Floare albastră comentariu este este un curent curent literar literar apărut apărut la sfâr sfârșitul itul secolul secolului ui al XVIII-lea XVIII-lea în Angl Anglia ia și în Germ German ania ia,, drep dreptt ma mani nife fest star aree împo împotr triv ivaa rigi rigidi dită tății este esteti tice ce a clas clasic icism ismul ului ui.. n lite litera ratu tura ra român română, ă, romantismn romantismnul ul s-a cristali!at cristali!at în secolul secolul al XIX-lea , propunândupropunându-și să promove!e promove!e specificul specificul național. ional. n poe!ie, romantismul romantismul imprimă note de individualitate, individualitate, accentuând accentuând stările, sentimentele sentimentele și trăirile. Romantismul
"oemul Floare albastră, scris in #$%& si publicat un an mai tar!iu in revista '(onvorbiri )iterare* este considerat una dintre cele mai mari valori ale lirismului eminescian de tinerete, menit sa anunte marile creatii ulterioare. "oemul pune in prim plan de!voltarea unui motiv poetic european , dar intr-o vi!iune lirica proprie, romantica, pusa in evidenta de tema, de motivele literare si de o asociere a mai multor specii+ poemul filo!ofic, idila si elegia. pre deosebire de romantismul clasic, desi si aici tema iubirii este corelata cu tema naturii, pentru că natura vibrea!ă la stările eului, poemul depaseste cadrul unei idile, implicand conditia geniului . itlul relevă motivul florii albastre, motiv de circulatie europeana, pre!ent si la ovalis, unde floarea floarea albastra albastra sugerea!a sugerea!a tentatia spre infinit , un ideal ideal de ferici fericire re si iubire iubire pura, pura, sau în opera opera lui )eopardi, sugerând dorinta naufragiului in infinit. Acest motiv nu este unic in poe!ia eminesciana, putandu-se regasi si in Calin Calin (file (file din poveste poveste)), Sarmanul Sarmanul Dionis Dionis , ca o e/presie cromatica pentru sentimentul infinitului. Floarea albastra e/prima la 0minescu cea dintai tentativa a vietii, reluată, sub forma unei oscilatii oscilatii spectacu spectaculoase loase intre idea eternitate eternitate și efemeritate, efemeritate, albastrul albastrul repre!entâ repre!entând nd infinitul, a marilor depărtări, a idealului, idealului, iar floarea simboli!ând simboli!ând viața terestră, efemerul. "oe!ia se structurea!a in 1urul unei serii de opo!itii+ eternitate2efemeritate, masculin2feminin, detasarea detasarea apolinica apolinica2traire 2traireaa dionisiac dionisiaca, a, aproape2d aproape2depar eparte, te, atunci2ac atunci2acum, um, rece2cald, rece2cald, abstract2c abstract2concr oncret, et, toate insumându-se in opo!itia viata-moarte. (ompo!itia romantica se ilustrea!a prin confruntarea a doua planuri antitetice+ lumea concreta a iubirii iubirii si cunoasterii cunoasterii terestre si lumea abstracta abstracta a geniului, geniului, a cunoaste cunoasterii rii absolute. absolute. (elor două lumi li se asocia!ă asocia!ă două iposta!e iposta!e spirituale+ spirituale+ masculin-gen masculin-geniul iul și femininfeminin- făptura terestră. terestră. 0ul liric împrumută împrumută pe rând cele două două iposta!e iposta!e într-un într-un lirism al măștilor, tilor, într-un într-un dialog dintre efemeritate și eternitate. "lanurile se înc3eagă înc3eagă în patru secvențe poetice simetrice. simetrice. "rima secven secvență poetică 4strofele I-III5 surprin!ând surprin!ând iposta!a iposta!a feminină feminină a eului, eului, este construit construit sub forma forma unui unui monolog monolog liric, liric, rostit rostit de fată. fată. 6iscursu 6iscursului lui debute debutea!ă a!ă cu un repro reproș marcat marcat de con1un con1uncc ția adversativă iar , prin prin alterna alternarea rea interoga interogației și a negațiilor. iilor. 0ste înfățișat universul universul spiritual spiritual în care care geniulgeniuliposta!a masculină- este i!olat. Această lume este alcătuită din elemnte ce de!văliuie o geografie mitică, ceruri ceruri nalte, nalte, râuri râuri în soare soare,, câmpii câmpii asire asire,, pirami piramidel dele-n e-nvec vecite ite proiectată într-un spațiu al gândirii grămădești-n a ta gândire. 7etafora râuri în soare este sugestivă sugestivă în ilustrarea ilustrarea superiorită superiorității iposta!ei iposta!ei mascul masculine ine,, a cunoașterii terii absolu absolute te la care care el are acces, acces, raportâ raportând nd condi condi ția geniului geniului la spa țiul cosmic cosmic domina dom inatt de lumina lumina solară. solară. 0/clam 0/clamaația din finalul finalul secven secvenței nu căta în depărtare! Fericirea ta, iubite", reflectă faptul că iubirea nu se poate împlini împlini decât în lumea terestră, terestră, și nu departe, în idealurile idealurile geniului. A doua secven secvență, respectiv respectiv a patra strofă a poe!iei poe!iei surprinde eul în iposta!a iposta!a masculină masculină și constituie medita meditația sa asupra asupra unei iubiri iubiri consumate consumate,, rememorat rememorate, e, acest lucru fiind 1ustificat 1ustificat de verbele la perfect perfect compus am râs, n-am #is și la la perfec perfectt simp simplu lu #ise, integrând povestea de dragoste într-o ramă. trofa recu recupe pere rea! a!ă, ă, de fapt fapt,, adev adevăr ărat atul ul em emii țător ător,, fiin ființa gând gândit itoa oare re,, însi însing ngur urat atăă care care me medi dite tea! a!ăă asup asupra ra spectacolului lumii, te3nică des întâlnită în lirica eminesciană. eminesciană. A treia treia secvență, cu puternice puternice accente romantic romantice, e, cuprinde cuprinde următoarele următoarele opt catrene catrene și continuă continuă monolo mon ologul gul fetei fetei cu o c3ema c3emare re în lumea lumea ei, în spațiul terestr terestru, u, intim, intim, idilic idilic $ai în codrul cu verdeaț ă. (adrul (adrul natura naturall se constr construie uiește prin prin motive motive specif specific ic emine eminesci scien enee 4 codrul codrul,, i!voa i!voarel rele, e, balta balta,, valea valea55 destăinui destăinuind nd un spa țiu sacru, nealterat. nealterat. 7etafora 7etafora oci de pădure investe investește prin iubire iubire codrul codrul cu valoa valoarea rea
de centrum mundi constituind astfel, un spațiu paradisiac, al eterni!ării iubirii, în timp ce personificarea i#voarele plâng creea!ă fundalul mu!ical al te/tului. Femeia, aspiră către refacerea perfectiunii umane primordiale, redate de mitul androginului, c3emarea constituindu-se, trepatat, într-un act de seducție. recerea de la cadrul diurn, de la a soarelui căldură la cel nocturn, luna-n noaptea cea de vară simboli!ea!ă trecerea de la peisa1ul intim 1ovial, la cel mistic, feeric, luna, un motiv romantic eminescian, fiind astrul protector al iubirii. 8ltima secvență, respectiv ultimele trei catrene, repre!intă a doua intervenție a vocii lirice masculine, continuarea meditației sale asupra iubirii. Aceasta este proiectată în amintire și dispare. Versul comparație ca un stâlp eu stam în lună" are o semnificație deosebită, definind opțiunea de neclintit a geniului de a rămâne în lumea sa îndepărtată, în universul ideilor. 0l nu este prins în 1ocul seducției, iar verrbul stam la timpul imperfect sugerea!ă tocmai continuitatea acestei stări conferind poe!iei un ton elegiatic. "ercepția masculinului asupra femeii cunoaște o gradație, de la ironicul mititica din strofa a IV-a, ilustrând caracterul 1ovial, ludic al iubitei, până la ce frumoasă, ce nebună din ultima secvență ce punctea!ă regretul pentru iubirea pierdută. (aracterul irevocabil al despărțirii este marcat de pre!en ța verbelor la perfect compus din ultima strofă te-ai dus, a murit. Finalul poe!iei stă sub semnul tristeții și al ieșirii din starea de reverie a eului. 8ltimul vers %otuși este trist în lume" are o sonoritate aparte, căpătând valoarea unei reflec ții punând în contrast scenariul imaginar, iubirea înălțătoare și conclu!ia dureroasă că aceasta nu poate fi împlinită. 7u!icalitatea te/tului este conferită de elementele de pro!odie + măsura de $ silabe, rima îmbrățișată și ritmul tro3aic, ce concordă cu rigorile romantice, conturând atât ideea iubirii și tonul idilic al poe!iei, cât și cel elegiatic din final. )imba1ul valorifică direcția romantică de promovare a specificului na țional , căci monologul fetei abundă în e/primări populare nime, nu căta, oi desface, iar spațiul terestru pre!entat evidenția!ă naturalul românesc codru, i#voare, sat, al porț ii prag. n opinia mea, iposta!a terestră, feminină are o semnificație mult mai profundă decât cea de fiin ță umană, repre!entând simbolul instinctualității de care geniul are nevoie pentru a- și îndeplini iubirea, însă pe care acesta nu o acceptă. n acest sens, el, masculinul, nu este definit de cunoa șterea absolută, conceptuală, ci de imposibilitatea de a-și trăi sentimentul, fapt ce îl limitea!ă. 0l este, altfel spus, privat de fericirea reala. "ână la urmă, femeia este de ținătoarea unui adevăr fundamental ea #ice adevărul , faptul că fericirea nu poate e/ista decât în lumea oamenilor. n acest sens, nu se poate determina e/act care dintre cele două iposta!e ale eului este superioară celeilalte.
n conclu!ie, poe!ia Floare albastră este o crea9ie ce poate fi considerată model în ceea ce prive:te concep9ia eminesciană e/primând idealul iubirii specific romantic conturate prin motive și limba1 specific. 0a se constituie totodată într-o poe!ie nucleu, anticipând op țiunea ulterioară a poetului de a accentua condiția geniului în lume în lirica sa.
