Fenomenul Prostitutiei

Argument

Lumea în care trăim este o lume a contrastelor şi a evoluţiilor sinuoase, o lume cu orizonturile înceţoşate în care, pe zi ce trece, tot mai mulţi oameni se îndepărtează de propria esenţă. Civilizaţia umană pare a -şi fi epuizat resursele fireşti de manifestare şi evoluţie. Forţe centrifuge, până mai ieri latente, au început să lucreze febril la temeliile existenţei, îndepărtând şi înstrăinând oamenii unii de alţii, creând imense goluri atât în spaţiul social, cât şi în sufletele indivizilor. Între flagelurile care destramă bazele civilizaţiei şi însăşi natura omenescului se manifestă astăzi pe arii tot mai extinse. Nimeni nu mai contestă astăzi existenţa universală a familiei, necesitatea ei spirituală şi biologică (E. Bătrînu, 1980, p. 11-12). Studiile sociologice arată că familia se numără printre cele mai

violente grupuri sociale, iar căminul printre cele mai violente aşezăminte sociale. Rezultatele studiilor sunt va lidate de realitatea factuală: familia restructurată sau destructurată devine un loc al agresivităţii, al descărcării stresului acumulat în afară, al abuzului şi exploatării (Ion D. Dunăreanu coord., 2003, p. 21). Şcoala continuă să aibă o valoare socială

importantă şi normalizatoare şi eşecul şcolar provoacă familiilor o senzaţie intensă de păcat, generatoare de angoasă şi de culpabilitate. Dacă eşecul şcolar nu este o boală, poate duce la boală. Putem respinge orice responsabilitate individuală şi să credem că respectivul copil care eşuează, deşi are iniţial tot ce îi trebuie ca să reuşească , nu este decât victima expiatoare a unei probleme familiale ascunse, secrete, dureroase. În aceasta optică, păcatul eşecului nu este decât un alibi care îngăduie exprimarea unei angoase colective fără a -i dezvălui originea reală. Oricare ar fi dezi nteresul personal al unui copil pentru şcoală sau indispoziţia unei familii care creează de la un cap la altul şi inconştien t eşecul unuia dintre copiii ei aceste modele simpliste de înţelegere sunt departe de a rezuma ansamblul realităţii. Fiinţa omenească nu poate fi redusă la o serie de organe sau de competenţe şi că abordarea complexităţii sale trece prin luarea în considerare a ecosistemului ei (Antoine Alaméda, 2012, p. 14). Încă de acum tre i secole Blaise Pascal spunea: Toate lucrurile fiind şi cauzate şi cauzante, şi ajutate şi ajutătoare, mijlocite şi mijlocitoare, şi toate întreţinându-se printr-o legătură naturală şi insensibilă care leagă pe cele mai îndepărtate şi pe cele mai diferite, găsesc cu neputinţă cunoaşterea părţilor, fără cunoaşterea întregului şi cunoaşterea întregului, fără cunoaşterea fiecăreia dintre părţi (Blaise Pascal, 1967, p. 73-74). Chiar dacă este lipsit de eleganţă şi discreţie

trebuie să spunem lucrurilor pe nume: sex fără frontier; nu se cunosc niciun fel de frontiere pen tru erotism: nici vârsta, nici sensibilităţile persoanei, nici tradiţiile şi în nici un caz religia, nici măcar igiena fizică şi mentală. Nimic şi nimănui nu i se mai îngăduie să stea în cale. Globul pământesc e declarat Zonă Shengen pentru sex şi erotism. Puţini sunt cei care trăiesc în trup ca şi cum nu ar fi în trup, de aceea putem spune că vulnerabili suntem toţi. Dar primejdia cea mai mare e pentru cei tineri; ei sunt cei mai vizaţi, iar în ultimul timp ei sunt prinşi în colimator de la vârsta zero. Dacă ţinem 4

The world’s largest digital library

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.



















seama de constatările psiho -fiziologiei prenatale, presiunea erotomaniacă începe chiar înainte de naştere (Părintele Nicolae Tănase, 2011, p. 3). A ignora fenomenul prostituţiei înseamnă inconştienţă, a -l evita înseamnă ipocrizie, a-l mistifica înseamnă a-l reduce la un aspect particular, cel mistic-magic- religios. Între ignorare şi

mistificare se situează realismul raportării la ceea ce eufemistic se numeşte cea mai veche meserie din lume, la acest fenomen complex şi extrem de controversat. Prostituţia este prezentată ca manifestarea

particulară a sexualităţii sub aspectul socializării şi comercializării ei. Legal sau ilegal , s-au practicat, se practică şi probabil se vor practica relaţii sexuale multiple interesate cu doritori dispuşi să plătească. Piaţa comercializării sexului a funcţionat, funcţionează şi va funcţiona după principiul raportului dintre cerere şi ofertă, corpul practicanţilor fiind capital aducător de profituri. Marfa (sexul) se vinde şi se cumpără, este obiectul business -ului de care profită practicanţii, intermediarii şi comunitatea, în situaţiile în care acest comerţ funcţionează legal. Pracţicanţii sunt în mare majoritate femei, n umite admirativ sau eufemistic preotese ale erosului, profesioniste ale sexului, brechtiene ale sexului.

În vremurile noastre, pe piaţa

comercializării sexului îşi vând trupurile femei, în mai mică măsură bărbaţi, şi accidental, copii, în condiţii de exploatare (Marcuse Herbert, 1996, p. 17) . Practicarea relaţiilor sexuale multiple interesate a fost şi e impusă şi/sau autoimpusă sub presiunea obiceiurilor morale şi religioase, ca gest de ospitalitate, ca jertfă în ritualuri religioase, r eligioase, ca trăire mistică, pentru câştigarea existenţei proprii şi a familiei, pentru supravieţuire sub spectrul sărăciei, pentru a ajunge în situaţii sociale şî politice dorite, din spirit de aventură. Temeiurile cauzale şi motivaţionale ale practicării relaţiilor sexuale multiple interesate au fost şi sunt: jertfa sacră şi profană, magia, interesul economic şi politic, divertismentul, obişnuinţa. Indiferent care va fi decizia legislativă, dezbaterea acestei acestei probleme e necesară. Sunt utile intervenţiile profilactice pentru a reduce riscul adoptării întâmplătoare a acestei ocupaţii şi intervenţiile de recuperare, realibilitare şi r esocializare. esocializare.



















Introducere

Delictele sexuale există în orice tip de comunitate. După explicaţia unei legende, proporţia rămâne constantă, constantă, dar atitudinea faţă faţă de ele şi mai ales, motivaţîa atitudinii faţă de de ele diferă de la un tip de organizare a societ ăţii la altul. Potrivit acestei legende, care poate fi citită astăzi în

registru grav, dar şi în cheie umoristică, fără ca adevărul vehiculat să fie subminat, proporţia este de o femeie din zece care ar încălca normele sexualităţii: Eva a făcut nouă băieţi şi băieţi şi la vremea însurătorii lor ea a luat zece pietre şi s -au făcut zece femei. Una a răma s fără bărbat şi i -a spus să trăiască cu ceilalţi bărbaţi, ca să sporească lumea mai repede. De atunci sunt femeile care umblă alăturea cu drumul (*** Legendeler românilor , vol. 3, p. XXVII).

Examinarea delictelor sexuale feminine evidenţiază ritualitatea desfăşurării vieţii şi codificarea riguroasă a sexualităţii. În cadrul acesteia, delictele sexuale şi încălcarea normelor matrimoniale au un tratament tr atament coerent, integrat unui sistem tradiţional, unei ontologii şi unei morale în

funcţie de care se definesc identităţile şi se evaluează persoanele (Dorina Şonca, 2010, p. 27). În societatea tradiţională românească riturile de iniţiere în sexualitate coincid cu cele ale căsător iei, în ceremonialul complex al nunţii, care conţine, ca orice rit de trecere, stadiile preliminal, liminal şi postliminal. În afara riturilor de consacrare, fiecare stadiu pe care îl parcurge femeia este marcat de

nomenclator specific, ce realizează, prin diversitate şi sensurile figurate, metaforice, un portret -normă al femeii, cu valoare pedagogică. Acest nomenclator se integrează unui sistem de semnificaţii complex, ce ţin de comportament, vestimentaţie, gesturi, toate pentru a exprima identitatea şi evaluarea persoanei. Dimensiunea gravităţii delictului sexual este dată îndeosebi de maternitatea a -

normală, cu urmări de cele mai multe ori nefaste, manifestate în calităţile psiho -fizice ale descendenţilor, în aptitudinile lor sociale şi relaţia cu Sacrul. În cadrul antropologiei tradiţionale, femeia are rolul, prin maternitate, de a releva nemurirea omului şi de a asigura perpetuarea speciei, în măsura în care ea respectă legile comunităţii, în care se reflectă legile unui plan superior, m etafizic. Delictul sexual e considerat ca o întrerupere a legăturii cu Sacrul sau ca o intervenţie a Sacrului

malefic şi ca o condiţionare exclusiv fizică, ce e caracteristică sexualităţii animalelor. Regresia în animalitate este o consecinţă de care e resposabilă femeia, fiindcăprin naştere transmite şi perpetuează prin urmaşi nelegiuirea. Această obsesie e ste exprimată în registrul peiorativ al limbajului, în diversitatea riturilor de trecere şi în imaginile creaţiei poetice orale, printr -o reţea de simboluri care evidenţiază încălcarea marilor ritmuri cosmice, necesitatea ispăşirii delictului şi aspiraţia reconectării la Sacru (Dorina Şonca, 2010 , p. 295-296).



















literaturii. Supusă inevitabilului proces de schimbare în timp, ca de altfel orice mentalitate, mentalitatea omului contemporan despre sex poartă cu ea amprenta inconfundabilă a epocii. O epocă în care Freud e citit şi studiat, în care materialele porno şi instrumentele sex shop -urilor se află la îndemâna oricui, o epocă în care sexualitatea a devenit un larg subiect de interes public, dar continuă să rămână o îmbinare curioasă între morală şi prejudecată, superstiţie şi religie, atitudini liberale şi clişee pseudo sau antiştiinţifice (Pană Stelian, Dărău Dionisie, 1998, p. 9). Între fenomenele care fac parte din aria sociologiei problemelor sociale sau din cea a

sociologiei devianţei, sexualitatea, sexualitatea, mai ales cea cu caracter patologic sau aberant, ocupă un loc aparte. Istoria umană este, şi o istorie a sexualităţii omului, caracterizată de multiple aspecte sociologice, care, abia de la Freud încoace a început să fie studiată şi explorată în mod sistematic. Spre deosebire

de sexualitatea pur biologică, caracteristică regnului animal, cea umană este marcată de influenţa martorilor sociali şi culturali, de presiunile exercitatea de normele şi valorile sociale, care controlează

impulsurile strict biologice şi le canalizează spre căi dezirabile din punct de vedere social. Viaţa socială a omului este mai puţin o funcţie a unor necesităţi bio logice pure, cât, mai ales o expresie a conduitelor şi atitudinilor modelate de societate. Din acest punct de vedere, orice evaluare a valorilor pozitive sau negative ale sexualităţii, orice apreciere cu pr ivire ivire la comportamentul sexual normal sau anormal trebuie să facă apel la determinantele culturale ale societăţii în care se manifestă şi care

influenţează forma lor de exprimare. Comportamentul sexual al omului se distinge de cel al animalelor atât prin exprimarea sa culturală, cât şi prin finalitatea sa circumscrisă unor profunde motivaţii sociale. Spre deosebire de regnul animal, specia umană manifestă o reducere semnificativă a instinctului biologic, în condiţiile unei excitabilităţi sporite şi unei separări distincte între senzaţia de plăcere erotică şi finalitatea biologică a actului sexual. În timp ce la animale sexualitatea are o condiţionare pur biologică, fiind legată strâns de actul procreării, la om poate reprezenta un scop în sine, detaşat de finalităţi procreative. Omului îi sunt practic necunoscute ciclurile sezoniere care determină ritmurile impulsului sexual la animale, fiinţele umane posedând o virtualitate permanentă a acestui impuls. La om complexitatea sistemului nervos impune instinctului sexual intervenţia unor fapte de conştiinţă, în aşa fel încât impulsurile sexuale se subordonează pe plan psihic noţi unii de scop, care imprimă dorinţei erotice motivaţii sociale şi culturale distincte (Hesnard A., 1962, p. 8-9).

Reglementată de norme şi regului sociale, sexualitatea umană poate lua şi alte direcţii, cu caracter nonsexual sau pseudo sexual, detaşate de scopul pur biologic al procreării. Dragostea, eţea sau voluptatea reprezintă puternice motivaţii sociale care despart impulsurile erotice de tandr eţea



















impulsurilor sexuale umane, atât prin ritualurile rit ualurile şi jocurile care determină sporirea plăcerii erotice, cât

şi prin formele de comunicare erotică sintetizate de produsele artistice cu o asemenea temă. Fiind o extindere sau o structurare a sexualităţii umane î n domeniul cultural, erotismul reprezintă, cultura deliberată a plăcerii psihosenzoriale, psihosenzitive şi psihomotorii (A. Morali-Daninos, 1982, p.

20), în forme afective şi sociabile, prin introducerea în cadrul raporturilor între parteneri a elementelor expresive de joc, artă sau spectacol. Întrucât erotismul nu se reduce la sexualitatea pură,

în absenţa lui orice relaţie sexuală se reîntoarce la o dimensiune strict biologică. Manifestat în forme excesive, hipertrofiate, erotismul p oate lua însă forme p atologice; el reprezintă baza unor motivaţii

sociale care sporesc libertatea şi creativitatea umană şi formele lor de expresie culturală. Spre deosebire de sexualitatea animală, sexualitatea umană este dirijată din punt de vedere instituţional spre sociabilitate şi spre comunicarea cu partenerul, pentru împărtăşîrea unor idei, sentimente, motive

şi acte care, în ansamblul lor, oferă semnificaţie culturală oricărei relaţii sexuale autentice. Atât reglementările cuprinse în normele religioase, cât şi cele inc luse în legile civile, penale sau în morala publică a restrâns sexualitatea la o formă de expresie instituţionalizată, convertind -o de la o funcţie naturală, care face parte integrantă din nevoile biologice ale omului, la o funcţie socială cu consecinţe viaţa comunităţii umane. im portante pentru viaţa Convingerile, practicile sociale, normele şi valorile cu privire la sexualitate au influenţat în cursul istoriei nu numai conduitele indivizilor, dar şi instituţiile diferitelor societăţi. Relaţiile de comunciare între parteneri, dragostea, împărtăşirea unor sentimente, idei şi proiecte de viaţă,

legăturile strânse dintre familie şi societate, condamnarea adulterului, prostituţiei, concubinajului, violului sau homosexualităţii în anumite societăţi sau acceptarea lor în altele nu sunt altceva decât forme sociale de expresie a sexualităţii prin intermediul cărora instinctele naturale devin funcţii importante ale existenţei comunitare. Întrucât sexualitatea poate reprezenta o sursă importantă de conflicte care afectează ordinea socială, fiecare societate îşi propune să exercite un control, mai mult sau mai puţin strict, asupra comportamentului sexual al membrilor săi. Sexualitatea umană este o forţă prea puternică şi prea explozivă pentru ca o societate să permită membrilor săi o libertate sexuală deplină. Trebuie impuse anumite limite, anumite reguli valabile pentru toţi şi anumite mecanisme de constrângere pentru a impune respectarea regulilor (J.A.

Brundage, 1987, p. 1) .

Sexualitatea lumii contemporane reprezintă un produs al evoluţ iei mentalităţilor şi atitudinilor morale sau religioase ale diferitelor popoare în diferite diferit e perioade istorice.

Familia este o instituţie bazată pe o sumă de valori creatoare de norme care evoluează de -



















constante şi variabile dependente de evoluţia conceptului de familie şi de valorile ei. În societatea tradiţională, familia este instituţia care lasă cele mai pregnante urme ale experienţei ei, înaintea celor economice, politice şi chiar religioase, în documente diverse, arheologice, arhitecturale, genealogice, etnologice, lingvistice, literare. C ercetările asupra familiei, atât cele vechi, care pornesc de la norme

şi instituţii către practică, precum şi cele noi, care dau prioritate practicii sociale, considerate a fi creatoare de norme, au evidenţiat câteva constante ale valorilor familiei tradiţionale, care explică rolul important al filiaţiei şi al relaţiilor de consangvinitate. Termenul “familia, -ae” provine din limba latină şi înseamnă: 1. totalitatea membrilor dintr-o casă sau gintă): pater (mater) familias (sau familiae) capul (matroana) familiei. 2. sclavii unei case familiam armare a- i înarma pe sclavii săi. 3. ceată, trupă: familia gladiatorum trupă de gladiatori

(Gheorghe Guţu, 2007, p. 255). Familia este o unitate socială fundamentală formată din persoane unite prin căsătorie (afinitate), legături de sânge (consangvinitate) sau adopţie şi care reprezintă, de obicei, un singur cămin. Esenţa grupului familial este ilustrată de relaţia părinte-copil, ale cărei trăsături sunt foarte variate în culturile lumii. O formă de organizare familială fundamentală e familia nucleară, formată din cuplul matrimonial şi copii acestuia, care trăiesc într -o locuinţă; alţii aduc exemple din perioada pre istorică, când ex istau alte forme de organizare: familia poligamă, (un soţ,

două soţii sau mai multe soţii şi copiii acestora) sau familia extinsă (părinţi, copii căsătoriţi şi copii acestora). Ca instituţie socială, familia asigură creşterea şi integrarea socială a copiilor, îngrijirea rudelor în vârstă, asigurând, securitatea fizică, economică şi emoţională a membrilor săi (*** Enciclopedia Universală Universală Britannica, volumul 6, p. 26-27).

Universalitatea căsătoriei este atribuită numeroaselor funcţii sociale şi personale de bază pe care le îndeplineşte, precum procrearea şi controlul sexual, îngrijirea copiilor, educaţia şi integrarea în societate a acestora, reglarea liniilor de descendeţă, diviziunea muncii între sexe, consumul şi producţia economică şi satisfacerea necesităţilor personale privind statutul social, afecţiunea şi prietenia. Până în epoca modernă , căsătoria implica rareori liberul arbitru al protagoniştilor şi nu era decât rar motivată de iubirea romantică. Se presupune că dragostea între parteneri naşte în urma căsătoriei, fiind luate în consideraţie avantajele socio -economice. Ritualurile

şi ceremoniile privind căsătoria sunt asociate, în primul rând, cu religia , fertilitatea şi autentifică importanţa ei pentru continuarea unei familii sau a soc ietăţii. Ultimii ani au adus schimbări ale viziunii conform căreia căsătoria este o uniune între sexe opuse, iar în 2000 de ani, Olanda a devenit prima ţară care a legalizat căsătoria între persoanele de aceaşi sex (*** Enciclopedia Universală





















considerente generale Capitolul I: Prostituţia – considerente

Dacă privim societatea noastră de azi prin prisma învăţăturii Bisericii, vom constata nu numai că se găseşte într -o stare decăzută în raport cu virtuţile creştine; nici măcar nu dă semne lămuritoare că tinde să se îndrepte către asemenea virtuţi. Asistăm cu toţii la o criză morală, ce se manifestă, mai ales, printr- o indiferenţă vădit afirmată faţă de tot ce se petrece, provenită dintr -o dezinteresare dusă până la apatie faţă de viitorul celor ce ne vor urma şi care îşi are sorgintea în felul de viaţă nu tocmai creştinesc pe care am dus -o până acum, lipsa credinţei, lipsa de dragostea, lipsa de tărie creştină (Pr. Lect. Dr. Leontin Popescu, Popescu, 2007, p. 5). Înţelegerea corectă şi pe toată întinderea a căsătoriei în general şi a căsătoriei creştine în special ne va da posibilitatea şi temeiurile doctrinar e pentru a prezenta atitudinea moralei c reştine faţă de problemele şi realităţile negative grave cu care se confruntă astăzi, căsătoria creştină şi familia în general şi prin aceasta societatea românească românească contemporană şi Biserica. Căsătoria şi familia constituie obiectul a numeroase şi întinse cercetări, fiecare contribuind la a lămuri câte un aspect al acestor însemnate şi vaste realităţi social e (Dr. Constantin Pavel, 1967, p. 126). Viaţa umană datorită raţiunii şi libertăţii se caracterizează printr -o -o activitate creatoare de valori, adică omul progresează. Valorile create constituie cadru şi condiţii noi, la care trebuie să se adapteze şi pe care trebuie să le folosească spre cuceriri tot mai înalte. Din exerciţiul libertăţilor individuale, al activităţii creatoare şi la care se adaugă cadre noi, se nasc realităţi noi şi realităţi sociale foarte complexe, a căror structură variază de la individ la individ. După unii moralişti, cum ar fi H. Androutsos, care repetă o idee a filosofului Platon, omul nu îşi are plinătatea fiinţei în individ, ci în perechea alcătuită din bărbat şi femeie. Cele două sexe se întregesc reciproc trupeşte şi sufleteşte constituind numai laolaltă o unitate umană plenară şi posedând, de asemenea, puterea de perpetuare a neamului omenesc (H. Androutsos, 1947, p. 300). Oricare este mediul social în care membrii unei

familii îşi îndeplinesc menirea prin munca lor, Biseri ca îi ajută să se perfecţioneze şi modeleze caracterele şi să vieţuiască unul prin celălalt în drumul l or spre Dumnezeu. Pe acest drum familia îşi



















odinioară a alunecat fie în in dividualism, fie în colectivism, dar s ă nu generalizăm. Cei ce au rămas aproape de Biserică păstrează şi modul de a înţelege relaţia din familie pe care ni-l oferă învăţătura creştină (†Andrei, 2001, p. 62-64). Când ne gândim la societatea noastră , ne vin în minte spusele Sfântului Pavel: în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădăto r. Depărtează-te şi de aceştia (II

Tim. 3, 1-5). Pentru că învăţătura Mântuitorului este forţa spirituală în totalitatea

acţiunilor omeneşti cele bune, care lucrează la pregătirea omului şi la înălţarea lui. În sânul familiei se naşte copilul, se întăresc bunele moravuri şi deprinderi, puterea spiritual ă morală, aici se formează acasă nici o şcoală caracterul şi cei 7 ani de acasă care cuprind totul : Dacă îţi lipsesc cei şapte ani de acasă nu îi poate înlocui, întrucât îţi lipseşte li pseşte temelia morală a vieţii (Pr. Ion Cârciuleanu, 2007, p. 114).

Dintre toate ariile de devianţă sexuală, prostituţia a captat cel mai mult atenţia şi interesul profesional al sociologilor. Un asem enea subiect pare justificat din mai multe raţiuni. În primul rând,

prostituţia e o profesie, o ocupaţie la fel ca oricare alta, caracterizată de metode, tehnici, stiluri de viaţă şi strategii de lucru, grupuri profesionale, forme de specializare, norme şi valori distincte, alte elemente care alcătuiesc esenţa oricărei activităţi profesionale. În al doilea rând, prostituţia, atât cea cu caracter instituţionalizat, cât şi cea neinstituţionalizată, reprezintă o problemă socială importantă cu care se confruntă orice societate şi care implică numeroase aspecte cu conţinut moral, juridic, religios, medical, economic şi chiar cultural. În al treilea, dar nu în ultimul rând, constituie unul dintre cele mai sugestive exemple pentru analiza evoluţiei în timp a definiţiilor în materie de devianţă sexuală şi pentru şi pentru a sublinia faptul că nu numai această formă de devianţă, ci, de fapt, orice conduită

etichetată ca fiind deviantă are un caracter relativ, fiind dependentă de norme, tradiţii, cutume, de numeroase elemente cu conţinut cultural, moral sau religios (Sorin M. Rădulescu, 1996, p. 63). Unii

sociologici apreciază că prostituţia exercită o serie de funcţii benefice pentru socializarea sexualităţii în direcţii dezirabile, alţi sociologi consideră că ea e o problemă socială, deoarece implică (James M.



















persoană. persoană. Orice instituţie implicit prostituţia apare şi se menţine ca urmare a unor atitudini şi sentimente favorabile existente î n societate. Prostituţia poate coexista şi prospera în acelaşi ti mp cu

instituţia familială. Ea seamănă, dintr -un anumit punct de vedere, cu conduita care se poate găsi în instituţiile noastre cele mai respectabile. Ea este un capăt al unor lungi succesiuni sau gradaţii ale unor fenomene similare care se întind la celălalt capăt, până la modele aprobate cum sunt logodna sau căsătoria (E. Durkheim, 1974, p. 100) . Relaţiile sexuale de tip comercial prestează, în fond, o

funcţie socială, dar aceasta nu e similară cu funcţia procreativă a familiei. La rândul lor, S. Dinitz şi colaboratorii lui, apreciau că o formă de testare adecvată a solidarităţii familiei poate fi efectuată, între altele, prin măsurarea extensiei prostituţiei în societate. Adeseori, subliniau ei, analizând concepţia lui K. Davis, dezmembrarea familiei şi reorganizarea ei sunt însoţite de o descreştere corespunzătoare corespunzătoare a nivelului prostituţiei (S. Dinitz, R.R. Dynes, A.C. Clarke, 1969 , p. 385).

Prostituţia este, în acelaşi timp, strâns implicată în reţelele economice ale societăţii. Ea e o afacere, un business, business, şi, la fel ca orice altă afacere, presupune un mod de organizare, resurse, relaţii şi, nu îl ultimul rând, exploatare economică economică.. Dacă vechile forme şi structuri ale prostituţiei organizare au dispărut, au apărut, în schimb noi forme şi noi categorii de prostituate, care lucrează în calitate de antreprenoare autonome sau ca forţă de muncă exploatată. Dispariţia prostituţiei organizate a fost determinată de numeroase schimbări sociale, printr e care (S. Dinitz, R.R. Dynes, A.C. Clarke, 1969 , p. 385): sporirea gradului de libertate şi toleranţă sexuală, relaţii mai libere între sexe, la toate

vârstele, angajarea mai frecventă în relaţîi sexuale premaritale, modificarea ideilor şi normelor în materie de sexualitate, dispariţia prejudecăţilor şi a mitului virginităţii, scăderea numărului de

celibatari, posibilităţi sporite pentru căsătorie şi recăsătorire, r ecăsătorire, schimbar ea ea statutului economic al femei. Principalul avantaj al prostituţiei, observa Kingsley Davis, este caracterul să u impersonal, imparţial şi economic, faptul că asigură bărbatului un bun mai puţin costisitor decât ar costa

seducerea unei femei. Raporturile sexuale impersonale cu profesioniste specializate reprezintă o atracţie sporită pentru mulţi bărbaţi care se află departe de familie sau care nu îşi permit să recurgă la



















avea două semnificaţii principale: a oferi (a se oferi) şi sacrifica (a se sacrifica). Plecând de la aceste sensuri etimologice majoritatea definiţiilor vizează aspectul comercial şi moral al traficări trupului.

Definiţia juridică a prostituţiei se referă, de exemplu, la fapta reprobabilă a unei persoane care practică relaţii sexuale cu scopul de a -şi asigura, în schimb, diferite avantaje materiale. Codul Penal Român (art. 328) califică prostituţia ca un tip de infracţiune care constă în Fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţa sau principalele mijloace de existenţă practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane

(George Antoniu, 1988, p. 468) , faptă care înainte de anul

1993 se pedepsea cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar după această dată, sporirea severităţii sancţiunilor,se pedepseşte cu privare de libertate de la 6 luni la 4 ani. În anumite condiţii, specificate de lege, prostituţia poate fi considerată o contravenţie şi nu infracţiune, normele noastre juridice extinzând sfera pros tituţiei şi la cazurile de atragere a unor persoane, sub orice formă, în diferite

locuri publice (localuri, parcuri sau străzi), în scopul întreţinerii de raporturi sexuale în schimbul cărora persoana incriminată primeşte foloase materiale (Sanda Ghimpu, 1985, p. 471) . Sancţiunea pentru această această contravenţie poate poate fi, amendă sau sau închisoare corecţională. corecţională. Nu numai în România, definiţiile prostituţiei din codurile juridice lasă să se întrevadă faptul că această conduită sexuală este percepută, mai degrabă, ca o violare a moralităţii publice, decât ca o infracţiune propriu -zisă. Sociologii şi criminologii occidentali o încadrează în rândul aşa numitelor crime fără victime, caracterizate de abse nţa unui prejudiciu, exceptând, încălcarea normelor morale. Ca o particularitate extrem de sugestivă, prostituţia pare să fie unicul delict definit de complicitatea

între făptuitor (prostituată) şi victimă (client), implicând pe de -o parte, pasivitatea

delincventului (prostituatei), adică abandonul voluntar al corpului, şi pe de altă parte, dominaţia exercitată de victimă (client), adică actul de posedare sexuală. Pe de altă parte, aşa cum e incriminată în majoritatea legislaţiilor, prostituţia parte, exclusiv, un delict feminin, deşi ar trebui incriminate, în egală măsură, actele de prostituţie comise de bărbaţi (prostituţia masculină) şi copii (prostituţia juvenilă), care sunt frecvente în multe ţări, inclusiv în România. Prostituţia juvenilă solicită un



















Bărbaţii care s-au preocupat îndeaproape de fenomenul prostituţiei, domină femeile în relaţîile sexuale, economice şi familiale, considerându -le, într-o mare măsură, ca o formă de pro prietate sexuală ce trebuie interzisă altor bărbaţi. De aceea consideră imoralitatea femeii mult mai culpabilă şi mai respingătoare decât cea care caracterizează bărbatul. Pe de altă parte, deoarece o femeie poate satisface mai mulţi bărbaţi, prostituata este caracterizată ca fiind mult mai imorală decât clienţii care o plătesc. Nu pro stituţia ca atare e cea condamnată, ci femeia care e prostituată (Kingsley Davis, 1961, p. 264). O asemenea apreciere poate explica pentru ce prostituţia masculină în benefici ul

femeilor e relativ mai rară. Bărbaţii care se prostituează nu sunt condamnaţi atât pentru caracterul imoral, cât pentru faptul că îşi asumă un rol preponderent feminin . Cea mai simplă definiţie a prostituţiei o consideră o formă de utilizare a stimulări i sexuale pentru a atinge ati nge scopuri nonsexuale

(S. Dinitz, 1969, p. 384) . Definiţia e caracterizată însă de

ambiguitate, pentru că include o mare parte din comportamentul social al femeii. Pot exista de exemplu, căsnicii în care femeile îşi comercializează f avorurile avorurile în schimbul ob ţinerii unor avantaje de la soţi sau cupluri necăsătorite în care partenera pretinde, uneori, anumite avantaje de la celălalt pentru a întreţine relaţii sexuale. Pe de altă parte definiţia include orice formă de utilizare a seducţiei feminine,

care fără a implica în mod obligatoriu relaţii sexuale, conţine şi utilizează stimularea

erotică. Folosirea aceste i stimulări defineşte nu numai instituţia prostituţiei, ci şi celelalte instituţii care implică raporturile între sexe, cum e, de pildă, curtea făcută femeii sau chiar căsătoria. O asemenea stimulare erotică se poate regăsi şi în viaţa socială de fiecare zi, aşa cum e cazul utilizării unor fete drăguţ e în magazine, restaurante, reclame sau în cazul acelor suterfugii pe care le folosesc femeile în urmărirea unor scopuri care vizează bărbaţii ca intermediari, subterfugii care inundă viaţa cotidiană şi care, fără să implice, în general, raportul sexual ca atare, conţin şi utilizează stimularea erotică erotică (K. Davis, 1961, p. 10).

Alte definiţii pun accentul atât pe caracterul promiscuu al relaţiei sexuale întreţinute cu

prostituatele, cât şi pe finalitatea economică a activităţii întreprinse de acestea. Prostituţia e apreciată,





















caracterul comercial al prostituţiei, unii autori preferă chiar să le denumească pe prostituate lucrătoare în industria sexului . Caracterizarea comercială a prostituţiei, însoţită de evidenţierea promiscuităţii pe

care o implică, reflectă, pe de altă parte, devalorizarea femeii în beneficiul bărbatului. În timp ce bărbaţii rămân persoane respectabile, femeile care vând aceste favoruri sunt desconsiderate desconsiderate şi stigmatizare ca fiind imorale. Încercând să aducă la un numitor comun diversele evaluări,

caracterizări şi definiţii date prostituţiei, specialiştii care se ocupă de domeniul devianţei s -au ând, de specificarea elementelor ei constitutive şi a factor ilor cu rol profesional preocupat preocupat în primul r ând, implicaţi de practicarea ei. O definiţie în acest domeniu a fost elaborată de Geoffrey May, care a caracterizat prostituţia prin intermediul următoarelor trei componente (Geoffrey May, 1934, p. 87): plata primită

în schimbul relaţiei sexuale şi care poate consta în bani, diferite daruri sau distracţii;

promiscuitatea

sau caracterul imoral al acestei relaţii sexuale, c are este asumat în mod

volutar;indiferenţa emoţională care poate fi dedusă din primele două elemente. Prostituţia e ocupaţi a

care se deosebeşte de altele prin actul de schimb şi de vânzare a relaţiilor sexuale în afara mariajului, deşi există numeroase cazuri când o femeie îşi poate vinde favorurile chiar în cadrul căsătoriei (R.R. Bell, 1982, p. 226). Enciclopedia Română defineşte prostituţia ca reprezentând un comerţ, pe care

femeia îl face cu trupulu ei, în faptul îndoit al femeii, care se oferă pentru bani, şi al bărbatului care o plăteşte pentru acesr serviciu. Micul Dicţionar Enciclopedic o explică ca fiind procurarea de către o femeie a mijloacelor de existenţă prin întreţinerea de relaţii sexuale cu mai multe persoane. O definiţie mai completă şi mai relevantă îi aparţine lui Jennifer James (Jennifer James,



















practicată la marginea străzii, caracterizată de o subcultură distinctă (haine ţipătoare , limbaj obscen), prostituţia invizibilă e mai mai puţin expusă oprobriului oprobriului public şi se confruntă rar cu controalele poliţiei. În legislaţiile mai multor ţări, inclusiv în cea românească, nu atât actul prostituării e

sancţionat, cât mai ales acostarea partenerilor. Acesta contituie un alt argument în sprijinul ideii că legea incriminează mai degrabă încălcarea moralei publice decât prejudiciul aduc victimei (clientului), prejudiciu care de fapt nici nu există ca fapt juridic. Există de al tfel numeroase forme de prostituţie deghizată, deghizată, chiar forme respectabile, pentru ca această această ocupaţie să răspundă răspundă cât mai adecvat exigenţelor impuse de societatea convenţională . Localurile de lux au adesea angajate denumite animatoare care ţin companie clienţilor . Rolurile lor sunt definite de ambiguitate, deoarece, pe de-o parte stimulează erotic cu clienţii, iar pe de altă parte nu sunt obligate şi alteori li se interzice, să aibă

relaţii sexuale cu clienţii. Pentru acest motiv, sunt un gen de semiprostituate, în măsura în care comercializarea sexului poate fi sau nu o componentă a rolului lor profesional, iar propriile lor atitudini diferă de cele ale prostituatelor profesioniste pentru care câştigul financiar, în schimbul vânzării corpului, face parte din meserie (Elena Macavei, 2005, p. 34). Există, alte ocupaţii feminine (dansatoare, balerine, cântăreţe etc.) în care graniţa dintre respectabilitate şi prostituţie e foarte labilă. Nu e vorba aici neapărat de imoralitate, ci de un context subcultural distinct, dependent de normele şi valorile profesionale, care stimulează libertinajul şi permite ocupaţiilor artistice să înlăture mai uşor

prejudecăţile şi să încurajeze încurajeze libertatea sexuală, decât o fac celelalte profesii. Prostituţia feminiă poate fi, adesea, disimulată, manifestându-se în forme foarte subtile şi rafinate, care fac ca lipsa de



















lungul timpului I.1. Prostituţia de-a lungul

Prostituţia îşi are originea în Antichitatea îndepărtată, de la care ni s -a transmis modificându-se odată cu diferitele transformări sociale şi religioase. În peri oada înfloritoare a

Imperiului Roman prostituţia ajunge la cea mai rafinată exteriorizare şi, paralel cu cultul faţă de desfătările corporale, depravarea ia proporţii ameninţătoare (Mircea Bălan, 2003, vol. I, p.5). Triumful creştinismului şi izbânda ideil or generoase întronate de el a pus oarecum ordine în debandarea moravurilor din epoca precreştinătăţii iar spiritualismul şi ascentismul creştin au accentuat dispreţul faţă de manifestările sexuale (Aurel Voina, 1930 p. 37). Prostituţia e văzută drept un obiect pe care clientul îl cumpăra pentur o scurtă perioadă de timp, acesta fiind unul din cele patru

componente ale unei pulsiuni (celelalte trei fiind sursa, presiunea şi scopul). În sexualitatea infantilă obiectul e de obicei un aspect al unei persoane ( fie copilul, fie părintele), un lucru sau o fantasmă. În

genitalitatea adultă obiectul e o persoană (C. Pajaczkowska, Pajaczkowska, 2004, p. 92). Miturile sau mărturiile istorice demonstrează că la vechile popoare, prostituţia nu numai că era tolerată, ci chiar încurajtă în diverse scopuri (Michel Foucault, 2005, p. 5-10). De-a lungul timpului premisele şi caracteristicile prostituţiei s -au schimbat, în funcţie de gradul de dezvoltare al societăţii civile. Prima formă de prostiţuţie organizată cunoscută a fost prostituţi a de templu, practicată ca omagiu adus zeilor. O altă formă de prostituţie consemnată în istorie a fost prostituţia ospitalieră, constând în oferirea trupului soţiei sau al fiicei, alături de găzduirea propriu -zisă a străinilor, practică relativ răspândită la unele popoare arhaice. În final se mai poate menţiona aşa



















toată lumea din oraş. Tot ceea ce ştim despre civilizaţîa greacă antică ne arată că prostituatele din temple erau femei de familie bună; iar hetairele, curtezanele Atenei, făceau parte din cele mai nobile ale acestui oraş. Deseori familiile bogate şi nobile nu scăpau ocazia de a -şi destina copiii de sex feminin acestei meserii considerată onorabilă, chiar dacă acest lucru îi îngrozeşte în preznet pe istoricii moderni. În Grecia antică, femeia f emeia curtezană primea o educaţie cu totul specială, iar acest fapt ne demonstrează că fata era pregătită de la cea mai fragedă vârstă pentru a deveni prostituată într -un

templu, acest lucru nefiind considerat umilitor. Prostituata ateniană ducea o viaţă bogată şi îndestulată ceea ce însemna că obiceiul de a fi plătit pentru serviciile erotice era un fapt normal şî legal. Curtezana antică ducea o viaţă liniştită, protejată de tradiţii , practicându-şi meseria în funcţie de pricepere şi de gusturile mereu schimbătoare ale epocii (N.A. Kun, 2003, p. 85). Pentru greci triada soţie-amantă- prostituată prostituată era clasică. Pe plan economic şi soţial soţia ocupă locul întâi, dar pe tărâm sentimental, de cele mai multe ori primează amanta. Sub raport sexual, al plăcerilor sexuale, evident că amanta, dar mai ales prostituata oferea tot ceea ce e ra râvnit (Mircea Bălan, 2003, p. 94). Căminul hetairelor era lupanarul, care, conform documentelor vremii, şî -ar fi primit numele de la Acca Laurentia (o femeie celebră pentru frumuseţea sa, care îşi oferea graţiile pentru bani şi bijuterii), în cinstea l upoaicei, mama adoptivă a celor doi fraţi, Romulus şi Remus. Denumirea oficială a

prostituatelor era meretrix. Prima sărbătoare a curtezanelor romane se celebra la mijlocul lunii decembrie şi purta numele de Lupercalia, fiind dedicată lupoaicei care îi ală ptase pe cei doi fondatori legendari ai Romei (Manuela Georges, 1999, p. 42) . Flora e o altă curtezană legendară de origine



















afaceri cu ele. Perioada creştinismului timpuriu coincide cu apariţia unor prescripţii religioase în

materie de prostituţie încorporate chiar în învăţăturile evanghelice. Evangheliile condamnau aşa numita porneia termen utilizat atât pentru prostituţie, cât şi pentru relaţiile sexuale întreţinute în afara

căsătoriei. Cele mai semnificative pasaje de incriminare a prostituţiei pot fi găsite în scrierile evangheliştilor, care, referindu-se la desfrâul cu prostituatele, îl califi că drept curvie şi preacurvie: Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări (Matei cap. 15, vs 19); Căci dinăuntru, din inima omului, ies c ugetele cele rele, desfrânările,

(Marcu cap. 5, vs. 21); când a venit acest fiu al

tău, care ţi -a mâncat averea cu desfrânatele (Luca cap. 15, vs. 30); Noi nu ne-am născut din desfrânare

(Ioan cap. 8, vs. 41). Atitudinea lui Iisus Hristos faţă de prostituţ ie pare totuşi neobişuită

faţă de concepţiile convenţionale ale vechilor evrei, arătând o atitudine tolerantă faţă de prostituţie: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu

(Matei 21, 31). Termenul des frânată (porneia) e utilizat de Iisus, în acest context ca simbol al tuturor

păcătoşilor, care care numai prin pocăinţă pocăinţă puteau aspira la Împărăţia Împărăţia lui Dumnezeu. Creştinarea Imperiului Roman şi romanizarea bisericii creştine a debutat cu o politică de toleranţă religioasă faţă de prostituţie. Constantin cel Mare a elaborat o reglementarea specială prin care cei de înalt rang carea aveau copii cu prostituatele erau deposedaţi de toate onorurile şi demnităţile (Sorin M. Rădulescu, 1996, p. 70). Condamnân d prostituţia, Constantin se arăta tolerant faţă de femeile pierdute care

trebuie cruţate de pedepse mai severe deoarece ticăloşia vieţii pe care o duc le sancţionează într -o măsură mai mare decât legea. El a desemnat un sector special din noua capitală a Constantino polului





















Kama, car e înseamnă dragoste sau mai bine zis, plăcerea dragostei. Acest lucru nu înseamnă altceva decât a-ti câştiga existenţa prin practicare amorului nu avea pe atunci nimic respingător în ochii poetului sau pentru pentru contemporanii contemporanii acestuia. În zilele noastre ghei şele japoneze nu sunt dispreţuite de Ţara Soarelui Răsare. Primele

gheişe au apărut în 1600 şi erau prezente la petrecerile din cartierele plăcerilor: aceste gheişe erau bărbaţi. La început erau numiţi otoko geisa ( bărbaţi bărbaţi-toboşari), care distrau clienţii cu muzică şi glume,

cu tematică sexuală . În anul 1751 într-un bordel din cartierul Shimabara printre bărbaţii-toboşari a apărut şi o femeie spre marea uimire a clien ţilor. Aceasta a fost denumită geiko şi acest cuvânt e

folosit până în ziua de azi. Până în anul 1780 numărul acestor femei crescuse cu multe peste numărul bărbaţilor şi bărbaţilor şi până în anul 1800 cuvântul gheişă se referea numai la femei (Melissa Hope Ditmore, 2006, p. 183). E rau atât de celebre şi de căutate, încât prostituatele profesioniste au fost date uitării. Prima gheişă cunoscută (1790) a fost o prostituată din Fukagawa, pe nume Kikuya. Cunoscute în secolele XVIII-XIX pentru talentele lor artistice, gheişele urmau o adevărată şcoală în Japonia. Erau





















Bomher, 2008, p. 223). Evul Mediu a adus o perio adă foarte agitată. La începutul acestei perioade

lupanarele erau numeroase. În documentele epocii putem găsi nenumărate decrete şi interdicţii ale instituţiilot statului care tunau şi fulgerau împotriva prostituatelor, dar şi planuri ale acestora de organizare în tot felul de grupări, care să le reprezinte interesele şi să le apere drepturile, dezminţind

şi combătând pe cele dintâi. Statul le urmărea însă pe femeile care îşi câştigau existenţa de pe urma vânzării propriului lor corp, punându -le să plătească impozite. Prostituatele care nu erau protejate de vreun senior sau amant puternic erau persecutate, violate, torturate sau arse pe rug. Scopul clerului

era acela de a opri interschimbul sexual care lua amploare între bărbaţi şi femeile comune, fără a se priva însă de serviciile numeroaselor numeroaselor prostituate atrăgătoare, curtezane curtezane sau de cel al matroanelor culte şi fascinante (Lasse Braun, 2009, p. 50). Victimele Inchiziţiei, alese de multe ori dintre prostituatele acre participau la petreceri deşănţate, erau supuse la chinuri cumplite şi mărturise au orice pentru a scăpa. În c adrul acestor petreceri existau şi manifestări de canibalism; aceste ospeţe înfiorătoare erau urmate de dansuri sălbatice, cărora nu o dată le punea capăt călăul. Fireşte că la aceste petre ceri





















afirmaţiile contemporanilor vremii privind vremii privind plăcerea de a trăi în Franţa de dinainte de Revoluţie. Revoluţie. Acest lucru nu înseamnă însă că prostituatele de meserie nu au avut de înfruntat frustările şi rigorile unor vremuri cu multe lipsuri şi defecte: de la prostituţia iscată din nevoie şi mizerie, până la verdictele curtezanelor. Nenumărate prostituate erau arbitrare ale mai-marilor epocii vizazi de pseudo- problema curtezanelor. aruncate în închisori dacă deranjau interese şi orgolii, ori erau expediate peste Ocean, pentru a popula coloniile franceze de pe continentul american. Supliciile prostituatelor nu se opreau aici: erau rase în

cap, dezbrăcate în pielea goală şi plimbate prin oraş, maltrate de oamenii din popor. Legile cu privire la prostituţia feminină din perioada contemporană au conservat numeroase int erpretări şi reglementări existente în vechiul drept canonic, ca şi o serie de prescripţii

cuprinse în pastorala creştină. Majoritatea reglementărilor juridice contemporane în domeniul prostituţiei feminine par mai rigide şi mai inflexibile decât acelea acelea din Evul Mediu (Otto Rudolf, 2002, p. 61). Dacă până în secolul al XV -lea autorităţile ecleziastice şi laice priveau prostituţia ca un rău

necesar, util pentru societate şi care trebuie tolerat pentru a nu genera alte conduite mult mai grave,





















Prima menţiune (1472) despre prostituţie pe teritoriul actualei Românii apare în vremea lui Ştefan cel Mare şi se referă la încercarea domnitorului de a stopa traficul de carne vie. Reţele de proxeneţi racolau fetele din Moldova şi le duceau să se prostitueze la turci, la Constantinopol, actualul Istanbul (George Alupoae, Scurt istoric al prostituţiei în România .). În 1481 Ştefan cel Mare

ţine lângă el pe un anume Mircea, fiul păcatelor unui domn cu o pescăriţă, Călţuna. Se vede treaba că pescăriţele acestea, dulci la trup şi iuţi ca zvârluga, îşi aruncau nada tot după domni şi voievozi

(Mircea Bălan, 2003, vol. II, p. 240) . Răreşoaica îl fermecare pe Ştefan cel Mare, Călţuna pe tatăl lui Mircea. Ştefan urma să îl înscăuneze în Valahia pe acest copil din flori al pescăriţei, boierii munteni nefiind însă de acord . Armatele lui Mihai Viteazul erau urmate de contingente întregi de prostituate şi sifilisul făcea ravagii printre oşteni. În România prostituţia e cunoscută de multă vreme, deşi, ca urmare a influenţelor orientale, în vechile hotare ale teritoriilor româneşti femeia avea, cu puţine excepţii, o lipsă de libertate totală, fiind supusă complet dominaţiei exercitate de părinţi sau de soţ. În pofida acestei





















bolile cu transmisie sexuală, boli ce au avut efecte devastatoare, fapt remarcat şi de medicii români în

perioada de dezvoltare a igienei şi medicinei publice. Informaţiile privitoare la sifilis abundă, iar epidemia care a bântuit regiunea Zlatnei a determinat înfi inţarea unui spital în această localitate.

Dominaţia habsburgică, cu războaiele şi dislocările continue de trupe, produs sifilizarea generală a Ardealului şi mai ales a Banatului, ale căror centre militare erau suprapopulate cu ostaşi recrutaţi din drojdia societăţii. În acelaşi timp împărăteasa Maria Tereza expulzează prostituatele din Viena, pentru

Timi şoara. a-şi apăra ostaşii de sifilis şi între 1762-1769 le plantează în preajma oraşului Timişoara. Urcarea pe tron a lui Al.I. Cuza va însemna începutul operei de mo dernizare a ţării. Nicolae Iorga l- a numit pe Cuza “petrecăreţ” şi într -adevăr se pare că îi plăceau vinul bun şi femeile

frumoase. A avut multe amante, dar marea lui iubire a fost Mari Obrenovici, cu care a avut şi doi copii. După 1859 apare prima lege care reglementează statutul femeilor publice şi instrucţiunile pentru funcţionarea caselor de toleranţă, iar în 1898 apare Decretul regal nr. 1085 din martie 1898 privind legalizarea prostituţiei şi a caselor de toleranţă (Adrian Majuru, 2007, passim 229-244). Într-























personalităţi ori străini veniţi în ţară. Adulterul, concubinajul şi prostituţia au existat şi în reginul comunist, existând dovezi că ultima a fost practicată chiar de personalităţi marcante lae conducerii politice de atunci (Petre Dogaru, Legalizarea prostituţiei, ediţia din 12 septembrie 2007) . După unele

informaţii neverificate existau în România în perioada comunismului stabilimente special destinate prostituţiei cu străinii sau cu reprezentanţii reprezentanţii nomenclaturii. Cert e fa ptul că dincolo de aparentele apt cunoscut de opinia măsuri de represiune prostituţia represiune prostituţia exista pe scară largă în România comunistă, f apt

publică. După decembrie 1989, prostituţia a ieşit din relativul ei anonimat şi din























( http://www.evz.ro/descindere-in-forta-intr-un-bordel-clande http://www.evz.ro/descindere-in-forta-intr-un-bordel-clandestin-din-timisoara-938824.h stin-din-timisoara-938824.html tml)); Bordel si orgii sexuale in ca sa unui celebru director din Iaş i

(http://www.bzi.ro/incendiar-bordel-si-orgii-

sexuale-in-casa-unui-celebru-director-din-iasi-381520)) etc. O categorie aparte de prostituate pentru sexuale-in-casa-unui-celebru-director-din-iasi-381520

cazul României o reprezintă care îşi desfăşoară activitatea în zonele de parcare, special amenajate de a lungul unor şosele principale , pentru T.I.R.-urile conduse de şoferii străini, în special turci. O parte importantă dintre aceste parcări sunt dotate prin grija întreprinzătorilor autohtoni, cu service-uri, baruri şi alte facilităţi, printre care şi existenţa unor prostituate, aşa cum e cazul zonei care leagă























În pofida acestor măsuri cu caracter legislativ şi a acţiun ilor sporadice întreprinse de organele de poliţie, prostituţia are o mare extindere în România, parţial şi datorită eficacităţii reduse a controlului în acest domeniu. Este vorba de o infracţiune de un tip aparte, care trebuie identificată din iniţiativa proprie a organelor de poliţie, ea nefiind reclamată de cei care activează în reţeaua ei sau beneficiazăde beneficiazăde serviciile sale. Pe de altă parte, poliţia pol iţia trebuie să se confrunte cu alte proprietăţi, care par mult mai importante, cum ar fi actele de violenţă şi de infracţioinalitate economică (Ioan Vinţi, Cornel Pascu, Adolescenţa şi sexualitatea, p. 147). Deşi moraliştii apreciază că prostituţia trebuie























(coadoaşe) (coadoaşe) – Acest – Acest factor este extrem de important, pentru că stimulează şî precipită, de fapt procesul angajării în prostituţie. Există o mare varietate a modalităţilor de recrutare prin intermediul acestor persoane, d e la îndemnurile propriilor iubiţi ai tinerelor până la ademenirea exercitată de diferite

persoane cu care acestea vin în contact (patronii unităţilor în care lucrează, proprietarii camerelor închiriate) (Otto Ewininger, 2002, p. 99). Ceea ce trebuie subli niat e faptul că angajarea pe calea prostituţiei, î n România, nu are o

coloratură pur economică, ci e mediată de numeroşi alţi factori predispozanţi printre care: eşecul























macrosociale care pot degenera în violenţă, abuz, abandon, divorţ. Deşi familia trebuie asociată cu stabilitatea, echilibrul, moralitatea şi durabilitatea, în multe situaţii ea devine opusul acestora. Chiar dacă de familie se leagă o serie de elemente indispensabile omului şi societăţii: copiii, casa şi

gospodăria, protecţia, siguranţa, afecţiunea, intimitatea, valorile morale – unele unele dintre acestea sunt realizare şi în alte forme de convieţuire, mai mult sau mai puţin acceptate. Aşa se face că în paralel cu forma universală recunoscută a familiei, întâlnim modele nonmaritale care pun problema legitimităţii instituţiei clasice a familiei (Violeta Enea, 2008, p. 208). Familia este grupul cel mai important dintre

























bărbatului e incontrolabilă, incontrolabilă, copiii, indiferent că sunt consideraţi sau nu o prelungire prelungire a femeii, ajung să

























Capitolul al II-lea

Prostituţia. Morala şi drepturile omului

























sexualitate, variază de la o societate la alta şi de la o periaodă istorică la altele. În multe culturi,

























Pentru România datele sunt insuficient cunoscute, dar conform unor informaţii ale

























138). Cu cât sentimentul dragostei protectoare din fami lie e mai scăzut cu atât creşte probabilitatea

































































































































































































































































































































































































































2007 avându- l ca promotor pe Vasile Blaga. Declaraţia acestuia a fost făcută la şcoala de vară a

organizaţiei de femei a Partidului Democrat, desfăşurată la Costineşti. Blaga e iniţiatorul unui proiect de lege pentru legalizarea prostituţiei, care a stârnit dezbateri intense încă de la lansare. Deputatul Silviu Prigoană a depus pe 6 septembrie 2010 la Parlament o nouă iniţiativă privind legalizarea prostituţiei, definită ca “activitate cu caracter sexual autorizată”, care se poate desfăşura independent sau “în cadrul organizat, în case de toleranţă. Potrivit propunerii legislative, “activitatea cu caracter sexual autoritzată desemnează activitatea cu caracter sexual derulată de persoana care deţine autorizarea legală, desfăşurată în baza unei înţelegeri între părţi şi recompensată cu o plată dinainte stabilită. Activitatea cu caracter sexual presupune servicii specifice relaţiilor normale dintre cele două sexe, cu asigurarea respectării regulilor de igiena şi discreţie. Relaţiile homosexuale sunt interzise”. Silviu Prigoană propune ca regimul juridic general aplicabil persoanelor care practică această activitate să fie cel prevăzut de Legea privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, iar Guvernul să completeze în mod corespunzător Clasificarea Ocupaţiilor din România şi Codurile Clasificării Activităţilor din Economia Naţională. Iniţiativa legislativă menţionează că activitatea cu caracter sexual poate fi exercitată de persoane care au împlinit 20 ani, sunt apte din punct de vedere medical şi sunt autorizate în condiţiile legii. De asemenea, se prevede că au acces la aceste servicii persoanele care au împlinit vârsta de 16 ani. Activitatea cu caracter sexual se poate desfăşura independent sau în cadru organizat, în Case de toleranţă. Desfăşurarea independentă a activitatea cu ca racter sexual se poate derula la domiciliul persoanei care practică activitatea respectivă, numai dacă acesta e destinat exclusiv acestui scop şi în imobil nu locuiesc minori. Propune ca Ministerul Sănătăţii să autorizeze medici care pot constata dacă o persoană e aptă pentru a practica această activitate şi să emită norme privind condiţiile în care se consideră că o persoană e aptă pentru aceasta. Persoana care desfăşoară această activitate are “dreptul la demnitate”, dreptul de a refuza clienţi sau servic ii solicitate, precum şi pe acela de a renunţa oricând la această activitate, fără înştiinţarea prealabilă a conducerii casei de toleranţă şi fără a plăti penalităţi. Printre obligaţiile prevăzute în proiectul de lege se numără efectuarea, lunar, a control ului medical, afişarea în mod vizibil în locul autorizat a tarifelor practicate,

respectarea duratei programului dinainte stabilit sau păstrarea confidenţialităţii cu privire la identitatea clienţilor. Potrivit proiectului de lege, casele de toleranţă funcţionează ca societăţi comerciale şi au relaţii contractuale cu persoanele fizice autorizate să desfăşoare această activitate. Persoana care practică activitatea cu caracter sexual nu poate primi mai puţin de 70% din venitul



















prostituţia nu există. Regimul regulamentar regulamentar legalizează prostituţia, considerându considerându-se că practicare ei în case de toleranţă, situate în zone special delimitate, supuse unui control permanent din partea autorităţilor competente, e preferabilă oricărei alte forme de manifestare a fenomenului, acesta fiind regimul adoptat în Olanda şi Germania. Regimul aboliţionist nu incriminează prostituţia şi nici clienţii ei, dar incriminează proxenetismul. Întrucât regimul aboliţionist acordă o importanţă prevenirii prostituţiei şi reintegrării sociale a prostituatelor, se poate afirma că abolirea vizează totodată şi eliminarea fenomenului ca atare. În majoritatea ţărilor vestice ale Uniunii Europene există o legislaţie în materie de legalizare a prostituţiei. Unele ţări sunt mai restrictive, altele oferă o mai mare libertate exercităii acestei ocupaţii. Majoritatea ţărilor care au reglementat acest aspect oferă asistenţă medicală prin asigurări de stat prostituatelor, iar în unele ţări cum sunt Suedia şi Danemarca, acestea beneficiază chiar şi de pensie de bază. În România problema e una încă dificilă, complexă şi de o sensibilitate aparte, menită să genereze dezbateri furtunoase. În acest moment

prostituţia reprezintă un flagel, iar actuala legislaţie nu a reuşit să schimbe cu nimic această situaţie.

Devine evident faptul că o reglementare adecvată a domeniului poate aduce un plus de securitate socială şi sanitară, atât a practicantelor acestei activităţi, cât şi clienţilor care apelează la serviciile lor. Cert este că, în ciuda controverselor alimentate de vehemenţa opozanţiilor, prostituţia nu va dispărea niciodată. În acest moment sunt 40 milioane de prostituate la lucru, ceea ce înseamn ă chiar mai mult decât popula ţia unor ţări sau continente. Prostituţia este complet legal ă în peste 22 de ţări. Incluzând Austria, Germania, Grecia, Olanda, Elveţia, Australia şi Columbia, dar şi în interiorul unor state din USA cum ar fi Nevada. Oficialii estimează în schimb c ă 1/2 prostituate au virusul HIV şi a proximativ 25$ pe or ă câ ştigă o prostituat ă din Chicago/USA. Oficialii estimeaz ă în schimb c ă acestea sunt b ătute în medie de 12 ori pe an şi întreţin în medie 300 de raporturi sexuale neprotejate. 10.000$ or ă, acesta este tariful celor mai multe

“escorte de lux” din America . Studiile demonstreaz ă că 1 din 10 bărbaţi din lume au pl ătit prostituate. 1/4 chinezi şi 1/5 coreeni au plătit într -o lună de mai mult de 4 ori pentru serviciile unei prostituate.

Bărbaţii între 35-44 de ani sunt cei mai des întâlniţi clienţ i şi 2/5 bărbaţi au plătit cel puţ in o dată o



















IV. Concluzii

În marea lor majoritate, fetele care se decid să lucreze în sfera entertainment -ului sexual -un profil socio- psihologic distinct, definit cu propoderenţă ca sumă a experienţelor se încadrează într -un

anterioare de viaţă, implicit a manierelor în care aceste experienţe şi -au pus amprenta asupra personalităţii lor. Putem delimita influenţele mediului de dezvoltare şi cristalizare a pro priei lor personalităţi, clasificându-le în psihologice (climatul familial, anturajul, relaţiile sentimentale etc.),cultural-educaţionale şî materiale (în special financiare). Condiţiile socio-economice paupere,

coroborate cu nivelurile educaţionale, morale şi culturale ale anturajului familial, se materializează asupra copilului în diminuarea ambiţiei sale de a excela sau de a avea performanţe şcolare optime. Implicaţiile acestui fapt se extind, din păcate, până la construirea unei paradigme de interacţiun e profesională marcată de mediocritate, în care singura aspiraţie e aceea a normalităţii, a socio- profesională încadrării în eşantionul majoritar. În momentul de faţă, în România, prostituţia nu e încadrată în sfera activităţilor legale. Acest fapt nu înseamnă însă că ea nu mai există. Dimpotrivă, serviciile prostituatelor sunt mult mai accesibile decât s-ar putea crede, acest lucru datorându- se în amre măsură vizibilităţii frapante

(împinsă până la transparenţă, chiar) a “ofertelor” de pedofil, promovate în cele mai diverse medii şi ipostaze, de la clasicul trotuar la anunţuri explicite publicate în ziare sau pe site -uri special destinate acestui scop. Cu toate acestea, din punctul de vedere al statiscilor puse la dispoziţie de autorităţi incidenţa infracţiunilor autohtone de prostituţie ce într -o continuă scădere. Să fie aceasta o dovadă a “fraternizării cu inamicul” din partea organelor de poliţie? Posibil, dar la nivel de cazuri izolate, irelevante pentru statistica globală. Mai plauzibilă pare explicaţia lehamitei p e acre fiecare autoritate publică o încearcă, atunci când se vede nevoită să aplice dispoziţiile unei legi ineficiente şi absurde. Cât de adecvată poate fi o sancţiune cu amendă (fie ea contravenţională sau penală) aplicată unei persoane cae desfăşoară respectiva activitate (prostituţie, cerşetorie etc.) tocmai pentru a -şi procura resursele subzistenţiale? Cheltuiala suplimentară astdel pricinuită se cere acoperită printr -un -un surplus de zel în cadrul aceleiaşi activităţi incriminate, de unde rezultă un cerc vicios, un mecanism perpetuu care amplifică fenomenul şi “anesteziază” resorturile justiţiare. Modificarea cadrului legislativ în privinţa acestui fenomen social devine un imperativ din ce în ce mai stringent. Abordarea optimă ar putea întruchipa fie radicalizarea aboliţionismului, înăsprirea pedepselor, descurajarea perceperii prostituţiei ca alternativă, fie legalizarea acesteia şi reglementarea tuturor aspectelor nevralgice pe care le presupune. Atât pe parcursul istoric al



















Nu trebuie să uităm că s-a dezvoltat în ultima p erioadă şi prostituţia masculină care este un fenomen destul de răspândit în România de azi. Tineri fără prejudecăţi, dar şi fără perspective de viitor, încearcă să îşi câştige existenţa practicând cea mai veche meserie din lume. Şi cu toate că nu există diferenţe între aceste două meserii, singura fiind cea de sex, populaţia nu aplică aceleaşi “reguli” atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. În România nu exista nici un precedent, până acum nu a fost judecat nici un caz de prostituţie masculină heterosexuală (Irina Terzian, Carmen Plesa, 1999, p. 86 ). În toate timpurile au fost şi sunt bărbaţi ce se complac în a fi întreţinuţi de femei, îşi

realizează planurile de promovare în poziţii sociale diferite, folosindu -se de farmecele intimităţii; unii se oferă ca gigollo pentru a crea bună dispoziţie femeilor bogate şi influente în schimbul banilor şi altor favoruri. Striperi şi alţi angajaţi ai cluburilor de noapte oferă reprezentaţii de dans provocator pentru distracţie, dar şi în scop de câştig. Sunt tineri care, în asociere sau individual, oferă, contra cost, servicii sexuale clientelei feminine (Elena Macavei, 2005, p. 82). În concluzie, ca fenomen social- istoric, prostituţia e forma de comercializare a sexului

prin practicarea impusa sau autoimpusă, fără implicare afectivă, a relaţiilor sexuale multiple, în scopul câştigului, bani sau alte avantaje. Ca ocupaţie, prostituţia e practicată ocazional sau permanent, accidental sau deliberat de femei, bărbaţi şi copii pe “o piaţă” reglementată de raportul dintre cerere şi ofertă, prin tranziţii directe sau intermediate. Oferirea serviciilor sexuale contra cost se practică legal şi clandestin, instituţional şi neinstituţional, în cadrul relaţiilor heterosexuale şi homosexuale, într -un context etiologic (cauzal) şi motivaţional complex. Prostituţia a fost, este şî va fi un mod de viaţă controversat, influenţat de modele culturale, concepţii morale, religioase şi juridice. A fost şi este practicată ca act sacru, magic, ca ca gest ospitalier, din respect respect pentru arta amorului, amorului, din interes. A fost şi este venerată şi respectată, tolerată ca rău necesar, condamnată şi pedepsită ca sclavie, ca atentat la demnitatea umană, la moralitatea individuală şî comunitară, la sănătatea personală şi publică. Istoria confirmă faptul că o soluţie ideală privind comercializarea sexului prin prostituţie nu s -a găsit niciunde şi nicicând, că, de -a-lungul timpului, au alternat măsurile juridice şi organizatorice de acceptare legală cu cele interdictive şi punitive, că recunoaşterea sau legalizarea ei nu a exclus şi nu exclude manifestarea ei clandestină. cl andestină. Se constată o creştere constantă a infracţiunilor de prostituţie, iar înter acestea se detaşează cele comise de prostituate situate la vârsta adolescenţei, în aceeaşi măsura, situaţia reflectă nivelul tot mai ridicat al cererii pe piaţa sexului, în special de adolescente aflate la debutul vieţii

sexuale. Cele mai multe dintre prostituate nu au nici o profesie, în condiţiie în care, în medie 73%



















aceste tinere către practicarea prostituţiei în scopul asigurării subzistenţei; de cele mai multe ori, alternativa ar constituio comiterea altor infracţiuni mai riscante. Lipsurile materiale constituie motivul principal al practicării prostituţiei, fie perceput ca nivel de subzistenţă, fie raportat la un anumit nivel de aspiraţii dincolo de care subiectul se consideră marginalizat în societate, în multe dintre cazurile analizate apare, ca un leit- motiv, dorinţa de a câştiga bani mulţi fără un efort prea m are sau implicare într-o activitate constantă, cu un câştig stabil dar mic; de asemenea, dorinţa unei vieţi luxoase care

implică multe distracţii. Relaţiile prostituatelor cu proxeneţii sunt de cele mai multe ori conflictuale, aceştia din urmă utilizând forme de violenţă diferite pentru a menţine controlul asupra femeilor traficate. Este o situaţie care se întâlneşte mai des în traficul transfrontalier, dar şî în reţelele de pe teritoriul naţional. Conflictele sunt cauzate fie de lipsa acceptului victimei de a practica prostituţia, fie f ie de ne înţelegeri referitoare la împărţirea câştigului, capacitatea proxeneţilor fiind foarte mare. Atitudinea acestora se bazează, pe faptul că victimele au deja complexul de vinovăţie al propriilor fapte şi ezită să ceară sprijinul autorităţilor, pe tinereţea şi lipsa de experienţă a femeilor traficate, pe necunoaşterea necunoaşterea limbii şi legislaţiei ţării respective sau pe tema că nu ar putea supravieţui economic. economic. Fie că este un act sacru, fapt magic, artă a iubirii fizice, mod de satisfacere a trebuinţei hipersexuale , interes al câştigării existenţei, dorinţă a liberei exprimări, fenomenul prostituţiei a general atitudini individuale şî sociale de venerare şi respect, de tolerare, de indiferenţă, de condamnare. Preotesele templelor ce se făruiau în temeiuri sacre erau venerate. Curtezanele de profesie, unele intrare în istorie, au fost admirate, adorate, zeificate, cele de ocazie au fost respectate

datorită intereselor ce le-au motivat. Profesionistele sexului din instituţii au fost acceptate şi respectate pentru utilitatea serviciilor lor. Cele stradale str adale au fost întotdeauna dispreţuite şi prigonite.

Din perspectivă psihologică, comportamentele celor ce îşi negociază trupurile sunt motivate de sentimentul jertfei sacre şi profane, de răzbunarea pentru traumele copilăriei şi adolescenţei, de interesul câştigării existenţei, de dorinţa exprimării liberei, opţiuni, de spiritul de eventură, de exploatarea impusă sau autoimpusă. Indiferent de cauzele care au general şi generează acest fenomen, indiferent de motivaţiile care susţin acest tip de comportament social, prostituţia e o

piaţă ce funcţionează funcţionează clandestin clandestin sau legal. Criza spiritual-religioasă este un efect al fenomenului globalizării. Globalizarea şi efectele ei negative în planul uma nului. La începutul celui de al treilea mileniu creştin, civilizaţia umană şi

creştinismul însuşi se confruntă cu o provocare de proporţii şi fără precedent atât prin dimensiuni, cât şi prin implicaţii: mondializarea su mai exact, globalizarea, în curs de realizare, a întregii existenţe.





















al e culturilor tradiţionale, cât şi cu valorile printr-o ruptură tot mai evidentă atât cu ierarhiile de valori ale modernităţii occidentale clasice faţă de care apare ca o neliniştitoare şi inclasabilă post -modernitate” (Ioan. I. Ică jr., 2002, p. 481). Marcată de mutaţii tehnologice ameţitoare, de creşterea dezordinilor şi destrămarea coeziunii sociale, de explozia inegalităţilor şi un adevărat apartheid social, de teorism, de violenţă, de forme noi de sărăcie, demoralizare şi marginalizare, de criza muncii şi şomaj endemic, decreşterea pericolelor ecologice, ecologice, lumea în curs de globalizare este este rezultatul unei profunde mutaţii economice economice cu grave implicaţîi nu doar sociale şi culturale, ci ontologice şi existenţiale. Este vorba în esenţă, de trecerea de la economia capitalismului industrial „clasic” (sec, XIX -XX) la economia capitalismuliui financiar informatizat al pieţei globale (Ioan. I. Ică jr., 2002, p. 483). În noua lume globalizat ă, economicul şi tehnologicul se impun autoritar în faţa tuturor celorlalte domenii: politic, social, cutural, religios, toate în declin. Cucerită de piaţă, dopată de televiziune, sport sau internet, lumea globalizată trăieşte în acelaşi timp, pe fondul unei crize generale a sensurilor vieţii, un dezastru educaţional şi cultural global. Cultura tradiţională a societăţilor dispare sau se preface în spectacol şi marfă, cultura umanistă e eliminată tot mai mult de tehno -ştiinţa invadatoare şi transformată într -o -o pseudo-ştiinţă.

Propaganda viciului pornografiei atinge grav demnitatea familiei. În condiţiile crizei spirituale a societăţii, mijloacele de informare în masă şi produsele aşa -zisei culturi de masă devine uneori instrumente de corupere morală, proslăvind destrăbălarea sexuală, posibilitatea tuturor opţiunilor sexuale şi alte patimi păcătoase. Pornografia, care este o exploatare a instinctelor i nstinctelor sexuale în scopuri comerciale, politice sau ideologice, contribuie la suprimarea principiilor morale şi spiritua le, reducându- l pe om la starea unui animal călăuzit numai de instincte. Propaganda viciului este

deosebit de dăunătoare pentru sufletele încă neîntărite ale copiilor şi tinerilor. Prin cărţi, filme şi alte produse video, precum şi prin mass-media şî unele programe educaţionale, adolescenţilor adolescenţilor adeseori inoculată o idee extrem de umilitoare pentru demnitatea umană despre relaţiile sexuale, nelăsând loc



















Diminuarea semnificaţiei sociale a maternităţii şi paternităţii în favoarea succeselor înregistrate de bărbaţi şi de femei în domeniul profesional duce la considerarea copiilor drept o povară necesară şi contribuie, de asemenea, la creşterea înstrăinării şi antagonismului dintre generaţii. Rolul familiei în formarea personalităţii este excepţional şi nici o altă instituţie socială nu o poate înlocui. Distrugerea

legăturilor familiale afectează în mod inevitabil dezvoltarea normală a copiilor, lăsând în ei pentru toată viaţa o urmă lungă şi într -o anumită măsură de neşters. Copiii abandonaţi de părinţi au devenit un dezastru lamentabil al societăţii contemporane. Miile de copii abandonaţi care umplu orfelinatele, iar uneori se trezesc de- a dreptul în stradă, atestă o profundă boală a societăţii. Dând acestor copi i

ajutor material şi spiritual şi îngrijindu-se de implicarea lor în viaţa duhovnicească şi socială, Biserica vede în acelaşi timp una din datoriile ei cele mai importante în întărirea familiei şi sporirea în părinţi a conştiinţei chemării lor, fapt care ar exclude tragedia copiilor abandonaţi (*** Fundamentele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse , p. 233).

Fenomenul traficului de persoane nu este un fenomen izolat, specific ţării noastre, ci el

are un caracter internațional și transfrontalier, făcȃn d parte din ceea ce noi numim criminalitatea organizată. Traficul de ființe umane este un fenomen fenomen grav la adresa adresa umanității, care nu poate fi stârpit decât printr-o conlucrare efectivă a organelor juridice îndreptățite să intervină atunci când sunt lezate cele mai importante valori sociale, intriseci naturii umane.

Față de această prezentare, am ajuns la concluzia că este strict necesară crearea unui management management colaborativ pe poziție de parteneriat de tip informal la nivel zonal, a unei echipe formate din: poliţist, procuror, judecător și de ce nu psiholog. Aceasta înseamnă încheierea unui protocol între

instituțiile respective pe domeniul respectiv de specializare, crearea unui program de participare concretizată prin organizarea de mese rotunde, simpozi oane sau seminarii cu participarea unor persoane specializate în domeniu și o colaborare financiară infimă a statului prin intermediul ministerelor din care fac parte membrii echipei, astfel încât să se creeze o nouă cultură organizațională interinstituțională, cu intersectări de obiective în înfăptuirea actului de justiție. O



















Exploatarea sexuală a victimelor adulte

ANEXE T URI TRĂSĂ TURI

:

- Ponderea victimelor adulte exploatate sexual la 21,3% din totalul nivel internaţional – 21,3% victimelor; - Principalele judeţe sursă: Brăila, Iaşi, Braş ov; - Riscul victimizării sexuale î n străinătate a cetăţenilor români afectează 73% din teritoriu; - Principalele ţări de destinaţ ie: Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Austria, Grecia, Suedia. EXPLOATAREA SEXUALĂ A VICTIMELOR A ADUL DULTE TE

SURSĂ - DESTINAŢIE T URI : TRĂSĂ TURI - Judeţele sursa p e relaţia Spania: Brăila, Iaşi, Teleorman, Braşov, Gorj; - Judeţele sursă pe destinaţ ia Italia: Suceava, Craiova, Olt, Buzău; - Pe relaţia România – Austria – Austria sursa principală este judeţul Cluj; -Pe relaţia România – Franţa – Franţa sursa principală este judeţul Damboviţa.

Ex

Sursă: Desti loatare loatareaa sexua sexuală lă a minoril minorilor or – S estin na ie



















Bibliografie

1. ALAMÉDA, Antoine, 7 păcate ale vieţii de familie , traducere din franceză de Nicolae Baltă,

colecţia „Psihologie Practică”, Editura Trei, Bucureşti, 2012. 2. ALBU, Prof. Ioan, Dreptul Familiei, Editura Didactică şî Pedagogică, Bucureşti, 1975. 3. † ANDREI, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Familia între individualism, colectivism şi comuniune ,

în “Congresul Internaţional: Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin”, Bucureşti, 25 27 sept. 2001. 4. ALUPOAE, Geroge, Scurt istoric al prostituţiei în România , ediţia din 9 august 2010. 5. ANDROUTSOS, Hristou, Sistem de morală , trad. dr. Ioan Lăncrăjan şi Ermis Modopoulos, Sibiu, 1947. 6. ANGUS, Mc Laren, Sexualitatea secolului XX. O istorie , trad de Monica Jităreanu, Editura

Trei, Bucureştii, 2002. 7. ANTONIU, George, POPA, Marin, DANEŞ, Ştefan, Codul Penal pe înţelesul tuturor ,

Bucureşti, Editura Politică, 1988. vieţii, Editura Polirom, Iaşi, 2006. 8. ATKINSON, Robert , , Povestea vieţii

9. BATAILLE, Georges, Erotismul , traducere de Dan Petrescu, Editura Nemira, Bucureşti, 1998. 10. BAUDRY, Patrick, Erotismul şi pornografia, traducere de Alina- Mihaela, Băluţ, Eurosong

Book, Bucureşti, 1998. 11. BĂDESCU, Ilie, Noologia. Cunoaşterea ordin ii spirituale a lumii. Sistem de sociologie noologică, Colecţia Euxin, Ed. Valahia, Bucureşti, 2002.

12. BĂLAN, Mircea, Istoria prostituţiei, Editura Eusostampa, Timişoara, 2003, vol. I. 13. BĂTRÎNU, Emilia, Educaţia în familie, Editura Politică, Bucureşti, 1980. 14. BELL, R.R., Social Deviance, Atlanta, Harcourt, Brace Jovanovich, Inc. 1982.



















19. BRUNDAGE, J.A., Law, Sex and Christian Society in Medieval Europe , Chicago, University of Chicago Press, 1987. 20. *** Bucuria nunţii binecuvântate, Cateheze pentru familia creştină , Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2011. 21. CÂRCIULEANU, Preot Ion, Divinitate, Societate, Om, Editura Pim, Iaşi, 2007. 22. CIOCLEI, V., Manual de criminologie, Editura All Beck, Bucureşti, 1998. 23. CLINARD, Marshall, MEIER, Robert, Sociology od Deviant Behavior , fifth edition, New York, Chicago, San Francisco, Dallas, Holt, Rinehart and Winston, 1975. 24. CRIŞA, Radu Mihai, Autoapărare psihică: cum să devin imun la manipulare , ediţia a III-a

revizuită, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005. 25. DAVID, Daniela Mirela, F etele etele nopţii, studiu sociologic , Editura PIM, Iaşi, 2010. 26. DAVIS, Kingsley, Prostitution, New York and Burlimgame, Harcourt, Brace ad World, Inc. 1961. 27. *** Dicţionar Biblic, redactor principal J.D. Douglas, Editura Cartea Creştină, Oradea, 1995. 28. DINITZ, S., DYNES, R.R., CLARKE, A.C., Deviance, Studies in tje Process of Stigmatization, and Societal Reaction , Oxford University Press, Inc., 1969.

29. DITMORE, Melissa Hope, Encyclopedia of Prostitution and Sex Work , Editura Greenwood Press, 2006. izarea prostituţiei, ediţia din 12 septembrie 2007. 30. DOGARU, Petre, Legal izarea

31. DUNĂREANU, Ion D. (coord.), AVRAM, Eftimie, DUNĂREANU, Florina, ODOBLEJA, Viorica, Violenţa în familie, Editura Universităţii „Petru Maior”, Târgu-Mureş, 2003. 32. DURKHEIM, E., Regulile metodei sociologice, traducere din limba franceză, ediţia a II-a,

Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1974. 33. ENEA, Violeta, DAFINOIU, Ion, Abordarea integrativă în consilierea elevilor expuşi violenţei domestice. Studiu de caz, în Violenţa în familie: Între stigmatizare, acceptare socială şi





















38. FOUCAULT, Michel, Istoria sexualităţii, vol. 3, Editura Univers, Bucureşti, 2005. jubili ar al 39. *** Fundamentele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse; Sinodul episcopal jubiliar Bisericii ortodoxe Ruse, Moscova, 13-16 august 2000,

în „Gândirea socială a Biserici i.

perspective”. Fundamente-documente-analize- perspective”. 40. GEORGES, Manuela, Prostituţia de-a lungul timpului , Editura Seso Hipparion, Cluj-Napoca, 1999. 41. GHIMPU, Sanda, BREHOI, Gheorghe, MOHANU, Gheorghe, POPESCU, Andrei, URS, Iosif, Dicţionar juridic-selectiv, Bucureşti, Editura “Albatros”, 1985. 42. GIURGIU, Narcis, Drept penal general – doctrină, legislaţie, jurisprudenţă , Editura

C.D.R.M.O., Iaşi, 2005. 43. GOODE, Erich, Deviant Behavior , third edition, New Jersey, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, 1990. 44. GOODMAN, A., Addiction: an integrated approach , Madison, CT, International Universities Press, Inc, 2001. 45. GRUPUL de iniţiativă pentru apărarea familiei, Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate, Editura

Elisavaros, Bucureşti, 2002. 46. GUŢU, Gheorghe, Dicţionar Latin-Român, Ediţie revăzută, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007. 47. HENSLIN, James M., Social Problems, second edition, New Jersey, Prentice Hall,



















56. KANT, Immanuel, Metafizica moravurilor , traducere, studiu introductiv, note si indicii R. Croitoru, Editura Antaios, 1999. Oppressi on Into Opportunity 57. KRISTOF, Nicholas, WUDUNN, Sheryl, Half the Sky: Turning Oppression for Women Worldwide, Editura Knopf, 2009.

58. KUN, N.A., Legendele şi miturile Greciei Antice, Editura Lider, Bucureşti, 2003. 59. LĂZĂRESCU, George, Dicţionar de mitologie, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1992. 60. *** Legendeler românilor , vol. 3, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1994. 61. LOMBROSO, Cesare, Omul delicvent , vol. I, traducere de Nicolae Frigioiu, Editura Măiastră,

Bucureşti, 1992. ignorare şi mistificare, Editura Antet XX Press, 2005. 62. MACAVEI, Elena, Prostituţia între ignorare

63. MACAVEI, Elena, Prostituţia – mod de socializare şi comercializare a sexului , în

“Psihologia”, nr. 2. 64. MAHONEY, E.R., Human Sexuality, New York, McGraw-Hill, Inc., 1983. 65. MAJURU, Adrian, Prostituţia între cuceritori cuceritori şi plătitori, Editura Paralele 45, Piteşti, 2007. – o istorie a negoţului cu sclavi din Atlantic – 66. MANNIX, D., COWLEY, M., Corăbiile negre – o 1518 – 1865 1865, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.

67. MATEUŢ, Gheorghiţă, și colaboratorii, Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Editura Alternative Soc iale, Iași, 2005.

68. METALLINOS, Gheorghios D., Parohia. Hristos în mijlocul nostru, trad. Pr. Prof. Ioan I. Ică,



















76. OSCAR, Hoffman Oscar, Costurile sociale şi (sau) costurile erorilor în procesul tranziţiei în România,

în Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul XI, nr. 1 -2, Editura ACademiei

Române, Bucureşti, 2000. 77. PANĂ, Stelian, DĂRĂU, Dionisie, PANĂ, Stelian jr., Sexualitatea umană , Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 1998. 78. PAJACZKOWSKA, Claire, Concepte de psihanaliză: Perversiunea , Editura Lucman,

Bucureşti, 2004. 79. PASCAL, Blaise, Cugetări, Opere ştiinţifice , Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967. 80. PAVEL, Dr. Constantin, Probleme morale cu privire la căsătorie , în “Biserica Ortodoxă

Română”, nr. 1-2, 1967. 81. PĂUNESCU, Constantin, Agresivitatea şi condiţia condiţia umană, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994. 82. PÂRVU, Dumitru, Incriminarea crimei organizate, Editura Detectiv, 2006. 83. PESCARU, Maria, Măsuri de prevenire şi combatere a violenţei în familie exercitate contra copiilor , în “Violenţa în

familie”, coord. Maria Nicoleta Turliuc, Iolanda Tobolcea.

84. POPESCU, Pr. Lect. Univ. Dr. Leontin, Familia creştină şi provocările lumii moderne,

Editura Zigotto, Galaţi, 2007. 85. RĂDULESCU, Sorin M., Sociologia şi istoria comportamentului sexual “deviant” , cu o

postfaţă a autorului, autorului, Editura Nemira, Bucureşti, Bucureşti, 1996. 86. RELGIS, Eugen, Istoria sexuală a omenirii , editor Oliviu Tocaciu, Editura Pacifica,



















96. TINAYRE, Marcelle, Istoria iubirii, Casa de Editură şi Presă “Viaţa Românească”, 1992. 97. TOTOIANU, Ion Gheorghe, Sexualitatea umană , Casa de Editura “Mureş”, Târgu -Mureş, 1996. 98. VALDÉZ, Ariel Álvarez, Ce ştim despre Biblie? , vol. 4, colecţia “Studii biblice”, Editura

Sapientia, Iaşi, 2006. 99. VIDAICU, M., DOLDEA, I., Combaterea traficului de fiinte umane (drept material si drept procesual), Chişinău, 2009.

Adolescenţa şi sexualitatea , Editura Medicală, Bucureşti, 1983. 100. VINŢI, Ioan, PASCU, Cornel, Adolescenţa

101.VOINA, 101. VOINA, Aurel, Prostituţia şi boalele venerice în Ro mânia, Editura Curţii Regale, F. GOBL FII S.A., 1930. 102.VTSYAYANA, 102. VTSYAYANA, Kama Sutra. Arta hindusă a iubirii fizice , traducere de Simona Surdulescu, Editura Star Trafic S.F., Craiova, 1991. 103.. http://anitp.mai.gov.ro 103 104.http://www.bzi.ro/incend 104. http://www.bzi.ro/incendiar-bordel-si-orgii-sexuale-in-ca iar-bordel-si-orgii-sexuale-in-casa-unui-celebru-direc sa-unui-celebru-director-din-iasitor-din-iasi381520 105.. www.cercetarijuridice.ro/rrda/articole 105 106.. http://www.cercetea 106 http://www.cerceteaza.com/curiozitati-diverse-s za.com/curiozitati-diverse-statistici-despre-prostitutie/ tatistici-despre-prostitutie/ 107.. http://www.cdep.ro/pls 107 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp /legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603 _act_text?idt=38603 108.. www.dexonline.ro 108

Fenomenul Prostitutiei

Recommend Documents