Fabule+morala

FABULE ŞI ÎNVĂŢĂTURILE LOR 

2

2

Şoimul care c are vroia vr oia să nechez nechezee

Cu mult timp în urmă, şoimul avea o voce ascuţită şi puternică. Dar într-o zi, auzindu-l pe cal nechezând vru să-l imite. Se strădui atât de mult încât îşi pierdu vocea fără să reuşească vreodată să necheze. Morala: Dezvoltă-ţi propriile calităţi şi nu le invidia pe ale altora.

Lupull ş i câine Lupu câ inele le

Un lup era flămând de atâta vreme, încât începuse să invidieze bunăstarea câinelui. - Dacă vii cu mine la fermă, vei avea de mâncare din belşug pentru tot restul zilelor -îi zise acesta –  atâta doar că trebuie să-i dai ascultare stăpânului. Dar când lupul văzu rănile de pe gâtul câinelui, făcute de zgardă, îşi veni în fire fir e şi spuse: - Mă întorc în pădure, să îndur foamea f oamea în libertate! Morala: Libertatea nu are preţ.

Şoarec oarecele ele de la ţară ţa ră şi şoarece şo arecele le de la oraş or aş

Un şoarece de la tară îşi vizită într-o zi amicul de la oraş, care se lăuda mereu că are de toate. Tocmai când înfulecau, intră stăpânul; şoriceii s-au ascuns repede. - Asta e viaţa ta fără f ără griji? zise primul. Acasă nu am bunătăţi, dar nu trebuie să mă ascund de nimeni! Morala: Pentru linişte trebuie să dai ceva în schimb.

Păstor storul ul si s i leul le ul 3

Un păstor ştia că o lighioană îi fură oile şi hotarî să o omoare. Aşa că puse la intrarea în grota ei o capcană şi aşteptă. Pentru că lighioana nu se arăta, păstorul se rugă: - Doamne, dacă-o faci să iasă din grotă o să sacrific pentru tine cea mai bună oaie! Dar când ieşi din grotă un leu fioros, păstorul spuse: - Întoarce-l înapoi în grotă şi voi sacrifica un bou! Morala: Ai grijă la ceea ce-ţi doreşti pentru că s-ar putea să se îndeplinească.

Cămila şi puricele

Odată, într-o călătorie lungă, o cămila a avut de cărat o greutate mare în spate. Obosită, se plânse: - Vai, ce greutate mare! Un purice care stătuse până atunci pe spinarea ei sări jos şi-i spuse cu obrăznicie: - Uite, te uşurez eu! Cămila îi răspunse puricelui: - Mulţumesc, domnule elefant! Morala: Nu-ţi da niciodată importanţă mai mare decât ai de fapt.

Vulpea şi câinele

O vulpe izbuti să se strecoare în mijlocul unei turme de miei. Câinele de pază o văzu şi veni în goană spre ea. Vulpea luă atunci în braţe un mieluşel şi începu să-l mângâie. Câinele strigă la ea: - Ce faci aici? - Vreau să-l mângâi şi să mă joc cu el. - Admiră-i de departe dacă nu vrei să simţi muşcătura colţilor mei! o ameninţă câinele. Morala: Vorba iscusită nu-ţi aduce totdeauna foloase.

Că prioara şi viţa - de-vie 4

O căprioară urmărită de vânători se ascunse într-o vie. Cu inima cât un purice, îi aştepta să se depărteze şi apoi, liniştindu-se, începu să mănânce frunze de pe  butucii viţei. Unul dintre vânători văzu crengile mişcându-se şi descoperi ascunzătoarea căprioarei. Duse arma la ochi şi o împuşcă, în timp ce se prăbuşea, căprioara îşi spuse: „Merit asta, nu trebuia să fac rău viei care mă salvase!” Morala: Fii recunoscător celui care te-a ajutat la nevoie.

Căprarul şi capra

Se înnoptase şi căprarul încerca să adune turma. Una dintre capre se opri să mănânce. Pentru că nu-i băgă în seamă chemările, căprarul se supără şi o lovi cu o piatra rupându-i un corn. - Te rog – o imploră caprarul – nu-i spune stăpânului turmei! - Eu n-am să pomenesc nimic – răspunse capra – dar cred că va vorbi cornul de la sine. Morala: Nu poţi ascunde o faptă rea.

Vulpea şi măceşul

O vulpe căzu într-o groapă. În cădere, se agăţă de un măceş plin cu spini, zgâriindu-şi rău labele. Supărată, îi spuse măceşului: - Ţi-am cerut ajutorul şi iată ce mi-ai făcut! E vina ta că te-ai prins de mine! Ştii bine că eu îi înţep pe toti cei care mă ating. Morala: Nu cere ajutor celui obişnuit să facă rău.

Lupul ranit şi oaia 5

Un lup zăcea rănit în iarbă. Văzu trecând o oaie şi se rugă de ea să-i aducă apă din râu: - Adu-mi apă să beau, îi zise el, că de mâncare îmi fac eu rost. - Dacă eu îţi aduc apă, vei face din mine cina ta! îi zise oaia. Morala: Să nu ai încredere în vorbele ticăloşilor.

Lupul şi iedul din curte

Î ntr-o zi, un ied ce se afla într-o curte văzu un lup care trecea pe acolo. Apărat de gard, iedul începu să-l jignească pe lup în fel şi chip. Lupul se opri şi-i spuse:  – Bietul de tine!  Nu tu eşti cel care mă insulţi, ci gardul după care te-ai ascuns de mine. Morala:  Nu valoarea, ci ocazia sau locul îi ridică pe cei neînsemnaţi.

Coco şul şi perla

O mândreţe de cocoş, căpetenia păsărilor din curte vru să-şi astâmpere foamea dar nu mai găsi nimic de ciugulit – puii isprăviseră toate grăunţele. Atunci, începu să scurme după râme şi găsi îngropată o perlă de toată frumuseţea. - Ce păcat că te-am gasit acum! Oricât ai fi de frumoasă, nu-mi eşti de nici o trebuinţă! spuse cocoşul mâhnit. Morala: Lucrurile preţioase au valoare numai la momentul potrivit 

6

Iepurele şi vulpea

I Iepurele o întrebă pe vulpe cum de căpătase faima de şireată. - Te invit diseară la cină şi-ţi spun – îi răspunse ea. Când iepurele intră în casa vulpii, aceasta încuie uşa în urma lui şi îi zise: - Bine ai venit, cina mea de azi eşti chiar tu! Astfel învăţă bietul iepure că vulpea îşi dobândise faima şireată prin minciună. Morala: Nu subestima şiretenia celorlalţi.

Vulpea şi maimuţa

O vulpe şi o maimuţă discutau despre nobleţea lor enumerându-şi care mai de care titlurile. Ajunseră la cimitir şi maimuţa, văzând mormintele, se puse pe plâns zicând: - Cum să nu plâng dacă strămoşii mei erau toţi sclavi? zise ea. - Prin urmare ai minţit! – spuse vulpea – pentru că nici unul din ei nu mai are cum să dezmintă. Morala: Îngâmfatul se laudă întotdeauna cu lucruri pe care nimeni nu le poate dovedi.

Aristocratul şi orbul

Un aristocrat şi un orb stăteau de vorbă. - Strămoşii mei au fost eroi – spuse cel dintâi. - Eu m-am născut orb, dar părinţii mei vedeau – răspunse cel din urmă. Morala:  Nu te lăuda cu ce aveau strămoşii tăi; – aşa se vede ceea ce tu nu ai!

7

Câinele şi scoica

Un câine obişnuia să mănânce ouă. Într-o zi, văzu pe malul râului o scoică şi, crezând că e un ou, o înghiţi întreagă. În noaptea aceea, îl apucă o durere cumplită de burtă. Când se mai linişti, îşi spuse: - Aşa-mi trebuie, dacă am ajuns să cred că tot ce e rotund, e ou. Morala: Gândeşte-te bine înainte de a face ceva; altfel, poţi avea neplăceri.

Privighetoarea şi uliul

Odată, un uliu flămând prinse o privighetoare care, speriată, încercă să-l amăgească: - Sunt prea măruntă ca să te saturi cu mine. Ar trebui să cauţi o pasăre mai mare. Aş fi tare prost să-ţi dau drumul de dragul unei păsări pe care nici măcar n-am văzut-o încă. Morala: Nu da vrabia din mână pentru găina de pe gard.

Câinii flămânzi

 Nişte câini care călătoreau împreună simţiră că li se face foame. Văzură pe fundul unui pârâu câteva piei puse la curăţat, numai bune de ros. Ca să ajungă la piei, s-au înţeles între ei să bea mai întâi toată apa. Băură cât băură, dar apa nu scăzu deloc. Până la urmă, cu burţile umflate cât cimpoaiele, trebuiră să se dea bătuţi. 8

Morala: Calea cea mai scurtă nu e totdeauna şi cea mai sigură.

Leul, vulpea şi şoarecele

Un leu dormea liniştit la rădăcina unui copac umbros, când un şoarece i se căţără pe spinare. Leul tresări şi se trezi din somn. Vulpea râse şi îl întrebă dacă i se făcuse cumva frică de un biet şoarece. - Nu mi-a fost frică, răspunse el, ci doar m-am mirat cum un animal aşa mic a îndrăznit să calce pe un leu adormit. Morala: Niciodată să nu subestimezi calităţile celorlalţi.

Liliacul şi nevă stuicile

Un liliac se prăbuşi lângă vizuina unei nevăstuici care nu putea suferi şoarecii. Aceasta se apropie ameninţătoare şi liliacul strigă: - Am aripi, am aripi, nu vezi? Sunt un fel de pasăre! Şi aşa îşi scăpă pielea. Altă dată, fu prins de o alta nevăstuică. Acesteia nu-i plăceau păsările. - Vezi bine că n-am pene, nu sunt pasăre, ci doar un biet şoarece! spuse liliacul şi scăpă şi de data asta cu viaţă. Morala: Uneori, e bine să te înclini după cum bate vântul.

Măgarul şi lira

Un măgar găsi lângă drum o lira, pierdută de cineva. O luă şi încercă să cânte, dar copitele nu-l ajutau deloc. 9

Spuse atunci abătut: - Ce păcat că nu pot să cânt! Dacă ar fi găsit-o altcineva, mai talentat, din lira ar fi putut izvorî o muzică divină! Morala: Pentru a-ţi atinge un scop, trebuie să creezi anumite condiţii.

Rândunica şi semănătura

O rândunică a văzut un om care semăna cânepă pe ogor. S-a dus la suratele ei şi le-a spus că trebuie să mănânce toate seminţele semănate; altfel, dacă acestea apucă să încolţească, omul va culege cânepă şi va face din ea plase cu care să le prindă. Dar ele nu o băgară în seamă. Rândunica noastră plecă la timp; celelalte au fost prinse în capcane făcute chiar din cânepa culeasă de  pe acel ogor. Morala: Taie răul de la rădăcină!

Coco şii şi potârnichea

Într-o curte, trăiau o potârniche şi doi cocoşi. Aceştia o băteau mereu; biata potârniche credea că o dispreţuiau pentru că nu era la fel ca ei. Î ntr-o zi, cocoşii se luară la bătaie. Ea se gândi: „N-am să mă mai plâng de răutăţile lor pentru că, iată, nici ei nu pot trăi în pace.” Morala: Π nţeleptul trăieşte în pace cu semenii săi.

Vulturul şi cocoşii

Doi cocoşi ce locuiau în aceeaşi curte au început să se bată; câştigătorul avea să fie şef peste coteţ. 10

Într-un târziu, unul dintre ei învinse şi se cocoţă mândru pe gard, să se laude; celălalt se ascunse într-un cotlon. Un vultur ce zbura pe-acolo îl văzu pe proaspătul învingător şi-l luă în gheare, ducându-l departe. Astfel, cocoşul învins a ajuns rege al găinilor. Morala: Trufia te poate duce la pierzanie.

Coco şul şi vulpea

Un cocoş se sui într-o zi pe o ramură. O vulpe tocmai trecu pe acolo şi îi spuse: - De azi încolo nu mai sunt duşmanul tău. Coboară să-ţi dau un sărut prietenesc. - Soră vulpe – răspunse cocoşul cu isteţime – văd în depărtare venind doi ogari. Să-i aşteptăm şi pe ei, ca să le dăm vestea cea bună. - Mai bine altădată – zise vulpea şi fugi repede, de frica dulăilor. Morala: Pe cei vicleni, îi învingi cel mai uşor chiar cu propriile lor arme.

Sfatul şoarecilor 

 Nişte şoricei erau înspăimântaţi din cauza unui motan rău, care îi pândea tot timpul. Se sfătuiră cum să scape de el. Unuia îi veni ideea să lege un clopoţel la gâtul motanului; astfel, îl vor  auzi când se apropie. Tuturor li se păru o idee bună.  Nimeni însă nu se încumeta să lege clopoţelul la gâtul motanului! Unul câte unul, şoarecii plecară ruşinaţi de la sfat. Morala: Uşor de zis, greu de făcut!

Morarul, fiul şi măgarul

11

Morarul şi fiul său mergeau pe drum cărând măgarul în spinare pentru ca acesta să nu obosească. Văzându-i, oamenii râdeau de ei. Aşa că, morarul se sui pe măgar. Atunci lumea îl critică pentru că îşi lăsase fiul să meargă pe jos. El îşi sui fiul pe măgar şi merse pe jos. Oamenii au început din nou să-l critice pentru că era bătrân şi mergea pe jos, iar fiul său stătea comod pe măgar. Morala:  Nu poţi să împaci pe toată lumea.

Boii şi osia carului

Odată, doi boi trăgeau un car a cărui osie scârtâia fără încetare. Sătui de atâta zgomot, întrebară carul: - De ce ţipi atât, că doar noi suntem cei care ducem greul? Morala: Unii trudesc şi duc greul, iar alţii se vaită.

Vulpea ş i şarpele

Un şarpe dormea la umbra unui smochin. Vulpea, invidioasă pe corpul lui alungit, se trânti la pământ şi începu să se întindă, când fu cât pe ce să se frângă în două. Morala: Nu încerca să-i imiţi pe altii, dacă nu eşti în stare.

Liliacul şi sticletele

12

Într-o noapte, un liliac auzi cântând un sticlete care era închis într-o colivie. Îl întrebă mirat de ce face asta. - Înainte cântam ziua – zise el – dar de când m-au prins, mă feresc. - Dar trebuia să te fereşti înainte să te prindă, spuse liliacul. Morala: Fii cu băgare de seamă înainte de a greşi, nu după.

Ciobanul mincinos

Un cioban pus pe şotii obişnuia să strige: - Săriţi, săriţi! A venit lupul la oi! Ceilalţi ciobani veneau fuga să-l ajute şi atunci el se prăpădea de râs. Într-o buna zi, lupul veni cu-adevarat la stână. Ciobanul strigă după ajutor, dar nu mai veni nimeni şi lupul îi mâncă liniştit toate oile. Morala: Mincinosul nu e crezut nici când spune adevărul.

Omul şi piatra

Într-o bună zi, un înţelept se duse la baia publică şi văzu că mulţi din cei care intrau se loveau de o  piatră lăsată lângă uşă. Doar unul singur avu ideea să ia acea piatră din drum. Când se întoarse acasă, a fost întrebat dacă era multă lume la baie. Înţeleptul răspunse:  – Nu, nu era decât un singur om. 13

Morala:  Doar oamenii adevăraţi şi inteligenţi îi apară şi pe altii de primejdii.

Licuriciul şi broasca râioasă

Într-o grădină locuiau un licurici şi o broască râioasă. Broasca era foarte invidioasă când vedea licuriciul strălucind în noapte. Până la urmă, încercă să-l prindă şi să-l sufoce. - De ce-mi faci asta ? Eu nu ţi-am făcut nici un rău! o întrebă licuriciul mirat. - De ce străluceşti atât de frumos? Pentru mine, asta e cea mai mare jignire! Morala:  Fereşte-te de cei care te invidiază.

Iepurii şi broaştele

Iepurii se plângeau că nu aveau parte decât de sperieturi, din pricina vânătorilor şi a vulturilor. Î ntr-o zi, se duseră la iaz şi, tot ţopăind de colo-colo, speriară broaştele de pe mal, care săriră toate în apă. - Hai să nu ne mai plângem atâta, spuse unul dintre ei, uite că şi noi putem să speriem pe cineva! Morala: Nu există fricos pe lume care să nu găsească pe cineva mai fricos decât el 

Măgarul î n piele de leu

Într-o zi, măgarul a găsit în pădure o piele de leu. Şi-a pus-o în spinare cu gândul să le sperie pe celelalte animale. 14

Şi, într-adevar, toţi cei cu care s-a întâlnit au dat bir cu fugiţii. Dar s-a întâmplat să treacă pe acolo un ţăran care a văzut că de sub pielea de leu ieşeau urechile mari, de măgar; supărat, i-a tras câteva beţe  pe spinare pentru sperietura îndurată. Morala: Nu te da niciodată drept ceea ce nu eşti.

Leul şi şoarecele

Odată, şoarecele îl supără pe leu. Ca să scape de pedeapsă, îl rugă:  – Nu-mi face nici un rău şi-ţi voi fi şi eu de folos cândva. Leul râse de vorbele şoarecelui – cum adică l-ar putea ajuta un animal atât de mic !? – dar îi dădu drumul. După un timp, leul căzu într-o capcană şi şoarecele reuşi să-l elibereze, retezând frânghia care-l ţinea legat. - Vezi, spuse el, chiar dacă-s mic, tot am putut să-ţi fiu de folos! Morala: Nimeni nu trebuie subestimat.

Cerbul, izvorul şi leul

Odată, un cerb veni să se adape la izvor. Îşi privi chipul în apă, mândru de coarnele sale. „Păcat că nu-mi sunt şi picioarele la fel de arătoase”, se gândi el. Într-o zi, îl urmări un leu. Picioarele lui sprintene îl ajutară să fugă de duşman. Gonind, cerbul nimeri în pădure; acolo îşi încurcă coarnele între crengi.  Nu a mai putut să fugă iar leul îl prinse şi-l omorî. Morala: Uneori, dispreţuim tocmai acele lucruri care ne ajută cu adevărat.

Hoţul şi câinele

Într-o noapte, un hoţ vroia sa intre într-o casă păzită de un câine. Aşa că îi aruncă o bucată de carne gândindu-se că astfel îl va domoli. Câinele luă carnea şi apoi îi spuse hoţului: 15

- Nu ştiam care sunt intenţiile tale, dar acum că m-ai mituit, ştiu că sunt rele. Ş i începu să latre pentru a-şi avertiza stăpânii. Morala:  Nu trebuie să avem încredere în cei care încearcă să ne cumpere.

Sâmburele de cireş

Un băiat mâncă o cireaşă şi îi aruncă sâmburele pe jos. Un bătrân luă sâmburele şi îl plantă. Băiatul râse de el. Timpul trecu şi sâmburele ajunse un pomişor de care bătrânul avea grijă. Din nou băiatul râse de el. Peste ani, băiatul, devenit acum un om mare, trecu pe acolo obosit şi însetat. Fructele unui mare cireş îi potoliră setea. Atunci înţelese ce necugetat a fost! Morala:  Faptele bune pot da roade după ani de zile.

Lupul ş i capra

O capră păştea linistită, cocoţată pe o stâncă. Un lup trecu pe acolo. Văzând că nu poate să o prindă, acesta îi zise: Vino jos, căpriţă, poţi să cazi de acolo. Şi uite, iarba de aici e mai verde şi mai grasă! - Cred că invitaţia asta la masă e pentru tine, nu pentru mine! răspunse capra cea isteaţă. Morala: Când ştii la ce să te aştepţi, nu poţi fi păcălit.

Câinele cu clopoţel

16

Era odată un câine care se apropia tiptil de picioarele oamenilor şi-i muşca. Drept pedeapsă, stăpânul său i-a legat un clopoţel de zgardă pentru a-i preveni pe cei din jur. Câinele începu să se mândrească cu clopoţelul lui în faţa celorlalţi căţei. Atunci, unul dintre ei îi spuse: - N-ar trebui să fii aşa mândru de asta. Cu totii ştim că nu ţi-au pus clopoţel pentru meritele tale, ci  pentru răutatea ta. Morala: Spune-mi cu ce te mândreşti ca să-ţi spun cine eşti.

Săracul şi bogăţiile

În India, trăia un om atât de sărac că nu avea de nici unele. El se hrănea din pomana oamenilor şi nu cheltuia aproape nimic din banii pe care-i cerşea. Astfel, cu timpul, adună o mică avere. Dar de atunci nu mai dormi liniştit, de frică să nu i-o fure cineva. Morala:  Bogăţia aduce întotdeauna nelinişte.

Vulpea şi broasca

- Sunt un doctor iscusit şi cunosc leacuri pentru toate bolile – se lăuda odată o broască. - Dacă eşti aşa de pricepută, de ce nu reuşeşti să te vindeci mai întâi pe tine? Că, uite, ai un picior bolnav! îi spuse o vulpe glumeaţă. Morala:  Nu te lăuda cu lucruri pe care nu le poţi dovedi prin fapte.

Vulpea şi ţapul 17

Odată, o vulpe a căzut într-o fântână. Un ţap însetat se apropie şi o întrebă dacă apa e bună. - Este delicioasă! Intră şi tu ca să bei, îi zise vulpea şireată. Ţapul coborî în fântână, bău apă şi apoi se gândiră cum să iasă afară. Atunci, vulpea îi zise ţapului: - Împinge-mă în sus! După ce ies eu, te scot şi pe tine.  Numai că, o dată salvată, vulpea plecă şi îl lăsă pe bietul ţap în fântână. Morala: Gândeşte-te la urmări înainte de a trece la fapte.

Muş tele

Într-o zi, nişte muşte lacome se năpustiră asupra unui fagure, dar rămaseră cu picioarele înţepenite în mierea lipicioasă. Altele, înfulecând dintr-o plăcintă, mâncară până căzură late. Tot aşa şi oamenii sunt prizonierii poftelor care îi stăpânesc. Morala: Tot ce e prea mult strică 

Vulpea şi maimuţa aleasă regină

Odată, după ce dansase la o petrecere din pădure, maimuţa a fost aleasă regină. Vulpea, invidioasă, văzu o capcană în care se aflau drept momeală câteva banane. Îi spuse maimuţei că  bananele erau un cadou pentru regină şi o îndemnă să le ia. Atunci, maimuţa intră în capcană şi rămase  prinsă acolo. - Mi-ai întins o cursă! gemu ea.

18

- Eşti prea proastă, maimuţo, ca să fii regină! i-a răspuns vulpea. Morala:  Niciodată să nu faci ceva înainte să te gândeşti ce primejdii te pândesc.

Cerbul ş i puiul său

Într-o zi, puiul de cerb îl întrebă pe tatăl său: - Tată, de ce tu, care eşti mai puternic şi mai iute decât câinii şi ai coarne aşa de grozave, fugi din calea lor? Cerbul îi răspunse râzând: Ai dreptate, fiule, dar nu ştiu ce mi se întâmplă: când aud lătratul unui caine, îmi vine s-o iau la goană, că de felul meu sunt fricos. Morala:  Nici cele mai convingătoare argumente nu ajung pentru a schimba o fire fricoasă.

Câinele şi crocodilul

Un căţel se duse sa bea apă dintr-un râu în care trăiau crocodili. Ş tiind ce primejdie îl paşte, bea câte puţin şi apoi fugea câţiva paşi înapoi. - Bea liniştit, astâmpără-ţi setea, îl îmbie un crocodil. - De ce, n-ai mâncat încă de prânz? Mută-ţi gândul! îi zise căţelul. Căţel înţelept, bine faci că nu urmezi sfatul duşmanului! Morala: Ascultă-ţi inima şi nu te încrede în cel care-ţi vrea răul.

Vulpea si strugurii

19

Amiaza trecuse demult şi vulpea nu vânase nimic. Flămândă, căută în jur şi văzu o vie încărcată cu struguri. Se chinui, dădu cu laba, încercă să se caţere, dar degeaba. Strugurii erau prea sus pentru ea. Dându-se  bătută, spuse:  – Nu-i mai vreau, sunt acri! Morala: Dacă lucrurile nu-ţi ies cum ai fi vrut, nu căuta să te amăgeşti.

Gaiţa înfumurată

O gaiţă îşi împodobi coada cu nişte pene de păun. Mândră de noua ei înfăţişare se arătă adevăraţilor   păuni, ca să vadă ce cred despre ea. Aceştia o alungară. Dar unde să se ducă. Nu o mai doreau nici suratele ei, gaiţele! Morala: Ce e prea mult strică.

Corbul bolnav

Un corb care căzuse bolnav îşi rugă mama să meargă prin vecini să le ceară ajutorul. Aceasta îi raspunse: - Cui să-i fie milă de tine? Crezi că a mai rămas cineva pe care tu să nu-l fi prădat? Morala:  Nu te înconjura de duşmani, pentru că la greu nu vei găsi nici un prieten.

Vulturul, iepurele şi cărăbuşul

20

Odată, vulturul a ucis iepurele care era adăpostit de un cărăbuş. Acesta, supărat, jură să se răzbune şi începu să spargă ouăle din cuibul vulturului. Pasărea se duse la Zeus să-i ceară ajutorul. Acesta hotarî ca vulturii să-şi depună ouăle iarna, când cărăbuşii dormitează sub pământ. Morala:  De cele mai multe ori marile probleme au soluţii simple.

Leul şi mistreţul

Leul şi mistreţul veniră la izvor ca să se adape. Acolo nu se puteau hotărî cine să bea mai întâi. Se luară la ceartă şi încet-încet ajunseră să se bată. Văzură atunci un stol de păsări răpitoare care aşteptau ca unul dintre ei să moară, ca să se înfrupte din leşul lui. Îşi veniră în fire şi făcură pace, zicând: - Mai bine să fim prieteni decât să ajungem hrana corbilor şi a vulturilor. Morala: Luptele fără rost ajută numai duşmanii.

Zeus şi cămila

Cămila era invidioasă pe taur pentru coarnele lui puternice şi dorea şi ea unele la fel. Pentru asta, se duse la Zeus şi-l rugă să-i dăruiască o pereche de coarne. Acesta se supără că nu era mulţumită cu darurile pe care le avea şi nu-i dădu nimic. Ba mai mult, ca  pedeapsă, îi scurtă un pic din urechi. Morala:  Invidia nu e un sfetnic bun.

21

Lupul, mama şi copilul

Într-o seara, un lup se apropie de fereastra unei case. Înauntru, un copil nu contenea să plângă şi mama, supărată, vru să-l sperie:  – Dacă mai plângi, te dau la lup! Acesta aştepta bucuros ca mama să-i dea copilul dar… degeaba! într-un târziu, auzi din nou:  – Nu te speria, puiul meu. Dacă vine lupul, îi venim noi de hac! Şi atunci lupul plecă, mirat ca oamenii zic una şi fac alta. Morala: Să nu crezi ce spune lumea.

Vulpea, căţelul şi stăpânul

Pentru ca vulpea cea şireată să nu-i fure găinile, stăpânul unei gospodării avea un câine de pază. Dar, într-o noapte, stăpânul uită să închidă poarta. Câinele adormi, iar vulpea intră în curte şi mâncă toate găinile. - Eşti cel mai prost paznic! – ţipă stăpânul. Cum ai putut să adormi? - Deşi tu erai cel cu adevărat interesat de soarta găinilor – răspunse câinele – dormeai. Cum era să fiu eu mai atent decât tine? Morala: Trebuie să purtăm singuri de grijă celor de care ne pasă.

Vulpile şi râul meandru

Vulpile priveau apele învolburate ale râului meandru fără să îndrăznească să-l traverseze. Una dintre ele, vrând să le umilească pe celelalte, se aruncă în râu. În timp ce era târâtă de apele învolburate ale râului, vulpile de pe mal strigau: - Spune-ne pe unde trebuie să o luăm! - Vă spun mai târziu – răspunse vulpea lăudăroasă – pentru că acum mă grăbesc Morala: Pe lăudaroşi îi paşte pericolul.

22

Lupul cel mâ ndru de umbra sa

Un lup mergea pe câmpie la asfinţit, astfel că soarele îi făcea o umbră cu mult mai mare decât el. Lupul gândi: - Nu trebuie să mă tem de nimeni şi de nimic. Dacă am o umbră ca asta înseamnă că măsor cel puţin treizeci de metri şi pot fi regele animalelor. Dar în acel moment apăru un leu care se năpusti asupra lui şi-l mâncă. Morala: Înfumurarea poate fi cauza nenorocirilor noastre.

Darul zânelor 

La botezul unui prinţ, două zâne bune au vrut să-i ofere acestuia darurile lor. Una dintre ele îi dărui o privire ageră ca de vultur pentru a vedea tot ce se petrece în regatul său, până la cel mai mărunt lucru. Cealaltă îi dădu înţelepciune suficientă pentru a nu lua în seamă exact cel mai neînsemnat lucru. Când  băiatul crescu, fu regele cel mai drept şi mai bun din lume. Morala: O mare virtute nu serveşte la nimic dacă nu e folosită cu înţelepciune.

Omul şi oglinda

Un om era foarte urât dar se credea nespus de frumos. Gândindu-se că oglinzile îl minţeau, le aruncase pe toate din casă. Într-o zi, plimbându-se, se opri să  bea apă dintr-un pârâu care-i reflecta imaginea în apele-i cristaline. Omul se gândi: „Oglinzile sunt ca şi defectele celor din jur: vedem în ele doar propriile noastre defecte.” 23

Morala: Când vedem defectele celor din jur, ni le recunoaştem pe ale noastre.

Lă ptăreasa

Mergând spre piaţă să vândă un ulcior cu lapte, o fetiţă se gândea: „Cu banii pe care o să-i iau pe lapte cumpăr ouă; din ouă vor ieşi pui; o să vând puii şi o să cumpăr un  porc; porcul o să-l schimb pe un viţel…” în acel moment se împiedică. Ulciorul cu lapte se duse o dată cu visele ei! Morala: Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

Câinele şi iepurele

Un câine de vânătoare prinse un iepure. Ţinându-l între labe, o dată îl muşcă, o dată îl lingea pe botic. - Ori muşcă-mă, ori linge-mă, pentru că aşa nu o să ştiu niciodată dacă eşti prietenul sau duşmanul meu. Morala: Nu fii o dată miere şi o dată fiere.

Broasca şi boul

O broască nu mai putea de invidie văzând cât de mare era boul. Se gândi cum ar putea face să ajungă ca el. Începu să se umfle, să se tot umfle…  – Am crescut destul? îşi întrebă o surată.  – Nu, mai ai, răspunse aceasta. Atunci, broasca se umflă şi mai mult, dar explodă ca un balon! Morala: Stai liniştit la locul tău!

24

Vulturul, cioara şi broasca ţestoasă

Un vultur prinse o broască ţestoasă, dar nu-i putea sfărâma carapacea, ca să o mănânce. O cioara îl sfătui:  – Ridic-o în gheare cât poţi de sus, apoi dă-i drumul să se izbească de pământ. Sigur îi va crăpa carapacea pe undeva! Vulturul făcu întocmai şi, drept mulţumire pentru sfat, o invită şi pe cioară la ospăţ. Morala:  Păzeşte-te de cei puternici, mai ales dacă au în preajmă un sfetnic ticălos.

Omul muşcat de câine

Un om ce trecea pe uliţă fu muşcat de un câine. Un vecin îl sfătui să-i dea câinelui o bucată de pâine. Omul îi zise speriat: - Dacă fac asta, vor veni toţi câinii din sat să mă muşte! Morala: E o mare greşeală să-l alinţi pe cel rău căci data viitoare va fi şi mai ticălos.

Păunul care se plânse zeiţei

Un păun se duse la o zeiţă să se plângă de urâţenia glasului său. – Nu e drept! făcu el. Privighetoarea, o pasăre neînsemnată, cântă ca nimeni alta, pe când eu am un glas care stârneşte râsul. – Taci, pasăre fără minte! 25

Privighetoarea cântă frumos, papagalul poate vorbi ca oamenii, şoimul zboară ca o săgeată, dar  nimeni, vezi tu, nu este împodobit ca tine! Morala: Să fim multumiţi de calităţile noastre şi să nu le privim cu invidie pe ale altora.

Taurii şi broaştele

Doi tauri furioşi se înfruntau pe o pajişte. Două broaşte se uitau îngrijorate la ei: - Unul dintre ei va pierde şi va fi izgonit tocmai la noi pe baltă. Şi atunci n-o să mai avem zile bune din  pricina lui, zise întristată broasca mai vârstnică. Aşa se şi întâmplă: taurul învins fugi la baltă şi strivi sub copite, fără să vrea, sumedenie de broaşte. Morala: Cei slabi suferă de pe urma luptei dintre cei puternici.

Câinele care s-a uitat în râu

Un câine care avea în gură un os ajunse pe malul unui râu. Când îşi văzu chipul în apă, crezu că acolo era un alt câine care are un os mai mare decât al lui. A vrut să înhaţe osul din apă, dar îl scăpă pe cel din gura lui. Şi aşa a rămas câinele cu burta goală! Morala:  Nu pofti la bunătăţile altuia.

Leul şi măgarul sălbatic

Leul şi măgarul sălbatic hotărâră să meargă împreună la vânătoare. 26

După o zi de trudă, începură să împartă prada. Leul făcu trei părţi şi începu: - Prima mi se cuvine mie, ca rege al animalelor; a doua, o pun deoparte, iar a treia îţi va face mult rău dacă nu o iei la fugă Morala:  Porneşte la drum numai alături de cei asemenea tie. Cei mai puternici ca tine îţi pot face mult rău.

Cei trei nemulţumiţi

- Ce păcat că n-am coadă! strigă cimpanzeul. - Ce păcăt că n-am coarne! adăugă măgarul. - Eu sunt lipsită de ochi! continuă o cârtiţă. Iată cum cele trei animale n-au avut înţelepciunea să se  bucure de soarta lor.  Nu te văita de soarta ta! A altora poate fi mai crudă! Morala:  Dacă priveşti în jur, nimeni din această lume nu le are pe toate.

Mormolocul şi broasca

- Ar trebui să-ţi fie ruşine, îi zise broasca mormolocului. Dacă vrei să ştii, când eram şi eu mormoloc, eram mai frumoasă decât tine, şi n-aveam acea urâţenie de coadă! Mormolocul nu se pierdu cu firea şi-i răspunse: - Înţeleg un singur lucru! Tu n-ai fost niciodată mormoloc?! Morala: Fiecare vârstă are darurile sale.

Vulpea ş i pantera

27

Vulpea şi pantera nu puteau hotărî care dintre ele este mai frumoasă. - Nu-mi spune că nu-s arătoasă, zise pantera. Blana mea neagră şi catifelată nu are egal! - Eu sunt mult mai frumoasă decât tine! răspunse vulpea. Nu pentru cum arăt, ci pentru mintea mea ascuţită! Morala: Inteligenţa valorează mai mult decât frumuseţea.

Melcii

Doi melci se luară la întrecere. Dar, pentru că nu puteau hotărî cine a caştigat, au început să se certe. O broască îi auzi şi le zise:  – Mă îndoiesc că sunteţi în stare să vă întreceţi… Înainte să alergaţi, vedeţi dacă puteţi măcar merge! Morala: Nu vă lăudaţi cu calităţi care altora le par defecte.

Omul pisică

A fost odată o femeie care nu avea pe nimeni şi se gândi să ceară ajutorul unei zâne ca să-şi găsească un soţ. Să fie un soţ blând – adăugă ea – precum motanul acesta al meu. Şi chiar aşa se şi întâmplă. La nuntă, prin faţa mirilor trecu din întâmplare un şoarece, iar mirele sări asupra lui în patru labe, ca să-l prindă. Morala: Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă.

Leul cel bătrân 28

Regele animalelor îmbătrânise şi ajunsese lipsit de apărare. Celelalte animale veniră să se răzbune pentru necazurile îndurate din partea lui pe când era tânăr. Calul îi trânti o pereche de copite, lupul îl muşcă până la os, dar când se apropie şi măgarul, leul tresări: - Ştiu că trebuie să mor, dar să sufăr de pe urma insultelor tale ar însemna să mor a doua oară! Morala: Poţi îndura să primeşti o pedeapsă de la un om de onoare, dar de la un om de nimic, este umilitor.

Măgarul care cară sare şi măgarul care cară bureţi

Erau odată doi măgari: unul care căra sare şi altul care căra bureţi. Primul abia mai mergea din cauza greutăţii, pe când celălalt zburda vesel. Au ajuns amândoi la un râu; primul măgar trecu pe celălalt mal cu bine, pentru că sarea se topise şi  putu să înoate. Dar bureţii celuilalt se îmbibară cu apă şi-l traseră la fund. Morala: Niciodată nu te lăsa înşelat de prima impresie; ce contează cu adevărat este rezultatul final.

Vulpea şi corbul

Un corb care stătea pe o ramură înaltă avea în cioc o bucată bună de caşcaval. O vulpe trecu pe acolo şi îi spuse:  – De mult aşteptam să-ţi aud glasul minunat! Cântă-mi şi mie un cântec. Corbul, măgulit, încercă să cânte dar scăpă caşcavalul din cioc. Vulpea, hoaţă, îi fură caşcavalul şi fugi repede. Morala:  Fereşte-te de cei care te provoacă.

29

Leul şi ţânţarul războinic

Odată, un ţânţar îl ameninţă pe un leu spunându-i că este mai puternic decât el. Ca să-l sperie, începu să-l înţepe de nenumarate ori în bot. Leul încercă să-l alunge, dar nu reuşi decât să-şi zgârie singur botul cu ghearele. Mai târziu, ţânţarul cel razboinic a căzut în plasa unui păianjen care l-a mâncat, tocmai pe el, cel care îl învinsese pe leu! Morala: Când nu-ţi este frică de nici o primejdie, îndrăzneala îţi pierde viaţa.

Raţele şi broasca ţestoasă

- Noi zburăm – i-au zis raţele într-o zi unei broaşte ţestoase. - Vin şi eu cu voi – zise broasca. - Dar nu ştii să zbori! - Luaţi o creangă în cioc şi mă voi agăţa de ea – spuse ţestoasa. După un timp, trecură pe deasupra unui ogor unde nişte ţărani semănau. - Uite o broască ţestoasă care zboară! ziseră ei miraţi. - Da, nu-i aşa că sunt grozavă? spuse broasca şi scăpă creanga din gură, prăbuşindu-se la pământ. Morala: Dacă eşti admirat, fii modest şi nu încerca să te lauzi.

Greierele şi furnica

Într-o vară, furnica nu-şi mai vedea capul de treabă. Strângea de zor provizii pentru iarnă. Greierele cânta cât e ziua de lungă şi râdea de biata f urnică. Veni şi iarna; greierele înfometat se duse la furnică să-i ceară de mâncare. - Dar astă-vară ce-ai facut? îl intrebă furnica. - Am cântat…I-a răspuns greierele. - Atunci, acum dansează! îi zise furnica. 30

Morala:  Distrează-te, dar şi munceşte.

Porumbiţa şi furnica

O porumbiţă veni să bea apă dintr-un pârâu; acolo văzu o biată furnică aproape înecată. Îi întinse repede o frunză. Furnica se urcă pe ea şi porumbiţa o trase afară din apă. Chiar atunci, trecu pe acolo un vânător care a vrut să împuşte porumbiţa. Furnica îl ciupi de picior şi astfel o scăpă pe porumbiţă de la moarte. Morala: Aceluia care ţi-a facut un bine, fă-i şi tu un bine.

Furnica

Legenda spune că furnica era mai demult un agricultor; el invidia recolta altora şi-i fura cum putea. Aşa că zeii, drept pedeapsă, l-au transformat în furnică. O dată cu înfăţişarea nu îşi schimbă însă şi năravul; mereu fura boabe de grâu de la vecini ca să le  păstreze pentru iarnă. Morala: Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.

Sfatul neluat în seamă

Un om care căra un sac greu, plin cu pietre preţioase, trebui să traverseze un râu. De îndată ce încercă, apele îl şi doborâră. Alt om, de pe marginea râului îi strigă: - Aruncă sacul şi te vei salva! Dar nătărăul preferă să se înece decât să-si piardă comoara. Morala:  Nu există bogaţie mai preţioasă decât viaţa.

31

Esop şi ospăţul

Stăpânul lui Esop îi ceru să pregătească un ospăţ cu cele mai bune mâncăruri. Esop găti limbă la felul întâi, la felul doi şi la felul trei. Stăpânul se înfurie.  – Stăpâne, spuse Esop, mi-ai cerut ce e mai bun: cu limba se vorbeşte, se cântă şi se ţin discursuri. Atunci, stăpânul îi ceru să pregătească alt ospăţ cu cea mai proastă mâncare. Esop găti din nou limbă, pentru că tot cu limba se spun minciuni. Morala: Totul în viaţă are o parte bună şi o parte rea.

Cei patru naufragiaţi

Un rege, un nobil, un negustor şi un oier călătoreau pe un vas care a naufragiat într-un loc necunoscut. Se plângeau cu toţii, când oierul le propuse să spună fiecare ce ştie să facă. Regele ştia să se poarte, nobilul ştia politică şi negustorul ştia aritmetică. În timp ce ei se făleau cu ştiinţa lor, păstorul adună lâna de la oi şi o vându în sat. Astfel reusiră să supravieţuiască toţi patru. Morala: Puterea de muncă este mai valoroasă decât prea multă ştiinţă.

Vulpea şi pădurarul

O vulpe urmărită de vânători îi ceru unui pădurar să o ascundă în cabana sa. 32

Când vânătorii îl întrebară de vulpe, pădurarul răspunse, arătând cu mâna înăuntrul cabanei, că nu o văzuse. Vânătorii nu înţeleseră gestul lui şi plecară mai departe. Atunci vulpea ieşi. Pădurarul îi reproşă că a plecat fără să-i mulţumească. - Ţi-aş fi mulţumit dacă mâinile şi gura ta spuneau acelaşi lucru – răspunse vulpea. Morala: Nu nega cu faptele ceea ce spun vorbele tale.

Prin ţul şi şoimul

- Eşti pasărea cea mai frumoasă din lume! – spuse prinţul şoimului său. Eşti iute şi puternică, dar pe de altă parte eşti un vânător mârşav chiar şi cu cei din propria ta specie. - E adevărat – răspunse şoimul – dar acest lucru l-am învăţat de la oameni. Morala: O educaţie dăunătoare îi poate face răi chiar şi pe cei buni.

Leul şi broasca

Pe când se plimba prin pădure, un leu auzi un orăcăit puternic. Crezu că numai un animal mare putea să aibă un asemenea glas. Dintr-o dată, o văzu pe broască ieşind din lac. - Tu, atât de mică, cum de strigi aşa de tare?! se mânie el. Şi, cu laba, o strivi dintr-o lovitură. Morala: Uneori e bine să nu atragi atenţia celor mai puternici decât tine.

Vulpea cu coada ruptă

O vulpe îşi pierduse vârful cozii într-o capcană. De necaz, încerca să le sfătuiască şi pe celelalte vulpi să-şi scurteze cozile. Chipurile, aşa le stătea mai bine! Una dintre ele îi spuse: 33

– Surată, ce ne spui tu e spre binele tău; dacă n-ar fi fost aşa, ne mai dădeai tu sfatul ăsta? Morala: Fereşte-te de cei care îţi dau sfaturi numai pentru binele lor.

Lupul şi leul

Lupul târa spre vizuina lui un berbec rătacit şi rănit pe care-l vânase cu uşurinţă. Pe drum, dădu nas în nas cu un leu. Profitând de puterea sa, leul îi smulse berbecul să-l mănânce. De la o distanţă destul de mare, lupul îi spuse: - Îmi iei fără drept ceea ce este al meu. - Desigur! – răspunse leul – cu siguranţă că fie ţi l-au dăruit… Morala: Ceea ce se câştigă pe căi nedrepte se pierde uşor.

Cămila, elefantul şi maimuţa

Intr-o bună zi, animalele hotărâră să-şi aleagă un rege. Cămila şi elefantul, fiind mai puternici, se aşteptau să fie ei cei aleşi. Dar maimuţa spuse: - Cămila nu ne e de nici un ajutor; se înfurie prea repede iar elefantul e prea fricos – dacă vine vreun mistret, nu are cine să ne apere. Morala: Când măsori puterea cuiva, ţine seama de slăbiciunile lui.

Lupul şi barza

Odată, unui lup i-a ramas un os în gâtlej. Văzu în apropiere o barză pe care o rugă să-i scoată osul din gât cu ciocul ei cel lung şi îi promise o răsplată. Barza îl ajută şi îşi ceru apoi răsplata promisă. Lupul îi răspunse: 34

 – Ţi se pare puţin lucru că te las în viaţă? Morala: Să n-ai niciodată încredere în ticăloşi.

Iedul şi lupul cântăreţ

Un ied care se rătăcise de turmă a fost prins de lup. Iedul i-a zis: - Dacă tot trebuie să mă mănânci, împlineşte-mi o ultimă dorinţă: câ ntă-mi din fluier, că vreau să joc un pic. Fără să bănuiască nimic, lupul îi făcu pe plac. Câinii de pază au auzit cântecul şi au venit în goană, alungând lupul. Mai târziu, lupul cugetă: „Aşa mi-a trebuit! Nu se cuvenea ca eu, vânător de fel, să fac pe cântăreţul.” Morala: Cumpăneşte bine cererile celorlalţi, ca să nu fii înşelat.

Calul şi soldatul

Pe timpul războiului, un soldat îşi hrănea calul cu orz. După ce se termină razboiul, nu mai avu grijă de el hrănindu-l doar cu fân. Când izbucni un nou război, calul era bolnav: - Odinioară eram un cal şi m-ai transformat în măgar - îi reproşă animalul. Cum ai să transformi acum un măgar într-un cal? Morala: E bine să fii alături de prieteni şi la bine şi la rău.

Vulturul şi săgeata

35

Un vultur stătea la pândă pe o stâncă; Săgeata unui vânător îl răni de moarte. Văzând că săgeata era împodobită cu penele sale, vulturul spuse: – E îngrozitor să mori rănit de propriile pene! Morala: Cel mai dureros e să fii înfrânt cu propriile tale arme.

Vulturul şi melcul

Într-o zi, vulturul se întoarse la cuibul său din vârful unei stânci înalte; văzu acolo un melc şi îl întrebă mirat: - Tu, care abia te mişti, cum ai ajuns până aici, sus? - M-am urcat târâş, domnule, răspunse melcul. Morala: Totul se poate realiza cu efort, oricât de greu ar părea la început.

Cei trei boi şi leul

Au fost odată trei boi care păşteau mereu împreună. Un leu îi pândea de mult ca să-i mănânce dar ştia că nu putea lupta cu toţi trei deodată. Se gândi atunci la un şiretlic. Le spuse că vrea să ştie care e cel mai puternic dintre ei. Învrăjbiţi, boii s-au certat şi nu au mai mers la  păscut împreună. Leul i-a găsit singuri şi i-a mâncat unul câte unul. Morala: Nu lăsa pe nimeni să te despartă de fraţii tăi. Altfel, vei fi învins mai uşor de duşmani.

Cei doi măgari

36