TINCTURI DIN PLANTE MEDICINALE Tincturile sunt extracte din plante, frunze, flori, radacini sau toate la un loc, in combinatie cu alcoolalimentar de diferite grade. Desi se gasesc de cumparat la plafar sau la magazinele de produse naturiste, se pot prepara si acasa, foarte simplu, fara efort si, mai ales, cu convingerea ca ai un produssuta la suta natural. Tincturile din plante au un termen de valabilitate de doi ani de la data la care au fost culese plantele cel mai lung dintre toate preparatele naturiste. La prepararea tincturilor se foloseste numai alcoolul alimentar, votca sau tuica facuta in casa. Nu folositi alcool metilic sau medicinal deoarece acestea pot provoca afectiuni organice grave si ireversibile. Tincturile sunt substantele pe baza de alcool, in care baza este asigurata extractul din planta respectiva. Pot fi preparate in cantitati mari, pentru a fi folosite mult timp, sau in cantitati mici, folosite ca tonic facial. In prepararea tincturilor, vodca este cea mai utilizata. Ea se adauga in apa, in proportie de 25%. Plantele sau florile folosite la tinctura vor fi mai intai maruntite. In cazul florilor uscate, se adauga intr-o sticla opt linguri de plante si un pahar si jumatate de apa cu alcool. In cazul plantelor proaspete, proportiile se tripleaza. Sticla in care este continut amestecul se va depozita intr-un loc rece si intunecos pentru cel putin doua saptamani. In fiecare zi insa va trebui sa agiti puternic amestecul si sa il strecori. Tinctura astfel obtinuta poate fi folosita si timp de doi ani. Tinctura de iris sau stanjenei Irisii, ca plante vindecatoare, sunt utilizati mai ales pentru problemele pielii, preparatele din aceasta planta vindecand ulceratiile, ulcerele scrofuloase, arsurile, bataturile, dar fiind utile si in tratarea altor boli. Tinctura se prepara din 50 g de rizom maruntit, peste care se toarna un sfert de litru de alcool de 70 de grade. Dupa 15 zile, lichidul se filtreaza si se pastreaza la rece, in sticle mici, de culoare inchisa. Tinctura de iris calmeaza spasmele abdominale si usureaza nasterea. Se iau cate zece picaturi pe zi, diluate in putina apa. Tinctura de galbenele Galbenelele infloresc din luna mai si pana in septembrie, chiar octombrie, daca e o toamna calduroasa. Pentru uz intern, preparatele din flori de galbenele se recomanda in caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree. Tinctura se prepara atat din flori proaspete, cat si din pulbere, flori de galbenele bine uscate si maruntite, macinate prin rasnita electrica de cafea. Se toarna o jumatate de litru de alcool alimentar de 70 de grade peste douazeci de linguri de pulbere de flori de galbenele. Vasul se inchide ermetic si se lasa la macerat, intr-un loc calduros, timp de doua saptamani. Dupa ce se filtreaza, tinctura rezultata se pune in sticle mici, inchise la culoare, si se pastreaza la rece, in locuri intunecate. Tinctura de pufulita
Sub forma de infuzie, pulbere si tinctura, pufulita se recomanda in adenom de prostata, cancer de prostata, scrotal, genital si renal, hepatita virala A, B, C, ulcer gastro-duodenal, cistita, nefrita, litiaza urinara. Tinctura se obtine din pulberea plantei, cu care se umple pe jumatate un borcan, peste acesta turnandu-se alcool de 70 de grade. Borcanul se inchide ermetic si se lasa la macerat timp de 10 zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare. Se administreaza pe stomacul gol, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa. Tinctura de cimbru Cimbrul proaspat cules se pune intr-o sticla cu gura larga sau un borcan. Se toarna alcool cat sa acopere planta si se lasa la macerat timp de 20 de zile. Se strecoara si se pastreaza in sticle mici, inchise la culoare, departe de lumina si caldura. Tinctura de cimbru se foloseste ca remediu in caz de crampe abdominale, tuse convulsiva, astm bronsic, infectii renale. Se ia cate o lingurita diluata intr-un pahar de apa, de trei, patru ori pe zi. Cateva picaturi de tinctura puse in ceai neindulcit, trezeste din betie si alunga mahmureala. Tinctura de coada soricelului Florile de coada soricelului se culeg in jurul pranzului, pe soare puternic, atunci cand si proprietatile plantei ating punctul maxim. Se pun intr-o sticla sau un borcan, fara a fi indesate si se toarna alcool cat sa le acopere bine. Se lasa la macerat, timp de 14 zile, langa o sursa de caldura ori pe un balcon expus la soare. Vasul se agita de mai multe ori pe zi. Dupa 14 zile, se strecoara si se pastreaza la rece, in sticle de culoare inchisa. Fata de ceai, tinctura are avantajul ca alcoolul extrage toate proprietatile terapeutice din planta si apoi, se poate pastra o perioada indelungata de timp, chiar pe timpul iernii. Tinctura se foloseste in caz de enterocolite gastrice, colici gastrice, dischinezie biliara, insuficienta hepatica, colici hepatice, bronsite, cistite, anorexie, dispepsii. Extern se recomanda in hemoroizi, ulcere varicoase, abcese dentare, arsuri, plagi purulente, eczeme zemuinde. Tinctura de urzica Radacinile, scoase din pamant primavara sau toamna, se spala cu o perie, se usuca si se taie marunt. Se umple cu ele o sticla si se toarna deasupra alcool cat sa le acopere. Se lasa la macerat, la loc calduros timp de 14 zile, apoi se filtreaza si se pastreaza in sticle de culoare inchisa. Tinctura poate fi preparata si din frunze proaspat culese. Peste frunzele proaspete si maruntite se toarna alcool cat sa le acopere si se lasa la macerat 15 zile, timp in care vasul se agita de doua ori pe zi. Se filtreaza si se pastreaza la racoare in sticle inchise la culoare. Se iau zilnic, de trei ori, cate 25 de picaturi dizolvate in apa sau ceai (nu folositi lapte, suc ori apa minerala) in caz de eczema, psoriasis, reumatism, guta, bronsite, diabet, hemoroizi, hemoragii interne. Extern, se face gargara sau spalari ale gurii in caz de amigdalita, stomatita, gingivita. Retineti ca tinctura pe care o aveti in casa, indiferent de planta din care este facuta, la nevoie poate fi folosita si ca dezinfectant pentru rani, mai vechi sau mai noi, uscate sau purulente.
Tinctura de salvie si efectele ei tamaduitoare Preparatele din salvie, precum pulberea, tinctura, otetul, uleiul volatil, infuzia, vinul, au efecte antimicrobiene, antihipertensive si antiinflamatoare, cunoscute inca din antichitate, contribuind, in acelasi timp, si la scaderea nivelului de zahar din sange, calitate care o recomanda in terapia diabetului. Salvia ajuta si la curatarea sangelui si poate sa previna boala Alzheimer. Tinctura de salvie se poate prepara foarte simplu acasa si, pastrata in conditii corespunzatoare, poate fi folosita timp de doi ani. Se obtine punand un sfert de litru de alcool alimentar de 90 de grade peste doua linguri de planta maruntita. Vasul se inchide bine si se tine la intuneric doua saptamani. Din cand in cand, vasul se agita. Dupa acest timp se strecoara si se pastreaza la frigider, in sticle mici, inchise la culoare. Tinctura poate fi obtinuta si din pulbere de planta. Planta, bine uscata si maruntita, se macina in rasnita electrica de cafea. Peste zece linguri de pulbere de salvie se toarna o jumatate de litru de alcool alimentar de 90 de grade, tuica de casa sau votca si se lasa doua saptamani la macerat la loc rece si umbros, timp in care se agita vasul macar o data pe zi. Dupa aceasta perioada, se filtreza si amestecul rezultat se pastreaza la frigider, in sticle mici, inchise la culoare. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei. Se ia cate o lingurita de tinctura dizolvata intr-un pic de apa, de trei - patru ori pe zi. Extern, tinctura se poate folosi la spalarea si dezinfectarea oricarei rani daca altceva nu exista la indemana. Tinctura poate fi folosita pentru inhalatii de abur in caz de atac de astm, nas infundat ori sinuzita
Ulcerul varicos : Se spala bine piciorul cu apa calda si sapun, dupa care se sterge cu un tampon de vata îmbibat cu spirt medicinal. În jurul ranii se unge piciorul cu ‚triamcinolon’ unguient care sa aiba pe cutie dunga rosie [nu verde sau neagra]. Pe rana se prepara ‚cloranfenicon’ pudra [care se scoate din capsule, nu solutie lichida, din sticlute]. Se leaga piciorul si se tine legat timp de doua zile, apoi se repeta operatia de mai sus, pâna ce se închide rana. Î n timpul tratamentului si dupa, piciorul trebuie ferit de efort mare. Tratamentul nu da rezultat la diabetici. Sursa: http://www.terapii-naturiste.com/
http://www.farmavet.ro/site/catalog/index.php? route=product/product&product_id=254
http://www.farmavet.ro/site/catalog/index.php? route=product/product&path=85&product_id=245
Cicatrizant natural pe bază de tătăneasă Alifia de tătăneasă este cel mai bun remediu natural pentru tăieturi, zgârieturi, arsuri, răni care se vindecă greu, cicatrici vechi. Iată cum să faci în casă cel mai bun cicatrizant natural: într-o oală, topeşte un pachet de unt, lasă-l să fiarbă 15 minute şi înlătură spuma care se formează. Apoi, ia untul de pe foc şi toarnă-l într-un recipient curat, în care adaugi un bob de ceară de albine. Amestecă, adaugă 4 linguri de pulbere de tătăneasă şi amestecă din nou foarte bine. După ce se omogenizează, lasă amestecul să se răcească şi păstrează-l la frigider. Se aplică direct pe piele, masând uşor până se absoarbe complet, de câteva ori pe zi.
https://vremuritulburi.wordpress.com/2015/04/11/cititi-cu-mare-atentie-si-luatiseama-material-complet-despre-distrugerea-romaniei-dupa-1989/ despre romania si masoni ei
