Functia sintactica cu dublă subordonare subordona re simultană
Functia Functia sintactica sintactica cu dublă subordonare subordonare simultană simultană a câ știgat de-a lungul timpului timpului în spațiul diferitelor diferitelor tratate tratate gramatical gramaticalee un loc aparte, aparte, devenind devenind sursa princip principală ală ce a dat na ștere și a dezvoltat multiple divergen divergențe și polemici polemici atât de controversate. controversate. Îngeneral,această funcție apare conturată drept o parte de propoziţie cu dublă dub lă subord subordona onare: re: faţă faţă de un verb verb şi faţă faţă de un substa substanti ntivv sau de un substit substitut ut al său, său, identicâ identicândundu-se se prin posibilita posibilitatea tea disocierii disocierii construcţ construcţiei iei date în două construcţii construcţii diferite: diferite: El a plecat supărat. supărat. = El a plecat. plecat. şi El era supărat. supărat. !lementul predicativ suplimentar este abordat în cărţile de gramatică ale limbii române sub mai multe denumiri: . comp comple leme ment nt circ circum umst stan anţi ţial al de mod; mod; nume nume pre predica dicati tivv circu circumst mstanţ anţial ial;; comple complemen mentt circu circumst mstanţ anţial ial al stării stării;; pred predica icatt circu circumst mstanţ anţial; ial; pred predica icat t indir indirec ect; t; pred predica icativ tiv suplim supliment entar; ar; atribu atributt circu circums mstan tanţia ţial; l; atribu atributt comple completiv tiv;; atribu atribut t predicativ; predicativ; atribut transformat; adjunct predicativ predicativ al obiectului; adjunct verbal derivat; element predicativ predicativ suplimentar, suplimentar, funcț ie sintactică cu dublă subordonare simultană. simultană. În limba limba română română funcţi funcţiaa sintac sintactic ticăă de elemen elementt predic predicati ativv suplim supliment entar ar poate poate fi îndeplinită nu numai de un ad"ectiv #$Fetiţă mergea veselă înainte, iar din urma ei cu o vărguţă în mână venea %rofimaş, gata fiind în orice clipă să-şi apere vecinica...&, 'on (ruţă), de un participiu cu valoare ad"ectivală #$*cum mergeau tăcuţi şi fiecare era frământat de gri"ile sale&, +iai adoveanu) sau de un substantiv #$%u te duci milităraş,dar pe mine cui mă laşi&, laşi&, folclo folclor), r), dar şi printr printr-un -un verb la gerun gerunziu ziu #$(upă #$(upă ce le vedea vedea înflorind,crescând , şi pârguindu-se pârguindu-se, venea oarecine noaptea şi le fura tocmai când erau să se coacă&, etre 'spirescu). În articolul său, /aleria /aleria 0uţu 1omalo socotește elementul elementul predicativ predicativ suplimenta suplimentarr ca fiind un fost nume predicativ, acesta devenind o structură de suprafa ță. În 0231 4565, predicativul suplimentar este o poziţie adesea facultativă, obţinută prin reorganizarea a două propoziţii, care are diverse efecte. *cesta apare în construcţii ternare, raportându-se simultan la verb sau la o inter"ecţie predicativă şi la un component nominal. otrivit lui 'on (iaconescu, elementul predicativ suplimentar este subordonat verbului predicat, prin urmare acesta este o funcţie sintactică monosubordonată. monosubordonată. (. (. (raşoveanu (raşoveanu și 0. 0. 7eamţu susţin, susţin, de asemenea, asemenea, ideea monosubo monosubordonă rdonării rii elementului predicativ suplimentar însă punctul de plecare şi argumentele acestora diferă de cele cele pe care care le prez prezin intă tă 'on 'on (iac (iacon ones escu cu.. !lem !lemen entu tull pred predic icat ativ iv supl suplim imen enta tarr este este monosubordonat monosubordonat unui substantival, în prezenţa verbului predicat, iar mi"locul de realizare este acordul ad"ectival, fle8iunea cazuală secundă, "oncţiunea şi aderenţa. tudiile lui (. (. (raş (raşov ovea eanu nu și 0. 0. 7eam 7eamţu ţu s-au s-au impu impuss atât atât în ceea ceea ce priv priveş eşte te termi termino nolo logi gia, a, cât cât şi fenomenalizarea funcţiei sintactice de element predicativ suplimentar. (. (. (raşoveanu utilizează denumirile de element predicativ suplimentar şi ad"unct predicativ suplimentar9 0. 0. 7eam 7eamţu ţu va suge sugera ra o alt altăă den denum umir iree şi şi anu anume me acee aceeaa de de ad" ad"un unct ct verb verbal al99 (e asemenea, autorul demostrează că în structuri precum mi !ice "on., mi spune "on . nu avem avem fle8iu fle8iune ne cazual cazualăă secund secundă, ă, acest acest num numee #'on), #'on), aflând aflându-s u-see pe poziţia poziţia nereal nerealiza izată tă şi imposibil de realizat în limba română la nivelul e8presiei a unui dativ.
în lucrarea %eoria şi practica analizei gramaticale. (istincţii şi ... distincţii, 0. 0. 7eamţu prezintă modul în care se reflectă la nivel practic distincţiileconfuziile dintre !-ul ad"ectival şi complementul circumstanţial de mod, !-ul substantival şi complementul direct, respectiv complementul circumstanţial de mod, precum şi gerunziul ; funcţie circumstanţială nemodală funcţie circumstanţială modală şi oferă soluţii atât în ce priveşte evitarea acestor erori, cât şi e8plicarea soluţiilor corect. ilvia 7iță consideră predicatul circumstanțial ca fiind un al doilea predicat, un predicat secundar care e8primă starea sau ac țiunea modală raportată la subiectul sau obiectul propoziției. redicatul circumstanțial este cerut de verbe intranzitive cu valoare absolută, îndeplinind o dublă funcție: determinativă și predicativă. 3uminița , predicativul suplimentar este o poziţie sintactică predicativă nematricială, obţinută prin reorganizări sintactice #poziţie sintactică reorganizată) dublu subordonată: se raportează atât la un nominal, cât şi la un verb predicativ.
Bibliografie: • •
• •
• •
• • •
=orneliu (imitriu, 0ramatica 3imbii 1omâne !8plicată. inta8a, ?unimea, 'ași (. (. (1*@A/!*7B, %!C! @' *7%'%!C! '7 '7%*D* 3'+2'' 1A+E7!, =3BÎB+, 6G 0ramatica 3imbii 1omâne, !d. *cademiei, 2ucurești, 6HH, /olumul al ''-lea-inta8a 0ramatica limbii române, '. =uvântul, ''. !nunţul, 2ucureşti, !ditura *cademiei 1omâne., 455> 3uminița ilvia 7iță, redicatul =ircumstanțial, în 3imba 1omână, nr. I, 6>J, p K-J /aleria 0uţu 1omalo ; inta8a limbii române. robleme şi interpretări, !ditura (idactică şi pedagogică, 6GK
