Fizica_Astronomie_Romana

Preliminarii

CZU 53+52(073) F 62

Aprobat: laşedinţaConsiliuluiNaţionalpentruCurriculum,proces -verbal nr. 9din23 februarie2010; prin Ordinulministrului educaţieinr.121din26 februarie2010. Elaborat în cadrul Proiectului „Modernizarea şi implementarea curriculumului din învăţămîntul secundar general şi dezvoltarea standardelor educaţionale din perspectiva şcolii prietenoase copilului”, nanţat de Reprezentanţa UNICEF în Republica Moldova. Editat în cadrul Proiectului „Educaţia de calitate în mediul rural din Moldova”, nanţat de Banca Mondială.

Echipele de lucru: Curriculumul modernizat (2010): Păgînu Victor , consultant superior ME, coordonator; Botgros Ion, dr. con. univ., I.Ş.E.; Bocancea Viorel , dr. con. univ.; Colpajiu Mircea, doctor, pro., grad. did. superior; Ţurcanu Gheorghe , doctor, pro., grad. did. superior; Munteanu Svetlana , pro., grad did. superior; Ciuvaga Victor , pro., grad did. superior. Ediţia I: Botgros Ion , dr. con. univ., I.Ş.E., coordonator; Iacubiţchi Tatiana , pro., grad did. I, coordonator; Beleaev Svetlana, pro., grad did. superior; Munteanu Svetlana , pro., grad. did. superior; Secrieru Vasile, dr. con. univ.; Sîrghi Anatol , dr. con. univ., USM; IaroşeviciDavid , metodist; Isac Gheorghe , dr. con.; RăileanuTudor , dr. con.

Grupul de lucru asupra ediţiei a III-a a curriculumului aduce mulţumiri Domnului academician Valeriu Canţer, Preşedintele Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare, Preşedintele Societăţii Fizicienilor din Republica Moldova, proesorilor Igor Evtodiev (doctor conerenţiar USM), Svetlana Beleaev (Liceul Teoretic „Gaudeamus”, Chişinău), Se rgiu Cîrlig (Liceul Teoretic al AŞM), Anatolie Homenco (Liceul Teoretic „B.P. Hasdeu”, Drochia), proesorilor de la Catedrele de zică ale UTM şi USM pentru sugestiile propuse, în scopul îmbunătăţirii calităţii curriculumului.

Redactor: Mihai Papuc Corectori: MarianaBelenciuc,MariaCornesco Redactor tehnic:NinaDuduciuc Machetare computerizată: AnatolAndriţchi Copertă: Vitalie Ichim

Întreprinderea Editorial-Poligrafcă Ştiinţa,

str. Academiei, nr. 3; MD-2028, Chişinău, R epublica Moldova; tel.: (+373 22) 73-96-16; ax: (+373 22) 73-96-27; e-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Fizică. Astronomie: Curriculum pentru cl. a 10-a–a 12-a / Min. Educaţiei al Rep. Moldova. – Ch.: Î.E.P. Ştiinţa, 2010 (Tipograa „Elena V.I.” SRL). – 28 p. – (Curriculum naţional) Bibliogr.: p. 28 (17 tit.) ISBN 978-9975-67-667-0 53+52(073) Imprimare la Tipograa „Elena V.I.” SRL, str. Academiei, 3; MD-2028, Chişinău, Republica Moldova

ISBN 978-9975-67-667-0

© Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. 2010 © Întreprinderea Editorial-Poligracă Ştiinţa. 2010

Curriculumul şcolar la Fizică. Astronomie pentru clasele X–XII reprezintă documentul normativ de bază ce descrie condiţiile învăţării şi perormanţele ce trebuie atinse la zică şi astronomie în liceu, exprimate în competenţe, conţinuturi şi activităţi de învăţare. Prezentul curriculum este adresat proesorilor de zică, elevilor din clasele X–XII, prolurile real şi umanist, autorilor de manuale şi de alte materiale didactice. Conorm Legii învăţămîntului nr. 547 din 21 iulie 1995, învăţămîntul liceal asigură o pregătire teoretică undamentală şi ormarea unei ample culturi generale necesare pentru continuarea studiilor în învăţămîntul superior, mediu de specialitate sau în instituţii de învăţămînt secundar proesional. Absolvenţii treptei liceale se pot integra cu succes şi în activitatea de muncă. Avînd în vedere aceste prevederi ale legii, învăţămîntul liceal este organizat pe proluri: real şi umanist şi îndeplineşte următoarele uncţii generale în cadrul sistemului naţional de învăţămînt: • Funcţiadeeducaţiegenerală (ambele proluri), care asigură ormarea unui set de competenţe specifce, derivate din competenţele transdisciplinare ale treptei liceale de învăţămînt şi din cele 8 domenii de competenţe-cheie care se implementează în Uniunea Europeană. • Funcţiadeorientareprofesională, care asigură ormarea/dezvoltarea personalităţii elevului în corespundere cu prolul de pregătire. Pentru ormarea acestor uncţii şi, respectiv, pentru ormarea competenţelor specice disciplinei şcolare Fizică. Astronomie au ost selectate conţinuturi ştiinţice atît din domeniile undamentale ale fzicii clasice , cît şi din domeniilezicii moderneşiastrono miei, ind structurate, principial, astel: • Identicarea enomenului în natură şi în tehnică; • Explorarea enomenului în condiţiile de laborator; • Interpretarea teoretică a enomenului; • Studiul aplicaţiilor practice ale enomenului; • Protecţia mediului şi a propriei persoane. Aplicarea curriculumului perecţionat întermenidecompetenţe în procesul educaţional, se va baza pe următoarele principii: • Centrarea clară pe rezultatele nale-competenţe specice disciplinei Fizică. Astronomie; • Oerirea unui sistem de evaluare cu criterii clare şi standarde de perormanţă; • Convingerea că toţi elevii pot avea succes.

aDminiSTrarea DiSCiPlinei Fizică. Astronomie

Statutul Aria disciplinei curriculară

Clasa

Obligatorie Matematică şi a X-a ştiinţe a XI-a a XII-a

Nr. de unităţi Nr. de ore de conţinuturi pe clase pe an Profl real Profl umanist Profl real Profl umanist 20 15 102 68 18 15 102 68 39 19 136 68 3

i. ConCePţia DiDaCTiCă a DiSCiPline i Perecţionarea Curriculumului liceal la Fizică. Astronomie la această etapă reprezintă o dezvoltare a reormei învăţămîntului afat în p ermanentă schimbare. Prima p erecţionare a curriculumului, realizată în a. 2006, a constat în optimizarea conţinuturilor educaţionale şi, îndeosebi, a obiectivelor curriculare ormulate pe bază de obiective generale şi obiectivedereferinţă în procesul de ormare/dezvoltare a personalităţii elevului. În consecinţă, obiectivele de reerinţă au ost clasicate pe t rei nivele: • obiectivedecunoaştere ; • obiectivedeînţelegere/aplicare ; • obiectivedeintegrare.

O asemenea clasicare a obiectivelor de reerinţă prezintă primul pas de a orienta procesul educaţional la zică şi astronomie în contextul ormării competenţelor şcolare. Astel, modernizat, curriculumul şcolar la etapa actuală nu permite pe deplin atingerea nalităţilor de instruire, în raport cu scopurile pe care le pune so cietatea contemporană în aţa elevului, privind viaţa personală şi cea publică de zi cu zi. Însă această perecţionare a direcţionat reorma învăţămîntului spre o nouă dezvoltare a Curriculumului la Fizică. Astronomie – dezvoltarea în termenidecompetenţă , care vizează perormanţele elevului concret, cu progres şcolar permanent, atît pe clase, cît şi pe treptele de învăţămînt gimnazial şi liceal. Perecţionarea Curriculumului şcolar la Fizică. Astronomie în termeni de competenţe prevede centrarea acestuia pe următoarele cerinţe: • pe achiziţiile fnale ale învăţării; • pedimensiunile funcţionale/acţionaleîn ormarea personalităţii elevului; • pedenireaclarăaoferteişcoliiînraportcu interesele,aptitudinileelevuluişi

aşteptările societăţii. Achiziţiile nale în termeni de competenţă nu sînt nişte „liste de conţinuturi disciplinare” (sau: inter/transdisciplinare) care trebuie memorate. Pentru ca un elev să-şi ormeze o competenţă este nevoie ca el: • săstăpîneascăunansamblude cunoştinţefundamentale în uncţie de problema care va trebui rezolvată în nal;

• să-şidezvoltedeprinderideautilizacunoştinţeleînsituaţiiconcretepentruale

înţelege, realizînd astel funcţionalitatealor;

• sărezolvediversesituaţii-problemă , conştientizînd, în aşa el, rolul cunoştinţelor

uncţionale în viziunea proprie;

Cunoştinţe → Funcţionalitate → Conştientizare → → Acţiune → Comportament / Atitudine Perecţionarea Curriculumului liceal la Fizică. Astronomie în contextul ormării competenţelor se întemeiază pe două tipuri: competenţe specifce şi subcompetenţe . Comptetenţele specifce disciplinei au un grad înalt de generalitate, de complexitate

şi se denesc ca nalităţi ale treptei liceale de învăţămînt. Competenţele specice determinate, cinci la număr, reprezintă componentele competenţei generale a disciplinei, numită – Competenţadecunoaştereştiinţică. Această competenţă poate  considerată ca o competenţă inter/transdisciplinară în uncţie de gradul de complexitate şi de generalitate a problemelor care pot  întîlnite în viaţa socială, numite în literatura de specialitate teme/probleme cross-curriculare . Subcompetenţele se deduc din competenţele specice, care devin nişte componente ale acestora şi care se ormează pe parcursul claselor liceale de învăţămînt. Subcompetenţele sînt racordate conţinutului ştiinţic din ecare capitol în concordanţă cu rolul şi aplicaţiile practice în viaţa cotidiană. În baza lor proesorul ormulează obiectivele operaţionale la lecţiile respective, selectînd şi particularizînd (diversicînd), după caz, sarcinile de învăţare asociate conţinuturilor, în scopul asigurării progresului şcolar al tuturor elevilor. Aşadar, perecţionarea Curriculumului la Fizică. Astronomie are semnicaţia de a orma la elevi competenţadecunoaştereştiinţică, ce ţine cont de gradul de complexitate a inormaţiei ştiinţice la treapta liceală şi de potenţialul intelectual al elevului la această vîrstă.

ii. ComPeTenţele-Cheie/TranSverSale 1. Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi; 2. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat; 3. Competenţe de comunicare într-o limbă străină; 4. Competenţe acţional-strategice; 5. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare; 6. Competenţe interpersonale, civice, morale; 7. Competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie; 8. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor inormaţionale şi comunicaţionale (TIC); 9. Competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi a crea valori); 10. C ompetenţe antreprenoriale.

• sărezolvesituaţii semnifcative în diverse contexte, care prezintă anumite proble-

me complexe din viaţa cotidiană, maniestînd comportamente/atitudini conorm achiziţiilor nale – competenţe.

Competenţaşcolarăesteunansamblu/sistemintegratdecunoştinţe,capacităţi,deprinderişiatitudinidobînditedeelevprinînvăţareşimobilizateîncontextespecicedereali zare,adaptatevîrsteielevuluişiniveluluicognitivalacestuia,învederearezolvăriiunor problemecucareacestasepoateconfruntaînviaţareală. Aceste cerinţe pot  prezentate printr-o schemă, ca etape succesibile şi progresive, de parcurgere în ormarea competenţei, anume: 4

iii. ComPeTenţe TranSDiSCiPlinare PenTru TreaPTa liCeală De în văţămînT Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi • Competenţedeastăpînimetodologiadeintegrareacunoştinţelordebazădespre

natură, om şi societate, în scopul satisacerii nevoilor şi acţionării p entru îmbunătăţirea calităţii vieţii personale şi sociale. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat

• Competenţedeacomunicaargumentatînlimbamaternă/limbadestatînsituaţii

reale ale vieţii.

5

i. ConCePţia DiDaCTiCă a DiSCiPline i Perecţionarea Curriculumului liceal la Fizică. Astronomie la această etapă reprezintă o dezvoltare a reormei învăţămîntului afat în p ermanentă schimbare. Prima p erecţionare a curriculumului, realizată în a. 2006, a constat în optimizarea conţinuturilor educaţionale şi, îndeosebi, a obiectivelor curriculare ormulate pe bază de obiective generale şi obiectivedereferinţă în procesul de ormare/dezvoltare a personalităţii elevului. În consecinţă, obiectivele de reerinţă au ost clasicate pe t rei nivele: • obiectivedecunoaştere ; • obiectivedeînţelegere/aplicare ; • obiectivedeintegrare.

O asemenea clasicare a obiectivelor de reerinţă prezintă primul pas de a orienta procesul educaţional la zică şi astronomie în contextul ormării competenţelor şcolare. Astel, modernizat, curriculumul şcolar la etapa actuală nu permite pe deplin atingerea nalităţilor de instruire, în raport cu scopurile pe care le pune so cietatea contemporană în aţa elevului, privind viaţa personală şi cea publică de zi cu zi. Însă această perecţionare a direcţionat reorma învăţămîntului spre o nouă dezvoltare a Curriculumului la Fizică. Astronomie – dezvoltarea în termenidecompetenţă , care vizează perormanţele elevului concret, cu progres şcolar permanent, atît pe clase, cît şi pe treptele de învăţămînt gimnazial şi liceal. Perecţionarea Curriculumului şcolar la Fizică. Astronomie în termeni de competenţe prevede centrarea acestuia pe următoarele cerinţe: • pe achiziţiile fnale ale învăţării; • pedimensiunile funcţionale/acţionaleîn ormarea personalităţii elevului; • pedenireaclarăaoferteişcoliiînraportcu interesele,aptitudinileelevuluişi

aşteptările societăţii. Achiziţiile nale în termeni de competenţă nu sînt nişte „liste de conţinuturi disciplinare” (sau: inter/transdisciplinare) care trebuie memorate. Pentru ca un elev să-şi ormeze o competenţă este nevoie ca el: • săstăpîneascăunansamblude cunoştinţefundamentale în uncţie de problema care va trebui rezolvată în nal;

• să-şidezvoltedeprinderideautilizacunoştinţeleînsituaţiiconcretepentruale

înţelege, realizînd astel funcţionalitatealor;

• sărezolvediversesituaţii-problemă , conştientizînd, în aşa el, rolul cunoştinţelor

uncţionale în viziunea proprie;

Cunoştinţe → Funcţionalitate → Conştientizare → → Acţiune → Comportament / Atitudine Perecţionarea Curriculumului liceal la Fizică. Astronomie în contextul ormării competenţelor se întemeiază pe două tipuri: competenţe specifce şi subcompetenţe . Comptetenţele specifce disciplinei au un grad înalt de generalitate, de complexitate

şi se denesc ca nalităţi ale treptei liceale de învăţămînt. Competenţele specice determinate, cinci la număr, reprezintă componentele competenţei generale a disciplinei, numită – Competenţadecunoaştereştiinţică. Această competenţă poate  considerată ca o competenţă inter/transdisciplinară în uncţie de gradul de complexitate şi de generalitate a problemelor care pot  întîlnite în viaţa socială, numite în literatura de specialitate teme/probleme cross-curriculare . Subcompetenţele se deduc din competenţele specice, care devin nişte componente ale acestora şi care se ormează pe parcursul claselor liceale de învăţămînt. Subcompetenţele sînt racordate conţinutului ştiinţic din ecare capitol în concordanţă cu rolul şi aplicaţiile practice în viaţa cotidiană. În baza lor proesorul ormulează obiectivele operaţionale la lecţiile respective, selectînd şi particularizînd (diversicînd), după caz, sarcinile de învăţare asociate conţinuturilor, în scopul asigurării progresului şcolar al tuturor elevilor. Aşadar, perecţionarea Curriculumului la Fizică. Astronomie are semnicaţia de a orma la elevi competenţadecunoaştereştiinţică, ce ţine cont de gradul de complexitate a inormaţiei ştiinţice la treapta liceală şi de potenţialul intelectual al elevului la această vîrstă.

ii. ComPeTenţele-Cheie/TranSverSale 1. Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi; 2. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat; 3. Competenţe de comunicare într-o limbă străină; 4. Competenţe acţional-strategice; 5. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare; 6. Competenţe interpersonale, civice, morale; 7. Competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie; 8. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor inormaţionale şi comunicaţionale (TIC); 9. Competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi a crea valori); 10. C ompetenţe antreprenoriale.

• sărezolvesituaţii semnifcative în diverse contexte, care prezintă anumite proble-

me complexe din viaţa cotidiană, maniestînd comportamente/atitudini conorm achiziţiilor nale – competenţe.

Competenţaşcolarăesteunansamblu/sistemintegratdecunoştinţe,capacităţi,deprinderişiatitudinidobînditedeelevprinînvăţareşimobilizateîncontextespecicedereali zare,adaptatevîrsteielevuluişiniveluluicognitivalacestuia,învederearezolvăriiunor problemecucareacestasepoateconfruntaînviaţareală. Aceste cerinţe pot  prezentate printr-o schemă, ca etape succesibile şi progresive, de parcurgere în ormarea competenţei, anume:

iii. ComPeTenţe TranSDiSCiPlinare PenTru TreaPTa liCeală De în văţămînT Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi • Competenţedeastăpînimetodologiadeintegrareacunoştinţelordebazădespre

natură, om şi societate, în scopul satisacerii nevoilor şi acţionării p entru îmbunătăţirea calităţii vieţii personale şi sociale. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat

• Competenţedeacomunicaargumentatînlimbamaternă/limbadestatînsituaţii

reale ale vieţii.

4

• Competenţedeacomunicaîntr-unlimbajştiinţicargumentat.

Competenţe de comunicare într-o limbă străină

5

4. Competenţa de achiziţii pragmatice specice zicii, astronomiei 5. Competenţa de protecţie a mediului ambiant

• Competenţedeacomunicaargumentatîntr-olimbăstrăinăînsituaţiirealealevieţii.

Competenţe de bază în Matematică, Ştiinţe şi Tehnologie

• Competenţedeaorganizaactivitateapersonalăîncondiţiiletehnologiiloraate

v. reParTizarea Temelor Pe ClaSe şi uniTăţi De TimP

în permanentă schimbare.

Profl real

• Competenţede adobîndişia stăpînicunoştinţefundamentaledindomeniile Matematică, Ştiinţe ale naturii şi Tehnologii, în coraport cu nevoile sale. • Competenţedeapropuneideinoiîndomeniulştiinţic.

Competenţe acţional-strategice

• Competenţedea-şiproiectaactivitatea,deavedearezultatulnal,deapropune

soluţii de rezolvare a situaţiilor-problemă din diverse domenii.

• Competenţedea acţionaautonomşi creativîndiferitesituaţiide viaţăpentru

protecţia mediului. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor inormaţionale şi comunicaţionale (TIC)

• Competenţedeautilizaînsituaţiirealeinstrumentelecuacţiunedigitală. • Competenţedeacreadocumenteîndomeniulcomunicativşiinformaţionalşide

a utiliza ser viciile electronice, inclusiv reţeaua Internet, în situaţii reale. Competenţe interpersonale, civice, morale

• Competenţedeacolaboraîngrup/echipă,deaprevenisituaţiiledeconictşide

a respecta opiniile semenilor săi.

• Competenţedeamanifestaopoziţieactivăcivică,solidaritateşicoeziunesocială

pentru o so cietate nondiscriminatorie.

• Competenţedeaacţionaîndiferitesituaţiideviaţăînbazanormelorşivalorilor

moral-spirituale. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare

• Competenţedegîndire criticăasupraactiv ităţiisaleînscopulautodezvoltăr iicon-

tinue şi autorealizării personale.

• Competenţedea-şiasumaresponsabilităţipentruunmodsănătosdeviaţă. • Competenţedeaseadaptalacondiţiişisituaţiinoi.

Competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi de a crea valori)

Clasa a X-a

Cinematica Dinamica Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Elemente de statică Oscilaţii şi unde mecanice Lucrări practice Rezervă a XI-a Termodinamica şi Fizica moleculară Electrostatică Electrocinetică. Curentul electric în dierite medii Lucrări practice Rezervă a XII-a Electromagnetism Curentul electric alternativ Oscilaţii şi unde electromagnetice Elemente de teorie a relativităţii restrînse Elemente de zică cuantică Elemente de zică a atomului Elemente de zică a nucleului atomic. Particule elementare Elemente de astronomie Tabloul ştiinţic al lumii şi contribuţia zicii în dezvoltarea societăţii. Recapitulare Lucrări practice Rezervă

• Competenţedeaseorientaînvalorileculturiinaţionaleşialeculturiloraltoretnii

în scopul aplicării lor creative şi autorealizării personale.

• Competenţedetoleranţăînreceptareavalorilorinterculturale.

Competenţe antreprenoriale

nomiei de piaţă în scopul autorealizării în domeniul antreprenorial.

• Competenţadea-şialegeconştientviitoareaariedeactivitateprofesională.

1. Competenţa de achiziţii intelectuale specice zicii, astronomiei 2. Competenţa de investigaţie ştiinţică în domeniul zicii, astronomiei 3. Competenţa de comunicare ştiinţică 6

Nr. de ore 22 24 20 8 14 12 2 46 18 26 10 2 16 16 20 6 10 6 12 20 18 10 2

Profl umanist

Clasa a X-a

• Competenţedeastăpînicunoştinţeşiabilităţideantreprenoriatîncondiţiileeco-

iv. ComPeTenţele SPeCiiCe DiSCiPlinei Fizică. Astronomie

Temele

a XI-a

Temele Cinematica Dinamica Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Echilibrul mecanic Oscilaţii şi unde mecanice Rezervă Termodinamică şi Fizică moleculară Electrostatică Electrocinetică. Curentul electric în dierite medii Rezervă 7

Nr. de ore 16 18 18 14 2 30 18 18 2

4. Competenţa de achiziţii pragmatice specice zicii, astronomiei 5. Competenţa de protecţie a mediului ambiant

• Competenţedeacomunicaîntr-unlimbajştiinţicargumentat.

Competenţe de comunicare într-o limbă străină

• Competenţedeacomunicaargumentatîntr-olimbăstrăinăînsituaţiirealealevieţii.

Competenţe de bază în Matematică, Ştiinţe şi Tehnologie

• Competenţedeaorganizaactivitateapersonalăîncondiţiiletehnologiiloraate

v. reParTizarea Temelor Pe ClaSe şi uniTăţi De TimP

în permanentă schimbare.

Profl real

• Competenţede adobîndişia stăpînicunoştinţefundamentaledindomeniile Matematică, Ştiinţe ale naturii şi Tehnologii, în coraport cu nevoile sale. • Competenţedeapropuneideinoiîndomeniulştiinţic.

Competenţe acţional-strategice

• Competenţedea-şiproiectaactivitatea,deavedearezultatulnal,deapropune

soluţii de rezolvare a situaţiilor-problemă din diverse domenii.

• Competenţedea acţionaautonomşi creativîndiferitesituaţiide viaţăpentru

protecţia mediului. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor inormaţionale şi comunicaţionale (TIC)

• Competenţedeautilizaînsituaţiirealeinstrumentelecuacţiunedigitală. • Competenţedeacreadocumenteîndomeniulcomunicativşiinformaţionalşide

a utiliza ser viciile electronice, inclusiv reţeaua Internet, în situaţii reale. Competenţe interpersonale, civice, morale

• Competenţedeacolaboraîngrup/echipă,deaprevenisituaţiiledeconictşide

a respecta opiniile semenilor săi.

• Competenţedeamanifestaopoziţieactivăcivică,solidaritateşicoeziunesocială

pentru o so cietate nondiscriminatorie.

• Competenţedeaacţionaîndiferitesituaţiideviaţăînbazanormelorşivalorilor

moral-spirituale. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare

• Competenţedegîndire criticăasupraactiv ităţiisaleînscopulautodezvoltăr iicon-

tinue şi autorealizării personale.

• Competenţedea-şiasumaresponsabilităţipentruunmodsănătosdeviaţă. • Competenţedeaseadaptalacondiţiişisituaţiinoi.

Competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi de a crea valori)

Clasa a X-a

Temele Cinematica Dinamica Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Elemente de statică Oscilaţii şi unde mecanice Lucrări practice Rezervă a XI-a Termodinamica şi Fizica moleculară Electrostatică Electrocinetică. Curentul electric în dierite medii Lucrări practice Rezervă a XII-a Electromagnetism Curentul electric alternativ Oscilaţii şi unde electromagnetice Elemente de teorie a relativităţii restrînse Elemente de zică cuantică Elemente de zică a atomului Elemente de zică a nucleului atomic. Particule elementare Elemente de astronomie Tabloul ştiinţic al lumii şi contribuţia zicii în dezvoltarea societăţii. Recapitulare Lucrări practice Rezervă

• Competenţedeaseorientaînvalorileculturiinaţionaleşialeculturiloraltoretnii

în scopul aplicării lor creative şi autorealizării personale.

Competenţe antreprenoriale

• Competenţedeastăpînicunoştinţeşiabilităţideantreprenoriatîncondiţiileeco-

nomiei de piaţă în scopul autorealizării în domeniul antreprenorial.

• Competenţadea-şialegeconştientviitoareaariedeactivitateprofesională.

iv. ComPeTenţele SPeCiiCe DiSCiPlinei Fizică. Astronomie

a XI-a

1. Competenţa de achiziţii intelectuale specice zicii, astronomiei 2. Competenţa de investigaţie ştiinţică în domeniul zicii, astronomiei 3. Competenţa de comunicare ştiinţică

Temele Cinematica Dinamica Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Echilibrul mecanic Oscilaţii şi unde mecanice Rezervă Termodinamică şi Fizică moleculară Electrostatică Electrocinetică. Curentul electric în dierite medii Rezervă

6

a XII-a

10 6 10 6 8 18 10 – –

vi. SubComPeTenţe, ConţinuTuri, aCTiviTăţi De învăţare şi evaluare Pe ClaSe Pf  Clasa a X-a Activităţi de învăţare–evaluare Subcompetenţe Conţinuturi (recomandate) MECANICA I. Cinematica material, mobil, solid rigid, corp de reerinţă, sistem de coordonate, sistem de reerinţă, vector de poziţie, traiectorie, deplasare, distanţă parcursă, viteză, acceleraţie, perioadă, recvenţă, viteză unghiulară, acceleraţie centripetă în studiul mişcărilor corpurilor. •Argumentareaşidescriereare lativităţii mişcării mecanice. •Identificareaparticularităţilor mişcării rectilinii uniorme şi a mişcării rectilinii uniorm variate. •Interpretareaanaliticăşigra că a legilor mişcărilor mecanice studiate: (x=f 1(t),υx=f 2(t),ax=f 3(t)). •Utilizareanoţiunilor: viteză, acceleraţie şi a legilor mişcărilor mecanice la rezolvarea problemelor în situaţii concrete. •Investigareaexperimentalăa

mişcărilor studiate.

•Relativitateamişcării

mecanice.

•Experimenteşidemonstraţii(reale şi/sau virtuale):

– mişcarea rectilinie şi cea curbilinie; uniormă. Legea mişcă- – relativitatea mişcării; rii rectilinii uniorme. – căderea corpurilor în aer şi în •Cinematicamişcării vid (în tubul lui Newton); relative. – mişcarea corpului pe o traiecto•Mişcareauniformva- rie circulară, parabolică; riată. Legea mişcării – stabilirea direcţiei şi sensului viuniorm variate. Mişca- tezei în mişcarea circulară. rea corpurilor pe ver- •Rezolvărideprobleme: ticală. – operaţii cu vectori. Determina•Mişcareacurbilinie. rea proiecţiei vectorului pe axa de Mişcarea circulară uni- coordonate; ormă. Mişcarea corpu- – determinarea poziţiei punctului rilor pe traiectorii pa- material în sistemul de reerinţă, a rabolice. proiecţiei vectorilor vitezei şi deplasării; – aplicarea ormulelor de compunere a deplasărilor şi vitezelor; – stabilirea legii mişcării; – trasarea gracelor coordonatei, al vitezei şi acceleraţiei; – aplicarea ormulelor vitezei, acceleraţiei, a legilor mişcărilor; •Mişcarearectilinie

8

Nr. de ore 16 18 18 14 2 30 18 18 2

7

Electromagnetism Curentul electric alternativ Oscilaţii şi unde electromagnetice Elemente de zică cuantică Elemente de zică a atomului şi a nucleului atomic Elemente de astronomie Tabloul ştiinţic al lumii. Recapitulare Lucrări practice Rezervă

•Utilizareaconceptelor:punct

18 10 2

Profl umanist

Clasa a X-a

• Competenţedetoleranţăînreceptareavalorilorinterculturale.

Nr. de ore 22 24 20 8 14 12 2 46 18 26 10 2 16 16 20 6 10 6 12 20

•Descriereacalitativăşicanti -

– aplicarea ormulelor perioadei, rec venţei, vitezei unghiulare şi a acceleraţiei centripete; – mişcarea corpurilor pe traiectorii parabolice.

tativă a mişcării corpurilor pe traiectorii parabolice.

•Lucraredelaborator(variantărealăşi/ sau virtuală):

– „Vericarea experimentală a uneia din ormulele caracteristice mişcării rectilinii uniorm accelerate a unui corp”. •Evaluare sumativă.

II. Dinamica •Generalizarearezultatelor

observaţiilor experimentale în ormularea principiilor dinamicii. •Aplicareaprincipiilor(legi lor) mecanicii newtoniene, a legii lui Hooke, a legilor  recării în situaţii concrete.

•Interacţiuni.Forţe •Experimenteşidemonstraţii(realeşi/ sau virtuale): în natură. •Legiledinamicii. – observarea diverselor tipuri de interac-

Principiul (leţiuni dintre corpuri; gea) inerţiei. Prin- – evidenţierea inerţiei unui corp; cipiul (legea) – studiul acţiunii şi reacţiunii corpurilor; undamental(ă) al (a) – vericarea principiului undamental al dinamicii. dinamicii; •Identicareaparticularităţilor Principiul (legea) ac- – deormări elastice; mişcării rectilinii uniorme şi ţiunii şi reacţiunii. – mişcarea corpurilor sub acţiunea orale mişcării rectilinii uniorm Principiul relativităţii ţelor elastice; variate prin evidenţierea relaţi- în mecanica clasică. – studiul recării. ei cauză–eect. •Forţadeatracţie •Rezolvărideprobleme: •Conştientizareafaptuluică gravitaţională. Miş- – aplicarea legilor dinamicii; toate corpurile din Univers se carea corpurilor ce- – aplicarea legii atracţiei universale; atrag între ele cu orţe care de- reşti. Forţa de greu- – mişcarea corpului sub acţiunea orpind de masele corpurilor şi de tate. Greutatea ţelor de greutate, elastice, a orţelor de distanţa dintre ele. corpurilor. recare; – mişcarea corpurilor sub acţiunea mai •Interpretareaforţeidegreuta - •Forţaelastică. te ca orţă de atracţie univer- •Forţadefrecare. multor orţe pe o supraaţă orizontală sală maniestată în vecinătaşi pe un plan înclinat şi a sistemelor de tea Pămîntului, a acceleraţiei corpuri; gravitaţionale ca intensitate a •Lucrăridelaborator(variantărealăşi/ sau virtuală): cîmpului gravitaţional. – „Vericarea legii lui Hooke şi determi•Investigareaexperimentalăa dependenţei alungirii corpurinarea constantei elastice a unui resort”; lor de orţa deormatoare, a le– „Studiul legilor recării şi determinarea gilor recării la alunecare. coecientului de recare la alunecare”. •Descriereacalitativăşican •Evaluare sumativă. titativă a mişcării corpurilor sub acţiunea mai multor orţe în sisteme de reerinţă inerţiale. 9

a XII-a

Electromagnetism Curentul electric alternativ Oscilaţii şi unde electromagnetice Elemente de zică cuantică Elemente de zică a atomului şi a nucleului atomic Elemente de astronomie Tabloul ştiinţic al lumii. Recapitulare Lucrări practice Rezervă

10 6 10 6 8 18 10 – –

vi. SubComPeTenţe, ConţinuTuri, aCTiviTăţi De învăţare şi evaluare Pe ClaSe Pf  Clasa a X-a Activităţi de învăţare–evaluare Subcompetenţe Conţinuturi (recomandate) MECANICA I. Cinematica •Utilizareaconceptelor:punct

material, mobil, solid rigid, corp de reerinţă, sistem de coordonate, sistem de reerinţă, vector de poziţie, traiectorie, deplasare, distanţă parcursă, viteză, acceleraţie, perioadă, recvenţă, viteză unghiulară, acceleraţie centripetă în studiul mişcărilor corpurilor. •Argumentareaşidescriereare lativităţii mişcării mecanice. •Identificareaparticularităţilor mişcării rectilinii uniorme şi a mişcării rectilinii uniorm variate. •Interpretareaanaliticăşigra că a legilor mişcărilor mecanice studiate: (x=f 1(t),υx=f 2(t),ax=f 3(t)). •Utilizareanoţiunilor: viteză, acceleraţie şi a legilor mişcărilor mecanice la rezolvarea problemelor în situaţii concrete. •Investigareaexperimentalăa

mişcărilor studiate.

•Relativitateamişcării

mecanice.


– mişcarea rectilinie şi cea curbilinie; uniormă. Legea mişcă- – relativitatea mişcării; rii rectilinii uniorme. – căderea corpurilor în aer şi în •Cinematicamişcării vid (în tubul lui Newton); relative. – mişcarea corpului pe o traiecto•Mişcareauniformva- rie circulară, parabolică; riată. Legea mişcării – stabilirea direcţiei şi sensului viuniorm variate. Mişca- tezei în mişcarea circulară. rea corpurilor pe ver- •Rezolvărideprobleme: ticală. – operaţii cu vectori. Determina•Mişcareacurbilinie. rea proiecţiei vectorului pe axa de Mişcarea circulară uni- coordonate; ormă. Mişcarea corpu- – determinarea poziţiei punctului rilor pe traiectorii pa- material în sistemul de reerinţă, a rabolice. proiecţiei vectorilor vitezei şi deplasării; – aplicarea ormulelor de compunere a deplasărilor şi vitezelor; – stabilirea legii mişcării; – trasarea gracelor coordonatei, al vitezei şi acceleraţiei; – aplicarea ormulelor vitezei, acceleraţiei, a legilor mişcărilor; •Mişcarearectilinie

•Descriereacalitativăşicanti -

•Lucraredelaborator(variantărealăşi/ sau virtuală):

– „Vericarea experimentală a uneia din ormulele caracteristice mişcării rectilinii uniorm accelerate a unui corp”. •Evaluare sumativă.

II. Dinamica •Generalizarearezultatelor

observaţiilor experimentale în ormularea principiilor dinamicii. •Aplicareaprincipiilor(legi lor) mecanicii newtoniene, a legii lui Hooke, a legilor  recării în situaţii concrete.

9

III. Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic •Descriereacalitativăşicantitati - •Energiacinetică.Lucrul •Experimenteşidemonstraţii vă a conceptelor: lucru mecanic, mecanic. Teorema variaţiei (reale şi/sau virtuale):

energie cinetică, energie potenţială, energiei cinetice. Puterea. lucrul orţelor de greutate, de elas- •Lucruldiferitorforţe(lu ticitate, de recare, impuls mecanic, crul orţei de greutate, al moment cinetic, lege a conservării orţei elastice, al orţei de (a energiei, a impulsului mecanic şi recare etc.). momentului cinetic). •Energiapotenţialăgravi•Identicareacondiţiilorîncare taţională. Energia potenenergia, impulsul, momentul cine- ţială elastică. Teorema vatic se conservă. riaţiei energiei mecanice a •Utilizareaformulelormărimi unui sistem de corpuri. lor zice: lucru mecanic, putere şi •Legeaconservăriişi energie mecanică, impuls mecanic, transormării energiei memoment cinetic, a teoremei varia- canice. ţiei impulsului şi a legii conservă- •Impulsulmecanic.Te rii impulsului, a teoremei variaţiei orema variaţiei impulsuenergiei cinetice şi a legii conservă- lui mecanic al unui punct rii energiei mecanice la rezolvarea material. Legea conservării problemelor. impulsului mecanic. Mişcarea reactivă. Ciocniri. •Explicareamişcăriireactiveîn baza legii conservării impulsului. •Momentulcinetical •Investigareaexperimentalăafe - punctului material. Legea nomenelor la studierea cărora se conservării momentului aplică legile de conservare a ener- cinetic. giei mecanice, a impulsului şi momentului cinetic. IV. Elemente de statică •Identicareacondiţiilorîncare •Echilibrulunuirigidaccorpul eectuează o translaţie sau ţionat de orţe concureno rotaţie. te (echilibrul de translaţie). •Stabilireacondiţiilorîncarecor - •Momentulforţei. pul se afă în echilibru de translaţie •Echilibrulunuicorpacsau în echilibru de rotaţie. ţionat de orţe coplanare •Aplicareacondiţiilordeechilibru arbitrare (echilibrul de roîn situaţii concrete. taţie şi de translaţie).

– vericarea legii conservării impulsului în cazul ciocnirii absolut elastice a bilelor; – mişcarea reactivă; – transormarea şi conservarea energiei mecanice.

•Determinareapoziţieicentrului

•Rezolvărideprobleme:

•Centruldegreutate.

•Rezolvărideprobleme:

– utilizarea noţiunilor: lucru mecanic, putere, energie, impuls, moment cinetic, aplicarea legilor conservării energiei, a impulsului mecanic, a momentului cinetic; – studiul transormării energiei mecanice dintr-o ormă în alta şi în energia internă a corpurilor. •Evaluare sumativă.

•Experimenteşidemonstraţii (reale şi/sau virtuale):

– echilibrul corpului acţionat de cîteva orţe; – determinarea poziţiei centrului de greutate al gurilor plane; – exemple de echilibru stabil, instabil şi indierent. – aplicarea condiţiilor de echilibru în cazul olosirii dieritor combinaţii de mecanisme simple; – determinarea poziţiei centrului de greutate al corpurilor . •Evaluare sumativă.

10

•Interacţiuni.Forţe •Experimenteşidemonstraţii(realeşi/ sau virtuale): în natură. •Legiledinamicii. – observarea diverselor tipuri de interac-

Principiul (leţiuni dintre corpuri; gea) inerţiei. Prin- – evidenţierea inerţiei unui corp; cipiul (legea) – studiul acţiunii şi reacţiunii corpurilor; undamental(ă) al (a) – vericarea principiului undamental al dinamicii. dinamicii; •Identicareaparticularităţilor Principiul (legea) ac- – deormări elastice; mişcării rectilinii uniorme şi ţiunii şi reacţiunii. – mişcarea corpurilor sub acţiunea orale mişcării rectilinii uniorm Principiul relativităţii ţelor elastice; variate prin evidenţierea relaţi- în mecanica clasică. – studiul recării. ei cauză–eect. •Forţadeatracţie •Rezolvărideprobleme: •Conştientizareafaptuluică gravitaţională. Miş- – aplicarea legilor dinamicii; toate corpurile din Univers se carea corpurilor ce- – aplicarea legii atracţiei universale; atrag între ele cu orţe care de- reşti. Forţa de greu- – mişcarea corpului sub acţiunea orpind de masele corpurilor şi de tate. Greutatea ţelor de greutate, elastice, a orţelor de distanţa dintre ele. corpurilor. recare; – mişcarea corpurilor sub acţiunea mai •Interpretareaforţeidegreuta - •Forţaelastică. te ca orţă de atracţie univer- •Forţadefrecare. multor orţe pe o supraaţă orizontală sală maniestată în vecinătaşi pe un plan înclinat şi a sistemelor de tea Pămîntului, a acceleraţiei corpuri; gravitaţionale ca intensitate a •Lucrăridelaborator(variantărealăşi/ sau virtuală): cîmpului gravitaţional. – „Vericarea legii lui Hooke şi determi•Investigareaexperimentalăa dependenţei alungirii corpurinarea constantei elastice a unui resort”; lor de orţa deormatoare, a le– „Studiul legilor recării şi determinarea gilor recării la alunecare. coecientului de recare la alunecare”. •Descriereacalitativăşican •Evaluare sumativă. titativă a mişcării corpurilor sub acţiunea mai multor orţe în sisteme de reerinţă inerţiale.

8

de greutate al corpurilor în situaţii •Echilibrulîncîmpulgra concrete. vitaţional. •Explicarealegăturiidintreener gia potenţială şi starea de echilibru mecanic în cîmp gravitaţional.

– aplicarea ormulelor perioadei, rec venţei, vitezei unghiulare şi a acceleraţiei centripete; – mişcarea corpurilor pe traiectorii parabolice.

tativă a mişcării corpurilor pe traiectorii parabolice.

V. Oscilaţii şi unde mecanice •Analizafenomeneloroscilatorii •Mişcareaoscilatorie.

utilizînd mărimile caracteristice mişcării oscilatorii. •Descriereacantitativăaoscila ţiilor pendulelor elastic şi gravitaţional.

Oscilaţii mecanice. Oscilatorul armonic. Pendulul elastic. Pendulul gravitaţional. Legea conservării energi•Investigareaexperimentalăa ei mecanice în mişcarea oscilaţiilor mecanice. oscilatorie. •Analiza,dinpunctdevedere •Compunereaoscila energetic, a oscilaţiilor amortiza- ţiilor. te şi a oscilaţiilor orţate. •Oscilaţiiamortizateşi •Aplicareamărimilorcaracteris - oscilaţii orţate. Rezotice mişcării oscilatorii la rezol- nanţa. varea problemelor. •Undemecanice.Unde •Estimareaconsecinţelorrezo - transversale şi unde lonnanţei. gitudinale. Caracteristi•Descriereamărimilorcaracte - cile undelor. ristice mişcării ondulatorii. Principiul lui Huygens. •Aplicarealegilorreexieişire - Refexia şi reracţia unracţiei undelor mecanice. delor. •Analizacalitativăşicantitati- •Interferenţaundelor vă a enomenului de intererenţă mecanice. şi calitativă, a diracţiei undelor •Difracţiaundelormemecanice, cu precizarea condiţi- canice. ilor de producere ale acestor e- •Elementedeacustică. nomene. Ultrasunete. Inrasunete. •Explicareaproduceriişiefecte - Unde seismice. lor unui seism (nivel calitativ). •Planicareaunorstrategiide

protecţie în raport cu posibilele eecte ale seismelor.


– mişcarea oscilatorie; – oscilaţii amortizate; – oscilaţii orţate; – rezonanţa; – ormarea şi propagarea undelor transversale şi longitudinale; – observarea intererenţei undelor produse pe supraaţa apei; – observarea diracţiei undelor produse pe supraaţa apei. •Rezolvărideprobleme:

– aplicarea mărimilor caracteristice mişcării oscilatorii: elongaţia, viteza, acceleraţia, energia, perioada, recvenţa, aza, pulsaţia pendulului elastic şi a celui gravitaţional; – compunerea a două oscilaţii armonice de aceeaşi direcţie şi pulsaţie; – refexia şi reracţia undelor; – intererenţa undelor. •Lucraredelaborator(variantăre ală şi/sau virtuală) :

– „Studiul pendulului elastic şi determinarea constantei elastice a unui resort”. •Comunicări,referate,cercetărila temele:„Fenomene de rezonanţă”,

„Eecte seismice”.

Evaluare sumativă.

Clasa a XI-a Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate) I. Termodinamica şi Fizica moleculară •Denireaconceptelor:sistemter - •Fenomeneter - •Experimenteşidemonstraţii(realeşi/ sau virtuale): modinamic, starea sistemului ter- modinamice. modinamic, parametri de stare ( T, Sistemul termodi- – transormări simple: izotermă, p,V ). namic. Starea sis- izobară, izocoră; •Explicareafenomenelorlegatede temului termodi- – transormarea adiabată. structura discretă a substanţei. namic. Parametri •Rezolvărideprobleme: – utilizarea mărimilor zice legate de •Descriereamodeluluigazideal. de stare. structura discretă a substanţei; Subcompetenţe

Conţinuturi

11

III. Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic •Descriereacalitativăşicantitati - •Energiacinetică.Lucrul •Experimenteşidemonstraţii vă a conceptelor: lucru mecanic, mecanic. Teorema variaţiei (reale şi/sau virtuale):

energie cinetică, energie potenţială, energiei cinetice. Puterea. lucrul orţelor de greutate, de elas- •Lucruldiferitorforţe(lu ticitate, de recare, impuls mecanic, crul orţei de greutate, al moment cinetic, lege a conservării orţei elastice, al orţei de (a energiei, a impulsului mecanic şi recare etc.). momentului cinetic). •Energiapotenţialăgravi•Identicareacondiţiilorîncare taţională. Energia potenenergia, impulsul, momentul cine- ţială elastică. Teorema vatic se conservă. riaţiei energiei mecanice a •Utilizareaformulelormărimi unui sistem de corpuri. lor zice: lucru mecanic, putere şi •Legeaconservăriişi energie mecanică, impuls mecanic, transormării energiei memoment cinetic, a teoremei varia- canice. ţiei impulsului şi a legii conservă- •Impulsulmecanic.Te rii impulsului, a teoremei variaţiei orema variaţiei impulsuenergiei cinetice şi a legii conservă- lui mecanic al unui punct rii energiei mecanice la rezolvarea material. Legea conservării problemelor. impulsului mecanic. Mişcarea reactivă. Ciocniri. •Explicareamişcăriireactiveîn baza legii conservării impulsului. •Momentulcinetical •Investigareaexperimentalăafe - punctului material. Legea nomenelor la studierea cărora se conservării momentului aplică legile de conservare a ener- cinetic. giei mecanice, a impulsului şi momentului cinetic. IV. Elemente de statică •Identicareacondiţiilorîncare •Echilibrulunuirigidaccorpul eectuează o translaţie sau ţionat de orţe concureno rotaţie. te (echilibrul de translaţie). •Stabilireacondiţiilorîncarecor - •Momentulforţei. pul se afă în echilibru de translaţie •Echilibrulunuicorpacsau în echilibru de rotaţie. ţionat de orţe coplanare •Aplicareacondiţiilordeechilibru arbitrare (echilibrul de roîn situaţii concrete. taţie şi de translaţie).

– vericarea legii conservării impulsului în cazul ciocnirii absolut elastice a bilelor; – mişcarea reactivă; – transormarea şi conservarea energiei mecanice.

•Determinareapoziţieicentrului


•Centruldegreutate.

de greutate al corpurilor în situaţii •Echilibrulîncîmpulgra concrete. vitaţional. •Explicarealegăturiidintreener gia potenţială şi starea de echilibru mecanic în cîmp gravitaţional.


– utilizarea noţiunilor: lucru mecanic, putere, energie, impuls, moment cinetic, aplicarea legilor conservării energiei, a impulsului mecanic, a momentului cinetic; – studiul transormării energiei mecanice dintr-o ormă în alta şi în energia internă a corpurilor. •Evaluare sumativă.

•Experimenteşidemonstraţii (reale şi/sau virtuale):

– echilibrul corpului acţionat de cîteva orţe; – determinarea poziţiei centrului de greutate al gurilor plane; – exemple de echilibru stabil, instabil şi indierent. – aplicarea condiţiilor de echilibru în cazul olosirii dieritor combinaţii de mecanisme simple; – determinarea poziţiei centrului de greutate al corpurilor . •Evaluare sumativă.

V. Oscilaţii şi unde mecanice •Analizafenomeneloroscilatorii •Mişcareaoscilatorie.

utilizînd mărimile caracteristice mişcării oscilatorii. •Descriereacantitativăaoscila ţiilor pendulelor elastic şi gravitaţional.

Oscilaţii mecanice. Oscilatorul armonic. Pendulul elastic. Pendulul gravitaţional. Legea conservării energi•Investigareaexperimentalăa ei mecanice în mişcarea oscilaţiilor mecanice. oscilatorie. •Analiza,dinpunctdevedere •Compunereaoscila energetic, a oscilaţiilor amortiza- ţiilor. te şi a oscilaţiilor orţate. •Oscilaţiiamortizateşi •Aplicareamărimilorcaracteris - oscilaţii orţate. Rezotice mişcării oscilatorii la rezol- nanţa. varea problemelor. •Undemecanice.Unde •Estimareaconsecinţelorrezo - transversale şi unde lonnanţei. gitudinale. Caracteristi•Descriereamărimilorcaracte - cile undelor. ristice mişcării ondulatorii. Principiul lui Huygens. •Aplicarealegilorreexieişire - Refexia şi reracţia unracţiei undelor mecanice. delor. •Analizacalitativăşicantitati- •Interferenţaundelor vă a enomenului de intererenţă mecanice. şi calitativă, a diracţiei undelor •Difracţiaundelormemecanice, cu precizarea condiţi- canice. ilor de producere ale acestor e- •Elementedeacustică. nomene. Ultrasunete. Inrasunete. •Explicareaproduceriişiefecte - Unde seismice. lor unui seism (nivel calitativ). •Planicareaunorstrategiide

protecţie în raport cu posibilele eecte ale seismelor.

•Modelulgazu-

•Descriereasubstanţelorcristaline •Starealichidă. •Experimenteşidemonstraţii(realeşi/ şi amore, a enomenelor superci- Fenomene super- sau virtuale):

ale, a transormărilor de ază.

ciale. Fenomene – existenţa orţei de tensiune super-

de tensiune supercială, tensiunea mecanică, modulul lui Young, coecientul de dilatare termică la rezolvarea problemelor.

termică a lichidelor.

•Utilizareamărimilor:coecientul capilare. Dilatarea cială;

– enomene de supraaţă; enomene capilare; •Stareasolidăa – creşterea cristalelor; curgerea corpusubstanţei. Sub- rilor amore; stanţe cristaline şi – dilatarea solidelor şi lichidelor. •Măsurareaumidităţiiaerului. •Utilizareaînviaţacotidianăafe - substanţe amore. •Rezolvărideprobleme: nomenelor capilare. Deormarea cor- – aplicarea mărimilor: coecientul de •Argumentareacinetico-molecula - purilor solide. Di- tensiune supercială, tensiunea mecară a deormării mecanice şi a dilată- latarea termică a nică, modulul lui Young, coecientul rii termice a solidelor. solidelor. de dilatare termică. •Investigareaexperimentalăaunui •Transformăride •Lucraredelaborator(variantăreală enomen supercial. ază: vaporizare– şi/sau virtuală):

condensare,

12


– aplicarea mărimilor caracteristice mişcării oscilatorii: elongaţia, viteza, acceleraţia, energia, perioada, recvenţa, aza, pulsaţia pendulului elastic şi a celui gravitaţional; – compunerea a două oscilaţii armonice de aceeaşi direcţie şi pulsaţie; – refexia şi reracţia undelor; – intererenţa undelor. •Lucraredelaborator(variantăre ală şi/sau virtuală) :

– „Studiul pendulului elastic şi determinarea constantei elastice a unui resort”. •Comunicări,referate,cercetărila temele:„Fenomene de rezonanţă”,

„Eecte seismice”.

Evaluare sumativă.

Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate) I. Termodinamica şi Fizica moleculară •Denireaconceptelor:sistemter - •Fenomeneter - •Experimenteşidemonstraţii(realeşi/ sau virtuale): modinamic, starea sistemului ter- modinamice. modinamic, parametri de stare ( T, Sistemul termodi- – transormări simple: izotermă, p,V ). namic. Starea sis- izobară, izocoră; •Explicareafenomenelorlegatede temului termodi- – transormarea adiabată. structura discretă a substanţei. namic. Parametri •Rezolvărideprobleme: – utilizarea mărimilor zice legate de •Descriereamodeluluigazideal. de stare. structura discretă a substanţei; Subcompetenţe

Conţinuturi

11

– aplicarea ormulei undamentale a lui ideal. Formula TCM; undamentală a – aplicarea ecuaţiei de stare a gazului teoriei cinetico- ideal; moleculare (TCM) – aplicarea legilor transormărilor izoa gazului ideterme, izobare, izocore. al. Temperatura. •Lucraredelaborator(variantăreală Ecuaţia de sta- şi/sau virtuală): re a gazului ide- – „Studiul unei transormări •Investigareaexperimentalăaunei al. Transormări simple a gazului ideal”. transormări simple a gazului ideal. simple ale gazu- •Rezolvărideprobleme: •Explicareaprincipiuluiîntîialter - lui ideal. Energia – utilizarea principiului I al termodinamodinamicii ca lege de conservare. internă a gazului micii în transormările izotermă, izoideal. Lucrul în bară, izocoră, adiabatică. •Utilizarea:ecuaţieicaloricede stare a gazului ideal, a ecuaţiei ca- termodinamică. •Comunicări,referatelatema: „Aplilorimetrice, a principiului I al ter- Cantitatea de căl- carea motoarelor termice şi impactul modinamicii pentru transormările dură. Coecienţi acestora asupra mediului ambiant”. izotermă, izocoră, izobară, adiabati- calorici. că la rezolvarea problemelor. •Principiulîntîi •Descriereaprincipiuluidefuncţi - al termodinamionare a motoarelor termice şi maşi- cii. Transormarea nilor rigorice. adiabatică. Prin•Identicareaşianalizaprobleme - cipiul al doilea al lor ecologice, cauzate de utilizarea termodinamicii maşinilor termice. (nivel calitativ). •Motoaretermi ce. Maşini rigorice. Poluarea mediului ambiant. structura discretă a substanţei, a ormulei undamentale a teoriei cinetico-moleculare a gazului ideal, a ecuaţiei de stare a gazului ideal la rezolvarea problemelor. •Identicareadomeniilordeapli care în viaţă şi în tehnică a transormărilor simple în gaze.

– mişcarea oscilatorie; – oscilaţii amortizate; – oscilaţii orţate; – rezonanţa; – ormarea şi propagarea undelor transversale şi longitudinale; – observarea intererenţei undelor produse pe supraaţa apei; – observarea diracţiei undelor produse pe supraaţa apei.

Clasa a XI-a

10

•Utilizareamărimilorlegatede


– „Studiul unui enomen supercial”.

•Estimareadilatăriitermi - topire–solidicare, subli- – „Determinarea căldurii latente speci-

ce în situaţii concrete.

mare–desublimare. Umiditatea aerului.

ce de topire a unei substanţe”.

•Experimentşidemonstraţii(realşi/sau virtual):

– vaporizarea unui lichid; – amiliarizarea cu construcţia şi utilizarea aparatelor pentru măsurarea umidităţii aerului. Măsurarea umidităţii aerului.

•Comunicări,referate,cercetărilateme le: „Studiul lichidelor. Studiul solidelor.

Transormări de ază”. •Evaluare sumativă.

ELECTRODINAMICA II. Electrostatica •Explicareacomportării •Cîmpulelectricşica - Recapitularea şi sistematizarea cunoşconductorilor şi dielectrici- racteristicile lui. tinţelor la tema: „Cîmpul electric şi calor în cîmp electric. •Interacţiuneasarcini - racteristicile lui”. •Aplicareamărimilorca - lor electrice într-un me- •Experimenteşidemonstraţii(realeşi/ racteristice cîmpului elec- diu. Permeabilitatea di- sau virtuale): tric, a legii lui Coulomb şi electrică (permitivitate) – electrizarea corpurilor; a principiului superpoziţiei a mediului. Intensitatea – liniile de orţă ale cîmpului electrostatic; cîmpurilor în situaţii con- cîmpului electrostatic în- – inducţia electrostatică; crete. tr-un mediu. – acţiunea cîmpului electric asupra con•Argumentareacaracteru - •Lucrulcîmpuluielectric ductorilor şi dielectricilor. lui conservativ al cîmpului la deplasarea unei sarcini •Rezolvărideprobleme: electrostatic. punctiorme. Energia po- – aplicarea mărimilor caracteristice •Aplicareaformulelorca - tenţială în cîmpul elec- cîmpului electric; pacităţii condensatorului trostatic omogen. – aplicarea legii lui Coulomb; plan, capacităţilor echiva- •Potenţialulelectric.Di - – calculul intensităţii, potenţialului, lente ale grupărilor conden- erenţa de potenţial. energiei cîmpului electric; satoarelor la rezolvarea pro- Tensiunea electrică. – reprezentarea gracă a cîmpului elec•Conductorişidielec - trostatic; blemelor. •Investigareaexperimenta - trici în cîmp electrostatic. – calculul capacităţii electrice a condenlă a condensatoarelor. •Capacitateaelectrică. satoarelor plane; Condensatorul. – gruparea condensatoarelor; •Relatareadespreunele aplicaţii ale conductorilor, Capacitatea electrică a – calculul capacităţii electrice a grupăridielectricilor şi condensa- condensatorului plan. lor condensatoarelor; toarelor în viaţa cotidiană. Gruparea condensatoa- – calculul energiei cîmpului electrostarelor. Energia cîmpului tic al condensatorului. electric. •Evaluare sumativă. III. Electrocinetica. Curentul electric în dierite medii •AplicarealegilorluiOhm •Curentelectricşicircu- Recapitularea şi sistematizarea cunoşpentru o porţiune de circuit ite de curent continuu. tinţelor la tema: „Curentul electric staşi pentru circuitul întreg ţionar”. 13

– aplicarea ormulei undamentale a lui ideal. Formula TCM; undamentală a – aplicarea ecuaţiei de stare a gazului teoriei cinetico- ideal; moleculare (TCM) – aplicarea legilor transormărilor izoa gazului ideterme, izobare, izocore. al. Temperatura. •Lucraredelaborator(variantăreală Ecuaţia de sta- şi/sau virtuală): re a gazului ide- – „Studiul unei transormări •Investigareaexperimentalăaunei al. Transormări simple a gazului ideal”. transormări simple a gazului ideal. simple ale gazu- •Rezolvărideprobleme: •Explicareaprincipiuluiîntîialter - lui ideal. Energia – utilizarea principiului I al termodinamodinamicii ca lege de conservare. internă a gazului micii în transormările izotermă, izoideal. Lucrul în bară, izocoră, adiabatică. •Utilizarea:ecuaţieicaloricede stare a gazului ideal, a ecuaţiei ca- termodinamică. •Comunicări,referatelatema: „Aplilorimetrice, a principiului I al ter- Cantitatea de căl- carea motoarelor termice şi impactul modinamicii pentru transormările dură. Coecienţi acestora asupra mediului ambiant”. izotermă, izocoră, izobară, adiabati- calorici. că la rezolvarea problemelor. •Principiulîntîi •Descriereaprincipiuluidefuncţi - al termodinamionare a motoarelor termice şi maşi- cii. Transormarea nilor rigorice. adiabatică. Prin•Identicareaşianalizaprobleme - cipiul al doilea al lor ecologice, cauzate de utilizarea termodinamicii maşinilor termice. (nivel calitativ). •Motoaretermi ce. Maşini rigorice. Poluarea mediului ambiant. •Utilizareamărimilorlegatede

structura discretă a substanţei, a ormulei undamentale a teoriei cinetico-moleculare a gazului ideal, a ecuaţiei de stare a gazului ideal la rezolvarea problemelor. •Identicareadomeniilordeapli care în viaţă şi în tehnică a transormărilor simple în gaze.

•Modelulgazu-

•Descriereasubstanţelorcristaline •Starealichidă. •Experimenteşidemonstraţii(realeşi/ şi amore, a enomenelor superci- Fenomene super- sau virtuale):

ale, a transormărilor de ază.

ciale. Fenomene – existenţa orţei de tensiune super-

de tensiune supercială, tensiunea mecanică, modulul lui Young, coecientul de dilatare termică la rezolvarea problemelor.

termică a lichidelor.

•Utilizareamărimilor:coecientul capilare. Dilatarea cială;

– enomene de supraaţă; enomene capilare; •Stareasolidăa – creşterea cristalelor; curgerea corpusubstanţei. Sub- rilor amore; stanţe cristaline şi – dilatarea solidelor şi lichidelor. •Măsurareaumidităţiiaerului. •Utilizareaînviaţacotidianăafe - substanţe amore. •Rezolvărideprobleme: nomenelor capilare. Deormarea cor- – aplicarea mărimilor: coecientul de •Argumentareacinetico-molecula - purilor solide. Di- tensiune supercială, tensiunea mecară a deormării mecanice şi a dilată- latarea termică a nică, modulul lui Young, coecientul rii termice a solidelor. solidelor. de dilatare termică. •Investigareaexperimentalăaunui •Transformăride •Lucraredelaborator(variantăreală enomen supercial. ază: vaporizare– şi/sau virtuală):

condensare,

– „Studiul unui enomen supercial”.

12

(simplu), a legii lui Joule, a ormulelor lucrului, a puterii curentului electric şi randamentului la rezolvarea problemelor. •Investigareaexperimentalăa

unei surse de curent electric.

•Enunţareaaplicaţiilorefectelor

curentului electric şi descrierea principiilor de uncţionare a aparatelor electrocasnice. •Analizadependenţeirezistivi tăţii de temperatură a dieritor substanţe şi a enomenului supraconductibilitate. •Explicareaconducţieielectrice

în semiconductoare (calitativ). •Descriereaprincipiuluide

uncţionare a diodei semiconductoare şi a tranzistorului.

•Explicareaconducţieielectri-

ce în metale, semiconductoare, electroliţi, gaze şi în tuburi cu raze catodice.

•Identicareaaplicaţiilorcuren -

tului electric în dierite medii în viaţa cotidiană.

•Intensitateacurentu -


lui. Tensiunea electrică. – calculul circuitelor electrice; Tensiunea electromotoa- – determinarea sarcinii electrice elere. Legea lui Ohm pen- mentare; tru o porţiune de circuit – aplicarea legilor lui Faraday; ără generator de curent. – mişcarea purtătorilor de sarcină Gruparea conductoare- electrică liberi în dierite medii. lor. Lucrul şi puterea cu- •Experimenteşidemonstraţii(reale şi/sau virtuale): rentului electric. •LegealuiOhmpentru – principiul de uncţionare a diodei un circuit întreg (simplu). semiconductoare; – principiul de uncţionare a tran•Curentulelectricîn metale. zistorului; Supraconductibilitatea. – curentul electric în electroliţi; •Curentulelectricînse - – ionizarea gazelor; miconductoare. Aplicaţii – tipuri de descărcări în gaze; ale semiconductoarelor. – tuburi cu raze catodice. •Curentulelectricîn •Lucrăridelaborator : electroliţi. Legile elec- – „Determinarea rezistenţei interioatrolizei. Aplicaţii practi- re şi a TEM a unei surse de curent” ce ale electrolizei. – „Determinarea rezistivităţii unui conductor”. •Curentulelectricîn gaze. Plasma. Aplicaţii. •Comunicări,referate,proiecte la •Curentulelectricîn tema: „Aplicaţiile curentului electric tuburi cu raze catodice. în dierite medii în viaţa cotidiană”. •Evaluare sumativă. Aplicaţii. Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate)

Conţinuturi I. Electromagnetismul

•Investigareaexperimentalăaac - •Cîmpulmagnetical •Experimente şidemonstraţii (reale ţiunii cîmpului magnetic asupra curentului electric. In- şi/sau virtuale):

curentului electric.

ducţia magnetică.

– spectrul cîmpului magnetic al unui

•Descriereamişcăriipurtătorilor •Mişcareapurtători- magnet permanent, al unui conduc-

de sarcină electrică în cîmp mag- lor de sarcină electri- tor rectiliniu, al unui solenoid şi al netic (şi electric). că în cîmp magnetic unei spire parcurse de curent; •Explicareacalitativăaprincipiu - omogen. Permeabilita- – acţiunea cîmpului magnetic asului de uncţionare a acceleratoare- tea magnetică a mediu- pra conductorilor parcurşi de curent lor de particule elementare. lui. Paramagnetici şi electric; •Descriereafenomenuluideinduc- diamagnetici. Aplicaţii. – provocarea enomenului de inducţie electromagnetică şi autoinducţie. •Fluxulmagnetic.In- ţie electromagnetică şi de autoin•Aplicarealegiiinducţieielectro - ducţia electromagne- ducţie; magnetice şi a regulii lui Lenz, a tică. Legea lui Faraday. – ilustrarea regulii lui Lenz şi stabilimărimilor inductanţă, enerRegula lui Lenz. rea sensului curentului de inducţie. 14

ce în situaţii concrete.

mare–desublimare. Umiditatea aerului.

ce de topire a unei substanţe”.

•Experimentşidemonstraţii(realşi/sau virtual):

– vaporizarea unui lichid; – amiliarizarea cu construcţia şi utilizarea aparatelor pentru măsurarea umidităţii aerului. Măsurarea umidităţii aerului.

•Comunicări,referate,cercetărilateme le: „Studiul lichidelor. Studiul solidelor.

Transormări de ază”. •Evaluare sumativă.

ELECTRODINAMICA II. Electrostatica •Explicareacomportării •Cîmpulelectricşica - Recapitularea şi sistematizarea cunoşconductorilor şi dielectrici- racteristicile lui. tinţelor la tema: „Cîmpul electric şi calor în cîmp electric. •Interacţiuneasarcini - racteristicile lui”. •Aplicareamărimilorca - lor electrice într-un me- •Experimenteşidemonstraţii(realeşi/ racteristice cîmpului elec- diu. Permeabilitatea di- sau virtuale): tric, a legii lui Coulomb şi electrică (permitivitate) – electrizarea corpurilor; a principiului superpoziţiei a mediului. Intensitatea – liniile de orţă ale cîmpului electrostatic; cîmpurilor în situaţii con- cîmpului electrostatic în- – inducţia electrostatică; crete. tr-un mediu. – acţiunea cîmpului electric asupra con•Argumentareacaracteru - •Lucrulcîmpuluielectric ductorilor şi dielectricilor. lui conservativ al cîmpului la deplasarea unei sarcini •Rezolvărideprobleme: electrostatic. punctiorme. Energia po- – aplicarea mărimilor caracteristice •Aplicareaformulelorca - tenţială în cîmpul elec- cîmpului electric; pacităţii condensatorului trostatic omogen. – aplicarea legii lui Coulomb; plan, capacităţilor echiva- •Potenţialulelectric.Di - – calculul intensităţii, potenţialului, lente ale grupărilor conden- erenţa de potenţial. energiei cîmpului electric; satoarelor la rezolvarea pro- Tensiunea electrică. – reprezentarea gracă a cîmpului elec•Conductorişidielec - trostatic; blemelor. •Investigareaexperimenta - trici în cîmp electrostatic. – calculul capacităţii electrice a condenlă a condensatoarelor. •Capacitateaelectrică. satoarelor plane; Condensatorul. – gruparea condensatoarelor; •Relatareadespreunele aplicaţii ale conductorilor, Capacitatea electrică a – calculul capacităţii electrice a grupăridielectricilor şi condensa- condensatorului plan. lor condensatoarelor; toarelor în viaţa cotidiană. Gruparea condensatoa- – calculul energiei cîmpului electrostarelor. Energia cîmpului tic al condensatorului. electric. •Evaluare sumativă. III. Electrocinetica. Curentul electric în dierite medii •AplicarealegilorluiOhm •Curentelectricşicircu- Recapitularea şi sistematizarea cunoşpentru o porţiune de circuit ite de curent continuu. tinţelor la tema: „Curentul electric staşi pentru circuitul întreg ţionar”. 13

Clasa a XII-a Subcompetenţe

•Estimareadilatăriitermi - topire–solidicare, subli- – „Determinarea căldurii latente speci-

gia cîmpului magnetic în situaţii •Aplicaţiipracticeale •Rezolvărideprobleme: concrete. inducţiei electromag- – calculul inducţiei magnetice, al orţei Ampere, al orţei Lorentz, al •Identicareadomeniilordeapli - netice. caţie practică a interacţiunilor •Fenomenuldeauto - fuxului magnetic; magnetice, proprietăţilor magne- inducţie. Inductanţa – aplicarea legii inducţiei electrotice ale substanţelor şi inducţiei circuitului electric. magnetice, calculul inductanţei şi al electromagnetice. energiei cîmpului magnetic. •Energiacîmpului •Explicareaprincipiuluidefunc - magnetic. •Comunicări,referate,cercetărila ţionare a aparatelor de măsurat tema: „Cîmpul magnetic. Inducţia electrice. electromagnetică”. •Lucraredelaborator(variantăreală şi/sau virtuală):

– „Studiul acţiunii cîmpului magnetic asupra curentului”. •Evaluare sumativă. II. Curentul electric alternativ •Descriereamodalităţilordege - •Curentulelectrical - •Experimente şidemonstraţii (reale nerare a t. e. m. alternative. ternativ. Mărimi ca- şi/sau virtuale): – generarea curentului elec•Rezolvareaproblemelorcuapli - racteristice. carea mărimilor caracteristice •Circuitedecurent tric alternativ; curentului alternativ: intensitatea electric alternativ. Cir- – utilizarea oscilograului pentru vicurentului şi tensiunea instanta- cuite de curent alter- zualizareadefazajuluidintreintensi nee, recvenţa, perioada, pulsaţia, nativ cu rezistor, bo- tatea curentului şi tensiune; şi a enomenului de rezonanţă; faza,defazajul,valoareaefectivăabină şi condensator tensiunii şi intensităţii curentului; (RLC) legate în serie. – construcţia şi principiul de uncţirezistenţa activă, reactanţa induc- •Putereacurentului onare a transormatorului. tivă, reactanţa capacitivă, impe- electric alternativ. •Rezolvărideprobleme: danţa; puterea activă, puterea re- •Producereaenergiei – calculul mărimilor caracteristice activă, actorul de putere. electrice.Generato- curentului alternativ; •Investigareaexperimentalăare - rul de curent electric – studiul circuitelor RLC, serie; zonanţei tensiunilor. alternativ. Transor- Modelarea uncţionării unui redresor •Explicareaprincipiuluidefunc - matorul. Transportul de curent electric alternativ. ţionare a transormatorului. energiei electrice la •Comunicări,referate,cercetărila •Analizaproblemelortransportului distanţe mari. tema: „Curentul electric alternativ”. energiei electrice la distanţe mari. •Evaluare sumativă. III. Oscilaţii şi unde electromagnetice •Descrierea,dinpunctdevedere •Oscilaţiielectromag - •Experimente şidemonstraţii (reale energetic, a oscilaţiilor libere în netice libere şi orţate. şi/sau virtuale): circuitul oscilant. Circuitul oscilant. – studiul proprietăţilor undelor elec•Stabilireaanalogieidintreosci - •Analogiadintreos- tromagnetice; laţiile electromagnetice şi oscilaţi- cilaţiile electromagne- – studiul intererenţei şi diracţiei ile mecanice. tice şi oscilaţiile me- luminii. •Descriereacalitativăaproducerii canice. •Rezolvărideprobleme: cîmpului electromagnetic şi pro- •Cîmpulelectromag - – calculul parametrilor circuitelor pagării undei electromagnetice. netic. oscilante; 15

(simplu), a legii lui Joule, a ormulelor lucrului, a puterii curentului electric şi randamentului la rezolvarea problemelor. •Investigareaexperimentalăa

unei surse de curent electric.

•Enunţareaaplicaţiilorefectelor

curentului electric şi descrierea principiilor de uncţionare a aparatelor electrocasnice. •Analizadependenţeirezistivi tăţii de temperatură a dieritor substanţe şi a enomenului supraconductibilitate. •Explicareaconducţieielectrice

în semiconductoare (calitativ). •Descriereaprincipiuluide

uncţionare a diodei semiconductoare şi a tranzistorului.

•Explicareaconducţieielectri-

ce în metale, semiconductoare, electroliţi, gaze şi în tuburi cu raze catodice.

•Identicareaaplicaţiilorcuren -

tului electric în dierite medii în viaţa cotidiană.

•Intensitateacurentu -


lui. Tensiunea electrică. – calculul circuitelor electrice; Tensiunea electromotoa- – determinarea sarcinii electrice elere. Legea lui Ohm pen- mentare; tru o porţiune de circuit – aplicarea legilor lui Faraday; ără generator de curent. – mişcarea purtătorilor de sarcină Gruparea conductoare- electrică liberi în dierite medii. lor. Lucrul şi puterea cu- •Experimenteşidemonstraţii(reale şi/sau virtuale): rentului electric. •LegealuiOhmpentru – principiul de uncţionare a diodei un circuit întreg (simplu). semiconductoare; – principiul de uncţionare a tran•Curentulelectricîn metale. zistorului; Supraconductibilitatea. – curentul electric în electroliţi; •Curentulelectricînse - – ionizarea gazelor; miconductoare. Aplicaţii – tipuri de descărcări în gaze; ale semiconductoarelor. – tuburi cu raze catodice. •Curentulelectricîn •Lucrăridelaborator : electroliţi. Legile elec- – „Determinarea rezistenţei interioatrolizei. Aplicaţii practi- re şi a TEM a unei surse de curent” ce ale electrolizei. – „Determinarea rezistivităţii unui conductor”. •Curentulelectricîn gaze. Plasma. Aplicaţii. •Comunicări,referate,proiecte la •Curentulelectricîn tema: „Aplicaţiile curentului electric tuburi cu raze catodice. în dierite medii în viaţa cotidiană”. •Evaluare sumativă. Aplicaţii.


Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate)


•Investigareaexperimentalăaac - •Cîmpulmagnetical •Experimente şidemonstraţii (reale ţiunii cîmpului magnetic asupra curentului electric. In- şi/sau virtuale):

curentului electric.

ducţia magnetică.

– spectrul cîmpului magnetic al unui

•Descriereamişcăriipurtătorilor •Mişcareapurtători- magnet permanent, al unui conduc-

de sarcină electrică în cîmp mag- lor de sarcină electri- tor rectiliniu, al unui solenoid şi al netic (şi electric). că în cîmp magnetic unei spire parcurse de curent; •Explicareacalitativăaprincipiu - omogen. Permeabilita- – acţiunea cîmpului magnetic asului de uncţionare a acceleratoare- tea magnetică a mediu- pra conductorilor parcurşi de curent lor de particule elementare. lui. Paramagnetici şi electric; •Descriereafenomenuluideinduc- diamagnetici. Aplicaţii. – provocarea enomenului de inducţie electromagnetică şi autoinducţie. •Fluxulmagnetic.In- ţie electromagnetică şi de autoin•Aplicarealegiiinducţieielectro - ducţia electromagne- ducţie; magnetice şi a regulii lui Lenz, a tică. Legea lui Faraday. – ilustrarea regulii lui Lenz şi stabilimărimilor inductanţă, enerRegula lui Lenz. rea sensului curentului de inducţie.

gia cîmpului magnetic în situaţii •Aplicaţiipracticeale •Rezolvărideprobleme: concrete. inducţiei electromag- – calculul inducţiei magnetice, al orţei Ampere, al orţei Lorentz, al •Identicareadomeniilordeapli - netice. caţie practică a interacţiunilor •Fenomenuldeauto - fuxului magnetic; magnetice, proprietăţilor magne- inducţie. Inductanţa – aplicarea legii inducţiei electrotice ale substanţelor şi inducţiei circuitului electric. magnetice, calculul inductanţei şi al electromagnetice. energiei cîmpului magnetic. •Energiacîmpului •Explicareaprincipiuluidefunc - magnetic. •Comunicări,referate,cercetărila ţionare a aparatelor de măsurat tema: „Cîmpul magnetic. Inducţia electrice. electromagnetică”. •Lucraredelaborator(variantăreală şi/sau virtuală):

– „Studiul acţiunii cîmpului magnetic asupra curentului”. •Evaluare sumativă. II. Curentul electric alternativ •Descriereamodalităţilordege - •Curentulelectrical - •Experimente şidemonstraţii (reale nerare a t. e. m. alternative. ternativ. Mărimi ca- şi/sau virtuale): – generarea curentului elec•Rezolvareaproblemelorcuapli - racteristice. carea mărimilor caracteristice •Circuitedecurent tric alternativ; curentului alternativ: intensitatea electric alternativ. Cir- – utilizarea oscilograului pentru vicurentului şi tensiunea instanta- cuite de curent alter- zualizareadefazajuluidintreintensi nee, recvenţa, perioada, pulsaţia, nativ cu rezistor, bo- tatea curentului şi tensiune; şi a enomenului de rezonanţă; faza,defazajul,valoareaefectivăabină şi condensator tensiunii şi intensităţii curentului; (RLC) legate în serie. – construcţia şi principiul de uncţirezistenţa activă, reactanţa induc- •Putereacurentului onare a transormatorului. tivă, reactanţa capacitivă, impe- electric alternativ. •Rezolvărideprobleme: danţa; puterea activă, puterea re- •Producereaenergiei – calculul mărimilor caracteristice activă, actorul de putere. electrice.Generato- curentului alternativ; •Investigareaexperimentalăare - rul de curent electric – studiul circuitelor RLC, serie; zonanţei tensiunilor. alternativ. Transor- Modelarea uncţionării unui redresor •Explicareaprincipiuluidefunc - matorul. Transportul de curent electric alternativ. ţionare a transormatorului. energiei electrice la •Comunicări,referate,cercetărila •Analizaproblemelortransportului distanţe mari. tema: „Curentul electric alternativ”. energiei electrice la distanţe mari. •Evaluare sumativă. III. Oscilaţii şi unde electromagnetice •Descrierea,dinpunctdevedere •Oscilaţiielectromag - •Experimente şidemonstraţii (reale energetic, a oscilaţiilor libere în netice libere şi orţate. şi/sau virtuale): circuitul oscilant. Circuitul oscilant. – studiul proprietăţilor undelor elec•Stabilireaanalogieidintreosci - •Analogiadintreos- tromagnetice; laţiile electromagnetice şi oscilaţi- cilaţiile electromagne- – studiul intererenţei şi diracţiei ile mecanice. tice şi oscilaţiile me- luminii. •Descriereacalitativăaproducerii canice. •Rezolvărideprobleme: cîmpului electromagnetic şi pro- •Cîmpulelectromag - – calculul parametrilor circuitelor pagării undei electromagnetice. netic. oscilante;

14

15

•Utilizarearelaţiilordintremărimilecaracte - •Undeelectromag - – studiul intererenţei;

ristice undei electro-magnetice la rezolvarea unor probleme simple.

netice. Clasicarea – studiul diracţiei; undelor electromag- – aplicarea ormulelor din •Identicareaunordomeniideaplicaţiiştiin - netice. Tipuri de ra- otometrie. ţice şi tehnice ale undelor electromagnetice. diaţii. Proprietăţile •Lucraredelaborator(va •Explicareacalitativăaprincipiilordefuncţiona - undelor electromag- riantă reală şi/sau virture a unor aparate şi dispozitive de uz cotidian (ra- netice. Principiile ală): dioul, televizorul, cuptorul cu microunde etc.). radiocomunicaţiei. – „Determinarea lungimii •Estimareaacţiuniibiologiceaundelorelec - Radiolocaţia. deundăaluminiicuajutromagnetice şi aplicarea unor măsuri de pro- •Undeoptice. torul reţelei de diracţie”. •Interferenţaşidi - •Comunicări,referate, tecţie a mediului şi a propriei persoane. •Utilizareaconceptelorcecaracterizeazăin - racţia luminii. Dis- cercetărilatema: „Oscitererenţa, diracţia şi polarizarea luminii. pozitivul Young. laţii şi unde electromag•Investigareaexperimentalăaluminiicuaju - Inelele lui Newton. netice”. torul reţelelor de diracţie. Intererometru. Re- •Evaluare sumativă. •Descriereafenomenelordeinterferenţă,di - ţeaua de diracţie. racţie şi polarizare a luminii întîlnite în natu- Împrăştierea luminii. ră şi tehnică. Polarizarea luminii. FIZICA MODERNĂ IV. Elemente de teorie a relativităţii restrînse •EnunţareapostulatelorluiEinstein. •PostulateleluiEin - •Rezolvărideprobleme: •Identicareacaracteruluiabsolutaltimpu - stein şi conrmarea – aplicarea ormulelor din lui şi spaţiului la ormularea legilor mecanicii lor experimentală. cinematica relativistă şi newtoniene. •Elementedecine - a relaţiei dintre masă şi •Interpretareaformulelorpentruintervale - matică şi dinamică energie. le de timp şi lungime şi explicarea relativităţii relativistă. •Comunicări,referate, acestor mărimi. •Compunereavite - cercetărilatema: „Elemente de teorie a relativi•Descriereaunormişcăricuutilizareaelemen - zelor. telor de cinematică şi dinamică relativistă. •Principiulfunda - tăţii restrînse”. mental al dinamicii. •Evaluare sumativă. •Aplicareadependenţeimaseidevitezăşia legăturii dintre masă şi energie la rezolvarea •Relaţiadintremasă problemelor. şi energie. V. Elemente de fz ică cuantică •Explicareaefectuluifotoelectricextern,a

esenţei ipotezei lui Planck despre cuanta de energie, a esenţei ipotezei lui de Broglie.

•Aplicareaformulelorenergiei,maseişiim -

•Efectulfotoelectric •Experimente (demonextern. straţii): •Cuantădeenergie. – eectul otoelectric extern;

Fotonul. Presiunea pulsului otonului, a legilor eectului otoelec- luminii. tric, a ecuaţiei lui Einstein pentru otoeect, la •Proprietăţileondu rezolvarea problemelor. latorii ale materiei. •Identicareadomeniilordeaplicareaefectu - Ipoteza lui de Brolui otoelectric. glie. Diracţia elec•Modelareadifracţieielectronilorpecristale tronilor. Microsco(calitativ), descrierea principiului uncţionării pul electronic. microscopului electronic (aspecte generale). •Dualismulundă– corpuscul. 16

– uncţionarea celulei otoelectrice. •Rezolvărideprobleme : – eectul otoelectric; – calculul energiei, al masei şi impulsului otonului. •Comunicări,referate, cercetărilatema: „Ele-

mente de zică cuantică”. •Evaluare sumativă.

VI. Elemente de fzică a atomului •Analizafenomenelorîncaresemani - •Fenomeneşiexperi -

estă structura compusă a atomului şi mente în care se maniargumentarea viabilităţii modelului pla- estă structura compusă netar al atomului. a atomului. Experienţa lui Rutherord. Modelul •Interpretareaîncadrulmodelului Bohr a spectrelor atomice ale hidroge- planetar al atomului. nului. •PostulateleluiBohr. Modelul cuantic al ato•Investigareaexperimentalăaunor spectre de emisie/absorbţie (spectre mului de hidrogen. continue, de bandă, de linii). •Tipuridespectre. •Descriereafenomenuluidetranziţie •Emisiaspontanăşiin cuantică, a eectului LASER şi identi- dusă. Eectul LASER şi carea unor domenii de utilizare a lase- aplicaţii în diverse dorului. menii. •Protecţiapersonalăşicolectivăîndi verse activităţi cu utilizarea laserului.

•Experimente şidemonstraţii (reale şi/sau virtuale):

– schema experienţei lui Rutherord; – schema nivelelor de energie a atomului de hidrogen; – construcţia şi uncţionarea laserului; – studiul calitativ al legităţilor spectrale în spectrul atomului de hidrogen; – observarea diverselor tipuri de spectre. •Rezolvărideprobleme:

– utilizarea modelului cuanticat al atomului. •Comunicări,referate,cercetărilatema: „Fizica atomului”. •Evaluare sumativă.

VII. Elemente de fzică a nucleului atomic. Particule elementare •Caracterizareadiferitornucleeatomice •Fenomeneşiinteracţi - •Experimente şidemonstraţii (reale şi/sau virtuale): utilizînd proprietăţile generale ale aces- uni nucleare:

tora: structură, dimensiuni, masă, sarcină electrică. •Calculareaenergieidelegăturăşide terminarea stabilităţii unor nuclee atomice. •Explicareaproceselordedezintegra re α, β, γ. •Aplicarealegiidezintegrăriiradioacti ve la rezolvarea problemelor.

– Energia de legătură. – Radioactivitatea. – Legea dezintegrării radioactive. – Reacţii nucleare. Legi de conservare în reacţii nucleare. – Fisiunea şi uziunea nucleelor. Reactorul nu•Descriereaprincipiuluidefuncţionare clear. a reactorului nuclear şi estimarea posi- •Modelulmodernal bilelor eecte ale accidentelor nucleare. nucleului atomic. •Identicareaefectelorbiologiceale •Detectorideradia radiaţiilor ionizante, a unor dispoziti- ţii ionizante. Protecţia ve utilizate pentru detecţia şi măsurarea contra radiaţiilor. radiaţiilor şi cunoaşterea regulilor de •Acceleratoaredepar protecţie. ticule elementare. •Caracterizareaunorparticuleelemen- •Elementedezicăa tare (electronul etc.) utilizînd proprie- particulelor elementare. tăţile acestora (masa de repaus, timpul •Interacţiunifunda mediu de viaţă, sarcina electrică etc). mentale şi modelul unicat al materiei. 17

– înregistrarea radiaţiilor cu ajutoruldetectorilor;

– schema acceleratorului de particule încărcate electric. •Rezolvărideprobleme:

– determinarea caracteristicilor nucleului atomic; – aplicarea legii dezintegrării radioactive; – analiza reacţiilor nucleare; – calculul energiei în dierite reacţii nucleare. •Lucraredelaborator(vari antă reală/virtuală):

– „Studiul urmelor particulelor elementare încărcate”. •Comunicări,referatela tema: „Fizica nucleului ato-

mic. Energetica nucleară şi termonucleară. Particule elementare”. •Evaluare sumativă.

VI. Elemente de fzică a atomului

•Utilizarearelaţiilordintremărimilecaracte - •Undeelectromag - – studiul intererenţei;

ristice undei electro-magnetice la rezolvarea unor probleme simple.

netice. Clasicarea – studiul diracţiei; undelor electromag- – aplicarea ormulelor din •Identicareaunordomeniideaplicaţiiştiin - netice. Tipuri de ra- otometrie. ţice şi tehnice ale undelor electromagnetice. diaţii. Proprietăţile •Lucraredelaborator(va •Explicareacalitativăaprincipiilordefuncţiona - undelor electromag- riantă reală şi/sau virture a unor aparate şi dispozitive de uz cotidian (ra- netice. Principiile ală): dioul, televizorul, cuptorul cu microunde etc.). radiocomunicaţiei. – „Determinarea lungimii •Estimareaacţiuniibiologiceaundelorelec - Radiolocaţia. deundăaluminiicuajutromagnetice şi aplicarea unor măsuri de pro- •Undeoptice. torul reţelei de diracţie”. •Interferenţaşidi - •Comunicări,referate, tecţie a mediului şi a propriei persoane. •Utilizareaconceptelorcecaracterizeazăin - racţia luminii. Dis- cercetărilatema: „Oscitererenţa, diracţia şi polarizarea luminii. pozitivul Young. laţii şi unde electromag•Investigareaexperimentalăaluminiicuaju - Inelele lui Newton. netice”. torul reţelelor de diracţie. Intererometru. Re- •Evaluare sumativă. •Descriereafenomenelordeinterferenţă,di - ţeaua de diracţie. racţie şi polarizare a luminii întîlnite în natu- Împrăştierea luminii. ră şi tehnică. Polarizarea luminii. FIZICA MODERNĂ IV. Elemente de teorie a relativităţii restrînse •EnunţareapostulatelorluiEinstein. •PostulateleluiEin - •Rezolvărideprobleme: •Identicareacaracteruluiabsolutaltimpu - stein şi conrmarea – aplicarea ormulelor din lui şi spaţiului la ormularea legilor mecanicii lor experimentală. cinematica relativistă şi newtoniene. •Elementedecine - a relaţiei dintre masă şi •Interpretareaformulelorpentruintervale - matică şi dinamică energie. le de timp şi lungime şi explicarea relativităţii relativistă. •Comunicări,referate, acestor mărimi. •Compunereavite - cercetărilatema: „Elemente de teorie a relativi•Descriereaunormişcăricuutilizareaelemen - zelor. telor de cinematică şi dinamică relativistă. •Principiulfunda - tăţii restrînse”. mental al dinamicii. •Evaluare sumativă. •Aplicareadependenţeimaseidevitezăşia legăturii dintre masă şi energie la rezolvarea •Relaţiadintremasă problemelor. şi energie. V. Elemente de fz ică cuantică •Explicareaefectuluifotoelectricextern,a

esenţei ipotezei lui Planck despre cuanta de energie, a esenţei ipotezei lui de Broglie.

•Aplicareaformulelorenergiei,maseişiim -

•Efectulfotoelectric •Experimente (demonextern. straţii): •Cuantădeenergie. – eectul otoelectric extern;

Fotonul. Presiunea pulsului otonului, a legilor eectului otoelec- luminii. tric, a ecuaţiei lui Einstein pentru otoeect, la •Proprietăţileondu rezolvarea problemelor. latorii ale materiei. •Identicareadomeniilordeaplicareaefectu - Ipoteza lui de Brolui otoelectric. glie. Diracţia elec•Modelareadifracţieielectronilorpecristale tronilor. Microsco(calitativ), descrierea principiului uncţionării pul electronic. microscopului electronic (aspecte generale). •Dualismulundă– corpuscul.

– uncţionarea celulei otoelectrice. •Rezolvărideprobleme : – eectul otoelectric; – calculul energiei, al masei şi impulsului otonului. •Comunicări,referate, cercetărilatema: „Ele-

mente de zică cuantică”. •Evaluare sumativă.

•Analizafenomenelorîncaresemani - •Fenomeneşiexperi -

estă structura compusă a atomului şi mente în care se maniargumentarea viabilităţii modelului pla- estă structura compusă netar al atomului. a atomului. Experienţa lui Rutherord. Modelul •Interpretareaîncadrulmodelului Bohr a spectrelor atomice ale hidroge- planetar al atomului. nului. •PostulateleluiBohr. Modelul cuantic al ato•Investigareaexperimentalăaunor spectre de emisie/absorbţie (spectre mului de hidrogen. continue, de bandă, de linii). •Tipuridespectre. •Descriereafenomenuluidetranziţie •Emisiaspontanăşiin cuantică, a eectului LASER şi identi- dusă. Eectul LASER şi carea unor domenii de utilizare a lase- aplicaţii în diverse dorului. menii. •Protecţiapersonalăşicolectivăîndi verse activităţi cu utilizarea laserului.

textul zicii.

– utilizarea modelului cuanticat al atomului.

VII. Elemente de fzică a nucleului atomic. Particule elementare tora: structură, dimensiuni, masă, sarcină electrică. •Calculareaenergieidelegăturăşide terminarea stabilităţii unor nuclee atomice. •Explicareaproceselordedezintegra re α, β, γ. •Aplicarealegiidezintegrăriiradioacti ve la rezolvarea problemelor.

– Energia de legătură. – Radioactivitatea. – Legea dezintegrării radioactive. – Reacţii nucleare. Legi de conservare în reacţii nucleare. – Fisiunea şi uziunea nucleelor. Reactorul nu•Descriereaprincipiuluidefuncţionare clear. a reactorului nuclear şi estimarea posi- •Modelulmodernal bilelor eecte ale accidentelor nucleare. nucleului atomic. •Identicareaefectelorbiologiceale •Detectorideradia radiaţiilor ionizante, a unor dispoziti- ţii ionizante. Protecţia ve utilizate pentru detecţia şi măsurarea contra radiaţiilor. radiaţiilor şi cunoaşterea regulilor de •Acceleratoaredepar protecţie. ticule elementare. •Caracterizareaunorparticuleelemen- •Elementedezicăa tare (electronul etc.) utilizînd proprie- particulelor elementare. tăţile acestora (masa de repaus, timpul •Interacţiunifunda mediu de viaţă, sarcina electrică etc). mentale şi modelul unicat al materiei.

– înregistrarea radiaţiilor cu ajutoruldetectorilor;

– schema acceleratorului de particule încărcate electric. •Rezolvărideprobleme:

– determinarea caracteristicilor nucleului atomic; – aplicarea legii dezintegrării radioactive; – analiza reacţiilor nucleare; – calculul energiei în dierite reacţii nucleare. •Lucraredelaborator(vari antă reală/virtuală):

– „Studiul urmelor particulelor elementare încărcate”. •Comunicări,referatela tema: „Fizica nucleului ato-

mic. Energetica nucleară şi termonucleară. Particule elementare”. •Evaluare sumativă.

17

Pf st

Clasa a X-a

•Observăriastronomice:

– observarea cerului înstelat; •Observareaceruluiînstelatcuutili - •Elementedeastrono - – mişcarea aparentă a Soarelui, zarea hărţilor stelare. mie practică: Lunii, a planetelor şi a stelelor pe •Utilizareasistemuluidecoordonate – Mişcarea aparentă a bolta cerească; ecuatorial. aştrilor. – observarea constelaţiilor (toam– Sera cerească. na, iarna, primăvara şi vara); •Identicareaconstelaţiilorpecer. •Determinareacauzelorşicaracteru - – Mişcarea periodică a – observarea planetelor (Mercur, lui mişcării aparente a Soarelui, Lunii, Pămîntului şi Lunii. Venus, Marte, Jupiter, Saturn); a stelelor pe cer. – Timpul şi măsura- – observarea Lunii; – observarea meteorilor. •ExplicareafazelorLunii,aeclipselor rea lui. de Soare şi Lună. •Sistemulsolar: •Rezolvărideprobleme: – Planetele. Corpuri- –aplicarealegilorluiKepler; •Denireatimpuluisolarmediu. le mici ale sistemului – utilizarea hărţilor stelare în di•Clasicareacorpurilorsistemului solar. solar. erite situaţii; – determinarea distanţelor pînă •Descriereaproprietăţilorziceale – Pămîntul şi Luna. Pămîntului, Lunii sau a altor planete Maree. la corpurile cereşti. ale sistemului solar. – Originea şi evoluţia •Demonstraţii: sistemului solar. – utilizarea modelelor, hărţilor, •Descriereaconcepţiilormoderne despre originea şi evoluţia sistemu- •Elementedemecanică la observarea cerului înstelat; lui solar. cerească: – vizionarea lmelor didacticoştiinţice; •AplicarealegilorluiKeplerladescrie - –LegileluiKepler. rea mişcării corpurilor din sistemul solar. •Soarele: – utilizarea resurselor astrono•Descriereastructuriişicaracteristi - – Caracteristici genera- mice din Internet. cilor Soarelui. le ale S oarelui. Structu- •Comunicări: •Expunereacaracteristicilorprinci - ra şi atmosera solară. – astronomia şi societatea; pale şi a etapelor de viaţă a unei stele. •Stelele – observatoare astronomice or– Caracteristici princi- bitale; •Clasicareaspectralăastelelor. pale, clasicare, evoluţie. – stele variabile; •Estimareadimensiunilorgalaxi ei noastre şi a distanţelor pînă la alte •Noţiunidecosmologie: – evoluţia stelelor; galaxii. – Galaxia noastră. Alte – cercetările spaţiului cosmic şi rolul acestora în dezvoltarea societăţii. •Identicareapărţilorcomponenteale galaxii. galaxiei noastre şi a tipurilor de galaxii. – Metagalaxia. •Evaluare sumativă. IX. Tabloul ştiinţifc al lumii şi contribuţia fzicii la dezvoltarea societăţii •Identicareaetapelordedezvoltare •Concepţiicontempo - •Discuţiidespre : a zicii şi astronomiei. rane despre structura şi – legătura dintre enomenele na•Descriereaconcepţiilorcontempo - evoluţia Universului. turii; rane despre tabloul materialist al Uni- •Rolulziciişiastro- – principiile de bază ale mecani versului. nomiei în progresul cii lui Newton; tehnico-ştiinţic şi în – legile electromagnetismului; •Argumentareapoziţiilorproprii despre tabloul ştiinţic al lumii. dezvoltarea societăţii. – principiile de bază ale teoriei •Reprezentareatablouluiştiinţical •Contribuţiaziciila relativităţii restrînse; lumii în ormă de schemă sau tabel. dezvoltarea tehnologi- – descoperirile zicii în ilor inormaţionale şi sec. XX–XXI privind structura comunicaţionale (TIC). substanţei etc. 18


•Caracterizareadiferitornucleeatomice •Fenomeneşiinteracţi - •Experimente şidemonstraţii (reale şi/sau virtuale): utilizînd proprietăţile generale ale aces- uni nucleare:

VIII. Elemente de astronomie contextul zicii.

– schema experienţei lui Rutherord; – schema nivelelor de energie a atomului de hidrogen; – construcţia şi uncţionarea laserului; – studiul calitativ al legităţilor spectrale în spectrul atomului de hidrogen; – observarea diverselor tipuri de spectre.

•Comunicări,referate,cercetărilatema: „Fizica atomului”. •Evaluare sumativă.

16

•Identicarealoculuiastronomieiîn •Astronomiaîncon -


Subcompetenţe

Activităţi de învăţare– evaluare (recomandate)

Conţinuturi

MECANICA I. Cinematica •Utilizareaconcepte •Relativitateamişcă - •Experimente şidemonstraţii (reale şi/sau virtuale): lor specice cinematicii: rii mecanice. punct material, sistem de •Mişcarearectilinie – mişcarea rectilinie şi curbilinie, reerinţă, traiectorie, dis- uniormă. – relativitatea mişcării; tanţă parcursă, deplasare, Viteza. Legea mişcării – mişcarea rectilinie uniorm variată a unui viteză şi acceleraţie în stu- rectilinii uniorme. corp pe un plan înclinat; diul mişcărilor corpurilor. •Mişcarearectili – căderea corpurilor în aer şi în vid (în tubul •Descrierearelativităţii nie uniorm varialui Newton); mişcării mecanice. tă. Acceleraţia. Le- – direcţia şi sensul vitezei la mişcarea circulară. •Identicareaparticula- gea mişcării rectilinii •Rezolvărideprobleme: rităţilor mişcării rectilinii uniorm variate. Miş- – compunerea vectorilor; uniorme şi ale mişcării carea corpurilor pe – aplicarea ormulelor vitezei şi acceleraţiei, rectilinii uniorm variate. verticală. legii mişcării; •Aplicarealegilormişcă - •Mişcareacurbilinie. – trasarea gracelor dependenţei coordonarilor mecanice studiate la Mişcarea circulară tei şi a vitezei de timp; rezolvarea unor probleme uniormă. Viteza un- – aplicarea ormulelor perioadei, recvenţei, din viaţa cotidiană. ghiulară. Acceleraţia vitezei unghiulare şi acceleraţiei centripete. •Investigareaexperimen - centripetă. •Lucraredelaborator(variantărealăşi/sau virtuală):„Studiul mişcării rectilinii uniorm tală a mişcărilor studiate. variate a unui corp”. •Evaluaresumativă.

II. Dinamica •Utilizareaprincipiilorme- •Interacţiuni.Forţe

•Experimente şidemonstraţii (reale şi/sau

virtuale): canicii newtoniene, a legii în natură. lui Hooke, a legilor recării •Principiile(legile) – observarea diverselor tipuri de interacţiuni la rezolvarea problemelor. dinamicii. dintre corpuri; •Descriereacalitativăa •Mişcareacorpuri- – evidenţierea inerţiei unui corp; diverselor tipuri de or- lor sub acţiunea orţei – studiul acţiunii şi reacţiunii corpurilor; ţe (de recare, elastică, de de greutate, a orţei – deormări elastice de comprimare şi de îngreutate), identicate în elastice şi a orţei de tindere; natură şi tehnică. recare. – mişcarea corpurilor sub acţiunea orţelor •Identicareaparticula- •LegealuiHooke.Le- elastice; rităţilor mişcării rectilinii gile recării. – studiul recării; uniorme şi mişcării recti•Rezolvărideprobleme: linii uniorm variate prin – aplicarea principiilor dinamicii; evidenţierea relaţiei cau– mişcarea corpurilor sub acţiunea orţelor ză–eect. de greutate, elastice şi de recare. 19

Pf st

VIII. Elemente de astronomie •Identicarealoculuiastronomieiîn •Astronomiaîncon -

contextul zicii.

textul zicii.

Clasa a X-a

•Observăriastronomice:

– observarea cerului înstelat; •Observareaceruluiînstelatcuutili - •Elementedeastrono - – mişcarea aparentă a Soarelui, zarea hărţilor stelare. mie practică: Lunii, a planetelor şi a stelelor pe •Utilizareasistemuluidecoordonate – Mişcarea aparentă a bolta cerească; ecuatorial. aştrilor. – observarea constelaţiilor (toam– Sera cerească. na, iarna, primăvara şi vara); •Identicareaconstelaţiilorpecer. •Determinareacauzelorşicaracteru - – Mişcarea periodică a – observarea planetelor (Mercur, lui mişcării aparente a Soarelui, Lunii, Pămîntului şi Lunii. Venus, Marte, Jupiter, Saturn); a stelelor pe cer. – Timpul şi măsura- – observarea Lunii; – observarea meteorilor. •ExplicareafazelorLunii,aeclipselor rea lui. de Soare şi Lună. •Sistemulsolar: •Rezolvărideprobleme: – Planetele. Corpuri- –aplicarealegilorluiKepler; •Denireatimpuluisolarmediu. le mici ale sistemului – utilizarea hărţilor stelare în di•Clasicareacorpurilorsistemului solar. solar. erite situaţii; – determinarea distanţelor pînă •Descriereaproprietăţilorziceale – Pămîntul şi Luna. Pămîntului, Lunii sau a altor planete Maree. la corpurile cereşti. ale sistemului solar. – Originea şi evoluţia •Demonstraţii: sistemului solar. – utilizarea modelelor, hărţilor, •Descriereaconcepţiilormoderne despre originea şi evoluţia sistemu- •Elementedemecanică la observarea cerului înstelat; lui solar. cerească: – vizionarea lmelor didacticoştiinţice; •AplicarealegilorluiKeplerladescrie - –LegileluiKepler. rea mişcării corpurilor din sistemul solar. •Soarele: – utilizarea resurselor astrono•Descriereastructuriişicaracteristi - – Caracteristici genera- mice din Internet. cilor Soarelui. le ale S oarelui. Structu- •Comunicări: •Expunereacaracteristicilorprinci - ra şi atmosera solară. – astronomia şi societatea; pale şi a etapelor de viaţă a unei stele. •Stelele – observatoare astronomice or– Caracteristici princi- bitale; •Clasicareaspectralăastelelor. pale, clasicare, evoluţie. – stele variabile; •Estimareadimensiunilorgalaxi ei noastre şi a distanţelor pînă la alte •Noţiunidecosmologie: – evoluţia stelelor; galaxii. – Galaxia noastră. Alte – cercetările spaţiului cosmic şi rolul acestora în dezvoltarea societăţii. •Identicareapărţilorcomponenteale galaxii. galaxiei noastre şi a tipurilor de galaxii. – Metagalaxia. •Evaluare sumativă. IX. Tabloul ştiinţifc al lumii şi contribuţia fzicii la dezvoltarea societăţii •Identicareaetapelordedezvoltare •Concepţiicontempo - •Discuţiidespre : a zicii şi astronomiei. rane despre structura şi – legătura dintre enomenele na•Descriereaconcepţiilorcontempo - evoluţia Universului. turii; rane despre tabloul materialist al Uni- •Rolulziciişiastro- – principiile de bază ale mecani versului. nomiei în progresul cii lui Newton; tehnico-ştiinţic şi în – legile electromagnetismului; •Argumentareapoziţiilorproprii despre tabloul ştiinţic al lumii. dezvoltarea societăţii. – principiile de bază ale teoriei •Reprezentareatablouluiştiinţical •Contribuţiaziciila relativităţii restrînse; lumii în ormă de schemă sau tabel. dezvoltarea tehnologi- – descoperirile zicii în ilor inormaţionale şi sec. XX–XXI privind structura comunicaţionale (TIC). substanţei etc.

Subcompetenţe

MECANICA I. Cinematica •Utilizareaconcepte •Relativitateamişcă - •Experimente şidemonstraţii (reale şi/sau virtuale): lor specice cinematicii: rii mecanice. punct material, sistem de •Mişcarearectilinie – mişcarea rectilinie şi curbilinie, reerinţă, traiectorie, dis- uniormă. – relativitatea mişcării; tanţă parcursă, deplasare, Viteza. Legea mişcării – mişcarea rectilinie uniorm variată a unui viteză şi acceleraţie în stu- rectilinii uniorme. corp pe un plan înclinat; diul mişcărilor corpurilor. •Mişcarearectili – căderea corpurilor în aer şi în vid (în tubul •Descrierearelativităţii nie uniorm varialui Newton); mişcării mecanice. tă. Acceleraţia. Le- – direcţia şi sensul vitezei la mişcarea circulară. •Identicareaparticula- gea mişcării rectilinii •Rezolvărideprobleme: rităţilor mişcării rectilinii uniorm variate. Miş- – compunerea vectorilor; uniorme şi ale mişcării carea corpurilor pe – aplicarea ormulelor vitezei şi acceleraţiei, rectilinii uniorm variate. verticală. legii mişcării; •Aplicarealegilormişcă - •Mişcareacurbilinie. – trasarea gracelor dependenţei coordonarilor mecanice studiate la Mişcarea circulară tei şi a vitezei de timp; rezolvarea unor probleme uniormă. Viteza un- – aplicarea ormulelor perioadei, recvenţei, din viaţa cotidiană. ghiulară. Acceleraţia vitezei unghiulare şi acceleraţiei centripete. •Investigareaexperimen - centripetă. •Lucraredelaborator(variantărealăşi/sau virtuală):„Studiul mişcării rectilinii uniorm tală a mişcărilor studiate. variate a unui corp”. •Evaluaresumativă.

II. Dinamica •Utilizareaprincipiilorme- •Interacţiuni.Forţe

19

•Lucrăridelaborator(variantărealăşi/ sauvirtuală):

– „Determinarea constantei elastice a unui resort”, „Determinarea coecientului de recare la alunecare”. •Evaluare sumativă.

III. Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Echilibrul mecanic •Lucrulmecanic.

•Stabilireacondiţiilorde

•Echilibrulmecanic

energia cinetică, energia potenţială, lucrul orţelor de greutate, elastice şi de recare, impulsul mecanic şi a legii conservăriienergiei.


virtuale): Puterea. Energia cinetică. Energia – transormarea energiei cinetice în popotenţială. Legea tenţială şi invers; transormării şi con- – ciocniri elastice, ciocniri plastice; servării energiei me- •Rezolvărideprobleme: – utilizarea noţiunilor: lucru mecanic, pu•Descriereaunorfenomene canice. zice utilizînd conceptele: lu- •Impulsulmecanic. tere, energie; crul mecanic, puterea, energia Legea conservării – aplicarea legilor conservării energiei şi mecanică, impuls mecanic. impulsului mecanic impulsului; •Utilizarealegilorconservării pentru un sistem izo- – studiul condiţiilor de echilibru al corpuenergiei şi conservării impul- lat de corpuri. lui acţionat de cîteva orţe. sului la rezolvarea problemelor. •Echilibrulmecanic. •Evaluare sumativă.

echilibru mecanic în dierite în cîmp gravitaţional. situaţii. IV. Oscilaţii şi unde mecanice •Recunoaştereaunorfeno - •Oscilaţiimecanice. •Experimente şidemonstraţii (reale şi/sau mene oscilatorii în natură şi Mişcarea oscilatorie. virtuale): tehnică. Oscilatorularmonic. – mişcarea oscilatorie; – ormarea şi propagarea undelor trans•Descriereacalitativă,înbaza Pendulul elastic. principiului „cauză–eect” Pendululgravitaţio- versale şi longitudinale; a unor enomene oscilatorii nal. Energia oscilato- – observarea intererenţei undelor produidenticate în natură şi tehnică. rului armonic. se pe supraaţa apei; •Utilizareamărimilorcarac - Conservarea energiei – observarea diracţiei undelor produse teristice mişcării oscilatorii la mecanice în mişcarea pe supraaţa apei. •Rezolvărideprobleme: rezolvarea unor probleme. oscilatorie. •Investigareaexperimentalăa Unde mecanice. – aplicarea mărimilor caracteristice mişunor procese oscilatorii, utili- Unde transversale şi cării oscilatorii: elongaţie, viteză, accelezînd mărimi zice caracteris- unde longitudinale. raţie, energie, perioada, recvenţa, aza, tice mişcării oscilatorii. Caracteristicile un- pulsaţia pendulului elastic şi a celui gra vitaţional; •Identicareacondiţiilorîn delor. care se produc şi se propagă Refexia şi reracţia – intererenţa undelor. undele mecanice. undelor. •Lucraredelaborator(variantărealăşi/ •Soluţionareaunorprobleme •Interferenţaunde - sauvirtuală): de protecţie onică din viaţa lor mecanice. Dirac- – „Studiul pendulului elastic”. cotidiană. ţia undelor mecanice. •Evaluare sumativă. •

•

20


virtuale): canicii newtoniene, a legii în natură. lui Hooke, a legilor recării •Principiile(legile) – observarea diverselor tipuri de interacţiuni la rezolvarea problemelor. dinamicii. dintre corpuri; •Descriereacalitativăa •Mişcareacorpuri- – evidenţierea inerţiei unui corp; diverselor tipuri de or- lor sub acţiunea orţei – studiul acţiunii şi reacţiunii corpurilor; ţe (de recare, elastică, de de greutate, a orţei – deormări elastice de comprimare şi de îngreutate), identicate în elastice şi a orţei de tindere; natură şi tehnică. recare. – mişcarea corpurilor sub acţiunea orţelor •Identicareaparticula- •LegealuiHooke.Le- elastice; rităţilor mişcării rectilinii gile recării. – studiul recării; uniorme şi mişcării recti•Rezolvărideprobleme: linii uniorm variate prin – aplicarea principiilor dinamicii; evidenţierea relaţiei cau– mişcarea corpurilor sub acţiunea orţelor ză–eect. de greutate, elastice şi de recare.

18

•Explicareaconceptelor:


Conţinuturi

Clasa a XI-a Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate) I. Termodinamica şi Fizica moleculară •Descriereafenomenelortermiceîn •Sistemultermodi - •Experimente şidemonstraţii (reale baza mărimilor zice ce caracterizea- namic. Starea siste- şi/sau virtuale): ză structura discretă a substanţei. mului termodinamic. – conrmarea structurii discrete a •Utilizareanoţiuniide„gazideal”,a Parametri de stare. substanţei; parametrilor de stare şi a scărilor de Modelul „gaz ideal”. – procese termice; temperatură în dierite contexte. Formula undamen- – modelul mecanic al mişcării •Aplicareamărimilorzicereferi - tală a teoriei cinetico- browniene; toare la structura discretă a substan- moleculare (ără de- – transormarea izotermă, izobară ţei, a ormulei undamentale a TCM, ducere). şi izocoră. a ecuaţiei de stare a gazului ideal, a Temperatura. Ecua- •Rezolvărideprobleme: ecuaţiilor transormărilor simple la ţia de stare a gazului – utilizarea mărimilor zice legate rezolvarea problemelor. ideal. de structura discretă a substanţei; •Reprezentareagracăatransformă- Transormări simple – aplicarea ormulei undamentarilor simple ale gazului ideal în siste- ale gazului ideal. le a TCM; mele de coordonate: pV , VT şi pT . •Energiainternăa – aplicarea ecuaţiei de stare a gazu•Investigareaexperimentalăatrans - ga-zului ideal mono- lui ideal; ormărilor simple ale gazelor ideale. atomic. – legile transormărilor: izotermă, •Enunţareaprincipiuluiîntîialter - •Lucrulîntermodi- izobară şi izocoră. modinamicii. namică şi cantitatea •Lucraredelaborator(variantăre ală şi/sau virtuală) : •Aplicareaconceptelor:sistemter - de căldură. modinamic, lucrul mecanic, can•Principiulîntîial – „Studiul unei transormări simtitatea de căldură, energia internă, termodinamicii. ple a gazului ideal”. principiul I al termodinamicii la re- •Motoaretermice. •Rezolvărideprobleme: zolvarea problemelor. Poluarea mediului – calculul lucrului, al cantităţii de •Descriereacalitativăaprincipiului ambiant. căldură şi al variaţiei energiei interne de uncţionare a motoarelor termice. în procesele: izoterm, izobar, izocor; – calculul randamentului motoare•Identicareaproblemelordepro tecţie a mediului ambiant cauzate de lor termice. utilizarea maşinilor termice. •Evaluare sumativă. ELECTRODINAMICA II. Electrostatica Subcompetenţe

Conţinuturi

•FormularealegiiluiCoulomb. •Cîmpulelectricşi •Denireamărimilorcaracteristice caracteristicile lui.


cîmpului electrostatic: intensitatea Legea lui Coulomb. – electrizarea corpurilor; cîmpului electric, tensiunea electri- •Lucrulcîmpuluielec - – liniile de orţă ale cîmpului eleccă, permitivitatea mediului. tric la deplasarea unei trostatic; •Aplicareaconceptelorcaracteristi - sarcini punctiorme. – acţiunea cîmpului electric asupra ce cîmpului electrostatic, a expresii- Tensiunea electrică. dielectricilor. lor particulare ale acestor mărimi, a •Conductorişidie - •Rezolvărideprobleme: legii lui Coulomb, a principiului su- lectrici în cîmp elec- – calculul mărimilor caracteristice perpoziţiei cîmpurilor, a capacitrostatic. cîmpului electrostatic; 21

•Lucrăridelaborator(variantărealăşi/ sauvirtuală):

– „Determinarea constantei elastice a unui resort”, „Determinarea coecientului de recare la alunecare”. •Evaluare sumativă.

III. Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Echilibrul mecanic •Explicareaconceptelor:

•Lucrulmecanic.

•Stabilireacondiţiilorde

•Echilibrulmecanic

energia cinetică, energia potenţială, lucrul orţelor de greutate, elastice şi de recare, impulsul mecanic şi a legii conservăriienergiei.


virtuale): Puterea. Energia cinetică. Energia – transormarea energiei cinetice în popotenţială. Legea tenţială şi invers; transormării şi con- – ciocniri elastice, ciocniri plastice; servării energiei me- •Rezolvărideprobleme: – utilizarea noţiunilor: lucru mecanic, pu•Descriereaunorfenomene canice. zice utilizînd conceptele: lu- •Impulsulmecanic. tere, energie; crul mecanic, puterea, energia Legea conservării – aplicarea legilor conservării energiei şi mecanică, impuls mecanic. impulsului mecanic impulsului; •Utilizarealegilorconservării pentru un sistem izo- – studiul condiţiilor de echilibru al corpuenergiei şi conservării impul- lat de corpuri. lui acţionat de cîteva orţe. sului la rezolvarea problemelor. •Echilibrulmecanic. •Evaluare sumativă.

echilibru mecanic în dierite în cîmp gravitaţional. situaţii. IV. Oscilaţii şi unde mecanice •Recunoaştereaunorfeno - •Oscilaţiimecanice. •Experimente şidemonstraţii (reale şi/sau mene oscilatorii în natură şi Mişcarea oscilatorie. virtuale): tehnică. Oscilatorularmonic. – mişcarea oscilatorie; – ormarea şi propagarea undelor trans•Descriereacalitativă,înbaza Pendulul elastic. principiului „cauză–eect” Pendululgravitaţio- versale şi longitudinale; a unor enomene oscilatorii nal. Energia oscilato- – observarea intererenţei undelor produidenticate în natură şi tehnică. rului armonic. se pe supraaţa apei; •Utilizareamărimilorcarac - Conservarea energiei – observarea diracţiei undelor produse teristice mişcării oscilatorii la mecanice în mişcarea pe supraaţa apei. •Rezolvărideprobleme: rezolvarea unor probleme. oscilatorie. •Investigareaexperimentalăa Unde mecanice. – aplicarea mărimilor caracteristice mişunor procese oscilatorii, utili- Unde transversale şi cării oscilatorii: elongaţie, viteză, accelezînd mărimi zice caracteris- unde longitudinale. raţie, energie, perioada, recvenţa, aza, tice mişcării oscilatorii. Caracteristicile un- pulsaţia pendulului elastic şi a celui gra vitaţional; •Identicareacondiţiilorîn delor. care se produc şi se propagă Refexia şi reracţia – intererenţa undelor. undele mecanice. undelor. •Lucraredelaborator(variantărealăşi/ •Soluţionareaunorprobleme •Interferenţaunde - sauvirtuală): de protecţie onică din viaţa lor mecanice. Dirac- – „Studiul pendulului elastic”. cotidiană. ţia undelor mecanice. •Evaluare sumativă. •

•

Clasa a XI-a Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate) I. Termodinamica şi Fizica moleculară •Descriereafenomenelortermiceîn •Sistemultermodi - •Experimente şidemonstraţii (reale baza mărimilor zice ce caracterizea- namic. Starea siste- şi/sau virtuale): ză structura discretă a substanţei. mului termodinamic. – conrmarea structurii discrete a •Utilizareanoţiuniide„gazideal”,a Parametri de stare. substanţei; parametrilor de stare şi a scărilor de Modelul „gaz ideal”. – procese termice; temperatură în dierite contexte. Formula undamen- – modelul mecanic al mişcării •Aplicareamărimilorzicereferi - tală a teoriei cinetico- browniene; toare la structura discretă a substan- moleculare (ără de- – transormarea izotermă, izobară ţei, a ormulei undamentale a TCM, ducere). şi izocoră. a ecuaţiei de stare a gazului ideal, a Temperatura. Ecua- •Rezolvărideprobleme: ecuaţiilor transormărilor simple la ţia de stare a gazului – utilizarea mărimilor zice legate rezolvarea problemelor. ideal. de structura discretă a substanţei; •Reprezentareagracăatransformă- Transormări simple – aplicarea ormulei undamentarilor simple ale gazului ideal în siste- ale gazului ideal. le a TCM; mele de coordonate: pV , VT şi pT . •Energiainternăa – aplicarea ecuaţiei de stare a gazu•Investigareaexperimentalăatrans - ga-zului ideal mono- lui ideal; ormărilor simple ale gazelor ideale. atomic. – legile transormărilor: izotermă, •Enunţareaprincipiuluiîntîialter - •Lucrulîntermodi- izobară şi izocoră. modinamicii. namică şi cantitatea •Lucraredelaborator(variantăre ală şi/sau virtuală) : •Aplicareaconceptelor:sistemter - de căldură. modinamic, lucrul mecanic, can•Principiulîntîial – „Studiul unei transormări simtitatea de căldură, energia internă, termodinamicii. ple a gazului ideal”. principiul I al termodinamicii la re- •Motoaretermice. •Rezolvărideprobleme: zolvarea problemelor. Poluarea mediului – calculul lucrului, al cantităţii de •Descriereacalitativăaprincipiului ambiant. căldură şi al variaţiei energiei interne de uncţionare a motoarelor termice. în procesele: izoterm, izobar, izocor; – calculul randamentului motoare•Identicareaproblemelordepro tecţie a mediului ambiant cauzate de lor termice. utilizarea maşinilor termice. •Evaluare sumativă. ELECTRODINAMICA II. Electrostatica Subcompetenţe

•FormularealegiiluiCoulomb. •Cîmpulelectricşi •Denireamărimilorcaracteristice caracteristicile lui.

21

tăţii electrice, a ormulei capacităţii •Capacitateaelectrică.– aplicarea legii lui Coulomb; condensatorului plan la rezolvarea Condensatorul plan. – calculul intensităţii cîmpului problemelor. electrostatic şi a tensiunii elec•Energiacîmpului electrostatic. trice; – reprezentarea gracă a cîmpului electrostatic; – calculul capacităţii electrice a condensatoarelor plane; – calculul energiei cîmpului electrostatic al condensatoarelor. •Evaluare sumativă.

III. Electrocinetica. Curentul electric în dierite medii •Aplicarealegilorcurentuluielec - •Curentulelectricsta - •Experimente şidemonstraţii (reale tric. ţionar. Legile lui Ohm şi/sau virtuale): •Descriereacalitativăaconducţi - pentru o porţiune de – principiul de uncţionare a dioei electrice în metale, în semicon- circuit şi pentru un dei semiconductoare; ductoare, în electroliţi, în gaze, în circuit întreg (simplu). – tuburi cu raze catodice. vid şi a aplicaţiilor acestora în viaţa •Mediiconductoare •Rezolvărideprobleme: cotidiană. de curent electric. – calculul circuitelor electrice simple. •Explicareaprincipiuluidefuncţio - •Curentulelectric nare a unor dispozitive cu semicon- în semiconductoare. •Evaluare sumativă. ductoare. Joncţiunea p-n. Aplicaţii ale semiconductoarelor.

Clasa a XII-a Activităţi de învăţare– evaluare (recomandate)


•Aplicareanoţiunilor:induc - •Cîmpulmagnetical •Experimente şidemonstraţii (reale şi/ ţia magnetică, orţa electro- curentului electric. In- sau virtuale):

magnetică, orţa Lorentz.

ducţia magnetică.

– spectrul cîmpului magnetic al unui magnet permanent, al unui conductor ducţiei electromagnetice. magnetic asupra pur- rectiliniu, al unui solenoid şi al unei spitătorilor de sarcină re parcurse de curent; •Utilizarealegiiinducţiei electromagnetice şi regula lui electrică în mişcare. – studiul enomenului inducţiei electroLenz la rezolvarea probleForţa Lorentz. magnetice; •Fluxulmagnetic.In - – regula lui Lenz. melor. ducţia electromagne- •Rezolvărideprobleme: tică. Legea inducţiei – calculul orţei Ampere, al orţei Loelectromagnetice. Re- rentz; gula lui Lenz. – aplicarea legii inducţiei electromagnetice.

II. Curentul electric alternativ •Explicareaprincipiuluide

•Evaluare sumativă.

•Curentulelectrical-

•Experimente şidemonstraţii (reale şi/

generare a t. e. m. alternative ternativ. Generarea ten- sau virtuale): şi a principiului de uncţiona- siunii electromotoare – generarea t.e.m. alternative; re a transormatorului. alternative prin induc- – construcţia transormatorului. •Utilizareamărimilorcaracte - ţie electromagnetică. •Rezolvărideprobleme : ristice curentului alternativ: in- Valorile eective ale in- – calculul parametrilor curentului altensitate, tensiune şi a ormulei tensităţii curentului şi ternativ. coecientului de transormare tensiunii alternative. •Comunicări: la rezolvarea problemelor. •Producereaşitrans - – probleme energetice în Republica •Analizaproblemelorproduce - portul energiei electri- Moldova. rii şi transportului energiei elec- ce. Generatorul de cu- •Evaluare sumativă. trice la distanţe mari şi a impac- rent electric alternativ. tului asupra organismelor vii. Transormatorul. III. Oscilaţii şi unde electromagnetice •Explicareaprocesuluideos - •Circuituloscilant. •Experimente şidemonstraţii (reale şi/ sau virtuale): cilaţie în circuitul oscilant, Propagarea undea procesului de propagare a lor electromagnetice. – oscilaţii electromagnetice; undelor electromagnetice şi a Clasicarea unde– proprietăţile undelor electromagnetice; principiului de uncţionare a lor electromagnetice. – intererenţa luminii; transormatorului. Principiile radiocomu- – diracţia luminii; – tipuri de radiaţii. •Analizaproblemelorimpac - nicaţiei. tului undelor electromagneti- Radiolocaţia. •Rezolvărideprobleme: ce asupra organismelor vii. •Undeoptice.Evolu - – calculul parametrilor circuitului osci•Descriereaconcepţiilorşti - ţia concepţiilor despre lant, ai amplitudinii tensiunii şi ai inteninţice despre natura luminii, natura luminii. sităţii curentului în circuitul oscilant. a procesului de propagare a •Naturaelectromag - •Lucraredelaborator(variantărealăşi/ sau virtuală): luminii, intererenţei şi dirac- netică a luminii. ţiei luminii. Intererenţa luminii. – „Determinarea lungimii de undă a lu•Enumerareatipurilordera - Diracţia luminii. miniicuajutorulreţeleidedifracţie”. diaţii. Reţeaua de diracţie. •Comunicări: •Tipurilederadiaţii. – oscilaţii şi unde electromagnetice; – aplicaţii. •Evaluare sumativă.

•Explicareafenomenuluiin - •Acţiuneacîmpului

22


cîmpului electrostatic: intensitatea Legea lui Coulomb. – electrizarea corpurilor; cîmpului electric, tensiunea electri- •Lucrulcîmpuluielec - – liniile de orţă ale cîmpului eleccă, permitivitatea mediului. tric la deplasarea unei trostatic; •Aplicareaconceptelorcaracteristi - sarcini punctiorme. – acţiunea cîmpului electric asupra ce cîmpului electrostatic, a expresii- Tensiunea electrică. dielectricilor. lor particulare ale acestor mărimi, a •Conductorişidie - •Rezolvărideprobleme: legii lui Coulomb, a principiului su- lectrici în cîmp elec- – calculul mărimilor caracteristice perpoziţiei cîmpurilor, a capacitrostatic. cîmpului electrostatic;

20

Subcompetenţe

Conţinuturi

FIZICA MODERNĂ IV. Elemente de fz ică cuantică •Descriereaefectuluifoto-

electric extern.

•Efectulfotoelectric •Experimente şidemonstraţii (reale şi/ sau virtuale): extern.

•Aplicareaformulelorenergi - Celule otoelectrice. – eectul otoelectric extern; ei, masei şi impulsului otonu- •Conceptuldecuantă – uncţionarea celulei otoelectrice. lui, a legilor eectului otoelec- de energie. Fotonul. •Rezolvărideprobleme :

tric la rezolvarea problemelor.

– eectul otoelectric; calculul energiei, al masei şi impulsului otonului.

•Explicareaprincipiuluide

uncţionare a celulei otoelectrice.

•Evaluare sumativă. 23

tăţii electrice, a ormulei capacităţii •Capacitateaelectrică.– aplicarea legii lui Coulomb; condensatorului plan la rezolvarea Condensatorul plan. – calculul intensităţii cîmpului problemelor. electrostatic şi a tensiunii elec•Energiacîmpului electrostatic. trice; – reprezentarea gracă a cîmpului electrostatic; – calculul capacităţii electrice a condensatoarelor plane; – calculul energiei cîmpului electrostatic al condensatoarelor. •Evaluare sumativă.

III. Electrocinetica. Curentul electric în dierite medii •Aplicarealegilorcurentuluielec - •Curentulelectricsta - •Experimente şidemonstraţii (reale tric. ţionar. Legile lui Ohm şi/sau virtuale): •Descriereacalitativăaconducţi - pentru o porţiune de – principiul de uncţionare a dioei electrice în metale, în semicon- circuit şi pentru un dei semiconductoare; ductoare, în electroliţi, în gaze, în circuit întreg (simplu). – tuburi cu raze catodice. vid şi a aplicaţiilor acestora în viaţa •Mediiconductoare •Rezolvărideprobleme: cotidiană. de curent electric. – calculul circuitelor electrice simple. •Explicareaprincipiuluidefuncţio - •Curentulelectric nare a unor dispozitive cu semicon- în semiconductoare. •Evaluare sumativă. ductoare. Joncţiunea p-n. Aplicaţii ale semiconductoarelor.




•Aplicareanoţiunilor:induc - •Cîmpulmagnetical •Experimente şidemonstraţii (reale şi/ ţia magnetică, orţa electro- curentului electric. In- sau virtuale):

magnetică, orţa Lorentz.

ducţia magnetică.

– spectrul cîmpului magnetic al unui magnet permanent, al unui conductor ducţiei electromagnetice. magnetic asupra pur- rectiliniu, al unui solenoid şi al unei spitătorilor de sarcină re parcurse de curent; •Utilizarealegiiinducţiei electromagnetice şi regula lui electrică în mişcare. – studiul enomenului inducţiei electroLenz la rezolvarea probleForţa Lorentz. magnetice; •Fluxulmagnetic.In - – regula lui Lenz. melor. ducţia electromagne- •Rezolvărideprobleme: tică. Legea inducţiei – calculul orţei Ampere, al orţei Loelectromagnetice. Re- rentz; gula lui Lenz. – aplicarea legii inducţiei electromagnetice.

II. Curentul electric alternativ •Explicareaprincipiuluide


FIZICA MODERNĂ IV. Elemente de fz ică cuantică •Descriereaefectuluifoto-

electric extern.

•Efectulfotoelectric •Experimente şidemonstraţii (reale şi/ sau virtuale): extern.

•Aplicareaformulelorenergi - Celule otoelectrice. – eectul otoelectric extern; ei, masei şi impulsului otonu- •Conceptuldecuantă – uncţionarea celulei otoelectrice. lui, a legilor eectului otoelec- de energie. Fotonul. •Rezolvărideprobleme :

tric la rezolvarea problemelor.

V. Elemente de fzic ă a atomului şi a nucleului atomic delului planetar al atomului.

ord. Tipuri de spectre. – schema experienţei lui Rutherord; •PostulateleluiBohr. – schema nivelelor de energie a atomu•Modelulnucleuluiato - lui de hidrogen; Bohr şi a caracteristicilor gene- mic. Constituenţii nu- –înregistrarearadiaţiilorcuajutorul rale ale nucleului atomic. cleului atomic. Izotopi. detectorilor. •Explicareaproceselordedez - •Radioactivitatea. •Rezolvărideprobleme : integrare α, β, γ. •Reacţiinucleare.Legi – aplicarea legilor dezintegrării radio•Aplicarealegilordeconserva - de conservare în reac- active. re la rezolvarea problemelor. ţii nucleare. •Evaluare sumativă. •Clasicareaspectrelor. •Enunţareapostulatelorlui

•Descriereaefectelorbiologice •Fisiuneaşifuziunea

ale radiaţiilor ionizate.

nucleelor. Reactorul nuclear. VI. Elemente de astronomie •Identicarealoculuiastrono - •Astronomiaîncon - Observăriastronomice: miei în contextul zicii. textul zicii. – observarea cerului înstelat; •Observareaceruluiînstelatcu•Elementedeastrono - – mişcarea aparentă a Soarelui, a Lunii, utilizarea hărţilor stelare. mie practică: a planetelor şi stelelor pe bolta cerească; •Utilizareasistemuluidecoor - – mişcarea aparentă a – observarea constelaţiilor (toamna, donate ecuatorial. aştrilor; iarna, primăvara şi vara); – sera cerească; – observarea planetelor (Mercur, Ve•Identicareaconstelaţiilor pe cer. – mişcarea periodică a nus, Marte, Jupiter, Saturn); •Determinareacauzelorşica - Pămîntului şi Lunii; – observarea Lunii; racterului mişcării aparente a – timpul şi măsura- – observarea meteorilor. Soarelui, Lunii, a stelelor pe cer. rea lui. •Rezolvărideprobleme: – utilizarea hărţilor stelare în dierite •ExplicareafazelorLunii,a •Sistemulsolar: eclipselor de Soare şi Lună. – planetele. Corpuri- situaţii; •Denireatimpuluisolarmediu. le mici ale sistemului – determinarea distanţelor pînă la corpurile cereşti. •Clasicareacorpurilorsiste- solar; mului solar. – Pămîntul şi Luna. •Demonstraţii: – utilizarea modelelor, hărţilor, la ob•Descriereaproprietăţilorzice Maree; ale Pământului, Lunii sau a altor – originea şi evoluţia servarea cerului înstelat; planete ale sistemului solar. sistemului solar. – vizionarea  lmelor didactico-ştiinţice; •Descriereaconcepţiilormo - •Soarele: derne despre originea şi evolu- – caracteristici ge– utilizarea resurselor astronomice din ţia sistemului solar. nerale ale Soarelui. Internet. •Descriereastructuriişicarac- Structura şi atmosera •Comunicări: teristicilor Soarelui. solară. – astronomia şi societatea; – observatoare astronomice orbitale; •Expunereacaracteristicilor •Stelele: principale şi a etapelor de viaţă – caracteristici principa- – stele variabile; a unei stele. le, clasicare, evoluţie. – evoluţia stelelor; •Clasicareaspectralăaste- •Noţiunidecosmo - – cercetările spaţiului cosmic şi rolul lelor. logie: acestora în dezvoltarea societăţii. 24

– eectul otoelectric; calculul energiei, al masei şi impulsului otonului.

•Explicareaprincipiuluide

uncţionare a celulei otoelectrice.

22

•DescriereaexperienţeiluiRu - •Modeledeatomi.Ex - •Experimente şidemonstraţii (reale şi/ therord şi argumentarea mo- perienţa lui Ruther- sau virtuale):

•Experimente şidemonstraţii (reale şi/

generare a t. e. m. alternative ternativ. Generarea ten- sau virtuale): şi a principiului de uncţiona- siunii electromotoare – generarea t.e.m. alternative; re a transormatorului. alternative prin induc- – construcţia transormatorului. •Utilizareamărimilorcaracte - ţie electromagnetică. •Rezolvărideprobleme : ristice curentului alternativ: in- Valorile eective ale in- – calculul parametrilor curentului altensitate, tensiune şi a ormulei tensităţii curentului şi ternativ. coecientului de transormare tensiunii alternative. •Comunicări: la rezolvarea problemelor. •Producereaşitrans - – probleme energetice în Republica •Analizaproblemelorproduce - portul energiei electri- Moldova. rii şi transportului energiei elec- ce. Generatorul de cu- •Evaluare sumativă. trice la distanţe mari şi a impac- rent electric alternativ. tului asupra organismelor vii. Transormatorul. III. Oscilaţii şi unde electromagnetice •Explicareaprocesuluideos - •Circuituloscilant. •Experimente şidemonstraţii (reale şi/ sau virtuale): cilaţie în circuitul oscilant, Propagarea undea procesului de propagare a lor electromagnetice. – oscilaţii electromagnetice; undelor electromagnetice şi a Clasicarea unde– proprietăţile undelor electromagnetice; principiului de uncţionare a lor electromagnetice. – intererenţa luminii; transormatorului. Principiile radiocomu- – diracţia luminii; – tipuri de radiaţii. •Analizaproblemelorimpac - nicaţiei. tului undelor electromagneti- Radiolocaţia. •Rezolvărideprobleme: ce asupra organismelor vii. •Undeoptice.Evolu - – calculul parametrilor circuitului osci•Descriereaconcepţiilorşti - ţia concepţiilor despre lant, ai amplitudinii tensiunii şi ai inteninţice despre natura luminii, natura luminii. sităţii curentului în circuitul oscilant. a procesului de propagare a •Naturaelectromag - •Lucraredelaborator(variantărealăşi/ sau virtuală): luminii, intererenţei şi dirac- netică a luminii. ţiei luminii. Intererenţa luminii. – „Determinarea lungimii de undă a lu•Enumerareatipurilordera - Diracţia luminii. miniicuajutorulreţeleidedifracţie”. diaţii. Reţeaua de diracţie. •Comunicări: •Tipurilederadiaţii. – oscilaţii şi unde electromagnetice; – aplicaţii.

•Explicareafenomenuluiin - •Acţiuneacîmpului


•Curentulelectrical-

•Evaluare sumativă. 23

•Estimareadimensiunilorgalaxieinoas - – galaxia noastră. Alte ga- •Evaluare sumativă.

tre şi a distanţelor pînă la alte galaxii.

•Identicareapărţilorcomponenteale

laxii; – metagalaxia.

galaxiei noastre şi a tipurilor de galaxii. VII. Tabloul ştiinţifc al lumii •Identicareaetapelordedezvoltarea - •Tabloulcontemporanşti - •Comunicări: zicii ca ştiinţă. inţic al lumii. Evoluţia ta- – descoperirile zicii în •Argumentarearoluluiziciiînprogre - bloului ştiinţic al lumii. sec. XX–XXI; sul tehnico-ştiinţic şi în dezvoltarea so- •Rolulziciiînprogresul – evoluţia tabloului ştiincietăţii. tehnico-ştiinţic şi în dez- ţic al lumii. voltarea societăţii. Note:

1. Profesorulesteliberdeastabiliordineastudieriicompartimentelor,dearepartizaorele alocateprin planuldeînvăţămînt,respectîndcondiţiaparcurgeriiintegrale aconţinutuluişi realizareacompetenţelorstabilite.Profesorulareresponsabilitateadeaadaptacurriculumulla condiţiileşilaritmulecăruielevsaualecăreiclaseînparte.Profesorulpoateextindeanumite teme obligatorii la solicitarea elevilor sau a părinţilor.

2. Lucrăriledelaboratorpoartăuncaracterobligatoriu,însăprofesorulpoatesăînlo cuiascăolucrareprinalta,similară,înfuncţiedeposibilităţilelaboratoruluidezicădin instituţie. Proflul real va realiza lucrări practice la fnele unui compartiment sau la fnele

anuluidestudii.Lucrărilepracticesevorefectuaîngrupedecîte2-4elevi,realizatepe parcursuluneilecţii(45min.)saualuneiperechi(90min.). 3. Laelaborareamanualelorautoriivorrespectaintegralprevederileprezentuluicurriculum.Înconţinuturinotareamărimilorzicesevarealizaconformstandardelorme trologice în vigoare.

vii. STraTegii DiDaCTiCe: orienTări generale Aspectul metodologic propus de CurriculumulladisciplinaşcolarăFizică.Astro nomie, perecţionat în termenidecompetenţeşcolare reprezintă organizarea procesului educaţional, raportat la centrarea pe achiziţii fnale concrete. Pentru proiectarea procesului de predare–învăţare în învăţămîntul liceal există experienţa proiectării didactice centrate pe obiective de reerinţă şi pe obiective operaţionale. Obiectivele de reerinţă în curriculumul perecţionat sînt ormulate în termenidesubcom petenţe care urmăresc anumite abilităţi, deprinderi, tehnici de investigare a enomenelor, proceselor, protecţia mediului ambiant etc., într-un mod mai bine precizat decît în cazul obiectivelor şi sînt coordonate, în mod direct, cu unităţile de conţinut standardizate. Elementul de noutate în proiectarea procesului educaţional la zică pentru treapta liceală îl constituie înlocuirea obiectivelor de reerinţă prin subcompetenţe, iar a obiectivelor generale – prin cele cinci competenţe specice ale disciplinei menţionate în „Concepţia didactică” . Aşadar, atît planicarea anuală, cît şi planicarea unităţilor de conţinut (tematice/pe capitole) este necesar să e centrată pe o asumare respectivă şi treptată de competenţe specice, care urmează a  atinse pe parcursul celor trei ani de studiu în liceu. Fiind dezvoltate permanent, ele vor conduce la ormarea celor cinci 25

V. Elemente de fzic ă a atomului şi a nucleului atomic •DescriereaexperienţeiluiRu - •Modeledeatomi.Ex - •Experimente şidemonstraţii (reale şi/ therord şi argumentarea mo- perienţa lui Ruther- sau virtuale):

delului planetar al atomului.

ord. Tipuri de spectre. – schema experienţei lui Rutherord; •PostulateleluiBohr. – schema nivelelor de energie a atomu•Modelulnucleuluiato - lui de hidrogen; Bohr şi a caracteristicilor gene- mic. Constituenţii nu- –înregistrarearadiaţiilorcuajutorul rale ale nucleului atomic. cleului atomic. Izotopi. detectorilor. •Explicareaproceselordedez - •Radioactivitatea. •Rezolvărideprobleme : integrare α, β, γ. •Reacţiinucleare.Legi – aplicarea legilor dezintegrării radio•Aplicarealegilordeconserva - de conservare în reac- active. re la rezolvarea problemelor. ţii nucleare. •Evaluare sumativă. •Clasicareaspectrelor. •Enunţareapostulatelorlui

•Descriereaefectelorbiologice •Fisiuneaşifuziunea

ale radiaţiilor ionizate.

nucleelor. Reactorul nuclear. VI. Elemente de astronomie •Identicarealoculuiastrono - •Astronomiaîncon - Observăriastronomice: miei în contextul zicii. textul zicii. – observarea cerului înstelat; •Observareaceruluiînstelatcu•Elementedeastrono - – mişcarea aparentă a Soarelui, a Lunii, utilizarea hărţilor stelare. mie practică: a planetelor şi stelelor pe bolta cerească; •Utilizareasistemuluidecoor - – mişcarea aparentă a – observarea constelaţiilor (toamna, donate ecuatorial. aştrilor; iarna, primăvara şi vara); – sera cerească; – observarea planetelor (Mercur, Ve•Identicareaconstelaţiilor pe cer. – mişcarea periodică a nus, Marte, Jupiter, Saturn); •Determinareacauzelorşica - Pămîntului şi Lunii; – observarea Lunii; racterului mişcării aparente a – timpul şi măsura- – observarea meteorilor. Soarelui, Lunii, a stelelor pe cer. rea lui. •Rezolvărideprobleme: – utilizarea hărţilor stelare în dierite •ExplicareafazelorLunii,a •Sistemulsolar: eclipselor de Soare şi Lună. – planetele. Corpuri- situaţii; •Denireatimpuluisolarmediu. le mici ale sistemului – determinarea distanţelor pînă la corpurile cereşti. •Clasicareacorpurilorsiste- solar; mului solar. – Pămîntul şi Luna. •Demonstraţii: – utilizarea modelelor, hărţilor, la ob•Descriereaproprietăţilorzice Maree; ale Pământului, Lunii sau a altor – originea şi evoluţia servarea cerului înstelat; planete ale sistemului solar. sistemului solar. – vizionarea  lmelor didactico-ştiinţice; •Descriereaconcepţiilormo - •Soarele: derne despre originea şi evolu- – caracteristici ge– utilizarea resurselor astronomice din ţia sistemului solar. nerale ale Soarelui. Internet. •Descriereastructuriişicarac- Structura şi atmosera •Comunicări: teristicilor Soarelui. solară. – astronomia şi societatea; – observatoare astronomice orbitale; •Expunereacaracteristicilor •Stelele: principale şi a etapelor de viaţă – caracteristici principa- – stele variabile; a unei stele. le, clasicare, evoluţie. – evoluţia stelelor; •Clasicareaspectralăaste- •Noţiunidecosmo - – cercetările spaţiului cosmic şi rolul lelor. logie: acestora în dezvoltarea societăţii. 24

competenţe specice, considerate ca achiziţii nale ale treptei l iceale. Acestea din urmă, la rîndul lor, constituie, în ansamblu, competenţadecunoaştereştiinţică, care caracterizează potenţialul ormativ al disciplinei şcolare Fizică. Astronomie. Competenţele specice se exercită în dierite situaţii de învăţare cu un anumit grad de operaţionalitate şi sînt în dependenţă directă de cunoştinţele ormate, respectiv, la ecare unitate de conţinut (capitol tematic). Nivelul calitativ al procesului educaţional este condiţionat de stilul de predare şi strategia didactică utilizată de proesor. Strategia didactică presupune îmbinarea ormelordeorganizareaactivităţilorelevilor,metodelorşimijloacelordepredare–învăţare

în cadrul procesului de ormare, iar optimizarea acestora reprezintă sensul principal al strategiei şi stilului de predare al proesorului dat. Aşadar, optimizarea procesului didactic în cadrul orelor de zică pentru treapta liceală constă în:

• Selectareaadecvatăametodelor,aprocedeelordidacticeşiamijloacelordeînvă-

ţămînt;

• Creareasituaţiilordeformare,adecvateconţinuturilorştiinţice; • Asigurareauneicomunicărididacticeeciente; • Motivareaşidezvoltareaintereselorelevilor; • Corelareateorieicupracticaetc.

Ansamblul metodelor de predare–învăţare specice studierii zicii pot  clasicate în elul următor: – Metode de cercetare/investigare a realităţii: directe ( observareaindependentă, experimentul,lucrărilepractice,descoperirea,studiuldecaz etc.) şi indirecte (demonstraţia,idealizarea,modelarea etc.). – Metode de comunicare efcientă: orală expozitivă (expunerea,explicaţia); orală interogativă (conversaţia euristică,problematizarea,brainstormingul ); scrisă (lectura explicativădirijată,documentareasurselordeinformaţieştiinţică,realizareaunorcomunicărişireferateştiinţice ) etc. Utilizarea metodelor în context interactiv îi vizează atît pe proesori, cît şi pe elevi şi presupune o participare activă prin eort comun vizînd atingerea achiziţiilor nale. Metodele centrate pe elev stimulează gîndirea şi imaginaţia lui, capacitatea de comunicare, voinţa, motivaţia, interesul etc. Activ este elevul care depune un eort de refecţie personală, interioară, abstractă, care întreprinde o activitate mintală de căutare, de cercetare, de redescoperire a adevărurilor ştiinţice. Un imperativ al timpului reprezintă utilizarea TIC în procesul educaţional. Resursele WEB pot  olosite la selectarea unor conţinuturi inormaţionale de ultimă oră, la modelarea unor experimente zice, greu de realizat în condiţiile de laborator din şcoală sau care prezintă risc pentru sănătate. Experimentele virtuale constituie resurse alternative sau complementare la studierea enomenelor zice. Totodată, TIC nu substituie experimentelereale.Utilizareaacestorresurselalecţiiledezicăauunşirdeavantaje:

– plasează învăţămîntul centrat pe proesor la cel centrat pe elev; – permit diversicarea strategiilor didactice; – acilitează accesul elevilor la inormaţie, stimulează interesul lor aţă de cele mai proaspete descoperiri, tehnologii, motivează învăţarea; 26

•Estimareadimensiunilorgalaxieinoas - – galaxia noastră. Alte ga- •Evaluare sumativă.

tre şi a distanţelor pînă la alte galaxii.

•Identicareapărţilorcomponenteale

laxii; – metagalaxia.

galaxiei noastre şi a tipurilor de galaxii. VII. Tabloul ştiinţifc al lumii •Identicareaetapelordedezvoltarea - •Tabloulcontemporanşti - •Comunicări: zicii ca ştiinţă. inţic al lumii. Evoluţia ta- – descoperirile zicii în •Argumentarearoluluiziciiînprogre - bloului ştiinţic al lumii. sec. XX–XXI; sul tehnico-ştiinţic şi în dezvoltarea so- •Rolulziciiînprogresul – evoluţia tabloului ştiincietăţii. tehnico-ştiinţic şi în dez- ţic al lumii. voltarea societăţii. Note:

1. Profesorulesteliberdeastabiliordineastudieriicompartimentelor,dearepartizaorele alocateprin planuldeînvăţămînt,respectîndcondiţiaparcurgeriiintegrale aconţinutuluişi realizareacompetenţelorstabilite.Profesorulareresponsabilitateadeaadaptacurriculumulla condiţiileşilaritmulecăruielevsaualecăreiclaseînparte.Profesorulpoateextindeanumite teme obligatorii la solicitarea elevilor sau a părinţilor.

2. Lucrăriledelaboratorpoartăuncaracterobligatoriu,însăprofesorulpoatesăînlo cuiascăolucrareprinalta,similară,înfuncţiedeposibilităţilelaboratoruluidezicădin instituţie. Proflul real va realiza lucrări practice la fnele unui compartiment sau la fnele

anuluidestudii.Lucrărilepracticesevorefectuaîngrupedecîte2-4elevi,realizatepe parcursuluneilecţii(45min.)saualuneiperechi(90min.). 3. Laelaborareamanualelorautoriivorrespectaintegralprevederileprezentuluicurriculum.Înconţinuturinotareamărimilorzicesevarealizaconformstandardelorme trologice în vigoare.

vii. STraTegii DiDaCTiCe: orienTări generale Aspectul metodologic propus de CurriculumulladisciplinaşcolarăFizică.Astro nomie, perecţionat în termenidecompetenţeşcolare reprezintă organizarea procesului educaţional, raportat la centrarea pe achiziţii fnale concrete. Pentru proiectarea procesului de predare–învăţare în învăţămîntul liceal există experienţa proiectării didactice centrate pe obiective de reerinţă şi pe obiective operaţionale. Obiectivele de reerinţă în curriculumul perecţionat sînt ormulate în termenidesubcom petenţe care urmăresc anumite abilităţi, deprinderi, tehnici de investigare a enomenelor, proceselor, protecţia mediului ambiant etc., într-un mod mai bine precizat decît în cazul obiectivelor şi sînt coordonate, în mod direct, cu unităţile de conţinut standardizate. Elementul de noutate în proiectarea procesului educaţional la zică pentru treapta liceală îl constituie înlocuirea obiectivelor de reerinţă prin subcompetenţe, iar a obiectivelor generale – prin cele cinci competenţe specice ale disciplinei menţionate în „Concepţia didactică” . Aşadar, atît planicarea anuală, cît şi planicarea unităţilor de conţinut (tematice/pe capitole) este necesar să e centrată pe o asumare respectivă şi treptată de competenţe specice, care urmează a  atinse pe parcursul celor trei ani de studiu în liceu. Fiind dezvoltate permanent, ele vor conduce la ormarea celor cinci 25

– permit eectuarea lucrărilor în timp real, strict individual şi în corespundere cu caracteristicile psihoziologice proprii; – dezvoltă comunicarea, lucrul în echipă, realizarea proiectelor individuale şi în grup,atitudineafaţădeproblemelemajoredinviaţacotidiană;

– permit realizarea unei evaluări mai ample a rezultatelor şi progreselor obţinute de elevi; – contribuie la creşterea ecienţei activităţilor de învăţare.

viii. STraTegii De evaluare În cadrul procesului educaţional, activităţile de predare–învăţare–evaluare se afă într-o strînsă legătură. Aceste trei activităţi trebuie proiectate în acelaşi timp, deoarece principalul element metodologic propus în curriculumul p erecţionat îl reprezintă organizarea procesului educaţional în raport cu noile nalităţi achiziţionate: competenţele specifce şi subcompetenţele . Astel, evaluarea rezultatelor şcolare se integrează pe întreg procesul de instruire sub dierite orme (tradiţionale şi ormative), şi anume prin: – Evaluarea iniţială (chestionare, testări, interviuri); – Evaluarea continuă (evaluări curente, orale şi scrise la lecţie, sarcini practice, teme pentru acasă); – Evaluarea sumativă (testări tematice, reerate, proiecte). Pentru a realiza cu succes evaluarea procesului şi produsului de ormare a achiziţiilor nale, este important să se aplice strategii moderne de evaluare ca, de exemplu, evaluarea autentică. Caracteristicile de bază ale evaluării autentice în cadrul disciplinei Fizică sînt următoarele: • Relevanţasarcinilordeevaluare a perormanţelor elevilor şi punerea lor în situaţii asemănătoare celor din viaţa reală: observări, investigaţii, experimente, soluţionarea unor probleme concrete ce ţin de viaţa lor, refecţii asupra a ceea ce învaţă şi posibilitatea de a-şi exprima interesele, opiniile şi atitudinile proprii şi comportamentele; • Asigurarea unităţii cunoaşterii conorm premisei „întregul este mai important decît practica”. • Dezvoltareacapacităţilordeautoevaluare a achiziţiilor nale. Strategiile moderne de evaluare se întemeiază pe evaluarea autentică care se reeră direct la evaluarea achiziţiilor nale ormulate în termeni de competenţe. Evaluarea autentică oeră elevilor suciente şi variate posibilităţi care vizează procesul de ormare a competenţelor şcolare. Astel, în procesul de evaluare, elevii demonstrează: • Ceea ce ştiu – ca ansamblu de cunoştinţe undamentale. • Ceea ce pot să ac – ca ansamblu de cunoştinţe uncţionale: priceperi, deprinderi, abilităţi de a ace ceva cu cunoştinţele undamentale. • Ceea ce pot să fu – se reeră la conştientizarea cunoştinţelor uncţionale prin rezolvarea unor situaţii-problemă. • Cum pot să acţionez în viaţă – reprezintă maniestarea competenţelor ormate ca achiziţii nale. Evaluarea succeselor elevilor în această ordine de idei poate  realizată, de asemenea, şi prin utilizarea metodelor complementare de evaluare: observarea sistematică a 27

competenţe specice, considerate ca achiziţii nale ale treptei l iceale. Acestea din urmă, la rîndul lor, constituie, în ansamblu, competenţadecunoaştereştiinţică, care caracterizează potenţialul ormativ al disciplinei şcolare Fizică. Astronomie. Competenţele specice se exercită în dierite situaţii de învăţare cu un anumit grad de operaţionalitate şi sînt în dependenţă directă de cunoştinţele ormate, respectiv, la ecare unitate de conţinut (capitol tematic). Nivelul calitativ al procesului educaţional este condiţionat de stilul de predare şi strategia didactică utilizată de proesor. Strategia didactică presupune îmbinarea ormelordeorganizareaactivităţilorelevilor,metodelorşimijloacelordepredare–învăţare

în cadrul procesului de ormare, iar optimizarea acestora reprezintă sensul principal al strategiei şi stilului de predare al proesorului dat. Aşadar, optimizarea procesului didactic în cadrul orelor de zică pentru treapta liceală constă în:

• Selectareaadecvatăametodelor,aprocedeelordidacticeşiamijloacelordeînvă-

ţămînt;

• Creareasituaţiilordeformare,adecvateconţinuturilorştiinţice; • Asigurareauneicomunicărididacticeeciente; • Motivareaşidezvoltareaintereselorelevilor; • Corelareateorieicupracticaetc.

Ansamblul metodelor de predare–învăţare specice studierii zicii pot  clasicate în elul următor: – Metode de cercetare/investigare a realităţii: directe ( observareaindependentă, experimentul,lucrărilepractice,descoperirea,studiuldecaz etc.) şi indirecte (demonstraţia,idealizarea,modelarea etc.). – Metode de comunicare efcientă: orală expozitivă (expunerea,explicaţia); orală interogativă (conversaţia euristică,problematizarea,brainstormingul ); scrisă (lectura explicativădirijată,documentareasurselordeinformaţieştiinţică,realizareaunorcomunicărişireferateştiinţice ) etc. Utilizarea metodelor în context interactiv îi vizează atît pe proesori, cît şi pe elevi şi presupune o participare activă prin eort comun vizînd atingerea achiziţiilor nale. Metodele centrate pe elev stimulează gîndirea şi imaginaţia lui, capacitatea de comunicare, voinţa, motivaţia, interesul etc. Activ este elevul care depune un eort de refecţie personală, interioară, abstractă, care întreprinde o activitate mintală de căutare, de cercetare, de redescoperire a adevărurilor ştiinţice. Un imperativ al timpului reprezintă utilizarea TIC în procesul educaţional. Resursele WEB pot  olosite la selectarea unor conţinuturi inormaţionale de ultimă oră, la modelarea unor experimente zice, greu de realizat în condiţiile de laborator din şcoală sau care prezintă risc pentru sănătate. Experimentele virtuale constituie resurse alternative sau complementare la studierea enomenelor zice. Totodată, TIC nu substituie experimentelereale.Utilizareaacestorresurselalecţiiledezicăauunşirdeavantaje:

– plasează învăţămîntul centrat pe proesor la cel centrat pe elev; – permit diversicarea strategiilor didactice; – acilitează accesul elevilor la inormaţie, stimulează interesul lor aţă de cele mai proaspete descoperiri, tehnologii, motivează învăţarea;

– permit eectuarea lucrărilor în timp real, strict individual şi în corespundere cu caracteristicile psihoziologice proprii; – dezvoltă comunicarea, lucrul în echipă, realizarea proiectelor individuale şi în grup,atitudineafaţădeproblemelemajoredinviaţacotidiană;

– permit realizarea unei evaluări mai ample a rezultatelor şi progreselor obţinute de elevi; – contribuie la creşterea ecienţei activităţilor de învăţare.

viii. STraTegii De evaluare În cadrul procesului educaţional, activităţile de predare–învăţare–evaluare se afă într-o strînsă legătură. Aceste trei activităţi trebuie proiectate în acelaşi timp, deoarece principalul element metodologic propus în curriculumul p erecţionat îl reprezintă organizarea procesului educaţional în raport cu noile nalităţi achiziţionate: competenţele specifce şi subcompetenţele . Astel, evaluarea rezultatelor şcolare se integrează pe întreg procesul de instruire sub dierite orme (tradiţionale şi ormative), şi anume prin: – Evaluarea iniţială (chestionare, testări, interviuri); – Evaluarea continuă (evaluări curente, orale şi scrise la lecţie, sarcini practice, teme pentru acasă); – Evaluarea sumativă (testări tematice, reerate, proiecte). Pentru a realiza cu succes evaluarea procesului şi produsului de ormare a achiziţiilor nale, este important să se aplice strategii moderne de evaluare ca, de exemplu, evaluarea autentică. Caracteristicile de bază ale evaluării autentice în cadrul disciplinei Fizică sînt următoarele: • Relevanţasarcinilordeevaluare a perormanţelor elevilor şi punerea lor în situaţii asemănătoare celor din viaţa reală: observări, investigaţii, experimente, soluţionarea unor probleme concrete ce ţin de viaţa lor, refecţii asupra a ceea ce învaţă şi posibilitatea de a-şi exprima interesele, opiniile şi atitudinile proprii şi comportamentele; • Asigurarea unităţii cunoaşterii conorm premisei „întregul este mai important decît practica”. • Dezvoltareacapacităţilordeautoevaluare a achiziţiilor nale. Strategiile moderne de evaluare se întemeiază pe evaluarea autentică care se reeră direct la evaluarea achiziţiilor nale ormulate în termeni de competenţe. Evaluarea autentică oeră elevilor suciente şi variate posibilităţi care vizează procesul de ormare a competenţelor şcolare. Astel, în procesul de evaluare, elevii demonstrează: • Ceea ce ştiu – ca ansamblu de cunoştinţe undamentale. • Ceea ce pot să ac – ca ansamblu de cunoştinţe uncţionale: priceperi, deprinderi, abilităţi de a ace ceva cu cunoştinţele undamentale. • Ceea ce pot să fu – se reeră la conştientizarea cunoştinţelor uncţionale prin rezolvarea unor situaţii-problemă. • Cum pot să acţionez în viaţă – reprezintă maniestarea competenţelor ormate ca achiziţii nale. Evaluarea succeselor elevilor în această ordine de idei poate  realizată, de asemenea, şi prin utilizarea metodelor complementare de evaluare: observarea sistematică a

26

27

activităţilor şi comportamentului elevilor în proces şi în fnal (investigaţia,proiectul,por -

tofoliul,referatul,comunicareaştiinţică,autoevaluareaetc.). Metodele alternative evaluării autentice: proiectul, portofoliul, investigaţia sînt în acelaşi timp şi metode de predare–învăţare şi metode de evaluare. Ele permit proesoruluisăanalizezedirectactivitateaelevului,săevaluezeprocesulprincareseajungela

anumite rezultate/produse nale materializate în competenţe.

Utilizarea metodelor alternativede evaluare încurajează elevii în construirea cu-

noştinţelor şi creează un climat avorabil învăţării. Este important ca elevii să cunoască criteriile de evaluare pentru a putea refecta asupra perormanţelor obţinute şi pentru a găsi modalităţile proprii de progres. Notă: Evaluările realizate la nele anului de învăţămînt vor demonstra posedarea subcompetenţelor indicate în curriculumul pentru clasa respectivă.

reerinţe bibliograiCe 1. Fizică. Curriculum școlar pentru clasele a VI-a–IX-a . Chişinău, Editura Univers Pedagogic, 2006. 2. Fizică. Curriculum pentru învățămîntul liceal (clasele a X-a–a XII-a) (profl real și profl umanist). Chişinău, Editura Univers Pedagogic, 2006. 3. Guțu Vl., Achiri I. Evaluarea curriculumului școlar.Ghidmetodologic. Chişinău, Print – Coro SRL, 2009. 4. Achiri I., Bolboceanu A., Guţu Vl., Hadîrcă M. Evaluareastandardeloreducaţionale.Ghid metodologic. Chişinău, 2009.

activităţilor şi comportamentului elevilor în proces şi în fnal (investigaţia,proiectul,por -

tofoliul,referatul,comunicareaştiinţică,autoevaluareaetc.). Metodele alternative evaluării autentice: proiectul, portofoliul, investigaţia sînt în acelaşi timp şi metode de predare–învăţare şi metode de evaluare. Ele permit proesoruluisăanalizezedirectactivitateaelevului,săevaluezeprocesulprincareseajungela

anumite rezultate/produse nale materializate în competenţe.

Utilizarea metodelor alternativede evaluare încurajează elevii în construirea cu-

noştinţelor şi creează un climat avorabil învăţării. Este important ca elevii să cunoască criteriile de evaluare pentru a putea refecta asupra perormanţelor obţinute şi pentru a găsi modalităţile proprii de progres. Notă: Evaluările realizate la nele anului de învăţămînt vor demonstra posedarea subcompetenţelor indicate în curriculumul pentru clasa respectivă.

reerinţe bibliograiCe 1. Fizică. Curriculum școlar pentru clasele a VI-a–IX-a . Chişinău, Editura Univers Pedagogic, 2006. 2. Fizică. Curriculum pentru învățămîntul liceal (clasele a X-a–a XII-a) (profl real și profl umanist). Chişinău, Editura Univers Pedagogic, 2006. 3. Guțu Vl., Achiri I. Evaluarea curriculumului școlar.Ghidmetodologic. Chişinău, Print – Coro SRL, 2009. 4. Achiri I., Bolboceanu A., Guţu Vl., Hadîrcă M. Evaluareastandardeloreducaţionale.Ghid metodologic. Chişinău, 2009. 5. Curriculumdebază.Documentereglatoare . Cimişlia, Editura „TIPCIM”, 1997. 6. Cristea S. Dicţionardepedagogie. Chişinău–Bucureşti, Editura Litera, 2000. 7. StandardeEducaţionaleladisciplineleşcolaredinînvăţămîntulprimar,gimnazialşiliceal . Chişinău, Rev. Univers Pedagogic, 2008. 8. Ghiddeimplementareacurriculumuluimodernizatînînvăţămîntulliceal . Fizică. Chişinău, 2007. 9. Curriculum naţional. Programe pentru învăţămîntul liceal. Matematică şi ştiinţe . CE „ProDidactica”, 1999. 10. Crişan A., Guţu Vl. Proiectareacurriculumuluidebază (ghid metodologic). Chişinău, 1996. 11. Stoica A., Musteaţă S. Evaluarea rezultatelor şcolare . Chişinău, 1997. 12. Fizica. Curriculum şcolar pentru învăţămîntul gimnazial . Chişinău, 2000. 13. „Ştiinţe exacte”, „Ghiddeimplementarepentruînvăţămîntulliceal”, Matematică,Fizică, Informatică. „Pro-Didactica”, 2000. 14. Iacubiţchi T., Botgros I., Bocancea V. Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţămîntul gimnazial (Ghid metodologic), Fizica,cl.VI–IX . Chişinău–Bucureşti, Litera, 2000. 15. Botgros I., Bocancea V., Franţuzan L. Formareacompetenţeideproiectareşiconstruirea unui generator eolian . Rev. Univers Pedagogic, nr. 1. Chişinău, 2007, p. 36–39. 16. Botgros I., Franţuzan L. Metodologiaformăriicompetenţelorşcolareîncadrulorelorde biologie,zică,chimie. Rev. Univers Pedagogic, nr. 3, 2007, p. 29–31. 17. Botgros I., Franţuzan L. Evaluarea autentică – o evaluare a competenţelor şcolare . În „Probleme actuale ale teoriei şi practicii evaluării în învăţămînt”. Materiale ale conerinţei ştiinţice cu participarea internaţională, 15–16 noiembrie 2007. Chişinău, Editura Univers Pedagogic, 2007, p. 209–212 (0,21 c.a.).

Fizica_Astronomie_Romana

Recommend Documents