim ărie. Spre deosebire d e reglem entarea anterioară, inserarea eronată sau necom pletarea rubricii vizând num ele agentului procedural care a întocm it dovada sau procesul-verbal nu mai este de natură să scutească partea d e dovada vătăm ării procesuale. M enţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a în to cm it nu po t fi com bătute decât prin procedura înscrierii în fals, procesul-verbal fiind asim ilat înscrisului autentic su b aspectul regim ului juridic.

A r t. 1 0 5 . D ata în d ep lin irii proced urii. Procedura se socoteşte îndeplinită: 1. la data sem nării dovezii de înm ânare ori, după caz, a încheierii procesuluiverbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a prim it sau nu citaţia ori alt act de procedură personal; 2. în cazu l citării ori com unicării altui act de procedură efectuate prin poştă sau curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (4) şi (5), procedura se socoteşte îndepli­ n ită la data sem nării de către parte a confirm ării de prim ire o ri a consem nării, potrivit art. 163, de către funcţionarul poştal sau de către curier a refuzului aces­ teia de a prim i corespondenţa; 3. în cazul citării sau com unicării altui act de procedură efectuate potrivit art. 154 alin. (6), procedura se socoteşte îndeplinită la data arătată p e copia im prim ată a confirm ării expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea. C O M E N T A R IU 1. C o m u n icarea actu lu i d e procedură prin agen t p ro ced u ral. La data sem n ă rii d o ve• z ii de înm ânare a actului procedural de către destinatar, personal sau prin reprezentant, de către persoanele m ajore din fam ilia acestuia sau cu care locuieşte ori care îi prim esc,

D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

401

A rt. 166

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

în m od obişnuit, corespondenţa, de către adm inistrator, portar sau a persoanei care. în mod obişnuit, îl înlocuieşte, procedura d e com unicare se consideră îndeplinită. De asem enea, dacă actul d e procedură a fost în m ân at destinatarului sau altor per­ soane prevăzute de lege, d a r care au refuzat sem narea dovezii de înm ânare sau, din m otive întem eiate, nu au putut-o sem na ori acesta nu a putut fi înm ânat persoanelor prevăzute m aî sus, la data în ch e ie rii de către agentul p roced u ra l a procesului-verbal corespunzător, procedura de com unicare se consideră legal îndeplinită. Prin excepţie, în ipoteza indicată de art. 163 alin. (1) lit. f), în cazul în care, fără m otive tem einice, destina­ tarul nu se prezintă pentru com unicarea actului de procedură în interiorul term enului de 7 2ile sau, după caz, al term enului de 3 zile, acesta se va considera com unicat la îm plini­ rea acestui term en, potrivit art. 163 alin. (1) lit. g) NCPC. 2. C o m u n icarea actu lu i d e procedură prin po ştă sau cu rierat rap id . Com unicarea actului de procedură prin poştă sau curierat rapid (în am bele cazuri, cu scrisoare reco­ m andată, cu conţinut declarat şi confirm are de prim ire, în plic închis), fără intervenţia agentului procedural al instanţei sau a altor salariaţi ai acesteia, se consideră legal în d e­ plinită la do fa sem n ă rii de către destinatar a confirm ării de p rim ire o ri a consem n or// de că tre fu n cţio n a ru l poştal sa u de către cu rie r a refuzului acestuia de a p rim i corespon• denţa, prin întocm irea u n u i p roces-verbal ş i a u n e i înştiinţări. 3. C o m u n icarea actu lu i d e procedură prin m ijlo a ce electro n ice. Dacă com unicarea actului de procedură se face d e către grefa instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace ce asigură transm iterea textului actului, procedura se socoteşte în d e­ plinită la dato arătată p e copia im prim ată o confirm ării expedierii, certificată prin sem ­ nătură de grefierul care a făcu t transm isiunea, form ularul fiind ataşat la d o sa r Este de m enţionat că, potrivit art. 154 atin. (6) NCPC, com unicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace care asigură transm iterea textului actului şi confirm area prim irii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. în vederea confirm ării, odată cu actul de procedură, instanţa va com unica un fo rm u la r care va conţine: denu­ m irea instanţei, data com unicării, num ele grefierului care asigură com unicarea şi indica­ rea actelor com unicate; form ularul va fi com pletat d e către destinatar cu data prim irii, num ele în d a r şi sem nătura persoanei în sărcinate cu prim irea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte m ijloace.

ArC. I 6 « . Im p o sib ilitatea de a com unica actul de procedură. C ând com u­ nicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece im obilul a fost dem olat, a devenit nelocuibil sau de n eîntrebu injat ori destinatarul actului n u m ai locuieşte în im obilul respectiv sau atunci când com unicarea nu poate fi făcută din alte m otive asem ănătoare, agentul v a raporta cazul grefei instanţei spre a înştiinţa din tim p partea care a cerut com unicarea despre această îm prejurare şi a-i pune în vedere să facă dem ersuri pentru a obţine noua adresă unde urm ează a se face com unicarea. C O M E N T A R IU A rticolul 166 NCPC reprezintă o preluare parţial m odificată a art. 94 C P C 1365, în ana­ liza căruia se im pun urm ătoarele observaţii:

402

D t U A N A R C IS A T H S O H A fti

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 167

a) im posibilitatea îndeplinirii procedurii d e com unicare a actului de procedură să provină din dem olarea sau neputinţa locuirii sau întrebuinţării im obilului în care se afla dom iciliul/sediul destinatarului ori din faptul m utării destinatarului actului în acel imobil ori din alte m otive asem ănătoare cu caracter obiectiv; b) agentul însărcinat cu efectuarea com unicării va returna instanţei a ctu l de proce­ dura care constituia obiectul com unicării, acesta fiind ataşat la dosar, cu m enţiunea corespunzătoare efectuată de agent vizând m otivele împosrbiNtăţîî îndeplinirii procedurii; c) instanţa va proceda la înştiinţarea părţii care a ceru t com unicarea despre im posibilitatea efectuării procedurii de citare sau d e com unicare a actului de procedură, punând în sarcina sa obligaţia de a face dem ersuri în vederea aflării n o u lu i dom iciliu/sediu al păr­ ţii vizate d e com unicare, inclusiv la autorităţile ce ţin o atare evidenţă. Dacă, spre exem plu, com unicarea priveşte cererea d e chem are în judecată, caz în care nu s-a fixat în că prim ul term en de judecată, apreciem că, în situaţia descrisă de arti­ col, reclam antului i s e v a pune în vedere să facă dem ersuri pentru a obţine noua adresă a pârâtului unde urm ează a se face com unicarea, sub sancţiunea anulării cererii, în con­ diţiile art. 200 N C P C Dacă com unicarea vizează un a ct de procedură depus la dosar după acordarea pri­ m ului term en de judecată, obligaţia de a face dem ersuri în vederea aflării noului dom i­ ciliu/sediu al celeilalte părţi trebuie pusă de Instanţă în sarcina reclam antului, sub sanc­ ţiunea suspendării judecăţii, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC, pentru a da eficienţă norm ei prevăzute de art. 166 NCPC. în ipoteza în care nu s-a putut com unica întâm pinarea form ulată de pârât reclam an­ tu lui, anterior prim ului term en de judecată, pentru m otivele indicate în art. 166 NCPC, apreciem că se im pune aplicarea art. 172 NCPC, procedura de com unicare considerându-se legal îndeplinită.

A r t. 167* C itarea p rin p u b licitate. (1) C ând reclam antul învederează, m oti­ vat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reu şit să afle dom iciliul pârâtului sau un alt loc unde ar pu tea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. (2) Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la u şa instanţei, p e por­ talul instanţei de judecată com petente şi la ultim ul dom iciliu cunoscut al celui citat. In cazurile în care apreciază că este necesar, instanţa v a dispune şi publi­ carea citaţiei în M onitorul O ficial al Rom âniei sau într-un ziar central de largă răspândire. (3) O dată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va num i un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care v a fi citat la dezbateri pentru repre­ zentarea intereselor pârâtului. (4) Procedura se socoteşte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaţiei, potrivit dispoziţiilor alin. (2). (5) Dacă cel citat se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urm at încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclam antul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancţionat potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c).

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

403

A rt. 167

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU 1. Prem ise. In privinţa c itir ii prin publicitate, se im pun urm ătoarele precizări: a) citarea prin publicitate presupune ca prim a prem isă im posibilitatea îndeplinirii p ro ced u rii de citare cu pârâtul, ca urm are a faptului c i acesta nu-şi are dom iciliul sau sediul la adresa indicată de reclam ant şi nici la cea existentă ?n evidenţele autorităţilor în drept. Condiţia m enţionată este incidenţă şi în ipoteza în care procedura d e citare nu poate fi îndeplinită, de exem plu, cu chem atul în garanţie, care în cadrul cererii de che­ m are în garanţie are poziţia procesuală d e pârât; b) cea de-a doua prem isă pentru dispunerea m ăsurii privind citarea prin publicitate este reprezentată d e dovada tu tu ro r dem ersurilor efectuate d e p a r t e a c a r e a prom ovat cererea pentru aflarea actualei adrese a pârâtului nelegal citat, nefiind su ficie n ţi sim pla afirm aţie vizând necunoaşterea dom iciliului/sediului acestuia. De regulă, o atare probă este efectuată prin ataşarea la dosar a relaţiilor obţinute de la Direcţia Evidenţa Persoanelor şi A dm inistrarea Bazelor de Date sau a altei instituţii sim ilare, în cazul persoanelor fizice, sau de la O ficiul Registrului Com erţului, în cazul per­ so an elo r ju rid ice supuse înregistrării. în acest sens, instanţa va pune în sarcina reclam antului obligaţia indicării actualei adrese a pârâtului nelegal citat, sub sancţiunea a n u lirîi cererii, în condiţiile art. 200 NCPC, d a c i nu a fost stabilit în c i prim ul term en de judecată, sau su b cea a suspendă­ rii judecăţii, potrivit art. 242 alin. (1) N C P C dacă lipsa procedurii de citare a intervenit ulterior stabilirii prim ului term en d e ju d e c a ţi, iar pârâtul nelegal citat nu avea term en în cunoştinţă. Dacă reclam antul nu a reuşit, după efectuarea dem ersurilor specificate anterior, s i afle actualul dom iciliu/sediu ai părţii nelegal citate, instanţa va putea încuviinţa citarea acesteia prin publicitate (d a c i lipsa procedurii de citare a intervenit ulterior stabilirii pri­ m ului term en de ju d e c a ţi, instanţa va pune în discuţia contradictorie a părţilor opo rtu ni­ tatea luării acestei m ăsuri). Este de m enţionat faptul că, spre deosebire de reglem enta­ rea anterioară, citarea prin publicitate nu reprezintă o m ă s u ri ce trebuie dispusă în mod obligatoriu de către instanţă în circum stanţele prezentate, fiind lăsată la latitudinea sa, existând alternativa suspendării ju decăţii procesului. 2. M o d alităţi d e citare prin pu blicitate. Citarea prin publicitate poate fi efectuată în două m odalităţi: prin afişare sau atât prin afişare, cât şi prin publicarea citaţiei, prim a m odalitate fiind obligatorie, iar cea de-a doua fa cu lta tiv i, p re vizu tă în com pletare, instanţei aparţinându-i dreptul de a decide form a sub care citarea va fi realizată în fu n c­ ţie de circum stanţele concrete ale cauzei, identificând cea mai bună m odalitate pentru încunoştinţarea părţii despre existenţa procesului. a) Citarea prin publicitate în m odalitatea afişării presupune expunerea citaţiei la avizierul instanţei, la ultim ul dom iciliu al celui citat, precum şi postarea sa pe portalul instanţei respective, toate cele trei form e fiind prevăzute d e lege în mod cum ulativ, astfel încât instanţa nu poate dispune realizarea num ai a uneia dintre acestea pentru corecta îndeplinire a procedurii de citare, dovezile îndeplinirii procedurii în această m odalitate urm ând a se re g is i la dosar. Citarea în a c e a s ti m odalitate se re a lize a zi potrivit art. 168 NCPC, şi anum e de către grefieri în privinţa afişării la sediul instanţei şi de către agenţii însărcinaţi cu încheierea actelor de procedură în privinţa a fiş ir ii în afara instanţei. încheindu-se un proces-verbal. De asem enea, o atare citare este o bligatorie în ipoteza în care instanţa a d isp u s citarea 404

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 167

prin publicitate. Este d e rem arcat faptul că, spre deosebire de reglem entarea anterioară, care prevedea num ai afişarea citaţiei ia uşa instanţei, în prezent citarea prin publicitate presupune şi afişarea citaţiei la ultim ul dom iciliu al celui citat, cât şi postarea citaţiei pe portalul instanţei. b) Citarea prin publicitate în cea de-a doua m odalitate presupune, pe lângă afişarea acesteia conform prevederilor arătate în precedent, ş i p ub licarea cita ţiei în M onitorul O ficial ai Rom âniei sau într-un ziar central de largă răspândire, cele două form e de publi­ care fiind prevăzute în mod alternativ, decizia privind alegerea uneia dintre ele fiind la latitudinea instanţei, existând şi posibilitatea utilizării lor în m od cum ulativ, dacă se apre* ciază ca fiind o m ăsură utilă. în situaţia în care s-a acordat prim ul term en de judecatâ, citarea în această m odali­ tate poate fi pusă în sarcina reclam antului, sub sancţiunea suspendării judecăţii, potrivit art. 242 alin. {1} NCPC, la term enul de judecată urm ător fiind necesar ca acesta să ata­ şeze la dosar dovada îndeplinirii procedurii în acest mod (în cazul citării prin m ica publici­ tate, fiind necesar ca ziarul conţinând anunţul ju d iciar să fie depus la dosar, într-o formă care să conţină şi data publicării acestuia). M odalitatea de citare prin publicarea citaţiei are caracter fa cu lta tiv, fiind dispusă în com pletarea prim ei m odalităţi de realizare a citării prin publicitate, dacă instanţa apre­ ciază util. 3. Data în d e p lin irii p ro ced u rii. Procedura de citare se socoteşte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaţiei (prin publicare înţelegându-se inclusiv afişarea). A preciem că m om entul de la care se calculează term enul procedural de 15 zile are în vedere data îndeplinirii ultim ei form e de publicare a citaţiei, independent dacă aceasta se realizează prin afişarea sau prin afişare şi publicare. Term enul de 15 2ile se calculează în sistem ul zile lo r libere, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 N C P C 4. N um irea unui c u ra to r După încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator (avocat) pentru partea astfel citată, care va fi cita t la d ezb ateri pentru repre­ zentarea intereselor pârâtului/intim atului. în privinţa curatorului sunt aplicabile dispozi­ ţiile art. 58 N CPC, la care textul articolului analizat face trim itere. Este de m enţionat că articolul în discuţie prevede num ai faptul citării curatorului pen­ tru etapa dezbaterilor, iar nu şi pentru cea de cercetare a procesului, însă apreciem că dezbaterile vizate de acest articol nu sunt num ai cele privind fondul litigiului, d a rşf restul dezbaterilor existente în cadrul acestuia. D e asem enea, apreciem că în ipoteza în care curatorul, deşi citat, nu se prezintă, se im pune am ânarea cauzeî şi citarea acestuia cu avertism ent de am endă în caz de neprezentare, pentru a se da eficienţă norm ei juridice. 5. C itarea prin pu blicitate cu rea-credinţă. Dacă cel citat se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urm at încuviinţării acestei citări vo r fi anulate, iar reclam antul care a cerut citarea prin publi­ citate va fi sancţionat cu am endâ ju d icia ră , potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c ) NCPC. Această prevedere este o preluare a art. 95 alin. (4) CPC 1865, cu m enţiunea că în prezent nu se m ai prevede expres în cuprinsul articolului posibilitatea obligării recla­ m antului şi la plata despăgubirilor către partea păgubită, în să acest drept subzistă, prin raportare la art. 189 NCPC. In ipoteza descrisă, instanţa va pune în discuţia părţilor incidenţa sancţiunii nulităţii tu tu ro r m ăsurilor dispuse între m om entul încuviinţării citării prin publicitate şi cel al înfă­ ţişării părţii, dispunând în consecinţă şi re p u n â n d în dezbaterea acestora m ăsurile ce au făcu t obiectul anulării. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

405

A rt. 168-170

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

A ri. 1 6 8 . A fişarea. C ând legea sau instanţa dispune ca citarea părţilor sau com unicarea anum itor acte de procedură sâ se facă prin afişare, această afişare se v a face la instanţă de către grefier, iar în afara instanţei, de agenţii însărcinaţi cu com unicarea actelor de procedură, încheindu-se u n proces-verbal, potrivit art. 164, ce se v a depune la dosar. C O M E N T A R IU Com unicarea actelor de procedură prin afişare se realizează la instanţă d e către gre­ fier (spre exem plu, afişarea citaţiei la uşa instanţei, în cazul citării prin publicitate), iar, în afara instanţei, d e agenţii însărcinaţi cu com unicarea actelor de procedură - agenţi pro­ cedurali ai instanţei, orice alt salariat al acesteia sau agenţi sau salariaţi ai altor instanţe etc. (de pildă, afişarea citaţiei la ultim ul dom iciliu cunoscut al celui citat, în cazul citării prin publicitate). Atât grefierul, c i t şi agenţii m enţionaţi în precedent v o r întocm i un p roces-verb a l în mod corespunzător, ale cărui m enţiuni sunt prevăzute în mod expres de art. 164 NCPC, acesta fiind ataşat la dosar. în ipoteza în care procesul-verbal m enţionat nu este ataşat la dosar, procedura de com unicare a actului de procedură prin afişare nu este legal îndeplinită, fiind necesară refacerea acesteia.

A ri. I

C om unicarea în tre avocaţi sau co n silieri ju rid ici. După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâm pinările ori alte acte se pot com unica direct între aceştia. In acest caz, cel care prim eşte cererea v a atesta prim irea p e însuşi exem plarul care urm ează a fi depus la instanţă sau, după ca z, prin orice alte m ijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri. C O M E N T A R IU Pentru facilitarea desfăşurării procesului şi, totodată, pentru degrevarea instanţelor, noul Cod d e procedură civilă a preluat într-o form ă u şo r dezvoltată art. 86’ CPC 1865, introdus prin Legea nr. 202/2010. Procedura d e com unicare directă a actelor în tre avocaţii sau consilierii juridici ai păr­ ţilo r este legal îndeplinită num ai dacă dovada p rim irii acestora este ataşată la dosar (spre exem plu, prin prezentarea exem plarului actului sem nat de prim ire d e către avocatul/ consilierul ju rid ic al părţii vizate de com unicare) sau dacă avocatul/consilierul ju rid ic al părţii respective declară expres în faţa instanţei faptul că actul de procedură i-a fost com unicat, făcându-se m enţiune în încheierea de şedinţă. Este d e m enţionat în acest context art. 184 alin. (2) NCPC, ce instituie un caz nou de echipolenta, considerându-se că actul a fo st com unicat părţii şi în cazul în care aceasta a prim it su b sem nătură co pie de pe act.

A rt. 1 7 0 . C om u n icarea în in stan ţă. (1) Partea prezentă în instanţă perso­ nal, p rin avocat sau prin alt reprezentant este obligată să prim ească actele de procedură şi orice înscris folosit în proces care i se com unică în şedinţă. D acă se refuză prim irea, actele şi înscrisurile se consideră com unicate prin depunerea lor la dosar, de unde, la cerere, partea le poate prim i su b sem nătură.

406

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 171-172

pr o ced u r ă

(2) Partea are dreptul sâ ridice şi între term ene, sub sem nătură, actele de pro­ cedu ră şi înscrisurile prevăzute la alin. (1). C O M E N T A R IU Prim a teza a alin. (1) dl art. 170 N CPC constituie reproducerea art. 9 6 teza I C P C 1865. Este de m enţionat faptul c i cea de*a ll-a teză a art. 96 CPC 1865 vizând dreptul p ir ţii căreia i s-a făcu t com unicarea actelor de procedură în şedinţa de a solicita am ânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de acestea nu m ai este expres reglem entat în cadrul aces­ tu i articol. A preciem în s i c i partea se poate prevala în continuare de acest d re p t prin raportare la dispoziţiile art. 159 NCPC, ce instituie un term en d e cel puţin 5 zile înaintea term enului de judecata pentru înm ânarea actelor de p ro ce d u ri către parte, sub sancţiu­ nea nulităţii. Com unicarea actelor d e p ro ce d u ri sau a înscrisurilo r de c it r e instanţă în şedinţă im plică obligaţia părţii sau a reprezentantului său d e a le prim i, refuzul acestora având drept c o n se c in ţi considerarea ca legala a com unicării prin sim pla ataşare a acestora la dosar. Prin exprim area refuzului prim irii actelor în şedinţă, partea nu pierde în s i dreptul de a le prim i, acestea putând fi ridicate a t lt la term enele d e ju d e c a ţi ulterioare, c i t şi între term ene, cu întocm irea în dosar de c it r e grefier a unui referat corespunzător, sem nat şi datat, în care se vo r consem na dezataşarea filelo r respective şi în m in a re a lor c it r e par­ tea solicitantă.

A r i. 171 . Z ile le de com unicare. Când com unicarea actelor de procedură se face prin agenţi procedurali, ei n u vor putea instrum enta decât în zilele lucră­ toare între orele 7,00-20,00, iar în cazuri urgente, şi în zilele nelucrătoare sau de sărbători legale, dar num ai cu încuviinţarea preşedintelui instanţei. C O M E N T A R IU Articolul în discuţie reglem entează zilele d e com unicare a actelor d e p ro c e d u ri de c it r e agenţii procedurali, aceştia p u ţin d activa num ai în zilele lucrătoare, în intervalul orar 7.00-20.00, cu excepţia cazului în care preşedintele instanţei dispune efectuarea c o m u n icirii şi în ziie n e lu crito a re sau de s lr b it o r i legale. Preşedintele instanţei are dreptul d e a dispune o atare m ă su ri num ai în ipoteza unor cazuri ce presupun urgenţă m soluţionare, d u p ! circum stanţe, nefiind avute în vedere n e a p lra t litigiile pentru care legea prevede în mod expres faptul c i acestea se ju d e c i în p ro ce d u ri de u rg e n ţi, întrucât art. 171 NCPC nu face vreo distincţie în acest sens.

A r i. 1 7 2 . Sch im b area locu lu i citării. Dacă în cursul procesului una din­ tre părţi şi-a schim bat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinteze instanţa, indicând locul unde va fi citată la term enele urm ătoare, precum şi par­ tea adversă prin scrisoare recom andată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schim barea locului citării. în cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

407

A rt. 173-174

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU Articolul 172 NCPC reprezintă reproducerea în principiu a dispoziţiilor art. 98 CPC 1865. Schim barea locului citării unei părţi în cursul procesului decurgând, spre exem plu, din m utarea acesteia la o a lt i adresa, trebuie adusă la cunoştinţa instanţei prin cerere scrisă d ep u să la dosar, precum şi părţii adverse, prin scriso a re recom andată, a cărei recipisă de predare se va ataşa la dosar. Sancţiunea care intervine în cazul în care partea om ite să facă o atare încunoştinţare este aceea că procedura de citare se va considera legal îndeplinită la vech iu l lo c d e citare. Este de rem arcat faptul că art. 172 NCPC nu face referire decât ia procedura de citare, iar nu şi la aceea de com unicare a altor acte de procedură. O atare diferenţiere pre­ zintă reală im portanţă, întrucât în reglem entarea precedentă, dacă partea îşi schim base dom iciliul pe parcursul procesului şi nu în cunoştinţa se despre aceasta instanţa, com unica re a hotărârii la adresa anterioară era una legală, chiar dacă dovada se returna ka dosar, de pildă, cu m enţiunea „destinatar m utat", de la m om entul unei astfel de com unicări curgând term enele de declarare a căilor de atac, iar hotărârea dobândind, după caz, caracter definitiv. Apreciem însă că actualul art. 172 NCPC trebuie interpretat extensiv, incidenţa sa acoperind şi com unicarea celorlalte acte de procedură. Dacă partea nu şi-a respectat obligaţia de încunoştinţare cu privire ia schim barea locului de citare în faţa prim ei instanţe, apreciem că, spre deosebire de practica judiciară şi doctrina existente în contextul vechiului cod, în căile de atac nu va fi aplicabil art. 172 NCPC, astfel încât procedura d e citare nu se va considera în continuare legal îndeplinită. Această soluţie se întem eiază pe un argum ent de text, articolul în discuţie m enţionând expres faptul că, în cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

A r t • 1 7 3 . C om unicarea către alţi p articip anţi. C itarea m artorilor, experţi* lor, traducătorilor, interpreţilor ori a altor participanţi în proces, precum şi, când este cazul, com unicarea actelor de procedură adresate acestora sunt supuse dis­ poziţiilor prezentului capitol, care se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU A rticolul 173 statuează caracterul de d re p t com un în m aterie de citare şi com uni­ care a actelor d e procedură al prevederilor Capitolului II din Titlul IV al codului. Ca atare, ori d e câte ori o lege specială nu va deroga de la dispoziţiile m enţionate, acestea se vor aplica în mod corespunzător.

Capitolul ill. Nulitatea actelor de procedură Art« 17 4 . N oţiu ne şi clasificare. (1) N ulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectu at cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. (2) N ulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o norm ă care ocroteşte u n interes public. (3) N ulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o norm ă care ocroteşte u n interes privat.

408

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 174

pr o ced u r ă

C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea nu lităţii a cte lo r de p ro c e d u ri. Spre deosebire de reglem entarea ante­ rioară, noul Cod de procedură civilă defineşte expres nulitatea, aceasta reprezentând sancţiunea procedurală care înlătura în to t sau în parte efectele ju rid ice ale actului de procedură efectuat cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru valabila sa întocm ire. Ca atare, nulitatea reprezintă o cauza de ineficacitate a actului d e procedură determ inată d e încălcarea unei condiţii legale de validitate. Spre exem plu, dacă în cuprinsul citaţiei este m enţionat eronat num ărul dosarului, sancţiunea care intervine pentru nesocotirea acestei cerinţe legale o constituie nulitatea actului procedural respectiv. Este de precizat că nulitatea afectează a tot operaţiunea ju r id ic i, câ t ş i actele de procedură efectuate pentru constatarea sa . fn exem plul dat anterior, nulitatea invalidează atât procedura de citare în sine, cât actuf procedural reprezentat de citaţie. 2. C lasificarea n u lităţilo r actelor d e procedură 2.1. N u lita te a a b so lu tă ş l n u lita te a re la tiva . Prim a clasificare a nulităţilor este pre­ văzută în art. 174 alin. (2) şi (3) NCPC şi are la bază criteriul naturii interesului o cro tit prin norm a ju rid ică încălcată, nulităţile divizându-se în nulităţi absolute şi nulităţi relative. Potrivit definiţiilor legale, nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o norm ă care ocroteşte un interes public şi este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o norm ă care ocroteşte un interes privat. N atura in teresu lu i pu b lic sa u p riva t se determ ină în concret prin prefigurarea raţiu­ nii instituirii norm ei ju rid ice care a fo st încălcată. Dacă o norm ă juridică ocroteşte atât un interes p riv a t cât şi unul public, sancţiunea încălcării acesteia o constituie nulitatea absolută. Exem plificând, norm a ju rid ică înscrisă în art. 3 3 S alin. (1) teza a ll-a NCPC, potrivit căruia citaţia adresată părţii pentru prezentarea acesteia la faţa locului în vederea efectuării unei expertize trebuie com unicată părţii cu cel puţin S zile înain tea term enului de efectuare a lucrării, su b sancţiunea nulităţii, constituie o norm ă ju rid ică d e ordine privată, aceasta fiind instituită pentru protecţia unui interes individual, şi anum e cel al părţii de a fi încunoştinţată în privinţa datei şi a locului efectuării expertizei pentru a se putea prezenta şi urm ări desfăşurarea expertizei şi pentru a da lăm uriri cu privire la obiectul lucrării. în m ăsura în care o atare norm ă ju rid ică este încălcată, num ai partea nelegal citată va putea invoca nulitatea actului de procedură al citării, iar nu şi instanţa din oficiu, şi num ai până la prim ul term en de judecată ce a urm at efectuării expertizei. în schim b, norm a ju rid ică înscrisă în art. 197 teza a ll-a NCPC, potrivit căruia netim brarea sau tim brarea insuficientă atrage anularea cererii de chem are în judecată, în con­ diţiile legii, are caracter de norm ă d e ordine publică, fiind instituită pentru ocrotirea inte­ resului general vizat de plata serviciilor publice. în tre cele doua tipuri d e nulităţi există diferenţă de regim ju rid ic, aceasta fiind regle­ m entată în cuprinsul art. 178 NCPC şt urm ând a fi analizată în cadrul com entariului afe­ rent acestui articol. 2.2. N u lita tea e x p re sa ş i n u lita tea virtu a lă . N ulitatea expresă este aceea prevăzută de lege ca atare (art. 157 alin. (3), art. 159, art. 164 alin. (3}, art. 196 alin. (1), art. 197 N CPC etc.).

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

409

A rt. 174

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

N ulitatea virtuală este aceea care nu este prevăzută de lege în mod expres, dar care rezultă im plicit din încălcarea unei condiţii d e valab ilitate a actului de procedură [art. 157 alin. (1) lit. b), f), g), art. 164 alin. (1) lit. b) şl alin. (2) NCPC etc.). Deosebirea de regim ju rid ic este statuată în cuprinsul art. 175 alin. (2) NCPC, potrivit căruia în ca 2ul nulităţilor expres prevăzute d e lege, vătăm area este prezum ată, partea interesată putând face dovada contrară, urm ând a fî analizată în cadrul com entariului corespunzător acestuia. Cele două clasificări analizate pot fi com binate, putând exista: nulită ţi absolu te şi exprese (de exem plu, nulitatea m inutei nesem nate de către judecătorul ori judecătorii ce au pronunţat-o, potrivit art. 401 alin. (2) NCPC]; nulităţi absolute ş i virtua le (de exem ­ plu, nulitatea ce se desprinde din art. 15 NCPC, text care consacră principiul oralităţii); nulită ţi relative ş i exprese [spre exem plu, nulitatea instituită prin art. 157 alin. (1) lit. k) NCPCJ; nulităţi rela tive ş i virtuale [de exem plu, în cazul ascultării, ca martor, a unei rude sau afin până la gradul al treilea cu una din părţi, potrivit art. 315 alin. (1) pct. 1 NCPC]. 2.3. N u lita te a totală ş i n u lita te a p a rţia lă . Din definiţia nulităţii prevăzută de art. 174 alin. (1), cât şi din dispoziţiile art. 179 alin. (1) NCPC, potrivit căruia actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau parte, d e la data îndeplinirii lui, rezultă că nuli­ tatea poate fî totală sau parţială. Prin urm are, tn funcţie d e întinderea efectelor ju rid ice, nulitatea poate fi totală, atunci când sancţiunea afectează întregul act de procedură, sau parţială, atunci când sancţiunea afectează num ai o parte a actului de procedură, cealaltă parte răm ânând valabilă şi p ro d u cân d u -şiîn continuare efectele juridice. Spre exem plu, potrivit art. 496 alin. (2) NCPC, în caz de adm itere a recursului, hotă­ rârea atacată poate fi casată, în to t sau în parte. Dat fiind faptul că hotărârea casată nu are nicio putere prin raportare la art. 500 alin. (1) NCPC, rezultă că, în caz de casare par­ ţială, partea din hotărâre care a fost m enţinută dobândeşte autoritate de lucru judecat, în tim p ce partea din hotărâre casată este lovită de nulitate. 2.4. N u lita te a p ro p rie ş i n u lita te a deriva tă . Potrivit art. 179 alin. (3) NCPC, desfiin­ ţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură urm ătoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare. Clasificarea nulităţilor în proprii şi derivate are la bază m otivul care a determ inat incidenţa acestei sancţiuni. Astfel, dacă nulitatea a operat pentru nerespectarea cerinţelor prevăzute de lege pentru valabilitatea actului de procedură respectiv, nulitatea este p ro ­ prie, în schim b, d a c i actul de procedură este nul num ai ca urm are a dependenţei sale de un alt act, nulitatea este derivată {condiţiile prevăzute de lege pentru valabilitatea sa fiind respectate). Ca exemplu de nulitate proprie m enţionăm nulitatea cererii pentru netinv brarea acesteia în term en, iar ca nulitate derivată am intim nulitatea hotărârii pentru nele­ gala citare a uneia dintre părţi la term enul la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare. 2.5. N u lita te a extrin se ca ş î n u lita tea intrinsecă- Nulitatea extrinsecă este aceea care vizează nerespectarea unor cerinţe legale exterioare actului d e procedură, având inci­ denţă asupra valabilităţii sale (spre exem plu, com petenţa, plata taxelo r d e tim b ru, nele* gala com punere sau constituire a instanţei etc.). N ulitatea intrinseca este aceea care priveşte nesocotirea unor cerinţe interne, proprii actului de procedură respectiv (de pildă, lipsa obiectului cererii de chem are în judecată, consem narea eronată în cuprinsul citaţiei a denum irii instanţei ori a term enului stabilit pentru înfăţişarea părţii etc.).

410

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 175

pr o ced u r ă

Aceste ultim e două clasificări po t fi, de asem enea, com binate, existând, spre exem ­ plu, nulităţi p ro p rii ş i extrinseci (nulitatea cererii de chem are în judecată pentru neplata taxelo r judiciare de tim bru, de pildă) şi nulitâţi p ro p rii ş i in trin seci (spre exem plu, nuli­ tatea citaţiei decurgând din inserarea eronată a num elui celui citat). N ulităţile derivate presupun ca prem isă existenţa unui act de procedură nuf, care atrage nulitatea şi a unui alt act de procedură, deşi, în privinţa acestuia din urm ă, cerinţele legale pentru valida sa întocm ire erau întrunite, sancţiunea fiind o consecinţă a legăturii ju rid ice dintre cele două acte. A cest din urm ă act este afectat de o nulitate derivată, întrucât nulitatea nu decurge din nerespectarea condiţiilor sale d e validitate, ci din dependenţa acestuia cu un act lovit d e nulitate proprie. Prin urm are, nu se pot com bina nulităţile derivate cu nulităţile extrinseci sau intrinseci, acestea din urm ă vi 2ând un act de procedură lovit de o nulitate proprie. 2.6. N u lita te a co n d iţio n a tă ş i n u lita te a n e co n d iţio n a tă . în funcţie de necesitatea condiţiei existenţei unei vătăm ări pentru intervenţia sancţiunii, nulitatea se clasifică în nulitate condiţionată de existenţa unei vătăm ări şi nulitate necondiţionată de existenţa acesteia, analiza lor form ând obiectul com entariilor aferente art. 175 şt art. 176 NCPC.

Art* 1 7 5 . N u litatea con d iţion ată. (1) A ctul de procedură este lovit de nu li­ tate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătăm are care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. (2) In cazu l nulităţilor expres prevăzute de lege, vătăm area este prez u mată, partea interesată putând face dovada contrară. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţiile n u lităţii. Articolul 175 NCPC descrie regim ul ju rid ic al nulităţii condiţio­ nate d e existenţa unei vătăm ări, acest tip de sancţiune reprezentând regula, în tim p ce nulitatea necondiţionată constituie excepţia, concluzie ce transpare din faptul enum eră­ rii legale a nulităţilor necondiţionate. Aceste prevederi legale form ează d rep tu l com un în m ateria nulităţilor actelor de pro­ cedură, aplicându-se ori de câte ori nu este cazul unei nulităţi necondiţionate. Condiţiile cerute de lege pentru incidenţa sancţiunii nulităţii condiţionate sunt urm ă­ toarele: nerespectarea cerinţelor legale ale unui act de procedură, existenţa unei vătă­ m ări determ inate d e nerespectarea condiţiilor legale ale actului de procedură şi vătăm a­ rea să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului de procedură. Cele trei condiţii trebuie întrunite cum ulativ pentru incidenţa san cţiun ii nulităţii con­ diţionate, lipsa uneia neputând fi com plinită prin prezenţa celorlalte. De asem enea, pentru calificarea unei nulităţi ca fiind condiţionată sau necondiţio­ nată nu are relevanţă felul nulităţii (absolută sau relativă, expresă sau virtuală etc.). 2. N erespectarea cerin ţelo r legale a le unui a ct de procedură. Spre deosebire de reglem entarea anterioară, care prevedea în art. 105 alin. (2) CPC 1865 drept cauze de nulitate condiţionată neobservarea form elor legale şi necom petenţâ funcţionarului, în actualul cod a fost elim inată ipoteza vizând necom petenţâ funcţionarului. Această m odi­ ficare de text, coroborată cu art. 176 pct. 6 NCPC, potrivit căruia nulitatea nu este condi­ ţionată d e existenţa unei vătăm ări în cazul încălcării unor cerinţe legale extrinseci actului de procedură, fundam entează concluzia că efectuarea unui act de procedură de către un funcţion ar ne com petent este lovită de nulitate necondiţionată de existenţa unei vă tăO s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

411

A rt. 175

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

m iri (spre exem plu, nulitatea unui act em is d e către un executor judecătoresc necom ­ petent). De asem enea, utilizarea sintagm ei „nerespectarea cerinţei legale” în noul cod este p re fe ra b ili celei de „neobservare a form elor legale" din vechea reglem entare, care avea un caracter generic şi putea fi interpretată în sens larg drept încălcare a regulilor de des­ făşurare a procesului civil, lim itln d u -se astfel în m od incorect sfera nulităţilor necondiţio­ nate num ai la necom petenţă instanţei, expres prevăzută în art. 105 alin. (1) CPC 1865. Cauzele de nulitate con diţion at! sunt reprezentate de nerespectarea cerinţelor legale a le unui act d e procedură, cu excepţia celo r prevăzute în m od expres în art. 176 NCPC şi care atrag incidenţa unei nulităţi necondiţionate (capacitatea procesuală, reprezenta­ rea procesuală, com petenţa instanţei, com punerea sau constituirea instanţei, publicita­ tea şedinţei de judecată, alte cerinţe legale extrinseci actului de p ro ce d u ri, dacă legea nu dispune altfel). Prin urm are, ca re g u li, nulităţile condiţionate su n t nulităţi intrinseci. 3. Existenţa unei vătăm ări d e term in ate d e neresp ectarea co n d iţiilo r lega le a le a ctu ­ lui de p ro ced ură. în prim ul rând, vătăm area n u coincide cu in teresu l p o rţii d e o invoca nulitatea actu lu i de procedura, acesta d in u r m ă f iin d o condiţie d e exerciţiu a acţiunii civile, prin urm are inclusiv a cererii de declarare a nulităţii actului de procedură. Spre exem plu, cererea unei părţi d e anulare a raportului de expertiză pentru conside­ rentul nelegalei sale citări la efectuarea expertizei (nulitate derivată din nulitatea actului de procedură al citării), în condiţiile în care aceasta s~a prezentat totuşi la faţa locului şi a participat fa efectuarea expertizei, asistată fiind d e avocat şi d e expert-parte, tre* buie respinsă ca lipsită de tem ei, din m om ent ce nu i s*a pricinuit vreo vătăm are şi, prin urm are, nu su n t întrunite cum ulativ condiţiile legale pentru incidenţa sancţiunii nulităţii condiţionate. în exem plu dat, instanţa trebuie însă să analizeze cu prioritate respectarea co ndiţiilor de exerciţiu ale cererii în declararea nulităţii actului de procedură, astfel încât, în m ăsura în care concluziile raportului de expertiză îi sunt pe deplin favorabile, s i proce­ deze la respingerea cererii ca lipsită de interes. Dacă însă există interesul invocării nulită­ ţii raportului de expertiză, concluziile acestuia nefiindu-i favorabile părţii nelegal citate, instanţa va respinge cererea de anulare a raportului de expertiză ca lipsită de tem ei pen­ tru argum entele expuse anterior. în al doilea rând, prin vătăm are se în ţelege un prejud iciu procesual™, care poate fi sau nu de ordin m aterial. Spre exem plu, nelegala citare a părţii pentru term enul de ju d e c a ţi urm ător e fe c tu irii expertizei, în condiţiile în care aceasta nu avea term en în cunoştinţă, poate produce o vătăm are decurgând din im posibilitatea form ulării în term en a obiecţiunilor la raportul de expertiză. în al treilea rând, dovada existenţei vătăm ării în cazul nulităţilor condiţionate depinde de calificarea nulităţii ca fiind expresă sau virtuală. în ipoteza în care nulitatea este expresă, sim ilar reglem entării anterioare, existenţa vătăm ării este prezum atâ legal, astfel în cât partea care in v o c i nulitatea este dispen­ sată de dovada vătăm ării. Caracterul acestei prezum ţii legale este relativ, concluzie ce decurge din dispoziţia potrivit căreia partea interesată poate face d ovada contrară, pro­ bând inexistenţa vătăm ării părţii ce a invocat nulitatea. Apreciem că, după îm prejurări, şi instanţa poate reţine din oficiu faptul inexistenţei vătăm ării, ch iar şi în situaţia unei nuli­ tăţi exprese, cum este în cazul prezentării părţii la faţa locului efectuării expertizei în ipo­ teza în care nu a fost citată cu cel puţin 5 zile înaintea term enului d e efectuare a lucrării, w /. D e le a n u , T ra ta t voi. I, 2005, p. 179.

412

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 176

pr o ced u r ă

potrivit art- 335 alin. (1) NCPC. Un alt exem plu în acelaşi sens ar fi reprezentat de situaţia în care procedura de citare a unei părţi nu a fost legal îndeplin ită, întrucât în citaţie nu a fost co rect inserată adresa sa, însă partea a prim it personal citaţia şi a sem nat dovada de înm ân are a acesteia, neexistând în acest caz o vătăm are procesuală. în ipoteza în care nulitatea este virtuală, existenţa vătăm ării nu este prezum ată le g a l astfel încât partea interesată a invoca nulitatea are obligaţia p ro b ă rii vătăm ării, ?n m ăsura în care aceasta nu rezultă cu evidenţă din îm prejurările cauzei sau d in finalitatea form ei procedurale ne respectate. Este de m enţionat că în privinţa nulităţii necondiţionate a actului de procedură nu prezintă vreo relevanţă caracterul prezum at sau nu al vătăm ării, din m om ent ce aceasta nu reprezintă o condiţie pentru incidenţa sancţiunii. 4. V ătăm area să nu poată fi în lătu rată decât prin d e sfiin ţarea actu lu i d e procedură. Potrivit art. 177 alin. (1) NCPC, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătăm ării fără anu­ larea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregutarităţilor actu\u\ de procedură, în conform itate cu art. 177 alin. (2) N CPC, nulitatea nu poate fi acoperită dacă se produce sau subzistă o vătăm are. Prin urm are, dacă vătăm area poate fi înlăturată printr-o altă m odalitate, actul de pro­ cedură nu va fi anulat. Spre exem plu, dacă m inuta este sem nată de judecător, nulitatea hotărârii judecătoreşti decurgând din nesem narea acesteia de către acelaşi judecător poate fi acoperită prin sem narea sa ulterioară. în situaţia în care instanţa dispune refacerea în întregim e a a ctu lu i d e procedura, nu suntem în prezenţa înlăturării vătăm ării, ci instanţa trebuie să dispună mai întâi anularea actului, iar apoi efectuarea aceluiaşi act d e procedură cu respectarea form elor prevăzute de lege. Spre exem plu, dacă partea nu a fost legal citată la efectuarea expertizei pentru efectuarea căreia era nevoie de o lucrare la faţa locului, m otiv pentru care nu s-a prezen­ tat, instanţa, la solicitarea părţii respective, va dispune anularea raportului de expertiză, urm ând a dispune refacerea probei, cu obligaţia expertului de a se conform a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) N C P C

A r i. 1 7 6 . N u litatea n econ d iţion ată. N ulitatea nu este condiţionată de exis* tenta unei vătăm ări în cazu l încălcării dispoziţiilor legale referitoare ia: 1. capacitatea procesuală; 2. reprezentarea procesuală; 3. com petenţa instanţei; 4. com punerea sau constituirea instanţei; 5. publicitatea şedinţei de judecată; 6. alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel. C O M E N T A R IU 1. Enum erarea legală. Articolul 176 N CPC enum era cazurile de nulitate necondiţio­ nată de existenţa unei vătăm ări, sancţiune ce intervine independent de prod u cerea sau nu a unei vătăm ări părţii prin nerespectarea cerinţei legale la efectuarea actului d e procedură. Enum erarea legală din noua reglem entare este una de natură să pună capăt contraverselo r existente în privinţa cazurilor de nulitate necondiţionată, în trecut existând D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

413

A rt. 176

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

opinii potrivit cărora num ai în situaţia de necom petenţâ a instanţei ne aflam rn prezenţa unei nulităţii necondiţionate, aceasta fiind prevăzută în art. 105 alin. (1) CPC 1865. De asem enea, se rem arcă redactarea riguroasă în actuala reglem entare a pct. 3 al articolu­ lui în discuţie, Tn sensul existenţei unei nulităţi necondiţionate în ipoteza necom petenţei instanţei, îa rm / a jud ecăto rului, cum prevedea codul anterior. 2. C ap acitatea pro cesu ală ceruta d e lege. Capacitatea procesuală d e folosinţă şi de exerciţiu constituie o condiţie d e exerciţiu a acţiunii civile, potrivit art. 32 alin. ( 1 ) lit. a) NCPC. în raport de art. 56 alin. (3) teza a ll-a NCPC, actele de procedură în deplinite d e cel care nu are capacitate de fo lo sin ţă sunt lovite de nulitate absolu ta. Totodată, în confor­ m itate cu art. 57 alin. (4) teza I NCPC, actele de procedură îndeplinite d e ce l care nu are exerciţiul d rep tu rilo r proced urale sunt anulabile. A preciem că sancţiunea în cauză constituie o nulitate extrinsecă a actului d e proce­ d u r i, pentru care legea prevede în m od expres faptul necondiţionării incidenţei safe de existenţa unei vătăm ări. Capacitatea este o cerinţă legală extrinsecă a actului de procedură, nevizând o con­ diţie internă, proprie acestuia. Condiţiile pentru validitatea unui act ju rid ic civil nu coin­ cid, de principiu, cu cele ale actului de procedură, în prim ul rând datorită faptului că nu toate actele de procedură conţin o m anifestare d e voinţă (spre exem plu, procesul-verbal d e înm ân are a citaţiei, înştiinţarea, som aţia vizează exclusiv constatarea unei operaţiuni procedurale), ceea ce dim potrivă reprezintă esenţa oricărui act ju rid ic civil. în al doilea rând, conţinutul actelor de procedură, desem nând specificarea tu tu ro r m enţiunilor sau elem entelor cerute de lege, reprezintă de fapt tot un asp ect de form ă. Pentru aceste argum ente, condiţiile cerute pentru validitatea unui act d e procedură nu trebuie delim i­ tate, sim ilar actului ju rid ic civil, în condiţii de fond şi de form ă, ci în condiţii intrinseci şi extrinseci. De altfel, din în săşi m odalitatea de redactare a textului art. 176 pct. 6 NCPC, care face referire la „alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură", rezultă că toate cerinţele legale m enţionate la pct. 1-S ale aceleiaşi dispoziţii constituie condiţii extrinseci afe actu­ lui procedural. 3. Reprezentarea procesuală. Potrivit art. 82 alin. (1) NCPC, când instanţa constată lipsa dovezii calităţii d e reprezentant a celui care a acţionat în num ele părţii, va da un ter­ m en scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. A preciem că sancţiunea în cauză constituie o nulitate extrinsecă a actului de proce­ dură (pentru considerente sim ilare celor m enţionate în privinţa cerinţei capacităţii), pen­ tru care legea prevede în m od expres faptul necondiţionării incidenţei sale de existenţa unei vătăm ări. 4. Co m p eten ţa in stan ţei. Ca regulă, actele d e procedură efectuate de către o instanţă necom petentă, independent de felul norm elor de com petenţă încălcate (necom petenţâ generală, m aterială sau teritorială), sunt nule, fără ca pentru constatarea incidenţei aces­ tei sancţiuni să fie necesară existenţa unei vătăm ări, a flâ n d u -n e în prezenţa unei nulităţi extrinseci. Prin urm are, hotărârea pronunţată asupra fondului drepturilor deduse judecăţii sau încheierea prin care instanţa necom petentă a soluţionat o excepţie procesuală ori a apli­ cat sancţiunea decăderii unei părţi dintr-un anu m it drept sunt lovite de nulitate.

414

D t U A N A K iS A T U tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 176

în ipoteza în care prim a instanţă necom petentă general a so luţio nat ca m a , dezînvestindu-se prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, nulitatea acesteia poate fi invo­ cată în apel sau, după caz, în recurs, în funcţie de calea de atac de care aceasta este sus­ ceptibilă, ch iar dacă nu a fo st invocată în faţa prim ei instanţe, prin raportare la art. 130 alin. {1} NCPC. Dacă hotărârea prim ei instanţe este atacată cu apel, însă acesta este res­ pins ca nefondat, m otivul necom petenţei generale fiind găsit neîntem eiat sau fiind om is a fi cercetat de instanţa de apel, iar decizia din apel este susceptibilă d e recurs, necom petenţa generală a prim ei instanţe poate fi invocată ca m otiv de casare, prin raportare la art. 4 8 8 alin. (2). Dacă instanţa necom petentă m aterial sau teritorial exclusiv a soluţionat cauza, dezînvestindu-se prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, nulitatea acesteia poate fi invocată în apel sau, după caz, în recurs (m otivul d e casare fiind cel prevăzut d e art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC], în funcţie de calea de atac d e care aceasta este susceptibilă, num ai dacă a fost invocată de către părţi la prim ul term en de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa prim ei instanţe, potrivit art. 130 alin. (2) NCPC, însă aceasta a respins excepţia ca lipsită de tem ei sau a om is să se pronunţe asupra sa. Dacă hotărârea prim ei instanţe este atacată cu apel, însă acesta este respins ca nefondat, m otivul necom pe­ tenţei fiind găsit neîntem eiat sau fiind om is a fi cercetat de instanţa de apel, iar decizia din apel este susceptibilă de recurs, necom petenţă m aterială sau teritorială exclusivă a prim ei instanţe poate fi invocată ca m otiv de casare, prin raportare la art. 4 8 8 alin. {2} cu referire la alin. (1) pct. 3 al aceluiaşi articol. în ipoteza com petenţei terito riale de drept com un sau alternative, dacă instanţa necom petentă teritorial a soluţionat cauza, dezîn vesti ndu*se prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, nulitatea acesteia poate fi invocată num ai în apel şl doar dacă a fost invocată de către pârât prin întâm pinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m ai târziu la prim ul term en de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa pri­ m ei instanţe, potrivit art. 130 alin. (3) NCPC. Hotărârile instanţei de recurs po t fi atacate cu contestaţie în anulare, în ipoteza în care hotărârea dată în recurs a fo st pronunţată de o instanţă necom petentă absolut şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa d e recurs a om is să se pronunţe asu­ pra acesteia, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC. Prin derogare, potrivit art. 137 NCPC, în cazul declarării necom petenţei, dovezile a d m in is t r a t e i faţa instanţei necom petente răm ân câştigate ju decăţii şl instanţa com ­ petentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive tem einice. Dispoziţiile citate, având caracter de excepţie, sunt de strictă interpretare şi aplicare, ca atare nu po t fi extinse şi în privinţa altor acte de procedură. Prin urm are, Instanţa com petentă, învestită ca urm are a declinării com petenţei de soluţionare a cauzei sau în tem eiul deciziei d e anulare sau de casare cu trim itere a cauzei instanţei com petente, va trebui să repună în discuţie excepţiile procesuale invocate în faţa instanţei necom pe­ tente şi soluţionate de aceasta, precum şi o rice alte incidente procesuale şi să se pro­ nunţe din nou asupra acestora. 5. C o m p unerea sau co n stitu irea instanţei. Nulitatea actului de procedură efectuat de către o instanţă ne le g a l com pusă (spre exem plu, judecarea unui recurs în com plet de doi judecători, judecarea unui apel de către un ju d ecăto r incom patibil absolut, care a soluţionat cauza în prim ă Instanţă, judecarea unei cauze de com petenţa unui judecă­ to r definitiv de către un judecător stagiar etc.) sau d e către o instanţă n e le g a l constituită D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

415

A rt. 176

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

(spre exem plu, judecarea unei cauze în absenţa grefierului d e şedinţă sau a procurorului, în ipoteza în care participarea acestuia era obligatorie etc.) constituie o nulitate extrin­ secă. necondiţionată de existenţa unei vătăm ări. N orm ele care reglem entează com punerea şi constituirea instanţei sunt norm e de organizare judecătorească şi, de principiu, încălcarea acestora poate fi invocată oricând, în orice stadiul a! judecării cauzei (prin excepţie, norm ele care reglem entează incom pati­ bilitatea reglem entată de art. 42 NCPC au caracter d e norm e de ordine privată). Astfel, dacă s-a pronunţat o hotărâre de prim ă instanţă cu nerespectarea dispoziţiilor privind incom patibilitatea absolută, partea interesată sau procurorul poate declara apel îm potriva unei astfel de hotărâri judecătoreşti lovite de nulitate, dacă hotărârea este susceptibilă de această cale de atac. In ipoteza descrisă, instanţa de control ju d iciar va ad m ite a pel u I, va a n u la în to t p roced u ra u rm ată în faţa p ri m e i i n sta nţe şi hotă râ rea a ta cată şi va retine procesul spre rejudecare, prin raportare la dispoziţiile art. 480 alin. (6) NCPC. Dacă în prim a instanţă s-a pronunţat, cu nerespectarea dispoziţiilor privind incom ­ patibilitatea absolută, o hotărâre susceptibilă num ai d e recurs, partea interesată sau procurorul poate declara recurs îm potriva unei astfel d e hotărâri judecătoreşti lovite de nulitate, invocându-se m otivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC. în această ipoteză, apreciem că sunt incidente prin analogie dispoziţiile art. 53 alin. (3) teza a ll-a NCPC, potrivit cărora dacă instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, va adm ite recursul, va casa hotărârea, dispunând trim iterea cauzei spre rejude­ care la instanţa de apel sau, atunci când calea de a ta c a apelului este suprim ată, la prim a instanţă, dispoziţiile art. 53 alin. (3) N CPC derogând d e la art. 4 9 8 afin. (1) din acelaşi cod. A rgum entul pentru care considerăm că sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (3) teza a ll-a N CPC este acela că situaţia în care un judecător, incom patibil absolut, a soluţionat cauza, fără a fi recuzat şi f ă r i a declara că se abţine, este echivalentă cu aceea în care un judecător, incom patibil absolut, a soluţionat cauza, întrucât cererea părţii de recuzare a fost respinsă, m otiv pentru care se im pune adoptarea aceleiaşi soluţii. Cele m enţionate în precedent su n t aplicabile şî în ipoteza în care instanţa de apel a pronunţat, cu nerespectarea dispoziţiilor vizând incom patibilitatea absolută, o hotărâre susceptibilă de recurs. Hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare în ipoteza în care a fost pronunţată cu încălcarea norm elor referitoare 1a alcătuirea instanţei, însă nu­ mai în condiţiile în care judecătorul sau partea a form ulat declaraţie de abţinere ori cerere de recuzare în recurs, însă s-a om is soluţionarea acestora, prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC. Este de m enţionat faptul că, potrivit art. 503 alin. (3) NCPC, dispoziţiile alin. ( 2 ) pct. 1 , printre alte puncte, se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Totodată, hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare în situaţia ?n care partea recurentă invocase m otivul de casare prevăzut de art. 4 8 8 alin. {! ) pct. 1 NCPC, iar instanţa a respins recursul, om iţând să se pronunţe asupra acestui motiv, prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 NCPC. Articolul 45 teza a ll-a NCPC reprezintă o derogare de la term enul instituit de art. 44 NCPC, m otivele de incom patibilitate absolută putând fi invocate printr-o cerere de recuzare a judecătorului care soluţionează cauza până la închiderea dezbaterilor asupra acesteia. Această dispoziţie nu înseam nă că în recurs s-a r putea invoca pentru prim a dată incom patibilitatea unui judecător care a participat la judecarea cauzei în prim ă instanţă.

416

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 177

în condiţiile în care hotărârea dată în prim ă instanţă era susceptibilă de apel, prin rapor­ tare la art. 488 alin. (2) NCPC. Astfel, dacă partea a atacat hotărârea prim ei instanţe direct cu recurs pe m otivul nelegalei alcătuiri a acesteia, fără a declara an terio r apel, deşi hotărârea era suscepti­ bilă de exerciţiul acestei căi de atac, recursul va fi respins ca inadm isibil, în tem eiul dis­ poziţiilor art. 4 5 9 alin. (1) şi alin. (2) teza I NCPC. Nu v o r fi incidente prevederile art. 459 alin. (2) teza a ll-a NCPC, potrivit cărora, cu titlu de excepţie, o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, înăuntrul term enului de apel direct cu recurs, la instanţa care a r fi fo st com petentă să ju d ece recursul îm potriva hotărârii date ?n apel, dacă părţile consim t expres, prin în scris autentic sau prin declaraţie verbală, dată în faţa instanţei a cărei hotărâre $e atacă şi consem nată într-un proces-verbal, întru cât în acest caz recursul poate fi exercitat num ai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drept m aterial, incom patibilitatea fiind o instituţie de drept procesual. Dacă hotărârea prim ei instanţe este atacată cu apel, însă acesta este respins ca nefondat, m otivul incom patibilităţii fiind găsit neîntem eiat sau fiind om is a fi cercetat de către instanţa de apel, iar decizia din apel este susceptibilă d e recurs, nelegala com pu­ nere sau constituire a prim ei instanţe poate fi invocată ca m otiv d e casare, prin raportare la art. 4 8 8 alin. (2) cu referire la alin. (1) pct. 1 al aceluiaşi articol. 6. Pub licitatea şed in ţei de ju d e ca tă. Potrivit art. 17 N C P C şedinţele de ju decatâ sunt publice, în afară d e cazurile prevăzute d e lege. Raţiunea instituirii acestui principiu are ca fund am en t asigurarea garanţiilor de existenţă a unui proces echitabil. Prin excepţie, şedinţele nu sunt publice atunci când se desfăşoară în cam era de consiliu, potrivit legii [an. 213 alin. (1), art. 240 alin. (1), art. 244 alin. (3) şi (4)»', art. 51 alin. (1) NCPC e tc ], sau când au fost declarate secrete de către instanţă [art. 213 alin. (2) NCPC]. Dacă instanţa procedează la efectuarea unui act d e procedură în şedinţă secretă, fără a exista dispoziţie expresă pentru a legitim a o atare m ăsură, actul va fi lovit d e nulitate cu caracter extrinsec, independent de existenţa sau nu a unei vătăm ări cauzate uneia dintre părţi. 7. A lte cerinţe legale e xtrin se ci ale actu lu i d e procedură, daca legea nu d isp u n e altfel. Noul cod instituie, ca principiu, faptul că nulitateo extrinsecă este o nulitate necon* diţionată de existenţa u n e i vătăm ări. Spre exem plu, neplata taxelor ju diciare de tim ­ bru în cuantum ul legal, efectuarea actului de procedură în cadrul term enului prohibitiv, necom petenţâ executorului judecătoresc sunt cauze care conduc la incidenţa unei nulităţi necondiţionate. Efectuarea unui act de procedura cu nerespectarea term enului legal im perativ atrage sancţiunea nulităţii, însă aceasta decurge din aplicarea sancţiunii decă­ derii, potrivit art. 185 alin. (1) teza finală N C P C Prin excepţie, există condiţii extrinseci actului de procedură care nu co n du c la sancţi­ unea nulităţii, ci la aplicarea unei alte sancţiuni prevăzute de lege, cum este cea a decă­ derii, spre exem plu.

A r i . 1 7 7 . în d rep tarea n eregu larităţilor actului de procedură. (1) O ri de câte ori este posibilă înlăturarea vătăm ării fără anularea actului, judecătorul v a dis­ p u n e îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.

111 C u privire la m ă su rile tran zito rii p e n tru p u n e re a în a p lica re a noului C o d d e p ro ce d u ră civila stabilite prin art. XII din Le ge a nr. 2/2013, a s e v e d e a infro, co m e n tariile d e la art. 24. D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

417

A rt. 177

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

(2) Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăde­ rea ori o altă sancţiune procedurală sau dacă se produce o ri subzistă o vătăm are. (3) Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la m om entul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia. C O M E N T A R IU în ipoteza nulită ţilo r condiţionate, sancţiunea nulităţii e$te incidenţă num ai dacă vătăm area produsa prin nesocotirea cerinţelor legale la întocm irea actului de procedură n u p o a te f i înlăturată decât p rin desfiinţarea actului. Prin urm are, o atare sancţiune operează in extrem is. O ri de câte ort instanţa are posi­ bilitatea legală a înlăturării vătăm ării, va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură, fără a proceda la declararea nulităţii sale. Spre exem plu, dacă m inuta este sem nată d e judecător, nulitatea hotărârii judecătoreşti decurgând din nesem narea aces­ teia de către acelaşi ju d ecăto r poate fi acoperită prin sem narea sa ulterioară. Este de m enţionat că num ai nulitatea hotărârii judecătoreşti decurgând d in nesem narea aces­ teia poate fi evitată prin sem narea sa ulterioară, iar nu şi nulitatea m inutei, aceasta din urm ă neputând fi sem nată ulterior, întrucât ar echivala cu o pronunţare la un term en subsecvent celui !a care pricina a fost deja soluţionată. De asem enea, a ctu l de proced ură n u va f i a n u la t dacă p â n ă ia m om en tul pronunţării asupra excepţiei d e nulitate a dispărut cauza acesteia. Un exem plu pentru situaţia înfăţi­ şată a r fi reprezentat d e ipoteza com plinirii d e către reclam ant a lipsurilor cererii de che­ m are în judecată până la prim ul term en de judecată, când instanţa nu va m ai dispune anularea cererii, chiar dacă term enul legal de 10 zile pentru acoperirea carenţelor cererii a fo st depăşit, întrucât cauza nulităţii a dispărut până la m om entul pronunţării asupra excepţiei de nulitate (exem plul dat vizează situaţia în care dosarul nu ar fi adus ju d e că ­ torului la expirarea celor 10 zile d e ia prim irea com unicării de către reclam ant pentru anularea cererii, în condiţiile art. 200 NCPC). D e asem enea, în exem plul înfăţişat nu s-ar putea su sţine incidenţa sancţiunii decăderii pentru nerespectarea term enului de 10 zile şi ca atare aplicabilitatea art. 177 alin. (2) NCPC, conform căruia nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea, întrucât art. 200 alin. (3) N CPC a derogat d e la sancţiunea decăderii în ipoteza nesocotirii term enului legal vizat, instituind o sancţiune distinctă şi anum e cea a nulităţii. în situaţia în care instanţa dispune refacerea în întregim e a actului de procedură, nu suntem în prezenţa înlăturării vătăm ării, ci instanţa trebuie să dispună m ai întâi anularea actului, iar apoi efectuarea aceluiaşi act de procedură cu respecta rea form e lor prevăzute d e lege. Spre exem plu, dacă partea nu a fost legal citată la efectuarea expertizei ce nece­ sita o lucrare la faţa locului şi nici nu s-a prezentat, instanţa, la solicitarea părţii respec­ tive, va dispune anularea raportului de expertiză, urm ând a dispune refacerea probei, cu obligaţia expertului de a se conform a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) NCPC. N ulitatea n u p o a te f i acoperită dacă a intervenit decăderea o ri o altă sancţiu ne p ro ­ cedurală sa u d acă s e p rodu ce o ri subzistă o vătăm are. Spre exem plu, dacă partea efec­ tuează un a ct procedural peste term enul legal im perativ, acesta este lovit de nulitate ca urm are a intervenirii san cţiun ii decăderii părţii din dreptul de a efectua actul, nulitatea neputând fi evitată dacă decăderea a fost pronunţată anterior de către instanţă.

418

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 178

pr o ced u r ă

A r t . 1 7 8 . Invocarea n u lităţii. (1) N ulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea n u prevede altfel. (2) N ulitatea relativă poate fi invocată num ai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fo st cauzată p rin propria faptă. (3) Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată: a) pentru neregular ităţile săvârşite până la începerea judecăţii, prin întâm pi­ nare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, la prim ul term en de judecată; b) pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la term enul la care s-a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la term enul de ju d ccată im ediat urm ător şi înainte de a p u n e concluzii p e fond. (4) Partea interesată poate renunţa, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă. (5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, su b sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le m ai invoca. C O M E N T A R IU 1. R egim u l invocării n u lităţii. Nulitatea actului de procedură, independent d a c i are caracter abso lu t sau relativ, condiţionat sau necondiţionat, treb uie invocata de către părţi, procuror sau din oficiu, după caz, ş i declarată de către instanţă prin încheiere, sen­ tinţă sau decizie, în funcţie de stadiul procesual şi d e natura actului. Prin urm are, dacă nulitatea nu este invocată sau, deşi invocată, nu este declarata de către instanţa judecătorească, actul procedural va răm âne în fiinţă, buc urând u-se de pre­ zum ţia de legalitate, chiar dacă este efectuat cu nerespectarea co ndiţiilor legale. Clasificarea nulităţii în absolută şi relativă prezintă im portanţă din punctul de vedere al regim ului său juridic. 2. Invocarea nu lităţii a b so lu te . Din punctul de vedere al titularilor dreptului de invo­ care a sancţiunii, nulitatea absolută poate fi invocată de orice p a rte din proces, de p ro ­ cu ro r sau de instanţă d in oficiu. Este de m enţionat că textul art. 108 alin. (1) CPC 1865, care prevedea posibilitatea invocării nulităţilor de ordine publică num ai d e către parte sau de către judecător, a fost com pletat cu dreptul procurorului de a invoca o atare nulitate, fiind com plinită aşadar o om isiune legală. In funcţie de m om entul procesual până la care poate fi invocată sancţiunea, nulitatea absolută poate fi susţinută în orice stare a ju d e că ţii cauzei, dacă legea nu p reve d e altfel. Uneori, legea derogă d e la regula expusa în ipoteza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) NCPC. Astfel, nulitatea actului de procedură efectuat de către o instanţă necom petentă m aterial sau teritorial exd u siv nu mai poate fî invocată oricând, ci num ai la primul ter­ m en d e judecată la care părţile au fost legal citate în faţa prim ei instanţe, potrivit art. 130 alin. (2) NCPC. invocarea nulităţii absolute J n orice sta re a ju d e că ţii cau 2 e r presupune urm ătoarele distinctii: 4 - În prim ă instanţă, nulitatea absolută a actului d e procedură poate fi invocată ori­ când, pană la m om entul închiderii dezbaterilor în fond, dacă legea nu dispune altfel; - nulitatea absolută poate fi invocată în apel, chiar dacă nu a fost invocată în faţa primei instanţe, dacă legea nu dispune altfel, în m ăsura în care hotărârea este susceptibilă de apel.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

419

A rt. 178

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

M odalitatea de invocare a nulităţii absolute d e către parte e$te prin cererea de apel, dacă legea nu prevede altfel, sub sancţiunea decăderii, potrivit art. 470 alin. (3) NCPC. Nulitatea absolută poate fi invocată din oficiu de către instanţa de apel, însă aceasta constituie un drept al sau, iar nu o obligaţie, prin raportare la art. 479 alin. (l)t e z a a li-a NCPC; - dacă hotărârea pronunţată în prim ă instanţă este susceptibilă de recurs, nulitatea absolută poate fi invocată de câtre parte sub form a unui m otiv de casare în recurs, prin cererea de recurs, dacă legea nu prevede altfel, o m otivare tardivă atrăgând sancţiunea nulităţii, potrivit art. 489 alin. (1) NCPC. M otivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu d e către Instanţă, ch iar după îm plinirea term enului de m otivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică, conform art. 489 alin. (3) NCPC, instanţa de recurs nefiind obligată să le invoce, dispoziţiile m enţionate instituind o num ai facultate a sa; - dacă hotărârea de prim ă instanţă a fost atacată cu apel, în cadrul căruia s-a invocat ca m otiv nulitatea absolută, şi, deşi a fost invocat în term en, a fo st respins sau instanţa de apel a om is să se pronunţe asupra sa, decizia din apel fiind însă susceptibilă d e recurs, în cadrul acestuia partea este în drept să invoce nulitatea absolută a actului de proce­ dură efectuat în prim ă instanţă, în m ăsura în care se include în vreunul dintre m otivele d e casare legale, prin raportare la art. 488 alin. (2) NCPC; - d a c ă hotărârea d e prim ă instanţă a fost atacată cu apei, în cadrul căruia nu s-a invo­ cat nulitatea absolută a actului de procedură efectuat în prim ă instanţă, iar această cale d e atac a fo st respinsă ca nefondată, fiind însă susceptibilă de recurs, în cadrul acestuia partea nu m ai este în drept, de principiu, să invoce nulitatea absolută a actului d e pro­ cedură efectuat în prim ă instanţă, întrucât, potrivit art. 4 8 8 alin. (2) NCPC, m otivele de casare nu pot fi prim ite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fo st invocate în term en, au fo st respinse sau instanţa a o m is să se pronunţe asupra lor. Prin raportare la existenţa sau nu a posibilităţii de renunţare la dreptul d e invocare a sancţiunii, apreciem că, deşi părţile practic ar putea renunţa la dreptul d e invocare a nulităţii absolute, o atare posibilitate nu şi-a r atinge finalitatea, întrucât nulitatea abso­ lută poate fi invocată şi de către instanţă, din oficiu, sau d e către procuror, independent d e conduita procesuală a părţilor. 3. In vo carea nu lităţii relative. Din punctul de vedere al titularilo r dreptului de invo­ care a sancţiunii, nulitatea relativă poate fi invocată n u m a i de către p a rtea interesată. Prin urm are, textul prevede, cu caracter de principiu, că nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de către instanţă sau de către procuror. Prin excepţie, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (2) NCPC, instanţa va am âna ju d e ca ­ rea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege su b sancţiunea nulităţii. A preciem că în cazul citat, deşi nulitatea care intervine pentru nelegala îndeplinire a procedurii de citare are caracter relativ, aceasta poate fi invocată din oficiu în tem eiul dispoziţiilor citate anterior, care constituie o derogare de la regim ul ju rid ic al nulităţii relative. în tr-o altă argum entaţie, s-a r putea considera că citarea părţilor constituie pre­ m isa asigurării principiului contradictorialităţii în procesul civil, astfel încât dispoziţiile citate a r avea caracter de ordine publică şi ca atare ar justifica invocarea nulităţii d e către instanţă din oficiu. De asem enea, o altă excepţie o constituie nulitatea relativă a actului de procedură efectuat de către o persoană fără capacitate procesuală de exerciţiu, ce poate fi invocată şi de către instanţă, în orice stare a procesului. 420

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

pr o ced u r ă

A rt. 178

în art. 178 alin. (2) teza finală NCPC, potrivit căruia nulitatea relativă poate fi invocată num ai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă a părţii interesate, codul instituie o aplicaţie a principiului nem o a u d itu r propria m turpitudinem ollegans, nim ă­ nui nefiindu-i perm is să invoce în susţinerea intereselor sa le propria culpă şi nici să se apere valorificând un asem enea tem ei, această prevedere figurând şi în codul anterior, în art. 108 alin. (d). Spre exem plu, dacă partea îşi schim bă dom iciliul la care a fost citată în cursul proce­ sului şi nu înştiinţează despre aceasta instanţa, potrivit art. 172 NCPC, nelegala sa citare la vechiul dom iciliu cu ocazia efectuării unei expertize nu poate fi invocată d e către par­ tea respectivă, întrucât neregularitatea în cauză a fost consecinţa propriei sale fapte. Este de m enţionat faptul câ această prevedere vizează e x d u siv nulitatea relativă, iar nu şi pe cea absolută, din m om ent ce aceasta din urm ă poate fi invocată şi de instanţă din oficiu sau d e procuror. în funcţie de m om entul procesual până la care poate fi invocată sancţiunea, nulitatea relativă poate fî susţinută, dacă legea nu prevede altfel, după cum urm ează: a) p en tru neregularităţile săvârşite p â n ă la începerea ju d e că ţii, prin întâm pinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, la prim ul term en de judecată (cu procedura de citare legal îndeplinită}; b) p en tru neregularităţile săvârşite în cu rsu l ju d ecă ţii, la term enul la care s*a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la term enul de judecată im ediat urm ător şi în ain te de a pune concluzii pe fond. Prevederea „la term enul de ju d eca tă im ediat urm ăto r ş i înainte d e a p u n e concluzii p e f o n d ’ vizează situaţia în care ia term enul d e judecată im ediat urm ător celui la care a fost săvârşită neregularitatea, când partea vătăm ată nu a fost d e faţă, se acordă cuvân­ tul şi asupra fondului dreptului dedus judecăţii. Cu alte cuvinte, dacă la term enul de judecată im ediat urm ător se acordă cuvântul asupra fondului cauzei, este necesar ca partea vătăm ată să invoce nulitatea înainte d e acest m om ent. Dacă la term enul de ju d e­ cată im ediat urm ător nu se acordă cuvântul asupra fondului cauzei, discutându-se alte aspecte, nulitatea poate fi invocată până la fî naiul acelui term en. Dacă partea nu a fo st legal citată la efectuarea expertizei, aceasta este în drept să invoce nulitatea citării şi a raportului de expertiză la term enul de judecată la care rapor­ tu l a fo st depus la dosar, iar nu la term en ele de judecată urm ătoare acestuia. în măsura în care !d term enul de judecată la care raportul a fost depus la dosar instanţa acordă cuvântul asupra fondului cererii, partea vătăm ată nu m ai este în drept s l invoce nulita­ tea raportului de expertiză în cuprinsul concluziilor. Dacă părţile au începu t să pună concluzii asupra fondului cauzei, în condiţiile art. 392 NCPC, toate nulităţile relative determ inate d e neregularităţi ale actelor de procedură efectuate anterior acestui m om ent se v o r acoperi. în căile d e atac, părţile v o r m ai putea invoca num ai nulităţi relative vizând hotărârea judecătorească pronunţată de prima instanţă, iar nu şi neregularităţi anterioare pronunţării acesteia. Prin raportare la existenţa sau nu a posibilităţii de renunţare la dreptul de invocare a sancţiunii, p a rtea interesată p o a te renunţa, expres sau tacit, la d rep tu l de invocare a nulităţii relative, iară posibilitatea unui alt subiect de drept de a o invoca în locul acesteia. Renunţarea expresă la dreptul de invocare a sancţiunii nulităţii relative se trans­ pune în declaraţia părţii interesate în acest sens, consem nată în încheierea de şedinţă. Instanţa, în m ăsura în care constată câ persoana care renunţă la invocarea nulităţii are acest drept, va lua act d e renunţarea form ulată.

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

421

A rt. 178

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Renunţarea tacită la dreptul de a invoca nulitatea relativă rezultă din circum stanţe d e natură a nu lăsa nicio îndoială asupra intenţiei părţii de acoperire a nulităţii. Astfel, faptul părţii interesate de a se prevala de efectele actului de procedură lovit de nulitate relativă are sem nificaţia unei renunţări tacite la dreptul de a invoca nulitatea acestuia. Spre exem plu, îm prejurarea că partea form ulează obiecţiuni ta conţinutul raportului de expertiză, constând exclusiv în aspecte ce ţin de tem einicia acestuia, fără a invoca nele­ gala sa citare la faţa locului, dacă aceasta avea caracter obligatoriu, im plică o renunţare im plicită la dreptul de a invoca nulitatea relativă a raportului de expertiză. Sancţiunea care intervine în ipoteza lipsei invocării nulităţii relative a actului de pro­ cedură în term enul legal m enţionat este decăderea din exerciţiul acestui drept, nefiind însă echivalentă renunţării tacite la dreptul de a invoca nulitatea relativă. Potrivit art. 178 alin. (5) NCPC, toate cauzele d e nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul d e a le m ai invoca. Deşi în raport de m odul de redactare a textului legal s-a r putea da o inter­ pretare distinctă, apreciem că se are în vedere situaţia în care în privinţa unui act d e pro­ cedură su n t incidente m ai m ulte c a u îe de nulitate relativă, iar nu d e nulitate absolută, în tru câ t acestea din urm ă pot fi invocate oricând, potrivit art. 178 alin. (1) NCPC. 4. M odu l de In v o ca re a nu lităţii a cte lo r d e procedură. în ipoteza în care procesul civil este în curs d e desfăşurare, nefiind pronunţată o soluţie finală în faza procesuală respec­ tivă, independent dacă judecata se află în prim ă instanţă sau în calea de atac, m ijlocul de invocare a nulităţii este reprezentat de excepţia procesu a lă . Este de m enţionat faptul că, în caile de atac, excepţiile procesuale vizează exclusiv neregularităţi în privinţa exerciţiului căii de atac respective, ia r nu m otive de nelegalitate a le hotărârii atacate. Ca atare, utilizând term inologia juridică adecvată, excepţiile invo­ cate în etapele căii de a ta c nu p o t p rivi decât calea de a ta c concret exercitată (excepţia tardivităţii, excepţia necom petenţei, excepţia nulităţii recursului pentru nem otivare în term en e t c ) , iar nu ne legalitate a hotărârii prim ei instanţe, care poate fi susţinută exclu­ siv prin m otivele căii de otoc. Spre exem plu, nulitatea unei hotărâri judecătoreşti decurgând din faptul pronunţării sale de către o instanţă necom petentă se va invoca prin interm ediul căii de atac, ca motiv al acesteia. O atare nulitate nu va fi invocată pe cale de excepţie procesuală în calea de atac. Num ai în m ăsura în care instanţa de control ju d iciar nu este com petentă să soluţio­ neze calea de atac cu care a fost învestită, necom petenţă poate fi invocată pe cale de excepţie procesuală. în aceeaşi ordine d e idei, daca partea care declară calea de atac invocă su b denum i­ rea de „excepţie procesuală" necom petenţă prim ei instanţe, instanţa de control ju d iciar o va califica d rep t m o tiv o l c â ii de atac exercitate, fără a se pronunţa în concret în cursul ju decăţii căii de atac respective asupra excepţiei invocate, ci nulitatea hotărârii atacate decurgând din necom petenţă instanţei care a pronunţat-o va face obiectul analizei pe fond a căii de atac. Totodată, dacă partea care invocă necom petenţă prim ei instanţe nu a declarat cale d e atac, invocarea excepţiei în cadrul căii de atac exercitate de partea adversă are ca racter inadm isibil, întrucât tinde la desfiinţarea soluţiei prim ei instanţe, în condiţiile în care partea respectivă nu a declarat cale de atac. A naliza anterioară îşi păstrează valabilitatea şi în privinţa oricăror alte neregularităţi procedurale, nefiind circum scrisă exem plului dat referitor la necom petenţă.

422

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

IV .

a ctele

oe

A rt. 179

pr o ced u r ă

în m ăsura în care nulitatea d fost invo cat! pe cale de excepţie procesuală, aceasta fiind calea procedurală corectă în raport de com entariul făcut în p re ce d e n t instanţa se va pronunţa prin încheiere dacă excepţia se respinge sau dacă excepţia se adm ite, în acest ultim caz num ai cu condiţie ca judecatâ să continue, instanţe nedezînvestindu-se de soluţionarea litigiului. Dacă instanţa adm ite excepţia procesuală invocată şi se dezînvesteşte de judecata cauzei, se va pronunţa o sentinţă, dacă pricina a fo st soluţionată în prim ă instanţă, sau o decizie, dacă priveşte judecata apelului sau a recursului ori rejudecarea cauzei cu reţinere după anularea hotărârii în apel sau casarea sa în recurs. Dacă în cauză a fost pronunţată o hotărâre judecăto rea scă, neregularităţile procedu­ rale ce privesc judecata acesteia pot fi invocate prin interm ediul că ilo r de otoc. Nulitatea actelor de executare sau a executării silite înseşi poate fi invocată pe calea contestaţiei Io executare, în condiţiile Capitolului VI al Titlului I din Cartea a V-a a codului.

A r i . 1 7 9 . E fectele n u lităţii. (1) A ctul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui. (2) Dacă este cazul, instanţa dispune refacerea actului de procedură, cu res­ pectarea tutu ror condiţiilor de validitate. (3) D esfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de proce­ dură urm ătoare, dacă acestea n u pot avea o existenţă de sine stătătoare. (4) N ulitatea unui act de procedură nu îm piedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lu i proprie.

COMENTARIU 1. D esfiinţarea actu lu i d e p ro c e d u ri. Pentru ca sancţiunea nulităţii să opereze este necesar ca instanţa judecătorească să o declare p rin încheiere, sentinţa sa u decizie, după caz. în m ăsura în care o atare sancţiune nu a fost pronunţată de către instanţa judecăto­ rească, chiar şi în ipoteza nulităţilor absolute, actul de procedură respectiv se bucură în continuare d e validitate. în situaţia în care nulitatea nu a fo st declarată d e instanţa ju d e ­ cătorească în to t cursul procesului, fiind epuizate toate căile procedurale prin care a r fi putut fi invocată, actul de procedură, deşi efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, va fi considerat un act valabil. Un act de procedură declarat nul de către instanţa judecătorească pentru m otive de nulitate absolută sau anulat pentru m otive de nulitate relativă va fi desfiinţat în tot sau în parte, neproducându-şi efectele ju rid ice în m ăsura desfiinţării. Ca exem plu de nuli­ tate parţială, hotărârea judecătorească poate fi casată şi în parte, în caz d e adm itere a recursului declarat îm potriva sa, potrivit art. 496 alin. (2) NCPC. Sancţiunea nulităţii actului de procedură operează retroactiv, efectele acestei sanc­ ţiu n i p ro d u cln d u -se de la m om entul efectuării actului de procedură respectiv, iar nu de la data declarării nulităţii sa le de către instanţa judecătorească. 2. Refacerea actu lu i d e p ro c e d u ri. După declararea nulităţii actului de procedură, instanţa de judecată, dacă este cazul, va putea dispune refacerea acestuia, cu respecta­ rea tu tu ro r condiţiilor d e validitate (spre exem plu, refacerea unei expertize după anu* larea raportului de expertiză în to cm it cu nelegala citare a părţii care a invocat nulita­ tea). Refacerea actului de procedură se dispune, de regulă, de câ tre a cee a şi instanţă, în m ăsura în care nu s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei şi nulitatea este susceptibilă de a fi pronunţată de către aceasta, neconstituind o rem ediere a unei greşeli de judecată statuate într-o încheiere interlocutorie. D su A Na

r c is a t h io h a m

423

A rt. 179

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Dacă nulitatea este declarată d e către o instanţă d e apel prin adm iterea căii de atac, actele de procedură v o rfi refăcute de către aceasta, în condiţiile anulării hotărârii prim ei instanţe şi judecării procesului de câtre instanţa de ape!, prin evocarea fondului. Aceeaşi este şi situaţia în care instanţa de apel îşi constată propria com petenţă de judecare a cauzei în prim ă instanţă, potrivit art. 480 alin. (5) NCPC, sau când exista un alt m otiv de nulitate, iar prim a instanţa a judecat în fond, potrivit art. 480 alin. (6) NCPC. Dacă însă instanţa de apel, anulând hotărârea prim ei instanţe, va trim ite cauza spre rejudecare acesteia, p rim o instanţa va fi aceea care va proceda ia refacerea actului d e procedură. De asem enea, dacă instanţa de apel stabileşte că prim a instanţă a fost necom petentă, iar necom petenţă a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trim ite cauza spre rejudecare instanţei com petente, potrivit art. 480 alin. (4) NCPC, aceasta din urm ă procedând la refacerea actului. Sim ilar s e v a proceda şi în ipoteza recursului, refacerea actului d e procedură urm ând a fi în sarcina instanţei de recurs sau o a ltei instanţe, după cum casarea este cu reţinere sau trim itere. 3. A n u lare a actelor d e procedură su bsecvente. Potrivit art. 179 alin. (3) NCPC, care constituie o preluare a art. 106 alin. {1) CPC 1865, desfiinţarea unui act d e procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură urm ătoare, dacă acestea n u p o t avea o exis­ tenţă de sin e stătătoare. Dacă actul d e procedură subsecvent este independent faţă d e actul de procedură declarat nul, acesta îş? va m enţine valabilitatea (spre exem plu, nulitatea procedurii de citare a unei părţi la un term en la care a fost audiat un m artor nu atrage nulitatea rapor­ tului de expertiză în to cm it ulterior). Dacă însă actul de procedură subsecvent este relaţionat de un act anterior, decla­ rarea nulităţii acestuia va atrage şi nulitatea actului urm ător (spre exem plu, nulitatea m inutei decurgând din nesem narea acesteia de către judecători va atrage şi nulitatea hotărârii judecătoreşti redactate în ba 2a acesteia). Deşi articolul m enţionat se referă num ai la răsfrângerea nulităţii asupra actelor de procedură posterioare, nulitatea unui act de procedură p o a te antrena ch ia r ş i nulitatea u n o r acte anterioare (spre exem plu, nulitatea hotărârii decurgând din faptul că a fost pronunţată de alţi judecători decât cei care au participat la dezbaterea în fond a pricinii se răsfrânge şi asupra dezbaterilor, deşi acestea s-au desfăşurat cu respectarea cerin­ ţelor legale, iar neregularîtatea procedurală a intervenit num ai cu prilejui deliberării şi pronunţării);11. 4. Efecte decurgând din natura pro p rie a actului d e procedură. Nulitatea lipseşte actul de efectele sale în ceea ce priveşte funcţia sa procedurală, dar, dacă actul cuprinde m a nifestări de voinţa, d eclaraţii sa u con statări de fa p t, acestea îşi vo r produce efectele [o cerere d e chem are în judecată anulată poate fi folosită ca o m ărturisire extrajudiciară ori poate servi ca un începu t d e dovadă scrisă; un în scris autentic declarat nu( pentru vicii de form ă păstrează puterea doveditoare a unui în scris sub sem nătură privată sau, după caz, constituie începu t de dovadă scrisă, prin raportare la art. 271 alin. (2) NCPC; nulitatea pentru necom petenţă nu aduce, de regulă, atingere probelor adm inistrate în instanţa necom petentă, potrivit art. 137 NCPC etc.]|J>.

1.1 V.M. C io b a n u , <3. B o ro i, t C . B riâ u , op. cit.. 2011, p. 189. 1.1 Ibidem .

424

DtUA NAXCISA THSQHAfti

Titlul V. Termenele procedurale A r t . 1 8 0 . S ta b ilirea term en elor. (1) Term enele procedurale su n t stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de tim p in care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească u n a ct de procedură. (2) In cazurile prevăzute de lege, term enul este reprezentat de data la care se îndeplineşte un anum it act de procedură. (3) în cazurile în care legea nu stabileşte ea însăşi term enele pentru îndeplini­ rea unor acte de procedură, fixarea lor se face de instanţă. La fixarea term enului, aceasta v a ţine seam a şi de natura urgentă a procesului. C O M E N T A R IU 1. N o ţiun e. Noul Cod de procedură civilă defineşte term enul d rep t intervalul de tim p în care poate fi în d e p lin it un act de procedura sau în care este interzisă îndeplinirea aces* tuia. Term enul poate consta în s l şi într-o zi fixă, iar nu num ai într-un interval de tim p, spre exem plu term enul de adm inistrare a probei testim oniale. De asem enea, term enul poate fi reprezentat şi d e un m om ent procesual, spre exem ­ plu prim ul term en de judecată, închiderea dezbaterilor etc. 2. C lasificare. Term enele procedurale se clasifică după cum urm ează: 2 .1 .

în fu n c ţie d e izv o ru l lo r, term enele se divid în term ene legale (stabilite în mod expres d e lege), judecătoreşti (stabilite de instanţă) sau convenţionale (stabilite de părţi). Spre exem plu, su n t term ene legale cele stabilite de art. 89 alin. (2) NCPC - term enul de 15 zile înaintea term enului im ediat urm ător renunţării, pentru executarea obligaţiei m andatarului de înştiinţare a m andantului şi a instanţei cu privire la renunţarea sa la îm puternicire; art. 159 NCPC - term enul de 5 2 iie înaintea term enului de judecată pen­ tru înm ânarea citaţiei şi a celorlalte acte de procedură; art. 191 alin. (2) NCPC - term e­ nul de exercitare a cererii de reexam inare a am enzii judiciare şi a despăgubirii; art. 336 alin. (1) N CPC - term enul de 10 zile înaintea term enului d e judecată pentru depunerea la dosar a raportului d e expertiză; art. 4 6 8 alin. (1) N C P C -te r m e n u l de 30 de zile pentru declararea apelului etc. Ca regulă, term enele legale n u p o t f i m odificate sub aspectul duratei d e către instanţă sau de către părţi. Prin excepţie, legea prevede în mod expres posibilitatea judecătoru­ lui de a dispune scurtarea term enului de înm ân are a citaţiei sau a actului de procedură, potrivit art. 159 te2a a ll-a NCPC. De asem enea, term enul legal al arbitrajului, cu durata de 6 luni de la data constituirii tribunalului arbitrai, dacă părţile nu au stabilit altfel, poate fi prelungit prin acordul păr­ ţilo r exprim at ?n scris, potrivit art. 567 alin. (3) NCPC. Totodată, tribunalul arbitrai poate dispune, pentru m otive tem einice, prelungirea term enului, o singură dată, cu cel m ult 3 luni, prin raportare la art. 567 alin. (4) NCPC. în acelaşi context, potrivit art. 471 alin. (3) teza a 4ll-a NCPC, dacă preşedintele sau persoana desem nată de acesta apreciază că intervalul de tim p răm as până la expirarea term enului de apel nu este suficient pentru com pletarea sau m odificarea cererii de apel,

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

425

A rt. 180

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

va acorda un term en scurt, de cel m ult 5 zile de la expirarea term enului de apel, în care să se depună com pletarea sau m odificarea cererii. A cest caz de prelungire a term enului de exercitare a apelului este aplicabil şi recursului, prin raportare la art. 490 alin. (2) NCPC. De ase m enea, în conform itate cu art. 201 alin. (5) NCPC, în procesele urgente, term en ele prevăzute la alin. (l)-(4 ) ale acestui articol stabilite pentru depunerea întâm pinării, pentru form ularea răspunsului reclam antului la întâm pinare, pentru fixarea şi stabilirea prim ului term en de judecată pot fi reduse de judecător în funcţie de circum stanţele cauzei. Term enele ju d ecă to re şti sunt cele stabilite d e către instanţa d e judecată în cursul pro­ cesului, spre exem plu term enele pentru adm inistrarea probatoriului, term en ele pentru dezbateri etc. Este de m enţionat că instanţa d e judecată stabileşte term ene în m ăsura în care legea nu prevede în m od expres un alt term en. La fixarea term enelor instanţa de judecată va avea în vedere caracterul urgent sau nu al procedurii de soluţionare a cauzei, com plexitatea pricinii, vechim ea dosarului, adm i­ nistrarea m ai bună a probatoriului, posibilitatea îndeplinirii procedurii d e citare până la term en, precum şi încărcătura şedinţei de judecată. Term enele convenţionale sunt cele fixate de către părţi, fără ca, de principiu, instanţa să le poată m odifica sau să fie necesară încuviinţarea acestora, cum este, spre exem plu, term enul arbitrajului, potrivit art. 567 alin. (1) NCPC. 2.2. în fu n c ţie d e c a ra c te ru l lor, term en ele se clasifică în term ene im perative (perem ptorii) şi term ene prohibitive (dilatorii). Term enul im perativ constituie intervalul de tim p înăuntrul căruia trebu ie îndeplinit actul de procedură. Su n t astfel de term ene cele prevăzute d e art. 468 alin. (1) şi art. 485 alin. (1) NCPC - term enul pentru declararea apelului şi, respectiv a recursului; art. 191 alin. (2} N C P C -te r m e n u l de exe rcitare a cererii de reexam inare a am enzii ju d iciare şi a despăgubirii etc. 7erm enu/proh/£>/fjVreprezintăintervaluldetim pînăuntrulcăruia este interzisă în d e p li­ nirea actului de procedura. Sunt astfel de term ene cele prevăzute de art. 731 alin. (1) N C P C -te rm e n u l de o zi de ia com unicarea som aţiei însoţite de încheierea de încuviinţare a executării pentru a da posibilitatea debitorului să plătească sum a datorată, în cadrul căruia executorului judecătoresc îi este interzis să procedeze la sechestrarea bunurilor m obile urm ăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor; art. 752 alin. (1) NCPC term enul de Î S zile d e la aplicarea sechestrului pentru a da posibilitatea debitorului să achite sum a datorată, toate accesoriile şi cheltuielile de executare, în cadrul căruia exe cuto r uIu i j u d ecăto resc îi este i nterz is să proced eze ia va Iorifica re a bu n u ri Ior sec he strate prin vânzarea la licitaţie publică, vânzare directă sau prin alte m odalităţi adm ise de lege. 2.3. tn fu n c ţie de sa n cţiu n e a care in te rv in e în caz de n eresp ectare, term en ele pro­ cedurale sunt absolute şi relative. A ctul de procedura în d e p lin it cu încălcarea unui term en abso lu t nu va produce efecte ju rid ice, intervenind decăderea, nulitatea, perim area sau prescripţia dreptului de a obţine executarea silită. A ctul d e procedură îndeplinit cu încălcarea unui term en re la tiv va fi valabil întocm it, însă nesocotirea term enului poate atrage eventual aplicarea unor sancţiuni disciplinare [nem otivarea hotărârii judecătoreşti în term enul legal de 30 d e zile de la pronunţare, prevăzut de art. 426 alin. (5) NCPC] sau a unor am enzi judiciare ori despăgubiri [neaducerea, la term enul fixat de instanţă, a m artorului încuviinţat, d e către una dintre părţi, potrivit art. 187 alin. { ! ) pct. 2 lit. b) NCPC).

426

D t U A N A R C IS A T H S Q H A tti

Arc. 181

T l T U I l V . T E ftM E N S U PROCEOUBAJ.C

2.4. în fu n c ţie de durata lor, term enele pot fi stabilite pe ore, zile, săptăm âni, luni şi ani, clasificarea aceasta prezentând relevanţă prin prism a m odului de calcul al termenelor. 2.5. în fu n c ţie de se n su l d e calculare, term en ele po t fi de succesiune şi d e regresiune. Term enele d e succesiune se calculează în sensul curgerii norm ale a tim pului. Spre exem plu, potrivit art. 485 alin. (1) NCPC, term enul d e recurs este de 3 0 d e zile d e la com unicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Un astfel de term en se calculează, în sistem ul zilelor libere, în sensul curgeri! norm ale a tim pului, zi după zi în ordinea firească. D e pildă, dacă hotărârea a fost com unicată părţii ia data de 1 ianuarie 2013, aceasta va trebui să declare recurs cel m ai târziu în data de 1 februarie 2013. Term enele de regresiune se calculează în sensul invers al curgerii tim pului. Spre exem plu, potrivit art. 159 NCPC, citaţia şi celelalte acte d e procedură, su b sancţiunea nulităţii, vo r fi înm ânate părţii cu cel puţin 5 zile înaintea term enului de ju decată. Un astfel de term en se calculează, în sistem ul zilelor libere, în sensul curgerii inverse a tim ­ pului, zi după zi, însă nu în ordinea norm ală. De pildă, dacă term enul de judecată este stabilit pentru data d e 7 ianuarie 2013, citaţia trebuie com unicată părţii cel m ai târziu la data d e 1 ianuarie 2013.

A r t * 1 8 1 . C alcu lu l term en elor. (1) Term enele/în afară de cazu l în care legea dispune altfel, se calculează după cum urm ează: 1. când term enul se socoteşte p e ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei urm ătoare; 2. când term enul se socoteşte pe zile, n u intră în calcul ziua de Ia care începe să curgă termenul/ nici ziua când acesta se îm plineşte; 3. când term enul se socoteşte p e săptăm âni, luni sau ani, e l se îm plineşte în ziua corespunzătoare din ultim a săptăm ână ori lună sau din ultim ul an. Dacă ultim a lună n u are zi corespunzătoare celei în care term enul a început sâ curgă, term enul se îm plineşte în ultim a zi a acestei luni. (2) C ând ultim a zi a unui term en cade într-o zi nelucrătoare, term enul se pre­ lungeşte până în prim a zi lucrătoare care urmează. C O M E N T A R IU D reptul com un în ceea ce priveşte m odul de calcul al term en elor procedurale este consacrat în art. 181 NCPC. Ca atare, ori d e câte ort legea nu prevede în m od expres o regulă specială şi distinctă pentru calculul unui anum it term en, se vo r aplica regulile generale instituite d e acest te xt legal. 1. Term enul p e ore. Term enul pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei urm ătoare. Apreciem că „ ora zero a zile i urm ătoare", la care face referire noul cod, înlătură con­ tradicţiile existente în jurisprudenţă în privinţa noţiunii de „m iezul nopţii zilei urm ătoare", prevăzută de reglem entarea anterioară în art. 101 alin. (2). Ora zero a zilei urm ăto are în cep e într-adevăr la m iezul nopţii, dar a zilei curente. O ra zero este prim a oră a zilei, întrucât la îm plinirea orei 24,00 ziua se schim bă. Spre exem plu, în reglem entarea anterioară, term enul d e 24 de ore pentru am ânarea pronunţării ordonanţei preşedinţiale se calcula în practica judiciară astfel: dacă dezba­ terile şi reţinerea cauzei în pronunţare au avu t loc luni, term enul d e 24 d e ore începea de la ora 00,00 a zilei de m iercuri, care corespundea m iezului nopţii zilei urm ătoare şi

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

427

A rt. 181

C a r t e a i. D is p o z iţ ii

g en er a le

anum e a celei de m arţi, astfel încât term enul se finaliza la ora 00,00 a zilei d e jo i, adică m iezul nopţii zilei de m iercuri. în actuala reglem entare, term enul de 24 de ore pentru am ânarea pronunţării ordo­ nanţei preşedinţiale se v a calcula distinct: dacă dezbaterile şi reţinerea cauzei în pronun­ ţare au avut loc luni, ora zero a zilei urm ătoare, şi anum e a celei de m arţi, va fi conside­ rată drept punct de plecare a term enului, acesta fiind m iezul nopţii 2ilei curente, astfel încât term enul se va îm plini la ora 00,00 a zilei de m iercuri (m iezul nopţii 2ilei de m arţi). 2. Term enul pe zile. Term enul pe zile se calculează potrivit sistem u lu i exclusiv (pe ziie lib e re i, neintrând în calcul nici ziua în care a începu t să curgă, nici ziua când acesta se îm plineşte. Spre exem plu, term enul de 5 zile înaintea term enului d e judecată pentru înm ânarea citaţiei, instituit d e art. 159 NCPC, se va calcula astfel: dacă term enul d e judecată este stabilit pentru data de 10 a lunii, citaţia trebuie com unicată către parte cel m ai târziu în data de 4 a lunii respective (num ărându*se în fapt 7 zile, nu doar 5). Având în vedere că şi term enele jud ecăto reşti sunt term ene procedurale, stabilirea de către instanţă a unui term en de 5 zile înaintea term enului d e judecată se va calcula tot în sistem ul exclusiv. Stabilirea de către instanţă a unei zile fixe calendaristice nu mai im plică un calcul al term enului. Term enul de 15 zile pentru am ânarea pronunţării, instituit d e art. 396 alin. (1) NCPC, constituie tot un term en legal procedural, supus m odului de calcul prevăzut la art. 181 alin. (1) pct. 2 N CPC (ca atare nu intră în calculul acestuia 2iua reţinerii cauzei în pronun­ ţare şi ziua pronunţării, după am ânare). De asem enea, term enul de 3 0 de zile de la pro­ nunţare pentru m otivarea hotărârii, prevăzut de art. 426 alin. (5) teza I NCPC, se calcu­ lează potrivit sistem ului exclusiv. Prin excepţie de la regula de calcul a term enelor fixate pe zile, potrivit art. 163 alin. (4) teza a ll-a NCPC, term enele stabilite pentru com unicarea către destinatar a citaţiei depuse la sediul instanţei sau la cel al prim ăriei se calculează z i c a z i, calendaristic, iar nu potrivit sistem ului exclusiv. 3. Term enele pe săp tăm ân i, luni sau an i. Term enele pe săptăm âni, luni sau ani se îm p lin esc în ziu a corespunzătoare zile i d e p leca re din ultim a săptăm ână, ultim a luna sou ultim ul a n . Spre exem plu, term enul de o lună pentru revizuirea unei hotărâri judecăto­ reşti pentru m inus petito se va calcula astfel: atunci când com unicarea hotărârii atacate avu t loc la data de 10 a lunii august, cererea de revizuire trebuie form ulată cel m ai târziu la data de 10 a lunii septem brie. Term enul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o zi corespunzătoare, se va socoti îm p lin it în ultim a z i a lu n ii. De pildă, un term en de o lună care a începu t să curgă pe data de 31 octom brie 2012 s-a îm p lin it la data de 30 noiem brie 2012, ultim a zi din această lună. 4. Zi nelucrâtoare. Dacă ziua în care se îm plineşte term enul cade într-o zi netucratoare, term enul se prelungeşte până în prim a z i lucrătoare care urm ează. Spre exem plu, dacă term enul s-a rîm p lin iîn tr-o 2i de dum inică, s e v a considera ca acesta este prelungit până luni. Se im pune însă m enţionarea faptului că zilele nelucrâtoare din cadrul term e­ nului nu se scad la calculul acestuia.

428

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A r t 182-183

T l T U I l V . T E ftM E N S U PROCEOUBAJ.C

A r t . 1 8 2 , îm p lin irea term enu lu i. (1) Term enul care se socoteşte p e zile, săptăm âni, luni sau ani se îm plineşte la ora 24,00 a ultim ei zile în care se poate îndeplini actu l de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, term enul se v a îm plini la ora la care activitatea încetează în acel loc în m od legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile. C O M E N T A R IU Pentru calculul term enelor procedurale este necesar să se stabilească p u n ctu l de p/ecare, asp ect reglem entat de art. 184 NCPC, cât şi p u n ctu l de îm plinire, aspect ce face obiectul art. 182 NCPC. La m om entul îm p lin irii term enului im perativ, intervine una dintre sancţiunile prevă­ zute de lege pentru nerespectarea sa, actul de procedură nem aiputând fi exercitat sau în m ăsura în care totuşi este exercitat, fiind lipsit de efecte juridice, în tim p ce la m om entul îm plinirii term enului prohibitiv se naşte dreptul de a efectua actul de procedură. Term enul care se socoteşte pe zile, săptăm âni, luni sau ani se îm plineşte la ora 24,00 a ultim ei zile în care se poate în d ep lin i actul de procedură, adică la sfârşitul orei 23,00, ora 00,00 fiind ora de în ce p u t a zilei urm ătoare. Prin excepţie, dacă este vorba d e un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, term enul se va îm p lin i la oro la care activitatea încetează în a ce l lo c în m o d legal, dis­ poziţiile art. 183 NCPC fiind aplicabile, ceea ce înseam n ă că şi în aceste situaţii depune­ rea actului prin poştă/serviciu de curierat rapid/se n/ic iu specializat de com unicare până la sfârşitul program ului este considerată în term en, ch iar dacă program ul registraturii instanţei s-ar fi în ch e ia t la acel m oment.

A r t . 1 8 3 . A ctele d epuse ia poştă, serv icii sp ecializate de curierat, u n ităţi m ilitare sau locuri de deţinere. (1) A ctul de procedură depus înăuntrul term enu­ lui prevăzut de lege prin scrisoare recom andată la oficiul poştal sau depus Ia un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de com unicare este socotit a fi făcut în termen. (2) Actul depus de partea interesată înăuntrul term enului prevăzut de lege la unitatea m ilitară ori la adm inistraţia locului de deţinere unde se află această f t parte este, de asem enea, considerat ca făcut în termen. (3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de cu rierat rapid, de ser­ viciul specializat de com unicare, de unitatea m ilitară sau de adm inistraţia locului de deţinere, p e actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată. C O M E N T A R IU Actul de procedură depus înăuntrul term enului prevăzut de lege, prin scrisoare reco­ m andată la oficiul poştal sau d e p u s ia un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu spe­ cializat de com unicare, precum şi la unitatea m ilitară ori la adm inistraţia locului de deţi­ nere, în ultim ele două cazuri dacă acesta este locul unde se afla partea, este socotit a f i fă c u t în term en, ch iar dacă actul va prim i viză de înregistrare la instanţa judecătorească căreia îi este destinat ulterior datei de îm plinire a term enului în care trebuia îndeplinit. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

429

A rt. 184

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Prevederea vizând considerarea ca făcu t în term en a actului depus de partea intere­ sată înăuntrul term enului prevăzut de lege la unitatea m ilitară ori la adm inistraţia locului d e deţinere unde se află această parte este una cu caracter de noutate legislativă şi are im portanţă deosebită prin prism a aprecierii prescripţiei extinctive sau a decăderii. A rticolul 183 N CPC constituie o facilitate prevăzută de lege în sprijinul celo r care nu pot sau cărora le este dificil să ajungă la sediul instanţei în vederea depunerii actului de procedură respectiv. Recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de com unicare, de unitatea m ilitară sa u de ad m i ni st ra ţi a Ioc u Iu I d e deţ i ne re, p e a ctu I d e p us, servesc ca do vadâ a do tei d epu ­ n e rii a ctu lu i d e către partea interesată, m otiv pentru care acestea trebuie ataşate la dosar în c it instanţa să aibă posibilitatea să aprecieze asupra respectării term enului pro­ cedural. Potrivit dispoziţiilor art. 159 NCPC, su b sancţiunea nulităţii, citaţia şi celelalte acte de procedură vo r fi în m ân ate părţii cu cel puţin 5 zile înain tea term enului d e ju d e ­ cată. în reglem entarea anterioară, prevederea sim ilară (art. 89 alin. (1) te 2a I CPC 1865] viza exclusiv citaţia, iar nu şi celelalte acte de procedură. în tru câ t nu exista o dispoziţie expresă care să reglem enteze obligaţia com unicării întâm pinării către cealaltă parte, se ridica problem a dacă înregistrarea la dosar a întâm pinării, cu o zi înaintea term enului de judecată, deschidea posibilitatea părţii adverse de a solicita am ânarea judecării cauzei pentru a lua cunoştinţă de întâm pinare, în condiţiile în care aceasta fusese predată ofi­ ciului poştal cu respectarea term enului legal procedural de 5 zîie înain tea term enului de judecată. So luţiile date de practica judiciară erau diferite: într-o opinie, se considera că în tâm ­ pinarea a fost depusă la dosar cu respectarea term enului legal şi, ca atare, cererea de am ânare a judecării cauzei era lipsită de fund am en t legal, în tim p ce într-o altă opinie, la care ne-am raliat, o atare cerere de am ânare a judecării cauzei era apreciată drept întem eiată, raţiunea instituirii de către legiuitor a term enului fiind tocm ai aceea de a da posibilitatea părţii adverse să ia cunoştinţă de cuprinsul întâm pinării, iar, ?n cazul de faţă, o atare posibilitate nu exista, astfel în cât respingerea cererii de am ânare ar fi contra ve­ nit în săşi raţiunii reglem entării le g a le -în tâ m p in a re a era considerată depusă în term en, în cuviinţân du-se totodată cererea de am ânare a judecării cauzei pentru a se lua cunoş­ tinţă de întâm pinare. în prezent, art. 159 NCPC a înlăturat această controversă, întrucât, independent de faptul că întâm pinarea a fost depusă în term en la oficiul poştal, aceasta trebuie com uni­ cată părţii cu cel puţin 5 zile înain tea term enului de judecată.

A r t , 1 8 4 . C urgerea term enu lu i. P relu ngirea acestuia. (1) Term enele încep să curgă de la data com unicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. (2) Se consideră că actul a fost com unicat părţii şi în cazul în care aceasta a prim it sub sem nătură copie de p e act, precum şi în cazul în care ea a ceru t com u­ nicarea actului unei alte părţi. (3) Term enul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât tim p n u a fost desem nată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.

430

D t U A N A K iS A T H tO H A M

Arc. 184

T l T U I l V . T E f t M E N S U P R O C E O U B A J.C

(4) Term enul procedural se întrerupe şi u n nou term en începe să curgă de la data noii com unicări în urm ătoarele cazuri: 1. când a intervenit m oartea uneia dintre părţi; în acest caz, se face din nou o singură com unicare la ultim ul dom iciliu al părţii decedate, p e num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui m oştenitor; 2. când a intervenit m oartea reprezentantului părţii; în acest caz, se face din nou o singură com unicare părţii,

COMENTARIU 1. M o m entele d e la care în ce p să curgă term en ele procedurale. Punctul de p lecare a term enului este reprezentat, ca regulă, de m om entul com unicării actu lu i de procedura, dacă legea nu prevede în mod expres un alt m om ent. D ata com unicării este aceea m enţionată în dovada de înm ân are sau în procesul' verbal în to cm it de agentul procedural, aceasta neputând fi com pletată, în lipsă de m en­ ţiune, cu probe extrinseci. Infirm area datei com unicării poate fi realizată exclusiv prin procedura înscrierii în fals. Prin excepţie, term enele încep să curgă de la alte m om ente decât com unicarea actu­ lui d e procedură, spre exem plu, d e la: a) pronu nţarea hotărârii [art. 421 al in. (2) N CPC - term enul de 5 zile de declarare a recursului îm potriva hotărârii prin care a fost constatată perim area unei cereri; art. 444 alin. (1) NCPC - term enul d e 15 zile de com pletare a hotărârii judecătoreşti date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere etc.]; b) data UcitapeUart. 770 alin. (1) N C P C -te rm e n u l de 5 zile pentru depunerea preţului de către adjudecatar, la cererea sa, acceptată d e către creditor sau de reprezentantul său]; c) încuviinţarea p ro b e i [art. 311 alin. (2) N C P C -te r m e n u l de 5 zile pentru depunerea listei cu m artori, în cazul înlocuirii celo r indicaţi iniţial]; d) afişarea înştiinţării prevăzute d e art. 163 alin. (3) N C P C -te r m e n u l de 7, respectiv 3 zile pentru prezentarea destinatarului la sediul instanţei/sediul prim ăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul pentru a i se com unica citaţia sau alt act de pro ce­ dură [art. 163 alin. (3) lit. f) NCPC]; e) încetarea îm piedicării [art. 186 alin. (2) NCPC - term enul de 15 zile pentru în d e p li­ nirea actului de procedură şi pentru form ularea cererii de repunere în term en]; f) data desem nării sa u confirm ării avocatului, în ipoteza încuviinţării ajutorului public ju d iciar în condiţiile art. 131 din O .U.G. nr. 51/2008, pentru curgerea term enului de exer­ citare a căii de atac a recursului. Este de m enţionat faptul că, în anum ite cazuri expres prevăzute de lege, term enul de declarare a căii de atac curge de la com unicare, însă nu de la com unicarea hotărârii atacate, ci de la cea a altei hotărâri. Astfel, potrivit art. 457 alin. (3) NCPC, dacă instanţa respinge ca inadm isibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea intere­ sată în considerarea m enţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea d e atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control ju d iciar va fi com unicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De !a data com unicării în cep e să curgă, dacă este cazul, term enul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. 2. C azurile de ech ip o len ţă. Cazurile de e ch ip o le n ţi constituie situaţiile echivalente stabilite în m od expres de lege, când s e considera ca a ctu l de p roced ura a fo s t com uni­

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

431

A rt. 184

C a r t e a i. D is p o z iţ ii

g en er a le

ca t părţii. A ceste ipoteze sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse prin analogie. în reglem entarea noului cod, cazurile d e e ch ip o le n ţi sunt urm ătoarele: a) a ctu l de procedură s e consideră com unicat p ă rţii ş i în ipoteza în care aceasta a p rim it o copie a actului, o testâ nd a cest fa p t prin sem nătură. A cest caz de echipolenţă a fost introdus în actuala reglem entare în contextul existenţei art. 169 NCPC, care pre­ vede posibilitatea ca, după sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier, cere­ rile, întâm pinările ori alte acte să se com u nice direct în tre aceştia, caz în care cel care prim eşte cererea va atesta prim irea pe în su şi exem plarul care urm ează a fi depus în instanţă; b) a ctu l de procedură se consideră com unicat p ă rţii ş i în ipoteza în care aceasta a cerut com unicarea actu lu i către o altă parte. A cest caz de echipolenţă constituie o pre­ luare a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) CPC 1865 într-o redactare m ai clară, de natură să în lătu re o rice discuţii existente în contextul reglem entării anterioare, c ln d s-au expri­ m at puncte de vedere distincte cu privire la persoana faţă de care se solicită efectuarea com unicării (partea însăşi sau o altă parte). Astfel, dispoziţia vizează cazul în care partea cere com unicarea actului d e procedură către o altă parte, prezum ându-se legal faptul că partea solicitantă cunoaşte conţinu­ tul actului, chiar dacă acesta nu i-a fo st com unicat. Din m om entul form ulării cererii de com unicare a actului către o altă parte se consideră că actul a fost com unicat şi către partea solicitantă. în ipoteza în care partea solicită com unicarea către sine a actului de procedură, cazul de echipolenţă nu m ai este incident, n e p u tln d u -se prezum a în această situaţie cunoaş­ terea actului. D e asem enea, sim pla cerere de consultare a dosarului în apel nu poate constitui un caz de echipolenţă pentru com unicarea hotărârii prim ei instanţe; c) hotărârea ju d ecă to re a scă se consideră com unicată de Io data dep u n erii cererii de apel/recurs, d acâ apelul/recursul este d eclarat înointe de com unicarea hotărârii (art. 468 alin. (3) şi art. 485 alin. (1) teza a ll-a NCPC]. Este d e m enţionat faptul că, deşi hotărârea se consideră com unicată de la data depunerii declaraţiei de apel/recurs, m otivarea apelului/recursului se va face într-un term en de aceeaşi durată cu term enul pentru exercitarea căi d e atac, care curge, în să , de la data com unicării hotărârii [art. 470 alin. (5), art. 487 alin. (1) NCPC). Cazul de echipolenţă m enţionat este de strictă aplicare, nefiind incident şi pentru alte căi d e atac; d) term en u l de opel/recurs curge de la com unicarea hotărârii, ch ia r ş i a tu n ci când aceasta a fo s t fă cu tă odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite (art. 468 alin. (2) şi art. 485 alin. (1) teza a ll-a NCPC]. în reglem entarea anterioară, acest caz de echipolenţă făcea referire la som aţia d e executare, iar nu la încheierea de încuviinţare a executării silite, aceasta din urm ă nefiind supusă com unicării către partea debitoare în vechiul cod. Cazul de echipolenţă analizat are în vedere situaţia în care s-a dem arat procedura de executare silită îm potriva unei părţi litigante, fără ca acesteia să-i fie com unicată în cursul procesului hotărârea judecătorească care constituie titlu executoriu. Com unicarea de către executorul ju d ecătoresc a hotărârii judecătoreşti în cursul executării silite consti­ tuie un act echivalent cu com unicarea acesteia de către instanţa judecătorească, nefiind necesară o nouă com unicare pentru curgerea term enului d e apel/recurs.

432

D t U A N A K iS A T H tO H A M

Arc. 185

T lT U Il V. TEftM ENSU PROCEOUBAJ.C

3. în tre ru p e re a te rm e n u lu i procedural. Ca 2urile de întrerupere a term en elo r proce­ durale sunt incidente ?n urm ătoarele situaţii: a )fa ţâ d e ce l lip sit de capacitate de exerciţiu sa u c u capacitate de exerciţiu restrânsă, term enul procedural nu în cep e sâ curgă, iar dacă a începu t să curgă m ai înainte, se între­ rupe câ t tim p nu a fo s t desem nată o persoană care; după caz, să îl reprezinte sa u să îl asiste. Spre exem plu, în ipoteza în care term enul de apel a în cepu t să curgă, iar, în cadrul term enului, partea căreia i s-a făcut com unicarea a fost pusă su b interdicţie judecăto­ rească, term enul de apel este întrerupt până la m om entul la care i se va desem na tuto­ rele. Apreciem însă că nu este necesară o nouă com unicare către tutore, neexistănd dis­ poziţie în acest sens decât pentru cazurile prevăzute la art. 184 alin. (4) N CPC, tutorele urm ând să declare apel în term en d e 30 de zile d e la num irea sa; b) câ n d a in terven it m oartea u neia dintre p ă rţi. în acest caz, se face dîn nou o singură com unicare la ultimul dom iciliu al părţii decedate, pe num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui m oştenitor, ch iar şi în ipoteza în care partea adversă ar indica num ele acestora; c) când a intervenit m oartea reprezentantului părţii. în acest caz, se face dîn nou o singură com unicare părţii. în tru cât legea nu introduce vreo distincţie, apreciem că dispo­ ziţia vizează atât pe reprezentantul legal, cât şi pe cel convenţional. în cazul term enului de apei/recurs, noul cod prevede o reglem entare separată vizând întreruperea acestuia. Articolul 469 NCPC, aplicabil şi recursului, potrivit art. 485 alin. (1) teza a ll-a, are urm ătorul conţinut: „(1) Term enul de apel se întrerupe prin m oartea părţii care are interes să facă apel. în acest caz se face d in nou o singură com unicare a hotărârii, la cel din urmă dom iciliu al părţii, pe num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui m oştenitor. (2) Term enul de apel va începe să curgă din nou de la data com unicării prevăzute la alin. (1). Pentru m oştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de m oştenire vacantă, term enul va curge din ziua în care se va num i tutorele, curatorul sau adm inistratorul provizoriu, după caz'. M enţiunea „m oartea părţii care are interes să facă apel" ar conduce la ideea că o atare recom unicare nu a r putea fi făcută pe num ele m oştenirii celui care a câştigat procesul, o atare cerere fiind lipsită de interes. în să , în contextul în care noul Cod de procedură civilă prevede în a r t 461 alin. (2) N CPC posibilitatea părţii d e a ataca num ai considerentele hotărârii judecătoreşti, trebuie apreciat de la caz la caz dacă există interesul declarării apelului/recursului, inclusiv prin prism a existenţei unei vătăm ări a m oştenitorilor părţii decurgând din considerentele hotărârii.

A r U 1 8 5 . N erespectarea term en u lu i. S an cţiu n i. (1) C ând un drept proce­ sual trebuie exercitat într-un anum it term en, nerespectarea acestuia atrage decă­ derea din exercitarea dreptului, in afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste term en este lovit de nulitate. (2) In cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui term en, actul făcut înaintea îm plinirii term enului poate fi anu lat la cererea celu i interesat.

COMENTARIU 1. San cţiu n ea neresp ectării unui term en im perativ. D ecăd erea. A rticolul 185 NCPC reglem entează regim ul de drept com un al sancţiunilor ce pot interveni în caz d e neres*

D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

433

A rt. 185

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

gen erale

pectare a term enelor procedurale. Astfel, prim ul alineat al articolului vizează sancţiunea nesocotirii unui term en Im perativ, iar cel de-al doilea alineat sancţiunea nerespectării unui term en prohibitiv. 1.1. N o ţiu n e a decă d erii. Decăderea este sancţiunea procedurală ce intervine tn cazul nerespectării unui term en im perativ (perem ptoriu), constând în pierderea exerciţiului dreptului procesual. Aceasta este sancţiunea d e d rep t com un care intervine în ipoteza nerespectării unui term en procedural im perativ, nefiind necesar ca legea să o prevadă în fiecare situaţie în parte, ci excepţia (intervenţia unei alte sancţiuni în locul decăderii) trebuie expres stipulată de lege. Sancţiunea decăderii intervine în urm ătoarele cazuri, enum erate cu titlu exem plifi­ caţi v: a) neinvocarea excepţiei de necom petenţă m aterială şi teritorială de ordine publică ia prim ul term en de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa prim ei instanţe [art. 130 alin. (2) N CPC]. în acest caz, deşi prim ul term en d e ju decată este acordat de către instanţă, m om entul procesual al prim ului term en de judecată, independent de data calendaristică fixată de instanţă, constituie un term en legal; b) neinvocarea necom petenţei d e ordine privată prin întâm pinare sau, dacă în tâm pi­ narea nu este obligatorie, cel m ai târziu la prim ul term en d e judecată la care părţile au fost legal citate în faţa prim ei instanţe [art. 130 alin. (3) NCPC); c) form ularea cererii de recuzare după începerea dezbaterilor, dacă m otivele de incom patibilitate prevăzute de art. 42 N CPC au fost cunoscute d e parte anterior acestui m om ent (art. 4 4 NCPC); d) neinvocarea neregularităţii îndeplinirii procedurii de citare la term enul urm ător producerii sale, dacă partea nelegal citată a fo st prezentă sau legal citată la acest term en [art. 160 alin. (2) NCPC]; e ) nerespectarea term enului d e invocare a sancţiunii nulităţii relative a actelor de procedură [art. 178 alin. (3) NCPC]; f) nedepunerea întâm pinării în term enul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtu­ lui din dreptul de a m ai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celo r de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel (art. 208 alin. (2) NCPC]; g) nedepunerea cererii reconvenţionale odată cu întâm pinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat ia întâm pinare, cel m ai târziu la prim ul term en d e judecatâ (art. 209 alin. (4) NCPC); h) neform uiarea cererii m odificatoare până la prim ul term en d e judecată la care reclam antul este legal citat şi nedepunerea întâm pinării la cererea m odificatoare cu cel puţin 10 zile înaintea term enului fixat (art. 204 alin. (1) NCPC]; i) neinvocarea excepţiilor relative în term enul legai instituit de art. 247 alin. (2) NCPC; j) nerespectarea term enului de propunere a probelor prevăzut de art. 254 alin. (1) NCPC; k) nerespectarea term enelor de introducere a căilo r d e atac etc. în ipoteza în care instanţa judecătorească constată incidenţa sancţiunii decăderii, cererea privind exercitarea unui d re p t form ulată cu nerespectarea term enului im pera­ tiv, va fi respinsă ca tardivă. în ipoteza în care după ce instanţa a dispus decăderea părţii din dreptul de a mai efectua actul neîndeplinit în cadrul term enului imperativ, totuşi aceasta îl îndeplineşte

434

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T U I l V . T E ftM E N S U PROCEOUBAJ.C

Arc. 185

ulterior, actul d e p ro ce d u ri făcu t peste term en va fi anulat, în tem eiul art. 135 alin. (1) te 2a fin a li NCPC. 1.2. C o n d iţiile d e că d e rii. Condiţiile cerute de lege în m od cum ulativ pentru a opera sancţiuned decăderii sunt urm ătoarele: a) existenţa u n u i term en im perativ în ă u n tru l căruia trebuie exercitat un d re p t p ro ce sual. în reglem entarea anterioară, art. 103 alin. (1) CPC 1865 avea urm ătorul conţinut: „N eexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt a ct de procedură în ferm en u i le g a l atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost îm piedicată printr-o îm prejurare m ai presus de voinţa ei". Este de rem arcat faptul că noul Cod de procedură civilă nu m ai face referire la nesocotirea unui term en legal, folosind noţiunea generică d e term en, de unde decurge concluzia că în actuala reglem entare decăderea operează ch ia r ş i în ipoteza neresp ecta rii u n u i termen jud ecăto resc; ia r n u d o a r a unuia legai. Ca atare, dacă sub im periul vechiului cod nerespectarea unui term en judecătoresc nu atrăgea pronunţarea sancţiunii decăderii, cî instanţa avea posibilitatea să nu mai acorde un alt term en şi să treacă la soluţionarea cauzei (spre exem plu, pentru neindicarea de către parte a dom iciliului m artorilor încuviinţaţi la term enul fixat în acest scop), în actuala reglem entare, ch iar şi în ipoteza nesocotirii unui term en judecătoresc, instanţa are posibilitatea decăderii părţii din dreptul procesual neexercitat în term en. Pentru a opera sancţiunea decăderii este necesar ca term enul nerespectat să aibă caracter im perativ (perem ptoriu), iar nu prohibitiv (dilatoriu), în tru câ t în cazul acestora din urm ă sancţiunea care poate opera este nulitatea, potrivit art. 185 alin. (2) NCPC. De asem enea, decăderea presupune cu necesitate nerespectarea unui term en absolut, iar nu a unui term en relativ, acesta din urm a fiind d e natura să atragă eventual sanc­ ţiu n i disciplinare sau pecuniare; b) term enul im perativ sâ nu f i fo s t respectat de câtre parte sa u de câ tre procuror, prin neexercitarea dreptului p rocesu a l înăuntrul acestuia. Decăderea nu intervine în cazul în care instanţa nu-şi îndeplineşte un drept proce­ sual, sancţionând num ai conduita neglijentă a părţilor sau a procurorului. Pentru neres­ pectarea de către instanţă a unor term ene pot fi aplicate sancţiuni disciplinare, întrucât drepturile acesteia su n t totodată şi îndatoriri ale sale; c) legea sa u p ă rţile să n u deroge de la sancţiunea decăderii. Sancţiunea decăderii n u operează \n urm ătoarele cazuri: - când legea instituie o dispoziţie p rin care înlătură aplicarea sancţiunii decăderii, prezum ând lipsa cauzării unui prejudiciu procesual prin nerespectarea term enului imperativ. Spre exem plu, potrivit art. 262 alin. (3) NCPC, nedepunerea sum ei prevăzute cu titlu de cheltuieli necesare adm inistrării probelor în term enul fixat atrage decăderea părţii din dreptul de a adm inistra dovada încuviinţată în faţa acelei in sta n ţe .în conform itate cu alin. (4) al aceluiaşi articol, depunerea sum ei prevăzute anterior se va putea face şi după îm plinirea term enului, dacă prin aceasta nu se am ână judecata. Prin urm are, dacă m ar­ to rii se prezintă la term enul fixat pentru audierea lor, iar instanţa procedează la adm inis­ trarea probei, nefiind am ânată cauza, sancţiunea decăderii părţii din dreptul de adm i­ nistrare a probei testim oniale nu va opera, nefiind cauzat vreun prejudiciu, m otiv pentru care legea în m od firesc a înlăturat aplicarea sancţiunii; - în ca zu l p revă zu t de art. 60 alin. (2) N C P C vizând raporturile ju rid ice obligaţionale de solidaritate sa u indivizibilitate, raporturile ju rid ice reale de coproprietate, p recu m şi D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

435

A rt. 185

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

ipotezele legale în care actele de p r o c e d u ri îndeplinite de a n ii d in tre coparticipanţi p ro ­ f i ţ i pi celorlalţi. Spre exem plu, dacă doi p ira ţi au fost obligaţi în so lid ar la plata către reclam ant a unei sum e de bani, efectele adm iterii apelului declarat d o ar de către unul dintre pârâţi se vor extinde şi asupra pârâtului care nu a declarat apel sau nu l-a declarat în term en legal. Ca atare, chiar dacă cel de-al doilea pârât este decăzut din dreptul de a ataca cu apel hotărâ­ rea prim ei instanţe, efectele acestei sancţiuni nu se vo r produce în fapt faţă de persoana sa, întrucât prin efectul adm iterii apelului declarat de codebitorul solidar, hotărârea ata­ cată a fost schim bată şi în raport de pârâtul decăzut de dreptul de exercitare a apelului; - în ipoteza în care legea p erm ite p i r ţ i i adverse d rep tu l de a renunţa la însuşi dreptul de a invoca d e c id e re a . Pentru ca partea adversă să poată renunţa la invocarea decăderii este necesară în tru ­ nirea cum ulativă a urm ătoarelor condiţii: legea să prevadă în m od expres această posibi­ litate, partea care renunţă să întrunească cerinţele de exercitare a acţiunii civile, renun­ ţarea să fie strict personală ţi să fie expresă, neputând fi dedusă pe cale de interpretare din lipsa părţii la term en. Astfel, spre deosebire de reglem entarea anterioară, noul cod prevede posibilitatea ca instanţa să invoce din oficiu decăderea, chiar şi în ipoteza u n o rte rm e n e reglem entate de norm e ju rid ice de ordine privată. A cest asp ect rezultă din dispoziţii precum art. 62 alin. (3) NCPC - cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa d e apel; art. 204 alin. (3) N CPC - m odificarea cererii de chem are în judecată peste term enul legal poate avea loc num ai cu acordul expres al tu tu ro r părţilor; art. 254 alin. (2) pct. 5 NCPC - dovezile care nu au fost propuse în condiţiile legale nu vo r mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afara cazului când există acordul expres al tutu ror părţilor etc. Prin urm are, în lipsa unui acord expres ai părţilor în sensul renunţării la dreptul de a invoca decăderea, cererile respective vo r fi respinse ca tardive, decăderea putând fi invo­ cată din oficiu de către instanţă; - câ nd legea p reve d e în m o d expres o a lt i so lu ţie pentru nerespectarea u n u i ferme/) im perativ. Astfel, nu intervine sancţiunea decăderii, ci, spre exem plu, sancţiunea nulităţii, în ipo­ teza în care recursul nu a fo st m otivat în term enul legal, potrivit art. 489 alin. (1) NCPC. De asem enea, dacă apelul nu este m otivat în term en , nu va interveni sancţiunea decăderii, ci instanţa de apel se va pronunţa, în fond, num ai pe baza celo r invocate ia prim a instanţă, potrivit art. 476 alin. (2) NCPC, drept consecinţă a caracterului devolutiv al acestei căi de atac. Totodată, în ipoteza descrisă de art. 200 alin. (3) NCPC, dacă obligaţiile privind com ple­ tarea sau m odificarea cererii nu sunt îndeplinite în term enul de cel m ult 10 zile de la pri­ mirea com unicării, prin încheiere dată în cam era de consiliu se v a dispune anularea cereri!. Noul Cod de procedură civilă nu a m enţinut prevederea art. 135 CPC 1865, potrivit căreia cererea reconvenţională ţi introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vo r fi făcut înăuntrul term enului prevăzut de lege, se vo r judeca deosebit, afară de cazul când am ândouă părţile consim t să se ju d ece îm p reun ă. Astfel, în prezent, form u­ larea cererii reconvenţionale sau a cererilor de intervenţie cu nerespectarea term enelor legale atrage respingerea acestora ca tardive; - în ipoteza existenţei u n o r m otive tem einic ju stifico te pentru întârzierea în exercita­ rea dreptului procesual, d e n a t u r i sâ conducâ la repunerea p i r ţ i i în termen. 436

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T U I l V . T E f t M E N S U P R O C E O U B A J .C

A rt. 185

1.3. M o d u l d e in vo ca re a decă d erii. Decăderea nu operează de drept, cu atât mai m ult cu cât legea prevede în anum ite cazuri dreptul părţilor d e a renunţa la invocarea sa. Prin urm are, pentru a opera decăderea şi, pe cale de consecinţă, pentru a se respinge cererea ca tardivă, este necesar ca aceasta sâ fie pronunţată de către instanţă. în ipoteza încălcării unui term en ju d ecă to resc, decăderea poate fi invocată d in oficiu de către instanţă, d e către procuror sau de către părţi, concluzia decurgând din faptul că ar fi inutilă instituirea decăderii şi pentru nerespectarea unui term en judecătoresc, dacă instanţa nu ar fi în m ăsură să invoce această sancţiune. în ipoteza încălcării unui term en legai, m odul de invocare a decăderii depinde de caracterul d e o rd in e publică sa u privată o l n o rm elo r ju rid ice ca re -l reglem entează. Astfel, dacă norm a ju rid ică care reglem entează term enul im perativ este de ordine publică, decăderea poate fi invocată de către instanţă, de procuror sau de către părţi, în o rice stare a pricinii. Instanţa poate fi lim itată în dreptul său de invocare a decăderii în anum ite cazuri expres prevăzute de lege (art. 485 alin. (2) N CPC - dacă intim atul nu a invocat prin întâm pinare sau din dosar nu reiese că recursul a fo st depus peste term en, el va fi so co tit în term en]. Dacă norm a juridică care reglem entează term enul im perativ este de ordine privată, trebuie distins după cum părţile au sau nu dreptul de a renunţa expres la invocarea sa. Astfel, dacă legea prevede faptul că pentru înlăturarea sancţiunii decăderii este necesar acordul expres al părţilor, în lipsa unui atare acord, ce nu poate fi dedus pe cale de interpretare din lipsa părţilor la term en, instanţa din oficiu sau procurorul vo r avea dreptul să invoce sancţiunea decăderii [spre exem plu, ipotezele reglem entate de art. 62 alin. (3), art. 204 alin. (3), art. 254 alin. (2) pct. 5 NCPC etc.). Dacă legea instituie norm e de ordine privată pentru reglem entarea term enului im perativ şi nu prevede faptul că sancţiunea decăderii a r putea fi înlăturată prin acor­ dul expres al părţilor, decăderea a r putea fi invocată num ai de către partea interesată şi num ai la term enul la care a cunoscut m otivul de decădere, în caz contrar fiind ea însăşi decăzută din dreptul de invocare a decăderii (nefiind cazul unei renunţări tacite). Spre exem plu, dacă cererea de chem are în garanţie form ulată d e către pârât este depusă în faţa prim ei instanţe cu încălcarea term enului prevăzut d e art. 73 alin. (3) NCPC, iar păr­ ţile adverse nu invocă excepţia tardivităţii form ulării acesteia, nu va opera decăderea pârâtului pentru nerespectarea term enului im perativ m enţionat. în ipoteza în care procesul este în curs de judecată, decăderea se invocă sub forma excepţiei d e tardivitate a form ulării cererii cu încălcarea term enului im perativ sau sub form a u n e i so licită ri vizând aplicarea sa n cţiu n ii decăderii, în ipoteza în care cererea nu a fost form ulată nici după îm plinirea term enului imperativ. Dacă instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească, decăderea poate fi invocată, chiar şi pentru prim a dată, p rin in term ed iu l a p elului sau; după caz, a l recursului, dacă norm a juridică care reglem entează term enul încălcat are caracter de ordine publică, cu excepţia situaţiilor în care legea prevede altfel [perim area cererii de chem are în judecată nu poate fi ridicată pentru prim a oară în instanţa de apel - art. 420 alin. (3) N CPC]. în schim b, dacă norm a ju rid ică are ca ra cte rd e ordine privată, decăderea poate fi invocată în apel sau recurs, după caz, num ai dacă a fost invocată în term en d e către partea intere­ sată în faţa prim ei instanţe, însă aceasta a respins-o sau a om is să se pronunţe asupra sa. 1.4. Efe cte le decă d erii. Decăderea conduce la pierderea drep tu lu i p rocesu a l care nu a fo st exercitat în term enul im perativ, însă fără a afecta dreptul subiectiv civil. Indirect însă, acesta poate fi afectat, întrucât, spre exem plu, dacă hotărârea prim ei instanţe îi D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

437

A rt. 186

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

este n e fa vo ra b ili reclam antului, iar acesta nu declară în term en legal apel, hotărârea va dobândi autoritate de lucru judecat, iar dreptul său subiectiv civil nu va m ai putea fi recunoscut judiciar. A ctul de procedură făcut peste term en este lovit d e nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) te 2a a ll-a NCPC. Ca atare, dacă partea a fost decăzută de către instanţă din dreptul de a efectua actul de procedură şi totuşi face acel act ulterior m om entului declarării decăde­ rii, acesta va fi lovit d e nulitate. Această nouă sancţiune este o consecinţă a decăderii, iar nu a ne respectării norm ei ju rid ice care reglem entează term enuf imperativ. Tn m ăsura în care actul de procedură este făcut cu nerespectarea term enului im pe­ rativ, însă anterior declarării decăderii, la m om entul la care instanţa va declara incidenţa acestei sancţiuni va respinge şi actul procedural ca tardiv. Există şi situaţii expres prevăzute de lege când intervine sancţiunea nulităţii ca urm are a n e re sp e ctlrii term enului im perativ, ipoteze în care legea a derogat de la aplicarea sanc­ ţiunii decăderii. Astfel, n u intervine sancţiunea decăderii, c i sancţiu nea n u lită ţii în Ipo­ teza în care recursul nu a fo st m otivat în term enul legal, potrivit art. 489 alin. (1) NCPC. Totodată, în ipoteza descrisă de art. 200 alin. (3) N CPC, dacă obligaţiile privind com pleta­ rea sau m odificarea cererii nu sunt îndeplinite în term enul de cel m ult 10 zile d e la prim i­ rea com unicării, prin încheiere dată în cam era de consiliu se va dispune anularea cererii. Sancţiunea decăderii operează la m om entul declarării sale d e către instanţa ju d e că ­ torească. Dacă o atare sancţiune nu a fost pronunţată, actul de procedură făcut cu neres­ pectarea term enului im perativ va răm âne vo la til. Dat fiind faptul că actul de procedură făcut peste term en este lovit de nulitate, această ultim ă sancţiune îşi va produce efectele sp ecifice. Astfel, desfiinţarea unui act de procedură va atrage şi desfiinţarea actelor de procedură dependente, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, şi, totodată, nulitatea va lipsi actul de efectele sale în ceea ce priveşte fu n cţia sa procedurală, dar, dacă actul cuprinde m anifestări de voinţă, d eclaraţii sa u con statări de fa p t, acestea îşi vo r produce efectele. 2. San cţiu n ea n e re sp e c tlrii u n u i term en prohibitiv. N u litatea, fn ipoteza încălcării unui term en legal prohibitiv, actul de procedură îndeplinit înaintea îm plinirii term enului va fi lovit de nulitate relativă. Caracterul relativ al sancţiunii nulităţii decurge din exprim area codului în sensul că „actul poate fi anulat la cererea celui interesat". Această co ncluzie reiese atât din punctul d e vedere al term inologiei folosite („an ulat”), cât şi al regim ului ju rid ic stabilit - num ai partea interesată are dreptul să invoce nulitatea, iar aceasta poate renunţa expres sau tacit la dreptul d e a invoca o atare nulitate.

Ari- IttB. R ep u n erea în term en. (1) Partea care a pierdut un term en proce­ dural va fi repusă în term en num ai d acă dovedeşte că întârzierea se datorează unor m otive tem einic justificate. (2) în acest scop, partea v a îndeplini actul de procedură în cel m u lt 15 zile de la încetarea îm piedicării, cerând totodată repunerea sa în term en. In cazul exer­ citării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exerci­ tarea căii de atac. (3) C ererea de repunere în term en va fi rezolvată de instanţa com petentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în term en.

43*

D t U A N A K iS A T H tO H A M

Arc. 186

T l T U I l V . T E ftM E N S U PROCEOUBAJ.C

C O M E N T A R IU 1. N o ţiu n e a şi caracterele ju rid ic e ale repunerii în te rm e n . Instituţia de drept pro­ cesual a repunerii în term en constituie beneficiul acordat de lege titularului unul drept procesual, care din m otive tem einic justificate nu şi-a putut exercita dreptul înăuntrul term enului im perativ, de a~şi îndeplini acest drept şi ulterior, fără ca instanţa să*f decadă din exerciţiul său sau să aplice o altă sancţiune prevăzută de lege în caz d e nerespectare a term enului. Sim ilar re p u n e riiîn term enul d e prescripţie extinctivă de drept com un111, repunerea în term enul procedural se distinge prin urm ătoarele trăsături: a )penera//tcf te - re pune rea în term en este aplicabilă în ipoteza nerespectării oricăror term ene procedurale im perative; b) ca ra cte r excepţional - repunerea în term en este adm isibilă num ai în cazurile în care depăşirea term enului procedural im perativ se datorează unor m otive tem einic justificate; c) ca ra cte r ju risd icţio n a l - repunerea în term en nu operează ope legis, ci num ai în tem eiul dispoziţiei instanţei în acest sens. 2. C o n d iţii. Pentru ca o parte să beneficieze de repunerea în term en, este necesară întrunirea cum ulativă a urm ătoarelor condiţii: a) nerespectarea de către porte a u n u i term en p roced ura l im perotiv. în privinţa acestei condiţii, este de m enţionat faptul că nouf Cod de procedură civilă nu m ai prevede în m od expres faptul că decăderea şi, im plicit, repunerea în term en, ope­ rează num ai în cazul încălcării unui term en legal, decurgând astfel concluzia că şi în ipo­ teza nesocotirii unui term en ju d e că to re sc se poate dispune repunerea în term en. Este de m enţionat faptul că în reglem entarea anterioară, art. 103 alin. (1) CPC 1865 avea urm ătorul conţinut: „N eexercitarea oricărei căi d e atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în term enul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost îm piedicată printr-o îm prejurare mai presus de voinţa ei". Prin urm are, în concepţia fostului Cod de procedură civilă, repunerea în term en constituia o d erogare de la incidenţa sa n cţiu n ii decăderii. Ca atare, în ipoteza în care legea instituia o sancţiune diferită pentru nerespectarea unui term en legal, spre exem plu nulitatea, instituţia repunerii în term en nu m ai era incidenţă. în prezent, textul art. 186 alin. (1) NCPC are o form ulare distinctă, m odificările im plicând consecinţe ju rid ice im portante. Astfel, potrivit acestei dispoziţii, partea care a pier­ dut un term en procedural va fl repusă în term en num ai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor m otive tem einic justificate. Este d e rem arcat faptul că instituţia repune* rii în term en n u m a i este considerată o derogare n u m a i de la aplicarea sa n cţiu n ii deco* derii, c i a orică rei sa n cţiu n i incidente în ipoteza nerespectării u n u i term en procedural p rin urm are pi a nulităţii. Ca atare, instanţa va fi în drept, de pildă, să adm ită o cerere de repunere în term enul de m otivare a recursului, ch iar daca sancţiunea prevăzută d e lege în acest caz este nulitatea, iar nu decăderea; b) nerespectarea term enului să s e datoreze u n o r m otive tem einic justificate, dovedite de p a rte. în reglem entarea anterioară, repunerea în term en opera în situaţia în care partea dovedea că a fost îm piedicată d e o îm prejurare m ai presus de voinţa ei [art. 103 alin. (1) 114 G/j. Beleiu, D rept civ il rom ân , introducere în d rep tu l civil. Su b ie ctele d reptului civil, ed. a 7 -a revăzută fi adăugită, Ed. U niversul Ju rid ic, Bucureşti, 2001, o . 291. D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

439

A rt. 186

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

gen erale

teza fln aiS CPC 1865]. Noul Cod d e procedură c iv ili a în lo cu it expresia „îm prejurare mai presus d e voinţa părţii” cu sintagm a „m otive tem einic justificate", aceasta din urm ă fiind expresia folosită şi la instituţia de drept substanţial a repunerii în term en. în literatura de specialitate s-a precizat că prin „m otive tem einic justificate" trebuie să se înţeleagă num ai acele îm prejurări care, fără a avea gravitatea forţei m ajore, sunt exclusive de culpă, fiind p ie d ici relative, Iar nu absolute (ca forţa m ajoră)111. Spre exem plu, faptul detenţiunii părţii nu poate fi considerat un m otiv tem einic ju s­ tificat, care să o fi îm p ied icat să îşi exercite dreptul în term enul prevăzut d e lege121. De asem enea, neglijenţa m anifestată de prepusul recurentei, prin înregistrarea corespon­ denţei după 3 zile de la prim irea ei, nu constituie un m otiv justificat de îm pied icare a introducerii în term en a recursului19'. Faptul că ju ristu l unităţii a fost în incapacitate tem ­ porară de m uncă nu constituie un m otiv tem einic justificat care să determ ine repune­ rea în term enul de m otivare a recursului'*1. Totodată, nici eroarea de drept procesual nu poate fi invocată d e parte ca m otiv tem einic justificat pentru neexercitarea dreptului în term enul imperativ. Poate constitui un m otiv tem einic justificat pentru depăşirea unui term en procedu­ ral legal îm bolnăvirea părţii şi spitalizarea sa, închiderea intem pestivă a singurului oficiu poştal din localitate în ultim a zi a term enului, instanţa nefiind situată în localitatea de dom iciliu a părţii etc. Este necesar ca partea să facă dovada m otivelor tem einic justificate pentru a putea fi adm isă cererea de repunere în term en, nefiind suficiente num ai declaraţiile sale în acest sens; c) îm prejurarea ce a îm piedicat partea să -şi exercite d rep tu l in term en să se f i produs înăuntrul acestuia. Dacă îm prejurarea invocată s-a ivit ulterior m om entului îm plinirii term enului im pera­ tiv, aceasta nu este de natură să constituie un m otiv tem einic ju stificat pentru incidenţa repunerii în term en , fiind evident că întârzierea nu a fost determ inată d e producerea acestei îm prejurări; d) p a rtea este o bligată să fo rm u leze a tâ t cererea de repunere în termen, câ t ş i să îndeplinească a ctu l de proced ură neexercitat în term en u l in iţia l în ce l m u lt 15 zile de la data încetării îm piedicării. în cazul exercitării că ilo r de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pen­ tru exercitarea căii de atac (30 de zile pentru apel/recurs, dacă legea nu dispune altfel, o lună pentru revizuire etc.). Repunerea în term en trebuie să fie solicitată de către parte, instanţa n e p u tln d , în lipsa unei dispoziţii legale exprese, să o pronunţe din oficiu cu încălcarea principiului dreptului de dispoziţie a părţilor, chiar şi în ipoteza în care din ansam blul m aterialului probator adm inistrat în dosar ar reieşi că partea a fost îm piedicată de un m otiv tem einic justificat în a-şi îndeplini actul de procedură în term en. Term enul de 15 zile este un term en p roced ural legal im perativ. 3. So lu ţio n area cererii de rep unere în term en . Cererea de repunere în term en va fi rezolvată d e instanţa com petentă să soluţioneze cererea privitoare la d rep tu l neexercitat 111 M. Eliescu, U nele prob lem e privitoare Id prescripţia e xtin cttvl în cadrul unei viitoare reglem entări legale, în S .C J . nr. 1/1956, p. 293. 1/1 Trib. Su p rem , col, civ., dec. nr. 1849/1956, în C .D . 1956, voi. II, p. 240. 1,1 Trib. ju d . H unedoara, dec. civ. nr. 135/1985. în R.R.D , nr, 10/1985, p. 72. C.A . Bucureşti, s, a IV-a civ., dec. nr. 70/1995, Tn C .P .J.C 1993-1998, p, 308.

440

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T U I l V . T E ft M E N t U PROCEOUBAJ.C

Arc. 186

în term en, aceasta reprezentând în sine un inciden t p roced u ral. Spre exem plu, cererea de repunere în term enul de apel va fi soluţionată de Instanţa de apel. D a c i partea form ulează cerere de repunere în term en u l de exercitare a u n e i căi de atac, instanţa respectivă, dacă o apreciază ca fiind întem eiată, o va adm ite prin încheiere şi va proceda la soluţionarea în continuare a căii de atac. în ch eierea prin care instanţa a adm is cererea de repunere pe rol are caracter interlocutonu ţ\ poate ff atacată num ai odată cu fondul, în m ăsura în care hotărârea pronunţată asupra acestuia este suscepti­ bilă de exerciţiul căilor de atac. Dacă însă instanţa consideră că nu sunt întrunite cum ulativ condiţiile repunerii în term en , o va respinge ca neîntem eiată sau ca tardivă (dacă partea nu a respectat term e­ nul de form ulare a cererii de repunere în term en), respingând totodată calea de atac ca tardivă, am bele soluţii prin decizie sau sentinţă (în ipoteza unei revizuiri sau contestaţii în anulare de com petenţa prim ei instanţe), susceptibilă sau nu de exerciţiul vreu nei căi de atac, după caz. în ipoteza în care term enul de exercitare a căii de atac curge de la m om entul com uni­ cării acesteia, iar com unicarea nu a fo st legal efectuată, partea nu are interesul form ulă­ rii unei cereri de repunere în term en , întrucât term enul nu a în cepu t să curgă, dată fiind nelegala com unicare a hotărârii judecătoreşti. Ca atare, calea de atac exercitată d e către parte va fi considerată în term en, iar o eventuală cerere de repunere în term en ar trebui respinsă ca lipsită d e interes. Dacă partea form ulează cererea de repunere în term en cu p rivire ia efectuarea u n u i a ct de procedură care trebuie în d ep lin it înainte de pronunţarea hotărârii, Instanţa respectivă o va adm ite sau, după caz, respinge, prin încheiere interlocutorie, atacabilă odată cu fondul, dacă şi hotărârea pronunţată asupra acestuia este susceptibilă de exer­ ciţiul căilo r de atac.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

441

Titlul VI. Amenzi judiciare şi despăgubiri A ri# 1 8 7 . în călcarea o b lig aţiilo r privind desfăşurarea procesului. San c­ ţiu n i. (1) D acă legea n u prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona urm ătoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu am endă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, văd it netem einice; b) form ularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de străm utare; c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi; d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclam antul căruia i s-a respins cererea a unor m ăsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit; e) contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau sem năturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video; f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de inform are cu privire la avanta­ je le m edierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii; 2. cu am endă judiciară de la 50 lei la 700 Iei: a) neprezentarea m artorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune m ăr­ turie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor; b) neaducerea, Ia term enul fixat de instanţă, a m artorului încuviinţat, de către partea care, din m otive im putabile, n u şi-a îndeplinit această obligaţie; c) neprezentarea avocatului, care n u şi-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asistă partea ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest m od s-a cauzat am ânarea judecării procesului; d) refuzul expertului de a prim i lucrarea sau nedepunerea lu crării în mod nejustificat la term enul fixat ori refuzul de a da lăm uririle cerute; e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urm ează a se efectua o expertiză a m ăsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la tim p a expertizei, precum şi îm piedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii; f) neprezentarea unui înscris sau a unui b u n de către ce l care îl deţine, la ter­ m enul fixat în acest scop de instanţă; g) refuzul sau om isiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a com unica, din m otive im putabile ei, la cererea instanţei şi la term enul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei; h) cauzarea am ânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură; i) îm piedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desem naţi de instanţă în condiţiile legii, agenţi­ lo r procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei. 442

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

t u il

V I. A

m e n z i j u d ic ia r e

ţi

A rt. 187

d e s p ă g u b ir i

(2) Am enda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă m otive tem einice le-au îm piedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin.

COMENTARIU 1. Sco p u l şi su b iectele a m e n zii ju d icia re . în cadrul procesului civil, atât părţile, c it şi terţii au obligaţii instituite de lege sau de instanţa de judecata în legătură cu desfăşu­ rarea sa. în ceea ce priveşte porţile, potrivit art. 10 alin. (1) N C P C acestea au obligoţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi term enele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urm ărind, tot astfel, finalizarea acestuia. în aceeaşi ordine de idei, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi, în raport de art. 12 alin. (1) N CPC. Totodată, partea care nu*şi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde în condiţiile alin. (2) al art. 12 NCPC. De asem enea, în ceea ce priveşte terţii, ?n conform itate cu art. 11 NCPC, orice per­ soană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără m otiv legitim , se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei am enzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese. Este de sem nalat faptul că pct. 1 al alin. (1) din art. 187 N CPC prevede abaterile ju d i­ ciare constând în exercitarea abuzivă de câtre părţi a unor drepturi procesuale, în tim p ce pct. 2 al aceluiaşi alineat enum eră abaterile judiciare reprezentate de nerespectarea de către părţi sau terţi a unor obligaţii procesuale. Amenda judiciară este instituită de lege pentru a asigura garanţiile desfăşurării unui proces echitabil, pentru a preveni tergiversarea acestuia sau pentru a contribui la dem er­ sul ju d icia r de aflare a adevărului prin adm inistrarea corespunzătoare şi în term en util a probatoriului. Astfel, am enda ju diciară a re funcţie preventivă, constând într-un efect inhibitor exer­ citat asupra subiectelor d e drept, determ inându-le să respecte regulile d e desfăşurare a procesului civil, precum şi funcţie sancţionatorie, am enda fiind o sarcină pecuniară im pusă celui sancţionat, în m ăsura în care prim a funcţie nu şi-a dovedit eficienţa. Caracterul judiciar al am enzii decurge din faptul că o atare m ăsură se dispune de către instanţa judecătorească. 2. Exercitarea ab u zivă de câtre părţi a u n o r d re p tu ri p ro cesuale. Subliniem aspectul că abaterile ju d iciare m enţionate la art. 187 alin. (1) pct. 1 l i t a)-e) NCPC sunt preluări, cu uşoare m odificări, ale art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a)-f) CPC 1865. a) Astfel, lit. a) de la pct. 1 alin. (1) al art. 1081 CPC 1865 a fo st nuanţată în actualul cod, în sensui accentuării faptului că num ai pentru introducerea, cu rea-credinţă, a unei cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice, poate fi aplicată am enda judiciară, iar nu pentru orice fel de cerere dedusă spre soluţionare instanţei judecătoreşti (spre exem plu, cerere de pro­ batorii). Caracterul vădit netemeinic al cererii este lăsat la aprecierea instanţei judecătoreşti (spre exem plu, introducerea unei cereri de chem are în judecată având ca obiect resti­ tuirea unui îm prum ut, în condiţiile în care sum a îm prum utată a fost plătită de pârât reclam antului personal, anterior prom ovării procesului, în scopul o bţinerii unei noi plăţi,

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

443

A rt. 187

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

reclam antul fiind în deplină cunoştinţă de cauză; reiterarea unui recurs de m ai m ulte ori îm potriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, după ce prim ul a fo st deja soluţionat etc.). Soluţia de respingere a unei c e re riîn ju stiţie nu este prin ea în săşi dovada certă a săvâr­ şirii unul abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din aprecierea circum stan­ ţe lo r cauzei. b) Abaterea judiciară prevăzută la îit. e ) a pct. 2 alin. (1) art. 10S2 CPC 1865 a fost com pletată în noul cod cu teza contestării, cu rea-credinţâ, o autenticităţii unei înregis­ trări audio sau video, aceasta fiind circum scrisă în m od expres m ijloacelor m ateriale de probă, potrivit art. 341 alin. (2) N CPC. De asem enea, pentru existenţa abaterii judiciare, spre deosebire de reglem entarea anterioară, noul cod a stipulat expres ca cel care con­ testă scrierea sau sem nătura unui în scris sau autenticitatea unei înregistrări trebuie să fie însuşi autorul său. c) Noul cod prevede ca abatere ju diciară refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de

informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii. Astfel, în conform itate cu art. 227 alin. (3) NCPC, în cazul în care judecătorul recom andă m edierea, părţile se vo r prezenta la m ediator, în vederea inform ării lor cu privire ia avan­ tajele m edierii. După inform are, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin m ediere. Este de m enţionat faptul că, în ipoteza cererilor în justiţie, de recuzare sau de stră­ m utare ori a celorlalte cereri m enţionate la pct. 1 din articolul analizat, dacă acestea sunt form ulate d e către avocat sau un alt reprezentant al părţii, persoana care va fi sancţio­ nată cu am endă judiciară este partea, iar nu reprezentantul său, întrucât dreptul proce­ su al a fost exercitat de acesta în num ele şi pe seam a părţii, iar nu în num e propriu. 3. N eresp ectarea d e către părţi sau te rţi a u n o r o b ligaţii pro cesuale. în ceea ce pri­ veşte pct. 2 d e la alin. (1) al art. 187 N CPC, acesta reia, în principiu, abaterile judiciare prevăzute în art. 1081 alin. (1) pct. 2 CPC 1865. a) Prin excepţie, noul cod introduce la lit. b) de la pct. 2 al alin. (1) ca abatere ju d ici­ ară fapta de neaducere, la termenul fixat de instanţă; a martorului încuviinţat, de către partea care, din m otive im putabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie. Aceasta prevedere a fost instituită în condiţiile stipulării exprese în noul cod a posibi­ lităţii părţilor de a aduce m artorii încuviinţaţi ch iar fără a fi citaţi, ceea ce presupune că ka term enul de încuviinţare a probei testim oniale instanţa nu a d isp u s citarea m artorilor, ci a luat act de declaraţia părţii în sensul că înţelege să prezinte m artorii la term enul de judecată stabilit pentru adm inistrarea probei. în aceste condiţii, în care m artorii nu au fost citaţi, instanţa nu are posibilitatea să ie aplice o am endă ju d ic ia ri în caz d e neprezentare, în tem eiul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. a) NCPC, întrucât se presupune că nu au fost încunoştinţaţi de adm inistrarea acestei probe, însă va putea să am endeze partea care a declarat că îi va aduce la term enul pentru audiere, în tem eiul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. b) NCPC b) La lit. c) de la pct. 2 al alin. (1) din articolul analizat se prevede im plicit obligaţia avocatului unei părţi de a-şi asigura substituirea de câtre un alt avocat, atunci când este în im posibilitate d e prezentare; în caz d e nerespectare a acestei sarcini, în m ăsura în care s-a cauzat am ânarea judecării procesului, avocatul este pasibil de plata unei am enzi judiciare. Spre deosebire de situaţia în care avocatul form ulează, spre exem plu, cu reacredinţă, o cerere de recuzare, caz în care partea este cea sancţionată, în ipoteza lit. c) analizate am enda ju diciară se aplică avocatului, întrucât prin această prevedere codul

444

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

t u il

V I. A

m en zi

ju d ic ia r e ţ i

d e s p ă g u b ir i

A rt. 188

sancţionează propria faptă a avocatului de a nu-şi asigura substituirea şi d e a cauza am â­ narea nejustificată a procesului. c) Fapta de nerespectare de câ t re a g en ţii fo rţe i pub lice a o b lig a ţiei d e acordare a con­ cursului la îndeplinirea efectivâ a executării silite, prevăzută de art. 1081 alin. {1) pct- 2 lit. ca)C P C 1865, nu m ai figurează printre abaterile disciplinare stabilite de a r t 187 NCPC, însă apreciem că o atare faptă poate fi inclusă în art. 188 alin. (2) NCPC, care m enţio­ nează gen eric faptul că nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind des­ făşurarea norm ală a executării silite se sancţionează cu am endă judiciară. 4. C o n d iţiile ap licării am en zii ju d icia re . Am enda judiciară poate fi dispusă d e către instanţa de judecată atât îm potriva unei părţi litigante, c i t şi îm potriva unui terţ, în m ăsura în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana acestora. Astfel, o prim ă condiţie pentru aplicarea am enzii ju d iciare vizează existenţa unei fa p te ilicite constând în abaterea ju d ic ia ră prevăzută în m o d expres de lege, neexistând posibilitatea pentru instanţa judecătorească să dispună aplicarea unei am enzi judiciare pentru o altă faptă în afara celo r stipulate legal. Pentru aplicarea unei am enzi judiciare, este necesar, de asem enea, ca fa p ta să fie săvârşită cu vinovăţie, care în ipotezele descrise de pct. 1 al alin. (1) din art. 187 NCPC îm bracă form a intenţiei directe, concluzie ce transpare din utilizarea în text a cuvinte­ lor „rea-credinţă" şi „refuz", în cazurile prevăzute la pct. 2 al aceluiaşi articol vinovăţia putând fi m anifestată şi în form a culpei sa u a intenţiei indirecte. Este d e m enţionat dispoziţia cuprinsă în art. 187 alin. (2) N CPC, care prevede că am enda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă m otive tem ei­ nice le*au îm p ied icat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin. Ca atare, existenţa unor m otive tem einice, apreciate în concret de către instanţă, constituie cauze exoneratoare de răspundere în acest caz. înlăturarea răspunderii pri­ veşte exclusiv persoanele m enţionate la pct. 2 de la alin. (1) al art. 187 N C P C întrucât în sarcina acestora au fost trasate de lege sau de către instanţă obligaţii procedurale ce nu au putut fi aduse la îndeplinire, în cazul fap telo r prevăzute la pct. 1 al aceluiaşi alineat fiind vorba despre exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, în privinţa cărora nu se poate conchide că a r fi rezultatul unor m otive tem einice. în cazul am enzii judiciare, prejudiciul săvârşit prin abaterea ju d iciară aparţine statului şi vizează afectarea procesului de înfăptuire a justiţiei, ca serviciu public. Aplicarea am enzii ju d iciare este lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei ju d ecă ­ toreşti, care apreciază în c o n c re t în funcţie de circum stanţele cauzei, prefigurând con­ secinţele pe care le-ar putea produce am enda asupra conduitei subiectelor d e drept susceptibile d e sancţionare, dacă este sau nu cazul să dispună o atare m ăsură ori doar să avertizeze subiectul respectiv asupra riscului aplicării unei am enzi ju d iciare în caz de neconform are.

A r t . 1 8 8 . A lte cazuri de san cţion are. (1) N erespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a m ăsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solem nităţii şedinţei de judecată se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei. (2) N erespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea norm ală a executării silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de exe­ cutare, la cererea executorului, cu am endă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.

D

su a

Na

r c is a

Th

so h a r i

445

A rt. 189

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU 1. A sigu ra re a o rd in ii şi so lem n ităţii şed in ţei d e ju d e cată. Potrivit art. 23 alin. ( ! ) NCPC, cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să m anifeste respectul cuvenit f a ţ l d e instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată. în conform itate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, preşedintele veghează ca ordinea şi solem nitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice m ăsură prevăzută de lege. Ca atare, respectat datorat ju stiţie i este stipulat printre principiile fundam entale ale procesului civil, iar nesocotirea acestuia este susceptibilă a fi sancţionată cu aplicarea unei am enzi ju d iciare persoanei culpabile. în tem eiul art. 188 alin. {1} N CPC poate fi sancţionată nu num ai o p a rte litigantă» dar şi orice a lt participant, ch ia r ş i un terţ care asistd ta proces, fără a avea vreo calitate în vreunul dintre dosarele aflate pe rolul com pletului respectiv. Pentru a putea dispune am enda ju diciară este necesar ca instanţa, în p re a la b il să procedeze la identificarea persoanei responsabile de nerespectarea ordinii şi solem nită­ ţii şedinţei de judecată, solicitându*i actul d e identitate, datele de identificare fiind con­ sem nate de grefier în caietul acestuia. în raport d e reglem entarea anterioară, se constată m ajorarea lim itelor am enzii ju d i­ ciare. 2. D esfăşurarea norm ală a executării silite . A lineatul al doilea al articolului analizat constituie preluarea întocm ai a art. 1082 alin. (2) CPC 1865, cu excepţia lim itelor am enzii judiciare, care diferă. A cest articol se referă la nerespectarea dispoziţiilor vizând desfăşu­ rarea norm ală a executării silite, ca ultim ă etapă a procesului civil. Este de m enţionat faptul c l instanţa com petentă să soluţioneze o atare cerere de aplicare a am enzii judiciare este instanţa de executare, aceasta fiind judecătoria în cir­ cum scripţia căreia se află biroul executorului ju d ecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, prin raportare la art. 6 S0 alin. (1) NCPC. De asem e­ nea, în cadrul acestei instanţe, num ai preşedintele său are specializarea d e a lua o atare m ăsură, iar nu şi restul judecătorilor. Totodată, dacă în privinţa abaterilor ju d iciare prevăzute de art. 187 şi art. 138 alin. (1) NCPC, instanţa, din oficiu sau la cerere, este în m ăsură să dispună aplicarea am enzii ju d i­ ciare, în cazul instituit de art. 188 alin. (2) N CPC această sancţiune nu poate fi dispusă din oficiu, fiind necesară sesizarea instanţei de către executorul ju d ecă to resc în acest sens.

A r i . 1 8 9 . D esp ăg u biri pentru am ânarea p rocesu lu i. C el care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit am ânarea ju decării sau a executării silite, prin una din­ tre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, la cererea părţii interesate, va putea fi obligat de către instanţa de ju d ecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul m aterial sau m oral cau­ zat prin am ânare. C O M E N T A R IU Textul analizat constituie o preluare a art. 108* CPC 1865, cu singura m odificare că în ioc de term enul d e „p agub ă" noul cod prevede expresia „prejudiciu m a terial sa u m o ra r, accentuând în acest fel posibilitatea acordării inclusiv a dau nelo r m orale pentru săvârşi­ rea abaterilor judiciare.

446

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

t u il v i

. A

m e n z i j u d ic ia r e

ţi

A rt. 190

d e s p ă g u b ir i

în prim ul rând, pentru obţinerea unor despăgubiri în sensul indicat este necesar ca partea prejudiciată să form uleze o cerere. Instanţa nu are dreptul să acorde părţii preju­ diciate despăgubiri din oficiu în lipsa unei solicitări din partea acesteia, în contextul exis­ tenţei principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, instituit de art. 9 NCPC. în al doilea rând, cererea având ca obiect despăgubirile rezultate din am ânarea ju d e­ cării cauzei este de com petenţa instanţei în fa ţa câreia s-a să vâ rşit fap ta, în tim p ce cererea vizând despăgubirile cauzate de am ânarea executării silite este de com petenţa instanţei de executare. în al treilea rând, pentru acordarea despăgubirilor rezultând din am ânarea judecării sau a executării silite este necesară întrunirea c u m u la tiv i a con diţiilor ră sp u n d erii civile delictuale pentru fa p ta proprie, cerinţe ce transpar din dispoziţiile art. 1357 NCC corelate cu m ateria în discuţie: existenţa unei fapte ilicite reprezentate de săvârşirea unei abateri judiciare, expres prevăzute de art. 187 sau art. 188 NCPC, care a condus la am ânarea judecării sau a executării silite; existenţa vinovăţiei celui câre a săvârşit abaterea disci­ plinară, m anifestată sub form a intenţiei sau a culpei, după caz; producerea unui prejudi­ ciu m oral sau m aterial unei părţi prin am ânarea judecării cauzei sau a executării silite ca urm are a abaterii judiciare; existenţa unui raport de cauzalitate între prejudiciul produs şi abaterea judiciară săvârşită. Sim pla am ânare a judecări; sau a executării silite în lipsa vinovăţiei, a abaterii judi­ ciare sau a liantului cauzal nu este de natură sâ deschidă posibilitatea părţii d e a pretinde despăgubiri în cadrul procesului. în ipoteza întrunirii cum ulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa va acorda despăgubirile solicitate, în lim ita p ro b ă rii d a u n elo r m ateriale ţ i a a p recie rii dau­ n elo r m orale în funcţie d e circum stanţele concrete a le cauzei, independent de faptul aplicării sau nu de către instanţă a unei am enzi judiciare părţii acţionate sau d e îm preju­ rarea câştigării sau nu a procesului a cărui am ânare s-a produs.

Y rl. 1 9 0 . S ta b ilire a am enzii şi d esp ăg u b irii. Abaterea săvârşită, am enda şi despăgubirea se stabilesc de către instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, de câtre preşedintele instanţei de executare, prin încheiere executorie, care se com unică celui obligat, dacă m ăsura a fost lu ată în lip sa acestuia. Atunci când fapta constă în form ularea unei cereri cu rea-credinţă, am enda şi despăgu­ birea p ot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fo st form ulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea su n t diferite. C O M E N T A R IU Instanţa este obligată să constate întrunirea co ndiţiilor răspunderii civile delictuale pentru a aplica am enda ju diciară sau pentru a acorda despăgubirile solicitate pentru prejudiciul cauzat prin am ânarea ju d ecării sau a executării silite, m otivându-şi soluţia în cuprinsul unei încheieri cu caracter executoriu. în cazul analizat, com petenţa aparţine fie instanţei în faţa căreia a fost săvârşită fapta, fie, după caz, instanţei de executare. în acelaşi context, atunci când fapta constă în fo rm u la re a u nei cereri cu re o < red in ţo , am enda şi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fost for­ m ulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea sunt diferite. Spre exem plu, în ipoteza form ulării unei cereri de recuzare cu rea-credinţă, instanţa învestită/

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

447

A rt. 191

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

com pletul învestit cu soluţionarea acesteia va fi cea/cel în m ăsură să aplice o am endă ju diciară petentului, iar nu instanţa/com pletul în faţa căreia a fo st form ulată, cu excep­ ţia situaţiilor prevăzute de art. 47 alin. (2)-(3) NCPC. Apreciem că, în exem plul dat, o eventuală cerere de acordare a despăgubirilor cauzate prin am ânarea ju d ecării cauzei ca urm are a recuzării se va soluţiona tot de către instanţa/com pletul ce a so lu ţio n at recuza­ rea, iar nu de instanţa/com pletul recuzat. încheierea pronunţată are caracter executoriu atât în privinţa dispoziţiei de am en­ dare, c i t şi a plăţii despăgubirilor. Dacă persoana am endată sau condam nată la despăgubiri a fo st prezentă la m om en­ tul dispunerii acesto r m ăsuri, încheierea n u i se va com unica. Dacă persoana am endată sau condam nată la despăgubiri nu a fost prezentă la m om entul dispunerii acestor m ăsuri, independent dacă a fost sau nu citată în proces pentru term enul la care a fo st aplicată am enda sau dispusă obligarea sa la plata despăgubirilor, încheierea i s e va com unica. Este d e m enţionat faptul că legea nu prevede că o atare încheiere s-a r com unica tu tu ro r părţilor litigante, ci n u m a ip â rţii am endate sa u condam nate la despăgubiri, raţiu­ nea instituirii acestei prevederi fiind aceea că num ai această parte are posibilitatea ata­ cării m ăsurii cu cerere de reexam inare, în condiţiile art. 191 NCPC.

A r i . 1 9 1 » C ererea de reexam inare. (1) îm potriva încheierii prevăzute ia art. 190, cel obligat la am endă sau despăgubire v a putea face num ai cerere de reexam inare, solicitând, m otivat, s l se revină asupra am enzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia. (2) C ererea se face în term en de 15 zile, după caz, de la data la care a fo st luată m ăsura sau de la data com unicării încheierii. (3) In toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în cam era de consiliu, de către un alt com plet decât ce l care a stabilit am enda sau despăgubirea. (4) încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă. C O M E N T A R IU Calea procedurală aflată la îndem âna celui am endat sau obligat la despăgubiri este cererea de reexam inare, prin care acesta are posibilitatea să solicite înlăturarea am enzii sau a obligaţiei de piaţă a despăgubirilor ori reducerea acestora. Term enul d e declarare a cererii d e reexam inare este de 15 zile, calculat pe zile libere, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 NCPC, începând să curgă de la data la care a fo st luată m ăsura, dacă persoana am endată sau obligată la despăgubiri era prezentă, sau de la data com unicării încheierii, dacă persoana respectivă era lipsă, indiferent dacă a fo st sau nu citată. Noul cod prevede în m od expres faptul că cererea de reexam inare se soluţionează cu citarea părţilor, elim inând în acest fel opiniile neunitare existente în practica judiciară anterioară asupra acestui aspect. Apreciem că, în ipoteza am enzii judiciare, se va d is­ pune num ai citarea persoanei am endate, celelalte părţi neavând interes în soluţionarea cererii de reexam inare, în tim p ce în cazul despăgubirilor s e v a dispune citarea persoane­ lor interesate - partea care a form ulat cererea de despăgubiri şi cei acţionat pentru plata acestora, care este şi titularul cererii de reexam inare.

448

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T t u i l V I. A m e n z i j u d i c ia r e ţ i d e s p ă g u b ir i

A rt. 191

Cererea de reexam inare se soluţionează în cam era de consiliu, iar nu în şedinţă publică, prin încheiere. Spre deosebire de reglem entarea anterioară, noul cod instituie atribuţia d e soluţio­ nare a cererii de reexam inare în sarcina unui a lt com plet decât cel care a stabilit am enda sau despăgubirea, dispoziţia fiind de n a tu ri să asigure garanţiile de d e sflşu ra re a unui proces echitabil prin prism a im parţialităţii cu care această cale d e atac va fi judecată. Partea care a solicitat d e sp lg u b iri nu are la în d e m ln l cererea de reexam inare, aceasta a v ln d ca obiect exclusiv înlăturarea ob lig a ţiei sa u reducereo cua n tu m ulu i des­ p ă g u b irilo r acordate, iar nu şi m ajorarea lor. în cazul form ulării unei cereri de reexam i­ n a re a am enzii ju d iciare d e c it r e una dintre p lrţile litîgante neam endate, apreciem că se im pune respingerea cererii ca lipsite d e interes, acesta nefiind unul personal.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

449

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

C A R T E A A ll-A . P R O C E D U R A C O N T E N C IO A S Ă Titlul I. Procedura în faţa primei instanţe Capitolul I. Sesizarea instanţei de judecată

Secţiunea 1. Dispoziţii generale ,\ r l . 1 9 2 . D rep tu l de a sesiza instanţa. (1) Pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitim e, orice persoană se poate adresa ju stiţie i prin sesizarea instanţei com petente cu o cerere de chem are în judecată. In cazurile anum e pre­ văzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe. (2) Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii. (3) Cel care form ulează cererea de chem are în judecată se num eşte reclam ant, iar cel chem at în judecată se num eşte pârât. C O M E N T A R IU 1. Dreptul de a sesiza instanţa. D reptul la un proces echitabil este un drept de ordin procedural stabilit de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor om ului şi a libertăţilor fundam entale în art. 6 parag. 1. Pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale, o rice persoană are d rep tu l la un tri­ bunal, adică trebuie să i se recunoască posibilitatea de a se adresa unei instanţe ju d e ­ cătoreşti, instituite de lege, care îndeplineşte calităţi de independenţă şi im parţialitate; substanţa acestei garanţii o constituie dreptul la un tribunal111. Dreptul de a supune analizei instanţei judecătoreşti o pretenţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitim e ale unei persoane este subsecvent dreptului aces­ teia de a se adresa acelei instanţe, fiindu-i su b o rd o n a t Prin urm are, dreptul de a sesiza instanţa constituie un aspect al dreptului la un tribunal, care, la rândul său, reprezintă o com ponentă esenţială a dreptului la un proces echitabil. Pentru a-şi exercita dreptul d e a sesiza instanţa judecătorească, persoana trebuie să form uleze o cerere de chem are în ju d e ca tă , pe care sâ o depună, personal sau prin repre­ zentant, Ja registratura instanţei sau s l o trim ită acesteia, prin poştă, curier, fax, poştă electronică ori prin în scris în form ă electronică. 2. în registrarea cererii. Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în con­ diţiile legii. Spre exem plu, a n u l dosarului va fi determ inat de anul înregistrării cererii de chem are în judecată pe rolul instanţei judecătoreşti, ch iar dacă prim ul term en de judecată a r fi fixat în anul următor.

ll, C. 8 îrsa n j C o n v e n ţia e u ro p e a n a a d re p tu rilo r o m u lu i. C o m e n ta riu p e a rtic o le . V o i. I. D re p tu ri ş i libertăţi, Ed C .H . B e ck, B u cu re şti, 2 0 0 5 , p. 399.

D su A Na

r c is a t h s o h a r i

451

A rt. 192

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

Data înregistrării cererii la instanţă prezintă im portanţă deosebită pentru aprecierea prescripţiei dreptului la acţiu ne în sens m aterial, în ipoteza în care dreptul ce se tinde a se valorifica prin prom ovarea cererii este supus prescripţiei extinctive, sau a tardivită­ ţii form ulării acesteia, în situaţia în care dreptul este supus decăderii. în analiza acestor sancţiuni, trebuie luate în considerare şi dispoziţiile art. 183 NCPC, referitoare la a p re­ cierea ca fiin d în term en a actelor depuse prin poştă, se rvicii specializate de curierat, la unităţi m ilitare so u locuri de deţinere, caz în care instanţa va avea în vedere la calculul term enului de prescripţie sau, după caz, de decădere, data la care cererea a fost pre­ dată oficiului poştal sau celorlalte servicii ori unităţi, iar nu data înregistrării acesteia ia instanţă. De asem enea, data înregistrării cererii prezintă im portanţă şi din perspectiva legii procesuale aplicabile p rocesu lu i. Astfel, potrivit art. 24 NCPC, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică num ai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Totodată, potrivit a r t .2 5 a lin .{ l) N C P C ,în c d z d e su ccesiu ne a legilor în tim p, procesele în curs de judecată începute su b legea veche răm ân supuse acelei legi. In conform itate cu art. 25 alin. (2) NCPC, procesele în curs d e judecată la data schim bării com petenţei instanţelor legal învestite vo r continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. în caz d e trim itere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la com petenţă, în vigoare la data când a începu t procesul, răm ân aplicabile. Prin proces început după intrarea în vigoare a le g ii n o i de procedură se înţefege litigiul dem arat printr-o cerere de chem are în judecată a cărei dată de înregistrare la instanţă este ulterioară datei intrării în vigoare a legii respective, procesul urm ând a fi guvernat d e regulile instituite prin noua lege. Dim potrivă, în ipoteza în care data înregistrării ia instanţă a cererii de chem are în judecată este anterioară m om entului intrării în vigoare a legii noi d e procedură, aceasta nu se va aplica procesului respectiv. Dacă cele specificate în precedent vizează norm ele cu caracter general privind aplicarea legii de procedură civilă, în ceea ce priveşte n o u l C o d de p roced u ră civilă, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 prevede faptul că dispoziţiile acestuia se aplică n u m a i p ro cese lo r începute după intrarea acestuia în vigoare. în acest context se im pune m enţionarea faptului că, potrivit alin. ( 2 ) al aceluiaşi articol din lege, procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi m ilitare sa u locu ri de deţinere înainte de data intrării în vigoare o Codului d e procedură civilă răm ân su p u se legii vechi, ch iar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată. Prin urm are, ceea ce prezintă relevanţă pentru stabilirea incidenţei sau nu în cadrul unui proces a noului Cod d e procedură civilă, exclusiv în ipoteza depunerii cererii la poştă, unităţi m ilitare sau locuri de deţinere, nu este data înregistrării cererii la instanţă, ci aceea a predării sale instituţiilor m enţionate. Data înregistrării cererii prezintă im portanţă şi prin prism a le g ii aplicabile hotărârilor ju d ecă to reşti, întrucât, prin raportare la art. 27 NCPC, acestea răm ân su puse căilo r de atac, m otivelor şi term en elo r prevăzute de legea su b care a începu t procesul. 3. Legitim area pro cesu ală. Ca regulă, sesizarea instanţei se va face, personal sau prin reprezentant, de către p e rso a n a ale că re i d rep tu ri sau interese legitim e se solicită a f i apărate prin cererea de chem are în judecată. Prin excepţie, num ai în cazurile expres prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută ş i de către alte persoane sau organe. Astfel, potrivit art. 37 NCPC, în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot form ula apărări şi de către persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes 452

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 193

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

personal, acţionează pentru apărarea drepturi!or ori intereselor legitim e ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes d e grup ori general. Cel care form ulează cererea de chem are în judecată se num eşte reclam ant, iar cel chem at în judecată se num eşte pârât, atât reclam antul, c i t şi pârâtul fiind părţi a le pro­ cesului civil, potrivit art. 55 NCPC.

A r t. 1 9 3 . Procedura p realab ilă. (1) Sesizarea instanţei se poate face num ai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, d acă legea prevede în m od expres aceasta. D ovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de che­ m are în judecată. (2) N eîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către p ârât prin întâm pinare, su b sancţiunea decăderii. (3) La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclam antul v a depune o încheiere em isă de notarul public cu privire la verificarea evidenţe­ lor succesorale prevăzute de Codul civil. în acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât. C O M E N T A R IU 1. Procedura p re alab ilă . Dreptul de a sesiza instanţa nu constituie un drept absolut, fiind com patibil cu lim ită ri im p licite aplicate de către stat, în m ăsura în care acestea nu restrâng accesul recunoscut unei persoane la o instanţă astfel încât dreptul în discuţie să fie atin s în în săşi substanţa sa, cu excepţia situaţiilor în care lim itările urm ăresc un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între m ijloacele folosite şi sco­ pul urm ărit1*1. Cererea de chem are în judecată trebuie să îndeplinească o serie de co n d iţii intrinseci (art. 194 NCPC), precum şi unele co n d iţii extrinseci (cum sunt, spre exem plu, parcurgerea unor proceduri prealabile, plata taxelor judiciare de tim b ru, com petenţa instanţei etc.). Articolul 193 alin. (1) N CPC reprezintă o preluare a art. 109 alin. (2) CPC 1865 şi vizează obligativitatea îndeplinirii, în cazurile expres prevăzute de lege, a unei proce­ duri prealabile sesizării instanţei cu soluţionarea cererii de chem are în judecată. Dovada efectuării unei atare proceduri prealabile trebuie anexată cererii d e chem are în judecată. în m ăsura în care legea nu prevede contrariul, excepţia inadm isibilitâţii prom ovării cererii d e chem are în judecată decurgând din neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată din oficiu de către instanţă, ci num ai d e către p â râ t p rin întâm pinare, iar, în m ăsura în care întâm pinarea nu este obligatorie, la p rim u l term en de ju d e ca tâ la care a fo s t legal citat, su b sancţiunea decăderii, term enul fiind unul im perativ şi absolut. Sunt instituite proceduri prealabile în sistem ul Legii nr. 5 5 4/2004 a contenciosului adm inistrativ (art. 7), al O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poştale (art. 40-41) etc. 2. în ch e ie re a n o taru lu i p u b lic în cadrul pro ced urii su cceso rale ju d icia re . La sesiza­ rea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, cererea având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii unei persoane, a calităţii părţilor d e m oştenitori legali şi a cotelor succesorale, precum şi a m asei succesorale sau constatarea vacanţei succesorale, recla­ m antul va depune la dosar o încheiere em isă de notarul p u b lic cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de noul Cod civiî.

C B frsa n , op. c it., v o i. I, 2 0 0 5 , p. 461.

D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

453

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Instituirea acestei obligaţii legale în sarcina reclam antului are ca scop evitarea riscu­ lui pronunţării d e către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti prin care să se statueze asu­ pra aceloraşi aspecte ca cele constatate de notarul public, în ipoteza în care procedura succesorală a fo st anterior dem arată în faţa acestuia, fiind em is un certificat de m oşteni­ to r sau, după caz. de calitate de moştenitor. în acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va putea fi invocată d e câtre instanţă, din oficiu, sau de câtre pâ râ t. Este de m enţionat că acest alineat nu m ai pre­ ved e un term en care să lim iteze în tim p dreptul de invocare a neregularităţii în discuţie, decurgând ca atare concluzia că lipsa încheierii respective poate fi invocată de instanţă o ricâ n d în cu rsu l ju d ecă ţii; în schim b, apreciem că pârâtul trebuie să invoce neregularitatea în condiţiile alineatului anterior, deoarece norm a specială înscrisă în alin. {3} se com ­ pletează cu dreptul com un în m ateriem deci cu norm a înscrisă în alin. (2). N edepunerea de către reclam ant a unei atare încheieri este sancţionată cu inadm isibilitatea p rom o vării cererii de chem are în ju d eca tâ , dat fiind caracterul prealabil al pro­ cedurii în discuţie. 5e im pune sublinierea faptului că sancţiunea inadm isîbilităţîî cererii de chem are în judecată este determ inată exclusiv de nerespectarea obligaţiei de a depune la dosar încheierea solicitată de lege, iar nu şi de lipsa sesizării notarului public cu deschiderea procedurii succesorale, întrucât aceasta din urmă nu are sem nificaţia unei proceduri prealabile şi obligatorii Introducerii cererii la instanţa judecătorească. Astfel, în m ăsura în care părţile doresc să dezbată procedura succesorală în faţa instanţei, preîntâm pinând eventualele neînţelegeri ce a r cauza suspendarea procedurii notariale, p o t sesiza direct instanţa, având num ai obligaţia legală de a depune la d o sa r încheierea prevăzută de art. 193 alin. (3) NCPC.

Secţiunea a 2-o. Cererea de chem are în judecata ArC« 1 9 4 . C u p rinsu l cererii de chem are in ju d ecatâ. C ererea de chem are în judecată va cuprinde: a) num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denum irea şi sediul lor. De asem enea, cererea va cuprinde şi codul num eric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identi­ ficare fiscală, num ărul de înm atriculare în registrul com erţului sau de înscriere în registrul persoanelor ju rid ice şi contul bancar ale reclam antului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elem ente de identificare potrivit legii, în m ăsura în care acestea sunt cunoscute de reclam ant. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a ll-a su n t aplicabile. Dacă reclam antul locuieşte în străină­ tate, v a arăta şi dom iciliul ales în Rom ânia unde urm ează să i se facă toate com u­ nicările privind procesul; b) num ele, prenum ele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, num ele, prenum ele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a Il-a sunt aplicabile în m od corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 1 5 Î, se va alătura cererii; c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclam antului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi m odul de calcul prin care s-a ajuns la determ inarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru 4S4

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 194

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

im obile, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identifica­ rea im obilelor se v o r arăta localitatea şi judeţul, strada şi num ărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartam entul, precum şi, când im obilul este înscris în cartea funciară, num ărul de carte funciară şi num ărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chem are în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şî publicitate im obiliară în raza căruia este situat im obilul, iar în cazul în care im o­ bilul nu este în scris în cartea funciară, se va anexa u n certificat em is de acelaşi birou, care atestă acest fapt; d) arătarea m otivelor de fap t şi de drept p e care se întem eiază cererea; e) arătarea dovezilor p e care se sprijină fiecare capăt de cerere. C ând dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în m od corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclam antul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia p rin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. In cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chem are în judecată. C ând se va cere dovada cu m artori, se v o r arăta num ele, prenum ele şi adresa m artorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a Il-a fiind aplicabile în mod corespunzător; f) sem nătura. C O M E N T A R IU 1. N o ţiun ea cererii de ch em are în ju decată. C aracterul n o rm ei. Cererea de chem are în ju d eca tă , ca form ă de m anifestare a acţiunii civile, reprezintă actul de procedură prin care se declanşează procesul civil. Articolul 194 NCPC reprezintă d rep tu l com un în ceea ce priveşte con ţinutul unei cereri de chem are în ju d eca tâ , astfel încât se va aplica ori d e câte ori acest aspect nu este reglem entat în term eni diferiţi prin dispoziţii speciale. Spre exem plu, în privinţa cererii de arbitrare sunt reglem entate dispoziţii parţial diferite în art. 571 alin. (1) NCPC, aceasta trebuind să specifice suplim entar convenţia arbitrală, precum şi num ele, prenum ele şi dom iciliul m em brilor tribunalului arbitrai. De asem enea, potrivit art. 980 NCPC, în cererea d e partaj reclam antul este obligat să arate, pe lângă m enţiunile prevăzute la art. 194, persoanele între care urm ează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supu se partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum şi persoana care le d eţin e sau le adm inistrează. Totodată, în conform itate cu art. 915 NCPC, cererea de divorţ va cuprinde, pe lângă cele prevăzute d e le g e pentru cererea de chem are în judecată, num ele copiilor m inori ai celor doi soţi ori adoptaţi de aceştia. Potrivit art. 936 NCPC, cererea de punere su b interdicţie judecătorească a unei persoane va cuprinde, pe lângă elem entele prevăzute la art. 194, faptele din care rezultă alienaţia m intală a acesteia, precum şi dovezile propuse. Dacă art. 194 N CPC constituie dreptul com un în m aterie de co nţinut al unei cereri de chem are în ju d ecată, acesta are în schim b caracter de norm ă specială în raport de art. 148 NCPC, ce reprezintă drept com un în m aterie d e conţinut al unei cereri adre­ sate instanţelor judecătoreşti. Ca atare, dispoziţiile art. 194 se com pletează cu p revede­ rile generale în m aterie de cereri adresate instanţelor ju d ecă to re şti (art. 148-152 NCPC). Spre exem plu, deşi nu este prevăzută ca m enţiune obligatorie în cadrul art. 194 NCPC, în

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

455

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

cuprinsul cererii de chem are în judecată trebuie să se regăsească şi referirea la instanţa căreia îi este a dresată. 2. Elem entele cererii d e ch em are în ju d e ca tă . Articolul 194 N CPC enum era cerinţele intrinseci pe care trebuie să le respecte cererea de chem are în judecată. 2.1. E le m e n tele d e id e n tifica re a porţilor. Num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşe­ dinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denum irea şi sediul lor constituie elem ente obliga to rii ale cererii d e chem are în judecată. De asem enea, cererea va cuprinde în mod obligatoriu urm ătoarele elem ente de identificare a reclam antului, dacă le posedă sau i s-au atribuit potrivit legii: codut num e­ ric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul d e identificare fiscală, num ărul d e înm atriculare în registrul com erţului sau d e înscriere în registrul persoanelor ju rid ice şi contul bancar. Facultativ, în m ăsura în care reclam antul cunoaşte aceste date, cererea de chem are în judecată va cuprind e şi codul num eric personal sau, după caz, codul unic d e în re ­ gistrare ori codul de identificare fiscală, num ărul d e înm atriculare în registrul com erţu­ lui sau d e înscriere în registrul persoanelor ju rid ice şi contul ban car ale pârâtului, dacă posedă ori i s-au atribuit aceste elem ente d e identificare potrivit legii. Prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a ll-a NCPC la care art. 194 face trim itere, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum num ărul de telefon, num ărul d e fax sau alte ase­ m enea. Reclam antul este obligat să prevadă în cererea de chem are în judecată, în cazul per­ so an elo r fizice, num ele şi prenum ele tu tu ro r părţilor, în m od com plet, în form a în care acestea figurează în actele de identitate, iar, în cazul persoanelor juridice, denum irea lor, în form a în care acestea figurează în evidenţele corespunzătoare. Spre exem plu, lipsa indicării în cerere a unui prenum e al pârâtului poate să conducă la o nelegală îndeplinire a procedurii d e citare cu acesta sau la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti ce nu se va im pune cu putere obligatorie faţă de această parte, în ipoteza în care va invoca faptul că nu este una şi aceeaşi persoană cu partea care a figurat în proces. în ceea ce priveşte dom iciliul sa u reşedinţa părţilor persoane fizice, reclam antul trebuie să indice în cerere locul unde acestea locuiesc efectiv, pentru a putea fi înştiinţate cu privire la desfăşurarea procesului, iar nu neapărat dom iciliul indicat în actul de identitate. în privinţa se d iu lu i părţilor persoane juridice, acesta treb uie să fie cel cu care figurează în evidenţele corespunzătoare. Reclam antul are posibilitatea să-şi indice şi un dom iciliu sa u sed iu a les pentru citarea sau com unicarea actelor de procedură, în condiţiile art. 158 aiin. (1) NCPC, drept care însă nu-l exonerează de obligaţia indicării dom iciliului său real. Reclam antul nu poate face în m od valabil o alegere de dom iciliu sau sediu pentru pârât, acesta din urmă fiind singurul în m ăsură să procedeze la alegerea unui dom iciliu sau sediu pentru el. Dacă reclam antul locuieşte în străinătate, va arăta şj d o m iciliu l a les în Rom ânia, unde urm ează să i se facă toate com unicările privind procesul. în cazul în care reclam antul nu se conform ează acestei dispoziţii legale, sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a ll-a NCPC, potrivit cărora com unicările i se vo r face prin scrisoare recom andată, reci­ pisa de predare la poşta rom ână a scrisorii, în cuprinsul căreia vo r fi m enţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 194

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

Indicarea dom iciliului sau sediului părţilor prezintă im portanţă d e o se b iţi şi prin prism a stabilirii com petenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, iar nu num ai a legalei com unicări a actelor de procedură. 2.2. N u m ele, p re n u m e le ş i ca lita te a ce fui care rep rezin tă p a rte a în proces, ia r în ca zu l re p re ze n tă rii p rin avocat, num ele, p re n u m e le a ce stu ia ş i s e d iu l p rofesio n a l. Această cerinţă a cererii d e chem are de judecată este solicitată în ipoteza m care cererea este form ulată prin reprezentant (legal sau convenţional), fiind sem nată de către acesta, în calitatea m enţionată. Daca cererea este form ulată de către reprezentant, fără ca din cuprinsul său să reiasă ca lita te a ln care acesta acţionează, există riscul ca instanta să considere cererea ca fiind form ulată în num e propriu şi, în consecinţă, să o respingă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. în ipoteza în care cererea este form ulată de doi reclam anţi, dintre care unul acţio­ nează şi în calitate d e reprezentant al celu ilalt reclam ant, este necesar sa se m enţioneze în m od cla r faptul acţionării în d u b la calitate a prim ului reclam ant. Dacă cererea este form ulată prin reprezentant, este necesar ca, pe lângă elem entele de identificare a părţilor, să existe şi m enţiunile prevăzute de lege pentru identificarea reprezentantului reclam antului. De asem enea, prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a ll-a N CPC la care art. 194 face trim itere, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau alte coordonate ale reprezentantului, precum num ărul d e telefon, num ă­ rul de fax sau alte asem enea. D ovada ca lită ţii de reprezentant în form a prevăzută la art. 151 NCPC se va alătura cererii d e chem are în judecată. *

t

*

2.3. O b ie ctu l ce re rii ş i v a lo a re a lui. O biectul desem nează pretenţia concretă dedusă spre soluţionare instanţelor judecătoreşti prin cererea de chem are în ju d ecată, prin care se urm ăreşte respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim . Spre exem ­ plu, constituie obiect al cererii plata unei sum e de bani, revendicarea unui im obil, divor­ ţul, tăgada paternităţii, rectificarea cărţii funciare, rezoluţiunea unui contract, constata­ rea vacanţei succesorale, partajul ju d icia r ş.a.m .d. Reclam antul are dreptul să*şi m odifice sau să*şi precizeze o b iectu l in iţia l a l cererii de chem are în ju d eca tă , prin form ularea unei cereri adiţionale în condiţiile art. 204 NCPC. O biectul cererii de chem are în judecată trebuie să existe, să f ie licit ş i m oral, determ in a t sa u determ inabil ş i posibil. în funcţie d e caracterul patrim onial sau nepatrim onial al dreptului subiectiv ce se poate valorifica prin interm ediul cererilor, acestea se divid în cereri patrim o nia le (obiec­ tu l cererii poate fi evaluat pecuniar) şi cereri nepatrim oniale (obiectul cererii nu poate fi stabilit în bani). Urm ătoarele cereri au caracter nepatrim onial: cererea de divorţ, cererea de anulare a căsătoriei, cererea de tăgadă a paternităţii, cererea de stabilire a paternităţii/m ater­ nităţii , cererea de contestare a recunoaşterii de m aternitate/paternitate, cererea de punere sub interdicţie judecătorească, cererea d e declarare a m orţii unei persoane etc. Cererea de acordare a dau nelo r m orale pentru repararea unui prejudiciu nepatrim onial are caracter de cerere patrim onială, iar nu n e p a trim o n ia li, obiectul său fiind exprim at pecuniar. Cererile patrim oniale se su b d asifică în cereri reale (cereri prin care se tin d e la valo­ rificarea unui drept real {cereri petitorii) sau a posesiei asupra unui bun (cereri poseso­ rii)], cereri perso n a le (cereri prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanţă) şi O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

457

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

cereri m ixte (cereri prin care se urm ăreşte valorificarea, în acelaşi tim p, a unui drept real $1 a unui drept de creanţă, dacă aceste drepturi su n t efectul aceleiaşi cauze, izvorând din acelaşi act ju rid ic, sau se găsesc într-un raport de conexitate}111. A u ca ra cte r re a l urm ătoarele cereri: cererea în revendicare, cererea de partaj, cere­ rea confesorie (cererea prin care titularul unui d e zm e m b ră m ln t al dreptului de pro­ prietate îşi apără dreptul), cererea negatorie (cererea prin care titularul dreptului de pro­ prietate contestă existenţa unui d e zm e m b ră m ln t al dreptului său), cererea posesorie, cererea în grănlţuire, cererea prin care se tinde ia valorificarea unui drept real accesoriu (gaj, ipotecă, privilegii, drept de retenţie). Cererea prin care vânzătorul unui bun solicită rezoluţiunea contractului d e vânzare nu m ai constituie în prezent o acţiune reală, în tru ­ cât dispoziţia art. 136$ C civ. 1864 nu a fost m enţinută în actualul Cod civil, astfel încât în prezent aceasta are caracter mixt. A u ca ra cte r p erso n a l urm ătoarele cereri: cererea în pretenţii prin care se urm ăreşte plata unei sum e de bani, cererea prin care locatarul acţionează în judecată locatorul pen­ tru predarea im obilului ce form ează obiectul contractului d e iocaţiune, cererea de anu­ lare a unui contract de îm p ru m u t etc. Atât cererile reale, cât şi cele personale, Tn funcţie de obiectul lor m aterial, se pot su b d asifica în m obiliare (obiectul este constituit dintr-un bun m obil) şi im obiliare (obiec­ tul este constituit dintr-un bun im obil). Potrivit literaturii de specialitate121 există două categorii de cereri m ixte, şi anum e: cererile prin care se urm ăreşte executarea unui act ju rid ic ce a creat sau transferat un drept real asupra unui bun individual determ inat, dând naştere totodată la obligaţii per­ sonale (spre exem plu, cererea în predarea unui bun individual-determ inat a cărui pro­ prietate a fo st transferată printr-un contract de vânzare) şi cererile vizând nulitatea rela­ tivă sau absolută, rezoluţiunea sau rezilierea ori revocarea unui act ju rid ic, prin care s-a tran sm is ori s-a constituit un drept real. Dualitatea de a cţiu n i [ipoteză în care titularul unui drept real are la îndem ână pen­ tru restituirea bunului său atât o acţiune personală, izvorâtă din actul ju rid ic încheiat cu pârâtul, act ju rid ic netranslativ sau constitutiv de drepturi (spre exem plu, solicitarea pro­ prietarului unui bun dat în Iocaţiune adresată locatarului de restituire a acestuia), cât şi o acţiune reală (de pildă, acţiunea în revendicare), izvorând din dreptul său real) este o noţiune distinctă de cererea m ixtă, întrucât dreptul real şi cel de creanţă nu au acelaşi izvor. O biectul cererii de chem are în judecată prezintă interes prin prism a stabilirii com pe­ tenţei generale, m ateriale şi teritoriale de soluţionare a cauzei, determ inării taxelor ju d iciare de tim bru, incidenţei litispendenţei, conexităţii şi autorităţii de lucru judecat, fixării căii de atac şi a com ponenţei com pletului de judecată, adm isibilităţii unor probe [art. 309 alin. (2) NCPC] etc. Totodată, obiectul cererii este cel care fixează lim itele ju d e ­ căţii, prin raportare la art. 9 alin. (2) şi art. 397 alin. (1) NCPC. Reclam antul are obligaţia de a indica în cererea de chem are în judecată valoarea o b iectu lu i acesteia atunci când este evaluabil în bani. Pentru ca valoarea obiectului cere­ rii fixată de către reclam ant să nu fie una aleatorie, codul a prevăzut şi obligaţia m enţio­ nării în cuprinsul cererii de chem are în judecată a m odului de ca lcu i prin care s-a ajuns la determ inarea acestei valori, cu depunerea unor d o v e iiîn acest sens.

1)10 B o ro i, C o d u l d e p ro ce d u ră c iv ilă . C o m e n ta t şi a d n o ta t, v o i. l, Ed. A ii B e ck, B u cu re şti, 2 9 0 1 . p . 328-329. 1,1 Ib id e m .

4 S8

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 194

la stabilirea valorii obiectului cererii în cazuri speciale, trebu ie avute în vedere dis­ poziţiile art. 101-103 NCPC. în acest context, este salutară prevederea noului Cod de procedură civilă ce fixează ca valoare a cererii în desfiinţarea unui contract de locaţiune sau de leasing sau a cererii privind predarea sau restituirea bunului în ch iriat sau arendat cuantum ul a n u a l a l ch irie i sa u o l a re m ii, fiind rezolvate dificultăţile întâm pinate d e ju stiţiabili şi de către instanţe în stabilirea valorii obiectului unei astfel de cereri, determ inate de faptul că, deşi acestea au caracter patrim onial, obiectul lor era foarte dificil sau chiar cu neputinţă de a fi evaluat111, în lipsa unui criteriu le g a i sta b il. De asem enea, în cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterm inată, valoarea lor se socoteşte după valoarea presta­ ţiei an u a le datorate. Totodată, c in d prin acţiune se cere plata unui părţi dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclam ant ca fiind exigibilă. în legătură cu această dispoziţie legală, în ipoteza acţiunilor preventive, ce nu im plică valorificarea unui drept de creanţă exigibil, apreciem că valoarea obiectului cererii se va stabili prin raportare la cuantum ul solicitat, întrucât reclam antul va obţine această su m ă la m om entul la care hotărârea judecătorească îşi va produce efectele şi anum e la term enul scadent. în privinţa acţiunilor re a le im obiliare; dispoziţiile art. 194 lit. c ) NCPC fac trim itere la art. 104 din acelaşi act norm ativ. Astfel, potrivit a r t 104 alin. (1) şi (2} NCPC, în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reate asupra unui im obil, valoa­ rea lor se determ ină în funcţie de valoarea im pozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale, ll’ A stfel, c o n tra cte le d e lo c a ţiu n e , în c h irie re şi a re n d a re su n t acte ju rid ic e c u e x e c u ta re s u c c e s iv i în cazuf a c te lo r ju rid ic e cu e x e cu ta re su c c e siv ă , în re g le m e n ta re a C o d u lu i c ivil d in 1 8 6 4 , sa n c ţiu n e a n ulităţii p ro d u ­ ce a efe cte n u m ai p e n tru v iito r, a stfe l în c â t p re sta ţiile d e ja e xe cu ta te e ra u m e n ţin u te , a c e s t c a z co n stitu in d o e xce p ţie d e la p rin cip iu l re sta b ilirii s itu a ţie i a n te rio a re , care g u v e rn e a ză e fe c te le n u lită ţii a ctu lu i ju rid ic , fie ea a b so lu tă sa u r e la tiv i. N e în d o ie ln ic, în cazu l c o n tra c te lo r g u v e rn a te d e C o d u l civil d in 1 6 6 4 ş i în ch e ia te p e d u ra tă d e te rm in a tă , în ip o te za în c a re ce re re a era fo rm u la tă d e lo ca to r sa u are n d ato r, d re p tu l p e c a re a ce sta tin d e a s â ş i-l p ro teje ze p rin p ro m o va re a a cţiu n ii viza re stitu ire a b u n u lu i în fo lo sin ţă p ro p rie , ia r d a c i ce re re a era fo rm u la tă d e lo ca ta r/ c h iria ş / a re n d a ş d re p tu l p ro te ja t se re fe re a la n e p la ta în c o n tin u a re a co n tra v a lo rii fo lo sin ţe i buri u lu i s u b form a ch irie i/a re n zii. A p licân d u * se crite riu l d re p tu lu i c e se tin d e a a f i p ro te jat, se p u te a s u s ţin e că va lo a re a o b ie ctu lu i ce re rii se ra p o rta la co n tra v a lo a re a fo lo sin ţe i b u n u lu i a fe re n tă p e rio a d e i c u p rin s e în tre d a ta in tro d u ce rii c e re rii şi data e p u izării d u rate i co n tra ctu lu i, re sp e ctiv la cu a n tu m u l c h iriilo r/a re n z ilo r a fe re n te p e rio a d e i m en ţio n ate. C u to a te a ce ste a , d a că ave a m fn v e d e re d ata cân d h o tă râ re a ju d e c ă to re a s c ă d e d e c la ra re a n u lită ţii p ro d u cea efecte, ş i a n u m e m o m e n tu l ră m â n e rii e i d e fin itive , c o n c lu z ia d e n e tă g ă d u it e ra a ce e a c l p re sta ţiile aferen te in te rva lu lu i d e tim p c u p rin s în tre m o m e n tu l in tro d u ce rii ce re rii ş i c e l al ră m â n e rii d e fin itiv e a h o tărâm ju d e că to re şti d e d e cla ra re a n u lită ţii n u e ra u su p u se re stitu irii. C a ata re , d e p la n o , n u se p u te a s u s ţin e că d re p tu l c e se tin d e a a f i p r o t e s t a co p e re a in te rv a lu l d e tim p p e n tru c a re le g e a în s ă ş i (C o d u l civil d in 1 8 6 4 ) nu co n fe re a protecţie. A rg u m e n te le m e n ţio n a te d e te rm in a u n u a n ţa re a s o lu ţie i d e scrise an te rio r, a p re c iin d u 's e că n u s e p u te a fa ce ab stra cţi e d e Im prej u ra re a că d reptu I c e se tin d e a a f i p ro te ja t p en t ru ip o te za a n a li zatâ v iz a pe rio ada u Iterio a ră ră m â n e rii d e fin itiv e a h o tă râ rii ju d e c ă to re şti d e d e cla ra re a n u lită ţii. E valu a re a u n u i a ta re d re p t e ra , în s ă , cu n ep u tin ţă la m o m e n tu l in tro d u ce rii cere rii d e c h e m a re în ju d e c a ţ i, a v â n d în ve d e re că m o m e n tu l răm ân em d e fin itiv e a h o tă râ rii ju d e c ă to re şti n u p u te a fl c u n o s c u t, fiin d in flu e n ţa t d e d u ra ta litigiu lu i. N o u l C o d civil n u m ai re ţin e s itu a ţia c o n tra c te lo r c u e x e c u ta re s u c c e s iv i ca e xce p ţie d e la p rin cip iu l restabilirii situ a ţie i a n te rio a re , în tru c â t a n . 1 2 5 4 a lin . (3 ) p re ve d e c ă , în ip o te za în c a re co n tra ctu l e ste d e sfiin ţa t, fie care p arte tre b u ie să re stitu ie ce le ila lte , în n a tu ră sa u prin e ch iva le n t, p re sta ţiile p rim ite , p o triv it p re ve d e rilo r a rt. 1 6 3 9 -1 6 4 7 , c h ia r d a c a a c e ste a a u fo st e xe cu ta te su c c e s iv sa u au a v u t c a ra c te r co n tin u u . D ificu ltă ţi d e e v a lu a re a d re p tu lu i p ro te ja t se în tâ m p in a u , d e a se m e n e a , în s itu a ţia în care c o n tra c te le c u exe­ c u ta re s u c c e s iv i e ra u în c h e ia te pe d u ra tă n e d e te rm in a tă , in d e p e n d e n t d e le g e a a p lic a b ilă ace sto ra - Codul c iv il d in 1 8 6 4 sa u n o u l C o d civif.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

459

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

iar în lipsa acesteia, potrivit art. 9 8 NCPC. în conform itate cu acest ultim articol, evalua­ rea im obilului se va face de către reclam ant în cuprinsul cererii de chem are în judecată, iar, în caz de contestaţie, după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi. în ipoteza cererilor m enţionate, reclam antul va proceda la identificarea im obilelor, arătând localitatea şi judeţul, strada şi num ărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apar­ tam entul, precum şi, c in d im obilul este în scris în cartea funciară, num ărul de carte fun­ ciară şi num ărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chem are în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului în scris în cartea funciară, eli­ berat de biroul de cadastru şi publicitate im obiliară în raza căruia este situat im obilul, iar în cazul în care im obilul nu este în scris în cartea funciară, se va anexa un certificat em is de acelaşi birou, care atestă acest fapt. 2.4. A ră ta re a m o tiv e lo r d e f a p t ş i de d re p t p e ca re s e în te m e ia ză cererea. O biectul cererii nu este suficient prin el însuşi pentru ca instanţa să-şi form eze o convingere asu­ pra tem einiciei unei cereri de chem are în judecată, fiind necesară m otivarea acesteia, atât în fapt, cât şi tn drept. Spre exem plu, dacă reclam antul solicită obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani, este esenţial pentru soluţionarea cererii ca instanţa să cunoască fundam entul aces­ tei pretenţii: răspundere civilă delictuală (daune m ateriale pentru lipsa de folosinţă a unui im obil, cheltuieli d e judecată solicitate pe cale separată, dau ne m orale pentru pre­ ju d iciu l cauzat onoarei şi reputaţiei reclam antului etc.), răspundere civilă contractuală (preţ al bunul cum părat, restituirea avansului achitat în tem eiul unui act ju rid ic desfiin­ ţat, penalităţi sau dobânzi convenţionale etc.) sau fapt ju rid ic licit (gestiunea de afaceri, plata nedatorată şi îm bogăţire fără ju st tem ei). Această m enţiune obligatorie a cererii de chem are în judecată vizează cauza sa ju r i­ dică, reprezentată de fundam entul pretenţiei deduse judecăţii (situaţia de fa p t calificată legal). Prin m otive de fa p t se înţeleg toate îm prejurările, faptele, circum stanţele ce au con­ d u s la form ularea cererii de chem are în judecată şi pe care se sprijină pretenţia dedusă spre soluţionare instanţei. M otivele d e d rep t su n t cele care conferă form ă ju rid ică m otivelor d e fapt, explicând din punctul de vedere al dreptului substanţial şi procesual, obiectul acţiunii. Nu este necesar ca reclam antul să indice textele legale pe care şi-a întem eiat pretenţia, ju d e ­ cătorul fiind în m ăsură să le determ ine din lecturarea obiectului cererii şi a m otivelor acesteia. Nici greşita indicare de către reclam ant a textelor legale nu este de natură să ţină instanţa, aceasta având posibilitatea să stabilească corecta încadrare a faptelor, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. 2.5. A ră ta re a d o v e zilo r p e ca re s e sp rijin ă fie c a re ca p ă t d e cerere. în cuprinsul cere­ rii de chem are în judecată, reclam antul trebuie să arate m ijloacele d e probă a căro rîn cu viinţare o solicită în vederea dovedirii pretenţiilor sale. Nu este suficientă m enţiunea din cererea de chem are în judecată exprim ată în prac* tică sub form a „ îr dovedire, orice p rob e utile so lu ţio n ă rii cauzei, a că ro r necesitate a adm inistrării va re ie şi d in dezbateri", întrucât în acest c a î probele nu sunt determ inate, iar prevederea legală analizată nu este respectată. în ipoteza în care reclam antul solicită încuviinţarea p ro b e i cu înscrisuri, la fiecare exem plar ai cererii de chem are în judecată (un exem plar pentru instanţă şi exem plare pentru com unicare în num ăr egal cu num ărul pârâţilor) va alătura înscrisurile de care înţelege să se folosească în proces, în fotocopii certificate pentru conform itate cu origi460

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 194

naiul. Dacă înscrisurile sunt redactate într-o lim bă străină, reclam antul le ve depun e în fotocopie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată d e un traducător autori­ zat sau, în lipsa acestuia, de o persoană de încredere, în condiţiile legii speciale. în ipoteza anu m itor acţiuni civile, este necesară ataşarea la cererea d e chem are în judecată a unor înscrisuri specificate de lege. Astfel, potrivit art. 571 alin. (1) NCPC, la cererea de arbitrare se va anexa copie de pe contractul în care este inserată convenţia arbitrată, iar dacă a fost consem nată într-un în scris separat orî s-a încheiat un com pro­ m is, co pie de pe acesta. La cererea d e divorţ, potrivit art. 915 alin. (3) NCPC, se va alătura o copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, câte o copie a certificatelor de naştere ale copiilor m inori. Totodată, în conform itate cu alin. (4) al aceluiaşi articol, la această cerere se poate alătura, după caz, înţelegerea soţilor rezultată din m ediere cu privire la desfacerea căsătoriei şi, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului. Potrivit art. 1016 alin. (2) NCPC, la cererea privind ordonanţa de plată se anexează înscrisurile ce atestă cu a nt u m ul su m e i d ato rate şl o rice a Ite înscri s u ri d oved itoa re a le a cestei a; d ova d a com unicării som aţiei prevăzute la art. 1014 alin. (1) se va ataşa cererii su b sancţiunea respingerii acesteia ca inadm isibilă. Dacă reclam antul doreşte încuviinţarea p robei cu interogatoriul pârâtului, va speci­ fica în cuprinsul acţiunii solicitarea de citare a pârâtului cu m enţiunea „persono! Io inte­ rogatoriu", în vederea adm inistrării probei, fără însă a ataşa la d o sa r întrebările pentru interogatoriu odată cu cererea de chem are în judecată, pentru a nu da posibilitatea pârâ­ tu lu i să-şi pregătească din tim p răspunsurile, în urm a consultării în prealabil a dosaru­ lui. Dacă însă pârâtul este una dintre persoanele m enţionate la art. 355 alin. (1), cărora întrebările pentru interogatoriu li se com unică în scris, reclam antul le va ataşa cererii de chem are în judecată pentru a fi com unicate. Este de m enţionat că, în am bele cazuri, instanţa va adm inistra proba su b rezerva dezbaterii acesteia, la prim ul term en de ju d e­ cată cu procedura de citare legal îndeplinită, potrivit art. 203 alin. (1) NCPC. în situaţia în care reclam antul solicită încuviinţarea p ro b e i testim oniale, va indica în cerere num ele, prenum ele şi adresa m artorilor, precum şi, dacă este cazul, adresa elec­ tronică, alte coordonate, num ărul de telefon, num ărul d e fax sau alte asem enea date de contact ale m artorilor. în m ăsura în care prin cererea de chem are în judecată se solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, fără ca acestea să fie ataşate cererii, sau a probei testim oniale, fără a fi spe­ cificaţi m artorii, se va considera că proba respectivă nu a fost propusă în condiţiile legii, fiind incidente aceleaşi sancţiuni prevăzute de lege pentru ipoteza în care acestea nu au fost deloc indicate. 2.6. Se m n ă tu ra . Cerere a de chem are în judecată trebuie să fie însuşită de către recla­ m ant prin sem nătura sa ori a reprezentantului său. Sem nătura se efectuează olograf, nefiind respectată condiţia legală în situaţia în care pe cerere este aplicată doar ştam pila reclam antului persoană ju rid ică, fiind necesară şi sem nătura reprezentantului său. Totodată, este valabila sem n ătu ra electronică, în con­ diţiile legii speciale. De asem enea, sem nătura trebuie să fie situată la sfârşitul cererii pentru a avea sem ­ nificaţia faptului că este atestat întregul său conţinut. în tru câ t legea nu face referiri în privinţa m odului de executare a sem năturii, este suficientă aplicarea sem năturii pe care reclam antul sau reprezentantul său o foloseşte în m od curent, nefiind necesar ca aceasta să cuprindă în m od obligatoriu num ele şi pre­ num ele sem natarului. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

461

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Cerinţa le g a li privitoare la sem nătură nu este îndeplinită în ipoteza în care, la sfârşi­ tul cererii, este dactilografiat num ele şi prenum ele reclam antului, fără însă a fi aplicată şi sem nătura sa ori a reprezentantului său. Dacă cererea este sem nată de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, aceasta poate fi ratificată în term enul acordat pentru com plinirea acestei deficienţe, prin prezentarea reclam antului în faţa instanţei şi sem narea cererii. 3. San cţiu n ea neresp ectării e lem en telo r cererii. în privinţa sancţiunilor aplicabile cererii d e chem are în judecată în cazul nerespectării condiţiilor sale intrinseci, trebuie distinse urm ătoarele două ipoteze: a) ipoteza în care s-a stabilit p rim u l term en de judecată, în condiţiile art. 201 NCPC. Această ipoteză vizează cererea de chem are în judecată pentru care s*a acordat prim ul term en d e judecată, nefiind urm ată procedura regularizării prevăzută de art. 200 NCPC, deşi aceasta s~ar fi im pus, precum şi alte cereri cu natură juridică de cerere de chem are în judecată (cereri adiţionale, cereri incidentale) form ulate în cursul procesului, după acordarea acestui term en. Potrivit art. 196 alin. (1) NCPC, cererea de chem are în judecată care nu cuprinde num ele şi prenum ele sau, după caz, denum irea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, m otivele de fapt ale acesteia ori sem nătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Prin urm are, sancţiunea care intervine în cazul nerespectării acestor elem ente este nulitate o condiţionată de existenţa unei vătăm ări, pre 2 um ate re la tiv de lege, dat fiind caracterul expres al nulităţii. în privinţa lip sei sem năturii, art. 196 alin. (2) N CPC reglem entează posibilitatea aco­ peririi acestei neregularităţi în to t cursul judecăţii în faţa prim ei instanţei. Pentru a se declara nulitatea cererii de chem are în judecată în cazul nerespectării celorlalte cerinţe intrinseci, cu excepţia celo r stipulate la art. 196 alin. {1} NCPC, este necesară dovada existenţei unei vătăm ări, aceasta nefiind prezum ată de lege. Prin derogare de la sancţiunea nulităţii cererii pentru nerespectarea unei cerinţe intrinseci, neindicarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere este de natură să determ ine sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai propune probe, potrivit art. 254 alin. (1) NCPC, cu excepţiile prevăzute d e le g e .fn m ăsura în care prin cererea de chem are în judecată se solicită încuviinţarea probei cu înscrisu ri, fără ca acestea să fie ataşate cererii, sau a probei testim oniale, fără să fie specificaţi m artorii, se va considera că proba respectivă nu a fo st propusă în condiţiile legii, fiind incidenţă sancţiunea decăderii, sim ilar ipotezei în care probele nu a r fi fost d eloc indicate. De asem enea, în situaţia în care reclam antul a solicitat prin cererea de chem are num ai încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe care le*a ataşat cererii, în condiţiile legii, iar în cursul ju decăţii pretinde com pletarea probatoriului cu proba testim onială, acesta va fi decăzut din dreptul de a propune ultim a probă, cu excepţia cazului în care su n t incidente situaţiile prevăzute de art. 254 alin. (2) NCPC; b) ipoteza în care n u s*a stabilit p rim u l term en de judecată, în condiţiile art. 201 NCPC, cererea de chem are în judecată (cererea introductivă) fiind în p roced ura regle­ m entată de art. 2 0 0 N C P C p rivin d verificarea ş i regularizarea sa. Dacă cererea d e chem are în judecată nu respectă cerinţele prevăzute la art. 194 NCPC, aceasta va fi anulată, în condiţiile art. 200 NCPC, în situaţia în care reclam antul nu-şi îndeplineşte în term enul legal obligaţia d e a com plini lipsurile sesizate de instanţă şi aduse acestuia la cunoştinţă.

462

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 195-196

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

în consecinţă, apreciem c i cererea de chem are în judecată poate fi a n u la ţi în condi­ ţiile art. 2 0 0 N C P C ş îîn ipoteza în care, spre exem plu, reclam antul nu a indicat în cuprinsul acesteia m otivele de drept, nesocotind ca atare cerinţa stipulată la lit. d) a art. 194 NCPC, chiar dacă nulitatea este condiţionată de dovada existentei unei vătăm ări, ce evident nu ar putea fi făcută în cadrul acestei proceduri, întrucât pârâtul nu are cunoştinţă de proces decât din m om entul com unicării cererii de chem are în judecată legal întocm ite, potrivit art. 201 alin. {1} NCPC. O astfel de soluţie se im pune prin prism a faptului c i art. 200 alin. (1) N CPC im p u n e an u la rea cererii p en tru nesocotirea tu tu ro r cerinţelo r m enţionate la ort. 194-197 N CPC, f i r i distincţii, exceptând în mod expres de la aplicarea acestei sancţiuni num ai ipoteza nerespectării obligaţiei d e a desem na un reprezentant com un. Astfel, cu titlu de exem plu, dacă reclam antul nu ataşează la d o sa rîn sc risu rile în foto­ copie certificată sau le ataşează într-un n u m ir insuficient d e exem plare ori netraduse din lim ba s t r iin i în care sunt redactate, cererea va fi anulată în condiţiile art. 200 NCPC. în schim b, în cursul judecării cauzei, d u p i acordarea prim ului term en, d a c i reclam antul m ai depune un set de înscrisuri la dosar, însă în copie necertificată sau într-un num ăr insuficient de exem plare ori netraduse din lim ba străină în care sunt redactate, instanţa îi va pune în vedere obligaţia respectării dispoziţiilor legale, su b sancţiunea suspendării judecării cauzei, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC. De asem enea, deşi lipsa sem năturii s-a r fi putut acoperi în to t cursul ju decăţii cau­ zei în p rim i in sta n ţi, după acordarea prim ului term en d e judecată, totuşi, în m ăsura în care obligaţia sem nării cererii i se pune în sarcină reclam antului înainte de fixarea aces­ tu i term en, necom plinirea carenţei în discuţie va antrena anularea cererii, în condiţiile art. 200 N C P C

A ri. 195. N um ărul de exem plare. C ererea de chem are în judecată se v a face în num ărul de exem plare stabilit la art. 149 alin. (1). C O M E N T A R IU Prin raportare la dispoziţia la care codul face trim itere, cererea de chem are în ju d e­ cată fiind supusă com unicării, de principiu se face în atâtea exem plare câte sunt nece­ sa re p en tru com unicare: p lu s un exem plar p en tru instanţă. Sp re exem plu, dacă cererea este în d re p ta ti îm potriva a trei pârâţi, aceasta trebuie redactată în patru exem plare. N erespectarea obligaţiei reclam antului de a ataşa exem plare suficiente a le cererii de chem are în judecată [spre exem plu, nedepunerea cererii adiţionale reglem entate de art. 204 alin. (1) N CPC în exem plare suficiente pentru com unicare] poate fi sancţionată, d u p i acordarea prim ului term en d e judecată, cu suspen darea judecării cauzei, în con­ diţiile art. 242 alin. (1) NCPC, sau se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 149 alin. (3) NCPC. Dacă însă nu a fost acordat prim ul term en de judecată, nedepunerea ia dosar a cererii de chem are în judecată în exem plare suficiente va determ ina anularea ocesteia, în condiţiile a n . 2 0 0 NCPC.

A ri. 196. N u litatea cererii. (1) C ererea de chem are în judecată care nu cuprinde num ele şi prenum ele sau, după caz, denum irea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, m otivele de fapt ale acesteia ori sem nătura părţii sau a reprezen­ tantului acesteia este nulă. D ispoziţiile art. 200 su n t aplicabile.

D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

463

A rt. 196

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(2) C u toate acestea, lipsa sem năturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa prim ei instanţe. D acă se invocă lip sa de sem nătură, reclam antul care lipseşte la acel term en v a trebui sâ sem neze cererea cel m ai târziu la prim ul term en urm ă­ tor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. In cazu l în care reclam antul este pre­ zent în instanţă, acesta v a sem na chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea. (3) O rice altă neregularitate în legătură cu sem narea cererii de chem are în judecată va fi îndreptată de reclam ant în condiţiile prevăzute la alin. (2). C O M E N T A R IU Sancţiunea care intervine în cazul nerespectării elem entelor vizând num ele şi prenu­ m ele sau, după caz, denum irea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, m otivele d e fapt a le acesteia ori sem nătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulitatea cererii de chem are în ju d eca tă , condiţionată de vătăm area procesuala, a cărei existenţă este p re ­ zum ată re la tiv de lege. Nulitatea cererii de chem are în judecată pentru elem entele indicate poate fî invocată din oficiu de către instanţă, de procuror, precum şi de către p ă rţile adverse. Dacă la prim irea cererii de chem are în judecată, înainte de acordarea p rim u lui termen, elem entele m enţionate nu sunt respectate, cererea se va anula în condiţiile ort. 200 NCPC. în cazul în care însă o cerere adiţională regle m e n tatăd eart. 2 0 d a lin . (1) NCPC, depusă la prim ul term en de judecată sau ulterior (părţile adverse dându-şi acordul expres cu pri­ m irea acesteia peste term en), nu respectă condiţiile vizate de art. 196 NCPC, aceasta va fi declarată nulă în cursul judecăţii. Suplim entar faţă de elem entele indicate în art. 133 alin. (1) CPC 1865, noul Cod de procedură civilă prevede su b sancţiunea nulităţii exprese a cererii de chem are în ju d e ­ cată nesocotirea cerinţei privind m otivele de fa p t ale acesteia. Cu lipsa m otivării în fapt poate fi asim ilată şi o m otivare com plet neinteligibilă. Este d e rem arcat aspectul că nuli­ tatea pentru neindicarea m o tive lo r de d rep t nu este una expresă, m otiv pentru care este necesara dovada existenţei unei vătăm ări pentru anularea cererii în cursul procesului decurgând din această lipsa. Totodată, spre deosebire d e art. 133 alin. (2) teza I CPC 1865, potrivit căruia lipsa sem năturii se putea îm p lin i în to t cursul judecăţii, nefăcându-se vreo referire la etapa procesuală în care această neregularitate a r f i fost sesizată, în codul actual lipsa sem năturii se p o a te acoperi în to t cursul ju decăţii n u m a i în fa ţa p rim e i instonţe. Ca atare, lipsa sem năturii cererii de chem are în judecată nu poate fi acoperită în etapa procesuală a apelului sau a recursului, ci calea de atac se im pune a fi adm isă, hotărârea atacată anu­ lată sau casată, după caz, iar cererea declarată nulă p en tru lipsa sem năturii. De asem enea, potrivit art. 133 alin. (2) teza a ll-a CPC 1865, dacă pârâtul invoca lipsa de sem nătură, reclam antul trebuia sa sem neze cel m ai târziu ia prim a zi de înfăţişare urm ătoare, iar când era prezent în instanţă. în chiar şedinţa în care a fo st invocată nulita­ tea. în prezent, în conform itate cu art. 196 alin. (2) teza a ll-a NCPC, dacă se invocă lipsa de sem nătură, reclam antul care lipseşte la acel term en va trebui să sem neze cererea cel m a i târziu la p rim u l term en urm ător la care este legal citat, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie; în cazul în care reclam antul este prezent în instanţă, acesta va sem na chiar în şedinţa în care a fo s t invocată nulitatea. Com parând textele legale în discuţie, sesi­ zăm faptul că lipsa sem năturii nu mat este o chestiune ce a r putea fi invocată doar de către pârât (vechiul text legal fiind oricum aplicat în practica judiciară anterioară în mod

464

D t U A N A X C IS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 197

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

extensiv, în sensul c i instanţele invocau din oficiu lipsa sem năturii). De asem enea, prim a zi de înfăţişare urm ătoare este înlocuită cu prim ul term en de ju decată urm ător la care reclam antul a fo st legal citat cu m enţiune expresă în acest sens. Ca atare, şi în ipoteza în care pricina nu a r fi în stare de judecată, so licitln d u -se , spre exem plu, de c it r e pârât am ânarea cau 2ei pentru lipsă de apărare, reclam antul va trebui să sem neze cererea de chem are în judecată, sub sancţiunea declarării nulităţii acesteia. în cazul în care cererea este form ulată prin reprezentant, dovada calităţii sale fiind a n e xa ţi la dosar, apreciem c i se im pune citarea a tâ t a reclam antului, c â t ş i a repre­ zentan tului său pentru a proceda la sem narea cererii, su b sancţiunea declarării nulităţii acesteia, în condiţiile art. 196 alin. (2) NCPC. De asem enea, deşi lipsa sem năturii s-a r fi putut acoperi în to t cursul judecăţii cauzei în p r im i in sta n ţi, d u p i acordarea prim ului term en d e judecată, totuşi, în m ăsura în care obligaţia sem nării cererii i se pune în sarcină reclam antului în ain te de fixarea acestui term en , necom plinirea carenţei în discuţie va antrena anularea cererii, în condiţiile art. 200 NCPC.

A r i . It> 7 . T im b rarea cererii. în cazul în care cererea este supusă tim brării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. N etim brarea sau tim brarea insuficientă atrage anularea cererii de chem are în judecată, în condiţiile legii. C O M E N T A R IU 1 1. D efin iţia, clasificare a ta xe lo r ju d icia re d e tim b ru ş» d o m en iu l de ap licare a legis­ laţie i speciale în m aterie. O rice persoană se poate adresa ju stiţiei pentru apărarea drep­ turilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitim e în exercitarea dreptului său la un proces echitabil, fără posibilitatea îngrădirii nelim itate a accesului lib e r la justiţie. A cest acces la ju stiţie poate fi lim itat prin im punerea d e către stat a unei restricţii fin a n cia re , dictate de exigenţele unei bune adm inistrări şi funcţionări a justiţiei, ca ser­ viciu public. în cauza W eissm an ş i a lţii c. Rom ânief -1, C.E.D.O. a apreciat că o lim itare a accesului la ju stiţie este conform ă dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor şi liber' taţilo r fundam entale ale om ului num ai dacă tinde către un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între m ijloacele folosite şi scopul vizat. D e asem enea, Curtea a stabilit câ „dreptul d e acces la o instanţă" garantat de art. 6 din Convenţie „se pretează unor lim itări, deoarece, prin în săşi natura sa, el im pune o reglem entare din partea statului, care poate să aleagă m ijloacele pe care să ie utilizeze în acest scop". în această privinţă, Curtea ream inteşte în cauza Larco şi a lţii c. Rom âniei'* că ea nu a exclus niciodată ipoteza conform căreia interesele unei bune adm inistrări a ju stiţiei po t să ju sti' fice im punerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă. Dreptul privind accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, n u p re su ­ p une însâ gratuitateo acestuia, aspect stabilit d e Curtea C onstituţională*, care a reţinut că instituirea taxei judiciare de tim bru este o aplicare a principiului consacrat d e art. 56 111 P e n tru o a b o rd a re m ai e x tin să a m ate rie i, a se v e d e a D. T h eo h a ri, C .M . llie , M .A . B frlog, B. C risre o , A c ţiu n ile civ ile ş i ta x e le ju d ic ia re d e tim b ru . Le g e a nr. 1 4 6 /1 9 9 7 co m e n ta tă , Ed. H a m a n g iu , B u cu re şti, 201 2. I2‘ P u b lica tă în M . Of. nr. 5 8 8 d in 27 a u g u s t 2 0 0 7 ; a se v e d e a , în a ce la şi sens, si ca u za B eton c. R o m â n ie i, p u b licată în M , O f. nr. € 1 6 d in 2 1 a u g u st 200 8. 13 P u b lica tă în M . O f. nr. 5 4 6 d in 6 a u g u st 200 9. 141 D e c. C u rţii C o n stitu ţio n a le nr, 8 2 / 1 9 9 9 , nr. 9 7 /1 9 9 9 , nr. 4 7 /2 0 0 3 .

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

465

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

din Constituţie* potrivit căruia „cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin im pozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Prin urm are, stabilirea de către stat în sarcina justiţiabililor a obligaţiei de p la tă a u n e i taxe ju d icia re de tim bru nu reprezintă o ingerinţă în d rep tu l d e acces lib e r la ju s ti­ ţie, în m ăsura în care scopul instituirii acesteia îl reprezintă buna funcţionare a justiţiei, iar cuantum ul său nu este excesiv, neim punând ju stiţiabilului o sarcină exorbitantă de natură a leza dreptul acestuia în substanţa sa. Curtea europeană a statuat cu titlu de principiu în cauza W eissm an ş i a lţii c. Rom âniei că „sum a costurilor, apreciată în lum ina circum stanţelor unui caz dat, înţelegând aici şi solvabilitatea solicitantului şi faza proce­ durii prin care restricţia în chestiune îi este im pusă, este un factor de care trebuie ţinut cont pentru a determ ina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul d e acces ia justiţie, sau dacă, din cauza sum ei totale a cheltuielilor, accesul la ju stiţie a fost restrâns în aţa m ăsură în cât este afectat în însăşi substanţa sa". Taxele ju d icia re de tim bru reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, M inisterul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 1 din N orm ele m etodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e tim bru, aprobate prin O rdinul m inistrului justiţiei nr. 760/1999. După criteriul m odului de stabilire, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Norm ele m etodologice, taxele ju d iciare de tim bru se clasifică în toxe fix e (exprim ate în sum e absolute - de exem plu, cererea pentru străm utare în m aterie civilă, contestaţia în anulare şi revizuirea, cererea de divorţ) şi în taxe propo rţio nale ş i p e tranşe (exprim ate în procente - de pildă, cererea privind obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani). Taxele în su m ă fix ă se aplică acţiunilor şi cererilor neevaluabile în bani (de exem plu, cere rea de d ivo rţ, cererea de sta b i Ii re a locu inţei m inorilor, p3â nge re a îm pot ri va înch eierii d e respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial etc.), precum şi celo r evaluabile în bani, pentru care prin lege s-a stabilit o sum ă fixă (de pildă, cererea pentru em iterea ordonanţei de plată). Taxele propo rţio nale ş i pe tranşe se aplică acţiu n ilo r şi cererilor evaluabile în bani şi se calculează la valoarea supusă taxării. Din punctul de vedere al term inologiei utilizate în practică, noţiunea de „ taxe ju d ic i­ are de tim bru" include atât foxo ju d icia ră de tim bru, ce form ează obiectul de reglem en­ tare al Legii nr. 146/1997, cât şi tim brul ju d ic ia r, al cărui cadru legal este constituit de O .G. nr. 32/1995 privind tim brul judiciar. Ca dom eniu de aplicare, Legea nr. 146/1997 reglem entează cuantum ul taxelor ju d i­ ciare de tim bru aferente acţiunilor şi cererilor adresate instanţelor Judecătoreşti, M inis­ terului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi sfera acţiu n ilo r şi cererilor adresate aceloraşi instituţii ce su n t scutite de plata taxelor ju d iciare de tim b ru (scutiri obiective şi subiective), m odalitatea d e contestare a taxe­ lor stabilite şi procedura de acordare a facilităţilor la plata taxelo r ju diciare de tim bru la cererea persoanelor interesate. Totodată, potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/1995, tim brul ju d ic ia r se aplică acţiunilor, cererilor, actelor şi serviciilor de com petenţa tu tu ro r instanţelor judecătoreşti, M iniste­ rului Justiţiei, Parchetului G eneral de pe lângă în alta Curte d e Casaţie şi Justiţie, precum şi actelor notariale ce se îndeplinesc de către notarii publici. în conform itate cu art. 1 alin. ( 2 ) din ordonanţă, tim brul ju d icia r nu se aplică în cazu­ rile în care nu se percepe taxa de tim bru. 466

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 197

2. Persoan ele cărora le in cu m b ă o b ligaţia d e plată a ta x e lo r ju d icia re d e tim b ru în procesul civil. Plata şi m o dul de contestare a ta xe i ju d ic ia re d e tim b ru. Justiţiabilii, părţi în proces, indiferent că sunt persoane fizice sau persoane juridice, sunt, d e principiu, plătitori ai taxelo r ju d iciare de tim bru. în ca 2ul cererii de chem are în judecată form ulate pe cale principală, taxa judiciară de tim bru va fi avansată de către reclam ant, în cazul cererii reconvenţionale taxa judiciară de tim bru va fi avansată de către pârâtul-redam ant, în ca 2ul cererii de intervenţie volun­ tară principală taxa ju diciară de tim bru va fi avansată de către intervenient, iar în ca 2ul cererii de chem are în garanţie taxa judiciară de tim bru va fi avansată de către partea care a form ulat-o. Urm ând regulile generale în m aterie d e executare a o bligaţiilor statuate în dispoziţiile art. 1472 NCC, potrivit cărora plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie, plata taxelor ju d iciare de tim bru poate fi făcută de orice persoană interesată şi ch iar de o persoană neinteresată, nefiind o obligaţie cu caracter strict personal. Potrivit dispoziţiilor art. 12 din N orm ele m etodologice, în ca2ul cererilor sau al acţiu­ nilor introduse în com un de m ai m ulte persoane pentru acelaşi obiect ori când obiectul este un drept sau o obligaţie com ună, taxa ju diciară de tim bru se datorează în solidar. Disp02iţiite legale m enţionate an terio r privesc ipoteza c o p o rtic ip irii procesuale active, când calitatea de reclam ant este deţinută de două sau m ai m ulte persoane, în sarcina acestora existând obligaţia de a achita în solid ar o singură taxă ju d iciară de tim ­ bru aferentă cererii form ulate. în situaţia în care coparticiparea p ro c e s u a li este p a s iv i, unicului reclam ant îi in­ cum bă obligaţia d e a achita o singură taxă judiciară de tim bru aferentă cererii d e che­ m are in judecată. ch iar dacă aceasta este form ulată în contradictoriu cu m ai m ulţi pârâţi. în câ 2 de coparticipare procesuală activă, dacă unul dintre reclam anţi achită în între­ g im e taxa ju diciară de tim bru, are posibilitatea de a se îndrepta îm potriva celorlalţi, chiar înainte de soluţionarea procesului, pentru a solicita partea lor din sum a reprezentând taxa judiciară de tim bru, în tem eiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit ori al m andatului sau al gestiunii d e afaceri (de exem plu, în cazul unei cereri în dezbaterea unei succesiuni, dacă unul dintre m oştenitori a achitat integral taxa de tim bru aferentă acestei acţiuni, are dreptul să solicite celorlalţi m oştenitori restituirea sum ei achitate în plus, proporţional cu cota succesorală ce se cuvine fiecăruia din m oştenirea dezbătută). Potrivit art. 19 alin. {1} din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost m odificat prin Legea nr. 76/2012, taxele judiciare de tim bru se plătesc în num erar, prin viram ent sau în sistem on-iine, în contul bugetului local al unităţii adm inistrat!v-teritoriale în care îşi are dom i­ ciliu! sa u reşedinţa ori, după caz, sed iu l fis c a l d eb ito ru l taxei. Costurile operaţiunilor de transfer al sum elor datorate ca taxă ju diciară de tim bru su n t în sarcina debitorului taxei. Dacă cel care datorează taxa judiciară de tim bru nu are nici dom iciliul, nici reşedinţa ori, după caz, sediul în Rom ânia, taxa judiciară de tim bru se plăteşte în contul bugetului local al unităţii adm inistra tiv-teritoriale în care se sediu! instanţei \d care se introduce acţiunea sau cererea [art. 19 alin. (2) din Legea nr. 146/1997J. Dovada plăţii taxei de tim bru se depune în o rig in a l la dosar, iar nu în co pie certificată de parte conform cu originalul, pentru a putea fi anulată de instanţă spre a nu fi folosită într-un alt dosar. Dacă partea nu depune la dosar originalul dovezii plăţii taxei d e tim bru, ci o copie a acesteia, instanţa îi va pune în vedere obligaţia depunerii originalului, sub sancţiunea s u s p e n d irii cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC, iar nu a anuOsu

a

Na

r c is a

Th

so h a r i

467

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

ilr ii cererii ca netim brate, această ultim ă sancţiune intervenind num ai pentru neplata taxelor judiciare de tim bru datorate. Instanţa învestită cu soluţionarea cererii va proceda la anularea taxei de tim bru a ch i­ tate, făcând m enţiune în acest sens pe originalul dovezii plăţii (anulat, data şi sem nătura judecătorului). A nularea are sem nificaţia faptului că taxa de tim bru achitată a fo st folo­ sită spre soluţionarea dosarului respectiv. Potrivit art. Î S alin. (2) din Legea nr. 146/1997, îm potriva m odului d e stabilire a taxei ju d iciare d e tim bru se poate face cerere d e reexam inare, la aceeaşi instanţă, în term en d e 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data com unicării sum ei datorate. Cererea se soluţionează în cam era de consiliu de u n a lt com plet, fâ râ citarea părţilor, prin încheiere definitivă, raportat la art. 8 din Legea n r 76/2012. 3. V aloarea la care se calculează taxa d e tim b ru în cazul cererilo r e va lu a b ile în bani. Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din N orm ele m etodologice, su n t considerate acţiuni şi cereri evaluabile în bani cele al căror o b iect este un drept patrim onial care poate fi evaluat pecuniar. în cadrul a cţiu n ilo r evaluabile în b a n i se includ, cu titlu exem plificativ, cererile în pre­ tenţii fundam entate pe răspundere civilă delictuală, răspundere civilă contractuală sau fapt ju rid ic licit (gestiunea intereselor altei persoane, plată nedatorată, îm bogăţirea fără ju st tem ei), cererile având ca o b iect o obligaţie de a face cu caracter patrim onial (spre exem plu, obligaţia de a efectua o lucrare ce poate fi evaluată pecuniar, de a preda un bun m obil evaluabil), acţiunea în revendicare, cererile de ordonanţă preşedinţială al căror o b iect este evaluabil în bani (spre exem plu, cererea de ordonanţă preşedinţială având ca o b iect repararea unui şanţ co lecto r al apelo r pluviale} etc. în conform itate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, valoarea la care se calculează taxa de tim bru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Valoarea obiectului cererii d e chem are în judecată s e stabileşte de că tre recla m a n t \n cuprinsul său, potrivit dispoziţiilor art. 194 lit. c) NCPC. Dacă această valoare este contestată d e partea adversă sau apreciată d e instanţă ca derizorie, art. 5 alin. (2) din Norm ele m etodologice de aplicare a le g ii nr. 146/1997 prevede că evaluarea se va face pe cale d e expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părţi, taxa calculându-se la valoarea rezultată din expertiză. Este de m enţionat în acest context şi art. 98 alin. {3} N CPC, potrivit căruia, în caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi. De altfel, art. 194 lit. c) N CPC prevede faptul că reclam antul va indica în cerere m odul de calcul prin care s-a ajuns la determ inarea valorii obiectului cererii, cu indicarea înscrisurilo r corespunză­ toare. în continuare, art. 131 alin. (2) N CPC stipulează că, în m od excepţional, în cazul în care pentru stabilirea com petenţei sunt necesare lăm uriri ori probe suplim entare, ju d e ­ cătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur term en în acest scop. Astfel, în contextul existenţei acestor două reglem entări cu privire la acelaşi aspect (chiar dacă prevederile din cod sunt instituite pentru determ inarea com petenţei de so lu ­ ţionare a cauzei, acestea nu pot fi în lătura te, întru cât se raportează to t la valoarea o biec­ tului cererii), apreciem că în ipoteza vizată, valoarea obiectului cererii se va stabili prin înscrisurile prezentate d e părţi, iar, num ai în m ăsura în care acestea nu sunt suficiente, se poate recurge la adm inistrarea probei cu expertiză.

468

D t U A N A R C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 197

în legătură cu posibilitatea contestării valorii o biectulu i litigiu lui, Tn literatura de spe­ cialitate'11s-a susţinut că, în m ăsura în care evaluarea acestuia nu ar fi în legătură directă cu soluţionarea fondului pretenţiei, s-ar putea contesta evaluarea făcută de reclam ant. Astfel, dacă cererea de chem are în judecată reprezintă o acţiu ne în revendicare a unui im obil, stabilirea valorii acestuia nu influenţează soluţia pe fondul cauzei, care va depinde exclusiv de dovedirea sau nu a dreptului d e proprietate asupra im obilului, iar nu de eva­ luarea acestuia. în schim b, dacă reclam antul solicită prin cererea d e chem are în judecată obligarea pârâtului la plata unei sum e d e bani, indiferent cu ce titlu, atunci nu s-a r mai putea contesta evaluarea reclam antului, întrucât valoarea obiectului litigiului nu poate fi disociată de fondul pretenţiei. Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din N orm ele m etodologice, instanţele nu vo r primi (înregistra) acţiunile şi cererile în care drepturile patrim oniale evaluate în valută nu sunt precizate şi în lei, raţiunea instituirii acestei prevederi constând în facilitarea stabilirii taxei d e tim bru de către instanţa de judecată. în practica judiciară, în cazul cererii al cărei obiect este exprim at exclusiv în valută, judecătorul, la prim irea acesteia, îi pune în vedere reclam antului să indice cuantum ul pretenţiei în lei. Solicitarea instanţei privind exprim area obiectului cererii şi în lei nu are sem nificaţia m odificării sale ţi, pe cale de consecinţă, a încălcării principiului disponibi­ lităţii părţilor în procesul civil, întrucât dispozitivul hotărârii judecătoreşti va respecta obiectul cererii de chem are în ju d ecată, astfel cum a fost form ulată de reclam ant. Prin urm are, în situaţia în care reclam antul a solicitat obligarea pârâtului la plata sum ei de 100 de eu ro în echivalent lei la cursul BNR din data plăţii efective, în caz de adm itere a cererii dispozitivul hotărârii judecătoreşti va fi exprim at tot în m odul solicitat de reclam ant, ch iar dacă acestuia i s-a pus în vedere să m enţioneze şi valoarea în lei a celo r 100 de euro, la data introducerii cererii, în vederea stabilirii taxei de tim bru. 4. C a lcu lu l taxei ju d icia re de tim b ru . în cazul vizat de art. 2 alin. {1} lit. b) din Legea nr. 146/1997 (între 51 lei şi 500 lei - 6 lei + 1 0 % pentru ce depăşeşte 50 lei), taxa judiciară de tim bru se calculează în felul urm ător: se scade S 0 din valoarea obiectului pretenţiei; rezultatul scăderii se înm ulţeşte cu 10%; rezultatul înm ulţirii se adună cu 6. Astfel, în ipoteza în care valoarea obiectului pretenţiei deduse ju decăţii este de 60 lei, taxa ju diciară d e tim bru se va calcula în urm ătorul m od: (60*50) x 10% + 6 * 7 lei. în m od identic se calculează taxa judiciară de tim bru şi pentru dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c)*g) din lege, prin raportare la valorile stabilite legal. M enţionăm că m ecanism ul de stabilire a taxelo r judiciare de tim bru reglem entat prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 se aplică la o bază d e calcul ce repre­ zintă valoarea fiecărui capăt de cerere evaluabil în bani, iar nu valoarea globală a cererii determ inată ca urm are a însum ării valorii tu tu ro r capetelor de cerere form ulate prinţrun act unic de sesizare a instanţei. Concluzia se im pune prin prism a prevederilor art. 14 din Legea nr. 146/1997 şi art. 11 din N orm ele m etodologice, potrivit cărora, atunci când o acţiune are m ai m ulte capete d e cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de tim bru se datorează pentru fie ca re ca p o t de cerere în p a rte, după natura lui, cu excepţia cazuri­ lor în care prin lege se prevede altfel. Apreciem că aspectul sem nalat prezintă o reală im portanţă practică, determ inată de preferinţa legiuitorului pentru un algoritm de calcul al taxelo r ju d iciare de tim bru pro­ porţional pe tranşe, alcătuit din îm b inarea unor cote fixe şi procentuale aflate în creştere |l) S . B o ro i, op, c it,, v o i. I, p. 35.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

469

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

progresivă pe m ăsura m ajorării valo rii obiectului cererii, calcul care conduce la obţinerea unor rezultate diferite. De asem enea, subliniem că, deşi soluţia transpare cu evidenţă din norm ele legale incidente în m ateria taxelor judiciare d e tim bru, cu p re vale n ţi atunci când se form ulează maf m ulte capete d e cerere având obiect diferit ca n a tu ri ju rid ică (spre exem plu, pri­ mul capăt de cerere are ca o b iect revendicarea unul Im obil, iar cel de-al dotfea capăt de cerere are ca o b iect despăgubiri sau prim ul c a p it de cerere are ca o b iect nulitatea unui act ju rid ic, iar cel de-al doilea c a p it de cerere, form ulat în subsidiar, are ca obiect rezoluţiunea unui act ju rid ic ori prim ul capăt de cerere are ca obiect nulitatea unui act juridic, iar cel de-al doilea nulitatea unui alt act juridic), ea este uneori ignorată în practica ju d i­ ciară atunci când se form ulează m ai m ulte capete de cerere având ca obiect pretenţii, din care unele reprezintă principalul, iar altele accesoriul. Aşadar, atunci când reclam antul so lic iţi obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani reprezentând d eb it p rin cip a l şi 1a plata unei alte sum e de bani reprezentând debit accesoriu, constând în p e n a litiţi de întârziere sau, după caz, d o b â n d i legală, instanţa va determ ina taxa judiciară de tim bru aplicând sistem ul proporţional pe tranşe fr? ra port de fie ca re dintre cele douâ capete d e cerere, iar nu raportat la valoarea lor însum ată. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din N orm ele m etodologice, când prin cerere se pretind şi m ajorări de întârziere pi/sau dobânzi, cuantum ul acestora, de la data la care încep să c u rg i şi până la data înregistrării cererii sau a com pletării ei, se cuprinde în valoarea taxabilă a cererii. Prin urm are, dacă reclam antul so lic iţi obligarea pârâtu­ lui la plata unei sum e de bani (debit principal) şi a dobânzilor de la data la care acestea au începu t s i c u r g i şi până la data în re g istririi cererii, va trebui s i calculeze şi să indice valoarea acesto r dobânzi, pentru a se stabili taxa de tim bru aferentă cererii. Dacă reclam antul s o lic iţi, în afara debitului principal, şi plata dobânzilor de la data la care acestea au începu t să curgă şi până la data plăţii efective, atunci acesta va trebui, de asem enea, să calculeze şi să indice valoarea dobânzilor de la data la care acestea au înce­ put sâ c u rg i şi p â n i la data înregistrării cererii, pentru a se putea stabili taxa d e tim bru, în tim p ce dobânzile de la data înregistrării cererii la data plăţii efective nu vo r fi luate în calcul la stabilirea taxei de tim bru, ci num ai la pronunţarea h o tirârii. A preciem c i regulile m enţionate în art. 98 alin. (1} şi {2) N CPC v iz e a z i exclusiv deter­ m inarea com petenţei şi nu pot fi extinse şi ?n m ateria tim brării. 5. C o n sid e raţii p rivind tim b raju l c ă ilo r d e atac a a p e lu lu i şi a recursului. Taxa judi* ciară de tim bru a fe re n ţi c iii d e atac a apelului sau a recursului exercitate îm potriva unei hotărâri pronunţate într-o cerere sa u acţiune neevaluabilă în b a n i reprezintă jum ătate din cu antum ul taxei datorate pentru cererea sa u acţiunea neevaluabilă în bani, soluţio­ n a ţi de prim a instanţă (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997]. Taxa de tim bru aferentă apelului şi recursului se va stabili prin raportare la taxa ju d i­ ciară d e tim bru datorată, potrivit legii, pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani soluţionată de prim a instanţă, iar nu la taxa ju diciară de tim bru achitată în m od efectiv d e parte în prim ă instanţă, întrucât există posibilitatea ca aceasta să nu fi plătit o taxă ju diciară în cuantum legal, iar prim a in sta n ţi să fi trecut la soluţionarea cauzei, neglijând acest aspect. De altfel, dispoziţiile art. 2 0 alin. (S ) din Legea nr. 146/1997 prevăd c i în situaţia în care instanţa ju d e cito re a scă învestită cu soluţionarea unei c ii de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa ju diciară de tim bru nu a

470

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

A rt. 197

fost plătită în cuantum ul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor ju d iciare de tim bru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Pentru ipoteza în care în cauză s-a pronunţat o încheiere definitivă, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, în urma form ulării unei cereri de reexam inare a taxei judiciare de tim b ru, dispoziţiile art. 20 alin. (5) din lege nu vo r prim i aplicare, în vederea respectării principiului securităţii raporturilor juridice. Rezultă că, în această ipoteză, instanţa de control ju d icia r nu va putea dispune obligarea părţii la plata diferenţei de taxă judiciară de tim bru, în situaţia în care ar aprecia că în m od greşit a fo st încuviinţată cererea de reexam inare. Taxa judiciară de tim bru aferentă căii d e atac a apelului sau a recursului exercitate îm potriva unei hotărâri pronunţate într-o cerere sa u acţiu n e evalu abilă în b a n i repre­ zintă ju m ă ta te din cu a n tu m u l taxei datorate ia sum a contestată. Prin urm are, în acest caz, taxa judiciară de tim bru aferentă apelului poate fi distinctă de cea aferentă recursului, fiind stabilită prin raportare la sum a contestată, iar nu la taxa datorată pentru cererea sau acţiunea soluţionată de prim a instanţă. Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Norm ele m etodologice, cererile acceso rii p rivin d chel­ tuielile de ju d eca tă , precum şi cererile pentru exercitarea că ilo r de a ta c îm potriva solu­ ţiei privitoare la aceste cereri nu se tim brează. Prin urm are, apelul sau recursul declarat îm potriva unei hotărâri prin care se contestă exclusiv cheltuielile de ju decată nu este supus unei taxe ju d iciare de tim bru. Dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 m enţionează că se tim brează cu taxă fix ă apelul sau recursul, după caz, exercitat îm potriva încheierii de scoatere în vân­ zare a bunurilor în acţiunea d e partaj, încheierii de suspendare a judecării cauzei, hotă­ rârilor de anulare a cererii ca netim brată sau nesem nată şi hotărârilor prin care s-a res­ pins cererea ca prem atură, inadm isibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat. Aceste dispoziţii vizează şi situaţia în care cererea a fo st respinsă, spre exem plu, ca inadm isibilă de prim a instanţă, iar apelul a fost respins ca nefondat de către instanţa de apel, m otiv pentru care recursul declarat d e reclam ant îm potriva deciziei de apel va fi tim brat tot cu taxă fixă. în ceea ce priveşte noţiunea de taxă datorată potrivit legii, independent de caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al cererii, pentru determ inarea taxei de tim bru aferente cererii d e apel/recurs se va avea în vedere legea în vigoare ia m om en tu l introducerii acţiunii, iar nu cea în vigoare la data declarării căii de atac. Dacă cererea sau acţiunea este scutită de plata taxei ju d iciare d e tim bru, atunci şi apelul şi recursul vo r fi scutite de plata acestei taxe. Apreciem că în ipoteza în care persoana care a prom ovat cererea de chem are în ju d e­ cată este scutită de obligaţia plăţii taxelor judiciare de tim bru în tem eiul unei dispoziţii legale, instituite în considerarea persoanei sale (scutire subiectivă), calea de atac decla­ rată de partea adversă ar trebui supusă tim brajului cu 50 % din valoarea datorată pentru cererea de chem are în judecată neevaluabilă în bani/la sum a contestată. O pinia contrară exprim ată ?n practica ju diciară este în sensul scutirii de plata taxelo r judiciare de tim bru inclusiv a apelantului/recurentului-pârât, persoană care nu beneficiază d e facilitatea legislativă discutată, pe considerentul că art. 11 alin. ( ! ) din Legea nr. 146/1997 face referire la „taxa datorată”, iar în ipoteza în care reclam antul era scutit d e plata taxelo r judiciare de tim bru, nu există o taxă datorată la care ar trebui să se raporteze taxa căii de atac.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

471

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în situaţia trim iterii c a u îe i sp re re ju d e ca re instanţei care a pronunţat hotărârea ju d e ­ cătorească ce a form at obiectul căii de atac, partea nu m ai datorează taxe ju d iciare de tim bru, din m om ent ce rejudecarea cauzei nu se face în tem eiul unei noi cereri form u­ late de parte, ci a cererii iniţiale, pentru care au fo st achitate taxele judiciare corespun­ zătoare. însă, în ceea ce priveşte calea de a ta c exercitată îm potriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată cauza după rejudecarea sa, aceasta este supusă tim brării, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea n r 146/1997. Argum entele ad u se în sp riji­ nul acestei soluţii su n t expuse în continuare: - în prim ul rând, dispoziţiile art. 11 alin. ( 1 ) din lege nu instituie distincţii în privinţa num ărului căilor de atac exercitate, m otiv pentru care se im pune aplicarea regulii de interpretare logică exprim ată prin adagiul u b i lex nori disting uit, n e c n o s distinguere debem us, astfel încât generalitatea form ulării textului legal va condu ce la generalitatea aplicării lui, fără a se introduce diferenţieri pe care textul nu le conţine; - în al doilea rând, regula în dom eniul vi 2ât o constituie obligaţia d e a tim bra, iar excepţia este reprezentată d e scutirea de plata taxelor judiciare de tim bru, considerent pentru care, prin aplicarea altei reguli de interpretare logică, şi anum e a celei exprim ate prin adagiul exceptio est strictissim ae interpretationis et aplicationis, cazurile de scutire nu pot fi interpretate extensiv, prin înglobarea şi a ipotezei supuse analizei; - de altfel, şi argum entul de interpretare logică p e r a contrario este de natură să conducă to t la soluţia de obligare a părţii la plata taxelor judiciare de tim bru, considerându-se, prin urm are, că tot ceea ce nu este prevă 2ut d e lege drept scutire obiectivă sau subiectivă este su p u s tim brării; - un alt argum ent ce pledează pentru soluţia m enţionată anterior vizează faptul că raţiunile pentru care nu se tim brează cererea în fa 2a rejudecării ca u 2ei nu su b 2istă şi în ipoteza exercitării căii d e atac îm potriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în rejudecare. Astfel, în rejudecarea cau2ei nu se achită taxe ju d iciare de tim bru. în prim ul rând, pentru că acestea au fo st deja achitate în prim ul ciclu procesual, iar, în al doilea rând, pentru că rejudecarea cauzei im plică soluţionarea aceleiaşi cereri, iar nu a unei cereri distincte, care a r fi presupus o nouă tim brare (partea nu form ulează o altă cerere în etapa rejudecării cauzei). în schim b, prin exerciţiul căii d e atac. partea nem ulţum ită de hotărârea ju decăto­ rească pronunţată de instanţa de rejudecare supune analizei instanţei de control ju d iciar o cerere distinctă de apel/recurs faţă de cea prom ovată iniţial îm potriva hotărârii ju d e ­ cătoreşti pronunţate în prim ul ciclu procesual. Ca atare, acţionând în m od diferit faţă de etapa rejudecării cauzei, în exercitarea căii de atac partea form ulează o cerere nouă, şi anum e cea a apelului/recursului. Această nouă cerere este diferită faţă de prim a cale d e atac exercitată, în prim ul rând sub asp ec­ tul obiectului său (hotărârea atacată fiind una diferită), iar, în al doilea rând, sub aspectul m otivelor căii de atac, care, d e principiu, vizează alte m otive d e nelegalitate şi tem einicie de cât ce le i nvocate în m oti va rea că i i d e ata c exe rci tate în pri m u I ci d u pro cesu a I. Ca ra ete­ rul diferenţiat al cererii de apel/recurs faţă de cererea exercitată în prim ul ciclu procesual Im plică o judecată distinctă a căii de atac, circum scrisă lim itelor învestirii şi obiectului său, pentru care legea im pune plata taxelo r judiciare de tim bru. 6. San cţiu n ea ce in tervin e în cazu l n e în d e p lin irii o b lig a ţie i d e tim b rare a cererii de ch em are în ju d e cată. Potrivit art. 197 teza a ll-a NCPC, netim brarea sau tim brarea insu*

472

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 197

fi d e n t i a cererii d e chem are în judecată, în ipoteza în care aceasta este supusă tim brării, atrage anularea sa, în condiţiile legii. Astfel, în conform itate cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 246/1997, dacă taxa judiciară de tim bru nu a fo st plătită în cuantum ul legal, în m om entul înregistrării acţiunii sau cere­ rii, instanţa va pune în vedere petentului să achite sum a datorată până la prim ul term en de judecată. N eîndeplinirea obligaţiei d e plată până la term enul stabilit se sancţionează cu anula­ rea acţiunii sau a cererii, potrivit art. 20 alin. (3) din lege. Prin urm are, instanţa judecătorească este o bligată să stabilească cu antum ul taxei ju d icia re de tim bru pi sâ -i p u n ă în vedere p ă rţii obligaţia a ch ită rii acesteia, în ain te de a pronunţa soluţia de anulare a cererii ca netim brată. Din acest motiv, dacă a fost acordat deja prim ul term en de judecată, în ipoteza în care, de pildă, reclam antul nu evaluează obiectul cererii adiţionale în vederea tim brării acesteia, instanţa va pronunţa o soluţie de suspendare a judecăţii, în tem eiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC, iar nu o soluţie de anulare a acesteia ca netim brată sau insuficient tim brată, după caz, pentru că valoarea în com pletare a taxei de tim bru nu a fost stabilită de instanţă. în ipoteza în care instanţa constată însă, la prim irea cererii de chem are în judecată, că obiectul acesteia nu a fost evaluat, va proceda la anularea sa, în condiţiile art. 200 NCPC. De asem enea, textul art. 2 0 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 trebuie corelat cu art. 200 NCPC, astfel încât, în m ăsura în care cererea de chem are în judecată {cererea introductivă) nu este tegal tim brată şi nu s-a fixat prim ul term en de ju d ecată, aceasta va fi anulată \n condiţiile prescrise de art. 200 NCPC. Potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, dacă în m om entul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fo st taxată corespunzător obiectului său iniţial, d a r a fost m odifi­ cată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată, în lim itele în care taxa ju diciară de tim bru s-a plătit în m od legal. Astfel, în cazul în care partea îşi m odifică cererea prin schim barea obiectului sau prin com pletarea acesteia cu un alt obiect suplim entar ori prin precizarea cererii în sensul m ăririi câtim ii obiectului acesteia, astfel încât taxa d e tim bru aferentă cererii m odificate sau precizate este într-un cuantum m ai m are, instanţa îi va pune în vedere să achite dife­ renţa de taxă de tim bru până la term enul de judecată urm ător, sub sancţiunea anulării p reten ţiilo r adăugate prin cererea m odificatoare sau precizatoare, ca netim brate. în cazul în care partea îşi m icşorează valoarea pretenţiilor form ulate în acţiu ne sau în cerere, după ce a fo st înregistrată, taxa judiciară d e tfm bru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seam a de reducerea ulterioară. Totuşi, dacă între data stabilirii obligaţiei de plată a taxei d e tim bru şi data la care par­ tea trebuia să facă dovada plăţii acesteia, partea îşi precizează cuantum ul pretenţiilor ca urm are a îndreptării unei ero ri vădite de ca lcu l săvârşite la m om entul evaluării, instanţa va stabili taxa de tim bru la valoarea rezultată ulterior, nefiind vorba d e o restrângere propriu-zisS a pretenţiilor. Excepţia netim brării sa u insuficientei tim brări a cererii este o excepţie de procedură, perem ptorie, d a r care în cep e cu un efect dilatoriu, şi absolută. Astfel, această excepţie este o excepţie de procedură, întrucât prin interm ediul său se invocă neregularitatea de ordin procedural vizând tim brarea. Excepţia are ca ra cte r perem ptoriu, în sensul că adm iterea acesteia condu ce la anula­ rea cererii şi, ca atare, la îm piedicarea judecăţii fondului cauzei. Totuşi, această excepţie D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

473

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

are in iţia l caracter dilatoriu, în sensul că instanţa acordă un term en pentru executarea obligaţiei de plată a taxelo r judiciare de tim bru (prin urm are, ia începu t, excepţia tinde num ai la întârzierea ju decăţii fondului cau 2ei) şi num ai în m ăsura în care partea nu-şi îndeplineşte această obligaţie la term enul acordat, instanţa dispune adm iterea excepţiei şi anularea cererii, ca netim brate sau insuficient tim brate. Totodată, excepţia de netim brare sau de insuficientă tim brare are caracter de ordine publică, fiind o excepţie absolută. Prin urm are, aceasta poate fi invocată de orice parte interesată, de p ro cu ro r sa u de instanţă din oficiu. Totuşi, excepţia d e netim brare sau de insuficientă tim brare a cererii de chem are în judecată nu poate avea ca efect anularea acesteia în calea d e atac a apelului sau a recursului. Astfel, în ceea ce priveşte constatarea d e către instanţele învestite cu soluţionarea u n e i c â i de atac ordinare sa u extraordinare a n ep lă ţii taxelor de tim bru în fa ze le p rocesu ­ ale anterioare, acestea nu pot anula cererea d e chem are în judecată, ca insuficient tim ­ brată, ci po t dispune obligarea p ă rţii la plata taxei de tim bru restante, prin hotărâre care constituie titlu executoriu [art. 2 0 alin. (5) din Legea nr. 146/1997]. Explicaţia re 2idă în faptul că taxele de tim bru reprezintă contravaloarea serviciului prestat, iar, din m om ent ce prim a instanţă a procedat la judecată şi a pronunţat o hotărâre, acţiunea parcurgând o etapă procesuală, cu influenţă directă asupra patrim onii lor părţi lor111, este ju st ca acest serviciu să fie taxat. Consecinţa adm iterii excepţiei de netim brare sau de insuficientă tim brare a cererii o constituie anularea acesteia, ca netlm brată, respectiv ca insuficient tim brată. Nulitatea acestui act de procedură este o nulitate absolută, necondiţionată de existenţa u n e i vătă­ m ări, ce n u in tervin e de d rep t şi ca atare trebuie pronunţată de către instanţă. în ceea ce priveşte ordineo de soluţio nare a excepţiilor procesuale, având Tn vedere că excepţia netim brării sau insuficientei tim brări a cererii vi 2ea 2ă legala se siza re a instan­ ţei şi constituie plata serviciului ce urm ează a fi prestat d e aceasta, instanţa se va pro­ nunţa c u prioritate asupra sa. Astfel, excepţia netim brării sau insuficientei tim brări a cererii va avea prioritate de soluţionare faţă d e excepţia inadm isibilităţii decurgând din lipsa procedurii prealabile, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă sau de exerciţiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive, excepţia autorităţii d e lucru ju d e c a t excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei de interes etc. O pinii divergente s-au exprim at în practica ju diciară în ceea ce priveşte ordinea de solu ţio n are a excepţiei de netim brare ţ i a excepţiei de necom petenţă a instanţei. în tr-o prim ă o p in ie123, exprim ată în mod constant, deopotrivă, în doctrina şi în prac­ tica judiciară, s-a arătat că prioritară este soluţionarea excepţiei de netim brare a cererii, întru cât aceasta priveşte legalitatea învestirii instanţei, astfel că nu se pot pune în discu­ ţia părţilor alte problem e legate de judecarea litigiului dedus spre soluţionare în ain te de satisfacerea taxelor de tim bru. în tr-o a doua o p in ie * se va soluţiona m ai întâi excepţia de necom petenţă a instanţei, deoarece, potrivit art. 105 alin. (1) CPC 1865 (art. 176 pct. 3 N CPC), actele de procedură săvârşite d e un ju d ecăto r cu încălcarea norm elor de com petenţă de ordine publică sau 111 D. lup aşcu, le g is la ţia ta xe lo r d e tim b ru şi a tim b ru lu i ju d ic ia r a p licab ilă la instanţele ju d e că to re şti şi la biro u rile n o tarilo r p u b lici, Ed . AII, d u cu re ţti, 1 99 6, p. 62. 1/1 Trib. Su p re m , s. civ., d e c. nr. 2 1 4 /1 9 7 1 , în C.D . 1 97 1, p. 1 9 0 ; C.A . B u cu reşti, s. a lll-a c iv , d e c. nr. 2 1 6 8 /1 9 9 7 , În C .P J .C . 1 9 9 3 -1 9 9 8 , p. 321. 1(1 M . VSbârci, D re p t p ro cesu al civil, vo i. I, Ed. U niversul Ju rid ic, B u cu reşti, 2 0 0 5 , p. S 0 4 -S 0 S .

4 74

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 198

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

p rivat! vo r fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege, nulitatea in cid e n t! nefiind condiţionată de producerea vreunei vătăm ări, fiind suficient ca actul de procedură să aparţină unei instanţe necom petente. Astfel, dacă instanţa necom petentă ar analiza cu prioritate problem a tim brării iar hotărârea sa, prin care s-a adm is această excepţie, este atacată cu apel sau cu recurs, prin care se form ulează critici a t lt cu privire la m odul de soluţionare a excepţiei privitoare ta tim brare, c i t şi a necom petenţei, instanţa de con­ tro l judiciar, obligată să analizeze am bele critici, constatând că instanţa care a pronun­ ţat hotărârea a fost necom petentă, este datoare, faţă de dispoziţiile art. 297 alin. (2), respectiv a r t 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (61) şi art. 313 C P C 1865 [art. 480 alin. (4), respec­ tiv art. 488 alin. (1) pct. 3, art. 497 şi art. 498 alin. (2) teza finală NCPC], să trim ită pricina spre soluţionare instanţei judecătoreşti com petente ori să respingă cererea ca inadm isi­ bilă sau ca nefiind de com petenţa instanţelor rom âne. Apreciem că cea de-a doua opinie este cea justă, având în vedere că soluţia pronun­ ţată de o instanţă necom petentă asupra excepţiei d e netim brare este susceptibilă de desfiinţare prin exerciţiul căilor de atac. De asem enea, opinii divergente s-au susţinut şi în privinţa ordinii de soluţionare a excepţiei de netim brare ş i a excepţiei nelegalei com puneri sau constituiri a instanţei, caz în care apreciem că cea de-a doua excepţie are prioritate, pentru considerentul că o instanţă nelegal com pusă sau constituită nu poate statua asupra niciunei problem e de drept. Dacă partea solicită instanţei să ia act de solicitarea sa de renunţare la judecata cere­ rii sau la dreptul dedus ju decăţii în condiţiile în care cererea sa nu este legal tim brată, instanţa va pune în discuţie şi se va pronunţa cu prioritate asupra netim brării sau insu­ ficientei tim brări a cererii111. Tot astfel, instanţa nu va lua a ct d e tranzacţia părţilor şi ca atare nu va pronunţa o hotărâre de expedient, în m ăsura în care taxele ju d iciare de tim ­ bru nu au fost achitate. Dacă părţile au fost legal citate şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către niciuna dintre ele, instanţa va dispune suspendarea ju d e câ ţii pentru lipsa acestora, în tem eiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, chiar dacă cererea a d iţio n a li, de pildă, nu era legal tim brată, întrucât suspendarea în acest caz are caracter imperativ. Pentru aceleaşi m otive, soluţia este identică pentru toate cazurile de suspendare legală de drept^1. în tru câ t noul Cod de procedură civilă prevede anularea cererii pentru neplata taxelo r judiciare de tim bru în procedura reglem entată de art. 200 N CPC, în proces nefiind stabilit în că prim ul term en de judecată cu citarea părţilor, suspendarea pentru lipsa acestora nu poate fi im aginată în cadrul procedurii m enţionate.

A r i . I 9 U . C um ulul de cereri. Prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, reclam antul poate form ula m ai m ulte capete principale de cerere îm potriva ace­ leiaşi persoane, în condiţiile art. 99 alin. (2). C O M E N T A R IU Potrivit art. 99 alin. (2) NCPC, în cazul în care m a i m ulte capete principale de cerere întem eiate pe un titlu com un o ri având a cee a şi cauza sa u ch ia r cauze diferite, d a r aflate în strânsă legătură, au fost deduse ju decăţii printr-o cerere unica de chem are în jude*

111Trib . Teleo rm an, d e c. nr. 1 5 8 /R /2 01 0, p o rtal.ju $ tro . 171Trib . jucf. M a ra m u re ş, d e c. civ. nr. 1 3 7 /1 9 9 2 , în D. Lupoşeu, op. c it., p. 59.

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

475

A rt. 199

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

cată, instanţa com petentă să le soluţioneze se d e te rm in i ţinând u-se seam a de acea pre­ tenţie care atrage com petenta unei instanţe de grad m al în a lt Din interpretarea coroborată a art. 198 cu art. 99 alin. (2) N CPC se desprinde concluzia că reclam antul poate form ula m ai m ulte capete principale de cerere îm potriva aceluiaşi pârât, prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, însă num ai în ipoteza în care capetele d e cerere sunt întem eiate pe un titlu com un ori au aceeaşi cau 2 ă sau chiar cou ze diferite, d a r aflate în strâ nsă legâturâ. în această situaţie, cererea de chem are în judecată nu va fi disjunsă, ci se va soluţiona de către o singură instanţă, în acelaşi com plet de judecată, com petenţa fiind dictată de ca p ă tu l de cerere p rin cip a l care ar reveni spre soluţionare instanţei de g ra d m a i înalt. Dacă toate capetele d e cerere atrag com petenţa de soluţionare a aceleiaşi instanţe, aceasta va fi cea în drept să soluţioneze cererea d e chem are în judecată în integralitatea sa. Tn conform itate cu art. 99 alin. (1) NCPC, când reclam antul a sesizat instanţa cu m ai m ulte copete principale de cerere întem eiate pe fa p te o ri cau 2 e diferite, com petenţa se stabileşte în raport de valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Oacă unul dintre capetele de cerere este de com petenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în m od corespunzător com petenţa. Ca atare, p e r a contrario, dacă reclam antul a form ulat m ai m ulte capete principale de cerere îm potriva aceluiaşi pârât, prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, fără a fi întrunite condiţiile art. 99 alin. (2) NCPC, acestea fiind întem eiate pe fapte ori cauze dife­ rite, fără legătură între ele, instanţa va dispune disjungerea acestora. In ipoteza în care unul dintre capetele de cerere este de com petenţa altei instanţe, s e v a dispune declina­ rea com petenţei de soluţionarea a cauzei în favoarea acesteia. în ipoteza în care toate capetele principale de cerere, astfel disjunse, su n t de com petenţa instanţei care a luat această m ăsură, restul capetelor de cerere, ce au form at obiectul disjungerii cu form a­ rea unor dosare distincte, se v o r înainta serviciului registratură, în vederea repartizării lor aleatorii. Cu titlu exem plificativ, instanţa va dispune disjungerea capetelor d e cerere dacă reclam antul solicită punerea pârâtului sub interdicţie judecătorească, pe prim ul capăt de cerere, şi obligarea acestuia la restituirea unei sum e îm prum utate, pe cel de-al doilea capăt d e cerere, sau dizolvarea unui partid po litic şl revendicarea unui im obil în contradictoriu cu acesta.

A rt. 1 9 9 . în registrarea cererii. (1) C ererea de chem are în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi trans­ m isă prin poştă electronică o ri p rin înscris în form ă electronică, se înregistrează şi prim eşte dată certă p rin aplicarea ştam pilei de intrare. (2) D upă înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care su n t ataşate, când este cazul, dovezile privind m odul în care acestea au fo st transm ise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau persoanei desem nate de acesta, care va lua de îndată m ăsuri în vederea stabilirii în m od aleatoriu a com pletului de judecată, potrivit legii. C O M E N T A R IU 1. în registrarea cererii de ch em are în ju d e ca tă. în vederea declanşării procesului civil, reclam antul trebuie sâ înregistreze cererea de chem are în ju d eca ta la instanţa ju d e ­ cătorească, învestind-o astfel cu soluţionarea pretenţiei sale. 476

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 199

Transm iterea cererii de chem are în judecată c it r e instanţa judecătorească în vederea înregistrării sale poate avea loc în urm ătoarele m odalităţi: a) prin prezentarea reclam antului, personal sau prin reprezentant, la sediul instanţei şi prin depunerea cererii la serviciul de registratură; b) prin expedierea cererii către instanţă prin poştă sau servicii de curierat; c) prin trim iterea cererii către instanţă prin fax; d) prin scanarea cererii (operaţiune necesară pentru evidenţierea sem năturii) şi tri­ m iterea acesteia către instanţă prin poştă electronică {e-m ailj; e) prin trim iterea acesteia către instanţă sub form a în sc risu lu iîn form ă e le ctro n ici. O d a ti a ju n ş i cererea de chem are în judecată la instanţa judecătorească căreia i se adresează, aceasta se va înregistra de către serviciul de registratură al instanţei respec­ tive, prim ind dotă certă prin aplicarea ştam pilei de intrare. în acelaşi sens, potrivit art. 93 alin. (1) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cererea de chem are în judecată prim eşte, în aceeaşi zi cu cea a depunerii, cu excepţiile prevăzute de lege, după stabilirea obiectului cauzei (de regulă, de către un grefier cu studii superioare, su b coordonarea unui judecător), n u m ă r din aplicaţia ECRIS111şi dată certă. Prin excepţie de la prevederile alin. (1), dacă în aceeaşi zi se constată că au fost înregistrate acte identice d e învestire a instanţei, acestea vo r primi un singur num ăr în aplicaţia ECRIS, form ând un singur dosar. în conform itate cu art. 93 alin. (2) din Regulam ent, d u p i stabilirea num ărului din aplicaţia ECRIS, dosarele se predau personalului responsabil cu efectuarea rep artizirii aleatorii, având ataşate dovezile privind m odul în care au fost transm ise. Este im perios necesară ataşarea la dosar a dovezilor privind m odul în care cererea a fost transm isă instanţei (plicuri etc.), dacă aceasta nu a fost d e p u ş i, personal sau prin reprezentant, direct la serviciul registratură d e către reclam ant, prin prism a posibilităţii de apreciere asupra prescripţiei extinctive sau a tardivităţii introducerii sale. Dacă din m otive obiective a ctele de se sizare a instanţei nu au p rim it num ăr în aplicaţia ECRIS, acestea vo r fi prelucrate cu prioritate a doua zi, cu ap ro b area p reşed in­ te lu i instanţei sau a persoanei desem nate de acesta, în ch e in d u -se în acest sens un p ro ces-verbal şi m enţionând ca d a tâ certâ d a ta d e p u n e rii o ctu lu i d e sesiza re la registratură [art. 93 alin. (21) din Regulam ent]. Potrivit art. 1031 alin. (1) din Regulam ent, dosarele având ca obiect cererile de che­ m are Tn judecată introduse după intrarea în vigoare a noului Cod de p ro c e d u ri civilă se transm it persoanei desem nate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea reparti­ zării pe com plete, în aceeaşi zi sau, în condiţiile art. 93 alin. (2), a doua zi. Este de m en­ ţio nat în acest sens că, spre deosebire de sistem ul de repartizare anterior, în care atât com pletul d e ju d e c a ţi, c i t şi term enul se stabileau com puterizat în m od autom at, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă n u m a i co m p letu l de ju d eca tă este "■ Potrivit art. 99* din R egulam en t, în ce p â n d c u 1 iu lie 2 0 0 6 se ge n e ra lize a ză siste m u l E C R IS al num ărului u n ic d e d o s a r la to ate in stan ţele. N u m ă ru l u n ic al d o saru lu i e ste fo rm a t din: n u m ă ru l din re gistru l general e le ctro n ic/n u m ă ru l id e n tifica to r al instanţei/anul în re gistră rii d o sa ru lu i. N u m ă ru l din registrul general e le ctro n ic re p re zin t! n u m ă ru l d o sa ru lu i în cad ru l re gistru lu i e le ctro n ic p e n tru în tre a ga instanţă. A c e st n u m ăr în c e p e d e la valoarea 1 p e n tru prim ul d o sa r d in a n u l cu re n t si co n tin u ă in cre m e n ta l p e n tru fie ca re nou d o sa r cre a t. N u m ă ru l id entificator dl in stan ţe i rep rezin tă u n n u m ă r u n ic d e id e n tifica re a in stan ţe i d e ju d e ca tă . Lista n u m e re lo r d e id e n tifica re a in sta n ţe lo r d e ju d e c a ta este p revăzută în anexa la R e gu la m en t. N u m ă ru l u n ic dat d e Instanţa d e fo n d se păstrează fără m od ificări p e to t p arcu rsu l so lu ţio n ă rii d o saru lu i până la executarea hotărârii. în situaţia ca să rilo r c u trim ite re sp re re ju d e ca re o ri în a lte situ a ţii în care în m o d o b ie ctiv program ul nu p e rm ite p ă stra re a a celu iaşi num ăr, se va ge n e ra un n u m ă r nou In siste m inform atic.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

477

A rt. 199

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

g en era t aleatoriu în sistem com puterizat, iar n u ş i term enul de ju d eca tă , acesta urm ând a fi stabilit m anual de câtre judecătorul căruia i-a fo st repartizat dosarul spre soluţionare. La data fixată pentru verificarea cererii de chem are în judecată, dosarele repartizate aleatoriu sunt transm ise com pletului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor prem ergătoare fixării prim ului term en d e judecată [art. 1031 alin. (2) din Regulam ent]. Potrivit art. 102 din Regulam ent, prin raportare 1a dosarele form ate în m aterie civilă, pe coperta dosarului se va m enţiona, după caz, denum irea instanţei, secţia, com pletul d e judecată, num ărul dosarului, num ele sau denum irea părţilor, obiectul pricinii, term e­ nele de judecată, num ărul şi data hotărârii, iniţialele judecătorului însărcinat cu redacta­ rea hotărârii şi indicele statistic. 2. Efectele introdu cerii cererii de ch em are în ju d e cată. Prin introducerea cererii de chem are în judecată se produc urm ătoarele consecinţe juridice: a) învestirea instanţei cu soluţionarea cererii. Ca principiu, în lipsa form ulării unei cereri de chem are în judecată, instanţa nu se poate învesti din oficiu pentru a tranşa o chestiune litigioasă, aceasta fiind o consecinţă a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. Prin excepţie, spre exem plu, potrivit art. 913 alin. (2) şi (3) NCPC, când soţii au copii m inori, născuţi înaintea sau în tim pul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asu­ pra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile d e creştere şi educare a copiilor, ch iar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ; d e asem enea, instanţa se va pronunţa din oficiu şi asupra num elui pe care îl vor purta soţii după divorţ, potrivit prevederilor noului Cod civil. Dreptului părţii de acces la instanţă îi corespunde obligaţia corelativă a acesteia de a prim i şi de a soluţiona cererea cu care a fo st învestită, su b sancţiunea den egă rii de dreptate. Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) NCPC, niciun ju d ecăto r nu poate refuza să judece pe m otiv că legea nu prevede, este neclară sau incom pletă. Nu constituie denegare de dreptate soluţia d e respingere a cererii sau de declinare a com petenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în drept să o judece. Instanţa are obligaţia de a dispune m ăsurile legale ch iar şi în ipoteza decesului reclam antului, suspendând judecata cauzei până la introducerea în cauză a m oştenitorilor, în tem eiul art. 412 alin. (1) pct. 1 NCPC, sau închizând dosarul de divorţ, luându-se act de încetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soţi, potrivit art. 925 alin. (1) NCPC. De asem enea, în cazurile prevăzute de lege, soluţionarea cererilor cu caracter strict personal, având ca obiect, spre exem plu, stabilirea filiaţiei faţă d e m am ă sau a paternită­ ţii din afara căsătoriei, poate fi continuată, la solicitarea m oştenitorilor titularului dece­ dat al cererii; b) fixa re a ca d ru lu i procesual. Prin cererea de chem are în judecată reclam antul sta­ bileşte cadrul de desfăşurare a procesului din perspectiva elem entelor acţiunii civile părţi, o b ie ct ş i cauză. Ca regulă, instanţa nu poate, cu încălcarea principiului disponibilităţii p ărţilor în pro­ cesul civil, să m odifice cererea de chem are în judecată, în privinţa niciunuia dintre cele trei elem ente. Prin excepţie, potrivit art. 78 NCPC, în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, ch iar dacă părţile se îm potrivesc. Cadrul procesual trasat d e reclam ant influenţează în planul dreptului procesual com ­ petenţa de soluţionare a cauzei, constituirea instanţei, cuantum ul taxelo r judiciare de tim bru, autoritatea de lucru judecat, litispendenţa şi conexitatea; 478

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 199

c) stabilirea com petenţei instanţei de soluţionare a cererii, în ipoteza com petenţei teritoriale alternative. Potrivit art. 116 NCPC, reclam antul are alegerea între mai m ulte instanţe deopotrivă com petente. Prin introducerea cererii de chem are în ju d e ca t! la una dintre instanţele desem nate în mod alternativ de legiuitor ca fiind com petente, reclam an­ tul o va învesti cu soluţionarea cererii, f i r ! a se m ai putea reveni asupra acestei opţiuni; d) operarea p u n e rii în Întâr 2 iere a debitorului. Noul Cod civil prevede în art. 1522 alin. ( 1 ) faptul c ! debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare sc ris! prin care creditorul îi so licit! executarea obligaţiei, fie prin cererea de chem are în judecată. Ca atare, prin introducerea cererii de chem are în judecatâ operează punerea în întâr­ ziere a debitorului, în m ăsura în care acesta nu era d e drept pus în întârziere sau dacă nu a fo st notificat în vederea executării obligaţiei anterior declanşării procesului; e) încetarea bunei-credinţe a p o seso ru lu i u n u i bun; f) dobândirea caracterului de d rep t litigios a drep tu lu i ce s e tin d e a f i valorifica t prin cererea de chem ore în judecatâ. Potrivit art. 1653 alin. (3) NCC, dreptul este litigios dacă există un proces începu t şi neterm inat cu privire la existenţa sau întinderea sa. Cu excep­ ţiile prevăzute de lege, în conform itate cu art. 1653 alin. (1) NCC, sub sancţiunea nu lit!ţii absolute, judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu po t cu m p !ra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt d e com petenţa instanţei ju dec!to reştf în a cărei circum scrip­ ţie îşi desfăşoară activitatea; g) întreruperea p rescrip ţie i extinctive a drep tu lu i la acţiune. în conform itate cu art. 2537 pct. 2 NCC, prescripţia extinctivă se întrerupe prin introducerea unei cereri de chem are în ju d e ca tă . în acest caz, prescripţia este în tre ru p t! ch iar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de ju risd icţie necom petent sau ch iar dacă este n u lă p en tru lipsâ de fo rm â (art. 2539 alin. (1) NCC]. D e asem enea, deşi, potrivit art. 2548 alin. (1) NCC, term enele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel, totuşi, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, term enul este între­ rupt pe data introducerii cererii de chem are în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în m od corespunzător [art. 2543 alin. (3) NCC]. în m ăsura în care instanţa sesizată nu-şi declină com petenţa de soluţionare a cauzei şi respinge cererea ca inadm isibilă, întrucât com petenţa aparţine unui organ fă râ acti­ vitate ju risd icţio n a lă [art. 129 alin. {2) p c t 1 NCPC - încălcarea com petenţei generale], ori ca n e fiin d de com petenţa instanţelo r rom âne (art. 1070 NCPC - încălcarea com pe­ tenţei internaţionale), prescripţia extinctivă nu se consideră întreruptă, prin raportare la art. 2539 alin. (2) NCC. Este d e m enţionat că în reglem entarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, anularea cererii d e chem are în judecată, inclusiv pentru vicii de form ă, antrena înlăturarea efectului în tre ru p tiv a l prescripţiei dreptului la acţiune, în m od retroactiv, de la data introducerii cererii. A preciem că dispoziţia noului Cod civil în sensul că efectul întreruptiv al cererii de chem are în judecată este m enţinut dacă aceasta este nulă pentru lipsă de form ă a fost instituită în contextul existenţei art. 200 NCPC, care consacră o procedură rapidă, desfăşurată în cam era de consiliu, fără citarea părţilor, în cadrul căreia cererea de chem are în judecată poate fi anulată pentru nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 194-197 NCPC, încheierea astfel pronunţată fiind susceptibilă exclusiv D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

479

A rt. 199

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

d e exerciţiul cererii de reexam inare. Cu toate acestea, în condiţiile în care art. 2539 alin. (1) N CC nu distinge în privinţa procedurii urm ate pentru anularea cererii pentru vicii de form ă, considerăm că aplicabilitatea textului analizat nu poate fi restrânsă totuşi num ai la anularea cererii în procedura reglem entată de art. 200 NCPC. Exem plificând, dacă cererea de chem are în judecată a fost anulată ?n condiţiile art. 200 NCPC, iar ulterior reclam antul introduce o nouă cerere de chem are în judecată, având aceleaşi elem ente (obiect, cauză şi părţi), ch iar dacă în raport cu data introducerii acesteia term enul de prescripţie a r fi îm plinit, dispoziţia legală analizată, atribuind efect întreruptiv prim ei cereri anulate pentru vicii de form ă, va determ ina curgerea unui nou term en de prescripţie d e la data Introducerii sale, astfel în cât cea de-a doua cerere nu va fi prescrisă, dacă noul term en d e prescripţie nu este, la rândul său, îm plinit. Dacă cererea de chem are în judecată este anulatâ în cursa! procesului, după ce s-a sta­ bil it pri m u I te r m en d e ju decată, pen tru alte considerente decât viciile de fo rm ă (sp re exe mplu, pentru lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a reclam antului), efectul întreruptiv ol acesteia va f i înlăturat în m o d retroactiv, fiind incident art. 2539 alin. (2) teza I NCC. Astfel, prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chem are în judecată a renunţat la ea şi nici dacă cererea a fost respinsă, anulată o ri s-a perim at printr-o hotărâre răm asă definitivă. Cu toate acestea, dacă în term en de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a răm as definitivă, reclam antul introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chem are în ju d e ­ cată, cu condiţia însă ca noua cerere să fie adm isă [art. 2539 alin. (2) teza a ll-a NCC]. Prin Legea nr. 60/2012 privind aprobarea O .U.G. nr. 79/2011 pentru reglem entarea unor m ăsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a dispus introducerea art. 2 0 5 1, după art. 205 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, având urm ătorul cuprins: „D ispoziţiile art. 2.539 alin. (2) teza a ll-a din Codul civil su n t aplicabile inclusiv în ca2ul în care p rin hotărârea ră m a să definitivă s-a lu a t a ct de renunţarea la ju d eca tă o ri s-a constatat perim area". în concluzie, efectu l întreruptiv al cererii d e chem are în judecată este con d iţio na t de adm iterea acesteia în m od definitiv, fiind unul cu caracter provizoriu. Dacă cererea este respinsă, anulată (cu excepţia ipotezei anulării pentru vicii de form ă), perim ată sau s-a luat act d e renunţarea la judecarea sa, efectul întreruptiv m enţionat încetează în m od retroactiv d e la data introducerii cererii, cu derogările arătate în precedent, ipoteze con­ diţionate la rândul lor de adm iterea noii cereri. Prescripţia nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească şi-a pierdut puterea executorie prin îm plinirea term enului de prescripţie a drep tu lu i d e a o b ţin e executarea silită, h acest caz însă, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este im prescriptibil sau nu s-a prescris în că, se va putea face o nouă cerere de chem are în judecată, fără a se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat [art. 2539 alin. (3) NCC]. Prin urm are, efectul întreruptiv dispare în mod retroactiv şi în situaţia în care hotărârea obţinută în urma adm iterii acţiunii iniţiale nu m ai poate fi pusă în executare silită, ca urm are a îm p li­ nirii term enului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. în tru câ t teza a ll-a a articolului m enţionat conferă dreptul d e a Introduce o nouă cerere de chem are în judecată în ipoteza în care hotărârea obţinută şi-a pierdut puterea executorie prin îm plinirea term enului d e prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, în condiţiile în care însă term enul de prescripţie a dreptului la acţiune nu s-a îm plinit, în noul proces, instanţa din oficiu şl pârâtul nu pot invoca excepţia autorităţii de lucru ju d e ca t decurgând din existenţa prim ei hotărâri, astfel încât noua cerere de chem are 480

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 200

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

în judecată nu poate fi respinsă pentru acest considerent. A preciem însă că în ipoteza introducerii unei noi cereri d e chem are în judecată, instanţa sesizată cu soluţionarea acesteia va trebui să ţină cont de efectu l lu cru lu i Ju d e ca t a l hotârârii anterioare, prin raportare la art. 431 alin. (2) NCPC, cu excepţia situaţiei în care îm prejurările cauzei au suferit m odificări. Dacă reclam antul îşi m odifică cererea pe parcursul judecării cauzei, în condiţiile art. 204 NCPC, prescripţia e xtin c tiv l a dreptului la acţiunea m odificată se va întrerupe la m om entul m odificârii acţiunîî iniţiale.

A r U 2 0 0 . V erificarea cererii şi regularizarea acesteia. (1) C om pletul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chem are în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197. (2) C ând cererea n u îndeplineşte aceste cerinţe, reclam antului i se vor com u­ nica în scris lipsurile, cu m enţiunea că, în term en de cel mult 10 zile de la pri­ m irea com unicării, trebuie să facă com pletările sau m odificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. S e exceptează de Ia această sancţiune obligaţia de a se desem na u n reprezentant com un, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3). (3) D acă obligaţiile privind com pletarea sau m odificarea cererii n u su n t înde­ plinite în term enul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în cam era de consiliu, se dispune anularea cererii. (4) îm potriva încheierii de anulare, reclam antul va putea face num ai cerere de reexam inare, solicitând m otivat să se revină asupra m ăsurii anulării. (5) C ererea de reexam inare se face în term en de 15 zile de Ia data com unicării încheierii. (6) C ererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în cam era de con­ siliu, cu citarea reclam antului, de către u n alt com plet al instanţei respective, desem nat prin repartizare aleatorie, care v a putea reveni asupra m ăsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în term enul acordat potrivit alin. (2). (7) în caz de adm itere, cauza se retrim ite com pletului iniţial învestit. C O M E N T A R IU 1. Verificarea cererii d e chem are în ju d e ca tă . Potrivit art. 103‘ alin. (1) din Regula­ m entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, dosarele având ca obiect cere­ rile de chem a re în judecată introduse după intrarea în v ig o a re a noului Cod de procedură civilă se transm it persoanei desem nate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea repartizării p e com plete, în aceeaşi z i sau, în condiţiile art. 93 alin. (2,)l,|/ o doua zi. Prin cereri de ch em are în ju d eca ta introduse d u p â intrarea în vigoare a n o u lu i C o d de proced ura civila se înţeleg: a) cererile a căro r dată de înregistrare la instanţă, în ipoteza în care au fost depuse personal la serviciul registratură, trim ise prin fax sau prin poştă electronică ori prin 10 Potrivit a rt. 9 3 alin. (2 ‘ ţ d in R e gu la m e n t, dacâ d in m o tiv e o b ie ctiv e a ctele d e sesizare a instanţei nu a u prim it n u m ă r în a p lica ţia E C R IS în c o n d iţiile a lin . (1), a ce ste a v o r fi p re lu cra te cu prio ritate â d o u a zi, c u aprobarea preşed in telu i instanţei sau a p e rso an ei d e se m n a te d e âce$ta, înch ein d u *se în a c e s t se n s un proces*verbal şi m e n ţio n â n d c a dată ce rtă data d e p u n e rii a ctu lu i d e se siza re la registratură.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

4 8 1

A rt. 200

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în scris în form ă electronică, este ulterioară datei de 25 februarie 2013 (cererile depuse în ddta de 15 februarie 2013 s u n t de asem enea, supuse dispoziţiilor noului Cod de pro­ cedură civilă); b) cererile a căror dată de depunere la poştă, unităţi m ilitare sau locuri d e deţinere, prin raportare la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, este ulterioară datei d e 15 februa­ rie 2013 (cererile predate acesto r Instituţii în data d e 15 februarie 2013 sunt, de asem e­ nea, supuse dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă). Este d e m enţionat faptul că repartizarea aleatorie a cauzelo r im plică num ai stabili­ rea com pletului, iar nu şi a term enului de judecată, acesta urm ând a fi fixat, în condiţiile art. 201 NCPC, d e către judecătorul căruia i s-a repartizat pricina spre soluţionare. Potrivit art. 1031 alin. (2) din Regulam ent, la data fixată pentru verificarea cererii de chem are în judecată, dosarele repartizate aleatoriu sunt transm ise com pletului corespun­ zător, pentru îndeplinirea procedurilor prem ergătoare fixării prim ului term en de judecată. Astfel, judecătorul respectiv va verifica, de îndată, la prim irea dosarului, dacă cere­ rea d e chem are în judecată respectă cerinţele generale im puse d e dispoziţiile art. 194197 N CPC, precum şi cerinţele speciale m enţionate pentru anum ite cereri de chem are în judecată, în ipoteza în care instanţa fo st învestită cu soluţionarea acestora. Dacă cererea de chem are în judecată nu îndeplineşte cerinţele legale, prin dispoziţia judecătorului înscrisă în rezoluţie {form ular ataşat la d o sa r) se va proceda la efectuarea unei com unicări în scris către reclam ant (em iterea unei adrese), ad u ctn d u -i-se la cunoş­ tinţă lipsurile, cu m enţiunea că, în term en de ce l m u lt 1 0 zile de la p rim irea com unică­ rii, trebuie să facă com pletările sa u m odificările dispuse, sub sancţiu nea anulării cererii. 2. A trib u ţiile grefieru lu i d e şedinţă în procedura reglem entată de a rt. 200 NCPC. în conform itate cu art. 1032 alin. (1) din Regulam ent, grefierul de şedinţă stabilit pentru com pletul căruia i s*a repartizat aleatoriu dosarul întocm eşte, pe baza dispoziţiilor date de com plet, toate com unicările prevăzute de lege în ain te de fixarea prim ului term en de judecată, com pletează borderourile, dacă nu există o persoană desem nată cu atribuţii privind expedierea actelor de procedură, şi predă corespondenţa ia arhivă în vederea expedierii, redactează încheierile şi tocite actele d e procedură prevăzute d e lege. Ca atare, efectuarea com unicării către reclam ant vizând lipsurile cererii de chem are în judecată intră în atribuţiile grefierului de şedinţă. După efectuarea comunicărilor, dosarul se va păstra în arhivă pe com plete de judecată. Dovezile de com unicare prim ite la instanţă se transm it grefierului arhivar care le ata­ şează la dosar şi le predă, de îndată, grefierului de şedinţă, îm preună cu dosarul (art. 1032 alin. (2) din Regulam ent]. Prin urm are, după ce dovada de com unicare a fost returnată la dosar, acesta va fi predat grefierului de şedinţă. în continuare, grefierul de şedinţă evidenţiază dovezile de com unicare şi data p rim irii com unicărilor în aplicaţia ECR IS şi le prezintă com pletului de judecată, îm preună cu dosa­ ru l [art. 1032 alin. (3) din Regulam ent]. Se im pune m enţionarea faptului că dovezile de com unicare trebuie prezentate judecătorului pentru a stabili dacă această com unicare a fost sau nu legal îndeplinită, caz în care, în funcţie d e dispoziţiile judecătorului, fie se va trece la urm ătoarea etapă în cadrul derulării procedurii prelim inare acordării prim u­ lui term en de judecată, fie va fi reluată procedura d e com unicare. Spre exem plu, dacă judecătorul constată că procedura de com unicare către reclam ant a lipsurilor cererii de chem are în judecată nu a fost legal îndeplinită, adresa fiind expediată către un dom iciliu eronat, va dispune efectuarea unei noi com unicări, fiind acordat astfel un nou term en de 10 zile pentru com plinirea neregularităţi lor. 482

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 200

introducerea datelor de prim ire a com unicărilor în aplicaţia ECRIS este absolut nece­ sară pentru activarea alertelor acestui program inform atic în vederea identificării dosa­ relor în cadrul cărora term enul d e 10 zile prevă 2u t de art. 200 alin. {2} N CPC s-a îm plinit. Acelaşi grefier de şedinţă are atribuţiile de a urm ări term enele prevăzute de lege pen­ tru efectuarea m odificărilor sau com pletărilor la cererea de chem are în judecată şi de a Inform a com pletul de jud ecată cu p rivire la îm plinirea acestora (art. 1032 afin. (4) din Regulam ent], controlând prin urm are zilnic alertele din sistem ul inform atic. Astfel, nu judecătorul este persoana care trebuie s i urm ărească îm plinirea term enului de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (2) NCPC, ci grefierul de şedinţă are obligaţia de a-l anunţa cu privire la acest fapt şi de a-i prezenta dosarul în vederea dispunerii m ăsurilor ce se impun. 3. Sancţiune. A nu larea cererii. Este de m enţionat că, spre deosebire de art. 114 alin. (4) CPC 1865, sancţiunea prevăzută d e lege pentru neîndeplinirea Tn term en legal a lipsurilor cererii de chem are în judecată este anularea acesteia, iar nu suspendarea judecării cauzei. Legea exceptează de la această sancţiune obligaţia părţilor de a~ş? desem na un reprezentant com un, în procesele în care, în condiţiile art. 59 NCPC, sunt foarte mulţi reclam anţi sau pârâţi, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3) NCPC. Prin raportare la prevederile art. 131 alin. (1) NCPC, potrivit cărora la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instânţâ sesizată este com petentă general, material şi teritorial să ju d ece pricina, apreciem că, în cadrul procedurii verificării şi regularizării cererii de chem are în judecată, judecătorul nu va proceda ia analizarea în prealabil a com petenţei instanţei, aceasta urm ând a fi efectuată fa prim ul term en de judecată, numai în m ăsura în care lipsurile cererii au fost acoperite. De aftfef, nulitatea încheierii de anulare a cererii decurgând din eventuala necom petenţă a instanţei care a pronunţat*o nu poate constitui m otiv al căii de atac prevăzute de lege pentru desfiinţarea acesteia, cererea de reexam inare fiind limitată la m otivele prevăzute de art. 200 alin. (6) NCPC. Nulitatea cererii de chem are în judecată va interveni nu num ai pentru lipsa m enţiu­ nilor prevăzute la art. 196 alin. (1) N CPC (num e, prenum e sau denum ire părţi, obiect, m otive de fapt şi sem nătură), prevăzute sub sancţiunea nulităţii exprese, ci şi pentru nerespectarea o rică ro r a lte cerinţe legale cu prinse în art. 194 -1 9 7 NCPC, art. 200 alin. (1) N CPC neintroducând vreo distincţie în acest sens (cu excepţia celei vizând desem narea unui reprezentant com un). Ca atare, şi în ipoteza nerespectării unei cerinţe legale ce a r conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii condiţionate de dovada existenţei unei vătăm ări procesuale sau la incidenţa sancţiunii decăderii din dreptul de a propune probe ori la oricare altă sancţiune prevăzută de lege pentru cereri form ulate în cursul procesului, după acordarea prim ului term en de judecată (suspendarea judecării cauzei, neluarea în seam ă a înscrisului etc.), în procedura regularizării cererii de chem are în judecată necom plinirea acestor cerinţe va atrage anularea sa. în ipoteza în care com unicarea lipsurilor cererii de chem are în judecată nu a fost legal efectuată (spre exem plu, num ele sau adresa reclam antului fiind inserate eronat), astfel încât acesta nu a prim it adresa instanţei, judecătorul va dispune efectuarea unei alte com unicări, fiind acordat un nou term en d e 10 zile pentru regularizarea cererii. Se im pune m enţionarea faptului că term enul de 10 zile este un term en legal proce­ dural, care se calculează în sistem ul zilelor libere, potrivit art. 181 alin. {1} pct. 2 NCPC, astfel în cât nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă term enul şi nici ziua când acesta se îm plineşte. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

483

A rt. 200

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în ipoteza în care reclam antului i s-a pus în vedere prin adresa com unicată să achite o taxă ju diciară de tim b ru. Ia r acesta form ulează cerere d e reexam inare a m odului d e sta­ bilire a taxei sau cerere de ajutor public ju d icia r ori. după caz, de acordare a fa cilită ţilo r la plata taxei, apreciem că un nou term en de 1 0 zile pentru com plinirea neregularităţii privind tim brarea cererii va curge din m om entul soluţionării definitive a cererilor m en­ ţionate (în m ăsura în care acestea au fo st respinse sau adm ise în parte), însă num ai în situaţia în care reclam antul le-a form ulat în cadrul term enului de 10 2ile iniţial acordat. De asem enea, dacă reclam antului i s-a com unicat prin adresă obligaţia evaluării obiectului cererii, precum şi cea a tim brării acesteia la valoarea precizată, iar, în cadrul term enului de 1 0 2ile, reclam antul nu-şi îndeplineşte decât prim a obligaţie, apreciem că, prin raportare la art. 2 0 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, judecătorul va trebui să acorde un al doilea term en de 1 0 zile pentru satisfacerea obligaţiei de tim b rare a cererii, în tru ­ cât cuantum ul concret al taxei de tim bru nu i-a fost com unicat reclam antului, iar legea specială im pune o atare obligaţie în sarcina judecătorului. Dacă obligaţiile privind com pletarea sau m odificarea cererii nu sunt îndeplinite în term enul prevăzut la a lin . (2 )a la r t . 200 NCPC, prin încheiere, dată în cam era de consiliu, se dispune anularea cererii. în ipoteza puţin probabilă în care dosarul nu ar fi adus judecătorului la expirarea ter­ m enului d e 1 0 zile sau acesta nu ar verifica la îm plinirea term enului îndeplinirea o bli­ gaţiilo r puse în sarcina reclam antului, apreciem că instanţa n u vo m a i p u tea p roced a la anularea cererii în cazul com plinirii lip su rilo r de către reclam ant d u p ă depăşirea ter­ m en u lu i de 10 zile, întrucât este Incident art. 177 alin. (3) NCPC, care interzice anularea actului de procedură dacă până la m om entul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a disp ărut cauza acesteia. Cele m enţionate nu sunt valabile însă pentru ipoteza în care reclam antul ar com plini lipsurile cererii d e chem are în judecată la m om entul soluţionării cererii de reexam inare prevăzute de art. 200 alin. (4) N CPC. în acest context, apreciem însă că. dacă judecătorul a anulat cererea de chem are în judecată, deşi. la m om entul pronunţării acestei soluţii, reclam antul com plinise lipsurile sesizate, dispărând ca atare cauza d e nulitate, în condiţiile art. 177 alin. (3) NCPC, cererea de reexam inare prom o­ vată se im pune a fi adm isă, considerându-se că m ăsura anulării a fost dispusă eronat, cu nesocotirea dospoziţiei legale m enţionate. în ceea ce priveşte sfera d e aplicare a art. 200 NCPC, apreciem că procedura regulari­ ză rii cererii d e chem are în ju d e ca tă se aplică num ai cererilo r introductive de instanţă, iar nu şi cererilor incidentale. în argum entarea acestei soluţii, avem în vedere urm ătoarele considerente: a) atât cererea reconvenţională, cât şi cererea de intervenţie principală şi cea d e che­ m are în garanţie pot fi form ulate, în anum ite ipoteze, după acordarea prim ului term en d e judecată, m om ent la care nu ar m ai putea fi efectuată o astfel de procedură. Astfel, potrivit art. 62 alin. (2) NCPC, cererea de intervenţie principală poate fi făcută num ai în faţa prim ei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, iar, în conform itate cu alineatul urm ător al aceluiaşi articol, cu acordul expres al părţilor, aceasta poate fi făcută şi în instanţa de apel. Cererea de chem are în garanţie form ulată de reclam ant sau de intervenientul principal se va depune cel m ai târziu până la term inarea cercetării pro­ cesului înaintea prim ei instanţe, potrivit art. 73 alin. (2) NCPC. Cererea reconvenţională, precum şi cererea de chem are în garanţie form ulată de pârât se vo r depune în term enul prevăzut pentru depunerea întâm pinării înaintea prim ei instanţe, iar dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m ai târziu la prim ul term en d e ju d e cată, prin raportare la art. 209 484

D t U A N A R C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 200

alin. (4) şi art. 73 alin. (3) NCPC. Având în vedere câ pentru unele dintre aceste cereri nu s-ar putea efectua procedura regularizării reglem entată de art. 200 NCPC, dat fiind m om entul form ulării lor, ulterior acordării prim ului term en de judecată, apreciem că urm area procedurii în discuţie doar pentru cererile incidentale depuse la dosar anterior prim ului term en d e judecată a rîn se m n a stabilirea unui regim ju rid ic distinct pentru ace­ eaşi cere re, ca re n u ş i-a r putea g ă s i) ustifica rea doa r în a rgu m ent u f fo r m u I ă ri i I or în eta pe distincte ale procesului. Astfel, o soluţie contrară ar conduce ia concluzia inechitabilă ca pentru o cerere de intervenţie voluntară principală, anulată în cadrul procedurii prevă­ zute de art. 200 N CPC, părţile să aibă la îndem ână doar calea cererii d e reexam inare pen­ tru desfiinţarea acestei soluţii, în tim p ce pentru o altă cerere de intervenţie principală, afectată de aceleaşi lipsuri ca şi prim a, dar depusă ulterior acordării prim ului term en de judecată, în cadrul aceluiaşi proces, părţile să aibă dreptul d e a declara apel îm potriva soluţiei d e respingere a acesteia; b) regularizarea cererilor incidentale în cadrul procedurii prevăzute de art. 200 NCPC ar conduce la am ânarea acordării prim ului term en d e judecată şl ca atare la întârzie­ rea soluţionării cererii principale, în condiţiile în care la acest m om ent procesual recla­ m antul nu ar putea să solicite disjungerea acestora, în condiţiile art. 66 alin. (2), art. 74 alin. (4) şi art. 210 alin. (2) NCPC, ce im plică contradictorialitate; c) art. 209 alin. (5) teza a ll-a N CPC face trim itere exclusiv la art. 201 NCPC. iar nu şi la art. 200 NCPC, art. 201 reglem entând procedura d e com unicare a actelor procedurale şi d e fixare a prim ului term en d e judecată. Sintagm a „constatarea în d ep lin irii con diţiilor prevăzute de lege p en tru cererea de chem are tn ju d eca tâ ", m enţionată în partea de înce­ put a alin. (1) al art. 201 NCPC, priveşte cererea de chem are în judecată introductivă, scopul trim iterii art. 209 alin. (5) teza a li-a N CPC la art. 201 constituindu-l com unicarea cererii reconvenţionale, aspect care reiese şi din faptul că prim a teză a alin. (5) al art. 209 vizează o atare com unicare. Totodată, apreciem că procedura verificării şi regularizării cererii d e chem are în ju d e­ cată prevăzută de art. 200 N CPC se va aplica o rică ro r cereri introductive de instanţă, independent de faptul existenţei unei reglem entări speciale, cu excepţia cazului în care aceste din urm ă norm e derogă expres de la aplicabilitatea procedurii în discuţie sau atunci când procedura specială este incom patibilă cu efectuarea acesteia. 4. Cererea de reexam in are. îm p o triva încheierii de anulare a cererii de chem are în judecată, în condiţiile art. 200 alin. (3) NCPC, reclam antul va putea face n u m a i cerere de reexam inare, care are natura ju rid ică a unei veritabile căi d e atac, aparţinând categoriei generice a căilo r de atac îm potriva hotărârilor judecătoreşti. Ca orice altă cerere adresată instanţelor judecătoreşti, cererea de reexam inare tre­ buie să respecte regulile generole în m aterie stipulate d e art. 148 NCPC, fiind prevăzută în m od expres d e cod obligaţia m o tivării sale. Term enul de declarare a acestei căi de atac este de Î S zile de la data com unicării încheierii d e anulare, fiind incidente dispoziţiile art. 180-186 NCPC. Titularul unei asem enea cereri n u p o a te f i decât reclam antul, iar nu şi părţile adverse, întrucât art. 200 alin. (4) N CPC îi conferă în m od expres acestuia legitim are procesuală, cu atât m ai m ult cu cât celelalte părţi nici nu aveau, în principiu, posibilitatea să ia cunoş­ tinţă de existenţa procesului, până la m om entul anulării cererii nefiind efectuate com u­ nicările prevăzute de art. 201 NCPC. De asem enea, reclam antul are la dispoziţie d o a r aceasta cale de atac îm potriva încheierii d e anulare, iar n u ş i pe ceo a a p elului sa u a recursului. O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

485

A rt. 200

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Cererea se soluţionează prin încheiere, în cam era de consiliu, cu citarea reclam antu­ lui, de către un a lt co m p let al instanţei respective, desem nat prin repartizare aleatorie. Com pletul învestit cu soluţionarea cererii de reexam inare va putea reveni asupra m ăsurii anulării num ai în două ipoteze: a) dacă m ăsura a n u lă rii cererii a fo s t dispusâ eronat. în această ipoteză se include situaţia în care com pletul învestit cu soluţionarea cererii de reexam inare apreciază că obligaţiile a u fo s t stabilite în sarcina reclam antului în m o d eronat, spre exem plu, deşi acesta indicase în cererea de chem are în judecată adresa pârâtului, judecătorul nu a observat şi a anulat cererea pentru acest motiv. Apreciem însă că dacă legea instituie o cale de atac specială pentru soluţionarea unei chestiuni în privinţa căreia s-a solicitat acoperirea lipsurilor, iar reclam antul nu a utilizat-o, com pletul în vestit cu soluţionarea cererii de reexam inare nu va putea înlătura sancţiunea anulării cererii de chem are în judecată [spre exem plu, pentru contestarea m odulul de stabilire a taxei judiciare de tim ­ bru, reclam antul are dreptul de a form ula cererea de reexam inare prevăzută d e art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, Ia r nu cererea d e reexam inare în discuţie]; b) daca neregularitâţile a u fo s t înlăturate în term enul acordat p o trivit alin. (2) a i art. 2 0 0 NCPC. Apreciem că se încadrează în această ipoteză cazul în care, deşi reclam antul şi-a îndeplinit în cadrul term enului de 10 zile obligaţiile puse în sarcina sa, judecătorul a anulat cererea. Spre exem plu, precizările sau înscrisurile suplim entare au fost expediate Instanţei prin poştă cu respectarea term enului de 10 zile de la prim irea com unicării adresei, fiind incident art. 183 alin. (1) NCPC, însă au fost înregistrate la instanţă ulterior expirării acestui term en, în acest context, se im pune sublinierea faptului că acoperirea lipsurilor cererii de chem are în judecată în cadrul cererii de reexam inare nu este de natură sâ conducă la adm iterea acestei căi de atac (spre exem plu, achitarea taxelor judiciare de tim bru sau sem narea cererii de chem are în judecată în cadrul procedurii reexam inării nu vo r determ ina adm iterea acesteia). Totuşi, astfel cum am arătat în precedent, considerăm că, dacă judecătorul a anulat cererea de chem are în judecată, deşi, la m om entul pronun­ ţării acestei soluţii, reclam antul com plinise lipsurile sesizate, dispărând ca atare cauza de nulitate, în condiţii le art. 177 alin. (3) NCPC, cererea d e reexam inare prom ovată se im pune a fi adm isă, considerându-se că m ăsura anulării a fo st dispusă eronat, cu nesocotirea dispoziţiei legale m enţionate. în lipsa unui te xt legal care să prevadă scutirea sa de la plata taxelo r ju d iciare de tim bru, cererea d e reexam inare ar trebui supusă tim brării, potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997. în caz de adm itere a cererii de reexam inare, cauza se retrim ite com pletului iniţial învestit. încheierea prin care s-a soluţionat cererea de reexam inare nu mai poate face obiectul apelului sau al recursului, întrucât are caracter definitiv. în m ăsura în care aceasta a fost respinsă, reclam antul are posibilitatea form ulării unei n o i cereri de chem are în jud ecata, cu respectarea dispoziţiilor legale, neopunându-se autoritatea de lucru judecat, întrucât instanţele nu au procedat, în condiţiile art. 200 NCPC, la analiza fondului cererii sale. Procedura d e citare, redactarea în ch eierilo r sau a altor acte efectuate în procedura prevăzută de art. 200 alin. (6) şi (7) N CPC se realizează de grefierul de şedinţă stabilit pentru com pletul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea de reexam inare [art. 1D32 alin. (S) din Regulam ent],

486

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 201

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

Art» 2 0 1 . Fixarea p rim u lu i term en de ju d ecată. (1) Ju d e că to ru l de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chem are în judecată, dispune, prin rezoluţie, com unicarea acesteia către p â râ t punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâm pinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în term en de 25 de zile de Ia com u­ nicarea cererii de chem are în judecată, în condiţiile art. 165. (2) întâm pinarea se com unică de îndată reclam antului, care este obligat să depună răspuns Ia întâm pinare în term en de 10 zile de la com unicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâm pinare de la dosarul cauzei. (3) In term en de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâm pinare, ju d e­ cătorul fixează prin rezoluţie prim ul term en de judecată, care va fi de ce l m u lt 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. (4) în cazu l în care pârâtul nu a depus întâm pinare în term enul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclam antul nu a com unicat răspuns la întâm pinare în term enul prevăzut la alin. (2), la data expirării term enului corespunzător, ju d e­ cătorul fixează prin rezoluţie prim ul term en de judecată, care v a fi de cel m ult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. (5) în procesele urgente, term enele prevăzute la alin. (l)-(4 ) pot fi reduse de judecător în funcţie de circum stanţele cauzei. (6) în cazu l în care pârâtul dom iciliază în străinătate, judecătorul v a fixa un term en m ai îndelungat, rezonabil, în raport cu îm prejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 156. C O M E N T A R IU 1. C o m unicarea către pârât a cererii d e chem are în ju d e c a ţ i. O bligaţia d e a depune în tâ m p in a re . Dacă cererea de chem are în judecată respectă prescripţiile legale sau dacă lipsurile acesteia au fost com plinite în term en, judecătorul va dispune, de îndată, prin rezoluţie, com unicarea cererii către pârât, punlndu*i-se în vedere că are obligaţia d e a depune întâm pinare, sub sancţiunea decăderii sale din dreptul de a m ai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, în term en de 25 d e zile de la com unicarea cererii de chem are în judecată. Codul prevede obligativitatea in seră rii în cu p rin su l cita ţiei a sa n cţiu n ii nedepunerii întâm pinării sau a nerespecto ril term enului de depunere a acesteia. Lipsa acestei m en­ ţiu n i poate atrage nulitatea citaţiei ş i a proced urii de citare în condiţiile dovedirii existen­ ţei unei vătăm ări de către pârât, potrivit art. 175 alin. (1) N C P C Noul cod a m odificat term en u l generai pentru depunerea întâm pinării existent în reglem entarea precedentă, acesta fiind în prezent de 2 5 d e 2 ile de la data com unicării cererii de chem are în ju d eca ta , iar nu de cel puţin 5 zile înain tea term enului stabilit p e n ­ tru judecată, cum figura în art. 1141 alin. (2) CPC 1865. O ri de câte ori legea nu prevede un term en distinct pentru depunerea întâm pinării, acesta va fi cel de 25 d e zile de la data com unicării cererii de chem are în judecată. Spre exem plu, prin excepţie, potrivit art. 1018 alin. (3) NCPC, în procedura ordonanţei de plată debitorul este obligat să depună întâm pinare cu cel puţin 3 zile înain tea term enului de judecată. Este de m enţionat faptul c i grefierul de şedinţă este acela care procedează la com u­ nicarea cererii d e chem are în judecată către pârât, urm ărind totodată data depunerii

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

487

A rt. 201

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

întâm pinării la dosar sau nedepunerea acesteia la expirarea term enului de 25 de zile de la com unicarea cererii de chem are în judecată, prin cercetarea zilnică a alertelor din sistemul inform atic ECRiS, anunţând judecătorul în vederea dispunerii m ăsurilor legale. Similar situaţiei vizând cererea de chem are în judecata, în funcţie de legalitatea comunicării, j ud ecăto ru I fi e va tre ce la u rm ătoa re a eta p i în cad ru I d e ru lă rii acestei proceduri pre Iim i nare acordării prim ului term en de judecatâ, fie va relua procedura de comunicare. 2. C om unicarea către reclam ant a în tâ m p in ă rii. O b lig aţia d e a d e p u n e răspuns la în tâ m p in a re . După depunerea întâm pinării de către pârât, prin grija grefierului de şedinţă, în condiţiile m enţionate anterior, aceasta se com unică de îndată reclam antului, care este obligat să depună răspuns la întâm pinare în term en d e 10 zile de la com unicare. Spre deosebire de vechiul cod, actuala reglem entare prevede în mod expres obliga­ ţia com unicării întâm pinării către reclam ant, precum şi obligaţia reclam antului d e a fo rm ula un ră spu ns Io întâm pinare în term en d e 10 2 ile de ia com unicare. Răspunsul reclam antului la întâm pinare nu este supus com unicării către pârât, fiind o excepţie d e Io regula co m u n ică rii actelor de proced ură, pârâtul având posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia prin consultarea dosarului. Ca atare, am ânarea cauzei nu poate fi încuviinţată la solicitarea pârâtului de a lua cunoştinţă de răspunsul reclam antului la întâm pinare. 3. Fixarea prim ului term en d e ju d e ca tă . Potrivit art. 1034 alin. (1) din Regulam ent, după îndeplinirea procedurilor prem ergătoare prevăzute de lege, daca constată în d e­ plinite condiţiile pentru stabilirea prim ului term en d e judecată, com pletul de judecată fixe a ză p rim u l term en de ju d eca tâ , dispunând citarea p ă rţilo r şi, după caz, a lte m asuri pentru pregăti rea ju d e că ţii potrivit legii. Dosarul se predă de îndată grefierului de şedinţă care, în aceeaşi zi, introduce term enul în aplicaţia ECRIS. Num ai după finalizarea acestei etape prelim inare a procesului, etapă în cadrul căreia părţile sunt încunoştinţate reciproc cu privire la pretenţiile lor, judecătorul va fixa, prin rezoluţie, prim ul term en d e judecată, care va fi de cel m ult 5 0 de 2 ile de la data rezoluţiei, dispunând citarea p ărţilo r Este de m enţionat caracterul de noutate legislativă al acesto r m ăsuri m enite să scurteze durata proceselor, rem arcând u-se, totodată, şi faptul că term en ul de judecată nu m ai este stabilit în sistem com puterizat, ci m anual de către judecătorul în vestit cu soluţionarea cauzei. Sim ilar, în ipoteza în care pârâtul nu a depus întâm pinare în term enul prevăzut la alin. ( 1 ) sau, după caz, reclam antul nu a com unicat răspuns la întâm pinare în term enul prevăzut la alin. ( 2 ) al art. 2 0 1 , la data expirării term enului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie prim ul term en de judecată, care va fi de cel m ult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. în actuala reglem entare, p rim u l term en de ju d eca tă este considerat cel la care pentru prim a dată se dispune citarea părţilor tn vederea soluţionării cauzei. Em iterea procedurilor de citare pentru prim ul term en de judecată şi ducerea la în d e­ plinire a celorlalte m ăsuri pentru pregăti rea ju decăţii se realizează d e g refierul de şedinţa im ediat după fixarea term enului de judecată, pentru cauzele urgente, sau în cel m ult 5 zile lucrătoare, pentru celelalte cauze (art. 1034 alin. (2) din Regulam ent). Preşedintele instanţei poate dispune ca activităţile prevăzute la alin. (2) să fie realizate d e un grefier desem nat în acest scop la nivelul instanţei [art. 103* alin. (3) din Regulam ent].

488

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 202

4. Pro cesele urgente. In procesele urgente, term enele pentru depunerea întâm pi­ nării, form ularea răspunsului reclam antului la întâm pinare, fixarea şi stabilirea prim ului term en d e judecată p o t f i reduse de ju d ecă to r în funcţie d e circum stanţele cauzei, dispo­ ziţia legală reprezentând o excepţie de la regula conform căreia term en ele procedurale legale su n t fixe, nefiind susceptibile de m odificare. Prin procese urgente trebuie avute în vedere nu num ai cele pentru care legea prevede în m od expres o procedură de soluţionare urgentă, dar şi cele care im p lic i, în funcţie de circum stanţe le concrete a le cauzei, o atare urgenţă în tranşarea chestiunii litigioase, deşi legea nu le atribuie o p ro ce d u ri de soluţionare de urgenţă. Reducerea acestor term ene legale se poate dispune la cererea p ă rţii interesate sau din oficiu de către ju d ecito r. Părţile au, totodată, posibilitatea preschim bării term enului de ju d e ca tă acordat, în condiţiile art. 230 NCPC. Posibilitatea reducerii duratei prim ului term en de judecată se deosebeşte de institu­ ţia preschim bării term enului, prim a fiind incidenţă Tn ipoteza în care term enul de ju d e­ cată nu a fost în că stabilit de judecător, iar cea de-a doua vizează m odificarea datei calen­ daristice a unui term en deja fixat. 5. Situ aţia pârâtului cu d o m iciliu l în străinătate. în cazul în care pârâtul dom iciliază în străinătate, judecătorul va fixa un term en m a i îndelungat, rezonabil, în raport cu îm pre­ ju rările cauzei, tn cuprinsul citaţiei pentru prim ul term en de judecată adresate pârâtu* lui care se află în străinătate, trebuie să figureze în mod obligatoriu m enţiunea vizând obligaţia stabilită în sa rcin o sa de a -şi alege un dom iciliu p rocesu a l în Rom ânia. tn acest se n se ste necesar ca pentru prim ul term en d e judecată procedura să fie legal îndeplinită, dovada fiind restituită la dosar cu m enţiunile corespunzătoare. Sancţiunea care intervine în situaţia în care pârâtul aflat în străinătate nu-şi îndepli­ neşte obligaţia m enţionată an terio r constă în faptul că, pentru term enele de judecată urm ătoare, chiar dacă dovada în d ep lin irii procedurii de citare nu a r fi restituită, aceasta să fie considerată legal îndeplinită, sim pla recipisă de predare a scrisorii recom andate către poşta rom ână fiind suficientă pentru legalitatea procedurii.

A rt. 2 0 2 • R eprezentarea ju d iciară a părţilor în caz de coparticipare proce­ suală. (1) In procesele în care, în condiţiile a r t 59, sunt m ai mulţi reclamanţi sau pârâţi, judecătorul, ţinând cont de num ărul foarte m are al acestora, de necesitatea de a se asigura desfăşurarea norm ală a activităţii de judecată, cu respectarea drep­ turilor şi intereselor legitim e ale părţilor, va putea dispune, prin rezoluţie, repre­ zentarea lor prin m andatar şi îndeplinirea procedurii de com unicare a actelor de procedură num ai pe num ele m andatarului, la dom iciliul sau sediul acestuia. (2) Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau m ai m ulţi m andatari, persoane fizice o ri persoane juridice, cu respectarea dispoziţiilor privind repre­ zentarea judiciară. (3) Dovada m andatului va fi depusă de către reclam anţi în term enul prevăzut la art. 200 alin. (2), iar de către pârâţi, odată cu întâm pinarea. D acă părţile n u îşi aleg un m andatar sau nu se înţeleg asupra persoanei m andatarului, judecătorul v a num i, prin încheiere, un cu rator special, în condiţiile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclam anţilor sau, după caz, a pârâţilor şi căruia i se vor

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

489

A rt. 203

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

com unica actele de procedură. M ăsura num irii curatorului se com unică părţilor, care v o r suporta cheltuielile privind rem unerarea acestuia. C O M E N T A R IU A rticolul 202 alin. (1) N CPC constituie o preluare â prevederilor art. 114 alin. (5) teza I CPC 1865. cu singura deosebire că m ăsura în discuţie se dispune în prezent de către judecătorul căruia i s-a repartizat dosarul spre soluţionare, ia r nu de către preşedintele instanţei. Această m ăsură se dispune prin rezoluţie, la m om entul prim irii cererii respec­ tive, părţile urm ând a fi citate cu m enţiunea expresă d e a-şi desem na unul sau m ai m ulţi m a nd a tari com uni şi de a-şi alege d o m iciliu l sa u se d iu i p rocesu a l la u n u l d in tre aceştia. M andatarul com un poate fi atât o p e rso a n ă fizică , cât şi o p e rso a n ă ju rid ică , urm ând a fi respectate dispoziţiile privind reprezentarea judiciară. D o vada m a ndatului va fi depusa de către reclam anţi în cel m ult 10 zile de la prim i­ rea com unicării instanţei privind obligaţia desem nării unui m andatar com un, iar d e către pârâţi, odată cu întâm pinarea, adică în term en de 25 d e zile de la com unicarea cererii de chem are în judecată. în ipoteza nerespectării acestei obligaţii, fie că părţile nu îşi aleg un m andatar, fie că nu se înţeleg asupra persoanei m andatarului, judecătorul va num i prin încheiere, în cond iţiile a rt.5 8 a lin .(3 )N C P C , un cu ra to r special, care va asigura reprezentarea reclam anţi* lor, sau, după ca 2, a p â râ ţilo r ţ\ căruia i se vo r com unica actele de p ro ce d u ri, dispoziţiile art. 200 alin. (2) N CPC excluzând în m od expres nerespectarea obligaţiei de desem nare a unui reprezentant com un de la aplicarea sancţiunii n u lită ţii Este de m enţionat că, spre deosebire d e reglem entarea anterioară, care prevedea sancţiunea suspendării ju d e c lrii cauzei în ipoteza în care reclam anţii nu îşi îndeplineau această obligaţie şi num irea unui curator special num ai în privinţa pârâţilor, noul Cod de procedură civilă nu m ai distinge între persoana reclam anţilor sau cea a pârâţilor, im pu­ nând num irea unui curator special pentru am bele categorii de p ă rţi şi elim inând, toto­ dată, incidenţa sa n cţiu n ii su sp en d ă rii ju d e că ţii cauzei. De asem enea, dacă în reglem entarea anterioară curatorul special num it de instanţă nu era un profesionist al dreptului, în legislaţia actuală acesta este un a vo ca t anum e desem nat în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. în tru câ t activitatea curatorului special este rem unerată, m ăsura num irii acestuia se va com unica părţilor, care vo r suporta cheltuielile privind rem unerarea sa.

A r t . 2U3. M ăsu ri pentru pregătirea ju d ecăţii. (1) Judecătorul/ su b rezerva dezbaterii la prim ul term en de ju decată, dacă s-a solicitat prin cererea de che­ m are în judecatâ, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte m ăsuri pentru adm inistrarea probelor, precum şi orice alte m ăsuri necesare pentru des­ făşurarea procesului potrivit legii. (2) In condiţiile legii, se v o r putea încuviinţa, p rin încheiere executorie, m ăsuri asigurătorii, precum şi m ăsuri pentru asigurarea probelor. C O M E N T A R IU A rticolul 203 N CPC constituie o preluare a art. 1141 alin. (5) şi (6) CPC 1865, raţiunea instituirii acestor dispoziţii fiind aceea de a urgenta soluţionarea procesului.

490

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 204

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

Dispunerea m ăsurilor prevăzute la alin. (1) al articolului în discuţie se face prin rezo­ luţie d e către judecătorul căruia î-a fo st repartizată cauza spre soluţionare. O atare dispo­ ziţie nu este de natură să înfrângă principiul contradictorialităţii procesului civil, instituit de art. 14 NCPC, întrucât probele vo r fi odm inistrate ş i reţinute în ansam blul m aterialu­ lui probator num ai d u p ă punerea acestora în discuţia contradictorie a părţilor, ia primul term en de judecată ta care acestea au fo st legal citate, ş i după încuviinţarea acestora de către instanţă. De asem enea, la cererea persoanei interesate, cu respectarea condiţiilor legale, înainte de prim ul term en de judecată stabilit în cauză se pot fixa term ene interm ediare pentru soluţionarea unor cereri de instituire a m ăsurilor asigurătorii sau pentru asigu­ rarea dovezilor.

A r i , 2 0 4 . M odificarea cererii de ch em are in ju d ecatâ. (1) Reclam antul poate să-şi m odifice cererea şi să propună noi dovezi, su b sancţiunea decăderii, num ai până la prim ul term en la care acesta este legal citat- In acest caz, instanţa dispune am ânarea pricinii şi com unicarea cererii m odificate pârâtului, în vederea form u­ lării întâm pinării, care, su b sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea term enului fixat, urm ând a fi cercetată de reclam ant la dosarul cauzei. (2) C u toate acestea, nu se va da term en, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instantă când: 1. se îndreaptă greşelile m ateriale din cuprinsul cererii; 2. reclam antul m ăreşte sau m icşorează cuantum ul obiectului cererii; 3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; 4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este adm isibilă. (3) M odificarea cererii de chem are în judecată peste term enul prevăzut la alin. (1) poate avea loc num ai cu acordul expres al tuturor părţilor. C O M E N T A R IU 1. N o ţiu n e a şi regim ul ju rid ic . Potrivit art. 30 alin. (S) NCPC, constituie cerere adiţio­ nală acea cerere prin care o parte m o d ifici pretenţiile sale anterioare. Articolul 204 NCPC reglem entează regim ul ju rid ic al cererii adiţionale, fiind incident nu num ai în cazul cererii de chem are în ju d ecată, d a r şi al cererii reconvenţionale sau al altei cereri incidentale, a cărei natură juridică este d e veritabilă cerere de chem are în judecată, urm ând a se aplica în m od corespunzător. Reclam antul are d rep tu l să -şi m odifice cererea de chem are în ju d eca tă form ulată ini­ ţial su b aspectul oricărora dintre cele trei elem ente ale s a le - p ă r ţ i, obiect şi cauză. în reglem entarea anterioară, în aplicarea art. 132 alin. (1) şi (2) C P C 1865, jurisprudenţa făcea distincţie între noţiunile de cerere m odificatoare (ce includea şi cererea com pletatoare) şi cerere precizatoare, aceasta din urm ă vizând exclusiv îndreptarea gre­ şelilor m ateriale, m ărirea sau m icşorarea câtim ii obiectului cererii, pretinde rea contra­ valo rii obiectului pierdut sau pierit ori înlocuirea cererii în constatare cu o cerere în rea­ lizare sau invers. în prezent, noul cod prevede în art. 204 o reglem entare sim ilară, denum irea m argi­ nală a articolului fiind „m odificarea cererii de chem are în ju d eca ta ”. O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

491

A rt. 204

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A preciem c i distincţia dintre cererea m odificatoare şi cererea preci2atodre existentă în practică su b im periul reglem entării anterioare subzistă şt în actualul Cod de proce­ d u r i civilă, acestea fiind în s i reunite su b denum irea de cerere adiţională, întrucât, în substanţă, am bele constituie m odificări a le cererii iniţiale, ch iar dacă au un regim juridic diferit. Astfel, reform ularea în cadrul art. 204 N CPC a textului afîn. (2) al art. 132 CPC 1865 în sensul elim inării tezei conform căreia cererea n u s-a r considera m odificată dacă ar interveni situaţiile lim itativ prevăzute de lege pentru precizarea cererii a avut ca raţiune num ai faptul că şi cererea precizatoare este, în esenţă, o cerere m odificatoare, regim ul ju rid ic diferit al acestora fiind m enţinut. Potrivit art. 204 alin. (3) NCPC, m odificarea cererii d e chem are în judecată peste ter­ m enul prevăzut la alin. {1} (prim ul term en la care reclam antul este legal citat) poate avea loc num ai cu ocordui expres a l tuturor p ă rţilo r Apreciem că o atare dispoziţie, care con­ firm ă caracterul dispozitiv al norm elor art. 204 NCPC, vizează exclusiv cererea m odifica­ toare, iar nu şi pe cea precizatoare, sim ilar reglem entării anterioare, întrucât ar fi lipsit d e sens ca, spre exem plu, instanţa să nu ia act de îndreptarea erorilor m ateriale strecu­ rate în cuprinsul unei cereri, dacă partea adversă s-ar opune unei astfel de precizări for­ m ulate tardiv. 2. Cererea ad iţio n a lă reglem entată d e art. 204 alin . (1) N CPC. Form ularea unei astfel de cereri adiţionale poate fi efectuată de către reclam ant num ai până la p rim u l termen la care acesta este le g a l cita t. Noul cod a procedat la înlocuirea noţiunii de *prim a z i de înfăţişare", care a fost elim inată d e altfel din întreaga reglem entare, cu cea a „prim ului term en de judecată". Ca atare, şi în ipoteza în care pricina nu ar fi în stare de judecată la prim ul term en, ci s-a r solicita, spre exem plu, am ânarea cauzei de către pârât în vederea angajării unui avocat, obligaţia redam antufui d e a form ula cererea m odificatoare până la acest term en subzistă. Singura condiţie cerută de lege este aceea ca reclam antul să f i fo s t leg a i citat pentru term enul de judecată până la care a r avea dreptul să-şi m odifice pretenţiile ini­ ţiale, fiind fără relevanţă ju rid ică faptul îndeplinirii legale sau nu a procedurii de citare cu pârâtul. în ipoteza în care reclam antul depune la dosar cerere m odificatoare cu încălcarea term enului stabilit de art. 204 alin. {1} NCPC, term en procedural im perativ sancţiunea care intervine este decăderea acestuia din dreptul de a form ula cererea, o atare sanc­ ţiune putând fi invocată din oficiu d e către instanţă, cu consecinţa respingerii cererii adi­ ţionale ca tard iv form ulată. Prin excepţie, dacă există a co rd u l expres a l tuturor p ă rţilo r litigante, sancţiunea decă­ derii nu va interveni, iar instanţa va trebui să procedeze la soluţionarea cererii astfel cum a fost m odificată. în tru câ t legea face referire la „aco rdu l expres" al părţilor, rezultă că învoiala acestora nu poate fi dedusă pe cale de interpretare din neprezentarea lor în faţa instanţei sau din lipsa unui răspuns al părţilor în acest sens, în ipoteza în care au fost citate cu m enţiunea d e a-şi preciza poziţia procesuală. Ca atare, o învoire tacită nu este de natură să conducă la înlăturarea sancţiunii decăderii. A preciem c i în situaţia form ulării unei cereri m odificatoare după p rim u l term en de ju d eca tă la care reclam antul a fost legal citat, dacă la term en nu su n t prezente toate părţile iniţiale, instanţa va am âna cau 2 a, com unicând p ă rţilo r cererea, cu m enţiunea de

492

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 204

a -şi preci 2 Q p 02 iţia procesuală în sensul e x p rim irii sau nu a acordului vi 2ând m odificarea pretenţiilor peste term enul legal. De asem enea, considerăm că ?n ipoteza în care m odificarea vi2 eazâ p e rso a n a pârâ­ tului, partea care trebuie să-şi dea acordul cu privire la m odificarea cererii este pârâtul iniţial, iar nu cel chem at în judecată prin cererea adiţională, care nu se poate opune che­ m ării sale în judecată, procesul începând din perspectiva sa d in m om entul Introducerii cererii m odificatoare. în situaţia în care în litigiu au fost form ulate şi cereri de intervenţie, încuviinţate în principiu, pentru m odificarea cererii de chem are în judecată este necesar şi acordul expres a l intervenienţilor, aceştia fiind In d u şi în categoria părţilor litigante, iar legea soli­ citând acordul expres al tu tu ro r părţilor, iar nu num ai pe cel al pârâtului. Dacă toate părţile sunt prezente în şedinţă, instanţa le va solicita acordul cu privire la m odificarea pretenţiilor reclam antului peste term enul legal. în m ăsura în care acest acord este o bţinu t sau dacă cererea a fost m odificată în term en , instanţa le va înm âna cererea şi va dispune am ânarea cauzei î r vederea fo rm u lă rii d e că tre p â r â ta întâm pină­ rii, în term en de cel puţin 10 2ile înaintea term enului de judecată urm ător, sub sancţiu­ nea decăderii acestuia din dreptul de m ai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celo r de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, în raport de cererea astfel cum a fost m odificată. Am ânarea cauzei nu se va dispune în ipoteza în care părţile prezente nu solicită acest lucru, invocând faptul că nu vo r depune întâm pinare. De asem enea, în m ăsura în care cererea adiţională a fost depusă de reclam ant ante­ rior acordării prim ului term en de judecată şi a fost com unicată legai pârâtului, acesta nu m ai este în m ăsură să solicite la prim ul term en de judecată am ânarea cauzei pentru a form ula întâm pinare la cererea adiţională. întâm pinarea form ulată de către pârât la cererea m odificatoare nu se com unică recla­ m antului, fiind o excepţie de la regula com unicării actelor de procedură, acesta urm ând să o consulte la dosar, fără a avea posibilitatea să solicite am ânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă d e aceasta. 3. Cererea ad iţio n a lă reglem entată d e art. 204 alin . (2) N CPC. Cererea adiţională în discuţie are obiectul specificat în mod lim itativ de art. 204 alin. (2) pct. 1-4 NCPC, orice altă m odificare a pretenţiilor care nu se include în această sferă delim itată legal reprez e n tin d o cerere adiţională supusă regim ului ju rid ic statuat de alin. (1) şi (3) a le art. 204 NCPC. Pentru întocm irea cererii adiţionale m enţionate nu este necesară form a scrisă, fiind suficiente pentru învestirea instanţei declaraţiile verbale ale reclam antului consem nate de grefier în încheierea de şedinţă, acest caz constituind una dintre excepţiile la care face referire art. 148 alin. (4) NCPC. Pentru evitarea riscului unor consem nări eronate, ar fl însă preferabil ca justiţiabilii să form uleze în scris şi această cerere, nerespectarea formei scrise neavând însă vreo consecinţă juridică. Cererea precizatoare poate fi form ulată o ricâ n d până la m om entul în ch id erii dezb a ­ terilor, iar depunerea sa nu atrage am ânarea judecării cauzei. în cazul form ulării acesteia în şedinţă publică, instanţa va lua act prin încheiere de pretenţiile astfel precizate. Pot reprezenta ero ri m ateriale în cuprinsul cererii greşita redactare a num elui unei persoane, contradicţii vădite existente între pretenţia propriu-zisă solicitată şi conside­ rentele cererii (spre exem plu, se pretinde revendicarea unui anu m it im obil, ia rîn dezvol­ tarea m otivării cererii se face referire la un alt im obil), indicarea într-un cuantum diferit a sum ei cerute în părţi distincte ale cererii etc. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

493

A rt. 205

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

M ărirea sa u m icşorarea cuantum ului obiectului cererii presupune cu necesitate o cerere patrim onială, al cărei o b iect poate fi exprim at pecuniar. Nu excludem posibili­ tatea de a valora cerere preci 2atoare şi m ârirea supra feţei de teren revendicate, dacă în urm a expertizei tehnice de specialitate efectuate în cauză ar rezulta o suprafaţa mai m are a terenului revendicat (de pildă, 360 m p. în loc de 340 m .p.), în să cu condiţia ca obiectul cererii adiţionale să se lim iteze la acelaşi teren ce figurează în cererea princi­ pală, dar care a fost incorect a preciat din punctul de vedere al suprafeţei de către recla­ m ant ta introducerea acesteia. în m ăsura în care însă lim itele obiectului specificate în cererea principală sunt d epăşite prin cererea a d iţio n a li, aceasta va urm a regim ul pre­ văzut de art. 204 alin. (1) şi (3) NCPC, Ia r nu pe cel vizat de art. 204 alin. (2) pct. 2 NCPC. De asem enea, şi în situaţia în care cererea este una în pretenţii, m ajorarea cuan­ tum ului obiectului său nu poate opera cu schim barea în săşi a acestuia. Spre exem plu, dacă prin cererea de chem are în judecată iniţial form ulată, reclam antul a so licitat o bli­ garea pârâtului la plata sum ei de 1 0 .00 0 lei, cu titlu d e daune m orale pentru fapta aces­ tuia de ocupare fără drept a im obilului său, m ajorarea cuantum ului pretenţiilor la sum a d e 20.000 lei, prin includerea şi a daunelor m orale cauzate de violenţele exercitate de pârât asupra reclam antului, nu constituie o precizare a cererii iniţiale, ci o m odificare sub aspectul obiectului şî a cauzei acţiunii. Punctul 3 al alin. (2) d e la art. 204 NCPC vizează ipoteza în care acţiunea are ca obiect, spre exem plu, revendicarea unul bun m obil sau im obil, iar, în tim pul procesului, acesta piere sau este pierdut, după caz. m otiv pentru care, nem aifiind posibilă restituirea sa în natură, reclam antul îşi precizează o biectul cererii în sen su l obligării p â râ tu lu i la plata contravalorii bunului. Nu este inclusă în această dispoziţie ipoteza în care reclam antul solicită revendicarea im obilului preluat abu ziv de către stat, iar, ulterior, în cursul ju d e că ­ ţii, îşi schim bă obiectul cererii în pretenţii vizând obligarea pârâtului la plata despăgubi­ rilor echivalente cu valoarea de circulaţie a bunului, întrucât ?n situaţia prezentată starea bunului nu s-a m odificat în cursul procesului. Cea de-a patra ipoteză de precizare a obiectului cererii vizează situaţia în care recla­ m antul înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizare sau invers, atunci câ n d cererea în constatare este Qdmisibilâ. Spre exem plu, d a c i rezoluţiunea unui con­ tract a operat de d re p t iar iniţial cererea este form ulată sub form a unei rezoluţiuni ju d i­ ciare, reclam antul are posibilitatea să-şi precizeze ulterior acţiunea în sensul constatării de către instanţă a rezoluţiunii, iar nu în cel al declarării acestei sancţiuni.

S e c ţiu n e a o 3 - a . în tâ m p in a re a Ar(« 2 0 5 . Scop u l şi cu p rin su l în tâm p in ării. (1) întâm pinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fap t şi în drept, faţă de cererea de che­ m are în judecată. (2) Întâm pinarea va cuprinde: a) num ele şi prenum ele, codul num eric personal, dom iciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denum irea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, num ărul de înm a­ triculare în registrul com erţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclam antul n u le-a m enţionat în cererea de chem are în judecată. D ispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a ll-a su n t aplicabile în m od corespun­ 494

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 205

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

zător. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi dom iciliul ales în România, unde urm ează să i se facă toate com unicările privind procesul; b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclam antu­ lui; c) răspunsul la toate pretenţiile şi m otivele de fapt şi de drept ale cererii; d) dovezile cu care se apără îm potriva fiecărui capăt din cerere, dispoziţiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător; e) sem nătura. C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea în tâm p in ă rii. Noul Cod de p ro ce d u ri civilă defineşte întâm pinarea drept actul de procedura prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea d e che­ m are în judecată. în cuprinsul reglem entării anterioare o astfel de definiţie le g a li nu era prevăzută. Dacâ cererea de chem are în judecată este act ui de p ro ce d u ri propriu reclam antului (în ipoteza în care pârâtul form ulează cerere reconvenţională, cu natura juridică a unei cereri de chem are în judecată, acesta acţionează to t în calitate de reclam ant). întâm pi­ narea este actul de procedură propriu pârâtului, prin care răspunde cererii de chem are în judecată form ulate îm potriva sa de către reclam ant. Pentru a fi calificat drept întâm pinare, răspunsul pârâtului la cererea de chem are în judecată trebuie să se concretizeze într-o apărare îm potriva pretenţiilor form ulate de reclam ant, în cadrul căruia să fie expuse argum ente de natură să determ ine soluţia res­ pingerii acţiunii. Dacă pârâtul este de acord cu adm iterea acţiunii prom ovate de recla­ m ant, cererea sa în sensul indicat nu are caracter de întâm pinare, ci de n o te scrise. De asem enea, dacă pârâtul form ulează prin interm ediul întâm pinării pretenţii proprii îm p o ­ triva reclam antului în afară de apărările faţă de cererea in tro d u ctivi, această parte a întâm pinării va avea caracter d e cerere reconvenţională.

2. C o n ţin u tu l în tâ m p in ă rii.

Articolul 205 alin. (2) NCPC priveşte condiţiile intrinseci ale întâm pinării, acestea fiind com pletate în actuala reglem entare faţă d e cele existente în vechiul cod. De asem enea, în afara cerinţelor prevăzute expres de textul legal, întâm pinarea va trebui să cuprindă arătarea instanţei căreia îi este adresată şi n u m ă ru l dosaru lu i form at în urm a cererii de chem are în judecată, pentru a putea fi ataşată acestuia. a) Noul cod a apreciat ca fiind necesară prevederea în cuprinsul în tâ m p in irii a num e­ lu i şi a prenum elui, a codului n um eric personal, a dornici fiului sau a reşed inţei pârâtului ori, pentru persoanele juridice, a den u m irii şi a sediului, precum şi, după caz, a codului unic de înregistrare sau a co d u lu i de identificare fisc a la , a num ăru lu i de înm atriculare în registrul com erţului ori de înscriere în registrul perso a n elo r ju rid ice şi a contului bancar, dacă reclam antul nu le-a m enţionat în cererea d e chem are în judecată. Oe asem enea, prin raportare la art. 148 alin. ( l) t e z a a ll-a NCPC la care art. 205 alin. (2) lit. a) din aceiaşi cod face trim itere, întâm pinarea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de pârât, precum num ărul de telefon, num ărul d e f a x sau alte asem enea. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi dom iciliul o les în Rom ânia, unde ur­ m ează să i se facă toate com unicările privind procesul. în cazul în care pârâtul nu se con­ form ează acestei dispoziţii legale, sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a ll-a NCPC,

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

495

A rt. 206

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

potrivit cărora com unicările i se vo r face prin scrisoare recom andată, re ci pisa de predare la poşta rom ână a scrisorii, în cuprinsul căreia vo r fi m enţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovada de îndeplinire a procedurii. în tim p ce lipsa m enţiunilor vizând num ele şî prenum ele sau denum irea pârâtului din cererea de chem are în ju d e c a t! este sancţionată cu nulitatea acesteia, în condiţiile art. 200 NCPC, astfel încât nu s-a r ajunge la citarea pârâtului şi la form ularea întâm pină­ rii, instituirea obligativităţii m enţionării acesto r date în întâm pinare îşi găseşte raţiunea în situaţia în care reclam antul ar fi indicat eronat sau incom plet respectivele date, preîntâm pinându-se riscul soluţionării cauzei în absenţa legalei îndepliniri a procedurii de citare cu pârâtul. în acelaşi context, dacă pârâtul dom iciliază efectiv într-un alt loc decât cel indicat în cererea introductivă, aducerea ta cunoştinţa instanţei a adresei la care ar trebui realizată procedura d e citare şi de com unicare a actelor de procedură este un asp ect care contribuie la riguroasa desfăşurare a procesului. b) întâm pinarea va cuprinde toate excepţiile procesuale pe core p â râ tu l le invocâ fo ţâ de cererea reclam antului, textul art. 115 pct. 1 CPC 1865 fiind în mod riguros retuşat prin înlocuirea noţiunii de „excepţii de procedură" cu cea de „excepţii procesuale", ultima înglobând atât excepţiile de procedură, cât şi pe cele de fo n d , susceptibile deopotrivă d e a fi invocate pe calea întâm pinării. Astfel, prin întâm pinare pârâtul poate invoca excepţia de necom petenţă, excepţia de netim brare, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a sem natarului cererii de chem are în judecată etc. c) De asem enea, întâm pinarea va cuprinde şî toate apărările de fo n d , precum şi alte a p ă ră ri procedurale, form ulându-se un răspuns pentru toate pretenţiile şi m otivele de fapt şi d e drept arătate în cererea de chem are în judecată. d) întâm pinarea va indica dovezile pe care pârâtul le va folosi pentru com baterea fiecărei pretenţii form ulate îm potriva sa, dispoziţiile art. 194 lit. e) NCPC şi com entariul aferent acestora fiind incidente în m od corespunzător. e) Sim ilar cererii d e chem are în judecată, întâm pinarea trebuie sem nată de către pârât sau de către reprezentantul acestuia, lipsa sem năturii atrăgând nulitatea actului de procedură al întâm pinării, care operează în aceleaşi condiţii ca şi cele stabilite pen­ tru ipoteza nesem năriî cererii de chem are în judecată. Prin urm are, dacă întâm pinarea nu este sem nată, iar această lipsă nu este com plinită în term en, instanţa va invoca şi va declara nulitatea acesteia şi, pe cale d e consecinţă, nu o va lua în considerare la stabilirea soluţiei asupra cererii de chem are în judecată, nepunând în discuţie excepţiile procesu­ a le invocate în cuprinsul său şi nepronunţându-se asupra acestora. întâm pinarea poate fi form ulată personal de către pârât sau prin reprezentant; legal sau convenţional, dovada calităţii acestuia urm ând a fi anexată întâm pinării.

A rt. 3 0 6 . C om unicarea în tâm p in ării. (1) întâm pinarea se com unică recla­ m antului, dacă legea n u prevede altfel. (2) La întâm pinare se v a alătura acelaşi num ăr de copii certificate de pe înscri­ surile pe care se sprijină, precum şi u n rând de copii pentru instanţă. Dispoziţiile art. 149 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 150 sunt aplicabile. C O M E N T A R IU 1. C o m u n icarea în tâ m p in ă rii. Spre deosebire d e Codul de procedură civilă anterior, noua reglem entare prevede în mod expres obligativitatea com unicării întâm pinării, dacă

496

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 207-208

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

legea nu prevede altfel. Aceasta se com unică reclam antului în condiţiile art. 201 alin. (2) NCPC, reclam antul având obligaţia, la rândul său, să form uleze râ sp u n s la întâm pinare. Prin excepţie d e la regula com unicării întâm pinării, d e pildă, art. 204 alin. (1) teza finală N CPC prevede că întâm pinarea la cererea adiţională nu se va com unica reclam an­ tu lui, urm ând ca aceasta să fie cercetată prin consultarea dosarului. De asem enea, potrivit art. 1018 alin. (4) NCPC, în procedura ordonanţei de plată, întâm pinarea nu se com unică reclam antului, care va lua cunoştinţă d e cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei. 2. N um ărul d e exem p lare. în scrisu rile an e xate . Pentru a putea fi com unicată, întâm ­ pinarea se form ulează în atâtea exem plare câte sunt necesare pentru aceasta, în funcţie de num ărul celorlalte părţi, plus un exem plar pentru instanţă, prin raportare la art. 149 alin. (1) NCPC. întâm pinarea se form ulează într-un singur exem plar pentru com unicare dacă există m ai m ulţi reclam anţi, având însă un reprezentant com un, sau dacă reclam antul figurează în m ai m ulte calităţi juridice. De asem enea, prevederile alin. (3) şi (4) ale art. 149 NCPC sunt aplicabile şi întâm pinării, prin urm are trim item la com entariile aferente acestui articol. Dacă pârâtul a solicitat prin întâm pinare încuviinţarea probei cu înscrisuri, acestea vo r fi anexate întâm pinării, în atâtea exem plare câte sunt necesare pentru com unicare, plus un exem plar pentru instanţă, dispoziţiile art. IS O NCPC fiind incidente şi în cazul întâm pinării.

Ari» 2 0 7 . în tâm p in area com ună. C ând su n t m ai m ulţi pârâţi, aceştia pot răspunde îm preună, toţi sau num ai o parte din ei, printr-o singură întâm pinare. C O M E N T A R IU în caz de coparticipare procesuală pasivă, pârâţii pot răspunde îm p reun ă, toţi sau num ai o parte din ei, prîntr-o sin g u ră întâm pinare, nefiind ca atare necesară form ularea de către fiecare în parte a unei întâm pinări, în m ăsura în care au apărări com une.

A r i, 2 0 # . San cţiu n ea n ed ep u n erii în tâm p in ării. (1) întâm pinarea este obli­ gatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în m od expres altfel. (2) N edepunerea întâm pinării în term enul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a m ai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. C O M E N T A R IU 1. O b ligativitate a în tâ m p in ă rii. Form ularea şi depunerea întâm pinării nu este facul­ tativă, ci legea instituie ca re g u la m sarcina pârâtului această obligaţie. Prin excepţie, întâm pinarea nu este obligatorie în procedura asigurării probelor [art. 360 alin. (3) NCPC), în procedura ordonanţei preşedinţiale (art. 998 alin. (1) teza finală N CPC], în procedura specială a evacuării din im obilele folosite sau ocupate fără drept (art. 1041 alin. (3) NCPC], precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. Este de m enţionat faptul că în prezent, în m aterie de divorţ, întâm pinarea este o b li' gatorie, art. 612 alin. (5) CPC 1865, ce exonera pârâtul de obligaţia depunerii întâm pi­

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

497

A rt. 209

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

nării, nefiind m enţinut. în să , în cazul divorţului prin acordul soţilor, având în vedere că cererea de chem are în judecată este sem nată de am bii soţi, se consideră că nu există o parte cu calitatea de pârât, astfel încât nu poate subzista nici obligaţia depunerii unei întâm pinări. De asem enea, prevederile art. 674 alin. (4) CPC 1865, potrivit cărora întâm pinarea nu era obligatorie în cazul acţiu n ilo r posesorii, nu au fost preluate şi în noul cod. 2. San cţiu n ea n e d ep u n e rii în tâ m p in ă rii. N edepunerea întâm p in ării în term enul pre­ văzut de lege atrage decăderea pârâtului d in d rep tu l de a m a i p ro p u n e p rob e ş i de o invoca e x c e p ţ iiîn afara celor d e o rd in e publică, d o câ legea n u p reve d e a ltfel. îm prejurarea nedepunerii întâm pinării nu echivalează cu recunoaşterea de către pârât a pretenţiilor deduse judecăţii prin cererea d e chem are în judecată. Prin excepţie, nedepunerea întâm pinării în term enul special d e 3 zile înaintea term enului de judecată instituit în cadrul procedurii ordonanţei de plată poate fi considerată de către instanţă ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului, potrivit art. 1018 alin. (3) teza finală NCPC. în conform itate cu art. 254 alin. (2) pct. 5 NCPC, dovezile care nu au fo st propuse de către pârât prin întâm pinare nu vo r m ai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesu­ lui, în afară de cazul existenţei acordului expres al tu tu ro r părţilor. Prin urm are, în lipsa unui atare acord, ce nu a r putea fi dedus pe cale de interpretare din absenţa părţilor la term en, fiind exclusă învoiala tacită, instanţa are dreptul şi, totodată, obligaţia d e a invoca din oficiu decăderea şi în consecinţă de a aplica această sancţiune. Dacă sunt incidente cazurile prevăzute expres de art. 254 alin. (2) NCPC, pârâtul are posibilitatea să propună probe în condiţiile legale m enţionate în alin. {4} al aceluiaşi arti­ col, ch iar şi în ipoteza în care nu a form ulat întâm pinare sau a depus-o cu nerespectarea term enului legal. Dacă sunt întrunite condiţiile art. 186 NCPC, la cererea pârâtului, instanţa îl poate repune în term enul de a form ula întâm pinare. Instanţa nu are în d ritu ire a să dispună am ânarea cauzei după prim ul term en d e jude* cată pentru a da posibilitatea pârâtului să form uleze întâm pinare, întrucât sancţiunea decăderii nu poate fi înlăturată decât în situaţiile expres prevăzute de lege, nefiind cazul ipotezei de faţă. Este d e m enţionat că prevederea art. 118 alin. (3) CPC 1865, potrivit căreia, la prim a zi de înfăţişare, în cazul în care pârâtul nu era reprezentat sau asistat de avocat, I se acorda, la cerere, un term en pentru pregătirea apărării şi depunerea întâm ­ pinării, nu a fost m enţinută în noul Cod de procedură civilă. în schim b, prin raportare ia art. 175 alin. (2) teza a ll-a NCPC, în cazurile în care întâm ­ pinarea nu este obligatorie, în citaţie se va m enţiona obfigaţia pârâtului de a-şi pregăti apărarea pentru prim ul term en d e judecată, propunând probele de care în ţelege să se folosească, sub sancţiunea decăderii. C h iar dacă pârâtul a fost decăzut din dreptul de a propune probe şi d e a invoca excep­ ţii relative, acesta va avea d rep tu l de a discuta probele ş i tem einicia su sţin erilo r re d a * m ontului, precum şl de a invoca excepţii absolute.

Secţiunea a 4-a. Cererea reconvenţională A ri. 209» Noţiune şi condiţii. (1) D acă pârâtul are, în legătură cu cererea reclam antului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate sâ form uleze cerere reconvenţională. 498

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T i t l u l l. P r o c e d u r a Î n

A rt. 209

fa ţa p r im e i in s t a n ţ e

(2) în cazul în care pretenţiile form ulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclam antul, acestea vor putea fi chem ate în judecată ca pârâţi. (3) C ererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chem are în judecată. (4) Cererea reconvenţională se depune, su b sancţiunea decăderii, odată cu întâm pinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâm pinare, cel m ai târziu la primul term en de judecatâ. (5) C ererea reconvenţională se com unică reclam antului şi, după caz, persoa­ nelor prevăzute la alin. (2) pentru a form ula întâm pinare- D ispoziţiile art. 201 se aplică în m od corespunzător. (6) Când reclam antul şi-a m odificat cererea de chem are în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel m ai târziu până la term enul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop, dispoziţiile alin. (5) fiind aplicabile. (7) Reclam antul nu poate form ula cerere reconvenţională la cererea reconven­ ţională a pârâtului iniţial. C O M E N T A R IU 1. D e fin iţia şi natura ju rid ică a cererii reco n ven ţio n ale. Cererea reconvenţională constituie actul de procedură prin interm ediul căruia pârâtul form ulează p reten ţii p ro * p rii îm potriva reclam antului, pretenţii care derivă din acelaşi raport ju rid ic sau care sunt strâns legate de acesta. Ca natură ju rid ică, cererea reconvenţională constituie o veritabilă cerere de chem are în ju d e ca tă în care calităţile părţilor iniţiale su n t inversate, fiind necesară întrunirea tuturor cerinţelor legale prevăzute pentru aceasta, ch iar şi ce le referitoare la m enţionarea tu tu ro r datelor de identificare ale părţilor, întrucât, deşi acestea există în dosar, legea reglem entează posibilitatea disjungerii cererii reconvenţionale, cu form area unui dosar distinct, în cadrul căruia este necesar să figureze aceste date. Reprezentând o cerere de chem are în judecată, cererea reconvenţională este supusă com unicării, în toate cazurile. N um ărul de exem plare va fi cel prevăzut de art. 149 alin. (1) NCPC, potrivit căruia, când cererea urm ează a fi com unicată, ea se va face în atâtea exem plare câte su n t ne ce* sare pentru com unicare, în afară de cazurile în care părţile au un reprezentant com un sau partea figurează în m ai m ulte calităţi juridice, când se va face un singur exemplar, cu m enţiunea că, în toate cazurile, este necesar şi un exem plar pentru instanţă. Reclam antul şi, eventual, pârâţii nou*introduşi prin cererea reconvenţională au obligaţia depunerii întâm pinării Io cererea reconvenţionolă, su b sancţiunea decăderii din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii în afara celor d e ordine publică, în raport de pretenţiile pârâtului-redam ant, în term en de 2 5 de zile de la com unicarea acesteia. întâm pinarea form ulată se va com unica apoi p â râ tu lu i-re d a m a n t care este obligat să depună ră spu ns la întâm pinare în term en de 1 0 zile de Io com unicare. De asem enea, prevederile art. 150 N CPC vizând în scrisu rile anexate, cele ale art. 1S1 N CPC privind cererea form ulată prin reprezentant şi cele a le art. 152 NCPC referitoare la cererea greşit denum ita sunt aplicabile în m od corespunzător şi cererii reconvenţionale. 2. T im b rare a. în ceea ce priveşte tim brarea acestei cereri, potrivit art. 10 din Legea nr. 146/1997, cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chem are în garanţie se taxează după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

499

A rt. 209

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

A se taxa după regulile aplicabile cererii principale înseam nă a fi supusă taxei ju d i­ ciare d e tim bru corespunzătoare situaţiei în care această cerere (cererea re convenţio­ nală) ar fi fo st introdusă p e caie p rin c ip a li. Prin urm are, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 146/1997 nu trebuie interpretate în sen­ sul că cererile incidentale m enţionate se taxează cu aceeaşi taxă judiciară de tim bru ca cea aplicabilă cererii principale din procesul pendinte în care au fost form ulate. D e a ltfe l art. 10 alin. (2) din N orm ele m etodologice prevede că cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi cererile de chem are în garanţie ce ap ar în urm a unei acţiuni care are ca o b iect drepturi evaluabile în bani su n t supuse taxei judiciare de tim bru calculate la valoa­ rea ce se pretinde prin aceste cereri. Taxele ju d iciare de tim bru aferente cererii reconvenţionale vo r fi avansate de pârâ­ tul-reclam ant, su b sancţiunea a n u lă rii acesteia ca netim brată sau insuficient tim brată, după caz. 3. Trăsă tu rile d e fin ito rii şi calificarea cererii reconvenţionale. Titularul cererii recon­ venţionale este pârâtul, reclam antul n e p u tln d form ula cerere reconvenţională la cere­ rea reconvenţională a pârâtului iniţial, pretenţiile sale în acest sens putând constitui exclusiv obiectul unui proces d is tin c t A preciem însă că reclam antul şi, evident, şi pârâ­ tul pot form ula cerere reconvenţională îm potriva intervenientului principal, întru cât, de regulă, în cererea de intervenţie voluntară principală atât reclam antul, cât şi pârâtul ini­ ţiali au calitatea de pârâţi. O dată cu form ularea cererii reconvenţionale, părţile litigiului dobândesc dubla calitate procesuală, calităţii iniţiale conferite de cererea de chem are în judecatâ alăturându-i-se calitatea dobândită în cadrul cererii reconvenţionale, astfel încât părţile vor fi denum ite reclam ant-pârât {reclam antul iniţial, pârât în cererea reconvenţională) şi pârât-reclam ant (pârâtul iniţial, reclam ant în cererea reconvenţională). Din punctul de vedere al clasificării cererilor după calea procedurală aleasă de parte, cererea reconvenţională reprezintă o cerere incidentală, fiind form ulată în cadrul unui litigiu deja dem arat, cu toate consecinţele care decurg din această calificare, expuse în com entariul aferent art. 30 NCPC. Pentru calificarea unei cereri drept cerere reconvenţională este necesar ca aceasta să fie form ulată d e pârât îm potriva re cla m a n tu lu i Există situaţii în care obiectul cererii reconvenţionale im plică o coparticipare procesuală pasivă, astfel încât aceasta va fi for­ m ulată atât îm potriva reclam antului, cât pi îm potriva a lto r perso a n e, care vo r dobândi calitatea procesuală d e pârâţi. Spre exem plu, dacă obiectul cererii principale este con­ stitu it d e revendicarea unui im obil, iar cel al cererii reconvenţionale este reprezentat de declararea nulităţii actului ju rid ic prin care reclam antul a dobândit dreptul de propri­ etate asupra im obilului revendicat, pârâtul va fi obligat să includă în cadrul procesual pasiv al cererii reconvenţionale toate părţile actului ju rid ic respectiv, chiar dacă acestea nu au calitatea d e reclam ant în litigiu, întrucât ne aflăm în prezenţa unui caz de coparti­ cipare procesuală obligatorie. Form ularea cererii reconvenţionale constituie opţiunea pârâtului, acesta având posi­ bilitatea valorificării pretenţiilor sale îm potriva reclam antului şi prin introducerea unei cereri de chem are în judecată pe calea un proces separat. Ca atare, regula este aceea că cererea reconvenţională are ca ra cte r facultativ. A legerea căii de realizare a pretenţiilor prin interm ediul cererii reconvenţionale pre­ zintă o serie de avantaje: determ ină econom ie de tim p şi cheltuieli, pretenţiile am belor părţi fiind soluţionate într-un singur litigiu, oferă condiţii pentru o m ai bună înfăptuire a 500

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

e

A rt. 209

justiţiei, instanţa cunoscând m ai bine raporturile ju rid ice dintre părţi, şi evită pronunţa­ rea unor hotărâri contradictorii. Prin excepţie, legea prevede tn m od expres anum ite cazuri în care p â râ tu l este o b li­ g a t sâ form uleze cerere reconvenţionalâ pentru valorificarea pretenţiilor sale. Astfel, în procesele d e divorţ, soţul pârât poate să facă şi el cerere de divorţ, cel m ai târziu până la prim ul term en de judecată la care a fost citat ?n m od legal, pentru faptele petrecute îna­ inte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată, pârâtul va putea face cerere până la începerea dezb aterilor asupra fondului în cererea reclam antului. în cazul în care m otivele de divorţ s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prim a instanţă şi în tim p ce judecata prim ei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută d irect la instanţa învestită cu judecarea apelului. N eintroducerea cererii recon­ ven ţion ale în term enele arătate atrage decăderea soţului pârât din dreptul de a cere divorţul pentru acele m otive. Daca cererea reclam antului a fo st respinsă, soţul pârât poate cere divorţul pentru m otive ivite ulterior [art. 916 alin. (1), (3) şl (4) NCPC). Ca atare, în lipsa form ulării de către soţul pârât a cererii reconvenţionale, acesta nu poate obţine desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soţului reclam ant. Este de m enţionat faptul că, potrivit art. 1003 alin. (2) NCPC, în cadrul litigiilor având ca obiect cereri posesorii sunt inadm isibile cererea reconvenţională şi orice alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu. Pârâtul form ulează cerere reconvenţională în ipoteza în care are p reten ţii proprii îm potriva reclam antului şi solicită soluţionarea acestora prin dispozitivul hotărârii ju d e­ cătoreşti. Dacă pârâtul doreşte doar respingerea pretenţiilor form ulate îm potriva sa de către reclam ant, de principiu este suficientă form ularea unei întâm pinâri. Spre exem plu, dacă cererea principală are ca o b iect revendicarea unui bun im obil, iar pârâtul opune prin întâm pinare ca apărare d e fond uzucapiunea în sistem ul Codului civil d in 1864, fără a solicita constatarea acesteia şi prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti pronun­ ţate în litigiu, este suficientă invocarea acesteia pe calea întâm pinării. Dacă însă pârâtul intenţionează să-şi în scrie dreptul d e proprietate asupra im obilului în cartea funciară, de pildă, având nevoie de constatarea dobândirii acestuia prin efectul u2ucapiunii prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens, este necesară form ularea acestei pretenţii pe calea cererii reconvenţionale. De asem enea, dacă reclam antul solicită obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani, ia r pârâtul opune pe cale de întâm pinare com pensaţia legală dintre datoria sa şi cea a reclam antului faţă de el, creanţa pârâtului având o valoare m ai m are decât creanţa reclam antului, instanţa, constatând tem einicia acestei apărări, va respinge cererea principală ca neîntem eiată. Dacă însă pârâtul doreşte obligarea reclam antului, prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, la plata diferenţei de bani dintre cele două creanţe, este necesară form ularea cererii reconvenţionale. Apreciem însă că, spre exem plu, nu ar putea fi invocată exclusiv prin întâm pinare rezoluţi un ea judiciară a actului ju rid ic a cărui executare se solicită prin cererea princi­ pală, fiind necesară form ularea unei cereri reconvenţionale întrucât, în lipsa unei rezoluţiuni de drept, o atare sancţiune trebuie pronunţată de către instanţă prin hotărâre judecătorească. Pentru a avea caracterul unei cereri reconvenţionale, legea im pune cererii form ulate pe cale incidentală de către pârât să aibă ca obiect p reten ţii d e rivâ n d d in acela şi raport ju rid ic sau strâ ns legate d e ocesta. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

501

A rt. 209

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Ca exem plu pentru ipoteza pretenţiilor derivând din acelaşi raport ju rid ic poate fi cazul în care cererea principală are ca obiect evacuarea pârâtului din im obil, la sfârşitul perioadei de închiriere, iar cererea reconvenţională vizează obligarea reclam antului la plata cheltuielilor necesare şi utile efectuate d e pârât în privinţa im obilului. Pretenţiile solicitate pe calea cererii reconvenţionale pot sâ nu provină din acelaşi raport ju rid ic cu cele prom ovate pe calea cererii principale, ci din raporturi diferite, însă este necesar ca între acestea să existe o strânsă legătură, tocm ai pentru a fi justificată soluţionarea lor într-un litigiu unic (spre exem plu, cererea principală are ca obiect reven­ dicare im obiliară, iar cererea reconvenţională are ca obiect desfiinţarea titlului de pro­ prietate al reclam antului). Prin excepţie, potrivit art. 574 alin. (1) NCPC, pârâtul poate face cerere reconven­ ţională în cadrul procedurii arbitrate num ai în ipoteza în care pretenţiile sale îm potriva reclam antului derivă din acelaşi raport ju rid ic, fiind exclusă posibilitatea form ulării cere­ rii reconvenţionale dacă a r exista num ai o strânsă le gă tu ri între pretenţii. Dacă pârâtul solicită pe calea unei cereri intitulate „cerere reconvenţională” preten­ ţii ce nu au legătura cu cele form ulate d e către reclam ant îm potriva sa, instanţa va res­ pinge această cerere ca inadm isibilă, nefiind întrunite condiţiile legale pentru prom ova­ rea unor atare pretenţii pe calea cererii reconvenţionale. Cererea reconvenţională poate fi form ulată şi sub form a unei cereri cu caracter su b sid iar faţă de cererea principală, pârâtul solicitând adm iterea cererii reconvenţionale num ai în ipoteza în care a r fi adm isă şi cererea principală. Spre exem plu, dacă cererea principală are ca obiect revendicarea unui im obil cum părat de pârât în tem eiul Legii n r. 112/1995, acesta d in u r m l poa te fo r m u Ia cere re reco nvenţ io na Iă c u ca ra eter su bs id ia r, solicitând ca, în ipoteza adm iterii cererii principale, reclam antul să fie obligat la plata despăgub irilo r pentru sporul de valoare adus im obilului cu destinaţia de locuinţă prin îm bunătăţiri necesare şi utile. Dacă cererea principală este adm isă, instanţa va adm ite şi cererea reconvenţională, evident în m ăsura în care aceasta este tem einică. în schim b, dacă cererea principală este respinsă, instanţa va respinge şi cererea reconvenţională ca răm asă fără obiect, pretenţiile form ulate de pârât pe această cale având caracter subsidiar, condiţionat de adm iterea cererii principale. Dacă pârâtul form ulează întâm pinare, în cadrul căreia invocă pretenţii p ro p rii îm pot riva reclam antului, instanţa trebuie să întrebe pârâtul daca înţelege ca acea parte a întâm pinării să fie considerată cerere reconvenţională, pentru a stabili cu claritate lim itele învestirii sale şi pentru a pune în vedere pârâtului, dacă este cazul, să tim breze cererea reconvenţională astfel form ulată. în ipoteza în care apărările invocate de pârât prin întâm pinare nu pot fi form ulate decât pe calea unei cereri reconvenţionale (spre exem plu, rezoluţiunea judiciară), mstanţa va atribui întâm pinării şi caracterul de cerere reconvenţională, calrficându-o astfel în tem eiul art. 152 NCPC. Dacă însă apărările invocate de pârât prin întâm pinare pot fi form ulate pe această cale (spre exemplu, uzucapiunea în sistem ul Codului civil din 1864, nulitatea etc.), fără a fi necesară alegerea cererii reconvenţionale, iar pârâtul arată că nu înţelege să atribuie întâm pinării sale un atare caracter, instanţa nu va putea proceda la calificarea întâm pinării drept cerere reconvenţională, întrucât aceasta ar conduce la încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. 4. Term enul de form u lare a cererii reco n ven ţio n ale. Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâm pinarea sau, daca p â râ tu l nu este o b li­ g a t la întâm pinare, ce l m a i târziu la p rim u l term en de judecatâ.

502

D tU A NARCISA THSQHAtti

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 210

e

Dacă pretenţiile proprii ale pârâtului sunt în legătură cu cererea adiţională form ulată de reclam ant în condiţiile art. 204 alin. (1) NCPC, pârâtul va putea form ula cerere recon­ venţională cel m ai târziu până la term enul ce i se va încuviinţa în acest scop. Referirea codului la m om entul depunerii cererii reconvenţionale odată cu întâm pi­ narea m archează term enul până la care aceasta trebuie form ulată, neavând sem nifica­ ţia faptului că pentru a prom ova cerere reconvenţională este obligatoriu ca pârâtul să form uleze şi întâm pinare. Astfel, nu este exclusă posibilitatea ca pârâtul să fie de acord cu adm iterea cererii principale, neavând ca atare interesul form ulării unei întâm pinări, însă să aibă pretenţii proprii îm potriva reclam antului, pe care să le solicite pe calea unei cereri reconvenţionale. Un alt argum ent ?n susţinerea soluţiei indicate este acela că însuşi codul prevede că şi în ipoteza în care întâm pinarea nu este obligatorie (existând ca atare posibilitatea ca pârâtul să nu o form uleze), poate fi prom ovată cerere reconvenţională. în consecinţă, cererea reconvenţională trebuie form ulată în term enul prevăzut de lege pentru depunerea întâm pinării, independent dacă acest ultim act de procedură este form ulat sau nu în cauză de către pârât. în ipoteza în care întâm pinarea nu este obli­ gatorie şi, ca atare, legea nu prescrie un term en pentru form ularea sa, cererea reconven­ ţională poate fi depusă cel mai târziu la prim ul term en d e judecată. Term enul stabilit de lege pentru depunerea cererii reconvenţionale este un termen p roced ural im perativ absolut, a cărui nerespectare este sancţionată cu decăderea din dreptul de a form ula cerere reconvenţională, conducând ia respingerea acesteia ca tar­ divă. Prin urm are, noul cod a m odificat sancţiunea prevăzută în reglem entarea ante­ rioară de art. 135 CPC 1865, constând în judecarea separată a cererii reconvenţionale depuse peste term en, în lipsa acordului părţilor, înlocuind -o cu sancţiunea decăderii. Ce re re a reco nvenţ ion a Iă n u poate fi fo rm u Iată direct în a pel sa u în recurs, opu n â n d u-se dispoziţiile art. 478 alin. (3) NCPC, la care face im plicit trim itere art. 494 NCPC, ce prevăd că în apel şi în recurs nu pot fi form ulate pretenţii noi faţă d e cele judecate în primă instanţă. Prin excepţie, potrivit art. 916 alin. (3) NCPC, în cazul în care m otivele d e divorţ s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prim a instanţă şi în tim p ce judecata prim ei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanţa învestită cu judecarea apelului.

A r U 2 1 0 . D isju n g erea cererii recon ven ţion ale. (1) C ererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală. (2) D acă num ai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. C u toate acestea, disjunge­ rea nu poate fi dispusă în cazurile anum e prevăzute de lege sau dacă judecarea am belor cereri se im pune pentru soluţionarea unitară a procesului. C O M E N T A R IU 1. Ju d ecarea cererii reco nvenţionale îm p re u n ă cu cererea p rin cip ală. în privinţa instanţei com petente să soluţioneze cererea reconvenţională, caracterul său de cerere incidentală atrage aplicabilitatea art. 123 alin. (1) NCPC, aceasta judecând u-se în conse­ cinţă de către instanţa com petentă p en tru cererea principa lă, ch iar dacă cererea recon­ venţională ar fi fost de com petenţa m aterială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, în ipoteza în care ar fi fost prom ovată pe calea unui proces separat ca cerere principală.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

503

A rt. 210

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Regim ul său ju rid ic este diferit de cel al celorlalte cereri incidentale, spre exem plu legea neprevăzând pentru judecata cererii reconvenţionale etapa adm isibilităţii în prin­ cipiu a acesteia, precum în cazul cererilo r de intervenţie. Ca regulă, cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea p rin cip a lă , instanţa având obligaţia de a o soluţiona prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză. Dacă instanţa om ite să se pronunţe asupra cererii reconvenţionale prin dispoziti­ vul hotărârii judecătoreşti, partea are deschisă calea com pletării hotărârilor, reglem en­ tată d e art. 444 cu referire la art. 445 NCPC; în situaţia în care reclam antul renunţă la judecarea cererii principale sau la dreptul pretins prin aceasta ori dacă cererea principală a fost respinsă ca prescrisă ori anulată, instanţa va soluţiona în continuare cererea reconvenţională. 2. D isju n gerea. Dacă num ai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune disjungerea cererii reconvenţionale, prin încheiere, după punerea în d is­ cuţia contradictorie a părţilor a acestui aspect. Astfel, Ia term enul de judecată respectiv, Instanţa va dispune m otivat disjungerea cererii reconvenţionale, cu disp 02 iţia form ării unui d o sa r distinct, continuând judecata cererii principale din dosarul iniţial şi reţinând-o apoi în pronunţare. Ulterior form ării dosarului distinct având ca obiect cererea reconven­ ţională, judecătorul va fixa prim ul term en de judecată în cadrul acestuia. Cererea recon­ venţională în privinţa căreia s-a dispus disjungerea îşi va pierde caracterul incidental, devenind astfel cerere principală, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta [spre exem plu, pârâtul (fost reclam ant) va putea form ula cerere reconvenţională îm potriva reclam antului (fost pârât), fără ca această posibilitate să mai fie prohibită d e art. 209 alin. (7) NCPC, calea de atac nu va m ai fi influenţată de cea stabilită de lege în cazul soluţionării cererii principale ş.a.m .d.J. Prin excepţie, prorogorea de com petenţă îşi va m enţine efectele şi după dispunerea disjungerii cererii reconvenţionale, instanţa nefiind în drituită $ă-şi decline com petenţa în privinţa soluţionării dosarului nou-form at. Disjungerea n u p o a te f i dispusă în cazurile anum e prevăzute de lege [spre exem plu, în procesele de divorţ - a r t 916 alin, (2) NCPC] sau dacă judecarea am b elo r cereri se im pune pentru soluţionarea unitară a p rocesu lu i (de pildă, atunci când cererea princi­ pală a re ca o b iect dezbate re succesorală şi partaj judiciar, iar cea reconvenţională vizează pretenţiile pârâtului cu privire la com punerea m asei succesorale, cotele succesorale şi m odalitatea de îm părţire a bunurilor supuse partajării sau când cererea principală are ca o b iect revendicare im obiliară, iar cererea reconvenţională vizează dobândirea de către pârât a dreptului de proprietate asupra im obilului prin efectul uzucapiunii etc.). Drept derogare de la art. 210 alin. (1) NCPC. în cadrul procedurii cererilor cu valoare redusă, art. 1029 alin. (7) NCPC a prevăzut faptul că cererea reconvenţională care nu îndeplineşte cerinţele m enţionate la art. 102S vizând dom eniul de aplicare a acestei pro­ ceduri speciale va fi disjunsă şi judecată potrivit dreptului com un. Un atare text legal derogă şi de la dispoziţiile art. 210 alin. (2) N CPC care im puneau m ăsura disjungerii cere* rii reconvenţionale exclusiv în ipoteza existenţei unor stadii diferite de judecată a cererii principale şi a celei reconvenţionale. Potrivit art. 99 alin. (4) din Regulam entul de ordine interioară af instanţelor ju d e că ­ toreşti, în caz de disjungere dosarul nou-form at se repartizează aceluiaşi com plet pentru respectarea principiului continuităţii.

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 211

e

Capitolul II. Judecata Secţiunea 1. Dispoziţii generale A rt. 2 1 1 . Scop u l ju d ecării p rocesu lu i. Com pletul d c judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesu­ lui, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea solu­ ţionării legale şi tem einice a acestuia. C O M E N T A R IU Judecata în prim ă instanţă debutează cu introducerea cererii de ch em a re în ju d eca ta şi se finalizează prin pronu nţarea hotărârii jud ecăto reşti, acest ultim m om ent m arcând dezînvestirea instanţei de soluţionarea litigiului. în tre aceste două m om ente, ju d eca ta în p rim ă instanţă parcurge, de regulă, urm ă­ toarele etape: etapa scrisă, etapa cercetării, etapa dezb aterilo r în fond, etapa deliberării şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti, nefiind însă necesar ca orice proces să treacă prin toate aceste etape procesuale (spre exem plu, reclam antul poate renunţa la judecata cererii, im ediat după parcurgerea etapei scrise a procesului). în cadrul etapei scrise, părţile se încunoştinţeaza reciproc Tn legătură cu pretenţiile şi apărările lor, precum şi cu m ijloacele de probă pe care intenţionează să le adm inistreze în vederea susţinerii acestora. în etapa de cercetare a p rocesu lu i se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură, la cererea părţilor sau din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul, potrivit art. 237 alin. (1) NCPC. Astfel, în cadrul acestei etape se discută şi se soluţionează excepţiile procesuale, precum şi o rice alte cereri vizând incidente proce­ durale, se încuviinţează sau nu în principiu cererile de intervenţie form ulate de părţi sau d e terţe persoane, se dispun m ăsuri asigurătorii, m ăsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, dacă acestea nu au fost luate în condiţiile art. 203 NCPC, se ia act de exercitarea actelor de dispoziţie a le părţilor cu privire la soluţionarea procesului (renunţare la judecată sau la d re p t achiesare sau tranzacţie), se încuviinţează şi se adm inistrează probe, în condiţiile legii, precum şi se îndeplineşte orice alt a ct de procedura necesar soluţionării cauzei. Cercetarea procesului în cep e la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate şi se finalizează la m om entul la care judecătorul se socoteşte lăm urit şi declară, prin încheiere, cercetarea procesului term inata. D ezbaterea în fo n d a p rocesu lu i poartă asupra îm p reju rărilo r de fapt şi tem eiurilor de drept invocate de părţi în cererile lor sau, după caz, ridicate de către instanţă din oficiu, instanţa acordând cuvântul părţilor în ordinea şi tn condiţiile prevăzute de lege, pentru ca fiecare să îşi susţină cererile şi apărările form ulate în proces. Când se considera că au fost lăm urite toate îm prejurările de fap t şi tem eiurile de drept a le cauzei, instanţa declară în ch ise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare. în etapa deliberării ş i a pronu nţării hotărârii jud ecă to reşti, com pletul de judecată face aplicarea norm elor de drept la situaţia de fapt reţinută, în baza m aterialului pro­ bator adm inistrat în cauză, pronunţându-se asupra tu tu ro r cererilor deduse judecăţii {om nia petita, iar nu m inus petita), fără a putea acorda m ai m ult [plus p etita ) sau altceva decât s-a cerut [extra petita), dacă legea nu prevede altfel (art. 397 alin. (1) NCPC).

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

505

A rt. 212-213

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Pe to t parcursul desfăşurării procesului, instanţa va urm ări respectarea tuturor prin­ cip iilor şi garanţiilor procesuale, dezideratul fiind cel al unei soluţionări legale şi tem ei­ nice a litigiului. Judecata în prim ă instanţă, reglem entată de Titlul I din Cartea a ll-a a codului, consti­ tuie d rep tu l com un în ceea ce priveşte judecata, aplicabil şi la judecata în căile de atac, în m ăsura în care dispoziţiile ce o reglem entează nu su n t potrivnice regulilor instituite pentru soluţionarea căilor de atac, prin raportare la art. 482 şi art. 494 NCPC.

A r t . 2 1 2 . Locul ju d ecării procesu lu i. Judecarea procesului are loc la sediul instanţei, dacă prin lege n u se dispune altfel. C O M E N T A R IU Regula instituită prin acest articol este aceea că judecarea procesului are loc la sediul instanţei învestite cu soluţionarea acestuia, pentru în cunoştinţa rea părţilor fiind necesar ca în citaţie să fie prevăzută ca m enţiune obligatorie, instituită sub sancţiunea nulităţii exprese, denum irea instanţei şi sediul acesteia. A preciem că ar fi recom andabil ca, în ipoteza unor instanţe în a căror dotare intră mai m ulte săli de judecată, în cuprinsul citaţiei să fie inserat şi num ărul cam erei în care va avea loc şedinţa de judecată respectivă. Astfel, dacă num ărul sălii de judecată în care se va desfăşura procesul este incorect m enţionat în cuprinsul citaţiei, procedura de citare se va considera nelegal îndeplinită, fiind nesocotită dispoziţia art. 157 alin. (1) lit. a) NCPC, prevăzută su b sancţiunea nulităţii de alin. (3) al aceluiaşi articol. Prin excepţie, anum ite etape procesuale se po t desfăşura în afara sediului instanţei. Astfel, în ipoteza o dm inistrârii p ro b elo r de câtre o vo ca ţi sa u con silieri ju rid ici, aceasta poate avea loc în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în o rice alt ioc convenit, daca natura probei im pune un atare lucru, potrivit art. 372 alin. {3} NCPC. De asem enea, cercetarea la fa ţa lo cului se desfăşoară, evident, la locul situării pro­ bei. în acelaşi ioc, cu ocazia desfăşurării cercetării, instanţa are posibilitatea să procedeze şi la ascultarea m artorilor, experţilor sau părţilor, potrivit art. 346 alin. (2) NCPC. Totodată, m ijloacele m ateriale de probâ, care nu se află în păstrarea instanţei, pot fi verificate la faţa locului, potrivit art. 343 alin. (2) NCPC. în ipoteza adm inistrării probelor prin com isie rogatorie, aceasta va avea loc, de prin­ cipiu, la sediul instanţei astfel învestite, care este diferit de cel al instanţei care a în cu vi­ inţat proba şi a dispus adm inistrarea sa în acest mod.

A ri. 2 1 3 . D esfăşu rarea procesu lu i fără p rezen ţa p u b licu lu i. (1) in faţa pri­ m ei instanţe cercetarea procesului se desfăşoară în cam era de consiliu, dacă legea nu prevede altfel. (2) D e asem enea, în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere m oralităţii, ordinii publice, intereselor m inorilor, vieţii private a părţilor o ri intereselor justiţiei, după ea2, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfăşoare în întregim e sau în parte fără prezenta publicului.

soe

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 213

e

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), au acces în cam era de consiliu ori în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă p e m inori, apărăto­ rii părţilor, m artorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru m otive tem einice, le adm ite să asiste la proces. C O M E N T A R IU Potrivit art. 17 NCPC, şedinţele de ju d eca ta su n t publice, în afară d e cazurile prevă­ zute d e lege. Nu sunt publice şedinţele desfăşurate în cam era de consiliu, precum şi şedinţele secrete, acestea din urm ă a v ln d iniţial caracter public potrivit legii, fiind însă declarate de câtre instanţă secrete, după punerea acestui aspect în discuţia părţilor, în măsura îndeplinirii condiţiilor prescrise de art. 213 alin. (2) NCPC. 1. Etapa cercetării procesului în faţa prim ei instanţe. Ca regula, desfăşura rea etapei cercetării p rocesu lu i în prim a instanţă ore loc în cam era de consiliu, ceea ce înseam nă că şedinţa d e judecată nu este publică, nefiind îngăduit accesul oricărei persoane în sala de judecată. Singurele persoane care au dreptul să fie prezente în sala de judecată des­ făşurată în şedinţă de cam eră de consiliu sunt părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă pe m inori, apărătorii părţilor, m artorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru m otive tem einice, apreciate în concret de aceasta şi cuprinse în încheierea de şedinţă, fe adm ite să asiste ta proces. Toate ipotezele în care şedinţa d e judecată nu are loc la sediul instanţei, arătate în com entariul aferent articolului precedent, constituie, totodată, şi excepţii de la regula potrivit căreia desfăşurarea etapei cercetării procesului în prim ă instanţă are loc în cam era de consiliu. Dat fiind faptul că principiul statuat în procesul civil de art. 17 N CPC este acela al publicităţii şedinţelor de judecată, în săşi regula m enţionată anterior constituie o excep­ ţie de la acest principiu şi, ca atare, este de strictă interpretare şi aplicare. Prin urm are, num ai în ipoteza e ta p e i cercetării procesului [nu şi în cea a dezbaterilor, cu excepţia cazu­ rilor prevăzute de art. 244 alin. (3) şi (4) NCPC] şi num ai în faza ju d ecării cauzei în prim ă instanţă (nu şi în căile de atac), şedinţa este una de cam eră de consiliu. Prin derogare de la regula desfăşurării etapei dezbaterii fondului în şedinţă publică, a rt. 244 a 1i n. (3) N C PC p revede c i p ă rţile p o t f i de aco rd ca dezba te rea fo n d u lu i să urm eze în cam era de consiliu, în aceeaşi zi sau ia un alt term en. De asem enea, prin raportare la alin. (4) al aceluiaşi articol, cererea de ju d e ca tă în lipsă presupune că partea care a form ulat-o a fost de acord şi ca dezbaterea fondului sâ aibă loc în cam era d e consiliu, în afară de cazul când partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică. Prin urm are, în m ăsura în care partea a solicitat judecarea cauzei în lipsă, legea prezum ă că aceasta şi-a exprim at acordul şi cu privire la desfăşura­ rea dezb aterilor asupra fondului în şedinţă de cam eră de consiliu, cu excepţia cazului în care indică expres faptul că doreşte ca şedinţa să fie publică. Potrivit art. XII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind un ele m ăsuri pentru degre­ varea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile acestuia privind cercetarea p rocesu lu i şi, după caz, dezbaterea fo n d u lu i în cam era d e consiliu se aplică p roceselo r p o rn ite începând cu data de 1 ia n u a rie 2016.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

507

A rt. 214

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

în conform itate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în procesele pornite începând cu data d e 13 februarie 2013 şi până la data de 31 decem brie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel. în acest context se im pune sublinierea faptului că dispoziţiile m enţionate anterior vizează exclusiv norm ele cu caracter general prevă2uteîn cadrul art. 213 alin. (1), art. 240 alin. (1), art. 244 alin. (3) şi (4), art. 261 alin. (1) NCPC, m otiv pentru care procesele ce se soluţionează în cam era de consiliu p o trivit u n o r n o rm e sp ecia le vo r continua a f i jud ecate astfel, ia r nu în şedinţă p u b lica (spre exem plu, procedura de soluţionare a abţinerii şi a recuzării, judecarea cererii de străm utare, a cererii d e preschim bare a term enului de judecată, a cererii de ajutor public ju d icia r etc.). 2. D eclararea secretă a etapei dezbaterilor. Şedinţele publice pot fi declarate de instanţă şedinţe secrete, în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere m oralităţii, ordinii publice, intereselor m inorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei. D eclararea şedinţei secrete se face la cerere sau din oficiu, după punerea acestui asp ect în discuţia contradictorie a părţilor, m otivarea dispunerii acestei m ăsuri fiind con­ sem nat ă în cuprinsul încheierii de şedinţă. Eta pa d ezbateri Ior poa te avea loc în în t regi m e sa u nu m a i în pa rte fă ră p re ze nţa p u b Iicului, instanţa d e c iz i nd în funcţie de circum stanţele concrete ale cauzei. în cazul m en­ ţionat, în sala de şedinţă au acces aceleaşi persoane ca şi în ipoteza şedinţei d e cam eră d e consiliu.

A r t • 2 1 4 . C on tin u itatea in stan ţei. (1) M em brii com pletului care judecă pro­ cesul trebuie să răm ână aceiaşi tn tot cursul judecăţii. (2) în cazurile în care, pentru m otive tem einice, un judecător este îm piedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta v a fi înlocuit în condiţiile legii. (3) D acă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune p e rol. C O M E N T A R IU 1. P rin cip iu l co n tin u ităţii co m p le tu lu i de ju decată. Prin continuitatea instanţei se are în vedere continuitatea com pletului de ju d ecată, ceea ce sem nifică faptul că ju d e că ­ torii care îl com pun trebuie să răm ână aceiaşi în to t cursul ju decaţii unui proces, fără să fie schim baţi de la un term en la altul. De altfel, legea instituie continuitatea ca principiu fundam ental al procesului civil, judecătorul în vestit cu soluţionarea cauzei neputând fi înlocuit pe durata procesului decât pentru m otive tem einice, în condiţiile legii, potrivit art. 19 NCPC. Raţiunea introducerii acestui principiu o constituie necesitatea ca judecătorul să-şi form eze convingerea din perceperea personală a întregii desfăşurări a procesului, pen­ tru a avea o viziune cât m ai aprofundată asupra cauzei, cu elim inarea riscului ca anum ite aspecte neconsem nate în încheiere, dar relevante pentru soluţionarea cauzei, să fi fost produse num ai în faţa unui judecător, care ulterior să fie în lo cu it din com plet. 2. Sch im b area co m p o n en ţei co m p letu lu i. Potrivit art. 95 alin. (5) teza a ll-a din Regu­ lam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, schim barea judecătorilor care com pun com pletele de judecată se va putea realiza doar pentru m otive obiective, în SO S

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

e

A rt. 215

condiţiile legii. Spre exem plu, constituie astfel de m otive transferul sau prom ovarea unui judecător, intrarea acestuia tn concediu pentru creşterea copilului etc. în conform itate cu alin. (9) al aceluiaşi articol, toate m odificările aduse com punerii com pletului de judecată vo r fi evidenţiate în program ele inform atice de repartizare aleato r ie. în situaţia în care program ele inform atice nu perm it asem enea evidenţe, se va ţine un registru special pentru evidenţierea acestor m odificări, su b sem nătura persoanei sau a persoanelor desem nate cu repartizarea aleatorie a cauzelor. Potrivit art. 95 alin. (10) din Regulam ent, încheierile şi procesele-verbale întocm ite în situaţiile de m odificare a com punerii com pletului d e judecată se depun la dosarul cauzei, iar copii de pe acestea, certificate de grefierul de şedinţă, se păstrează în m ape separate. La dosarul cauzei se depun şi copii de pe hotărârile colegiului d e conducere prin care este m odificată com punerea com pletului de ju d ecată, certificate de grefierul de şedinţă, lipsa acestora putând fi invocată de către o rîce parte. Asigurarea continuităţii com pletului de judecată este urm ărită şi în caz d e disjungere, când dosarul nou-form at se va repartiza aceluiaşi com plet, potrivit art. 99 alin. (4) din Regulam ent. 3. Repunerea pe rol a cau ze i. Dacă, din m otive tem einice, un judecător în faţa căruia s-au desfăşurat dezbaterile asupra fondului cauzei a fost în lo cu it d u p ă reţinerea cauzei în pronunţare, este obligatoriu ca pricina să fie repusă pe rol, în vederea reluării dezba­ te rilo r în faţa celui care l-a înlocuit. Ca atare, la deliberare şi la pronunţarea hotărârii judecătoreşti v o r lua parte num ai judecătorii în fa ţo cărora ou a vu t ioc dezbaterile, potrivit art. 395 alin. (2) teza I NCPC, textul având în vedere dezbaterile asupra fondului cauzei. în caz d e nerespectare a aces­ tei dispoziţii legale, hotărârea pronunţată este susceptibilă de anulare în apel, potrivit art. 480 alin. (6) N CPC sau, după caz, de casare în recurs, în tem eiul art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC, potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii dacă aceasta a fost pronun­ ţată de alt ju d ecăto r decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a procesului. în acelaşi context se im pune m enţionarea faptului că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC, constituie m otiv d e casare şi ipoteza în care hotărârea a fo st pronunţată de un alt com plet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui com punere a fost schim bată, cu încălcarea legii.

Art» 2 1 5 . O rd in ea ju d ecării proceselor. (1) Pentru flecare şedinţă de ju d e­ cată se v a întocm i o listă cu procesele ce se dezbat in acea zi, care v a fi afişată pe portalul instanţei şi la uşa sălii de şedinţă cu ce l puţin o oră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde şi intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. D ispoziţiile art. 220 su n t aplicabile. (2) Procesele declarate urgente, cele răm ase în divergenţă şi cele care au pri­ m it term en în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte. (3) Procesele în care partea sau părţile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu prioritate. (4) La cererea părţii interesate, pentru m otive tem einice, judecătorul poate schim ba ordinea de p e listă.

O s u A N a r c is a T h s o h a r i

509

A rt. 215

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

C O M E N T A R IU 1. Lista de şedinţă. In tr-o şedinţă de judecată se pot desfăşura unul sau m ai m ulte procese. Astfel, pe portalul instanţei, cât şi la uşa sălii de şedinţă se va afişa lista de şedinţă, cuprinzând toate procesele ce se vo r desfăşura în acea zi, de către un anum it com plet d e judecată, prin evidenţierea num ărului de dosar, a părţilor, a obiectului cau­ zei şi a stadiului procesual, fiecare dosar având şi un num ăr de ordine curent în scris pe lista de şedinţă. Persoana care întocm eşte lista m enţionată este grefierul de şedinţă, potrivit art. 103 alin. {1} din Regulam entul d e ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. La înscrierea d o sarelo r pe listă se dă întâietate cauzelor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenţă, ţinându-se seam a de orele fixate pentru prezentarea persoanelor che­ m ate în proces (art. 103 alin. (5) din Regulam ent]. Dată fiind prevederea art. 215 alin. (2) NCPC, rezultă că vo r avea prioritate în ordinea de înscriere în listă şi cauzele ră m ase în d iv e rg e n ţi şi cele care au prim it term en în continuare, în funcţie de vechim ea dosarului, prim ele fiind cefe m ai vechi. Lista d e şedinţă cuprinde şi num ele şi prenum ele judecătorilor care com pun com ple­ tul de judecată, num ele şi prenum ele grefierului de şedinţă, precum şi num ele şi pre­ num ele procurorului de şedinţă. în cazul în care la şedinţa de judecată participă un alt procuror decât cel m enţionat în lista de şedinţa, grefierul cauzei anunţă num ele şi pre* num ele acestuia în ain te de a face referatul cauzei (art. 103 alin. (6) din Regulam ent]. în practică, se o bişnuieşte ca un exem plar al listei de şedinţă să fie depus de câtre grefier şi în sală, la dispoziţia justiţi abili lor şi a reprezentanţilor lor, pentru a facilita urm ă­ rirea de către aceştia a ordinii de soluţionare a dosarelor. De asem enea, m em brii com ­ pletului de judecată au fiecare câte o listă de şedinţă. Poziţia dosarelor în lista de şedinţă trebuie să fie păstrată şi în condica de şedinţă, în care se consem nează soluţiile şi term en ele acordate în fiecare dosar, după ca2 [art. 54 alin. (1) lit. e) din Regulam ent]. 2. O rd in e a dezb aterii proceselor. Potrivit art. 1102 din Regulam ent, pe uşa cam erei d e consiliu unde se desfăşoară etapa d e cercetare va fi afişată o listă cu procesele care au term en în acea zi, cu cel puţin o oră înainte de începerea şedinţei. Lista va cuprinde şi intervalele orare orientative fixate pentru apelul părţilor. în situaţia în care părţile nu su n t prezente la ora stabilită pentru strigarea cauzei, se poate proceda la strigarea urm ă­ toarei cauze, fiind aplicabile dispoziţiile art. 104 alin. (13) din R e gu lam en t.în cazul în care în aceeaşi sală se desfăşoară, în aceeaşi zi, şedinţe ale mai m ultor com plete, se întoc­ m esc liste separate. O prevedere cu caracter de noutate legislativă este aceea care im pune ca procesele în care partea sau părţile su n t reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier ju rid ic, sa se dezbată cu prioritate, instituirea sa având ca m enire facilitarea exercitării profesiilor de avocat şi d e co n silier ju rid ic, în practica existând situaţii num eroase în care prezenţa acesto r persoane este necesară pentru asistarea sau reprezentarea m ai multor părţi, având procese diferite, la instanţe distincte, în aceeaşi zi. Pentru respectarea acestei dispoziţii legale, apreciem că, după ce, la începu tul şedin­ ţei d e judecată, se vo r lua cauzele în sta re de am ânare, se vo r stabili şi consem na dosa­ rele în care p ă rţile su n t asistate sa u reprezentate de avocat sa u de con silier ju rid ic, în ordinea existentă pe lista de şedinţă, pentru a fi dezbătute cu prioritate faţă de celelalte cauze. 510

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

e

A rt. 215

3. C o nsu ltarea dosarelor. Grefierul va fi prezent în sala de şedinţă cu jum ătate de oră înainte de începerea şedinţei d e judecată, pentru a pune la dispoziţie dosarele spre consultare; acesta se îngrijeşte totodată de ataşarea la dosare a ultim elo r acte de proce­ dură sau a corespondenţei sosite la registratură (art. 104 alin. (1) din Regulam ent]. După începerea şedinţei d e ju d ecată, procurorul, părţile, reprezentanţii sau avocaţii acestora pot studio dosarele num ai cu încuviinţarea preşedintelui de com plet, după o prealabilă verificare a identităţii şi calităţii (art. 104 alin. (2) din Regulam ent]. Este recom andabil ca studiul dosarelor de către părţi şi reprezentanţii lor să fie facilitat tocm ai pentru a se putea cerceta şl dezbate pricina în deplină cunoştinţă a cuprinsului acestora. 4. A p elarea cauzelor. A pelul părţilor şi al celorlalte persoane citate se face, de regulă, de către grefierul d e şedinţă, prin instalaţia de sonorizare (art. 104 alin. (9) din Regulam ent]. Părţile, precum şi ceilalţi participanţi la proces trebuie să răspundă apelului efectuat de către grefier, specificând, după caz, „prezent", „prezent personal si asistat", „reprezentat" După strigarea cauzei si apelul părţilor, grefierul de şedinţă face oral referatul cauzei, prezentând pe scurt obiectul pricinii şi stadiul în care se află judecata acesteia, com unică m odul în care s-a în d e p lin it procedura de citare a persoanelor chem ate la proces şi dacă s*au realizat celelalte m ăsuri dispuse d e instanţă la term enele anterioare (art. 104 alin. (10) din Regulam ent]. Cu titlu exem plifica tiv, în form ularea referatului cauzei, grefierul poate susţine urm ătoarele: obiectul cauzei este reprezentat de acţiune în revendicare im obiliară, stadiul procesual este fond, procedura a fost legal îndeplinită, prin serviciul registratură al instanţei s*au depus la dosar în data de 16 februarie 2013 note scrise de către reclam ant, în două exem plare, precum şi în data de 17 februarie 2013 răspunsul O ficiului d e Cadastru şi Publicitate Im obiliară a Sectorului 2 Bucureşti la adresa em isă de instanţă la term enul anterior etc. Cauzele care se am ână, fă ră discuţii, vo r putea fi strigate la în cep utu l şedinţei, în ordinea listei, dacă toate părţile legal citate sunt prezente şi cer am ânarea sau în cauză s-a solicitat judecata în lipsă [art. 104 alin. (11) din Regulam ent]. în acest sens, preşedin­ tele com pletului de judecată va solicita celor prezenţi din sală să indice num ărul curent al dosarului trecut în lista de şedinţă, aflat în stare de am ânare fără discuţii, Iar grefierul de şedinţă va face apelul acestor cauze, respectând ordinea listei în ceea ce le priveşte, în m ăsura în care părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă şi nici nu sunt pre­ zente în sala de şedinţă, deşi au fost legal citate, instanţa n u va lua dosarul cu prioritate, chiar dacă pricina ar fi în stare de am ânare fără discuţii (de pildă, nefiind depus la dosar raportul d e expertiză), întrucât există posibilitatea ca dispoziţiile im perative ale art. 411 alin. (1) pct. 2 N CPC vizând suspendarea procesului din lipsa părţilor să îşi găsească apli­ carea. La cererea părţilor, instanţa vo putea lă sa cauza la urm ă, fixând o anum ită oră, când dosarul va fi strig a t din nou [art. 104 alin. (12) din Regulam ent]. în m ăsura în care părţile nu sunt de acord, instanţa va decide în consecinţă, d e la caz la caz, în funcţie de m otivele concrete pentru care s-a solicitat lăsarea cauzei la urmă. în cazul în care niciuna dintre părţi n u se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfâ rşitu l şedinţei când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda con­ form dispoziţiilor procedurale. Prin urm are, indiferent dacă s*a solicitat sau nu judecarea cauzei în lipsă, în situaţia în care niciuna dintre părţi nu se prezintă la proces, dosarul va fi lăsat la sfârşitul şedinţei de judecată, fiind efectuate de către grefierul de şedinţă, de principiu, două a peluri în dosar, ce se vo r reflecta în m od corespunzător în încheierea de şedinţă - prim ul apel în dosar va fi făcut în ordinea în scrisă pe lista de şedinţă, iar D s l ia N a r c is a Th s o h a r i

511

A rt. 216

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

instanţa va constata c i niciuna dintre părţi nu $-a prezentat şi va dispune lăsarea cau­ ze? la sfârşitul şedinţei d e judecată; al doilea apel în dosar va fi făcut la sfârşitul şedinţei d e judecată, iar instanţa fie va dispune suspendarea ju d e câ rii cauzei, în te m e iu la r t.4 1 1 alin. (1) pct. 2 NCPC, dacă părţile au fost legal citate, nu s-au înfăţişat în proces şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, fie va lua m i suri în dosar, am â nâ n d ju d eca ta , sau îl va reţine în pronunţare {d a c i pricina este în stare de judecată), ceea ce presupune ca prem ise citarea le g a li a părţilor (cu excepţia cazului în care pricina se so lu ţio n e a zi fără citarea acestora, potrivit legii) şi solicitarea de judecare a cauzei în lipsă (n e ce sa ri num ai în situaţia în care procesul are loc cu citarea p irţilo r). Pentru m otive tem einice, preşedintele com pletului poate dispune luarea cauze­ lor într-o altâ o rd in e decât cea în s c ris i pe lista de şedinţă [art. 104 alin. (13) din Regu­ lam ent]. Astfel de m otive ar putea fi constituite d e starea de s in it a t e precară sau de vârsta în a in ta ti a părţii ori a reprezentantului s iu , de obligativitatea prezenţei acestor persoane într-un alt loc, într-un tim p scurt, d e starea de arest sau detenţie în care se găseşte o parte etc. în co d u l anterior, o atare m odificare a o rdinii d e so lu ţio n are a ca u ze lo r se putea d isp u n e num ai dacă p ir ţ ile care aveau pricini fixate în ain te a lor nu se îm p o trive au [art. 125 alin. (3) CPC 1865], în s i în prezent un astfel d e acord nu m ai este solicitat. A preciem în s i că ordinea de soluţionare a dosarelor a r putea fi m odificată şi d a c i nu e x iş ti m otive tem einice, în condiţiile unui aco rd din partea părţilor din celelalte dosare, d a c i pricina re sp e ctivi se so iu ţio n e a zi într-un tim p rapid, spre exem plu, în tem eiul unui act de dispoziţie al p ir ţ ii (renunţare la ju d e c a ţi sau la drept etc.).

A r t • 2 1 0 . A trib u ţiile p reşed in telu i com p letu lu i de ju d ecatâ. (1) Preşedintele com pletului conduce şedinţa de judecată. El deschide, suspendă şi ridică şedinţa. (2) Preşedintele dă cuvântul m ai în tâi reclam antului, ap oi pârâtului, precum şi celorlalte părţi din proces, în funcţie de poziţia lor procesuală. Reprezentantul M inisterului Public v a vorbi cel din urm ă, în afară de cazul când a pornit acţi­ unea. A ltor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în lim ita drepturilor p e care le au în proces. (3) în cazu l în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi participanţi, în aceeaşi ordine, de m ai m ulte ori. (4) Preşedintele poate să lim iteze în timp intervenţia fiecărei părţi, in acest caz, e l trebuie să pu nă în vedere părţii, înainte de a-i da cuvântul, tim pul p e care îl are la dispoziţie. (5) Judecătorii sau părţile pot pune întrebări celorlalţi participanţi la proces num ai prin m ijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct. O rdinea în care se pun întrebările se stabileşte de către preşedinte. C O M E N T A R IU Şedinţa este condusă de c it r e preşedintele com pletului de ju d eca tâ , acesta fiind cel în d ritu it s i deschidă, să suspende sau să ridice şedinţa. în cadrul soluţionării unui proces, dând eficienţă principiului de drept procesual civil al co ntra dicto rial iţ iţ i i, se va d a cuvântul p â rţilo r pentru a discuta şi argum enta fiecare chestiune de fapt sau de drept invocată de acestea sau din oficiu, în condiţii legale şi cu respectarea ordinii instituite de cod.

512

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

e

A rt. 217

Astfel, preşedintele dă cuvântul mai întâi reclam antului; a p o i pârâtului, precum şi celorlalte p ir ţ i din proces, în funcţie de poziţia lor procesuală. Spre exem plu, în dezba­ terile asupra fondului cererii reconvenţionale, dată fiind calitatea inversată de reclam ant a pârâtului Iniţial, acesta va vorbi m ai întâi, iar apoi redam antul-pârât. D e asem enea, intervenientul accesoriu va vorbi d u p i partea a cărei interese le protejează, interveni­ entul principal va avea cuvântul după reclam ant, chem atul în garanţie după reclam ant şi pârât etc. Reprezentantul M inisterului Public va vorbi cel din urmă, în afară de cazul când a pornit acţiunea. A lto r persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în proces (spre exem plu, m artorii pot vorbi num ai la momentul adm inistrării probei testim oniale, experţii num ai în condiţiile art. 334 NCPC etc.). în cazul în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi par­ ticipanţi, în aceeaşi ordine, de m ai m ulte ori, în p ra ctici acest procedeu fiind cunoscut sub denum irea de „cu vâ n t în replică". Preşedintele poate să solicite părţilor să-şi lim iteze în tim p susţinerile. în acest caz, el trebuie să pună în vedere părţii, în ain te de a-i da cuvântul, tim pul pe care îl are la dispo­ ziţie, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să-şi redim ensione 2e expunerea pentru a se încadra în tim pul stabilit, punând accentul pe chestiunile relevante ale cauzei. Dacă preşedintele com pletului de judecată întrerupe susţinerile părţii, fără a-i aduce la cunoştinţă în prealabil tim pul acordat pentru dezbatere, există riscul afectării drep­ tu lu i acesteia la apărare, în m ăsura ?n care în expunerea făcută a atins d o a r o parte din punctele relevante a le cauzei, aceasta neprevăzând faptul că nu-şi va putea expune sus­ ţinerile pregătite în integralitate. Judecătorii sau părţile po t pune întrebări celorlalţi participanţi la proces num ai prin m ijlocirea preşedintelui, cu excepţia situaţiei în care acesta încuviinţează cererea de adresare a întreb ărilo r în m od direct (spre exem plu, m artorii pot fi întrebaţi direct şi de către ceilalţi m em bri ai com pletului sau de către avocaţii părţilor). O rdinea în care se pun întrebările se stabileşte de către preşedintele com pletului.

A r t . 2 1 7 . P o liţia şe d in ţe i de ju d ecată. (1) Preşedintele com pletului de ju d e­ cată exercită poliţia şedinţei, putând lua m ăsuri pentru păstrarea ordinii şi a bunei-cuviinţe, precum şi a solem nităţii şedinţei de judecată. (2) Dacă nu m ai este loc în sala de şedinţă, preşedintele le poate cere celor care ar veni m ai târziu sau care depăşesc num ărul locurilor existente să părăsească sala. (3) N im eni nu poate fi lăsat să intre cu arm e tn sala de şedinţă, cu excepţia cazului în care le poartă în exercitarea serviciului p e care îl îndeplineşte în faţa instanţei. (4) Persoanele care iau parte la şedinţă sunt obligate să aibă o purtare şi o ţinută cuviincioase. (5) C ei care se adresează instanţei în şedinţă publică trebuie să stea în picioare, însă preşedintele poate încuviinţa, atunci când apreciază că este necesar, excepţii de la această îndatorire. (6) Preşedintele atrage atenţia părţii sau oricărei alte persoane care tulbură şedinţa ori nesocoteşte m ăsurile luate să respecte ordinea şi buna-cuviintă, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei.

Os

ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

513

A rt. 218

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

(7) P ot fi, de asem enea, îndepărtaţi din sală m inorii, precum şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă. (8) Daca înainte de închiderea dezbaterilor una dintre părţi a fost îndepărtată din sală, aceasta va fi chem ată în sală pentru a i se p u n e în vedere actele esenţiale efectuate în lipsa ei. A ceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care partea îndepăr­ tată este asistată de un apărător care a răm as în sală. (9) C ând cel care tulbură liniştea şedinţei este însuşi apărătorul părţii, preşe­ dintele îl v a chem a la ordine şi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezba­ terilor nu m ai este cu putinţă, procesul se v a am âna, aplicându-se am enda judi­ ciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de am ânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispoziţiile art. 191 fiind aplicabile. C O M E N T A R IU Respectul cuvenit ju stiţiei este în scris în noul cod drept principiu fundam enta! al pro­ cesului civil, în cadrul art. 23. Dată fiind însem nătatea d e o se b iţi a ju stiţiei pentru societate, este im perios necesar ca activitatea de judecată să se desfăşoare într-un cadru solem n, în care toţi participanţii să se com porte în mod respectuos, respectând prescripţiile legale şi m ăsurile instanţei luate în acord cu acestea. Preşedintele com pletului de judecată exercită poliţia şedinţei, putând lua m ăsuri pentru păstrarea ordinii şi a bunei-cuviinţe, precum şi a solem nităţii şedinţei de ju d e­ cată, m ăsurile p u ţin d consta în aplicare de am en 2i judiciare, efectuare de sesizări la instituţiile abilitate pentru luarea m ăsurilor disciplinare, îndepărtare din s a li etc. Cei care se a d re se a zi instanţei în ş e d in ţi publică trebuie s i stea în picioare, însă pre­ şedintele poate încuviinţa, atunci c in d apreciază că este necesar, excepţii de la această îndatorire (spre exem plu, d a c i partea sau reprezentantul s iu are o stare de sănătate precară ori o vârstă înaintată). Dacă în ain te de închiderea dezbaterilor una dintre părţi a fo st îndepărtată din sa lă , aceasta va fi chem ată în sală pentru a i se aduce la cunoştinţă actele esenţiale efectuate în lipsa ei, în vederea asigurării dreptului său la apărare (m otiv pentru care judecătorul îi va pune în vedere să aştepte în afara sălii de judecată pentru că va fi rechem ată), d is­ poziţia negăsindu-şi aplicare d a c i partea îndepărtată este asistată de un apărător care a răm as în sală. Dacă apărăto rul p ă rţii este persoana care tulbură solem nitatea şedinţei d e ju d e c a ţi, preşedintele ÎI va atrage atenţia asupra obligaţiilor pe care le im pune participarea la un proces, iar, dacă, din cauza atitudinii Iul, continuarea dezbaterilor nu m ai este cu p u tin ţi, procesul se va am âna, aplicându-se am enda judiciară, iar cheltuielile ocazionate d e am â­ nare vo r fi trecu te În sarcina sa, prin încheiere executorie.

Art» 2 IU . In fracţiu n i de audienţă. (1) D acă în cursul şedinţei se săvârşeşte o infracţiune, preşedintele o constată şi îl identifică p e făptuitor. Procesul-verbal întocm it se trim ite procurorului. (2) Instanţa poate, în condiţiile legii penale, să dispună şi reţinerea făptuito­ rului.

514

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 219

e

C O M E N T A R IU Infracţiunea d e a u d ie n ţi este acea infracţiune săvârşită în tim pul desfăşurării şedin­ ţei de judecată. Preşedintele com pletului de judecată are obligaţia să dispună întocm irea de către grefier a unui proces-verbal d e constatare a infracţiunii de audienţă. în cadrul căruia se vo r m enţiona datele de identificare ale făptuitorului, circum stanţele am ănun­ ţite ale săvârşirii faptei, precum şi m ijloacele d e probă (indicarea persoanelor care au asistat la m om entul com iterii faptei, înregistrări audio sau video, corpuri delicte etc.). Procesul-verbal va constitui actul de sesizare al o rganelor penale, urm ând a fi înaintat acestora în vederea efectuării cercetărilor corespunzătoare. [nstanţa are dreptul sâ dispună m dsura reţinerii făptuitorului, în cazuri de săvârşire a unei infracţiuni de o gravitate sporită, predându-l organelor de cercetare penale în drept pentru a dispune potrivit legii penale.

A r i . 2 1 9 . V erificări privind prezentarea părţilor. (1) Instanţa verifică identi­ tatea părţilor, iar d acă ele su n t reprezentate ori asistate, verifică şi îm puternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă. (2) în cazul în care părţile nu răspund la apel, instanţa va verifica dacă pro­ cedura de citare a fost îndeplinită şi, după caz, va proceda, în condiţiile legii, la am ânarea, suspendarea o ri la judecarea procesului. C O M E N T A R IU instanţa are obligaţia de a proceda la identificarea p ă rţilo r, solicitându-le acestora să prezinte un act de identitate, ale cărui date vo r fi verificate de către preşedintele com ple­ tu lu i d e judecată şi consem nate de către grefier în caietul de şedinţă. Datele de identifi­ care nu v o r fi citite în şedinţă publică şi nici nu vo r fi consem nate în cuprinsul încheierii de şedinţă, ci num ai în caietul grefierului, pentru respectarea Legii nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera cir­ culaţie a acestor date. O bligaţia identificării părţilor există în sarcina instanţei, independent dacă partea este asistată de un reprezentant. în m ăsura în care judecata unui proces se desfăşoară la m ai m ulte term ene, iar partea a fost identificată la prim ul term en de judecată, nu este absolut necesar ca de fiecare dată instanţa să procedeze la o reverificare. Dacă partea este asistată sa u reprezentată în proces de către o persoană, instanţa are obligaţia să verifice şi identitatea dintre aceasta şi cea m enţionată în dovada calităţii de reprezentant aflată la dosar (actul de identitate al m andatarului şi procura, legitim a­ ţia de avocat sau actul de identitate al acestuia şi îm puternicirea avocaţială, legitim aţia de consilier ju rid ic sau actul de identitate al acestuia şi delegaţia d e reprezentare juridică etc.). în cazul în care părţile nu răspund la apelul efectuat de grefier, instanţa, după ce a lăsat dosarul la sfârşitul şedinţei d e judecată, potrivit art. 104 alin. (13) din Regulam ent, va proceda fie la am ânarea ca u ze i (dacă procedura de citare a p ărţilor nu este legal în d e­ plinită sau există un alt m otiv d e am ânare a cauzei, aceasta nefiind în stare de judecată), fie la suspendarea ju d e c ă rii cauzei (în tem eiul art. d l l alin. (1) pct. 2 NCPC, dacă părţile au fost legal citate şi nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat în scris judecarea în lipsă], fie la ju d eca rea p rocesu lu i (dacă procedura de citare a părţilor este legaJ îndeplinită (cu

D s l ia N a r c i s a T h s o h a r i

515

A rt. 220

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

excepţia cazului în care legea prevede în mod expres că pricina se ju d e că fără citarea acestora), reclam antul sau pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsa, iar pricina este în stare de ju d ecat!)].

A ri. 220» A m ânarea cauzei când nu e ste în stare de ju d ecata. Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, am ânarea cauzelor care nu su n t în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când com pletul de judecată este alcătuit din m ai m ulţi judecători, această am ânare se poate face şi de un sin­ gur judecător. C O M E N T A R IU 1. Scopul reglem entării. A cest articol reprezintă o preluare a art. 126 C P C 1865, d is­ poziţia fiind m enită a facilita ritm ul d e d e sfăşu rare a şedinţei de judecată, conferind posi­ bilitatea părţilor din dosarele aflate în stare de am ânare sâ părăsească sala de judecată mai înain te, econom isind tim p, fără a m ai aştepta luarea dosarului în ordinea în scrisă în lista de şedinţă, după cauze a căro r soluţionare poate dura un tim p considerabil. Potrivit art. 104 alin. (11) din Regulam entul de ordine interioara al instanţelor ju d e ­ cătoreşti, cauzele care se am ână, fără discuţii, vo r putea fi strigate la începutul şedinţei, în ordinea listei, dacă toate părţile legal citate sunt prezenteşi cer am ânarea sau în cauză s-a solicitat judecata în lipsa. 2. Prem isele a m ân ă rii cauzelo r fără discuţii. Cauzele în stare de am ânare fără discuţii se vo r lua cu precădere în vederea acordării unui n o u term en de ju d eca ta , dacă este întru nită una dintre urm ătoarele doua prem ise: a) toate p ă rţile le g a l citate su n t prezente; b) n u su n t prezente toate părţile, c i num ai unele dintre acestea, ia r reclam antul ori p â râ tu l a solicitat ju d e ca re a cauzei în lipsa, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală şi alin. (2) NCPC. în acest scop, preşedintele com pletului de judecată va întreba persoanele existente în sală, la începu tul şedinţei d e ju d ecată, care sunt dosarele aflate în stare de am ânare fără discuţii, acestea fiind indicate de părţi sau de reprezentanţii lor prin num ărul curent în scris în lista de şedinţă în dreptul fiecărui dosar. Cauzele astfel indicate vo r fi notate de către grefier şi vo r fi strigate num ai acestea, însă cu respecta rea în tre ele a ordinii în care figurau în lista de şedinţă. Când com pletul de judecată este alcătuit din m ai m ulţi judecători, această am ânare se poate face ş i de un sin g u r ju d ecă to r, textul neintroducând condiţia ca acest unic ju d e ­ cător să fie neapărat preşedintele com pletului de judecată, de unde s-ar deduce con­ cluzia că ar putea fi oricare dintre m em brii com pletului d e judecată (în practică însă judecătorul care procedează la luarea cauzelor în stare de am ânare fără dezbateri este preşedintele com pletului d e judecată). 3. Lipsa discuţiilor. Câm pul de aplicare a dispoziţiei legale analizate vizează cererile d e am ânare a judecării cauzei form ulate într-o situaţie în care este evident că instanţa nu poate trece Io soluţio narea cauzei, iar părţile nu au divergenţe de opinie asupra acestei am ânări (spre exem plu, lipsa sau nedepunerea în term enul legal a raportului d e exper­ tiză, im posibilitatea dovedită a uneia dintre părţi de a se prezenta la term en , lipsa răs­ punsului unor instituţii la adresele em ise de instanţă etc.). Nu constituie m otiv de a m l-

516

D t U A N A R C IS A TH SQ H Afti

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 221

e

nare fără discuţii cererea de încuviinţare o probelo r, aceasta im punând dezbateri şi un com plet legal com pus. Deşi neiegalo îndeplinire a p ro ced u rii de citare constituie un m otiv de am ânare obli­ gatorie a judecării cauzei, care nici nu ar im plica de principiu d iscu t" divergente, ar fi de preferat s i se aprecieze d e la caz la caz d a c i o atare cerere de am ânare poate fi încuviin­ ţ a ţ i la începutul şedinţei d e judecată, dat fiind faptul că până ia finalizarea sa este posibil ca lipsa procedurii să fie acoperită prin apariţia părţii sau a reprezentantului său în sala de şedinţă, dacă acesta a aflat de proces pe altă cale. Dacă una dintre părţi form ulează o cerere d e am ânare, iar cealaitâ p a rte s e opune încuviinţării acesteia, judecătorul va constata faptul că cererea com portă discuţii diver­ gente, nefiind ca atare incidente prevederile art. 220 NCPC, m otiv pentru care va dispune strigarea dosarului la ordinea înscrisă pe lista de şedinţă, cererea urm ând a fi susţinută în faţa unui com plet legal com pus, cazul descris fiind circum scris ipotezei com pletului col eg ia I. Dacă pri ci n a se so Iuţi on ează în co m pl et d e u n i c j ud e căto r, acesta se va p ro n u nţa în sensul încuviinţării cererii de am ânare sau, după caz, al respingerii acesteia, în acest ultim c a : dispunând lăsarea cauzei la ordinea înscrisă pe lista d e şedinţă.

A r U 2 2 1 . Am ânarea ju d ecăţii p rin Învoiala părţilor. (1) Am ânarea judecăţii în tem eiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul procesului. (2) D upă o asem enea am ânare, dacă părţile nu stăruiesc în judecată, aceasta v a fi suspendată şi cauza va fi repusă pe rol num ai după plata taxelor de timbru, potrivit legii. (3) Instanţa este obligată să cerceteze dacă am ânarea cerută de părţi pentru un m otiv anum it n u tinde la o am ânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de am ânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi. C O M E N T A R IU Dispoziţiile art. 221 N CPC constituie o preluare întocm ai a art. 155 CPC 1865. Părţile au posibilitatea sâ solicite am ânarea cauzei, ch iar şi în ipoteza în care aceasta ar fi în stare de ju d ecată, în situaţia în care doresc, spre exem plu, soluţionarea am iabilă a procesului prin încheierea unei tranzacţii. încuviinţarea unei atare cereri poate avea loc doar o sin g u ra d a tă m cursul procesu­ lui. Dacă la term enul de judecată urm ător încuviinţării acestei cereri p ă rţile nu se m ai prezintă, deşi au solicitat, anterior am ânării cauzei în tem eiul învoielii lor, judecarea cau­ zei în lipsă, aceasta s e vo suspenda, tem eiul ju rid ic al suspendării fiind art. 221 alin. (2) N CPC, iar nu art. 411 alin. (1) p c t 1 NCPC, care presupune un acord al părţilor în vederea suspendării, nefiind cazul în ipoteza descrisă, în care părţile şi-au exprim at consim ţă­ m ântul num ai în sensul am ânării cauzei, suspendarea intervenind ulterior ca o sancţiune pentru lipsa lor de stăruinţă în soluţionarea cauzei. Apreciem însă că, dacă după am ân a­ rea cauzei în tem eiul învoielii părţilor, una dintre acestea form ulează cerere de ju d eca re o cauzei în iipsă, ataşată la dosar prin serviciul registratură, cauza nu va fi suspendată, întrucât această cerere are sem nificaţia faptului ca părţile stăruiesc în judecată, doar lipsa lor si a unei atare cereri de ju decare a cauzei în lipsă conducând la prezum ţia inten­ ţiei lor d e lăsare a procesului în nelucrare.

D s l ia N a r c i s a T h s o h a r i

517

A rt. 222

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Su spendarea cauzei în condiţiile art. 221 alin. (2) NCPC, nu este lăsată la aprecierea instanţei, ci aceasta este o b lig a ţi să dispună astfel, concluzia desprinzându-se din m odul im perativ de redactare a textului legal. Pentru reluarea judecării cauzei este necesar ca una dintre părţi să form uleze cerere de repunere a cauzei pe rol, satisfăcând totodată o bligaţia legală de tim brare, dacă este ca2u!.\n conform itate cu art. 3 fît. ş) din Legea n r 146/1997, cererea de repunere a cau­ zei pe rol. când suspendarea judecării se datorează părţilor, se tim brează cu 5 0 % din taxa ju diciară de tim bru pentru cererea a cărei ju decare a fo st suspendată. Dacă cererea a cărei judecată a fost suspendată era scutită de plata taxelor ju d iciare de tim bru, pe cale d e consecinţă şi cererea de repunere pe rol va fi scutită de plata acestor taxe. Trebuie m enţionat că dispoziţia legală m enţionată se referă la taxa datorată, iar nu la taxa efectiv plătită, astfel că, indiferent de com plinirea obligaţiei de tim brare a cererii iniţiale până la m om entul suspendării judecăţii, taxa judiciară d e tim bru aferentă cere­ rii de repunere pe rol se va achita la un cuantum de 50% din cel al taxei judiciare le p le . Dacă pârâtul a form ulat cerere reconvenţională, iar judecata cauzei în ansam blul său a fost suspendată, în tem eiul art. 221 alin. (2) NCPC, în ipoteza în care pârâtul este partea care form ulează cererea de repunere a cauzei pe rol. taxa de tim bru aferentă acesteia va avea un cuantum de 50% din taxa de tim bru datorată atât pentru cererea principală, cât şi pentru cea reconvenţională, întrucât suspendarea cauzei operează în bloc. iar plata taxei prin raportare num ai Ia cererea reconvenţională nu şi-ar putea găsi justificarea în argum entul repunerii pe rol d o ar a cererii reconvenţionale. Un alt considerent în sus­ ţinerea acestei soluţii este acela că şi în ipoteza în care pârâtul nu form ulează cerere reconvenţională, dar solicită repunerea pe rol a cauzei, acesta va datora taxă d e tim bru în cuantum de 50% din taxa datorată pentru cererea principală. Este de relevat, totodată, faptul că taxa de tim bru achitată pentru repunerea pe rol a cauzei, dacă aceasta a fost an terio r suspendată în tem eiul art. 221 alin. (2) NCPC, nu ar putea fi recuperată de la partea care a pierdut procesul sub form a cheltuielilor de ju d e­ cată, întrucât culpa procesuală pentru incidentul procesual analizat aparţine deopotrivă am b elo r părţi. Tn cazul acestui articol, învoiala părţilor vizează acordul expres exprim at de toate părţile în vederea am ânării cauzei, nefiind suficient un acord tacit, desprins din neprezentarea părţilor la judecată. întrucât, dacă s-ar interpreta în sens contrar, ar exista riscuf creării cadrului legal pentru ca procesul să poată fi tergiversat la nesfârşit de către o parte prin form ularea unor cereri de am ânare neîntem eiate, care ar trebui încuviinţate de instanţă, în tem eiul învoielii părţilor, în condiţiile neprezentării la judecată a celeilalte părţi. Dacă o parte form ulează o cerere de am ânare a judecării cauzei dintr-un m o tiv ned o ­ vedit sa u ne justificat, însă cealaltă parte, prezentă în sala de şedinţă, nu se opune acestei cereri, instanţa va califica cererea d e am ânare drept o am ânare în tem eiul învoielii părţi­ lor. potrivit art. 221 alin. (3) NCPC, dispunând am ânarea cauzei în consecinţă, în tem eiul art. 221 alin. (1) NCPC (spre exem plu, ipoteza în care o parte solicită am ânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă d e raportul d e expertiză depus la d o sa r cu respectarea term en u­ lui legal, partea adversă neopunându-se acestei cereri).

A r t • 2*22. A m ânarea ju d e că ţii pentru lip să de apărare. (1) A m ânarea judecă ţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, num ai în mod excepţional, pentru m otive tem einice şi care nu sunt im putabile părţii sau reprezentantului ei. 518

D t U A N A R C IS A T H S O H A tti

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 223

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

(2) C ând instanţa refuză am ânarea judecăţii pentru acest m otiv, va am âna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise. C O M E N T A R IU în vederea protejării dreptului părţii la apărare, garantat legal, codul instituie posibi­ litatea am ânării cauzei pentru m otivul generic de lipsă de apărare, ce vizează atât anga­ jarea unui apărător, cât şi im posibilitatea de prezentare a apărătorului deja angajat sau de studiere a dosarului de către acesta în intervalul de tim p dintre data angajării şi ter­ m enul de judecată. Articolul 156 alin. (1) CPC 1865 a suferit o serie de m o d ifică riîn actuala reglem entare, fiind înlăturată restricţia privind acordarea unui singur term en de judecată pentru lipsă de apărare, dar fiind adăugate condiţii suplim entare pentru încuviinţarea acestei cereri. Am ânarea judecării cauzei pentru lipsă d e apărare nu poate fi dispusă din oficiu de către instanţă, ci im plică cu necesitate form ularea de către partea interesată a unei cereri în acest sens. Condiţiile cerute d e lege pentru încuviinţarea acestei cereri su n t urm ătoarele: carac­ terul excepţional al cererii, tem einicia m otivelor vizând lipsa de apărare şi absenţa culpei părţii sau a reprezentantului ei în generarea acestei situaţii. Cererea nu are caracter excepţio nal\n ipoteza form ulării sale în mod repetat, la mai m ulte term ene de judecată, lucru ce a r denota încercarea părţii de tergiversare a proce­ sului, aceasta deturnând dreptul său iegal ia apărare d e la scopul pentru care legea l-a recunoscut în favoarea sa. Instanţa nu poate încuviinţa o atare cerere decât în m ăsura în care este tem ein ic ju$~ tificatd, iar m otivele lipsei de apărare sunt probate. Spre exem plu, nu este justificată o cerere d e am ânare a pricinii pentru lipsă de apărare form ulată de către partea care a prim it citaţia pentru term enul de judecată respectiv cu un interval de tim p considera­ bil înainte, întrucât în perioada cuprinsă între data prim irii citaţiei, când a aflat despre existenţa procesului, şi term enul d e judecată stabilit în cauză, avea posibilitatea efectivă să-şi angajeze un apărător. De asem enea, nu este justificată o cerere de am ânare a ju decăţii pentru im posibili­ tatea de prezentare la term en a avocatului ales, în m ăsura în care o atare im posibilitate nu este dovedită (prin ataşarea unei adeverinţe m edicale, a dovezii de participare la un sem inar etc.) sau dacă pe îm puternicirea avocaţială figurează mai m ulţi avocaţi cu drept de asistare şi reprezentare a părţii, a căro r im posibilitate d e prezentare nu a fo st învede­ rată şi probată corespunzător. Dacă cererea d e am ânare pentru considerentul lipsei de apărare este respinsă ca neîntem eiată, instanţa, la cererea părţii, are obligaţia sâ am âne pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise, această m ăsură nefiind lăsată la aprecierea sa.

A r i . 2 2 3 « Judecarea cauzei în lip sa părţii leg al citate. (1) Lipsa părţii legal citate n u poate îm piedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) D acă la orice term en fixat pentru judecată se înfăţişează num ai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi v a asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe tem eiul dovezilor adm inistrate, exam inând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

519

A rt. 224-225

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(3) D ispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc am bele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel pu ţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă. COM EN TAROJ Pentru judecarea cauzei este obligatoriu ca p ă rţile să f ie leg o l citate, n e fiin d însă necesa ră ş i prezenţa acestora în faţa instanţei, dacă tegea nu dispune altfel. Prin excepţie, în cadru! proceselor d e divorţ, potrivit art. 920 alin. (1) NCPC, în faţa instanţelor d e fond părţile se vo r înfăţişa în persoană, afară num ai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este îm p ied icat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa tn străinătate sau se află într-o altă asem enea situaţie care îl îm p ied ică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin a v o c a t m andatar sau, după caz, prin tutore ori curator. Dacă nu sunt incidente cazurile enum erate expres de lege, instanţa va proceda potrivit art. 921 şi art. 922 NCPC. Faptul neprezentării unei părţi la judecată nu înseam n ă că instanţa este îndrituită să facă abstracţie de susţinerile şi apărările de fond sau procedurale form ulate d e către aceasta în scris ori de m ijloacele de probă solicitate cu respectarea prescripţiilor legale, părţii prezente p u n ln d u -i-se în discuţie toate aceste aspecte. De asem enea, în m ăsura tn care toote părţile lipsesc, însă reclam antul sau pârâtul a solicitat judecarea cauzei tn lipsă, soluţionarea cauzei va continua, instanţa pronunţându-se asupra tuturor solicitărilor form ulate în scris de către părţi, în caz contrar hotărârea pronunţată fiind susceptibilă de a fi desfiinţată în căile de atac, în condiţiile legii.

Art* 2 2 4 . D iscu tarea cererilo r şi excep ţiilo r. Instanţa este obligată, în orice proces, sâ pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, îm prejurările de fapt sau tem eiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu. C O M E N T A R IU Cantradictorialitatea procesului civil reprezintă un principiu fundam ental şi totodată o garanţie pentru respectarea unui alt principiu, cel al dreptului părţilor la apărare, am bele fiind exigenţe ale unui proces echitabil, m otiv pentru care toate cererile; excep­ ţiile, îm prejurările de fa p t sa u de d rep t invocate de către părţi, verbal sau în scris, ori din oficiu de către instanţă vo r fi p u se în m o d obligatoriu de către aceasta în discuţia părţilor. în caz de n e resp ectarea acestei dispoziţii legale, hotărârea pronunţată este suscepti­ bilă de a fi desfiinţată în căile de atac, în condiţiile legii, fără deosebire, în principiu, dacă instanţa s-a pronunţat sau nu asupra acestor chestiuni, fără să le pună în discuţia părţilor. Prin excepţie, dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri în ju stiţie (principală, incidentală, accesorie sau adiţională), pe care nici nu a pus-o în discuţia părţilor, se poate cere com pletarea hotărârii, în condiţiile art. 444-447 NCPC, hotărârea neputând fi ata­ cată pe calea apelului sau a recursului.

A r i , 2 2 5 . Folosirea trad ucătorului şi in terp retu lui. (1) C ând una dintre părţi sau dintre persoanele care urm ează să fie ascultate n u cunoaşte lim ba rom ână, instanţa va folosi un traducător autorizat. D acă părţile su n t de acord, judecătorul

520

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 226

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

sau grefierul poate face oficiul de traducător. în situaţia în care n u poate fi asigu­ rată prezenţa unui traducător autorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4). (2) In cazul în care una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) este mută, surdă sau surdo-m ută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprim a, com unicarea cu ea se v a face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se v a folosi un interpret. (3) D ispoziţiile privitoare la experţi se aplică în mod corespunzător şi tradu­ cătorilor şi interpreţilor. C O M E N T A R IU Legala citare a părţilor sau prezenţa acestora în sala de judecată nu este suficientă pentru asigurarea unui proces echitabil, în ipoteza în care părţile sau persoanele care urm ează să a fi ascultate nu cunosc lim ba rom ână sau suferă de anum ite deficienţe sen­ zoriale. Astfel, dacă persoanele m enţionate nu cuno sc lim bo rom âna, instanţa va folosi un traducăto r autorizat, în condiţiile legii speciale. Potrivit art. 5 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 178/1997, M inisterul Justiţiei întocm eşte listele cu interpreţii şi traducătorii autorizaţi, pe care le com unică Consiliului Su p erio r al M agistraturii, în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului d e pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetului N aţional A nticorupţie şi curţilor de apel. Curţile d e apel v o r transm ite aceste liste tribu nalelor şi ju d ecăto riilo r din circum scripţiile lor. Actualiza­ rea listelor se va face periodic, în funcţie d e autorizarea unor noi persoane sau de în c e ­ tarea calităţii de interpret ori d e traducător autorizat. în ipoteza în care judecătorul sau grefierul cunoaşte lim ba respectivă la un nivel avan­ sat, acesta poate face oficiul de traducător, ch iar dacă există traducători autorizaţi pen­ tru acea lim bă, însă num ai în ipoteza în care părţile sunt de acord. Dacă, din diverse m otive, nu poate fi asigurată prezenţa unui traducător autorizat, se poate apela la serviciile unei persoane de încredere cunoscătoare a respectivei lim bi, în condiţiile legii speciale. în cazul în care una dintre persoanele în discuţie este m ută, surdă sau surdo-m ută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprim a, com unicarea cu aceasta se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret. Dispoziţiile privitoare la experţi referitoare la m odul de desem nare, recuzare, înştiin­ ţare şi înlocuire se aplică în mod corespunzător şi traducătorilor şi interpreţilor. A

A r t. 2 2 6 . A scu ltarea m in orilor. In cazu l în care, potrivit legii, urm ează să fie ascultat un m inor, ascultarea se va face în cam era de consiliu. Ţinând seama de îm prejurările procesului, instanţa hotărăşte dacă părinţii, tutorele sau alte per­ soane vor fi de fată f la ascultarea m inorului. C O M E N T A R IU P o trivita rt. 264 alin. (1) N CC, în procedurile ju d iciare care îl privesc, ascultarea copi­ lului care a îm p lin it vârsta de 1 0 a n i este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a îm p lin it vârsta d e 10 ani, dacă instanţa consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei. A ceste dispoziţii legale se regăsesc şi în art. 24 din Legea nr. 272/2004.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

521

A rt. 227

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Pentru asigurarea principiului interesului su p erio r al copilului, legea prevede obliga­ tivitatea sau facultatea ascultării sale, aceasta reprezentând totodată un d rep t al său, ce acordă copilului posibilitatea de a cere şi de a prim i o rice inform aţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprim a opinia şi de a fi inform at asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra oricărei decizii care îl priveşte. Dată fiind personalitatea copiilor în curs d e form are şi gradul redus d e m aturitate, pentru evitarea intim idării şi a afectării dezvoltării lor em oţionale, legea prevede ca ascultarea acestora de către instanţă să aîbă loc în cam era de consiliu, hotă rând u-se, în funcţie de circum stanţele concrete ale cazului, dacă părinţii, tutorele sau alte persoane vo r putea asista la aceasta. Dacă apreciază necesar, instanţa are posibilitatea să solicite la m om entul ascultării m inorului prezenţa unui psiholog cu experienţă în acest dom eniu pentru a facilita atât com unicarea dintre copil şi judecător, cât şi exprim area cât m ai coerentă a o piniilor copi­ lului. A scultarea copilului d e către ju d ecăto r trebuie făcută cu blândeţe, iar nu cu rigidi­ tate sau form alism , lim bajul folosit urm ând a fi unul d e natură a fi înţeles de către copil.

A r t • 227» Prezenţa personală a p ărţilor în vederea so lu ţio n ării a m ia b ile a litig iu lu i. (1) în tot cursul procesului, judecătorul va încerca îm păcarea părţilor, dându-le îndrum ările necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita înfăţişa­ rea personală a părţilor, ch iar dacă acestea sunt reprezentate. D ispoziţiile art. 241 alin. (3) su n t aplicabile. (2) în litigiile care, potrivit legii, p ot face obiectul procedurii de m ediere, ju d e­ cătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de inform are cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. C ând consideră necesar, ţinând seam a de circum stanţele cauzei, judecătorul va recom anda părţilor să recurgă la m edi­ ere, în vederea soluţionării litigiului p e cale am iabilă, în orice fază a judecăţii. M edierea nu este obligatorie pentru părţi. (3) în cazul în care judecătorul recom andă m edierea, părţile se vor prezenta la m ediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După infor­ mare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la term enul fixat de instanţă, care nu poate fi m ai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocm it de m ediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare. (4) Prevederile alin. (3) nu su n t aplicabile în cazu l în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin m ediere anterior introducerii acţiunii. (5) Dacă, în condiţiile alin. (1) sau (2), părţile se îm pacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii p e care o va da. Dispoziţiile art. 440 sunt aplicabile. C O M E N T A R IU 1" 1. în d ru m a re a în ved erea so lu ţio n ă rii a m ia b ile 3 litigiu lu i. C ea m ai bună m odalitate d e soluţionare a unui divergent este pe cale am iabilă, întrucât părţile obţin o soluţie reciproc convenabilă, eficientă şi durabilă, făcând concom itent econom ie de tim p şi chel­ tuieli, spre deosebire de tranşarea litigiului pe cale judiciară, când rezolvarea conflictului se poate am âna pe o perioadă îndelungată, fiind necesare cheltuieli suplim entare şi exis­ tând în final riscul ca am bele părţi să fie nem ulţum ite de soluţia pronunţată de Instanţă. 111 P e n tru d e ta lii, a se ved ea su p ra , c o m e d ia n u l art. 21 N CPC.

522

D t U A N A K i S A TH tO H A M

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

A rt. 227

Din aceste m otive, judecătorului îi incum bă o bligaţia de o încerca, în to t cursul pro­ cesului, inclusiv ?n etapa căilo r de atac, îm păcarea părţilor, prin oferirea îndrum ărilor necesare. tn acest scop, judecătorul va solicita prezenţa personală a părţilor în sala d e judecată, chiar dacă sunt reprezentate, întrebându-le cu privire la m odul în care fiecare dintre acestea înţeleg şi doresc soluţionarea conflictului d e d u s judecăţii şi ta concesiile pe care şi le-ar putea face, p ro vo cln d u -le ia negocieri, intuind dacă există sau nu posibilitatea rezolvării litigiului am iabil. Judecătorul poate stabili obligaţii în sarcina părţilor sau a altor participanţi la proces în privinţa prezentării unor înscrisuri relevante, a unor relaţii scrise, precum şi a efectuă­ rii o ricăro r alte dem ersuri pentru soluţionarea divergenţei dintre acestea. 2. M ed ierea. A preciind în co ncret circum stanţele cauzei şi atitudinea părţilor, în m ăsura în care litigiul respectiv poate face obiectul procedurii de m ediere, judecăto­ rul are posibilitatea să pună în vedere părţilor să participe la o şedinţă d e inform are cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Dacă apreciază că m edierea ar putea fi calea prin care părţile să-şi rezolve am iabil litigiul dintre ele, în orice etapă procesuală, va recom anda acestora să recurgă la m ediere, cu excepţia cazului în care părţile au apelat în m od voluntar la m ediator, anterior introducerii cererii, însă nu au reuşit soluţionarea am iabilă a litigiului. Recom andarea judecătorului determ ină în sarcina părţilor obligaţia acestora d e a se prezenta la m ediator, însă nu şi pe aceea de a soluţiona conflictul dintre ele în această m odalitate. După ce se prezintă la m ediator şi asistă la o şedinţă de inform are, în condiţiile art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 192/2006, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţiona­ rea litigiului prin m ediere. Până la term enul fixat d e instanţă, care nu poate fi mai scurt de Î S zile, părţile depun p rocesul-verbal în to cm it de m ediator cu privire la rezultatul şedinţei d e inform are. Ca atare, părţile au posibilitatea să*şi soluţioneze litigiul am iabil fie prin m ijlocirea instanţei, în condiţiile art. 227 alin. (1) NCPC, fie prin recurgerea la procedura m edierii, potrivit art. 227 alin. (2) şi (3) NCPC, tn am bele cazuri, în ipoteza în care acest scop este atins, judecătorul urm ând a lua act d e învoiala părţilor prin hotărâre judecătorească, sus­ ceptibilă de a fi atacată exclusiv pentru m otive procedurale, num ai cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, potrivit art. 440 NCPC, la care art. 227 alin. (5) N CPC face trim itere. De altfel, dispoziţiile întregii secţiuni a codului vizând soluţionarea litigiului pe calea tranzacţiei se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor este urm a­ rea procedurii de m ediere, potrivit art. 441 NCPC. Prin urm are, hotărârea judecătorească prin care instanţa va consfinţi învoiala părţilor obţinută în cadrul procedurii de m ediere constituie o hotărâre de expedient, cu caracter de titlu executoriu, potrivit art. 63 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 192/2006. în ceea ce priveşte reglem entarea specială, potrivit art. 61 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 192/2006, m edierea poate avea ca o b iect soluţionarea în to t sau în parte a liti­ giului. In conform itate cu alineatul al doilea al aceluiaşi articol, la închiderea procedurii de m ediere, m ediatorul este obligat, în toate cazurile, să transm ită instanţei de judecată com petente acordul de m ediere şi procesul-verbal de încheiere a m edierii în original şi în form at electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a m edierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c) din lege (închide­

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

523

A rt. 229 -22 9

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

rea procedurii d e m ediere prin constatarea de c it r e m ediator a eşuării m edierii sau prin depunerea contractului de m ediere de către una dintre părţi). Potrivit art. 62 din lege, pentru desfăşurarea procedurii d e m ediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrate va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, în prezent art. 411 alin. {1} pct. 1 NCPC. Cursul term enului perim ării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de m ediere, dar nu m ai m ult de 3 luni de la data sem nării contractului de m ediere. Cererea de repunere pe ro l este scutitd de taxă ju d ic ia ră de timbru. Tn conform itate cu art. 63 alin. (2) N CPC din Legea nr. 192/2006, odată cu pronunţa­ rea hotărârii de expedient, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei ju d icia re de tim bru plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat pe calea m edierii este legat de transferul dreptului d e proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun im obil. De asem enea, instanţa nu va dispune restituirea taxei ju d iciare de tim bru plătite pentru învestirea acesteia în ca 2ul în care conflictul soluţionat este legat de o cauză succesorală pentru care nu s-a eliberat certificatul de m oştenitor [art. 63 alin. (2L) din lege].

A r i. Im p o sib ilita tea şi refuzul de a sem na. C ând cel obligat sâ sem ­ neze un a ct de procedură nu poate sau refuză să sem neze, se face m enţiunea corespunzătoare în acel act, sub sem nătura preşedintelui şi a grefierului. C O M E N T A R IU A cest articol reprezintă o preluare a art. 144 CPC 1865, într-o redactare com pletată cu specificarea că m enţiunea efectuată în cuprinsul actului de p ro ce d u ri nesem nat este atestată prin sem nătură de preşedinte şi de grefier.

A r i- 2 2 9 . T erm en în cu n oştin ţă. {1) Partea care a depus cererea personal sau p rin m andatar şi a luat term enul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un term en de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar n eîm p u tem icit cu dreptul de a cunoaşte term enul, n u va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte ter­ m enele de judecată ulterioare. A ceste dispoziţii îi su n t aplicabile şi părţii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu prim irea corespondenţei, i s-a înm ânat citaţia pentru un term en de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi term enele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fo st înm ânată. (2) D ispoziţiile alin. (1) nu se aplică: 1. în cazu l reluării judecăţii, după ce a fo st suspendată; 2. în cazu l când procesul se repune p e rol; 3. când partea este chem ată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă Ia încuviinţarea lui, când s-a stabilit şi term enul pentru luarea acestuia; 4. când, pentru m otive tem einice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare term en; 5. în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează term en pentru reju­ decarea fondului procesului după anularea hotărârii prim ei instanţe sau după casarea cu reţinere. 524

D t U A N A X C IS A T H S O H A fti

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 229

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

(3) M ilitarii încazarm aţi sunt citaţi la fiecare term en. (4) D eţinuţii su n t citaţi, de asem enea, la fiecare term en. C O M E N T A R IU 1. Term enul în cunoştinţă. O biectul articolului analizat vizează instituţia term enului în cunoştinţă, existentă şi în reglem entarea anterioară. Partea care are term en în cunoştinţă nu va m o i f i citată în to t cursul desfăşurării procesului, legea p re zu m ln d cunoaşterea de c it r e aceasta şî a term enelor d e judecată urm ătoare. Astfel, legea consideră că partea are term en în cunoştinţă în urm ătoarele situaţii; a) d aca p a rtea o depus cererea d e chem are în ju d eca tâ p e rso n a l sa u p rin m a n d ata r fa se rviciu l registratură o l instanţei pi i s~a com unicat term enul de ju d eca tă . în acest ca 2, se va face m enţiune pe rezoluţia d e prim ire a cererii sau, în lipsă, pe însuşi exem plarul cererii de chem are în judecată destinat instanţei câ partea sau m andatarul său a prim it term enul d e judecată în cunoştinţă, m enţiune care va fi însuşită de aceasta prin sem nătură. Dacă partea sau m andatarul personal depune cererea de chem are în judecată la serviciul registratură al instanţei, însă nu i se com unică term enul de judecată, se va proceda la citorea acesteia pentru term enul acordat. Este de m enţionat însă că, în condiţiile în care fixarea prim ului term en de judecată se face de către judecătorul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, potrivit art. 201 NCPC, după ce, în prealabil, acesta a verificat cererea, în condiţiile art. 200 NCPC, şi a dispus com unicările prevăzute de lege, apreciem că ipoteza în care i se va com unica personal părţii acest term en de la m om entul depunerii cererii la serviciul registratură al instanţei este una mai m ult teoretică; b) dacă partea nu a depus cererea d e chem are în judecată personal sau prin m anda­ ta r la serviciul registratură al instanţei ori deşi a procedat astfel, nu i s-a adus la cunoş­ tinţă term enul d e judecată, însă s*a prezen ta t la u n term en d e ju d e co tă p erso n a l so u prin reprezentant, le g a l sa u convenţional. Pentru ca partea să aibă term en în cunoştinţă nu este necesar ca reprezentantul său să fie îm puternicit în m od expres cu dreptul de a lua în cunoştinţă term enul. Această ipoteză este valabilă şi în cazul celorlalte părţi litigante, care nu au calitatea de reclam ant, dar care au fost prezente personal sau prin reprezentant la un term en de judecată. Dacă partea, personal sau prin reprezentant, s-a prezentat la un term en de judecată, însă nu a asistat la proces până la finalizarea sa, astfel încât nu i s-a com unicat term enul de judecată urm ător, se va considera totuşi că aceasta are term en în cunoş­ tinţă, întrucât codul prevede condiţia luării term enului în cunoştinţă num ai pentru prima situaţie vizată d e art. 229 alin. (1) NCPC (când partea a depus cererea personal sau prin reprezentant). Un argum ent suplim entar în sprijinul acestei soluţii este şi acela că legea acordă term en în cunoştinţă chiar şi m andatarului părţii care nu este îm putern icit cu acest drept; c) dacă partea nu a depus cererea de chem are în judecată personal sau prin m anda­ ta r la serviciul registratură al instanţei ori ch iar dacă a procedat astfel, nu i s-a adu s la cunoştinţă term enul d e judecată, şi nici nu s-a prezentat la un term en de judecată perso­ nal sau prin reprezentant, legal sau convenţional, însă a prim it, p erso n a l sa u p rin repre­ zentant legal sa u convenţional o ri prin fu n cţio n a ru l sa u persoana însărcinată c u prim irea corespondenţei; citaţia p en tru un term en de ju d eca tă , sem nând-o de p rim ire. Această ipoteză este valabilă şi în cazul celorlalte părţi litigante, care nu au calitatea de reclam ant şi care au prim it astfel citaţia. în tru cât legea nu face vreo distincţie, textul D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

525

A rt. 229

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

legal se aplică indiferent dacă destinatarul citaţiei este o persoană fizică sau o persoană juridică. Pentru existenţa term enului în cunoştinţă este necesar ca, de principiu, dovada de înm ânare a citaţiei să fi fost sem nată de prim ire de către parte sau d e către reprezen­ tantul său legal sau convenţional ori d e către funcţionarul sau persoana însărcinată cu prim irea corespondenţei. în acest condiţii, nu suntem în prezenţa term enului în cunoş­ tinţă dacă înm ânarea citaţiei s-a făcut adm inistratorului clădirii, paznicului sau agentului d e pază, unei persoane m ajore din fam ilie sau cu care destinatarul citaţiei locuieşte etc. A preciem însă că în situaţia în care destinatarul prim eşte citaţia, d a r refuză să sem ­ neze dovada d e înm ânare ori, din m otive întem eiate, nu o p o a te sem na, acesta va avea term en în cunoştinţă, proba fiind reprezentată de procesul-verbal întocm it de agent în condiţiile art. 163 alin. (2) NCPC, textul art. 299 alin. (1) NCPC făcând referire la „înm â­ narea" citaţiei, far nu şi la sem narea dovezii de înm ânare. Un alt argum ent în sprijinul soluţiei indicate este acela că citaţia a fo st prim ită de către destinatar, care a luat astfel cunoştinţă de m enţiunile sale. în situaţia în care destinatarul refuză prim irea citaţiei, iar aceasta este depusă de către agent în cu tia poştală, potrivit art. 163 alin. (3) NCPC, nu se poate considera că par­ tea are term en în cunoştinţă, citaţia nefiind înm ânată. în ipoteza m enţionată anterior, în lipsa cutiei poştale, dacă destinatarul sau reprezen­ tantul său, în urm a înştiinţării afişate p e uşa locuinţei, s e prezintă la se d iu l instanţei de ju d eca tă sau, d u p ă caz, ia sed iu i prim ăriei, în condiţiile art. 163 alin. (3) lit. f) NCPC, şi i se înm ânează citaţia, acesta va avea term en în cunoştinţă. 2. In ap licab ilitatea te rm e n u lu i în cu n o ştin ţă. Nu se aplică instituţia term enului în cunoştinţă în urm ătoarele situaţii prevăzute expres şi lim itativ de lege: a) în ca zu l relu ării ju d ecă ţii, după ce a fo s t suspendată. Astfel, dacă s*a form ulat cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate, instanţa va fixa term en pentru discutarea acestei cereri, stabilind dacă este cazul şi obligaţia achitării taxelor judiciare de tim bru corespunzătoare, cu citarea părţilor, independent dacă anterior su spendării cauzei aces­ tea au avut sau nu term en în cunoştinţă. Şi în ipoteza în care se repune cauza pe rol din oficiu, după suspendarea sa, instanţa va dispune citarea părţilor pentru term enul acor­ dat în vederea discutării acestui aspect; b) în ca zu l când p ro ce su l s e repune p e rol. Dacă instanţa a reţinut cauza în pronun­ ţare, însă la deliberare unuia dintre judecătorii în faţa căruia au fost susţinute dezbaterile i-a în cetat calitatea de judecător sau i-a fo st suspendată funcţia, cauza va fi repusă pe roi, în tem eiul art. 395 alin. (3) NCPC, iar părţile vo r trebui citate pentru term enul stabilit în scopul reluării concluziilor în faţa com pletului de judecată legal constituit. De asem enea, dacă în tim pul deliberării instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lăm uriri noi, va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor, potrivit art. 400 NCPC; c) câ n d partea este chem ată ia interogatoriu, în afară de ca zu l în care a fo s t prezentă la încuviinţarea lui, când s-a stabilit ş i term enul pentru lu area acestuia. Dacă partea are term en în cunoştinţă, potrivit art. 229 alin. (1) NCPC, însă se dispune adm inistrarea pro­ bei cu interogatoriul său, dacă la m om entul încuviinţării probei aceasta nu era prezentă personal, se va dispune în m od obligatoriu citarea sa cu m enţiunea „personal la interoga­ toriu", sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 353 NCPC, legea instituind obligativitatea citării sale tocm ai datorită existenţei unei sancţiuni în caz de neprezentare. A preciem că şi în ipoteza în care, la m om entul încuviinţării probei, partea a cărei chem are la intero­ gatoriu se solicită era reprezentată, se im pune citarea sa cu m enţiunea precedentă, date 526

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 230

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

fiind consecinţele legale decurgând din lipsa nejustificată a părţii la interogatoriu, pre­ cum şi caracterul de excepţie al textului legal, ce im plică o strictă interpretare şi aplicare; d) când, p en tru m otive tem einice, instanţa a dispus co partea sâ fie citatâ la fieca re term en. O atare dispoziţie are caracter de noutate legislativă, fiind instituită pentru a conferi dreptul instanţei de a aprecia, în cazuri concrete, dacă este necesar ca partea să fie citată, ch ia r d acă legof a r a vea term en în cunoştinţă (spre exem plu, im posibilitate de deplasare a părţii la vreun term en de judecată din m otive m edicale); e) în că zu i în ca re instanţa de a p e l sa u d e recurs fixea zâ term en p en tru rejudecarea fo n d u lu i p rocesu lu i dupâ anularea hotărârii p rim e i instanţe sa u după casarea cu reţi­ nere. Dacă instanţa de control ju d icia r a anulat sau casat hotărârea atacată cu reţinere spre rejudecare, prin însuşi dispozitivul deciziei respective se va proceda la fixarea ter­ m enului pentru rejudecarea cauzei, dispunându-se citarea părţilor; f) în ipoteza m ilitarilo r încazarm aţi ş i a deţinuţilor. A ceste persoane se vo r cita la fiecare term en de judecată, independent dacă au fost prezente la vreun term en de ju d e­ cată anterior, legea instituind un regim special, datorită lipsei lor d e libertate în deplasare.

A rt. 2 3 0 . Preschim barea term en u lu i. Term enul de judecată nu poate fi pre­ schim bat decât pentru m otive tem einice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Com pletul de judecată învestit cu ju decarea cauzei hotărăşte în cam era de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul term en fixat- D ispoziţiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile. C O M E N T A R IU 1. Fo rm ularea cererii. C o n d iţii. Legea prevede posibilitatea ca oricare term en de judecată stabilit în cauză să fie susceptibil d e a fi preschim bat, pentru m otive tem einic justificate (spre exem plu, debitorul a r putea solicita preschim barea term enului stabilit într-o contestaţie la executare dacă data stabilită pentru vânzarea la licitaţie a bunului său a fost fixată anterior acestui term en; creditorul ar putea solicita preschim barea ter­ m enului stabilit în procedura ordonanţei de plată dacă există riscul dovedit al intrării acestuia în incapacitate de plată; reclam antul ar putea solicita preschim barea termenu* lui stabilit într-o cerere de evacuare a im obilului său de pârâtul care-l ocupa în m od abu* ziv în ipoteza în care reclam antul nu are unde locui până ia finalizarea procesului; astfel de cereri sunt ju stificate şi în cadrul litigiilor de m inori şi fam ilie, dacă există pericolul periclitării, de pildă, a dezvoltării fizice sau em oţionale a copiilor, prin întârzierea luării unor m ăsuri de urgenţa etc.). Se im pune a fi m enţionat faptul că, înaintea fix ă rii p rim u lu i term en de ju d eca ta , în condiţiile art- 201 N C P C în stadiul verificării şi regularizării cererii, potrivit art. 200 NCPC, nu se poate form ula cerere d e preschim bare a term enului de judecată, întrucât acesta nu a fost încă stabilit de câtre instanţă. în ipoteza în care partea form ulează totuşi o astfel de cerere în cadrul m enţionat, instanţa o va respinge ca lipsită de tem ei. Term enul poate fi preschim bat la cererea p ă rţii interesate sau d in oficiu de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei. Cererea de preschim bare trebuie sâ respecte condiţiile generale stabilite de art. 148 N C P C fiind suficientă însă redactarea sa într-un sin g u r exem plar destinat instanţei, în tru ­ cât aceasta nu este suspusă com unicării către restul părţilor litigante, din m om ent ce soluţionarea sa nu im plică citarea părţilor.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

527

A rt. 231

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. So lu ţio n area cererii. Judecarea cererii de preschim bare a term enului de judecată se face de către co m p letu l învestit cu soluţio narea cauzei, în com punerea legală (spre exem plu, com pletul de recurs va soluţiona cererea de preschim bare în com plet de trei ju d e c ă to rii cam era de consiliu, fâ râ citarea părţilor. Dacă cererea este adm isă, iar term enul de judecată este preschim bat, instanţa va dispune citarea d e îndată a părţilor pentru noul term en acordat, putând dispune şi o bli­ gaţii în sarcina acestora cu m enţiune expresă în citaţie, prin raportare la art. 241 alin. (3) NCPC.

A r i . 2 3 1 » N otele de şed in ţă. în registrarea şed in ţei. (1) Grefierul care parti­ cipă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului, care vor fi vizate de către preşedinte. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor. (2) Instanţa v a înregistra şedinţele de judecată- înregistrarea va putea fi ulte­ rior transcrisă la cererea părţii interesate, in condiţiile legii. Transcrierile înregis­ trărilor vor fi sem nate de preşedinte şi de grefier şi vor avea puterea doveditoare a încheierilor de şedinţă. C O M E N T A R IU în vederea întocm irii în ch eierilo r de şedinţă, potrivit art. 104 alin. (15) din Regu­ lam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în cursul şedinţei de judecată grefierul de şedinţă va consem na în caietul d e note: num ărul dosarului, poziţia aces­ tuia pe lista de şedinţă, susţinerile orale din tim pul şedinţei, depunerile de cereri şi acte în tim pul şedinţei de judecată, m ăsurile dispuse de instanţă, precum şi toate celelalte aspecte din desfăşurarea procesului. în conform itate cu alin. ( 16 ) al aceluiaşi articol, notele vo r fî vizate de preşedintele com pletului de judecată, care în prealabil va verifica conţinutul acestora şi va urm ări ata­ şarea listei de şedinţă la caietul de note. Caietul de note va fi num erotat şl sigilat şi se va depune la arhiva instanţei, unde se va păstra tim p de 3 ani, socotiţi de la data ultim elor note [art. 104 alin. (17) din Regu­ lam ent]. Părţile au dreptul să solicite citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea acestora, la acelaşi term en de judecată sau ulterior. Şedinţele d e judecată trebuie înregistrate prin m ijloace tehnice, suportul înregistră­ rii păstrându-se în arhiva instanţei tim p de 3 ani, socotiţi de la data efectuării ultim elor înregistrări [art. 104 alin. (18) din Regulam ent]. Părţile au dreptul să solicite transcrierea înregistrărilor, în condiţiile legii, acestea urm ând a le fi înm ânate sem nate de preşedinte şi d e grefier. Transcrierile au putereo d oveditoare a încheierilo r de şedinţă. Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, şedinţele de judecată se înregistrează prin m ijloace tehnice video sau audio ori se consem nează prin stenografi ere, înregistră­ rile sau stenogram ele fiind transcrise de îndată. în conform itate cu alin. ( 2 ) al aceluiaşi articol, grefierul sau specialistul în stenografie consem nează toate afirm aţiile, întrebările şi susţinerile celo r prezenţi, inclusiv ale preşedintelui com pletului de judecată, l a cerere, părţile po t prim i o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogram elor sau notelor grefieru­ lui [art. 13 alin. (3) din lege].

528

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 232-233

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

Ari» 2 3 2 . R ed actarea în ch e ie rii de şed in ţă. (1) P e baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă. (2) încheierea se redactează de grefier în cel m ult 3 zile de la data şedinţei de judecată. C O M E N T A R IU Pentru a exista o evidenţă scrisă a m ăsurilor dispuse la fiecare term en d e judecată şi a celorlalte acte de procedură efectuate în cauză, legea instituie în sarcina grefierilo r de şedinţă obligaţia redactării unui act d e procedură denum it în ch eiere de şedinţă. încheierea de şedinţă se redactează în term en de cel m ult 3 zile de la data şedinţei de judecată, term enul fiind unul cu caracter relativ, în sensul că nerespectarea sa poate atrage cel m ult aplicarea unei sancţiuni disciplinare, iar nu nulitatea actului de procedură în sine, în to cm it peste term en. Potrivit art. 108 alin. (1) din Regulam entul d e ordine interioară al instanţelor, ju d e­ cătorii sunt obligaţi să verifice efectuarea în term en a în ch eierilo r şi a celorlalte lucrări întocm ite d e grefierul de şedinţă, restituindu-le pe cele necorespunzătoare şi dând îndrum ările necesare pentru refacerea lor. La redactarea încheierii d e şedinţă, grefierul va avea în vedere notele consem nate în caietul său, precum şi înregistrările efectuate, fiind necesar ca acestea să concorde. în m ăsura în care un aspect a fost om is a se nota în caietul de grefier, însă apare în înregis­ trarea efectuată, va fi consem nat în m od corespunzător şi în încheiere. în m ăsura în care cele consem nate în cuprinsul încheierii de şedinţă nu concordă m ăsurilor dispuse şi actelor efectuate în şedinţa de judecată respectivă, încheierea poate fi rectificată, din oficiu sau la cerere, prin interm ediul procedurii în d rep tă rii erori­ lo r m ateriale, reglem entate d e art. 442 NCPC.

A r t . 2 3 3 . C u p rin su l în ch e ie rii de şed in ţă. (1) Pentru fiecare şedinţă a instanţei se întocm eşte o încheiere care va cuprinde urm ătoarele: a) denum irea instanţei şi num ărul dosarului; b) data şedinţei de judecată; c) num ele, prenum ele şi calitatea m em brilor com pletului de judecată, precum şi num ele şi prenum ele grefierului; d) num ele şi prenum ele sau, după caz, denum irea părţilor, num ele şi prenu­ m ele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte per­ soane chem ate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit; e) num ele, prenum ele procurorului şi parchetul de care aparţine, d acă a par­ ticipat la şedinţă; f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; g) obiectul procesului; h) probele care au fo st adm inistrate; i) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a concluziilor procurorului, d acă acesta a participat la şedinţă; j) soluţia dată şi m ăsurile luate de instanţă, cu arătarea m otivelor, în fapt şi în drept; D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

529

A rt. 233

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

k) calea de atac şi term enul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat; 1) dacă judecarea a avu t loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în cam era de consiliu; m ) sem nătura m em brilor com pletului şi a grefierului. (2) încheierea trebuie să arate cum s-a desfăşurat şedinţa, cuprinzând, dacă este cazul, m enţiuni despre ceea ce s-a consem nat în procese-verbale separate. (3) tn cazul în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avu t loc dezbate­ rile, nu se întocm eşte încheierea de şedinţă, m enţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) făcându-se în partea introductivă a hotărârii. C O M E N T A R IU 1. în to cm ire a în ch e ie rii d e şedinţă. Grefierul de şedinţă are obligaţia întocm irii unei încheieri pentru fiecare şedinţă d e judecată, la care a participat în această calitate, pe care o va ataşa la dosarul cauzei. în ipoteza în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avu t loc dezbaterile nu se întocm eşte încheierea de şedinţă, ci m enţiunile consem nate d e grefier vo r alcătui partea introductivă a hotărârii judecătoreşti, intitulată practica. Dacă însă pronunţarea asupra cauzei a fost am ânată, practicaua hotărârii judecăto­ reşti v s cuprinde num ai denum irea instanţei, num ărul dosarului, data, num ele, prenu­ m ele şi calitatea m em brilor com pletului d e judecată, num ele şi prenum ele grefierului, num ele şi prenum ele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi m enţiunea că celelalte date sunt arătate în încheierea de am ânare a pronunţării, care face corp com un cu hotărârea judecătorească. în practică, o atare m enţiune are, de regulă, urm ătorul conţinut: „D ezbaterile asu­ p ra fo n d u lu i cauzei a u avut loc în şedinţa publicâ/şedinţa cam erei de consiliu din data de fiin d consem nate în cuprinsul încheierii de şedinţă de Io acea dată, ce fa c e parte integrantă din prezen ta hotărâre, când instanţa, având nevoie de tim p p en tru a deli­ bera/pentru o do posibilitatea p ă rţilo r sâ fo rm u leze ş i sd depună la d o sa r con clu zii scrise, a am â n at pronu nţarea p en tru data d e ..., cu respectarea term enului le g a i procedural, când, în aceeaşi com punere, o hotărât urm ătoarele 2. Co nţinutu l în ch e ie rii d e şedinţă. încheierea de şedinţă constituie un proces-verbal în care se consem nează evoluţia procesului; din punct de vedere al conţinutului, trebuie să cuprindă toate cele trei părţi ale unei hotărâri judecătoreşti: practica, considerente şi dispozitiv. Noul Cod de procedură civilă prevede în m od expres elem entele pe care treb uie să le conţină încheierea d e şedinţă, acestea fiind urm ătoarele: a) denum irea instanţei şi num ărul dosarului. încheierea va m enţiona în partea intro­ ductivă denum irea instanţei, inclusiv prin arătarea secţiei, precum şi num ărul dosarului, atât num ărul unic de dosar, cât şi cel în form at anterior, dacă este cazul; b) data şedinţei de judecată. Această dată se va regăsi şi în dispozitivul încheierii fa m enţiunea vizând pronunţarea în şedinţă publică; c) num ele, prenum ele şi calitatea m em brilor com pletului de judecată, precum şi num ele şi prenum ele grefierului;

530

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

A rt. 234

d) num ele şi prenum ele sau, după caz, denum irea părţilor, num ele şi prenum ele per­ soanelor care le reprezintă sau le asistă, a le apărătorilor şi celorlalte persoane chem ate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fo st prezente orî au lipsit; e) num ele, prenum ele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă; f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; g) obiectul procesului; h) dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în cam era de consiliu. în practica, o parte din aceste m enţiuni se consem nează astfel: „Pe ro l s e afiâ soluţionarea ca u ze i civile, a vâ n d ca obiect (...), p rivin d p e reclam antul (...) în contradictoriu cu p â râ tu l i a a pelul nom inal fă c u t în şedinţă publică/cam era de consiliu, ou răspuns reclam antul p erso n a l ş i a sistat de apărător cu îm puternicire avocaţiolâ la dosar, lipso fiin d p â râ tu l Procedura de cito re o fo s t le g a l îndeplinită". i) probele care au fost adm inistrate. Astfel, se va consem na totodată dacă părţile au depus la dosar înscrisuri sau acte de procedura în şedinţă publică; j) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a su sţinerilo r părţilor, precum şi a con­ clu ziilor procurorului, daca acesta a participat la şedinţă; k) soluţia dată şi m ăsurile luate de instanţă, cu arătarea m otivelor, în fapt şi în drept; I) calea de atac şi term enul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, înche­ ierea poate fi atacată separat. Deşi legea nu prevede printre elem entele obligatorii ale încheierii m enţiunea privind instanţa unde se depune cererea pentru exercitarea căii de atac atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat cu apel sau cu recurs, după caz, apreciem că dispoziţiile art. 425 alin. (3) teza fin ală N CPC aplicabile hotărârilor ju decătoreşti trebuie respectate şi în cazul acesto r încheieri, întrucât au to t natura unor hotărâri judecătoreşti, iar raţiunea instituirii textului iegal (încunoştinţarea părţii în sensul indicat) este aceeaşi în am bele ipoteze; m ) sem nătura m em brilor com pletului şi a grefierului.

A r i* 2 3 1 . R eg u li ap licab ile. (1) D ispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezinvesteşte de judecarea fondului cererii se aplică în m od corespunzător şi încheierilor. (2) în cazul în care încheierile pronunţate de instanţă p e parcursul judecă­ ţii su n t supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă. (3) tn cazu l în care se declară apel sau, după caz, recurs îm potriva unei înche­ ieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra adm isibilităţii atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instan­ ţei superioare îm preună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanţei. Dacă instanţa de control ju d iciar constată adm isibilitatea căii de atac, v a cere instanţei care a pronunţat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin. (2).

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

531

A rt. 234

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

COM EN TARIU Având în vedere că în cuprinsul încheierii sunt consem nate so luţiile luate d e instanţă pe parcursul rezolvării cauzei, dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată; pre­ cum şi orice a lte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezîn vesteşte de judecarea fondului cererii se aplica în m od corespunzător şi încheierilor. Ca atare, dacă un m em bru al com pletului form ulează opinie separată în privinţa so lu ­ ţiei de încuviinţare a unei cereri de am ânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare, atât soluţia divergentă, cât şi m otivarea acesteia, precum şi num ele judecătorului care a îm părtăşit-o trebuie consem nate în cuprinsul încheierii. Ca regulă, încheierile de şedinţă pot fi atacate odată cu fo n d u l, cu aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată îm potriva hotărârii judecătoreşti prin care cauza a fost soluţio­ nată, aspect ce decurge din prevederile art. 466 alin. (4) şi art. 494 NCPC. A se ataca odată cu fondul are sem nificaţia faptului că încheierea poate fi apelată sau recurată num ai la m om entul la care instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească în cauză, dezînvestindu-se de soluţionarea sa. Chiar dacă textul legal face referire la fondul cauzei, nu înseam n ă că dacă pricina a fost soluţionată în tem eiul unei excepţii procesuale, o încheiere prem ergătoare acestei soluţii nu ar putea fi atacată odată cu hotărârea prin care a fost adm isă excepţia procesuală şi soluţionată cauza. Spre exem plu, dacă cererea d e chem are în judecată a fo st respinsă în tem eiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active, reclam antul poate să atace odată cu fondul cauzei şi încheierea prin care s-a respins solicitarea sa d e suspendare a ju decăţii în tem eiul art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, în m ăsura în care legitim area procesuală activă a r fi depins de existenţa sau inexistenţa unui drept ce făcea obiectul unei alte judecăţi, până la soluţionarea definitivă a căreia se solicitase suspendarea cauzei. Prin excepţie, dacă legea prevede tn m o d expres, încheierile pronunţate de instanţă pe p a rcu rs uI j u d ecăţ i i po t fi a taca te ş i tn m o d sep a ra t cu apel sa u c u recu rs (sp re exe m p Iu, încheierea prin care se respinge ca inadm isibilă cererea de intervenţie, potrivit art. 64 alin. (4) NCPC, încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, potrivit art. 414 NCPC etc.]. în aceste cazuri, dosarul se înaintează instanţei superioare în co pie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă, iar nu în original, pentru a da posibilitatea con* tinuării judecării cauzei în dosar (dacă legea nu prevede în m od expres o altă soluţie sau nu se im pune suspendarea facultativă a cauzei). Dacă adm isibilitatea atacării pe cale separată a unei încheieri este discutabilă, în ipoteza exercitării căii d e atac instanţa nu va înainta de la începu t dosarul în copie instanţei superioare, ci doar cererea d e exercitare a căii de atac şi copia încheierii ata­ cate, certificate d e grefa instanţei. Num ai în m ăsura în care instanţa de control ju d iciar constată adm isibilitatea căii de atac, va cere instanţei care a pronunţat încheierea ata­ cată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin. (2) al art. 234 NCPC. O atare m ăsură este instituită pentru a preveni efectuarea unor dem ersuri inutile de către instanţă, în m ăsura în care rezultă cu evidenţă din dispoziţiile legale că respectiva încheiere nu poate fi atacată separat. O a doua excepţie de la regula potrivit căreia încheierile prem ergătoare se atacă odată cu fondul este prevăzută d e art. 465 NCPC. Astfel, dacă prin încheierea d e şedinţă a fo st luată o m ă sura de adm inistrare ju d icia ra (disjungerea, spre exem plu), aceasta nu poate face obiectul niciunei c ă i de atac.

532

D t U A N A K iS A T U tO H A M

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 235-236

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

Art» 2 3 5 . în ch e ie ri preparatorii şi in terlocu torii. Instanţa n u este legată de încheierile prem ergătoare cu caracter preparatoriu, ci num ai de cele interlocuto­ rii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase. CO M EN TA RIU în ch e ie rile d e şe d in ţă care preced hotărârea finală se num esc încheieri prem ergătoare. încheierile prem ergătoare n u se confundă cu încheierile prin care instanţa, în anu­ m ite cazuri expres prevăzute de lege, s e dezînvesteşte de soluţionarea cauzei. Această încheiere nu precede o hotărâre judecătorească, ci reprezintă în săşi hotărârea judecăto­ rească în sine, denum ită în m od expres d e lege încheiere. Constituie astfel de încheieri cele prin care se îndreaptă erorile m ateriale (art. 442 NCPC), prin care se lăm ureşte hotă­ rârea fi se înlătură dispoziţiile contradictorii (art. 443 NCPC), prin care se soluţionează cererea d e asigurare a dovezilor sau d e constatare a unei situaţii de fapt (art. 360 alin. (4) şi art. 364 alin. (3) NCPC], contestaţia privind tergiversarea procesului [art. S 2 4 alin. (4) şi (5) NCPC], cererile în m aterie necontencioasă {art. 533 NCPC) etc. în ceea ce priveşte încheierile prem ergătoare, acestea se clasifică în în ch eieri prepa­ ratorii şi încheieri interlocutorii. încheierea p rep a ra to r ie este aceea prin care instanţa dispune m ăsuri în vederea solu­ ţionării litigiului, fără ca prin acestea să se întrevadă rezultatul final al procesului. Prin interm ediul în ch eierilo r preparatorii, instanţa nu soluţionează aspecte legate de fondul cauzei, m otiv pentru care nici nu este ţinută d e m ăsurile dispuse, putând reveni asupra acestora m otivat, pentru o m ai bună adm inistrare a justiţiei. Constituie încheieri preparatorii cele prin care se dispune disjungerea sau conexarea, ataşarea unui dosar, em iterea unor adrese către instituţii abilitate cu com unicarea unor relaţii utile pentru soluţionarea cauzei, încuviinţarea probatoriului, indiferent dacă păr­ ţile au avut sau nu puncte de vedere divergente în legătură cu adm iterea unei dovezi etc. încheierea interfocutorie este aceea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase. Spre deosebire de încheierea preparatorie, încheierea interlocutorie anticipează în parte soluţia finală a procesului, prejudecând parţial fondul, şi leagă instanţa, în sensul aceasta nu m ai poate reveni asupra m ăsurii dispuse prin încheiere. C o n sttu ie încheieri interlocutorii cele prin care se soluţionează o excepţie procesuală, se în c uvi i nţe a ză în pri n ci pi u o ce rere d e i ntervenţie sa u p ri n ca re a cea sta este res p i nsă ca inadm isibilă, se suspendă judecarea cauzei etc.

Art» 236» D o m en iu de ap licare. D ispoziţiile prezentei secţiuni se aplică atât la cercetarea procesului, cât şi la dezbaterea în fond a cauzei. COM EN TARIU Procedura în faţa prim ei instanţe presupune patru etape: a) etapa scrisă, reglem entată în Capitolul I, Titlul I din Cartea a ll-a a codului; b) etapa cercetării procesului, a cărei judecată este reglem entată generic în Secţiunea 1 a Capitolului II, Titlul I din Cartea a ll-a a codului şi în mod special în Secţiunea a 2-a a aceluiaşi capitol;

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

533

A rt. 237

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

c) etapa dezb aterilor în fond a procesului, a cărei judecată este reglem entată generic tn Secţiunea 1 a Capitolului II, Titlul I din Cartea a ll-a a codului, sim ilar etapei cercetării procesului, şi în m od special în Secţiunea a 3-a a aceluiaşi capitol; d) etapa deliberării şi pronunţării hotărârii, reglem entată de Secţiunea a 4-a a Capi­ tolului I I Titlul I din Cartea a ll-a a codului. D ispoziţiile secţiunii analizate se aplică atât etapei cercetării procesului, cât şi celei a dezbaterii în fo n d a cauzei, nu însă şi etapei scrise sau celei a deliberării şi pronunţării hotărârii, reglem entate în m od distinct.

Secţiunea a 2-a. Cercetarea procesului Subsecţiunea 1. Dispoziţii com une A ri. 2 8 7 . S co p u l şi co n ţin u tu l cercetării p rocesu lu i. (1) în etapa de cerce­ tare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul. (2) în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanţa: 1. v a rezolva excepţiile ce se invocă o ri p e care le poate ridica din oficiu; 2. va exam ina cererile de intervenţie form ulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii; 3. v a exam ina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chem are în judecată, a întâm pinării, a răspunsului la întâm pinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul; 4. v a constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate; 5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, m ăsuri asigurătorii, m ăsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazu l în care aceste m ăsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203; 6. va lua a ct de renunţarea reclam antului, de achiesarea pârâtului sau de tran­ zacţia părţilor; 7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, p e care le găseşte concludente, pre­ cum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesu­ lu i şi le va adm inistra în condiţiile legii; 8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se p ot form ula la prim ul ter­ m en de ju d ecată la care părţile sunt legal citate; 9. va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codui civil sau de legi speciale; 10. v a îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale. C O M E N T A R IU Cercetarea procesului începe după fixarea prim ului term en d e judecată în condiţiile art. 201 NCPC, respectiv la p rim u l term en de ju d e ca tă la care p ă rţile su n t le g a l citate. Această etapă este subsum ată scopului procesului, adică finalizării sale prin hotărâ­ rea care dezleagă fondul. Sintagm a „dacă este cazul" plasată în finalul alin. (1) nu repre­

534

O euA Na

r c is a t h c o h a r i

/

v b p o h ic a d â n

Ă

il Ă

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

A rt. 238

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

zintă o excepţie de la acest deziderat, ci lasă să se întrevadă posibilitatea finalizării pro­ cesului prin efectul unor incidente care pun cap ăt acestuia fără dezbaterea fondului pretenţiilor deduse judecăţii. C erceta rea p ro ce su lu i consistă în în d e p lin irea de către to ţi participanţii la proces, su b controlul instanţei, a o ricăru i act de procedură pentru pregătirea dezb aterii în fond a procesului şi so lu ţio n ării cauzei. A cestea sunt enum erate exem plificativ în art. 237 alin. (2) la pct. 1-9. Fiecare dintre actele procedurale înfăptuite în faza cercetării procesului trece prin filtrul instanţei de judecată, care asigură întreaga desfăşurare a procesului „în condiţiile legii", toate regăsindu-se consem nate în acte em anate de instanţă, în special încheieri, ca garanţie a respectării tu tu ro r principiilor procesului civil.

A rt» 2 3 8 . Estim area du ratei cercetării p rocesu lu i. (1) La prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estim a durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de îm prejură­ rile cauzei, astfel Încât procesul să fie soluţionat într-un term en optim şi previzi­ bil. Durata astfel estim ată v a fi consem nată în încheiere. (2) Pentru m otive tem einice, ascultând părţile, judecătorul v a putea reconsi­ dera durata prevăzută la alin. {!). C O M E N T A R IU 1. A scultarea părţilor. Plecând de la principiul stabilit în art. 6 NCPC privind dreptul ori­ cărei persoane de a fi judecată într-un „ferm en oprim ş i previzibil", dispoziţia legală anali­ zată trasează instanţei obligaţia ca la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate să le asculte în scopul d e a estim a durata cercetării procesului, faţă de îm prejurările cauzei şi. desigur, faţă de elem entele determ inate de părţi cu prilejul acestei audieri. Ascultarea părţilor nu are o sem nificaţie procesuală specială pentru părţi, aceasta putând fi realizată prin ascultarea părţilor prezente sau a reprezentanţilor acestora, putând fi luate în considerare şi consem nările scrise pe care acestea le înaintează prin note sau concluzii scrise la dosar. Părţile sunt ascultate asupra tu tu ro r circum stanţe lor care pot perm ite judecătorului să estim eze durata cercetării procesului, respectiv asupra „îm prejurărilor cauzei". 2. Estim area duratei cercetării pro cesului. Sunt determ inante în estim area duratei cercetării procesului anum ite elem ente obiective (natura pricinii, com plexitatea rapor­ tu lu i ju rid ic dedus judecăţii, existenţa anu m ito r term ene legale sau proceduri speciale de soluţionare a pricinii, stadiul procedurii - prim a instanţă, căi de atac), d a r şi elem ente su b iective (disponibilitatea declarată a părţilor ia efectuarea de tranzacţii judiciare, d is­ ponibilitatea părţilor d e a adm inistra probele nem ijlocit în faţa instanţei prin avocaţi etc.). Deliberând asupra acestor îm prejurări relevante estim ate de la caz la caz, instanţa va stabili durata probabilă a procesului, având perm anent în vedere asigurarea celerităţii sale. Durata estim ată a cercetării procesului este consem nată în încheiere prem ergătoare, care are caracter preparator iu, potrivit art. 235 NCPC.

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

535

A rt. 239

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Estim area acestei durate nu este propriu-zis o m ăsură cu caracter procesual, ci are sco p u l de a garanta previzibilitatea procesului, sub toate aspectele sale. Cu toate acestea, m agistratul are o obligaţie generala de a încerca respectarea ter­ m enului asupra căruia a deliberat, în lipsa acestei obligaţii estim area duratei cercetă­ rii procesului fiind lipsită de sem nificaţie sau superfluă. Această obligaţie va presupune tn anum ite situaţii ca term enele fixate pentru judecată să fie scurte, ch iar de ia o zi la alta, să im pună părţilor sau altor participanţi îndatoriri procesuale urm ărind respectarea acestora, să asigure în cunoştinţa rea părţilor sau a participanţilor prin m ijloace de com u­ nicare rapidă etc. Aceste m ăsuri nu sunt pe deplin noi, ele sunt reglem entate prin art. 241 NCPC, repre­ zentând o reluare a dispoziţiilor art. 1321 CPC 1865 în care au fo st introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele m ăsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. însă, spre deosebire de reglem entarea anterioară, estim area duratei procesului nu m ai reprezintă pentru judecători doar o posibilitate; în încercarea de a respecta efectiv durata estim ată a procesului, ei v o r avea obligaţia d e a recurge la asem enea m ăsuri judiciare. Chiar dacă nerespectarea duratei estim ate din culpa instanţei nu este expres sanc­ ţionată, m odul în care instanţa îşi îndeplineşte această obligaţie poate fi verificat prin contestaţia părţii cu p rivire la tergiversarea procesului, în care părţile sau procurorul pot pune în discuţie m aniera în care instanţa a urm ărit respectarea oricăreia dintre m ăsurile enum erate la alin. (2) al art. 522 N CPC111. 3. Reconsiderarea duratei estim ate a pro cesului. Durata estim ată a procesului poate fi reconsiderată, după ascultarea părţilor, pentru m otive tem einice. Ele treb uie să repre­ zinte o reconsiderare întem eiată a prem iselor iniţiale care au fo st m odificate, fie din m otive obiective, fie din m otive care ţin de conduita părţilor în proces. întrucât credem că prin această instituţie legiuitorul a intenţionat garantarea term e­ nelor m axim ale, reconsiderarea duratei procesului în condiţiile alin. (2) al art. 238 NCPC nu se im pune decât în situaţia p re lu n g irii d u ra tei in iţia l estim ate, şi nu ori d e câte ori, datorită unor îm prejurări excepţionale, durata procesului se reduce (soluţionarea cauzei în baza unei excepţii dirim ante, finalizarea procesului prin renunţare sau tranzacţie etc.), ceea ce reprezintă pentru părţi un avantaj.

Art* 2 3 9 . A legerea proced urii de ad m inistrare a probelor. Judecătorul, la primul term en d e jud ecată la ca re părţi 1e sun t lega l citate, p u ne în veci ere acestora, dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, că p ot să convină ca probele să fie adm inistrate de către avocaţii lor, în condiţiile art. 366-388. D ispoziţiile art. 238 su n t aplicabile. C O M E N T A R IU La p rim u l term en d e ju d eca tă la care p ă rţile s u n t le g a l citate, în litigiile în care părţile su n t reprezentate ori asistate de avocat ori de consilieri juridici şi dacă obiectul cauzei nu priveşte starea civilă şi capacitatea persoanelor, relaţiile de fam ilie sau alte drepturi asupra cărora legea nu perm ite a se face tranzacţie, instanţa va inform a părţile câ pot conveni adm inistrarea probelor în condiţiile art. 366-388 NCPC.

1)1 A se v e d e a . în a ce st se n s, ş i p. 7 9 2 -7 9 3 .

536

i. Peieonu, Tratat d e p ro ce d u ră c iv ili, vo i. I, Ed . W ofters Kluw er, B u cu reşti. 2010.

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

A rt. 240

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

instanţa va trebui să inform eze părţile că adm inistrarea p ro b elo r p rin ovocoţi este pentru ele o fa cu lta te , n e p u tln d -le im pune încheierea unei astfel d e convenţii. Deşi dispoziţia legală nu circum stanţiază, credem că instanţa va putea lua act de o eventuală convenţie a p â rţilo r în sensul adm inistrării probelor prin avocaţi, chiar dacă aceasta priveşte doar o parte a probelor sau este num ai în legătură cu anum ite fapte, răm ânând ca restul probelor să fie adm inistrate în faţa instanţei. Partea finală a dispoziţiei legale arată că dispoziţiile art. 238 su n t aplicabile, ceea ce presupune că, ş lîn ipoteza unei convenţii cu privire la adm inistrarea probelor, judecăto­ rul trebuie să asigure durata estim a tâ a p ro ce su lu i Ni se pare totuşi m ai logic ca la prim ul term en d e judecată la care părţile sunt legal citate, com pletul, alături de luarea altor m ăsuri specifice acestei faze, să asculte părţile în legătură cu toate circum stanţei or ca re pot perm ite judecătorului să estim eze durata cer­ cetării procesului, ceea ce include şi posibila lor convenţie referitoare la adm inistrarea probelor în condiţiile art. 366-388 NCPC; num ai având în vedere toate aceste aspecte, judecătorul ar putea estim a în cunoştinţă de cauză durata probabilă a procesului.

A r i , 2 4 0 . Locul cercetării p rocesu lu i. (1) Cercetarea procesului are loc în faţa judecătorului, în cam era de consiliu, cu citarea părţilor. D ispoziţiile art. 154 sunt aplicabile. (2) In căile de atac cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în şedinţă publică. C O M E N T A R IU Consideram utilă sublinierea, în debutul acestui com entariu, a faptului că art. XII din Legea nr. 2/2013, din cadrul m ăsurilor tranzitorii pentru punerea în aplicare a Legii n r 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, a stabilit că dispoziţiile acestuia privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în cam era d e consiliu se aplică proceselor p o rn ite în ce p ân d cu data d e 1 ianuarie 2016. în acelaşi sens, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data d e 31 decem brie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel. Având în vedere că aceste m ăsuri tranzitorii continua vechea procedură de judecată a proceselor în şedinţă publică, cu excepţia cererilor pentru care legea prevede expres că judecata va avea loc în cam era de consiliu, aspecte faţă d e care nu se im pune în mod special să aducem precizări şi com entarii, toate dezvoltările ulterioare urm ează să aibă în vedere elem entele de noutate aduse de această dispoziţie, independent de data la care îşi vo r vedea în m od efectiv aplicarea. Deşi denum irea m arginală a textului induce ideea câ se stabileşte locui în care cerce­ tarea procesului va avea lor, legiuitorul adaugă şi condiţia ca, pe lângă nem ijlocirea cer« c e tirii acestuia de către m agistrat în cam era de consiliu, procedura sâ se desfăşoare şi cu cito rea p â rţilo r. Desigur, trebuie sâ considerăm că regula citării părţilor la judecatâ răm âne incidenţă în condiţiile art. 153 alin. (1) NCPC, adică ori de câte ori legea nu dispune altfel. Chiar dacă textul analizat nu este o norm a cu caracter derogator, ci reeditează reguli generale ale judecării unei cauze, legiuitorul a făcut în special trim itere la m enţinerea, în faza cer-

V£*OHtCA DĂNÂtiĂ

537

A rt. 241

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

c e tir ii procesului, a dispoziţiilor art. 154 NCPC, te xt referitor la com unicarea citaţiilor şi a actelo r de procedură. Noile dispoziţii procesuale aduc în faza cercetării procesului o m odificare de substanţă, referitoare la regula cercetării ju d ecă to re şti în cam era d e consiliu, m odificare care, dincolo de incom patibilitatea aparentă cu principiul constituţional al publicităţii dezbaterilor în şedinţele de judecată, stabilit Tn art. 127 din Constituţia Rom âniei11’, cât şi cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 304/2004, re p u b lica ţi, ori cu cele ale art. 17 NCPC, nu lasă să se întrevadă funcţia lor im ediată. Ream intim , în acelaşi context, şi că în repetate rânduri Curtea d e la Stra sb o u rga reţi­ nut că publicitatea şedinţei de ju d e ca tă reprezintă atât un m ijloc de m enţinere a încre­ derii cetăţenilor în justiţie, c i t şi un m ijloc d e garantare a acestora îm potriva abuzurilor ce s-a r putea produce în şedinţe secrete, în tim p ce nepublicitatea trebuie cântărită de la caz la caz, fiind şi situaţii în care anum ite circum stanţe excepţionale perm it evaluarea dosarului în dezbateri cu caracter nepublic1*1. Astfel, în prim a instanţă, cercetarea judecătorească se desfăşoară în faţa judecăto­ rului, în cam era de consiliu, însă publicitatea şedinţei se reia după term inarea cercetării judecătoreşti, cu excepţia situaţiei în care părţile sunt de acord ca dezbaterile să continue tot în cam era de consiliu, în condiţiile art. 244 alin. (3) şi (4) NCPC. Regula efectuării cercetării judecătoreşti în şedinţă publică, dacă o astfel de cercetare este necesară, este restabilită însă în căile de a toc, potrivit alin. (2) al art. 240 NCPC131. M enţionăm că legiuitorul nu distinge după natura căilor de atac, ceea ce perm ite inter­ pretarea că reglem entarea vizează toate căile de atac. N erespectarea dispoziţiilor legale privitoare la nepublicitatea cercetării procesului atrage nulitatea, în condiţiile art. 176 pct. 6 NCPC.

A r i , 2 4 1 . Asigurarea celerităţii. (I) Pentru cercetarea procesului, judecătorul fixează term ene scurte, chiar de la o zi la alta. Dispoziţiile art. 229 sunt aplicabile. (2) D acă există m otive tem einice, se pot acorda şi term ene m ai îndelungate decât cele prevăzute la alin. (1). (3) Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi com unicare dispuse pentru fiecare term en. C ând este cazul, instanţa v a ordona luarea m ăsurilor de refacere a acestor proceduri. In afară de aceste măsuri, instanţa v a putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, tele­ grafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt m ijloc de com unicare ce asi­ gură, după caz, transm iterea textului actului supus com unicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la term en, precum şi confirm area prim irii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. D acă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul v a întocm i u n referat în care va arăta m odalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.

1)1 Pentru m ai m ufte detalii referitoare la p rin cip iu l constituţional a l publicităţii şedinţei d e judecată, a se vedea $i T. Toader, C o n stituţia Rom âniei reflectată în ju risp ru d e n ţa C urţii C onstituţionale, Ed. H am angiu, Bucureşti, 2011, p . 269. 1.1 A se vedea r în a ce st sen s, C . E. D.O., Hotă râ ri le d i n 1 4 noiem b rie 2 00 0 In cau za Riepon c. A u strie i şi Hotărârea din 1 8 m al 2010 tn cau2a U d o ro v lc c. Italiei. 1.1 Pentru opinia co ntrară referitoare la m enţinerea caracterului n ep u b lic al şedinţei în că ile d e atac. s se vedea /. D eteanu, Tratat, voi. 1,2010, p. 793-794.

538

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

A rt. 241

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

(4) Judecătorul poate stabili pentru părţi, precum şi pentru alti participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul com unicat potrivit art. 355, asistarea şi concursul la efectuarea în term en a expertizelor, precum şi orice alte dem ersuri n ecesare soluţionării cauzei. (5) C ând este necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute la alin. (4), părţile, experţii, traducătorii, interpreţii, m artorii şi orice alţi participanţi în pro­ ces p ot fi încunoştinţaţi potrivit alin. (3). C O M E N T A R IU 1. Fixarea term enelor. Asigurarea celerităţii p rocesu lu i nu este un concept în tru totul nou în legislaţia procesual civilă. D ispoziţiile art. 241 NCPC reprezintă o reiterare a dis­ poziţiilor art. 1321 CPC 1865, introduse ?n acesta prin Legea nr. 202/2010 privind unele m ăsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor". Astfel, judecătorul fixează term ene scurte, ch iar de ia o zi la alta, iar term enele mai îndelungate vo r fi stabilite num ai pentru m otive te m ei niceBl. Cu toate acestea, în condiţiile în care părţile trebuie să fie citate sau instanţa tre­ buie să asigure com unicarea, între acestea, a actelor de procedură, fixarea term enelor de judecată trebuie să respecte pentru prim ul term en de judecată dispoziţiile art. 201 N C P C iar în tim pul procesului, pe cele ale art. 159 NCPC. în principiu, rezultă c i acordarea term enelor de la o zi la alta este posibilă num ai în ca 2ul în care părţile au term en în cunoştinţă în condiţiile art. 229 N CPC, acesta fiind sen­ sul în care şî trim iterea la acest articol este făcută. 2. V erificarea pro ced urii d e cita re . Alineatul (3) al articolului, care reprezintă o reluare a dispoziţiilor art. 132* alin. (2) CPC 1865, stabileşte în sarcina judecătorului să dispună verificarea procedurii de citare. în fapt, conform art. 5 4 şi art. 103 din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti191, aceste verificări su n t în sarcina grefierului d e şedinţă, înaintea fiecărui term en de judecată acesta întocm ind referatul căruia îi dă citire în cursul şedinţei. Pe d e altă parte, judecătorul fiind acela care face propria sa verificare, independent de verificările realizate de către grefier an terio r şedinţei, în cazul constatării unor încăl­ cări sau neregularităţi în legătură cu procedura de citare sau de com unicare va putea ordona refacerea proced u rilo r ţ\ ch iar luarea unor m ăsuri cu caracter sa neţ io nator pen­ tru părţi, când este cazul141. Atunci când judecătorul apreciază că asigurarea celerităţii o im pune, în condiţiile alin. (3) va putea dispune şî alte m ăsuri de înştiinţare a părţilor, com plem entare citării si com unicării realizate în condiţii procedurale, iar nu substitutive acestora. Aşadar, atunci c in d este căzui, com plem entar citării şi com unicării potrivit art. 154 şi urm . NCPC, judecătorul va putea inclusiv să ordone ca înştiinţarea părţilor să se facă prin m ijloacele prevăzute în continuare în alin. (3) al art. 241, asigurându-se asupra caracte­ rului efectiv al înştiinţării prin depunerea la dosar a confirm ării prim irii actului. în cazul 111A se ved e a ş i M. V ib â rcâ , Legea n r 2 02 /20 10 p rivin d u nele m ăsuri pentru accelerarea soluţionării procese­ lor, £ d U niversul Ju rid ic, Bucureşti, 2011, p. 7 0 şi urm . 121 Pentru o p in ia conform căreia dispoziţia are d o ar caracter d e recom andare, a se ved e a $i D. Atosiei, H. Ţiţ, M ica reform ă In ju s tiţie , Legea nr. 2 02 /20 10 com entată, Ed. H am an giu , Bucureşti, 2010, p. 4 5 şl urm . 19 A p ro b at prin Hotărârea C.S.M . nr. 387/2005. |4>A se vedea ş i D. Atasiei, H. Ţiţ, o p . cit., 2010, p, 4 5 si urm . VgHOMCA DĂNÂtiĂ

539

A rt. 242

C a r t e a i i . P r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

înştiinţării telefonice a părţilor, confirm a rea este substituită de referatul întocm it de gre­ fierul de şedinţă care va avea aceeaşi funcţie. Refacerea procedurilor sau celelalte m ăsuri de înştiinţare pot fi ordonate de câtre ju d ecăto r în cursul procesului, atât în şedinţa de judecată, dar şi prem ergător acesteia, pentru asigurarea încunoştinţării părţilor, cu respectarea lim itelor de term en care s i per­ m ită părţii un drept efectiv de a se prezenta şi de a se apăra în cadrul litigiului. Considerăm însă că atunci când procedura de citare sau d e com unicare a actelor de procedură este viciată datorită neîndeplinirii de către parte a obligaţiei d e înştiinţare a instanţei în condiţiile art. 172 NCPC, nu este cazul ca instanţa să dispună o refacere a acesto r proceduri sau să dispună autom at o alta m odalitate de înştiinţare a părţii nere­ gulat citate, dispoziţiile fiind de recom andare şi evaluate ca 2ual. 3. A lte m ăsuri ce po t fi dispuse d e către judecător. U rm ătoarele alineate ale art. 241 stabilesc şi alte categorii de m ăsuri pe care judecătorul le poate dispune în sarcina părţi­ lor sau a altor participanţi, pentru a asigura finalizarea procesului cu celeritate şi respec* tarea term enului estim at al cercetării acestuia. Având la îndem ână sancţiuni reglem entate în dispoziţii cu caracter specific, ju d e că ­ torul: - poate lua m ăsuri sau im pune părţilor prezentarea de relaţii ori efectuarea anum itor dem ersuri referitoare la actele d e procedură ale acestora, pentru clarificarea anum itor chestiuni procedurale necesare pentru bună adm inistrare a ju decăţii (astfel, se pot cere părţilor relaţii obţinute de la autorităţi, precizări sau com plinirea lipsurilor un or acte de procedura efectuate de părţi ulterior sesizării}; - poate lua m asuri sau im pune părţii îndeplinirea unor obligaţii legate de adm inis­ trarea probelor (prezentarea dovezilor cu înscrisuri, depunerea unor relaţii, depunerea răspunsului la interogatoriul adm inistrat persoanei ju rid ice în condiţiile a r t 3 S 5 NCPC, acordarea concursului experţilor pentru urgentarea efectuării expertizelor etc.) care au funcţia d e a preîntâm pina acordarea de term ene care a r mări excesiv durata procesului.

A r t . *242* Su sp end area ju d e ca ţii cauzei. (1) C ând constată câ desfăşurarea norm ală a procesului este îm piedicată din vina reclam antului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate sus­ penda judecata, arătând în încheiere care anum e obligaţii n u au fost respectate. D ispoziţiile art. 189 sunt aplicabile. (2) La cererea părţii, judecata v a fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţiile su sp e n d ării. Suspendarea reglem entată d e art. 242 N CPC este un caz d e suspendare judecătoreasca, fa cu lta tiva , a cărei funcţie este de a sancţiona pasivi­ tatea reclam antului în îndeplinirea acelor obligaţii care îm piedică instanţa să finalizeze procesul. într-o anum ită m ăsură se poate considera că, alături d e perim are, suspendarea ju d e ­ căţii reglem entată de aceste dispoziţii dă expresie p rin cip iu lu i dispon ibilităţii procesului, în sensul aprecierii că prin pasivitatea în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin, reclam antul se desistează de proces, acceptând posibilitatea tem porizării sale.

540

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T it l u l l P r o c e d u r a Î n fa ţa p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 242

Se cuvine subliniat c i incidenţa acestei suspendări va fi apreciată în fu ncţie de urm ă­ toarele elem ente: a) o bligaţia pro cesu a lă trebuie sâ aparţină reclam antului. M ăsura suspendării nu se a p lic i în ca 2ul în care obligaţia aparţine altei părţi sau altui particip ant în proces ori chiar instanţei, însuşi textul conţinând în cuprinsul său sintagm a „din vina reclam antului, prin neîndeplinirea obligaţiilor '. Desigur că, d a c i pârâtul care a form ulat o cerere reconven­ ţională, devenind astfel reclam ant prin raportare la aceasta, nu îndeplineşte o obliga­ ţie procesuală d e natură s i îm piedice desfăşurarea n o rm a li a ju decăţii acestei cereri, m ăsura va putea fi luată f a ţ i de cererea reconvenţională, instanţa având g r iji în să ca ea să nu afecteze finalizarea judecării cererii principale. A cest lucru este posibil, pe de-o parte pentru că suspendarea se a p lic i prin încheiere, iar pe de a lţ i parte poate deveni incidenţă şi instituţia disjungerii, dacă cererea princi­ p a li se află în stare de ju d e c a ţi; b) obligaţio reclam antului să f ie stabilită în sarcina acestuia în cu rsu l jud ecăţii, potri­ v it legii. Trebuie subliniat, însă, c i anum ite obligaţii ale reclam antului su n t identificate prin chiar rezoluţia de prim ire a cererii, atrăgând incidenţa art. 200 NCPC. Procedura de regularizare a cererii are în acest caz caracter special, astfel încât, dacă neîndeplinirea obligaţiilor reclam antului vizează lipsurile enum erate la art. 294-197 NCPC, se iau m ăsu­ rile corespunzătoare acestui m om ent procesual, iar nu m isu ra suspendării prevăzută de art. 242 NCPC. De asem enea, instanţa trebuie să identifice explicit o b lip ţ ia reclam antului, izvorul său legal şi condiţiile de realizare şi să o aducă la cunoştinţa acestuia. în tru câ t suspenda­ rea apare în acest caz ca o sancţiune, neîndeplinirea de către instanţă a obligaţiei de a aduce m ăsura la cunoştinţa părţii lipseşte m isu ra d e previzibilitate111; c) o bligaţia trebuie sâ f ie d e natură să îm piedice instanţa în desfăşurarea n orm ală a ju d ecă ţii. Pe d e o parte, obligaţia procesuală neîndeplinită de reclam ant trebuie să nu a ib i alt m ijloc de realizare (spre exem plu, s i fie, d e asem enea, în sarcina instanţei sau a altui litigant), iar pe d e a lţ i parte trebuie ca om isiunea reclam antului s i îm piedice instanţa în efectuarea unor dem ersuri procesuale necesare pentru norm ala d e sfişu rare a procesului, adică să nu poată continua ori finaliza procesul (spre exem plu, instanţa nu poate aprecia câtim ea obiectului cererii pentru a stabili întinderea obligaţiei d e tim brare ori com petenţa, nu poate efectua o procedură d e citare a părţii în condiţiile anum itor lipsuri referitoare la dom iciliul acesteia, este necesară o anum ită precizare referitoare la cauza sau m otivele acţiunii în ju stiţie atunci când aceste precizări apar necesare pentru continuarea procesului). Se im pune observaţia că dispoziţiile suspendării ju decăţii cauzei sunt incidente num ai d acă legea procedurală nu p rescrie o sa n cţiu n e specială pentru neîndeplinirea unei anum ite obligaţii procesuale (de exem plu, netim brarea cererii com pletatoare va fi sancţionată cu anularea. Iar nu cu suspendarea; de asem enea neîndeplinirea obliga­ ţiei de a înştiinţa instanţa asupra sc h im b irii dom iciliului care generează o p ro ce d u ri de citare v ic ia ţi determ ina aplicarea dispoziţiilor art. 172; neconsem narea la dosar a ono­ rariului pentru efectuarea expertizei atrage d e cid e re a părţii din dreptul de a adm inistra proba etc.). în anum ite situaţii, neîndeplinirea anum itor obligaţii a le reclam antului, fără a fi cen­ zurate prin sancţiuni speciale, nu îm piedică desfăşurarea ju d e că ţii, deşi ele ap a r ca nece­ 1111.C.C.J., s cfv. ş l d e propr. in t., dec. nr. 1994/20CS, în B J . Baza d e date; C .C ., D ec. nr. 321/2008. Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

541

A rt. 243

C a r t e a i i . P r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

sare în desfăşurarea acesteia. Cel m ai adesea, aceste obligaţii se confundă cu obligaţiile fixate în sarcina reclam antului pentru adm inistrarea probelor pe care instanţa i le-a în cu ­ viinţat în dovedirea pretenţiei. Astfel, neîndeplinirea obligaţiei de înfăţişare a înscrisului, neindicarea num elui m artorilor în vederea citării lor 1a proces, neprezentarea interoga­ toriului sau neprezentarea la interogatoriu nu pot atrage suspendarea judecăţii cauzei pentru că, în mod propriu, instanţa va putea păşi la judecată, urm ând, desigur, ca în fu n c­ ţie d e această conduită să decidă asupra tem einiciei cererii. Dacă, în schim b, reclam antul a adm inistrat proba cu înscrisuri, d a r nu a depus un num ăr suficient de exem plare ale acestora pentru a asigura posibilitatea com unicării către adversar, instanţa va putea să considere că aceasta reprezintă o îm piedicare\r\ con­ tinuarea procesului, deoarece zădărniceşte etapa adm inistrării probelor, iar dispoziţiile art. 242 alin. (1) NCPC pot redeveni incidente; d) reclam antul treb uie $6 f i fo s t în cu lp â p en tru neîndeplinirea o b lig a ţiei p rocesu a le. Aprecierea culpei aparţine instanţei, aceasta fă d n d u -s e de la caz ia caz, neîndeplinirea unei obligaţii procesuale n e a tră g ln d în m od autom at sancţiunea. Aplicarea sancţiunii suspendării ju decăţii cauzei va putea fi pusă în dezbaterea p ă rţi­ lor, din oficiu sau la solicitarea pârâtului, iar luarea acestei m ăsuri poate fi com plinită şi prin obligarea reclam antului la despăgubiri în condiţiile art. 189 NCPC, dacă cel vătăm at form ulează şi dovedeşte o asem enea pretenţie. 2. M ăsu ra su sp e n d ă rii. Sancţiunea suspendării se dispune prin încheiere, atacabilă cu recu rs pe toata durata suspendării procesului, în condiţiile art. 4 1 4 alin. (2) NCPC. M om entul suspendării constituie debutul term enului de perim are în condiţiile art. 416 NCPC. Judecarea cauzei după suspendarea aplicată potrivit acesto r dispoziţii legale va putea fi reluată la cererea părţii, dacă obligaţiile pentru neîndeplinirea cărora sancţiunea a fost aplicată au fost aduse la îndeplinire şi judecata poate continua, sau dacă s-a dispus reluarea ju decării ca efect al a d m iterii recursului prom ovat îm potriva hotărârii de suspendare. Pentru reluarea judecării cauzei la cererea părţii, art. 3 lit. ş) d in Legea nr. 146/1997 m ai im pune şi condiţia plăţii de către titularul cererii d e repunere pe rol a taxei de 50% din taxa ju diciară de tim bru pentru cererea sau acţiunea a cărei ju decare a fost suspen­ dată. Fiind în culpă pentru dilatarea procesului în cazul acestei suspendări, pentru orice prejudicii sau cheltuieli suportate de reclam ant în legătură cu acest incident sau pentru reluarea judecării cauzei, acesta nu va putea angaja răspunderea pârâtului111.

A r i- 2 4 !J . îm p reju rări care pun capăt p rocesu lu i. în cazul în care, tn cursul cercetării procesului, reclam antul renunţă la judecarea cererii de chem are în judecată ori Ia dreptul pretins, intervine învoiala părţilor sau su n t adm ise cereri ori excepţii care pun capăt în întregim e procesului, fără a m ai fi necesară dezbaterea asupra fondului în cam era de consiliu sau în şedinţă publică, judecătorul se va pronunţa asupra cauzei prin hotărâre.

1)1 Pentru detalii. 9 se vedea I. Turcu, M. Sta n , Com patibilitatea n o rm e lo r d e procedură cu sp ecificu l procedurii in solven ţei, în R.D.C, n r 12/2005, p. 9.

542

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

A rt. 243

T it l u l l. P r o c e d u r a Î n fa ţa p r i m e i in s t a n ţ c

C O M E N T A R IU în m od firesc, părţile angajate într-un proces au obligaţia d e a urm ări finalizarea proc e s u lu l La rândul său, instanţa învestită cu soluţionarea unui proces are îndatorirea de a urm ări îndeplinirea obligaţiilor părţilor de a finaliza procesul care, la sfârşitul dezbateri­ lor, este urm at de hotărârea care dezleagă fondul. Sunt însă şi îm prejurări în care procesul se finalizează anterior parcurgerii tu tu ro r eta­ pelor, prin intervenirea anu m itor incidente determ inate de voinţa părţilor sau de anu­ m ite dispoziţii legale cu valoare im perativă, care im pun anu m ite reguli de desfăşurare a procesului sau anum ite condiţii ale acţiunii1’1. Aceste îm prejurări se Integrează inciden­ te lo r procesuale. indiferent de incidentul care are această funcţie întreruptivă, întotdeauna un pro­ ces se finalizează prin hotărâre. Potrivit art. 424 alin. (1) N CPC hotărârile prin care prim a instanţă se dezînvesteşte fără a soluţiona fondul se num eşte sentinţă, iar potrivit alin. (3) din aceiaşi articol, dacă hotărârea este dată în apel, recurs ori în recursul în inte­ resul legii se num eşte decizie. Hotărârile date de instanţă în baza recunoaşterii pretenţiilor de către pârât, potrivit art. 436-437 NCPC, hotărârile prin care se încuviinţează tranzacţia părţilor în condiţiile art. 438 şi urm . NCPC, hotărârea prin care reclam antul renunţă la judecată sau la dreptul pretins, conform art. 406 şi art. 408 N CPC su n t su p u se num ai recursului, iar dacă sunt pronunţate de o secţie a înaltei Curţi, sunt definitive1*. Dacă hotărârea se pronunţă ca urm are a adm iterii unei excepţii perem ptorii (dirim ante), ea va fi supusă câ ilo r de atac, po trivit legii. Dincolo d e aceste aspecte, care nu sunt în tru totul noi, se cuvin două observaţii: a) dispoziţiile art. 243 NCPC sugerează că judecătorul se poate pronunţa prin hotă­ râre asupra renunţării, tranzacţiei, achiesării ori ca urm are a adm iterii unei excepţii perem ptorii num ai dacă aceasta intervine în cursul cercetării judecătoreşti. Desigur, tranzacţia judiciara, recunoaşterile şi achiesările pârâtului la pretenţiile reclam antului presupun depăşirea prim ului term en de judecată la care părţile sunt legal citate, la fel cum invocarea de către părţi sau de către instanţă a unei excepţii de natură a finaliza procesul trebuie să fie pusă în dezbaterea părţilor, ceea ce, autom at, presupune intrarea procesului în faza cercetării judecătoreşti. Se poate im agina însă situaţia în care reclam antul ar putea face un a c t de renunţare Io ju d e ca re a cererii sale încă înain tea fixării prim ului term en al procesului, respectiv când acesta se află înăuntrul term enului d e regularizare a cererii, potrivit art. 200 NCPC. în tru câ t în această fază ar putea coexista lipsuri ale cererii de natură să atragă anu­ larea sa în condiţiile art. 200 alin. (3) şi totodată s-ar putea face un act de renunţare la judecată, credem că, deşi nu s-a începu t cercetarea judecătorească, ar fi excesiv ca în toate cazurile să se m enţină reclam antului obligaţia de regularizare, urm ată d e începe­ rea cercetării judecătoreşti doar în scopul pronunţării hotărârii d e renunţare. Dincolo de lipsa de utilitate concretă a dem arării procesului în condiţiile în care recla­ m antul intenţionează desistarea, în anum ite situaţii im perativul regularizării cererii ar 10 A se ved ea, pentru m ai m ulte detalii p rivin d cau ze le incidente ale în cetării procesu lui, şi I. D eleonu, Tratat, voi. I. 2010, p. 794 ş i urm . IJS Pentru m ai m u lte detalii referitoare la cafea d e atac, a se vedea M . Tâbârcâ, 6 h . 5 ura, Cod u l d e p ro ce d u ri c iv ili, co m entat ş i ad n otat cu legislaţie, ju rlsp ru den ţă şi d o ctrin ă, ed. a 2*a, Ed. U niversul Ju rid ic. Bucureşti, 2008, p. 705. Ve*OM CA DĂNÂtiĂ

543

A rt. 244

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

intra în concurs cu cel al disponibilităţii procesului; cu atât m ai m ult, ni se pare că art. 406 alin. (l)-(3 ) şi art. 408 alin. (1) nu exclud această posibilitate. De aceea, corespunde garanţiilor din art. 6-9 N CPC posibilitatea pronunţării, ch iar în acest m om ent procesual, a unei hotărâri de renunţare, însă doar cu condiţia ca cererea de chem are în judecată să îndeplinească acele cerinţe fără de care nu ar putea fi consi­ derată valabilă ca act ju rid ic (de exem plu, este nesem nată) or în lipsa cărora instanţă nu $-ar putea considera învestită (de exem plu, este netim brată); b) a doua observaţie priveşte prem isa instituită prin art. 243 NCPC, şi an u m e că actul d e voinţă al părţilor sau excepţia dirim antă „pu n ca p ă t în întregim e p rocesulu i'. Credem totuşi că în această sintagm ă trebuie asim ilată vocaţia incidentului procesual (renunţare, recunoaştere, tranzacţie, excepţie procesuală) de a finaliza o cerere (chiar atunci când în acelaşi proces au intervenit şi cereri incidentale), inclusiv un capăt al unei cereri (când aceasta cum ulează m ai m ulte pretenţii distincte) şi că sensul reglem entării trebuie căutat în faptul că dispoziţia legală înţelege întreruperea procesului cu privire la acestea ca urm are a inutilităţii continuării lor până în faza dezbaterilor pe fond. So luţia este întărită şi de dispoziţiile art. 436 NCPC, care arată expres că instanţa va da o hotărâre în m ă sura recunoaşterii, urm ând să pronunţe o a doua hotărâre pentru pretenţiile răm ase nerecunoscute, d a r şi de cele cu caracter general din art. 139 alin. (5) NCPC, care arată că mai m ulte pricini întrunite po t fi disjunse dacă num ai unele dintre ele sunt în stare d e ju d e c a t ă -c a m ăsură de bună adm inistrare a ju stiţiei (eadem rertfo)111.

A ri. 2 4 4 . T erm in area c e r c e tă r ii procesu lu i. (1) Când judecătorul se soco­ teşte lăm urit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează term en pentru dezbaterea fondului tn şedinţă publică. (2) Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părţilor să redac­ teze n ote privind susţinerile lo r şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de term enul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a form ula concluzii orale. (3) Părţile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urm eze în cam era de con­ siliu, în aceeaşi zi sau la un alt termen. (4) C ererea de ju d ecată în lipsă presupune că partea care a form ulat-o a fo st de acord şi ca dezbaterea fondului să aibă loc în cam era de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică. C O M E N T A R IU 1. în ch e ie re a de te rm in are a cercetării procesului. Term inarea cercetării procesului ca m om ent procesual trebuie m arcată d e către instanţa de judecată în încheiere. M arcarea acestui m om ent prin consem narea sa în actul d e procedură nu este im por­ tantă doar pentru a reprezenta delim itarea acestei etape de cea a dezbaterilor asupra fondului, ci are o sem nificaţie procesuală m ultiplă, în sensul că anum ite acte procesuale n u m a i p o t f i efectuate dincolo de această lim ită (d e exem plu, nu m ai poate f i invocată excepţia de necom petenţă d e ordine publică, în afara necom petenţei generale) sa u p o t f i realizate num ai în anum ite co n d iţii (de exem plu, com pletarea unor probe).

1,1 A s e ved e a co nsiderentele Dec. nr. 2 54 /20 06 a C urţii Constituţionale.

544

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

T

i t

l

u

l

L

p

r

o

c

e

d

u

r

Î

a

n

f

a

t

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 244

c

De aceea, previzibilitatea procedurii justifică m arcarea e x p lic iţi - prin încheiere - a acestui m om ent în care judecătorul declară cercetarea procesului încheiată, fiind lăm urit asupra tuturor aspectelor care au făcu t obiectul acesteia. Desigur, această încheiere este precedată de asculta rea p ă rţilo r asupra acestui a s p e c t deoarece pentru acestea efectul închiderii cercetării procesului poate fi drastic. D incolo de acest m om ent, părţile nu m ai pot face anum ite acte de procedură, de aceea trebuie atenţionate asupra finalizării acestei etape, astfel încât să nu fie o m ăsură de sur­ priză pentru ele. Anticipăm că dezbaterile nu ar putea fi declarate încheiate fără ca judecătorul să se asigure nu doar asupra lăm uririi sale, ci şi în legătură cu solu ţio n a rea tu turor cererilor, excepţiilor sa u a p â râ rilo r pe care părţile, alţi participanţi ori instanţa le-au pus în discuţie în tim pul cercetării procesului. Cu toate acestea, pentru a atenua efectul drastic al unei asem enea om isiuni, art. 390391 N CPC stabilesc că între term inarea cercetării procesului şi intrarea în dezbateri pe fond există o etapa interm ediară care perm ite atât rezolvarea ch estiu n ilo r nefinalizate \r\ etapa anterioară a procesului, cât şi a altora noi, perm ise de lege după închiderea cercetării procesului, precum şi com pletarea sa u refacerea u n o r probe, dacă necesitatea aces­ tei m ăsuri rezultă din dezbateri. Aceasta sem nifică d o a r în f a p t o redeschidere a cercetării judecătoreşti, m otiv pentru care: a) lăm urirea aspectelor sesizate nu este succedată de o nouă încheiere de în ch i­ dere a cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 244 NCPC; b) nu renasc pentru părţi drep­ turile procesuale care puteau fi exercitate în faza cercetării judecătoreşti. 2. Pregătirea d e zb ate rilo r pe fo n d După închiderea cercetării procesului, judecăto­ rul fixează term enul pentru dezbaterile pe fond. Regula publicităţii dezbaterilor procesului în şedinţă publică însă este atenuată în doua situaţii: prim a, stabilită în art. 213 alin. (2), iar a doua prin art. 244 alin. (3) şi (4) NCPC. în această a doua situaţie, convenţia părţilor, expresă sau tacită, nu poate fi cenzu­ rată de m agistrat, atenuând foarte m ult principiul conform căruia regulile pentru desfă­ şurarea judecăţii sunt absolute şt nu pot fi afectate prin convenţii particulare**1. Convenţia părţilor pentru continuarea dezbaterilor în cam era de consiliu presupune şi că părţile consim t ca acestea să urm eze fazei cercetării procesului, în aceeaşi zi sau la un alt term en. fn cazul în care dezbaterile urm ează la un alt term en, părţile au obligaţia de a pre­ zenta instanţei n o te privind susţinerile lor, cu cel puţin 5 zile înain tea term enului stabi­ lit pentru dezbateri, această îndatorire neafectând dreptul părţii de a form ula concluzii orale în dezbateri. N edepunerea notelor nu îm p ied ică instanţa să continue dezbaterile asupra fondului şi să reţină cau 2a în pronunţare. Aceste note po t fi com pletate în condiţiile art. 394 alin. (2) NCPC.

111A se ved ea su p ra , co m e n ta riu l Id art. 240, l!i P e n tru detalii p rivin d valoarea prin cip iului p ublicităţii d e zb a te rilo r ş i natu ra sa co n stitu ţio n a lă , a se vedea l. D e ie o n u

,

VgttOi

D Ă N ÂttĂ

V

/ C

4

T

r a

t a

t ,

v

o

i .

I ,

2

0

1

0

,

p

.

7

9

7

ş i

u

r m

.

545

A rt. 245

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Subsecţiunea o 2-a. Excepţiile procesuale Ari* 2 4 5 . N o ţiu n e. Excepţia procesuală este m ijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la com punerea com pletu­ lui sau constituirea instanţei, com petenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urm ărind, după caz, declinarea com ­ petenţei, am ânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perim area cererii. C O M E N T A R IU 1. Elem ente d e fin ito rii. Noul cod reuneşte într-un singur fascicul instituţia procesu­ ală a excepţiilor, prin organizarea unor reglem entări pe care anterior legislaţia te preve­ dea în secţiuni separate ori care reprezentau studii doctrinare asim ilate în jurisprudenţă în m od statornic. Definiţia excepţiei procesua le a făcut în m ulte rânduri preocuparea doctrinei"1, actu­ ala reglem entare oprindu-se la a evidenţia anum ite elem ente care ţin de structura şi funcţia excepţiei, pe care le vom evidenţia în continuare. a) excepţia procesuală este un m ijloc tehnic prin care se p u n în discuţie anum ite nere­ gularităţi. Din această perspectivă - având în vedere obiectul neregularităţii sesizate excepţiile sunt de procedură şi de fond; b) excepţia procesuală n u p une în discuţie fo n d u l dreptului. Deşi adesea excepţiile su n t integrate sistem ului global al apărărilor, trăsătura lor im portantă este aceea că se lim itează la analiza elem entelor form ale a le judecăţii, fie că acestea privesc regulile de procedură, fie regulile privind dreptul la acţiu ne sau com ponentele sale. Ele nu pun în discuţie fondul pentru că nu presupun, chiar şi în cazul unirii cu fondul, analiza a ce lo r aspecte care ţin de dovada existenţei dreptului subiectiv civil valorificat de reclam ant ori de întinderea acestuia. Aceasta le diferenţiază în m od esenţial de apărări, în sensul strict al term enului (respectiv cele care servesc analizei fondului sau tem eini­ ciei acţiunii; c) excepţia procesuală urm ăreşte, după caz, decim area com petenţei, am ânarea ju d e căţii, refacerea u n o r acte o ri anularea, perim area sa u respingerea cererii (însă nu ca nefondată). Această parte a definiţiei legale a excepţiei relevă efectul excepţiei procesu­ ale. Excepţia procesuală poate prelungi judecata sau o poate întrerupe în stadiul în care se află procesul în m om entul invocării, respectiv al soluţionării excepţiei. 2. D istincţia în tre excep ţii şi apărări. Noţiunea de apărare are m ai m ulte înţelesuri. In sens larg, apărarea desem nează toate m ijloacele folosite pentru a se obţine respin­ 1,1 A se v e d e a V.M. C iobana , G. B o ro i, P ro b lem e privind e xce p ţiile p ro ce su a le . In D reptul nr. 9 -1 2 / 1 9 9 0 , p. 147; M . Co n sto n tin escu , M o d ificare a p ro ce d u rii d e so lu ţio n are a exce p ţiilo r d e n e co n stitu ţio n a lita te , în Dreptul nr. 1 1 /1 9 9 7 , p. 1 5; A . T râ ilescu , Exce p ţia d e ilegalitate in co n textu l legislaţiei actu ale, în D reptul nr, 2/1998, p . 2 0; M . T&bârcâ, O rd in e a d e so lu ţio n are a u n o r e xce p ţii p ro cesu a le invocate co n co m ite n t în a in te a instanţei în p ro ce su l civil, în D reptul nr. 1 1 /2 0 0 3 , p. 1 0 7 ; £ Purigiu, D. Z a m fir. Excepţii. O rd in e d e so lu ţio n are - Notă aprobativă si notă critică la d e cizia nr, 6 0 5 /2 0 0 4 a T rib u n a lu lu i B u cu reşti, S e cţia a V-a civilă, In P.R. nr. 3 /2 0 0 5 r p 1 0 9 ; C. Co o d â , D iscuţii în le g a tu ri c u interpretarea ţi ap licarea u n o r d isp o ziţii le ga le referitoare la in ci­ d e n te p ro ced u rale în p ro ce su l civil, în D reptul nr. 1 2/20 08 , p. 1 1 6 -1 4 5 ; K. B en ke, D iscuţii în legătură cu rtdi* ca rea e xce p ţie i d e n e co n sfitu ţio n âl Itate cân d e ste invocată în su sţin e re a a lto r e xce p ţii sa u ce re ri, în Dreptul nr, 2 /2 0 1 0 , p. 68*101; l. Leş, N o u l Co d d e pro cedu ră civ ilă . C o m e n ta riu p e a rtico le , vo i, I. Ed. C .H , Beck. Bucu* resti, 2 0 1 1 , p. 3 7 9 si urm .; I. D eleo n u , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p. 7 9 8 şi urm .

546

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

T

i t

l

u

l

P

l

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 245

c

gerea pretenţiei supusă ju decăţii sau întârzierea soluţionării acesteia. în sens restrâns, apărarea vizează num ai acele m ijloace prin care se Invocă obiecţîuni îm potriva fondului pretenţiei dedusă judecăţii, tinzând la respingerea cererii de chem are în judecată. Datorită funcţiei excepţiei d irim a n te în special, aceea d e a în trerupe procesul, gene­ rând un avantaj pârâtului, excepţiile (privite, la rândul lor ca m ijloace de apărare în sens general) au fost incluse în categoria apărărilor, fiind alături d e probe o specie a acestora (s-a plecat şi de la accepţiunea term enului din dreptul rom an, exceptio, care desem na orice m ijloc de apărare). Dincolo de un anum it grad de generali2are, excepţiile procesuale nu sunt doar nişte apărări, iar pentru a sublinia acest lucru evidenţiem anum ite distincţii între excepţii şi apărări"1: a) în tim p ce apărarea este u n m ijlo c p rocesu a l p u s exclusiv la îndem âna pârâtului, excepţia p o a te f i invocată, în condiţiile legii; ş i de a lţi participanţi ia proces, inclusiv de către instanţă sa u d e către procuror. Ca m ijloc procesual aparţinând pârâtului, excepţia este integrată sistem ului d e „ap ărări" pe care acesta le are la îndem ână, servind contraatacării pretenţiilor reclam antului şl respingerii cererii acestuia; b) în suita actelor procesuale, excepţiile procesuale p reced apărărilor 1n ceea ce pri­ veşte m om entul soluţionării lor. în acest sens, art. 245 arată că excepţia se invocă „fără să pună în discuţie fondul dreptului", în tim p ce, potrivit art. 250 NCPC, apărarea p ro p riu -zisl trebuie să aibă ca obiect un act sau fapt ju rid ic care „să ducă la soluţionarea procesului" aşa cum se stabi­ leşte prin art. 255 alin. (1) NCPC. în condiţiile art. 248 alin. (1) NCPC, instanţa se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de p ro ce d u ri sau de fond care fac inutilă adm inistrarea d e probe şi cercetarea în fond a cauzei; c) excepţiile opresc so u dilată p rocesul fă ră a p erm ite fin alizarea lui, în tim p ce apăra­ rea în sen s strict p erm ite ş i ch ia r im pune încheierea p rocesu lu i ş i anihilarea cererii recla­ m antulu i p rin dem onstrarea inexistenţei dreptului afirm at. Faptul că uneori şi excepţia şi apărarea d u c la respingerea acţiu nii nu suprapune total cele două instituţii. A dm iterea unei excepţii dirim ante duce ia respingerea acţiunii prin efectul direct al excepţiei - fie edictat de lege, fie apreciat co n d u siv pe care de m ulte ori ?l distingem ch iar în construcţia dispozitivului (spre exem plu: adm iterea excepţiei lipsei de interes duce la respingerea cererii pentru lipsa interesului; adm iterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive duce la respingerea cererii pentru lipsa calităţii procesuale pasive; adm iterea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a reclam antului duce la anularea cererii d e chem are în judecată etc.), în tim p ce apărarea va avea întotdeauna ca efect, dacă are o asem enea greutate, respingerea acţiunii reclam antului ca neîntem eiată (nefondată). Există însă o suită de excepţii care, finalm ente, a r putea duce, în fun cţie de îm prejură­ rile concrete ale speţei, la respingerea a cţiu n ii ca nefondată, ch iar dacă ele se prezintă teh n ic cu toate trăsăturile unei excepţii procesuale. Funcţionează astfel excepţia de neconstituţionalitate, excepţia nulităţii actului adm inistrativ şi o rice alte chestiuni consti­ tuite ca şi chestiuni prejudiciale care, fără a pune ?n discuţie direct dreptul subiectiv civil valorificat prin acţiune de reclam ant, l-ar putea lipsi totuşi de suport. Adm iterea unei astfel de excepţii duce la respingerea cererii întocm ai ca o apărare de fond.

11

A

s

e

v

e

d

e

a

ş i /, D e le a n u ,

V e * O M C A D Ă N Â tiĂ

T

r a

t a

t ,

v o

i .

I,

2

0

1

0

,

p

.

7

9

8

s i u r m . ; V .M . C io b a n u , G . B o ro i,

o

p

.

c it .,

p

,

1

4

7

- 1

5

5

.

547

A rt. 245

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

â

în să acestea se disting de apărările în sensul strict, definite ca m ijloace de apărare recunoscute pârâtului prin care acesta pune în discuţie direct dreptul subiectiv al recla­ m antului, lipsindu-l de tem einicie. Su n t astfel a p ă ră ri în sen s strict, ia r nu excepţii pro­ cesuale: excepţia de neexecutare a contractului sinalagm atic opusă de pârât, excepţia nulităţii actului ju rid ic pe care pretenţia reclam antului se întem eiază, excepţia inadmi* sibilităţii acţiunii atunci când ea este fundam entată pe culpa reclam antului însuşi, în m ăsura în care ar exista o dispoziţie legală care să o prevadă în m od expres (prin dero­ gare de la arc. 1638 NCC) etc.1" în fine, există şi o categorie distinctă d e m ijloace d e apărare care, după felul în care su n t invocate, pot genera în planul procesului anum ite confuzii. Este vorba despre excepţiile Invocate tn căile de atac, în special de către apelant. De exem plu, apelantul se foloseşte de excepţii, denum ite ca atare, Invocând în realitate critici îm potriva hotărârii prim ei instanţe, cum ar fi excepţia necom petenţei prim ei instanţe, excepţia lipsei calităţii procesuale, a lipsei interesului acţiunii etc., cărora prim a instanţa le-ar fi dat o rezolvare greşită în litigiul soluţionat ori care nu au fost invocate în prim a fază procesuală şi pe care doreşte să le repună în discuţie în apel. într-o asem enea situaţie, instanţa d e apel nu va avea în vedere aceste m ijloace ca excepţii procesuale potrivit art. 248 N CPC (ch iar dacă denum irea lor este proprie excepţiilor procesuale), ci le va considera ca m otive de apel, analizând tem einicia lor în procesul de deliberare asupra apelului. Desigur că apelul nu presupune, ca procedură de judecata, im posibilitatea invocării excepţiilor procesuale, d a r ele trebuie să se refere la cererea de apel, astfel ca, pentru a avea acest caracter, trebuie să vizeze neregularităţi ale cererii de apel (de exem plu, lipsa calităţii procesu­ a le va putea avea tn vedere îm prejurarea că apelantul nu a fo st parte în judecata în prim ă instanţă, lipsa interesului va viza inexistenţa folosului practic al apelantului, ţinând seam a d e faptul că procesul a fo st câştigat de el în prim ă instanţă, etc.) şi num ai acestea vo r constitui excepţiile propriu-zise ale apelului; d) rezolvarea excepţiilor presupune fie pronunţarea unei hotărâri p rin care se fin a li­ zează procesul, fa rd antam orea fo n d u lu i, f ie pronu nţarea unei în ch e ie ri interlocutorii, în tim p ce asupra a p ă ră rilo r propriu-zise instanţa se pronu nţă p rin încheieri preparatorii (cum este cazul probelor), fie dă răspuns acestora în procesul de deliberare, dezvoltat ulterior în suita considerentelor. 3. C lasificarea excepţiilor. Doctrina s-a preocupat intens şi de o sistem atizate a excepţiilor după diverse criterii1*1, dintre toate cea m ai funcţională fiind structurarea trihotom ică a excepţiilor, astfel: a) după obiectul lor, su n t excepţii de procedură şt excepţii d e fond. Prin excepţiile de procedură se invocă nereguli referitoare la actele d e procedură (ale părţilor - excepţia de nulitate pentru nesem nare, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant ale instanţei - excepţia nulităţii hotărârii judecătoreşti - sau a le altor participanţi procesuali - excepţia de nulitate a expertizei) ori la norm ele care reglem en­ tează regulile d e desfăşurare a procesului (regulile privind com punerea şi constituirea com pletului - excepţia de incom patibilitate; regulile privind com petenţa de judecată excepţia d e necom petenţă; reguli privind anum ite condiţii pentru îndeplinirea actelor de p ro c e d u ră -e x c e p ţia nelegalei citări; reguli privind buna ad m in istra re a ju s t iţ ie i-e x c e p ­ ţia de lîtispendenţă sau conexitate). 1)1 în doctrtnâ s-d a rgu m e n ta t Ideea că Inadm isib illtâţile du, o ric u m , o natură d u a lâ. A se ved ea M . Tdbârcâ, Excepţiile p ro ce su a le în p ro ce su l civil. e d . a 2*a, Ed . U n ive rsu l Ju rid ic. Bucureşti, 2 0 0 6 , p. 117, 1,1 A se v e d e a si crite riile p ro p u se d e /. D ele a n u , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p. 8 0 1 şj urm .

548

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

t

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 246

c

Prin excepţiile d e fo n d su n t sesizate neregularităţi ale drept u lu ila acţiune sau cele strâns legate de com ponentele dreptului la acţiune. Astfel, excepţia d e prem aturitate a dreptului subiectiv al reclam antului, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calită­ ţii procesuale şi excepţia lipsei capacităţii procesuale sunt excepţii de fond. Tot excepţii de fond sunt şi prescripţia şi autoritatea d e lucru judecat, deoarece afectează exerciţiul dreptului ia acţiune (acea com ponentă a dreptului la acţiu ne care constă în posibilitatea de a obţine condam narea pârâtului); b) după efectut lor, su n t excepţii dilatorii şi excepţii perem ptorii sau dirim ante1”. Excepţiile dilatorii tin d la întârzierea judecăţii pe fond (am ânarea judecăţii, refacerea unor acte d e procedură, declinarea com petenţei, trim iterea dosarului la o altă instanţă, transferul dosarului d e la un com plet de judecată la altul e tc ). Excepţiile perem ptorii tind 1a îm piedicarea ju decăţii pe fond (anularea cererii, respin­ gerea cererii ca inadm isibilă, stingerea procesului, respingerea cererii ca prem atură, ca lipsită de interes, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală sau îm potriva unei persoane fără calitate etc.). Se observă că, în privinţa efectelor pe care le produc în cazul în care sunt adm ise, excepţiile de fond au un caracter m ai om ogen decât excepţiile de procedură. Astfel, adm iterea excepţiilor de fond duce, de regulă, la anularea sau respingerea cererii ca prem atură, lipsită d e interes, inadm isibilă etc., ceea ce înseam nă că, în principiu, aceste excepţii sunt perem ptorii. Există o catego rie d e excepţii perem ptorii care în ce p cu un efect d ilato riu . Astfel, după invocarea excep ţiei, p artea îm p o triva căreia excepţia este invocată poate com plini neregularitatea sesizată prin excepţie, în acest m od beneficiind d e o a m ân are a cauzei, pro d ucându -se efectul dilatoriu al e x ce p ţie i.în cazul com p linirii neregularităţii, excepţia se va respinge, fiin d prod us d o ar efectul său d ilatoriu . D acă neregularitatea răm âne neaco perită, atunci excepţia se va ad m ite, ia r efectul său perem pto riu se va produce pe deplin, instanţa finalizând procesul; este, astfel, ca 2ul excepţiei de netim brare a cererii - art. 2 0 din Legea nr. 146/1997; al excepţiei de n esem n are a cererii - art. 196 alin. (2) N CPC; al excepţiei lipsei capacităţii d e exerciţiu - art. 57 alin. (5) N CPC; al excepţiei lipsei dovezii calităţii de re p r e z e n t a n t-a r t. 82 alin . (1) N CPC etc.; c) după notura n o rm ei ju rid ice încâlcate prin neregularitatea sesizată, excepţiile sunt obsolute pi relative, această categorie a excepţiilor fiind expres reglem entată în dispozi­ ţiile art. 246 NCPC.

A ri. 24G* Excepţii abso lu te şi relative. (1) Excepţiile absolute su n t cele prin care se invocă încălcarea unor norm e de ordine publică. (2) Excepţiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norm e care ocrotesc cu precădere interesele părţilor. C O M E N T A R IU După caracterul de ordine publică sau de ordine privată al norm ei ju rid ice încălcate, excepţiile procesuale se clasifică în excepţii absolute şi excepţii relative. S -a su sţin u i ş i existenţa u n e i ca te go rii a e x ce p ţiilo r d e cim ato rii, a lătu ri d e c e le arătate, în această ca te go ­ rie fiind in clu se excep ţia d e n eco m p eten ţă, excep ţia d e litisp e n d e n ţă şl excep ţia d e co n e xitate A se vedea: Or. P o ru m b , C o d u l d e p ro c e d u r i civilă co m e n ta t si adnotat, vo i. I, Ed. Ştiinţifică, B u cu reşti, 1960. p. 3 4 $ ; I. Leş, N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă, vo i. i, 2 0 1 1 , p. 3 9 5 -3 9 6 ; /, D e le a n u , Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p, 119. V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

549

A rt. 247

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Excepţiile absolute privesc încălcarea unor norm e ju rid ice de ordine publică, iar excepţiile relative privesc încălcarea unor norm e ju rid ice care ocrotesc cu precădere interesele părţilor. în ce priveşte regim ul procesual af acestor excepţii, legiuitorul l-a reglem entat în d is­ poziţiile articolului următor. în principiu, dacă legiuitorul nu a realizat o opoziţie explicită între o norm ă de ordine publică şi una care ocroteşte interese ale părţilor prin term eni care s i sugereze acest lucru, singura dificultate în încadrarea excepţiei într-o categorie sau alta în funcţie de acest criteriu este departajarea norm elor în fu n cţie de scop. De aceea, d a c i nu se poate întrevedea în m od direct finalitatea norm ei încălcate, atunci delim itarea ar putea fi făcută prin urm ărirea sancţiunii incidente sau a m ijlocului d e reparare în cazul încălcării norm ei ori a caracterului inderogabil pentru părţi în privinţa conduitei pe care norm a o fixează.

A r t . 2 4 7 . In vocare. (1) Excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege n u se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs num ai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi. (2) Excepţiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la prim ul term en de ju d ecată după săvârşirea neregulari tăţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond. (3) C u toate acestea, părţile sunt obligate să invoce toate m ijloacele de apărare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. In caz contrar, ele vor răspunde pentru pagubele pricinuite părţii adverse, dispoziţiile art. 189-192 fiind aplicabile. C O M E N T A R IU Prim ele două alineate trasează regim ul procesual al excepţiilor după departajarea lor în excepţii absolute şi relative. 1. Excepţiile abso lu te. în prim ul rând, excepţia absolută vo putea f i invocată de p ă rţi o ri de instanţă, din o ficiu . în m od surprinzător, dispoziţia îl om ite pe procuror, deşi credem ca acesta este doar rezultatul unei scăpări şi nu trebuie interpretat că acest participant este exclus din cate­ goria subiectelor care pot invoca o astfel d e excepţie. De altfel, dreptul procurorului de a invoca excepţii rezultă din logica art. 92 NCPC, care stabileşte rolul şi funcţia procuro­ rului în procesul civil. în al doilea rând, excepţia absolută va putea fi invocată, în principiu, în orice stare a pricinii. Spunem în principiu pentru că există şi situaţii pentru care legea procesuală sta­ bileşte un regim derogator, spre exem plu: a) excepţia de necom petenţâ m aterială şi excepţia teritorială exclusivă, ca excepţii de ordine publică, nu pot fi invocate decât în condiţiile art. 130 alin. (1) NCPC, adică de instanţă din oficiu sau d e parte ia prim ul term en d e judecatâ la care părţile sunt legal citate, dar nu m ai târziu de term inarea cercetării procesului în prim a instanţă. Există în să o fază interm ediară a procesului, în care, potrivit a r t 390 NCPC, înainte de a se trece la dezbaterea fondului, după epuizarea cercetării judecătoreşti, anum ite chestiuni procesuale sunt puse în discuţie din oficiu sau la cererea părţilor. Dacă aces­ 550

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

c

Art. 247

tea vizează ch iar lăm urirea naturii litigiului, ceea ce poate să im plice o necom petenţă de ordine p u b lic i din categoria celor arătate, a r fi excesiv totuşi ca respectiva necom ­ petenţă să nu poată fi invocată datorită stadiului procesului, de vrem e ce acesta este m om entul procesual în care invocarea sa apare ca posibilă; b) excepţia perim ării; deşi această instituţie este reglem entată prin norm e d e ordine publică, potrivit art. 420 alin. (3) N CPC nu poate fi ridicată pentru prim a dată în apel; cu atât m ai m u lt ea nu a r putea fi ridicată pentru prim a oara în recurs; c) excepţia d e ordine publică poate fi invocată în tot cursul procesului, d a r înaintea instanţei de recurs num ai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea altor dovezi în afara înscrisurilo r noi. Trebuie să su blin iem cu această ocazie faptul că dacă excepţia de o rd in e publică vizează neregularităţi procesuale referitoare la ju d ecarea procesului în prim a instanţă, atunci ea nu reprezintă o veritabilă excepţie în procesul de recurs. în tru câ t excepţia procesuală trebuie să vizeze neregularităţi ale ju decăţii specifice fa^ei procesuale în care litigiul se află, neregularitatea proced u ra lă referitoare la o altă fa z ă a litigiului este adusă în faţa instanţei de recurs nu ca excepţie - indiferent de denum irea pe care partea i-o dă - , ci ca m o tiv d e recurs. Lim itarea circum stanţelor procesuale în care partea poate invoca direct în recurs excepţii d e ordine publică se conform ează dispoziţiilor art. 492 NCPC, care arată că în acest stadiu singura probă adm isibilă în faza cercetării procesului este cea cu înscrisuri noi. Dacă totuşi excepţia nu va putea fi dovedită prin înscrisurile noi, deşi reglem entarea art. 247 alin. (1) sugerează inadm isibilitatea sa în recurs, credem că soluţia corectă este respingerea sa ca neîntem eiată. 2. Excepţiile relative. Spre deosebire de excepţia absolută, excepţia relativă nu poate f i invocată d e câ t d e cdtre p a rtea care o re interes. Interesul rezidă în posibilitatea de înlă­ turare a vătăm ării suferite prin efectul excepţiei. Vătăm area trebuie să aparţină celui care invocă excepţia, iar nu altui participant procesual (de exem plu, intervenientul nu va putea invoca excepţia relativă dacă vătăm area produsă prin încălcarea norm ei de drept s-a produs num ai faţă de pârât). în doctrina s-a arătat că, deşi excepţia relativă nu va putea fi pusă în discuţie de instanţă, totuşi, Tn baza ro lu lu i să u activ, aceasta poate să atragă atenţia părţii în drept să o invoce - dacă nu este asistată de avocat ori de m andatari licenţiaţi în drept - asupra dreptului d e a invoca excepţia1". Nu suntem de acord cu această opinie, pentru urm ătoarele considerente: - rolul activ al judecătorului, argum entat în baza fostului art. 129 alin. (2) CPC 1865, nu trebuie. în niciun caz, să rupă garanţia de echidistanţă pe care instanţa trebuie să o m enţină faţă de părţi, în acord cu obligaţia sa de im parţialitate, ca garant al aplicării tu tu ro r principiilor procesuale pe care codul le prescrie. D e altfel, o obligaţie a judecă­ to ru lui de a atrage atenţia părţilor asupra drepturilor pe care le au în calitatea lor pro­ cesuală, cum a r putea fi dreptul invocării unei excepţii relative, nu m ai subzistă în noua reglem entare; - argum entul că partea neasistată ar putea beneficia de astfel d e atenţionări din partea instanţei nu m ai este justificat de nicio dispoziţie procesuală (ream intim că fos­ tu l art. 118 alin. {3} CPC 1865 im punea pentru instanţă anum ite obligaţii faţă de pârâtul neasistat, în dezavantajul reclam antului care nu putea opune anum ite decăderi celei­ 11 A se ved ea M . Jdbâred, Gh. Buto , op. cit., 2 0 0 8 , p. 4 9 4 şi urm. Ve*OM CA DĂNÂtiĂ

551

A rt. 247

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

lalte părţii, cu atât m ai m ult cu cât s-a r crea p irţii un avantaj prin com paraţie cu cealaltă parte, care nu ar m ai avea beneficiul decăderii. Excepţia relativă va putea fi invocată ce l m a i târziu la p rim u l term en de ju d eca tâ dupâ săvârşirea neregularitâţii procedurale în etapa cercetării p rocesu lu i ş i înainte de a se p u n e concluzii în fond. Aşadar, excepţiile relative vo r putea fi invocate p rin întâm pinare de către pârât, dacă încălcarea norm elor legale preexistă m om entului depunerii sale sau, dacă încălcarea norm ei legale relative a intervenit în cursul procesului, de oricare parte interesată la p rim u l term en de ju d eca tâ după săvârşirea ne regularităţii procedurale şi înainte de a se pune concluzii în fond, su b sancţiunea decăderii. Considerăm că sancţiu nea decăderii operează im perativ, adică invocarea tardivă a excepţiei poate fi opusă şi de instanţă din oficiu, nu doar de cel în avantajul căruia inter­ vine decăderea (în acelaşi sens, în contenciosul constituţional s-a arătat că excepţia relativă este doar o m odalitate d e organizare a apărării şi că regim ul său procesual nu suprim ă acest drept al părţii, cu atât m ai m ult cu cât legea procesuală consacra şi insti­ tuţia repunerii în term en ca m odalitate de evitare a unui absolutism al legii procesuale care ar putea să vatăm e drepturile litiganţilor»1'). Considerăm , de asem enea, că faţă de m odalitatea de redactare a textului, cel în drept să invoce excepţia nu are o opţiune în privinţa m om entului procesual până la care excepţia relativă poate fi invocată. Partea va trebui să solicite punerea în discuţie a excepţiei ce l m a i târziu la prim ul ter­ m en d e judecată după săvârşirea ne regularităţii procedurale. Sintagm a „şi în ain te de a se pune concluzii în fo n d " -m o m e n t m arcat prin dispoziţiile art. 392 N C P C -s e m n ific ă doar în ch id erea pentru părţi în mod absolut a posibilităţii de invocare a excepţiei. 3. O b ligaţiile părţilor. Alineatul ultim al articolului im pune părţilor, în acord cu res­ pectarea principiilor fundam entale ale procesului civil, d a r şi pentru asigurarea unei con­ tinuităţi fireşti a actelor în etapa cercetării procesului, să invoce toate m ijloacele de apă­ rare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le su n t cunoscute. C h iar dacă articolul analizat a fost dedicat excepţiilor procesuale ca apărări în sens larg, acest ultim alineat are în vedere orice a lte m ijloace de apărare, înţelegând prin acestea inclusiv probele. Subliniem însă că, atât în privinţa probelor, cât şi a excepţiilor procesuole relative, nerespectarea regim ului lor legal d e solicitare (propunere) şi invocare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a m ai solicita proba sau de a invoca excepţia. Credem că, în m od esenţial, acest ultim alineat se referă la excepţiile absolute, în privinţa cărora legea perm ite invocarea, în condiţiile alin. (1), în principiu în o rice stare a procesului. Scopul legii este, în acest context, derivat din nevoia d e previzibilitate ca fundam ent al egalităţii părţilor în proces şi al asigurării dreptului real la apărare într-o m anieră efectivă. Astfel, părţile au îndatorirea de a~şi înştiinţa adversarii asupra „arm e­ lor" ad u se în proces în m od com plet, corect şi la tim p, pentru ca cei din urm ă să se poată apăra în m od corespunzător. Desigur, această obligaţie nu poate să contravină regim ului d e soluţionare a excepţiilor absolute, pe care, totuşi, partea în drept le poate invoca în to t cursul procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

1,1 A se v e d e a C.C., D ec. nr. 1 28 /2 00 2. în a c e la şi se n s; D ec. nr. 3 5 3 /2 0 0 2 , D ec. nr. 3 1 4 /2 0 0 2 ; D ec. nr. 17/2003.

552

V S / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 248

e

Sancţiunea încălcării conduitei ordonate prin alin. (3) im plică pentru subiectul proce­ sual doar consecinţa plăţii unei despăgubiri pentru determ ina rea am ânării procesului, în condiţiile art. 189-191 NCPC.

\ r l. 2 4 8 . Procedura de soluţionare. (1) Instanţa se va pronunţa m ai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, adm inistrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) In cazul în care s-au invocat sim ultan m ai m ulte excepţii, instanţa va deter­ m ina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele p e care acestea le produc. (3) D acă instanţa nu se poate pronunţa de îndată asupra excepţiei invocate, va am âna judecata şi v a stabili un term en scurt în vederea soluţionării excepţiei. (4) Excepţiile vor putea fi unite cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei num ai dacă pentru judecarea lor este necesar să se adm inistreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului. (5) încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după adm iterea excepţiei, instanţa a răm as în continuare învestită p ot fi atacate num ai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel. C O M E N T A R IU 1. Regim ul de so lu ţio n are a excepţiilor. Excepţiile se vo r soluţiona prem ergător adm inistrării p ro b e lo r ş i cercetării în fo n d a cauzei, în m ăsura în care, prin efectul Jor, fac inutil acest lucru. Altfel spus, daca excepţia are efect perem ptoriu, întrerupând judecata în cazul adm iterii sale în stadiul în care se află, apare inutilă atât adm inistrarea probelor, cât şi orice evaluare care ţine de cercetarea în fond a tem einiciei cererii. Chiar daca acest lucru apare eviden t în cazul excepţiei perem ptorii, analizarea şi pronunţarea prioritară asupra excepţiei se im pune şi în cazul cetei diiatorii. Astfel, este inutilă efectuarea oricărui act d e procedură specific cercetării procesului atunci când se invocă o excepţie de necom petenţâ sau o excepţie de necitare, ca urm are a efectului de nulitate pe care l-ar produce în cazul adm iterii asupra actelor ju decăţii111. Astfel, ca incident procedural, excepţia are prioritate în concurs cu actele de cerce­ tare a cauzei în fond. Mai m ult, excepţia, prin ne regularităţi le pe care le aduce în discu­ ţie şi a căror soluţionare o im pune, are uneori rolul de a sim plifica cercetarea judecăto­ rească sau de a ajuta la o bună adm inistrare a actelor judecăţii. Din punct de vedere procedural, instanţa, pentru a face o corecta aplicare a d isp o zi­ ţiilo r art. 248 NCPC, trebuie să califice în m od co rect excepţiile invocate şi să stabilească ordinea de soluţionare a acestora atunci când ele su n t invocate sim ultan. După cum am m ai subliniat, excepţiile sunt, cel puţin pentru părţi, un m ijloc de con­ tracarare a pretenţiilor adversarilor procesuali şi, într-un sens larg, ele sunt asociate apă­ rărilor în proces. în acest scop, în organizarea apărărilor părţile uzează frecvent de excepţii, opunându-le adversarilor lor procesuali, chiar dacă acestea nu se încadrează în sfera excepţiilor procesuale, aşa cum aceasta este determ inată prin art. 245 NCPC.

11'

A

s

e

v e d e a , In a lt s e n s ,

Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

/ .

D e le a n u , T r a t a t , v o i , I,

2

0

1

0

,

p,

8

0

3

s i

u

r m

.

A rt. 248

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

în această situaţie, este rolul instanţei să stabilească dacă din punct de vedere pro­ cesual partea se apăra prin invocarea unei excepţii procesuale sau îşi denum eşte astfel o sim plă apărare de fond, cu alte cuvinte sâ clarifice ţ i sâ califice natura apârârii. Ream intim în acest context că excepţia trebuie în prim ul rând să aducă în discuţie neregularităţi care privesc procedura desfăşurată sau lipsuri ale dreptului la acţiunea aflată în desfăşurare. Astfel, n u este excepţie procesuală: cea referitoare la neregularităţi a le ju decăţii în prim ă instanţă şi invocate în m otivele d e apel (care vo r fi tratate ca m otive de apel); excepţia referitoare la circum stanţele întocm irii unul act ju rid ic a c ir u l nulitate se s o lic iţi prin chiar cererea de chem are în ju d e c a ţi (acestea sunt m otive ale acţiunii, care vo r fi analizare ?n cadrul deliberării). în acest caz, instanţa nu va proceda la punerea lor în discuţie sau soluţionarea lor în condiţiile dispoziţiei legale d e m ai sus111. Această situaţie nu se confundă cu invocarea excepţiilor de către parte sub o denu­ m ire greşită, rolul instanţei fiind subsum at în acest caz stabilirii d en u m irii corecte o excepţiei. De asem enea, atunci când instanţa invocă excepţia din oficiu, ea are obligaţia iden­ tificării explicite a excepţiei, dar şi a prem iselor d e fapt şi d e drept avute în vedere ia invocarea sa, pentru a face raţionam entul previzibil pentru părţi, dar m ai ales pentru a asigura acestora posibilitatea de a se apăra ?n legătură cu excepţia în cunoştinţă d e cauză şi în m od efectiv. A bia după punerea în discuţie a acestor aspecte prelim inare, care servesc identificării excepţiilor procesuale invocate, instanţa va proceda la punerea lor în dezbatere. Refe­ ritor la procedura de soluţionare, potrivit art. 14 alin. (5) N CPC, instanţa este obligată, în o rice proces, sâ p u n â în discuţia părţilor, în contradictoriu, toate cererile, excepţiile şi îm prejurările de fapt sau de drept invocate, astfel că va da cuvântul autorului excepţiei, adversarului său procesual şi procurorului, în cazul participării sale în proces, iar în cazul excepţiei invocate din oficiu punerea în discuţie s e v a face în ordinea firească. 2. O rd in e a d e so lu ţio n are a e xce p ţiilo r atu n ci când ele su n t invo cate sim u lta n . Ni se pare im portant să subliniem , în contextul alin. (2) al acestui articol că, anterior stabilirii ordinii de soluţionare a excepţiilor invocate sim ultan, instanţa trebuie să le raporteze la aceeaşi acţiune. Astfel, va stabili, în acelaşi proces, concursul priorităţii între excepţiile care privesc cererea principală, separat de cel care vizează cererea reconvenţională sau o altă cerere form ulată în acel proces. a) deşi în aparenţă determ inarea ordinii d e soluţionare a excepţiilor pare o operaţiune dificilă, m otiv pentru care stabilirea unei ordini predeterm inate a constituit de m ulte ori obiectul unei preocupări doctrinare1^ în fapt o rd in ea de soluţio n a re a excepţiilor va avea în vedere efectele p e care excepţiile le -a r p rodu ce în ca zu l adm iterii, de la caz la caz. De exem plu, în mod clasic, excepţia necom petenţei precede altor excepţii de proce­ d u r i sau de fond datorită efectului de nulitate pe care îl im prim ă actelor efectuate de o instanţă necom petentă, potrivit art. 176 şi art. 179 N CPC. Perim area însă i-ar putea pre*

1)1 A s e v e d e a ,

în

se n su l arătat, şi V. C o n sta n tin e scu , N ota ataşată d e cizie i civ ile nr. 1 6 6 /R /2 0 0 9 a Tribunalului

H arghita, în V, D o n d iiâ , C A . A n g h e le sc u , V. C o n sta n tin e scu , Exce p ţiile în p ro ce su l civil. Ju risp ru d e n tă co m e n ­ tată şl re gle m e n ta re a d in noul Co d d e pro cedură civilă, €d. H am an giu , Bucureşti, 2 0 1 2 , p, 4 0 -4 4 . 1,1 A se vedea şi V.M . C io b o n u , <3. B o ro i, o p . cit., p . 147; M . C o n sto n tin e scu , o p . cit., p. 15; A . T ră ilescu , o p . cit., p. 20; M . TUbâreâ, O rdinea d e soluţionare..., p, 107; f. P u n g iu , D. 2 o m fir, o p . cit., p, 109.

5

5

4

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 248

ce de datorită felului în care intervine, şi anum e „de drept" în orice judecată răm asă în nelucrare în condiţiile art. 416 alin. (1) NCPC111. în egală m lsu ră însă, oricare dintre acestea va fi precedată de excepţia de necitare a uneia dintre părţile litigiului, deoarece legala citare a părţilor în proces este dezideratul asigurării unui proces echitabil, respectiv al asigurării dreptului părţilor la apărare, inclu­ siv în legătură cu excepţia de perim are ori de necom petenţă. La rândul său, excepţia d e necitare poate fi invocată într-un anum it term en de cel vătăm at prin nelegala să citare, astfel că ea poate fi precedată de excepţia tardivităţii invocării sale, datorită efectului de decădere din dreptul de a invoca excepţia; b) în cazul în care excepţiile pro d u c a ce la şi efect, instanţa va trebui să stabilească ordinea d e prioritate a unei excepţii faţă de alta, în funcţie de m odul în care efectul celei dintâi se poate repercuta, logic, asupra alteia, ulterioare, apreciind cazual. Astfel, între excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei, se im pune ana liza prioritară a cetei dintâi, deşi efectul lor procesual este identic, întrucât veri­ ficarea prescripţiei, ca sancţiune aplicată dreptului m aterial la acţiune, este precedată de necesitatea stabilirii titularului dreptului sancţionat prin prescripţie ia a cărui pasivitate aceasta trebuie raportată. De asem enea, ordonarea excepţiilor nu este o operaţiune abstractă şi nu se face doar după efectele pe care acestea au vocaţia să le producă. Este util ca instanţa să delim iteze excepţiile în funcţie de actul de procedură sau acţiunea la care se referă (ast­ fel, unele excepţii po t vi 2a cererea de chem are în judecată ori lipsuri ale dreptului la acţiune aparţinând reclam antului, după cum altele vizează aceste asp ecte a le unei cereri reconvenţionale ori pe cele ale unei cereri de intervenţie etc.) şi, în funcţie d e aceasta, să ordoneze logic soluţionarea lor. 3. U nirea e xce p ţiilo r cu adm in istrarea probelor, resp ectiv cu fo n d u l cauzei, invo­ carea şi punerea în dezbatere a excepţiilor în acord cu regulile d e mai su s presupune şi soluţionarea lor prioritară în faza cercetării procesului, pronunţare care va putea avea loc fie la acelaşi term en, fie la un term en ulterior (necesitate im pusă chiar d e regim ul procesual al anum itor excepţii), uneori părţilor încuviinţându*li*se probe în apărările for­ m ulate în legătură cu o anum ită excepţie (de exem plu, reclam antului i se pot încuviinţa, la cerere, probe pentru a dovedi actele sau faptele pârâtului care au fo st de natură să întrerupă cursul unei prescripţii, iar pârâtului i se pot încuviinţa probe în apărare, astfel încât procedura d e soluţionare a excepţiei im pune o dilatare legată de adm inistrarea de probe pe aceste aspecte). în să , unirea excepţiei cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul, în condiţiile art. 248 alin. (4) N CPC, nu este justificată în toate cazurile când pentru soluţionarea unei excepţii este necesară adm inistrarea de probe, ci num ai în cazul în care crceste probe su n t aceleaşi cu p ro b e le care se rve sc verificâ rii tem einiciei dreptului afirm at în ju stiţie ori ce lo r cerute de recla m a n t p en tru infirm area o cestu i drept. Contrar, a generaliza că natura anu m ito r excepţii (de regulă cele d e fo n d ) ori că situaţia adm inistrării de probe pentru ju sta soluţionare a unei excepţii constituie îm prejurări

ll'în egală m ăsură, ream intim $i nota d e sp e ţă n r 1 6 d e sub a rt 1 37 d in G. B o ro i, O. Sp in e o n u -M o te l, Codul de p ro c e d u ri civilă ad notat, ed. a 3-a, Ed. H am an giu . Bucureşti. 2011, p. 285, î n sen su l în carer în cazu l com pe­ tenţei alternative lăsate la alegerea reclam antului, poate apărea necesară lăm urirea calităţii p ro cesu ale active ori pasive pentru aprecierea corectitudinii reclam antului în determ inarea cad ru lu i procesual, im plicit a alegerii d e com petentă. V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

A rt. 248

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

care im pun unirea excepţiei cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul, reprezintă o p ra ctici greşită realizată în detrim entul unei bune gestionări a procesului. 4. în ch e ie re a prin care se so luţio nează excepţia. Alineatul final al art. 248 NCPC stabileşte natura încheierii prin care instanţa a respins excepţia sau excepţiile invocate sau a d m iţin d u 'le a răm as totuşi învestită, cât şi calea de atac pe care partea o poate exercita îm potriva unei astfel de încheieri. Desigur, soluţia oferită de instanţă asupra unei excepţii trebu ie adecvat însoţită de o m otivare corespunzătoare, regăsită în încheierea care conţine hotărârea instanţei asu­ pra excepţiei. Ca şi până acum , reglem entarea păstrează regula naturii interlocutorii a acestei încheieri, asupra căreia instanţa nu va m ai reveni în cursul procesului, ea putând fi ata­ cată num ai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel. Datorită efectului interlocutoriu ai încheierii prin care se soluţionează o anum ită excepţie, aceasta nu m ai poate fi repusă în discuţie în acelaşi proces (m ai exact în ace* laşi ciclu procesual, deoarece ea ar putea fi reanalizată prin efectul adm iterii unei căi de atac, în cazul trim iterii dosarului pentru rejudecare începând cu o etapă care include şi reanalizarea excepţiei). Subliniem cu acest prilej că, dacă în cazul respingerii excepţiei situaţia nu ridică difi­ cultăţi, în cazul adm iterii excepţiei este necesar să distingem după cum urm ează: a) Excepţia este susceptibilă a fi soluţionată, potrivit legii, p rin încheiere şi n u produce efect perem ptoriu (de exem plu, o excepţie privind constituirea com pletului ori d e neci­ tare), presupunând d e la sine continuarea procesului. b) Excepţia are funcţie perem ptorie, d a r nu priveşte întreg procesul. în principiu, în acest din urm ă caz, dacă excepţia este adm isă, funcţia sa este întreruptivă, sau, în exprim area folosită de art. 243 NCPC, reprezintă o îm prejurare care ar pune capăt procesului pentru acea parte sau com ponentă a acestuia în legătură cu care este invocată {de exem plu: este adm isă excepţia netim brării cererii reconvenţionale ori este adm isă excepţia de prescripţie extinctivă referitoare la un capăt dintre m ai m ulte a le acţiunii sau cea a lipsei capacităţii d e folosinţă privind pe un pârât dintre mai m ulţi). 7n m ăsura aspectelor soluţionate prin adm iterea excepţiei, nu se mai im pune dezba­ terea procesului în fond, astfel încât se justifică pronunţarea unei sentinţe, însă sentinţa nu a r finaliza întreg procesul. Deşi noul Cod de procedură trasează în principiu ideea pronunţării unei hotărâri în condiţiile art. 243 NCPC, urm ată de o disjungere a chestiunilor nesoluţionate prin efectul excepţiei, practica im pune în egală m ăsură şi altă soluţie care m enţine unitatea dosaru­ lui, evitând disjungeri, uneori ch iar m ultiple şi succesive, care a r putea dăuna unei bune adm inistrări a justiţiei. Astfel, instanţele ad m it excepţia prin în ch eiere interlocutorie, în condiţiile art. 248 alin. (5) N CPC, fă ră sâ dea efectu l perem ptoriu im ediat specific hotărârii de adm itere a excepţiei. Acesta însă va fi integrat dispozitivului hotărârii prin care întreg dosarul va fi finalizat (sentinţă sau, după caz, decizie). Spre exem plu, instanţa va adm ite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unuia dintre pârâţi, de exem plu, prin dispozitivul încheierii şi aceasta este singura dispoziţie dată cu prilejul soluţionării excepţiei; respingerea acţiunii faţă de acest pârât se va inte­ gra însă dispozitivului sentinţei finale, pronunţate la alt m om ent, ca efect la încheierii interlocutorii prin care excepţia a fost rezolvată. Aceasta nu sem nifică o nouă soluţionare a excepţiei, ci d o ar consfinţirea efectului său procesual perem ptoriu. 556

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 248

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

Deşi această soluţie tehnică nu rezultă expres din interpretarea dispoziţiilor art. 248 NCPC, credem totuşi că ea nu este exclusă şi poate reprezenta uneori o m ăsură avanta­ joasă pentru asigurarea anu m ito r garanţii procesuale, conservarea anum itor drepturi sau ch iar pentru respectarea duratei estim ate a proceselor. Desigur, soluţia nu este la adăpost de critici pentru că, cel puţin la nivel form al, adm i­ terea unei excepţii perem ptorii neurm ată de efectul său procesual întreru ptiv nu con­ duce la m odificarea im ediată a cadrului procesual, chiar dacă uneori adm inistrarea ?n continuare a procesului nu este vădit influenţată de acest aspect (astfel, de exem plu, un pârât lipsit de calitate procesuală pasivă în legătură cu care excepţia a fost adm isă prin acest procedeu va răm âne, cel puţin form al, în cauză până la pronunţarea sentinţei; va fi aşadar citat şi ch iar va putea să facă aceste acte procesuale îngreunân d oarecum situaţia procesului într-un m od neeficace). c) Excepţia prioritară p o a te im p u n e nesoluţionarea a lto r excepţii cu care a fo st dez­ bătută sim ultan. Situaţia se referă la cazul în care, sim ultan, părţile au invocat şi dezbătut m ai multe excepţii procesuale asupra cărora instanţa a răm as deopotrivă în pronunţare. Având în vedere că stabilirea ordinii soluţionării excepţiilor are în vedere anum ite criterii, deja prezentate, este posibil ca adm iterea unei excepţii să lipsească de sens pro­ nunţarea tu tu ro r celora care îi succed. în acest sens, instanţa nu se va mai pronunţa asupra acestora, justificat d e efectul excepţiei analizate cu prioritate, ceea ce nu echivalează cu o nepronunţare asupra tutu­ ror cererilor cu care a fost sesizată, în sens larg. M ai precis, aceste excepţii cu caracter subsecvent nu se vo r m ai regăsi în dispozitiv (deoarece instanţa le lasă nesoluţionate, deci nu face un act de deliberare asupra acestora), dar va explica în considerente m otivul pentru care chestiunea pusă în dezbatere, cum sunt aceste excepţii, va răm âne în final nesoluţionată.

Subsecţiunea a 3-a. Probele C O M E N T A R IU Noul Cod de procedură civilă realizează o reglem entare unitară a probelor, abando­ nând principiul d e inspiraţie franceză potrivit căruia aspectele referitoare la adm isibili­ tatea probelor su n t d e natură m aterială, im punând reglem entarea lor în Codul civil, în tim p ce adm inistrarea probelor înglobează o com ponentă procesuală, care trebuie regle­ m entată prin Codul d e procedură civilă111. Astfel, regăsim reglem entate, cum este şi firesc, într-o subsecţiune unică afectată probelor în procesul civil atât principate directoare ale p rocesu lu i civil (referitoare la obli­ gaţia de probaţiune, echitatea procedurii, rolul activ al m agistratului şi obligaţia sa de a-şi întem eia hotărârea pe explicaţiile şi probele puse în discuţie în contradictoriu, nem ijlocirea adm inistrării probelor - art. 10-16 N CPC), cât şi regulile cu caracter sp ecia l care se dezvoltă pe două paliere: cel referitor la adm isibilitatea probelor şi cel referitor la adm inistrarea lor. Subliniem , de asem enea, că noul Cod de procedură civil păstrează intact principiul actori incum bit proba tio (proba incum bă reclam antului), d a r şi pe acela că probele sunt

11 A se vedea, In acest sen s, /. l e j , N oul Cod d e procedură civilă, voi. 1,2011, p. 388 si urm . V£*Q N tCA DĂN ÂItĂ

557

A rt. 248

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

indispensabile procesului ju d icia r - id em est non esse et non p ro b ă ri (a nu fi sau a nu fi probat este totuna). Term enul „probă" are, din punct de vedere procedural, sem nificaţii m ultiple: sem ­ nifică atât acţiunea de dem onstrare a unui fapt ju rid ic, în sens larg, cât şi m ijloacele de probaţiune, dar în e g a li m ăsură reprezintă şi rezultatul obţinut prin probaţiune. Num ai prim ele două sem nificaţii sunt avute în vedere în secţiunea de faţă, struc­ turată pe reglem entări cu caracter general referitoare la adm isibilitatea probelor şi pe reglem entări cu caracter specific fiecărui m ijloc de probă în parte, cu sublinierea unor aspecte particulare care ţin de adm inistrarea probelor. Subsum at co notaţii lor la care s-a făcut referire, distingem p a tru etape procesuale leg a te d e probaţiune a judiciară: a) solicitarea sa u propunerea de p rob e, în cadrul căreia se consacră dreptul şi obliga­ ţia părţilor d e a proba pretenţiile sau susţinerile făcute în faţa instanţei; b) încuviinţarea probelo r, care înglobează aprecierea adm isibilităţii probelor întot­ deauna ?n com petenţa instanţei, ch iar şi atunci când părţilor le este recunoscută o anu­ m ită libertate consacrată prin posibilitatea de a încheia anum ite convenţii asupra pro­ belor; c) adm inistrarea probelor, care plasează în centrul acţiunii pe judecător, ca subiect al probei, dar şi ca garant al respectării legii de către părţi, care sunt actorii acestei etape; d) interpretarea sau aprecierea probelor, etapa lăsată „la lum ina şi înţelepciunea instanţei" Toate aceste etape su n t reglem entate prin norm e cu caracter tehnic de natură să pună la îndem âna părţilor, în condiţii de egalitate, m ijloacele adecvate d e natură să garanteze nu d o ar echitatea procedurii, dar şi aflarea adevărului. în fine, înainte de a începe analiza tuturor celo r m enţionate anterior, am intim două aspecte care trebuie perm anent avute în vedere d e instanţă, părţi sau reprezentanţii lor: a) teritorialitatea le g ii de procedură, inclusiv a norm elor referitoare la probele în pro­ cesul civil. Principiul este co n sacratîn art. 28 N CPC şi atrage atenţia că în raporturile pro­ cesuale care im plică un elem ent de extraneitate, la determ inarea legii procesuale aplica­ bile su n t avute în vedere norm ele cărţii a V ll-a a codului; b) legea aplicabilă m ijlo acelo r d e probă, regulă cu caracter tranzitoriu ce va avea un im pact deosebit în m ateria proceselor civile. Ea este reglem entată prin art. 26 alin. 1 N CPC şl stabileşte că în ceea ce priveşte con­ diţiile de adm isibilitate şl puterea doveditoare a probelor preconstituite ori prezum ţiilor legale, legea aplicabilă este aceea în vigoare la data producerii faptelor ju rid ice care fac obiectul litigiului. Aceasta presupune o coexistenţă a reglem entărilor succesive ch iar şi în acelaşi pro­ ces, ceea ce solicită o deosebită atenţie din partea tu tu ro r celor im plicaţi în aceste litigii. în ceea ce priveşte adm inistrarea probelor, art. 26 alin. (2) NCPC arată că în toate cazurile se aplică noua lege procesuală, de la intrarea sa în vigoare. în doctrina recentă, faţă de dispoziţiile Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul procedură civilă, s-a făcut o distincţie în tre norm ele generale şi norm ele speciale de drept tranzitoriu. Astfel, dispoziţiile art. 26 alin. (2) NCPC sunt considerate ca având caracter general, com parativ cu cele ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, care sunt considerate speciale, deci prevalente. S-a arătat astfel că, în m ăsura în care Legea nr. 76/2012 se referă în m od specific la conflictele de legi ocazionate de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă.

558

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 249

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

dispoziţiile ei urm ează a fi singurele aplicabile atunci când căutăm răspuns la întreba­ rea ce lege aplicăm unui proces civil în curs ld data Intrării în vigoare d noului cod. Or, fără a opera nicio distincţie, art. 3 alin. ( l ) din Legea nr. 76/2012 stabileşte că „dispoziţi­ ile Codului de procedură civilă se aplică num ai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", aşadar, proceselor începute anterior acestui m om ent li se aplică dispoziţiile C odului d e procedură civilă din 1865, inclusiv în privinţa procedurii de adm inistrare a probelor111.

§1. Dispoziţii generale A r t . 2 4 9 » Sarcin a p robei. C el care face o susţinere în cursul procesului tre­ buie să o dovedească, în afară de cazurile anum e prevăzute de lege. C O M E N T A R IU 1. Repartizarea sarcinii probei. Pe lângă necesitatea probei, apare cu aceeaşi forţă obligaţia d e o p ro b a a ce lu i care fa c e o susţinere sau, altfel spus, face o cerere în cursul procesului. A cest principiul îşi are originea în dreptul rom an1’1. O bligaţia d e a proba integrează atât o bligaţia p â rţii de o p ro p u n e p rob e, cât şl pe cea de a adm inistra probele respective în m ăsura încuviinţării lor, beneficiind, după caz, de concursul instanţei. Nu reprezintă o atenuare a acestei obligaţii situaţia în care judecătorul ordonă din oficiu, în condiţiile art. 254 alin. (5) NCPC, com pletarea probelor deja propuse ori chiar p rob e noi, uneori îm potriva voinţei părţilor. în literatura de specialitate, referitor la repartizarea sa rcin ii p ro b e i între reclam ant şi pârât s-au făcut urm ătoarele precizări: reclam antul va face proba faptului generator al raportului ju rid ic dintre el şi pârât; pârâtul va invoca şi va dovedi, după caz, fie faptele de natură a pricinui ineficacitatea faptului generator d e raport ju rid ic, fie faptele ulterioare care au m odificat raportul ju rid ic creat, fie faptele ulterioare care au stins raportul juri­ dic dintre părţi. în cazul în care din aceste fo rm u le nu reiese cui revine sarcina probei, ju d ecă to ru l ar putea hotărî care dintre părţi să facă proba, ca de altfel şi atunci când pune din oficiu în discuţia părţilor o îm prejurare de fapt; în anum ite cazuri, judecătorul ar m ai putea dis­ pune ca reclam antul să facă o probă care, în m od norm al, a r reveni pârâtului sau invers, în toate aceste situaţii, judecătorul va ţine cont de îm prejurarea că una dintre părţi poate face proba unui anum it fap t m ai uşor şi m ai bine, d a r şi de necesitatea d e a nu se încălca principiul statornicit de art. 249 NCPC. în să , m ai m ult decât atât, reglem entarea analizată com portă unele nuanţe: a) în prim ul rând, obligaţia de a p ro b a aparţine reclam antului, acesta fiind cel care face o susţinere referitoare la existenţa unui drept sau interes dedus judecăţii. în cursul procesului însă, în suita apărărilo r făcute de către p â râ t o ri ce i care intervin în proces, aceştia pot face susţineri înain tea instanţei, pe care trebuie să le dovedească.

111A s e ved e a O h .L Z id o ru , T.C. B ric iu , O bservaţii privind u nele d ispoziţii d e drept tranzitoriu ţi d e punere în apl i care s N CPC, h ttp ://w w w .j u n dice.ro/244313/observarti-privind-u nele-dispozitii-de-d re p t-lran zilo ri u-si-depunere-ln-apllcare-a-ncpc.htm l. IJ: în ceea ce priveşte sorgintea sa şi m ai m ulte co nsid eren te referitoare la expresia la t in i a acestuia, a s e vedea i D e le a n u , Tratat, voi, l, 2010, p, 841 şi urm . V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

A rt. 249

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Aşadar, ca regulă, această obligaţie aparţine părţilor. Nu au deci această obligaţie alţi participanţi procesuali (m artorii, experţii etc.) cu privire la faptele supu se proba­ ţiunii, afară doar dacă ei în şişi valorifică d rep tu ri derivate din participarea lo r în proces în această calitate (de exem plu, un m artor solicită instanţei obligarea părţii la plata chel­ tuielilor de deplasare în instanţă); b) apoi, anticipând puţin dom eniul urm ătorului articol de lege, vom sublinia că are sarcina probei acela care afirm ă un fapt ju rid ic în sens larg, o situaţie care ar putea pro­ d u ce consecinţe procesua le (fie im ediate - ne referim aici la excepţii, fie d e natură deci­ z io n a li, adică acelea care au aptitudinea de a influenţa hotărârea finală sub aspectul tem einiciei sale). Fără a intra foarte m ult în detaliile referitoare la obiectul probei, vom sublinia că susţinerile părţilor făcute în cursul procesului referitoare la fapte ju rid ice în sens larg, care nu au sem nificaţie procesuală, nu trebuie probate; în cazul în care există, nu obligă instanţă la un răspuns exhaustiv în privinţa acestora, ci num ai justificarea caracterului lor nenecesar în raport cu situaţia analizată. In acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor O m ului a arătat că m otivarea unei hotărâri este înţeleasă întotdeauna ca silogism logic de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseam nă un răspuns exhaustiv la toate argum entele aduse de parte, ci un răspuns faţă de argum entele fundam entale, acelea care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia litigiului11; c) o altă condiţie necesară pentru activarea sarcinii probei este aceea ca susţinerea s6 p e fâ cu td în cu rsu l procesului. Nu interesează dom eniul probaţiunii judiciare acele fapte pe care părţile nu le p u n în discuţie ori nu le susţin sau care apar în afara lim itelor procesului. Tot în acest context, ream intim că părţile se pot desista de susţinerea an u m ito r fapte afirm ate, de vrem e ce pot încheia convenţii pre- sau intra-procesuale, inclusiv în ceea ce priveşte faptele supuse probaţiunii, în condiţiile art. 256 NCPC, chiar dacă ele au sem ni­ ficaţie procesuală, degrevându-se astfel de sarcina probei. Spre exem plu, într-o deci 2ie de speţă, prim a instanţă a reţinut că toate contestaţiile părţii se subscriu unei cereri d e înscriere în fals, cerere pe care însă această p a rte a evitat să o form uleze din curtoazie, întrucât presupunea cercetarea unor contracte de asistenţă ju rid ică ale colegilor săi avocaţi, astfel că, deşi instanţa a sesizat acest aspect, partea a evitat să ceară probaţîunea unui asem enea fapt. în tru câ t afirm aţiile, deşi reiterate în apel, nu au făcut obiectul niciuneia dintre probele propuse. Curtea a subliniat că procesul este o dispută, în principal, a probelor, iar reticenţa părţii referitoare la faptele care trebuie dovedite, determ inată de relaţiile colegiale dintre avocaţi, nu poate fi reproşată prim ei instanţe, care şi-a îndeplinit obligaţiile sale legale, obligaţii circum scrise art. 129 CPC 1865m. 2. Inexistenţa o bligaţiei d e a pro b a. Perm utarea sarcin ii probei. Dincolo de faptul că sarcina probei se deplasează în cursul procesului în funcţie de susţinerile părţilor - reus in excipiendo f it a c t o r - , există situaţii în care fie părţile nu au d elo c obligaţia de a proba, fie obligaţia se perm ută contrar regulii stabilite. Astfel, părţile n u a u obligaţia de a p ro b a : a) ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu, potrivit art- 251 şi art. 252 alin. (1) NCPC; 1)1 C.E.D .O .. Hotărârea din 1 9 aprilie 1994, în cauza V a n d t M u r k c. O la n d e i . 1,1 C.A . B u cu reţti, s. a V l-a co m ., dec, corn. nr. 97/2009,

560

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 249

b) fa p tele sa u situaţiile d e notorietate o ri necontestate ţ i d rep tu l unui stat strd in cu condiţia ca acesta să fie invocat. Potrivit art. 253 şi art. 255 alin. (3) NCPC, acestea sunt situaţii judiciare care pot da părţii o derogare d e la obligaţia de a proba. în am bele cazuri însă, partea care invocă faptul notoriu sau dreptul unui stat străin trebuie să probe 2 anu­ m ite aspecte conexe în legătură cu faptul notoriu ori dreptul strâin; c) fa p tele le g a l constatate, cum este cazul prezum ţiilo r legale. în să , potrivit art. 328 alin. (1) NCPC, partea căreia îi p ro fit! prezum ţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, pe care se întem eiază aceasta. Sa rcin a p ro b e i s e perm ută de la cel care face susţineri în cursul procesului la cealaltă parte, tn urm ătoarele situaţii: a) în cazul prezum ţiilo r legale relative, când legea presupune că stării de fapt îi cores­ punde o anum ită stare de drept, beneficiarul prezum ţiei trebuie să dovedească num ai faptul proxim din care decurge prezum ţia. Dacă partea potrivnică doreşte să răstoarne concluzia pe care legiuitorul o ataşează stării de fapt conexe, atunci ea este o b lig a ţi să adm inistreze proba co n tra ri, adică să arate că ceea ce conchide legea nu corespunde realităţii [art. 328 alin. (2) NCPC]. Aceeaşi este situaţia şi în cazul prezum ţiilo r legale absolute ce po t fi răsturnate prin m ărturisire (beneficiarul prezum ţiei va dovedi făptui vecin şi conex pe care se sprijină prezum ţia, urm ând ca partea adversă s l adm inistreze interogatoriul pentru a încerca să obţină recunoaşterea faptului contrar), precum şi în cazul prezu m ţiilo r calificate ca inter­ m ediare sa u mixte. Regim ul nu se aplică însă şi în cazul prezum ţiilor legale absolute irefragabile (care nu pot fi com bătute prin niciun m ijloc de probă) şi nici al prezum ţiilor sim ple111; b) în litig iile de m uncă în care angajato rul este pârât, deoarece, potrivit art. 272 C. m uncii, sarcina probei în conflictele d e m uncă revine a n p ja to ru lu i, acesta fiind obli­ gat să depună dovezile în apărarea sa până la prim a zi d e înfăţişare121, adică până la pri­ m ul term en d e judecată la care părţile su n t legal citate; c) în litigiile vizând drepturi ale consumatorului. Articolul 24 alin. (1) din O.G. nr. 85/2004 privind protecţia consum atorilor la încheierea şi executarea contractelor la dis­ tanţă privind serviciile financiare, republicată, art. 24 din O.G. nr. 130/2000 privind pro­ tecţia consum atorului la încheierea contractelor fa distanţă, republicată, art. 11 din Legea nr. 363/2007 privind com baterea practicilor incorecte ale com ercianţilor în relaţia cu con­ sumatorul reprezintă situaţii în care sarcina probei aparţine furnizorului ori comerciantului care comercializează serviciul către consumator, indiferent de poziţia sa procesuală. 3. Im p o rtan ţa stab ilirii sa rcin ii probei. Stabilirea părţii căreia îi incum bă sarcina pro­ bei prezintă o im portanţă deosebită, întrucât în lipsă de probe sau atunci când probele adm inistrate sunt insuficiente şi nici nu s-a r mai putea produce alte probe, va pierde în ju stiţie cel căruia îi revenea sarcina probei. Deci, se poate întâm pla ca o parte să nu obţină câştig de cauză, deşi a r avea dreptate, pentru că îi lipsesc m ijloacele de probă necesare dovedirii pretenţiei sale. Cum , de regulă, reclam antul este cel care trebuie să probeze m ai întâi afirm aţiile sale, rezultă că, dacă el nu reuşeşte să facă această dovadă, pretenţia sa va fi respinsă actore non probante, reu s absolvitur.

m A se vedea V.M. C io b a n u , 6 . B o ro i, T .C B r id u t D rept procesual civil. C u rs selectiv. Teste g rilă , ed, a 5-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 2 4$ şi urm . m M . Fo d o r, Sarcina probei tn litigiile d e m uncâ, în R.R.D. nr. 3/2004, p. 35, V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

561

A rt. 250

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Cererea de chem are în judecatâ va fi respinsă ca ne fo n d a tă (neîntem eiată), iar nu ca nedovedită, deoarece Tn sistem ul nostru p ro c e su a l judecătorul este obligat să aibă un rol activ în m aterie pro ba to r ie, p u ţin d să ordone probe şi din oficiu, după ce le-a pus în prealabil în discuţia părţilor.

A r i . 2 5 0 . O b iectu l p ro b ei şi m ijlo acele de p roba. D ovada unui act juri­ dic sau a unui fap t se poate face prin înscrisuri, m artori, prezum ţii, m ărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, p rin m ijloacele m ateriale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte m ijloace prevăzute de lege. C O M E N T A R IU 1. O b ie ctu l probei. In m ăsura în care denum irea m arginală a textului p re zu m l con­ cordanţa sa cu conţinutul reglem entării, urm ează să reţinem că face obiectul probei actul ju rid ic sau faptul ju rid ic stricto se n su . Deci, prin obiectul probei înţelegem faptele ju rid ice lato sen su din care izvorăsc drepturile şi obligaţiile cu privire la care părţile se află în litigiu. O biectul probei înglobează o m are diversitate de fapte juridice, însă nu include, în principiu, norm a ju rid ică aplicabilă în speţă (iura n o vit curia). Cunoaşterea legii este întotdeauna o obligaţie pentru judecător, iar aplicarea ei de către acesta ţin e de esenţa funcţiei ju risdicţio nale11. De la această regulă noul Cod de procedură civilă conţine şi anum ite derogâri: a) prim a este prevăzută d e dispoziţiile art. 252 alin. (2) NCPC, potrivit căruia textele care constituie dreptul în vigoare în Rom ânia care nu sunt publicate în M onitorul Oficial al Rom âniei sau într-o altă m odalitate anum e prevăzută de lege, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale aplicabile în Rom ânia care nu su n t integrate într-un text de lege, precum si dreptul internaţional cutum iar trebuie dovedite d e partea interesată; b) a doua este prevăzută în dispoziţiile art. 253 N CPC şi are în vedere dreptul unui stat străin. Su b condiţia invocării incidenţei norm ei de drept a statului străin în cauză, ju d e ­ cătorul poate lua cunoştinţă din oficiu d e conţinutul acesteia sau proba acesteia se face conform dispoziţiilor noului Cod civil referitoare la conţinutul legii străine; c} a treia derogare priveşte, potrivit art. 255 alin. (3) NCPC, uzanţele, regulile deon­ tologice şi practicile statornicite între părţi. Instanţa nu are obligaţia a le cunoaşte, iar în m ăsura în care partea litigantă face referire la acestea, ea va trebui să dovedească con­ ţinutul acestora, claritatea lor, consensul, constanţa, durata şi repetabilitatea. în ceea ce priveşte regulam entele şi reglem entările locale, acestea trebuie dovedite de către cel care le invocă num ai la cererea instanţei, care nu are obligaţia de a le cunoaşte. Faptele ju rid ice care pot face obiectul probei sunt, d e asem enea, supuse clasificării1*, astfel că putem distinge între: a) fapte generatoare de d rep tu ri şi obligaţii, fap te m odificatoare de d rep tu ri ş i obliga­ ţii, fapte extinctive de drepturi ş i obligaţii, precum şi fapte de ineficacitate1*; b) faptele care trebuie dovedite pot fi m ateriale (cele care se exteriorizează, precum dărâm area unui zid, tăierea unui arbore, infirm itatea unei persoane ca urm are a unui 1)1 A se ved e a şl I, i e ; , N oul C o d d e procedură civilă, voi, l, 2011, p. 3 92 şi urm . Ul Pentru o clasificare şi d upâ alte crite rii, a se vedea l. D e le o n u , Tratat, vo k l. 2G10,p. 8 22 şi urm , A se ved e a V.M. C io b o n u , C . B o ro i, T .C 8 r id u , op. c it , 2011, p. 2 46 şl urm . 562

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 250

accident etc.) şi psihologice (cele care nu se exteriorizează decât prin rezultatele lor, pre­ cum dolul, reaua-credinţă etc.); c ) fa pte Ie pozitive şi fa ptel e n ega tive, acestea d in u rm ă p rin d ove d i rea fa ptel o r poz itive contrare {de exem plu, m oştenitorii subsecvenţi în clasă trebuie să dovedească, pentru a culege m oştenirea, că m oştenitorii din clasa superioară nu au acceptat-o; de asem enea, într-o cerere în tăgăduirea paternităţii, se tinde a se dovedi un fapt negativ - că a fost im posibilitate de coabitare sau de concepţie - prin dovedirea unor fapte pozitive etc.). în să , faptele nedefinite, indiferent că ar fi pozitive sau negative, sunt aproape im posi­ bil de dovedit, dar acestea nu interesează într-un proces civil, unde este totdeauna vorba de fap te determ inate. De exem plu, este aproape im posibil d e probat că o persoană nu a fost niciodată într-o anum ită localitate (fapt negativ nedefinit), în să se poate proba că persoana respectivă nu a fost în acea localitate la o anum ită dată, la care se pretinde că a săvârşit un accident de circulaţie, prin dovedirea faptului pozitiv că la data respectivă se afla într-o altă localitate. De asem enea, este foarte greu de dovedit că s-a exercitat tot tim pul posesia asupra unui bun (fapt pozitiv nedefinit), dar se poate proba că acel bun a fost în posesia persoanei respective într-un anum it m om ent etc.; d) faptele care form ează obiectul litigiului pe care ju d e că to ru l te cunoaşte personal precum şi fa p tele necontestate. C ontrar prim ei im presii, acestea fac obiectul probei în m ăsura în care hotărârea judecătorului are în vedere situaţia de fapt rezultată întotdeauna din probe - do m ih i fa ctu m , dobo tibi ius. De altfel, în lipsa probelor care constituie tem eiul raţionam entului ju d iciar asupra situaţiei de fapt, instanţa superioară ar fi în im posibilitate de a m ai exercita controlul ju d icia r sub aspectul tem einiciei hotărârii. Daca judecătorul cunoaşte îm prejurări de fapt şi depoziţia sa este necesară pentru soluţionarea pricinii, el poate fi audiat ca martor, devenind însă, potrivit art. 4 0 alin. (2) NCPC, incom patibil; e) faptele notorii, fa p tele constatate (prezum tive, pe care legea în săşi le consideră existente) şi chestiunile prealabile (faptele stabilite în m aterialitatea lor în instanţa penală ori printr-o hotărâre civilă intrată sub autoritatea lucrului judecat) nu fac în prin­ cipiu obiectul probaţiunii, însă trebuie dovedit faptul conex pe care se sp rijină (incontestabilitatea faptului considerat notoriu şi cunoaşterea sa de un num ăr m are de persoane, situaţia vecină şi conexă care susţine prezum ţia) sau trebuie depusă hotărârea judecăto­ rească al cărei cuprins să ateste faptele invocate în procesul civil ulterior.

2.

M ijlo acele de probă. în ceea ce priveşte m ijloacele de probă, legiuitorul enum eră înscrisurile, m artorii, prezum ţiile, m ărturisirea uneia dintre părţi - făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la in te ro g a to riu -, expertiza, m ijloacele m ateriale de probă, cerce­ tarea la faţa locului, dar şi orice alte m ijloace prevăzute de lege (care pot fi, în condiţiile art. 341 NCPC, m ijloacele m ateriale de probă). Daca prim a parte a enum erării nu reprezintă o noutate pentru dom eniul m ijloacelor de probă, ultim a reprezintă o categorie nouă care lasă loc unui spectru nelim itat al m ijb a c e lo r de a probă, legiuitorul creând un cadru instituţional al acestora în dispoziţiile art. 341 şi urm. NCPC. Doctrina s-a preocupat şi de clasificarea m ijloacelo r probatorii, im portantă din punct de vedere ştiinţific, astfel încât lucrările d e specialitate11' relevă clasificarea probelor în: a) directe sa u indirecte, după criteriul legăturii lor cu faptele care trebuie probate; 111Pentru detdlii, a s e ved e a /. D etea n u , Tratat, voi. 1,2010, ţ>. 8 20 ţi urm . V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

563

A rt. 251-252

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

b) p rim a re sa u secundare, du p i criteriul raportului cu faptul su p u s probaţiunii; c ) ju d icia re sau extrajudiciare, după criteriul locului constituirii şi înfăţişării lor; d) m ateriale sou perso nale, în funcţie de ce/cine le determ ină etc.

A r t . 3 5 1 . Lipsa în d ato ririi de a proba. N im eni nu este ţinut de a proba ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu. C O M E N T A R IU Raţiunea acestei dispoziţii nou-introduse în legislaţia procesuală civilă, m ai a le s în m ateria probelor, pleacă de la reconfirm area poziţiei instanţei în procesul probator, aceea de su b ie ct a i probei. Cu toate acestea, poziţia instanţei nu este discreţionară. Având în vedere funcţia jurisdicţională cu care este învestit, judecătorul unei cauze îşi asum ă anum ite responsabilităţi, m enţine anum ite garanţii procesuale pentru părţi, astfel că rotul său în aflarea adevărului şi finalizarea procesului are o com ponentă şi în planul procesului probator. Cu toate acestea, dispoziţia legală nu oferă prea m ulte pârghii de d e lim ita re a „fapte­ lor ju rid ice" (care în m od firesc reprezintă obiectul probaţiunii) pe care judecătorul este obligat a le cunoaşte din oficiu. Astfel, s*a susţinut recent că pe lin g ă dreptul în vigoare în Rom ânia, judecătorul tre­ buie să cunoască din oficiu faptele legalm ente constatate - prezum ţiile ori cutum ele1”. Desigur, presupunând că au fost avute în vedere prezum ţiile legale - absolute sau rela­ tive - , subliniem că acestea sunt incluse oricum în corpul legii, fiind parte a dreptului în vigoare, dincolo de faptul c l partea are obligaţia de a proba faptul vecin şi conex pe care prezum ţia se întem eiază şi pe care instanţa nu este obligată a-l cunoaşte. în privinţa uzanţelor însă, considerăm c l dispoziţiile art. 255 alin. (3) NCPC, astfel cum acesta a fost m odificat prin Legea de punere în aplicare a codului, nu lasă loc inter­ pretării în sensul că partea este s c u titl de dovadă datorită obligaţiei cunoaşterii uzanţei de că tre instanţă, cu atât m ai m ult cu cât o parte o in v o c i în favoarea sa'“. A cesta este şi sensul art. 1 NCC, care, deşi include prin alin. (1) uzanţele în categoria izvoarelor dreptului, arată în alin. (5) că partea interesată în aplicarea lor are sarcina d e a dovedi existenţa şi conţinutul uzanţei a cărei aplicare o solicită. Cu toate acestea, rem arcăm lipsa unei concordanţe depline între aceste norm e şî dispoziţiile tezei finale a aceluiaşi alineat, care aduce precizarea că uzanţele publicate în culegeri d e către entităţi sau organism e cu com petenţă în dom eniu se p re zu m l că există (prezum ţie legală sim plă). Ream intim în contextul acestor com entarii că uzanţe sem nifică, potrivit art. 1 alin. (6) NCC, obiceiul (cutum a) şi uzurile profesionale.

A r i . 2 5 2 . O b lig ativ itatea cu n oaşterii din oficiu. (1) Instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul în vigoare în Rom ânia. (2) Textele care nu su n t publicate în M onitorul O ficial al Rom âniei sau într-o altă m odalitate anum e prevăzută de lege, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale aplicabile în Rom ânia, care nu su n t integrate într-un text de lege, precum şi dreptul internaţional cutum iar trebuie dovedite de partea interesată. 1.1 / Le$, Noul Cod d e procedură civilă, voi. 1,2011, p. 379. 1.1 Pentru considerente su p lim en tare referitoare la dom eniul d e aplicare a l art. 2 45 N C P C (deven it art. 251 în urm a republicării), a s e vedea ş i /. D e le a n u , Tratat, voi. I, 2010, p. 8 2 2 , nota d e subsol.

564

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 252

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

(3) D ispoziţiile norm ative cuprinse în docum ente clasificate pot fi dovedite şi consultate num ai în condiţiile prevăzute de lege. C O M E N T A R IU 1. Dreptul intern. Norm ele de drept intern se prezum ă absolut a fi cunoscute de c it r e toţi cetăţenii R o m â n ie i de aceea, cu privire la acestea, părţilor nu li se poate im ­ pune obligaţia d e a le proba. Cunoaşterea şi aplicarea dreptului în vigo are reprezintă un im perativ pentru judecă­ t o r ch iar dacă părţile nu îl cunosc, nu îl invocă ori îl contestă. Mai m ult decât integrarea acestui articol între regulile probaţiunii ju d iciare, primul alineat ai acestui articol este expresia cea m ai clară a principiului iu re novit curia. întreg procesul judiciar, finalizat prin hotărârea judecătorească care dă dezlegare fondului dreptului dedus judecăţii, trebuie condus d e ju d ecăto r cu respectarea şi aplicarea legii, a cărei necunoaştere sau neclaritate instanţa nu o poate invoca (art. 5 NCPC}; justiţia se înfăptuieşte în num ele legii, iar hotărârea judecătorească se dă în num ele legii [art. 124 alin. (1) din Constituţie); judecătorii sunt independenţi şi se supun num ai legii [art. 124 alin. (3) din Constituţie). Se pune însă problem a d e a şti ce se în ţelege prin sintagm a „d rep tu l în vigoare în Rom ânia". Dreptul este un ansam blu de norm e organizat într-o anum ită ordine ierarhică şi cu o anum ită dinam ică. Desigur, com ponenta centrală a dreptului o reprezintă Constituţia şi legile in te rn e in vigoare, indiferent de calitatea şi ierarhizarea acestora. Face parte din dreptul în vigoare în Rom ânia şi dreptul unional sau norm ele com uni­ tare europene, respectiv norm ele instituţiilor Uniunii Europene şi jurisprudenţa C urţii de Justiţie a Uniunii Europene. Potrivit art. 5 N CC şi art. 4 NCPC, în m ateriile reglem entate prin aceste coduri, norm ele obligato rii ale dreptului U niunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor. Sunt parte din dreptul în vigoare în Rom ânia şi n o rm ele convenţionale, incluzând nor­ m ele prim are şi derivate ale Convenţiei europene a drepturilor om ului îm preună cu pro­ tocoalele adiţion ale şi ju rispru den ţa Curţii Europene a D repturilor O m ului, Oeclaraţia U niversală a Drepturilor O m ului, precum şi orice alte convenţii sau pacte referitoare la drepturile civile, sociale, culturale şi politice ratificate de Rom ânia. Curtea Europeană a statuat în Hotărârea din 26 ap rilie 2007 dată în cauza Popescu c. Rom âniei, dar şi prin Hotărârea din 29 noiem brie 1991 în cauza Verm eire c. Belgiei, ca prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundam entale fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor sem natare, aceasta im plicând pentru judecătorul naţional obli­ gaţia de a asigura efectul deplin al Convenţiei şi preem inenţa faţă d e orice altă prevedere contrară din ordinea juridică internă. Apoi, reprezintă dreptul pozitiv şi tratatele internaţionale ratificate de Parlam ent, care devin astfel parte integranta a dreptului intern [art. 11 alin. (2) şi 3 din Constituţie]. Ca un corolar, atât art. 20 alin. (2) din Constituţie, cât şi art. 3 N CPC stabilesc preem i­ nenţa reglem entarilor internaţionale în dom eniul drepturilor fundam entale ale om ului, cu excepţia cazului în care norm ele de drept intern conţin reglem entări m ai favorabile; în caz contrar, Rom ânia s-ar afla în situaţia de a nu-şi fi respectat obligaţiile în planul

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

565

A rt. 252

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

dreptului internaţional public, contrar prevederilor art. 11 alin. ( 1 ) şi (2) şi art. 20 alin. { 1 } din Constituţie11'. Nu în ultim ul rând, reprezintă „d rep t" şi au efect obligatoriu deciziile C u rţii Constitu­ ţionale pronunţate în cazul controlului de constituţionalitate al legilor şi ordonanţelor în vigoare. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia Rom âniei şt art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea C urţii Constituţionale, republicată, „decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie" d e la data publicării sale în M onitorul O ficial al Rom âniei. în jurisprudenţa sa. Curtea Constituţională a sta­ tu at că deciziile pronunţate în cadrul soluţionării unei excepţii d e neconstituţionalitate, ch iar ridicate în litigii între particulari, nu au efect doar in te r portes, ci produc efecte în mod continuu de la data publicării lor, erga om nes, în vederea asigurării suprem aţiei Constituţiei1*1. Su n t integrate ordinii de drept intern şi deciziile pronunţate de în a lta Curte d e Casa­ ţie şi Justiţie în procedurile de asigurare a unei ju risp ru d e n ţe unitare, în condiţiile Titlului I I I al noului Cod de procedură civilă. Deciziile pronunţare în recursurile în interesul legii în condiţiile art. 514 NCPC, precum şi cele date în rezolvarea de principiu a unor problem e de drept soluţionate neunitar în practica instanţelor în condiţiile art. 519 N CPC produc efecte în m od continuu de la data publicării lor, erga om nes, în vederea asigurării inter­ pretării şi aplicării unitare a legii, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4), respectiv art. 521 alin. (3) NCPC. în condiţiile art. 252 alin. (1) NCPC, cele enum erate reprezintă dreptul în vigoare în Rom ânia, dar cu condiţia ca toate aceste izvoare ale dreptului să fie p u b lica te in M oni­ torul O ficia l al Rom âniei, potrivit art. 78 din Constituţie sau a altor dispoziţii speciale. 2. Textele nep u b licate în M o nito rul O ficial, co n ven ţiile , tratatele şi aco rd u rile inter­ naţio nale a p lica b ile în Rom ânia, neintegrate în tr-u n te x t de lege, şi dreptul in tern aţio ­ nal cutum iar. Situaţia te xte lo rcare nu sunt publicate în M onitorul O ficial al Rom âniei sau într-o altă m odalitate anum e prevăzută de lege, a convenţiilor, a tratatelor şi acordurilor internaţionale aplicabile în Rom ânia, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum şi a dreptul internaţional cutum iar este una diferită, acestea trebuind probate de partea interesata potrivit art. 252 alin. (2) NCPC Pentru textele adoptate în plan intern, cu efect obligatoriu şi care nu sunt publicate în M onitorul Oficial al Rom âniei sau într-o altă m odalitate anum e prevăzută d e lege, evocăm dispoziţiile art. 78 şi pe cele ale art. 108 alin. (4) din Constituţie, care au sem nificaţia că nepublicarea actului echivalează cu lipsa sa d e autoritate reglem entară. în aceste condi­ ţii, chiar dovedirea existenţei sale de către partea interesată este lipsită de sem nificaţie. însă întotdeauna trebuie avută în vedere prem isa textului constituţional, acesta aplicându-se num ai pentru legi ş i ordonanţe, iar nu pentru alte acte c u caracter norm ativ, fie că sunt acte ale G uvernului (hotărâri, decizii, ordine sau instrucţiuni), a le autorităţilor adm inistrative autonom e (ordine, instrucţiuni) sau acte em ise d e conducătorii organelor adm inistraţiei publice centrale de specialitate. în privinţa acestora devin incidente atât din perspectiva publicităţii, cât şi a autori­ tăţii actului în plan norm ativ dispoziţiile art. 11 alin. (1), dar şi cele a le art. 83 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă. 1,1 C .C ., D ec. nr. 233/2011. D ec. nr. 71/2005.

566

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 253-254

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

în ceea ce priveşte convenţiile, tratatele ş i acordurile internaţionale aplicabile în Rom ânia, care nu integrate într-un text de lege şi nici nu fac parte din dreptul în vigoare în condiţiile alin. (1) al art. 252, credem c l sarcina probei celui interesat trebuie considerat! lim itată atât la dispoziţiile art. 2562 N C C cât şi la dispoziţiile art. 31 şi art. 35 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, dispoziţii care stabilesc pentru autoritatea ju d e­ cătorească obligaţia de a respecta şi aplica tratatele internaţionale în vigoare prin crearea unui cadru instituţional adecvat111. în fine, referitor la cutum a in te rn a ţio n a li, trebuie realizată corelaţia cu art. 1 alin. (6) teza finală NCC, faţă de care norm ele procesuale nu sunt încă deplin arm onizate. 3. D isp o ziţiile n o rm ative cu p rin se în d o cu m en te clasificate. în privinţa dispoziţiilor norm ative cuprinse în docum ente cuprinzând inform aţii clasificate, acestea pot fi dove­ dite şi consultate num ai în condiţiile prevăzute de lege. Evident, ele trebuie invocate de parte. însă proba lor şi accesul la inform aţia conţinută de acestea se face în condiţiile secţiunii a V-a, art. 33 şi urm . din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a inform aţiilor clasificate în Rom ânia.

A r i . 2 5 3 . P o sib ilitatea cu n oaşterii d in oficiu. Instanţa de judecată poate lua cunoştinţă din oficiu de dreptul unui stat străin, cu condiţia ca acesta să fie invocat. Proba legii străine se face conform dispoziţiilor C odului civil referitoare la conţinutul legii străine. C O M E N T A R IU D reptul statului străin poate face obiectul probaţiunii ju d iciare în condiţiile art. 2562 NCC; m ai exact, o biectul p ro b a ţiu n ii este lim itat la existenţa norm ei străine invocate şi a conţinutului acesteia. în să dreptul străin nu poate fi invocat din oficiu de către instanţă, chiar dacă, după invocarea sa, instanţa poate lua cunoştinţă din oficiu de dreptul unui stat străin în condi­ ţiile legii civile. în egală m ăsură, instanţa poate statua obligaţia d e probaţiune a legii stră­ in e -im p lic â n d anum ite costuri şi operaţiuni p ro c e d u ra le -în sarcina celui care o invocă. Ream intim însă că, în condiţiile art. 2562 alin. (3) NCC, în cazul im posibilităţii de stabi­ li re într-un term en rezonabil în interiorul procesului a conţinutul legii străine, se va aplica legea rom ână incidenţă. Dincolo de dom eniul probaţiunii legii străine, dorim să subliniem că odată dove­ dită legea străină (existenţa norm ei străine şi conţinutul său), interpretarea trebuie să răm ână atributul judecătorului învestit cu soluţionarea procesului.

A r U 3 5 4 . Propunerea probelor. R o lu l in stan ţei. (1) Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclam ant p rin cererea de chem are în judecată, iar de către pârât p rin întâm pinare, dacă legea n u dispune altfel. Ele p ot fi propuse şi oral, în cazurile anum e prevăzute de lege. (2) D ovezile care n u au fo st propuse în condiţiile alin. (1) n u v o r m ai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din m odificarea cererii;

115A se vedea $1 explicaţiile din i D e le o n u , Tratat, voi. f. 2010. p. 822, note d e subsol. V£*QNtCA DĂNÂItĂ

567

A rt. 254

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. nevoia adm inistrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanţei câ, din m otive tem einic justificate, n u a putut propune în term en probele cerute; 4. adm inistrarea probei nu duce la am ânarea judecăţii; 5. există acordul expres al tuturor părţilor. (3) în cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba con­ trară num ai asupra aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată. (4) In cazul am ânării, pentru m otivele prevăzute la alin. (2), partea este obli­ gată, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a adm inistra proba încuviinţată: a) să depună lista m artorilor în term en de 5 zile de la încuviinţarea probei, când se cere proba cu m artori; b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5 zile înainte de term enul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinţat proba cu înscrisuri; c) să depună interogatoriul în term en de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie com unicat, potrivit legii; d) să depună dovada plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în ter­ m en de 5 zile de la num irea expertului sau în term enul stabilit de instanţă potri­ v it dispoziţiilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviinţat proba expertizei. (5) D acă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lăm urirea în întregim e a procesului, instanţa v a dispune ca părţile să com pleteze probele. D e asem enea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea adm inistră­ rii altor probe, p e care le poate ordona ch iar dacă părţile se îm potrivesc. (6) Cu toate acestea, părţile n u p ot invoca în căile de atac om isiunea instanţei de a ordona din oficiu probe p e care ele n u le-au propus şi adm inistrat în condi­ ţiile legii. C O M E N T A R IU Propunerea şi adm inistrarea probelor re p re zin ţi m om ente net distincte în desfăşu­ rarea procesului, cărora Wse asociază anum ite obligaţii ale părţilor, a căror neaducere la îndeplinire poate atrage anum ite sancţiuni, de asem enea specific asociate fiecăruia din­ tre aceste m om ente. Propunerea probelor, căreia i se asociază obligaţia d e a proba şi sarcina probei, este succedată de încuviinţarea lor de către instanţă, adică de evaluarea adm isibilităţii şi caracterului lor necesar ?n proces, fază care la rândul său este urm ată d e adm inistra* rea p robelo r, adică confruntarea lor directă în faţa instanţei pentru ca, în cele din urmă, aceasta să le poată interpreta, adică să delibereze asupra greutăţii şi sem nificaţiei lor în proces. O bservăm că acest articol reglem entează atât norm e care ţin d e propunerea probe­ lor, cât şi de anum ite dem ersuri în legătură cu adm inistrarea probelor, m otiv pentru care ni s-a părut im portantă ream intirea acestei succesiuni, în scopul evitării oricărei confuzii privind distincţia în tre aceste două m om ente, întotdeauna asociate anu m ito r obligaţii pe care părţile sunt îndatorate să le aducă la îndeplinire. 1. Propunerea p ro b e lo r D ecăderea. Propunerea probelor intră în conţinutul unui d rep t procesual care aparţine celui care face o susţinere în cursul procesului (art. 249

568

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 254

N CPC), adică reclam antului care îşi su sţine cauza, pârâtului care se apără îm potriva aces­ tu ia or! intervenienţilor, în funcţie de natura fiecăreia dintre ele, astfel că ei sunt datori să arate instanţei şi lor înşişi care este sum a arm elor cu care poartă disputa litigioasă. De asem enea, ea reprezintă şi com ponenta obligaţională corespunzătoare sarcinii probei, respectiv de a proba susţinerile făcute în faţa unei instanţe. Deplasarea obligaţiei d e propunere a probelor corespunde succesiunii actelor pe care părţile sunt obligate să le facă în proces: - reclam antul va propune probele pe care se sprijină fiecare capăt de cerere prin cererea de chem are în judecată, în condiţiile art. 194 l i t e) NCPC; - pârâtul va propune probele prin întâm pinare, în condiţiile art. 205 lit. d) N CPC, cu respectarea aceloraşi exigenţe d e conţinut ca şi în cazul cererii de chem are în judecată. N epropunerea probelor în acest m om ent al procesului atrage pentru parte decăde­ rea d in d rep tu l de a pro p u n e probe, d acâ legea n u dispune altfel. Adesea în practică natura decăderii părţii din dreptul de a propune probe a fluctuat între a fi considerată im perativă, adică posibil a fi constatată ch iar şi d in oficiu de către instanţă, sau ca fiind subordonată unei reglem entări care răspunde num ai interesului părţilor, fiind deci lăsată la iniţiativa acestora. S-a considerat într-o prim ă opinie că invocarea decăderii din oficiu este nu d o a r ino­ portună, dar şi incorectă d e vrem e ce: -ju d e c ă to ru lu i îi este trasată obligaţia de a stărui în aflarea adevărului, inclusiv prin obligaţia sa d e a ordona din oficiu probe necesare acestui deziderat [dispoziţie m enţi­ nută şi în actuala reglem entare, însă d o ar ca posibilitate - art. 254 alin. (5) NCPC]; - reclam antului îi este recunoscut dreptul de a renunţa la invocarea decăderii pârâ­ tu lu i din dreptul de a depune tardiv o întâm pinare; - desfăşurarea procesului civil trebuie să fie m enţinută în param etrii disponibilităţii sale, concordant cu echitatea sa m anifestată inclusiv prin egalitatea de arm e (probe) asi­ gurată părţilor. Totuşi, credem că această abordare nu a corespuns niciodată sensului legii. Noua reglem entare a instituţiei oferă argum ente suplim entare spre a considera că această obligaţie procesuală răspunde unui deziderat m ai am plu, respectiv al celerităţii, previzibilităţii, eg alităţii şi nu în ultim ul rând ch iar garanţiei de p roces echitabil, toate pri­ vite ca principii generale inderogabiie311. Astfel: - dincolo de faptul că renunţarea reclam antului la dreptul d e a invoca decăderea pârâtului din dreptul de a depune o întâm pinare tardivă nu a echivalat niciodată cu m en­ ţinerea dreptului acestuia de a invoca apărări în m od nelim itat, decăderea părţilor din dreptul de a propune probe în ca 2ul neform ulării lor în condiţiile stabilite nu le suprim ă dreptul la apărare, în acest sens fiind prevederile art. 263 NCPC; - un alt argum ent în sensul că decăderea operează în regim de ordine publică, iar nu privată, este aceea că tăcerea părţilor în această privinţă nu are sem nificaţie procesuală şi nu poate fi considerată achiesare. Astfel, num ai acordul expres de voinţă al părţilor poate evita decăderea în condiţiile art. 254 alin. (2) pct. 5 NCPC, iar eventualul acord nu dă dispoziţiei caracter relativ, ci este o m odalitate de m anifestare a principiului disponi­ bilităţii procesului recunoscută num ai părţilor;

11 A se vedea ş l M. T S b â rcS, G h. S u ra , o o . cit., 2008, p. 4 3 3 ,4 3 4 , V£*QNtCA DĂNÂItĂ

569

A rt. 254

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

- dacă intervenţia decăderii în regim de ordine publică era în tre cu t atenuată m ult de explicaţia ca poate fi dedusa prin interpretări ale unor texte succesive şi asociate pasi­ vităţii pârâtului, ceea ce a r fi creat acestuia un tratam ent diferenţiat prin com paraţie cu lipsa oricărei decăderi aplicate sim ilar reclam antului, actuala reglem entare suprim ă această diferenţiere. Astfel, decăderea intervine în ceea ce priveşte dreptul de a propune probe atât în privinţa pârâtului, dacă probele nu sunt propuse prin întâm pinare, cât şi în ce îl priveşte pe reclam ant, dacă propunerea probelor nu este făcută prin cererea de chem are în judecată; - vechea reglem entare a fo st criticată şi cu argum entul că era destul de Im precisă, sancţionând cu decăderea doar partea care nu a depus întâm pinare, dar putea fi form al evitată dacă întâm pinarea era totuşi depusă, ch iar inform ă, adică dacă nu conţinea nicio referire cu privire la probe. Chiar daca concluzia era justificata d e o interpretare fâră rigoare Juridică, actuala reglem entare nu o m ai perm ite oricum , atâta vrem e cât arată că probele se propun prin întâm pinare, act obligatoriu ca regulă, şi prin cererea de chem are în judecată, punctând cu precizie m odul şi m om entul în care probele po t fi solicitate, dacă legea nu prevede derogări; - în fine. actualele dispoziţii procesuale nu m ai perm it nici abordarea diferenţială a statutului părţii asistate com parativ cu cea neasistată de avocat, căreia i se recunoştea avantajul de a putea întârzia propunerea probelor fără sancţiunea decăderii. Aşadar, chiar şi în prezenţa anu m ito r rem edii legate de recunoaşterea unui drept nou al părţii d e a propune probe [dovezi cerute în condiţiile alin. (2) al art. 254, convenţiile pe care părţile le pot face asupra probelor], decăderea părţii statuată prin alin. ( 1 ) poate fi invocată de o rice parte, d e procuror ori de instanţă din oficiu. în principiu, ar trebui să adm item şi că decăderea din dreptul de a propune probe ar putea fi invocată în o rice stare a pricinii, ch iar direct în căile de atac. A ce st regim al decă­ derii corespunde deplin procedurii de invocare a nulităţii prin efectul decăderii, stabilită în a r t 185 alin. (1) teza finală, art. 177 alin. (2) şi art. 178 alin. (1) NCPC. Putem anticipa însă posibilitatea ca partea în drept să solicite instanţei constatarea decăderii părţii adverse din dreptul de a solicita proba altfel decât în condiţiile art. 254, şi anum e a nulităţii actului de adm inistrare a probei potrivit art. 185 alin. (1) teza finală, dacă apreciază că proba astfel adm inistrată o dezavantajează în m od concret. Trebuie recunoscut că în acest caz partea are toate pârghiile legale pentru a invoca decăderea care atrage nulitatea actului procesual făcu t cu depăşirea term enului, dar că m odalitatea de acţiune a părţii a r putea vădi un a b u z de d rep t p rocesu a l din partea autorului. Constatarea şi sancţionarea acestui abuz este o m isiune sensibilă a instanţei deoarece va trebui să cântărească în ce m ăsură rezultatul probei - rezultat estim at de parte - a determ inat invocarea nulităţii actului d e încuviinţare şi adm inistrare a probei, apreciere care nu trebuie să reprezinte însă o evaluare decîzională din partea instanţei asupra cauzei, respectiv o antepronunţare. Tn fine, credem că sancţiunea decăderii justificată d e art. 254 alin. (1) NCPC se im pune şi atunci când determ inarea probelor propuse în cererea de chem are în judecată sau în întâm pinare se face într-o m odalitate lipsită de orice determ inare. O solicitare a probelor d e genul „în dovedirea cererii solicităm probe" ori o determ inare generică a probelor de genul „acte, m artori, interogatoriu şi o rice ale probe a căror necesitate va reieşi din dez­ bateri" echivalează cu lipsa propunerii d e probe în condiţiile legii, de natură sâ implice sancţiunea decăderii. 570

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 254

Este evident că, faţă de expresia form ală a actului prin care partea solicită probe cerere d e chem are în judecată şi întâm pinare, acte prevăzute d e lege în form ă scrisă - , acestea se s o lic iţ i în scris. Există însă situaţii când propunerea probelor se face oral. Cu titlu de exem plu amin* tim că, prin art. 204 NCPC, reclam atul poate propune noi dove2i ia prim ul term en de judecată la care este legal citat, propunerea sa putând fi făcută şi oral; de asem enea, în condiţiile art. 248 alin. (4) NCPC, părţile pot solicita probe în dovedirea sau pentru a se apăra faţă de excepţiile invocate cu prilejul punerii lor în discuţie, o parte îşi poate însuşi o probă la care o alta a renunţat, ceea ce poate fi asim ilat unei propuneri orale a probei fată de circum stanţele concrete în care aceasta se produce etc. 2. Posibilitatea de a p rop une pro b e peste term en . D reptu l la proba contrară. Dacă, în condiţiile alin. (1) al art. 254, partea a fost decăzută din dreptul de a propune probe ori dacă o probă din m ai m ulte nu a fo st cerută în aceste condiţii, partea aflată în această situaţie va putea cere proba num ai dacă: a) necesitatea p ro b e i rezultă din m odificarea cererii. Reconfigurarea procesului prin m odificarea cererii presupune noi susţineri făcute în cursul procesului, m otiv pentru care este şi firesc a se recunoaşte părţii dreptul de a proba această susţinere concom i­ tent afirm ării ei; b) nevoia adm inistrării p robei re ie se din cercetarea ju d ecă to rea scă ţ i partea n u o p u teo prevedea. în dinam ica procesului şi derularea dialogului în tre părţi pot interveni susţineri noi, provocate de acest dialog, a căro r probaţiune poate apărea ca necesară, însă dacă susţinerile nu su n t rezultatul acestei dinam ici, ci au fo st d o a r om ise sub aspec­ tu l probaţiunii, suplim entarea probelor pe acest tem ei nu se justifică; c) p a rtea învederează instanţei că, din m otive tem einic justificate, n u o p u tu t propune în term en probele cerute. Având în vedere că legiuitorul stabileşte m odul şi m om entul până la care probele pot fi cerute şi asociază sancţiunea decăderii unei culpe a părţii pentru pasivitate, acest caz poate fi asem ănat cu o repunere su i generis în dreptul de a propune probe. îm piedicarea nu poate avea, în principiu, doar un m otiv subiectiv, însă instanţa va putea estim a de la caz la caz şi circum stanţele personale a le celui care pro­ pune proba în aceste condiţii; d) adm inistrarea p ro b e i n u duce la am ânarea ju d ecă ţii. Trebuie înţeles că proba este nu d o ar solicitată, ci este posibilă şi adm inistrarea sa la acelaşi term en în cazul în care va fi încuviinţată; e) există a co rd u l expres a l tuturor părţilor. Suntem practic în situaţia unei convenţii intervenite în cursul procesului. Credem totuşi că această convenţie nu aduce nicio atingere procesului de încuviinţare a probelor, instanţa urm ând să evalueze dacă proba sau probele propuse în aceste condiţii sunt adm isibile sau apte să ducă ia soluţionarea procesului. învederăm faptul că instituţia reglem entată prin alin. (2) al art. 254 nu reprezintă o înlăturare a san cţiun ii decăderii stabilite la alin. (1), ci reglem entează un drept proce­ dural nou, corespondent unei suplim entări a probelor propuse sau pe care partea ar fi putut să le propună în condiţiile alin. ( 1 ). Desigur că egalitatea părţilor în procesul civil im pune recunoaşterea dreptului io contro-probă a l celeilalte părţi, d a r n u m a ic u p r iv ir e la acelaşi aspect, adică cu privire la acelaşi fapt juridic.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

5 7 1

A rt. 254

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

N ici acest drept nu este însă absolut. Suplim entarea probei în co n d iţiile alin. (3) al art. 254 nu se justifică, de exem plu, daca nu sunt întrunite cerinţele art. 255 alin. (1) NCPC ori d o ar din considerente cantitative (num ăr egâl d e probe pentru părţile litigiului). M ai m ult, alin. (3) lim itează adm isibilitatea contraprobei în funcţie d e obiect, astfel încât aceasta nu va putea fi acceptată dacă ea nu răspunde condiţiei de a avea acelaşi o b iect ca proba pe care instanţa a adm is-o adversarului. 3. Regu li de ad m in istrare a p rob elor în cu viin ţa te peste te rm e n . Dacă alin. (l)-(3 ) a le art. 254 reglem entau reguli de propunere a probelor d e către părţi, alin. (4) are ca dom eniu reguli privind adm inistrarea probelor încuviinţate ?n condiţiile alin. (2) şi (3J, adică acele p rob e ju stifica te de situaţii excepţionale. întrucât adm inistrarea probelor astfel încuviinţate produce o dilatare a procesului, legiuitorul m anifestă o grija sporită pentru ca acest prilej să nu devină un caz de depăşire în mod nejustificat a duratei estim ate a procesului; de aceea, acordând părţilor această clem enţă, legea le im pune şi unele obligaţii mai severe pentru a nu constitui un m ijloc d e tergiversa re a ju decăţii ori pentru a nu am âna în m od excesiv finalizarea procesului. Subliniem aşadar că aceste obligaţii şi sancţiuni se im pun num ai atunci când instanţa a încuviinţat părţilor probe în condiţiile alin. (2) şi (3) din art. 254 NCPC, probe a căror adm inistrare im pune am ânarea judecăţii. Aceste reguli n u s e a p lică în cazul probelor propuse şi încuviinţate în condiţiile alin. ( 1 ), pentru care regulile de adm inistrare şi mai a le s sancţiunile incidente sunt reglem entate în alte dispoziţii. Atât conţinutul o bligaţiilor care ţin de adm inistrarea acesto r probe, cât şi sancţiunea incidenţă nu com portă neclarităţi, iar term enul de 5 zile este un term en de procedură, stabilit pe zile, legal şi perem ptoriu. Totuşi, o chestiune care ţin e d e propunerea probelor în condiţiile art. 254 alin. {2) N CPC o regăsim reglem entată în art. 260 alin. (6) şi (7) N CPC şi priveşte num ai proba cu m artori. Astfel, dacă proba cu m artori a fo st încuviinţată în condiţiile alin. (2) al art. 254, atunci, su b sancţiunea decăderii d in d rep tu l de a pro p u n e p ro b a contrară, aceasta tre­ buie cerută în aceeaşi şedinţă, dacă am bele părţi sunt de faţă, sau, dacă partea a lipsit Ea încuviinţarea dovezii, la prim ul term en când se înfăţişează. 4. O rdo n area p ro b e lo r din oficiu . Atunci când probele propuse de părţi su n t neîn­ destulătoare pentru lăm urirea procesului (în fapt, pentru lăm urirea tuturor fap telo r ju ri­ dice care corespund su sţinerilo r părţilor şi care au greutate în soluţionarea procesului), judecătorul va putea dispune com pletarea probelor. D e asem enea, instanţa va putea să pună în discuţia părţilor necesitatea adm inistrării altor probe în afara celo r propuse şi încuviinţate părţilor, chiar îm potriva voinţei acestora. în fapt, dispoziţia corespunde ordonării probelor din oficiu. Este im propriu a spune că instanţa propune probe, ea dispunând direct încuviinţarea lo r în toate cazurile dupd punereo lo r în discuţia p ă rţilo r ş i ascultarea poziţiei acestora, cu atât mai m ult cu cât în sarcina lor v o r cădea cheltuielile şi o rice alte obligaţii legate de adm inistrarea lor. Desigur, dispunerea probelor din oficiu nu trebuie să reprezinte un dezechilibru pro­ cesual şi să creeze o situaţie de avantaj uneia dintre părţi sau să fie o intervenţie com ­ pensatorie pentru pasivitatea părţii înseşi de a-şi propune probele în propria sa apărare. Instanţa va dispune din oficiu asupra necesităţii adm inistrării unei probe atunci când dovezile adm inistrate nu su n t suficiente p en tru fo rm a re a convin gerii sa le . Tocm ai de aceea, spre deosebire de părţi care pot propune probele în anum ite condiţii procedurale

5 72

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 255

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

(acte, term ene), instanţa va putea să dispună adm inistrarea dîn oficiu a unei probe ori­ când şi num ai cu privire la situaţii de fapt afirm ate tn cursul procesului. în aceleaşi condiţii, potrivit art. 257 alin. (2) NCPC, instanţa va putea ordona din oficiu adm inistrarea unei probe solicitate, însă la care partea a renunţat. Dispoziţia instanţei cu privire la com pletarea probelor sau adm inistrarea unor probe noi din oficiu nu dispensează părţile de îndeplinirea obligaţiilor de adm inistrare a pro* belor astfel dispuse, în m ăsura stabilită de instanţă. Atât sarcina, cât şi proporţia acestor obligaţii este lăsată la aprecierea instanţei. Va suporta obligaţiile pentru adm inistrarea probei partea care a făcut susţinerea a cărei probaţiune se Im pune1’1. în să neîndeplinirea obligaţiilor stabilite d e instanţă pentru adm inistrarea probelor ordonate din oficiu nu poate atrage decăderea părţii din dreptul de a-i fi adm inistrată proba, pentru că nu putem vorbi în acest caz despre un drept al părţii, ci doar despre un set de obligaţii stabilite de către instanţă în scopul adm inistrării din oficiu, astfel că sanc­ ţiunea neîndeplinirii acestora atrage alte consecinţe în plan p ro c e s u a H O m isiunea instanţei de a dispune din oficiu com pletarea probelor ori adm inistrare unor probe noi nu poate fi san cţio n a t! în căile de atac. Mai m ult, în doctrină s-a exprim at opinia că proba neadm inistrată nu a r putea fi solicitată de parte nici în calea de atac, deoarece s-a r recunoaşte părţii un drept de a influenţa durata procesului sau posibilitatea aflării adevărului. în opinia noastră, aceasta este o sancţiune nejustificată, cu atât m ai m ult cu cât în căile de atac părţile po t cere p rob e noi, fără nicio distincţie, ai ta decât im pusă de lim itările legale exprese.

A r i . 2 5 5 . A d m isib ilitatea probelor. (1) Probele trebuie să fie adm isibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului. (2) Dacă un anum it fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa v a putea decide, ţinând seam a de circum stanţele cauzei, că nu m ai este necesară dovedirea Iui. (3) Uzanţele, regulile deontologice şi practicile statornicite între părţi trebuie probate, în condiţiile legii, de către cel care ie invocă. Regulam entele şi reglem en­ tările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă num ai la cererea instantei. (4) La cererea instanţei, autorităţile com petente su n t obligate să îi com unice, în term enul stabilit, toate inform aţiile, înscrisurile o ri reglem entările solicitate. C O M E N T A R IU 1. A d m isib ilitate a şi co rtdu den ţa probelor. încuviinţarea probelor de c it r e instanţă, adică aprecierea asupra adm isibilităţii probelor propuse şi a aptitudinii lor de a d u ce la soluţionarea procesului, presupune punerea lor în discuţia părţilor, în şedinţa de ju d e­ cată. Instanţa va asculta susţinerile părţii atât cu privire la probele propuse de aceasta, cât şi cu privire la cele propuse de adversar, chiar şi în condiţiile art. 223 alin. (2) şi (3) N CPC {îşi m enţin actualitatea în contextul noului cod şi o serie de decizii ale C urţii Consti­ tuţionale prin care s-a subliniat că, în ceea ce priveşte com petenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra adm isibilităţii unei probe în funcţie de pertinenţa şi condudenţa sa,

m P e n tru op in ia câ în to ate c s 2 u rile o b ligaţiile d e a d m in istra re a p ro b e lo r tre b u ie d istrib u ite egalitar, fără excepţia, a se v e d e a /. D ele o n u , Tratat, voi. 1,2 0 1 0 , p. S 4 6 nota d e subsol. 121 P e n tru op in ia co n trară, a se v e d e a l D e le a n u , Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p. 4 4 6 , n ota d e subsol. V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

573

A rt. 255

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

aceasta este un co ro lar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută sâ o finalizeze printr-o hotărâre legală şi tem einică şi că, dincolo de raţiunile care im pun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă în să niciun fin e de neconstituţionalitatem}. Tn cadrul deliberării asupra încuviinţării probelor propuse, instanţa va analiza: a) adm isibilitatea probelor. O rice m ijloc de probă, pentru a fi adm isibil, treb uie să îndeplinească urm ătoarele condiţii generale: - proba să fie legalâ, deci să nu fie oprită d e legea m aterială sau procesuală. Spre exem plu: în cazul înscrisurilor autentice, constatările personale ale organului instrum entato r nu pot fi contestate decât prin înscrierea în fals - art. 270 alin. (1) NCPC; în cazul prezum ţiilor legale absolute irefragabile este inadm isibilă proba pentru com baterea acestora, iar celelalte prezum ţii legale absolute pot fi răsturnate num ai prin m ărturisire ju diciară făcută de cel în favoarea căruia operează prezum ţia; potrivit art. 51 alin. (3) NCPC, m otivele de recuzare nu pot fi dovedite prin interogatoriu etc.; - proba să fie verosim ilâ, adică să nu contravină legilor naturii, să nu tindă la dovedi­ rea unor fapte im posibile, ci a unor fap te reale, dem ne d e a fi crezute; b) aptitudinea p ro b e lo r d e a duce la soluţionarea procesului. Pentru aprecierea apti­ tudinii probei de a duce la soluţionarea procesului trebuie verificat dacă: - proba este pertinentă, adică dacă are legătură cu obiectul procesului; - proba este concludentă, adică dacă poartă asupra unor îm prejurări care sunt de natură să ducă la rezolvarea cauzei respective. O rice probă concludentă este şl pertinentă, d a r este posibil ca o probă pertinentă să nu fie totuşi concludentă'21. Pe lângă aceste condiţii generale de adm isibilitate, pentru unele m ijloace de probă există şi condiţii speciale, care însă vo r fi evidenţiate cu prilejul analizării fiecărui m ijloc de probă în parte. Este totuşi posibil ca probele să fie încuviinţate, în circum stanţe excepţionale, când necesitatea adm inistrării lor se im pune cu urgenţă dacă exista pericolul ca ele să se piardă prin Întâr2iere. Este ipoteza reglem entată generic de art. 258 alin. (1) NCPC. 2. Faptele d e n o torietate p u b lică, uzanţele şi reglem entările locale. A lineatele (2) şi (3) ale art. 249 se referă mai puţin la reguli d e adm isibilitate a probelor şi ţin m ai m ult de o anum ită atestare ju diciară a sarcinii probei care, întotdeauna în privinţa faptelor, apar­ ţine autorului afirm aţiei faptului. 2.1. Astfel, în privinţa fa p te lo r d e n o to rie ta te p u b lic a s a u n e co n testa te, în funcţie de circum stanţele cauzei judecătorul poate dispensa partea d e obligaţia de a proba. Pentru a putea considera un fapt ca fiind de notorietate publică [notoria non egent probatione, sens în care, în interpretarea C odului civil de la 1864, se consideră că faptele notorii nu trebuie probate), este necesar ca acesta: să fie cunoscut de un num ăr m are de persoane {nu neapărat de toate persoanele) dintr-o anum ita arie geografică (ţară, zonă); sa fie necontestat; să prezinte claritate.

1.1 în eeea ce priveşte p revederile art. 2 1 alin. (3) din Legea fundam entală, în aceleaşi decizii C urtea a consta­ tat ş i că dispo ziţiile art. 167 alin. (1) C P C 1865, d ep arte d e a ad u ce atingere d reptului la un p roces echitabil, tn realitate îi d au expresie, constituind o m odalitate eficientă d e prevenire şi lim itare a ab u zu lu i d e d re p t în m aterie: C C . , D ec. nr. 590/2005; D ec. nr. 840/2006; D ec. nr. 863/2006; Dec. nr. 4 9 3 /20 08 ; D ec. nr. 981/2009; Dec. nr. 1451/2009. 1.1 Pentru m ai m ulte detalii, a se ved e a şl V .M . C io b a n u , G . B o ro i, T.C. B ric iu , o p . cit,, 2011, p . 2 49 si urm .

574

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 255

Atunci când partea afirm ă un fapt ca fiind d e notorietate p u b lic i, circum stanţele cau­ zei pot determ ina instanţa fie să considere necesară probarea faptului afirm at, întoc­ m ai ca a oricărei susţineri făcute în cursul procesului, fie să dovedească doar aspectele conexe arătate m ai su s (adică d o ar să dem onstreze notorietatea). în privinţa fap telo r necontestate însă, credem că este im portant să subliniem că incontestabilitatea trebuie să provină de la părţi ?ntr-o m anieră neechivocă. Tăcerea pârâtului cu privire la situaţia afirm ată de reclam ant, m anifestată prin nedepunerea întâm pinării ori lipsa părţii la proces sau o rice atitudine care constă în pasivitate proce­ suală, nu sem nifică necontestarea faptului afirm at. N econtestarea faptului afirm at poate fi reţinută dacă, sub anum ite aspecte, susţinerile părţilor sunt deplin concordante. De asem enea, necontestabilitatea faptului nu trebuie să îl privească pe judecător (nu sunt necontestabiie, deci susceptibile d e neprobaţi u ne, faptele cunoscute de judecător personal), ci asum area faptului trebuie să provină exclusiv d e la părţi. Stabilirea gradului în care, cu privire la faptele necontestate sau d e notorietate publică, este atenuată sarcina probei este lăsată la latitudinea instanţei; aceasta va tre­ bui să cântărească nu d o ar gradul d e convingere personafă în raport cu faptele nedove­ dite, ci şi aptitudinea ju decăţii d e a corespunde exigenţelor necesare garantării a unui proces corect, d a r şi oferirea pârghiilor necesare pentru asigurarea unui control efectiv al hotărârii în căile de atac. 2.2. în privinţa u za n ţe lo r \nsă [ream intim că uzanţe sem nifică, potrivit art. 1 alin. (6) NCC, obiceiul (cutum a) şi uzurile profesionale], a re g u lilo r d eon tolo g ice ş i p ra cticilo r stato rn icite în tre p â rţi, acestea trebuie probate, în condiţiile legii, de către cel care le invocă. Atât uzanţele, cât şi regulile deontologice sau practicile statornicite în tre părţi sunt justificate d e situaţii care au o anum ite repetabilitate (m ultiplicare a com portam ente' lor/atitudinilor identice), o anum ită durata ş i continuitate (com portam entele se repetă în acelaşi sens pe o perioadă), claritate ş i consens (com portam entele nu sunt echivoce şi există o acreditate largă a precedentului în situaţia respectivă). De aceea, atunci când se afirm ă o uzanţă, regulă deontologică ori se evoca o practică statornicită între părţi, cel care invocă faptul bazat pe acestea trebuie să dem onstreze toate aceste elem ente conexe. în privinţa uzanţelor, dispoziţiile alin. (3) nu su n t deplin arm onizate cu cele ale art. 1 alin. (6) teza finală NCC, care arată câ uzanţele publicate în culegeri elaborate d e către entităţile sau organism ele autorizate în dom eniu se prezum ă că există, până la proba contrară, norm ă care are o puternică com ponentă procesuală, astfel în cât va fi aplicată ca regulă specială derogatorie. De asem enea, dacă regulile deontologice sau bunele practici sunt codificate de către instituţiile sau autorităţile com petente ori tutelare, credem câ proba lor va fi făcută în condiţiile prezentării codului sau m anualului care conţine regulile respective. 2.3. R e g u la m e n tele ş l re g le m e n tă rile fo ca le trebuie dovedite de către cei care le invocă num ai la cererea instanţei, apreciere care trebuie însă subsum ată tuturor consi­ derentelor deja exprim ate. în vederea a p lic irii dispoziţiilor alin. (3) al art. 25S, la cererea instanţei, autorităţile com petente su n t obligate să îi com unice, în term enul stabilit, toate inform aţiile, înscri­ surile ori reglem entările solicitate. Dispoziţia alin. (4) al art. 255 reglem entează o problem ă care ţin e d e adm inistrarea p ro b e lo r pentru ipoteza alin. (3), iar nu de adm isibilitatea acestora, aşa cum sugerează denum irea m arginală a textului. V t * O M C A D Ă N Â t iĂ

575

A rt. 256

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i* 2 5 6 . C on v en ţii asu pra probelor. C onvenţiile asupra adm isibilităţii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepţia celor care privesc drep­ turi de care părţile nu p ot dispune, a celor care fac im posibilă ori dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii pu blice sau bunelor moravuri. C O M E N T A R IU Deşi posibilitatea încheierii u n o r convenţii asupra probelor\r\ cadrul litigiului judiciar a fost m ereu acceptată ca expresie a principiului disponibilităţii procesului - recunoscut p ă r ţ ilo r - , actuala reglem entare oferă un cadru instituţional acestei instituţii111. Dispoziţia im pune trei direcţii de abordare: condiţiile în care convenţiile asupra pro­ belor pot fi încheiate; obiectul convenţiei asupra probelor şi lim itele dreptului de a încheia aceste convenţii sau excepţiile d e la regula libertăţii de a conveni asupra probelor. 1. C o n d iţiile în care se po t în ch e ia co n ven ţii asupra probelor. întrucât nu există nicio lim itare cu privire la m om entul în care părţile pot încheia o convenţie asupra probelor, este ju stă aprecierea că aceasta ar putea fi încheiată fie anterior procesului, ca o com ­ ponentă a convenţiei com prom isorii inserată în actul prim ordial (de exem plu, actul ju ri­ dic al părţilor prin care naşte raportul ju rid ic), fie pe parcurs, în faza de conciliere sau m ediere ori în cursul procesului. Indiferent d e form ula d e exprim are, convenţiile asupra probelor sunt acte juridice în sens restrâns, de form aţie bilaterală, de dispoziţie121 procesuală, fie că sunt redate în form a actului scris, fie că su n t ad-hoc exprim ate în faţa instanţei, în cursul procesului. Credem că ele nu pot fi decât exprese şi nu pot fi subînţefese prin tăcerea părţii care a r avea dreptul de a se opune adm iterii ori adm inistrării unei probe în anum ite con­ diţii. deoarece tăcerea părţii sem nifică uneori decăderea ei din dreptul d e a form ula o anum ită solicitare (de exem plu, pârâtul decade din dreptul de a cere decăderea recla­ m antului din dreptul d e a adm inistra o probă cu m artori pentru nedepunerea cheltuie­ lilor de deplasare a m artorului după adm inistrarea probei) sau are altă sem nificaţie (de exem plu, necontestarea actului su b sem nătură privată sem nifică însuşirea lui d e către cel căruia î se opune). 2. O b ie ctu l co nvenţiei asupra probelor, tn ra p o rtd e obiectul lor, se disting urm ătoa­ rele categorii de convenţii asupra probelor: a) convenţiile cu privire la adm isibilitatea p ro b elo r. Acestea sunt valab ile num ai dacă dispoziţiile legale ce reglem entează adm isibilitatea sunt dispozitive, iar nu im perative. Astfel, art. 274 alin. (1) şi (4) N CPC perm ite părţilor să convină adm isibilitatea actului ca probă, chiar dacă înscrisul su b sem nătură privată care constată un act sinalagm atic nu îndeplineşte condiţia m ultiplului exem plar; aceeaşi este situaţia în cazul prevăzut în art. 275 alin. (1) NCPC, al actului prin care o singură parte se obligă, în privinţa m enţiunii „bun şi aprobat'.

1)1 A s e ved ea, d e exem plu, I. D e fc a n u , Tratat d e procedură civilă, voi. I. ed. a 2-a, Ed. C .H , Beck, Bucureşti, 2007. p. 8 55 si urm . $i V .M . C io b a n u , G . B o ro i, T.C. B r ic iu , o p. cit., 2011, p. 2 47 $i urm . 1,1 fie vine în s i instanţei rolul d e a estim a în cad ru l convenţiei in tervenite asupra p ro b e lc rîn procesul civil dacă, d upă natura efectului pe care aceasta îl produce, ea afectează un d re p t e se n ţial al pârţii (are co nsecin ţe im por­ tan te asupra procesului sau d reptului adus în judecată), astfel în cât, fată d e dispoziţiile art. 81 alin. ( 1 ) NCPC, să fie im pusă necesitatea unui m andat special, atunci când convenţia este în ch eiată d e reprezentanţii părţilor. A se ved e a $11. D e le o n u , Tratat, voi. 1,2010, p. 278-279.

576

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 257

A r fi însă exagerat s i se spună că în toate cazurile în care, la întocm irea înscrisului, s-au încălcat prescripţiile legii, părţile au convenit în mod tacit să renunţe anticipat la aceste dispoziţii legale, deoarece a r însem na ca. pe baza unei pretinse convenţii a părţi­ lor, aceste dispoziţii să nu se m ai aplice niciodată, iar norm a juridică trebu ie interpretată în sensul în care ea să se aplice, nicidecum în sensul în care să nu se aplice. De asem enea, m ai este necesar ca form a scrisă să fie cerută de lege num ai a d p ro bationem , când lipsa ori neregularitatea ei nu afectează existenţa operaţiunii juridice, nu însă a d validitatem , ipoteză în care actul ju rid ic, în sens d e negotium , este lovit de nulitate111; b) convenţiile referitoare la o biectul p ro b e i sunt valabile atunci când părţile depla­ sează obiectul probei la fapte vecine şi conexe, dacă aceasta este de natură să facă mai facilă dovada actelor sau fap telor ju rid ice supuse probaţiunii; c) convenţiile privitoare la sarcina p ro b e i sunt valabile în m ăsura în care stabilesc reguli aplicabile num ai părţilor; ele însă nu pot stabili reguli în sarcina instanţei sub aspectul obligaţiei d e a proba. Referitor la o biectul convenţiei asupra probelor, s-a susţinut în doctrină că acesta va putea viza, d e asem enea, puterea doveditoare a probei sau ch iar reguli de adm inistrare a probelor. Totuşi, credem că puterea doveditoare a p ro b e i se integrează dom eniului interpre­ tării probelor. în principiu, probele nu au valoare doveditoare predeterm inată, regula evaluării funcţiei probatorii a acestora fiind reglem entată exclusiv prin art. 264 NCPC. Pe de-o parte aceste dispoziţii sunt de ordine publică, iar pe d e alta im plică num ai instanţa asupra com petenţelor şi atribuţiilo r în privinţa cărora părţile nu pot tranzacţiona, deci puterea doveditoare a probelor nu poate face dom eniul convenţiilor asupra probelor. în ceea ce priveşte adm inistrarea, observaţiile su n t oarecum bazate pe acelaşi raţio­ nam ent: în principiu, operaţiunea de adm inistrare a p ro b elo r aparţine instanţei şi este trasată prin dispoziţii de ordine publică, deci de la care părţile nu pot deroga prin con­ venţii particulare. Totuşi, se recunoaşte că părţile au dreptul la adm inistrarea probelor, corelativ căruia au şi anum ite obligaţii (trebuie să suporte anum ite costuri pentru adm i­ nistrarea probei respective, să asigure translatori ori interpreţi etc.), iar cu privire la aces­ tea, în principiu, nim ic nu îm piedică părţile să tranzacţioneze. 3. U rnitele d re p tu lu i d e a în ch e ia co n ven ţii asupra probelor. în fine, lim itele dreptului d e a încheia aceste convenţii sau excepţiile de la regula libertăţii de a conveni asupra probelor sunt determ inate de urm ătoarele condiţii: a) convenţiile asupra probelor să nu privească drepturi asupra cărora părţile nu pot dispune ori tranzacţiona; b} convenţiile asupra probelor nu trebuie să facă mai dificilă ori im posibilă dovada actelor sau fap telo r ju rid ice supuse probaţiunii; c) convenţiile asupra probelor să nu contravină ordinii publice, norm elor legale im pe­ rative sau bunelor m oravuri.

A r i . 2 5 7 - R enunţarea la probă. (1) Când o parte renunţă la probele propuse, cealaltă parte poate să şi le însuşească. (2) Instanţa poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunţat.

" A se vedea, d e exem plu, /. D e le a n u , Tratat, voi, I, 2007, p, 855 şi urm . V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

5 77

A rt. 259

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU A c e a sti dispoziţie procedurală ce se regăsea în art. 168 alin. (3) C P C 1865 este reluată în noua reglem entare şi reprezintă o form ulă de reconfirm ate a principiului disponibilităţii procesului civil. Partea poate renunţa la probele propuse sau/şi încuviinţate, d$r n u şi ia cele adm inis­ trate deja, pentru că probele adm inistrate aparţin cauzei şi nu mai pot fi retrase. Renunţarea Io o proba p ro p u să reprezintă un act procesual de dispoziţie (întrucât reprezintă abandonarea unui drept procesual). în să , ch iar dacă art. 81 alin. (1) N CPC se referă la orice acte de dispoziţie în cadrul procesului, considerăm că reprezentantul od litem nu trebuie să prezinte, pentru această renunţare, un m andat special. Aceasta în tru ­ cât intră în com ponenţa m andatului procesual o rice act inerent procesului care nu are o influenţă radicală asupra existenţei sau lim itelor acestuia ori asupra dreptului subiectiv valorificat în proces. Oe altfel, asistenţa juridică im plică acte m ateriale ori ju rid ice de apărare a interese­ lor celui reprezentat (ia r cel puţin pentru avocaţi reprezintă com ponentă profesională, deci determ inantă a calităţii activităţii lor111), de aceea ar fi o lim ita re a dreptului părţii la reprezentarea pretinde pentru un act procesual cum este cel legat de propunerea, adm i­ nistrarea ori renunţarea la probe exigenţa unui m andat special. în fine, renunţarea la o probă propusă este un o ct de dispoziţie necondiţionat şi, în principiu, nereversibil. După exprim area intenţiei de renunţare, care este întotdeauna expresă, fie partea adversă îş i p o a te în su şi proba, fie instanţa poate dispune adm inistrarea so din oficiu în condiţiile alin. (S) al art. 254 NCPC. Dacă proba la care partea a renunţat nu a fo st pusă în discuţie şi încuviinţată, în su şi­ rea probei de către adversar nu suprim ă evaluarea asupra adm isibilităţii probei în con­ diţiile art. 255 N CPC D e asem enea, partea care şi-a însuşit proba devine prin însu şire nu d o a r titulara dreptului de a-i fi adm inistrată proba, dar va fi şi ţinută de toate obligaţiile d e adm inistrare a acesteia.

A r i . 2 5 8 . în cu v iin ţarea p ro belor. (1) Probele se pot încuviinţa num ai dacă su n t întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista peri­ colul ca ele sâ se piardă prin întârziere. (2) încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, m ijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu adm inistrarea acestora. (3) Instanţa va putea lim ita num ărul m artorilor propuşi. C O M E N T A R IU 1. în ch e ie re a d e a d m ite re sau d e respingere a p ro b e lo r propuse. în ain te d e a fi încuviinţate, probele propuse în aceste condiţii trebuie p u se d e că tre instanţă în discuţia contradictorie a părţilor. Aceste discuţii presupun o identificare a fap telo r care trebuie probate şi a m ijloacelor de proba. 1)1 M ai m u lt d ecât atât, conform art. 1 26 alin. (3) din Statutul profesiei d e avocat d in 2011, p en tru activităţile d e reprezentare şi asistare prevâ 2ute îrr contractul d e asistenţă avocaţială, acesta (con tractu l) reprezintă un m an d at sp ecial în puterea câruia avocatul poate în ch eia acte d e co nservare, adm inistrare ori d ispo ziţie în n u m ele clientului său. 578

V S / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 258

Ream intim că instanţa va asculta p a rtea atât cu privire la probele propuse de către aceasta, cât şi cu privire la cele propuse de adversar, ch iar şi în condiţiile art. 223 alin. (2) şi (3) NCPC. După aceasta, instanţa va da o încheiere de adm itere sau d e respingere a p ro b elo r propuse, care trebuie să fie m otivată. în încheierea prin care se încuviinţează dovezile trebuie să se arate fa p tele ce vo r trebui dovedite, precum şi m ijloacele d e dovadâ încu­ viinţate, dispoziţiile art. 255 N CPC fiind aplicabile. Când o parte s-a opus unei probe propusă de cealaltă parte, încheierea va arăta şi tem eiurile pentru care proba a fost încuviinţată sau respinsă, pentru că această încheiere, form ând corp com un cu hotărârea care se va pronunţa pe fond, este supusă controlului judiciar. Lipsa acestor m enţiuni poate atrage anularea încheierii de încuviinţare a probei, dacă partea interesată dovedeşte că a suferit o vătăm are care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Respingerea nem otivatâ a unei probe solicitate face ca hotărârea să fie ne legală şi netem einică, deoarece nu se poate verifica raţiunea pentru care probele soli­ citate au fo st respinse'11. De asem enea, încheierea prin care se încuviinţează probele trebuie să stabilească şi obligaţiile p ă rţilo r în legătură cu adm inistrarea fiecăreia dintre probele încuviinţate, cu precizarea obiectului o b lip ţie i, term enului în care trebuie adusă la îndeplinire şi sancţiunea incidenţă în caz de neexecutare, pentru fiecare probă în parte. Instanţa trebuie să ia aceste m ăsuri şi în cazul com pletării sau adm inistrării din oficiu a unor probe. în fine, încheierea de încuviinţare a probelor are un caracter preparatoriu, instanţa p u ţin d reveni în cursul procesului asupra probelor încuviinţate în condiţiile art. 259 NCPC Practica a sem nalat în unele situaţii, nu puţine, o etapizore a fa ze i încuviinţării probelor. Astfel, deşi părţile form ulează cererea de probe în condiţiile prevăzute de lege art. 254 alin. ( i ) N C P C -in sta n ţa încuviinţează o parte a acestora, urm ând ca încuviinţarea celorlalte să fie făcută sub rezerva necesităţii lor, dacă probele prim ordial încuviinţate şi adm inistrate se dovedesc neîndestulătoare (este, în special, cazul expertizei şi ch iar al probei testim oniale). Subliniem că, deşi această m odalitate de gestionare a procesului d e probaţiune nu este neapărat nocivă, totuşi ea nu are o justificare legală. M ai m ult, ea reprezintă doar o aplicare inversată a dispoziţiilor art. 259 NCPC, astfel în cât nu vedem d e ce instanţa nu s-ar pronunţa asupra încuviinţării tuturor p ro b elo r cerute în condiţiile dispoziţiilor legale de faţă, înlăturând o rice echivoc legat de m om entul procesual şi drepturile păr­ ţilo r legate de acesta, urm ând să stabilească ordinea adm inistrării probelor în condiţiile art. 260 alin. (1) NCPC. Astfel, dacă în ordinea statornicită unele probe se văd esc inutile sau nu se m ai justifică, instanţa va putea aplica m ecanism ul revenim asupra probelor încuviinţate. în acest fel se asigură respectarea drepturilor părţilor în procesul de proba­ ţiu n e , dar în prim ul rând plasează m ăsurile instanţei şi su ccesiunea acestora în ordinea prevăzută de lege. 111Este d e principiu câ in stanţa are ob ligaţia d e a s e pronunţa asupra tu tu ro r cereri lor form ulate d e pârţi şi de a m otiva p en tru ce le adm ite sau le respinge în total sau în parte; aşa fiind, respingerea nem otivată, d e pildă, a cererii pentru efectuarea unei e x p e r t e fa ce ca hotărârea pronunţată să fie netem einică şl nelegală, deoa­ rece nu se poate verifica raţiunea pentru care prob ele solicitate nu au fost ad m ise - Trib. Suprem , $, civ.. dec. nr. 116/1983, în Repertoriu IV, p. 253, nr. 64. V e * O M C A D Ă N Â t iĂ

579

A rt. 259

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. Lim itarea m arto rilo r pro puşi. Dispoziţia legală analizată prevede în ultim ul alineat că, odată cu încuviinţarea probelor, instanţa va putea lim ita num ărul m artorilor propuşi. Deşi la prim a vedere se pare că această cenzură cantitativă vizează num ai proba cu m artori, celelalte m ijloace de probă fiind intangibile din acest punct de vedere, în fapt constatăm că cenzura şi controlul atât cantitativ, cât şi calitativ al instanţei su n t continue, d a r posibile şi vizibile în etapa adm inistrării probei (astfel, cu prilejul adm inistrării probei nu vo r fi avute în vedere în scrisu rile care au excedat obiectului probei sau care nu au fost determ inate de parte cu ocazia discuţiilor purtate cu prilejul încuviinţării; vo r fi respinse din interogatoriu întrebările neconcludente sau care depăşesc sfera obiectului acestei probe etc.). în schim b, num ărul m artorilor propuşi poate fi estim at încă din m om entul încuviinţării probei testim oniale, astfel încât funcţia probei în proces să fie asigurată. Lim itarea num ărului m artorilor propuşi reprezintă o chestiun e d e încuviinţare a p ro ­ b e i şi nu se suprapune dom eniului art. 259 N CPC, atunci când instanţa a audiat o parte a m artorilor şi apreciază ca audierea celorlalţi nu se m ai im pune revenind asupra probei, şi nici situaţiei în care proba cu m artori este respinsă pentru neîndeplinirea criteriilor de adm isibilitate prevăzute la art. 255 NCPC. 3. A sigu ra re a dovezilor. Potrivit afin. {1} al art. 258, evaluările asupra adm isibilităţii probei nu vo r fi făcute dacă există pericolul ca ele să se piardă prin întârziere. în acest caz, instanţa va da curs asigurării dovezii, procedură în cadrul căreia, potrivit interpretă­ rii p e r a controrio a dispoziţiilor art. 363 alin. (1) NCPC, nu analizează adm isibilitatea sau concludenta p robei astfel adm inistrate. Ni se pare totuşi că atât legalitatea, cât şi verosim ilitatea probei ar putea fi analizate d e instanţă ch iar şi în procedura asigurării dovezilor, cu atât m ai m ult în cazul în care pro­ cesul ju d iciar a începu t deja, astfel că instanţa ar putea evalua aceste condiţii în funcţie d e elem entele determ inate ale litigiului. înto tdeauna, partea care cere adm inistrarea pro b eiîn circum stanţele excepţionale ale asigurării dovezilor va trebui să dovedească interesul unei asem enea pretenţii. Aceasta presupune anum ite circum stanţe evaluatorii care ar putea perm ite instanţei, cel puţin în unele cazuri, să aprecieze atât asupra adm isibilităţii, cât şi asupra pertinen ţei p robei, lăsând instanţei care va soluţiona ulterior procesul doar estim area asupra conciudenţei sale. A nu ţine cont de aceste aspecte poate însem na uneori adm inistrarea unor probe care nu răspund niciuneia dintre exigenţele necesare pentru soluţionarea unui caz, cu atât mai m ult cu cât chiar art. 360 alin. (2) NCPC, integrat asigurării dovezilor, im pune arătarea fap­ telor şi a probelor care dem onstrează aceste fapte, a căror legătură cu un obiect litigios trebuie realizată.

Ai*(« 2 5 9 . R ev en irea asupra p ro b elor în cu v iin ţate. Instanţa poate reveni asupra unor probe încuviinţate dacă, după adm inistrarea altor probe, apreciază că adm inistrarea vreuneia nu m ai este necesară. Instanţa este însă obligată să pună această îm prejurare în discuţia părţilor. C O M E N T A R IU încă de la debutul com entariului, nî se pare im portantă observaţia că instituţia reve­ n irii asupra p ro b elo r vizează probele încuviinţate, d a r neadm inistrate încâ şî este prezu­ mată întotdeauna incidenţa în cursul „procesului" de adm inistrare a probelor. 580

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 260

în m ăsura în care, potrivit art. 260 alin. (1) NCPC, adm inistrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă, este posibil ca faptele relevate prin adm inistrarea unor probe să se suprapună te 2ei probatorii a altor probe a căro r adm inistrare era succe­ sivă. Astfel apare inutilitatea adm inistrării unei probe care, în procesul de probaţiune, ar deveni redundantă. Situaţia m ai poate fi prezum ată şi d e intervenţia unei convenţii pro­ cesuale asupra probelor prin care, după încuviinţare, părţile convin asupra m odificării obiectului probei, a fap telor care trebuie dovedite, astfel că adm inistrarea unora dintre probele preîncuviinţate nu m al apare ca fiind necesară. în să această m ăsură nu se va confunda niciodată cu o interpretare anticipată a pro­ belor adm inistrate. Posibilitatea revenirii asupra probelor încuviinţate nu perm ite instan­ ţei sâ ierarhizeze puterea probatorie sau valoarea de adevăr adusă de fiecare probă în cursul litigiului, anterior procesului de deliberare asupra acestora, confundat cu închid e­ rea dezbaterilor asupra fondului. De asem enea, revenirea asupra probelor {deci dacă proba a devenit neconcludentă11) este o instituţie distinctă de cea a convenţiei asupra probelor, d e renunţarea uneia din­ tre părţi la adm inistrarea vreuneia dintre probele încuviinţate ori de decăderea părţii din dreptul d e a-i fi adm inistrată o probă. Cu privire la procedură, potrivit tezei finale a art. 259 NCPC, instanţa este obligată să pună această îm prejurare în discuţia părţilor, ch iar dacă iniţiativa revenirii aparţine instanţei din oficiu, uneia dintre părţi ori ch iar procurorului, în cazul în care acesta par­ ticipă în proces. încheierea prin care instanţa revine asupra adm inistrării unor probe încuviinţate tre­ buie m otivată, adică trebuie justificată raţiunea pentru care adm inistrarea probei nu mai apare necesară şi are, de asem enea, caracter p re p a ra to r21. C heltuielile făcute de parte în vederea adm inistrării unei probe asupra căreia s-a revenit sunt restituibile părţii care le-a făcut, la cerere, şi nu pot fi cuantificate la calculul şi im putarea cheltuielilor de judecată datorate la finalul procesului, în condiţiile art. 451 şi urm. NCPC.

A r i . 2 6 0 . A dm inistrarea p rob elor. (1) Adm inistrarea probelor s e v a face în ordinea stabilită de instantă. (2) Probele se vor adm inistra, când este posibil, ch iar tn şedinţa în care au fost încuviinţate. Pentru adm inistrarea celorlalte probe se va fixa term en, luându-se totodată m ăsurile ce se im pun pentru prezentarea m artorilor, efectuarea experti­ zelor, aducerea înscrisurilor şi a oricăror alte m ijloace de probă. (3) Probele v o r fi adm inistrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondu­ lui, dacă legea n u prevede altfel. (4) D ovada şi dovada contrară vor fi adm inistrate, atunci când este posibil, în aceeaşi şedinţă. (5) D acă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se v a efectua, când este cazul, m ai înainte de adm inistrarea celorlalte probe.

111A s e v e d e a V .M . C io b o n u , 6 . B o r a i, Z C . B r ic iu , o p . c it ., 2 0 1 1 , p , 2 4 9 . m în c h e ie r e a d e în c u v iin ţ a r e a p r o b e lo r e s t e o în c h e ie r e p r e p a r a t o n e , c a r e n u le a g ă in s t a n ţ a s i, d e c i, in s ta n ţa p o a t e r e v e n i a s u p r a u n e i p r o b e în c u v iin ţ a t e , d a r a r e o b lig a ţ ia s ă a r a t e d e c e a d m in is t r a r e a p r o b e i a d e v e n it In u t ilă - T r ib . S u p r e m , s , c iv ., d e c . n r, 1 3 9 4 / 1 9 7 1 , î n R.R.D . n r. 5 / 1 9 7 2 , p . 1 5 8 : d e c . n r, 1 3 3 7 / 1 9 8 1 , î n R.R.D. nr. 5 / 1 9 8 2 , p . 6 0 .

V e * O M C A D Ă N Â t iĂ

581

A rt. 260

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(6) C ând proba cu m artori a fost încuviinţată în co n d icile prevăzute la art. 254 alin. (2), dovada contrară va fi cerută, sub sancţiunea d ecăd erii în aceeaşi şedinţă, dacă am ândouă părţile sunt de faţă. (7) Partea care a lipsit la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară proba contrară la şedinţa urm ătoare, iar în caz de îm piedicare, la prim ul term en când se înfăţişează. C O M E N T A R IU 1. P rincipiul n e m ijlo cirii. Adm inistrarea propriu-zisă a probelor se face în faţa instan­ ţei de judecată, dacă legea nu dispune altfel, şi reprezintă atât expresia principiului nem ijlocirii, d a r şi o confirm are a faptului că judecătorul este subiectul probei şi cel care în m od direct şi individual îşi form ează propria convingere asupra situaţiei de fapt rele­ vate prin probe. Legea recunoaşte anum ite atenuări în privinţa regulii adm inistrării probelor nem ij­ locit, în faţa instanţei: art. 261 alin. (2) N CPC prevede adm inistrarea probelor în altă localitate, prin com isie rogatorie, cu învoiala părţilor, chiar fără citarea acestora la adm i­ nistrarea probei; art. 359 şi urm . NCPC se referă la adm inistrarea probelor în procedura asig ură rii dovezilor, atunci când există urgenţă, de către o altă instanţă şi de către un alt com plet, dacă adm inistrarea se face anterior dem arării litigiului; art. 137 NCPC se referă 1a faptul că dovezile răm ân adm inistrate chiar dacă adm inistrarea lor s-a făcut în faţa unei instanţe necom petente; art. 422 alin. (2) NCPC se referă la dovezile adm i­ nistrate în cursul unei cereri perim ate, care nu vo r fi read mini st rate într-un nou proces decât în m ăsura în care instanţa va considera necesar; art. 145 alin. (2) NCPC se referă la m enţinerea probelor adm inistrate înainte de străm utarea unei pricini. Nu în ultimul rând, recurgerea la procedura alternativă a adm inistrării p ro b elo r de câ tre avocaţii care asistă şi reprezintă părţile este o posibilă alternativă recunoscută de lege faţă d e princi­ piul nem ijlocirii. Cu toate acestea, dacă nu suntem într-o situaţie de excepţie legală d e la regula nem ij­ locirii adm inistrării probelor de către şi în faţa instanţei, aceasta funcţionează im perativ (ream intim că, potrivit art. 256 NCPC, dom eniul convenţiilor asupra probelor este lim itat ia adm isibilitatea, obiectul sau sarcina probei). Astfel, instanţa civilă nu are dreptul a lua în considerare la soluţionarea unui litigiu declaraţii de m artori consem nate într-o cauză penală1’1, aşa cum este contrar principiului nem ijlocirii a se adm ite o acţiu ne civilă exclu­ siv în baza probelor adm inistrate d e organele de cercetare penală1’1. A dm inistrarea probelor în faţa instanţei înglo bează regula adm inistrării probelor de către com pletul d e judecată, ea nu are în vedere locul adm inistrării probelor, stabilit la art. 261 NCPC. 2. O rd in e a ad m in istrării probelor. Adm inistrarea probelor se face în ordinea stator­ nicită de instanţă, înainte de începerea dezbaterilor asupra fo n d u lu i, dacă legea nu pre­ ved e altfel. M odul în care instanţa ordonează adm inistrarea probelor încuviinţate este determ i­ nat şi d e criteriile obiective conţinute d e alin. (2) şi (5) a le art. 260. Astfel: a) probele se vo r adm inistra, când este posibil, ch ia r în şedinţa în care a u fo s t în cu ­ viinţate. Prin urm are, probele a căror adm inistrare este cea mai facilă datorită posibilită1.1 T r ib .

S u p r e m

, d e c .

nr. 1 0 3 2 / 1 9 7 5 , î n R e p e r t o r iu II, p . 3 7 5 .

1.1 T r ib . ju d . B o to * a m , d e c . c iv . n r. 8 S / 1 9 8 1 , î n R .R .D . n r. 1 2 / 1 9 8 1 , p . 1 0 3 .

582

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 260

tilo r im ediate au prioritate. Soluţia este firească, fiind in u tili am ânarea cauzei într-o atare situaţie; succesiunea etapelor integrate procesului probator (propunerea. încuviinţarea, adm inistrarea} nu presupune în m od necesar şi m om ente tem poral diferite; b) atunci când pentru adm inistrarea celorlalte probe su n t necesare anum ite dem er­ suri, se va fix a term en, lu in d u -se totodată m â su h ie ce se im pun pentru prezentarea m artorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilo r şi a o ricăro r alte m ijloace de probă. Instanţa va trebui să identifice în m od precis m ăsurile necesare pentru adm inis­ trarea probelor (obligaţiile care incum bă părţilor în acest sens şi m odalitatea aducerii lor la îndeplinire), partea care are obligaţia d e a asigura îndeplinirea m ăsurii, term enul sau alte m odalităţi legate de m odul d e îndeplinire al acestor obligaţii, precum şî sancţiunea incidenţă în cazul neîndeplinirii acestora. Instanţa trebuie să asigure accesul părţii la cunoaşterea acestor inform aţii, fie prin înştiinţarea părţii la term en, fie prin identificarea acestor m ăsuri, atunci când ordonează adm inistrarea probelor, într-un mod clar, în încheierea de şedinţă. Nu apreciem că este necesar ca instanţa sâ com unice părţii printr-o m odalitate specifică respectivele măsuri şi obligaţiile care le incum bă în legătură cu acestea, având în vedere principiile funda­ m entale ale procesului civil, d a r şi obligaţiile părţilor d e a urm ări finalizarea procesului (inclusiv pe aceea de a com părea în instanţă şl de a asigura îndeplinirea obligaţiilor care îi revin), afară de situaţii cazuale care im pun, în funcţie d e îm prejurări specifice, asigurarea înştiinţării părţii prin alte m ijloace; c) probele s e vo r adm inistra înainte de începerea dezbaterilor asupra fo n d u lu i, dacă legea nu prevede altfel. Este firesc ca înainte de începerea dezbaterilor, cercetarea ju d e­ cătorească să presupună finalizarea fazei probatorii a procesului, adică ceea ce ţine de confruntarea părţilor în instanţă, în principal prin adm inistrarea probelor. Cu toate aces­ tea, ch iar după finalizarea cercetării judecătoreşti, când se intră în dezbateri, m om ent m arcat de art. 389 NCPC, se poate im pune com pletarea sau refacerea u n o r p rob e ori poate deveni incidenţă una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 5 4 alin. (2} NCPC. în să instanţa nu-şi va putea întem eia soluţia pe probe consem nate la dosar după închiderea dezbaterilor, deoarece s-a r încălca principiul dreptului la apărare111, soluţie expres consacrată prin noul cod în art. 394 alin. (3) în privinţa înscrisurilor; m ai mult, putem spune că, după deschiderea dezbaterilor în fond, potrivit art. 392 NCPC, părţile nu m ai pot form ula cereri, in d u 2ând în această categorie şi cererea de a depune un în scris cu caracter probator sau de a înfăţişa instanţei o probă (adică de a perm ite adm i­ nistrarea acesteia); d) dovada pi dovada contrară vo r fi adm inistrate, atunci când este posibil, în aceeaşi şedinţă. Sim ultaneitatea adm inistrării dovezii şi a dovezii contrare este cerută de lege din raţîuni de eficienţă a procesului de probaţiune; e) dacă s-a dispus o cercetare Iq fa ţa locului, aceasta se va efectua, când este cazul, m ai înainte de adm inistrarea celorlalte probe. Dincolo de regulile referitoare la ordinea adm inistrării probelor recom andate în alin. (2)-(5) ale art. 260 NCPC, instanţa poate ordona adm inistrarea acestora având în vedere şi utilitatea, co n d u d en ţa lor, precum şi o rice alte criterii care eficientizează pro­ cesul de probaţiune. Apreciem totuşi câ m ăsurile instanţei treb uie să aibă previzibilitate pentru participanţii la proces şi trebuie să fie justificate (m otivate).

C .S .J ., s . c o n t . a d m , d e c . nr, 1 3 0 / 1 9 9 5 , î n D r e p t u l n r. 6 / 1 9 9 6 .

V£*QNtCA DĂNÂItĂ

583

A rt. 261

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

3. D ovad a co ntrară. Deşi art. 260 este prim ul din suita celo r referitoare la regulile de adm inistrare a probelor, totuşi ultim ele două alineate păstrează o anum ită inconsec­ venţă a fostului cod legată de succesiunea textelor şi m enţine două dispoziţii referitoare la propunerea/drepturile părţilor de a propune „dovada contrară", atunci când dovada cu m artori a fo st încuviinţată în condiţiile a r t 254 alin. (2} NCPC. Astfel, sub pedeapsa decăderii părţii din dreptul de a propune proba cu m artori, dovada contrară celei încuviinţate în condiţiile art. 254 alin. {2} N CPC trebuie cerută de parte la acelaşi term en sau, dacă a lipsit la încuviinţarea dovezii, la şedinţa urm ătoare, iar în caz de îm piedicare la p rim u l term en când se înfăţişează. D incolo de faptul că ar fi fost m ai corectă integrarea acestor dispoziţii în art. 254 alin. (2), dorim să subliniem că ele se referă exclusiv la proba cu m artori. în fine, alineatul ultim al art. 260 N CPC se referă la solicitarea probei contrare de către partea care a lipsit la încuviinţarea dovezii în favoarea celeilalte părţi, fără a mai specifica natura probei. în contextul acestei ultim e dispoziţii, dorim să subliniem că nu credem ca legiuitorul a intenţionat o derogare de la regulile stricte privind solicitarea probelor, stabilite prin d is­ poziţiile art. 254 NCPC. Ream intim pe scurt că probele se solicită prin cererea de chem are în judecată şi prin întâm pinare, iar în afara acestor lim ite, doar în mod excepţional. De aceea, suntem îndreptăţiţi să considerăm , în acest context, că solicitarea probei contrare în condiţiile art. 260 alin. {7} N CPC se referă la aceste situaţii d e excepţie. Tot cu acest prilej, am intim că această reglem entare precisă a dreptului de a solicita proba contrară trebuie dubfată şi de lim itarea adusă prin art. 254 alin. (3) N CPC, în sensul că o b iectul p ro b e i contrare trebuie să vizeze „acelaşi aspect", adică acelaşi fapt în legă­ tură cu care s-a propus şi încuviinţat proba, potrivit alin. (2) al art. 254.

A r i , 2 6 1 . Locul ad m in istrării p rob elor. (1) A dm inistrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în cam era de consiliu, dacă legea nu dispune altfel. (2) D acă, din m otive obiective, adm inistrarea probelor nu se poate face decât în afara localităţii de reşedinţă a instanţei, aceasta se v a putea efectua prin com i­ sie rogatorie, de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar m ai m ică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de aceiaşi grad. In cazu l în care felul dovezii îngăduie şi părţile se învoiesc, instanţa care adm inistrează proba poate fi scutită de citarea părţilor. (3) C ând instanţa care a p rim it com isia rogatorie constată că adm inistra­ rea probei urm ează a se face în circum scripţia altei instanţe, va înainta, p e cale adm inistrativă, cererea de com isie rogatorie instanţei com petente, com unicând aceasta instanţei de la care a prim it însărcinarea. (4) Instanţa însărcinată prin com isie rogatorie va proceda la adm inistrarea probelor în prezenţa părţilor sau, ch iar în lipsă, dacă au fost legal citate, având aceleaşi atribuţii ca şi instanţa sesizată, în ceea ce priveşte procedura de urmat. (5) D upă ce s-a efectu at adm inistrarea probelor p rin com isie rogatorie, instanţa sesizată, dacă este cazul, va fixa, din oficiu, term en pentru continuarea cercetării procesului sau , după caz, pentru dezbaterea fondului.

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 261

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

C O M E N T A R IU 1. Incidenţa co m isiei ro gato rii. O altă regula integrată adm inistrării probelor este aceea câ adm inistrarea probelor se face în fa ţa instanţei de ju d eca tâ sesi 2 ate cu soluţio­ narea cauzei, în cam era d e consiliu. De la această regulă se poate deroga num ai atunci când legea perm ite, iar o astfel de derogare este com isia rogatorie, procedura reglem entată de art. 261 alin. (2)-(5) NCPC. Com isia ro p to rie este o instituţie specifică dreptului procesual, asim ilată incidentului, atât din perspectiva probelor, cât şi a com petenţei (fiind o situaţie de prorogare o com petenţei). Din perspectiva probaţiunii, com isia rogatorie reprezintă totuşi o abatere de la regula instituită prin alin. (1) al art. 260 NCPC, astfel că nu poate fi considerată decât o situaţie excepţională, legea arătând că instituţia devine incidenţă dacă, dîn m otive obiective, adm inistrarea probelor nu se poate face decât în a fara locaiitâţii de reşedinţă a instanţei. Este astfel inadm isibilă dispoziţia prin care tribunalul, după casare şi reţinerea cauzei pentru judecarea în fond, hotărăşte audierea m artorilor adm işi prin com isie rogatorie, de către o altă instanţă de judecată din aceeaşi localitate cu respectivul trib u n a l11. Nu există niciun text de lege care să perm ită instanţei care rejudecă fondul după casarea cu reţinere să dispună ca adm inistrarea unor probe să fie făcută d e o instanţă din circum scripţia sa teritorială. în plus, o astfel de soluţie încalcă principiul nem ijlocirii. Se mai observă că, în speţă, nu se punea problem a unei com isii rogatorii, deoarece adm inistrarea dovezii nu urm a să se facă într-o altă localitate. 2. O b ie ctu l co m isei rogatorii. O biectul com isiei rogatorii nu poate fi altul, în circum ­ stanţele arătate, decât „adm inistrarea dovezii". Prin urm are, atunci când sunt incidente circum stanţe le ca re justifică adm inistrarea probelor prin com isie rogatorie, instanţa care judecă procesul asigură îndeplinirea tuturor aspectelor prem ergătoare adm inistrării propriu-zise a probei. Aceasta presupune încuviinţarea probei în condiţiile legii, instanţa stabilind obiectul acesteia şi asigurându-se că toate obligaţiile părţilor legate de adm inistrarea probei au fost îndeplinite, aşa cum se dispune şi prin art. 262 alin. (5) NCPC. în acest sens, num ai art. 340 N CPC stabileşte că dacă experti 2 a se face la o altă instanţă prin com isie rogato­ rie, num irea experţilor şi stabilirea sum elor cuvenite vo r fi lăsate în sarcina acestei din urm ă instanţe, ceea ce sem nifică faptul că instanţa care dispune adm inistrarea probei de către o altă instanţă este scutită a asigura îndeplinirea de către parte a obligaţiei de plată a onorariului cuvenit exp e rţilo r 3. Instanţa d e sem n ată. Su b aspectul procedibilităţii, com isia rogatorie poate fi cerută de p ă rţi sau poate fi dispusa din oficiu şi, fiind dispusă pentru realizarea unui ser­ viciu public, ea este o bligatorie pentru instanţa desem nată, afară doar d e situaţia în care s-ar încălca regulile d e com petenţă m aterială. Codul trasează regula conform căreia proba va fi adm inistrată prin com isie rogatorie de către o instanţă egală în g ra d Instanţei care a dispus-o sau, dacă în localitatea respectivă nu există o instanţă egală în grad, poate fi efectuată şi de către o instanţă inferioard în grad. în ceea ce priveşte com petenţa teritorială, aceasta este determ inată d e locu i situării p ro b e i (m ijlocului d e probă). în m od special în să , atunci când instanţa care a prim it com i­ sia rogatorie constată că adm inistrarea probei urm ează a se face în circum scripţia altei instanţe, va înainta, pe cale adm inistrativă, cererea d e com isie rogatorie instanţei com ­ petente, com unicând aceasta instanţei de la care a prim it însărcina rea. " ‘ T r ib . r e g .

Bacău, în e h e ie r e a d in 1 8 maf 1 9 5 8 , în L.P, nr. 1 1 / 1 9 5 8 , p . 1 1 0 .

V t * O M C A D Ă N Â t iĂ

585

A rt. 261

Ca

r t c a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

Prin urm are, deşi suntem în prezenţa unui caz d e necom petenţă teritohold, acesta nu se soluţionează prin interm ediu! hotărârii de declinare în condiţiile art. 130*132 NCPC, ci printr-o m ăsură adm inistrativă, desigur m aterializată prin încheiere c a re v a fi adusă la cunoştinţa instanţei de la care a prim it însărcinarea. Această m odalitate de desesizare vizează însă num ai incidentul legat de necom petenţă teritorială. Deşi legea nu distinge, credem că m ă sura adm inistrativă a înaintării dosarului instan­ ţei în circum scripţia căreia proba urme32ă să fie adm inistrată se aplică şi în situaţia în care instanţa care a dispus efectuarea com isiei rogatorii a înain tat dosarul unei instanţe necom petente d o a r dintr-o eroare care nu poate fi asim ilată incidentului necom petenţei teritoriale (d e exem plu, dintr-o eroare adm inistrativă). însă de data aceasta încheierea d e scoatere d e pe rol şi de înain tare a dosarului la Instanţa desem nată prin dispoziţia de adm inistrare a probei prin com isie rogatorie nu va avea ca tem ei alin. (3) al art. 261, ci va fi o încheiere adm inistrativă, justificată de eroarea p ro d u şi. 4. în ch e ie re a d e so licitare a co m isiei rogatorii. A dm inistrarea probei prin com i­ sie rogatorie se va dispune de către instanţa sesizată cu judecarea procesului (instanţa rogantă) prin încheiere care reprezintă actul d e sesizare ai instanţei solicitate cu adm inis­ trarea probei (instanţa rogată). Prin aceeaşi încheiere, instanţa solicitantă va preciza, în funcţie de proba care se im pune a fi adm inistrată, după caz: întrebările la care trebuie să răspundă m artorii sau aspectele cu privire la care trebuie chestionaţi m artorii (dacă se solicită audierea unor m artori), întrebările ia care trebuie să răspundă una dintre părţile litigiului (dacă se soli* cită adm inistrarea probei cu interogatoriul), obiectivele care trebuie avute în vedere la efectuarea unei lucrări de expertiză (dacă se solicită efectuarea unei lucrări tehnice}, aspectele care trebuie urm ărite la faţa locului (dacă se solicită efectuarea unei cerce­ tări locale), precum şi m enţiunea că obligaţiile părţilor legate de adm inistrarea probei respective au fost îndeplinite. Indicarea acestor elem ente se im pune tocm ai în vederea eficientei adm inistrări a unei probe de către o instanţă care nu cunoaşte cauza pentru soluţionarea căreia este chem ată să adm inistreze o probă. 5. A d m in istrare a pro b ei de către instan ţa sesizată prin co m isie rogatorie. Instanţa sesizată prin com isie rogatorie să adm inistreze dovada trebuie să urm eze aceleaşi reguli de procedură pe care legea le prevede în cazul acelei dovezi, iar încheierea p rin care se realizează com isia rogatorie şi care va constata efectuată com isia rogatorie nu poate fa c e o biectul c ă ii de a ta c decât odată cu fondul. în tre altele, se m enţine obligativitatea cită rii p ă rţilo r la adm inistrarea probei prin com isie rogatorie în faţa instanţei rogate, cu excepţia cazului în care părţile se învoiesc şi felul dovezii îngăd uie adm inistrarea sa fără citare. învoiala p ă rţilo r poate interveni atât în faţa instanţei sesizate cu judecarea cauzei, atunci când dispune adm inistrarea probe­ lor prin acest procedeu, fie în faţă instanţei care este desem nată să adm inistreze proba şi trebuie să fie expresă. în ce priveşte posibilitatea n ecitdrii părţilor la adm inistrarea dovezii, justificată de felul dovezii ce urm ează a fi adm inistrată, credem totuşi că aceasta trebuie să aibă o ju s­ tificare excepţională, regula răm ânând citarea, şi trebuie considerată num ai în legătură cu circum stanţele referitoare la probă, iar nu la părţile din proces. După adm inistrarea probei, instanţa solicitată va înainta instanţei solicitante dosarul care conţine proba, înţeleasă ca rezultat consem nat al adm inistrării sale. A lineatul final arată că, dacă este cazul, instanţa care ju d e că procesul va fixa din oficiu term en pentru continuarea cercetării procesului sau pentru dezbaterea fon d u lu i. 586

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 262

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Aceasta înseam n ă câ este posibil ca adm inistrarea probei prin com isie rogatorie să justifice răm ânerea în nelucrare a procesului, fapt care însă nu poate atrage perim area, întrucât repunerea pe rol a dosarului pentru continuarea ju decăţii nu poate fi plasată în dom eniul culpei părţii, ci presupune o m ăsură pe care instanţa avea obligaţia să o realizeze din oficiu. N im ic nu îm p ied ică instanţa sesizată cu judecarea procesului, din raţiuni im puse de continuare judecăţii (cum a r fi adm inistrarea altor probe sau efectuarea altor acte procesuale specifice cercetării procesului), să fixeze term ene succesive, iar pe durata acestora adm inistrarea probei prin com isie rogatorie să fie finalizată şi înaintată instanţei solicitante. 6. Coop erarea ju d icia ră în procesul civ il in tern aţio n al. în contextul cooperării dintre organele ju risdicţio nale ale statelor m em bre în vederea obţinerii d e probe în m aterie civilă sau com ercială, dupâ aderarea la Uniunea Europeană sunt aplicabile prevederile Regulam entului Consiliului (CE) nr. 1206/2001 din 28 m ai 2001 referitor la cooperarea între ju risd icţiile statelor m em bre în dom eniul obţinerii probelor în m aterie civilă sau com erciala cu statele m em bre ale Uniunii Europene (cu excepţia Danem arcei). De asem enea, dincolo de cooperarea ju diciară unională, în m ateria probelor în pro­ cesul civil internaţional su n t operabile convenţiile/tratatele m ultilaterale (Convenţia pri­ vin d obţinerea d e probe în străinătate în m aterie civilă sau com ercială, la care Rom ânia a aderat prin Legea nr. 175/2003, Convenţia privind procedura civilă adoptată ia Haga la 1 m artie 1954, la care Rom ânia a aderat prin Decretul n r 81/1971), dar şi convenţiile/ tratatele bilaterale. Principiile care stau la baza cooperării în m aterie civilă vo r fi pe larg abordate în m ate­ ria procesului civil internaţional, reglem entat în Cartea a VI l-a a codului.

A rt» 2 6 2 . C h e ltu ie lile n ecesare ad m in istrării probelor. (1) Când adm inis­ trarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în term enul fixat de instanţă, dovada achitării sum ei stabilite pentru acoperirea lor. (2) tn cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorulu i în procesul pornit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanţa v a stabili, prin încheiere, cheltuielile de adm inistrare a probei şi partea care tre­ buie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina am belor părţi. (3) N edepunerea sum ei prevăzute la alin. (1) în term enul fixat atrage decăde­ rea părţii din dreptul de a adm inistra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe. (4) D epunerea sum ei prevăzute la alin. (1) se va pu tea însă face şi dupâ îm pli­ nirea term enului, dacă prin aceasta n u se am ână judecata. (5) D ispoziţiile alin. (l)-(4) se aplică şi în cazul în care adm inistrarea probei se face prin com isie rogatorie. C O M E N T A R IU 1. Stab ilire a c h e ltu ie lilo r şi a părţii care le su p o rtă. Ultim a dispoziţie cu caracter general integrată adm inistrării probelor este reglem entată în art. 262 N CPC referitor la cheltuielile de adm inistrare a p ro b e lo r Este previzibil că uneori adm inistrarea unor probe necesită cheltuieli, fie că acestea reprezintă rem uneraţii a le celo r im plicaţi în procesul d e adm inistrare a probei (experţi, interpreţi, traducători), fie că reprezintă doar despăgubiri pentru cei angrenaţi în proce­

V t * O M C A D Ă N Â t iĂ

587

A rt. 262

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

sul de probdţiune (cheltuieli pe care m artorii le fac pentru a se prezenta în proces, pen­ tru cazarea, deplasarea şi m asa m artorilor, experţilor, ori care ţin de asigurarea logisticii necesare pentru adm inistrarea unei probe). în toate cazurile, părţile sunt ţinute direct de plata acestor cheltuieli în că în tim pul ori pe durata procesului. Trebuie m enţionat câ nu avem în vedere aici plata cheltuielilor de judecată globalizate la finalul procesului şi care rezidă în com ponenta procesuală a raportului ju rid ic dintre părţi, ci plata costurilor pe care adm inistrarea unei probe o pre­ supune, o obligaţie p ro ce su a li a părţii faţă de cei im plicaţi în procesul de probaţiune. A ceste costuri sunt, cum este şi firesc, în sarcina p â rţii care a cerut proba ce im plică anum ite cheltuieli de adm inistrare, ia r dacă proba a fost încuviinţată 1a cererea am be­ lor părţi, instanţa va stabili proporţia în care fiecare dintre acestea suportă costurile de adm inistrare (este în special cazul expertizelor, atunci când am bele părţi propun o biec­ tive proprii pe care instanţa le încuviinţează). în cazul probei dispuse d in oficiu sau fa cererea p ro cu ro ru lu i în procesuf pornit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1). instanţa va stabili cheltuielile de adm i­ nistrare a probei şi partea care trebuie să le plătească. în tru câ t în acest caz reperul părţii care a solicitat proba nu se m ai regăseşte, instanţa va trebui să aprecieze sarcina plăţii în funcţie de obiectul probei astfel dispuse. Cum în condiţiile art. 249-250 N CPC sunt supuse probaţiunii faptele susţinute de părţi în cursul procesului, autorul susţinerii care im pune proba va suporta costurile d e adm inistrare'11. Instanţa estim ează şi întinderea costurilor im puse d e adm inistrarea unei probe atunci când o bligaţia de plată se im pune anterior adm inistrării p robei (cum a r fi stabilirea unui onorariu estim ativ pentru efectuarea unei expertize). în să când cererea de plată a aces­ to r costuri este făcută de persoana îndreptăţită im plicată în procesul de probaţiune înainte sa u d u p ă adm inistrarea p robei - instanţa va hotărî întinderea lor în funcţie de elem entele probatorii prezentate de autorul cererii de plată (spre exem plu, cheltuielile de deplasare, cazare şi m asă ale m artorului v o r fi stabilite în baza probelor prezentate instanţei de către acesta). Stabilirea întinderii cheltuielilor de adm inistrare a probelor, a părţii în sarcina căreia cade obligaţia de plată, m odalitatea de consem nare a plăţii şi term enul în care plata tre­ buie realizată se va face prin încheiere. 2. San cţiu n ea n e d ep u n e rii su m e lo r stab ilite de in stan ţă. în condiţiile alin. (3) al art. 262, nedepunerea sum elor în term enul fixat de instanţă în condiţiile alin. (2) atrage decăderea părţii din dreptul de a adm inistra dovada. în le g ă tu ri cu această dispoziţie, se im pun două observaţii: a) prim a este aceea că partea are d rep tu l de a -i f i adm inistrată p ro b a , iar nu dreptul de a adm inistra proba, adm inistrarea acesteia făcându-se de către instanţă. Prin urm are, există o im precizie a norm ei cu privire la conţinutul dreptului sa n cţio n a t2'; b) a doua este referitoare la faptul că sancţionarea cu decăderea intervine num ai atunci când partea are dreptul de a~i fi adm inistrată o probă, adică num ai atunci când proba a fo s t p ro p u să ţ i încuviinţată părţii, iar nu şi atunci când adm inistrarea probei s*a dispus din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit d e acesta în condiţiile pre­ văzute la art. 92 alin. <1}N CPC IM. 1)1 P e n t r u o p in ia c ă , şl M ,

In f a p t . c h e lt u ie lile s u n t în s a r c in a p â r tii c ă r e ia p r o b a d is p u s ă d in o f ic iu îi p r o f it ă , a s e v e d e a

Tdbârcâ, D r e p t p r o c e s u a l c iv il, v o i. I, e d , a 2 - a , E d , U n iv e r s u l J u r id ic , B u c u r e ş t i, 2 0 0 8 , p . 3 5 3 .

1,1A s e v e d e a ş i i O e te o n u , T r a t a t , v o i. t. 2 0 1 0 , p 6 4 7 , n o t a d e s u b s o l. 1,1 P e n t r u o p in ia c o n t r a r ă , a s e v e d e a M. TUbâred, D r e p t p r o c e s u a l c iv il, v o i, I, 2 0 0 8 , p . 3 5 3 .

sa s

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 263

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Restrângerea este firească, având în vedere c i în acest ca2 partea nu are dreptul de a-i fi adm inistrată proba, ci doar o obligaţie legată de adm inistrarea p rob ei, ia r institu­ ţia decăderii se asociază întotdeauna unui drept pe care îl sancţionează. în cazul în care, pentru o probă dispusă din oficiu, partea nu îndeplineşte obligaţia de plată a costurilor im plicate d e adm inistrarea probei, vo r deveni incidente alte sancţiuni atunci când legea le prevede sau justifică sau instanţa va păşi la judecată cu consecinţa aprecierii ca nedo­ vedite a faptului susţinut în cursul procesului şi pentru care respectiva probă a fost dis­ pusă. Nu în ultim ul rând, se m ai im pune a su blin ia şi faptul că decăderea intervine atunci când costurile de adm inistrare a probei se stabilesc anterior a d m in istră rii acesteia. Nu poate fi decăzută partea din dreptul de a-i fi adm inistrată o probă dacă adm inistrarea probei este realizată deja (?n acest caz, proba aparţine cauzei şi s-ar recunoaşte părţii un m ijloc indirect de desistare de probe atunci când rezultatul ei nu i-ar fi favorabil); în schim b, încheierea instanţei va reprezenta un titlu de creanţă îm potriva părţii îndatorate. Sancţiunea decăderii va putea fi evitată prin depunerea sum elor necesare pentru adm inistrarea probei, deşi s-a depăşit term enul stabilit de către instanţă în condiţiile alin. ( 1 ), dacă acest fapt nu pricinuieşte am ânarea cauzei111. Mai arătăm şi că sancţiunea decăderii Tn condiţiile acestui articol se m enţine num ai p en tru etapa procesuală respectivă (prim ă instanţă, apel) şi nu se extinde la celelalte etape unde propunerea probei în legătură cu care s-a dispus decăderea ar putea fi reite­ rată, iar procedura adm inistrării reluată. în fine, ultim ul alineat nu reprezintă decât o reconfirm are a fap tului că adm inistrarea probei prin com isie rogatorie respectă aceleaşi reguli referitoare la adm inistrarea probe­ lor, inclusiv în privinţa cheltuielilor.

A r U 2 6 3 . Situ aţia p ărţii decăzute. Partea decăzută din dreptul de a adm i­ nistra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept tem einicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice. C O M E N T A R IU Dispoziţia art. 263 nu reprezintă o noutate, textul făcând aplicarea principiilor esenţiale ale contradictorialităţii şi dreptului la apărare al părţii. Partea decăzută din dreptul de a-i fi adm inistrata o probă s e va p u tea apăra com bătând susţinerile şi apărările (inclu­ siv probele) celeilalte părţi, atât în cadrul discuţiilor contradictorii făcute în cursul cerce­ tării procesului, cât şi în cadrul dezbaterilor. Aceasta înseam nă com batereo susţinerilor ş i p ro b e lo r aduse de a dversar cu argu* m ente, excepţii sau prin evocarea unor norm e legale care tind la infirm area rezultatului adus prin probele adm inistrate în proces de către cealaltă parte. Mai m ult, deşi textul se refera la anum ite garanţii recunoscute părţii decăzute din dreptul de adm inistrare a probei, credem că el poate fi extins pentru oricare dintre situaţiile în care partea a fost decăzută din d rep tu l d e o se a p ă ra în sen s ia r g - d e a invoca anum ite excepţii o ri de a prop u n e p ro b e^1. m S - a a p r e c ia t s i tn s e n s u l c ă a c e a s t ă d is p o z iţ ie , r e p r e z e n t â n d o r e it e r a r e 3 a r t . 1 7 0 a lin . ( 4 } C P C 1 8 6 5 , r e g le ­ m e n t e a z ă o a c o p e r ir e a s a n c ţ iu n ii d e c ă d e r ii ş l u n a r g u m e n t a l f a p t u lu i c ă n u in t e r e s e a z ă o r d in e a p u b lic ă , n e p u ­ t â n d fi in v o c a t ă d in o f ic iu - M . T & b â rca , G /î. B u t a , o p . c it ., 2 0 0 8 , p . 5 7 8 . |J M . T â b â rc â , G K B u r a , o p . c it ., 2 0 0 8 , p . 5 7 9 .

V e * O M C A D Ă N Â t iĂ

589

A rt. 264-265

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i* 2 0 1 . A precierea p rob elor. (1) Instanţa v a exam ina probele adm inis­ trate, g e fiecare în parte şi p e toate în ansam blul lor. (2) în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dove­ dire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în m od liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lo r doveditoare. C O M E N T A R IU A precierea p ro b e lo r constă în operaţiunea m e n ta li pe care o va face instanţa pentru a determ ina puterea probantă şi valoarea fiecărei probe în parte, precum şi a le tuturor probelor îm p reun ă. Judecătorul va exam ina cu atenţie probele adm inistrate în cauză, pronunţând soluţia pe ba 2a acestora, în raport de intim a sa convingere. Aceasta sem nifică aplicarea unui silogism care să facă transparent şi inteligibil raţio­ nam entul ju d icia r asupra situaţiei de fapt pe care instanţa a reţinut-o în cauză. Instanţa va trebui să stabilească valoarea probatorie a fiecărei probe în raport de circum stanţe exterioare (d e exem plu, relaţia m artorului cu părţile ca u 2ei, vârsta şi em o­ tivitatea acestuia, subiectivism ul m artorului ori al părţii), aspectele in trin seci ale p rob ei (aptitudinea sa de a fi lăm urit faptele pentru care a fost adm inistrată) şi fu n cţia sa în ca d ru l tuturor p rob elo r (valoarea sa de adevăr în contextul unei evaluări glo bale şi con­ com itente a tu tu ro r probelor), toate fiind chestiuni care justifică luarea în considerare sau, dim potrivă, înlăturarea probei. A cest silogism trebuie nu doar asum at de către instanţă, d a r şi explicat Tn cuprinsul co nsiderentelor hotărârii şt reprezintă pentru părţi una din com ponentele garanţiei de acces la o instanţă. Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garan­ ţiile date de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor om ului, include prin­ tre altele dreptul părţilor de a fi în m od real „ascultate", adică în m od corect exam inate susţinerile lor de către instanţa sesizată. Curtea Europeană arată că aceasta im plică mai a le s în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un exam en efectiv, real şi consistent al m ijloacelor, argum entelor şi elem entelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le apre­ cia pertinenţa în determ inarea situaţiei de fapt111. Trebuie m enţionat câ, în anum ite cazuri, puterea de apreciere a judecătorului cunoaşte unele îngrădiri, pe care le vom evidenţia atunci când ne vom ocupa de forţa probantă a fiecărui m ijloc de probă în parte.

§2. Dovada cu înscrisuri /. D is p o z iţii g e n e ra le

A r i. N o ţiu n e. înscrisul este orice scriere sau altă consem nare care cuprinde date despre u n a ct sau fapt ju rid ic, indiferent de suportul e i m aterial ori de m odalitatea de conservare şi stocare. C O M E N T A R IU 1. D efinire şi distincţia faţă d e m ijlo ace m ateriale d e probă. Definiţia pe care noua lege procesuală o dă înscrisului ca m ijloc de probă reprezintă un progres real faţă de con1)1 C .6 .D .O ., H o t ă r â r e a d in 2 8 a p r ilie 2 0 0 5 î n c a u z a A lb in a c . R o m â n iţ i ş i H o t ă r â r e a d in 1 5 m a r t ie 2 0 0 7 î n c a u z a

G h e o rg h e e. R o m â n ie i.

590

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 265

cepţid clasică, în acord cu care acesta era reprezentat num ai d e o consem nare scriptică m aterializată pe suport de hârtie. Astăzi, înscrisul este reprezentat de orice scriere sau consem nare (lingvistică - fie scriptică ori verbală, codificată - criptată sau reprezentată în im agini) stocată şi con­ servată pe un su p o rt1". înscrisul este, aşadar, o scriere sau consem nare care cuprind e date despre un act sau fapt ju rid ic şi care interesează obiectul probaţiunii judiciare într-un caz determ inat, indi­ ferent de m odul de prezentare a inform aţiei. Ca probe judiciare, înscrisurile au o pon­ dere im portantă nu doar datorită m odului facil în care po t fi folosite, d a r pentru calitatea inform aţiei pe care o încorporează şi caracterului lor nealterabil. în acest sens, trebuie asim ilate înscrisurilo r o rice înregistrări im agistice dacă sunt reprezentate într-o m odalitate perceptibilă şi dacă prezintă caracteristicile d e mai sus, adică înregistrările video, audio, desen ele etc., care până acum nu au depăşit concepţia conform căreia, din punctul d e vedere al m ijlocului de probă, trebuiau integrate m ijloa­ celo r m ateriale d e probă. Deşi observăm că în continuare, potrivit art. 341 alin. (2) NCPC sunt considerate m ij­ loace m ateriale de p ro b ă şi fotografiile, fotocopiile, film ele, discurile, benzile d e înregis­ trare a sunetului, precum şi alte asem enea m ijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor m oravuri, ele trebuie considerate ca atare din perspec­ tiva lor de lu cru ri care stochează inform aţia (benzile, CD -urile, hârtiile etc.) care, la rân­ dul lor, pot prezenta sem ne, aspecte particulare sau alte aspecte specifice care să aibă im portanţă în plan probator. în acest context, ream intim că în practică se acceptă con­ stant distincţia între în scris ca şi conţinut, adică sum a inform aţiilor redate pe su p o rt de hârtie, şi în scris su p o rt m aterial, când se iniţiază procedura înscrierii în fals, caz în care suportul de hârtie nu poate fi altceva decât un m ijloc m aterial d e probă. Prin urm are, încuviinţarea unei probe constând într-o înregistrare vid e o va trebui să aibă în vedere condiţiile procedurale aplicabile probei cu înscrisuri. Suportul care redă inform aţia însă este un m ijlo c m a terial, distinct de inform aţia pe care o conţine (şi care are, de exem plu, im portanţă în expertizarea originalităţii sau autenticităţii), iar aceste două m odalităţi de considerare a înregistrării ca m ijloc de probă pot coexista în cadrul aceluiaşi proces. 2. C lasificări. Fără a m inim aliza im portanţa clasificării înscrisurilor, o preocupare con­ stantă a doctrinei ju rid ice121, vom am inti doar că din punct de vedere procesual prezintă im portanţă departajarea după urm ătoarele criterii: a) după scopu/în care au fost concepute: înscrisuri p re co n stitu iteîn scop probator şi înscrisuri nepreconstituite; b) după efectu l realizat în plan probator: înscrisuri originare sau prim ordiale, înscri­ suri re cognitive şi confirm ative (acestea din urm ă având o m ai m ică sem nificaţie probatorie ca acte autonom e); c) după m o d u l d e întocm ire: înscrisurile su b sem nătură privată, înscrisurile autentice şi o categorie distinctă, începutul de dovadă scrisă; d) după relaţia dintre ele: înscrisuri originale şi copii.

m D e f in iţ ie in s p ir a t ă d e D ir e c t iv a P a r la m e n t u lu i E u r o p e a n ş i a C o n s iliu lu i 1 9 9 9 / 1 9 9 3 d in 1 3 d e c e m b r ie 1 9 9 9 . P e n t r u m a l m u lt e d e t a lii, a s e v e d e a L L e ţ , N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c iv ilă , v o i. 1,2 0 1 1 , p . 4 0 6 ş l u r m .

121i ie ? , N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c iv ilă , v o i. lr 2 0 1 1 . p . 4 0 6 s i u r m .: M . Tâ b â rcd , D r e p t p r o c e s u a l c iv il, v o i. 1 , 2 0 0 8 , p . 5 3 8 ş l u r m .; V.M . Ciobonu, G . BoroS, T.C. B nciu , o p . c i t , 2 0 1 1 , p . 2 5 6 ş l u r m .

V e * O M C A D Ă N Â t iĂ

591

A rt. 266-267

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Ari* 2 6 0 . în scrisu rile p e su p ort in form atic. înscrisul p e suport inform atic este adm is ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul p e suport hârtie, dacă îndepli­ neşte condiţiile prevăzute de lege. C O M E N T A R IU Deşi ponderea înscrisurilo r reprezentate în form a clasică - pe suport de hârtie - este încă sem nificativă, rem arcăm totuşi că înscrisurile stocate pe su p o rt inform atic ocupă un loc tot m ai m are în realitatea cotidiană, de aceea în noul cod s-a im pus reglem enta­ rea expresă a acestora, fără a m ai lăsa aprecierea funcţiei lor probatorii num ai legislaţiei conexe. Cu toate acestea, legiuitorul nu se preocupă d e o definiţie a înscrisu rilo r pe suport inform atic, ci doar se m ărgineşte la a arăta că sunt adm isibile ca p rob e întocm ai ca înscrisurile clasice, adică cele consem nate pe suport de hârtie, docd îndeplinesc condi­ ţiile legale, adică dacă sunt dincolo de orice obiecţiune care vizează posibilităţile lor de alterare atât în privinţa suportului care le stochează, cât şi în privinţa integrităţii datelor.

A ri. 2 0 7 . în scrisu rile în form ă electronică. înscrisurile făcute în form ă elec­ tronică su n t supuse dispoziţiilor legii speciale. C O M E N T A R IU Legătura dintre această dispoziţie şi cea din articolul precedent nu poate fi între­ ruptă, legiuitorul neîntenţionând o diferenţiere între înscrisul pe suport Inform atic şi cel în form ă electronică; în fapt, toate înscrisurile generate electronic su n t stocate pe un su p o rt inform atic. în să pe când art. 266 urm ăreşte reglem entarea co ndiţiilor de adm i­ sibilitate a înscrisului generat electronic şl forţa sa probantă, adică îi determ ină generic regim ul procesual, această dispoziţie urm ează să sem nifice trim iterea la legea specială, în prezenţa căreia regulile generale de adm isibilitate şi de evaluare a funcţiei probatorii a acesto r înscrisuri devin secundare. Legea specială care stabileşte regimul înscrisurilor electronice este Legea nr. 455/2001 privind sem nătura electronică, iar dispoziţiile codului fac trim itere la această lege pentru a predeterm ina regimul lor inclusiv în plan probator. înscrisul electronic a devenit o necesitate în principal în dom eniul com ercial, al eco ­ nom iei transfrontaliere, în contextul libertăţii circulaţiei persoanelor şi m ărfurilor care au im pus folosirea tehnofogiei inform aţiilor şi în dom eniul juridic. Potrivit art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind sem nătura electronică, prin noţiu­ nea d e înscris în fo rm ă electronică se în ţelege o colecţie de date în form ă electronică în tre care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau o rice alte carac­ tere cu sem nificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin interm ediul unui program infor­ m atic sau al altui procedeu similar. A rticolul 5 din aceeaşi lege asim ilează înscrisului su b sem nătură privată, în privinţa co ndiţiilor şi efectelor, acel în scris în form ă electronică căruia i s-a încorporat, ataşat ori i s-a asociat logic o sem nătură electronică e x tin să ", în m ăsura în care această sem nătură 1)1 A rt. 4 pct. 3 din Le ge a nr. 4 5 5 /2 0 0 1 p re ve d e că se m n ătu ra e le ctro n ică reprezintă d a te în fo rm ă e le ctro n ica, c e su n t a ta şa te sa u logic a so cia te c u a lte d a te în fo rm ă e le ctro n ică ş l ce re se rv e sc ca m etodă d e id e n tifica re, iar co n fo rm pct. 4 al a celu iaşi a r t ic o l se m n ătu ră e le ctro n ică e xtinsă tre b u ie să în d e p lin e a scă u rm ă to a re le condiţii: e ste legată tn m o d u n ic d e sem n atar; a sig u ră Id en tificarea se m n a ta ru lu i; este creată p rin m ijloace controlate

592

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 268

f a j a p r i m e i in s t a n ţ c

îndeplineşte două condiţii: este bazată pe un certificat calificat111 nesuspendat sau nere­ vocat la m om entul respectiv şi este generată cu ajutorul unuî dispozitiv securizat de cre­ are a sem năturii electronice121. tn cazurile în care, potrivit legii, fo rm a scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui a ct ju rid ic, înscrisul în form ă electronică este considerat a îndeplini această cerinţă de form ă în m ăsura în care poate fi asim ilat înscrisului su b sem nătură pri­ vată, deci atunci când i s-a încorporat, ataşat ori i s-a asociat logic o sem nătură electro­ nică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată cu ajutorul unui dispozitiv secu­ rizat de creare a sem năturii electronice (art. 7 din Legea nr. 455/2001). Su b aspectul fo rţe i probante a înscrisului în form ă electronică, art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede că înscrisul în form ă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat ori i s-a asociat logic o sem nătură electronică, dacă este recu n o scu t de către cel căruia i se opune, are, între cei care l-au subscris şi în tre cei care le reprezintă drepturile, acelaşi efect ca şi înscrisul autentic. Pentru ipoteza în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau sem nătura, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 455/2001 obligă instanţa să dispună efectuarea unei expertize teh­ nice de specialitate.

A ri. 2 6 8 . R olu t sem năturii. (1) Sem nătura unui înscris face deplină cre­ dinţă, până la proba contrară, despre existenţa consim ţăm ântului părţii care î-a sem nat cu privire la conţinutul acestuia. D acă sem nătura aparţine unui funcţio­ n ar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) C ând sem nătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege. C O M E N T A R IU A cest text de lege abordează/uncf/o probatorie a sem n ă tu rii p e un înscris, indiferent de calitatea sa şi suportul care îl stochează. Prim ul alineat se referă, fără îndoială, la sem nătura olografă, adică la o grafie perso­ nală a celui de la care înscrisul em ană sau pe care astfel şi-l însuşeşte. Sem nătura constă, de regulă, într-o suită de sem ne literale având în m od obişnuit sem nificaţia reprezentării num elui unei persoane'51.

exclu siv d e sem n atar; este legată d e d a te le în fo rm ă e le ctro n ică la care se raportează în a$a fel în c â t o rice m o d ifica re u lterio ară a a cesto ra e ste identificabilă, 10 C e rtifica tu l calificat este a ce l ce rtifica t (o co le cţie d e d a te în fo rm ă e le ctro n ică c e atestă legătura din tre datele d e v e rificare a se m n ătu rii e le ctro n ice $1 o p erso an ă, co n firm ân d id entitatea a ce le i p e rso an e) care cu p rin d e m e n ţiu n ile arătate d e art. 1 $ d in Le ge a nr. 4 S S / 2 0 0 1 şi ca re este e lib e ra t d e u n fu rn izo r d e se rv icii de certificare ca re în d e p lin e şte c o n d iţiile p re vă zu te d e art. 20 d in a ce e a ţi lege. 12 D isp ozitivul se cu riza t d e cre a re a se m n ătu rii e le ctro n ice este de fin it d e art. 4 p ct. 7 şi p ct. 8 din Legea nr. 4 5 5 /2 0 0 1 c a „so ftw a re şi/sa u h a rd w are co n figu rate , utilizat p e n tru a im p le m e n ta datele d e cre a re a se m ­ năturii e le ctro n ice ", ca re în d e p lin e şte u rm ăto arele co n d iţii: d a te le d e cre a re a se m n ătu rii să ap ară n u m a i o s in g u r i dată şi sâ poată fî asigurată co n fid e n ţia lita te a acesto ra; d a te le d e c re a re a se m n ătu rii să nu poată fi d e d u se ; se m n ătu ra $ă fie protejată îm p o triva falsificării p rin m ijlo a ce le te h n ic e d isp o n ib ile la m o m e n tu l ge n e ­ rării a ce ste ia ; d a te le d e cre a re a se m n ă tu rii să poată fi protejate în m o d e fe ctiv d e că tre se m n a ta r îm potriva utilizării a cesto ra d e că tre p e rso a n e n e au to rizate ; să n u m o d ifice d a te le în fo rm ă e le ctro n ică , care tre b u ie să fie se m n ate , şl sâ nu îm p ie d ic e c a a ce ste a să fie prezen tate sem n atarului în a in te d e fin alizarea o p e raţiun ii de sem nare. M A se ved ea ş i /. Deleartu, Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p. 824 s i urm . V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

593

A rt. 268

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Nu este astfel considerat se m n ă tu ri un sem n, o em blem ă, un desen sau chiar o ştam ­ pilă111, chiar dacă su n t folosite legitim şi aplicate de către cel care avea dreptul sem nă­ rii actului. De asem enea, sem nele, em blem ele, ştam pila sau o rice altă grafie adiacentă sem năturii nu com plinesc rolul acesteia decât în m ăsura în care o lege specială ar im pune acest regim. 5ub rezerva acesto r exigenţe m inim ale sau a unor condiţii im puse prin dispoziţii spe­ ciale, sem nătura olografă face proba existenţei consim ţăm ântului părţii care a sem nat înscrisul cu privire la conţinutul acestuia. Desigur, trebuie avut în vedere că, de regulă, sem nătura se încorporează în cuprin­ sul actului, la sfârşitul acestuia, pentru a sem nifica însuşirea întregului său conţinut, Iar uneori este aplicată pe fiecare pagină a actului; o sem nătură poziţionată m arginal sau la m ijlocul actului, de exem plu, nu are sem nificaţia asum ării întregului său conţinut. Proba constituită prin sem nătura actului nu este absolută, ci, în funcţie de regim ul probator specific, prezum ţia iu ris tontum a existenţei consim ţăm ântului părţii care a sem nat înscrisul cu privire la conţinutul acestuia poate fi răsturnată prin adm inistrarea p rob ei contrare în condiţiile legii. Cu privire la greutatea probatorie, este necesar să se distingă astfel: a) dacă sem nătura aparţine unui fu n cţio n a r pubiic, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. Astfel, dacă funcţionarul p u b lic a acţionat potrivit atribuţiilor şi com petenţelor sale, actul sem nat de acesta face, ca regulă, dovada deplină asupra iden­ tităţii părţilor, sem năturii şi consim ţăm ântului acestora cu privire la conţinutul actului şi datei înscrisului şi nu a r putea fi com bătut decât în condiţiile art. 270 NCPC; b) dacă sem nătura este electronică, valabilitatea va fi stabilită după verificarea repro­ ducerii sale, în condiţiile legii. Cu toate acestea, trebuie ştiut că sem nătura electronică nu sem niffcă ceea ce în mod obişnuit înţelegem prin sem nătura unui înscris. Sem nătură electronică este un pachet de date de identificare a utilizatorului, integrat în docum entele sau/şi în m esajele pe care acesta te transm ite. Ea este atribuită unui sin gur utilizator şt, prin sistem ul său d e securizare de către furnizorul acreditat al acestui serviciu, asigură identitatea sem natarului, deoarece nu poate fi generată decât de acesta. De aceea, dacă, în principiu, un docum ent este transm is, garantarea lui prin sem ­ nătură electronică (m enţiune care însă nu este întotdeauna explicită în interiorul docu­ m entului) sem nifică faptul că provine de la posesorul certificatului digital calificat care îi perm ite accesul la respectiva sem nătură. Acesta nu va contesta sem nătura electronică, ci folosirea sa neautorizată de către o persoană care nu este deţinătorul certificatului digital ce autorizează folosirea sem năturii electronice1^. Trebuie însă precizat că art. 268 N CPC trasează rolul sem năturii înscrisului în probaţiunea ju diciară ca instrum entam probationis. Dacă un a c t nesem nat nu are sem nificaţie probatorie ca înscris, nu conduce autom at la inexistenţa raportului ju rid ic afirm at - negotium iu ris (probă care poate fi realizată prin alte m ijloace, cu excepţia cazului când înscrisul era cerut şi a d validitatem ), aşa cum poate să aibă o altă valoare probatorie. dacă legea perm ite (de exem plu, ar putea valora, în anum ite condiţii, începu t de dovadă scrisă).

1)1 W em , n otele d e subsol. UJ w w w .ce rtsign .ro/eertsign/faq#Q 4-ee rrifieat-certifi ca t.

594

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 269

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

//. în s c ris u l a u te n tic

A rt. 2 6 9 . N o ţiu n e. (1) înscrisul autentic este înscrisul întocm it sau, după caz, prim it şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în form a şi condiţiile stabilite de lege. A utenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, expri­ m area consim ţăm ântului acestora cu privire la conţinut, sem nătura acestora şi data înscrisului. (2) Este, de asem enea, autentic orice alt în scris em is de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter. C O M E N T A R IU Principala dihotom ie a înscrisurilo r răm âne în continuare aceea determ inată de înscrisurile autentice şi cele su b sem nătură privată, în fu ncţie d e m odul d e întocm ire şi uneori chiar de scopul preconstituirii actului într-una dintre cele două form e. 1. D e fin iţia şi co n d iţiile în scrisu lu i autentic. Spre deosebire de vechea form ulă a art. 1171 C. civ. 1864, care încorpora acestei categorii înscrisurile făcute (întocm ite) de un funcţion ar public com petent cu respectarea form alităţilor cerute prin lege, noua reglem entare prevede un dom eniu m ai în tin s pentru actele autentice', su n t autentice actele întocm ite sau, după caz, prim ite şi autentificate d e o autoritate publică, notarul public sau o altă persoană învestită de stat cu exerciţiul unei autorităţi sau puteri publice, în form a şi condiţiile cerute de lege. Aşadar, con diţiile actului autentic sunt urm ătoarele: a) calitatea sa u calificarea ce lu i care instrum entează a ctu l în întregim e sau care autentifică un act prezentat de particulari. Rezultă că părţile nu po t declara actul autentic prin voinţa lor, dacă acesta nu este în to cm it sau prim it şi autentificat de persoana care se află în exerciţiul unei autorităţi publice recunoscute de stat; b) agentul instrum entator al actului trebuie să fie învestit de stat cu exerciţiul acelei autorităţi p u b lice şi să respecte condiţiile şi lim itele exerciţiului funcţiei sale. Are acest exerciţiu, în condiţiile alin. (2) al art. 269 NCPC, o rice autoritate publică em itentă a unui înscris, dacă acelui în scris îi este recunoscută prin lege această calitate; c) înscrisul să fie în to cm it în fo rm a ş i condiţiile cerute de lege. Această cerinţă este destul de generală, d a r se justifică pe o varietate m are a actelor autentice (dintre care actele autentificate de notarul public în exerciţiul unei autorităţi publice, potrivit art. 7 din Legea nr. 36/1995, republicată, sunt d o ar o m ica parte). De aceea, com patibilitatea actului autentic cu legea trebuie raportată la reglem entări cu caracter special. Respectarea tu tu ro r acestor condiţii trebuie să rezulte din chiar fo rm u la de a u ten • tificare încorporată sau ataşată actului şi nu poate fi dovedită cu elem ente/probe exte­ rioare (de exem plu, cu m artori)^1. 2. D o m en iu l au te n ticităţii. Autenticitatea înscrisului şi efectele pe care aceasta le atrage în planul probaţiunii ju d iciare se referă la: stabilirea identităţii părţilor; luarea sau exprim area consim ţăm ântului acestora cu privire la conţinutul înscrisului; sem n ă' tura părţilor şi data înscrisului.

T rib ju d . T im iş, 5. civ., d e c. nr. 9 5 0 /1 9 7 3 , în R .R.D . nr. 1 0/19 73 , p. 169. V£*QNtCA DĂNÂItĂ

595

A rt. 270

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Aşadar, intră sub protecţia conferită d e form ula de autentificare a actului ceea ce agentul instrum entator constată ex propriis sensibus (prin propriile sale sim ţuri şi capa­ cităţi). Răm ân aşad ar în afara autenticităţii declaraţiile pe care părţile le fac în faţa agentu­ lui instrum entator (conţinutul sau veridicitatea acestora, nu exhibarea declaraţiei părţii în faţa celu i care autentifică actul), m odul de form are sau exhibare a voinţei acestora. Intră în d o m en iu l autenticităţii constatările referitoare la prezenţa părţilor, identifica­ rea lor, consem narea declaraţiilor făcute şi m enţiunea sem nării actului sau constatarea oricărui fapt petrecut în faţa celu i care aplică procedura autentificării, precum şl data consem nată în form ula de autentificare a actului. D ispoziţiile art. 269 NCPC devin astfel norm a generaiâ pentru verificarea condiţiilor înscrisului autentic şi pentru stabilirea dom eniului autenticităţii. în m ăsura în care o le g e sp eciaiâ fie trasează condiţii speciale pentru ca actul să fie considerat autentic din perspectiva probatorie, fie include în dom eniul autenticităţii şi alte elem ente ale înscrisului, atunci acele dispoziţii v o r fi prioritare cu referire la respec­ tivul înscris. In acest sens, arătam că art. 100 alin (2) din Legea nr. 36/1995, republicată, introdus prin Legea nr. 77/2012, norm a specială pentru reglem entarea înscrisului auten­ tificat în procedura notarială, indică la litera b) că intră în dom eniul autenticităţii şi locul încheierii actului.

A ri. 2 7 0 . Putere doveditoare. ( !) înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, in condiţiile legii. (2) D eclaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane. (3) D ispoziţiile alin. (2) su n t aplicabile şi în cazul m enţiunilor din înscris care su n t în directă legătură cu raportul juridic al părţilor, fără a constitui obiectul principal al actului. Celelalte m enţiuni constituie, între părţi, un începu t de dovadă scrisă. C O M E N T A R IU în m ăsura în care form a autentică nu este im pusă ca o condiţie a d validitatem sau ch iar a d probationem , părţile recurg vo lu ntar la procedura autentificării actelor şi dato­ rită a vantajelor proba to rii pe care un asem enea înscris le garantează. Astfel, înscrisul autentic este în so ţit de o puternică prezum ţie d e autenticitate ş i vali­ ditate cu privire la constatările făcute personal d e către cel care l-a întocm it, astfel încât persoana care îl foloseşte este scutită de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. Aşadar, înscrisul care prin form a şi aparenţa sa (sem nătura funcţion aru­ lui, sigiliul autorităţii etc.) are înfăţişarea unui în scris autentic regulat întocm it se bucură d e prezum ţia că e m a n ă în realitate d e la cei care figurează ca sem natari, iar dacă i se con­ testă autenticitatea, cel care invocă înscrisul nu are a face nicio dovadă, sarcina probei trecând asupra părţii care contestă sinceritatea şi autenticitatea înscrisului"1. Prezum ţia operează fa ţă de orice p e rso a n ă (erga om nes) şi dispensează de orice obli* g a ţie probatorie pe cel care îl evocă cu privire la tot ce intră în d o m en iu l autenticităţii,

"'V .M . CtobanUj G. B o ro i, T.C. B rk tu , g q . cit., 2 01 1, p, 255.

596

V IX O W C A D Â N Ă ILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 270

aşa cum acesta este determ inat de art. 269 alin. (1) teza a ll-a NCPC, desigur, până la declararea sa ca fals, în condiţiile legii. Aşadar, revine celui care contestă autenticitatea obligaţia de a iniţia dem ersurile pen­ tru declararea actu lu i autentic ca fa ls , dem ersuri care pot fi realizate: - f i e în cadrul procedurii adm inistrării probei, prin înscrierea în fa ls potrivit art. 304 şi urm. NCPC în acest caz, înscrierea în fals poate viza o rice form ă d e reafizare a falsului, atât m aterial, cât şi intelectual; - f i e în cadrul unui proces penal finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă de stabilire a fa lsu lu i (uneori, în situaţii excepţionale, poate reveni în sarcina instanţei civile com petenţa analizării falsului, spre exem plu în condiţiile art. 308 NCPC). Exced autenticităţii şi prezum ţiei d e validitate: a) declaraţiile p â rţilo r cuprinse în în scrisu l autentic. Agentul instrum entator nu poate controla sau asigura corespondenţa acestora cu realitatea, ci d o a r ia act de exhibarea lor. Dacă în s l una dintre părţi contestă că au fost făcute anum ite declaraţii despre care se m enţionează în înscrisul autentic (de exem plu, în înscrisul autentic se arată că părţile au declarat în faţa agentului instrum entator că preţul a fo st plătit, tar vânzătorul susţine câ nu s-a făcu t o asem enea declaraţie), atunci este nevoie d e înscrierea în fals. De asem enea, s-a m ai decis că fac dovadă până la înscrierea în fals şi consem narea corectă a declaraţiilor făcute (spre exem plu, renunţarea la m oştenire, precum şi consta­ tarea unui fapt petrecut în faţa notarului public)111. în să conţinutul acestora (valoarea de adevăr a celor declarate de parte, voinţa sub care s-a realizat declaraţia etc.) face proba în faţa instanţei num ai până la dovada con • trară, dovadă care trebuie cerută de partea care contestă realitatea sau valabilitatea declaraţiei. Ream intim şi de această dată că norm a de drept procesual constituie o reglem entare generală de la care se poate deroga prin reglem entări speciale. Astfel, art. 100 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, introdus prin Legea n r 77/2012, potrivit căruia „declaraţiile păr­ ţilo r cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă d e oricare alte persoane" reprezintă o norm a sp ecia la aplicabilă în toate litigiile în care părţile se prevalează în probaţiune de înscrisuri autentificate d e notarii publici. C h iar dacă norm a specială concordă cu dispoziţiile generale stabilite în art. 270 alin. (2) NCPC, instanţa se va întem eia întotdeauna, în cazul dat, pe dispoziţiile legii spe­ ciale incidente; b) m enţiunile din înscris care su n t în directă legătura cu ra portul ju rid ic a l părţilor, fă ră a constitui o biectul p rin cip a l a l actu lu i - în ţ e le s în acest caz ca negotium , izvor de obligaţii (astfel, m enţiunea că preţul a fo st deja plătit d e cum părător; valabilitatea con­ sim ţăm ântului exprim at d e părţi în faţa agentului; m enţiunile accidentale, care depăşesc obiectul propriu-zis al actului, însă num ai dacă au o legătură cu acel obiect). Acestea fac dovada între părţi şi faţă de terţi num ai până la proba contrară, adică au puterea doveditoare a actului sub sem nătură privată recunoscut de cel căruia i se opune; c) celelalte m enţiuni ale actu lu i (m enţiuni enunţiative, referitoare la fap te străine de obiectul actului ju rid ic autentic), care nu fac dovada între părţi sau faţă d e terţi. Ele au d o a r între părţi valoarea probator ie a încep u tu lu i de d ovadă scrisă, fără a fi im puse şî condiţiile din art. 310 NCPC. Astfel, se pot dovedi prin orice m ijloc de probă incapacităţi, vicii a le voinţei, frauda* rea legii, sim ulaţia e t c " ’ C .S.J., s. civ., d e c. nr. 2 4 6 8 /1 9 9 2 , în D reptul nr. 1 0 -1 1 /1 9 9 3 , p. 117.

V e * O M C A D Ă N Â t iĂ

597

A rt. 271-272

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A ri. 2 7 1 • N u litatea şi con versiu n ea în scrisu lu i au ten tic. (1) înscrisul auten­ tic întocm it fără respectarea form elor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incom patibilă, necom petentă sau cu depăşirea com petenţei este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel. (2) înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris su b sem ­ nătură privată, dacă este sem nat de părţi, iar dacă nu este sem nat, constituie, între acestea, d oar un început de dovadă scrisă. C O M E N T A R IU D ispoziţiile textului d e lege evocă nulitatea absolută a înscrisului autentic atunci când nu au fo st respectate condiţiile determ inate ta art. 269 NCPC, respectiv: dacă în proce­ dura autentificării agentul instrum enta to r era incom patibil, necom petent sau a acţionat cu depăşirea com petenţelor111sau dacă, în general, actul a fost în to cm it fără respectarea form elor prevăzute pentru încheierea sa valabilă121. Deşi această nulitate este abordată în prim ul rând din perspectiva im portanţei proba­ torii pe care o reprezintă actul autentic, dacă form a s o le m n i era cerută şi a d validitatem atunci actul ju rid ic este lovit de nulitate absolută şi nu se m ai pune problem a probei. Aşadar, interesează această dispoziţie num ai pentru situaţia în care form a actului era necesară a d proba tio nem ori dacă părţile au recurs la încheierea actului în această form ă voluntar. Prin urm are, nu are valoarea probatorie a actului autentic actul în to cm it cu încălcă­ rile prevăzute în alin. (1) al art. 271, însă legiuitorul recunoaşte o conversiune a actului autentic, din punct d e vedere probator. Astfel, dacă actul autentic nul ca instrum ent probator: a) este sem n a t de p â rţi, atunci între acestea face deplină dovadă ca înscris su b sem ­ nătură privată. O bservăm că în acest caz valoarea probatorie a actului nul ca act autentic nu este condiţionată şi de alte exigenţe form ale cum a r fi pluralitatea de exem plare ori form ula „bun şi aprobat”, condiţii cerute în general actului su b sem nătură privată pentru asigurarea funcţiei probatorii; b) n u este sem nat de p ă rţi, atunci constituie între acestea d o a r un început de dovadă scrisă, situaţie în care nu este cerută condiţia ca scrierea să em ane de la persoana căreia actul i se opune şi să fie de natură a face credibil faptul afirm at. ///. în s c r is u l s u b s e m n ă tu ra p riv a ta

A ri. 2 7 2 . N o ţiu n e. înscrisul sub sem nătură privată este acela care poartă sem nătura părţilor, indiferent de suportul său m aterial. El nu este supus nieiunei alte form alităţi, în afara excepţiilor anum e prevăzute de lege. C O M E N T A R IU înscrisurile su b sem nătură privată sunt acele înscrisuri întocm ite de părţi, fără inter­ venţia vreunui organ al statului, şi care au ca elem ent esenţial sem nătura părţilor sau a părţii de ia care em ană. 1)1 A se v e d e a , p e n tru n u a n ţa re a nulităţii legate d e ca lita te a a ge n tu lu i instrum entato r, şi / D ele a n u , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p . 8 2 7 , note d e subsol. w A s e ved ea şi o b se rva ţiile le ga te d e co n d iţii d e ord in te m p o ra l le ga te d e e m ite re a valab ilă a actu lu i în /. Le?, Noul C o d d e pro cedură civ ilă , vo i. I, 2 0 1 1 , p . 413 şi urm.

598

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

A rt. 273

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

Condiţia generală pentru valabilitatea înscrisului sub sem nătură p riv a ţi este sem ­ nătura părţii sau, după caz, sem năturile părţilor de la care em ană înscrisul111. Nu trebuie aşadar considerat că înscrisul trebuie să fie sem nat d e părţile litigiului, ci de părţile care îl concep, iar în unele situaţii num ai d e cele care se obligă. Uneori însă, chiar condiţia sem năturii este suprim ată; astfel, este considerat act sub sem nătură privată telexul, telegram a tran sm ise într-un anu m it form at, în condiţiile în care originalul a fost depus sem nat la oficiul poştal d e către expeditor. Nu este astfel necesar ca înscrisul să fie prezentat pe un anu m it su p o rt m aterial (num ai pe hârtie) sau să fie scris d e părţi (legea consideră înscrisuri su b sem nătură privată şi actele tipizate, biletele sau tichetele em ise cu oca 2ia încheierii anu m ito r acte juridice), cu anum ite excepţii legate de anum ite categorii, justificate de natura raportului ju rid ic pe care îl atestă. Ace ste excepţii sa u fo rm a lită ţi vizează: fie form a Iitatea exem plarului m ultiplu pe ntru actele sinalagm atice; fie m enţiune „bun şi aprobat" în cazul actelor care constată obliga­ ţii d e plată a unor bunuri fungibile; fie cerinţa datei certe etc. Desigur, m ai există o suită de excepţii referitoare la form a, m enţiunile sau condiţi­ ile de întocm ire ale înscrisului sub sem nătură privată, prevă 2ute în noul Cod civil ori în alte legi speciale (de exem plu, testam entul olo graf trebuie să fie scris, sem nat, datat de autor; cam bia sau cecul trebuie datate), d a r acestea sunt elem ente care privesc valabi­ litatea operaţiunii ju rid ice înseşi, m otiv pentru care aceste condiţii nu interesează pro­ blem a abordată.

A ri. 2 7 3 . Putere doveditoare. (1) înscrisul su b sem nătură privată, recunos­ cut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară. (2) M enţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul ju rid ic al părţilor fac, de asem enea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte m enţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, p ot servi doar ca început de dovadă scrisă. C O M E N T A R IU înscrisul su b sem nătură privată îşi trage puterea probatorie din chiar sem nătura păr­ ţilor. El se bucură de o prezum ţie de validitate, astfel are putere probatorie faţă de per­ soana căreia i se opune su b condiţia recunoaşterii, d a r nu are beneficiul prezum ţiei de autenticitate pe care legea îl recunoaşte înscrisului autentic. Este vorba d e opunerea înscrisu lui în scop probator, adică în cadrul unui proces civil, în acest caz recunoaşterea înscrisului trebuind să em ane de la partea din proces. Puterea probatorie a înscrisului sub sem nătură privată are anum ite limite: a) să fie recu n o scu t de ce l căruia i se o p u n e sau, după caz, socotit de lege ca recu­ noscut. Recunoaşterea înscrisului poate fi explicită, dar poate fi şi dedusă din anum ite îm prejurări determ inate de atitudinea celui care l-ar putea tăgădui (lipsa oricărei contes­ taţii, folosirea aceluiaşi în scris ori a unei părţi a acestuia). De asem enea, este socotit ca recunoscut înscrisul contestat fie în procedura verificării scriptelor, fie în cea a falsului, dacă instanţa constată valabilitatea actului ca instrum ent probator;

111 C u p rivire !d se m n ă tu ră , a se ved ea ş is o c r o , co m e n tariile d e la drt, 268.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

599

A rt. 274

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

b) puterea doveditoare se lim itează la persoana care recunoaşte înscrisul şi se întinde num ai p â n ă la p ro b a contrară. Prin urm are, înscrisul su b sem nătură privată, ch iar recu­ noscut, nu are opozabilitate generală, ceea ce este şi firesc având în vedere calitatea actului de recunoaştere. De asem enea, recunoaşterea actului nu sem nifică incontestabilitatea acestuia, autorul recunoaşterii sau oricare terţ putând face dovada contrară a faptului conţinut de înscris. Noua dispoziţie procesuală este mai restrictivă decât vechea reglem entare [art. 1177 alin. ( 1 ) C civ. 1864 şi art. 177 alin. (1) CPC 1865], care dădea înscrisului recunoscut forţa probantă a înscrisului autentic de natură a restrânge m asiv libertatea probatorie a auto­ rului recunoaşterii. în tem eiul noii reglem entări, partea căreia i se opune un în scris sub sem nătură privată nu m ai este obligată sâ tăgăduiască form al scrisul ori sem nătura sa, deoarece nu m ai planează asupra sa acest risc. Pentru terţi, problem a forţei probatorii a înscrisului nu se pune până la incidenţa înscrisului într-un proces unde acesta este folo sit ca probă; c) înscrisul, chiar recunoscut, n u are fo rţă probantă în privinţa m enţiunilor stră in e de ra p o rtu l ju rid ic care reprezintă obiectul actului. Cât priveşte forţa probantă a înscrisului nesem nat d e p ă r ţ is a u d e u n a dintre părţi, acesta nu este valabil ca instrum entam , însă, în m ăsura în care form a scrisă nu este cerută a d validitatem , operaţiunea juridică {negotium ) răm âne valabilă, putând fi dove­ dită prin alte m ijloace de probă, de exem plu recunoaşterea. Chiar înscrisul respectiv poate constitui începu t de dovadă scrisă, însă num ai dacă este opus părţii care I-a scris în condiţiile art. 310 N CPC [spre deosebire d e ipoteza alin. (2) al art. 273 NCPC, care are ca prem isă un în scris sem nat de em itent şi recunoscut de partea căreia i se opune].

A r t . 2 7 4 . P luralitatea de exem plare. (1) înscrisul sub sem nătură privată, care constată u n contract sinalagm atic, are putere doveditoare num ai dacă a fost făcut în atâtea exem plare originale câte părţi cu interese contrare sunt. (2) U n singu r exem plar original este suficient pentru toate persoanele având acelaşi interes. (3) Fiecare exem plar original trebuie să facă m enţiune despre num ărul origi­ nalelor ce au fost făcute. Lipsa acestei m enţiuni nu poate fi opusă insă de cel care a executat, în ceea ce îl priveşte, obligaţia constatată în acel înscris. (4) Pluralitatea exem plarelor originale nu este cerută când părţile, de comun acord, au depus singurul original la un terţ ales de ele. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţiile fo rm alităţii m u ltip lu lu i exem plar. Form alitatea m ultiplului exem plar este cerută în cazul în scrisu rilo r su b sem nătură privată care constată convenţii sinalagm atice şi reprezintă o prim ă excepţie d e la regula înscrisă în art. 272 NCPC. Pluralitatea de exem plare în convenţiile sinalagm atice reprezintă o con d iţie a valabi­ lită ţii înscrisului ca instrum entum p roba tio nis şi nu influenţează valabilitatea operaţiunii ju rid ice, în sens de negotium , care va putea fi dovedită prin alte m ijloace de probă (de altfel, în su şi înscrisul respectiv poate să constituie începu t de dovadă scrisă, în condiţiile art. 276 NCPC, fără a fi aşad ar nevoie şi de îndeplinirea exigenţelor din art. 310). Această cerinţă îşi are fundam entul în ideea p re constituirii a b initio a unei probe a raportului sinalagm atic în favoarea fiecăreia dintre părţile acestuia. 600

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 274

Form alitatea m ultiplului exem plar presupune ca: a) înscrisul sâ f ie red a cta t în atâtea exem plare originale câte p erso a n e (p â rţi) cu inte­ rese contrare s u n t Potrivit alin. (2) al art. 274, d a c i sunt mai m ulte pârţi cu acelaşi inte­ res, prin redactarea unui singur exem plar original pentru acestea se consideră îm plinită condiţia (în unele situaţii determ inarea părţilor cu interese contrare va fi realizată în chiar procesul probator). Desigur, exem plarele originale întocm ite trebuie să fie identice. Trebuie distins însă dacă deosebirile de redactare între exem plarele originale ale unui în scris sub sem nătură privată au doar caracter form al, irelevant, sau dacă se referă la întinderea sau calitatea obligaţiilor asum ate de părţi. Dacă în prim a situaţie diferenţele nu influenţează raportul probator, în al doilea caz ele reprezintă o chestiune care ţine d e fond, astfel că instanţa va trebui să lăm urească originea acestor diferenţe şi voinţa reală a părţilor, estim ând totodată şi m ăsura în care m ai poate considera form alitatea exem plarului m ultiplu îndeplinită, im plicit calitatea de instrum ent probator a actului. Se va putea totuşi proba, prin o rice m ijloc, eroarea sau frauda care a d u s la această situaţie, aşa cum se adm ite că partea care prin frauda ei a contribuit la producerea neconcordanţei nu va putea invoca nevalabilitatea înscrisului111. S-a mai susţinut şi că exem plarele m ultiple nu trebuie redactate sim ultan121. b) pe fiecare exem plar sâ se facă m enţiune de num ârul originalelor întocm ite. Lipsa m enţiunii că originalele s-au întocm it în num ăr îndoit, întreit etc. nu poate fi opusă de acela care a executat din parte-i obligaţia asum ată constatată prin act, voluntar, în tot sau într-o parte suficient de im portantă încât să poate fi considerată asum ată sau recu­ noscută integral, astfel cum rezultă din alin. (3) al art. 274 NCPC. Practica a înclinat pen­ tru extinderea acestei derogări şi pentru cazul în care înscrisul nu s-a redactat în mai m ulte exem plare1*1. Pe lângă faptul că m enţiunea referitoare la num ărul o riginalelo r întocm ite nu este sacram entală, s-a considerat că lipsa sa poate fi acoperitâ dacă părţile litigante depun în instanţă toate exem plarele actului şi declară aceasta sau dacă nu contestă în faţa instan­ ţei care adm inistrează proba lipsa acestei m enţiuni141. Cu alte cuvinte, dacă părţile confirm ă existenţa convenţiei, atunci form alitatea exem ­ plarului m ultiplu nu este esenţială pentru aprecierea validitâţii înscrisului ca probâ. 2. Excepţii de la fo rm alitate a m u ltip lu lu i exem plar. De la form alitatea exem plarului m ultiplu al convenţiei sinalagm atice, alin. (4) al art. 274 instituie o excepţie directă: plu­ ralitatea exem plarelor originale nu este cerută când părţile, de com un acord, a u depus sin g u ru l o rig in a l la un terţ ales de ele, care astfel îndeplineşte funcţie de reprezentant com un al părţilor angajate în convenţie. O altă excepţie directă este determ inată prin art. 277 alin. (1) NCPC, respectiv înscri­ sul care constată un contract între profesionişti, dacă legea nu prevede condiţii speciale pentru actul respectiv. De asem enea, reprezintă excepţie de ia form alitatea m ultiplului 111 V.M. Cfobonu, 6 . Boroi, T.C. 8 rleiut o p . d t ., 2 0 1 1 , p . 258. t. O eleanu , Tratat, vo i. I. 2 01 0, p 8 2 9 , co m e n tariile din n o te le d e subsol. 131Trib . Su p re m , s. tiv., d e c. nr. 6 9 6 /1 9 7 3 , în C.D . 1 97 3, o. 124. 1(1 în a c e s t se n s, s e co n sid e ră câ această co n te sta ţie s e p o a te ridica num ai în faţa in sta n ţe lo r d e fo n d — a se v e d e a /. D eleonu, Tratat, vo i. 1, 2 0 1 0 , p. 6 2 9 . în c e e a c e ne priveşte, cre d e m că ţin e d e ad m inistrarea probei cu în scrisu ri şi reprezintă o ch e stiu n e strict p ro ced u rală în ra p o rt c u a cea sta , astfel că o rica re d in tre ce le două alte rn a tive p o a te fi realizată o ri d e câte o ri pro ba c u în scrisu ri este a d m isib ila , altfel d reptul d e ad m in istrare al probei ar fl superfluu. V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

601

A rt. 275

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

exem plar conversiunea înscrisului autentic n u l ca atare re g le m e n ta u în a r t .2 7 1 a ! in .(2 ) NCPC, acesta având funcţia probatorie a înscrisului sub sem nătură privată, fără altă for­ malitate. Practica ju diciară a asim ilat însă situaţiilor de excepţie de la această cerinţă şi urm ă­ toarele situaţii: a) cazul în care convenţia sinatagm atică este constatată printr-o hotărâre judecăto­ rească; b) cazul contractelor încheiate prin corespondenţă; c) actele ju rid ice unilaterale şi înscrisurile care constată convenţii unilaterale ori care au fost generate ca acte unilaterale, iar ulterior au devenit sinalagm atice; d) actul ju rid ic recognitiv sau confirm ativ, chiar dacă priveşte o convenţie sinalagm atică; e ) actul sln a la g m a ticîn care o parte şi-a executat obligaţia anterior sau concom itent redactării acestuia.

A ri. 2 7 5 . Form alitatea „bun ş i ap ro b at". (1) înscrisul su b sem nătură pri­ vată, prin care o singură parte se obligă către o alta să-i plătească o sum ă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregim e scris cu m âna celui care îl subscrie sau ce l pu ţin ca, în afară de sem nătură, să fie scris cu m âna sa „bun şi aprobat p en tru ...", cu arătarea în litere a sum ei sau a cantităţii datorate. (2) C ând sum a arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în form ula „bun şi ap robat", se prezum â câ obligaţia nu există decât pentru suma cea m ai m ică, chiar dacă înscrisul şi form ula „bun şi aprobat" sunt scrise în între­ gim e cu m âna sa de ce l obligat, afară num ai dacă se dovedeşte în care parte este greşeală sau dacă prin lege se prevede altfel. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţiile fo rm alităţii „b u n şi apro b at". M enţiunea „bun şi aprobat" este cerută în cazul înscrisurilor su b sem nătură privată core constată obligaţii unilaterale de plată a unei sum e de bani sau o a unei cantităţi de bunuri fungibile. Raţiunea rezidă în protecţia debitorului şi în evitarea preconstituirii unor probe prin sem nături date în alb. Ca şi în cazul art. 274, form alitatea este im pusă din perspectivă probatorie şi nu sem ­ nifică nulitatea operaţiunii ju rid ice în sine, care a r putea fi probată şi prin alte m ijloace (actul ca atare, nul ca în scris sub sem nătură privată ca efect al lipsei acestei m enţiuni, este totuşi începu t de dovadă scrisă, potrivit art. 276 NCPC). A lineatul (1) al art. 2 7 S prevede ca m odalitate de îndeplinire a acestei form alităţi că actul su b se m n ă tu ri privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sum ă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile trebuie să fie scris în întregim e de acela care I-a sem nat, ori cel puţin acesta. în ain te d e a sem na, să adauge la sfârşitul actului cuvintele „bun şi aprobat pentru...", arătând întotdeauna tn litere sum a sau câtim ea (cantitatea) lucrurilor datorate. Cerinţa nu este atenuată în cazul pluralităţii de debitori, situaţie în care form alitatea va fi adusă la îndeplinire prin adăugarea cuvintelor „bun şi aprobat pentru..." precedent sem năturii fiecărui debitor. De asem enea, form alitatea se aplică nu num ai obligaţiilor principale, d a r şi celor accesorii, precum fideiusiunea. 602

VS/IONICA DÂNĂILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 276-277

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

Ed nu este însă necesară dacă obligaţia ca atare a fost voluntar executată în ain te sau concom itent redactării înscrisului. In caz d e nepotrivire între sum a in d ica t! în cuprinsul înscrisului şi cea din form ula „bun şi aprobat", debitorul se consideră obligat la sum a cea m ai m ică; s e prezum â că obligaţia nu există decât pentru sum a cea m ai m ică, ch iar dacă înscrisul şi form ula „bun şi aprobat” su n t scrise în întregim e cu mâna sa de cel obligat. Prezum ţia nu se aplică dacă se dovedeşte în care parte este greşeala sau dacă prin lege se prevede altfel; având în vedere şi caracterul său relativ, creditorul face proba contrară. Nici în cazul form alităţii „bun şi aprobat", form ula de asum are nu este sacram entală, p u ţin d fi înlocuită prtn alta echivalentă, fiind însă obligatoriu ca sum a ori cantitatea să fie arătată în litere (sau şi în litere alături de cifre, dar nu num ai în cifre).

2. Excepţii d e la fo rm alitate a „b u n şi apro b at". De la form alitatea „bun şi aprobat" sunt instituite şi unele excepţii: art. 277 alin. (1) NCPC prevede că această dispoziţie nu se aplică înscrisului care constată un contract între profesionişti, dacă legea nu prevede condiţii speciale pentru acesta şi nici conversiunii înscrisului autentic n u l ca atare regle­ m entata în art. 271 alin. (2) NCPC, acesta având funcţia probatorie a înscrisului su b sem ­ nătură privată, fără altă form alitate. Practica ju diciară a asim ilat însă situaţiilor de excepţie de la această cerinţă şi cazul chitanţelor liberatorii, acestea vizând executarea unor obligaţii, iar nu naşterea lor, aşa cum nu este necesară la o achiesare sau renunţare ori în cazul unei obligaţii stabilite prin hotărâre judecătorească; Totuşi, form alitatea este necesară în cazul în care o obligaţie unilaterală este consta­ tată într-un în scris în form ă aparentă de convenţie sinalagm atică, precum şi atunci când obligaţia unilaterală este asum ată cu ocazia încheierii unei convenţii sin a la gm a tke , fiind consem nată în înscrisul întocm it pentru constatarea convenţiei sinalagm atice, deoarece, în realitate, este vorba de două operaţiuni juridice. A r i . 2 7 t t . San cţiu n ea neresp ectării fo rm alităţilo r speciale. înscrisurile sub sem nătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinţele prevăzute la art. 274 şi 275 v o r putea fi socotite ca început de dovadă scrisă. C O M E N T A R IU Această dispoziţie consacră, com parativ cu dispoziţiile specifice înscrisului autentic, conversiunea înscrisului su b sem nătură privata, nul ca în scris din punct de vedere proba­ to r prin lipsa celo r două form alităţi reglem entate în art. 274 şi 275 NCPC. Astfel, înscrisurile sem nate de părţile em itente sau cel puţin d e partea care se obligă şi care nu îndeplinesc cerinţele probatorii specifice, deşi nu v o r putea fi folosite în cadrul probei cu înscrisuri, pierzandu-şi avantajul dat de art. 273 NCPC, valorează totuşi început de dovada scrisa, fără a fi necesară îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 310 NCPC. în consecinţă, depunerea acestora în procesul de probaţiune im plică com plinirea lor cu alte probe, inclusiv m artori sau prezum ţii.

A r t . 2 7 7 * în scrisu rile în tocm ite de p ro fesion işti. (1) D ispoziţiile art. 274 şi 275 nu se aplică în raporturile dintre profesionişti. V£*OHtCA DĂNÂtiĂ

603

A rt. 277

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(2) înscrisul nesem nat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea im pune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actu­ lu i juridic. (3) înscrisul su b sem nătură privată întocm it în exerciţiul activităţii unei între­ prinderi este prezum at a fi fo st făcut la data consem nată în cuprinsul său. în acest caz, data înscrisului su b sem nătură privată poate fi com bătută cu orice m ijloc de probă. (4) Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conţine nicio dată, aceasta poate fi stabilită în raporturile dintre părţi cu orice m ijloc de probă. C O M E N T A R IU 1. Ju stificarea excepţiei d e la fo rm a lită ţile prevăzute d e art. 274 şl a rt. 275 NCPC. Excepţia instituită prin alin. (1) al art. 277 este d e term in at! de calitatea persoanelor angajate în raportul ju rid ic obllgaţional şi se explică prin specificul activităţii d e com erţ, uzanţele com erciale şi spiritul de încredere care trebuie să însoţească aceste raporturi, d a r nu în ultim ul rând şi prin caracterul accelerat în care aceste raporturi se în ch eie, des­ făşoară şi epuizează. A r fi excesiv de form al ca roporfur//e ju rid ice dintre profesionişti să fie condiţionate de nevoia preconstituirii probelor, în condiţiile în care în extrem de m ulte situaţii, în circuitul com ercial, profesioniştii îşi organizează activitatea de com erţ în special în baza com en­ zilor, a o fertelor urm ate d e executarea lor, stabilesc legături num ai prin corespondenţă, fără m ăcar a se întâlni în vederea întocm irii actelor ju rid ice ca suport probator al relaţi­ ilor lor juridice. Aşadar, excepţia nu are legătură cu natura actelor încheiate în tre profesionişti, ci apare ca o necesitate firească în contextul prezentat. 2. în sc risu l n e sem n at. Ţinân d cont de toate elem entele expuse anterior, legiuitorul atribuie valoare probatorie în tre profesionişti ch iar şi înscrisului nesem nat, o derogare foarte im portantă având în vedere rolul şi funcţia de pe care sem nătura o are atunci când este vorba despre înscrisuri sub sem nătură privată, ca instrum ente probatorii (a se vedea art. 272*275 NCPC). Totuşi, pentru ca înscrisul nesem nat sa aibă valoore proba torie asupra a ceea ce cuprinde în condiţiile alin. (2) al art. 277, trebuie îndeplinite cum ulativ urm ătoarele condiţii: a) în scrisu l sâ ateste un a c t ju rid ic , iar nu un fapt ju rid ic stricto sen su . Nu are im por­ tantă dacă înscrisul cuprinde elem entele actului ju rid ic la încheierea acestuia ori dacă este em is în tim pul şi în executarea actului, dacă se poate stabili conexiunea lui cu ope­ raţiunea juridică; b) înscrisul să f ie utilizat In m o d obişnu it în exerciţiul activităţii u nei întreprinderi pentru a constata un a ct juridic. Această dem onstraţie conexă trebuie realizată de cel care prezintă înscrisul ca probă în instanţă. Această parte va trebui să dem onstreze că activitatea sa de com erţ sau a partenerului său se desfăşoară în mod obişnuit în felul determ inat prin em iterea acelui în scris (de exem plu, partea va trebui să dem onstreze că procedura ofertelor lansate public prin m esaje postate pe site-ul com paniei, urm ate d e o acceptare din partea destinatarilor, este în m od obişnuit suficientă pentru ca acea com panie să fie considerată angajată într-un raport ju rid ic pe care îl execută). 604

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 277

O bişnuinţa folosirii înscrisului în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act ju rid ic este d e m o n stra u de obicei ca situaţie de fapt, cu elem ente exterioare înscrisului, şi poate s i rezulte din m anifestări exprese {se em it scrisori de confirm are a datelor cuprinse în înscris), d a r şi tacit (când re zu lţi din m anifestări de voinţă neîndoielnice care atestă voinţa d e a accepta ceea ce conţine înscrisul). în această categorie includem situaţia extrem de frecvent întâlnită a fa ctu rilo r care, em ise fiind d e vânzător sau de prestatorul unui serviciu, su n t folosite de către acesta în procesul intentat ulterior cum părătorului sau beneficiarului, iar acesta opune lipsa pro­ priei sem nături pe act pentru dovedirea actului ju rid ic bilateral. Ne punem problem a forţei probatorii a facturii din două perspective: - prim a, referitoare la p ro b a ra p o rtu lu i ju rid ic , caz în care factura va fi analizată din punct de vedere probator num ai atunci când actul scris (de exem plu, contractul de pre­ stări de servicii) nu a fo st p re constituit ca dovadă a acelui raport; cu alte cuvinte, dacă există şi este sem nată d e părţi convenţia care atestă relaţia dintre acestea, rolul proba­ to r al facturii este m inim alizat, deoarece proba convenţiei se face prin înscris, cu toate clauzele sale; - a doua, referitoare la rolul probator com plem entar al facturii, ataşat probei rapor­ tu lu i ju rid ic. Astfel, uneori părţile prevăd în contract că m arfa se livrează şi se predă odată cu factura sau că scadenţa obligaţiei se calculează de la recepţia facturii ori că este condiţionată de lipsa oricărei obiecţiuni la recepţia sa etc., caz în care, fără a face proba raportului ju rid ic originar, al naşterii sale, îi dovedeşte condiţiile executării. Vom avea în vedere în principal prim a sem nificaţie probatorie a facturii, adică modul în care noul cod preia aspectele foarte m ult folosite şi discutate ale art. 4 6 C. corn., care a fo st abrogat prin Legea nr. 71/2011. în acest sens, fa ctu ra c o m e rc ia li sem nată de am bele p ă rţi este un în scris su b sem nă­ tură privată prin care se constată o operaţiune c o m e r c ia lă -în sensul d e a c t ju r id ic -,a t â t cu privire la operaţiunea juridică încheiată (clauzele sale esenţiale privitoare la m ărfurile vândute, serviciile prestate etc., în care acestea sunt arătate am ănunţit, indicându-se natura, calitatea, cantitatea, preţul), cât şi cu privire la m odalităţile executării contractu­ lui, iar uneori face şi dovada executării contractului de către em itent. Factura com ercială sem nată d e em itent şi de destinatar (cel căruia îi e adresată ca şi cum părător sau beneficiar) se m ai num eşte şi fa ctu ră acceptată expres. în aceste con­ diţii, ea face dovadă ca o rice în scris su b sem nătură privată îm potriva am belor părţi, în condiţiile m ai sus-reglem entate. Factura sem nată n u m a i d e către em iten t (vânzător, prestator etc.) - c a r e interesează în m od special din perspectiva com entariului acestui articol - face probă contra em iten­ tu lui, în privinţa întregului său cuprins, indiferent dacă a fo st sau nu acceptată de cel căruia i se adresează (s-a m ai susţinut câ fundam entul ju rid ic al acestei forţe probante îl constituie şi m ărturisirea extrajudiciară a em itentului, d a r credem că această interpre­ tare nu mai corespunde actualei reglem entari). Aşadar, factura constituie în m âna desti­ natarului dovada obligaţiei em itentului d e a-i preda bunurile m obile, indicate în ea, chiar dacă nu este sem nată de acesta, lipsa sem năturii destinatarului constituind elem entul care o deosebeşte de înscrisurile su b sem nătură privată. Factura n u fa c e dovadă îm potriva destinatarului care n u a sem nat-o decât în condi­ ţiile alin. (2) al art. 277; cu alte cuvinte, cel care o foloseşte în proces (cel m ai probabil em itentul) tin d e a dovedi cu ea un act ju rid ic (operaţiunea juridică determ inată cu ajuto­ rul elem entelor din factură), dacă dovedeşte că destinatarul facturii îşi organizează actiV £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

605

A rt. 278

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

vitâtea sp e c ific i (com erţ, servicii etc.) în acest fel (pe baza facturilor recepţionate odată cu m arfa sau cu serviciul contractat etc.), fie d o ar în raportul ju rid ic stabil şi constant cu em itentul (de exem plu a făcut plăti anterioare în aceleaşi condiţii sau şi-a executat prestaţiile corelative în m od necontestat, ceea ce până acum era denum it în doctrină şi p ra ctici acceptarea tacită a facturii), fie în relaţia cu o rice profesionist. De asem enea, de o im portanţă şi frecvenţă notabilă în practică sunt şi înscrisurile nesem nate invocate drept corespondenţă între profesionişti. Prin corespondenţă între profesionişti se înţelege orice fel de înscrisuri (scrisori, adrese, note etc.) intervenite între profesionişti în scopul încheierii unor contracte civile sau af m odificării ori stingerii unor obligaţii civile. în scrisu rile expediate şi prim ite d e aceştia, care alcătuiesc corespondenţa între pro­ fesionişti, fac parte din categoria înscrisurilor sub sem nătură privată, condiţia sem nării sau nesem nării lor de către em itenţi făcând necesare aceleaşi distincţii şi efecte în plan probator precum cele deja analizate; c) în fine, a treia condiţie pentru recunoaşterea valorii probatorii este aceea ca legea sâ nu im pună fo rm a scrisă pentru în să şi dovedirea actu lu i ju rid ic . Dorim să m ai subliniem , de asem enea, că legea se referă la forţa probantă astfel determ inată asupra întregului cuprins al înscrisului, ceea ce - cel puţin în cazul facturi­ lor - finalizează o m ai veche şi netranşată dispută între doctrină şi practică (m ai precis, o parte a sa) referitoare la lim itele probei raportului ju rid ic în legătură cu m enţiunile ati­ pice inserate de părţi în acest gen d e docum ente (de exem plu, se inserează în factură o m enţiune referitoare la scadenţa obligaţiei de plată la un anu m it nu m ăr de 2ile de la recepţia facturii sau se inserează o clauză penală etc.) 3. D ata în scrisu lu i su b se m n ătu ră privată. U ltim ele două alineate a le art. 277 sta­ bilesc criteriile de evaluare probatorie a consem nării referitoare la data înscrisului sub sem nătură privată care tinde la dovedirea raportului ju rid ic dintre profesionişti, sau, dim potrivă, sem nificaţia lipsei unei asem enea specificări. Avem în vedere în acest caz atât înscrisurile su b sem nătura privată ca atare, potrivit art. 272, cât şi pe cele care, nefiind sem nate de profesionişti, au aceeaşi valoare pro­ bantă cu condiţia respectării exigenţelor din alin. (2) al art. 277. în acest sens, cu condiţia evocării probatorii a înscrisului în exerciţiul activităţii unei întreprinderi: - data consem nată în în scris este prezum ată reală p â n ă la p ro b a contrară; prezum ţia este legală sim plă, deci profită celui care se prevalează de aceasta, dar poate fi răstur­ nată de adversar prin o rice proba contrară; - în lipsa unei consem nări referitoare la dată, aceasta poate fi dovedită prin orice m ijlo c de probă, dacă părţile au nevoie de dovada datei înscrisului pentru dovedirea sus­ ţinerilor lor.

A ri. 2 7 8 . D ata certe a în scrisu lu i su b sem nătură privată. (1) D ata înscrisu­ rilor su b sem nătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocm it, num ai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre m odalităţile prevăzute de lege, respectiv: 1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către nota­ rul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar com petent în această pri­ vinţă; 606

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 278

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta m enţiune pe înscrisuri; 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt docum ent public; 4. din ziua m orţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocm it sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz; 5. din ziua în care cuprinsul lo r este reprodus, ch iar şi p e scurt, în înscrisuri autentice întocm ite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pen­ tru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar; 6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului. (2) Su b rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţa, ţinând seam a de îm prejurări, poate să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor alin. (1) în privinţa chitanţelor liberatorii. C O M E N T A R IU 1. Forţa prob ato rie a datei în scrisu lu i su b se m n ătu ră privată. Data întocm irii unui în scris su b sem nătura privată este un fapt m aterial. Indicarea datei în în scris este num ai o m enţiune a părţilor, care nu poate să aibă altă putere probatorie decât celelalte m en­ ţiu n i ale înscrisului (cu excepţia situaţiei în care se im pune de lege ca o condiţie d e validitate, cum este cazul testam entului o lo graf şi al titlu rilo r de valoare). Aşadar, în raporturile din tre pârţi, data înscrisului sub sem nătură privată este co n d i­ ţionată de recunoaştere, conform art. 273 NCPC, ca de altfel în treg cuprinsul înscrisului. Proba contrară se va putea face în aceleaşi condiţii ca şi îm potriva celorlalte m enţiuni ale înscrisului. în ca 2ul în care cel care sem nează înscrisul sub sem nătură privată este reprezentan• tu! convenţional sau legal al părţii, m enţiunea datei face credinţă până la dovedirea con­ trară atât faţă de reprezentat, cât şi faţa de reprezentantul care l-a sem nat, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul m inorului cu capacitate restrânsă asistat de ocrotitorul său legal. Faţa de terţi, spre deosebire d e celelalte m enţiuni care form ează cuprinsul înscrisului sub sem nătură privată şi care au putere doveditoare până la proba contrară, data în scri­ sului, prin ea însăşi, nu face credinţă. Această abatere de la regula puterii doveditoare a înscrisului su b sem nătură privată până la proba contrară se explică prin grija legiuitoru­ lui de a ocroti pe terţi îm potriva pericolului care poate să îl reprezinte pentru ei trecerea unei date false în înscris, d e regulă antedatarea înscrisului. 2. M odalităţi de dob ândire a d ate i certe. Articolul 278 N CPC stabileşte că te rţilo r le este opozabilă n u m a i data certa o înscrisurilor su b sem nă tu ră privata, care se dobân­ deşte printr-una din urm ătoarele m odalităţi: a) din ziua în care au fo st prezentate sp re o se co n fe ri data certa de către notarul public, executorul ju d ecă to resc sa u de către un fu n cţio n a r com petent în această privinţa. Dacă printre atribuţiile notarilor publici figurează şi darea de dată certă înscrisurilor care li se prezintă în acest scop, conform art. 148 din Legea nr. 36/1995, republicată, iar prin form ula „funcţionar public com petent în această privinţă" pot fi consideraţi toţi acei funcţionari cărora legea le-a conferit ca atribuţie acordarea datei certe, cum este cazul funcţion arilo r m isiunilor diplom atice sau consulare rom âne din străinătate, exprim area nu este tocm ai exactă în cazul executorilor judecătoreşti.

Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

607

A rt. 278

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Astfel, executorii judecătoreşti nu au în dom eniul com petenţelor lor abilitarea de a conferi d a ţ i certă înscrisurilo r prezentate d e părţi în acest scop, dar, în m ăsura în care textul trebuie interpretat în direcţia aplicării sale, se va considera că înscrisul prim eşte dată certă atunci când, fiind prezentat executorului ju d ecăto resc com petent, actul este înregistrat de către acesta; b) din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sa u instituţie publică, fâcând u-se d esp re aceasta m enţiune p e înscrisuri. Sim pla prezentare a înscrisului sub sem nătură privată unei instituţii publice nu este suficientă pentru dobândirea de dată certă, ci trebuie ca actul să fie înregistrat la acea instituţie ori ca pe în scris să se facă o m enţiune despre data prezentării, certificată de ştam pilă1’1. A adm ite soluţia contrară înseam nă a accepta faptul că proba datei certe se poate face prin orice m ijloc de dovadă, ceea ce d u ce indirect la eludarea art. 278 NCPC; c jd in z iu a c â n d a u fo st înregistrate într-un registru sau aft docum ent public. 7n privinţa înregistrării actului într-un docum ent public, este propriu a se considera prim irea datei certe d e către înscrisul sub sem nătură privată şi în cazul m enţionării aces­ tuia în docum entul public, adică în cazul unei referinţe exacte la actul respectiv. Nu este necesară reproducerea conţinutului înscrisului astfel înregistrat, nici chiar pe scurt, dar m enţionarea sa în registrul sau docum entul public trebuie să-i facă posi­ bilă identificarea. Aceasta pentru că prim irea datei certe atestă pentru terţi înto cm i­ rea înscrisului ca instrum entum , iar nu o pu ne acestora valabilitatea conţinutului său, ca negotium . d) din 2 iua m orţii o ri din 2 iu a câ n d a su rven it neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocm it sau a unuia dintre ce i care i-au subscris, după caz. Este considerat astfel un elem ent obiectiv şi de netăgăduit decesul sau neputinţa fizică de a scrie a redactorului ori a sem natarului actului ori a unuia dintre aceştia; e) d in ziua în care cuprinsul lo r este reprodus, ch ia r ş i p e scurt, în înscrisuri autentice întocm ite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar; f) din ziua în care s-a petrecut un a lt fa p t de aceeaşi naturâ care dovedeşte în chip neîn d o ielnic anterioritatea în scrisu lu i Prin dispoziţiile acestui punct se lărgeşte spectrul posibilităţilor de a oferi dată certă înscrisului sub sem nătură privată la o rice alte îm prejurări care po t proba fără echivoc anterioritatea înscrisului. îm prejurările care constituie acest reper trebuie să fie ele însele necontestabile, adică să aibă aceeaşi putere de certitudine, pentru a conferi dată certă înscrisului sub sem nătură privată (de exem plu, declararea judecătorească a dispa­ riţiei unuia dintre sem natari). Su n t unele situaţii în care terţu l n u s-a r p u tea prevala de lipsa da tei certe, d e exem plu dacă a recunoscut form al realitatea datei trecută în înscris, dacă a participat el însuşi ia trecerea unei date neadevărate în în scris etc. Există înscrisuri care constată acte ju rid ice care dobândesc dată certă p rin a lte m ij­ loace p revă zu te de lege1,1: cesiunea unei universalităţi de creanţe este opozabilă terţilor num ai după înscrierea acesteia în Arhiva Electronică de Garanţii Reale M obiliare; în cazul ipotecilor im obiliare, preferinţa faţă de alţi creditori privilegiaţi sau ipotecari se stabileşte

O. Ch M câ , N o tă critică la decl2ia civilă nr. 7 0 7 /1 9 7 9 a T rib u n a lu lu i ju d e ţe a n C lu j, în R.R.O. nr. 1 0/19 80 , p. 56-57. 1,1 A se v e d e a V.M. C iobanu, C . 8 o rc l, T.C. B r iâ u , op. c i t , 2 0 1 1 , q . 2 6 3 ş l urm .

60*

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 279

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

prin rangul inscripţiei în cartea funciară, iar ipotecile m obiliare şi asupra creanţelor sunt opozabile terţilor de la data înscrierii în Arhiva E le ctro n ici d e Garanţii Reale M obiliare. De asem enea, există unele înscrisuri care fac dovadă faţă de terţi în ce priveşte data trecută în ele, fără a fi necesar ca aceasta să fi devenit dată certă prin vreunul din m ijloa­ cele prevăzute de art. 278 NCPC. Astfel: - testam entul o lo g ra f face dovadă prin el însuşi atât de conţinutul său, care cuprinde ultim a voinţă a testatorului, cât şi de data sa, care este un elem ent constitutiv af acestuia (art. 1041 N CC). De altfel, dacă form alităţile cerute de art. 278 N CPC a r trebui îndepli­ nite, s-ar aduce atingere caracterului secret al dispoziţiilor testam entare; - în raporturile dintre profesionişti, înscrisurile su b sem nătură privată pot fi dove­ dite în privinţa datei cu orice m ijloc de probă, afară de cazul în care legea im pune forma scrisă a actului pentru dovedirea convenţiei înseşi [art. 277 alin. (3) şi (4) NCPC]. 3. C h itan ţele liberato rii. In ce priveşte chitanţele prin care se constată prim irea unor sum e d e bani (liberatorii), apreciind circum stanţele concrete a le cauzei şi dacă prin lege nu există dispoziţii contrare, instanţa poate să înlăture incidenţa alin. (1) al art. 278 refe­ ritoare la exigenţele probatorii în legătură cu data înscrisului, total sau parţial. Raţiunea derogării se justifică pe inconvenientele care s*ar ivi dacă înscrisuri atât de frecvente a r f i supuse form elo r prevăzute de lege pentru ca data lor să fie opozabilă ter­ ţilor.

A r i . 2 7 9 - R eg istrele şi h â rtiile dom estice. Registrele şi hârtiile dom estice n u fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă îm potriva lui: 1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată prim ită; 2. când cuprind m enţiunea expresă că însem narea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a (ine loc de titlu. C O M E N T A R IU Chiar dacă în plan procesual o pondere şi o im portanţă covârşitoare o au înscrisu­ rile autentice ori su b sem nătură privată, există posibilitatea ca persoanele sa ţină evi­ denţa a num itor fapte ori acte, sistem atic sau nu, în docum ente cu caracter privat (caiete, însem nări, ju rn ale etc.), preconstituind p rob e cu în scrisu ri pe care legea le intitulează registre ş i h â rtii dom estice. Aceste însem nări nu au caracter obligatoriu şi nici neapărat un scop predeterm inat, de aceea, faţă de circum stanţele consem nării lor, ele au o valoare p roba torie lim itata, pentru evitarea încurajării preconstituirii lor în scop procesual îm potriva altor persoane. Ca regulă, registrele şi hârtiile dom estice nu fo c dovadă pentru ce l care ie-a scris, ci pot fi folosite în proces n u m a i îm potriva sa în urm ătoarele cazuri: a) pentru a dovedi o piaţa prim ită, atunci când registrele sau hârtiile dom estice atestă neîndoielnic acest fapt. Având în vedere spontaneitatea consem nării pe care autorul scrierii o face în acest sens, în principiu aceasta valorează o recunoaştere extrajudiciară, retractabiiă pentru eroare; b) când cuprind m enţiunea expresă că însem narea a fo st făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a ţin e loc de titlu. Şi în acest caz se poate fa ce echivalenţa înscri­ sului cu m ărturisirea extrajudiciară, însă, având în vedere circum stanţierea de scop pe care legea o im pune, consideram că nu este incidenţă eroarea, ca m ijloc d e retractare.

V e * O N !C A D Ă N Â tiĂ

609

A rt. 280

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

D incolo de aprecierea ca probe cu înscrisuri cu o funcţie doveditoare autonom ă în circum stanţele arătate de art. 279 N C P C aceste înscrisuri a r putea fi avute ?n vedere, dacă exigenţele art. 310 sunt îm plinite, ca început de dovadă scrisă ori pot fi luate în con­ siderare în alcătuirea unei prezum ţii judecătoreşti.

A ri. 2 8 0 . R eg istrele p ro fesion iştilo r. (1) Registrele profesioniştilor, întoc­ m ite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, p ot face între aceştia deplină dovadă în justiţie, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profesio­ nală. (2) Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, fac dovadă contra celor care le-au ţinut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu poate scinda conţinutul lor. (3) în toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţi­ nutului registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunţe la această probă în cazul în care registrele pârţilor n u concordă sau dacă trebuie să atribuie o credibilitate m ai m are registrelor uneia dintre părţi. C O M E N T A R IU Printre obligaţiile profesionale ale acestei categorii d e persoane, legea prevede şi pe aceea de a ţin e o evidenţă a activităţii com erciale prin interm ediul registrelor contabile, stabilite pentru persoanele ju rid ice prin Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, republicată, în să acestea nu su n t singurele registre obligatorii pentru respectiva categorie de per­ soane. Credem însă că trebuie considerate ca integrate prevederilor acestui articol num ai registrele obligato rii potrivit legii, în caz contrar fiind incidente dispoziţiile art. 279 NCPC. Restricţia trebuie lim itată num ai ia înscrisurile astfel determ inate, iar nu şi pentru orice categorii de înscrisuri provenind de la aceste su biecte calificate (facturi, telegram e, recipise etc.). Registrele profesioniştilor au şi o fu n c ţie probatorie, alături de funcţiile d e cunoaş­ tere, evidenţă şi control a le activităţii com erciale. D ispoziţiile art. 280 NCPC trebuie analizate pe trei paliere: a) va trebui stabilit dacă registrele profesioniştilor sunt întocm ite şi ţinute cu respec­ tarea dispoziţiilor legale sau, dim potrivă, sunt ţinute fără respectarea dispoziţiilor legale; b) instanţa va verifica dacă registrele sunt invocate ca probe în litigiile dintre profesio­ nişti sau în litigiile în tre profesionişti şi particulari care nu au această calificare; c) instanţa va evalua care este spectrul lor probator, adică ce acte şi fapte pot fi con­ siderate dovedite cu aceste înscrisuri. Astfel: - registrele întocm ite şi ţinute în conform itate cu legea fac deplină dovodă, între p ro ­ fe sio n işti sau întreprinzători, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profe­ sională. Prin urm are, pentru ceea ce depăşeşte dom eniul faptelor şi „chestiunilor" care exced activităţii profesionale ale acestor subiecte, registrele nu au valo are probatorie autonom ă, ci ar putea fi apreciate num ai ca indicii prezum tive, coroborate cu alte probe. Desigur, deplina dovadă nu suprim ă dreptul părţii la a dovedi contrariul; - registrele întocm ite sau ţinute cu încălcarea le g ii fa c dovodă contro ce lo r care le-au ţinut> Eadem ratio, puterea doveditoare se în tin d e num ai la dom eniul fap telo r şi „chestiunilor" legate de activitatea profesională a celui căruia actul i se opune. 610

V S / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 281

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

în acest caz, totuşi partea care le in v o c i nu poate scinda conţinutul lor, adică nu se poate prevala selectiv de aceste înscrisuri, pe principiul câ această situaţie este adm isi­ bil ă m ărtu ris i r i i extra j u d i ci a re ca re n u e ste, d e regu Iă, d iviz ibi Iă. A fo rtio ri, i nsta nţa p oate să nu-şi sprijine soluţia pe asem enea registre111; registrele întocm ite cu sau fără respectarea disp oziţiilor legale de către întreprinză­ to ri sau profesionişti nu au nicio funcţie probatorie în contra particularilor. Efe vo r putea fi invocate n u m a i îm p o triva întreprinzătorilor sa u profesioniştilor, însă ca echivalent al unei m ă rturisiri extrajudiciare a acestora, astfel că nu ar trebui considerate scindabite. în să ultim ul alineat al art. 280 dim inuează exigenţele im puse prin distincţiile de mai sus, stabilind că, în toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă: a) se poate atribui conţinutului registrelor unui întreprinzător/profesionist o altă putere doveditoare; b) trebuie să se renunţe la această probă în cazul în care registrele părţilor nu con­ cordă (desigur, nu este vorba despre renunţarea părţii la probă în sensul art. 257 NCPC, care nu intră în puterea d e apreciere a instanţei, ci în renunţarea instanţei la valoarea probatorie dată de lege respectivului înscris, ceea ce se integrează procesului d e delibe­ rare, dar trebuie m otivat); c) trebuie să atribuie o credibilitate m ai m are registrelor uneia dintre părţi.

A r U 2 U I . M en ţiu n ile făcu te de creditor. O rice m enţiune făcută de creditor în josul, pe m arginea sau pe dosul unui titlu care a răm as neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate câ n u este nici sem nată, nici datată de el, când tinde a sta­ bili liberaţiunea debitorului. A ceeaşi putere doveditoare o are m enţiunea făcută de creditor în josul, p e m arginea sau p e dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanţe, dacă duplicatul sau chitanţa este în m âinile debitorului. C O M E N T A R IU Aceste dispoziţii reprezintă o reiterare a conţinutului art. 1186 C. civ. 1864, referitor la situaţiile considerate lib era to rii p en tru debitor în raporturile obligaţîonale. Prim a situaţie se naşte prin dovedirea faptelor vecine şi conexe: a) titlul a răm as neîn­ trerupt în posesia creditorului de la data naşterii obligaţiei de plată şi până la prezentarea lui în instanţă121; b) m enţiunea este făcută de creditor în josul, pe m arginea sau pe dosul titlului de creanţă şi reprezintă scrierea m anuscrisă a creditorului, ch iar dacă nu este asum ată prin sem nătură (considerăm că num ai în contextul nesem nării m enţiunii este im portantă posesia neîntreruptă a titlului de creanţă în m âinile creditorului}; c) m en­ ţiunea tin d e la liberarea debitorului. A doua situaţie presupune dovedirea fap telor conexe: a) m enţiunea este făcută de creditor în jo su l, pe m arginea sau pe dosul duplicatului (desigur, a fortio ri, a originalu­ lui) unui în scris sau al unei chitanţe (privind o plată anterioară parţială) aflate în m âinile debitorului, d a r este necesară şi condiţia sem năturii m enţiunii de către creditor; b) m en­ ţiunea să tindă la liberarea creditorului.

A se ve d e a l. D s le a n u , Tratat, v o i. 1.2 0 1 0 , p. 8 3 1 , c o m e n ta riile d in n o te le d e subsol. U) C u p riv ire Id a ce a stă co n d iţie , a se v e d e a şi /. D e le o n u , Tratat, v o i. i, 2 0 L 0 , p. 832. V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

611

A rt. 282

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

I V în sc risu rile p e s u p o rt in fo rm a tic

A ri. 2Jt2. N o ţiu n e. (3) C ând datele unui act juridic sunt redate pe u n suport inform atic, docum entul care reproduce aceste date constituie instrum entul pro­ bator al actului, dacă este inteligibil şi prezintă garanţii suficient de serioase pen­ tru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoa­ nei de la care acesta em ană. (2) Pentru a aprecia calitatea docum entului, instanţa trebuie să ţină seam a de circum stanţele în care datele au fo st înscrise şi de docum entul care ie-a reprodus. C O M E N T A R IU Sunt considerate înscrisuri, pe lângă cele clasice, adică cele care consem nează o scriere şi sunt stocate pe un suport de hârtie, actele juridice redate pe un suport informatic. Suportul inform atic care le stochează şi conservă devine astfel m ijlo cu l de proboţiune, instrum entum probationis. în m od firesc, o înregistrare pe un su p o rt inform atic nu presupune în m od exclusiv o scriere. în sensul de suită de caractere traductibile ori inteligibile, ci o rice fel de în re gis­ trare (video sau audio) sau d o a r o suită de date d e acest sens care au sem nificaţie tra­ ductibilă sau inteligibilă. Pe lin g ă condiţiile generale, art. 282 alin. (1) im pune şi unele co n d iţii sp ecia le de adm isibilitate a p ro b e i cu înscrisuri p re constituite pe un su p o rt inform atic, şi anum e: a) docum entul care repro duce aceste d a te să f ie inteligibil, tn fapt, credem că este vorba de suportul care stochează datele astfel înregistrate şi conservate, care. prin citire (lecturare, vizionare, audiţie) să reproducă un m esaj inteligibil, adică apt spre a fi înţeles, cla r şi accesibil pentru cei ca re îl citesc; b) p rezint! garanţii suficient de serio a se pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta em ană. Form ula folosită de legiuitor este im precisă şi lăsă o m arjă suficient d e largă pentru interpretarea sin ­ tagm ei „garanţii suficient de serioase" referitoare la integritatea şl autenticitatea înre* g ist rării ori a persoanei de la care em ană. Evaluarea acestor condiţii speciale de adm isi­ bilitate este atipică şi întâm pină, sub asp ect procedural, câteva problem e noi. în prim ul rând, instanţa trebuie s i constate că suita inform aţiilor prezentate în acest form at are ca ra cte r inteligibil, ceea ce presupune punerea docum entului în citire, iar aceasta trebuie perm isă şl facilitată tu tu ro r părţilor. în al doilea rând, trebuie să evalueze condiţia garanţiilor suficient de serioase pentru ca înscrisul să facă deplină credinţă în sensul verificării autenticităţii ş i integrităţii în re­ gistrării ş i identităţii autorului d e la ca re e m a n ă .D in punctul nostru de vedere, cel puţin a doua condiţie presupune verificarea datelor prezum ţiei instituite prin art. 283 NCPC sau, m ai m ult, o experţi za re a suportului inform atic care stochează înregistrarea. Toate aceste evaluări calitative sunt tip ice fazei adm inistrării probei, după adm iterea sa, şi nu pot fi verificate a priori. Su b aspectul adm isibilităţii probei, prem isele verificării acesteia sunt corect şî sufici­ ent reglem entate la art. 266 NCPC, care stabileşte că pentru această categorie de în scri­ suri se aplică regulile pentru înscrisul pe suport de hârtie, astfel că nu a r fi util să depă­ şească aceste coordonate.

612

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 283

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Prin urm are, considerăm că cenzura instanţei în sensul art. 282 N CPC nu poate fi inte­ grată controlului de adm isibilitate a probei cu înscrisuri redate pe su p o rt inform atic, ci toate aceste verificări trebuie să aparţină etapei adm inistrării probei. Astfel, adm inistrarea p ro b e i va presupune facilitarea accesului la probă al părţilor, posibilitatea contestării sa le de către cei căruia proba i se opune în regim ul prezum ţiei de m ai jo s sau ch iar prin expertUare şi, în cele din urm ă, aprecierea probei în procesul glo­ bal de evaluare, în care instanţa fie va reţine sau va înlătura m ijlocul probator ca atare, fie va invalida funcţia sa probatorie datorită calităţii inform aţiei furnizate.

A r i . 2 8 3 . Prezu m ţia de v alid itate a în scrierii. înscrierea datelor unui act juridic p e suport inform atic este prezum ată a prezenta garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod sistem atic şi fără lacune şi când datele înscrise su n t protejate contra alterărilor şi contrafacerilor, astfel încât integritatea docum entului este deplin asigurată. O astfel de prezum ţie există şi în favoarea terţilor din sim plul fapt că înscrierea este efectuată de către u n profesionist. t

C O M E N T A R IU Conceperea unei asem enea prezum ţii ţine de voinţa legiuitorului de a facilita, în pro* cesul de probaţiune, sarcina probei în condiţiile societăţii contem porane, în care ten* dinţa este stocarea, m em orarea şi arhivarea unui num ăr m are de inform aţii în condiţiile tehnologiei inform atice. Astfel, înscrisul prezentat pe su p o rt inform atic d eţin e în faţa instanţei p rezum ţia că prezintă garanţie suficient d e serioasă pentru a face deplină credinţă asupra autentici* taţii sa ie dacă: a) înscrierea datelor destinate citirii este făcută în m od sistem atic şi fără lacune; b) datele în scrise sunt protejate contra alterărilor şi contrafacerilor, astfel în cât inte* gritatea docum entului este deplin asigurata. Credem ca niciuna dintre aceste doua fapte vecine şi conexe de natură sâ activeze prezum ţia nu pot fi asum ate de judecătorul care cercetează proba dacă acesta însuşi nu este un specialist în dom eniul inform atic. Tehnologia actuală perm ite alterări, contra* faceri sau prezentarea în suită a unor inform aţii disparate, fără ca acest lucru să fie evi* dent vizibil, iar contrafacerea docum entelor originale este greu de depistat în lipsa unor expertize com plexe. Or, în condiţiile în care s-a r im pune adm inistrarea unei expertize pentru confirm area autenticităţii integrităţii înregistrării din cele două direcţii im puse pentru activarea pre­ zum ţiei de validitate, nu înţelegem sensul acesteia. Aceasta întrucât, ca regulă, prezum ­ ţia facilitează silogism ul de form are a probabilităţii pe care expertiza în săşi o exclude. Credem însă, în condiţiile existenţei acestei norm e, că instanţa ar trebui să seopreascâ în operarea cu această prezum ţie la un m ecanism m ult mai sim plist: sâ considere activă prezum ţia de validitate î n procedura adm inistrării înscrisului stocat pe suport inform atic num ai în lipsa unei contestaţii asupra calitaţilor tehnice ale actului. în prezenţa contestaţiei ar trebuie adm isă expertiza, ca unic m ijloc de asigurare a controlului d e autenticitate. Şi mai sim plu însă ni s-ar părea ca instanţa să prim ească înscrisul prezentat în această form ă, sa im pună părţii care îl prezintă, la fel ca în cazul oricărui înscris, sâ aibă asupra sa originalul pentru e xp e rtiza re în cazul unei contestaţii asupra a u te n tic ită ţii-a d ic ă a ele*

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

613

A rt. 284-286

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

m ente lor care astăzi reprezintă faptul vecin şi conex de natură să activeze această pre­ zum ţie iar caracterul inteligibil sau dim potrivă al inform aţiei stocate pe acest suport să ţină de interpretarea probelor, în suita evaluării cu caracter global pe care instanţa o face în privinţa acestora.

A r t , 21M . Puterea doveditoare. (1) D acă prin lege nu se prevede altfel, docum entul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport inform atic, face deplină dovadă între părţi, până la proba contrară. (2) D acă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea docum entului, acesta poate servi, după circum stanţe, ca m ijloc m aterial de probă sau ca începu t de dovadă scrisă.

COMENTARIU Este firesc ca puterea probatorie a acestui în scris să fie egală şi sim etrică cu cea a oricărui înscris su b sem nătură privatam. Dacă totuşi, în condiţiile verificării integrităţii sau autenticităţii înscrierii, acesta nu poate avea funcţia probatorie a înscrisului, el va putea fi asim ilat fie începutului de probă scrisă - d a ra rtre b u ic a m ăca r i nformaţ iii e stocate să fie i nte ligibi le - , fie, d a că este re leva nt, ar putea fi un m ijloc m aterial de probă. Această asim ilare aparţine instanţei care va evalua întotdeauna funcţia probatorie a acestui m ijloc în funcţie de circum stanţele stabilite. V. D u p lica te le ş i co p iile d e p e în scrisu rile a u te n tice s a u su b se m n ă tu ra p riv a ta

A r i. R eg im u l d u p lica te lo r D uplicatele de p e înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiţiile prevăzute de lege, înlocuiesc origi­ nalul şi au aceeaşi putere doveditoare ca şi acesta.

COMENTARIU Duplicatele sunt acte care, fără a fi prim ordiale sau originale, au acelaşi regim proba* to r cu cel prevăzut pentru actele originale pe care le înlocuiesc. Datorită sinonim iei pe care o presupune sub aspectul forţei sa le în planul dreptului m aterial şi procesual, duplicatele: a) se em it num ai după actele autentice (fie că sunt acte autentificate notarial, fie că su n t acte autentice em ise cu respectarea lim itelor im puse prin art. 269 NCPC); b) se em it num ai în condiţiile prevăzute de lege.

Ari- 28G. R eg im u l co p iilo r. (1) Copia, ch iar legalizată, de p e orice înscris autentic sau su b sem nătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original. (2) Părţile p ot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urm ă putând fi întotdeauna ordonată de instantă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2). (3) Dacă este im posibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic o ri originalul înscrisului su b sem nătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie u n început de dovadă scrisă. 111A se ved ea, în acest sen s, co m en tariile art. 2 66 şt art. 273. 614

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

A rt. 286

T it l u l l P r o c e d u r a Î n fa ta p r i m e i in s t a n ţ e

(4) C opiile de p e copii nu au nicio putere doveditoare. (5) Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asim ilate acestora, însă num ai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în care sunt contestate, iar originalul este im posibil să fie pre­ zentat, instanţa are dreptul sâ aprecieze, în lim itele prevăzute la alin, (3) şi (4), în ce m ăsură partea din original, reprodusă în extras, poate fi socotită ca având putere doveditoare, independent de părţile din original care nu au fost reproduse. C O M E N T A R IU în funcţie de relaţia dintre înscrisuri, raportată la m om entul o bţinerii lor, acestea sunt originale şi copii. Copiile sunt reproducerile înscrisurilor originale, fie că acesta su n t acte autentice sau sub sem nătură privată. Atunci când părţile propun proba cu înscrisuri, în principiu este avut în vedere însori' sul original, chiar dacă, în procedura adm inistrării probelor, acestea depun copii sim ple, certificate pentru conform itatea lor cu originalul de către părţile înseşi. în să dispoziţiile art. 286 N CPC nu se referă la ◦ chestiune care ţine de prezentarea şi adm inistrarea probei cu înscrisuri, ci d e distincţia va lo rii p ro b a to rii în tre actul original şi copia sa, oricare a r fi m odalitatea în care actul este rem is în dosarul instanţei. Astfel, din punct de vedere probator: a) copia, chiar legalizată, n u p o a te dovedi m ai m ult decât originalul însuşi. Relaţia reci p rocă n u este val a bi lă, origi naiul avă n d pute re pro batori e peste ceea ce cop ia sa c u pri nde. Ipoteza are în vedere neconcordanţa dintre original şi copie atunci când ele pot fi confruntate. Cel care contestă concordanţa copiei cu originalul are dreptul d e a cerere şi obţine această confruntare, deoarece prezentarea copiei nu su plineşte obligaţia părţii de a prezenta instanţei originalul, la cerere; b) în lipsa originalului ori a duplicatului înscrisului autentic ceru t spre a fi prezentat sau confruntat în instanţă, copia înscrisului, ch iar legalizată, n u are puterea probatorie specifica actu lu i co p ia t. Copia legalizata a actului original care nu poate fi în so ţită de actul original sau de duplicatul actului autentic are valoarea probatorie a începutului de dovada scrisa, ca efect al m odului riguros în care se eliberează copiile legalizate a le actelor originale (de exem plu, Legea notarilor publici nr. 36/1995, republicată, prevede în art. 151 condiţii stricte de eliberare a copiilor legalizate după actele originale). în m ăsura în care autorităţile care au abilitarea de a elibera copii legalizate sunt obligate să respecte dispoziţiile legale care le delim itează com petenţa de a elibera astfel de copii şi verificările care trebuie efectuate (între care este indispensabilă condiţia confruntării copiei cu originalul sau a reproducerii după acesta), se consideră că o copie astfel obţinută poartă un elem ent d e veridicitate prin com paraţia sa cu originalul, de natură să ju stifice acordarea forţei probante potrivit art. 310 NCPC, fără respectarea celorlalte exigenţe im puse de text; c) copia copiei nu are nicio putere doveditoare. în cazul copiei parţiale a înscrisului original, dispoziţiile legale analizate a le art. 286 N CPC sunt aplicabile, în lim itele părţii din înscrisul original reproduse în copie.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

615

A rt. 287-288

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 2 8 7 . C o p iile făcu te p e m icrofilm e sau p e suporturi in form atice. Datele din înscrisurile autentice sau su b sem nătură privată redate pe m icrofilm e şi alte suporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dis­ poziţiilor legale, au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile în baza cărora au fost redate. C O M E N T A R IU Ca variantă de generare a copiei, copiile înscrisurilor autentice sau sub sem nătură privată fă cu te pe m icrofilm e sa u pe supo rtu ri inform atice sunt o alternativă a copiei teh­ noredactate sau fotocopiate (pentru care reglem entarea lim itelo r probatorii este reali­ zată prin dispoziţiile art. 286 NCPC). în cazul copiilor înscrisurilor autentice sau sub sem nătură privată făcute pe m icro­ film e sau pe suporturi inform atice, puterea doveditoare este eg a lă cu p u terea actului original, dacă redarea pe m icrofilm e ori alte suporturi de prelucrare electronică a datelor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale. D incolo de faptul că nu se justifică o atare diferenţă de regim probator în tre copia legalizată şi copia făcută pe m icrofilm e sau pe suporturi inform atice care priveşte acelaşi original, legiuitorul nu îşi m ai asum ă situaţia procesuală a neconcordantelor între copia redată în condiţiile art. 287 şl originalul actului, d a r nici pe cea a copiei parţiale sau pe cea generată de situaţia dispariţiei docum entelor originale astfel redate. M ai m ult, reproducerea pe m icrofilm e sau pe suporturi inform atice a înscrisurilo r autentice sau su b sem nătură privată este doar o variantă de copiere şi redare a docu­ m entelor originale, astfel că în principiu o rice variantă de stocare a inform aţiei docu­ m entului original a r trebui să fie considerată a avea acelaşi regim probator precum cel reglem entat în această dispoziţie. VI. în s c ris u rile re c o g n itiv e s a u re în n o ito a re

A r i . 2 8 # . Putere doveditoare. înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă îm potriva debitorului, m oştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea docum entu­ lu i originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă. C O M E N T A R IU înscrisul de recunoaştere sa u de reîn noire (recognitiv) este în to cm it cu scopul d e a în lo cu i un în scris originar dispărut, pierdut ori învechit. Chiar dacă actuala reglem entare nu m ai reia exigenţele art. 1189 alin. (1) C. civ. 1864"1, totuşi trebuie adm is că, în cuprinsul său, actul recognitiv sau de reînnoire a unei datorii trebuie s â identifice titlu l prim ordial: a) uneori, lipsa referinţei la acesta nu poate d u ce la identificarea actului recunoscut sau reînnoit (dacă, d e exem plu, debitorul are m ai m ulte datorii de acelaşi gen faţă de acelaşi creditor);

1)1 C a re d isp u n e a că a cesta fa c e probe d e sp re d a to rie ş i n u d isp e n sa p e cre d ito r d e a p rezenta titlu l o rigin a r d e câ t câ n d : 1 ) a ctu l d e recu n o aştere c u p rin d e cau 2â ş i o b ie ctu l datoriei, p re cu m $i data titlului p rim o rd ia l sau 2 ) câ n d a ctu l recognitiv. având o dată d e 3 0 d e ani. e ste a ju ta t d e p o se siu n e şi d e unul sa u m ai m ulte a c te de re cu n o a şte re co n fo rm e cu acesta. 616

V t/IO N IC A D Â N Ă ILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 289

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

b) recunoaşterea trebuie să privească o datorie preexistentă recunoaşterii, aşadar, chiar dacă nu $e face o referire exactă la data datoriei originare, ea trebuie să poate fi identificată. Din acest punct de vedere recunoaşterea trebuie să fie exactă, cerinţă im pusă şi prin partea finală a art. 288 NCPC, prin asim ilarea inexactităţii recunoaşterii unei inopozabilităţi a actului ca instrum ent probator. Tot ca o cauză de inopozabiiitate este tratată şi ine­ ficacitatea recunoaşterii pentru eroare; c) recunoaşterea trebuie să vizeze o datorie anterioară valabil asum ată de către debi­ tor; altfel spus, actul recognitiv nu poate valida un a ct ju rid ic lipsit de valabilitate. Astfel, ei nu este un act confirm ativ, deşi nu este exclus ca un act ju rid ic em anat de la debitor să conţină atât elem ente ale actului confirm ativ, cât şi pe cele ale actului recognitiv. Su b aspect probator, actul recognitiv sau de reînnoire a unei datorii are valoare p ro ­ batorie a u to n o m i de actul prim ordial, specifică circum stanţelor în care a luat naştere (de exem plu, poate fi un a ct su b sem nătură privată sau autentificat). Faţă de circum stanţele constituirii sale ca înscris, în condiţii specifice, ei este op020bil debitorului care l-a em is, m oştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi.

VIL Regimul altor înscrisuri A r i. 2 # 9 . A lte categ orii de în scrisu ri. (1) C ontractele încheiate pe form ulare tipizate sau standardizate o ri încorporând condiţii generale tip, după caz, sunt considerate înscrisuri sub sem nătură privată, dacă legea n u prevede altfel. (2) D acă legea nu dispune altfel, biletele, tichetele şi alte asem enea docum ente, utilizate cu ocazia încheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la anum ite prestaţii, au forţa probantă a înscrisurilor sub sem nătură privată, chiar dacă nu sunt semnate. (3) Telexul, precum şi telegram a ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost sem nate de expeditor, fac aceeaşi dovadă ca şi înscrisul sub sem nătură privată. C O M E N T A R IU Sunt, ca regulă, asim ilate din perspectiva probatorie înscrisului su b sem nătură privată şi urm ătoarele înscrisuri: a) contractele în ch eiate pe fo rm u la re tipizate sa u sta n d a rd a a te ori încorporând con­ d iţii generale tip. înscrisul, chiar în această form ă de prezentare, presupune constatarea unei m ani­ festări d e voinţă prin aplicarea sem năturii părţilor sau a celui care se obligă, întrucât de foarte m ulte ori preconstituirea sa se face tocm ai în scop probator. De asem enea, sunt situaţii în care cel care prezintă actul tn proces se află în pose­ sia exem plarului propriu, sem nat doar de către adversar, deşi contractul este bilateral. O asem enea chestiune nu reprezintă din parte-i o cauză de nevalabilitate a acestuia ca instrum entum probationis, pentru că, în principiu, el face o probă îm potriva adversa­ rului, căruia îi opune obligaţiile asum ate prin sem nătura. Dacă însă şi adversarul său se foloseşte de în scris în probaţiunea judiciară, atunci depunerea exem plarului sem nat doar de o parte litigantă nu este suficientă, desigur, în scop probator.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

617

A rt. 290

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Din punct de vedere probator, în m ateria legislaţiei consum atorului, legiuitorul d în ţeles să im pună cerinţe probatorii speciale, atât în ceea ce priveşte sarcina, cât şi în ceea ce priveşte calitatea sau valoarea probelor; b) biletele, tichetele ş i a lte o se m enea docum ente, utilizate cu oca 2ia încheierii unor acte ju rid ice sau care încorporează dreptul la anum ite prestaţii. La rândul lor form ulare tipizate, em ise în anum ite condiţii specific legate de prestarea sau executarea unui anum it serviciu câtre titularul său, biletele, ti chete le sau alte ase­ m enea docum ente prezum ă existenţa unui raport ju rid ic prin în săşi deţinerea lor. De cele m ai m ulte ori circum stanţele înto cm irii şi rem iterii lor sunt depersonalizate, d e aceea lipsa sem năturii este şi firească pe asem enea tipizate. Ele au valoare probatorie ch iar şi în lipsa sem năturii, însă num ai dacă încorporează pentru deţinător dreptul la anum ite prestaţii; c} telexul, precum şi telegram a ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost sem nate de expeditor. Prin urm are, cel care se prevalează de această corespondenţă trebuie sa dovedească şi fa p tu l conex al depunerii textului original destinat expedierii la oficiul poştal care a realizat expediţia poştală, pentru ca acea corespondenţă să valoreze în scris su b sem nă­ tură privată. Nu este necesară şi prezentarea actului astfel depus, deoarece valoarea probatorie a transm iterii a r fi substituită prin însuşi original.

A rt. 2?N). A n exele. Planurile, schitele, hârtiile, fotografiile şi orice alte docu­ m ente anexate au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alătu­ rate, dacă au legătură directă cu înscrisul şi poartă sem nătura, după caz, a părţii sau a persoanei com petente care a întocm it înscrisul. C O M E N T A R IU Extensia puterii probatorii a actului principal asupra planurilor, schiţelor, hârtiilor, fo to g ra fiilo r ş i o rică ro r alte docum ente anexote este firească, întrucât aceste înscrisuri sunt generate în considerarea (explicitarea, detalierea, exem plificarea sau justificarea) directă şi im ediată a înscrisului principal. Această conexiune se realizează după urm ătoarele criterii: a) sâ aibâ legătură directă cu înscrisul (adică să fie posibilă realizarea conexiunii con­ ceperii lor în sprijinul înscrisului). Legătura directă rezultă fie din trim iteri pe care le face înscrisul principal la aceste anexe, fie din alte elem ente care determ ină funcţia lor de explicitare, detaliere, exem plificare sau ju stificare a actului principal; b) poartă sem nătura, după ca 2, a părţii sau a persoanei com petente care a întocm it înscrisul principal11'. Fără a considera că lipsa sem năturii celui care a redactat sau elaborat planul, schiţa etc. este îipsită de im portanţă (condiţia care determ ină valabilitatea sa în fond, atunci când d o ar anum ite persoane au autorizaţia să o întocm ească), considerăm că valoarea probatorie a actului ca în scris asim ilat unui act considerat principal are în vedere asum area de către sem natarul actului principal.

1)1 P e n tru op in ia că se m n ă tu ra tre b u ie sâ a p a rţ in i ce lu i ca re a în to cm it planul, sch iţa e tc., a se v e d e a l. Deleanu. Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p, 8 3 2 , nota d e subsol.

618

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

Tit

u l

I. P r o

ced u ra

În

A rt. 291-292

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

A r i . 2 9 1 . M o d ificările în scrisu lu i. Ştersăturile, radierile, corecturile şi orice alte m odificări, m enţiuni sau adăugiri, făcute într-un înscris, nu vor fi luate în considerare decât d acă au fo st constatate sub sem nătură de cel com petent să îl întocm ească sau de partea de la care em ană înscrisul, după caz. C O M E N T A R IU Dispoziţia instituie o regulă a sim etriei condiţiilor specifice de redactare sau întocm ire a înscrisului, pentru a garanta securitatea înscrisului şi m enţinerea puterii lui probatorii. în ceea ce priveşte înscrisul sub sem nătură privată, se cere ca toate ştersăturile, radi' erile, corecturile şi o rice alte m odificări, m enţiuni sau adăugiri să fie făcute de la cel de la care actul em ană, în fapt fiind vorba de sem nătura celui o b lig a t prin înscris.

VIII. Administrarea probei cu înscrisuri C O M E N T A R IU Pe lângă regulile generale privind adm inistrarea probelor, dispoziţiile care urm ează sunt po rticu ia re adm inistrării p robei cu în scrisu ri în procesul civil. Ream intim că, în ceea ce priveşte regulile de adm inistrare a probei, dispoziţiile codu­ lui su n t de aplicare im ediata, potrivit art. 26 alin. (2) NCPC. Tot în acest context, am intim că judecătorul poate stabili pentru părţi, precum şi p e n ­ tru alţi participanţi sau terţi faţă d e proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea de înscrisuri, precum şi orice alte dem ersuri necesare în legătura cu adm inistrarea acestei probe. Când este cazul, pentru îndeplinirea acestor îndatoriri, părţile şi orice alţi participanţi sau terţii faţă d e proces vo r p u tea f i înştiinţaţi asupra obligaţiilor pe care le au în proces, inclusiv în condiţiile art. 241 alin. (3) NCPC.

A r i . 2 9 2 . D ep u n erea în scrisu rilo r. (1) D acă p rin lege n u se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care înţelege să se folosească, în copie certificată pentru conform itate. (2) D acă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a n u se tine seam a de înscris. (3) Dacă partea adversă nu poate să îşi dea seam a de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda u n term en scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei. (4) înscrisurile depuse în original nu v o r putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefierul instanţei u n d e au fost depuse. (5) înscrisurile întocm ite în altă lim bă decât cea folosită în faţa instanţei tre­ buie însoţite de traduceri legalizate. (6) înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de părţi.

VtttOiV/C4 DĂNÂtiĂ

619

A rt. 292

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU 1. O b lig a ţii p rivind d e p u n erea în scrisu rilo r. O dată cu cererea de chem are în judecata, re cla m a n tu l daca înţelege sâ se folosească în dovedirea pretenţiilor sale de proba prin în scrisu ri, trebuie să depun ă copii certificate d e pe în scrisu rile pe care le po sedă, în atâtea exem plare câte părţi su nt, p lu s un exem p lar pentru instanţă. A rtico lul art. 194 lit. e) şi art. 150 N CPC im pun reclam antului obligaţii referitoare la prezentarea, ca anexe a le cererii de chem are în judecată, a înscrisurilo r de care acesta înţelege să se folosească în dovedirea pretenţiilor sale. Astfel: a) înscrisurile se vo r depune în copie certificată de parte pentru conform itate cu originalul (certificarea de conform itate a copiei nu are nicio influenţă asupra forţei probatorii a înscrisului, original sau copie). Certificarea cu originalul a copiei lăsate în dosar tratează ca original exem plarul răm as în posesia părţii, evaluarea funcţiei sale procesuale urm ând să fie ulterior realizată; b) atunci când sunt redactate într-o lim bă străină, înscrisurile se vo r depune în tradu­ cerea legalizată a unui traducător autorizat, iar în lipsa sa în traducerea unei persoane d e încredere. în condiţiile legii; c) înscrisurile se v o r depune în tot atâtea exem plare câte su n t necesare p en tru com u­ nicare, p lu s u n u l p en tru instanţă, în condiţiile art. 149 NCPC; d) înscrisurile se pot depune şi num ai parţiale, în m ăsura privitoare la pricină, însă instanţa poate dispune, la nevoie, prezentarea înscrisului în întregim e. A celeaşi obligaţie le are şi pârâtul în ceea ce priveşte înscrisurile de care înţelege să se folosească în apărare, în condiţiile art. 205 alin. (2) lit. d) NCPC. Desigur, obligaţia depunerii acestor înscrisuri nu sem nifică autom at încuviinţarea şi adm inistrarea lor în procesul de probaţiune, ci reprezintă doar un m ijloc de asigurare a celerităţii şi echitabilităţii procedurii care se află la debut. în etapa cercetării procesului însă, abia după încuviinţarea probelor în condiţiile art. 254 alin. (1) sau (2), după caz, îndeplinirea acestor obligaţii se m enţine în totalitate şi se integrează adm inistrării p ro b e i cu înscrisuri. Astfel, ch iar solicitate prin cererea de chem are în judecată sau prin întâm pinare, pro­ bele su n t puse în discuţia părţilor, iar instanţa le va putea încuviinţa dacă acestea în d e­ plinesc toate condiţiile de adm isibilitate stabilite în art. 255 NCPC încuviinţân d probele, instanţa va stabili m ăsurile necesare adm inistrării lor, caz în care va verifica îndeplinirea o bligaţiilor m enţionate de mai sus. în condiţiile alin. (2) al art. 254 NCPC, dacă proba a fost încuviinţată d u p ă începe­ rea cercetării, în situaţiile de excepţie reglem entate de aceste dispoziţii, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a-i fi adm inistrată proba, înscrisurile trebuie depuse cu cel puţin 5 zile înainte d e term enul fixat pentru judecată, cu respectarea aceloraşi obligaţii enu­ m erate m ai sus. Având în vedere această situaţie specială, instanţa va lua m ăsurile de adm inistrare a probei aducând la cunoştinţa părţii căreia proba i-a fost încuviinţată natura obligaţiei, conţinutul său şi, bineînţeles, sancţiunea incidenţă în caz de neexecutare. 2. C o p ia certificată a în scrisu rilo r. Alineatul (1) al art. 292 reconfirm ă dreptul părţii de a lăsa la dosarul cauzei copia certificată a înscrisurilo r de care se foloseşte în procesul de probaţiune. Dispoziţia legală este susceptibilă de câteva sublinieri: a) dreptul părţii vizează doar posibilitatea rem iterii la dosar a copiei certificate, par­ tea nea vând opţiunea de a depune sau nu înscrisurile care i-au fost încuviinţate ca probă. 620

Vt/IO N ICA DĂNĂILĂ

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 293

D epunerea înscrisurilor încuviinţate răm âne o obligaţie fa sarcina părţii, cu unele atenu­ ări precis reglem entate în dispoziţiile ulterioare; b }în principiu, partea poate depune copii certificate pentru conform itate cu înscrisul folosit ca probă (denum it original), în această situaţie având obligaţia, potrivit alin. (2) din art. 292 NCPC, să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se ţine seam a d e înscris. O bligaţia de a avea asupra sa originalul: constă în disponibilitatea părţii d e a prezenta originalul instanţei la cerere (nu este nevoie ca partea să aibă efectiv asupra sa originalul, ci d o a r să aibă posibilitatea înfăţi­ şării lui în instanţă, p u tln d u -se chiar acorda un term en scurt în acest sens). In acest caz, sunt unele situaţii în care instanţa poate dispune inclusiv ca înscrisul să fie predat în păs­ trare la grefa instanţei (art. 292 alin. (3) NCPC]; - a r e caracter continuu, pe toată durata procesului în faţa instanţei la care actul este adm inistrat ca probă. Sa n cţiu n ea neprezentării originalului la cerere constă în înlăturarea înscrisului din probaţiune pe acest tem ei, ceea ce sem nifică excluderea înscrisului din analiza probelor încuviinţate. Cererea instanţei de prezentare a înscrisului poate fi determ inată d e pro­ cedura recunoaşterii sale de cel căruia i se opune, de faptul că acesta se confruntă cu o co pie greu Ii 2ibilă, de o cerere de experti 2are a înscrisului, de confruntarea exactităţii copiei cu originalul etc. Desigur, obligaţia instituită prin alin. (2) al art. 292 nu subzistă dacă partea depune chiar exem plarul original deţinut şi folosit ca probă. Se m ai cuvine şi sublinierea că în unele situaţii legiuitorul im p u n e ch ia r depunerea actu lu i în o rig in a l în proces (d e exem ­ plu, în procedura divorţului se depune actul de căsătorie în original; de asem enea, se depune actul original în ca 2 ul înscrierii în fals). în căzut depunerii înscrisului în original, el va putea fi totuşi retras - dacă legea nu lim itează acest drept prin d isp 02 iţii speciale - după lăsarea la dosar a unor copii legali2âte de grefierul şe f al instanţei unde au fo st depuse, situaţie în care este reactivată obli­ gaţia ca partea să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei. Retragerea înscrisului în original n u sem nifică n e a p ă ra t de sistarea părţii de înscrisul respectiv ca probă din dosar, potrivit art. 257 NCPC, ci doar exercitarea dreptului păr­ ţii de a depune, în cadrul adm inistrării probei cu înscrisuri, actul în original sau în copie certificată pentru conform itate sau legalizată. Retragerea înscrisului original din dosar se poate face şi tem porar. Doar înscrisurile depuse în copie - certificată pentru conform itate sau legalizată în condiţiile art. 292 alin. (4) NCPC - n u p o t f i retrase, retragere care însă treb uie să fie înţeleasă doar în sens m aterial, partea având dreptul renunţării la proba cu respectivul în scris dacă această renunţare precede încuviinţării, în caz contrar probele răm ânând câştigate cauzei.

Y r l . 2 9 3 . O b lig a ţia părţii adverse de a prezenta în scrisu l. (1) Când partea învederează că partea adversă deţine u n înscris probatoriu, referitor la proces, instanţa poate ordona înfăţişarea lui. (2) C ererea de înfăţişare va fi adm isă, dacă înscrisul este com un părţilor din proces, dacă însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

621

A rt. 293

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU A rticolul 293 şi urm . NCPC vizează situaţii în care proba cu înscrisuri încuviinţată uneia dintre părţi nu poate fi adm inistrată prin depunerea înscrisului de către aceasta, întru cât n u s e află în posesia s a ,l\ C h iar dacă înfăţişarea înscrisului se va face prin plata costurilor necesare pentru adu­ cerea înscrisului de către partea căreia proba i-a fost încuviinţată, anum ite obligaţii în legătură cu depunerea înscrisului la dosar pot fi stabilite şi altor persoane, după cum se va vedea în dispoziţiile urm ătoare. Prim a situaţie vizează deţinerea înscrisului (num ai) de către cealaltă parte. Astfel, In cazul în care una dintre părţi învederează că partea potrivnică deţine un în scris privitor la pricina ce se ju d ecă, instanţa poate ordona înfăţişarea lui. în principiu, instanţa are posibilitatea de apreciere în acest caz num ai pentru a evalua incidenţa uneia dintre situaţiile în care partea adversă poate fi scutită de această obliga­ ţie, în condiţiile dispoziţiilor legale ce urm ează. în celelalte cazuri, atunci când condiţiile sunt îndeplinite - respectiv dacă înscrisul a fo st încuviinţat părţii spre a fi adm inistrat în cadrul probei cu înscrisuri (este în scris în legătură cu procesul), dacă partea face dovada existenţei înscrisu lu i şi deţinerii lui de către adversar ţi dacă partea form ulează cererea de prezentare a înscrisului instanţa n u p o a te respin ge cererea de înfăţişare o p r o b e i, ceea ce nu exclude însă ca m ăsura înfăţişării înscrisului d e către cel care îl deţine să poată fi dispusă ş i din oficiu, dacă instanţa poate determ ina circum stanţele de fapt care sa o ju stifice, chiar în lipsa cererii părţii interesate în adm inistrarea lui. Aşadar, partea căreia i-a fo s t încuviinţată p ro b a cu respectivul în scris şi care, în mod obişnuit are şi obligaţia de a prezenta înscrisul, va putea obţine obligarea celeilalte părţi num ai dacă dovedeşte existenţa înscrisului cu acel conţinut şi d eţinerea sa de către adversar. Considerăm că, fără dovedirea acestor elem ente, sub aspectul consecinţelor proce­ suale pe care neprezentarea înscrisului le im plică, este excesiv ca instanţa să încuviinţeze cererea d e înfăţişare a înscrisului sub efectul art. 295 (de exem plu, instanţa a stabilit în sarcina pârâtului obligaţia prezentării unui în scris probator încuviinţat reclam antului, fără a verifica existenţa sau deţinerea înscrisului de către pârât; nedepunerea înscrisului d e către pârât ar atrage îm potriva acestuia o prezum ţie de recunoaştere a afirm aţiilor reclam antului bazate pe acel înscris, ceea ce este excesiv, întru cât această obligaţie nu a r fi putut fi executată). Această m ăsură va fi dispusă prin încheiere, desigur după punerea sa în discuţia con­ tradictorie a părţilor, eventual după ce partea care form ulează cererea de prezentare a înscrisului d e către adversar a dem onstrat cu probe (a căror incidenţă în proces, im pusă d e aceste circum stanţe excepţionale, va fi evaluată distinct de procesul probator propriu-zis) îndeplinirea celo r trei elem ente care justifică luarea m ăsurii. în orice caz, instanţa n u va p u tea respinge cererea de înfăţişare a înscrisului de către cealaltă parte dacă:

1)1 Pentru op in ia co nform căreia a ce a stă ch e stiu n e va p u te a fl an a lia t ă c h ia r p re m e rg â to rîn cu v iin ţă rii probei,

i se ved ea s i M . Tâbârca, D re p t p ro cesu al civil, vo i. 1.2 0 0 8 . p. 5 S4. 1,1 A se ved e a şi V M . C io b o n u , G . B o ro i, T C . B rieiu , o p . cit., 2011, p. 265.

622

V e /IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l

l.

pro cedu ra

În

A rt. 294

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

a) înscrisul este com un p ă rţilo r din proces (în acest caz, obligaţia de depunere a înscrisului pentru adm inistrarea probei incum bă şi adversarului, în mod direct); b) în săşi partea adversă s-a re fe rit în proces la a cest înscris (aceasta prezum ă neincidenţa art. 294, care justifică caracterul secret al actului); c) potrivit legii, p a rtea adversă este obligatâ sd înfăţişeze înscrisul.

A r i . 2 9 4 . C azuri de resp in gere a cererii de p rezentare a în scrisu lu i. (1) Judecătorul va respinge m otivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregim e sau în parte, când: 1. conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind dem ni­ tatea sau viaţa privată a unei persoane; 2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului; 3. depunerea înscrisului ar atrage urm ărirea penală a părţii, a soţului sau a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv. (2) D acă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de m ai sus va fi verificată de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. în încheierea de şedinţă se v a face o m enţiune corespunzătoare. C O M E N T A R IU în principiu, ca orice alta cerere incidenţă în cursul unui proces, cererea d e prezen­ tare a înscrisului deţinut d e adversar trebuie pusa în discuţia părţilor, instanţa acordând celui arătat ca posesor al înscrisului posibilitatea efectivă de a se apăra îm p o triva cererii, prin invocarea şi dem onstrarea fie a netem einiciei acesteia, fie a uneia dintre sftuofW e de e x c e p ţie in care legea recunoaşte inexistenţa obligaţiei sale, respectiv: a) conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict perso n a le p rivin d dem nitatea sau viaţa privata a unei persoane; b) depunerea înscrisului a r încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului; c) depunerea înscrisului ar atrage urm ărirea pen a la a părţii, a soţului său a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv (calitatea d e rudă, soţ, afin va fi evaluată în funcţie de m om entul soluţionării cererii). Aceste situaţii d e respingere a cererii de înfăţişare a înscrisului deţinut de adversar au caracter excepţional, m otiv pentru care sunt de strictă interpretare şi aplicare1”. Alineatul (1) al art. 294 NCPC arată că în aceste ca 2uri judecătorul respinge m otivat cererea, iar m otivarea este rezum ată la arătarea cazului de excepţie incident într-o m anieră în care să nu deconspire tocm ai valoarea ocrotită prin lege (însă cererea ar putea fi respinsă şi pe argum ente legate d e aceea că, din probele incidental analizate, instanţa reţine că înscrisul nu se află sau nu se m ai află la partea adversă sau pentru că acesta a fo st distrus etc.). Desigur, incidenţa unuia dintre cazurile de excepţie enum erate la alin. (1) va fi verifi­ cată d e judecător, sim pla afirm aţie a celui care d eţin e înscrisul pe acest fundam ent nefiind suficientă. Incidenţa situaţiei d e excepţie va putea fi astfel evaluată, inclusiv prin verificarea înscrisului d e către instanţă, cercetare care nu va presupune accesul celeilalte părţi la A s e v e d e a şi M , TtSbârca, D rep t p ro cesu al civil. vo i. I. 2 0 0 8 . p. 554 ş i I. Leş, N o u l Co d d e pro cedu ră civilă, vo i. I, 2 01 1, p. 4 3 0 . VtttOiSICA DĂNÂtiĂ

623

A rt. 295

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

înscris, ci m enţinerea circum stanţelor care asigură păstrarea secretului sau confidenţia­ lităţii. A precierea instanţei va fi în acest caz suverană şi strict individuala, iar în situaţia în care consideră Incidenţă situaţia d e excepţie analizată, va restitui părţii înscrisul pre­ zentat pentru verificare.

A r t . 2 0 5 . R efu zu l de a p rezen ta în scrisu l. D acă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile adm inistrate că a ascuns înscrisul o ri l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conform ează ordinului dat de instanţă de a-1 înfăţişa, instanţa va pu tea socoti ca dovedite afirm aţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea. C O M E N T A R IU Pentru aprecierea tem einiciei obligaţiei părţii adverse d e a prezenta înscrisul în baza art. 293 NCPC, autorul cererii va trebui să dem onstreze, nu doar să afirm e prem isele care justifică o asem enea solicitare. Ca inciden t p ro ce su a l m sens larg. această cerere im pune soluţionarea sa im ediată în cursul procesului, inclusiv adm inistrarea p ro b e lo r sau to t ceea ce părţile îşi opun în legă­ tură cu acesta. în tru cât situaţia reglem entată prin art. 293 alin. (1) presupune dem on­ strarea unui fapt stricto sensu, în principiu autorul cererii poate solicita orice probă pen­ tru a-i dem onstra. Pentru anum ite situaţii relevate fie cu prilejul adm inistrării probelor, fie prin eva­ luarea lor, legiuitorul înţelege să creeze anum ite situ a ţii prezum tive. Astfel, instanţa va putea socoti ca dovedite afirm aţiile făcute cu privire la conţinutul acelui în scris de partea care a cerut înfăţişarea într-una din urm ătoarele situaţii: a) dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţine­ rii sau existenţei înscrisului (refuzul de a răspunde va fi considerat astfel ch iar daca este expres sau tacit şi va fi evaluat în funcţie de calitatea şi conţinutul întrebărilor; o ne recu­ noaştere, ch iar totală, nu sem nifică însă refuz d e a răspunde141); b) daca reiese din dovezile adm inistrate că o ascuns înscrisul o ri i-a distrus; c) da că, d u pă ce s-a d ove d it d eţi n e re a în seri s u Iu i, n u s e conform ează ordinului d at d e instanţă de o -l înfăţişa. în prim ul rând, această evaluare nu are caracter absolut şi nu instituie o sancţiune, ci o prezum ţie sim plă asupra conţinutului înscrisului. Instanţa va evalua greutatea afirm aţi­ ilor părţii cu privire la conţinutul înscrisului în funcţie de în treg m aterialul probator aflat la dosar, cu p rile ju l deliberării asupra cauzei. în niciun caz evaluarea acestei dovezi nu se va face prin epuizarea procedurii d e înfăţişare a înscrisului, ch iar şi dacă partea intere­ sată cere instanţei să facâ aplicarea acestei dispoziţii. D incolo de acest efect, refuzul de prezentare a înscrisului poate im plica aplicarea anu m ito r sancţiuni celui care nu se conform ează obligaţiei trasate de către instanţă, în condiţiile art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) NCPC. De altfel, dezideratul instanţei trebuie să răm ână depunerea înscrisului, de aceea vor trebui luate toate m ăsurile care sunt de natură sâ asigure acest scop şi num ai epuizarea lor ar putea sa perm ită activarea justificată a prezum ţiei arătate.

,11 C.A . Bueureţti, s a IV-a civ., d e c. nr. 2 8 2 4 /2 0 0 0 , în C. B o rti, O. Sptrteonu-Moteij op, eft., p . 347.

6 24

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 296

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

A rt» 2 9 0 * C ercetarea în scrisu lu i p rin ju d ecătoru l delegat. (1) C ând un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea volum inoase ori num eroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul u n d e se găsesc. (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instanţa, ţinând seam a de îm prejurări, poate să ceară d oar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deţine. In asem enea cazuri, dacă este necesar, instanţa poate dispune verificarea conform ităţii extrasului sau copiei cu originalul. C O M E N T A R IU O alta situaţie particulară adm inistrării înscrisurilo r poate fi determ inată d e dificul­ tatea obiectivă a prezentării înscrisului. în acest caz neprezentarea înscrisului în instanţă este dincolo de culpa p ă rţilo r în să intervenţia unei asem enea situaţii nu reprezintă o renunţare de la principiul aflării adevărului prin adm inistrarea tu tu ro r probelor care îl pot releva, legiuitorul preo* cupandu-se sâ stabilească o procedură d e adm inistrare a înscrisului adecvată situaţiei speciale întâm pinate. Deşi adm inistrarea probelor se face cu respectarea principiului nem ijlocirii (art. 240 N CPC), în faţa instanţei sesizate şi la sediul acesteia (art. 261 NCPC), în circum stanţe excepţionale im puse sau perm ise d e lege aceste im perative po t fi atenuate. O astfel d e situaţie este prevăzută de legiuitor şi în cazul adm inistrării probei cu înscrisuri, justificată de circum stanţe fa ctu o le excepţionale legate de: a) costurile fo a rte m o ri im puse de aducerea în instanţă a înscrisului. Instanţa va eva­ lua costurile de aducere a înscrisului încuviinţat ca probă, care trebu ie să fie deosebite prin specificul lor şi com parativ cu adm inistrarea probei prin delegare. Faptul că partea ar trebui să suporte nişte costuri, care, fără a avea caracter excepţional, nu po t fi susţi­ nute raportat la m ijloacelor sale lim itate, nu justifică m ăsura reglem entată prin art. 296 NCPC, ci eventual poate atrage acordarea ajutorului public în m aterie judiciară; b) volum ul m a re a l înscrisurilor o ri n u m ă ru l lo r m a re. în acest caz, instanţa va evalua atât caracterul excepţional al form alităţilor im puse de aducerea acestora, riscurile atrase asupra integrităţii probei, d a r şi elem entele logistice im puse de adm inistrarea unei probe în această situaţie, precum capacitatea de depozitare şi accesul facil al instan­ ţei şi al părţilor la proba respectivă. Desigur, m ăsura instanţei trebuie precedată de cererea părţii în sarcina căreia cade obligaţia de adm inistrare a înscrisului, de discutarea sa în dezbatere contradictorie şi va fi luată prin încheiere, în cadrul căreia instanţa va stabili varianta optim ă de adm inistrare în raport cu circum stanţele evaluate în concret, respectiv: a) va putea delega un ju d e c ă to ri n prezenţa căruia părţile vo r cerceta în scrisu rile la locul unde se găsesc (întrucât, la judecata în prim ă instanţă pricina se soluţionează de un singur judecător, acesta ar urm a să cerceteze înscrisul, iar nu un alt ju decăto r; în schim b, la judecata în apel sau la judecarea fondului după casarea cu reţinere sau cu trim itere la instanţa d e apel, a r putea fi desem nat un ju d ecăto r care să cerceteze înscrisul la locul unde acesta se găseşte); b) va putea dispune adm inistrarea probei prin com isie rogatorie, dacă sunt deopo­ trivă incidente şi dispoziţiile art. 261 alin. (2) NCPC; V e * O N !C A D Ă N Â tiĂ

625

A rt. 297

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

c) în condiţiile alin. (2) al art. 296, va putea sâ ceară doar prezentarea unor extrase sa u cop ii de pe în scrisu rile solicitate, certificate de persoana care le deţine. Aceasta sem ­ nifică o înfăţişare parţială a înscrisurilo r prin prezentarea acestora în extras, în copie cer­ tificată pentru conform itate de către cei care deţine originalul actului, fără dim inuarea posibilităţii confruntării cu originalul în cursul procesului. Incidenţa alin. (2) al art. 296 are însă caracter excepţional, ce derivă din evaluarea în concret, d e către judecător, a îm p reju rărilo r speciale ale speţei (legate de starea m ate­ rială a probei, volum ul fizic al acesteia, iar uneori chiar şi de asp ecte care ţin de natura procesului, d e exem plu de necesitatea adm inistrării de urgenţă a unei probe etc.}.

A r t . 2 9 7 . O b lig a ţia terţu lu i de a prezenta în scrisu l. (1) C ând se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ, acesta va putea fi citat ca m artor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă. (2) C ând deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca martori. (3) Terţul poate refuza înfăţişarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294. C O M E N T A R IU Este posibil ca înscrisul a cărui adm inistrare a fost încuviinţată să se afle în posesia u n u i terţ, astfel că a im pune părţilor prezentarea înscrisului este un act lipsit d e eficaci­ tate în procedura de adm inistrare a probei. în acest caz, situaţia prem isă poate fi co m p arată în totalitate cu cea stabilită prin art. 293 alin. (1) NCPC, m ăsura instanţei trebuind a fi, şi în acest caz, precedată de o cerere d e înfăţişare a înscrisului, d e punerea acesteia în discuţia părţilor, de dovedirea elem entelor care justifică luarea m ăsurii, cu particularitatea că terţul trebuie să fie identificat de partea care solicită aplicarea acestei măsuri. în această situaţie, terţul va putea fi cita t în proces ca m artor, iar dacă terţul este o persoană juridică vo r fi citaţi ca m artori reprezentanţii săî le g a li Citarea terţului ca m artor se justifică num ai în situaţia în care aceasta serveşte evalu­ ării tem einiciei cererii de înfăţişare a înscrisului, evaluare care însă poate fi făcută şi prin adm inistrarea altor probe. După încuviinţarea probei, dacă înscrisul se află în posesia unui terţ, acesta va avea o obligaţie iegalâ de a prezenta înscrisul. în cazurile prevăzute la art. 294, instanţa va refuza obligarea terţului la depunerea înscrisului sau, dacă a dispus-o, va reveni asupra m ăsurii. Considerăm , de asem enea, incidente dispoziţiile art. 296 NCPC, întrucât ele repre­ zintă situ a ţii obiective de natură a justifica neprezentarea înscrisului şi, cel puţin în ce priveşte cazul de im posibilitate fizică datorat cantităţii ori calităţii probei, situaţia nu tre­ buie evaluată în funcţie de calitatea de parte în proces a titularului obligaţiei de prezen­ tare a înscrisului. Dacă aducerea înscrisului im plică costuri, acestea su n t în sarcina părţii căreia proba i-a fo st încuviinţată. Refuzul de prezentare a înscrisului sau neîndeplinirea obligaţiei n u vo r m a i prezum a dovedite afirm aţiile făcute cu privire la conţinutul acelui în scris de către partea care a ceru t înfăţişarea, dar poate justifica sancţionarea terţului în baza art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) NCPC.

6 26

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

A rt. 298-299

fa ta p r im e i in s t a n ţ c

A r i» 2 0 8 . O b lig a ţia au to rităţii sau in stitu ţie i p u b lice de a prezenta în scri­ sul. (1) Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, instanţa v a lua m ăsuri, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, pentru adu­ cerea lui, în term enul fixat tn acest scop, punând tn vedere conducătorului auto­ rităţii sau instituţiei publice deţinătoare m ăsurile ce se pot dispune în caz de neconform are. (2) A utoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în drept să refuze tri­ m iterea înscrisului când acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplom atice. Extrase parţiale vor putea fi trim ise dacă nieiunul dintre aceste m otive nu se opune. D ispoziţiile art. 252 alin. (3) se aplică în m od cores­ punzător. C O M E N T A R IU în situaţia în care înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sa u instituţii pu blice, instanţa va dispune aducerea lui la cererea u neia din tre p d rţi o ri din oficiu. Posibilitatea d e apreciere a instanţei asupra necesităţii m ăsurii este lim itată la con­ statarea deţinerii înscrisului d e către o autoritate sau instituţie publică, de natură să ju s­ tifice im posibilitatea părţii de a consem na la dosar înscrisul încuviinţat ca probă (în lipsa reglem entării speciale în privinţa persoanelor juridice, efectuate prin art. 297 N CPC)111. Pentru aducerea la îndeplinire a m ăsurii de către autoritatea sau instituţia publică deţinătoare a înscrisului, instanţa: a) va acorda un term en în acest scop; b) v a înştiinţa autoritatea sau instituţia publică deţinătoare, prin conducătorul său, asupra obligaţiei de depunere a înscrisului, m odului de aducere la îndeplinire şi sancţiu­ nii incidente în caz d e neconform are. Autoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în d re px s ă refuze trim iterea în scri­ sului sau să trim ită Instanţei doar extrase p a rţia le ale înscrisurilo r cerute c ln d păstrarea secretului lor se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplom atice dintre Rom ânia ţi alte state. Dacă însă înscrisurile respective conţin inform aţii clasificate, refuzul nu este ju stifi­ cat, iar autoritatea sau instituţia publică solicitată va transm ite spre consultare actele, dar acestea vo r putea fi consultate num ai în condiţiile prevăzute de legea specială.

A r i. în scrisu rile care nu p ot fi trim ise in stan ţei. (1) Instanţa nu va putea cere trim iterea în original a cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testam entelor depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se v o r putea însă cere copii certificate a le acestora. (2) C ercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se v a face, cu citarea păr­ ţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin com isie rogatorie, de către instanţa respectivă. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), când procedura verificări­ lor înscrisurilor o im pune, instanţa va putea ordona prezentarea testam entelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanţe, notari publici sau 11 S e c o n s id e ră c ă d isp o ziţia s e a p lic ă o ric ă re i p e rs o a n e ju r id ic e - Gr. P o r u m b , o p . eit.r vot. I, p . 4 0 7 .

Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

627

A rt. 300

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate d acă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei. C O M E N T A R IU în ipoteza în care înfăţişarea înscrisului nu este posibilă ca urm are a fap tului că este necesar funcţionării autorităţii deţinătoare (legea arată, e x e m p lifica ţii că nu vo r putea fi cerute şi trim ise cărţile funciare, planurile, registrele autorităţilor sau instituţiilor publice) sau din cauza arhivării docum entelor originale (testam entele originale sau alte docum ente originale) depuse la alte instanţe sau la notari publici ori avocaţi, instanţa va putea să ceară, pentru adm inistrarea lor ca probe ju d iciare, cop ii certificate ale acestora. Certificarea copiei cu originalul o face întotdeauna autoritatea sau instituţia publică, instanţa sau notarul public care deţine ori arhivează înscrisul solicitat ca probă. în unele situaţii certificarea im pune celor ca re au com petenţa efectuării sale unele îndatoriri profesio n a le. Astfel, în ce îi priveşte pe executorii judecătoreşti (art. 56 din Regulam entul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000), pe avocaţi (art. 4 6 din Legea nr. 51/1995, repu­ blicată) şi pe notari (art. 29 din Regulam entul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995), legea trasează acestor categorii profesionale o obligaţie de păstrare a secretului în re ­ gistrat de client, prin interdicţia accesului terţilor 1a docum entele lăsate în păstrare sau o rice altă inform aţie încredinţată în acelaşi scop. Cercetarea acestor înscrisuri se poate face însă la locul unde acestea se găsesc, de către un ju d e că to r delegat (la judecata în prim ă instanţă pricina se soluţionează de un sin gur judecător, astfel că acesta ar urm a să cerceteze înscrisul, iar nu un alt judecător; în schim b, la judecata în apei sau la judecarea fondului după casarea cu reţinere sau cu trim itere la instanţa de apel, a r putea fi desem nat un judecător care să cerceteze înscri­ sul la locul unde acesta se găseşte) ori prin com isie rogatorie, dacă înscrisul se află în cir­ cum scripţia altei instanţe, în condiţiile art. 261 alin. (2M 5) NCPC Cu excepţia înscrisurilor necesare funcţionării autorităţilor sau instituţiilor publice care n u p o t f i niciodată prezentate instanţei decât prin rem iterea de co pii/ extrase în copie şi certificate pentru conform itate, testam entele, precum şi alte înscrisuri depuse sau arhivate în original la instanţe, notari publici sau avocaţi p o t f i cerute ş i d epu se tem ­ p o ra r la dispoziţia instanţei care adm inistrează proba ca atare pentru expertizare grafoscopică în procedura verificării înscrisului, dacă expertiza nu se poate face la sediul instanţei, notarului ori avocatului unde actul se află depus ori arhivat. D incolo de dom eniul lim itat al actelor care pot fi tem porar solicitate, observăm că legea lim itează şi situaţiile în care depunerea tem porară a actului original poate fi so li­ citată (verificarea scripte lo r sau stabilirea fa lsu lu i n u m a i prin expertiză), m ăsura nepu­ tând fi extinsă şi la alte cazuri justificate de raţiuni procesuale (de exem plu, verificarea de scripte prin m etode com parative, cererea predării originalului pentru stabilirea stării iui m ateriale etc.).

A ri. £ 0 0 . Prezentarea reg istrelo r p ro fesion iştilo r. (1) La cererea uneia din­ tre părţi sau chiar din oficiu, instanţa v a putea ordona înfăţişarea registrelor pro­ fesioniştilor sau com unicarea lor. (2) C ând înscrisurile sau registrele prevăzute la alin. (1) ce urm ează a fi cer­ cetate se află în altă circum scripţie judecătorească, cercetarea lo r se v a face prin com isie rogatorie. 628

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T i t l u l l. P r o c e d u r a Î n

A rt. 301

fa ta p r im e i in s t a n ţ e

C O M E N T A R IU Textul reprezintă o aplicaţie specială a dispoziţiilor art. 293 alin. (1) şi art. 297 NCPC, pentru ipoteza în care: a) obligaţia d e înfăţişare a înscrisului este stabilită fa ţă de profesionişti, indiferent de calitatea sau participarea p ro c e su a li a acestora. 7n m od excepţional, instanţa poate fixa faţă de aceste subiecte şi obligaţia de com unicare a înscrisurilor, înţeleasă în sensul com unicării către părţi, obligaţie care revine instanţei şi reprezintă un drept ai părţilor litigante, exercitat num ai în condiţiile art. 169 NCPC; b) înscrisul adm is ca probă este un registru o l profesioniştilor, nu şi alte înscrisuri deţi­ nute de aceştia, pentru care redevin incidente dispoziţiile legale anterioare. Dacă înfăţişarea sau com unicarea înscrisurilor nu se poate face în condiţii fireşti de adm inistrare a probei, fiind necesară adm inistrarea probei la locul unde aceasta se află, cercetarea registrelor prevăzute la alin. (1) se poate face prin com isie rogatorie. O bservăm că în textul alin. (2) af art. 300 legiuitorul fofoseşte form ula „înscrisurile şi registrele prevăzute la alin. {!)", însă credem că prin aceasta nu a înţeles să extindă dom eniul la o rice înscrisuri, ci m enţine dispoziţia num ai pentru registre ş i acte asim ilate acestora. IX . V e rific a re a în s c ris u rilo r

C O M E N T A R IU Pe lângă prezentarea înscrisului în instanţă, etapa adm inistrării probei cu înscrisuri com portă şi alte particularităţi care ţin de verificarea înscrisu rilor din perspectiva validă­ rii funcţiei lor probatorii. Doctrina şi ju rispru den ţa au stabilizat interpretarea acestor dispoziţii, care nu sunt de noutate în actualul cod, în sensul în care, chiar dacă aceste aspecte particulare presupun uneori verificări d e fa p t, ele sunt adm isibile ori d e câte ori proba cu înscrisuri este adm isă într«un proces civil, indiferent de stadiul judecăţii, de către instanţa care o adm inistrează. Deşi procedura verificării de scripte şi cea a înscrierii în fals preiau aproape fără m odificări dispoziţiile codului anterior, considerăm ca ele trebuie privite adaptativ, la to t ceea ce legea include în sfera înscrisurilor, indiferent de suportul de stocare ori conservare a inform aţiei ori dacă este vorba de înscrisuri în form ă electronică. în m od cert, în unele cazuri verificarea scriptelor nu este posibilă prin m etoda com ­ parativă sau prin solicitarea d e specim ene, putându-se face d o a r prin expertiza de sp e­ cialitate. în să în cele ce urm ează com entariile şi observaţiile vo r avea în vedere ipoteza reglem entată de lege, referitoare la în scrisu l clasic, principiile verificării răm ânând apli­ cabile în cazurile oricărui înscris.

A r t . 3 0 1 . R ecu n oaşterea sau con testarea în scrisu lu i su b sem nătură privata. (1) Acela căruia i se opune un înscris sub sem nătură privată este dator fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori sem nătura. Contestarea scrierii sau sem năturii poate fi făcută, la prim ul term en după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii. (2) M oştenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau sem nătura autorului lor.

V e * O N !C A D Ă N Â tiĂ

629

A rt. 301

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU 1. D o m en iu l d e ap licare. Verificarea de scrip te este prim a m odalitate de validare a veridicităţii unui înscris. Procedura este aplicabilă num ai înscrisurilor su b sem nătură privată, generate ca atare sau asim ilate lor în puterea legii. Nu are im portanţă d a c i înscrisul e m a n i de la părţile litigiului sau de la un terţ, d a c i este un în scris preconstituit ca instrum ent probator sau este un în scris care nu a fost preconstituit ca atare. Singurul criteriu este ca el s i fie adm inistrat ca probă în cadrul p ro b e i cu în scrisu ri (nu este a d m isib ili procedura verificării de scripte dacă actul este folosit ca p ro b i m aterială, începu t de d o v a d i scrisă ori d a c i are a lt i funcţie procesuală, d e exem plu, d a c i este un act de procedură al părţii în procesul p endentem). 2. Procedura ve rifică rii d e scripte. O rice în scris sub sem nătura privata depus la dosar în etapa adm inistrării probei cu înscrisuri este opus adversarului care, în condiţiile în care ia cunoştinţă de înscris, poate să îl recunoască sau s i conteste scrierea ori se m n itu ra . Recunoaşterea înscrisului n u a re o form ulă expresă, ci presupune acceptarea înscri­ sului ca atare, prin neform ularea niciunei obiecţiuni legate de veridicitatea sa probatorie. înscrisul astfel recunoscut face d e p lin i dovadă p o n ă la probă contrarie, ceea ce sem ­ n ific i faptul c i cel căruia înscrisul i-a fost o pu s poate să com bată, la rândul său, dovada c o n ţin u ţi d e acel înscris, prin orice m ijloc adm is de lege, potrivit art. 273 NCPC. D im potrivă, contestarea înscrisului presupune întotdeauna o m anifestare neechivocă din partea celui căruia i se o pu ne şi constă în tăgăduirea scrierii (caligrafiei sau grafiei) ori a sem năturii, form ulată ca atare sau în o rice exprim are în care contestaţia este neîn­ doielnică. Contestarea poate privi întreg înscrisul ori anum ite părţi a le sale; d e asem enea, poate privi scrierea sau subscrierea provenită d e la cel căruia înscrisul i se opune, de fa autorul s iu , de la un terţ ori chiar d e la cel care opune înscrisul în procesul de probaţi­ une judiciară. în m od particular, contestarea poate consta în declararea de c it r e m oştenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a proveni înscrisul referitoare fa necunoaşterea scrisului sau a sem năturii autorului lor, legea acceptând în acest caz o fo r­ m ulă m a i echivocă d e contestare. Contestarea trebuie să provină exclusiv de la cel care are calitatea de p a rte în proces Si num ai dacă înscrisul i s e o p u n e ca p ro b ă ; ea nu poate fi iniţiată de alt participant la proces ori d e c it r e in sta n ţi ori d a c i înscrisul este adus în proces cu alt scop (de exem ­ plu, este folosit ca m o strl de scriere pentru verificarea altui înscris ori ca m ijloc m aterial d e p ro b i). Contestarea înscrisului se face în etapa a d m in istririi probelor, cel m ai târziu la prim ul term en după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a o form ula. Rezultă, aşadar, că această procedură nu va putea fi iniţiată pentru prim a dată în căile de a ta c, dacă înscrisul a fost adm inistrat şi în fazele procesuale anterioare, ch iar dacă partea s o lic iţi readm inistrarea probefor (poate fi a v u ţi în vedere şi asum pţia c i recu­ noaşterea înscrisului nu este retractabilă, astfel încât o d a tl recunoscut, acesta nu mai poate fi contestat în d i l e de atac deoarece ar sem nifica o revenire asupra recunoaşterii). De asem enea, trim iterea dosarului pentru rejudecare, atunci când legea o perm ite, nu presupune autom at o repunere a părţii în toate drepturile procesuale, urm ând a fi avute în vedere întotdeauna lim itele rejudecării. îndru m ările date de c it r e instanţa de A se vedea si M. Tibâreâ, Gh . Buta, op. cit.f 2008, p. 588 şl urm.

630

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T i t l u l l.

pro cedu ra

În

A rt. 302

fa ta p r im e i in s t a n ţ e

control prin decizia de rejudecare şi principiul neagravării situaţiei prin efectul prom ovă­ rii căii d e atac (art. 480 şi art. 501 NCPC). în să dacă proba a fost so licita t! de parte, dar nu a fo st încuviinţată în prim ele etape procesuale, ci num ai în căile de a ta c u nde urm ează ca proba să fie şi a d m in istrat! pentru prim a dată, dreptuf celui căruia actul i se opune se naşte raportat la acest reper proce­ sual, iar nu la m om entul la care actul a fost depus la dosar la prim ele instanţe. 3. V erificarea de scripte în cad ru l a sigu rării dovezilor. O altă problem ă este aceea de a şti daca procedura verificării înscrisului sub sem nătură privată care debutează prin contestarea acestuia este adm isibilă num ai pe cale incidentală, adică în cursul unui pro­ ces pen den fe. Credem că răspunsul trebuie să plece de la scopul procedurii, scop subsum at epu­ izării adm inistrării probei cu înscrisuri. Or, ch iar dacă legea se ocupă d e verificarea de scripte p e ca le incidentală, aceasta fiind cea m ai frecventă în practică - lex sta tu it de eo q u o d pleru m q u e fit, este evident p o s ib ili iniţierea verificării de scripte, specifică adm i­ nistrării dovezilor, ş i p e cale principală. Articolul 359 N CPC privitor la asigurarea dovezilor se referă şi la dobândirea recunoaşterii u n u i înscris, ca efect al adm inistrării acestei proceduri, inclusiv preprocesual, recunoaştere care nu poate fi asociată ca având sem nificaţie decât în privinţa înscrisuri­ lor su b sem nătură privată111.

A r i , 3 0 2 . O b lig a ţia de verificare a în scrisu lu i. (1) C ând una dintre persoa­ nele m entionate la art. 301 contestă scrierea sau sem nătura ori declară că n u le cunoaşte, instanţa va proceda Ia verificarea înscrisului prin: 1. com pararea scrierii şi sem năturii de p e înscris cu scrierea şi sem nătura din alte înscrisuri necontestate; 2. expertiză; 3. orice alte m ijloace de probă adm ise de lege. (2) în acest scop, preşedintele com pletului de judecată v a obliga partea căreia i se atribuie scrierea sau sem nătura să scrie şi să sem neze sub dictarea sa părţi din înscris. Refuzul de a scrie ori de a sem na va putea fi considerat ca o recunoaştere a scrierii sau semnăturii. C O M E N T A R IU 1. O b ligativitate a ve rificării d e scripte. Contestarea scrierii sau sem năturii d e către persoanele şi în condiţiile art. 301 N CPC im pune instanţei obligaţia verificării de scripte. Instanţa n u p o a te refuza iniţierea verificării de scripte cu argum entul prem ergător că nu are îndoială asupra veridicităţii înscrisului decât: a) în m ăsura în care înscrisul a fost verifica t a n terio r asupra aceloraşi aspecte (de exem plu, instanţa poate refuza verificarea scriptelor referitoare la contestaţia privind sem nătura de pe în scris dacă o expertiză ju diciară anterior finalizată în proces a avut ca obiect aceste verificări); b) pentru argum ente de ordin procedural, cum ar fi tardivitatea contestării, inadm isibititatea form ulării sale pentru prim a dată în căile de atac când actul a fost anterior adm inistrat ori pentru argum entul că înscrisul nu a fo st încuviinţat ca probă în cauză etc.

11 P e n t r u m a i m u l t e d e t a l i i , a s e v e d e a ş i V . M . C l o b a n u , G . B o r o i , T .C . B r i c i u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p . 2 7 0 .

V t t t O iV / C 4 D Ă N Â t iĂ

631

A rt. 302

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

în schim b, instanţa va p u tea sâ revină asupra obligaţiei de rea liza re a verifică rii dacă, d u p i form ularea contestaţiei în condiţiile art. 301 N CPC, partea care îl opune arată că renunţă la probă, în s i renunţarea trebuie să fie neechivocă (în acest sens, nu ne în su ­ şim considerentul că „având în vedere c i pârâta a contestat înscrisul, arătând că este n e c o re sp u n zlto rîn ceea ce priveşte sum a m e n ţio n a ţi ca îm prum utată, iar reclam antul a recunoscut la interogatoriu că a îm prum utat o altă sum ă, răspunsul trebuia interpretat în sensul că partea a acceptat înlăturarea înscrisului su b acest asp ect"10). 2. Procedura verificării. Ca incident de adm inistrare a probei cu înscrisuri, verificarea d e scripte trebuie făcută de câtre instanţa de judecată, în m o d nem ijlocit. Constatând contestarea înscrisului în condiţiile art. 301, instanţa va trebui să stabi­ lească m etoda de verificare a înscrisului, luând m ăsurile corespunzătoare când este cazul, dacă nu poate face verificarea chiar la term enul la care contestaţia a fost form ulată. M etodele de cercetare în procedura verificării de scripte sunt urm ătoarele: a) com pararea scrierii şi sem năturii d e pe în scris cu scrierea şi sem nătura din aite înscrisuri necontestate. M etoda com parativă presupune existenţa la dosar şi a altor înscrisuri necontestate (piese de com paraţie} pe care instanţa le confruntă cu înscrisul tăgăduit, în privinţa părţilor ori elem entelor contestate. Poate fi realizată şi prin com pa­ rarea părţilor contestate cu cele necontestate din aceiaşi în scris ori ch iar prin solicitarea adresată părţilor de a prezenta m ostre com parative a căro r autenticitate aceştia nu şi-o contestă; b) expertiza. Instanţa va putea ordona expertiza rea grafoscopică a înscrisului ori o altă expertiză crim inalistică, d e specialitate IT ori de a lt i specialitate, după caz, luând toate m ăsurile procedurale adecvate adm inistrării acesteia. De exem plu, atunci când sem narea actului făcută prin punere de deget a fost con­ testată de succesor, sin g u ri probă care a r fi putut clarifica litigiu a fo st o expertiză crim i­ nalistică*'; sau, d a c i înscrisul este stocat pe su p o rt inform atic trebuie verificat m odul de generare a înscrisului în softul inform atic respectiv etc.; c) orice a lte m ijlo ace de probă adm ise de lege. Partea ar putea fi inclusiv in tero gati asupra autenticităţii ori scrierii sau, dacă înscrisul provine de la un terţ, acesta ar putea fi citat ca m artor pentru verificarea autenticităţii actului. M etodele nu sunt exclusive, fegiuitorul arătând câ verificarea se poate face prin orice alte m ijloace de probă adm ise de lege. Aceasta presupune că instanţa poate să recurgă la obligarea celui căruia scrierea ori sem nătura contestate îi sunt atribuite la sem narea sau scrierea după dictare a unor părţi ale înscrisului, aceste specim ene urm ând să fie ataşate la dosar. 3. R efuzul de a scrie ori d e a sem na în faţa in stan ţei. Refuzul de a scrie ori de a sem na va putea fi considerat ca o recunoaştere a scrierii sau a sem năturii, textul alin. (2) al art. 302 instituind o prezum ţie sim plă, a cărei greutate instanţa o va aprecia în cadrul evaluării probelor. Considerăm însă că partea căreia i se cere să sem neze sau să scrie în scop com para­ tiv trebuie să exprim e un refuz neîndo ielnic pentru activarea prezum ţiei, chiar dacă nu este expres. De asem enea, credem că partea îndatorată să se prezinte pentru prezentarea m os­ trelor de scriere n u p o a te f i considerata decăzută, în cursul cercetării judecătoreşti, din C.A. Cluj, s . c i v . , d e c . n r . 11/2002. 1.1 C.A, S u c e a v a , s. civ., d e c . 2 S 1/1999, în C . Boroi, O. Sp ln e o n u -M o te i, op, c i t , o 349. 1.1

632

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T it l u l L

pro cedu ra

În

A rt. 303

fa ta p r im e i in s t a n ţ c

obligaţia d e d se prezenta, scrie sau sem na în faţa instanţei în scopul epuizării verificării [alin. (2) instituie în sarcina acesteia o obligaţie, iar nu un drept]. Astfel, în cursul cerce­ tării judecătoreşti - perioadă afectată şi adm inistrării probelor - partea a r putea să se prezinte în instanţă în vederea realizării scripte lor com parative până la dezbateri. instanţa nu va putea refuza părţii îndeplinirea acestei obligaţii, ch iar dacă a r putea aplica anum ite sancţiuni atrase de conduita sa procesuală, în afară de cazul în care auten­ ticitatea înscrisului a fo st deja verificată printr-un alt m ijloc, iar instanţa s-a considerat lăm urită (de exem plu, printr-o expertiză grafoscopică).

A r U Î1 0 3 . Procedura de verificare. (1) ju d ecătoru l, după com pararea înscri­ sului cu scrierea sau sem nătura făcută în faţa sa ori, dacă este cazul, şi cu alte înscrisuri, se poate lăm uri asupra înscrisului. (2) D acă însă, din com pararea scrierilor, judecătorul nu este lăm urit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părţile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de com paraţie. (3) S e prim esc ca înscrisuri de com paraţie: 1. înscrisurile autentice; 2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părţi; 3. partea din în scris care nu este contestată; 4. scrisul sau sem nătura făcut/făcută înaintea instanţei. (4) înscrisurile depuse pentru verificare vor fi sem nate de preşedinte, grefier şi părţi. (5) Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă. C O M E N T A R IU în principiu, m etodele de verificare a s criptei or n u su n t exciusive.în sensul că recurge­ rea la o m etodă nu le exclude pe celelalte, dar legiuitorul im pune o anum ită succesiune a acestora în funcţie de caracterul progresiv de certitudine pe care concluzia m agistra­ tu lu i a r putea fi fundam entată (cu toate acestea, d e exem plu: potrivit art. 8 din Legea nr. 455/2001 privind sem nătura electronică, contestarea în scrierii sau sem năturii va fi verificată, ce efect al caracteristicilor tehnice folosite, întotdeauna prin expertiză IT; veri­ ficarea identităţii unei am prente digitale aplicate ca sem nătură im pune direct expertizarea sa crim inalistică). in acest sens, dacă instanţa se consideră lăm urită asupra autenticităţii înscrisului ca urm are a verificărilo r directe pe care le realizează prin analiza m ostrelor com parative, aceasta va pronunţa o încheiere interlocutorie. Dacă se constată că înscrisul nu em ană de la persoana căreia i se opune sau i se atri­ buie, acesta nu va fi avut în vedere ca m ijloc probator la stabilirea situaţiei d e fapt, fiind înlăturat ca atare, cu această m otivare. în schim b, înscrisul va fi reţinut şi folo sit ca m ijloc de proba dacă se constată că el em ană d e la partea care l-a tăgăduit sau de la persoana căreia i se atribuie. Dacă m etoda com parativă sau adm inistrarea altor probe în scopul stabilirii auten­ ticităţii înscrisului sub sem nătură privată este neconvingătoare pentru instanţă, se va recurge la efectuarea expertizei grafoscopice^.

A s e v e d e a $ 1 M , Tâbârcâ, D r e p t p r o c e s u a l c iv il, v o i. 1, 2 0 0 8 , p . 5 S 7 .

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

633

A rt. 304

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în scopul efectuării unei expertî 2ări crim inalistice c i t m ai precise, instanţa va obliga părţile sau alte persoane să depună d e îndată înscrisuri d e com paraţie, fiind foiosite şi scriptele de com paraţie avute în vedere de judecător prin aplicarea m etodelor com pa­ rative (înscrisuri netăgăduite, m ostrele de sem nătură sau scriere date în faţa judecăto­ rului). în scrisu rile de com paraţie depuse pentru verificare vo r fi sem nate de preşedinte, grefier şi părţi, iar cu privire la acestea, dată fiind fu n cţia lor, părţiie nu su n t în drept să ceară term en pentru luare la cunoştinţă, putăndu-le consulta ia term enul la care au fost depuse. La efectuarea expertizei, expertul va prim i ca atare, respectiv ca veridice: înscrisurile autentice; în scrisu rile sau alte scrieri private necontestate de părţi; partea din înscris care nu este contestată; scrisul sau sem nătura făcut/făcută înaintea instanţei. Partea care a cerut o verificare d e scripte va putea fi condam nată la o am endă şi fa eventuale despăgubiri către adversar, dacă se dovedeşte că a provocat acest lucru cu rea-credinţă, potrivit art. 187 aiin. (1) pct. 1 lit. e) NCPC.

A r t • 3 0 4 , D enunţarea în scrisu lu i ca fa ls. (1) D acă cel m ai târziu la primul term en după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau sem năturii, ea este obligată să arate m otivele p e care se sprijină. (2) D acă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa va ordona ca aceasta să se prezinte personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună originalul şi să dea explicaţiile necesare. (3) Judecătorul poate ordona prezentarea părţilor chiar şi înainte de primul term en de judecată, dacă partea declară, prin întâm pinare, că scrierea sau sem ­ nătura sa este falsificată. (4) In cazuri tem einic justificate, părţile pot fi reprezentate prin m andatari cu procură specială. C O M E N T A R IU 1. D om en iu l de ap licare al proced urii falsu lu i. Procedura falsului este a doua m oda­ litate de validare a veridicităţii probatorii a unui înscris. Procedura este aplicabilă orică­ rui act folosit ca în scris în scop procesual sau oricărui m ijloc de probă asim ilat acestuia prin lege. 5-a su blin iat însă că, dacă procedura a r privi un în scris su b sem nătură privată recu­ noscut ca atare sau verificat în procedură specifică şi declarat ca verid ic de către instanţa d e judecată. înscrierea în fals este inadm isibila, deoarece nu ar fi posibil ca actul să fie considerat real, iar ulterior declarat nereal prin procedura falsului111. Credem însă că înscrierea în fals poate fi realizată ch iar şi în această succesiune în căile de atac, dacă în vreuna dintre criticile hotărârii instanţei inferioare se contestă procedura verificării înscrisului efectuată la instanţa respectivă. Nu are im portanţă dacă înscrisul este autentic, sub sem nătură privată ori dacă este d o a r un în ce p u t de dovadă scrisă, dacă înscrisul em ană de la părţile litigiului sau de la un terţ, dacă este un în scris preconstituit ca instrum ent probator sau este un în scris care nu a fost preconstituit ca atare. M . 7 3 b â r e d , 6 h . B u t o , o p . c it ., 2 0 0 8 , p . S 9 5 .

634

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 304

Şi în cazul înscrierii în fals, singurul criteriu este ca el să fie adm inistrat în ca d ru l pro­ bei cu înscrisuri. Astfel, nu dr putea fi form ulată o cerere de înscriere în fals îm potriva unui raport de expertiză, ch iar dacă se invocă re a u a -cre d in ţi a reclam antului şi a exper­ tu lu i deduse din anum ite încălcări procedurale la efectuarea raportului111. Considerăm însă că procedura înscrierii în fals în procesul civil priveşte n u m a i fa l­ s u l m a teria l {legiuitorul foloseşte sintagm a „falsificarea scrierii sau sem năturii"), adică to t ceea ce înglobează m odificări, ştersături, adăugiri sau alte intervenţii asupra scrierii sau sem năturii originale, cu excepţia înscrisurilor autentice, pentru care legea acoperă şi dom eniul falsului intelectual (ream intim ca prezum ţia de autenticitate a înscrisului autentic operează până la înscrierea în fals îm potriva constatărilor personale a le agentu­ lui instrum entator, iar procedura înscrierii în fals este specifică procesului civil). Desigur, nu excludem posibilitatea existenţei falsului Intelectual în înscrisurile neauten­ tice, însă acest fals ar putea fi reclam at de parte printr-o sesizare directă cu caracter penal, iar nu ca incident în cadrul adm inistrării probei cu înscrisuri în procesul civil. Credem că falsul intelectual nu intră, cu excepţia m enţionată anterior, în dom eniul înscrierii în fals, deoarece atunci când părţile pun în dispută nerealitatea conţinutului unui înscris, actul este contestat nu doar ca instrum entum probationis, ci se pune în discuţie însăşi valabilitatea în fond a acestuia. Or, un înscris a cărui nevalabilitate este constatată din perspectiva viciilor sale esenţiale nu prezintă re le van ţi nici din punct de vedere probator. 2. Procedura falsu lu i. în scrierea în fals presupune declaraţia p ă rţii căreia actul i se opune asupra n e au ten ticitlţii scrierii sau se m n ltu rii actului folo sit ca p ro b i în dosar, această in iţia tiv l neputând proveni de la alţi participanţi şi nici nu poate fi re a liza ţi de către in sta n ţl. Declaraţia de fals îm potriva înscrisului poate fi făcută şi de către reprezentantul pro­ cesual al p irţii, art. 304 alin. final NCPC stipulând câ doar ascultarea părţilor nu poate fi realizat! decât excepţional prin reprezentanţi cu p ro c u ri sp ecială121. In ceea ce priveşte m om entul procesual în care înscrierea în fals poate fi re a liza ţi, alin. (1) al art. 304 NCPC este m ult mai puţin precis decât cel corespondent din m ateria verificării de scripte. Totuşi, credem că declararea înscrisului ca fals - care poate ch iar să preceadă adm i­ nistrarea înscrisului, deoarece potrivit alin. (3) al art. 304 partea poate form ula decla­ raţia de fals ch iar în cuprinsul întâm pinării - , pentru a*şi produce efectul declanşator al procedurii, nu trebuie să d e p ă şe a sc l prim ul term en d u p l prezentarea unui în scris folosit în proces. Este desigur vorba de p rim u l term en dupâ ce înscrisul a fo s t în cu viinţa t ca probă în dosar, urm ând a fi adm inistrat ca atare. Aşadar, legiuitorul trasează părţilor un interval procesual înăuntrul căruia declaraţia prevăzută d e art. 304 alin. (1) poate fi form ulată, care începe cu depunerea întâm pină­ rii şi este epuizat la prim ul term en după ce înscrisul a fost încuviinţat ca probă în dosar. Term enul este privit ca perem ptoriu, astfel că depăşirea lim itei sale este sa n cţio n a t! cu decăderea, potrivit art. 185 alin. (1) NCPC

10 C.A. Bucureşti, s. d IV-a civ., dec. 2861/2000, în M . Tdbdrcâ, Gh. Suta, op. cit., 2008, p. 594.

U1în jurisprudenţa anterioară s-a considerat că şi cererea pentru înscrierea în fals se poate face num ai de partea car® defăimează înscrisul o h de m andatarul $ lu prin procură speciafă - C.A. Bucureşti, s. a IV*a civ., dec. n r 1915/1999,în C .PJ.C. 1999, p. 324, apudM . Tâbârcâ, Gh. Bura, op. cit., 2008, p. 594). V e * O M C A D Ă N Â t iĂ

635

A rt. 305

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Decăderea părţii pentru depăşirea term enului procedural nu echivalează cu im po­ sibilitatea de a m ai pune ?n discuţie falsul, însă nu în procesul civil, ci printr-o sesizare directă a organelor d e cercetare penală. Din punct de vedere tehnic, m om entele procedurii po t fi m arcate astfel: a) debutul procedurii înscrierii în fals se realizează prin declaraţia de înscriere în fa ls, care, până la Urnita d e term en arătată, va trebui şi m otivată. Declarantul treb uie să arate: elem entul falsificat din în scris (poate face o descriere, chiar prezum tivă a actului m aterial al pretinsului fals); circum stanţele com iterii lui, dacă îi sunt cunoscute; autorul sau com plicele acestuia, desigur dacă îi cunoaşte; b) acestui m om ent îi urm ează înştiinţarea p ă rţii care foloseşte în scrisul referitoare la declararea înscrierii în fals, însoţită de stabilirea obligaţiei de prezentare a în scrisu lu i în o rig in a l. Dacă partea nu este prezentă la term enul în care se form ulează declaraţia de înscriere în fals, instanţa va dispune înştiinţarea părţii în vederea prezentării sale perso­ nale; c) având în vedere im portanţa deosebită a procedurii, dar şi efectele sa le d e anver­ gură, atât în plan procesual, cât şi în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile persoanelor im plicate, instanţa va proceda, de îndată, dacă părţile sunt prezente, la ascultarea aces­ tora, în condiţiile art. 306 NCPC. în acest scop, dacă părţile nu sunt prezente personal, instanţa le va cita, ch iar înainte de prim ul term en de judecată dacă pârâtul a form ulat înscrierea în fals prin întâm pinare, şi va dispune înfăţişarea lor personal sau prin m andatar cu procură specială, dacă acesta dovedeşte o îm piedicare bine întem eiată de prezentare a părţii pe care o reprezintă. Im portanţa deosebită pe care declanşarea procedurii o poate im plica pentru părţi im pune regula prezentării perso n a le a acestora pentru ascultare, reprezentarea fiind perm isă num ai în circum stanţe tem einic justificate şi posibilă num ai printr-o procură specială, în cuprinsul căreia voinţa părţii cu privire la m enţinerea sau desistarea de în scris sau în legătură cu declaraţia de înscriere în fals să fie neechivocă. De asem enea, înştiinţarea părţilor în vederea ascultării lor atunci când nu sunt de faţă se face prin citarea acestora, ch iar dacă părţile au term en în cunoştinţă, deoarece ascultarea părţilor reprezintă un veritabil interogatoriu prin care acestea realizează anu­ m ite acte d e dispoziţie în legătură cu drepturile lor. în să citarea este im pusă de sp ecifi­ cul procedurii falsului, de aceea va fi făcută num ai în acest scop, pentru celelalte m ăsuri procesuale instituţia term enului în cunoştinţă dat părţii în condiţiile art. 229 N CPC producându-şi efectele.

A r t . 3 0 5 . V erificarea stării în scrisu lu i denunţat ca fa ls. (1) ju d ecătoru l va constata de îndată, prin proces-verbal, starea m aterială a înscrisului denunţat ca fals, dacă există p e el ştersături, adăugiri sau corecturi, ap oi îl va sem na, spre neschim bare, şi îl va încredinţa grefei, după ce v a fi contrasem nat de grefier şi de părţi. (2) Dacă părţile n u vor sau nu p ot să sem neze, se v a face m enţiune despre toate acestea în procesul-verbal. C O M E N T A R IU La m om entul declarării în scrierii în fals sau la term enul acordat în condiţiile art. 304 alin. (2) NCPC, cel care a invocat înscrisul îl va depune pentru verificare şi va indica m ij­ loacele sale de apărare. 636

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 306

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

De îndată d u p i depunerea la dispoziţia instanţei în original a înscrisului defăim at ca fals. judecătorul sau, după cai , preşedintele com pletului va constata, p rin procesverbal, starea m aterialâ a înscrisului, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, iar apoi va sem na spre neschim bare înscrisul îm preună cu grefierul şi părţile, actul d e p u n ln d u -se apoi la grefă. Oacă părţile nu vo r sau nu po t să sem neze, se va m enţiona aceasta în procesul-verbal. Sem n a rea înscrisului presupune o intervenţie m aterială asupra acestuia, or înscrisul poate suferi şî afterări calitative sem nificative, ceea ce ar putea influenţa sau îngreuna procesul ulterior de expertiza re crim inalistică a actului. în acest context, poate a r fi util ca o viitoare reglem entare să renunţe la această form ulă de asum are a neschim bării înscrisului şi să considere că este suficient de credibilă conservarea originalului prin sigi­ larea acestuia în plic de către instanţă, sigiliu care va purta sem nătura persoanelor ară­ tate, după constatarea prin proces-verbal a stării înscrisului, conform actualei dispoziţii.

A r U 3(M». A scultarea părţilor. (1) La acelaşi term en în care înscrisul a fost denunţat ca fals sau, în cazu l prevăzut Ia art. 304 alin. (2), la term enul urm ător, judecătorul întreabă partea care a produs înscrisul, dacă înţelege să se folosească de el. (2) D acă partea care a folosit înscrisul lipseşte, refuză să răspundă sau declară că n u se m ai serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz. (3) D acă partea care a denunţat înscrisul ca fals lipseşte, refuză să răspundă sau îşi retrage declaraţia de denunţare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut. C O M E N T A R IU La m om entul declarării înscrierii în fals sau la term enul acordat tn condiţiile art. 304 alin. (2) NCPC, judecătorul (preşedintele com pletului) întreabă partea care a produs înscri­ sul dacă înţelege să se folosească de acesta („producerea" înscrisului trebuie înţeleasă în sensul de folosire/depunere a înscrisului în scop probator, interpretare justificată şi dispo­ ziţiile art. 307 NCPC). Dacă această parte nu se prezintă, refuză să răspundă sau declară că nu se m ai folo­ seşte d e înscris, acesta va fi înlătu rat din proces. Aşadar, atât tăcerea părţii ca re a d e p u s înscrisul, cât şi lipsa acesteia la term enul fixat sunt considerate de lege ca renunţări tacite, dar neîndoielnice, la folosirea înscrisului defăim at ca fals, aflându-ne astfel în pre­ zenţa unei prezum ţii legale. Dacă partea care a depus înscrisul arată că înţelege să se folosească în continuare de acel înscris, însă partea care a defăim at înscrisul ca fals nu se prezintă, refuză să răspu n d ă sa u n u m a i stă ru ie în d ec la raţi a d e den u nţa re, înscri s u I va fi so co tit ca recunoscut. Şi în acest caz este vorba de o prezum ţie legală (de retra gere a d en u n ţu lu i - acesta fiind sensul sintagm ei „înscrisul va fi socotit ca recunoscut", confirm at şi d e dispoziţiile art. 307 N CPC); nu se poate asim ila această recunoaştere cu term enul om onim în m ate­ ria verificării de scripte a înscrisului su b sem nătură privată, an u m e că lipsa sau tăcerea părţii care a defăim at înscrisul este considerată de art. 306 alin. (3) NCPC ca o renunţare a acestei părţi la pretenţia de înlăturare a înscrisului ca fals.

Ve*O N !CA DĂNÂtiĂ

637

A rt. 307-308

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 0 7 . Su sp end area p ro cesu lu i şi sesizarea p arch etu lu i. D acă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fo st retrasă/instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau com pli­ cele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului com petent, pentru cercetarea falsului, îm preună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop. C O M E N T A R IU Dacă după ascultarea părţilor, potrivit art. 306 NCPC, instanţa constată că partea care a depus înscrisul stăruie să se folosească d e acesta, iar denunţarea înscrisului ca fals nu a fost retrasă şi dacă este indicat autorul falsului sau com plicele acestuia, aceasta va $esi2 a p o rch etul com petent pentru cercetarea fa lsu lu i, încheind un p ro ces-verbalîn acest scop. Procesul-verbal care constituie actul d e sesizare a parchetului va fi însoţit de înscrisul denunţat ca fals, aflat până la acest m om ent la grefa instanţei. Dacă, cu prilejul m otivării declaraţiei de înscriere în fals ori cu ocazia ascultării denun­ ţătorului falsului, acesta indică pe autorul falsului sau pe com plicele acestuia, instanţa va putea suspenda judecata procesului. Este vorba despre un coz specia! de suspendare fa cu lta tivă , o ipoteză a art. 413 alin. (1) pct. 3, instanţa putând lua m ăsura num ai dacă va considera oportun. Dacă instanţa nu suspendă procesul, răm ânând în pronunţare asupra cauzei fără ca procesul penal să fie finalizat, înscrisul contestat ca fals nu va putea fi înlăturat din m aterialul probator doar pentru considerentul contestării sale în această procedură, ci va trebui să fie evaluat îm preună cu toate probele cauzei. Ulterior, în ipoteza în care instanţa nu a suspendat judecata, iar actul este declarat fals, hotărârea pronunţată este susceptibilă de a fi revizuită. Dacă, anterior pronunţării hotărârii de către instanţa în faţa căreia procedura înscrierii în fals a fost iniţiată, înscrisul va fi fost declarat fals, el nu va m ai putea f i fo lo sit m proces.

A r t* 3 0 8 . C ercetarea fa lsu lu i de către instan ţa civ ilă. In cazu l în care, potri­ v it legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în m işcare ori nu poate continua, cer­ cetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin orice m ijloace de probă. C O M E N T A R IU A rticolele 304-307 N CPC au în vedere situaţia în care partea care intenţionează să se în scrie în fals îm potriva unui în scris aşteaptă ca acesta să fie produs într-un litigiu pendente, fiind deci vorba de fa ls u l incidental. însă, independent de existenţa unui litigiu civil, parte are posibilitatea să form uleze o plângere penală îm potriva presupusului autor al falsului. Când însă acţiunea penală nu mai poate fi pusă în m işcare sau nu mai poate conti­ nua, se ridică problem a de a şti dacă este posibil ca în scrisu l să f ie d eclara t fa ls de către instanţa civilă, p e cale principală. Se im pune soluţia afirm ativă, cu atât mai m ult cu cât, în funcţie de îm prejurările speţei, se poate recurge la o cerere în constatare, deci pe cale principală, în m ăsura în care sunt îndeplinite condiţiile d e adm isibilitate prevăzute de art. 35 N CPC111. 111 P e n t r u m a i m u l t e d e t a l i i , a s e v e d e a ş l V . M . C i o b o n u , S . B o r o i , T . C . B r i c i u , o p . c i t , , 2 0 1 1 f p . 2 7 2 .

63*

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 309

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Mai m ult, în acest caz Cod de procedură penală, prin art. 245 alin. (1) lit. c1), trasează chiar procurorului o bligaţia d e a sesiza instanţa civila pentru desfiinţarea totala sau parţială a u n u i înscris, justificată pe interesul social general care im pune elim inarea din circuitul civil a actelor viciate sub acest aspect. Din acest punct d e vedere, art. 308 NCPC reprezintă im p lem en tareaîn textul legii a considerentelor Deciziei nr. 2/2011 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în exam inarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 4 5 alin. (1) teza finală CPC 1865 raportat la dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen., asupra legitim ării procesuale active a procurorului de a form ula acţiunea civilă pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui în scris falsificat atunci când acţiunea penală s-a stins în faza de urm ărire penală printr-o soluţie d e netrim itere în judecată. Aceleaşi raţiuni im pun însă şi interpretarea în sensul că dacă stabilirea falsului nu m ai poate fi realizată în acţiunea penală, întrucât aceasta s-a stins în faza d e urm ărire penală printr-o soluţie de netrim itere în judecată ori daca s-a prescris acţiunea penală, iar procesul civil este în că pendente, atunci cercetarea falsului în sensul art. 308 va putea fi făcută şi incidental d e către instanţa civilă, prin orice m ijloace de proba. In instanţa civilă nu interesează însă stabilirea tu tu ro r elem entelo r răspunderii din punct de vedere penai, ci doar stabilirea elem entului m aterial al falsului care constituie corpul infracţiunii.

§3. Proba cu martori C O M E N T A R IU M artorii sunt acele persoane, străine de interesele în conflict, care relatează în faţa instanţei d e judecată despre fapte referitoare la pricina ce se ju d ecă, fap te care ar putea servi la rezolvarea ei. Relatarea făcută de m artor în faţa instanţei se num eşte depoziţie (declaraţie) de mar­ to r sau m ărturie. Deci, m ijlocul d e probă este depoziţia m artorului, în care se m aterializează cunoştinţele acestuia despre faptele trecu te pe care le-a recepţionat şi m em orat, iar nu m artorul. M ărturia, care se m ai num eşte şi proba testim onială, ar putea fi definită ca fiind declaraţia orală făcută de o persoană fizică, înaintea instanţei d e ju d e cată, cu pri­ vire la un fapt tre c u t precis şi pertinent, despre care are cunoştinţă personal. O trăsătură specifică m ărturiei este cunoaşterea p erso n a la de către m artor a fapte­ lor litigioase pe care le relatează. Legislaţia noastră nu reglem entează m ărturia asu­ pra opiniei răspândite în public cu privire ia faptele litigioase, sşa-num ita com m une renom m ee (adică depoziţiile din auzite, după ceea ce spune lum ea), care nu este accep­ tată nici de doctrină, nici de ju rispru den ţa1”. în să m artorul poate face o rela ta re indirecta, adică în legătură cu fap te cunoscute prin interm ediul altei persoane care, la rândul său, a perceput direct evenim entul relatat. O altă trăsătură specifică m ărturiei este aceea că trebuie făcută o ra l în fa ţa instanţei de judecată, deoarece adm inistrarea probelor este guvernată de principiul nem ijlocirii, iar excepţiile de la acest principiu sunt lim itativ prevăzute d e lege. Aşadar, declaraţiile scrise ale unor terţe persoane, făcute ch iar în form ă autentică, nu au valoare probatorie, afară de ca2ul în care o norm ă specială a r stabili în mod expres contrariul. Dacă un 11 P e n t r u d e t a l i i , a s e v e d e a V . M . C i o b a n i i , G . B o r o i , T . C . B n c t u , c p . c i t . , 2 0 1 1 , p , 2 7 1 .

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

639

A rt. 309

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

terţ are cunoştinţă despre faptele ce form ează obiectul litigiului, nu este suficient cd el să trim ită o declaraţie scrisă, ci instanţa îl va cita ca martor, urm ând a relata oral faptele cunoscute, în cadrul dezbaterilor.

/. Admisibilitatea probei cu martori

A ri. «109. A d m isib ilitatea p ro b ei. ( î) Proba cu m artori este adm isibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel. (2) N iciun act juridic nu poate fi dovedit cu m artori, dacă valoarea obiectului său este m ai m are de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu m artori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă. (3) In cazu l în care legea cere form a scrisă pentru validitatea unui a ct juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori. (4) D e asem enea, este inadm isibilă proba cu m artori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care: 1. partea s-a aflat în im posibilitate m aterială sau m orală de a-şi întocm i un înscris pentru dovedirea actului juridic; 2. există u n început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310; 3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră; 4. părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă num ai privitor la drepturile de care ele pot să dispună; 5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, doi, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau im orală, după caz; 6. se cere lăm urirea clauzelor actului juridic. (5) Proba cu m artori n u se adm ite niciodată îm potriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde câ s-ar fi zis înainte, în tim pul sau în urm a întocm irii lui, chiar dacă legea nu cere form a scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4). C O M E N T A R IU A rticolul analizat consacră p rin cip iu l adm isibilităţii p robei testim oniale, astfel că inadm isibilitatea probei trebuie sa fie expres consacrată de lege. 1. Probarea faptelor juridice stricto sensu. Regula generală, dedusă din interpreta* rea p e r o contrario a dispoziţiilor alin. (2) şi urm. ale art. 309 NCPC, este aceea că faptele ju rid ice stricto sen su p o t f i dovedite c u m artori. Totuşi, unele fa p te juridice n u p o t f i dovedite cu m artori. Astfel, art. 99 alin. (1) NCC arată că starea civilă se dovedeşte prin actele d e stare civilă care atestă naşterea, căsătoria sau decesul, înregistrate în registrele de stare civilă, şi num ai excepţional prin orice alt mijioc de probă, t n condiţiile art. 103 NCC.

2. Probarea actelor juridice. în ce priveşte actele juridice, principiul adm isibilităţii uni­ versale a probei testim oniale este m ult atenuat prin excepţii. Astfel: 2.1. N iciun act ju rid ic n u p o a te f i d o ve d it c u m artori, d a ca valoarea o b iectu lu i său este m a i m a re de 2 5 0 lei. Dispoziţia art. 309 alin. (1) N CPC nu face nicio distincţie după 640

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 309

natura actului, referind u-se num ai la valoarea obiectului său, valoare care trebuie consi­ derată prin raportare la data încheierii actului111. Aceasta este însă num ai una dintre situaţiiie în care se im pune form a scrisă a d p robationem a actului juridic, legea prevăzând şi alte cazuri în care proba cu m artori nu este adm isibilă dacă înscrisul este im pus în scop probator. De asem enea, dispoziţia trebuie interpretată în sensul că interdicţia dovedirii actu­ lui cu m artori priveşte existenţa actului ş l a clauzelo r sale, iar nu a chestiunilor de fapt legate de contextul în care actul a fost încheiat sau a m odului în care voinţa părţilor în legătură cu actul poate sau trebuie să fie interpretată. Totuşi, de la această restricţie există posibilitatea dero g ă rii In urm ătoarele cazuri: a) alineatul (2) al art. 309 NCPC stabileşte că se poate face dovada cu m artori, con­ tra u n u i profesionist, a oricărui act ju rid ic, indiferent de valoarea lui, dacă a fo st făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă; b) când partea s-a aflat în im posibilitate m aterială sau m orală de a-şi întocm i un în scris pentru dovedirea actului ju rid ic121; c) în cazul în care există un început d e dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310; d) când partea a p ierd u t înscrisul doveditor din pricina unui ca z fo rtu it sau d e fo rţă m a jo ră 31; e) când părţile convin, fie ş i tacit, să fo lo sea scă această probă, însă num ai privitor la drepturile d e care ele po t să dispună; art. 256 NCPC perm ite părţilor inclusiv să convină asupra adm isibilităţii probelor în proces, cu condiţia să privească drepturi de care acestea pot dispune şi să nu se contravină dispoziţiilor im perative ale legii sau ordinii publice; f) în situaţia în care actul ju rid ic este atacat pentru frau d ă , eroare, doi, violenţă ori cauză ilicită sa u im orală, după caz; g) dacă se cere lăm urirea clauzelor actului juridic; h) chiar dacă legea nu prevede, terţii faţă d e părţile actului, care au interes să opună actul în propriile lor litigii, pot să probeze acest a ct ju rid ic p rin orice m ijlo c d e p ro b ă şi, de asem enea, pot proba prin declaraţiile m a rto rilo r îm potriva sa u p este cu p rin su l înscrisului c o n sta ta to r1, întrucât pentru ei actul este un fapt juridic. 2.2. N iciun a c t ju r id ic n u p o a te f i d o v e d it cu m a r t o r id a c ă le g e a cere fo r m a scrisă p e n tru va lid ita tea acestuia. Restricţia prevăzută la alin. (3} al art. 309 NCPC este logică d e vre m e c e în să şi operaţiunea juridică nu este considerată valabilă, însă nu trebuie apli­ cată la actele şi faptele distincte d e actul ju rid ic ori ulterioare în ch eierii acestuia şi care nu intră în contradicţie cu înscrisul ori nu reprezintă m odificări ale acestuia131. 2.3. în fine, potrivit alin. (S ) al a r t 309 NCPC, p ro b a cu m a rto ri n u este a d m isib ilă n icio d a tă îm p o triv a s a u p e ste cee a ce cu p rin d e u n în scris şi nici despre ceea ce s-ar pre­ tin d e că s-a r fi zis înain te, în tim pul sau în urm a întocm irii lui, ch iar dacă legea nu cere form a scrisă pentru dovedirea actului ju rid ic respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4) al aceluiaşi articol161. Il; A se vedea I. Leş, Noul Cod de p ro ced u ri civila, voi. 1.2011, p. 441. 1,1 Pentru detalii, a se vedea V.M . C io b o n u , 6 . B o ro i, T .C B r ia u , o p . cit., 2011, p. 274 $i urm.; I. D e le o n u , Tratat, voi. I, 2010, p. S33. 131 Pentru detalii, a se vedea V.M. C io b o n u , 6 . B o ro i, T.C. B ric iu , op. cit., 2011, p. 274 şi urm. '*>A se vedea $i Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 901/1956, în C.D. 19S6, voi. II, p. 251. 151A se vedea şi M . Tâbârca, Drept procesual civil, voi. 1,2008. p. 565. m A se vedea, pentru detalri, V.M . C io b a n u , G. B oroi, T.C. B riciu , op. cit., 2011, p, 272 şi urm. VetlO N ICA D Ă N Â IiĂ

$41

A rt. 310

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 1 0 » în cep u tu l de dovadă scrisă. (1) S e socoteşte început de dovadă scrisă orice scriere, chiar nesem nată şi nedatată, care provine de la o persoană căreia acea scriere i se opune ori de la cel âl căru i succesor în drepturi este acea persoană, dacă scrierea face credibil faptul pretins. (2) Constituie început de dovadă scrisă şi înscrisul, ch iar nesem nat de per­ soana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocm it în faţa unui funcţionar com ­ petent care atestă că declaraţiile cuprinse în înscris sunt conform e celor făcute de acea persoană. (3) începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părţi num ai dacă este com pletat prin alte m ijloace de probă, inclusiv prin proba cu m artori ori prin prezum ţii. C O M E N T A R IU în legătură cu adm isibilitatea probei cu m artori, legiuitorul reglem entează noţiunea de începu t de dovadă scrisă. Acesta reprezintă o probă im perfectă ?n m ăsura ?n care valoarea sa nu este autonom ă, ci trebuie com pletată cu m artori ori prezum ţii. Având Tn vedere varietatea d e situaţii în care legea dă unei scrieri sau un ui în scris valoarea de în ce p u t d e dovadă scrisă [a se ved ea, spre exem plu, disp o ziţiile art. 270 alin. (3), 273 alin. (2), art. 276, art. 284, art. 358 N CPC etc.], su blin iem că, dincolo de aceste ipoteze asim ilate, în generai începutul de dovodâ scrisâ este: a) orice scriere, ch ia r nesem nată ş i nedototă, care p ro vin e de la o p e rso a n a căreia ocea scrie re i se opune o ri de la ce l a l cărui succesor în drepturi este acea persoană, docă este d e natură să Ja c â credibil fa p tu l pretins. Aşadar, înscrisul trebuie să conţină o scriere (nu im agini, schiţe ori sim boluri) şi să provină de ia partea căreia actul i se opune ori de ia cel al cărui succesor în drepturi este. Nu are această calitate actul em anat de la un terţ, ch iar şi dacă partea căreia înscrisul i se opune figurează în acesta ori este p a rte a acestuia îm preună cu terţul, orî de la repre­ zentantul, fie chiar legaî, al ceiui căruia i se opune înscrisul. Cred i bi Iitatea fa pt u Iu i p reti n s se refe ră la fa pt u I afi rm at d e ce I ca re fol os eşte înscrisu I, care tinde să fie probat prin înscris. Credibilitatea trebuie să rezulte din actul însuşi, ea nu trebuie construită din probele care com pletează înscrisul. Aprecierea asupra credibi­ lităţii înscrisului aparţine instanţei în faţa căreia se foloseşte înscrisul cu această funcţie, în cadrul deliberării şi aprecierii valorii probatorii a fiecărui m ijloc în parte; b) în s c r is u lc h ia r ne sem n a t de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fo s t întoc­ m it în fa ţa u n u i fu n cţio n a r com petent care o testă că declaraţiile cuprinse în înscris sunt conform e ce lo r fă cu te de aceo persoonă. în această situaţie, pentru ca actul să aibă valoarea probatorie a începutului de dovadă scrisă trebuie verificat dacă: înscrisul a fost în to cm it în faţa unui fun cţion ar aflat în exercitarea com petenţelor cu care a fost învestit, legate de întocm irea actului; înscri­ sul conţine atestarea de către acel funcţion ar a faptului că declaraţiile consem nate în în scris sunt conform e celo r făcute d e cel căruia înscrisul i se opune. Nici în acest caz nu se pot include ipoteze colaterale, spre exem plu declaraţiile conţinute în a ct şi atestate pentru conform itate trebuie să provină de la cel căruia actul I se opune, iar nu de la reprezentanţii săi etc. Dacă înscrisul în deplinind aceste condiţii sau cel căruia legea îi atribuie această fu n c­ ţie probatorie este folosit de parte, atunci aceasta va trebui să propună în com pletarea

642

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 311

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

sa orice p robâ , inclusiv m artori, fără restricţiile d e adm isibilitate a probei testim oniale stabilite în articolul anterior. Nu s-ar putea reproşa instanţei că nu a dispus proba Tn com pletarea începutului de dovadă scrisă ori că nu a predeterm inat valoarea unui în scris folosit de parte ca având această funcţie probatorie, deoarece toate aceste aspecte vo r fi avute în vedere de către instanţă num ai în cadrul deliberării. //. A d m in is tra re a p r o b e i c u m a rto ri

A r i. 3 1 1 . A scu ltarea şi în lo cu irea m artorilor. (1) C ând instanţa a încuviin­ ţat dovada cu m artori, ea v a dispune citarea şi ascultarea acestora. (2) înlocuirea m artorilor nu se va încuviinţa decât în caz de m oarte, dispariţie sau m otive bine întem eiate, caz în care lista se v a depune sub sancţiunea decăde­ rii, în term en de 5 zile de la încuviinţare. {3) Fiecare parte v a pu tea să se îm potrivească la ascultarea unui m artor care n u este înscris în listă sau n u este identificat în m od lămurit. (4) D ecăderea din dreptul de a adm inistra dovada cu m artori pentru neînde­ plinirea obligaţiilor prevăzute la art. 262 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la term enul fixat pentru ascultarea lor. C O M E N T A R IU 1. O b ligaţiile p ă rţilo r legate d e adm in istrarea probei. După încuviinţarea probei în condiţiile art. 258 alin. (2) NCPC, instanţa va lua toate m asurile pentru adm inistrarea aces­ teia, stabilind, după caz, obligaţiile care revin părţilor în legătură cu aceasta, cum ar fi cele privind plata cheltuielilor de adm inistrare a probei, precum şi orice alte obligaţii determ i­ nate de specificul probei care va fi administrată. în condiţiile art. 262 alin. (3) NCPC, neplata Tn term enul stabilit a cheltuielilor necesare deplasării la proces a m artorului atrage decăderea părţii din dreptul de a*i fi adm inistrată proba. Totuşi, dacă m artorul se înfăţişează la proces la term enul fixat pentru ascultarea sa, decăderea va fi înlăturată, iar proba administrata. De asem enea, dacă proba cu m artori a fost încuviinţată în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, partea căreia proba i-a fost încuviinţata va trebui sa depună lista m a rto rilo r în ter­ m en de 5 zile de fa încuviinţarea probei, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a-i fi adm inistrată proba. Ream intim cu acest prilej că sancţiunea decăderii pentru neîndeplinirea obligaţiilor legate de adm inistrarea probelor nu poate fi aplicată părţii d e c lt subsum ata principiului legalităţii, adică num ai atunci când legea o prescrie. în alte situaţii legate de neîndeplinirea o bligaţiilor părţii prilejuite de adm inistrarea unei probe, dacă legea prevede sancţiuni specifice [de exem plu, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. b) NCPC partea poate fi sancţionată cu am endă pentru neaducerea la proces a m artorului atunci când şi-a asum at această obligaţie sau poate fi obligată la despăgubiri pentru provocarea am ânării cauzei în condiţiile art. 189 NCPC] sau nu stabileşte o sanc­ ţiu n e , decăderea n u p o a te f i dispusă cu caracter generalizat. în lipsa decăderii, instanţa va continua desfăşurarea procesului şi ch iar finalizarea sa, ceea ce sem nifică o sancţiune indirectă a părţii în culpă, care nu va putea determ ina dilatarea litigiului, şi care plasează sub un risc considerabil tem einicia susţinerilor sale.

Ve*O N !CA DĂNÂtiĂ

643

A rt. 311

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. Citarea m artorilor. De asem enea, instanţa va lua şi acele m ăsuri cu caracter oficial, care se integrează procesului de adm inistrare a probei. în aceste condiţii, după încuviinţa­ rea probei solicitate în condiţiile stabilite prin art. 254 NCPC, în vederea ascultării m artori­ lor instanţa va dispune citarea acestora. Citarea m artorilor este oficială şi obligatorie. Caracterul obligatoriu al citării este excep­ tat în cazul în care m artorul este prezent la term enul la care proba testim onială a fost încu­ viinţată, ceea ce perm ite adm inistrarea im ediată a probei. Caracterul obligatoriu al citării este suspendat \n condiţiile în care partea se obligă s i prezinte m artorul în vederea audierii sale, dar se reactivează în condiţiile art. 312 alineat final. Dincolo de aceste situaţii particulare, necitarea m artorilor încuviinţaţi nu poate fi sancţionată, instanţa având obligaţia de a asigura condiţiile adm inistrării acestei probe (astfel: partea care a propus m artorii nu poate fi sancţionată dacă nu şi-a asum at adu ce­ rea m artorului la proces; în principiu, nu poate fi sancţionat nici m artorul, iar instanţa nu va putea să treacă la urm ătoarea etapă procesuală, ci va trebui să a m in e cauza în ved e­ rea audierii, dispunând citarea m artorului). De asem enea, dispoziţiile art. 241 alin. (2)-(4) sunt aplicabile şi în cazul martorilor. 3. în lo cu ire a m artorilor. înlocuirea m artorilor încuviinţaţi nu poate fi cerută decât d e partea care a propus m artorul, si num ai pentru situaţiile expres prevăzute de art. 311 alin. (2) N C P C Nu reprezintă motive bine întem eiate refuzul, chiar repetat, al m artorului de a se pre* zenta în vederea audierii (m artorul are o obligaţia legală de a depune m ărturie) şi nici imposibilitatea de prezentare (care perm ite audierea m artorului la dom iciliu, prin delegare sau chiar com isie rogatorie); în schim b, sunt integrate acestora starea de boală care face im posibilă audierea, punerea m artorului sub interdicţie ori intervenţia, după încuviinţare, a unei situaţii de interdicţie legală, cum sunt cele prevăzute d e art. 31S sau art. 317 N C P C Cererea de îniocuire a m artorului se poate face pe toată durata cercetării judecătoreşti, iar după ascultarea părţilor instanţa va evalua tem einicia m otivului de înio cu ire şi, după caz: a) va dispune adm iterea sa în cazuri bine întem eiate şi va lua m ăsura audierii marto* rufui nou propus, dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 2S5 alin. (1) NCPC; b) va dispune adm iterea sa în cazuri întem eiate şi va stabili în sarcina părţii sâ depună lista de desem nare a m artorului nou propus, în term en d e 5 zile calculate de la data în cu ­ viinţării cererii de înlocuire, su b sancţiunea decăderii. Este destul de dificil de stabilit o biectui sa n cţiu n ii decăderii în acest caz (deşi pare o decădere din dreptul d e a~i fi adm inistrată proba cu m artorul înlocuit, totuşi ea trebuie mai degrabă asociată cu procedura d e propunere a probei, m ai exact cu însăşi procedura d e înlocuire). Astfel, având în vedere că cererea d e înlo cuire presupune în mod necesar desem narea unui alt martor, pentru a se putea aprecia că acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 255 alin. (1) N CPC este evident că, în prim ul rând, m artorul trebuie să fie identificat (instanţa trebuie să lăm urească dacă audierea m artorului ar putea duce la dezlegarea pricinii, adică să stabilească dacă acel m artor poate face o depoziţie utilă), tar apoi cererea desem nării sale va fi pusă în discuţia părţilor. Faţă de acest raţionam ent, apreciem că decăderea priveşte etapa de încuviinţare a probei. în fine, cu privire la sancţiunea decăderii în acest caz, s-a considerat că aceasta are caracter dispozitiv (?n sensul că nu poate fi invocată din oficiu, ci trebuie sesizată de

644

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 312

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

adversar*11). în ce ne priveşte, sancţiunea trebuie evaluată în funcţie de obiectul ei, iar regulile legate de încuviinţarea probei sunt im perative. în să încuviinţarea audierii noului m arto r este supusă, după depunerea listei, verifică­ rii im puse prin art. 255 alin. {1) NCPC, la urm ătorul term en. în aceste condiţii, admiterea cererii de înlocuire nu este o garanţie a audierii în proces a oricărei persoane propuse ca martor; c) va dispune respingerea cererii dacă m otivul de în lo cuire este nefondat, instanţa putând aplica m ăsurile corespunzătoare în funcţie de situaţia concretă (citarea m arto­ rului, înaintarea unui m andat de aducere, am endarea acestuia sau a părţii pentru tergi­ versarea judecăţii). 4. Identificarea m artorilor. în mod firesc, instanţa nu va putea adm inistra decât pro­ bele încuviinţate în condiţii legale. încuviinţarea probei, inclusiv a probei testim oniale, presupune analiza tuturor elem entelor ie p t e de legalitatea şi aptitudinea acesteia de a d u ce la dezlegarea pricinii, de a dovedi susţinerile părţilor, analiză care solicită inclusiv aprecierea instanţei asupra calităţii de m arto r a unei anum ite persoane (dacă este o persoană străină de interesele în conflict, care relatează în faţa instanţei de judecată despre fap te referitoare la pricină, având cunoştinţă direct sau indirect de acestea), ceea ce presupune cunoaşterea identi­ tăţii m a rto rului. De aceea, raţional, identificarea m artorului este o condiţie a p rio ri încuviinţării audierii sale, iar această identificare se face fie de către partea care propune proba, printr-o listă încorporată cererii d e chem are în judecată sau întâm pinării ori în cadrul unei cereri separate. în condiţiile art. 254 alin. (2) sau art. 311 alin. (2) NCPC, fie în cuprinsul încheierii de şedinţă atunci când lista m artorilor încuviinţaţi este reluată în dispozitiv De aceea, cu greu pot fi im aginate situaţii în care m artorii „nu sunt identificaţi în mod lăm urit" sau nu se regăsesc în listele de la dosar, deoarece asem enea situaţii nu corespund probelor încuviinţate în cauză; apreciem că nu pot fi calificate decât ca greşeli cazurile în care instanţa a citat ca m artori alte persoane decât cele adm ise ca atare ori persoane neidentificate. Chiar şi situaţia în care partea prezintă m artorul ia audiere fără citare ar trebui circum scrisă încuviinţării prealabile a aducerii acestuia ca martor. Prezentarea în acest caz a altei persoane ar putea să corespundă ipotezei alin. (3) aî art. 311, caz în care partea adversă va putea să se opună ascultării m artorului, dacă aducerea m artorului care nu se regăsea în listă sau nu era identificat suficient nu este însoţită de o cerere de supli­ m entare a probei în condiţiile art. 254 alin. (2) pct. 4 NCPC.

A r i . $ 1 2 . A scultarea m artorilor necitaţi. (1) M artorii pot fi ascultaţi chiar la term enul la care proba a fo st încuviinţată. (2) La term enul fixat pentru adm inistrarea probei, partea va putea aduce m ar­ torii încuviinţaţi chiar fără a fi citati. (3) D acă partea se obligă să prezinte m artorul la term enul de judecată, fără a fi citat, însă din m otive im putabile aceasta n u îşi îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune citarea m artorului pentru un nou term en. D ispoziţiile art. 313 sunt aplicabile.

m A se ved ea

M. Tdbâreâ, D rept p ro cesu al civil, vo i.

V£*QNtCA DĂNÂItĂ

1,2 0 0 8 , p. 573.

645

A rt. 313

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU Prim ul alineat al acestui articol reprezintă o aplicaţie sp e c ia li a dispoziţiei cu caracter general stabilita prin art. 260 alin. (2) NCPC. tn general, dispoziţia analizată răspunde dezi­ deratului de celeritate a judecăţii procesului civil, fără a determ ina o exonerare a instanţei de obligaţia de citare a m artorului la proces pentru audiere. Astfel, partea căreia i-a fost încuviinţată proba testim onială poate depune diligertţe pentru prezentarea m artorului la term enul fixat pentru audiere, fie că a fost expres autorizat sau nu în acest scop. După verificarea identităţii m artorului prezentat d e parte, instanţa nu va putea refuza audierea sa pe m otivul necitării sale la proces, în m ăsura în care citarea în săşi are acest scop. Partea poate cere instanţei chiar autorizarea de a prezenta m a rto ru l încuviinţat fă ră citare. Acesta nu este însă un drept procesual al părţii, iar instanţa va putea autoriza acest lucru dacă m ăsura răspunde celerităţii şi eficienţei în raport cu citarea oficială şi obligatorie pe care instanţa a r trebui să o efectueze, dacă aceasta este dincolo d e suspi­ ciuni d e influenţare sau condiţionare a depoziţiei m artorului şi, în orice caz, va trebui să perm ită acest lucru num ai după ascultarea părţilor. Referitor la această autorizare, alineatul final al art. 312 stabileşte că, dacă partea se obligă să prezinte m artorul la term enul d e judecată fără a fi c ita t însă din m otive im pu­ tabile aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune cita rea m artorului pentru un nou term en, dispoziţiile art. 313 fiind aplicabile. Desigur, reactivarea obligaţiei de citare a m artorului care din m otive im putabile p ir ţ ii nu a fost prezentat la proces nu exclude sancţionarea cu am endă a părţii care nu şi-a înde­ plinit obligaţia, în condiţiile art. 187 alin. (1) p c t 2 lit. b) NCPC ori chiar obligarea sa la des­ păgubiri în condiţiile art. 189 NCPC, dacă cealaltă parte le solicită. Dacă m artorul nu se prezintă la audiere, iar p ă rţii nu-i este im putabilă neîndeplinirea obligaţiei asum ate în acest sens, partea nu poate fi, desigur, sancţionată, însă instanţa va cântări eficienţa m enţinerii acestei obligaţii com parativ cu luarea m ăsurii citării m artorului şi aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 313 NCPC.

\ rt. 3 I3 « R efu zu l m artorului de a se prezenta. (1) îm potriva m artorului care lipseşte Ia prim a citare, instanţa poate em ite m andat de aducere. (2) In pricinile urgente, se poate dispune aducerea m artorilor cu m andat chiar la prim ul termen. (3) D acă, după em iterea m andatului de aducere, m artorul n u poate fi găsit sau n u se înfăţişează, instanţa va putea proceda la judecată. C O M E N T A R IU D ispoziţiile art. 313 NCPC ar putea părea, cel puţin în prem isele alin. (1), o modalitate de sancţionare a m artorului care refuză să se prezinte la proces pentru îndeplinirea unei obligaţii legale în serviciul justiţiei, şi anum e aceea de a depune m ărturie. în realitate, citarea cu m andat de aducere a m artorului care lipseşte la prim a citare, alăturată ipotezei stabilite prin alin. (2), caracterizează citarea cu m a n d a t de aducere ca o

646

V e / IO N I C A D Â N Ă I L Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 314

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

m ăsură de asigurare a înştiinţării m artorului, dar mai ales o garanţie a celerităţii procesului, fiind deci o m âsurd adm inistrativ#11. Citarea m artorului cu m andat nu exclude sancţionarea propriu-zisă a m artorului care refuză să se prezinte în instanţă în scopul în care a fost citat, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. a) NCPC ori chiar im plicarea răspunderii sale civile faţă de cel căruia i-a pricinuit astfel o pagubă. instituţia citării cu m andat de aducere nu este însă reglem entată în legislaţia proce­ suală civilă, ea constând în înm ânarea citaţiei de către organul de poliţie com petent în circum scripţia dom iciliului celui citat şi prezentarea lui în instanţă însoţit de organele forţei pubfice. în fine, dacă m artorul chiar citat în aceste condiţii excepţionale nu poate fi găsit ori nu se prezintă, instanţa va putea proceda la judecată. Este însă inexact să se spună că art. 313 alin. (3) N CPC se referă la decăderea părţii din dreptul d e a m ai adm inistra proba cu m artori, deoarece decăderea este o sancţiune procedurală care intervine în cazul nerespectării term enelor legale im perative, însă, prin ipoteză, term enul la care m artorul urm ează să fie audiat este un term en judecătoresc. S-a considerat că suntem în prezenţa unei sancţiuni specifice care poate interveni în cazul nerespectării unui term en ju decăto resc, anum e posibilitatea instanţei de a trece la judecată, fără ca aceasta să m ai fie obligată să audieze m artorul care nu s-a prezentat nici după ce s-a em is m andat de aducere, concluzie faţă de care avem rezerve. Pe de-o parte, pentru a fi aplicată sancţiunea - suportată în acest caz de p a r t e - , ea trebuie să pedep­ sească o obligaţie legală ignorată culpabil de către cel sancţionat, iar pe de altă parte sancţiunile au o configuraţie fixă şi nu dau instanţei posibilitatea aprecierii unor aspecte de ordin adm inistrativ. Or, în acest caz, cele doua condiţii nu sunt întrunite; instanţa va putea păşi la judecată, dar în egală m ăsură va putea să ia alte m ăsuri procedurale care răspund principiilor procesului civil (va suplim enta probele, va evalua alte posibilităţi de aducere a m artorului dacă depoziţia sa este esenţiala etc.).

\ r l . 3 1 4 . Im p o sib ilitatea de prezentare. M artorul care, din cauză de boală sau altă îm piedicare gravă, nu poate veni în instanţă v a putea fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părţilor. C O M E N T A R IU Dispoziţia analizată reafirm ă regulile generale d e adm inistrare a probelor: nem ijlocirea, m enţinerea contradictorialităţii şi faptul că adm inistrarea probelor are loc la sediul instanţei. Cu toate acestea, dacă m artorul este îm p ied icat să vină în instanţă din m otive n eim • potabile (din cauză de boală sau altă îm piedicare gravă - infirm itate ori alta situaţie tem einică şi dovedită care să justifice refuzul său de prezentare în instanţă, cum ar fi fap* tu l că are în în grijire perm anentă o persoană cu nevoi speciale), audierea se va face ia dom iciliu său de câtre instanţa care ju d e că procesul, dispoziţiile referitoare la delegare sau la adm inistrarea probei prin com isie rogatorie fiind incidente. A scultarea m artorului trebuie să fie însă nem ijlocită în acea cauză; astfel, nu vor constitui declaraţii de m artori depoziţiile consem nate în alte dosare [afară d o a r dacă 11 A se v e d e a co n sid e ra ţiile faţă d e p o sib ilitate a instanţei d e a e m ite m a n d atu l d e a d u ce re în M . Tâbârcâ, Drept p ro cesu al civil, vo i. Ir 2 0 0 8 , p. 575. V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

$4 7

A rt. 315

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

nu suntem într-un cd2 dintre cele prevăzute la art. 137, art. 145 alin. (2) sau art. 422 alin. (2) NCPC], aşa cum nu vo r fi prim ite ca probă testim onială declaraţiile date în faţa altor autorităţi, ch iar dacă au învestirea d e a lua act d e acestea ori de a certifica autenticitatea conţinutului lor.

A ri. 3 1 5 . P ersoan ele care nu p ot fi ascu ltate ca m artori. (1) Nu pot fi m ar­ tori: 1. rud ele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv; 2. soţul, fostul soţ, logodnicul o ri concubinul; 3. cei aflaţi în duşm ănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi; 4. persoanele pu se sub interdicţie judecătorească; 5. cei condam naţi pentru m ărturie m incinoasă. (2) Părţile p ot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca m artori şi persoa­ nele prevăzute la alin. (1) pct. 1-3. C O M E N T A R IU în principiu, orice persoană care are cunoştinţă despre faptele cauzei poate fi ascul­ tată ca m artor în procesul civil, ch ia r incapabila (d ar nu interzisă). Ca regulă, m artorul trebuie sâ fie o persoană care are discernăm ânt. Deşi art. 320 NCPC se referă la m artorul fără discernăm ânt, practic nu trebuie interpretat că m ărturia celor fără discernăm ânt este o probă eficientă. Chiar şi dacă avem în vedere că dispoziţia arătată se referă numai la minorii fără discernăm ânt, In m od concret discernăm ântul, ca stare de fapt, va fi apreciat suveran de câtre instanţă num ai în procesul de evaluarea a probei, când aceasta va ţine cont de situaţia specială a m artorului, potrivit art. 320 NCPC. A rticolul 315 N CPC dispune câ nu p o t f i ascultaţi ca martori-. a) rudele ş i afinii p â n ă la g ro d u l trei inclusiv (însă, potrivit art. 316 NCPC, în pricinile privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de fam ilie se vo r putea asculta ca m artori şi rudele şi afinii până la gradul trei, cu excepţia descendenţilor); b) so ţu l sau fo s tu l soţ, log o d n icu l sa u concubinul; c) ce i o fla ţi în duşm ănie sa u în leg ă tu ri d e interese cu vreuna din tre p o r ţ i în acest caz, ca de altfel şi în cele anterioare, norm a juridică are un caracter de o rd in e privata, astfel încât părţile pot conveni, expres ori tacit, ca şi aceste persoane sa fie ascultate ca m artori. Toate aceste situaţii au în vedere subiectivism ul m artorului, sinceritatea sa, care pot fi reclam ante de adversar şi evitate prin opoziţia Io audiere. O poziţia însă trebuie să fie expresă şi să fie m anifestată cel m ai târziu înainte d e ascultarea m artorului'”. Dacă însă partea în drept sâ se opună ascultării sesizează aceste aspecte după adm i­ nistrarea probei, m ărturia va răm âne o probă a cauzei, însă instanţa va ţine cont de rela­ ţia dintre părţi, în condiţiile art. 324 NCPC; d) perso anele p u se su b interdicţie judecătorească; e ) ce i con dam naţi p en tru m ărturie m incinoasă. în privinţa ultim elor două categorii, interdicţia este absolută.

1)1 D e sp re m o m e n tu l Tn ra re o p o ziţia la a u d ie re p o a te fl fo rm u la tă , în se n su l că a cesta n u p o a te d e p âşi în c u v iin ­ ţa re a probelor, a se v e d e a $i C/V. P o p a , D e sp re in terpretarea $i a p lica re a d isp o ziţiilo r a r t 169 N C P C , în Juridica nr. 1/2001, p. 30-13.

648

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 316-317

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A r i . 3 1 6 . A scu ltarea ru d elor ş i afin ilo r. în procesele privitoare la filiaţie, divor} şj alte raporturi de fam ilie se vor putea asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art. 315, în afară de descendenţi. C O M E N T A R IU Excepţia este justificată faţă d e natura faptelor ce trebuie dovedite, derivate din rela­ ţiile d e fam ilie, prezum tiv cel m ai bine cunoscute de către persoanele apropiate părţilor, rudele o ri afinii lor. Sunt exceptaţi descendenţii din m otive care ţin atât de nevoia de protecţie a aces­ tora, cât şi din considerente m orale. în privinţa lor, interdicţia operează absolut.

A r i, 3 1 7 . P ersoan ele scu tite de a d ep u n e m ărturie. (1) Su n t scutiţi de a fi martori: 1. slujitorii cultelor, m edicii, farm aciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, m ediatorii, m oaşele şi asistenţii m edicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le im pune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar şi după încetarea activităţii lor; 2. judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, ch iar şi după încetarea funcţiei lor, asupra îm prejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate; 3. cei care prin răspunsurile lo r s-ar expune p e ei înşişi sau ar expune p e vre­ una din persoanele arătate Ia art. 315 alin. (1) pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1, cu excepţia slujitorilor cultelor, vor pu tea totuşi depune m ărturie, dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesată la păstrarea secretului, în afară de cazu l în care p rin lege se dispune altfel. (3) V or putea, de asem enea, depune m ărturie şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 2, dacă autoritatea sau instituţia p e lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le dă încuviinţarea. C O M E N T A R IU Există unele categorii de persoone care sunt scutite de a f i m artori, respectiv de a fi ascultate în proces în această calitate, datorită obligaţiei de confidenţialitate, de a păstra secretul profesional sau de serviciu, ori dacă prin răspunsurile lor s-ar expune ei înşişi sau a r expune pe o rudă sau un afin până la gradul al treilea inclusiv, pe soţ sau pe fostul soţ, pe logodnic sau pe concubin la o pedeapsă penală sau la dispreţul public. Incidentul legat de scutirea de a depune m ărturie poate fi relevat de parte, încă din m om entul solicitării probei, însă cel mai frecvent se iveşte după încuviinţarea probei şi citarea m artorului la proces. în acest caz, m artorul (iar nu partea) are obligaţia/dreptul [în condiţiile alin. (1) pct. 3] să adreseze instanţei refuzul de a dep u n e m ărturie, însoţit de justificarea legitim ă pe care se fondează. Refuzul de a răspunde ca m artor poate fi: a) total, dacă m artorului îi este adus la cunoştinţă că declaraţia sa se referă la anu­ m ite fapte supuse probaţiunii ori dacă ia cunoştinţă d e aceasta din actele de procedură [de exem plu, din încheierea de încuviinţare a probei în care se arată faptele ce trebuie V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

649

A rt. 318

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

dovedite - art. 258 alin. (2) NCPC], situaţie în care poate fi adus Id cunoştinţa instanţei şi în scris, tn justificarea unui refuz d e prezentare; b) parţial, atunci când m artorul refuză să răspundă la anum ite întrebări în legătură cu care are obligaţia d e a m enţine confidenţialitatea, secretul profesional sau d e serviciu ori dacă prin răspunsul său s-a r expune pe el însuşi sau a r expune pe vreuna dintre persoa­ nele arătate la art. 313 alin. (1) pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public. în acest caz, instanţa va consem na în încheierea de şedinţă întrebările refuzate şi m otivul care justifică refuzul. Cu excepţia slujitorilor cultelor, m edicii, farm aciştii, avocaţii, notarii publici, executo­ rii judecătoreşti, m ediatorii, m oaşele şi asistenţii m edicali şi orice alţi profesionişti cărora tegea le im pune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional p o t f i absolviţi de aceostâ obligaţie de p a rtea interesată în păstrarea secretului. în acest caz, dacă legea nu interzice totuşi divulgarea secretului profesional sau d e serviciu, respectivele per­ soane nu m ai po t refuza depunerea m ărturiei. în m od asem ănător, judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici scutiţi d e obligaţia d e d depune m ărturie nu m ai pot refuza ascultarea lor în calitate d e m artori daca auto­ ritatea sa u instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le d â încu ­ viinţarea. Dacă totuşi m artorul a făcu t declaraţia, deşi avea obligaţia d e a păstra secretul pro­ fesional ori d e serviciu, depoziţia îl expune pe acesta la sancţiuni, însă nu constituie un m o tiv de invalidare a depoziţiei".

A ri. 318» Identificarea m artorului. (1) Preşedintele, înainte de a lua decla­ raţia, va cere m artorului să arate: a) num ele, prenum ele, profesia, dom iciliul şi vârsta; b) dacă este rudă sau afin cu una dintre părţi şi în ce grad; c) dacă se află în serviciul uneia dintre părţi. (2) Preşedintele va pune apoi în vedere m artorului îndatorirea de a jura şi sem nificaţia jurăm ântului. C O M E N T A R IU Dacă la term enul fixat se prezintă num ai o parte dintre m artori, aceştia vo r fi ascultaţi şi se dă term en pentru prezentarea celorlalţi. Fiecare m artor va fi ascultat d e o se b it cei neascultaţi neputând să fie d e faţă, în ordinea stabilită de preşedinte, care va ţine seama şi de cererea părţilor sau de cereri făcute de m artori ori alţi participanţi. Preşedintele, înainte d e a lua m ărturia, va cere m artorului să arate datele personale necesare identificării lui şi aprecierii depoziţiei sale (num ele, profesia, dom iciliul şi vârsta; dacă este rudă sau afin cu una din părţi şi în ce grad; dacă se află în serviciul uneia dintre părţi}. Considerăm , d e asem enea, că judecătorul trebuie să întreb e m artorul asupra oricăreia dintre situaţiile circum stanţiale stabilite în art. 315 alin. (1) NCPC, lipsa m enţionării şi a acestora în mod expres reprezentând doar o necorelare a textelor. în principiu, instanţa va rezolva toate incidentele ce pot apărea în legătură cu au d ie­ rea m artorului, potrivit dispoziţiilor de m ai sus, după care, înainte de începerea audierii

1,1 Trib, Su p re m , col, civ., d e c. nr. S 9 4 / 1 9 S 8 , în C,D . 1 9 S 8 , q . 266; G. Boroi, O. S& n e o n u -M o te i, o p , cit., p. 361.

650

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

L

pr o ced u r a

Î

A rt. 319

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

propriu-zise, va cere m artorului să depună jurăm ântul şi va atrage acestuia atenţia asu­ pra sem nificaţiei jurăm ântului. Aceste date vo r fi m enţionate de către g refieru l de şedinţă, la dictarea preşedintelui, în pream bulul declaraţiei ce s e va consem na în scris. M artorul are o bligaţia de a sp u n e adevârul, obligaţie garantată atât prin referirea la divinitate, atunci când m artorul are o anum ită confesiune religioasă care îi perm ite această referire, cât şi prin incidenţa răspunderii penale de care este pasibil în Câ2ul în care încalcă această obligaţie. Deşi legiuitorul im pune m artorului, în alineatul final al art. 318 NCPC, o bligaţia de a ju ra înain tea audierii sale, în fa p t aceasta poate fi înlocuită daca m artorul, prin afirm aţi' ile sau poziţia exprim ată în faţa instanţe?, arată că din m otive d e conştiinţă sau confesi­ une nu poate depune jurăm ântul.

A r i* 3 1 9 . D ep u n erea ju răm ân tu lu i. (1) înainte de a fi a scu lta t m artorul depune urm ătorul jurăm ânt: „fur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. A şa să-m i ajute D um nezeu!". (2) In timpul depunerii jurăm ântului, m artorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie. (3) Referirea la divinitate din form ula jurăm ântului se schim bă potrivit cre­ dinţei religioase a martorului, (4) M artorului de altă religie decât cea creştină nu îi su n t aplicabile prevede­ rile alin. (2). (5) M artorul fără confesiune va depune urm ătorul jurăm ânt: „ J u r pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevârul şi că nu voi ascunde nim ic din ceea ce ştiu. (6) M artorii care din m otive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurăm ân­ tul vor rosti în faţa instanţei urm ătoarea form ulă: „M ă oblig că voi spune adevârul şi c ă nu voi ascunde nim ic din ceea ce ştiu.". (7) Persoanele m ute şi surdo-m ute ştiutoare de carte v o r depune jurământul transcriind form ula acestuia şi sem nând-o; persoanele hipoacuzice vor rosti jură­ m ântul, iar cele care nu ştiu să scrie vor jura prin sem ne cu ajutorul unui interpret. (8) Situaţiile la care se referă alin. (3)-(7) se reţin de către instanţă pe baza afirm atiilor făcute de martor. t (9) După depunerea jurăm ântului, preşedintele va pune în vedere m artorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de m ărturie m incinoasă. (ÎO) D espre toate acestea se face m enţiune în declaraţia scrisă. C O M E N T A R IU Procedura depunerii ju ră m â n tu lu i, conţinutul acestuia ori al form ulei înlocuitoare, situaţiile speciale posibile în cazurile persoanelor fără confesiune, hipoacuzice ori surdo­ m ute chem ate ca m artori, succesiunea m om entelor şi punctarea lor procesuală sunt foarte concret descrise în această dispoziţie, nefiind necesare alte dezvoltări. Parcurgerea acestei proceduri este însă obligatorie în adm inistrarea probei testim o­ niale, iar încălcarea sa reprezintă un m otiv de nulitate a proced u rii de adm inistrare a pro­ bei, apreciat după regim ul art. 174 şi urm . NCPC11.

A se ved ea ţ i M. ViftONiCA DĂNÂItĂ

Tâbârcâ, D rep t p ro cesu al civil, vo i. 1,2 0 0 8 , p. S79.

651

A rt. 320-321

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 2 0 * S cu tirea de ju răm ân t. C opiii care n u au îm plinit vârsta de 14 ani şi cei care su n t lipsiţi de discernăm ânt în m om entul audierii, fără a fi puşi su b inter­ dicţie, pot fi ascultaţi, fără jurăm ânt, în să instanţa le v a atrage atenţia să spună adevărul şi va ţine seam a, la aprecierea depoziţiei lor, de situaţia lor specială. COM EN TA R n J Dacă stabilirea vârstei m artorului precede ascultarea, astfel în cât scutirea de ju ra • m â n t a copiilor care nu au îm plinit 14 ani este obiectiv posibilă, nu vedem totuşi cum va proceda instanţa la scutirea de ju răm ân t a celo r fără d isce rn ă m â n t deoarece lipsa dis­ cernăm ântului nu transpare im e d ia t ci. ca stare de fapt. rezultă progresiv, deci num ai pe m ăsura depoziţiei. Dacă lipsa discernăm ântului poate fi evaluată im ediat, iar instanţa nu va considera totuşi, în aceste condiţii, că se im pune revenirea asupra probei şi va asculta m artorul, scutirea de ju răm ân t poate fi acordată.

A ri. 3 2 1 • A scultarea m artorului. (1) Fiecare m artor va fi ascultat separat, cei neascultaţi încă neputând fi de faţă. (2) O rdinea ascultării m artorilor v a fi fixată de preşedinte, ţinând seam a şi de cererea părţii or. (3) M artorul v a răspunde m ai întâi la întrebările puse de preşedinte, iar apoi şi la întrebările puse, cu încuviinţarea acestuia, de către partea care l-a propus, precum şi de către partea adversă. (4) D upă ascultare, m artorul răm âne în sala de şedinţă până la sfârşitul cerce­ tării, afară num ai dacă instanţa hotărăşte altfel. (5) C u ocazia audierii, m artorul v a fi lăsat să-şi facă liber depoziţia, fără să aibă voie să citească un răspuns scris de m ai înainte; e l se poate servi însă de însem nări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar num ai pentru a preciza cifre sau denum iri. C O M E N T A R IU Pentru 3 evita posibilitatea de influenţare reciprocă a m artorilor, aceştia nu po t fi de faţă la audierea celor a căror ascultare le precede, fiind scoşi din sala d e şedinţă prin grija preşedintelui, care stabileşte ordinea a u dierii m artorilor prezenţi. M artorul este audiat, relatarea sa este oraid, iar după ce instanţa îi arată în legătură cu ce fap te şi îm prejurări a fo st solicitat în această calitate, va fi lăsat să îşi susţină liber depoziţia. El va răspunde la întrebările preşedintelui, care m enţine depoziţia Tn lim itele stabi­ lite la începu tul audierii. într-o m anieră care să nu influenţeze sau im presioneze m arto­ rul. M artorul va răspunde, de asem enea, la întrebările părţii care l-a propus, ale părţii adverse sau ale procurorului atunci când acesta participă în litigiu, num ai după încuviin­ ţarea lor de către instanţă, deci prin m ijlocirea instanţei. M artorul nu are voie să citească un răspuns scris d e m ai înainte, în să , cu încuviinţarea preşedintelui, se poate folosi de însem nări cu privire la cifre sau denum iri. Potrivit art. 322 alin. (3) NCPC, dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă d e parte sau d e procuror nu poate să duca la dezlegarea pricinii, este jign ito are sau tinde să dove­ dească un fap t a cărui dovedire e oprită de lege, n u o va încuviinţa, dar, la cererea păr­ 652

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 322

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

ţii, va trece în încheierea de şedinţă atât întrebarea, cât şi m otivul pentru care aceasta s-a înlăturat. Sunt însă situaţii în care instanţa poate reform ula întrebările părţilor într-o m odalitate care să evite aceste im pedim ente, dacă întrevede utilitatea răspunsului mar­ torului. După ascultare, m artorul are obligaţia de a răm âne în sa ia de şedinţă, ei putând fi reascultat dacă instanţa consideră necesar sau instanţa îi poate cere să răspundă la întrebări suplim entare ori poate fi ch iar confruntat cu un alt martor, în condiţiile art. 322 NCPC. instanţa poate acorda, la cerere, învoire m artorului spre a părăsi sala de şedinţă. în aceste condiţii, reascultarea sau confruntarea sa sunt posibile după refacerea procedurii de citare.

A r i , 3 2 2 , R eascultarea şi con fru ntarea m artorilor. (1) M artorii pot fi din nou întrebaţi, dacă instanţa găseşte de cuviinţă. (2) M artorii ale căror declaraţii nu se potrivesc pot fi confruntaţi. (3) D acă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dez­ legarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a căru i dovedire e oprită de lege, n u o v a încuviinţa. Instanţa, la cererea părţii, va trece în încheierea de şedinţă atât întrebarea form ulată, câ t şi m otivul pentru care n u a fost încuvi­ inţată. C O M E N T A R IU Reascultarea m artorilor va fi făcută, în principiu, la acelaşi term en la care a avut loc audierea, în m ăsura în care aceştia au răm as în saia de şedinţă până la sfârşitul cercetării, dar nu este exclusă citarea la un term en ulterior, până la încheierea cercetării judecăto­ reşti, dacă reascultarea se im pune în raport cu chestiuni ivite ulterior. Reascultarea poate presupune adresarea aceloraşi întrebări m artorului, pentru clari­ ficarea anu m itor răspunsuri, dar şi suplim entarea întreb ărilo r adresate. Răspunsul m artorului în procedura de reascultare se consem nează pe un fo rm u la r separat, în care se va preciza că acesta corespunde unei ascultări anterioare. Confruntarea m artorilor este o ascultare concom itentă a doi sau mai m ulţi martori, care vo r răspunde în cru cişat aceloraşi întrebări sau în legătură cu aceleaşi fapte şi îm pre­ jurări, dacă răspunsurile \or anterioare, consem nate în declaraţii, nu se potrivesc sau sunt în vădită contradicţie. Totuşi, confruntarea m artorilor este o procedură a cărei utilitate este apreciată cazual, astfel că nu se im pune confruntarea ori de câte ori m artorii audiaţi succesiv au dat răspunsuri care nu se potrivesc. Aceasta pentru că depoziţia m artorului trece prin procesul de evaluare a probei, în care instanţa poate avea în vedere m ărturia nu doar raportat la concordanţa sa cu celelalte, ci printr-o interpretare concertată a tu tu ro r pro­ belor. în schim b, instanţa are suveranitate în a aprecia sinceritatea m artorului, d a r şi anum ite circum stanţe individuale (vârsta, percepţia, em otivitatea) şi de a m enţine sau înlătura în aceste condiţii una ori m ai m ulte declaraţii ori anum ite părţi a le acestora, fără a recurge la confruntare. în cazul realizării sale, confruntarea se consem nează într-un fo rm u la r de confruntare, unde răspunsul fiecărui m artor asupra aspectelor confruntate se redă succesiv.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

653

A rt. 323-324

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în fine, alineatul al treilea inserat în articolul cu denum irea m a rg in a li „Reascuftarea şi confruntarea m artorilor” îşi găseşte aplicarea ş i în proced ura ascultării propriu- 2 i$e, în condiţiile art- 321 NCPC. Consem narea, la cerere, în încheierea d e şedinţă a întrebărilor respinse şi a m otivul respingerii lor are ca scop efectuarea unei aprecieri de legalitate şi tem einicie a procedu­ rii urm ate în faţa instanţei care a adm inistrat proba ori respectarea dreptului la apărare, cu ocazia analizării în cadrul căilor de atac.

A r i • 3 2 3 . C onsem narea d eclaraţiei m artorului. (1) M ărturia se va scrie de grefier, după dictarea preşedintelui sau a judecătorului delegat, şi va fi sem nată p e fiecare pagină şi Ia sfârşitul ei de judecător, grefier şi m artor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. D acă m artorul refuză sau nu poate să sem neze, se va face m enţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă. (2) O rice adăugiri, ştersături sau schim bări în cuprinsul m ărturiei trebuie încuviinţate şi sem nate de judecător/ de grefier şi m artor, sub sancţiunea de a nu fi luate în considerare. (3) Locurile nescrise din declaraţie trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată face adăugiri. (4) D ispoziţiile art. 231 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. C O M E N T A R IU M ărturia se face oral, dar se consem nează în scris de către grefier, după dictarea p re ­ şedintelui com pletului d e judecată ori a judecătorului delegat. Pe cât posibil, dictarea preşedintelui trebuie să reprezinte o redare fidelă a conţinutului declaraţiei, nu doar un rezum at al acesteia, uneori chiar cu respectarea form ulelor verbale folosite de martor, care ar putea constitui elem ente de apreciere a probei. Părţile ori chiar persoana audiată pot contesta m odul în care preşedintele sau ju d e ­ cătorul delegat dictează declaraţia în vederea consem nării sale în form ularul de depo­ ziţie, contestări care se vo r consem na, îm preună cu hotărârea instanţei asupra lor, în încheierea de şedinţă. D eclaraţia m artorului va fi sem nată pe fie ca re pagină ş i la sfâ rşitu l e i de către ju d e că ­ tor, grefier şi martor, după ce acesta din urm ă a lua cunoştinţă de cuprinsul ei. Dacă m ar­ torul nu vrea sau nu poate sâ sem neze, se face m enţiune despre această îm prejurare. Nesem narea declaraţiei şi lipsa oricărei consem nări referitoare la îm prejurările aces­ tei nesem nări loveşte actul de procedură de nulitate, iar proba nu poate fi luată în con­ siderare. A dăugirile, ştersăturile sa u schim bările în depoziţie trebuie sem nate de judecător (care le şi încuviinţează), de grefier şi de martor, su b pedeapsa d e a nu fi luate în seam ă. Locurile nescrise din declaraţie se barează astfel în cât să nu se poată adăuga nimic. Consem narea scriptică a audierii orale a m artorului nu face inaplicabile dispoziţiile referitoare la înregistrarea ori chiar transcrierea, la cerere, după înregistrare, a conţinu­ tului acesteia.

A r t . 3 2 4 . A precierea p ro b ei cu m artori. In aprecierea declaraţiilor m artori­ lor, instanţa v a ţine seam a de sinceritatea acestora şi de îm prejurările în care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective. 6S4

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 324

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

C O M E N T A R IU în aprecierea p ro b e i prin declaraţiile m artorilor există anum ite particularităţi, judecă­ torul având de rezolvat succesiv d o u l problem e: în prim ul rând, dacă m artorul este sincer, iar, presupunând că m artorul este d e bună-credinţă, va avea în vedere îm prejurările în care m artorul a luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective, adică va evalua dacă declaraţia lui corespunde realităţii. Sinceritatea m artorului se apreciază cu ajutorul unor aspecte de fapt variabile de la o speţă la alta, precum m ăsura în care m artorul este interesat în proces, afecţiunea sau duşm ănia dintre m artor şi una din părţi, gradul de rudenie sau afinitate, izvorul inform a­ ţiilo r m artorului, dar şi prin confruntarea depoziţiei m artorului cu îm prejurările de fapt ale speţei stabilite suficient de precis prin alte m ijloace d e probă. Astfel, sim pla legătură de rudenie dintre m artor şi una din părţi nu creează prezum ­ ţia de lipsă de obiectivitate, fa o astfel de concluzie putându-se ajunge num ai din analiza declaraţiilor m artorului în com plexul întregului m aterial probator, cu atât m ai m ult cu cât în unele procese (divorţ, stabilirea paternităţii etc.) este greu d e produs alte probe în afară de depoziţiile rudelor părţilor. în situaţia în care instanţa ajunge la concluzia că m ărturia nu este sinceră, o va înlă­ tura din proces, înlăturare integrată procesului d e deliberare asupra probelor, după închiderea dezbaterilor. De aceea, avem rezerve faţă de opinia conform căreia instanţa trebuie să dea posibili­ tatea părţii care a propus m artorul respectiv de a cere eventual şi audierea altor m artori care ar putea să confirm e susţinerile considerate ca nesincere, d a r şi părţii potrivnice posibilitatea de propune noi m artori în com baterea celo r ce se vo r declara d e către mar­ to rii adversarului. După ce a stabilit sinceritatea m artorului, instanţa treb uie să aprecieze ?n ce măsură depoziţia acestuia reflectă realitatea. Această problem ă se rezolvă prin efectuarea unui exam en asupra facultăţilor fizicopsihice ale m artorului. Astfel, instanţa trebuie să se raporteze la cele trei m om ente ale m ărturiei: perceperea faptului, m em orizarea faptului perceput şi reproducerea faptului perceput şi m em orizat. Gradul în care un fapt este p e rcep u t de o persoană depinde de unele elem ente obiective (distanţa dintre m artor şi faptul perceput, gradul de vizibilitate, locul, tim pul şi condiţiile în care s-a făcu t percepţia, anum ite infirm ităţi fizice care nu perm it percepţia într-un anum it m od etc.}, d a r şi de elem ente subiective (intensitatea cu care faptul respectiv a trecut în conştiinţa m artorului, starea sufletească în care se găsea în acel m om ent m artorul, preocupările sale obişnuite, profesia etc.). C it priveşte m em orizarea ş i stocarea faptului perceput, instanţa trebuie să ţină cont de factorul tim p, care uneori şterge din m em oria m artorului detalii sau chiar şi îm pre­ jurări esenţiale, precum şi d e faptul că în m em oria m artorului sunt im agini succesive în tim p , care se pot suprapune, deform ând im aginea iniţială. De asem enea, în m od invo­ luntar, m artorii adaugă frecvent ia faptele percepute şi propriile lor concluzii. Cel de-al treilea m om ent (rela tarea) prezintă o im portanţă deosebită, fiind num eroase cazurile în care o persoană, deşi a perceput bine faptul şi l-a conservat nealterat în m em orie, nu este în m ăsură să îl redea corect, m ai ales c ln d m artorul este o persoană cu pregătire inferioară ori este foarte em otiv. Din acest punct d e vedere, un rol foarte m are îl are judecătorul (preşedintele com pletului), care a r trebui să îl lase pe m artor

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

655

A rt. 325

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

să se exprim e aşa cum poate, f i r i sâ îl întrerupă, să evite sau să înlăture întrebările ce sugerează răspunsurile m artorului, toate aceste îm prejurări urm ând d fi apreciate în funcţie de inteligenţa m artorului, gradul său de cultură, obişnuinţa d e a se exprim a etc. Forţa proba ntâ a m ărturiei este lăsată la aprecierea instanţei, care, după ce evalu­ ează critic declaraţiile m artorilor, se va pronunţa asupra fap telo r şi îm p reju rărilo r rela­ tate de m artori, statuând cu privire la m ăsura în care au fost dovedite.

A r t • 3 3 5 . B ăn u iala de m ărturie m in cin oasă. D acă, din cercetare, reies bănuieli de m ărturie m incinoasă sau de m ituire a m artorului, instanţa va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urm ărire penală com petent. C O M E N T A R IU Dacă din cercetare rezultă bănuieli că m artorul a dat în faţa instanţei o declaraţie m incinoasă ori că a fost m ituit, instanţa are o bligaţia de sesiza re a o rgan ului de urm ărire p en a lă com petent. în principiu, cercetarea u n e i p ro b e se confundă cu deliberarea de după închiderea dezbaterilor, când instanţa realizează o evaluare concertată a tuturor elem entelor cauzei. Textul răm âne sub acest aspect la fel de parcim onios ca vechea reglem entare din art. 199 CPC 1865, care im punea o asem enea interpretare. Aceasta sem nifică repunerea cauzei p e ro l, deoarece niciun act de procedură nu poate fi făcut după închiderea dezbaterilor, cu atât m ai m ult acte legate de adm inistrarea probelor. Noul cod operează doar cu distincţia între cercetarea judecătorească şi dezbateri, punctând că în dezbateri se mai pot totuşi pune în discuţie inclusiv chestiuni legate de adm inistrarea probelor, dar această problem ă nu este tranşată defel la nivelul reglem en*V

t a r ii.

Considerăm totuşi că bănuielile de m ărturie m incino asă ori m ituirea m a rto ru lui pot rezulta în m od serio s din date, elem ente sau evenim ente chiar contem porane audierii m artorului, de aceea intervenţia instanţei este oportun să se producă la acelaşi m om ent, în prim ul rând justificat de raţiuni de aflare a adevărului în dosarul civil. în plus, aceasta reprezintă şi pentru parte posibilitatea de a interveni în sensul unei cereri de su plim en­ tare a probatoriului, care să-i asigure atât egalitatea com parativ cu adversarul său, cât şi posibilitatea d e a-şi exercita o apărare efectivă. De aceea, credem că Instanţa poate sesiza organul de urm ărire penală atunci când apreciază că, din toate aceste circum stanţe, reies bănuieli de m ărturie m incinoasă sau de m ituire a m artorului, fără ca aceasta sa reprezinte o apreciere anticipată asupra probei. M ai observăm şi faptul că, dacă bănuielile de m ărturie m incinoasă au întotdeauna ca subiect m artorul, m ituirea sa nu are neapărat legătură cu calitatea probei, care poate răm âne intactă (de exem plu, m artorul în su şi denunţă în faţa instanţei civile m ituirea sa), ch iar şi în condiţiile sesizării organelor de anchetă penală, astfel că nu poate influenţa deliberarea. Sesizarea organului de urm ărire penală în sine nu îndreptăţeşte instanţa la înlătu ra• rea p ro b e i din dosar până la soluţionarea definitivă a cauzei care face obiectul sesizării penale, dar perm ite judecătorului o evaluare a sincerităţii m artorului argum entată pe aceste îm prejurări. După începerea urm ăririi penale, sesizarea organului d e urm ărire penală com petent a r putea să ju stifice şi o eventuală suspendare fa cu lta tivă a ju d e că ţii,în condiţiile art. 413

656

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 326

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

alin. (1) pct. 2 N CPC $au ar putea prezum a incidenţa unui m otiv de revizuire a hotărârii, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 3 NCPC Chiar dacă oricare dintre părţile litigiului a r putea să susţină în faţa instanţei că martorul face o declaraţie m incinoasă ori că a fost m ituit, sesizarea organului de urm ărire penală com petent în condiţiile art. 325 va fi întotdeauna rezultatu l convin gerii in sta n ţe i care va aprecia suveran, ch iar din oficiu ş i fâ râ o asculta p ă rţile asupra acestei chestiuni. N im ic nu îm piedică părţile să acţioneze separat cu plângeri penale, acţiuni care se disting însă de procedura civilă a adm inistrării probei cu m artori. în fine, sesizarea organului de urm ărire penală se face după întocm irea unui procesverb a i care surprinde toate aspectele de fap t sesizate de către instanţă şi care au indus acesteia bănuiala de m ărturie m incinoasă sau de m ituire a m artorului, proces-verbal care reprezintă actul de sesizare în m aterie penală.

A r U 3 2 6 . D repturi b ă n eşti a le m artorului, (1) M artorul are dreptul la ram ­ bursarea cheltuielilor de transport, cazare şi m asă dacă este din altă localitate, precum şi dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia p e durata lipsei de la locul de m uncă, pri­ lejuită de chem area sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia p e care o exercită, precum şi cu tim pul efectiv pierdut. (2) D repturile băneşti se asigură de partea care a propus m artorul şi se stabi­ lesc, la cerere, de către instanţă, prin încheiere executorie. C O M E N T A R IU D repturile bâneşti aie m artorului reprezintă o categorie a cheltuielilor de adm inis­ trare a probei testim oniale. Atunci când ele su n t determ inabile prem ergător adm inistrării probei, instanţa le va stabili şi im pune părţii care propune proba şi căreia îi este încuviinţată în condiţiile art. 262 NCPC. Acestea însă po t fi stabilite şi ulterior adm inistrării probei. Din perspectiva părţii, ele sunt cheltuieli procesua le de adm inistrare a probei, care v o r fi totalizate şi repartizate la finele procesului în condiţiile art. 451 şi urm. NCPC. Oe aceea, întrucât interesează am bele p ă rţi im plicate în proces, instanţa va trebui să le pună în discuţia acestora, chiar dacă obligaţia de plată faţă de m artor va incum ba, în condiţiile art. 326 alin. (2), părţii care a propus şi căreia i-a fost încuviinţată audierea m artorului. Din perspectiva m artorului, plata cheltuieli lor d e transport, cazare şi m asă dacă este din altă localitate, precum şl dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-a r fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de m uncă, pri­ lejuită de chem area sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu tim pul efectiv pierdut, reprezintă o despăgubire stricto sen su , a cărei relaţie de cauzalitate este predeterm inată prin lege cu un fapt care nu are, prin natura sa, caracter ilicit. Aceste drepturi nu au aşad ar caracter rem uneratoriu, ci com pensatoriu, de aceea, pentru a fi acordate, ele trebuie să f ie solicitate d e m artor (în to t cursul cercetării judecă­ toreşti, de la încuviinţarea ascultării sale ca m artor până la finalizarea cercetării), nefiind acordate din oficiu, şi trebuie să fie dovedite în condiţiile de probaţiune stabilite în noul Cod de procedură civilă.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

657

A rt. 327

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Deşi subiectul pasiv al obligaţiei de plată a acestor sum e este partea care a propus şi căreia proba testim onială i-a fost încuviinţată sau, dacă a fost dispusă din oficiu, partea a le cărei susţineri urm au a fi dovedite prin depoziţie, instanţa va acorda am b elo r părţi posibilitatea de a com bate susţinerile şi probele m artorului care a ceru t plata, datorită caracterului s u i generis al cererii incidentale şi ai consecinţelor pe care aceasta le im plică în planul cheltuielilo r procesua le d e judecată. Cererea m artorului va fi soluţionată de instanţa de judecată prin încheiere cu carac­ ter executoriu, m artorul devenind astfel creditorul direct al celui obligat (avem în vedere că textul reglem entează ipoteza form ulării cererii de plată ca o cerere incidentală în pro­ cesul pendente, situaţie în care i se aplică acest regim procedural1’1; însă m artorul ar putea prom ova cererea şl pe cale principală, situaţie în care aceste efecte sp eciale nu m ai sunt incidente). Titlul său poate fi p u s în executare independent de data răm ânerii definitive a hotă­ rârii date în cauză, conform art. 634 NCPC, ch iar dacă este controlabil în sistem u l căilor de a ta c odată cu hotărârea care finalizează procesul, executarea făcându-se anterior cu consecinţele prevăzute d e art. 637 NCPC.

§4. Prezumţiile Art* 3 2 7 . N o ţiu n e. Prezum ţiile sunt consecinţele p e care legea sau judecăto­ rul Ie trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. C O M E N T A R IU 1. N o ţiu n e . A ctuala definiţie a prezum ţiilor nu face decât să reia aproape identic defi­ niţia m ai veche a prezum ţiilor statuată prin art. 1199 C. civ. 1864, ceea ce are ca efect inclusiv m enţinerea controversei legate de calitatea lor de m ijloc de probă121. D incolo în s i de necesitatea considerării lor ca m ijloc de probă ori doar ca raţiona­ m ent inductiv/deductiv de stabilire a realităţii sau - tn cazul celo r legale - de regulă de drept, raţiunea prezum ţiei rezidă în m od neechivoc în nevoia de a revela adevărul. în fu n cţia lo r probatorie, m ai precis în aptitudinea de a deplasa obiectul probei de la faptul necunoscut şi m ai greu de dovedit la cel vecin şi conex cu acesta, m ai u şo r d e dovedit, pentru că apoi sa se poată stabili, în baza unui silogism logic m etodic, faptul principal generator de consecinţe ju rid ice151. M ai sim plu, s-a spus ca prezum ţiile sunt p ro b e indirecte, întru cât, reprezentând con­ cluziile trase de lege sau de judecător de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, pentru stabilirea raportului ju rid ic dintre părţi este necesar să se apeleze la inducţia sau deducţia realităţilor îm p reju rărilo r speţei, pe calea raţionam entelor de la cunoscut la necunoscut1*. Astfel, rem iterea titlului de către creditor debitorului nu dovedeşte direct libera­ rea debitorului (precum în cazul înscrisului sem nat de către creditor prin care acesta atestă prim irea plăţii ori în cazul declaraţiilor m artorilor care au văzu t faptul plăţii), însă 1.1 A se v e d e a M. TdbârdS, Gh. Bota , o p. cit., 2 0 0 8 , p. 613. m A se v e d e a , în acest se n s, i. O efeanu, Ficţiu n ile ju rid ice , Ed. Atl B e ck , B u cu reşti, 2 0 0 3 , p. 19 ş i u rm .; L M ihai, N atura ju rid ică a prezu m ţiilor, în S.C.J. nr. 1 /1 9 7 9 , p. 49-53. 1.1A se v e d e a , în privinţa m e ca n ism u lu i d e fo rm a re a p re zu m ţie i, $i /. O elean u , Tratat, voi. 1,2 0 1 0 , p. 8 3 4 şl urm ,; K M . Cio b a n ii, G . S o ro i, T X . B ritiu , o p . cit., 2 01 1, p. 297 ş i urm . A se v e d e a , p e n tru detalii, V.M. C ic b c n u , G. B o r d , T .C Brtciu, op. cit., 2 0 1 1 , p. 2 9 7 şl urm .

6S8

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 328

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

art. 1503 alin. (1) N CC prezum ă că debitorul şi-a plătit datoria, având în vedere că, de regulă, debitorul care plăteşte cere şi prim eşte dovada pe care o posedă creditorul; art. 339 N CC instituie prezum ţia potrivit căreia bunurile dobândite în tim pul căsătoriei sunt bunuri com une ale soţilor, stabilind legătura de vecinătate şi conexitate între faptul dobândirii unui bun, d e oricare dintre so ţi, în tim pui căsătoriei, şi faptul că bunul respec­ tiv este com un, deoarece, în m od obişnuit, am bii soţi contribuie la dobândirea unui bun în tim pul căsătoriei; art. 414 N CC stabileşte legătura de conexitate între faptul naşterii sau conceperii copilului în tim pul căsătoriei şî faptul că soţul m am ei este tatăl copilului, im punând concluzia paternităţii soţului m am ei etc. în toate aceste exem ple, prezum ţiile sunt create ch ia r de câ tre lege, în considerarea unor cazuri determ inate, judecătorul fiind dispensat de a mai face raţionam entul pe care îl face în săşi legea. Judecătorul va trebui să stabilească num ai fa p tu l vecin ş i conex pe care se sprijină prezum ţia legală. 2. Clasificare. Din perspectiva noilor reglem entări procesuale se m enţine m area diho­ tom ie a prezum ţiilor între: a) prezum ţiile legale, adică cele determ inate special prin lege. Ele scutesc de dovadă pe cel în favoarea căruia operează, în tot ceea ce legea consideră ca fiind dovedit; b) prezum ţiile ju d icia re (sim ple, ale om ului), adică „lăsate ta lum inile şi înţelepciunea judecătorului". Acestea perm it m agistratului, în anum ite condiţii, să tragă concluzii asupra faptelor principale care fac obiectul probaţiunii.

A r i . 3 2 A . P rezu m ţiile legale. (1) Prezum ţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezum ţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, p e care se întem eiază aceasta. (2) Prezum ţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel. C O M E N T A R IU 1. D eplasarea sarcin ii probei. Prezum ţiile legale su n t stabilite prin norm e juridice care nu po t fi interpretate extensiv. Legislaţia actuală consacră o m ulţim e de prezum ţii111enunţate în textul legii ca pre­ zum ţie propriu-zisă, ca dispensă de dovadă acordată părţii, ca presupunere ori conside­ rare sau prin orice form ulă echivalentă de natură să stabilească faptele considerate de lege ca dovedite. Articolul 328 alin. (1) NCPC arată că prezum ţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în to t ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite, însă teza urm ătoare a textului im pune beneficiarul prezum ţiei legale să dove­ dească fa p tu l vecin ş i conex pe care se sprijină prezum ţia (beneficiarul prezum ţiei va tre­ bui să dovedească faptele care justifică concluzia im pusă de lege, probă care de cele mai m ulte ori este foarte facilă). Tocm ai de aceea, în principiu, prezum ţia legală poate fi com bătută prin p ro b a con­ tr a r i, d a r im plică o deplasare a probei: astfel, cel care doreşte să infirm e faptul presupus

A s e v e d e a , p e n tru e xe m p lifica re , I. le ş , Noul Co d d e p ro ce d u ră civilă, voi. I, 2 01 1, p. 456*457, P e n tru detalii, a s e v e d e a V.M. C lobanu, G. Boroi, T .C B riciu , ep. cit., 2 0 1 1 , p. 2 9 8 -2 9 9 ş i urm .

V t t lO N IC A D Ă N Â IiĂ

659

A rt. 328

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

prin lege (faptul principal generator de drepturi ş i obligaţii civile) va prelua sarcina dove­ diri! faptului co n trar Su n t însă situaţii în care nicio dovadă nu este prim ită îm potriva prezum ţiei legale sau legea o perm ite în condiţiile unei anum ite atitudini a celui căruia prezum ţia îi profita. 2. C lasificare. Din această perspectivă, a distincţiei pe care o face alin. (2) al art. 328 referitor ia posibilitatea contracarării (răsturnării) prezum ţiei, prezum ţia leg alâ poate fi: a) relativă (iuris tantum ), care poate fi anihilată prin proba contrară, însă sarcina probei incum bă celui care contestă prezum ţia. Com baterea prezum ţiei - care stabileşte un fapt - poate fi făcută de partea interesată prin orice m ijloace d e probă11*; b) absoluta. Prezum ţiile legale absolute su n t ac el ea îm potriva cărora, în principiu, nu este perm isă dovada contrară. Tocm ai de aceea unii autori consideră că ele nu îşi găsesc locul în sistem ul de probaţiune, nefiind m ijloace de probă, ci ficţiuni ju rid ice (iuris e t d e ture). Astfel, se arată că legea nu poate considera anum ite probe ca Infailibile, astfel încât nu pot exista prezum ţii de necontrazis decât cu preţul unei inegalabile contradicţii logice, ştiinţifice şi de echitate121. Cu toate acestea, funcţia prezum ţiei este em inam ente proba­ torie, iar forţa dovezii pe care o im pune rezidă în anum ite nevoi şi garanţii sociale, la rân­ dul lor ju stificate de lege. Desigur că folosirea p re zu m ţiilo rîn procesele ju d iciare trebuie făcută în m od rezonabil şi prezervând dreptul ia apărare al părţilor, aşa cum este adevă­ rat că raţionam entul probabilistic trebuie sâ ţină seam a d e gravitatea consecinţelor aces­ tu ia în lipsa altor probe, însă această atenţionare trebuie considerată, în prim ul rând, în cazul operării cu prezum ţii sim ple. C h iar şi în cazul prezum ţiilor legale absolute se face o excepţie de la puterea dovedi­ toare absolută a acestora, deoarece: - în anum ite situaţii, în care prezum ţia corespunde ocrotirii unui interes personal al celui în favoarea căruia operează, ea poate fi răsturnată prin m ărturisirea celui căruia îi profită, dacă este adm isibilă ca probă1'1. Este cazul p rezu m ţiei legale absolute; - dacă, însă, m ărturisirea este inadm isibilă, prezum ţia legală absolută nu m ai poate fi răsturnată prin niciun m ijloc d e probă, asem enea prezum ţii fiind denum ite în doctrină prezum ţii legale absolute irefragobile (d e exem plu, autoritatea d e lucru judecat); - există şi o catego rie interm ediara sa u m ixtă de p rezu m ţii legale, prezentată uneori ca o subdiviziune a prezum ţiilor legale relative: acele prezum ţii care pot fi com bătute, d a r num ai de anum ite persoane [în principiu, num ai pretinsul tată poate com bate pre­ zum ţia de paternitate în condiţiile art. 426 alin. (2) NCC] sau num ai prin anum ite m ij­ loace de probă (prezum ţiile prevăzute de art. 660 N CC nu po t fi com bătute decât prin înscrisuri sau sem ne contrare, adică probe m ateriale etc.) ori num ai în anum ite condiţii [prezum ţia de responsabilitate a locatarului pentru incendiu poate fi com bătută num ai dacă se probează cazul fortuit - art. 1822 alin. (2) N CC etc.].

1.1 C u p rivire Id existenta u n o r situ a ţii in te rm e d iare , ca re co n d iţio n e ază pro ba contrară d e a n u m ite m ijloace d e probă, p e rso a n e sa u condiţii, a se v e d e a V.M. Cfabonu, (3, Boroi, T C . B riciu , o p . cit., 2 0 1 1 , p. 2 9 9 ţi u rm . şi M. Tdbârcâ, D rept p ro cesu al civil, vo i. 1.2 0 0 8 , p. 611. 1/1A se v e d e a l. O efeonu, Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p. 8 3 5 , tn n otele d e subsol. 1.1 A dică atu n ci câ n d litigiul p o a rtă a su p ra u n o r d re p tu ri ce pot fo rm a o b fectu l u n e i tran zacţii şi n u s e încalcă o rd in e a pu b lică. A s e ved ea ş i M. Tâbâreâ, D rep t p ro ce su a l civil, voi. I, 2 0 0 8 , p. 6 1 1 , în note.

660

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 329

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

A r i . 3 2 9 . P rezu m ţiile ju d iciare. In cazu l prezum ţiilor lăsate la lum inile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întem eia p e ele num ai dacă au greu­ tate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, însă, p ot fi prim ite num ai în cazurile în care legea adm ite dovada cu martori. C O M E N T A R IU Concluziile logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt necunoscut şi care nu sunt determ inate prin lege se num esc p rezu m ţii ju d icia re (sau sim p le). Prezum ţiile judiciare pot fi: a) deductive, în cazul în care se desprinde o concluzie particulară dintr-una generală, sau b) inductive, atunci când se desprinde o concluzie generală din m ai m ulte concluzii particulare. Prezum ţiile sim ple se pot baza pe anum ite m ijloace de probă directe (depoziţia unui martor, un înscris, un începu t de dovadă scrisă etc.) sau pe anum ite îm prejurări ce perm it judecătorului să tragă concluzia existenţei sau inexistenţei faptului care treb uie probat. în procesele judiciare m agistraţii operează instinctiv cu prezum ţii deoarece acestea reprezintă o com ponentă invariabilă a raţionam entului în genere şi în special în cazul evaluării situaţiilor de fapt în sens strict, acolo unde probele directe nu au aptitudinea d e a dovedi cu certitudine situaţiile afirm ate - tant vout le ju g e, tant vaut l'induction du ju g e Ju. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 329 im pun judecătorului nu d o a r conştientizarea aplicării acestui silogism , ci şi folosirea lui rezonabilă, ţinând seam a d e im portanţa con­ secinţelor acestuia1'1, precum şi de anum ite criterii d e adm isibilitate: a) prim a condiţionare se referă la posibilitatea judecătorului de a opera cu prezum ţii sim ple (judecătoreşti) n u m a i a tu n ci când este adm isibilă p ro b a c u m artori. Această condiţie urm ăreşte să nu se eludeze indirect interdicţiile prevăzute în art. 309 alin. (2) şi (4) NCPC. Deci, nu este adm isibilă o prezum ţie sim plă pentru dovada unui act ju rid ic ce nu poate fi probat prin m ărturie, deoarece a perm ite dovada faptelor vecine şi conexe (eventual chiar prin declaraţii de m artori), din a căror existenţă se poate trage concluzia existenţei actului ju rid ic, înseam nă a proba actul respectiv cu nesocotirea d isp o ziţiilo rîn sc rise în art. 309 NCPC. Soluţia trebuie să fie însă nuanţată, întrucât art. 329 N CPC nu se com pletează num ai cu art. 309 alin. (2) şi (4) NCPC, ci şi cu toate celelalte texte care stabilesc d ero g ă ri de la acesta, articol care, nefiind im perativ, poate fi înlăturat prin convenţia părţilor. Recla­ m antul propunând proba cu m artori, iar pârâtul neopunându-se, ci eventual propunând m artori în contraprobă, înseam n ă că părţile au în ţeles să probeze actul ju rid ic prin alte m ijloace de probă decât înscrisuri, inclusiv prin prezum ţii sim ple. în această situaţie, m artorii pot relata fie despre existenţa sau inexistenţa actului ju rid ic (care deci va fi probat printr-un m ijloc de probă direct), fie despre anum ite îm prejurări de fapt (părţile au discutat despre un eventual contract, pârâtul a avu t un anu m it com portam ent care reprezintă o executare a contractului afirm at etc.) din care instanţa ar putea trage con­

111A se v e d e a , p e n tru e xe m p le d e raţio n am en te d e d u ctiv e sa u in d u ctive, şi V.M. C icb o n u , G. Boroi, T C . Bricio, op. cit., 2 0 1 1 , p. 3 0 0 şi urm. v H otărârea C .E .D .O . din 4 o cto m b rie 2 00 7, eauza V £*O H tCA D Ă N Â tiĂ

c. Rom âniei.

661

A rt. 330

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

cluzia existenţei actului ju rid ic, eventual din coroborarea acestor depoziţii cu alte m ij­ loace de probă. M ai observăm şi faptul că actuala reglem entare nu m enţine excepţia referitoare la adm isibilitatea prezum ţiilor judecătoreşti în cazul în care se atacă un act pentru că acesta s-a făcu t prin fra u d ă , d o i o ri violenţă, d a r incidenţa ei este firească, deoarece într-o atare situaţie, fiind vorba despre o situaţie de fapt, proba cu m artori este, oricum , adm isibilă; b) a doua condiţionare se referă la posibilitatea m agistratului de a se întem eia pe pre­ zum ţii sim ple d o ar dacă „au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea". Această condiţie are în vedere tem einicia raţionam entului logico-judiciar, care tre­ buie să aibă nişte lim ite fireşti, im p u n ân d u -seîn prim ul rând o responsabil 12are a m agis­ tratului care nu poate ignora im portanţa consecinţelor raţionam entului său, d a r chiar şi faptul că, datorită m odului său de form are, el este inaccesibil pentru părţi şi ar putea reprezenta o restricţiona re severă a dreptului lor la apărare. în plus, prezum ţiile judecătoreşti su n t doar nişte raţionam ente probabilistice, de aceea trebuie raportate la un anu m it grad general de convingere, adică dacă acea con­ cluzie raţională s-ar im pune în principiu în m od statistic şi convingător111. Cu alte cuvinte, este necesar ca judecătorul să estim eze, în raţionam entul pe care îl realizează, nu doar posibilitatea, ci şi probabilitatea faptului presupus prin raţionam entul său indu ctiv sau deductiv.

§5. Expertiza C O M E N T A R IU în practică apar frecvent situaţii în care lăm urirea fap telor ce form ează obiectul liti­ giului sau a legăturii dintre anum ite îm prejurări invocate de părţi şi aceste fapte necesită cunoştinţe de specialitate. Tocm ai de aceea legea prevede posibilitatea instanţei de a dispune efectuarea unei expertize. Expertiza este necesară şi în cazurile în care. în m od întâm plător, ju decătorul a r avea cunoştinţele d e specialitate de care a r fi nevoie într-un proces, deoarece pe d e o parte raportul de expertiză întocm it d e un expert pre 2intă garanţii m ai m ari de exactitate şi d e utilizare a ultim elo r date ale ştiinţei, iar pe de aită parte prezintă avantajul că poate fi discutat în contradictoriu de către părţi, pe când aprecierea judecătorului nu ar putea fi discutată, nefiind cunoscută decât la pronunţare sau ch iar după redactarea hotărârii. Expertiza poate fi definită ca fiind activitatea de cercetare a unor îm prejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului, ce necesită cunoştinţe de specialitate, activitate desfă­ şurată de către un specialist, num it expert, care este desem nat de instanţa d e judecată. Relatarea făcută de expert în scris sau uneori oral, în care acesta expune constatările şi concluziile sale, deci îşi prezintă opinia cu privire la îm prejurările de fapt a căror lăm u­ rire a fost solicitată, poartă denum irea de raport d e expertiză. Expertiza şi raportul de expertiză sunt două noţiuni distincte, d a r interdependente, în tru câ t raportul de expertiză este urm area expertizei, iar aceasta din urm ă este activi­ tatea de cercetare pe care se întem eiază raportul de expertiză. Expertiza neurm ată de raportul de expertiză a r fi insuficientă, iar raportul d e expertiză în to cm it fără cercetarea pe care o presupune ar fi netem einic. Subliniem că, din punct de vedere ju rid ic, m ijlocul de p ro b ă este raportul de expertiză, iar nu în săşi expertiza. 111 H otărârea C.E.D .O , din 2 7 ia n u a rie 2 00 9, ca u za Tâtore. Rom âniei,

662

V IX O W C A D Ă N Ă ILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 330

Noul cod de procedură civilă reglem entează expertiza în art. 330-340, care consti­ tu ie d rep tu l com un în m aterie, la care se âdaugă le g i speciale privind expertiza tehnică şi c o n ta b ili, expertiza crim inalistică, expertiza m edico-legală, expertiza sanitar-veterinară, expertiza cadastrală etc. O bservăm câ în cazul acestei probe, com parativ cu celelalte m ijloace de probă, legiuitorul om ite să arate un criteriu de apreciere a forţei doveditoare a probei, prin natura sa tehnică şi ştiinţifică. Reluând mai vechi consideraţii ale doctrinei pe această te m ă 111, arătăm şi de această d a t l că instanţa nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind num ai elem ente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca, de altfel, şi celelalte m ijloace de probă. în să , pentru a se putea exercita controlul judiciar, indiferent că prim eşte sau nu con­ cluziile expertului, este necesar ca soluţia instanţei în această privinţă să fie m otivată, m ai ales atunci când, ajungând la alte concluzii pe baza celorlalte probe adm inistrate în cauză, instanţa înlătură raportul de expertiză ca fiind ne convingător sau îl reţine, deşi una din părţi a cerut înlăturarea lui. De asem enea, sunt totuşi unele situaţii în care expertiza nu poate fi înlăturată decât prinţr-un alt m ijloc de probă de o valoare ştiinţifică egală (de exem plu, expertiza de excludere de la paternitate nu poate fi înlăturată prin depoziţiile unor m artori). Când s-au adm inistrat în aceeaşi pricină două expertize ale căro r concluzii su n t contradictorii, instanţa, m otivat, va accepta una din ele şi o va înlătura pe cealaltă sau le va înlătura pe am ândouă şi va recurge la alte m ijloace de probă, având ch iar posibilitatea de a adm ite o nouă expertiză; se consideră că, în cazul expertizelor m edico-legale, dacă acestea sunt contradictorii, instanţa este datoare să le supună spre avizare co m isiei superioare m edico-legale, ia r nu să îşi însuşească una dintre ele fără sesizarea respectivă1”. instanţa este legată însă de constatările de fa p t ale experţilor, trecute în raportul de expertiză, precum data raportului, indicarea cercetărilor făcute tn prezenţa părţilor, a susţinerilor acestora etc. Aceste m enţiuni, cuprinse Tn raportul de expertiză, fac dovadă p â n ă la declararea fa lsu lu i, deci, pentru com baterea lor este necesară înscrierea în fals, deoarece experţii lucrează în calitate de delegaţi ai instanţei, iar raportul de expertiză are natura ju rid ică a unui înscris autentic.

,\ r l . 3 3 0 . în cu viin ţarea exp ertizei. (1) Când, pentru lăm urirea unor îm pre­ jurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va num i, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Term enul va fi stabilit astfel în cât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336. (2) C ând este necesar, instanţa v a solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate. (3) In dom eniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau m ai m ultor personalităţi o ri specialişti din dom eniul respectiv.

Il) A se ved ea V.M. C ioban u , S . Boroi, T .C Brleiu, o p . cit., 2 0 1 1 , p. 287. |ai Trib . Su p re m , s, civ., d e c. nr, 1 4 4 9 /1 9 8 4 , în R.R.D. r>r. 3 /1 9 8 5 , p. 7 7 ; C.5.J., s. civ., d e c. nr. 2 4 4 1 /1 9 9 2 , în Drep* tu l nr. 8 /1 9 9 3 , p . 88. V e * O M C A D Ă N Â tiĂ

663

A rt. 330

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(4) D ispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu m andat, sancţionarea cu am endă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, su n t aplicabile în m od corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3). (5) La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) p ot parti­ cipa experţi aleşi de p ăiţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. In acest caz, ei p ot să dea relaţii, să form uleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocm ească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei. C O M E N T A R IU 1. O b ie ctu l probei; o b ie ctive le exp e rtizei. Trecând peste regulile privind propunerea şi încuviinţarea probei, sintetizate d o ar în alin. (1) al art. 330, în restul alineatelor acestui articol şi în textele urm ătoare sunt în fapt reglem entate reguli tehnice care ţin de adm i­ nistrarea probei cu expertiză. Dorim să punctăm că încuviinţarea probei, adică evaluarea adm isibilităţii şi aptitudi­ nii sale de a d u ce la soluţionarea cauzei nu poate fi decât p re ce d a ţi d e clarificarea o biec­ tivelor sale, fără de care cel puţin co n d u d en ţa probei nu poate fi determ inată, astfel că proba nu ar putea fi încuviinţată. O biectivele expertizei form ează obiectul probei, adică determ inarea unor situ a ţii de fa p t în legătură cu care expertului i se cere să îşi exprim e părerea, s i dea lăm uriri sau să le constate ca specialist, îm prejurări care au legătură cu obiectul pricinii şi ajută la so lu ­ ţionarea acesteia. Expertiza nu poate avea ca o b iect lăm urirea unei p roblem e de drept, întrucât ju d e ­ cătorii trebuie să o cunoască singuri, aşa cum nu poate avea ca obiect solicitarea unei so lu ţii asupra litigiului. Totuşi, în ceea ce priveşte norm ele dreptului străin, art. 253 partea finală N CPC coro­ borat cu art. 2562 N CC face referire la posibilitatea probării conţinutului legii străine prin atestări obţinute d e la statul care le-a edictat, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. 2. C o n d u d e n ţa probei. Ca regulă, instanţa va încuviinţa sau va dispune efectuarea unei expertize dacă apreciază că aceasta este concludentă, adică atunci când „pentru lăm urirea unor îm prejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti". Uneori această probă îşi vădeşte necesitatea în faţa situaţiilor d e fapt care se im pun a fi dovedite. Astfel, s-a decis că în m aterie de stabilire sau de tăgăduire a paternităţii, deşi proba confruntării grupelo r sanguine şi a altor date antropom etrice nu este obligatorie, totuşi ea devine necesară atunci când probele sunt insuficiente sau contradictorii1^. De exem plu, dacă într-o pricină privind stabilirea paternităţii se invocă exceptio plurium concubentium şi se face dovada că, în perioada concepţiei copilului, m am a acestuia a întreţinut relaţii intim e cu m ai m ulţi bărbaţi, cererea de stabilire a paternităţii nu este inadm isibilă de plano, însă, într-un asem enea caz, este necesară efectuarea expertizei m edico-legale. De asem enea, s~a m ai decis că în cazul în care se solicită anularea căsă-

111Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1446/1955, în C.D. 1955, voi. I, p. 249: C.A. Piteşti, dec. civ. nr. 344/1998. în C.P.J. 1998, p. 47.

664

V I X O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 330

toriei pentru alienaţie sau debilitate m intală, este necesară efectuarea unei expertize psihiatrice111. Sunt însă şi situaţii în care expertiza este obligatorie, su b sancţiunea anulării hotă­ rârii: expertiza psihiatrică în m ateria punerii su b interdicţie - art. 937 alin. (2) NCPC; expertiza pentru stabilirea valorii aportului în natură, dacă se înfiinţează o societate cu răspundere lim itată d e către un singur a s o c ia t - a r t . 13 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. 3. D esem narea experţilor. Dacă instanţa dispune adm inistrarea acestei probe, după stabilirea obiectului său va desem na dacă expertiza va fi făcută d e u n u l sa u trei experţi. O pţiunea aparţine instanţei, care va stabili acest lucru în funcţie d e specificul expertizei, de num ărul şi com plexitatea obiectivelor sale, de necesitatea cunoaşterii m ai m ultor păreri în legătură cu situaţia analizată. A cest lucru poate determ ina şi variabilitatea costu rilor de efectuare a probei, instanţa urm ând să ţină cont inclusiv d e acest asp ect atunci când, în condiţiile art. 262 NCPC, stabileşte şi repartizează între părţi costurile de adm inistrare a probei. în funcţie de com plexitatea obiectivelor şi num ărul experţilor poate fi influenţat şi term enul în care expertiza poate fi efectuată şi depusă la dosar, instanţa urm ând a avea în vedere toate aceste elem ente pentru o eficientă organizare a m odului de adm inistrare a probei. Desem narea nom inală a experţilor, precum şi înştiinţarea acestora asupra naturii şi specificului însărcinărilo r prim ite sunt detaliate în articolele urm ătoare. Trebuie subliniat în acest context că, în procesul de probaţiune, experţii nu sunt asi­ m ilabili m artorilor, aşa cum rezultatul cercetărilor lor, consem nat de cele m ai m ulte ori în rapoarte înfăţişate instanţei, nu reprezintă nici depoziţia unui m artor - ch iar şi în situ­ aţia în care proba se adm inistrează în faţa instanţei prin prezentarea expertului conform art. 334 N CPC nici înscrisuri. Ei sunt specialişti, tehnicieni, uneori personalităţi sau oam eni de ştiinţă consacraţi în anum ite dom enii, iar obligaţia lor procesuală este legală, personală, oficială, incesibilă. De aceea, este expertiză ju d icia ră concretizată uneori în raportul d e expertiză consem nat la dosar d o ar proba obţinută în aceste circum stanţe - oficiat ş i nem ijlocit - iar nu orice lucrare înfăţişată d e parte în faţa instanţei ca fiind efectuată de un expert ori spe­ cialist în dom eniul respectiv, chiar dacă şi aceasta a fo st efectuată ca expertiză judiciară într*un alt dosar. Aceasta este d o ar o expertiză extrajudiciară, preconstituită, care, fără a fi nelegală, nu are în procesul ju d icia r de probaţiune o funcţie determ inată {jurispru­ denţa m ai veche a considerat că aceasta nu are nicio funcţie probatorie121. Experţii im plicaţi în procesul de probaţiune judiciară dobândesc com petenţa de a efectua expertize cu caracter ju d iciar în condiţiile O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică ju dicîarâ şî extrajudiciară num ai în m ăsura în care figu­ rează în listele Biroului Central pentru Expertize Tehnice Ju d iciare din cadrul M inisteru­ lui ju stiţie i şi sunt înscrişi în evidenţele birourilor locale d e expertize judiciare tehnice şi contabile care funcţionează în cadrul tribunalelor. Cu toate acestea, su n t situaţii în care pentru anum ite dom enii specializate nu există experţi autorizaţi, astfel încât efectuarea expertizei se realizează prin solicitarea punctu­ lui de vedere al uneia sau al m ai m ultor personalităţi o ri sp ecia lişti din d o m en iu l respec­ tiv, potrivit alin. (3) al art. 330 NCPC.

141 C.S.J.. s. civ., d e c. nr. 2 9 8 0 /1 9 9 5 , în B.J. 1 99 5, p. 71. l3)Trib . Su p re m , 5. tiv., d e c. nr. 5 2 3 /1 9 8 0 , în C.D . 1 98 0, o. 165. V£*OHtCA DĂNÂtiĂ

665

A rt. 330

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Este uneori necesar ca cercetarea să fie făcută în laboratoare sa u institute de sp e­ cialitate (sau alte instituţii autorizate exclusive, cum este, de exem plu. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consum atorului în cazul e xp e rtizirii m etalelor sau pietrelor preţioase), situaţie în care solicitarea de efectuare a expertizei va fi d irect adresată acestora, conform art. 330 alin. (2) N CPC, fără a exista o desem nare nom inală prealabilă a experţilor, în condiţiile alin. ( 1 ) al aceluiaşi articol. în aceste situaţii speciale stabilite prin alin. (2) şi (3) ale art. 330. legiuitorul asi­ m ilează procedura în totalitate expertizei ca m ijloc d e probaţiune ju d ic ia ri, astfel încât dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celo r privind aducerea cu m andat, sanc­ ţionarea cu am endă ju diciară şi obligarea la plata d e despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător. 4. Experţii co n silieri ai părţilor. Părţilor li se recunoaşte dreptul, în situaţia efectuării unei expertize propriu-zise ori atunci când aceasta se solicită unui laborator sau institut d e specialitate, să solicite participarea exp erţilo r a leşi d e acestea, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. O dispoziţie asem ănătoare există şi în art. Î S din O.G. nr. 2/2000, care com pletează dispoziţiile generale ale codului, arătând că părţile po t să solicite ca pe lin g ă persoana oficial desem nată în calitate de expert (indiferent dacă aceasta a fo st desem nată prin voinţa com ună a părţilor sau aleatoriu) să m ai participe la efectuarea expertizei şi un expert sau specialist, nom inalizat de parte, pe cheltuiala sa, care are calitatea de expert autorizat în condiţiile legii. Potrivit aceluiaşi articol, expertul teh n ic ju d iciar sau specialistul nom inalizat de parte trebuie să deţină aceeaşi specializare cu cea a expertului tehnic ju d iciar num it d e instanţă pentru efectuarea expertizei. Dacă acest lucru nu este posibil, se va avea în vedere ca specializarea expertufui teh n ic ju d icia r care participă la efectuarea expertizei în calitate de consilier al părţii să fie înrudită cu cea a expertului teh n ic ju d iciar num it şi să aparţină aceluiaşi dom eniu. Solicitarea se adresează instanţei şi cuprind e în mod obligatoriu identificarea exper­ tului desem nat în calitate de consilier, însoţită de dovada că acesta are calitatea de expert autorizat în condiţiile art. 11-14 din O.G. nr. 2/2000, instanţa pronunţându*se prin încheiere. Tn cazul încuviinţării consilierilor experţi, ei pot să dea relaţii, să form uleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocm ească un ra p o rt sep a ra t cu privire la o biec­ tivele expertizei încuviinţate de instanţă. O pinia lor nu are valoare probatorie pentru instanţă, dar poate constitui un reper esenţial uneori în evaluarea ulterioară a necesităţii sau oportunităţii lăm uririlor raportului oficial, al refacerii acestuia ori ch iar în evaluarea greutăţii probei în ansam blul probelor adm inistrate. în condiţiile art. 335 NCPC, dacă pentru efectuarea expertizei se im pune o cercetare la faţa locului, citarea experţilor desem naţi p ro p a rte nu s e im pune în m etodica deru lă­ rii expertizei, dar este firesc sâ s e perm itâ participarea acestor persoane, în calitate de consilieri ai părţilor. Plata costu rilor legate de participarea expertului consilier cade, în tim pul procesu­ lui, în sarcina părţii căreia participarea îi este încuviinţată, aceste cheltuieli putând fi integrate categoriei cheltuielilo r de ju d eca tă repartizate la ce re re, Ia sfârşitul procesului, concluzie susţinută d e prevederile art. 451 alin. (3) N CPC coroborat cu art. Î S alin. (4) din O.G. nr. 2/2000.

666

V IX O W C A D Ă N Ă ILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 331

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A r i . 3 3 1 . N um irea expertului. (1) D acă părţile nu se învoiesc asupra num i­ rii experţilor, e i se vor num i de către instanţă, prin tragere la sorţi, de pe lista întocm ită şi com unicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, sâ efectueze expertize judiciare. (2) încheierea de num ire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urm ează sâ se pronunţe, term enul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare- In acest scop, instanţa poate fixa o audiere în cam era de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estim eze costul lucrării ce urm ează a fi efectuată, cât şi term enul necesar efectuării expertizei. T ot astfel, instanţa poate fixa un term en scurt pentru când va solicita expertului să estim eze în scris costul lucrării ce urm ează a fi efectuată, cât şi term enul necesar efectuării expertizei. Poziţia părţilor va fi consem nată în încheiere. în funcţie de poziţia expertului şi a părţilor, instanţa va fixa term enul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei. (3) Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată p rin încheiere, în term en de 5 zile de la num ire sau în term enul stabilit de instanţă potrivit alin. (2). O norariul poate fi m ajorat, în condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2). C O M E N T A R IU 1. N om in alizarea e xp e rtu lu i. După încuviinţarea probei cu expertiza şi stabilirea num ărului experţilor participanţi, instanţa va face nom inalizarea experţilor care vo r fi însărcinaţi cu efectuarea probei (ream intim că în ipoteza efectuării expertizei prin com i­ sie rogatorie, în condiţiile art. 340 NCPC, desem narea expertului şi stabilirea sum elor cuvenite sunt lăsate pe seam a instanţei care va adm inistra proba). D esem narea se va face de pe lista întocm ită şi com unicată d e către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. Instanţa nu poate desem na sau părţile nu pot propune în această calitate o per­ soană care nu figurează pe aceste liste întocm ite în conform itate cu art. 32 lit. c) din O.G. nr. 2/2000, ch iar dacă are calitatea de expert ju d icia r în condiţiile legii, la fel cum nu se poate refuza nem otivat o listă a experţilor propuşi pentru această desem nare după soli­ citarea adresată biroului focal de expertiză decât dacă părţile se învoiesc asupra unui al treilea, în privinţa căruia fac dovada calităţii d e expert ju d icia r în dom eniul respectiv. 2. în ch e ie re a de n u m ire a expertului. Desem narea expertului/experţilor se face prin învoiala părţilor, sau, dacă un asem enea acord nu există, prin tragerea la so rţi efectuată în şedinţa de judecată, procedeul fiind consem nat în încheierea de num ire a expertului. încheierea de num ire a expertului va m enţiona, de asem enea: a) obiectivele asupra cărora acesta urm ează să se pronunţe. Deşi legea conţine sin­ tagm a „încheierea va stabili obiectivele expertizei", considerăm că este vorba despre o reiterare a acestor obiective, deja individualizate cu prilejul încuviinţării probei. Scopul reluării lor în cuprinsul acestei încheieri are doar funcţia înştiinţării expertului cu privire la lim itele însărcinărilo r şi com petenţelor sale în realizarea expertizei, acesta fiind actul

Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

667

A rt. 331

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

de procedură din care expertul ia cunoştinţă despre lim itele obligaţiei sale, după citarea la proces în condiţiile art. 333 N CPC1"; b) te rm e n u lîn care trebuie să efectueze expertiza. Dacă natura expertizei presupune o cercetare la faţa locului ori a unor docum ente, astfel încât proba nu poate fi adm inis­ trată în condiţiile art. 334 N CPC, instanţa reia în încheierea de d e se m n a re a expertului şi term enul de efectuare a lucrării, ad u cin d u -f astfel ta cunoştinţa expertului, term en care va trebui să respecte, pe lângă exigenţele d e oportunitate, şi pe cele stabilite în art. 336 NCPC. Fixarea term enului este totuşi estim ativă, în condiţiile în care teza urm ătoare a textului prevede posibilitatea m odificării sale; c) onorariu! provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, a va n su l p en tru cheltuielile de deplasare. Aceste costuri sunt prestabilite prin ch iar m ăsura de încuviinţare a probei, m enţionarea lor în această încheiere de şedinţă neconfundându-se cu stabilirea obliga­ ţiei de plată în sarcina părţii, care este anterioară (a se vedea art. 262 şi art. 254 alin. (4) NC PC] D esigu r, sta b 11i rea cost u ri io r a p rio ri im pune acce pta rea caracterului lor esti maţiv, provizoriu, dispoziţiile instanţei neavând caracter definitiv în m ăsura în care se dove­ deşte caracterul lor nefondat sau insuficient. De aceea, pentru toate aspectele pe care instanţa le determ ină estim ativ şi în legă­ tură cu care participanţilor la proces li se recunoaşte dreptul la plată sau despăgubire sau posibilitatea de a lăm uri unele aspecte, instanţa va asigura cadrul adecvat pentru a perm ite acestora exercitarea drepturilor lor. 3. A scultarea e xp e rtu lu i. în ce priveşte determ inarea term enului pentru efectuarea expertizei şi costurile acesteia (im plicând atât rem uneraţia expertului, cât şi alte costuri d e deplasare, cazare, m asă, când este cazul), instanţa poate, într-un term en scurt, $â citeze expertul \n cam era d e consiliu ori să ceară acestuia un p u n ct de vedere scris asupra acesto r elem ente. Desigur, poziţia expertului este determ inantă în stabilirea acestor elem ente, care reprezintă o garanţie a eficienţei sa le şi o m ăsură de optim izare a efectuării actului de procedură, însă considerăm că dreptul expertului de a pretinde plata anum itor costuri sau în anum ite condiţii ori de a im pune un term en de efectuare a probei nu este discre­ ţionar. A cesta trebuie să prezinte instanţei nişte argum ente justificative, explicaţii sau ch iar să înain teze probe, în cazul în care este posibil şi necesar pentru justificarea cere­ rilor sale; în niciun caz, credem , expertul nu poate refuza însărcinarea legală prim ită cu argum entul că părţile ori instanţa nu răspund favorabil solicitărilo r sale (în privinţa cos­ tului lucrării, determ inările sunt, în această fază, încă estim ative). M ăsurile instanţei cu privire la aceste elem ente se iau prin încheiere, după ascultarea punctului de vedere al expertului şi al părţilor. 4. C h e ltu ie lile generate d e efectuarea expertizei. în legătură cu alineatul final al art. 331, dorim doar să subliniem unele chestiuni particulare care a r putea lăm uri eventualele confuzii între dom eniul de aplicare a l acestui a rtico l ş i c e l a! art. 2 6 2 NCPC. în mod categoric, adm inistrarea probei cu expertiza necesită cheltuieli care se com ­ pun, eventual, din cheltuieli d e deplasare, m asă, cazare, posibil şi alte costuri, precum şi rem uneraţia expertului (onorariul propriu-zis). Dacă, în m od constant, instanţele nu disting la stabilirea cheltuielilor cât anum e din cuantum ul lor reprezintă rem uneraţia expertului şi cât alte costuri, transpare, fără doar şi poate, necesitatea reală a unei asem enea dem arcaţii. 1,1 A s e v e d e a s i M . 7 Zbâreâ, D r e p t p r o c e s u a l c iv H , v o i , I, 2 0 0 8 , p , 5 8 9 .

668

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 332

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Astfel, dovada p iă ţii onorariului expertului se va depune Id grefa instanţei d e partea care a fost obligată prin încheiere, în term en de 5 zile de Id num irea expertului sau d e la term enul stabilit potrivit alin. (2) al art. 331, ch iar dacă, în sens larg, reprezintă costuri de adm inistrare a probei. O norariul expertului poate avea ca variabilă gradul d e profe­ sionalism al acestuia, prestigiul şi calităţile sale profesionale sau chiar anum ite aspecte particulare lăm urite după ascultarea sa în instanţă sau după num ire. Plata cheltuielilo r de deplasare; diurna şi, eventual, a lte co stu ri im puse de efectua­ rea expertizei, care au doar caracter indem nitar, răm ân însă supuse regim ului general al cheltuielilor de probaţiune, a căror plată este guvernată d e art. 262 NCPC. Aceste costuri se stabilesc, dacă ele su n t previzibile, încă din m om entul încuviinţării probei cu expertiza ori la desem narea expertului, ia r regim ul plăţii lor se stabileşte după regula generală. în fine, definitivarea tu tu ro r co sturilor generate de adm inistrarea expertizei se realizează la depunerea raportului de expertiză, în condiţiile art. 339 alin. (2) N CPC şi art. 22-23 din O.G. nr. 2/2000.

A r U 3 3 2 . R ecuzarea expertului. (1) Experţii pot fi recuzafi pentru aceleaşi m otive ca şi judecătorii. (2) Recuzarea trebuie sâ fie cerută în term en de 5 zile de la num irea expertu­ lui, dacă m otivul ei există la această dată; în celelalte cazuri term enul va curge de la data când s-a ivit m otivul de recuzare. (3) Recuzările se judecâ cu citarea părţilor şi a expertului. C O M E N T A R IU în prim ul rând, arătăm că dispoziţiile alin. {1} al art. 332 asim ilează pe experţi judecă­ to rilo r num ai în privinţa m otivelo r de recuzare. Desigur, este vorba num ai despre m oti­ vele de recuzare care îl po t privi şi pe expert. Cererea de recuzare se form ulează de partea care cunoaşte m otivul de recuzare, fie în 5 zile d e la num irea expertului, dacă m otivul există ia acel m om ent, fie în 5 zile de la data ivirii m otivului, dacă apariţia sa este ulterioară. Term enul de 5 zile este unul de decădere, d e ordine publică. Fiind vorba despre d rep tu l d e recuzare a l părţii, instanţa nu poate, din oficiu, să invoce recuzarea expertului, aşa cum expertul aflat într-un caz de recuzare nu are obli­ gaţia legală de a se abţine (de altfel, codul nu reglem entează în privinţa expertului abţi­ nerea ca act de procedură). Credem însă că, dacă expertul se află într-un caz de incom ­ patibilitate, acesta are dreptul să refuze efectuarea expertizei pentru m otive tem einice derivând din situaţia sa, potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2000, sau cel puţin trebuie consi­ derat că acesta ar trebui să înştiinţeze instanţa cu privire la situaţia în care se g ă s e ş t e -c a obligaţie derivând din regulile deontologice ale profesiei dând posibilitatea părţilor să form uleze cerere de recuzare (dacă în ghid u rile etice ale corpurilor profesionale există m enţionată expres posibilitatea unei abţinerii, pentru situaţii care ar afecta im parţiali­ tatea expertului, trebuie considerat că aceasta corespunde unei obligaţii d e a înştiinţa asupra existenţei m otivului de abţinere). Recuzarea expertului presupune o procedură de solu ţio n a re care nu este com para­ bilă cu procedura de recuzare a judecătorului. Cererea se ju d e că cu citarea părţilor, inclusiv a expertului recuzat, şi se soluţionează prin încheiere interlocutorie, atacabilă num ai odată cu fondul.

Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

669

A rt. 333

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 3 3 . în ştiin ţa rea şi în lo cu irea exp ertu lu i. (1) D ispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu m andat şi sancţionarea m artorilor care lipsesc sunt deopo­ trivă aplicabile experţilor. (2) Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui. C O M E N T A R IU D ispoziţiile privind citarea, aducerea cu m a n d a t - cu excepţia situaţiei în care exper­ tiza este cerută unui laborator sau unui institut d e specialitate sau în care se solicită punctul de vedere al uneia sau m ai m ultor personalităţi ori specialişti din dom eniul respectiv - şi sancţionarea m a rtorilor care lip sesc su n t deopotrivă aplicabile experţilor. Rezultă că expertul poate fi sancţio nat dacă refuză prim irea sau întârzie depunerea lucrării în m od nejustificat ori dacă refuză a da lăm uririle cerute, potrivit art. 187 alin. ( ! ) pct. 2 lit. d) N CPC, aşa cum poate fi obligat la d esp ă g u b iri pentru am ânarea din culpa sa, în m od nejustificat a procesului, conform art. 189 NCPC. De asem enea, dacă expertul nu se înfăţişează la solicitarea instanţei, pentru a prim i lucrarea sau a o depune ori pentru a da lăm uririle cerute [fie în condiţiile art. 331 alin. (2), fie în cele ale art. 337 NCPC] ori pentru a-şi exprim a opinia ca expert potrivit art. 334, instanţa va putea să dispună înlo cuirea lui, reluând procedura de desem nare a unui nou expert. în acest caz, expertul în lo cu it poate fi şi sancţio nat, întrucât m ăsura înlocuirii sale este o m ăsură adm inistrativă procesuală şi nu are caracter punitiv; de asem enea, exper­ tul înlocuit nu are dreptul la rem uneraţie. în lo cu irea expertului se poate produce însă şi la cererea acestuia, atunci când înve­ derează instanţei câ nu poate realiza, din m otive Justificate, lucrarea cu care a fost în săr­ cinat (efectuează concom itent expertize com plexe în alte dosare, astfel în cât m enţine­ rea sa ar tergiversa exagerat durata cercetării, s-a suspendat sau retras din calitatea de expert autorizat în condiţiile legii, suferă de o boală care îl îm p ied ică să finalizeze însăr­ cin ările prim ate etc.) sau dacă instanţa constată prin sesizări ale părţilor ori din oficiu, după num ire, că a intervenit o cauză obiectivă care face im posibilă executarea obligaţiei expertului (expertul a decedat, s-a retras din profesie etc.). în fine, dorim să m ai subliniem că legea se referă la citarea sau adm iterea m andatului de aducere faţă de expert. Cu toate acestea, funcţia procesuală a citaţiei este aceea de a înştiinţa pe cel citat în legătură cu obligaţia de a se prezenta în instanţă. în procedura adm inistrării expertizei, citarea expertului în instanţă îşi găseşte această ju stificare num ai în cazul în care experţii pot să îşi exprim e de îndată opinia, caz în care aceştia vo r fi ascultaţi ch iar în şedinţă, ori atunci când instanţa doreşte ca aceştia sa pre­ zinte anum ite lăm uriri în legătură cu opinia iniţial exprim ată sau dacă instanţa consideră necesară consultarea lor în legătură cu durata efectuării lucrării sau cu costurile sale esti­ m ative ori dacă este recuzat. în rest, când citarea expertului nu are acest scop, ci are funcţia înştiinţării expertului asupra însărcinărilo r prim ite, considerăm că nu este greşit a considera această funcţie îndeplinită şi dacă este realizată printr-un alt m ijlo c care îi asigură efectivitatea, cum ar fi efectuarea, prin grija instanţei, a unei adrese de înştiinţare sau înştiinţarea telefonică a expertului sau altă m odalitate care, oficial, să îndeplinească funcţia considerată [de altfel, art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 2/2000 nu m enţionează că înştiinţarea expertului se face prin citare, ci prin adresa de înştiinţare, detaliind şi cuprinsul adresei, act care repre­ zintă dovada învestirii sale cu această m isiune procesuală). 670

V S/ IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 334-335

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

în atare circum stanţe, a rfi excesiv ca expertul să fie sancţionat pentru neprezentarea sa în instanţă ca urm are a citării, dacă totuşi a prim it lucrarea sau, mai m ult, a depus la dosar raportul sau a făcut orice acte de procedură care sem nifică îndeplinirea acestor sarcini.

A r U 3 3 4 . A scultarea exp ertu lu i. D acă experţii p ot să-şi exprim e de îndată opinia, aceştia vor fi ascultaţi chiar în şedinţă, iar părerea lor se va consem na într-un proces-verbal, dispoziţiile art. 323 aplicând u-se în mod corespunzător. C O M E N T A R IU Chiar dacă în această situaţie ascultarea e xp e rtu lu i poate fi u şo r com parată cu lua­ rea declaraţiei de m artori, la care ch iar dispoziţia legală face referire prin trim iterea la art. 323 N CPC în ce priveşte m odalitatea d e consem nare a răspunsurilor pe care expertul le form ulează la întrebările ce se constituie ca obiective a le expertizei, în m od evident în acest caz vorbim despre o probă distinctă de cea testim onială. Consem narea ră sp u n su rilo r expertului nu este precedată de ju răm ân t şi nu se face în cuprinsul unui form ular de declaraţie de martor, prin com pletarea rubricilor specifice, ci într-un p ro ce s-v e rb a i Aplicarea dispoziţiilor art. 323 N CPC se face, d e sig u r în măsura com patibilităţilor referitoare la consem narea celor relatate de experţi. N u s e va m o i în to cm i în acest caz un ra p o rt de expertiză, iar lăm uririle ori co m p le­ tarea expertizei vo r fi invocate sau cerute, în principiu, în şedinţa în care expertul a fost ascultat. Răspunsurile expertului vo r fi prezentate cu privire la acestea, daca este posibil, la acelaşi term en şi dupâ aceeaşi procedură. Deşi dispoziţiile art. 337 se referă doar la lăm uririle sa u com pletările raportului de expertiză, apreciem că acestea sunt perm ise şi în cazul ascultării directe, deoarece ele reprezintă m ai puţin un m od de efectuare a expertizei, ci mai m ult expresia contradicto­ rialităţii, a egalităţii şi o m anifestare a dreptului părţilor la o apărare efectivă.

A r t . 3 3 5 . Efectuarea expertizei la fa ţa lo cu lu i. (1) D acă pentru expertiză este nevoie de o Jucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile părţilor, ea n u poate fi făcută decât după citarea părţilor prin scrisoare recom andată cu con­ ţinut declarat şi confirm are de prim ire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie com unicată păr­ ţii cu cel puţin 5 zile înaintea term enului de efectuare a lucrării. Confirm area de prim ire va fi alăturată raportului de expertiză. (2) Părţile su n t obligate să d ea expertului orice lăm uriri în legătură cu obiectul lucrării. (3) In cazu l în care una dintre părţi opune rezistenţă sau îm piedică în orice alt mod efectuarea lucrării, instanţa v a putea socoti ca dovedite afirm aţiile făcute de partea adversă cu privire la îm prejurarea de fap t ce face obiectul lucrării, în contextul adm inistrării tuturor celorlalte probe. (4) C heltuielile efectuate cu expertiza până la data refuzului vor fi suportate de partea care s-a opus efectuării expertizei. (5) In m od excepţional, când aflarea adevărului în cauză este indisolubil legată de efectuarea probei cu expertiză tehnică, instanţa va autoriza folosirea forţei publice în scopul efectuării expertizei, p rin încheiere executorie pronunţată în cam era de consiliu, după ascultarea părţilor. V e * O N !C A D Ă N Â tiĂ

671

A rt. 335

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU 1. C itarea părţilor. Dacă dispoziţiile art. 334 reprezentau varianta în care expertiza se efectua în instanţă, a doua variantă de efectuare a expertizei şi cea m ai întâlnită din punct de vedere practic este cea în care aceasta are loc în a fara instanţei, întrucât lucra­ rea necesită verificări, analize, m ăsurători, deplasări etc., deci atunci când pentru reali­ zarea ei este nevoie de timp. Când pentru efectuarea expertizei este nevoie de o lucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile părţilor, ea nu poate fi făcută decât după citarea p ă rţilo r prin scri­ soare recom andată cu co nţinut declarat şi confirm are de prim ire, în care se vo r indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. în m od evident, obligaţia de citare aparţine expertu/u//experţilor desem naţi cu efec­ tuarea lucrării, şi nu instanţei, iar în acest caz citarea nu se suprapune citaţiei instituţio* n a liîa te prin art. 157 şi urm . NCPC. O bligaţia d e citare trasată expertului constă în trim iterea către părţi a unei scrisori recom andate cu conţinut declarat, conţinut stabilit în ch iar cuprinsul dispoziţiei aiin. (1) al art. 335: ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. De asem enea, scrisoarea trebuie rem isă destinatarului cu confirm are d e prim ire, care va fi alăturată raportului de exper­ tiză. Fiind un act integrat procedurii de judecată în general, expertul va trebui să respecte alegerea de dom iciliu făcută d e parte ch iar şi în cazul citării pentru expertiză, însă nu este obligat să citeze pentru expertiză alţi participanţi procesuali: avocaţi, experţii consilieri încuviinţaţi părţilor etc. S e naşte întrebarea dacă instanţa trebuie să com unice expertului obligaţia d e citare a părţilor în condiţiile arătate sau dacă este o obligaţie legală pe care expertul trebuie să o aducă la îndeplinire ori de câte ori efectuarea expertizei im pune o lucrare la faţa locu­ lui sau necesită explicaţiile părţilor. Am intim că în jurisprudenţă s-a afirm at că citarea, obligaţie preexistentă şi în condiţiile art. 208 CPC 1865, trebuie realizată ori de câte ori instanţa a dispus ca expertiza să se facă la faţa locului111. în form ularea răspunsului, considerăm că instanţa poate aprecia de la începu t dacă adm inistrarea expertizei se va face prin ascultarea expertului, în condiţiile art. 334 NCPC, sau dacă este nevoie de verificări, analize, m ăsurători, deplasări, consultări etc., deci când pentru efectuarea ei este nevoie de tim p. astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 335. însă instanţa nu va putea aprecia m etoda expertului sau dacă aceasta este im pusă d e nişte factori întotdeauna determ inabili. Expertul este cel care. pe parcursul efectuă­ rii lucrării, p o a te aprecia necesitatea con su ltării p ă rţilo r pe aceea de a efectua anu­ m ite verificări la fa ţa locului, în condiţiile în care restul procedurii se desfăşoară num ai într-un laborator sau cabinet. în acest context, credem că nu este nevoie ca instanţa să dispună efectuarea expertizei într-un anum it procedeu sau, legat de acesta, să com u­ nice expertului şi obligaţia d e citare a părţilor, aceasta fiind o obligaţie leg a lă a celui care efectuează expertiza. Şi to t în acest context subliniem că interpretarea p e r a contrario a dispoziţiilor pri­ m ului alineat, care îşi m enţine prem isele şi în raport cu vechea reglem entare, justifică statuarea în sensul că citarea părţilor de către experţi nu este obligatorie dacă pentru 111C.S.J.. dec. com . nr. 708/2000. în P.R. nr, 4 /2 0 0 1 , p .9 9 ş i C A . Bucureşti, dec. com . nr. 1033/1999, îr> C.P.J.Com . 1999, 17S, a p u d M . Tdbâreâ, D rept procesu al civil, voi, I, 2008, p. 593-594.

672

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 335

efectuarea expertizei nu su n t necesare verificări/lucrări la faţa locului sau consultarea părţilor"1. Citarea pentru expertiză trebuie să fie com unicată p ă rţii cu cel puţin 5 zile înaintea term enului de efectuare a lucrării, su b pedeapsa nulităţii. Este însă firesc a se considera că efectuarea lucrării se referă la data fixată pentru efectuarea verificării la faţa locu­ lui sau pentru a asculta explicaţiile părţilor, Ia r nu data întocm irii raportului de exper­ tiză. N ulitatea este relativă, astfel că ea nu poate fi invocată decât în condiţiile art. 178 alin. (2) N CPC şi poate avea ca efect anularea expertizei, urm ată d e refacerea sa. 2. în d a to ririle părţilor. în conlucrarea lor cu expertul, atunci când lucrarea o im plică, părţile au urm ătoarele obligaţii: a) să dea expertului o rice lăm uriri în legătură cu obiectu l lucrării. Ream intim însă că obiectul lucrării este determ inat de obiectivele expertizei care, odată stabilite d e către instanţă, au caracter obligatoriu pentru expert. Ele nu pot fi m odificate de părţi şi nici chiar lăm urite, în contextul în care expertul apreciază că ele sunt neclar form ulate, acest aspect urm ând a fi pus în dezbatere în faţa instanţei. Expertul va putea cere părţilor acele explicaţii/lăm uriri care nu sch im b ă obiectivele prefixate ale expertizei, adică date, detalii, descrieri cunoscute d e către aceştia şi nece­ sare pentru expert în evaluările sale. însă părţile nu pot fi obligate să facă recunoaşteri sau declaraţii în legătură cu fapte care fac obiectul ju decăţii şi pe care direct sau indirect se întem eiază pretenţiile deduse în proces. fn m ăsura în care refuzul p ă rţii d e a da expertului lăm uririle cerute reprezintă pentru acesta o îm piedicare reală In efectuarea expertizei, partea poate fi sancţionată în condi­ ţiile art. 187 alin. ( l ) pct. 2 lit. i) NCPC, iar instanţa va putea socoti ca dovedite afirm aţiile făcute de partea adversă cu privire la îm prejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul adm inistrării tu tu ro r celorlalte probe. De asem enea, până la data la care instanţa constată im posibilitatea efectuării exper­ tizei din m otive determ inate de refuzul părţii d e a da lăm uriri expertului, toate costurile pe care adm inistrarea probei le*a im plicat (onorarii stabilite, costuri de deplasare, masă, cazare etc.) sunt suportate, la cerere, de partea în culpă, fără a m ai ţine seam a de crite­ riile din art. 453 şl urm . NCPC; b) să p e rm ită expertului efectuoreo lucrării, atunci când aceasta presupune facilitarea sau perm isiunea accesului în anum ite locuri, im obile, încăperi, consultarea anum itor date, docum ente, accesul şi verificarea unor bunuri sau obiecte. Refuzul părţii de a perm ite efectuarea lucrării prin o rice act de rezistenţă injustă, fizică sau m orală, care atrage im posibilitatea efectuării lu cră rii determ ină, ca şi în situa­ ţia anterioară: posibilitatea sancţionării părţii responsabile cu am endă; considerarea ca dovedite a afirm aţiilor făcute de partea adversă cu privire la îm prejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul adm inistrării tu tu ro r celorlalte probe precum şi suportarea costurilor expertizei de câtre partea în culpă pană la data constatării acestei rezistenţe nelegitim e. Dacă, în m od excepţional, aflarea adevărului într-o cauză este condiţionată de efec­ tuarea expertizei, iar ea nu poate fi realizată din cauza unei îm piedicări a expertului (este vorba de îm piedicarea accesului expertului pentru a face o lucrare la faţa locului, această situaţie neputând fi aplicată şi în ipoteza refuzului părţii de a da lăm uriri), instanţa va autoriza fo lo sire a fo rţe i publice în scopul efectuării expertizei. 11 M . T & M r e â j G K B u r a , c p . c i l . , 2 0 0 8 ,

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

p. 6 2 5 . 673

A rt. 336

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Procedura autorizării este precedată de constatarea rezistenţei părţii fa a perm ite expertului efectuarea lucrării, prin acte em anate de la expert şi de ia celelalte părţi, şi se realizează cu ascultarea părţilor - după c it a r e -, Tn cam era de consiliu, prin încheiere executorie. în ch eierea va fi adusă la îndeplinire în procedura execuţională silită regle­ m entată prin prezentul cod.

A rt. 3 3 6 . R ap ortu l de expertiză. (1) C onstatările şi concluziile m otivate ale expertului sau ale laboratorului o ri ale institutului specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consem nate într-un raport scris, care v a fi depus cu cel puţin 10 zile înainte de term enul fixat pentru judecată, tn cazuri urgente term e­ nul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi m icşorat. (2) C ând sunt m ai m ulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea m otivată a fiecăruia. (3) In cazurile anum e prevăzute de lege, depunerea raportului se va face num ai după obţinerea avizelor tehnice necesare ce se eliberează num ai de orga­ nism ele de specialitate com petente. C O M E N T A R IU 1. C o n ţin u tu l rap o rtu lu i de expertiză. Expertiza, respectiv efectuarea expertizei în condiţiile art. 335 N CPC, este distinctă d e actul depus în faţa instanţei care cuprind e pro­ cedura, constatările şi concluziile m otivate realizate de expert sau d e către institutul spe­ cializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei, act care se num eşte ra p o rt de expertiză. Referitor la m odul de întocm ire a raportului d e expertiză, prezentarea m aterialului trebuie să fie com pletă, răspunzându-se tu tu ro r chestiunilor ridicate, iar concluziile tre­ buie să fie suficient m otivate, pentru ca instanţa să fie în m ăsură a aprecia asupra valorii acestora. Concluziile expertului trebuie să se bazeze pe date şi raţionam ente precise, iar nu pe o sim plă apreciere subiectivă. Raportul de expertiză are întotdeauna fo rm a scrisă şi se depune în condiţiile art. 22 din O .G. nr. 2/2000 la dosarul instanţei, direct de către expert, institutul specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei sau de personalităţile sau specialiştii solicitaţi în anum ite dom enii. A rticolul 21 din O.G. nr. 2/2000 m enţionează elem entele g eneral obliga to rii ale raportului de expertiză, fiind şi situaţii în care dispoziţii legale sp ecia le prevăd că depune­ rea raportului se face num ai după obţinerea avizelor tehnice d e către organism ele de specialitate. Cu privire la cu p rin su l raportului, în doctrină s-a arătat că sunt obligatorii: m enţio­ narea actului prin care i s-a com unicat expertului num irea în această calitate şi arătarea îm p reju rărilo r de fapt cu privire ia care i s-a ceru t să se pronunţe; m enţiunea, dacă este căzut, despre citarea părţilor prin scrisoare recom andată cu conţinut declarat, cu preci­ zarea că dovada d e prim ire este anexată la raportul de expertiză; descrierea operaţiilor efectuate de expert, cu arătarea datei şi locului unde au avu t loc; declaraţiile părţilor, dacă este cazul; constatările expertului; răspunsurile m otivate ale expertului la în treb ă­ rile form ulate sau încuviinţate de instanţă; concluziile m otivate ale expertului1’1. Lipsa elem entelor obligatorii ale raportului de expertiză d u ce la nulitotea actului.

1,1 A s e v e d e a V . M . C t o b a n v , G . B o r a , T . C B r i c i u , o p , e l t . r 2 0 1 1 , o ■ 2 8 5 - 2 8 6 ,

6 74

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 337

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Fără a fi integrate elem entelor care au efect asupra valabilităţii actului, raportul tre­ buie însoţit de nota de evaluare a onorariului expertului, decontul cheltuielilor efectuate de expert cu deplasarea, m asa. cazarea, precum şi orice alte cheltuieli im plicate d e efec­ tuarea expertizei, înso ţite de dovezi. Acestea vo r fi avute în vedere la aprecierea tem ei­ niciei cererii expertului având ca o b iect m ajorarea sau definitivarea onorariului stabilit provizoriu. Dacă expertiza a fo st dispusă unui num ăr de 3 experţi şi num ai dacă părerile (con­ statările şi concluziile) acestora sunt diferite, va trebui ca ei să îşi exprim e părerea sep a ­ ra t ş i m otivat. Nu are im portanţă dacă părerea sau părerile separate sunt integrate unei lucrări unitare sau dacă fiecare expert îşi înfăţişează opinia în mod separat; expertiza însă va fi evaluată unitar. în sensul că, indiferent de form a de prezentare, ea reprezintă un act p rocesu a l unic. Legea nu prevede că expertiza este supusă com unicării către părţi, chiar dacă acestea au, în m od neîndoielnic, d rep tu l de a lu a cunoştinţă de con ţinutul ş i datele roportului. De aceea, nu se poate pretinde depunerea raportului expertizei într-un nu m ăr m ultiplu sau recunoaşterea vreunui drept al părţilor de a intra în posesia unei copii a acestuia, chiar dacă uzual acest lucru se întâm plă. 2. Term enul pentru depunerea raportului. Consem narea raportului la dosarul instanţei se va face cu cel puţin 10 zile înainte de term enul fixat pentru judecată. N erespectarea term enului poate să atragă aplicarea unei sancţiu ni faţă d e expert, în condiţiile art. 137 alin. (1) pct. 2 lit. d) NCPC, d a r nu poate afecta valabilitatea actului de procedură. Cel m ult, nerespectarea term enului a r putea duce la obţinerea de către părţi, la cerere, a unui term en p en tru studierea raportului, term enul d e 10 z\le având tocm ai această funcţie procesuală10. Refuzarea dreptului la am ânarea cauzei în condiţiile nerespectării acestui term en ar putea reprezenta o încălcare a dreptului la apărare, având în vedere că s*ar putea prezum a că părţile nu au studiat cu adevărat elem entele dosarului, astfel încât nu au putut în mod real să form uleze observaţii sau să fie ascultate cu respectarea contradictoriali­ tăţii şi egalităţii arm elo r12*.

A r i . & I7 « Lăm urirea sau com pletarea raportului. D acă este nevoie de lâm urirea sau com pletarea raportului de expertiză o ri d acă există o contradicţie între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita exper­ ţilor, la prim ul term en după depunerea raportului, să îl lăm urească sau să îl com ­ pleteze. C O M E N T A R IU 1. Lăm u rirea rap o rtu lu i. Lăm urirea raportului d e expertiză, cunoscută la nivel procedural şi ca o biecţiun i la ra p o rt (term inologia legală foloseşte noţiunea de „obiecţiuni" num ai în dispoziţiile art. 338 alin. (2) NCPC] vizează întotdeauna: a) aspectele râm ase nelăm urite sau insuficient lăm urite prin expertiză în raport cu obiectivele stabilite; sau m A se ve d e a $16 . B o ro i, O. S p in e o n u -M o te i, op. ctt., p . 3 7 2 . nota. IJ) C .E.O .O ., Motâ râ re a d in 2 8 a p rilie 2 0 0 6 , ca u za A lb in a c. R o m â n ie i ş i H o tă râ re a d in 8 iu lie 2 0 0 6 . ca u za V lasio G rig o re V a sileseu c. R o m â n iei. V£*OHtCA DĂNÂtiĂ

675

A rt. 337

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

b) dacă există contradicţii în tre părerile experţilor. în acest caz este vorba despre părerile diferite ale experţilor, atunci când instanţa a dispus ca expertiza să fie făcută de trei experţi, iar nu atunci când a încuviinţat participarea experţilor consilieri care, la rândul lor, pot întocm i, dacă este cazul, rapoarte de expertiză individuale (a se vedea art. 330 alin. ultim . NCPC). Lăm urirea raportului nu priveşte invocarea viciilor procedurale referitoare la proce­ dura de efectuare a expertizei (necitarea părţilor atunci când era necesară, depăşirea com petenţelor expertului etc.) sau ta form a raportului de expertiză ca act procedural (lipsa elem entelor obligatorii), aspecte care se rezolvă potrivit regim ului procesual al nulităţilor. 2. C o m p letarea rap o rtu lu i. Com pletarea raportului presupune apariţia necesităţii adăugării unor obiective no i, ivite în raport cu concluziile preform ulate Tn raportul de expertiză depus la dosar sau cu aspecte noi relevate din cercetarea judecătorească. Instituţia este sinonim ă celei pe care practica o recunoaşte su b denum irea de su p li­ m e n ta i raportului de expertiză. Incidenţa com pletării raportului nu presupune în fapt d o ar o reform ulare a conţinu­ tului actului care scriptic constată expertiza, ci o reluare a procesului de expertiză însuşi. 3. Cererea d e lăm u rire sau d e co m p letare. Lăm urirea sau com pletarea raportului de expertiză poate fi cerută instanţei de oricare dintre părţile i tigante, chiar dacă expertiza este încuviinţată num ai uneia dintre pârţi sau este dispusă din o ficiu 111, poate fi sesizată d e procuror în procesele civile în care participă sau poate fi invocată d e către instanţă, din oficiu. Lăm urirea sau com pletarea raportului poate fi cerută de părţi sau de procuror ce l târ­ ziu p o n ă io p rim u l term en care urm ează depunerii (în term en) a raportului de expertiză, su b sancţiunea decăderii (lipsa obiecţiu nilo r la term enul special acordat în acest scop îndreptăţeşte instanţa la fundam entarea soluţiei pe această probă, astfel încât partea nu !e m ai poate form ula în apelm)> Instanţa se va pronunţa prin încheiere m otivată asupra cererii de lăm urire sau de com pletare a raportului (sau ch iar asupra am belor dacă sunt sim ultan form ulate), după ascultarea celui care a solicitat lăm uriri şi a celorlalte pârţi. în cazul adm iterii cererii, lăm uririle sau com pletările vo r fi realizate d e către acelaşi expert/aceiaşi experţi, instanţa înştiinţând expertul în condiţiile arătate la art. 333 NCPC. D ispoziţiile art. 335 N C P C Îşi pot regăsi şi în acest caz aplicabilitatea, cu excepţia situ a­ ţiei în care lăm urirea sau suplim entul de expertiză se face n u m o i p e baza dosarului; dacă în să , pentru întregirea expertizei, este nevoie d e o deplosare la fa ţa locului, expertul tre­ buie să se conform eze prescripţiilor art. 3351*'. Cel puţin com pletarea raportului poate justifica o cerere d e m a jo ro re a onorariului pentru activitatea suplim entară cerută expertului, dar nu este exclusă adm iterea unei astfel d e cereri şi pentru lăm uriri, dacă sunt necesare noi acţiuni im plicând expertiza profesională a expertului. 1)1 Se dă sen* co n trad icto ria lită ţii şi egalităţii d e a rm e p rin recu n o a şte re a în favo area a m b e lo r p ărţi a unui drept co m p a ra b il d e a cce s la p ro b e - C .6.D .O ., ca u za B e n d e n o u n c. F ra n ţe i, H otărârea d in 2 4 ia n u arie 1994 ţi C.A. C o n stan ţa, $. civ., d e c. n r 2 1 /2 0 0 8 , în 8 C.A . nr. 2 /2 0 0 6 , p. 9 2; M . Tdbârcâ, G h. 8 u ta , op. c it., 2 0 0 S , p. 6 2 7 şi urm . 1/1C .A , B u cu reşti, d e c. ce m . nr. 623/1995, în C .P J.C o m . 1993-1998, p . 88; 6 . B o rci, O. Sp in e o n o -M o fe i, op, cit., p. 375. A se v e d e a , în a ce st se n s, Trib. S u p re m , s. civ., d e c. nr. 9 6 9 /1 9 7 4 , în R e p erto riu II, p. 529. 676

V IX O W C A DĂNĂILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 338-339

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

Lipsa oricărei obiecţiuni sau cereri de com pletare a raportului justifică concluzia însu­ ş irii lu i de către p ă rţi ca probă adm inistrată în ca u 2ă, ceea ce nu sem nifică şi recunoaşte­ rea şi însuşirea concluziilor sale ori însuşirea sa de către instanţă, în sensul atribuirii unei anum ite valori probatorii. O m ologarea raportului, dincolo de lipsa sa d e corespondenţă procedurală, este şi lipsită de sem nificaţie, instanţa neavând învestirea de a om ologa (de a-şi în su şi) probele cauzei.

A r t . 3 3 8 . Efectuarea unei noi expertize. (1) Pentru m otive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei n oi expertize de către alt expert. (2) O nouă expertiză v a trebui cerută m otivat, su b sancţiunea decăderii, la prim ul term en dupâ depunerea raportului, iar dacă s-au form ulat obiecţiuni, la term enul im ediat urm ător depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar. C O M E N T A R IU Efectuarea unei n o i expertize (contraexperttza sau expertiza contrară) va trebui cerută, m otivat, de către partea care este nem ulţum ită de expertiza efectuată ori poate fi ordonată din oficiu de către instanţă. Nem ulţum irile nu trebuie să aibă caracter form al, adică sâ privească vicii de proce­ dură referitoare la expertiză, care vo r fi rezolvate după regulile aplicabile nulităţilor actelor de procedură, ci trebuie să vizeze chiar conţinutul ş i calitatea actului care constată efectuarea probei, respectiv raportul de expertiza. Aceasta nu presupune schim barea obiectivelor expertizei, ci d o a r constatarea câ experţii care au făcu t prim a expertiză au dat dovadă de lipsă de conştiinciozitate, de nepricepere, de lipsă de obiectivitate, că aceştia nu răspund lăm uririlor cerute, astfel încât expertiza nu poate îndeplini funcţia sa probatorie în procesul în care a fo st dispusă. Efectuarea ei va fî încredinţată altor experţi, dispoziţiile art. 331 şi urm . redevenind aplicabile. Instituţia nu se confundă cu cea a înlocuirii expertului, prem isele fiind diferite (în cazul de faţă o prim ă expertiză este realizată în cauză, dar este considerată nem ulţum itoare). Cererea de efectuare a unei n o i expertize va fi m otivată şi făcuta de părţi, su b sa n c­ ţiunea decăderii, la prim ul term en după depunerea raportului, iar dacă s-au form ulat obiecţiuni sau o cerere de com pletare în condiţiile art. 337 NCPC, la term enul im ediat urm ător depunerii răspunsului fa obiecţiuni ort, după caz, a raportului suplim entar. Desigur, sancţiunea decăderii vizează num ai părţile, instanţa putând la rândul său sâ dispună d in oficiu efectuarea unei noi expertize, ch iar şi dacă părţile au fost decăzute.

A ri. 3 3 9 . D rep tu ri b ăn eşti ale exp ertu lu i. ( !) Fapta experţilor de a c e re sau de a prim i o sum ă m ai m are decât onorariul fixat de instanţă se pedepseşte potri­ vit legii penale. (2) La cererea m otivată a experţilor/ ţinându-se seam a de lucrarea efectuată, instanţa v a putea m ajora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie,

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

6 77

A rt. 340

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

dată cu citarea părţilor, însă num ai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului suplim entar, după caz. (3) Expertul are aceleaşi drepturi ca şi m artorul în ceea ce priveşte cheltuielile de transport, cazare şi masă. C O M E N T A R IU Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 339, d a r şi celo r ale art. 22 din O .G. nr. 2/2000, experţii au dreptul să prim ească o rem uneraţie pentru activitatea desfăşurată Tn procesele civile, precum au, de asem enea, dreptul la plata com pensatorie a tuturor cheltuielilor angrenate de efectuarea lu cră rii (m asă, deplasare, cazare, alte costuri în legătură directă cu acţiunile realizate în vederea lucrării - dispoziţiile aplicabile m artorului în acest sens fiind pe deplin incidente), însă po t pretinde aceste plăţi n u m a i in sta n ţe i A cest cadru, singurul care legitim ează o cerere de p la tă a expertului, este confirm at şi prin art. 23 din O.G. nr. 2/2000, care arată că onorariul definitiv şi cheltuielile solicitate prin decont de expert pentru expertiza tehnică ju diciară se stabilesc de către o r p n u l care a d isp u s expertiza, în funcţie de com plexitatea lucrării, de volum ul de lucru depus, de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau specialistului, şi se realizează, când este cazul, num ai prin biroul local pentru expertize tehnice şi contabile111. Instanţa va avea în vedere şi notele, deconturile ş i orice a lte p rob e consem nate de expert şi care în so ţe sc raportul de expertiză judiciară, după ascultarea p ă rţilo r ţ i a exper­ tului, dacă este prezent. încheierea prin care instanţa stabileşte şi acordă expertului dreptul la plata acestor sum e este executorie'*'. A cest sum e se cuantifică în totalul cheltuielilo r de ju d eca tă , la finele procesului. O rice altă m odalitate prin care experţii cer ori prim esc o sum ă m ai m are decât sum a astfel stabilită reprezintă infracţiune şi se pedepseşte în condiţiile legii penale.

A ri. 1140. C o m isie rogatorie. D acă expertiza se face la o altă instanţă, prin com isie rogatorie, num irea experţilor şi stabilirea sum elor cuvenite vor fi lăsate în sarcina acestei din urm ă instanţe. C O M E N T A R IU în condiţiile art. 261 alin. (2)-(5) NCPC, expertiza se poate efectua şi p rin com isie rogatorie, tn special în situaţia în care verificările necesare pentru efectuarea expertizei presupun deplasări în circum scripţia altei instanţe, iar recurgerea la com isie rogatorie ar fi o m ăsură mai judicioasă şi a r răspunde m ai bine exigenţelor procesului. în m od special, în căzui efectuării expertizei la altă instanţă, desem narea experţilor şi toate m ăsurile succesive legate de adm inistrarea probei, precum şi stabilirea sum elor

1)1 Şl

în co n textu l n o ilo r re g le m e n tă ri îş i p a s t r e a z l a c tu a lita te a c o n s id e re n te le D e c . C u rţii C o n s titu ţio n a le

nr. 9 2 / 2 0 0 7 , în c a re s e a ra tă c ă a c e s t d re p t n u s e m n ific ă o re strâ n g e re a d re p tu lu i p ă rţilo r la u n p ro c e s e c h ita b il, în m ă su ra în c a re d re p tu l la p la tă al e x p e rtu lu i p o rn e şte d e la ra ţiu n e a c ă a c e s ta a re d re p tu l d e a f î re m u n e ra t p e n tr u m u n c a sa. 1/1A s e v e d e a $1 c o m e n ta riile d in M , T â b â rc â , G h . B u r a , o p . c it ,, 2 0 0 8 , p . 6 3 4 , re fe rito a re la lim ite le c a ra c te ru lu i e x e c u to riu al a c e ste i în c h e ie ri, în se n su ! c ă e fe c tu l e x e c u to riu s e lim ite a ză n u m a i la d isp o ziţia d e p la tă ş i nu p riv e s c a lte m ă su ri p ro c e s u a le s a u s u b s ta n ţia le , d a c ă a c e s te a a u fo s t d is p u s e p rin a c e e a şi în c h e ie re .

6 78

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 341

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

cuvenite acestora (onorarii şi o rice alte costuri im puse de efectuarea expertizei) vo r fi lis a te în sa rcin a acestei din urm â instanţe. Tot în faţa instanţei care adm inistrează proba prin com isie rogatorie se va pune în dis­ cuţie eventualitatea lâm uririlor sa u com pletărilor expertizei şl ch iar efectuarea unei noi expertize, instanţa care judecâ litigiul urm ând să prim ească expertiza a d m in istrat! şi sâ dispună continuarea cercetării.

§6. Mijloacele materiale de probă A rt. 341* Lucru rile ca m ijlo ace de probă. (1) Su n t m ijloace m ateriale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori sem nele sau urm ele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fap t care poate duce la soluţionarea procesului. (2) Sunt, de asem enea, m ijloace m ateriale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile/ benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea m ijloace tehnice, dacă n u au fo st obţinute prin încălcarea legii o ri a bunelor m ora­ vuri. C O M E N T A R IU Probele m ateriale sunt acele obiecte care prin aspectul lor exterior, prin calităţile lor speciale, prin sem nele sau urm ele răm ase pe ele ar putea să prezinte interes probato­ riu. cu atât mai m ult cu cât uneori, com parativ cu alte probe, ch iar pot avea un grad de probabilitate apreciabil m ai m are (de exem plu, com parativ cu un m arto r subiectiv ori nesincer, un m ijloc m aterial d e probă, daca îndeplineşte condiţiile legale, aduce o infor­ m aţie obiectivă). Ca o rice probă însă, ele vo r fi avute în vedere fără o anum ită preferinţă. Sunt asem enea m ijloace m ateriale de p ro b a fotografiile, fotocopiile, film ele, discu­ rile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asem enea m ijloace tehnice, enu­ m erarea fiind doar exem plificaţi vă. Nu trebuie confundate însă m ijloacele m ateriale de probă cu docum entele care reproduc date stocate pe un anum it suport, ce reprezintă o categorie distinctă de înscrisuri. Mai exact, un în scris poate constitui nu num ai o proba cu în scrisu ri - în sensul bine­ cunoscut de instrum entum p roba tio nis - din care rezultă existenţa unui anum it raport ju rid ic, ci şi o p ro b a m ateriala, în m ăsura în care, pe lângă conţinutul său, interesează şi form a sa exterioară, hârtia pe care s-a scris, cerneala cu care s-a scris, eventualele ştersături sau adăugiri ori ch iar existenţa lui într-un anum it loc sau în posesia unei anum ite persoane (de exem plu, în procedura verificării falsului, dispoziţiile art. 305 N CPC se referă la în scris ca m ijloc m aterial de probă). Planurile, fotografiile, schiţele pot fi şi ele probe m ateriale, dacă stabilesc unele cali­ tăţi ale obiectului în litigiu. într-un litigiu care poartă asupra calităţii bunului vândut, a lucrării executate etc.. va fi o probă m aterială ch ia r obiectul sa u lucrarea respectivă, dacă acesta/aceasta mai este în fiinţă. în tru câ t im portanţa probatorie a m ijloacelor m ateriale de probă a făcut m ai m ult obiectul procedurii penale. în reglem entarea procesuală civilă acest m ijloc de probă îşi găseşte pentru prim a dată o reglem entare proprie.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

679

A rt. 342

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Propunerea şi încuviinţarea p ro b elo r m ateriale se face în condiţiile dreptului com un, adică prin cererea de chem are în judecată, întâm pinare sau în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, iar instanţă va avea în vedere dispoziţiile art. 255 N CPC atunci c in d va verifica adm isibilitatea probei. Legiuitorul im pune, însă, în privinţa acestora o con diţie su p lim e n ta ri de adm isibili­ tate: „dacă nu au fo st obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor m oravuri". în acest sens, dă dovadă d e o preocupare atentă pentru ocrotirea valorilor şi libertăţilor individuale. Astfel, dreptul la Intim itate, la viaţă privată, la secretul şi inviolabilitatea coresponden­ ţei, prevăzute şi garantate prin chiar Constituţia Rom ânei şi prin Convenţia europeană a drepturilor om ului, trebuie protejate prin posibilitatea adm inistrării în procesele civile a unor asem enea probe. Instanţa va trebui să evalueze la încuviinţarea acestor probe îndeplinirea criteriul suplim entar arătat, fără de care proba nu va fi prim ită. Această verificare este integrată încuviin ţării probei, Ia r nu fazei adm inistrării, când autenticitatea probei poate fi contes­ tată. în aceste condiţii, este abso lu t necesar ca proba folosită ca m ijloc m aterial să poată fi experti2atâ c u p rivire la originalitatea ş i autenticitatea sa. Dacă experţi za rea probei nu este posibilă (pentru că, de exem plu, partea nu poate pune la dispoziţie originalul), aceasta nu va fi avută în vedere ca probă în procesul civil.

A r i , 3 4 2 , Păstrare. (1) M ijloacele m ateriale de probă puse la dispoziţia instanţei vor fi păstrate până la soluţionarea definitivă a procesului. (2) D acă aducerea la instanţă a m ijloacelor m ateriale de probă prezintă gre­ utăţi datorită num ărului, volum ului sau altor însuşiri ale lor ori locului unde se află, acestea v o r fi lăsate în depozitul deţinătorului sau al altei persoane. C O M E N T A R IU Spre deosebire d e celelalte probe, probele m ateriale se caracterizează prin faptul că n u p o t f i înlocuite, ceea ce presupune o deosebită atenţie în conservarea şi păstrarea lor până la judecarea definitivă a procesului. M ijloacele m ateriale d e probă vo r fi prezentate instanţei, nefăcând excepţie de la p rin cip iu l nem ijlocirii \n ceea ce priveşte adm inistrarea lor în procesul judiciar. Odată adm inistrate, ele devin, ca toate celelalte, „probele cauzei" şi nu vo r m ai putea fi retrase, nici în sens fizic, urm ând a fi păstrate pe cât posibil în dosar ori la dispoziţia instanţei, tocm ai pentru o bună conservare a integrită ţii lor în to t cursul procesului, până ia soluţionarea sa defi ni tivă. Ele vo r fi rem ise şi instanţelor de control atunci când dosarul se află în faţa acestora, deoarece verificarea trebuie să fie posibilă nem ijlocit şi de către acestea, în m ăsura în care probele fac obiectul controlului ju d icia r însă, este posibil ca, datorită num ărului m are al o biectelor sau volum ului deosebit pe care proba m aterială îl are, a altor în su şiri ori chiar locului în care se află sau legătu­ rii sa le cu acesta, aducerea lu cru rilo rîn instanţă şi conservarea lor până la definitivarea procesului să prezinte greutăţi. în acest caz, adm inistrarea probei se face la lo cu i situ ă rii sale şi păstrarea probei se face, în principiu, în acelaşi loc, în depozitul deţinătorului sau al altei persoane, cu res­ pectarea dispoziţiilor urm ătoare în ceea ce priveşte m odalitatea asigurării integrităţii sale în to t cursul procesului.

680

V e/IO N IC A D Â N Ă ILĂ

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

A rt. 343

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

Ari* 3 4 3 . V erificare. (1) M ijloacele m ateriale de probă, aflate în păstrarea instanţei, se aduc în şedinţa de judecată. (2) D acă m ijloacele m ateriale de probă n u se află în păstrarea instanţei, aceasta poate ordona, după caz, fie aducerea lor, fie verificarea la faţa locului, dispoziţiile art. 293-300 fiind aplicabile în m od corespunzător. (3) In încheierea sau în procesul-verbal, dupâ caz, conţinând constatările instanţei, se va face m enţiune şi despre starea şi sem nele caracteristice ale m ijloa­ celor m ateriale de probă verificate. C O M E N T A R IU A dm inistrarea p ro b e lo r m ateriale are în vedere prem isele explicate prin articol uf pre­ cedent. Dacă proba se afla la d o sa r sa u în păstrarea instanţei, atunci ea se aduce în şedinţa de judecatâ, fa fiecare term en urm ător consem nării sale. Dacă, dim potrivă, proba se afîa în păstrarea deţinătorului sau a unui custode şi nu poate fi înfăţişată instanţei datorită incidenţei cazului prevăzut ia art. 342 alin. (2) NCPC, atunci adm inistrarea probei se va face Io locul unde lucrurile sau m ijloacele m ateriale de probă s e află sau su n t depozitate, de către instanţa sesizată cu soluţionarea cauzei, prin delegare ori, după caz, p rin com isie rogatorie în condiţiile a r t 261 alin. (2) şi urm . NCPC. Adm inistrarea probei m ateriale la locul unde aceasta se află nu justifică încălcarea principiului contradictorialităţi, egalităţii şi oricărei garanţii derivate din dreptul la a p ă ­ rare al părţilor, m otiv pentru care adm inistrarea probelor trebuie să se facă cu asigura­ rea dep lin u lu i acces a i părţilor. în acest caz, părţile vo r fi înştiinţate prin cita ţie - potrivit art. 299 alin. (2), aplicabil şi în cazul de faţă - despre term enul şi locul fixat pentru adm i­ nistrarea probei şi v o r avea asigurat accesul la procedura de adm inistrare şi verificare a probei. în ceea ce priveşte obligaţiile p o rţilo r sau cele ale terţilor legate de prezentarea în instanţă sau punerea ia dispoziţia acesteia a m ijloacelor m ateriale de probă pentru faci­ litarea adm inistrării probei, legea face trim itere la dispoziţiile art. 293-300 NCPC A dm inistrarea probei m ateriale presupune verificarea probei, care se face: a) prin încheiere, dacă proba este adusă şi se adm inistrează în faţa instanţei; b) prin p roces-verbal d e verificare, dacă proba este cercetată la locul situării sau al depozitării sale. Verificarea presupune orice constatare atât asupra stării fizice a probei, a condiţiilor de păstrare, cât şi asupra aspectului său exterior, a calităţilor sale speciale sau sem nelor ori urm elor răm ase pe aceasta, care reprezintă relevanţa din perspectiva capacităţii şi aptitudinii sale de a dovedi faptele ce fac obiectul probaţiunii. Această constatare aparţine instanţei şi, la m om entul adm inistrării probei, nu presu­ pune şi interpretarea sa, adică acordarea unei anum ite greutăţi ori sem nificaţii d e natură a reprezenta o prejudecare a cauzei. Verificarea probelor m ateriale este realizată, în principiu, direct de către instanţă, însă, atunci când cercetarea probei im plică elem ente de tehnicitate sau este necesară o evaluare (de exem plu a daunei), verificarea se va putea face chiar printr-o expertizare a lucrului ce se constituie ca m ijloc de probă.

Ve*O N !CA DĂNÂtiĂ

681

A rt. 344

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Ari* 3 4 1 . R estitu ire. Trecerea în proprietatea unităţii adm inistrativ-teritoriale. In cazul în care instanţa a dispus restituirea bunurilor care au servit ca m ij­ loace m ateriale de probă şi ce i în drept a le prim i nu le ridică în term en de 6 luni de la data când au fost încunoştinţaţi în acest scop, instanţa, în cam era de consiliu, citând părţile interesate şi organul financiar local com petent, va da o încheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate şi trecute în proprietatea privată a u nităţii adm inistrativ-teritoriale unde îşi are sediul instanţa. încheierea poate fi atacată num ai cu apel la instanţa ierarhic superioară.

COMENTARIU Dispoziţia legală înglobează două etape succesive care au funcţia d e a stabili, la fin a ­ lul procesului, regim ul de restituire a bunurilor folosite în proces ca probe m ateriale sau ch iar regim ul proprietăţii lor în situaţii speciale. 1. Restituirea bunurilor care au servit ca mijloace materiale de probă. în condiţiile în care soluţionarea definitivă a p rocesu lu i nu m ai justifică păstrarea bunurilor care au servit ca m ijloace m ateriale d e probă d e către instanţă ori de către un depozitar sau custode care, în calitate de terţ, păstrează bunul pe durata procesului, este firesc ca acestea să fie restituite celor îndreptăţiţi. în lipsa unei dispoziţii care să reglem enteze în mod special procedura restituirii acestora, ne vom lim ita la a arăta că, datorită caracterului sau necontencios, aceasta trebuie integrată, su b toate aspectele, prevederilor reglem entate în Cartea a II l-a a codului referitoare la procedura necontencioasă judiciară (art. 527 -5 4 0 NCPC). Aşadar, sesizată în această procedură, instanţa care a soluţionat deja dosarul {în prim ă instanţă) s e v a pronunţa asupra restituirii lucrurilor care au constituit probe m ate­ riale în cauză printr-o încheiere, potrivit art. 533 NCPC, prin care va stabili persoana îndreptăţită să prim ească, respectiv să ridice aceste lucruri. încheierea este executorie şi s e com unica părţilor, iar dacă cel în drept să prim ească lucrurile nu a fost parte în această procedură, i se va transm ite o înştiinţare cu privire la acest drept şi condiţiile exercitării sate, potrivit dispoziţiilor instanţei. 2. Trecerea în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor care a u ser­ vit ca mijloace materiale de probă. Dacă, după înştiinţare, cei în drept a prim i bunurile care au servit ca m ijloace m ateriale de probă nu le ridică în term en d e 6 luni d e la data când au fost încunoştinţaţi în acest scop, instanţa va cita în cam era d e consiliu părţile interesate şi organul fin a n ciar local com petent. Instanţa va cita părţile interesate şi organul finan ciar local com petent d in oficiu ori la sesizarea p e rso anei interesate. P ă rţile interesate sunt, de data aceasta, nu neapărat părţile cauzei, ci persoanele în drept să ridice bunurile care au servit ca m ijloace m ateriale de probă ş> a căro r restituire s-a dispus în favoarea acestora. O rganul fin a n cia r ioco i com petent este acela unde îşi are sediul instanţa, corespunzător unităţii adm inistrativ-teritoriale care urm ează a deveni proprietara bunurilor. U lterior citării, instanţa va da o încheiere prin care aceste lucruri v o r fi considerate ca abandonate şi trecute în proprietatea privata a unităţii adm inistrativ-teritoriale unde îşi are sediul instanţa. în acest caz, bunurile v o r fi preluate de noul proprietar şi valorificate în condiţiile legii. Această încheiere poate fi atacată num ai cu a pel la instanţa ierarhic superioară. 682

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T it l u

l

L

pro cedu ra

În

A rt. 345

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

§7. Cercetarea la faţa locului C O M E N T A R IU Unul dintre m ijloacele prin care judecătorul poate ajunge direct şi nem ijlocit la sta­ bilirea raporturilor ju rid ice dintre părţi este observarea directă, care poate fi făcută în instanţă (prin cercetarea unor obiecte, planuri, schiţe etc.) sau în afara acesteia, prin cer­ cetarea anu m ito r îm prejurări, la faţa locului. Pot exista situaţii tn care este recom andabil ca instanţa să nu se m ulţum ească num ai cu audierea unor m artori sau cu lecturarea unui raport de expertiză, ci să procedeze ea în săşi la o cercetare directă a unor îm prejurări de fapt ce au legătură cu obiectul preten­ ţiei deduse judecăţii. Cercetarea la faţa locului, care m ai este denum ită şi descindere locală, d u ce la con­ statarea directă şi nem ijlocită a stării şi situaţiei unui obiect, a locului şi m odului de aşe­ zare a unor lucruri etc., în general a unor bunuri im obile sau m obile netransportabile în instanţă, fiind întâlnită în practică în procesele privind servituţi, grăniţuiri, degradări de im obile, spaţiu locativ etc. Cercetarea la faţa locului nu constituie în sine un m ijloc d e probă, ci doar un m ijloc de adm inistrare a unei p rob e m ateriale care n u p o a te f i înfăţişată in s t a n ţ e i. în să cer­ cetarea locală poate presupune nu d o a r verificarea unor lucruri, ci şi a unor îm prejurări, situaţii care, având legătură cu obiectul unei probe, pot d u ce la stabilirea convingerii instanţei asupra situaţiei d e fapt ce trebuie dovedită.

A ri. 3 4 5 • În cu viin ţarea cercetării la fa ţa locu lu i. (1) C ercetarea la faţa locu­ lui se poate face, la cerere sau din oficiu, când instanţa apreciază că ea este nece­ sară pentru lăm urirea procesului. (2) încheierea p rin care se adm ite cercetarea va determ ina îm prejurările de fapt ce urm ează să fie lăm urite la faţa locului. C O M E N T A R IU Această dispoziţie nu reprezintă decât o aplicaţie specială a prevederilor art. 254 şi art. 258 alin. (1) şi {2) NCPC. Pe lângă determ inarea îm p reju ră rilo r de f o p t pe care instanţa le va lăm uri prin acest procedeu, în încheierea prin care se adm ite ori se dispune cercetarea vo r fi m enţionate locul, ziua şi ora când aceasta va avea loc, se vo r lua m ăsurile de citare a părţilor şi a altor participanţi, atunci când este cazul (la locul cercetării po t fi ascultaţi m artori sau experţi), precum şi se vo r indica o rice alte obligaţii care incum bă părţilor în legătură cu adm inistrarea probei (de exem plu, instanţa va stabili term enul în care partea care a pro­ pus proba ori, după caz, partea desem nată de instanţă este obligată să depună sum a stabilită cu titlu de cheltuieli de adm inistrare a probei, sub sancţiunea decăderii, sau va stabili că aceasta are obligaţia de a asigura şi perm ite accesul participanţilor la adm inis­ trarea probei etc.). Efectuarea cercetării la faţa locului ar putea im plica şi anum ite o b lig a ţii p en tru terţi, de aceea, ca şi în cazul adm inistrării probelor m ateriale, eadem ratio ar trebui co n sid e­

11 M , T ă b â rc ă , D re p t p ro c e s u a l c iv il, vo i. 1,2 0 0 8 , p . 5 9 8 şi u rm ,; V.M . C io b a n u , C . B o ro i, T X . B ric iu , o p . c i t , 2 0 1 1 , p . 2 8 8 şf u rm . V £ * O H tC A D Ă N Â tiĂ

683

Art. 346-347

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

rate incidente dispoziţiile art. 293-300 NCPC, chiar d a c i ?n acest caz legiuitorul nu o mai sp e c ific i expres. în acest sens, încheierea de încuviinţare ar trebui s l conţină determ inarea oricăror elem ente care să facă previzibilă, legitim ă şi posibilă adm inistrarea probei.

A r i . 3 4 6 . Efectuarea cercetării La fa ţa locu lu i. (1) C ercetarea la fata locului se face, cu citarea părţilor, de către judecătorul delegat sau de către întregul com plet de judecată. Prezenţa procurorului este obligatorie când participarea acestuia la judecată este cerută de lege. (2) Instanţa poate, de asem enea, încuviinţa ca ascultarea m artorilor, experţilor şi pârţilor să se facă la faţa locului. C O M E N T A R IU Deşi prim ul alineat prevede că cercetarea la faţa locului se face cu citarea părţilor, considerăm că, dacă acestea sunt prezente la încuviinţarea sau ordonarea din oficiu a cercetării la faţa locului, acestea vo r lua cunoştinţă de term enul fixat în chiar şedinţa de judecatâ. Num ai porţile core lipsesc în acea şedinţă vor f i citate, indicându-se nu numai data, ci şi locul unde urm ează a se prezenta (citarea în acest caz este obligatorie, chiar dacă în cursul procesului partea a primit, în condiţiile art. 229 NCPC, term enul în cunoştinţă; cu toate acestea, citarea părţii va fi făcută num ai în scopul efectuării cercetării la faţa locului, pentru term enele de judecata şi actele succesive acesteia nem aifiind necesară citarea). A rticolul 346 prevede că instanţa va putea hotărî ca în treg co m p letu l sau n u m a i unul dintre jud ecători, delegat special în acest scop, sâ m eargă la faţa locului spre a efectua cercetarea locală. Dispoziţia potrivit căreia cercetarea la faţa locului poate fî efectuată şi d e un singur judecător are în vedere cazul în care cercetarea la faţa locului ar fi dispusă d e instanţa de apel sau de instanţa care judecă fondul dupâ casarea cu reţinere. Dacă este vorba de o pricină în care participarea p ro cu ro ru lu i ia judecată este obliga­ torie, acesta va în so ţi instanţa la faţa locului, urm ând, de asem enea, sâ fie citat. Având în vedere că la faţa locului o serie de îm prejurări se clarifică şi se creează par­ ticipan ţilo r noi perspective asupra faptelor, uneori poate fi oportună asculta reo la faţa locului a m a rto rilo r sau experţilor pricinii, pentru a obţine lăm uriri suplim entare, caz în care vo r fi şi ei citaţi pentru data şi locul unde se efectuează cercetarea locală. A cest lucru însă trebuie anticipat la data încuviinţării probelor, când instanţa va trebui să decidă asu­ pra acestui procedeu de adm inistrare a probei testim oniale sau a expertizei.

A r t . 3 4 7 . C onsem narea rezu ltatu lu i cercetării. (1) D espre cele constatate şi m ăsurile luate îa faţa locului, instanţa va întocm i un proces-verbal, în care se vor consem na şi susţinerile o ri obiecţiunile părţilor, care v a fi sem nat de către cei prezenţi. (2) D esenele, planurile, schiţele sau fotografiile făcute la faţa locului v o r fi ală­ turate procesului-verbal şi vor fi sem nate de către judecător şi de părţile prezente la cercetare. C O M E N T A R IU Rezultatul cercetărilor la faţa locului se consem nează într-un proces-verbal, conţi­ nând descrierea operaţiilor efectuate la faţa locului. A cest proces-verbal va trebui să albă 684

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

L

pr o ced u r a

Î

A rt. 348

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

un cuprins asem ănător cu acela al unei în ch e ie ri de şedinţer, deoarece cercetarea la fata locului nu este altceva decât o şedinţă de judecată (un term en d e judecată) desfăşurată în afara sediului Instanţei, la tocul de situare a probei m ateriale cercetate111. Aşadar, procesul-verbal va cuprinde m enţiuni referitoare la: data şi locul efectuării cercetării, constituirea instanţei (num ele judecătorilor, al grefierului şi, dacă este cazul, m enţionarea participării procurorului), prezenţa părţilor, a m artorilor şi expertului, ope­ raţiile efectuate în cadrul cercetării locale, constatările instanţei cu privire la probele m ateriale cercetate, susţinerile părţilor, lăm uririle expertului etc. Daca au fo st ascultaţi m artori, se va face m enţiune despre aceasta în procesul-verbal, însă declaraţiile m arto­ rilor se vo r consem na separat. Cu toate acestea, procesul-verbal nu consem nează aprecieri interpretative ale instan­ ţei, referitoare la puterea doveditoare a probei, deoarece aceasta se integrează exclusiv procesului de deliberare asupra cauzei. Se va m ai face m enţiune despre întocm irea eventualelor desene, planuri, schiţe sau fotografii făcute la faţa locului de către instanţă, părţi sau experţi, acestea urm ând a fi anexate la procesul-verbal. Astfel întocm it, procesul-verbal se va depune ta dosarul pricinii, pentru ca părţile să poată lua cunoştinţă de el şi să-l poată discuta în dezbaterile pe fond. Cercetarea locală poată fi efectuată şi prin com isie rogatorie, de o altă instanţă.

§8. Mărturisirea /. A d m is ib ilita te a p r o b e i

A ri. 3 4 8 . N oţiu n e şi fe lu ri. (1) Constituie mărturisire recunoaşterea de către una dintre părţi, din proprie iniţiativă sau în cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt p e care partea adversă îşi întem eiază pretenţia sau, după caz, apărarea. (2) M ărturisirea este ju d iciară sau extrajudiciară. C O M E N T A R IU M ărturisirea poate fi definita ca fiind recunoaşterea de către o parte a unui fapt pe care partea potrivnică îşi întem eiază o pretenţie sau o apărare şi care este de natură să producă îm potriva autorului ei consecinţe juridice. Pentru ca recunoaşterea unui fapt litigios de către o parte să constituie o m ărturisire, nu este necesar ca autorul acesteia să o fi făcut cu intenţia de a putea fi folosită îm p o ­ triva sa, recunoaşterea im punând în să , su b aspectul verificării adm isibilităţii sale, urm ă­ toarele condiţii: a) sâ fie fâ cu tâ voluntar, f ie spontan, fie în ca d ru l p roced u rii interogatoriului. în mod evident recunoaşterile obţinute prin m ijloace nelegale sau făcute din eroare nu pot pro­ duce consecinţele probatorii ale m ărturisirii prevăzute d e lege. Voinţa celui care face recunoaşterea trebuie să fie conştientă şi liberă12, m ărturisirea neavând valoare dacă a fost dată su b im periul violenţei, stării de nebunie, beţiei sau hipnozei.

llJ V.M . C iobani/, G. B o ro i, T .C B riciu , o p . c it., 2 0 1 1 . p . 2 8 9 şi urm . m A se ve d e a ş l C .S .J., s civ., d e c. nr. S 7 S / 1 9 9 2 , în D re p tu l nr. 7 /1 9 9 3 , p. 94, V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

685

A rt. 34S

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Din ace$t punct de vedere, trebuie considerat că natura ju rid ică a m ărturisirii este m ixtă, în sensu! că aceasta reprezintă atât un m ijlo c de probă, dar şi un a c t de dispoziţie al părţii care o face"1. Ca o ct u n ila tera l de voinţâ, m ărturisirea: - nu este condiţionată de acceptarea sa d e către cealaltă parte şi este, în principiu, irevocabilă. Totuşi, verificarea adm isibilităţii m ărturisirii Im plică şi verificarea faptului de a fi fost dată cu o voinţâ liberă ş i conştientă. Voinţa celui care face m ărturisirea poată fi exprim ată prîntr-o declaraţie într-o „anchetă” judiciară, d a r şi prin petiţii, m em orii ofi­ ciale sau neoficiale, ori dată în faţa unor autorităţi. în toate cazurile, îm prejurările care au determ inat recunoaşterea trebuie să fie apte a înlătura o rice suspiciune de natură să ducă la nevalabilitatea m ărturisirii sau posibilitatea ca autorul să se fi aflat într-o eroare d e fapt atunci când a recunoscut faptul pretins d e adversar şi pe care acesta îşi în tem e­ iază pretenţia sau apărarea121; - este un act de dispoziţie care im pune condiţia capacităţii d epline a autorului, dar şi pe aceea de a fi făcută num ai în legătură cu d rep tu ri de care autorul său poate să dispună ori pentru care nu este interzisă renunţarea*91; - e s t e un a c t p erso n a l ţ i nu poate fi făcut prin reprezentant decât în condiţii speciale. Ea trebuie, de asem enea, să privească acte sau fapte personale a le celui care face m ărtu­ risirea; b) să p rivea scă un fa p t p e care p a rtea adversă îş i întem eiază pretenţia sau, după caz, apărarea. Cu alte cuvinte, întrucât concordă întotdeauna cu o afirm aţie a adversarului, ea va produce consecinţe ju rid ice faţă de aceasta. Consecinţele pe care m ărturisirea le poate produce îm potriva autorului său fac ca m ărturisirea să se deosebească de explica­ ţiile pe care părţile le dau instanţei de judecată, din propria lor iniţiativă sau la cererea acesteia, deoarece explicaţiile părţilor cuprind doar inform aţii referitoare la faptele ce form ează obiectul litigiului1'1. M ai este nevoie şi ca recunoaşterea afirm aţiilor făcute de adversar să fie cla ră şi p recisă - certum confessus p ro iudicata erit; incertum non e rit (încercarea de tranzacţio­ nare nu reprezintă o recunoaştere a faptului pe care se sprijină pretenţia adversarului, ci intenţia soluţionării prin com prom is a litigiului, a stingerii sale în m od am iabil). în principiu, m ărturisirea trebuie să fie şi expresă, tăcerea n e va lo rln d acest lucru; cu toate acestea, uneori legea atribuie o atare sem nificaţie tăcerii, spre exem plu în cazul refuzului de a răspunde la interogatoriul în legătură cu deţinerea sau existenţa unui în scris (art. 295 NCPC) sau în cazul neprezentării ori refuzului de a răspunde la interoga­ toriul propus ca probă [art. 358 alin. (1) NCPC]. Recunoaşterea trebuie să privească d o a r chestiuni de fa p t, nu şi de drept(sl. în fine, m ărturisirea ju diciară poate fi făcută o ra l sau prezentată instanţei în scris, dacă îndeplineşte toate celelalte aspecte care ţin de adm isibilitatea sa.

1.1 în se n s m a te ria l - a se v e d e a , p e n tru m ai m u lte d e ta lii, V.M. Q o b a n u , G . B o ro i, T.C. B riciu , o p . d t . , 2 0 L l r p .2 9 0 şi urm , 1.1 C .S .J., s. civ., d e c. or. 5 7 5 /1 9 9 2 . în D re p tu l nr. 7 /1 9 9 3 . p. 94. 1.1 A se v e d e a ţl M . TZbâred, G K B u to , op. ctt., 2 0 0 8 . p. 6 3 9 . d a r şl a rt. 3 4 9 atin. (4 ) N C P C . 141M . Fo d o r, P ro b e le în p ro ce su l civ il. Ed. U n ive rsu l Ju rid ic , B u cu re şti, 2 0 0 6 , p. 334. A s e v e d e a s l A D e le o n u , T r a t a t , v o i . I , 2 0 1 0 , p . 8 3 5 , î n n o t e le d e s u b s o l.

686

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 349

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 3 1 0 . M ărtu risirea ju d iciară. (1) M ărturisirea ju d iciară face deplină dovadă îm potriva aceluia care a făcut-o, fie personal, fie prin m andatar cu pro­ cură specială. (2) M ărturisirea judiciară nu poate fi divizată îm potriva autorului decât în cazurile când cuprinde fapte distincte şi care nu au legătură între ele. (3) D e asem enea, m ărturisirea judiciară nu poate fi nici revocată, afară numai dacă se face dovada că a fo st urm area unei erori de fap t scuzabile. (4) M ărturisirea judiciară nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernăm ânt sau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoaşterea nu poate dispune. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţiile m ărtu risirii. M ărturisirea ju diciară este aceea obţinută în cursul ju d e că ' ţii, în faţa instanţei, fie provocat (prin interm ediu! interogatoriului), fie spontan, la iniţiativa părţii care o face în tim pul şedinţei d e judecatâ, m enţionându-se apoi în încheierea de şedinţă. Nu este necesar ca m ărturisirea să fie făcută în prezenţa celeilalte părţi pentru a fi considerată o m ărturisire judiciară, indiferent dacă este dată spontan sau provocată prin interogatoriu. Totuşi, în cazul obţinerii m ărturisirii la interogatoriu, aceasta presupune că iniţiativa ei a aparţinut adversarului sau chiar instanţei (este, deci, to t provocată m ărtu­ risirea ju diciară luată prin adm inistrarea interogatoriului din oficiu). Aşadar, pentru ca m ărturisirea să poată fi considerată ju diciară, în sensul art. 349 alin. (1), sunt necesare urm ătoarele condiţii: a) trebuie sâ fie fă c u tă în tim pul p rocesu lu i în care urm ează a fi apreciată ca probă. Astfel, m ărturisirea făcută într-un alt proces va constitui o m ărturisire extrajudiciara în cadrul litigiului în care se solicită a fi prim ită ca probă. De asem enea, m ărturisirea făcută într-o pricină declanşată printr-o cerere de che­ m are în judecată care ulterior s-a p e rim a t va fi socotită m ărturisire extrajudiciară într-o a doua pricină în care se reiterează aceeaşi cerere de chem are în judecată, chiar dacă probele adm inistrare în judecata perim ată v o r putea fi folosite ca atare în noul proces, întrucât folosirea ei ca probă cu deplină valoare nu poate substitui şi caracteristica de a fi făcută în tim pul procesului. în schim b, m ărturisirea făcută în ain te de suspendarea judecăţii va fi considerată o m ărturisire ju diciară după reluarea judecăţii, fiind vorba de continuarea aceluiaşi proces, aceeaşi fiind soluţia şi în cazul m ărturisirii făcută de o parte la judecata în prim ă instanţă şi invocată de cealaltă parte la judecata în apel; b) trebuie să fie făcută ch ia r în tim pul şedinţei de ju d eca tă , înaintea instanţei. Nu îndeplineşte această condiţie m ărturisirea făcută avocatului sau ch iar făcută judecătoru­ lui, însă în afara cadrului instituţionalizat al şedinţei (de exem plu, cu ocazia deplasării în scopul unei cercetări locale). Ea însă poate fi transform ată într-o m ărturisire ju diciară dacă partea care a făcut-o este dispusă să o reitereze în faţa instanţei de judecată, în condiţiile arătate m ai sus. S-a susţinut că în acest caz am fi în prezenţa a două feluri d e m ărturisire cu privire la acelaşi fapt, una extrajudiciară şi alta judiciară, instanţa urm ând să o ia în considerare pe aceea care îi oferă o posibilitate m ai m are de a stabili adevăratele raporturi ju rid ice substanţiale dintre părţi; în ce ne priveşte, credem că, faţă d e dispoziţiile alin. (2) şi (3)

VtHOM CA DĂNÂtiĂ

687

A rt. 349

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

a le art. 349, nu există o asem enea opţiune, iar m ărturisirea nu poate fi considerată decât judiciară. 2. M ărtu risirea făcută prin m andatar. M ărturisirea ju diciară spontană poate fi făcută de parte personal sau de către m andatarul său cu p ro cu ra sp ecia lâ , în tim p ce m ărtu­ risirea ju diciară provocată (interogatoriul) presupune posibilitatea prezentării sale în cuprinsul unei procuri speciale n u m a i în condiţiile art. 356. Posibilitatea d e a face o m ărturisire prin m andatar cu procură sp ecială este o rem inis­ cenţă a art. 1206 alin. (1) teza a ll-a C. civ. 1864, care însă m ai adăuga un asp ect im por­ tant, an u m e acela ca procura să fie dată în scopul efectuării unei recunoaşteri depline. Aceasta nu m ai a m ai fost reluată în actuala reglem entare (considerentul ar putea fi acela că recunoaşterea deplină prin m andatar special se confundă cu o achiesare în plan procesual), iar legea, din m otive de ordin practic, m ai m enţine doar cazul în care par­ tea care avea dom iciliul în străinătate putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată). Aşadar, la nivelul actualei reglem entări ne confruntăm cu dispoziţiile art. 349 alin. ( 1 ) N CPC, care arată că m ărturisirea judiciară poate fi făcută prin m andatar cu pro­ cură specială, însă interogatoriul, ca form ă a m ărturisirii ju d iciare, nu poate fi dat prin m andatar special decât în condiţiile art. 356, fără alte distincţii. A cest aspect im pune atât concluzia pe care am arătat-o în că la începutul paragrafului, câ t şi observaţia că textele sunt, în această privinţă, insuficiente. în fine, apreciem că, acolo unde este posibilă recunoaşterea prin m andatar cu pro­ cură specială, caracterul special al procurii constă atât în îm puternicirea de a prezenta instanţei o probă procesuală în num ele părţii, cât şi în privinţa conţinutului său. 3. Forţa probantă a m ă rtu risirii. Sub aspectul forţei probante, distincţia în tre m ărtu­ risirea ju diciară şi cea extrajudiciară prezintă o im portanţă deosebită. Astfel, m ărturisirea ju diciară face deplina dovadă îm potriva aceluia ca re a făcut-o, în sensul că partea care m ărturiseşte scuteşte pe cealaltă parte d e sarcina ce îi revine, potrivit legii, de a face dovada respectivului fapt. 5-a mai considerat că m ărturisirea ju d i­ ciară ar fi renunţarea părţii care m ărturiseşte la dreptul ei de a cere părţii adverse să dovedească faptul pe care aceasta îşi întem eiază pretenţia sau apărarea. în practică, m ărturisirea ju diciară reprezintă o probă destui de im portantă pentru a sprijini o hotărâre, deoarece, dacă este sinceră şi liberă, m ărturisirea se im pune convin­ gerii judecătorului , cea m ai raţională explicaţie a recunoaşterii părţii, care este potrivnică intereselor ei şi favorabilă celeilalte părţi, fiind aceea că m ărturisirea corespunde realită­ ţii, altfel partea respectivă nu a r fi făcut-o. M ărturisirea judiciară, deşi a fost trecută în rândul dovezilor de drept com un, are o forţă probantă sem nificativă, ea n e m a ip u tâ n d fi înlăturata d e instanţă ch iar dacă aceasta consideră că restul ansam blului probator nu o susţine. Deplina dovada a m ărturisirii judiciare obligă instanţa ca, în condiţiile art. 436 NCPC, respectiv dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclam antului, la cererea aces­ tuia din urm ă să pronunţe o hotărâre parţială, astfel încât judecătorul nu mai are posibi­ litatea de a aprecia valoarea probatorie a m ărturisirii. Ream intim că, în cazul coparticipării procesuale pasive sau active, m ărturisirea unei părţi nu poate fi opusă celorlalte, întrucât, fiind un act personal, ea nu este opozabilă decât părţii care o face, soluţia m enţinându-se şi atunci când există raporturi de so lid a­ ritate sau indivizibilitate.

68*

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 349

4. Irevo cab îlitatea m ă rtu risirii. M ărturisirea este, ca act de voinţă unilateral, irevo­ cabilă (în sensul că nu poate fi retractată sau lipsită de eficienţă probatorie sau anulată), afară de situaţia în care a fost dată dintr-o eroare de fapt scuzabilă ori, cu atât m ai mult, dacă a fost obţinută prin d o i sau violenţa. Eroarea s c u z a b ili trebuie să fie una de fa p t, iar nu o eroare de drept, astfel c i trebuie să privească faptul recunoscut, iar nu valoarea probantă a recunoaşterii. 5. Di vizibilitatea m ărtu risirii. M ărturisirea nu poate fi d iv iza ţi îm potriva autorului decât în cazurile când cuprinde fa p te distincte şi care n u a u legătura în tre ele. Din acest punct de vedere, doctrina clasifică m ărturisirea ju d iciară în sim plă, califi­ cată sau com plexă: a) m ărturisirea este s im p li atunci când partea chem ată la interogatoriu recunoaşte, fără rezerve sau adaosuri, faptul pretins d e adversar. Spre exem plu, reclam antul recu­ noaşte că a prim it plata invocată de către pârât; pârâtul recunoaşte că a prim ît sum a de bani pretinsă de reclam ant cu titlu d e îm p ru m u t etc.; b) m ărturisirea calificată conţine o recunoaştere a faptului alegat de partea care a propus interogatoriul, însă se adaugă anum ite elem ente sau îm prejurări în legătură directă cu acest fapt şi anterioare sau concom itente acestuia, care îi schim bă consecin­ ţele juridice, făcând ca, în fapt, răspunsul la întrebarea form ulată de partea adversă sâ fie negativ. Astfel, reclam antul pretinde restituirea unui îm p ru m u t cu dobândă şi pârâtul recu* noaşte sum a îm prum utată, dar adaugă faptul că îm prum utul a fo st făcut fără dobândă; pârâtul recunoaşte ca a prim it sum a d e bani pretinsă de reclam ant, d a r nu cu titlu de îm prum ut, ci de preţ al unei vânzări etc.; c) m ărturisirea com plexă conţine o recunoaştere a faptului pretins de partea adversă, însă cu adăugarea unui alt fapt, în le gă tu ri cu cel recunoscut şi ulterior acestuia, care tin d e să dim inueze sau să anihileze efectele ju rid ice ale faptului m ărturisit. De exem plu: pârâtul recunoaşte c i a îm prum utat de la reclam ant sum a pretinsă, însă adaugă im ediat că a restituit-o ori că a operat com pensaţia, că a fost iertat de datorie sau această obligaţie a fo st transform ată în alta prin efectul unei novaţii; cum părătorul recu­ noaşte ca a prim it bunul ce a form at obiectul unei vânzări, d a r adaugă faptul că nu dato­ rează preţul convenit întrucât a descoperit că bunul are vicii care îl fac inutilizabil etc. Problem a d iv izib ilitiţii m ărturisirii ar putea fi ridicată, în aceste condiţii, num ai în pri­ vinţa m ărturisirii calificate ori com plexe, cea sim plă fiind, după natura sa, nedivizibilâ. în să m ărturisirea calificată ori com plexă, prin adăugarea faptului conex, schim bă practic recunoaşterea în ne re cu noaşte re, astfel că scindarea elem entelor sale ar lipsi de sens voinţa părţii şi conţinutul faptului recunoscut. De aceea, în m ăsura în care faptele recunoscute se află în conexiune, deci intră în structura aceluiaşi fapt/raport sau faptul adăugat reprezintă o continuare sau consecinţă firească a faptului recunoscut, nicio m ărturisire, indiferent d e structura ei, n u poată f i divizată'1'. Se adm ite că m ărturisirea dedusă din lipsa părţii la interogatoriu sau din refuzul părţii de a răspunde la interogatoriu nu poate fi scindată. Soluţia, care s-a r justifica pe conside­ rentul că, în realitate, este vorba doar de o prezum ţie de m ărturisire, este m ai m ult teo­ retică, deoarece nu vedem ce anum e s-ar putea divide, de vrem e ce, prin ipoteză, nu se 115 A s e v e d e a ş l C . B o r o i , O . S p i n e o n u - M o t e i , o p . c i l . , p . 3 7 8 .

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

689

A rt. 350

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

m ai a d a u g i niciun alt fapt a n te rio r concom itent sau posterior faptului pretins de partea care a propus interogatoriul. Dacă însă întrebările privesc m ai m ulte fapte, iar instanţa consideră atitudinea părţii care trebuia să răspundă la interogatoriu drept o m ărturisire, iar nu ca un începu t de dovadă, atunci vo r fi prezum ate a fi recunoscute toate faptele pretinse, iar nu num ai unele dintre acestea. în practică, indivizibilitatea sau divizibilitatea m ărturisirii ju d iciare (provocate) mai ridică unele dificultăţi, deoarece interogatoriul nu se rezum ă la o sin g u ri întrebare, ad e­ seori întrebările {nu num ai conţinutul lor, ci şi ordinea în care su n t prezentate celui inte­ rogat) fiind form ulate cu m ultă abilitate. în realitate, interogatoriul are în vedere mai m ulte fapte în legătură cu pricina, astfel încât răspunsul la fiecare întrebare în parte poate conduce la o m ărturisire ju diciară. Tocm ai de aceea posibilitatea judecătorului de a scinda m ărturisirea unei părţi trebuie analizată în corelaţie cu problem a irevocabilităţii m ărturisirii judiciare, precum şi cu forţa probantă a acestui m ijloc de probă. Din aceleaşi raţiuni, m ărturisirea judiciară n u p rodu ce efectele p ro b a to rii considerate în prim ele două alineate dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernăm ânt sau dacă d u ce la pierderea unui drept de care cel care face recunoaşterea nu poate dispune.

A r i , 3 5 0 * M ărtu risirea extraju d iciara. (1) M ărturisirea făcută în afara pro­ cesului este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilor generale de probaţiune. (2) M ărturisirea extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu m artori nu este adm isă. C O M E N T A R IU M ărturisirea extrajudiciară este cea făcuta în afara procesului în care se foloseşte ca probă. M ărturisirea extrajudiciara poate sa fie verbală sau scrisă. Suplim entar faţă de verificarea co ndiţiilor generale de adm isibilitate, m ărturisirea extrajudiciară verbală este adm isibilă docâ este adm isibilă ş i probo c u m artori. A perm ite nelim itat dovada prin declaraţiile m artorilor pentru a proba o m ărturisire verbală ar în se m n a eludarea interdicţiei adm isibilităţii probei testim oniale în cazurile prevăzute de lege. însă, m ărturisirea extrajudiciară verbală făcută în faţa altei instanţe sau a altui organ d e stat, dacă este consem nata în scris, poate fi folosită în orice proces, chiar şi în acela în care probă testim onială este inadm isibilă, în tru cât cuprinsul m ărturisirii fiind consem ­ nat în scris, nu m ai este nevoie de audierea m artorilor pentru a-l dovedi. în acest caz, se vo r folosi regulile generale referitoare la proba prin înscrisuri, reguli incidente şi în cazul m ărturisirii extrajudiciare scrise. Astfel, prim ul alineat al art. 350 arată că, sub aspectul forţei sale probante, recunoaş­ terea extrajudiciară este supusă aprecierii ju d e că to ru lu i potrivit regulilor generale de probaţiune. Forţa probantă a m ărturisirii ju d iciare care face deplină dovadă îm potriva autorului său nu este egală cu cea a m ărturisirii extrajudiciare, deoarece o recunoaştere făcută în afara procesului în care este utilizată, fără a se şti dacă va fi sau nu folosită ca m ijloc de probă, nu presupune aceeaşi reflectare din partea autorului ei şi nici aceeaşi precizie

690

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 351

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

precum m ărturisirea făcută de parte înaintea instanţei de judecată, în chiar procesul în care va fi utilizată ca m ijloc d e probă. în plus, în cazul m ărturisirii extrajudiciare, ju d e­ cătorul m ai poate avea în do ieli cu p rivire la existenţa sa u cuprinsul acesteia, în funcţie de m ijlocul de probă prin care a fost stabilită, îrtsă astfel de îndoieli su n t excluse în ca 2ul m ărturisirii ju d iciare, care este percepută personal de către judecător. De aceea, judecătorul va aprecia puterea sa doveditoare num ai în interpretarea de ansam blu a probelor cauzei, putând chiar să o înlăture dacă ea nu este concordantă cu alte probe m ai convingătoare, de natură să susţină convingerea m agistratului asu­ pra situaţiei de fapt. Rezultă că ea nu perm ută sarcina probei de la cel care o foloseşte, acesta având în continuare obligaţia de a dovedi susţinerile sale. De asem enea, regula indivizibilităţii m ărturisirii nu se aplică în ca2ul m ărturisirii extrajudiciare. //. In te ro g a to riu l

C O M E N T A R IU Legiuitorul acordă o im portanţă deosebită reglem entării m ărturisirii judiciare provo* cate prin reguli procedurale delim itate, deoarece această m odalitate a m ărturisirii este cea m ai frecvent întâlnită în soluţionarea proceselor. Dispoziţiile care urm ează preiau în bună m ăsură vechea reglem entare a procedurii interogatoriului, de aceea, în acest context, îşi păstrează actualitatea Decizia Curţii Constituţionale nr. 33/2006, prin care s-a soluţionat excepţia privind încălcarea dreptului la ap ă ra re a l p ă rţii în proced ura d e adm inistrare a acestei dovezi, respectiv d rep tu l de a fo lo si un avocot. Curtea a arătat cu acest prilej câ instituirea procedurii de ascultare este conform ă dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţia Rom âniei, potrivit cărora com ­ petenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura d e judecată sunt prevăzute prin iege şi că dispoziţiile criticate răspund acestui deziderat în contextul naturii speciale a probei, care prevede proced uri distincte pentru ascultarea ia interogatoriu a diferiţilor reprezentanţi legali sau procesuali.

A r t . 3 5 1 . în cu v iin ţarea in terog atoriu lu i. Instanţa poate încuviinţa, la cerere sau din oficiu, chem area la interogatoriu a oricăreia dintre părţi, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluţionarea procesului. C O M E N T A R IU 1. Pro p u n erea in tero gato riu lu i. în ain te de a avea în vedere regulile speciale de încu­ viinţare a interogatoriului, se cuvine a ream inti că propunerea interogatoriului, la fel ca toate probele, se face d e c it r e părţi prin cererea de chem are în judecată, respectiv prin întâm pinare, su b sancţiunea decăderii, o r îîn condiţiile excepţionale a le art. 254 alin. (2) N CPC; d e asem enea, acesta ar putea fi d isp u s din oficiu, d e către instanţă ori propus de către procuror în cazurile în care acesta participă la judecată. în să , norm ele anterioare care am inteau sau reglem entau această probă au atras une­ ori consideraţii care a r putea fi reiterate şi faţă de noua legislaţie procesuală, respectiv: a) interogatoriul este o probă cu valenţe speciale, câtă vrem e dispoziţiile art. 203 N CPC perm it citarea p â râ tu lu i la interogatoriu încă p en tru p rim u l term en de judecată. Aceasta ar însem na o prevalenţă a acestei probe în com paraţie cu altele, d a r şi o condiţie

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

691

A rt. 351

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

im p liciţi im pusă reclam antului de a ataşa interogatoriul ca anexă a cererii de chem are în judecată. A m intim , tn prim ul rând. că această dispoziţie nu doar câ nu reprezintă o noutate, ci ea im p lic i pentru instanţă o posibilitate care va fi evaluată întotdeauna ţinând cont de circum stanţele form ulării unei asem enea solicitări. M ai m ult, ch iar textul am intit arată că instanţa va încuviinţa citarea pârâtului persoană fizică [a se vedea şî art. 194 lit. e) NCPC] la interogatoriu sub rezerva dezbaterii - încuviinţării p rob ei (n.n.) - la prim ul ter­ m en de judecată. în ce priveşte a doua chestiune, dispoziţiile art. 194 lit. e ) N CPC referitoare la conţi­ nutul şi anexele cererii d e chem are tn judecată sunt d a re în sensul că Interogatoriul se ataşează cererii num ai atunci când legea prevede că răspunsul la acesta se form ulează în scris. Desigur că adm isibilitatea probei presupune, în condiţiile art. 255 NCPC, verificarea aptitudinii sale d e a duce la soluţionarea cauzei, aptitudine care, însă, va fi evaluată în raport cu obiectul declarat al probei, iar nu cu conţinutul fiecărei întrebări, această eva­ luare ţinând de adm inistrarea probei (când, de exem plu, instanţa poate respinge anu­ m ite întrebări); b) data fiind natura duală a interogatoriului - m ijlo c de proba şi a c t de d ispoziţie a l p ă rţii - nu se poate concepe decăderea părţii din dreptul d e a răspunde la interogatoriu. Contextul în care am intim această ipoteză justifică să subliniem o dată în plus faptul că dreptul părţii de a propune probe - drept din care aceasta poate fi decăzută în con­ diţiile art. 254 alin. (1) N CPC - nu este totuna cu dreptul adversarului legat de adm inis­ trarea probei respective (subliniem şi că art. 254 se referă la etapa propunerii probelor, iar dreptul pârâtului de a răspunde la interogatoriu ţine exclusiv de etapa adm inistrării). A poi, desigur că partea poate face recunoaşteri cu efect probator in fot cu rsu l procesului, în virtutea unui drept de dispoziţie, d a r aceasta nu exclude coexistenţa decăderii celei­ lalte părţi din dreptul de a fi ceru t proba. în atare circum stanţe, recunoaşterea făcută nu m ai este provocată, ci spontană, dar îşi păstrează caracterul ju d icia r şi deplina forţă probantă. 2. C o n d iţii d e a d m isib ilita te a interogatoriulu i. D epăşind aceste explicaţii care pri­ vesc m ai m ult etapa propunerii interogatoriului, subliniem c i , pe lângă condiţiile de eva­ luare a adm isibilităţii unei probe, instanţa va evalua, în cazul interogatoriului, şi unele co n d iţii speciale, respectiv: a) dacă interogatoriul ce urm ează este în legătura c u fa p te p erso n a le a le acelui căruia t se solicită. Această condiţie derivă şi din natura duală a interogatoriului. Tocm ai de aceea, în căzui coparticipării procesua le pasive, m ărturisirea unui pârât nu poate fi opusă celorlalţi pârâţi, întrucât, fiind un act personal, ea nu este opozabilă decât părţii care o fa ce , soluţia m enţinându-se şi atunci când există raporturi de solidaritate sau indivizibilitate, art. 60 alin. (2) N CPC vizând nu m ai acte le favorabile. Aceeaşi este situaţia ş iîn cazul coparticipării procesuale active, când unul dintre reclam anţi recunoaşte faptul pe care se întem eiază apărarea pârâtului, această m ărturisire neputând fi opusă celorlalţi reclam anţi. Condiţia nu este atenuată nici atunci când este posibilă chem area la interogatoriu a reprezentantului legal ai părţii în condiţiile art. 353 N CPC, care va răspunde num ai în

692

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 351

legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate, deci în legătură cu acţiunile proprii, chiar dacă privesc drepturi sau obligaţii a le celui reprezentat511; b) dacă faptele recunoscute sunt de n a t u r i sâ ducâ la solu ţio n a rea procesului. Condiţia este preluată din dispoziţia generală privind adm isibilitatea probei, stabilită prin art. 255 alin. (1) NCPC. Specificul său derivă în cazul interogatoriului d\n fu n cţia p robatorie a acestuia ca m ărturisire judiciară [art. 349 alin. (1) NCPC] şi d e a ct d e dispoziţie în legătură cu dreptul sau obligaţia adusă în judecată, în principiu neretractabil. Această condiţie presupune evaluarea obiectului p ro b e i ta m om entul propunerii de către parte, când instanţa pune în discuţia părţilor încuviinţarea probei solicitate. Eva­ luarea obiectului probei nu presupune cenzura interogatoriului înfăţişat instanţei punct cu punct (de altfel, se adm ite că interogatoriul se prezintă instanţei în ch iar ziua stabilită pentru adm inistrarea probei datorită caracterului de surpriză pe care se m î 2ea 2ă), ci analiza obiectului pe care partea îl declară la data propunerii. A bia cu prilejul adm inistrării probei instanţa a r putea respinge anum ite întrebări dacă acestea sunt neconcordante obiectului, aşa cum a fost încuviinţat; c) dacă obiectul probei (faptele personale în legătură cu care se solicită părţii recu­ noaşteri) este în legătură cu drepturi asupra cărora legea recunoaşte p â rţilo r posibilita­ tea de a tranzacţiona. Dată fiind funcţia sa, m ărturisirea nu trebuie să fie perm isă atunci când este în legă­ tură cu un drept ai autorului recunoaşterii la care acesta nu poate renunţa ori care nu poate face obiectul unei tranzacţii {astfel, potrivit dispoziţiilor art. 437 NCC, în acţiunile privitoare la filiaţie nu se poate renunţa la drept, aşa cum nu se poate renunţa nici la acţiunea în stabilirea filiaţiei introdusă de m in o r în num ele m inorului sau al interzisului). 3. M ăsu ri necesare p e n tru adm in istrarea probei. încuviinţarea interogatoriului se face prin încheiere preparotorie, instanţa dispunând totodată toate m ăsurile necesare pentru adm inistrarea probei, respectiv: a) se va dispune citarea p ă rţii persoană fiz ic ă la interogatoriu, chiar şi dacă aceasta a fost reprezentată la term enul la care proba a fost încuviinţată ori dacă, fără a fi fost pre~ zentă, avea term en în cunoştinţă, potrivit art. 229 alin. (2) pct. 3 NCPC. Partea nu va mai fi citată însă atunci când a fost prezentă la încuviinţarea interogatoriului şi s-a stabilit, totodată, şi term enul pentru luarea acestuia. în cazul în care interogatoriul urm ează a fi adm inistrat p e rso a n ei ju rid ice , cum nu poate fi vorba d e o „chem are" în instanţă la interogatoriu, iar procedura adm inistrării este stabilită potrivit art. 3 S5 NCPC, citarea la interogatoriu, ch iar şi a reprezentantului, este inutilă. Desigur, există şi o excepţie, citarea la interogatoriu urm ând a fi realizată în cazul societăţilor de persoane a i că ro r asociaţi a u d rep t de reprezentare. Aceeaşi este situaţia în care interogatoriul urm ează a fi luat persoanei fizice cu dom iciliul în străinătate, procedura stabilită în art. 356 NCPC făcând inutilă citarea la intero­ gatoriu; b) se va stabili în sarcina părţii căreia proba i-a fost încuviinţată obligaţia de o pregăti ş i prezenta interogatoriul în vederea adm inistrării. Deşi legea nu prevede acest lucru, în cazul adm inistrării probei în condiţiile art. 3S5 alin. (1) interogatoriul trebuie înfăţişat instanţei în 2 exemplare-, unul va răm âne la dosar, sem nat de preşedinte, grefier şi partea care l-a propus, iar celălalt va fi com unicat sta111 Pen tru o p in ia c o n fo rm c ă re ia în ră sp u n su rile pe c a re le d ă re p re ze n ta n tu l se re fe ra la fa p te le m a n d a ritul ui, a se ve d e a ş i M , Tâbârcâ, D re p t p ro ce su a l c iv il, voi. 1 ,2 0 0 8 , p. 604.

V e * O M C A D Ă N Â t iĂ

693

A rt. 352

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

tu lui ori persoanei ju rid ice de drept public sau privat faţă d e care proba a fo st a d m iş i. Necesitatea dubiului exem plar apare în raport cu integritatea şi integralitatea întrebări­ lor aprobate de in sta n ţi la care se va form ula răspuns. Instanţa trebuie s i asigure garan­ ţia faptului c i răspunsurile au fost form ulate la interogatoriul încuviinţat, iar confrun­ tarea se poate face cu originalul m enţinut în dosar, întrucât legea nu prevede obligaţia rem iterii interogatoriului com unicat părţii căreia i-a fost luat, ci, e v id e n t doar a răspun­ su rilo r pe care partea le form ulează. Ream intim cu acest prilej că, d a c i interogatoriul statului, persoanei ju rid ice de drept public sau privat a fost cerut de reclam ant prin cererea de chem are în judecată sau de către pârât prin întâm pinare, aceştia au obligaţia ataşării sale ca anexă la a ctu l de p ro ­ c e d u ri. Interogatoriul este o probă privitoare num ai la p ă rţile din p roces (reclam ant, pârât, intervenient, chem at în garanţie, cel chem at în judecată întrucât a r putea pretinde ace­ leaşi drepturi ca şi reclam antul, ce! arătat de pârât ca titu lar al dreptului), persoanele străine d e proces putând fi ascultate ca m artori sau folosite ca experţi ori interpreţi. Nici procurorul nu poate fi chem at la interogatoriu, chiar dacă el a introdus cererea d e che­ m are în judecată, deoarece faptele pricinii nu sunt faptele personale ale procurorului. Aşadar, părţile citate la interogatoriu v o r răspunde p erso n a l sau p rin m a n d a ta r cu procură sp ecială - în condiţiile art. 356 N CPC - , putând fi chem aţi la interogatoriu repre­ zentan ţii legali ai părţilor num ai în condiţiile art. 353 NCPC.

A r i • 3 5 2 . Luarea in terog atoriu lu i persoan elor fizice. (I) Cel chem at în per­ soană va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fap t în parte. (2) Cu încuviinţarea preşedintelui/ fiecare dintre judecători, procurorul, când participă la judecată, precum şi partea adversă pot pune direct întrebări celui chem at la interogatoriu. (3) Partea va răspunde fără să poată citi un p roiect de răspuns scris în pre­ alabil. Ea se poate folosi însă de însem nări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar num ai cu privire la cifre sau denumiri. (4) D acă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa u n nou term en pentru interogatoriu. (5) C ând am bele părţi su n t de faţă la luarea interogatoriului, ele pot fi con­ fruntate. C O M E N T A R IU 1. A scu lta re a p ă rţii. în şedinţa fixată pentru adm inistrarea probei cu interogatoriu, instanţa va verifica identitatea celui chem at la interogatoriu, iar apoi acesta va fi întrebat asupra fiecărui fapt în parte. Dacă o întrebare, prin m odalitatea sa de form ulare, vizează m ai m ulte fapte, instanţa o poate scinda, aşa cum poate clarifica întrebările cu co nţinut n e cla r eventual prin con­ sultarea autorului interogatoriului1". A lineatul (2) al art. 352 stabileşte posibilitatea ca fiecare dintre judecătorii care intră în com punerea com pletului, procurorul, când participă la judecată, precum şi partea adversă să poată pune direct în treb ă ri celui chem at la interogatoriu.

1 1 1 A s e v e d e a ş i M . T Z b â r c â , D r e p t p r o c e s u a l c i v i l , v o i . I, 2 0 0 8 , p . 6 0 6 ş i u r m .

694

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 353

Aceste întrebări au caracter a d iţio n a l ţ i lăm urito r faţă de întrebările propuse prin interogatoriu. In principiu, utilitatea lor trebuie să derive din calitatea răspunsului la întrebările preexistente şi apar spontan în procedura de interogare a părţii. De aceea, această m odalitate de interogare se distinge de interogatoriul propus din oficiu sau la cererea procurorului; totuşi, încuviinţarea întrebărilor de către preşedintele instanţei nu are d o ar caracter form al, ci presupune verificarea d e adm isibilitate im pusă de proba astfel adm inistrată. întrebările astfel form ulate, îm preună cu răspunsurile părţii la acestea, precum şi întrebările respinse de către instanţă se consem nează în încheierea de şedinţă. Proba cu interogatoriu se caracterizează prin spontaneitate şi m izează pe elem entul de surprindere al părţii chem ate la interogatoriu. De aceea, partea va răspunde la intero­ gatoriu fă ră să poată citi un proiect de răspuns scris în prealabil, chiar dacă a luat cunoş­ tinţă de conţinutul întreb ărilo r ce îi sunt adresate. Ea se poate folosi însă de însem nări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar num ai cu pri­ vire la cifre sau denum iri, adică elem ente d e strict detaliu care, d e regulă, nu pot fi uşor m em orate. 2. Stab ilire a unui nou term en pentru continuarea in tero gato riu lu i. In situaţia în care întrebările im pun răspunsuri d e detaliu pe care partea nu le poate form ula fără consultarea u n o r înscrisuri, registre sa u dosare, se poate stabili în acest scop un nou term en pentru adm inistrarea probei. însă instanţa va trebui să evite ca acest m ijloc d e adm inistrare a probei să reprezinte o eludare im plicită a dispoziţiilor alin. (3) al art. 352. Astfel, instanţa va putea am âna cauza în acest scop num ai la cererea ce lu i interogat, cerere în care va trebui să arate care sunt elem entele care trebuie consultate şi să ju sti­ fice necesitatea consultării lor. De asem enea, această cerere trebuie soluţionată num ai după punerea sa în discuţia tuturor p ă rţilo r M ăsura am ânării presupune că parte a a re cunoştinţă despre necesitatea prezentării sale personale pentru interogatoriu, astfel că reluarea procedurii d e citare în acest scop nu se mai im pune. 3. C o nfruntarea părţilor. Ultim ul alineat al art. 352 prevede posibilitatea interoga­ toriului încrucişat. Acesta poate fi stabilit ca procedeu de adm inistrare a probei încă din m om entul încuviinţării, când instanţa va lua m ăsurile necesare şi potrivite adm inistrării fiecărei probe în parte, d a r necesitatea şi utilitatea sa pot să apară spontan, în prem isele vizate de legiuitor în alin. (2). Desigur, o astfel de procedură este posibilă num ai atunci când am bele părţi sunt de faţă. Adăugăm că această procedură este posibilă num ai atunci când se referă ia părţile aflate pe poziţia de adversitate procesuală (reclam ant, pârât, intervenient forţat sau voluntar în interes propriu), iar nu atunci când proba îi priveşte pe coparticipanţi. De asem enea, confruntarea la interogatoriu este posibilă num ai dacă toţi cei intero­ gaţi sunt prezenţi şi su n t perso a n e fizic e sau dacă interogatoriul poate fi adm inistrat im e­ d ia t ţ i nem ijlocit, deoarece confruntarea este o m ăsură sp o n ta n i şi trebuie s i reprezinte pentru p ir ţ i un elem ent de surpriză.

A ri.

Luarea in tero g ato riu lu i rep rezen tan tu lu i leg al. Reprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cel care asistă per­ soana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chem at personal la interoga­ toriu num ai în legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate. V t * O M C A D Ă N Â t iĂ

695

A rt. 354

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU M ărturisirea ju d icia ră provocată (interogatoriul) nu poate fi fă c u ţ i decât de parte personal"'. Având în vedere caracterul de a ct de dispoziţie şi faptul că, în principiu, este şi nere* tracta bil, interogatoriul nu poate fi luat interzişilor sau m ino rilo r fă ră capacitate d e exer* ciţiu. însă reprezentanţii legali ai acestora, precum şi cei ca re asistă p e rso a n a cu capacitate de exerciţiu restrânsă; în p rocese le care îi privesc pe ce i reprezentaţi sa u asistaţi, pot răs­ punde la Interogatoriu în legătură cu faptele săvârşite în această calitate. Astfel, părintele sau tutorele, ca reprezentat al m inorului, nu po t face o recunoaştere valabilă decât în lim ita puterii d e a gestiona averea m inorului şi num ai în legătură cu acţiunile sale, chiar dacă acestea privesc drepturile celui reprezentat12'. Aşadar, este un caz special de interogare în proces nu a părţii, ci a reprezentantului legal al acesteia, în condiţiile stabilite de lege. Interogatoriul priveşte, desigur, faptele sau actele m ateriale săvârşite d e reprezentant, iar nu actele procesuale. în acest caz proba este încuviinţată spre a fi adm inistrată reprezentantului, faţă de care se vo r lua m ăsurile necesare pentru adm inistrarea probei. Dacă în cursul procesu­ lui ju d icia r calitatea de reprezentant legal a părţii nu m ai subzistă, deci persoana a cărei interogare se solicită nu are nicio participare procesuală, atunci ea nu va putea fi intero­ gată, dar va putea fi chem ată în instanţă pentru o depoziţie d e m a rtor.

A ri. 354« C onsem narea răsp u n su rilor la interogatoriu. (1) Răspunsurile la interogatoriu vor fi trecute p e aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul va fi sem nat p e fiecare pagină de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. T o t astfel vor fi sem nate adăugirile, ştersăturile sau schim bările aduse, su b sancţiunea de a nu fi tinute în seamă. (2) D acă partea interogată sau cealaltă parte nu voieşte ori nu poate să sem ­ neze, se va consem na în josu l interogatoriului. (3) In cazul în care interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum şi în cazul prevăzut la art. 352 alin. (2), vor fi consem nate în încheierea de şedinţă atât între­ bările, câ t şi răspunsurile. t

C O M E N T A R IU Partea care a propus interogatoriul form ulează în scris întrebările şi p e aceeaşi fo a ie se consem nează şi răspunsurile. în practică, se obişnuieşte ca întrebările sâ fie trecute în partea stângă a foii de interogatoriu, fără a depăşi jum ătatea colii de hârtie, iar răs­ punsurile se trec pe jum ătatea din partea dreaptă a colii, în ordinea şi în dreptul fiecărei întreb ări. Este recom andabil să se num eroteze cu acelaşi num ăr atât întrebarea, cât şi răspunsul dat la întrebarea respectivă. Pentru a evita pregătirea dinainte a răspunsurilor, este potrivit ca partea care a pro­ pus interogatoriul să prezinte întrebările cu foarte puţin tim p înainte de luarea acestuia.

1)1 Pentru detalii referitoare la domeniul m ărturisirii prin reprezentant, a se vedea observaţiile şi com entariile aferente art. 349. 1,1 A se vedea I. Deleartu, Tratat, voi. I, 2010, p. 836 $i urm ., note.

696

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 355

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

în fapt, instanţa îi citeşte părţii interogate întrebările, iar aceasta va prezenta răspun­ surile sale pe care instanţa le consem nează, pe cât posibil, Tn dreptul fiecărei întrebări, astfel încât corespondenţa răspunsului cu întrebarea să fie facilă şi incontestabila. Este recom andabil ca instanţa să atragă atenţia celui interogat asupra necesităţii de a răspunde concis, prin enunţuri precise şi scurte; în ipoteza în care răspunsul părţii este detaliat, instanţa va contrage şi consem na substanţa acestuia, fără să deturneze sem nifi­ caţia sa reală, fapt care ar putea schim ba chiar caracterul com plex ori calificat al m ărtu­ risirii şi ar deturna proba de la sensul său voliţional. în aceste situaţii, instanţa va trebui să prezinte părţii varianta rezum ată a răspunsului său, pentru ca aceasta să consim tă la consem narea Iul. întrebările din interogatoriu cenzurate de către instanţă pentru că nu corespund obiectului probei nu vo r m enţiona în dreptul lor niciun răspuns, iar spaţiul liber va fi barat. La cererea părţii interesate, în încheierea de şedinţa instanţa va detalia m otivul care a justificat respingerea întrebării, precum şi poziţia părţii care a propus-o. De asem enea, o rice incident, cerere sau excepţie intervenite în cursul adm inistrării interogatoriului şi aflate în legătură cu acesta se vo r consem na în încheierea d e şedinţă respectivă. După consem narea răspunsurilor, interogatoriul va fi sem nat pe fiecare pagină de preşedinte, grefier, d e cel care l-a propus ori d e reprezentantul său, precum şi de partea care a răspuns, după ce aceasta din urm ă a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vo r fi sem nate adăugirile, ştersăturile sau schim bările aduse, su b sancţiu­ nea de a nu fi ţinute în seam ă. Refuzul uneia dintre părţi d e a sem na interogatoriul se consem nează scriptic de către preşedintele com pletului, su b sem nătura acestuia. Lipsa nejustificată a oricăreia dintre sem năturile solicitate d e lege d u ce la nulitatea actului de procedură, care nu va putea fi verificat în cadrul analizei probelor ca intero­ gatoriu. Dacă poartă sem nătura preşedintelui, el va putea fi considerat, din punct de vedere probator, un a ct autentic n u l ca atare. Dacă interogatoriul a fost dispus d in oficiu, întrebările, precum şi răspunsurile vo r fi consem nate în încheierea de şedinţă. De asem enea, vo r fi consem nate în încheierea de şedinţă, iar nu adăugate pe form u­ larul de interogatoriu întrebările directe adresate celui chem at la interogatoriu, încuvi­ inţate de preşedinte fiecăruia dintre judecători, procurorului când participă la judecată, precum şi părţii adverse.

A r U 3 5 5 . Luarea interogatoriulu i p ersoan elor ju rid ice. (1) Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele ju rid ice de drept privat v o r răspunde în scris la interogatoriul ce li se va com unica în prealabil, în condi­ ţiile prevăzute la art. 194 lit. e). (2) Se exceptează societăţile de persoane, ai căror asociaţi cu drept de repre­ zentare vor fi citaţi personal la interogatoriu. C O M E N T A R IU 1. O b ligaţiile p ă rţii care a prop us proba. Ream intim că, între altele, specificitatea adm inistrării probei constă în aceea că partea care a propus proba are urm ătoarele obligaţii:

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

697

A rt. 355

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

a) de o anexa interogatoriul cererii d e chem are în ju d e ca tă sa u întâm pinării, în con­ diţiile art. 194 lit. e}, respectiv art. 205 lit. d) NCPC, d a c i proba a fost solicitată odată cu form ularea acestor acte procedurale; d a c i interogatoriul a fo st încuviinţat persoanei ju rid ice în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, atunci partea are obligaţia s i depună intero­ gatoriul în term en de 5 zile d e la încuviinţarea acestei probe, su b sancţiunea d e cid e rii. Legea stabileşte destul de im precis c i statul şi celelalte persoane ju rid ice de drept public, precum şi persoanele ju rid ice de drept privat vo r risp u n d e în scris la interogato­ riul ce li se va com unica în prealabil, în condiţiile p re v izu te la art. 194 lit. e). Or, ream intim c i: proba cu interogatoriu poate fi c e ru ţi şi în condiţiile art. 254 alin. (2) sau în unele situaţii chiar d u p i intrarea în dezbateri; răspunsurile la interogatoriu nu d e te rm in i pentru cel interogat obligaţia de a risp u n d e d e c it în condiţiile încuviinţă­ rii probei (în caz contrar, depunerea anticipată o răspunsurilor re p re zin ţi o recunoaştere ju d icia ră spontană), aceste reguli sunt aplicabile am belor părţi, în tim p ce art. 194 se re fe ri d o a r ia interogatoriul reclam antului, propus prin cererea de chem are în ju d e c a ţi; b) d e a înfăţişa instanţei interogatoriul propus şi încuviinţat în 2 exem plare; unul va răm âne la dosar sem nat de preşedinte, grefier şi partea care I-a propus, iar c e lila lt va fi com unicat statului, persoanei ju rid ice de drept public sau privat f a ţ i d e care proba a fost a d m iş i şi căreia legea îi tra s e a z i doar obligaţia de a rem ite la d o sa r risp u n su rile la interogatoriu form ulate în scris. 2. R ăsp u n su l la intero gatoriu. în procedura a d m in istririi interogatoriului persoanelor prevăzute la alin. (1), instanţa va verifica com patibilitatea întreb ărilo r cu obiectul încuvi­ inţat al probei cu interogatoriu şi va rem ite persoanei interogate fo rm u la ru l de întrebări, fie prin cel care re p re zin ţi partea în instanţă, fie în procedura c o m u n icirii actelor. Ream intim c i în acest caz partea in te ro g a ti n u va f i citată cu m enţiunea „la intero­ gatoriu", întrucât aceasta este im pusă d o ar d e situaţia în care interogatorul trebuie luat p irţii în p e rso a n i. R isp u n su rile trebuie rem ise instanţei în scris, pe cât posibil pe form ularul conţinând întrebările, sem nat pe flecare p a g in i de reprezentantul persoanei interogate. De aseme* nea, adăugirile, ştersăturile sau schim bările aduse răspunsurilor vo r trebui sem nate de respondent, su b sancţiunea de a nu fi ţinute în se a m i. Legea nu prevede ca risp u n su rile s i fie rem ise instanţei în dublu exem plar, pentru com unicare; de altfel, risp u n su l la interogatoriu nu este un act d e p ro ce d u ri întocm it ia iniţiativa p ir ţ ii care risp u n d e şi nici nu are efect sesizator. Trebuie în s i adm is că pir* ţii care a propus proba trebuia să*i fie perm is în mod real accesul la aceste răspunsuri, inclusiv prin acordarea unei a m in ir i d a c i natura răspunsurilor sau m om entul depunerii lor la dosar nu perm ite adversarului o inform are reală şi e fe c tiv i cu privire la acestea. 3. Interogatoriul so cie tăţilo r d e persoane în care aso ciaţii au şi d re p t de reprezen­ tare. Prin excepţie, în cazul societăţilor de persoane în care asociaţii au şi drept de repre­ zentare, aceştia vo r fi citaţi la interogatoriu, iar proba va fi adm inistrată în m o d nem ijlo­ cit\ în acest caz, dat fiind c i societatea de persoane este o ficţiu ne ju r id ic i şi c i faptele reprezentanţilor sunt ale persoanei înseşi, considerăm că natura întreb ărilo r propuse celui interogat este a co p e riţi atât de dom eniul art. 352, cât şi art. 353 NCPC. D a c i natura de societate de perso a n e este dincolo de o rice controversă în cazul socie­ tăţilor în num e colectiv, com anditate, al societăţilor sim ple sau celo r asim ilate acestora, cu totul oscilantă a fost poziţia practicii în cazul societăţilor cu răspundere lim itată, con­ siderate ca având caracter dual, atât ca societăţi de capitaluri, cât şi de persoane.

6 9 *

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 356

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Doctrina a răm as constantă în aprecierea caracterului m ixt al SR L-uri lor în această privinţă, considerând că ele îm b ină caracterul societăţilor de persoane cu cel al societă­ ţilo r de capitaluri, a căro r răspundere se lim itează la efectuarea vărsăm intelor de capital. Pe de altă parte, se subliniază constant că S R l-u rile , ch iar dacă au un nu m ăr m ai restrâns de asociaţi (specific societăţilor personale), se em ancipează m ult, după constituire, de elem entul contractual al asocierii (când. într-adevăr, este decisivă com ponenta perso­ nală a asocierii) şi devin entităţi instituţionalizate, m ult m ai apropiate ca structură, func­ ţio n are şi scop d e societăţile organizate ca entităţi de capitaluri. Şi legislaţia în m aterie m anifestă aceeaşi tendinţă de instituţionalizare a SR L-uri lor, care, structural, sunt com ­ parabile cu societăţile pe acţiuni, însă le m enţine o serie de dispoziţii atacate naturii lor personale (în m ateria dizolvării, a cesiunilor părţilor sociale şi cooptării d e noi asociaţi). în ce ne priveşte, fără a considera că fundam entul contractual iniţial la constitui­ rea unei so cietă ţi cu ră spundere lim itată dispare, totuşi instituţionalizarea acesteia după constituire estom pează com ponenta personală a asocierii. Din punct de vedere proce­ sual, consecinţele acestei abordări nu sunt atât d e nocive, câtă vrem e procedura adm i­ nistrării interogatoriului nu pune în discuţie drepturi derivând din calitatea de asociat propriu-zis sau relaţia dintre aceştia în interiorul entităţii, ci m ai m ult o problem ă de repre 2entativitate în ju stiţie în legătură cu interogatoriul, faţă d e care prim a garanţie tre­ buie să fie aceea ca răspunsul să reprezinte voinţa necontestabilă a societăţii111. O situaţie aparte întâlnim în cazul so cietă ţilo r unipersonale unde întreg procesul de deliberare, organizare şi funcţionare a societăţii are caracter personal. în privinţa aces­ tora, adm inistrarea directă a interogatoriului este posibilă ori de câte ori asociatul unic este şi reprezentantul societăţii.

A r U 3 5 6 . Luarea in terog atoriu lu i părţii aflate în străinătate. (1) Dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care Rom ânia este parte ori prin acte nor­ m ative speciale nu se prevede altfel, partea care se află în străinătate şi este repre­ zentată în proces printr-un m andatar va pu tea fi interogată p rin acesta. (2) în acest caz, interogatoriul va fi com unicat în scris m andatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă m andatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este suficientă. C O M E N T A R IU 1. Prem ise. în interpretarea şi aplicarea acestui te xt trebu ie avute în vedere urm ă' toarele prem ise: a) prin p a rte cu dom iciliul în străinătate trebuie înţeleasă orice situaţie asim ilată dom iciliului părţii din punct de vedere procesual. Astfel, are dom iciliul în străinătate par* tea, indiferent de cetăţenia sa, care este rezidentă în altă ţară sau care locuieşte în fapt în străinătate în m od real, constant şi continuu, ch iar dacă fără form e legale (sensul de dom iciliu este în acest caz echivalent celui atribuit prin art. 194 lit. a) NCPC] şi ch iar dacă şi-a ales dom iciliul procesual în Rom ânia. De asem enea, legea nu distinge după cum persoana care urm ează a fi interogată este persoana fiz ic ă sau ju rid ico , textul fiind incident în am bele situaţii.

|r A se vedea şi punctul de vedere din M . TSbâ rcd , G h. B u to , op, cit., 2008, d . 644, V£*QNtCA DĂNÂItĂ

699

A rt. 356

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Nu are dom iciliul în străinătate partea care în m od sporadic în cursul procesului se află în afara graniţelor ţării; nu se poate prezum a, de asem enea, că o parte are dom iciliul în străinătate dacă dom iciliul acesteia este necunoscut. b) interogatoriul prin m andatar al părţii cu dom iciliul în străinătate este posibil num ai dacă partea are un m a ndatar procesual. Nu are im portanţă izvorul sau natura m andatu­ lui, dacă acesta îndeplineşte condiţiile art. 80 NCPC. în lipsa unui m andatar, interogatoriul s e v a adm inistra în condiţiile dispoziţiilor ante­ rioare. c) prin tratate sau convenţii internaţionale la care Rom ânia este parte orî prin acte norm ative speciale s ă n u se prevadâ altâ procedură de adm inistrare a interogatoriului în cazul părţii care nu are dom iciliul în ţara în care se judecă procesul. Ream intim câ, în situaţia în care norm ele europene sau tratatele internaţionale refe­ ritoare la drepturilor om ului conţin norm e procedurale neconcordante procedurii de drept intern privind adm inistrarea probei, acestea se aplică prioritar De asem enea, în m ăsura în care noul Cod de procedură civilă reprezintă legea generală aplicabilă proceselor ju d iciare civile, dispoziţiile procedurale cu caracter sp ecia l se aplică, de asem enea, cu prioritate. 2. A d m in istrarea probei. Adm inistrarea probei cu interogatoriu părţii aflate în străi­ nătate presupune: a) d epunerea interogatoriului d e către cel care îl propune în două exem plare. Unul va răm âne la dosar sem nat de preşedinte, grefier şi partea care l-a propus, iar celălalt va fi predat m andatarului în vederea com unicării sale părţii. Necesitatea dublului exem plar apare în raport cu integritatea şi integralitatea întreb ărilo r la care se va form ula răspuns. Instanţa trebuie să asigure garanţia faptului că răspunsurile au fo st form ulate la intero­ gatoriul încuviinţat, a căror confruntare se poate face cu originalul m enţinut în dosar, întru cât legea nu prevede obligaţia rem iterii interogatoriului com unicat părţii căreia i-a fost luat. De asem enea, com unicarea interogatoriului trebuie precedată de verificarea com ­ patibilităţii întreb ărilo r cu obiectului probei avut în vedere în procedura de încuviinţare a acesteia; b) în tru cât nici în acest caz partea nu este chem ată la interogatoriu, n u va f i citatâ cu această m enţiune. Instanţa va fixa un term en pentru ca cel interogat să poată răspunde şi m andatarul să poate înainta la dosar răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. S-a considerat că în acest caz m andatarul este cel care form ulează răspunsul la în tre ­ bările adresate părţii, el neavând doar rolul d e a p rim iîn tre b ările com unicate de instanţă, de a le transm ite părţii şi de a depune apoi răspunsurile acesteia fa dosar, interpretarea contrară vădind excesivitate d e vrem e ce m andatul s-a r cere num ai pentru depunerea la dosar a unui act de procedură"1. Nu îm părtăşim acest punct de vedere. Exigenţa p ro cu rii speciale ş i autentice se im pune nu din raţiuni derivate din controlul m andatarului, ci pentru a se asigura că par­ tea ştie şi intenţionează să form uleze un răspuns la interogatoriu, adică îşi asum ă răs­ punsurile în scop probator, în cadrul unei m ărturisiri judiciare, cu toate consecinţele pe care aceasta le im plică (caracter probator deplin, neretractabii, natura de act d e disp o ­ 1,1 M . 7 3 b â r c â j O r e p t p r o c e s u a l c i v i l , v o i . 1 , 2 0 0 8 , p . 6 0 S

700

ş l

u rm .

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 357

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

ziţie directă, lipsa oricărei erori în le gă tu ri cu sem nificaţia actului părţii de a răspunde la întrebările propuse). Este a d e v ă ra t pe de altă parte, că fostul Cod civil stabilea în art. 1206 alin. (1) câ măr­ turisirea judiciară se putea face printr-un îm puternicit special al părţii spre a face m ărtu­ risirea, însă aceste dispoziţii au fo st întotdeauna interpretate în sensul că m andatarul cu procură specială nu poate face decât o recunoaştere deplină într-o atare situaţie. Or, din punct d e vedere procesual, recunoaşterea deplină, confundată cu achiesarea pârâtului sau cu renunţarea reclam antului la acţiu ne sunt şi astăzi acte d e dispoziţie asupra proce­ sului care nu po t fi făcute d e m andatar decât în condiţiile art. 81 NCPC, dar se disting de adm inistrarea probei cu interogatoriu. Aşadar, şi dacă m andatarul prezintă instanţei procura cerută de alin. (2), instanţa nu va proceda la interogarea m andatarului procesual, ci îi va cere în continuare transm ite• rea interogatoriului pentru ca partea să răspundă la acesta. Dacă m andatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este suficientă.

A r t . 3 5 7 . Luarea in terog atoriu lu i p rin ju d ecător delegat sau co m isie rogato rie. (1) Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţa celui chem at la interogatoriu, printr-un ju d ecător delegat, dacă partea, din m otive temeinice, este îm piedicată de a veni în faţa instanţei. In acest caz, răspunsurile la întrebări se vor consem na in prezenţa părţii adverse sau în lipsă, dacă aceasta a fost citată şi nu s-a prezentat. (2) Partea care locuieşte în circum scripţia altei instanţe, în cazurile prevăzute la alin. (1), se v a asculta p rin com isie rogatorie. C O M E N T A R IU Este posibil ca uneori deplasarea părţii în instanţă sâ fie im posibilă în m od justificat sau să producă acesteia sau altor persoane un prejudiciu sem nificativ. în tru câ t art. 358 N CPC îşi găseşte aplicare num ai în cazul în care partea refuză fără m otive tem einice să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, în cazul în care aceasta îşi m anifestă disponibilitatea de a răspunde, d a r ju stifică m otivul pentru care nu se prezintă sau nu se poate prezenta la term enul stabilit pentru adm inistrarea probei, instanţa va încuviinţa ca interogatoriul sâ fie luat la locul unde partea se află. Tem einicia m o tivului de neprezentare va fi pusă în discuţia părţilor, ca orice aspect incidental legat de adm inistrarea probelor. în să , dacă instanţa găseşte întem eiate aceste m otive, puterea sa de apreciere asupra posibilităţii de a lua interogatoriul la locul unde partea se află trebuie să fie foarte lim itată. Partea are dreptul de a răspunde la interogatoriu, iar asupra acestuia instanţa nu are a aprecia; de aceea, credem că posibilitatea la care se referă art. 357 alin. (1) atunci când m enţionează câ „Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţa celui chem at la interogatoriu" se referă doar la delegarea m isiunii de interogare unuia dintre m em brii com pletului în concurs cu posibilitatea deplasării întregului com plet sau doar a preşedintelui acestuia. Interogatoriul se adm inistrează cu citarea pârţilorl care pot fi de faţă la ascultarea celui interogat. în acest caz, desigur la m om entul încuviinţării interogatoriului, instanţa poate pre* tinde celui care a propus proba depunerea interogatoriului la dosar în ain te d e data sta­

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

701

A rt. 159

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

bilită pentru adm inistrarea probei, iar în ca 2ul incidenţei dispoziţiilor art. 352 alin. (2), întrebările suplim entare se vo r consem na într-un proces-verbal întocm it la locul adm i­ nistrării probei. Interogatoriul va f i sem n a t fa condiţiile art. 354 alin. (1) şi (2) şi va fi consem nat la dosar alături de procesul-verbal, atestând circum stanţele de fapt ale adm inistrării probei. Considerăm că această m odalitate de adm inistrare a interogatoriul este proprie n u m a i în ca 2 u l perso a n elo r fizice, d a r nu şi în ca 2 ul în care acestea au dom iciliul în stră­ inătate. De asem enea, adm inistrarea probei poate fi realizată şi prin co m isie rogatorie, deve­ nind incidente dispoziţiile art. 261 alin. (2) şi urm . NCPC.

A rt•

N eprezentarea la interogatoriu şi refu zu l de a răspunde. Dacă partea, fără m otive tem einice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste îm prejurări ca o m ărturisire deplină ori num ai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. In acest din urm ă caz, atât dovada cu martori/ cât şi alte probe, inclusiv prezum ţiile, p ot fi adm ise pentru com pletarea probatoriului. C O M E N T A R IU Din punctul de vedere al efectelo r produse prin chem area la interogatoriu, se pot distinge trei situaţii: a) când partea chem ată la interogatoriu tăgăduieşte faptele arătate de partea adversă (fapte cu privire la care su n t form ulate întrebările la care s-a răspuns negativ), aceasta din urmă trebuie să-şi dovedească susţinerile cu alte m ijloace de probă, atitudinea de ne recunoaştere a faptelor d e către partea chem ată la interogatoriu neavând niciun efect probatoriu; b) pentru situaţia în care partea chem ată la interogatoriu refuză nejustificat să se prezinte în faţa instanţei sau, deşi se prezintă, refuză fă ră m otive tem einice să răspundă la interogatoriu, art. 358 NCPC arată că instanţa poate socoti aceste îm prejurări ca o m ă rturisire deplină s a u n u m a ic a u n început de dovadă în folosul părţii potrivnice. Aşadar, atitudinea celui chem at la interogatoriu, constând în refuzul nejustificat de a se prezenta sau de a răspunde la întrebări, poate fi considerată d e către instanţă fie ca o m ărturisire, fie ca un începu t de dovadă. în prim ul caz este vorba, în realitate, d e o p rezu m ţie de recunoaştere tacită, prezum ­ ţie pe care legea o recom andă instanţei, fără însă a o im pune. Deci, suntem în prezenţa unei prezum ţii sim p le (judiciare), deoarece ea este opera judecătorului, iar nu a unei prezum ţii legale. A r fi nejustificată eventuala obiecţie că, dacă s-ar considera această prezum ţie ca fiind sim plă, ar însem na că ea nu este adm isibilă, potrivit art. 329 NCPC, decât în pricinile în care este adm isibilă şi proba prin declaraţiile m artorilor, deoarece posibilitatea folosi­ rii acestei prezum ţii de m ărturisire este prevăzută expres de art. 358 NCPC, te xt de lege care, nefăcând nicio distincţie, se aplică în o rice pricină (ch iar şi în jurisprudenţa C.E.D.O. s-a considerat că este ju stă o asem enea m odalitate de asigurare a echilibrului probelor în m ăsura în care Curtea a observat că art. 225 CPC 1865 invocat d e re c la m a n tă -c a re îşi găseşte corespondent în art. 358 NCPC - nu le im pune instanţelor sesizate cu o cauză să tragă vre o concluzie din refuzul părţii de a răspunde la un interogatoriu, ci d o a r le oferă

702

V S / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 358

această posibilitate, şi câ nu s-a contestat faptul că reclam anta a beneficiat de o proce­ dură contradictorie şi că a putut să îşi prezinte argum entele în apărarea cauzei sale111). Prezum ţia de m ărturisire tacită poate fi rdsturnatâ de cel care a fo st chem at la inte­ rogatoriu p rin prezentarea sa în instanţă p en tru a răspunde la interogatoriu. Considerăm că răspunsul părţii n u p o a te f i refuzat acesteia în to t cursul cercetării, dată fiind natura de a ct de dispoziţie a actului său şi consecinţele probatorii pe care acesta le determ ină întotdeauna. Există însă şi opinia că prezum ţia ar putea fi evitată prin form ularea răspunsului ulterior, dar num ai dacă justifică m otivul iniţial al nepre 2entării111, însă credem că evitarea prezum ţiei num ai în aceste circum stanţe a r fi excesivă de vrem e ce partea ar putea face oricum o recunoaştere spontană al cărei efect probator nu poate fi atenuat prin aplicarea acestei prezum ţii. în legătură cu aplicarea art. 358 NCPC, su b im periul vechii reglem entări s-a decis că în toate cazurile în care este posibilă adm inistrarea aitor p rob e, lipsa ta interogatoriu sau refuzul d e a răspunde va fi socotit ca un în ce p u t d e dovadă, ce urm ează a fi com pletat cu alte probe {m artori, prezum ţii etc.) şi num ai atunci când nu s-a r m ai putea adm inis­ tra alte probe instanţa va putea considera atitudinea respectivă ca o m ărturisire deplină, dacă şi-a form at convingerea în acest sens din îm prejurările concrete ale cauzei191. Soluţia este logică, întrucât ţine cont de dispoziţiile în scrise în art. 22 alin. (2) NCPC, însă trebuie precizat că nu trebuie făcută confuzie între forţa probantă a unui m ijloc de probă (în speţă, m ărturisirea) şi însuşi m ijlocul de probă respectiv. Având în vedere că dispoziţia analizată a avut o reglem entare corespondentă şi în art. 225 CPC 1865, considerăm că îşi păstrează actualitatea considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 378/2006 prin care se arată, pe de-o parte, că autorul excepţiei nu se poate prevala în susţinerea criticii de neconstituţionalitate d e propria atitudine culpa­ bilă, iar pe d e altă parte, în toate cazurile în care este posibilă adm inistrarea altor probe, instanţa are îndatorirea de a-şi exercita ro iu l a ctiv şi de a stărui în a flarea adevărului, prin toate m ijloacele legale, în scopul pronunţării unei hotărâri tem einice şi legale, astfel că, din acest motiv, textul de lege criticat nu conţine nicio dispoziţie care să evidenţieze încălcarea dreptului la un proces echitabil, desfăşurat după o procedură contradictorie, cu respectarea dreptului la apărare şi a egalităţii arm elor, fiind în deplin acord cu exigen­ ţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor om ului şi a libertăţilor fundam en­ tale. Aşadar, num ai dacă nu există posibilitatea adm inistrării altor probe, refuzul părţii de a se înfăţişa sau d e a răspunde la interogatoriu va fi prezum at ca o m ărturisire tacită, dar puterea doveditoare a acesteia este lăsată la libera apreciere a instanţei: c) în cazul în care partea chem ată la interogatoriu se prezintă şi recunoaşte susţine­ rile adversarului, ne aflăm în prezenţa unei m ărturisiri, care poate fi sim plă, calificată sa u com plexă.

C.E.D.O., H o tă rî rea din 7 februarie 2008. cauza Arsenovici c. României. |,: A se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, o p. cit., 2011, p. 296 $i urm. IJ’ Atunci când este posibilă o verificare a stării de fapt pe baza altor probe, instanţa nu este scutită de obligaţia de a-şi exercita rolul activ pentru descoperirea adevărului şi de a administra din oficiu acele probe posibile, considerând lipss la interogatoriu ca un început de dovadă - Trib, Suprem, dec. nr, 1512/1981, în C.D. 1981, p. 291; C.S.J., dec. r>r. 118/1991; Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrum are nr. 3/1956, în îndreptar interdiscipli* nar, p. 109. V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

703

A rt. 359

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

§ 9 . A s ig u r a r e a p r o b e lo r

C O M E N T A R IU în m od obişnuit, probele se adm inistrează în cursul dezbaterilor ju d iciare, deci după sesizarea instanţei cu judecarea cauzei. Sunt însă situaţii când un m ijloc d e probă ce ar putea servi la soluţionarea pricinii p o a te dispărea încă în ain te de începerea procesului ori chiar în cursul procesului, dar m ai în ain te d e faza propunerii şi adm inistrării probelor. Dacă persoana interesată ar fi lim itată la adm inistrarea acestei probe pe calea o b iş­ nuită, adică în cursul desfăşurării procesului, este posibil ca ea să nu mai fie în m ăsura să-şi dovedească pretenţia sau, după caz, apărarea. Pentru a preveni o astfel d e situaţie, legea a reglem entat procedura asigurarii d o ve zilo r (art. 359-365 NCPC), care mai este cunoscută şi su b denum irea d e „anchetă in fu tu ru m ", procedură care are ca scop conser­ varea unei probe necesare într-un eventual proces sau ch iar într-un proces pendente^.

A ri. 1)50. C o n d iţii de ad m isib ilita te . (1) O ricine are interes să constate de urgenţă m ărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, m obile sau im obile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fap t sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de adm inistrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în tim pul procesului, adm inistrarea acestor probe. (2) In cazul în care partea adversă îşi dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar d acă n u există urgenţă. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţia urgenţei. Această dispoziţie trasează o con diţie de adm isibilitate a cererii de asigurare a dovezilor, şi anum e condiţia urgenţei. Procedura de asigurare a dovezilor este condiţionată de urgenţa im pusă de existenţa unui p e rico l de dispariţie a p ro b e i sau de îngreunare a ad m in istră rii ei în viito r12'. Urgenţa determ inată de acest pericol este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei. Ea trebuie să privească proba (atât ca m ijloc - integritate a probei - , cât şi ca procedură d e adm inistrare - anum ite situaţii excepţionale pot justifica adm inistrarea interogatoriului în procedura asigurării dovezilor), iar nu părţile litigiului şi va fi justificată şi dem onstrată prin interm ediul cererii (într-o speţă, s-a stabilit că dispoziţiile legale care reglem entează procedura asigurării dovezilor nu conferă posibilitatea instituirii obligaţiei d e conservare a lucrurilor supuse asigurării în sarcina adversarului; reţinerea nejustificată a docum entelor contabile de către un asociat im pune adm iterea cererii, dar nu şi

1)1S-a susţinutei că această m odalitate de adm inistrare a probei reprezintă un m od de preconstituire a probelor pe cale judecătorească - a se vedea şi I, Deleanu, T ra ta t voi. t. 2010, p. 853, nota de subsol, fiind evocate şi dispoziţiile Dec. Curţii Constituţionale nr, 173/2007. 1,1Sub acest aspect îţi păstrează actualitatea Oec. Curţii Constituţionale nr, 173/2007, prin care Curtea a consta* ta tca fiind o condiţie fundam entală a unui asem enea dem ers existenta unei prim ejdii Tn administrarea dovezii sau în constatarea unei anum ite stări de fapt care ar putea să înceteze ori sâ se schim be până la administrarea dovezilor, fără ca dispoziţiile criticate sâ contra vină prevederilor art. 16 din Constituţie, si că liberul acces la ju s­ tiţie este com patibil cu Instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite, $i Implică existenta unor proceduri unice pentru srtuaţii deosebite, aţa cum este şi cea a asigurării dovezilor, ceea ce nu contravine nici prevederilor art. 21 din Constituţie.

704

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 359

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

obligarea acestuia la predarea lor către celălalt asociat, m ăsură ce nu poate fi dispusă printr-o asem enea procedură1’1). Lipsa urgenţei, fiind o condiţie de procedură, nu trebuie se siza t! de către instanţă pe cale de excepţie, astfel în cât neîndeplinirea acesteia sâ ducă la respingerea cererii ca inadm isibilă. Astfel, urgenţa nu va fi evaluată ca o condiţie de adm isibilitate, iar proba va fi adm i­ nistrată fă râ a lte verifică ri d acâ p a rtea adversă (este vorba de partea care, într-un exis­ tent ori eventual litigiu cu autorul cererii de asigurare a dovezilor, ar putea sta pe poziţia procesuală opusă cu acesta) îţi d ă a co rd u l de adm inistrare a probei în condiţiile excepţio­ nale ale acestei proceduri. Acordul trebuie să fie expres, lipsa întâm pinării sau a opoziţiei efective a părţii adverse citate în această p ro c e d u ri neavând sem nificaţie. Din această perspectivă, chiar dacă urgenţa este im pusă prin situaţia particulară a probei, şi nu a părţilor, acordul adm i­ nistrării probei în lipsa urgenţei trebuie dat în caz de cop articipare p ro cesu a lă de toate persoanele, în caz contrar încălcându-se regula contradictorialităţii. 2. Form ularea cererii. Cererea de asigurare a dovezilor poate fi form ulată atât p e cale principală, adică atunci când procesul care im pune adm inistrarea probei în discuţie nu a începu t în că, d a r şi incidental, respectiv în tim pul procesului deja începu t, situaţie în care are caracterul d e cerere incidentală, cu toate consecinţele atrase prin art. 123 NCPC. In cazul în care cererea este făcută în cursul procesului care deja a începu t, aceasta poate fi form ulată oricând, inclusiv odată cu cererea de chem are în judecată, dar, desi­ gur, înainte ca în litigiu să se fi ajuns la adm inistrarea probelor, situaţie în care evaluarea urgenţei adm inistrării probei nu m ai prezintă interes. Cererea poate fi făcută de oricare dintre părţile litigiului în care proba urm ează să fie adm inistrată, însă invocarea sa fn acel litigiu nu este obligatorie. Cu toate acestea, dacă partea care a ceru t asigurarea dovezii nu m ai doreşte folosirea sa în litigiul principal, ea poate fi în su ţită d e câtre adversar în condiţiile art. 363 alin. (3) NCPC. 3. N atura p ro ced u rii. Cu privire la natura procedurii, vom pleca d e la analiza scopului acesteia, sens în care apreciem că prin asigurarea dovezilor se urm ăreşte conservarea unei probe pentru a putea fi folosită într*un litigiu în curs sau viito r1*:. Este deci un m ijloc de asigurare a adm inistrării unei probe, fără a pune în dispută între părţile care parti­ cipă la această procedură „stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană", sens în care aceasta este încadrabilă în categoria cererilo r necontencioase, potrivit art. 527 N CPC (într-o speţă, s-a considerat că sim pla cerere pentru asigurarea dovezilor, introdusă în conform itate cu art. 235 CPC 1865, nu este de natură să conducă la întreruperea cursului prescripţiei deoarece o asem enea cerere nu are caracter contencios131). O cerere de asigurare a dovezilor nu ar putea niciodată să conducă instanţa care adm inistrează proba în aceste condiţii la evaluarea probei, adică la deliberarea asupra situaţiei de fapt pe care partea tinde să o dem onstreze. Evoluarea p ro b e i va fi făcută num ai de către instanţa care judecă procesul propriu-zis şi care va putea să stabilească în ce m ăsură puterea ei doveditoare duce la dem onstrarea dreptului afirm at în acel litigiu (o cerere de asigurare a dovezilor care tinde la dem on­ strarea faptului că accidentul a fost provocat din vina exclusivă a pârâtului trebuia d e d a ll) C . A . C o n s t a n ţ a , s .

'*'■ M. Tobârcd, ,M C

D r e p

civ., dec. n r . 4 6 / 1 9 9 3 , în C . P . J . 1 9 9 3 - 1 t procesual c i v i l , voi. I, 2 0 0 $ , p. 613.

.S .J., s . c o n r f d e c , n r, 4 1 5 / 2 0 0 3 , Tn

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

B .J. B a z a

d e

9 9 4 , p . 1 2 5 .

d a le .

705

A rt. 360

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

rată inadm isibilă şi m otivată pe îm prejurarea că în cadrul procedurii asigurării dovezilor n u s-a r p u tea p reju d eca fo n d u f1'). E x işti, în să , şi opinia că procedura se încadrează la categoria procedurilor conten­ cioase, în prim ul rând datorită faptului că atunci când proba este solicitată, instanţa se pronunţă asupra adm isibilităţii (utilităţii, pertinenţei, co n d u d e n ţe im) sale, iar cum etapa încuviinţării şi adm inistrării dovezilor este una contencioasă, această procedură nu capătă caracter necontencios d o ar pentru m otivul că este declanşată înaintea ju d e ­ căţii propriu-zise sau în tim pul acesteia, dar anterior term enului la care se încuviinţează probele. în al doilea rând, s-a arătat că procedura contencioasă se caracteri 2ea 2ă prin existenţa unui litigiu, a unui conflict de interese, chiar şi a unuia doar posibil, astfel că cererea de asigurare de dove 2i se Încadrea 2ă în această categorie - fie că este vorba de o cerere anterioară litigiului, fie contem porană acestuia şi nu în cea a procedurilor necontencioase, care se caracterizează prin absenţa unui conflict ori litigiu şi, im plicit, a unui adversar care ar avea interesul să se opună cererii1*1. în ce ne priveşte, arătăm că evaluarea adm isibilităţii probei în procedura asigurării dovezilor este o chestiune procedurală, distinctă de stabilirea u n u i d rep t - în sensul art. 527 NCPC - , care nu are în vedere drepturi cu conţinut procesual. în plus, deosebit faţă de vechea reglem entare, art. 363 alin. (1) N CPC arată că probele asigurate vo r fi cercetate su b aspectul adm isibilităţii şi co n d u d en ţei lor de instanţa care ju d e c ă procesul, ceea ce lipseşte de autoritate încheierea d e încuviinţare a cererii întem eiate pe art. 359 şi art. 362 cu privire la aceste evaluări. în al doilea rând, credem că nu natura şi procedura de adm inistrare a probelor tra­ sează caracterul contencios al procesului - de altfel, adm inistrarea probelor în condiţii de contradictorlalitate nu este străină procedurii necontencioase - , ci o b iectu l litigiului, dreptul subiectiv m aterial valorificat prin acest m ijloc.

A r t • ?160« So lu ţion area cererii. (1) Cererea se va îndrepta, înainte de jude­ cată, la ju decătoria în circum scripţia căreia se află m artorul sau obiectul consta­ tării, iar în tim pul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prim a instanţă. (2) Partea v a arăta în cerere probele a căror adm inistrare o pretinde, faptele p e care vrea să le dovedească, precum şi m otivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părţii adverse. (3) Instanţa va dispune citarea părţilor şi v a com unica părţii adverse copie de p e cerere. A ceasta nu este obligată să depună întâm pinare. (4) Instanţa va soluţiona cererea în cam era de consiliu, prin încheiere. (5) In caz de pericol în întârziere, instanţa, apreciind îm prejurările, va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor. C O M E N T A R IU 1. Instanţa co m p eten tă. Alineatul (1) al art. 360 cuprinde n o rm e de com petenţă absolută, atât din punct de vedere teritorial, cât şi m aterial.

111A

s e

v e d e a

G . B o r o i, O . S p in e a n u - M a t e i,

o p . c it ., p . 3 8 3 . n o t a

a u t o r ilo r la

d e c iz ia

n r. 4 1 9 / 1 9 9 1

a

T r ib u n a lu lu i

B u c u r e ş t i,

w 1 Ltf.

N o u l C o d

d e

p r o c e d u r ă

G . B o r o i, O . S p in e o n u - M o t e t ,

c iv ilă , v o i. 1 ,2 0 1 1 . p . 4 8 4 . o & . c it ., p . 2 8 S ,

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 360

Din punct de vedere m aterial, asigurarea dovezilor prom ovat! p e ca le principa lă este întotdeauna de com petenţa judecătoriei, iar prom ovată incidental este în com petenţa instanţei care judecă litigiul în prim ă instanţă [mai m ult chiar, cererea de asigurare de dovezi form ulată pe parcursul existenţei unei ju decăţi pe fond se im pune a fi repartizată com pletului învestit aleatoriu cu judecarea cererii principale; aceasta în tem eiul dispozi­ ţiilo r art. 961 alin. ( l ) din Regulam entul de organizare şi funcţionare al instanţelor judecă­ toreşti, te xt conform căruia cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de acelaşi com plet]. Astfel, dacă litigiul se află în fa za apelului, etapă în care partea prom ovează o cerere de asigurare a dovezii, operează o delegare d e co m p e te n ţi a instanţei de apel (întrucât cererea priveşte probele adm inistrabile în apel) câ t re instanţa care a ju d e c a t în prim ă instanţă. Din punct de vedere teritorial, când cererea este prom ovată p e cate p rin cip a lă ea se judecă la judecătoria în circum scripţia căreia se află m artorul sau obiectul constatării, iar când este prom ovată inciden tal se produce o prorogare legală a com petenţei instanţei care ju d e că litigiul şi asupra cererii incidentale. Prorogarea este totodată dublată de o delegare în cazul în care litigiul se află în etapa căilo r d e atac. 2. Fo rm a şi co n ţin u tu l cererii. Cererea de asigurare a dovezilor trebuie să respecte form a şi conţinutul cererii de chem are în ju d eca tă , cu anum ită particularităţi: a) obiectul cererii îl reprezintă asigurarea dovezii, astfel că partea va trebui să arate care este p ro b a (m ijlo cul de probă) a cărei adm inistrare o pretin d e şi fa p te le p e care vrea sâ le dovedească. Astfel, deşi a r putea părea, datorită dispoziţiilor art. 363 NCPC, că pro­ cedura adm inistrării dovezii nu im pune verificarea d e către instanţa care judecă această cerere adm isibilitatea probei după criteriile stabilite prin art. 255 alin. {1} NCPC, credem că atât legalitatea, cât şi aptitudinea probei de a duce la rezolvarea cauzei în care va fi adm inistrată vo r fi avute în vedere la soluţionarea acestui tip de acţiune, independent de faptul că ele vo r fi evaluate şi de instanţa care judecă litigiul, potrivit circum stanţelor concrete ale respectivului litigiu la acel m om ent. Concluzia acestei necesităţi o trasează însuşi art. 360 alin. (2) NCPC d e vrem e ce trebuie arătate faptele ce trebuie dovedite în legătură cu care proba trebuie să se plaseze111; b) m otivele care fac necesară asigurarea acestora, adică justificarea situaţiei de urgenţă care îndreptăţeşte incidenţa procedurii sau, după caz, a co rd u l p ă rţii adverse. 3. So lu ţio n area cererii. în vederea soluţionării cererii pentru asigurarea dovezilor se constituie un dosar separat* în principiu, acest lucru nu ridică problem e în situaţia prom ovării cererii p e cale principală, când petentul se va adresa direct instanţei com petente. Dacă, însă, cererea se form ulează în tim pul soluţionării litigiului, adică incidental, actul de sesizare poate fi autonom (o cerere propriu-zisă depusă) ori asigurarea dovezilor poate fi prom ovată şi ca un capăt de cerere succesiv cererilor care fac obiectul litigiului, adică odată cu cererea de chem are în judecată care declanşează litigiul principal sau ca cerere incidenţă în cursul soluţionării litigiului. în acest caz, instanţa va disjunge cererea necondiţionat de starea de judecată a acesteia, ci faţă de îm prejurarea că presupune, potrivit art. 360 şi urm. NCPC, o procedură specială atât în privinţa judecării, cât şi cu privire la regim ul căilo r de atac (în acest sens, pot deveni incidente inclusiv dispoziţiile a r t 203 alin. (2) N CPC], iar dosarul astfel d isju n s va fi soluţionat de acelaşi com plet. |1 ‘ A s e v e d e a ş i M , T d b â r c â , D r e p t p r o c e s u a l c i v i l , v o i . 1 , 2 0 0 8 , p . 6 5 7 .

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

707

A rt. 361

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Cererea de asigurare a dovezilor, reprezentând ea însăşi o procedură specială im pusă d e urgenţă şi care stabileşte anum ite condiţii speciale de procedibilitate, este autonom â. Prin urm are, asigurarea dovezilor nu poate fi c e ru ţi pe calea ordonanţei preşedinţia le111. Cererea se judecă în cam era de consiliu, ca regulă cu citarea părţilor, situaţia de excepţie a necitării acestora urm ând să fie apreciată de instanţă potrivit cererii şi m oti­ ve lo r de natură să o ju stifice (respectiv urgenţa im pusă prin pericolul întârzierii). Depu­ nerea întâm pinării nu este obligatorie. Cererea se soluţionează prin încheiere, pronunţată în şedinţă publică. în cazul adm iterii, încheierea nu sem nifică şi închiderea dosarului, deoarece m ăsu­ rii d e adm itere a cererii (prin care se apreciază urgenţa ori se constată consim ţăm ântul părţilor şi tem einicia cererii) îi urm ează adm inistrarea probei, care este făcută în acelaşi dosar, potrivit art. 362 NCPC. A dm iţând cererea atât din perspectiva adm isibilităţii, cât şi a tem einiciei, instanţa va fua prin aceeaşi încheiere şi toate m ăsurile necesare p en tru adm inistrarea probei, sta­ bilind, atunci când este cazul, obligaţii în sarcina părţilor în fegătură cu aceasta [Tn acest sens, devin incidente dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi cele ale art. 262 alin. (l)-(4 ) NCPC].

A r i . «161. R eg im u l cailo r de atac. (1) încheierea de adm itere a cererii de asi­ gurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac. (2) încheierea de respingere poate fi atacată separat num ai cu apel în term en de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la com unicare, dacă s-a dat fără citarea lor. C O M E N T A R IU Din perspectiva cailor de atac, num ai încheierea de respingere a cererii de asigurare a dovezilor este atacabilă cu o p e lîn term en de 5 zile de la pronunţare, dacă s*a dat cu citarea părţi for, şi de la com unicare, dacă s-a dat fără citarea lor. în ch eierea de adm itere a cererii nu este supusă niciunei căi de atac şi este executorie. A parent paradoxală, soluţia îm brăţişată de legiuitor se explică totuşi prin aceea că, potrivit art. 363 NCPC, instanţei care ju d e că litigiul d e fond îi sunt trasate, în legătură cu proba adm inistrată în această procedură, obligaţia d e a cerceta proba su b aspectul adm isibilităţii şi concludenţei sale, adică d e a repune în discuţie în să şi încuviinţarea p ro ­ b e i astfel adm inistrate. Mai m ult, dacă va considera necesar, instanţa care judecă litigiu va putea proceda, dacă este posibil, la o n o u ă adm inistrare a aceleiaşi probe. De aceea, acest m ijloc asigura reconsiderarea prem iseloradm inistrării probei în procedura asigură­ rii dovezilor, chiar dacă nu se realizează un control efectiv al hotărârii judecătoreşti pro­ nunţată în această procedură. Caracterul executoriu a i încheierii se referă la acele dispoziţii susceptibile de execu­ tare, d a r care nu sunt obligaţii procesuale d e adm inistrare a probei. Astfel, se integrează în efectul executoriu dispoziţia de obligare a părţilor la plata cheltuielilor de judecată aferente procesului (taxe de tim bru, onorariu de avocat), iar nu costurile de adm inistrare a probei, care vo r fi cuantificate şi repartizate în condiţiile art. 363 alin. (3) NCPC.

1,1

G. PopUj

708

U n e le

c o n s id e r a ţ ii a s u p r a

a s ig u r ă r ii d o v e z ilo r p e

c a le

p r in c ip a lă ,

în R . D

.C . n r. 9 / 1 9 9 8 , p . 7 7 -7 8 .

V S f t o n K A D Â N Ă iL Ă

T

it l u l

L

pr o ced u r a

Î

A rt. 362-363

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A r i» 3 0 2 . A d m inistrarea p ro b elor asigurate. (1) A dm inistrarea probei ce trebuie asigurată v a putea fi făcută de îndată sau Ia term enul ce se va fixa în acest scop. (2) A dm inistrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere/ care nu este supusă niciunei căi de atac. C O M E N T A R IU După adm iterea cererii de asigurare a dovezii şi luarea tu tu ro r m ăsurilor de adm inis­ trare a probei, instanţa va trece la adm inistrarea acesteia, cu respectarea tu tu ro r reguli­ lor de adm inistrare a probelor, atât cele generale, cât şi cele special reglem entate pentru fiecare categorie de probe în parte. Dosarul va fi finalizat prin încheierea care constată adm inistrarea probei. Această încheiere nu sem nifică o evaluare asupra fondului dreptului care face obiec­ tu l litigiului principal111, nici ch iar predeterm inarea situaţiei de fapt rezultată din proba respectivă, etapă integrată procesului de interpretare al probelor din cadrul deliberării în litigiul principal121. încheierea pronunţată în aceste condiţii nu este supusă niciunei c â i de atac. în aceste condiţii, ch iar dacă instanţa care judecă litigiul principal nu va evalua greşelile de judecată săvârşite de către instanţa care adm inistrează proba în condiţiile art. 362 NCPC, totuşi, părţile vo r putea cere readm inistrarea probei, cerere ce va fi apre­ ciată d e instanţă, dar, desigur, determ inată şi de posibilitatea efectivă a acestei readm inistrări. Ni s-ar părea salutar însă ca procedura de adm inistrare a probei în condiţiile art. 362 N CPC să poate fi supusă controlului ju d icia r în condiţiile unei încheieri prem ergătoare integrate dosarului în care se judecă litigiul principal.

A r U 5 6 3 . Puterea doveditoare. (1) Probele asigurate în condiţiile prevăzute la art. 362 vor fi cercetate de instanţă, la judecarea procesului, su b raportul adm i­ sibilităţii şi concludenţei lor. In cazul în care găseşte necesar, instanţa v a proceda, dacă este cu putinţă, la o nou ă adm inistrare a probelor asigurate. (2) Probele asigurate pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut adm inis­ trarea lor. (3) C heltuielile făcute cu adm inistrarea probelor vor fi ţinute în seam ă de instanţa care judecă pricina în fond. C O M E N T A R IU în cursul procesului asupra fondului cauzei, aceste probe au aceeaşi valoare probantă ca şi în cazul în care s-ar fi adm inistrat în cursul judecăţii, putând fi com bătute prin alte m ijloace de probă. în să instanţa care judecă litigiul de fond are o bligaţia de a evalua ţ i p un e în discuţia p ă rţilo r în faza cercetării judecătoreşti - potrivit circum stanţelor şi datelor cauzei la m om entul încuviinţării probelor tn acest litigiu - adm isibilitatea ş i co n d u d e n ţa p ro b elo r 111 C . S . J . , d e c . n r . U) a

E s te »

,

1 9 3 7 / 2 0 0 1 , în

a s t fe l g r e ş it

c a r e

n u

p o a t e

O . S p in e a n u - M a t e i,

V t t t O iS I C A D Ă N Â t t Ă

p r o c e d e u l f i

fă c u t ă

B.J.

2 0 0 1 ,

In s t a n ţ e i

d e c lt

d e

p. d e

1 0 9 . a

„ o m

ju d e c ă t o r u l

o lo g a "

r a p o r t u l

p r ic in ii -

C .5 .J .,

d e

e x p e r t iz ă ,

s . c iv ., d e c .

c e e a

c iv . n r .

c e

s e m

n if ic ă

1 9 7 3 / 2 0 0 1 , în

o

în s u ş ir e

G . B o r o i,

o p , c it ., p . 3 8 5 .

709

A rt. 364

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

adm inistrate în condiţiile art. 362 NCPC. Aceasta n u sem nifică un co n tro l ju risd icţio n a l al încheierii pronunţate în condiţiile art. 3 S0 alin. (4) NCPC, ci evaluarea un or noi circum stanţe legate de procesul probator în litigiul în desfăşurare. De asem enea, dacă este necesar ş i posibil, instanţa care judecă litigiul principal va putea, din oficiu sau la cerere, să dispună readm inistrarea p robei asigurate. Necesitatea readm inistrării probei trebuie, de asem enea, să aibă în vedere num ai circum stanţe spe­ cifice procesului p rin c ip a l Dovezile adm inistrate în condiţiile art. 362 N CPC pot fi folosite şi d e partea care nu a ceru t adm inistrarea lor, text ce constituie o aplicaţie a principiului general potrivit căruia dove 2ile nu aparţin părţilor, ci cauzei. Desigur, întrucât acestea su n t probe ale procesului, costurile im puse de adm inistra­ rea lor se cuantifică 1a calculul cheltuielilor de judecată, ceea ce a r exclude cheltuielile reprezentând onorarii de avocaţi, de exem plu, care nu reprezintă costuri de adm inistrare a probei'11.

A rt. 36-1. C onstatarea de urgenţă a u n ei stări de fapt. (1) La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgenţă o anum ită stare de fap t care ar putea să înceteze ori să se schim be până la adm inistrarea probelor, executorul judecătoresc în circum scripţia căruia urm ează să se facă constatarea v a putea constata la faţa locului această stare de fapt. (2) în cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită con­ cursul părţii adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia. (3) In lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanţei să încuviinţeze efectuarea constatării. Instanţa poate încuviinţa efectuarea constatării fără citarea aceluia îm potriva căruia se cere. Dispoziţiile art. 360-363 se aplică în mod corespunzător. (4) Procesul-verbal de constatare va fi com unicat în copie celu i îm potriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă, şi are puterea doveditoare a înscrisului autentic. C O M E N T A R IU 1. D iferenţa faţă d e „co n statarea stării u n o r bunuri". Constatarea de urgenţă a unei stă ri de fa p t in tem eiul acestei dispoziţii se distinge de constatarea „stării un or bun uri" în condiţiile art. 359 NCPC, în prim ul rând prin aceea că prim a presupune constatările per­ sonale o le executorului ju d e că to re sc cu privire la situaţii de fapt, tn tim p ce constatarea stării unor bunuri se realizează prin interm ediul unui m ijloc d e probă. Pe lângă diferenţe de ordin procedural, constatările executorului judecătoresc cu pri­ vire ia o anum ită stare de fapt au valoarea probatorie a înscrisului autentic, în tim p ce o probă, chiar adm inistrată în condiţiile art. 360 şi urm . N CPC, nu are în principiu o valoare preconstituită sau un regim probator excepţional. în principiu, m ăsura constatării unei stări de fapt nu im plică în m od necesar interven­ ţia instanţei, partea urm ând să se adreseze executorului ju d e că to re sc în circum scripţia căruia urm ează să se fa c ă constatarea'2', care va putea constata la faţa locului această 1.1 C . A . B u c u r e ş t i , 1.1 /

710

Le ş,

N o u l C o d

s. a fV*a c i v . , d e

d e c .

p r o c e d u r ă

nr.

1 3 0 / 2 0 0 2 ,

în G. B o ro i, 0 . S p in e a n u - M a t s i, o p .

c r t , p . 3 8 8 .

c iv ilă , v o i. 1 ,2 0 1 1 , p . 3 7 9 .

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 365

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

stare de fapt, potrivit com petenţei $a1e date de art. 7 lit. f} şi art. 9 alin. (2) d in Legea nr. 1 8 8 /2 0 0 0 privind executorii judecătoreşti, republicată. intervenţia instanţei este condiţionată d e lipsa acordului părţii adverse sau al altei persoane îm potriva căreia constatarea urm ează a fi făcută. Cu această condiţie suplim entară îndeplinită, judecarea unei astfel d e cereri reacti­ vează toate dispoziţiile procedurale stabilite prin art. 360-363, în m ăsura în care com patibiiizarea este posibilă. 2. Procedura. Constatarea de u rg e n ţi a unei stări de fapt se va face întotdeauna prin interm ediul executorului judecătoresc. Spre deosebire de vechea reglem entare, în cadrul căreia executorul judecătoresc era desem nat (delegat) de către instanţă în condiţiile art. 239 CPC 1865, în actuala reglem entare instanţa va pronunţa o încheiere d e adm itere o cererii în condiţiile art. 360 NCPC, prin care va încuviinţa efectuarea constatării de u rg e n ţi a unei stări d e fapt de către un executor ju d ecăto resc com petent potrivit legii. Această încheiere are putere executorie. Constatarea astfel încuviinţata va fi făcută în baza autorizaţiei em ise de către instanţă, de către un executor ale s de către parte, întocm ind un proces-verbal. O rice vicii sau încălcări legate de m odalitatea în care executorul judecătoresc îşi îndeplineşte obligaţiile v o r putea fi sesizate prin interm ediul contestaţiei la executarem. Din punctul nostru de vedere, procedura ar fi astfel epuizată, cu condiţia ca procesulverbal de constatare s l fie com unicat îr\ co pie celui îm potriva căruia s-a f lc u t constata­ rea, dacă nu a fo st de faţă, prin grija executorului judecătoresc. în să ca urm are a trim iterii la dispoziţiile art. 360-363 NCPC, pe care legiuitorul le indică a fi aplicate în mod corespunzător, credem că procedura soluţionării unei astfel de cereri se epuizează după efectuarea constatării, dar condiţionat de depunerea la d o sa * ru l instanţei a p rocesului-verbal de constatare şi com unicarea sa în co pie celui îm potriva căruia $*a făcut constatarea, d a c i nu a fost de faţă, urm ată de încheierea pronunţată în condiţiile 362 alin. (2) NCPC. Dincolo de faptul că m enţinerea acestei a doua etape nu im p lic i în mod real posibili­ tatea instanţei de a interveni sau controla constatarea propriu-zisă, în principiu instanţa nu va avea niciun reper justificat în acordarea term enelor care urm ează încheierii de încuviinţarea a cererii sau luarea oricărei alte m ăsuri care să asigure finalizarea dosarului.

A r i, D isp o z iţii sp eciale. în caz de pericol în întârziere, asigurarea dovezii şi constatarea unei stări de fap t se vor putea face şi în zilele nelucrătoare şi chiar în afara orelor legale, însă num ai cu încuviinţarea expresă a instanţei. C O M E N T A R IU Atunci când situaţii excepţionale justifică o urgenţa deosebita, atât asigurarea dove­ zii, cât şi constatarea unei stări de fapt vo r putea fi făcute şi în zilele nelucrătoare sau chiar în afara o relo r legale. în situaţia prevăzută de art. 364 alin. (1) şi (2) autorizarea instanţei pentru efectuarea constatării în zilele nelucrătoare sau în afara orelor legale este o bligatorie. Nu credem însă că această condiţie a r putea fi extinsă şi la situaţia în care procedura este începută în tim pul o rarului legal de funcţionare, d a r continuată în afara acestuia.

A s e v e d e a ş i M . T â b â r c â , D r e p t p r o c e s u a l c iv il, v o i. 1 , 2 0 0 8 , p . 6 1 7 .

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

7 1 1

A rt. 366

Ca rtea

ii.

P ro ced ura

c o n t e n c io a s ă

S u b s e c ţ iu n e a o 4 -a . A d m in is t r a r e a p r o b e lo r d e c ă t r e a v o c a ţ i s a u c o n s ilie r i ju r id ic i

C O M E N T A R IU Prin introducerea acestor dispoziţii s-a urm ărit asigurarea soluţionării litigiului în mod accelerat, o responsabilizare a părţilor şi a celo r care asistă sau reprezintă inte­ resele acestora în plan procesual, dar nu în cele din urm ă o degrevare a instanţelor de etapa adm inistrări! probelor. Deşi posibilitatea adm inistrării probelor prin avocaţi a fo st introdusă în procedura civilă încă prin O .U.G. nr. 138/2000, d a r abrogata prin O.U.G. nr. 59/2001 şi reintrodusă prin Legea nr. 219/2005, ea a fo st prim ită cu rezerve d e cei în drept să o folosească şi pentru îm bunătăţirea dreptu rilo rcărora a fost concepută. Este posibil ca atenuarea prin­ cipiului nem ijlocirii să fie descurajantă pentru părţi, însă instituţionalizarea acestui sis­ tem nu este lipsită de eficienţa. Nu doar că procedura ar facilita părţilor posibilitatea d e a rezolva, în buna m ăsură, litigiul am iabil, dar realizarea acestui parteneriat între instanţă, părţi şi avocaţii lor ar putea constitui şi un prilej d e întărire a credibilităţii reciproce, o m ai bună înţelegere a sistem ului jurisdicţional în ansam blu sau o asum are responsabilă a actului de ju stiţie prin im plicarea părţilor. Cu toate acestea, pe lângă faptul că legiuitorul stabileşte dom eniul litigiilor în care această posibilitate poate fi exercitată, în mod evident se păstrează în com petenţa exclu­ sivă ş i netranzacţionabilă a instanţei sesizate problem a stabilirii p ro b elo r care urm ează a fi astfel a d m in istra re -d e ci, în planul deciziei num ai instanţa va stabili ce probe sunt încuviin­ ţate într-un litigiu precum şi soluţionarea oricăror incidente legate de adm inistrarea pro­ belor şi realizarea oricărei proceduri care, dincolo de aspectele form ale, im pune, dincolo de orice îndoială, m enţinerea anum itor drepturi şi garanţii procesuale esenţiale.

Art* 3 6 6 . D o m en iu de aplicare. D ispoziţiile prezentei secţiuni su n t apli­ cabile tuturor litigiilor, cu excepţia celor ce privesc starea civilă şi capacitatea persoanelor, relaţiile de fam ilie, precum şi orice alte drepturi asupra cărora legea n u perm ite a se face tranzacţie. C O M E N T A R IU Textul reglem entează câm pul de aplicare a dispoziţiilor privitoare la adm inistrarea probelor de avocaţi, statuând că ele sunt inciden te tuturor litigiilorl fiind exceptate în mod expres: a) cele care se referă la drepturi asupra cărora legea n u p erm ite încheierea u nei tran­ zacţii; b) cele ce privesc sta rea civilă, capacitatea perso a n elo r ş i relaţiile de fa m ilie. în cazul acestor excepţii, adm inistrarea probelor va urma calea dreptului com un, în sensul că aceasta se va realiza de instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei, indiferent de voinţa părţilor. A dăugăm la această delim itare expresă şi pe aceea că, în cazul litigiilor tn care păr­ ţile pot recurge la o asem enea procedură, adm isibilitatea sa este condiţionată de repre­ zentarea sa u asistarea tuturor p ă rţilo r litigiului de avocaţi sau, potrivit art. 388 NCPC, de con silieri ju rid ici. Această interpretare rezultă, dincolo d e interpretarea sistem atică a textelor, din chiar titlul subsecţiunii. 712

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

A rt. 367

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

Astfel, potrivit art. 368 NCPC, părţile po t conveni ca avocaţii care le asistă sau le reprezintă să adm inistreze probele în cauză, iar şedinţele de judecată se desfăşoară, obli­ gatoriu, cu participarea avocaţilor. Nu este aşad ar adm isibil ca părţile să fie reprezentate sau asistate procesual de m an­ datari procesuali care îşi legitim ează dreptul de reprezentare pe un m andat dat a d litem , deoarece acestor reprezentanţi legea le stabileşte anum ite lim itări incom patibile cu pro­ cedura prezentată111. Cel m ult. un asem enea procurator ju d ic ia r - ş i num ai dacă se legiti­ m ează printr-o procură sp ecială dată în acest s e n s - a r putea, în num ele părţii, să încheie şi să prezinte instanţei convenţia de adm inistrare a probelor, potrivit art. 368 NCPC.

A r i . 3 6 7 . O b lig a ţia in stan ţei. La prim ul term en de judecatâ la care părţile au fo st legal citate şi dacă acestea sunt prezente sau reprezentate, instanţa le va întreba dacă sunt de acord ca probele să /ie adm inistrate potrivit dispoziţiilor din prezenta subsecţiune. C O M E N T A R IU La debutul cercetării procesului, în condiţiile art. 239 NCPC, instanţa va p u n e în vedere p ă rţilo r asistate sau reprezentate de avocat că pot conveni ca adm inistrarea pro­ belor să se facă Tn condiţiile acestei subsecţiuni. Există o oarecare neconcordanţă între dispoziţiile art. 239 şi cele a le articolului supus analizei, în m ăsura în care aceasta din urmă stabileşte că instanţa va atrage atenţia părţi­ lor asupra acestei posibilităţi inclusiv în cazul Tn care acestea su n t prezente şi neasistate de avocat ori de către un m andatar cu procură a d litem. Desigur, la acest m om ent este m ai dificil a se anticipa care sunt probele ce vo r fi adm inistrare în proces, deoarece acestea nu au fost, în m od necesar, puse în discuţie, la fel cum alte m ăsuri procesuale nu au fo st încă luate, însă instanţa poate verifica d isp o ­ nibilitatea reală a părţilor de a derula această procedură. Inclusiv pentru a putea estim a durata procesului. A r fi însă recom andabil ca suita m ăsurilor pe care instanţa le ia la prim ul term en de judecată la care părţile su n t legal citate să aibă o succesiune care să corespundă m ersului real al litigiului. Credem că verificarea acestei disponibilităţi ar tre­ bui să succeadă soluţionării excepţiilor, deoarece angajam entul părţilor trebu ie asum at în condiţii de efectivitate a procedurii sau soluţionării altor aspecte care ţin de disponi­ bilitatea asupra procesului. Nu a r f i inutil ca această interogare să succeadă chiar încu viinţării probelor, atunci când părţile po t estim a, la rândul lor, gradul de im plicare şi m ăsura responsabilizării lor sau a avocaţilor în funcţie de anum ite aspecte specifice fiecărei situaţii sau fiecărui m ij­ loc de probă în parte. Cu toate acestea, codul plasează im placabil acest dialog anterior, în condiţiile art. 239 şi m ai ale s art. 370 NCPC. Totuşi, ch iar şi în acest caz, credem că o înţelegere ulterioară a p ă rţilo r intervenită în acest scop după încuviinţarea probelor, însâ a n terio r adm inistrării lor, poate fi prezentată instanţei în condiţiile art. 368 NCPC, fără ca instanţa să poate refuza părţilor acest drept. Desigur, acest m o m ent procesual se va regăsi consem nat în încheierea de şedinţă, îm preună cu poziţia exprim ată a părţilor.

11 A se ve d e a şi V.M . C io b a n u , FI.A. B a io s, C e rce ta re a p ro ce su lu i în c a zu l a d m in istră rii p ro b e lo r p rin a v o ca ţi. în R .D .C . n r 2 /2 0 0 1 , p. 46-SO. V £*O H tCA D Ă N Â tiĂ

713

A rt. 368

Ca rtea

ii.

P ro ced ura

c o n t e n c io a s ă

A r i* 3 6 8 » C on v en ţia părţilor. (1) La term enul prevăzut la art. 367 părţile, prezente personal sau reprezentate, p ot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să adm inistreze probele în cauză, potrivit dispoziţiilor prezentei subsecţiuni. (2) C onsim ţăm ântul pentru adm inistrarea probelor, prevăzut la alin. (1), se va da de câtre părţi, personal sau prin m andatar cu îm puternicire specială, în faţa instanţei, luându-se a ct despre aceasta în încheiere, sau prin înscris întocm it în faţa avocatului, care este obligat să certifice consim ţăm ântul şi sem nătura părţii p e care o asistă o ri o reprezintă. D acă sunt m ai m ulte părţi asistate de acelaşi avocat, consim ţăm ântul se va da de fiecare dintre ele separat. (3) Totodată, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta subsecţiune îşi alege dom iciliul la avocatul care o reprezintă. (4) C onsim ţăm ântul dat potrivit alin. (2) nu poate fi revocat de către una din­ tre părţi. C O M E N T A R IU Fără să reluăm consideraţiile exprim ate anterior, reiteram că ar fi cu m ult m ai util ca prezentarea unei asem enea convenţii, chiar şi asupra conţinutului $1 lim itelor sale, să fie solicitată părţilor după ce instanţa le încuviinţează probele, adică după ce, potrivit art. 255 NCPC, apreciază asupra adm isibilităţii şi aptitudinii lor de a duce la soluţionarea cauzei, inclusiv atunci când apreciază din oficiu asupra necesităţii adm inistrării anum itor probe, însă înainte de a lua, în condiţiile art. 258 alin. (2) NCPC, m ăsurile necesare pen­ tru adm inistrarea acestora. Aşadar, pe lângă sublinierea în sensul c l o asem enea convenţie nu poate avea ca o b iect delegarea com petenţelor sau prerogativelor care aparţin exclusiv instanţei (mai e x a c t în acest caz, statuarea asupra probelor încuviinţate), ream intim ca şi în această p riv in ţl părţilor li se recunosc anum ite drepturi, m ai exact d rep tu l de o încheia convenţii cu p rivire Io adm isibilitate a, o biectul ş i sa rcin a probelor, concom itent etapei încuviinţării acestora. Convenţia asupra adm inistrării p ro b e lo r poate; a) să f ie fă cu tă în fa ţa instanţei şi consem nată în încheierea de şedinţă. în această ipoteză convenţia poate fi făcută de către părţi personal sau de către reprezentanţii aces­ tora c lro ra dreptul încheierii acestei convenţii le-a fost dat anum e, adică prin îm p uter­ nicire sp e c ia li dată de fiecare parte, indiferent de num ărul lor sau d e natura ori izvorul co p a rticip lrii procesuale; b) să f ie înfăţişată instanţei printr-un înscris, caz în care instanţa va verifica dacă con­ sim ţăm ântul pentru adm inistrarea probelor a fo st dat de către p lr ţ i, personal sau prin m andatar cu îm puternicire specială; în acest caz, convenţia va răm âne consem nată la dosar. Instanţa este obligată s l verifice condiţiile de e xp rim area consim ţăm ântului, valabili­ tatea acestuia din punctul de vedere al form ei, d a rş i valabilitatea sa pe fond, atunci când părţile şi-l e x p rim i nem ijlocit în in stan ţl. C o n sim ţi m ântui astfel exprim at este irevocabil, putând fi invocate vicii de natură să afecteze valabilitatea sa; totuşi, convenţia poate fi revocată b ila te ra l* 1)1 C u p riv ire la ca ra cte ru l re v o ca b il d l co n ve n ţie i rm itu u s d w se n svs, a se ve d e a /. le ? . N o u l C o d d e p ro ce d u ră C i v i l ă , v o i. t, 2 0 1 1 , D- 4 3 9 ş i R. B ere eo , A d m in istra re a p ro b e lo r d e c ă tre avo caţi sau d e c ă tre c o n silie rii ju rid ic i din

714

V t/IO N IC A D Â N Ă ILĂ

T it l u l L

pro cedu ra

În

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 368

De asem enea, în cursul desfăşurării unei asem enea proceduri, este posibil ca în pro­ ces să intervină terţi, faţă de care o asem enea convenţie preexistentă nu produce efecte în plan procesual. Considerăm , în să , că o n o u ă convenţie, care să stabilească opţiunea tu tu ro r părţilor pentru adm inistrarea probelor prin avocaţi, poate fi făcută independent de depăşirea m om entului stabilit prin art. 367 NCPC. Nu credem , însă, că terţul poate face o sim plă achiesare la convenţia preexistentă a părţilor, pentru că în m od esenţial convenţia este pluripartită. Cu privire la conţinutul convenţiei d e reprezentare, pe lin g ă obiectul său principal (adm inistrarea probelor, care credem că poate privi adm inistrarea tu tu ro r probelor, dar şi num ai o parte a lor), aceasta trebuie să consem neze declaraţia părţii referitoare la ale­ gerea de dom iciliu procesual, pentru procedura adm inistrării probelor, la avocatul care o reprezintă în acest scop. Mai subliniem că desem narea avocatului care reprezintă partea în procedura de adm inistrare a probefor potrivit acestei subsecţiuni poate avea un m andat strict delim i­ tat la finalizarea procedurii, fără a fi necesar să fie a n g a ja tîn proces şi dincolo de lim itele adm inistrării probelor. Părţile care au aceeaşi poziţie procesuală îşi pot desem na un reprezentant com un, dar pot apela ia serviciile unor avocaţi diferiţi, legea neim punând nicio limitare. Sintagm a „avocaţii care le asistă şi le reprezintă" presupune existenţa unui contract de asistenţă ju rid ic ă încheiat între parte şi apărător131. Prin urm are, alţi reprezentanţi pro­ cesuali, ch iar licenţiaţi în drept, nu pot realiza în favoarea celo r reprezentaţi adm inistra­ rea probelor potrivit acestei subsecţiuni în m ăsura în care nu îşi legitim ează calitatea de avocat în acel proces. Cu privire la m om entul procesual la care o convenţie pentru adm inistrarea probelor prin avocaţi poate fi încheiată, în doctrină s-a arătat că aceasta se poate realiza şi cu pri­ lejul rejudecării unei cauze ca urm are a adm iterii unei căi de atac şi trim iterii cauzei spre rejudecare, respectiv ca urm are a adm iterii recursului şi casării hotărârii, cu consecinţa trim iterii cauzei spre rejudecare121. în schim b, s-a apreciat că procedura analizată nu poate fi aplicată în calea de atac atunci când s-a solicitat refacerea probatoriului adm in istrat în prim ă instanţă dacă aceasta ar însem na să se recurgă la aceeaşi procedură cu cea îm potriva căreia părţile şi-au exprim at nem ulţum irea tocm ai prin cererea de refacere a probaţiunii d eja adm inistrate. în să în situaţia în care cererea de adm inistrare a unor n o i p rob e în a pel nu este deter­ m inată de vicii a le procedurii d e adm inistrare a probelor d e către avocaţi desfăşurate în prim ă instanţă, s-a opinat în sensul adm isibilităţii procedurii în discuţie şl în cadrul ape­ lului^1.

p e rsp e ctiva p rin c ip iilo r d e sfă şu ră rii p ro c e s u lu i c iv il, tn D re p tu l nr. 1 /2 0 0 6 , p. 1 2 6 -1 2 7 . A u to rii s u n t d e p ă re re că. d a c i p ă rţile se p re zin tă în faţa in sta n ţe i şi d e m o n stre a ză re vo care a m u tu a lă a c o n sim ţă m â n tu lu i an te rio r e xp rim a t, in stan ţa e ste o b lig a tă să co n sta te p rin în c h e ie re a c e st fap t, fără a p u te a ce n zu ra în v re u n fe l voinţa părţilor. 10 A s e v e d e a şi C C. Frertţiu, D . L B ă ldea rt, C o d u l d e p ro ce d u ră c iv ilă c o m e n ta t şi a d n o ta t. E d . H a m a n g iu , B u cu ­ reşti, 2 0 0 8 , p. 624. IJJ V.M . C iobani/, FI.A. S o io s , op. cit . p . 42*43. R. B e rce a , o p . c il., p. 134,

V e * O N ! C A D Ă N Â IiĂ

715

A rt. 369

Ca rtea

ii.

P ro ced ura

c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 6 0 » D esfăşu rarea şed in ţei de ju d ecată. P e parcursul adm inistrării probelor de către avocaţi, şedinţele de judecată, atunci când acestea sunt nece­ sare, se desfăşoară potrivit art. 240, cu participarea obligatorie a avocaţilor. C O M E N T A R IU Prin to t ceea ce presupune adm inistrarea probelor prin avocaţi, intervenţia instan­ ţei nu este exclusă, iar uneori este ch iar im pusă. în toate aceste situaţii, la şedin ţele de ju d eca ta participarea avocaţilor aleşi d e pârţi pentru reprezentare în această procedură este obligatorie
1.1A ce ste şe d in ţe se d e sfă şo a ră tn ca m e ra d e c o n s iliu , d isp o ziţiile a rt. 2 4 0 N C P C fiin d In a c e st se n s a p lica b ile . R e a m in tim în să că. p o triv it a rt. XII d in Legea nr. 2 / 2 0 1 3 , p rin m a su rile tra n zito rii p e n tru p u n e re a în a p lica re a Le g ii n r 1 3 4 /2 0 1 0 p rivin d C o d u l d e p ro c e d u ră civ ilă , s-a sta b ilit câ re g le m e n tă rile re fe rito a re la ce rce ta re a p ro c e su lu i şi, d u p ă ca z, d e zb a te re a fo n d u lu i în ca m e ra d e co n siliu se a p lică p ro c e se lo r p o rn ite în c e p â n d cu d a ta d e 1 ia n u a rie 2016 . D esigur, a ce a stă a m â n a re n u p rive şte a c e le p ro c e d u ri p e n tru c a re co d u l p re v e d e în m o d sp e c ia l ca ju d e c a ta să se d e sfă şo a re , in te g ra l sa u în p a rte , în c a m e ra d e c o n siliu . Este v o rb a d e su ita s itu a ţiilo r în c a re „ le g e a p re ve d e altfe l" sta b ilită p rin a rt. X II a lin . (2) d in Le g e a n r 2 /2 0 1 3 , şi, in te g ra t su b se ctiu n ii de fa ţă , a v e m în vedere in c id e n te le d e te rm in a te p rin a rt. 373 ş i a rt, 332 a lin . (1 ) N CPC. 1.1 V.M . O o b o n u , FI.A . S o io s , o p . cit., p. 3 4 , S -a su b lim a t c ă . d in m o m e n t c e p ă rţilo r li se re cu n o a şte p o sib ilita te a d e a în tre ru p e p ro ce d u ra a d m in istră rii p ro b elo r, c u a tâ t m ai m u lt a c e s t d re p t se im p u n e a f i re c u n o sc u t In stan ­ ţei d e ju d e c a tă . Pe d e altă p arte, in stan ţa e ste d a to a re s ă îm p ie d ic e în d e p lin ire a a c e lo r a c te d e p ro ce d u ră care s u n t in u tile $1 c a re d e te rm in ă d o a r te rg iv e rsa rea so lu ţio n ă rii u n e i cau ze.

716

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

A rt. 370

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

A r t . 3 7 0 * M ăsu ri Luate de instanţă. (1) D upă constatarea valabilităţii con­ sim ţăm ântului dat conform art. 368, instanţa va lua m ăsurile prevăzute la art. 237 alin. (2). D ispoziţiile art. 2 5 5 ,2 5 6 , art. 257 alin. (1), art. 258 şi 260 su n t aplicabile. (2) C ând, potrivit legii, cererile prevăzute Ia alin. (1) p ot fi form ulate şi ulterior prim ului term en de judecată la care părţile sunt legal citate, instanţa poate acorda în acest scop un term en scurt, dat în cunoştinţă părţilor reprezentate prin avocat. (3) D ispoziţiile art. 227 şi ale art. 254 alin. (2)-(4) sunt aplicabile. (4) Partea care lipseşte ne justificat la term enul de încuviinţare a probelor va fi decăzută din dreptul de a m ai propune şi adm inistra orice probă, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar v a putea participa la adm inistrarea probelor de către cea­ laltă parte şi va putea com bate aceste probe. C O M E N T A R IU După constatarea valabilităţii consim ţăm ântului în condiţiile arătate la art. 368 NCPC, instanţa va lua toate m asurile specifice conţinutului cercetării procesului: va rezolva excep­ ţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu; va exam ina cererile de intervenţie form ulate de părţi sau d e terţe persoane, în condiţiile legii; va exam ina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chem are în judecată, a întâm pinării, a răspunsului la întâm pinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul; va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate; la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, m ăsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste m ăsuri nu au fost luate, în to t sau în parte, potrivit art. 203 NCPC; va lua act de renunţarea reclam antului, de achiesarea pârâtului sau d e tranzacţia părţilor; va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le c o n sid e ri necesare pentru judecarea procesului, urmând a le adm inistra în condiţiile legii; va decide în legătură cu o rice alte cereri care se pot for­ m ula la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate; va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de noul Cod civil sau d e legi speciale; va îndeplini orice alt act de procedura necesar solu­ ţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale. în m od evident, o parte a acestor m asuri nu su n t integrate etapei de adm inistrare a probelor, ch iar dacă anum ite intervenţii pot fi făcute pe durata desfăşurării sale. Astfel: excepţiile absolute po t fi invocate oricând în cursul procesului, până la închiderea dez­ baterilor pe fond; terţii po t interveni în proces în anum ite situaţii ch iar dacă s-a trecut la adm inistrarea probelor; părţile po t încheia tranzacţii sau face acte de dispoziţie proce­ suală, de asem enea, independent d e m om entul procesual etc. Este surprinzătoare soluţia legiuitorului d e a condiţiona rezolvarea acestor problem e de convenţia părţilor prin care optează pentru adm inistrarea probelor prin avocaţi, deoarece aceste chestiuni nu interferează, cel puţin nu la prim ul nivel, cu atât m ai m ult cu cât la acest m om ent, probele nu vo r fi fost încă încuviinţate. Mai m ult. adm inistrarea probelor prin avocaţi este ea în săşi o procedură incidentală, care se poate desfăşura paralel cu m ulte altele de acelaşi fel, în m od independent. în m ăsura în care o anum ită m ăsură procesuală nu im plică adm inistrarea probelor, desfă­ şurarea ei a rtre b u i sa răm ână independentă, atât în ce priveşte condiţiile d e procedibilitate, cât şi im plicaţiile pe care le poate induce în planul drepturilor procesuale.

V t * O M C A D Ă N Â t iĂ

717

A rt. 371

Ca rtea

ii.

P ro ced ura

c o n t e n c io a s ă

în să legiuitorul nu optează pentru soluţia independenţei procedurii şi, cel puţin prin prism a realizării acestei conexiuni, recurgerea părţilor la această opţiune procesuală pare o m ăsură de clem enţă pentru acestea, de natură să le im pună consecinţe riscante. D incolo de faptul că reprezintă pentru părţi o opţiune, ni se pare neoportun ca o eventuală convenţie a părţilor asupra adm inistrării probelor prin avocaţi să proiecteze asupra acestora pericolul d e a pierde unele drepturi procesuale pe care, în condiţii o b iş­ nuite de desfăşurare a procesului, şi le conservă c h ia rîn lipsă. De exem plu, în condiţiile alin. (4) al art. 370, partea care lipseşte nejustificat la ter­ m en u l de încuviinţare a p ro b e lo r va f i decăzută din dreptul de a m a i propune ş i adm i­ nistra orice probă, cu excepţia celei cu înscrisuri, d a r va p u tea participa la adm inistrarea p ro b e lo r d e către cealaltă p a rte ş i va p u tea com bate aceste p rob e. D incolo de faptul că încuviinţarea probelor şi adm inistrarea lor intră în com ponenţa unor drepturi procesuale cu conţinut diferit şi au în m od obligatoriu o anum ită succesiune în planul procesului, observăm câ, în cursul o b işn u it al instanţei, partea nu suferă o asem enea sancţiune, rf, dim potrivă, instanţa va lua în discuţie cererile şi apărările părţii care lipseşte [art. 223 alin. (2), art. 224 NCPC).

A r i . & 7 I . T erm en u l ad m in istrării probelor. (1) Pentru adm inistrarea pro­ belor de către avocaţi instanţa v a stabili u n term en de până la 6 luni, ţinând seama de volum ul şi com plexitatea acestora. (2) Term enul prevăzut la alin. (1) v a putea fi prelungit dacă in cursul adm i­ nistrării probelor: 1. se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe; în acest caz, term enul se prelungeşte cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului; 2. a încetat, din orice cauză, contractul de asistenţă juridică dintre una dintre părţi şi avocatul său; în acest caz, term enul se prelungeşte cu cel m ult o lună pen­ tru angajarea altui avocat; 3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, term enul se prelungeşte cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 sau cu term enul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a m oştenitorilor; 4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, term enul se prelungeşte cu perioada suspendării, dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 nefiind însă aplicabile. C O M E N T A R IU După ce părţile convin asupra adm inistrării probelor prin avocaţi, iar instanţa verifică valabilitatea şi adm isibilitatea unei asem enea convenţii, dar, credem , m ai ales după pre­ zentarea program ului de adm inistrare a probelor, instanţa va stabili un term en de până la 6 luni, ţinând seam a de volum ul şi com plexitatea acestora. Term enul astfel stabilit are caracter obligatoriu pentru părţi şi nu poate fi prelungit decât în condiţiile alin. (2), pentru m otive obiective şi pentru durate determ inabile strict în raport cu acestea. N erespectarea term enului nu poate atrage decăderea părţilor din dreptul de a fi beneficiat de această procedură decât într-o m ăsură implicită.* nerespectarea culpabilă

718

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

A rt. 372

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

a program ului de adm inistrare a p robei duce ld decăderea părţii din dreptul de a cere adm inistrarea probei respective în condiţiile articolului urm ător, im plicit la pierderea ori­ cărui beneficiu determ inat d e opţiunea părţii pentru această procedură.

A ri. 3 7 2 . Program ul ad m in istrării p rob elor. (1) în cel m ult 5 zile de la încuviinţarea probelor, avocaţii părţilor vor prezenta instanţei program ul de adm inistrare a acestora, purtând sem nătura avocaţilor, în care se v o r arăta locul şi data adm inistrării fiecărei probe. Program ul se încuviinţează de instanţă, în cam era de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor. (2) în procesele prevăzute Ia art. 92 alin. (2) şi (3) program ul încuviinţat potri­ v it alin. (1) v a fi com unicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 383. (3) Probele p ot fi adm inistrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei im pune aceasta. Părţile, prin avocaţi, sunt obligate să îşi com unice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recom andată cu confirm are de prim ire sau în mod direct, sub luare de sem nătură. (4) Data convenită pentru adm inistrarea probelor potrivit alin. (1) poate fi m odificată, cu acordul tuturor părţilor. (5) în cazul în care adm inistrarea probei nu este posibilă din m otive obiective, v a fi stabilit un nou term en, dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile în m od corespun­ zător. D acă părţile nu se înţeleg, va fi sesizată instanţa, potrivit art. 373. (6) N erespectarea nejustificată a program ului prevăzut la alin. (1) atrage decă­ derea părţii din dreptul de a m ai adm inistra proba respectivă. (7) D ispoziţiile art. 262 su n t aplicabile. C O M E N T A R IU 1. C o n ţin u tu l program ului şi term en de d ep u n ere. După încuviinţarea probelor, atunci când părţile au optat pentru adm inistrarea probelor potrivit acestei proceduri. în m axim um 5 zile calculate d e la şedinţa de încuviinţare a acestora avocaţii desem naţi ai părţilor vo r prezenta instanţei p ro g ra m u l de adm inistrare a probelor. Program ul nu reprezintă d o ar o eta pi za re cronologică şi o prestabilire a locului adm i­ nistrării probelor, ci şi asum area anum itor sa rcin i ţ i obligaţii care asigură finalizarea adm inistrării probelor, inclusiv m odalitatea prin care părţile convin suportarea costurilor de adm inistrare a probelor, criteriile fiind acelea stabilite prin dispoziţiile art. 262 NCPC, dispoziţii de la care părţile, prin program , pot deroga. Orarul probelor trebuie să fie stabilit cu m ultă precizie, cu arătarea datei şi orei adm inis­ trării unei anum ite probe, a form alităţilor necesare pentru asigurarea adm inistrării fiecă­ rei probe, dar şi a locului unde aceasta urm ează a avea loc. Alineatul al treilea recom andă adm inistrarea probei la cabinetul unuia dintre avocaţii părţilor, dar aceasta se poate desfăşura în orice loc stabilit de părţi prin învoiala lor sau dacă natura probei o im pune. Se poate stabili adm inistrarea tuturor probelor într-o singură fază sau în m ai m ulte zile, succesiv. Term enul de 5 zile prevăzut de text este, desigur, un term en procedural, legal şi perem ptoriu care, prin depăşire, d u ce la decăderea p ă rţii din d rep tu l de a p u tea adm i­ nistra probele în proced ura adm inistrării p ro b e lo r p rin avocaţi. Desigur, această decădere nu înseam nă o reactivare a dreptului de a cere adm inistra­ rea probei în faţa instanţei, ci ea are un efect absolut, în sensul că partea nu m ai poate pretinde adm inistrarea probei, cu toate consecinţele asupra litigiului.

V t * O M C A D Ă N Â t iĂ

7 19

A rt. 373

Ca rtea

ii.

P ro ced ura

c o n t e n c io a s ă

Aceasta nu se m n ific i extinderea d e c id e rii şi în privinţa p ă rţii care dep un e prog ra m u l cu respectarea term enului, care va avea în continuare dreptul d e a pretinde adm inistra­ rea probelor în acest fel, ch iar cu opoziţia celeilalte p lr ţi, cu toate consecinţele im plicate d e aceste fapt; cu a t lt mai m ult, nedepunerea program ului nu se m n ific i o denunţare sau desfiinţare a convenţiei realizate în condiţiile art. 368 NCPC. Decăderea operează im perativ şi s e distinge de decăderea din dreptul d e a cere adm inistrarea unei anum ite probe p rin nerespectarea program u lui (depus şi aprobat în condiţii legale), decădere care poate fi acoperită prin consim ţăm ânt m utual al părţilor (potrivit alin. (4) şl alin. (5) din acest articol].

2. în cu viin ţa re a pro gram ulu i. San cţiu n ea n e resp ectării. Prezentarea program ului de adm inistrare a probelor, inform area re c ip ro c i a p lr ţilo r ş i orice discuţii legate de propu­ nerile înaintate sunt su p u se dezbaterilor în şedinţa cam erei d e consiliu, dezbateri la care p a rtic ip i şi procurorul în procesele prevăzute la art. 92 alin. (2) şi (3) NCPC. După inform area re c ip ro c i asupra program ului şi ajungerea la un a co rd privind acest program , instanţa ia a ct de form a şi conţinutul său final, apoi îl încuviinţează prin încheiere, com unicându-l, după caz, procurorului. Astfel încuviinţat, program ul este obligatoriu pentru p lr ţi. N erespectarea, din c u lp l proprie, a program ului de adm inistrare a probelor (înţelegând prin aceasta orice obliga­ ţie asum ată prin program ) duce, potrivit alin. (6), la decăderea p ă rţii d in d rep tu l de a m ai adm inistra p ro b a respectivă. în ceea ce priveşte orice com unicare de acte sau înscrisuri, pentru evitarea oricărei contestaţii şi asigurarea certitudinii şi celerităţii, legea im pune ca aceasta s l fie f lc u t l prin scrisoare re co m a n d a ţi cu confirm are de prim ire sau în mod direct, su b luare de se m n it u r i. Decăderea poate fi înlăturată prin acceptarea, d e către cel care o poate propune, a unei m odificări a program ului de adm inistrare a probei respective, a ş a c u m im p u n e o interpretare a p a ri a dispoziţiilor alin. (4). După încuviinţarea program ului de adm inistrare a probelor, în le g ă tu ri cu m odifica* rea sa instanţa poate fi sesizată de oricare dintre părţi d a c i aceasta, fără culpă, nu poate îndeplini obligaţiile asum ate prin program , iar cealaltă parte nu agreează o m odificare a m ia b ili a acestuia. întrucât aceasta face parte din categoria incidentelor, soluţionarea unei astfel de cereri s e v a face în condiţiile art. 373 NCPC.

A r t . 3 7 *5 . So lu ţion area in cid en telor. Dacă în cursul adm inistrării probelor una dintre părţi form ulează o cerere, invocă o excepţie, inadm isibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind adm inistrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere dată în cam era de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar, în cel m ult 15 zile de la data la care a fost sesizată. încheierea poate fi atacată num ai odată cu fondul procesului. C O M E N T A R IU A şa cum se ştie, cercetarea procesului, a so c ia t! în principal etapei adm inistrării pro­ belor, presupune aproape întotdeauna incidente legate de probe. în cursul acestei perioade, adesea cea m ai lungă şi solicitantă a procesului, se pot ridica excepţii referitoare la anum ite probe (decăderi, nulităţi, recuzări, obiecţiuni), pot interveni cereri noi în legătură cu probele sau alte sarcini legate de probe (se im pun 720

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

A rt. 374

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

cheltuieli noi d e adm inistrare, sunt necesare probe noi sau o procedură n o u l referitoare la o probă - o confruntare, o contestaţie asupra veridicităţii unui înscris), se poate cere revenirea sau renunţarea asupra unora dintre probe şi o rice alte chestiuni legate de această etapă, aşa cum se pot ivi orice incidente referitoare la proces şi care nu pot fi total separabile de acesta {se form ulează excepţii procesuale de ordine publică, se solicită o intervenţie voluntară sau forţată, se propune recuzarea instanţei etc.), iar cele enum erate alcătuiesc doar câteva din incidentele care, punând părţile în contradicţie, necesită intervenţia şi pronunţarea unei hotărâri din partea instanţei. în m od cu totul surprinzător, pentru această gam ă de incidente, care nu poate fi aco­ perită printr-o enum erare exhaustivă, legiuitorul a adoptat două reglem entări chiar sub denum iri m arginale sensibil asem ănătoare, fără o necesitate justificată. Astfel, dacă art. 373 îşi propune acoperirea o rică ru i incid en t intervenit în cu rsu l adm i­ nistrării p ro b elo r (una dintre părţi form ulează o cerere, invocă o excepţie, inadm isibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind adm inistrarea probelor) şi reglem entează procedura sa de soluţionare, art. 382 N CPC se referă la o categorie s p e c ific i a inciden­ telo r de adm inistrare în ce priveşte proba testim onială sau în ipoteza în care se iveşte necesitatea încuviinţării unei probe noi, neprevăzute. Dincolo d e faptul că în acest caz este vorba despre un exces de reglem entare, salutăm totuşi consecvenţa celor două reglem entări care, în faţa instanţei, vo r fi soluţionate după o p ro c e d u ri un ică . Su b asp ect procedural, orice inciden t (cerere sau excepţie) va fi sesiza t în scris instan­ ţei de judecată care va dispune, Tn fiecare caz, citarea p â rţilo r (nu se poate prezuma term enul în cunoştinţă de la un incident la altul care îi succede), evident întotdeauna la dom iciliile alese la avocaţii lor, alegere im pusă în acest scop de art. 368 alin. (3). Participarea la şedinţe, în special a avocaţilor, este obligatorie, potrivit art. 369 NCPC. Şedinţele de judecată se desfăşoară în cam era de consiliu, deoarece reprezintă o procedură sp ecială care, potrivit legii, derogă de la reglem entarea generală cuprinsa în art. 240 NCPC. în acest sens, potrivit art. XII alin. (2) din le g e a nr. 2/2013, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data d e 31 decem brie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel" {altfel decât în norm a generală a cărei aplicare este am ânată până la 1 ianuarie 2 0 1 6 - n .n .) . incidentele se soluţionează în 15 zile d e la sesizare, prin încheiere m otivată, prem er­ gătoare, atacabilă num ai adată cu fondul. Desigur, term enul de 15 zile are caracter de recom andare, având în vedere că tre­ buie asigurată în prim ul rând participarea părţilor la proces (deci, efectivitatea citării acestora), dreptul lor la apărare, iar uneori cercetările instanţei im pun adm inistrarea de probe lăm uritoare pentru incidentul adus în dezbatere.

A i i * 3 7 4 . în scrisu ri d eţin u te de Ierţi. în cazul în care se dispune înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dis­ poziţiilor art. 298, v a dispune solicitarea înscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţă, com unicarea lui în copie fiecărui avocat. C O M E N T A R IU Dacă în ceea ce priveşte înscrisurile deţinute de părţi su n t pe deplin incidente dispo­ ziţiile art. 372 alin. (3) N CPC, intervenţia instanţei poate fi solicitată d e părţi atunci când V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

7 2 1

A rt. 375-376

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în scrisu l încuviinţat ca p ro b â nu poate fi prezentat părţilor în procedura de adm inistrare întru cât acesta este deţinut de o autoritate sa u d e câtre o altă persoană. în acest caz, instanţa va proceda potrivit dispoziţiilor art. 2 9 S N C P C iar îndată ce înscrisul este depus la instanţă, va dispune com unicarea lui în co p ie fiecărui avocat. M ăsurile instanţei vo r fi luate după sesizarea sa de către părţi, fie după încuviinţarea probelor, fie, dacă părţile solicită acest lucru, prin ctiiar program ul de adm inistrare a pro­ belor, fie prin sesizarea incidentului în condiţiile art. 373 NCPC. în acest caz, com unicarea are caracter o ficia l şi se realizează în condiţiile noului Cod de procedură civilă referitoare la com unicarea actelor supuse com unicării, iar nu în con­ diţiile art. 372 atin. (3) NCPC. Codul nu se preocupă în m od particular de situaţia în care înscrisul privitor la pri­ cină se află în p o sesia adversarului, întrucât, odată încuviinţată proba, instanţa se va fi pronunţat şi asupra obligaţiei părţilor legate de adm inistrarea sa. Dacă totuşi problem a obligării adversarului nu s-a stabilit prin program ul d e adm inistrare a probelor încuviin­ ţat de instanţă, această chestiune va fi sesizată ca incident de adm inistrare a probelor şi soluţionată corespunzător, potrivit art. 373 NCPC.

A r i . 3 7 5 . V erificarea în scrisu rilo r. Daca una dintre părţi nu recunoaşte scri­ su l sau sem nătura dintr-un înscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 373, va solicita instanţei să procedeze la verificarea înscrisurilor. C O M E N T A R IU Datorită com plexităţii pe care o prezintă, dar m ai ales datorită im portanţei consecin­ ţelor pe care le produc în plan procesual, anum ite proceduri determ inate d e adm inistra­ rea probelor sunt date în com petenţa exclusivă a instanţei. Sesizată instanţei ca incident, în condiţiile art. 373 NCPC, procedura verificării înscri­ su rilo r va fi solicitată num ai instanţei. în acest sens, citând părţile în condiţiile art. 373 NCPC, instanţa va proceda potrivit dispoziţiilor art. 301-308 NCPC.

A r i . 3 7 6 . A scultarea m artorilor. (1) M artorii vor fi ascultaţi, la locul şi data prevăzute în program ul încuviinţat de instanţă, de către avocaţii părţilor, în con­ diţiile art. 328 alin. (1) şi art. 321 alin. (1), (2), (4) şi (5), care se aplică în mod cores­ punzător. A scultarea m artorilor se face fără prestare de jurăm ânt, punându-li-se însă în vedere că d acă nu vor spu ne adevărul săvârşesc infracţiunea de m ărturie m incinoasă. D espre toate acestea se face m enţiune în declaraţia scrisă. (2) M artorii prevăzuţi la art. 320 vor fi ascultaţi num ai de către instanţă. C O M E N T A R IU în privinţa m artorilor, specific acestei proceduri d e adm inistrare a probei este că: a) m a rtorii vo r f i ascultaţi în ordinea ş i num ărul stabilite pentru fiecare dintre părţi în program ul de adm inistrare a probelor, aşa cum a fost încuviinţat de către instanţă; b) depoziţia m artorului va fi făcută în fa ţa a vo ca ţilo r părţilor, care ascultă m artorii, putând adresa acestora întrebările considerate necesare şi utile pentru o com pletă şi corectă audiere.

722

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 377

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

în tru câ t în privinţa întrebărilor nu mai poate exista o cenzură a instanţei referitoare la caracterul, pertinenţa şi utifitatea acestora, în principiu aceste dispute, dacă există, vor fi m enţionate în cuprinsul actelor pe care avocaţii le redactează cu prilejul adm inistrării probelor şi vo r fi consem nate la dosarul întocm it potrivit art. 384 NCPC, însă nu credem că ele pot sem nifica o scutire a m artorului de obligaţia de a răspunde. Este firesc şi în acest caz ca m artorul sau chiar partea să beneficieze de posibilitatea sesiză rii instanţei asupra faptului că, datorită obligaţiei de păstrare a secretului sau con­ fidenţialităţii, persoana audiată nu poate fi ţinută de obligaţia de a depune m ărturie, dar asupra acestui aspect se va pronunţa instanţa, la fel cum , tot pe calea sesizării instanţei ca incident, aceasta va constata dacă anum ite persoane nu pot avea calitatea de m artori; c) m a rtorii audiaţi nu prestează ju ră m â n t, dar aceasta nu sem nifică o degrevare sau atenuare a obligaţiei de a spune adevărul, su b aceleaşi rigori ale legii penale. Prin excepţie, audierea unui m in o r su b 14 ani sau a unei persoane fără discernăm ânt fără a fi pusă su b interdicţie se poate realiza n u m a i de către instanţa de ju d eca tă , tocm ai în considerarea protecţiei care trebuie acordată acesto r categorii de persoane şi m ai ales a percepţiei directe pe care m agistratul trebuie să o aibă asupra calităţii unei asem enea depoziţii, care nu a r fi posibilă în lipsa nem ijlocirii. în acest caz procedura audierii se des­ făşoară după regulile aplicabile adm inistrării probelor de către instanţă.

A r U 3 7 7 . C onsem narea m ărturiei. (1) M ărturia se va consem na întocm ai de către o persoană convenită de părţi şi se va sem na, pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei, de câtre avocaţii părţilor, de cel ce a consem nat-o şi de m artor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprinsul consem nării. (2) O rice adăugiri, ştersături sau schim bări în cuprinsul m ărturiei trebuie încuviinţate prin sem nătura celor m enţionaţi la alin. (1), sub sancţiunea de a nu fi luate în seam ă. (3) D acă m ărturia a fo st stenografiată, aceasta va fi transcrisă. A tât steno­ gram a, câ t şi transcrierea e i vor fi sem nate potrivit alin. (1) şi depuse la dosar. (4) D acă m ărturia a fost înregistrată cu m ijloace audiovizuale, aceasta v a putea fi ulterior transcrisă la cererea părţii interesate, în condiţiile legii. Transcrierea înregistrărilor va fi sem nată potrivit alin. (1) şi depusă la dosar. C O M E N T A R IU Avocaţii vo r solicita m artorilor: să indice num ele, profesia, dom iciliul, vârsta; să m en­ ţioneze dacă sunt rude sau afini cu vreuna dintre părţi şi în ce grad; să precizeze dacă se află sau nu în serviciul vreu nei părţi; să specifice dacă sunt în judecată. în duşm ănie sau în legături de interes cu vreuna dintre părţi. După m enţionarea acestor elem ente, pre­ cum şi a oricăror altora, dintre care unele au fo st incluse în com entariile articolului ante­ rior, se va trece la audierea fie c ă ru i m artor, în mod separat unul de celălalt. D eclaraţia fiecărui m artor se va consem na separat, ca declaraţie de martor, de către o persoană convenită d e părţi, şi se va sem na, pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei, de către avocaţii părţilor, de către cel care a consem nat-o şi de către m a rto r după ce acesta a luat cunoştinţă d e cuprinsul consem nării. Ştersăturile, adăugirile, schim bările efectuate în cuprinsul declaraţiei treb uie însoţite de sem nătura aceloraşi persoane, su b sancţiunea neluării lor în seam ă.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

723

A rt. 378-379

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

M ărturia poate fi stenografiată ori înregistrată pe su p o rt video, audio, ori cu caracter inform ativ, însă în fiecare dintre aceste situaţii, ea trebuie transcrisă şi sem nată în con­ diţiile alin. (1) al art- 377. Atât transcrierea, cât şi stenogram a - în cazul stenografierii m ărturiei - trebuie con ­ sem nate la dosarul întocm it potrivit art. 384, cerinţa depunerii m tjlocului de înregistrare nefiind im pusă şi în ceea ce priveşte înregistrarea m ărturiei în condiţiile alineatului ultim , deşi această scutire este nejustificată, deoarece n u p erm ite verificarea (avem în vedere nu d o a r soluţionarea contestaţiei autenticităţii transcrierii în procedura incidentului, ci în special controlul d e legalitate sau ipoteza reevaluării aceloraşi probe în căile de atac).

A r t . Î J 7 8 . A utentificarea m ărturiei. Părţile pot conveni ca declaraţiile m ar­ torilor să fie consem nate şi autentificate de u n notar public. D ispoziţiile art. 376 sunt aplicabile. C O M E N T A R IU în condiţiile în care părţile convin asupra persoanei care consem nează m ărturia, aceasta poate fi un notar, care va fi desem nat şi în scopul autentificării declaraţiei. în acest caz însă, valoarea p robei se m enţine ca declaraţie de m artor, şi nu transferă depoziţiei valoarea probatorie a înscrisului autentic. Intră însă su b valoarea probatorie a actului autentic încheierea de autentificare, care eviden t este distinctă d e declaraţie şi care consem nează toate aspectele constatate personal sau verificate d e notar. Din acest punct de vedere, sunt acoperite prin autenti­ citate, de exem plu, consem narea verificării identităţii m artorului, faptul că acesta a sem nat personal declaraţia fără obiecţiuni în faţa notarului, dar nu este influenţată valoarea d e adevăr a faptelor relatate d e m artor ori sinceritatea acestuia.

A r i . 3 7 9 . Expertiza. (1) în cazu l în care este încuviinţată o expertiză, în pro­ gram ul adm inistrării probelor părţile v o r trece num ele expertului p e care îl vor alege prin învoiala lor, precum şi num ele consilierilor fiecăreia dintre ele. (2) D acă părţile nu seîn v o iesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei, la term enul când încuviinţează probele potrivit art. 370, să procedeze la desem ­ narea acestuia, potrivit art. 331 alin. (1) şi (2). (3) Expertul este obligat să efectueze expertiza şi să o predea avocaţilor părţi­ lor, su b sem nătură de prim ire, cu cel puţin 30 de zile înainte de term enul fixat de instanţă potrivit art. 371. De asem enea, el are îndatorirea să dea explicaţii avoca­ ţilor şi părţilor, iar după fixarea term enului de judecată, să se conform eze dispo­ ziţiilor art. 337-339. C O M E N T A R IU încuviinţarea expertizei precede prezentării, de către avocaţi, a program ului adm i­ nistrării probelor şi părţile au obligaţia d e a desem na prin învoială expertul sau experţii desem naţi să efectueze expertiza, iar în caz de neînţelegere instanţa va desem na exper­ tul prin tragere la sorţi, în condiţiile art. 331 NCPC Indiferent, însă, de m odalitatea de desem nare a expertului sau a experţilor care par­ ticipă la efectuarea expertizei, atât aceştia, cat şi experţii-consilieri ai fiecăreia dintre

724

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 380-381

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

părţi trebuie să aibă calitatea de expert/ ju d icia ri, obţinută în condiţiile O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară. Considerăm că, atunci când se im pune efectuarea unei expertize de către un labora­ to r sau un institut de specialitate ori când în dom enii strict specializate nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, atât solicitarea adresată insti­ tuţiei im plicate, cât şi însărcinarea cu efectuarea expertizei dată anum itor specialişti sau personalităţi care activează în dom eniul respectiv se va face pr/n interm ediul instanţei. tn calitate de expert ju d icia r desem nat pentru efectuarea expertizei, persoana în cau 2ă are toate obligaţiile ş i drepturile pe care legea i le recunoaşte în cadrul efectuării unei expertize judiciare. în mod special, acesta are o bligaţia com unicârii rap ortu lui de expertiză avocaţilor părţilor cu cel puţin 30 d e zile înainte de term enul fixat de instanţă potrivit art. 371, însă nim ic nu îm piedică efectuarea expertizei în condiţiile art. 334 NCPC, adică prin asculta­ rea directă a expertului, dacă specificul lucrării solicitate perm ite acest lucru. Expertul trebuie, de asem enea, să dea explicaţiile solicitate avocaţilor şi părţilor. După efectuarea expertizei, orice incident im pus de lăm uriri, com pletări sau de efec­ tu area unei n o i expertize va fi sesizat Instanţei, potrivit art. 373 NCPC.

A r i. C ercetarea la faţa locu lu i. D acă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţă potrivit dispoziţiilor art. 345-347. Procesul-verbal prevăzut la art. 347 alin. (1) v a fi întocm it în atâtea exem plare câte părţi su n t şi va fi înm ânat avocaţilor acestora în cel m u lt 5 zile de la efectuarea cercetării. C O M E N T A R IU Este necesar ca cercetarea la fa ţa lo cului să fie efectuată de către instanţă nem ijlocit, tocm ai datorită specificului pe care proba îl im pune, o observare directă şi im ediată a subiectului probei în legătură cu realitatea de la faţa locului, fn aceste condiţii, efectua­ rea cercetării d e către avocaţi nu ar m ai avea funcţia şi scopul pe care le-a urm ărit legiu­ itorul atunci când a reglem entat acest m ijloc de probă. Desigur, în condiţiile în care proba se adm inistrează de către instanţă, dispoziţiile art. 345-347 NCPC sunt aplicabile. Chiar dacă procedura se desfăşoară cu citarea p ă rţilo r ş i participarea o bligatorie a avocaţilo r (răm ân pe deplin incidente aspectele particulare acestei subsecţiuni deoa­ rece. ch iar realizată de către instanţă, proba face parte integrantă din acordul de adm i­ nistrare a probelor prin avocaţi}, m odalitatea în care se efectuează, precum şi observaţi­ ile participanţilor vo r fi inserate într-un proces-verbal, instanţa având obligaţia remiterii actului astfel întocm it avocaţilor părţilor, în cel m ult 5 zile de la efectuarea cercetării. Subliniem că, deşi adm inistrarea probelor prin avocaţi nu exclude posibilitatea adm i­ nistrării oricăror probe prevăzute de lege, considerăm că legiuitorul nu a exclus, ci a scă­ pat din vedere adm inistrarea a lto r m ijloace m ateriale de proba, în le g ă tu ri cu care apre­ ciem a fi aplicabile, de asem enea, aceste dispoziţii.

A r i . 3 U 1 . In terogatoriu l. Când s-a încuviinţat chem area la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la term enul stabilit, în cam era de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi prim it potrivit art. 355 alin. (1) vor fi înm ânate de îndată avocaţilor părţilor. V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

725

A rt. 382

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU Aceste dispoziţii privesc num ai adm inistrarea interogatoriului, părţile a v in d posibi­ litatea de a face recunoaşteri extrajudiciare f ă r l a im plica aspecte d e procedură parti­ culare. Credem însă că, dincolo d e această reglem entare, m ărturisirea ju d icia ră spontană nu poate fi făcută decât în fa ţa instanţei, la fel ca şi adm inistrarea interogatoriului. Desigur, dincolo de obligaţia d e pa rticip a re a avocaţilor la şedinţele de judecată ale instanţei în legătură cu desfăşurarea acestei proceduri, citaţia adresată p â r ţ iiin vederea ascultării sale la interogatoriu \mpune prezenţa în persoană d acesteia, m otiv pentru care citaţia va include această m enţiune particulară. Luarea interogatoriului se face după procedura obişnuită prevăzută în art. 352-358 NCPC, însă instanţa va com unica avocaţilo r p ă rţilo r co p ii ale interogatoriului adm inistrat, precum şi o rice act su p u s în m od necesar com unicării în vederea adm inistrării acestei probe.

A ri.

In cid en te privind p ro b ele. (1) Instanţa, în condiţiile art. 373, va hotărî asupra cererii de înlocuire a m artorilor, de ascultare din nou sau de con­ fruntare a acestora. (2) De asem enea, în condiţiile arătate la alin. (1), instanţa se v a pronunţa cu privire la cererea de a se adm ite noi m artori sau alte probe ce se dovedesc nece­ sare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 237 alin. (2) pct. 7. C O M E N T A R IU Ream intim că, în fapt, această dispoziţie nu face decât o alocare specială a dispoziţii­ lor art. 373 NCPC, atât în ceea ce priveşte dom eniul reglem entării, cât şi în privinţa carac­ teristicilo r procesuale ale instituţiei. Vom sublinia doar câ, în cursul adm inistrării unei probe, datorită aspectelor care se ivesc pe parcursul evoluţiei procesului, poate apărea necesară fie recurgerea la o tehnica suplim entară de stabilire a veridicităţii probei, f ie la adm inistrarea u n o r p rob e noi, a căror necesitate nu putea fi iniţial prevăzută de părţi. în principiu, trim iterea pe care art. 382 alin. (2) o face la art. 237 alin. (2) pct. 7 NCPC este destul de im precisă, având în vedere situaţia-prem isă a reglem entării. Necesitatea încu viin ţării p ro b e lo r n o i este o instituţie des întâlnită, însă ea nu este în special regle­ m entată prin norm a la care textul de faţă face directă trim itere. De asem enea, acelaşi text se referă la dispunerea ş i adm inistrarea d in oficiu a probelor, ceea ce nu este com ­ patibil cu o cerere a părţii în acest sens {iniţiativa instanţei trebuie să fie în această situaţie independentă, o r la sesizarea părţii de încuviinţare a unei probe nu putem vorbi d e iniţiativa autonom ă a instanţei în legătură cu proba, ch iar dacă aceasta deliberează în legătura cu orice sesizare). M ai m ult, în procedura adm inistrării probelor prin avocaţi, deşi instanţa nu pierde rolul său activ în aflarea adevărului şi nici pe acela d e garant al legalităţii întregului pro­ ce s indiferent de opţiunea părţilor pentru acest gen de adm inistrare a probelor, chiar dacă va propune probe din oficiu, adm inistrarea lor răm âne plasată sub procedura con­ sim ţită de părţi. D e aceea, atât probele su p lim en tarîn cu viin ţate, cât şi cele ordonate din oficiu nu fac decât să im pună o reconfigurare a program ului (prin învoiala părţilor sau 726

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

i t

l

u

l

L

p

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

t

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 383-384

c

prin intervenţia instanţei), dar nu revocă această proced u ră şi nu reactivează adm inistra­ rea probelor în faţa instanţei.

A ri. 3HÎI. C o n clu ziile scrise. (1) Dupâ adm inistrarea tuturor probelor încu­ viinţate de instanţă reclam an tu l prin avocatul său, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretenţiilor sale, pe care Ie va trim ite, prin scrisoare recom an­ dată cu confirm are de prim ire, sau le v a înm âna în m od direct, sub luare de sem ­ nătură, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, M inisterului Public. (2) D upă prim irea concluziilor scrise ale reclam antului fiecare parte, prin avo­ catul său, va redacta propriile concluzii scrise, pe care le v a com unica, potrivit alin. (1), reclam antului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, M inisterului Public. C O M E N T A R IU în tru câ t com unicarea co n clu ziilo r scrise redactate de către avocatul reclam antului către pârât în condiţiile art. 3S3 NCPC este făcută exclusiv în interesul adversarilor săi procesuali, aceştia pot renunţa la beneficiul com unicării lor şi al succesiunii propriilor concluzii. Com unicarea este însă obligatorie în privinţa M inisterului Public. De asem enea, dacă m ai m ulte părţi având aceeaşi poziţie procesuală sunt reprezen­ tate de către acelaşi avocat, avocat ui va redacta pentru toate părţile reprezentate a ce ­ leaşi concluzii, respectiv va face o singură com unicare dacă toţi adversarii procesuali au un avocat com un. La rândul lor, celelalte părţi, beneficiind de această procedură, au obligaţia redactării p ro p riilo r lo r concluzii. Concom itenţa im pusa prin acest articol este o aplicaţie a m odului în care instanţa dă cuvântul în dezbateri părţilor asupra cererii, dar particularitatea derivată din cerinţa com unicării îşi găseşte justificarea în lipsa caracterului nem ijlocirii, care este inerent în procedura în faţa instanţei. Aceste concluzii nu m ai pun în discuţie incidente dintre cele reglem entate în a r t 373 şi, respectiv, art. 382 NCPC, ci reprezintă punctul de vedere al părţilor asupra pretenţiilor individuale, adică reprezintă veritabile con cluzii scrise pe fo n d u l litigiului, al căror conţi­ nu t şi fund am en t se vo r baza pe propriul realism al părţii în rezultatul derivat din inter­ pretarea pe care o dă probelor adm inistrate.

A r i . tt8 4 . A lcătu irea dosaru lui. (1) A vocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţă, în care vor depune câte u n exem plar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se constată adm inistrarea fiecărei probe. (2) Dosarele prevăzute la alin. (1) vor fi num erotate, şnuruite şi vor purta sem ­ nătura avocaţilor părţilor pe fiecare pagină. C O M E N T A R IU Uiterior tu tu ro r dem ersurilor privind adm inistrarea probelor, avocaţii părţilor vor alcătui dosare care vo r reprezenta cât mai fidel $\ într-o m anieră exhaustivă to t parcursul adm inistrării probelor la care au participat în această calitate.

V £*O H tCA D Ă N Â tiĂ

727

A rt. 385

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Aceste dosare vo r cuprinde toate actele procesua le derulate, începând cu program ul d e adm inistrare a probelor, m odificările aduse convenţional sau pe cale judiciară aces­ tuia, rezultatul consem nat în scris al adm inistrării fiecărei probe (înscrisuri com unicate, declaraţii de m artori, expertize, interogatorii etc.), precum şi m odalitatea în care, în legă­ tură cu probele sau cu fiecare dintre ele, instanţa a fo st sesizată şi a so lu ţio n a t anum ite incidente. Fiecare dosar va consem na, fa finalul său, concluziile p rim ite, precum şi pe cele individ ual form ulate, în condiţiile art. 383 NCPC. Nu este necesară ataşarea hotărârilor interm ediare ale instanţei, deoarece acestea se află în original la dosarul cauzei, dar dorim să subliniem că aceste dosare trebuie să înfăţişeze instanţei un corolar coerent al tu tu ro r aspectelor şi dem ersurilor care s-au petrecut în mod succesiv în această procedură. Desigur, dosarele, ch iar em anând de ia părţi diferite, trebuie s i conţină date şi infor­ m aţii concordante d a c i părţile au acţionat responsabil şi îşi asum ă toate actele efectuate cu bună-credinţă, indiferent de rezultatul sco ntat al acestora. Pentru situaţia coparticipării procesua le în care părţile au avut un reprezentant com un se întocm eşte un singur dosar. în condiţiile alin. (2) al art. 384, dosarele vo r fi num erotate, şnuruite şi vo r purta sem ­ nătura avocaţilor părţilor pe fiecare pagină; ele v o r fi consem nate la dosarul instanţei cel m al târziu la expirarea term enului stabilit de instanţă potrivit art. 371 NCPC.

A r t . 3 U 5 . D ep u n erea dosarului la instanţă. La expirarea term enului stabi­ lit de instanţă potrivit art. 371 avocaţii părţilor vor prezenta îm preună instanţei dosarul cauzei, întocm it potrivii art. 384. C O M E N T A R IU Dosarul întocm it în condiţiile art. 384 N CPC va fi consem nat la dosarul instanţei cel m ai târziu la expirarea term enului stabilit potrivit art. 371. Deşi legiuitorul foloseşte sintagm a „avocaţii părţilor vo r prezenta dosarul îm preuna", credem că aceasta are în vedere condiţiile procedurale de constituire a dosarului pentru instanţă, astfel ca trebuie acceptat şi că fiecare avocat ar putea avea iniţiativa depunerii dosarului la m om entul finalizării sale. încă din m om entul stabilirii term enului d e adm inistrare a probelor în condiţiile art. 371 N CPC şl după aprobarea program ului d e adm inistrare a probelor, instanţa va acorda un term en care, în condiţiile legii, n u p o a te f i m a i m are d e 6 luni. La acest term en avocaţii părţilor, care au o obligaţie de prezentare la fiecare dintre term enele stabilite, trebuie să depună dosarul constituit în procedura adm inistrării probelor în condiţiile acestei secţiuni. N erespectarea obligaţiei de întocm ire (constatată la expirarea term enului prevăzut d e art. 371) şi de depunere a dosarului im plică sa n cţiu n i de ordin con travenţional în condiţiile art. 187 NCPC, precum şi posibilitatea suportării oricărei d esp ăgubiri pentru prejudiciile determ inate de am ânarea procesului din culpa părţii, iar, în final, instanţa va putea păşi la judecată, luând în considerare d o a r actele astfel consem nate p ro ven in d de la o sin gura p a rte litigantă. La term enul stabilit în condiţiile art. 371 instanţa va lua act d e depunerea dosarului, procedând în condiţiile articolului următor.

728

V IX O W C A D Â N Ă ILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 386-387

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A r t . 3 8 0 * Ju d ecarea cauzei. (1) Prim ind dosarul, instanţa va fixa term enul de judecată, dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi m ai lung de 15 zile de la data prim irii dosarului. (2) La acest term en, instanţa va putea hotărî, pentru m otive tem einice şi după ascultarea părţilor, să se adm inistreze n oi probe sau să se adm inistreze nem ijlocit în faţa sa unele dintre probele adm inistrate de avocaţi. (3) în acest scop, instanţa va stabili term ene scurte, în continuare, date în cunoştinţă părţilor. Pentru prezentarea în faţa instanţei m artorii v o r fi citaţi, de asem enea, în term en s c u rt cauzele fiind considerate urgente. D ispoziţiile art. 159 şi ale art. 313 alin. (2) sunt aplicabile. (4) D acă, la term enul prevăzut la alin. (1), instanţa socoteşte că n u este nece­ sară adm inistrarea de noi probe sau a unora dintre cele adm inistrate de avocaţi, va proceda la ju decarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat. C O M E N T A R IU Prim ind dosarul la term enul d e judecată stabilit în cauza în vederea depunerii acestuia la instanţă, com pletul va fixa term enul de judecată, de m a xim u l 15 zile , va da părţilor term en în cunoştinţă, iar toate actele procedurale vo r fi efectuate în cauză cu respectarea dispoziţiilor art. 159 şi art. 313 NCPC, cauza fiind considerată urgentă. Astfel, la term enul stabilit, daca vreuna din părţi, instanţa din oficiu sau procurorul, în cazul participării sale la proces, nu are de form ulat cereri ori excepţii procesuale sau orice alte obiecţiuni legate de adm inistrarea probelor prin avocaţi, instanţa va constata cercetarea ju d ecă to re a scă încheiată şi va acorda părţilor, prin avocaţii lor, cuvântul în dezbateri, procedând la judecarea litigiului în fond. Dacă, în schim b, după ascultarea părţilor, acestea sau instanţa, din oficiu, form u­ lează excepţii sau m otive tem einice im pun adm inistrarea d e noi probe sau readministra* rea unora dintre probele adm inistrare, instanţa va proceda la soluţionarea corespunză* to are a tu tu ro r aspectelor şi, după caz, va adm inistra o ri readm inistro probe, în condiţiile nem ijlocirii, potrivit norm elor din cod. Termenele pe care instanţa le va acorda vo r fi scurte, cauzele fiind considerate urgente. Aceste m ăsuri nu reprezintă o lipsire de eficienţă a adm inistrării probelor prin avo­ caţi şi nici un m ijloc de revocare a consim ţăm ântului părţilor referitor la folosirea acestei proceduri; practic, totul se desfăşoare în continuare. De altfel, instanţa va trece la adm i­ nistrarea nem ijlocită a probelor suplim entare sau la readm inistrarea unora dintre cele adm inistrare prin avocaţi pentru m otive tem einice, ceea ce nu sem nifică faptul că părţile au acest drept în mod absolut. Ulterior, instanţa va închid e cercetarea judecătorească, reţin â n d cauza în p ro n u n ­ ţare, î n condiţiile ultim ului alineat al art. 386.

A r i. D isp o ziţii ap licab ile. (1) D ispoziţiile subsecţiunii a 3-a „Probele" a secţiunii a 2-a a capitolului II su n t aplicabile, dacă în prezenta subsecţiune nu se prevede altfel. (2) La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua m ăsura am enzii judiciare şi obligării la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile pre­ văzu te de dispoziţiile art. 187-190. V £*O H tCA D Ă N Â tiĂ

729

A rt. 3&8

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU Aceste dispoziţii de trim itere au fost deja considerate şi punctate âcolo unde referi­ rea la ele a fost n e ce sa ri. Textul este dincolo de o rice com entariu, dispoziţiile generale p rivin d adm inistrarea p ro b e lo r fiind aplicabile şi în cazul în care dovezile sunt adm inistrate de avocaţi, d a c i legea nu prevede altfel.

A ri. 3 8 t t . C o n silie rii ju rid ic i. D ispoziţiile prezentei subsecţiuni sunt aplica­ bile în m od corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezintă partea. C O M E N T A R IU D ispoziţiile acestei subsecţiuni referitoare la adm inistrarea probelor prin avocaţi sunt aplicabile şi în cazul în care părţile sunt reprezentate de con silieri ju rid ici. în acest ca 2 consilierii vo r trebui sâ prezinte o îm puternicire em isă de organul de con­ du cere al persoanei reprezentate în proces, din care să rezulte intenţia de a opta pentru această proced ura d e adm inistrare a probelor.

Secţiunea a 3-a. Dezbaterea in fo n d a procesului C O M E N T A R IU în structura creată prin noul cod, etapa procesuală descrisă în această secţiun e suc­ cede etapei cercetării procesului, care se finalizează prin hotărârea prin care judecătorul declară încheiată cercetarea procesului ş î fixează term en pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică (art. 244). După cum rezultă din art. 237 NCPC, cercetarea procesului are drept scop îndeplinirea actelor de procedură, în condiţiile legii, la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului. în etapa finală au loc dezbate­ rile contradictorii asupra fondului dreptului, ce preced etapa deliberării şi pronunţării hotărârii. După term inarea cercetării procesului, însă prem ergător dezb aterilo r în fond, se pot în că discuta şi soluţiona cereri, excepţii sau apărări (art. 390); de asem enea, poate fi com pletat sau refăcut probatoriul adm inistrat în faza cercetării judecătoreşti (art. 391). Dezbaterile în fond au loc, de regulă, în şedinţâ p u b lică , potrivit art. 244 NCPCl,J. Se asigură, astfel, publicitatea procesului, ca o garanţie a unui proces echitabil, în aplicarea art. 17 NCPC şi în conform itate cu art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor om ului. Principiul publicităţii nu este încălcat prin desfăşurarea dezbaterilor în fond în cam era d e consiliu, ca situaţie de excepţie'*1. După cum rezultă din jurisprudenţa C.E.D.O., d rep tu l la o şedinţa p u b lica consacrat de Convenţie nu este absolut, părţile având libertatea de a renunţa la exerciţiul său (ceea ce reprezintă o expresie firească a disponibilităţii care caracterizează procesul civil). Renun-

IUA se ved ea s u p ra , co m e n ta riile d e la art, 244. “ ’ A s e v e d e a su p ro , e xp licaţiile d e la art. 2 4 0 referitoare la m ă su rile tran zito rii p e n tru p u n e re a în a p lica re a n o u lu i C o d d e p ro ce d u ră civilă stab ilite prin art. XII d in Le ge a nr. 2/2013.

730

V fftO M C A O Ă N Â tlĂ / A N O R e iA CO N STA N TA

T

it l u l

L

pr o ced u r a

Î

A rt. 389-390

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

ţa rea poate fi expresă sau tacită, dar trebuie să fie neechivocă şi să nu pună în discuţie un interes public im portant111. Aceste exigenţe se regăsesc în noul cod, art. 244 prevăzând că părţile, prin înţelege­ rea lor, pot stabili ca dezbaterile în fond s l aibă loc în cam era de consiliu, acord ce echi­ valează cu o renunţare la publicitatea dezbaterilor. Pentru identitate de raţiune, în acelaşi m od se desfăşoară şi dezbaterile prealabile discutării fond ului, însă ulterioare term inării cercetării procesului. Atât în etapa dezbaterilor, c i t şi în cea prelim inară sunt pe deplin aplicabile dispoziţi­ ile generole privitoare la ju d eca ta în p rim ă instanţâ (art. 211-236), precum şi toate p rin ­ cipiile care guvernează procesul civil. Etapa dezbaterilor reprezintă o continuare firească a procesului, astfel încât, fixându-se term enul pentru această etapă în condiţiile art. 244, nu este necesară, ca regulă, citarea părţilor, operând term enul în cunoştinţă prevăzut de art. 229, situaţia descrisă de art. 244 nefiind m enţionată printre cele în care această instituţie nu este aplicabilă.

A r U 3 8 9 . O b iectu l d ezbaterilor. Dezbaterile procesului poartă asupra îm prejurărilor de fap t şi tem eiurilor de drept, invocate de părţi în cererile lo r sau, după caz, ridicate de către instanţă din oficiu. C O M E N T A R IU în această succesiune firească a procesului, dezbaterile poartă asupra elem en telor de fa p t şi de d rep t ce i nte rese a ză ra po rtul ju rid ic ded u s j u d ecăţ ii, a stfel cu m a u fost i nvocate de către părţi în cererile lor ori au fost puse în dezbaterea părţilor din oficiu, chiar dacă nu sunt m enţionate în cerere ori în întâm pinare, în virtutea rolului judecătorului în a fla ' rea adevărului, tn conform itate cu art. 22 NCPC. Dezbaterile sunt oraie, având loc în faţa com pletului de judecată, existând posibilita­ tea depunerii şi de note scrise, la închiderea dezb aterilo r ori ch iar după acest m oment, în condiţiile art. 394 alin. (2) NCPC.

A rt. 3 9 0 . C h estiu n ile p realab ile d ezbaterilor în fo n d . înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la solicitarea părţilor, pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului. C O M E N T A R IU în p re a la b il dezbaterii fo n d u lu i dreptului, po t fi puse în discuţia părţilor, la solicitarea acestora ori din oficiu, cererile, excepţiile procesuale şi apărările care au fo st invocate în term en ele legale, d a r care, din diferite m otive, nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului. O asem enea situaţie este posibilă daca instanţa a o m is să supună dezbaterilor con­ tradictorii aceste cereri, excepţii sau apărări ori să se pronunţe asupra lor, nu şi atunci când instanţa, în acea etapă, în aplicarea art. 248 alin. (4) a unit cu fondul o excepţie pro­ cesuală, asupra căreia s e v a pronunţa după închiderea dezbaterilor în fond. '«C. 8 !rsan, o p . cit., vo i. I, 2 00 5, p. 530. AN O RtlA CONSTANOA

731

A rt. 391

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

De asem enea, pot fi discutate în contradictoriu cererile, excepţiile procesuale şi apă­ rările care, potrivit legii, po t fi invocate în orice stare a procesului, având u-se în vedere, totodată, obligaţia părţilor de a invoca toate m ijloacele de apărare şi excepţiile proce­ suale d e în d a tă ce le su n t cunoscute, sub sancţiunea de despăgubiri pentru pagubele pri­ cinuite părţii adverse, în conform itate cu art. 247 alin. (3). Intră în această categorie, cu titlu exem plificativ: - cererile privind plata sum elor devenite exigibile după introducerea cererii, în con­ form itate cu art. 397 alin. (2); - cererile adiţionale, cu acordul expres al tuturor părţilor, în condiţiile art. 204 alin. (3); - cererile incidentale, în m ăsura în care acestea pot fi form ulate în orice stare a pro­ cesului: cererea d e intervenţie voluntară, principală sau accesorie; cererea reconvenţională, dacă reclam antul şi-a m odificat cererea d e chem are în judecată; - excepţiile absolute care pot fi invocate în o rice stare a procesului, fie d e proce­ dură p ro p riu -zisă,fle de fond: excepţia de netim brare, excepţia necom petenţei generale a instanţelor rom âne, excepţia d e litispendenţă, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive, excepţia lipsei de interes în form ula­ rea cererii de chem are în judecată etc.; - excepţiile relative care vizează o ne regularitate procedurală săvârşită fie în etapa cercetării procesului, fie în etapa dezbaterilor în fond, cu condiţia d e a fi invocate cel mai târziu la prim ul term en de judecată după săvârşirea ne regularităţii: excepţia nelegalei citări a părţilor la efectuarea raportului de expertiză dispus în condiţiile art. 391 etc.; - renunţarea la judecată, renunţarea la drept, cererea de a pronunţa o hotărâre în baza recunoaşterii pretenţiilor ori a învoielii părţilor; - suspendarea procesului, perim area etc.

A r t • 3 9 1 . C om p letarea sau refacerea unor p rob e. Instanţa poate proceda la com pletarea ori refacerea unor probe, în cazul în care, din dezbateri, rezultă necesitatea acestei măsuri. C O M E N T A R IU Legiuitorul nu exclude posibilitatea ca, după term inarea cercetării, până la dezbate­ rile în fond, instanţa să dispună, la cererea părţilor sau din oficiu, com pletarea o ri re fa cerea u n o r probe. Condiţia pentru încuviinţarea adm inistrării unor probe, în conform itate cu art. 391, este aceea ca necesitatea com pletării sa u refa cerii sa rezulte din dezbateri. întrucât după term inarea cercetării procesului nu au avut loc alte dezbateri, se poate deduce că legiuitorul se referă la eventualele susţineri din notele scrise depuse în confor­ m itate cu prevederile art. 244, precum şi la dezbaterile contradictorii purtate în tem eiul art. 3 9 0 . Nu sunt vizate dezbaterile din cadrul cercetării procesului, deoarece părţile ar fi putut form ula o solicitare de probe noi până la term inarea cercetării, în condiţiile art. 234 alin. (2) pct. 2 , fiind posibil şi ca judecătorul să nu declare încheiată cercetarea procesului, punând în discuţie, din oficiu, necesitatea adm inistrării de noi dovezi. Evident, nu poate fi vorba nici despre dezbaterile în fond, întrucât din m om entul deschiderii acestora nu este posibilă form ularea de cereri ori apărări noi.

732

ANORgfA CONS7ANOA

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 392

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

Aşadar, d a c i părţile solicită probe noi pe care le-ar fi putut adm inistra în etapa cer­ cetării procesului (cu atât m ai m ult dacă probele noi solicitate au fost deja respinse în acea fază), fără $ă fi intervenit elem ente noi, instanţa va resp in g e cererea form ulată în tem eiul art. 391. Această etapă fiind ulterioară celei a cercetării procesului. în care se presupune că au fost adm inistrate toate probatoriile necesare dezlegării în fond a procesului, adm inis­ trarea probelor trebuie să aibă un caracter excepţional, urm ând a fi încuviinţată pentru m otive tem einice, în vederea soluţionării cererilor, excepţiilor sau apărărilor vi 2ate de art. 390. Indicarea expresă în art. 391 a m ăsurilor care pot fi adoptate delim itează ipoteza avută în vedere d e către legiuitor, anum e aceea în care probele au fost propuse în condi­ ţiile art. 254 alin. (l)-(2 ) şi deja adm inistrate în faza cercetării procesului. Referindu-se la „com pletarea" probelor, legiuitorul vizează dovezi suplim entare, iar prin „refacerea" probelor are în vedere readm inistrarea acestora, pentru m otivele ară­ tate anterior, şi nu pentru nerespectarea dispoziţiilor legale la m om entul adm inistrării dovezii în etapa cercetării procesului, astfel cum ar sugera term enul de „refacere", deoa­ rece eventualele neregularităţi a r f i trebuit invocate până la term inarea cercetării, con­ form art. 247 alin. (2). ipoteza din art. 391 este diferită şi d e cea reglem entată în art. 386, chiar dacă, în esenţă, am bele norm e prevăd posibilitatea com pletării ori a refacerii unor probe în etapa prealabilă dezbaterilor în fond. Articolul 386 se referă la situaţia de excepţie în care pro­ bele au fost adm inistrate prin interm ediul avocaţilor, iar adm inistrarea de probe noi ori refacerea unei dovezi de către instanţă se poate face pentru m otive tem einice, principiul nem ijlocirii nefiind un argum ent de neglijat. Or, art. 391 are în vedere situaţia în care probele au fost adm inistrate de către instanţă însăşi, în cadrul cercetării procesului.

A rU

D esch id erea d ezb aterilo r în fo n d . D acă părţile declară că nu mai au cereri de form ulat şi nu m ai sunt alte incidente de soluţionat, preşedintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părţilor, în ordinea şi condiţiile prevăzute la art. 216, pentru ca fiecare să îşi susţină cererile şi apără­ rile form ulate în proces. C O M E N T A R IU Dupâ epuizarea tu tu ro r chestiunilor prealabile si adm inistrarea eventualelor proba* torii, în condiţiile arătate în art. 390 şi art. 391, preşedintele com pletului d e judecată întreabă părţile prezente, personal sau prin reprezentant, dacă m ai au alte cereri de for« m ulat ori dacă m ai sunt alte incidente de soluţionat şi, în cazul unui răspuns negativ, d es­ chide dezbaterile asupro fo n d u lu i cauzei. Atât declaraţia părţilor, în sensul inexistenţei altor cereri sau incidente procedurale, cât şi deschiderea dezbaterilor în fond de către preşedinte se consem nează tn încheiereo de şedinţă, întocm ită în conform itate cu art. 425 cu referire la art. 233 NCPC. In cadrul dezbaterilor în fond, părţile susţin cererile şi apărările form ulate în proces, concentrându-se asupra elem entelor m enţionate de art. 389, respectiv îm prejurările de fa p t şi de drept ale procesului. Părţile au cuvântul în ordinea şi condiţiile prevăzute la art. 216 alin. (2)-(4), toate sus­ ţinerile consem nându-se în încheierea de şedinţă.

A N O R tlA CCNSTANOA

733

A rt. 393-394

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Ari* 3 9 3 . C on tin u area d ezb aterilo r în fo n d . D ezbaterile începute vor fi continuate la acelaşi term en până la închiderea lor, cu excepţia cazului în care, pentru m otive tem einice, su n t lăsate în continuare pentru o altă zi, ch iar în afara orelor fixate pentru judecarea pricinilor, C O M E N T A R IU în principiu, dezbaterile în fond se derulează la un sin g u r term en d e ju d eca ta , însă, în cazuri excepţionale, pentru m otive tem einice, se poate acorda term en „în con tinua re", într-o altă zi, chiar în afara orelor fixate pentru judecarea pricinilor. Legiuitorul nu defineşte aceste m otive, dar în doctrină s-a arătat că nu trebuie să aibă un caracter subiectiv, ci obiectiv, decurgând fie din lipsa de tim p pentru finalizarea dez­ baterilor, fie din îm prejurări exterioare, precum cutrem ur, lipsa energiei electrice pentru înregistrarea dezbaterilor sau desfăşurarea lor în condiţii optim e11'. Posibilitatea d e derulare a d e zb a te rilo rîn fo n d în şedinţe diferite a fost prevăzută şi în reglem entarea anterioară, prin art. 145 CPC 1865, pentru aceeaşi ipoteză, anum e aceea în care dezbaterile au fo st începute şi nu pot fi în ch eiate în aceeaşi zi. Prin reglem entarea actuală, legiuitorul a renunţat la o d isp o ziţie din vech iu l cod art. 157 CPC 1 8 6 5 -, ce perm itea acordarea unui a ltte rm e n d e judecată, la cererea uneia dintre părţi, atunci când pricina nu se putea judeca din lipsă d e tim p (deosebirea între ipoteza din art. 145 şi art. 157 CPC 1865 consta în stadiul dezbaterilor în fond, în cazul din urmă m enţionat aceste dezbateri nefiind începute). A bsenţa din noul cod a unei prevederi sim ilare sem nifică faptul că, în situaţia în care un anu m it proces nu poate fi ju d e ca t din lipsă d e tim p , instanţa nu poate răspunde soli­ citării uneia dintre părţi de am ânare a judecăţii. Procedând ia deschiderea dezbaterilor în fond şi acordând cuvântul părţilor, instanţa poate constata că dezbaterile începute nu pot fi finalizate din lipsă de tim p, fixând un term en în continuare, conform art. 393. Instituţia term enului în cunoştinţă este pe deplin aplicabilă, dezbaterile în continuare nefiind m enţionate în art. 229 alin. (2) drept o situaţie de excepţie de la aplicarea alin. (1) al aceluiaşi articol.

A rt. 3 9 1 . în ch id erea d ezbaterilor în fo n d . (1) C ând consideră că au fost lăm urite toate îm prejurările de fapt şi tem eiurile de drept ale cauzei, preşedintele închide dezbaterile. (2) D aca v a considera necesar, instanţa poate cere părţilor, la închiderea dez­ baterilor, să depună com pletări la notele întocm ite potrivit art. 244. Părţile pot depune aceste com pletări şi în cazul în care acestea nu au fost cerute de instanţa. (3) După închiderea dezbaterilor, părţile nu m ai p ot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă. C O M E N T A R IU în mod asem ănător cu dispoziţiile art. 150 C P C 1865, art. 394 N CPC prevede în ch id e­ rea d ezbaterilor în fo n d atunci când instanţa se socoteşte lăm urită în privinţa îm prejură­ rilo r de fa p t ş i a tem eiurilor de d rep t ale cou 2 ei.

111 /, L e ş , N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă , v o i . I, 2 0 1 1 , p . 5 0 2 .

734

A

n d r s ia

CO N S7A N O A

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 395

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Norm a prevede expres că, după acest m om ent, nu este posibilă depunerea la dosarul cauzei a niciunui înscris, su b sancţiunea de a nu fi luat în seam ă. Chiar dacă, în vechea reglem entare, nu a existat o asem enea prevedere, în doctrină şi în practica judiciară această regulă a fost recunoscută în mod constant, ca o garanţie a respectării principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare. Astfel, în condiţiile reglem entării anterioare s-a considerat, spre exem plu, că: cererea de chem are în judecată nu poate fi m odificată prin concluziile scrise depuse ulterior pri­ m ei 2ile d e înfăţişare, după închiderea dezbaterilor şi fără a fi puse în discuţia părţilor111; nu se m ai poate form ula o cerere de chem are în garanţie după închiderea dezbaterilor asupra fondului, cu consecinţa casării hotărârii prin care s-a valorificat cererea nelegal fo rm u la t!121. Din m odul de form ulare a norm ei din art. 394 rezultă că nu este posibilă, după închi­ derea dezbaterilor, nu doar form ularea de cereri noi, însă nici m ăcar depunerea vreunui înscris, ca mijloc de probă. Tn privinţa concluziilor scrise, art. 394 alin. ( 2 ) prevede expres posibilitatea depunerii lor la dosar, su b form a unor com pletări la notele întocm ite potri­ vit art. 244, de către părţi, fie din proprie iniţiativă, fie la solicitarea instanţei. O aplicaţie a dispoziţiilor art. 394 se regăseşte în art. 452, potrivit căruia partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să depună dovada existenţei şi a întinderii aces­ tora cel m ai târziu la data închid erii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Secţiunea a 4-a. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii A r i . 3 9 5 . D elib erarea. (1) După închiderea dezbaterilor, com pletul de ju d e­ cată deliberează în secret asupra hotărârii ce urm ează să pronunţe. (2) La deliberare iau parte num ai m em brii com pletului în faţa cărora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre m em brii com pletului de judecată are îndatorirea să îşi exprim e opinia, începând cu cel m ai nou în funcţie. Preşedintele îşi exprim ă opinia cel din urmă. (3) Judecătorul care a luat parte la judecată este ţinut să se pronunţe chiar dacă n u m ai este judecător al instanţei respective, cu excepţia cazului în care, în condiţiile legii, i-a încetat calitatea de judecător sau este suspendat din funcţie. In această situaţie, procesul se repune p e rol, cu citarea părţilor, pentru ca ele să pună din nou concluzii în faţa com pletului de judecată legal constituit. C O M E N T A R IU 1. O biectul şi locul deliberării. După închiderea dezbaterilor, urm ează deliberarea m em brilor com pletului de judecata asupra hotărârii ce urm ează a fi pronunţată şi prin care instanţa se dezînvesteşte, fără ca judecătorii să poată reveni asupra opiniei lor. Cu toate că dispoziţiile din cod referitoare la deliberare su n t plasate im ediat după articolul referitor la închid erea d e zb aterilo rîn fond, dispoziţiile din această secţiune sunt aplicabile nu num ai în etapa ulterioară d e zb aterilo rîn fond a procesului, astfel cum aces­ tea sunt reflectate în secţiunea a 3-a, ci şi în etapa prem ergătoare, a cercetării procesu­ lui. Practic, com pletul de judecată ajunge să adopte orice fel de hotărâri pe parcursul

"M.C.C.J., s. to m ., d e c. r>r. 3 0 5 4 /2 0 0 9 , www.&cj.ro; C.A . Craio va, s. civ.r d e c. nr. 1 4 1 /2 0 0 9 , porta1.just.ro. 121C.A . C o n starea , s. civ., d e c. nr. 1 2/20 11 , p o rtal just.ro. ANDtttIA CCNSTANOA

735

A rt. 395

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

întregului proces în m odalitatea indicată în art. 395-405, obiect a l delib eră rii reprezentln d u -l toate aspectele asupra cărora instanţa se pronunţă prîn vreuna dintre hotărârile enum erate în art. 424 NCPC. Această constatare rezultă dîn art. 234, potrivit cărora dispoziţiile privitoare la deli­ berare se aplică în m od corespunzător şi încheierilor, fără a se distinge în privinţa conţi­ nutului m ăsurilor adoptate prin încheiere. Referirea din art. 395 la „închiderea dezbaterilor", deşi în context are în vedere în ch i­ derea dezbaterilor în fond, dat fiind c i legiuitorul a urm ărit redarea evoluţiei fireşti a cursului procesului, nu lim itează aplicabilitatea dispoziţiilor relative )a d eliberare doar sentinţelor şi deciziilor, după caz, ci se aplică şi încheierilor, urm ând a fi înţeleasă în sen­ sul de dezbateri contradictorii purtate asupra chestiunii care constituie obiect al delibe­ rării com pletului. Spre deosebire de art. 256 C P C 1865, în actuala reglem entare nu se mai prevede locul deliberării, respectiv în cam era de consiliu ori în şedinţă publică, cu toate că, în am bele reglem entări, s-a prevăzut adoptarea tu tu ro r hotărârilor prin acelaşi mod de deliberare. Această m enţiune a fost explicată în doctrină, în condiţiile vechiului cod, prin faptul că în procesele sim ple sau când se rezolvă o excepţie procesuală, deliberarea are loc în şedinţa de judecată, iar altfel în cam era de consiliu"1. în actuala reglem entare, însă, nu a r fi posibilă o asem enea distincţie, dat fiind că o parte im portantă a procesului se desfăşoară în cam era d e consiliu, situaţie ?n care pre­ cizarea unui loc al deliberării ar fi superfluă. Locul deliberării este, după caz, cam era de consiliu sa u şed in ţa publică, în funcţie de stadiu! procesului, de tipul de hotărâre adop­ tată şi, nu m ai puţin, d e gradul d e dificultate al cauzei121. D eliberările au loc în secret, cu im plicarea d o a ra m em brilor com pletului de judecată, cu precizarea că, în anum ite situaţii, strict prevăzute de lege, la deliberare participă şi alte persoane decât judecătorii cauzei. A stfel, în cau ze le privind co nflictele de m uncă şi asigu rări sociale, conform art. 55 alin . (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, la judecata în prim ă instanţă asisten ţii ju d ic io ri participă la deliberări cu vo t consultativ; de altfel, aceste persoane intră în constituirea com pletului de judecată. De asem enea, în com pletele de judecată de la în a lta Curte de Casaţie şi Justiţie, m agistraţii-asistenţi participă la deliberări cu vot consultativ, conform art. 51 alin. (3) lit. i) din Regulam entul din 21 septem brie 2004 privind organizarea şi funcţionarea adm inistrativă a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat. Participanţii la deliberare au obligaţia profesională a păstrării secretu lu i deliberărilor ş i a! votului la care au participat. 2. Prin cip iu l co n tin u ităţii. Alineatul (2) al art. 395, m ai exact prim a parte a acestuia, este nou introdus faţă de vechiul cod şi reflectă p rin cip iu l continuităţii instanţei, consa­ crat d e art. 19 şi dezvoltat în art. 214 N CPC, în sensul că m em brii com pletului de ju d e ­ cată învestit cu soluţionarea cauzei trebuie să răm ână, ca regulă, aceiaşi pe tot parcursul judecăţii. A rticolul 395 vorbeşte despre continuitate în sens restrâns, cu referire doar la faza dezbaterilor, fără a se referi la toată durata procesului. Această referire nu a r fi fost nece*

1,1 V.M. C lo b a n u , Tratat te o re tic ş i p ractic d e p ro ce d u ră civilă, v o U I , Ed. N aţion al, Bucureşti, 1 9 9 7 , p. 246. u'C u p rivire la m ă su rile tran zito rii p e n tru p u n e re a în a p lica re a noului C o d d e pro cedura civilă stabilite prin art. XII din Legea nr. 2 /2 0 1 3 , a se ved ea su p ro , co m e n ta riile d e lâ art. 240, 736

A N O M tA CO N S7A N O A

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 396

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

sară, întrucât o eventuală participare a judecătorului la dezbateri, fără respectarea con­ diţiilor legale, ar afecta legalitatea nu num ai a deliberării, însă ch iar a hotărârii pronun­ ţate în aceste condiţii. Nu este posibilă înlocuirea judecătorului care a participat la dezbateri, astfel încât, dacă acesta nu poate participa la deliberare, din dispoziţiile art. 214 rezultă c i s e v a pro­ ceda la repunerea cau 2 e i p e rol. Dacă a participat la dezbateri, judecătorul este ţin u t să se pronunţe ch ia r d a câ nu m ai este ju d e că to r a l instanţei respective, după cum rezultă din alin. (3) al art- 395, de exem ­ plu a fost prom ovat la o altă instanţă. Codul prevede două excepţii de la această regulă, şi anum e când a încetat calitatea de ju d e că to r sau judecătorul respectiv este suspendat din funcţie, fn aceste situaţii, procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca ele să pună din nou concluzii în faţa com pletului de judecată legal constituit. 3. O rd in e a deliberării. în m od asem ănător reglem entării anterioare, în cadrul delibe­ rării m em brii com pletului d e judecată îşi exprim ă opinia începând cu cel m ai nou ?n func­ ţie şi încheind cu preşedintele com pletului, ch iar dacă nu el are cea m ai m are vechim e în funcţie. Norm a nu este im perativă, având caracter de recom andare, astfel încât even­ tuala sa nerespectare (care, oricum , nu a r putea fi verificată, dat fiind secretul delibe­ rării) nu poate fi invocată în calea de atac îm potriva hotărârii astfel pronunţate de către părţi, pentru a susţine nulitatea acestei hotărâri1’1.

A ri. 3 9 6 . A m ânarea pronunţării. (1) Jn cazuri justificate, d acă instanţa nu ia hotărârea de îndată, pronunţarea acesteia poate fi am ânată pentru un term en care nu poate depăşi 15 zile. (2) In cazul am ânării prevăzute la alin. (1), preşedintele, odată cu anunţarea term enului la care a fost am ânată pronunţarea, poate stabili că pronunţarea hotă­ rârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin m ijlocirea grefei instanţei. (3) D acă pronunţarea a fo st am ânată, hotărârea nu poate fi pronunţată m ai înainte de data fixată în acest scop. C O M E N T A R IU în cazul în care com pletul de judecată apreciază că se im pune am ânarea pronu nţa • rii hotărârii, va stabili un term en în acest sens, care nu poate depăşi 15 zile şi care va fi anunţat părţilor A cest term en era de m axim um 7 zile în fosta reglem entare (art. 260 CPC 1968); în realitate, se ajungea, de m ulte ori, la prelungiri succesive de câte 7 zile, ceea ce dove­ deşte ca nu e rs unul realist. Prelungirea duratei acestui term en este, astfel, justificată, asigurând com pletului de judecată răgazul necesar pentru a reflecta asupra cauzei. Articolul 396 instituie regula în m ateria a m â n â rii pron u n ţă rii hotărârii, d e ia care se poate deroga prin n o rm e speciale. Exem ple de asem enea dispoziţii se regăsesc în m ateria cererii de încuviinţare a executării silite (cel m ult 48 de ore) - art. 665 alin. (2) NCPC, a cererii de ordonanţă preşedinţială (cei m ult 24 d e o r e ) - a r t . 998 alin. (4) NCPC. Legiuitorul prevede, derogator de la dispoziţiile art. 402, că, dacă se dispune am ânarea pronunţării, preşedintele com pletului poate stabili o altă m odalitate d e pronunţare

ll5 l . C . C . J . , s . d v . ş i d e p r o p r in t ., d e c . n r . 1 4 9 4 / 2 0 0 9 , în 6 . B o r o i , O . S p i n e a n u - M o t e i , o p , c i t , , p . 4 2 $ .

A N D tt t IA C C N S T A N O A

737

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

a hotărârii, respectiv nu Tn şedinţă publică, ci prin punerea so lu ţiei la dispoziţia părţilor prin m ijlocirea grefei instanţei. Această soluţie este ra ţio n a li şi în concordanţă cu pre­ vederile art. 6 parag. 1 al Convenţiei europene a drepturilor om ului, în să nu există vreo ju stificare a lim itării sale doar la ipoteza am ânării pronunţării, în condiţiile în care publi­ citatea pronunţării hotărârii în m odalitatea arătată poate fi întotdeauna asigurată, dată fiind obligaţia consem nării m inutei într-un registru special, la îndem âna părţilor, con­ form art. 401"*. Dacă pronunţarea a fost am ânată, hotărârea nu poate fî pronunţată m ai în ain te de data fixată în acest scop. Sancţiunea nerespectării acestei norm e este aceea a nulităţii hotărârii, astfel cum s-a apreciat co n stan tin practica ju diciară în condiţiile vechiului cod, ch iar în absenţa unei prevederi exprese în acest sens.

A r i , 3 9 7 . So lu ţion area cau zei. (1) instan ţa este obligată să se pronunţe asu­ pra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda m ai m ult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel. (2) D acă cererea are ca obiect pretenţii privitoare la obligaţia de întreţinere, alocaţia pentru copii, chirie, arendă, plata salariului, rate din preţul vânzării sau alte sum e datorate periodic, instanţa îl va obliga pe pârât, la cererea reclam antu­ lui, după achitarea taxelor de tim bru, potrivit legii, şi la plata sum elor devenite exigibile după introducerea cererii. (3) în cazurile în care instanţa poate da term en pentru executarea hotărârii, ea v a face aceasta prin ch iar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi m otivele pentru care a acord at term enul. D ebitorul nu va putea cere term en de plată, dacă debitorului i s-a acordat u n term en rezonabil de plată de către cred itor ori a avut posibilitatea să execute într-un term en rezonabil, calculat de la data com unică­ rii cererii de chem are în judecată, în conform itate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil şi nici dacă la data pronunţării subzistă vreunul dintre m otivele pre­ văzute la art. 674 alin. (1). C O M E N T A R IU 1. O bligaţia instanţei d e so lu ţio n are a tu tu ro r ce re rilo r {o m n ia p e tita ). Articolul 397 alin. (1) reflectă unul dintre principiile fundam entale ale procesului civil, respectiv p rin cip iu l disponibilităţii, consacrat expressis verbis de art. 9 NCPC. Norm a în discuţie este form ulată în term eni sim ilari celo r în care este redactat şi art. 22 alin. (6) NCPC, im punând judecătorului să respecte şi să dea eficienţă dreptului de dispoziţie al părţilor. Astfel, ju d ecă to ru l are obligaţia sâ s e pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fa rd a d ep ă şi lim itele învestirii, în afară de cazurile în care legea o r dispune altfel. O bligaţia instanţei vizează toate cererile form ulate în proces, cu caracter principal, accesoriu sau incidental, inclusiv cheltuielile de judecată, în prealabil solicitate. O m isi­ unea instanţei de soluţionare a unor capete de cerere constituie o în călcare esenţială a legii şi atrage nulitatea h o tă râ rii1'. Nulitatea hotărârii nu constituie singurul rem ediu procesual pentru vătăm area sufe­ rită de parte prin nepronunţarea instanţei asupra unei cereri deduse judecăţii. Codul

111A se ved ea infra, co m e n ta riu l d e \9 a ce l articol. '^ T rib . Su p re m , s. civ., d e c. nr. 1 0 7 3 /1 9 7 1 , în G. B oroi, O. Spintano-M atei, op, cit., p. 264.

738

A b lQ R it A C O N S7 A N O A

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 397

prevede şi posibilitatea com pletării hotărârii, prin procedura descrisă de art. 444, pre­ cum şî revizuirea întem eiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1. Pe de altă parte, obligaţia de pronunţare asupra tu tu ro r cererilor presupune ca dis­ pozitivul hotărârii judecătoreşti să aibă un conţinut cât m ai com plet, să rezolve în mod concret cererile părţilor şi să nu fie contradictoriu, astfel încât pe ba 2a lui să se poată executa hotărârea1’1. Nu reprezintă, însă, o m isiune de pronunţare (m inus petita) situaţia în care instanţa a rezolvat toate capetele de cerere, d a r a ad m is num ai în parte pretenţiile şi nici atunci când unele capete d e cerere accesorii au fost im plicit respinse prin respingerea capete­ lor de cerere principale ori când cererile incidentale (de exem plu, o cerere de chem are în garanţie) au răm as fără o b iect prin m odul de soluţionare a cererii principale. 2. P lu s p e tita şi extra p e tita . Instanţa are obligaţia de a se pronunţa, în lim itele în ves* tirii, asupra a ceea ce s-a ce ru t. Astfel, instanţa nu poate proceda la com pararea titlurilor dacă a fost învestită cu o cerere de evacuare”1. în practică, s-a considerat că recunoaşterea d e către instanţă a unei contribuţii m ajo­ rate a reclam antei la dobândirea bunurilor com une m obile în tim pul căsătoriei cu pârâ­ tul, deşi reclam anta nu a făcut nicio cerere cu acest obiect la prim a instanţa, echivalează cu acordarea a m ai m ult decât s*a ceru t131. Totodată, dacă din probele adm inistrate a reieşit că suprafaţa de teren ocupată abu­ ziv de către pârât este m ai m are decât cea indicată în cererea de chem are în judecată, având ca o b iect revendicare, fără ca reclam antul să fi precizat cererea în sensul revendi­ cării şi a diferenţei de teren şi fără sâ fi achitat în mod corespunzător o taxă ju diciară de tim bru suplim entară, instanţa nu poate obliga pe pârât la altceva decât s-a cerut. Nu reprezintă, însă, o încălcare a principiului disponibilităţii p ronu nţarea din oficiu asupra u n o r c e r e ria tu n c i câ n d instanţa este obligata să le soluţioneze ch ia r în lipsa unei so licită ri a pârţilor; de exem plu, în m aterie de divorţ, în ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti asupra copiilor m inori ai soţilor, obligaţia de întreţinere a acestora, precum şi num ele so ţilo r după divorţ [art. 918 alin. (2) şi (3) NCPC]. Articolul 397 alin. (2) prevede explicit şi alte situaţii în care instanţa se poate pro­ nunţa asupra unor pretenţii, ch iar dacă acestea nu au fost solicitate prin cererea intro­ ductivă, însă reclam antul a m a jo ra t cuantum ul o biectulu i cererii în cu rsu l ju d e că ţii, pre­ tinzând anum ite sum e devenite exigibile după introducerea cererii. Această situaţie este posibilă în cererile vizând prestaţii periodice, al căro r cuantum nu poate fi prevăzut la m om entul form ulării cererii de chem are în ju d ecată, dat fiind că durata existenţei drep­ tu lu i nu poate fi determ inată. In aceste cazuri, reclam antul are obligaţia să achite taxa ju d icia ră d e tim bru aferentă sum elor de bani devenite exigibile în cursul judecăţii, în caz contrar pretenţiile urm ând a fi soluţionate în lim ita tim brării. 3. Term enul de graţie. Articolul 397 alin. (3) reglem entează condiţiile în care instanţa poate acorda term en de graţie ia cererea debitorului, adică am ânarea sau eşalonarea executării'41. Ca regulă, este posibilă acordarea unui asem enea term en, dacă legea nu o interzice expres. |iJTrib. Brăila, s. civ., dec. nr. 203/2005, portal.just.ro. IJ,C.A . B ucureşti, s. a lll-â c k , dec. nr. 129/1999, 131C.A . Braşov, s. civ., dec. nr. 30/R/2005, portal.just.ro. P orum b, op. cit., voi. I, p. S2 2 , a p u â V.M. Ciobortu, Tratat, voi. H, p. 261. A N O R t lA C C N S T A N O A

739

A rt. 397

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A rticolul 397 corespunde art. 262 şi art. 263 CPC 1865, prevăzând, în prim ul rând, că acordarea term enului pentru executarea hotărârii se face p rin ch ia r hotărârea care dez­ lea g ă pricina. Astfel, constatând prin hotărârea condam natorie obligaţia debitorului de a plăti, instanţa îi acordă acestuia, la cerere, prin aceeaşi hotărâre, unul sau mai m ulte term ene de plată, instanţa trebuie s i arate şi m otivele pentru care a acordat term enul. Prin „hotărâre ca re dezleagă pricina" se înţelege hotărârea prin care pricina e so lu ­ ţionată în fo n d , indiferent de etapa procesuală în care este pronunţată, aşadar, inclusiv în recurs111. în tru cât term enul de graţie nu se poate acorda decât prin hotărârea care dez­ leagă fondul dreptului, o asem enea cerere nu poate fi adresată instanţei de executare, urm ând a fi respinsă ca inadm isibilă01. Dacă s-a acordat term en d e graţie, executarea nu se poate realiza până la îm plinirea acelui term en , astfel cum prevede art. 673 NCPC. Dacă a fost acordat term enul de graţie, debitorul poate fi decă zu t din beneficiul ter­ m enului de plată, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute d e art. 674. Debitorul nu este îndreptăţit la acordarea term enului de graţie, dacă subzistă vreuna dintre urm ătoarele situaţii prevăzute expres de legiuitor fie în art. 397 NCPC, fie prin alte dispoziţii speciale: a) dacă d e b ito ru lu i i s-a acordat un term en rezonabil d e plată de către cred ito r ori a a vu t posibilitatea să execute într-un term en rezonabil, calcula t de la data com unicării cererii de chem are în ju d eca tă , în conform itate cu p reved erile art. 1522 N CC; acest caz nu a fost reglem entat în vechiul cod. Potrivit norm ei din noul Cod civil, ce reglem entează punerea în întârziere a debi­ torului, creditorul, odată cu notificarea prin care solicită executarea obligaţiei, trebuie să acorde debitorului un term en de executare, iar, în lipsă, debitorul poate să execute obligaţia într-un term en rezonabil, calculat de la data com unicării notificării. De asem e­ nea, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, cererea de chem are în judecată form ulată de creditor, fără ca an terio r debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligaţia într-un term en rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost com unicată. Noul Cod civil nu a preluat interdicţia din art. 44 ai fostului Cod com ercial vizând acordarea term enului de graţie în obligaţiile com erciale, astfel încât dispoziţiile anterior m enţionate sunt incidente în toate raporturile ju rid ice civile, indiferent dacă su n t im pli­ caţi sau nu profesionişti; b) d acâ la d a ta p ro n u n ţă rii su b zistă vre u n u l din tre m o tivele p revă zu te la art. 674 alin. (1) NCPC, respectiv dacă: debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit legii în scopul realizării executării silite; debitorul risipeşte averea sa; debitorul este în stare d e insolvabilitate îndeo bşte cunoscută sau, dacă prin fapta sa, săvârşită cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a m icşorat garanţiile date creditorului său ori nu le-a dat pe cele prom ise sau, după caz, încuviinţate; alţi creditori fac executări asupra averii lui; c) dacă obligaţia derivă din plata unei cam bii, a u n u i b ile t la ordin sa u cec, art. 97 din le g e a nr. 58/1934 asupra cam biei şi biletului la ordin şi art. 78 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului prevăzând expres că nu sunt adm ise term enele de graţie, legale sau ju d e­ cătoreşti.

1.1M . Tâbârco, D re p t p ro c e su a l c iv il, voi. 1 ,2 0 0 9 . p. 708. 1.1C .A . B u cu re şti, s, a lll-a civ., d e c , nr. 1 9 1 5 /2 0 0 0 , în G . B o ro i, O. S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 442,

740

A

n d r s ia

CO N S7A N O A

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 398

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Prin le g i speciale, se poate reglem enta un regim ju rid ic al am ânării executării dero­ gator de la cel instituit prin art. 397 alin. (3). Este ca2ul 0 .6 . nr. 22/2002 privind execu­ tarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Acest act norm ativ perm ite instituţiei bugetare debitoare care, din m otive tem einice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, nu îşi poate îndeplini obligaţia d e plată, să soli­ cite instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii, a unui term en de graţie.

A r t . 3 9 8 . Luarea h otărârii. (1) H otărârea trebuie să fie rezultatul acordului m em brilor com pletului de ju d ecată şi se dă în num ele legii. (2) Când unanim itatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu m ajoritatea m em brilor com pletului de judecată. D acă din deliberare rezultă m ai m ult de două opinii, judecătorii ale căror păreri se apropie m ai m ult su n t datori să se unească într-o singură opinie. (3) In cazul în care m ajoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în com ­ p let de divergenţă, constituit prin includerea în com pletul iniţial şi a preşedinte­ lui instanţei sau a vicepreşedintelui, a preşedintelui de secţie ori a unui judecător desem nat de preşedinte. C O M E N T A R IU Rezultatul deliberării rezidă în adoptarea unei hotărâri de natura celei prevăzute de art. 424 NCPC, prin a co rd u l m e m b rilo r com pletului de judecată, ce i puţin a l m ajorităţii acestora, evident în com pletele cu un num ăr im par de judecători. în situaţia în care din deliberare se conturează m a i m u lt de doua opinii, legiuitorul a prevăzut obligaţia judecătorilor ale căror păreri se apropie m ai m ult să ajungă la o sin • gura opinie, evident în scopul de a se evita constituirea unui com plet d e divergenţă. Această situaţie se poate ivi în com pletele cu un num ăr impar, în cazurile în care unul dintre m em brii com pletului tin d e la adm iterea în totalitate a cererii, iar un altul la adm i­ terea în parte, în tim p ce al treilea ju d ecăto r întrevede o soluţie de respingere a cererii, im punându-se crearea m ajorităţii, în vederea adoptării hotărârii. Dată fiind limitarea legală a num ărului de opinii, m ajoritatea poate fi întotdeauna reali­ zată în cadrul com pletelor cu un num ăr im par de judecători, situaţiile vizate de alineatul ultim al art. 398 având în vedere doar com pletele form ate din doi judecători, când aceştia au păreri diam etral opuse asupra aceleiaşi chestiuni. Această situaţie este întrunită şi atunci când unul dintre m em brii com pletului tinde la adm iterea în totalitate a cererii, iar un altui la adm iterea în parte, existând divergenţă de opinii pentru o parte din pretenţii. în aceste din urm ă situaţii, se constituie un co m p let de divergenţă, prin includerea în com pletul iniţial şi a preşedintelui instanţei sau a vicepreşedintelui, a preşedintelui de secţie ori a unui judecător desem nat de preşedinte. O asem enea com ponenţă nu a fost prevăzută în codul an terio r (art. 257 CPC 1865), însă a fost m enţionată în doctrină şi preluată în Legea nr. 304/2004, cu diferenţa că judecătorul desem nat de preşedinte este indicat ca fiind judecătorul din planificarea de perm anenţă. Practic, atunci când preşedintele desem nează pe un alt judecător sâ intre în com ple­ tu l de divergenţă, acesta este întotdeauna judecătorul din planificarea de perm anenţă, astfel cum prevede art. 54 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, întrucât preşedintele nu ar putea desem na pe al treilea judecător din com pletul de divergenţă în alt m od decât cel arătat în legea privind organizarea judiciară. A N D t t t IA C C N S T A N O A

741

A rt. 399

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A ri. 3 9 9 . Ju d ecata In co m p let de divergenţă. (1) In situaţia prevăzută la art. 398 alin. (3), divergenţa se judecă în aceeaşi zi sau, dacâ nu este posibil, într-un term en care nu poate depăşi 20 de zile de la ivirea divergentei, cu citarea părţilor, în pricinile considerate urgente acest term en nu poate fi m ai m are de 7 zile. (2) D ezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor răm ase în divergenţă şi care se anunţă părţilor în şedinţă, instanţa fiind îndreptăţită, atunci când apreciază că este necesar, să adm inistreze noi dovezi şi să ord one orice alte m ăsuri Îngăduite de lege. (3) Părţile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în divergenţă, (4) D ispoziţiile art. 398 alin. (2) se aplică în m od corespunzător, judecătorii având dreptul de a reveni asupra părerii lor care a provocat divergenţa. (5) Când divergenţa nu priveşte soluţia ce trebuie dată întregii cauze, după judecarea chestiunilor răm ase în divergenţă, com pletul care a jud ecat înainte de ivirea e i v a putea continua ju decarea cauzei. C O M E N T A R IU 1. Term enul d e ju d e care a divergenţei. A rticolul 399 reglem entează p roced ura de ju d eca tâ în co m p let de divergenţă, atunci când m em brii com pletului învestit cu soluţio­ narea cauzei au o p in ii diferite asupra unei anum ite chestiuni sau asupra soluţiei globale. Divergenţa se ju d e că tn oceeoşi z i sau, dacă nu este posibil, într-un anum it term en, care, spre deosebire de cel dîn art. 257 CPC 1865, este, în noul cod, de m axim um 2 0 de 2iie, şl nu doar de 5 zile. Term enul se calculează d e ia ivirea divergenţei, respectiv de la data repunerii cauzei pe rol în vederea soluţionării divergenţei, ch iar daca, după răm â­ nerea cauzei în pronunţare, a fost am ânată pronunţarea. Term enul m axim al de 20 d e zile este unu! rezonabil, avându-se în vedere că părţile trebuie citate pentru ju decarea din nou a cauzei în com plet de divergenţă. în pricinile considerate urgente, acest term en este de ce i m u it 7 zile, calculat tot de la ivirea divergenţei. 2. în ştiin ţa re a p ărţilo r despre d ivergen ţă. Spre deosebire d e reglem entarea ante* rioară, părerile diferite n u se m a i m otivează înainte de ju d e ca re a divergenţei - procedură prevăzută pentru instanţele de fond de art. 257 atin. (2) CPC 1865 - , părţile fiind anun­ ţate în şedinţă despre obiectul divergenţei. Renunţarea legiuitorului la m otivarea o piniilor este inspirată, deoarece se evita ante­ pronunţarea prin înfăţişarea argum entării soluţiei finale, care nu putea fi decât una din­ tre cele două însu şite d e către m em brii com pletului. Pe de altă parte însă, nu se asigură în niciun fel încunoştinţarea părţilor asupra o biec­ tului divergenţei, în condiţiile în care art. 399 prevede că părţile v o r fi anunţate despre chestiunile în divergenţă abia în şedinţă, adică în cadrul dezbaterilor în com plet de diver­ genţă. Este adevărat că nu este vorba despre chestiuni noi, ci despre aspecte care au fost deja dezbătute, iar părţile doar reiterează susţineri şi argum ente anterior înfăţişate. Păr­ ţile nu trebuie însă surprinse în privinţa obiectului oricărei dezbateri purtate în şedinţa d e judecată, astfel încât s-ar im pune ca, în cuprinsul încheierii de repunere a cauzei pe rol, sâ se m enţioneze şi obiectul divergenţei. 3. Ju d ecarea divergenţei. D ezbaterile vo r f i reluate asupra chestiunilor ră m ase în divergenţă, asupra cărora părţile vo r p u n e d in n o u concluzii. Se va proceda în acest mod

742

A

n d r s ia

CO N S7A N O A

T

it l u l

l.

pr o ced u r a

Î

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 400

indiferent de obiectul divergenţei, în sensul d a c i aceasta poartă asupra anum itor îm pre­ jurări, cereri, excepţii ori asupra soluţiei în ansam blu. Dacă nu se dispune reluarea dezbaterilor în şedinţă de judecată, în prezenţa părţilor, hotărârea pronunţată în com plet de divergenţă cu încălcarea prevederilor art. 399 este nulă, fiind d e neconceput ca un ju d ecăto r să poată hotărî într-o cauză la a cărei dezba­ tere nu a participat'11. în cazurile în care divergenţa vizează anum ite aspecte, se v a dispune repunerea între­ g ii cauze p e rol, fără a se proceda la judecarea cererilor în privinţa cărora m em brii com ­ pletului au căzut d e acord, ch iar dacă dezbaterile vo r fi reluate d o a r în lim itele divergen­ ţei. Astfel, nu s-ar putea pronunţa o hotărâre asupra cererii d e chem are în judecată în unanim itate, iar o alta, în acelaşi dosar, asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, în com plet d e divergenţă, am bele hotărâri, astfel pronunţate, fiind nule pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la judecarea divergenţei^1. Dacă apreciază că este necesar, instanţa este îndreptăţită să adm inistreze n o i dovezi şi să ordone orice a lte m âsuri îngăduite de lege [art. 399 alin. (2)], strict în legătură cu chestiunile care au generat divergenţa de opinii în cadrul com pletului. Fiind vorba despre un com plet cu un num ăr im p ar de judecători, m em brii com pletu­ lui d e divergenţă adoptă hotărârile în m odalitatea prescrisă d e art. 398 alin. (2), având obligaţia de a nu ajunge la m ai m ult de două păreri, nefiind perm isă dubla divergenţă1". în mod asem ănător cu art. 257 alin. (4) CPC 1865, art. 399 alin. (4) prevede că, până la pronunţarea hotărârii, ju d ecâ to rii au d rep tu l de a reveni asupra p ă re rii lo r ca re a p ro ­ vocat divergenţa. într-adevăr, este esenţial ca soluţia finală să corespundă convingerilor fiecărui m em bru al com pletului, m ai ales dacă s-au adm inistrat probe noi ori s-au adus clarificări de către părţi în legătură cu aspectele ce au generat divergenţa. Reconsiderarea opiniei poate avea ioc ch iar după închiderea dezb aterilo r asupra chestiunilor răm ase în divergenţă, caz în care hotărârea nu va fi pronunţată în com pune­ rea iniţială a com pletului, ch iar dacă s-a ajuns la consens, şi nici nu se va dispune repune­ rea cauzei pe rol pentru reluarea dezbaterilor în faţa com pletului iniţial, ci se va pronunţa o hotărâre d e către com pletul în faţa căruia au avu t loc dezbaterile, respectiv com pletul de divergenţă141. Singura situaţie în care soluţionarea cauzei revine com pletului in iţia l este cea descrisă în alin. (5) al art. 399, şî anum e când divergenţa n u priveşte soluţia care trebuie datâ întregii cauze. După judecarea chestiunilor care au generat divergenţa, com pletul iniţial învestit va continua judecarea cauzei.

A r I . 4 0 0 . R ep u n erea p e rol. D acă, în tim pul deliberării, instanţa găseşte că sunt n ecesare probe sau lăm uriri n oi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părfilor.

Il,în ace st se n s, c u referire la art. 2 S 7 C P C 1 8 6 S , a se ve d e a C.A . Cluj, s. c o r n , c o n l. ad m . şi fisc., dec. nr. 80/R/2009, portal.] u st.ro, |J,C .A . B u cu re şti, s . a V ll-a civ., m u r . şi a sig . so c., d e c. nr. 1 8 5 2 /R /2 0 1 0 , portal.ju st.ro . 131/, S fe e n e scu , S. Z ilb e rste in , D re p t p ro ce su a l civil, T e o ria g e n e ra lă , Ed, D id a c tic ă şl P e d ag o gică, B u cu re şti, 1977, p. 506. 141C .A . B u cu re şti, s . a IX-a civ. şl d e propr. Int., dec. nr. 4 1 /R /2 0 0 7 , n ep u b licată.

A N D tt t IA C C N S T A N O A

743

A rt. 401

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU Această dispoziţie - corespunzătoare în conţinut art. 151 C P C 1865 - vizează delibe­ rarea atât în cadrul com pletului de ju d eca tă Iniţia l învestit cu soluţionarea cererii, cât şi în cadrul com pletului de divergenţă, chiar dacă, în aplicarea art. 399 alin. (2), au fost adm inistrate probe noi, întrucât norm a nu distinge. Este de o b se rv a t tot în corelaţie cu art. 399, că, dacă su n t necesare probe sau lăm uriri noi, repunerea cauzei pe rol de către com pletul iniţial este de natură să evite judecata în com plet de divergenţă, recurgându-se la acest m od de soluţionare a cauzei doar dacă se conturează opinii diferite ale m em brilor com pletului chiar după noile dovezi sau clarificări. Atunci când se apreciază ca fiind necesară adm inistrarea de p rob e noi, repunerea cauzei pe rol în acest scop echivalează cu ordonarea d e probe din oficiu, în condiţiile art. 254 alin. (5), instanţa dispunând adm inistrarea lor ch ia r dacă p ă rţile s e îm potrivesc. în conform itate cu art. 394 N C P C instanţa nu ar putea lua în considerare o cerere a uneia dintre părţi, depusă după închiderea dezbaterilor, în term enul de am ânare a pro­ nunţării, inclusiv o cerere de renunţare la judecată, în s l m anifestarea de voinţă a părţii în acest sens nici nu poate fi ignorată, astfel încât, pentru verificarea sa, instanţa ar putea dispune repunerea cauzei pe rol în aplicarea art. 400, ocazie cu care a r fi în m ăsură să cerceteze şi eventualul acord al părţii adverse pentru valorificarea actului procesual de dispoziţie*11. Pentru repunerea cauzei pe rol se citează părţile, act de procedură ce rezultă, de altfel, din dispoziţiile art. 229 alin. {2} pct. 2. N erespectarea acestui aspect atrage nulita­ tea actelor de p ro ce d u ri întocm ite fără ca părţile să fi fost citate.

A rt. 4 0 1 . în tocm irea m in u tei. (1) După ce a fost luată hotărârea, se va întocm i de îndată o m inută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în m inoritate. (2) M inuta, su b sancţiunea nulităţii hotărârii, se v a sem na pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de m agistratul-asistent, după care se va consem na într-un registru special, ţinut la grefa instanţei. A cest registru poate fi ţinut şi în form at electronic. C O M E N T A R IU 1. M inuta şi d isp o zitivu l ho tărârii. Rezultatul deliberării se consem nează deîndată în m inută, care va cuprind e soluţia pronunţată. S e rem arcă însuşirea de către legiuitor a term enului de „m inuta", folosit c o n sta n tin doctrină şi în practică, şi renunţarea (faţă d e art. 258 CPC 1865) la denum irea d e „d ispozitiv" pentru actul procedural în to cm it în urma deliberării în form a prescrisă, consem nat în registrul special al instanţei şi cuprin­ zând soluţia. D enum irea de dispozitiv este rezervata exclusiv părţii finale a oricărei hotărâri, con­ form art. 425 alin. (1) fit. c) N CPC, care conţine atât soluţia dată asupra tu tu ro r cererilor form ulate în cauză, dar şi datele de identificare a le părţilor. M inuta trebuie să reflecte, în să , la fel ca în reglem entarea anterioară, dispozitivul pe scurt al hotărârii. Eventualele contradicţii în tre m inută ş i dispozitiv se po t rem edia, în principiu, prin valorificarea m inutei, care, reflectând rezultatul deliberării, reprezintă adevărata hota1,1C .A . A Jb a lu lia , s. m u n . şl a sig . so c., d e c. nr. 1 3 5 8 /2 0 0 5 , In B J . B aza d e date.

744

A

n d r s ia

CO N S7A N O A

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 401

râre. Astfel, se poate recurge la procedura îndreptării erorilor m ateriale din cuprinsul dispozitivului, de exem plu pentru greşeli de calcul; de asem enea, om isiunea unui pârât din dispozitiv poate fi com plinită pe aceeaşi cale procesuală, în condiţiile în care rezultă din m inută că cererea de chem are în judecată a fo st adm isă şi în contradictoriu cu acest pârât111. Doar în m ăsura în care nu se poate înlătura în alt fel vătăm area adusă părţii se dis­ pune anularea hotărârii, respectiv dacă nu se poate determ ina soluţia reală pronunţată în cauză, nefiind posibilă exercitarea controlului ju d iciar de legalitate în calea de atac121. M inuta va cuprind e so lu ţia a su p ra tu tu ro r ce re rilo r form u late în cauză, precum şi eventuala o p in ie sep a ra tă a ju d e că to rilo r aflaţi în m inoritate, elem ente ce vo r f i pre­ luate ca atare în dispozitivul hotărârii. O pinia separată va fi m otivată de către ju d e ­ cătorul sau asistentul ju d icia r care a răm as în m inoritate la d e lib erare şi redată în con­ siderentele hotărârii, alături d e m otivarea so luţiei adop tate în m ajo ritate [a se vedea art. 4 2 6 alin . (2)]. A ceste prevederi sunt ap licab ile şt în cazul în ch e ie rilo r de şedinţă, conform art. 234 N C P C 2. San cţiu n i a p lica b ile . Cu toate că art. 401 nu prevede expres, neîntocm irea m inutei atrage nulitatea hotărârii, întrucât nu se poate cunoaşte soluţia pronunţată d e instanţă. Pe de altă parte, dacă norm a prevede expres sancţiunea nulităţii hotărârii pentru nesem narea d e către judecători, a fo rtio ri lipsa m inutei este supusă aceleiaşi sancţiuni1*1. fn ceea ce priveşte nesem narea m inutei, nulitatea hotărârii pentru acest m otiv este expresă, raţiunea acestei sancţiuni fiind aceea de a garanta neschim barea hotărârii pro­ nunţate şi de a oferi posibilitatea verificării legalităţii com pletului de judecată1'1. Aceeaşi sancţiune intervine şi în situaţia sem nării m inutei num ai d e către o parte din m em brii com pletului, întrucât nu se poate stabili dacă m em brii care nu au sem nat au participat sau nu la deliberare. M inuta se va sem na pe fie ca re p a g in ă de către judecători, prevederea expresă în acest sens reflectând o practică urm ată în mod consecvent d e către instanţe până în pre­ zent, chiar în lipsa unei dispoziţii legale în vechea reglem entare, ca o garanţie a integri­ tăţii actului procedural. Dacă se sem nează d o a r o p a rte din m inută, nulitatea hotărârii este totală, şi nu par­ ţială, în lim ita sem nării” . Aceeaşi sancţiune operează, în cazul hotărârilor pronunţate de către înalta Curte de Casaţie şi Ju stiţie, şi pentru nesem na rea m inutei de câ tre m agistratul-asistent, a cărui sem nătură trebuie să se regăsească în m inută, potrivit art. 401 alin. (2). Este de precizat că, în proiectul noul cod, nu era prevăzută cerinţa sem nării minutei şi de către m agistratul-asistent, pentru argum entul că în com punerea com pletelor de judecată d e la fnalta Curte intră doar judecătorii, nu şi m agistraţii-asistenţi, ch iar dacă aceştia participă la şedinţele de judecată, neputând a se face confuzie între com pune­ rea şi constituirea com pletului de judecată, iar votul consultativ nu trebuie să se reflecte

10C .A . C lu j, s . I civ., d e c. nr. S 1 1 7 / R / 2 0 1 1 , p o rtal.ju st.ro . s . c o m ., d e c, n r 956/20Q & , w w w .scj.ro . |3|C .A . T im işo a ra , d e c. nr. 5 7 5 /R /2 0 1 0 , p o rtal.ju st.ro . |a,TH b . S u p re m , s. civ., d e c, n r 1 5 4 8 /1 9 8 1 , In R e p e rto riu IV, p. 259, nr, 9 0 , o p o d 6 . 8 c ro i, O . Sp tneo ntj-M o fei, op. cit., p. 4 3 1 . 1,1C A B u cu re şti, s . a IV -a civ,, d e c. fir. 3 2 6 7 /2 0 0 0 , id e m , p. 432,

A N O R t lA C C N S T A N O A

745

A rt. 402

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

obligatoriu în m inută1". Form a fin a li a dispoziţiei din art. 402 alin. (2), în sensul că m inuta se va sem na şi d e c it r e m agistratul-asistent, a fost dată prin le g e a nr. 76/2012 de punere ?rt aplicare a Legii n r 134/2010 privind Codul de procedură c iv ili, legiuitorul considerând im plicit că m agistratul-asistent fa c e p a rte din com punerea com pletului de ju d e ca tă . Lip sa unei m enţiuni în m inută cu p rivire la pronunţarea în şedinţă publică nu repre­ z in t! m otiv d e nulitate a hotărârii, deoarece această cerinţă form ală treb uie in se ra ţi în dispozitiv, şi nu în m inută. De altfel, aşa cum s-a considerat în doctrină şi în practica instanţelor, nici nu s-a r putea m enţiona acest lucru în m inută, care se întocm eşte înainte de pronunţarea e fe c tiv i în m odalitatea indicată în art. 402. In le g ă tu ri cu m inuta, legiu­ itorul a p re v lz u t doar citirea sa în şedinţă p u b lic ă 11. 3. în to cm ire a m in u tei. M odalitatea de întocm ire a m inutei este p re v ă zu ţi d e art. 105 din Regulam entul d e ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în sensul că m inuta va fi scrisă pe cererea de chem are în ju d ecată, pe cererea d e apel sau d e recurs ori pe ultim a încheiere; dacă nu există suficient spaţiu sau su n t utilizate form ulare tipizate ori tehnică d e calcul, m inuta se va scrie pe o foaie separată, num erotată. De asem enea, m inuta se va consem na într-un registru special, ţin u t la grefa instanţei. Deoarece, potrivit art. 82 alin. (1) din Regulam ent, înregistrările în registrele şi condicile existente la fiecare instanţă se ţin, de regulă, în sistem inform atizat, şi condica de şe d in ţl poate fi ţinută în form at electronic, d u p l cum se arată expres în art. 401 alin. ultim . NCPC. Transcrierea m inutei, integral sau în extras, în condica şedinţelor de ju d e c a t! pe su p o rt hârtie se face de preşedintele com pletului ori de un alt judecător, m em bru al acestuia, iar în sistem inform atizat, d e către grefierul de şedinţă, d u p l cum se arată în art. 105 din Regulam ent.

A ri- 4 0 2 . Pronunţarea h otărârii. Sub rezerva dispoziţiilor a r t 396 alin. (2), hotărârea se va pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezba­ terile, de către preşedinte sau de către un judecător, m em bru a) com pletului de judecată, care va citi m inuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită îm po­ triva hotărârii. C O M E N T A R IU 1. Pub licitatea ho tărârii. H otărârea se va pronunţa, ca regulă, în şedinţă pu b lică , prin citirea m inutei de către preşedinte sau d e către un judecător, m em bru al com pletului de judecată. Acesta reprezintă un m om ent solem n al judecaţii, iar nerespectarea cerinţei atrage nulitatea hotărârii151. Singura situaţie de excepţie, strict prevăzută de cod, este cea din art. 396 alin. (2), când se dispune am ânarea pronunţării, iar preşedintele stabileşte că pronunţarea hotărârii se realizează prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin m ij­ locirea grefei instanţei. Pronunţarea p u b tid a hotărârii este prevăzută expres de art. 6 parag. 1 din Conven­ ţia e u ro p e a n ! a drepturilor om ului ca o co m p o n e n ţi esenţială a d rep tu lu i p ă rţilo r la un p roces echitabil, scopul urm ărit prin instituirea acestei cerinţe fiind, astfel cum s-a arătat

1)1 V.M C io b o n u , în a lta C u rte d e C a s a ţie ş t Ju stiţie în tre a n iv e rsa re a a IS O d e a n i d e la în fiin ţa re ş i lu p ta sa cu n o u l C o d d e p ro ce d u ră civ ilă , în R.R.D .P. nr. 1 /2 0 1 2 , p. 6 3 -7 5 . UIG. B o ro i, O. S p in t a n u -M o tt i, op. cit., p . 432*433, c u ju ris p ru d e n ţa a c o lo citată. 1,1/, Le ş, N o u l C o d d e p ro ce d u ră c iv ilă , voi. I, 2 0 1 1 , p. 511.

746

A N O M tA CO H STÂHO A

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 403

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

în jurisprudenţa C E.O -O ., acela de a sig u ra re a controlului puterii judiciare de către public pentru realizarea dreptului o crotit11'. Este de observat că instanţa europeană a nuanţat această exigenţă, considerând că norm a din art. 6 care prevede publicitatea pronunţării hotărârii nu treb uie interpretată literal, tn sensul citirii obligatorii a soluţiei tn şedinţă publică, date fiind diversitatea sis­ tem elo r d e drept procesual ale statelor m em bre şi particularităţile procedurii pe grade de jurisdicţie. în acest context, a apreciat că scopul art. 6 este atins, cel puţin la nivelul instanţelor de casaţie, prin depunerea la grefă a soluţiei, dacă părţile au acces şi la textul integral al hotărârii. în raport d e jurisprudenţa C.E.D.O. asupra dreptului ia un proces echitabil, prin prism a accesului părţilor la soluţia pronunţată, actuala re g le m e n ta re -c a re coincide cu cea din art. 258 alin. (2) CPC 1865 - pare excesivă. Din m om ent ce dreptul în discuţie este protejat chiar şi într-o m odalitate mai puţin form ală decât lectura rea m inutei, respec­ tiv prin depunerea soluţiei la grefa instanţei, nu se justifică lim itarea de ia regula citirii în public la un singur ca2 d e excepţie. Accesul la evidenţele instanţelor de ju decată din Rom ânia este asigurat în toate cazurile în m odalitatea prevăzută chiar de către cod şi de către Regulam entul d e ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, respectiv prin con­ sem narea soluţiei într-un registru special, ţin u t la grefa instanţei121. 2. Locul p ro n u n ţării ho tărârii. Pe lângă pronunţarea, ca regulă, în şedinţă publică, legiuitorul a im pus şi cerinţa ca pronunţarea sâ se facă în locul unde s-au desfăşurat d e z­ baterile (nu neapărat dezbaterea în fond a procesului, ci dezbaterile contradictorii pur­ tate asupra chestiunii care constituie o b iect al deliberării com pletului). în m od obişnuit, acesta este se d iu l instanţei, conform art. 212 NCPC. Chiar dacă judecata a avut loc în cam era de consiliu, pronunţarea se face întotdeauna în şedinţă publica, sub sancţiunea nulităţii131. 3. Ind icarea ca ii de atac. Articolul 402 prevede, de asem enea, că, odată cu citirea m inutei, se va indica şi calea de atac ce poate fi folosită îm potriva hotărârii. în virtutea principiului legalităţii căii de atac, consacrat in term inis în noul cod, indicarea greşită a căii de a ta c în cu p rin su l hotărârii n u are niciun efect asupra dreptului ia exerciţiul c ă ii de o tc c (a rt. 457). Totodată, această m enţiune eronată nu poate conduce nici la nulitatea hotărârii, astfel cum s-a decis constant în practică, deoarece calea de atac şi term enul de exercitare a acesteia sunt reglem entate prin lege, iar părţile nu se pot prevala de necunoaşterea legii141.

A r i . 4 0 3 . D a ta hotărârii. Data hotărârii este aceea la care m inuta este pro­ nunţată potrivit legii. C O M E N T A R IU Hotărârea judecătorească are fo rţa proba ntă a unui înscris outentic, astfel încât data hotărârii este esenţiala, în caz contrar fiind îm p ied icat efectul prevăzut de art. 435 NCPC. Data hotărârii este aceea la care m inuta este pronunţată, potrivit legii, şi trebuie să reiasă cu certitudine din cuprinsul m inutei. Dacă există neconcordanţă între data pro­ nunţării indicată în m inută şi cea consem nată în încheierea de am ânare a pronunţării, '‘ 'C .E .D .O ., H o tă râ re a d in 8 d e c e m b rie 1 9 8 3 în c a u z a P re tto ş i a lţii c. Ita lie i, p arag . 2 7 , w w w .e ch r.co e .in t. m A s e v e d e a su p ra , co m e n ta riu l d e la a rt. 401. IMC .A , B u cu re şti, s . a IV*a civ., d e c. nr. 4 6 9 /1 9 9 8 , citata in G. B o ro i, 0 . S p in tc n u -M a te i, op. cit., p. 432. m C .A . B u cu re şti, s . a IX-a d v . şl d e proor. in t., dec. nr. 4 4 / R / 2 0 0 S , n ep u b licată. A N O R ttA CCNSTANOA

74 7

A rt. 404

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

iar în m inută sunt ştersături în privinţa datei, hotărârea astfel pronunţată este lo v iţi de nulitate1^

A r i. 4 0 4 . R en u nţarea la calea de atac în faţa p rim ei instan ţe. (1) Partea pre­ zentă la pronunţarea hotărârii poate renunţa, în condiţiile legii, la calea de atac, făcându-se m enţiune despre aceasta într-un proces-verbal sem nat de preşedinte şi de grefier. (2) Renunţarea se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, p rin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoa­ nei desem nate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se v a depune la grefa instanţei, atât tim p câ t dosarul nu a fo st înaintat la instanţa com petentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în m od corespunzător. C O M E N T A R IU 1. A ch ie sa re a exp resă la hotărâre. Această norm ă reglem entează unul dintre actele procesuale de dispoziţie la îndem ân a părţilor, ca reflex al principiului disponibilităţii, anum e achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată. A rticolul 404 se preocupă de m anifestarea expresă de voinţă a părţii în acest sens, caracterizată prin aceea că partea care a p ie rd u t p rocesul (în prim a instanţă sau în apel) renunţa la dreptul de a exercita calea de a ta c (apelul sau, după caz, recursul) îm potriva hotărârii respective, ori, dacă a form ulat deja calea de atac, o retrage. Celelalte categorii de asem enea acte reglem entate de cod sunt desistarea sau re­ nunţarea reclam antului (art. 406*410), achiesarea pârâtului la pretenţiile reclam antului (art. 436*437) şi tranzacţia ju diciară (art. 438-441). Acestea su n t acte de voinţâ ale părţi­ lor, cu privire la drepturile subiective (pretenţiile) supuse ju decăţii sau la m ijloacele pro­ cesuale prin care se pot recunoaşte sau realiza aceste drepturi. A rticolul 404 nu se preocupă şi de achiesarea tacită la hotărâre —ce rezultă din faptul că partea execută de bunăvoie hotărârea, prezum |ndu-se că a renunţat la atacarea hotă­ rârii re s p e c tiv e - aceasta fiind reglem entată d e prevederile art. 464 alin. (3). 2. Procedura renunţării la calea d e atac. Renunţarea la calea d e atac poate fi făcută o ra l în instanţa, im ediat după pronunţarea hotărârii, făcându-se m enţiune despre aceasta într-un p roces-verbal sem nat d e preşedinte şi d e grefier. De asem enea, acest act poate fi efectuat ch iar şi după declararea căii de atac, prin înfăţişarea ulterioară a părţii în faţa preşedintelui instanţei sau a persoanei desem nate d e acesta, precum şi prin înscris autentic, ce se va depune ia grefa instanţei. Şi în această situaţie se va încheia un proces-verbal, sem nat de preşedintele instanţei şi de grefier, dis­ poziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. După cum rezultă în mod expres din art. 404 alin. (2), se poate da curs în acest fel m anifestării de voinţă a părţii a tâ t tim p c â t dosarul n u a fo s t înaintat la instanţa com pe­ tentă, fiind reglem entată ca o renunţare la calea d e atac în faţa prim ei instanţe. S e ridică întrebarea ce se întâm plă în ipotezele - posibile în virtutea principiului dis­ ponibilităţii ce guvernează procesul civil - în care dosarul a fo st deja înain tat la instanţa com petentă a soluţiona calea de atac ori renunţarea la calea de atac intervine în faţa acelei instanţe, respectiv dacă este vorba to t despre o achiesare expresă la hotărâre m V.M. C io b a n u .lrd t a t j v o i, H, p. 2 5 0 , c u ju ris p ru d e n ţa a c o lo citată.

748

A H D fte tA C O N S7 A N O A

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 404

sau despre o renunţare la judecarea căii de atac, pentru care a r fi aplicabile prevederile art. 4 0 6 NCPC, cu exigenţele specifice, anum e acordul părţii adverse. în condiţiile vechiului cod, în absenţa unei norm e de reglem entare a renunţării la calea de atac în faţa instanţei superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, s-a considerat constant, în doctrină şi în practica instanţelor, că după introducerea căii de atac şl p in ă în m om entul încheierii dezb aterilo r înaintea instanţei care o soluţionează, partea poate oricând să-şi retragă calea de atac declarată, fie în scris sau verbal, în faţa instanţei care soluţionează calea d e atac, fie prin în scris autentic, fără a mai fi necesar consim ţăm ântul intim atului, deoarece, prin retragerea căli d e atac, partea a achiesat la hotărârea prim ei instanţe111. S-a făcut, aşadar, distincţie între renunţarea la însăşi cererea de chem are în judecată şi renunţarea la calea de atac declarată, aceasta din urm ă fiind considerată o retragere a căii de atac (sintagm ă folosită în anum ite prevederi ale codului, precum cele referitoare la apelul incident şi apelul provocat, m enţinute în noul cod - art. 472 alin. (2) şi art. 473 N CPC). A cest raţionam ent ju rid ic a fost întem eiat pe dispoziţiile art. 267 C P C 1865, refe­ ritor la renunţarea la calea de atac. Spre deosebire de art. 267 C P C 1865, art. 404 N CPC se referă expres d o a r la renunţa­ rea la calea de a ta c în fa ţa p rim e i instanţe, astfel în câ t n u p o a te f i aplicat p rin analogie ţ i pentru renunţarea în fa ţa instanţei iera rhic superioare. Atare interpretare literală a norm elor m enţionate relevă o abordare ce obligă la coro­ borarea cu alte prevederi legale, pentru conturarea regim ului ju rid ic al actului procesual de dispoziţie al retragerii căii d e atac, cu toate că s-ar fi im pus o form ulare corespunză­ to are a prevederilor art. 404, în sensul de a acoperi şi această ipote2ă. Relevante în acest sens sunt dispoziţiile art. 463 N CPC, potrivit cărora achiesarea la hotărâre reprezintă atât renunţarea unei părţi la o cale d e atac pe care o putea folosi, cât şi renunţarea la o cale de atac deja exercitată. Pe acest tem ei, partea care a decla­ rat o cale d e atac ce se află deja pe rolul instanţei com petente să o soluţioneze o poate retrage, fără a fi necesar consim ţăm ântul părţii adverse, deoarece norm a n u im p u n e o asem enea condiţie121. Dacă achiesarea părţii la hotărâre este condiţionată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 463 alin. (3). în aplicarea art. 464 alin. (2), retragerea căii de atac se poate face de către parte per­ sonal, prin act autentic sau declaraţie verbală în faţa instanţei, fie de către m andatar cu procură specială. în absenţa unei norm e speciale derogatorii de la dreptul com un, în pri­ vinţa hotărârii prin care Instanţa de control ju d icia r ia act de retragerea căii de atac sunt aplicabile regulile de drept com un, prevăzute de art. 424. 3. Efectele ach ie să rii exprese la hotărâre. Fiind vorba despre un act d e dispoziţie, achiesarea are caracter irevocabil, ceea ce înseam nă că partea nu mai poate uza de calea de atac la care a renunţat în m od expres, hotărârea fiind definitivă131. A cest principiu este inserat explicit în art. 467 alin. {! }, potrivit căruia „Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul d e a face apel principal". Nu a fo st form ulată o restricţie sim ilară în privinţa celorlalte form e d e apel, astfel în cât se consideră că partea care a renunţat expres ia apel are deschisă calea unui a p e l in cid en t sa u p rovocat, după cum s-a apreciat constant în doctrină în condiţiile art. 283 CPC 1865.

l,jC .A . T im işo a ra , s . civ,, d e c , nr, 7 5 2 /2 0 0 9 , p o rtal.ju st.ro . IJ;A s e v e d e a şi co m e n ta riile d e la a rt. 4 6 3 a lin . {1 ), l3iC .S .J,, s . civ,, d e c. nr, 2 3 4 8 /1 9 9 1 , în 6 . B o ro i, O . S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 4 4 S.

A N O R t lA C C N S T A N O A

749

A rt. 405-406

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r t . 1 0 5 * N u litatea hotărârii. N ulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel. C O M E N T A R IU Această norm ă se referă la m ijloacele de invocare a nulităţii hotărârii, consacrând principiul pot rivi t că ru i a nulitatea u n e i hotârâri n u p o a te f i cerută decâ t p rin in term ediuI cd iio r de atac. A cest principiu este valabil pentru o rice fel d e hotărâre, ch iar şi pentru încheieri, inclusiv pentru cele prem ergătoare, care sunt susceptibile de apel sau. după caz, de recurs, odată cu fondul [art. 4 6 6 alin. (4) şi art. 494]. Aşadar, în m ateria nulităţii hotărârilor nu su n t incidente dispoziţiile art. 173 referitoare la m ijloacele de invocare a nulităţii actelor d e procedură. Cu toate c l principiul în discuţie nu a fost expres consacrat în reglem entarea vechiu­ lui cod, a fost aplicat cu co n se cv e n ţi în practica judiciară, ca reflex al principiului lega­ lităţii căii de atac, hotărârea judecătorească fiind supusă controlului ju d iciar ierarhic, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. Excepţiile d e la regulă su n t d e strictă interpretare şi aplicare. A sem en ea situ aţii se regăsesc, d e exem plu, în m ateria hotărârii arbitra le, su pu să cererii în a n u la re (art. 608 N CPC) şi a o rdo n anţei d e plată, îm p o triva căreia se poate form ula cerere în anulare (art. 1023 NCPC).

Capitolul III. Unele incidente procedurale

Secţiunea 1. Renunţarea la judecata A r t . 4 0 6 . C on d iţii. (1) Reclam antul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin m andatar cu procură specială. (3) D acă renunţarea s-a făcut după com unicarea cererii de chem are în ju d e­ cată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclam ant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (4) D acă reclam antul renunţă la judecată la prim ul term en la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui m om ent, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. D acă pârâtul nu este prezent la term e­ nul la care reclam antul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâ­ tului un term en până la care să îşi exprim e poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la term enul acord at se consideră acord tacit la renun­ ţare. t (5) C ând renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. (6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi jud ecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. 750

A

n d r s ia

CO N S7A N O A

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 406

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

C O M E N T A R IU 1. R aţiu n ea no rm ei. Articolul 406 reglem entează condiţiile în care poate opera renunţarea reclam antului la ju d eca tă , aceasta reprezentând un alt act procesual de dispoziţie, alături de renunţarea la d r e p t achiesare şi tranzacţie1’1. Reclam antul fiind cel care a iniţiat dem ersul judiciar, este firesc să aibă dreptul de a renunţa la judecată, fără vreo obligaţie de a justifica în vreun fel m anifestarea sa de voinţă şi fără vreo constrângere d e ordin tem poral în privinţa acesteia. Norm a conţine toate aspectele dezvoltate în doctrină şi în practica instanţelor în con­ textul reglem entării anterioare. 2. C o n d iţiile ren unţării la judecată 2.1. în p rin cip iu , re n u n ţa re a la ju d e c a ta p o a te f i fă c u tă o ricâ n d în cu rsu l ju d e c ă ţii ş i tre b u ie s ă f ie e x p re să ş i n eech ivo că , neputând fi dedusă din alte susţineri ale părţii, care pot avea alt în ţeles decât cel al unei renunţări121. Atunci când reclam antul m ajorează ori reduce, în cursul judecăţii, câtim ea pretenţi­ ilor, nu este vorba despre o renunţare la judecată, ci despre o precizare a cererii, im punându-se calificarea ju rid ică în acest sens, d e către instanţă, a m anifestării de voinţă a reclam antului (de exem plu, reclam antul adaugă bunuri ori înlătură anum ite bunuri din com punerea m asei partajabile, în cadrul unei cereri de îm părţeală judiciară). 2.2. C ererea de re n u n ţa re s e fa c e p e rso n a l sa u p rin m a n d a ta r cu p ro c u ra specială. Cererea făcută personal de către reclam ant se susţine f ie verb a l în şedinţă, f ie p rin cerere scrisă, tn asem enea cazuri, reclam antul trebuie sâ aibă capacitate procesuală d e exerci­ ţiu deplină sau, în cazul celui lipsit de capacitate procesuală de exerciţiu sau cu capaci* tate procesuală de exerciţiu restrânsă, trebuie respectate condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) N CPC privind lim itele reprezentării legale a acestor persoane. Astfel, toate actele procesuale d e dispoziţie, inclusiv renunţarea la judecatâ, nu pot fi efectuate decât în baza unui m andat sp e cia l ori cu încuviinţarea prealabilă o instanţei (de tutelă şi de fam i­ lie) o ri a autorităţii adm inistrative com petente. în asem enea cazuri, art. 81 alin. ( 2 ) prevede că actele procesuale de dispoziţie făcute de reprezentanţii m inorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai dispăruţilor nu vor îm piedica judecarea cauzei, dacâ instanţa apreciază câ e le n u su n t în in teresu l acestor persoane. Astfel, o eventuală renunţare a m am ei la judecarea cererii în stabilirea pater* nităţii, ch iar cu încuviinţarea autorităţii tutelare, poate fi considerată d e către instanţă ca fiind contrară intereselor copilului'”. De asem enea, daca actul procesual d e dispoziţie urm ează a se face prin reprezentant convenţional, acesta are nevoie de o procură specială, procura de reprezentare prevă­ zută de art. 85 NCPC nefiind suficientă. Dacâ partea este reprezentată ori asistată de avocat, partea nu trebuie să înfăţişeze o procură specială dacă în contractul de asistenţă juridică este prevăzut dreptul d e a efectua acte de dispoziţie. 2.3. D a că ren u n ţa rea s-a fă c u t d u p ă co m unicarea ce re rii d e ch em a re în ju d eca tă , d a r p â n ă la p rim u l term en la ca re p ă rţile su n t le g a l citate, n u e ste n e ce sa r con sim ţă­ m â n tu lu i p â râ tu lu i pentru a se lua act de m anifestarea de voinţă a reclam antului, dar, la cererea acestuia din urm ă, reclam antul poate fi obligat la cheltuieli de judecată. Per a llîA s e v e d e a su p ro , co m e n ta riu l d e la a rt. 404. IJ'T H b . S u p re m , s . civ., d e c. nr, S 8 S / 1 9 8 0 şi nr. 6 5 9 /1 9 8 6 , în V.M . C io b o n u , G. B o ro i, Z C B r id u , op. c it., 2011, p. 323. 131Trib. S u p re m , s . civ., d e c. nr, 1 1 8 4 /1 9 7 8 , în <3. B o ro i, O . S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 410,

A t iO R U A C C N S T A N 0 A

7 5 1

A rt. 406

C a r t e a i i . P r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

con trario din art. 406 alin. (3), d a c i renunţarea intervine înainte de com unicarea cererii d e chem are în judecată, respectiv în etapa regularizării cererii (art. 200 N CPC), o asem e­ nea obligaţie nu ar putea fi stabilită în sarcina pârâtului, constatare, de altfel, superfluă, din m om ent ce pârâtul nici nu are cunoştinţă despre dem ersul reclam antului. 2.4. D a că re n u n ţa re a s-a fă c u t la p rim u l term en la ca re p ă rţile s u n t le g a l cita te sau u lte rio r a ce stu i m om ent, este n e ce sa r a co rd u l p â râ tu lu i. Soluţia - regăsită şi tn codul anterior - a fost justificată în doctrină pe considerentul că pârâtul, existând riscul unui alt proces şf apreciind din actele de procedură efectuate în cauză că reclam antul nu va câştiga procesul, urm ăreşte obţinerea unei hotărâri cu autoritate de lucru ju d e c a t motiv pentru care se opune renunţării reclam antului şi cere continuarea ju d e că ţii11'. în reglem entarea anterioară (art. 246 CPC 1865). m om entul procesual în raport de care se im punea sau nu consim ţăm ântul pârâtului era acela al intrării în dezbaterea fondului (care în cep ea odată cu încuviinţarea probelor). Articolul 406 N CPC a preluat această concepţie, raportându-se la m om entul la care începe, practic, cercetarea proce­ sului (cel la care, printre altele, pot fi încuviinţate probele), respectiv prim ul term en la care părţile sunt legal citate12*. A rticolul 406 prevede că acordul pârâtului la renunţarea reclam antului la judecata poate fi expres sau tacit, tra n şln d u -se , în acest fel, disputa din practica instanţelor în legătură cu m odalitatea d e exprim are a acceptului pârâtului®. Legiuitorul înfăţişează condiţiile tn care se prezum ă acordul pârâtului, arătând că, dacă pârâtul nu este prezent la term enul la care reclam antul declară că renunţă la ju d e ­ cată, instanţa va acorda p â râ tu lu i un term en p â n ă la care sâ îşi exprim e poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la term enul acordat se consideră ocord tacit la renunţare. în procesele de d ivo rţ [art. 923 NCPC), opoziţia pârâtului nu are relevanţă, reclam an­ tul putând renunţa la judecată în to t cursul judecăţii, inclusiv în faza recursului, fără vreo restricţie (spre deosebire de reglem entarea anterioară, tn care era necesar consim ţă­ m ântul pârâtului pentru renunţarea în faţa instanţelor de recurs14'). 3. Felurile ren unţării. Renunţarea la judecată poate fi totală sau parţială, tn sensul că poate privi întreaga cerere ori doar anum ite capete de cerere. D ispoziţiile art. 406 sunt aplicabile şi tn cazul renunţării la cereri accesorii, adiţionale sau incidentale. A rticolul 406 se referă doar la renunţarea la cererea de chem a re în ju d eca ta , n u şi la renunţarea la calea de atac exercitata, ce reprezintă o achiesare la hotărâre şi pentru care nu este necesar consim ţăm ântul părţii adverse1’1. 4. S o lu ţiile instanţei în cazul ren u n ţării. Instanţa ia act de renunţarea la judecata cererii printr-o hotărâre supusă recursului. Spre deosebire de reglem entarea anterioară (art. 246 alin. (2) C P C 1865], în care se prevedea expres felul hotărârii prin care instanţa constata renunţarea la judecată, respectiv încheiere dată fără drept d e apei, actualul cod se referă generic la o hotărâre susceptibilă d e recurs, fără m enţionarea felului hotărârii posibil a fi adoptată în diferi­ 111V.M . C io b o r u . G . B o ro i. T .C B r ic iu , o p . cit.. 2 0 1 1 , p. 323. 1,1în s e n s u lc â re g le m e n ta re a a ctu a lă a r a d u ce o re strâ n g e re a d re p tu lu i re cla m a n tu lu i d e a re n u n ţa la ju d e c a tă , a se ve d e a I. L e ş , N o u l C o d d e p ro c e d u ra civ ilă , v o i. I, 2 01 1, p. 515. I!l Pen tru a rg u m e n te le a m b e lo r so lu ţii şi e x e m p le d e d e c izii, a se v e d e a G . B o ro i, O . S p in e a n u -M a t e i, o p . c f t . r p . 413. 141A se v e d e a , în a ce st se n s, V .M . C io b a n u , Tratat, v o i. II, p. 239. A se ve d e a s u p r a , co m e n ta riile d e la a rt. 404.

752

A n d r s i a COHSTÂHOA

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Art. 406

tele etape procesuale. A cest m od d e form ulare in d ic i intenţia legiuitorului de aplicare a regulilor prevăzute în art. 4 2 4 NCPC în ceea ce priveşte denum irea h o tă rî rîlor, cu preci­ zările ce vo r fi făcute în continuare. C â n d renunţarea intervine în cu rsu l ju d e câ ţii în p rim ă instanţă, instanţa ia act de m anifestarea de voinţă a reclam antului printr-o sentinţă, indiferent de m om entul renun­ ţării, respectiv dacă aceasta se produce în etapa regularizării cererii d e chem are în ju d e­ cată, în cursul cercetării procesului ori al dezbaterilor în fond. Nu există niciun im pedim ent în aplicarea prevederilor art. 424 alin. (1) şi pronunţarea unei sentinţe prin care prim a instanţă Ia act d e renunţarea la judecată, cât tim p printr-o asem enea hotărâre instanţa se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza. Astfel, dacă inter­ vin e în etapa cercetării procesului, art. 243 NCPC prevede expres că renunţarea echi­ valează cu o îm prejurare care pune capăt procesului, nem aifiind necesară dezbaterea asupra fondului. Pe d e altă parte, legiuitorul nu prevede expres că ar fi vorba despre o încheiere, şi nu despre o sentinţă (ca în fostul art. 246 alin. (2) CPC 1865], excepţiile de la regula din art. 424 alin. (1) fiind de strictă aplicare şi interpretare. Pentru aceleaşi raţiuni, instanţa ia act de renunţare prin sentinţă ch iar în etapa regularizării cererii de chem are în judecată. Prim a instanţă pronunţă o sentinţă ch iar dacă renunţarea vizează o parte sau tota­ litatea cererilor form ulate de către reclam ant. în cazul renunţării parţiale, independent de îm prejurarea că actul de dispoziţie se consem nează în încheierea de şedinţă de la term enul la care reclam antul îl învederează instanţei - judecata continuând cu privire la capetele de cerere la care nu s-a renunţat - , instanţa ia act de renunţare prin hotărârea finală, prin care se dezînvesteşte de soluţionarea cauzei. în ca zu l in care renunţarea la ju d eca tă se fa c e în apel sa u în căiie extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare, de regulă, printr-o decizie, dar şi printr-o sentinţă, dacă renunţarea are loc în cadrul unei contestaţii în anulare sau revizuiri îm potriva unei sentinţe. Luând act de renunţare, instanţa va dispune, în acelaşi tim p , anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. Această soluţie preconizată d e către legiuitor im pune adm iterea, în prealabil, a căii de atac, act de pro­ cedură form al, dar necesar pentru a se putea dispune anularea hotărârii atacate. Soluţia este aceeaşi, chiar dacă nu reclam antul este cel care a exercitat calea d e atac, întrucât norm a nu distinge, ceea ce înseam nă că este adm isibilă renunţarea la judecată în calea de atac exercitată de către pârât, astfel cum s-a apreciat constant în p ra ctică 11. Recursul îm p o triva hotărârii prin care s-a lu a t a ct de renunţare se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. în reglem entarea anterioară (art. 246 C P C 1865), legiuitorul nu a descris regim ul ju rid ic al hotărârii prin care se ia act de renunţarea la judecată decât în cazul în care renunţarea intervenea în faza judecăţii în prim ă instanţă, arătând că este vorba despre o încheiere fără drept de apel, iar norm a a fost aplicată ca atare în doctrina şi practica ante­ rioare, considerând u-se că nu este incidenţă şi în situaţia hotărârii pronunţate în recursul îm potriva respectivei încheieri. în actualul cod, s-a intenţionat reglem entarea acestui regim ju rid ic şi pentru căile de atac, art. 406 alin. (6) având caracterul unei norm e speciale, prevalând faţă de dispoziţiile de drept com un, când este cazul. Astfel, este neîndoielnic faptul că su n t susceptibile de |l' D e e x e m p lu ,

C.A. t a c â u , d e c . nr. 1383/2006, p o r t s l.ju s t .r o .

A N D tt t IA C C N S T A N O A

753

Art. 407

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

recu rs hotărârile p rin care s-a lu a t a ct de renunţare, pronu nţate în p rim ă instanţă o ri în apei în privinţa unei asem enea hotărâri pronunţate în recurs, actualul art. 4 0 6 alin. (6) nu prevede expres posibilitatea exercitării unui recurs la recurs, derogator d e la prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5, potrivit cărora sunt definitive hotărârile date în recurs, ch iar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; ca atare, hotărârea instanţei de recurs prin care s-a luat act de renunţarea la judecată nu este, la rându-i, susceptibilă d e recurs11'. Referirea ia situaţia hotărârii pronunţate de o secţie a în altei Curţi nu este suficientă pentru a se reţine intenţia legiuitorului de a deroga de la regulă în această m aterie, nu acoperă om isiunea precizării exprese a posibilităţii exercitării unui recurs la recurs. Dero­ garea de la caracterul definitiv al hotărârilor date în recurs, prevăzut de art. 634 alin. (1) pct. 5, a r fi trebuit să fie explicit form ulată, potrivit regulii de interpretare logică în sen­ sul că excepţia este de strictă Interpretare şi aplicare. Referirea în discuţie are rostul de a sublinia caracterul definitiv o i hotârârii pronunţate de o secţie a înaltei C u rţi în alte to iu ri decâ t în recurs, respectiv în cele care se încadrează în categoria prevăzută de art. 97 pct. 4 NCPC {„alte cereri date prin lege în com petenţa sa"), în m ăsura în care partea are un drept de dispoziţie asupra cererii date în com petenţa unei secţii a instanţei suprem e. în ipoteza în care instanţa în faţa căreia a intervenit renunţarea la judecată nu a lu a t a ct de renunţare, nu se poate considera că partea a suferit o vătăm are prin lipsa unei dispoziţii exprese asupra renunţării dacă instanţa, soluţionând fondul cauzei, s-a pronunţat în lim itele cererilor cu care a răm as învestită. Chiar dacă s-a r reţine o asem enea vătăm are, aceasta a r putea fi înlăturată, în cafea de atac, prin m odificarea hotărârii, luându-se act de renunţare^'.

A r t , 4 0 7 . E fectele ren u n ţării. (1) Renunţarea la judecatâ a unuia dintre reclam anţi n u este opozabilă celorlalţi reclam anţi. (2) Renunţarea produce efecte num ai faţă de părţile în privinţa cărora a fost făcută şi n u afectează cererile incidentale care au caracter de sine stătător. C O M E N T A R IU 1. Enunţarea efectelor. Această norm ă nou introdusă în cod reglem entează efectele renunţării la judecată în cazul coparticipării procesuale active şi pasive, precum şi asu­ pra cererilor incidentale, reflectând opiniile constant exprim ate în doctrină şi în practica instanţelor. Renunţarea la judecată produce num ai efecte procedurale, drepturile p ă rţilo r răm â­ n â n d neatinse, astfel în cât reclam antul va putea introduce o nouă cerere de ch em a re în ju d eca tâ , pentru valorificarea aceluiaşi drept subiectiv, dacă dreptul de a obţine con­ dam narea pârâtului nu s-a prescris>:|. Reclam antul este îndreptăţit să prom oveze o nouă cerere, fără a i se putea opune autoritatea lucrului judecat a hotărârii prin care s-a luat act d e renunţarea la judecată141.

1,1Pentru opinia privind necesitatea recursului îm potriva hotărârilor pronunţate în condiţiile art. 406 $i art. 409 NCPC, a se vedea V M . Ciabonu, înalta Curte d e Casaţie şi Justiţie, p. 63*75. |2|în sensul contrar, anum e d i se im pune trim iterea cauzei spre rejudecare ' î n condiţiile codului a n te rio r-, a se vedea C.A. Alba lulia, s. civ,, dec. nr, 77/2009, portal.just.ro, WC .S .K s. civ,, dec. nr. 1036/1994, în B.C. 1994, p. 102. ■‘ ■Trib. Dâmboviţa, s. c iv , dec, nr. 257/2012, portal.just.ro. 754

A N O M tA CO N S7A N O A

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

fa ţa p r im e i in s t a n ţ e

Art. 407

Prin renunţare, are loc stingerea p rocesu lu i civil, părţile fiind plasate în poziţia ante­ rioară prom ovării acţiunii, ca şi cum nu ar fi exercitat niciodată acţiunea în justiţie'11. Des ista rea reclam anţilor are ca efect stingerea efectelor pe care le-a produs introduce­ rea acelei acţiuni, o eventuală încheiere interlocutorie pronunţată în acel dosar deve­ nind caducă, fără ca reclam anţii să se poată prevala de efectele acesteia într-un nou pro­ ces (de exem plu, o încheiere de adm itere în principiu într-o cerere de partaj121). 2. C o participarea procesuală 2 .1 . C a zu l co p a rticip ă rii p ro ce su a le active. D eoarece renunţarea la judecata este un a ct individual, renunţarea la judecata a unuia dintre reclam anţi nu produce niciun efect faţă de ceilalţi reclam anţi, care do resc să continue judecata1*1. Articolul 4 0 7 foloseşte noţiunea de opozabilitate tn privinţa renunţării unuia din­ tre reclam anţi faţă d e ceilalţi reclam anţi pentru a sublinia independenţa procesuală a acestor părţi în ceea ce priveşte actul procesual de dispoziţie al renunţării la judecată, în realitate, legiuitorul a vizat efectele renunţării, de natura celo r m enţionate în cadrul reglem entării regim ului ju rid ic al coparticipării procesuale din art. 6 0 N CPC - cu referire generică la orice act de procedură îndeplinit de către unul dintre reclam anţi respectiv dacă actul profită celorlalţi reclam anţi ori vatăm ă interesele acestora. Actele procesuale de dispoziţie a le unuia dintre reclam anţi nu produc niciun efect, indiferent de natura coparticipării procesuale, respectiv voluntară sau forţată, întrucât nu se face o asem enea distincţie în art. 407. Această norm ă instituie, aşadar, o d ero ­ gare de la dispoziţiile art. 6 0 NCPC, potrivit cărora, în cazul litisconsorţiului activ necesar, actele de procedură îndeplinite num ai de către unii dintre reclam anţi profită celorlalţi reclam anţi. Chiar dacă, în urm a renunţării la judecată, această coparticipare forţată nu m ai există (părţile poziţionându-se în situaţia în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fo st exer­ citată acţiunea în justiţie, după cum s-a arătat anterior), hotărârea pronunţată în fo n d num ai cu p rivire la reclam anţii care a u a les sa continue ju d eca ta este opozabila recla­ m a nţilo r renunţâtori, în să d o a r dacă hotărârea este favorabila. O aplicaţie a acestei reguli este cea din art. 643 alin. (2) NCC, referitoare la cereri în m aterie de coproprietate (care po t fi form ulate în prezent şi d e către un singur copro­ prietar, fără a fi respinse ca inadm isibile), legiuitorul prevăzând că hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul com unităţii profită tu tu ro r coproprietarilor, în tim p ce hotărârile judecătoreşti defavorabile unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalţi coproprietari. 2.2. C a zu l co p a rticip ă rii p ro cesu a le p a sive . Renunţarea la judecatâ a reclam antului faţă de unul din pârâţi n u p rodu ce niciun efect fa ţă de ceila lţi p â râ ţi, după cum rezultă expres din art. 407 alin. (2) Ju d e c a ta continuând în privinţa pârâţilor faţă de care nu s*a renunţat14'. 3. Situ aţia cererilo r in cid e n ta le . După cum s-a arătat constant în doctrină şi în jurisprudenţă, chiar în lipsa unei prevederi exprese în codul anterior, renunţarea redam an* tu lu i la judecată n u afectează o eventuală cerere de intervenţie principală sa u o cerere reconvenţională. în tru câ t cererile accesorii nu au un caracter d e si ne-stătător, urm ează a fi respinse în cazul renunţării exprese doar la capătul principal de cerere, deoarece renunţarea im plică mf. Leş, Noul Cod de procedură civilă, voi. 1,2011, p. 517. IJJTrib. Neam ţ, s. civ,, dec. nr. 97/2008, portal.Just.ro, IHC . $ J , $, civ., dec. nr. 445/2000, în B.J. de date. |4|C.A. Ploieşti, s. com . şi cont. adm ., dec. nr. 361/2008, portal.just.ro. A N O R t lA C C N S T A N 0 A

755

Art. 408

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

ş i renunţarea la ju d e ca ta cererii accesorii. Astfel, reclam antul renunţător nu poate pre­ tinde cheltuielile d e ju d eca tă ocazionate de proces111.

Secţiunea o 2-a. Renunţarea ia dreptul pretins A ri. 4 0 8 . R en u nţarea în prim a instanţă. (1) Reclam antul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, d acă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. (2) In caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care v a respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată. (3) Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consem nându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic. C O M E N T A R IU A rticolul 4 0 8 reglem entează condiţiile în care poate opera renunţarea reclam antului ia în su şi d rep tu l su b iectiv dedus ju d ecă ţii, ca act procesual de dispoziţie, într-o m odali­ tate asem ănătoare celei regăsite în art. 247 CPC 1865. Prin această renunţare, reclam an­ tul pierde posibilitatea de a se adresa instanţei cu o nouă cerere de chem are în judecată, prin care să urm ărească valorificarea dreptului subiectiv pretins îm potriva pârâtului 21. M anifestarea de voinţă în sensul renunţării la drept trebuie să fie expresă ş i neechb voco. Operaţia de de partaj a re între renunţarea la judecată şi renunţarea ia dreptul subiec­ tiv nu este lesnicioasă, dat fiind câ cele două form e ale desistării au trăsături com une, dar instanţa are obligaţia de a clarifica dacă reclam antul renunţă la judecată sau la dreptul subiectiv, fiind ne legal ca instanţa să la act, concom itent, de am bele renunţări1’1. M anifestarea de voinţă în sensul renunţării trebuie sd vizeze în su şi d rep tu l subiectiv dedus ju d e c ă ţii ş i sa f ie vorba de un d rep t cu p rivire la care s e p o a te d isp u n e. Dacă ren unţa rea nu se referă la în su şi dreptul subiectiv disputat în cauză, instanţa este îndreptăţită să respingă cererea de a se lua act de renunţare. în practica judiciară s-a considerat, de exem plu, ca reprezentând o renunţare la drept adm isibila o cerere d e renunţare la drep­ turile succesorale form ulată în cadrul procesului având ca obiect dezbatere succesorală şi partaj10'. Nu sunt incidente dispoziţiile art. 408 dacă actul d e voinţă al părţii vizează exerciţiul unui drept procesual^1. în privinţa drepturilor de care nu se poate dispune, este vorba despre d repturile personale nepatrimoniale^ Cererea de renunţare se poate face p erso n a l sau prin m a nda ta r cu p ro cu ră sp ecia lă. în cazurile în care este susţinută personal de către reclam ant, se poate face atât verbal în şedinţă, eonsem nându*se în încheiere, cât şi prin înscris autentic {spre deosebire de renunţarea la judecată, pentru care legiuitorul im pune doar form a scrisă). Form a renun­ ţării la drept prevăzută de art. 4 0 S este aceeaşi cu cea din art. 247 CPC 1865, astfel încât nu există niciun m otiv pentru a nu se reţine şi în prezent nuanţările făcute în practica 1.1C.A. Bucureşti, 5 . a Vl-a com ., dec. nr. 575/R/2007, oortal.just.ro. 1.1 V.M. Ciobanu, 6 . Boroi, T.C Briciu, op. c it , 2011. p. 324. "'C .A . Tim işoara, s. com,, dec. nr, 113/2010, portal.just.ro 141C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 2026/2003, tn PJ.C. 2003-2004, p. 298. 151Precum cel valorificat, de exem plu, prin form ularea cererii de suspendare a executării silite - a se vedea, cu referire la art. 247 CPC 1865, C.A. Ploieşti, s, mun. şi asig. soc., dec. nr. 74/2009, portal.just.ro.

756

AblQRitA COHSTÂHOA

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

Art. 409*410

fa ta p r im e i in s t a n ţ c

judiciară, unde s-a adm is că sunt opozabile părţilor şi renunţările extrajudiciare, făcute prin înscris sub sem nâturâ privatâ, recunoscut d e câtre re cla m a n t11. Reclam antul trebuie să aibă capacitate procesuală de exerciţiu deplină, iar în cazul în care are capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă ori este lipsit de capacitate proce­ suală de exerciţiu, trebuie respectate condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) N CPC pri­ vin d lim itele reprezentării legale a acestor persoane. în cazul reprezentării convenţionale a reclam antului, este necesară o procură specială (sunt valab ile toate com entariile de la art. 406 legate de m odul de reprezentare legală şi convenţională Tn situaţia renunţării la judecată). Renunţarea la drept poate interveni o ricâ n d în cu rsu l procesului. Dacă are loc în cursul cercetării procesului, renunţarea la drept are valoarea unei îm prejurări care pune capăt în întregim e procesului, nem aifiind necesară dezbaterea asupra fondului, instanţa dezînvestindu-se prin sentinţă de soluţionarea cauzei (art. 243). Renunţarea la drept poate avea loc inclusiv în câ ile extraordinare de atac, după cum rezultă din art. 409. Vechiul cod se referea expres doar la renunţarea în apel (art. 247 alin. (5) CPC 1865], dar în doctrină şi în practică se adm isese constant că actul de dispozi­ ţie era posibil şi în recurs, acest asp ect fiind, aşadar, clarificat prin actuala reglem entare. Spre deosebire de renunţarea la judecată, consim ţăm ântul pârâtului nu m ai este necesar, indiferent de m om entul la care intervine renunţarea la drept, deoarece nu mai există riscul de a fi chem at în judecată pentru valorificarea dreptului subiectiv la care s-a renunţat1'1. Dacă renunţarea la drept se face în faţa prim ei instanţe, aceasta va pronunţa o sen ­ tinţâ prin care va respinge în fond cererea d e chem are în judecată. Dacă pârâtul solicită cheltuieli d e ju d eca tâ , reclam antul va fi obligat la suportarea acestora. Renunţarea recla­ m antul ui la dreptul invocat nu are niciun efect asupra cererii de intervenţie p rin c ip a li ori a cererii reconvenţionale.

A r i . 4 0 9 . R en u nţarea în caile de atac. (1) Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea prim ei instanţe v a fi anulată în tot sau în parte, în m ăsura renunţării, dispoziţiile art. 408 aplicând u-se în m od corespunzător. (2) C ând renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în m od cores­ punzător. C O M E N T A R IU Când renunţarea este făcută în instanţa de a p e l sa u în câile extraordinare de atac, noul cod prevede o soluţie identică celei din art. 247 alin. (5) CPC 1865, respectiv anula­ rea hotărârii p rim ei instanţe, în to t sau în parte, în m ă sura renunţării, operaţiune nece­ sară pentru a se dispune respingerea în fond a cererii de chem are tn judecată.

A r t . 4 I O * C ăi de atac. H otărârea este supusă recursului, care se judecă de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţarea la dreptul pretins. C ând renunţarea are loc în faţa unei secţii a înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, recursul se judecă de C om pletul de 5 judecători. 111Trib. Suprem, col. civ., dec. nr, 1369/1958, în C .O .1958, p. 259. Stoenescu, S. Zilberstetrt, op. cit., p. 501; C.A. Oradea, s. civ., dec, nr. 1272/2007, portal.just.ro. A N D tt t IA C C N S T A N O A

757

Art. 411

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU Hotărârea este supusă recursului, care se ju d e că de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act d e renunţarea la dreptul pretins. Su n t întru totul valabile com entariile d e la renunţarea la judecata (art. 406) în ceea ce priveşte adm isibilitatea recursului îm potriva hotărârii prin care o instanţă de recurs ia act de renunţare, cu precizarea c i , spre deosebire de renunţarea la judecată, atunci când renunţarea la d rep t are loc în fa ţa u n e i se cţii a h a it e i C u rţi de Casaţie ş i Ju stiţie, hotărâ­ rea n u este definitivă, recursul judecându*se d e Com pletul de 5 judecători, constituit în condiţiile art. 28-29 din Regulam entul privind organizarea şi funcţionarea adm inistrativă a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, re p u b lica t Şi în acest caz, hotărârea secţiei ar viza a lte cereri decât recursul, de natura celor prevăzute de art. 97 pct. 4 NCPC. Diferenţa de regim ju rid ic al căii de atac în cazul celo r două acte procesuale de d isp o ­ ziţie este explicabilă prin efectele acestor acte, m ai grave în situaţia renunţării la drept.

Secţiunea a 3-a. Suspendarea procesului C O M E N T A R IU Suspendarea p rocesu lu i reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de ju d e ­ catâ, activitate care trebuie să se caracterizeze prin continuitate până la finalizarea fie­ cărei etape ju d iciare prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti; sistarea ju decăţii este un incident care constă în oprirea tem porară a procedurii de judecată, antrenat de voinţa părţilor sau de o îm prejurare independentă d e voinţa lor. M ăsura se dispune de instanţă în condiţiile expres şi lim itativ determ inate de lege, fie că este vorba despre suspendarea voluntară (art. 411 NCPC), fie despre cea legală {de d rep t - art. 412 N CPC ori fa cu lta tivă - art. 413 NCPC), astfel că instanţa de judecată nu va putea dispune suspendarea procesului în alte cazuri decât cele prevăzute de lege. De asem enea, după natura ca u ze lo r ea poate fi o bligatorie (suspendarea voluntară şi cea d e drept) şi fa cu lta tivă sau judecătorească (reglem entată de art. 413).

Art* 411» Su sp end area volun tară. (1) Judecătorul v a suspenda judecata: 1. când am ândouă părţile o cer; 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, n u se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclam antul sau pârâtul a cerut în scris ju decarea în lipsă. (2) C ererea de judecată în lipsă produce efecte num ai la instanţa în faţa căreia a fost form ulată. C O M E N T A R IU 1. C azu ri. Prin acest text su n t consacrate aceleaşi două cazuri de suspendare vo lu n­ tară precum cele din reglem entarea anterioară, respectiv datorită unor îm prejurări voite de părţi, fie exteriorizate prin cererea expresă a am b elo r părţi [art. 411 alin. (1) pct. 1), fie stabilite din p rezum a rea intenţiei lor de a nu mai continua procesul pe baza neprezentării am belor părţi la un term en d e judecată [art. 411 alin. (1) pct. 1).

758

ANCM SIA C C N tT A N C A / C A H M S N N g S ftlL Ă

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

fa ţa p r im e i in s t a n ţ c

Art. 411

2. Su sp e n d a re a la cererea părţilor. M ăsura suspendării voluntare este o form ă de exercitare a atributelor ce intră în conţinutul principiului disponibilităţii p ă rţilo rîn proce­ sul civil şi, totodată, reprezintă o garanţie a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii. în acest caz, părţile se m anifestă în m od explicit în sensul opririi cursului judecăţii, din punct d e vedere procedural, ca regulă, nefiind relevant m otivul pentru care adoptă o astfel de conduită. Dacă părţile nu se prezintă, personal sau prin m andatar, suspendarea operează num ai dacă acestea au fost legai citate pentru term enul respectiv, în ca 2 contrar, su b sancţiunea nulităţii, instanţa urm ând a face aplicarea dispoziţiilor art. 153 N CPC care prevăd am â­ narea ju decăţii şi reluarea procedurii de citare cu respectarea form elo r d e procedură ce ţin d e regularitatea citării; în condiţiile unei proceduri legal îndeplinite, o cerere de sus­ pendare a judecării cauzei prin acordul părţilor va fi pe deplin eficientă, chiar dacă nu s-a solicitat judecata în lipsă, norm a de la art. 412 alin. (1) pct. 1 aplicându-se cu prioritate faţă de cea care sancţionează părţile pentru dezinteresul lor în soluţionarea pricinii (ipo­ teza norm ativă de la pct. 2 al aceluiaşi text). în tem eiul art. 411 alin. (1) pct. 1 N C P C se poate dispune suspendarea procesului pen­ tru realizarea procedurii m edierii, astfel cum prevede expres art. 62 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, în situaţia în care am bele părţi o cer, dacă respectivul litigiu este suscepti­ bil de m ediere ori nu sunt incidente alte cazuri care îm piedică a se considera procedura m edierii ca fiind viabilă pentru soluţionarea sa. Aşadar, în acest ca2, când scopul declarat este apelarea la procedura alternativă a m edierii, instanţa de judecată cenzurează vala­ bilitatea m otivului invocat de părţi, fiind îndreptăţită să respingă cererea de suspendare. 3. Su sp e n d a re a pentru lipsa părţilor. în cel de-al doilea caz de suspendare, voinţa părţilor este tacită şi se deduce din fa p tu l neprezentării acestora la unul dintre term e­ nele de Judecată. Prezum ţia de sistării voluntare de continuare a procesului nu operează dacă s-a soli­ citat în scris ju d eca rea în lipsă - a r t . 4 1 1 a lin . ( l) pct. 2 teza finală NCPC. Textul la care facem referire prevede expres, ca şi în reglem entarea anterioară, că cererea de judecare a cauzei în lipsă trebuie să fie form ulată de reclam ant sau pârât. Cu toate acestea, un asem enea drept trebuie recunoscut şi intervenientului principal, parte care dobândeşte o poziţie independentă în proces, nu şi intervenientului accesoriu, a cărui p02 îţie proce­ suală este subordonată celei a părţii în favoarea căreia a intervenit, aceasta fiind cea care trebuie să se m anifeste (expres sau tacit) în sensul suspendării procesului, în absenţa căreia cererea de judecată în lipsă a intervenientului accesoriu nu produce niciun efect; soluţia este identică şi în situaţia chem atului în garanţie, întru cât soluţionarea acestei intervenţii forţate depinde de soluţia dată cererii principale. Judecarea cauzei pentru ipoteza în care am bele părţi lipsesc, deşi au fost legal citate, însă cel puţin una dintre ele a ceru t în scris judecarea cauzei în lipsă (ori în faţa instanţei care a consem nat în înche­ iere o atare solicitare) este consacrată în m od expres de art. 223 alin. (3) NCPC111. Dacă însă se prezintă ce l puţin o p a rte (dintre cele care pot dispune d e soarta procesului), instanţa nu va putea dispune suspendarea procesului, c!, astfel cum dispune art. 223 alin. (2) NCPC, judecata continuă, iar instanţa, după ce va cerceta toate lucrările

li; M. Tabârcâ, Oh. Suta, Codul d e proceduri civilă, com entat şi adnotat cu legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 641. CARMgN NSSRILÂ

759

Art. 412

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

din d o sa r şî va ascufta susţinerile p ir ţ ii prezente, se va pronunţa pe tem eiul dovezilor adm inistrate, exam inând şi excepţiile şî apărările părţii care lipseşte. în ipoteza în care niciuna dintre părţile legal citate nu a cerut judecarea cauzei în lipsă şi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, instanţa va dispune suspendarea procesului, chiar d a că cererea nu este le g a l tim brată o h n u este de com petenţa ei, norm a analizată având caracter im perativ; nesocotirea art. 411 NCPC este sancţionată cu nulitatea hotărârii pronunţate în urm a judecării cauzei în lipsa părţilor, fie pe fond, fie pe calea unei excepţii procesuale, nulitate ce operează în condiţiile art. 175 alin. (1) NCPC. Tn sfârşit, se im pune precizarea că noul cod, în art. 411 alin. (2), consacră în mod expres soluţia (unanim acceptată de doctrina şi jurisprudenţa anterioare) că cererea de ju d eca tă în lipsă p rodu ce efecte n u m a i la instanţa în fa ţa căreia a fo s t fo rm u la tă , iar nu şi în etapele procesuale ulterioare - căi ordinare sau extraordinare de atac ori reluarea ju decăţii ca efect at soluţiilor pronunţate de instanţele de control judiciar.

Art» 4 1 2 , Suspendarea de drept. (1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a m oştenito­ rilor, în afară de cazul când partea interesată cere term en pentru introducerea în judecată a acestora; 2. prin interdicţia judecătorească sau punerea sub curateiă a unei părţi, până la num irea tutorelui sau curatorului; 3. p rin decesul reprezentantului sau al m andatarului uneia dintre părţi, sur­ venit cu m ai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la num irea unui nou reprezentant sau m andatar; 4. prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului, până la num irea unui nou tutore sau curator; 5. când persoana juridică este dizolvată, până 1a desem narea lichidatorului; 6. prin deschiderea procedurii insolvenţei, în tem eiul unei hotărâri judecăto­ reşti definitive, d acă debitorul trebuie reprezentat, până la num irea adm inistra­ torului ori lichidatorului judiciar; 7. în cazul în care instanţa form ulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri prelim inare adresată Curţii de Justiţie a U niunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor p e care se întem eiază U niunea Europeană; 8. în alte cazuri prevăzute de lege. (2) Cu toate acestea, faptele prevăzute la alin. (1) n u îm piedică pronunţarea hotărârii, dacă ele au survenit dupâ închiderea dezbaterilor. C O M E N T A R IU 1. N o ţiun e. Sco p . Suspendarea de d rep t a procesului intervine în m od obligatoriu, în baza legii, şi im plică aceeaşi oprire a cursului procesului ori de câte ori instanţa constată apariţia vreuneia dintre îm prejurările prevăzute de te xt şi întrunirea co ndiţiilor im puse d e această norm ă, în oricare dintre ipotezele sale. Scopul acestei suspendări este acela de a furniza celor interesaţi posibilitatea de a lua m ăsurile necesare în vederea continuării procesului, în raport de îm prejurarea incidenţă, prin introducerea în cauză a m oştenitorilor părţii decedate, num irea şi citarea reprezen­ tantului legal, num irea unui alt m andatar, introducerea tn cauză a părţii care a dobândit 760

C A ffM S »

N eSftILĂ

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

fa ţa p r im e i in s t a n ţ e

Art. 412

(ori şî-a redobândit) capacitatea procesuală de exerciţiu, introducerea în cauză a adm i­ nistratorului sau a lichidatorului judiciar. Alteori în să , nu părţile sunt cele care trebuie să întreprindă vreo m ăsură în vederea continuării judecăţii, cum este, de exem plu, cazul d e la art. 412 alin. (1) pct. 7 NCPC form ularea de către instanţă a unei cereri de pronunţare a unei hotărâri prelim inare adresată Curţii d e Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederi lor tratate lor pe care se întem eiază Uniunea Europeană. 2. D ecesul un eia d in tre p ărţi. Articolul 412 alin. (1) pct. 1 NCPC conţine un aparent elem ent de noutate faţă d e vechea reglem entare (art. 243 alin. (1) pct. 1 CPC 1865], mai exact în cuprinsul norm ei este inserată m enţiunea că „suspendareo operează până la introducerea în cau 2 d a m oştenitorilor p o rţii decedate". Elem entul de noutate nu este unul real, deoarece art. 245 alin. (2) CPC 1865 preve­ dea că Ju d e c a ta reîncepe p rin cererea de redeschidere fă cu tă cu arătarea m oştenitorilor", iar, pe de altă parte, aceeaşi norm ă este reluată identic şi în art. 415 alin. (1) pct. 2 N C P C fiind aşad ar inutilă lim ita m enţionată expres şi de art. 412 alin. (1), întrucât ară­ tarea m oştenitorilor părţii decedate este urm ată în m od necesar de introducerea lor în cauză în virtutea unei transm iteri legale de calitate procesuală în tem eiul art. 38 NCPC, astfel încât şi diferenţa term inologică este lipsită d e substanţă. Suspendarea d e drept în cazul decesului uneia dintre părţi operează în situaţia în care evenim entul decesului s-a ivit d u p ă introducerea cererii de chem a re în ju d e ca tă şi num ai dacă partea interesată nu solicită term en pentru introducerea în cauză a m oşteni­ torilor; este posibil însă ca la term enul acordat în aceste condiţii, partea interesată să nu fie în m ăsură să Indice m oştenitorii celui decedat, astfel că instanţa va dispune suspen­ darea ju decăţii în tem eiul art. 412 alin. (1) pct. 1 NCPC. Aşadar, decesul părţii pe parcursul soluţionării cauzei atrage o transm itere de cali­ tate procesuală activă (dacă cel decedat era reclam ant) sau pasivă (dacă cel decedat era pârât), în aplicarea dispoziţiilor art. 38 NCPC, pe care instanţa o constată la m om entul arătării m oştenitorilor legali sau testam entari, transm iterea calităţii procesuale putând să fie precedată sau nu de suspendarea legală de drept. Dacă însă reclam antul era decedat la data fo rm u lă rii cererii (prin ipoteză, acţiunea fiind form ulată de un m andatarcu procură specîaiă autentică sau prin avocat, în condiţiile art. 85 NCPC), sunt întrunite prem isele invocării excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, astfel că sancţiunea ce intervine nu este suspendarea procesului, ci anularea cererii ca fiind form ulată d e o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, aşa cum prevede art. 56 alin. (3} coroborat cu art. 4 0 alin. (1) şi raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) NCPC, fiind lipsit de relevanţă dacă m andatarul a avut sau nu cunoştinţă despre decesul reclam antului la m om entul învestirii instanţei, în tru câtn u litate a este una necondiţionată de existenţa vreunei vătăm ări, sens în care dispune expres art. 176 pct. 1 NCPC. Pentru ca2ul în care p â râ tu l este acela care era decedat la data învestirii instanţei, reclam antul are posibilitatea legală a m odificării cererii de chem are în judecatâ printr-o cerere adiţională, potrivit art. 30 alin. (5) NCPC, în sensul de a chem a în judecată pe m oştenitori, m odificare perm isă în condiţiile art. 204 alin. (1) NCPC, sub sancţiunea decăderii, până la prim ul term en la care acesta este legal citat, nefiind incident cazul de suspendare de drept de la art. 412 alin. (1) pct. 1 N CPC; în aceste condiţii, dacâ anterior m odificării cererii a fost Invocată excepţia lipsei capacităţii procesuale d e folosinţă a pârâtului ch em at iniţial în judecată, aceasta va răm âne fâră obiect, întru cât, prin voinţa

C A R M g N N S S R IL Â

761

A rt. 412

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

reclam antului, exprim ată în condiţiile legii, s-d substituit pârâtul decedat cu m oştenitorii acestuia, chem aţi însă în judecată în num e propriu, pe calea cereri! adiţionale. în cazul în care reclam antul nu-şi m odifică cererea în condiţiile de m ai sus, atunci aceasta urm ează a fî anulată ca fiind form ulată îm potriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală d e folosinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 176 pct. 1 NCPC. Hotărârea pronunţată în contradictoriu cu o persoană care a decedat pe parcursul ju decăţii este lovită de nulitate, fiind susceptibilă de desfiinţare prin exercitarea căilo r de atac pentru nerespectarea dispoziţiilor im perative referitoare la capacitatea procesuală, dispoziţii de ordine publică, astfel cum rezultă în mod expres din art. 176 pct. 1 rapor­ tat la art. 174 slin . (1) şi (2) NCPC; sancţiunea este incidenţă dacă această îm prejurare a intervenit până ia închiderea dezbaterilor, potrivit art. 412 alin. (2). 3. Interdicţia ju d e căto re a scă sau punerea su b curatelă a unei părţi. încetarea fu n cţie i tu to relu i sau a curatoru lui. Suspendarea de drept a ju decăţii intervine şi în cazul în care se învederează instanţei declanşarea p ro ced u rilo r pentru punerea sub interdicţie a uneia dintre părţi sau pentru instituirea curatelei, pentru că dacă aceste m ăsuri de ocrotire a persoanei au fost deja dispuse prin hotărâre definitivă" instanţa va dispune citarea în cauză a reprezentantului legal al celui pus sub interdicţie (deci, lipsit d e capacitate d e exerciţiu) sa u a curatorului, ca z în care su n t aplicabile regulile de la m andat, conform art. 183 alin. (1) NCC. în cazul interdicţiei judecătoreşti sau al instituirii curatelei, instanţa va verifica existenţa unei hotărâri judecătoreşti de punere su b interdicţie ori de punere su b curatelă a uneia dintre părţi [art. 412 alin. (1) pct. 2], verificare ce va fi realizată şi în ipoteza în care, dupâ încetarea fu n c ţie i tutorelui sa u curatorului [art. 412 alin. (1) p c t 4|, se fo rm u lea ză cerere de redeschidere a p rocesu lu i în condiţiile art. 415 pct. 2 NCPC, deci după num irea unui nou tutore sau curator pe care partea interesată îl indică în vederea reluării judecăţii. 4. D ecesul rep rezentan tului sau a l m an d ataru lu i uneia dintre p ă rţi. Şi în ipoteza decesului reprezentantului sau al m andatarului uneia dintre părţi operează suspendarea d e drept, deces su rven it însă cu m a i puţin de 1 5 zile înainte d e ziu a înfăţişării, m ăsura urm ând a-şi produce efectele până la num irea unui nou reprezentant sau mandatar. Su n t pe deplin valabile şi în acest caz cele arătate pentru ipoteza d e suspendare de la art. 412 alin. (1) pct. 1 N CPC cu privire la inserarea inutilă a m enţiunii m om entului lim ită până la care durează m ăsura suspendării, faţă d e cele prevăzute de art. 415 pct. 2 NCPC care dispun în ce condiţii se reia judecata. Textul adaugă faţă de reglem entarea anterioară [art. 243 alin. (1) pct. 3 CPC 1865] şi Ipoteza decesului reprezentantului p ă rţii (legal, ju d iciar sau statutar - a r t . l 5 1 a i i n . ( 3 ) , (4) şi (5) N CPC], persoană fizică sau ju rid ică, ceea ce reprezintă o ipoteză distinctă d e cea a m andatarului, reprezentant convenţional al părţii. Dacă reprezentantul sau m andatarul decedează cu m a i m u lt de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, judecata nu se suspendă, ci va continua, legiuitorul prezum ând că în acest interval partea reprezentată a avut posibilitatea de a-şi desem na un nou m andatar după încetarea contractului de m andat prin decesul m andatarului anterior; spre deosebire d e m oartea m andantului care, în plan procesual, nu conduce ia încetarea contractului

1)1Am bele ce re riîn com petenţa instanţei de tutelă: art. 182 alin, (3) NCC pentru instituirea curatelei şi art. 935 NCPC pentru cererea de punere sub interdicţie. 76 2

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 412

de m andat, astfel cum prevede în mod expres art. 88 NCPC, prin derogare d e la regulile generale ale noului Cod civil, decesul m andatarului are efect extinctiv cu privire la rapor­ tu l de m andat, astfel cum dispune art. 2030 lit. c) NCC, reguli aplicabile în absenţa unora speciale, derogatorii, prevăzute în noul Cod de procedură civilă. Este posibil însă ca partea al cărei m andatar a decedat cu m ai m ult d e 15 zile înainte de term en să nu fi procedat la desem narea unui nou m andatar, situaţie în care instanţa, constatând încetarea contractului de m andat, va dispune citarea p ă rţii înseşi pentru care nu m ai operează prezum ţia term enului în cunoştinţă prin m andatar (dacă era cazul), conform art. 229 N CPC; prin urm are, suspendarea de drept intervine în condiţiile aces­ tei norm e, dacă partea intenţionează să îţi desem neze un nou m andatar, intenţie asupra căreia instanţa ar trebui să se edifice. 5. D eschiderea pro ced urii inso lvenţei. Articolul 412 alin. (1) pct. 6 N CPC prevede că intervine suspendarea de drept atunci când are loc deschiderea procedurii insolvenţei, fărăacircu m stan ţia [precu m în vechiul cod care, tn cuprinsul art. 243 alin. (1) pct. 5, pentru ipoteza sim ilară, se referea la reclam ant] cu privire la partea care este supusă acestei proceduri; prin urm are, aplicând principiul u b i lex non distinguit, n e c n o s distinguere debem us, rezultă că deschiderea procedurii insolvenţei conduce la suspendarea de drept a procesului atunci când priveşte p e p e reclam ant, f ie pe p â râ t. Pentru a interveni acest caz d e suspendare de drept este necesar ca deschiderea procedurii insolvenţei să se fi dispus în tem eiul unei hotărâri ju d ecă to re şti definitive şi num ai d acâ d eb ito ru l trebuie re p re z e n ta ta procesul în care se iveşte incidentul suspendării; suspendarea de drept durea 2 â până ia num irea adm inistratorului o ri lichidatoru­ lu i ju d icia r, lim ită prevăzută ch iar în cuprinsul art. 412 alin. (1) pct. 6; dacă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fo st respinsă de instanţa cu com petenţă specială în m aterie, aceasta nu înseam nă că nu se poate dispune repunerea cauzei pe rol pen­ tru m otivul că nu există o hotărâre definitivă de deschidere a procedurii insolvenţei şi ca atare, nici nu a fo st indicat adm inistratorul ori lichidatorul judiciar; num ai că în acest caz. cererea de repunere pe rol nu va fi form ulată în tem eiul art. 415 pct. 2, ci în baza art. 412 pct. 4 NCPC. Raţiunea acestei suspendări de drept ţin e, în esenţă, de asigurarea condiţiilor pen­ tru îndeplinirea procedurii de citare a persoanei ju rid ice fizice sau ju rid ice de drept pri­ vat îm potriva căreia s*a declanşat procedura insolvenţei, potrivit form elo r de procedură prescrise de art. 155 alin. (1) pct. 5 NCPC, norm ă care prevede că cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora vo r fi citaţi la dom iciliul sau, după caz, sediul lor; după deschiderea procedurii, citarea v a p efectuata po trivit le g ii speciale. Deschiderea procedurii insolvenţei trebuie să aibă un caracter cert, m otiv pentru care art. 412 alin. (1) pct. 6 NCPC prevede că aceasta trebuie să se fi dispus prin hotărâre judecătorească definitivă. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, atribuţia pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii (şl, după caz, de intrare în falim ent atât prin procedura generală, cât şi prin procedura sim plificată) revine judecătorului-sindic; totodată, art. 12 alin. (1) din legea specială prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, num ai cu apel, cale de atac ce se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006; în consecinţă, num ai după răm ânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii (prin neapelare sau prin soluţionarea apelului), pentru citare şi com unicare se va face aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006, ca regulă, prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, publicaţie editată de

C A R M SN N SG R ILÂ

763

A rt. 412

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

O ficiul Naţional al Registrului Com erţului, dar şl cu observarea celorlalte dispoziţii ale textului invocat. So luţia duratei suspendării de drept până la răm ânerea definitivă a hotărârii d e des­ chidere a procedurii insolvenţei, iar nu de 1a data pronunţării ei (în considerarea caracte­ rului executoriu al hotărârilor judecătorului-sîndic, sens în care dispune art. 12 alin. ( 1 ) din Legea nr. 85/2006] decurge din com pletarea dispoziţiilor legii speciale cu prevederile noului Cod d e procedură civilă (care pretinde răm ânerea definitivă a hotărârii, nu doar caracterul executoriu al acesteia), în m ăsura în care su n t com patibile, astfel cum pre­ ved e art. 149 din Legea nr. 35/2006; o atare concluzie nu contravine principiului celeri­ tăţii derulării procedurii insolvenţei prevăzut de art. 5 alin. (2) din legea specială, având în vedere dispoziţia d e atacare separată cu apel a acestei hotărâri, dar şi term enul foarte scurt în care ju decăto rul-sind ic este ţinut a m otiva hotărârea supusă apelului, anum e 10 2ile de la data pronunţării, astfel cum prevede art. 12 alin. (3) din lege. S e constată însă că, din acest punct de vedere, textul com entat este deficitar form u­ lat, întrucât deschiderea procedurii insolvenţei se p ro n u n ţi de judecătorul-sindic prin aceeaşi sentinţă prin care num eşte adm inistratorul ju d iciar sau lichidatorul, sens în care prevăd art. 11 alin. (1) lit. c) şi art. 3 4 din Legea nr. 85/2006, astfel că, din perspectiva legii speciale, cele două m om ente coincid; ca atare, singura interpretare ce perm ite aplicarea art. 412 alin. (1) pct. 6 NCPC este că sim pla fo rm u la re a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei î nvede rată de părţi obligă instanţa de drept com un să dispună suspendarea, m ăsură ce va dura p â n â la răm ânerea definitivă a h o tă râ riiju d ecă to ru lu i-sin d ic în condi­ ţiile art. 8 alin. (1) din lege sau prin neapelare; credem însă că este vorba despre o necorelare a art. 412 alin. (1) pct. 6 N CPC cu form a actuală a Legii nr. 85/2006, art. 11 alin. (1) lit. c) an terio r m enţionat fiind m odificat în această form ă prin Legea nr. 277/2009. O altă cerinţă prevăzută de art. 412 alin. (1) pct. 6 NCPC este aceea că suspendarea de drept a procesului va opera num ai în acele cau 2 e în care debitorul, faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei, trebuie reprezentat în procesul în care a intervenit acest incident. Pentru identificarea situaţiilor Tn care debitorul intrat în procedura insolvenţei trebuie reprezentat este utilă, din nou, observaţia că art. 412 alin. (1) pct. 6 NCPC are valoare de norm ă generală în raport cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, astfel cum reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 149 din acest act nor­ m ativ special şi a prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 8 NCPC. Din această constatare rezultă o prim ă concluzie, în sensul că norm a din noul Cod de procedură civilă este incidenţă num ai în cazul în care legea specială nu conţine o soluţie proprie, derogatorie d e la dreptul com un. a) Astfel, în ca zu l în care reclam antul este c e l îm p o triva căruia s-a declanşat proce­ dura insolvenţei, art. 412 alin. (1) pct. 6 NCPC este pe deplin operant şi, în consecinţă, va interveni suspendarea legală de drept până la num irea adm inistratorului ori lichidatoru­ lui judiciar, dacă acesta trebuie reprezentat. în prim ul rând, este posibil ca în unele cazuri (raportat la obiectul cererii deduse ju d e­ căţii) declanşarea procedurii insolvenţei să fie o îm prejurare indiferentă, d e exem plu, cereri cu caracter strict personal, nepatrim onial ori cereri care nu au legătură cu desfă­ şurarea unei activităţi com erciale de către reclam ant ori cu starea patrim oniului acestuia, reclam ant supus, prin ipoteză, procedurii insolvenţei; într-un asem enea caz, n u este necesară reprezentarea sa în proces, astfel că nici suspendarea de drept în tem eiul

764

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 412

art. 412 alin. (1) pct. 6 N CPC nu va putea fi dispusă, reclam antul fiind citat în continuare la dom iciliul ori sediul său, în condiţiile art. 155 alin. (1) pct. S NCPC. Pe de altă parte, ch iar şi în ipoteza în care deschiderea procedurii insolvenţei nu este o îm prejurare in d ife re n ţi litigiului (fiind d e d u ş i ju decăţii o cerere cu caracter patri­ m onial ce are legătură cu obiectul activităţii desfăşurate d e reclam ant), debitorul supus procedurii este posibil să nu fie reprezentat prin adm inistrator ju d icia r ori prin lichidator, ci prin interm ediul adm inistratorului special desem nat de adunarea generală a acţiona­ rilor/asociaţilor săi, astfel cum prevede art. 18 alin. (1) din legea specială; este ipoteza în care reclam antului (debitor Tn procedura insolvenţei) n u i-a fo s t rid ica t nici în parte dreptul d e adm inistrare, potrivit art. 4 7 din Legea nr. 85/2007, astfel c l , acesta nefiind reprezentat prin adm inistrator ju d iciar ori prin lichidator, nu va interveni suspendarea de drept a procesului în baza art. 412 alin. (1) pct. 6 N CPC; însă, într-o atare ipoteză, instanţa va trebui s i dispună citarea reclam antului prin adm inistratorul special, aşa cum rezultă din art. 155 alin. {1) pct. S NCPC coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006; prin urm are, deşi constituie o situaţie în care este n e c e s a ri reprezentarea în p roces a recla­ m antului, nu intervine suspendarea de drept, ci se va dispune citarea p rin interm ediul u n u i a lt reprezentant decât adm inistratorul ori lichidatorul judiciar, în condiţiile legii spe­ ciale la care dispoziţiile procedurale generale în m aterie de citare fac trim itere. tn sfârşit, dacă reclam antului h a fo s t ridicat în tot d rep tu l d e adm inistrare de c itre judecătorul-sindic ori acest drept de adm inistrare al debitorului a încetat de drept [Id data la care se dispune începerea falim entului, conform art. 47 alin. (4) din Legea nr. 85/2006], activitatea debitorului insolvent urm ează a se desfăşura sub conducerea adm inistratorului ju d icia r (iar în ipoteza falim entului, prin lichidator), dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 6 N CPC im pun soluţia su sp e n d irii d e drept a judecării cauzei până la data răm ânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei reclam antului, fiind o situaţie în care este necesara reprezentarea în p roces a reclam antului; chiar dacă sunt două chestiuni distincte - deschiderea procedurii insolvenţei şi desem narea adm inistratorului ju d icia r ori a lichidatorului m om entul răm ânerii definitive a hotă­ rârii de deschidere a procedurii coincide cu m om entul răm ânerii definitive a soluţiei judecătorului-sindic având ca obiect desem narea adm inistratorului ju d iciar sau a lichi­ datorului, m ăsură ce se dispune, m otivat, ch iar prin sentinţa de d e sch id e re a procedurii, sens în care prevăd art. 11 alin. (1) lit. c) şi art. 3 4 din Legea nr. 85/2006. Astfel cum se subliniază şi în literatura de specialitate, ipoteza rid ică rii în p a rte a dreptului de adm inistrare este num ai una ipotetică, fiind greu de conceput o situaţie de divizare a m anagem entului debitorului între adm inistratorul ju d icia r şi cel special111; dacă totuşi o astfel de m ăsură a r fi dispusă, din perspectivă procedurală, apreciem că se im pune m ăsura suspendării de drept în condiţiile art. 412 alin. (1) pct. 6 NCPC, în situaţia în care nu este posibilă departajarea atribuţiilor între adm inistratorul ju d iciar şl cel special şi nici stabilirea unei legături între obiectul litigiului şi sfera atribuţiilor fiecăruia dintre adm inistratori. b) Pentru cazul în care p â râ tu l este ce l îm potriva câruia s e declanşează procedura insolvenţei ş i acesta trebuie reprezentat în proces, în funcţie d e natura litigiului, este a p lic a b ili fie suspendarea de drept prevăzută de art. 412 alin. (1) pct. 6 NCPC, fie sus­ pendarea le g a li, şi ea o p e le g is, prevăzută prin dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

1141 A d a m , C N . S a v u , L e g e a procedurii insolvenţei. C o m e n tă rii şi e x p lic a ţii. Ed. C .H . Beck, Bucureşti, 2 0 0 6 , p . 3 6 1 -3 6 5 .

C A R M S N N S S R IL Â

765

A rt. 412

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Astfel, norm a din legea specială prevede: „D e la data deschiderii procedurii se su s­ p en d ă de d rep t toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau m ăsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale". Textul se referă la toate acţiu nile şi m ăsurile de executare silită pentru realizarea crea n ţelo r contra debitorului, iniţiate în mod individual de creditorii pârâtului; raţiunea acestei norm e este aceea de a servi drept m ijloc de asigurare a caracterului colectiv şi concursual al procedurii insolvenţei în perioada derulării procedurii (scopul procedurii afirm at ca atare prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 85/2006) şl cum ularea tu tu ro r litigiilor îndreptate îm potriva patrim oniului debitorului în com petenţa e x c lu siv i a judecătoruluisindic, astfel încât, în acest interval, dreptul fiecărui creditor de a recurge la forţa de coerciţie a statului prin declanşarea m ecanism ului ju d icia r pentru a obţine individual şi separat realizarea creanţei sale este suspendat; totodată, prin edictarea acestei norm e s-a urm ărit şi păstrarea averii debitorului în starea existentă la m om entul deschiderii procedurii"1; efectele generate de incidenţa acestui te xt sunt sim ilare cu cele antrenate de aplicarea regufii instituite de art. 19 C. proc. pen., putându-se spune că nu num ai penalul ţine în loc civilul, ci şi insolvenţa (civilul specializat) ţine în loc civilu l (procedura derulată pe calea dreptului com un pentru realizarea creanţei în m od individual de un credito r al pârâtului aflat în insolvenţă). Dat fiind caracterul im perativ, de ordine publică al norm ei, suspendarea în tem eiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 intervine atât în cazul acţiunilor ju diciare şi extrajudiciare, cât şi a m ăsurilor d e executare silită începute înainte de deschiderea procedurii insol­ venţei, d a r şi a celor declanşate după acest m om ent, existenţa procedurii fiind un im pe­ dim ent legal pentru derularea individuală a unei proceduri ju d iciare de oricare dintre creditorii debitorului insolvent; de asem enea, sunt suspendate sau oprite şi m ăsurile de indisponibilizare, fie cele asigurătorii (sechestru asigurător şi poprirea asigurătorie, mai puţin sechestrul judiciar, dată fiind incom patibilitatea m ăsurii cu acţiunile reale), fie cele executorii; m ăsura nu mai este aplicabilă în cazul în care o cerere de chem are în ju d e­ cată s-a soluţionat în m od definitiv ori s-a finalizat procedura executării silite, chiar dacă acestea s-au derulat după deschiderea procedurii insolvenţei, astfel încât nu m ai p o t fi nici suspendate, nici desfiinţate12. M ăsura suspendării n u priveşte decât acţiunile pentru realizarea creanţelor contra debitorului; nu $1 alte acţiuni îndreptate îm potriva pârâtului supus procedurii insolvenţei acţiunile reale (acţiune în revendicare, acţiune confesorie, negatorieori cea posesorieetc.) sau acţiunile în constatare. Efectul suspensiv al procedurii insolvenţei debitorului se constată în fiecare dosar în parte, dosar aflat fie pe rolul unei instanţe judecătoreşti (în care debitorul are calitatea de p lrâ t), fie în instrum entarea unui executor ju d ecăto resc (în cadrul căruia debitorul este supus unei executări silite, declanşate anterior deschiderii procedurii insolvenţei). în cazul în care este incident art. 36 din legea specială, instanţa (sau executorul judecătoresc, după caz) nu are un drept de apreciere cu privire la m ăsura suspendării, aceasta fiind o su sp end are ce intervine ope legis, ci este suficient a se constata în d e p li­ nite condiţiile prevăzute de lege pentru incidenţa m ăsurii (obiectul litigiului şi calitatea d e pârât ori de subiect pasiv în procedura executării silite a debitorului contra căruia s-a declanşat procedura insolvenţei). 1)1 G h . P ip e re o , Insolvenţa: legea, reguljle, realitatea, Ed, W olters Kluwer, Bucureşti, 2008, p . 494. 1,1 /. Turcu, Legea procedurii insolvenţei. C om entariu pe articole, ed. 9 4*a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 278; G h. P ip e re a , o p . cit., p. 493-494,

766

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 412

Dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 su n t incidente n u n u m a i în fa ţa prim ei instanţe, c i ş i în ca d ru l că ilo r de a ta c (ordinare sau extraordinare), chiar ţi atunci când acestea sunt declarate de pârâtul cauzei (debitor aflat în insolvenţă). în prim ul rând, în condiţiile în care nu se prevede în mod expres o excepţie de la această regulă, avem în vedere caracterul im perativ al norm ei care nu ar putea fi elu­ dat pe cale de interpretare, ch iar pentru raţiuni prin care fie se tinde a se dem onstra că prin neaplicarea suspendării în ce priveşte soluţionarea căii d e atac declarate de pârât ar putea fi generate efecte inadm isibile pentru pârât în planul dreptului său la apărare şi al liberului acces la justiţie, fie se încearcă a se arăta că prin neaplicarea efectului suspen­ siv şi în privinţa căii de atac a pârâtului a r putea fi antrenate ch iar efecte pozitive pentru creditorii necontestaţi în procedura insolvenţei, întrucât succesul debitorului în dem er­ sul său d e contestare a creanţei stabilite prin hotărârea prim ei instanţe l-ar putea elim ina din concurs pe acest creditor*11. Pe de altă parte, considerăm că nu poate fi adm isă o soluţie neunitară în privinţa posibilităţii form ulării căii de atac, după cum apelant este pârâtul (debitor) ori reclam an­ tu l (creditor), fără o justificare obiectivă şi raţională, cu atât m ai m ult cu cât o atare dife­ renţă d e regim procesual nu este asum ată printr-o dispoziţie expresă a legii, ci ea ar fi prezum ată num ai pe cale d e interpretare într-o situaţie în care legea nu distinge. în plus, o soluţie de adm itere în parte a cererii de chem are în judecată form ulate de creditor ar putea antrena interesul prom ovării apelului nu num ai de către pârât, ci şi de către reclam antul creditor; or, prin ipoteză dacă deschiderea procedurii insolvenţei a avut loc în tim pul ju decăţii la prim a instanţă, suspendarea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu a r putea fi respinsă. întrucât dreptul d e apreciere al instanţei este inexis­ tent; totodată, la m om entul intervenirii cauzei de su sp end are în faţa prim ei instanţe nu se cunoaşte soluţia ce s e v a da cererii d e chem are în judecată prom ovate de către credi­ tor, astfel că nu există nicio m odalitate în care să poată fi „conservat" dreptul pârâtului debitor de a declara calea de atac; astfel cum prevede art. 412 alin. (2) NCPC, doar în ipoteza în care deschiderea procedurii insolvenţei a su rven it după închiderea dezbateri­ lor ia prim a instanţă, ar putea să nu fie dispusă m ăsura suspendării; dacă însă procedura insolvenţei se deschide după pronunţarea so luţiei de către prim a instanţă, apelul debi­ to ru lui nu ar putea fi soluţionat pentru acelaşi im pedim ent prevăzut de art. 36 din legea specială. A adm ite o soluţie contrară în apelul debitorului (posibilitatea respingerii cere­ rii de suspendare, în absenţa unei prerogative a instanţei în acest sens) ar genera o nouă încălcare a aceleiaşi norm e speciale, pentru cazul în care decizia instanţei de apel este susceptibilă de recurs, iar creditorul este cei care a r fi interesat de declararea acestei căi extraordinare de atac, după eventuala adm itere a apelului declarat de p â râ t După deschiderea procedurii insolvenţei, astfel cum prevede a r t 64 afin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu excepţia salariaţilor, toţi ceilalţi creditor;, ale căror creanţe sunt anterioare datei d e deschidere a procedurii, v o r depune cererea de adm itere a crean­ ţe lo r în term enul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii, legea instituind obligaţia form ulării cererii de adm itere a creanţelor, ch iar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu [art. 64 alin. (3) din lege], categorie în care se înscrie şi o creanţă stabilită printr-o hotărâre de prim ă instanţă pentru care legea procesuală prevede posibilitatea exercitării apelului.

11 Gft. P ip e re a , o p . cit., p. 500-503. Ca r m s n N e s f in i(

767

A rt. 412

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

Totodată, art. 6 6 alin. (1) din acelaşi act norm ativ dispune că toate creanţele vo r f i supuse p ro ced u rii de verificare prevăzute de lege, cu excepţia crean ţelo r constatate prin titluri executorii. Prin urm are, în ipoteza în care creditorul se află deja în posesia unui titlu execu­ toriu pronunţat în prim ă instanţă (situaţie ce se verifică d o ar în ca 2ul cererilor a căror valoare nu depăşeşte 1 0 .0 0 0 lei, ce au fost soluţionate în procedura specială a cererilor d e valoare redusă, însuşirea hotărârii pronunţate în prim ă instanţă de a fi titlu executo­ riu fiind prevăzută de art. 1030 alin. (3) NCPC], acesta va form ula cerere d e adm itere a creanţei care nu va m ai fi verificată în procedura insolvenţei de adm inistratorul ju d iciar sau de lichidator. în cazul soluţionării în prim ă instanţă, în procedura dreptului com un, a cererilor a căro r valoare este d e până ia 200.000 lei inclusiv, acestea sunt supuse apelului, iar cele cu o valo are d e peste 500.000 lei inclusiv111 sunt supuse şi recursului, astfel cum rezultă din interpretarea p e r o contrario a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) NCPC; în consecinţă, în niciuna dintre aceste situaţii, soluţia prim ei instanţe [judecătoria în cazul cererilo r cu un prag valoric de până la 200.000 lei inclusiv, conform art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC, respectiv tribunalul pentru cereri a căror valoare este cuprinsă între 200.001 şi 500.000 lei inclusiv, potrivit art. 95 pct. 1 coroborat cu art. 483 alin. (2)] nu este titlu executoriu, astfel cum rezultă din interpretarea art. 633 NCPC. Ca atare, creanţele stabilite în favoare a unui creditor prin hotărârea prim ei instanţe şi cu privire la care acesta a depus cerere de adm itere a creanţei nu se încadrează în disp o ­ ziţiile de excepţie prevăzute de art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (nefiind titluri exe­ cutorii} şi, prin urm are, vo r fi supuse procedurii de verificare în condiţiile legii speciale; în aceste circum stanţe, adm inistratorul ju d iciar sau lichidatorul va ignora procedura ju diciară derulată în faţa prim ei instanţe, astfel că va proceda la verificarea creanţei iar n u a leg a lită ţii ş i tem einiciei so lu ţiei p rim e i instanţe, com petenţă atribuită de lege doar instanţei de control judiciar, fiind necesar ca adm inistratorul ju d icia r sau lichidatorul să se lim iteze doar la exercitarea com petenţelor sale în term enii legii speciale; considerăm că procedura derulată potrivit dreptului com un n u este com plem entară celei generate în tem eiul legii speciale, aşa încât efectele acesteia urm ează a nu fi luate în seam ă decât în m ăsura în care s-a ajuns la pronunţarea unei hotărâri care să constituie titlu execu­ toriu, titlu cu care creditorul să se poată înscrie în procedura insolvenţei; până la acest m om ent, creditorul se va în scrie cu însăşi creanţa ce va fi supusă procedurii verificării de către adm inistratorul ju d icia r ori de lichidator, iar n u cu hotărârea p rim e i instanţe. Concluzionând, suspendarea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006 se aplică nu num ai în procedura ju diciară derulată în faţa prim ei instanţe, ci şi în căile de atac (ordi­ nare şi extraordinare), indiferent d e titularul lor (pârâtul d e b ito r ori reclam antul credi­ tor], dacă obiectul cererii de chem are în judecată priveşte un drept de creanţă îm potriva debitorului insolvent. O atare suspendare va dăinui p â n ă la închiderea proced urii insolvenţei, pronunţată d e judecătorul-sindic în baza art. 11 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 85/2006, iar instanţa de drept com un urm ează a decide, la m om entul repunerii cauzei pe rol, în funcţie de rezul111D e p re c iza tcâ , prin dispoziţiile art XV III a lin . (2) din Legea nr. 2/2013, pragul valo ric prevăzut pentru cererile evalu ab ile în bani este d e 1.000.000 iei inclusiv. A ceastă norm ă tran zito rie se aplică in p rocesele p o rn ite d e la d ata intrării în vigoare a noului cod şl până la 31 decem brie 2 0 1 S, în O m p c e d lsp o îlţllle a rt. 4 83 alin. (2) NCPC (care prevăd, din acest p u n ct d e ved ere, pragul valo ric d e 500.000 lei) se aplică proceselor pornite începând cu ddtd d e 1 ianuarie 2 01 6 .

768

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 412

tatu! procedurii de in so lv e n ţa cât şi de m om entul la care procedura s-a încheiat, în tru ­ cât încheierea procedurii cu m ai m ult de 6 luni înainte d e repunerea cauzei pe rol poate atrage perim area cererii, potrivit art. 416 alin. (1) NCPC111Pentru celelalte cereri de chem are în ju d eca tă (altele decât cele prin care se urm ăre$te realizarea unei creanţe îm potriva acestuia - acţiuni reale, cereri în constatare etc.) îndreptate îm potriva pârâtului debitor şi faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei (ca şi în câile de atac), este in cid e n t! suspendarea prevăzută de art. 412 alin. (1) pct. 6 N C P C fiind pe deplin aplicabile cîrcum stanţierile deja arâtate pentru situaţia reclam an­ tu lu i insolvent. Având în vedere c i raportul dintre art. 412 alin. (1) pct. 6 NCPC şi art. 36 din Legea nr. 85/2006 este unul de la norm a generală la norm a specialâ (concluzie la care con­ duce şi art. 149 din legea sp e c ia li}, se im pune precizarea că textul analizat din Legea nr. 85/2006 n u p o a te f i considerat abrogat în baza celo r prevăzute d e art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de pro­ cedură civilă, potrivit cărora la data in tririi ?n v ig o a re a noului Cod de procedură c iv ili se abrogă o rice dispoziţii contrare, ch iar d a c i sunt cuprinse în legi speciale. Abrogarea im plicită prevăzută de această dispoziţie finală a legii de punere în apli­ care este operantă în cazul în care cele două texte (cel din noul Cod de procedură civilă şi cel din legea specială anterioară) au acelaşi obiect d e reglem entare şi sunt circum scrise aceluiaşi scop; or, art. 412 alin. (1) pct. 6 N CPC prevede m ăsura susp end ării de drept a judecării cauzei în vederea desem nării în procedura le g ii nr. 85/2006 a reprezentantu­ lui legal al părţii intrate în procedura insolvenţei (adm inistratorul judiciar, lichidatorul sau, ?n anum ite circum stanţe, adm inistratorul special), ceea ce se circum scrie nevoilor procedurale privind îndeplinirea procedurii de citare a părţilor în procesul civil (art. 155 alin. (1) pct. 5 teza finală N CPC], pe când suspendarea prevăzută d e art. 36 d in Legea nr. 85/2006 are drept scop derularea exclusivă a unei proceduri colective, concursuale pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi suprim area oricărei proce­ duri individuale a creditorilor; în plus, prin dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 85/2006 se prevede aplicarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă, în m ăsura com patibilităţii lor cu norm ele legii speciale; interpretarea pe care o propunem este în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind norm ele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor norm ative, republicată, care prevăd: „Evenim entele legislative im plicite nu su n t recunoscute în ca 2ul actelor norm ative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite m odificate, com pletate sau abrogate nici prin reglem entarea generală a m ateriei, decât d acă a cest lucru este exprim at expres 6. C azuri noi de su sp en d are d e drep t. D izolvarea persoanei ju rid ic e şi pronunţarea h o tărârii p re lim in are d e c it r e C .J.U .E. Noul cod de procedură introduce în m od explicit două noi cazuri de suspendare de drept a procesului în norm a exem plificaţi vă edictată la art. 412, respectiv dizolvarea p e rso anei ju rid ice (pct. 5), suspendare ce va dura până la desem narea lichidatorului, şi fo rm u la re a unei cereri de pronunţare a u n e i hotărâri p re li­ m inare adresate C u rţii de Ju stiţie a U n iu n ii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întem eiază U niunea Europeană (pct. 7), caz în care reluarea judecăţii nu poate avea loc în ain te de pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie, astfel cum dispune art. 415 pct. 3 NCPC. 11 Pentru o p in ia concurentă, a se vedea /. Turcu, Tratat d e insolvenţă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 200$, p. 383; pentru opinia contrară, a se vedea G h , P ip e re a , o p . cit., p. 494, C A R M SN N SG R ILÂ

769

A rt. 412

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Pentru ipoteza art. 412 pct. 7 NCPC, codul anterior nu conţinea o dispoziţie corespon­ dentă, astfel c l tem eiul suspendării ju d ecării pricinii, pentru m otivul pronunţării hotărâ­ rii prelim inare era reprezentat de dispoziţiile art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (hotărârea prelim inară fiind necesară instanţei naţionale pentru so lu ­ ţionarea cauzei), întrucât după aderarea Rom âniei la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, judecătorul naţional a dobândit abilitarea legală de a se adresa, din oficiu sau la cererea părţilor. Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu solicitarea d e pronunţare a unei hotărâri prelim inare. 7. A lte cauze ale su sp e n d ării de d re p t prevăzute d e lege. Cauzele suspend ării de drept a procesului sunt reglem entate în noul Cod de procedură civilă prin dispoziţiile art. 412, dar există şi alte norm e speciale în cu p rin su l codului care consacră asem enea cauze de suspendare, cum a r fi spre exem plu: interdicţia efectuării oricărui act de proce­ dură până la soluţionarea declaraţiei d e abţinere (art. 49 alin. (1) N CPC]; suspendarea judecării cererii principale până la soluţionarea căii de atac îm potriva încheierii de respingere ca inadm isibilă a unei cereri de intervenţie principală sau accesorie [art. 64 alin. (4) NCPC]; în situaţia conflictului de com petenţa (art. 134 NCPC); în cazul excepţiei d e litispendenţă (art. 138 alin. (6) N CPC]; în cazul în care, după am ânarea cauzei prin învoiala părţilor, acestea nu stăruiesc în continuarea judecăţii [art. 221 alin. (2) NCPC]; până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de către în a lta Curte d e Casaţie şi Ju stiţie [art. 520 alin. (2) NCPC]. Se rem arcă faptul că legiuitorul nu a optat pentru o soluţie sim etrică în cazul hotărârii prealabile ce intră în com petenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru care a prevă­ zu t m ăsura suspendării d e drept d o a rîn partea specială (în Titlul III, dedicat ansam blului dispoziţiilor privind asigurarea unei practici ju d iciare unitare), cu cea adoptată pentru hotărârea prelim inară pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, căreia i-a consacrat un caz explicit d e suspendare d e drept în partea generală, prin dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 7 NCPC. Pe de altă parte, asem enea dispoziţii privind suspendarea cauzei se identifică şi în a lte acte norm ative, cum ar fi: suspendarea judecăţii în faţa instanţei civile până la rezol­ varea definitivă cauzei penale (art. 19 C. proc. pen.); suspendarea de la data deschiderii procedurii insolvenţei a tu tu ro r acţiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale (art. 36 din Legea nr. 85/2006), ipoteză deja analizată în cadrul com entariului de la art. 412 alin. (1) pct. 6 N CPC pentru definirea raportului dintre aceste două norme. Toate aceste cazuri de suspendare su n t ipoteze legale speciale de suspendare de drept şi sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 8 N CPC - alte cazuri prevăzute d e lege (norm a generală). 8. Su rven irea cauzelo r de su sp en d are d u p ă în ch id e re a dezbaterilor. A rticolul 412 alin. (2) N CPC dispune că faptele prevăzute la alin. (1) n u îm piedică pronunţarea hotărârii d a ca e le a u su rven it după închiderea dezbaterilor, norm ă care respectă întocm ai raţiu­ nile cazurilor de suspendare de drept, anum e asigurarea dreptului părţilor la apărare şi co ntrad icto rialitateaîn procesul civil. Textul are în vedere în mod evident intervalul dintre închiderea dezbaterilor şi cel al pronunţării hotărârii, precedată sau nu de am ânarea pronunţării. Dacă în aceste cir­ cum stanţe instanţa procedează la repunerea cauzei p e ro l pentru probe sau lăm uriri noi, potrivit art. 400 NCPC, constatarea oricăreia dintre faptele enum erate fa art. 412 alin. (1) N CPC va conduce la suspendarea d e d rep t a procesului. 770

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 413

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

Potrivit aceloraşi raţiuni ale instituţiei suspendării, d a c i partea interesată o cere, instanţa va putea acorda un term en pentru acoperirea cerinţelor prevăzute de text: indi­ carea m oştenitorilor, num irea tutorelui sau curatorului, num irea adm inistratorului ori lichidatorului ju d icia r".

A r U 413. Su sp end area facultativă. (1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexis­ tenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi; 2. când s-a început urm ărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urm ează să se dea, dacă legea nu pre­ vede altfel; 3. în alte cazuri prevăzute de lege(2) Suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a pro­ v ocat suspendarea a devenit definitivă. (3) Cu toate acestea, instanţa poate reveni m otivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un com portam ent diligent în cadrul procesului care a determ inat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia, ori dacă urm ărirea penală care a determ inat suspendarea durează m ai m ult de u n an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză. C O M E N T A R IU 1. N o ţiun e. C azu ri. Suspendarea fa cu lta tivă so u ju d ecă to re a scă este reglem entată prin norm e dispozitive, instanţa de judecată fiind cea chem ată sâ decidă asupra opor­ tunităţii ei, în vederea unei bune adm inistrări a justiţiei. Ea constituie un instrum ent util pentru a s e preîntâm pina pronunţarea unor hotărâri contradictorii, întrucât judecata pentru a cărei soluţionare definitiva se cere suspendarea se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se in v o c i incidentul suspendării facultative. 1.1. E xisten ţa u n e i a ite ju d e c ă ţi. Articolul 413 alin. (1) pct. 1 N CPC presupune că soluţia din proces depinde, în tot sau în parte, de existenţa sa u inexistenţa u n u i drept care fa c e obiectul unei alte ju d e că ţi şi care, odată stabilit prin hotărâre definitivă, poate fi invocat cu efectele lucrului judecat în o rice alt proces, potrivit celo r dispuse prin art. 431 alin. (2) NCPC. Aşadar, este necesar ca problem a de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte ju decăţi în curs d e derulare, pe rolul unei instanţe jud ecă to reşti sau a altui organ de ju risd icţie , cerinţă care nu este îndeplinită dacă acea p ro c e d u ri este ea însăşi suspendată. Astfel, nefinalizarea procedurii succesorale nota riale în faţa notarului public nu poate fundam enta m ăsura suspendării facultative întrucât procedura m enţionată nu repre­ zintă o judecată121; sim ilar, nici procedura derulată în faţa co m isiilo r de aplicare a legilor fondului funciar constituite în baza Legii nr. 18/1991 nu poate fi asim ilată activităţii de judecată la care textul face referire111.

111i te$, N oul C o d d e procedură civilă, voi, I, 2011, p, 524. ,?,Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1044/1972. î n Repertoriu II, p. 371, nr. 111, 1,5C .A . Cluj, s. civ., dec. nr. 1 1 S0 /1 9 9 S, In G . B o ro i, O . S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 400. CARM SN

n s g r il â

771

A rt. 413

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în s i, procedura derulată în faţa Com isiei de reexam inare a O .S.l.M . are caracter jurisdicţional, întrucât are însu şirile unei activităţi de judecatâ şi, în plus, art. 53 alin. (14) din H.G. nr. 1134/2010 pentru aprobarea Regulam entului d e punere în aplicare a Legii nr. 84/1998 dispune că: „Prevederile art. 51-53 referitoare la procedura d e soluţionare a contestaţiilor se com pletează, în m od corespunzător, cu dispoziţiile Codului de proce­ dură civilă""1. Pentru suspendarea judecăţii în tem eiul art. 413 alin. (1) pct. 1 N CPC [reglem entarea fiind identică celei din art. 244 alin. (1) pct. 1 CPC 1865] este necesar a se dem onstra că soluţionarea pricinii depinde de dreptul ce face obiectul unei alte judecăţi, deci cS se a fli într-un raport de interdependenţă \ 1.2. P ro ce s p e n a l a c ă ru i fin a liz a re a re in flu e n ţa h o tă râ to a re a su p ra h o tă râ rii ce s e va do. In ipoteza art. 413 alin. (1) pct. 2 NCPC, textul prevede în mod expres condiţia începerii urm ăririi penaie pentru o infracţiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urm ează să se dea, nefiind suficientă sim pla sesizare a o rganelor de urm ă­ rire penală1*1ori existenţa unor indicii în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni, oricât de precise1*'. S e constată că textul în discuţie m enţine form ularea im perfectă a norm ei anterioare [art. 244 alin. (1) pct. 2 CPC 1865], întrucât judecata penală finalizată cu pronunţarea unei hotărâri definitive, prin dezlegările pe care le dă, este cea care ar putea avea o influenţă sem nificativă asupra soluţiei în procesul civil a cărui suspendarea a r putea fi dispusă, iar nu infracţiunea care face obiectul procesului p e n a K 1.3. A lte ca zu ri d e su sp e n d a re fa cu lta tivă . Articolul 413 alin. (1) pct. 3 NCPC prevede că instanţa de judecată poate dispune suspendarea judecării cauzei „în alte cazuri pre­ văzute de lege". Aceste alte cazuri prevăzute de lege se pot regăsi atât în dispoziţiile n o u lu i C o d de procedură civilă , cât şi în acte norm ative speciale, sens în care po t fi m enţionate: art. 143 alin. (1) N CPC pentru ipoteza cererii de străm utare a procesului, când com pletul de ju d e ­ cată învestit cu sofuţionarea cererii de străm utare poate dispune suspendarea judecării procesului ia cererea celui interesat; art. 242 N CPC pentru situaţia când desfăşurarea norm ală a procesului este îm piedicată din vina reclam antului prin neîndeplinirea obliga­ ţiilo r stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii; art. 307 NCPC incident în cadrul procedurii de înscriere în fals; art. 520 alin. (4) NCPC, respectiv atunci când înalta Curte este sesi­ zată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea un or chestiuni de drept, cauzele sim ilare aflate pe rolul altor instanţe decât cea care a făcu t sesizarea pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării; art. 1075 alin. (1) NCPC, în cazul litispendenţei internaţionale, instanţa rom ână sesizată ulterior cu o cerere între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, putând suspenda judecata până la pronunţarea hotărârii de către jurisdicţia străina, când este previzibil că hotărârea străină va fi susceptibilă de recunoaştere sau executare în Rom ânia. 1)1 Norm a m enţionată este corespunzătoare regulii din a rt, 4 7 alin, {6) d in H.G. nr, $33/199$, care constituia Regulam entul an terio r d e p u n ere în ap licare a aceluiaşi act norm ativ. C.A , Bucureşti, s. a IX-a civ. ş i d e propr. in t., dec. nr. 82/ft/2005, în C P.J.C. 2005, p 549, o p u d G > B o ro i, O. S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 400, 1,1 C .S.J., s. corn., dec. nr. S90 8/2 00 0 , in B.J. Baza d e d ate , id e m , p. 401. I.C.C.J., s. civ., dec. nr, 5362/2003, în D reptul nr, 2/2005, p, 232. 141C .S.J., s. cont, adm ,, dec, nr, 392/1996, îr> B.J. 1996, p. 533, w /. D etea n u , Tratat, voi. 1,2010, p. 903.

772

C A ffM S» N eSftILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 414

2. Durata m ăsu rii. în oricare dintre cazurile de suspendare facultativă, odată dispusă m ăsura aceasta durează, în principiu, p â n â la pronu nţarea u nei hotărâri ju d ecăto reşti definitive [art. 413 alin. (2) NCPC], nu num ai în m aterie penală, dar şi în m aterie civilă, date fiind dispoziţiile art. 634 NCPC. Soluţia este o consecinţă firească, întrucât dependenţa între cele două cauze a fost apreciată la m om entul dispunerii m ăsurii. 3. Revenirea m o tivată asupra su sp en d ării ju decăto reşti. De la regula irevo cab ilitlţii suspendării consacrată în jurisprudenţa anterioară111, legiuitorul a prevăzut în noul cod posibilitatea revenirii m otivate asupra suspendării, sens în care dispune a r t 413 alin. (3). Instanţa are această posibilitate în două situaţii: dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un com portam ent diligent în cadrul procesului care a determ inat sus­ pendarea în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1, tergiversând soluţionarea acestuia, şi dacă urm ărirea penală care a condus la suspendarea procesului durea 2ă m ai m ult de un an de la data la care a intervenit suspendarea în baza art. 413 alin. (1) pct. 2, fără a se dispune o soluţie în acea cauză. Un com portam ent n ediligent este o conduită a părţii contrară prevederilor art. 10 alin. (1) NCPC, potrivit cărora pârţiie au îndatorirea să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi term enele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pre­ tenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urm ărind, to t astfel, finalizarea acestuia. în cea de-a doua ipoteză ce perm ite revocarea m ăsurii suspendării, dispoziţie prevă­ zută, d e asem enea, în sensul celerităţii procedurii, legiuitorul stabileşte o lim ită de tim p în cadrul căreia soluţia în p ro ce su l penal, deşi utilă instanţei civile, treb uie adoptată - un an de la dispunerea su sp en d ă rii - , pentru a putea fi folosită ca m ijloc d e probă în proce­ sul civil. Deşi legea nu prevede în mod expres, în vederea revenirii m otivate asupra m ăsurii suspendării instanţa va trebui să dispună repunerea cauzei pe ro l din oficiu {sau la cere­ rea părţii interesate care va sem nala fie conduita nediligentă a părţii, fie îm plinirea ter­ m enului de un an), în vederea verificării m ăsurii suspendării şi a reluării judecăţii, potri­ vit art. 415 pct. 4 N CPC; cu această ocazie, va verifica subzistenţa îm prejurărilor ce au condus la suspendare şi incidenţa m otivelor prevăzute d e art. 413 alin. (3), astfel încât, dacă este cazul, va decide m otivat revenirea asupra su sp en d ă rii şi va proceda la reluarea judecaţii.

A r i . 4 1 4 . H otărârea de su sp en d ate. (1) Asupra suspendării judecării pro­ cesului instanţa se v a pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în m od separat, la instanţa ierarhic superioară. C ând suspendarea a fost dispusă de înalta C urte de C asaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. (2) Recursul se poate declara cât tim p durează suspendarea cursului judecă­ rii procesului, atât îm potriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi îm potriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

|l,C .S .J„ $. civ., dec. nr, 2937/2000, In B.}. 2000, o. 198.

CARMgN N es fini(

773

A rt. 414

Ca

r t w

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

C O M E N T A R IU 1. Felul h o tă râ rii. Suspendarea pro cesului, ?n oricare dintre form ele ei (su sp en ­ dare voluntară sau su sp en d are legală - de d re p t sau facultativă), se d isp u n e de către in stan ţa d e ju d e ca tă în fa ţa căreia s*a iv it inciden tul, invocat din oficiu sau de către părţi, în scris sau oral, d u p l dezbaterea contradictorie a cererii; dezbaterea co ntrad ic­ to rie va lipsi în situaţia în care se d isp u n e su sp en d area în co n d iţiile art. 4 1 1 alin . (1) pct. 2 N CPC, în tru câ t instanţa d o a r c o n s ta tl lipsa p ărţilo r la term en şi absenţa unei cereri d e ju d ecată în lip s i. Prin încheierea ce soluţionează incidentul suspendării instanţa reţine existenţa îm prejurării care a condus la această m ăsură, m otivând, totodată, adm iterea sau respin­ gerea cererii de suspendare, exigenţă prevăzută de art. 233 alin. (1) lit. j) NCPC. în ch eierea pronunţată în acest caz este o încheiere interlocutorie, astfel cum prevede art. 235 N CPC, întrucât instanţa, f i r i a hotărî în to t asupra procesului, soluţionează un incident procedural. 2. Efectele su sp en d ării pro cesului. Suspendarea procesului are un efect general, în tru câ t se răsfrânge asupra tu tu ro r părţilor din proces, indiferent d e calitatea acestora (reclam ant, pârât, intervenient), precum şi asupra tu tu ro r cererilor form ulate în cauză (principale, accesorii, adiţionale sau incidentale), dacă nu s-a dispus disjungerea (în m ăsura în care legea o perm ite) şi suspendarea num ai a unora dintre ele. Pe durata sistării procesului ca efect al suspendării cauza rom âne în ne lucrare, astfel încât nu pot fi făcute acte de procedură, cu excepţia repunerii p e ro l ce poate avea ioc la cerere, dar şi din oficiu (spre exem plu: în vederea constatării perim ării, sens în care d is­ pune art- 4 2 0 NCPC; când s-a îm p lin it term enul de un an reglem entat de art. 413 alin, {3) NCPC, în cazul suspendării dispuse în tem eiul art. 413 alin. (1) pct- 2 N CPC etc.]. O rice a lt oct de proced ură efectuat pe tim pul suspendării procesului este lovit de nulitate, nulitate ce are un caracter relativ [art. 174 alin. {1) şi (3) NCPC], astfel încât poate fi invocată doar de partea în folosul căreia a fost dispusă suspendarea, potrivit regim ului de invocare a acesteia stabilit prin dispoziţiile art. 178 alin. (2) şi (3) NCPC. Suspendarea p rocesu lu i dispusă în condiţiile ort. 4 1 3 atrage ţ i su spen darea cursu­ lu i perim ării, astfel cum prevede art. 418 alin. (1), întrucât ceea ce s~a suspend at nu se „închide" sau se „stinge" (instanţa nefiind dezînvestită), ci se am ână doar111, A rticolul 418 N CPC conţine şi alte reguli cu privire la suspendarea term enului de peri­ m are, pentru celelalte cazuri de su sp end are a procesului. în cazul suspendării voluntare a judecăţii, data la care s-a dispus suspendarea consti­ tuie m om entul de la care în cep e să curgă term enul de perim are, ceea ce este pe deplin valabil şi în cazul suspendării dispuse în baza art. 242 NCPC. 3. C alea d e atac îm p o triva h o tărârii date asupra su sp e n d ării. A rticolul 414 alin. (1) stabileşte că încheierea p o a te f i atacată în m o d sep a ra t c u recurs, la instanţa ierarhic superioară, iar dacă suspendarea este dispusă de înalta Curte d e Casaţie şi Justiţie hotă­ rârea este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs. S-a renunţat astfel la reglem entarea exceptării exprese a în ch eierilo r pronunţate în recurs asupra suspendării de la regula atacării separate cu recurs prevăzută de codul precedent, ceea ce se constituia într-o aplicaţie a principiului accesorium seq u itu r p rin ­ cipale, Soluţia din codul anterior era justificată prin aceea că, deşi art. 2441 alin. (1) CPC

™ /. D e i e a n u , T r a t a t , v o i . 1 , 2 0 1 0 , p . 9 0 5 .

774

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 414

1865 dispunea în sensul m enţionat, excepţia inadm isibilităţii recursului îm potriva înche­ ierilor date de o curte de apel ca instanţă de recurs asupra cererii de suspendare nu putea fi prim ită, întrucât art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, ca norm ă sp e c ia li, des­ chidea, în acest caz, calea recursului la înalta Curte d e Casaţie şi Ju stiţie1’1; în prezent însă, şi norm a din legea specială prevede că Secţiile în altei C urţi de Casaţie şi Justiţie soluţio­ nează şi recursurile declarate îm potriva ho tărârilo r nedefinitive sau a actelor judecăto­ reşti, de orice n a tu ri, care nu po t fi atacate pe nicio a lt l cale, iar cursul ju decăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel. Dacă înalta Curte este cea care dispune prin încheiere asupra suspendării, hotărârea este definitivă, nefiind, deci, susceptibilă de recurs (ch iar în soluţionarea cererilor care intră în dom eniul de aplicare al art. 97 pct. 4), pe când încheierea datâ de un tribuna l sau o curte de apel asupra su sp e n d lrii sau de respingere a cererii de repunere pe rol va putea fi atacată c u recurs la instanţa iera rhic superioară în tem eiul norm ei analizate, num ai dacă acestea ju d ecă în prim ă instanţă sa u în ape!, iar nu ca instanţe de recurs, pentru că în caz contrar s-ar deschide calea recursului la recurs şi ar fi de natură să contravin! dispoziţiilor art. 483 NCPC; din coroborarea dispoziţiilor art. 414 alin. (1) NCPC cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 483 alin. (2) teza finală NCPC, rezultă c i atunci când suspendarea este dispusă ori cererea de repunere pe rol a fost respinsă de tribunal sau curtea de apel şi acestea sunt învestite cu soluţionarea unui a p e l îm potriva u n e i hotărâri supuse num ai apelului, recursul îm potriva încheierii de soluţionare a incidentelor evocate este inadm isibil; totodată, din aceleaşi texte reiese c ! recu rsu l este ad m isib il îm potriva încheierilor pronunţate de curtea d e apel ca instanţă de a p e l îm potriva unei h o t lr lr i date de prim a instanţă, susceptibile de ape! ş i de recurs. Din econom ia întregului text al art. 4 1 4 N CPC, reiese că o b iectu l recursu lu i nu poate fi decât încheierea prin care s-a adm is cererea de su sp end are ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului. Ca atare, nici încheierea p rin care s-a respins cererea de suspendare'1' ori s-a adm is cererea de repunere p e ro l nu intră în d o m en iu l de aplicare a l art. 414 NCPC, acestea putând fi atacate odată cu fond ul, dacă h o t lr lr e a pronunţată şi prin care instanţa se dezînvesteşte este susceptibilă de vreo cale d e atac; soluţia decurge din faptul că aceste încheieri sunt încheieri prem ergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, a fa rl d e cazul când legea dispune altfel, este p re vă zu ţi de art. 466 alin. (4) NCPC, n o rm l a p lic a b ili şi în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 NCPC. în ce priveşte term en u l în care poate fi form ulat recursul, art. 414 alin. (2) prevede că acesta se poate prom ova c â t tim p durează suspendarea. Deşi în concepţia noului Cod şi hotărârile definitive se com unică [art. 427 alin. (1)], ia r term enul de recurs d e drept com un este de 3 0 d e zile d e la com unicare, astfel cum dispune art. 485 alin. (1) NCPC, norm a de la art. 414 alin. (2) este una d e excepţie şi, prin urm are, cea aplicabilă în ce pri­ veşte durata term enului d e recurs în acest caz. în m o tivarea căii d e atac a recursului, părţile vo r fi ţinute să form ufeze doar critici de nelegalitate ce se circum scriu m otivelor de casare expres şi lim itativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 NCPC, ch iar dacă asupra m ăsurii suspendării se p ro n u n ţi prima in sta n ţl, în condiţiile inexistenţei în structura noului cod a unui recurs co re sp u n zlto r celui reglem entat de art. 3041 C P C 1865.

llJ V.M. Ciobonu, G. Boroi, T.C. B riciu , op. c it., 2 0 1 1 , p . 308*309. m I.C .C.J., s civ., d e c. nr. 1 1 9 8 /2 0 0 S, I.C .C.J., s. corn., d e c. nr. 3 1 6 2 /2 0 0 5 . Ca r m

sn

N S S R IL Â

775

A rt. 415

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 4 1 5 . R elu area ju d e că rii p rocesu lu i. Judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor; 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea m oştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celu i reprezentat de m andatarul defunct, a noului m andatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a adm inistratoru­ lu i jud iciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6; 3. în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a U niunii Europene; 4. p rin alte m odalităţi prevăzute de lege. C O M E N T A R IU întrucât suspendarea cauzei nu este d e c it o sistare tem porară a ju d e c iţii, în raport d e m otivele ce au determ inat-o, legea stabileşte m odalităţile concrete pentru redeschi­ derea procesului. Regula este că ju d eco ta s e reia Io m om entul dispariţiei couzei care q condus la suspendarea p ricinii. 1. Reluarea ju d e ca ţii d u p ă su sp en d area vo lu n tară. Cererea părţilor. în ipoteza sus­ pendării voluntare, dispuse în baza art. 411 alin. (1) pct. 1 sau 2 NCPC, deci, la cererea părţilor sau pe tem eiul voinţei lor prezum ate d e desistare, art. 415 p c t 1 NCPC dispune că judecata se reia prin cererea d e redeschidere fd cu tâ de u n a dintre pârţi, aşad ar de către re cla m a n t pârât sau intervenientul principal, respectiv părţile cu o poziţie proce­ suală independentă. A preciem că norm a trebuie interpretată şi aplicată prin sim etrie cu situaţiile şi părţile care pot îm piedica suspendarea voluntară a procesului prin form ularea valabilă a unei cereri de judecată în lipsă, în condiţiile art. 411 alin. (1) p c t 2 teza finală. Prin urm are, cererea de repunere pe rol nu va putea fi prim ită dacă este form ulată de intervenientul accesoriu, ch iar dacă acesta poate să săvârşească num ai actele de pro­ cedură care nu contravin interesului părţii pentru care a intervenit în proces astfel cum prevede art. 67 alin. {2} NCPC, întrucât intervenientul accesoriu are o poziţie procesuală subordonată părţii a cărei apărare o sprijină; această soluţie se im pune pentru aceleaşi raţiuni pentru care solicitarea intervenientului accesoriu de judecată în lipsă, în absenţa unei cereri identice a părţii pentru care a intervenit în proces, nu a r avea niciun e fe c t nefiind în m ăsură să îm p ied ice suspendarea. De asem enea, considerăm că cererea d e repunere pe rol nu va putea fi prim ită nici atunci când este form ulată de ce l ch em a t în garanţie (intervenient forţat), întrucât o eventuală cerere de judecată în lipsă form ulată de acesta nu are efectul îm p ied icării sus­ pendării procesului în tem eiul art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, deoarece soluţionarea cere­ rii de chem are în garanţie depinde de soluţia ce se va da cererii principale111. Or, cererea d e redeschidere a procesului pentru situaţia suspendării pe baza învoielii părţilor sau a voinţei prezum ate a acestora de desistare de judecată, stabilită prin constatarea acordului lor pentru suspendare sau pe baza neprezentării lor la term en cum ulată cu absenţa unei cereri de judecată în lipsă, trebuie să fie recunoscută în favoarea aceloraşi părţi care aveau vocaţia d e a solicita în m od valabil ju decata în lipsă, cerere care ar fi îm piedicat suspendarea procesului. 1,1 A s e v e d e a s a c r o , c o m e n t a r i u l d e fa a r t 4 1 1 .

776

C A ffM S» N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 415

Reluarea judecăţii în cazul suspendării voluntare ori dispuse în tem eiul art. 242 NCPC nu p o a te avea loc din oficiu, cu excepţia cazului prevăzut de art. 4 2 0 alin. (1) NCPC, respectiv în vederea co n stat!rii perim ării. Dacă suspendarea procesului a fost dispusă prin învoiala părţilor [art. 411 alin. (1) pct. 1 ] pentru reluarea ju decăţii este suficientă cererea d e repunere pe rol form ulată de una dintre ele, nefiind necesar să existe acelaşi consens şi la redeschiderea procesului, nici sub form a unei cereri com une, nici prin verificarea acordului celeilalte părţi. Cererea de repunere pe rol trebuie să fie form ulată înăuntrul term enului de perim are şi să fie tim brată cu jum ătate din taxa ju diciară de tim bru datorată pentru cererea a cărei judecată s-a suspendat, potrivit art. 3 lit. ş) din Legea nr. 146/1997 şi art. 16 alin. (1) din O rdinul m inistrului justiţiei nr. 760/C/1999 privind aprobarea N orm elor m etodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e tim bru. 2. R edesch id erea procesului In ipotezele de su sp en d are d e drep t. în cazurile d e sus­ pendare legală de drept, dispusă în tem eiul art. 412 alin. {1} pct. 1-6 NCPC, judecata se reia prin cererea de redeschidere a p rocesu lu i fo rm u la ta de partea interesată în conti­ nuarea ju d ecă ţii, în cuprinsul căreia trebuie arătaţi m oştenitorii, tutorele sau curatorul, m andantul („a celui reprezentat de m andatarul defunct") ori noul m andatar sau, după caz, partea interesată, lichidatorul sau adm inistratorul judiciar. Prin cererea de repunere pe rol a cauzei nu este suficient să se indice anum ite persoane ca m oştenitori ai părţii decedate, ci trebuie dovedită această calitate, fie prin depunerea certificatului de m oştenitor sau a c e lu i de calitate, em is în condiţiile art. 115 şi art. 116 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată, fie prin acte d e stare civilă, testam ent sau m artori, analog prevăzând şi dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, în vederea stabilirii de către notar a calităţii d e su cce sib il şi/sau, după caz, a titlului de legatar1”. Pentru celelalte situaţii de suspendare [art. 412 alin. (1) pct. 2-6 NCPC], la repunerea pe rol trebuie dovedită caiitatea reprezentantului, sim pla indicarea a acestuia nefiind suficientă pentru a justifica prezenţa sa în proces. în acest sens, titularul cererii de redes­ chidere a procesului trebuie să producă dovada desem nării ca tutore, curator, de num ire ca lichidator sau adm inistrator ju d icia r ori să se depună o nouă procură judiciară. Dacă suspendarea a fost dispusă în baza art. 412 alin. (1) pct. 7 NCPC, reluarea ju d e­ cării procesului are loc după pronunţarea hotărârii de către Curtea d e Justiţie a Uniunii Europene. Aceasta înseam nă că repunerea cauzei p e ro l operează din oficiu, după pri­ m irea la dosar a hotărârii prelim inare, dar nim ic nu se opune ca şi părţile să solicite, la acelaşi m om ent, reluarea judecăţii. Soluţia anterioară este identică şi pentru situaţia suspendării dispuse în tem eiul art. 520 alin. (2) NCPC - până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept d e către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reluarea judecăţii operând, de asem enea, d in oficiu, după pronunţarea hotărârii prealabile, în aplicarea art. 415 pct. 4 NCPC. Acelaşi text serveşte ca tem ei ju rid ic pentru redeschiderea p rocesu lu i din oficiu (ca m odalitate de reluare a ju d ecării) în alte cazuri de suspendare legală d e drept prevăzute prin norm e speciale ale codului: art. 49 alin. (1) pentru soluţionarea declaraţiei de abţinere; art. 6 4 alin. (4) pentru soluţionarea căii de atac îm potriva încheierii de respin-

M. T ib â re d , G b . Buta, c p . c il., 20C7, p. 658. Ca r m s n N e s fin i(

777

A rt. 416

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

gere ca inadm isibilă a unei cereri de intervenţie principală sau accesorie; art. 134 în situaţia conflictului de com petenţă; art. 138 alin. (6) în cazul excepţiei de litispendenţă. 3. R elu area ju d e căţii în ipoteza su sp en d ării facu ltative sau ju d e că to re şti. Citarea părţilor. Pentru ipoteza suspendării facultative sau judecătoreşti [art. 413 alin. (1) pct. 1 şi 2 NCPC], redeschiderea procesului are loc prin cererea form ulată de partea interesată, situaţie în care n u s e datorează toxâ ju d icia ra de tim bru ş i tim bru ju d icia r, astfel cum dispune art. 16 alin. (2) din N orm ele m etodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e tim bru. Particularizând, întrucât suspendarea dispusă în tem eiul art. 242 alin. (1) N CPC este o suspendare judecătorească [art. 413 alin. (1) pct. 3 N CPC], reiese că în acest ca 2 cererea de repunere a cauzei pe rol este la îndem ân a reclam antului a fla t în culpă pentru neîn­ deplinirea obligaţiei ce a condus la suspendare [art. 242 alin. (2)], însă acesta datorează taxă judiciară de tim bru şi tim bru judiciar, sens în care prevede art. 16 alin. (1) din nor­ m ele anterior m enţionate, m ăsura suspendării fiind generată din culpa părţii. Astfel cum dispune art. 229 alin. (2) pct. 1 NCPC, instituţia term enului în cunoştinţă nu operează în cazul reluării ju decăţii după ce cauza a fost suspendată; prin urm are, păr­ ţile vo r trebui citate, mai puţin partea care a form ulat cererea de repunere pe rol şi care la depunerea cererii a prim it term en în cunoştinţă, personal sau prin m andatar, în condi­ ţiile art. 229 alin. (1) NCPC, dacă este cazul. Instanţa poate aprecia că nu se im pune redeschiderea judecăţii, caz în care va pro­ nunţa o încheiere de respingere a cererii de repunere p e rol, încheiere ce poate fi atacată cu recu rs în condiţiile art. 414 alin. (2) NCPC. Prelungirea suspendării, după dispariţia cauzei care a determ inat-o, poate conduce ia perim are
Secţiunea a 4-a. Perim area cererii Art* 4 1 6 * C ererile sup u se p erim ării. (1) O rice cerere de chem are în jude­ cată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reform are sau de retractare se peri mă de d re p t chiar îm potriva incapabililor, dacă a răm as în nelucrare din m otive im putabile părţii, timp de 6 luni. (2) Term enul de perim are curge de la ultim ul act de procedură îndeplinit de pârfi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perim are cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din m otive care nu sunt im putabile părţii, cererea n -a ajuns la instanţa com petentă sau nu se poate fixa term en de judecată. C O M E N T A R IU 1. N o ţiun e. Sco p u l reglem entării. Perim area reprezintă o sancţiune procedurală ce operează de drept şi se răsfrânge asupra întregii activităţi ju d iciare, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determ inată de lipsa de stăruinţă a părţilor în so lu ­ ţionarea litigiului. Ea are un caracter m ixt, d e sancţiune procedurală şi de prezum ţie de desistare d e ju d e c a tă 11. ™ /. D eteanu, Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p . 906. w Id em , p. 293*294; V.M. C io b a n u , Tratat, vo i. II. p. 2 2 5 ; <5. Boroi. op. cit., vo i. I, p . 4 3 4 ; I. le ş , S a n cţiu n ile pro* ce d u ra le în m a te rie civilă, Ed, H am an giu , B u cu reşti, 2 0 0 8 . p. 2 0S.

778

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 416

Totodată, perim area, constând în stingerea litigiului, este edictată în interesul unei bune adm inistrări a justiţiei, urm ărind soluţionarea cauzelor cu celeritate şi degrevarea rolului instanţelor de dosare inactive, astfel în c it răspunde unui interes general, dar şi unui interes al părţilor, anum e acela ca drepturile lor să nu răm ână un tim p îndelungat într-o stare de incertitudine. 2. O b ie ctu l p e rim ă rii. Textul se referă la perim area unei cereri de chem are în ju d e cată, contestaţii, apel, recurs, revizuire sau orice altă cerere de reform are so u de retra c* tare, în cea din urm ă categorie intrând şi contestaţia în anulare, precum şi acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, reglem entată de art. 608 NCPC. Recursul în interesul legii şi, pentru aceleaşi raţiuni, sesizarea adresată în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind căi de atac de reform are sau retractare, nu pot fi peri­ mate. Perim area nu im plică neapărat o cerere care presupune cercetarea pe fond a unei pretenţii, astfel încât ar putea fi perim ate şi cererile privind luarea m ă su rilo r asigurătorii, acteie extrajudiciare, d a r şi cererea d e p erim are etc., întrucât instanţa poate să constate perim area din oficiu, ch iar şi în lipsa părţilor, cu condiţia ca acestea sâ fie legal citate111. Chiar dacă nu urm ăresc stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană şi chiar dacă nu presupun cercetarea pe fond a unei pretenţii, cererile în m a terie necontencioasă pot fi perim ate. Articolul 536 alin. (1) N CPC prevede că dispoziţiile art. 527-535 referi­ toare la procedura necontencioasă se com pletează cu dispoziţiile de procedură conte nc io a s l,în m ăsura în care acestea din urm ă sunt com patibile cu natura necontencioasă a cererii. De exem plu, pentru cazul în care instanţa a decis soluţionarea cererii (neconten­ cioase) cu citarea petentulul (cererea putând fi soluţionată şi fără citare, la aprecierea instanţei, conform art. 532 alin. (1) teza finală NCPC], iar acesta nu se prezintă la term e­ nul fixat (şi nu a solicitat soluţionarea cererii în lipsă), instanţa va dispune suspendarea în tem eiul art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, m ăsură ce poate antrena perim area cererii în cazul pasivităţii acestuia în intervalul prescris de lege; d e asem enea, pot exista şi situa­ ţii în care este posibilă m ăsura suspendării d e drept ori ch iar cea judecătorească, ce pot atrage aceeaşi consecinţă. Deşi din punct de vedere al obiectului, form al se încadrează în dispoziţiile art. 416 alin. {1} N CPC şi contestaţia privind tergiversarea procesului reglem entată de Titlul IV al Cărţii a ll-a din noul cod, apreciem că sancţiunea perim ării nu poate interveni în această procedură atunci când are ca prem isă o suspendare voluntară, întrucât, pe d e o parte, ar contraveni însăşi raţiunii reglem entării unei asem enea contestaţii, iar, pe de altă parte, atare contestaţie este soluţionată d e instanţă fără citarea părţilor, printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de a t a c - a t u n c i când este adm isă, şi susceptibilă a fi atacată cu plângere - atunci când este respinsă ca neîntem eiată, astfel cum dispune art. 524 alin. (4) şi (5) N CPC; ca atare, dacă citarea părţilor este exclusă, suspendarea contestaţiei pentru lipsa lor nu poate avea loc, ca de altfel, nici în condiţiile art. 242 N CPC; raţiona­ m entul este aplicabil şi în cazul plângerii form ulate îm potriva încheierii de respingere a contestaţiei privind tergiversarea procesului, calea de atac fiind soluţionată, de asem e­ nea, fără citarea părţilor [art. 525 alin. (1) NCPC]; nu este însă exclusă cu desăvârşire ipo­ teza unei suspendări legale, cel puţin a celei d e drept, care ar putea conduce la constata­ rea perim ării dacă sunt îndeplinite condiţiile legale de aplicare a sancţiunii. "■ V . M . C i o b o n u , G . B o r o i , T . C B r i e i u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p . 3 1 5 .

Ca r m

sn

N S S R IL Â

779

A rt. 416

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Răm âne însă reglem entată şi în noul cod perim area executării silite ce intervine în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau dem ers necesar executării silite, sens în care dispune art. 696 alin. (1) NCPC. Nu Intervine perim area cererii d e chem are în judecată sau de exercitare a căilor de atac form ulate de procuror, în condiţiile art. 92 alin. (1) şi (4) NCPC, întru cât acesta, dacă apreciază că nu este ca 2ul să persiste în judecată, nu va lăsa cererea în nelucrare, ci va renunţa la ea1’1; cu toate acestea, dacă procurorul nu renunţă la cererea de chem are în judecată pe care a form ulat-o ori 1a calea de atac declarată şi dacă su n t înd eplinite cele­ lalte cerinţe prevăzute de lege, poate interveni sancţiunea perim ării. Nici hotărârile judecătoreşti nu pot fi obiect al perim ării, m enţiunea fiind necesară pentru evocarea hotărârilor parţiale, reglem entate prin dispoziţiile art. 436 alin. (1) NCPC, pentru ipoteza în care, după recunoaşterea parţială a pretenţiilor reclam antului, instanţa, la cererea acestuia din urm ă, a pronunţat o hotărâre în m ăsura recunoaşterii, continuând însă judecata cu privire la pretenţiile răm ase nerecunoscute (art. 436 alin. (2)]; dacă pricina a răm as în nelucrare, perim area se va răsfrânge doar asupra acte­ lor de procedură efectuate în legătură cu pretenţiile nerecunoscute, înainte sau după m om entul pronunţării hotărârii parţiale. Cererea prin care partea interesată solicită constatarea perim ă rii este, de asem enea, com patibilă cu sancţiunea analizată, chiar dacă o atare cerere nu im plică nici ea o cerce­ tare pe fond*1, având în vedere că perim area operează de drept şi, deci, poate fi consta­ tată din oficiu, ch iar şi în lipsa părţilor, cu condiţia legalei citări a acestora. Potrivit celor arătate, reiese că perim area este o sancţiune procedurală ce intervine, în condiţiile legiî, consecutiv m ăsurii suspendării judecăţii, întrucât num ai în acest fel poate fi întrunită prem isa răm ânerii cauzei în nelucrare din m otive im putabile părţii. 3. C o n d iţiile perim ării. Term en. Cerinţele prevăzute d e lege pentru a interveni sancţiunea perim ării, decurgând din conţinutul art. 416 alin. (1) N C P C sunt urm ătoarele: a) instanţa să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în prim ă instanţă sau într-o cale de atac; b) pricina să fi răm as în nelucrare tim p de 6 luni (spre deosebire de reglem entarea anterioară care prevedea, în m aterie civilă, un term en d e un an); c) lăsarea c a u ze iîn nelucrare să se datoreze unor m otive im putabile părţii. Răm ânerea cauzei în nelucrare presupune absenţa oricărui act de procedură în ved e­ rea judecării pricinii în intervalul prevăzut de lege (6 luni), iar m otivele im putabile părţii reprezintă chestiuni de fapt pe care instanţa d e judecată le va stabili de la caz la caz. Term enul de p erim are, fiind un term en procedural pe luni, se calculează potrivit regulilor de drept com un, respectiv art. 181 alin. (1) pct. 3 N CPC şi în cep e să curgă de la data ultim ului act de procedură, în d e p lin it de părţi sau de instanţă, şi care nu a m ai fost urm at, din m otive im putabile părţii, de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii. Dacă partea a fo st în im posibilitate de a acţiona, această îm prejurare este incom pa­ tibilă cu noţiunea de m otive im putabile folosită de text. 4. M o tive n e im p u tab ile părţilor. Articolul 416 alin. (3) NCPC stabileşte situaţiile în care partea nu se consideră în culpă: când actul de procedura trebuia efectuat din ofi­ ciu, precum şi atunci când, din m otive ce nu sunt im putabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa com petentă sau nu se poate fixa term en d e judecată. ' " i d t r n , p. 314. 1,1 V.M. C iobanu, <3. Boroi, T .C B r ia u , c p . elt., 2 01 1, p. 315.

780

C A ffM S» N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 417

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Perim area nu va putea opera d acă a ctu l de p r o c e d u ri în vederea con tinuă rii ju d ecă ­ ţii trebuia efectuat d in oficiu. Spre exem plu, în cazul declinării de com petenţă, instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul are obligaţia înaintării dosarului instanţei com petente să soluţioneze conflictul, astfel cum dispune art. 134 NCPC; la fel este şi în ipoteza străm u­ tării în tem eiul art. 145 alin. (1) NCPC, instanţa de la care s-a străm utat procesul având obligaţia înaintării dosarului la instanţa desem nată prin adm iterea cererii de străm utare; art. 471 alin. (7) şi (8) prevede îndatorirea instanţei a cărei hotărâre se atacă să înain­ teze dosarul instanţei de apel, obligaţie ce subzistă şi în sarcina instanţei a cărei hotărâre este recurată, respectiv, d e a înainta dosarul instanţei de recurs, potrivit art. 490 alin. (2) NCPC, în toate aceste situaţii, instanţa dispunând aceste m ăsuri din oficiu, astfel că nu se poate retine vreun m otiv im putabil părţii pentru eventuale întârzieri în efectuarea aces­ to r acte d e procedură, care, pentru a atrage perim area, a r trebui să depăşească 6 luni. Fiind o sancţiune procedurală ce operează de drept, instanţa p o a te sâ constate peri­ m area ş i din oficiu, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 420 alin. (1), ch iar în lipsa păr­ ţilor, însă acestea trebuie să fie legal citate. A

A r i , 4 1 7 . în treru p erea cursulu i p erim ării. Perim area se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. C O M E N T A R IU în tru câ t este un term en procedural legal perem ptoriu, term en ul de perim are a rtre bui să curgă continuu, fără posibilitatea de a fi întrerupt sau suspendat, însă legea derogă de la această regulă, term enul de perim are putând fi întrerupt ori suspendat. Textul reglem entează un singur caz d e întrerupere a term enului d e perim are, sens în care dispune că efect întreruptiv al cursului perim ării nu poate avea decât un act de pro­ cedură în d e p lin itîn vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Actul de procedură al repunerii cauzei pe rol, de natură a întrerup e term enul de perim are, nu poate fi în d e p lin it din oficiu, câtă vrem e perim area intervine pentru a sancţiona pasivitatea culpabilă a părţii care a lăsat pricina în nelucrare un anum it interval de tim p111. Cererea de redeschidere a p rocesu lu i form u lată d e pa rtea i nte resată tre bu ie să u rm ă * rească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, act de procedură care trebuie să fie însă valabil făcut, întrucât un a ct nul nu poate avea niciun efect*. Cerinţa nu este înd ep lin ită în situaţia în care cererea de reluare a ju decăţii form u­ lată în tem eiul art. 415 pct. 1 NCPC nu este însoţită de dovado a ch ită rii taxei ju d icia re de tim bru ş i tim bru ju d ic ia r în cuantum ul prevăzut d e lege (dacâ este vorba despre o cerere supusă tim brajului), pentru că instanţa va hotărî anularea ca netim brată a cererii de repunere pe rol, prioritară fiind soluţionarea excepţiilor, astfel cum prevede art. 248 alin. (1) N C P C Nici cererea d e repunere pe rol neînsoţită d e solicitarea de ju d eca ta în lipsă nu poate constitui un act de procedură valabil căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a term enului de perim are, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea în tem eiul ll' A . Co n sta n d a , Sancţiu ni în p ro ce su l c iv il (2), Practică ju d icia ră adno tată, Ed . H âm an giu , Bucureşti, 2011, p. 4 4 4 ; C .A , Bucureşti, s. a lll-a civ., m in, fi fa m ., d e c. nr. 4 2 0 / 2 0 0 6 , portal.just.ro. 12 M. TâM reâ, G h . B ura, op. cit., 2 00 7, p. 673.

C A R M g N N S S R IL Â

781

A rt. 418

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

art. 411 alin. (1) pct. 2 N CPC pentru lipsa părţilor şi absenţa unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păşi nici ulterior la continuarea ju decăţii în lipsa unei so lici­ tări exprese de ju decare în lipsă care, anterior, a condus la suspendare*11. A ctul de procedură întreruptiv al cursului term enului de perim are trebuie efectuat la instanţa pe rolul căreia se află procesul a cărei judecată a fost suspendată şi pentru care se urm ăreşte evitarea sancţiunii procedurale în discuţie. Totodată, el trebuie s â provină d e la p a rtea care ju stifică un interes, ceea ce repre­ zintă o chestiune de apreciere a instanţei. în să , când suspendarea a fo st dispusă pentru lipsa d e stăruinţă a părţilor în judecată, pentru aceleaşi considerente pentru care inter­ venientul accesoriu sau cel chem at în garanţie nu poate face în m od valabil cerere de ju decare în lipsă, nici cererea de repunere pe rol nu poate fi form ulată decât de recla­ m ant, pârât ori intervenientul principal121. Consideraţiile anterioare sunt pe deplin aplicabile şi în ce priveşte perim area execu­ tării. Dacă, ulterior unui act de executare, în term en de 6 luni s-a săvârşit un nou a ct de procedură constând în contestaţia la executare, iar în m ai puţin de 6 luni s-a form ulat cerere de reluare a executării silite, term enul de lăsare în nelucrare a procedurii execută­ rii silite nu s-a îm p linit, fiind în treru p t prin form ularea contestaţiei la executare131.

A r t , 4 1 8 . Su sp end area cu rsu lu i p erim ării. (1) Cursul perim ării este suspen­ dat câ t tim p durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. (2) In cazurile prevăzute la art. 412, cursul perim ării este suspendat tim p de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determ inat suspendarea ju d e­ căţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urm ă 3 lu n i ale term enului de perim are. (3) Perim area se suspendă, de asem enea, pe tim pul câ t partea este îm piedicată de a stărui în judecată din cauza unor m otive tem einic justificate, precum şi în alte cazu ri expres prevăzute de lege. C O M E N T A R IU 1. Su sp en d area cursului p erim ării pe durata su sp e n d ării facu ltative a ju d ecăţii. Suspendarea cursului perim ării operează cât tim p durează suspendarea facultativă sau judecătorească dispusă în tem eiul art. 413 NCPC, deci, în principiu, până la răm ânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cauza care a determ inat suspendarea ori până la pro­ nunţarea unei hotărâri definitive în procesul penal. Pe de altă parte, textul dispune că suspendarea cursului perim ării intervine „ ş ifn alte ca 2 u ri stabilite de lege", dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţi­ lor în judecată. Deci, suspendarea cursului perim ării nu operează în tim pul suspendării voluntare (art. 411) pentru că este im plicită lipsa d e stăruinţă a pârţilor în judecatâ, condiţia pasi­ vităţii procesuale a părţilor fiind com ună însă şi ipotezelor de suspendare de la 413, dar şi altor cazuri de suspendare legală facultativă ori judecătorească, prevăzute de lege. I111.C.C.J., s. I civ., d e c. nr. 2 6 8 3 /2 0 1 2 , nepubllcatâ. 1.1 A $e v e d e a şi co m e n ta riile d e la a r t 4 1 1 ş i art. 415. 1.1 Trib, Bucure$tl, s. a V -a civ., d e c, nr. 1 5 0 3 /2 0 0 9 , în A. C o n sta n d o , o p . cit. {2 ), P« 472.

782

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 418

Suspendarea d e te rm in a u de lipsa de stăruinţă a părţii se poate Identifica, spre exem plu, în ipoteza în care s-a dispus suspendarea facultativă în tem eiul art. 413 alin. (1) pct. 1 N CPC, iar judecata paralelă pentru a cărei soluţionare definitivă s-a luat măsura suspendării procesului a fost la rândul ei suspendată pentru lipsa d e stăruinţă a părţilor în finalizarea e i (în tem eiul art. 411 NCPC); în acest ca 2 nu poate interveni suspendarea cursului perim ării dispuse în tem eiul art. 413. Atare evaluare a conduitei procesuale a părţilor poate avea loc în cazul în care instanţa revine m otivat în tem eiul art. 413 atin. (3) asupra suspendării dispuse fie în ba 2a art. 413 alin. (1) pct. 1, fie a art. 413 alin. (1) pct. 2, m om ent la care, dacă va constata că această lipsă de stăruinţă a părţilor durează de mai m ult de 6 luni, va putea invoca perim area. Din coroborarea art. 4 1 S alin. (1) cu art. 413 alin. (1) pct. 3 NCPC (alte cazuri de sus­ pendare facultativă prevăzute de lege) pot fi determ inate ca m om ente lim ită ale sus­ pendării cursului perim ării urm ătoarele: soluţionarea cererii d e străm utare pentru ca 2ul suspendării procesului ce se poate dispune în tem eiul art. 143 afin. (1) NCPC; finalizarea procesului penal printr-o hotărâre definitivă cu privire la infracţiunea d e fals în proce­ dura de defăim are a unui în scris (pentru ca 2ul de suspendare prevăzut d e art. 307 NCPC), dacă aceasta a avut loc într-un interval m ai m ic decât cel de un an stabilit de art. 413 alin. (3) NCPC; data pronunţării unei hotărâri definitive de către jurisdicţia străină pentru ipoteza suspendării facultative prevăzute d e art. 1075 N CPC etc. 2. Su sp e n d a re a cu rsu lu i p e rim ă rii p e n tru su rven irea un ui ca 2 de su sp en d are de drept a ju d e că ţii. Prem isa acestei norm e presupune existenţa unei m ă su ri de suspendare a ju d e c ă ţii deja dispuse de instanţă (suspendare voluntară sau legală - de drept ori facultativă), iar pe durata acestei suspendări, care antrenează curgerea term enului de perim are, intervine vreuna dintre îm prejurările enum erate d e art. 412 alin. (1) pct. 1-8 N CPC care generează o su sp end are d e drept a ju d ecăţii; în ipoteza susp en d ă rii legale facultative, pentru a interveni acest nou caz de suspendare a cursului perim ării este necesar să f i început curgerea term enului de p erim are după epuizarea suspendării prevăzute de art. 418 alin. (1) NCPC. Per o contrario, dacă nu intervine acest nou evenim ent care generează suspendarea de drept, nu există niciun im pedim ent pentru aplicarea sancţiunii perim ării111. Această su sp end are a cursului perim ării durează o tund de ia data câ nd s-a u petrecut fa p tele descrise la art. 412, dacă aceste fa p te s~au p e tre cu t în cele din urm ă 3 lu n i ale term enului de p e rim a re . în tre suspendarea d e drept a ju decăţii şi suspendarea perim ării nu există o suprapunere totală su b aspectul duratei lor, întrucât m otivele care im pun suspendarea ju decăţii (cazurile de la art. 412) determ ină şi oprirea term enului de perim are tim p de o lună [art. 418 alin. (2)] doar dacă este îndeplinită cerinţa deja arătată cu privire la m om entul la care aceste îm prejurări intervin1*. 3. Lipsa de stăruin ţă a p ă rţii d e term in ată d e m o tive te m e in ic ju stificate. A lte cazuri. Articolul 418 alin. (3) NCPC prevede şi suspendarea cursului perim ării pe tim pul cât par­ tea este îm piedicată de a stărui în judecată din cauza unor m otive tem ein ic justificate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Ii: A Co n sto n d o , o p . cit. (2), p. 4 6 2 ; V.M. Cio b a n u , 6 . Boroi, T.C. B riciu , op. cit., 2 0 1 1 , p. 3 1 7 ; I.C .C.J., s. civ. şl de propr. int.r d e c. nr. 2 4 9 0 /2 0 1 0 . nepublicată. m i Leş, N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă, vo i. I, 2 01 1, p, 535. Ca r m s n N s g r il Â

783

A rt. 419

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Pentru d putea conduce însă la suspendarea cursului perim ării, este necesar ca aceste m otive să intervină în ca d ru l term enului de p erim are de 6 luni, iar partea care le invocă să fie în m ăsură sâ dovedească nu num ai faptul apariţiei lor, ci şi durata acestora, pentru a fi posibilă determ inarea întinderii perioadei de suspendare a cursului perim ării, perioadă pe care legea nu o lim itează. După încetarea acestor m otive, cu rsu l term enului de p erim are s e reia, prin luarea în calcul şî a tim pului scurs înaintea ivirii m otivelor ju sti­ ficate care au îm piedicat partea să stăruie în judecată. în ce priveşte sintagm a „alte ca zu ri expres prevăzute de lege", se poate constata că un astfel de caz este m enţionat în mod expres în art. 62 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind procedura m edierii, care prevede suspendarea cursului term enului de perim are pe durata desfăşurării proced urii m edierii, d a r n u m a i m u lt de 3 lu n i de la data sem nării con tractului de m ediere; fiind prevăzută într-o lege specială, suspendarea term enului de perim are operează şi în acest caz de suspendare voluntară, cum este şi cea dispusă în baza art. 62 alin. (1) din aceeaşi lege raportat la art. 411 atin. (1) pct. 1 NCPC, în vederea parcurgerii procedurii m edierii.

A r t . 4 1 9 . E fectele cererii asupra cop articip an ţilo r. în cazul în care sunt mai m ulţi reclam anţi sau pârâţi îm preună, cererea de perim are o ri actul de procedură întrerupător de perim are al unuia foloseşte şi celorlalţi. C O M E N T A R IU Textul reprezintă o aplicare particulară a dispoziţiilor ce reglem entează regim ul ju ri­ dic al coparticipării procesuale prevăzut de art. 6 0 alin. (2) N CPC şi determ ină efectele cererii d e perim are ori a le actului întreru p ăto r de perim are asupra celorlalţi coparticipanţi. Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 416 NCPC, perim area îş i p rodu ce consecinţele nu num ai asupra actelor d e procedură, ci şi asupra tuturor p ă rţilo r din proces, persoane fizice sau ju rid ice, iar în cazul persoanelor fizice, ch iar dacă acestea su n t lipsite de capa­ citate de exerciţiu. Perim area se răsfrânge asupra tuturor actelor d e procedură şi asupra tuturor părţilor din proces, întrucât este o consecinţă a caracterului unitar al procesului civil, atât în cazul în care sancţiunea este invocată din oficiu, cât şi pe cale d e excepţie, ch iar dacă textul se referă num ai la cererea de perim are şi la actul întreru p ăto r d e perim are, după cum se aplică tuturor acţiunilor, indiferent d e caracterul o bligaţiilor ce form ează obiectul ju d e ­ căţii, nu num ai în cazul raporturilor de solidaritate sau indivizibilitate111. A ctul întreru p ăto r d e perim are în d e p lin it de un coparticipant profită şi celorlalţi şi, d e asem enea, invocarea excepţiei d e perim are de către pârât profită şi celorlalţi pârâţi; în schim b, dacă perim area nu poate fi susţinută faţă de un reclam ant, ea nu va putea fi solicitată nici faţă d e ceilalţi reclamanţi'*1; două cereri conexe nu pot fi perim ate decât îm p reun ă, iar suspendarea term enului de perim are are loc în privinţa tu tu ro r părţilor, Indiferent de motiv, perim area având un caracter in d iv iz ib il.

"'V .M . Cio b a n u , G . Boroi, T.C. B riciu , o p . cit., 2 01 1, p. 322. 1/1 Cas. III, flec. nr. 9 6 8 /1 9 3 1 , în A .J, nr. 8 6 , p. 4 7 9 -4 8 0 , o p u d l. ie $ , N o u l C o d d e pro cedu ră civilă, voi.

t, 2 01 1,

p . S56. ■*' V.M. Cio b a n ii, G. Boroi, T.C. Brieiu, o p . c il., 2 01 1, p, 322.

784

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 420

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A r t . 1 2 0 . Procedura p erim ării. (1) Perim area se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate- Judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocm ească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perim area. (2) Perim area poate fi invocată şi p e cale de excepţie în cam era de consiliu sau în şedinţă publică. (3) Perim area cererii de chem are în judecată n u poate fi ridicată pentru prim a oară în instanţa de apel. C O M E N T A R IU 1 . In v o c a re a p e r im ă rii. D e ş i p e rim a re a e s te re g le m e n ta tă d e n o r m e d e o rd in e p u b lic ă şi e s te o s a n c ţ iu n e p ro c e d u ra lă c e operează de drept, a c e a s ta trebuie pronun'

ţatâ de instanţa de judecata, la c e re re a p ă rţii in te re s a te d in o ficiu . P e lâ n g ă p o s ib ilita te a in sta n ţe i d e a o in v o ca din oficiu , d re p tu l d e a in v o ca p e rim a re a re v in e p ă rţii interesate , c a re , d e re g u lă , e s te p â râ tu l, ia r în a p e l. re cu rs, c o n te s ta ţie în a n u la re sa u re v iz u ire , a s e m e n e a in te re s a p a r ţ in e in tim a tu lu i. Fiin d re g le m e n ta tă p rin n o r m e c e o c r o te s c u n in te r e s g e n e ra l, p e rim a re a p o a te fi in v o c a tă ş i de procuror. Ş i intervenientul principal, a v â n d o p o z iţie p ro c e s u a lă in d e p e n ­ d e n tă în p ro c e s , a re p o s ib ilita te a d e a in v o ca e x c e p ţia p e rim ă rii, a c e e a ş i in d e p e n d e n ţă p ro c e s u a lă a v â n d şi intervenientul introdus în proces în te m e iu l art. 6 8 N C P C , p e cân d

intervenientul în interesul uneia dintre p ă rţi p o a te in v o c a p e rim a re a n u m a i d a c ă in v o c a ­ re a e x c e p ţie i s e c o n s titu ie în t r -u n act fa vo ra b il p ă rţii a c ă re i p o z iţ ie în p ro c e s o s u s ţin e [art. 6 7 a lin . (2)]. P e rim a re a a r m a i p u te a fi in v o c a tă şi d e terţul chem at în garanţie în b a za a rt. 72 N C P C , d e ce l arătat ca titular ol dreptului, p o triv it n o r m e lo r d e la a rt. 7 5 N C P C s a u d e cel

introdus în cauză forţat, d in o ficiu , a stfe l c u m p re v e d e a rt. 7 8 N C P C . U n e o ri şi reclam antul p o a te ju s tific a u n in te re s în in v o c a re a p e rim ă rii, c u m a r fi în tr-o a c ţiu n e d e p a rta j sa u în c a r e s-a u fo rm u la t c e re ri u lte rio a re d e e x tin d e re a c a d ru lu i p ro ­ c e s u a l - in te rv e n ţie p rin c ip a lă v o lu n ta ră , c h e m a r e a în ju d e c a t ă a a lto r p e rs o a n e e t c .111 2 . P r o n u n ţ a r e a p e r im ă rii. S a n c ţiu n e a p e rim ă rii se p ro n u n ţă d e in s ta n ţă n u m a i d u p ă v e rific a r e a ş î c o n s ta ta re a în d e p lin irii c o n d iţiilo r p re v ă z u te d e le g e , p e rim a re a in v o c â n d u 'S e , d e re g u lă , la p rim u l te rm e n c e u rm e a z ă d u p ă îm p lin ire a te rm e n u lu i de p e rim a re şi la c a re p ă rţile a u fo s t le g a l c ita te , n e fiin d n e c e s a ră m e n ţio n a re a d is c u tă rii in c id e n tu lu i p e rim ă rii; n im ic n u s e o p u n e în s ă c a p e rim a re a să p o a tă fi in v o c a tă şi u lt e r io r p rim u lu i te rm e n la c a r e p ă rţile s u n t le g a l c ita te , c o n s e c u tiv re p u n e rii c a u ze i pe ro l, în t ru c â t, fiin d re g le m e n ta tă p rin n o rm e im p e ra tiv e , p o a te fi invocata în tot cursul

ju d eca ţii în acea etapa procesuala. E x c e p ţia p e rim ă rii t r e b u ie s u p u s ă dezbaterii contradictorii o porţilor, d a te fiin d o b li­ g a ţiile ju d e c ă to r u lu i s ta tu a te p rin d is p o z iţiile a rt. 2 2 alin . (2 ) şi a rt. 2 4 5 şi u rm . N C P C , şi t r e b u ie c o n s ta ta tă d e in sta n ţă în c o m p u n e re a p re v ă z u tă d e le g e p e n tru so lu ţio n a re a c e re rii d e c h e m a re în ju d e c a t ă , a c o n te s ta ţie i sa u a c ă ilo r d e a ta c e n u m e ra te d e art. 4 1 6 alin . (1 ) N C P C , fiin d u n in c id e n t p ro c e d u ra l c e se s o lu ţio n e a z ă d u p ă re g u lile p ro c e d u rii c o n te n c io a s e 1*1.

" J idem , p. $ 1 9 : i. Le ş, N o u l Co d d e p ro ce d u ră civilă, vo i. 1,2 0 1 1 . p. 538. 125 M. T tb â rcâ , Gft. Buta, op. cit., 2 00 7, p. 678.

C A R M S N N S S R IL Â

785

A rt. 421

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Drept urm are, excepţia d e perim are nu îşi poate găsi dezlegarea doar în cadrul consi­ derentelor hotărârii pronunţate pe fond, în absenţa invocării ei de Instanţă din oficiu sau de părţi, înainte d e închiderea dezbaterilor*11. Perim area poate fi invocată p e cale d e excepţie dacă, după îm plinirea term enului de perim are, s*a fixat term en pentru judecarea în fond. Excepţia poate fi invocată în cam era d e consiliu, dacă cererea în legătură cu care a intervenit perim area este dintre cele care se judecă în cam era de consiliu12*(sub rezerva dispoziţiilor art. XII din Legea nr. 2/2013191}, textul d e la art. 420 alin. (2) neconsacrând posibilitatea unei opţiuni între a invoca excep­ ţia în cam era de consiliu sau în şedinţă publică, nici pentru părţi, nici pentru instanţă. 3. In ad m isib ilitatea invocării p erim ării in calea d e atac. Deşi este reglem entată prin norm e de ordine publică, legea nu îngăduie ca perim area cererii de chem are în judecată să poată fi ridicată pentru prim a oară în faţa instanţei de apel (cu atât m ai m ult în recurs sau în celelalte căi extraordinare de atac), astfel că, d acă partea interesata nu a invocat-o înaintea p rim ei instanţe, sa n cţiu n ea se acoperă şi sentinţa nu mai poate fi schim bată pentru acest m otiv141. în să , dacă ea a fost invocată s i o fo s t respinsă, soluţia dată excepţiei perim ării poate fi obiect al criticilor în calea de atac ce se poate exercita îm potriva acelei hotărâri prin care instanţa s~a dezînvestit, fără ca prin aceasta să se încalce dispoziţiile art. 420 alin. (3) NCPC.

A r i . 4 2 1 . H otărârea de perim are. (1) D acă instanţa constată câ perim area nu a intervenit, pronunţă o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul pro­ cesului. (2) H otărârea care constată perim area este supusă recursului, la instanţa ierar­ hic superioară, în term en de 5 zile de la pronunţare. Când perim area se constată de o secţie a înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, recursul se ju d ecă de Com pletul de 5 judecători. C O M E N T A R IU 1. Felul ho tărârii. C alea d e atac. Indiferent de m ijlocul procedural de invocare a peri­ m ării (cerere sau excepţia de perim are), daca instanţa constată că perim area nu a inter­ venit, va pronunţa o încheiere interlocutorie care poate fi atacată odată cu fondul proce­ sului; în situaţia întru nirii condiţiilor perim ării, instanţa va pronunţa fie o sentinţă, f ie o decizie, în raport d e obiectul perim ării. H otărârea de respin gere a cererii sau excepţiei de perim are se va ataca c u a pei sau recurs, după caz, potrivit regulilor d e drept com un aplicabile hotărârii prin care instanţa se dezînvesteşte, sens în care urm ează a se observa dispoziţiile art. 4 6 6 şi art. 483 NCPC. Dacă s e constata perim area, hotărârea este supusa recursu lu i la instanţa ierarhic superioara, în term en de 5 zile de ia pronunţare, iar când hotărârea de perim are se pro­ 1,1 l.C .C J., s. civ. $1 d e propr, f n t , d e c, nr. 3 7 3 1 /2 0 1 0 , nepublicată, 171M . TSborcâ, Gft. B v ta , o p . c it., 2 0 0 7 , p . 677, 1(1 N o rm a tra n zito rie m e n ţio n a tă a re în ve d e re a ce le d isp o ziţii d in co d ca re instituie re ga la d esfăşu rării p ro ce su ­ lui fără prezenţa p u b licu lu i, re sp e ctiv a rt. 2 1 3 (cu d e ro gare a d in art. 2 4 4 alin. (3)]. context în ca re , în procesele p o rn ite în ce p â n d cu data intrării tn v igo are 3 co d ulu i şi p an ă la d a ta d e 31 d e c e m b rie 2 0 1 5 , ce rce ta re a p ro ce ­ su lu i şi, d u p ă câ 2, dezbaterea fo n d u lu i se d e sfăşo ară, ca regulă, în şedinţa pu b lică, d a că legea nu p re v e d e altfel, astfel cu m se m e n ţio n e a ză e xp licit în alin. (2 ) dl art. XII din le g e a nr. 2/2013. 141 l.C .C J., s. civ. $i d e propr, Int., d e c, nr. 3 7 3 1 / 2 0 1 0 şi d e c, nr, 5 0 0 7 /2 0 1 0 , nepubfieate.

786

C A ffM S» NeSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 421

nunţă de o secţie a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă d e Com pletul de 5 ju d e c ă to ri Textul conţine o derogare de la regulile de drept com un în m aterie de recurs (30 de zile de la com unicare, potrivit art. 485 afin. (1) N CPC], atât în privinţa duratei lui, cât şi a m om entului de la care acesta începe să curgă, iar norm a privind curgerea term enului de la pronunţarea hotărârii a fost confirm ată sub aspectul constituţionalităţii sale, chiar dacă instanţa co n stitu ţio n a li a analizat dispoziţiile identice din codul anterior'11. Apreciem însă că declanşarea term enului de recurs de la pronunţare este con­ diţionată de legolitoteo p ro ced u rii de citare a p ă rţilo r pentru term enul câ nd s-a constatat perim area, pentru că,?n cazul unei greşite aplicări a dispoziţiilor art. 229 N CPC referitoare la term enul în cunoştinţă sau a altor neregularităţi privind citarea, instanţa d e judecată nu se afla în situaţia de a se pronunţa, ci avea obligaţia de a dispune am ânarea judecăţii în condiţiile art. 153 NCPC, su b pedeapsa nulităţii, întrucât o procedură viciată echivalează cu neîndeplinirea ei; or, raţiunea citării este aceea ca părţilor să le fie respectat dreptul la apărare şi să aibă posibilitatea prezentării fa term enul de ju decată şi participării la dezbateri şi, deci, şi la pronunţarea hotărârii în şedinţă publică, date fiind prevederile art. 402 N CPC; altfel spus, în cazul în care un term en pentru exercitarea căii d e atac curge de la pronunţare „procedura de citare îndeplineşte ţ i fu n cţia proced urală a com unicârii', iar neregularitatea citării antrenează num ai o aparenţă că term enul de declarare a căii de atac a începu t să curgă121. 2. Perim area recursului şi a celo rlalte că i e xtrao rd in are d e atac. 5e im pune preci­ zarea ca art. 421 alin. (2) NCPC, prevăzând posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii de perim are, nu deschide calea unui recurs la recurs pentru ipoteza în care sancţiunea este aplicată ch iar cererii de recurs, hotărârea de p erim are o recursului fiin d definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 N C P C Recursul îm potriva unei decizii de perim are a recursului nu intră nici sub incidenţa art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, întrucât norm a d in legea specială se referă la hotărârile nedefinitive p rin care s*cr întrerupt cu rsu l ju d e că ţii în fa ţo cu rţilo r de apel, iar pe de altă parte nu hotărârea de perim are a întrerupt judecata {care stinge procesul în faza în care se află)1", ci actul de procedură anterior (suspendarea). De asem enea, dacă se peri mă o contestaţie în anulare sa u revizuire, întrucât perim area constituie un incident procedural, ea nu va putea fi atacată cu recurs decât dacă şi hotărârea ce urm a sa se pronunţe asupra contestaţiei în anulare sau revizuirii este ea în săşi susceptibilă d e recurs.

3. Recursul la perim area pronunţată d e o secţie a în a lte i Curţi. Textul dispune câ atunci când hotărârea de perim are se pronunţă de o secţie a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se ju d e c ă de Com pletul de 5 ju d ecă to ri. Norm a analizată este plasată în Titlul I al Cărţii a ll-a din Cod ce reglem entează proce­ dura în faţa prim ei instanţe, astfel că, pentru a-i determ ina sfera d e aplicare, trebuie por­ nit de la prem isa stabilită prin art. 494 N CPC care prevede că „dispoziţiile de procedură privind judecata în prim ă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în m ăsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune", după cum trebuie observate şi cele dispuse d e art. 634 alin. (1) pct. 5 NCPC, anum e că „hotărârile date în recurs, chiar 111 C.C., D ec. nr. 3 1 1 /2 0 0 2 re fe rito a re la co n stitu ţio n alitate a art. 2 5 3 afin. (2 ) C P C 1 8 S 5 ; Dec. nr. 1 24 /2 00 6. I2J G. Boroi, O. fldtfescu, C o d u l d e p r o c e d u r i c iv ili c o m e n ta t ş i a d n o ta t, Ed . AII, B u cu reşti. 1 99 4, p, 531. 11■V.M. C iobon u, G. Boroi, T.C. 8rieio , op. c it., 2 0 1 1 f p . 320. CARMSN N SSRILÂ

787

A rt. 421

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

dacă prin acestea s-a so luţio nat fondul pricinii" sunt definitive; în consecinţă, hotărârile d a te în recurs su n t definitive ş i daco su n t pronu nţate p e calea u n e i excepţii, cum este şi cea de perim are. A vând tn v e d e re a ctu a la re g le m e n tare a co m p e te n ţe i în a lte i C u rţi prevăzută d e a rt. 9 7 NCPC, apreciem că d o a r ?n situaţia constatării perim ării unei cereri ce se încadrează în norm a de com petenţă d e la art. 97 pct. 4 NCPC, referitoare la o eventuaîă com petenţă de p rim ă instanţă stabilită p rin legi speciale, pronunţată de o secţie a sa, este susceptibilă de recurs la Com pletul de 5 ju d ecă to ri; în această categorie s-a r încadra, de exem plu, contestaţiile referitoare la m odul de form are şi com ponenţa Biroului Electoral Central cu ocazia alegerilor prezidenţiale [art. 25 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, republicată], a alegerilor parlam entare (art. 21 din Legea nr. 35/2008), a celo r pentru alegerea autorităţilor adm inistraţiei publice locale [art. 39 alin. (2) d in Legea nr. 67/2004] sa a a alegerilor europarlam entare (art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007]; de asem enea, deciziile Biroului Electoral Central cu privire la adm iterea sau respingerea unui protocol d e constituire a unei alianţe electorale la alegerile parlam entare (art. 9 1 din Legea nr. 35/2008) sau la cele prezidenţiale (art. 6 alin. (6) din le g e a nr. 370/2004] sunt supuse unei contestaţii a cărei com petenţă de soluţionare este atribuită în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie etc. în plus, deşi norm a de com petenţă d e la art. 97 pct. 4 NCPC nu stabileşte o com pe­ tenţă propriu-zisă de prim a instanţă a în altei Curţi, în care sunt incluse, spre exem plu, conflictele de com petenţă (art. 135), cererile de străm utare (art. 142 alin. (1) teza a ll-a şi alin. (2), art. 143], cele pentru delegarea altei instanţe {art. 147), acestea a r putea fi perim ate d acă su n t com patibile cu m ă sura su sp en d ă rii ju d ecă ţii, caz în care hotărârea de perim are dată d e o secţie a înaltei Curţi va fi supusă recursului la Com pletul d e 5 ju d e ­ cători. Ca atare, considerăm că perim area u n u i recurs pronu nţat de o secţie a în a ltei Curţi n u este susceptibilă de recurs Io Com pletul d e 5 ju d e că to ri întrucât aceasta este o hotă­ râre definitivă. Totodată, pot fi form ulate cereri de îndreptare a erorilor m ateriale strecurate în deci­ ziile pronunţate de secţiile în altei Curţi (art. 4 42), cereri de lăm urire a hotărârii sau de în lăturare a dispoziţiilor contradictorii (art. 443) ori cereri de com pletare a deciziilor pronunţate de în alta Curte (art. 444); astfel cum prevede art. 446 NCPC, hotărârile prin care se soluţionează asem enea cereri incidentale (ch iar pe calea excepţiei de perim are) sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-au solicitat; prin urm are, fiind pronunţate d e o instanţă de recurs, nici acestea nu su n t susceptibile de recurs la Com pletul de 5 judecători. Pentru identitate de raţiune, nu poate fi atacată cu recurs nici constatarea perim ării celorlalte căi extraordinare de Qtac exercitate îm potriva d eciziilo r definitive pronunţate d e secţiile în altei Curţi ori a cererilor incidentale form ulate în cadrul acestei căi de atac. Recursul în in teresu l legii, exceptând faptul că nu este soluţionat de o secţie a înaltei C urţi, este incom patibil cu instituţia perim ării (decurgând din im posibilitatea suspendă­ rii d in m otive ce pot conduce la lăsarea cau 2ei în nelucrare din culpa părţilor), nefiind o cale de atac de reform are sau retractare pentru a fi susceptibil de încad rare în prevede­ rile art. 416 alin. (1) NCPC. Soluţia este identică şl în cazul cererii adresate în altei C urţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile p en tru dezlegarea u n o r chestiuni d e drept, 788

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 422

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

chiar dacă aceasta, în unele cazuri, este p ro n u n ţa ţi de o secţie a instanţei suprem e, de un com plet com p us în condiţiile art. 520 alin. (6) NCPC.

A r U 4 2 2 . E fectele p erim ării. (1) Perim area lipseşte de efect toate actele de procedură făcute în acea instanţă. (2) Când însă se face o nouă cerere de chem are în judecată, părţile pot folosi dovezile adm inistrate în cursul ju decării cererii perim ate, în m ăsura în care noua instanţă socoteşte că nu este necesară refacerea lor. C O M E N T A R IU 1. Efectele faţă d e cererea introductivă. Perim area are ca efect stingerea p rocesu • lu i c iv il în fa za în care s e afla, îm preună cu toate actele de procedură îndeplinite în acea cauză. Deşi art. 416 N CPC prevede că se perim a o rice cerere d e chem are în judecată, con* testaţie, apel, recurs, revizuire şi orice cale de atac de reform are sau d e retractare, dis­ poziţiile art. 422 alin. (1) com plinesc norm a m enţionată şi declară ineficiente (lipsite de efecte) toate actele de procedura fă cu te în acea instanţă, prin urm are nu num ai actul de sesizare a instanţei111. Daca s-a constatat perim area cererii de chem are în judecată printr-o hotărâre defini­ tiva, efectu l acesteia de a întrerupe prescripţia extinctivâ nu s e m a i produce, astfel cum prevede art. 2539 NCC. Cu toate acestea, dacă dreptul de a obţine condam narea pârâ­ tu lu i nu s-a prescris, reclam antul poate form ula o noua cerere de chem are în ju d eca tă pentru că perim area nu se răsfrânge nici asupra dreptului subiectiv civil şi nici asupra dreptului la acţiune.. Potrivit art. 422 alin. (2) NCPC, în această nouă cerere părţile p o t fo lo s i dovezile odm inistrate în cu rsu l cererii perim ate, daca noua instanţă socoteşte ca nu este necesară refacerea lor; textul conţine o excepţie d e la p rin cip iu l nem ijlocirii adm inistrării p ro b elo r reglem entat expres de art. 16 NCPC. 2. Efectele perim ării apelului şi a căilor extraordinare de atac. Dacă s-a perim at cererea de apel, s e stinge jud ecata în instanţa de apel, părţile nem aiputând exercita un nou apel îm potriva aceleiaşi hotărâri a prim ei instanţe, dat fiind principiul unicităţii căii de atac prevăzut de art. 460 alin. (1) NCPC, dar n ici recurs, dacă legea procesuală îl prevede, pentru că a r fi exercitat om isso m edio, în alte condiţii decât cele perm ise de art. 459 alin. (2) teza a ll-a; prin urm are, soluţia prim ei instanţe devine definitivă, în condiţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 NCPC; îm potriva deciziei instanţei de apel prin care s-a constatat perim area apelului recursul nu este adm isibil dacă instanţa a fost învestită cu soluţionarea apelului exercitat îm potriva hotărârii de prim ă instanţă pentru care legea prevede că este supusa num ai apelului, sens în care dispune art. 483 alin. (2) teza finală NCPC. Când s-o p e rim a t cererea de recurs, de asem enea nu m ai este posibilă exercitarea unui nou recurs îm potriva aceleiaşi hotărâri, instanţa d e recurs pronunţând o hotărâre definitivă, astfel cum prevede art. 634 alin. (1) pct. 5 NCPC. Pentru ipoteza p e rim ă rii unei contestaţii în anulare sa u revizuiri, hotărârea de perim are este definitivă sau nu potrivit regim ului căilo r de atac aplicabil hotărârii ce a făcu t obiectul contestaţiei sau revizuirii; părţile nu vo r mai putea form ula o nouă

1 1 1 1. L e ş , N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă , v o i . I, 2 0 1 1 , p , 5 4 0 .

C A R M S N N S S R IL Â

789

A rt. 423

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

contestaţie în anulare ori revizuire pentru aceleaşi m otive valorificate prin cererea p e rim a ţi [art. 460 alin. (1)]. 3. Su p o rtarea ch e ltu ie lilo r de ju d e cată. Constatarea perim ării antrenează, la cerere, obligaţia de suportare a cheltuielilor de judecată în sarcina părţii care a form ulat cererea ulterior perim ată şi căreia îl sunt im putabile m otivele lăsării cauzei în nelucrare, potrivit criteriu lui culpei procesua le presupus de aplicarea dispoziţiilor art. 453 NCPC.

A rt.

Perim area in stan ţei. O rice cerere adresată unei instanţe şi care a răm as în nelucrare tim p de 10 ani se perim ă de drept, chiar în lipsa unor m otive im putabile părţii. D ispoziţiile art. 420 se aplică în mod corespunzător. C O M E N T A R IU Perim area instanţei este o Instituţie nou introdusă în procedura civilă, d a r care s-a regăsit tn legislaţia noastră m ai veche, diferită însă de perim area cererii reglem entată de art. 416-422 NCPC. Perim area instanţei vizează orice cerere adresata instanţei de ju d eca tă , indiferent d e natura sau obiectul acesteia, întrucât textul nu circu m stan ţială noţiunea de cerere. Ca atare, dacă sunt în deplinite condiţiile prevăzute de lege, sunt susceptibile de această sancţiune: cererea de chem are în judecată, apelul, recursul, contestaţia în anu­ lare, cererea de revizuire şi orice alte cereri adresate instanţelor judecătoreşti şi indi­ ferent de procedura care ar fi fost aplicabilă pentru soluţionarea lor. Spre exem plu, o cerere necontencioasă, supusă procedurii reglem entate de art. 527 şi urm . NCPC, indife­ rent dacă instanţa a hotărât soluţionarea ei cu sau fără citarea petentului sau a altor per* soane arătate tn cerere, daca a răm as în nelucrare 10 ani este supusă perim ării instanţei, dupâ cum ea poate fi constatată perim ată şi potrivit art. 4 1 6 şi urm. Prin urm are, perim area instanţei intervine în cazul în care nu a intervenit perim area cererii, în condiţiile prevăzute de art. 416 şi urm . N CPC; dacă perim area cererii nu s-a constatat la un m om ent apropiat intervalului de 6 luni, ci cauza se repune pe rol în ved e­ rea discutării perim ării cererii (de exem plu, după trecerea unui interval de 3 ani sau mai m ult), aceasta nu înseam n ă că sancţiunea prevăzută de art. 416 nu mai poate fi dispusă şi că ar trebui să se aştepte îm plinirea term enului pentru perim area instanţei. Sancţiunea procedurală analizată este una care intervine de drept, atunci când cere­ rea a răm as în nelucrare un interval m ult m ai îndelungat decât cel prevăzut de art. 416, respectiv 1 0 ani, şi chiar în lipsa u n o r m otive im putabile porţii, ceea ce înseam nă că, dacă partea a fost în culpă, aceasta răm âne o îm prejurare indiferentă; pe de altă parte, având în vedere că nu interesează atitudinea procesuală a părţii sau părţilor, se poate constata că şi în cazul în care s-a decis soluţionarea unei cereri adresate instanţei fără citarea păr­ ţilo r şi ea a răm as în nelucrare în intervalul prevăzut de lege, perim area instanţei este incidenţă; teoretic, într-o astfel de situaţie s-ar putea regăsi şi o cerere înregistrată în evidenţele instanţei d e judecată şi pentru care nu s-au dispus m ăsurile legale în vederea soluţionării ei, legiuitorul instituind o prezum ţie legala absoluta a dezinteresului părţii tn judecarea acesteia în cazul în care în perioada celor 10 ani, aceasta nu a revenit cu o solicitare în sensul dispunerii m ăsurilor legale om ise d e instanţă. Pentru soluţionarea cererii prin aplicarea acestei sancţiuni, regulile de procedură prevăzute de art. 420 NCPC sunt pe deplin aplicabile.

790

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it u l

I. P r

o ced u ra

Î

A rt. 424

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

Astfel: ed se constată din oficiu (caz în care cererea va trebui repusă pe rol) sau la cererea p ă rţii interesate: părţile vo r trebui citate, chiar dacă este vorba despre o cerere necontencioasă pentru care instanţa decisese ab initio soluţionarea fără citare, în con­ textul art. 532 alin. (1) NCPC, întrucât regulile de soluţionare a acestui incident repre­ zintă o norm ă specială, astfel în cât se aplică în m od prioritar. Judecătorul va dispune întocm irea d e către grefier a referatului asupra actelor d e procedură în legătură cu peri­ m area, iar Incidentul va fi so luţio nat în cam era de consiliu (regula fiind incidenţă, spre exem plu, în cadrul procedurii necontencioase) ori în şedinţă publică (dacă cererea a cărei perim are se constată era susceptibilă de soluţionare în şedinţă publică). Totodată, perim area instanţei, la fel ca şi perim area cererii, nu va putea fi invocată pentru prima oară în instanţa de apel.

Capitolul IV. Hotărârile judecătoreşti Secţiunea 1. Dispoziţii generale §1. Denumirea, întocmirea şi comunicarea hotărârii A ri. 4 2 4 * D en u m irea hotărârilor. (1) H otărârea prin care cauza este solu­ ţionată de prim a instanţă sau prin care aceasta se dezinvesteşte fără a soluţiona cauza se num eşte sentinţă. (2) H otărârea prin care judecătoria soluţionează căile de atac îm potriva hotă­ rârilor autorităţilor adm inistraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, se num eşte sentinţă. (3) H otărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului şi recursului în interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată ca urm are a anulării în ap el a hotărârii prim ei instanţe şi reţinerii cauzei spre judecare ori ca urm are a rejudecării cauzei în fond după casarea cu reţinere în recurs se num esc decizie. (4) H otărârea p rin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare sau asupra revizuirii se num eşte, după caz, sentinţă sau decizie. (5) Toate celelalte hotărâri date de instanţă se num esc încheieri, dacă legea nu prevede altfel. C O M E N T A R IU 1. N o ţiun e. A ctivitatea ju diciară are ca finalitate soluţionarea conflictului dedus ju d e ­ căţii, iar hotărârea judecătorească este rezultatul acestei activităţi (quod iudex sentit). H otărârea ju d ecă to re a scă reprezintă actul fina! şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi111. Spre deosebire de textul din codul anterior, art. 424 NCPC este m ult m ai detaliat, înlăturând neajunsurile art. 255 CPC 1865.

2. Sentinţele. Articolul 4 2 4 alin. (1) NCPC stabileşte că

hotărârea prim ei instanţe prin care este soluţionată cauza sau prin care aceasta se dezînvesteşte se num eşte sentinţă.

i. l e ţ j N oul C o d d e procedură civilă, voi. I, 2011, p. 544.

CARMgN N es fini(

791

A rt. 424

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Sintagm a „prin core este s o lu ţio n a ţi cauza" acoperă f i r i echivo c şi din punct de vedere term ino lo gic şi ipoteza soluţionării unei cereri de chem are în ju d e c a t! pe cale de excepţie, iar nu num ai atunci când instanţa soluţionează pe fond raportul litigios. Deşi prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti instanţa se dezînvesteşte, astfel cum dispune art. 429 NCPC, indiferent de soluţia pe care o adoptă (pe cale de excepţie sau pe fond), art. 4 2 4 alin. (1) nu n e a g i aceste efect principal al pronunţării hotărârii, întrucât form ularea alternativă a textului are în vedere ipoteza adm iterii u nei excepţii de necom petenţâ, urm ată sau nu de declinarea d e com petentă, pentru c l , spre exem plu, în cazul adm iterii excepţiei de necom petenţâ generală, soluţia pe care instanţa o va pronunţa este aceea de respingere a cererii ca inadm isibilă, astfel cum prevede art. 132 afin. (4) NCPC. Prin urm are, şi dezînvestirea prim ei instanţe prin această m odalitate se realizează prin pronunţarea unei sentinţe, fie că este vorba despre respingerea cererii ca inadm i­ s ib ili, fie despre declinarea dispusă de o instanţă în favoarea alteia, ori de o secţie spe­ cializată a unei instanţe în favoarea secţiei specializate în altă m aterie a aceleiaşi instanţe sau între com pletele unei instanţe în considerarea specializării unuia dintre ele; ipoteza declinărilor evocate re p re zin ţi o concluzie ce decurge din dispoziţiile art. 136 alin. (1) şi (4) N CPC care prevăd aplicarea prin asem ănare a reglem entărilor privind excepţia de necom petenţă şi conflictul de com petenţă şi în cazul se cţiilo r specializate a le aceleiaşi instanţe judecătoreşti, dar şi în cazul com pletelor specializate. Dacă însă o secţie a în altei Curţi se dezînvesteşte prin declinarea de com petenţă în favoarea altei secţii a înaltei Curţi sau declinarea este dispusă între com pletele unei sec­ ţii în considerarea specializării unuia dintre ele, hotărârea nu se va num i sentinţă, ci încheiere, întrucât o asem enea dezînvestire nu este p ro n u n ţaţi în prim ă instanţă, so lu ­ ţie care decurge din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 424 alin. (1) şi (5) NCPC. Şi hotărârile pronunţate d e Tn alta Curte Tn m ateriile ce ţin de com petenţa diversă a instanţei suprem e reglem entată prin dispoziţiile art. 97 pct. 4 NCPC (străm utări, conflicte d e com petenţă, delegarea instanţei etc.) se vo r numi încheieri, întrucât norm a d e com ­ petenţă invocată nu reglem entează o co m p e te n ţi de prim ă instanţă propriu-zisă [pre­ m isa norm ei de la art. 424 alin. (1)]. Dacă însă înalta Curte procedează la declinarea com petenţei soluţionării unui recurs, a unei contestaţii în anulare sau revizuiri în favoarea unei alte instanţe, hotărârea de dezînvestire se va numi decizie, în aplicarea regulii prevăzute d e art. 424 alin. (4) NCPC, iar nu a celei de la alin. ( 1 ), pentru că astfel se soluţionează o excepţie în legătură cu recursul. Raţionam entul anterior este aplicabil m utatis m utandis şi în privinţa declinărilor dispuse de către instanţele de apel sau de către celelalte instanţe d e recurs decât înalta Curte. Prin dispoziţiile Legii nr. 76/2012, la art. 4 2 4 s-a introdus alin. (2), care include în cate­ goria sen tin ţelo r hotărârea prin care judecătoria soluţionează căile de atac îm potriva hotărârilor adm inistraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi a le altor organe cu astfel d e activitate, în cazurile prevăzute de lege, co m p e te n ţi a judecătoriei statuată prin d is­ poziţiile art. 94 pct. 3 NCPC. Textul este util pentru a înlătura eventualitatea unei alte calificări a hotărârii pronun­ ţate d e judecătorie în acest caz, având în vedere că ipoteza se referă la solu ţio n a rea unei c â i de atac. 3. D eciziile. H otărârile prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului, recursului în interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată ca urm are a anulării în apel 79 2

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 425

a hotărârii prim ei instanţe şi reţinerii cauzei spre ju decare ori ca urm are a rejudecării cau 2ei în fond după casarea cu reţinere în recurs se num esc decizii. Se constată câ textul om ite includerea în această categorie şi a hotărârii prealabile pronunţate de în alta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea u n o r chestiuni de drept, art. 521 alin. (1) NCPC indicând în m od expres că asupra acestei sesizări înalta Curte se pronunţă prin deci 2ie. O dispoziţie identică se regăseşte şi în m ateria recursului în interesul legii, norm a specială de la art. 517 alin. (1) N CPC prevăzând în mod expres că acesta se soluţionează prin decizie. Dacă prevederile din partea specială referitoare la soluţionarea recursului în interesul legii nu au fost suficiente pentru a exclude deciziile pronunţate în acest caz din norm a generală (art. 424 alin. (2)), opţiunea legiuitorului nu are nicio justificare pentru lipsa de unitate norm ativă în m ateria hotărârii prealabile. Şi hotărârea prin care instanţa de apel, după anularea hotărârii atacate, judecă pro­ c e s u l evocând fondul (astfel cum prevede art. 480 alin. (3) NCPC] se num eşte decizie, precizarea fiind valabilă în ipoteza în care anularea hotărârii atacate şi evocarea fondului nu se realizează la acelaşi term en, prin aceeaşi hotărâre, raţiunile fiind identice cu cele pentru care legiuitorul a m enţionat expres ipoteza rejudecării cauzei în fond după casa­ rea cu reţinere în recurs. 4. H otărârile pronunţate în co ntestaţie In an u lare sau revizu ire. Contestaţia în anu­ lare şi revizuirea se soluţionează, după caz, prin sentinţă sau decizie, acestea fiind căi de atac de retractare. Soluţia rep rezin t! o consacrare în cadrul dispoziţiilor generale privind hotărârile judecătoreşti a principiului accesorium seq u itu rp rin cip a le, prin aplicarea căruia doctrina şi jurisprudenţa dezvoltate în aplicarea codului anterior au concluzionat în acelaşi sens, anum e că, dacă se ataca o hotărâre în prim ă instanţă, aceste căi extraordinare de atac erau soluţionate prin sentinţă, pe când dacă obiectul contestaţiei în anulare sau revizuirii era o hotărâre dată într-o cale de atac, se pronunţa o decizie. 5. în ch e ie rile . Celelalte hotărâri judecătoreşti date de instanţă se num esc încheieri, dacă legea nu prevede altfel, indiferent dacă acestea sunt preparatorii sau interlocutorii, conform distincţiilor de la art. 235 NCPC. Norm a este valabilă atât pentru cele date în prim ă instanţă, precum şi în căile de atac. ordinare sau extraordinare, ori în cadrul unor proceduri speciale, daca legea nu conţine dispoziţii derogatorii.

A ri. 42.>. C on ţin u tu l h otărârii. (1) H otărârea va cuprinde: a) partea introductivă/ în care se vor face m enţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) şi (2). C ând dezbaterile au fo st consem nate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde num ai denum irea instanţei, num ă­ rul dosarului, data, num ele, prenum ele şi calitatea m em brilor com pletului de judecată, num ele şi prenum ele grefierului, num ele şi prenum ele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi m enţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere; b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile p e scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fap t reţinută de instanţă p e baza probelor adm i­ nistrate, m otivele de fapt şi de drept pe care se întem eiază soluţia, arâtându-se

CARM SN N S S R ILÂ

793

A rt. 425

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

atât m otivele pentru care s-au adm is, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor; c) dispozitivul, în care se vor arăta num ele, prenum ele, codul num eric per­ sonal şi dom iciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denum irea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, num ărul de înm atriculare în registrul com erţului ori de înscriere în registrul persoanelor ju rid ice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantum ul cheltuielilor de judecată acordate. (2) D acă hotărârea s-a dat în folosul m ai m ultor reclam anţi sau îm potriva mai m ultor pârâţi, se v a arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclam ant şi la ce este obligat fiecare pârât ori, când este cazul, dacâ drepturile şi obligaţiile părţilor sunt soli­ dare sau indivizibile. (3) In partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac o ri este definitivă, data pronunţării ei, m enţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă m odalitate prevăzută de lege, precum şi sem năturile m em brilor com pletului de judecată. C ând hotărârea este supusă apelului sau recursului se v a arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac. C O M E N T A R IU 1. C aracterul no rm ei. D ispoziţiile textului su n t im perative, la fel ca şi în reglem enta­ rea anterioară, astfel că neîndeplinirea unora dintre exigenţele sale poate atrage nulita­ tea hotărârii în condiţiile art. 174 şi urm . NCPC. Textul reprezintă d rep tu l com un în ce priveşte conţinutul hotărârii judecătoreşti, astfel că o rice hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă elem entele pe care acesta le enum eră. Se im pune însă precizarea că pentru decizia pronunţată în recurs şi, în consecinţă, şi în soluţionarea căilo r de atac d e retractare form ulate îm potriva ei, art. 499 N CPC prevede dispoziţii derogatorii de la art. 425 alin. (1) iit. b}. Norm a consacră în mod expres stru ctura hotărârii judecătoreşti: partea introductivă (practicaua), considerentele şi dispozitivul. 2. P racticaua ho tărârii. Practicaua cuprinde elem entele enum erate la lit. a) de la alin. (1) al art. 425, textul făcând trim itere la dispoziţiile art. 233 alin. (1) şi (2) NCPC, care reglem entează conţinutul încheierii de şedinţă. Astfel cum dispune art. 233 alin. (3) NCPC, practicaua va avea această structură în cazul în care instanţa se pronunţă asupra cauzei ta aceeaşi dată la care a a vu t loc dez­ baterea în fo n d a procesului, etapă ju diciară reglem entată prin prevederile art. 389-394 NCPC. Dacă însă instanţa a dispus am ânarea pronunţării, partea introductivă a hotărârii pe care o va pronunţa va cuprinde cele arătate în art. 425 alin. (1) teza a ll-a NCPC, precum şi m enţiunea că restul elem entelor im puse de această norm ă sunt arătate în încheiere, încheiere ce va fa c e p a rte integrantă din hotărâre; lipsa acesteia atră g â nd nulitatea hotărârii. Fiecare dintre m enţiunile cuprinse în practicaua hotărârii are raţiuni precise, în tru ­ cât acestea perm it verificarea de către instanţele de control ju d icia r a dispoziţiilor legale referitoare la com petenţa instanţei, com punerea şi constituirea com pletului, participa­

79 4

C A ffM S »

NeSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 425

rea procurorului la judecarea cauzei, respectarea lim itelor învestirii in sta n ţe i susţinerile părţilor, respectarea drepturilor procedurale ale acestora etc. Cu referire la h o t ir ir ile pronunţate d e în a lta Curte, urm ează a se avea în vedere că în practicaua acestora se vo r m enţiona num ele şi prenum ele m agistratului-asistent, iar nu ale grefierului. în practica judiciară anterioară s-a decis că hotărârea judecătorească nu va fi lovită de nulitate d a c i în practicaua acesteia s-a m enţionat din greşeală num ele altui judecă­ to r decât cel care a pronunţat-o şi a sem nat m inuta, ci se va recurge la procedura regle­ m entată actualm ente de art. 442 N C P C "; de asem enea, lip sa p renu m elu i o ri a p renu ­ m elo r ju d ecă to rilo r care au sem nat hotărârea nu constituie caz de nulitate, astfel că şi în acest caz, om isiunea este susceptibilă de îndreptare în condiţiile art. 442 NCPC121; ace­ leaşi reguli sunt aplicabile şi cu referire la num ele şi prenum ele asistenţilor judiciari, ale m agistraţii or-a s iste nţi, ale grefierilor ori ale procurorilor, atunci când aceştia participă în proces, în raport cu m odalitatea de constituire a com pletului prevăzută d e lege. 3. C o nsiderentele. Considerentele hotărârii judecătoreşti conţin, pe lângă arătarea obiectului cererii, a su sţinerilo r pe scurt ale părţilor, şi expunerea situaţiei de fapt reţi­ nute de instanţă pe baza probelor adm inistrate, m otivele de fapt şi de drept pe care se întem eiază soluţia, arătându*se atât m otivele pentru care s*au adm is, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Astfel, o m otivare im plicită a unor capete de cerere sau cereri adiţionale orî inciden­ ta le nu poate fi considerată ca fiind corespunzătoare exigenţelor art. 4 2 S alin. (1) NCPC, dat fiind faptul că în dispozitiv trebuie să se regăsească soluţia dată fiecărei cereri care a constituit cadrul obiectiv al ju decăţii1". Hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă nu num ai îm prejurările d e fa p t ori doar m otivele de d rep t care au form at convingerea instanţei, astfel că ea se va referi la toate acestea, fără a însem na însă că instanţa va trebui să răspundă tu tu ro r argum ente­ lor invocate d e părţi pentru susţinerea pretenţiilor şi apărărilor pe care le*au form ulat, instanţa fiind îndreptăţită să grupeze aceste argum ente pentru a le răspunde în cuprinsul unui considerent com un1*1. Instanţa va arăta în concret, în raport de probele dosarului, situaţia d e fapt pe care o reţine în cauză şi va dem onstra aplicarea regulii d e drept incidente, referirea generică la probele adm inistrate, fără a se indica în ce constau aceste probe, nefiind suficientă pen­ tru a satisface standardele norm ei, a căro r încălcare va conduce la desfiinţarea hotărârii, întrucât o aceasta constituie, în realitate, o fipsă a m otivării1*''. Nici m otivarea sum ară a hotărârii judecătoreşti nu corespunde exigenţelor textu­ lui pentru că lipsa de consistenţă a acesteia poate face im posibilă realizarea controlu­ lui ju d iciar; totodată, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuie să răspundă com an­ dam entelor logicii, să fie clare, concise, ferm e, lipsite d e contradicţii, bazate pe probe

111Trib . Su p re m , col, civ., d e c. nr. 1 0 6 1 /1 9 6 6 , în R ep erto riu l I, p, 8 1 2 , o p u d 6 . B o ro i, O. Sp in e o n u -M o te ij o p . cit., p. 436. |J,C .S .J„ co l. civ., d e c. nr. 4 2 / 1 9 4 9 , tn J.N . nr. 5 -6 /1 9 4 9 , p. 6 1 3 , id e m , p. 437. C.S.J., %. civ., d e c. n r 8 2 7 /2 0 0 1 , în B J . Baza d e date, a p u d 6 . B o ro i, O, Îp in e o n u -M o te i, op. cit., p .4 3 7 . |4,C . S J . , $. c o n t ad m ,, d e c. n r 292 2/20 00 *1 nr. 2 0 7 9 /2 0 0 0 , în B.J. 2 0 0 0 , p. 9 5 2 -9 5 3 ţi p. 9 5 5 ; Trib. Su p re m , col. civ., d e c, nr. 8 0 6 /1 9 5 7 , în R e p erto riu I, nr, 4 2 1 , p, 8 Î S , o p u d i Le$, N o u l Co d d e p ro ce d u ră civ ilă , vo i, I, 2011, p. 547. I H C . S . J . , s . c o n t . a d m . , d e c . n r . 5 3 / 2 0 0 0 , î n B .J . B a z a d e d a t e , o p u d G . B o r o i , O . S p i n e o n u - M o t e i , o p . c i t . , p , 4 3 7 .

CARM SN

n s g r il â

795

Art. 425

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

incontestabile, coroborate între ele şi m enite a im pune o concluzie, elem ente d e n a tu ri a fundam enta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul11. Pe de a lt! parte, în calea d e atac, instanţa de control ju d ic ia r nu se poate rezum a la enunţarea hotărârii adoptate de instanţa anterioară, întrucât nu este scutită de obliga­ ţia de a exam ina problem ele invocate, de regulă, prin m otivarea căii d e atac ori apără­ rile susţinute nem ijlocit în faţa sa; ch iar şl atunci când îşi însuşeşte dem onstraţia juridică din hotărârea exam inată, instanţa este ţinută să coreleze m otivarea hotărârii cu criticile susţinute prin m otivele căii de atac cu care este învestită; prezentarea raţiunilor pentru care se confirm ă soluţia atacată subzistă ch iar şi în ipoteza art. 476 alin. (2) NCPC, m oti­ varea corespunzătoare a hotărârii judecătoreşti reprezentând o im portantă garanţie a unei proceduri echitabile121. N em otivarea o pin iei sep a ra te ca, d e altfel (pentru identitate de raţiune), ş i a celei concurente, a r putea fi sancţionată cu nulitatea num ai dacă se face dovada unei vătăm ări ce nu ar putea fi altfel înlăturate, sens în care dispune art. 175 alin. (1) N CPC13. 4. D isp o zitivu l. în ce priveşte dispozitivul hotărârii judecătoreşti, legiuitorul detaliază conţinutul său prin dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. c), atât referitor la datele de identi­ ficare a părţilor între care a purtat judecata, persoane fizice sau ju ridice, cât şi soluţia dată de instanţă asupra tuturor cererilor deduse judecăţii, d a r şi cuantum ul cheltuielilor d e judecată acordate; dispozitivul repro duce m inuta redactată, în condiţiile art. 401, cu ocazia pronunţării hotărârii. Dispoziţiile art. 425 alin. (2) stabilesc obligaţia instanţei de a pronunţa o soluţie clară, nesusceptibilă de lăm uriri ulterioare, în cazul coparticipării procesuale active şi/sau pasive, facultative sau forţate, cea din urmă fiind proprie drepturilor şi obligaţiilor solidare sau indivizibile; dacă totuşi nu corespunde acestor exigenţe legale, partea interesată poate solicita ca dispozitivul să fie com pletat prin procedura reglem entată de art. 444 NCPC sau lăm urit în condiţiile art. 443, ori, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la această normă, se poate form ula o contestaţie la titlu, potrivit art. 711 alin. (2) NCPC. Instanţa are îndatorirea de a arăta ce se cuvine fiecărui reclam ant şi la ce este obligat fiecare pârât (pentru situaţia drepturilor şi obligaţiilor divizibile), după cum va trebui să m enţioneze dacă drepturile şi obligaţiile disputate de părţi sunt solidare sau indivizibile, potrivit cu natura raportufui ju rid ic sau a dispoziţiilor (egale care constituie cauza cererii de chem are în judecată {causa debendi) şi care au generat litisconsorţiul procesual activ şi/sau pasiv, potrivit prevederilor art. 59 NCPC. Toate aceste precizări sunt în mod egal valabile şi pentru soluţionarea cererilor inci­ dentale, chiar dacă textul se referă d o a r la dihotom ia reclam ant-pârât. în practică s*a statuat în sensul că dispozitivul hotărârii jud ecă to reşti n u p o a te f i incom plet, întrucât trebuie să poată fi executat potrivit dispoziţiilor sale intrinseci, astfel încât să nu fie necesară com plinirea lui cu probele cauzei1*’. Lipsa dispozitivului hotărârii judecătoreşti reprezintă o neregularitate ce atrage nulitatea hotărârii, dar care se poate acoperi prin întocm irea ulterioară a dispozitivu*

1.1 A Le ş, N oul C o d d e p ro ce d u ră civ ilă , v o i. 1 ,2 0 1 1 , p. S4 8 .

1.1 C. H o m o n g iu , A. H o tscbneker, <3. lu iiu , R e cu rsu l în c a s a ţie şi co n te n c io su l ad m in istra tiv , Ed. N a ţio n a lă S . Cior* n e i, B u cu re şti, 193 0. p. 2 4 4 , nr. 148, a p u d M . Tâbârcâ, C h . B u ta , o p . c it., 2 00 7, p. 6 9 9 ; d se ve d e a şi C . B o ro i, O. S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 438, 1,16 . B o ro i, O . S p in e a n U 'M a tş i, o p . cit., p. 438. 141 C .A , C raio va , s . civ,, d e c. nr, 1 2 0 8 /2 0 0 0 , în G. B o ro i, O . S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 438,

796

C A ffM S» N eSftILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

Art. 425

lui, potrivit art. 179 al în. {2} NCPC, m inuta fiind cea care reflectă soluţia adoptată de instanţă, în tim p ce dispozitivul d o a r o reproduce111. De asem enea, neconcordanţa din tre m inută ş i dispozitiv (care se redactează ulterior, conform a rt. 4 2 6 alin . (5} N CPC] rep rezin tă şi ea o n e re g u la rita te ce a r tre b u i în d re p ­ ta tă prin refacerea d isp o zitivu lu i în se n su l m in u tei, în a p lica re a a celo raşi prevederi ale a rt. 179 alin. (2) NCPC, având ?n vedere că dispoziţiile m inutei sunt cele care indică soluţia reală pronunţată în cauză121. 5. Partea fin a lă a d isp o zitivu lu i. Alineatul (3) din acelaşi text reglem entează conţinu­ tu l ultim ei părţi a dispozitivului, precizări care sunt deo seb it de utile până la asim ilarea noilor dispoziţii d e procedură, fiind m enite să asigure părţilor o m ai bună orientare în sistem ul şi activitatea ju diciară şi o eficientă exercitare a drepturilor lor. Textul introduce obligaţia instanţei de a indica în dispozitiv dacă hotărârea este exe­ cutorie, dacă este supusă unei c ă i de a ta c ori este definitivă, dispoziţiile noului cod fiind substanţial diferite faţă d e reglem entarea anterioară în privinţa acestor instituţii. indicarea greşită o căii de o to c este însă lipsită d e consecinţe vătăm ătoare pentru părţi, dată fiind consacrarea explicită a principiului legalităţii căilor de atac prin dispozi* ţiile art. 457 NCPC şi rem ediile procesuale adoptate prin noul cod pentru anihilarea unei eventuale vătăm ări a părţilor decurgând dintr-o atare eroare a instanţei de judecată în desem narea căii de atac prevăzute de lege pentru hotărârea pe care o pronunţă (art. 457 alin. (3)]. A lte elem ente obligatorii prevăzute de acest text sunt: data pronunţării, m enţiunea pronunţării Tn şedinţă publică sau în altă m odalitate prevăzută de lege, precum şi sem nă­ turile m em brilor com pletului de judecată. Considerăm că şi neconcordanţa din tre data pronu nţă rii m enţionată în m inută ţ i cea trecută în dispozitivul hotărârii a r trebui înlăturată prin refacerea dispozitivului în sensul m inutei, astfel încât să se m enţioneze în dispozitiv data cuprinsă în m inută1". Regula este pronu nţarea în şedinţă p u b lică , în condiţiile art. 402 NCPC, excepţia fiind pronunţarea prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin m ijlocirea grefei instanţei, astfel cum prevede art. 396 alin. (2). aplicabil d o ar în cazul în care instanţa s-a pronunţat la o dată ulterioară celei la care a avut loc dezbaterea în fond a procesului, dispunând, aşadar, am ânarea pronunţării. Lipso m enţiunii referitoare la pronunţarea în şedinţă p u b licâ atrage nulitatea relativă num ai atunci când s-a produs o vătăm are ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, potrivit art. 175 alin. (1) NCPC, dezlegare dată de instanţa suprem ă în recurs în interesul legii prin Decizia nr. X lll/2007. O pinăm că această soluţie îşi păstrează valabi­ litatea şi sub auspiciile noului cod, întrucât chestiunea este diferită de nulitatea necon­ diţionată reglem entată de legiuitor prin prevederile art. 176 pct. 5 NCPC, norm ă care sancţionează cu nulitatea nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la publicitatea şedinţei de ju d eca tă , în tim p ce prevederile art. 425 alin. (3) NCPC sunt norm e care regiem entează conţinutul hotărârii jud ecăto reşti, iar nu publicitatea şedinţei de judecată. Dacă hotărârea este supusă a p elului sau recursului, instanţa are şi obligaţia arătării instanţei ia ca re se depune cererea pentru exercitarea căii de atac; prin urm are, instanţa

m <3, Boroi, O. Spineanu-M otelj o p , c it., p, 4 3 8 . u> id e m , p. 4 3 9 ; I.C.C.J., s . civ. si d e p ro p r in t.r d e c nr. 9 6 9 6 /2 0 0 9 . re p u b lic a tă . 1,1 S . B o ro i, O . S p in e a n u -M a te i, op. cit., p. 439. C A R M S N N S S R IL Â

797

Art. 426

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

nu este datoare să f a c i aceste m enţiuni în cazul în care hotărârea poate fi atacată cu revizuire sau contestaţie în anulare, norm a fiind de strictă interpretare. Im portanţa acestei reglem entări decurge din observarea prevederilor art. 471 alin. (1) N CPC referitoare la obfigaţia depunerii apelului şi, când este ca 2ulr a m otivelor de apei la instanţa a cărei hotărâre se atacă, su b sancţiunea nulităţii; dispoziţii sim ilare sunt prevăzute şi pentru depunerea recursului şi a m otivelor d e casare [art. 490 alin. (1) NCPC].

A r i . 4 2 6 . R edactarea şi sem narea h otărârii. (1) H otărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. C ând în com punerea com pletului de ju d e­ cată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îl v a putea desem na p e unul dintre aceştia să redacteze hotărârea. (2) In cazul în care unul dintre judecători sau asistenţi judiciari a răm as în m inoritate ia deliberare, el îşi v a redacta opinia separată, care va cuprinde expu­ nerea considerentelor, soluţia pe care a propus-o şi sem nătura acestuia. D e ase­ m enea, judecătorul care este de acord cu soluţia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă. (3) H otărârea va fi sem nată de m em brii com pletului de judecată şi de către grefier. (4) D acă vreunul dintre judecători este îm piedicat să sem neze hotărârea, ea va fi sem nată în locul său de preşedintele com pletului, iar dacă şi acesta o ri jude­ cătorul unic se află într-o astfel de situaţie, hotărârea se va sem na de către preşe­ dintele instanţei. C ând îm piedicarea priveşte pe grefier, hotărârea se v a sem na de grefieru l-şef. In toate cazurile se face m enţiune pe hotărâre despre cauza care a determ inat îm piedicarea. (5) H otărârea se va redacta şi se va sem na în cel m ult 30 de zile de la pronun­ ţare. O pinia separată a judecătorului răm as în m inoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se sem nează în acelaşi termen. (6) H otărârea se va întocm i în două exem plare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se v a depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instantei. C O M E N T A R IU 1. R edactarea ho tărârii. A rticolul 426 alin. ( ! ) NCPC prevede responsabilitatea jude* cătorului care a soluţionat procesul de a redacta hotărârea, regula fiind în să aplicabilă şi în cazul com pletelor colegiale, având com punerea prevăzută d e lege pentru soluţio­ narea căilor de atac, caz în care obligaţia de redactare revine oricăruia din tre m em brii com pletului. Deşi noua reglem entare nu mai prevede că preşedintele com pletului de judecată are atribuţia desem nării redactorului şi în cadrul cauzelor soluţionate în com plet colegial, apreciem că această atribuţie trebuie subînţeleasă, chiar dacă art. 426 alin. ( l) t e z a a ll-a stabileşte această posibilitate a preşedintelui de a proceda la desem narea în calitate de redactor al hotărârii d o ar a unuia dintre asistenţii ju diciari, iar nu şi a celorlalţi m em bri judecători care com pun com pletul de judecată pentru soluţionarea căilor de atac. Norm a are în vedere în m od explicit d o ar ipoteza com punerii com pletului dintr-un sin gur judecător pentru soluţionarea cauzelor ?n prim ă instanţă şi ipoteza litigiilor de 798

C A ffM S »

N eSftILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

Art. 426

m uncă în care com pletul este constituit prin includerea asistenţilor ju diciari, dat fiind că art. 55 alin. {1} din Legea nr. 304/2004 privind organizarea ju diciară stabileşte c i în pri­ vinţa cauzelor privind conflictele d e m uncă şi asigurări sociale com pletul se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari; textul din cod îşi găseşte reflectarea şi în dis­ poziţiile art. 35 din Hotărârea C.S.M . nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulam entului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel cum a fo st m odificat prin Hotărârea nr. 637/2012. Dispoziţia legală analizată este incidenţă în m ateria litigiilor şi conflictelor de m uncă, a căror soluţionare revine în prim ă instanţă tribunalului, situaţie în care preşedintele îl va putea desem na pe unul dintre m em brii com pletului să redacteze hotărârea, asistenţii judiciari având, în această privinţă, obligaţiile legale ale judecătorilor [art. 111 alin. (2) din Legea nr. 304/2004]. Cu referire la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, art. 71 din Legea nr. 3 0 3/2004 privind statutul ju d ecăto rilo r şi procurorilor prevede că m agistraţii-asistenţi redactează hotărâri, conform repartizării făcute de preşedinte pentru to ţi m em brii com pletului de judecată. 2. O p in ia separată. Dacă vreunul dintre judecători sau asistenţii judiciari a răm as în m inoritate la deliberare, va redacta opinia separată ce va cuprinde expunerea conside­ rentelor, soluţia pe care a propus-o şi sem nătura sa. Potrivit regulilor d e adoptare a soluţiilor în prim ă instanţă în cazul litigiilor de m uncă, judecătorul nu va putea form ula o astfel de opinie, ci num ai asisten ţii ju d ic ia ri, întrucât art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 prevede că „asistenţii ju d iciari participă la deli­ berări cu vot consultativ şi sem nează hotărârile pronunţate; opinia acestora se consem ­ nează în hotărâre, iar opinia separată se m otivează." în tru câ t art. 71 din Legea nr. 303/2004 dispune că m agistraţii-asistenţi care participă la şedinţele de judecată ale în altei C urţi de Casaţie şi Justiţie, de asem enea, participă cu vot consultativ la deliberări, rezulta că şi aceştia pot form ula opinie separată care se va m otiva ulterior. Deşi art. 425 alin. (1) lit. b) N CPC include în cuprinsul co nsiderentelor şi obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, precum şi expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor adm inistrate, apreciem că în conţinutul opiniei separate cel răm as în m inoritate (judecător, asistent ju d iciar ori m agistrat-asistent) va trebui să prezinte argum entele de fa p t ş i de d rep t pe care se bazează soluţia sa, întrucât celelalte elem ente se vo r regăsi, în m od necesar, în redactarea hotărârii adoptate în opinie m ajo­ ritară, astfel încât nu ar trebui reluate. 3. O p in ia concurentă. Codul aduce ca elem ent de noutate opinia concurentă. Ca şi în cazul opiniei separate, norm a are aplicabilitate în ce priveşte com pletele colegiale, deci în com punerea prevăzută de lege pentru soluţionarea căilor de atac, dar şi în cazul litigi­ ilor şi conflictelor de m uncă în prim ă instanţă, astfel în cât şi asisten ţii ju d ic ia ri vo r putea form ula opinie concurentă; pentru identitate de raţiune, m ogistraţii-osistenţi care par­ ticipă la şedinţele de judecată ale în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie au aceeaşi vocaţie. O pinia concurentă, spre deosebire de opinia separată, devine posibilă şi pentru judecătorul care intră în com punerea com pletului pentru soluţionarea conflictelor de m uncă în prim ă instanţă, având în vedere faptul că redactarea hotărârii poate fi reparti­ zată unuia dintre asistenţii ju diciari, astfel în cât judecătorul ar putea să nu îşi însuşească argum entele redate în cuprinsul considerentelor hotărârii redactate de acesta.

CARMSN NSSRILÂ

799

Art. 426

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în căile de atac, va putea alege această form ă de exprim are a convingerii intim e cu privire la justeţea argum entelor sale oricare dintre judecătorii care intră în com punerea com pletului de apel, în com punerea legală obişnuită sau în com plet de divergenţă, iar în recurs (şi în celelalte căi extraordinare de atac ce se soluţionează în com plet colegial) oricare dintre judecătorii m em bri ai com pletului; pe de altă parte, această posibilitate există şi în cazul în care soluţia s-a adoptat în m ajoritate sau în unanim itate şl funcţio­ nează pentru oricare dintre cei ale căror păreri au constituit m ajoritatea. Ca atare, deşi s-a întrunit m ajoritatea legală pentru adoptarea soluţiei, dacă unul dintre m em brii com pletului este de acord cu so luţia, d a r pentru considerente diferite, poate opta pentru redactarea separată a opiniei concurente; se constată însă că, spre deosebire de opinia separată, care trebuie arătată în cuprinsul m inutei potrivit art. 401 alin. (1) NCPC, opinia concurentă n u va f i m enţionată în m inută, d a r ca şi opinia separată va trebui redactată şi sem nată în aceiaşi term en în care se redactează hotărârea luată în unanim itate sau în m ajoritate, astfel cum prevede art. 426 alin. (5), Ia r nu după redacta­ rea hotărârii de către cel căruia i-a fost atribuită această responsabilitate. 4. Sem narea ho tărârii. S a n cţiu n i procedurale. Hotărârea va fi sem nată de către m em brii com pletului de judecată şi de către grefier (sau m agistratul-asistent pentru cazu lfn alte i Curţi), sem narea hotărârii fiind o chestiune distinctă de cea a sem nării m inu­ tei; precizarea este im portantă întrucât regim ul ju rid ic al nulităţii este diferit în cele două situaţii. Nesem narea m inutei de către judecători şi după caz, de către m agistratul-asistent este prevăzută de art. 401 alin. (2) N CPC su b sancţiunea nulităţii hotărârii, pe când nesem narea hotărârii redactate d e către judecători şi grefier (dar şi de către m agistratulasistent, deşi textul nu îl m enţionează expres) este o neregularitate procedurală ce poate f i acoperită în condiţiile art. 426 alin. (4) NCPC. Deşi grefierul nu sem nează m inuta, totuşi el va sem na hotărârea, în tim p ce m agistratul-asistent va sem na atât m inuta, c i t şi hotărârea, cea din urm ă ipoteză fiind aplicabilă pentru hotărârile în altei Curţi. V o r fi sem nate cele două exem plare originale ale hotărârii la care se referă art. 426 alin. (6) NCPC, nu şi exem plarele ce se com unică părţilor, sens în care dispune art. 110 alin. (3) din Regulam entul d e ordine interioară al Instanţelor judecătoreşti. Sem narea hotărârii de către m em brii com pletului d e judecată (judecători, grefieri, asistenţi judiciari sau m agistraţi-asistenţi, după caz} este o cerinţă reglem entată printr-o norm ă im perativă, iar neîndeplinirea ei generează nulitatea hotărârii, în cazul în care lipsa sem năturii nu a fost suplinită potrivit dispoziţiilor legii. Astfel, pentru cauzele soluţionate de judecătorul unic, în ipoteza în care acesta se află în im posibilitate de a sem na, preşedintele instanţei are abilitarea legală în acest sens, făcându-se m enţiune despre cauza îm piedicării sem nării hotărârii de către ju decăto r; în pricinile soluţionate în com plete colegiale, preşedintele com pletului este cel care poate sem na în locul judecătorului care este îm p ied icat să sem neze hotărârea, iar dacă preşe­ dintele com pletului se află într-o astfel d e situaţie, preşedintele instanţei va sem na în locul său, cu arătarea cauzei îm piedicării. în aplicarea dispoziţiilor art. 426 alin. (4) N CPC va fi posibilă, aşadar, existenţa unor hotărâri judecătoreşti care poartă num ai sem nătura preşedintelui d e c o m p le t - în cazul com pletelor colegiale în care celălalt sau ceilalţi judecători se află în im posibilitate d e a s e m n a - o r i num ai a preşedintelui instanţei (sau a celui care îl înlocuieşte) - p e n t r u situa­ ţia în care judecătorul unic ori preşedintele com pletului colegial este îm piedicat a sem na 300

CAffM S» NeSftILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 427

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

hotărârea pentru sine şi pentru oricare dintre judecătorii com pletului pe care I-a prezidat ori atunci când preşedintele instanţei este şi preşedintele unui com plet colegial, iar celă­ lalt sau ceilalţi m em bri ai com pletului su n t în im posibilitate de a sem na. tn cazul în care hotărârea nu este sem nată potrivit celo r arătate, va interveni nuli­ tatea atât în situaţia în care sem nătura lipseşte, cât şi în cea în care hotărârea poartă sem nătura altor judecători decât cel sau cei care au pronunţat hotărârea, ch iar dacă are num ărul legal d e sem nături1’1. Sem nătura grefierului de şedinţă poate fi suplinită de grefierul-şef, astfel cum dis­ pune în mod expres acelaşi text, iar a m agistratului-asistent care a participat la şedinţa de judecată a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de m agistratul-asistent şef, pentru iden­ titate de raţiune, chiar dacă norm a nu prevede explicit în acest sens. 5. Term enul d e red actare a h o tărârii ju d e căto re şti. Term enul de redactare şi sem ­ nare a hotărârii este de 30 de zile de la pronunţare. Norm a de la art. 4 2 6 a lin .(5 )a re o redactare form al im perativă, întrucât nerespectarea term enului nu poate afecta valabilitatea hotărârii pronunţate, ci, atunci când se constată m otive im puta bile judecătorul ui, în călca rea acesteia poate constitui abatere disciplinară în condiţiile art. 9 9 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul m agistraţilor121. Acelaşi text m ai prevede ca atât opinia separată, cât şi opinia concurentă se redac­ tează şi se sem nează în acelaşi term en în care se redactează hotărârea.

A r i . 4 2 7 . C om u n icarea h otărârii. (1) H otărârea se va com unica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. C om unicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi sem nată în condiţiile legii. (2) H otărârile definitive prin care s-a dispus efectuarea unei înscrieri în cartea funciară sau, după caz, în alte registre publice se vor com unica din oficiu şi insti­ tuţiei sau autorităţii care ţine acele registre. (3) H otărârile definitive prin care s-a dispus anularea, în tot sau în parte, a unui act notarial se com unică din oficiu de îndată notarului public instrum entator, direct ori prin interm ediul cam erei notarilor publici în circum scripţia căreia funcţionează. (4) D e asem enea, hotărârile prin care instanţa se pronunţă în legătură cu pre­ vederi cuprinse în Tratatul privind funcţionarea U niunii Europene şl în alte acte juridice ale U niunii Europene se com unică, din oficiu, ch iar dacă nu su n t defini­ tive, şi autorităţii sau instituţiei naţionale cu atribuţii de reglem entare în materie. C O M E N T A R IU 1. Efectuarea din o ficiu a com unică din oficiu părţilor cauzei, m entarea anterioară (art. 261 alin. efectua com unicarea num ai în cazul recursului.

com u nicării ho tărârii. Hotărârea judecătorească se ch iar dacă este definitivă, spre deosebire d e regle­ (3) CPC 1865] care prevedea obligaţia instanţei de în care era necesară pentru exercitarea apelului sau

m Trib, S u p re m , c o l. civ., d e c. nr. 1 8 4 6 /1 9 5 6 , în L P . nr. 3 /1 9 5 7 , p, 3 6 1 , o p u d 6 . B o ro i, O. S p ln e a n u -M a te i, op. c i t , p. 4 4 0 . 1,1i. t e ;, N o u l C o d d e p ro ce d u ră civ ilă , v o i. I, 2 01 1, p, 551. C A R M SN

n s g r il â

801

Art. 427

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în consecinţă, vo r fi com unicate pârţilor hotărârile definitive enum erate la art. 634 NCPC, d a r şi cele supuse apelului ori recursului într-un term en care curge fie de la com u­ nicare, fie de la pronunţare. Textul are o indiscutabilă utilitate practică pentru părţi, independent de posibilitatea exercitării unei căi d e atac, nu num ai pentru ca acestea să cunoască m otivele adoptării deciziei judiciare, ci şi din perspectiva form ulării unor cereri de îndreptare a unor greşeli m ateriale, de com pletare sau lăm urire a hotărârii111. Pentru slujirea aceluiaşi im perativ al celerităţii în procesul civil, art. 427 alin. (1) NCPC dispune că actul d e procedură al com unicării hotărârii se va face d e îndată ce hotărârea a fo s t redactată ş i sem nată î n condiţiile legii, pe când codul anterior prevedea com uni­ carea ?n cadrul unui term en d e 7 ziie d e la redactarea hotărârii. Prin urm are, hotărârea nu va putea fi com unicată m a iîn ain te de sem narea ei de către toţi m em brii com pletului d e judecată (judecători, asistenţi ju diciari, m agistraţi-asistenţi şi grefieri, după caz); de asem enea, ea nu va putea fi com unicată decât după redactarea şi sem narea opiniei separate şi/sau a celei concurente, întrucât şi acestea, dacă au fost form ulate, fac parte integrantă din hotărâre. Hotărârea se com unică părţilor în copie, iar nu în original, astfel cum prevede şi art. 110 alin. (3) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Pentru a genera efecte valabile (în sensul declanşării curgerii term enului pentru exercitarea căii d e atac), actul de procedură al com unicării va trebui să îndeplinească cerinţele legale prevăzute de art. 164 NCPC. 1. C o m u n icarea d in o ficiu a h o tărârii unor institu ţii sau au to rităţi. Noul cod prevede cu caracter de noutate şi com unicarea hotărârii judecătoreşti un or instituţii şi autorităţi publice cu atribuţii în legătură cu executarea dispoziţiilor pe care le conţine hotărârea judecătorească, o norm ă ce va contribui la acurateţea circuitului ju rid ic civil; în raport cu dispoziţiile executorii pe care hotărârea le conţine, asem enea com unicări vo r fi dispuse către oficiul de carte funciară, registrul com erţului, Arhiva Electronică de Garanţii Reale M obiliare etc. (art. 427 alin. (2)]. Uneori, noutatea constă doar în inserarea acestei com unicări în dispoziţiile codului, deoarece în dispoziţiile legii speciale preexistau în sarcina notarului obligaţii d e a se con­ form a celor dispuse prin hotărârea judecătorească definitivă (astfel cum prevede art. 8 din Legea nr. 76/2012); spre exem plu, art. 115 alin. (6) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată, dispune că: „D upă su spendarea procedurii succesorale în cazurile prevâzute la art. 108 alin. ( ! ) lit. b) şi c), certificatul de m oştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti răm ase definitivă şi irevocabilă." Alteori, obligaţia instanţei de a com unica din oficiu hotărârea [art. 427 alin. (4}] decurge din necesitatea coordonării şi centralizării aplicării unitare a dreptului Uniunii Europene pe întreg teritoriul acesteia, caz în care va fi com unicată chiar şi hotărârea nedefinitivă, dată fiind im portanţa acestui deziderat; asem enea hotărâri ce sunt supuse com unicării prevăzute de această norm ă trebuie să conţină statuări a le instanţei în legă­ tură cu prevederi cuprinse în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în alte acte ju rid ice ale Uniunii Europene (în lim itele perm ise de dreptul Uniunii); sem nificaţia norm ei rezidă şi în aceea că autoritatea sau instituţia naţională cu atribuţii de reglem en­ tare în m aterie va lua cunoştinţă în m od nem ijlocit de o atare hotărâre şi va putea să intervină în m odalităţile perm ise de lege (acte norm ative care le organizează funcţion a­ 111Iderrij d. 552. 802

C A ffM S »

N eSftILĂ

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

Art. 428

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

rea) pentru atingerea scopului declarat al norm ei - aplicarea unitară a dreptului Uniunii Europene. Pe baza acestor com unicări, în sarcina destinatarilor Indicaţi de te xt se naşte obligaţia de a se conform a dispoziţiilor cuprinse în hotărâre (cum este cea privind efectuarea unei înscrieri în cartea funciară), dar şi de a-şi actualiza în mod corespunzător operaţiunile ju rid ice vizate de acestea111. Com unicarea c it r e instituţia sau autoritatea ce ţine registrele de carte funciară se va efectua dacă prin hotărâre s-a dispus efectuarea unei înscrieri în cartea fu n d a ră , respec­ tiv: intabulare, înscrie re provizorie sau notare, potrivit art. 24 din Legea nr. 7/1996. repu­ blicată, şi art. 881 NCC, norm ă aplicabilă în condiţiile art. 7 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, şi anum e „actelor şi faptelor ju rid ice în ch eiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil" în cazul anulării în tot sau în parte a unul act notarial, de asem enea hotărârea defi­ nitivă se com unică din oficiu de îndată notarului public instrum entator, direct ori prin interm ediul cam erei notarilor publici în circum scripţia căreia funcţionează. Actul com unicării va fi efectuat de instanţă num ai după răm ânerea definitivă a hotă­ rârii şi nu este necesară inserarea dispoziţiei de com unicare în conţinutul dispozitivului, pentru că art. 425 alin. (3) N CPC nu o prevede în m od expres, în să hotărârea nu va fi afec­ tată de niciun viciu dacă va conţine o atare măsură. Efectuarea acestor com unicări nu decurge din caracterul de opozabilitate a hotărâ­ rii faţă d e respectivele instituţii publice, întrucât textul nu are în vedere ipoteza în care acestea au calitatea de părţi în proces, ci este destinată asigurării efectivităţii unor anu­ m ite atribute d e funcţie publică exercitate de fiecare dintre aceste instituţii, în interes general.

A rU

A d ăugirile, sch im b ările sau corectu rile. Adăugirile/ schim bările sau corecturile în cuprinsul hotărârii vor trebui sem nate de judecători, su b sanc­ ţiunea neluării lo r în seamă. C O M E N T A R IU Hotărârea judecătorească trebuie să se caracterizeze prin claritate, lipsă de echivo c şi exactitate, astfel încât părţile ori instanţele de control ju d iciar să nu fie în dubiu cu privire la anum ite form ulări din cuprinsul ei. Pentru aceasta este necesar ca orice adăugire, schim bare sa u corectura să f ie sem ­ nată d e ju d e că to ru l care a pronunţat-o ori, dacă hotărârea a fost pronunţată în com plet colegial, de ju d e că to rii care au fă c u t p a rte din co m p let şi care sem nează hotărârea; prin urm are. în cel din urm a caz nu este suficientă sem narea d o a r de judecătorul redactor (ori de asistentul ju d iciar sau m agistratul-asistent cărora le-a fost încredinţată d e către preşedintele com pletului redactarea hotărârii), interpretare perm isă su b reglem entarea anterioară {art. 265 CPC 1865), pentru ca într-o asem enea situaţie adăugirile, schim bările sau corecturile nu vo r fi luate în seam ă. Deşi textul nu prevede expres, această dispoziţie este aplicabilă în ce priveşte exem ­ plarele o rig in a le ale hotărârii, nu şi în cazul copiilor ce fac obiectul com unicărilor prevă­ zute d e lege (art. 427 alin. (1) NCPC). însă la m om entul eliberării către părţi a unor copii IU i. L e $ , N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c i v il ă , v o i , I. 2 0 1 1 . p , 5 5 3 .

Ca

h m sn

N

s g r il

Â

803

Art. 429

C a r t e a i i . P r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

legalizate, adăugirile, schim bările sau corecturile vo r trebui reflectate fid el şi inserate în cuprinsul hotărârii, prin grija grefei, astfel încât să existe deplină identitate de conţinut între exem plarele originale şi cele înm ânate părţii după îndeplinirea acestor form alităţi. S e im pune precizarea că procedura prevăzută de acest text este o a lte rn a tiv i la cea reglem entată d e art. 442 N CPC privind îndreptarea hotărârii, însă este recom andabil ca adăugirile, schim bările sau corecturile efectuate în contextul acestei norm e $ă nu fie de am ploare, caz în care ar trebui să $e recurgă la îndreptarea hotărârii conform art. 442.

§2. Efectele hotărârii judecătoreşti A ri. 1 2 9 . D ezîn v estirea in stan ţei. D upă pronunţarea hotărârii instanţa se dezînvesteşte şi niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale. C O M E N T A R IU 1. Pro nu nţarea ho tărârii, încetarea fu n cţie i ju risd icţio n a le a ju d e că to ru lu i cauzei. Textul com entat nu reprezintă o noutate, întrucât el se regăsea într-o form ulare m ai con­ centrată în dispoziţiile art. 258 alin. (3) CPC 1865, în cuprinsul căruia în să efectul dezînvestirii instanţei era reglem entat de o m anieră Im plicită. Sensul norm ei este acela că funcţia jurisdicţională a judecătorului, raportat la acea cauză, încetează, hotărârea judecătorească pronunţată având forţă obligatorie şi efect extinctiv pentru judecătorul de caz. Regula este valabilă atât cu privire la hotărârile pronunţate în m aterie contencioasă, cât şi graţioasă, precum şi în cazul în ch eierilo r interlocutorii, judecătorul fiind ţin u t de dezlegările pe care le dă prin acestea, astfel cum prevede art. 235 NCPC, d a r şi al hotă­ rârilor vrem elnice sau provizorii, câtă vrem e nu s-au schim bat îm prejurările avute în vedere la pronunţarea hotărârii111. De asem enea, efectul este identic dacă judecătorul a soluţionat pricina pe cale de excepţie ori a dat o rezolvare pe fondul pretenţiilor analizate. 2. în d re p ta re a , lăm u rire a, co m p letarea ho tărârii. Procedurile reglem entate d e d is­ poziţiile art. 442 (îndreptarea hotărârii), art. 443 (lăm urirea hotărârii şi înlăturarea dispo­ ziţiilo r potrivnice) şi art. 4 4 4 (com pletarea hotărârii) nu reprezintă excepţii de la regula dezînvestirii instanţei, întrucât în cadrul acestora judecătorul nu revine asupra soluţiei pronunţate pe fondul ei, ci în legătură cu anum ite aspecte form ale ale judecăţii, în condi­ ţiile perm ise de lege, în sensul că rectifică anum ite erori m ateriale, înlătură obscuritatea hotărârii ori se pronunţă asupra a ceea ce a om is să soluţioneze la data pronunţării hotă­ rârii a cărei com pletare $e solicită. 3. C ă ile extraordinare d e a tac d e retractare. Nici căile extraordinare de atac de retractare - contestaţia în anulare sau revizuirea - nu încalcă principiul afirm at im pera­ tiv d e textul art. 429, întrucât în acest caz, pe baza unor noi cereri, având o altă cauzâ ju rid icd , instanţa se află în situaţia de a reveni asupra soluţiei pronunţate şi de a rejudeca litigiul, pronunţând o nouă hotărâre, ca o consecinţă a survenirii un or îm prejurări noi, necunoscute sau revelate instanţei după pronunţarea hotărârii121.

1.1A .

N iccta e , R e la tivitate a ş i o p o za b ilita te a e fe cte lo r h o tă râ rii ju d e c ă to re şti, Ed. U n iv e rsu l Ju rtd Ic, B u cu re şti,

2 0 0 8 . p. 3$. 1.1/. Le ş, N oul C o d d e p ro ce d u ră civ ilă , v o i. i, 2 0 1 1 , p. S S 4 ; A . N ic o lo e , op. eit.r p. 38,

804

CAffM S» NeSftILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 430

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

Art» 1 3 0 . A utoritatea de lucru ju d ecat. (1) H otărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autori­ tate de lucru jud ecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) A utoritatea de lucru jud ecat priveşte dispozitivul, precum şi consideren­ tele p e care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune liti­ gioasă. (3) H otărârea judecătorească prin care se ia o m ăsură provizorie nu are auto­ ritate de lucru jud ecat asupra fondului. (4) C ând hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru jud ecat este provizorie. (5) H otărârea atacată cu contestaţia In anulare sau revizuire îşi păstrează auto­ ritatea de lucru ju d ecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre. C O M E N T A R IU 1. A u to ritatea de lucru ju d ecat, efect al hotărârii ju decăto reşti, ataşat acesteia din m o m entul pro n unţării. Legea stabileşte că autoritatea de lucru judecat se ataşează autom at hotărârii prin care se soluţionează în tot sau în parte fo n d u l procesului, d a r şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesua le ori asupra oricărui a lt incident p roced ural [art. 430 alin. (1)], cât şi asupra unei chestiuni litigioase, dezlegate în cuprin­ sul considerentelor (art. 4 3 0 alin. (2)]. Hotărârile judecătoreşti care se bucură de autoritate de lucru judecat trebuie să fie pronunţate în m aterie contencioasâ şi să provină d e la o instanţâ ram ând; în ce priveşte ultim a condiţie, ea decurge din faptul că nu toate hotărârile judecătoreşti străine dobân­ desc în m od auto m at autoritate d e lucru judecat, ci num ai în urm a recunoaşterii de către autorităţile judiciare rom âne, sens în care trebuie observate dispoziţiile Capitolului I „Recunoaşterea hotărârilor străine" din Titlul III „Eficacitatea hotărârilor străine" al Cărţii a VII-a „Procesul civil internaţional" a noului Cod de procedură civilă (art. 1094 şi urm .); pe de altă parte, hotărârile în m aterie civilă şi com ercială, pronunţate într-un stat m em ­ bru al Uniunii Europene, sunt recunoscute şi în celelalte state m em bre fără a fi necesar să se recurgă la nicio procedură specială şl num ai tn caz de contestaţie partea interesată poate cere ca hotărârea să fie re c u n o s c u tă -fie pe cale principală, fie pe cale incidentală (art. 33 din Regulam entul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului] - , Regulam entul fiind aplicabil în m od direct în fiecare dintre statele m em bre ale U niunii, ca act norm ativ comunitar. 2. H otărâri care se bucură de au to ritate d e lucru ju d e ca t. Totodată, având în vedere că o excepţie procesuală, un incident procedural sau o chestiune litigioasă poate fi solu­ ţionată şi printr-o în ch eiere interlocutorie, efectul autorităţii de lucru judecat operează şi în privinţa acestora, încheierile fiind hotărâri ale instanţei, astfel cum prevede art. 424 alin. (5) NCPC, iar pe de altă parte, art. 235 NCPC dispune în m od expres că instanţa „este legată" de încheierile interlocutorii. Autoritatea de lucru judecat operează atât în cazul hotărârilor prin care acţiu nea sau cererile incidentale (cerere reconvenţională ori intervenţii voluntare ori forţate) sunt adm ise, cât şi în privinţa celor prin care acestea sunt respinse. 3. H otărâri lipsite de auto ritatea de lucru ju d e ca t. în privinţa încheierilor, ch iar dacă intră în categoria celo r interlocutorii potrivit regulilor art. 235 NCPC, când su n t pronun-

C A R M S N N S S R IL Â

805

A rt. 430

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

ţaţe în proced ura necontencioasă nu au autoritate de lucru judecat, sens în care dispune în m od expres art. 535 NCPC, norm ă specială în m ateria procedurii graţioase. în ce priveşte hotărârile provizorii, autoritatea de lucru judecat este relativă pen­ tru că funcţionează c it ă vrem e îm prejurările de fapt care au justificat adoptarea unei anum ite soluţii se m enţin neschim bate [art. 430 alin. (3) N CPC]; dacă survin m odificări, hotărârea judecătorească va putea fi m odificată sau revocată în acord cu noua situaţie de fapt, în sensul că este posibilă pronunţarea unei hotărâri care să nu coincidă cu cea iniţială. Regula înscrisă în acest text dă expresie principiului reb u s s ic stan tibus. Autoritatea de lucru judecat nu este atacată nici hotărârilor pronunţate în baza recu­ noaşterii (în to t sau în parte) a pretenţiilor reclam antului în condiţiile art. 436 N CPC ori hotărârilor prin care se încuviinţează învoiala părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 438 şi urm. NCPC, întrucât acestea nu sunt rezultatul verificării jurisdicţionale realizate d e judecător, fiind hotărâri pronunţate în absenţa dezbaterilor, a stabilirii situaţiei de fapt de către instanţă şi a aplicării norm elor d e drept incidente, ele reprezentând consecinţa unui act procedural de dispoziţie al părţii, exercitat personal sau în condiţiile art. 81 alin. (1) NCPC. De asem enea, autoritatea de lucru ju d e cat nu m ai este activă în cazul hotărârilor judecătoreşti pentru care s-a îm p lin it term enul d e prescripţie a executării silite, sens în care prevede art. 706 alin. (2) NCPC: „în cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, dacă dreptul d e a obţine obligarea pârâtului este im prescriptibil sau, după ca 2, nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fă ră a i se putea o p u n e excepţia a uto rităţii de lucru judecat". 4. în tin d e re a au to rităţii d e lucrul ju d e ca t. D isp ozitiv, co nsiderente decisive şi co n ­ sid e ren te decizo rii. Situ aţia ce lo rla lte considerente. Articolul 430 alin. (2) NCPC statuează în sensul că nu num ai dispozitivul hotărârii jud ecăto reşti dobândeşte autoritatea de lucru ju decat, ci şi considerentele pe care acesta s e sprijină, inclusiv cele p rin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Norm a com entată vine să tranşeze, în dreptul nostru, o veche dispută doctrinară cu privire la partea din hotărâre care se bucură de autoritate de lucru ju d e ca t - num ai d is­ pozitivul hotărârii pentru m otivul că acesta este cel susceptibil de executare ori, alături de acesta, si considerentele pe care dispozitivul se sprijină şi care îi explică iar în ce priveşte considerentele - num ai cele decisive ori şi cele decizorii? Considerentele decizorii sunt asim ilate de literatura d e specialitate unui aşa-num it „dispozitiv im plicit", nefiind însă agreate d e o parte a doctrinei1’1. Principiul în m aterie, acceptat de o parte sem nificativă a doctrinei, era acela că dobândeşte autoritate de lucru judecat doar ceea ce a form at obiectul dezbaterii contradic­ torii a părţilor, autoritatea de lucru judecat fiind ataşată nu num ai dispozitivului, ci şi considerentelor hotărârii, însă d o a r acelor considerente care reprezintă justificarea şi susţinerea necesară a soluţiei adoptate. în cuprinsul hotărârii judecătoreşti pot fi identificate: considerente d ecisive sa u nece­ sa re (care fac corp com un cu hotărârea şi reprezintă sprijinul indispensabil al soluţiei, întrucât constituie explicaţia acesteia şi participă în egală m ăsură la autoritatea de lucru ju d e ca t a dispozitivului}, considerente decizorii sa u cu valoare decizională {care conţin o soluţie adoptată pe cale incidentală, cu privire la un aspect dedus ju decăţii care a fost suspus dezbaterii contradictorii a părţilor şi doar din punct de vedere topografic se regă1)1 V. Ficero, D ro îte t pratique d e la p ro ced u re civ ile , se u s la d ire c tio n d e S . Guinchord, Dai l o z , Paris. 2006*2007. p. 8 4 5 , o p u d i ie s , N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă, vo i. lr 2 0 1 1 , p. 559, CAffM S» NeSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 430

sesc în considerente, fără a avea un corespondent şi într-o soluţie din dispozitiv) şi, în sfârşit, considerentele indiferente sa u supraabundente (care depăşesc sfera dezbaterilor din proces şi aduc hotărârii elem ente care nu influenţează în niciun fel soluţia adoptată, ele p u ţin d , de altfel, să lipsească din cuprinsul considerentelor)"1. Dintre acestea, noul cod de procedură a recunoscut în m od explicit autoritatea de lucru judecat (alături de dispozitiv) considerentelor decisive şi celo r deci 2 orii, astfel încât acestea po t fi atacate (chiar separat de dispozitiv, precizare ce nu interesează în cazul considerentelor decizorii) prin form ularea căilo r d e atac. Interesul atacării separate a considerentelor decizorii este determ inat d e împreju* rarea că ele conţin soluţii, iar reform area so lu ţiilo r nu se poate obţine decât în cadrul căilor de atac. în să , pe lângă considerentele decisive şi decizorii, o hotărâre judecătorească poate conţine şi considerente nenecesare sau supraabundente, d a r şi considerente greşite ori care reflectă constatări de fapt ce prejudiciază partea (în m od evident fără un corespon­ dent în dispozitiv), iar îm potriva acestora legiuitorul a prevăzut la îndem âna p ărţilor o cale de atac care poate fi exercitată în condiţiile art. 461 alin. (2) NCPC, pentru a se ani­ hila vocaţia acestora d e a intra sub autoritatea lucrului ju d e ca t prin faptul neatacârii lor şi ulterior să poată fi invocate cu efectele lucrului ju d ecat, în sensul celo r prevăzute de art. 431 N C P C Chiar dacă m otivele supra abundente d\r\ conţinutul hotărârii nu su sţin vreuna dintre soluţiile date de instanţă cererilor cu care a fost învestită sau excepţiilor pe care le-a solu­ ţio nat ori incidentelor pe care le-a tranşat, fiind redate în hotărâre cu depăşirea lim itelor învestirii şi, deci, cu încălcarea art. 22 alin. (6) NCPC, acestea vo r intra su b autoritatea lucrului judecat dacă partea interesată (prejudiciată prin inserarea lor în cuprinsul hotă­ rârii) nu va uza de exercitarea căii de atac îm potriva lor; ele pot fi num ai considerente de drept întrucât conţin dezlegări date unor problem e de drept ce nu au legătură cu ju d e­ cata acelui proces. Considerentele g reşite sunt acele considerente de drept eronate (întrucât cele de fapt sunt acoperite d e ultim a ipostază a considerentelor atacabile, în contextul art. 461 alin. (2)], astfel că dezacordul părţii în raport cu acestea o îndreptăţeşte a le ataca, potri­ vit regim ului procesual al căii de atac de care face uz (precizarea fiind im portantă în ce priveşte recursul); ele po t fi considerente decisive sau decizorii, pentru că cele nenece­ sare su n t cele care trebuie să lipsească din conţinutul hotărârii, fiind nerelevant dacă sunt sau nu corecte, astfel în cât sunt acoperite de prim a ipoteză din art. 461 alin. (2). în sfârşit, m ai pot fi atacate şi considerentele care conţin constatări de fa p t care preju d icia zâ partea, şi anum e acelea care reflectă erori a le instanţei de natură factuală, cu condiţia ca acestea să fie prejudicia bile pentru parte. Iar nu să poarte asupra unor erori nesem nificative în reţinerea situaţiei d e fap t a cauzei, fără nicio pondere în adoptarea şi justificarea soluţiei; acest tip de considerente (dintre cele decisive şi decizorii) va putea fi atacat doar prin interm ediul căilor de atac care perm it repunerea în discuţie a situaţiei de fapt a cauzei, partea fiind în s i ţinută să ju stifice interesul procesual în form ularea căii de atac prin dem onstrarea prejudiciului pe care aceste considerente i l-ar aduce. Prin urm are, în cazul acestor categorii de considerente există interesul atacării chiar separate de dispozitiv, deoarece ele ar intra su b autoritate de lucrul ju d e ca t (putând

'" A

N i e o i o e . o p . c i t . , s>. 2 7 8 - 2 8 9 .

C A R M S N N S S R IL Â

807

A rt. 430

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

fi ulterior opuse cu efectele lucrului ju d e cat într-un alt litigiu), c â t! vrem e, în prezent, partea are la îndem ân a rem ediul procedural de a obţine înlăturarea din cuprinsul hotărârii a statuărilor suplim entare făcute de instanţă dincolo de lim itele unei învestiri legale, a co nsiderentelor de drept greşite sau a celo r eronate şi care prejudiciază părţile din perspectiva situaţiei de fapt reţinute, astfel în cât acestea a r putea fi opuse într-o judecată ulterioară; ca atare, partea va trebui să adopte o asem enea conduită şi să procedeze la prom ovarea căii de atac ch iar dacă soluţia din dispozitiv îi este favorabilă şi, alături d e acesta, aderă şi la unele dintre considerentele decisive şi/sau decizorii ori chiar supraabundente, după caz, din cuprinsul hotărârii. S e poate spune că, pe lângă dispozitiv, legiuitorul asum ă autoritatea de lucru judecat a co nsiderentelor decisive şi decizorii prin dispoziţiile art. 430 alin. (2) şi o refuză con­ siderentelor supraabundente, considerentelor d e drept greşite şi celo r care cuprind constatări de fapt care prejudiciază partea, punându-i acesteia la îndem ân ă o cale d e atac adecvată, efectivă şi eficientă pentru a înlătura aceste vicii a le hotărârii şi a le îm p ied ica să se strecoare su b autoritatea lucrului judecat. 5. A u to ritatea de lucru ju d e cat pro vizo rie. Articolul 4 3 0 NCPC valorifică şi, totodată, unifică distincţia doctrinară dintre autoritatea lu cru lu i ju d e c a t - „ calitate ataşată hotă­ rârii de la m om entul adoptării ei şi până la expirarea term enului de exercitare a căilor d e atac d e reform are sau d e retractare ori, după caz, până la respingerea acestora" - şi p u terea lu cru lu i ju d e c a t - „calitate ataşată hotărârii care nu m ai poate fi reform ată sau retractată"41, ceea ce, în concepţia noului cod, corespunde autorităţii de lucru judecat definitive; în prezent însă, am bele ipostaze ale noţiunii sunt acoperite de sem nificaţiile atribuite autorităţii de lucru judecat prin acest text, în particular, prin dispoziţiile de fa alin. (4) şi (5). Astfel, art. 430 alin. (4) N CPC consacră autoritatea de lucru ju d e c a t provizorie, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului, şi ea funcţionează, potrivit distinc­ ţiei anterior arătate, pana la expirarea term enului d e apel sau recurs, după caz, pentru ipoteza în care, deşi supusă apelului sau recursului, calea de atac nu a fost exercitat!, ori până la respingerea acestor căi de atac, atunci când s-a făcut uz de ele. S e constată că în cel din urm ă caz autoritatea de lucru ju d e ca t provizorie este supusă unei d u b le condiţii: există num ai până la m om entul soluţionării căii de atac şi num ai în cazul în care apelul sau recursul su n t respinse şi, deci, hotărârea devine definitivă în form a pronunţată de prim a instanţă, dată la care şi autoritatea de lucru judecat se con­ solidează. în cazul în care calea d e atac este adm isă, iar hotărârea este schim bată sau m odifi­ cată în to t sau în parte, autoritatea de lucru ju d e cat provizorie se desfiinţează cu efect retroactiv pentru partea din hotărâre care a fost reform ată în căile de atac. 6. A n ih ilare a au to rităţii d e lucru ju d ecat. Sim etric, potrivit art. 430 alin. (5) NCPC, o hotărâre definitivă (având deplină autoritate de lucru judecat) atacată cu revizuire sau contestaţie în anulare nu îşi pierde caracterul definitiv al autorităţii d e lucru judecat decât în cazul şi la m om entul înlocuirii cu o altă hotărâre, respectiv cea din rejudecarea pe care o antrenează adm iterea oricăreia dintre aceste căi extraordinare d e atac, care, la rândul său, va fi înzestrată cu autoritate de lucru judecat.

111 / .

8 0 *

L e ş , N o u l C o d d e o r o e e d u r â c iv ilă , v o i.

1 ,2

0 11,

555

$ i

p . 5 6 0 ; I. D e le a r t u , T r a t a t , v o i,

1 1 ,2

0 0 7, o. 76,

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 431

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 431* E fectele lu cru lu i ju d ecat. (1) N im eni nu poate fi chem at în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în tem eiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) O ricare dintre părţi poate opune lucruJ anterior jud ecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. C O M E N T A R IU 1. P rezum ţia de lucru ju d e ca t. Excepţia procesuală a au to rităţii d e lucru judecat. Noul Cod de procedură civilă, pe lângă faptul că o plasează explicit tn rândul efectelor hotărârii judecătoreşti, unifică reglem entarea autorităţii de lucru ju d e ca t ca prezum ţie legala absolută şi irefragabilă a hotărârii judecătoreşti de adevăr ju d iciar (cuprinsă în dispoziţiile art. 1200 pct. 4 C. civ. 1864 - res iudicata p ro veritate habetur), ceea ce noul Cod de procedură civilă reglem entează prin art. 431, şi cea de excepţie procesua la de fond, perem ptorie şi absolută, reglem entată anterior prin dispoziţiile art. 166 CPC 1865 şi art. 1 2 0 1 C. civ. 1864, ia rîn noul Cod de procedură civilă ea constituie obiect special al reglem entării cuprinse în art. 432 NCPC; aceste constatări perm it concluzia că prin noul cod acesteia i se atribuie exclusiv statutul de instituţie de d rep t procesual. 2. Funcţia negativă a lu cru lu i ju d e ca t. Excepţie pro cesu ală d e fo n d , absolută. Articolul 431 alin. (1) dă expresie funcţiei negative a lucrului ju d e c a t potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată în m od definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, tn condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză11'. Din acest punct de vedere, noul cod de procedură nu aduce m odificări a le sem nifi­ caţiei fiecăruia dintre elem entele acţiunii civile (părţi, obiect, cauză) analizate d e doc­ trina şi jurisprudenţa anterioare, din perspectiva dispoziţiilor art. 1 2 0 1 C. civ. 1864 sau a art. 166 C P C 1865, ori din cea a prevederilor art. 163 alin. (1) CPC 1865 (în acest din urmă caz, specificul, din punct de vedere al excepţiei d e litispendenţă, reglem entată în noul cod de art. 138, fiind concom itenţa pe roiul instanţelor de fond a cererilo r de chem are în judecată în privinţa cărora se verifică tripla identitate). M ijlocul procesual de asigurare a respectării funcţiei negative a lucrului ju d e ca t este invocarea excepţiei autorităţii de lucru ju decat; excepţiile procesuale absolute, atât cele de procedură, cât şi cele d e fond, sunt supuse regim ului de invocare prevăzut d e art. 247 alin. (1) NCPC, iar o aplicare particulară a acestui regim este redată în cuprinsul dispoziţiilo r art. 432, tn m ateria autorităţii d e lucru judecat. 3. Efectul p o zitiv al lucrului ju d e cat sau natura lui probatorie. P rezum ţia d e lucru ju d ecat. Articolul 431 alin. (2) reglem entează prezum ţia lega la d e lu cru ju d e ca t, care reprezintă m anifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea este la îndem âna orică­ reia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă*’1. In acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate d e părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau num ai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) N CPC111. '«

I.C .C .J ., s . I c iv ., d e c . n r. 2 6 6 4 / 2 0 1 2 , n e p u b lic a t ă .

1211 . C . C . J . , s . c i v . ; i d e 1,5

A . N ie o lo e ,

Ca r m

sn

e p . c il.,

N S S R IL Â

p r o p r .

p.

Int.,

d e c .

nr.

5 0 9 6 / 2 0 1 1 , n e p u b lic a t l.

2 8 8 -2 8 9 .

809

A rt. 431

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Există deopotrivă încălcare a autorităţii de lucru judecat nu d o a r atunci când vin în contradicţie dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi atunci când contradicţia operează între considerentele acestora, în sensul de a se nega sau, dim potrivă, de a se afirm a ceea ce s-a negat anterior asupra unei chestiuni litigioase care a făcut obiect al dezbaterilor şi al verificării jurisdicţionale, lucrul judecat având şi o fu ncţie pozitivă care im pune judecăţii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranşate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate d e lucru judecat. Drept urm are, cea de-a doua instanţă nu m ai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie prem isa dem onstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nici nu o poate ignora. 4. R em edii pro cesu ale pentru respectarea lucrului ju d ecat. Rem ediul procesual pen­ tru respectarea autorităţii de lucru ju d e cat a dispozitivului sau a co nsiderentelor unei hotărâri definitive anterioare este invocarea excepţiei procesuale a autorităţii lucrului ju d e ca t în condiţiile art. 432 NCPC, dacă procesul este în fa ţo p rim e i instanţe. în opel, autoritatea de lucru judecat poate fi invocată fie prin m otivele caii de atac, dat fiind caracterul absolut al excepţiei, fie să se procedeze la criticarea soluţiei date de prim a instanţă excepţiei, ori poate fi valorificată ca m otiv de ordine publică, prin invoca­ rea din oficiu sau de către părţi în cursul judecării procesului în apel, dacă prim a instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii. Pentru recurs, art. 4 3 3 alin. (1) pct. 7 prevede încălcarea autorităţii de lucru judecat ca un m otiv de casare distinct, ceea ce subliniază o dată în plus im portanţa şi ponderea acestei reguli în derularea procedurii ju d iciare. Dacă în cauză se reţine autoritatea de lucru ju decat, cererea va fi respinsă ca inadm isibilă, astfel cum prevede art. 497 teza finală coroborat cu art. 498 alin. (2) teza finală N CPC; soluţia este însă valabilă nu num ai în ca 2ul încălcării autorităţii de lucru judecat a dispozitivului, dar şi a considerentelor, autoritatea de lucru judecat fiind ataşată atât dispozitivului, cât şi co nsiderentelor ei decisive şi decizorii, sens în care prevede art. 4 3 0 alin. (2) NCPC. Cu toate acestea, într-o pricină ulterioară va fi pe deplin operant efectul pozitiv al lucrului ju d e cat chiar şi în privinţa unor considerente indiferente, g reşite sa u core cuprind constatări de fa p t care prejudiciază porteo ale prim ei hotărâri, dacă partea îm potriva căreia au fo st reţinute sau pe care o prejudiciază nu a făcut uz de posibilitatea atacării acestora în condiţiile art. 461 alin. (2) NCPC, prin interm ediul căreia puteau fi înlăturate din cuprinsul m otivării, în caz contrar fiind intrate şi ele sub autoritatea de lucru judecat. Restabilirea autorităţii de lucru judecat sau înlăturarea contradicţiilor dintre două hotărâri definitive (la nivelul dispozitivelor şi/sau al considerentelor) nu ar putea avea loc decât în cazul unei re Wzu/Vv întem eiate pe prevederile art. S09 alin. (1) pct. 8 NCPC, caz în care încălcarea autorităţii de lucru judecat a avu t loc deja'11. Prin urm are, în baza noii reglem entări a autorităţii d e lucru judecat, nu este perm isa existenta unor controdicţii în tre dispozitivele a două hotărâri, d o r nici în tre dispozitiv şi considerentele unei alte hotărâri o ri în tre considerentele a d o u ă hotărâri ju d ecă to reşti definitive su cce sive. Chiar şi considerentele indiferente, greşite sau care cuprind constatări de fapt care prejudiciază partea au vocaţia de a d o b â n d i autoritate de lucru ju d e c o t dacă partea nu este suficient de vigilentă, astfel în cât să declare calea de atac îm potriva acestora, în con­ diţiile art. 461 alin. (2) NCPC. 1,1 I . C . C . J . , s . c iv . $ i d e o r o p t m t ., d e c , n r 9 6 9 8 / 2 0 0 9 , n e p u b l i c a t ă .

810

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 432

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt» 1 3 2 . Excepţia au torităţii de lu cru ju d ecat. Excepţia autorităţii de lucru jud ecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. C a efect al adm iterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie m ai rea decât aceea din hotărârea atacată. C O M E N T A R IU 1. Regim ul d e invocare a excepţiei autorităţii de lucru ju d ecat. Prima parte a textului reprezintă o reluare a dispoziţiilor art. 166 CPC 1865 şi statuează regim ul juridic al excepţiei autorităţii de lucru judecat, aceasta fiind o excepţie procesuala de fond, absoluta, de ordine publica, perem ptorie, reglem entată prin dispoziţii cu caracter im perativ şi m enită să asigure stabilitate raporturilor juridice şi eficienţă întregii activităţi judiciare. Acest regim juridic decurge din aceea că, după răm ânerea definitivă, hotărârea judecătorească dobândeşte valenţe noi care o deosebesc de toate celelalte acte de procedură, situându-se în sfera actelor de autoritate publică m enite să asigure ordinea juridică"1. C o atare, ea p o o te f i invocata de instanţa sa u de p ă rţi în orice stare a p r ic in iic h io r şi în fa ţa instanţelo r d e recurs™. Cu toate acestea, astfel cum prevede art. 247 alin. (1) teza a ll-a NCPC, ea poate fi invocata înaintea instanţei de recurs num ai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea altor dovezi în afara înscrisurilo r noi, ceea ce corespunde prevederi­ lor art. 492 NCPC, în recurs nefiind adm isibile alte probe. O atare lim itare privind regim ul de invocare a oricărei excepţii absolute este lipsită de relevanţă în ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât pentru soluţionarea acesteia întotdeauna se com ­ pară două hotărâri judecătoreşti definitive sau o hotărâre judecătorească definitivă cu ceea ce s-a dedus ju decăţii în litigiul ulterior, în care se invocă excepţia. A preciem , pe de altă parte, că nu reprezintă un im pedim ent pentru în săşi invocarea excepţiei faptul că o excepţie procesuală absolută invocată în recurs ar necesita în vederea soluţionării şi adm inistrarea altor probe decât înscrisuri, ci constituie un m otiv pentru care aceasta nu ar putea fi adm isă d e instanţa de recurs, ci, eventual, în rejudecare, după casare. 2. Partea nu poate renunţa la beneficiul au to rităţii de lucru ju d ecat. O bligaţia instanţei de a invoca excepţia. Caracterul de ordine publică al norm elor care o consacră, dar şi aplicarea consecventă a principiului autorităţii d e lucru judecat au im pus soluţia în sensul câ partea interesată în invocarea ei nu poate renunţa la acest beneficiu, după cum şi judecătorul are posibilitatea d e a „invoca din oficiu existenţa lucrului judecat într-o cauză ce*i revine spre soluţionare, chiar dacă partea angajată în noul proces nu invocă sau nu vrea să se prevaleze de hotărârea anterioară. Nu se poate face analogie cu situaţia în care partea care a o bţinu t câştig de cauză renunţă la executarea, înăuntrul term enului de prescripţie, a hotărârii pe care o obţinuse, această renunţare fiind o rem itere de datorie"1*1. Deşi textul foloseşte sintagm a „p o a te f i invocată" de instanţă, judecătorului îi revine obligaţia d e a respecta autoritatea lucrului ju d e cat indiferent care este conduita proce­ suală a părţilor în raport cu excepţia analizată, astfel încât el va trebui sa invoce autorita­ tea de lucru judecat, prin folosirea acestui instrum ent legal îm piedicându*le să reia dez­ baterea unei chestiuni litigioase, tranşate deja de o ju risd icţie anterioară şi asupra căreia m

i. l e ş ,

N o u l C o d

1 ,1 1 . C . C . J . , 5

191 / ,

crv .

d e d e

p r o c e d u r ă

p r o p r . In t ., d e c . n r . 4 9 0 9 / 2 0 1 0 , n e p u b lic a t ă .

S t o e n e s e u , S . Z iib e r s t e in ,

C A R M S N N S S R IL Â

c iv ilă , v o i. I, 2 0 1 1 , p , 5 5 5 .

e & . c it ., o . 5 2 6 ,

a p u d I. L e ş ,

N o u l C o d

d e

p r o c e d u r ă

c iv ilă , v o i. I, 2 0 1 1 , p . 5 6 6 .

811

A rt. 433

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

judecătorul „a spus dreptul"111; procedând astfel, judecătorul, în îndeplinirea rolului s lu în aflarea adevărului, aşa cum este reglem entat prin dispoziţiile art. 22 N CPC, dar şl pen­ tru asigurarea respectării unui adevăr ju d iciar an terio r stabilit, contribuie la acurateţea circuitului ju rid ic şi lim itează excesele procesuale ale părţilor. C h iar dacă este perm is ca excepţia să fie supusă dezbaterii contradictorii a părţilor şi în instanţa de recurs, Tn virtutea caracterului său absolut, pentru evitarea unor probato­ rii şi cheltuieli inutile atât pentru aparatul judiciar, cât şi pentru părţi, aceasta ar trebui invocată la un m om ent cât m ai apropiat de debutul procesului sau la data depunerii la dosar a hotărârii a cărei autoritate de lucru judecat trebuie respectată. 3. R e fo rm a tio in p e iu s. Articolul 432 teza finală prevede, cu titlu de noutate, excepţia d e la regula tradiţională aplicabilă în căile de atac - non reform atio in p eiu s - , întrucât ca efect al adm iterii excepţiei autorităţii de lucru judecat p ă rţii i $e p o a te crea în propria cale de a ta c o situaţie m a i rea decât aceea din hotărârea atacată. Deşi soluţia pare una radicală, este o înrăutăţire aparentă a situaţiei ju rid ice a titu­ larului căii de atac, întrucât acesta a beneficiat plen ar de garanţiile regulii enunţate în cadrul procesului originar, finalizat prin hotărârea judecătorească definitivă peste a cărei autoritate de lucru judecat a intenţionat să treacă, iniţiind un nou proces asupra unei chestiuni tranşate de o instanţă anterioară. în concordanţă cu caracterul d e ordine publică al excepţiei autorităţii de lucru ju d e ­ cat, reform atio in p e iu s este form a cea m ai energică de a se im pune respectarea funcţiei ju risdicţio nale a hotărârii judecătoreşti şi m ijlocul cel m ai eficient d e asigurare a coeren­ ţei circuitului civil, precum şi de păstrare a ordinii juridice.

A r i- 4 3 3 . Puterea executorie. H otărârea judecătorească are putere executo­ rie, în condiţiile prevăzute de lege. C O M E N T A R IU 1. Executori a litatea hotărârii ju d e că to re şti. Partea căzută în pretenţii sau care a pier­ du t procesul, deci cea care a fost condam nată prin hotărâre să dea, să facă sau să nu facă ceva, este ţinută sa execute de bunăvoie dispoziţiile hotărârii judecătoreşti (art. 622 alin. (1)1, iar în cazul în care nu o va face, creditorul va putea declanşa procedura executării silite îm potriva sa (art. 622 alin. (2)1. Caracterul executoriu al hotărârii judecătoreşti decurge din însuşirea acesteia de a fi titlu executoriu, sens în care dispune art. 632 alin. (2) N CPC: „Constituie titluri executo­ rii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum ţ i orice alte hotărâri sa u înscrisuri care, p o trivit iegii, p o t f i p u se în executare". Puterea executorie însoţeşte hotărârea judecătorească până la îm plinirea term enului d e prescripţie a executării silite, însă prescripţia nu operează de plin drept, ci num ai la cererea persoanei interesate; în cazul în care a intervenit prescripţia executării silite, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este im prescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i s e p u tea o p u n e excepţia autorităţii de lucru judecat, sens în care prevede art. 706 alin. (2) NCPC.

111

1. U ş ,

N o u l C o d

E d ie io n e s J u r id ic a *

312

d e

p r o c e d u r ii c iv ilă , v o i.

E u r o p a -A m

^ r ic a , B u e n o s

t,

2 0 1 1 , p .

5 6 6 ;

t.T . U t b m o n ,

M

a n u a l d e

D e r e c h o

P r o c e s u a l C iv il.

A ir e s , 1 9 8 0 , p . 6 1 0 .

C A ffM S» N eSftILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 433

2. H o tărârile executo rii ne d e fin itive şi h o tărârile d e fin itive . Din prevederile art. 632 N CPC reiese câ p o a te f i executorie şi o hotărâre care nu este definitiva, deci susceptibilă de dpel sau recurs, după caz. Ca regulă, caracterul executoriu al unei hotărâri ju d ecă to re şti nedefinitive se verifică în ipotezele descrise de art. 633 NCPC, şi anum e: a) hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, şi b) hotărârile date în prim ă instanţa, fără drept d e apel, ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2). însă, există şi hotărâri pronunţate în prim ă instanţă, supuse num ai apelului, cărora legea le stabileşte caracterul executoriu în mod expres, derogatoriu de la norm a generală, spre exem plu: hotărâri pronunţate în m ateria ordonanţelor preşedinţiale - a r t . 996 alin. (2); hotărâri pronunţate în cereri de valoare redusă - art. 1030 alin. (3); hotărâri de evacuare din im obile folosite sau ocupate fără drept - art. 1041 alin. (5) etc. în plus, atunci când au un anu m it obiect, hotărârile prim ei instanţe se bucură de executare provizorie de d rep t - cum sunt cele enum erate la art. 448 N CPC - după cum este posibil ca instanţa so încuviinţeze execuforeo provizorie, în condiţiile prevăzute de art. 449 N C P C când apreciază asupra oportunităţii unei astfel de măsuri. Aceste hotărâri (la care se referă dispoziţiile art. 633 NCPC) executorii, dar nedefinitive, pot fi puse în executare p e riscu l creditorului, astfel cum prevede art. 637 alin. (1) NCPC. Hotărârile definitive sunt cele enum erate de art. 634 NCPC. 3. A lte titlu ri executo rii. Noul Cod d e procedură conţine dispoziţii speciale cu privire la hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale o rganelor cu atribuţii ju risdicţio nale (art. 635), la titlu rile executorii europene (art. 636), înscrisurile autentice notariale (art. 639), titlu ­ rile de credit (a r t 640), precum şi la alte titluri executorii (enum erate la art. 638) care, de asem enea, pot fi puse în executare pentru că legea prevede expres aceasta (art. 635) sau le atribuie caracterul de titlu executoriu. 4. C aracterul su sp e n siv al căilo r d e atac. Din punct d e vedere al co ndiţiilor de fond, este necesar ca hotărârea să conţină dispoziţii susceptibile să fie ad u se la îndeplinire pe cale d e executare silită şi sâ nu opereze efectul su sp ensiv al căilo r d e atac. Astfel, a r t 4 6 8 alin. (5) prevede în mod expres caracterul su sp en siv a l apelului, astfel că hotărârile date în prim ă instanţă nu sunt executorii, în m ăsura în care legea prevede că ele sunt susceptibile de apel. Hotărârile de prim ă instanţă su n t definitive dacă nu sunt supuse apelului şi nici recursului [art. 634 alin. (1) pct. l j şi devin definitive la data expirării term enului d e exer­ citare a apelului dacă, deşi su n t susceptibile de apei, calea de atac nu a fost exercitată [art. 634 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) p c t 3). Totodată, este de m enţionat câ există hotărâri pentru care operează efectu l su sp en ­ s iv ş i în m ateria recursului, în condiţiile art. 4 8 4 alin. (1) N CPC - cauze privitoare la stră­ m utarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. Atât în cazul recursului (în alte situaţii decât în cele pentru care efectul suspensiv operează de drept), potrivit art. 4 8 4 alin. (2) NCPC, precum şi cazul celorlalte căi extra­ ordinare de atac - contestaţie în anulare, în tem eiul art. 507 NCPC, şi revizuire, conform art. 512 N C P C -, este posibil să se producă efectul su sp ensiv de executare, însă num ai la cerere, su b condiţia plăţii unei cauţiuni, dacă instanţa dispune astfel.

CARM gN N S S R ILÂ

813

A rt. 434

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

5. Su p rim are a ce rin ţe i în ve stirii cu fo rm u lă executorie pentru d o b ân d irea caracte­ rului d e titlu executoriu. Spre deosebire de reglem entarea anterioară, o hotărâre ju d e ­ cătorească susceptibilă de a fi pusă în executare nu m a i trebuie învestită cu fo rm u lă exe­ cutorie pentru a d e ve n i titiu executoriu, astfel cum prevedea art. 374 alin. (1) CPC 1865, suprim area acestei form alităţi operând pentru o rice alt în scris câruia legea îi atribuie valoarea d e titlu executoriu. M ai m ult decât atât, această facilitate ?n etapa executării silite este de im ediată a p lic a r e - d e la data intrării în vigo are a noului cod - deci pentru înscrisuri pentru care legea prevedea form alitatea învestirii cu form ulă executorie, d a r ţi pentru hotărâri judecătoreşti pronunţate în procese începute anterior în vigoare a noului cod, prin derogare d e la prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 care dispun că „dispoziţiile Codului d e procedură civila se aplică num ai p ro ceselo rşi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", aceasta deoarece art. 10 din aceeaşi lege prevede în m od expres: „O ri de câte ori prinţr-un act norm ativ se prevede învestirea cu form ulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris, acestea vo r fi p u se în executare, de ia data in tră rii în vigoare o Codului de proced ură civila, fă ră a f i necesa ră învestirea cu fo rm u lă executorie". în schim b însă, form alitatea de învestire cu form ulă executorie trebuie îndeplinită d a ca p a rtea declanşează executarea silită, învestire ce are loc la m om entul încuviinţării executării silite, iar fo rm u la executorie s e va reg ă si în partea fin o lă a în cheierii de încuviinţare a executării silite, astfel cum o prevede art. 665 alin. (7) NCPC. Ca şi în vechiul cod, în continuare este reglem entata încuviinţarea executării silite d e către instanţa de executare prevăzută de art. 650, sens în care dispune art. 665 alin. (1) NCPC, procedură în cadrul căreia instanţa de executare va fi ţinută să verifice dacă dreptul de a obţine executarea silită nu este prescris, în aplicarea dispoziţiilor art. 705 şi urm . NCPC.

A r(« 4114. Forţa probantă. Hotărârea judecătorească are forja probantă a unui înscris autentic. C O M E N T A R IU Textul acordă valoarea de înscris autentic h o tă râ rii ju d ecă to re şti şi fo rţa probantă corespunzătoare unui asem enea înscris. Este o consecinţă firească, întrucât hotărârea judecătorească em ană de la o autoritate p u b lic a -in s ta n ţa de ju d ecată, potrivit Titlului III, Capitolul VI, Secţiunea 1 din Constituţia Rom âniei, republicată - , aceasta fiind întocm ită şi elaborată în form a şi condiţiile stabilite de lege, astfel cum dispune art. 269 alin. (1) NCPC. Forţa probantă a înscrisului autentic şi, deci, a oricărei hotărâri judecătoreşti este reglem entată prin dispoziţiile art. 270 NCPC. D ispoziţiile art. 1171 C. civ. 1864 au răm as în vigoare ch iar şi după data de 1 o cto m ­ brie 2011 (data intrării în vigoare a noului Cod civil), potrivit prevederilor art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, norm ă prin care s-a d isp u s abrogarea C odului civil din 1864, cu excepţia art. 1169*1174 şi art. 1176-1206, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

314

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 435

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt» 4 3 5 . O b lig ativ itatea şi op ozab ilitatea hotărârii. (1) H otărârea judecă­ torească este obligatorie şi produce efecte num ai între părţi şi succesorii acestora. (2) H otărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât tim p cât aceasta din urm ă nu face, tn condiţiile legii, dovada contrară. C O M E N T A R IU 1. R e lativitatea hotărârii ju d e căto re şti. Efectele o b ligato rii pentru părţi. O p o zab i­ litate . Hotărârea produce drepturi şi obligaţii doar faţă de părţi şi succesorii acestora, obligativitatea hotărârii judecătoreşti fiind cea care im pune ca părţile să se supună efec­ te lo r lucrului judecat şi să îşi conform eze conduita corespunzător. Relativitatea efectelor hotă rării judecătoreşti reprezint! o tran spu nere în plan procesual a raportului de drept substanţial, fiind ju st şi echitabil ca hotărârea judecătorească să producă efecte num ai între părţile litigante; ea nu trebuie să creeze situaţii avantajoase pentru terţi, dar nici să dăuneze acestora; în acest context, în doctrină, se m enţionează dubla relativitate a hotărârii judecătoreşti: aceea a lucrului judecat şi aceea a efectului obligatoriu (com ună convenţiilor)111. în categoria p ă rţilo r sunt incluşi reclam antul, pârâtul şi intervenientul vo lu ntar sau forţat, potrivit distribuţiei procesuale de la data finalizării ju decăţii prin pronunţarea hotărârii, indiferent dacă aceştia au stat în proces personal sau prin m andatar, indiferent dacă a fost vorba despre o prezenţă fizică sau ju rid ică (ceea ce presupune însă legala citare), după cum nu are im portanţă nici izvorul reprezentării în proces - m andat legal, convenţional sau cu caracter ju d icia r Hotărârea judecătorească n u este opozabilă procurorului, întrucât acesta nu dobân­ deşte calitatea de parte în proces în cazul în care participă la judecată, în condiţiile per­ m ise de art. 92 NCPC, răm ânând străin d e raportul ju rid ic de drept substanţial soluţionat prin hotărârea judecătorească. De asem enea, ea răm âne inopozabild şi a lto r categorii de participanţi la procesul civil - m artori, experţi, m inori audiaţi în pricin ile de dreptul fam iliei, autorităţi sau persoane care deţin un în scris p rivito r la pricină şi care îl prezintă instanţei în urm a unei dispoziţii în acest sens, astfel cum prevăd art. 293 şi art. 298 NCPC. în plus, există cazuri când o hotărâre este opozabilă unor persoane care nu au parti­ cipat la proces în calitate de p a r t e -s p r e exem plu tutorele desem nat de instanţa de tutelă în condiţiile art. 118 N CC - , d a r şi hotărâri ju d ecă to re şti opozabile erg a om nes, cum sunt hotărârile pronunţate în m ateria contenciosului constituţional, astfel cum prevede art. 147 alin. (4) din C onstituţia Rom âniei, cele pronunţate în contencios adm inistrativ prin care s-a anulat în to t sau în parte un act adm inistrativ cu caracter norm ativ (art. 23 din Legea nr. 554/2004), dar şi în m ateria stării civile (de exem plu anularea sau nulitatea căsătoriei, divorţul, anularea, nulitatea sau desfacerea adopţiei) sau capacităţii persoanei (de exem plu declararea judecătorească a dispariţiei şi a m orţii, punerea sub interdicţie, decăderea din drepturile părinteşti). Succeso rii cărora hotărârea le este opozabilă, indicaţi de art. 435 alin. (1) partea fin a li N CPC sunt avâ n zii-cau zi {habentes causam ), şi anum e: succesorii universali, cu titlu universal, cu titlu particular şi creditorii chirografari, o categorie interm ediară între părţile procesului şi terţii veritabili (p e n itu s extranei). | l i i L e ţ j N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă , v o i . I, 2 0 1 1 , p . 5 6 1 ; A . N t e o l a e , o p . c i t . , p , 1 6 5 ţ i 3 1 6 .

C A R M S N N S S R IL Â

815

A rt. 435

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în doctrină, s-d opinat că obligativitatea hotărârilor judecătoreşti faţă de succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, neparticipanţi la judecatâ, decurge din legătura juridică specială în care se găsesc aceştia cu autorul de la care provin drepturile lor (care a fo st parte în procesul în cadrul căruia a avut posibilitatea apărării drepturilor transm ise ulterior, cu respectarea tu tu ro r garanţiilor procesuale), criticându-se teoria reprezentării, a com unităţii de interese ori a continuări) personalităţii autorului pentru justificarea tem eiului extinderii efectelor hotărârii faţă de avănzii-cauză cărora efectele hotărârii judecătoreşti li se im pun cu forţa relativităţii (ca şi cum ar fi fost participanţi la proces); în schim b, în privinţa credito rilor chirografari, acelaşi autor precizează că efec­ tele hotărârii se produc nu cu forţa relativităţii (întrucât aceştia nu dobândesc drepturi şi nu le sunt im puse obligaţii, în mod direct, prin hotărâre), ci în baza opozabilităţii (pentru că suportă fluctuaţiile patrim oniului debitorului lor ce po t fi generate de un proces pur­ tat în contradictoriu cu acesta, fiind astfel influenţat dreptul lor de gaj generai izvorât din lege - art. 1718 C. civ. 1864 sau garanţia com ună a creditorilor, potrivit art. 2324 N CC)111. Totodată, trebuie m enţionat că noul cod de p ro ce d u ri a reglem entat în m od expres situaţia procesuală a înstrâinâtorului şi a su cceso rilo r săi, prin dispoziţiile art. 39. Pe de altă parte, o aplicare particulară a principiului opozabilităţii hotărârii ju d e că ­ toreşti şi succesorului cu titlu particular se regăseşte în dispoziţiile art. S63 alin. (4) NCC în m ateria acţiunii în revendicare, text care prevede câ: „H otărârea judecătorească prin care s-a ad m is acţiunea în revendicare este opozabilă şi poate fi executată şi îm potriva terţului dobânditor, în condiţiile Codului d e procedură civilă”. 2. O p o zab ilitatea h o tărârii ju d ecăto reşti faţă d e te rţi. M ijlo c d e probă. A rticolul 435 alin. ( 2 ) reglem entează opozabilitatea hotărârii judecătoreşti faţă de terţi, şi anum e pând ia dovada contrară. O pozabilitatea unui act (convenţional ori ju ris d ic ţio n a l- precum hotărârea judecăto­ rească) nu presupune extinderea efectelor sale obligatorii asupra terţilor, însă terţii vo r respecta hotărârea în mod indirect, respectiv cu privire la efectele legate de m odificarea ordinii ju rid ice pe care pronunţarea acesteia a determ inat-o :i. Textul are în vedere distincţia între opozabilitatea efectelor obligatorii şi forţa pro­ bantă a actului {instrum entam ) care consem nează rezultatul final al judecăţii şi care se m anifestă nu num ai între părţi, ci şi faţă d e terţi; Constatarea instanţei se im pune părţilor ca prezum ţie irefragabilă de adevăr, însă terţii nu pot fi ţinuţi de veridicitatea unei soluţii care, în ce-i priveşte, poate fi falsă, astfel încât au posibilitatea să conteste valoarea lucrului judecat şi să respingă constatările anterioare ce le su n t opuse, întrucât, sub raport probatoriu, pentru ei hotărârea are valoarea unei prezum ţii relative, conform art. 328 alin. (2) N CPCI3!. Prin urm are, faţă d e terţi hotărârea judecătorească nu este decât un m ijloc de probă şi, ca atare, li se opune cu valoarea unui fapt ju rid ic, susceptibil de proba contrară. So luţia este pe deplin justificată, întrucât terţii sunt străini de acel proces, nu au participat la judecată şi nu şi-au putut prezenta, în condiţii de contradictorialitate şi cu respectarea dreptului lor la apărare, propria poziţie faţă de situaţia juridică litigioasă soluţionată prin hotărârea judecătorească cu care sunt confruntaţi.

' " A . NtCOtOâ, O p . C it ., p . 1 7 7 -1 7 9 . 1.1 /d e m , p . 4 4 ş i 3 1 6 . 1.1 l . C C J . , s . c iv . Si d e p ro p r, in t ., d e c , nr. 4 9 0 7 / 2 0 1 0 , n e p u b lic a t â .

816

CAffM S» NeSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 436

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Secţiunea a 2-a. Hotărârile date în baza recunoaşterii pretenţiilor A r i» 4 3 6 . C azuri. (1) C ând pârâtul a recunoscut tn tot sau în parte pretenţiile reclam antului, instanţa, la cererea acestuia din urm ă, va da o hotărâre în m ăsura recunoaşterii. (2) D acă recunoaşterea este parţială, judecata va continua cu privire la preten­ ţiile răm ase nerecunoscute, instanţa urm ând a pronunţa o nouă hotărâre asupra acestora. C O M E N T A R IU 1. A ch iesarea to ta lă sau p a rţia lă a p ârâtu lu i la pretenţiile reclam an tu lu i. Codul anterior reglem enta instituţia hotărârilor parţiale prin dispoziţiile art. 270, soluţie ce era posibilă în ipoteza achiesării parţiale a pârâtului la pretenţiile reclam antului, astfel că instanţa, la cererea reclam antului, putea pronunţa o hotărâre parţială în m ăsura recu­ noaşterii. Noutatea norm ei analizate şi care o substituie pe cea anterior m enţionată este că pârâtul p o a te recunoaşte ch io r în tot pretenţiile reclam antului, iar nu num ai parţial, consec in ţa acestei achiesări fiind aceea că instanţa, te cererea reclam antului, va putea pro­ nunţa nu doar o hotărâre parţială, ci o hotărâre Tn baza recunoaşterii pretenţiilor, cu efect extinctiv pentru întregul raport ju rid ic litigios. în cel din urm ă caz, instanţa va pronunţa o hotârâre bazată in teg ra i pe recunoaşterea pârâtului, fără a mai adm inistra probe. O asem enea hotărâre, dată în baza recunoaşterii pretenţiilor în tot sau în parte, este lipsită de autoritate de lucru ju d eca t, întrucât pronunţarea ei este rezultatul unui act de dispoziţie al pârâtului, reflectat în hotărârea judecătorească. Pârâtul nu va m ai putea pune în discuţie într-un nou litigiu actul său de recunoaştere nu ca urm are a excepţiei lucrului judecat, ci pentru că m anifestarea sa de voinţă, ca act procedural d e dispoziţie, a fost consem nată în cuprinsul hotărârii judecătoreşti în urma percepţiei directe, nem ijlocite a judecătorului, iar hotărârea judecătorească are valoarea probatorie a unui în scris autentic [art. 269 alin. (1) NCPC] care face dovada până la decla­ rarea sa ca falsă [art. 270 alin. (1) NCPC]. Dacă achiesarea este totală, iar această recunoaştere a pârâtului a intervenit la pri­ m ul term en d e judecată în faţa prim ei instanţe (în litigiile d e natură contractuală şi dacă acesta nu a fost pus în întârziere anterior iniţierii litigiului), pârâtul va fi exonerat d e plata cheltuielilo r de ju d eca ta , sens în care dispune art. 454 NCPC. Hotărârea pronunţată în baza art. 436 alin. (1) NCPC este executorie de drept, potrivit dispoziţiilor art. 443 alin. (1) pct. 9 NCPC. 2. Pro nu nţarea unei hotărâri parţiale. Continuarea ju d e că ţii pentru restul preten­ ţiilor. Articolul 436 alin. (2) NCPC prevede câ dacă recunoaşterea pârâtului este num ai în parte, instanţa, la cererea reclam antului, va pronunţa o hotârâre parţială, în măsura recunoaşterii. tn acest caz judecata va continua, cu privire la pretenţiile râ m ase nerecunoscute, potrivit dispoziţiilor dreptului com un, asupra cărora instanţa va da o nouă hotărâre în urm a unor dezbateri contradictorii, pronunţând de această dată o hotărâre care este înzestrată cu autoritatea lucrului judecat. CARM SN N S S R ILÂ

817

A rt. 437

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

3. Recunoaşterea preten ţiilo r fo rm u la te prin cererile incid entale. Recunoaşterea pretenţiilor poate avea loc şi în cadrul soluţionării cererii reconvenţionale, astfel că, în le gă tu ri cu pretenţia care face obiectul acestei cereri incidentale, redam antul-pârât poate recunoaşte în to t sau în parte pretenţiile pârâtului-reclam ant, titu lar al cererii reconvenţionale. De asem enea, nu este exclusă nici recunoaşterea pretenţiilor intervenientuluî principal, în to t sau Tn parte, de către pârâtul căruia îi o pu ne pretenţia dedusă judecăţii, prin form ularea cererii de intervenţie.

A r i , 4 3 7 » C alea de atac. (1) H otărârea prevăzută la art. 436 poate fi atacată num ai cu recurs la instanţa ierarhic superioară. (2) C ând recunoaşterea pretenţiilor a fost făcută înaintea instanţei de apel, hotărârea prim ei instanţe va fi anulată în m ăsura recunoaşterii, dispunându-se adm iterea, în m od corespunzător, a cererii- D ispoziţiile art. 436 alin. (2) răm ân aplicabile. C O M E N T A R IU 1. Recurs. Hotărârea pronunţată d e prim a instanţă în baza art. 436 N CPC este suscep­ tibilă num ai d e recurs, la instanţa ierarhic superioară. Sem nificaţia norm ei este aceea că legiuitorul a înţeles să excludă exercitarea căii d e atac ordinare (apelul) îm potriva acestei hotărâri judecătoreşti, nu însă şi a celorlalte căi extraordinare de atac decât recursul, respectiv contestaţia Tn anulare şi revizuirea11'; în cazurile în care legea nu perm ite exercitarea contestaţiei în anu lare sau a revizuirii, norm a este una expresă, cum este. de exem plu, cea d e la art. 927 alin. (3) NCPC. Accesul părţii la celelalte căi extraordinare d e atac va fi însă su bordonat îndeplinirii co ndiţiilor de adm isibilitate specifice fiecăreia dintre ele. Astfel, contestaţia în anulare va putea fi prom ovată îm potriva unei hotărâri definitive sau a unei instanţe de recurs [art. 503 alin. {1} şi (2)] şi, în plus, contestaţia în anulare propriu-zisă [art. 503 alin. (1)] este inadm isibilă dacă m otivul putea fi invocat pe calea recursului [art. 504 alin. (1)]. Pe de altă parte, în cazul revizu irii cerinţa de adm isibilitate prevăzută de art. 509 alin. ( 1 ) este aceea ca hotărârea supusă revizuirii să fie pronunţată asupra fondului (ca urm are a verificării ju risdicţionale realizate de instanţă) sau să evoce fondul. 2. Recunoaşterea p re te n ţiilo r în apel. Recunoaşterea pretenţiilor reclam antului poate avea loc şi înain tea instanţei de apel, situaţie pentru care art. 437 alin. (2) NCPC prevede că hotărârea prim ei instanţe va fi anulată în m ăsura recunoaşterii, aşad ar în tot sau în parte, şi se va adm ite cererea în m od corespunzător. Dacă recunoaşterea este una parţială, dispoziţiile art. 436 alin. (2) su n t aplicabile şi în apel, astfel că, după adm iterea apelului, anularea sentinţei şi adm iterea Tn parte a pre­ tenţiilor reclam antului, instanţa de apel va continua Judecata (Tn evocarea fondului) cu privire 1a pretenţiile răm ase nerecunoscute şi va pronunţa, în condiţiile art. 480 alin. (6) NCPC, o nouă hotărâre asupra acestora, susceptibilă de recurs, dacă este ca 2ul, adică dacă acea hotărâre, potrivit dispoziţiilor procedurale, poate fi atacată cu recurs.

,11 P e n t r u o p i n i a c o n t r a r ă , a s e v e d e a i i e j , N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă , v o i . 1 . 2 0 1 1 , p . 5 7 0 .

818

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 438

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

Secţiunea a 3 -a . Hotărârea prin care se încuviinţează învoiala părţilor A r i . 4 3 8 . C o n d iţiile în care se poate lua act de tranzacţie. (1) Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, ch iar fără sâ fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzactia 9 t lor. (2) D acă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi prim ită chiar de un singur judecător. (3) D acă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în cam era de consiliu. C O M E N T A R IU 1. Contractul d e tran zacţie . Tran zacţia ju d icia ră . Din punct d e vedere substanţial, contractul d e tranzacţie este reglem entat de dispoziţiile art. 2267-2278 NCC, norm e care prevăd condiţiile d e form ă şi de fond ale acestui act juridic. Astfel, tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă. Noul Cod de procedură civilă reglem entează, prin prevederile art. 438-441, aspec­ tele de ordin procedural ale tranzacţiei ju d icia re, deci ale tranzacţiei în ch eiate de părţi cu scopul stingerii unui litigiu aflat pe rolul instanţei, prin pronunţarea unei hotărâri de expedient. Tranzacţia poate fi încheiată în o rice etapă a procesului, în prim ă instanţă sau în căile de atac (astfel cum prevede art. 462 NCPC), d a r şi în faza executării silite, această posibi­ litate fiind expres prevăzută în prezent de art. 2267 N CC10. 2. A ct procedural de d isp o ziţie . Tranzacţia, fiind un act procedural d e dispoziţie, poate fi încheiată de părţi personal sau prin m andatar cu procură specială ori cu încu­ viinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii adm inistrative com petente, sens în care dispune art. 81 alin. (1) NCPC. Dacă cel reprezentat este m inor, încheierea tranzacţiei nu poate avea loc prin tutore decât cu avizul consiliului de fa m ilie ţ i a u to ri zorea instanţei d e tutelâ, astfel cum prevede art. 144 alin. (2) N CC, după cum , în alte situaţii, în raport de tem eiul reprezentării, este nevoie de încuviinţarea prealabilă o instanţei de ju d eca tă (de exem plu art. 975 alin. (2) N CPC în cazul actelor de înstrăinare încheiate de adm inistratorul-sechestru desem nat în cazul m ăsurii asigurătorii a sechestrului ju d icia r sau transferul - înstrăinarea - d e drep­ tu ri de la o parte la cealaltă). De asem enea, dacă m andatarul părţii este avocat, va trebui inserată în mod expres ţi neechivoc în cuprinsul contractului de asistenţă juridică această abilitare a avocatului de a încheia acte de dispoziţie procesuală în num ele părţii. Pentru situaţiile de coparticipare procesuală, tranzacţia este perm isă ch iar şi num ai unora dintre coparticipanţi, cu condiţia de a nu se prejudicia drepturile celorlalţi, dispo­ ziţie înscrisă cu valoare de principiu în art. 60 alin. (1) NCPC. 3. M om entu l d e p u n erii în Instanţă a tran zacţiei. Procedura d e ju d e ca tă . Astfel cum prevede art. 438 alin. (1) NCPC, legea îngăd uie părţilor să se înfăţişeze o ricâ n d în cursul V . M . C i o b o n u , T r a t a t , v o i . II, p , 2 4 3 ; M . T d b â r c â , 6 h . 8 u t a , o p . c i t . , 2 0 0 7 , p . 7 2 3 .

Ca r m

sn

N S S R IL Â

819

A rt. 439

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

ju d ecâ ţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească tranzacţia lor, iar alineatele urm ătoare indică procedura de urm at în cazul în care acestea se înfăţişează în ziua stabilită pentru judecată ori între term ene. Dacă se prezintă la term enul stabilit, cererea de a se lua act de tranzacţie va putea fi prim ită de un singur judecător, în faţa căruia părţile vo r pune concluzii, acesta făcând verificările ce se im pun într-o astfel d e situaţie: obiectul licit şi m oral al tranzacţiei, con­ sim ţăm ântul valabil exprim at al părţilor, existenţa m andatului special dacă s-a recurs ia încheierea tranzacţiei prin reprezentant sau a celorlalte autorî 2ări prevăzute de lege, existenţa în patrim oniul părţilor a drepturilor asupra cărora tranzacţionează. Dacă părţile se înfăţişează într-o oltâ zi, judecata are loc în cam era de consiliu, con­ form alin. (3) al art. 438, însă, în am bele situaţii, com pletul în com punerea prevăzută de lege este cel care va pronunţa hotărârea d e expedient, în şedinţă publică, potrivit preve­ d e rilo r art. 402 NCPC. 4. în cu viin ţa re a în v o ie lii părţilor. C o n d iţii. Pentru a produce efectul extinctiv al pro* cesului este necesar ca instanţa să ia act d e tranzacţie şi să o consfinţească prin pronun­ ţarea unei hotărâri, tranzacţia urm ând a alcă tu i dispozitivul hotârârii ju d ecă to re şti. în raport de term enii şi form a convenţiei părţilor, instanţa, în virtutea rolului activ astfel cum este reglem entat de art. 22 alin. (2) NCPC, va fi în m ăsură să constate că nu poate pune capăt procesului prin sim pla încuviinţare a învoielii lor, d e exem plu în cazu­ rile în care tranzacţia intervenită între părţi priveşte litigii aflate pe rolul altor instanţe; dacă aceasta conţine şi alte clauze ce prezintă interes pentru litigiul în care se solicită pronunţarea hotărârii de expedient, instanţa va putea valorifica înţelegerea părţilor ca un în scris al pricinii, potrivit forţei probante a acestuia, soluţie posibilă prin aplicarea în plan procesual a principiului conversiunii actelor ju rid ice, aspect ce va trebui însă supus dezbaterii părţilor; la acest m om ent principiul enunţat are valoare norm ativă, date fiind dispoziţiile art. 1260 N CC111. Alteori, în aplicarea aceleiaşi conversiuni, tranzacţia va putea fi valorificată din per­ spectiva altui act procedural de dispoziţie al părţilor, anum e renunţarea la calea de atac (sau achiesarea la hotărâre, conform art. 463 N CPC), renunţarea la cererea de chem are în judecată sau la în su şi dreptul pretins, reglem entate d e art. 406 şi art. 408 NCPC1’1. 5. H otărârea d e exp e d ie n t nu este în ze strată cu a u to rita te d e lucru ju d e ca t. H otă­ rârile prin care se încuviinţează învoiala părţilor nu se bucură de autoritate d e lucru judecat, întrucât instanţa nu realizează o verificare ju risd icţio n a l! a pretenţiilor deduse judecaţii, dezbaterile judiciare fiind substituite de contractul în cheiat de părţi, care va constitui dispozitivul hotărârii; hotărârea judecătorească este doar fa rm a pe care o îm bracă convenţia dintre părţi»31.

A rt. 4 3 9 . Form a tran zacţiei. Tranzacţia v a fi încheiată în form ă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii.

1)1C.A. Bucureşti, s. a iX-aciv. şi de propr. int., dec. nr. 3 4 0 /A /2 0 0 5 ,în C N e g rild , Apelul în procesul civil. Practică judiciară, Ed. Ham angiu, Bucureşti, 2007, p, 404. ul C.A. Bucureşti, s. a tX-a civ. şi de propr. int.. dec. nr. 48/A/2006, dec. nr. 129/A/2005. id e m , p, 401 şi 407. 1,1A Ntcotae, op. cit., p. 268. 820

C A ffM S» N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 440

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

C O M E N T A R IU 1. Form a scrisă . în sc ris su b se m n ătu ră p riv a ţi. Pentru a putea fi pronunţată o hotă­ râre prin care să se încuviinţeze învoiala părţilor este necesar ca aceasta să fie perfectată în form ă scrisă, conţinutul ei urm ând a se regăsi integral în cuprinsul dispozitivului. în aceiaşi tim p, form a scrisă a tranzacţiei este prevăzută ca o condiţie a d p ro b a tia nem şi de art. 2272 NCC. Făptui că învoiala părţilor va fi înfăţişată în scris nu transform ă tranzacţia într-un act solem n111. Aşadar, tranzacţia părţilor îm bracă form a unuî înscris su b sem n ă tu ră privată ce va fi red a t integral în cuprinsul dispozitivului hotărârii care constituie titlu executoriu, potrivit art. 633 pct. 2 NCPC, fiind o hotărâre fără drept d e apel. 2. Sem narea p re alab ilă a tran zacţie i. Potrivit art. 439 N C P C singura condiţie impusă de text pentru a atrage pronunţarea unei hotărâri prin care se încuviinţează învoiala părţilor este înfăţişarea învoielii în scris, ceea ce im plică sem narea tranzacţiei ju diciare în prealabil prezentării ei în instanţă, în caz contrar neputând fi vorba despre o învoială. Rezultă că nu este obligatorie prezenţa am belor părţi în faţa instanţei pentru a se înfă­ ţişa convenţia sem nată de către acestea, nefiind reglem entată nici expres, nici im plicit o astfel de obligaţie. Num ai nereguli evidente legate de sem narea tranzacţiei ori necesi­ tatea unor lăm uriri sau punerea în discuţie a conţinutului tranzacţiei pot face necesară prezenţa în faţa instanţei a am b elo r părţi, care vo r trebui citate cu m enţiune expresă în acest sens*. 3. Tranzacţia în ch eiată în form ă autentică. Excede dispoziţiilor legale de drept m aterial, d a r şi de ordin procedural încheierea tranzacţiei în form ă autentică, legea prevăzând doar form a scrisa a tranzacţiei; însă, dacă părţile au ales să procedeze astfel tranzacţie încheiată sub form a unui act notarial - în legătura cu un proces aflat pe rol şi convin prin concesii şi renunţări reciproce să îi pună capăt, instanţa de judecată va lua act de învoiala lor, dacă înscrisul autentic notarial nu constată o creanţă, lichidă şi exigibilă; în cazul în care înscrisul autentificat de notarul public constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, părţile se află deja sub puterea unui titlu executoriu, sens în care dispune art. 638 alin. (1) pct. 2 NCPC coroborat cu art. 101 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată, astfel încât acesta nu va putea fi dublat şi prin pronunţarea hotărârii de expedient; în acest caz, instanţa d o a r va constata stingerea litigiului prin încheierea unei tranzacţii extrajudiciare, pronunţând soluţia în cauză în raport de etapa procesuală în care ea a intervenit şi în măsura în care părţile nu fac alte acte procedurale de dispoziţie în faţa instanţei.

A r i . 4 4 0 . C alea de atac. H otărârea care consfinţeşte tranzacţia interve­ nită între părţi poate fi atacată, pentru m otive procedurale, num ai cu recu rs la instanţa ierarhic superioară.

"■ M. Tâbârcd. D rept p ro ce su a l civil, vo i. I, 2 0 0 $ , p. 670. IJ| C.A . B u cu reşti, s. d IX-a civ. ş i d e propr. int., d e c. nr. 5 5/A /2 00 6, în C. N e g n lâ , o p . cit., p. 409.

CAH M SN

n s g r il â

821

A rt. 441

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU 1. Recurs. M o tive procedurale. Textul instituie două lim itări în privinţa exercitării căilo r d e atac, şi anum e că hotărârea este supusă num ai recursului la instanţa ierarhic superioară şi că prin exercitarea căii de atac pot fi valorificate d o a r m otive procedurale. în consecinţă, hotărârea de expedient nu este susceptibilă de apel; acest text nu exclude de p la n o exercitarea revizuirii sau a contestaţiei în anulare, însă acestea pot fi declanşate num ai dacă sunt îndeplinite condiţiile de adm isibilitate specifice fiecăreia dintre ele. Astfel, contestaţia în an u la re r\u va putea fi prom ovată d e c lt îm potriva unei hotărâri definitive sau a unei instanţe de recurs [art. 503 alin. (1) şi (2)] şi, în plus, contestaţia în anulare propriu-zisă (art. S03 alin. {! )] este inadm isibilă dacă m otivul putea fi invocat pe calea recursului [art. 504 alin. (1)]. Pe de altă parte, în cazul revizuirii cerinţa de adm isibilitate prevăzută d e art. 509 alin. (1) este aceea ca hotărârea supusă revizuirii să fie pronunţată asupra fondului (ca u rm a re a verificării ju risdicţionale realizate de instanţă) sau sa evoce fondul; or, hotărârea prin care se încuviinţează învoiala părţilor este doar form a convenţiei părţilor, iar nu o hotărâre pronunţată pe baza evaluării ju risdicţio nale realizate de judecător11’. Prin prom ovarea recursului vo r putea fi valorificate doar nereguiaritâţi de ordin p ro ­ cedural, anum e m otivele de casare prevăzute de art. 4 8 3 alin. (1) pct. 1-6 NCPC, restul m otivelor de casare fiind incom patibile cu recursul posibil a fi exercitat în acest caz; în căl­ carea autorităţii de lucru judecat [art. 488 alin. (1) pct. 7] nu se poate produce prin hotă­ rârea care consfinţeşte învoiala părţilor, întrucât ea însăşi este lipsită de autoritate de lucru ju d e c a t iar m otivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 presupune posibilitatea dezvoltării unor critici de ordin substanţial, care sunt excluse în m od expres de această norm ă specială. 2. A tacarea contractului d e tran zacţie . Contractul d e tranzacţie va putea fi însă ata­ cat pe calea acţiunii în nulitate sau în rezoluţiune ori reziliere, după cum poate fi atacat cu acţiunea revocatorie sau în declorareo sim ulaţiei, astfel cum prevede în m od expres art. 2278 alin. (1) NCC. Ca atare, adm iterea acţiunii îndreptate îm potriva tranzacţiei va determ ina lipsirea de efecte a hotărârii ju d ecă to re şti (caducitatea ei), sens în care dispune art. 2278 alin. {2) NCC, ceea ce constituie un argum ent în plus pentru negarea autorităţii de lucru judecat ca fiind ataşată unei hotărâri de expedient. Lipsirea de efecte a unei hotărâri judecătoreşti înzestrate cu autoritatea lucrului jude* cat nu s-ar putea produce în acest fel dacă hotărârea ar fi rezultatul ju decăţii (stabili­ rea situaţiei de fapt şi aplicarea norm elor de drept incidente), regula în m aterie fiind aceea că reform area sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate opera decât prin interm ediul căilor legale d e atac.

A r t . 4 4 1 . D o m en iu de ap licare. D ispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în m od corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor este urm area procedurii de m ediere.

111A

822

N lc o t o e , o p . c it ., p . 2 6 S - 2 6 7 .

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 441

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

C O M E N T A R IU 1. Procedura m ed ie rii, alternativă de so lu ţio n are a litigiilor. Procedura m edierii, activitate de interes public, este o m odalitate alternativă de soluţionare a unor litigii la care părţile pot recurge în mod voluntar sau la recom andarea instanţei, conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind m edierea, inclusiv d u p i declanşarea unui proces în faţa instanţelor com petente, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în m aterie civilă, de fam ilie, în m aterie penală, precum şi în alte m aterii, sens în care prevede art. 2 alin. (1) din actul norm ativ ce organizează desfăşurarea acestei activităţi. Articolul 227 alin. (2) N CPC prevede că: „în litigiile cere, potrivit legii, pot face obiec­ tu l procedurii de m ediere, judecătorul p o a te invita p ă rţile sâ p a rticipe ia o şedinţa de inform ore cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri"; teza f in a li a norm ei citate prevede că procedura m edierii nu este obligatorie pentru părţi. Pe de altă parte, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind m edierea dispune: „Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt o b li• gote sâ p arricipe la şedinţa de inform ore privind avantajele m edierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor com petente, în vederea so lu ­ ţionării pe această cale a conflictelor în m aterie civilă, d e fam ilie, în m aterie penală, precum şi în alte m aterii, în condiţiile prevăzute de lege". Refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de inform are cu privire la avantajele m edierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii, va putea fi sancţionat cu am endă ju diciară de la 100 lei la 1.000 lei, astfel cum prevede art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. f) NCPC. Nu pot face obiectul m edierii drepturile strict personale, cum su n t cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin o rice alt m od adm is d e lege (art. 2 alin. (4) d in Legea nr. 192/2006). 2. Su sp e n d a re a ju d e că ţii. Pentru desfăşurarea procedurii de m ediere, părţile pot solicita instanţei suspendarea judecării procesului, în tem eiul art. 411 alin. (1) pct. 1 NCPC, astfel cum prevede art. 62 alin. (1) din Legea nr. 192/2006. La finalizarea procedurii m edierii, m ediatorul are obligaţia să transm ită instanţei de judecată com petente acordul de m ediere şi procesul-verbal de încheiere a m ed ierii în original şi în form at electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau d o a r procesulverb a l de încheiere a m edierii m situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 192/2006, potrivit art. 61 alin. (2) din acelaşi act normativ. 3. So lu ţio n area co nflictu lu i în procedura m edierii. în cazul în care părţile au ajuns la o înţelegere şi conflictul a fost soluţionat pe calea m edierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, o hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 438 NCPC, observând dacă m edie­ rea a condus fa soluţionarea în tot sau în parte a diferendului dintre părţi şi va încuviinţa învoiala părţilor, în lim itele înţelegerii acestora111. 4. Pro nu nţarea d e către instanţă a h o tărârii prin care se în cu viin ţe a ză înţelegerea părţilor. N eîm p lin irea te rm e n u lu i de p e rim are. Pronunţarea hotărârii d e expedient este posibilă dacă m edierea s-a finalizat printr-o înţelegere între părţi m ai înainte de a se fi îm p lin it term enul de perim are, luând în calcul şi suspendarea cursului acestuia, pe

1111.C.C J . , s. civ. ş i d e propr. iot., d e c. civ. nr. 4 8 9 9 / 2 0 1 0 , nepublicatâ. Ca r m s n N e s fin i(

823

A rt. 442

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

durata unui interval de cel m ult 3 luni de Id data sem nării contractului d e m ediere, astfel cum prevede art. 62 alin. (2) din Legea nr. 192/2006. Legea specială m ai prevede scutirea de plata taxei judiciare de tim bru la repunerea pe rol, prin derogare de la dispoziţiile art. 3 lit. ş) din Legea nr. 146/1997 care prevăd obligaţia d e tim brare a cererii de repunere pe rol după o suspendare voluntară a ju d e ­ căţii cum este şi cea dispusă în vederea desfăşurării procedurii m edierii (art. 62 alin. (3) din Legea nr. 192/2006]; de asem enea, la pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare d e tim bru, plătită pentru învestirea acesteia [art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, cu excepţiile prevăzute de acest text). 5. T itlu executoriu. Hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor Legii nr. 192/2006 constituie titlu executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (3), însuşirea hotărârii de expedient de a fi titlu executoriu fiind prevăzută, în prezent, şi prin dispozi­ ţiile dreptului com un în m aterie, şi anum e art. 633 pct. 2 coroborat cu art. 632 alin. (2) NCPC. 6. C ale d e atac. Su n t aplicabile şi dispoziţiile art. 440 N CPC privind calea d e atac a recursului, posibil a fi exercitat, pentru m otive procedurale, îm potriva hotărârii prin care instanţa încuviinţează învoiala la care părţile au ajuns în procedura m edierii.

Secţiunea a 4-a. îndreptarea, lăm urirea şi com pletarea hotărârii A r i , 4 4 2 . îndrep tarea hotărârii. (1) Erorile sau om isiunile cu privire la num ele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori m ateriale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori Ia cerere. (2) Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în cam era de consiliu. Părţile vor fi citate num ai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca ele să dea anum ite lămuriri. (3) în cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în am bele exem plare ale hotărârii. C O M E N T A R IU 1. Eroarea m aterială. Procedura îndreptării hotărârilor judecătoreşti presupune cori­ jarea acelor erori m ateriale strecurate cu ocazia redactării ori tehnoredactării în cuprin­ sul m inutei, practicatei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri (sentinţă, deci­ zie, încheiere). Aceste erori m ateriale po t viza num ele, calitatea şi susţinerile părţilor ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori m ateriale, enum erarea cuprinsă în te xt fiind una exem pli­ ficaţi vă. Pe calea acestei proceduri nu p o t f i îndreptate e ro ri de ju d eca tă , finalitate posibilă num ai prin interm ediul exercitării căilor de atac prevăzute de lege. Pentru a fi întrunite cerinţele de adm itere a unei cereri de îndreptare a unor erori m ate ri a Ie strecu rate în cu prin s u I hotă râri Io r j udecăto reşti, a cestea t rebu ie să se ci rc um sc ri e noţiunii de eroare materială, iar nu să disim uleze rem edierea unor eventuale erori de judecată apte de îndreptare prin prom ovarea căilor legale de atac, nefiind perm is ca pe calea procedurii instituite prin dispoziţiile art. 442 NCPC să se repună în discuţie fondul dreptului1’1. w l.C .C J ., s. civ. $î d e propr, int., d e c, nr. 8 1 6 7 /2 0 0 9 , nepubfieatâ.

324

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 442

2. Term en. T itu la rii cererii. îndreptarea ero rilor m ateriale se poate realiza d in oficiu, la cererea p ă rţilo r sau a u n u i terţ. Nu există un term en lim ită în cadrul căruia se poate solicita îndreptarea erorilor m ateriale sau în care instanţa se poate sesiza din oficiu, prin urm are îndreptarea este posibilă nu d o a r înăuntrul term enului de p re scrip ţie a dreptului de a cere executarea silită pentru ipoteza hotărârii susceptibilă de executare111. Interesul practic şl eficienţa îndreptării unei hotărâri judecătoreşti pentru care s-a îm p lin it prescripţia dreptului de a cere executarea silită este indiscutabil, întrucât acea hotărâre judecătorească este aptă, ch iar şi după acest m om ent, de a fi folosită de către creditor ca m ijlo c de p ro b ă într-un nou proces pentru a obţine un nou titlu executoriu, astfel cum prevede art. 706 alin. (2) N C P C dacă dreptul d e a obţine condam narea pârâ­ tu lu i este im prescriptibil sau nu s-a prescris. în plus, terţii po t utiliza respectiva hotărâre cu valoare de m ijloc de probă [art. 435 alin. (2) NCPC] oricând în raport cu prescripţia dreptului de a cere executarea silită, insti­ tuţie care le este străină, astfel că este adm isibilă şi cererea de îndreptare a unei hotărâri judecătoreşti fo rm u la tă de un te rţ11. Există în doctrină puncte de vedere potrivit cărora cererea de îndreptare form ulată de un terţ nu trebuie privită decât ca un m ijloc de inform are a instanţei de judecată cu privire la existenţa unor erori m ateriale în cuprinsul hotărârii, iar nu ca o cerere asu­ pra căreia trebuie să se dispună, astfel încât decizia de îndreptare aparţine, în ultimă instanţă, judecătorului, acesta putând să şi-o însuşească şi să dispună, din oficiu, îndrep­ tarea acelei erori1*1. 3. Instanţa com petentă. C o m p unerea in stan ţei. Cererea de îndreptare a erorilor m ateriale strecurate în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti sau unei încheieri repre­ zintă o cerere incidentala, astfel încât ea se adresează instanţei care a pronunţat-o şi va fi soluţionată în aceeaşi com punere precum aceea prevăzută de lege pentru pronunţa­ rea hotărârii a cărei îndreptare se solicită, hotărâre de prim ă instanţă sau dată în căile de atac ordinare sau extraordinare. Textul este aplicabil în privinţa oricărei hotărâri judecătoreşti, prin urm are şi încheie­ rilor, încheierea fiind şi ea o hotărâre, astfel cum prevede art. 4 2 4 alin. (5) NCPC, astfel în cât distincţia dintre hotărâri judecătoreşti şi încheieri reflectată în cuprinsul art. 442 alin. (1} este superfluă. Principiul continuităţii, consacrat în prezent cu valoare norm ativă în lum ina dispoziţi­ ilor art. 19 N C P C d a r şi prevăzut ca regulă a ju decăţii prin art. 214 NCPC, are în vedere, în ordine, aceiaşi ju d e că to ri care au pronunţat hotărârea şi a cela şi com plet stabilit ale­ atoriu pentru soluţionarea cauzei. Apreciem că această soluţie decurge din observarea m otivului de casare reglem entat d e art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC respectiv când: „hotă­ rârea a fost pronunţată de un a lt ju d e că to r decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un a lt co m p let de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui com punere a fo st schim bată, cu încălcarea legii". Referitor la acest incident, Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecă­ toreşti prevede la art. 99 alin. (5): „Repunerea pe rol a cauzei după suspendare, pentru continuarea judecăţii, pentru perim are sau pentru pronunţarea hotărârii ca urm are a ll' V M . C lobon u, Tratat, vo i. II, p. 2 8 1 -2 8 2 ; M. Tobârco, D rep t p ro cesu al civil, vo i. I, 2 0 0 8 , p. 7 3 4 ; 6 . Boroi, O. Sp in e o n u -M a te i, o p . c it., p. 476. m Trib . Su p re m , col, civ., flec. nr. 1 1 3 9 /1 9 6 7 , în R .R.D , nr, 1 1 /1 9 6 7 , P« 153; 6 . 8 o ro l, O. Sp iM o n u -M o tâ i, op. cit., p. 476, 131 i t e j, N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă, vo i, I, 2 01 1, p. 575. CARM gN N S S R ILÂ

825

A rt. 443

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

încheierii acordului de m ediere, se va realiza de c it r e com pletul învestit aleatoriu cu soluţionarea cauzei. în cazul în care acest com plet â fost desfiinţat sau m em brii acestuia nu m ai funcţionează în cadrul instanţei, dosarul se va repartiza aleatoriu. A ceeaşi rezol­ vare se va da cererilor d e îndreptare a ero rilo r m ateriale şi cererilor de com pletare sau lăm urire a hotărârii". A ceste reguli sunt aplicabile şi atunci când îndreptarea erorilor m ateriale are loc din oficiu. 4. Procedura de soluţionare. Incidentul se soluţionează prin încheiere dota în camera de consiliu (dispoziţiile art. XII din Legea nr. 2/2013 nefiind incidente în acest caz), iar citarea părţilor va fi dispusă num ai dacă instanţa găseşte necesar ca ele să dea anum ite lămuriri. în tru câ t şi încheierea prin care se dispune îndreptarea unei erori m ateriale este o hotărâre, vo r trebui respectate dispoziţiile art. 401 N CPC referitoare la întocm irea m inu­ tei care va cuprinde soluţia asupra sesizării ori cererii. Pe de altă parte, sem nificaţia textul este că judecata se realizează în cam era d e con­ siliu, însă pronunţarea are loc în şedinţă publică, potrivit prevederilor art. 402 NCPC. Deşi dispoziţiile art. 442 alin. {3} N CPC privesc doar ipoteza în care obiectul în d rep ­ tării este hotărârea prin care instanţa s-a dezînvestit [acestea fiind întocm ite în două exem plare, potrivit art. 426 alin. (6), nu şl încheierile], norm a treb uie înţeleasă în sen­ sul că un exem plar ai încheierii d e îndreptare se va ataşa la dosar, iar cel de-al doilea la m apa de hotărâri a instanţei, încheierea d e îndreptare fiind un accesoriu al hotărârii pe care o îndreaptă. Cererea de îndreptare a greşelilo r m ateriale n u s e tim brea 2 â, astfel cum prevede art. 14 din N orm ele m etodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997'".

ArC. 4 4 3 . Lăm urirea hotărârii şi înlăturarea d isp o ziţiilo r con trad ictorii. (1) în cazul în care sunt necesare lăm uriri cu privire la înţelesul, întinderea sau apli­ carea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile p ot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lăm urească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice. (2) Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, p rin încheiere dată In cam era de consiliu, cu citarea părţilor. (3) încheierea se va ataşa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, câ t şi în dosarul de hotărâri al instantei. C O M E N T A R IU 1. N o ţiu n i. Cu toate că art. 425 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (3) NCPC cuprinde dispoziţii de am ănunt referitoare ia m odalitatea de întocm ire a dispozitivului hotărârii judecăto­ reşti, este posibil totuşi ca acesta să conţină dispoziţii insuficient d e clare sau confuze cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea lui ori ch iar dispoziţii contradictorii, astfel în cât părţile au posibilitatea de a form ula o cerere întem eiată pe prevederile textului art. 443. Norm a analizată vizează două noţiuni distincte - lăm urirea dispozitivului şi înlătura­ rea dispoziţiilor contradictorii din cuprinsul lui. 2. Lăm u rirea d isp o zitivu lu i. Prin lăm urirea dispozitivului instanţa nu poate decât să explici teze dispoziţiile acestuia, iar nu să m odifice hotărârea, dând uneia sau unora din­ i y C . S . J , , s . e o m . , d e c . n r . 2 6 0 7 / 2 0 1 1 , T n B .J , B a z a d e d a t e , o p u d G . B o r o i , O . S p m e o n u - M a t e i ,

326

c q

. c it ., p . 4 7 6 .

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 444

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

tre ele un înţeles clar şi fără echivoc, în situaţia în care sunt posibile mai m ulte interpre­ tări dle aceleiaşi dispoziţii. Aceeaşi finalitate a lăm uririi hotărârii judecătoreşti poate fi obţinută şi pe calea con­ testaţiei la titlu, prom ovată în condiţiile art. 711 alin. (2) NCPC. Deşi art. 443 alin. (1) NCPC nu stabileşte un term en în cadrul căruia cererea poate fi form ulată, în ce priveşte lăm urirea dispoziţiilor din dispozitiv trebuie adm is că cererea de lăm urire poate fi form ulată o r ic â n d d a r n u m a ip â n ă la in iţierea p roced u rii de executare silitd, m om ent după care nu va m ai putea fi form ulată decât contestaţia la titlu, întrucât, în caz contrar, dispoziţiile relevante din secţiunea codului referitoare la contestaţia la executare nu a r avea aplicabilitate, ceea ce nu poate fi acceptat. O biectul cererii este identic în am bele cazuri, diferind doar cau 2 a acţiunii, respectiv tem eiul ju rid ic şi folosul practic urm ărit în fiecare caz: lăm urirea dispozitivului în vede­ rea executării viitoare (art. 4 43), respectiv lăm urirea acestuia pentru înlăturarea im pedi­ m entelor născute în cadrul unei executări începute (art. 711)1*1. 3. D isp o ziţii contradictorii. Ipoteza înlăturării dispoziţiilor contradictorii nu priveşte eventuale contradicţii în tre considerente şi dispozitiv, ci num ai între dispoziţiile executorii ale hotărârii care a r p u tea con stitui im pedim ente la executare, chiar dacă textul nu condiţionează în m od explicit această dificultate legată d e executare. Eventualele contra­ dicţii dintre considerente şi dispozitiv po t fi reclam ate doar prin exercitarea căilor legale de atac, în ipoteza în care condiţiile prevăzute de lege pentru prom ovarea acestora per­ m it form ularea unor astfel de critici. înlăturarea dispoziţiilor contradictorii din dispozitiv este o cerere care se im pune a fi form ulată de partea care are vocaţia solicitării executării silite, cu atât m ai m ult cu cât sub auspiciile noului cod această clarificare a dispozitivului hotărârii nu m ai poate avea loc prin prom ovarea apelului sau recursului, conform art. 445, dar şi având în vedere faptul că între m otivele pentru care se poate form ula revizuirea, prevăzute de art. 509 N C P C o atare ipoteză de înlăturare a „dispoziţiilor potrivnice ce nu se pot aduce la în d e­ plinire" nu m ai este reglem entată, astfel cum prevedea art. 322 alin. (1) pct. 1 CPC 1365. 4. Procedura de so lu ţio n are , lă m u rire a şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii din hotărâre nu poate avea loc din oficiu, ci n u m a i la cererea părţilor. Legea stabileşte şi o condiţie expresă d e celeritate, sens în care prevede că instanţa va rezolva cererea de urgenţă, ceea ce îşi găseşte justificarea în im perativul general al term enului optim şi previzibil ai procedurii judiciare, în scris în prevederile art. 6 NCPC, iar pe d e altă parte pentru aceea că o atare cerere poate fi form ulată până la înaintarea dosarului în căile de atac (act de procedură care nu ar trebui întârziat din acest m otiv) ori în vederea iniţierii procedurii de executare silită. Cererea se soluţionează prin încheiere dată în cam era de consiliu, cu citarea porţilor. în ce priveşte com punerea instanţei, tim brojui şi incidenţa dispoziţiilor tranzitorii cu privire ia derularea proceduriiîn cam era de consiliu, trim item la com entariile de la art. 442.

A ri. 4 4 4 . C om p letarea hotărârii. (1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a om is să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu o ri asu­ pra unei c e re ri co n e x e sau incidentale, se poate cere com pletarea hotărârii în ace­ laşi term en în care se poate declara, după caz, apel sau recurs îm potriva acelei

I . C . C . J . , s . c iv . ş l d e

CARM SN N S S R ILÂ

propr. int., d e c .

n r. 4 9 0 9 /2 0 1 0 şl d e c .

nr. 1 4 9 3 / 2 0 1 1 ,

n e e w b lic a t e .

827

A rt. 444

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în term en de 15 zile de la pronunţare. (2) C ererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea pârţilor, prin hotărâre sepa­ rată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în m od corespunzător. (3) D ispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a om is să se pronunţe asupra cererilor m artorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor. C O M E N T A R IU 1. N oţiun e. Proceduri a lte rn a tive . Norm a are în vedere ipoteza în care instanţa a om is să soluţioneze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (m inus petita), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al ju decăţii şi lim itele învestirii instanţei pe care judecătorul este ţin u t să le respecte întocm ai (art. 22 alin. (6) NCPC). Ca şi în codul anterior, partea a cărei cerere a fo st om isă d e la pronunţare poate recurge la com plinirea acestei om isiuni prin prom ovarea unei cereri de revizuire, potri­ v it art. 509 alin. (1) pct. 1 NCPC, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii de adm isibilitate a le acestei căi extraordinare d e atac, după cum va putea recurge la form ularea unei noi cereri de chem are în judecată, fără a i se opune autoritatea lucrului ju d e ca t1”. însă, dacă instanţa a adm is doar în parte pretenţiile deduse judecăţii prin cererea principală, printr-o cerere accesorie, conexă sau incidentală, nu se poate cere com pleta­ rea hotărârii în baza art. 444 NCPC, întrucât calea procedurală de urm at este exercitarea ca ilo r de a ta c recunoscute de lege, respectiv apelul sau, după caz, recursul1'1. Procedura reglem entată de acest text se declanşează n u m a i la cererea p ă rţii, cerere care va trebui form ulată în aceiaşi term en în care s e p o a te declara, dupâ caz, a p e l sau recurs, ia r în câile extraordinare d e a ta c sa u în fo n d dupâ casarea cu reţinere, în term en de 15 ziie de la pronunţare. 2. H otărâri su sce p tib ile d e com p letare. Su n t susceptibile de com pletare hotărârile date în prim ă instanţă, cele ale instanţei de apel - nu num ai cele prin care se evocă fondul, întrucât este posibil ca printr-o decizie d e respingerea a apelului instanţa de apel să fi om is să se pronunţe asupra cererii intim aţilor de acordare a cheltuielilor de judecată (cerere accesorie), hotărârile instanţei de recurs, atât cele d e respingere a recursului (pentru nesoluţionarea unei cereri accesorii sau incidentale în recurs, nu pentru om isiu­ nea de a se analiza o critică de nelegalitate), cât şi cele pronunţate în fond după casarea cu reţinere; de asem enea, pot fi com pletate şi hotărârile date în contestaţie în anulare sau revizuire, fiecare tem ei al contestaţiei în anulare sau al unei cereri de revizuire fiind echivalentul unei contestaţii sau revizuiri distincte, chiar dacă instanţa este învestită printr-o cerere unică, după cum este posibil ca fiecare dintre ele să fie însoţită de o cerere accesorie d e acordare a cheltuielilor d e judecata sau să atragă form ularea unor cereri incidentale. 3. Procedura d e so lu ţio n are . Cererea se soluţionează de urgenţă, cu cita rea părţilor, prin hotărâre separată, respectiv sentinţa sa u decizie, dat fiind obiectul acesteia - cerere

1,1 G. B o r a , o p . cit., vo i, I, p. 4 6 9 ; /. U ş , N o u l C o d d e p ro ced ură civilă, voi. I, 2 0 1 1 , p. 578.

Ul C.A . C lu j, s. civ.. încheierea din 2 5 iunie 2 0 0 4 . în BJ. 2 0 0 4 ,

p, 2 6 5 , apuci G. B o ro i,

O. Sp in e a n u -M a te i, op. cit.,

p. 479.

32*

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 445

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

principală, accesorie, conexS sau incidentală - a cărei rezolvare trebuia să se regăsească în conţinutul hotărârii finale a instanţei care a om is-o la pronunţare. Spre deosebire de dispoziţiile art. 442 şi art. 443 N CPC care prevăd soluţionarea în cam era de consiliu, p e r o contrario s-ar putea deduce că cererea d e com pletare se solu­ ţionează în şedinţă publică. Soluţionarea fo şedinţă p u b lică este indiscutabilă dacă se cere com pletarea unei hotărâri pronunţate în căile de atac - ordinare sau extraordinare date fiind dispoziţiile art. 240 alin. (2) NCPC care prevăd că, dacă este necesară, cercetarea procesului va avea loc în şedinţă publică, prin derogare de la alin. ( 1 ), care instituie regula cercetării proce­ sului în cam era de consiliu pentru judecata în prim ă instanţă1’1. Dacă însă se cere com pletarea unei sentinţe a prim ei instanţe sau contestaţia în anulare ori revizuirea a fost prom ovată îm potriva unei soluţii date în prim ă instanţă, având în vedere că la soluţionarea acesto r căi extraordinare de atac sunt incidente dispoziţiile procedurale aplicabile judecăţii finalizate prin hotărârea atacată [art. 508 alin. (1) şi art. 513 alin. (1)], soluţionarea cererii d e com pletare va avea loc în cam era de consiliu sa u în şedinţă p u b lică , după cum cererea om isă de la soluţionare se afla în etapa cercetării judecătoreşti [art. 213 alin. (1) şi 240 alin. (1)] sau în cea a dezbaterilor în fond [art. 244 alin. (1)]; pe de altă parte, există situaţii când o norm ă sp ecială poate dispune că întreaga procedură se desfăşoară în cam era de consiliu, spre exem plu în cazul cererilor cu valoare redusă, potrivit art. 1029 alin. (1) NCPC, astfel că o rice cerere incidentală form ulată într-o astfel de cauză va fi soluţionată în cam era d e consiliu. Dispoziţiile art. 443 alin. (3) se aplică în m od corespunzător, respectiv hotărârea de com pletare se va ataşa la dosarul cauzei şi la m apa de hotărâri a instanţei. în ce priveşte com punerea instanţei şi tim brajul, a se vedea com entariile de la art. 442. 4. A lte p e rso an e care po t fo rm u la cerere d e co m p letare. A rticolul 444 alin. (3) NCPC prevede că procedura com pletării hotărârii are aplicabilitate şi în cazul om isiunii soluţi­ onării unor cereri ale martorilor, experţilor, traducătorilor sa u apărătorilor, ca p rivire la drepturile lo r. Deşi aceştia nu au calitate de părţi, fiind titulari de drepturi şi obligaţii în legătură cu procesul, legiuitorul a pus la îndem ân a lor această form ă de procedură pentru solicitarea d re p tu rilo rce li se cuvin, aferente prestaţiei realizate în proces în folosul părţilor.

A ri. 4 4 5 . O b lig ativ itatea procedurii. îndreptarea, lăm urirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori com pletarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci num ai în condiţiile art. 442-444. C O M E N T A R IU 1. O b ligativitate a procedurii, nu şi exclu sivitatea ei. Textul instituie obligativitatea procedurii de îndreptare, lăm urire, înlăturare a dispoziţiilor contradictorii ori de co n v pletare a hotărârii în condiţiile prevăzute de art. 442-444 NCPC, astfel că părţile n u vor p u tea fa c e u i, p en tru aceste m otive, de colea de a ta c a a p elu lu i sa u a recursului. Nu se poate vorbi însă şi d e exclusivitatea acestor proceduri, întrucât uneori părţile pot urm ări şi obţine aceeaşi finalitate recurgând la olte c ă i procedurale, de exem plu prom ovând o contestaţie la titlu (pentru lăm urirea înţelesului, întinderii sau aplicării 111 C u p rivire la m ă su rile tran zito rii p e n tru p u n e re a în a p lica re a noului C o d d e pro cedură civilă stab ilite prin art. XII d in Le ge a nr. 2 /2 0 1 3 , a s e v e d e a su p ro , co m e n tariile d e la art. 240. CARM gN N S S R ILÂ

829

A rt. 446-447

C a r t e a i i . P r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

dispozitivului) după începerea executării silite [art. 711 alin. (2) NCPC] ori pot recurge ia prom ovarea unei revizuiri în caz de m inus petita [art. 509 alin. (1) pct. 1 N CPC], d a c i sunt întrunite celelalte condiţii de adm isibilitate a căii extraordinare d e atac, sau chiar pot form ula o n o u l cerere d e chem are în ju d ecată111. 2. O b ligativitate a şi exclu sivitatea p ro ced u rii. Cu toate acestea, în condiţiile inexis­ tenţei în noul cod a unui text corespondent celui care se regăsea în art. 322 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, îndreptarea erorilor m ateriale, precum şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii nu pot fi cerute decât prin form ularea unor cereri întem eiate pe art. 442 şi, respectiv, art. 443 NCPC. Norm a nu are caracter de noutate, întrucât reglem entarea aici analizată a fost intro­ dusă în codul anterior prin Legea nr. 202/2010, astfel în cât obligativitatea proceduri­ lor de îndreptare, lăm urire, înlăturare a dispoziţiilor potrivnice (chiar dacă form ularea actuală se referă la dispoziţii contradictorii) şi d e com pletare a hotărârilor judecăto­ reşti, potrivit circum stanţierilor arătate subzistă în privinţa tuturor proceselor iniţiate d u p l intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (26 noiem brie 2010}, sens în care dispune art. XXII alin. (2) din acest a ct normativ**1.

A r t . 4 4 6 . C âi de atac. încheierile pronunţate în tem eiul ari. 442 şi 443, p re­ cu m şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 su n t supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lăm urirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori com pletarea. C O M E N T A R IU So luţia consacrată de text reprezintă o aplicare p a rticu la ri a p rin cip iu lu i accesorium seq u itu r principale, legiuitorul stabilind c l încheierile şi hotărârea pronunţate în con­ textul aplicării prevederilor art. 442-444 NCPC sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după ca 2, îndreptarea, lăm urirea sau înlătura­ rea dispoziţiilor contradictorii ori com pletarea. S e im pune precizarea că, dată fiind obligativitatea parcurgerii acestor proceduri şi consecinţa inadm isibilităţii invocării unor astfel de critici prin apel sau recurs (astfel cum prevede art. 445), instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri d e îndreptare, lăm urire, înlăturare a unor dispoziţii contradictorii ori de com pletare a hotărârii trebuie să p ro ­ cedeze m a i în tâ i la soluţio narea acestora ş i a p o i sâ înainteze dosarul în câile de atac, pentru ipoteza în care părţile au declarat apel sau recurs îm potriva hotărârii în legătură cu care s-au form ulat aceste cereri incidentale, sens în care dispune şi art. 471 alin. (8) NCPC pentru apel, te xt care este norm ă de trim itere şî pentru recurs, conform art. 494.

A rt- 4 4 7 . Suportarea ch eltu ie lilo r de ju d ecată. în cazul în care cererea de îndreptare, de lăm urire sau de com pletare a hotărârii a fo st adm isă, cheltuie­ lile făcute de parte în aceste cereri v o r fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii. C ând cererea a fo st respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului com un.

1)1 o . B o ro i. o p . cit., vo i. I, p. 4 6 9 ; I. le ş , N o u l C o d d e p ro ced ură civilă, vo i. I, 2 0 1 1 , p. 578. 1,1 l.C .C J., s. I civ., d e c. nr. 2 6 6 S / 2 C 1 2 , nepublicatâ. 330

CAffM S» NeSftILĂ

T

it u l

I. P r

o ced u ra

Î

A rt. 447

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

C O M E N T A R IU Spre deosebire d e prevederea codului anterior1", noul cod adoptă soluţia suportării de către stat din fondul constituit potrivit legii a cheltuielilor de ju d e c a ţi făcute d e parte cu prilejul derulării acestor proceduri, în cazul în care se constată caracterul întem eiat al cererii d e îndreptare, lăm urire sau d e com pletare a hotărârii judecătoreşti. Ca regulă, rezolvarea oricărei cereri d e acordare a cheltuielilor de judecată ţine de aplicarea criteriului cu lp e i procesua le. Or, pronunţarea unor hotărâri care conţin erori m ateriale, dispoziţii neclare, obscure, echivoce sau contradictorii ori a unor hotărâri incom plete, prin faptul că nu epuizează totalitatea cererilor cu care instanţa e ste în v e stită, im plică, lato sensu, m otive im putabile instanţei, astfel că nu se justifică obligarea părţilor la cheltuielile de judecată pe care aceste proceduri le*ar putea antrena121, soluţie îm brăţişată şi în noul Cod de procedură civilă. Dacă soluţia are o ju stificare obiectivă în ce priveşte cererile form ulate în baza art. 443 şi art. 444 NCPC, textul este însă criticabil în legătură cu îndreptarea erorilor m ateriale din cuprinsul hotărârilor, întrucât se constată că norm a nu indică decât criteriul soluţiei date cererilor form ulate în baza art. 442-444 NCPC (adm itere sau respingere), în tim p ce criteriul culpei procesuale nu este decât unul im plicit, ce ţine de identificarea raţiunii norm ei. în practica însă pot fi întâlnite situaţii în care pronunţarea unei hotărâri conţinând, de exem plu, num ele greşit al uneia dintre părţi se datorează titularului cererii, care a indi­ cat eronat acest elem ent de identificare a persoanei încă de la data învestirii instanţei şi a „ajutat" la perpetuarea acestei erori pe to t parcursul soluţionării cauzei. Chiar dacă este reală obligaţia instanţei de judecată de a verifica identitatea părţilor potrivit art. 219 alin. (1) NCPC, este posibil ca partea al cărei num e este greşit indicat să nu se prezinte în instanţă pe to t parcursul soluţionării cauzei, caz în care se poate proceda la judecarea în lipsă, conform art. 223 alin. (1} N C P C Or, pentru o situaţie sim ilară, jurisprudenţa anterioară a statuat că o atare cerere de îndreptare a erorii m ateriale se justifică şi în această ipoteză în care greşeala nu este a instanţei, ci culpa aparţine părţii*. Potrivit art. 451 NCPC, aceste cheltuieli de judecată pot consta în cheltuieli cu onorariul de avocat, onorariu de expertiză, despăgubiri cuvenite m artorilor etc., în raport de obiectul cererii, în cazul celor de lăm urire şî com pletare probatoriul putând fi chiar laborios. Din redactarea textului, reiese că urm ează a se constitui un fo n d specio! din care acestea vo r fi achitate. Când cererea a fost respinsă, cheltuielile vo r fi supo rta te de parte, potrivit dreptului com un (art. 451 şi urm . NCPC).

10 C o n fo rm art. 2 8 1 3 alir>. (2 ) C P C 1 8 6 5 , p ă rţile nu p u te a u fi o b lig ate la plata ch e ltu ie lilo r le ga te d e îndreptarea, lăm u rirea sa u co m p le ta re a hotărârii, M. Tâbârcd, O h. Bu ta, o p . cit., 2 0 0 7 , p. 755. ^ I.C.C.J., s. civ. ş i d e propr. int., d e c. nr. 5 5 5 /2 0 0 S , In M. Tâbârcâ, Gh. 8 u ta , o p . c it., 2 0 0 7 , p. 747.

C A R M g N N S 6 M IÂ

831

A rt. 44*

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Secţiunea a 5-a. Executarea provizorie A ri. 4 4 8 . Executarea provizorie de drept. (1) H otărârile prim ei instanţe su n t executorii de drept când au ca obiect: 1. stabilirea m odului de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei m inorului, precum şi m odul de exercitare a dreptului de a avea legături perso­ nale cu m inorul; 2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de m uncă, precum şi a sum elor cuvenite, potrivit legii, şom erilor; 3. despăgubiri pentru accidente de m uncă; 4. rente o ri sum e datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pen­ tru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale; 5. despăgubiri în caz de m oarte sau vătăm are a integrităţii corporale ori sănă­ tăţii, d acă despăgubirile s-au acordat sub form ă de prestaţii băneşti periodice; 6. reparaţii grabnice; 7. punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului; 8. cereri privitoare la posesie, num ai în ceea ce priveşte posesia; 9. hotărârile pronunţate în tem eiul recunoaşterii de către pârât a pretenţiilor reclam antului, pronunţate în condiţiile art. 436; 10. în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie. (2) Executarea hotărârilor prevăzute la aiirv (1) are caracter provizoriu. C O M E N T A R IU 1. H otărâri a le prim ei instanţe executorii de d re p t pro vizo riu. Ju stificarea norm ei. Există anum ite drepturi sau raporturi ju rid ice cărora legea le recunoaşte un în a lt grad de protecţie sau pentru care legiuitorul prezum ă urgenţa realizării, astfel încât, dacă ele au fost acordate ori stabilite printr-o hotărâre judecătorească d e prim ă instanţă, aceasta se bucură în m od provizoriu, vrem elnic, de caracter executoriu de drept, anterior răm ânerii ei definitive, astfel încât se poate trece la executarea silită, d a r pe riscul creditorului, astfel cum prevede art. 637 alin. (1) NCPC. Textul nu este fundam ental diferit faţă de reglem entarea anterioară1”, ci d o a r adaugă cazurilor de executare provizorie d e drept în că unul, anum e, ipoteza de la pct. 1 - când hotărârea de prim ă instanţă are ca obiect „stabilirea m odului d e exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei m inorului, precum şi m odul d e exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul". Includerea acestor hotărâri în rândul celo r executorii provizoriu de drept este ju sti­ ficată de interesul su p erio r al copilului, ceea ce constituie un principiu fundam ental al întregii legislaţii privind protecţia şi ocrotirea m inorului, raţiune identică şi pentru ipo­ teza art. 448 alin. (1) pct. 4 N CPC în m ateria obligaţiei de întreţinere sau alocaţiei d e stat pentru copii, ce se regăsea şi în legislaţia anterioară [art. 278 alin. (1) pct. 3 CPC 1865]. Pentru celelalte ipoteze enum erate de această norm ă, consideraţiile teoretice şi jurisprudenţa consacrată în aplicarea lor răm ân pe deplin valabile. 2. C aracterul exem p lifica tiv al no rm ei. Astfel cum reiese din dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 10 NCPC, norm a este una exem plificaţi vă, iar nu lim itativă, întrucât executa­

111 A r i . 2 7 8 C P C 1 S 6 5 .

332

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 449

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

rea provizorie de drept a hotărârii de prim ă instanţă intervine „în orice a lte ca zu ri în care legeo prevede câ hotărârea este executorie". Asem enea ipoteze pot fi identificate: în cadrul proced urilo r speciale - de exem plu, hotărâri pronunţate în m ateria ordonanţelor preşedinţiaie [art. 996 alin. (2)]; hotărâri pronunţate în cereri de valoare redusă [art. 1030 alin. (3)]; hotărâri d e evacuare din im obile folosite sau ocupate fără drept [art. 1041 alin. (5)]; încheieri ate prim ei instanţe care su n t executorii, de exem plu cele pronunţate în baza art. 190 NCPC prin care se stabileşte o am endă judiciară pentru o abatere prevăzută de lege sau se acordă o despăgubire pentru am ânarea procesului prin una din faptele enum erate de art. 187 sau art. 188, încheierea prevăzută de art. 326 alin. (2) prin care se stab ilesc drepturile băneşti cuvenite m artorului audiat de instanţă etc. 3. C aracterul p rovizo riu al execu to rialităţii ho tărârii. A rticolul 448 alin. {2} N CPC sta­ bileşte că executarea hotărârilor prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu, ceea ce presupune că acest caracter s e va consolida prin soluţionarea căilor de atac prevăzute de lege, în cazul confirm ării hotărârii prim ei instanţei. Date fiind raţiunile art. 4 4 8 NCPC, rezultă că printr-o hotărâre executorie de drept nu este posibiiâ acordarea u n u i term en de graţie în condiţiile art. 397 alin. (3), întrucât acestea ar fi anihilate, cele două instituţii fiind incom patibile (tem porizarea unei execu­ tări pentru care ope le g is s e prezum ă urgenţa). Instanţa va m enţiona în p a rtea fin a lă a dispozitivului caracterul executoriu de drept al hotărârii, sens în care dispune art. 4 2 S alin. (3) NCPC.

Ari» 4 4 9 . Executarea p rovizorie ju d ecătorească. (1) Instanţa poate încuvi­ inţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare ia bunuri ori de câte ori va considera că m ăsura este necesară în raport cu tem einicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum şi atunci când ar aprecia că neluarea de îndată a acestei m ăsuri este văd it prejudiciabilâ pentru creditor, în aceste cazuri, instanţa îl va putea obliga p e creditor la plata unei cauţiuni, în con­ diţiile art. 718 alin. (2) şi (3). (2) Executarea provizorie n u se poate încuviinţa: 1. în m aterie de străm utare de hotare, desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă; 2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară. (3) C ererea de executare provizorie se v a putea face în scris, precum şi verbal în instanţă până la închiderea dezbaterilor. (4) D acă cererea a fost respinsă de prim a instanţă, ea poate fi făcută din nou în apel. C O M E N T A R IU 1. Posibilitatea p rim e i instanţe d e a în cu viin ţa executarea pro vizo rie. Condiţii cum ulative. C a u ţiu n e facu ltativă. în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 448 şi num ai dacă sunt întrunite condiţiile art. 449 NCPC. legea îngăd uie această abatere de la regula caracterului neexecutoriu al unei hotărâri judecătoreşti date în prim ă instanţă şi supuse apelului, astfel că instanţa p o a te încuviinţa executarea provizorie.

CARM SN N S S R ILÂ

833

A rt. 449

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Textul nu conţine diferenţe faţă de reglem entarea anterioară (art. 279 CPC 1865) decât la nivelul rigorii form ulării. Instanţa poate încuviinţa cererea de executare provizorie dacă hotărârea judecăto­ rească este privitoare Io b u n u ri şi constată una din situaţiile în care va considera că m ă su ra este necesară, ceea ce im plică puterea de apreciere a instanţei, care însă va trebui să facă uz de această dispoziţie legafă în mod prudent, dat fiind caracterul de excepţie al norm ei. A ceste criterii pe baza cărora instanţa apreciază asupra necesităţii m ăsurii sunt enu­ m erate lim itativ de text, şi anum e în raport cu tem einicia vădită a dreptului ori cu starea d e insolvabilitate a debitorului, precum şi atunci când a r aprecia că neluarea d e îndată a acestei m ăsuri este văd it prejudicia bilă pentru creditor. Este ia aprecierea instanţei obligarea creditorului la plata unei cauţiuni în condiţiile art. 728 alin. (2) şi (3) NCPC; însă, pentru depunerea cauţiunii instanţa va trebui să facă aplicarea prevederilor art. 1056 şi urm . N CPC; pe d e altă parte, din conţinutul art. 677 NCPC potrivit cărora „hotărârile ce se execută provizoriu cu dare de cauţiune nu se vo r executa m ai înainte de a se depune cauţiunea" rezultă că sum a ce se va stabili cu titlu de cauţiune după algoritm ul de la art. 718 alin. (2), aplicabil pentru obligaţiile evaluabile în bani, va avea în vedere valoarea (determ inată sau determ inabilă) reieşită d in hotărârea a cărei executare provizorie se cere1’1, aceasta fiind în legătură cu executarea hotărârii, iar nu cu soluţionarea cererii; cauţiunea va fî o sum ă fixă pentru obligaţiile neevaluabile în bani stabilite prin hotărârea prim ei instanţe, anum e cea prevăzută de art. 716 alin. (3). 2. C azuri în care executarea provizorie nu poate fi acordată. Textul reia interdicţia încuviinţării executării provizorii în m ateria stră m u tă rii de hotore, desfiinţării de construcţii, plantaţii sa u a o rică ro r tucrări a vâ n d o aşezare fixă , precum şi atunci când prin hotărâre se dispune intabularea unui d rep t sau radierea lui din cartea funciară. Raţiunea norm ei este identică celei pentru care şi recursul form ulat îm potriva unor astfel de hotărâri are caracter su sp ensiv de drept, conform art. 484 alin. ( ! ) N CPC (cu excepţia celor privind înscrierile în cartea funciară), contrar regulii caracterului nesus­ pensiv al recursului; astfel, se are în vedere fie incom patibilitatea m ăsurii executării pro­ vizorii cu dispoziţia de străm utare d e hotare, desfiinţare a unei construcţii, plantaţii sau lucrări cu o aşezare fixă, fie necesitatea protejării drepturilor unor terţe persoane care ar putea dobândi cu bună-credinţă drepturi supuse înscrierii în cartea funciară pe baza unei situaţii precare de carte funciară. 3. Form ularea şi so lu ţio n are a cererii. Solicitarea de încuviinţare a executării provizo­ rii va trebui adresată instanţei în scris, conform regulii prevăzute de art. 148 alin. (1) NCPC, d a r poate fi form ulată ş i verboi în instanţă în tim pul cercetării procesului (în cam era de consiliu01} ori în etapa dezbaterilor în fond (în şedinţă publică), d a r până Ea închiderea lor, cerere care se va consem na în încheierea de şedinţă redactată pentru acel term en, astfel cum prevede art. 233 alin. (1) lit. i) N C P C Asupra cererii d e executare provizorie instanţa se va pronunţa odată cu so lu ţio n a­ rea p ricinii în fo n d , la m om entul pronunţării hotărârii prin care se dezînvesteşte, cerere c a re v a putea fi adm isă sau respinsă (ch iar în condiţiile în care drepturile creditorului au fost recunoscute sau acordate) şi, în m od necesar, soluţia va trebui să se regăsească în 1,1 M. TBbârcâ, Gh. S u ta , o p .

cit., 2 0 0 7 , p.

741.

ul C u prrvire la m ă su rile tran zito rii p e n tru p u n e re a în aplicare a n o u lu i Co d d e p ro c e d u r i civilă stabilite prin art, XII din Legea n r 2 /2 0 1 3 , a se ved ea su p ra , co m e n ta riile d e la art. 240,

834

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 450

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

dispozitivul hotărârii; dacă cererea este a d m iş i, instanţa va trebui să facă m enţiune des­ pre caracterul executoriu provizoriu al hotărârii în partea fin a lă a dispozitivului, potrivit art. 425 alin. (3) N C P C 4. Reiterarea în apel a cererii d e în cu viin ţa re a e xe cu tă rii p ro vizo rii. Dacă cererea este respinsă de prim a instanţă, creditorul care a câştigat procesul poate să o form uleze din nou în apel, astfel cum dispune art. 449 alin. (3) NCPC. Textul instituie o excepţie de la regula potrivit căreia ceea ce prim a instanţă a dezle­ gat poate fi repus în discuţie în calea d e atac devolutivă doar prin interm ediul unei critici form ulate prin m otivele d e a p e l de vrem e ce o poate adresa şi instanţei de apel; toto­ dată, aceasta nu constituie nici o cerere nouă care nu ar p u teaţi form ulată direct în calea de atac, potrivit prevederilor art. 478 alin, (3) NCPC. Apreciem însă că această reiterare în calea de atac a cererii d e executare provizorie nu poate avea loc în absenţa calităţii de a p ela n t a creditorului, care poate form ula fie un apel incident, fie unul provocat, dar şi un apel principal pentru ipoteza adm iterii Tn parte a pretenţiilor sale, num ai că, în acest ultim caz, executarea provizorie, dacă este adm isă, va privi pretenţiile recunoscute, stabilite de prim a instanţă. Pe d e altă parte, pentru a m ai avea vreo eficienţă, reiterarea cererii în calea de atac va treb u i so lu ţio n a tă (printr-o încheiere interlocutorie) de instanţa de a p e l m a i înainte de soluţionarea a p elului sau apelurilor cu care este învestită, pentru că hotărârea dată în apel este executorie, potrivit a r t 633 pct. 1 N CPC; prin urm are, la data soluţionă­ rii apelului hotărârea prim ei instanţe dobândeşte caracter executoriu prin efectul legii, m om ent la care cererea de executare vrem elnică ar răm âne fără obiect.

A ri. 4 5 0 - Su sp end area execu tării provizorii. (1) Suspendarea executării provizorii v a putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel. (2) C ererea se va depune la prim a instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. In această din urm ă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispoziti­ vului hotărârii. (3) C ererea de suspendare se va judeca de câtre instanţa de apel. D ispoziţiile art. 718 alin. (6) su n t aplicabile. (4) Suspendarea va putea fi încuviinţată num ai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum v a fi stabilit de instanţă in condiţiile art. 718 alin. (2) şi (3). (5) Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta v a putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4). C O M E N T A R IU 1. T itu la ru l cererii. Instanţa căreia se adresează. Executorialitatea provizorie a unei hotărâri de prim ă instanţă poate fi suspendată la solicitarea debitorului, pe baza unei cereri adresate instanţei d e apel. Debitorul are acces la această m ăsură şi în cazul unei hotărâri executorii p ro vizo rii de d rep t şi în cel al unei executări provizo rii judecătoreşti. Partea care a pierdut procesul la prim a instanţa, în condiţiile în care exercită dreptul de a ataca hotărârea cu apel, va putea form ula cererea de suspendare a executării provizorii fie p rin cererea de opel, f ie distinct, în tot cu rsu l ju d e c a ţii în a p e l. CARM gN N S S R ILÂ

835

A rt. 450

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Din interpretarea dispoziţiilor art. 4 5 0 alin. (2) N CPC reiese că debitorul va depune cererea la prim a instanţă dacă va solicita suspendarea prin cererea d e apel, ipoteză tn care funcţionează regula p re vă zu ţi de a r t 471 alin. (1) NCPC, d a r va putea să o adreseze ş i d ire ct instanţei de apei, ch ia r înainte d e so sire a dosarului tn calea d e atac, situaţie tn care va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii; aceasta înseam nă că cererea poate fi susţinută nu num ai cu hotărârea judecătorească redactată, fiind suficient şi un certificat de grefă; întrucât legea perm ite această m odalitate de învestire a instanţei de apel, rezultă că se prezum ă o anum ită urgenţă a m ăsurii ce se solicită a fi dispusă, caz în care sunt aplicabile prevederile art. 450 alin. (5) în ce priveşte soluţionarea ei. Dacă însă partea căzută în pretenţii în ţelege să form uleze cererea de suspendare a executării provizorii p e p a rcu rsu l so luţio nării cauzei în apel, ce re re a de suspendare a exe­ cutării provizorii poate fi form ulată în cadrul dosarului de apel, fiind o cerere incidentală în calea de atac. Indiferent d e m odalitatea sau m om entul form ulării cererii, suspendarea executării provizorii este în com petenţa de soluţio nare a instanţei de apel. 2. C o n d iţii. în consecinţă, cererea de suspendare a executării provizorii nu ar putea fi form ulată în cazul ?n care debitorul nu prom ovează calea de atac îm potriva dispoziţiilor din dispozitiv care sunt executorii de drept sau pentru care a fost încuviinţată executa­ rea, o atare cerere fiind una incidentală în apel. A chiesarea tacită parţială la hotărârea executorie a prim ei instanţe nu va avea efectul pierderii dreptului debitorului de a form ula apel principal nici în ceea ce priveşte dis­ poziţiile executate, astfel cum rezultă din interpretarea p e r a contrar io a prevederilor art. 467 alin. (2) NCPC; totodată, partea va păstra dreptul de a form ula apel principal îm p o triva tu tu ro r so lu ţiilo r din dispozitiv şi în cazul în care execută benevol integral o hotărâre executorie a prim ei instanţe, în tru câ t o astfel de executare nu ar putea fi calificată drept „acte sau fapte precise şi concordante care exprim ă intenţia certă a părţii d e a-şi da adeziunea la hotărâre" astfel cum dispune art. 4 6 4 alin. (3) NCPC, de natură a fundam enta concluzia unei achiesări tacite totale; o asem enea executare benevolă are caracter echivoc deoarece, pe d e o parte, poate fi determ inată d e intenţia părţii de a-şi lim ita prejudiciile în cazul executării benevole sau silite ulterioare confirm ării so luţiei în apel, iar pe de altă parte, poate revela doar conduita de bună-credinţă a debitorului care se ştie deja sub puterea unui titlu executoriu, chiar dacă provizoriu, iar bună-credinţă nu poate fi sancţionată cu pierderea acestui drept, ea fiind un im perativ al exercitării drepturilor procesuale, potrivit art. 12 alin. (1} N C P C în consecinţă, în ipoteza ochiesorii tacite (totale sau parţiale), cererea de suspendare a executării vrem elnice poate fi form ulată şi ea poate privi ch ia r disp oziţiile deja execu* fote ale hotărârii, în sens contrar va fi însă concluzia dacă debitorul stabilit printr-o hotărâre executorie a prim ei instanţe achieseazâ expres la soluţia pronunţată. Astfel, dacă debitorul a achiesat total ş i expres la hotărârea executorie a prim ei instanţe, acesta nu va m ai putea prom ova apel principal îm potriva soluţiilor din dispozi* tivul hotărârii şi, în consecinţă, nu va fi posibilă nici form ularea unei cereri d e suspendare a executării provizorii a hotărârii, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiile art. 467 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 463 alin. (1) şi art. 464 alin. (3) şi (4) NCPC.

336

C A ffM S »

N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 451

Dacă a a ch iesa t expres, d a r p a rţia l la hotărâre, debitorul va putea declara apel prin­ cipal îm potriva so lu ţiilo r din dispozitiv cu privire ia care nu a renunţat la calea d e atac, ca 2 în care va putea form ula cerere d e suspendare â executării provizorii a dispoziţiilor din hotărâre pe care le atacă. Prin urm are, în cazul achiesării exprese (totale sau parţiale) a debitorului la hotăra* rea executorie a prim ei instanţe, cei care renunţa la calea d e atac se află pe acelaşi plan cu partea care a renunţat în m od explicit la exercitarea apelului îm potriva unei hotărarii neexecutorii a prim ei instanţe, fie cu privire fa totalitatea soluţiilor din dispozitiv, fie num ai pentru o parte dintre acestea, vocaţia concretă la exercitarea căii de atac îm potriva hotărârii executorii a prim ei instanţe interesând din perspectiva posibilităţii form u­ lării cererii in cid e n taie în apel de suspendare a executării provizorii. 3. So lu ţio n are. C au ţiu n e obligatorie. Cate de atac. instanţa de apel se va pronunţa prin încheiere, care însă va putea fi atacată separat num ai cu ap e /în 5 zile d e la pro nunţâre pentru partea prezentă şi de la com unicare pentru cea lipsă, sens în care dispune art. 718 alin. (6) NCPC, ce reprezintă norm ă de trim itere în contextul art. 450 alin. (3). Suspendarea nu va putea fi încuviinţată decât cu plata unei ca u ţiu n i al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 718 alin. (2), aplicabil pentru cererile evaluabile în bani, respectiv art. 718 alin. (3), pentru cele neevaluabile în bani, iar pentru depune­ rea acesteia urm ează a fi observate dispoziţiile art. 1056 şi urm . NCPC; în ce priveşte suspendarea executării provizorii judecătoreşti, întrucât art. 449 nu este aplicabil decât dacă hotărârea este privitoare la bunuri, rezultă că nu va putea fi niciodată stabilită cau­ ţiu n e a fixă prevăzută de art. 718 alin. (3) NCPC, aferentă cererilor nepatrim oniale. Cerinţa stabilirii şi achitării cauţiunii în cuantum ul stabilit de instanţă este o condiţie de adm isibilitate, întrucât art. 450 alin. (4) prevede că suspendarea va putea fi încuviin­ ţată num ai cu plata unei cauţiuni. 4. Su sp en d area executării pro vizo rii pe cale d e ordonanţă preşed in ţială. Alineatul (5) al textului com entat prevede că până la soluţionarea cererii de suspendare, cererea va putea fi încuviinţată provizoriu, p rin ordonanţă preşedinţiala, ch ia r înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţelor de stabilire şi plată a cauţiunii, respectiv condiţia de la alin. (4). Dacă partea a fost obligată şi a achitat cauţiunea stabilită în procedura ordonanţei preşedinţiale, în vederea încuviinţării provizorii a suspendării executării potrivit dispozi­ ţiilo r art. 4 S0 alin. (5), discutarea cererii d e suspendare a executării provizorii de instanţa de apel în condiţiile art. 4 5 0 alin. (4) nu va m ai presupune fixarea şi achitarea unei noi cauţiuni. Pe cale de ordonanţă preşedinţiala se poate dispune suspendarea executării provizo­ rii în cazul în care se form ulează cererea înainte de sosirea dosarului în calea de atac, dar şi după acest m om ent, m ăsura dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale fiind ea însăşi vrem elnică, potrivit art. 996 alin. (2) N CPC, întrucât răm âne valabilă până când instanţa de apel va decide asupra ei, la prim ul term en de judecată.

Secţiunea a 6 -a . Cheltuielile de judecata A r i* 4 5 1 . C uantum ul ch eltu ie lilo r de ju d ecată. (1) C heltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi tim brul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor num iţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sum ele cuve­ CARM gN N S S R ILÂ

837

A rt. 451

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

nite m artorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. (2) Instanţa poate, ch iar şi din oficiu, să reducă m otivat partea din cheltuie­ lile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau com plexitatea cauzei o ri cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seam a şi de circum stanţele cauzei. M ăsura luată de instanţă nu v a avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. (3) D ispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judi­ ciari şi a specialiştilor n um iţi în condiţiile art. 330 alin. (3). (4) Nu vor putea fi însă m icşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de tim bru şi a tim brului judiciar, precum şi plata sum elor cuvenite m artorilor potrivit alin. (1). C O M E N T A R IU 1. Taxele judiciare d e tim bru şi tim brul judiciar. Cheltuielile de ju d eca tă reprezintă totalitatea sum elor avansate de părţi pe parcursul procesului, dispoziţiile art. 451 alin. (1) NCPC stabilind elem entele com ponente ale acestora. în ce priveşte toxele ju d icia re de tim bru, acestea sunt reglem entate de dispoziţiile Legii nr. 146/1997 şi reprezintă costuri pe care titularul cererii în ju stiţie le suportă anti­ cipat, conform art. 20 alin. (1) din lege, în raport cu obiectul cererii, care se fac venit ia bugetul unităţii adm inistrativ-teritoriale în care debitorul îşi are dom iciliul, reşedinţa sau, după caz, sediul fiscal [art. 19 alin. (1) din lege]. Tim brul ju d ic ia r se datorează în tem eiul 0 .6 . nr. 32/1995 pentru cererile supuse taxei judiciare de tim bru. Noul Cod de procedură civilă, la rândul său, prevede prin dispoziţii distincte pentru fiecare etapă procesuală, adoptate în aplicarea regulii a ch ită rii anticipate a taxeijudiciare de tim bru, necesitatea ataşării dovezii achitării taxei datorate la cererea de chem are în judecată (art. 197), ta cererea d e apel (art. 470 alin. (2)] sau la cererea de recurs (art. 486 alin. (2)]; în cazul contestaţiei în anulare şi revizuirii sunt aplicabile dispoziţiile procedurale prevăzute pentru judecata finalizată cu hotărârea atacată (art. 508 alin. (1) şi art. 513 alin. (1)]. Taxa judiciară de tim bru se stabileşte de către instanţa de judecatâ, astfel cum prevede art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, iar îm potriva m odului de stabilire a taxei datorate debitorul poate form ula cerere de reexam inare, la aceeaşi instanţă, în term en de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data com unicării sum ei datorate. Cererea se soluţionează în cam era de consiliu de un alt com plet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitiva, astfel cum prevede art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 raportat la prevede­ rile art. 8 din Legea nr. 76/2012 (încheiere irevocabilă conform reglem entării anterioare). Precizarea cu privire la procedura reexam inării pentru contestarea m odului de stabi­ lire a taxei judiciare d e tim bru este necesară întrucât p a rtea va trebui să uzeze exclusiv de această cale procedurală pentru a pune în discuţie cuantum ul taxei ju d iciare d e tim bru ce i-a fo st stabilită de instanţă, iar nu prin interm ediul căii de atac prom ovate îm potriva hotărârii judecătoreşti, după dezînvestirea instanţei, eventual ch iar pe calea excepţiei de netim brare sau a insuficientei tim brări. întrucât legea specială - Legea nr. 146/1997 - pune la dispoziţia debitorului obligaţiei d e tim brare o cale de atac adecvată, eficienta şi efectivă (reexam inarea), asupra căreia

838

C A ffM S »

NeSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 451

instanţa (într-un alt com plet decât cel care a stabilit-o) se p ro n u n ţi printr-o încheiere d e fin itiv i, este inadm isibilă reluarea în căile de atac a nem ulţum irilor părţii cu privire la aspectele fiscale ale cauzei, indiferent dacă a făcut sau nu uz de reexam inare111. Raţiunea adoptării unei asem enea d i procedurale exclusive pentru a soluţiona un incident care, de regulă, se iveşte m lim ine litis tine d e lim itele în care pricina poate fi ju d e c a t! în calea d e atac, pentru că în apel, ch iar devofutiv fiind, trebuie ţinută seam a de lim itele acestui efect d e te rm in a t în acest caz, de ceea ce s-a supus ju decăţii la prim a in sta n ţl; or, astfel cum prevede art. 478 alin. (3) NCPC, nu s-a r putea form ula pretenţii noi; spre exem plu, dacă Ia prim a in sta n ţl s-a anulat cererea de chem are în judecată ca netim brată, ch iar dacă a r fi adm isibile asem enea critici în calea d e atac şi acestea a r fi de n a tu ri a conduce la anularea hotărârii prim ei instanţe, în evocarea fondului instanţa şi părţile sunt lim itate de regula tantum devolutu rr quantum iudicatum , astfel în cât recla­ m antul nu ar m ai putea form ula cereri adiţionale [cu excepţia celo r care se în c a d re a z l în prevederile art. 478 alin. (4), p lr it u l nu ar putea form ula cerere reconvenţională nici cu acordul reclam antului, precum la intervenţia p rin c ip a li etc.]. 2. A siste n ţa Ju d iciară. Totodată, în determ inarea noţiunii de cuantum legal datorat, trebuie avută în vedere îm prejurarea că partea (persoană fiz ic i) obligată la plata taxei judiciare d e tim bru poate obţine anum ite facilităţi în condiţiile O .U.G. nr. 51/2008 pri­ vin d ajutorul public judiciar, act norm ativ aplicabil în baza prevederilor art. 90 N CPC care arată la alin. (1) că cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, f i r i a prim ejdui propria sa întreţinere şi a fam iliei sale, poate beneficia d e asistenţă ju d icia ră , în condiţiile legii speciale p rivin d aju­ torul pu b lic ju d icia r. Articolul 9 0 alin. (2) lit. a) enum eră între aceste beneficii şi pe cel privind scutirea, reducerea, eşalonarea sa u am ânarea pentru plata taxelor judiciare de tim bru prevăzute de lege, ceea ce corespunde şi dispoziţiilor art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008; facilită­ ţile fiscale pentru perso anele ju rid ice sunt cele prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de tim bru, anum e reduceri, eşalonări sa u am ânări pentru plata taxelor ju d iciare de tim bru, fiind exclusă aşadar, acordarea scutirilor de plata taxelor legale datorate cu titlu de taxă ju diciară de tim bru în acest caz. Şi cererea d e ajutor public ju d iciar are o cale de atac specifică şi exclusivă - reexam inarea, potrivit art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 (în cazul persoanelor fizice) şi conform art. 2 1 1 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (pentru ipoteza persoanelor ju r id ic e )-, astfel în c lt nici soluţia dată de instanţă asupra cererii de ajutor public ju d iciar nu poate fi criticată prin interm ediul căilo r de atac exercitate îm potriva hotărârii prin care instanţa se dezînvesteşte, fiind valabile cele arătate anterior cu privire la reexam inarea p re vlzu tă de art. 18 din Legea nr. 146/1997. La determ inarea cheltuielilor d e ju d e c a t! in tri cuantum ul legal datorat de titularul cererii, pentru c l în cazul unor unei taxe ju d iciare de tim bru achitate într-un cuantum superior celui legal (precum şi în celelalte ipoteze reglem entate de lege), diferenţele sunt supuse restituirii î n condiţiile art. 23 din Legea nr. 146/1997. Ca atare, d a c i debitorul obligaţiei de tim brare a o bţinu t scutirea de la plata taxei judid a re de tim bru şi, prin ip o te zl, a câştigat procesul, partea a d v e rsl nu va putea fi obligată la cheltuieli de judecată generate d e taxa judiciară de tim bru.

1,5 l.C .C J., s. I civ., d e c, nr. 4 0 4 5 / 2 0 1 2 , nepublicată. Ca r m s n N e s fin i(

839

A rt. 451

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în schim b, dacă d obţinut reducerea taxei ju d iciare de tim bru sau eşalonarea plăţii acesteia, partea care a pierdut procesul va fi obligată cu titlu d e cheltuieli d e judecată către adversarul său în cuantum ul redus încuviinţat de instanţă sau în cuantum ul legal datorat, chiar dacă i-a fost încuviinţată o am ânare ori i s-a stabilit plata în mod eşalonat şi, în aceste cazuri, nu d o ar la contravaloarea ratelor achitate de debitor până la soluţio­ narea cererii prin hotărârea ju d e căto re a scă ’ . 3. O n o ra riile avocaţilor, e xp e rţilo r şi alte ch eltu ieli generate d e p ro ces, fn cuantu­ mul cheltuielilor de judecată intră şi onorariile avocaţilor, a le experţilor şi a le specialişti­ lor num iţi Tn condiţiile art. 330 alin. (3), sum ele cuvenite m artorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate d e necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile d e transport şi, dacă este cazul, d e cazare şi masă, precum şi o rice alte cheltuieli necesare pentru buna des­ făşurarea a procesului; potrivit art. 339 alin. (3) N CPC expertul are aceleaşi drepturi ca şi m artorul în ceea ce priveşte cheltuielile d e transport, cazare şi masă. Cu privire la aceste com ponente ale cheltuielilor de judecata, se im pune precizarea că părţile au acces, ca varietate a ajutorului public judiciar, şi la apărare sa u asistenţă ju rid ico gratuită printr-un avocat desem nat de barou în orice fază procesuală, astfel cum dispune art. 89 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) N CPC, precum şi art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 51/2008, norm ă care prevede ch iar şi p la ta onorariului avocatului ales. în plus, faţa de dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 51/2008, ca lege specială în m aterie, prevede şi a lte fo rm e ale aju torului pu b lic ju d icia r, şi anum e plata expertului, traducătorului sau interpretului folo sit în cursul procesului cu încuviinţarea instanţei, dacă, potrivit legii, această plată incum bă celui care solicită ajutorul public judiciar; totodată, şi pentru etapa execuţionaîă este prevăzută plata onorariului executorului judecătoresc ca o form ă distinctă de a ju to r public ju d iciar [art. 6 lit. c) din acelaşi a ct norm ativ]. Precizarea cu privire la asistenţa judiciară sau ajutorul public ju d iciar sub form a plăţii onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei ju rid ice sau, după ca 2, a apărării printr-un avocat num it sau ales este cu atât m ai im portantă cu cât prin dispoziţiile art. 13 alin. (2), art. 83 alin. (3) NCPC - în cazul persoanelor fizice, respectiv art. 84 alin. (2) NCPC - pentru persoanele juridice se prevede că la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi la exercitarea şi susţinerea recursului, acestea vo r fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, num ai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii; dispoziţia este aplicabilă, în mod corespunzător, şi pentru entităţile arătate la art. 56 alin. (2) NCPC; în cazul persoanelor fizic e funcţionează excepţia reflectata în acelaşi text - art. 13 alin. (2) NCPC, şi anum e situaţia în care partea sau m andatarul acesteia (soţ sau rudă pană la gradul al doilea inclusiv) este licenţiată în drept; este de precizat o altă excepţie care a fost introdusă prin dispoziţiile art. XI din Legea nr. 2/2013, anum e pentru cazul instanţelor judecătoreşti ş i parchetelor, în recurs, cererile şi concluziile pot fi form ulate şi susţinute de către preşedintele instanţei sau d e către conducătorul parchetului, de către consilierul ju rid ic ori de către judecătorul sau procurorul desem nat, în acest scop, d e preşedintele instanţei ori de conducătorul parchetului. N orm ele an terio r invocate sunt aplicabile şi cu privire la celelalte căi extraordinare de atac - contestaţie în anulare sau revizuire - prom ovate îm potriva unei decizii date de o instanţă de recurs, astfel cum prevede art. 83 alin. (4) NCPC. Aceste cheltuieli se suporta, în condiţiile art. 26 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) al Legii nr. 146/1997, din bugetul M inisterul Justiţiei, buget finanţat de la bugetul de stat (cu 1,1 / L e ş , N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă , v o i . 1 , 2 0 1 1 , o . S 8 7 .

840

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 451

cele două surse d e alim entare prevăzute de fege - o cotă din im pozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti şi o cota din sum ele provenind din taxele judiciare de tim bru), norm e la care art. 51 din O.U.G. nr. 51/2008 face trim itere; ele însă vo r fi puse în sarcina p â rţii care a p ierd u t p rocesa i, în cuantum ul prevăzut pentru onorariul din oficiu sau convenit de parte cu avocatul ales, astfel încât cel care a pierdut procesul urm ează a fi obligat la plata către stat a acestor sum e, potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008. Precizările su n t valab ile şi pentru situaţia încuviinţării ajutorului public ju d iciar sub form a reducerii sau scutirii de la plata o norariului de expertiza; pentru identitate de raţiune, soluţia este aceeaşi şi pentru onorariife specialiştilor num iţi în condiţiile art. 330 alin. (3) NCPC. In ce priveşte su m ele cuvenite m artorilor, în com punerea acestora pot intra cheltuie­ lile de deplasare, în funcţie de m ijlocul d e transport utilizat pentru deplasarea la proces şi distanţa d e la locul său d e dom iciliu sau reşedinţă până la sediul instanţei, pierderile cauzate d e necesitatea prezenţei la proces (despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le*ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia, venituri salariale sau din prestarea unei activităţi lucrative de care a fost lipsit ca urm are a prezenţei în instanţă în ziua stabi* lită pentru audiere sau ziua audierii ori pierderi de altă natură], cheltuieli 1a care norm a m ai adaugă şi cheltuielile d e transport (deşi acestea nu pot fi diferite de cheltuielile de deplasare enum erate deja) şi, dacă este cazul, cele de cazare, m asă; aceste cheltuieli se stabilesc în raport cu starea şi profesia m artorului, precum şi cu tim pul efectiv pierdut, astfel cum dispune art. 326 N C P C Form ularea finală din art. 451 alin. (1) N CPC evidenţiază caracterul exem plificativ al norm ei, în cuantum ul cheltuielilor d e judecată intrând „o rice a lte cheltuieli necesare p en tru buna desfăşurare a procesului" care însă vo r fi supuse condiţiei dovedirii şi ju sti­ ficării legăturii d e cauzalitate dintre acestea şi proces. 4. Reducerea ch iar d in o ficiu a p ă rţii din ch e ltu ie lile d e ju d e ca tă constând în o n o rariu l de avo cat. Plata e xp e rţilo r sau a sp ecialiştilo r. A rticolul 451 alin. (2) NCPC, într-o form ulare m ai riguroasă decât cea anterioară (art. 274 alin. (3) C P C 1865), stabileşte posibilitatea instanţei, ch iar şi din oficiu, de a reduce m otivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vă d it disproporţionat în ra p o rt cu valoarea sa u com plexitatea cauzei o ri cu activitatea desfăşurata de avocat, ţinând seam a de circum stanţele cauzei. Criteriile care vo r fi utilizate d e instanţă cu o atare finalitate sunt cele indicate în con­ ţinutul norm ei, având valoarea unor crite rii legale, iar aplicarea acestora nu va putea să conducă la m ărirea părţii din cheltuielile d e judecată constând în onorariul d e avocat, astfel cum perm itea norm a anterioară [art. 274 alin. (3)], ci d o a r la reducerea acestei com ponente a cheltuielilor de judecată. M ăsura poate fi adoptată d e instanţă ş i din oficiu, aşadar nu num ai la cererea părţii care (va pierde) a pierdut procesul, dar nim ic nu se o pu ne ca părţile să adreseze instanţei o astfel de solicitare; însă acestea a r trebui să fie suficient de precaute şi să o form uleze în cadrul dezbaterilor pe fond, având în vedere că instanţa, dacă optează pentru aplica­ rea dispoziţiilor art. 451 alin. (2), o va face după închiderea dezbaterilor, în cadrul deli­ berărilor, la m om entul pronunţării soluţiei, deci al stabilirii părţii care a câştigat şi a celei care a pierdut procesul. Textul analizat tranşează prin claritatea form ulării disputa doctrinară generată de norma anterioară care se referea la reducerea onorariului de avocat, iar nu a părţii din cheltuielile

CARM SN N S S R ILÂ

841

A rt. 452

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

de judecată reprezentând onorariu de avocat; chiar şi în aceste condiţii, jurisprudenţa a fost constantă în a face distincţia între efectele raportul juridic de drept m aterial decurgând din contractul de asistenţă juridică încheiat între parte şi avocatul său şi raportul de drept procesual civil reglem entat prin dispoziţiile art. 274 alin. (3) CPC 1865111. Mai m ult decât atât, art. 451 alin. (2) partea finală NCPC prevedefâră echivoc c l măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat ş i clientul său11'. Deşi norm a este plasată în această secţiune dedicată cheltuielilor de judecată, art. 451 alin. (3} NCPC perm ite instanţei a dispune, chiar şi din oficiu, reducerea m otivată ş i a plăţii cuvenite experţilor ju d icia ri ş i a specialiştilor num iţi în condiţiile art. 330 alin. (3) NCPC, iar n u reducerea p ă rţii din cheltuielile de judecată efectuate deja de parte cu acest titlu. Ca atare, dacă în condiţiile art. 339 alin. (2), la cererea m otivată a experţilor, ţinându-se seam a de lucrarea efectuată instanţa va putea m ajora onorariul cuvenit acestora, norma incidenţă pentru reducerea, chiar din oficiu, a sum elor solicitate de experţi sau de spe­ cialiştii arătaţi de art. 330 alin. (3) este cea prevăzută de art. 451 alin. (3) NCPC; această prerogativă a instanţei se exercită la m om entul stabilirii onorariului definitiv, şi nu la acela al cuantificării cheltuielilor de judecată. în consecinţă, partea din cheltuielile d e judecată constând în onorariile experţilor şi specialiştilor este reprezentată de onorariul definitiv încuviinţat de instanţă şi p u s în sa r­ cin a pârţii, iar nu în sum ele solicitate de aceştia cu titlu d e onorariu. 5. lim ita re a d re p tu lu i instanţei de a interveni asupra părţii din ch eltu ieli decurgând din ta x e le ju d ic ia re de tim b ru şi asu p ra su m e lo r cu ve n ite m artorilor. Potrivit art. 451 alin. (4) N C P C nu este posibil ca instanţa să dispună reducerea, chiar m otivată, a părţii din cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de tim bru şi a tim bru­ lui judiciar, ca, de altfel, nici cu privire la sum ele cuvenite m artorilor conform art. 451 alin. (1) coroborat cu art. 326 NCPC. Reglem entarea îşi găseşte justificarea, pe de o parte, în caracterul legal al taxelor ju d iciare de tim bru (partea care le-a avansat neavând posibilitatea unei negocieri, pre­ cum în cazul contractului de asistenţă juridică), iar, pe de altă parte, în caracterul exclu­ siv al interesului unei părţi de a indisponibiliza un terţ în vederea audierii lui d e către instanţă pentru a relata anum ite aspecte legate d e obiectul procesului, astfel încât să îşi poată dovedi pretenţiile.

A rt. 4 5 2 . D ovad a ch eltu ie lilo r de ju d ecată. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel m ai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. C O M E N T A R IU 1. D ovedirea ch e ltu ie lilo r şi a în tin d e rii lor. C heltuielile de judecată vo r fi acordate num ai în m ăsura în care partea care le pretinde dovedeşte, în condiţiile legii, existenţa şi întinderea acestora, cel m ai târziu până la data închid erii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

111 l.C .C J ., s. I civ., d e c. nr. 4 5 1 / 2 0 1 2 , n e p u b licată; Ş B e iig râ d e a n u , D reptul in sta n ţe lo r ju d e că to re şti d e a face ap licarea art. 2 7 4 alin. (3 ) C. p ro c. civ. d u p ă intrarea în v igo are 3 le g ii nr. 5 1 /1 9 9 5 , în D reptul nr. 6/1997, p . 3 3 o p u d I. Le?., N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă, vo i, \, 2 01 1, p, 590. 1,1 A se v e d e a , in a ce st se n s, G. Boroi, 0 . Sp in e a n u -M o te i, op. cit., p. 459*460, co m e n ta riu l la art. 274 alin. (3) C P C 1865.

842

CAffM S» NeSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 452

Aceasta înseam n ă că partea trebuie să form uleze cererea de ocordare a cheltuielilor de ju d eca tâ , întrucât acestea nu s e acordâ din oficiu, şi că este ţinută d e dovedirea existenţei şi întinderii acestora, dovadă care trebuie realizată în condiţiile legii, în raport cu obiectul fiecărui tip de cheltuieli. Având în vedere înţelesul noţiunii de cuantum al cheltuielilor de judecată descris la art. 451 alin. (1), rezultă că partea care pretinde cheltuieli este ţinută sâ adm inistreze dovezi cu privire la fiecare com ponentă a acestora în m ăsura în care pretinde recupera­ rea lor de fa partea adversă. 2. M om entu l lim ită al prod ucerii acesto r d o ve zi. Totodată, textul aduce o binevenită precizare cu privire la m om entul lim ită până la care partea este în drept să adm inistreze probele referitoare la cheltuielile de judecata pretinse în proces, şi anum e portă Io închi*■ dereo dezbaterilor asupra fo n d u lu i couzei, în cazul în care nu se optează pentru solieitarea lor pe cale separată; sub im periul reglem entării anterioare, dovezile cu privire la cheltuielile de judecată efectuate la prim a instanţă puteau fi adm inistrate şi în apel, în absenţa unui text care să o interzică în m od expres sau care să stabilească un term en sau m om ent procesual lim ită înăuntrul căruia să se adm inistreze astfel d e probe, cu atât mai m ult cu cât art. 2 9 S alin. (2) CPC 1865 perm itea concluzia contrară, respectiv a com ple­ tării probelor în a p e K In consecinţă, partea interesată în recuperarea cheltuielilor în faţa prim ei instanţe nu va putea adm inistra aceste dovezi în cadrul term enului de am ânare a pronunţării şi, cu atât m ai m ult, nu le va putea pretinde în calea d e atac a apelului dacă, deşi le-a solicitat la prim a instanţă, nu le-a şi dovedit, urm ând ca dovezile să le adm inistreze în apel. De asem enea, cheltuielile de judecată d e la prim a instanţă n u vo r p u tea f i solicitate p en tru prim a data în apei, pentru că se opun dispoziţiile art. 4 7 8 alin. (3) NCPC, cererea de acordare a cheltuielilor pentru prim a fază procesuală fiind o cerere accesorie a pre­ tenţiilor deduse judecăţii. Dacă însă partea care a câştigat procesul a solicitat şi a dovedit în faţa prim ei instanţe cheltuielile de judecată efectuate, iar acestea nu i*au fost acordate pentru că instanţa a om is să se pronunţe asupra acestei cereri accesorii, va trebui să form uleze o cerere de com pletare o hotărârii, în condiţiile art. 4 4 4 NCPC, întru cât nici în această situaţie nu vo r putea fi cerute pe calea apelului sau recursului, procedura com pletării hotărârii fiind obligatorie, sens în care dispune art. 445. în aceeaşi situaţie, nim ic nu se opune ca partea care a câştigat procesul să solicite pe calea unei cereri de chem are în ju d eca tâ separate, întem eiate pe dispoziţiile art. 1349 alin. ( ! ) şi (2) NCC privind răspunderea civilă delictuală, obligarea părţii care a pierdut procesul la plata acestora121, cerere supusă regulilor d e com petenţă d e drept com un. Deşi art. 14 din N orm ele m etodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e tim bru dispune că nu se tim brează cererile accesorii p rivin d cheltuielile de ju d eca tă , apreciem că această scutire operează şi atunci când cererea de recuperare a cheltuielilor este form ulată p e cale separată, întrucât aceasta este o pretenţie accesorie, derivată din litigiul principal şi are d o ar o existenţă form ală ca cerere principală, fn vede­ rea stabilirii elem entelor răspunderii civile delictuale (cauza cererii), instanţa învestită cu soluţionarea unei astfel de cereri va trebui în m od necesar să se raporteze la dosarul în care partea care a câştigat procesul a efectuat acele cheltuieli şi, întocm ai ca instanţa llJ I.C .C.J., s. civ. ţ i d e propr, in t., d e c. nr. 4 4 8 /2 0 1 1 , nep ub'icâtâ. I?) I.C.C.J., s. civ. ş i d e propr. int., d e c. nr. 5 1 3 8 /2 0 1 1 , re p u b lica tă . CARM gN N S S R ILÂ

843

A rt. 453

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

sau instanţele în faţa cărora s-a derulat procesul (cererea de recuperare a cheltuielilor putând să privească toate etapele procesuale ale unei cau 2e), să facă aplicarea reguli­ lor d e ia art. 451-455 NCPC, p u tâ n d sâ cenzureze, în term enii legii, cuantum ul acestora; pe de altă parte, şi în acest nou proces partea ar putea opta pentru solicitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată (în care, dacă cererea a r fi supusă tim brajului, intră cel puţin taxa judiciară de tim b ru, după cum este posibil şi un nou onorariu de avocat), generându-se în m od inutil cau 2e pe rolul instanţelor.

A rt. 453» A cordarea ch eltu ie lilo r de ju d ecată. (1) Partea care pierde proce­ su l va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) C ând cererea a fost adm isă num ai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune com pensarea cheltuielilor de judecată. C O M E N T A R IU 1. C red ito ru l şi d e b ito ru l o b lig a ţie i de plată a ch e ltu ie lilo r d e ju d e ca tă . Textul deter­ mină debitorul (partea care pierde procesul) şi creditorul (partea care câştigă) obligaţiei având ca obiect cheltuielile de judecată, înlocuind form ularea desuetă a codului anterior d e „parte căzută în pretenţii"; această diferenţă term inologică nu schim bă cu nim ic fu n ­ dam entul suportării cheltuielilor d e judecată, care răm âne cu lp a procesua lă şi despăgu­ birea integrală a părţii câştigătoare. 2. C u lp a pro cesu ală. Culpa procesuală aparţine reclam antului atunci când cererea sa a fo st respinsă în to t sau în parte, pe fondul pretenţiilor form ulate ori pe calea unei excepţii procesuale, fie de procedură, fie de fond, dar şi atunci când a renunţat la ju d e ­ cată sau la dreptul pretins. Pârâtul este în culpă procesuală când cererea reclam antului este adm isă în tot sau în parte ori dacâ îşi executa obligaţiile pe parcursul procesului şi cererea reclam antului este respinsă ca răm asă fără o b iect sau dacă la data declanşării procesului pârâtul îşi execu­ tase deja obligaţiile, d a r nu l-a înştiinţat pe reclam ant1". De asem enea, pârâtul este cel în culpă procesuală şi în cazul în care cererea recla­ m antului este respinsă ca răm asă fără o b iect ca urm are a unor dispoziţii legale adoptate pe parcursul procesului (până la pronunţarea unei hotărâri definitive), această îm preju­ rarea obiectiva a cauzei respingerii pretenţiilor reflectându-se însă şi în cuantum ul chel­ tuielilor de judecată la care pârâtul va putea fi obligat, m ai puţin taxa judiciară de tim bru achitată de reclam ant, taxă care este supusă restituirii către cel care a achitat-o, conform art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea n r 146/1997. Regula este aplicabilă şi în caile de atoc, d e exem plu când instanţa de control ju d i­ cia r respinge calea de atac declarată d e părţile cu interese contrare, astfel în cât fiecare este în culpă procesuală pentru respingerea propriei căi d e atac, dar parte câştigătoare în calea de atac a adversarului; prin urm are, instanţa, după obligarea la suportarea reci­ procă a cheltuielilor d e judecată, va trebui să dispună com pensarea lor până la concu­ renţa sum ei celei m ai m ici, în aplicarea dispoziţiilor art. 1616 NCC. 3. P ro p o rţio n ali ta tea ch e ltu ie lilo r cu partea din preten ţii ad m isă. A rticolul 453 alin. (2) stabileşte m odalitatea de lichidare a cheltuielilor d e judecată în ipoteza în care 111M . W b â r e d , G h . B u t a , o p . c it . , 2 0 0 7 , p 7 3 2 .

844

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 454

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

cererea dedusă judecăţii a fost adm isă num ai în parte, ceea ce nu reprezintă decât o particularizare a regulii d e la alin. ( 1 ). Astfel, reclam antuiul îi aparţine culpa procesuală pentru partea din cerere care a fost respinsă, iar culpa p ro ce su a li va fi a p â râ tu lu i pentru partea din pretenţiile reclam antu­ lui care a fost adm isă. Corespunzător culpei fiecăreia, părţile vo r ff obligate reciproc la plata ch eltuielilor de judecată. Stabilirea acestei proporţii reprezintă însă o chestiune de apreciere în sarcina instanţei de judecată, având în vedere că unele cheltuieli de judecată au un caracter indi­ vizibil (onorariul de avocat, cel de expert sau al specialiştilor desem naţi conform art. 330 alin. (3}] şi repartizarea lor drept cheltuieli aferente părţii din cerere {sau unora dintre capetele de cerere) adm ise nu se poate realiza cu o precizie m atem atică. 4. C o m p ensarea ch e ltu ie lilo r d e ju d e cată. Dacă este cazul, judecătorii vo r putea dis­ pune com pensarea cheltuielilor de judecată. Com pensarea judiciară reglem entată d e art. 453 alin. (2) partea finală este o conse­ cinţă a obligaţiei reciproce a părţilor cu privire la suportarea totală sau parţială a chel* tu ielilo r de judecată (de exem plu, în ipoteza adm iterii în parte a cererii principale şi adm iterea integrală a cererii reconvenţionale etc.), caz în care instanţa le va com pensa până la concurenţa sum ei celei m ai mici dintre ele, astfel cum prevede art. 1616 NCC.

A r i . 4 5 4 , Exonerarea pârâtului de la plata. Pârâtul care a recunoscut, la pri­ m ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclam antului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, pre­ alabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclam ant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile. C O M E N T A R IU 1. A ch ie sare a totală la pretenţiile re clam a n tu lu i. Recunoaşterea efectivă de către pârât a pretenţiilor reclam antului la p rim u l term en de ju d eca tâ la care p ă rţile su n t legal citate atrage exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor de ju decată efectuate de recla* m ant; şi aici este valorificat de către legiuitor criteriul culpei procesuale, întrucât recla­ m antul este sancţionat pentru că a acţionat abu ziv sau cel puţin intem pestiv1". Atare achiesare la pretenţiile reclam antului poate avea loc prin întâm pinarea depusă de pârât în condiţiile art. 205 NCPC ori prin răspunsul la interogatoriu, care se poate adm inistra chiar la prim ul term en de judecată, astfel cum prevede art. 203 alin. (1) NCPC; achiesarea totală va conduce la pronunţarea unei hotărâri în condiţiile art. 436 alin. (1) NCPC, supusă num ai recursului. Norm a are în vedere m ărturisirea sim p lă , iar nu m ărturisirea calificată şi com plexă. Exonerarea pârâtului operează în cazul în care acesta recunoaşte în întregim e p re te n ­ ţiile reclam antului, nu şi în cazul unei recunoaşteri parţiale1-' . Pentru a conduce la aplicarea dispoziţiilor art. 454 NCPC, recunoaşterea pârâtului trebuie să aibă loc în fa ţa p rim ei instanţe, iar nu în căile de atac ori în rejudecare după casare şi poate avea aceste efect num ai dacă recunoaşterea este perm isă de natura litigiului111. 1,1 D. flo re s c u . Sa n cţio n a re a a b u zu lu i d e d re p t din p e rsp e ctiv a unui n o u Co d d e p ro ce d u ră civilă. în R.R.D. nr. 2 /1 9 7 3 , p. 9 1 , apt/d f. Leş, N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă, vo i. I, 2 01 1, p. 596. 125Trib . Su p re m , s, civ., d e c. nr. 1 6 8 5 /1 9 7 2 , Tn R e p erto riu II, nr. 1 S4 , p. 379; C.S.J., s, com ., d e c, nr. S 0 3 / 1 9 9 4 , Tn B.J. 1 99 4, p. 305, a p t / d i l e ş , N o u l Co d d e p ro c e d u r i civ ilă , v o i. I, 2 0 1 1 , p. 596. m C A . Ploieşti, dec. nr. 173/1997, în B.J. 1 9 9 3 -1 9 9 7 , p. 6 2 0 , o p u d M. 7dbârcâ , Gh. 8 u w , o p . d t., 2 00 7, p. 736-737. CARM SN N S S R ILÂ

845

A rt. 455

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. Lipsa p u n erii în în tâ rzie re a pârâtului a n te rio r cererii d e ch em are în ju decată. Totodată, pârâtul n u trebuie sâ f i fo s t p u s în întârziere de câtre reclam ant înainte de in iţierea litigiului o ri sâ nu s e afle de d rep t în întârziere; textul m ai precizează că preve­ derile art. 1522 NCC, dispoziţii d e drept m aterial care prevăd m odalitatea de punere în întârziere de către creditor, anum e notificare com unicată prin executor judecătoresc sau prin orice alt m ijloc care asigură dovada com unicării, râm ân aplicabile. în să , punerea în întârziere a pârâtului nu poate avea loc decât în litigiile de natură contractuală, norm a de excepţie (privind exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată) nefiind incidenţă în cazurile în care debitorul este de drept în întârziere. Ca atare, dacă pârâtul debitor este de d rep t în întârziere an terio r prom ovării cererii în instanţă, ch iar dacă acesta recunoaşte la prim ul term en pretenţiile reclam antului, nu va fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată. Situaţiile în care debitorul se află de drept în întârziere sunt prevăzute de art. 1523 NCC.

A r t . 4 5 5 . Situ aţia m ai m ultor reclam an ţi sau pârâţi. D acă în cauză sunt mai m ulţi reclam anţi sau m ai m ulţi pârâţi, e i vor putea fi obligaţi să plătească cheltu­ ielile de judecatâ în m od egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lo r în proces ori cu natura raportului ju rid ic existent între ei. C O M E N T A R IU Prin această norm ă se indică m odalitatea d e soluţionare a cererii privind acordarea cheltuielilor d e judecată în ipoteza coparticipării procesuale, ceea ce nu reprezintă decât o aplicare particulară a regulii în scrise la art. 453 NCPC, astfel în cât fiecare coparticipant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată generate de cererea ori apărarea sa. Prin urm are, coparticipanţii vo r putea fi obligaţi în m od egal, p ro p o rţio n a l sa u so li­ dar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului ju rid ic existent între ei. Textul este aplicabil nu num ai în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de chem are în judecată, ci şi cererilor de intervenţie voluntară sau forţată. Reglem entarea nu este diferită substanţial de cea anterioară, întru cât art. 277 CPC 1865 stabilea drept criteriu „interesul părţilor în proces", iar nu poziţia lor în proces, natura raportului ju rid ic dintre ele fiind însă reperul esenţial în soluţionarea acestei cereri accesorii, pentru că, spre exem plu, doi debitori obligaţi so lid ar în raportul de drept m aterial (obligaţie reflectată în dispozitivul hotărârii) nu vo r putea fi obligaţi divizibil la suportarea cheltuielilor d e judecată către reclam ant. *** D reptu l com un în m ateria ch e ltu ie lilo r de ju d e cată. Com entariile referitoare la reglem entările cuprinse în Secţiunea a 6-a „Cheltuielile de judecată" din Capitolul IV „H otărârile judecătoreşti", Titlul I „Procedura în faţa prim ei instanţe" Cartea a ll-a „Pro­ cedura contencioasă" sunt pe deplin valabile şi pentru calea ordinara de a ta c (apelul), d a r şi în câile extraordinare de a ta c (recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea), în tru ­ cât constituie dreptul com un în acest segm ent procesual al cererilor accesorii, mai puţin cele privind art. 454 N CPC (exonerarea pârâtului de la plată).

846

C A ffM S »

N eSftILĂ

Titlul II. Căile de atac Capitolul I. Dispoziţii generale A r t * 1 5 6 . Enum erare. Calea ordinară de atac este apelul, iar căile extraordi­ nare de atac sunt recursul, contesta fia în anulare şi revizuirea. C O M E N T A R IU 1. C ăile d e atac, fo rm ă d e m an ifestare a acţiu n ii civile . Pornind de la definiţia legală a acţiunii civile din dispoziţiile art. 29 NCPC, căile de atac reprezintă o parte com po­ nentă din totalitatea m ijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptu­ lui subiectiv civil sau a unei situaţii juridice, d a r şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces. 2. D u b lu l grad d e ju risd icţie . Articolul 456 dă expresie principiului dublului grad de jurisdicţie, principiu care nu are însă o valoare absolută. M ai m ult decât atât, în sistem ul noului Cod de procedură civilă o cesf p rin cip iu se relativizează, situaţie ce se identifică prin intenţia explicită a legiuitorului exprim ată în conţinutul unor norm e din cuprinsul Codului prin sintagm ele „hotărârea este supusă n u m a i recursului" sau doar „hotărârea este supusă recursului" ori „p o a te f i atacata n u m a i cu recurs", ceea ce echivalează cu suprim area căii devolutive de atac a apelului [de exem plu, art. 132 alin. (4), art. 406 alin. (6), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 437 alin. (1), art. 440 etc.]. Apreciem însă că sintagm a m enţionată nu exclude exerciţiul celorlalte căi extraor­ dinare de a ta c (contestaţie în anulare şi revizuire), daca sunt îndeplinite condiţiile de adm isibilitate pentru prom ovarea lor, descrise la art. 503 alin. (1) şi respectiv art. 509 alin. (1) NCPC, şi daca legea nu elim ină în m od expres accesul la acestea, cum , spre exem plu, prevede art. 927 alin. (3) N CPC în m ateria divorţului. Pe d e altă parte, form ularea „hotărârea este su p u să num ai apelului" echivalează cu exceptarea acesteia de la exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului, sens în care dispune şi art. 483 alin. (2) partea finală N CPC131; aceste hotărâri sunt definitive la data pronunţării deciziei de către instanţa de apel, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4. Dacă însă un text din cod prevede „hotărârea este definitiva", opţiunea legiuitorului este în sensul de a nu fi supusă nici apelului, nici recursului12'. 3. Căi o rdinare şi căi e xtrao rd in are d e atac. Exercitarea c ă ilo r d e atac. Textul sta­ bileşte a pelul ca fiind calea ordinară de a ta c şi enum era şi căile extraordinare de atac: recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea. Căile d e atac nu sunt guvernate de principiul oficialităţii, ci reprezintă drepturi pro­ cesuale aflate, în principiu, la îndem âna părţilor, fiind nevoie d e m anifestarea de voinţă 10 în a c e s t sens, a s e v e d e a ş i co m e n ta riile d e la art. 466. |;' Pentru p e rio a d a tra n zito rie tre b u ie a fi a va re în v e d e re disp o ziţiile art. 7 d in Le ge a nr. 7 6 /2 0 1 2 : „(1 ) D acă prin prezenta le ge nu s e p re ve d e altfel, o ri d e c â te o ri printr-o le g e sp e cio ld se p re ve d e că ho tărârea ju d e că to re a scă d e prim ă instanţă este * d efin itivă », d e la d a ta in trării în v igo are a C o d u lu i d e pro cedu ră civ ilă , a ce a sta va fi supusă n u m o l a p e lu lu i la in sto n ţo ie ra rh ic su p e rla a râ . (2 ) D isp oziţiile a lin . (1 ) se a p lică şi în ca zu l în ca re p rin tr-o le ge sp e cia lă s e p re v e d e că h o tărârea ju d e că to re a scă d e prim ă instanţă este « su p u sâ re cu rsu lu i* sa u că *p o a te f i o ta ca tâ c u re cu rs» o ri, d u p ă ca z, legea sp e cia lă fo lo se şte o a ltâ e xp re sie sim ila ri* . CARM SN N S S R ILÂ

847

A rt. 456

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

â titularului căii d e atac în sensul declanşării m ecanism ului ju d icia r al controlului ju d e ­ cătoresc. Pentru exercitare, subiectele căii ordinare de atac nu treb uie să îndeplinească vreo condiţie specială, aceasta putând fi prom ovată pentru m otive de nelegalitate şi netem einicie, astfel încât se poate recurge la prom ovarea ei pentru valorificarea oricărei nem ulţum iri legate de hotărârea atacată, nefiind ţinute de conceperea anum itor critici, circum scrise unor rigori procedurale. în schim b, pentru exercitarea căilo r extraordinare de atac, titularul acestora este ţin u t să îşi conform eze conduita procesuală la norm ele im perative, de ordine publică prin care su n t reglem entate m otivele exprese ş i lim itative pentru care se poate form ula recurs, contestaţie în anulare ori revizuire. 4. C ă i de atac d e refo rm are şi că i d e atac d e retractare. $i su b im periul noului cod căile de a ta c de reform are răm ân apelul şi recursul, soluţionând u-se, de regulă, de către instanţa su perio ară celei care a pro n unţat hotărârea atacată, pe când cele de retra ctare - contestaţia în anulare şi revizuirea - se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, ca şi în reglem entarea anterioară; pentru ipoteza apelului su n t în să posibile şi excepţii, în sensul că hotărârea apelată poate să nu fie pronunţată d e o instanţă inferioară, ci obiectul apelului să privească o hotărâre arbitrată, astfel cum , d e exem plu, prevede art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de a u to r şi dreptu rile conexe etc. 5. Căi de atac devo lu tive şi n e d e vo lu tive . Calea de a to c devolutivă este num ai ap e­ lul, în sensul că provoacă o nouă judecată în fond, în condiţiile în care în sistem ul noului cod nu m ai este reglem entată o cale d e atac echivalentă recursului prevăzut d e art. 3 0 4 1 CPC 1865. Recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea sunt căi de a ta c nedevolutive, întrucât instanţa realizează, în condiţiile legii, doar un control asupra hotărârii atacate fără să determ ine o nouă judecată în fond. 6. C ă i de atac su sp e n sive şi n e su sp e n sive de executare. Referitor la hotărârile sus­ ceptibile de executare silită, se im pune precizarea câ term enul d e a pei su spen dă de drept executarea (art. 468 alin. (5)], efect ce se p relungeşte în cazul exercitării căii de atac până la soluţionarea apelului, data la care hotărârea dobândeşte ca ro cter executoriu, astfel cum prevede art. 633 pct. 2 N CPC; daca nu este susceptibilă de recurs, hotărârea instanţei de apel este definitivă, însă dacă legea perm ite exercitarea recursului ea devine definitivă la data expirării term enului de recurs (dacă nu este exercitat), conform art. 634 alin. (1) pct. 4 şi art. 634 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4, sau la data soluţionării recursului, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 NCPC. Efectul suspensiv ai term enului de apel n u operează în cazul hotărârilor prim ei instanţe care se bucură de executare provizorie de drept (art. 448) sau pentru care instanţa a încuviinţat executarea provizorie (art. 4 49), în am bele situaţii însă, instanţa de apel putând sa suspende executarea vrem elnică a hotărârii în condiţiile art. 450 NCPC. Ca regulă, recursul n u are ca ra cte r suspensiv, cu excepţia situa ţiilor prevăzute de art. 484 alin. (1) N CPC , şi anum e în pricinile privitoare la străm utarea d e hotare, desfiinţarea d e construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări cu aşezare fixă, precum şi în cazurile anum e prevăzute d e lege; de asem enea, recursul devine suspensiv de executare în situaţia în care instanţa de recurs dispune suspendarea, la cerere şi cu plata unei cauţiuni [art. 484 alin. (2)].

848

C A ffM S» NeSftILĂ

A rt. 457

T î l L I L II. C Ă I I E O E A T A C

N ici contestaţia în anulare sa u revizuirea n u su n t suspen sive de executare de drept, dar instanţa învestită cu soluţionarea unei astfel de căi de atac poate încuviinţa suspendarea, sub condiţia dării unei cauţiuni, astfel cum prevede art. 507 şi, respectiv art. S12 N C P C

\ r l . 4 5 7 . L egalitatea căii de atac. (1) H otărârea judecătorească este supusă num ai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi term enele stabilite de aceasta, indiferent de m enţiunile din dispozitivul ei. (2) M enţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac des­ chisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (3) D acă instanţa respinge ca inadm isibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea m enţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control jud iciar va fi com unicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. D e la data com unicării începe să curgă, dacă este cazul, term enul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. C O M E N T A R IU 1. O b ie ctu l căii de atac. O biectul căilo r de atac nu îl m ai constituie pretenţia concretă dedusă judecăţii, ci hotărârea judecătorească. Articolul 457 nu reglem entează decât o aplicare particulară a p rin cip iu lu i legalităţii p rocesu lu i c iv il înscris în dispoziţiile art. 7 afin. ( 1 ) N C P C 2. Principiul legalităţii căii de atac. Sem nificaţia art. 457 alin. (1) NCPC referitoare la legalitatea căii de atac este aceea că în concursul dintre o m enţiune greşită în dispozitivul hotărârii cu privire la denum irea, condiţiile şi term enul în care poate fi atacată o hotă­ râre judecătorească şi dispoziţia legală care reglem entează aceste aspecte are prioritate cea din urm ă, iar nu dispoziţia judecătorului, alin. (2) şi (3) ale aceleiaşi norm e asigurând caracterul efectiv al reglem entării din alin. ( 1 ). Astfel, m enţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii n u are niciun efect asupra dreptului părţii de a exercita cafea de atac prevăzută de lege. Dispoziţiile art. 425 alin. (3) NCPC obligă judecătorul să indice în partea finală a dispo­ zitivului „dacă hotărârea pe care a pronunţat-o este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, m enţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică sau în altă m odalitate prevăzută de lege, precum şi sem năturile m em brilor com pletului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac". 3. A p licab ilitate a te xtu lu i. A rticolul 457 alin. (2) intră în discuţie în m ăsura în care instanţa a in d ica t inexact calea de atac d e care este susceptibilă hotărârea pronun­ ţată (cu referire d o ar la apel şi recurs) sau faptul câ nu este supusă niciunei c ă i de atac (in dicând ero n a t caracterul definitiv a l hotărârii), în realitate ea fiin d apelabiiâ sau supusâ recursului. Această m enţiune din dispozitiv neconform ă cu dispoziţiile legii poate avea ca efect faptul că partea a făcut u z în mod corect de calea de atac prevăzută de lege (ignorând m enţiunea eronată din hotărâre), caz în care legalitatea este pe deplin respectată, în tru ­ cât partea a acţionat conform legii, iar nu potrivit prevederilor greşite din dispozitiv.

CARMSN N SSRILÂ

849

A rt. 457

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în s i, este posibil ca partea sâ aibă o conduită în sensul indicat în d isp o zitiv, bazându-se pe aparenta de legalitate a hotărârii judecătoreşti şi acţionând în considerarea m enţiu­ nilor eronate din dispozitiv. Pentru cazul din urm ă, legea a prevăzut în beneficiul părţii rem ediu l reglem entat de art. 457 alin. (3) NCPC. Este situaţia în care, deşi hotărârea era supusă num ai recursului, instanţa a indicat în d ispozitiv că este susceptibilă de apel sau, deşi hotărârea putea fi atacată (num ai) cu apel, s-a indicat calea de atac a recursului ori, deşi nu era su sc e p tib ili nici de apel, nici recurs, instanţa a indicat oricare dintre aceste căi d e atac, iar partea şi-a conform at con­ duita procesuală m enţiunilor din dispozitiv; d e asem enea, o decizie dată în apel poate, în condiţiile legii, să nu m ai fie supusă recursului, iar instanţa de apel să indice totuşi posi­ bilitatea atacării cu recurs; dispoziţiile art. 425 alin. (3) stabilesc obligaţia instanţei de a m enţiona doar apelul şi recursul, iar nu celelalte căi extraordinare de atac, însă o m en­ ţiune greşită în dispozitiv cu privire la caracterul definitiv al hotărârii poate avea conse­ cinţe şi cu privire la exercitarea contestaţiei în anulare sau revizuirii. O cale de atac neprevăzută de lege atrage inadm isibilitatea ei, astfel că instanţa ierarhic superioară, potrivit norm ei com entate - art. 451 alin. (3) NCPC va respinge ca inadm isibil apelul sau recursul. Regula în m aterie şi norm a direct aplicabilă pentru respingerea recursului ca inadm isibil, în cazul exercitării lui om isso m edio, în alte condiţii decât cele perm ise de lege (excepţia), este cea de la art. 459 aiin. (2) NCPC. Pe de altă parte, art. 152 N CPC prevede că cererea de chem are în judecată sau pentru exercitarea unei căi d e atac este valabil fă c u ţi ch iar dacă poartă o d en u m ire greşită, tem ei ce serveşte instanţei de control ju d icia r la corecta calificare a căii de atac cu care este învestită. Potrivit ju rispru den ţei anterioare, instanţa proceda la calificarea corectă a căii de atac în tem eiul art. 84 CPC 1865 (cel mai adesea din apel în recurs sau din recurs în apel), operaţiune urm ată însă şi de soluţionarea incidentului procedural al legalei com puneri a com pletului de judecată, obiect al reglem entării din art. 99 aiin. (3) al Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, iar după aceasta se proceda ia soluţionarea respectivei căi de atac de către un com plet în com punerea prevăzută de lege. Opţiunea actuală a legiuitorului, reflectată în noul cod, nu mai perm ite o atare soluţie. Astfel, instanţa, învestită cu un apei care, potrivit legii, este suprim at (hotărârea fiind supusă num ai recursului) ori cu un recurs neprevăzut de lege (hotărârea fiind suscepti­ bilă de apel sau num ai de apel ori, dim potrivă, acea hotărâre nu este supusă niciuneia dintre aceste căi de atac), va proceda la p u n e re a în dezbatere a calificării corecte a c ă ii de a ta c (conform art. 152 NCPC) şi la invocarea excepţiei inadm isibilităţii căii d e a ta c greşit form ulate de parte (care a urm at m enţiunea eronată din dispozitiv, iar nu calea legală de atac), aceasta urm ând a fi respinsă ca inadm isibilă. Norm a com entată dă expresie principiului deja evocat, şi anum e acela că o cale de atac neprevăzută de lege este inadm isibilă, astfel că instanţa învestită cu soluţionarea ei nu va m ai fi îndreptăţită să o convertească într-o cale d e atac adm isibilă (calea de atac prevăzută de lege). Drepturile părţilor nu sunt în vreun fel prejudiciate, ci, dim potrivă, au astfel posibilitatea şi răgazul de a-şi adapta conduita procesuală la dispoziţiile legii, ceea ce răspunde pe deplin rigorilor unei proceduri echitabile. Tn acelaşi tim p , o altă valenţă a dispoziţiilor art. 152 NCPC presupune că doar p a r­ tea a denum it g reşit calea de atac, în tim p ce hotărârea judecătorească o indică în mod corect, caz în care instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac o va califica potrivit d is­ poziţiilor legale incidente (concordante cu m enţiunile din dispozitivul hotărârii atacate) 350

C A ffM S »

NeSftILĂ

A rt. 458

T î l L I L II. C Ă I I E O E A T A C

şi va proceda la judecata căii de atac prevăzute de lege; prin urm are, Tn acest caz, dispo­ ziţiile art. 457 N CPC nu sunt incidente. 4. C o m u n icarea ho tărârii. Efectele co m u n icării. E c h ip o le n ţi. A rticolul 457 alin. (3) prevede că decizia de respingere ca inadm isibilă a căii de atac neprevăzute de lege va fi com unicată tu tu ro r părţilor care au luat parte la judecata în care s*a pronunţat hotă­ rârea atacată, iar de la data acestei com unicări va începe sâ curgă, dacă este ca 2 Ui, ferm en u l p en tru exercitarea c ă ii de a ta c prevăzute de lege (îm potriva hotărârii cuprinzând m enţionarea greşită a căii d e atac în dispozitiv). Prin aceasta se reglem entează o ipoteză nouă d e e c h ip o le n ţi pentru curgerea term e­ nului d e apel sau recurs, după caz. 5. Ineficien ţa co m u n icării. în cazul în care, potrivit legii, hotărârea nu poate fi ata* cată cu apel sau cu recurs principiul echipolentei nu va funcţiona, deoarece comunica* rea hotărârii d e respingere ca inadm isibilă a căii d e atac prom ovate d e parte nu va servi pentru declanşarea curgerii vreunui term en de exercitare a ei câtă vrem e partea nu are acces la o cale de atac prevăzută de lege, fie pentru că legea o suprim ă, fie pentru că a epuizat exerciţiul căilor legale de atac. în acest caz, com unicarea hotărârii va reprezenta doar îndeplinirea atribuţiei legale a instanţei privind com unicarea hotărârilor judecătoreşti, ch iar şi definitive, în lumina prevederilor art. 427 alin. (1) N C P C

A r i . 4 .> 8 . S u b iecte le că ilo r de atac. C ăile de atac p ot fi exercitate num ai de părţile aflate în proces care justifică u n interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au fi alte organe sau persoane. C O M E N T A R IU 1. P ărţile şi avânzîi*cauză. Dată fiind obligativitatea şi relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti, textul reglem entează posibilitatea atacării acesteia num ai pentru părţile aflate în proces. în categoria p o rţilo r sunt incluşi reclam antul, pârâtul şi intervenientul vo lu n tar sau forţat. în ce priveşte intervenientul accesoriu, trebuie sa se ţină seam a că exercitarea căii de atac de către acesta este subordonată declanşării controlului ju d iciar de partea a cărei apărare a sprijinit-o, în caz contrar calea de atac prom ovată doar de intervenientul accesoriu fiind neavenită, astfel cum dispune art. 67 alin. (4) NCPC. Având în vedere art. 435 alin. (1), potrivit căruia hotărârea este opozabilă şi succe­ sorilor părţilor, şi în aplicarea dispoziţiilor art. 38 şi art. 39 NCPC, rezultă că şi avânzilorcauzâ le este deschis exerciţiul căii de atac: succesori universali, cu titlu universal, cu titlu particular, dacă decesul părţii sau transm iterea dreptului ce a făcut obiectul judecă­ ţii (transm itere ce a operat prin acte între vii sau pentru cauză d e m oarte) a avu t loc în intervalul dintre pronunţarea hotărârii şi îm plinirea term enului pentru declararea căii de atac (a se vedea şi cazurile de întrerupere a term enului de apel, aplicabile şi în recurs art. 468, art. 469 şi, respectiv, art. 485 NCPC). Pe de altă parte, şi credito rii chirografari, în calitate de avânzi-cauză, în tem eiul art. 1560 NCC, pot exercita apelul ori recursul pe calea acţiunii oblice, subrogatorii, în num ele debitorului lor, cu excepţia cauzelor cu caracter strict personai; d e asem enea şi credito rul ipotecar ar putea să exercite apelul într-un litigiu privitor la im obilul sau

CARMSN N SSRILÂ

851

A rt. 459

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

bunul m obil care face obiectul garanţiei sale (art. 2343 NCC), prevalându-se d e aceleaşi dispoziţii care reglem entează acţiunea oblică111. 2. A lte organ e sau persoane cărora le este d e sch is exerciţiu l c ă ilo r de atac. Articolul 458 teza finală N CPC prevede c l dreptul de a uza de exerciţiul cailor de atac poate apar­ ţine şi altor organe sau persoane, potrivit legii. Astfel, deşi p ro cu ro ru l nu este parte Tn procesul civil, întrucât răm âne străin de rapor­ tul d e drept substanţial soluţionat prin hotărârea judecătorească, el poate să exercite căile de atac, în condiţiile art. 92 alin. (4) NCPC. A rticolul 37 N CPC recunoaşte, în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, legitim are procesuală şi o lto r persoane, organizaţii, instituţii sa u autorităţi care, fără a justifica un interes personal, pot introduce cereri sau form ula apărări, acţionând pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitim e a le unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes d e g ru p ori general. Pe de altă parte, potrivit celo r com entate ia art. 442 NCPC, întrucât o parte a doc­ trinei adm ite că şi un terţ desăvârşit d e proces poate form ula o cerere de îndreptare a erorilor m ateriale din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti şi, având în vedere că înche­ ierea prin care se soluţionează o asem enea cerere incidentală este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat (art. 446), reiese că, în acest caz şi num ai îm potriva încheierii d e soluţionare a cererii de îndreptare, terţul are legitim are procesuală d e a fo rm u la a p e l sa u recurs, după caz, potrivit că îi or de atac prevăzute de lege pentru hotărârea a cărei îndreptare s-a cerut; această legitim are a terţului nu este însă niciodată incidenţă în cazul cererilor form ulate în baza art. 443 (lăm urirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii) şi art. 444 (com pletarea hotărârii). De asem enea, conform art. 4 4 4 alin. (3) NCPC, cererea d e com pletare a hotărârii se poate form ula şi de m artori, e x p e rţi traducători, interpreţi sa u apărători, atunci când instanţa a om is să se pronunţe cu privire la drepturile lor. Ca atare, hotărârea separată, pronunţată în condiţiile art. 444 alin. (2), va putea fi atacată cu apel sau recurs, conform art. 446 NCPC, dacă hotărârea asupra fondului sau hotărârea prin care instanţa s-a desesizat şi a cărei com pletare s-a cerut este ea însăşi susceptibilă de apet sau recurs, după caz; deci, m artorii, experţii, traducătorii, interpreţii sau apărătorii părţilor, deşi nu au calitatea de părţi în proces, pot declara calea d e atac îm potriva hotărârii separate prin care s-a soluţionat o astfel d e cerere incidentală, pen­ tru că o dispoziţie expresă a legii prevede în acest sens. 3. Interes procesual. în tru câ t căile de atac sunt form e de m anifestare a acţiunii civile, textul in d ic i în m od expres cerinţa justificării interesului în prom ovarea căii de atac, inte­ res procesual care, în principiu, trebuie s l întru nească însu şirile descrise la art. 33 NCPC, neîntrunirea condiţiei interesului procesual conducând la aplicarea sancţiunii respingerii c lii de atac ca lip s iţi de interes, astfel cum dispune art. 4 0 alin. (1) NCPC. însă, în ipoteza unei căi de atac exercitate de una dtntre entităţile arătate de art. 37 NCPC, interesului procesual derogă de la condiţia legală de a f i unul perso n a l, astfel cum prevede, între altele, art. 33 NCPC, derogare ce rezultă ch iar din topografia textelor, din conţinutul norm ei de la art. 37 şi din denum irea ei m a rg in a li - legitim area procesuală a a lto r persoane. Concluzia este id e n tic i şi în cazul procurorului.

1,1 V . M . C i o b o n u , G . B o r o i , T . C . B r i c t u , o p , c i t . , 2 0 1 1 , p . 3 4 2 ; M , 7Z b â r e â , D r e p t p r o c e s u a l c i v i l , v o i . I I , 2 0 0 8 , p . 2 8 .

852

C A ffM S » N e S ftIL Ă

A rt. 459

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

Art» 159* O rd in ea exercitării că ilo r de atac. (1) C ăile extraordinare de atac nu p ot fi exercitate atât timp câ t este deschisă calea de atac a apelului. (2) în cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat recursul este inadm isibil. Cu toate acestea, o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, înăuntrul term enului de apel, direct cu recurs, la instanţa care ar fi fost com petentă să ju d ece recursul îm potriva hotărârii date în apel, dacă părţile consim t expres, p rin în scris autentic sau prin declaraţie verbală, dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi consem nată într-un proces-verbal. In acest caz, recursul poate fi exercitat num ai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drept m aterial (3) C ăile extraordinare de atac p ot fi exercitate şi concom itent, în condiţiile legii. Recursul se judecă cu prioritate. C O M E N T A R IU 1. Exercitarea p rio ritară a că ii o rd in a re de atac, dacă legea o prevede. Dacă legea prevede că o hotărâre judecătorească este susceptibilă d e apel, partea este obligată să uzeze d e calea devolutivă de atac, m ai înainte de a form ula recurs (dacâ la rândul său este perm is de lege), contestaţie în anulare sau revizuire. 2. Exercitarea recursului o m isso m edio. Regula. Articolul 4 5 9 alin. (2) constituie o aplicare a regulii d e la alineatul precedent, dând p rio rita te exercitării a p elu lui dacă acea hotărâre este susceptibilă şi de apei şi de recurs, recursul n e p u tln d fi exercitat om isso m edio, în tru cât părţile nu au un drept de opţiune în acest sens, deoarece obiectul apelului, ca regulă, este hotărârea prim ei instanţe, iar obiectul recursului - hotărârea instanţei d e apel. Dacă totuşi partea, ignorând această regulă, a exercitat recursul m ai în ain te d e a for­ m ula apel, norm a prevede că recursul exercitat în aceste circum stanţe este inadm isibil, indiferent dacă partea s-a conform at unei indicaţii corecte din dispozitivul hotărârii sau a acţio n at în considerarea unei m enţiuni eronate din dispozitiv, astfel cum prevede art. 457 aiin. (3) NCPC, art. 4 5 9 alin. (2) teza I fiind o aplicare a textu lu i invocat, din cadrul d isp o ziţiilor generale referitoare la căile de atac. 3. Excepţia. C o n d iţii. Aplicarea regulii non om isso m ed io poate fi înlăturată (în cazul hotărârilor care pot fi atacate şi cu apel şi cu recurs) num ai dacă p o rţile con sim t în acest sen s în m od expres, p rin înscris autentic sa u declaraţie verbală dată în fa ţa instanţei a corei hotărâre s e atacă, în acest din urm a caz declaraţia trebuind a fi consem nată într-un proces verbal. Apreciem ca acest act d e procedură al părţilor trebuie s i aibă un conţinutul lăm uri­ to r din perspectiva aplicării art. 459 alin. (2) NCPC, nefiind suficientă sim pla declaraţie a părţilor de renunţare la calea de atac a apelului (achiesare la hotărâre care trebuie să fie totală, în acest caz), fără a se preciza în m od expres şi neechivoc că renunţarea la apel este fă cu tă în sco p u l a ta că rii hotărârii direct cu recurs. Această renunţare la calea d e atac a apelului, precum şi declararea şi m otivarea recursului trebuie să se realizeze în ă u n tru l term enului de declarare a apelului, cale de atac pe care legea îngăd uie părţilor să o om ită în condiţiile acestei norme. Totodată, textul prevede că instanţa com petentă să soluţioneze recursul exercitat om isso m edio este instanţa care a r fi fo st com petentă să ju d ece recursul îm potriva hotă­ rârii date în apel, iar nu instanţa în a cărei com petenţă intra soluţionarea apelului la CARMgN N SSRILÂ

853

A rt. 459

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

exercitarea căruia părţile au renunţat, opţiunea legiuitorului fiind d e a se respecta competenţa m aterială de d rep t com un pentru soluţionarea căilo r de atac, neinstituind o derogare pentru acest caz. Recursul poate fi exercitat num ai pentru încălcarea sa u aplicarea greşită a norm elor de d rep t m oterial, m otiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC, ceea ce presupune că pe calea recursului prom ovat în aceste condiţii nu pot fi form ulate critici întem eiate pe celelalte m otive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-7 NCPC. A şa fiind, rezultă c i părţile vo r trebui să facă uz de această posibilitate d e exercitare a recursului om isso m ed io cu m axim ă precauţie, dată fiind inadm isibilitatea celorlalte cri­ tici de ne legalitate perm ise în mod obişnuit îm potriva unei decizii a instanţei de apel, cu atât mai m ult cu cât pe calea apelului a r fi putut form ula nu num ai critici de nelegalitate, ci şi de netem einicie. 4. Exercitarea co ncom itentă a recursului şi a celo rlalte că i extrao rdinare de atac. Prioritatea recursului. Legea perm ite prom ovarea concom itentă a căilor extraordinare d e atac - recursul, contestaţia în anulare sau revizuirea - , în condiţiile reglem entate de lege pentru exercitarea fiecăreia dintre ele. Dacă îm potriva unei hotărâri s-a form ulat recurs şl oricare dintre celelalte două căi extraordinare de atac - contestaţie în anulare sau revizuire - , recu rsu l s e soluţionează cu prioritate. Regula îşi găseşte justificare în aceea că, în ansam blul căilor extraordinare de atac, par­ tea trebuie să se orienteze dacă tem eiurile pe care intenţionează să le invoce sunt adecvate în raport cu m otivele limitativ prevăzute de lege pentru prom ovarea fiecăreia dintre ele şi cu hotărârea pe care o atacă, opţiune care antrenează consecinţe procesuale ireversibile. Astfel, sunt situaţii în care atât recursul, câ t ş i revizuirea su n t susceptibile de a f i exer­ citate concom itent îm potriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti (ceea ce im plică uneori şi respectarea aceluiaşi term en), caz în care, pentru celeritate, partea trebuie să aibă certitudinea că m otivele revizuirii nu corespund mai bine tem eiurilor pe care doreşte să le invoce pentru susţinerea unei căi extraordinare de atac, pentru că, în cazul în care a optat pentru exercitarea recursului, num ai dacă a fo rm u la t ş i revizuirea în term enul prevăzut de lege va p u tea ş i aceasta să fie ulterior soluţionată, după pronunţarea deciziei de către instanţa de recurs, potrivit regulii priorităţii soluţionării recursului prevăzute de art. 459 alin. (3); dacă însă partea nu le*a exercitat concom itent, ci form ulează ulterior revizuire îm potriva aceleiaşi hotărâri recurate, s-ar putea găsi în situaţia exercitării tardive a revi­ zuirii, care trebuie să aibă ca obiect o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul [art. 509 alin. (1)], dispoziţiile art. 457 alin. (3) nefiind aplicabile în acest caz. Recursul ş i contestaţia în anulare propriu-zisă (art. 503 alin. (1)1 nu su n t susceptibile de a f i exercitate concom itent, dacă legea prevede posibilitatea atacării cu recurs a acelei hotărâri [deci, să nu excludă exerciţiul recursului conform art. 483 alin. (2)], pentru că în cazul contestaţiei în anulare propriu*zise este condiţie de adm isibilitate ca m otivul prevăzut de art. 503 alin. ( l) s ă nu fi putut fi invocat pe calea recursului, sens în care prevede art. 504 alin. (1) NCPC; pe de altă parte, contestaţia în anulare specială [art. 503 alin. (2)] poate fi exercitată doar îm potriva hotărârii instanţei de recurs, astfel încât este exclusă o exercitare concom itentă a recursului şi a contestaţiei în anulare îm potriva aceleiaşi hotărâri. Sem nificaţia norm ei cuprinsă în art. 459 alin. (3) este aceea că dacă partea are la în d e­ mână recursul şi (teoretic) contestaţia în anulare, va trebui să opteze pentru prom ovarea recursului, întrucât, dacă form ulează contestaţie în anulare, aceasta va fi inadm isibilă faţă de prevederile art. 504 alin. (1) NCPC; dacă totuşi, cu ignorarea condiţiilor de adm isibi­ 854

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 460

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

litate descrise anterior, partea form ulează concom itent recurs şi contestaţie în anulare, recursul se v a soluţiona cu prioritate, în aplicarea dispoziţiilor art. 459 alin. (3) NCPC. Legea n u stabileşte o iera rhie în tre exercitarea concom itentă a revizuirii ş i contestaţiei în anulare, ci d o ar plasează recursul pe o poziţie de întâietate în concurs cu oricare dintre ele; pe ba 2a argum entelor deja arătate şi având în vedere obiectul fiecăreia dintre acestea, apreciem că atunci când se exercită revizuirea îm potriva unei hotărâri de prim ă in sta n ţl care nu este d e fin itiv i, nu num ai că ar trebui soluţionată prioritar, în cazul în care părţile în tru n esc condiţiile d e exercitare concom itentă a acestora, ci ar trebui chiar iniţiată înaintea contestaţiei în anulare, întrucât contestaţia - fie că este specială [art. 503 alin. (2), al cărei o b iect su n t d o ar hotărârile instanţei d e recurs], fie propriu-zisă [art. 503 alin. (1)] - are ca prem isă existenţa unei hotărâri definitive, ceea ce nu este obligatoriu în cazul revizuirii; prin urm are, ele a r putea fi exercitate concom itent num ai dacă au ca o b iect o hotărâre definitivă sau a unei instanţe d e recurs, dar partea este cea care trebuie sâ opteze pentru calea extraordinară de atac care răspunde finalităţii urm ărite, dacă m otivele pe care se bazează şi pe care le invocă se încadrează în cele lim itativ prevăzute d e lege pentru exercitarea fiecăreia dintre ele; ca atare, şi ordinea de soluţionare a acestora va fi determ inată de efectele pe care fiecare în parte le poate genera; totodată, vo r trebui respectate term en ele procedurale pentru form ularea acestor căi extraordinare de atac.

A r U 4 6 0 . U n icitatea căii de atac. (1) O cale de atac poate fi exercitată îm po­ triva unei hotărâri num ai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi term en de exercitare pentru toate m otivele existente la data declarării acelei căi de atac. (2) D acă p rin aceeaşi hotărâre au fo st soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul e i căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală. (3) In cazu l în care p rin aceeaşi hotărâre au fo st soluţionate m ai m ulte cereri principale sau incidentale, dintre care unele su n t supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul e i este supusă apelului. H otărârea dată în apel este supusă recursului. (4) Dacă hotărârea cu privire la o cerere principală sau incidentală nu este supusă nici apelului şi nici recursului, soluţia cu privire la celelalte cereri este supusă căilor de atac în condiţiile legii. (5) In cazurile prevăzute la alin. (2)-(4)/ term enul de apel sau, după caz, de recurs este cel de drept com un, ch iar dacă prin legi speciale se prevede altfel. C O M E N T A R IU 1. N o ţiun e. P rin cip iu l unicităţii c ă ii de atac, aplicat constant de ju rispru den ţa cores­ punzătoare codului anterior, presupune că o hotărâre Judecătorească poate fi atacată cu o cale de atac d o ar o singură dată, dacă legea prevede acelaşi term en de exercitare pen­ tru toate m otivele existente la data declarării acelei căi d e atac. Aplicarea acestei reguli în apel obliga părţile care exercită această cale de atac să indice toate m otivele de netem einicie ş i nelegalitate pe care în ţeleg să le valorifice îm p o ­ triva soluţiei apelate, nefiind p o sib il sâ le suplim enteze prin exercitarea ulterioară a unui nou apel îm potriva aceleiaşi hotărâri iniţial atacate. Apelul fiind o cale devolutivă de atac, nu există un term en de exercitare diferit pentru criticile ce pot fi valorificate prin m otivele de apel; altfel spus, m otivele d e apel nu au o abstractizare în conţinutul unei norm e legale. CARMSN N SSRILÂ

855

A rt. 460

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

M otivele de recurs însă sunt expres şi lim itativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 N CPC şi niciunul dintre ele nu este susceptibil a se revela părţilor la o dată ulterioară celei la care a avut loc com unicarea hotărârii re curate, m otiv pentru care legea prevede a cela şi term en de exercitare p en tru oricare dintre ele, şi anum e 30 de zile de la com uni­ carea hotărârii, potrivit art. 485 alin. (2) N CPC (term enul de recurs de drept com un); prin urm are, părţile care fac uz de calea de atac a recursului trebuie să arate toate m otivele d e casare de care înţeleg să se prevaleze prin m em oriul de recurs (care poate fi un act de procedură unic sau nu, cu condiţia ca suplim entarea m otivelo r de recurs sâ s e încadreze în term enul d e m otivare a căii de atac; d o ar m otivele de ordine publică fac excepţie de la această regulă). Nici în cazul contestaţiei în an u la re legea nu prevede un term en diferit pentru oricare dintre m otivele pentru care poate fi exercitată, fie că este vorba despre contestaţia în anulare propriu-zisă (art. 503 alin. (1)], fie despre cea specială [art. 503 alin. (2)], astfel în cât partea va trebui să invoce toate m otivele de contestaţie în anulare pe care intenţio­ nează să le valorifice în susţinerea acestei căi extraordinare de atac exercitate îm potriva aceleiaşi hotărâri (îm potriva celor pronunţate d e instanţele d e recurs putând fi prom o­ vate am bele form e ale contestaţiei în anulare), pentru că o nouă contestaţie în anulare, ch iar dacă pentru alte m otive decât cele susţinute în prim a contestaţie, nu va m ai putea fi form ulată de aceeaşi parte [art. 504 alin. (3)}. Pentru calea extraordinară de atac a revizuirii însă, art. 511 alin. <2) NCPC prevede acelaşi term en de exercitare (o lună), pentru fiecare dintre m otivele de revizuire pre­ văzute d e art. 509 alin. (1) pct. 1-8 NCPC, în tim p ce pentru cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 term enul este de 15 zile, conform art. 511 alin. (2), iar pentru cazurile de la pct. 20 şi 11 este de 3 luni, potrivit art. 511 alin. (3) NCPC. Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 460 alin. (1) NCPC, reiese că partea care inten­ ţionează a se prevala de m ai m ulte dintre cazurile de revizuire reglem entate de art. 509 alin. (1) pct. 2-8 NCPC va fi ţinută să le invoce în acelaşi term en de o lună prevăzut de lege, însă având în vedere m om entele diferite stabilite de legiuitor pentru începerea curgerii term enului de revizuire pentru fiecare dintre aceste situaţii norm ative, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 1-8 NCPC; în acest context, se poate constata că, deşi term enul de revizuire este unic, ţinând cont de m om entele distincte la care acesta începe să curgă, data la care poate fi prom ovată revizuirea întem eiată, prin ipoteză, pe două sau m ai m ulte dintre cazurile de la art. 511 alin. (2) pct. 2-8, poate să fie, în mod obiectiv, diferită; apoi, chiar dacă aceste m om ente s-ar suprapune, partea nu este ţinută să form uleze cererea de revizuire prin acelaşi act de procedură, pe de o parte, având în vedere că fiecare dintre aceste cazuri de revizuire are condiţii specifice de adm isibilitate, iar pe d e altă parte, com petenţa de soluţionare a cererii de revizuire întem eiate pe cazuri diferite poate să nu coincidă. 2. C alea d e atac îm p o triva so lu ţie i d ate cererilo r acceso rii. A rticolul 460 alin. (2) dă expresie principiului accesorium seq u itu r principale şi îl plasează în contextul regulii unicităţii căii d e atac, astfel încât calea de atac îm potriva soluţiei date cererilor accesorii este aceeaşi ca ţ i cea prevăzută de lege p en tru cererea p rin cip a lă , atunci când sunt so lu ­ ţionate prin aceeaşi hotărâre. 3. S itu aţia so lu ţio n ării prin aceeaşi hotărâre a m ai m u lto r cereri p rin cip ale sau in ci­ d e n tale. Dacă prin aceeaşi hotărâre au fo st soluţionate m ai m ulte cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în în treg u l e i este supusă apelului, io r hotărârea din apel este supu să recursului.

856

C A ffM S »

NeSftILĂ

T H U L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 460

Pe lângă faptul d o hotărâre judecătorească poate fi atacată cu o cale de atac doar o singură data, art. 4 6 0 alin. (3) instituie ca valenţă a principiului unicităţii căii d e atac şi soluţia că, atunci când legea prevede căi de atac diferite pentru soluţionarea unor cereri principale sau incidentale (pentru unele apelul, iar pentru altele recursul), h o tă r î' rea este supusă aceleiaşi căi de atac - apelul norm a consacrând o so lu ţie în fa vo a rea câii devolutive d e atac, iar hotărârea dată în apel va fi supusă recursului. Textul se aplică atât în cazul în care prin aceeaşi cerere de chem are în ju decată sunt form ulate mai m ulte capete de cerere principale (aflate în com petenţa d e soluţionare a aceleiaşi instanţe), iar pentru soluţia data unora dintre acestea (în situaţia în care au fost soluţionate prin aceeaşi hotărâre şi nu s-a dispus disjungerea lor adm inistrativă) legea prevede calea de atac a apelului, în tim p ce pentru altele recursul, cât şi în cazul în care pentru soluţia dată cererii principale calea de atac prevăzută de lege este recursul, în tim p ce pentru cererea In c id e n ta li (intervenţie principală, chem are în garanţie sau de arătare a titularului dreptului) caleo de a ta c este apelul, hotărârea în întregul ei fiind supusă apelului, iar cea din apel recursului. 4. Ipo teza în care hotărârea cu privire la o cerere prin cipală sau in cid e n tală nu este su pu să n ici a p e lu lu i şi nici recursului. Sim etric, dacă hotărârea cu privire la o cerere principală sau incidentală nu este supusă nici apelului şî nici recursului, soluţia cu privire la celelalte cereri este supusă că ilo r d e a ta c în condiţiile legii [art. 4 6 0 alin. (4) NCPC). Prin această norm ă se dă prevalentă regulii potrivit căreia hotărârile judecătoreşti sunt supuse controlului ju d iciar (excepţia trebuind a fi prevăzută în m od expres), astfel în cât dacă legea nu prevede nici apelul şi nici recursul pentru soluţia dată cererii princi­ pale sau unuia ori unora dintre capetele din cererea principală ori asupra unei cereri inci­ dentale (sau capetelor ei de cerere), legiuitorul nu suprim ă calea d e atac pentru o cerere care se soluţionează printr-o hotărâre atacabilă, dar nici nu se revine asupra exceptării exprese d e la exercitarea apelului şi recursului îm potriva hotărârilor pentru care a exclus exercitarea căii d e atac. 5. U n icitatea te rm e n u lu i d e drept com un pentru exercitarea căilo r de a tac în situ a­ ţiile de la a rt. 460 alrn. (2}-{4). Dispoziţia din art. 4 6 0 alin. (5), edictată şi ea în aplicarea principiului accesorium se q u itu r principale, are valo are de norm ă derogatorie d e la nor­ m ele speciale cuprinse tn alte acte norm ative sau în norm e speciale ale codului, pentru unificarea sistem ului d e control ju d icia r şi a term enelor în care poate fi declanşat, pre­ cum şi pentru asigurarea efectivităţii principiului unicităţii căilo r de atac. Această modalitatea de legiferare (derogare sau m odificare implicită a unui act norm a­ tiv special anterior printr-o norm ă generală ulterioară expresă) se înscrie în lim itele per­ m ise de norm ele de tehnică legislativă, sens în care prevede art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind norm ele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată: „Evenim entele legislative im plicite nu sunt recunoscute în cazul actelor nor­ m ative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite m odificate, com pletate sau abrogate nici prin reglem entarea generală a m ateriei, decât dacă acest lucru este exprim at expres". Prin urm are, în cazurile prevăzute la alin. (2)-(4), term enul d e a pel sau, după caz, de recurs este ce l de d rep t com un [30 d e zile de la c o m u n ic a re -a rt. 468 alin. (1 ) şi, respec­ tiv, art. 485 alin. (1)J chiar dacă prin legi speciale se prevede altfel, prin aceasta înţelegân du -se că şi prin noul Cod de procedură civilă po t fi prevăzute term ene diferite pentru hotărârile date unor cereri principale, accesorii sau incidentale care intră în sfera de apli­ care a norm ei analizate.

CARMSN N SSRILÂ

857

A rt. 461

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A rt» 1 6 1 . Partea din hotărâre care poate fi atacată. (1) Calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. (2) C u toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează num ai consideren­ tele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor problem e de drept ce nu au legă­ tură cu judecata acelui proces sau care su n t greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, adm iţând calea de atac, va înlătura acele consi­ derente şi le v a înlocui cu propriile considerente, m enţinând soluţia cu prinsă în dispozitivul hotărârii atacate. C O M E N T A R IU 1. D isp o zitivu l hotărârii ju d e căto re şti. C o nsiderente decisive. C o nsiderente d ecizo ­ rii („d isp o zitivu l im p licit” ). Litigiul dedus ju decăţii se finalizează cu hotărârea judecăto­ rească prin care instanţa se dezînvesteşte soluţionând în to t sau în parte fondul proce­ sului ori prin care statuează asupra unei excepţii procesuale ori cu privire la oricare alt incident, dispozitiv căruia îi este ataşată, de la pronunţare, autoritatea de lucru judecat, conform art. 4 3 0 alin. (1) NCPC. Ca atare, şi calea de atac s e îndreaptă, în principal, îm potriva so lu ţiei cuprinse în dis­ p o zitivu l hotărârii [art. 461 alin. (1)]. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluţia dată de instanţă cu privire la toate cererile cu care este învestită (cerere principală, urm ată sau nu de form ularea unei cereri adiţi­ o nale, cereri accesorii, precum şi cereri incidentale dacă au fo st form ulate), fie pe fond, fie pe calea unei excepţii procesuale, d e procedură sau de fond. Totodată, potrivit art. 4 3 0 alin. (2) NCPC, autoritatea de lu cru ju d e c a t priveşte nu num ai dispozitivul, ci şi considerentele pe care acesta se sprijină1’1(considerentele nece­ sare sau decisive), inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă în proces (considerentele decizorii sau „dispozitivul im p licit") şi care nu îşi găsesc un corespondent într-o prevedere din dispozitiv1*1. în consecinţă, chiar dacă dispoziţiile art. 461 alin. (1) se referă în m od explicit d o a r la d isp o zitiv,în tim p ce ipoteza de ia alin. (2) reglem entează apelul form ulat d o arîm p o triva considerentelor, din coroborarea acestor norm e cu dispoziţiile art. 430 alin. (2) rezultă că a p elul d eclarat îm p o triva dispozitivului va f i îndreptat în m o d n ecesar ş i îm potriva con siderentelor decisive, d a r ş i a ce lo r decizorii, dacă prin acestea s-a rezolvat o chestiune litigioasă care însă va trebui sâ aibă legătură cu soluţia d in d isp o zitiv atacată; altfel spus, un apel declarat îm potriva uneia sau unora dintre soluţiile din dispozitiv va fi declarat, în mod im plicit, şi îm potriva acelor considerente pe care se sprijină soluţia apelată, precum şi îm potriva acelora prin care au fo st dezlegate chestiuni litigioase, prejudiciale ce privesc soluţia din dispozitiv care a fost atacată, ceea ce, de altfel, prevede în m od expres art. 477 alin. (1) NCPC, referindu-se la lim itele im plicite ale devoluţiunii în apel, determ i­ nate de ceea ce s-a apelat. Considerentele care reprezintă justificarea şt susţinerea necesară a soluţiei adoptate su n t cele decisive (care se reflectă în soluţiile adoptate prin dispozitiv), dar şi cele d e ri­ zo rii sau cu valoare decizională (care conţin o soluţie adoptată pe cale incidentală, cu privire la un aspect dedus ju decăţii care a fo stsu sp u s dezbaterii contradictorii a părţilor

1)1 A $e v e d e a , p e n tru detalii, şt co m e n ta riile d e la art. 430. 1,1 W. Fieero, o p . cit., p. 8 4 5 , a p u d i Le ş, Noul Co d d e p ro ced ură civ ilă , voi. I, 2 0 1 1 , p. 559.

SS 8

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 461

şi doar din punct d e vedere topografic se regăsesc în considerente, fără a avea un cores­ pondent şi într-o soluţie din dispozitiv)1’1. Nu este inutil a se preciza că în ipoteza unui apel îndreptat îm potriva soluţiei din dispozitiv partea poate să dezvolte argum ente proprii prin care să com bată considerentele decisive şi decizorii redate în hotărârea apelată, ch iar dacă atacarea im plicită a acestora obligă instanţa de apel să se aplece asupra lor şi în absenţa unor critici explicite cu un atare o b ie c t în plus, în aceeaşi ipoteză a atacării soluţiei din dispozitiv, dacă partea are critici de form ulat şi îm potriva acelor considerente prin care s-au dat dezlegări unor problem e de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau considerente (de drept) care sunt greşite ori care cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, apelantul este ţin u t a le form ula în m od concret în cuprinsul m otivelor de apel, întrucât ele nu intră întotdeauna în conţinutul lim itelor im plicite ale judecăţii în apel (cele supraabundente - niciodată, pe când cele greşite sau care conţin constatări de fapt care îl prejudiciază - doar dacă ele sunt în acelaşi tim p şi considerente decisive şi/sau decizorii), pentru că, în caz contrar, acestea vo r intra su b autoritatea de lucru judecat. De asem enea, date fiind dispoziţiile art. 461 alin. (1) care perm it atacarea dispozitivului şi cele ale art. 461 alin. (2) NCPC care reglem entează soluţia atacării separate a consideren­ telor, rezultă că o parte poate să prom oveze în mod distinct apel doar îm potriva conside­ rentelor, chiar dacă titularul căii de atac se află în poziţia de parte câştigătoare în proces. 2. C a le a d e a tac îm p o triv a co n sid e ren te lo r su praab u nd en te, co n sid e ren te lo r gre­ şite sau care cuprind constatări d e fa p t care prejudiciază p a rte a . Pe lângă conside­ rentele decisive şi decizorii, o hotărâre judecătorească poate conţine însă şi conside­ rente nenecesare sau supraabundente (prin care s-au dat dezlegări unor problem e de drept care nu au legătură cu judecata acelui proces), dar şi considerente greşite ori care reflectă constatări care prejudiciază partea (în mod evident, fără un corespondent în dis­ pozitiv), iar îm potriva acestora legiuitorul a prevăzut la îndem âna părţilor o cale d e atac care poate fi exercitată potrivit prevederilor art. 461 alin. (2) NCPC, pentru a se anihila vocaţia lor de a intra sub autoritatea lucrului ju d e cat prin faptul neatacării acestora. Considerentele supraabundente sunt cele care depăşesc sfera dezb aterilo r din proces şi aduc hotărârii elem ente care nu influenţează în niciun fel soluţia adoptată, ele putând să lipsească din cuprinsul m otivării hotărârii judecătoreşti. Chiar dacă m otivele supraabundente din conţinutul hotărârii nu susţin vreuna dintre soluţiile date de instanţă cererilor cu care a fost învestită sau excepţiilor pe care le-a solu­ ţio nat ori incidentelor pe care le-a tranşat, fiind redate în hotărâre cu depăşirea lim itelor învestirii şi, deci, cu încălcarea art. 22 alin. (6) NCPC, acestea vo r intra su b autoritatea de lucru ju d e c a t dacă partea interesată (prejudiciată prin inserarea lor în cuprinsul hotă­ rârii) nu va uza d e exercitarea căii de atac îm potriva acestora; ele pot fi num ai conside­ rente de drept, întrucât conţin dezlegări date unor problem e de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces. Considerentele g reşite sunt acele considerente de drept eronate [întrucât cele de fapt sunt acoperite d e ultim a ipostază a considerentelor atacabile, în contextul art. 461 alin. (2)], astfel că dezacordul părţii în raport cu acestea o îndreptăţeşte a le ataca, potri­ vit regim ului procesual al căii de atac de care face uz (precizarea fiind im portantă în ce priveşte recursul); ele po t fi considerente decisive sau decizorii, pentru că cele nenece-

A. N ic o h e , op. cit., p. 2 7 8 -2 8 9 . Ca r m s n NEGRU*

859

A rt. 461

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

sare sunt cele care trebuie sâ lipsească din conţinutul hotărârii, fiind nerelevant d a c i sunt sau nu corecte, astfel în cât sunt acoperite de prim a ipoteză din art. 461 alin. (2). în sfârşit, m al po t fi atacate §i considerentele core conţin constatări de fa p t core p re ­ ju d icia ză partea, şi anum e acelea care reflectS erori ale instanţei d e naturâ factuală, cu condiţia ca acestea să fie prejudiciabile pentru parte, iar nu sâ poarte asupra unor erori nesem nificative în reţinerea situaţiei de fapt a cauzei, fără nicio pondere în adoptarea şi justificarea soluţiei; acest tip de considerente (dintre cele decisive şi decizorii) va putea fi atacat doar prin interm ediul căilor de atac care perm it repunerea în discuţie a situaţiei de fapt a cauzei, partea fiind însă ţinută să justifice interesul procesual în form ularea căii de atac prin dem onstrarea prejudiciului pe care aceste considerente i l-ar aduce. Prin urm are, în cazul acestor categorii de considerente există in teresu l atacării chiar separate (de dispozitiv), deoarece ele a r intra sub autoritatea lucrului judecat câtă vrem e, în prezent, partea are la îndem ână rem ediul procedural de a obţine înlăturarea din cuprinsul hotărârii a statuărilo r suplim entare făcute de instanţă dincolo de lim itele unei învestiri legale, a considerentelor de drept greşite sau a celo r eronate sau prejudi­ ciabile pentru părţi din perspectiva situaţiei de fapt reţinute, astfel în cât acestea ar putea fi opuse într-o judecată ulterioară; ca atare, partea va trebui să adopte o asem enea con­ duită şi să procedeze la prom ovarea căii d e atac ch iar dacă soluţia din dispozitiv îi este favorabilă şi, alături de acesta, aderă şi la unele dintre considerentele decisive şi/sau decizorii ori chiar supraabundente, după ca 2, din cuprinsul hotărârii. Se poate spune că, pe lângă dispozitiv, legiuitorul asum ă autoritatea de lucru judecat a considerentelor decisive şi decizorii prin dispoziţiile art. 430 alin. (2) şi o refuză conside­ rentelor indiferente, considerentelor de drept greşite şi celor care cuprind constatări de fapt care prejudiciază partea, punându-i acesteia la îndem ână o cale de atac adecvată, efectivă şi eficientă pentru a înlătura aceste vicii ale hotărârii şi a le îm piedica să se stre­ coare sub autoritatea de lucru judecat şi să fie opuse ulterior cu efectele lucrului judecat. Aşadar, art. 461 alin. (2) NCPC perm ite declararea unei câi de a to c n u m a i îm potriva con siderentelor hotărârii, fără a se ataca soluţia din dispozitiv, dacă atare conduită cores­ punde interesului procesual al părţii care o prom ovează; întrucât textul nu distinge, rezultă câ această cale de atac este atât la îndem ân a părţii care a câştigat procesul, cât şi a celei care I-a pierdut chiar dacă aceasta din urm ă nu atacă şî dispozitivul, deşi este mai greu de presupus un interes prioritar al părţii perdante de a ataca doar considerentele, iar nu şi soluţia din dispozitiv. Partea finală a norm ei indică soluţia care s e v a pronunţa de către instanţă în cazul în care găseşte întem eiată calea de atac form ulată îm potriva con si de rente lor: astfel, calea de atac va fi adm isă, hotărârea atacată va f î m enţinută ş i vo r f i înlăturate a cele considerente nenecesare (care, fiind în plus, nu v o r fi în lo cu ite cu altele), iar considerentele greşite în drept şi în fapt v o r fi înlocuite cu p rop riile considerente ale instanţei de control jud iciar. 5e constată însă că în aplicarea acestei norm e s-a r putea ivi dificultăţi privind întoc­ m irea m inutei (potrivit art. 401 NCPC) la m om entul pronunţării asupra unei căi d e atac cu un atare obiect, având în vedere că hotărârea se redactează ulterior, în term enul pre­ văzut de art. 4 2 6 alin. (5) NCPC, ocazie cu care se elaborează şi considerentele acesteia. în acest sens vo r trebui avute în vedere şi observate principiile şi regulile dezvoltate în jurisprudenţa anterioară în acest segm ent procedural; totodată, m inuta va trebui să reflecte, precum în toate celelalte situaţii, un efort de abstractizare al instanţei, capacitate de analiză şi sinteză, astfel încât m inuta să nu fie un act de procedură laborios, neclar sau lipsit d e concizie; prin urm are, pornindu-se de la dispoziţiile art. 401 raportat 860

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 462

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

la art. 425 alin. (1) l i t c) N CPC se constată c i ea va trebui s i conţină soluţia datâ tuturor cererilor deduse ju d e că ţii şi cuantum ul cheltuielilo r de ju d eca tă , dispoziţii laconice ale codului din acest punct de vedere. Dată fiind lipsa de co n co m ite n ţi dintre m om entul întocm irii m inutei şi cel ai redactării hotărârii, apreciem c i instanţa de control, atunci când este cazul, va adm ite calea de atac. va m enţiona c i în lă tu ri considerentele (supraabundente) referitoare fa problem a de drept (indicând-o) - cea care a fost dezlegată de instanţă dincolo d e lim itele învestirii sale (fără a fi necesară redarea paragrafelor din hotărâre ce vo r fi în lă tu ra te )-ş i va preciza m enţinerea soluţiei atacate, precum şi soluţia dată cererii accesorii privind cheltuielile de ju d e c a ţi, d a c i acestea au fost solicitate; astfel, la m om entul întocm irii m inutei, ca de altfel, nici la acela al redactării hotărârii, n u va f i necesară reproducerea considerentelor înlăturate în dispozitivul hotărârii atacate, întrucât acestea vo r fi a rita te de instanţa de control în cuprinsul propriilor considerente (spre exem plu, adm ite apelul, înlătură considerentele sentinţei referitoare la rezolvirea de drept a contractului, m enţine sen­ tinţa apelată, cu cheltuieli de judecată în favoarea apelantului); deşi este excesiv şi num ai dacă este posibil (în ipoteza în care aceste considerente nu sunt dispersate în tot cuprinsul hotărârii şi, ca atare, greu ori im posibil de sistem atizat), a r putea fi indicate şi paragrafele din hotărârea a ta c a ti ce vo r fi înlăturate (de exem plu, su b form a: „înlătură considerentele din hotărârea atacată, respectiv paragrafele 5-12 de la fila S"). Dacă însă prin adm iterea unei astfel de c i i de atac se im pune substituirea conside­ rentelor atacate cu cele ale instanţei care soluţionează calea de atac (fiind considerente de drept şi/sau de fapt greşite), pe lângă cele deja arătate, m inuta va cuprinde şi m en­ ţiunea „pe care le înlocuieşte", acestea urm ând a fi arătate, dezvoltate şi explicitate la m om entul redactării hotărârii de către instanţa de control, în condiţiile art. 425 NCPC.

A r t . 1 6 2 . în ţeleg erea p ârtilo r în căile de atac. Părţile pot solicita instanţei legal învestite cu soluţionarea unei căi de atac să ia act de înţelegerea lor cu privire la soluţionarea litigiului- D ispoziţiile art. 438-441 se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU Text uf com entat perm ite în mod explicit părţilor soluţionarea pe ca le am iabilă a litig iu lu i dintre ele (prin încheierea unei tranzacţii sau prin procedura alternativă a m edierii) şi în faţa instanţei legal învestite cu soluţionarea unei c ă i de atac. Tranzacţia poate fi încheiată în o rice etapă a procesului, în prim ă instanţă sau în c iile de atac (sens în care dispune textul c o m e n ta t-a r t. 462), dar şi în faza executării silite, în prezent această posibilitate fiind expres p re vă zu ţi de art. 2267 N CC11’. Dispoziţiile art. 433-441 NCPC se a p lic i în mod corespunzător, acestea fiind norm e de trim itere în cuprinsul art. 462, astfel încât sunt valabile consideraţiile arătate în com en­ tarea acelor texte. Se im pune precizarea că, pentru a fi atinsă finalitatea urm ărită d e părţi prin încheie­ rea unei înţelegeri între ele (ju d ic ia ri sau e xtra ju d icia ri, în cadrul procedurii m edierii), respectiv pronunţarea unei h o tirâ ri prin care sâ se ia act de tranzacţie, este necesar ca instanţa de control ju d icia r să fie le g a l învestită, respectiv calea de atac s i fie declarată şi m otivată în term enul legal, d a r şi legal tim brată.

|l< V.M . C io b o n u , Tratat, voi. II, p. 2 4 3 ; M . Tâbârcâ, G h. 8 u ta , o p. cit., 2 0 0 7 , p. 723. Ca r m s n N e s f in il

861

A rt. 463

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i* 1 6 3 * A chiesarea la hotărâre. (1) A chiesarea la hotărâre reprezintă re­ nunţarea unei părţi la calea de atac p e care o putea folosi ori p e care a exercitat-o d eja îm potriva tuturor sau a anum itor soluţii din respectiva hotărâre. (2) Achiesarea, atunci când este condiţionată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. (3) D ispoziţiile art. 404 rămân aplicabile. C O M E N T A R IU 1. N o ţiun e. C o n d iţii. A ch iesa rea ia hotărâre este o m odalitate d e m anifestare a prin­ cipiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, sub form a unui a ct procedural de disp o ­ ziţie, astfel în cât m anifestarea d e voinţă a părţii nu poate fi exprim ată decât personal sau prin m andatar cu procură specială ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autori­ tăţii adm inistrative com petente, sens în care dispune art. 81 alin. (1) NCPC. 2. A chiesarea la hotârâre în faţa prim ei instanţe cu ocazia pronunţării. Renunţarea unei părţi la calea de atac poate avea lor fie m ai înainte ca aceasta să facă uz de exercita­ rea ei, fie ulterior, după ce partea s-a folosit de acest drept, calea de atac exercitată putând fi îndreptată îm potriva tuturor sau doar a unora dintre soluţiile din respectiva hotărâre. în ipoteza în care p a rtea renunţa la calea de a ta c în fa ţa instanţei a că re i hotârâre o p o a te ataca {deci, m ai înainte de a uza de dreptul la calea de atac), sunt aplicabile d isp o ­ ziţiile art. 404 NCPC, astfel cum dispune art. 463 alin. (3) NCPC. Astfel, partea prezentă la pronunţarea hotărârii în şedinţă publică potrivit art. 402 N CPC poate renunţa, în condiţiile legii, la calea de atac, făcându-se m enţiune despre aceasta într-un proces-verbal sem nat de preşedinte şi grefier Renunţarea la calea de atac fiind ulterioară pronunţării hotărârii şi im plicit închiderii dezbaterilor, rezultă că m anifestarea de voinţă a părţii în acest sens nu poate fi m enţio­ nată în practicaua hotărârii, ci va trebui încheiat un proces-verbal, ca act de procedură distinct, sem nat de către preşedintele de com plet şi de către grefier, în care să se con­ sem neze renunţarea la calea de atac, după verificarea identităţii părţii sau a reprezen­ tantului său cu m andat special ori cu îndeplinirea celorlalte cerinţe de la art. 81 NCPC. 3. A ch ie sare la hotărâre în faţa p rim e i instanţe u lte rio r pronunţări». Renunţarea la calea de atac poate avea loc şi u lterio r p ro n u n ţă rii în şedinţă publică, potrivit ceîo r d is­ puse prin art. 404 alin. (2), m a i înainte sau dupâ declararea c ă ii de atac, caz în care este necesară îndeplinirea unei condiţii suplim entare, cum ulative celo r m enţionate deja, şi anum e ca dosarul sa nu fi fo st înain tat la instanţa com petentă. Dacă însă renunţarea la calea de atac are loc înainte de declararea acesteia, instanţa în faţa căreia se renunţă la calea de atac (care va da eficienţă acestui act procedural de dispoziţie al părţii) va fi ţinută să constate neîm plinirea term enului p en tru exercitarea leg a lă a căii de atac, pentru că după expirarea lui nu se m ai pune problem a renunţării la calea de atac, întrucât a intervenit decăderea din acest drept1'1. 4. O biectul ren unţării la calea d e atac cu ocazia p ro n u n ţării sau u lte rio r pronunţării. Dacă renunţarea la calea de atac are loc în aceste m om ente ale procesului, trebuie a se avea în vedere că partea nu a luat cunoştinţă de considerentele hotărârii, prin com u­ nicarea hotărârii redactate, considerente ce po t face obiect al exerciţiului căilo r de atac (art. 461 NCPC) separat ori îm preună cu dispozitivul. 111 M . 7 3 b â r c d , G h . 8 u t a , o p . d t , , 2 0 0 7 , p . 7 1 4 . A s e v e d e a 51 c o m e n t a r i i l e d e l a a r t 4 0 4 . 862

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 463

Apreciem că un atare act procedural d e dispoziţie nu va putea prim i decât sem nificaţia renunţării p ă rţii Io d rep tu l de o ataca soluţiile cuprinse în dispozitiv, întrucât obiectul pronunţării (citirii) în şedinţă publică este m inuta redactată după deliberare, astfel cum prevăd art. 401 şi art. 402 N CPC, în tim p ce de considerentele hotărârii partea va lua la cunoştinţă ulterior, după redactarea şi com unicarea tiotărării şi, ca atare, m anifestarea de voinţă nu poate fi extinsă şi cu privire la acestea, astfel încât p a rtea îşi pă strează drep­ tu l de a fo rm u la calea de a ta c îm potriva considerentelor. 5. Form a ren unţării la calea de a tac u lte rio r pro n unţării. Renunţarea poate fi expri­ mată fie printr-un înscris autentic care constată voinţa părţii, în scris ce va fi depus la grefa instanţei pentru a fi ataşat la dosar, fie prin prezentarea p ă rţii înaintea preşedinte­ lui instanţei sau a persoanei desem nate de acesta, caz în care se va proceda astfel cum prevede art. 404 alin. (1). 6. A ch ie sa re a co n d iţio n ată. Dacă achiesarea părţii la hotărâre este condiţionată, ea nu va p rodu ce efecte decât daca este occeptoto expres de p a rtea adversă, indiferent dacă este vorba despre o renunţare im ediat dupâ pronunţarea în şedinţă publică sau ulterior acestui m om ent, ori după declararea sau nu a căii d e atac. Renunţarea la colea de atac este un act unilateral d e voinţă, iar în raport cu obiectul acestei condiţii urm ează a se aprecia dacă acceptarea de către partea adversă a renunţă­ rii condiţionate nu constituie deja un acord d e voinţă în sensul unei tranzacţii judiciare, caz în care ar trebui îndeplinite cerinţele prevăzute de a r t 438 -4 3 9 NCPC, urm at d e conse a n ţe le unei astfel de învoieli a părţilor. Totodată, norm a mai prevede că partea adversă treb uie sa accepte expres co n d i­ ţia părţii renunţătoare la calea de atac, însă legea nu arată ce form ă trebuie sâ îm brace această acceptare, cu excepţia precizării caracterului său neechivoc. Apreciem că este aplicabil principiul sim etriei şi corespondenţei form elor, astfel încât şi partea adversă poate să îşi dea a co rd u l asupra obiectului condiţiei prin în scris autentic ori în faţa preşedintelui de com plet, a preşedintelui instanţei sau a persoanei desem nate de acesta, în aceleaşi circum stanţe ca şi partea care renunţă, personal sau prin m andatar cu procură specială, astfel cum prevede art. 81 NCPC, şi acesta fiind un act procedural de dispoziţie. 7. A ch ie sa re a la hotărârea atacată în cu rsu l ju d e c ă rii că ii d e atac. A chiesarea la hotărâre poate avea loc şi u lterio r exercitării căii de atac, nu num ai înain te, d a r şi după trim iterea dosarului la instanţo superioara [interpretarea p e r a con trario a art. 404 alin. (2)], în cursul ju d ecării căii de atac titularul acesteia putând o ricân d sâ se desisteze de continuarea ju d e căţii în calea de atac (ordinară sau extraordinară), caz în care instanţa învestită cu soluţio narea ei va face aplicarea art. 463 NCPC. Daca de achiesarea la hotărâre m anifestată înainte de trim iterea dosarului la instanţa superioară ia act fie preşedintele d e com plet (atunci când are loc im ediat dupâ pronun­ ţare), fie preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta (după pronunţare, înainte sau după declararea caii de atac), în cazul în care dosarul a fo st deja înain tat la instanţa com petentă să soluţioneze calea de atac, această instanţă va lua act de m anifes­ tarea de voinţă a părţii în sensul renunţării la calea d e atac. Şi în acest caz sunt aplicabile dispoziţiile art. S I alin. (1) NCPC, dacă partea nu este prezentă personal în faţa instanţei. Este necesar însă ca instanţa să se edifice asupra m anifestării de voinţă exprim ată de titularul căii de atac, iar în ipoteza în care acesta a form ulat o cerere în faţa prim ei

CARMgN N SSRILÂ

863

A rt. 464-465

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

instanţe (principală sau incidentală), să se stabilească fără echivoc d a c i acesta renunţă fa cererea form ulată la prim a instanţă conform art. 406 şi urm . sau la în su şi dreptul pretins, potrivit art. 408 şi urm ., norm e care prevăd şi alte condiţii1".

A rt. 4 6 4 . F elu rile ach iesării. (1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parţială. (2) A chiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în fata instanţei ori de m andatarul său în tem eiul unei procuri speciale. (3) A chiesarea tacită poate fi dedusă num ai din acte sau fapte precise şi con­ cordante care exprim ă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre. (4) A chiesarea poate fi totală, dacă priveşte hotărârea în întregul ei sau, după caz, parţială, dacă priveşte num ai o parte din hotărârea respectivă. C O M E N T A R IU Norm a defineşte felurile achiesării după m odalitatea de exteriorizare a renunţării la calea de atac: expresă sau tacită, precum şi după întinderea ei: totală sau parţială. 5e constată că o achiesare tacită nu ar putea fi niciodată o achiesare condiţionată prevăzută de art. 463 alin. (2) NCPC, fiind exclusă şi acceptarea expresă de către partea adversă a presupusei condiţii, m anifestare de voinţă consecutivă achiesării condiţionate. A ch ie sa rea tacită, în sensul art. 4 6 4 alin. (3) NCPC, nu poate rezulta din neopunerea debitorului la executarea silită, ci num ai din executarea benevolă a hotărârii în tot sau în parte, ceea ce va determ ina caracterul total sau p a rţia l al achiesării. De asem enea, nu se poate conchide în sensul unei achiesări tacite atunci când partea interesată lasă să expire term enul d e apel sau d e recurs, după caz, întru cât într-o astfel d e situaţie, dacă partea exercită totuşi calea de atac, aceasta va trebui respinsă ca tar­ divă, iar nu ca inadm isibilă, astfel cum prevede art. 4 6 7 NCPC în ce priveşte apelul, nom a fiind aplicabilă şi în recurs, în tem eiul dispoziţiilor art. 4 9 4 N CPC1*.

Ari* 1 6 5 . M ăsu rile de ad m in istrare ju d iciară. M ăsurile de adm inistrare judiciară nu p ot face obiectul niciunei căi de atac. C O M E N T A R IU 1 . In ad m isib ilitatea c ă ilo r d e atac îm p o triva m ăsu rilo r d e ad m in istrare ju d iciară. Legea interzice în mod expres ca m ăsurile de adm inistrare ju diciară să poată face obiect al criticilor în căile de atac, ordinară sau extraordinare.

2. N oţiun e. M ăsu ri o rgan izato rice. M ăsurile d e adm inistrare ju d icia ră reprezintă acele m ăsuri de ordin organizatoric m enite să asigure părţilor cadrul unei bune desfă­ şurări a actului de justiţie, astfel în cât acestea să poată beneficia, conform legii, d e acti­ vitatea d e judecată ca serviciu public şi d e accesul la instanţă atât din punct d e vedere procedural, cât şi substanţial.

1)1 V.M. C io b o n u , G. B o ro i, Z C . B riciu , o p . cit., 2 0 1 1 , p. 325. Pen tru m al m u lte a m ă n u n te , a se v e d e a ş i c o m e n ­ ta riile d e la 3 rt. 408 1,1 V.M. CtobanUj G. B o ro i, J . C Brictu, o p . cit., 2 01 1, p. 325-326.

864

C A ffM S» NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 465

Parte dintre aceste m ăsuri au o com ponentă generală care ţine de organizarea auto­ rităţii judecătoreşti, asigurarea resurselor m ateriale şi financiare necesare funcţionării justiţiei, de gestionarea acesto r resurse de către conducerea instanţelor etc. 3. M anagem ent al instanţei. A lte aspecte de adm inistrare judiciara sunt cuprinse în noţiunea d e m anagem ent al instanţei - stabilirea, organizarea şi desfăşurarea activităţii în cadrul serviciilor şi com partim ente lor auxiliare ale instanţei, stabilirea program ului de lucrul cu publicul fa aceste com partim ente, dacă im plică o astfel de com ponentă (grefă, arhivă, registratură etc.), în tim pul anului ju d ecăto resc ori în perioada vacanţei judecă­ toreşti, evidenţele activităţii instanţei în sistem inform atizat, planificarea ju d ecăto rilo r în şedinţe, m ăsuri de unificare a practicii judiciare, altele decât recursul în interesul legii şi sesizarea înalte» Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile etc. - fă ră legătură d irectă cu drepturile procesua le ale părţilor. Există însă m ăsuri organizatorice adresate în m o d n em ijlo cit ju stiţia b ililo r, cum ar fi spre exem plu asigurarea accesului publicului în instanţă în sensul stabilirii program ului în care acesta este perm is, precum şi a unei anum ite conduite a părţilor în incinta instan­ ţei etc. 4. Repartizarea ale ato rie a cauzelor. Totodată, pot fi identificate m ăsuri d e adm i­ nistrare judiciară care au legătură cu drepturile părţilor, însă această legătură este una indirectă, aşa cum este repartizarea aleatorie a cauzelor, înscrisă cu valoare de principiu pentru procedurile ju d iciare în dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind orga­ nizarea judiciară, republicată, realizarea concretă a repartizării aleatorii a cauzelo r fiind organizată în condiţiile Regulam entului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Repartizarea aleatorie a cauzelor nu poate face obiectul criticilor în căile de atac, dar efecte ale respectării acestui principiu pot fi invocate d e părţi în condiţiile în care, în prezent, în rândul m otivelor de nelegalitate a unei hotărâri judecătoreşti se regăseşte şi cazul în care hotărârea a fost pronunţată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un o lt com plet de ju d eca tâ decâ t cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui com punere a fost schim bată, cu încălcarea legii (art. 4$8 alin. (1) pct. 2 NCPC]. 5. Trim iterea d o saru lu i de la o secţie la a lta (d e clin area d e com petenţă în tre sec­ ţii). C ontrar reglem entarii şi ju rispru den ţei anterioare, conform căreia m ăsura trim iterii unui dosar de la o secţie la alta pentru respectarea com petenţei funcţionale a fiecăreia dintre diviziunile unei instanţe era una adm inistrativă, sub auspiciile noului cod excep­ ţia necom petenţei fu n cţio n a le a se cţiilo r sp ecializa te ale u nei instanţe constituie un act de procedura al instanţei, iar nu un act de adm inistrare judiciară, astfel că m ăsura poate fi cenzurată prin soluţionarea conflictului de com petenţă [art. 136 alin. (1) NCPC] ori în căile d e atac, în condiţiile prevăzute de lege. 6. Trim iterea d o saru lu i d e la un co m p let la a ltu l (declinarea de com petenţă în tre com plete, în considerarea specializării u n u ia d in tre ele). Trim iterea a d m in istrativă. Nici desesizorea unui com plet specializat sau nespecializat al unei instanţe în favoarea unui com plet specializat în altă m aterie nu intră în sfera actelor de adm inistrare judiciară, întrucât şi ea poate servi ca m ijloc de declanşare a unui conflict de com petenţă (art. 136 alin. (4) NCPC], susceptibilă a fi cenzurată prin pronunţarea regulatorului de com petenţă ori în căile de atac, potrivit legii. Pe de altă parte, în m ateria apelului, art. 475 alin. (3) NCPC prevede trim iterea dosa­ rului pe cale adm inistrativă de către uitim ul com plet învestit celui dintâi co m p let învestit CARMSN N SSRILÂ

865

A rt. 466

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

cu soluţionarea unui apel principal, incident sau provocat, toate apelurile form ulate în cauză trebuind a fi soluţionate de acelaşi com plet, prim ul sesizat, ch iar dacă acesta a r fi sesizat cu soluţionarea unei aderări la apel, iar nu cu un apel principal; regula funcţio­ nează şl în recurs, întrucât dispoziţiile art. 494 N CPC prevăd aplicarea şi în recurs a regu­ lilor privind judecata în apel, dacă nu sunt potrivnice celor privind judecata în recurs. Drept urm are, o atare trim itere, fiind de natura adm inistrativă, nu poate fi criticată prin exercitarea căilor de atac, astfel cum dispune art. 465 NCPC. 7. Preschim barea term en ului de ju d e ca tă. Această m ăsură reglem entată prin dispo2iţ iile art. 230 NCPC nu poate fi dispusă decât de com pletul de jud eca tă învestit cu jud ecarea cauzei, preschim bare care poate opera din oficiu sau la cerere, în am bele situaţii pentru m otive tem einice; cererea se soluţionează în cam era de consiliu, fără citarea părţilor; în consecinţă, chiar dacă este dispusă după repartizarea aleatorie a cauzei pe com plet dispusă pe cale adm inistrativă de preşedintele instanţei, în mod evident reprezintă doar o m ăsura de adm inistrare ju d icia ra ce intra în com petenţa com pletului de judecată căruia I-a fost repartizată cauza spre soluţionare în m od aleatoriu {echivalentă fixării iniţiale a term enului de judecată într-o cauză), astfel câ preschim barea term enului de judecată, fie că este dispusă din oficiu, fie la cerere, nu poate face obiectul criticilor în căile de atac. 8. D isjun gerea a d m in is tra tiv i a u n o r capete p rin cip ale d e cerere. O astfel de m ăsură nu poate face obiectul niciunei c ă i de atac, c i ţine de aprecierea in sta n ţei în sensul unei b u n e adm inistrări a justiţiei. Aceasta ar putea fi dispusă, de exem plu, în contextul art. 99 alin. (1) N CPC când printr-o cerere de chem are în judecată sunt form ulate m ai m ulte capete principale de cerere întem eiate pe fapte ori cauze diferite, atunci când sunt de com petenţa aceleiaşi instanţe, astfel în cât este posibilă disjungerea ş i înregistrarea sepa rată a acestora, pen­ tru că, în cazul în care su n t de com petenţa unor instanţe diferite, m ăsura disjungerii este urm ată de declinarea de com petenţă; în m od similar, o cerere de revizuire care se în te ­ m eiază pe m ai m ulte dintre ipotezele de la art. 509 alin. (1) pct. 1-11 N CPC şi care ar fi în com petenţa aceleiaşi instanţe, în cazul în care sunt form ulate printr-o cerere unică, dacă este în interesul unei bune adm inistrări a justiţiei, instanţa com petentă ar putea dispune disjungerea urm ată d e înregistrarea separată a acestora; nim ic nu se opune însă ca acestea să fie soluţionate îm preună, în acelaşi dosar, dacă înfăptuirea ju stiţiei nu a r fi cu nim ic prejudiciată, cel puţin din perspectiva term enului optim şi previzibil, prevăzut cu valoare de principiu al oricărei proceduri judiciare civile prin dispoziţiile art. 6 NCPC.

Capitolul II. Apelul A rt. 466» A pelul p rin cip al. O b ie ctu l. (1) H otărârile pronunţate în prim ă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în m od expres altfel. (2) Su n t supuse apelului şi hotărârile date în ultim ă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să ju d ece decât în prim ă instanţă. (3) H otărârile date în ultim ă instanţă răm ân neapelabile, chiar dacă în hotă­ râre s-a arătat că au fost pronunţate în prim ă instanţă. (4) îm potriva încheierilor prem ergătoare n u se poate face ap el decât odată cu fondul, afară de cazu l când legea dispune altfel.

866

C A ffM S »

N eSftILĂ

Art. 466

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

C O M E N T A R IU 1. Caracterizare. A p e lu l este calea d e a ta c com ună, ordinară, de reform are, devolutivă $i suspensivă d e executare, fiind m ijlocul procesual prin care părţile, organele sau persoanele care au legitim are p ro c e su a li şi care justifică un interes în condiţiile art. 468 N CPC form ulează critici de nelegatitate şi netem einicie îm potriva soluţiei apelate. 2. Regula în m aterie. Dacă regula în m ateria hotărârilor judecătoreşti este că acestea sunt supuse controlului ju d iciar (exceptarea lor trebuind sâ fie expresă), în m a teria hoto* ra rilo r de p rim ă instanţă regula este cd ele su n t supuse apelului, docă legea n u prevede în m od expres c/ffe/, astfel cum dispune art. 4 6 6 alin. (1) N CPC, ceea ce denotă caracterul de cale de atac com ună al apelului. 3. P reved e ri tra n zi to rii. N u este i n uti I a se f a ce prec iza rea că a cest ca racte r d e ca Ie de atac com unâ este reafirm at prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, potrivit cărora: „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori d e câte ori printr-o lege sp ecială se prevede că hotărârea judecătorească de prim ă instanţă este «definitivă», de la data intrării în vigo are a C odului de procedură civilă, aceasta va fi supusă num ai apelului la instanţo iera rhic superioora. (2) D ispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de prim ă instanţă este «supusa recursului» sau că «p o a te f i atacata cu recurs» ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similQrâ,>. 4. O biectul apelului. H otărârile pronunţate în prim ă instanţa constituie, d e regulă, ob iecî a I a pe Iu Iu i; a cestea su nt date în sol uţi on a rea cere ri Ior a că ro r com pete nţă m ateria lă de prim ă instanţă este atribuită judecătoriei (art. 94 pct. 1), tribunalului (art. 95 pct. 1) sau curţilor de apel (art. 96 pct. 1), com petenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reglem entată prin dispoziţiile art. 97 pct. 4 nefiind o veritabilă com petenţă în prim ă instanţă; instanţa suprem ă nu are com petenţă nici în calitate de instanţă de apel111, ceea ce înseam nă câ hotărârile pronunţate în prim ă instanţă de curţile de apel nu sunt supuse apelului. 5. H otărâri a le prim ei instanţe exceptate d e la exercitarea a p e lu lu i şi cele îm p o triva cărora se poate exercita num ai apelul. Nu o rice hotărâre de prim ă instanţă este susceptibilă de apel, întrucât legea p o a te excepta o astfel de hotărâre de la exercitarea căii ordinare de atac, ceea ce în conţinutul norm elor se identifică, de regulă, prin astfel de sintagm e: „este supusă recursului" [spre exem plu art. 406 alin. (6) - hotărârea prin care se ia act de renunţarea la judecata, art. 410 - hotărârea prin care se ia act de renunţarea la dreptul pretins, art. 421 alin. (2) - hotărârea care constată perim area]; „poate f i atacata n u m a i cu recurs* (spre exem plu art. 437 în m ateria hotărârilor date în baza recunoaşterii pretenţiilor); „nu este supusa n iciu n e i căi d e atac", ceea ce înseam nă nu num ai excluderea apelului, dar şi a căilo r extraordinare d e atac [spre exemplu art. S3 alin. (2) - încheierea de soluţionare a abţinerii ori de respingere a recuzării în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3), art. 132 alin. (3) - declinarea de com petenţă, art. 362 alin. (2 )-în c h e ie re a pronunţată în m ateria asigurării d e dovezi); „hotărârea este definitivă" (art. 1023 alin. (8) - hotărârea de respingere a cererii în anulare form ulată de debitor îm potriva ordonanţei de plată etc.].

11 M. TQbârcâj Drept procesual civil, voi, I, 2008. p. 277 şi I. Le ;, Noul Cod de procedură civilă, voi. I. 2011, p. 177. CARMSN NSGRILÂ

867

A rt. 466

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A lteori însă legea stabileşte că o hotărâre este supusd n u m a i apelului, caz în care este exclus recursul, sens în care prevede în m od expres şi art. 4 8 S alin. (2) partea finală NCPC [spre exem plu: art. 717 alin. (1) - hotărârea cu privire la contestaţia la executare; art. 994 alin. (3) - hotărârea de partaj; art. 999 alin. (1) - ordonanţa preşedinţială; art. 1003 alin. (3) - hotărârea dată asupra cererilor posesorii; art. 1032 alin. (1) hotărârea ju decăto riei pronunţată în procedura specială a cererilor de vafoare redusă; art. 1041 alin. ( 5 } - hotărârea de evacuare pronunţată în procedura specială a evacuării din im obilele folosite sau ocupate fără drept]. îm p o triva acestor hotărâri ale prim ei instanţe poate fi prom ovată contestaţie în an u la re propriu -zisă sa u revizuire în m ăsura în care su n t îndeplinite condiţiile de adm isibilitate specifice fiecăreia dintre aceste căi de atac, co ncluzie care se desprinde din interpretarea p e r a contrar io a prevederilor art. 504 alin. (1) N CPC în ce priveşte contestaţia în anulare (m otivul să nu fi putut fi invocat pe calea apelului, ceea ce nu poate fi reţinut ?n cazul hotărârilor supu se num ai apelului), pe când în cazul unei revizuiri cerinţa art. 509 alin. (1) este ca hotărârea să fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul. 6. Ip o staze a le p rin cip iu lu i legalităţii că ii d e a tac a ap e lu lu i. A rticolul 466 alin. (2) reprezintă o aplicare particulară a principiului legalităţii căii de atac reglem entat în art. 4 S 7 alin. (2) N CPC care prevede că „m enţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu p rivire la cafea de a ta c deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita caiea de atac prevăzută d e lege". Ca atare, art. 466 alin. (2) presupune situaţia în care o hotărâre dată în prim ă instanţă conţine în dispozitiv m enţiunea eronată că este pronunţată şi în ultim ă instanţă. în ultim a instanţă sunt pronunţate, spre exem plu, hotărârile date de către judecăto­ rie în exercitarea controlului judiciar, respectiv cele pronunţate în căile de atac îm potriva hotărârilor autorităţilor adm inistraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi a le altor organe cu astfel d e activitate, potrivit norm ei de com petenţă de la art. 9 4 pct. 3 NCPC111. Categoria cererilor soluţionate d e ju decăto rie în prim ă şi ultim ă instanţă (art. 94 pct. 2 N C P C -c e r e r i privind creanţe având ca obiect plata unei sum e de bani de până la 2.000 lei inclusiv) a fost exclusă însă prin prevederile art. V din O.U.G. nr. 4/2013 privind m odificarea Legii nr. 76/2012, astfel încât, deşi preconizate de legiuitor, hotărârile pronunţate în prim ă şi ultim ă instanţă nu au devenit o realitate ju rid ică la m om entul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civită; abrogarea dispusă în ain te de intrarea în vigoare a noului cod a fost determ inată d e necesitatea asigurării conform ităţii dispoziţiilor acestuia cu Constituţia, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 967/2012 prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile identice din codul anterior (art. 1 pct. l l CPC 1865), introduse prin Legea nr. 202/2010. în consecinţă, atunci când instanţa m enţionează în cuprinsul dispozitivului, în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac sau rezultă că este pronunţată în ultim ă instanţă, iar potrivit legii acea hotărâre este dată în prim ă instanţă şi face, deci, parte dintre cele susceptibile de apel (cerinţe cum ulative), p ă rţile a u deschisă calea apelului. A rticolul 4 6 6 alin. (3) este reglem entat pentru situaţia sim etrică inversă, anum e că o hotărâre răm âne neapelabilă, ch iar dacă instanţa în dispozitiv a m enţio n a t g reşit că ea

1,1 V.M. C io b a n ii, G. B o ro i, T.C. B riciu , o p . cit., 2011, p. 336; I. U f , N oul C o d d e procedură civilă, voi. 1, 2011. p. 165.

868

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 466

este supusâ apelului, d e şi este o hotărâre datâ în ultim ă instanţă, norm a decurgând din acelaşi principiu ai legalităţii căilo r de atac. Judecătorul nici nu poate acorda dreptul la o cale de atac neprevăzută de lege, dar nici nu poate suprim a părţilor dreptul la exerciţiul căilo r legale de atac, acestea avându-şi izvorul în lege, ia rn u în actul jurisdicţional al instanţei. în acest sens, urm ează a se observa a t lt dispoziţiile art. 4 S7 alin. (3) N CPC, c i t şi com entariile aferente acestui articol. 7. A p elu l fo rm u lat îm p o triva în ch e ie rilo r prem ergătoare. Potrivit art. 4 6 6 alin. (4), încheierile prem ergătoare nu po t fi atacate cu apel separat, ci d o a r odată cu fond ul, afară de cazul când legea dispune altfel. încheierile p re m e rg ă to a re -fie că sunt preparatorii, fie că sunt interlocutorii, potrivit distincţiilor de la art. 235 NCPC - p o t f i atacate cu a p e l înainte de desesizare a instanţei p rin hotărârea fin a lă num ai dacă legea prevede în m o d expres această posibilitate; în absenţa unei astfel de dispoziţii a legii, ele nu pot fi criticate prin ap el decât odată cu fond ul, însă num ai dacă hotărârea datâ în acel litigiu a r f i eo însăşi supu sâ apelului, chiar dacă nici în noul cod nu se prevede în mod expres această cerinţă, carenţa norm ei ante­ rioare fiind sem nalată în doctrină'11. Pe de a Ită p a rte, ex istă în ch e ieri p re me rgătoa re (d i n catego na celor m terlocutorii) ca re pot fi atacate separat, însă nu cu apel, ci cu recurs (spre exem plu art. 4 1 4 -în c h e ie re a de suspendare), chiar dacă hotărârea finală prin care instanţa se dezînvesteşte ar fi supusă apelului, dată fiind existenţa unei norm e speciale, derogatorii în acest sens. în plus, există şi încheieri care nu au un caracter prem ergător, ci constituie a ctu l fin a l a l u n u i proces, chiar dacă prin el nu s*a soluţionat fondul, şi sunt susceptibile de a pel sau recurs, după caz; spre exem plu: încheierea pronunţată în baza art. 442 asupra cererilor de îndreptare a erorilor m ateriale din cuprinsul unei hotărâri şi în tem eiul art. 443 asupra unei cereri de lăm urire a hotărârii sau d e înlăturare a disp oziţiilor contradictorii, sens în care prevede art. 446 NCPC, d a r şi încheierea pronunţată în cadrul procedurii neconten­ cioase, art. S3 4 alin. (2) prevăzând că aceasta este supusă num ai apelului. Este necesar a se sublinia că, deşi o hotărâre de dezînvestire a prim ei instanţe este susceptibilă de apel, părţile, organele sau persoanele interesate nu pot form ula anum ite critici prin m otivele căii de atac (fie îm potriva în ch eierilo r prem ergătoare, fie îm potriva hotărârii în se şi), pentru că legiuitorul a prevăzut în m od obligatoriu (art. 445) un alt rem ediu procedural, şi anum e cel reglem entat în art. 442 -4 4 4 N CPC pentru îndreptarea, lăm urirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori com pletarea hotărârii. 8. Instanţa com petentă p e n tru so lu ţio n are a ap e lu lu i. Apelul se soluţionează. în principiu, d e instanţo iera rhic superioară celei care a pronu nţa t hotărârea apelată, astfel cum rezultă din observarea dispoziţiilor generale în m aterie de com petenţă m aterială: art. 95 pct. 2 (tribunolul judecă în apelurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în prim ă instanţă) şi art. 96 pct. 2 N CPC {curtea de a pel judecă apelurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de tribunale în prim ă instanţă), în a lta Curte de Casaţie şi Justiţie neavând o com petenţă m aterială ca instanţă de apel. în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 7 alin. ( ! ) din Legea nr. 76/2012, ch iar dacă acestea se referă la cazul în care o lege specială prevede că hotărârea judecătorească de prim ă instanţă este definitivă, dispoziţii care statuează că hotărârea va fi supusă apelului la instanţa ierarhic superioară, dacă prin noul cod nu se prevede altfel.

|k' V . M . C i o b o n u , 6 . B o r o i , T . C B r i c i u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p . 3 3 9 .

Ca

r m sn

N S S R IL Â

869

A rt. 467

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Pe de altă parte, e x iş ti acte norm ative speciaie care p revă d atacarea cu a p e i nu a unei hotărâri pronunţate în prim ă instanţă, ci a unei hotârâri arbitrate, astfel cum este, de exem plu, art. 1312 alin. {9} din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe; în aplicarea regulii potrivit căreia apelul se soluţionează de instanţa ierarhic superioară cefei care a pronunţat hotărârea de prim ă instanţă (Tribunalul Bucureşti având o com petenţă teritorială exclusivă, m ai puţin în ce priveşte cererea în contrafacerea unei m ărci, caz în care operează norm a generală de com petenţă m aterială prevăzută de art. 95 pct. 1 NCPC), art. 8 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1998 privind m ărcile şi indicaţiile geografice, republicată prevăd: „(1) Hotărârea com isiei de contestaţii, m otivată, se com unică părţilor în term en de 30 d e zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, în term en d e 30 de zile de la com unicare. Hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă num ai a p elu lu i la Curtea de A pel Bucureşti. (2) H otărârile pronunţate în cazurile prevăzute (a art. 36, 46, 47, 53, 54, 6 0 şi 85 po t fi atacate cu a p e l Dispoziţii sim ilare sunt cuprinse şi în alte legi speciale precum Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată [art. 55 alin. (1)], după cum în alte acte norm ative se face trim itere la com petenţa de drept com un atât de prim ă instanţă, cât şi pentru soluţionarea căilor de atac (art. 43 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desen elo r şi m odelelo r Industriale, republicată) etc.

A r i , 4 0 7 . S itu a ţiile In care partea nu poate fa ce apel p rin cip al. (1) Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu m ai are dreptul de a face apel principal. (2) Partea care a executat parţial hotărârea de prim ă instanţă, deşi aceasta nu era susceptibilă de executare provizorie, nu m ai are dreptul de a face apel princi­ pal cu privire la dispoziţiile executate. C O M E N T A R IU 1. A ch ie sare a exp resă totală la hotărârea prim ei instanţe. Ipoteza ach ie să rii exprese parţiale. Articolul 467 alin. (1) NCPC interzice p ă rţii care a re n u n ţa t expres ia a pei s ă m ai fo rm u leze a p e l principa l, indiferent de partea din dispozitiv pe care ar intenţiona să o cri­ tice [art. 461 alin. ( l) ] ,în s ă această norm ă nu poate fi interpretată şi în sensul suprim ării dreptului de a form ula apel îm potriva considerentelor [art. 461 alin. (2)]"’. D o ar achiesarea expresă totală la hotărârea atacată este cea care sup rim ă părţii d rep tu l de a m a i exercita caiea d e atac, nu însă şi cea parţială; pe de altă parte, această interdicţie nu vine de la lege, ci este generată de actul de voinţă al părţii de care legea leagă şi alte consecinţe ju rid ice. Prin aceasta se reglem entează efectul irevocabil al achiesării la soluţia din dispozitiv, ca act unilateral de voinţă, act procedural de dispoziţie al părţfi. A chiesarea expresă la hotărâre este cea care se face de către parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de către m andatarul său, în tem eiul unei procuri speciale, astfel cum prevede art. 4 6 4 alin. (2) NCPC. Dacă achiesarea expresă este parţială, partea va putea face a pei p rin cip a l num ai cu privire la partea din hotărâre care nu a făcut obiectul renunţării la exercitarea câii de atac (dispoziţiile din dispozitiv), nu şi îm potriva aceleia la care a renunţat în m od neechivoc la a o mai ataca. 1,1 A s e v e d e a ş l c o m e n t a r i i l e d e l a a r t . 4 6 1 ş i a r t , 4 6 3 .

870

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 467

Regula se aplică şi atunci c in d partea a renunţat condiţionat la apel, pentru că achiesarea condiţionată la hotărâre nu poate fi d e c it expresă. indiferent dacă este vorba despre o renunţare expresă totală sau parţială la calea de atac, partea n u pierde decât d rep tu l de a fo rm u la a p e l p rin cip a l îm potriva so lu ţiilo r din dispozitiv (în cazul achiesării parţiale Tn ce priveşte partea d in dispozitiv pe care a decla­ rat că nu o atacă), astfel în cât ea va f i îndreptâţitâ sâ fo rm u leze apel in ciden t sa u provo­ cat, în condiţiile art. 472 şi, respectiv, art. 473 NCPC, dar şi a p e l p rin cip a l îm potriva con­ siderentelor, potrivit art. 461 alin. (2). Aplicarea acestei norm e în cursul soluţionării căii de atac are sem nificaţia că renunţarea la judecata apelului principal stinge procesul în faza în care se află, iar hotărârea prim ei in stanţe de vi ne executorie la data desesizării instanţei de apel, în condiţiile art. 633 pct. 1 N CPC; hotărârea prim ei instanţe nu va fi însă şi definitivă la aceeaşi dată decât dacă legea prevede că hotărârea dată în apel nu este supusă recursului; dacă este susceptibilă de recurs va deveni definitivă la data expirării term enului de recurs (dacă nu a fost exercitat), potrivit art. 634 alin. {2} raportat la art. 634 alin. ( ! ) pct. 4, iar dacă a fo st exercitat, la data pronunţării instanţei de r e c u r s - a r t . 634 alin. (1) pct. 5. instanţa de apel va lua act de renunţarea apelantului la ju decata apelului la data constatării voinţei neviciate a acestuia exprim ate în faţa sa sau în baza m anifestării de voinţă redate în cuprinsul unui în scris autentic, dacă nu este învestită şi cu soluţionarea apelurilor form ulate de alte părţi ale cauzei (apeluri principale, incidente sau provocate); în acest ca 2, până la pronunţarea deciziei de către instanţa d e apel apelantul principal care a renunţat nu poate reveni asupra m anifestării sale de voinţă. Pentru ipote 2â achiesării parţiale la soluţia prim ei instanţe în cursul judecării apelu­ lui, trim item la com entariile de la art. 480. 2. A ch ie sare a tacită p arţială la hotărârea neexecu to rie a p rim e i in stan ţe. Ipoteza ach ie sării ta cite to tale. A rticolul 467 alin. (2) reglem entea 2ă efectele în apel a le achie­ sării tacite parţiale ia hotărâre, pentru cazul în care acea hotărâre nu era susceptibilă de executare provizorie d e drept (art. 448) sau pentru care nu a fost încuviinţată executarea provizorie (art. 449). fn aceste cazuri, achiesarea tacită parţială la hotărârea executorie a prim ei instanţe nu vo avea efectu l p ierd erii dreptului d e a form u la ape! p rin cip a l n ici în ce priveşte dis~ p o ziţiile executate; totodată, partea va păstra dreptul de a form ula apel principal îm p o ­ triva tuturor soluţiilor din dispozitiv ş i în ca zu l în care execută benevol in teg ra l o hotărâ re executorie a p rim ei instanţe, întrucât o astfel d e executare nu a r putea fi calificată drept „acte sau fapte precise şi concordante care exprim ă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre" astfel cum prevede art. 464 alin. (3) NCPC, d e natură a funda­ m enta concluzia unei achiesări tacite totale; o asem enea executare benevolă are caracter echivoc deoarece, pe de o parte, poate fi determ inată d e intenţia părţii d e a-şi limita prejudiciile în cazul executării benevole sau silite ulterioare confirm ării soluţiei în apel, iar, pe de altă parte, poate revela doar conduita d e bună-credinţă a părţii care se ştie deja su b puterea unui titlu executoriu, chiar dacă provizoriu, iar buna-credinţă nu poate fi sancţionată cu pierderea acestui drept, ea fiind un im perativ al exercitării drepturilor procesuale, potrivit art. 12 alin. (1) NCPC. fnsă, partea care a executat parţial o hotărâre neexecutorie de prim ă instanţă achiesea ză ta cit la hotărâre (în ce priveşte dispoziţiile executate), întrucât în această situaţie executarea benevolă constituie un act sau o faptă precisă şi concordantă care exprim ă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la un segm ent din hotărâre. CARMSN NSGRILÂ

871

A rt. 468

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Efectul unei a chiesâri tocite p a rţia le este ace io a i p ierd erii dreptului de a m a i fo rm u ia a p e i p rin cip a l cu p rivire la dispoziţiile executate; în ce priveşte dispoziţiile neexecutate, partea îşi păstrează dreptul de a form ula apel principal, ca de altfel şi îm potriva conside­ rentelor hotărârii, inclusiv a celor care susţin dispoziţiile executate din hotărâre. Din interpretarea o fo r t io r i a aceleiaşi norm e, rezultă că achiesarea tacită totalâ fa hotărâre va avea efectul pierderii dreptului de a mai form ula apel principal cu privire la integralitatea d isp oziţiilo r executate {sau dreptul de a m ai continua judecata în apel), nu în să şi îm potriva co nsiderentelor e i11*. Tn concluzie, executând benevol în totalitate hotărârea neexecutorie a prim ei instanţe, debitorul pierde dreptul la form ularea unui apel principal [îm potriva tuturor so lu ţiilo r din dispozitiv, conform art. 461 alin. (1)], în s l poate form ula apel principal îm potriva considerentelor, după cum poate declara apel incident sau provocat; dacă a achiesat tacit parţial ta hotărâre, nu va mai putea form ula apel principal îm potriva disp o ­ ziţiilo r executate, însă poate form ula apel principal îm potriva dispoziţiilor neexecutate şi îm potriva tuturor considerentelor hotărârii, precum şi apel incident sau provocat.

A r t . 4 6 8 . T erm en u l de apel. (1) Term enul de apel este de 30 de zile de la com unicarea hotărârii, d acă legea n u dispune altfel. (2) Term enul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la com unicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fo st făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite. (3) D acă o parte face apel înainte de com unicarea hotărârii, aceasta se soco­ teşte com unicată la data depunerii cererii de apel. (4) Pentru procuror, term enul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când term e­ nul de apel curge de la com unicarea hotărârii. (5) Term enul de ap el suspendă executarea hotărârii de prim ă instanţă, cu excepţia cazurilor anum e prevăzute de lege. în aceleaşi condiţii, executarea se suspendă dacă apelul a fo st exercitat în term en. C O M E N T A R IU 1. Term enul de apel. San cţiu n ea neresp ectării. Articolul 468 alin. (1) stabileşte un term en de S 0 de zile de Io com unicarea hotărârii, dacă prin lege nu se prevede altfel, derogare ce poate privi fie m om entul de la care acesta în cep e să curgă, fie durata lui. în consecinţă, spre deosebire de reglem entarea anterioară (art. 284 alin. (1) CPC 1865, care prevedea un term en de Î S zile de la com unicare), term enul d e apel este unul mai lung, dar acesta răm âne un term en p roced urai im perativ, înăuntrul căruia trebuie în d e p lin it actul de procedură al declarării apelului d e către partea interesată în atacarea hotărârii. Depăşirea term enului de declarare a apelului atrage decodereo părţii interesate din dreptul de a mai efectua acest act de procedură. Totodată, e! este un term en legai (fiind stabilit în mod expres de lege) şi absolut, în tru câ t nerespectarea lui afectează însăşi validitatea şi eficacitatea actului de procedură deoarece intervine decăderea din dreptul d e a m ai exercita apelul; declararea apelului

111 Pentru m ai m ulte detalii, a s e v e d e a supro, co m e n tariile d e la art. 4 8 0 .

872

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 468

după îm plinirea term enului de apel atrage nulitatea actului d e procedură al părţii, astfel cum prevede art. 185 alin. (1) NCPC, nulitate ce trebuie constatată de către Instanţă. 2. D u r a ţ i şi regu li d e c a lc u l. Term enul de apel d e 30 d e zile d e la co m u n icare este un term en p e zile; ca atare, regula calculării lui este cea prevăzută d e art. 1S1 alin. (1) pct. 2 NCPC, iar nu cea prevăzută de art. 181 alin. (1) pct. 3, nefiind un term en pe luni, chiar d a c i durata lui coincide uneori cu cea a unei luni. Term enului de apel îi este aplicabilă prorogarea legato prevăzută de art. 181 alin. (2), până în prim a zi lucrătoare care urm ează, d a c i ultim a lui zi cade într-o zi nelucrătoare. Pe d e altă parte, deşi potrivit art. 182 alin. (1) term enul se îm plineşte la ora 24,00 a ultim ei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, trebuie a se observa prevede­ rile art. 182 alin. (2) N CPC, şi anum e că, în cazul când este vorba de un act d e procedură ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc. term enul s e va îm p lin i la ora ia care acti­ vitatea încetează în acel loc în m od legal, dispoziţiile art. 133 fiind aplicabile. Articolul 183 N CPC stabileşte şi alte cazuri de p rim ire de dată certă (conform art. 278 N CPC) în ce priveşte m om entul d eclarării apelului decât data decurgând din recipisa de trim itere re co m a n d a ţi la oficiul poştal, corespunzătoare reglem entării anterioare din art. 104 CPC 1865, şi anum e: depunerea apelului la un serviciu de curierat rapid ori la serviciul specializat d e com unicare; depunerea actului de procedură la unitatea m ilitară sau la adm inistraţia locului de deţinere unde partea se află. Aşa fiind, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută pe actul depus, d u p i caz, de serviciul specializat d e com unicare, de unitatea m ilita ri sau de adm inistraţia locului de deţinere servesc ca dovadă a dotei dep u nerii a p elulu i de partea interesată. 3. P rincipiul e ch ip o len ţe i. D isp o ziţii sp eciale în m ateria ap e lu lu i, d isp o ziţii generale. Regula prevăzută în art. 468 alin. (1) este că term enul de apel începe să curgă de Io data com unicării hotărârii atacate, dacă legea nu prevede altfel. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol stabilesc m odalităţi echivalente com unicării hotărârii, şi anum e atunci când com unicarea hotărârii a fost făcută părţii odato cu încheiere o de încuviinţare o executării silite, precum şi socotirea hotărârii ca fiind com unicată la dota depunerii cererii de apel, actul de procedură fiind în d e p lin it de parte m ai în ain te de com unicarea acesteia. A cestor ca zu ri de echipolenţă sp ecifice a p elului li se adaugă cele reglem entate în par* teo generală a codului (Cartea I „D ispoziţii generale", Titlul V „Term ene procedurale"); astfel, prin dispoziţiile art. 184 alin. (2) se prevede că actul se consideră a fi com unicat părţii şi în cazul în care aceasta a p rim it su b sem nătură cop ie de p e oct, precum şi în cazul în care a ce ru t com unicoreo actu lu i unei alte p ă rţi. în cel din urm a caz, com unicarea se consideră a fi fost f l c u t l părţii care cere instanţei com unicarea către o a lt l parte la dota Io care prim a p o rte a fo rm u la t o o ta re solicitare, interpretare care este în deplină concordanţă cu prevederile art. 278 alin. (1) pct. 6 N CPC; faţă de partea pentru care s-a cerut com unicarea, term enul de apel va fi socotit din ziu a com unicării ce reiese din procesul-verbal de îndeplinire a actului de procedură al com unicării, potrivit regulilor prevăzute de art. 164*165 NCPC. Pe lângă aceste cazuri de echivalenţă a com unicării prevăzute în partea generală a codului, aplicabile oricărei proceduri judiciare, s-a reglem entat un nou ca z de echipolenţă, anum e cel prevăzut d e art. 457 alin. (3) N C P C cu valoare d e norm ă generală în m aterio că ilo r de o foc. în ce priveşte apelul, acest caz presupune că hotărârea prim ei

C A R M SN N SG R ILÂ

873

A rt. 468

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

instanţe se c o n sid e ri a fi com unicată prin com unicarea d e ciziei d e respingere ca inadm i­ sibilă a unei c â i de a ta c neprevăzute d e lege, cale de atac exercitată de parte în conside­ rarea m enţiunii inexacte din cuprinsul dispozitivului h o tlrâ rii atacate. 4. P u n ct de plecare pentru calculul te rm e n u lu i d e apel. N orm e d e ro gato rii. A rtico ­ lul 468 alin. (1) prevede că term enul d e apel de 30 de zile curge d e la com unicare, dacă legea nu prevede altfel. Su n t cazuri în care term enul de apel, d a t l fiind o dispoziţie derogatorie a legii, curge de io pronunţare, norm a sp e c ia li putând prevede o dublă derogare: atât în privinţa duratei term enului, cât şi a m om entului de ia care in cep e sâ c u rg i; spre exem plu, potri­ v it art. 999 alin. ( ! ) NCPC, în m ateria ordonanţei preşedinţiaie term enul de apel este de 5 zile şi curge d e la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor. A preciem în s l c l declanşarea term enului d e apel de la pronunţare este condiţionată de legalitatea proced urii de citare a părţilor pentru data judecării cererii soluţionate prin hotărârea a p e la ţi, pentru că, în cazul unei greşite aplicări a dispoziţiilor art. 229 NCPC referitoare la term enul în cunoştinţă sau a altor neregularităţi privind citarea, instanţa de judecată nu se afla în situaţia d e a se pronunţa, ci avea obligaţia d e a dispune am ânarea ju decăţii în condiţiile art. 153 NCPC, sub pedeapsa nulităţii, aceasta întru cât o p ro ced u ri viciată echivalează cu neîndeplinirea ei; or, raţiunea citării este aceea ca părţilor s l le fie respectat dreptul la a p lra re , s l a ib l posibilitatea prezentării la term enul de judecată şi participării la dezbateri şi, deci, la pronunţarea h o tlrâ rii în şedinţă publică, date fiind prevederile art. 402 NCPC; altfel spus, fn ca zu l în care un term en p en tru exercitarea căii de a ta c curge de la pronunţare „procedura de citare îndeplineşte ş i fu n cţia procedurală a co m u n ică rir, iar ne regularitate a citării antrenează num ai o aparenţă că term enul de declarare a căii de atac a începu t s l c u r g i111. Pentru această ipoteză a curgerii term enului d e apel de la pronunţare este u t ili şi invocarea art. 470 alin. (5) NCPC, norm ă care prevede că: „în cazul în care term enul pen­ tru exercitarea apelului curge de la un alt m om ent decât com unicarea hotărârii, m otiva* rea apelului se va face într-un term en de aceeaşi durată, care curge, în s l, de la com uni­ carea hotărârii". 5. A p e lu l exercitat d e procuror. A rticolul 468 alin. (4) prevede, ca şi în reglem enta­ rea anterioară, c l pentru procuror term enul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul o p a rticip a t la ju d e ca re a cauzei, când term enul de apel curge de lo com unicarea hotărârii. Această m odalitate de reglem entare a term enului de apel în privinţa procurorului are în vedere form ele de participare a acestuia în procesul civil în m odalităţile reglem entate d e art. 92 NCPC, astfel că procurorul poate sa exercite căile de atac îm potriva hotărârilor pronunţate în cazurile prevăzute ia 92 alin. (1) chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, pre­ cum şi atunci când a participat la judecată în condiţiile art. 92 alin. (2) şi (3) (participare facultativă şi, respectiv, obligatorie). în concepţia noului cod, procurorul nu va mai putea ataca orice hotărâre judecăto­ rească, dreptul de a face uz d e căile de atac fiind restrâns la ipotezele a r t 9 2 alin. (t ) care reglem entează dreptul său de a porni acţiunea civilă, calea d e atac putând să o exercite şi dacă nu a iniţiat acţiunea, precum şi în ipotezele art. 92 alin. (2), când a p a rticip a t la ju d eca ta în p rim ă instanţa pentru că a apreciat că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor (participare facultativă), dar şi în alte 1,1 G . B o r o i , D . R S d e s e u ,

8 74

op. c i t . , p. 5 3 1 . C A ffM S » N e S ftIL Ă

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 468

cazuri în care o lege sp ecială prevede participarea sa o bligatorie în procesul civil, con­ form art. 92 alin. (3). Când a participat (a judecată (fie în tem eiul participării obligatorii, fie al celei faculta­ tive) hotărareo îi va f i com unicată, astfel că regula aplicabilă pentru declararea apelului este aceeaşi ca şi în privinţa părţilor în procesul civil, iar dacă nu a participat fa judecată term enul de apel va curge d e la pronunţare. $. C aracte ru l su sp e n siv d e execu tare al term en ului d e a p e l. Prelungirea caracteru­ lui su sp e n siv în cazul exercitării în term en a ap e lu lu i. Excepţii. Term enul de a pel este su spen siv de executare pentru hotărârile p rim e i instanţe, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, sens în care dispune art. 468 alin. (5) N CPC; caracterul su sp ensiv al apelului se prelungeşte odată cu introducerea cererii de apel şi p â n ă la solu ţio n a rea c ă ii de atac, sens în care dispune în mod expres partea finală a norm ei"1. Noua reglem entare răspunde criticilor exprim ate Tn doctrină la adresa reglem entării anterioare şi prevede în m od neechivoc faptul că în su şi term enul de apel este suspensiv de executare, spre deosebire de dispoziţiile art. 284 alin. (5) CPC 1865 care dispuneau în sensul că „apelul declarat în term en suspendă executarea hotărârii de prim ă instanţă, cu excepţia cazurifor prevăzute d e lege"121. Textul prevede că term enul de apel nu este su spen siv d e executare în anum ite cazuri prevăzute d e lege, acestea fiind hotărârile executorii de drept în m od provizoriu (art. 448) sau în care instanţa a încuviinţat executarea provizorie (art. 449); şi în acest caz, însă, instanţa de apel va putea acorda suspendarea executării provizorii, în condiţiile art. 4 5 0 NCPC. Având în vedere dispoziţiile art. 472 şi cele ale art. 473 N CPC care prevăd posibilitatea aderării la apel printr-un apel incident sau provocat, rezultă că term enul reglem entat de art. 468 alin. (1) N CPC se referă la a pelul principal, întrucât aderarea la apel se depune de intim at odată cu întâm pinarea la apelul principal, sens în care prevede art. 474 alin. (1) N C P C 7. Repunerea în te rm e n u l d e d eclarare a a p e lu lu i. Deşi norm ele d e procedură edic* ta te în m ateria apelului nu prevăd repunerea în term enul d e cla ra re a apelului, acest act de procedură este posibil în tem eiul n o rm elo r generale, respectiv a dispoziţiilor art. 186 NCPC, fiind supus condiţiilor de form ă şi de fond redate în conţinutul acestui text. Se constată că, în ce priveşte instituţia repunerii în term en, noul cod a în lo cu it sintagm a „îm prejurări m ai presus de voinţa părţii" din art. 103 CPC 1865, care viza d o a r fo rţa m ajoră (piedici absolute, obiective şi fără culpa debitorului sau îm prejurări extraordinare şi invincibile), cu aceea de „m otive tem einic justificate", astfel în cât, în prezent, în contextul art. 186 NCPC este perm isă includerea şi a c o iu lu i fo rtu it, respectiv a acelor m otive şi îm prejurări im previzibile şi relativ invincibile care puteau fi d epăşite sau evitate (piedici relative, subiective, dar care, de asem enea, exclud cu lp a debitorului sau îm pre­ jurări extraordinare şi im previzibile), astfel încât partea nu va putea obţine repunerea în term en dacă titularul este în culpă şi nici dacă acea îm prejurare era previzibilă ori ea putea fi prevenită, evitată sau depăşită printr-o conduită diligentă1*1.

n ' M . Tbbârcâ, D rept procesu al civil, voi, II, 2008, p. 7, u> V.M . C io b o n u , G. B o ro i, T.C . B riciu , o p . cit., 2011. p . 346. w M . N ico la e , Tratat d e prescripţie extinctivă, Ed. U niversul Ju rid ic, Bucureşti, 2010, p. 578-579.

Ca

r m sn

N

s g r il

Â

875

A rt. 469

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i* 1 6 9 * în treru p erea term en u lu i de ap el. (1) Term enul de apel se între­ rupe prin m oartea părţii care are interes sâ facă a p e l In acest caz se face din nou o singură com unicare a hotărârii, la cel din urm ă dom iciliu al părţii, p e num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui moştenitor. (2) Term enul de apel va începe să curgă din nou de la data com unicării pre­ văzute la alin. (1). Pentru m oştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de m oştenire vacantă, term enul va curge din ziua în care se va num i tutorele, curatorul sau adm inistratorul provizoriu, după caz. (3) A pelul nu constituie p rin e l însuşi u n act de acceptare a m oştenirii. (4) Term enul de apel se întrerupe şi prin m oartea m andatarului căruia i s-a făcut com unicarea. în acest caz se va face o nouă com unicare părţii, la dom iciliul ei, iar term enul de apel va începe să curgă din nou de la această dată. C O M E N T A R IU 1. D ecesul p ărţii. Articolul 469 alin. (1) nu este cu nim ic diferit de cazul d e întrerupere a term enului de apel reglem entat anterior prin dispoziţiile art. 285 alin. (1) CPC 1S65, astfel că intervine întreruperea term enului prin m oartea p ă rţii care are interes să fo că apel, parte căreia îi încetează nu num ai capacitatea d e exerciţiu, dar şi cea d e folosinţă. Textul prevede că în acest caz se va face o noua com unicare a hotărârii supuse ap e­ lului la cel din urm ă dom iciliu al părţii, p e num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui m oştenitor, sens în care sunt şi dispoziţiile generale (art. 184 alin. (4) pct. 1]. Pentru a interveni acest caz de întrerupere este necesar ca decesul părţii intere­ sate în atacarea hotărârii sa fi intervenit p â n ă la îm plinirea term enului d e a p e l (de drept com un sau derogatoriu de la acesta). Instanţa nu va putea avea cunoştinţă d e survenirea unui astfel de evenim ent decât în m ăsura în care una dintre părţile litigiului învederează un atare aspect, înştiinţare care poate proveni însă şi de la unul dintre succesibilii părţii decedate. Nu este necesar ca persoana care aduce la cunoştinţa instanţei despre îm prejurarea decesului uneia dintre părţi sâ şi solicite efectuarea com unicării prevăzute d e art. 469 alin. (1) NCPC, întrucât această com unicare va trebui efectuată din oficiu, în condiţiile descrise de text. A ctul de procedură al com unicării pe num ele m oştenirii va fi efectuat la cel din urma dom iciliu al părţii; ultim ul dom iciliu a l p o rţii are sem nificaţia, în contextul acestei norm e d e procedură, celui din urm ă dom iciliu p rocesu a l al părţii sau dom iciliul părţii care reiese din actele dosarului, iar nu sem nificaţia d e ultim ul dom iciliu al defunctului din m aterie succesorală, având în vedere câ instanţa, la m om entul la care dispune o com unicare în tem eiul art. 469 alin. (1) NCPC, se află ia o dată ulterioară dezînvestirH prin pronunţarea hotărârii, astfel în cât nu ar putea sâ dispună adm inistrarea unor probe pentru stabilirea unui eventual dom iciliul d e fap t al celui decedat. Norm a com entată prevede la alin. (2) câ de Io data ocestei n o i co m u n ică ri va curge un nou term en de opel, cel de drept com un de 30 d e zile ori derogatoriu de la acesta. Este posibil însă ca m oştenitorul sau m oştenitorii celui decedat sâ se afle într-una dintre situaţiile prevăzute d e art. 469 alin. (2) N CPC, respectiv sâ fie in ca p a b il (deci, lipsit d e capacitate de e x e rc iţiu -m in o r sub 14 ani sau o persoană pusă su b interdicţie), sa aibă capacitate de exerciţiu restrânsă (m in or între 14 şi 18 ani) sau sâ fie dispărut, ori partea

876

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 469

decedată şi care are interes să f a c i apel să nu a ib i succesibili (astfel în cât m oştenirea să fie una vacantâ), în oricare dintre acestea term enul de apel începând să curgă d in ziua num irii tutorelui' curatorului sa u adm inistratorului p ro vizo riu . Textul este aplicabil şi în cazul coparticipării procesua le fo rţa te sa u obligatorii, astfel că, dacă se verifică dispoziţiile art. 6 0 alin. (2) N CPC şi unui dintre cei care com pun litisconsorţiut procesual decedează fără a avea m oştenitori ori m oştenitorii lui se află într-una din ipotezele anterior m enţionate, de prelungire a term enului de apel, vor beneficia ş i ceilalţi coparticipant!. Articolul 469 alin. (3) N CPC prevede Tn m od explicit c i declaraţia d e apel făcută de unul dintre succesibilii părţii decedate, interesate în declararea apelului, nu poate s i fie calificată drept un act de acceptare tacită a succesiunii, dat fiind faptul c i declaraţia de apel nu este aptă prin ea în săşi să Indice intenţia neechivocă d e însuşire a calităţii de m oştenitor, întrucât nu este un a ct de dispoziţie în le gă tu ri cu bunurile m oştenirii, c i de conservare, sens în care dispune şi a r t - 1110 N C C 2. D ecesul m an d ataru lu i. Articolul 469 alin. (4) prevede că m oartea m andatarului căruia i s-a făcu t com unicarea va atrage, de asem enea, întreruperea term enului de apel, norm a fiind identică celei conţinute de art. 286 CPC 1865. ipoteza este incidenţă în cazul în care partea a stat în judecată nu personal, ci prin inter­ m ediul unui m andatar legal sa u convenţional, căruia i s-a fă c u t com unicarea hotărârii. Pentru a interveni întreruperea term enului de apel este necesar ca decesul m a n d a to* ru lu i să su rvin ă între m om entul com unicării hotărârii ş i îm plinirea term enului d e apel, m oartea m andatarului fiind o cauză de încetare a contractului, astfel cum prevede art. 2030 lit. c) NCC. Pentru m a ndatul convenţional, în prezent şi norm ele de drept substanţial acoperă această ipoteză transpusă în planul dreptului procesual prin textul analizat, întrucât art. 2030 lit. c) teza finală N CC prevede că atunci când m andatul are ca o b iect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter d e continuitate, contractul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfăşurare (cum este şi procesul civil la acest m om ent procesual), cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al p irţilo r ori al m oştenitorilor acestora. Dacă decesul m andatarului a intervenit înăuntrul term enului de declarare a apelu­ lui, se va face o nouă com unicare a hotărârii fa d o m iciliu l m a ndantului (dacă term enul curge de la com unicare), iar de la această com unicare va curge term enul de apel în con­ tra acelei părţi. 3. A p licarea d isp o ziţiilo r gen era le referi to are ia prelu n girea te rm e n e lo r procedurale. în m ăsura în care dispoziţiile art. 469 N CPC nu conţin norm e derogatorii, în com pletare sunt aplicabile, cu privire la curgerea term enului de apel, prevederile art. 184 alin. (3) şi (

4) .

Astfel, potrivit art. 184 alin. {3), rezultă că term enul procedural n u începe să curgă, iar dacă a începu t să curgă mai înain te, se întrerupe fa ţă de ce l lip sit de ca p o d ta te de exerciţiu o ri cu capocitate de exerciţiu restrânsă, cât tim p nu a fost desem nată o per­ soană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste. Din coroborarea acestei norm e cu prevederile art. 469 alin. (1) şi (2) NCPC reiese că nu num ai în ipoteza m oştenitorului incapabil (m inor sub 14 ani sau o persoană pusă sub interdicţie), cu capacitate de exerciţiu restrânsă, dispărut sau în ipoteza m oştenirii vacante a părţii operează întreruperea term enului de apel, ci şi în ipoteza în care parteo

CARMSN N SSRILÂ

877

A rt. 470

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în să ţi se află în vreuna dintre ipostazele enunţate de art. 184 alin. (3) - lipsită de capaci­ tate de exerciţiu (m in or sub 14 ani sau o persoană pusă su b interdicţie) sau cu capacitate de exerciţiu restrârtsâ - term enul de apel se prelungeşte. Totodată, în cazul în care fie partea care are interes să facă apel, fie m oştenitorul său se află în situaţiile descrise, term enul d e apel nu va în cep e să c u r g i cât tim p nu a fost desem nată o persoană care, după ca 2, să îl reprezinte sau să îl asiste, şi anum e tutore, curator sau adm inistrator provizoriu (sens în care norm a generală dispune), iar dacă ter­ m enul d e apel a începu t să curgă (îndeplinit fiind actul d e procedură al com unicării) acesta se va întrerupe şi un nou term en de apel va în cep e să curgă după desem narea celo r m enţionaţi, ceea ce rezultă din coroborarea norm elor speciale cu cele generale; se im pune observaţia că d a c i a avu t loc deja com unicarea hotărârii către parte, nu s e va reaiiza o nouâ com unicare c it r e tutore, curator sau adm inistratorul provizoriu, ci aces­ tora Je va fi o pozabil a ctu l de proced ură realizat fa ţă de p a rte, însă vo r avea un term en pentru form ularea apelului d e 30 de zile de la data d esem n ă rii lor. în plus, din coroborarea art. 469 alin. (2) şi (4) cu art. 184 alin. (4) pct. 1 şi 2 NCPC, rezultă că term enul de apel se întrerupe nu num ai prin m oartea părţii şi a m andatarului (legal sau convenţional) căruia i s-a f lc u t com unicarea, ci şi prin m oartea reprezentantu­ lu i p ă rţii că ru ia i s-a fâ c u t com unicarea h o tă râ rii (d e vrem e ce norm a indică efectuarea unei noi com unicări), ipoteză care acoperă şi celelalte cazuri de reprezentare: legală, sta­ tutară so u ju d icia ră ; şi în acest caz, legea obligă a se face din nou o singură com unicare părţii, dată de la care va curge term enul d e apel. S e im pune a fi sem nalat că po t fi identificate şi cazuri de întrerupere a term enului de apel prevăzute prin acte norm ative speciale; o astfel de ipoteză este cea reglem entat! d e art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public ju d iciar în m aterie civilă: „Prin introducerea cererii p en tru acordarea ajutorului pu b lic ju d icia r, term en ul pentru exercitarea căii de atac s e întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune în term en de cel m ult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute la art. 14. D e la data com unicării în ch e ie rii prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public ju d icia r ori, d u p l caz, cererea d e reexam inare, în sensul adm iterii, respectiv al respingerii, începe s l c u r g i un nou ter­ m en pentru exercitarea căii de atac"; art. 13 alin. (5) din acelaşi act norm ativ prevede d „D e la data d esem n ă rii avocatului potrivit alin. (4) în cep e să curgă un nou term en pentru exercitarea căii de atac".

A r t , 4 7 0 » C ererea de apel. (1) Cererea de apel va cuprinde: a) num ele şi prenum ele, codul num eric personal, dom iciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denum irea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, num ărul de înm a­ triculare în registrul com erţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi dom iciliul ales în Rom ânia, unde urm ează să i se facă toate com unicările privind procesul; b) indicarea hotărârii atacate; c) m otivele de fap t şi de drept pe care se întem eiază apelul; d) probele invocate în susţinerea apelului; e) sem nătura. (2) La cererea de apel se v a ataşa dovada achitării taxelor de timbru.

878

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 470

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

(3) C erinţele de la alin. (1) lit. b) şi e) şi cea de la alin. (2) su n t prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. (1) lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii. Lipsa sem năturii poate fi îm plinită în condiţiile art. 1 % alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de tim bru poate fi com plinită până la prim ul term en de judecată la care partea a fost legal citată în apel. (4) C ând dovezile propuse sunt m artori sau înscrisuri nearătate la prim a instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e). (5) In cazul în care term enul pentru exercitarea apelului curge de la un alt m om ent decât com unicarea hotărârii, m otivarea apelului se va face într-un ter­ m en de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data com unicării hotărârii. C O M E N T A R IU 1. Co ndiţii d e form ă intrinseci şi extrinseci. Articolul 470 alin. ( ! ) lit. a)-e) NCPC descrie condiţiile d e form ă intrinseci ale cererii de apel; totodată, se arată şi necesitatea ataşării la cererea de apel a dovezii achitării taxelor de tim bru, art. 470 alin. (2) fiind ed ictatîn aplica­ rea regulii p lă ţii anticipate a taxei jud iciare de tim bru, re g u li prevăzută de art. 20 alin. ( 1 ) din Legea nr. 146/1997, ceea ce reprezintă o cerinţă exterioară cererii de apel. 2. N eindica rea h o tărârii apelate. N esem narea cererii d e apel. N etim brare. San c­ ţiu n i procedurale. A rticolul 470 alin. (3) stabileşte regim ul sancţionator pentru încălca­ rea unora dintre dispoziţiile din prim ele două alineate. Astfel, cerinţele indicării în cuprinsul cererii de apei a hotărârii atacate, a sem nării cererii d e apel şi a tim brării căii de atac sunt prevăzute su b sancţiu nea nulităţii, ultim ele două dintre acestea putând fi com plinite pană la prim ul term en d e judecată ia care par­ tea a fost legal citată în apel (tim brarea) sau în condiţiile art. 196 alin. (2) (nesem narea). în tim p ce nulitatea pentru netim brare este o nulitate absolută (art. 174 alin. (2)], necondiţionată (art. 176 pct. 6), nulitatea pentru nesem nare este absolută ş i condiţio­ nată [art. 175 alin. (2) raportat la art. 176], vătăm area fiind prezu m atăîn am bele situaţii, întrucât sunt nulităţi exprese. Ca ata re, excepţ ia n ese m n ă ri i şi a neti m bră h i ce re r ii d e a pel su nt excepţii de procedură, absolute, perem ptorii, dar care încep prin a avea un caro cfer dilatoriu, întrucât legea perm ite am ânarea îndeplinirii acestor lipsuri până ia prim ul term en în apel la care partea este legal citată de instanţa de control ju d iciar (netim brarea) sau cel mai târziu până la prim ul term en de judecată urm ător celui care a urm at invocării neregularităţii privind lipsa sem năturii de pe cererea de apel, sens în care apelantul va fi citat cu această m enţiune; dacă excepţia nesem nării cererii de apel este invocată în şedinţă publică în cursul judecăţii în apel, apelantul va trebui să sem neze chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea, astfel cum dispune art. 196 alin. (2) NCPC, norm ă la care art. 470 alin. (3) face trim itere. Excepţia nulităţii cererii de apel pentru nesem nare poate fi invocată ş i d in oficiu, dat fiind caracterul ei absolut, concluzie ce decurge şi din observarea com parativă a norm e­ lor de procedură cu acest obiect din cele două reglem entări; astfel, codul anterior preve­ dea în art. 133 alin. (2) în ce condiţii se com plineşte această neregularitate „dacă pârâtul invocă lipsa de sem nătură", pe când cel actual - în dispoziţiile art. 196 alin. (2) - stabi­ leşte condiţiile îndreptării aceleiaşi ne regularităţi „dacâ se invocă Hpso de sem nătură". Pentru neindicarea hotărârii apelate, legea prevede sancţiunea nulităţii; şi aceasta este o nulitate absolută, condiţionată ş i expresă, ceea ce în condiţiile art. 175 alin. (2) NCPC are sem nificaţia pre 2 um ării vătămării, partea interesată putând însă să facă dovada contrară.

CARMSN NSGRILÂ

879

A rt. 470

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

N eindicarea hotărârii apelate trebuie să fie una efectivă, în sensul nearătării niciunei hotărâri supuse controlului judiciar, ceea ce nu echivalează cu indicarea greşită a aces­ teia, com pletată cu alte elem ente de identificare a cauzei: părţi, obiect, num ăr de dosar, data pronunţării hotărârii, instanţa care a soluţionat cauza, întrucât toate acestea, coro­ borate, conduc la posibilitatea identificării hotărârii apelate. Raţiunea san cţiun ii este aceea de a se asigura determ inarea corectă a hotărârii ata­ cate, iar dacă pe baza celorlalte elem ente precizate în cererea de apel aceasta se identi­ fică fără dubiu, vâtâm area presupusă de lege prin instituirea acestei nulităţi exprese este înlăturată, făcându-se proba contrară, respectiv a lipsei vătăm ării, ceea ce este în spiritul dispoziţiilor art. 177 alin. (1) NCPC"1. Cererea de apel s e tim brează în condiţiile stabilite prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, respectiv cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani soluţionată de prim a instanţă sau din taxa datorată la sum a contestată, în cazul cererilor şi acţiu n ilo r evaluabile în bani. Pentru cea din urm ă situaţie, determ inarea sum ei contestate în calea de atac se reali­ zează pe baza observării criticilor form ulate prin m otivele d e apel, indiferent că este apel principal, incident sau provocat; dacă este un litigiu evaluabil în bani, iar apelul nu este m otivat, taxa datorată în apel, dacă soluţia atacată a fost pronunţată pe fondul cauzei, va fi calculată potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. ( 1 ), prin raportare la valoarea integrală a acelui litigiu. A rticolul 11 alin. (2) prevede o taxă de tim bru fix ă în cazul exercitării apelului îm p o ­ triva urm ătoarelor hotărâri: încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiu nea de partaj; încheierea de suspendare a ju d ecării cauzei; hotărârile de anulare a cererii, ca netim brată sau nesem nată; hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prem atură, inad­ m isibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat. Dacă pentru prim a instanţă a fost incidenţă scutirea legală d e la plata taxei judiciare de tim b ru, această facilitate fiscală este aplicabilă şi în căile de atac, fie în raport cu obiectul cererii, fie în funcţie de calitatea celui care form ulează cererea, astfel cum prevede art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din N orm ele m etodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin O rdinul m inistrului ju stiţiei nr. 760/C/1999; însă în ipoteza în care la prim a instanţă a fost adm isă o cerere d e a ju to r p u b lic ju d ic ia r (sub form a scutirii, am ânării sau plăţii eşalonate a taxei judiciare de tim bru), aceasta nu este aplicabilă şi în apel, partea fiind ţinută să form uleze o nouă astfel d e cerere, în condiţiile art. 90 alin. (2) lit. a) N CPC raportat la art. 13 din O.U.G. nr. 51/2003 privind ajutorul public ju d icia r în m aterie civilă, în cazul persoanelor fizice, ori în condiţiile art. 9 0 alin. (2) lit. a) NCPC raportat la art. 21 şi urm . din Legea nr. 146/1997 privind taxele ju d iciare de tim bru, pentru ipoteza persoanelor juridice. 3. A rătarea m o tive lo r d e fap t şî de drept pe care se în tem eiază a p e lu l. N eîn d e­ p lin ire a o b lig a ţie i în te rm e n u l legal. Sa n cţiu n i. în călcarea prevederilor art. 4 7 0 alin. (1) lit. c) - indicarea m otivelor d e fapt şi d e drept pe care se întem eiază apelul - este prevă* zută d e art. 470 alin. (3) sub sancţiunea decăderii. Prin urm are, m otivarea a p elului se realizează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac, d a r este posibilă şi m otivarea separată a acestuia, pentru cazurile în care ter­ m enul de declarare şi cel d e m o tiva re a apelului nu curg de la acelaşi m om ent, cum este cazul declarării apelului înainte d e com unicare, conform art. 468 alin. (3). 111 C . A . B u c u r e ş t i , s . a f X - a c iv . ş i o r o p r . i n t . , d e c , n r . 4 0 2 / A / 2 0 0 5 , t n C . N e g r i ţ i , o p . c i t . , p . 2 8 .

880

C A ffM S »

N eSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 470

Depăşirea unui term en legai im perativ atrage decăderea, iar actul de procedură făcut peste term en este lovit de nulitate, astfel cum prevede art. 185 alin. (1) partea finală NCPC Term enul de m otivare a apelului va avea aceeaşi durată cu cel stabilit de lege pentru declararea lui (30 de zile sau cel prevăzut printr-o norm ă specială), su b rezerva celo r ară­ tate de art. 4 7 0 alin. (5) NCPC. Term enul d e apel, ca regulă, curge de la com unicarea hotărârii, însă legea prevede că în anum ite cazuri el curge de la pronunţare, după cum sunt reglem entate şi anum ite situaţii de echivalenţă a com unicării, respectiv cele evidenţiate în com entariile de la art. 468 NCPC; în plus, trebuie avute în vedere şi ipotezele de la art. 4 6 9 şî art. 184, când term enul de apel poate începe să curgă din ziua desem nării tutorelui, curatorului sau adm inistratorului provizoriu, fie al părţii, fie al m oştenitorului său, precum şi alte cazuri prevăzute d e legi speciale (de exem plu, art. 13 alin. (3) şi (5) din O .U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public ju d iciar în m aterie civilă]. Pentru aceste situaţii, art. 470 alin. (5) prevede că atunci când term enul pentru exer­ citarea apelului curge de la un alt m om ent decât com unicarea hotărârii, m otivarea ape­ lului se va face într-un term en de aceeaşi durată, care curge însd de ta data com unicării hotărârii (sau de la data actului echivalent com unicării). De altfel, su b im periul noului cod com unicarea hotărârii se va realiza din oficiu, chiar dacă hotărârea este definitivă, astfel cum prevede art. 427 alin. (1) şi, întrucât actul de procedură al com unicării hotărârii nu m ai este condiţionat de necesitatea lui pentru exercitarea căilo r legale de atac, rezultă că această com unicare se va realiza şi atunci când term enul de declarare a căii d e atac curge d e la com unicare, precum şi în cazul în care curge d e la pronunţare. D ecăderea e ste o sa n cţi u ne ce i ntervi n e pe nt r u n e re s pecta rea te r m e nel or i m pe rative şi absolute, term enul de declarare şi m otivare a apelului intrând în această categorie, astfel că ea poate fi invocată de părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice stadiu al procesului, dacă legea nu prevede inexistenta unei derogări exprese de la sancţiunea decăderii, dacă partea interesată nu a dovedit că a fost îm piedicată de un m otiv tem einic justificat să acţioneze în cadrul term enului (art. 1 8 6 ) ori dacă legea nu lim itează în m od expres m om entul până la care se poate invoca; în acest sens, vo r trebui observate dispoziţiile art. 178 N CPC, întrucât efectuarea unui act de procedură peste term enul legal este sancţionată cu nulitatea, conform art. 185 alin. ( I ) 111. în să , trebuie avut în vedere că dacă a intervenit decăderea apelantului din dreptul de a m otiva calea d e atac (o eventuală m otivare peste term enul legal fiind lovită de nuli­ tate), apelul nu va fi respins ca nem otivat, întrucât art. 476 alin. (2) NCPC, consacrând în m od expres caracterul devolutiv al apelului, prevede că în cazul în care apelul nu se m otivează sau dacă m otivarea apelului ori întâm pinarea nu cuprinde m otive, m ijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apei s e va pronunţa, în fond, num ai pe baza celor invocate la prim a instanţă, deci nu pe baza unor m otive de apel. Ca atare, sancţiunea decăderii pentru nem otivarea a p elulu i operează ch iar în condi­ ţiile existenţei art. 476 alin. (2) şi ea constă în aceea că apelantul n u va m a i p u tea invoca în a p e l m otive noi, care nu au fost avute în vedere la prim a instanţă, astfel încât instanţa nu va analiza calea de atac pe baza unor critici ale apelantului121.

111V.M. Ciobani/, Tratat, voi. I, p. 481**82. |J M. Tâbâreâ, Drept procesual civil, voi. II, 2008, q. 37. CARMSN N SSRILÂ

881

A rt. 471

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

4. Probele invocate în su sţinerea ap e lu lu i. N erespectarea acestei o b ligaţii. San c­ ţiu n i. în călcarea prevederilor art. 470 aiin. (1) lit. d )-in d ic a r e a probelor invocate în sus­ ţinerea apelului - este prevăzută d e art. 470 alin. (3) sub sancţiunea d e cid e rii. A rticolul 4 7 0 alin. (4) arată că d a c i apelantul înţelege s i propună în apel dovada cu m artori sau înscrisuri, dove 2 i p e care nu le-a arătat la p rim a instanţă, se vo r aplica în mod co re sp u n zlto r dispoziţiile art. 194 lit. e), norm ă de trim itere ce re gle m e n teazi aspectele de fo r m l a le cererii d e chem are în judecată. Pentru Ipoteza înscrisurilor, art. 194 lit. e ) face trim itere, la rândul său, la dispoziţiile art. 150 în care se prevede n u m iru l de exem plare pe care apelantul are obligaţia de a le depune, necesitatea certificării conform ităţii lor cu originalul, eventualitatea traducerii legalizate efectuate d e un tra d u c ito r autorizat sau în condiţiile legii (de o persoană de încredere) etc. Referitor la m artori, apelantul va trebui să indice num ele, prenum ele şi adresa aces­ tora, art. 194 lit. e) arătând că prevederile art. 148 alin. (1) teza a ll-a sunt aplicabile corespunzător, şi anum e că, atunci când este ca 2ul, cererea va cuprinde şi adresa elec­ tronică a m artorilor, num ăr de telefon, fax sau altele asem enea. Per a controrio, dacă apelantul a arătat sau a depus aceste dove2i în faţa prim ei instanţe, nu va m ai fi obligat s i le indice prin cererea de apel. Având în vedere prevederile art. 478 alin. (2) teza finală („instanţa de Opel poate încuviinţa ş i p ro b e le a că ro r necesitate rezultă din dezbateri"), se constată că, dacă ap e­ lantul nu procedează la indicarea probelor noi de care înţelege să se prevaleze în apel, su n t aplicabile dispoziţiile art. 254 alin. (2) pct. 2-5 N C P C ", în m ăsura în care acestea sunt com patibile cu norm ele de procedură ce reglem entează judecata în apel, sens în care statuează art. 482 NCPC, pentru că, de exem plu, art. 254 alin. (2) pct. 1 se referă 1a ipoteza necesităţii probei care rezultă din m odificarea cererii, ceea ce nu este perm is în apel, potrivit art. 478 alin. (3) NCPC. Ca atare, conform art. 482 raportat la art. 254 alin. (2), probele care nu au fo st pro­ puse în condiţiile alin. (1) al art. 254 (respectiv în m otivarea apelului, în ce îl priveşte pe apelant) nu vo r m ai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară d e cazurile enum erate la art. 254 alin. (2) pct. 1-5 NCPC. 5e poate constata că norm a are o form ulare im perativă şi conţine un dublu im pedi­ m ent legal: unul adresat părţi Io r - p r o b e le nu vo r m a i putea f i cerute, Iar celălalt instanţei de judecată - nu vor m a i putea f i încuviinţate; prin urm are, este o no r m i ce are un caracter de ordine p u b lic i, astfel că decăderea pe care o antrenează nesocotirea art. 254 NCPC poate fi invocată şi d e instanţă din oficiu ori de câte ori solicitarea apelantului excede ipotezelor enunţate de art. 254 afin. (2) pct. 1-5 NCPC.

A ri. 4 7 1 . D ep u n erea cererii d e ap el. (1) Apelul şi, c â n d este cazul, m otivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, su b sancţiunea nulităţii. (2) D ispoziţiile art. 195 sunt aplicabile în m od corespunzător. (3) In cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta care prim eşte cererea de apel va stabili lipsurile şi îi v a cere apelantului să com pleteze sau să m odifice cererea de îndată, dacă este prezent şi este posibil, ori în scris, dacă apelul a fost trim is prin poştă, fax, poştă electronică sau curier. C om pletarea sau 111 C o r e s p u n z ă t o r d is p o z iţ iilo r art. 1 3 8 C P C 1 8 6 5 .

882

C A ffM S »

NeSftILĂ

A rt. 471

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

m odificarea cererii se v a face înăuntrul term enului de apel. D acă preşedintele sau persoana desem nată de acesta apreciază că intervalul răm as până la expira­ rea term enului de apel nu este suficient, v a acorda un term en scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea term enului de apel, în care să se depună com pletarea sau m odificarea cererii. (4) D ispoziţiile alin. (3) se aplică în m od corespunzător şi în cazul în care m oti­ v ele de apel se depun separat de cerere. (5) D upă prim irea cererii de apel, respectiv a m otivelor de apel, preşedintele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată va dispune com unicarea lor intim a­ tului, îm preună cu copiile certificate de p e înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prim a instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâm pinare în term en de cel m u lt 15 zile de la data com unicării. (6) Instanţa la care s-a depus întâm pinarea o com unică de îndată apelantului, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâm pinare în term en de cel m ult 10 zile de la data com unicării. Intim atul va lua cunoştinţă de răspunsul ia întâm pinare din dosarul cauzei. (7) Preşedintele sa u persoana desem nată de acesta, după Im plinirea term enul u i de apel pentru toate părţile, precum şi a term enelor prevăzute la alin. (5) şi (6), v a înainta instanţei de apel dosarul, îm preună cu apelurile făcute, întâm pinarea, răspunsul la întâm pinare şi dovezile de com unicare a acestor acte, potrivit alin. (5) şi (6). (8) D acă s-au form ulat atât apel, câ t şi cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu v a fi trim is instanţei de apel decât după îm plinirea term enului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urm ă cereri. D ispoziţiile alin. (5)-(7) se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU 1. Instanţa la care se depune ap e lu l. San cţiu n e. A lineatul (1) al art. 471 prevede că atât apelul, cât si m otivele de apel se depun io instanţa o că re i hotărâre se otacâ, sub sancţiunea nulităţii. Cerinţa este îndeplinită im plicit când m otivarea apelului se reali­ zează prin însăşi cererea de apef, însă trebuie respectata şi atunci când actul de proce* dură al m otivării căii de atac se îndeplineşte ulterior. Se constată câ legiuitorul reia întocm ai dispoziţiile din art. 288 alin. (2) CPC 1865, precizare im portantă în contextul pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 303/2009 (prin care instanţa constituţională a revenit în m od nejustificat asupra jurisprudenţei sale anterioare, judicios exprim ată în Decizia nr. 501/2005, prin care excepţia d e ne constituţionalitate a aceleiaşi părţi din art. 288 alin. (2) CPC 18695 care prevedea „sub sancţiunea nulităţii" a fost respinsă ca neîntem eiată]111; însă, în ce priveşte sancţiunea aplicabilă (nulitatea actului d e procedura greşit îndreptat), pentru norma de la art. 471 alin. (1) NCPC nu s*ar m ai putea reţine un viciu de neconstituţionalrtate, întrucât noul cod a prevăzut în sarcina instanţei de judecată, prin dispoziţiile tezei finale a art. 425 alin. (3), obligaţia arătării instanţei la care se va depune cererea pentru exercitarea căii de atac atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului; prin urm are, sanc­ ţiunea nulităţii apelului îndreptat la o altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă îşi

ll< V . M . C i o b o n u , 6 . B o r o i , T . C B r i c i u , o p . a t . r 2 0 1 1 , o . 3 5 1 .

Ca

r m sn

N S S R IL Â

883

A rt. 471

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

găseşte o justificare obiectivă şi rezonabilă, norm a fiind una perfect predictibilă pentru părţile cauzei, întrucât acestea sunt încunoştinţate,în acest caz, cu privire ia instanţa unde cererea de apel se depune prin dispozitivul hotărârii susceptibile d e apel. 2. N um ărul de exem p lare. Articolul 471 alin. (2) face trim itere la dispoziţiile art. 195 NCPC care sunt aplicabile în mod corespunzător, în sensul că apelul va trebui depus în num ărul de exem plare stabilit prin dispoziţiile art. 149 alin. (1), respectiv atâtea exem ­ plare câte sunt necesare pentru com unicare, în afară de cazul în care părţile au un repre­ zentant com un sau partea figurează în cauză în m ai m ulte calităţi juridice, când se va face într-un singur exem plar; în toate cazurile este necesar un exem plar şi pentru instanţă. 3. R egularizarea cererii d e apel. Conform art. 471 alin. (3) şi (4), dacă la prim irea cererii d e apel, precum şi a m otivelor de apel atunci când su n t depuse separat de cerere, se constată anum ite lipsuri în raport cu dispoziţiile art. 470 NCPC, preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta îi va cere apelantului sâ com pleteze sa u sâ m odifice cererea de îrd o to , dacă este prezent şi dacă este posibil. Dacâ nu este cu putinţă com pletarea de îndată a lipsurilor cererii, apelantului i se vo r pune în vedere lipsurile actului de procedură şi term en u l \n care trebuie să le com ­ plinească. Este posibil însă ca depunerea cererii sau a m otivelor de apel să se efectueze prin poştă, fax, poşta electronică ori curier, caz în care apelantului i se va solicita această îndreptare a neregularităţilor cererii prin interm ediul unei a d rese scrise em ise de instanţa a cărei hotărâre se atacă, în cuprinsul căreia se vo r indica lipsurile cererii de Opel şi term enuH n care trebuie să se conform eze cerinţelor legale, prin indicarea m om entului îm plinirii term enului de apel sau a c e lu i stab ilitîn condiţiile tezei finale a art. 471 alin. (3). Astfel, dacă preşedintele instanţei sau persoana desem nată d e acesta apreciază ca intervalul răm as până la expirarea term enului de apel nu este suficient pentru ca ap e­ lantul să com pleteze sau sâ m odifice cererea, poate acorda un term en scurt, de ce l m ult 5 zile de fa expirarea term enului de apel, înăuntrul căruia apelantul să poate proceda la com plinirea lipsurilor cererii. Această îm prejurare presupune ca depunerea cererii de apel să aibă loc la un m om ent foarte apropiat de îm plinirea term enului de apel în care apelantul nu s-a r putea încadra. Pe de altă parte, este posibil ca apelul să fie declarat şi m otivat în ultim a zi a term enului procedural, caz în care actul de procedură ajunge la instanţă după îm plinirea term enu­ lui de apel, în ipoteza trim iterii prin poştă sau curier (pentru că prin fax sau poştă elec­ tronică operează concom itenta trim iterii şi a recepţionării cererii); în această situaţie, în mod eviden t nu se va putea face aplicarea acestui text, întrucât norm a com entată pre­ supune ca term enul d e apel sâ nu se f i îm plinit, pentru că num ai în această ipoteză ar putea fi prelungit cu cele 5 zile. Term enul de 5 zile este un term en m axim pe care legea îl îngăduie, stabilit pe zile libere, iar preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta nu va putea face uz de aplicarea lui m ai m ult de o singură dată. 4. C om unicarea cererii d e apel, a m o tive lo r şi în scrisu rilo r. în tâ m p in a re obligato rie la m o tive le de a p e l. A d erare la a p e l. Cererea şi m otivele d e apel, îm preună cu în scri­ surile de care apelantul înţelege să se folosească în apel şt care nu au fost înfăţişate la prim a instanţă, vo r fi com unicate d e către aceeaşi instanţă intim atului, căruia i se va pune în vedere o bligaţio de a fo rm u la întâm pinare în term en de cel m ult 15 zile de la data com unicării (art. 471 alin. (5)]; prin urm are, întâm pinarea la m otivele d e apel este

884

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l lE O E A TAC

Arc. 471

obligatorie şi va trebui fo rm u la ţi în condiţiile art. 205 NCPC, text incident şi în apel în tem eiul art. 482 NCPC. Având în vedere dispoziţiile art. 474 N C P C intim atul va putea depune apelul incident sau provocat odatâ cu întâm pinarea la apelul principal. 5. O bligaţia a p e la n tu lu i de a d e p u n e ră sp u n s la în tâm p in are. N ecom unicarea aces­ tu ia in tim atu lu i. După depunerea întâm pinării de către intim at şi, dacă este cazul, a apelului incident (pentru că apelul provocat nu este form ulat îm potriva apelantului princi­ pal, ci îm potriva altui intim at sau a unei persoane care a figurat în prim ă instanţă şi care nu este parte în apelul principal), acestea vor fi com unicate apelantului principal, care are obligaţia de a depune la dosar răspuns fa întâm pinare (care va putea fi şi întâm pinare fa apeluf incident) în term en d e 10 zile de la com unicarea acesteia; acest răspuns la întâm pinare (şi întâm pinare ia apelul incident) n u va m a i f i com unicat intim atului, ci acesta va lua cunoştinţă de el de la dosarul cauzei, astfel cum prevede art. 471 alin. (6). Dată fiind concom itenţa acestor acte de procedură, se im pune precizarea că apeluf p ro v o c a tv a fi şi el com unicat intim atului din acest apel, căruia îi incum bă aceeaşi obliga­ ţie d e a depune întâm pinare în term enul prevăzut de art. 471 alin. (6); de această întâm ­ pinare, cel care a form ulat apel provocat va lua cunoştinţă de la dosarul cauzei, astfel cum prevede art. 474 alin. (2). 6. în a in ta re a d o saru lu i instanţei d e apel. Articolul 471 alin. (7) N CPC prevede câ după îm plinirea term enului de apel pentru toate părţile, precum şi a term enelor prevă­ zute de art. 471 alin. (5) şi (6), preşedintele instanţei care a pronunţat hotărârea apelată sau persoana desem nată d e acesta va înainta dosarul instanţei de apel, îm preună cu toate apelurile form ulate (principal, incident şi provocat), întâm pinarea la apelul prin­ cipal, răspunsul la întâm pinare (întâm pinarea la apelul incident), întâm pinarea la apelul provocat şi dovezile de com unicare a acesto r acte. în aplicarea acestei norm e, art. 1142 lit. e) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti arată: „după sosirea dovezilor de com unicare a tuturor actelor şi după îm plinirea term enului de apel sau de recurs pentru toate părţile, grefierul a rh i­ var va înainta dosarul la instanţa d e apel ori de recurs, cu adresă sem nată d e preşedin­ tele instanţei sau de judecătorul desem nat, în care se vo r consem na: num ărul dosarului, num ărul şi data hotărârii atacate, num ele şi prenum ele părţilor care au declarat apel sau recurs, num ărul copiilor d e pe cererea de apel ori recurs, m enţiunea dacă apelul sau recursul a fo st tim brat, caz în care s e v a indica valoarea taxei judiciare de tim bru şi a tim ­ brului ju d icia r ce au fost achitate, m enţiunea dacă s-a depus întâm pinare şi răspuns la aceasta, dacă a fost prom ovat apel şi recurs incident sau provocat". 7. Cereri in cid en tale referito are la hotărârea ap e lata. Este posibil ca referitor la hotărârea apelată părţile sâ fi form ulat una sau unele dintre cererile incidentale prevă* zute de art. 442-444 NCPC (de îndreptare a ero rilo r m ateriale din cuprinsul hotărârii, de lăm urire a aplicării întinderii şi înţelesului dispozitivului ori de înlăturare a unor dispoziţii contradictorii sau de com pletare a hotărârii), cereri care nu pot fi valorificate în calea de atac, astfel cum dispune art. 445 NCPC; în atare situaţii, art. 471 alin. (8) N CPC prevede în m od explicit obligaţia instanţei de fond de a înainta dosarul instanţei d e apel nu num ai dupâ soluţionarea acestor cereri, dar şi după îm plinirea term enului de apel privind hotă­ rârile date asupra respectivelor cereri. Totodată, aceiaşi text prevede că dispoziţiile art. 471 alin. (5)-(7) se aplică în mod corespunzător; deci, dacâ se form ulează apel îm potriva hotărârilor pronunţate asupra

C A R M g N N SG R ILÂ

885

A rt. 471

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

acestor cereri incidentale, se va form ula întâm pinare de către intim at, răspuns la întâm ­ pinare, eventual cereri de aderare la apelul principal etc., acte de p ro ce d u ri care vo r tre­ bui înaintate instanţei de apel îm preună cu dovezile de com unicare a acestora. 8. Perio ada tran zito rie. Potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „D ispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură c iv ili, republicată, privitoare la pregătirea dosa ru lui de a p e l sau, dupâ caz; de recurs de către instanţa a cărei hotărâre se ataca, se optica în procesele p o rn ite începând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decem brie 2015 se aplică dispoziţiile art. XIV-XVH". Astfel, potrivit art. XIV alin. (1), (3) şi (4} din acest act norm ativ: „(1) A pelul şi, când este ca2ul, m otivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă. (3) Preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta va înainta instanţei de a pel dosarul, îm preună cu apelurile fă cu te , num ai după îm plinirea term enului de apel pentru toate părţile. (4) Dacă s-au form ulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442*444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, republicată, dosarul nu va fi trim is instanţei d e apel decât după îm plinirea term enului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urm ă cereri". Pentru acelaşi interval, regularizarea cererii de apei se va dispune de preşedintele com pletului de ju d eca tă căruia I s-a repartizat aleatoriu cauza spre soluţionare d e către preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta, astfel cum prevede a r t XV alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ. Conform art. 114- alin. (3} şi (4) din Regulam entul d e ordine interioară al instanţe­ lor judecătoreşti, astfel cum a fost m odificat şi com pletat prin Hotărârea nr. 160/2013: „D osarele având ca o b iect apel sau recurs, prim ite de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, se transm it persoanei desem nate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în ved e­ rea repartizării pe com plete, în aceeaşi zi sau, în condiţiile art. 93 alin. (21), a doua zi. (4) Dosarele repartizate aleatoriu su n t tran sm ise com pletului corespunzător, pentru în d e p li­ nirea procedurilor prem ergătoare fixării prim ului term en de judecată". După regularizarea cererii de apef, com pletul de ju d eca tă va dispune com unicarea cererii de apel, precum şi a m otivelor de apel intim atului, îm preună cu copiile certificate d e pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prim a instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune întâm pinare în term en d e cel m ult 15 zile de ia data com u­ nicării. întâm pinarea depusă se com unică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâm pinare în term en de cel m ult 10 zile de la data com unicării. Intim atul va lua cunoştinţă d e răspunsul la întâm pinare din dosarul cauzei. A rticolul X V alin. (5) din Legea nr. 2/2013 prevede că „dacă s~au form ulat atât apel, cât şi cereri p o trivit a rt. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, republicată", dispoziţiile alin. {3} şi {4} ale acestui articol referitoare la obligaţia depunerii întâm pinării şi a răspunsului la întâm pinare se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 11412 alin. (1) şi {2} din Regulam entul de ordine interioară al instanţe­ lor, introdus prin Hotărârea nr. 160/2013, „(1) După îndeplinirea procedurilor prem er­ gătoare prevăzute de lege, dacă constată îndeplinite condiţiile pentru stabilirea prim ului term en de judecată, com pletul de judecată fixează prim ul term en de judecată, dispu­ nând citarea părţilor şi, după caz, alte m ăsuri pentru pregătirea judecăţii, în condiţiile 886

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 472

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TAC

legii. Dosarul se p re d ! de îndată grefierului de şedinţă care, în aceeaşi zi, introduce ter­ m enul în aplicaţia ECRIS. (2) Em iterea procedurilor de citare pentru prim ul term en de judecată şi ducerea la îndeplinire a celorlalte m ăsuri pentru pregătirea judecăţii se rea­ lizează de grefierul de şedinţă Im ediat după fixarea term enului d e judecată, pentru cau­ zele urgente, sau în cel m ult 5 zile lucrătoare, pentru celelalte cauze".

A r i . 4 7 2 . A p elu l in cid en t. (1) Intim atul este în drept, după îm plinirea ter­ m enului de apel, să form uleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schim ­ barea hotărârii prim ei instanţe. (2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadm isibil ori pentru alte m otive care nu im plică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) răm âne fără efect. C O M E N T A R IU 1. T itu la ru l a p e lu lu i incident. C o n d iţii de fo rm ă. Dacâ intim atul tinde la schim barea hotărârii prim ei instanţe, acesta este în drept să form uleze în scris a p e l in cid en t după îm plinirea term enului de apel, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcu t de par* tea potrivnică. Spre deosebire d e reglem entarea anterioară (art. 293 C P C 1865), textul indică obliga­ ţia form ulării în scris a apelului incident, ceea ce se circum scrie norm ei generale prevăzute d e art. 148 N CPC cu privire la form a cererilor adresate instanţei de judecată, apelul incident fiind su p u s aceloraşi condiţii d e form ă prevăzute de art. 470 NCPC. 2. C a litate a procesuală pasivă în a p e lu l incident. Apelul incident este form ulat de intim at îm potriva apelantului principal, m otivele sale d e apel n e p u tâ n d sâ conţină cereri noi, întrucât se opun dispoziţiile art. 478 alin. (3) NCPC. Este vorba de situaţia în care am bele părţi sunt nem ulţum ite d e hotărârea prim ei instanţe, spre exem plu, instanţa a ad m is în parte cererea de chem are în ju decatâ. De asem enea, poate fi vorba şi de ipoteza în care intim atul din a p elul p rin cip a l nu are un interes pregnant de a form ula el în su şi apel principal, dar, observând că partea adversă a procedat la declararea căii de atac şi, eventual, luând cunoştinţă de m otivele apelului şi de lim itele devoluţiunii fixate prin acestea, poate constata că apărarea poziţiei sale (eventual, de parte câştigătoare în proces) necesită form ularea unui apel, printr-o cerere proprie, prin interm ediul căruia s â repună în discuţie soluţiile p rim e i instanţe cuprinse în sentinţă, în considerente sau în încheierile prem ergătoare şi p e care n u le -o r putea su p u n e dezbaterii d o a r pe calea apărărilor pe care ie poate form ula în calitate de inti­ m at în apelul făcut de partea potrivnică, întrucât prin neatacare, acestea ar intra sub autoritatea lucrului judecat. Spre exem plu, intim atul a invocat la prim a instanţă o excep­ ţie procesuală care a fost respinsă printr-o încheiere interlocutorie sau prin sentinţă ori excepţia a fost dezlegată în cuprinsul unor considerente decizorii, astfel în cât aceasta nu ar putea fi reiterată în apel de pe poziţia d e intim at, ch iar dacă este o excepţie de ordine publică, ci d o a r prin exercitarea căii de atac şi form ularea unor critici îm potriva soluţiei date de prim a instanţă asupra excepţiei printr-o încheiere interlocutorie ori ch iar prin sentinţă (dispozitiv sau considerente).

CARMgN N SSRILÂ

887

A rt. 472

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

în tr-o astfel de situaţie în să , nim ic nu se opune ca partea să form uleze ch iar a pel p rin ­ cipal, aceasta cu atât m ai m ult cu cât poate form ula apel principal şi num ai îm potriva considerentelor, iar nu doar îm potriva dispoziţiilor cuprinse în dispozitiv (art. 461 NCPC). Totodată, se constată că prin apelul incident art. 472 alin. (1) im pune cerinţa ca ap e­ lantul să tindă la schim barea hotârârii p rim e i instanţe, această prem isă a apelului inci­ dent nu vin e în contradicţie cu dispoziţiile art. 461 alin. (2) potrivit cărora apeluf exercitat îm potriva considerentelor poate atrage soluţia adm iterii apelului, a înlăturării conside­ rentelor excesive, a considerentelor greşite în drept ori care cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea şi, eventual a înlocuirii lor, cu m enţinere a so lu ţie i cu p rin se în dispozi­ tivul hotărârii atacate, pentru că soluţia presupusă de acest te xt reprezintă o reform are a hotărârii prim ei instanţe, ch iar dacă nu a soluţiei cuprinse în dispozitiv, întrucât înlătu­ rarea şi înlocuirea unor considerente decizorii atrag o schim bare a soluţiei; prin urm are, a r putea fi exercitat a p e l inciden t ş i num ai îm potriva c o n sid e re n te lo r. 3. Term enul d e fo rm u lare a a p e lu lu i incident, fn tim p ce apelul principal trebuie să fie form ulat înăuntrul term enului d e apel, intim atul din apelul principal este ţin u t să depună apelul incident odată cu întâm pinarea la a p e lu l principal, sens în care dispune art. 4 7 4 NCPC, aşadar, în 15 zile de la prim irea cererii de apel prin cipa l, potrivit art. 471 alin. (5)». 4. A ch ie sa re a exp resă to ta lă sau p arţială la hotărârea ap e lată. A ch iesarea tacită p arţială ia hotărârea neexecu torie a prim ei instanţe. Ipoteza ach ie să rii tacite to ta le . în aplicarea prevederilor art. 467 alin. (1) NCPC, indiferent dacă este vorba despre o ren u n ­ ţare expresa totolă sa u parţiolâ la colea de atac, p o rtea n u pierde decâ t d rep tu l de a fo rm u la apei p rin cip o l îm potriva so lu ţiilo r din dispozitiv (în cazul achiesării parţiale în ce priveşte partea din hotârâre pe care a declarat că nu o atacă), astfel încât ea va fi în d rep ­ tăţită să form uleze a p e l incident, în condiţiile art. 472 N C P C A rticolul 467 alin. (2} reglem entează efectele achiesării tacite p a rţia le la hotărâre în legătură cu dreptul părţii de a form ula apel, pentru cazul în care acea hotărâre nu este susceptibilă de executare provizorie. Având în vedere că achiesarea tocită la o hotărâre neexecutorie dată în prim ă instanţă poate fi totală sau parţială, se im pune precizarea câ art. 467 alin. (2) suprim ă dreptul la form ularea unui apel principal cu privire la dispoziţiile executate, dacă ad e­ ziunea tacită la hotărâre este una parţială, dar ea p o a te fo rm u la a pel incid en t; o fortio ri, atunci când partea execută benevol toate dispoziţiile hotărârii susceptibile de apel (care nu se bucură sau pentru care nu s-a încuviinţat executarea provizorie) aceasta pierde dreptul d e a m ai form ula apel principat îm potriva soluţiilor din dispozitiv, însă nu şi drep­ tul de a prom ova apel incident. 5. Instanţa la care se dep u n e. Apelul incident se depune la p rim a instanţa, odată cu întâm pinarea la apelul principal [art. 474 alin. ( ! ) N CPC], în cadrul procesului în care se ju d e că apelul făcu t d e partea potrivnică; sancţiunea ce intervine pentru nerespectarea acestei norm e este nulitatea, dispoziţiile art. 471 alin. (1) fiind aplicabile prin analogie. P e rio a d a tra n zito rie. Dat fiind faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 2/3013 pri­ vind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregă­ tirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, pregătirea dosa ru lui de apel de către instanţa a că re i hotărâre s e atacă se va aplica p ro cese lo r p o r1)1 P e n t r u 111A

8 8 *

s e

d e t a lii.

v e d e a

9

s e

ş i c o m

v e d e a

e n t a r iile

ş i c o m d e

la

e n t a r iile

d e

Id

a r t . 4 6 1 .

a r t , 4 7 4 .

C A ffM S » NeSftILĂ

A rt. 473

T î l L I L II. C Ă I I E O E ATAC

nite începând cu data de 1 ianuarie 2 0 1 6 , rezu lt! că pentru procesele iniţiate în intervalul cuprins de Io data in trâ rîi în vigoare a n o u lu i c o d ş i p â n â la 31 decem brie 2015 aceostâ obligaţie procedurală va f î îndeplinită de instanţa de apel, sens în care prevede art. XV din aceeaşi lege. Consecinţa acestei reglem entări tranzitorii este aceea că, în perioada m enţionată, a pelul incident ş i a pelul provocat se vo r depune la instanţa de apel, ia r nu la instanţa a cărei hotărâre se atacă. 6. Caracterul accesoriu al apelului incident In raport cu apelul principal. Articolul 472 alin. (2) N CPC stabileşte dependenţa so lu ţie i dote apelului incident de sotuţio dată de instanţă a p elului p rin cip a l. Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau acesta este respins ca tardiv, ca inad­ m isibil ori pentru alte m otive care nu im p lic i cercetarea fondului (anulat ca netim brat, ca nesem nat, ca fiind prom ovat de o persoană fără calitate de rep rezen tan tele.), apelul incident ră m â n e fă ră efect, deci va fi respins ca răm as fără obiect; în acest context, sem ­ nalăm o inadecvare a sancţiunii indicate pentru apelul principal (respingerea ca tardivă a acestuia}, la soluţia n u lită ţii prevăzută de art. 185 alin. (1) partea finală NCPC pen­ tru actul de procedură efectuat peste term en; de asem enea, art. 472 alin. (2) ignoră şi dispoziţiile art. 463 alin. (1) care definesc achiesarea la hotărâre ca fiind reprezentată de renunţarea unei părţi la calea d e atac (pe care a exercitat-o deja, în acest caz), iar nu retragerea căii de atac, form ulare uzitată în doctrina anterioară pentru desem narea actului procedural de dispoziţie al părţii având ca obiect apelul, în absenţa unei dispoziţii speciale exprese în vechiul cod cu un atare conţinut.

A r i . 4 7 3 . A p elu l provocat. în caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prim a instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intim atul este în drept, după îm plinirea term enului de apel, sâ declare în scris apel îm po­ triva altui intim at sau a unei persoane care a figurat în prim ă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urm ă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale ju rid ice în proces. D ispoziţiile art. 472 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

COMENTARIU 1. Titularul apelului provocat. în cazul apelului provocat, are calitate procesua lă activă, de asem enea, intim atul din apelul principal, însă calitatea p ro cesu a la pasivă aparţine altui intim at (care poate fi un coparticipant având aceeaşi calitate procesuală cu titularul apelului provocat) sau unei persoane care a figurat în prim ă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă apelul principal a r f i d e natură să producă efecte asupra situaţiei sale ju rid ice în proces.

2. Form a apelului provocat. Textul prevede, în aplicarea regulii d e la art. 148 NCPC cu privire la form a cererilor adresate instanţei şi în plus faţă de reglem entarea anterioară (art. 2931 C P C 1865), că apelul provocat va trebui form ulat în scris de intim at, cererea fiind supusă condiţiilor de form ă prevăzute de art. 470 NCPC.

3. Interesul d e a fo rm u la

apel provocat. Intim atul este în drept să declare apel pro­ vocat atunci când adm iterea a p elului p rin cip a l ar fi d e natură să provoace consecinţe asupra situ a ţie i sa le ju rid ice în proces, astfel că prin prom ovarea lui intim atul urm ăreşte

CARMSN N SSRILÂ

889

Art. 474

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

să evite riscul d e a i se agrava situaţia în proces în cazul în care s-ar schim ba sentinţa ca urm are a adm iterii apelului principal111. în tru câ t interesul intim atului d e a form ula apel provocat se naşte la m om entul luării la cunoştinţă de declararea apelului principal, noul Cod de procedură civilă prevede că apelul provocat poate fi form ulat după îm plinirea term enului de apel. 4. Term enul d e fo rm u lare. în ce priveşte term enul de form ulare a apelului provocat, soluţia norm ativă este aceeaşi cu cea reglem entată de legiuitor pentru apelul incident, şi anum e apelul provocat se depune în 15 zile de la data com unicării o p elu lui principal, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 4 7 4 alin. (1) şi art. 471 alin. (5) NCPC"1.

ArC. 4 7 4 . D ep u n erea ap elu lu i in cid en t ş i a celu i provocat. (1) Apelul inci­ d ent şi apelul provocat se depun de către intim at odată cu întâm pinarea ia apelul p rin cip al f iin d aplicabile prevederile art. 471 alin. (6). (2) A pelul p rovocat se com unică şi intim atu lu i din acest apel, p revăzu t la art. 4 7 3 , acesta fiind dator să depună întâm pinare în term enul prevăzut la art. 471 alin. (6), care se aplică în m od corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâm pinare de la dosarul cauzei. C O M E N T A R IU 1. D epun erea odată cu în tâ m p in a re a . Legea stabileşte în sarcina intim atului care intenţionează să form uleze o cerere de aderare la apel, fie su b form a apelului incident, fie a apelului p ro vo ca t obligaţia de a form ula în scris cererea şi de a o depune odatâ cu întâm pinarea ia a pelul p rin cip a l [art. 474 alin. (1)]. 2. N atura term en u lu i. San cţiu n ea ne respectării te rm e n u lu i prevăzut de lege p e n ­ tru fo rm u larea a p e lu lu i in cid en t şi a a p e lu lu i provocat. C h iar dacă nu se indică în mod expres un term en fix, această dispoziţie consacră un term en legal, abso lu t ş i perem pto­ riu, înăuntrul căruia trebuie form ulate apelul incident şi apelul provocat; având în vedere că pentru depunerea întâm pinării la apelul principal, art. 471 alin. (5) stabileşte un ter­ m en fix - cel m ult 15 zile de la data com unicării cererii de apel, respectiv a m otivelor apelului principal (ce rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii com unicării actelor de procedură m enţionate) - , rezultă că în acelaşi term en va trebui form ulat şi apelul incident sau apelul provocat. Ca efect al concom itenţei depunerii întâm pinării la apelul principal cu depunerea apelului incident sau provocat, rezultă că apelul incident şi apelul provocat se depun la prim a instanţa, respectiv instanţa a cărei hotărâre s e apelează, sub sancţiunea nulităţii, astfel cum dispune art. 471 alin. (1) NCPC. S e poate constata că art. 471 alin. (5) stabileşte în sarcina prim ei instanţe obligaţia de com unicare atât a cererii de apel. cât şi a m otivelor apelului principal'91. Cu referire la m otivarea apelului principal, trebuie observat că regula este cea pre­ văzută de art. 4 7 0 alin. (1) lit. c) NCPC, anum e că m otivele d e fa p t şi de drept pe care se întem eiază apelul trebuie arătate prin cererea d e apel; în această situaţie, intim atului îi vo r fi com unicate concom itent cererea de apel şi m otivele apelului principal. 1.1 M. TBbârcd, Drept procesual civil, voi. II, 2003, p. 22. 1.1 A se vedea supro, com entariile de la pct. 4 -6 ale art. 472.

1(1Pentru perioada tranzitorie, a se vedea supra. 390

CAffM S» NeSftILĂ

T î l L I L II. C A llE O E ATAC

Art. 474

în să , m otivarea apelului principal poate avea loc în mod valabil într-un alt term en d e c lt cel pentru declararea apelului [term enul de declarare a apelului curge de la o altă dată d e c lt cea a com unicării hotărârii, caz în care term enul pentru m otivarea căii de atac va curge d e la com unicare, potrivit art. 470 alin. (5) N CPC]; în acest caz, prim a instanţă va com unica su ccesiv cele d o u l acte de p ro c e d u ri intim atului din apelul principal. Pe de a lt l parte, apelantul principal poate sâ n u proced eze Io m o tiva rea apelului său, situaţie în care, deşi intervine sancţiunea decăderii din dreptul d e a m otiva calea de a t a c - a r t . 4 7 0 alin. ( 3 ) - , instanţa de apel s e v a pronunţa, în fond, num ai pe baza celor invocate la prim a instanţă (deci, nu susţinute prin m otive de apel), astfel cum prevede art. 4 7 6 alin. (2) - ipoteza a p elului devolutiv. Drept urm are, în ultim ele d o u l ipoteze intim atul din apelul principal, p rim in d num ai cererea de apel, se poate afla în situaţia de a nu cunoaşte dacă apelantul principal va îndeplini şi actul de p ro ce d u ri al m otivării căii d e atac fie pentru că legea prevede două m om ente diferite pentru curgerea term enului de declarare şi de m otivare a apelului, fie pentru c l acesta tinde la o devoluţiune totală în apel în condiţiile art. 476 alin. (2), fie pentru că îndeplineşte cu întârziere obligaţia de a m otiva apelul, situaţie în care va fi decăzut din dreptul de a m otiva apelul principal. Or, în aceste cazuri, intim atul care intenţionează a prom ova apel incident sau provo­ cat va fi ţinut a proceda la declararea apelului său în term enul de cel m ult 15 zile d e la com unicarea cererii de apel p rin cip a l, potrivit art. 471 alin. (5) NCPC. în cazul în care apelantul principal va proceda ulterior şi la depunerea valabilă a m oti­ ve lo r apelului său [art. 470 alin. (5)], intim atul care a form ulat apel incident sau provocat după com unicarea doar a cererii de apel principal se va afla în situaţia de a-şi fi exercitat în mod diligent un drept pe care l-ar fi putut pierde; astfel, în ipoteza în care apelantul principal nu va proceda şi la depunerea ulterioară a unor m otive de apel, pentru intim a­ tu l care intenţionează form ularea unui apel incident sau provocat consecinţele decăderii su n t ireversibile, în tim p ce pentru apelantul principal care a prom ovat un apel nem oti­ vat devin aplicabile prevederile art. 4 7 6 alin. (2) NCPC, astfel în cât acesta nu va fi preju­ diciat; după ce ia cunoştinţă de criticile apelantului principal, d a c i este cazul, intim atul care a declarat deja apelul incident sau provocat după ce i-a fo st co m u n ica ţi cererea de apel va putea să form uleze noi m otive în susţinerea apelului incident sau provocat, în term en de 15 zile de la com unicarea m otivelor apelului principal. Totodată, treb uie sub­ liniat c l dacă intim atul a procedat deja la depunerea apelului incident sau provocat şi, ulterior, în condiţiile legii, i se com unică şi m otivele apelului principal, acesta nu se află în situaţia de a fi încălcat un term en prohibitiv (sau dilatoriu). astfel încât nu su n t incidente prevederile art. 185 alin. (2) N CPC, întrucât legea nu interzice efectuarea actului proce­ dural m ai în ain te de îm plinirea term enului. La fel ca în ipoteza oricărui term en legal, im perativ (perem ptoriu) şi absolut, depunerea apelului incident şi a celui provocat cu depăşirea term enului atrage sancţiu nea decăderii din dreptul d e a-l exercita, sancţiune guvernată de norm e de ordine publică [art. 185 alin. ( ! ) NCPC], astfel în cât ea poate fi invocată de oricare dintre părţi, de instanţă din oficiu sau d e către procuror, dacă acesta participă la judecată, potrivit legii, şi nu ar putea fi evitată decât în condiţiile art. 186 NCPC; pe de altă parte, în cazul coparticipării procesua le [art. 6 0 alin. (2 )j, d a c i sancţiunea priveşte pe vreuna dintre părţile legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate, decăderea nu va opera dacă cel puţin una dintre ele a form ulat actul de procedură în term enul legal.

CARMgN NSGRILÂ

891

Art. 475

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

3. C o m u n icarea cererii de ad erare la a p e l. Textul com entat m ai prevede că sunt apli­ cabile dispoziţiile art. 471 alin. (6), respectiv obligaţia instanţei la care s-a d ep u s apelul in cid en t sa u provocat de a -l com unica apelantului principal; prin urm are, se va com unica apelantului principal atât apelul provocat, ch iar d a c i nu este form ulat îm potriva sa, cât şi apelul incident; apelantul principal, în tem eiul aceluiaşi art. 471 alin. (6), va avea o bli­ gaţia d e a d e p u n e întâm pinare ia a p e lu l inciden t (îm preună cu ră spu nsu l ia întâm pinarea intim atului la a p e lu l principa l) în term en de cel m ult 10 2ile de la data c o m u n iclrii ap elu­ lui incident, întâm pinare d e care titularul apelului incident va lua cunoştinţă de la dosar. în tru câ t apelul provocat nu este form ulat îm potriva sa, apelantul principal nu are obligaţia de a form ula întâm pinare la acesta, ch iar dacă îi este com unicat. Pe de altă parte, a peiu l p ro vo ca t s e com unică ş i intim atului din a cest apel, care are obligaţia de a depune întâm pinare în term enul p re v lz u t de art. 471 alin. (6) - 1 0 zile de la com unicare - , iar titularul apelului provocat va lua cunoştinţă de aceasta de la dosarul cauzei, astfel cum prevede art. 474 alin. (2) NCPC, prin derogare de la dispoziţiile art. 471 alin. (6) în ce priveşte obligaţia de depunere a răspunsului la întâm pinare. 4. Perio ada tran zito rie. Trebuie m enţionate şi dispoziţiile art. XV I alin. (1) din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora a p e lu l inciden t şi a pelul provocat s e depun de câ tre intim at odată cu întâm pinarea la a pelul principal, fiind aplicabile prevederile art. XV alin. (4) referitoare la obligaţia apelantului principal d e a depune răspuns la întâm pinarea la apeIu l p rin cipa l, d a r şi întâm pinare la a peiul inciden t în cel m ult 10 zile de la data c o m u n iclrii apelului form ulat de intim at, acte de procedura de care intim atul va lua cunoştinţă de ia d o sa ru l cauzei. A rticolul XVI alin. (2) din acelaşi act norm ativ dispune că a pelu l p ro vo ca t se com unicâ ş i in tim atului d in acest apel, prevăzut de art. 473 NCPC, acesta fiind dator să depună întâm pinare în te rm e n u I p re văz ut Ia a rt. X V a Ii n. (4), ca re se a p fic l în m od coresp u n zlto r. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâm pinare de la dosarul cauzei. N orm ele citate su n t aplicabile în toate procesele pornite între data intrării în vigoare a noului cod şi data de 31 decem brie 2015, fiind pe deplin valabile toate consideraţi­ ile dezvoltate m ai su s privind natura term enului procedural pentru form ularea apelului incident sau provocat, ca şi sancţiunea in cid e n t! pentru depăşirea lui.

A r i- 4 7 5 . Pregătirea ju d e că ţii ap elu lu i. (1) Preşedintele instanţei de apel sau persoana desem nată de acesta, îndată ce prim eşte dosarul, v a lua, p rin rezo­ luţie, m ăsuri în vederea repartizării aleatorii la un com plet de judecată. (2) Preşedintele com pletului de ju d ecată stabileşte prim ul term en de judecată, care va fi de ce) m ult 60 de zile de la data rezoluţiei preşedintelui instanţei de apel, dispunând citarea părţilor. D ispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) se aplică în m od corespunzător. (3) A pelurile principale, incidente şi provocate făcute îm potriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la acelaşi com plet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la com plete diferite, ultim ul com plet învestit v a dispune p e cale adm inistrativă trim iterea apelului la com pletul cel dintâi învestit. C O M E N T A R IU 1. Repartizarea ale ato rie a d o saru lu i. Regula repartizării aleatorii a cauzelor, fiind o garanţie a procedurii echitabile, este aplicabilă atât la prim a instanţă [art. 199 alin. (2)|, 392

C A ffM S »

N eSftILĂ

T î l L I L II. C A llE O E ATAC

Art. 475

dar şi în apel (art. 475 alin. (1)], precum şi la instanţa de recurs [art. 493 alin. (1)] ori ?n celelalte căi extraordinare de atac, contestaţie în anulare şi revizuire [art. SOS alin. (1) şi art. 513 alin. (1)], care se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile ju d e­ căţii finalizate prin hotărârea atacată. Preşedinte instanţei de apel sau persoana desem nată de acesta, prim ind dosarul, va dispune prin rezoluţie m ăsuri în vederea repartizării aleatorii ia un com plet de judecată. în aplicarea acestei norm e de p ro ce d u ri, trebuie observate dispoziţiile art. 103* alin. (1)~(3) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel că această rezoluţie va avea ca obiect transm iterea dosaru lu i p e rso an ei desem nate cu repartizarea aleatorie în vederea repartizării pe com plete. Astfel, norm ele invocate prevăd că: „(1) D ispoziţiile art. 103a-103* se aplică pentru activitatea prem ergătoare şedinţei de judecată în prim a instanţă, în m ăsura în care legea nu dispune altfel. (2) La instanţa de apel şi la instanţa de recurs, dosarele având ca obiect cererile de chem are în judecată introduse după intrarea în vigoare a C odului de proce­ dură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu m odificările şi com pletările u lterio are.se transm it persoanei desem nate cu repartizarea aleatorie în vederea repartizării pe com ­ plete. D ispoziţiile art. 93 alin. (1) şi (21) se aplică în mod corespunzător. (3) Dosarele repartizate aleatoriu su n t transm ise preşedintelui com pletului de ju d e c a t! corespunză­ tor, pentru stabilirea prim ului term en d e judecată". 2. Stab ilire a te rm e n u lu i de ju decată. Pricini urgente. Ulterior repartizării dosarului, preşedintele com pletului de judecată va stabili term enul de ju d e ca tă care va fi de cel m ult 60 de zile d e la data rezoluţiei preşedintelui instanţei d e apel. A cest term en trebuie interpretat ca fiind unul de recom andare, întrucât trebuie pus în relaţie cu gradul de încărcare a rolului instanţei respective, după cum acesta va trebui să fie m ai scurt în pricinile urgente, în special cele pentru care legea prezum ă caracterul urgent (art. 201 alin. (5) şi (6) fiind indicat ca norm ă de trim itere în conţinutul art. 475 alin. (2}j. Noul cod de p ro ce d u ri prevede că stabilirea term enului de judecată este în sarcina p reşedintelui de com plet, ceea ce constituie regula; în explrcitarea acesteia, art. 103s alin. (4) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti dispune că: „în caz de absenţă a preşedintelui, stabilirea prim ului term en de judecată se face de unul dintre ceilalţi m em bri a i com pletului, iar în situaţia absenţei tu tu ro r m em brilor com pletu lui, d e către ju d ecă to ru l din planificarea de perm anenţă". Articolul 475 alin. (2) face trim itere la prevederile art. 201 alin. (5) şi (6) NCPC, apli­ cabile tn mod corespunzător în apel. A şa fiind, în pricinile urgente term enul de judecată urm ează a se stabili ţinând seam a de circum stanţele acelor cauze, sens în care vo r tre­ bui fixate term ene m a i scurte (art. 201 alin. (5)], pe când în cazul în care una dintre părţi dom iciliază în străinătate, term enul ce se va stabili va fi m a i îndelungat, dar rezonabil, în raport cu îm prejurările cauzei [art. 201 alin. (6)]. 3. C itarea părţilor. A lte m ăsuri pregătitoare ju d e că ţii. Fixând term enul d e judecată, preşedintele com pletului va dispune citarea părţilor. Ca atare, având în vedere că actele d e proced ură efectuate de părţi în legătură cu învestirea instanţei de apel - form ularea apelului principal, a apelului incident, a celui provocat, întâm pinările, răspunsurile la întâm pinări ia care părţile sunt obligate prin dis­ poziţiile legii - au fo s t deja com unicate de către instanţa a cărei hotărâre s e apelează,

CARMSN N SSRILÂ

893

Art. 475

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

în tem eiul prevederilor art. 471 NCPC, norm a stabileşte doar obligaţia preşedintelui de com plet de a dispune citarea părţilor. însă, având în vedere denum irea m arginală a acestui text - pregătirea ju decăţii ap e­ lului apreciem că ori d e câte ori se va constata că prim a instanţa nu a dispus efectuarea tu tu ro r co m u nicărilo r prevăzute de art. 471 NCPC deoarece fie prim a instanţă a om is, fie aceste acte de procedură au fost transm ise de părţi în afara unui term en util realiză­ rii com unicărilor, preşedintele com pletului va dispune com plinirea acestora până la ter­ m enul pe care îl va fixa, ch iar dacă ulterior ar fi incidente anum ite sancţiuni procedurale pentru depăşirea term en elo r legale. Totodată, cu acelaşi prilej, se poate constata că una sau unele dintre părţi au form u­ lat anum ite cereri incidentale referitoare la anum ite obligaţii procesuale ale acestora (de exem plu, cereri în legătură cu obligaţia de tim brare a cererii de apel), astfel încât term e­ nul de judecată se va fixa şi în considerarea soluţionării acestora, dacă acestea nu au fost soluţionate de prim a instanţă (conform art. 13 din O.U.G. nr. 51/2008). în ce priveşte stabilirea ca d ru lu i p rocesu a l în a p e i la acest m om ent al pregătirii ju d e ­ căţii apelului, rezultă că preşedintele com pletului sau cel care îl înlocuieşte în condiţiile regulam entului de ordine interioară va dispune citarea apelantului principal, a intim a­ tului sau intim aţilor vizaţi d e criticile form ulate prin m otivele apelului principal (daca acesta este m o tiva t în caz contrar urm ând a fi citaţi toţi cei care au avut calitatea de părţi potrivnice apelantului, astfel cum acestea sunt reflectate în dispozitivului hotărârii apelate, date fiind dispoziţiile art. 476 alin. (2) NCPC); va fi citat titularu l apelului inci­ dent (care, în mod necesar, este intim at în apelul principal, astfel cum prevede art. 472 alin. (1), în tim p ce intim atul din apelul incident este însuşi apelantul principal]; în sfârşit, atunci când este cazul, va fi citat şi titularul apelului provocat (de asem enea, intim at în apelul principal), dar şi intim atul sau intim aţii vizaţi d e apelul provocat, care nu sunt părţi în apelul principal, sens în care prevede art. 473 NCPC. în consecinţă, dacă în cadrul dosarului prim ei instanţe au avut calitatea de părţi şi alte persoane care nu au form ulat calea d e atac, în oricare dintre form ele sale, şi care nu su n t vizate d e criticile susţinute în m otivele apelurilor form ulate, acestea nu vor m a i f i citate în colea d e atac, întrucât nu sunt incluse în lim itele explicite sau im plicite ale devoiuţiunii din apel, faţă de acestea hotărârea intrând su b autoritatea de lucru ju d e ca t {spre exem plu, fie s-a dispus scoaterea pârâtului din proces printr-o încheiere interlocutorie în cursul judecăţii, în condiţiile art. 71 NCPC, fie prin sentinţa prim ei instanţe s-a dispus respingerea cererii faţă de unul dintre pârâţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive; dacă această m ăsură sau dispoziţie a instanţei nu va fi criticată prin m otivele apelurilo r for­ m ulate, pârâtul nu va m ai fi citat în calea de atac, cu excepţia cazului unui apel principal nem otivat în care lipsa de calitate procesuală pasivă a fost reţinută ch iar prin dispozitivul sentinţei etc.). Această soluţie nu contravine nici ipotezelor în care are loc întreruperea term enului de apel şi nici derogărilor perm ise de lege în etapa apelului în ce priveşte cadrul pro­ cesual su b raport subiectiv, derogări ce intervin însă în cursul ju decăţii în apel, iar nu m om entul pregătirii ju decăţii apelului111. P e rio a d a tra n zito rie. în cazul proceselor pornite între data intrării în vigoare a nou­ lui cod şi data de 31 decem brie 2015, pentru acest segm ent de obligaţii procedurale ale

1,1 Pentru

394

mai m u lte detâlii, a se vedea şi comentariile de la ert, 469 ţi art. 478. CAffM S» NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 475

instanţei de apel stabilite prin dispoziţiile art. 475 alin. (1) şi (2) N CPC vo r fi aplicabile prevederile art. XV alin. (6)-(9) din Legea nr. 2/2013. Astfel, în term en de 3 ziie de ia data depunerii ră spu n su lui la întâm pinare, ju d ecă to ­ ru l fixea ză p rin rezoluţie p rim u l term en de judecatâ, care va f i de ce i m u lt 6 0 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea pârţilor; d a c i intim atul nu a depus întâm pinare în term enul p re v l 2u t de art. X V alin. (3) sau, după caz, apelantul nu a com unicat răspuns la întâm pinare în term enul prevă 2ut la alin. (4), la data expirării term enului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie prim ul term en de judecată, care va fi de cel m ult 6 0 de 2ile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor; art. XV alin. (8) prevede că dispoziţi­ ile art. 201 alin. (5) şi (6) N CPC se aplică în mod corespunzător. 4. So lu ţio n area tu tu ro r a p e lu rilo r declarate îm p o triva a ce le ia şi hotărâri d e către co m p letu l m ai în tâ i In v e s tit Articolul 475 alin. (3) prevede regula soluţionării apeluri­ lor principale şi a cererilor d e aderare la apel de către acelaşi com plet, şi anum e com ­ pletul m ai întâi învestit, indiferent dacă acesta este învestit cu soluţionarea uneia dintre cererile d e aderare la apel îm potriva soluţiei prin care prim a instanţa s-a dezînvestit (în acelaşi sens este şi art. 9 6 2 din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecă­ toreşti). în tru câ t norm a perm ite observarea regulii pentru care legiuitorul a optat (soluţiona­ rea apelurilo r d e com pletul m ai întâi învestit), pentru identitate d e raţiune, aceasta va trebui aplicată şi în cazul în care cel dintâi com plet a fost învestit cu soluţionarea unui apel declarat îm potriva hotărârilor prin care prim a instanţă a soluţionat una dintre cere­ rile form ulate în tem eiul art. 442-444 NCPC, iar celălalt a fost învestit cu soluţionarea apelului principal, incident sau provocat; şi în cazul în care instanţa este învestită cu solu­ ţionarea unor apeluri prom ovate în condiţiile art. 4 4 6 N CPC (fără a se fi form ulat apel şi îm potriva hotărârii îndreptate, lăm urite sau com pletate), pentru soluţionarea acestora se aplică aceeaşi regulă a com pletului m ai întâi învestit. 5. Trim iterea d o saru lu i pe cale a d m in istrativă. Trim iterea dosarului de la com pletul învestit în urmă la cel învestit mai întâi se va face pe cale adm inistrativă, aceasta însem ­ nând că poate fi dispusă ch iar prin rezoluţie, dacă o atare îm prejurare este cunoscută preşedintelui de com plet la m om entul dispunerii m ăsurilor pentru pregătirea şedinţei, sau u lterio r după fixarea term enului, prin încheiere. De altfel, un asem enea aspect ar trebui sem nalat preşedintelui de com plet prin re/ero tu i ce se întocm eşte de către persoana desem nată cu repartizarea aleatorie din care ar trebui „să rezulte că pe rolul instanţei există alte dosare având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect sau o parte dintre obiectele acestora sunt identice cu a le dosarului în care se iau m ăsurile necesare în scopul pregătirii şedinţei d e judecată" după cum va trebui dispusă chiar atosorea dosarelor indicate în referat, sens în care prevede în mod expres art. 97 alin. (3) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Com pletul m a i în tâ i învestit v a fi cel care a prim it cauza prim ul, prin repartizare alea­ torie, în raport cu data înregistrării dosarului în sistem ul inform atic al instanţei de apel. O asem enea trim itere adm inistrativă a dosarului nu va putea fi criticată în căile de atac, date fiind prevederile art. 465 NCPC, aceasta fiind o sim plă m ăsură de adm inistrare judiciară. P e rio a d a tra n zito rie . Pentru procesele pornite în tre data intrării în vigoare a codului şi data d e 31 decem brie 2015, a r t X V alin. (9) din Legea nr. 2/2013 prevede că dispoziţiile art. 475 alin. (3) N CPC rom ân aplicabile.

C A R M g N N SG R ILÂ

895

A rt. 476

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i* 47Q* E fectu l d evolu liv a l ap elu lu i. (1) A pelul exercitat în term en pro­ voacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. (2) în cazul în care apelul nu se m otivează ori m otivarea apelului sau întâm pi­ narea nu cuprinde m otive/m ijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, num ai p e baza celor invocate la prim a instanţă. (3) P rin apel este posibil să nu se solicite ju d ecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de prim ă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de che­ m are în judecată ca urm are a invocării unei excepţii sau trim iterea dosarului la instanţa com petentă. C O M E N T A R IU 1. N oţiun e. Apelul are un caracter devolutiv, în sensul că, daca este exercitat în ter­ m en, provoacă o nouă judecatâ asupra fondului, fiind readuse tn faţa Instanţei d e control ju d icia r toate problem ele de fapt şi de drept ce au făcut obiectul dezbaterilor la prim a instanţă. Astfel, instanţa de apel va verifica soluţia atacată atât din punct de vedere al tem ei­ niciei, statuând dacă situaţia de fapt reţinută prin hotărâre este concordantă cu probele ad m in jstrate în cauză şi a fo st corespunzător stabilită, după cum hotărârea apelată este verificată şi su b aspectul legalităţii, respectiv daca prim a instanţa a identificat, interpretat şi aplicat corect norm ele de drept m aterial incidente situaţiei de fa p t d eduse judecăţii. 2. D u b lu l grad d e ju risd icţie . Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, atunci când este prevăzută de lege, această cale de atac asigură părţilor un dublu grad de ju ris­ dicţie. însă principiul dublului grad de ju risd icţie nu are o valoare constituţională, după cum nici art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor om ului nu pretinde în m ate­ rie civilă dublul grad de jurisdicţie, astfel în cât leg iu ito ru l o rd in a r p o a te sup rim a oricând d rep tu l lo apel în anum ite pricini*1'. Această posibilitate a fost folosită şi în concepţia noului cod, suprim ându-se drep­ tul la apel pentru anum ite hotărâri, însă cu m ai m are m oderaţie, astfel în cât apelul este reglem entat şi în prezent în considerarea caracterului său de cale de a ta c com una, o b iş­ nuită. Nu este inutil a se face precizarea că acest caracter de cale de atac com ună este subli­ niat o dată în plus prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă121. 3. Se m n ificaţia m o tive lo r d e a p e l. C aracterul d e vo lu tiv al a p e lu lu i în lipsa lor. în tru ­ cât apelul este o cale d e atac, apelantul are obligaţia d e a dezvolta criticile sale în fapt şi în drept faţă de m odul în care s-a desfăşurat judecata la prim a instanţa sau faţă de

1.1 V.M. d o b o n u , 0 . B o ro i, T .C B n c iu , o p . cit., 2 01 1, p. 335. 1.1 P o trivit art. 7 d in Le ge a nr. 7 6 /2 0 1 2 : „(1 ) D acâ prin p rezenta le ge n u se p re v e d e altfel, o ri d e c â te o ri printr-o le ge sp e cia lă se p re ve d e ca ho tărârea ju d e că to re a scă d e p rim ă in sta n ţă este «definitivă*. d e la data intrării în vigo are a C o d u lu i d e pro cedură civilă a ce a sta va fi su pusă n u m a i a p elu lu i lo in stan ţa ie ra rh ic su p e rio a ră , (2) O lsp 02iţlfle a lin . ( 1 } se a p lică $i tn ca 2u( în ca re p rin tr-o lege sp e cială s e p re v e d e câ ho tărârea Ju decătorească d e p r im i instanţă este * su p u sâ re c u rsu lu i’» sa u ca « p o a te f i a ta ca ta c u recurşi* o ri, d u p i ca z, legea speciala, fo lo se şte o altâ e xp re sie sim ilară".

396

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 476

hotărârea atacat!, iar nu să reîa cele susţinute Id prim a instanţă, prin m otivele de dpel fixându-se lim itele în care va avea loc ju d eca ta în calea de atac. Dacă nu procedează însă la m otivarea apelului, apelantul nu va m ai putea invoca în faţa instanţei de apel alte m otive, m ijloace de apărare sau dove 2i d e c lt cele d e care s-a prevalat ta prim a in sta n ţl, caracterul devo lutiv a l a p elu lu i fiind expres consacrat prin prevederile art. 4 7 6 alin. (2)1*1. în consecinţă, în cazul ne m otivării apelului devoluţiunea în apel va opera cu privire la întreaga cauză, astfel în c lt instanţa va rejudeca p ricin a su b toate a spectele sa le, atât în fapt, cât şi în drept, analizând nu num ai cererile form ulate la prim a instanţă de apelant, ci şî apărările invocate de partea potrivnică cu privire la pretenţia dedusă judecăţii, dar cu circum stanţierile ce urm ează. Astfel, apreciem că devoluţiunea într-un apel nem otivat de partea care a declarat cai ea de atac nu p o a te f i nelim itată, ci judecata într-un astfel de apel este supusă lim itelor generale decurgând din interpretarea sistem atică a dispoziţiilor ce guvernează m ateria apelului, pentru că, în caz contrar, s-a r ajunge la crearea unei situaţii mai favorabile pentru apelantul care nu a m otivat calea de atac decât pentru apelantul care şi-a conform at conduita dispoziţiilor legale ş ia procedat la form ularea unor critici concrete, în term enul legal, îm potriva hotărârii pe care o atacă, ceea ce nu ar fi echitabil. în cazul unui apel nem otivat nu se poate opera cu criteriul legal prevăzut de art. 477 N CPC (lim itele efectului devolutiv determ inate de ceea ce s-a apelat), în tim p ce criteriul prevăzut d e art. 478 N CPC (lim itele efectului devolutiv determ inate de ceea ce s-a supus ju decăţii la prim a instanţă), singular, nu oferă o soluţie pentru stabilirea lim itelo r ju d e­ căţii într-astfel de apel. în să , art. 461 alin. (1) NCPC prevede c l apelul se îndreaptă îm potriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii; în m od evident a pelul d o a r îm potriva con sideren telor reglem en­ tat d e art. 461 alin. (2) nu este com patibil c u un apel nem otivat deoarece presupune dez­ voltarea anu m ito r raţionam ente prin care s l se com bată considerentele h o tlrâ rii ape­ late, aşadar, conceperea unor m otive d e apel, în term enii acestei norme. Ca atare, co n sid e rlm că lim itele devoluţiunii apelului n em o tiva t su n t cele prevâ 2 ute de art. 461 alin. ( 1 ) coroborate cu art. 4 7 7 alin. ( 1 ) NCPC, astfel c l instanţa de apel va analiza legalitatea ş i tem einicia so lu ţiilo r ce se reflectă fn dispozitiv, dar, im plicit ş i o con­ sid erentelo r decisive ş i decizorii, care susţin soluţia p ro n u n ţa ţi şi care cuprind rezolvări ale unor chestiuni litigioase, în legătură cu soluţia redată în dispozitiv; pe d e altă parte, date fiind şi prevederile art. 430 alin. (2) NCPC, apelul nem otivat, întocm ai ca apelul m otivat declarat îm potriva dispozitivul h o tlrâ rii, antrenează în mod im plicit în sarcina instanţei d e apel obligaţia de a cenzura şi considerentele m enţionate121. Totodată, această concluzie este susţinută şi d e prevederile art. 476 alin. {2) care prevăd că instanţa d e apel se va pronunţa, în fo n d , num ai pe baza celo r invocate la prim a instanţă. Aceasta nu înseam nă c l instanţa d e apel se va pronunţa întotdeauna asupra fondului raportul ui ju rid ic litigios, ci doar atunci când soluţia din dispozitiv a dat o astfel de dezlegare; în egală m ăsură, soluţia apelată poate fi dată pe cale de excepţie, iar pronunţarea instanţei de apel, în fond, va presupune statuarea cu privire la tem einicia şi legalitatea excepţiei reţinute de prim a instanţă.

111 N o rm a actu a lă o re p ro d u ce în to cm a i pe ce a d e la art. 292 alin. (2 ) C P C 1865. A s e ved ea şi co m e n ta riile de la *rt. 476. 17 A se ved ea ş i co m e n ta riile d e la art. 461. CARMSN N SSRILÂ

897

A rt. 476

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

O a lt l consecinţă în apelul nem otivat [devolutiv, în condiţiile art. 476 alin. (2)] este aceea că instanţa d e a p e l nu va putea ce m u ra neregulile proced u rale de naturâ a -l f i vătăm at p e apelant, întrucât nulitatea re la tiv i poate fi invocată num ai d e partea interesată, astfel cum prevede art. 178 alin. (2), deci, d e către apelant, prin m otivele de apel, dacă nu era decăzut din term enul de invocare a nulităţii1'1; însă, instanţa de apel va putea să invoce m otive de ordine publică ch iar şi tn apelul n e m o tiv a t dispoziţiile art. 479 alin. (1) te 2a finală fiind pe deplin aplicabile; în sfârşit, nici dezlegarea dată de prim a instanţă unor excepţii ori altor incidente procedurale în cuprinsul unor încheieri interlocutorii nu va putea fi cenzurată în ipoteza apelului devolutiv în condiţiile art. 476 alin. (2) NCPC, ch iar dacă prim a instanţă a soluţionat excepţii de ordine publică, asem enea dezlegări intrând sub autoritatea de lucru judecat prin faptul necriticării lor. 4. A p elu l nedevolutiv, Articolul 476 alin. (3) NCPC stabileşte situaţiile în care apelul nu are caracter devolutiv. Astfel, atunci când prin apel nu se solicită judecata în fond sau rejudecarea, ci doar anularea hotărârii p rim ei instanţe ş i respingerea o ri anularea cererii de chem a re în ju d e ­ cata ca urm are a invocării unei excepţii sau trim iterea dosarului la instanţa com petentă, apelul este lipsit de caracter devolutiv. Norm a are în vedere ipoteza unui apel m otivat, întrucât în term enii norm ei apelan­ tul „nu solicită judecata în fond sau rejudecarea", astfel că prin criticile form ulate acesta invocă o excepţie de o rd in e p u b lică (care ar putea fi susţinută pentru prim a dată prin m otivele d e apel) sau reiterează o excepţie procesuală respinsă de prim a instanţă (care poate fi şi de ordine privată); ca atare, dacă instanţa de apel va constata că aceasta este întem eiată, va adm ite apelul, va dispune anularea hotărârii prim ei instanţe şi va da efi­ cienţă excepţiei, în sensul respin gerii ori a n u lă rii cererii de chem are în judecată pe calea acestei excepţii sau trim iterii dosarului la instanţa com petentă. Soluţia apelată în aceste condiţii poate să fie atât o hotărâre prin care s-a dat o rezol­ vare p e fo n d raportului ju rid ic litigios, caz în care apelantul nu cere rejudecarea, cât şi o hotărâre pronunţată pe cale de excepţie, situaţie în care, în ipoteza acestui apel nedevo­ lutiv, apelantul nu cere judecata pe fond. Indiferent d e conţinutul hotărârii apelate, prin acest apel se valorifică o excepţie p ro ­ cesuală care poate conduce la anularea hotărârii atacate, ceea ce este posibil chiar în cazul în care soluţia prim ei instanţe este pronunţata prin adm iterea unei alte excepţii, prin apel invocându-se o excepţie prioritară în ordinea de soluţionare a excepţiilor pro* cesuale sau criticându-se respingerea unei asem enea excepţii d e prim a instanţă [fie prin hotărârea de dezînvestire, fie printr-o încheiere interlocutorie pronunţată în cursul ju d e ­ căţii, întrucât o b iect al apelului pot fi şi încheierile prem ergătoare - art. 466 alin. (4)]. Părţile însă vo r trebui să facă uz cu circum specţie de posibilitatea exercitării unui ase­ m enea apel, pentru că, în cazul în care instanţa de apel constată cara cteru l neîntem eiat a l excepţiei susţinute prin m otivele de apel, confirm ând soluţia prim ei instanţe, apelan­ tul nu m ai are posibilitatea de a form ula şi alte critici, ulterior, îm potriva aceleiaşi soluţii, printr-un alt apel, dată fiind unicitatea căii de atac şi term enii în care este ea reglem en­ t a t ă - a r t . 460 alin. (1) N C P C în plus, dacă s-a declarat acest apel nedevolutiv, după constatarea caracterului nefondat al criticilor dezvoltate d e apelant, instanţa de apel nu va putea recurge la apli­ carea dispoziţiilor art. 476 alin. (2), întrucât nu a fost învestită cu un apel nem otivat, ci cu lu l . C . C J . , s . I c iv . , d e c . c iv , n r . 7 0 6 3 / 2 0 1 2 , n e p u b l i c a t â .

898

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 477

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

un apel m otivat în considerarea unei excepţii procesuale; pe de altă parte, şi topografia norm elor conduce la concluzia n e a p lic lrii art. 476 alin. (2), nom a din alin. (3) derogând de la cea anterioară. Nici prom ovarea unui recurs nu este un rem ediu adecvat în acest ca 2, deoarece, în ipoteza în care decizia instanţei de apel este susceptibilă de recurs, criticile invocate prin m otivele de casare nu vo r putea vi 2a decât aspecte de nelegalitate, ceea ce, în general, reaprecierea asupra unei excepţii procesuale nu perm ite.

A r i . 4 7 7 . L im itele efectu lu i devolutiv determ in ate de ceea ce 8-a ap elat. (1) Instanţa de apel v a proceda la rejudecarea fondului în lim itele stabilite, expres sau im plicit, de câtre apelant, precum şi cu privire Ia soluţiile care su n t depen­ dente de partea din hotărâre care a fost atacată. (2) D evoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este lim itat la anum ite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. C O M E N T A R IU 1. Tantum d e vo lu tu m quantum o pefla tum . în ţe le s. Deşi apelul este o cale devolutivă de atac, provocând o nouă judecată asupra fondului, el are doua lim itări reglem entate prin dispoziţiile art. 477 şi art. 478 N C P C Articolul 477 dă valoare norm ativă regulii tantum devolutum quontum apellatum . Aceasta sem nifică faptul ca instanţa de apel va fi ţinută sâ ju d ece în lim itele criticilo r fo rm ulate p rin m otivele d e Opel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problem elor de fapt şi de drept invocate în faţa prim ei instanţe, ci d o a r cu privire la ace* lea criticate de a p e la n t11. Urnitele efectului devolutiv determ inate de ceea ce s-a apelat presupun ca instanţa de apel sâ se raporteze la criticile apelantului şi să nu rejudece cauza dincolo d e aceste lim ite, dar, în acelaşi tim p, vo r trebui evoluate ş i toate o p a ră rile invocate d e adversar, deoarece num ai în acest fel de poate spune că ceea ce s-a apelat se rejudecă în fondUJ. Totodată, pentru a se determ ina lim itele apărărilor intim atului ce vo rtre b u i analizate în apelul cu care instanţa este învestită, se va verifica dacă acesta nu se afla în situaţia de a form ula apel incident sau apel provocat ori chiar apel principal. Spre exem plu, reclam antul a form ulat o acţiu ne în restituirea unui îm p ru m u t acordat printr-un în scris sub sem nătură privată, iar pârâtul a invocat prin întâm pinarea form ulată la prim a instanţă com pensaţia în condiţiile art. 1616 NCC; prin sentinţă, prim a instanţă a respins pe fond pretenţia reclam antului, iar acesta a form ulat apel principal îm potriva soluţiei; în apelul reclam antului, instanţa de apel va fi ţinuta să analizeze şi apărarea pârâtului constând în invocarea com pensaţiei, pârâtul neaflându-se în situaţia de a for* m ula cerere de aderare la apel şi, cu atât m ai puţin, apel principal. în cazul în care aceeaşi acţiu ne în restituirea îm prum utului a fo st respinsă la prima instanţă, iar instanţa a respins prin hotărâre sau printr-o încheiere prem ergătoare şi excepţia prescripţiei dreptului m aterial la acţiune invocată d e pârât, acesta va fi în situaţia de a repune în discuţie excepţia prescripţiei doar prom ovând un apel incident (ori principal), în absenţa căruia instanţa de apel, în aplicarea art. 477 alin. (1), nu ar fi '*• C.A . B u cu reşti, s. a 111*3 civ., d e c. nr. 2 1 5 3 /1 9 9 7 , în M , Tabarcâ, D rep t p ro cesu al civil. vo i. II, 2 0 0 $ , p. AA. 1311.C.C.J., s I c iv , d e c. n r 2 7 3 /2 0 1 2 , nepublicată. CARMgN N SSRILÂ

899

A rt. 477

C a r t e a i i . P r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

ţinută să analizeze d e c lt criticile reclam antului, iar nu şi apărările pârâtului soluţionate de prim a in sta n ţl prin încheieri interlocutorii sau ch iar prin hotărârea finală, d e zle g lri care, prin neatacare, intră sub autoritatea lucrului judecat. Principiul tontum devolutum Quantum apellatum se a p lic i nu num ai pentru apelul principal, ci şi pentru apelul incident şi cel provocat. 2. A tacarea p arţială a ho tărârii. D a c i hotărârea prim ei instanţe este atacată num ai parţial, respectiv num ai cu privire la soluţia dată unor capete de cerere sau la anum ite părţi din proces, ceea ce nu s-a atacat dobândeşte autoritate de lucru ju d e c a t. C o resp u n zăto r regulii in stitu ite prin art. 4 7 7 alin. (1) N CPC, şi disp o ziţiile art. 479 alin . (1) N CPC reiau regula lim ite lo r efectu lu i d e vo lu tiv al apelulu i determ in ate de ceea ce s-a atacat, norm ă care p re ved e că „instanţa d e apel va verifica, în lim itele cererii de apel, stabilirea situaţiei d e fapt şi ap licarea legii de prim a in sta n ţl". A ceeaşi regulă nu contravine însă invocării din oficiu a u n o r m otive de o rd in e publică de către instanţa de apel, sens în care prevede art. 479 alin. (1) partea fin a li. 3. C aracterul e xte n siv al ap e lu lu i. Lim ite. Ceea ce aduce nou art. 477 alin. (1) este extinderea explicită a efectului devolutiv al apelului „şi cu privire la so luţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată", prin această norm ă instituindu-se caracterul extensiv al apelului, caracter recunoscut de o parte a doctrinei şi su b im periul codului anterior1'1. Prin urm are, potrivit acestui text, chiar dacă apelantul nu a form ulat critici prin m oti­ vele de apei decât cu privire la o parte din soluţiile din dispozitiv sau din considerentele hotărârii atacate (conform art. 461 alin. {2)], instanţa de apel va fi ţinută s â analizeze şi dezlegările d a te de p rim a instanţă ca re s e află in dependenţă cu partea din hotărâre pe care apelantul o supune controlului ju d iciar în m od explicit. Caracterul extensiv al apelului nu intră în discuţie în cazul în care apelantul atacă hotărârea în condiţiile art. 477 alin. (2) (când operează devoluţiunea pentru întreaga cauză), după cum este im propriu a fi folosită noţiunea în legătură cu un apel nem otivat d e parte (art. 476 alin. (2)]. So luţiile care sunt dependente de partea din hotărâre atacată sugerează în prim ul rând ipoteza cererilor acceso rii u n u i a sa u u n ora d i ntre ca pete ie d e ce re re p ri nci p a Ie sol u ţionate de prim a instanţă şi îm potriva cărora apelul a fost declarat, cererile accesorii fiind definite de art. 3 0 alin. (4) N CPC prin referirea la dependenţa acestora d e soluţia dată unui capăt principal de cerere. Considerăm că urm ătoarele exem ple po t fi relevante în sensul ideilor de mai sus: a) într-un prim exem plu, cererea reclam antului de constatare a nulităţii unui contract d e vânzare şl capătul de cerere accesoriu de repunere în situaţia anterioară au fost respinse ca neîntem eiate d e prim a instanţă, iar reclam antul declară apel şi form ulează critici d o a r cu privire la soluţia dată asupra capătului principal d e cerere; în m ăsura în care instanţa de apel va prim i criticile pentru capătul de cerere principal, în tem eiul art. 477 alin. {1} partea finală NCPC, aceasta va trebui să se pronunţe şi asupra cererii privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca soluţie dependentă de partea din hotărâre atacată; b) sau o cerere în restituirea unui îm prum ut încheiat sub form a unui în scris sub sem ­ nătură p riv a ţi, însoţită şi d e cererea de acordare a dobânzii legale de la data introducerii 111Al. Ţ id e o , V. lo zn e a n u , Efectul e xte n siv a l a p e lu lu i ş i re cu rsu lu i în u n e le situaţii sp e cia le , în D re p tu l nr. 9/2000. p . 6 4 -6 6 , a p u d V.M. C iobo nu, 6 . Boroi, T.C. B riciu , o p . c it., 2 0 1 1 , p . 353. 900

CAffM S» NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 477

acţiunii, a fost respinsă ca neîn tem eiat! de prim a instanţă, reţin I n du-se com pensaţia cu o creanţă a pârâtului debitor îm potriva reclam antului, într-un cuantum egal cu sum a îm prum utată de la acesta; apelantul-redam an t form ulează critici d o a rîm p o triva soluţiei date de prim a instanţă cu privire la respingerea capătului principal de cerere, susţinând în tem eiul art. 1618 lit. a) N CC că este exclusă com pensaţia, astfel că, dacă apelul va fi adm is, instanţa de ape! va trebui să soluţioneze şi capătul d e cerere accesoriu cu privire la acordarea dobânzilor, iar nu num ai pe cel principal cu privire la obligaţia de restituire a îm prum utului; c) ori, dacă cererea de restituire a îm prum utului a fost adm isă doar în parte, fiindu-i acordate reclam antului cheltuieli de judecată proporţional cu partea din cerere adm isă, iar apelul reclam antului cu privire la restituirea sum ei integrale a fost adm is, Instanţa va trebui să soluţioneze ţi capătul d e cerere accesoriu privind restituirea in te g ra li a cheltuielilor de judecată solicitate de reclam ant la prim a instanţă, ch iar dacă acesta nu a form ulat critici explicite cu un asem enea obiect; d) art. 918 N CPC păstrează caracterul obligatoriu al cererilor accesorii în procedura divorţului cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti asupra copiilor m inori, la contri­ buţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, precum şi la num ele pe care soţii îl vo r purta după divorţ, ceea ce sem nifică faptul că instanţa va trebui să se pronunţe asupra acestor cereri accesorii, chiar dacă nu s-au form ulat prin cererea de divorţ; or, această obligaţie a instanţei se reportează şi instanţei de apel, ch iar dacă prin m otivele d e apel unul dintre soţi form ulează critici doar cu privire la soluţia dată asupra divorţului; e) în ca 2ul coparticipării procesuale forţate sau obligatorii, caracterul exten siv al acte­ lor de procedură favorabile coparticipanţilor decurge c h la rd in m odalitatea de reglem en­ tare a acestei instituţii procesuale, cuprinsă în art. 60 alin. (2) N CPC; caracterul extensiv al apelului nu va funcţiona însă în cazul unei coparticipări procesuale facultative; f) alteori în să , această dependenţă a cererii rezultă ch iar din regim ul ju rid ic al unor cereri incidentale, precum cererile de intervenţie form ulate în interesul uneia dintre păr­ ţile cauzei sau pentru sprijinirea apărării uneia dintre ele (art. 61 alin. (3)]; în acest din urm ă caz, subordonarea cererii este consacrată prin soluţii exprese de către legiuitor respingerea ca neavenită a căii de atac declarate de intervenientul accesoriu, ?n absenţa prom ovării căii de atac de către partea pentru care a intervenit în proces, astfel cum pre­ ved e art. 67 alin. (4) NCPC; aplicarea aceluiaşi principiu va trebui făcută şi în apelul părţii în favoarea căreia intervenientul accesoriu a intervenit, astfel că, dacă apelul va fi adm is, instanţa de apel va trebui să statueze şi asupra cererii incidentale. Apreciem însă că este excesivă aplicarea caracterului exten siv al apelului în ipoteza unei cereri incidentale a intim atului form ulate la prim a instanţă. De exem plu, cererea principală a reclam antului a fost respinsă la prim a instanţă, fiind respinsă ca răm asă fără o b iect şi cererea de chem are în garanţie form ulată d e pârât; or, în apelul reclam antului, dacă acesta va fi adm is, nu va opera caracterul extensiv al ape­ lului întrucât, deşi soluţia ce se va da cererii d e chem are în garanţie este dependentă de partea din hotărâre apelată (cererea principală), intim atul are obligaţia form ulării unui apel principal sau apel provocat îm potriva intim atului pe care el însuşi l-a introdus în cauză prin cererea de intervenţie forţată, şi anum e cererea d e chem are în garanţie pen­ tru ipoteza în care a r cădea în pretenţii; o atare soluţie rezultă din interpretarea sistem a­ tică a textelor din m ateria apelului.

CARMgN N SSRILÂ

901

A rt. 477

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în mod similar, când prim a instanţă adm ite cererea d e chem are în judecată ţi adm ite ţi chem area în garanţie form ulată de p l r l t ţi doar pârâtul este cel care declară apel, nu şi cel c h e m a tîn garanţie de acesta, d a c i instanţa de apel adm ite apelul pârâtului ţi. schim ­ bând în parte sentinţa, respinge cererea de chem are în judecată, nu va putea dispune pe tem eiul art. 477 alin. (1) şi cu privire la soluţia dată cererii de chem are în garanţie form u­ late de pârât, întrucât cel c h e m a tîn garanţie trebuia să form uleze el în su ţi apel principal, pentru că el nu are calitatea de intim at în apelul pârâtului ţi, ca atare, nu poate recurge la prom ovarea unui apel incident sau provocat. Este identică situaţia în care prim a instanţă, adm iţând o cerere de chem are în judecată form ulată îm potriva a doi pârâţi pentru o obligaţie divizibilă, a dispus adm iterea cererii ţi obligarea fiecăruia dintre aceştia la par­ tea sa din datorie; dacă form ulează apel num ai unul dintre pârâţi şi apelul va fi adm is, instanţa nu va putea dispune, în baza art. 477 alin. (1), respingerea cererii form ulate şi îm potriva pârâtului care nu a prom ovat apel principal. Ca atare, considerăm că acest caracter exten siv al efectului devolutiv al apelului îşi găseşte//m itarea în observarea poziţiei procesuale a apelantului, a cereri lor al căro r titu ­ lar este la prim a Instanţă, dar şi a p licâ n d testul a p elului principal, a l a p elu lu i in ciden t sau a l ce lu i p ro vo ca t la care partea va trebui să recurgă atunci când so lu ţiile din dispozitiv o privesc exclusiv (art. 461) sau când ea în săşi tinde la schim barea so luţiei (art. 472) ori are pretenţii proprii îm potriva altui intim at sau a unei persoane care a figurat ca parte fa prim a instanţă şi care nu este parte în apelul principal (art. 473), precum în cazul apelu­ lui provocat. D ispoziţiile art. 4 7 7 alin. (1) N CPC sunt incidente în cazul în care instanţa este înves­ tită cu un a p e l m o tiva t (pentru că, în caz contrar, devoluţiunea este cea stabilită în ter­ m enii art. 476 alin. (2) N CPC], precum ţi dacă nu se constată incidenţa art. 477 alin. (2) NCPC. 4. D evolu ţiu nea to tală. Devoluţiunea totală în apel operează în cazul în care apelul nu este lim itat doar la anum ite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul cauzei este indivizibil (art. 477 alin. (2) NCPC]. Norm a com entată are incidenţă, de asem enea, în ipoteza unui a pei m otivat de titu ­ larul său şi are trei ipostaze. a) prin critici le form ulate, a p ela n tu l n u se lim itează d o a r la unele dintre soluţiile din dispozitiv, astfel încât le c ritic i pe toate în m od explicit sau im plicit, ori nu este posibil a se determ ina care dintre acestea sunt apelate ca urm are a unor am biguităţi sau im pre­ cizii din cuprinsul m otivelor de apel, caz în care, în absenţa unor precizări lăm uritoare a le apelantului, instanţa d e apel urm ează a constata că devoluţiunea o p e re a zi pentru întreaga cauză; b) cea de*a doua ipostază priveşte situaţia în care apelantul, prin criticile form ulate, tinde la anularea hotărârii. Aceasta presupune că soluţia apelată este pronunţată fie pe calea unei excepţii [caz în care anularea h o tlrâ rii ar fi urm ată de evocarea fondului în apel, dacă excepţia a fost adm isă în m od gre ţit de prim a instanţă şi dacă părţile nu au solicitat prin cererea d e apel trim iterea cauzei spre rejudecare la prim a instanţă art. 4 8 0 alin. (3)], fie a fo st pronunţată pe fond, d a r este incident un m otiv de nulitate a hotărârii de prim ă instanţă, sens în care sunt dispoziţiile art. 480 alin. (3), (5) şi (6) NCPC. Prin urm are, dispoziţiile art. 477 alin. (2) perm it ca, în cazul în care soluţia prim ei instanţe este pronunţată pe calea unei excepţii, apelantul să form uleze critici d o a r cu privire la adm iterea excepţiei de prim a instanţă, astfel în cât ţi în absenţa unor m otive d e apei privind fondul devoluţiunea este una integrală, iar în cazul adm iterii apelului 902

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 478

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

instanţa de apel, Tn evocarea fondului (dacă evocarea fondului urm ează a se realiza ?n apel), va rejudeca pricina $ub toate aspectele. Nu trebuie a se confunda dispoziţiile art. 4 7 6 alin. (3) (a p e lu l n edevolutiv) cu preve­ derile art. 477 alin. (2) {devoluţiunea în treg ii cauze), chiar d a c i prem isa ţinând d e con­ ceperea m otivelor de apel priveşte, în am bele situaţii, îm prejurarea c i apelantul tinde la anularea so luţiei apelate. In prim ul caz, prin apelul nedevolutiv apelantul nu so lic iţi judecata în fond $au rejude­ carea, ci tinde la anularea sentinţei prin susţinerea unei excepţii procesuale care poate conduce la respingerea sau anularea cererii de chem are în judecată (în tem eiul excepţiei prom ovate prin m otivele de apel) ori la trim iterea cauzei la instanţa com petentă (excepţia în discuţie, în acest ultim caz, fiind o excepţie de necom petenţă a prim ei instanţe, in vo ca ţi prin m otivele de apel, dacă este o excepţie d e ordine publică, sau criticată prin motive, ca 2 în care necom petenţâ poate fi nu num ai de ordine p u b lici, dar şi d e ordine privată). în situaţia apelului susţinut prin m otive susceptibile de încadrare în cea de-a doua v a ria n ti le g a li din conţinutul art. 477 alin. (2), deşi apelantul tinde la anularea h o tirâ rii prim ei instanţe, finalitatea u r m ir it i nu este d u b la ţi şi d e cea a respingerii sau anulir ii cererii de chem are în ju d e c a ţi pe calea unei excepţii ori d e trim itere a dosarului la instanţa com petentă; dim potrivă, în acest caz, apelantul tinde la evocarea fo n d u lu i fie de prim a instanţă (d a c i se cere trim iterea spre rejudecare), fie de instanţa de apel, d u p i în litu ra re a n e re g u la ritiţilo r invocate prin m otivele de apel, conform so lu ţiilo r descrise de art. 480 NCPC; c) a treia ipostază a art. 477 alin. (2) în care operează devoluţiunea pentru întreaga cau 2i priveşte situaţia unui o b ie ct indivizibil a i litigiului, astfel încât, indiferent de criti­ cile apelantului, devoluţiunea va fi totală în ipoteza în care cauza raportului ju rid ic dedus judecăţii este o obligaţie indivizibilă.

A r i . 4 7 8 . L im itele efectu lu i devolutiv determ inate de ceea ce s-a supus ju d e că ţii la prim a in stan ţă. (1) Prin apel nu se poate schim ba cadrul procesual stabilit în faţa prim ei instanţe. (2) Părţile n u se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte m otive, m ijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prim a instanţă sau arătate în m otivarea apelului ori în întâm pinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi adm inistrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. (3) în apel nu se poate schim ba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chem are în judecatâ şi nici nu se pot form ula pretenţii noi. (4) Părţile p ot însă să expliciteze pretenţiile care au fo st cuprinse im plicit în cererile sau apărările adresate prim ei instanţe. (5) S e vor putea cere, de asem enea, dobânzi, rate, venituri ajunse la term en şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii prim ei instanţe şi v a putea fi invocată com pensaţia legală. C O M E N T A R IU 1. Tantum d e vo lu tu m q u a n tu m îu d ica tu m . A rtico lul 4 7 8 N CPC dă valoare norm ativă principiului tantum devolutum quantum iudicatum . In prim ul alineat se enunţă regula n e sch im b irii în calea de atac a cadrului procesual stabilit în faţa prim ei instanţe. Aceasta înseam n ă că nu poate fi m odificat cadrul proce­ CARMSN N SSRILÂ

903

A rt. 478

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

sual atât sub asp ect subiectiv, astfel în cât nu vo r putea fi introduse în cauză alte persoane decât cele care au figurat ca p ir ţ i la prim a instanţă, dar nici extins sub asp ect obiectiv, neputând fi form ulate cereri n o i de câtre părţile preexistente ale cauzei. 2. D erogări su b raport subiectiv. Regula com portă însă anum ite circum stanţieri, pen­ tru că legea procesuală derogă în anum ite situaţii d e la aceasta. Astfel, intervenţia p rin cip a lă sa u în interes propriu poate fi form ulată direct în instanţa de apel, cu acordul expres al părţilor, astfel cum prevede art. 62 alin. (3) NCPC; de asem enea, intervenţia accesorie poate fi făcută ch iar şi în căile extraordinare de atac, astfel cum prevede art. 63 alin. (2), prin urm are cu atât mai m ult ea poate fi form ulată în calea ordinară de atac; or, intervenientul principal sau accesoriu vo r com pleta, sub raport subiectiv, cadrul procesual de la prim a instanţă. Nu va constitui însă o lărgire a cadrului procesual su b raport subiectiv ipoteza în care m oştenitorii legali sau testam entari (universali sau cu titlu universal) su n t introduşi în proces, în tem eiul 22 alin. (3) NCPC, ca efect al transm iterii calităţii procesuale în urma decesului uneia dintre părţi în cursul judecării apelului, conform art. 38 NCPC; similar, este posibilă aplicarea în apel şi a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) raportat la art. 22 alin. (3) NCPC referitoare la transm iterea calităţii procesuale către un succesor prin acte în tre vii cu titlu p articufarsau prin acte cu titlu particular pentru cauză de m oarte. 3. D erogări su b raport obiectiv. Noul Cod de procedură civilă prevede derogări şi în ce priveşte cadrul obiectiv al ju decăţii în apel. în acest sens, art. 478 alin. (5) dispune că se vo r putea cere dobânzi, rate, venituri ajunse la term en şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii prim ei instanţe şi va putea fi invocata com pensaţia legală. M om entul în raport de care se apreciază caracterul d e cerere nouă în apel este cel al pronunţării hotărârii apelate. Potrivit textului invocat, pot fi cerute direct în apel dobânzile care cu rg ş i ra tele a că ro r scadenţă se îm plineşte după pronunţareo sentinţei (iar nu înainte de pronunţarea ei, pentru că, în acest caz, neacordarea lor totală sau în parte poate face obiect al criti­ cilor în apel, solicitându-se acordarea acestora până la pronunţarea deciziei instanţei de apel) şi num ai dacă aceste venituri accesorii au fo st cerute la prim a instanţă. în ce priveşte despăgubirile ivite după pronu nţarea hotărârii, acestea trebuie să aibă legătură cu ceea ce s~a judecat în prim ă instanţă. în schim b, com pensaţia legală poate fi invocată direct în apel, indiferent de m om en­ tul la care se pretinde că a operat, în ain te sau după pronunţarea hotărârii prim ei instanţe. Com pensaţia legală poate avea o dublă ipostază: un m ijloc d e apărare nou care poate fi invocat prin m otivele de apei, sens în care dispune art. 478 alin. (2) NCPC, dar şi cerere nouă form ulată direct în apel, în tem eiul art. 478 alin. (5) NCPC, diferenţa fiind una sem ­ nificativă în planul soluţiilor ce se pot pronunţa în calea de atac. Astfel, ea va fi o cerere nouă în apel atunci când apelantul-pârăt este creditorul unei creanţe pentru o sum ă mai m are decât cea solicitată d e reclam ant prin cererea de chem are în judecată şi va fi un m ijlo c de ap ă ra re ori de câte ori este invocată în lim itele pretenţiei adversarului, dar până la concurenţa acesteia. Cererile noi în apel enum erate anterior sunt la îndem âna părţii care a în vestit instanţa de control ju d icia r cu soluţionarea căii de atac, prom ovând ap e lîn tr-u n a din form ele pre­ văzute de lege, astfel că ele su n t incom patibile cu calitatea de intim at în faţa instanţei de apel; prin urm are, reclam antul căruia i s-a adm is în to t acţiunea în restituirea unui

904

C A ffM S» NeSftILĂ

T îlL IL II. CĂIIEOE ATAC

A rt. 478

îm p ru m u t prin hotărârea prim ei instanţe nu va putea cere dobânzi pentru intervalul din­ tre pronunţarea sentinţei şi pronunţarea deci 2iei instanţei d e apel în apelul prom ovat de pârât, ci va trebui sâ re c u rg i la form ularea unui apel incident. Şi în cadrul procedurii speciale a divorţului se d e ro g i de la regula analizată, sens în care art. 916 alin. (3) N CPC prevede câ „în cazul în care m otivele d ivo rţu lu i s-a u ivit dupâ începerea dezbaterilor asupra fo n d u lu i la prim a instanţă ţ i în tim p ce ju d eca ta prim ei cereri s e află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanţa învestită cu judecarea apelului", cererea pârâtului fiind o cerere nouă în apel. 4. M otive, m ijloace d e ap ărare şi dovezi folo site în apel. C aracterul no rm ei. Artico­ lul 473 alin. (2) prevede că părţile nu se v o r putea folosi înain tea instanţei de apel de alte m otive, m ijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prim a instanţă sau a ratate în m otivarea apelului ori în întâm pinare. Prin urm are, în cazul unui apel m o tiva t m otivelor, m ijlo acelo r de apărare şi dovezi­ lor invocate la prim a instanţă apelantul le va putea adăuga, prin criticile form ulate, alte m otive, m ijloace de apărare şi dovezi, cu condiţia ca acestea să nu contravină interdic­ ţiei statuate prin art. 4 7 8 alin. (3) N CPC, şi anum e s o / iu conducă la schim barea calităţii părţilor, a cauzei sa u obiectului cererii deduse judecăţii sau s â nu constituie o pretenţie nouă în apel. Aceste m otive şi m ijloace de apărare noi faţă d e cele de care partea s-a prevalat la prim a instanţă sunt legate, în general, de argum entele redate şi raţionam entul dezvoltat de instanţă în considerentele hotărârii, de care părţile iau cunoştinţă, în m od necesar, după închid erea dezbaterilor la prim a instanţă, prin com unicarea hotărârii, şi pe care pot să le com bată prin interm ediul criticilor form ulate în calea de atac. Au fost considerate m ijloace de apărare noi, iar nu cereri noi form ulate direct în apei: invocarea dreptului de retenţie (care trebuie însă să aibă legătură cu ceea ce form ează obiectul criticilor din apel), a beneficiului de discuţiune, invocarea unei legi noi etc.1’1 D ovezile care nu au fost cerute la prim a instanţă sau prin m otivele de apel ori întâm ­ pinare po t fi încuviinţate de instanţa de apel în condiţiile art. 473 alin. (2) raportate la art. 2 S4 alin. (2) pct. 1-5 NCPC, norm ă aplicabilă şi în apel, potrivit art. 4 3 2 , în m ăsura în care aceasta nu este incom patibilă cu regulile edictate pentru judecata în calea de atac, pentru că, de exem plu, art. 254 alin. (2) pct. 1 se referă la ipoteza necesităţii probei care rezultă din m odificarea cererii, ceea ce nu este perm is în apel, potrivit art. 478 alin. (3) NCPC. Deşi este un act de procedură obligatoriu pentru apelant, conform art. 471 alin. (6), rezultă că probele nu po t fi cerute şi prin răspunsul la întâm pinare, întrucât art. 478 alin. (2) nu îl m enţionează, enum erarea fiind una lim itativă; teza finală a celui din urmă te xt perm ite însă propunerea unor probe a căror necesitate ar rezulta d in dezbateri, deci în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC. Norm a înscrisă în art. 478 alin. (3) are caracter im perativ, astfel încât părţile nu pot deroga, expres sau tacit, de la ea şi, prin urm are, nu pot conveni cu privire la schim barea calităţii lor procesuale, a cauzei sau obiectului cererii de chem are în judecată şi nici să form uleze pretenţii noi. Interdicţia funcţionează cu privire la toate cererile deduse judecăţii la prim a instanţă, iar nu num ai referitor la cererea de chem are în judecată, fiind operantă şi cu privire la cererea reconvenţională sau cererile de intervenţie voluntară sau forţată. ,v' M. T&bâreâ, Drept procesual civil, voi, IJ, 2008. &. 51, Ca r m s n N s g r il Â

905

A rt. 479

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

5. Precizări ale p re te n ţiilo r cuprinse im p licit în ce re rile sau a p ărările d e la prim a Instanţă. Sensul art. 478 alin. (4) este acela că explicita rea p reten ţiilo r cu p rin se în mod im plicit în cererile sau apărările adresate prim ei instanţe nu constituie cereri noi în apel şi nici nu reprezintă încălcarea lim itelor devoluţiunii determ inate de ceea ce s-a supus ju decăţii la prim a instanţă. Considerăm că aceste explicaţii sau precizări pot avea ca obiect pretenţii sau m ij­ loace de apărare insuficient conturate sau argum entate, cuprinse în oricare dintre cere­ rile care au fixat cadrul procesual obiectiv la prim a instanţă, precum şi din întâm pinare sau răspunsul la întâm pinare. Totodată, aplicarea acestei norm e presupune că oricare dintre părţile căii de atac poate face uz din proprie iniţiativă de dreptul de a-şi explicita o pretenţie, cerere sau apărare prin actele d e procedură form ulate în apel (m otive d e apel, întâm pinare, răs­ puns la întâm pinare), după cum , în tem eiul aceluiaşi text, instanţa de apel, din oficiu, le poate solicita asem enea precizări în baza art. 22 alin. (2) NCPC, norm ă ce stabileşte rolul judecătorului în aflarea adevărului.

A r t • 4 7 9 . D isp o ziţii sp eciale p riv in d ju d ecata. (1) Instanţa de apel va veri* fîca, în lim itele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fap t şi aplicarea legii de către prim a instanţă. M otivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu. (2) Instanţa de apel va putea dispune refacerea sau com pletarea probelor adm inistrate la prim a instanţă, în cazul în care consideră că su n t necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi adm inistrarea probelor n oi propuse în condidile art. 478 alin. (2). C O M E N T A R IU 1. R espectarea lim ite lo r d e vo lu ţiu n ii ap e lu lu i. Instanţa d e apel realizează o noua ju d eca ta asupra fo n d u lu i, în lim itele cererii de apei, aşadar, cu respectarea efectului devo lutiv al apelului şi a lim itelor acestuia, astfel cum au fost concepute de legiuitor prin prevederile art. 476-478 NCPC. întrucât apelul este o cale de atac, instanţa de apel va verifica, în acest cadru, stabili­ rea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de câtre prim a instanţă. 2. Verificarea tem ein iciei şi legalităţii hotărârii. Judecata în apel r>u este lim itată doar la m otive de nelegaiitate (identificarea, interpretarea şi aplicarea corectă a norm e­ lor de drept incidente), astfel încât, ca efect ai caracterului devolutiv al căii de atac, prin m otivele d e apel părţile po t concepe şi critici de netem einicie, iar instanţa de apel va cer­ ceta daca situaţia de fapt reţinută prin hotărârea apelată este corespunzătoare realităţii şi are fundam ent în probele adm inistrate în cauză. Instanţa d e apel va verifica situaţia de fapt şi aplicarea legii d e către prim a instanţă sub toate aspectele asupra cărora aceasta s-o pronu nţat în ipoteza în care este învestită cu un apel nem otivat, date fiind prevederile art. 476 alin. (2) N CPC şi su b toate asp ec­ tele deduse ju d e c a ţii la prim a instanţă dacă se constată incidenţa art. 477 alin. (2) care dispune în sensul unei devoluţiuni cu privire ia întreaga cauză atunci când apelul nu este lim itat doar la anum ite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. 3. Invocarea din o ficiu a unor m o tive de o rd in e pu blică. Lim ite. Având în vedere rolul judecătorului în aflarea adevărului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 22 alin. (2) 906

C A ffM S» NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 479

NCPC, art. 479 alin. (1) teza finală stabileşte că m otivele d e ordine p u b lic i pot fi invocate şi din oficiu. Prin m otivele de o rd in e p u b lic i se invocă încălcarea unor norm e im perative de drept al căro r regim procesual pune ta dispoziţia părţilor, procurorului sau a instanţei din ofi­ ciu posibilitatea invocării lor, în orice fa 2 i a procesului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel, instanţa a v in d obligaţia de a le supune dezbaterii părţilor, indiferent cine este titularul excepţiei. O astfel de d erogare d e la regula nelim itării posibilităţii de Invocare (ceea ce includea şi recursul) o constituie necom petenţâ m a te ria li ş i te rito ria li de o rd in e p u b lic i (deci, cea exclusivă), care va trebui invocată d e părţi ori de ju d ecăto r la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în fata prim ei instanţe, astfel cum prevede art. 130 alin. (2) N CPC; prin urm are, deşi necom petenţâ în aceste două cazuri este de ordine publică, ea nu va putea fi invocată d e instanţa de apel din oficiu, după cum nici părţile nu o pot face, fie că o invocă prin m otivele de apel sau întâm pinare, fie ?n cursul judecării apelului. în să excepţia de necom petenţâ g e n e ra li, şi ea excepţie de ordine publică potrivit art. 129 alin. (2) pct. 1 N CPC, va putea fi invocată atât de către părţi p rin m otivele de apel ori în cursul procesului, d a r şl de către instanţă din oficiu, în tem eiul art. 479 alin. (1) teza fin ală N C P C Excepţiile procesua le absolute, de p r o c e d u ri sa u d e fo n d (art. 245 şi art. 246 NCPC), sunt cele al căror regim ju rid ic perm ite invocarea lor d e către parte sau d e către instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, astfel cum dispune art. 247 alin. (1) NCPC. Acelaşi text m ai prevede că ele pot fi ridicate înain tea instanţei de recurs num ai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi, lim itare care nu operează pentru etapa procesuală a apelului. 4. Refacerea sau co m p letarea p ro b e lo r adm in istrate la prim a instanţă. P ro b e noi ad m in istrate în a p e l. Instanţa de apel va putea dispune refacerea sau com pletarea pro­ belor adm inistrate la prim a Instanţă, în cazul în care consideră că su n t necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi adm inistrarea probelor noi, propuse în condiţiile art. 478 alin. (2). Refacerea p ro b e lo r se dispune de instanţa d e apel în cazul în care constată (la cererea apelantului, potrivit su sţinerilo r din m otivele d e apel) că o probă adm inistrată d e prima instanţă se im pune a fi invalidată pentru ne regularităţi săvârşite cu ocazia adm inistrării ei (de exem plu, încălcarea dispoziţiilor art. 3 3 S N CPC cu privire la obligaţia expertului de a proceda la citarea părţilor în cazul în care este nevoie d e o lucrare la faţa locului etc.); într-un asem enea caz, instanţa d e apel va putea dispune refacerea probei, dacă m otivele de apel constituiau m ijlocul procesual adecvat de invocare a nulităţii, sens în care va trebui observat regim ul acelei nulităţi de procedură şi regulile d e invocare a ei (art. 174178 NCPC). Pe de altă parte, având că vedere că aceste susţineri ale părţii vătăm ate prin neregularitatea învederată, ca şi solicitarea expresă a apelantului privind refacerea unei probe adm inistrate la prim a instanţă sunt form ulate în m od necesar prin criticile concepute în m otivarea căii de atac şi susţinute pe parcursul judecăţii în calea d e atac, instanţa d e apel nu va trebui să m anifeste reticenţă în soluţionarea m otivată a acestui incident legat de probatoriu, pentru că, dată fiind anterioritatea adm inistrării p ro b a to riilo rîn apel faţă de pronunţarea deciziei de soluţionare a apelului, nu planează riscul antepronunţării, după cum nici nu este posibilă schim barea acestei ordini a pronunţării. CARMSN N SSRILÂ

907

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Com pletarea p ro b e lo r în apel are loc în condiţiile unui probatoriu incom plet sau insu­ ficient adm inistrat la prim a instanţă, în aprecierea instanţei de apel (în lim itele devoluţiunii), astfel încât se dispune com pletarea fie a probei cu înscrisuri, fie a probei testim o­ niale, f ie a probe lor tehnico-ştiinţifice (expertize) etc., caz în care nu intervine invalidarea vreuneia dintre probele a căro r com pfeta re se solicită, precum în cazul refacerii probelor. Probele n o i în apel su n t cete solicitate de părţi în condiţiile a r t 478 alin. (2), deci prin m otivele de apel, întâm pinare, dar şi acele probe a căror necesitate ar reieşi din dezba­ teri [art. 478 raportat la art. 2S4 alin. (2)], în am bele situaţii acestea nefiind probe adm i­ nistrate la prim a instanţă. Atât în cazul probelor noi, precum şi în ipoteza refacerii unor probe sau a com pletării probatoriului (ce le d in urm ă variante d e ad m in ist rare a p rob elorîn apel neexduzându-se}, trebuie îndeplinită cerinţa aprecierii în sensul pertinenţei, concludenţei ş i vtilitâ ţii lor pentru soluţionarea cauzei d e către instanţa de apel, în lim itele devoluţiunii ce a operat în apel. Din acest motiv, ch iar dacă părţile le justifică prin cererile form ulate în apel (m otiva­ rea apelului şi întâm pinare), la m om entul dezbaterii probatoriilor instanţa va fi ţinută să solicite părţilor să indice obiectivul probei şi teza probatorie pentru fiecare dovadă so li­ citată a fi încuviinţată, sens în care dispune art. 258 alin. (2) N CPC, dispoziţiile generale cu privire la probe cuprinse în art. 249-264 NCPC fiind aplicabile şi în apel, în condiţiile art. 482, deci în m ăsura în care nu su n t potrivnice dispoziţiilor edictate pentru etapa pro­ cesuală a apelului.

A r t • 4 8 0 . S o lu ţ iile p e ca re le p r o n u n ţ a in s ta n ţa d e a p e l. (1) In sta n ţa d e a p e l p o a te p ă s tra h o tă râ re a atacată, s itu a ţie în c a re , d u p ă c a z , v a re s p in g e , v a a n u la a p e lu l o r i v a c o n sta ta p e rim a re a lu i. (2) î n c a z d e a d m ite re a a p e lu lu i, in sta n ţa p o a te a n u la o ri, d u p ă c a z , s c h im b a în to t s a u în p a rte h o tă râ re a ap e lată. (3) I n c a z u l în c a re se c o n sta tă că, în m o d g re şit, p r im a in sta n ţă a s o lu ţio n a t p ro c e s u l fă ră a in tr a în ju d e c a ta f o n d u lu i o r i ju d e c a ta s-a fă c u t în lip s a p ă r ţ ii care n u a fo st le g a l cita tă , in sta n ţa d e a p e l v a a n u la h o tă râ re a a ta ca tă ş i v a ju d e c a p ro c e s u l, e v o c â n d f o n d u l C u toate acestea, in sta n ţa d e a p e l v a a n u la h o tă râ re a a ta ca tă ş i v a trim ite c a u z a s p re re ju d e c a re p r im e i in sta n ţe s a u a lte i in sta n ţe ega le în g r a d c u a ce a sta d in a ce e a şi c ir c u m s c r ip ţie , î n c a z u l în ca re p ă r ţ ile a u s o lic ita t în m o d e x p re s lu a re a ace ste i m ă s u r i p r in cerere a d e a p e l o r i p r in în tâ m p in a re ; trim ite re a sp re re ju d e c a re p o ate fi d is p u s ă o s in g u r ă d a tă î n c u r s u l p ro c e s u lu i. D e z le g a r e a d a tă p ro b le m e lo r d e d r e p t d e că tre in s ta n ţa d e a p e l, p re c u m ş i n e ce ­ sita te a a d m in is t r ă r ii u n o r p ro b e s u n t o b lig a t o r ii p e n tru ju d e c ă to rii fo n d u lu i. (4) D a c ă in s ta n ţa d e a p e l sta b ile şte c â p r im a in sta n ţă a fo st n e co m p e te n tă , ia r n e co m p e te n ţă a fo st in v o c a tă î n c o n d iţ iile le g ii, v a a n u la h o tă râ re a a ta ca tă şi v a trim ite c a u z a s p re ju d e c a re in s ta n ţe i co m p e te n te sa u a lt u i o r g a n c u a c tiv ita te ju r is d ic ţ io n a lă c o m p e te n t o ri, d u p ă c a z , v a r e s p in g e ce re re a ca in a d m is ib ilă . (5) I n c a z u l î n ca re in sta n ţa d e a p e l c o n sta tă că ea a re co m p e te n ţa s ă ju d e ce în p r im ă in sta n ţă , v a a n u la h o tă râ re a ata cată ş i v a ju d e c a în fo n d , p r o n u n ţ â n d o h o tă râ re s u s c e p tib ilă , d u p ă c a z , d e a p e l s a u re cu rs. (6) C â n d se co n sta tă că e x is tă u n a lt m o tiv d e n u lita te d e câ t c e l p r e v ă z u t la a lin . (5), ia r p r im a in sta n ţă a ju d e c a t în fo n d , in sta n ţa d e a p e l, a n u lâ n d în to t sau 908

C A ffM S» NeSftILĂ

A rt. 480

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

în parte procedura urm ată în faţa prim ei instanţe şi hotărârea atacată, v a reţine procesul spre judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul. C O M E N T A R IU 1. Resp in gerea, an u larea sau constatarea p erim ării apelului 1.1. C on se cin ţe le p â s îrâ h i so lu ţie i o p ela te . In art. 480 afin. (1) se indică soluţiile procedurale posibil a fi pronunţate de instanţa d e apel în urm a ju decării apelului, al căror efect va fi acela al păstrării hotărârii atacate, şi anum e: respingerea, anularea sau consta­ tarea perim ării apelului. în ca 2ul pronunţării uneia dintre so luţiile enum erate, consecinţa im ediată este aceea că decizia instanţei de apel este executorie de la data pronunţării ei (sau hotărârea pri­ m ei instanţe devin e executorie), dacă legea nu prevede altfel, sens în care sunt dispozi­ ţiile art. 633 pct. 1 NCPC. Decizia instanţei d e apel este şi definitivă, iar nu doar executorie, în ca2ul în care nu este supusă recursului, potrivit legii, astfel cum prevede art. 634 alin. (1) pct. 4 ori dacă, deşi este susceptibilă de recurs, acesta nu a fost exercitat, ca 2 în care ea devin e definitivă la data expirării term enului de recurs, conform art. 634 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 NCPC, iar dacă s-a declarat recurs, la data soluţionării recursului, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 NCPC. Distincţia dintre hotărârea executorie a instanţei de apel {care nu este şi definitivă) şi hotărârea definitivă şi executorie a instanţei de apel (sau orice altă hotărâre definitivă) se m anifestă cel m ai pregnant în situaţia în care se recurge la executarea silită a unei hotă­ râ ri executorii [care constituie titlu executoriu - art. 632 alin. (2)], dar care este supusâ recursului (deci, ned efiritivă ), executare care, într-un asem enea ca 2, se poate face num ai pe riscul creditorului, pentru că, dacă titlul executoriu este m odificat sau desfiinţat ulte­ rior, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe d e b ito r în drepturile sale, în to t sau în parte, după ca2, astfel cum prevede art. 637 alin. (1) NCPC. Pe d e altă parte, în aplicarea prevederilor art. 430 alin. (4), hotărârea supusă recursului are autoritate de lucru judecat provizorie; p e r a contrario, dacă instanţa de apel pronunţă o hotârâre definitivă (nesusceptibilă de recurs), autoritatea d e lucru ju d e­ cat operează cu efecte depline. 1.2. R e sp in g e re a a p e lu lu i. Efectul păstrării hotărârii atacate cu apel se produce indi­ ferent de m otivul respingerii apelului (ca nefondat, ca inadm isibil, ca fiind form ulat d e o persoană fără calitate procesuală activă, ca lipsit d e interes etc.). a ) respingerea a p elului ca n efo ndat are loc în situaţia în care instanţa de apel constată caracterul nefondat al criticilor dezvoltate de apelant în cuprinsul m otivelor de apel, când constată neîntem eiate m otivele de ordine publică invocate direct în apel (statuarea asupra acestora trebuind să fie însă distinctă d e soluţia dată asupra apelului) sau când, rejudecând cau 2a sub toate aspectele, constată caracterul legal şi tem einic al hotărârii apelate în cazul unui apel devolutiv, în condiţiile art. 476 alin. (2) sau art. 477 alin. (2), în cel din urm ă caz, în ipoteza litigiului cu un o b iect indivizibil şi al celui în care apelul nu este lim itat la anum ite soluţii din dispozitiv; legalitatea şi tem einicia soluţiei apelate se consolidează şi sub aspectul părţilor din hotărâre neapelate (restul aspectelor litigioase ale pricinii) pentru care devoluţiunea nu a operat în apel, întrucât ele v o r dobândi auto ri' tate de lucru ju d e ca t ca efect al neatacării lor.

CARMSN N SSRILÂ

909

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

S e im pune precizarea că instanţa d e apel se pronunţă pe fondul apelului şi în cazul în care este în ve stit! cu un apel nedevolutiv (art. 4 7 6 alin. (3)], astfel încât apelul va fi respins ca nefondat şi în ipoteza în care se apreciază ca neîntem eiată excepţia invocată prin m otivele apelului şi prin invocarea căreia apelantul tinde la anularea hotărârii prim ei instanţe şi respingerea ori anularea cererii de chem are în judecată sau trim iterea dosarului la instanţa com petentă; de asem enea, o pronunţare pe fondul apelului are loc şi în cazul unui apel devo lutiv prin care se tinde însă la anularea hotărârii apelate (art. 477 alin. (2) NCPC); b) respingerea a p elului ca inadm isibil va avea loc în situaţia în care apelul nu este calea de atac prevăzută de lege pentru acea hotărâre îm potriva căreia partea a form ulat apel; astfel, hotărârea apelată poate să fie supusă d o a r recursului, caz în care apelul este suprim at printr-o dispoziţie expresă a legii [de exem plu: art. 132 alin. (4) - hotărârea prin care se respinge cererea ca inadm isibilă pentru necom petenţâ generală a instanţei; art. 414 alin. ( 1 ) - încheierea pronunţată asupra suspendării procesului; art. 421 alin. (2) - hotărârea prin care se constată perim area; art. 437 alin. ( 1 ) - hotărârea dată în baza recunoaşterii pretenţiilor; art. 4 4 0 -h o tă râ re a care consfinţeşte tranzacţia, pentru m otive procedurale etc.}, după cum dispoziţia legii poate fi în sensul că hotărârea este d e fin itiv i [de exem plu: art. 135 alin. ( 4 ) - regulatorul de com petenţă; art. 144 alin. (2) hotărârea asupra străm utării etc.] sau să nu fie supusă niciunei c d i de atac, de asem enea, în tem eiul unei dispoziţii legale (de exem plu: art. 53 alin. (2) - încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea ori prin care s-a respins recuzarea în tem eiul art. 48 alin. (3), art. 132 alin. (3 )-h o tă râ re a de declinare a com petenţei etc.]. în căzui respingerii apelului ca inadm isibil pentru m otivul că acea hotărâre este supusă d o a r recursului este incidenţă dispoziţia generală cu privire la căile de atac, respectiv art. 457 alin. (3) NCPC, caz în care instanţa de apel va proceda la corecta calificare a căii d e atac şi se va pronunţa în sensul m enţionat; deci 2ia de respingere a apelului ca inad­ m isibil va fi c o m u n ica ţi, din oficiu, tu tu ro r părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată; acelaşi text prevede că de la această com unicare va începe să curgă term enul de exercitare a căii d e atac prevăzute d e lege, deci a recursului, ceea ce are sem nificaţia instituirii unui nou caz d e echipolenţă pentru com unicarea hotărârii prim ei instanţe1’1. Dacă însă apelul este resp in sca inadm isibil ca u rm are a unei prevederi legale în sensul că hotărârea apelată nu este supusă niciunei c i i de atac, dispoziţiile art. 457 alin. (3) sunt aplicabile, astfel că hotărârea s e c o m u n ic i în aceleaşi condiţii tu tu ro r părţilor care au luat parte la judecata în prim ă instanţă, com unicare care, potrivit norm elor generale (art. 427 alin. ( 1 )] se realizează ch iar şi atunci când hotărârea este definitivă, însă o atare com unicare nu va m ai constitui un reper pentru eventuala curgere a term enului de recurs, întrucât, potrivit legii, partea nu are acces la această cale de atac, ci ea va consti­ tui doar m ijlocul prin care părţile vo r fi inform ate cu privire la soluţie; c) respingerea a p elului ca fiin d fo rm u la t d e o persoană f i r i calitate p ro c e s u a li a c tiv i este soluţia ce intervine în tem eiul art. 482 raportat la art. 458 şi art. 4 0 alin. ( 1 ) NCPC care prevede sancţiunea pentru lipsa calităţii procesuale în raportul ju rid ic litigios (ape­ lul fiind o form ă de m anifestare a acţiunii civile) în cazul în care persoana care a declarat calea d e atac nu avea dreptul de a o exercita, nefăcând parte din cadrul procesual d e la 111 Pentru m ai m ulte detalii, a s e v e d e a su p ro , c o m e n tă rile d e la art. 4 5 7 .

910

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 480

fond şi nici nu are o altă legitim are în acest sens decurgând dintr-o dispoziţie expresă a legii. Pentru detalii, a se vedea com entariile d e la art. 4 5 8 NCPC; d) soluţia este id e n tic i în cazul lip sei de interes în prom ovarea a p elulu i şi ea este im pusă de dispoziţiile art. 458 şi art. 482 raportate la art. 33 şi art. 4 0 afin. (1) NCPC. Urm ează însă a se observa particularitatea interesului procesual în contextul art. 36 NCPC, în cazul prom ovării apelului de o organizaţie, instituţie sau autoritate care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea dreptu rilor ori intereselor legi­ tim e ale unor persoane aflate în situaţii speciale, sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general; de asem enea, un anu m it specific al interesului în prom ova­ rea apelului trebuie subliniat în cazul apelului form ulat num ai îm potriva considerente­ lor de fapt ale hotărârii, interes ce va privi justificarea prejudiciului părţii care uzează de această cale d e atac, Tn condiţiile art. 461 alin. (2). 1.3. A n u la re a o p elu lu i. Această soluţie, pe de o parte, presupune rezolvarea apelului în baza unei excepţii în legătură cu exerciţiul dreptului la apel, iar pe de altă parte, sanc­ ţionează neîndeplinirea unor condiţii d e fo rm a , intrinseci sau extrinseci: a) apelul form ulat de o persoana fa rd capacitate procesuala de folosinţa (în realitate, în num ele acesteia) va fi lovit de nulitate, astfel cum prevăd art. 56 alin, (3) şi art. 4 0 alin, (1) NCPC, texte aplicabile şi în apel, în tem eiul art. 482 NCPC; b) dacă apelul este form ulat de o persoana ţa ra capacitate procesuala de exerciţiu sa u cu capacitate de exerciţiu restrânsă, instanţa de apel va dispune anularea apelului, în aplicarea dispoziţiilor art. 482 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (4)-(6) coroborat cu art. 40 alin. (1) NCPC, dacă apelul nu a fost confirm at de reprezentantul sau ocrotitorul legal al apelantului în term enul acordat în acest scop; c) în cazul constatării lip sei d o vezii calităţii de reprezentant pentru declararea căii de atac, instanţa de apel va anula apelul pentru această neregularitate, dacă nu a fo st com ­ plinită în condiţiile art. 82 alin, (1) NCPC, norm ă de trim itere potrivit art. 482. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înain tea prim ei instanţe nu poate fi invocată pentru prim a oara în calea de atac, sens în care prevede art. 82 alin. (2) NCPC (sub reglem entarea anterioara, anularea cererii de chem are în judecată pentru această neregularitate era posibilă şi ea intervenea după adm iterea apelului, în considerarea adm iterii excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru exerciţiul dreptului de chem are în judecată); d) ipoteza a p elului fo rm u la t peste term enul le g a i (apelul tardiv) generează soluţia constatării nulităţii acestuia, ca a ct de procedură efectuat după ce a intervenit sancţiu­ nea decăderii pentru nerespectarea unui term en legal, im perativ şi absolut, date fiind dispoziţiile art. 185 alin. (1) partea finală, norm ă aplicabilă în baza art. 482; e) anularea apelului intervine şi în situaţia în care apelantul nu şi-a în d e p lin it obligaţia de o tim bra a pelul (apelul netim brat), sancţiune prevăzută d e art. 2 0 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dar şi de noul cod prin dispoziţiile art, 197 NCPC; f ) nesem narea apelului, d e ase me n ea, ge nerează sol uţ ia a n u Iări i, da că ne regu Ia ritate a nu a fost com plinită în condiţiile art. 196 alin. (2), sens în care prevede art. 470 alin. (3) NCPC. 1.4. P erim a re a a p e lu lu i. Dacă judecata apelului a răm as în nelucrare din motive im putabile părţilor un interval de 6 luni de la data suspendării, instanţa de apei va con­ stata perim area căii d e atac, în tem eiul art. 4 8 0 alin. (1) raportat la art. 4 1 6 alin. (1) NCPC.

CARMSN N SSRILÂ

911

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. Renunţarea la ju d ecata a p e lu lu i. Păstrarea soluţiei prim ei instanţe intervine ş i în cazul în care instanţa de apel ia act d e renunţarea apelantului la judecarea căii de atac; soluţia decurge din aplicarea dispoziţiilor art. 463 şi art. 4 6 4 NCPC, norm e de generală aplicare în căile de atac. A ch iesa rea totalâ expresâ la hotărârea instanţei anterioare poate avea loc şi în cursul ju d ecării căii de atac, achiesare care presupune m anifestarea de voinţă a apelantului, exprim ată verbal în faţa instanţei de apel sau prin depunerea la dosar a unei declaraţii autentice date în acelaşi sens în faţa unui notar public; în acest ca 2, instanţa d e apel se va lim ita să constate renunţarea la judecata apelului consem nată în actul notarial; de asem enea, dacă renunţarea se realizează prin interm ediul unui m andatar, acesta va trebui să prezinte o procură specială, astfel cum dispune art. S I NCPC. A chiesarea expresâ parţială în faţa instanţei d e apel este posibilă sub form a renun­ ţării apelantului la una sau unele dintre criticile form ulate, iar nu la integralitatea lor; însă, o atare m anifestare de voinţă nu va putea conduce la soluţionarea apelului exclusiv în ba 2a ei, ci va reprezenta o îm prejurare pe care instanţa de apel o va evalua în ansam blul circum stanţelor cauzei; de aceea, renunţarea ta una sau m ai m ulte critici form ulate prin m oti ve Ie d e a pe I n u co nstitu i e u n act p roced u ra I d e d ispoz iţi e p ro pri u-z is, întru cât i n sta nţa de apel nu se desesizează în baza ei de soluţionarea căii de atac; ca atare, dispoziţiile art. 81 alin. ( 1 ) nu sunt incidente în ipoteza în care apelantul stă în judecată printr-un m andatar ori alt reprezentant. Tn sfârşit, apreciem că este posibilă şi achiesarea tacitâ ta îo lâ la hotărârea prim ei instanţe chiar în cursul judecării apelului, însă intim atul este cel care va trebui să dove­ dească instanţei de apei acele „acte sau fapte precise şi concordante care exprim ă inten­ ţia certă a apelantului de a-şi da adeziunea la hotărârea" care constituie obiectul apelu­ lui (de regulă, executarea benevolă), sens în care dispune art. 464 alin. (3); achiesarea tacită totală poate rezulta şi din reunirea neatacării unor soluţii d in dispozitiv de către apelant cu o executare benevolă (în cursul judecării apelului) a soluţiilor din dispozitiv îm p o triva cărora a form ulat calea de atac. Dacă, potrivit art. 4 6 7 alin. ( 2 ) NCPC, o executare parţială a hotărârii neexecutorii a prim ei instanţe (aflată în curs de judecată în apel) suprim ă chiar dreptul de a m ai exercita apelul îm potriva dispoziţiilor executate, în m od echivalent, în situaţia unei achiesâri tacite parţiale (executarea benevolă a soluţiilor atacate) produse în tim pul ju decăţii în apel intim atul este în m ăsură să solicite instanţei constatarea achiesării apelantului fa hotărâre (dacă produce o atare dovadă), ceea ce are sem nificaţia suprim ării dreptului 1a continuarea judecării căii de atac, soluţie prin care se va constata renunţarea apelan­ tului la judecata apelului, luându-se a ct de această m anifestare tacită d e voinţă; în plus, achiesarea tacită totală la hotărârea apelată (executarea benevolă a totalităţii disp o ­ ziţiilo r apelate, în cursul judecării apelului) conduce la aceeaşi soluţie. 3. A d m ite re a ap e lu lu i. A rticolul 480 alin. (2) prevede că în caz de adm itere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schim ba în to t sau în parte hotărârea apelată. 3.1. A p e lu l d e cla ra t îm p o triva co n sid eren telo r. în cazul în care apelul a fost declarat num ai îm potriva considerentelor (apel principal, incident sau provocat), deşi se adm ite apelul în condiţiile art. 461 alin. (2) NCPC, soiuţia cuprinsa în dispozitivul hotărârii ata­ cate va f i m enţinută, instanţa de apel procedând la înlăturarea co nsiderentelor atacate şi, atunci când este cazul, la înlocuirea lor cu propriile considerente131. 111A s e v e d e a ş i c o m e n t a r iile d e la a r t , 4 6 0 .

912

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 480

3.2. Sch im b a re a în to t sa u în p a rte a h o tă râ rii a p e la te . Instanţa de apel poate con­ stata, în tot sau în parte, caracterul fondat al criticilor form ulate prin m otivele de apel, dar şi caracterul nelegal şi netem einic al soluţiei prim ei instanţe Tn ipoteza unui apel nem otivat, caz în care va adm ite apelul şi, rejudecând cauza, va dispune schim barea în to t $au în parte a hotărârii apelate, soluţionând litigiul sau o parte a iui, în raport cu situaţia de fapt reţinutâ şi aplicând norm ele de drept m aterial incidente acesteia; prin urm are, instanţa de apel dă o dezlegare p e fo n d u l p reten ţiilo r deduse judecăţii, în lim i­ tele efectului devolutiv al apelului. Se poate întâm pla ca instanţa de apel sâ prim ească toate criticile form ulate prin m otivele de apel, dar această situaţie să conducă la adm iterea apelului şi schim barea în p o rte (iar nu în tot) a hotărârii atacate, în condiţiile unui apel pentru care a operat o devoluţiune parţială, fiind criticate doar unele soluţii din dispozitiv şi anum ite conside­ rente, pentru că, în cazul atacării d o ar a considerentelor, caracterul fondat al criticilor va conduce la m enţinerea soluţiei din dispozitiv, iar nu la schim barea ei totală sau parţială. 3.3. A n u la re a h o tă râ rii a p e la te . Anularea hotărârii prim ei instanţe, după adm iterea apelului, intervine în ipotezele descrise d e art. 480 alin. (3)-{6) NCPC. A. N ecercetorea fo n d u lu i sa u ju d eca ta în lipsa p â rţii care n u a fo s t lega l citată. Astfel, dacă se constată că în mod greşit prim a instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului (deci, pe cale de excepţie) ori judecata s-a făcu t în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Textul stabileşte regula {evocarea fondului în apel) după anularea hotărârii, însă tot art. 4 8 0 alin. (3) reglem entează şi excepţia. Cu toate acestea, chiar dacă se pronunţă o soluţie fie de anulare a hotărârii apelate şi reţinere pentru evocarea fondului în aplicarea regulii din art. 480 alin. (3), fie de anulare şi trim itere spre rejudecare la prim a instanţă, în considerarea excepţiei reglem entate de text (dacă sunt întrunite cerinţele acesteia), instanţa d e apel nu va putea da alte dezlegări decât cele care au făcut o b ie ctu l criticilo r în a pel, cu particularităţile de la art. 4 7 7 NCPC. în caz contrar, s*ar depăşi lim itele devoluţiunii în apel, ceea ce a r contraveni dispozi­ ţiilo r art- 477 N C P C 11. în condiţiile unui a p e l nem otivat, instanţa nu va putea dezlega problem e de drept sau da rezolvări cu privire la situaţia d e fapt, altele decât cele antrenate de excepţia a cărei greşită a d m ite re a generat pronunţarea de către prim a instanţă a unei soluţii anulabile, ci se va pronunţa în fo n d , num ai pe baza celor invocate la prim a instanţă referitoare la acea excepţie; ca atare, în cazul unui apel nem otivat, în contextul art. 476 alin. (2), nelegalitatea citării apelantului la judecarea cauzei în prim ă instanţă este incom patibilă cu pronunţarea unei soluţii de anulare a hotărârii apelate în tem eiul art. 4 8 0 alin. (3), întrucât această ne regularitate antrenează o nulitate relativă ce nu poate fi analizată din oficiu, în absenţa unor critici, ceea ce rezultă din art. 178 alin. (2) şi (4), iar prin nem otivarea căii de atac apelantul a renunţat tacit la invocarea nulităţii. în ce priveşte soluţia de excepţie reglem entată de art. 480 alin. (3), după adm iterea apelului şi anularea hotărârii apelate, se va putea dispune trim iterea cauzei sp re rejudecare prim ei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circum scrip­ ţie , num ai dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei m ăsuri, prin cererea de m l . C . C J . , s . I c lv .f d e c , n r. 1 2 6 4 / 2 0 1 2 , n e p u b lic a t ă .

CARMSN N SSRILÂ

913

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

apel sau prin întâm pinare. Trim iterea spre rejudecare nu poate fi dispusă decât o singură datâ în cursul procesului; prin urm are, ch iar dacă părţile a r solicita în mod neechivoc într-un al doilea ciclu procesual această soluţie, instanţa d e apel nu o va putea dispune, textul fiind unul im perativ, de ordine publică, edictat pentru asigurarea celerităţii proce­ durii judiciare. Astfel cum se prevede în m od expres, instanţa nu va putea dispune trim iterea cauzei spre rejudecare din oficiu, ci n u m a i dacd p â rţiie o ce r. în tru câ t textul prevede că părţile pot exprim a această opţiune prin cererea de apel ori prin întâm pinare, apreciem că este suficientă cererea oricăreia dintre ele (apelant sau intim at) pentru că norm a nu cum ulează solicitarea din cererea d e apel cu cea din întâm pinare (ceea ce ar fi presupus folosirea conjuncţiei „şi" pentru a se sugera întâlni­ rea „ofertei d e solicitare a trim iterii spre rejudecare" cu „acceptarea ofertei" provenind de la partea adversă prin actul de procedură propriu - cerere de apel şi întâm pinare), ci se utilizează conjuncţia „ori", cu funcţie disjunctivă. Pe de altă parte, realizarea unu? consens al tuturor părţilor se poate dovedi uneori un obiectiv greu d e atins sau ch iar im posibil, în special în procesele cu o distribuţie proce­ suală num eroasă; în plus, apelantul şi intim atul se află pe poziţii adverse, iar lipsa acor­ dului pentru o atare soluţie este m ai u şor de presupus decât m anifestarea lui, constatări ce ar conduce la concluzia incidenţei acestei norm e arareori sau chiar la inaplicabilitatea ei; or, o asem enea interpretare ar fi in co m p a tib ili cu funcţia pozitivă a dreptului, care presupune intenţia legiuitorului de a adopta norm e destinate aplicării lor, iar nu a unora inactive. Acelaşi text nu va putea fi interpretat nici în sensul că fiecare parte are dreptul d e a solicita o singură dată trim iterea spre rejudecare, drept pe care şi-l exercită în cicluri pro­ cesuale diferite, pentru că norm a se adresează atât părţilor, dar şi instanţei, iar o astfel d e interpretare ar deturna textul de la finalitatea avută Tn vedere la adoptarea lui (acce­ lerarea procedurii sau scurtarea duratei proceselor), iar scopul unui act norm ativ sau al unui text legal trebuie asigurat de judecător în procesul de aplicare a legii în cadrul căruia sunt antrenate inevitabil principiile generale ale dreptului, cerinţele echităţii şi buneicredinţe [art. 22 afin. ( 1 ) şi (7) NCPC). Pentru interpretarea anterior revelată pledează şi un argum ent de interpretare istorico-teleologică. Textul com entat are o fo rm u la re diferitâ de cea cuprinsă în art. 297 alin. ( 1 ) CPC 1865, astfel cum norm a a fost m odificată prin dispoziţiile Legii nr. 202 / 2010 , întrucât dacă prim a instanţă soluţiona procesul fără a intra în judecata fondului, soluţia era identică celei din art. 480 alin. (3) NCPC, iar instanţa de apel avea la îndem ână varianta trim iterii spre rejudecare, dacă erau îndeplinite cerinţele textului (soluţia prim ei instanţe pe cale d e excepţie, solicitarea oricăreia dintre părţi în acest sens, exprim ată în cererea de apel sau în întâm pinare şi lipsa unei soluţii precedente de acelaşi fel). 7n schim b, partea finală a art. 297 alin. ( 1 ) CPC 1865 prevedea c i dacă judecata în prim ă instanţă s-a făcu t în lipsa părţii care nu a fost legal citată, trim iterea cauzei spre rejudecare se dispunea o singură dată, d a r num ai dacă apelantul a solicitat în mod expres luarea acestei m ăsuri prin cererea de apel, dându-se p revalenţă interesului persoanei vătăm ate prin încălcarea dispoziţiilor privind legala citare a părţilor. Or, cea din urm ă soluţie din codul precedent [art. 297 alin. ( 1 ) partea finală CPC 1865] nu a m ai fo st îm brăţişată de legiuitor în codul actual, ceea ce înseam nă, pe de o parte, că s-a intenţionat a se lăsa acest drept la îndem âna oricăreia dintre părţi, iar pe de altă

914

C A ffM S »

N eSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 480

parte, că această facultate poate fi exercitată nu num ai în cazul soluţionării cauzei f i r i a Intra în cercetarea fondului, dar ş i în ipoteza neregularităţii citâ rii a pelantului. Excepţia re g le m e n taţi prin dispoziţiile art. 480 alin. (3) N CPC (trim iterea cauzei spre rejudecare) nu va fi incidenţă dacă nu este prim a soluţie de acest fel în pricina respectivă şi nici dacă niciuna dintre părţile cauzei (apelantul sau intim atul) nu a ceru t expres o astfel de rezolvare prin m otivele de apel sau prin întâm pinare. D a c i sunt întrunite cerinţele textului, trim iterea cauzei spre rejudecare s e dispune la aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea apelată sau la o instartţâ eg a lă în g ra d cu aceasta din cadrul aceleiaşi circum scripţii; cea din u rm i ipoteză reglem entează un caz de prorogare judecătorească d e com petenţă, m ăsură ce se poate dispune în interesul unei bune adm inistrări a justiţiei, şi anum e atunci când instanţa care a pronunţat hotărârea a p e la ţi nu m ai există (a fost desfiinţată) sau, din îm prejurări excepţionale, este îm pie­ dicată un tim p mai îndelungat s i funcţioneze (pentru acest motiv, şi în a lta Curte poate încuviinţa, la cererea părţii interesate, delegarea instanţei, în condiţiile art. 147 NCPC}. Articolul 480 alin. (3) teza fin ală statuează caracterul obligatoriu pentru judecătorii fondului a l dezlegărilor date de instanţa de a p e l pro b lem elo r de drept, precum şi cu pri­ vire la necesitatea adm inistrării u n o r probe, norm ă im perativă, de ordine publică, apli­ c a b ili atât în evocarea fondului de c itre instanţa de apel, dar şi în cd i d e trim itere spre rejudecare. B. A n ularea hotărârii pentru necom petenţâ p rim e i instanţe. Trim iterea sp re ju d eca re cu respectarea n o rm elo r de com petenţă. Articolul 480 alin. (4) prevede că dacă instanţa de apel stabileşte ca prim a instanţă a fost necom petentă, iar necom petenţâ a fost invo­ cată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trim ite cauza spre ju decare instan­ ţei com petente sau altui organ cu activitate jurisdicţională com petent ori, după caz, va respinge cererea ca inadm isibilă. Se distinge după cum se invocă încălcarea norm elor de com petenţă generală, m aterială, teritorială exclusivă sau teritorială d e drept com un, pentru că acestea sunt ocrotite prin norm e de ordine publică sau, după caz, de ordine privată şi, în consecinţă, au regim diferit de invocare. Astfel, deşi norm ele d e com petenţă generală, m aterială, teritorială exclusivă sunt norm e d e ordine publică, astfel cum prevede art. 130 alin. (2), ele nu vo r putea fi invo­ cate în orice stare a pricinii, cu excepţia necom petenţei generale a instanţelor ju d e c a toreşti (art. 130 aiin. (1)]. N ecom petenţâ m ateriala ş i teritoriala exclusiva va trebui invocată d e părţi ori de judecător la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe, astfel cum prevede art. 130 alin. (2) NCPC. N ecom petenţâ de ord in e privata (cea privind com petenţa teritoriala de d rep t com un) poate fi invocată doar de către pârât prin întâm pinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m ai târziu la prim ul term en d e judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe [art. 130 alin. (3)]; dacă necom petenţâ nu este de ordine publică, partea care a făcu t cererea la o instanţă necom petentă nu va m ai putea cere declararea necom petenţei [art. 130 alin. (4)]. în aplicarea art. 4 8 0 alin. (4) NCPC, instanţa de apel va fi ţinută în prim ul rând să veri­ fice dacă excepţia a fost invocata în condiţiile legii, an terio r m enţionate. Astfel cum reiese din m odalitatea de reglem entare a invocării excepţiilor de necom pe­ tenţă, rezultă că în apel instanţa sau părţile nu vo r m ai putea invoca pe calea unui m otiv de ordine publică nici excepţia necom petenţei m ateriale, nici cea a necom petenţei teritoriale CARMSN N SSRILÂ

915

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

exclusive a prim ei instanţe, astfel în c i t verificarea respectării norm elor de co m p eten ţi poate avea loc doar dacă instanţa de apel este învestită cu critici ale apelantului având un atare obiect (m odalitatea de soluţionare a excepţiei de necom petenţă m aterială sau teritorială exclusivă); aceeaşi statuare, doar pe baza criticilor apelantulu i-p irât, se va reali 2a şi cu privire la dezlegarea d a t i de instanţa anterioară unei excepţii de ordine privată (com petenţa teritorială de drept com un), întrucât, chiar dacă poate fi invocată doar de pârât prin întâm pinare sau la prim ul term en la care părţile sunt legal citate, aceasta nu înseam nă că pârâtul nu va putea form ula critici în apel îm potriva încheierii prem ergătoare prin care prim a instanţă a soluţionat excepţia [art. 466 alin. (4)]. Doar necom petenţă generală a instanţelor ju d ecă to re şti poate fi invocată în orice stare a pricinii de către părţi ori de către ju d ecăto r [art. 4 7 9 alin. ( 1 ) teza finală coroborat cu a r t 130 alin. ( 1 )]; însă, d a c i excepţia a fost soluţionată de prim a instanţă, indiferent de titularul excepţiei, instanţa de apel nu poate statua asupra ei decât d a c i este înves­ tită cu un m otiv d e apel privind soluţia de respingere dată de prim a instanţă excepţiei de n e co m p e te n ţi generală; deci, asupra necom petenţei generale, instanţa de apel fie va soluţiona un m otiv d e apei cu un atare obiect, fie va dezlega această excepţie in vo ca ţi de părţi sau din oficiu ca m otiv de ordine p u b lic i, direct în apel; pe de a lt i parte, este exclusă cenzurarea de către instanţa de apel a unei soluţii de adm itere a excepţiei de necom petenţă generală, cu consecinţa respingerii cererii ca in a d m isib ili, întrucât o atare soluţie este supusă num ai recursului la instanţa ierarhic su p e rio a ri, astfel cum prevede art. 132 alin. (4) NCPC. Prin urm are, d a c i instanţa d e ape) constată că au fost încălcate norm ele de com ­ p e te n ţi, va adm ite apelul, va anula hotărârea apelată şi va dispune trim iterea c a u îe i sp re ju d e ca re instanţei com petente (din punct d e vedere m aterial, teritorial exclusiv sau potrivit com petenţei terito riale de drept com un) o ri u n u i a lt organ cu activitate ju risd ic­ ţională com petent, pe când încălcarea norm elor de com petenţă g e n e ra li a instanţelor judecătoreşti va fi sancţionată cu respingerea cererii ca inadm isibilă. A preciem că nu este p o s ib ili trim iterea repetată a cauzei spre ju decare instanţei com petente sau altui organ cu activitate jurisdicţională com petent nici în tem eiul art. 480 alin. (4) [ca şi în ipoteza d e la alin. (3)], întrucât dacă necom petenţă m a te ria li şi te rito ria li exclusivă nu a fost v a lo rific a ţi în prim ul apel {pentru c i nu a fo st in vo ca ţi în condiţiile legii ia prim a instanţă), ea nu va m ai putea fi invocată nici ulterior (în recurs sau într-o e v e n tu a li rejudecare), iar necom petenţă generală {chiar d a c i este in vo ca ţi în apel d u p i rejudecare) nu ar putea conduce la o n o u i trim itere spre rejudecare, ci im plică anularea hotărârii prim ei instanţe şi respingerea cererii ca inadm isibilă, sens în care textul dispune în m od expres. Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 130 N CPC, ce re g le m e n te a zi regim ul de invo­ care a excepţiei de ne co m p e te n ţi, s-a intenţionat lim itarea posibilităţii de reiterare a unei excepţii pe baza unor tem eiuri noi sau invocarea de către părţi ori de către in sta n ţi din oficiu a unor excepţii privind com petenţa care nu au fost valorificate şi soluţionate în ciclu rile procesuale precedente, pe când regim ul de invocare reglem entat de codul ante­ rior, fiind m ai perm isiv (cel puţin în condiţiile de dinainte de Legea nr. 202 / 2 0 1 0 ), condu­ cea la regenerarea unui litigiu şi repetarea unor cicluri procesuale cu urm ări păguboase cel puţin pentru durata rezonabilă a procedurii; or, term enul optim şi previzibil al derulă­ rii procedurii ju d iciare, statuat cu valoare de principiu în art. 6 N CPC, are un înţeles chiar mai strict, astfel c i era necesară şi adoptarea unor norm e m ai ferm e ori ch iar restrictive, de natură a-l transform a din deziderat în realitate. 916

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 480

în să , d a c i se pronunţă o decizie d e adm itere a apelului şi de trim itere la prima instanţă în baza art. 4 8 0 alin. (4), pentru nerespectarea regulilor de com petenţă, în ape­ lul declarat îm potriva hotărârii pronunţate d e instanţa com petentă se poate ajunge la o n o u l trim itere spre rejudecare în condiţiile art. 480 alin. (3), dacă sunt îndeplin ite cerin­ ţele norm ei; ulterior însă, într-un nou ciclu procesual, nu va m ai fi posibilă trim iterea spre rejudecare "1în tem eiul art. 480 alin. (3) sau (4). C. A n ularea hotărârii apelate ş i ju d e ca re a în fo n d în că zu i com petenţei de prim a instanţă a instanţei d e apel. Articolul 4 8 0 alin. (5) NCPC reprezintă o ipostază a norm ei anterioare, astfel că, dacă instanţa de apei va reţine, în aceleaşi condiţii, încălcarea norm ei or de com petenţă m aterială, constatând că ÎI revine com petenţa de soluţionare a cauzei în prim ă instanţă, va anula hotărâre atacată şi va judeca în fond (deci, în primă instanţă), pronunţând o hotărâre susceptibilă, după caz, de apei sau de recurs. O prim ă diferenţă esenţială între anularea hotărârii atacate urm ată de judecarea procesului evocând fondul în condiţiile art. 4 8 0 alin. (3) şi anularea hotărârii după adm iterea apelului şi constatarea com petenţei de prim ă instanţă a instanţei de apel în condi­ ţiile art. 4 8 0 alin. (5) este aceea că, în prim a ipoteză, instanţa de apel va ju d e ca potrivit regulilor aplicabile în apel, ţinând cont de lim itele efectului devo lutiv al apelului, astfel cum acestea sunt reglem entate prin dispoziţiile art. 477 şi art. 4 7 8 NCPC, pe când în ipo­ teza art. 480 alin. (5) instanţa, după adm iterea apelului şi anu larea hotărârii apelate, va judeca pricina potrivit dispoziţiilor de procedura de la prim a instanţă; ulterior, soluţio­ nând cauza în prim a instanţă, hotărârea ce va fi pronunţată în fond va fi sup u să apelului sa u recursului, după caz, dacă hotărârea prevăzută de lege pentru acei litigiu este sus­ ceptibilă de apel sau d e recurs, sens în care dispune art. 4 8 0 alin. (5) partea finală. A doua distincţie în tre cele două ipoteze priveşte calea de a ta c a recursului, pentru cazul în care hotărârea asupra acelui litigiu este susceptibilă de recurs (art. 4 8 0 alin. (6 )], întrucât decizia d e adm itere a apelului şi anulare a hotărârii atacate în tem eiul art. 480 alin. (3) nu este susceptibilă de recurs m ai înainte d e pronunţarea instanţei de apel în evocarea fondului, care pot fi două m om ente procesuale diferite. De altfel, în acelaşi sens s-a stabilit şi prin Decizia nr. XXXII 1/2007, pronunţată de Secţiile U nite a le înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, raţiunile respectivelor dezlegări în drept fiind valabile şi sub im periul noului cod. Pe de altă parte, decizia instanţei de apel pronunţată în condiţiile art. 480 alin. (S) este susceptibilă d e recurs dacă hotărârea apelată era ea în săşi atacabilă şi cu apel şi cu recurs, astfel cum rezultă din interpretarea p e r a contrario a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală NCPC; soluţia este identică şi în cazul adm iterii apelului şi anulării sentinţei, în tem eiul art. 4 8 0 alin. (4) NCPC, cu consecinţa trim iterii cauzei spre ju decare instanţei com petente sau unui alt organ cu activitate jurisdicţională ori de respingere a cererii ca inadm isibile. D. A n ularea hotărârii apelate pentru alte m otive d e nulitate. A rticolul 4 8 0 alin. ( 6 ) stabileşte că atunci când se constată că există un a lt m o tiv de nulitate decâ t ce l privind necom petenţă p rim e i instanţe (ipoteza de la alin. (5) al art. 480], iar prim a instanţă a judecat în fond, instanţa d e apel, anulând în to t sau în parte procedura urm ată în faţa pri­ m ei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine p rocesul sp re ju d e ca re , pronunţând o hotă­ râre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.

115 M. TUbâreâ, Legea n r 2 0 2 /2 0 1 0 , p . 120.

CARMgN NesfiniI

917

A rt. 481

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

So luţia e$te posibilă, spre exem plu, în cazul în care instanţa de dpel constată că pri­ cina a fo st judecată în lipsa părţii care nu a fo st legal citată, astfel în cât, dacă nu dispune trim iterea cauzei spre rejudecare în contextul tezei a ll-a din art. 480 alin. (3), va adm ite apelul, va anula hotărârea apelată şi va reţine procesul pentru judecare, evocând fondul. Totodată, aceeaşi soluţie va fi posibilă ori de câte ori instanţa de apel constată carac­ terul întem eiat a l criticilo r apelantului sau, din oficiu, în condiţiile unuf a pel devolutiv p o trivit art. 4 7 6 alin. (2), invocă vreun m o tiv de nulitate absolută a hotărârii, conform art. 178 alin. (1) NCPC sau a lt m o tiv de ordine publică, potrivit art. 479 alin. (1) teza finală; spre deosebire de instanţă, apelantul poate Invoca prin m otivele de apel nu num ai motive de nulitate absolută (de exem plu nesem narea m inutei - art. 401 alin. (2)], ci şi m otive de nulitate relativi altele decât cel decurgând din încălcarea norm elor privind legala sa citare [particularizata prin art. 480 alin. (3)], dacă acele m otive sunt apte de a fi valorificate prin calea de atac, dat fiind regim ul invocării nulităţilor relative [art. 178 aiin. (2)-(5)J. Hotărârea pe care instanţa de apel o va pronunţa în evocarea fondului va fi supusă recursului, dacă este cazul. E. A n ularea hotărârii în ca zu l u n u i a p e l nedevolutiv. Soluţia d e adm itere a apelului şi anulare (iar nu de schim bare) a hotărârii atacate este posibilă şi în ipoteza unui apel nedevolutiv [art. 4 7 6 alin. (3) NCPC] a cărui prem isâ este pronunţarea unei hotărâri de prim a instanţă pe fondul cauzei sau pe calea unei excepţii, iar prin m otivele de apel se invocă o excepţie care conduce la respingerea, anularea cererii de ch em a re în ju d e ­ cată sau la trim iterea dosarului la instanţa com petentă (deci se critică soluţia dată unei excepţii de necom petenţă ori se in v o c i prin m otivele de apel necom petenţâ generală a instanţelor judecătoreşti, singura care poate fi invocată în o rice stare a p r ic in ii-a r t . 130 alin. (1) NCPC).

A ri. 4 8 1 . N eîn rău tăţirea situ a ţie i în propria ca le de atac. A pelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie m ai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consim te expres la aceasta sau în cazurile anum e prevăzute de lege. C O M E N T A R IU 1. N o n re fo m a tio in p e iu s. Excepţii. Principiul non reform atio in p eiu s îşi găseşte reglem entarea şi în noul cod şi presupune ca apelantului s ă nu is e înrăutăţească situaţia în p ro p ria ca le de atac; cu toate acestea, principiul cunoaşte două lim itări. Astfel, apelantul însuşi poate consim ţi expres fa înrăutăţirea situaţiei sale în calea de atac pe care a declanşat-o, după cum pot exista anum ite cazuri prevăzute d e lege prin care se derogă de la aceasta regulă. 2. C o n sim ţăm ân tu l expres al a p e la n tu lu i. Form e d e m an ifestare. în prim a situaţie, acest consim ţăm ânt poate fi m anifestat p rin cerereo de apel, în raport cu criticile pe care le form ulează şi soluţia pe care o preconizează în calea de atac, dar exprim area acordului în acest sens poate avea loc şi la solicitarea expresă a instanţei de apel, consim ţăm ântul apelantului urm ând a fi consem nat în încheierea de şedinţă. Ori de câte ori acest acord nu reiese în m od neechivoc din actele de p ro ce d u ri pro­ venind de la apelant, instanţa va trebui să se edifice asupra respectivei m anifestări de voinţă, în tem eiul rolului său în aflarea adevărului, conform art. 22 alin. (2) NCPC, în tru ­ 918

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 481

cât legea prevede necesitatea unui consim ţăm ânt expres al apelantului, astfel în cât el nu poate fi dedus din acte sau fapte care l-ar putea presupune. 3. C azuri an u m e prevăzute d e lege. Excepţia au to rită ţii d e lucru ju d e ca t. Există însă şi cazuri în care legea p erm ite înrăutăţirea situaţiei apelantului în propria sa cale de atac, situaţie în care consim ţăm ântul apelantului nu este necesar, regula fiind operantă chiar îm potriva voinţei lui. Un astfel de caz de derogare expresă de la regula non reform otio in p eiu s este cel reglem entat de art. 432 N CPC şi, în apel, operează p rin invocarea excepţiei a u to rită ţii de lucru ju d e c a t în faţa instanţei d e apel. Excepţia autorităţii de lucru ju d e cat este o excepţie procesuală de fond, absolută, de ordine publică, reglem entată prin dispoziţii cu caracter im perativ, fiind m enită să asigure stabilitate raporturilor ju rid ice şi eficienţă întregii activităţi judiciare. Ca atare, ea poate fi invocată de către instanţă sau de către părţi în o rice stare a pri­ cinii, chiar şi în faţa instanţelor de recurs1". Deşi textul foloseşte sintagm a „poate fi invocată de instanţă", ju decătorului îi revine obligaţia de a respecta autoritatea lucrului judecat, indiferent care este conduita proce­ suală a părţilor în raport de excepţia analizată, astfel încât el va trebui să invoce autori­ tatea d e lucru judecat. Articolul 432 teza finală N CPC prevede cu titlu d e noutate excepţia de la regula tradi­ ţională aplicabilă în căile de atac (nu d o ar în apel) - non reform otio in p eiu s întrucât, ca efect al adm iterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată. Apreciem că, deşi soluţia pare una radicală, este o înrăutăţire aparentă a situaţiei ju rid ice a titularului căii de atac, întrucât acesta a beneficiat plenar de garanţiile regulii enunţate în cadrul procesului originar, finalizat prin hotărârea judecătorească definitivă peste a cărei autoritate d e lucru ju d e cat a intenţionat să treacă, iniţiind un nou proces asupra unei chestiuni tranşate d e o instanţă anterioară. în concordanţă cu caracterul de ordine publică al excepţiei autorităţii de lucru ju d e­ cat, reform otio in p eiu s este form a cea m ai energică de a se im pune respectarea funcţiei ju risdicţio nale a hotărârii judecătoreşti şi m ijlocul cel m ai eficient de asigurare a coeren­ ţei circuitului civil, precum şi d e păstrare a ordinii juridice. Pe de altă parte, încălcarea autorităţii de lucru judecat este plasată distinct în rândul m otivelor de nelegalitate pentru care poate fi prom ovat recursul (art. 488 alin. (1) pct. 7 N CPC], ceea ce subliniază o dată în plus im portanţa şi ponderea acestei reguli în derula­ rea oricărei proceduri judiciare. Invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat poate avea loc după cum urm ează: a) într-un apel m o tiva t - dacă excepţia autorităţii de lucru judecat nu a fo st soluţio­ nată de prim a instanţă, va putea fi analizată prin observarea şi punerea ei în dezbatere fie din oficiu, fie prin invocare de către intim at, fiind d e presupus că apelantul nu va ridica în propria sa cale de atac excepţia care îi va îngreuna, aparent, situaţia în calea sa de atac. Dacă însă a fost dezbătută la fond, părţile nu o po t reitera cu valoarea unui m otiv de ordine publică, iar instanţa de apel nu o va putea invoca din oficiu şi nici să reaprecieze asupra ei decât dacă lim itele devoluţiunii includ, explicit sau im plicit, soluţia dată excep­ 111 l . C . C J . , s . c iv . %\ d e p r o p r . i n t . , d e c . c iv , n r . 4 9 0 9 /2 0 1 0 , n e p u b l l c a t â .

Ca h m s n N s g r il Â

919

A rt. 482

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

ţiei de prim a instanţă ori a fost soluţionată în legătură cu o dispoziţie aflată în depen­ denţă cu so luţiile din dispozitiv atacate [art. 477 alin. (1)]; b) în cazul în care este învestită cu un apel nem otivat, devolutiv în condiţiile art. 476 alin. (2) NCPC, instanţa de apei nu va fi în m ăsură să reaprecieze asupra excepţiei auto­ rităţii de lucru judecat dezbătută lâ fond, iar soluţia apelată nu este pronunţată pe calea acestei excepţii, pentru că, în acest context, „instanţa de apel se va pronunţa, în fo n d , num ai pe baza celor invocate la prim a instanţă"; dacă excepţia nu a fost invocată la prim a instanţă, instanţa de apel o va putea invoca din oficiu, potrivit art. 479 alin. (1) teza finala, ceea ce este şi la îndem âna părţilor. Dacă se reţine caracterul întem eiat al excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa d e apel va adm ite a p e lu lv a anula hotărârea apelată, iar, în evocarea fondului, va res­ pinge cererea ca inadm isibilă. So luţia este valabilă atât în cazul încălcării autorităţii d e lucru judecat a dispozitivului, cât şi a co n sideren telor decisive ş i d ecizo rii ale unei hotărâri definitive anterioare, în tru ­ cât autoritatea d e lucru ju d e cat este ataşată nu num ai dispozitivului, ci şi consideren­ telor hotărârii, considerente care sprijină soluţia (decisive) sau prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă care nu îşi găseşte corespondent în dispozitiv (decizorii), astfel cum dispune art. 430 alin. (2) NCPC. Totodată, într-o pricină ulterioară va putea opera autoritatea de lucru judecat şi a unor considerente indiferente (prin care s-au dat dezlegări unor problem e de drept ce nu aveau legătură cu judecata acelui proces), considerente (de drep t) greşite sau care cuprind constatări de fa p t care prejudiciază partea, cuprinse într-o hotărâre anterioară şi îm potriva cărora nu s-a făcu t uz de atacarea lor separată, în condiţiile art. 461 alin. (2) NCPC; prin prom ovarea apelului îm potriva acestor considerente, ele puteau fi înlăturate din cuprinsul hotărârii şi, eventual, înlocuite; în caz contrar, ele au căpătat autoritate de lucru ju d e cat şi vo r putea fi opuse într-o judecată viitoare.

A r t . 4 8 2 . C om p letare cu a lte norm e. D ispoziţiile de procedură privind ju d ecata în prim ă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, in m ăsura în care nu su n t potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol. C O M E N T A R IU 1. D isp o ziţiile p rivind ju d ecata în prim ă instanţă. Textul stabileşte caracterul de n o rm e de proced ură de d rep t com un în privinţa dispoziţiilor privind judecata în prim ă instanţă, norm e aplicabile şi în apel, în m ăsura în care nu su n t potrivnice prevederilor cuprinse în capitolul ce reglem entează această cale de atac. Aceste norm e de trim itere se regăsesc în cuprinsul Cărţii a ll-a a codului, „Procedura contencioasă", în cadrul Titlului I, începând cu Capitolul II „Judecata" şl include toate d is­ poziţiile până la Capitolul IV „H otărârile judecătoreşti", ca şi toate secţiunile acestui capi­ tol, până la Titlul II „C ăile de atac". Prin urm are, aceste dispoziţii edictate în cod pentru reglem entarea procedurii con­ te ncioase în faţa prim ei instanţe sunt aplicabile şi în apel, în m ăsura în care nu contravin d isp oziţiilo r sa le sp ecifice.

920

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 482

2. D isp o ziţii d e p ro c e d u ri p rivind ju d ecata în prim ă Instanţă referito are la a p e l. în m ăsura în care instanţa de apel consideră necesar, procedura ce se derulează în calea de atac va fi scindată, ca şi la prim a instanţă, în cele două etape procesuale: „Cercetarea procesului" care se regăseşte reglem entată în Subsecţiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul I al Cărţii a ll-a şi „D ezbaterea în fo n d a p rocesului', plasată în Subsecţiunea a 3-a din cadrul aceluiaşi capitol. Astfel, art. 238 N CPC stabileşte că, la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estim a durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de îm prejurările cauzei, astfel în c it procesul să fie soluţionat într-un term en optim şi previzibil; această durată va fi consem nată în încheiere; judecătorul va putea reconsidera această durată pentru m otive tem einice, după ascultarea părţilor Deşi etapa cercetării procesului la prim a instanţă se derulează în cam era de consi­ liu111, cu citarea părţilor (art. 240 alin. (1)], legea stabileşte în mod derogatoriu câ, în căile de atac, deci şi în apel, cercetarea procesului, dacâ este necesară, s e va fa c e în şedinţă p u b lică (art. 240 alin. (2)]. Etapa dezbaterii în fo n d a procesului are loc însă în şedinţă pu blicâ , atât la prima instanţă [dacă nu su n t incidente excepţiile prevăzute de art. 244 alin. (3) şi (4)], cât şi în căile de atac; în aplicarea principiului prevăzut de art. 17 NCPC al publicităţii şedinţelor de judecatâ, date fiind prevederile im perative ale norm ei de la art. 240 alin. (2) NCPC, dar şi având în vedere că de asem enea cercetarea procesului, dacă este necesară în apel, va avea loc to t în şedinţă publică, rezultă câ etapa dezbaterii în fond, ulterioară acesteia, nu s-a r putea derula în cam era de consiliu, lipsind însăşi prem isa de la art. 244 alin. (3) şi (4) N C P C -c e rc e ta re a procesului în cam era de consiliu. Prin instituirea norm ei d e la art. 240 alin. (2) NCPC intenţia legiuitorului este expli­ cită în sensul aplicării în căile de atac a re g u lii publicităţii şed in ţei de ju d eca tâ , de vrem e ce a exceptat chiar şi cercetarea procesului (dacă este necesară) de la aplicarea regulii adoptate pentru prim a instanţă, şi anum e desfăşurarea acesteia în cam era de consiliu. 3. Prin cip iile fu n d a m e n tale şi d isp o ziţii generale. în apel sunt aplicabile şi dispozi­ ţiile titlului p relim in a r cuprinse în debutul codului, în care sunt reglem entate principiile ce guvernează derularea procesului civil în ansam blul său, dar şi dispoziţiile generale cuprinse în Cartea I care prevăd norm e generale privitoare la o rice procedură judiciară civilă, în m ăsura în care privesc caiea d e atac sau instituţii incidente în apel. în plus, Capitolul I din Titlul II „C ăile de atac" al Cărţii a ll-a cuprinde d isp oziţii generale, aplicabile în toate caile de atac, atât ordinare (apelul), cât şi extraordinare (recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea}. 4. N o rm e referitoare la apel cuprinse în p artea p ro ced u rilo r sp eciale. Pe de altă parte, şi în cadrul procedurilor speciale se pot regăsi dispoziţii referitoare la apelul decla­ rat îm potriva hotărârilor pronunţate în cadrul respectivelor proceduri, care, fiind norm e speciale, se aplică p rio rita r atunci când vin în concurs cu norm ele de drept com un în m ateria apelului, conform principiului sp ecialia generalibus derogant.

A s e v e d e a su p ro , e x p lic a ţiile d e U a rt. 2 4 0 re fe rito a re la m ă su rile tra n zito rii p e n tru p u n e re a în a p lic a re a n o u lu i C o d d e p ro ce d u ră civilă sta b ilite p rin a rt. XII d in Legea n r 2 /2 0 1 3 . CARMSN N SSRILÂ

921

A rt. 483

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Capitolul III. Căile extraordinare de atac

Secţiunea 1. Recursul A rt. ‘1 83 . O b iectu l ş i scop u l recu rsu lu i. In stan ţa com peten tă. (1) H otărâ­ rile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de leg e sunt supuse recursului. (2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate tn cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, con­ flictele de m uncă şi de asigurări sociale, în m aterie de expropriere, în cererile pri­ vind repararea prejudiciilor cauzate p rin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile In bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asem enea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de ap el în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prim ă instanţă sunt supuse num ai apelului. (3) Recursul urm ăreşte să supună înaltei C urţi de C asaţie şi Ju stiţie exam ina­ rea, în condiţiile legii, a conform ităţii hotărârii atacate cu regulile de drept apli­ cabile. (4) în cazurile anum e prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător. C O M E N T A R IU 1. O biectul recursului 2.1. H o tă râ ri ca re p o t f i a ta ca te cu recurs. Conform alîn. ( l ) a l a r t . 483, o prim ă categorie a hotărârilor care pot fi atacate cu recurs o reprezintă aceea a h o tărâ rilo r date în apel, adică, pe de o parte, hotărârile pronunţate în calea de atac o rd in a ri a apelului exercitată îm potriva hotărârilor date în prim ă instanţă, dacă legea nu prevede altfel, iar, pe de altă parte, hotărârile pronunţate în apelul exercitat îm potriva unor hotărâri date în ultim ă instanţă deşi, potrivit legii, ar fi tre b u it date în prim ă instanţă, după distincţiile făcute d e art. 466 NCPC. O a doua categorie a hotărârilor susceptibile de a fi rec urate o reprezintă aceea a hotă­ rârilor care, potrivit legii, se dau fă ră d rep t de apel. tn vechea reglementare, art. 282* CPC 186S prevedea care anum e hotărâri nu sunt supuse apelului. O asem enea reglementare nu se mai regăseşte în noul cod, dar logica m enţinerii dispoziţiei referitoare la posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor date fără drept de apel rezidă în aceea a existenţei unor acte norm ative speciale care pot să prevadă că hotărârile pronunţate în prim ă instanţă sunt supuse num ai recursului. în fine, a treia enum erare din te xt este m enită să acopere o rice situaţie în care legea a r putea prevedea că o anum ita hotărâre este supusă recursului, fie ca singură cale de atac, fie ca o a doua după exercitarea uneia care să fie denum ită şi reglem entată altfel decât apel (plângere, contestaţie etc.). în categoria hotărârilor supuse recursului se mai încadrează acelea care, potrivit legii, su n t supuse atât apelului, cât şi recursului, însă părţile litigante consim t să fie atacate direct cu recurs, în condiţiile art. 459 alin. (2). A ce st recurs, denum it în doctrină şi în jurisprudenţa ca fiind exercitat o m isso m edio, răm âne în continuare inadm isibil în situ a­ ţia în care nu sunt întrunite condiţiile textului anterior m enţionat. Astfel, pe lângă faptul că toate părţile trebuie să consim tă expres - fie prin în scris autentic, fie prin declaraţie 922

O C T A V A S P IN iA N V - M A W

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 483

v e rb a li dată în faţa instanţei care p ro n u n ţi h o ti rârea - cu privire la exercitarea directă a recursului, calea d e atac astfel exercitată nu poate privi decât încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drept m aterial. 1.2. H o tă râ ri n e su sce p tib ile d e o f i a to co te cu recurs. Cel de*al doilea alineat al art. 453 enum eră hotărârile care, potrivit noului cod, nu po t fi atacate cu recurs. Este vorba, în prim ul rând, de o serie de hotărâri pron u n ţa te de instanţele de apel, când apelul s-a exercitat îm potriva hotărârilor date de judecătorii în cauze având ca obiect unul din cele enum erate la art. 9 4 lit. a)-i), adică a tu n ci câ nd ju d e c ă tor iile au ju d e ­ ca t în p rim ă instanţă. Cu alte cuvinte, în cauzele prevăzute la art. 9 4 pct. 1 va avea loc o judecată în p rim i instanţă la judecătorie, iar apelul va fi singura cale de atac. ordinară, şi va fi ju d e ca t d e către tribunal. în al doilea rând, este vorba de hotărârile pronunţate în cererile privind navigaţia civilă ş i activitatea în porturi, conflictele de m uncă ş i d e asigurări sociale, în m aterie de expropriere, în cererile p rivin d repararea p reju d iciilo r ca m a te prin ero ri ju d icia re, pre­ cum şi în alte cereri evaluabile în b a n i în valoare de p â n ă la 5 0 0 .000 le i inclusiv. în cazul acestor cereri, identificate fie după obiect, fie după valoarea acestuia, şi indiferent cărei instanţe îi aparţine com petenţa judecării în prim ă instanţă, nu se poate exercita calea de atac a recursului. în fine, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele d e apel, indiferent de obiect sau de valoarea acestuia, atunci când legea prevede că hotărârea p rim e i instanţe este supusă n u m a i apelului. Se observă, aşadar, o restrângere a ariei ho tărârilo r care p o t f i atocate cu recu rs care, corelată cu posibilitatea ca anum ite categorii d e hotărâri să fie atacate num ai cu apel, configurează într-un m od mai pronunţat faţă de vechea reglem entare caracterul de cale extraordinară de atac rezervat recursului. Posibilitatea atacării num ai cu recurs a hotărârilor nesusceptibfle din apel, în condiţi­ ile art. 3 0 4 1 C P C 1865, deschidea practic calea unui recurs care nu avea nim ic extraordi­ nar în sine, din m om ent ce putea fi exercitat pentru o rice m otive, fie ele de nelegalitate ori de netem einicie. Era m ai degrabă un apel, în care însă părţile nu se bucurau de ace­ leaşi libertăţi procedurale pe tărâm ul probelor, al aderării la apel, al exercitării apelului provocat etc. 1.3. D isp o ziţii tranzitorii. Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013, „(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, republicata, se ap lică proceselo r pornite începând cu data de 1 ia n u a rie 2016. (2) în procesele por­ nite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decem brie 2015, n u s u n t su p u se recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a/'i) din Legea nr. 134/2010 p rivin d Codul de procedură civilă, republicată, în cele p rivin d navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de m uncă ş i de asigurări sociale, în m aterie de expropriere, în cererile p rivin d repararea p reju d iciilo r cauzate prin ero ri jud iciare, precum ş i în a lte cereri evaluabile în b a n i în valoare de p â n ă la 1 .0 0 0 .0 0 0 le i inclusiv. De asem enea, în aceste p ro cese n u su n t su p u se recursu lu i hotărârile d a te de instanţele de a p e l în cazurile în care legea prevede câ hotărârile d e p rim ă instanţă sunt su p u se n u m a i a p e lu lu r. 2. Scopul recursului. Cel de-al treilea alineat al art. 483 arată care este scopul recursului, astfel cum este reglem entat în noul cod: recursul este gândit, pe de parte, ca o cale de atac a cărei judecată intră de regula în com petenţa înaltei Curţi de Casaţie ş i Ju stiţie şi, pe de

O C T A V IA S P I N S A N U - M A W

923

A rt. 483

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

altă parte, ca o cale de atac care se poate exercita exclusiv pentru m otive de ne legalitate, n u ş i de netem einicie. Faptul c l recursul se poate exercita num ai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate re zu lţi şi din structura art. 488, care prevede expres şi lim itativ m otivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel în cât s l p e rm itl instanţei d e recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt. Recursul urm ăreşte aceiaşi scop, al verificării conform ităţii h o tlrâ rii atacate cu regu­ lile d e drept aplicabile, şi atunci când nu este de com petenţa în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci a unei instanţe d e alt grad, care este ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, conform trim iterii pe care alin. (4) al art. 483 o face la regula conţi­ nută în alin. (3). în acest context, trebuie rem arcat c l dispoziţiile art. 461 alin. (2) - referitoare la situaţia a t a d r ii doar a considerentelor h o t lr â r ii- d e ş i su n t cuprinse într-un capitol des­ tin at în general căilor de atac, sunt d o a r parţial com patibile cu structura recursului. Astfel, d a c i alin. (1) al art. 461 c o n sa c ri regula general v a la b ili conform căreia calea de atac se îndreaptă îm potriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii, alin. (2) al aceluiaşi text prevede câteva situaţii în care calea de atac poate să vizeze considerentele h o tlrâ rii sau num ai pe acestea, şi anum e: când s-au dat delegări unor problem e de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces, când s-au dat dezlegării greşite unor problem e de drept sau când considerentele cu p rin d constatări d e fa p t ce prejudiciazăr partea. A c e a stl u ltim i ip o te z l nu se poate încadra în niciunul dintre m otivele de recurs reglem entate de art. 488 N CPC, care sunt în actuala reglem entare num ai m otive de nelegalitate. Dacă s-ar accepta ideea c l recursul se poate exercita îm potriva considerentelor hotărârii în oricare din situaţiile enunţate de art. 461 alin. (2), adică inclusiv pentru constatarea g re ş iţi a unei situaţii de fapt, a r însem na ca întregul efort al noii re g le m e n tlri de a face din recurs o veritabilă cale de atac e xtra o rd in ari s l fie zădărnicit 3. Instanţa c o m p e te n tl. Ca regulă, dat fiind c l tribunalul devine potrivit noului cod instanţa cu plenitudine de co m p e te n ţi, iar curtea de apel este cea care ju d e c i apelurile îm potriva hotărârilor date de tribunale în prim ă in sta n ţl, înalta C urte de Casaţie ş i Ju stiţie este cea care are în co m p e te n ţi judecata recursurilor. Această r e g u li este e x p rim a ţi fără echivoc în art. 483 alin. (3). Cu toate acestea, e x iş ti situaţii anum e p re v lzu te de lege în care instanţa co m p eten tl este instanţa iera rhic superioară celei care a pronunţat h o tlrâ re a atacată şi aceasta nu este în a lta Curte. Spre exemplu, potrivit art. 132 alin. (4) NCPC, h o tlrâ re a prin care instanţa se declară necom petentă şi respinge cererea ca inadm isibilă întrucât este de com petenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de com petenţa instanţelor rom âne este supusă num ai recursului la instanţa ierarhic superioară; hotărârile date în baza recunoaşterii pretenţiilor în condiţiile art. 436 NCPC pot fi atacate doar cu recurs la instanţa ierarhic superioară; potrivit art. 440 NCPC, hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între p lrţi poate fi atacată, pentru m otive procedurale, num ai cu recurs la instanţa ierarhic superioară; h otlrârea care constat! perim area este su p u si recursului, la instanţa ierarhic superioară, în term en de 5 zile de la p ro n u n ţa re -a rt. 421 alin. (2) NCPC; îm potriva încheierii de suspendare a judecării procesului se poate prom ova recurs, în m od separat, la instanţa ierarhic superioară - art. 414 alin. (1) NCPC; hotărârile prin care se ia act d e renunţarea la judecată sau cele privind renunţarea la însuşi dreptul pretins sunt supuse recursului la instanţa ierarhic superioară, astfel cum dispun art. 406 alin. (6) şi art. 410 NCPC etc. 924

O C T A V A S P IN iA N V - M A W

A rt. 484

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A r t . W l * Su sp end area executării. (1) Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la străm utarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anum e prevăzute de lege. (2) La cererea recurentului form ulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, m otivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). C ererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cere­ rea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute ia art. 718. în cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de p e dispozitivul hotărârii atacate cu recurs. (3) C ererea se judecă în cam era de consiliu, cu citarea părţilor printr-un agent procedural al instanţei sau prin alt salariat al acesteia ori p rin m odalităţile prevă­ zute la art. 154 alin. (4) şi (5), după cum urm ează: 1. de u n com plet anum e constituit, form at din 3 judecători, în condiţiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanţa de recurs; 2. de com pletul de filtru, după ce acesta a fost desem nat, în cazurile prevăzute la art. 493; 3. de com pletul care judecă recursul pe fond, în cazul în care s-a fixat term en în şedinţă publică. (4) Term enul de judecată, pentru care se face citarea, se stabileşte astfel încât să nu treacă m ai m ult de 10 zile de la prim irea cererii de suspendare. (5) C om pletul se pronunţă, în cel m ult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere m otivată, care este definitivă. (6) La judecata cererii de suspendare părţile trebuie să fie reprezentate de avo­ ca t sau, când este cazul, de consilierul juridic. (7) Pentru m otive tem einice, instanţa de recurs poate reveni asupra suspen­ dării acordate, dispoziţiile alin. (3)-(5) şi (6) aplicându-se în mod corespunzător, C O M E N T A R IU 1. Su sp en d area d e drep t. Alineatul (1) al art. 484 prevede situaţiile în care p rin exer­ citarea recursului se suspendă de d rep t executarea hotărârii atacate, adică fără a fi nece­ sară o cerere a părţii în acest scop. Situaţiile enum erate d e text sunt aceleaşi ca şi în vechea reglem entare şi vizează acele îm prejurări în care, în eventualitatea adm iterii recursului, întoarcerea executării ar fi anevoioasă ori de-a dreptul im posibilă: străm utarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a o rică ro r lu cră ri având o aşezare fixa. Credem însă că în ceea ce priveşte străm utarea de hotare s-a produs o necorelare a textelor, întrucât cererile având acest obiect sunt reglem entate d e art. 9 4 pct. 1 lit. f) şi, conform art. 483 alin. (2), nu sunt susceptibile de recurs. Faptul că aceste cereri sunt m enţionate în art. 484 nu deschide calea recursului îm potriva hotărârilor prin care se soluţionează respectivele cereri; pur şi sim plu dispoziţiile referitoare la suspendarea executării hotărârii nu le su n t aplicabile. La situaţiile enum erate m ai sus, textul din cod m ai adaugă în m od acop erito r şi even­ tualele a lte ca zu ri a n u m e prevăzute de lege. Spre exem plu, potrivit art. 1063 alin. (3)

O C T A V tA S P IN g A N U - M A W

925

A rt. 484

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

NCPC, recursul form ulat îm potriva încheierii prin care instanţa se p ro n u n ţi asupra cererii d e restituire a cauţiunii este su sp ensiv de executare. 2. Suspendarea facultativă. Pentru alte situaţii decât cele la care se referă alin. (1), suspendarea executării nu m ai este obligatorie, ci se poate acorda sau nu de către instanţă în urm a judecării cererii form ulate de partea interesată, adică de către recurent. Instanţa com petentă să ju d ece cererea de suspendare a executării este instanţa sesi­ zata cu judecarea recursului şi to t la această instanţă se şi depune cererea. 3. C o n d iţiile cererii de su sp en d are. Pentru a sesiza în mod corect instanţa de recurs cu judecata unei cereri d e suspendare a executării, recurentul trebuie să o bserve exigen­ ţele art. 4 8 4 alin. (2). Astfel, cererea de suspendare trebuie să fie form ulată cu respectarea dispoziţiilor art. 83 alin. (2) şi (3), adică num ai d e un avocat sau d e o persoană licenţiată în drept, după distincţiile cuprinse în articolul m enţionat. în m od evident, cererea trebuie m otivata, deşi textul nu arată acest lucru în mod expres; îndatorirea rezultă din art. 148 alin. (1) care prevede, ca o regulă general aplicabilă, obligaţia m otivării oricărei cererii adresate instanţelor judecătoreşti. în plus, art. 484 alin. (2) prevede câ instanţa poate dispune m otivat suspendarea executării; or, pentru a putea proceda astfel, instanţa trebuie să ştie care sunt, în opinia recurentului, m otivele care justifică o asem enea m ăsură excepţională. Cererea d e suspendare trebuie în so ţită de o copie certificată a cererii d e recurs, tar când cererea se face înainte ca dosarul cauzei sa fi fost trim is instanţei de recurs, trebuie în so ţită şi de o copie legalizată a dispozitivului hotărârii recurate. Prin această exigenţă suplim entară legiuitorul a urm ărit ca instanţa de recurs să aibă la dispoziţie - chiar şi în lipsa dosarului in te g r a l-a c e l m inim de inform aţii în legătură cu pricina care să-i perm ită a hotărî cu celeritate şi în m od eficient asupra cererii de suspendare. 4. C au ţiu n ea. O altă m ăsură care va accelera judecata cererii de suspendare este aceea conform căreia cauţiunea se achită în avans, iar dovada achitării acesteia se depune de către recurent odată cu cererea de suspendare. în vechea reglem entare, cauţiunea se stabilea d e către instanţă printr-o încheiere prem ergătoare, cu citarea şi ascultarea părţilor, ceea ce făcea destul de dificil ca cererea propriu-zisă să se soluţioneze cu suficientă celeritate şi în mod necesar înaintea recursului. Cuantum ul cauţiunii este actualm ente determ inabil după criteriile din art. 718 alin. (2} şi (3) NCPC. în practica ju diciară s-a statuat că neîndeplinirea obligaţiei de depunere a cauţiunii conduce la concluzia nerespectării condiţiilor legale pentru adm iterea cererii de suspen­ dare a executării hotărârii, astfel în cât cererea se va respinge ca neîntem eiată. Contrar so lu ţiilo r jurisprudenţiale, în doctrină111s-a apreciat că sancţiunea nerespectării obligaţiei d e depunere a cauţiunii va fi respingerea cererii de suspendare a executării ca inadm isi­ bila, din m om ent ce obligaţia depunerii cauţiunii reprezintă o condiţie de adm isibilitate a cererii de suspendare a executării silite, prelim inară analizării tem einiciei acesteia. Credem că această ultim ă soluţie se va im pune în actuala reglem entare, deoarece, în caz de neplată a cauţiunii, instanţa nu va putea trece la analiza pe fond a cererii. 5. T im b ra ju l. Cererea de suspendare este supusă tim brajului, în condiţiile art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele ju d iciare de tim bru, taxa fiind una fixă.

O . T h e o b a r t , C M . t lt e , M . A . B i r b g , B . C r i s t e a , o e> . c i t . , p . 1 7 3 .

926

O C T A V A S P 1 N ÎA N V -M A W

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 484

6. Ju decata cererii. Cererea se ju d e c i în cam era de consiliu'*, conform art. 484 alin. (3). în vechea reglem entare, în lipsa unei atare prevederi, se aplica regula judecăţii în şedinţă publică. în vederea judecării cererii este obligatorie citarea părţilor, iar acestea trebuie s i fie reprezentate de avocat sau, după caz, d e consilier juridic. Aşadar, şt în privinţa cererii de suspendare a executării fo rm u la ţi în faţa instanţei d e recurs operează interdicţia ca părţile s l îşi susţină cauza în mod personal. Pentru celeritate, te rm e n u l fixat pentru ju d ecata cererii nu tre b u ie să fie m ai m are de 1 0 zile de la p rim irea acesteia, iar calculul te rm e n u lu i se face p o trivit art. 181 alin. ( 1 ) pct. 2. Com pletul care judecă cererea se d e te rm in i în funcţie de m om entul la care aceasta se înregistrează pe roiul instanţei de recurs. Astfel: a) docâ cererea s e înregistrează înaintea dosarului d e recurs p rop rlu - 2 is, atunci va f i repartizată unui com plet special constituit, form at din trei judecători, adică în acelaşi m od ca şi pentru judecata recursului; form ularea potrivit c ire ia com pletul este anum e constituit vrea să arate că nu este vorba despre com pletul care va judeca recursul sau care va realiza filtrul; cerinţa repartizării aleatorii va trebui, desigur, îndeplinită; b) dacâ d o sa ru l a fo s t deja înregistrat ş i s e aflâ în procedura filtru lu i, com pletul de filtru se va pronunţa şi asupra cererii de suspendare; c) în fine, dacâ d o sa ru l de recurs a trecut d e procedura filtru lu i, cererea se va judeca de com pletul căruia i s-a repartizat judecata recursului. în oricare dintre situaţii, com pletul se pronunţă în aceeaşi zi în care au loc dezbaterile sau, în cazul am ânării pronunţării, în cel m ult 4 8 de ore d e la judecată. Hotărârea dată în cererea de suspendare este o încheiere, ea trebuie m o tiv a ti şi, potrivit art. 4 8 4 alin. (5), este d e fin itivi. Această soluţie era adoptată jurisprudenţial şi sub regim ul Codului de procedură civilă anterior, în sensul că, deşi din coroborarea dispoziţiilor art. 300 alin. (3) cu art. 403 alin. (3) CPC 1865 se putea prefigura posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii de suspendare, atunci când încheierea rec urată era pronunţată într-un dosar de recurs, recursul îm potriva încheierii de suspendare era privit ca inadm isibil121. Cum existau însă şi soluţii contrare, intervenţia legislativă este binevenită şi logică în acelaşi tim p: din m om ent ce hotărârea instanţei de recurs asupra recursului însuşi nu este supusă niciunei căi d e atac, cu atât mai m ult încheierea prin care instanţa se pro­ nunţă asupra unei m ăsuri până la judecata recursului trebuie s i a ib i acest regim juridic. Din p ic a te , sub im periul noului cod, există şi situaţii care atenuează acest principiu, spre exem plu, în m ateria recuzării, art. 53 alin. (1) N CPC prevede în mod expres că deşi hotărârea prin care se soluţionează cauza este definitivă, încheierea prin care se res­ pinge recuzarea poate fi atacată cu recurs. 7. R evenirea asu p ra su sp e n d ării. Revenirea asupra suspendării acordate se rea­ lizează printr-o procedura sim etrică celei prin care s-a acordat suspendarea executării

111 D isp o ziţiile tra n zito rii c u p rin s e in a rt. X II d in le g e a nr. 2 /2 0 1 3 n u afe cte a ză a c e a stă p re ve d e re , d a t fiind ca ra cte ru l sp e c ia l a l n o rm e i. 121 în a ce st se n s, a se v e d e a l.C .C J., s. civ. $i d e propr. in t., d e c. nr. 2 6 2 9 /2 0 0 6 ; l.C .C J., s . civ. ţi d e p ropr. int., d e c. nr. 3 3 â â / 2 0 0 2 ,în B.J, B aza d e d ate ; l.C .C J., co m p l, 9 Ju d ., dec. nr. 1 7 0 /2 0 0 6 , tn B.J, Ba2a d e d a te . în ace laşi sens, a s e v e d e a s i l.C .C J., d e c. nr. 1 7 4 /2 0 0 6 , nr. 1 1 4 /2 0 0 6 ţi nr. 1 1 5 /2 0 0 6 . to a te cita te în Q . B o ro i. 0 . S p in e o n u M otet, o p . cit., p. 5 4 i şl 545.

O C T A V iA S P I N g A N U - M A W

927

A rt. 485

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

hotărârii recurate, în acest sens fiind relevante dispoziţiile alin. (7) al art. 484 care trim it fa alin. (3)~(6) din acelaşi articol. Aşadar, revenirea asupra suspendării executării nu este o procedură care să se declanşeze din oficiu, cf Io cererea p ă rţii interesate. A lineatul (7) nu face trim itere şi la dispoziţiile alin. (2) şi credem că aceasta se explică prin aceea că nu se pune problem a plăţii vreu nei cauţiuni, iar actele la care se referă tex­ tul m enţionat au fost deja depuse odată cu cererea d e suspendare. A lineatul (2) prevede însă şl form ularea cererii de suspendare prin avocat sau licen­ ţiat în drept prin trim itere la art. 83 alin. (2) şi (3) şi credem că, în cazul cererii de reve­ nire asupra suspendării, fiind vorba to t despre o cerere adresată instanţei de recurs, ea trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie în privinţa calităţii persoanei care o poate for­ m ula. Aceasta cu atât m ai m ult cu cât dispoziţiile alin. (6) referitoare la reprezentarea la judecata cererii se aplică f ă r i echivoc. Cum suspendarea se poate dispune printr-o încheiere m otivată, adică în prezenţa unor m otive tem einice, tot astfel se poate reveni asupra m ăsurii dispuse. A ceste m otive de revenire pot fi preexistente încuviinţării suspendării, dar instanţa să nu le fi cunoscut, fie din cauză că partea potrivnică celei care a cerut suspendarea nu s-a apărat corespunzător, fie din cauză că, în absenţa dosarului de recurs, instanţa nu a avut la îndem ână toate elem entele necesare pentru a se pronunţa pe deplin edificată. Trebuie rem arcat că, m ai ale s în situaţia soluţionării cererii de suspendare în ain te de înregistrarea dosarului d e recurs, acordarea sau nu a suspendării executării reprezintă o chestiune d e apreciere, în care flerul şi experienţa judecătorilor jo acă un rol însem nat. M otivele de revenire pot apărea şi ulterior, prin schim barea sem nificativă a îm p reju ­ rărilor care au determ inat instanţa să acorde suspendarea.

A r i* 4 8 5 * T erm en u l de recurs. (1) Term enul de recurs este de 30 de zile de la com unicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. D ispoziţiile art. 468 alin. (2)-(4), precum şi cele ale art. 469 se aplică în m od corespunzător. (2) D acă intim atul nu a invocat prin întâm pinare sau din dosar nu reiese că recursul a fo st depus peste term en, e l se v a socoti în term en. C O M E N T A R IU 1. Durata te rm e n u lu i. Principala noutate în privinţa reglem entării referitoare la ter­ m enul d e recurs rezidă în dublarea duratei acestuia de la 15 zile la 3 0 de zile, desigur cu excepţia situaţiilor în care legea prevede expres term ene d e recurs cu o altă durată. Spre exem plu, term ene speciale privind exercitarea recursului sunt prevăzute în cazul hotărârii de perim are - de 5 zile d e la pronunţare, potrivit art. 421 alin. (2) N CPC; potri­ v it art. 4 1 4 alin. (2), îm potriva încheierii prin care s-a d isp u s suspendarea, c i t şi îm p o ­ triva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului se poate declara recursul cât tim p durează suspendarea cursului ju decării procesului etc. 2. C alcu lu l term en u lu i. Ca regulă, term enul de recurs în cep e să curgă d e ia dota com unicării hotărârii care se atacă. De la aceeaşi dată curge term enul d e recurs, ch iar dacă această com unicare s-a făcut odată cu aceea a încheierii d e încuviinţare a executării silite, prin aplicarea corespunză­ toare a art. 468 alin. (2) privitor la apel.

928

O C T A V A S P 1 N ÎA N V -M A W

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 485

Printr-o prevedere care transpune p rin cip iu l echipolenţei, term enul d e recurs începe să curgă d e la m om entul depunerii cererii de recurs, dacă aceasta a fo st form ulată înainte de com unicarea hotărârii care se atacă, prin trim iterea făcută de art. 485 la disp02iţiile art. 468 alin. (3)"'. Tot în aplicarea principiului echipolenţei, practica judiciară a decis că term enul de declarare a căli de atac m al curge d e îa data la care partea a primit sub sem nătură copie de pe hotărâre, precum şl în cazul în care a cerut com unicarea acesteia unei alte părţi; în actuala reglem entare această soluţie este consacrată legislativ în art. 184 alin. (2) NCPC1*1. S-a mai decis că în cazul în care partea renunţă la com unicarea hotărârii instanţei de fond, îm p o triva căreia a declarat recurs, term enul de recurs curge de la dota renunţării 10 comunicare*3'; această Interpretare îşi are raţiunea în aceea că partea, renunţând la com unicare, are cunoştinţă de hotărâre şi consideră câ poate exercita calea d e atac în absenţa form alizării actului de luare la cunoştinţă prin com unicare. în aplicarea dispoziţiei din art. 102 alin. (2) CPC 1865, potrivit căreia term enele proce­ suale încep să curgă îm potriva părţii care a cerut com unicarea de la data când a cerut-o, s-a decis jurisprudenţial câ textul a reglem entat ipoteza în care o parte cere să i se com unice celeilalte părţi un act de procedură, de conţinutul căruia se presupune că ea a luat cunoştinţă, dar că textul nu se referă la ipoteza în care partea cere să i se com unice actul procesual respectiv pentru a lua ea însăşi cunoştinţă de conţinutul lui, de exemplu cu m enţiunea „pentru a putea uza de calea recursului". într-o atare situaţie, data la care a fost introdusă cererea de a i se com unica actul procesual nu poate fi considerată punct de plecare pentru curgerea term enului d e recurs141; credem că soluţia îşi păstrează actualitatea. Pentru procuror, term enul în cep e să curgă de la pronunţare, afară de cazurile în care a participat la judecarea cauzei, indiferent dacă participarea sa era obligatorie sau facul­ tativă, caz în care term enul curge d e la com unicarea hotărârii, soluţie consacrată şi în reglem entarea anterioara - art. 284 alin. (4) CPC 1865 şi practica judiciară dezvoltată pe m arginea acesteia'*1. 3. întreruperea termenului. în ceea ce priveşte întreruperea term enului d e recurs, sunt aplicabile dispoziţiile art. 469 care reglem entează cazurile în care intervine întreru­ perea term enului d e apel, respectiv: m oartea părţii care are interes să form uleze apel şi m oartea m andatarului căruia i s-a făcut com unicarea161. în practica judiciară s*a decis, sub im periul vechiului cod, că îm prejurări precum schim barea num elui în cursul procesului fără ca partea să fi încunoştinţat instanţa despre acest fapt sau declararea recursului îm potriva unei încheieri d e îndreptare a hotărârii nu sunt de natură să proroge term enul prevăzut de lege pentru introducerea recursului1’’.

4. Nerespectarea termenului. Sancţiune. Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) NCPC, nerespectarea term enului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea 11 Pen tru d e zvo ltări, a s e v e d e a ţi co m e n ta riu l d e la a rt. 488. I2) Pen tru d e zvo ltări, a se v e d e a j i co m e n ta riu l d e la a r t. 184. m C u rte a Su p re m ă , s, civ., d e c. nr. 1 3 0 7 /1 9 4 8 , tn J.N . nr. 9 -1 0 /1 9 4 8 , p. 5 0 8 , apud 6 . Boroi, O . Spineanu-M atei, op. c it., p. 54$, 141 Trib. S u p re m , s . civ., d e c. nr, 1 1 2 2 /1 9 7 0 , tn R e p e r t o r i u p . 3 9 1 , nr. 204, idem , p. 547. Is' A se v e d e a T rib . S u p re m , s . civ., d e c. nr. 1 1 9 S /1 9 7 2 , în R e p e rto riu II, p. 3 9 1 , nr. 2 0 5 , c ita tă în <3, Boroi,

O. Spineonu-M atei , o p . c it., p. 546. |B' Pen tru d e zvo ltări, a s e v e d e a ?l co m e n ta riu l d e ia a rt. 469. |,J A se v e d e a Trib. S u p re m , y civ.. d e c. nr, 1 1 4 8 /1 9 7 6 , în C.D. 1 9 7 6 . p. 2 5 0 ; T rib . S u p re m , s , civ,, dec. nr. 9 2 8 /1 9 7 6 , în C .D . 1 9 7 6 , p. 2 5 1 , cita te în 6 , Boroi, O. Spineanu-M atei, o p, c it,, p. 547.

O C T A V IA 5 P IN t A N U ‘ M A T g l

929

A rt. 486

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

din exercitarea dreptului, în afară de Cd2ul în care legea dispune altfel111. Această sanc­ ţiune se aplică şi în cazul nerespectării term enului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual. Din interpretarea art. 4 S5 alin. (2) rezultă că declararea recursului peste term en trebuie să fie invocată de intim at p rin întâm pinare sau această îm prejurare să reiasă din dosar. Cu alte cuvinte, nu s-ar putea ca această neregularitate să fie invocată ulte­ rior depunerii întâm pinării, iar pentru dovedirea ei să se încuviinţeze adm inistrarea de probe, altele decât actele dosarului. în schim b, în condiţiile regulatei invocări a depăşirii term enului de recurs, nicio d is­ poziţie nu opreşte instanţa să perm ită recurentului a dovedi că recursul a fost făcut în term en (de exem plu, prin depunerea la dosar a recipisei de predare la poştă a corespon­ denţei conţinând cererea d e recurs). în condiţiile vechiului cod, în cazul depăşirii term enului de recurs soluţia instanţelor era aceea a respingerii recursului ca tard iv declarat. Desigur că şi în actuala reglem entare, sancţiunea care intervine pentru nerespecta­ rea term enului procedural este aceea a decăderii, însă soluţia pe care urm ează a o pro­ nunţa instanţa în ceea ce priveşte calea de atac va fi aceea a a n u lă rii recursului. Aceasta în contextul în care art. 185 alin. (1) teza a ll-a NCPC prevede expres că actul de proce­ dură făcut peste term en va fi lovit d e nulitate. Credem că şi verificarea depunerii în term en a recursului intră în atribuţiile com ple­ tului d e filtru, în procedura instituită de art. 493 pentru recursurile care se ju d e că de către în a lta Curte de Casaţie şi Justiţie. Potrivit alin. (3) al textului de lege an terio r m enţionat, raportul întocm it în procedura de filtrare va verifica, printre altele, dacă recursul îndeplineşte cerinţele de form ă pre­ văzute su b sancţiunea nulităţii, iar una din aceste cerinţe este tocm ai cea referitoare la term enul de declarare a recursului. Dintre soluţiile pe care le poate pronunţa com pletul de filtru, conform alin. (5) al art. 493, cea care corespunde unei eventuale deficienţe privind nerespectarea term enului d e recurs este anularea recursului, dar aceeaşi soluţie se poate adopta şi de instanţele care soluţionează recursuri fără procedura de filtrare.

Ari* 1 8 0 . C ererea de recurs. (1) C ererea de recurs va cuprinde urm ătoarele m enţiuni: a) num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, num ele, prenum ele şi dom iciliul profesional al avocatului care form ulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denum irea şi sediul lor, pre­ cum şi num ele şi prenum ele consilierului juridic care întocm eşte cererea. Prezen­ tele dispoziţii se aplică şi în cazu l în care recurentul locuieşte în străinătate; b) num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa ori, după caz, denum irea şi sediul intim atului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) m otivele de nelegalitate p e care se întem eiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, m enţiunea că m otivele vor fi depuse printr-un m em oriu separat;

m P e n t r u d e z v o l t ă r i , a s e v e d e a ş i c o m e n t a r i u l d e Jd a r t . 1 8 5 .

930

O C T A V A S P 1 N ÎA N V -M A W

A rt. 486

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

e) sem nătura părţii sau a m andatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (2) La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de tim bru, conform legii, precum şi îm puternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic. (3) M enţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele m en­ ţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii- D ispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) răm ân aplicabile. C O M E N T A R IU 1. C uprinsul cererii şi docum ente ataşate. Prim ul alineat al articolului com entat con* ţin e elem entele obligatorii ale cererii de recurs şi, spre deosebire de form a din vechiul cod, sancţiunea aplicabilă în cazul lipsei unor m enţiuni se regăseşte reglem entată la sfâr­ şitul articolului, în alin. (3). Noutatea acestui prim alineat consta în aceea că, în afară de datele de identificare ale recurentului, cererea trebuie s i c o n ţin i ţi pe cele ale avocatului sau, respectiv, con­ silierului ju rid ic care întocm eşte cererea, lucru firesc în condiţiile în care s-a intenţionat ca în recurs părţile să nu poată com părea singure, ci doar asistate sau reprezentate de avocat, iar în cazul persoanelor ju rid ice de consilier juridic. în acest sens, au fo st adop­ tate prevederile art. 83 alin. (3) si art. 8 4 alin. (2) referitoare la reprezentarea convenţională a părţilor în recurs. în noua reglem entare, s-a renunţat la m enţiunea privind obligativitatea in d icirii de către recurentul care îşi are dom iciliul în străinătate a unui dom iciliu în Rom ânia, dar obligaţia unei atare alegeri până la prim ul term en de ju d e c a ţi a fost m enţinută în art. 156 NCPC. în Capitolul al ll-lea al Titlului IV rezervat c itir ii şi com unicării actelor de procedură, capitol cu aplicabilitate generală în toate fazele procesuale. In caz de nerespectare a acestei prevederi, nu există practic sancţiune, ci partea va fi c ita ti prin scrisoare recom andată ia dom iciliul din străinătate, conform tezei finale a art. 156. De asem enea, s-a renunţat la indicarea în cazul persoanelor ju rid ice a unor elem ente de identificare altele decât denum irea şl sediul, şi anum e: num ărul de înm atriculare în registrul com erţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înre­ gistrare sau, d u p i caz, codul fiscal sau contul bancar. F a ţi de vechea reglem entare, alin. (2) al art. 486 m ai prevede, pe lângă obligaţia ataşării dovezii privind achitarea taxei de tim bru, şi pe aceea a anexării îm puternicirii avocaţiale sau, după caz, a delegaţiei consilierului juridic. 2. Sa n cţiu n e . Sancţiunea prevăzută pentru lipsa oricăreia dintre m enţiunile la care se referă alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi a oricăruia dintre docum entele la care se referă alin. (2) este p re vă zu ţi generic ca fiind nulitatea. Felul şi regim ul nulităţii, în fiecare caz în parte, se determ ină însă după regulile prevăzute în Capitolul III, Titlul IV al Cărţii I, respectiv art. 174 şi urm. Astfel, considerăm c i în ceea ce priveşte lipsa m enţiunilor referitoare la datele de identificare ale recurentului şi 1a hotărârea care se atacă este vorba despre o nulitate condiţionată şi, fiind expresă, vătăm area produsă prin lipsa acestor m enţiuni se prezumă până la proba co n tra ri, conform art. 17S alin. (2). în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor referitoare la reprezentarea procesuală, conform art. 176 pct. 2 nulitatea este necondiţionata, în sensul că nu operează în funcţie O C T A V iA 5 P I N t A N U ‘ M A T g l

931

A rt. 486

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

d e existenţa unei vătăm ări, ceea ce înseam nă că n u este perm isă dovada contrară, adică a lipsei vătăm ării. în cazul în care din cerere rezultă că aceasta nu a fost form ulată de avocat sau îm p u­ ternicirea acestuia nu se depune la dosar, nerem edierea acesto r lipsuri în condiţiile legii atrage nulitatea cererii d e recurs. 3. D atele de id e n tifica re ale p ărţilo r. în prim ul rând, trebuie rem arcat că nulitatea este p re v ă zu ţi, în actuala reglem entare, num ai pentru lip sa d o telo r de identificare a le re cu re n tu lu i sau reprezentantului acestu ia, m enţio nate la lit. a) din p rim ul alineat al art. 4 8 6 , nu şi pentru lipsa aceloraşi d ate privitoare la in tim at m enţio nate la lit. b). în prezenţa unei reglem entări asem ănătoare, dar nu identice din vechiul cod - care prevedea la aceeaşi literă datele tu tu ro r părţilor - în practica judiciară au fo st reţinute ca argum ente în favoarea răsturnării prezum ţiei de vătăm are pricinuită părţii adverse ca urm are a lipsei unor m enţiuni din cererea d e recurs faptul că intim a tu l a fo s t le g a l citat în absenţa elem entelo r de identificare m enţionate în cerere, chiar de la prim ul term en, şi reprezentat în instanţă, asigurând u-se continuarea judecăţii şi în faza recursului în ace­ laşi cadru procesual precum cel din faţa prim ei instanţe111. Credem că această soluţie îşi păstrează actualitatea, ch iar atunci când se va ridica problem a nulităţii cererii de recurs pentru lipsa unor date de identificare privitoare pe recurent sau reprezentantul acestuia. Astfel, ne putem im agina câ în cerere este om is dom iciliul profesional al avocatului care a redactat-o, d a r este m enţionat num ele acestuia, iar îm puternicirea avocaţială corect com pletată se află la dosar. Atunci când însă rezultă fără echivo c câ cererea este fă cu tă de pa rte, deci cu neres­ pectarea dispoziţiilor referitoare la form ularea acesteia prin a v o c a t operează sancţiunea nulităţii necondiţionat de existenţa vreunei vătăm ări; cu alte cuvinte, recurentul nu se va putea apăra că, deşi cererea este făcută de el însu şi, respectă toate rigorile unei cereri d e recurs. 4. H o tărârea care se atacă. în condiţiile reglem entării identice din vechiul cod, s-a d e cis că nu operează nulitatea cererii de recurs din m om ent ce identificarea certă de către parte a dispoziţiei luate prin încheierea de şedinţâ atacată este de natură să per­ m ită raportarea atât a instanţei de control judiciar, cât şi a părţii adverse la „hotărârea care se atacă", deşi aceasta fusese indicată în mod greşit d e recurent1'1. Pentru identitate de raţiune, aceeaşi soluţie se poate adopta şi când num ărul hotărâ­ rii nu este indicat deloc, dar, de exem plu, se m enţionează dosarul în care a fost pronun­ ţată şi, eventual, data pronunţării. 5. M o tivele de recurs. Prevederea referitoare la m otivele de recurs a răm as neschim ­ bată şi există o anum ită necorelare cu art. 487 şi art. 488. Astfel, dacă art. 488 care conţine m otivele pentru care se poate exercita recursul poartă denum irea m arginală „M otivele de casare", ar f\ fo st firesc să se utilizeze aceeaşi term inologie peste tot unde se vorbeşte despre acestea, în condiţiile în care toate m oti­ vele de casare sunt m otive de nelegalitate, şi nu de netem einicie. De asem enea, a răm as nem odificată dispoziţia potrivit căreia cererea de recurs poate conţine, alternativ m otivelor de nelegalitate şi dezvoltării lor, m enţiunea că m otivele vo r fi depuse printr-un m em oriu separat. 1)1 in a ce st se n s, a se ve d e a C .A . B u cu re şti, s. a iX-a civ. $i propr. in t., în c h e ie re a d in 24 a p rilie 2 00 5, o p u d G. Boroi\ O . S p h e a n u -M a te i, o p . cit., p. 5 S3 , ul A se v e d e a C .A . B u cu re şti, s. a ix*a civ. ţ i p ropr. in t., d e c. r>r. 2 4 0 /R /2 0 0 6 , în A . C o n sta n d o , S a n c ţiu n ile în p ro ce su l c iv il. P ra ctică ju d ic ia ră , Ed. H a m a n g iu , B u cu re şti, 2 0 0 7 , p, 72.

932

Oc t a v a

s p in îa n v - m a w

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 486

A r fi fo st preferabil să se precizeze că m otivele pot fi depuse se p a ra i doar atunci când term enul de declarare a recursului şi term enul de m otivare a acestuia curg de la date diferite. Altm interi, nu ar avea sens prevederea im perativă din art. 487 conform căreia recursul se va m otiva prin în săşi cererea de recurs, d e la care acelaşi te xt perm ite o singură excepţie, cea prevăzută d e art. 470 alin. (5) NCPC. A cest din urma text prevede expres că atunci când term enul pentru exercitarea apelului curge de la alt m om ent decât com unicarea hotărârii, m otivarea apelului se va face într-un term en de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data com unicării hotărârii. în plus, art. 487 alin. (1) nu m ai prevede alternativ m otivarea recursului prin cerere sau înăuntrul term enului de recurs, cea de-a doua posibilitate fiind elim inată. Prin urm are, atunci când nu există un term en distinct d e m otivare a recursului faţă de cel de declarare, conform legii, cererea de recurs va trebui să cuprindă şi m otivele, sub sancţiunea nulităţii cererii, prevăzută de art. 486 alin. (3). Cu toate acestea, credem că m otivele depuse sep a ra t de cerere sau o eventuală com pletare a acestora, câtă vrem e vo r fi depuse înăuntrul term enului de recurs - atunci când acesta coincide cu cel de m otivare vo r fi luate în considerare de către instanţe, iar recursurile nu vo r fi declarate nule. Un argum ent în acest sens îl va constitui art. 489, care prevede că recursul este nul dacă nu a fost m otivat în term enul legal. O m otivare a recursului în term enul legal va înlătura neregularitatea produsa prin neincluderea m otivelor în cerere, conform art. 486 coroborat cu art. 487, câtă vrem e instanţa sesizată cu judecata recursului va prim i deo­ potrivă cererea de recurs şi m otivarea acestuia, iar am bele vo r fi fost depuse în term enul legal. 6. Sem n ătura. Sancţiunea nulităţii pentru lipsa sem năturii părţii, a m andatarului părţii, a avocatului sau, după caz, a consilierului ju rid ic este nulitatea, potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) coroborat cu alin. (3) al aceluiaşi articol. Potrivit art. 494 NCPC, dispoziţiile de procedură privind judecata în prim ă instanţă şi în apei se aplică şi în instanţa de recurs, în m ăsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secţiunea care reglem entează recursul. Lipsa sem năturii în cazul cererii de chem are în judecată este sancţionată, potrivit art. 196 alin. (1), to t cu nulitatea, dar aceasta p o a te f i acoperita în condiţiile art. 196 alin. (2) NCPC. Pentru acoperirea lipsei sem năturii în cazul cererii de apel, textul art. 470 alin. (3) N CPC trim ite în m od expres la dispoziţiile art. 196 alin. (2), trim itere care nu se m ai face în mod sim etric şi în art. 486 referitor la recurs. Se poate deduce de aici că în recurs legiuitorul a do rit ca lipsa sem năturii părţii ori a reprezentantului să nu poată fi acoperită? Credem că nu, din m otive legate atât de identitatea de raţiune, dar şi pentru că această chestiune a prim it o dezlegare printr-un recurs în interesul legii. Astfel, este adevărat că pe tărâm ul art. 3 0 2 1 lit. d) CPC 1865, practica judiciară a înre­ gistrat şi soluţii potrivit cu care lipsa sem năturii în cererea de recurs nu poate fi com pli­ nită în condiţiile în care pot fi com plinite neregularităţile de form a ale apelului, în recurs nefiind aplicabile decât dispoziţiile privitoare la judecata în apel, nu şi cele privind forma apelului1’1. Dar, prin Decizia nr. XXXIX/2007, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Secţiile Unite, a statuat că dispoziţiile art. 302‘ alin. (1) lit. d) raportat la art. 316 CPC 186S se interpre-

1,1 în a ce st se n s, a se ve d e a C .A . B u cu re şti, s , a IV*a civ., d e c. nr, 2 7 0 /2 0 0 6 , în B u le tin u l C u rţii d e A p e l B ucu reşti nr. 1/2006, p, 119, c u N o tă critică tn C . B o ro i, O. S p in e o n u -M o te t, op. cit., p. 5 S4 .

O C T A V tA S P IN g A N V - M A W

933

A rt. 487

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

tează în sensul că nerespectarea cerinţei sem năturii părţii în cererea de recurs poate fi com plinită în condiţiile art. 133 alin. (2) CPC 1865. 7. Taxa d e tim b ru . M enţiunea referitoare la obligativitatea ataşării !a dosar a dovezii privind plata taxei de tim bru este preluata din vechea reglem entare. Fiind vorba despre o cerinţă legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiţionată d e existenţa vreunei vătăm ări, conform art. 176 pct. 6 NCPC. 8. îm p u te rn icire a avo caţială sau d e le gaţia co n silie ru lu i ju rid ic . Cele două acte, m en­ ţionate pentru prim a dată în art. 486 alin. (2), sunt cele care fac dovada calităţii de repre­ zentant. Pentru felul tn care lipsa acestei dovezi se poate acoperi, art. 486 alin. (3) face trim i­ tere expresă la art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi art. 87 alin. {2} NCPC, arătând că acestea răm ân aplicabile. A rticolul 82 alin. (1) se referă la obligaţia instanţei care constată lipsa dovezii calită­ ţii de reprezentant de a da un term en sc u rt pentru aco perirea acesteia. Credem că, în procedura de filtru aplicabilă recursurilor de com petenţa în altei Curţi, verificarea dove­ zii calităţii de reprezentant va fi făcută în condiţiile art. 493 alin. (3), iar raportul, odată co m u n ica t va deschide posibilitatea părţii să rem edieze lipsa. Acelaşi art. 82 alin. (1) arată care este şi soluţia aplicabilă în ca 2 de neacoperire a lip­ sei, şi anum e an u la rea cererii. A rticolul 493 alin. (S) consacră aceeaşi soluţie în proce­ dura filtrului, prin urm are, în cazul nedepunerii dovezii calităţii de rep rezen tan t cererea de recurs va fi anulată. A rticolul 83 alin. (3) afirm ă obligativitatea reprezentării p ă rţilo r p erso a n e fizic e de către avocat în recurs, atât în ceea ce priveşte redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, cât şi în ceea ce priveşte exercitarea şi susţinerea recursului. Pentru etapa introducerii căii d e a ta c - care presupune redactarea cererii m otivate şi înregistrarea la instanţă - art. 8 7 alin. (2) prevede o derogare, în sensul că avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecata procesului - respectiv la faza procesuală anterioară, a p e lu l-p o a te să introducă orice cale de atac îm potriva hotărârii pronunţate, desigur din cele prevăzute d e lege. Aceasta înseam n ă că, într-o atare situaţie, avocatul nu trebuie să mai ataşeze la cererea d e recurs o nouă îm puternicire avocaţială, ci este de ajuns să arate că exercită recursul în condiţiile art. 87 alin. (2) şi că îm puternicirea se află în dosarul în care s-a dat hotărârea recurată. C h iar şi în acest caz, pentru susţinerea recursului este necesară o nouă îm puternicire, actualm ente existând o prevedere expresă în acest sens în art. 89 alin. (2) teza finală.

A r t , 4 # 7 . M otivarea recu rsu lu i. (1) Recursul se va m otiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs. (2) în cazurile în care M inisterul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe m otivele de casare pentru procuror. C O M E N T A R IU 1. M o tivarea recursului. Sem nalam în com entariul de la articolul precedent că în cuprinsul acestuia a fost preluată dispoziţia potrivit căreia cererea de recurs poate con­ ţine, alternativ m otivelor de nelegalitate şi dezvoltării lor, m enţiunea că m otivele vo r fi depuse printr-un m em oriu separat şi că a r fi fost preferabil să se precizeze că m otivele 934

OCTAViA S P tN tA N U 'M A m

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 487

pot fi depuse separat d o ar atunci când term enul de declarare a recursului şi term enul de m otivare a acestuia curg de la date diferite. Altm interi nu a r avea sens prevederea im perativă din actuala reglem entare a art. 487 conform căreia recursul se va m otiva p rin în să şi cererea de recurs, de la care acelaşi text perm ite o singură excepţie, cu trim itere la art. 4 7 0 alin. (5) privitor la apel. A cest din urm ă text prevede expres că atunci când term enul pentru exercitarea ape­ lului curge de la alt m om ent d e c it com unicarea hotărârii, m otivarea apelului se va face într-un term en de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data com unicării hotărârii. în plus, art. 487 alin. (1) nu m ai prevede alternativ m otivarea recursului prin cerere sau înăuntrul term enului de recurs, cea de-a doua posibilitate fiind elim inată. Prin urm are, atunci când n u există un term en distinct de m otivare a recursului faţă de cel de declarare, cererea de recurs va treb u i sâ cuprindă ş i m otivele, su b sancţiunea nulităţii cererii, prevăzută de art. 486 alin. (3) NCPC. Cu toate acestea, credem că m otivele depuse separat de cerere sau o eventuală com ­ pletare a acestora, câtă vrem e vo r fi depuse înăuntrul term enului de recurs (atunci când acesta coincide cu term enul de m otivare),vor fi luate în considerare de către instanţe, iar recursurile nu vo r fi declarate nule. Un argum ent în acest sens ?l va constitui art. 489, care prevede că recursul este nul dacă nu a fost m otivat în term enul legal. O m otivare a recursului în term enul legal va face dovada lipsei presupusei vătăm ări produse prin neincluderea lor în cerere, conform art. 4 8 6 coroborat cu art. 487, câtă vrem e instanţa sesizată cu judecata recursului va prim i deopotrivă cererea de recurs şi m otivele acestuia, Iar am bele vo r fi fost d epuse în term enul legal. Atunci când term enul de declarare şi cel de m otivare a recursului încep să curgă de la date diferite, cererea de recurs va putea fi făcută în term enul de declarare, fără arătarea m otivelor şi dezvoltarea lor, urm ând ca acestea să fie depuse ulterior, printr-un m em oriu separat, înăuntrul unui term en cu aceeaşi durată ca şi cel de declarare a recursului, cal­ culat d e la data com unicării hotârârii. Această soluţie legislativă este salutară pentru că vine să tranşeze o chestiune rezolvată neunitar în practica instanţelor. Astfel, în situaţiile in care term enul de recurs curgea de la pronunţarea hotărârii, ca de exem plu în ca 2ul ordonanţei preşedinţi a le, unele instanţe considerau că recursul trebuie declarat şi m otivat în term enul de recurs, unicul prevăzut d e lege, iar altele considerau că un nou term en d e m otivare trebuie recunoscut părţii, de la data com unicării hotărârii, pentru că în absenţa hotărârii m otivate nu se pot form ula critici ia obiect. A cest din urm ă punct d e vedere, m ai com patibil cu ideea de proces echitabil şi de recurs efectiv, în accepţiunea art. 6 din Convenţia europeană, a prevalat în opţiunea legiuitorului. Din vechea reglem entare a art. 303 C P C 1865 care se referea la m otivarea recursului a dispărut dispoziţia conţinută în alin. (2), care prevedea că term enul pentru depunerea m otivelor se socoteşte d e la com unicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Această elim inare vine să confirm e încă o dată intenţia legiuitorului de a disciplina exercitarea recursului, prin fo rm u la re a -c a r e g u lă - a unei singure cereri care să cuprindă toate elem entele prevăzute de art. 486, inclusiv m otivele de nelegalitate şi dezvoltarea acestora. Cu toate acestea, este greu d e crezut că o cerere d e recurs form ulată înainte de a în cep e să curgă term enul va fi declarată nulă pentru această unică neregularitate. O CTA V iA S P IN iA N U -M A T g l

935

A rt. 488

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. C o pie a m o tive lo r pentru procuror. Alineatul (2) al art. 487 a preluat fără nicio m odificare prevederile conţinute anterior în art. 303 alin. (4) CPC 1865. Deşi se referă la depunerea pentru procuror a unei copii de pe m otivele d e casare, este evident că atunci când acestea sunt înglobate în cerere - şî aceasta ar trebui să fie regula - ceea ce se com unică procurorufui este copia cererii de recurs însăşi. De asem enea, prin conţinut, această dispoziţie are legătură m ai degrabă cu depune­ rea cererii de recurs decât cu m otivarea cererii şi credem că a r fi fo st mai potrivită pla­ sarea ei în art. 4 9 0 NCPC. 3. C o n stitu ţio n a lita te . Referitor la necesitatea m otivării recursului prin cererea d e recu rs sau în ău n tru l term en ului d e recu rs care curge de la com unicarea hotărârii, C u rtea Constituţionafă a constatat că aceste prevederi nu contravin d isp o ziţiilo r co n ţi­ nute în art. 21 din C o n stitu ţie 111. în să pentru ipoteza în care sancţiunea a intervenit în contextul greşitei calificări a căii d e atac ca apel în loc de recurs, cu consecinţa recalificării şi respingerii recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nem otivării acestuia în term enul prevăzut de lege, Curtea Constituţională a respins ca inadm isibilă excepţia d e neconstîtuţ tonalitate, cu m otivarea că suntem în prezenţa unei problem e de interpretare şi de aplicare a legii, ce ţine de resortul instanţelor judecătoreşti, iar nu de cel al instanţei de contencios constituţional121. în d o ctrin ă 31au fost exprim ate rezerve - pentru ipoteza în care neîndeplinirea condi­ ţiei m otivării, ca urm are a recalificării căii de atac, nu se datorează culpei titularului căii d e atac - cât priveşte m ăsura Tn care sancţiunea nulităţii recursului, deşi legal aplicată din perspectiva art. 306 alin. (2) CPC 1865, a principiului legalităţii căii de atac şi a celui potrivit căruia nim eni nu poate invoca necunoaşterea legii, se conciliază cu exigenţele im puse de art. 6 din Convenţia europeană referitor la garanţiile unui proces echitabil, su b aspectul privării părţilor de dreptul de acces la un tribunal, sub form a posibilităţii intentării unei căi de atac îm potriva unei hotărâri a unei instanţe inferioare. 4. San cţiu n ea n em o tivării. N em otivares recursului în term en se sancţionează, potri­ v it art. 489 alin. (3) NCPC, cu nulitatea, cu excepţia m otivelo r de casare de o rd in e publică. Sancţiunea se regăsea şi în reglem entarea art. 306 CPC 1865, cu m enţiunea că actualuf art. 489 nu m ai prevede posibilitatea de dezvoltare a m otivelor de casare astfel încât să poată fi încadrate în cele prevăzute de fostul art. 304 CPC 1865.

A r i . 4 8 8 . M o tiv ele de casare. (1) Casarea unor hotărâri se poate cere num ai pentru urm ătoarele m otive de nelegalitate: 1. când instanţa nu a fo st alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea p e fond a procesului sau de un alt com plet de judecatâ decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui com punere a fost schim ­ bată, cu încălcarea legii; 1)1 C u rte a

a sta tu a t că p ă rţile p o t in d ic a m o tive le d e re cu rs fie p rin ce re re a d e re cu rs , fie p rln tr-u n m e m o riu

se p a ra t, arătâ n d m o tive le d e m o d ifica re sa u d e c a s a re a h o tă râ rii a ta ca te şi d e zv o lta re a lor. Fap tu l că te rm e n u l d e d e p u n e re a a ce sto r m o tive s e so co te şte d e la c o m u n ica re a h o tă râ rii, c h ia r d a c ă re c u rs u l s-d fă c u t m ai în a in te , s e ju s tific ă p rin a ce e a că, în m o m e n tu l c u n o a şte rii s o lu ţie i, p a rte a in te re sa tă p o a te a p re c ia d a că este sa u n u utif să d e c la re re cu rs, în să m o tiva re a a c e stu ia n u p o a te fi fă cu tă d e c â t d u p ă re d a cta re a in te g ra la a h o tă râ rii - C .C ., D e c. nr. S 2 6 /2 0 0 S . ul C C , D e c. nr. 2 0 9 /2 0 0 6 . A se ve d e a C . B o ro i, O. Sp in e a n u -M a te i, o p , c it,, p. 593.

936

O C TA V A SP IN tA N U ‘ M A W

A rt. 488

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea com petenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; 4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; 6. când hotărârea n u cuprinde m otivele p e care se întem eiază sau când cuprinde m otive contradictorii ori num ai m otive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drept material. (2) M otivele prevăzute Ia alin. (1) nu pot fi prim ite decât dacă ele nu au putut fi invocate p e calea apelului sau în cursul ju decării apelului ori, deşi au fo st invo­ cate în term en, au fost respinse sau instanţa a om is să se pronunţe asupra lor. C O M E N T A R IU 1. M o tivele de casare. în actuala reglem entare, singura soluţie posibilă tn caz de adm itere a recursului, indiferent că este vorba despre soluţia în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau a unei alte instanţe de recurs, o reprezintă, conform art. 496 alin. (2) NCPC, casarea hotărârii, în tot sa u în parte, nem a ifiin d prevăzuta posibilitatea m odificării hota• râ rii atacate. De aceea, art. 488 NCPC, care înlocuieşte art. 304 C P C 1865, poartă denum irea marginală „M otivele d e casare" şi reglem entează opt astfel de m otive, tn legătură cu care se precizează în alin. (1) câ sunt num ai m otive de nelegalitate. 1.1. N eleg a fa a lcă tu ire a instanţei- A cest prim m otiv de nelegalitate a fost preluat în m od identic din reglem entarea anterioară (art. 304 pct. 1 CPC 2865), consideraţiile doctrinei şi ale practicii judiciare anterioare m enţinându-şi pertinenţa şi în noul context. Sintagm a „alcătuirea instanţei" im plică atât nerespectarea norm elor privind com punerea instanţei, cât şi pe acelea referitoare la constituirea instanţei. în ceea ce priveşte noţiunile de com punere şi d e constituire a instanţei, am bele desem nând alcătuirea instanţei, s-a arătat că distincţia dintre acestea priveşte faptul că prin com punerea instanţei se înţelege form area instanţei din personal având funcţia de judecător, în tim p ce prin constituirea instanţei se înţelege form area instanţei din perso­ nal având nu num ai funcţia de judecător, dar şi pe aceea de grefier, m agistrat-asistent, asistent ju d iciar şi procuror11’. Deşi noţiunile d e com punere şi d e constituire nu sunt prevăzute ca atare în legislaţie, noul Cod de procedură civilă face referiri la unele instituţii sau acte ce privesc nu num ai judecătorii, dar şi pe ceilalţi participanţi. Referitor la greşita com punere o instanţei, se are în vedere atât alcătuirea acesteia cu un num ăr necorespunzător de judecători, cât şl cu judecători care se aflau într-o situaţie d e incom patibilitate ori recuzare, aceasta deoarece textul de lege nu-şi restrânge aplicabilitatea la încălcarea dispoziţiilor privind alcătuirea instanţei cuprinse în legea de organizare judecătorească, ci se referă la orice situaţie în care instanţa nu a fo st alcătuită potrivit legii, fie a celei de organizare judecătorească, fie a celei de procedură.

llJ Pentru detalii, a se ved e a şi co m en tariile aferente C ap ito lulu i I .Ju d e că to ru l, incom patibilitatea" din Titlu l II „P articip an ţii la procesul civil" a l Cărţii i. OCTAViA SPIN gA N U -M A W

937

A rt. 488

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Astfel, în practica ju diciară111 s-a d e cis câ instanţa este greşit alcătuită în situaţia în care la judecată participă un judecător incom patibil; hotărârea pronunţată de un ju d e ­ cător îm potriva căruia s-a form ulat o cerere d e recu 2are, care nu a fost soluţionată, este lovită de nulitate şi va fi casată, instanţa nefiind alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; încheierea este pronunţată de un com plet neiegal constituit, dacă unul dintre m em brii acestuia a form ulat cerere de abţinere care a fost adm isă, astfel că judecătorul trebuia să se retragă de la judecarea pricinii. 5pre exem plu, în ipoteza în care, calificând greşit calea d e atac exercitată drept recurs în loc de apel, instanţa a pronunţat o hotărâre în com plet form at din trei judecători în loc de doi, cum prevede legea, s-au încălcat norm ele legale im perative privind com p u­ nerea instanţei. Tot în cadrul aprecierii legalităţii com pletului de judecată trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 23 din le g e a nr. 303/2004 prfvind statutul ju d ecăto rilo r şî procurorilor, care prevăd lim itativ cauzele ce pot fi ju d ecate de judecătorii stagiari. O altă situaţie în care se poate ivi o problem ă legată de com punerea instanţei este aceea a com pletului de divergenţă, constituit în condiţiile art. 399 NCPC, în practica anterioară sta tu ln d u -se în sensul că neconsem narea în încheierea de dezbateri a inci­ dentului privind divergenţa şi soluţionarea apelului în com plet de trei ju decători, în ioc d e doi judecători, atrage casarea hotărârii pronunţate. De asem enea, s-a decis că, în situaţiile în care participarea procurorului era obligato­ rie la soluţionarea cauzei, lipsa reprezentantului M inisterului Public la dezbateri atrage casarea deciziei, deoarece, ?n atare situaţie, instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispozi­ ţiilo r legale. Tot cu privire la legalitatea alcătuirii com pletului, este d e m enţionat că potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, com pletul pentru soluţionarea în prim ă instanţă a cauzelor privind conflictele de m uncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi ju diciari, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, asistenţii ju d iciari participă la deliberări cu vot consultativ şi sem nează hotărârile pronunţate, opinia acestora consem nându-se în hotărâre, iar opinia separată se m otivează. 1.2. Pronunţarea h o tă râ rii d e a lt ju d e că to r d ecâ t c e l ca re a lu a t p a rte la dezbate • re a p e fo n d a p ro ce su lu i sau d e un a lt com plet de ju d e ca tâ d ecâ t ce l sta b ilit aleatoriu p e n tru soluţionarea ca u ze i o ri a că ru i com punere a fo s t schim bată, c u încălcarea legii. Spre deosebire de reglem entarea anterioară, m otivul prevăzut d e pct. 2 a fo st extins şi la situaţia în care hotărârea a fost pronunţată fie de un alt com plet decât cel stabilit alea­ toriu, fie d e acelaşi com plet, dar a cărui com ponenţă a fost schim bată cu încălcarea legii. Din perspectiva acestei m odificări, în viito r se va reconsidera practica ju diciară potri­ v it căreia nerespectarea principiului continuităţii com pletului de judecată priveşte doar situaţia în care hotărârea a fo st dată de alţi judecători decât cei care au luat parte la dez­ bateri. în rest, jurisprudenţa creată în baza art. 304 pct. 2 CPC 1865 îşi păstrează valabilitatea pentru prim a teză a actualului pct. 2 al art. 4 8 8 NCPC, în sensul că soluţionarea cauzei de către alţi ju d ecă to ri decât ce i care au participat la dezbaterea în fo n d o litigiului atrage nelegalitatea hotărând2’.

1)1 A s e vedea <3. B o ro i, 0 . S p in e a n u -M a t e i, o p . cit., practica ju d iciară d e la art. 304 pct. 1 C P C 1865. p. 560-564. 1,1 A se vedea 6 . B o ro i, O . S p in e a n u -M a te i, o p , d t ,, practica ju d iciară d e la art. 304 pct. 2 C P C 1 86 5, p. 564.

938

O C T A V A S P IN t A N V -M A W

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 488

Pentru d fi incident m otivul d e casare prevăzut de teza a ll-a a pct. 2 dl art. 488 NCPC trebuie ca instanţa de recurs s l constate c i schim barea com pletului in iţia l d esem n a t nu a a vu t niciun tem ei, adică nu s-a ad m is o cerere d e abţinere sau de recuzare a întregului com plet, nu a avu t loc desfiinţarea com pletului, nu a avu t loc o n o u l repartizare a dosa­ rului în vederea respectării principiului specializării sau alte asem enea. M otivul de casare prevăzut în teza a lll-a va fi incident în cazul în care hotărârea a fost pronunţată de com pletul desem nat aleatoriu, d a rîn care unul, doi sau chiar toţi m em brii au fo s t a lţii decât ce i ca re a u alcâtuit in iţia l co m p le tu l De regulă, schim barea com punerii com pletului are ioc d o a r în cazul adm iterii unor cereri de abţinere sau de recuzare, în cazul în care judecătorul sau judecătorii se află în m od te m p o ra rîn im posibilitate de a lua parte la judecată - din m otive d e boală, conce­ dii de odihnă, îndeplinirea unei alte obligaţii profesionale, ca de pildă num irea în birou­ rile electorale etc. De asem enea, înlocuirea judecătorilor m ai intervine când aceştia au fost prom ovaţi la o instanţă superioară în grad, detaşaţi sau transferaţi din instanţă, au fost suspendaţi din funcţie sau, din diferite m otive, le-a încetat calitatea de judecător. în actualul context al sistem ului judiciar, caracterizat de ani buni printr-o pronunţată insta­ bilitate a resurselor um ane, asem enea situaţii sunt destul de frecvente. în m od norm al, toate aceste situaţii care determ ină schim barea fie a com pletului, fie a com ponenţei acestuia se reflectă în încheierile d e şedinţă sau, după caz, proceseleverbale ataşate la dosarul cauzei. Aceste acte trebuie să ateste atât necesitatea m odificării operate, cât şi faptul că a avut loc, după caz, fie o nouă desem nare aleatorie a unui alt com plet, fie o înlocuire a m em brilor cu respectarea planificării de perm anenţă şi a Regulam entului de ordine interioară. Credem că, în cazul în care aceste dovezi nu se află la dosar, ele trebuie solicitate instanţei a cărei hotărâre se atacă şi num ai dacă aceasta nu va fi în m ăsură să le com u­ nice, se va proceda la casarea hotărârii. A r fi excesiv să se procedeze altfel, deoarece introducerea acestui nou m otiv de recurs nu este m enită să sancţioneze eventuale gre­ şeli birocratice, ci doar acele situaţii de schim bare nelegală a com pletului sau a com pu­ nerii acestuia, tocm ai pentru că sunt de natură să creeze suspiciuni cu privire la im par­ ţialitatea instanţei şi să afecteze credibilitatea actului de justiţie. H otărârea a fo s t data cu încâlcarea com petenţei d e ordine p u blica a a ltei instanţe, invocată în condiţiile legii. Acest m otiv de nelegalitate a fost preluat din reglementarea anterioară, respectiv art. 304 pct. 3 CPC 1865, însă astfel cum acesta a fost m odificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele m ăsuri privind accelerarea soluţionării proceselor. Practic, acest m otiv de recurs va putea fi prim it doar dacă s-a invocat excepţia n eco n v petenţei m ateriale sau teritoriale de ordine publică în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, invocarea s-a făcut în condiţiile legii, respectiv art. 130 alin. (2) N CPC - adică la prim ul term en la care părţile au fost legal citate - , iar instanţa a respins în mod greşit excepţia ori a om is să se pronunţe asupra acesteia11». Trebuie precizat că acest m otiv priveşte necom petenţâ instanţei care a pronun ţat hotărârea recurata, adică fie a instanţei de apel, fie a celei care a judecat în primă instanţă, iar hotărârea este supusă direct recursului. Când este vorba de necom petenţâ prim ei instanţe, iar hotărârea recurata este pro­ nunţată de instanţa de apel, m otivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 poate fi valorificat num ai în condiţiile alin. (2) din acelaşi articol, şi anum e necom petenţâ pri1 .5 .

111 Pentru dezvoltări, a s e ved e a com entariul d e la art. 130. O C T A V iA 5 P I N t A N U ‘ M A W

939

A rt. 48$

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

m ei instanţe a fost invocată ca m otiv de apel - după ce an terio r fusese invo cat! în con­ diţiile legii şi în faţa prim ei instanţe - , iar instanţa de apel a respins-o ori a om is să se pronunţe asupra ei. 1.4. D epăşirea atribuţiilor p u te rii judecătoreşti. De asem enea, şi acest m otiv de nele* galitate a fost preluat în m od identic din reglem entarea precedentă (art. 304 pct. 4 CPC 1865), consideraţiile doctrinei şi ale practicii judiciare anterioare răm ânând de actualitate. Prin sintagm a „depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delim itate de Constituţie sau de legile organice, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor altor organe aparţinând unei atte autorităţi constituite tn stat111. Spre exem plu, în practică s-a constatat acest m otiv d e nelegalitate în situaţiile în care instanţa de judecată a încălcat atribuţia exclusivă a Curţii Constituţionale de verificare a concordanţei unei dispoziţii legale în vigoare cu C onstituţia Rom âniei, substituindu-se instanţei constituţionale. 1.5. încălcarea re g u lilo r d e procedură a că ro r nerespectare atra g e san cţiu n ea n u li­ tăţii. Form ularea pct. 5 al art. 488 NCPC este m ai cuprinzătoare decât cea a pct. 5 al art. 304 CPC 1865, deoarece se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror neres­ pectare atrage sancţiunea nulităţii, şi nu doar a celo r prevăzute sub sancţiunea nulităţii d e fostul art. 105 alin. (2) CPC 1865. în legătură cu acest din urm ă text arătam că există şi situaţii în care nulitatea actelor d e procedură nu este supusă condiţiilor din art. 105 alin. (2) CPC 1865, şi anum e când nulitatea intervine pentru încălcarea unor condiţii extrinseci actului de procedură, inde­ pendent de existenţa vreunei vătăm ări. Tocm ai pentru că aceste cazuri nu intrau sub incidenţa art- 304 pct. 5 CPC 1865, care făcea trim itere strict la art. 105 alin. (2) CPC 1865, identificam situaţii în care pentru încălcarea unor norm e de procedură se aplică art. 304 pct. 9 CPC 1865»'. Nulitatea actelor de procedură se regăseşte actualm ente în Capitolul III din Titlul IV al Cărţii I, capitol care reglem entează deopotrivă nulitatea absolută şi pe cea relativă, nuli­ tatea condiţionată şi pe cea necondiţionată de existenţa unei vătăm ări. De asem enea, acest capitol reglem entează m odul în care nulităţile po t fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii. Prin urm are, o rice pretinsă în călcare a unei reguli de procedură, indiferent d e regi­ mul său ju rid ic, va fi analizată din perspectiva art. 488 pct. 5 NCPC pentru a se constata dacă reprezintă sau nu m otiv pentru casarea hotărârii. 1.6. H otărârea n u cuprinde m otivele p e care se întem eiază sa u cuprinde m otive contradictorii o ri n u m a i m otive stră in e d e natura cauzei. Faţă de form ularea din pct. 7 al art. 304 CPC 1865, noul te xt introduce în teza a II l-a condiţia ca hotărârea să cuprindă num ai m otive străine de natura cauzei. Criticam , în contextul vechiului cod, soluţia legislativă potrivit căreia m otivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 constituia m otiv de m odificare pentru urm ătoarele considerente: lipsa m otivării hotărârii, m otivarea contradictorie sau străină de natura pricinii, odată constatate, ar fi trebuit să conducă la adm iterea recursului şi la m odifica­ rea hotărârii. Dacă însă hotărârea recurată este tem einică şi legală, m odificarea sa este lipsită de sens. Practic, instanţele care aplicau dispoziţiile art. 312 alin. (3) C P C 1865 1)1 T. P o p , C o n ţinu tu l sintagm ei depăşirea atrib u ţiilo r puterii ju d ecăto re şti, in D reptul nr. 10/1996. 1,1 A se vedea 6 . B o ro i, O . S p in e o n u -M o t e i , o p , d t ., p. 581, p ct. 61, 940

O C T A V A S P IN t A N U ‘ M A W

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 488

privind m odificarea hotărârii, pentru a reţine sau nu incidenţa cazului prevăzut de art. 304 pct. 7 C P C 1865, reanalizau m otivele d e apel ţi respingeau sau adm iteau recursul nu în funcţie de îm prejurarea că hotărârea rec urată cuprin d e sau nu m otivele pe care se sprijină, sau că acestea erau sau nu contradictorii ori străine d e natura pricinii, ci după cum apeluk fusese greşit sau corect soluţionat, în raport de probele adm inistrate şi de m otivele invocate. Or, această din u r m i analiză este specifică situaţiilor în care instanţa de recurs casează decizia şi rejudecă fondul, conform art. 312 alin. (4) CPC 1865. Varianta casării hotărârii în tem eiul art. 312 alin. (5) CPC 1865, cu consecinţa trim iterii cauzei spre rejudecare, era acceptată în ideea că, în lipsa oricăror considerente, nu se poate şti dacă soluţia dată în apel este efectul sau nu al rezultatului cercetării fondului; putea fi, de asem enea adoptată în cazul în care considerentele erau străine de natura pricinii şi nu priveau fondul cauzei cu care a fost sesizată instanţa. O astfel de soluţie nu se putea justifica şi atunci când considerentele erau contradictorii. Această a doua variantă ignoră însă prevederea art. 312 alin. (3) CPC 1865 care, pentru cazul art. 304 pct. 7 CPC 1865, consaca expres soluţia m odificării hotărârii fără a face vreo distincţie după cum m otivarea este contradictorie, străină d e natura pricinii sau lipseşte cu desăvârşire'11. Actualm ente, coroborând art. 488 pct. 6 N CPC cu dispoziţiile art. 497 şi art. 498 NCPC, rezultă că, excepţie făcând înalta Curte, core casează întotdeauna cu trim itere , celelalte instanţe de recurs vo r putea caso cu trim itere spre rejudecare o singură dotă pentru acest m o tiv, în m ăsura în care lipsa cu desăvârşire a co nsiderentelor sau prezenţa doar a unora care nu au nicio legătură cu natura cauzei vo r fi privite în continuare ca fiind echivalente cu nejudecarea fondului. Când va fi existat deja o casare cu trim itere spre rejudecare, în condiţiile art. 498 alin. (2) NCPC ori considerentele, deşi prezente şi legate de natura cauzei, vo r fi găsite contradictorii, soluţia va fî aceea de casare cu reţinere . 1.7, încălcarea autorităţii de lucru ju d eca t. în călcarea autorităţii d e lucru ju decat este reglem entată ca un m otiv d e casare distinct. Im portanţa acordată de actualul cod acestui m otiv d e casare rezultă atât din regiem enta rea sa distinctă, cât şi din îm prejurarea că incidenţa sa nu poate fi înlăturată prin aplicarea principiului non reform atio in peius. în acest sens, dispoziţiile art. 432 NCPC prevăd în mod expres că excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată oricând, chiar înain tea instanţei de recurs, iar ca efect al adm iterii acesteia se poate crea părţii care a declarat calea de atac o situaţie m ai grea decât cea din hotărârea atacată. 1.8. H otărârea a fo s t dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a n o rm elo r de drept m aterial. M otivul prevăzut în vechiul cod de art. 304 pct. 9 a fost lim itat la încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drept m aterial. Elim inarea ipotezei lipsei de tem ei legal nu aduce o m odificare d e substanţă, deoa­ rece ipotezele păstrate su n t suficient de acoperitoare pentru a perm ite rem edierea ori­ cărei nelegalităţi pe tărâm ul dreptului substanţial, desigur dacă invocarea ei d e către recurent se face cu respectarea tu tu ro r cerinţelor legale. în schim b, precizarea că este vorba despre norm e de drept m aterial exclude posibili­ tatea ca în cadrul acestui m otiv sâ se invoce încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de procedura.

111 id e m , p, 576. O C T A V IA 5 P iN t A N U ‘ M A W

941

A rt. 48$

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

M odificarea operată este logică în contextul în care a fost extinsă aria de aplicabili­ tate a art. 438 pct. S N C P C la care ne-am referit anterior, la toate încălcările regulilor de procedură sancţionabile cu nulitatea. Cu titlu de exem plu, ipotezele circum scrise acestui m otiv de casare se în tâln esc în situaţiile în care instanţa aplică un act norm ativ care nu este incident în speţă, dă efi­ cienţă unei norm e generale în condiţiile existenţei unei norm e sp eciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză etc. 2. C o n d iţiile invo cării. Alineatul (2) al art. 488 consacră legislativ o practică deja con­ stantă, potrivit căreia, aşa cum recursul nu se poate exercita fără să se fi uzat de calea apelului (d esigu r când aceasta este deschisă de lege), to t astfel în recurs nu se pot invoca om/55o m ed io m otive care nu au fo st valorificate m ai întâi în apel"1. Conform textului, m otivele de casare po t fi prim ite dacâ nu a u p u tu t f i invocate pe calea a p elului sa u în cu rsu l ju d e c ă rii apelului. Pe calea apelului po t fi invocate m otive care privesc judecata în prim ă instanţă, în tim p ce pe parcursul Judecării apelului pot apărea m otive care privesc exclusiv această fază procesuală şi care, pe cale de consecinţă, pentru a putea fi invocate în recurs, tre­ buie în prim ul rând valorificate în term enele şi condiţiile prevăzute d e lege. A şa fiind, o nulitate relativă săvârşită în cursul judecăţii apelului, care nu a fo st invo­ cată în term enul prevăzut d e art. 178 alin. (3) lit. b) NCPC, nu va putea fi invocată ca m otiv de recurs. în principiu, m otivele de casare n u p o t f i invocate p e calea a p elu lu i când hotărârea a fo st dată fără drept de apel, în înţelesul art. 483 alin. (1), şi nu p o t f i invocate în cursul ju d e că rii a p elului fie când privesc în săşi hotărârea instanţei de apel, fie ele au fost oca­ zionate la ultim ul term en din judecata apelului, iar partea pretins lezată nu a avut posi­ bilitatea obiectivă d e a le invoca. Cum alin. (2) al art. 488 stabileşte o regulă general aplicabilă tu tu ro r m otivelor prevă­ zute de alin. { ! ), rezultă că nici când este vorba despre excepţii absolu te sau n u lită ţi abso­ lute, acestea nu pot fi invocate direct în recurs, dacă puteau fi invocate pe calea apelului sau în cursul ju decăţii acestuia. Astfel, de pildă, necom petenţâ de ordine publică a prim ei instanţe, care nu a form at o b iect de critică în apel, nu m ai poate fi invocată pe calea recursului. în schim b, ca o excepţie de la regulă, credem că poate fi reţinută situaţia în care exista autoritate d e lucru judecat ch iar la data ju decăţii litigiului în prim ă instanţă, iar excepţia nu a fo st invocată nici în faţa acestei instanţe şi nici în calea de atac a apelului. Faţă de dispoziţiile art. 432 NCPC, rezultă că această excepţie poate fi invocată oricând în cursul procesului, ch iar înaintea instanţei de recurs1*1. Potrivit art. 178 alin. (1) NCPC, nulităţile absolute pot fi invocate, ca regulă, în orice stare a ju decăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel. Or, legea prevede contrariul în cazul în care condiţionează invocarea lor ca m otive de recurs de valorificarea anterioară pe calea apelului. în fine, m otivele de recurs pot fi prim ite dacâ ele au fo st invocate în apel sau pe par­ cursul ju decăţii apelului, în term enul prevăzut de lege, d a r instanţa de a pel ie-a respins sa u n u s-a pronu nţat asupra lor. în acest caz, partea a pus în m işcare m ecanism ul legal d e sancţionare a pretinsei greşeli săvârşite în judecata cauzei, iar instanţa de recurs tre­ 1.1 C.A . Cralova, s. civ., dec. nr. 24/1998; C . S J . , s. civ., dec. nr. 1558/2001, Tn 6 J . Ba za d e date, citate tn 6 . B o ro i,

O. S p in e a n u -M a tşi, o p . cit., p. 539. 1.1 A se ved ea, pentru dezvoltări, com entariile d e la a r t 432.

942

O C T A V A S P 1 N ÎA N V -M A W

A rt. 489

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

buie s i exercite controluf judtcidr —Tn fim itele fixate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 NCPC cu privire la felul în care acest m ecanism a funcţionat în instanţa de apel.

A r t . 4U 9. San cţiu n ea n em otiv arii recu rsu lu i. (1) Recursul este nul dacă nu a fo st m otivat în term enul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) A ceeaşi sancţiune intervine în cazul în care m otivele invocate nu se în ca­ drează în m otivele de casare prevăzute la art. 488. (3) D acă legea n u dispune altfel, m otivele de casare care sunt de ordine publică p ot fi ridicate din oficiu de către instanţă, ch iar după îm plinirea term enului de m otivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică. C O M E N T A R IU 1. N em otiva rea în te rm e n . Dacâ art. 486 alin. (3) sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a m otivelor de nelegalitate, art. 489 alin. (1) sancţionează cu nulitatea nem otivarea recursului în term enul legal. Din coroborarea celo r două dispoziţii rezulta ca lipsa din cerere a m otivelor d e casare poate fi acoperită prin depunerea lor la dosar înăuntrul term enului de recurs. 2. în cad ra re a m o tive lo r în cele en u m erate de lege. Potrivit alin. (2) a) art. 489, aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, intervine şi în cazul în care m otivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488. Această dispoziţie nou introdusă de actualul cod vin e să consacre legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti. Astfel, confruntate cu un ele cereri de recurs nestructurate, conţinând critici de netem einicie sau sim ple nem ulţum iri ale păr­ ţilo r faţă de m odul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare, instanţele constatau câ asem enea critici nu constituie m otive de recurs şi echivalau im posibilitatea încadrării acestora în dispoziţiile fostului art. 304 CPC 1865 cu nem otivarea recursului, constatând nulitatea acestuia. Instanţele vo r continua să procedeze la fel sub noua regle­ m entare, m otivând în drept soluţia nulităţii prin trim itere la art. 489 alin. (2) NCPC. Din noua form ă a textului a disp ărut prevederea conform căreia indicarea greşită a m otivelor de casare nu atrage nulitatea recursului d a c i dezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unul din m otivele de recurs. Credem că elim inarea acestei prevederi, m enită probabil s i aducă un plus de rigoare în exercitarea recursului, nu va avea nicio consecinţă în practica instanţelor. Din dispoziţiile alin. (2) al art. 489 rezultă că instanţele au obligaţia de a verifica dacă m otivele invocate de recurent se încadrează în cazurile d e casare prevăzute de art. 488, şi nu neapărat în acele cazuri de casare, dintre cele prevăzute în art. 488, care au fost indicate în cerere. Num ai în ipoteza în care m otivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute d e art. 488 se va putea aplica sancţiunea nulităţii recursului. 3. M o tive d e o rd in e p u b lică . Alineatul (3) al art. 489 prevede posibilitatea invocării din oficiu a m o tive lo r de casare de o rd in e publica. Consecinţa identificării şi invocării unor asem enea m otive este aceea că salvează de la nulitate recursul, ch iar dacă acesta nu a fost m otivat în term enul legal ori m oti­ vele invocate de recurent nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute d e art. 488.

O C T A V iA S P I N g A N V - M A W

943

A rt. 490

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Această consecinţă rezultă din art. 489 alin. (1), care prevede că recursul este nul dacă nu a fost m otivat în term enul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). O întrebare ridicată d e actuala reglem entare este cin e poate invoca m otivele de casare de ordine publică. Textul prevede că aceste m otive pot fi ridicate d in oficiu de către instanţă. în vechea reglem entare se prevedea că po t fi ridicate ş i d in oficiu de către instanţă, ceea ce a condus la interpretarea conform căreia m otivele de ordine publică puteau fi invocate atât de către părţi, cât şi de instanţă din oficiu. Credem că faţă de noua exprim are a legiuitorului, posibilitatea invocării unor asem e­ nea m otive aparţine d o a r instanţei de judecată. Ca şi în reglem entarea anterioară, textul creează num ai posibilitatea invocării unor m otive de ordine publicâ, şi nu obligativitatea invocării lor. Deşi poate părea discre­ ţionară atitudinea instanţei d e a invoca sau nu m otivele de ordine publică existente uneori sem nalate ch iar de părţi în cursul dezbaterilor - credem că este im portant să se lase la aprecierea instanţei dacă m otivele identificate justifică sau nu soluţia casării unei hotărâri, cu consecinţa reluării judecăţii. în privinţa m o m e n tu iu n n care se po t invoca m otivele de casare de ordine publică, art. 489 aiin. (3) prevede ca acesta se poate situa după expirarea term enului d e m otivare a recursului, fie în procedura d e filtrare, fie Tn şedinţă publică. în acest context, m otivele de casare de ordine privată form ulate tardiv nu v o r mai putea face obiectul dezbaterii contradictorii, excepţia de nulitate a recursului pentru acest m otiv fiind o excepţie de procedură, perem ptorie. în m ăsura în care, alături de excepţia de nulitate a recursului pentru n e m o tiva re în term enul legal, a fo st invocată şi excepţia de tardivitate a recursului, practica judiciară a decis că aceasta din urm ă va fi soluţionată cu prioritate. în practica ju diciară s-a statuat că prin m otivare a recursului treb uie înţeles nu doar indicarea unuia dintre m otivele de casare, ci şl dezvoltarea acestuia, în sensul form ulării unor critici privind m odul d e judecată al instanţei, raportat la m otivul de recurs invocat111. 4. C o n stitu ţio n alitate. Dispoziţiile art. 306 alin. (1) CPC 1865 au fost supuse contro­ lului de constituţionalitate, Curtea Constituţională constatând că sancţiunea nulităţii recursului care nu a fost m otivat în term en nu îngrăd eşte accesul la ju stiţie reglem entat de art. 21 din Constituţie; legiuitorul noului Cod de procedură civilă a consacrat expres principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti su n t supuse legii în vigo are la data pro­ nunţării lor, lege care câ rm u ie şte şi căile de atac, term enele de exercitare şi consecinţele nerespectării acestora, toate aceste elem ente depinzând în m od necesar de m odul de redactare şi com unicare a hotărârilor care constituie obiectul căilo r de atac*.

A r t « 4 9 0 . D ep u n erea recursului. (1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, su b sancţiunea nulităţii, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84. (2) D ispoziţiile art. 471 se aplică în m od corespunzător. Term enul prevăzut la art. 471 alin. (5) se dublează în cazul recursului. întâm pinarea trebuie redac­ tată şi sem nată de avocatul sau consilierul juridic al intim atului, iar răspunsul la 1)1 P e n tru detalii, a se ved ea practica Ju d iciară re2um atâ su b art, 3 0 6 C P C 1 8 6 5 , în G. Boroi, O. Sp in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 591*594. 1,1 C.C., D ec. nr. 3 2 7 /2 0 0 1 . A se ved ea şi N o ta la C.C., D ec. nr. 2 0 9 /2 0 0 6 , idem , p. 558-559.

944

O C T A V A S P 1 N ÎA N V -M A W

A rt. 490

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

întâm pinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului. Prin aceste acte de procedură se v a m enţiona dacă recurentul, respectiv intim atul este de acord ca recursul, atunci când este adm isibil în principiu, să fie soluţionat de către com ­ pletul de filtru prevăzut la art. 493. C O M E N T A R IU 1. Instanţa la care se dep u n e. Prim ul alineat reia vechea reglem entare din art. 302 CPC 1865, conform căreia recurs uf se depune Io instanţa a că re i hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, la care a d a u g i aceeaşi referire şi cu privire la m otivele de recurs atunci c ln d este cazul, adică atunci când se depun printr-un m em oriu s e p a r a t -, precum şi noua exigenţă referitoare la reprezentare introdusă prin art. 83 alin. (3) şi art. 84 NCPC. Cerinţa depunerii recursului la instanţa a cărei hotărâre se atacă este una extrinsecă actului de procedură constând în cererea de recurs, aşa încât sancţiunea nulităţii inter­ vin e necondiţionat de existenţa vreunei vătăm ări, conform art. 176 pct. 6. Aşa fiind, nu se poate face d e către partea interesată, adică de către recurent, dovada contrară, a inexistenţei vătăm ării, în cazul în care deliberat sau din eroare depune recursul la o altă instanţă decât cea care a pronunţat hotărârea. De altfel, pentru a se evita orice confuzie, art. 425 alin. (3) teza finală NCPC prevede că, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului, în partea finală a dispozitivului se va m enţiona şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac111. Prevederea în mod expres a aceleiaşi exigenţe şi pentru m otivele de recurs va fi de natură să elim ine diferenţele ju risp ru d en ţiale create de vechiul text al art. 302 C P C 1865, în sensul că aceeaşi sancţiune, a nulităţii necondiţionate, va opera şi în cazul în care m otivele de recurs vo r fi depuse la o instanţă greşită. Nulitatea va opera, evident, num ai în legătură cu această cerere, nu şi în legătură cu cererea de declarare a recursului, aşa încât se poate ajunge ia soluţia ca recursul să fie declarat în term en , d a r nem otivat, dat fiind că m em oriul care conţine m otivele este nul. 2. R edactarea cererii d e recu rs şi a în tâm p in ă rii. Cerinţa asistării sau reprezentării părţilor atât la redactarea cererii de recurs, cât şi a m otivelor de către un avocat sau, după caz, con silier ju rid ic, prevăzută în art. 83 alin. (3) şi art. 84, este sancţionabilă, în caz de ne respecta re, to t cu nulitatea necondiţionată, conform art. 176 pct. 2 NCPC. Alineatul (2) al art. 490 teza a Ill-a prevede aceeaşi cerinţă pentru redactarea întâm ­ pinării şi, respectiv, a răspunsului la întâm pinare. Prin aceste din urmă acte procedurale, părţile au posibilitatea de a opta ca, în cazul în care recursul trece de procedura de filtrare, în sensul că este considerat adm isibil în principiu, să fie judecat d e acelaşi com plet. Deşi textul nu este destul de explicit, referindu-se la recurent, respectiv la intim at, şi nu la am bele părţi, credem că s-a intenţionat ca, în cazul unui consens al părţilor pe acest aspect, recursul să fie păstrat spre soluţionare pe fond de către com pletul de filtru. Această interpretare se im pune în considerarea faptului că textul de lege trebuie să producă un efect, ch iar în condiţiile în care prin Legea de punere în aplicare a noului cod s-a abrogat alin. (8) al art. 493 (art. 487 în vechea num erotare dinainte de republicare) care dispunea că „Prin excepţie d e la prevederile alin. (7), dacă părţile au cerut în mod expres judecarea în fond a recursului de către com pletul de filtru, acesta se va pronunţa 114 A ce a stă m e n ţiu n e v in e să co n tracare ze o p a rte din co n sid e re n te le C u rţii C o n stitu ţio n a le exp rim ate îr> Dec. nr. 7 3 7 /2 0 0 8 . A se v e d e a d e cizia re zu m a tă şl N o ta în G . Boroi, O . Sp in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 551.

O C T A V IA S P I N g A N V - M A W

945

A rt. 490

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

în fond fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, în afară d e cazul în care apreciază că este necesară ascultarea părţilor, când va dispune citarea lor '. 3. Refacerea cererii. Alineatul (2) al art. 490 trim ite la art. 471 d in procedura apelului. Este vorba despre un text care stabileşte în sarcina preşedintelui instanţei sau persoanei desem nate d e acesta - un alt judecător, un grefier - obligaţia de a verifica, la prim irea cererii de apel, dacă aceasta întruneşte condiţiile prevăzute de lege, d e a stabili lipsurile şi de a da posibilitatea părţii să le rem edieze, pe loc, daca se poate, sau în interiorul ter­ m enului d e apel, iar când consideră că tim pul răm as nu este suficient, într-un interval d e cel m ult 5 zile d e la expirarea term enului. Textul reglem entează de asem enea m oda­ litatea şi term enul de depunere a întâm pinării, cu diferenţa că în recurs acest term en se dublează, adică va fi d e 3 0 de zile, egal cu cel de declarare a recursului. Aceste prevederi vo r fi aplicabile însă doar proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, p ln ă atunci urm ând a s e aplica dispoziţiile art. XlV -XV IIdin Legea nr. 2/2013. 4. Pregătirea d o saru lu i de recurs. D isp o ziţii tran zito rii. Potrivit art. X llî din Legea nr. 2/2013, „D ispoziţiile Codului de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosa ru lui de apel sau, după caz, de recurs de către instanţa a că re i hotărâre se ataca se aplica în procesele p o rn ite începând cu data de 1 ia n u o rie 2016. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi p â n l la data de 31 decem brie 2015 se aplică dispoziţiile art. XIV-XVII". A rticolul XVII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 prevede câ recu rsu l şl, dacă este cazul, m otivele d e casare s e depun la instanţa a cărei hotârâre se otacă, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84 NCPC. Acelaşi articol, în alin. (3) şi (4), trim ite la dispoziţiile tranzitorii din m a terlo apelului prevăzute în respectivul act norm ativ [art. XIV alin. (2)-(4), art. X V alin. (2)-(5), art. XVI din Legea nr. 2/2013], care se aplică în m od corespunzător. Astfel, preşedintele instanţei a cărei hotărâre se atacă sau persoana desem nată de acesta va înainta instanţei d e recurs dosarul, îm preună cu recursurile făcute, num ai după îm plinirea term enului de recurs pentru toate părţile. Dacă s-au form ulat atât recurs, cât şi cereri potrivit art. 442-444 NCPC, dosarul nu va fi trim is instanţei de recurs decât după îm plinirea term enului de recurs privind hotărârile date asupra acestor din urm ă cereri. în cazul în care cererea d e recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, com ­ pletul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de recurs şi îi va com unica, în scris, recurentului că are obligaţia de a com pleta sau m odifica cererea. Com pletarea sau m odificarea cererii se va face în term en de cel m ult 10 zile de la data com unicării. După prim irea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii d e recurs com pletul va dispune com unicarea cererii d e recurs, precum şi a m otivelor de recurs intim atului, îm preună cu co piile certificate de pe în scrisu rile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la instanţa a cărei hotărâre se atacă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâm pinare în term en de cel m ult 30 zile de la data com unicării, întâm pinarea trebuie redactată şi sem nată de avocatul sau consilierul ju rid ic al intim a­ tului, iar răspunsul la întâm pinare de avocatul sau consilierul ju rid ic al recurentului. întâm pinarea depusă se com unică recurentului de îndată, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâm pinare în term en de cel m ult 10 zile de la data com unicării. Intim atul va lua cunoştinţă d e răspunsul la întâm pinare din dosarul cauzei.

946

O C T A V iA S P I N t A N U - M A T l i

A rt. 491

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

Dacă s-au form ulat atât recurs, cât şi cereri potrivit art. 442-444 N CPC, dispoziţiile de m ai su s se a p lic i ?n m od corespunzător.

A r U 4 9 1 . R ecu rsu l in cid en t şi recu rsu l provocat. (1) Recursul incident şi recursul provocat se p ot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. D ispozifiile art. 488 răm ân aplicabile. (2) Prevederile art. 474 se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU în vechea reglem entare, art. 293 şi art. 2931 CPC 1865 consacrau, fără să le denu­ m ească astfel, apelul incident sau aderarea Ia apel şi apelul provocat. în cercarea părţilor de a se prevala de aceste instituţii şi în recurs, prin aplicarea art. 316 CPC 1865, a fo st întâm pinată cu refuz de către instanţe, care au sesizat că textul citat face trim itere ia disp o ziţiile privitoare la judecata apelului, în tim p ce textele care reglem entau apelul in cid en t şi apelul provocat erau situate în capitolul intitulat „Term enul şi form ele apelului”. 5-a m ai considerat că aceste instituţii nu pot fî extinse prin analogie, fiind incom patibile cu etapa procesuală a recursului. în actualul cod apelul incident este reglem entat de art. 472, cel provocat de art. 473, iar art. 4 7 4 N CPC stabileşte procedura de depunere a celo r două tip uri de apel. Arti col u 1491 p reved e exp res că se pot exe rcita atât recu rs i n cide nt, c it şi recu rs p rovocat, în condiţiile art. 472-474 NCPC, despre care arată că se aplică în mod corespunzător. Această form ulare este m enită să atragă atenţia că celo r două tipuri d e recurs le sunt aplicabile reglem entările anterior citate din procedura apelului, dar cu observarea dispo­ ziţiilor speciale din procedura recursului. Astfel, recursurile la care ne referim se vo re xe rcita dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 472 şi, respectiv, art. 473, iar soluţiile preconizate v o r fi aceleaşi în ceea ce priveşte influenţa m odului de soluţionare a recursu­ lui principal asupra m odului de soluţionare a recursului incident sau a celui provocat. M om entul depunerii celo r două tipuri de recurs va fi acelaşi ca şi în ca2ul apelului, conform art. 474 alin. (1) NCPC. în schim b, atât în privinţa recursului incident, cât şi în aceea a recursului provocat vor fi aplicabile dispoziţiile art. 83 alin. (3) şi art. 8 4 referitoare 1a redactarea, introducerea şi susţinerea acestora prin asistarea sau reprezentarea părţilor de către avocat sau, după caz, de către consilierul juridic. Aceleaşi exigenţe vo r fi cerute şi pentru întâm pinare şi, respectiv, pentru răspunsul la aceasta. Articolul 491 alin. (1) m ai prevede că dispoziţiile art. 488 răm ân aplicabile, ceea ce înseam nă că recursul incident şi recursul provocat po t fi exercitate exclusiv p en tru m otive de nelegalitate, ca şi recursul principal, sub aceeaşi sancţiune a nulităţii. D isp o ziţii tra n zito rii. Potrivit art. XIII din le g e a nr. 2 /2 01 3 , „D isp o ziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului d e apel sau, după caz, de recurs d e către instanţa a cărei h o tărâre se atacă, se aplică în p ro ce se le p o rn ite în ce p â n d cu data d e 1 ia n u a rie 2 0 1 6 . în p ro cesele pornite în cep ân d cu data intrării în vigo are a prezentei legi şi până la data de 31 decem brie 2015 se apiică d isp o ziţiile art. XIV-XVH". Potrivit art. XVI coroborat cu art. X V alin. (4) din le g e a nr. 2/2013, recursul incident şi recursul provocat se depun de către intim at odatâ cu întâm pinarea la recursul principal.

O C T A V IA S P I N iA N U ‘ M A T t l

9

4

7

A rt. 492

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

întâm pinarea depusă se com unică recurentului de îndată, p u n ln d u -i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâm pinare în term en de cel m ult 10 zile de la data com unicării, intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâm pinare din dosarul cauzei. Recursul provocat s e com unică şi intim atului din acest recurs, acesta fiind dator să depună întâm pinare în term en d e cel m ult 10 2ile de la data com unicării. Cel care a exer­ citat recursul provocat va lua cunoştinţă de întâm pinare de la dosarul cau 2eî. Explicaţia a r putea fi aceea că se urm ăreşte o judecată accelerată, dar credem că se sacrifică astfel sim etria com unicării actelor de procedură din oficiu, ca parte a egalităţii d e tratam ent pe care o reclam ă exigenţele unui proces echitabil. în orice caz, suntem de părere că dispoziţia nu trebuie interpretată stricto sen su , adică în sensul de a-l obliga pe recurent să ia cunoştinţă de întâm pinare prin citirea exem plarului depus la dosar, ci ce i puţin de a-i p erm ite acestuia sâ beneficieze de o copie a întâm pinării, nu din oficiu, ci la cerere.

A r t . 4 9 2 . P ro b e n oi în recurs. (1) în instanţa de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepţia înscrisurilor noi, care p ot fi depuse, sub sancţiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâm pinarea. (2) în cazul în care recursul urm ează să fie soluţionat în şedinţă publică, pot fi depuse şi alte înscrisuri noi până la prim ul term en de judecată. C O M E N T A R IU Noua reglem entare păstrează regula potrivit câreia singurele p rob e n o i ce se pot adm inistra în recurs su n t înscrisurile. Jurisprudenţa conform căreia nu se încadrează în această categorie nici rapoartele de expertiză şi nici declaraţiile de m artori autentificate d e notar îşi păstrează valabilitatea. Ceea ce aduce nou art. 492 NCPC faţă de art. 305 CPC 1865 este iim itareo m om en­ tului până la care se pot depune în scrisu rile noi, şi anum e odată cu cererea de recurs şi, respectiv, odată cu întâm pinarea, iar dacă recursul va trece de procedura de filtrare şi va fi ju d e cat în şedinţă publicâ, până la prim ul term en de judecată. Vechea reglem entare perm itea depunerea înscrisurilor noi până la închiderea dezba­ terilor, ceea ce putea să creeze situaţii de tergiversare a procesului, m ai a le s atunci când în scrisu rile se depuneau d irect în şedinţă publică şi era necesară com unicarea lor părţii potrivnice. Sancţiunea nerespectării term enului de depunere a înscrisurilo r noi este decăderea din dreptul de a mai adm inistra proba. M ai trebuie precizat câ dispoziţiile art. 492 se referă exclusiv ia fa z a ju d ecă rii recursului. în caz de rejudecare după casare, fie cu reţinere, fie cu trim itere, se pot adm i­ nistra orice probe prevăzute de lege, conform art. 501 alin. (4) NCPC. Su b im periul vechii reglem entări, în practică s-a statuat în sensul că prin „înscrisuri noi" trebuie înţelese acele înscrisuri care, dacâ ar fi fo st cunoscute cu ocazia ju decăţii în fond, a r fi putut determ ina o altă soluţie1”. Textul art. 305 C P C 1865 a făcu t obiectul controlului de constituţionalitate exercitat d e câtre Curtea Constituţională, care a constatat constituţionalitatea lui atât în raport d e dispoziţiile art. 126 alin. (3), respectiv art. 129 din Constituţie, m otivată de libertatea 1)1 în a ce st se n s, a se v e d e a so lu ţiile din p ra ctica ju d ic ia ră re zu m ate su b art. 305 C P C 1 8 6 5 , în <5. Boroi, O. S p m e o n u -M o K i, e e c il., p. 3 8 9 -S 9 0 .

948

O C T A V A S P 1 N ÎA N V -M A W

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 493

legiuitorului în reglem entarea condiţiilor şi procedurilor aplicabile căilor de atac111, cât şi în raport de d isp 02 iţiîle art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii în drepturi, pe considerentul câ înscrisurile noi po t fi depuse atât de c it r e recurent, cât şi de către in tim a t în condiţiile legii, fără nicio discrim inare între părţile aflate în proces1'1.

A r U 4 9 3 . Procedura de filtrare a recu rsu rilor. (1) Când recursul este de com ­ petenta înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, preşedintele instanţei sau preşedintele de secţie ori, d u p l caz, persoana desem nată de aceştia, primind dosarul de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, va lua, p rin rezoluţie, m ăsuri pentru stabilirea aleatorie a unui com plet form at din 3 judecători, care va decide asupra adm isibi­ lităţii în principiu a recursului. D ispoziţiile art. 475 alin. (3) su n t aplicabile. (2) Pe baza recursului, întâm pinării, a răspunsului la întâm pinare şi a înscri­ surilor noi, preşedintele com pletului va întocm i u n raport asupra adm isibilită­ ţii în principiu a recursului sau va desem na un alt m em bru al com pletului ori m agistratul-asistent în acest scop. Raportul trebuie întocm it în cel m u lt 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incom patibil. (3) Raportul va verifica dacă recursul îndeplineşte cerinţele de form ă prevă­ zute su b sancţiunea nulităţii, dacă m otivele invocate se încadrează în cele prevă­ zute la art. 488, dacă există m otive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţi­ ile art. 489 alin. (3) ori dacă este văd it nefondat. D e asem enea, va arăta, dacă este cazul, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a D repturilor O m ului şi a Curţii de Justiţie a U niunii Europene, precum şi poziţia doctrinei în problem ele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată. (4) După analiza raportului în com pletul de filtru, acesta se com unică de îndată părţilor, care p ot form ula în scris un punct de vedere asupra raportului, în term en de 10 zile de la com unicare. în lipsa dovezii de com unicare a raportului şi înainte de expirarea unui term en de 30 de zile de la com unicare, com pletul nu va putea trece la exam inarea recursului, potrivit alin. (5) şi (6). (5) în cazul în care com pletul este în unanim itate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de form ă, că m otivele de casare invocate şi dezvoltarea lor n u se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este văd it nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie m otivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care n u este supusă niciunei căi de atac. D ecizia se com unică părţilor. (6) D acă raportul apreciază că recursul este adm isibil şi toţi m em brii su n t de acord, iar problem a de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a în altei C u rţi de C asaţie şi Justiţie, com pletul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se com unică părţilor. în soluţionarea recursului instanţa va ţine seam a de punctele de vedere ale părţilor form ulate potrivit alin. (4).

1:1 A s e ve d e a: C . C , O ec. nr. 2 3 4 /2 0 0 1 . în acela$i se n s: C .C ., D ec. r>r. 3 96 /2 0 0 5 $• Dec. n r 4 7 5 /2 0 0 6 . m C . C , Dec. nr. 3 20 /2 00 2.

O C T A V iA 5 P I N t A N U ‘ M A T g l

949

A rt. 493

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(7) în cazul în care recursul nu poale fi soluţionat potrivit alin. (5) sau (6), com pletul va pronunţa, fără citarea părţilor, o încheiere de adm itere în principiu a recursului şi va fixa term enul de judecată p e fond a recursului, cu citarea pârţilor. C O M E N T A R IU 1. D o m en iu l de ap licare. Scopul procedurii. Din prim ul alineat al art. 493 se degajă ideea că procedura reglem entată d e acest articol, denum ită m arginal „Procedura de filtra re a recursurilor", este aplicabilă num ai atunci când recursul este de com petenţa în a lte i C u rţi de Casaţie ş i Justiţie, nu şi atunci când intră în com petenţa tribunalulu i sau curţii de apel. în esenţă este vorba despre o procedură prin care, pe baza cererii de recurs, a în tâm ­ pinării, a răspunsului la întâm pinare şi a înscrisurilor noi, un com plet de filtru întoc­ m eşte un raport asupra adm isibilităţii în principiu a recursului, pe care îl com unică păr* ţi lor, după care hotărăşte fie că recursul este adm isibil în principiu, printr-o încheiere, şi fixează term en cu citarea părţilor pentru judecata pe fond, conform alin. (7) al art. 493, fie pronunţă una dintre so luţiile prevăzute de alin. (5) şi (6) printr-o decizie definitivă. După cum se poate observa, această procedură, astfel cum a fost gândită de legiuitorul rom ân, nu este una care sa perm ită înaltei Curţi să facă o selecţie, să filtreze în adevăratul sens al cuvântului acele recursuri care trebuie să fie soluţionate de aceasta instanţă - după criterii de im portanţă ori noutate a problem elor de drept pe care le ridică - de cele care nu a r trebui să încarce inutil rolul instanţei suprem e. Prin această procedură nu are loc nici o degrevare a înaltei Curţi din punctul de vedere al num ărului de hotărâri pe care trebuie să le pronunţe şi este discutabil dacă prin aplicarea dispoziţiilor acestei proceduri se realizează o econom ie de timp. Su b prim ul aspect, ne fundam entăm afirm aţia pe constatarea că singura filtrare care are loc este aceea a recursurilor care se judecă la un singur term en d e cele care se judecă ia două term ene diferite. Altm interi, instanţa pronunţă întotdeauna o decizie m otivata, aşa cum se proceda şi sub im periul vechiului cod, indiferent că recursul era ju decat pe fond sau în baza unei excepţii. Su b al doilea aspect, tim pul econom isit prin dim inuarea num ărului de recursuri dezbătute în şedinţă publică este din plin com pensat cu cel dedicat înto cm irii raportului scris şi actelor procedurale prem ergătoare prim ului term en. Pe de altă parte, su b vechea reglem entare num ărul de recursuri care se anulau sau se respingeau în tem eiul unor excepţii era sensibil m ai m ic decât cel al recursurilor care se judecau pe fond şi nu cre­ dem că există prem ise ca această situaţie să se schim be sem nificativ. Dim potrivă, rigoa­ rea form ulării recursurilor num ai de către avocaţi sau consilieri ju rid ici ar trebui, cel puţin teoretic, să m icşoreze num ărul cererilo r nule. Dispoziţii tranzitorii. Potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2012, „Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, după caz, de recurs de câtre instanţa a cărei hotărâre se atacă, se aplică în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decem brie 2015 se aplică dispoziţiile art. XIV-XVH". Potrivit alin. (2) al XVII din Legea nr. 2/2013, când recursul este de com petenţa în a l­ tei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele instanţei sau preşedintele d e secţie ori, după caz, persoana desem nată de aceştia, prim ind dosarul de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluţie, m ăsuri pentru stabilirea aleatorie a unui com plet fo rm a t din

950

O C T A V A S P t b J t A N U 'M A W

T H U L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 493

3 jud ecători, ca re va p re g ă ti dosarul de recurs ş i va decide asupra ad m isibilită ţii în p rin ­ cipiu a recursului. Dispoziţiile art. 475 alin. (3) N CPC răm ân aplicabile, în sensul că repartizarea recursu­ rilor principale, a celo r provocate şi a celo r incidentale se va face către acelaşi com plet; dacâ acestea au fost repartizate la com plete diferite, ultim ul com plet învestit va dispune pe cale adm inistrativă trim iterea recursului la com pletul întâi învestit. 2. So lu ţiile pe care le p o ate pronunţa co m p letu l d e filtru . Potrivit art. 493 alin. (5) şi (6) N C P C fără citarea părţilor, com pletul de filtru poate pronunţa una dintre urm ătoa­ rele soluţii: a) anularea recursului, atunci când acesta nu întruneşte cerinţele de form ă sau când m otivele d e casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încad rează în dispoziţiile art. 488; b) respingerea recursului, când acesta este vădit nefondat; c) adm iterea recursului, când recursul este adm isibil, iar problem a de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei ju rispru den ţe constante a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în prim ele două situaţii, soluţiile sunt prevăzute im perativ de alin. (5), iar pentru cea de*a treia alin. {6} prevede printr-o norm ă d isp o zitiv! posibilitatea com pletului de a judeca pe fond recursul, când toţi m em brii sunt d e acord. în acest din urm ă caz, textul spune că instanţa se poate pronunţa asupra fondului recursului, dacă acesta este adm isibil, dar nu arată expres în ce sens. A parent şi prin sim ilitudine cu soluţiile care se po t pronunţa la term enul fixat în şedinţă publică potrivit alin. (7), com pletul d e filtru a r trebui să poată decide fie adm iterea, fie respingerea recursului, în baza art. 493 alin. (6). în realitate, coroborând acest alineat cu dispoziţiile alin. (S), credem că singura solu­ ţie pe care o poate pronunţa com pletul de filtru în baza art. 493 alin. (6) este aceea a adm iterii recursului, casării hotărârii şi, consecutiv, trim iterii cauzei spre rejudecare sau respingerii cererii ca inadm isibilă, în condiţiile art. 497. Aceasta deoarece alin. (6) al art. 493, deşi nu o spune expres, are în vedere ipoteza când recursul este vădit fo n d a t. Concluzia se desprinde din exprim area conform căreia problem a de drept pe care o ridică recursul nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a în altei Curţi. Este, credem , situaţia în oglindă faţă d e aceea la care se referă alin. (5) când spune că recursul poate fi respins pentru că este vădit nefondat. A r fi greu de im aginat ca un recurs să nu se încadreze în categoria vădit nefondat şi, totuşi, să pună o problem ă de drept necontroversată sau soluţionată constant în sens contrar de în a lta Curte. De altfel, nici în alin. (3), nici în alin. (S) ale art. 493 şi nici în vreun alt articol nu este definită sintagm a „recurs vădit nefondat", ceea ce înseam nă că va reveni în altei Curţi m isiunea de a dem arca jurisprudenţial recursurile nefondate de cele vădit nefondate şi pe cele fondate de cele văd it fondate. în acest dem ers, criteriile prevăzute în alin. (6) sunt un bun punct de plecare. 3. C aracterul deciziilor. în toate aceste situaţii, com pletul de filtru se pronunţă printr-o decizie m otivată şi care se com unică părţilor. Diferenţa d e reglem entare apare în ceea ce priveşte posibilitatea atacării deciziilor, după cum sunt cele la care se referă alin. ( 5 ) - r e c u r s văd it nefondat, anulat sau respins sau cele la care se referă alin. (6 )- r e c u r s văd it fondat. Astfel, pentru deciziile pronunţate

O C T A V iA S P I N i A N U - M A W

951

A rt. 494

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în condiţiile alin. (5) textul de lege prevede c i nu su n t supuse niciunei căi de atac, ceea ce, într-o interpretare tradiţională a sintagm ei su b im periul vechiului cod, presupune că atare hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire sau contestaţie în anulare. în schim b, deciziile pronunţate în condiţiile alin. (6) sunt num ai definitive, ceea ce înseam nă că, su b rezerva îndeplinirii celorlalte condiţii legale, sunt susceptibile de a fi âtacdte cu contestaţie în anulare sau revizuire. 4. Raportul şi punctele de vedere ale p ă rţilo r Teza finală a alin. (6) prevede că în soluţionarea recursului instanţa va ţine seam a de punctele de vedere ale părţilor form u­ late potrivit alin. (4), adică în term en de 10 zile de la com unicarea raportului. Deşi prevederea conform căreia instanţa va ţine seam a de punctele de vedere ale părţilor este plasată iafin e le alin. (6), credem că ea are în vedere şi ipotezele reglem entate în alin. (5). în lipsa dezbaterilor din şedinţă publică din vechea reglem entare, părţile au posibilitatea de a-şi exprim a opinia cu privire la toate chestiunile identificate în raport, prin puncte de vedere trim ise în scris la dosar, iar d e aceste puncte de vedere com pletul d e filtru trebuie să ţină seam a şi atunci când anulează ori respinge recursul ca vădit nefondat, nu d o ar în cazul adm iterii acestuia în baza alin. {6}. Pe de altă parte, pentru ca părţile să*şi poată exprim a punctele de vedere în legătura cu un recurs pe care com pletul de filtru îl găseşte adm isibil şi văd it fondat, conform alin. (6), acest lucru trebuie să rezulte din raport. Conform alin. (3), raportul verifică: - daca recursul îndeplineşte cerinţele de form ă prevăzute su b sancţiunea nulităţii; - dacă m otivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 438; - dacă există m otive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3); - dacă recursul este văd it nefondat. De asem enea, va arăta, dacă este cazul, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a C urţii Europene a D repturilor O m ului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi poziţia doctrinei în problem ele d e drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată. Credem că aceste din urm ă referiri au rolul de a prefigura atât soluţia d e respingere a recursului ca vădit nefondat, în baza alin. (S), cât şi pe aceea de adm itere a recursului în baza alin. (6), iar acest lucru trebuie să fie suficient d e transparent d in raport în cât părţile să poată reacţiona adecvat prin punctele lor de vedere. Prefigurarea unei soluţii sau a alteia prin raport nu trebuie sub nicio form ă privită ca ante pronunţa re în afara cadrului perm is de lege, ci doar ca o obligaţie a instanţei m enită să asigure pe d e o parte dreptul părţilor la apărare, iar pe de altă parte transparenţa şi predictibilitatea actului d e justiţie. A şa după cum art. 497 alin. (2) prevede în m od expres, raportorul - care poate fi preşedintele com pletului de filtru, un alt judecător din com plet desem nat de acesta sau m a g istra tu l-a siste n t-n u devine incom patibil cu ocazia judecării recursului.

A r t- 4 tM . R eg u li privind ju d ecata. D ispoziţiile de procedură privind jude­ cata în prim ă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în m ăsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune. C O M E N T A R IU

952

O C T A V A S P t N t A N U 'M A m

A rt. 495

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

Articolul 4 9 4 NCPC reia prevederea le g a li din art. 316 CPC 1865, potrivit căruia dis­ poziţiile de procedură privind ju d eca ta în apel se aplică şi în instanţa de recurs. In plus, adaugă la aceasta şi aplicabilitatea în instanţa de recurs a disp oziţiilor de procedură pri­ vin d ju d eca ta în prim ă instanţd. D espre am bele categorii de dispoziţii, textul precizează însă că su n t aplicabile ?n instanţa de recurs în m ăsura în care nu su n t potrivnice dispoziţiilor cuprinse în secţiunea privitoare la recurs, adică Secţiunea 1 din Capitolul III, Titlul II, Cartea a ll-a. Form ularea m ai cuprinzătoare din actuala reglem entare va perm ite instanţelor ca, atunci când se va pune problem a aplicabilităţii în recurs a unor dispoziţii privind judecata în prim ă instanţă, să facă în m od direct exam enul de com patibilitate cu norm ele care reglem entează recursul, fără a m ai verifica dacă acestea su n t aplicabile m ai întâi în apel, aşa cum obliga art. 316 prin raportare la art. 298 CPC 1865. Soluţia a fo st consacrată şi în reglem entarea anterioară - art. 316 CPC 1865 - , iar practica ju diciară bogată dezvoltată în aplicarea acestui text de lege a statuat11' că, de pildă, sunt aplicabile şi în recurs, în m ăsura în care legea nu prevede altfel, regulile refe­ ritoare la atacarea încheierii prem ergătoare num ai odată cu fondul. D e asem enea, s-a statuat că în recurs n u p o t f i schim bate calitatea părţilor, cauza sa u o b iectul cererii de chem are în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, iar cererile la care face trim itere în prezent art. 478 alin. (5) NCPC nu vo r putea fi form ulate direct în recurs decât dacă acestea au fost fo rm u la te ş i în fa ţa instanţei de apel, fiind în mod greşit respinse. în acelaşi sens, art. 462 N CPC consacră posibilitatea instanţei învestite cu soluţiona­ rea căii de atac să ia a ct de înţelegerea părţilor cu privire la soluţionarea litigiului, textul făcând trim itere în mod expres la dispoziţiile art. 438-441 care reglem entează m ateria tranzacţiei.

/\rl, 4 9 5 . O rd in ea cu vântului în şed in ţă. (1) Preşedintele va da m ai întâi cuvântul recurentului, iar apoi intim atului. (2) Procurorul vorbeşte cel din urm ă, în afară de cazul când este recurent. D acă procurorul a pornit acţiunea civilă în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu recurs, procurorului i se va da cuvântul după recurent. C O M E N T A R IU Faţă de vechea reglem entare {art. 309 C P C 1865), actualul text aduce câteva clarifi* cări. Astfel, când se referă la cuvântul părţilor, se arata că acesta se acordă mai întâi recu­ rentului, iar apoi intim atului. Practica instanţelor era aceeaşi şi sub vechea reglemen* tare, prin aplicarea sim etrică a dispoziţiilor de la judecata în prim â instanţă, conform cărora se acorda m ai întâi cuvântul reclam antului, adică aceluia care se adresează cu o solicitare instanţei, iar apoi pârâtului, adică celui care se apără. Ca regulă, p ro cu ro ru l va avea ultim ul cuvântul. Prin excepţie, va avea prim ul cuvântul când este el în su şi recurent. Procurorul poate porni orice acţiune civilă în tem eiul şi în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (1) NCPC, situaţie în care, conform art. 93, titularul dreptului va fi introdus în proces.

111 A s e v e d e a G . B o r o i , O . S p i n e a n u - M a t e i , o p . c i t . , p . 6 1 4 - 6 1 6 , p r a c t i c a f u d i c i a r â r e d a t ă s u b a r t . 3 1 6 C P C 1 8 6 5 .

O C T A V iA S P I N g A N U - M A W

953

A rt. 496

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în cd 2ul în care procurorul este cel care a porn it acţiunea civilă în care s-a pronunţat hotărârea recurată, alin. (2) al art. 495 prevede că procurorului i s e v a da cuvântul după recurent. A$a cum este form ulat textul, rezultă că procurorul va vorbi după recurent atât atunci când calitatea de recurent aparţine titularului acţiunii civile exercitate de el, cât şi atunci când calitatea de recurent aparţine pârâtului ori altei părţi din proces. O altă m odificare a textului anterior constă în elim inarea m enţiunii că preşedintele dă cuvântul părţilor după citirea raportului. Această m odificare ar fi trebuit operată im ediat după adoptarea Legii nr. 219/2005, care, printre altele, a abrogat dispoziţiile alin. (3)-(5) ale art. 308 C P C 2865 referitoare la întocm irea raportului de către preşedintele com pletului. A ctualm ente, chiar dacă raportul este din nou reglem entat în procedura filtrării, în mod corect nu s-a m enţinut obligaţia citirii acestuia, din m om ent ce el s e com unică în scris părţilor şi, după caz, procurorului, înainte d e orice înfăţişare.

A r i . 4 9 6 . S o lu ţiile p e care Ie poate pronunţa instan ţa de recurs. (1) în cazul în care recursul a fo st declarat adm isibil în principiu, instanţa, verificând toate m otivele invocate şi judecând re c u rsu l îl poate adm ite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perim area lui. (2) In caz de adm itere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte. C O M E N T A R IU 1. So lu ţii faţă d e recurs. Prim ul alineat al acestui text prevede care sunt soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, în legătură cu recursul. Urm ătoarele două articole - art. 497 şi art. 498 - deşi poartă denum iri m arginale identice, diferenţiate d o ar prin instanţele d e recurs la care se referă, prevăd soluţiile pe care le po t adopta instanţele în legătură c u hotărârea recurată tn caz de adm itere a recursului, după cum este vorba despre în a lta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de celelalte instanţe de recurs, care po t fi tribunalele sau curţile de apel. A rticolul 496, care se vrea general aplicabil tu tu ro r instanţelor de recurs, a fo st defec­ tu o s conceput din două puncte de vedere: a) soluţiile preconizate în legătură cu recursul - adm iterea, respingerea, anularea sau constatarea perim ării - au toate ca prem isă declararea recursului ca fiind adm isibil în principiu. Or, această etapă este parcursă doar în recursurile care intră în com petenţa în a ltei C u rţi de Casaţie ş i Justiţie, ceea ce făcea necesară o distincţie în acest sens. în situaţia dată, textul va trebui interpretat că în cazul tribuna lelor ş i cu rţilo r d e a pel so luţiile pe care le pot adopta aceste instanţe su n t cele prevăzute de art. 496, fără a pro­ nunţa un act de procedură distinct prin care să declare recursul adm isibil. O ricum , şi în absenţa procedurii filtrării, instanţele de recurs altele decât în alta Curte vo r face aceleaşi verificări prealabile judecării pe fond a recursului, care pot face inutilă judecata pe fond; b) dacă adm item că referirea la declararea adm isibilităţii recursului are în vedere fap­ tul că în a lta Curte devine instanţa de drept com un în m aterie de recursuri, este greu de înţeles cum a r putea această instanţă să adopte ulterior soluţia anulării recursului, enu­ m erată alături de celelalte.

954

O C T A V A S P IN iA N V - M A W

A rt. 497

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

Filtrarea presupune tocm ai identificarea acelor neregularităţi ale recursului care im pun anularea acestuia. Conform art. 493 alin. (7), d a c i recursul nu se anulea 2ă în baza art. 493 alin. (5) (sau nu se respinge ca vădit nefondat, în ba 2a aceluiaşi articol), se dă o încheiere d e adm itere în principiu a recursului şi se va fixa term en pentru judecata pe fond a acestuia. Credem că este vorba despre o inadecvare a textului, iar nu despre posibilitatea în altei Curţi d e a repune în discuţie aspecte care au făcu t obiect d e anaMză în procedura filtrării. 2. So lu ţii faţă de hotărârea recurată. Spre deosebire de reglem entarea anterioară {art. 312 alin. {2} CPC 1865], care prevedea două soluţii în caz de adm itere a recursului, casarea sau m odificarea, în actuala reglem entare este prevăzută d o a r soluţia de casare a hotărârii atacate. Casarea se poate dispune, ca şi până acum , în to t sau în parte. Această variantă sim plificată este, credem , binevenită, deoarece, în afară de distinc­ ţia de ordin term inologic, între o casare cu reţinere si o m odificare a hotărârii nu era nicio diferenţă şi nu se producea nicio consecinţă cu privire la judecată sau la calitatea acesteia.

A r i . 4 9 7 - S o lu ţiile p e care le poate pronunţa în a lta C urte de C asaţie şi Ju stiţie . în alta C urte de C asaţie şi Justiţie, în caz de casare, trim ite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazu l şi su n t îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3), prim ei instanţe, a cărei hotărâre este, de asem enea, casată. Atunci când interesele bunei adm inistrări a ju stiţiei o cer, cauza v a putea fi trim isă oricărei alte instanţe de ace­ laşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsă de com petenţă, când cauza va fi trim isă instanţei com petente sau altui organ cu activitate jurisdicţională com ­ petent potrivit legii. In cazul în care casarea s-a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadm isibila. C O M E N T A R IU 1. R e gu la. A ce st articol se referă în realitate la soluţiile pe care le poate pronunţa înalta Curte după adm iterea recursului şi casarea hotărârii atacate. Faptul câ în ca 2 de adm itere a recursului, indiferent care este instanţa de recurs, singura soluţie posibilă actualm ente este aceea a casării hotărârii - nu şi a m odificării rezultă din art. 496 alin. (2). Articolul 497 instituie pentru instanţa suprem ă regula ca să rii cu trim itere sp re re ju • decore. Prevederea din fostul art. 314 C P C 1865, conform căreia în a lta Curte hotăra asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casa hotărârea atacata, dar num ai în scopul apli­ cării corecte a legii la îm prejurări d e fap t ce au fo st pe deplin stabilite, nu a m ai fo st preluată în actuala reglem entare. 2. Respingerea cererii ca in a d m isib ilă. Din cele opt m otive de casare, doar pentru două din ele judecata se în ch eie în faţa înaltei Curţi d e Casaţie şi Justiţie, şi anum e: în cazul în care judecata s-a făcut cu depăşirea atribuţiilo r p u te rii ju d ecă to reşti, m otiv de casare prevăzut d e art. 488 alin. (1) pct. 4, şi când s*o încălca t autoritatea de lu cru ju d e ­ cat, m otiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7. O C T A V IA 5 P I N iA N U ‘ M A W

A rt. 497

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în am bele situaţii, soluţia pe care o poate adopta înalta Curte consecutiv adm iterii recursului şi casării hotărârii este acea a respingerii cererii ca in a d m isib iil. Nu se preci­ zează care cerere, d a r se deduce c l este vorba despre cererea de chem are în judecată, adică aceea care a prilejuit ca prin soluţionarea sa s l se depăşească atribuţiile puterii judecătoreşti sau să se nesocotească autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti. în prim ul caz, reglem entarea porneşte de la prem isa că cererea de chem are în ju d e ­ cată a presupus, prin m odul în care a fost concepută, ca instanţa, p ro n u n ţi ndu-se favo­ rabil asupra ei, să depăşească atribuţiile puterii judecătoreşti şi să intre în sfera atribuţi­ ilor puterii legiuitoare sau a celei executive. Altm interi, dacă prin cerere nu s-a solicitat aceasta, dar instanţa a co m is o asem enea greşeală de judecată, soluţia respingerii cererii ca inadm isibilă în locul casării cu trim itere spre rejudecare este absurdă şi îngrădeşte accesul la justiţie. în cel de-af doilea caz, soluţia respingerii cererii este logică, întrucât ea pune capăt unui litigiu care a fost deja tranşat printr-o hotărâre anterioară, orice prelungire a aces­ tuia fiind com plet inutilă. O pinăm că această soluţie a r trebui să prevaleze şi în cazul în care ar fi fondat în acelaşi tim p şi m otivul de casare referitor la necom petenţă, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3, care a r presupune trim iterea la instanţa com petentă, pentru ca reluându-se judecata să se ajungă tot la soluţia respingerii cererii ca inadm isibilă. în am bele cazuri, pentru a se respinge cererea d e chem are în judecată, dacă aceasta a fost adm isă de prim a instanţă şi soluţia m enţinută de instanţa de apel, trebuie să se dispună şi cu privire la sentinţă. Deşi textul nu mai prevede expres, credem că se poate adopta prin analogie soluţia preconizată ?n teza I pentru ipoteza în care instanţa de recurs trim ite cauza spre rejudecare la prim a instanţă, situaţie în care dispune atât casarea deciziei din apel, cât şi casa­ rea sentinţei. 3. C asarea cu trim itere spre rejudecare. Soluţia casării cu trim itere spre rejudecare este singura pe care o poate adopta înalta Curte în toate celelalte şase cazuri de casare prevăzute de art. 488 alin. { ! ) , şi anum e: • c â n d instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale (pct. 1); - dacă hotărârea a fost pronunţată d e alt judecător decât cel care a luat parte fa dez* baterea pe fond a procesului sau d e un alt com plet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui com punere a fost schim bată, cu încălcarea legii (pct. 2); - când hotărârea a fost dată cu încălcarea com petenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii {pct. 3); - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile d e procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5}; - când hotărârea nu cuprinde m otivele pe care se întem eiază sau când cuprinde m otive contradictorii ori num ai m otive străine de natura cauzei (pct. 6}; - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drept m aterial (pct. 8). Şi în condiţiile vechii reglem entări această soluţie era dispusă întotdeauna pentru m otivele expuse la pct. 1*3 şi S şi de cele m ai m ulte ori pentru m otivul d e la pct. 6. Pentru m otivul prevăzut la pct. 6, soluţia casării cu trim itere se dispunea în pofida textului art. 312 alin. (3) CPC 1865, care prevedea m odificarea hotărârii, deoarece lipsa

956

O C T A V iA S P I N l A W - M A T g i

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 497

m otivelor hotărârii sau m otivele străine d e natura pricinii era pe b u n i dreptate asim ilată neanalizării fondului. Or, în condiţiile în care fondul nu a fost cercetat în fa 2a procesuală anterioară, analiza legalităţii hotărârii în instanţa de control ju d ic ia r - cu consecinţa m odificării acesteia - nu este posibilă fără o cercetare prealabilă a fondului, incom patibilă cu structura recursului. De asem enea, m otivarea contradictorie, odată constatată, nu putea constitui în sine m otiv de m odificare a hotărârii, câtă vrem e o parte dintre m otivele contradictorii puteau susţine soluţia recurată. Pentru a ajunge la o concluzie, instanţa d e recurs ar fi trebuit să analizeze hotărârea atacată integral, înainte de a decide dacă m otivarea ei contradicto­ rie trebuie să conducă la m odificarea hotărârii sau la m enţinerea ei, cu înlăturarea prin propriile considerente a acelora inadecvate din hotă rărea atacată. în ceea ce priveşte soluţia casării cu trim itere pentru toate situaţiile în care se va reţine incidenţa art. 488 pct. 8, avem serioase rezerve. în treg recursul este gândit în actuala reglem entare ca fiind o cale de atac extraordi­ nară, în care se poate verifica hotărârea atacată exclusiv din punctul de vedere al lega­ lităţii. în ceea ce priveşte pct. 8, acesta are actualm ente în vedere doar legalitatea din perspectiva norm elor d e drept m aterial. Cum se presupune că situaţia de fapt a fost deja stabilită în fazele procesuale ante­ rioare, instanţa de re c u r s - î n contextul de faţă înalta Curte - neavând nicio atribuţie în analiza şi eventuala reevaluare a acesteia, odată ce stabileşte exclusiv că la respectiva situaţie de fapt s-a aplicat greşit legea sau hotărârea dată a încălcat legea, se vo r identi­ fica num eroase situaţii în care sofuţia trim iterii cauzei spre rejudecare va fi nejustificată şi va prezenta dezavantajul m ajor al prelungirii inutile a duratei procesului. De asem enea, va presupune ca instanţa de trim itere să îndeplinească practic o for­ m alitate, adică să se conform eze indicaţiilor din decizia de casare referitoare la m odul în care trebuie aplicată - corect - legea. Nici pentru în alta Curte nu va reprezenta o înlesn ire, deoarece explicaţiile pe care trebuie să le dea instanţei de trim itere în m otivarea deciziei im plică un efort echivalent cu cel pe care l-ar depune în argum entarea propriei soluţii asupra fondului, dacă ar casa cu reţinere spre rejudecare. Articolul 497 prevede şi instonţ ele în favoarea cărora se dispune trim iterea spre reju­ decare de către înalta Curte, şi anum e: - instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată; - atunci când este cazul şi su n t în d e p lin ite co n d iţiile prevăzute la art. 4 8 0 alin. (3), prim ei instanţe, a cărei hotărâre este, de asem enea, casată; - atunci când interesele bunei adm inistrări a ju stiţiei o cer, oricărei alte instanţe de acelaşi grad (cu una dintre cele două m enţionate anterior, după caz); - a t u n c i când casarea se dispune pentru încălcarea norm elor de com petenţă, instan­ ţei com petente sau altui organ cu activitate jurisdicţională com petent potrivit legii. în ceea ce priveşte posibilitatea în altei C urţi d e a trim ite spre rejudecare cauza unei instanţe d e acelaşi grad cu cea care a pronunţat hotărârea casată, în vederea asigurării scopului bunei adm inistrări a justiţiei, existentă şi în vechea reglem entare, practica judi­ ciară dezvoltată în aplicarea dispoziţiilor art. 313 CPC 1865 a statuat că, în această ipo­

O C T A V iA S P I N g A N V - M A W

957

A rt. 498

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

teză, trim iterea cauzei nu este condiţionată de form ularea unei cereri d e străm utare, ast­ fel în cât soluţia d e trim itere s i poată fi cenzurată pe calea revizuirii pentru extra petitam.

A rt. 498» S o lu ţiile p e care le pot pronunţa alte in stan ţe de recurs. (1) în cazul în care com petenţa de soluţionare a recursului aparţine tribunalului sau curţii de apel şi s-a casat hotărârea atacată, rejudecarea procesului în fond se v a face de către instanţa de recurs, fie la term enul la care a avu t loc adm iterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt term en stabilit în acest scop. (2) Instanţele prevăzute la alin. (1) v o r casa cu trim itere, o singură dată în cursul procesului, în cazul tn care instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa pârţii care a fo st nelegal citată, atât la adm inistrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. In vederea rejudecării, cauza se trim ite la instanţa care a pronunţat hotărârea casată o ri la altă instanţă de acelaşi grad cu aceasta, din aceeaşi circum scripţie. D ispoziţiile art. 497 se aplică în m od corespunzător, în caz de necom petenţă, de depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi de încălcare a autorităţii de lucru judecat. C O M E N T A R IU 1. Reţinerea spre rejud ecare. Ca şi art. 497, art. 498 se referă la soluţiile care pot fi pronunţate după adm iterea recursului şi casarea hotărârii atacate, în s l de către alte instanţe de recurs decât înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv curţile de a p e l şi tribunalele. Regula în privinţa acestor instanţe este, c o n f o r m a lin .( l) a la r t . 498, reţinerea spre reju d eca re. Rejudecarea cauzei are ioc fie la acelaşi term en la care s-a ad m is recursul şi s-a casat hotărârea atacata, caz în care se pronunţă o singura decizie, fie la un alt term en, caz în care se vor da două hotărâri. Cu alte cuvinte, se va proceda sim ilar felului în care se judeca su b im periul vechii reglem entări contestaţia în anulare. Prim a variantă va fi aleasa de instanţe atunci când vo r constata că nu m ai sunt alte verificări de efectuat ori probe d e adm inistrat şi că rejudecarea poate avea loc pe baza dosarului deja constituit. în cazul judecării pricinii la un alt term en, judecătorii care au ad m is recursul nu devin incom patibili. 2. C asarea cu trim itere. Casarea cu trim itere reprezintă excepţia pentru curţile de apel şi tribu nale, putând fi dispusă, conform art. 498 alin. (2), o singură dată în cursul procesului. M otivele pentru care se poate adopta această soluţie sunt expres şi lim itativ prevă­ zute d e acelaşi text, şi anum e: când instanţa a cărei hotărâre se atacă a soluţionat pro­ cesul fără a intra în judecata fondului sau când judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată atât la adm inistrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. 1)1 A se vedea p . 649.

958

C.5J., s. civ,, dec. nr, 2 6 3 6 /1 9 9 4 , în S J . Baza de date, opud & Boroi, 0. Spineonu-Motei, op. cit.,

O C T A V A S P t N t A N U 'M A m

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 498

Prin trim itere la dispoziţiile art. 497, teza finală a art. 498 alin. (2) m ai recunoaşte posibilitatea trim iterii spre rejudecare în cazul pronunţării hotărârii cu lipsă de com pe­ tenţă. lim ita re a num ărului d e casări cu trim itere spre rejudecare în recurs fusese deja efec­ tuată prin m odificările aduse art. 312 CPC 1865 prin Legea nr. 202/2010, în legătură cu care exprim am îa acea dată opinia conform căreia se poate dispune o singură trim itere spre rejudecare pentru oricare din m otivele prevăzute de lege, şi nu câte o casare pentru fiecare dintre ipoteze. Noutatea era prevăzută de alin. (61) al art. 312 CPC 1865 introdus prin Legea nr. 202/2010 şi consta în aceea câ pentru toate cazurile m enţionate d e te xt casarea cu trim itere putea fi dispusă o singură dată în cursul procesului, fără a se preciza dacă această soluţie se putea dispune câte o dată pentru fiecare din cele trei m otive enum erate de te xt sau o singură dată, indiferent care dintre cete trei m otive era incident, lăsând astfel loc pentru interpretări diferite. Prim a interpretare corespundea ideii de a asigura cel puţin o judecată în fond ante­ rioară recursului. Altm interi, exista posibilitatea ca judecata în prim ă instanţă să se facă pe cale de excepţie, iar părţile să nu solicite trim iterea spre rejudecare într-un prim apel, cauza să se ju d ece tot pe cale d e excepţie, cu lipsă de procedură, ceea ce atrăgea conform art. 312 alin. (4) CPC 1865 casarea cu trim itere. Dacă în rejudecarea apelului cauza se soluţiona pe cale de excepţie, iar în al doilea recurs s-ar fi casat cu reţinere, ar fi însem nat ca fondul să fie ju d e cat în prim ă şi în ultim ă instanţă d e instanţa de recurs. „Pericolul" judecării fondului pentru prim a oară în instanţa de recurs nu era oricum pe deplin elim inat de casarea cu trim itere câte o dată pentru fiecare din ceie trei motive, deoarece se pot im agina situaţii în care după epuizarea celo r trei casări, instanţa de apel să adm ită greşit o altă excepţie sau să ju d ece din nou cu lipsă de procedură. Cea din urm ă interpretare corespunde m ai bine scopului declarat al m odificării legis­ lative, acela al accelerării judecăţilor, prin lim itarea num ărului casărilor cu trim itere spre rejudecare, chiar dacă astfel se poate ajunge la situaţia judecării fondului, în prim ă şi în ultim ă instanţă, de către instanţa de recurs. Dacă s-ar fi acceptat posibilitatea trim iterii spre rejudecare de trei ori în recurs, pe lângă eventualele trim iteri dispuse în apel, m odificarea legislativă adusă prin Legea nr. 202/201 a r f i fost lipsită de finalitate, deoarece, deşi lim ita num ărul trim iterilo r spre rejudecare, perm ise în vechea reglem entare în m od nelim itat, plafonul ar fi fost extrem de larg. Din punct de vedere literal, cea de-a doua interpretare era susţinută de lipsa sin­ tagm ei „câte” (... o singură dată), care ar fi fost în deplin lăm uritoare, precum şi de pre­ cizarea „o singură dată în cursul procesului" (precizare care lipsea din art. 297 alin. (1) CPC 1865 referitor la apel], în plus, teza finală a textului alin. (61) al art. 312 CPC 1865 preciza că, dacă după casa­ rea (la singular) cu trim itere dispusă potrivit alin. (5) sau (6) intervine o nouă casare, tri­ bunalele şi curţile de apel vo r rejudeca în fond. Or, dacă s-ar fi avut în vedere posibilita­ tea trim iterii spre rejudecare pentru fiecare din m otivele prevăzute de alin. (5) şi (6), ar fi fo st m ai nim erit să se folosească pluralul. Potrivit acestei interpretări, pe care am propus-o, chiar dacă după o casare cu trim i­ tere dispusă pentru unul dintre cele trei m otive, la rejudecare se com ite fie aceeaşi gre­ O C T A V iA S P I N g A N V - M A W

959

A rt. 498

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

şeală de procedură (faţă d e aceeaşi parte litigantă ori faţă de alta), fie o altă greşeală, care ar atrage aceeaşi sancţiune a casării cu trim itere (de exem plu, o altă excepţie greşit adm isă), aceasta nu mai poate fi dispusă. în atare situaţie, aşa cum prevedea teza a ll-a a art. 312 alin. (61) CPC 1865, curţile de apel şi tribunalele rejudecau ele însele cauza în fond. în ceea ce priveşte sintagm a „poate" din cuprinsul alin. (61) al art. 312 CPC 1865, aceasta nu sem nifica faptul că instanţa de recurs avea posibilitatea de a alege situaţia casării cu trim itere când constata fondat unul dintre m otivele la care se referea alin. (5) şi (6) sau pe aceea a casării cu reţinere. Spre deosebire de reglem entarea adusă apelului la art. 297 alin. (1) CPC 1865 prin Legea nr. 202/2010, care prevedea opţiunea expresă a părţii interesate pentru trim iterea spre rejudecare, în recurs această soluţie era im perativă, conform art. 312 alin. (5) şi (6), d a r se putea adopta o singură dată, conform art. 312 alin. (61) CPC 1865. în vechea reglem entare, dispoziţiile art. 312, coroborat cu art. 305 CPC 1865 au fost declarate constituţionale, Curtea C o n stitu ţio n a li statuând că regulile stabilite de legiui­ tor, conform cărora în recurs nu sunt adm isibile decât înscrisuri noi, respectiv că ju d e ca ­ rea pricinii în fond după casare se va face de către trib u n ale şi curţi de apel nu contravin principiului constituţional al statului d e drept, reglem entat de art. 1 alin. (3) din Consti­ tuţie. în m otivarea deciziei, Curtea a arătat, printre altele, că lim itarea posib ilităţilor de adm inistrare a probelor noi în recurs este raţională şi necesară în organizarea sistemu* lut căilor de atac atât pentru asigurarea cerinţelor de celeritate (prevăzute, de altfel, şi d e art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor om ului su b form a de „ termen re zo n a b il'), cât şi pentru stim ularea părţilor din proces spre a fi diligente în form ularea cererilor de probe şi în adm inistrarea acestora în faza ju decăţii în fond şi în cea a apelu­ lui, în scopul soluţionării litigiului aflat în aceste faze. A celuiaşi scop al celerităţii i se su b ­ sum ează şi soluţia d e lim itare a cazurilor în care poate fi dispusă casarea cu trim iterea cauzei spre rejudecare, justificarea soluţiei regasindu-se în respectarea tuturor garanţi­ ilor procesuale privind judecata în fond, precum şi parcurgerea în m od real a gradelo r de ju risd icţie prevăzute d e lege"*. 5-a reţinut în practică drept situaţie în care nu a avut loc cercetarea fondului aceea în care prim a instanţă s-a pronunţat în posesoriu, deşi acţiunea avea caracter petitoriu, situaţie în care instanţa de recurs a casat hotărârea cu trim itere la aceeaşi instanţă, pen­ tru a se soluţiona cauza potrivit obiectului şi caracterului acţiunii1*1. De asem enea, în ca2ul în care prim a instanţă a luat act de renunţarea reclam antu­ lui la acţiune (cerere) faţă de unul dintre pârâţi, iar această renunţare se consideră a fi nelegală în raport cu prevederile art. 246 alin. (4) CPC 1865, potrivit cărora renunţarea la judecată nu se putea face decât cu învoirea celeilalte părţi, instanţa de recurs trebuia să caseze cu trim itere spre rejudecare, iar nu să reţină şi să rezolve ea litigiul, deoarece într-o atare situaţie ar încălca principiul celor două grade d e jurisdicţie*. 3. Respingerea cererii ca In ad m isib ilă. Prin trim itere la art. 497 NCPC, art. 498 alin. (2) teza ultim ă prevede că instanţa care a ad m is recursul şi a casat hotărârea va

1,1 C.C., D ec. nr. 234/2001. m Trib, ju d . D olj, s. civ., dee. nr. 1 8 6 /1 9 7 0 , c u note d e N.l. Şch io p a , P.6 . A rm a şu , L Sto e n e scu , în R.R.D. nr. 1 2/19 71 , p. 129, a p u d <3. Boroi, 0 . S p in to n u -M o tti, op. cit., p . 606. Trib . S u p re m , s. civ., d e c. nr. 1 1 1 2 /1 9 6 9 , în C D . 1 96 9, p. 2 4 7 , tbidem .

960

O C T A V iA S P I N t A N U - M A T l i

A rt. 499

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

respinge ea în săşi cererea ca inadm isibilă în două situaţii: în cazul în care ju decata s-a făcu t cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, m otiv de casare prevăzut de art. 488 alin. ( 1 ) pct. 4, şi când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, m otiv d e casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7. Reglem entarea fiind aceeaşi, trim item la com entariul de la art. 497.

A r i . 4 9 9 ). M otivarea h otărârii. Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs v a cuprinde în considerente num ai m otivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au adm is ori, după caz, s-au respins. în cazu l în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perim area Iui, hotărârea de recurs va cuprinde numai m otivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza m otivelor de casare. C O M E N T A R IU A cest text reprezintă o noutate, până în prezent neexistând o reglem entare specială a m odului cum trebuie redactată hotărârea instanţei de recurs. Aşa fiind, în lipsa unui te xt expres, pe baza art. 261 CPC 1865, adaptat prin contribuţia practicii instanţelor, o astfel de hotărâre reda în mod rezum ativ soluţia prim ei instanţe şi considerentele acesteia, soluţia instanţei d e apel şi considerentele acesteia, m otivele de recurs şi răspunsul la acestea, cu indicarea tem eiurilor de drept avute în vedere. Desigur că, în cazul recursurilor soluţionate pe cale de excepţie - tardivitate, nulitate, lipsa de interes, perim are etc. - , m otivarea se rezum a de cele m ai m ulte ori la excepţia adm isă şi argum entele de fapt şi d e drept ce o justificau. Avantajul unei astfel de m otivări era dat de faptul că decizia instanţei de recurs repre­ zenta o „radiografie" a întregului proces şi avea puterea prin ea însăşi, citită separat de dosar, să convingă cu privire la justeţea soluţiei. Dezavantajul apărea în contextul supraaglom erării cronice a rolului instanţelor de judecată şl în special al în altei C urţi de Casaţie şi Justiţie şi consta în acela că m otivarea hotărârii întârzia deseori peste term enul de 30 d e zile prevăzut în m o d n e re a list d e le ge . In actuala reglem entare, instanţele de recurs vo r putea m otiva hotărârile începând cu redarea m otivelo r d e recurs şi continuând cu analiza acestora, arătând pentru fiecare în parte de ce sunt sau nu fondate. în ciuda form ulei utilizate de text, nu m otivele de recurs se ad m it sau se resping, în bloc sau individual, ci recursul în su şi se adm ite când toate sau o parte dintre m otive sunt fondate şi se respinge când niciunul dintre m otive nu este fondat. Prin derogare d e la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) NCPC, din hotărârea instanţei de rec u rs vo r p u tea lip si obi ect u I ce re ri i, su sţi n e ri le pe seu rt a le pârţMor, expu n e re a si tu aţ iei de fapt reţinută (de instanţele anterioare, din m om ent ce aceasta nu face obiect de analiză în recurs) pe baza probelor adm inistrate. Cu toată libertatea de a proceda astfel, din dorinţa ca hotărârea să poată fî m ai lesne urm ărită şi înţeleasă, probabil că instanţele vor face o scurtă introducere în care vor arăta cel puţin ce s-a hotărât în fazele procesuale anterioare şi în legătură cu ce. Conform tezei a ll-a a art. 499, în cazul în care recursu l s e respinge fă ră a f i cercetat în fo n d o ri s e anulează sa u se constată p erim area lui, hotărârea de recurs va cuprinde

O C T A V IA S P I N g A N U - M A W

961

Art. 500-501

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

num ai m otivarea soluţiei, fără a se evoca şi analiza m otivelor de casare, ceea ce este logic, neputandu-se evoca o analiză care nu m ai are loc. De fapt, ceea ce credem că vrea să spună textul este că, în situaţiile enum erate, nu m ai trebuie nici m ăcar redate m otivele de casare, din m om ent ce nu se m ai ajunge ia analiza lor.

A r i , 5 0 0 * E fectele casării. (1) H otărârea casată nu are nicio putere. (2) A ctele de executare sau de asigurare făcute în tem eiul unei asem enea hotă­ râri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. Instanţa va constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotărârii de casare. C O M E N T A R IU A ctualul art. 500 reia dispoziţiile conţinute în art. 311 CPC 1865, cu adăugirea că, din oficiu, instanţa de recurs trebuie să m enţioneze în dispozitivul propriei hotărâri de casare că actele de executare sa u de asigurare făcute în tem eiul hotărârii casate sunt desfiinţate de drept. Până acum , instanţa d e recurs nu era preocupată să stabilească dacă hotărârea ata­ cată cu recurs a fost deja pusă în executare; de asem enea, nu era preocupată să sta­ bilească dacă a începu t sau nu executarea decât în m ăsura în care era sesizată şi cu o cerere de su sp end are a executării până la soluţionarea recursului ori, pe cale de ordo­ nanţă preşedinţială, până la judecarea cererii de su sp end are propriu-zise. Nu este foarte clar dacă noul te xt intenţionează să stabilească în sarcina instanţei de recurs obligaţia unei verificări suplim entare sau dacă, pentru respectarea textului, este suficient ca instanţa să se refere în mod generic la eventualele acte de executare sau de asigurare ce s-au săvârşit în tre tim p, pe care să le constate ca fiind desfiinţate d e drept, în clin ăm să credem că se va proceda potrivit celei de-a doua variante. Alternativ, instanţa de recurs poate dispune altfel decât să constate desfiinţarea de drept a actelor d e executare sau d e asigurare. Cu alte cuvinte, astfel cum poate decide asupra suspendării executării hotărârii recurate, aceeaşi instanţă de recurs poate decide asupra p â strâ rii actelo r de executare deja efectuate. Având în vedere dispoziţiile art. 500 alin. (1), o hotărâre casată nu se m ai poate bucura de autoritatea de lucru judecat, însă poate constitui tem ei a i în to a rcerii execută­ rii, ca urm are a desfiinţării titlului executoriu111.

A ri. 5 0 1 . ţu d ecata în fo n d după casare. (1) în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problem elor de drept dezlegate su n t obligatorii pentru instanţa care judecă fondul. (2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata v a reîncepe de Ia actul anulat. (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în lim itele casării şi ţinând seam a de toate m otivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată. (4) în cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trim itere, sunt adm isi­ bile orice probe prevăzute de lege. 1,1Tn a ce laş i se n s, a $e ve d e a : C 5 .J., s . civ., d e c. nr. 1 43 /2 00 0, în

B.J. B a » d e date; C .S .J.. s. civ., d e c. nr $ 16 /2 00 3. în B.J. B a ia d e date, citate în 6 . Boroi, O. Sp in ea n u -M a tet, o p . elt., q. 5 9 7 -5 9 8 .

962

O CTA V iA S P tN lA N U -M A T g i

Art. 501

T î l L I L II. C Ă IIE O E ATAC

C O M E N T A R IU 1. O b ligativitate a h o tărârii din recurs. Alineatul (1) al acestui articol reia din art. 315 alin. (1) CPC 1865 regula potrivit căreia dezlegarea dată de instanţa de recu rs problem elo r de d rep t este o bligatorie pentru instanţa de fond care rejudecă procesul. Regula se aplică indiferent dacă instanţa de fond este cea de apel sau prim a Instanţă care a judecat pricina ori o altă instanţă d e acelaşi grad sau de grad diferit, după distincţi­ ile făcute în art. 497>498 NCPC. D e asem enea, îşi păstrează valabilitatea şi în cazul în care instanţa de trim itere îşi declină ulterior com petenţa în favoarea unei alte instanţe, care este ţinută să respecte dezlegările date problem elor de drept în recurs"1. Aceasta presupune că instanţa de fond nu m ai poate repune în discuţie aceste ches­ tiu n i şi, cu atât m ai puţin, nu le poate da o altă rezolvare, deoarece ar în se m n a să încalce forţa obligatorie şi autoritatea d e lucru judecat a hotărârii instanţei de recurs. Spre deosebire de reglem entarea anterioară, aiin. (1) al art. 501 NCPC nu mai include obligaţia instanţei d e fond de a se conform a în d ru m ărilo r instanţei de recurs privind necesitatea adm inistrării unor probe. Credem că elim inarea din text a acestei prevederi are legătură cu faptul că recursul este gândit ca o cale extraordinară de atac, care se exercită num ai pentru m otive de nelegalitate. Cum stabilirea situaţiei d e fapt şi analiza probelor nu trebuie să intre în sfera de preocupare a judecătorilor din recurs, este firesc ca ei să nu poată face aprecieri şi să dea indicaţii despre probele care ar trebui adm inistrate la rejudecare. în vechea reglem entare, art. 314 CPC 1865 prevedea că înalta Curte hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată num ai în scopul apli­ cării corecte a legii la îm prejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. Cu alte cuvinte, potrivit acestui text, înalta Curte putea verifica dacă îm prejurările de fapt au fost sau nu pe deplin stabilite, num ai că m otivele de recurs din art. 304 pct. 1-9 CPC 1865 (răm ase după m odificările succesive ale codului, care au abrogat pct. 10 şi pct. 11 ) erau doar m otive de netegalitate, care excludeau posibilitatea instanţei de recurs, indiferent că era vorba de în alta Curte sau de o instanţă de alt grad, să verifice situaţia de fapt, respectiv dacă a fost bine sau nu stabilită, deplin sau incom plet. Su b im periul reglem entării anterioare, s-a reţinut în practica judiciară că încălcarea obligaţiei instanţei de fond de a ţine seam a de dezlegarea dată p ro b le m e io rd e drept în recurs atrage sancţiunea casării hotărârii11'. S-a m ai decis131că această obligaţie vi 2ea 2ă doar de 2 iegârile p ro b lem elo r de drept, nu şi alte elem ente, cu privire la care, în lim itele casării, instanţa d e fond păstrează liberta­ tea de apreciere. 2. A ctul d e la care se reia ju decata. Prevederea din alin. (2) al art. 501, conform căreia judecata se reia de la a ctu l d e procedură anulat, priveşte situaţiile în care hotărâ­ rea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură. Care este actul de procedura efectuat cu nerespectarea regulilor trebuie să rezulte din considerentele deciziei de casare. De pildă, adm inistrarea probei cu m artori la un ter­ m en la care nu toate părţile fuseseră legal citate, necom unicarea m otivelor de apel etc. 115 A s e v e d e a C .S J . , 5. civ., d e c. nr. 2 5 1 9 /2 0 0 3 , 'n B J , Baza d e date, id e m , p 611. IJ) Trib . Su p re m , s. civ., d e c. nr. 2 3 9 /1 9 7 8 , în R e p erto riu III, p. 3 0 6 , nr. 150, citată în G. Boroi, O . Sp in e o n u -M o te i, op. c lt .,p . 5 8 2 -5 8 3 . Is) A s e ved ea so lu ţiile d in practica ju d icia ră re zu m ate su b art. 3 1 5 C P C 1 9 6 5 , în G . Boroi, O . S p in to n u -M o tti, op. c i t , p. 6 1 0 -6 1 3 . O CTA V iA S P iN g A N U -M A W

963

Art. 501

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

Precizarea legiuitorului vin e s i preîntâm pine reluarea judecăţii integral, sub aspecte care nu au fost contestate sau care, contestate fiind, au fost înlăturate de instanţa de recurs. 3. U rnitele reju d ecării. fn vechea reglem entare, alin. (3) al art. 315 CPC 1865 preve­ dea că, după casare, instanţa d e fond va judeca din nou, ţinând seam a d e toate m otivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casata. A cest text era defectuos pentru c i , aplicat ca atare, putea veni fe sn e în contradicţie cu cele două alineate prem ergătoare. Astfel, textul obliga instanţa de trim itere, care putea fi aceeaşi cu instanţa a cărei hotărâre fusese casată sau alta, să reia analiza tu tu ro r m otivelor - prin aceasta înţe* fegându~se m otivele de apel, ale cererii de chem are în judecată, a le unor excepţii din întâm pinare etc. - , deşi unele ar fi putut avea deja o dezlegare intrată su b autoritatea lucrului judecat. Jurisprudenţa a interpretat însă constant că rejudecarea nu poate privi toate asp ec­ tele, ci trebuie să se desfăşoare în lim itele casării, respectiv ale indicaţiilor date de instanţa de recurs în decizia de casare. în prezent, alin. (3) al art. 500 N CPC include, alături de vechea form ulă din codul anterior, m enţiunea conform căreia instanţa de fo n d va ju d e c a din nou în Urnitele casării. Faţă d e cele anterior arătate, credem că textul trebuie aplicat în sensul că, în lim itele c a s ă r ii-to ta le sau p a rţia le -, reluând judecata de la actul d e procedură anulat şi respec­ tând dezlegarea deja dată în recurs unor problem e de drept, instanţa de trim itere va ţine seam a de toate m otivele invocate în legătură cu acele aspecte a le procesului pentru care s-a dispus rejudecarea. 4. A d m isib ilitate a probelor. Alineatul (4) al art. 501 prevede adm isibilitatea adm inis­ trării oricăror probe prevăzute de lege după casare, indiferent că este vorba d e casare cu reţinere sau d e casare cu trim itere. A cest te xt trebuie citit în corelaţie cu art. 492 alin. (1) N CPC, deoarece vrea să su b li­ nieze ca, dacă în procedura judecării cererii de recurs nu sunt adm isibile alte probe decât aceea cu înscrisuri, lo rejudecarea cauzei, fie de către instanţa de recurs, fie d e către o alta de fond, orice alte p rob e su n t adm isibile. A dm isibilitatea probelor nu exclude, desigur, cenzura instanţei care rejudecă pricina, su b aspectul utilităţii, pertinenţei ori concludentei probelor solicitate. 5. C o n stitu ţio n alitate. Textul art. 315 CPC 1865 a fo st declarat constituţional prin raportare la dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, Curtea Constituţionala sta­ tuând1", referitor la controlul judiciar, că acesta se exercită de către instanţele care soluţionează căile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotărârile atacate şi nu reprezintă o lim itare a independenţei judecătorilor, întrucât este întotdeauna posterior şi nu are, tn consecinţă, cum sâ îi influenţeze pe judecătorii care au pronunţat hotărârile supuse controlului. Totodată, îndru m ările date de instanţa d e recurs sau de apel, o bli­ gatorii pentru judecătorii fondului, sunt pronunţate în cadrul activităţii cu caracter ju ris­ dicţional a instanţelor de apel sau de recurs şi nu au nim ic com un cu situaţia neperm isa când, pe cale adm inistrativa, ierarhică, un ju d ecăto r ar prim i indicaţii asupra m odului în care trebuie să ju d ece un anu m it proces. Pe de altă parte, dacă judecătorii de la instanţa d e fond nu a r fi obligaţi sâ se supună îndru m ărilor instanţei de apel sau de recurs, putând reitera erorile com ise prin soluţia ce a fost desfiinţată, s-a r ajunge la exercitarea repetată 1,1 C .C ., D e c . n r. 3 3 2 / 2 0 0 1 ; î n a c e la ş i s e n s . D e c . n r. 3 6 0 / 2 0 0 2 , O e e . n r. 8 5 4 / 2 3 0 6 .

964

Oc t a v a s p i n i a w - m a w

Art. 502

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TAC

a căilor de a tac şi la prelungirea duratei soluţionării cauzelo r în mod neperm is, iar astfel s-ar încălca cerinţa soluţionării proceselor într-un „term en rezonabil”.

A r i . 5 0 2 . N eîn râu tâţirea situ aţiei în propria ca le de atac. La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 461 sunt aplicabile în mod corespunzător. C O M E N T A R IU 1. P rin cip iu l n o n re fo rm o tio in p e iu s. A rticolul S02 N CPC reia întocm ai conţinutul alin. (4) al art. 315 CPC 1S65, prin aceea ca face trim itere la textul care consacră principiul r>ea gravării situaţiei părţii tn propria cale de atac (non reform otio in p eiu s) în fa 2a apelului, text despre care arată că se aplică în mod corespunzător. în actuala reglem entare, art. 481 prevede câ apelantului nu i se poate crea în propria cale d e atac o situaţie m ai rea decât aceea din hotărârea atacată. Potrivit art. 502, această regula este aplicabilă atât cu ocazia ju d ecării recursului, cât şi la rejudecarea cauzei după casare, fie că este vorba de casare cu reţinere, fie d e casare cu trim itere. 2. Excepţii. Spre deosebire de vechea reglem entare, art. 481 N CPC prevede şi două excepţii de la principiu, şi anum e agravarea situaţiei apelantului în propria cale de atac este posibilă când el consim te la aceasta sau în cazurile anum e prevăzute de lege. Credem că pentru a fi reţinută prim a ipoteză trebuie să existe un a co rd expres şi neechivoc al părţii care a declarat calea d e atac pentru ca, fie tn urma Judecării recursului, fie în urm a rejudecării cauzei după casare, aceasta să prim ească o hotărâre mai puţin favorabilă decât cea care a fost casată. Date fiind consecinţele extrem de im portante, acest acord ar trebui să fie exprim at fie în scris, în cererea d e recurs sau într-o cerere separată, fie oral în faţa instanţei de recurs cu ocazia dezbaterilor, bineînţeles în condiţiile legalei asistări ori reprezentări a părţii prin avocat, respectiv co n silier juridic. Practica a decis, de pildă, că în recurs nu i se poate acorda reclam an tu lu n n tim at o sum ă de bani m ai m are decât cea din hotărârea re cu rată, ch iar dacă pârâtul care a făcut recurs nu s-a opu s la discutarea pretenţiilor m ajo rate 1. Aceasta este o decizie care ilustrează atât aplicarea principiului neagra vă rii situaţiei în propria cale de atac, dar şi faptul că doar lipsa unei riposte la solicitarea de către partea potrivnică a unei sum e mai m ari nu echivalează cu o consim ţire a recurentului la agravarea propriei situaţii. Pentru reţinerea celei de-a doua ipoteze, posibilitatea ca unei părţi să i se agraveze situaţia în propria cale de atac a r trebui să fie prevăzută de un o ct norm ativ. De pildă, un a ct norm ativ despre care se prevede ca este aplicabil şi proceselor aflate în curs de judecată în căile d e atac şi prin care se lim itează sau se elim ină posibilitatea acordării unor despăgubiri. în acest sens, arătăm că art. 432 teza finală NCPC prevede în m od expres ca prin efec­ tu l adm iterii excepţiei a utorităţii de fucru ju d e ca t, părţii care a declarat calea de atac i se poate crea o situaţie m ai grea decât cea din hotărârea atacată.

llJ Trib . Su p re m , col. civ., d e c. nr. 1 0 1 0 /1 9 5 6 , în C .D . 1 95 6, p. 264, o p u d G. Boroi, 0 . Sp in e o n u -M a te i. op. cit., p. 613. O CTA V iA S P tN g A N U -M A W

965

Art. 503

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

Secţiunea a 2-a. Contestaţia în anulare A r i . 5 0 3 . O b iectu l ş i m otivele co n testaţiei in anulare. (1) H otărârile d e fi­ n it iv e p ot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul n u a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la term enul când a avu t loc judecata. (2) H otărârile instanţelor de recu rs m ai p ot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necom petentă abso­ lut sau cu încălcarea norm elor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invo­ case excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a om is sâ se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori m ateriale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-1 in parte, a om is să cerceteze vreunul dintre m otivele de casare invocate de recurent în term en; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile decla­ rate tn cauză. (3) D ispoziţiile alin. (2) pct. 1 , 2 şi 4 se aplică în m od corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

C O M E N T A R IU 1. N atură ju rid ică. C lasificare. Contestaţia în anulare este calificată ca o cale de atac extraordinara, d e retractare, com ună şi nesuspensivă de executare. Su b im periul reglem entării anterioare, doctrina a distins două categorii de contestaţii în anulare, în funcţie de tipul hotărârilor judecătoreşti ce fac obiectul acestora: contes­ taţia în an u la re obişnuita, d e drept com un, şi contestaţia în anulare specială. Aceasta distincţie răm âne de actualitate şi în noul cod, contestaţia în anulare obişnuită fiind reglem entată în alin. (1) al art. 503, iar cea specială în alineatele urm ătoare a le aceluiaşi articol. 2. O b ie ctu l co ntestaţiei în an u lare. O biectul contestaţiei în anulare este reglem entat diferit în funcţie de m otivele pentru care se poate exercita această cale extraordinara de atac. Potrivit alin. (1) al art. 503. pentru m otivul legat de neregularitatea procedurii de citare, hotărârile susceptibile a fi atacate cu contestaţie în anulare su n t toate hotărârile definitive"' {irevocabile, în term inologia Codului de procedură civilă de la 1865). Prin hotărâri definitive se înţeleg cele definite astfel în art. 634 NCPC şi. după cum arată textul invocat, pot fi hotărâri pronunţate în prim ă instanţă, în apel sau în recurs, care, din diferite considerente, nu pot sau nu mai pot fi atacate cu apel sau cu recurs. A lineatele (2) şi (3) ale art. 503 reglem entează o altă serie de m otive pentru care se poate exercita calea de atac a contestaţiei în anulare, dar care privesc exclusiv hotărârile insta n ţelor de recurs şi hotărârile instanţelor de a p e l care, p o trivit legii, n u p o t f i atacate cu recurs.

3. C o n testaţia

în an u la re o b işn u ită. M o tiv; n elegala citare. Contestaţia în anulare obişnuită, care se poate exercita îm potriva oricărei hotărâri definitive, este lim itată la un

1)1 In a ce st se n s, a §e ved ea C.A . B u cu reşti, s. a IV*a c iv . d e c. nr. 6 7 8 /2 0 0 0 . în Ju rid ic a nr. 7*8/2001. cita ta în 6 . Boroi, O . Spfneonu-M otet, o p . cit., p. 6 1 7 -6 1 8 .

966

OCTAViA SP IN lA W -M A T g i

T î l L I L II. C Ă IIEO E ATAC

A rt. 503

singur m otiv: contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la term enul când a avut lo cju d e catâ. Alineatul (1) al art. 503 N CPC preia ideea fostului art. 317 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, dar într-o redactare mai riguroasă, valorificând şi soluţiile ju rispru den ţiale generate de im perfecţiunile vechiului text. Astfel, se prevede că neregularitatea p ro ced u rii de citare trebuie s ă privească anum e p e conte stator, şi nu p a rtea în m o d generic, ceea ce exclude de p la n o posibilitatea introducerii unei contestaţii în anulare de către o parte care invocă nelegala citare a unei alte p ir ţ i din proces. Cum ulativ cu neregularitatea procedurii de citare, mai trebuie îndeplinită şi condiţia negativă ca resp ectivu l contestator să n u f i fo s t prezent la term en u l cân d s-a ju d e ca t p ricin a . Această reglem entare are în vedere, pe de o parte, că prezenţa părţii la term en acoperă lipsa totală a citării, iar, pe de altă parte, că o rice alt viciu al unei citări defectuoase putea fi invocat de parte ia acel term en. în practică111 s-a decis, spre exem plu, că sunt cazuri de citare nelegală atunci când: decesul uneia dintre părţi nu a fost adus la cunoştinţa instanţei, cu consecinţa necitării m oştenitorilor; necitarea con testat oarei la sediul său principal, dacă o atare obligaţie era stabilită de lege; citarea prin publicitate a părţii, deşi condiţiile pentru aceasta nu au fost îndeplinite121; nerespectarea co ndiţiilor legale referitoare la cuprinsul citaţiei. Dim potrivă, nu sunt întrunite condiţiile legii dacă schim barea sediului nu a fost adusă de contestatoare la cunoştinţa instanţei, astfel cum o b lig i dispoziţiile actualului art. 172 N CPC; dacă procedura de citare, deşi a fost legal îndeplinită, din m otive neim putabile instanţei, contestatorul nu a luat cunoştinţă de citaţia care i-a fost com unicată în lipsă ori dacă se invocă num ai com unicarea nelegală a hotărârii. 4. C o n testaţia în an u lare sp ecială. M otive. în actuala reglem entare, hotărârile instanţelor de recurs şi cele ale instanţelor d e apel nesupuse recursului pot fi atacate cu contestaţie în anulare atât pentru m otivul nelegalei citări, prevăzut de alin. (1), cât şi pentru o serie de alte m otive expres ş i lim ita tiv prevăzute'3', ca şi în vechea reglem entare, de actualul alin. (2) al art. 503. Faţă de art. 318 CPC 1865, noul text plasează ca m otiv d e contestaţie specială pe cel referitor ia necom petenţă şi, în plus, adăugă m otivele constând în încălcarea norm elor referitoare la alcătuirea instanţei şi la nepronunţarea asupra unuia dintre recursurile sau, după caz, apelurile declarate în cauză. 4.1. N eco m p eten ţă . M otivul privitor la necom petenţă, prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC, se referă exclusiv la necom petenţă instanţei core a p ronu nţa t hota rărea core se atacă, şi anum e a instanţei de recurs sau, după caz. a instanţei de apel. în condi­ ţiile alin. (3) al aceluiaşi articol. Prin urm are, este exclus ca pe calea contestaţiei în anulare să se invoce m otive pri­ vitoare la o eventuală necom petenţă a instanţei care a judecat într-o fază procesuală anterioară. Această nouă reglem entare se integrează în viziunea actualului cod, care a lim itat sem nificativ posibilitatea invocării excepţiei de necom petenţă în diferite stadii ale procesului civil.

11

P e n tru m ai m ulte detalii, a se v e d e a so lu ţiile d in practica ju d ic ia r i re zu m ate sub art. 3 1 7 C P C 1 S6 5 , Tn

G. Boroi, O. Sp in e a n u -M a te i, o p . c it., p. 618-622. u) Trib . reg, Braşov, s, eh/,, d e c. nr. 2 3 4 0 /1 9 5 5 , în J.N . nr, 3 /1 9 5 7 , p. 4 8 9 , c u n o te d e fl.W. Viorel, l. S to e n e scu şl N ota la aceastâ d e cizie în <5. Boroi, O . Sp in e a n u -M a te i, o p . cit., p 621. 1,1 în a ce st se n s, a se ved ea C.S.J., s. co n t, a d m ., d e c. n r 1 1 8 2 /2 0 0 2 , Sn B.J. d a za d e date, id e m , p. 624, OCTAVIA SPIN SA N U -M A W

967

A rt. 503

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

De asem enea, trebuie p re ciza t în contextul descris anterior, că necom petenţă instanţei care a pronunţat hotărârea contestată trebuie să fi fo st absolutâ şl excepţia de necom petenţă să fi fost invocată în faţa acelei instanţe, însă instanţa să fi om is a se pro­ nunţa asupra ei. Textul nu circum stanţiază în sensul că excepţia trebuie s i fi fo st invocată ch iar de contestator, de unde se poate deduce că este suficient să f i fo s t invocată de orice p a rte litigantâ sa u ch ia r d in oficiu. Cât priveşte m otivul referitor la necom petenţă a b s o lu ţi a instanţei - m otiv de con­ testaţie în anulare de drept com un în reglem entarea a n te rio a ri în practica judiciară s-a statuat că este adm isibilă contestaţia în anulare în ipoteza în care instanţa de ju d e­ c a ţ i, prin depăşirea com petenţei, a soluţionat o excepţie de necon stituţio nalitate11. 4.2. A lcă tu ire a in sta n ţei. în călcarea norm elor referitoare la alcătuirea instanţei reprezintă un m otiv nou de contestaţie în anulare şi un tem ei pentru a se reconsidera practica instanţelor judecătoreşti din ultim ii ani, care, pe bună dreptate, nu asim ila ne le­ gala alcătuire a instanţei cu necom petenţă acesteia. M otivul prevăzut de pct. 1 teza a ll-a de la art. 503 alin. (2) se regăseşte şi ca motiv d e casare a hotărârii în recurs, fiind prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC, dar, aşa cum arătam şi ia m otivul privitor la necom petenţă, neiegalo alcătuire o instanţei trebuie să vizeze însăşi instanţa de recurs sau de ape! care a pronu nţat hotărârea contestata, iar excepţia nelegalei alcătuiri trebuie să fi fost invocată în faţa respectivei instanţe, care a om is a s e pronunţa asupra ei12'. 4.3. E ro a re a m a teria lă . M otivul potrivit căruia hotărârea contestată treb uie să fie rezultatul unei erori m ateriale este preluat din vechea regfem entare a art. 318 CPC 1865, fiind în lo cu it cuvântul greşeală cu sinonim ul eroare. Jurisprudenţa'91g e n e ra ţi de aplicarea acestui articol îşi păstrează actualitatea: acest m otiv ai contestaţiei în anulare speciale se referă la săvârşirea unei erori m ateriale, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elem ente im portante sau date m ateriale - cum ar fi respingerea recursului în m od greşit ca netim ­ b ra t4, ca tardiv sau ca introdus de o persoană f i r i calitate, soluţionarea recursului în absenţa m otivelor d e recurs, care nu au fost transm ise de instanţa a c ir e i hotărâre se atacă, m enţiuni greşite referitoare la incidente procedurale, pronunţarea asupra altei hotărâri decât cea recurată pentru verificarea cărora nu este necesară reexam inarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determ inat soluţia pronunţată, iar nu gre­ şeli de judecată, d e apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor (egale. Pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi cenzurate erorile m ateriale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, pentru îndreptarea cărora legiuitorul a pus la disp o ­ ziţie procedura îndreptării hotărârii regiem entată de art. 442 NCPC. în soluţionarea contestaţiei în anulare pentru acest motiv, instanţa trebuie să se raporteze la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii ce se a ta c i.

1.1 în

a ce st se n s, a se v e d e a C .A . Bucureşti, s. a iV-a ctv., d e c, nr. 5 5 4 /2 0 0 4 , o p u d G , Boroi, O. Sp in e a n u -M a te i,

o p , cit., p. 623. 1.1 P e n tru d e zvo ltă ri, a se ved ea şi co m e n ta riu l a feren t art. 4 8 8 alin. { 1 ) pct. 1 . m A se ved ea practica ju d iciară rezum ată sub a rt S I S C P C 1 86 5, în 6 . Boroi, O. Sp in e o n w M a te ij op. cit., p. 624 $i urm. 141 D im p o trivă, an u larea recursulu i ca n e tlm b rat a p a re ca legală şi, p rin u rm a re , n e ce n zu ra b ilă p e calea co n te s­ taţiei în a n u lare, d a că d o va d a d e a ch ita re a taxei ju d ic ia re de tim b ru şi a tim b ru lu i ju d ic ia r nu a u fo st expediate tn tim p util - a se ved ea C.S.J., s. corn., d e c. nr. 4 4 5 / 1 9 9 9 , în B.J. Baza d e date, id e m , p. 628.

968

O CTA V iA S P t N lA W - M A T S i

T î l L I L II. C ĂI IE OE ATAC

A rt. 503

4,4. O m isiu n e a cercetă rii u n u i m o tiv d e casare. în ceea ce priveşte acest m otiv al contestaţiei în anulare speciale, se rem arcă Tn prim ul rând faptul că el priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, nu şi pe cele ale instanţelor d e apel care nu sunt supuse recursului, aşa cum se prevede expres în alin. (3) al art. 503. Explicaţia se datorează, cre­ dem , îm prejurării că num ai recursul poate fi exercitat pentru m otive de casare expres şi lim itativ prevăzute de lege; altm interi, neanalizarea unor m otive de apel, în lim itele devoluţiunii, poate crea părţii un prejudiciu sim ilar, dat fiind că nu are deschisă calea recursului. în al doilea rând, rem arcăm că, spre deosebire de reglem entarea din art. 318 CPC 1865, art. 503 alin. (2) pct. 3 NCPC nu m ai prevede în m od expres condiţia ca om isiunea de cercetare a m otivului de casare să se fi produs din greşeală. Credem că prin elim inarea sintagm ei „din greşeală" nu se produce nicio m odificare în sensul ori scopul reglem entării şi că îşi păstrează valabilitatea interpretarea dată vechiu­ lui text, conform căreia necercetarea m otivului trebuie să f i fo s t ro d u l u nei om isiuni, ş i nu una deliberată. Astfel, sub im periul vechii reglem entări1’1, s-a decis că, în cazul în care instanţa de recurs a analizat, într-adevăr, doar un m otiv de casare pe care l-a găsit nefondat şi a arătat, m o tivln d u -şi soluţia, de ce nu po t fi analizate şi celelalte, neanalizarea tuturor m otivelor invocate de recurentă nu se datorează unei om isiuni săvârşite din greşeală de instanţă, ci a avu t un caracter deliberat, ia r m otivele pentru care instanţa de recurs a pro­ cedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs. Ju risprudenţial, s-a m ai statuat că reglem entarea acestui m otiv d e contestaţie a vizat posibilitatea cenzurării hotărârii instanţei de recurs exclusiv şi lim itat la m otivul de casare om is, în caz contrar deschizându-se calea unui recurs la recurs. Contestaţia în anulare pentru acest m otiv poate f i prom ovată d o a r de recurent, inti­ m atul nejustificând un interes legitim şi actual, ia r decizia pronunţată în rejudecare, ca urm are a anulării hotărârii instanţei de recurs, va fi lim itată, din punct de vedere al ana­ lizei, la m otivul de casare a cărui necercetare a atras anularea. Prin cercetarea m otivelor de casare trebuie înţeleasă analiza m otivelor de recurs, astfel cum au fo st form ulate de parte prin cererea d e recurs1'1, iar nu om isiun ea instanţei d e a răspu n d e fie că ru \ a rgu m ent de fa p t ş i de d re pt i nvo cat d e rec u re nt, acestea trebu i n d să fie subsum ate unuia dintre m otivele de recurs prevăzute de lege. Pe d e altă parte, cercetarea la care face trim itere textul d e lege, fără a fi interpretată ca obligând instanţa să răspundă în parte tu tu ro r argum entelor, trebuie să constituie o exam inare în mod real a criticilor supuse controlului judiciar, şi nu doar o reluare a concluziilor instanţelor inferioare, în caz contrar putându-se aduce atingere garanţiilor dreptului la un proces echitabil consacrate de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor om ului. Pe calea contestaţiei în anulare pentru acest m otiv nu poate fi cenzurat m odul în care instanţa d e recurs, analizând m otivul de casare, a răspuns acestuia sau om isiunea instanţei de a cerceta m otive de casare depuse tardiv ori care a r fi trebuit invocate de instanţă din oficiu. De asem enea, în m ăsura în care m otivul de casare om is a fi cercetat

111

S o lu ţiile r e d a te 'n cu p rin su l a cestu i co m e n ta riu , care au fo s t p ro n u n ţate în ap licarea art, 3 1 8 C P C 1865

prfvind o m isiu n e a instanţei d e a e xam in a un m o tiv d e recu rs, su n t preluate din G. Boroi, O . SDirreonu-M otei, op, d t ,, p. 6 2 8 -6 3 3 . I2J în se n su l irtad m isibi Irtâţi i c o n te sta ţie iîn a n u lare în ca zu l în ca re m o tivu l d e ca sa re a fo st in vo cat p e n tru prim a dată în co ntestaţia îrt a n u lare, I.C .C.J., s. civ. 51 d e propr. Int., d e c. nr. 8 2 8 6 /2 0 0 7 , n epublicatâ, id e m , p. 633. O C T A V iA 5 P I N t A N U ‘ M A W

969

A rt. 504

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

se subsum a şi doar sprijinea, în realitate, m otivele de casare ce au fo st analizate de instanţa de recurs, contestaţia în anulare nu poate fi adm isă pentru acest motiv. Nu pot face obiectul cenzurii pentru acest m otiv nici om isiunea instanţei de a acorda cheltuieli de judecată, partea îndreptăţită având d e sch is! calea unei acţiuni pentru recuperarea cheltuielilor d e judecată determ inate d e conduita culpabilă a celeilalte părţi, nici refuzut instanţei de a acorda un term en pentru lipsă d e apărare. Contestaţia în anulare va putea fi prom ovată doar în ipoteza în care recursul a fost ad m is doar în parte, nu şi atunci când a fost adm is în totalitate sau anulat ca netim brat. Pe de altă parte, dacă om isiunea vizează m otivul de ordine publică invocat oral de recurent, fie pus în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, contestaţia în anulare pentru acest m otiv este adm isibilă. Textul an terio r corespondent, respectiv art. 318 CPC 1865, a făcut obiectul unui control de constituţionalitate, Curtea Constituţională statuând că dispoziţiile legale care reglem entează contestaţia în anulare specială pentru m otivul constând în om isiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra vreunuia dintre m otivele d e casare nu contravin principiului autorităţii d e lucru judecat - principiu care nu are o consacrare constituţională întrucât instanţa învestită cu judecarea contestaţiei este chem ată să exam ineze m otivele de casare pe care instanţa de recurs a om is să le cerceteze111. 4 .S . O m isiu n e a p ro n u n ţă rii a su p ra u n u i re cu rs/a p el. Acesta este un m otiv nou intro­ dus, prevăzut la pct. 4 de la alin. (2) al art. 503, fiind logic ca, dacă în cazul ne cercetării unui m otiv d e recurs să se poată exercita contestaţie în anulare, atunci, o fo rtio ri, această cale de atac să fie deschisă când se om ite un în treg recurs. A ceeaşi este reglem entarea şi în cazul în care se om ite pronunţarea asupra unuia din­ tre apelurile exercitate în cauză, conform alin. (3) al art. 503 NCPC. Pentru a fi incident acest motiv, şi nu cei prevăzut de pct. 3 al textului de tege m enţio­ nat, trebuie ca din dispozitivul deciziei date de instanţa d e recurs sau d e apel să lipsească m enţiunea referitoare la soluţia dată respectivei căi d e atac: adm itere, respingere, anu­ lare, perim are. Credem că o asem enea lipsă poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare, ch iar dacă în considerentele deciziei se face vorbire despre acel recurs sau apel ori des­ pre m otivele care ar atrage o soluţie sau alta cu privire la acea cale de atac, deoarece iipsa m enţiunii din dispozitiv echivalează cu lipsa certitudinii că au avut loc o deliberare şi un consens al m em brilor com pletului asupra soluţiei acelei căi de atac.

A r i . 5 0 4 * C o n d iţii de ad m isib ilitate. (1) C ontestaţia în anulare este inadm i­ sibilă dacă m otivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat p e calea apelului sau a recursului. (2) C u toate acestea, contestaţia poate fi prim ită în cazul In care m otivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incom patibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat în fond. (3) O hotărâre îm potriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, ch iar dacă se invocă alte m otive.

C .C ., D e c . n r. 2 9 6 /2 0 0 6 .

970

O C T A V A S M N t A N V ‘ M ATe>

A rt. 504

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

C O M E N T A R IU 1. Contestaţia în an u la re o b işn u ită. A d m isib ilitate. Prim ele două alineate ale art. 504 se referă exclusiv la contestaţia în anulare obişnuită, aşa după cum rezultă din referirea care se face doar la art. 503 alin. (1). Dispoziţiile a rt.5 0 4 a lm . (l)m e n ţ in d in reglem entarea anterioară p rin cip ia l subsidiaritoţii acestei căi extraordinare de atac, potrivit cu care, ca regulă, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru m otive pe care contestatorul ar fi avut posibilitatea să le invoce pe calea apelului sau recursului. Jurisprudenţa referitoare ia inadm isibilitatea contestaţiei în anulare exercitate pen* tru m otive nevalorificate tn cadrul căii ordinare de atac111 îşi m enţine actualitatea (cu am endam entul că recursul este privit ca o cale extraordinară de atac). De altfel, actualm ente, soluţia inadm isibilităţii unei atare contestaţii în anulare, pe care au adoptat-o instanţele su b vechea reglem entare, este expres prevăzută de art. 504 alin. (1). Prin excepţie, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, contestaţia în anulare de drept com un poate fi prom ovată dacă m otivul a fost invocat prin recurs, fiind însă respins pen­ tru verificări de fapt incom patibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat în fond. în tru câ t textul citat se referă exclusiv la recurs şi la specificul acestuia, atunci când se contestă o hotârâre dată de o instanţă d e apel nesupusă recursului, în condiţiile art. 503 alin. (3), excepţia nu operează, ch iar dacă apelul a fost respins fără a fi fost cercetat în fond. Apoi, trebuie rem arcat că ipotezele în care se deschide calea contestaţiei în anulare îm potriva hotărârii instanţei de recurs sunt două, dar am bele au ca prem isă invocarea m otivului d e recurs şi, ch iar dacă textul nu o spune expres, contestaţia în an u la re este deschisa d o a r recurentului, adică acelei părţi care invocase nelegalitatea propriei citări într«ofază procesuală anterioară. Prim a ipoteză este aceea în care m o tivul invocat n u a fo s t prim it, pentru că presupu­ nea ca instanţa de recurs să facă verificări de fapt incom patibile cu structura acestei căi de atac. A doua ipoteză este aceea în care recursul în su şi a fo s t respins fa rd o f i cercetat în fo n d . Textul nu se referă şi la soluţiile de adm itere a recursului, de anulare sau de perim are a acestuia, de unde se desprinde ideea că num ai în cazul respingerii recursului se poate exercita contestaţia în anulare pentru m otivul invocat d e parte şi neanalizat. Referitor la acest din urm ă aspect, în practica ju diciară s-a apreciat că nu ne aflăm în ipoteza adm isibilităţii contestaţiei pentru ne cerceta re a în fond a recursului dacă acesta a fost anulat ca netim brat sau dacă a fo st ad m is ca urm are a adm iterii unei excepţii. Actuala reglem entare vine însă cu o condiţie în plus faţă d e art. 317 CPC 1865, în sensul că recursul trebuie să fi fost respins fără o cercetare pe fond fo ra vino părţii. în lipsa acestei condiţii expres prevăzute, s-a decis, de pildă, câ un recurs respins ca tard iv declarat deschide calea contestaţiei în anulare, pentru că nu a fost cercetat pe fond'21. Am criticat această soluţie pe considerentul că un recurs tard iv este ca şi 11 A se ve d e a G. B o ro i, O . S p in e o n u -M o te h o p . cit., p, 6 1 7 ş i u rm ,, p ra c tic a ju d ic ia ră re d a tă s u b a rt. 3 1 7 C P C 186 5. 121 A se v e d e a , în a c e s t se n s, T rib . re g . Târgu«M ureş, s . civ., d e c. nr. 1 0 0 1 /1 9 5 7 , în L.P. nr. 1 0 /1 9 5 9 , p . 1 0 0 , cu n o tă c ritic ă d e P. io n o şi, c ita tă tn 6 . B o ro i, O. S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 6 1 8 , p c t. 4 si n o ta critică a au to rilo r.

O C T A V iA S P t N g A N U - M A W

971

A rt. 505

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

inexistent şi că o contestaţie în anulare, în aceste condiţii, perm itea eludarea dispoziţiilor art. 303 CPC 1855 referitoare ia term enul de recurs. Cu atât m al m ult, conform actualei reglem entări, neintroducerea recursului în term enul legal nu poate fi disociată de vina părţii, aşa în cât nu credem că a r putea deschide calea contestaţiei în anulare. Referitor Ja prevederile art. 317 alin. (1) CPC 1865, Curtea Constituţională a consta­ tat că acestea sunt constituţionale, prin aceea că răspund finalităţii urm ărite d e legiuitor d e a preveni tentativele de tergiversare a cauzei, prin invocarea abuzivă în cadrul căii extraordinare de atac a contestaţiei ?n anulare a unor m otive care ar fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului, dând astfel satisfacţie exigenţelor pe care le reclam ă accesul liber la justiţie, pe care îl asigură în lim ite rezonabile, precum şi celo r privind dreptul la un proces echitabil10. 2. In ad m isib ilitatea unei noi co n testaţii îm p o triva aceleiaşi ho tărâri. Alineatul (3) al art. 504 restrânge, de asem enea, condiţiile de exercitare a contestaţiei în anulare printr-un text care este clar, spre deosebire de art. 321 CPC 1865, care prevedea că nu se poate face o nouă contestaţie pentru m otive ce au existat la data celei dintâi. în legătură cu vechiul text, arătam 121 că din exprim area laconică a legiuitorului nu rezulta foarte clar dacă o nouă contestaţie nu se poate face pentru m otive care au exis­ tat: a) la data înregistrării celei dintâi contestaţii sau b) la data soluţionării celei dintâi contestaţii. în doctrină1*1s-a afirm at, oarecum tangenţial, că, „după respingerea prim ei contes­ taţii, se va m ai putea face din nou contestaţie, d a r num ai pentru m otive noi, ce nu au existat la data prim ei contestaţii". De aici rezulta că, după ce s-a form ulat o prim ă con­ testaţie, atât tim p cât aceasta încă nu s-a soluţionat, se poate face o a doua contestaţie, ch iar pentru m otive care ar fi putut fi invocate în prim a, dacă, bineînţeles, nu a expirat term enul legal pentru exercitarea căii de atac. A ctualul alin. (3) al art. 504 NCPC statuează expres inadm isibilitatea unei noi contes­ taţii în anulare îm potriva aceleiaşi hotărâri, ch ia r daco se invoco a lte m otive. Cum textul nu face nicio distincţie după cum m otivele existau sau nu la data form ulă­ rii sau judecării celei dintâi, o nouă contestaţie în anulare nu m ai poate fi exercitată, chiar dacă în ea s-ar invoca alte m otive decât cele din prim a contestaţie. Această prevedere se referă exclusiv ta situaţia în care una şi aceeaşi parte uzează pentru a doua oară de calea contestaţiei în anulare. Aşadar, dacă ulterior form ulării unei contestaţii în anulare de către una dintre părţile litigante se introduce o nouă contesta­ ţie în anulare, de câtre o oftă p o rte din proces, cea de-a doua nu va putea fi respinsă ca inadm isibilă, în baza art. 504 alin. (3) NCPC.

A r i . 5 0 5 . In stan ţa com peten tă. (1) C ontestaţia in anulare se introduce Ia instanţa a cărei hotărâre se atacă. (2) în cazul în care se invocă m otive care atrag com petenţe diferite, nu ope­ rează prorogarea com petenţei.

1.1 C.C., D ec. nr. 6 72 /2 00 6. 1.1 A se ved ea l.C .C J., s. civ, şl d e propr. i n i , dec, nr. 8 1 4 7 /2 0 0 6 şl N ota la această decizie în M atei, o p , cit., p. 640. Gr. P orum b , o p , d t ,, voi. I, p,

972

6 . Boroi, O. Spineanu-

88. O C T A V iA S P I N l A W - M A T g i

A rt. 506

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

C O M E N T A R IU 1. Instanţa co m p eten tă. Soluţia prevăzută de alin. (1) al art. 505 N CPC este iden­ tică celei din reglem entarea anterioară, art. 319 aiin. ( ! ) CPC 1865 statuând în sensul câ instanţa com petentă este cea a cărei hotărâre se atacă, Instanţă la care se şi introduce contestaţia în anulare. în ceea ce priveşte însă alcătuirea instanţei, spre deosebire de reglem entarea din art. 24 CPC 1865, art, 4 1 alin. (1) NCPC prevede, printre cazurile d e incom patibilitate, că judecătorii care au pronunţat o hotărâre prin care au soluţionat cauza nu pot lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în contestaţia în anulare. în atare situaţie, se va reveni asupra ju rispru den ţei care statua în sensul că, fiind o cale de atac de retractare, judecătorii care au pronunţat hotărârea atacată cu contestaţie în anulare nu sunt incom patibili1". 2. In o p erab ilitate a prorogării d e com petenţă. Alineatul (2) al art. 505 N CPC prevede regula conform căreia, pentru m otive diferite ale contestaţiei în anulare, care ar atrage com petenţe diferite, nu operează prorogarea de com petenţă. Credem că textul are în vedere ipoteza în care se form ulează o contestaţie în anulare pentru m otive diferite, dintre care unele p rive sc hotărârea instanţei de recurs, ia r altele p e cea a instanţei de apel, pronunţată în aceeaşi cauză. în atare situaţie, instanţa sesizata - fie cea d e recurs, fie cea d e apel - ar trebui să constate câ unele m otive privesc, în realitate, hotărârea unei alte instanţe şi să îşi decline în parte com petenţa, nu să se pronunţe ea însăşi asupra contestaţiei în întregul său, fie chiar şi în sensul d e a o constata parţial inadm isibilă, pentru m otive care nu privesc hotă­ rârea datâ d e respectiva instanţă.

A ri. 5 0 6 . T erm en de exercitare. (1) C ontestaţia în anulare poate fi introdusă în term en de 15 zile de la data com unicării hotărârii, dar nu m ai târziu de un an de la data când hotărârea a răm as definitivă. (2) C ontestafia se m otivează în term enul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia. C O M E N T A R IU 1. Term en de exercitare. Spre deosebire de reglem entarea anterioară - art. 319 alin. (2) C P C 1865 care distingea, cât priveşte term enul de exercitare a contestaţiei, după cum hotărârile atacate erau sau nu susceptibile de a fi aduse ia în deplinire pe cale de executare silită13', art. 506 NCPC nu m ai face o asem enea distincţie. Textul prevede un term en unic, de Î S zile, care începe să curgă de la data com uni­ cării, şi. totodată, prevede şi un term en lim ită, de un an d e la data la care hotărârea a răm as definitivă. Vechea reglem entare prevedea că term enul de 15 zile în cep e să curgă de la m om en­ tu l la care contestatorul a luat la cunoştinţă de hotărâre, m om ent care putea fi dovedit

m C.A . Craio va, &. civ., d e c. nr. 5 8 /1 9 9 8 , in G. Boroi, O. Sp in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 634. U1 în a ce st se n s. a s e ved ea C . S J . , s. civ., d e c, nr. 4 9 / 1 9 9 4 , în B J . Bâ 2a d e date; Trib, Su p re m , s. civ., dec. nr. 1 6 1 0 /1 9 8 2 , în R .R.D . nr. 1 0/19 83 , p . 6 7 -6 3 ş i N o ta la a ce a stă d e c izie î n G. B o r o i O. Sp in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 6 3 5 ; Trib . S u p re m , s. civ., d e c. nr. 1 6 2 6 /1 9 7 4 , tn C.D . 1 97 4, p. 2 7 S , fbidem.

O C T A V IA 5 P I N iA N U ‘ M A T g l

973

A rt. 507

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

cu o rice m ijloc de p ro b i111. Această prevedere era plasată în contextul în care nu toâte hotărârile se com unicau, ci d o a r cele care erau supuse apelului sau recursului. Conform actualului art. 427 alin. (1) NCPC, hotărârea se com unică din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este d e fin itiv i, ceea ce e x p lic i prevederea conform căreia term enul d e introducere a contestaţiei în anulare începe să curgă d e la data com unicării hotărârii atacate. Term enul lim ită de un an calculat de la data răm ânerii definitive a hotărârii este preluat din vechea reglem entare, cu deosebirea câ atunci se făcea referire la caracterul irevocabil al hotărârii. A cest term en de un an are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor ju rid ice şi d e a lim ita ?n tim p durata unui proces. Nu are sem nificaţia de a lăsa la latitudinea părţilor s i form uleze contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la com unicarea hotărârii sau într-un an de la data răm ânerii definitive. Cu alte cuvinte, d a c i term enul de 15 zile de la com unicarea h o tirâ rii a fo st depăşit, contestaţia va fi privită ca tardivă, chiar d a c i la data introducerii sale nu se epuizase term enul de un an d e la data rim â n e rii definitive a hotărârii. în anum ite situaţii, hotărârea care se atacă este deja definitivă d e la data pronunţării; dacă, prin ipoteză, com unicarea acesteia va avea loc d u p i m ai m ult de un an de la a c e a sti d a t i, atunci partea nu ar m ai putea introduce contestaţie în anulare, prevalându-se de term enul de 15 2ile de la data com unicării. 2. Term en de m otivare. în ceea ce priveşte m otivarea contestaţiei, alin. (2) al art. SOS NCPC prevede în m od expres că aceasta se face în term enul de 15 zile stabilit pentru intro­ ducerea contestaţiei. Această soluţie consacră regula că m otivarea contestaţiei în o n u ia re se fa c e în term e­ n u l de declarare, o interpretare sim ilară fiind dedusă la nivel doctrinar şi jurisprudenţial ch iar pe m arginea dispoziţiilor art. 319 alin. (2) CPC 1865121. Noul cod prevede pentru prim a dată şi sancţiunea nem otivârii contestaţiei în anulare în term enul legal, şi anum e nulitatea acesteia1".

A rt. 5 0 7 . Su sp end area execu tării. Instanţa poate suspenda executarea hotă­ rârii a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. D ispoziţiile art. 484 se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU So luţia este sim ilară celei din reglem entarea anterioară, respectiv art. 3195CPC 1865, în sensul că instanţa sesizată cu judecarea contestaţiei în anulare poate să dispună sus­ pendarea hotărârii contestate - neavând o obligaţie în acest sens, ci d o a r o facultate iar pentru aceasta trebuie îndeplinită prelim inar condiţia dării unei cauţiuni.

1.1 A

se vedea: C.A . C o n stan ţa, s. civ., d e c. nr. 6 3 / C / 2 0 0 4, în C .P J. 2 0 0 4 , p, S 0 3 ; l.C .C J ., s, civ, ş l d e propr. Int.,

d e c. nr. 6 1 4 7 /2 0 0 6 ; l.C .C J., &. civ. şi d e propr. int., d e c. nr. 2 79 /2 00 8, ne p u b licată; l.C .C J ., s. civ. şi d e propr. int.. d e c. n r 8 2 8 6 /2 0 0 7 , to ate citate în C . 8 o ro i, O, Sptneonu-M otei, op. c it., p. 6 3 5 -6 3 6 . 1/1 A se v e d e a N ota la C .A , B u cu reşti, a .â V lll-a co n t. a d m . şi fisc., d e c. nr. 1 0 9 4 /2 0 0 5 , în C .P J .C .A .f 2 0 0 5 , p. 411, în G. Boroi, O. Sp in e a n u -M a te i, o p . c it., p. 635. 1.1 S u b ve ch e a re gle m e n ta re , s-a d e cis ca n em o tiva re a contestaţiei în a n u lare în te rm e n u l p re v ă îu t d e lege d e te rm in ă respingerea ace&teia ca in a d m is ib ilă - l.C .C J .r s. civ. şi d e propr. int., d e c. nr. 1 3 6 3 /2 0 0 8 , nepublicată, id e m , p. 638.

974

O C T A V A S P t N t A N U 'M A m

A rt. 508

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

Articolul 506 N CPC trim ite la dispoziţiile art. 484 din acelaşi cod care reglem entează suspendarea executării din m ateria recursului, aşa încât, pentru dezvoltări, trim item la com entariul aferent acestui articol. îşi păstrează actualitatea soluţiile jurisprudenţiale, conform cărora condiţia plăţii unei cauţiuni nu exclude dovada m otivelor care să ju stifice m ăsura suspendării, soluţia contrară fiind de natură să aducă atingere în m od arbitrar autorităţii d e tucru judecat a unei hotărâri definitive. M otivele care îndreptăţesc instanţa $6 su sp en d e executarea hotărârii a câ re i anulare s e cere nu s e confundâ cu m otivele contestaţiei în an u la rel,). Prin urm are, o cerere de suspendare a executării în care doar se reiterează m otivele contestaţiei în anulare va fi privită ca nem otivată şi va putea fi respinsă.

A r U 5 0 8 . Procedura de ju d ecatâ. (1) C ontestaţia în anulare se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată. (2) întâm pinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea prim ului term en de judecată. Contestatorul v a lua cunoştinţă de conţi­ nutul acesteia de la dosarul cauzei. (3) D acă m otivul de contestaţie este întem eiat, instanţa v a pronunţa o sin­ gură hotărâre p rin care va anula hotărârea atacată şi v a soluţiona cauza. Dacă soluţionarea cauzei la acelaşi term en nu este posibilă, instanţa va pronunţa o hotărâre de anulare a hotărârii atacate şi va fixa term en în vederea soluţionării cauzei printr-o nouă hotărâre. în acest ultim caz, hotărârea de anulare n u poate fi atacată separat. (4) H otărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. C O M E N T A R IU 1. Regu li a p licab ile . Prim ul alineat al art. 508 N CPC reia din vechea reglem entare regula conform căreia contestaţia în anulare se judecă în regim de urgenţă, cu precădere faţă d e alte cauze care nu sunt considerate având acest regim , dar conţine în plus preci­ zarea că sunt aplicabile dispoziţiile procedurale privind judecata finalizată cu hotărârea contestată, adică, după caz, judecata în prim ă instanţă, în apel, în recurs etc. Desigur, aceste reguli sunt aplicabile în m ăsura în ca re n u exista altele derogatorii, specifice fazei contestaţiei în anulare. Şi su b im periul noii reglem entări îşi păstrează valabilitatea so luţiile ju rispru den ţiale12' privitoare la cadrul procesual, în sensul că în procedura contestaţiei în anulare nu p o t fi părţi persoane străine de proces, ch iar dacă acestea ar justifica un interes, eventualele prejudicii cauzate de executarea hotărârii atacate putând fi invocate pe calea contestaţiei la executare. In te re s u l-c a re trebuie dovedit în persoana co n te sta to ru lu i- aparţine părţii care a pierdut recursul şl constă în folosul practic urm ărit prin rejudecarea acestuia.

Il' A s e ved ea C . S J . , s. civ,, d e c, nr. 3 7 6 5 / 2 0 0 1 ,în B J . Ba 2a d e date, a p u d <3. Boroi, O . Sp ln e o n u -M a te i, o p . cit., p. 637. IJi A s e v e d e a <3. B oroi, O. Sp in e o n u -M o te i, op. cit., p. 6 3 7 -6 3 8 ,

O C T A V iA 5 P I N i A N U ‘ M A W

9 75

A rt. 508

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. în tâ m p in a re a . O prevedere derogatorie de ia regula de m ai sus se regăseşte în alin. (2) al art. 508, care, pe lângă obligativitatea întâm pinării, prevede faptul că de întâm pinare contestatorul ia cunoştinţă de la dosar. Cu alte cuvinte, în această cale de atac în tâ m p in a rea n u s e com unică p â rţii p o trivn ice, prin derogare d e la regula instituită în art. 206 pentru ju d ecata în prim ă instanţă, în art. 471 alin. (6) pentru apel sau în art. 4 9 0 cu trim itere la art. 471 pentru recurs. Explicaţia ar putea fi aceea că $e urm ăreşte o judecată accelerată, conform ă prim ului alineat al art. 508, dar credem că se sacrifică astfel sim etria com unicării actelor de procedură din oficiu, ca parte a egalităţii de tratam ent pe care o reclam ă exigenţele unui proces echitabil. în orice ca2, suntem de părere că dispoziţia procedurală din art. 508 alin. (2) nu tre­ buie interpretată stricto sensu, adică în sensul de a-l obliga pe contestator să ia cunoş­ tinţă de întâm pinare prin citirea exem plarului depus la dosar, ci ce l puţin de a -i perm ite acestuia sâ beneficieze d e o copie a întâm pinării, nu din oficiu, ci la cerere. 3. H otărârea. Alineatul (3) al art. 508 NCPC nu face decât să consacre o practică deja uzitată a instanţelor de judecată care, şi sub im periul vechiului cod, pronunţau, în caz de adm itere a contestaţiei în anulare, o singură hotărâre sau două, după cum , consecutiv anulării hotărârii atacate, rejudecarea era posibilă sau nu la acelaşi term en. Aşadar, adm iterea contestaţiei va determ ina anularea hotărârii şi rejudecarea proce­ sului, alin. (3) al art. 503 statuând, ca regulă, că instanţa va pronunţa o singură hotărâre şi, prin excepţie, doar în m ăsura în care rejudecarea ia acelaşi term en nu este posibilă, va pronunţa anularea, urm ând să stabilească un term en pentru rejudecare. în acest din urmă caz, hotărârea d e anulare nu va putea fi atacată decât odată cu hotărârea pronunţată în rejudecare, desigur, dacă aceasta este supusă vreunei căi de atac. Regula conform căreia hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată este m enţinută întocm ai ca şi în vechea reglem entare. Dacă se atacă cu contestaţie în anulare o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, tot astfel va fi şi hotărârea dată asupra contestaţiei. îş i m enţin actualitatea soluţiile jurisprudenţiale, conform cărora, în m ăsura în care hotărârea atacată a fost pronunţată în recurs sau în revizuirea unei hotărâri din recurs, nici hotărârea dată în contestaţia în anulare nu este supusă recursului111. 4. C o n stitu ţio n alitate. Dispoziţiile care reglem entează procedura aplicabilă judecăţii contestaţiei în anulare din vechea regie m enta re au fost d e d a rate constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie şi art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor o m ului, Curtea Constituţională statuând că, dat fiind caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac, verificările instanţei se rezum ă la respectarea anum itor norm e procedurale. Judecarea contestaţiei în anulare se face după regulile d e la instanţa de fond, tar dacă este vorba d e o decizie a instanţei de recurs, potrivit regulilor aplicabile în faţa acestei instanţe. în tru câ t în cadrul procedurii extraordinare a contestaţiei în anulare, ca şi în cadrul fazelor obişnuite ale procesului, părţile beneficiază de toate garanţiile legale ale unui proces echitabil, dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului*21.

1)1 I d e m . p , 6 3 8 - 6 3 9 . C .C ., D e c . n r. 1 0 / 2 0 0 3 .

976

O C T A V A S P t b J t A N U 'M A W

A rt. 509

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

Secţiunea a 3-a. Revizuirea A r i . 5 0 9 » O b iectu l şi m otivele rev izu irii. (1) Revizuirea unei hotărâri pro­ nunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au ceru t sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru ceru t o ri s-a dat m ai m u lt decât s-a cerut; 2. obiectul pricinii nu se află în fiinţă; 3. u n judecător, m artor sau expert, care a luat parte la judecată, a fo st condam ­ nat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în tem eiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urm a judecăţii, când aceste îm prejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. în cazul în care constatarea infracţiunii n u se m ai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa m ai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate, fn acest u ltim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învi­ n u it de săvârşirea infracţiunii; 4. u n judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea func­ ţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste îm prejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză; 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o îm prejurare m ai pre­ sus de voinţa părţilor; 6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schim bat hotărârea unei instanţe pe care s-a înte­ m eiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 7. statul ori alte persoane juridice de drept public, m inorii şi cei puşi sub inter­ dicţie judecătorească ori ce i p u şi su b curatelă nu au fo st apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere; 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru ju d ecat a prim ei hotărâri; 9. partea a fo st îm piedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o îm prejurare m ai presus de voinţa sa; 10. C urtea Europeană a D repturilor O m ului a constatat o încălcare a dreptu­ rilor sau libertăţilor fundam entale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar conse­ cinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă; 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea C onstituţională s-a pronun­ ţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevede­ rea care a făcu t obiectul acelei excepţii. (2) Pentru m otivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar num ai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul. C O M E N T A R IU 1. O biectul revizu irii. Alineatul (1) al art. 509 păstrează, într-o form ulă mai restrânsă, regula din vechea reglem entare, conform căreia po t fi atacate cu revizuire hotărârile care vizeazâ fo n d u l pricinii, respectiv hotărârile pronunţate asupra fondului, precum şi cele care evocă fondul.

OCTAViA S P IN g A N V -M A W

977

A rt. 509

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Prin excepţie, pentru m otivele lim itativ prevăzute d e alin. (2} al art. 509, po t face o b iect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul. Credem că diferenţa cu care operează prim ul alineat are în vedere hotărârile pronun­ ţate în prim ă instanţă şi, respectiv, pe cele pronunţate în căile de atac, a d ic i apel, recurs sau rejudecare pe fond după adm iterea contestaţiei în anulare. Astfel, în categoria hotărârilor pronunţate asupra fondului intră acelea pronunţate în p r im i instanţă şi prin care cauza este soluţionată pe fond, adică privitor la caracterul fondat sau nefondat ai cererii de chem are în judecată, şi nu în baza unei excepţii care, odată adm isă, face d e prisos analiza fondului. 7n căile de atac, instanţa se pronunţă asupra caracterului fondat sau nefondat al căii d e atac şi este posibil ca hotărârea s i evoce sau nu fondul pricinii. în art. 322 C P C 1865, form ularea potrivit c ire ia erau suspuse revizuirii h o tirâ rile răm ase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de o instanţă de recurs atunci c ln d e v o c i fondul era a m b ig u i, deoarece putea lis a a se în ţe ­ lege că d o ar pentru hotărârile instanţei de recurs trebuie în d e p lin iţi condiţia evocării fondului. Totuşi, m ajoritatea autorilor au interpretat textul în sensul că evocarea fondu­ lui este o condiţie pe care trebuie să o îndeplinească o rice hotărâre pentru a fi su p u si revizuirii (deşi se adm itea, în acelaşi tim p, c i anum ite m otive de revizuire puteau fi invo­ cate şi îm potriva unor hotărâri care nu e v o c i fondul). Din acest punct de vedere, actuala redactare a textului nu lasă foc de interpretare asupra faptului că, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509, antam area fo n ­ d u lu i cauzei p rin hotărârea a câ re i re v iîu ire s e cere este o con diţie de adm isibilitate. De fapt, este oarecum im proprie referirea la cazuriie din alin. (2) ca fiind excepţii, deoarece, din punct de vedere num eric, sunt aproape e p l e cu cele care in t r i sub inci­ denţa regulii: pct. 3, ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-10. în legătură cu înţelesul sintagm ei „evocarea fondului", doctrina şi jurisprudenţa au dezvoltat o asem enea varietate de opinii, în cât a r f i fost salutar ca prin noua reglem en­ tare s i se d e fin e a sc i legal conceptul, tocm ai în ideea evitării cel puţin pe viito r a unei practici neunitare. în lipsa unei asem enea definiţii, este de aşteptat să existe în continuare divergenţele d e opinie sau m ăcar de nuanţe pe care le-am sem nalat în tre cu t în ceea ce priveşte inter­ pretarea noţiunii de „evocare a fondului". Astfel, unii autori sau practicieni au apreciat c i evocarea fondului înseam nă soluţio­ narea cauzei pe fond, şi nu în tem eiul unei excepţii111. Alţii au considerat c i evocarea fondului înseam nă reţinerea unei alte situaţii de fapt, când este vorba de soluţionarea pricinii într-o cale d e atac12’. Referitor la această chestiune, am îm părtăşit punctul de vedere potrivit c ir u ia hotă­ rârea pronunţată în apel întruneşte condiţia de a evoca fondul, indiferent dacă apelul a fost adm is sau r e s p in s -d a t fiind caracterul devolutiv al acestei căi de a t a c - , cu excepţia cazului în care apelul a fost respins ca tardiv, ca inadm isibil ori pentru un alt m otiv care a îm piedicat cercetarea sa pe fond. A rita m , totodată, că este foarte im portant să se prevadă care hotărâre evocă fondul, atunci când pricina a fost soluţionată şi în apel, pentru că num ai astfel partea poate s i

1.1 V.M. C io b o n u , Tratat, vo i. H, p. 343. 1.1 M , Tâbâred, D rept p ro ce su a l civil, vo i. II, Ed. G lobal Lex, Bucureşti, 978

2 00 4, p. 155.

O C T A V A S P t b J t A N U 'M A W

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 509

ştie care este hotărârea pe care o poate ataca pe calea revizuirii, cu respectarea term e­ nului prevăzut d e lege pentru exercitarea acestei căi d e atac. îndreptarea căii de atac îm potriva unei hotărâri care nu evocă fondul va atrage respingerea cererii de revizuire ca inadm isibilă şi, de cele m ai m ulte ori, im posibilitatea de a m ai exercita în term en aceeaşi cale de atac îm potriva hotărârii susceptibile de a fi revizuită. La nivel jurisprudenţial11', su b im periul vechii reglem entări, s-a decis că intră în cate­ goria hotărârilor m enţionate m ai sus: sentinţele prim ei instanţe răm ase definitive (în term inologia Codului de procedură civilă de la 1865), precum şi cele pronunţate în apel şi recurs, în m ăsura în care acestea evocă fondul. în ceea ce priveşte noţiunea d e evocare a fondului d e către instanţa de recurs, prac­ tica judiciară a statuat că nu îndeplinesc această condiţie hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv, nefondat sau a fost anulat ori când recursul a fost adm is, cu conse­ cinţa casării deciziei pronunţate în apet şi m enţinerea hotărârii prim ei instanţe. De asem enea, nu în d e p lin e sc condiţia referitoare la evocarea fondului deciziile inter­ m ediare, precum cea prin care instanţa a adm is contestaţia în anulare şi a stabilit un term en pentru rejudecarea recursului sau cea prin care contestaţia în anulare a fo st res­ pinsă, deci 2iile prin care instanţa s-a pronunţat asupra recursului în anulare (anterior abrogării prin dispoziţiile O .U.G. nr. 58/2003), hotărârile de declinare a com petenţei'21, cele prin care se soluţionează cererea de străm utare, cele prin care instanţa ia act de învoiala părţilor sau cele în care sunt cenzurate soluţiile pronunţate cu privire la excepţii procesuale sau incidente procedurale. în actuala reglem entare, pentru o corectă înţelegere şi aplicare a art. 509, acesta tre­ buie corelat cu art. 459 NCPC referitor la o rd in ea exercitării că ilo r d e a ta c. Prim ul alineat al textului la care facem trim itere prevede că nu pot fi exercitate căile extraordinare de atac atât tim p cât este deschisă calea de atac a apelului. Cu alte cuvinte, dacă o hotărâre pronunţată în prim ă in s ta n ţă -a s u p ra fondului prici­ n ii- e s t e susceptibilă de a fi atacată cu apel, ea nu poate fi atacată cu recurs, contestaţie în anulare sau revizuire. Nu credem că textul instituie această interdicţie doar pe perioada term enului d e apel şi, odată expirată această perioadă fără declanşarea căii de atac, partea interesată să poată form ula o cale extraordinară de atac. Faptul că legiuitorul a în ţeles să nu mai perm ită opţiunea între apel şi căile extraordi­ nare d e atac rezultă din alineatul al doilea al art. 459, în care, cu referire expresă la recurs şi d o a r pe baza acordului părţilor, se derogă de la regulă şi devine posibilă exercitarea directă a recursului îm potriva unei hotărâri supuse atât apelului, cât şi recursului. Situaţia este diferită în ceea ce priveşte căile extraordinare de atac, în legătură cu care alin. (3) ai art. 459 prevede expres că pot fi exercitate şi concom itent, în condiţiile legii. Aceasta înseam nă că o hotărâre susceptibilă d e recurs p o a te f i atacată ţ i cu contesta­ ţie în anulare sa u revizuire, indiferent dacă recursul a fo st exercitat sau nu. Condiţiile legii la care se referă textul au în vedere, desigur, observarea term enelor legale şi a m otivelor pentru care pot fi declanşate diferitele căi de atac. Concom itent,

111 A se ved ea practica judiciară aferentă art. 3 2 2 C P C 1 86 5, în G. doroi, O . Spineanu-M atei, o p . tit., p. € 4 2 $i urm. 121 C u m e n ţiu n e a că în p re îe n t, sp re d e o se b ire d e re gle m e n ta re a an terioară - în ca re ho tărârea p rin ca re se so lu ţio n a co n flictu l d e co m p e te n ţă , c u excep ţia ce le i p ro n u n ţate d e în a lta C u rte d e C a saţie ş i Ju stiţie , era supusă recursului - , co nform d isp o ziţiilo r art. 135 N C P C , h o tărârea este definitivă.

O C T A V iA S P I N g A N U - M A W

979

A rt. 509

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în înţelesul legii, nu înseam n ă introduse la aceeaşi dacă, ci exercitate deopotrivă contra aceleiaşi hotărâri, dar în term enele statornicite de lege pentru fiecare în parte. Dacă legiuitorul a lis a t un drept d e opţiune al părţilor cu privire la căile de atac extraordinare şi chiar posibilitatea ca acestea s l fie declarate co n co m ite n t în ceea ce priveşte judecata lor a instituit regula că recursul s e va ju d e c a ca prioritate. Aşadar, dacă îm p o triva unei hotărâri au fost introduse recurs şi revî 2uire, judecata revizuirii se va suspenda până la soluţionarea recursului. Dacă îm potriva aceleiaşi hotărâri au fost introduse revi2uîre şi contestaţie în anulare, nu mai există obligativitatea soluţionării cu prioritate a uneia sau alteia dintre cele două căi de atac, ceea ce nu înseam nă că, în funcţie de datele concrete a le speţei, instanţa sesizată nu poate dispune suspendarea ju decăţii uneia până la soluţionarea celeilalte. Z. M o tivele revizu irii 2.1. In sta n ţa s-a p ro n u n ţa t a su p ra u n o r lu c ru ri ca re n u s-a u ce ru t sa u n u s-a p ro n u n ţa t a su p ra u n u i lu cru ce ru t a r i s-o d a t m a i m u lt d e câ t s-a cerut. Prim ul motiv d e revizuire prevăzut de art. 509 NCPC, preluat întocm ai din art. 322 pct. 2 CPC 1865, d ă expresie p rin cip iu lu i disponibilităţii în p ro ce su l c iv il şi are în vedere ipotezele extra petita /m inus petita/plus petita, iar soluţiile ju rispru den ţiale dezvoltate în baza acestuia îşi m enţin actualitatea1’1. Astfel, s-a decis că nu se încadrează în ipotezele vizate de textul de lege m enţionat om i­ siunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii privind acordarea unui nou term en pentru angajarea unui apărător sau asupra unei excepţii procedurale invocate de parte, schim ba­ rea tem eiului acţiunii - instanţa putând pune în discuţie tem eiuri noi de drept, neinvocate de parte - , nepronunţarea instanţei asupra unui m otiv de exercitare a căilor de atac. De asem enea, nu constituie m otiv de revizuire în sensul pct. 1 al art. 509, în varianta extra petita, trim iterea de către în alta Curte d e Casaţie şi Justiţie a cauzei spre rejude­ care altei instanţe decât cea care a pronunţat hotărârea casată, atunci când se consideră că interesele bunei adm inistrări a ju stiţiei im pun o atare soluţie, în absenţa unei cereri d e străm utare form ulate de revizuent. întrucât art. 497 N CPC (art. 313 CPC 1865) nu im pune o atare condiţie. Referitor la m otivul de revizuire în varianta m inus petita, practica judiciară a statuat că, în acest caz, nepronunţarea instanţei trebuie să vizeze un „lucru ceru t" noţiune care trebuie interpretată ca referindu-se la cererea concretă, cele accesorii sau subsidiare, nu diferitele argum ente care susţin sau com bat aceste cereri sau soluţii de adm itere doar în parte a unei căi de atac. în ceea ce priveşte m otivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 1 în varianta plus petita, practica judiciară a statuat că acesta trebuie să privească cererea introductivă de instanţă. De asem enea, nu constituie p lu s petita şi, prin urm are, nu poate fi cenzurată pe calea revizuirii hotărârea instanţei de recurs care, adm iţând recursul şi respingând apelul, a m enţinut hotărârea prim ei instanţe şi situaţia d e fap t reţinută de aceasta1'1, hotărârea prin care a fost soluţionată cauza, deşi părţile nu ceruseră judecata în lipsă, hotărârea prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii al cărei obiect a fost m ajorat în cursul dezbaterilor.

1)1 A se ved ea aceste so lu ţii din practica ju d icia ră în S . Boroi, O. Sp in e a n u -M a te i, o p . c it,, p, 649-650. 1,1 Pentru o so lu ţie c o n t ra r i, m o tivată p rin extin d e re a e fe cte lo r re cu rsu lu i ş i la afţi co p a rticip an ţi la

proces, a se ve d e d C.A . Piteşti, s. civ., d e c. nr. 1 3 6 8 /K /2 0 0 5 , în B.J, 2 00 5, p, 9 7 ş i N o ta la a ce a stă d e cizie , idem , p, 650.

980

O C T A V iA S P I N l A W - M A T g i

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 509

2.2. O b ie ctu l p ric in ii n u s e a fld în fiin ţă . Cel de-al doilea m otiv de revizuire, preluat ca atare din art. 322 pct. 3 CPC 1865, are ?n vedere prin sintagm a „obiectul pricinii nu se a fli în fiin ţ i" ideea d e dispariţie f i z i c i a bunului. Condiţia nu este îndeplinită atunci când bunul continuă s i existe fizic, dar a fost ocupat, sau atunci când h o tirâ re a vizează plata unei sum e de bani şi a dob ânzilor11'. în cazul hotărârilor cu condam nare a lte rn a tiv i, cererea de revizuire este lipsită de interes, deoarece debitorul poate fi o b lig a t în tem eiul unei asem enea hotărâri, să plătească sum a de bani stabilită de instanţă ca reprezentând contravaloarea lucrului. 2.3. U n ju d ecă to r, m a rto r sa u expert, ca re a lu a t p a rte la ju d e ca tă , a fo s t condarr>' n a t d e fin itiv p e n tru o in fra cţiu n e p rivito a re la p ric in ă sa u d a că h o tă râ rea s-o d a t în te m e iu l u n u i în scris d e cla ra t f a ls în cu rsu l o r i în u rm a ju d e c ă ţii. Punctul 3 al art. 509 N CPC reia o parte din m otivele de revizuire reglem entate anterior de art. 322 pct. 4 CPC 1865, cărora ie aduce însă precizări suplim entare. Astfel, cât priveşte condam narea pentru o Infracţiune privitoare la pricină, pe lângă caracterul definitiv al condam nării, prevăzut şi d e reglem entarea anterioară, respectiv declararea ca fals a unui în scris pe care se sprijină hotărârea judecătorească, se instituie condiţia suplim entară ca această îm prejurare s â f i influenţat soluţia pronunţată în ca u ză 2'. De asem enea, prin valorificarea so lu ţiilo r ju risp ru d e n ţia le 3' exprim ate su b im periul reglem entării anterioare, teza a ll- a a pct. 3 reglem entează expres posibilitatea instan­ ţei învestite cu soluţionarea cererii de revizuire de a se pronunţa, pe cale incidentală, cu privire la existenţa sau inexistenţa infracţiunii invocate, dar num ai atunci când constatarea infracţiunii nu se m ai poate face printr-o hotărâre penală, fie ca urm are a faptului că acţiunea penală nu m ai poate fi pusă în m işcare sau exercitată, fie pentru că a intervenit am nistia sau o altă cauză de scoatere d e sub urm ărire penală, dovada im pedim entului legal incum bând revizuentului. D ealtfel, prin Decizia nr. 66/2008, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru m odificarea şi com pletarea Codului de procedură civilă d e la 1865, prin care a fost elim inat din cuprinsul art. 322 pct. 4, textul care corespunde în prezent tezei a ll-a a pct. 3 al art. 509 NCPC. Prin „înscris declarat fals în cursul sau în urm a ju d e că ţii" se înţelege nu doar înscri­ sul reţinut ca atare odată cu stabilirea săvârşirii unei infracţiuni, ci şi înscrisul al cărui conţinut nu este real, ch iar dacă prin operaţiunea de alterare a realităţii nu s-a com is o infracţiune1*1, dovada conţinutul nerea! al înscrisului urm ând a fi făcută în faţa instanţei de revizuire, dacă instanţa penala nu a m ai fost sesizată, întrucât organele de cercetare şi urm ărire penală au considerat că nu s-a săvârşit o infracţiune1-1.

111

C .S.J., s. civ., d e c. nr. 4 9 6 7 / 2 0 0 0 ; I.C .C.J., s. corn., d e c. nr. 3 4 7 7 /2 0 0 3 , în B J . Baza d e date, în G. B oroi• O. S p in e o n u -M a te i, o p . c it,, p, 650.

121

P e n tru so lu ţia co n fo rm c ă re ia re vizu irea nu este ad m isib ilă tn ca zu l în ca re a ctu l fals a viza t asp ecte p ro ce d u ra le ca re nu au relevantă raportat ld fondul p ro cesu lu i, a s e v e d e a C .A , Bucureşti, s, a iV-a civ., dec. nr. 9 6 3 /2 0 0 2 , id e m . p , 652 şi 653. 1,1 A se v e d e a p ra ctica re zu m a tă în G. B oroi, O. So in e a n u -M o te i, o p . c it., p. 6 5 1 -6 5 3 . 11 A s e ved e a C.A . Bucureşti, s. a IV*a crv., dec. nt. 280/2003, id e m , p. 653,

181 P e n tru so lu ţia

co nform căreia stab ilirea, p e ca le d e o rd o n an ţă, d e că tre procuror, a fap tu lu i câ infracţiunea d e fa ls nu a fo st săvârşită d e c ă tre p e rso a n a căreia I s e im p u tă face in ad m isibilă ce rce ta re a falsului d e că tre instanţa d e revizuire, a se v e d e a C .A , C lu j, s. civ., d e c. nr, 4 3 6 / 2 0 0 3 . în B J . 2 0 0 3 , p. 193 si N ota fa a ce a stă d e cizie în G. B o ro i, O. S p in e o n u -M o te i, op. cit., p. 653.

O C T A V IA S P I N S A N U - M A W

9 8 1

A rt. 509

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Nu îndeplineşte condiţiile înscrisului fals înscrisul pe care s-a întem eiat h o tlrâ re a judecătorească şi care a fost revocat ulterior de către organul em itent111. Conform alin. (2) al art. 509 NCPC, în ca 2ul în care condam narea definitivă vizează un judecător, hotărârea judecătorească este supusă revizuirii, ch iar dacă nu evocă fondul procesului. Prevederea este explicabilă prin aceea că, pe d e o parte, condam narea ju d e ­ cătorului creează cel puţin aparenţa faptului că nu a avut loc un proces echitabil, iar, pe d e altă parte, lim itarea excepţiei d o ar la ca 2ul condam nării judecătorului îşi are raţiunea în aceea că deznodăm ântul procesului a fost decis de acesta. Textul m ai prevede că la judecată va fi citată şi persoana care este învinuită de săvâr­ şirea infracţiunii, în cazul în care constatarea săvârşirii acesteia nu se mai poate face pe cale penală. Nu se precizează însă în ce calitate va fi citată acea persoană, ce acte procedurale se vo r îndeplini faţă de aceasta şi care vo r fi efectele hotărârii în ceea ce o priveşte. 2.4. U n ju d e c ă to r a f o s t sa n cţio n a t d iscip lin o r d e fin itiv p e n tru e xe rcita rea fu n c ţie i cu re a -cred in ţă sa u g ra vă n e g lijen ţă . Punctul 4 af art 509 NCPC reglem entează m oti­ vul de revizuire constând în sancţionarea disciplinară a judecătorului pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, com pletând şi aducând precizări su plim en­ tare faţă de reglem entarea anterioară, cuprinsă în teza a ll-a art. 322 pct. 4 C P C 1865. Astfel, se prevede expres că sancţionarea disciplinara trebuie sâ privească un ju d e c ă tor, nu un m agistrat, care poate fi, în accepţiunea legii rom âne, şi un procuror. S e im pune condiţia caracterului definitiv al sancţiunii aplicate, precum şi condiţia ca îm prejurările pentru care a intervenit sancţionarea să fi influenţat soluţia pronunţată în cauză. Revizuirea este, de asem enea, adm isibilă pentru acest motiv, chiar dacă hotărârea atacată nu evocă fondul. Dispoziţiile art. 322 pct. 4 CPC 1865, care îşi regăsesc corespondent în art. 509 pct. 3 şi 4 NCPC, au fost dec la rate constituţionale, Curtea Constituţională statuând că prin aceste reglem entări nu num ai că nu se încalcă dispoziţiile constituţionale privitoare la accesul liber ia ju stiţie şi dreptul la un proces echitabil, ci se asigură soluţionarea litigiului cu res­ pectarea garanţiei privind aflarea adevărului, prin punerea părţilor la adăpost d e orice susp iciu ne de denaturare a adevărului generată de condam narea definitivă a ju d e că ­ torului, m artorului sau expertului pentru o infracţiune privitoare ia pricină, falsificării înscrisurilor, neglijenţei ori abuzului m agistraţilor în acea cauză121. 2.5. D u p â d a re a h o tă râ rii, s-a u d e sco p e rit în scrisu ri d o ved ito a re, re ţin u te d e p a rtea p o triv n ic ă sa u ca re n u a u p u tu t f i în fă ţişa te din tr-o îm p re ju ra re m a i p re su s d e voinţa p ă rţilo r. Punctul 5 al art. 509 NCPC reia întocm ai prim a teză din art. 322 pct. 5 CPC 1865. în legătură cu acest text, s-a decis131 că nu îndeplineşte condiţiile sale înscrisul em is după pronunţarea hotărârii atacate prin revizuire, ch iar dacă acesta constată o situaţie fundam ental diferită de cea reţinută de instanţă şi care este anterioară pronunţării hotă­ rârii, şi nici cel ale cărui existenţă şi conţinut erau cunoscute părţilor în tim pul judecăţii. Prin noţiunea de „în scris doveditor" trebuie înţeles acel în scris nou care, dacă ar fi fost cunoscut la data pronunţării hotărârii atacate, ar fi putut conduce la o altă soluţie pe

i" Trib. ju d . S a tu -M a re , s. civ., d e c. nr. 3 6 /1 9 7 2 , în R .R.D . nr. 2 /1 9 7 3 , p. 164, ibidem . ui a se ve d e a: C .C ., D ec. nr. 1 2 5 /2 0 0 2 : D ec. nr. 3 72 /2 00 6. 1(1 A se ved ea so lu ţiile re zu m ate în G . B o ro i, O . Sp in ea n u -M a tet, o p . cit., p. 654 ş i urm .

982

O C T A V A S P IN t A N U ‘ M A W

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 509

fond decât cea adoptată. De asem enea, nu îndeplineşte condiţiile înscrisului reţinut de partea potrivnică un articol publicat într-o revistă sau o declaraţie extrajudiciară. Dovada conduitei obstrucţioniste a părţii adverse sau a îm prejurărilor m ai presus de voinţa părţilor care au îm p ied icat înfăţişarea înscrisului pe durata soluţionării procesului în fond îi incum bă revizuentului şi se concretizează în dovedirea dem ersurilor efectuate prin care s-a încercat obţinerea înscrisurilo r (adrese, notificări ş.a.m .d.). Evenim entele produse d u p i pronunţarea hotărârii atacate şi actele prin care se m aterializează m ijloacele de probă nu intră în conţinutul noţiunii de „înscris", pentru a justifica prom ovarea revizuirii. Statuând în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională a decla­ rat c i dispoziţiile care reglem entează acest m otiv d e revizuire nu contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, în condiţiile în care textul de lege perm ite oricărei părţi, indiferent de poziţia procesuală avută în proces, să declanşeze procedura revizuirii dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, în acest caz nefiind vorba despre un control judiciar, ci despre o nouă judecată pe tem eiul unor elem ente noi111. 2.6. S -a casat, s-a a n u la t o ri s-a sch im b a t h o tă râ rea u n e i in sta n ţe p e ca re s-a în te ­ m e ia t h o tă râ re a a că re i re v izu ire s e cere. Teza a ll-a a pct. 5 de la art. 322 C P C 1865 se regăseşte acum reform ulată în pct. 6 al art. 509 NCPC şi are în vedere situaţia în care s-a casat, s-a anulat ori s-a schim bat hotărârea unei instanţe pe care s-a întem eiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Noul te xt enum eră soluţiile pronunţate în legătură cu hotărârea ce a influenţat procesul în actuala term inolo gie a codului. Soluţia conform căreia poate fi considerat un „înscris nou" o hotărâre judecătorească ulterioară, pronunţată într-o acţiu ne introdusă în ain te d e soluţionarea definitivă a litigiului finalizat cu hotărârea pentru care se cere revizuirea*, poate fi pe deplin actuală, chiar din perspectiva pct. 6 al art. 509 NCPC. 2.7. Sta tu f o ri afte p e rso a n e Ju rid ic e d e d re p t p u b lic, m inorit ş i c e i p u ş i su b in terd ic­ ţie ju d e că to re a scă o ri ce i p u ş i su b cu ra te lă n u a u f o s t a p ă ra ţi d e lo c s a u o u f o s t a p ă ra ţi cu vicle n ie d e c e i în să rcin a ţi să i i o p ere. Referitor la acest m otiv de revizuire, faţă de for­ m ularea din art. 322 pct. 6 CPC 1 8 6 5 3I, dispoziţiile pct. 7 al art. 509 N CPC au în vedere urm ătoarele categorii de subiecte de drept: statul sau alte persoane ju rid ice de drept public, m inorii, persoanele puse sub interdicţie ju d e c ă to re a sc ă -c a te g o rii care se includ în sfera „incapabililor" la care făcea referire art. 322 pct. 6 CPC 1 8 6 5 - ş i persoanele puse sub curatelă - categorie care include, potrivit art. 178 NCC, şi dispăruţii care nu au lăsat un m andatar sau adm inistrator general. Pentru a fi aplicabile dispoziţiile pct. 7, trebuie ca starea de incapacitate să existe în persoana revizuentului la m om entul soluţionării cauzei prin hotărârea supusă căii de atac14', lipsa de apărare să fi fost totală, indiferent de cauza care a determ inat-o, iar nu o apărare incom pletă sau greşită.

C .C ., Dec. nr. 2 74 /2 00 2. Trib. S u p re m , s. civ., d e c. nr. 1 5 9 2 /1 9 8 8 . în R .R.D , nr, 3 /1 9 8 9 . p. 7 4 , citată în S , B o ro i, O. Spin ea n u -M a tei, op. c it,, p. 658. I(' Pentru o situ aţie în care a d m ite re a u n e i ce re ri d e re vizu ire , în te m e iată p e d isp o ziţiile a rt. 3 2 2 p ct. 6 C P C 1 95 5, fo rm u la tă d e procuror, ca re nu a p a rticip a t la ju d e ca tă , a fo st co n sid e rată ca fiin d o violare a art, 6 parag. 1 din Co nvenţia e u ro p e a n ă a d re p tu rilo r o m u lu i ş i a art. 1 d in Pro tocolu l nr, 1 a d iţio n a l la Co n ve n ţie , a se ved ea ca u za C.E.D .O ., ca u za A n d ro n e c, R o m ân iei, H otărârea din 2 2 d e c e m b rie 2 00 4, 141 A s e v e d e a , p e n tru d e ta lii, 6 . Boroi, O. Sp in e o n u -M a te i, op. eit.f o. 6 5 8 -6 5 9 . O C T A V iA S P I N t A N U - M A T g l

983

A rt. 509

Ca

r t c a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

în ceea ce priveşte apărarea cu viclenie, practica ju diciară a reţinut ca în ca d rin d u -se în această categorie apărarea prin care se tinde la prejudicierea părţii reprezentate, în scopul asigurării unui beneficiu nelegitim părţii adverse. Revizuirea este adm isibilă pentru acest motiv, chiar dacă hotărârea atacată nu evocă fondul. Cu ocazia controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională a respins excep­ ţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 322 pct. 6 CPC 1865, tratam en­ tul ju rid ic diferit al celor două categorii d e persoane - publice si private - fiind justificat de existenţa unui criteriu obiectiv şi raţional, constând în existenţa unei cauze d e interes public, respectiv protecţia unui interes privat, soluţie concordantă cu jurisprudenţa con­ stantă a Curţii Europene a Drepturilor O m ului, conform căreia orice diferenţă de trata­ m e n t făcută între persoane aflate în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o ju stifi­ care obiectivă şi rezonabilă1’1. Astfel, în cazul persoanelor dispărute, incapabile sau puse su b curatelă (m inori, persoane puse sub interdicţie şi persoane puse sub curatelă, în reglem entarea actuală - n.n.), justificarea obiectivă constă în grija specială manifestată de legiuitor, concretizată în m asuri de protecţie sporită a intereselor acestora, având în vedere situaţia defavorizată în care se găsesc aceste persoane, iar în cazul statului şi al altor persoane juridice de drept public, justificarea constă în necesitatea ocrotirii cu pre­ cădere a interesului public pe care îl realizează subiectele de drept enum erate, subiecte purtătoare ale prerogativelor de putere publică, exorbitante faţă d e dreptul com un1”. 2.8. Existenţa u n o r h o tă râ ri definitive potrivnice, d a te d e instanţe de a cela şi grad sa u de gra d e diferite , care încalcă autoritatea d e lu cru ju d e c a t a p rim e i hotărâri. Pentru a fi aplicabil m otivul de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 NCPC, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a prim ei hotărâri. în vechea reglem entare, condiţia nu era form ulată expres, ci d o a r descrisă prin tri­ m itere la tripla identitate - de obiect, de părţi şi de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. D octrinar şi jurisprudenţial, textul vechi a fost interpretat în sensul că revizuirea era m enită să sancţioneze tocm ai încălcarea auto­ rităţii de lucru judecat şi ca hotărârea care urm a a fi revizuită în atare situaţie nu putea fi decât ultim a hotărâre, în niciun caz prim a, deşi în unele cereri de revizuire se solicita acest lucru. A ctualul text, m ai clar decât precedentul, valorifică această viziune, iar soluţiile jurisprudenţiale|j: generate sub im periul vechii reglem entări îşi păstrează valabilitatea, în sen­ sul că trebuie ca hotărârile potrivnice să întrunească cerinţa triplei identităţi, de cauză, d e obiect şi de părţi, cu m enţiunea că hotărârile trebuie pronunţate în dosare separate, şi nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiaşi pricini. Cu alte cuvinte, dacă în două procese identice s-au pronunţat soluţii contrare, cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi şi va fi anulabilă prin procedura revizuirii. în noua reglem entare, art. 430 alin. (2) NCPC prevede câ autoritatea d e lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Această nouă prevedere legală nu va perm ite însă ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru m otivul câ prin considerente 1)1 A se vedea

C.E.D.O., cauza M a rc k x c . B e lg ie i, H otărârea din 13 iunie 1979. C.C., D ec. nr. 476/2006. 1,1 So lu ţiile din practica ju d iciară aferenta art. 322 pct. 7 C P C 1865 su n t preluate d in 6 . B oroi, 0 . S p in e a n u • M a te i, op. cit., p, 659-664. 984

O C T A V A S P IN iA N V ‘ M A W

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 509

contravine dispozitivului unei hotărâri anterioare sau viceversa, dacă cele două hotă­ râri sunt date în procese diferite, între care nu există Identitate de părţi, de obiect şi de cauză. O eventuală asem enea contrarietate a r putea fi invocată d o a r pe cale de excepţie în cadrul celui de-al doilea proces. Deşi este m ai greu de im aginat, credem că s-ar putea ivi situaţii în care să existe întrunită cerinţa triplei identităţi, dispozitivele a două hotărâri să fie identice şi, cu toate acestea, anum ite considerente care dezleagă una şi aceeaşi chestiune litigioasă să intre în contradicţie, ca 2 În care să fie deschisă calea revizuirii întem eiate pe pct. 8 al art. 509 NCPC. In acest context, precizăm că prin contrarietate nu trebuie să se înţeleagă orice diferenţă d e argum entare, ci doar că una şi aceeaşi problem ă litigioasă a prim it în cele două litigii rezolvări opuse. De asem enea, adm isibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţi­ onată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru ju d e cat în cei de-al doilea proces sau, dacă o atare excepţie a fo st invocată1’1, instanţa să ff o m is a se pronunţa asupra ei, soluţia contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre1’1. în jurisprudenţa anterioară s-a decis că hotărârile pronunţate în cererile d e ordo­ nanţă preşedinţială, având ca o b iect luarea unor m ăsuri vrem elnice în cazuri grabnice, nu au autoritate de lucru ju d e cat în ce priveşte soluţionarea fondului, în consecinţă, nu poate fi vorba de hotărâri potrivnice, atât tim p cât nu tranşează fondul litigiului, ci se m ărginesc la luarea unor m ăsuri asupra cărora se poate reveni în acelaşi cadru. Prin urm are, neavând acest caracter, hotărârile respective nu sunt susceptibile de a fi revizu­ ite. Partea nem ulţum ită de existenţa a două hotărâri contradictorii pronunţate în acest cadru procesual poate fie să solicite justiţiei soluţionarea litigiului în fond, fie să intro­ ducă o nouă cerere de ordonanţă preşedinţială, în cazul când a r socoti că este îndreptă­ ţită să o facă191. Soluţia respectivă a fost prevăzută în mod expres în cadrul actualei regle­ m entări, în conţinutul art. 1001 NCPC. Astfel, art. 1001 alin. (2) prevede în m od expres că ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului, iar potrivit art. 1001 alin. (3), dacă prim a hotărâre care a intrat su b autoritatea lucrului judecat este o hotărâre pronunţată pe fond, aceasta are autoritate de lucru ju d e­ cat asupra unei cereri ulterioare d e ordonanţă preşedinţială. De asem enea, autoritatea de lucru judecat poate privi două ordonanţe preşedinţiale, cu condiţia însă ca îm prejură­ rile care au stat la baza adoptării lor să nu se fi m odificat [art. 1001 alin. ( 1 )]. Nu poate exista contrarietate de hotărâri între o decizie adoptată d e un com plet în com punere m ajoritară şi opinia separată a unuia dintre judecători141. 2.9. Partea a fo s t îm piedicată să se înfăţişeze fa ju d e ca tâ ş i s ă înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o îm prejurare m a i p re su s d e voinţa sa. în ceea ce priveşte m oti­ vu l d e revizuire constând în im posibilitatea de prezentare a părţii prevăzut de art. 509 pct. 9 NCPC, acesta este preluat ca atare din art. 322 pct. 8 CPC 1865 şi, aşa cum s-a sta-

m Pentru această Ipoteză, a se ved e a I . C C J , , s. civ, si d e propr. In t., dec, nr, 1451/2007, Id e m , p, 661. U) în acest sen s, a s e vedea: Trib. Su p rem , s. civ., dec. nr. 866/1978. tn Repertoriu III. p. 312, nr, 179; C .S J ,, s. civ., dec. nr. 1375/1997, în 0.J. Baza d e date; C .S.J., s. civ., dec. nr, 1464/2000; C.S.J., s, civ., dec. nr. 861/2000; I.C.C.J., s. civ. ş i d e propr. i n t , dec. n r 4 2 2 6 /2 0 0 7 , nepublicată, to ate citate în (3. B o ro i, O. Sp in e o n u -M o te i, op cit., p. 660-661. 10 Trib. Suprem , s. civ., dec, nr, 699/1970, în C . 0 . 1970, p. 249, Id e m , p. 662. I.C .C J.. s. civ. ş i d e propr, int.. dec. nr, 4 3 3 5 /2 0 0 4 , în B J. Baza d e date, în 6 . B o ro i, 0 . S p in e a n u -M a te i, op. c it , p . 663. O C T A V IA S P I N g A N V - M A W

985

A rt. 509

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

tu a ts u b vechea regle m e n tare11, este aplicabil d o ar atunci când im posibilitatea d e înfăţi­ şare vizează partea, iar nu avocatul acesteia, iar condiţiile privind im posibilitatea de pre­ zentare şi im posibilitatea de înştiinţare a instanţei trebuie îndeplin ite cumulativ. Revizuirea este adm isibilă pentru acest motiv, chiar dacă hotărârea atacată nu evocă fondul. 2.10. Curtea Europeană a D rep tu rilo r O m u lui a constatat o încălcare a drepturilor sa u lib ertăţilo r fu n d a m en ta le datorată u n ei ho tă râ ri ju decăto reşti, ia r consecinţele g ro ve a le acestei încălcări continuă s ă se producă. Referitor la acest m otiv de revizuire, spre deosebire de reglem entarea anterioară din art. 322 pct. 9 CPC 1865, pct. 10 al art. 509 N CPC nu mai prevede condiţia ca rem edierea încălcării să nu se poată realiza decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. Raţiunea acestei elim inări constă în aceea că, cel puţin la nivel teoretic, întotdeauna există şi alte rem edii ale încălcării constatate, care nu intră neapărat în atribuţiile puterii judecătoreşti. Or, o asem enea condiţie ar putea avea drept consecinţă lim itarea severă a posibilităţii adm iterii cererii de revizuire. A şa cum s-a decis şi sub im periul vechii reglem entări, pentru a se reţine incidenţa acestui m otiv d e revizuire, este necesar ca în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fo st constatată de către Curtea Europeană o în călcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale'*1, această încălcare să îşi aibă cauza în hotărârea judecătorească supusă revizuirii, iar consecinţele încălcării să continue să se producă. în practică s-a reţinut că Curtea Europeană a constatat o în călcare a art. 6 parag. 1 din Convenţie prin aceea că acţiunea în despăgubiri a reclam antei a fost respinsă în calea d e atac a recursului, în baza unei excepţii invocate pentru prim a dată în această fază procesuală şi în baza unui text de lege care nu era aplicabil reclam antei la data sesizării instanţei. Consecinţa acestei încălcări a continuat să se producă, deoarece, prin admite* rea excepţiei prescripţiei, justeţea pe fond a pretenţiilor reclam antei nu a m ai fost stabi­ lită irevocabil de o instanţă de ju d ecată, ceea ce a determ inat adm iterea cererii de revi­ zuire şi, consecutiv, analiza recursului sub aspectul celorlalte critici de fo n d 1”. Potrivit alin. (2} al art. 509, nu este obligatoriu ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul. 2.11. D upă ce hotărârea a d e ven it definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în a cea cauză, declarând neconstituţionafă p reved erea care a fă c u t o b ie ctu l a ce le i excepţii. Textul art. 509 pct. 11 are în vedere ipoteza constând în adm iterea unei excepţii d e ne constituţionalitate în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, intervenită după ce hotărârea a devenit definitivă. A cest m otiv se corelează cu prevederea din art. 29 din Legea nr. 47/1992, conform căreia sesizarea C urţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţiona* litate nu m ai atrage suspendarea judecăţii. A şa fiind, este firesc ca d e avantajul adm iterii excepţiei de neconstituţionalitate să poată beneficia şi partea care a invocat-o în propria sa cauză.

1.1 A se vedea C . Boroi, O. Spineonu-M atei, o p . cit., p. 664, p ct. 73-7S, 1.1 în acest sen s, a s e ved e a I.C C .J., s. civ. şi d e propr. int., d ec nr. 8801/2006, id e m , p . 664. 1.1 Pentru o so lu ţie d e adm isibilitate a revizuirii ca u rm are a constatării încălcării d reptului

la un proces ech itabil, în co m p on en te referitoare la d rep tu l d e a cce s la o lnstan(â (art, 6 parag, 1 din Con ven ţia europeană a d rep tu rilo r om ului, cauza Viţon c. României, M. Of. nr, 8 76/2008) - I.C.C.J., s. civ. şi d e propr. int., dec. nr. 8358/2009, re p u b licată, în G. Boroi, O. Spineonu-M atel, o p . cit., p. 665-666.

986

O C T A V iA S P t N t A N U - M A T l i

Arc. 510

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A r t . 5 1 0 . In stanţa com petentă. (1) C ererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere. (2) In cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa m ai m are în grad faţă de instanţa care a dat prim a hotârâre. D acă una dintre instanţele de recu rs la care se referă aceste dispoziţii este înalta C urte de C asaţie şi Ju stiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă. (3) in cazul în care se invocă m otive care atrag com petenţe diferite, n u va opera prorogarea com petenţei. C O M E N T A R IU 1. Regula. Alineatul (1) al art. 510 instituie regula aplicabilă tu tu ro r cererilor d e revi­ zuire, cu excepţia celo r întem eiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, regulă conform căreia instanţa com petentă să ju d ece cererea d e revizuire este instanţa a cărei hotărâre se atacă. Soluţia este sim ilară'11cu cea din reglem entarea anterioară, respectiv art. 323 alin. (1) CPC 1865, în sensul că instanţa com petentă este cea a cărei hotărâre se atacă, instanţă la care se şi introduce cererea d e revizuire, fără precizarea că este cea la care hotărârea a răm as definitivă, precizare care nu îşi m ai avea sensul în actualul context. Potrivit ju rispru den ţei create în apiicarea art. 323 CPC 1865, com petenţa de soluţio­ nare a cererii de revizuire aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se ce re , respectiv, în cazul acelor m otive care pot viza doar hotărâri date asupra fondului sau care evocă fondul, instanţei care s-a pronunţat pe fondul litigiului. Instanţa care va judeca cererea d e revizuire va trebui să respecte com punerea în com plet de un judecător, de doi judecători în apel sau trei în recurs, sim ilar cauzei în care a fost pronunţată hotărârea atacată1”. în ceea ce priveşte alcătuirea instanţei, spre deosebire d e reglem entarea din art. 24 CPC 1865, art. 41 alin. (1) NCPC prevede, printre cazurile de incom patibilitate, pe acela că judecătorii care au pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu pot lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în revizuire. 2. Excepţia. Alineatul (2) al art. 510 prevede com petenţa de soluţionare a cererii de revizuire m otivate pe existenţa contrarietăţii de hotărâri. Spre deosebire de reglementarea anterioară, care atribuia această com petenţă instanţei ierarhic superioare instanţei - dacă era una s in g u ră -s a u , după caz, instanţelor care pronunţaseră hotărârile potrivnice, actua­ lul cod prevede că instanţa com petentă este aceea m ai m are în g ra d fa ţa de instanţa care o pronunţat prim a hotărâre, a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi fost încălcată. Dezavantajul vechii reglem entări era acela că pentru soluţionarea unor cereri de revi­ zuire relativ sim ple - din m om ent ce m otivul de revizuire prevăzut de pct. 8 presupune strict verificarea autorităţii de lucru ju d e cat şi, după caz, anularea celei de-a doua hotă­ râri - era atrasă com petenţa unor instanţe cu m ai m ulte grade superioare decât cele care pronunţaseră hotărârile potrivnice. De exem plu, pentru două judecătorii din cir­ cum scripţiile unor curţi de apel diferite, instanţa superioară în grad am ândurora fiind

10 în

acelaşi sen s, a se vedea: C.A . Craiova, $. civ., dec. nr. 1962/2000; C.S.J., S.U ., D ec. nr. 21/1994, în B .J. Baza d e date, id e m , p. 634. Ul A s e vedea: C .S.J., s. civ., dec. nr. 2093/2002, în B.J. B aza d e date; C.A , n m iţo a ra , s. civ., dec. nr. 1710/1996, în C . B o ro i, O. S p in e o n u -M o te t, op. c it , p . 670. O C T A V iA 5 P IN iA N U ‘ M A W

987

A rt. 510

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

ch iar în a lta Curte d e Casaţie şi Justiţie, aceasta din urm ă soluţiona cererile de revizuire întem eiate pe art. 322 pct. 7 CPC 1865. Potrivit actualei reglem entări, dacă prim a hotărâre a fost data d e o judecătorie, iar cea de-a doua de către o curte de apel, instanţa care va judeca cererea de revizuire va fi tribunalul ierarhic superior judecătoriei respective. S -a r putea obiecta că nu este firesc ca o instanţă să aibă com petenţa de a cenzura şi anula o hotărâre dată de o instanţă m ai m are în grad, însă acest neajuns este com pen­ sat d e îm prejurarea că hotărârea dată în revizuire pentru m otivul prevăzut de pct. 8 este supusă recursului, conform art. 513 alin. (6) NCPC, adică unui control efectuat de un com plet de trei judecători. Prin excepţie, atunci când una dintre instanţele care a pronu n ţa t hotărârile potrivnice definitive este înalta Curte de Casaţie ş i Justiţie, potrivit alin. (2) teza a ll-a al art. 510, cererea de revizuire se va judeca de către în a lta Curte. Această reglem entare exclude posibilitatea ca o hotărâre a în altei C urţi de Casaţie şi Justiţie să fie verificată şi anulată de un tribunal sau de o curte de apei. 3. C o m p eten ţe diferite. Prin alin. (3) al art. 510 s*a form alizat regula conform căreia, în cazul în care se introduce revizuire pentru m ai m ulte m otive dintre cele reglem entate de art. 509, care ar atrage com petenţa unor instanţe diferite, nu operează prorogarea d e co m p eten ţi. Această soluţie fusese deja adoptată constant în jurisprudenţa de sub im periul vechiului cod, care a statuat că, în ipoteza descrisă anterior, nu va opera prorogarea de com petenţă, ci fiecare instanţă va soluţiona cererea în legătură cu m otivul pentru care este com petentă. Aceasta, deoarece este vorba despre o norm ă de com petenţă m aterială im perativă, de la care nu se poate deroga, chiar în cazul în care prin cerere se invocă m ai m ulte m otive, ce atrag com petenţe diferite111. Textul are în vedere ipoteza în care revizuirea priveşte una şi aceeaşi hotărâre, dar, alături d e m otive care ar atrage com petenţa instanţei care a pronunţat-o, se in v o c i şi contrari etate a cu o altă hotărâre, ceea ce atrage com petenţa instanţei ierarhic superioare, fie cefei a cărei hotărâre se cere a fi revizuită, fie unei alte instanţe care a pronun­ ţat o hotărâre anterioară potrivnică. în atare situaţie, instanţa greşit sesizată pentru unul sau o parte din m otive îşi va declina parţial com petenţa judecării cererii d e revizuire, pentru acel sau acele m otive, în favoarea instanţei com petente. Acelaşi text a r m ai putea avea în vedere şi ipoteza în care se form ulează o cerere de revizuire pentru m otive diferite, dintre care unele privesc hotărârea instanţei de recurs, iar altele pe cea a instanţei de apel, pronunţata în aceeaşi cauză. Şi în această situaţie, instanţa sesizată - fie cea de recurs, fie cea de apel - ar trebui să constate că o parte din m otive privesc, în realitate, hotărârea unei alte instanţe ş is ă îş i decline în parte com petenţa, nu să se pronunţe ea însăşi asupra revizuirii în întregul său, fie ch iar şi în sensul de a o constata parţial in a d m isib ili, pentru m otive care nu privesc hotărârea dată de respectiva instanţă. Pentru situaţia în care ap a r m odificări legislative privitoare la com petenţă, s-a decis pe cale jurisprudenţială, printr-o decizie în interesul legii, că, având în vedere caracterul revizuirii de cale de atac de retractare, com petenţa va răm âne câştigată instanţei care a pronunţat hotărârea, chiar dacă, urm are a unei m odificări legislative intervenite ulterior

IU î n a c e s t s e n s , a s e v e d e a s o l u ţ i i l e r e d a t e î n 6 . B o r o i , O . S o m e o n u - M o t e i , o p , c i t . , p . 6 6 8 - 6 6 9 .

988

Oc

t a v a

S P t N iA w - M A T e i

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

Arc. 511

pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, com petenţa soluţionării cauzei ?n recurs aparţine altei instanţe1’1. 4. C o n stitu ţio n alitate. Fiind sesizată cu controlul de constituţionalitate al dispoziţi­ ilor art. 323 alin. (1) CPC 1865, Curtea Constituţională a stabilit că acestea su n t consti­ tuţionale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) privind statul d e drept şi ale art. 21 alin. ( ! ) şi (3) referitoare la accesul liber la ju stiţie şî la dreptul la un proces echitabil din Constituţie. Faptul că soluţionarea cererii de revizuire este de com petenţa instanţei care a pronunţat hotărârea atacată îşi găseşte justificarea in caracterul d e cale extraordinară de retractare al revizuirii, în cadrul căreia se analizează aspecte de fapt, necunoscute şi care nu au putut fi luate în considerare la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, iar îrt ceea ce priveşte respectarea exigenţelor im puse de art. 21 alin. (1) şi (3) din Consti­ tuţie referitoare la dreptul la un proces echitabil, în special la judecarea cauzei d e către o instanţă im parţială. Curtea a m otivat decizia de constituţionalitate prin aceea că pe calea revizuirii nu se realizează un control ju d icia r propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de revizuire nu este de natură să influen­ ţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea revizuirii sunt diferite de cele exam inate în fond, fiind necunoscute la data pronunţării hotărârii atacate121.

A r i» 5 1 1 . T erm en de exercitare. (1) Term enul de revizuire este de o lună şi se v a socoti: 1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la com unicarea hotărârii; 2. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la cel din urm ă act de execu­ tare; 3. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condam nare a judecătorului, m ar­ torului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar n u m ai târziu de un an de la data răm ânerii definitive a hotărârii penale. In lipsa unei astfel de hotărâri, term enul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de îm prejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se m ai poate face printr-o hotărâre penală, dar n u m ai târziu de 3 ani de la data producerii acestora; 4. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea p rin care a fost sancţionat disciplinar definitiv judecă­ torul, dar nu m ai târziu de un an de la data răm ânerii definitive a hotărârii de sancţionare disciplinară; 5. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă; 6. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea, anularea sau schim barea hotărârii pe care s-a întem eiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar n u m ai târziu de un an de la data răm âne­ rii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schim bare; 7. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu m ai târziu de 111 A se ved e a i.C.C.J., S.U ., D ec. nr. X X X /2 0 0 6 $ i N ota la această decizie in G. B o ro i, O. S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p, 671. în a ce laşi sen s, I.C.C.J., s. civ. şi d e propr, Int.. dec, nr. 1383/2008, nepubMcată; I.C.C.J. s, civ. şl d e propr.

Int., dec. nr. 4177/2008: C .S J ., s. civ., dec. nr. 1238/2001, id e m , p. 669*670. |J| C .C ., Dec. nr. 2 35 /20 06 şi Nota la această d e cizie în G. B o ro i, O. S p in e o iw -M o u i, op. eft., p . 672. O C T A V iA S P I N g A N V - M A W

989

A rt. 511

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

un an de la data răm ânerii definitive a acesteia; tn cazul m inorilor, persoanelor puse sub interdicţie judecătorească sau su b curatelă term enul de revizuire este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de u n an de la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei pu se sub interdicţie, de la încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului; 8. în cazul prevăzut la art- 509 alin. (1) pct. 8, de la data răm ânerii definitive a ultim ei hotărâri. (2) In cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 9, term enul de revizuire este de 15 zile şi se socoteşte de la încetarea îm piedicării. (3) Pentru m otivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 10 şi 11, term enul este de 3 luni de la data publicării hotărârii C urţii Europene a D repturilor Om ului, respectiv a deciziei Curţii C onstituţionale în M onitorul O ficial al Rom âniei, Par­ tea I. (4) Revizuirea se m otivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul term enului de exercitare a acesteia, su b sancţiunea nulităţii. (5) D acă prin aceeaşi cerere se invocă m otive diferite de revizuire, prevederile alin. (4) se aplică în m od corespunzător pentru fiecare m otiv în parte. C O M E N T A R IU 1. Term enul d e exercitare. Textul art. 511 NCPC reia, în m are parte, dispoziţiile art. 324 CPC 1865, aducând însă câteva modificări. A lineatul (1) prevede un term en de o lună pentru revizuirea întem eiată pe m ajorita­ tea m o tivelo r prevăzute de art. 509, stabilind, pentru fiecare caz în parte, data de la care începe să curgă. a) Pentru m o tivul de revizuire p revă zu t la p c t 1 o l art. 509, constând în pronunţarea extra petita, m inus petita, p lu s petita, term enul de o lună începe să curgă întotdeauna de ia com unicarea hotărârii, fără distincţiile pe care le făcea vechea reglem entare în funcţie de instanţa care pronunţa hotărârea, deoarece actualm ente toate hotărârile se com u­ nică, potrivit art. 427 NCPC b) în cazul p ie irii o biectulu i pricinii, term enul şi data de începu t a acestuia au răm as aceleaşi, respectiv o lună de la cel din urm ă a ct d e executare. c) Pentru m otivele de revizu ire p revă zu te ia pct. 3 a i art. 5 0 9 s-au m enţinut regulile din vechea reglem entare, în sensul că, pe lângă term enul de o lună d e la data la care partea a luat cunoştinţă d e hotărârea d e condam nare a judecătorului, m artorului, exper­ tului sau interpretului sau d e hotărârea care a declarat fals înscrisul ori, în lipsă de hotă­ râre, d e la data la care partea a luat cunoştinţă de îm prejurările pentru care nu se mai poate face constatarea infracţiunii pe cale penală, textul mal prevede şi două term ene lim ită, care nu po t fi depăşite, chiar dacă cererea de revizuire ar respecta term enul de o lună calculat în m odul an terio r descris. Astfel, tn cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de condam nare sau d e constatare a falsului, cererea de revizuire nu poate fi introdusă după m ai m ult de un an de la data răm ânerii definitive a hotărârii penale, indiferent de data la care partea a luat cunoş­ tinţă d e hotărâre. Spre deosebire de term enul de o lună, care are ca pu nct de plecare un m om ent subiectiv, term enul de un an este un term en determ inat obiectiv, m enit să

990

O C T A V A S P t b J t A N U 'M A W

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

Arc. 511

asigure stabilitatea raporturilor ju rid ice şi să curm e incertitudinea cu privire la deznodă­ m ântul unui proces într-un term en rezonabil. în lipsa unei hotărâri penale, textul prevede un term en lim ită de 3 ani de la data la care s-au produs îm prejurările pentru care constatarea Infracţiunii nu se m ai poate face printr-o hotărâre penală. d) O reglem entare identică celei privitoare la m otivul descoperirii hotărârii penale de condam nare există pentru situaţia fuărli la cunoştinţă despre existenţa unei hotărâri definitive d e sancţionare disciplinară a judecătorului. e) Pentru m o tivul de revizuire reglem entat de art. 5 0 9 pct. 5 se păstrează aceeaşi reglem entare. Term enul de o lună începe să curgă din „ziua în care s-a descoperit înscri­ sul", raţiunea acestei soluţii constând în aceea că d e la acest m om ent se prezum ă că par­ tea a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul lui(11. f) M otivul casării' a n u lă rii sau schim bării unei hotărâri p e care s-a în tem eia t hotărâ­ rea a cărei revizuire se cere trebuie invocat în term en de o lună d e la data la care partea a luat cunoştinţă d e existenţa acestui m otiv (casarea, anularea, schim barea hotărârii). Şi aici legiuitorul intervine cu un term en lim ită, de un an d e la data la care a răm as defi­ nitivă hotărârea prin care s-a pronunţat una dintre aceste soluţii, ceea ce înseam nă că, dacă din indiferent ce m otive partea nu ia cunoştinţă de hotărâre în interiorul term enu­ lui de un an, nu m ai poate introduce revizuire, prevalându-se de respectarea term enului de o lună. g) Pentru m o tivul lip sei de apărare sa u apărării cu viclenie, pct. 7 a la r t . S l l v i n e c u o nouă reglem entare, în sensul că statui sau o altă persoană d e drept public are la dispo­ ziţie o lună de la data la care a luat cunoştinţă de hotărârea dată în atare condiţii pentru a o ataca pe calea revizuirii şi, de asem enea, acestea ţinute de term enul lim ită de un an de la data răm ânerii definitive a hotărârii. Prin derogare de la regula anunţată în pream bulul alin. (1), teza a ll-a a pct. 7 prevede că, atunci când persoanele vizate su n t m inori, persoane puse sub interdicţie judecăto­ rească sau curatelă, revizuirea se poate cere într-un un term en m ai îndelungat, d e 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, tocm ai avându-se în vedere situaţia specială a acesto r persoane din punct de vedere al discernăm ântului. în privinţa term en ului în care m inorii şi persoanele puse su b interdicţie ju d e că ­ to rească sau su b curatelă pot form ula cerere de revizuire, prevederea anterioară din a r t 324 pct. 5 CPC 1865 consacra un term en d e 6 luni de la data întoarcerii dispărutului sau, după caz, de la data dobândirii capacităţii1’1. Şi pentru acest caz legiuitorul stabileşte un term en limită, de un an, care devine calculabil din m om entul în care persoana dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu sau de la care a fost înlocuit tutorele interzisului, a încetat curateta sau a fost înlocuit curatorul. h) în ceea ce priveşte m om entul d e la care curge term enul d e revizuire pentru con­ trarietate de hotărâri, spre deosebire de art. 324 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, care distin­ gea, pentru calculul term enului, după cum hotărârile între care există contrarietate sunt pronunţate sau nu de instanţe d e recurs, pentru această din urm ă ipoteză term enul de

111 în a ce st sen s, a s e vedea C.A . Bucureşti, s. a IV*a civ., dec. nr. 1322/2002, în C .P J.C 2001*2002, p. S4 4 , cu

m enţiunea că noul C o d d e procedură civilă prevede com unicarea d in o ficiu a hotărârilor judecătoreşti, inclusiv a ce lo r definitive, A se vedea şi C.A . Bucureşti, s. a IX-a civ, şi propr. Int., d e c. nr, 2 63/R /2005, în C .P J.C . 2005, p. 141. A m b e le so lu ţii su n t redate în G . B o ro i, O. S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 674. 121 în acest sen s, a se ved e a C.A . Bucureşti, s. a IV-a civ., dec, nr. 319/2002, ib iâ e m . O C T A V IA S P I N g A N U - M A W

991

A rt. 511

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

o lună urm ând să înceapă să curgă de Id pronunţarea ultim ei hotărâri"1, art. 511 alin. (1) pct. 8 NCPC prevede generic că term enul de o lună începe să curgă de la data răm ânerii definitive a ultim ei hotărâri. în fapt, după distincţiile făcute de art. 634 N C P C unele hotărâri sunt definitive chiar d e fa data pronunţării, iar altele devin astfel la data expirării term enului de exercitare a unei căi de atac. Fiind sesizată cu controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, Curtea Constituţională a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 24 şl art. 126 alin. (2), legiuitorul având libertatea de a reglem enta un regim legal de procedură diferit, pentru fa 2e procesuale diferite, ceea ce nu echivalează cu încălcarea dreptului de acces liber la ju stiţie al părţilor interesate, prin dispoziţiile legale ce reglem entează procedura d e sesizare a instanţelor judecătoreşti cu cererea de revizuire şi cele privind judecata cererii de revizuire asigurându-se dreptul la apărare al părţilor pe to t parcursul judecării cererii de revizuire121. A celeaşi dispoziţii au m ai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exerci­ tat de Curtea Constituţională, sub aspectul term enului d e o lună în care se poate for­ mula cerere de revizuire îm potriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului. Curtea Constituţională statuând că prin calculul acestuia d e la m om entul pronunţării hotărârii, indiferent de m om entul când partea interesată a luat cunoştinţă de m otivele hotărârii atacate, nu se aduce atingere dispoziţiilor constitu­ ţionale şi celor ale Convenţiei europene a drepturilor om ului care reglem entează dreptul la un proces echitabil. Argum entele Curţii au vizat faptul că în procedura revizuirii hotă­ rârea atacată nu este criticată în raport de m aterialul dosarului existent la data pronun­ ţării ei, ci num ai pe baza unor îm prejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării, m otiv pentru care form ularea şi m otivarea unei cereri d e revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argum entării instanţei care a stat la baza pronunţă­ rii hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrăd esc dreptul la apărare sau liberul acces la ju stiţie al revizuentului:sl. De asem enea, insuficienta diligenţă, nepriceperea sau lipsa de solicitudine a personalului instanţei, din cauza căruia persoana interesată nu a putut intra în posesia hotărârii atacate în interiorul term enului de revizuire, reprezintă situaţii de fapt neim putabile reglem entării criticate, instituirea unor term en e procesuale servin d unei m ai bune adm inistrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor141. i) Alineatul (2) al art. 511 prevede un term en de 15 zile de la data la care a încetat cauza care a îm piedicat partea să se prezinte la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta. Potrivit art. 509 pct. 9, m otivul d e revizuire îl reprezintă existenţa unei cauze de îm piedicare a participării la ju d eca tă m a i presus de voinţa p â r ţ ii Este logic ca, odată în cetată această îm piedicare, partea interesată să acţioneze pe calea revizuirii într-un term en relativ scurt. j) A lineatul (3} al art. 511 reglem entează un term en d e 3 luni pentru exercitarea revi­ zuirii întem eiate pe m otivele prevăzute d e art. 509 pct. 10 şi 11, term en care în cep e să

1.1 A se ved e a şi: Trib. Suprem , co l. civ., dec. nr. 2224/1956, în C .D . 1956, p. 304; C S .J ., 5. civ., dec. nr. 5306/2001, tn B.J. B a » d e date, a p v d G, B o ro i, O. Sp in e o n u -M o te i, op. cit., p. 673-674. C C ., D ec. nr. 114/2000. 1.1 C .C , D ec. nr. 353/2006. 1.1 C C , D ec. nr. 235/2003.

992

O C T A V iA S P I N t A N U - M A T l i

A rt. 512-513

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

c u rg i de la data publicării hotărârii C urţii Europene a Drepturilor O m ului şi, respectiv, a Curţii Constituţionale în M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I. O eventuală cerere de revizuire introdusă an terio r publicării hotărârii Curţii Euro­ pene în M onitorul O ficial nu vd putea fi privită ca prem atură, d a r credem că judecata va trebui tem porizată - chiar în condiţiile în care cererea a r fi însoţită de o traducere a hotărârii efectuată d e un traducător autorizat - pânâ la publicarea acesteia în Monitor, ca fiind versiunea oficială a traducerii în lim ba rom ână, de conţinutul căreia instanţa ar putea să ţină seam a. 2. M otivarea re vizu irii, fn ceea ce priveşte m otivarea revizuirii, alin. (4) al art. 511 prevede în m od expres câ aceasta se face prin însăşi cererea d e revizuire sau înăuntrul term enului d e exercitare a acestei căi d e atac, ca şi în cazul recursului şi contestaţiei în anulare. Conform aiin. (5) al aceluiaşi articol, dacă sunt invocate m ai m ulte m otive, pentru care sunt prevăzute term ene diferite sau care se calculează d e la m om ente diferite, pen­ tru fiecare trebuie respectate dispoziţiile legale incidente. Noui cod prevede pentru prim a dată şi sancţiunea nem otivârii revizuirii în term enul legal ca fiind nulitatea, ceea ce va determ ina reconsiderarea practicii ju d iciare prin care cererile de revizuire nem otivate sau m otivate peste term enul d e exercitare a căii de atac erau respinse ca inadm isibile. Astfel, într-o decizie de speţă sub im periul vechii regle­ m entări, s-a statuat în sensul că invocarea generică a dispoziţiilor art. 322 CPC 1365, fără indicarea unuia dintre cele o pt m otive, determ ină inadm isibilitatea cererii111, fn actuala reglem entare, dacă cererea de revizuire nu va fi m otivată în term enul legal sau dacă în m otivarea acesteia nu se va regăsi niciunul dintre cele 11 cazuri de revizuire prevăzute de art. 509 NCPC, cererea va fi constatată nulă.

A r i . 5 1 2 - Su sp en d area executării. Instanţa poate suspenda executarea hotă­ rârii a cărei revizuire se cere, su b condiţia dării unei cauţiuni. D ispoziţiile art. 484 se aplică în mod corespunzător. C O M E N T A R IU Soluţia este sim ilară celei din reglem entarea anterioară, adică din art. 325 CPC 1865, în sensul că instanţa sesizată cu judecarea cererii de revizuire poate să dispună sus­ pendarea executării hotărârii atacate - n e a v ln d o obligaţie în acest sens, ci doar o facul­ tate iar pentru aceasta trebuie îndeplinită prelim inar condiţia dării unei cauţiuni. Articolul 512 trim ite la dispoziţiile art. 484 N CPC care reglem entează suspendarea executării din m ateria recursului, aşa încât pentru dezvoltări trim item la com entariul aferent respectivului articol.

A r i . 5 1 3 . Procedura de judecată. (1) Cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată. (2) întâm pinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea prim ului term en de judecatâ. Revizuentul v a lua cunoştinţă de conţinutul întâm pinării de la dosarul cauzei.

m C .S J ., s. eom ., dec. nr. 1531/1996, în 0 J . Baza d e date, tn S . B o ro i, O. Sp in e a ru j-M a te i, o p . cit., p, 678. OCTAViA SP IN g A N V -M A W

993

A rt. 523

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(3) D ezbaterile su n t lim itate la adm isibilitatea revizuirii şi la faptele p e care se întem eiază. (4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schim ba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urm ă hotărâre. S e va face arătare de hotărârea datâ în revizuire, în josu l originalului hotărârii revizuite. (5) H otărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. In cazu l în care revizuirea a fost solutionată d e una dintre secţiile înaltei t t Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători. C O M E N T A R IU 1. Regu li a p lica b ile . Prim ul alineat al art. 513 NCPC aduce o m odificare faţa de vechea reglem entare din art. 326 alin. (1) C P C 1865, care statua câ revizuirea se ju d e că potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chem are în judecata. în noua reglem entare se prevede ca revizuirea se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile ju decăţii finalizate cu hotărârea atacată. Este logic să fie aşa, din m om ent ce hotărârea atacată poate fi rezultatul unei ju decăţi în prim ă instanţă, în apel, în recurs sau ch iar în contestaţie în anulare, iar revizuirea este o cale de atac d e retrac­ tare. Desigur, dispoziţiile procedurale specifice fiecărei fa2e procesuale sunt aplicabile//) m ă su ra în care nu există altele derogatorii, specifice căii de atac a revizuirii. Credem că îşi păstrează valabilitatea soluţiile ju rispru den ţiale potrivit cărora calitate procesuală activă în procedura revizuirii pot avea doar părţile din litigiul finalizat cu hotă­ rârea care se atacă, nu şi terţe persoane cărora hotărârea nu le este opozabilă11. Va fi însă reconsiderată practica instanţelor care excludea posibilitatea lărgirii cadrului procesual în revizuire, pe considerentul câ este o cale extraordinară d e atac, şi nu o cerere care declanşează un nou litigiu. Dacă su b im periul vechii reglem entări cererea d e intervenţie era considerată inadm isibilă, actualm ente, faţă de dispoziţiile art. 63 alin. (2) NCPC, o cerere de intervenţie accesorie va putea fi prim ită inclusiv în faza revizuirii, deoarece textul de lege m enţionat prevede expres câ acest gen de intervenţie se poate face chiar şi în câile extraordinare de atac. în continuare însă, dacă intervenţia s-a făcu t într-o fază p ro ce su a li anterioară, cere­ rea d e revizuire form ulată de intervenientul accesoriu va fi considerată neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac1*1ori aceasta a fo st anulată, perim ată sau respinsă fără a fi cercetată în fond. în ceea ce priveşte m otivarea cererii de revizuire, aceasta trebuie să facă referire în m od explicit la m otivele lim itativ prevăzute de art. 509, indicarea lor în m od gene­ ric nefiind suficientă, su b sancţiunea nulităţii. Cererea de revizuire p o a te f i com pletată

1)1 î n a c e s t s e n s . a s e v e d e a : C A C lu j. s. c iv .. d e c . nr. 1 2 2 6 / 1 9 9 8 ; C .A . B u c u r e ş t i, s . a IV -a c iv ., d e c . o r. 1 1 4 3 / 2 0 0 0 : C .A . B u c u r e ş t i, s. a IV -a c iv ., d e c . n r. 2 9 2 / 2 0 0 3 ; C .S .J ., s . c iv ., d e c . n r 6 6 2 7 / 2 0 0 1 . P e n t r u s o lu ţ ia c o n f o r m c ă r e ia , î n m o d e x c e p ţ io n a l, r e v iz u ir e a p o a t e fi c e r u t ! d e p r o c u r o r , d e c r e d it o r ii c h ir o g r a f a r i s a u d e s u c c e s o r ii în d r e p t u r i, d a c ă t r a n s m is iu n e a a a v u t lo c d u p ă p r o n u n ţ a r e a h o t ă r â r ii, a s e v e d e a C .A . B u c u r e ş t i, s . a IV -a c iv .. d e c , n r 2 9 6 / 2 0 0 0 . T o a te s o lu ţ iile s u n i r e d a t e î n (3. B o r o i, O . S p in e a n u -M a t e i, o p . c it ., p . 6 7 6 -6 7 7 , Ul î n s e n s u l in a d m is ib ilit ă t ii c a ii d e a t a c a in t e r v e n ie n t u l u i a c c e s o r iu î n a c e a s t ă ip o t e z ă , a s e v e d e a C .S .J ., s. c iv ., d e c . nr. 1 0 7 1 / 2 0 0 2 , tn B .J . B a z a d e d a t e , id e m , p . 6 7 7 -6 7 8 .

994

Oc

t a v a

S P t N iA w - M A T e i

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

Arc. 513

sa u m odificată în lim itele prevăzute de art. 509 şi cu respectarea term enelor im puse de art. 511 N CPCllJ. 2. în tâ m p in a re a . O prevedere derogatorie de la regula a p lic a b ili ju decăţii în primă in sta n ţl, apelului şi recursului se regăseşte în alin. (2) al art. 513, care, pe lângă obliga­ tivitatea întâm pinării, prevede faptul că d e întâm pinare contestatorul ia cunoştinţă de la dosar. Cu alte cuvinte, în această cale de atac întâm pinarea n u s e com unică p ă rţii potrivnice, prin derogare d e la regula instituită în art. 206 N CPC pentru judecata în prim ă instanţă, în art. 471 alin. (6) pentru apel sau în art. 4 9 0 cu trim itere la art. 471 pentru recurs. Dacă în cazul contestaţiei în anulare, unde există o prevedere identică, explicaţia ar putea fi aceea că se urm ăreşte o judecată accelerată, conform ă prim ului alineat al art. 508 NCPC, în cazul revizuirii o asem enea explicaţie nu are suport în textele care reglem entează această cale de atac. Credem că prin obligarea revizuentului să ia cunoştinţă din dosar de întâm pinare se sacrifică sim etria com unicării actelor d e procedură din oficiu, ca parte a egalităţii de tratam ent specifice unui proces echitabil. în orice caz, suntem de părere ca dispoziţia procedurală din art. 513 alin. (2) nu trebuie interpretată stricto sen su , adică în sensul d e a-l obliga pe revizuent să ia cunoştinţă de întâm pinare prin citirea exem plarului depus la dosar, ci ce l p u ţin de a -i p erm ite acestuia să beneficieze d e o copie a întâm pinării, nu din oficiu, ci la cerere. 3. D e zb aterile. Dezbaterile sunt lim itate, conform alin. (3) al art. 513, la adm isibilita­ tea revizuirii şi a fap telor pe care se întem eiază. Această prevedere presupune că, dat fiind că este vorba despre o cale de a tac extra* ordinară, ce se poate exercita pentru m otive expres şi lim itativ prevăzute d e lege, cu ocazia dezbaterilor asupra revizuirii nu se reia întreaga judecată şi, prin urm are, părţile trebuie să îşi lim iteze cuvântul la o ce le susţineri care dem onstrează de ce, în opinio lor, revizuirea este sa u n u adm isibilă. Daca citim însă acest te xt în corelare cu alin. (4), vom vedea că, p en tru anum ite m otive de revizuire, dezbaterile n u se p o t lim ita la adm isibilitatea revizuirii, cu atât mai m ult cu cat, spre deosebire d e contestaţia în anulare, unde noul cod a consacrat practica pronunţării, atunci când este cazul, a două hotărâri, în cazul revizuirii a om is să o facă. Astfel, de exem plu, pentru m otivul prevăzut d e art. 509 alin. (1) p c t 9, revizuentul va trebui ca m ai întâi să arate şi s l dovedească de ce a fost în im posibilitate s l se prezinte la judecată şi s l anunţe instanţa despre îm prejurarea m ai presus de voinţa sa care l*a îm piedicat. O dată depăşit acest m om ent, în cazul în care instanţa sesizată cu revizuirea consideră câ aceasta întruneşte cerinţele de adm isibilitate, ea nu poate pur şi sim plu să schim be în to t sau în parte hotărârea atacată, cum îi cere alin. (4) al art. 513, fără o analiză care să privească sofuţia pronunţată în cauză. Iar o astfei d e anatiză fără ascultarea punctului de vedere al revizuentului face inutilă şi pur form ală adm iterea cererii de revizuire, care se presupune ca a fost dispusă tocm ai pentru ca revizuentul să participe efectiv la judecată. La fel stau lucrurile şi în cazul m otivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7, când cate­ goriile de persoane m enţionate în te xt nu au fost d eloc apărate sau au fost apărate cu viclenie, deci practic nu au beneficiat d e garanţiile unui proces echitabil. Il’ A $e v e d e a : C .A . B u c u r e ş t i, s. a (V -a c iv .. d e c . nr. 2 6 1 / 1 9 9 9 ; Trib . S u p r e m , c o l. c iv ., d e c . n r. 1 0 0 3 / 1 9 6 4 , î n C .D . 1 9 6 4 , p . 2 6 9 , a m b e le î n C . B o r o i, O . S p in e o n u -M o t e i, o p , c it ., p . 6 7 6 .

O C T A V iA S P I N g A N U - M A W

995

A rt. 523

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

4. H otărârea. Potrivit alin. (4) al art. 513, dacă instanţa încuviinţează cererea de revi­ zuire, ea va schim ba, în to t sau ?n parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor defini­ tive potrivnice, va anula cea din urm ă hotărâre. Pentru contestaţia în anulare, art. 508 alin. (3) N CPC a consacrat o practică deja uzi­ tată a instanţelor de judecată care, şi su b im periul vechiului cod, pronunţau, în caz de adm itere a contestaţiei în anulare, o singură hotărâre sau două hotărâri, după cum , con­ secutiv anulării hotărârii atacate, rejudecarea era posibilă sau nu la acelaşi term en. Din păcate, în ca2ul revizuirii nu s-a m ai procedat la fel, deşi există raţiuni identice pentru care uneori instanţa nu se poate pronunţa la acelaşi term en atât asupra adm i­ sibilităţii revizuirii, cât şi cu privire la schim barea în to t sau în parte a hotărârii atacate. Dacă pentru m otivul cont rari etăţii d e hotărâri, în cazul în care se confirm ă, nu mai sunt necesare alte dezbateri şi opţiunea este una singură, respectiv anularea celei din urm ă, cel puţin în situaţia revizuirilor întem eiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 7 şi 9, ia care ne-am referit anterior, adm iterea cererii de revizuire presupune reluarea judecăţii - în prim ă instanţă, în apel, în recurs, în contestaţie în anulare cu respectarea garanţiilor procesuale a le părţii care fie nu s-a putut prezenta la judecată, fie nu a fost apărată deloc sau apărată cu viclenie. De asem enea, nu este exclus ca, deşi revizuirea să fie perfect adm isibilă, odată relu­ ată judecata în condiţiile m ai sus arătate, să se ajungă la concluzia că hotărârea a cărei revizuire se cere este corectă şi nu trebuie schim bată nici în tot, nici în parte. De aceea, credem că textul a fo s t defectuos conceput şi că ju risprudenţa va continua să se pronunţe, ca şi su b im periul vechii reglem entări, în sensul că, în funcţie de m otivul de revizuire invocat, în caz de adm itere a cererii de revizuire, instanţa va d a f ie o singurâ hotârâre, d e exem plu, Tn ipoteza m otivului unor hotărâri potrivnice, prin care va dispune şi anularea celei din urm ă hotărâriM,f ie va da o p rim ă hotărâre prin care, adm iţând cere­ rea de revizuire, va dispune şi desfiinţarea totală sau parţială121 a hotărârii atacate, iar a p o i va trece la rejudecarea fo n d u lu i, în lim itele în care a fost învestită iniţial şi a tem eiu­ lui pe care s-a form ulat revizuirea191. Pentru ipoteza revizuirii ca urm are a descoperirii unui în scris nou, în practica ju d ici­ ară s-a apreciat că, pentru a preîntâm pina situaţia în care după rejudecarea fondului să se ajungă la aceeaşi soluţie pronunţată de instanţă prin prim a sa hotărâre d e fond. ceea ce ar echivala în fapt cu respingerea cererii de revizuire, cererea de revizuire a r trebui adm isă în principiu printr-o încheiere interlocutorie, după care să se treacă la adm inis­ trarea probelor, pentru a se da o singură hotărâre fin ală de adm itere sau de respingere a cererii de revizuire141. 5. Căi d e atac. Regula conform căreia hotărârea pronunţată în revizuire este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată este m enţinută întocm ai ca şi în vechea reglem entare.

1,1 î n a c e s t s e n s , a s e v e d e a : T r ib . S u p r e m , s . c iv ., d e c . n r. 1 3 0 9 / 1 9 7 8 , în C .D , 1 9 7 8 , p . 2 8 5 ; C . S J . , s, e o m ., d e c . n r. 5 4 8 / 1 9 9 5 . în B .J . & a za d e d a t e : T r ib . S u p r e m , s. c iv .. d e c . nr. 2 1 9 0 / 1 9 8 9 , î n D r e p t u l nr. S / 1 9 9 0 , p . $ 4 ; i . C . C J . , s. c iv , ţ i d e p r o p r . in t., d e c . nr. 8 3 9 3 / 2 0 0 6 , î n 6 . B o r o i, O . S p in e a n u - M a ie i, c p . c it ., p . 6 6 4 ş i 6 7 9 . m T r ib . S u p r e m , c o m p l. 7 j u d , d e c . nr. 1 6 / 1 9 7 2 , în R e p e r t o r iu II, p . 3 9 7 , nr. 2 3 0 , id e m , p 6 6 4 . A s e v e d e a T r ib . j u d . A lb a . s. c iv ., d e c . n r. 3 2 6 / 1 9 6 8 , în R .R .D . n r. 8 / 1 9 8 8 , p . 7 0 , î n 6 . B o r o i, O . S p in e o n u - M a t e t , o p . c it ., p . 6 6 7 , 141 A s e v e d e a : T r ib . S u p r e m , c o l. c iv ., d e c . nr. 1 0 7 7 / 1 9 6 4 , î n C .D . 1 9 6 4 , p , 2 6 0 ; T r ib , S u p r e m , c o l. c iv .f d e c . n r. 1 2 1 S / 1 9 6 1 , î n R e p e r t o r iu I, p . 8 5 4 - 8 5 S , nr. 6 0 6 , id e m , p . 6 7 8 -6 7 9 .

996

O C T A V A S P 1 N ÎA N V -M A W

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

Arc. 513

Dacă hotărârea s-d dat într-o revizuire întem eiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, pentru contrarietate de hotărâri, ea este supusă recursului, cu deosebirea că, în actuala reglem entare, va f i supusd recursului ş i a tu n ci câ nd va f i datâ d e înalta Curte de Casaţie ş i Justiţie. în acest din urm ă caz, neexistând o instanţă superioară în grad la care să se judece recursul, acesta a fo st dat în com petenţa Com pletului de 5 judecători. Şi în actuala reglem entare, răm ânem consecvenţi interpretării conform căreia inten­ ţia legiuitorului este aceea de a suprim a calea de atac a apelului atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât şi recursului, şi nu aceea de a des­ chide calea recursului în situaţia în care hotărârea supusă revizuirii este pronunţată în recurs. Aşadar, dacă o curte d e apel soluţionează o cerere de revizuire a unei hotărâri date de tribunal în apel, hotărârea dată în revizuire va putea fi atacată cu recurs la în a lta Curte de Casaţie şi Justiţie. Tot astfel, dacă în alta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă o cerere de revizuire îm p o ­ triva unei hotărâri date de o curte de apel - în prim ă instanţă sau ca instanţă de apel - , hotărârea dată d e instanţa suprem ă în revizuire va fi supusă recursului, iar acesta, con­ form art. 513 alin. (6), se va soluţiona d e către Com pletul d e 5 judecători. în schim b, dacă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va judeca o cerere d e revizuire îm potriva unei hotărâri pronunţate de o curte de apel în recurs sau îm potriva unei hotă­ râri pronunţate în recurs de ea însăşi, hotărârea dată în revizuire nu va f i supu sd recursu­ lui. Aceasta, deoarece art. 513 alin. (6) trebuie coroborat cu art. 513 alin. (5), în sensuf că pentru revizuirea întem eiată pe hotărâri potrivnice legiuitorul a în ţeles să lim iteze prin alin. (6) num ărul căilor de atac la una singură - recursul - , şi nu să deschidă calea de atac a recursului îm potriva unei hotărâri care, în condiţiile alin. (5), a r f i definitivă.

O CTA VIA S P m A N U - M A W

397

Titlul III. Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare Capitolul I. Recursul în interesul legii A r i* 5 1 4 . C alitatea procesu ală. Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Par­ chetului de p e lângă înalta C urte de C asaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea m inistrului justiţiei, Colegiul de conducere al înaltei Curţi de C asaţie şi Justi­ ţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi A vocatul Poporului au îndatorirea să ceară înaltei Curţi de C asaţie şi Ju stiţie să se pronunţe asupra problem elor de drept care au fo st soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. C O M E N T A R IU X. Sco p u l reglem entării. Prevederile art. 514 NCPC preiau, aproape identic, d isp o ­ ziţiile art. 329 CPC 1365, astfel cum acestea au fost m odificate prin Legea nr. 202/2010. Deşi denum irea m arginală a art. 514 este „calitatea procesuală", acest text de lege enunţă în prim ul r in d scopul reglem entării recursului in interesul legii, ca fiind acela de a asigura interpretarea ş i aplicarea unitara a le g ii de către toate instanţele judecătoreşti. Interpretarea unitară este posibilă tocm ai prin pronunţarea instanţei suprem e asu­ pra recursului în interesul legii, iar aplicarea unitară prin caracterul obligatoriu al decizi­ ilor date în interesul legii, prevăzut în art. 517 alin. (4). Scopul acestei reglem entări este realizat prin interm ediul h a lt e i Curţi de Casaţie şi Ju stiţie, căreia art. 97 pct. 2 N CPC îi dă în com petenţă soluţionarea recursurilor în intere­ sul legii, în sensul pronunţării asupra problem elor de drept care au fost soluţionate dife­ rit de către instanţele judecătoreşti. 2. C alitatea pro cesu ală. Sesizarea în altei Curţi nu se poate face de către o rice per­ soană care ia cunoştinţă despre existenţa unei practici neunitare în legătură o anum ită problem ă d e drept, calitatea procesuală activă fiind rezervată de legiuitor unui num ăr lim itat d e persoane sau instituţii: p ro cu ro ru l g e n era l a l Parchetului de pe lângă înalta C u rte de Casaţie ş i Justiţie, co le g iu l de conducere a l h o lt e i Curţi, colegiile d e conducere ale cu rţilo r de apel şi A vocatul Poporului. în ceea ce~l priveşte pe procurorul general al Parchetului de pe lângă în a lta Curte, acesta poate acţiona din oficiu sau la cererea m inistrului justiţiei, ceea ce înseam n ă că m inistrul ju stiţiei nu poate sesiza el în su şi înalta Curte cu un recurs în interesul legii, ci se poate adresa doar cu o propunere procurorului general, care stabileşte dacă sunt sau nu întru nite condiţiile legii pentru sesizarea în altei Curţi. în fine, tocm ai pentru înfăptuirea scopului pentru care reglem entează acest m eca­ nism de unificare a practicii judiciare, legea prevede că perso an ele că ro r o le recunoaşte calitate procesu a lă au n u d o a r vocaţia, ci îndatorirea d e a cere în a ltei Curţi să s e p ro ­

998

O C T A V A S P t b J t A N U 'M A W

T l T l U l IM. D i S P 0 2 ( f l l P R I V I N D A S IG U R A R E A U N E I P R A C T IC I J U D IC IA R E U N IT A R E

Arc. 515

nunţe în interesul legii. Cu toate acestea, în doctrina anterioară s-a rem arcat faptul că o atare obligaţie este lipsită de orice sancţiune pro ced urală11. Aceasta presupune că, odată ce verifică şi constată că su n t îndeplinite condiţiile sesi­ zării în altei Curţi cu un recurs în interesul legii, persoanele enum erate în art. 514 au obli­ gaţia de a introduce recursul în interesul legii, ş i n u posibilitatea d e a aprecia, d e ia caz la caz, dacă vo r proceda astfel după criterii de oportunitate, urgenţă sau im portanţă a problem ei de drept rezolvate neunitar. Este de m enţionat şi faptul că, în practica existentă anterior noului cod, s-a statuat în sensul că, pentru identitate de raţiune, dispoziţiile legale prin care se c o n fe ri anum itor persoane sau instituţii dreptul de a sesiza înalta Curte d e Casaţie şi Justiţie se aplică şi în cadrul cererilor d e îndreptare, lăm urire şi com pletare a hotărârii reglem entate d e Codul de procedură civilă. Astfel, a fost respinsă ca inadm isibilă o sesizare privind existenţa unei contradicţii între dispozitivul şi considerentele unei decizii în interesul legii, fiind solicitate lăm uriri cu privire la aplicarea acesteia, pe considerentul că respectiva sesizare a fost form ulată de un grup de judecători ai unei curţi de apel, şl nu d e către colegiul respectivei instanţe121.

A r i . 5 1 5 . C on d i(ii de ad m isib ilitate. Recursul în interesul legii este adm i­ sibil num ai dacă se face dovada că problem ele de drept care form ează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii. C O M E N T A R IU După cum se poate observa, art. 515 im pune două condiţii pentru adm isibilitatea recursului în interesul legii: a) problem ele de drept să fi fost soluţionate diferit d e instanţele judecătoreşti şi b) dovada acestei situaţii să se facă prin hotărâri judecătoreşti definitive. 1. So lu ţio n area diferită a u n o r pro b lem e de drept. Prin instituirea prim ei condiţii, enunţată de altfel şi în art. 514 NCPC, devine evident că recursul Tn interesul legii are drept scop nu pe acela d e a preîntâm pina apariţia practicii neunitare, ci pe acela de a unifica o practica deja divergenta. Cu privire la întinderea pe care trebuie să o aibă acest fenom en pentru ca recursul în interesul legii să fie adm isibil, art. 515 nu face nicio precizare. Deoarece conţinutul acestui articol nu este diferit d e cel al art. 330s CPC 1 8 6 5 - sin­ gura excepţie fiind aceea că în loc d e r,hotărâri irevocabile" se foloseşte sintagm a „hotă­ râri definitive" - , statuările Se cţiilo r Unite din deciziile de respingere ca inadm isibile a recursurilor în interesul legii prom ovate potrivit procedurii anterioare îşi păstrează pe deplin valabilitatea. Astfel, în m od constant înalta Curte d e Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursurilor în interesul legii, a pronunţat, acolo unde a fo st cazul, soluţii d e respingere p en tru inad-

111 i. L e ş , R e fle c ţ ii a s u p r a m o d ific ă r ilo r ş i c o m p le t ă r ilo r a d u s e C o d u lu i d e p r o c e d u r ă c iv ilă p r in L e g e a n r 2 0 2 / 2 0 1 0 . î n D r e p t u l nr. 1 / 2 0 1 1 . p . î l ; O A t o s ie i, H . Ţiţ, M ic a r e fo r m ă . L e g e a n r. 2 0 2 / 2 0 1 0 c o m e n t a t ă , e d . a 2 - a , E d . H a m a n g iu , B u c u r e ş ti, 2 0 1 1 , p . 1 2 6 . m în c h e ie r e a d in 1 7 Ia n u a r ie 2 0 1 1 p r in c a r e s - a r e s p in s c a In a d m is ib ilă s e s l2 a r e a fo r m u la t ă d e u n g r u p d e ju d e c ă t o r i a i C u r ţ ii d e A p e l C lu j c u p r iv ir e la c o n t r a d ic t o r ia lit a t e a d in t r e d is p o z it iv u l ş i o p a r t e 3 c o n s id e r e n t e lo r D e c . nr. 4 0 / 2 0 0 8 , p r o n u n ţ a t ă d e i.C .C .J ., S .U ., w w w .s c j.r o .

O C T A V iA S P I N g A N U - M A W

999

A rt. 515

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

m isibiiitate, în condiţiile în care problem a de drept so lu ţio n at! diferit de instanţele de judecată nu s-a datorat interpretării sau aplicării unor texte de lege, ci soluţiile diferite au rezultat din raportarea norm elor legale la diferite clauze cuprinse în contractele indivi­ du ale sau colective de m uncă, a căror interpretare s-a făcu t prin acest efect1’1. De asem enea, prin Decizia nr. 4/2012, în alta Curte a decis că Mreglem enta rea prevă­ zută d e legiuitor determ ină aria restrictivă a exam inării pe care o face instanţa ?n so lu ­ ţionarea recursului în interesul legii, obiectul acestei exam inări referindu-se la actele norm ative în înţelesul art. 1 şi art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind norm ele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor norm ative, a căro r categorie şi norm e de com pe­ tenţă privind adoptarea lor este stabilită prin Constituţie şi prin celelalte legi. Spre această finalitate conduc şi dispoziţiile constituţionale care, în reglem entarea art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti, prevăd expres, în alin. (3), că «înalta Curte de Casaţie şi Ju stiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte Instanţe judecătoreşti, potrivit com petenţei sale». Ca urm are, dispoziţiile din Codul de procedură civilă, cu privire la adm isibilitatea recursului în interesul legii, sunt circum scrise la cerinţa unei practici ju d iciare neunitare, d a r presupun în m od intrinsec ca jurisprudenţa diferită să privească obiectul recursului în interesul legii". Tot referitor la obiectul recursului în interesul legii, în practică s-a arătat faptul că se im pune indicarea expresâ a unei/unor reglem entări su scep tib ile de interpretări diferite, fiind respins astfel ca inadm isibil un recurs în interesul legii prin care se urm ărea exam i­ narea practicii neunitare vizând rezolvarea diferită a chestiunii referitoare la com petenţa funcţională a tribu nalelo r în soluţionarea contestaţiei în anulare, chestiune care nu îşi avea tem eiul în niciun text care să poată fi propus spre interpretare 2. în considerentele deciziei, în alta Curte a reţinut că „invocarea drept tem ei al sesizării a principiului sp ecia­ lizării sau a considerentelor unei deci 2ii anterioare pronunţate în interesul legii de către în a lta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, asupra unei alte problem e de drept, ca şi a dispoziţiilor art. 2 din Codul de procedură civilă (de la 1865 - n.n.), care reglem entează com petenţa m aterială (ratione m ateriae), stabilită atât sub aspect fu n c­ ţional (ratione oficii), cât şi su b aspect procesual, nu este de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedură civilă (de la 1865 - n.n.). Ceea ce interesează în cauză este că aspectele sesizate, deşi reprezintă o problem ă practică, reclam ă, în fapt, absenţa unei norm e clare şi lipsite de echivoc în m aterie, însă acestea nu pot fi soluţionate prin m ijlocul procedural ales, înalta Curte având rolul de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, iar nu pe aceia d e a crea norm e de drept". De asem enea, în considerentele aceleiaşi decizii s-a reţinut că „recursul în interesul legii poate avea ca obiect num ai acele părţi din hotărâri care se referă la problem e de drept ce au prim it o soluţionare diferită din partea instanţelor; p e r a contraria, nu poate avea ca obiect elem ente de fapt ale cauzei sau chestiuni d e organizare şi funcţionare adm inistrativă a instanţelor". Tot su b im periul reglem entării anterioare, au fost respinse sesizările privitoare la recursurile în Interesul legii în situaţia în care „textele d e lege invocate erau d a re şi lip­ site de echivoc, nefiind în prezenţa unei am biguităţi de reglem entare, astfel încât nu s-a

1)1 î n a c e s t s e n s p o t f i a m in t it e D e c . n r. 3 3 / 2 0 0 9 . D e c . n r. 1 / 2 0 2 1 , r e s p e c t iv D e c . n r, 1 1 / 2 0 X 1 , w w w .s c j.r o . 1,1 I . C . C J . , S .U ., D e c . n r. 2 2 / 2 0 1 1 , w w w .s c j.r o .

1000

O C T A V iA S P I N l A W - M A T g i

T m .U l IM. D iS P 0 2 ( f M P R I V I N D A S IG U R A R E A U N E I P R A C T IC ) J U D IC IA R E U N IT A R E

Arc. 515

putut considera că problem a de drept supusă exam inării este susceptibilă de a fi soluţi­ onată diferit de instanţele ju decăto reşti"11', sau în ipoteza în care „chestiunile de drept ce s-a susţinut că au prim it o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti au fost rezolvate anterior prin altă decl 2ie a în altei C urţi de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, pronunţată Tn Interesul legii"'*, precum şi în situaţia în care „între tim p problem a de drept supusă dezbaterii a fost soluţionată prin intervenţia legiuitorului"'*1. în legătură cu un recurs ce antam a problem a aplicării Convenţiei europene a dreptu­ rilor om ului, s-a arătat că „pe calea recursului în interesul legii nu este posibil a se statua o concluzie general valabilă d e natură a asigura unificarea practicii judiciare, având apti­ tudinea de a fi aplicată în fiecare cauză aflată pe rolul instanţelor, de vrem e ce stabilirea raportului de proporţionalitate este rezultatul aprecierii m aterialului probator şi al cir­ cum stanţelor proprii fiecărei pricini sau al situaţiei de fapt reţinute, fiind, aşadar, exclusiv o chestiune de aplicare a legii (Convenţia şi jurisprudenţa Curţii Europene, în acest caz). în concluzie, analiza în concret a acestui raport de proporţionalitate nu poate fi rea­ lizată pe calea recursului în interesul legii, întrucât ar excede obiectului acestuia ţi com ­ petenţelor în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul în interesul legii nefiind un recurs naţional în convenţionalitate". 2. Existenţa unor hotărâri ju d ecăto reşti d e fin itive . Cea de-a doua condiţie este înde­ plinită dacă se ataşează cererii hotărâri judecătoreşti definitive care să ateste rezolvări diferite ale aceleiaşi problem e d e drept. Referitor la condiţia ca hotărârea să fie definitivă, este de m enţionat că aceasta tre­ buie înţeleasă d o a r prin referire la hotărârile pronunţate în cauzele înregistrate ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. în ceea ce priveşte cauzele care se soluţionează în continuare su b im periul vechiului cod, hotărârile trebuie să aibă caracter irevocabil, în condiţiile vechii reglem entări. Cum num ărul acestor hotărâri n u este stabilit p rin lege, va răm âne la latitudinea instanţei suprem e să decidă, pe cale ju rispru den ţială, ca şi su b im periul vechii regle­ m entări, dacă un anum it num ăr d e hotărâri este suficient pentru a contura o practică neunitară. Spre exem plu, în soluţionarea unui recurs în interesul legii su b reglem entarea ante­ rioară, constatându-se că existenţa practicii neunitare a fost evidenţiată exclusiv prin hotărâri pronunţate de instanţele din raza unei singure curţi d e apel, fără a se dem onstra că astfel d e situaţii s-au în tâln it şi la nivelul altor curţi de apel, în a lta Curte a apreciat că „rezolvarea divergenţelor de opinii în sensul unificării practicii judiciare se poate face prin discutarea problem ei de drept în cadrul adunării generale, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu com pletările şi m odi­ ficările ulterioare, nefiind necesară punerea în m işcare a m ecanism ului reprezentat de prom ovarea recursului în interesul legii"*1. Credem că o hotărâre judecătorească izolată, contrară unei practici unitare şi constante până la acel m om ent, nu trebuie să genereze un recurs în interesul legii, după cum credem că, pentru adm isibilitatea unui recurs în interesul legii, nu trebuie să se facă dovada că practica este neunitara la nivelul întregii ţări sau printr-un num ăr im presionant de hotărâri. 111 I.C.C.J., S.U., Dec. nr. 30/2009, www.scj.ro. I.C.C.J., S.U., Dec. nr, 29/2009, www.scj.ro. Is| I.C.C.J., 5.U., Oec. nr. 12/2009, www.scj.ro. 145 S.C.C.J., S.U., Dec. nr. 6/2010, w w w .scj.ro.ln acelaşi sens, a se vedea şi Dec. nr. 3/2009, O C T A V IA S P I N S A N V - M A W

1001

A rt. 516

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

O asem enea abordare a r face ca m ecanism ul de unificare s l intervină cu m ult prea târziu, când consecinţele nefaste ale im predictibilităţii actului d e ju stiţie se v o r fi produs deja pentru un num ăr m are de justiţiabili; or, îdeea acestui m ecanism este d e a stopa cât m ai curând rezolvarea diferită a problem elor de drept de către instanţele judecătoreşti. De aceea, când este vorba despre un act norm ativ nou intrat în vigoare, care suscită adesea discuţii la nivel doctrinar, d a r şi în colectivele de m agistraţi, credem că intervenţia unui recurs ?n interesul legii chiar de la apariţia prim elor hotărâri definitive divergente este salutară.

A r i . 5 1 6 . Ju d ecarea recursu lu i în in teresu l le g ii. (1) Recursul în interesul legii se judecă de un com plet form at din preşedintele sau, în lip sa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii înaltei Curţi de C asaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia/sec­ ţiile în a cărei/căror com petenţă intră problem a de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, respectiv unul dintre vicepreşe­ dinţii acesteia este preşedinte al com pletului. (2) în cazu l în care problem a de drept prezintă interes pentru două sau mai m ulte secţii, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii înaltei Curţi de C asaţie şi Ju stiţie v a stabili num ărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în com punerea com pletului prevăzut la alin. (1), celelalte secţii urm ând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat. (3) A tunci când problem a de drept nu intră în com petenţa niciunei secţii a înaltei Curţi de C asaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre vice* preşedinţii înaltei Curţi de C asaţie şi Ju stiţie va desem na câte 5 judecători din cadrul fiecărei secţii. Pentru întocm irea raportului, preşedintele com pletului va desem na câte un judecător din cadrul fiecărei secţii. (4) D upă sesizarea înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii acesteia va lua m ăsurile necesare pentru desem ­ narea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei com petenţă intră pro­ blema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea com pletului prevăzut Ia alin. (1). (5) După alcătuirea com pletului potrivit alin. (4), preşedintele acestuia va desem na dintre m em brii com pletului 3 judecători pentru a întocm i un raport asupra recursului în interesul legii. Raportorii nu su n t incom patibili. (6) în vederea întocm irii raportului, preşedintele com pletului va putea solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problem elor de drept soluţio­ nate diferit. (7) Raportul v a cuprinde soluţiile diferite date problem ei de drept şi argu­ m entele p e care se fundam entează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constitu­ ţionale, a C urţii Europene a D repturilor O m ului sau a Curţii de Ju stiţie a Uniunii Europene, dacă este cazul, doctrina în m aterie, precum şi opinia specialiştilor consultaţi. Totodată, judecătorii raportori vor întocm i şi vor m otiva proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.

1002

O C T A V iA S P I N t A N U - M A T l i

T m .U l IM. D iS P 0 2 ( f M P R I V I N D A S IG U R A R E A U N E I P R A C T IC I J U D IC IA R E U N IT A R E

Arc. 516

(8) Şedinţa com pletului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel pu ţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. O dată cu convocarea, fiecare judecător v a prim i o copie a raportului şi a soluţiei propuse. (9) La şedinţă participă toţi judecătorii com pletului. D acă există m otive obiec­ tive, aceştia v o r fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (4). (10) Recursul în interesul legii se susţine în faţa com pletului, după caz, de procurorul general al Parchetului de p e lângă înalta C urte de C asaţie şi Justiţie sau de procurorul desem nat de acesta, de judecătorul desem nat de C olegiul de conducere al înaltei Curţi de C asaţie şi Justiţie, respectiv al Curţii de apel ori de A vocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia. (11) Recursul în interesul legii se judecă în cel m ult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treim i din num ărul judecătorilor com pletului. Nu se adm it abţineri de la vot. C O M E N T A R IU 1. A lcătu irea co m p letu lu i. Spre deosebire de reglem entarea din vechiul Cod d e pro­ cedură civilă, anterioară m odificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010. când recursul în interesul legii se soluţiona de către Secţiile Unite ale în altei Curţi d e Casaţie şi Justiţie , în prezent acesta se judecă într-un co m p let a lcă tu it d in 2 5 de ju d ecă to ri a i instanţei suprem e, după regulile prevăzute de art. 516 aiin. (l)-(4 ). Unul dintre neajunsurile vechii reglem entări, pe lângă dificultatea organizării şi derularii dezbaterilor cu participarea a peste 100 de judecători, era acela că opinia m ajoritară sau ch iar unanim ă a secţiei de specialitate pentru problem a d e drept dezbătută putea fi înfrântă cu votul m ajoritar al ju d ecăto rilo r din alte secţii. în actuala reglem entare, ch iar dacă din com pletul care judecă recursul în interesul legii fac parte şi judecători ai celorlalte secţii, ce l puţin 15 s u n t întotdeauna d in sp ecia litatea câreia aparţine problem a de d rep t rezolvata neunitar, atunci când ea ţine de sp e ­ cializarea unei singure secţii. O distribuţie echilibrată a m em brilor com pletului pe m ai m ulte secţii este asigurată de alin. (2) şi (3) ale art. 516 şi atunci când problem a de drept controversata prezintă interes pentru mai m ult de o secţie, cum ar fi unele problem e de drept procesual civil com une celo r doua secţii civile şi celei de contencios adm inistrativ şi fiscal, d a r şi când nu intră în com petenţa niciunei secţii a în altei Curţi, de pildă, cele din dom eniul dreptului m uncii sau asigurărilor sociale. De asem enea, hotărârea nu se m ai adoptă cu m ajoritate sim plă, ci cu votul a ce! puţin două treim i din m em b rii com pletului, fiind exclusă expres po sibilitatea abţinerii de la vot. Cu excepţia m em brilor com pletului a căror participare este prevăzută de lege - pre­ şedintele în altei Curţi sau, în Hpsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi şi preşedinţii de secţii - , cei la îţi m em bri se desem nează în m od aleatoriu dintre judecătorii secţiilor, însă cu respectarea prevederilor alin. (4) al art. 19 din Legea nr. 304/2004, alineat introdus prin Legea nr. 76/2012, potrivit cărora desem narea ju d e că to rilo rîn com punerea co m p le­ te lo r com petente să ju d ece recursul în interesul legii se va realiza în funcţie d e sp eciali­ zarea com pletelor de judecatâ din care aceştia fac parte. în cazul în care, din m otive obiective, aceştia din urm ă nu pot participa la judecată, v o r fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (4) al art. 516 NCPC, în acest sens fiind dispoziţiile alin. (9) din cadrul aceluiaşi articol.

O C T A V iA S P I N g A N V - M A W

1003

A rt. 516

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. R ap o rtu l. Printre m ăsurile prem ergătoare judecării recursului în interesul legii, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, se num ără şi întocm irea unui raport cu privire la recurs. Spre deosebire de reglem entarea din codul anterior, astfel cum acesta a fost m odificat prin Legea nr. 202/2010, care prevedea că raportul se întocm eşte d e un judecător din cadrul com pletului, desem nat d e preşedintele acestuia, alin. (5) al art. 516 N CPC prevede că ra p o rtu l s e întocm eşte de trei judecători. Potrivit art. S1 6 alin. (3) teza finală, în cazul în care problem a d e drept nu intră în com petenţa niciunei secţii a în altei Curţi, pentru întocm irea raportului preşedintele com pletului va desem na câte un judecător din cadrul fiecărei secţii, soluţie existentă şi în reglem entarea anterioară pentru ipoteza în care problem a d e drept prezenta interes pentru două sau m ai m ulte secţii. în tru câ t aceiaşi judecători - care nu devin incom patibili - treb uie să întocm ească şi proiectul soluţiei, dar şi m otivarea acestui proiect de soluţie, lucrurile se vo r com plica în m om entul în care judecătorii raportori nu vo r avea aceeaşi opinie. Judecătorii raportori nu se desem nează aleatoriu, ci în funcţie de opţiunea preşedin­ telui de com plet. Tot preşedintele d e com plet este cel care poate cere o p in ia scrisă u n o r sp ecia lişti în dom eniu, deşi a r fi fost m ai potrivit ca această solicitare sa poată fi adresată de ju d e ­ cătorii raportori, cei care analizează în prim ă fază problem a de drept controversată, cu verificarea in clu siv a d o ctrinei în m aterie, a ju risp ru d e n ţei C u rţii Constituţionale, a Curţii Europene o D repturilor O m u lu i ş i a Curţii de Ju stiţie a U niunii Europene. Raportul scris se com unică tu tu ro r m em brilor com pletului, cu 20 de 2ile în ain te de term enul de judecată. Nu se prevede posibilitatea ca judecătorii din com plet să poată face, la rândul lor, observaţii scrise pe m arginea raportului, într-un anu m it term en , aşa încât, dacă există a lte p u ncte de vedere decât cele din raport, acestea vo r f i susţinute ora! direct în şedinţa de dezbateri, cu neajunsul suplim entar că ceilalţi m em bri ai com pletului au m ai puţin tim p d e reflecţie asupra lor decât asupra raportului. 3. Şe d in ţa de ju d e cată. Data şedinţei se stabileşte de către preşedintele com pletului astfel încât din ziua convocării şi până la respectiva datâ să existe un interval de 2 0 de zile, necesar pentru ca m em brii com pletului să ia cunoştinţă d e raport şi să se docum en­ teze asupra problem ei de drept în discuţie. De asem enea, data şedinţei trebuie fixată aşa în cât la pronunţarea hotărârii să nu fie depăşite S lu n i de la data sesiză rii instanţei, conform alin. (11) al art. 516. D ezbaterile în şedinţă constau în susţinerea orală d e către iniţiator sau reprezentan­ tul acestuia a recursului în interesul legii, respectiv: de către procurorul general sau un alt procuror desem nat d e acesta, de către un judecător desem nat de colegiul de condu­ cere al în altei Curţi sau al curţii de apel ori d e către Avocatul Poporului sau un reprezen­ tant al acestuia. Judecătorul desem nat d e colegiul de conducere al în altei C urţi va fi, probabil, din sec­ ţia sau una dintre secţiile care au sem nalat colegiului practica neunitară, d a rîn nicîun caz nu poate fi, credem , dintre m em brii com pletului care soluţionează recursul. Deşi legea nu prevede expres, preşedintele com pletului sau alţi m em bri ai acestuia p o t adresa în treb ă ri sau cere lă m u riri celui care su sţine cererea de recurs în interesul legii.

1004

O C T A V A S P t N t A N U 'M A m

T m .U l IM. D l S P O Z I f lI P R I V I N D A S IG U R A R E A U N E I P R A C T IC ) J U D IC IA R E U N IT A R E

A rt. 517

Această fază este urm ată d e delibera re şi de adoptarea unei hotărâri, am ânorea pro­ nunţării fiin d posibilă, cu observarea term enului prevăzut de art. 526 alin. (11). în doctrină s-a apreciat că, de vrem e ce recursul este exercitat în interesul legii şi este generat de soluţionarea diferită de către instanţe a unei problem e de d r e p t nu s e poate renunţa la ju d eca ta acestuiam. De asem enea, s-a m ai considerat1*1în sensul că, în situaţia în care de la declanşarea şi până la soluţionarea recursului în interesul legii a intervenit m odificarea sau abrogarea textului de lege ale cărui interpretare şi aplicare făceau obiectul său, recu rsu l n u poate f i respins ca râm as fâ rd obiect, deoarece aplicabilitatea textului supus interpretării nu încetează autom at, odată cu abrogarea sau m odificarea lui. A r U 5 1 7 . C on ţin u tu l hotărârii şi efectele ei. (1) Asupra cererii, com pletul înaltei C urţi de C asaţie şi Ju stiţie se pronunţă p rin decizie. (2) D ecizia se pronunţă num ai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotă­ rârilor judecătoreşti exam inate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele pro­ cese. (3) D ecizia se m otivează în term en de cel m ult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel m u lt 15 zile de la m otivare în M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I. (4) D ezlegarea dată problem elor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I.

C O M E N T A R IU 1. H otărârea. Hotărârea prin care se soluţionează recursul în interesul legii se num eşte decizie. Articolul 517 alin. (3) prevede un term en de m otivare a deciziei de 3 0 d e zile de la pronunţare. Conform art. 516 alin. (7) teza finală, la data pronunţării există deja un p ro ie ct a l considerentelor în to cm it de judecătorii raportori. Raţiunea unui nou term en de m otivare este dată de faptul că, după deliberare, se poate adopta o altă soluţie decât cea anvizajată în raport sau de faptul că, deliberând, m em brii com pletului au identificat alte argum ente sau şi alte argum ente în sprijinul soluţiei propuse de raportori. Acelaşi te xt m ai prevede un term en de publicare în M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I, de 1 5 zile de la m otivare. 2. Efectele ho tărârii. Data publicării deciziei în M onitorul O ficial este cea d e la care hotărârea dată în interesul legii devine obligatorie pentru instanţe, ceea ce înseam nă că, de la acest m om ent, în soluţionarea cauzefor care ridică problem a de drept rezolvată prin decizia Tn interesul legii, instanţele vo r treb u i sâ ţinâ sea m a d e dezlegarea dată de înalta Curte. N erespectarea deciziilor pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Ju stiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii este prevăzută ca abatere disciplinară în cadrul art. 99 lit. ş) din Legea nr. B03/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Decizia este aplicabilă atât cauzelo r pendinte, cât şi celo r care se introduc ulterior pe rolul instanţelor.

Il« M . Tabarco, le g e a nr.

202/ 2010, p. 142.

125 fbidem . O C T A V iA S P I N g A N U - M A W

1005

A rt. 518

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

D u p i cum se prevede expres în alin. (2) al art. 517, decizia în interesul legii n u p ro ­ duce efecte asupra ho tărâ rilo r ju d ecă to re şti care au fo s t exam inate cu oca 2ia judecării recursului, h o tirâ ri în mod obligatoriu definitive (respectiv irevocabile, pentru cauzele soluţionate Tn continuare potrivit codului anterior), şi cu atât m a i p u ţin asupra aitora pronunţate în cau 2 e sim ilare sa u identice, de asem enea răm ase definitive. în doctrină s-a afirm at şi în sensul că nu trebuie exclusă posibilitatea de a fi pusă în discuţie legalitatea ori tem einicia unei hotărâri în raport de dezlegarea dată prin decizia asupra recursului în interesul legii, în cadrul unei contestaţii în anulare sau al unei revi­ zuiri, dacă sunt incidente m otivele lim itativ prevăzute pentru exercitarea acestor căi de atac şi nu s-a îm plinit term enul de exercitare1’1.

A r i , 5 1 8 » în cetarea efectelo r d eciziei. D ecizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data m odificării, abrogării sau constatării neconstituţionaiităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării. C O M E N T A R IU Prevederi sim ilare cu ceie conţinute în acest articol nu existau în reglem entarea ante­ rioară, nici în proiectul noului cod, fiind introduse prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare. Articolul S I S reglem entează expres trei situaţii în care decizia dată în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea. Acestea sunt: m odificarea dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării, abro­ g a rea ei sau constatarea neconstituţionaiităţii sale. Pentru a putea considera că m odificarea determ ină încetarea efectelor deciziei, trebuie să privească în săşi substanţa respectivei dispoziţii, şi nu un aspect m inor sau o corecţie de ordin term inologic. Deşi textul prevede că decizia îşi încetează aplicabilitatea la data m odificării, abrogă­ rii sau constatării neconstituţionaiităţii dispoziţiei legale interpretate, instanţele vo r tre­ b u i să ţină sea m a d e situ a ţiile de uitraactivitate a le g ii vech i sau de ceie în care aplicarea directa a legii n o i nu este posibilă în anum ite stadii ale procesului. V o r fi şi situaţii în care, fără a avea loc vreuna dintre acţiunile enum erate de art. 518, intrarea în vigoare a u n u i a c t norm ativ nou va fi de natură să determ ine încetarea efec­ telor deciziei în interesul legii, în to t sau în parte. A şa, de exem plu, s-a întâm plat cu Decizia nr. V I/1999 pronunţată în interesul legii d e fosta Curte Suprem ă de Justiţie, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri im ob ile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii. Ulterior, prin apariţia Legii nr. 10/2001, c a re a in c lu sîn câm pul sau d e reglem enta re şi situaţia im obilelor expropriate în perioada sa de referinţă, a avu t loc o schim bare a jurisprudenţei, Secţiile U nite ale în a lte i C urţi de casaţie şi Ju stiţie decizând, to t printr-o decizie în interesul legii - Decizia nr. 111/2007 - , că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică acţiunilor având ca obiect im obile expropriate în perioada 6 m artie 1945 - 22 decem brie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

111 M . T â b â r c â , L e g e a n r . 2 0 2 / 2 0 1 0 , p . 1 4 3 .

1006

O C T A V iA S P I N l A W - M A T g i

T l T l U l IM. D i S P 0 2 ( f l l P R I V I N D A S IG U R A R E A U N E I P R A C T IC I J U D IC IA R E U N IT A R E

Arc. 519

Capitolul II. Sesizarea înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept C O M E N T A R IU Sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un m ecanism de asigu­ ra re a practicii ju d iciare unitare, nou in tro d u sîn actualul Cod de procedură civilă, în Titlul III al Cărţii a ll-a, alături de recursul în interesul legii. Aşa după cum arătam într-un com entariu anterior, recursul în interesul legii este conceput ca un rem ediu o p o sterio ri pentru o practică ju diciară deja neunitară. De altm interi, dacă nu exista dovezi privind lipsa de unitate a practicii, recursul în interesul legii este, conform art. 515 NCPC, inadm isibil. Sesizarea înaltei Curţi d e Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri pre­ alabile pentru dezlegarea unor chestiuni d e drept reprezintă, aşa cum o arată şf denu­ m irea, un m ecanism m en it sâ preîntâm pine apariţia unei pra ctici neunitare tn aplicarea ş i interpretarea le g ii de câtre instanţele jud ecăto reşti, m ecanism a cărui im plem entare este binevenită în contextul recom andărilor Com isiei Europene pe acest aspect. Din acest punct de vedere, este salutară m odificarea adusă acestei instituţii prin Legea de punere în aplicare, deoarece, aşa cum fusese conceputa iniţial, reglem entarea nu făcea decât să se suprapună ca arie d e aplicabilitate peste recursul în interesul legii, din m om ent ce viza to t ipoteza în care problem ele de drept în discuţie nu fuseseră dez­ legate un itar în practica instanţelor. M ecanism ul de sesizare a în altei Curţi nu putea fi, aşadar, declanşat fără dovezi privind practica divergentă deja creată, or, tocm ai această condiţie a determ inat ca recursul în interesul legii să nu fie suficient de prom pt şi de efi­ cient în com baterea ju rispru den ţei divergente şi a făcu t necesară introducerea unui nou rem ediu. Actuala reglem entare s e aseam ana tn m uite privinţe cu cea referitoare ia întrebarea prelim inară adresata C u rţii de Ju stiţie a U n iu n ii Europene, prevăzută d e art. 267 din Tra­ tatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

A r t * 5 1 0 * O b iectu l sesizării. D acă, în cursul judecăţii, u n com plet de ju d e­ catâ al înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultim ă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lăm urire depinde soluţionarea p e fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia înalta C urte de C asaţie şi Ju stiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita înaltei C urţi de C asaţie şi Ju stiţie să pronunţe o hotărâre p rin care să se d ea rezol­ vare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. C O M E N T A R IU 1. T itu la rii se sizării. Deşi denum irea m arginală a art. 519 este „o b iectu l sesizâriF, textul reglem entează şi problem a titularilor sesizorii, dar m ai ales con d iţiile de adm isib i­ lita te a acesteia .

O CTA VIA 5 P IN iA N U ‘ M A W

1007

A rt. 519

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Posibilitatea sesizării în altei Curţi de Casaţie ^i Justiţie aparţin e exclusiv judecătorilor, mai exact com pletelor d e judecată de la nivel de tribunal, curte d e apel sau de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 2. C o n d iţiile d e ad m isib ilitate 2.1. O prim â condiţie este aceea ce p ricin a în ca re s e rid icâ ch estiu n ea de d re p t sâ f ie p e n d in te p e ro lu l u n e i in sta n ţe ca re o ju d e c â în u ltim a in sta n ţa > Instanţa de la care poate veni sesizarea este cel puţin tribunalul; judecătoria, chiar atunci când judecă în ultim ă instanţă, conform art. 9 4 p c t 3, nu poate sesiza în a lta Curte. Tribunalele ş i curţile de apel pot sesiza atunci când judecă - potrivit com petenţei date lor de art. 9 S pct. 2 ţi 3, respectiv de art. 96 pct. 2 şi 3 N C P C - în apel, iar decizia nu este supusă recursului, şi atunci când ju d e că tn recurs sau în altă cale extraordinara de atac, iar h o tlrâ re a nu m ai este supusă niciunei căi d e a ta c Com pletele secţiilo r în a lte i C u rţi pot adresa sesizarea când judecă în recurs, conform art. 97 pct. 1 NCPC, sau când judecă o rice alte cereri conform pct. 4 ai aceluiaşi a rtic o l ia r hotărârea nu poate fi atacată cu recurs la com pletul de 5 judecători, de pildă, în cazul revizuirii pentru contrarietate d e hotărâri. Com pletul de 5 ju d e că to ri poate sesiza atunci când ju d e că în ultim ă instanţă, de pildă, în situaţia recursului îm potriva hotărârii date în revizuire la care se referă alin. (6) al art. 513 NCPC. 2.2. A doua condiţie prevăzută în te xt este ca se siza re a să p riv e a scă o ch estiu n e de d rep t, adică o problem ă de interpretare a unei norm e juridice, pentru care să fie nece­ sară o rezolvare de principiu. Este exclus, aşadar, ca sesizarea în altei C urţi să se refere la aspecte d e fapt ale pri­ cinii cu judecata căreia este sesizată instanţa trim iţătoare sau sâ i se solicite instanţei suprem e opinia asupra soluţiei ce se va da în cauză. Deşi textul nu o spune expres, considerăm că este vorba despre ch estiu n i de drept susceptibile de interpretări diferite, care, odată aplicate în cauze concrete, a r genera o practică neunitară, iar aceste posibile interpretări diferite, doar prefigurate sau deja afir­ m ate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. 2 .3 . A treia condiţie presupune ca d e iă m u rire a re sp e ctive i ch e stiu n i d e d re p t sâ d e p in d ă so lu ţio n a re a p e fo n d a cauzei. Această condiţie este foarte restrictivă şi va lim ita într-o m are m ăsură roiul unificator al m ecanism ului hotărârii prealabile. Excepţia procesuală este definită în art. 245 N CPC ca fiind m ijlocul prin care, în con­ diţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să se pună în discu­ ţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la com punerea com pletului sau constituirea instanţei, com petenţa instanţei ori la procedura d e judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune, urm ărind, după caz, declinarea com petenţei, am ânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perim area cererii. Toate situaţiile enum erate de text sunt, aşadar, situaţii în care nu se pune în discuţie fondul dreptului şi, prin urm are, ori d e câte ori instanţa va avea a se pronunţa cu privire la una dintre aceste excepţii, ch iar dacă va identifica o problem ă de drept nouă suscep­ tibilă de m ai m ulte interpretări, nu va putea sesiza în alta Curte pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile. A cest m ecanism de unificare a practicii pare a fi rezervat num ai chestiunilor de drept m aterial. 1008

O C T A V iA S P I N l A W - M A T g i

T l T l U l IM. D iS P O Z If M P R I V I N D A S IG U R A R E A U N E I P R A C T IC I J U D IC IA R E U N IT A R E

Arc. 519

Probabil că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu deschide posibilitatea fragm en­ tării excesive a procesului, dat fiind că sesizarea pentru hotărâre prealabilă atrage suspendarea judecăţii, conform art. 520 alin. (2) NCPC. Cu toate acestea, trebuia anticipat că - m ai a ie sîn condiţiile intrării în vigoare a unui nou Cod de procedură civilă - vo r fi num eroase dispoziţii d e ordin procedural sau care ţin de soluţionarea cauzelor pe cale de excepţie care vo r fi înţelese, interpretate şt apli­ cate diferit de instanţele judecătoreşti. Or, pentru ju stiţiab ili este la fel de vătăm ător să prim ească în cauze identice soluţii diferite, indiferent că este vorba despre fondul cauzei sau nu. 2.4. Tot o condiţie privitoare la chestiunea de d rep t este ca ea sâ f ie nouă Textul nu oferă niciun indiciu despre ce trebuie să însem n e noua: apărută recent, dar cât de recent?; generată de o reglem entare legală nou Intrată în vigoare?; apărută d e curând în legătură cu o dispoziţie legală veche?; care nu a mai fo st rezolvată? etc. Trebuie să adm item că şi sub im periul vechii reglem entări au existat num eroase pro­ blem e d e drept rezolvate neunitar, iar recursul în interesul legii, nefiind p u s direct la dispoziţia judecătorilor cauzei, nu a răspuns în mod suficient necesităţii unificării prac­ ticii. S-ar putea o are obiecta că aceste problem e d e drept - în m ăsura în care sunt încă actuale - nu m ai sunt noi? De asem enea, pot exista norm e ju rid ice intrate în vigoare cu m ult tim p în urma şi a căror aplicare frecventă să devină actuală ia un m om ent dat, în funcţie de noi realităţi sociale. Credem că noutatea a r fi trebuit să presupună strict ca respectiva problem ă de drept să nu fi fost deja soluţionată printr-o altă hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în inte­ resul legii, dar aceasta este prevăzută de art. 519, în term eni sim ilari, ca o condiţie cum u­ lativă celei privind noutatea. 2.5. Ultim a condiţie este ca asupra respectivei ch e stiu n i d e d rep t în a ita Curte de Casaţie ş i Ju stiţie s â nu f i statu at ş i n ic i s â nu fa câ o b ie ctu l u n u i re cu rs în in tere su l legii în cu rs d e soluţionare. Condiţia d e a nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs d e soluţionare este logica, deoarece nu ar exista nicio raţiune pentru care înaita Curte, în com plete diferit alcătuite şi în proceduri diferite, să fie chem ată a da rezolvări de principiu uneia şi ace­ leiaşi problem e de drept. Cerinţa ca asupra respectivei problem e d e drept înalta Curte să nu fi statuat va nece­ sita însă lăm urire, deoarece nu se precizează în ce context treb uie ca înalta Curte să nu fi statuat deja. în lipsa oricărei distincţii, s-ar putea crede că este suficient ca un com plet al unei secţii să se fi pronunţat asupra problem ei de drept printr-o decizie de speţă. O asem enea abordare ar conduce la concluzia că o problem ă de drept - cu privire la care com pletul unei instanţe, uneori ch iar al în altei Curţi, are dubii în ceea ce priveşte inter­ pretarea - va fi considerată lăm urită prin sim plul fapt că asupra ei s-a pronunţat deja un com plet al în altei Curţi, căruia probabil respectiva chestiune nu i s-a părut discutabilă. Nu credem că acesta a fo st scopul urm ărit de legiuitor, cu atât mai m ult cu cât este posi­ bil ca asupra aceleiaşi problem e de drept chiar com pletele în altei Curţi să se pronunţe diferit. A r fi excesiv să se considere că, în atare situaţie, nu este posibilă obţinerea unei lăm uriri de principiu pe calea hotărârii prealabile şi că se poate apela exclusiv la recursul în interesul legii.

O C T A V iA S P I N S A N U - M A W

1009

A rt. 520

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Credem că textul are în vedere, în principal, ca asupra p rob lem ei de d rep t înalta C u rte sâ n u f i sta tu a t deja, to t cu valoare d e principiu; printr-o altă hotărâre prealabilă sau, eventual, printr-un recurs în in teresu l le g ii deja soluţionat. De asem enea, apreciem că, atunci când asupra problem ei d e drept vizate instanţa suprem ă s-a pronunţat printr-un num ăr d e decizii suficient de m are cât să contureze o jurisprudenţă constantă, nu va fi îndeplinită condiţia ca înalta Curte să nu fi statuat ş l de cele m ai m ulte ori, nici condiţia noutăţii.

A r i . 5 2 0 . Procedura de ju decată. (1) Sesizarea înaltei C urţi de C asaţie şi ju stiţie se face de către com pletul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă su n t îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. D acă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde m otivele care susţin adm isibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al com pletului de ju d ecată şi al părţilor. (2) P rin încheierea prevăzută Ia alin. (1), cau za v a fi suspendată până la pro­ nunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. (3) D upă înregistrarea cauzei la înalta C urte de C asaţie şi Justiţie, încheierea de sesizare se publică p e pagina de internet a acestei instanţe. (4) C auzele sim ilare, aflate p e rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării. (5) Repartizarea sesizării este făcută de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreşedinţii înaltei Curţi de C asaţie şi Justiţie ori de persoana desem nată de aceştia. (6) Sesizarea se judecă de un com plet form at din preşedintele secţiei cores­ punzătoare a înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie sau de un judecător desem nat de acesta şi 12 judecători din cadrul secţiei respective. Preşedintele secţiei sau, în caz de im posibilitate, judecătorul desem nat de acesta este preşedintele de com plet şi va lua m ăsurile necesare pentru desem narea aleatorie a judecătorilor. (7) După alcătuirea com pletului potrivit alin. (6), preşedintele acestuia va desem na un judecător pentru a întocm i u n raport asupra chestiunii de drept supuse judecăţii. Judecătorul desem nat raportor n u devine incom patibil. (Ş) Atunci când chestiunea de drept priveşte activitatea m ai m ultor secţii ale înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii înaltei Curţi de C asaţie şi Ju stiţie va transm ite sesizarea preşedinţilor secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept, tn acest caz, com pletul va fi alcătuit din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedin­ tele înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, care va prezida com pletul, din preşedinţii secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept, precum şi câte 5 judecători din cadrul secţiilor respective desem naţi aleatoriu de preşedintele com pletului. După alcătuirea com pletului, pentru întocm irea raportului preşedintele com ple­ tului va desem na câte u n ju d ecător din cadrul fiecărei secţii. Raportorii nu sunt incom patibili. (9) D acă la în alta C urte de C asaţie şi Ju stiţie nu există o secţie corespunzătoare aceleia la care s-a constatat că chestiunea de drept nu a fost dezlegată unitar în practica instanţelor, se aplică în m od corespunzător dispoziţiile alin. (8).

1010

O C T A V A S P IN t A N U ‘ M A W

T l T l U l IM. D iS P O Z If M P R I V I N D A S IG U R A R E A U N E I P R A C T IC I J U D IC IA R E U N IT A R E

Arc. 520

(10) Raportul va fi com unicat părţilor, care, în term en de cel m u lt 15 zile de la com unicare, p ot depune, în scris, p rin avocat sau, după caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii. (11) D ispoziţiile art. 516 alin. (6)-(9) se aplică în m od corespunzător. (12) Sesizarea se judecă fără citarea părţilor, în cel m ult 3 luni de la data înves­ tirii, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treim i din num ărul judecătorilor com ­ pletului. Nu se adm it abţineri de la vot. (13) Procedura prevăzută în prezentul capitol este scutită de taxă judiciară de tim bru şi tim bru judiciar. C O M E N T A R IU 1. Sesizarea în a lte i C urţi de C a sa ţie şi Ju stiţie . Articolul 520 prevede că, înainte de a se hotărî sesizarea în altei Curţi pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, au loc dez• b a teri contradictorii. Aceste dezbateri pot fi generate de solicitarea uneia dintre părţile litigante sau de instanţă din oficiu, atunci când se întrevede posibilitatea ca o dispoziţie legală aplicabilă în cauză să genereze interpretări diferite în practica instanţelor. în cazul în care constata că sunt îndeplinite condiţiile de adm isibilitate prevăzute de art. 519 NCPC, com pletul de judecată pronunţă o încheiere prin care sesizează înalta Curte. încheierea trebuie să conţină argum entele pentru care sesizarea este considerată adm isibilă, respectiv referitoare la: faptul că pricina se ju d e că în ultim ă instanţă, că se cere lăm urirea unei chestiuni de drept, că aceasta are înrâurire asupra fondului cauzei, că este nouă şi că asupra ei în a lta Curte nu a mai statuat. De asem enea, m ai trebuie să conţină punctele de vedere ale p ă rţilo r şi a l instanţei în seşi asupra m odului de rezolvare a chestiunii de drept pentru care se solicită înaltei Curţi o rezolvare de principiu. Cu alte cuvinte, nu este posibil ca instanţa să form uleze o sim plă întrebare referitoare la felul în care trebuie interpretată o anum ită dispoziţie legală, ci trebuie să dem onstreze de ce această dispoziţie devin e problem atică atunci când urm ează a fi aplicată în practică. Prin încheierea de sesizare a înaltei Curţi se dispune şi suspen darea ju d e că rii cauzei, suspendarea fiind obligatorie conform art. 520 alin. (2} şi dăinuind până la soluţionarea sesizării de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. încheierea nu este supusă niciunei c ă i de atac. După înregistrarea cauzei pe rolul înaltei Curţi, încheierea se p u b lică p e pagina de in tem et a instanţei suprem e, înregistra re ca re prezintă im portanţă dintr-o dublă perspec­ tivă. Pe de o parte, prin publicarea sesizării se creează posibilitatea tu tu ro r instanţelor judecătoreşti d e a lua cunoştinţă de aceasta şi de a nu form ula, la rândul lor, sesizări repe­ titive în scopul lăm uririi uneia şi aceleiaşi problem e de drept. De asem enea, de existenţa acestei sesizări pot lua cunoştinţă şi părţile interesate care au pe rolul diferitelor instanţe cauze sim ilare celei în care s-a form ulat cea publicată. Pe d e altă parte, această luare la cunoştinţă poate determ ina, totodată, suspendarea cauzelor sim ila re pendinte, în baza art. 520 alin. (4). Textul prevede că aceste cauze pot fi suspendate, ceea ce înseam nă că este vorba despre o suspen dare fo cu lta tivă , iar nu obligatorie, şi, cum nu se face nicio distincţie, înseam n ă că suspendarea poate fi dispusă de instanţă fie la cererea părţilor, fie din oficiu. 2. Ju d ecarea se sizării. A lcătu irea co m p letulu i. Sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile se ju d e că într-un com plet a cărui alcătuire diferă după cum ches-

O C T A V iA S P I N S A N U - M A W

1011

A rt. 520

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

riunea d e drept care se cere lăm urită în principiu priveşte activitatea unei secţii a înaltei C urţi, a mai m ultor secţii sau a niciuneia. Atunci când chestiunea de d rep t care se cere lâm uritd în p rin cip iu priveşte activitatea u n e i se cţii a în a ltei Curţi, potrivit alin. (6) al art. 520, com pletul este form at din 13 ju d e­ cători ai secţiei corespunzătoare şi este prezidat d e preşedintele secţiei sau de un ju d e­ cător desem nat de acesta. Din m odul cum este redactată teza ultim ă a acestui alineat reiese că preşedintele secţiei poate desem na un judecător care să prezideze şedinţa şi să ia m ăsurile prem er­ gătoare - pentru desem narea aleatorie a celorlalţi m em bri, pentru desem narea rapor­ torului, pentru com unicarea raportului etc. - , în cazul în care se află în im posibilitate de a îndeplini el însuşi aceste atribuţii. Dacă p ro b lem a de d rep t care se cere lâm uritd priveşte activitatea m a i m u ltor secţii, potrivit d isp o ziţiiloralin . (8) al articolului analizat, com pletul va fi alcătuit din preşedintele în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din preşedinţii se cţiilo r interesate în soluţionarea chestiunii de drept, precum şi din câte 5 judecători din cadrul secţiilor respective desem naţi aleatoriu, ceea ce înseam nă că a r putea fi un com plet de 13 judecători, de 19 judecători sau de 25 de judecători (având în vedere că în actuala structură adm inistrativă în a lta Curte are patru secţii}. Preşedintele de com plet va fi în aceste situaţii preşedintele în altei Curţi sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi. De asem enea, vo r fi mai m ulţi judecători raportori, câte unul din fiecare secţie reprezentată în com plet. Pentru situaţia în care problem a de d rep t n u priveşte activitatea niciunei secţii, alin. (9) al art. 520 face trim itere la dispoziţiile alin. (8) al aceluiaşi articol, despre care arată că se aplică în m od corespunzător. Din păcate, textul aiin. (9) n u a fo s t corelat cu dispoziţiile ort. 519 N CPC, astfel cum acesta a fo st m odificat prin Legea d e punere în aplicare, pentru că face referire la secţia „care a constatat că chestiunea d e drept nu a fo st dezlegată unitar în practica instanţe­ lor", or, nu aceasta este ipoteza în care se form ulează sesizarea în altei Curţi pentru hotă­ râre prealabilă. A cest alineat are de fapt în vedere situaţia în care sesizarea provine d e la com pletul unei secţii de la o instanţă m ai m ică în grad, pentru care nu există o secţie corespunză­ toare la înalta Curte; cu alte cuvinte, problem a de drept care se cere a fi dezlegată în principiu nu priveşte activitatea niciunei secţii a în altei Curţi. Aplicarea corespunzătoare a alin. (8) este posibilă doar dacă se interpretează în sen­ sul că toate secţiile în altei Curţi vo r desem na câte 5 judecători, adică vo r asigura aceeaşi largă reprezentativitate ca şi în cazul com pletului care judecă recursul în interesul legii în ipoteza analogă. De asem enea, m ai înseam nă că preşedintele com pletului va fi preşedin­ tele înaltei Curţi sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi. Cu excepţia m em brilor a căror participare este prevăzută de lege - preşedintele în a l­ tei Curţi sau unul dintre vicepreşedinţi, respectiv preşedinţii de secţii - , ceilalţi m em bri se desem nează în m od aleatoriu dintre judecătorii secţiilor, însă cu respectarea preve­ d e rilo r alin. (4) al art. 19 din Legea nr. 304/2004, alineat introdus prin Legea nr. 76/2012, potrivit cărora desem narea judecătorilor în com punerea com pletelor com petente să soluţioneze sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se va realiza în funcţie de specializarea co m p letelo r d e judecată din care aceştia fac parte.

1012

O C T A V iA S P I N t A N U ^ M A T l i

T l T l U l IM. D iS P O Z If M P R I V I N D A S IG U R A R E A U N E I P R A C T IC I J U D IC IA R E U N IT A R E

Arc. 521

în ceea ce priveşte desem narea judecătorului care îl înlocuieşte pe preşedintele de secţie, când acesta se află în im posibilitate d e a participa la ju d e c a ţi, nu rezultă de nicăieri din textul art. 520 că s-ar face în mod aleatoriu. Ca şi în cazul recursului în interesul legii, atunci când, din m otive obiective, unii mem* bri ai com pletului nu pot participa la judecată, ei vo r fi înlocuiţi cu respectarea reguli­ lor aplicabile pentru desem narea lor, dispoziţiile art. 516 alin. (9) NCPC fiind aplicabile corespunzător, potrivit art. 520 alin. (11). D isp o ziţii tra n zito rii. Potrivit art. XIX din Legea nr. 2/2013, „(1) Dispoziţiile art. 520 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, republicată, se aplică sesizărilor form ulate în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) Sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, form ulate în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data d e 31 decem brie 2015, se judecă de un com plet form at din preşedintele secţiei corespunzătoare a în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau d e un judecător desem nat de acesta şi 8 judecători din cadrul secţiei respective. Preşedintele secţiei sau, în caz de im posibilitate, judecătorul desem nat de acesta este preşedintele de com plet şi va lua m ăsurile necesare pentru desem narea aleatorie a ju d ecăto rilo r'. 3. R ap o rtu l. Printre m ăsurile prem ergătoare ju d ecării sesizării pentru hotărâre prea­ labilă se num ără întocm irea raportului de către un judecător, de doi, d e trei sau de patru judecători, după cum problem a de drept priveşte activitatea unei secţii, a m ai m ultora, a tuturora sau a niciuneia. Judecătorii raportori nu se desem nează aleatoriu, ci în fu n cţie de opţiunea p reşed in• te lu i de com plet. El n u devin incom patibili. Dispoziţiile referitoare la raport din procedura recursului în interesul legii sunt aplicabile şi 7n procedura sesizării pentru hotărâre prealabilă, aşa cum se prevede prin trim ite­ rea făcută de art. 520 alin. (11) la dispoziţiile art. 516 alin. (6)-(9) NCPC. în plus, d e această dată, raportul va f i com unicat p â rţilo r care, în term en de 15 zile de la com unicare, vo r putea depune la dosar, în scris, punctele lor de vedere, prin avocat sau co n silier juridic. Raţiunea acestei prevederi legale, ca şi aceea a dezbaterilor contradictorii prem er­ gătoare sesizăm înaltei Curţi, este aceea că dezlegarea ce se va da în principiu chestiunii de drept în discuţie va influenţa soarta procesului pendinte şi atunci este firesc ca părţile litigante să poată susţine sau com bate un punct d e vedere sau altul, în funcţie de propri­ ile interese procesuale. 4. Şe d in ţa. Şedinţa în care se judecă sesizarea este nepubiicâ, art. 520 alin. (12) pre­ văzând expres că sesizarea se judecă fără citarea pârţilor, care au avut posibilitatea de a depune la dosar punctele lor de vedere în scris. Data şedinţei trebuie fixată astfel în cât la pronunţarea hotărârii sa nu fie depăşite 3 luni d e la data sesizării instanţei, conform aceluiaşi text de lege. După deliberare se adoptă o hotărâre cu votul a cel puţin 2/3 din m em brii com pletu­ lui, nefiind p e rm isă obţinerea d e la v o t

A ri. 5 2 1 . C on ţin u tu l şi efectele hotărârii. (1) Asupra sesizării, Com pletul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunţă p rin decizie, num ai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

O C T A V IA S P I N g A N V - M A W

1013

A rt. 521

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(2) D ispoziţiile art. 517 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (3) D ezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I. (4) D ispoziţiile art. 518 se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU 1. H otărârea. Hotărârea prealabilă prin care se dezleagă în principiu chestiunea de drept ce a făcu t obiectul sesizării se num eşte decizie. A lineatul (1) al art. 521 prevede că asupra sesizării com pletul învestit se pronunţă num ai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, ceea ce înseam n ă că n u se p o a te pronu nţa ş i asupra a lto r p roblem e de d rep t colo te role, c hi a r d a că a r ave a legăt u ră cu cea supusă analizei. De asem enea, nu se p o a te pronu nţa cu p rivire la so lu ţia ce a r urm a sa se d ea în cauza ce a g enerat sesizarea şi n u p o a te da îndrum ări instanţei de la ca re a prim it-o; com pletul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este o instanţă d e control ju d iciar în raport cu aceasta. A lineatul (2) al art. 321 prevede că norm ele cuprinse în art. 517 alin. (3) se aplică în mod corespunzător, ceea ce înseam nă că term enul de m otivare a deciziei este de 3 0 de zile de la pronunţare. Acelaşi text mai prevede un term en de pub lica re în M onitorul O fi­ cial al Rom âniei, Partea I, şi anum e de 15 zile de la m otivare. 2. Efectele ho tărârii. Dezlegarea dată problem elor de drept este obligatorie, ca şi în cazul recursului în interesul legii, pentru toate instanţele judecătoreşti. Data de la care se produc efectele hotărârii prealabile diferă. Astfel, pentru com pletul care a trim is sesizarea, dezlegarea dată problem ei de drept devine obligatorie d e ia p ro ­ nunţarea d e ciziei în a ltei Curţi. A rticolul 521 alin. (3) se referă la instanţa care a solicitat dezlegarea problem ei de drept, dar este evident că are în vedere com pletul care a trim is solicitarea, acesta fiind cei care, prim ind rezultatul sesizării, ia m ăsuri pentru repunerea cauzei pe rol şi conti­ nuarea judecăţii, nefiind ţin u t de vre o altă form ă de publicitate a deciziei înaltei Curţi. Pentru toate celelalte instanţe, data p u b lică rii d e ciziei în M o n itoru l O ficial este data d e la care hotărârea prealabilă devin e obligatorie, ceea ce înseam nă că. de la acest m om ent. în soluţionarea cauzelo r care ridică problem a d e drept rezolvată prin decizia în altei Curţi, instanţele vo r trebui să ţină seam a de dezlegarea dată d e instanţa suprem ă. Decizia este aplicabilă cauzelo r pendinte şi celor care se introduc ulterior pe rolul instanţelor. în ceea ce priveşte încetarea efectelo r hotărârii prealabile, sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 518 NCPC, aşa cum se prevede în alin. (4) al art. 521. Pen­ tru dezvoltări, a se vedea com entariul de la articolul m enţionat.

1014

Oc

t a v a

S P t N t A N V 'M A m

Titlul IV. Contestaţia privind tergiversarea procesului C O M E N T A R IU în noul Cod de p ro ced u ri, art. 6 prevede, într-o form ulare care reproduce în parte dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor om ului, că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în term en optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, im parţială şi stabilită de lege. în acest scop, instanţa este datoare să dispună toate m ăsurile perm ise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. Cu privire la articolul din Convenţie, jurisprudenţa Curţii Europene a D repturilor Om u­ lui a statuat în sensul că pentru state reprezintă o obligaţie nu num ai respectarea „term enufui rezonabil", prin crearea unui sistem ju d iciar eficient care să nu perm ită întârzi­ eri procedurale sau adm inistra tiv e 1*1, ci şi oferirea u n o r re m e d ii efective pentru situaţia depăşirii duratei rezonabile a procedurilor judiciare, conform art. 13 din Convenţie. Cu ocazia celei de-a 69-a sesiuni plenare (15-16 decem brie 2006), Com isia de la Vene­ ţia a adoptat un „Studiu privind eficienţa acţiunilor Interne în m aterie de durată excesivă a pro ced urilo r" [docum entul C D l-A D (2006)036|. Referindu-se fa acest docum ent chiar în m otivarea unei hotărâri de condam nare a statului rom ânm, Curtea Europeană a Drep­ tu rilo r O m ului rem arca faptul că, în general, m ajoritatea statelor m em bre ale Consiliului Europei (cu excepţia A rm eniei, A zerbaidjanului, G reciei, Rom âniei şi Turciei) dispun de un instrum ent procedural care le perm ite indivizilor să depun ă plângere în cazul duratei excesive a unei proceduri. în acest context, a fost introdusă pentru întâia oară în reglem entarea procesual civilă contestaţia privind tergiversarea procesului, scopul său fiind acela d e a rem edia încălca­ rea dreptului la soluţionarea procesului într-un term en optim şi p re v izib il în art. 238 alin. (1) se prevede că, la prim ul term en de judecată, judecătorul va estim a durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont d e îm prejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un term en optim şi previzibil. A cest term en poate fi reconsiderat ulterior, în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol. Aparent, în cauze cu acelaşi o b iect şi cu acelaşi grad de com plexitate, a r trebui să se estim eze aceeaşi durată, indiferent la ce instanţă din ţară se judecă procesele. Credem însă că ceea ce va reprezenta un term en optim de soluţionare a unui proces într-o instanţă în care unui ju d ecăto r îi revin spre soluţionare câteva sute de cauze într-un an nu va putea servi drept etalon într-o instanţă în care fiecărui ju d ecăto r îi revin spre soluţionare câteva m ii de cauze anual. De asem enea, în instanţele în care, logistic vorbind, nu se pot asigura suficiente săli de judecată şi, respectiv, cam ere de consiliu - a căror necesitate sporeşte în noua regle­ m entare - , term enul optim d e soluţionare a proceselor va fi m ai m are decât în instanţele în care această problem ă va fi rezolvată. în contextul unui sistem ju d iciar caracterizat prin supraaglom erarea rolului instanţe­ lor judecătoreşti, prin lipsa unei evaluări a volum ului optim de m uncă al judecătorului şi 111 C .E .D .O .,

H o tă râ re a d in 2â Iu lie 1 9 9 9 , eau2a B o t o n i c. Ita lie i, p arag . 2 2 ; H o tă râ re a d in 1 7 a p rilie 2 0 0 3 , cau za

K o lb ş i a tţii c. A u s trie i, p arag . 54. |;) C .E .D .O ., H o tă râ re a d in 2 4 fe b ru a rie 2 0 0 9 , ca u za A b ro m iu c e . R o m â n iei.

O C T A V iA S P I N g A N V - M A W

1015

A rt. 522

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

printr-o pronunţată instabilitate legislativă care generează periodic „valuri" d e procese, reglem entarea unei proceduri prin care oricare dintre părţi, precum şi procurorul se pot plânge instanţei pentru întârzierile în desfăşurarea judecăţii, iar apoi în redactarea hotă­ rârii este cel puţin neinspirată, pentru că, exercitată fără rezerve, ar putea conduce la blocajul instanţelor supraaglom erate. Dacă în contextul descris anterior toate părţile ce vo r identifica în propriile cauze una dintre situaţiile m enţionate în art. 522 alin. (2) vo r introduce contestaţii, acestea ar putea avea efectul invers celui scontat, cu atât m ai m ult cu cât procedurile d e soluţio­ nare a contestaţiei şi, respectiv, a plângerii îm potriva soluţiei date în contestaţie presu­ pun term ene foarte precise şi foarte scurte (3, 5 ,1 0 2ile) pentru îndeplinirea diferitelor acte procedurale, care se vo r adăuga peste cele necesare finalizării procesului de bază.

A rt, 5 2 3 . S u b iecte le co n testaţiei şi m otivele e i. (1) O ricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un term en optim şi previzibil, să solicite luarea m ăsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată. (2) Contestaţia m enţionată la alin. (1) se poate face în urm ătoarele cazuri: 1. când legea stabileşte un term en de finalizare a unei proceduri, de pronun­ ţare ori de m otivare a unei hotărâri, însă acest term en s-a îm plinit fără rezultat; 2. când instanţa a stabilit un term en în care un participant la proces trebuia sâ îndeplinească un act de procedură, iar acest term en s-a îm plinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, m ăsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să com unice instanţei, într-un anum it term en, un înscris sau date ori alte infor­ m aţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest term en s-a îm plinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, m ăsurile prevăzute de lege; 4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un term en optim şi previzibil prin neluarea m ăsurilor stabilite de lege sau prin neîndepli­ nirea din oficiu, atunci când legea o im pune, a unui a ct de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scu rs de la ultim ul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea m ăsurii sau îndeplinirea actului. C O M E N T A R IU 1. Su b ie cte le co ntestaţiei. Contestaţia pentru tergiversarea procesului se poate face de oricare dintre p â rţiie litigante, d a r şi de câtre p rocuror. Acesta din urm ă poate face contestaţie d o ar atunci când participă la judecată în condiţiile art. 92 NCPC. Interesul prom ovării unei contestaţii este prezum at pentru oricare dintre persoanele m enţionate în alin. (1) al art. 522, după caz, reclam ant, pârât, intervenient, chem at în garanţie, apelant, recurent, intim at etc. şi procuror. 2. M o tivele contestaţiei 2.1. Prim ul m otiv de contestaţie îl reprezintă situaţia în care, d e şi le g e a sta b ile şte un term en d e fin a liz a re a u n e i p ro ced u ri, de p ro n u n ţa re o r i d e m o tiv a re a u n e i hotărâri, a ce st term en s-a îm p lin it f â r â rezultat.

1016

O C T A V A S P IN iA N V - M A W

T It

u ii

IV . C o

n t e s t a ţ ia p r iv in d t e r g iv e r s a r e a p r o c e s u l u i

A rt. 522

Finalizarea procedurii poate să presupună finalizarea unui act de procedură, a unei faze a procesului sau a procesului în întregim e; în acest din urm ă caz, se m aterializează chiar prin pronunţarea unei hotărâri (în sentinţă, decizie, încheiere). Credem însă că, pentru a evita suprapunerea cu ipoteza finalizării procesului, ipoteza term enului de pronunţare a unei hotărâri va trebui privită prin raportare la dispoziţiile care reglem entează posibilitatea am ânării pronunţării. în ceea ce priveşte ipotezele referitoare la fin a liza re a u n e i proced uri, se po t indica, cu titlu exem plificativ, urm ătoarele prevederi: art. 665 alin. (2) NCPC, potrivit căruia cere­ rea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţă în term en de m axim um 7 zile de la înregistrarea acesteia, prin încheiere dată în cam era de consiliu, fără citarea părţilor; art. 64 alin. (4) NCPC, potrivit căruia apelul sau, după caz, recursul prom ovat îm potriva încheierii de respingere ca inadm isibilă a cererii de intervenţie se ju d e că în term en de cel m ult 10 zile de la înregistrare; art. 399 NCPC, potrivit căruia divergenţa se judecă în aceeaşi zî sau, dacă nu este posibil, într-un term en care nu poate depăşi 20 de zile de la ivirea divergenţei, îar în pricinile considerate urgente acest term en nu poate fi m ai m are d e 7 zile. Un alt exem plu poate fi dat d e norm a conţinută în art. 131 alin. (2> NCPC, potrivit căreia, în m od excepţional, în cazul în care pentru stabilirea com petenţei sunt necesare lăm uriri ori probe suplim entare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţi* lor şi va acorda un sin g u r term en în a cest scop. Referitor la pronunţarea hotârârii, art. 396 alin. (1) N CPC prevede că, în cazuri ju sti­ ficate, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată, pronunţarea acesteia poate fi am ânată pentru un term en care nu poate depăşi 15 zile. Prin norm e speciale sunt prevăzute ter­ m ene m ai scurte privind m om entul p ln ă la care se poate am âna pronunţarea, cum sunt: asupra cererii de încuviinţare a executării silite pronunţarea se poate am âna cu cel m ult 4 8 de ore (art. 665 alin. (2) NCPC]; în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale, pronun­ ţarea se poate am âna cu cel m ult 24 de ore [art. 998 alin. (4) NCPC] etc. C it priveşte m o tivarea hotârârii, potrivit art. 4 2 6 alin. (5) NCPC, aceasta se va redacta şi se va sem na în cel m ult 30 de zile de la pronunţare. în cadrul procedurilor speciale sunt prevăzute şi alte term ene privind m otivarea, cum ar fi: m otivarea în ch eierii prin care s*a soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite se face în cel m ult 7 zile de la pro­ nunţare [art. 665 alin. (2) NCPC]; în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale, m otiva­ rea ordonanţei se face în cel m ult 4 8 d e ore de la pronunţare (art. 998 alin. (4) NCPC] etc. 2.2. A l doilea m otiv este dat de situaţia în care in sta n ţa a sta b ilit u n term en în care u n p a rtic ip a n t la p ro ce s tre b u ia s a în d ep lin ea scă un a c t d e p roced u ră, ia r a ce st term en S'O îm p lin it, în s ă instanţa n u a lu a t, fa ţă de c e l care n u şi-a în d e p lin it o b lig a ţia , m â su ' rite p re vă zu te d e le g e . Prin participant la proces trebuie să se înţeleagă în sens larg orice persoană, indife­ rent de calitate, în sarcina căreia este stabilită îndeplinirea unui act d e procedură: părţi, avocaţi sau consilieri ju rid ici, procuror, m artori, experţi, interpreţi etc. Aceasta, deoarece, dacâ art. 10 N CPC consacră obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului, art. 11 se refera la terţi şi prevede că orice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără m otiv legitim , se sustrage d e la îndeplinirea acestei obli­ gaţii poate fi constrâns să o execute su b sancţiunea plăţii unei am enzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese. O C T A V iA S P I N S A N U - M A W

1017

A rt. 522

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

S e încadrează în acest motiv, cu titlu de exem plu: - încălcarea nesancţionată a art. 372 NCPC, care prevede că, în cadrul adm inistrării probelor prin avocaţi sau consilieri ju rid ici, avocaţii părţilor vo r prezenta instanţei pro­ gram ul de adm inistrare a acestora, în cel m ult 5 zile de ia încuviinţarea probelor; - nedepunerea raportului de expertiză în term enul stabilit d e către instanţă, fără ca aceasta să dispună am endarea expertului în tem eiul a r t 187 alin. {1} pct. 2 lit. d) NCPC; - partea nu a depus lista cu m artori sau interogatoriul în term en de 5 zile d e la încuviinţarea probei, iar instanţa nu a dispus la term enul urm ător decăderea din probă (art. 254 alin. (4) NCPC); - partea nu a depus în term enul fixat d e instanţă dovada achitării sum ei stabilite pentru acoperirea cheltuielilor im puse de adm inistrarea unei probei încuviinţate, fapt ce conduce la am ânarea judecăţii, iar instanţa nu a dispus decăderea [a r t 262 NCPC]; - instanţa, constatând că un act de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu, a acordat un term en pentru confirm area lui, însă nu a dispus, în caz de neconform are, anularea lui la term enul stabilit [art. 57 alin. (5) NCPC]; - instanţa, constatând lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în num ele părţii, a acordat un term en pentru acoperirea lipsurilor, însă acestea nu au fost acoperite la term enul acordat, ia r instanţa nu a procedat la anularea cererii (art. 82 NCPC); - în cazul în care se invocă lipsa de sem nătură şi reclam antului care lipseşte la acel term en i se pune în vedere, prin citaţie, să sem neze cererea cel m ai t l r 2iu la prim ul ter­ m en urm ător, iar instanţa lasă să treacă respectivul term en fără a proceda la anularea cererii [art. 196 alin. (2) NCPC] etc.

2.3. A i treilea m otiv este reprezentat de situaţia în care o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligata să comunice instanţei, într-un anumit ter­ men, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau nece­ sare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de fege. Su n t avute în vedere ipotezele reglem entate d e art. 297-299 NCPC, respectiv obliga­ ţia unui terţ de a prezenta un anu m it în scris apreciat ca fiind necesar soluţionării pro­ cesului sau, dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, obligarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice d e a prezenta înscrisul. Sanc­ ţiunea neconform ării este prevăzută d e art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi g) NCPC, respectiv aceea a am enzii.

2.4. Punctul 4 d e la alin. (2) al art. S22 are în vedere nesocotirea obligaţiei de solu­ ţionare a cauzei într-un termen optim şi previzibil. A şa cum este redactat textul, prin referirea la term enul optim şi previzibil de soluţio­ nare a cauzei, pare că are în vedere tergiversarea ju decăţii în ansam blul său, dar, în rea­ litate, deschide calea contestaţiei pentru neîndeplinirea ori nedispunerea m ăsurilor de îndeplinire a oricărui a ct de procedură necesar judecării cauzei d e către instanţă însăşi. Textul circum stanţiază care sunt situaţiile de inacţiune din partea instanţei care au condus la încălcarea acestei obligaţii şi în care instanţa poate fi considerată culpabilă; mai prevede o condiţie în plus, aceea ca tim pul scurs de la ultim ul a ct d e procedură să fi fost suficient pentru îndeplinirea obligaţiei: a) când nu a luat măsurile stabilite de lege pentru îndeplinirea unui act de procedură necesar judecării cau2ei. Spre exem plu, în ipoteza reglem entată de art. 154 alin. (3) NCPC, instanţa solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura d e com unicare 1018

O C T A V A S P IN t A N V ‘ M A W

T i t u i IV. C o n t e s t a ţ ia p r i v i n d t e a g i v e r s a r e a p r o c e s u l u i

A rt. 523-524

pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată m ăsurile necesare, potrivit legii, şi să trim ită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. Un alt exem plu în care legea stabileşte pentru instanţă luarea unor m ăsuri obligatorii este dat de art. 920 alin. (3) NCPC, potrivit căruia, în cadrul procedurii divorţului, instanţa este obligată să îl asculte pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil, sens în care trebuie să ia m ăsura de a solicita prezenţa copilului pentru audiere. b) când nu a în d ep lin it ea în să şi din oficiu un a ct de procedură, d e şi legea îi im punea. O astfel de obligaţie a instanţei este cea prevăzută de art. 427 NCPC referitor la com uni­ carea din oficiu a hotărârii judecătoreşti, de îndată ce aceasta a fo st redactată şi sem nată în condiţiile legii. In acelaşi sens, sem nalăm prevederile art. 457 alin. (3) NCPC, potrivit cărora, dacă instanţa respinge ca inadm isibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea m enţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control ju d iciar va fi com unicată, din oficiu, tu tu ro r părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

A r i , 5 2 3 . R etragerea con testaţiei. C ontestaţia poate fi retrasă oricând până la soluţionarea ei. O dată retrasă, contestaţia nu poate fi reiterată. C O M E N T A R IU Articolul 523 referitor la retragerea contestaţiei prevede că aceasta poate fi retrasă oricând până la soluţionarea ei. Considerăm că această posibilitate trebuie recunoscută şi pe parcursul judecării căii de atac a plângerii, nu d o a r până la soluţionarea contestaţiei în prim ă instanţă, deoa­ rece, pe de o parte, textul nu distinge, iar, pe de altă parte, este situat Tn art. 523 ca o norm ă de principiu, înainte de cele care reglem entează procedurile propriu-zise a le con­ testaţiei (art. 524) şi, respectiv, plângerii (art. 525). Textul mai prevede că, odată retrasă, nu m ai poate fi reiterată, ceea ce presupune că reiterarea ei ar fi privită ca inadm isibilă. Apreciem că reglem entarea se referă ia fap­ tu l că o nouă contestaţie n u a r m a i p u tea f i reiterată p en tru acelaşi/aceleaşi m otiv(e) ca cea retrasă, şi nu Tn sensul că pentru alte m otive, eventual nou-apărute, nu se m ai poate face contestaţie.

A r U 5 2 4 . Form a con testaţiei. Procedura înaintea instanţei care judecă pro­ cesul. (1) C ontestaţia se form ulează în scris şi se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii. Con­ testaţia se poate face şi verbal în şedinţă, caz în care va fi consem nată, îm preună cu m otivele arătate de parte, în încheierea de şedinţă. (2) C ontestaţia nu suspendă soluţionarea cauzei. (3) Contestaţia se soluţionează de către com pletul învestit cu ju decarea cauzei de îndată sau în term en de cel m u lt 5 zile, fără citarea părţilor. (4) C ând apreciază contestaţia ca fiind întem eiată, com pletul de judecată pro­ nunţă o încheiere nesupusă niciunei căi de atac, p rin care ia de îndată m ăsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii. în acest caz, contesta torul ui îi v a fi com unicată, pentru inform are, o copie a încheierii.

OCTAViA S P IN g A N U -M A W

1019

A rt. 524

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(5) Când apreciază contestaţia ca neîntem eiată, com pletul de judecată o va respinge prin încheiere. îm potriva acestei încheieri contestatorul poate face plân­ gere în term en de 3 zile de la com unicare. Plângerea se depune la instanţa care a pronunţat încheierea, care o va înainta de îndată pentru soluţionare, îm preună cu o cop ie certificată de p e dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare. Când procesul se ju d ecă îa înalta C urte de C asaţie şi Justiţie, plângerea se soluţionează de un alt com plet al aceleiaşi secţii. Form ularea plângerii nu suspendă judecata. (6) încheierile prevăzute la alin. (4) şi (5) se m otivează în term en de 5 zile de la pronunţare. C O M E N T A R IU 1. Form a co n testaţiei. Contestaţia se poate face în scris, dar şi oral, direct în faţa com pletului care soluţionează cauza, susţinerile părţii care o form ulează urm ând a fi consem nate în încheierea d e şedinţă. Contestaţia va fi so luţio nate d e acelaşi co m p let care a fo s t învestit cu ju d e c a to cauzei, fie ia term enul la care aceasta a fost form ulată, fie în term en de cel m ult 5 zile, în acest din urm ă caz legea prevăzând că soluţionarea s e v a face fără citarea părţilor. După închiderea dezbaterilor - caz în care contestaţia s-ar putea form ula fie pentru depăşirea term enului în care putea fi am ânată pronunţarea, fie a celui d e m otivare a hotărârii - tot com pletul care a răm as în pronunţare sau, după caz, a pronunţat hotărâ­ rea va fi cel sesizat cu contestaţia, ca fiind cel în vestit cu judecarea cauzei. 2. So lu ţio n area co n testaţiei. Com pletul sesizat cu contestaţie o poate adm ite, printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, sau o poate respinge, printr-o în cheiere c a re v a putea fi atacată cu plângere la instanţa ierarhic superioară. în to t acest tim p, p ro ce su l iniţial n u s e suspendă; practic, pe structura acestui proces iniţial se pot grefa o serie de alte procese, care vo r avea drept o b iect contestaţii privind tergiversarea diferitelor acte d e procedură pe care le im plică cel dintâi. A lineatul (4) al art. 524 prevede în mod gen eric că, atunci când apreciază contestaţia ca fiind întem eiată, com pletul pronunţă o încheiere prin care ia d e îndată m ăsurile necesa re în lă tu râ rii situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii. Această soluţie nu poate să corespundă tuturor ipotezelor prevăzute de art. 522 alin. (2), chiar daca respectivul com plet ar găsi contestaţia întem eiată în oricare dintre ipoteze. Astfel, în situaţia în care com pletul va constata că, într-adevăr, a stabilit un term en în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un anum it act de procedură, iar term enul s*a îm p lin it fără a se fi dispus o m ăsură constrângătoare ori sancţionatoarefaţă d e acel participant (pct. 2 de ia alin. (2) al art. 522], com pletul va putea rem edia această situaţie prin însăşi încheierea dată în contestaţia asupra tergiversării procesului. La fel va putea proceda în cazul în care o persoană sau o autoritate din afara cadru­ lui procesual nu a com unicat un în scris sau o inform aţia necesară soluţionării procesului (pct. 3 de la alin. (2) al art. 522). în schim b, dacâ va constata că o anum ită procedură trebuia finalizată într-un anum it term en care a fo st depăşit (pct. 1 de la alin. (2) al art. 522], com pletul nu poate rem edia acest fapt printr-o încheiere, deoarece depăşirea unui term en nu este o situaţie care să poată fi înlăturată a posteriori. Nu poate proceda astfel nici când va constata că a fost depăşit term enul de pronun­ ţare a unei hotărâri sau d e m otivare a unei hotărâri.

1020

OCTAVA SPtbJtANU'M AW

T

it u i

IV . C o

n t e s t a ţ ia p r iv in d t e a g iv e r s a r e a p r o c e s u l u i

A rt. 525

în atare situaţii, după caz, com pletul fie va da o încheiere d e respingere a contes­ taţiei, dacă va considera câ depăşirea s-a produs din m otive obiective - de pildă, c i a soluţionat într-un anum it interval d e tim p un n u m lr m are de cauze şi nu a existat tim pul m aterial necesar m otivării tu tu ro r hotărârilor, că rolul extrem de încărcat nu i-a perm is fixarea unui term en m ai scurt etc. - , fie o încheiere d e adm itere a contestaţiei prin care doar va constata depăşirea term enului, depunând, distinct de aceasta, diligenţe pentru lim itarea efectelor depăşirii: m otivarea c i t m ai g ra b n ic i a hotărârii, o e v e n tu a li pre­ schim bare a unui term en deja acordat la o dată m ai a p ro p ia ţi, prin procedura reglem en­ tată de art. 230 NCPC, şi altele asem enea. Apreciem c i , dacă în perioada stabilită pentru soluţionarea contestaţiei (respectiv în decursul term enului m axim al de 5 zile) a fost îndeplinit actul de procedură, a fost finali­ zată procedura ce face obiectul plângerii sau a avu t loc pronunţarea ori m otivarea hotă­ rârii, plângerea va putea fi respinsă ca fiind rim a să fără obiect. In orice caz, d u p i cum se poate observa, instanţa care soluţionează contestaţia, chiar în cazul în care o găseşte întem eiată, nu poate decât să dispună de îndată m ăsurile nece­ sare în lă tu ri rii situaţiei care a provocat tergiversarea ju d ecăţii,/ârtf a avea posibilitatea de a acorda ş i vreo reparaţie com pensatorie în fa vo a re a contestatorului. Legea prevede obligativitatea m otivării încheierilor, atât a celor de adm itere, cât şi a celo r de respingere, în term en de 5 zile de la pronunţare.

A r i , 5 2 5 . Procedura de so lu ţio n are a p lân g erii. (1) Instanţa va soluţiona plângerea în term en de 10 zile de la prim irea dosarului, în com plet form at din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie m otivată în term en de 5 zile de 1a pronun­ ţare. (2) D acă instanţa găseşte plângerea întem eiată, v a dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia m ăsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, când este cazul, u n term en pentru îndeplinirea lor. (3) In toate cazurile, instanţa care soluţionează plângerea n u v a putea da îndrum ări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor problem e de fap t sau de drept care să anticipeze m odul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atin­ gere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului. C O M E N T A R IU Plângerea la instanţa ierarhic superioară se poate face n u m a i îm potriva în cheierii de respingere a contestaţiei şi, prin urm are, n u m a i de câtre p a rtea care a fo rm u la t contes­ taţia o ri de M inisterul Public, dacă a fost form ulată d e procuror, aceştia fiind cei ce pot justifica un interes. Plângerea se soluţionează într-un com plet alcătuit din 3 jud ecători, indiferent care a fost alcătuirea com pletului ce a pronunţat încheierea atacată. Soluţionarea plângerii se face printr-o hotărâre, care n u este sup u sa niciunei c ă i de atac. Nu se precizează denum irea acestei hotărâri, dar, prin elim inare, conform dispo­ ziţiilor art. 424 alin. (5) NCPC, se va num i to t încheiere, deoarece nu este dată în primă

OCTAVIA SPIN gA N U -M A W

1021

A rt. 526

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

instanţă, aşa cum prevede alin. (1) dl textului m enţionat, pentru a se num i sentinţă, şi nici nu se încadrează în enum erările alin. (3) referitoare la decizii. Instanţa sesizată cu plângerea poate să o respingă sau să o adm ită; în acest din urmă ca 2, conform art. 525 alin. (2), va d isp u n e ca instanţa care ju d e c ă p ro ce sa i $6 io m ă su­ rile legale necesare, arătând care su n t acestea şi stabilind, după caz, şi term en ele pentru îndeplinirea lor. Articolul 525 m ai prevede Tn alin. (3) ceea ce n u a re voie să fa că instonţa de co n tro l ju d icia r, şi anum e: să dea îndrum ări instanţei a cărei încheiere o cenzurează, să ofere dezlegări asupra unor problem e d e fapt sau de drept care să anticipeze m odul d e soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului de a hotărî con­ form legii cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului. Prin aceasta, legiuitorul a do rit să se asigure că procedura plângerii nu va fi detur­ nată de la unicul său scop, acela de a asigura părţilor litigante derularea unui proces în conform itate cu rigorile tem porale fixate prin diferite dispoziţii legale, prin luarea la tim p a tu tu ro r m ăsurilor procedurale prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, a urm ărit să nu se perm ită utilizarea procedurii plângerii pentru a se obţine în avans anum ite dezlegări ale unor chestiuni de fapt sau d e drept din partea instanţei ierarhic superioare, ce ar putea îngrădi libertatea judecătorului învestit cu judecarea procesului de bază d e a hotărî în conform itate cu legea şi cu propria convingere.

A ri. 5 2 6 . San cţion area con testatoru lui de rea-credinţa. (1) Atunci când contestaţia sau plângerea a fost făcută cu rea-credinţă, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum şi, la cere­ rea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cau­ zat prin introducerea contestaţiei sau plângerii. (2) Reaua-credinţă rezultă din caracterul văd it nefondat al contestaţiei o ri al plângerii, precum şi din orice alte îm prejurări care îndreptăţesc constatarea câ exercitarea acesteia s-a făcu t în alt scop decât acela pentru care legea o recunoaşte. C O M E N T A R IU Textul acestui articol reprezintă o aplicaţie particulară o p rin cip iu lu i en unţat în art. 12 alin. (1) ş i (2) NCPC, potrivit căruia „(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fo st recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. (2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în m od abu ziv răspunde pentru prejudiciile m ateriale şi m orale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei am enzi judiciare". Reaua-credinţă în form ularea contestaţiei pentru tergiversarea procesului sau a plângerii îm potriva în ch eierii prin care s-a soluţionat contestaţia poate atrage, conform art. 526 alin. (1), sancţiunea unei a m en zi de la 500 la 2.000 lei şi obligarea, ia cerere, la p la ta de despăgubiri în favoarea părţii vătăm ate pentru prejudiciul cauzat prin intro­ ducerea contestaţiei sau a plângerii, dacă se vo r produce dovezi referitoare la un atare prejudiciu. Textul nu distinge după cum aceste cereri au fost form ulate de una dintre părţi sau d e procuror, ca reprezentant al M inisterului Public, ci se referă în mod general la autorul lor, de unde reiese că orica re a r f i acesta, e l a r putea f i sancţionat. A lineatul al doilea oferă câteva in d icii p e baza că ro ra instanţa p o a te ap recia d a că a existat re o < re d in ţă sa u nu. Astfel, prevede că reaua-credinţă rezultă din caracterul vădit

1022

O c t a v a s p in îa n v - m a w

T It

u ii

IV . C

o n t e s t a ţ ia p r iv in d t e a g iv e r s a r e a p r o c e s u l u i

A rt. 526

nefondat al contestaţiei sau al plângerii. O asem enea situaţie poate exista, de pildă, când autorul cererii a reclam at depăşirea unui term en care nu se îm p linise încă ori neefectu area unei proceduri care fusese îndeplinită. De asem enea, reaua-credinţă m al poate fi dedusă din alte îm prejurări care conduc la constatarea că fie contestaţia, fie plângerea a fost făcută în alt scop decât cel pentru care ele au fost reglem entate legal. A şa se va putea considera când în cuprinsul contes­ taţiei sau al plângerii autorul va cere instanţei să se pronunţe asupra unor chestiuni de fapt sau de drept care fac obiectul ju decăţii procesului de bază ori să anticipeze soluţia ce se va da în proces. A m enda judiciară şi, după caz, obligarea la despăgubiri vo r fi aplicate prin aceeaşi hotărâre prin care se va soluţiona contestaţia sau, după caz, plângerea. Este de observat că art. 526 nu face trim itere la dispoziţiile Titlului V I ai Cărţii I, intitulat „A m enzi ju diciare şi despăgubiri" şi nici în titlul am intit nu se face referire la aplicabilitatea dispoziţiilor sale în alte situaţii d e c lt cele prevăzute Tn art. 187-189, aşa încât s-a r părea că hotărârea de sancţionare a contestatorului de rea-credinţă nu este supusă reexam inării.

O CTA V iA S P IN £ A N U ‘ M A T tl

1023