ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE Catedra de Istoria economiei şi geografie
SORINA BOTIŞ
TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific: PROF. UNIV. DR. VASILE BOZGA
BUCUREŞTI 2003 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Catedra de Istoria economiei şi geografie
SORINA BOTIŞ
TEZĂ DE DOCTORAT
“Apariţia bancnotelor în Transilvania şi circulaţia lor până la primul război mondial ; arta bancherilor”
Conducător ştiinţific: PROF. UNIV. DR. VASILE BOZGA
BUCUREŞTI 2003 CUPRINS
pagina Introducere...........................................................................................................1
Cap.I.Caracteristicile circulaţiei monetare din Transilvania în sec.al XVI-lea, al XVII-lea şi prima jumătate a sec.al XVIII-lea - până la emisiunea primelor bancnote austriece;..........................................................9 I.1.Caracteristicile sistemului bănesc austriac premergător emisiunii primelor bancnote; ...........................................................................9 I.2.Circulaţia bănească din Transilvania sub influenţa normelor sistemului monetar austriac; emisiunile monetare din Transilvania în perioada 1538 - 1762;.....................................................................15 CAP.II.Începutul emisiunii de bancnote în Europa Apuseană;......................29 II.1.Emisiunea de bancnote - cauze şi efecte;.....................................29 II.2.Emisiunea primelor bancnote austriece;.....................................34 CAP.III. Principalele caracteristici ale comerţului transilvănean în secolul XVIII-lea,ca principal canal de pătrundere a banilor de hârtie în Transilvania;.............................................................................................37 III.1.Factorii care au determinat dezvoltarea activităţii comerciale în Transilvania;............................................................................................37 III.2.Caracteristicile politicii economice austriece de tip mercantilist;....................................................................................37 III.3.Reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii mercantiliste;....................................................................................38 III.4.Evoluţia demografică - factor de dezvoltare a comerţului şi a pieţei interne;..............................................................................................54 CAP.IV.Devalorizarea monetară din anul 1811;efectele acesteia asupra banilor de hârtie aflaţi în circulaţia bănească din Transilvania;......59 IV.1.Emisiunea de bancnote austriece în perioada războaielor napoleoniene;......................................................................................59 IV.2.Devalorizarea monetară; efectul devalorizării monetare asupra circulaţiei bancnotelor;........................................................62 CAP.V.Înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a Austriei;............................65 V.1.Necesitatea înfiinţării Băncii Naţionale privilegiate a Austriei;..65 V.2.Statutele Băncii Naţionale a Austriei;.............................................67 V.3. Regulamentul Băncii Naţionale Austriece;....................................72 V.3.1.Emisiunea de bancnote - rezultat al procesului de rescontare a efectelor de comerţ;.............................................75 V.4.Consecinţele înfiinţării Băncii Naţionale a Austriei asupra emisiunii şi circulaţiei banilor de hârtie;.........................................78 CAP.VI.Caracteristicile circulaţiei monetare în intervalul 1818 - 1848;..........80
VI.1.Patenta din 1 iulie 1841 - prelungirea privilegiului Băncii Naţionale a Austriei; ......................................................................80 V.I2.Principalele bancnote şi monede metalice aflate în circulaţie în Transilvania în intervalul 1818 -1848;..........................................81 VI.3. Diminuarea cantitativă a bancnotelor în circulaţia monetară ca urmare a repetatelor deprecieri;..............................................90 VI.4.”Bancnotele lui Kossuth”- bancnotele emise de primul guvern independent al Ungariei 1848 - 1849;...............................................92 CAP.VII.Convenţia monetară dintre Austria şi ţările din uniunea vamală germană(Zollverein);................................................................................99 VII.1.Condiţiile preliminare încheierii convenţiei monetare;.................99 VII.2.Prevederile convenţiei monetare Austro-Germane;......................102 VII.3.Patenta imperială din 24 Ianuarie 1857.Trecerea de la sistemul valutei convenţionale la sistemul valutei austriece;...........................107 VII.4.Patenta imperială din 27 Aprilie 1858 prin care se dispune intrarea în vigoare a a sistemului valutei austriece;...........................118 VII.4.1.Patenta imperială cu privire la regimul biletelor de bancă şi al banilor unionali;.................................................................120 VII.5.Patenta imperială din 30 August 1858; modificarea privilegiului băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare;...................................................................................................126 CAP.VIII.Caracteristicile sistemului bănesc austriac în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; până la primul război mondial;.............133 VIII.1.Caracteristicile circulaţiei banilor de hârtie pe perioada valabilităţii convenţiei monetare Austro-Germane(1857-1866);.....133 VIII.2.Agio-ul argintului şi deprecierea florinului austriac;......................142 VIII.2.1.Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;............142 VIII.2.2.Variaţia agio-ului argintului între 1858-1878 şi influenţa sa asupra circulaţiei monetare;............................................147 VIII.3.Modificările în structura sistemului bănesc determinate de semnarea pactului dualist dintre Austria şi Ungaria;................149 CAP.IX.Apariţia şi dezvoltarea activităţii bancare în Transilvania;....................158 IX.1.Băncile şăseşti- modele pentru viitoarele institute de credit româneşti;...............................................................................................158 IX.2.Principalele legi care au reglementat înfiinţarea băncilor româneşti din Ardeal;................................................................................................161 IX.3.Prima bancă românească - Banca “Albina”din Sibiu(1871-1918);
Condiţii de înfiinţare şi activitatea fondatorilor;................................161 IX.3.1.Începutul activităţii bancare; principalele forme de operaţiuni;.......................................................................................172 IX.4.Formarea sistemului bancar românesc ; băncile înfiinţate în perioada 1873- 1900;...............................................................................175 IX.5.Concluzii;.................................................................................................190 CAP.X.Reforma monetară din anul 1892;Adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur;.......................................................203 X.1.Caracteristicile etalonului aur;..............................................................203 X.2.Circulaţia bănească din Transilvania în preajma reformei monetare;..................................................................................................204 X.3.Condiţiile specifice ale trecerii la monometalismul aur;....................206 X.4.Legiferarea sistemului bănesc al coroanei de aur;..............................207 X.5.Particularităţile sistemului monometalist aur adoptat în Imperiul austriac;....................................................................................................211 X.6.Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial;...........................214 CAP.XI.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în Transilvania; simboluri şi semnificaţii;...............................................................................217 XI.1.De la schiţă la bancnota introdusă în circulaţie ca instrument de schimb şi mijloc de plată. Consideraţii generale privind producerea de bancnote;principalele realizări în acest domeniu înregistrate pe parcursul secolelor XVIII, XIX şi XX ,până la primul război mondial;............................................217 XI.2.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în Transilvania până la primul război mondial;simboluri şi semnificaţii;.............................................................................................227 CAP.XII.Concluzii finale...............................................................................................257 Bibliografie......................................................................................................275 Anexă................................................................................................................285 Lista materialelor din anexă...........................................................................285
Introducere:
Motto: “Moneda se poate asemăna cu o mică trupă de figuranţi care se duc,vin şi iar se duc pe o scenă,dându-ne astfel iluzia unei mulţimi considerabile de oameni.” Paul Cauwes
La început a fost atracţia faţă de imaginile ,culorile,jocul liniilor,frumuseţea sau dimpotrivă stridenţa bancnotelor. Apoi privind cu mai multă atenţie am descoperit sensuri şi simboluri, istorie şi cultură, începând să căutăm cărţi şi informaţii care să reflecte contextul apariţiei bancnotelor, al sugestibilităţii lor faţă de evoluţia civilizaţiei umane, cu toate aspectele sale - economic, istoric, social, cultural, politic şi nu în ultimul rând ştiinţific.Am studiat subiecte în aparenţă disparate începând cu evoluţia semnelor băneşti atât sub aspect monetar cât şi sub aspect istoric, istoria băncilor, istoria schimburilor comerciale, istoria culturii şi civilizaţiei ,născându-se astfel ideea unei lucrări cu caracter de sinteză, care cuprinzând un moment al istoriei să coreleze toate acestea,delimitând ca arie a cercetării, circulaţia bănească din Transilvania între anii 1762-1914, sub influenţa evoluţiilor şi reglementărilor monetare din Imperiul Habsburgic. Delimitările temporale se leagă de anul în care au fost emise primele bancnote austriece şi începutul primului război mondial. Cercetarea instrumentului monetar,cu accent pe banii de hârtie, am desfăşurat-o din punct de vedere al gândirii monetare, al tehnicii monetare, fiind necesar să delimităm o serie de aspecte cu caracter general referitoare la etalonul monetar, sistemul monetar, modalitatea de emisiune a semnului monetar, puterea lui circulatorie şi liberatorie, condiţiile de emisiune. De asemenea am procedat la această abordare şi din punct de vedere al istoriei şi nu în ultimul rând al tehnicilor prin care a fost creat respectivul instrument monetar. În demersul nostru monetar am folosit ca element central procesul trecerii de la moneda-marfă, monedă cu valoare intrinsecă dată de însuşi metalul preţios din care era confecţionată, la moneda-semn ca instrument monetar de sine stătător, sau numai ca reprezentant al monedei metalice, redând acest proces cu toate consecinţele sale, aşa
cum s-a desfăşurat el, în economia Imperiului Austriac şi implicit şi în cea a Transilvaniei. Pornind de la acest proces, semnificativ pentru ceea ce reprezintă banii de hârtie din punct de vedere monetar şi economic, am urmărit modul în care consecinţele acestei treceri se regăsesc în economia imperiului şi a provinciei,răspunzând acestei abordări în partea rezervată concluziilor finale ale lucrării. Aceste consecinţe le-am sintetizat astfel: Înlocuirea statutului privat al monedei cu cel public,acesta din urmă reclamând un control corespunzător al
creării instrumentului monetar; înfiinţarea băncii de
emisiune; creşterea influenţei băncii de emisiune, ca principală autoritate monetară, urmare a încrederii acordate acesteia de către utilizatorii de bancnote; diminuarea cheltuielilor de producţie a noilor semne monetare; păstrarea legăturii cu metalul monetar (inclusiv în calitatea sa de etalon monetar), aflat în rezerva băncii de emisiune, în vederea impunerii în circulaţia monetară a noului instrument monetar cu toate funcţiile unei monede; apariţia convertibilităţii; utilizarea biletelor de bancă este susţinută prin mecanismul convertibilităţii. Am delimitat acest traseu teoretic al bancnotelor cu următoarele repere monetare: - Patenta imperială emisă de împărăteasa Maria Tereza în 15 ianuarie 1762, prin care au fost puse în circulaţie primele bancnote; - Patenta imperială din 18 februarie 1811, prin care s-a dispus devalorizarea bancnotelor şi preschimbarea lor; - Patenta imperială din 1816, prin care se legiferează înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate Austriece; - “Bancnotele lui Kossuth”, bancnotele emise şi puse în circulaţie de primul guvern maghiar independent în anul revoluţionar 1848; - 24 ianuarie 1857 , Incheierea convenţiei monetare dintre Austria, Prusia şi alte state participante la uniunea vamală germană. Adoptarea sistemului monometalist argint; - 1857-1858;patentele imperiale care premerg introducerii noului sistem bănesc: - Patenta imperială din 19 septembrie 1857,relativă la monedele noului sistem bănesc; - Patenta imperială din 27 aprilie 1858,privitor la reforma monetară se dispune intrarea în vigoare cu începere de la 1 noiembrie 1858 a sistemu-lui valutei austriece ; - Patenta imperială din 30 august 1858 prin care se modifică privilegiul băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare;
- Ordinul împărătesc din 26 decembrie 1858 prin care se prevede retrageea din circulaţie a unor semne de valoare vechi şi emiterea altora noi; - 1878,înfiinţarea Băncii Austro-Ungare ca bancă de emisiune a dublei monarhii; - Reforma monetară din anul 1892 - adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur; Astfel în primul capitol am conturat caracteristicile circulaţiei băneşti din Transilvania în perioada premergătoare apariţiei primelor bancnote austriece ca semne ale valorii,perioadă pe care am considerat-o ca începând cu anul 1699, anul păcii de la Carlowitz,în urma căreia Transilvania intră sub stăpânire austriacă. Am pornit de la elementele definitorii ale sistemului bănesc al Imperiului Habsburgic, având la bază argintul ca unic etalon metalic,extinzând normele caracteristice acestuia şi asupra sistemului bănesc din Transilvania,precizând totodată care au fost noile monede imperiale ce completează circulaţia sa bănească, subliniind deopotrivă şi influenţa acestuia asupra vieţii sale economice. Ca argument am folosit o serie de citate referitoare la utilizarea în practica monetară din Transilvania a monedelor imperiale.În acest scop am studiat lucrările “Opere economice” ( Nicolae Iorga), ”Istoria Clujului” (sub redacţia acad. ªtefan Pascu), ”Din istoria Transilvaniei” (Victor Cheresteşiu şi colectiv), documente de arhivă etc. În completare am menţionat emisiunile locale ale monetăriilor transilvănene. Capitolul II prezintă contextul monetar european al apariţiei banilor de hârtie în general şi al bancnotelor austriece în special, insistând pe cauzele şi efectele trecerii,aşa cum am mai precizat de la moneda-marfă la moneda semn. Am folosit preponderent bibliografie străină, albume şi cataloage de bancnote, ca de exemplu ”The Money Makers International” (W.Kranister) şi site-uri de specialitate. Considerând dezvoltarea pieţei interne şi comerţul ca principal canal de pătrundere în circulaţia monetară transilvăneană a noilor semne ale valorii,în capitolul III am făcut o prezentare a principalelor caracteristici ale acestuia sub influenţa politicii economice austriece de tip mercantilist.Lucrările de referinţă au fost cele ale Dlui prof.univ.dr.Vasile Bozga şi colectiv”Istoria economiei naţionale”şi Ioan Moga “Politica economică austriacă şi comerţul Transilvaniei în veacul al XVIII lea”, alături de o bogată listă de lucrări bibliografice. Am susţinut afirmaţiile făcute cu date concrete referitoare la acest subiect.
Urmând reperele monetare menţionate, în prezentarea evoluţiei banilor de hârtie în circulaţia bănească din Transilvania,un moment important este cel al devalorizării monetare din anul 1811 redat prin prisma cauzelor şi efectelor monetare şi economice ale acestui proces,folosind totodată şi descrierea acestui eveniment aşa cum a fost prezentat de către George Bariţiu în lucrarea sa ”Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă”,cu tot cortegiul de consecinţe ulterioare. Capitolul V continuă acest traseu monetar cu momentul înfiinţării Băncii Naţionale Austriece,precizănd în ce constă “Privilegiul”acordat acesteia de către puterea suverană şi care sunt efectele acestuia asupra emisiunii şi circulaţiei bancnotelor.Am folosit ca material documentar “Statutele şi regulamentu privileghiatului Naţional Bancului austriace”,atrăgând atenţia în primul rând asupra părţii referitoare la aceste semne ale valorii. Am scos în evidenţă totodată modul în care are loc punerea în circulaţie a banilor de hârtie de către banca de emisiune prin procesul rescontării afectelor de comerţ. În prima parte a capitolului VI am caracterizat circulaţia bănească din Transilvania până la revoluţia din 1848 cu accent pe modificările care apar în circulaţia şi utilizarea noilor instrumente monetare,respectiv bancnotele băncii de emisiune sub influenţa prelungirii privilegiului acordat acesteia. Existenţa în circulaţia bănească din Transilvania a noilor bancnote ale băncii de emisiune am încercat să o demonstrăm prin documente în care se face precizarea expresă că plăţile respective au fost intermediate în “bani de hârtie”. Din punctul de vedere al subiectului abordat,ceea ce aduce nou anul revoluţionar 1848,reprezintă emisiunea şi pătrunderea în circulaţia monetară a bancnotelor primului guvern maghiar independent. Principalele lucrări abordate sunt Costin Kiriţescu”Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui”,alături de bibliografia străină de specialitate. Consecinţele monetare şi economice ale înfrângerii revoluţiei din 1848-49 intregesc acest capitol susţinut cu citate din presa vremii “Revista economică”,”Gazeta Transilvaniei”. Capitolul VII prezintă termenii convenţiei monetare încheiate între Austria şi Germania la 24 ianuarie 1857;menţinerea etalonului argint ca bază a sistemului monetar,adoptarea sistemului zecimal şi consecinţele imediate asupra circulaţiei băneşti ,reglementările referitoare la monedele principale naţionale şi unionale, monedele
divizionare şi foarte important, introducerea obligativităţii convertibilităţii biletelor de bancă în moneda principală în încercarea de stopare a circulaţiei bancnotelor cu curs forţat. Sunt prezentate patentele imperiale care au urmat respectivei convenţii monetare prin care se realiza trecerea de la sistemul valutei convenţionale la sistemul valutei austriece,acestea cuprinzând evident referiri şi la biletele de bancă. Baza documentară a acestui capitol este reprezentată de textul acestor legi monetare,respectiv Convenţia monetară Austro-Germană din 24 ianuarie 1857;Patenta imperială din 19 Septembrie 1857; Patenta imperiala din 27 aprilie 1858; Patenta imperială din 30 august 1858. Pentru a sublinia aplicarea acestor schimbări monetare şi pe teritoriul Transilvaniei,am
folosit
o
serie
de
citate
din
presa
vremii,”Gazeta
Transilvaniei”,sugestive pentru trecerea de la moneda convenţională la valuta austriacă,aşa cum se regăsesc în realitatea acelor vremuri ţinând de viaţa economică,religioasă,susţinerea educaţiei şcolare în limba română etc. Capitolul VIII face trecerea spre prezentarea evoluţiilor monetare specifice celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX lea până la primul război mondial. Astfel am continuat cu caracterizarea circulaţiei banilor de hârtie pe perioada valabilităţii
respectivei
convenţii
monetare(1857-1866),scoţând
în
evidenţă
inadvertenţele de la prevederile acesteia practicate de partea austriacă,a căror consecinţe au culminat cu excluderea sa din uniunea germană. Am făcut referiri la suspendarea şi revenirea la cursul forţat al banilor de hârtie,încercările de restabilire a convertibilităţii acestora ,volumul de bancnote aflate în circulaţia bănească în intervalul 1863-1866 şi situaţia garantării lor,deprecierea florinului austriac urmare a evoluţiei nefavorabile a agio-ului argintului,modificările în structura sistemului bănesc determinate de încheierea pactului dualist,consecinţele monetare şi economice pentru Transilvania ale acestor încercări. Pentru tratarea acestui subiect am folosit o bogată bibliografie titlurile reprezentative fiind Leroy-Beaulieu “Tratat des finances”,Cheresteşiu Victor şi colectiv”Din istoria Transilvaniei”,Csetri,Imreth”Erdely Valtozo tarsadalma 17671821”, Miller, Aicholz,”Oesterreichische Munzpragungen(1519-1938)”,site-uri de specialitate ale Băncii Naţionale Austriece şi Băncii Naţionale a Ungariei,texte din presa vremii.
Am considerat important să prezentăm în acest context monetar principalele particularităţi ale apariţiei şi dezvoltării activităţii bancare în Transilvania,pornind de la modelul băncilor săseşti şi continuând cu primele şi cele mai importante institute de credit româneşti,având ca element central Banca “Albina”din Sibiu. Astfel în capitolul IX am evidenţiat principalele operaţiuni desfăşurate de către acestea inclusiv rolul lor în utilizarea instrumentelor de credit ,în emisiunea şi punerea în circulaţie a monedei scripturale şi nu în ultimul rând în încercarea de constituire a unui sistem bancar românesc de natură să încurajeze capitalul autohton şi implicit progresul său economic. În finalul capitolului am considerat oportun să formulăm o serie de concluzii referitoare la principalele operaţiuni financiare ale băncilor româneşti,la situaţia acestora aşa cum rezultă din bilanţul lor general pe anul 1900. Bibliografia utilizată a cuprins documente de arhivă,articole şi anuare,lucrări de specialitate,cele mai importante fiind Vasile Dobrescu ”Sistemul de credit românesc din Transilvania 1872-1918”,Mihai Drecin “Istorie financiar-bancară;Studii asupra băncilor româneşti din
Transilvania(1867-1918)”,
“Banca”Albina”din Sibiu-instituţie naţională a românilor transilvăneni (18711918)”,Heimberger F.,”Cooperaţia săsească sistem Raiffeisen din Ardeal”, PetraPetrescu N., “Băncile româneşti din Ardeal şi Banat”, Băncile româneşti din trecut”,în “Economia Românească ”. Reforma monetară din anul 1892 prin care Imperiul Austriac adoptă ca bază a sistemului său monetar etalonul aur punând astfel capăt îndelungatei supremaţii a monometalismului argint,constituie subiectul capitolului X. Acesta debutează cu precizarea elementelor specifice
etalonului aur ce se
constituie în motivaţie a adoptării sale. Prezentării principalelor caracteristici ale circulaţiei băneşti din Transilvania în preajma reformei monetare,îi urmează particularităţile trecerii la monometalismul aur în condiţiile istorice şi economice specifice perioadei respective,cu toate consecinţele asupra circulaţiei banilor de hârtie. Sunt redate prevederile legii monetare cu privire la instituirea noului sistem bănesc,cel la coroanei de aur şi trecerii de la monometalismul argint la monometalismul aur,precum şi aspectele specifice Imperiului Austriac cu privire la aplicarea acestui sistem bănesc.
În ultimul subcapitol prezentăm caracteristicile circulaţiei bancotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial,cu accent pe regimul biletelor de stat,menţinerea cursului obligator al semnelor de valoare şi emisiunea bancnotelor specifice noului sistem bănesc,emisiune care debutează cu anul 1900,încheind astfel periplul monetar propus al principalelor bancnote austriece,parte a circulaţiei băneşti din Transilvania. Alături de numeroase articole, documente de arhivă,site-uri de specialitate,am studiat o multitudine de lucrări,esenţiale în acest sens fiind C.Kiriţescu “Moneda-mică enciclopedie”,P.Vilar”A History of Gold and Money”. Capitolul XI,capitolul de suflet,care a iniţiat şi a stat la baza cercetărilor ulterioare ce s-au concretizat în această lucrare,încheie prezentarea din perspectiva monetară şi economică a bancnotelor mai sus menţionate,cu un punct de vedere personal ce le surprinde pe traseul lor de la schiţă la semnul bănesc introdus în circulaţie ca instrument de schimb şi de mijloc de plată. Am organizat acest studiu plecând de la reguli compoziţionale,simboluri,elemente decorative,tehnici de gravare,cromatică,tehnici de tipărire,particularităţile hârtiei tipografice,modalităţi de preântâmpinare a falsurilor monetare,toate acestea folosite şi perfecţionate pentru a realiza bancnote sugestive pentru puterea şi independenţa imperiului,stabilitatea şi autoritatea acestuia,pentru puterea băncii emitente,bancnote apte să combine sensul politic,economic, cu moştenirea culturală,să reprezinte o garanţie a păstrării identităţii naţionale,să reflecte spiritul timpului şi să reziste trecerii acestuia,rămânând o emblemă,un crâmpei de viaţă şi de istorie. Evenimentele monetare,economice şi istorice prezentate în capitolele anterioare leam reluat prin simbolistica bancnotelor reprezentative,atrăgând atenţia asupra alegerii deloc întâmplătoare a elementelor interpretate la prima vedere,ca fiind strict decorative,fiind
necesară
doar
disponibilitatea
de
a
privi
cu
mai
multă
atenţie,recompensa fiind o lecţie în imagini, de economie,istorie ,de cultură şi nu în ultimul rând de artă. Bibliografia studiată în acest sens a fost foarte bogată,interesantă şi diversă,reuşind din acest motiv ,să alegem cu greutate câteva titluri ca reprezentative:V. Hewit”The Banker’s Art.Studies in Paper Money”,W.Kranister”The Money Makers”,A.Griffiths”printing and Printmaking”,V.Olteanu”Din istoria şi arta cărţii”,Chevalier,Gheerbrant”Dicţionar de simboluri”.
Lucrarea se finalizează cu o serie de concluzii formulate ca răspuns la intenţiile de abordare formulate pentru fiecare capitol în această introducere. Dorim să adresăm mulţumiri Domnului profesor universitar doctor Vasile Bozga care, în calitatea domniei sale de coordonator ştiinţific al prezentei teze de doctorat,a îndrumat cu deosebită competenţă profesională,răbdare,înţelegere şi tact,fiecare etapă a acestui demers nu lipsit de dificultate. Dorim să adresăm mulţumiri Doamnei profesor univeritar doctor Maria Mureşan, Domnului profesor universitar doctor Corneliu Olaru,Domnului profesor universitar doctor Nicolae Marcu,a căror sugestii formulate pe marginea referatelor preliminare lucrării finale ne-au fost de un real folos. Nu în ultimul rând dorim să mulţumim instituţiei de învăţământ superior,Academia de Studii Economice Bucureşti şi Catedrei de Istoria Economiei Naţionale,//////care au găzduit şi au făcut posibilă derularea etapelor,susţinerea examenelor şi referatelor şi în final susţinerea acestei teze de doctorat.
Cap.I.Caracteristicile circulaţiei monetare din Transilvania în sec.al XVI-lea, al XVII-lea şi prima jumătate a sec.al XVIII-lea - până la emisiunea primelor bancnote austriece;
I.1.Caracteristicile sistemul bănesc austriac premergător emisiunii primelor bancote; În anul 1486 în Tirolul bogat în argint,arhiducele Sigismund(1439-1490)1 a bătut pentru prima oară moneda care de atunci este probabil,cea mai cunoscută dintre toate monedele : talerul.Talerul creat de el(31,21 gr.argint)2 ,avea un conţinut în argint echivalent cu florinul de aur,iniţial numindu-se ,din acest motiv,”Guldiner”3 Guldenul tirolez a iniţiat o dezvoltare care a avut o semnificaţie deosebită pentru Europa şi în final pentru întreaga lume. După descoperirea uriaşelor zăcăminte de argint la Sf.Joachimsthal în munţii Ore din Bohemia(la graniţa actuală ceho-germană),acestea au fost exploatate sub conducerea 1 2
Cahn,Adolph E.,”Versteigerungs-Katalog 77,III,Frankfurt am Main,1932,p.64. idem,p.65
contelui Schlick,iar talerii de argint bătuţi de acesta(29,11 gr.argint),s-au numit Joachimsthaleri.4 Începând din anul 1520 circulaţia bănească a fost invadată de aceste monede,denumirea prescurtată de taler fiind stabilită pentru a reprezenta această valută5 . Dublul taler postum al arhiducelui Ferdinand se distinge prin faptul că înfăţişa portretul tridimensional al acestuia,reprezentare greu de realizat pentru vremea aceea. După moartea lui Ferdinand I ,în anul 1564,teritoriile aparţinând Austriei au fost împărţite între fiii săi6 . Rudolf al II lea a devenit conducătorul Tirolului.El a decis să continue baterea de monede de argint(56,99 gr.argint)7 , cu portretul lui Ferdinand până când puterea în Tirol a fost complet reglementată.Bogatele rezerve de argint din Tirol au asigurat o producţie importantă de monedă de argint. În anul 1590,Ferdinand al II lea (fiul lui Charles,fratele arhiducelui Ferdinand),ia succedat tatălui său ca arhiduce la conducerea ªtiriei şi Carintiei.Acţiunile sale dure îndreptate împotriva protestanţilor din Boemia au contribuit la izbucnirea războiului de 30 de ani(1618-1648)8 . Din anul 1619 până în 1622,pregătirile pentru acest război ,alături de lipsa de monedă şi lăcomia pentru profit ,au constituit cauzele primei inflaţii ,referindu-se la o depreciere a monedei care a lovit o mare parte a imperiului în acelaşi timp. Imperiul austriac a urmat politica monetară a Sfântului Imperiu Roman.În urma Edictului lui Ferdinand al II-lea din anul 16239 ,Sfântul Impreriu Roman s-a divizat în trei zone monetare.Astfel Austria şi partea de Sud-Vest a Germaniei formată din Bavaria,Swaben,Franconia şi Rhineland au adoptat Florin-ul (Gulden),ca unitate monetară, divizat în 60 de creiţari(Kreuzer) sau 240 de pfenning( 1 creiţar = 4 pfenning)10
3
ibidem. http//www.khm.at/homeE3.htm. 5 idem. 6 Zollner E.,”Istoria Austriei”,Buc.1997,p.29 7 Cahn,Adolph,op.cit.p.67 8 Zollner E,op.cit.,p.34 9 http//www.bankhistorisches-archiv.at/indexbh2html. 10 Chester L.,Krause and Mishler C.,Colin R.Bruce II,”Standard Catalog of World Coins 1601 1800”,Wisconsin, 1981,p.139 4
Partea de nord a Germaniei a adoptat Taler-ul(Thaler),echivalent cu 30 de groşi(Groschen),iar partea de est(Hamburg),a adoptat Marka(Mark) egală cu 16 şilingi(Schilingard),sau 192 de pfenningi ( 1 şiling = 12 pfenning)11 Ca monedă de calcul florinul austriac era divizat în 60 de creiţari sau 240 de pfenning ,iar ca monedă în circulaţie era egal cu 480 de pfenning,adică 120 de creiţari.12 Conferinţa de la Leipzig din anul 1690 şi Convenţia de la Viena din 21 Septembrie 1753,au întărit şi mai mult graniţele acestor zone monetare,stabilind cursul de schimb dintre taler şi florin la : 1 taler = 1,5 florini.13 Acest curs a fluctuat însă de la o zonă la alta,dar Florin-ul,Taler-ul şi Marka au continuat să rămână unităţile monetare standard pentru aceste trei teritorii monetare.14 Sub domnia împăratului Ferdinand I,standardizarea diferitelor monede care circulau în cele trei teritorii ale Austriei,Boemia şi Ungaria era deja avansată dar încă incompletă. În acelaşi an, 1632 Ferdinand al II lea a bătut monedă în Viena,Graz şi Sf.Veit în Austria,Praga,Kuttenberg(Kutno Hana),şi Joachimsthal(Olomouc) ,în Moravia,Breslau în Silezia şi de asemenea Kremnitz(Kormocbanya),(Kremnica în slovenă),şi Nagybanya(Baia Mare),în Ungaria la vremea aceea.15 În acelaşi timp arhiducele Leopold (V),a bătut monedă(dublulducat cu o greutate de 6,91 gr.argint),în Tirol şi Alsacia înainte de anul 1632.16 Prin aceste emisiuni criza legată de politica financiară a fost ,cel puţin temporar depăşită. La vârsta de 17 ani,Leopold I şi-a asumat conducerea pământului ereditar după moartea tatălui său Ferdinand al III lea.Un an mai târziu devine Sfânt Împărat Roman. În această calitate,în anul 1684,bate moneda de 15 creiţari17 ,conţinutul de metal preţios(argint),fiind sub valoarea nominală,reprezentând astfel tipul de monedă parţial responsabilă pentru a doua perioadă inflaţionistă(1675-1695). Dar în acelaşi timp ,afluenţa de astfel de monede a fost benefică finanţării armatei în războiul de apărare împotriva invaziei turceşti. Leopold(1657-1705) a demonstrat o puternică înţelegere şi implicare în politica monetară. 11
http//www.bankhistorisches-archiv.at/indexbh2html. Chester L.,Krause and Mishler C.,Colin R.BruceII,op.cit.,p.139 13 http//www.bankhistorisches-archiv.at/indexbh2html. 14 http//www.numismatics/catalogue. 15 Cahn,Adoplph E.op.cit.p.81 16 idem.p.81 12
El a iniţiat aşa - numita “Munzeinrichtangswerk”(aranjare monetară),potrivit căreia toate tipurile de taleri care circulau în teritoriile austriece(Austria,Boemia şi teritoriile ungare),au fost uniformizaţi,având ca bază talerul tirolez.18 În completare,el a introdus două monede de valoare mijlocie,6 respectiv 15 creiţari( 6,42 gr.argint),cu o greutate mai mică.19 Astfel valoarea lor nominală era mai mare decât valoarea metalului din care erau confecţionate.Finanţarea războaielor şi tulburările monetare care le-au însoţit au afectat grav economia. Multiplele probleme economice şi deficienţele politicii financiare s-au acutizat de la un deceniu la altul. În prima jumătate a secolului al XVIII lea,ca rezultat al absenţei unei emisiuni monetare şi a unei puternice subvenţionări a cheltuielilor prea multor prinţi germani de către francezi,talerul francez,aşa numitul “Laubtaler”,a reprezentat moneda predominantă interiorul imperiului.20 Doar Prusia şi Austria ,într-o oarecare măsură,au fost capabile să păstreze aceste monede străine în afara teritoriului lor. Dar unanim, acestea erau de acord că situaţia nu putea continua;pe de-o parte Prusia a reacţionat în anul 1750 cu reforma monetară “Graumanns”21 în timp ce pe de altă parte ,împăratul Francisc I ,în anul 1751 a bătut 10 piese de câte 1 taler dintr-o marcă(233,87g.argint), de argint curat22 ,aceştia fiind astfel mai uşori decât predecesorii lor. Valoarea talerului a fost fixată la 120 de creiţari,ceea ce însemna că un taler echivala cu doi florini.23 Talerul convenţional austriac de argint din anul 1751 până în anul 1806 poate fi recunoscut după crucea Sfântului Andrei reprezentată la sfârşitul legendei. În anul 1753 prin convenţia monetară încheiată la 21 Septembrie24 , între Austria şi Bavaria ,cea din urmă a acceptat, de asemenea această unitate monetară alături de florinul de argint,devenind începând de atunci aşa zise “monede convenţionale”.25
17
idem.p.82 http//www.khm.at/homeE3.htm. 19 idem. 20 idem. 21 idem. 22 idem. 23 idem. 24 http//www.bankhistorisches-archiv.at. 25 Kiri¡escu Costin,”Sistemul bånesc al leului ¿i precursorii lui,Buc...vol...p.125 18
Etalonul argint ca bază a sistemului monetar avea să rămână fundamental important pentru Austria pentru următorii mai bine de 100 de ani. În anul 1760 s-a reglementat economia monetară bătându-se şi banii noi de aramă.
26
Au mai fost bătute monede mărunte din argint.27
Prin urmare sistemul monetar al imperiului avea la bază ca unic etalon monetar argintul,fiind deci,un sistem monetar monometalist argint,respectiv acel sistem monetar în care moneda cu funcţie de etalon monetar,este confecţionată numai din argint.Acest tip de sistem monetar,care s-a impus ulterior sub diferite denumiri în tot Occidentul,a fost creat de către Carol cel Mare,unitatea monetară de bază fiind pfund-ul sau livra de argint cântărind iniţial între 300 şi 400 de grame,ulterior greutatea livrei se diminuează până la aproximativ 100 de grame.28
Moneda cea mai utilizată era
cea de argint - dinarul conţinând 2 g.de argint pur.
29
Era şi singura monrdă efectivă
folosită în tranzacţiile comerciale,care la acea dată reclamau doar plăţi mici.30 Moneda etalon este emisă de către autoritatea suverană sau în numele său.În teritoriul guvernat de legile statului ce o emite,acest fel de monedă are o circulaţie obligatorie,fiind un mijloc de plată obligator legal şi nelimitat. 31 Monedele ajutătoare de bilon sau cele divizionare,confecţionate din alte metale sau tot din argint dar cu un titlu de puritate inferior,se află într-un raport fix de schimb faţă de moneda etalon,corespunzător multiplilor şi submultiplilor unităţii monetare de argint.32 Caracteristic sistemului monometalist argint este faptul că nu presupune circulaţia paralelă a monedelor din aur.Exista totuşi în circulaţie la acea dată ca monedă de aur ducatul cu valoarea nominală de 1 şi respectiv 4 ducaţi33 (fără a lua în considerare monedele de aur ale altor state),emişi pentru prima oară la începutul secolului al XVIlea,având emisiuni repetate de la acea dată. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1 Ducat 26
Gadoury V.,World Coins Catalogue,Baden-Baden,1971,p,128 Kiri¡escu Costin,op.cit.p.125 28 M.Isårescu,N.Murgu,”Aurul mit ¿i realitate”Ia¿i 1981,p.73 29 idem.p.73 30 Drimba O.,”Istoria culturii ¿i civiliza¡iei”,Buc.1987,vol.II,p.423 31 Dumitrescu ªt.,”Tratat de monetå”.....1948p.255. 32 Idieru....,”Studii de economie politicå ¿i financiarå”.....p.406. 33 http//www.austrian-mint.com/e/zeit 3.htm. 27
4 Ducaţi
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Diametrul
19,75 mm.
39,5 mm.
Titlul de puritate
986/14 Au/Cu
986/14 Au/Cu
Greutatea totală
3,4908960 g.
Greutatea fină
3,4424109 g.
13,9635840 g. 13,7696436 g.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Dar, în timp ce florinii şi talerii erau monede oficiale,etalon,ducaţii de aur aveau caracterul unor monede comerciale,preţul lor expimându-se tot în monede de argint.34 În secolul al XVIII-lea Imperiul habsburgic va acţiona în vederea instituirii unui sistem bănesc unic,ridicând dreptul teritoriilor anexate de a bate monedă proprie şi eliminării din circulaţia bănească a monedelor de provenienţă străină, florinul austriac de argint(numit şi Gulden),confecţionat din 4 g.de argint fin şi subdivizat în 60 de creiţari35 ,rămânând unica monedă etalon a acestui sistem bănesc pâna la 1 noiembrie 185836 ,când prin reforma monetară care a urmat Convenţiei monetare încheiate între Austria şi statele din uniunea vamală germană(Zollverein),la 24 Ianuarie 185737 ,adoptându-se sistemul zecimal,greutatea unui florin ca unitate monetară etalon a devenit 11,1 g.argint fin,subdivizându-se în 100 de creiţari38 .În urma reformei monetare din 1892 odată cu adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur,florinul de argint este menţinut ca monedă principală alături de coroana de aur. Pentru acoperirea marilor cheltuieli ale imperiului se va recurge ,între altele ,la emisiuni fără măsură de monedă divizionară de aramă,ţinându-se cont doar de câştigul substanţial realizat de visterie,nu şi de efectele inflaţioniste resimţite în viaţa economică. Pe parcursul lucrării,iar cronologic după emisiunea primelor bancnote(1762),vom analiza şi vom exemplifica în ce constă convertibilitatea acestora în monede sau în lingouri de argint,potrivit normelor sistemului monometalist argint al Imperiului habsburgic şi ulterior în monede sau lingouri de aur,corespunzător monometalismului aur. 34
idem. Miller V. zu Aichholz,Loehr A.,Holzmair,E.,”Osterreichische Munzpragungen (15191938)”,Wien,1948,p.216 36 idem.p.322 37 idem.p.322 38 idem.p.324 35
Sistemul monetar monometalist argint(legiferat din nou în anul 1816,odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a Austriei ; în anul 1857 când se semnează convenţia monetară cu statele din uninea vamală germană înfiinţată în anul 183439 ; în anul 1867 ,anul instaurării dualismului austro-ungar,în anul 1878 când Banca Naţională a Austriei devine Banca Austro-Ungară40 ), este menţinut în cadrul imperiului până în anul 1892,odată cu adoptarea ca bază a sistemului bănesc naţional etalonul aur,trecânduse la monometalismul aur. Utilizarea în mai mare măsură a argintului decât a aurului în funcţia de monedă s-a datorat faptului că argintul se găsea în cantităţi relativ mai mari decât aurul,fiind din acest motiv şi mai ieftin şi mai puţin tentant pentru tezaurizare. 41 I.2.Circulaţia bănească din Transilvania sub influenţa normelor sistemului monetar austriac; emisiunile monetare din Transilvania în perioada 1538 - 1762; Caracteristicile circulaţiei monetare din Transilvania se leagă în acestă perioadă datorită statutului său politic, de ceea ce au specific sistemele monetare ale regatului Ungariei şi ulterior al Casei de Austria,ale căror norme caracterizează inclusiv emisiunile sale locale. Astfel în circulaţia bănească se regăsesc alături de o serie de monede de provenienţă străină intrate pe calea comerţului şi monedele bătute în numeroasele monetării transilvănene. În acest sens, începutul emisiunilor monetare din Transilvania datează încă din secolul al XIV -lea,însă primele monede legale s-au bătut începând cu secolul al XVIlea.42 Aceste emisiuni monetare reflectă conjuncturile din viaţa Principatului Transivaniei sub aspect politic,social,economic şi,în mod firesc se compartimentează în următoarele etape: 1. 1538 - 1540 - Transilvania sub stăpânirea lui Iaon Zapolya ca rege al Ungariei43 ; 2. 1541 - 1690 - Transilvania ca Principat autonom sub suzeranitate otomană(fără emisiuni monetare între 1541 - 1551)44 ; 39
http//www.bankhistorisches-archiv.at. idem. 41 M.Isårescu,N.Murgu,op.cit ,p.72 42 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,”Monede ¿i bancnote române¿ti”,Buc.1977,p.111 40
În intervalul cuprins între 1538 şi 1690,dată fiind situţia politică,monedele bătute în Transilvania poartă efigia şi numele principilor locali,aceste emisiuni monetare împrumutând în acest fel,din normele sistemului monetar al regatului Ungariei. 3. 1691 - 1780 - Transilvania sub dominaţia Casei de Habsburg,cu emisiuni monetare proprii45 ; Astfel Transilvania trecând sub stăpânire austriacă,emisiunile autohtone reflectă influenţa de data aceasta,a normelor monetare specifice sistemului monetar austriac,monedele purtând efigiile împăraţilor din Casa de Habsburg. 4.Transilvania ca Mare Ducat în cadrul Imperiului habsburgic,păstrându-şi o oarecare autonomie sub dominaţia Casei de Habsburg.În aceste condiţii Transilvania are emisiuni monetare de tip comun în întreg imperiul,prevăzute cu sigla “E”(simbolul monetăriei de la Alba Iulia),incepând cu anul 1780 şi până la pierderea completă a autonomiei în anul 186746 ; În perioada 1538 - 1690,sub principii maghiari au intrat în circulaţie o serie de monede străine cum sunt talerul de argint:”...cu înaintarea negoţului german spre Răsărit,dar mai ales prin aşezarea într-o parte din Ungaria,care-şi pierduse în 1526(lupta de la Mohacs) şi neatârnarea şi unitatea,a unor principi din Casa de Austria,răzbătu noua monedă germană talerul”47 ; florinul de argint:”Florinii de argint,”florinţii” se pomenesc şi în cele mai vechi zapise ardelene”48 . Nicolae Iorga caracterizând activitatea negustorească din Muntenia şi Moldova în relaţie cu Transilvania, face următoarele referiri la acestă monedă:”...pe la 1500 toată negustoria se purta în principatul muntean cu florini de peste munte.49 ..................Florinii se ziceau în graiul obişnuit şi florini,flurini,şi ughi,de la prescurtarea ug.pentru slavonul “ugărschi”(ungureşti)50......Din Ungaria venea florinul,căruia i se zicea la început în veacul al XV-lea,”flurin”.Mai pe urmă ,în al XVI-lea,numele-i obişnuit e “zlot unguresc”,- sau prin prescurtarea grafică a formei ungureşti,- cum am spus-,ugul(plural,mai întrebuinţat fireşte:ughi)51 .......Mult mai puţin rămăsese în Moldova din aceste legături.O dată,la 1692,Ilie Ienachi Stolnicul,un om bogat,care lasă o avere,era însărcinat de judele braşovean,care trimisese anume la el 43
idem.p.111 idem.p.111 45 idem.p.111 46 idem.p.111 ¿I http//www.num.as.ro 47 Iorga N.,”Opere economice”,Ed.îngrijitå de Penelea G.,Buc.1982,p.130 48 idem,p.131 49 idem. p.131 50 idem.p.129 44
pe “Marcu Sasul de Braşov”,să cumpere”cai de treaba dumisale omului a creiului de Saxonia”- douăzeci de ughi venetici:”un lucru ce cunosc că nu-i,nu pociu zice că voi face” ; talerul unguresc a cărui existenţă în circulaţie este confirmată tot de către Nicolae Iorga în contextul relaţiilor comerciale cu ţările române:”....mai presus de talerul leu se mai păstra însă galbenul unguresc .Dar el e acuma un ducat asemenea cu cel italienesc,deşi purta chipul împăratului - crei din turnătoria căruia porneşte.I se mai zice galben roşu,fiindcă era din aur.”53 ; dinarii ungureşti ,referitor la obligaţiile în natură a căror răscumpărare se putea face în bani :”.......urmau darurile,fie în bani,prin răscumpărare,fie în diferite produse.....Altă obligaţie,de asemenea răscumpărată,era aceea numită”banii feţei de masă”(obligaţia de găzduire,cele trei sate din comitatul Cluj fiind obligate la câte un florin,iar cele din Solnoc la sume variind între 6 şi 40 de dinari...Satele din Solnoc erau datoare câte o căprioară,câte o cupă de unt,care putea fi răscumpărată la 10 dinari.”54 Acestora li se adaugă în circulaţie o multitudine de monede bătute în monetăriile transilvănene
de
la
Braşov,
Sibiu,
Baia
Mare,
Cluj,
Alba
Iulia,
ªeica
Mică,Sighişoara,Făgăraş,Bistriţa,Târgu Mureş,Orăştie,Aiud.Astfel circulaţia bănească din Transilvania în această perioadă se caracterizează printr-o mare varietate de monede dintre care,ca monede principale ,cu subdiviziuni şi multipli,formănd o scară largă de valori nominale ,s-au remarcat în categoria monedelor de aur , ducatul cu greutate de 3,5 g.aur şi cu titlul de puritate de 980%o,având ca subdiviziuni monedele de 1/16 , 1/8 , 1/4 şI 1/2 ducaţi,iar ca multipli monedele de 2,3,4, 4 1/2 ,5,6, 6 1/2 ,7,10,12,13,25,50 şi chiar 100 de ducaţi.Cu rol efectiv în circulaţia monetară au fost monedele de 1,2,4,5 şi 10 ducaţi.55 Ca monede de argint s-au bătut şi au circulat monedele de 1 şi 2 taleri ; taleri pătraţI (Thalerklippe) cu valorile nominale de 1/4 , 1/2 , 1 şI 2 taleri ;moneda de 2 taleri pătraţI (Doppelthalerklippe)56 .S-au mai bătut taleri de necesitate(Notthaler),taleri de necesitate pătraţI (Notthalerklippe), cu valorile nominale de 1 şI 1 1/2 ,şi totodată taleri de război(Feldthaler)57 .O altă monedă de argint a fost guldenul,în categoria acestei monede diferenţiindu-se guldenul pătrat (Guldenklippe) cu valorile nominale de 1 şi 1 1/2 guldeni,guldenul dreptunghiular(1, 1 1/2),jumătate de gulden pătrat,guldenul de 51
idem. p.130 Iorga N.,op.cit.p. 131 54 “Istoria Clujului”,sub redac¡ia acad.prof.ªt.Pascu,Cluj,1974,p.697 55 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.p.111 56 idem.p.121-161 57 idem.p.241-245 53
necesitate(Nottgulden)şi aşa numitul gulden lat(Breitergulden)58 .Folosiţi pentru plăţile mărunte
groşii(Groschen
monede:monedele
de
1
sau Dreier), s-au şi
de
1
1/2
bătut în următoarele
tipuri de
groşi(Dreipolker),monedele
de
3
groşi(Dreigroschenstuck),moneda octogonală de 3 groşi(3 Groschenklippe),moneda pătrată de 3 groşi,iar după tiparul ungar aşa numitul gros lat(Breiter Groschen).S-au bătut şi groşi din cupru argintat(Kupfergroschen) ,monede numite şi ” spoite cu argint”59 . Dintre monedele de aramă dinarii şi obolii(oboli s-au bătut şi din aur în anul 1562 sub Ioan Sigismund(1559 - 1571),precum şi din argint sub Cristofor Bathory(1576 - 1581),purtând ca an de emisiune 158160 ).Denumirea pentru obol era şi de obolus sau batka sau babka sau sfert de creiţar pentru ca echivala cu 1/4 creiţar,sau “jumătate de ban”(felpenz),pentru că era echivalent şi cu 1/2 dinar.61 Dinarul se mai numea şi ban(penz),sau jumătate de creiţar,iar denumirea în limba germană era de Zweier.62 Acestora li se alătură
creiţarii de argint sau aramă(Kreuzer -după crucea
imperială pe una din feţe,având ca raport de echivalenţă: 1 creiţar = 2 dinari63 ), de 3 şI 24 de creiţari,de 5 creiţari bătute din aramă sau bilon64 ; şilingul(Solidus); dinarii fiduciari din cupru argintat(Kipperdenar);groş-ul fiduciar(Kippergroschen de 5 dinari)65 . Pentru personalul minelor,începând cu anul 1628 s-a bătut aşa numitul pfenig minier(Bergwerkspfennig),mai întâi pentru mina Băiuţ(Lapos - Banya),apoi pentru minele care aparţineau de Baia Sprie66 . Prin tratatul de la Blaj din 27 octombrie 1687 se impune primirea armatelor imperiale pentru iernat în 12 oraşe şi în plus o contribuţie în sumă de 700.000 florini renani67 . Începând cu anul 1690 după moartea lui Mihai Apafy,principatul Transilvaniei trece 58
sub
autoritatea
habsburgică,devenind
idem.p.241-245 idemp.162-239 60 idem.p.162-239 61 Kiri¡escu C.op.cit.p.125 62 idem.p.125 63 Chester L.K.,Mishler C.,Colin R.Bruce,op.cit.p.1485 64 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.162-171 65 idem.p.162-239 66 idem.p.116 59
astfel
subordonat
direct
împăratului,beneficiind totodată de un statut separat(conform Diplomei Leopoldine emisă de Curtea de la Viena în 4 decembrie 1691,devenită baza constituţională a principatului Transilvaniei pentru mai bine de un veac şi jumătate68 ).Comerţul rămâne liber,respectându-se privilegiile nobilimii ,în schimb
este obligat la plata unei
contribuţii anuale în timp de pace de 50.000 taleri sau 112.500 florini(ceea ce reprezintă o echivalenţă de : 1 taler = 2 1/4 florini) şi de 400.000 florini renani anual în timp de razboi.67
Florinul renan se subdividea în 100 de bani “mici”(banul “mic” sau
bănişorul(fispenz),numit şi filer,iar în germană pfennig; 5 bani “mici”= 3 creiţari = 6 dinari.68 După încheierea păcii de la Carlowitz(1699)69 prin care turcii renunţă la suzeranitatea asupra Transilvaniei în favoarea împăratului de la Viena,Transilvaniei i se recunosc în principiu tradiţiile de autonomie.Urma să fie condusă de un guvern (gubernium),investit cu atribuţiuni administrative şi judecătoreşti,condus de către un guvernator ales de dietă(dieta rămâne organul legislativ al ţării), şi confirmat de Curte.Ca reprezentant al guvernului pe lângă Curtea de la Viena ,a luat fiinţă “Cancelaria aulică transilvană”, ai cărei membri erau numiţi de Curtea imperială.70 Problemele financiare erau conduse de către un tezauriat,care se ocupa de taxe,vămi, monopolul sării şi foarte important de monedele ţării71 . În conformitate cu tendinţelor etatiste,centralizatoare ale noii stăpâniri,sunt anulate o serie de drepturi şi privilegii ale oraşelor cum ar fi dreptul de schimbare a banilor:”.....În anul următor (1700),dreptul de schimbare a banilor e transferat Camerei aulice...” 72 În aceste condiţii sistemul
bănesc al Transilvaniei
preia normele sistemului
bănesc al Imperiului austriac,adăugându-se în circulaţia bănească la monedele străine deja folosite(marca de aur ,florini imperiali de aur:”Fierarii din Cluj,de pildă erau obligaţi să ferece pe seama oraşului 100 de tunuri pentru suma de 3 florini de aur”73 ,în plus încă de la începutul secolului al XV-lea statutele aurarilor conţin printre numeroasele dispoziţii referitoare la problema calităţii produselor în contextul creşterii 67
Bethlen M.,”Oneletirasa(Autobiografie),vol.II,p.83,citat de Acad.C.Daicoviciu,ªt.Pascu,V.Chereste¿iu,ªt.Imreh,Alex.Neam¡u,T.Moraru în “Din istoria Transilvaniei”,vol.II,p.225]. 68 Jinga V.’”Probleme fundamentale ale Transilvaniei”,Bra¿ov 1995,p.116 67 Szasz C.,”Sulloge tractatuum”,Cluj,1833,p.112 - 119 68 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.125 69 Carpentier J., Lebrun F.,”Istoria Europei”,Buc.1997,p.466 70 Jinga V.op.cit. ,p.138 71 idem.p.140 72 Jacab E.,”Okleveltar”,III,p.12 citat în “Istoria Clujului”,Cluj,1974,p.186,sub redac¡ia acad.prof.ªtefan Pascu].
concurenţei dintre bresle ,interdicţia de a auri florini falşi74); florini renani,taleri ; taleri austrieci de argint,ducaţii veneţieni), şi emisiunile locale care începând cu această dată vor purta efigiile împăraţilor din Casa de Habsburg. Astfel monedele care s-au realizat în Transilvania intrând în circulaţia monetară în intervalul cuprins între anii 1690 şi 1762, anul tipăririi primelor bancnote austriece ,au fost:taleri de argint,inclusiv vestiţii taleri ai împărătesei Maria Tereza emişi în această perioadă,guldeni de argint,ducaţi de argint,piesa de aur,
ca o semilună ,de 10
ducaţi(Dukatenklippe),monedele octogonale 5(5 Dukatenklippe) şi de 12 ducaţi(12 Dukatenklippe),piesele hexagonale de 2 şi respectiv 4 ducaţi ; creiţarii(Kreuzer) de argint şi de cupru cu valori nominale cuprinse între
1/4, 1/2 ,1,3,10 (Zehner)
,15(Funfzehner), 17(17 Kreuzerstuk), 20 de creiţari(numită şi sfanţic în germană Zwanzinger devenit etalon de argint în regimul Regula mentului organic în Principatele Române75 :”......ªfanţi(Zwanzinger)mică monedă subţire,slab întipărită,purtând în numere mari,urâte ,valoarea sa de 20 de crăiţari.Se întrebuinţează mult pentru bacşişurile dregătorilor celor mici,de unde vine şi vorba de a sfănţui”76 şi 30 de creiţari(Dreissinger echivala cu 1/2 florin renan sau 1/4 taler imperial
77
) ;poltura sau
poltra,moneda de origine poloneză din argint sau aramă egală cu 1 1/2 creiţari sau 3 dinari 78. Moneda de 17 creiţari (17 Kreuzerstuk),echivala cu moneda numită mariaş(marias) în germană Siebzehner(34 de dinari79 ) :”.....zlotul...fiind egal cu 0,93 1/2 din florinul ardelean.crucerul,crăiţarul,a suta parte din florin,se introdusese.Să se adauge în sfârşit mariaşul ardelean,cu chipul Sf.Fecioare” 80 Poltura este o monedă care se bate şi sub Francisc Rakoczi proclamat la 6 iulie 1704 în Alba Iulia principe al Transilvaniei,în timpul revoltei curuţilor(români şi unguri) ,împotriva Imperiului habsburgic81 .Dreptul de batere a monedelor anulat pentru o serie de oraşe după instaurarea puterii imperiale,a fost redat acestora.
73
Pascu ªt.,”Me¿te¿ugurile din Transilvania pânå în secolul al XVI-lea,Buc.1954,p.334 idem.p.332 75 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.126 ¿I Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.p.127 169 76 Iorga N.,op.cit.,p.133 77 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.126 78 idem.p.126 79 idem.p.126 80 Iorga N.,op.cit.,p.132 81 Acad.C.Daicoviciu.,ªt.Pascu.,V.Chereste¿iu,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit.,p.328 74
Astfel referitor la oraşul Cluj,în perioada de aproximativ un an a stăpânirii curuţilor (octombrie 1704 - noiembrie 1705),şi pentru acesta ,se restabileşte dreptul de a bate monedă. 82 În timpul aceloraşi evenimente,mai precis în perioada blocadei de peste trei ani a oraşului Oradea asediaţii în mare criză de alimente şi fără bani,hotărăsc să topească tacâmurile din aramă şi să bată monede de necesitate - nummi odsidionales83 ,respectiv poltura de necesitate.Chiar şi după înfrângerea curuţilor ,oficialităţile imperiale în lipsă de numerar au folosit din cantităţile capturate,
monedele bătute de către
aceştia(cunoscutele monede cu PRO LIBERTATE),aplicându-le o contramarcă cu vulturul imperial,o dată sau de două ori84 . Acestea erau mult depreciate în circulaţia monetară,la început 1 LIBERTAS = 10 POLTURE, mai târziu în Oradea ajunseseră echivalente cu 2 POLTURE85 . Continuă să fie în circulaţia bănească alături de multitudinea de monede mărunte florinul de argint.Aria de circulaţie şi folosire a acestei monede se poate aprecia după modul de repartiţie a contribuţiilor în anul 1730: ”Dietele care se desfăşoară la Cluj între 1718 - 1730 au în centrul preocupărilor problema cuantumului şi repartiţiei contribuţiilor.În 1730 se introduce un nou sistem de repartiţie,cuantumul total de 600.000 florini fiind împărţit în 100 de părţi,din care 37 revin comitatelor, 38 saşilor, 17 secuilor, iar 8 locurilor taxale şi Făgăraşului”
86
Ca arie de circulaţie florinul ocupă practic întreg teritoriul transilvan, iar din punct de vedere temporal sunt elocvente taxele şi dările menţionate în protocoalele oraşelor din Transilvania,astfel:”Feleacul,scutit de plata dării faţă de comitat,era obligat să o plătească fată de oraş.În 1559 el apare în Protocoalele oraşului cu suma de 50 fl.,pentru ca în 1576 darea să fie de 100 fl.,iar în 1853 de 150 fl.,la 1592 de 200 fl.,iar între 1594 - 1601 să oscileze între 225 şi 350 fl. În perioada anilor 1585 - 1595 cele trei sate(Săcel,şi două Filea),au fost obligate la o dare globală de 24 fl.anual,iar în 1587 se repartizează suma de 8 fl.pentru fiecare sat.Satele din Soloncul Inferior datorau,între 1595 şi 1597 suma de 47,22 fl.Ea
82
“Istoria Clujului”p.187 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu.C.C.,op.cit.,p.117 84 idem.p.117 85 idem.p.119 86 Kutschera R.,”Guvernatorii Transilvaniei 1691-1774”,în Anuarul Institutului de istorie na¡ionalå,Cluj,1943-44,p.159 83
se ridică în 1599 la 56,25 fl.,împreună ca a altor două sate (Uyfalu şi Iapa)primite mai târziu” 87 Dovada incontestabilă a existenţei în circulaţia bănească a Transilvaniei a monedelor prezentate anterior este tezaurul monetar de la Părău(judeţul Braşov),unul dintre cele mai variate tezaure din punct de vedere al compoziţiei,descoperit în anul 197988 .Acesta cuprinde 5372 de monede de argint.Acestea au fost emise în : Transilvania (24 de piese) ; Ungaria(3993 piese) ; Polonia (770 de piese) ; Prusia (153 de piese) ; Boemia(149 de piese) ; Lituania(46 de piese) ; Riga(52 de piese) ; Swidnica(66 de piese),Gdansk(47 de piese) ; Leigniz - Brieg(40 de piese) ; Elbing(11 piese) ; ,Kempten(2 piese) ; Tirol(2 piese) ; Salzburg(o piesă) ; Braunschweig Luneburg(o piesă) ; Mansfeld - Eisleben (o piesă) ; Frisia - Friesland(o piesă) ; Saxonia(2 piese) ; Brandenburg - Neumark(3 piese) ; Hanovra(o piesă) ; Cieszyn Teschen(o piesă) ; Glogau(o piesă) ; Hoxter(o piesă),Moldova(o piesă - dinar,emis în anul 1562 de către Iacob Heraclit(Despot - Vodă)) ; Moravia(o piesă) ; Steiermark(o piesă) şI Minden(o piesă)89 . Numărul mare de emitenţi ( 27 de ţări,principate şI oraşe),diversitatea tipurilor monetare(16 oboli,dinari ,dinari,pfenningi,solidus(şiling) ; 1/2 groşi(groschen),groşi laţi,un kreuzer(creiţar),3 groşi,4 groşi,6 groşi,marien - groschen,3 kreuzeri , 1/4 taler , taleri90 ), sunt edificatoare pentru multitudinea de specii monetare de numeroase provenienţe ce caracterizau circulaţia bănească din Transilvania în perioadele prezentate anterior. Cele 24 de piese din Transilvania(19 dinari ; 5 piese de câte 3 groşi91 ),au fost emise astfel: - şaptesprezece piese de câte un dinar sub domnia lui Ferdinand I(1551 - 1556)(în urma unui acord încheiat în 21 iulie 1551 Ioan Sigismund şi Isabella cedează Transilvania lui Ferdinand în schimbul domeniilor Oppeln şi Ratibor.Stăpânirea lui Ferdinand va dura până în 1556,când Dieta Transilvaniei întrunită la Sebeşul Săsesc recheamă pe Sigismund şi Isabella care,având şi spirjinul oştilor ºării Româneşti şi Moldovei,revin la conducerea principatului92 );
87
D.Prodan D.,”Iobågia în Transilvania în sec.XVI”vol.II,p.734-735 Dragotå Ghe.,”Tezaurul monetar de la Påråu sec.XIV-XVII”,Muzeul ºårii Fågåra¿ului,1998 89 idem.p.93-126 90 idem.p.93-126 91 idemp.122 92 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.121 88
Însemnele H-P de pe aceste monede sunt iniţialele lui Haller Petrus,magistru cameral în anul 1551 şi arendaş al monetăriei Sibiului93 ). Monedele de câte un dinar emise sub Ferdinand I (1551 - 1556)94 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anul
Moneda
Nr.de piese (buc.)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1551
Dinar
1
1552
Dinar
6
1553
Dinar
1
1554
Dinar
2
1555
Dinar
5
1556
Dinar
2
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Total piese
17
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- două piese de câte un dinar emise în anul 1557 de către monetăria din Baia Mare95 ( iniţialele N - P însemnând Nagybanya ,iar P iniţiala monetarului96 ), sub domnia lui Ioan Sigismund(sub regenţa mamei sale Isabelle între 1556 - 155997 ) ; Aceste monede poartă pe scutul din mijloc stema familiei Zapolya,spre deosebire de dinarii emişi anterior care în scutul central au benzile austriece; - cinci piese de 3 groşi(Dreigroschenstuck),emişi în anii 1596 şi 1597 sub domnia lui Sigismund Bathory98 (1581 - 1602); pe aceste monede apare pe revers numele principatului Transilvania99 . 93
idem.p.116 Dragotå Ghe.,op.cit.p.122-121 95 idem.p.123 96 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.116 97 idem.p.122 98 Dragotå Ghe.,op.cit.p.123 94
Dovada utilizării în circulaţie a florinilor şi dinarilor ,cu funcţia de mijloc plată,este şi referirea lui Nicolae Iorga la taxele vamale pecepute în comerţul dintre cele trei ţări române,mai precis între munteni,moldoveni şi saşii din Ardeal,astfel:”...Faţă de saşii din Ardeal,atât moldovenii ,cât şi muntenii se mulţămiau să hotărască suma ce se cuvine domnului pentru fiece articol de comerţ:postav,pânză,dobitoace,peşte,specii răsăritene,lână,seu,ceară,blănuri,piei,fierării,ba chiar pentru caii de pe cară,pentru caii de sub călăreţ,pentru trecătorul pe jos:suma se socotea pentru moldoveni în groşi poloni,în florini şi dinari ungureşti,afară de peşti,de la cari se lua vama în natură” 100 Oraşul Braşov a beneficiat încă din evul mediu ,de condiţiile favorabile ale situării sale geografice,constituind un important nod de comunicaţii al drumurilor ce străbăteau Carpaţii dar şi un punct important în comerţul continental. În raport cu această situaţie şi mai ales cu dezvoltarea economică,manifestările Braşovului din punct de vedere al baterii de monede,sunt modeste.Braşovul a deschis un atelier monetar destul de târziu(1428 -1437),în timp ce în Transilvania baterea de monede “locale” (regale),începuse cu un veac mai înainte (1325 - 1338 ,la Cluj,la Baia de Arieş,la Sibiu,la Baia Mare)101 . Activitatea monetăriei braşovene se întinde pe o perioadă de aproape 250 de ani(din 1428 când Sigismund de Luxemburg înfiinţează monetării printre care şi cea de la Braşov,şi până în 1674102 ). În funcţie de tipurile monetare emise şi de condiţiile politice,sociale şi economice ale timpului,activitatea monetăriei braşovene se împarte în două etape: 1. secolul al-XV-lea (de la 1470),când la Braşov ,ca şi în celălalte monetării transilvănene s-a bătut monedă ungară regală:florinul(de aur),dinarul şi obolul (de argint);se ştie că banii ungureşti s-au bătut mai întâi la Braşov şi începând din anul 1443 în Sighişoara.102 2. secolul al XVII-lea(între 1601 - 1674)103 ; În prima etapă,Vlad Dracul,în perioada refugiului său în Transilvania, ca protejat al regelui Sigismund primeşte învoire de la acesta,ca să înfiinţeze o monetărie la Sighişoara,impunând astfel,în încercarea de a elimina din circulaţie depreciaţii ducaţi ungureşti, obligativitatea circulaţiei în SE Transilvaniei şi în regiunile controlate de 99
Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.122-125 Iorga N.,op.cit.,p.74 101 Popa L.,”Monedele bra¿ovene din colec¡ia muzeului jude¡ean”,Bra¿ov,1982,p.14 102 idem.p.15 102 Iorga N.,op.cit.,p.27 103 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.144 100
către acesta(trecătoarea Bran,Prahova,Teleajen,oraşele Braşov şi Sibiu)
104
,doar a
monedelor bătute la Sighişoara şi anume a aşa numiţilor “ducaţi noi”.În aceste condiţii monetăriile din Braşov şi Sibiu s-au văzut nevoite să-şi restrângă activitatea.Ulterior tot Vlad Dracul revine asupra acestei interdicţii,permiţând în comerţul cu ºara Făgăraşului şi cu ºara Românească folosirea vechilor ducaţi în ciuda deprecierii lor dată fiind obişnuinţa populaţiei de a folosi aceste monede ca monede mărunte de comerţ. 105 Cu toate acestea,concurenţa monetăriei din Sighişoara nu a avut consecinţe prea grave,fapt dovedit în anul 1436 când însuşi Vlad Dracul a dorit ,fără succes,să mute monetăria de la Sighişoara la Sibiu.Monetăria din Sighişoara a funcţionat până în anul 1441. 106 În anul 1443,Iancu de Hunedoara primeşte ajutorul monetăriei din Braşov pentru a reface monetăria din Sighişoara,care ca şi cea din Sibiu fusese jefuită în perioada 1440 1443 în timpul incursiunilor turceşti107 . În anul 1443,la sugestia lui Iancu de Hunedoara,braşovenii bat un nou dinar cu siglele C - C+ ,prima literă fiind cea a cetăţii Braşovului iar “C+” semnificând “victoria creştinismului asupra semilunei” sau “fiu al Domnului”108 . Deosebit faţă de restul florinilor transilvăneni este florinul de aur braşovean din anul 1463109 . - În cea de a doua etapă activitatea monetăriei braşovene este mult mai intensă fată de cea dintâi.Între anii 1601 - 1602 monetăria braşoveană bate din aur ducaţi ,iar din argint taleri rotunzi,hexagonali,pătraţi.Bate totodată şi guldeni110 .Pe reversul acestor monede apare în centru stema oraşului Braşov - coroana princiară aşezată pe trunchiul şi rădăcinile unui copac şi legenda “Moneta Civitas Coronensis” - emisiune orăşenească111 . Alături de celălalte tipuri monetare transilvănene,monedele realizate în monetăria de la Braşov au circulat ca mijloc de schimb pe întreg teritoriul românesc.
104
Enciclopedia României,art.Grigore Moisil,p.110 -111 Bogdan I.,”Rela¡iile ºårii Române¿ti cu Bra¿ovul ¿i ºara Ungureascå“,Buc.,1905,nr.XLI,p.64 106 Huszar L.,”A segesvari pensvero Zsigmond korabon”(Monetåria de la Sighi¿oara în timpul regelui Sigismund),în “Numismatikai Kozlony”,XL,1941,p.28 - 33 105
107
idem.p.30 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.p.145 109 idem.p.144 110 Popa L.,op.cit.p.110-113 111 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.144-146 108
Astfel ,la Suceava au fost descoperiţi groşi bătuţi la Braşov în anul 1612,la Ulmeni(jud.Teleorman),s-au găsit groşi bătuţi în anul 1613112 . În a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Transilvania ca de altfel şi în restul Europei, se constată o depreciere a monedelor în circulaţie ca urmare a creşterii preţurilor încadrată în contextul general european al vremii,caracterizat prin aşa numita “revoluţie a preţurilor” 113 În încercarea de stopare a tendinţei de creştere accentuată a preţurilor cărora le urmează inevitabil deprecierea monetară şi ca urmare a plângerilor repetate din partea populaţiei ,puterea centrală adoptă o serie de iniţiative vizând controlul pieţei prin limitarea preţurilor de vânzare.Astfel dietele fixează preţuri la produsele meşteşugareşti inferioare celor fixate de bresle atrăgând protestele acestora. Însă, chiar şi aceste “limitări” impuse de adunările dietale vor ţine cont de contextul general al evoluţiei preţurilor.Astfel nivelul acestora pentru anii 1556, 1571 şi 1609 este următorul: 1556
1571
1609
---------------------------------------------------------------------------o piele de vulpe
20 dinari
50
o piele de lup
1 florin
1
o trăsură
2 florini
2,50 florini
4 roate de trăsură
25 dinari
o şea
dinari florin
40
dinari
-
1
florin
1,75 florini 5 60
florini dinari
1,50 florini
2
florini o potcoavă nouă o sapă
-
4 -
dinari
25 20
dinari dinari
6
dinari
28 dinari
o secure
20 dinari
28 dinari
o coasă
-
20
dinari
40 dinari
o secere
-
4
dinari
6 dinari
scăriţă de şea
25 dinari
20
dinari
-
un dolman
40 dinari
40
dinari
70 dinari
-
16
dinari
20 dinari
o per.pantaloni 112
Popa L.,op.cit.,p.120 Mure¿an C.,Csetri E.,Enea C.,Magyari A.,Vesa V.,”Culegere de texte pentru istoria universalå - epoca modernå “,vol.I,1640 - 1848,p.62 113
un suman sur
46 dinari
60
dinari
1,75 florin
dinari
1,32 florini
un suman negru
40 dinari
45
o haină de piele de vulpe
7 florini
1o florini
-
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1 florin = 100 de dinari114 Sursa :Acad.Prof. ªt.Pascu ,”Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVIlea,Buc.1954,p.323-324 De asemenea evoluţia preţurilor pe piaţa Clujului la principale produse de bază ,unde mărfurile cumpărate se plăteau în florini şi dinari(raportul de echivalenţă dintre cele două monede fiind cel prezentat anterior),este elocventă nu numai pentru a concretiza contextul creşterii preţurilor şi tendinţa de depreciere monetară ,ci şi pentru a scoate în evidenţă principalele tipuri de monede aflate în circulaţia bănească la acea dată cu funcţia economică de mijloc de schimb; “.....în a doua jumătate a sec.XVI,cîbla(cerealele se vindeau cu cîbla sau cubulus,aproximativ 160 l.sau
116 kg. şi cu subdiviziunile acesteia vaca sau
veka,aprox.20 l.şi vadra - idrio,circa 11 l.
115
Câbla de grâu urcă de la 1,20 fl. la 2
fl.,adică cu peste 60%.Preţul făinii se dublează,de la 75 dinari la 1,5 fl.câbla(5 x 100 = 150 dinari).Preţul unui bou se dublează de asemenea,de la 4 fl. la 8 fl.Se dublează şi al găinilor şi gâştelor: de la 6 dinari la 12 dinari găina,de la 10 dinari la 20 de dinari gâsca.ªi mai mult urcă preţul untului şi uleiului: de la 14 la 32 dinari eitelul(sau octalul aproximativ 1,35 l.),la unt şi de la 5 dinari la 16 dinari uleiul.ªe menţine aproape neschimbat preţul vinului,3 - 5 dinari eitelul.Ritmul de creştere al preţurilor la produsele meşteşugăreşti este asemănător sau uneori mai mare în comparaţie cu al produselor alimentare. şubă urcă de la 7 la 10 fl.;o blană de jder creşte de la 10 dinari la 40 de dinari - 1 fl(100 dinari).;pielea de oaie de la 10 dinari ajunge la 20 - 25 dinari;o pereche de încălţăminte creşte de la 10 dinari la 40 de dinari,postavul alb de la 2 fl.urcă la 5,50 fl.vigul(pecio sau veghe ,aprox.20 - 25 coţi şI cotul circa 1/2 m.),iar cel negru de la 1,5 fl.ajunge la 4 fl.vigul; un dolman de la 16 dinari saltă la 25 - 50 dinari;o căruţă de la 2 fl.ajunge la 4 - 6 fl.;o coasă de la 10 dinari urcă la 40 -50 dinari etc...” 116 114
“Istoria Clujului” p.144 Iorga N.,op.cit.,p.134 116 Goldberg S.,”Clujul în sec.XVI” Cluj,1953,p.323-328 115
Ca o caracteristică generală a circulaţiei băneşti din Transilvania în perioada analizată, este existenţa unei mari diversităţi de monede de provenienţă străină la care se adaugă şi emisiunile locale cu monede bătute în monetăriile aflate într-un număr mare în Transilvania şi de asemenea situaţia haotică din circulaţia monedelor divizionare. Aceştia se constituiau în factori de natură să descurajeze activitatea comercială prin dificultatea stabilirii echivalenţei între monede atât de diferite,precum şi schimbul lor în moneda curentă folosită în tranzacţii,neajunsuri manifestate într-o perioadă în care datorită creşterii producţiei,creşterii numărului de aşezări urbane,intensificării schimburilor legate de comerţul de tranzit şi extern,tendinţa clară era aceea de deschidere către piaţă,de dezvoltare a comerţului şi de consolidare a pieţei interne. În secolul al XVIII-lea,în contextul politicii sale generale Imperiul habsburgic îşi extinde dominaţia asupra Transilvaniei şi va acţiona în vederea instituirii unui sistem bănesc unic,ridicând dreptul de a mai fi bătută aici monedă proprie.Totodată s-a acţionat în direcţia eliminării din circulaţia monetară a monedelor de provenienţă străină ,ceea ce a condus pentru început la scăderea cursului acestora,pentru ca în final să se instituie interdicţia primirii acestora la plată. În aceste condiţii monedele austriece sunt singurele acceptate cu funcţia economică de mijloc de schimb şi de plată pe teritoriul Transilvaniei,florinul austriac de argint( numit şi gulden),rămânând unica monedă etalon a acestui sistem bănesc,iar după adoptarea monometalismului aur este menţinut în circulaţie aşa cum am precizat anterior ,ca monedă principală alături de coroana de aur. CAP.II. Începutul emisiunii de bancnote în Europa Apuseană; II.1.Emisiunea de bancnote - cauze şi efecte: În China începutului de secol XI,un grup de comercianţi au emis împreună un fel de bani de hârtie numiţi Jiao - Zi1 care puteau fi depozitaţi,supuşi circulaţiei şi transformaţi în bani lichizi.Fiecare comerciant folosea un semn secret pentru Jiao - Zi ul pe care l-a emis,putându-şi identifica propria monedă de hârtie la colectare şi răscumpărare.
2
Pentru că Jiao - Zi era un fel de cambie,emiterea mai multor bancnote
însemna o ofertă mai mare de bani în mâinile comercianţilor.Inevitabil unii dintre ei au tipărit un volum sporit de semne băneşti suprasaturând astfel canalele circulaţiei băneşti,sau mai mult au practicat falsificarea acestora.
1 2
Pick,Albert,”Papiergeld,ein Handbuch fur sammler und Liebhaber”,Braunschweig,1967,p.231 idem,p.231
În această situaţie guvernul se vede obligat să preia emiterea banilor de hârtie,primele bancnote emise de către acesta circulând în timpul dinastiei Song( anul 1024). 3 Primele veşti despre folosirea banilor de hârtie în China,numiţi şi “bani zburători”, sunt aduse în Vestul Europei de către preotul francez William Rubruk în anul 1254,pentru ca ulterior aceştia să fie introduşi în circulaţie de către Marco Polo4 . Argumentul folosit de ei în sprijinul utilizării banilor de hârtie este extrem de sugestiv,ca şi condiţie iniţială a apariţiei acestora:”.......marele Khan controlează o avere mai mare decât oricare împărat din lume şi aceasta doar prin tipărirea unor bani de hârtie.” 5 Pentru Europa apariţia primelor bancnote este legată de dezvoltarea modului de producţie capitalist
6
,iar ceea ce are propriu acesta delimitează în fapt, şi cauzele
apariţiei banilor de hârtie. Cuvintele cheie sunt: burghezia,proletariatul,producţia industrială,munca salariată,băncile,creditul,piaţa,averea,războaiele,toate
acestea
reclamând
pentru
economiile pe care le caracterizează nevoi suplimentare de bani. Contextul economic este cel al revoluţiei industriale,iar premisele declanşării acesteia reprezintă totodată cauzele punerii în circulaţie a bancnotelor.Cum acestea diferă de la o ţară la alta,diferită este în timp şi experienţa înlocuirii banilor cu valoare reală din aur şi argint,cu simboluri ale valorii.Cu unele deosebiri date de particularităţile specifice fiecărei economii ,cadrul general premergător utilizării banilor de hârtie este acelaşi. Astfel factorul demografic,în sensul creşterii populaţiei,coroborat cu modernizarea agriculturii,în sensul destrămării relaţiilor feudale şi desfiinţării micii proprietăţi ţărăneşti,concomitent cu modernizarea tehnicilor agricole,acumularea primitivă de capital prin deposedarea ţăranilor de pământuri,au contribuit la formarea unui potenţial de forţă de muncă liberă,absorbit ulterior de noul sector industrial. Populaţia eliberată din agricultură şi migrată la oraş a format alături de calfe şi ucenici,de meşteşugari şi sevitori proletariatul urban preindustrial. Transformarea prestaţiilor în natură în prestaţii în bani,plata în bani a muncitorilor,reclamau nevoi sporite de masă bănească în circulaţie. 3
idem.p.231-233 Kranister W. , ”The Money Makers International”Cambridge,1989,p.150 5 Elvira and Vladimir Clain -Stefanelli,”The Beuty and lore of Coins”,New York,1974,p.193 6 idem,p.194 4
Odată cu primele maşini mecanice şi dezvoltarea industriei mecanizate a bumbacului,cererea pe piaţă se orientează spre produsele textile de bumbac şi lână şi datorită creşterii populaţiei urbane şi decăderii industriei casnice ţărăneşti.Dezvoltarea industriei
textile
urmată
şi
de
alte
ramuri
ca
industria
alimentară,extractivă,metalurgică,construcţii de maşini,etc.,cerea cantităţi sporite de bani. Dezvoltarea producţiei materiale şi diversificarea structurii acesteia conduce la amplificarea schimburilor comerciale,lărgirea pieţei şi deci la nevoi suplimentare de bani. Totodată apar nevoi excepţionale de bani determinate de numeroasele conflicte interne şi stările de război,fiind perioada constituirii monarhiilor absolutiste. Dezvoltarea producţiei capitaliste,a pieţelor interne şi a pieţei mondiale capitaliste creează condiţiile formării şi dezvoltării sistemului de credit capitalist odată cu dezvoltarea impetuoasă a reţelei bancare. Istoria circulaţiei bancnotelor începe odată cu apariţia relaţiilor de credit,adică odată cu apariţia băncilor comerciale şi a funcţiei banilor de mijloc de plată.Dezvoltarea
sistemului
bancar
-
reacţie
împotriva
cămătarilor,speculanţilor,falsificatorilor de monede,vine să protejeze comercianţii şi chiar statul,dând un impuls deosebit folosirii banilor de hârtie.Iniţial utilizarea banilor de hârtie reprezintă iniţiativa bancherilor privaţi şi nu a guvernelor. 7 Apariţia băncilor de emisiune a fost indisolubil legată de apariţia şi dezvoltarea modului de producţie capitalist. 8 Ulterior pentru a preântâmpina devalorizarea bancnotelor prin numărul mare de semne băneşti puse în circulaţie se trece la pluralitatea băncilor de emisiune la creearea de bănci centrale. 9 Întrucât circulaţia primelor bancote se bazează pe circulaţia cambiilor ,10 rezultă că aceasta are la bază tranzacţiile comerciale,adică mărfurile. Treptat banii de credit(împrumuturi - bancnote - acordate pe scont de cambii şi gaj de mărfuri),ies din circulaţia comercială şi intră în circulaţia bănească cu funcţie de mijloc de schimb şi mijloc de plată.Deşi trecerea de la circulaţia metalică(a monedelor de aur şi argint),la circulaţia semnelor băneşti prezintă avantajul disocierii producţiei 7
E.and V.Clain-Stefanelli,op.cit.p.194 Born K.E.,”International Banking in the Nineteenth and Twentieth Centuries”,Londra,1983,p.275 9 Pick,Albert,op.cit.p.238 10 idem,p.239 8
materiale de producţia de aur şi argint,bancnotele nu mai pot îndeplini funcţiile de tezaurizare şi de bani universali,motiv pentru care nu pot face obiectul unei adaptări spontane a volumului lor la nevoile circulaţiei. Tipărirea bancnotelor se constituie ca o soluţie pentru lichidarea deficitelor bugetare ale statului şi nu în ultimul rând folosirea lor este determinată şi de uşurinţa cu care aceştia se pot emite. Principalul dezavantaj al folosirii banilor de hârtie a fost riscul mare al devalorizării lor printr-o emisiune exhaustivă,producându-se astfel o saturare a canalelor circulaţiei. În contextului general al apariţiei şi dezvoltării modului de producţie capitalist,al pieţei mondiale capitaliste,sistemului de credit capitalist ,apariţia şi punerea în circulaţie a bancnotelor,se particularizează în funcţie de premisele specifice unui număr de ţări reprezentative
pentru
acest
proces
şi
anume:
Suedia,Anglia,Franţa,Spania,Germania,etc.,experienţa Austriei în acest domeniu fiind prezentată într-un subcapitol ulterior. În ce priveşte Suedia,la mijlocul secolului al XVII-lea,aflată într-un declin economic accentuat cunoaşte experienţa înfiinţării în anul 1652,la îniţiativa lui Johan Palmstruck şi cu încuviinţarea coroanei suedeze,a Băncii Suediei. 11 La 16 iulie 1661 ,noua bancă a emis bilete de credit a căror valoare depindea de încrederea populaţiei în bancă.Acestea sunt primele bancnote şi diferă de alte bilete de bancă prin faptul că nu au fost emise în schimbul unui depozit în numerar,valoarea nominală era tipărită pe bancnotă,aceasta din urmă fiind valabilă la purtător.12 În Anglia originea bancnotelor se regăseşte în “chitanţele” bijutierilor(acei “Goldsmiths”), pentru depozitele în numerar încredinţate spre păstrare acestora.
13
,reprezentând formele incipiente ale biletelor de bancă de mai târziu,fiind acceptate la plată necondiţionat,având ca principale avantaje stabilitatea valorii lor exprimată în metal preţios şi facilitatea deţinerii şi transmiterii unor sume mari de bani în condiţiile în care transportul de numerar prezenta numeroase riscuri iar alterarea şi falsificarea monedelor metalice erau frecvente în această perioadă. 14 Anul 1964 coincide cu înfiinţarea Băncii Angliei şi preluarea emisiunii bancnotelor de către aceasta ,ca bilete la ordin prin care banca se angaja să restituie 11
E.and V.Clain-Stefanelli,op.cit.p.195 idem,p.196-198 13 Craig J.,”The Mint:A History of the London Mint from AD 287 to 1948”,Cambridge,1953,p.431 14 Negrea R.,”MONEDA.De la scoicile- monedå la cecul electronic”Buc.1988,p.92 12
deţinătorului bancnotei(lor),depozitul în numerar sau în metal preţios al acestuia din urmă.Bancnotele încorporau de fapt,dreptul de creanţă al deţinătorului lor asupra băncii emitente. 15 Experienţa Franţei în domeniul emisiunii biletelor de bancă( succesul şi prăbuşirea “sistemului Law”), este edificatoare pentru dificultatea cu care s-a făcut trecerea de la monedele cu valoare intrinsecă la circulaţia fiduciară reprezentată de banii cu valoare simbolică. În anul 1716 este fondată aşa numita Bancă Generală ca bancă particulară, care emite bilete convertibile în metal preţios,plătibile posesorului lor la simpla prezentare a acestora. 16 In anul 1718 Banca Generală(cu capital privat),devine Banca Regală ca instituţie de stat.Din punct de vedere al emisiunii biletelor de bancă,această schimbare se manifestă prin faptul că regalitatea începe să se implice direct prin primirea în depozit a depunerilor particulare şi garantarea bancotelor legiferate ca unic mijloc de plată peste o anumită sumă. 17 În frenezia generală generată de noile semne băneşti şi mai ales de posibilele facilităţi şi avantaje pe care le-ar putea asigura(uşor de mânuit în operaţiunile de schimb zilnice,acceptarea lor pentru plata impozitelor,posibilitatea preschimbării lor în monedă de
metal
cu
putere
circulatorie,posibila
perspectivă
a
desfiinţării
impozitelor,etc.),emisiunile de astfel de bilete ale Băncii Regale ajung să depăşească limita stabilită iniţial de 1,2 miliarde de livre,care şi aceasta la rândul său era peste valoarea monedelor în circulaţie,ajungând la 3 miliarde de livre . 18 Acestei deprecieri rezultate dintr-o emisiune fără acoperire i se adaugă cea rezultată din eşecul băncii şi al companiei comerciale asociate,datorită scăderii cursului acţiunilor acestora, dat fiind faptul că emisiunea bancotelor era garantată cu titluri ale datoriei publice şi concesiuni ale statului prin intermediul Companiei Indiei Occidentale. Chiar dacă acest experiment eşuează în anul 1720 prin căderea sistemului care poartă numele iniţiatorului său John Law,este reluat în anul 1789 când prin Decret al Adunării Naţionale se emit bonuri monetare numite asignate ,instrumente monetare convertibile în domeniile confiscate bisericii,a căror emisiune depăşeşte 11 miliarde de
15
idem.p.431-433 idem.p.93 17 idem.p.94 18 idem.p.94 16
livre în anul 1795 rezultând o depreciere în acelaşi an de 97%,ajungând în anul 1797 de 99,5%. 19 În anul 1797 se încearcă o nouă emisiune de bancnote numite “Mandate”,care venită după aceste eşecuri şi deprecieri repetate au condus inevitabil la retragerea din circulaţie,pentru moment,a bancnotelor şi chiar la arderea lor în pieţele publice. 20 Cu excepţia Spaniei în care primele bancnote purtând denumirea de “cedulas”au ca dată de emisune 1 martie 1783
21
,în celelalte ţări europene emisiune de bancnote
demarează începând cu secolul al XVIII-lea. II.2.Emisiunea primelor bancnote austriece: În anul 1762 Austria era în faza finală a războiului de şapte ani împotriva Prusiei fiind din punct de vedere economic şi financiar aproape de capătul puterilor. Contele Ludwig von Zinzendorf,sub influenţa politicilor financiare progresiste promovate în ţările din vestul Europei,a propus în anul 1759 o serie de măsuri moderne menite să sprijine financiar statul,vizând în primul rând emisiunea banilor de hârtie. 22 Putem aprecia aceste preocupări ca reprezentând un început al acceptării în circulaţie şi a altor semne băneşti,şi al adoptării teoriei lui Ioachim I.Becher care ,chiar dacă formulată în contextul principiilor mercantiliste ale veacului potrivit cărora mijlocul de schimb este moneda metalică, nu atribuie banului valoare exclusivă intrinsecă :’”moneda, pentru el e înainte de toate un principal mijloc de valorificare şi schimb care dă multiple posibilităţi de hrană şi determină sporirea populaţiei”,”hrana unei comunităţi stă în negocierea (verhandlung) şi prefacerea în bani(versilberung) a bunurilor sale”23 În final această propunere este acceptată ,astfel încât Wiener-Stadt-Banco fondată în 170524 succesoarea intreprinderii
Banc del Giro,înfiinţată în anul 170325, tipăreşte
prima bancotă austriacă datată cu 1 Iulie 176226,după Convenţia monetară din anul 1753.
19
Pariente G.,”La monnaie.Systeme Financiere et theorie monetaire,Paris ,1990,p.164-166 idem,p. 167 21 Kranister W.,op.cit.p.234 22 http/www.oenb.at/ 23 WilhelmCfr. Roscher,”Geschichte der National-Oekonomik in Deutschland”.Munchen 1874,p.272 24 Kronister W.”The Moneymakers International”,Cambridge,1989,p.108 25 Kiri¡escu C.,op.cit., p.126 26 Kronister W.,op.cit.p.108 20
Este emisă în numele Statului, pe baza Patentei împărătesei Maria Tereza(17401780) ,din 15 Ianuarie 176227,de fapt o hârtie monedă
28
,fără a avea nici un fel de
acoperire şi fără obligaţia convertibilităţii,circulând în mod obligator în temeiul patentei care o impune;este un bilet de hârtie la purtător şi fără termene de plată,emis cu funcţiuni monetare constituit ca mijloc de plată la dispoziţia Statului,circulând atâta timp cât puterea şi autoritatea acestuia o impune.Ceea ce o deosebeşte în mod esenţial de moneda de hârtie,este faptul că în cazul acesteia din urmă trebuiesc respectate o serie de principii de garantare a emisiunii. 29 Aceste bancnote se cunosc sub denumirea de “Bancozettel”,iar banca emitentă ,investită cu încredere de către stat,în ce priveşte emisiunea şi punerea lor în circulaţie ,şi-a câştigat treptat încrederea investitorilor atât cât a reuşit să-şi
păstreze
independenţa faţă de guvern. exp. Potrivit Patentei bancnotele emise în valori diferite de 5,10,25, 50,100 de florini(cupiuri),în valoare totală de 12 000 000 florini
30
pentru ca în anul 1771 să li se
mai adauge printr-o nouă emisiune de bancnote alţi 12 000 000 de florini31 Aceste bancnote au suferit deprecieri repetate,scăzându-le puterea de cumpărare ca rezultat al unui complex de împrejurări care derivă dintr-o situaţie economică şi monetară generală precară,rezultat al numeroaselor conflicte armate(Războiul de şapte ani pentru recucerirea Sileziei,războaiele franco-austriece),pentru a căror finanţare s-a făcut apel îndeosebi la emisiunea de bancnote. Astfel,numărul acestora ajunge să depăşească nevoile circulaţiei,pătrunzănd în aceată perioadă şi în Transilvania32,devenită din 1765 Mare Principat,guvernată ca şi celelalte provincii de la Viena,centrul imperialist al stăpânirii habsburgice. 33 In anul 1799 guvernul a decretat bancnotele ca unic etalon monetar34 fiind utilizate inclusiv în comerţul privat.Preschimbarea acestora în monedă metalică de argint a fost lăsată la latitudinea pieţei ,făcându-se de regulă la o valoare mai mică. 27
Kiri¡escu C,op.cit.p.136 coord.acad.N.N.Constantinescu,Bozga V.,Axenciuc V.Hurezeanu D.,Constantinescu I.Cernovodeanu P.,acad.ªtefånescu ªt.,Olteanu ªt.,”Istoria economicå a României”,Buc.,1997,p.247 29 Dumitrescu ªt.,op.cit.,p.231 30 http//www.oenb.at/ 31 Magyarorszag tortanete 1526-1790(Istoria Ungariei,Budapesta ,1958,p.391,citat de Kiri¡escu C.în op.cit,p.126 32 coord.acad.N.N.Constantinescu,Bozga V.,Axenciuc V.,Hurezeanu D.,Constantinescu I.,Cernovodeanu P.,acad.ªtefånescu ªt.,Olteanu ªt.,op.cit.p.247 33 J.Carpentier J.,Lebrun F.,op.cit.,p.223 28
De exemplu în acelaşi an,1799,”Bancozettel” cu valoarea nominală de 100 de florini se preschimba la casele de schimb ale statului cu doar 92 de florini de argint în monedă metalică,şi datorită inflaţiei deprecierea a continuat,valoarea lor scăzând cu mai mult de 15% în anul 1810.35
CAP.III. Principalele caracteristici ale comerţului transilvănean în secolul XVIII-lea,ca principal canal de pătrundere a banilor de hârtie în Transilvania;
III.1.Factorii care au determinat dezvoltarea activităţii comerciale în Transilvania; Principalul canal de pătrundere a banilor de hârtie în Transilvania a fost comerţul,respectiv reorganizarea şi dezvoltarea acestuia,ca parte a planului de expansiune economică austriacă spre Răsărit, sub influenţa următorilor factori,enumeraţi aproximativ în ordinea importanţei lor pe parcursul secolului al XVIII-lea: 1. - caracteristicile politicii economice de tip mercantilist,promovate de Austria pe parcursul secolului al XVIII lea; 2. - reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii mercantiliste; 3. - dezvoltarea manufacturilor; 4. - apariţia şi dezvoltarea ramurilor industriale; 5. - creşterea producţiei; 6.- creşterea numărului de oraşe; 7.-creşterea populaţiei urbane; 8.-mutaţiile demografice; 9. acordarea de privilegii comerciale; 194 V.J. 10. - creşterea numărului de negustori străini;193 V.J. 11. - criza monetară şi economică; p.120 Moga. 12.- desfiinţarea în anul 1784 a graniţelor vamale între Transilvania,Ungaria, şi Banatul Timişan,sub domnia lui Iosif al II-lea.1
34 35
http//www.austrian-mint.com/e/zeit 3.htm. idem
III.2.Caracteristicile politicii economice austriece de tip mercantilist; Politica economică mercantilistă,însuşită şi aplicată şi de către Europa Centrală şi răsăriteană în cursul secolului al XVIII lea,poartă denumirea de “mercantilism dezvoltat” .2 Potrivit importanţei tot mai mari care se acorda comerţului,aceasta recomandă o dezvoltare cât mai accentuată a producţiei naţionale în primul rând cea industrială apoi cea agricolă,asigurarea pe această bază a unui excedent în numerar reprezentat de moneda din aur printr-o balanţă comercială activă,simultan cu reducerea importurilor,ceea ce însemna că regimul vamal impunea numeroase restricţii la import. Programul de guvernare al Austriei ,orientarea politicii sale interne şi externe au la bază,în acest context,principiile mercantiliste ,principii care după pacea de la Carlovitz ajung să reglementeze şi viaţa economică a Transilvaniei.3 Normele politicii mercantiliste aşa cum le-a formulat Ioachim I.Becher sunt4 : 1.explorarea amănunţită a solului pentru găsirea şi exploatarea cât mai intensă a zăcămintelor de metal preţios; 2.oprirea totală a ieşirii aurului şi argintului din ţară; 3.prelucrarea materiilor prime indigene şi exportul lor în cantitate cât mai mare (a celor peste nevoile de consum),fără a face schimb cu alte mărfuri străine ,ci valorificându-le în aur şi argint; 4.restrângerea consumului intern la produse indigene ,iar mărfurile străine indispensabile să fie procurate direct de la producător în schimbul nu a banilor ci a bunurilor din producţia internă;nici un import de mărfuri în regiuni unde aceste mărfuri pot fi fabricate în cantitate şi calitate corespunzătoare; 5.sporirea populaţiei şi antrenarea ei în activităţi practice ,aducătoare de venit util pentru indivizi şi pentru colectivitate; Primele semne ale politicii de stat austriece menite a schimba o serie de realităţi anacronice,neconforme secolului al XVIII-lea şi evident intereselor imperiului ,se concretizează deja în perioada premergătoare domniei împărătesei Maria Tereza.Astfel ca expresie a politicii economice cameraliste sunt anulate o serie de 1
Schwicker J.H.,”Statistik des Konigreichs Ungarn”,Stuttgart,1877,p.449 citat de V.Jinga,op.cit.p.192 Bozga V.,Puia I.,Vasile R.,Ribczuc E.“Istoria economiei na¡ionale”,Buc.1996,p.38 3 Moga I., ”Politica economicå austriacå ¿i comer¡ul Transilvaniei în veacul al XVIII” ,extras din Anuarul Institutului de Istorie Na¡ionalå ,Cluj,vol.VII,1936-1918,Buc.1938,p.89 4 Mayer Fr.M.,”Die Anfange des Handels und Industrie in Oesterreich und die Orientalische Compagnie”,Innsbruck,1882p.15 2
drepturi şi privilegii ale oraşelor,monopolul vânzării fierului,monopolul sării etc,acestea devenind drepturi regale.Se iau totodată măsuri de reglementare generală a preţurilor şi a activităţii breslelor. 5 III.3.Reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii mercantiliste; În cadrul celor trei categorii de comerţ( intern,export-import,de tranzit),comerţul intern este preponderent pentru această perioadă,existând iniţiative pentru dezvoltarea şi susţinerea şi a celorlaltor forme de comerţ,desfăşurându-se între zonele producătoare de materii prime(piei,plante textile,lemnetc.),materii prime alimentare,cele consumatoare şi cele prelucrătoare, în acestea din urmă funcţionând ateliere,fabrici de prelucrare ; între oraşe şi sate,comerţ în cadrul căruia se tranzacţionau în ambele sensuri ,diferite producţii de materii prime,produse agro-alimentare,produse mesteşugareşti şi alte bunuri prelucrate. Dezvoltarea comerţului orăşenesc a fost posibilă în primul rând datorită dezvoltării oraşelor,dinamizate la rândul lor prin comerţ. Aveau
statut
orăşenesc
Alba-Iulia,Bistriţa,Braşov,Cluj,Mediaş,Orăştie,
Sibiu,Sighişoara şi Târgu-Mureş - în Transilvania;Baia-Mare,Oradea,Satu-Mare- în comitatele învecinate; Timişoara în Banat; 6 Numărul localităţilor din Transilvania pe categorii juridice 1713 - 18007 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
or.lib.
târguri
sate
predii
total
reg. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1713-1727
8
49
2.046
-
2.103
1728
7
81
1.957
-
2.045
1736
7
81
1.957
-
2.045
1743
8
40
2.122
-
2.170
5
Monografia Clujului,Cluj,1939,p.44 Jinga V.,op.cit.,.p.251-253 7 idem.p.713 6
1764
8
40
2.122
-
2.170
1768
-
-
-
-
2.351
1769
-
-
2.544
-
-
1780
11
66
2.517
-
2.594
1781
8
13
2.570
-
2.591
1785-1786
9
65
2.515;2.541
15
2.630
1786-1787
9
65
2.541
-
2.615
1787
10
58
2.547
-
2.615
1788
10
65
2.276
-
2.341
1792
9
70
2.486
-
2.565
1794
-
-
-
1800
11
78
2.525
-
2.599 2.436
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Acestea erau înzestrate cu ateliere,întreprinderi manufacturiere aflate în plin avânt(în Banat cele de prelucrare a metalelor : de prelucrare a aramei la Dognecea începând cu anul 1724,la Ciclova-Oraviţa şi Moldova;manufacturi prelucrătoare de fier la Bocşa,Reşiţa din 1769; pentru fabricarea de postavuri pături,ciorapi,hârie ,bere,tapiţeriişi săpunării la Borlova,Caransebeş,Făget,Timişoara şi Biserica Albă;în Transilvania s-a făcut reutilarea morilor de hârtie de la Giurgiu în 1714 ,şi Făgăraş în anul 1725, a celor de sticlărie de la Porumbacu de Jos ;refacerea vechilor fierării de la Hunedoara;construirea la Topliţa a unui cuptor de topit fierul,cu o capacitate anuală de 1200 tone;înfiinţarea de noi manufacturi de salpetru şi praf de puşcă la Alba Iulia şi Sibiu ,o rafinărie de mercur la Mirceşti ,alte manufacturi de prelucrarea sticlei şi mori de hârtie;manufacturi negustoreşti ca cele de pielărie de la Timişoarai1775,Gherla,de muselină la Sighişoara8 ,care concurau breslele intrate într-un uşor declin din prima jumătate a secolului al XVIII lea ,menţinându-şi totuşi un oarecare monopol în domeniul textilelor,reprezentative în acest sens fiind breslele postăvarilor din Braşov şi ºara Bârsei.(în Banat înfiinţarea breslelor a fost oprită de către autorităţile austriece după recâştigarea acestuia de către Austria în 1718).
8
coord.acad. N.N.Constantinescu,Bozga V.,Axenciuc V.,Hurezeanu D.,Constantinescu I.,Cernovodeanu P.,acad.ªtefånescu ªt.,Olteanu ªt.,op.cit.,p.157
Cu toate acestea comerţul orăşenesc continuă să fie influenţat de către acestea din urmă ,ca de altfel şi producţia,breslele fiind specializate separat pe comerţ şi pe meserii. Reprezentanţi
ai
comerţului
erau
negustorii
saşi,greci,armeni,români
macedoneni,bulgari(reprezentând baza comerţului oriental al imperiului austriac),veniţi în Transilvania în număr mare după încheierea păcii de la Passarovits( 21 iulie 1718)9 ,în urma căreia Austria câştigă Oltenia,Banatul şi Serbia,imigrarea acestora fiind pusă şi pe seama unor privilegii comerciale acordate de către Austria(Maria Tereza acordă noi privilegii comerciale grecilor şi armenilor,în anii 1758 şi 1774, pe baza cărora s-au infiinţat Companiile greceşti din Braşov şi Sibiu ,privilegii extinse în 1777)10, cât şi pe instabilitatea din zona balcanică. Articolele de import erau reprezentate de produse ale industriei textile,mărfuri de lână şi bumbac,pânzeturi,articole de lux - mătăsuri,ţesături cu fir de argint sau de aur,ciucuri,ceaprazuri de aur sau argint ,articole de întrebuinţare curentă,articole de hârtie,produse coloniale etc. 11 Obiectul exportului îl reprezentau în primul rând arama ,mai ales mercur care ajunsese să fie trimis până în Indii şi America
12
,sare pentru a cărui dezvoltare se
preconiza ca Someşul să devină navigabil. 13 Cu toate acestea acestea,potrivit “Specificatio universarum rerum et mercium”,în anul 1701 se înregistrează un deficit al balanţei comerciale de 376,720 florini,rezultat din diferenţa dintre valoarea importului din acel an de 799,080 florini,şi a exportului de 422,360 florini,în condiţiile în care valoarea mărfurilor străine tranzitate a fost de 60.000 fl. 14 Consecinţă a unei balanţe comerciale deficitare şi a aplicării aceloraşi principii economice mercantiliste,este emisă
în acelaşi an o patentă împărătească privind
prohibirea mărfurilor străine.Măsura nu numai că a fost întâmpinată cu ostilitate ,dar nici nu a avut efectele scontate date fiind strânsele legături economice şi comerciale ale Transilvaniei cu celelalte două ţări române.
9
Jinga V.op.cit.,p.191 Iorga N.,”Studii ¿i documente” ,XII,p,27 11 Jinga V.,op.cit., p.198 12 idem.p.197 13 Dr.Lukinich I.”Szazadok,1914,p.467,citat de I.Moga în op.cit.,p.94 14 Toganyi K.,”Magyar Gazdasagtorteneti Szemle”,1879,p.384-397,citat de I .Moga în op.cit.p.94. 10
Astfel Transilvania continuă să exporte către acestea obiecte de fier şi de sticlă,ţesături de in,cânepă şi lână,obiecte din piele,funii,etc.importând piei,lână şi vite.15 In scopul opririi monedei bune în ţară,în principal pentru acoperirea nevoilor armatei imperiale însărcinate cu anihilarea răscoalei lui Francisc Rakoczi,sunt menţinute toate aceste măsurile prohibitive:”...în aceşti ani de necontenite tulburări izvorul de aprovizionare al oştirii imperiale şi al populaţiei ardelene au fost ºările Române,ai căror negustori inundaseră provincia cu monetă rea streină,ducând cu ei buna monetă imperială.Guvernul vienez se grăbi deci să ordone scoaterea treptată din ţară a banilor răi româneşti şi poloni ,stabilind cursul de schimb la cel obişnuit în capitala imperiului.Cu acest prilej,comandantul oştirii din Transilvania,cercetând cauza pentru care banii buni trec în mare cantitate în ţările vecine ,constată că aceasta se datoreşte în primul rând importului de vinuri din Moldova şi Muntenia ...”16 În spiritul mercantilismului apusean şi a importanţei crescânde ce se acorda comerţului,conducerea monarhiei era iniţiatoarea şi susţinătoarea unor proiecte comerciale concretizate în: - în anul 1703 - se redactează planul unei societăţi comerciale în Ardeal de către cancelarul ardelean Nicolae Bethlen. Proiectul este structurat în 32 de părţi dintre care cele mai importante sunt: 1.Comerţul de tranzit;2.Cumpărare de materii prime din alte ţări care,după prelucrare,să fie din nou exportate cu preţ ridicat în aceleaşi ţări;3.Exportul de mărfuri indigene;4.A fi cu băgare de seamă să nu circule bani falşi şi să nu iasă din ţară mulţi bani; 17 Obiectul exportului urma să fie reprezentat de mărfuri ca :sare,boi,vaci;iar mărfurile importate urmau să fie : postav,dantele,fire de aur şi argint,arome,miere de trestie,piei şi blănuri,arme,pânzeturi,aramă,fier,plumb etc. Dieta aprobă însă numai comerţul cu vite,dar întocmirea acestui plan este dovada tendinţei de dezvoltare a comerţului transilvănean şi a necesităţii expansiunii acestuia ,ca suport al dezvoltării economice.18 În anul 1710 saşii formează o societate pentru comerţ.19
15
16
acad.Daicoviciu C.,Pascu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit., vol.I.,p.236
Moga I.,op.cit.,p.96 Dobo¿i Alex. ,”Considera¡iuni asupra istoriei comer¡ului ardelean în veacul al 18-lea”,Buc.1936,p.256 18 Jinga V.,op.cit.,p.158 19 Dobo¿i Alex.,op.cit.,p.143 17
Prin pacea cu Turcia de la Passarowitz(21 iulie 1718),urmată de încheierea tratatului de comerţ la 27 iulie 1718,Austria inaugurează prima etapă a mult râvnitei sale expansiuni teritoriale în Balcani şi spre Marea Neagră şi a economiei spre orient. 20 Consecinţele pentru Transilvania ,contrar aşezării sale geografice care o impunea ca principal vad de comerţ pe uscat pe ruta mărfurilor apusene spre Răsărit şi a celor orientale spre Apus şi Miazănoapte,nu s-au materializat într-o dezvoltare a comerţului,aşa cum se preconiza,date fiind tocmai prevederile respectivului tratat de comerţ,care favorizau de fapt,importul mărfurilor externe printr-un tarif vamal scăzut(pentru negustorii supuşi otomai şi cei din Muntenia şi Moldova,posesori de certificate şi paşapoarte eliberate de Poartă se decretează libertatea deplină a comerţului şi a tranzitului de mărfuri în ţările monarhiei,greci şi armeni,iar taxa vamală este de“3% ad valorem,plătită o singură dată,cu Imperiul Otoman însă vor face numai comerţ de schimb de mărfuri ,fiind opriţi a scoate monedă imperială, aur şi argint,din ţară”comunicatul Comisiei aulice comerciale din 31 Octombrie 1718).21 Astfel ţările austriece sunt invadate de negustorii orientali care nu se limitează numai la comerţul cu mărfuri provenite din Levant(comerţul Asiei minore,Greciei ,Turciei,Arhipelagului şi Egiptului,şi în general totalitatea diferitelor ţări supuse Imperiului otoman22 ,ci şi cu mărfuri de provenienţă orientală ,stabilite ca fiind prohibite prin mai sus amintitul tratat comercial,ceea ce a limitat desfacerea mărfurilor austriece în Ungaria şi Transilvania,produse care nu întruneau nici sprijinul negustorilor din ţările ereditare din cauza precarităţii calităţii lor şi a preţului mare datorat şi tarifului vamal ungar ridicat.23 În scopul depăşirii acestor neajunsuri,valorificării produselor interne la export,dezvoltării comerţului de tranzit, se încearcă sprijinirea şi încurajarea comerţului prin: - fondarea în anul 1719 la Viena a Companiei orientale pentru comerţul pe Dunăre;24 - în anul 1724 se înfiinţează Societatea comercială din Timişoara pentru penetrarea comerţului în orient;25 Dar rezultatele activităţii acestor două societăţi nu au fost cele scontate,întrucât comerţul oriental era dominat preponderent de negustorii din Imperiul otoman ,greci 20
21
acad.Daicoviciu C.,Pascu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit., vol.I.,p232
Hurmuzachi,Docum. VI.,p.306-307 ,citat de I.Moga în op.cit.,p.114 Enciclopedia României ,vol.III,p.94 23 Moga I.,op.cit.,p.114-115 24 Dobo¿i Alex.,op.cit.,p.141 22
,armeni şi bulgari,de cei din Tara Românească,orientând comerţul Transilvaniei spre răsărit.26 Dar nici chiar patenta vamală din 4 Aprilie 1725 ,nu reuşeşte să limiteze dominaţia negustorilor orientali,comerţul monarhiei rămâne dominat de către aceştia. Negustorii din Ungaria şi Transilvania continuă să se aprovizioneze din târgurile mari de la Breslau(Wroclaw -capitala Sileziei
27
şi de la Lipsca.(Leipzig),devenit
“principalul emporiu comercial pentru toţi negustorii din răsăritul european.28 Pentru îndreptarea acestei situaţii la 31 Mai 1726,Cancelaria austriacă trimite celei transilvane un proiect de rectificare a tarifului vamal ungar:”Idea pro rectifcando vectigali et respective trigesimis hungaricis” în care se precizează că:”.... deşi sunt cunoscute bunele principii economice potrivit cărora fiecare provincie trebuie să-şi acopere nevoile de consumaţie prin produsele şi manufactura proprie,iar dacă acestea lipsesc şi se simte necesitatea fabricatelor streine ,ele să fie procurate din provincii cu care se poate face schimb de mărfuri ,aceste principii nu sunt respectate în Ungaria ,deoarece
deşi
exportă
o
mare
cantitate
de
excelente
vinuri
,cereale,vite,ceară,miere,lână ,tutun,ş.a..,banii câştigaţi din acest negoţ ,precum cei şi ce se bat în ţară ,totuşi lipsesc .Una din esenţialele cauze ale acestei lipse de monedă bună este faptul că negustorii
,şi evrei,supuşi otomani ,care vând în ţără mari
cantităţi
de
postav
turcesc
numit
,cergi,untdelemn,smochine,stafide,scorţişoară ş.a.,nu cumpără în schimb nici o marfă ungurească,ci scot numai moneta cea bună din ţară,după cum s-a convins recent comisiunea camerală care a cercetat vămile”29 Pentru păstrarea banilor în ţară,se preconizează încurajarea trocului prin procurarea mărfurilor străine numai din provinciile ereditare în schimbul nu a banilor ci a vitelor şi a altor produse naturale din regat.30 Totodată urmau să se acorde o serie de facilităţi fiscale,modificarea tarifului vamal ungar,scutiri de taxe vamale pentru mărfurile procurate din Viena şi care urmează a fi trecute prin Ungaria,tarife vamale scăzute pentru produsele autohtone odată cu dublarea acestora pentru mărfurile străine importate.31
25
idem.p.141 acad.Daicoviciu C., Pascu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit.,vol.I.p.236. 27 Enciclop României,p.581 28 Netta G.,”Negustorii orientali la Lipsca” ,Buc .,1919,p.39 29 Moga I.,op.cit., p.116 30 Netta G.,op.cit.,p.342 31 Moga I.,op.cit.,p. 117 26
Reacţia negustorilor braşoveni (legaţi în principal de comerţul cu Lipsca şi de ºările Române), la acest proiect este de fapt,un refuz al acestuia,arătându-se că aplicarea şi respectarea lui echivalează cu ruinarea comerţului lor.32 În ce priveşte schimbul şi ieşirea din ţară a monedei:”..spun braşoveniiBucureştii sunt singurul loc unde putem schimba oricât de mulţi zloţi româneşti şi turceşti pentru galbeni buni olandezi,cu cari ne vindem mărfurile şi deci nu putem fi învinuiţi că scoatem monetă bună din ţară”. 33 Pentru negustorii sibieni acesta este un prilej de a scăpa de negustorii greci ,punând pe seama acestora cauzele crizei monetare(lipsa de bani) şi economice din Transilvania:”E adevărat că mai înainte erau mai mulţi bani în ţară,fiindcă moneda avea un curs mai ridicat.Dar grecii din provinciile vecine au găsit numeroase modalităţi de a scoate moneta bună din provincie,cu moneta măruntă străină,după cum de câteva ori au fost prinşi cu atare contravenţie la vama dela Turnu-Roşu”34 În anul 1726 se întocmeşte un proiect pentru iniţierea şi dezvoltarea comerţului în orient prin Oltenia şi Serbia.35 Contrar măsurilor şi scopurilor politicii vieneze de orientare a comerţului spre Viena,Transilvania îşi acoperea nevoile consumului intern şi ale comerţului său preponderent cu mărfuri apusene şi din orient şi numai într-o proporţie redusă cu produse ale industriei austriece. Este semnificativă în acest sens structura exportului şi importului în intervalui 1733-1739: “......se exportă prin Ungaria în Transilvania fier în valoare de 27.321 fl.,aramă brută şi lucrată 71.743 funţi,hârtie 7.499 suluri şi,ca o completare a stocului indigen şi a celui adus din ºara Românească,s-au importat şi 33.921 funţi de lână pentru nevoile industriei locale;din produsele industriei textile austriece însă abia se importă pânza şi bumbacul în valoare de 27.321 fl.,iar postavul aproape deloc(262 1/2 buc.).Transilvania în schimb exportă şi prin Ungaria 31.252 buc.postav,-după cum vom vedea parte fabricate de industria indigenă,dar majoritatea cu siguranţă aba turcească,-apoi covoare,pături şi tapiserie de 11.644 fl.,piele de 68.395 fl.şi băcănii (Kramerei-waren) de 95.950 fl.” 36
32
Jinga V.,op.cit.,p. 253 Moga I.,op.cit.,p.119 34 Gologan N.G.V.,”Cercetåri privitoare la trecutul comer¡ului românesc din Bra¿ov”,Buc.1928,p.47 35 Jinga V.,op.cit.,p.198 36 Moga I.op.cit.,p.124-125 33
Pierderea Sileziei de către Maria Tereza(în urma războiului de şapte ani 37
1756-1763) ,marchează inaugurarea războiului vamal îndreptat împotriva Prusiei şi a unei politici de severă autarhie economică,eliminând produsele industriei germane din imperiu intensificând industria din ţările ereditare şi făcând din Viena centrul vieţii comerciale,urmărind realizarea “statului comercial autonom”(“der geschlossene Handelstaat”),cu independenţă totală faţă de industria străină.38 Asupra comerţului din Transilvania toate acestea s-au răsfrânt în sensul ruperii sale de târgurile de la Lipsca şI Breslau. Mai mult prin rescriptul din 6 Martie 1747 împărăteasa cere guvernului ardelean să formuleze cauzele aprovizionării negustorilor locali aproape în exclusivitate cu mărfuri apusene provenite din cele două centre comerciale(calitatea precară a mărfurilor indigene,tariful vamal ungar mult prea ridicat:”transportul de la Lipsca şi Breslau fiind de 5%,cât timp de la Viena până în Transilvania el se urcă la 10% “39, şi măsuri de orientare a acestora spre Viena şi Brun. Astfel în
anul 1769 ,în luna februarie,Maria Tereza instituie o comisie
însărcinată cu reorganizarea şi stimularea comerţului şi industriei ardelene.40 La 1 octombrie 1754 este pus în aplicare noul tarif vamal unguresc prin care taxele de import pentru mărfurile apusene au fost exagerat ridicate variind între 100% şi 700%.41 Devin produse prohibite stofele,ţesăturile şi împletiturile cu fir,fireturile dantelele şi broderiile ,acele de cusut,ceaprazeriile de fir,articolele şi semifabricatele de mătase,articolele de metal ,tabla,postavurile,barchetul,satinul,atlasul,etc.42 Pentru Transilvania s-a stabilit “că orice marfă străină apuseană ,adusă fie direct din străinătate sau tranzitată prin ţările ereditare să suporte o taxă vamală de 30%;pentru mărfurile străine dar cumpărate din Austria s-a stabilit tariful de 4%,iar pentru mărfurile de provenienţă austriacă numai 2%,la care se mai adaugă 1% taxa de tranzit prin Ungaria”43
37
Carpentier J., Lebrun F.,op.cit.,p.242 Moga I.,op.cit., p.125 39 Kemeny I.,”Chronologische darstellung des Handels und der Industrie in Siebenburgen unter der regierung ostereichischer Fursten.Transilvania periodische Zeitschrift fur Landeskunde”,Hermannstadt,1833,p.79-80 40 Jinga V.,op.cit.,p.197 41 idem.,p.198 42 Moga I.,op.cit.,p.125 43 Eckhart F.,”A Becsi Udvar gazdasagi politikaja Magyarorszagon Maria Terezia korabon”,Budapesta,1922,p.50-55 citat de V. Jinga în op.cit. p.198 38
Ruperea comerţului transilvan de Germania şi legarea sa de Austria,Turcia şi Ungaria,rezultă şi din tabloul întocmit de Joseph Kemeny, al mărfurilor importate şi exportate de Transilvaniei în anul 1768.44 Importul şi exportul Transilvaniei în anul 1768 import: ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------mărfurile:
valoarea în
provenienţa
florini cu subdiviziuni creiţari (cruceri) ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Undelemn
4.452,01
Lînă brută
134.842,55
Bumbac tors şi sucit
14.080,08
Fabricate de bumbac
11.592,56
Litoralul austriac şi Turcia Turcia Austria şi Turcia
Plumb
3.511,30
Austria şi Ungaria
Rachiu
26.493,04
Ungaria,Banat,Turcia
Unt,lapte,untură şi brînzeturi
4.076,23
Turcia
Cafea
16.006,50
Porturile maritime austr.
Coton
11.208,30
Austria
Mărfuri mărunte Fier
38.876,05 2.516,28
Austria,Ungaria,Iaşi,Turcia Austria ,Stiria
Unelte de fier
4.334,52
Austria,Stiria
Vopselărie
5.376,09
Austria,Ungaria,Turcia
Peşte de rîu şi de lac
18.264,06
Mărfuri de galanterie
4.749,07
Fireturi de aur şi de argint 44
9.913,545
Kemeny J., op.cit.,p.112,citat de V.Jinga în op.cit.,p.201
Austria,Banat,Turcia Austria,Ungaria Austria
Fire şi aţă Orz Subst.aromate şi ingrediente
15.552,23 2.056,26 5.537,09
Austria Austria,Ungaria,Turcia Austria,Ungaria
Poleituri
3.003,32
Austria,Ungaria
Articole de gumă
1.704,56
Austria,Turcia
Morun şi alt peşte sărat
5.443,37
Banat,Ungaria
Piei şi blănuri
29.125,46
Banat,Ungaria,Polonia,Turcia
Articole de lemn
1.604,55
Austria
Legume păstăioase
6.964,25
Turcia
Îmbrăcăminte-Efecte
32.257,29
Austria,Ungaria,Turcia
Vaci şi viţei
16.777,20
Turcia
Aramă brută
15.689,02
Ungaria şi Banat
Piele
75.272,38
Ungaria,Banat,Turcia
Diverse materiale şi minerale
6.436,54
Austria,Turcia
Alamă
2.230,06
Austria
Fructe
13.210,05
Porturile marit.austr.,Turcia
Boi şi bivoli
47,935,22
Turcia
Blănuri
155.015,31
Austria,Ungaria,Turcia
Piper
14.175,30
Austria,Banat,Turcia
Cai,cai ţărăneşti
8.413,46
Cai aleşi,catîri
3.850,45
Turcia
ªofran
2.431,52
Austria,Turcia
Ungaria,Banat,Turcia
Oi,berbeci şi capre
4.808,50
Turcia
Diverse articole mărunte
2.622,00
Ungaria,Banat,Turcia
Porci
45.301,30
Banat,Turcia
Mătase
23.209,04
Austria,Turcia
Articole de mătase Coase şi seceri Slănină
38,216,05
Austria,Ungaria,Turcia
6.157,30
Austria,Stiria,Ungaria
3.474,17
Banat,Turcia
Tutun
10.852,49
Ungaria,Banat,Turcia
Postav
76.226,17
Austria,Ungaria
Vin,valah şi moldovenesc
57.217,05
Turcia
Vin,intern şi străin
21.748,40
Ungaria,Banat
Lînă
34.899,15
Turcia,Ungaria,Banat
Stofe fine de lînă
12.702,30
Austria,Ungaria
Stofe de calitate mijlocie
14.236,25
Austria,Ungaria
Stofe de calitate ordinară
21.843,38
Austria,Ungaria
Cositor
6.871,17
Austria ,Ungaria
Zahăr străin
17.414,01
Porturile maritime austriace
Zahăr de Fiume
12.344,06
Fiume
Indigo Pînză de in Hîrtie
18.048,00
Austria,Ungaria,Banat
125.592,16
Austria,Ungaria,Turcia
3.344,05
Ungaria,Austria
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------TOTAL:
1.332.049,48
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------export: ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------mărfuri:
Valoarea în
Destinaţie
florini cu subdiviziuni creiţari (cruceri) ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Bumbac tors şi sucit
6.053,25
Ungaria,Banat
Mărfuri mărunte
10.246,22
Ungaria,Banat,Turcia
Fier Unelte de fier
3.606,12 5.069,12
Ungaria,Banat Turcia
Vopselărie
37.338,51
Ungaria,Turcia
Piei şi piei cu blană
36.753,00
Ungaria,Turcia
Articole de lemn
40.983,05
Ungaria,Banat,Turcia
Îmbrăcăminte-Efecte
1.447,37
Ungaria,Banat,Turcia
Vaci şi viţei
11.282,40
Ungaria
Piele
54,962,40
Ungaria
Boi,bivoli
78.801,00
Ungaria
Piper-ardei
27.047,30
Ungaria,Banat
Cai de rasă
4.047,00
Ungaria,Banat
Sofran
37.175,52
Ungaria,Banat,Turcia
Oi,berbeci ,capre
2.780,10
Diverse articole mărunte
7.708,00
Articole de mătase
5.292,32
Slănină
Ungaria Ungaria Ungaria,Banat
5.626,37
Banat,Ungaria
Postav
87.645,02
Ungaria,Banat,Turcia
Ceară
20.315,05
Veneţia
Grîu
2.024,30
Stofe de calitate mijlocie
9.655,30
Pînză de in
17.295,48
Ungaria Ungaria Ungaria,Banat,Turcia
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------TOTAL:
514.158,15
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Totalul importului este deci de 1.332.049 florini şi 48 de creiţari,având preponderent ca provenienţă
Austria
,Turcia
şi
Ungaria,porturile
maritime
ale
Austriei,Banatul,Stiria,Polonia şi Fiume ,iar totalul exportului de 514.158 florini şi 15 creiţari ,preponderent în Ungaria şi Turcia ,menţionându-se şi Banatul,Veneţia. Într-o proporţie mai mică Transilvania are relaţii comerciale şi cu Polonia,este menţionată la importul de piei şi blănuri,şi Veneţia la exportul de ceară în valoare de 20.315 florini şi 05 creiţari. Comerţul cu cele două ţări româneşti trebuie să fi fost preponderent în cadrul comerţului cu Turcia.45 Astfel s-au importat la acea dată,mărfuri(lână brută- 134.842,55 fl.;unt,lapte,untură şi brânzeturi- 4.076,23 fl.;legume păstăioase - 6.964,26 fl.;vaci şi viţei - 16.777,20 fl.;boi şi bivoli - 47.935,22 fl.;cai aleşi şi catâri - 3.850,45 fl.;oi,berbeci şi capre 4.808,50 fl.;vin,valah şi moldovenesc - 57.217,05 fl.)în valoare de 276.471,46 florini,respectiv 2o,76% din totalul importului. 45
Jinga V.,op.cit.,p.203
Mărfurile provenite din Turcia şi alte ţări au fost în valoare totală de 729.264,3 florini ,respectiv 54,75% din totalul importurilor,fiind reprezentate de untdelemn 4.452,01 fl.;fabricate de bumbac 11.592,56fl.;rachiu - 26.439,04 fl.;marfuri marunte 38.876,05 fl.;vopselărie - 5.376,09 fl;peşte de râu şi de lac - 18.264,06 fl.;orz - 2.056,26 fl.;articole de gumă - 1.704,56 fl.;piei şi blănuri - 29.125,46 fl.;îmbracăminte-efecte 32.257,29 fl.;piele 75.272,38 fl.;diverse materiale şi minerale - 6.436,54 fl.;fructe 13.210,05 fl.;blănuri - 155.015,31 fl.;piper - 14.175,30 fl.;cai,cai ţărăneşti 8.413,46 fl.;şofran 2.431,52 fl.;diverse articole mărunte 2.622 fl.;porci - 45.301,30 fl.;mătase 23.209,04 fl.;articole de mătase 38.216,05 fl.;slănină 3.474,17 fl.;tutun - 10.852,49 fl.;lână - 34 899,15 fl.;pânză de in - 125.592,16 fl.; Proporţia importurilor din Turcia şi alte ţări menţionate alături de ea, devine astfel de 75,51%,din importul total al Transilvaniei pe anul 1768,apreciindu-se că o parte importantă din acest procent o reprezintă mărfurile provenite din cele două ţări române.46 În ce priveşte exportul ,acesta s-a îndreptat
preponderent către Turcia
,Ungaria,Banat. Mărfurile exportate în Turcia şi alte ţări menţionalte alături de ea au fost reprezentate de : mărfuri mărunte - 10.246,22 fl.;unelte de fier - 5.069,12 fl.;vopselărie 37.338,51 fl.;piei şi piei cu blană 36.753 fl.;articole de lemn - 40.983,05 fl.;îmbrăcăminte-efecte - 1.447,37 fl.;şofran - 37.175,52 fl.;postav - 87.645,02 fl.;pânză de in - 17.295,48 fl.;reprezentând un total de 273.953,29 florini,respectiv 53,28% din totalul exportului,cu menţiunea că din aceste exporturi partea preponderentă s-a făcut tot în Principatele Române. Mărfurile exportate în Ungaria au avut o valoare totală de 167.213,5 florini,reprezentând 32,52% din totalul exportului;în Ungaria şi alte ţări alăturate ei 320.556,53 florini ,adică 62,35% din valoarea exportului.Adunând aceste procente rezultă că 97,87% din export se face către Ungaria,dar trebuie subliniat faptul că :”Ungaria îndeplinea şi oficiul de tranzitare a mărfurilor venite mai de departe şi de aici rezultă participarea relativ însemnată a acestei ţări la comerţul extern al Transilvaniei. 47 Analiza balanţei comerciale a Transilvaniei în anul 1768 ,care chiar dacă înregistrează un deficit de 1.332.049,48 - 514.158,15 = 817.891,33 florini
,şi care
este interpretat ca exprimând nivelul scăzut al economiei transilvane şi al contactului 46 47
idem.p.203 idem.p.203
redus cu alte economii naţionale,este totuşi expresia unei activităţi comerciale nu tocmai neglijabile, mijlocită prin intermediul banilor,chiar şi a celor de hârtie, dacă ţinem cont că prima bancnotă austriacă a fost emisă,aşa cum am precizat deja,în anul 1762.
Valoarea importului,exportului şi a comerţului de tranzit al Transilvaniei. (1701 - 1800)48 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Import
Export
Tranzit
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1701
422.366 - 432.120
56.760 - 60.000
113.574
301.662
-
1735
71.135
298.131
-
1736
61.443
295.149
-
1737
75.376
317.132
-
1738
91.140
233.126
-
1739
149.556
284.993
-
1741
196.981
213.168
-
1743
108.361
517.968
-
1750-1760
800.000**
-
-
1752
135.947
437.990
-
1733-1734
700.081 ; 799.080
1767
717.375 ; 1.222.076
553.659 ; 778.299
412.325*
1768
1.234.633 ; 1.332.049
730.996 ; 587.607*
492.764*
1769
1.434.458 ; 212.982*
631.756* ; 842.256
594.120*
1770
1.191.389 ; 217.826*
879.861* ; 990.403
598.837*
1771
290.466* ; 1,.246.671
644.948***** ; 957.936
227.598
1772
402.240* ; 1.110.789
778.815* ; 966.169
700.253*
1773
736.058* ; 1.655.872
595.222* ; 1.026.744
973.754*
1774
364.671* ; 1.661.092
496.689 ; 536.902*
905.766*
48
Rådu¡iu A. , Gyemant L.,”Repertoriul isvoarelor statistice privind Transilvania 1690- 1847”,p. 740741
1775
266.729* ; 1.216.593
487.898* ; 682.655
773.488*
1776
238.034* ; 1.491.723
320.096* ; 452.522
1.020.006*
1777
408.238* ; 1.338.213
451.088 ; 453.104*
778.348*
1778-1779
213.624* ; 1.368.219
469.232* ; 619.605
270.346*
1779-1780
255.050* ; 1.358.375
652.051 ; 835.569*
1.112.625*
1780
1.359.375
655.186
1780-1781
1.631.940
791.689
1781-1782
1.347.706
600.447
-
819.606***;819.656***
-
2.050.559****
-
1785-1792
1.332.049***;1.657.993***
1790-1792
-
97.953
1796
1.537.689
461.365
-
1797
1.331.739
627.853
-
1798
1.743.973
653.148
-
1799
2.870.057
730.965
-
1799 - 1801
-
1800
2.382.957****
2.554.882
-
805.344
-
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------* Se referă numai la comerţul cu Ungaria; ** Valoare medie anuală referitoare la provinciile ereditare; *** Valori medii anuale; **** Se referă numai la comerţul cu Imperiul otoman,valori exprimate în lei; Notă: Cu excepţia celor exprimate în lei,celelalte cifre reprezintă sume în florini;
Valoarea (în florini) a importului,exportului şi comerţului de tranzit al Banatului. 1733 - 177849 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Import
Export
Tranzit
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1773 49
idem.p.741
183.000
390.000
-
1761
558.726
1.083.114
-
560.454
1.083.308
-
549.653
1.026.922
-
556.037
1.033.853
-
1764
598.706
991.803
426.885
1767
224.912
776.739
182.399
1768
225.489*
702.616*
426.053
668.632
954.158
268.383*
1769
253.149
752.505
334.564
1770
293.928
614.448
385.205
1771
376.048
1.009.497
825.805
1772
418.613
1.044.981
910.953
1773
576.205
805.656
865.448
1774
602.614*
769.145*
645.020
1762
730.000
2.114.234
-
1774 - 1775
750.413
894.346
-
1775
547.874*
667.659*
445.790
799.183
1.110.427
-
1776
242.965
747.049
557.110
1776 - 17777
311.737
984.809
929.144
1777 - 1778
166.774
446.871
360.629
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------* Se referă numai la comerţul cu Ungaria III.4.Evoluţia demografică- factor de dezvoltare a comerţului şi a pieţei interne; În ce priveşte populaţia Transilvaniei,în cifre globale a înregistrat,în intervalul 1700 - 1799,următoarea evoluţie: Populaţia Transilvaniei în cifre globale ,1700 - 179950
50
idem.p.683-684
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Nr.populaţie
Anii
Nr.populaţie
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1700
500.000
1720
600.000 864.737
1721
1785
1.328.090 1.471.900
1785 - 1786
1.366.680
717.000
1.372.090
795.420
1.440.986
806.221
1.443.371
813.176
1786
1.423.583
1726
600.000
1.500.000
1730
725.000
1733
600.000
1.416.035
1750
725.000
1.569.000
1761
1.000.000
1765
1.000.000
1.300.000
1767
1.500.000
1.396.000
1770
1.454.294
1.400.000
1772
1.066.015
1.401.456
1.422.283
1.403.401
1774
1.000.000
1.410.477
1779
1.125.000
1.700.000
1780
1.250.000
1786 - 1787
1787
1790
1.397.000
1.411.985
1.000.000
1.000.000 1.400.000
1791
1.490.000
1794
1.458.559
1781
1.555.020
1781-1787
1.192.000
1783
1.600.000
1796
1.460.000
1784
1.507.000
1799
1.493.925
1.530.000
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Populaţia Banatului în cifre globale,1716-179751 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Nr.populaţie
Anii
Nr.populaţie
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1716 - 1733
30.000;35.000
1717
25.000 30.000
1720
210.000 1755 1769 - 1774
200.000 316.000
40.000;50.000
317.928
80.000
319.739
85.000
420.000
100.000
450.000
200.000
1774
375.740
301.248
1778
321.080
30.000
1780
500.000
38.324
1784
565.000
45.000
1785
550.409
71.164
1787
774.000
250.000
792.217
1740
105.000;110.000
800.000
1743
95.000
1790
600.000
125.000
1799
667.912
1753
200.000
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Populaţia din graniţele ardeleană şI bănăţeană în cifre globale 1775 - 179952
51 52
idem.p.686 idem.p.687
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Graniţa ardeleană
Graniţa bănăţeană
Nr.populaţie
Nr.populaţie
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1775
-
63.007
1774 - 1787
177.908
-
1785 - 1786
120.000
-
133.230
-
1786
80.000
-
1786 - 1787
134.144
-
1787
-
130.000
1791
-
400.000
1798
-
134.807
1799
126.771
129.216
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Potrivit acestor date ,fie ele şi estimative ,rezultă o creştere a populaţiei Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVIII lea ,mai precis în anul 1799 când numărul populaţiei ajunsese la 1.493.925 locuitori,faţă de începutul acestuia,respectiv anul 1700 pentru care numărul populaţiei a fost estimat la 500.000 de locuitori ,de 2,99% sau cu 199%( 1.493.925 x 100 = 299%); 500.000 Creşterea populaţiei din Banat între anul 1717( 25.000 locuitori) şi 1797(667.912 locuitori), a fost de 26,72 de ori ,sau cu 2572% ( 667.912 x 100 = 2672%); 25.000 Populaţia din graniţele ardeleană şi bănăţană ,înregistrează în perioada 17751799,următoarea evoluţie: În anul 1799,numărul total al populaţiei la cele două graniţe a fost de 126.771 locuitori la graniţa ardeleană,cumulat cu 129.216 locuitori la graniţa bănăţeană,rezultând un total de 225.987 locuitori.
Creşterea acesteia faţă de anul 1775 (numărul total al populaţiei la cele două graniţe a fost de 63.000 locuitori), este de 4,06%,sau cu 306%. ( 225.987 x 100 = 406%) 63.000 La sfârşitul secolului al XVIII lea,se poate aprecia ,cu o oarecare rezervă,dat fiind caracterul estimativ al acestor date, că populaţia totală a Transilvaniei,Banatului şi graniţelor ardeleană şi bănăţeană ,a fost de: 1.493.925 +667.912 + 255.987 = 2.417.824 locuitori; Populaţia din oraşele libere regeşti din Transilvania,Pertium şi Banat între 1711 - 180453 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Oraşele
1711
1720
1721
1765-
1777
1780
1766 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Alba Iulia
-
-
Bistriţa
-
-
Braşov
16.728
Cluj
-
9.000
-
-
-
4.050
4.100
-
-
48.000
16.000
-
-
-
35.000
-
-
10.660 Mediaş Sebeş
4.300
-
3.150
3.850
-
-
-
-
2.000
2.100
-
-
Sibiu
9.984
-
36.000
11.000
-
16.000 Sighişoara Tîrgu-Mureş Baia Mare
5.562
-
-
35.000
3.900
-
-
-
-
-
2.418
-
-
-
-
-
-
3.165
2.120 Baia Sprie 3.065
53
idem.p.694-695
-
1.803
Satu Mare
-
2.532
-
-
5.126
5.090 Timişoara
-
-
-
-
-
-
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Oraşe
1782
1784-
1785-
1785
1786
1787
1804
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Alba Iulia
-
-
9.694
-
-
Bistriţa
-
-
9.203
5.000
Braşov
-
-
35.463
18.118
-
11.000
6.034
26.531
11.514
-
Mediaş
-
-
9.070
5.000
-
Sebeş
-
-
-
-
Sibiu
-
5.962
13.900
-
Sighişoara
-
7.000
10.998
Tîrgu-Mureş
-
4.967
11.130
Baia Mare
3.028
4.078
-
7.793
4.192
Baia Sprie
3.095
3.873
-
7.670
3.804
Satu Mare
7.231
8.378
-
16.446
10.465
9.479
-
18.780
10.440
Cluj
Timişoara
-
27.379
4.728
-
-
6.200
-
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
CAP.IV.Devalorizarea monetară din anul 1811;efectele acesteia asupra banilor de hârtie aflaţi în circulaţia bănească din Transilvania; IV.1.Emisiunea de bancnote austriece în perioada războaielor napoleoniene; Deşi inflaţia de bancnote începe să se facă simţită,se încearcă păstrarea
încrederii în banii de hârtie prin emiterea unei Ordonanţe a guberniului Austriei de Jos,din 22 Iulie 1806,pe baza Decretului aulic din 21 Iulie 1806,care precizează că nu se va proceda la o devalorizare a hârtiilor monedă,”Circulara dela Chesaro Crăiasca Gubarnie în Arhi-Ducatul Austriei suptEms”1 În timpul războaielor napoleoniene guvernul preia controlul emisiunii banilor de hârtie. Ca rezultat oferta de bancnote în circulaţie a înregistrat o creştere de la suma de 44 milioane florini (“Gulden”),în bancnote în anul 1796 la 942 milioane florini în bancnote,deprecierea fiind de peste 15% în anul 1810.2 Crescând numărul bancnotelor în circulaţie, acestea ajung să înlocuiască în tranzacţiile comerciale monedele de argint şi de cupru,ceea ce potrivit legii lui T.Gresham însemna că “moneda rea alungă din circulaţie moneda bună”.3 Până în anul 1811, ” cât au ţinut războaiele cu Napoleon,s-au fost emis 1060 milioane de florini în aşa numite note.......în realitate falimentul urmase de la sine,căci valoarea scăzuse aşa încât 100 florini de argint costau 960 florini în hârtie”4,ceea ce însemna totodată că 100 de florini de hârtie echivalau cu 10,42 florini de argint. Astfel bancnotele se depreciează faţă de monedele de argint,având un disagio faţă de acestea. În ciuda asigurărilor guvernului referitoare la controlul pe viitor al emisiunii de bancnote,acestea continuă să se deprecieze rapid ca urmare a emisiunilor excesive,ceea ce a determinat populaţia să le eticheteze cu denumirea de “valută de Viena”.5 Simultan cu emisiunea de bancnote creşte şi cantitatea monedelor mărunte de aramă cu valoare mică,agravând şi mai mult dificultăţile deja existente în circulaţia monetară. Edificatoare în acest sens este anexa în limba română la Ordonanţa guberniului Transilvaniei din 16 Aprilie 1807,prin care se anunţă emiterea monedelor de aramă de 30 şi 15 creiţari cu putere de circulaţie numai în provinciile ereditare ale imperiului:”Circulariu despre banii de aramă de 30 şi 15 creiţari carii se vor rândui să umble”6 1
Påpuricå V.,”Regeste ¿i mentiuni”,Buc.1969,p.99,nr.14 http//www.mccow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75. 3 http//www.num.as.ro. 4 Bari¡ G.,”Pagini alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani în urmå”, vol.I,p.5 5 http/.mccow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75. 6 Bibl.Fil.Acad.Cluj-Napoca.,Fd.Unitarieni,pachetul 17,nr.1155 2
Dovada faptului că în circulaţia monetară din Transilvania au pătruns aceste bancnote supuse unui proces continuu de depreciere,şi a faptului că Transilvania ,sub dominaţia Casei de Habsburg,păstrându-şi o oarecare autonomie ca Mare Ducat în cadrul Imperiului Habsburgic,se supune hotărârilor luate la curtea imperială ,este relatarea lui George Bariţ dela pagina 521,volumul I al lucrării deja citate şi anume(este vorba despre sesiunea dietei din 9 iulie 1810,convocată la Cluj,în cursul desfăşurării căreia
soseşte
dispoziţia
austriece,devalorizare
care
imperială
de
stârneşte
devalorizare o
a
puternică
monedei
opoziţie
în
imperiale rândul
privilegiaţilor):”.......în 9 Iulie 1810 s-a deschis iarăşi dieta,care a lucrat până în 19 Septembrie 1811......Tot în timpul acelei diete veni şi catastrofa financiară,foarte memorabilă peste monarhia întreagă,prin urmare şi peste Transilvania.Pe când dieta era gata să înainteze o specie de impunere naivă curţii imperiale,din cauză că în urmarea necurmatelor războaie valoarea banilor de hârtie scăzuse foarte tare” : “...în anul 1797 o găleată de grâu costa la Sibiu 2 florini 11 cruceri,în anul 1801 costa 3 florini 12 cruceri,iar în anul 1806, 12 florini 12 cruceri”
7
(nevoile alimentare ale
armatelor provocau o creştere vertiginoasă a preţului cerealelor) 8,ceea ce însemnă o creştere a preţurilor în anul 1801 faţă de anul 1797 cu 47,87%(3,12 / 2,11 x 100= 147,87%) ,şi o depreciere cu 32,37%(100 / 147,87 x 100 = 67,63%),totodată o creştere a preţurilor în anul 1806 faţă de anul 1797 cu 474,4%( 12,12 / 2,11 x 100 = 574,4%),şi o depreciere ce 82,59%(100 / 574,4 x100 = 17,41%),iar în anul 1806 faţă de anul 1801 preţurile au crescut cu 288,46%( 12,12 / 3,12 x 100 = 388,46%) ,şi s-a înregistrat o depreciere cu 74,26%(100 / 388,46 x 100 = 25,74%);”...După toate acestea episcopul Bob îşi concentră toate puterile sale pentru fundarea capitlului de canonici ........în anul 1806 a câştigat prea înalta permisiune de a funda [întemeia] un capitlu cu 7 canonici şi un notar,la început cu venit numai cu 16.579 florini,43 crăiţari.Acest capitlu s-a instalat pe 1 Iulie 1807.Prin îndoita devalvare adică bancruta de stat,au suferit şi fondurile Blajului ca toate celelalte 80% pierderi ,de unde a urmat sărăcia înfricoşată,potenţată apoi cu foametea cea mare ..”9 “,,,,,,,,,,,,,,,veni de la Viena la toate prefecturile municipale câte un plic mare,bine sigilat şi alăturea cu un ordin strict,ca,sub cea mai grea pedeapsă,nici unul să nu cuteze a desface plicul până la 15 Martie 1811,pe care zi să fie convocaţi la pretor membrii fiecărui municipiu,iar în prezenţa acelora să se deschidă,plicul,într-o singură zi în toată monarhia.Plicul deschis cuprindea patenta 7
Teutsch Fr. “Gerschichte der Siebenburger Sachsen”,Sibiu 1907, vol.II,p.447 acad.Daicoviciu C.,Pasu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh.ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit.,p.297 9 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p.225 8
împărătească,în puterea căreia valoarea banilor era devalorizată la 20%,adică statul plătea pentru 10 fl.,2 fl.,pentru 100fl.,numai 20 fl.,pentru 1000fl.,200 fl.” Astfel deţinătorul unei bancnote de 100 de florini primea în schimbul acesteia o bancnotă cu valoarea nominală de 20 de florini numită “Einlosungsschein”,respectiv o bancnotă de 100 de florini echivala o bancnotă devalorizată de 500 florini:Ordonanţa guberniului Austriei de Jos în şase puncte,pe baza Decretului lui Francisc I din 22 Iunie 1811,prin care se stabileşte perioada de la 15 Iulie până la 31 Octombrie pentru preschimbarea bancotelor de 500 de florini cu cele de 100 de florini:”Circulari 100 de florinţi ajungătoarele schimbătoare ţedule în cursus(umblare)să slobod.10 Din suma de 1060 milioane florini bancnote,aflaţi în circulaţie în întreaga monarhie până la acea dată,în Transilvania s-au preschimbat în jur de doar 20 milioane florini,deşi Transilvania reprezenta aproximativ a zecea parte din Imperiul habsburgic.11 Ulterior se prelungeşte termenul de schimbare a acestora prin “Înştiinţarea deputaţiei aulice financiare “din 2 februarie 1812,prin care se prelungeşte termenul de preschimbare a bancnotelor de 500 ,100,50 şI 25 de florini până la 1 Aprilie 1812 şi se stabilesc termenele de preschimbare a bancotelor de 10,5,2 şi 1 florin la ,respectiv 30 Aprilie ,31 Mai şi 31 Octombrie 1812:”Chesaro Crăiasca spre a băncuţelor şi schimbătoarelor ţedule înschimbare şi ştiargere la olaltă unita şi muncitoare deputaţie” . 12
IV.2.Devalorizarea monetară ; efectul devalorizării monetare asupra circulaţiei bancnotelor; Prin Patenta datată cu18 Februarie 181113, devalorizarea a fost anunţată în mod oficial.Este o devalorizare explicită ca măsură luată de către stat vizând reducerea legală a valorii paritare a monedei.Devalorizarea monetară s-a realizat astfel printr-o operaţie de omologare oficială a pierderii puterii de cumpărare a monedei în urma inflaţiei(folosim termenul de” inflaţie” deşi acesta a intrat în limbajul oamenilor de afaceri,a bancherilor,în special ,pe la sfârşitul sec.al XIX-lea,fiind legat de dereglările în 10
Bibl.Muzeului Brukenthal,Sibiu CRV,1209. Bethle A.,”Ansichten vom Siebenburgen”,1818,p.32 12 Veress, ‘Regeste ¿i men¡iuni “,1926 ,p.361 13 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.127 11
circulaţia monetară din această perioadă,când sistemele monetare se bazează pe circulaţia simultană a monedelor de metale preţioase(aur şi argint) şi a semnelor valorii,respectiv a bancnotelor,care oricând pot fi convertite în aur sau argint,potrivit etalonului pe care îl conţin)14. Această operaţiune poartă denumirea de devalorizare defensivă fiind totodată şi o devalorizare monetară totală întrucât puterea de cumpărare a monedei scăzând vertiginos,face dificilă împlinirea corectă de către aceasta a funcţiilor monetare,afectând implicit evoluţiile economico-sociale.15 Această etapă este urmată de compunerea şi publicarea unei “tarife generale regulatoare de plăţi între creditori şi debitori....şi alte măsuri uşurătoare”.16 Efectul aplicării acesteia a fost o scădere accentuată a preţurilor în proporţia banilor devalorizaţi. În locul valutei de Viena ,cum se numea până atunci,s-a introdus valuta numită”convenţională” a cărei unitate valora 2 1/2 unităţi din cea veche,1fl.valută convenţională = 2 1/2 fl.valută de Viena ; 100 fl.valută convenţională = 250fl.valută de Viena.17 Denumirea de “valută convenţională” se referă la talerul şi florinul de argint introduşi în circulaţie pe baza convenţiei încheiate între Austria şi Bavaria în anul 1759(în virtutea acesteia dintr-o cantitate de argint de 233,87g.se băteau piese metalice în valoare de 20 de florini,”în cea mai mare parte taleri care echivalau cu 20 florini şi 12 creiţari”.18 Valuta de Viena era reprezentată de florinul imperial în greutate de 12,3400g.argint cu titlul de 0,900,subdivizat în 50 de creiţari.×19 Au loc o serie de devalorizări succesive şi a bancnotelor cu valoare nominală mică: -12 Noiembrie 1811,Viena - Ordonanţa guberniului Austriei de Jos în patru puncte,pe baza Decretului lui Francisc I din 7 Noiembrie 1811,prin care se stabileşte perioada de preschimbare a bancnotelor de 10 zloţi între 24 Noiembrie şi 30 Aprilie
14
http://www.jusfree.com/study/economics/convert.htm1 ªaguna D.D.,”Drept financiar ¿i fiscal”,Buc.1994,p.77-78 16 “Quellenzur Geschichteder Stadt Brasso,Vieter Band,Brasso,1903,p.327 17 Dumitrescu ªt.,op.cit.,vol.I,p.265 18 Lederer E.,”Iparunk es kereskedelmunk a merkantilismus koraban(Industria ¿i comer¡ul în epoca mercantilismului),vol.I,p.245,citat de Costin Kiritescu în op.cit.,p.125 15
× 19
Chester L.Krause,C.Mishler,”Standard catalog of World Coins ”18th edition,Wisconsin,1991,p.130
1812:”Circulari de la Austrii de Jos Chesaro Craescul Ocârmuitoriu Scaun afară dat....Banco ţidulele ceale de 10 zloţi cu schimbătoare ţidule să înschimbă” 20 -10 Decembrie 1811,Viena - Circulara guberniului Austriei de Jos în patru puncte ,pe baza Decretului lui Francisc I din 6 Decembrie 1811,prin care se stabileşte perioada de pereschimbare a bancnotelor de 5 zloţi între 20 Decembrie 1811 şI 31 mai 1812:”Circulari din Chesaro Crăescul a Austrii de Jos Ocârmuitoriu Scaun afară dat.Banco ţidulele ceale de 5 zloţi cu schimbătoare ţidule se înschimbă” 21 Au fost devalorizate şi mondele de aramă emise prin Ordonanţa guberniului Transilvaniei din 16 Aprilie 1807(vezi mai sus), tot cu 20%.Astfel o monedă de 30 de creiţari valorează 6 creiţari,iar moneda de 15 creiţari valorează 3 creiţari. Se scot din circulaţie şi monedele de aramă de 6 creiţari,1/2,şi 1/4 creiţari,cu oprirea scoaterii din ţară a acestora: - Ordonanţa guberniului Austriei de Jos în trei puncte ,pe baza Decretului aulic din 30 Decembrie 1811,prin care se stabileşte termenul de 15 Februarie 1812 pentru retragerea din circulaţie a monedelor de aramă de 6,1/2 şi 1/4 creiţari:”Circulari din Scaunul Povăţuitori al Austriei de Jos,afară dat:puşi afară din curgere bani cei de 6 creiţari ,de un jumătate de creiţaru şi de a patra parte a unui creiţariu,cu arama cea nelucrată supt o socotinţă să pun.”22 “Anticipationsscheine”,bancnote cu valoarea nominală de 20 de florini,echivalente cu Einlosungsscheine,au fost emise şi introduse în circulaţie în perioada războaielor napoleoniene,în valoare de 45 milioane de florini.creşterea numărului ambelor bancnote în circulaţie ,face ca valoarea lor să atingă în anul 1816 suma de 528 milioane florini 23
,cu 316 milioane mai mult decât în 1811,în anul devalorizării monetare. Tot în anul 1811 împăratul Francisc,a încercat să aducă la egalitate moneda
ungară şi pe cea imperială,scăzând valoarea celei dintâi până la nivelul Vienei,în tentativa de a pune capăt privilegiilor maghiare ,lucru de nerealizat în timpul Războaielor napoleoniene,când Dieta trebuia convocată pentru a acorda suport material
20
Rådu¡iu A- Gyemant L.,”Repertoriul actelor oficiale privind Transilvania tipårite în limba românå 1701-1847”,Buc.1981,nr.506,p.270,nr.508,p.271 21 idem.,nr.508,p.271 22 Bibl.Fil.Acad.Cluj-Napoca,CRV,912 ¿i Fd.Unitarieni,pachetul 18,nr.1375 23 Havas M.,”Az osztrac-magyar bank(Banca AustroUngarå)”,Budapesta 1902,p.8,citat de Costin Kiri¡escu în op.cit.,p.127
şi uman.Proiectul său este un eşec întrucât Dieta îl respinge,atrăgându-şi astfel dizolvarea.24 Sporirea bancotelor în circulaţie trebuie pusă şi pe seama falsurilor monetare care au invadat canalele circulaţiei.Bancnotele emise în anul 1762 de către Wiener-StadtBanco,deşi aveau o serie elemente de siguranţă,accesibile condiţiilor de tipărire din vremea aceea ( utilizarea tiparului bicolor,seria bancnotelor scrisă de mâna-semnarea olografă a lor de către conducătorii băncii emitente,dispunerea elementelor de text,caracterele folosite au stiluri diferite,diferă dimensiunea literelor etc.),au fost cu uşurinţă falsificate de către
francezi,atunci când ,în anul 1806,în timpul ocupaţiei
Vienei,Napoleon fără să fie impresionat de avertismentul pedepsei cu moartea tipărit pe acestea, a ordonat trupelor sale sub conducerea generalului Clark,să copieze plăcile metalice folosite la imprimarea bancnotelor ,şi să confişte originalele,tipărind ulterior astfel de bancnote contrafăcute în imprimeriile din Paris şi din Italia.25
CAP.V.Înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a Austriei; V.1.Necesitatea înfiinţării Băncii Naţionale privilegiate a Austriei;
Când balanţa politică în Europa a fost restabilită la sfârşitul războaielor napoleoniene,monarhia habsburgică a fost pusă în faţa unor mari provocări de natură economică. Divergenţele de natură etnică şi religioasă veneau să completeze deficienţele economice provocate de războaie şi întreţinerea armatei,de interesele politice şi economice ale nobilimii şi aristocraţiei. Guvernul trebuia în aceste condiţii să recâştige încrederea comunităţii oamenilor de afaceri,în primul rând prin încercarea de soluţionare a deprecierii monetare continue şi accentuate care generase o puternică inflaţie. Varianta înfiinţării unei bănci naţionale ca unică bancă de emisiune ,părea să fie cea mai potrivită ,prin faptul că aceasta prin emisiunea de bilete de bancă cu funcţiile de instrument de schimb şi de plată întocmai ca moneda metalică,şi prin politica de 24
Taylor A.J.P.,”Monarhia Habsburgicå 1809-1918- o istorie a Imperiului austriac ¿i a AustroUngariei”,Buc.2000,p.42 25 KranisterW,op.cit.,p.62
scont(manevrarea taxei scontului),avea posibilitatea influenţării
creditului şi a
circulaţiei banilor. Înfiinţarea băncii de emisiune este strâns legată şi de creşterea rolului bancnotelor în circulaţia monetară în contextul cerinţelor tot mai mari de monedă rezultat al noului climat de dezvoltare economică specific revoluţiei industriale. În aceste condiţii producţia curentă de metal preţios nu mai poate asigura satisfacerea cererii de monedă metalică recurgându-se în compensaţie la autonomizarea şi dezvoltarea emisiunii de bancnote ,a căror rol devine deosebit de important în activitatea economică ,în dezvoltarea şi desfăşurarea tranzacţiilor comerciale. Astfel în 1 Iunie 1816 împăratul Francisc I emite două patente imperiale rămase în istorie sub denumirea de “Patenta Principală” şi “Patenta Bancară” pe baza cărora a fost fondată Banca Naţională privilegiată a Austriei(“Privilegierte Oesterreichische Nationalbank”)1; (“După patenta nostră din 1 Iunie prin care am orânduit Noi de a să face un Banc Inştitut supt numire de privileghiat Naţionalbanc Austriacesc” 2,ca bancă de stat cu următorul cerc de afaceri:emisiunea de bilete de bancă rambursabile la vedere în monedă sunătoare,scontul de cambii şi împrumuturi ipotecare.3 Contele Johann Philipp Graf von Stadion,ministru de finanţe la vremea aceea,a fost cel care a elaborat şi a definitivat proiectul de înfiinţare al acesteia.4 Numai odată cu înfiinţarea băncii centrale înzestrată din partea statului cu privilegiul exclusiv al emisiunii banilor de hârtie,a avut loc finalmente, stabilizarea sistemului monetar al monarhiei habsburgice - se trece de la sistemul valutei de Viena la sistemul valutei convenţionale şi totodată restabilirea încrederii comercianţilor şi populaţiei în aceste semne ale valorii,bancnotele. Pe temeiul privilegiului de emisiune pe care statul l-a conferit băncii de emisiune( dreptul regalian de batere a monedei rămâne atributul suveranităţii statale,înzestrând cu acesta banca centrală numai pentru emisiunea de bancnote şi pe un interval de timp determinat,respectiv pe perioada acordării privilegiului) , s-a statuat uniunea între stat şi aceasta din urmă.În virtutea exercitării acestui privilegiu ,din punct de vedere patrimonial banca centrală a devenit deţinătoarea stocului de metal monetar necesar pentru convertibilitate. 1
http//www.bankhistorisches-archiv.at. Traducerea în limba românå(caractere chirilice), fåcutå de Dimitrie Marin,a statutelor ,regulamentelor de func¡ionare a Båncii Na¡ionale a Austriece ¿i a actelor adiacente acestora: “Statutele ¿i regulamentu al privileghiatului Na¡ional Bancului austriace”,Bra¿ov ,1836,Tipografia lui Johann Gott,54.,in quarto,Bibl.Municip.Bra¿ov,nr.35903 3 Dr.C.Diaconovich,”Enciclopedia Românå”Sibiu 1898,p.388 2
În aceste condiţii banca de emisiune îşi putea urmări şi realiza obiectivul de a menţine sau de a creşte valoarea biletelor de bancă.Această instituţie urma să rămână total independentă de obiectivele financiare ale guvernului. Rezerva de argint a băncii(ca stoc necesar convertibilităţii), urma să garanteze acoperirea bancnotelor în circulaţie pentru situaţiile în care se solicita preschimbarea acestora în monede de argint. În consecinţă în vederea fructificării acestui proiect,se procedează într-o primă fază la retragerea din circulaţie a vechilor bancnote. V.2.Statutele Băncii Naţionale a Austriei;5 În 15 Iulie 1817,Francisc I dă un Decret în cinci părţi şi 58 de puncte prin care se adoptă statutul Băncii naţionale austriece care cuprinde:”I.Despre funduşul NaţionalBancului ,şi al Soţietăţii Bancului de obşte - în 12 puncte;II.Pentru lucrările şi isprăvile Naţional-Bancului - în 8 puncte;III.Pentru reprezentaţia soţietăţii Bancului şi pentru Administrarea Funduşului Bancului în 17 puncte;IV.Pentru ţinerile Naţional Bancului la Administraţia Statului-în 5 puncte;V.Despre drepturi ale Insitutului Bancului şi despre câtă Vreme va ţinea privileghiul-în 16 puncte; Prin această patentă ,băncii centrale i s-a acordat privilegiul de a emite bancnote fără restricţii.Mai mult, acest drept de emisiune - “ 1 Privilegium”,dădea de asemenea băncii naţionale drepturi sigure de a efectua operaţii de rescontare a efectelor de comerţ. Înfiinţată ca societate pe acţiuni , formarea capitalului se va face printr-o emisiune de acţiuni ce urmează a fi vândute investitorilor,respectiv de 100.000 de titluri,cu valoarea nominală de 1000 florini în valută de Viena(este şi o retragere a vechilor semne băneşti),şi 100 florini în bani de argint,ceea ce înseamnă o valoare a capitalului de 100 milioane florini în valută de Viena, şi 10 milioane florini în bani de argint(Partea I,punctul 1,p.1): “1.Funduşul Naţional - Bancului să va aşeza prin o sută de mii de Puneri(Einlagen).Pentru fieşcare Punere,ce are să stea într-o mie de fiorini vienerver.,şi o sută fiorini
în bani de argint,să va face o Acţie dela Naţional
Banc(adeverinţe de împărţuire).”(p.2)
4
http//www.khm.at/homeE3.htm. întregul subcapitol a fost conceput pe baza “Statutele ¿i regulamentu al privileghiatului National Bancului austriace”;sursa men¡ionatå anterior; 5
Operaţiile băncii centrale s-au limitat iniţial la preschimbarea bancnotelor în monedă metalică de argint şi la emisiunea de acţiuni.Ele au fost extinse după vânzarea celei de a 1000-a acţiune ,când banca a devenit complet operaţională sub o nouă înţelegere a acţionarilor.6 O mare parte a burgheziei a cumpărat acţiuni ale băncii centrale în intervalul 1815-1848,perioada numită “Vormarz”,ca şi acţiunea emisă pe numele lui Ludwig van Bethoven. exp.de acţiune: Alimentarea circulaţiei monetare cu bancnote şi totdată acoperirea
deficitului
bugetar,urmau să se facă prin contractarea unui împrumut pe gaj de obligaţiuni de stat la banca de emisiune aceasta urmând să emită în contul împrumutului bancnote. Obligaţiunile au fost emise de către stat cu o dobândă anuală de 2,5% plătibilă în bani de argint,pentru a căror răscumpărare statul urma să depună anual suma de 500.000 florini de argint.(punctul 3 ,p.6). În schimbul acestui împrumut statul asigura şi garanta băncii centrale dreptul de emisiune al bancnotelor. Vânzarea acestor obligaţiuni nu se poate face de către bancă decât cu acordul administraţiei Statului.(punctul 2,p.5): Valoarea obligaţiunilor şi răscumpărarea acestora de către stat,inclusiv dobânzile aferente şi depunerile anuale ale statului la banca de emisiune,pe următorii 36 de ani,sunt prezentate în anexa la statutele băncii: ”Arătarea funduşului de plată ce s-au înzestrat întru urmarea patentei de la 1 Iunie 1816 cu 200 000 fiorini de argint după al treilea paragraf în 15 Iulie 1817 când s-au sfinţit statutele Bancului cu 500 000 fiorini în bani de argint pă an spre răscumpărarea obligaţiilor în bani de hârtie cu doi şi jumătate la sută” 7 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Suma veniturilor pă An 6 7
Creşterea Dobânzilor
Obligaţiile
Sumele ce s-au
cumpărate
adunat ale Oblig.plătite
http//www.khm.at/homeE3.htm. Anexå la Decretul lui Francisc I,din 15 Iulie 1817,A.Rådu¡iu-L.Gyemant,op.cit.p.187,nr.541
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------S.M.fl.
S.M.fl.
S.M.fl.
S.M.fl.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------Pănă la 1 Iunie 1817
200000
.................
400000
400000
1818
500000
40675
1080000
1480000
1819
500000
62775
1126000
2606000
1820
500000
91275
1182000
3788000
1821
500000
121200
1242000
5030000
1822
500000
152650
1306000
6336000
1823
500000
185700
1372000
7708000
1824
500000
220425
1440000
9148000
1825
500000
256875
1514000
10662000
1826
500000
295200
1590000
12252000
1827
500000
335450
1672000
13924000
1828
500000
377750
1754000
15678000
1829
500000
422175
1846000
17524000
1830
500000
468875
1938000
19462000
1831
500000
517925
2034000
21496000
1832
500000
569450
2140000
23636000
1833
500000
623600
2248000
25884000
1834
500000
680500
2360000
28244000
1835
500000
740250
2480000
30724000
1836
500000
803025
2606000
33330000
1837
500000
868975
2738000
36068000
1838
500000
938300
2878000
38946000
1839
500000
1011125
3022000
41968000
1840
500000
1087625
3174000
45142000
1841
500000
1167975
3336000
48478000
1842
500000
1252225
3506000
51984000
1843
500000
1341150
3682000
55666000
1844
500000
1434350
3868000
59534000
1845
500000
1532275
4064000
63598000
1846
500000
1635150
4270000
67868000
1847
500000
1743225
4488000
72356000
1848
500000
1856825
4712000
77068000
1849
500000
1976100
4954000
82022000
1850
500000
2101475
5202000
87224000
1851
500000
2233175
5466000
92690000
1852
500000
2371525
5744000
98434000
Din Dobânzile ce cad cu sfârşitul Anului lui Decembrie 1852 de 1.230.425 săvor întrebuinţa la plătirea Obligaţiilor ce să vor afla nerăscumpărate
1,566.000
100.000.000
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------În punctul 4(p.6) al statutelor sunt precizate noile semne băneşti ce urmează a fi acceptate ca intermediar al operaţiunilor băncii(în primul rând bancnote,alături de moneda de argint şi de banii divizionari) ,în care se vor ţine situaţiile acesteia şi evident care vor caracteriza noul sistem bănesc al monarhiei: “4.Bancu primeşte şi împlineşte tote plăţile în Valuta Banilor de argint,şi portă tote socotelile tot în această valută.Mijlocirea plăţilor sânt Bancnotele,şi cei după Legea,Circolarisiţi bani de argint,împreună cu bani mărunţei de împlăinirea cealisau adăogat”. Referitor la bancnotele care vor circula,la punctul 16(p.8), al celei de a doua părţi a statutelor, se precizează că Banca Naţională are dreptul în virtutea privilegiului acordat,care într-o primă fază urma să dureze până în anul 18428 (prelungit ulterior),de a emite pe întreg teritoriul monarhiei(implicit şi Transilvania),şi a retrage din circulaţie aceste semne băneşti cu funcţiile legiferate de mijloc de schimb şi de plată;se fac referiri la obligaţia primirii acestora la plată,obligativitate care nu îi
8
Kiri¡escu C.,op.cit,vol.I.p.127
include şi pe particulari,însă preschimbarea lor la cerere cu echivalentul în monedă de argint este obligatorie la toate casele de schimb ale statului(punctul 16 şi 17): “16. Naţional - Bancu are acel drept în câtă va ţinea Privileghiu său în totă coprinderea Monarhii Austrieceţi ,de a face şi a da afară Bancnote ,care va umbla în ţârcolaţie ,ca o mijlocire de plată ce este favoricită prin legi,şi pentru care nusă poate face silă de a să primi în lucruri private.Dară însă la toate Cassele cele de obşte trebue săsă primească,încât să numesc în bani de argint şi cu numirea de câtă sumă va fi.” “17.Bancnotele sunt asignaţii- hârtie monedă garantată, asupra Bancului ,şi din Cassele lui la totă poftirea aducătorului ei numai decât să i să plătească în bani de argint,după preţul cel numit allor”. În partea aIV-a a aceloraşi statute,la punctul 38(p.12), se stabileşte numirea unui “comiser”care pe lângă atribuţiile privind verificarea modului în care sunt aplicate şi respectate aceste statute,supraveghează ca “bancnotele care s-au pus în circulaţie să-şi aibă totdeauna deplină acoperirea lor.”(partea a IV a,punctul 39,p.12). În partea a V- a(“Despre deosebite drepturi ale Institutului Bancului şi despre câtă Vreme va ţinea privileghiul”),punctul 46(p.13),stipulează dreptul Băncii Naţionale de a deschide filiale pe întreg teritoriul monarhiei însă cu menţiunea expresă că în ce priveşte privilegiul emisiunii de bancnote(“note”) şi rescontarea (descontaricirea),efectelor de comerţ,acestea rămân apanajul exclusiv al celei dintâi,respectiv că banca de emisiune este beneficiara unui monopol exclusiv în virtutea căruia nu împarte acest privilegiu. “46.Naţional - Bancu are drept să facă şi Filial - Bancuri în înlăuntrul Monarhii şi când va face el întrebuinţare de dreptul acesta al altă Soţietate să nu să îngăduie la locu unde se va face un Filial - Banc a aşăza o Soţietate de descontaricire sau a da note afară”. La punctul 47(p.13), se stabileşte pedepsirea contrafacerii bancotelor(“Asupra facerii de Bancote mincinoase sânt tot acele pedepse hotărâte,care s-au hotărât asupra celor ce fac Bani mincinoşi de hârtie.....Judecătoriile sunt îndatorate...a-i căuta ,a-i prinde şi a-i pedepsi”). Punctul 55(p.15),precizează că desfacerea privilegiului echivalează cu desfiinţarea băncii ca societate pe acţiuni: “Când să va desface Soţietatea prin desfacerea privileghiului...”. În încheierea statutelor băncii,la punctul 58(p.15),se stabileşte acordarea de către stat pe o perioadă de douăzeci şi cinci de ani, a privilegiului de emisiune băncii centrale,cu posibilitatea prelungirii ulterioare a acestuia:
“ Acest Privileghiu să ţie douăzeci şi cinci de ani cu tote Drepturile bancului cei s-au dat,şi încă după ce va trece această vreme să mai stea,dacă păn atunci nu vor fi plătite de tot Obligaţiile ce s-au dat Bancului pentru Punerile banilor de hârtie. Aşa dară noi îndatorăm pă tote Judecătoriile a apăra Soţietatea Bancului folosinţa Privileghiului ,ca deplin să să urmeze după aceste Statute .S-a dat în a nostru Cetate capitală şi Rezedenţie ,Viena în cincisprezece Iunie Anu o mie optsute şaptesprezece şi Anu al douăzeci şi şaselea al împărăţii nostre.” V.3.Regulamentul Băncii Naţionale Austriece;9 În Regulamentul de funcţionare al băncii centrale se precizează în partea I,punctul 4(p.23),că hotărârea privind prelungirea privilegiului emisiunii de bancnote trebuie să se ia cu trei ani înaintea expirării acestuia de către adunarea acţionarilor băncii şi de către guvernatorul acesteia(ca reprezentant al statului ): “4.Cu trei ani înainte de sorocul Privileghiatului Bancului trebue Auşusul a-l lua spre sfătuire şi întrebare dacă trebue să să înoiască acest Privileghium şi înoindu-să cu schimbări este dealipsă de a să cere”. Banca de emisiune având rolul de a reglementa circulaţia monetară prin exercitarea funcţiei de emisiune,şi de a garanta bancnotele(biletele de bancă)ce sunt autorizate a fi emise ,trebuie să se supună mai mult sau mai puţin autorităţii publice:”Principiul admis în Europa ,afară de Anglia ,este ca direcţiunea băncilor naţionale să fie dată unuia sau mai multor funcţionari numiţi de guvern” 10 În spiritul acestei idei,în partea a treia a Statutului băncii de emisiune ,la punctul 29(p.10),se precizează că:”Guvernatorul şi Plenipotentul său sa va numi de noi.”(guvern). În anul 1824 este tipărit Regulamentul,în opt părţi şi 162 de articole,al Băncii Naţionale
Austriece:”Regulamentu
al
privileghiatului
Austriacesc”[Cuprinde:]”I.Chipul
otcîrmuirei
Bancului;B.Lucrurile
Bancului;C.Temeiurii
Direcţii
Naţional-Bancului
lucrărilor:A.Lucrările puse
la
Auşusul
pentru
purtarea
Lucrărilor;II.Pentru Deregătorii Bancului;III.Pentru Lucrările Acţiilor ;IV.Pentru Fiinţa ºedulelor;V.Pentru
Lucrurile
Scontarisirii;VI.Pentru
lucrurile
Girului;VII.Pentru
Depozituri;VIII.Pentru urmarea Forşusurilor(Antiţipaţie) şi a Împrumutărilor; 9
întregul subcapitol este constituit pe baza :”Statute ¿i regulamentu al privileghiatului Na¡ional Bancului austriace”;sursa men¡ionatå anterior; 10 Idieru,op.cit.,p.513
În partea I.articolul 17(p.26), se stabileşte că în scopul facilitării introducerii bancnotelor în circulaţia monetară,banca acceptă plăţi şi va efectua operaţii preponderent cu astfel de semne băneşti.Totodată se reiterează
convertibilitatea
bancnotelor în noua monedă- moneda convenţională: “17.Toate plăţile să vor plăti bancului fără osebire în Bancnote sau într-un fel potrivit cu Valuta Bancului după punctul de mai sus(16.),spre a să face Manipulaţia tot una,şi spre mai mare lăsarea ºedulelor să vor face plăţile ce vor urma dela Banc în Bancnote,care însă s-o preface Prin aducătorul necontenit în Cassele schimbătoare care sânt deşchisă în Bani gata de argint după Valuta aconvenţionului.”,iar o unitate monetară în monedă convenţională echivalează cu 20 de florini de argint cu titlul de 0,900(“..Bancu va primi în toată vremea şi va da numai astfealu de Bani care cuprinde în sine suma de douăzeci de Florini de marcă chelnicească de Argint fain.” Partea I.art.16). În partea a IV a,”Pentru Fiinţa ºedulelor”(p.33), se fac referiri directe la bancnote.Astfel articolul 45.precizează valoarea nominală a cupiurilor pe care le va emite Banca Naţională a Austriei şi care vor circula pe întreg teritoriul monarhiei, şi anume “Bancnotele să vor face şi să vor da afară după formularele ce s-au dat afară spre cea de obşte cunoştinţă,care la toate schimbările mai înainte să vor face de obşte cunoscute de câte 5,10,25,50,100,500 ,şi de cîte 1000 de fiorini. “(p.33.) . Articolul 47 (p.33),stipulează obligaţia înformării zilnice a guvernatorului băncii despre “cîte sume de bancnote”s-au pus în circulaţie (“s-au dat afară”) şi câte au “intrat înapoi”prin preschimbarea lor la “Cassele Bancului” în monedă convenţională de argint;să fie precizat gradul de acoperire al acestora şi semnalarea sumelor în bancnote rămase neacoperite prin informarea săptămânală a conducerii băncii şI anuală a Adunării Acţionarilor Băncii: “47.Cea mai mare din partea lucrurilor ºeadulelor va da guvernatorului în toate zilele oareş ce însemnare despre câte sume de bancote s-au dat afară şi câte au intrat înapoi,şi de starea cea de săvârşit a caselor schimbătoare cu bani de argint după măsura Convenţionului,după care cărţile ceale din toate zilele despre sumariceasca stare ce s-au circularicit atât î Cassele Bancului cât şi î umblarea de obşte,şi despre deplina acoperire după măsura Statutelor alor să vor aţiarne peste săptămână Direcţii spre revizia şi îgăduirea,şi prin toată şi întreagă dare de seamă să va aduce la sfârşitul anului spre cunoştinţa Auşusului Bancului”.
În Articolul 48(p.33), se stabileşte obligaţia “Cassei Centrale” de a asigura colorlalte case de schimb din întreg teritoriul imperiului,necesarul de bancnote şi de monede de argint(monedă convenţională),acestea din urmă ăvând ca principale atribuţii: a).să dea la cerere bancote pe bani de argint-monedă convenţională(“valuta Bancului”); b).să plătească aducătorului de monede de argint -monedă convenţională,bancnote în orice valoare nominală şi în suma convenită; c).să dea monede de argint-valută convenţională, echivalentul bancnotelor de orice valoare nominală; Se subliniază astfel şi se legiferează convertibilitatea bancotelor în bani de argint(asigurându-se astfel necesarul de semne băneşti necesare unei circulaţii sporite de mărfuri,făra a mai creşte numărul monedelor metalice în circulaţie),menţinându-se sistemul monetar monometalist argint,acesta fiind metalul admis pentru baterea monedei etalon (talerul de argint cu o greutate de 28.0600g. şi titlul de 0,8332 ;1 taler = 2 florini),presupunând exercitarea puterii suverane a statului,normele şi dispoziţiile date de către stat,emanând de la suveranitate au caracter de lege. Se impune o verificare strictă acoperii banilor de hârtie în monedă metalică:”După temeiurile ce s-au arătat aici va aduce toate Cassele Bancului Banii lor cei păstraţi î ºentral-Cassa Bancului,şi vor primi întocma atâta sumă î Bancnote cu care plătesc Plăţile ce vin înainte”(art 49,p.34). Un director va fi responsabil de tipărirea bancnotelor,aceasta incluzând şi stabilirea modalităţilor de împiedicare a contrafacerilor,de reviziile ce se for face la casele de schimb şi de cele mai sus precizate referitoare la convertibilitate,despre toate acestea întocmind rapoarte periodice către
conducerea băncii,inclusiv cu ocazia
schimbării conducerii acesteia,rapoarte ce vor fi pastrate în arhivă.(art.50,art.51,p.34). “50.Un director schimbându-se pă rând va priveghea î Facerea Lucrului ºedulelor la îpărţire de a să îţelege prin mai multe revizii ale Casselor ce să ţân de partea aceasta,despre starea ramuri lucrării aceţiî,şi va vrea de a face arătare despre aceasta la Direcţie”. “51.De câte ori să va întâmpla o schimbare î Persona Comisariatului îpărătesc a Guvernatorului sau a Derectorului carele arată părţii lucrului ºedulelor eşind afară din Deregătorie,atunci să va cerceta cu de amănuntul starea acea a ºedulelor ,şi se va îtocmi aflarea ei cu îsemnările ce se află ,şi acea faptă de revizie să
va iscăli spre otcârmuirea cea mare a aceţii ramure Lucrărilor de Oameni orânduiţi ,şi se va pune bine la Arhivum”. V.3.1. Emisiunea de bancnote - rezultat al procesului de rescontare a efectelor de comerţ; Partea a V-a (p.34)stabileşte regulamentul privind rescontarea efectelor de comerţ de către banca centrală:”Pentru lucrările scontaricirii” În ce priveşte subiectul central de interes al acestei lucrări ,bancnotele,acest capitol al rescontării efectelor de comerţ este deosebit de important.Astfel se poate afirma că emisiunea de bancnote,ele însele titluri de credit, este rezultatul procesului de rescontare a efectelor de comerţ de către banca centrală,baza efectuării acestei operaţiuni fiind tocmai emisiunea. În acest context avem de-a face cu cea de a doua funcţie a băncii centrale şi anume funcţia de creditare care derivă de fapt direct din funcţia de emisiune. Spunem acest lucru întrucât prin rescontarea efectelor de comerţ ,în speţă a cambiilor,se realizează creditarea înainte de scadenţă cu reţinerea de către banca centrală a dobânzii aferente(rescontul).Astfel creditul comercial,respectiv vânzarea de mărfuri sau materii prime cu achitarea ulterioară a contravalorii acestora,care generează acest titlu de credit,cambia,este responsabil de crearea de astfel de mijloace monetare,întrucât prin preluarea cambiilor de la băncile comerciale ,banca centrală dă în schimb contravaloarea lor în bancnote mai puţin rescontul. Pentru a ilustra modul în care are loc emisiunea de bancnote prin rescontarea cambiilor de către banca centrală,considerăm următorul exemplu: Agentul economic” A” cumpără mărfuri pe credit în valoare de 5.000 unităţi monetare de la agentul economic “B”,cu scadenţa peste 90 de zile.Pe tot acest interval de timp contravaloarea mărfurilor constituie obiectul unui împrumut acordat de către “B” lui “A”,respectiv obiectul creditului comercial. Titlul de creanţă care însoţeşte acest credit este cambia,ordinul de plată fiind tras de “B” către “A” în favoarea sa. Corespondenţii furnizorului(“B”) şi beneficiarului(“A”) din operaţia de vânzarecumpărare,sunt
în
raportul
de
credit
astfel
creat,creditorul(“B”),
respectiv
debitorul(“A”),iar în raportul cambial trăgătorul(“B”),respectiv trasul(A”). Pentru a intra în posesia sumei de 5.000 u.m.înainte de scadenţă,”B”are posibilitatea negocierii acestei cambii la o bancă comercială care o preia prin scontare cu
60 de zile înainte de scadenţă şi cu o taxă a scontului de 27% pe an,dând în schimbul acesteia contravaloarea sa diminuată cu dobânda corespunzătoarea respectiv scontul. Astfel
“B”în
calitatea
sa
de
furnizor
respectiv
creditor
respectiv
trăgător,primeşte de la banca comercială cu anticipaţie, valoarea reală a cambiei ce se obţine prin diminuarea valorii sale nominale(actuale) cu scontul şi anume: Vr = Vn - S ; Vr = 5.000 - 5.000 x 27 x 60 = 5.000 - 225 = 4.775 u.m.; 100 x 360 La rândul său banca comercială având nevoie de resurse înainte de scadenţă ,se adresează băncii de emisiune ,care prin operaţia de rescontare preia acest titlu de credit pe intervalul rămas până la termenul ultim,respectiv pe treizeci de zile, cu o taxă a rescontului de 24% pe an. Banca comercială va primi de la banca centrală contravaloarea cambiei diminuată cu rescontul ,respectiv dobânda aferentă pe cele zece zile. Astfel valoarea reală a cambiei va fi: Vr = Vn - R ; Vr = 5.000 - 5000 x 24 x 30 = 5.000 - 100 = 4.900 u.m.; 100 x 360 Oferta de rescont este considerată diferit de cele două bănci.Astfel pentru banca comercială reprezintă o operaţiune pasivă ,de constituire a resurselor de creditare,pentru banca de emisiune fiind o operaţie activă ,de plasament,în realitate de plasament a resurselor procurate prin emisiune. Temeiul efectuării acestei operaţiuni este tocmai emisiunea.Cu această ocazie banca centrală ,a pus în circulaţie 49 de bancnote a 100 de florini. În calitatea sa de instituţie de credit,banca de emisiune urmăreşte prin efectuarea acestei operaţiuni ,încasarea la scadenţa iniţială,respectiv la termenul pe care a fost emisă cambia,sumei de 5.000 u.m.prin achitarea contravalorii cambiei de către “B” respectiv cumpărător în operaţiunea de vânzare cumpărare, debitor în raportul de credit şI tras în raportul cambial.Achitarea contravalorii efectului de comerţ se face deci ultimului deţinător al cambiei,întrucât odată cu cedarea acesteia a fost cesionat şi dreptul de creanţă pe care îl încorporează.
Astfel la rambursare,banca de emisiune va primi de la debitor 50 de bancnote a 100 de florini.În acest mod bancnotele care fuseseră emise pe baza emiterii şi circulaţiei cambiei,sunt înapoiate băncii de emisiune încetându-şi funcţiile îndeplinite până în acest moment,în legătură cu raportul de credit respectiv. Din cele prezentate mai sus se poate desprinde ca şi concluzie semnificativă şi esenţială pentru funcţiile bancnotelor şi pentru circulaţia monetară în economie faptul că “atâta timp cât procesele de creditare se defăşoară normal şi se asigură rambursarea la scadenţă a creditelor,funcţionează temeiul circulaţiei temporare a bancnotelor ,în raport de relaţia de credit de care este legată emisiunea lor .Dacă acordarea creditului de către banca de emisiune ,prin rescontare,înseamnă emisiunea de bancnote,restituirea creditului de către debitor permite băncii de emisiune retragerea unor bancnote de egală valoare.” 11
Implicit
numărul de astfel de semne băneşti puse în circulaţie
urmează să
corespundă,cel puţin teoretic,cu nevoile de credite din economie. Astfel emisiunea de bancnote ce decurge din raportul de credit şi care serveşte la distribuirea şi redistribuirea creditului în cadrul economiei,are o durată strâns legată de ciclul proceselor de creditare din economie ,fiind strict determinată şi legată de desfăşurarea lor.12 Într-o reprezentare schematică circulaţia cambiilor şi cea a bancnotelor ar fi următoarea: Banca de emisiune rescontare scontare
Banca i lă mărfuri
Furnizor - creditor
Cupărător - Debitor cambii
Circulaţia cambiilor----------------Circulaţia bancnotelor............ V.4.Consecinţele înfiinţării Băncii Naţionale a Austriei asupra emisiunii şi circulaţiei banilor de hârtie;
11 12
Basno C.,Floricel C.,Dardac N.,”Monedå,credit,bånci”,Buc.1994,.p.235 idem.p.235
În 19 ianuarie 1818 a fost definitivată conducerea permanentă a băncii .Printre primii guvernatori şi directori ai Băncii Naţionale privilegiate austriece au fost personalităţi ale societăţii vieneze,cum ar fi bancherii Johann Heinrich von Geymuller şi Franz von Eskeles.13 În interiorul ţărilor reunite sub monarhia habsburgică ,în care majoritatea localităţilor erau rurale ,unele regiuni s-au transformat treptat în centre comerciale prospere,ceea ce făcea necesar punerea la punct a unui sistem viabil de schimburi comerciale. Tranzacţiile cu bani au jucat un rol vital în acest proces de constituire a pieţelor interne. În acest context Banca Naţională privilegiată a Austriei a fondat o reţea de filiale care să ofere şi să asigure oferta de numerar şi de credite.Pornind de la Viena ,această reţea a inclus zonele cu dezvoltare încă incipientă a industriei şi cele comerciale din Centrul şi Estul Europei ca şi cele din nordul mediteranean. În ce priveşte Transilvania ,primele sucursale ale Băncii Naţionale a Austriei au fost înfiinţate abia în anii absolutismului,şi anume în anul 1854 la Braşov şi în anul 1855 la
Timişoara,sucursale
care
au
dominat
şi
influenţat
piaţa
creditului
din
Transilvania,contribuind în mod evident la dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste,cu toate că beneficiare ale creditelor oferite de către acestea au fost preponderent întreprinderile care prin produsele lor nu făceau concurenţă mărfurilor austriece pe pieţele din Principatele Române şi din Peninsula Balcanică. 14 În acelaş an,1818 ,banca avea un capital de 11,5 milioane florini,iar datoria publică se ridica la 2,2 milioane florini.15 Deşi conducerea băncii a făcut un efort susţinut nu a reuşit să împiedice creşterea vânzărilor de titluri de stat,mai mult aceasta a fost obligată de către guvern să le achiziţioneze,chiar în acele vremuri de criză, în contul datoriei publice,fiind catalogată ca “responsabilitate patriotică”16
13
http//www.bankhistorisches-archiv.at. Kiri¡escu C.,op.cit.,p.129 15 http//www.mccrow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75 16 idem. 14
Rezultatul a însumat majorări repetate ale tezaurului, astfel în anul 1820 - 20 milioane florini,în anul 1821 - 30 milioane florini ,iar în anul 1831 - 12 milioane florini.17 Efectul patentelor din 1 Iunie 1816 şi
1817 , a fost o devalorizare a
bancnotelor,într-o primă fază la 40%,ceea ce a însemnat că în schimbul unei bancnote cu valoarea nominală de 250 de florini(Einlosungsschein şi echivalentul din timpul războaielor napoleoniene-Anticapationsschein),se schimba pe o bancotă cu valoarea nominală de 100 de florini monedă convenţionalăiar ulterior proporţia devalorizării a fost şi mai mare,respectiv scăzând cu 92% ,adică o bancnotă cu valoarea nominală de 100 de florini era schimbată pe o bancnotă cu valoarea nominală de 8 florini.18 Bancnotele în circulaţie erau acoperite cu rezervele de argint şi stocul de monede ale băncii,proporţia de acoperire scăzând însă de la 74,6% în anul 1818,la 10,3% în anul 183119 Creşterea numărului de bancnote în circulatie ,în contrast cu politica băncii au afectat grav fluxul tranzacţiilor monetare în perioada imediat următoare.
CAP.VI.Caracteristicile circulaţiei monetare în intervalul 1818 - 1848; VI.1.Patenta din 1 iulie 1841 - prelungirea privilegiului Băncii Naţionale a Austriei;
În ce priveşte activitatea băncii de emisiune,articolele din patenta de înfiinţare a acesteia ,nu puteau garanta menţinerea continuă a autonomiei sale faţă de guvern. Principala problemă în discuţie era cât de mare putea fi extinderea emisiunii de bancnote în contul datoriei publice. În final guvernul a decis diminuarea independenţei băncii centrale în ce priveşte emisiunea de bancnote ,declinând influenţa acţionarilor în conducerea acesteia
în
favoarea guvernului, prin reformularea dreptului de emisiune.
17
idem. Kislegi Nagy Denes “bevezeto a Kozgazdasagtanba(Introducere în economia politicå),Peczp.183-185 citat de Costin Kiri¡escu,op.cit., p.127 19 http//www.khm.at/homeE3.htm. 18
Astfel prin Patenta din 1 Iulie 1841 este prelungit privilegiul (2.Privilegium ), Băncii Naţionale privilegiate a Austriei.1 Avântul
industriei
a
propulsat
noi
forţe
politice
în
monarhia
habsburgică,care aprobau şi confirmau principiile liberale.cenzura şi dictatura autoritară caracteristice acestei perioade,nu erau răspunsul tocmai potrivit din partea statului. În timpul revoluţiei din 1848 vechea ordine a fost pusă faţă în faţă cu noua coaliţie a burgheziei liberale şi socialiste. Personalităţile conducătoare ale băncii de emisiune au sprijinit scopurile revoluţionarilor.Din anul 1847 banca centrală a îndeplinit intenţionatul său rol preferenţial şi anume să asigure şi să ofere economiei suficiente lichidităţi fără a permite emisiunea inflaţionistă a bancnotelor. În ce priveşte protecţia valorii banilor ,responsabilii de politica băncii centrale au fost interesaţi în observarea cu constanţă a evoluţiei agio-ului care trebuia plătit când se preschimbau bancnotele în monedă de argint. Orice creştere a acestuia,privită ca un precursor al creşterii presiunii inflaţioniste, era echivalentă cu o depreciere a bancotelor emise şi distribuite de Banca Naţională a Austriei. Privit în ansamblul perspectivei economice ,creşterea agio-ului era echivalentă cu declinul comerţului.În timp ce deteriorarea acestuia din urmă cauza o creştere a valorii exportului,profiturile din comerţul exterior creşteau cu un procent mai mic decât creşterea economică.
VI.2.Principalele bancnote şi monede metalice aflate în circulaţie în Transilvania în intervalul 1818 - 1848; În Transilvania primei jumătăţi a secolului al XIX-lea,se aflau în circulaţia bănească evident monedele metalice caracteristice sistemului monetar al valutei convenţionale al monarhiei habsburgice,adoptat odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a Austriei în anul 1818,atât cele principale din argint,cele comerciale din aur,cât şi monedele divizionare şi bancnote,unele dintre ele ,într-o cantitate mică aparţinând vechii valute de Viena,precum şi cele emise de banca de emisiune.
1
http//www.bankhistorisches-archiv.at.
Alături de acestea mai circulau monede de aur ,de argint şi aramă cu provenienţă diferită,în primul rând cele din principatele române,precum şi bancnote. Din categoria banilor de hârtie,continuau să se afle în circulaţie,deşi întro proporţie nesemnificativă,bancnotele emise în urma devalorizării hotărâte prin Patenta din 18 Februarie 1811 şi anume Einlosungsscheine în cupiuri de câte 1,2,5,10,20 sau 100 de florini. 2 În urma înfiinţării Băncii Naţionale privilegiate a Austriei ,bancnotele emise de către aceasta în virtutea privilegiului cu care a fost investită de către stat,circulau atât între autorităţi cât şi între particulari ,fiind echivalenţi în sistemul monetar al valutei convenţionale cu florinii convenţionali. Potrivit Statutelor şi Regulamentului de funcţionale al băncii de emisiune,adoptate prin Patenta din 15 Iulie 1817,aceste bancnote continuau să fie emise în cupiuri de 5,10,50,100 şI 1000 de florini.(vezi capitolul anterior din lucrare ). Dovezi ale circulaţiei bancnotelor în Transilvania sunt următoarele documente: ”La 1829,când lipsurile de trai ale preoţilor deveniră arzătoare nu numai pentru insuficienţa stolarului de la 1777,ci şi din pricina devalvării [devalorizării] valutare,episcopul Nestor Ioanovici cere (25 Apr.1829) Consiliului locotenţial încuviinţarea,ca în eparhia sa taxele stolare să poată fi încasate dela credincioşi ,pe măsura admisă de stolarul dela 1777,dar în monetă convenţională,sau după cursul de 250 fl.în bilete de bancă sau în valută vieneză..........În şedinţa sa dela 3 Decemvrie 1831,Consistorul ia act de încuviinţarea regală,pe care o face cunoscută Clerului eparhial ,în sensul, că “deacum înainte stolele pentru slujbele preoţeşti ,fieştecare preot să fie volnic a le cere şi a primi în bani de argint ,sau după cursul de 250 fl. în bancă,însă nu peste tabela tăxătoare dela anul 1777” - în vigoare,însă,numai din anul 1832” 3 ”A.Eu orânduiesc că din venitul care vor da aceste două mai sus pomenite moşii (Sîmbăta de sus şi Poiana Mârului),în tot anul jumătate să aibă să se dea prin coratorii bisericei şi ai şcoalei pentru liturghia şi pomenirea sufletelor şi să se dea de pomană.Care liturghii de pomenire cu împărţirea de făclii şi cu pompa cea obişnuită şi la preoţi să se dea în tot anul câte un sărindariu ,şi la arhimandritul bisericei 100 fl.v.v.(valută vieneză),bani în hârtie,şi la cei din ªchei 100 fl.v.v.bani în hârtie,precum şi la biserica cea mică din ªchei şi biserica neunţilor din Braşovu vechi 50 fl.v.v.bani în
2 3
Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.128 Arh.jud.Arad,No.168-1832 ,p.49
hârtie,ca să se pomenească la rugăciunile lor în toată sâmbăta anului numele răposaţilor acestora şi să se roage pentru muntuirea sufletelor noastre” 4; 1832,iulie 3.Testamentul prinţului Grigore Brîncoveanu în favoarea şcolilor româneşti şi greceşti din Braşov]. “În privinţa dăjdiilor preoţeşti cătră protopopi încă avem o informaţiune.După “Rescriptul declaratoriu”din veacul XVIII,fiecare preot era dator să deie protopopului său 100 oca de grâu curat,sau 2 florini.Episcopul de Vârşeţ intervine,ca această contribuţie să se plătească ,după dorinţa preotului ,ori în natură,ori în 2 fl.monetă convenţională(argint) sau în valută vieneză după cursul de 250 fl. în hârtie.Cancelaria ungară de Curte(25 Iulie 1833),în acord cu Consiliul locotenţial propune,ca această cerere să se încuviinţeze şi ca resoluţia să se întindă şi la celelalte eparhii “neunite”.Regele încuviinţează ,prin al său “placet” din 10 Ianuarie 1834” 5 ”De aceea ,din şedinţa sa dela 13-25 April 1834,când în eparhie începuseră deja tulburările unioniste ,dă un ordin circular ,ca stolele- cele protopopeşti pentru “şedulele” de cununie şi cele preoţeşti pentru funcţiuni,- să nu mai fie luate dela popor în argint,ci în valută,adecă în ban de hârtie”6 “Cam în aceleşi zile ,când episcopul lua conducerea eparhiei(3 Februarie 1835),....Satul acesta ,mic sub raport numeric ,destăinuia ,cum a fost amăgit să treacă la unaţie în schimbul favorurilor puse în vedere,că,după ce se va uni,vor slugi numai câte 12 zile de urbariu la domnul de pământ; că din sămănătura de toamnă vor avea să deie numai a zecea parte ,iar din sămănătura de primăvară nimic ;dela miei,capre şi albine iarăşi a zecea parte;hotarul sau terenul îngăduit iobagilor de către actualul domn de pământ ,care i mai îngustase,se va încuviinţa ca pe vremea când erau iobagii erariului;că,sub titlu de dijmă după viţei,nu vor mai plăti ,ca până aci câte 15 fl.,ci numai 3 fl;pentru fierberea de rachiu,o taxă anuală numai de 2 fl.valută de hârtie”7 “Aşa ,în luna Iunie 1834,episcopul ortodox era în plăcuta situaţie de a raporta stăpânirii despre oferta comunei Răşinari în slujba culturii.Ei îmbiau 2000 fl. M.C.(monedă convenţională),pentru susţinerea şcoalelor lor şi pentru o şi mai bună îndrumare educativă a tineretului lor;iar episcopul cerea ,ca acest capital să se constituie în o fundaţiune,administrată public..
4 5 6 7
“Acte ,documente ¿i scrisori din ªcheii Bra¿ovului”,Buc.1980,p.79 Arh.j.Arad:No.1310-1833,p.50
în volumul “Actele unirii”(arhiva eparhialå,Arad,la anul 1835,p.51 Arhiva Ep.Arad:Actele unirei,p.189
Tot această fruntaşe şi înţelegătoare comună românească oferia,din “Cassa alodială” a sa ,anual,suma de 100 fl.valută vieneză(în hârtie),pentru dotarea asesorilor Consistorului ortodox dela Sibiu.”8 Cel mai des utilizate dintre monedele de aur,au fost “souverain d’or”,echivalentul a 13 florini şI 20 de creiţari,aflându-se totodată în circulaţie şi piese de jumătate de souverain echivalent cu 6 florini şi 40 de creiţari.9 De asemenea,tot în categoria monedelor de aur se aflau în circulaţie “galbenul imperial” numit şi “galbenul de Kremnitz”(după monetăria în care au fost bătuţi:Kormoczbanya în maghiară ,reprezintă unica monetărie a statului ungar,în care se băteau anual monede din aur şi argint în valoare de 4 - 5 milioane ) florini şI 30 de creiţari,sau cu 4 florini renani şi 30 - 40 de creiţari.
10
,echivalent cu 4
11
În prima jumătate a secolului al XVIII-lea traficul comercial dintre Transilvania şi ºările române ,comaparativ cu acela al provinciei cu Ungaria şi ţările austriece,capătă o importanţă şi o amploare deosebită,decurgând din aceasta întreaga orientare economică a Transilvaniei net în favoarea Munteniei şi Moldovei,cu toată concurenţa acerbă pe pieţele Principatelor dunărene, a mărfurilor apusene mai ieftine şi de calitate superioară celor din Transilvania.12 Astfel
cu
toată
relativitatea
datelor
statistice,datorată
rarităţii
acestora,comparaţia următoarelor cifre care reprezintă comerţul total al Transilvaniei cu ºările române şi provinciile turceşti în anii 1837 şi 1838,şi comerţul total al Transilvaniei cu Ungaria şi provinciile austriece în aceeaşi perioadă, susţin afirmaţia anterioară: Comerţul total al Transilvaniei cu ºările române şi provinciile turceşti:13 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Export
Import
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1837 8
2.947.169 fl.
3.186.835 fl.
Episcopii Samuil Vulcan ¿i Gherasim Ra¡,”Pagini mai ales din Istoria Românilor Cri¿eni- 183940”,Arad 1935,p.16 9 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.125 10 Dr. Diaconovici C.,op.cit., vol.III p.25 11 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.128 12 acad.Consatntinescu-Ia¿i P.,Maciu V.,Chereste¿iu V.,Berindei D.,Constantinescu N.N.,”Istoria României”,Buc.1964, vol.III.p.586 13 Dr. Jickli O.F.,”Der Handel der Siebenburger Sachsen”,Sibiu 1913,p.93-94
1838
2.995.091 fl.
4.157.095 fl.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Comerţul total al Transilvaniei cu Ungaria şi provinciile austriece:14 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Export
Import
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1837
64.569 fl.
285.199 fl.
1838
89.144 fl.
174.408 fl.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Astfel exportul spre apus al Transilvaniei a reprezentat în anul 1837 doar 2,19% din valoarea exportului spre răsărit,iar în anul 1838 ,2,98% ,în timp ce importul din Ungaria şi provinciile austriece a reprezentat în anul 1837 ,8,95% din valoarea importul Transilvaniei din ºările române,iar în anul 1838 doar 4,15%. Astfel în urma legăturilor economice permanente dintre Transilvania şi ºările române,banii care circulau în cele două principate sunt introduşi în canalele circulaţiei băneşti din Transilvania. În perioada anterioară revoluţiei din 1848,principalele echivalentul lor în sistemul monetar austriac, au fost
astfel de monede şi
15
“piastrul” egal cu 41 6/7 creiţari şi ulterior cu 15 creiţari.Monedele de aur “funducul”= 11 piaştri = 165 creiţari:(“mai mic decât napoleonul şi ludovicul era însă vechea monedă a sultanului Ahmed al III- lea,contemporanul lui Dimitrie Cantemir,fonducul,funducul sau funducliul “greu”,preţuit la 1822,14 lei”)
16
; o altă
monedă de aur “stambolul” = 8 piaştri = 120 creiţari = 2 florini (“Galbenul turcesc, zis stamboli ,de Stambul ,sau turaliu,fiindcă purta turaua,iscălitura,cifra sultanului,era cotat cu mult mai puţin decât cel din Apus,abia 9 lei” 14
idem.p.95-97 Kiri¡escu C.,op.cit.,p128 16 Iorga N.,op.cit. ,p.133 17 idemp.133 15
17
; urmează “misârul” = 7 piaştri
= 105 creiţari, cu precizarea că toate aceste monede de aur circulau şi în jumătăţi sau sferturi 18 Din categotria monedelor de argint, cele mai frecvente în tranzacţiile comerciale erau: “beşlicul” = 5 piaştri = 75 creiţari:(“Din argint erau ....şi monede turceşti.Astfel pendariul de cinci lei,zis turceşte beşlic:la 1822 se dădeau pe dânsul 6 lei de ţără.”19 ; o altă monedă de argint tot de provenienţă turcească era “iuzlucul” = 2 1/2 piaştri = 37 1/2 creiţari:(“ Iuzlucul de o sută de parale mergea atunci 4 lei 3/4.”) 20 ; “ichilicul” = 2 piaştri = 60 creiţari.;”leul = 1 piastru = 15 creiţari:(“Despre partea turcilor, avem în 1822 leul nou preţuit 1 3/4 din cei vechi şi paraua ,aceasta efectivă,pe când leul era o” monedă de socoteală” “Dar din ce în ce mai mult se lucra în negoţ cu leul turcesc,o unitate de monedă fictivă ,cu paralele ,din care 40 făcea un leu,precum 40 de aspri de odinioară - de la cari pleacă paraua”) 21; “zlotul” = 30 de parale:(“Zlotul se doesebea de leu ,fiind egal(cel vechi,ceva mai mare decât cel nou) cu 0,91 1/2 din florinul ardelean,pe când leul făcea 1,40.”)
22
;“leitze” = 20 de parale23; tot în această
categorie,a monedelor de argint era şi “ortul” = 10 parale:(“Cam de aceeaşi mărime(cu “potronicul”,monedă de argint de obârşie leşească ), era şi ortul “.....el era a patra parte din leu şi se deosebea după cum leul era turcesc sau nemţesc”).24 “Florinul renan”,numit şi “florin german”,echivalent cu 60 de creiţari,servea ca monedă orientativă alături de aşa-numitul “vonas forint” egal cu 51 de creiţari ,de “florinul unguresc” egal cu 100 de dinari sau 50 de creiţari,de aşa-numitul“kopacz forint” echivalent cu 48 de creiţari,”şustacul” şi “poltura” egali cu 6 creiţari şi respectiv 1 1/2 creiţari.25 În intervalul 1818 - 1848,interval delimitat de adoptarea în întreaga monarhie a sistemului monetar al valutei convenţionale,odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale Austriece şi de începutul revoluţiei burghezo-democratice,în monetăriile din Transilvania s-au bătut următoarele monede:
18
Kiri¡escu C.,op.cit.,p.128 Iorga N.,op.cit.,p.133 20 idem.p.133 21 idem.p. 134-132 22 idem.p.132 23 Kovari I.,op.cit.,.p.238 24 Iorga N.,op.cit.,p.131 25 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.128 19
- în timpul domniei lui Francisc II (1792-1835 )(Francisc II ,ca împărat romanogerman şi Francisc I,împărat al Austriei),emisiunile monetare au fost următoarele:26 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Moneda
Metalul
Diametrul
Greutatea
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1818 1819
1820
1821
1822
1823
1824
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
Taler
Argint
40 mm.
28,07 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
Taler
Argint
40 mm.
28,07 g.
1/2 Taler
Argint
34 mm.
14,03 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
Taler
Argint
40 mm.
28,07 g.
1/2 Taler
Argint
34 mm.
14,03 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
5 Creiţari
Argint
21 mm.
2,23 g.
Ducat
Aur
21mm.
3,49 g.
Taler
Argint
40 mm.
28,07 g.
1/2 Taler
Argint
34 mm.
14,03 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
Taler
Argint
40 mm.
28,07 g.
1 /2 Taler
Argint
34 mm.
14,03 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm
6,68 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
Taler
Argint
40 mm.
28,07 g.
Argint
27 mm.
6,68 g.
20 Creiţari
26
tabelele au fost întocmite pe baza datelor din :Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.243-245 ¿i din Chester L.,Mishler C.,Bruce C.R.,op.cit.,p.139-151
1825
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
Argint
27 mm.
6,68 g.
Aur
21 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
3 Creiţari
Argint
19 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
3 Creiţari
Argint
19 mm
1,70 g.
Ducat
Aur
21 mm
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
24 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
19 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
24 mm
3,9 g.
3 Creiţari
Argint
19 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
Taler
Argint
40 mm.
28,07 g.
20 Creiţari
Argint
27 mm.
6,68 g.
3 Creiţari
Argint
19 mm.
1,70 g.
1831
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
1832
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
1833
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
Taler
Argint
40 mm.
28,07 g.
1/2 Taler
Argint
34 mm.
14,03 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm
6,68 g.
Ducat
Aur
21 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
20 Creiţari 1826
1827
1828
1829
1830
1834 1835
Ducat
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sub Ferdinand I (1835 - 1848)(ca rege al Ungariei şi Boemiei:Ferdinand V),emisiunile monetăriilor din Transilvania au fost următoarele:27 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Moneda
Metalul
Diametrul
Greutatea
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1835
1836
1837
1838
1839
1840
1841
27
idem.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
1842
1843
1844
1845
1846
1847
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
Ducat
Aur
20 mm.
3,49 g.
20 Creiţari
Argint
25 mm.
6,68 g.
10 Creiţari
Argint
22 mm.
3,90 g.
3 Creiţari
Argint
17 mm.
1,70 g.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------VI.3 Diminuarea cantitativă a bancnotelor în circulaţia monetară ca urmare a repetatelor deprecieri;
Ca urmare a numeroaselor deprecieri ale banilor de hârtie,
se constată o
diminuare bancnotelor folosite în circulaţie în favoarea monedelor metalice.Câteva exemple privind situaţia emisiunilor de monedă metalică sunt edificatoare în acest sens: -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------moneda metalică
metal
perioada
total
emiterii
număr
1816 -1848
de piese
valoare în creiţari
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1/4 creiţari (kreuzer)
cupru
1848
6652000
1663000
1/2 creiţari(kreuzer)
cupru
1848
6652000
3326000
1 creiţar(kreuzer)
cupru
1848
54516000
5451600
2 creiţari(kreuzer)
cupru
1848
7755000
15510000
3 creiţari (kreuzer)
argint
1848
17214000
51642000
5 creiţari(kreuzer)
argint
6 creiţari(kreuzer)
argint
1848
206684000
1240104000
10 creiţari(kreuzer)
argint
1848
18771000
187710000
20 creiţari(kreuzer)
argint
1848
95256000
1905120000
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Total
creitari:
6.434.730.000 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1/2 taleri
argint
1848
83842000
1 taler
argint
1848
3890000
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Situaţia a fost întocmită pe baza datelor preluate din “Standard Catalog of World Coinscomplete coverage 1801-1991”,Wisconsin ,1991,p.130-139. Potrivit aceleiaşi surse,în anul 1848 1 florin = 60 de creiţari,iar 2 florini = 1 taler monedă convenţională, ceea ce înseamnă că suma totală în taleri-monedă convenţională,în piese metalice, introdusă în circulaţie în intervalul 1816-1848, era de: 6.434.730.000 creiţari / 60 = 107.245.500 florini 107.245.500 florini = 53.622.750 taleri-monedă convenţională la această sumă adăugându-se: 53.622.750 + 83.842.000 / 2 + 389.000 = 58.203.850
taleri-monedă
convenţională. ªtiind că în anul 1848 suma totală a banilor aflaţi în circulaţie în întreaga monarhie a fost de 360 mil.taleri28 ,scăzând din aceasta valoarea în monedă convenţională a pieselor metalice emise în intervalul 1816-1848,obţinem valoarea în taleri -monedă convenţională a bancnotelor aflate în circulaţie la acea dată . Dacă din aceasta scădem valoarea totală a bancnotelor care reprezenta în anul 1816: 528.000.000florini / 2 = 264.000.000 taleri monedă convenţională, ceea ce rămâne reprezintă valoarea în taleri- monedă convenţională a bancnotelor emise şi puse în circulaţie în intervalul 1816-1848: 360.000.000 - 58.203.850 = 301.796.150; valoarea bancnotelor aflate în circulaţie exprimată în taleri-monedă convenţiomală; 301.796.150 - 264.000.000 = 37.796.150 ;valoarea bancnotelor emise şi puse în circulaţie în intervalul 1816-1848,exprimată în taleri-monedă convenţională; Dacă ţinem cont de faptul că din totalul de 360.000.000 de taleri ,10.000.000 de taleri ,reprezintă suma totală a banilor care au circulat la acea dată în Transilvania29,adică 2,8%,rezultă că valoarea bancnotelor care circulau în acel moment în Transilvania a fost de : 301.796.150 x 2,8% = 8.450.292 taleri-monedă convenţională;
28 29
Kiri¡escu C.,op.cit.,p.127 Kovacs l.”Erdelyorszag statistikaja(Statistica Transilvaniei),Cluj,1847,p.237
VI.4.”Bancnotele lui Kossuth”- bancnotele emise de primul guvern independent al Ungariei 1848 - 1849; “La 3 Septembrie (1848),se dăduse foc la recolta protopopului George Crişan din comuna Sacalu[Bărboşi],,de pe Cîmpie,unde i se făcu o daună foarte greu simţită în preţ de 4 000 (patru mii) florini v[alută] a[ustriacă]”30 În anul 1848,anul revoluţiei,în mod special după evenimentele din martie,Banca Naţională a Austriei a ajuns într-o situaţie grea şi posesorii bancnotelor au retras,prin convertirea acestora ,mari cantităţi de monede metalice din stocul de acoperire. Astfel începând cu anul 1848,la solicitarea statului Banca Naţională privilegiată a Austriei,emite aşa numitele “bonuri de salină”(Salinenscheine). Se numesc aşa,întrucât garantarea biletelor ipotecare emise ,s-a făcut cu veniturile unor saline de stat din Austria. Termenul de rambursare al acestora era de 12 luni,dobânda variind între 5% şi 6%.(însăşi denumirea de “bon” preluată din limba franceză,înseamnă “bilet care autorizează a primi ceva” 31 Fiind primite la plată de către toate caseriile publice ,îndeplineau astfel funcţia de mijloc de plată. 32 În conjunctura revoluţiei ,Lajos Kossuth(1802 - 1894),conducătorul revoluţiei maghiare, adresându-se Dietei de la Pozsony din 3 martie 1848,a formulat ca principale revendicări33 : 1.desfiinţarea cenzurii;2.libertatea presei;3.formarea unui minister maghiar;4.Dietă anuală aleasă prin sufragiu universal;5.egalitate în faţa legii;6.anularea scutirii de taxe a nobilimii şi a clerului;7.anularea privilegiilor feudale;8.tribunal ales pentru judecarea delictelor penale;9.înfiinţarea unei bănci naţionale;10.constituirea unei armate naţionale;11;eliberarea prizonierilor politici;12.alipirea Transilvaniei la Ungaria; Pe 11 Aprilie 1848 au fost aprobate de către Dietă(ulterior sesiunea acesteia a fost închisă chiar de către împărat), cele 31 de legi,rămase în istorie sub denumirea de “Legile din Aprilie”,care reflectau pe larg revendicările revoluţionare din 3 Martie.Aceste legi reprezentau în esenţă o nouă constituţie.34
30
“Istoria Clujului”,idem.p.236 Dr.Diaconovici C.,op.cit., vol I,p.529 32 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.138 33 http//www.hungary.ciw.edu/1848-49/ 34 Carpentier J.,Lebrun F.,op.cit.,p.285 31
Primul guvern independent maghiar a fost instaurat la 12 Aprilie 1848,numit “Cabinetul Batthyany”35,după numele primului ministru.În cadrul acestuia Lajos Kossuth în calitate de ministru de finanţe,a jucat un rol esenţial în încercarea de a dobândi independenţă în organizarea şi conducerea finanţelor statului,având în vedere că a preluat o trezorerie aproape goală.36 Astfel ,într-o primă fază s-a urmărit stabilizarea poziţiei financiare a Ungariei prin emisiunea propriilor bancnote şi a bonurilor de tezaur. La vremea aceea pe întreg teritoriul Imperiului habsburgic(evident şi în Transilvania),circulau numai bancnotele emise începând cu anul 1816, de către Banca Naţională Privilegiată a Austriei. 37 În acest scop pornind de la revendicarea formulată la punctul 9,în cadrul Dietei din 3 Martie 1848,de a se înfiinţa o bancă naţională, încheie o convenţie la 17 iunie 1848 cu Banca Comercială din Pesta,investită astfel de către statul maghiar cu statutul de Bancă centrală.38 În conformitate cu acestă convenţie statul se angaja să pună la dispoziţia băncii o cantitate de aur şi argint în valoare de 5 milioane de florini,iar banca urma să emită pe această bază bancnote în valoare de 12,5 milioane de florini.39 În ciuda opoziţiei băncii naţionale austriece,la 24 mai 1848 guvernul imperial a autorizat emisiunea primelor bancnote ungureşti(“Bankok”),care au circulat sub faimoasa denumire de “bancnotele lui Kossuth”(“Kossuth-banko”)40 Valoarea totală a bancnotelor puse în circulaţie a fost de 3.772.000 de florini,urmând ca în luna august să fie autorizată o nouă emisiune în valoare de 61 de milioane de florini în cupiuri de 5,10,100 şi 1000 de florini.41 Astfel primele bancnote au fost emise de către Banca Comercială din Pesta,investită cu funcţia de bancă de emisiune,la 5 august 1848.42 exp: Urmează apoi emisiunile din 1 septembrie 1848,reprezentate de bancnote în cupiuri de 1, 5 , 10 ,şi 100 de forinţi.43
35
Barber J.R.,”IstoriaEuropei moderne”,Buc.1993,p.207 Taylor A.J.P.,op.cit.,p.98 37 Hewitt V.,”The Banker’s Art.Studies in Paper Money”,Londra 1995,p.38 38 http/www.english.mnb.hu 39 Kiri¡escu C.,op.cit.p.128 40 http//www.mccrow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75 41 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.128 42 http//www.mccrow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75 43 idem. 36
exp. Dovada convertibilităţii acestor bancnote este tocmai textul tipărit sub valoarea lor nominală care precizează în mod expres echivalenţa şi posibilitatea preschimbării lor cu monedă metalică de argint.De exemplu pe bancnota de 1 Forint textul precizează că: “ Această bancnotă va fi acceptată în toate statele aparţinând Ungariei şi de către toate oficiile publice de plată ca 1 Florin în argint,trei zwanziggeri fiind un florin : şi întreaga valoare nominală este garantată de către stat” Emisiunile continuă şi în anul 1849; astfel la 1 martie sunt emise şi puse în circulaţie bancnotele de 1 , 2 şi 10 forinţi,alături de bancnote de 1 Gulden.44 exp. Datorită insuficienţei de monede divizionare în circulaţia monetară,s-au emis începând cu 1 august 1849 şi bani de hârtie de 10,15 şi 30 creiţari(“10 pengo krajczarra; 15 pengo krajczarra; 30 pengo krajjczarra”).45 exp. Atât noile monede care s-au bătut cât şi pe bancnote,aşa cum se observă,a fost înlocuit textul din limba latină sau germană cu limba maghiară. Aceste bancote încep să circule şi pe teritoriul Transilvaniei( precizarea din textul tipărit sub valoarea nominală referitoare la obligativitatea acceptării acestora în toate teritoriile aparţinând Ungariei; valorile nominale ale bancnotelor fiind înscrise şi cu litere chirilice special pentru Transilvania),cele mai des folosite în schimburile comerciale fiind cele de 1,2,5, 10 şi 100 de forinţi.46 exp. Odată cu înfrângerea revolutiei de la 1848 - 49 este inaugurată o nouă etapă în istoria Imperiului habsburgic si anume cea neoabsolutistă.După o perioadă de intense frământări care au slăbit considerabil edificiul puterii imperiale,punând la un moment dat sub semnul întrebării însăşi existenţa multinaţionalului stat habsburgic,se tinde acum la o reântoarcere a liniştii şi stabilităţii ,la consolidarea bazelor unor structuri dovedite în multe cazuri destul de şubrede. În acest sens mijloacele preconizate se materializează în revenirea la o accentuată centralizare,devenită excesivă în condiţiile în care se făcea abstracţie 44
idem. http/www.english.mnb.hu 46 http//hungary.ciw.edul/1848-49/ 45
de particularităţile contextului local. Astfel se urmăreşte rezolvarea problemelor prin dispoziţii emanate de la Curte şi organele aferente ei ,dispoziţii puse în aplicare de un complicat aparat birocratic ,întărit de autoritatea puterii militare. Se profilează o epocă în care se proiectează şi se încearcă o vastă reorganizare ,îndeosebi pe plan administrativ şi judiciar,dar numeroasele decrete şi dispoziţii conduc la rezultate de o minimă durabilitate. În acelaşi mod
sunt vizate fundamentalele probleme economice,sociale
,culturale,patentele de desfiinţare a relaţiilor urbariale,dispoziţiile privind instituirea principiului liberei concurenţe ,reorganizarea învăţământului . Cenzura strictă,legile excepţionale şi organele judiciare menite a le aplica,teama de o reeditare a evenimentelor revoluţionare,conturează imaginea unui regim care în general este asociat principalului său promotor,Alexander von Bach.47 Ludwig Wohlgemuth este însărcinat cu punerea în aplicare a primelor măsuri ale noului regim în Transilvania,în calitatea sa de guvernator şi în acelaşi timp de comandant al trupelor imperiale din ţară,alături de Edmond Bach care activa în calitate de comisar pentru problemele civile.48 Comandantului militar alături de comisarul districtual pentru afacerile civile le revin atribuţiile care se concentrează în esenţă asupra restabilirii şi menţinerii ordinii politice,a asigurării securităţii proprietăţii şi a persoanei,asupra publicării legilor şi a aplicării lor. Alături de înfăptuirea dezarmării maselor ,confiscarea bunurilor care au aparţinut revoluţionarilor,organizarea represaliilor împotriva lor,lichidarea bancnotelor emise de revoluţia maghiară se înscria direcţiile de activitate ale acestor organe administrative locale în perioada de început a regimului neoabsolutist.49 După înfrângerea revoluţiei, retragerea “bancnotelor lui Kossuth”(“datorată anulării lor), a produs pierderi importante pentru populaţia din Transilvania: “......Răposatul neguţatoriu D.Sterie Arsenie din Preurbiu au testa pe seama şcoalei de la sf.biserică cea mare de la sf.Nicolae 2500 fl.w.w.(wiener Wahrung),adecă doo mii cinci sute fiorini valutaţi,care s-au încasat de către reprezentaţie la anul 1849,când erau ungurii stăpâni la Braşov.Banii aceşti i-au numărat Sf.biserici Nicolae 47
Taylor A.J.P.,op.cit.,p.218 Klima H.,”Guvernatorii Transilvaniei 1774 - 1867,în Anuarul Institutului de Istorie Na¡ionalå din Cluj,1943 - 44,p.316 49 Urmossy L.,”Tizenhet ev Erdely tortanetebol”vol.I.,Timi¿oara,1894,p.9 48
Dumitru zarafu în 10 bancnote ungureşti de câte 100 fl.c.m.,fiecare bancnotă,şi fiindcă bancnotele
acestea
erau
în
pericol,abia
s-au
putut
schimba
şepte
dărabe(bucăţi),dintrânsele cu paguba de 225 fl.v.v.(valută vieneză),iar celelalte trei,dimpreună cu alte bancnote mai mici ce au rămas în sumă de 1053 fl.15 x.v.v.v.” 50 Acţiunile contrarevoluţionare au solicitat din nou mari cheltuieli,banii austrieci intrând într-o nouă criză.Valoarea totală a noilor bancnote austriece puse în circulaţie la un curs forţat, până la sfârşitul anului 1849 a fost de 242,8 milioane de florini. Monedele de argint şi cele mărunte au dispărut din nou din circulaţie. Începând cu 1854 ,în toată monarhia au rămas în circulaţie numai bancnotele Băncii Naţionale a Austriei51 Kislegy p.189,Kir.p.129]
CAP.VII.Convenţia monetară dintre Austria şi ţările din uniunea vamală germană(Zollverein); VII.1.Condiţiile preliminare încheierii convenţiei monetare;
La baza încheierii convenţiilor monetare între state ,a fost ideea de înţelegere dintre acestea privind circulaţia internaţională a monedei în scopul facilitării comerţului şi a plăţilor. Principalul obstacol în calea unificării monetare ,a fost diversitatea sistemelor monetare,atât ca structură,cât şi în ce priveşte concepţia asupra etalonului monetar şi totodată diferenţele în sistemul de măsurare a greutăţii. Pentru a fi viabilă o astfel de convenţie monetară şi pentru a da părţilor contractante o satisfacţie deplină,principalele sale prevederi valabile în contextul istoric,politic,economic şi monetar al perioadei respective vizau următoarele aspecte: - identitatea metalului etalon; - identitatea unităţii monetare,de socoteală sau de cont; - intercirculaţia monetară; - în ce priveşte instrumentul monetar,în statele aderente la o astfel de convenţie monetară,se
50 51
pot
bate
monede
naţionale
proprii,diferite
1854,aprilie 25.Protocol de însemnare a ultimilor danii destinate ¿colilor române¿ti bra¿ovene Kislegy H.,op.cit., p.189
ca
denumire,formă,reprezentări,dar ceea ce trebuie să fie unic este modul în care se raportează la etalonul monetar ,respectiv la conţinutul în metal fin care trebuie să fie identic pentru toate aceste piese metalice; - pentru a face posibilă această raportare este necesar ca statele participante să aibe acelaşi sistem de măsurare a greutăţii; - acestea se obligă să bată numai monedele stabilite în prevederile convenţiei; - reglementările referitoare la moneda bilon şi cea divizionară,precizează confecţionarea lor tot din metalul din care este bătută moneda etalon dar cu un titlu de puritatea inferior,precum şi din cupru,alamă,circulând numai în interiorul statelor emitente alături de monedele principale ale acestora,şi aflându-se într-un anumit raport de valoare faţă de acestea.; -crearea unui nou semn monetar comun cu putere circulatorie pe teritoriul naţional tuturor statelor contractante ; - baterea de monede de aur ca monede comerciale federale; - obligativitatea convertibilităţii bancnotelor şi a biletelor de bancă în moneda metalică principală (etalon)a fiecărui stat; - stabilirea termenului de valabilitatea a convenţiei; - stabilirea de sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor convenţiei; Prima convenţie monetară din Europa care respectă aceste particularităţi,este cea încheiată în 24 ianuarie 1857 între Austria şi Germania1 (Prusia şi alte state participante la uniunea vamală germană),pentru cea dintâi primând interesele economice în statele germane,iar pentru cea din urmă interesele de ordin politic. În ce priveşte Austria,unul dintre artizanii acestei convenţii din partea austriacă a fost baronul Karl Ludwig von Bruck,un comerciant german din Renania ,care pusese bazele prosperităţii oraşului Trieste ,ales ministru al comerţului în guvernul Schwarzenberg în anul 18482 ,şi care a creat conceptul de “Mitteleuropa”,în virtutea căruia preconiza o uniune economică a tuturor ţărilor din centrul Europei,sub conducere austriacă.Tot el a iniţiat ideea “Imperiului de şaptezeci de milioane”,adică unirea tuturor teritoriilor germane şi austriece sub conducere habsburgică,iar Schwarzenberg mergea şi mai departe în intenţia lui de a forţa întregul imperiu să intre într-o Confederaţie
1 2
http//www.khm.at/home/3. Taylor A.J.P.,op.cit.,p.314
germană ,mai mult într-o uniune înăuntrul aceloraşi graniţe3 : “Încercările anterioare ale Austriei de a intra în confederaţia germană cu toate statele sale....”4 În plus prin actul de constituire a Confederaţiei Germane în 1815(o aliaţă de 36 de state ,cu capitala la Frankfurt,confederaţie prezidată de Austria5 ), se prevedea că statele germane se vor consulta în problemele relative la comerţ şi la circulaţia mărfurilor în Germania, adevărata operă de unificare a regimului vamal începând în 1828,când marele ducat de Hessa-Darmstadt îşi unifică sistemul său vamal cu cel al Prusiei ,şi când Bavaria şi Wurttembergul încheie un tratat de asociere.La 22 martie 1833 ,Prusia Bavaria,Wurttembergul şi cele două Hesse ,la care se alătură Saxonia şi micile state din Thuringia pun bazele actului constitutiv al Uniunii vamale germane(Zollverein).6 Durata acestui tratat,care va fi pus în aplicare la 1 ianuarie 1834,se fixează provizoriu pănă la 1 ianuarie 1842”7.Din punct de vedere monetar,articolul 14 al convenţiei prevede:”Guvernele contractante convin a-şi uni eforturile pentru a introduce în statele lor un sistem uniform de monede,greutăţi şi măsuri”.8 Din acest moment ,monedele de aur şi argint din toate statele contractante ,cu excepţia monedelor mărunte ,vor fi primite în toate oficiile de percepţie din cuprinsul uniunii şi ca urmare se vor publica tabele de echivalenţă 9 Urmează convenţiile monetare din 1837 de la Munchen şi de la Dresda în 193910 ,avantajul acestora constând în faptul că prin ele s-a introdus o ordine în circulaţia monetară ,stabilindu-se relaţii de schimb între diferitele monede şi mai mult au dat naştere unui teritoriu monetar. Astfel Austria se confruntă cu un puternic bloc economic ,căutând să se apropie tot mai mult de acesta,încercând să recupereze ceea ce pierduse prin încercarea eşuată de a intra în uniunea vamală germană,prin încheierea unei convenţii monetare. Preţul pe care îl plăteşte este adoptarea unei unităti monetare ,florinul austriac,mai slab decât thalerul prusian ( 1 taler prusian = 1 1/2 florin austriac11 ),care devine monedă cu circulaţie legală pe întreg teritoriul monetar astfel creat,sub denumirea de taler de reuniune.12 3
idem.p.78 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p142 5 http//www.bankhistorisches-archiv.at. 6 idem. 7 Gothier L.- Troux A.,”Recueils de textes d’histoire”- Art.41,Paris-Liege,1959, ,vol.III,p.238-240 8 idem.p.238 9 idem,p.239 10 http//www.bankhistorisches-archiv.at 11 Chester L.,Mishler C.,Colin R.B.op.cit.p.239 12 http//www.khm.at/home/3. 4
Raţiunile de ordin politic ale Germaniei decurgeau din faptul că “poporul german nu încetase niciodată de a urmări marele scop al unităţii sale naţionale cum şi al integrităţii teritoriului locuit de poporul german:”...adică principiul naţionaliţăţii ,cultivat în Germania şi mai ales în Prusia de la 1813 cu cea mai mare grijă şi cu devotament,iară drept consecinţă trasă din acel principiu tendinţa către unitate naţională:”....până când nu se vor alătura şi provinciile germane austriece în corpul cel vast al imperiului lor”13 Încheierea respectivei convenţii monetare între cele două ţări,a reprezentat un moment deosebit de important în reorganizarea şi modernizarea sistemului monetar al monarhiei habsburgice şi implicit cu consecinţe importante asupra circulaţiei băneşti din Transilvania. VII.2.Prevederile convenţiei monetare austro-germane; 14 Convenţia prevedea: 1.generalizarea
sistemului
zecimal;2.menţinerea
monometalismului
argint;3.stabilirea parităţilor metalice pentru fiecare dintre ţări;4.emisiunea următoarelor categorii de monede:monede principale,naţionale şi unionale de argint;monede comerciale din aur şi argint;monede divizionare din argint şi aramă,cu obligativitatea menţionării pe ele al caracterului lor divizionar.15 Astfel unica unitate de greutate monetară acceptată era livra care cântărea 500 gr. Adoptarea etalonului argint s-a făcut după ce Austria(cu o producţie de aur în creştere), în încercarea de scoatere din circulaţie a talerului de argint german,prin introducerea etalonului aur care ar fi avut ca urmare adoptarea şi punerea în circulaţie a unei monede noi,a trebuit să cedeze datorită marii cantităţi de monede de argint care circulau la acea dată atât în statele germane din nord cât şi din sud(cantitate a cărei valoare era estimată la 400 milioane taleri).16 Faptul că în acel moment ,în ţările reunite pentru a negocia condiţiile acestei convenţii circulau monede diferite,reprezenta un element de dificultate în finalizarea acestor demersuri. Aceste monede erau: -monedele statelor germanice din nord grupate în jurul Prusiei care din punct de vedere monetar adoptaseră talerul ;în urma convenţiei de la Dresda din anul 1838,se 13
Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p.412 întregul subcapitol a fost realizat pe baza: Iansen A.,”Les conventions monetaires”,Paris,1972 15 Kiri¡escu C.,”Moneda -micå enciclopedie”,Buc.,p.310 16 http//www.khm.at/home/3. 14
băteau 14 taleri dintr-o marcă etalon de 233 gr.argint fin cu titlul de 0,855 ,ceea ce însemna că 1 taler = 16,6439 gr.argint; -florinul austriac de argint numit şi “convenţional”, în Austria ,introdus în urma convenţiei monetare încheiată cu Bavaria în 1759,potrivit căreia dintr-o marcă de argint de 233 gr.se bătea monede în valoare de 20 de florini.17 - Bavaria şi statele germanice din sud cu un sistem monetar comun bazat tot pe etalonul argint,având ca unitate monetară florinul bavarez şi care în urma convenţiei din 1838,trebuiau să se bată 24 1/2 florini dintr-o marcă etalon,respectiv din 233 gr.argint cu titlul de 0,855. 1 florin = 9,57 gr.argint Determinarea unui raport de schimb între aceste monede fiind greu de realizat,se compară între ele prin conversia lor la francul francez.Astfel: 1 taler prusian = 3,72 franci francezi; 1 florin convenţional = 2,61 franci francezi; 1 florin bavarez = 2,1428 franci francezi; Prin urmare,plecând de la unica unitate de greutate monetară adoptată,livra ,s-a decis să se bată din: 1.
500 gr argint fin( cât cântărea o livră) ,30 de taleri În statele germane din nord grupate în jurul Prusiei,acestea având astfel un
sistem monetar bazat pe taler,în care 1 taler = 500 gr./30 = 16,66 gr.argint fin; 2.
500 gr.argint fin - 45 de florini în Austria ,sistemul monetar fiind bazat deci
,pe florinul austriac,potrivit căruia: 1 florin = 500 gr./45 = 11,11 gr.argint; 3.
500 gr.argint fin - 52 1/2 florini în Bavaria şi statele germane din sud cu un
sistem monetar bazat pe florinul bavarez: 1 florin = 500 gr / 52,5 = 9,524 gr. argint; Astfel,potrivit convenţiei ,statele negociatoare îşi păstrează propriile unităţi monetare(talerul;florinul austriac;florinul bevarez),stabilindu-se între acestea un raport de schimb fix şi anume: a) 1 taler prusian = 1 1/2 florini austrieci = 1 3/4 florini bavarezi; 17
Kiri¡escu C., op.cit.,p.125
ceea ce raportat la unitatea etalon de grutate monetară înseamnă: 1 taler x 16,6 gr. = 1,5 fl.a. x 11,11gr. = 1,75 fl.b. x 9,524 gr. 16,66 gr.argint = 16,6 gr.argint = 16,6 gr.argint; b). taler prusian = 1/4 florin austriac; ceea ce raportat la livra etalon înseamnă: 1/6 taler x 16,6 gr. = 1/4 fl.a x 11,11gr. 2,777gr.argint = 2,777gr.argint În ce priveşte obligativitatea baterii numai a acestor semne monetare( articolul 5),Austria îşi impune dreptul de a bate şi talerul de argint al împărătesei
Maria
Tereza,numit taler Levantin ,cu aceeaşi greutate , acelaşi titlul de puritate şi păstrând anul primei emisiuni 1807. Monedele de bilon şi cele divizionare (phenigi,creiţari,centime),urmau să se bată obligatoriu numai în raport strict cu nevoile circulaţiei. Astfel articolul 14 al convenţiei prevedea:”.......ca statele contractante să nu pună în circulaţie moneta de bilon de argint,sau de aramă,într-o cantitate mai mare decât este necesară micului comerţ,sau plăţilor mărunte ,fixate printr-o convenţiune anexă,la următoarele limite: 5/6 din taler sau 1/4 florin pe cap de locuitor.Aceste limite puteau fi depăşite anual cu cel mult 1/100,obligându-se fiecare din state,ca atunci când ar fi cazul,să retragă din circulaţie plusul de asemenea monedă”18 Aceste monede de bilon erau folosite pentru intermedierea comerţului mic,aveau caracterul unor monede naţionale fiind bătute tot din argint ca şi monedele principale (etalon),dar cu un titlu de puritate inferior (conţin sub 2/3 din metalul preţios),purtând în mod obligatoriu denumirea de monedă bilon. Ca valoare nominală aceasta va fi cel mult jumătate din valoarea nominală a celei mai mici monede etalon,iar cele bătute din cupru nu vor fi mai mari de 6 ;5 phenigi,4 centime sau 2 creiţari(kreuzer). Ele au putere circulatorie numai în interiorul graniţelor statului care a emis-o în aceleaşi condiţii ca şi moneda etalon. Pe lână stabilirea raportului de schimb între monedele principale ale statelor aderente la această convenţie monetară,articolul 8 al acesteia prevede emiterea unui nou semn monetar comun,ca monedă internaţionala,confecţionată din argint numită monedă federală(Vereinsthaler - “taleri unionali”),monedă de reuniune sau monedă principală cu 18
Iansen A.,op.cit.,p.40
caracter unional,emisă în scopul facilitării şi dezvoltării relaţiilor economice dintre statele contractante,având acelasi conţinut metalic şi circulând în toate ţările semnatare ale respectivei convenţii monetare.Aceste monede îndeplineau funcţia de mijloc de plată ,atât în circulaţia publică cât şi în cea particulară,pe întreg cuprinsul uniunii monetare. Din livra de argint urmau să se bată fie 30 de piese taleri de reuniune,fie 15 piese - dubli taleri de reuniune.Această monedă avea un curs legal valabil pe teritoriul statelor semnatare ale convenţiei,stipulându-se şi obligativitatea primirii la plată a acestor monede.Aliajul metalului din care urmau să se bată era compus din 900%o argint fin şi 100%o aramă. Pentru talerul simplu toleranţa admisă era de 3%o şi de 4%o la greutate,iar pentru cel dublu de 3%o la titlu şi tot de 3%o la greutate. Aversul acestor monede reprezenta portretul suveranului ,iar pe revers armele ţării ,greutatea,denumirea de unu sau dublu taler şi anul baterii. Pentru talerul dublu,potrivit convenţiei baterea era liberă
pentru orice
cantitate,potrivit nevoilor circulaţiei ,iar piesele de un taler erau limitate la 24 de piese la suta de locuitori,în primii cinci ani(sfârşitul anului 1862),iar pentru fiecare perioadă următoare de câte patru ani(începând cu anul 1863 până în anul 1866 inclusiv),câte 16 piese la suta de locuitori. Pentru toate aceste monede se prevedea obligaţia retragerii lor din circulaţie ,în scopul retopirii ,atunci când prezentau diminuări ale greutăţii datorate uzurii dobândite prin circulaţie sau deteriorări ,putând fi refuzate la plată. Convenţia monetară Austro-Germană,este prima care prevedea posibilitatea baterii de monede de aur în scopul facilitării comerţului cu exteriorul,în mod deosebit cu ţările din vecinătate,fiind considerate monede comerciale federale,ceea ce însemna că plăţile cu acestea nu prezentau caracterul unor plăti legale şi liberatorii,şi nici obligativitatea primirii lor la plată. În cazul alterării greutăţii şi pierderii calităţilor iniţiale prin uzare datorată circulaţiei lor,statul nu avea obligaţia de a le retrage,aşă cum se întâmpla în situaţia monedelor principale de argint,şi nici de a le răscumpăra la valoarea lor iniţială. Coroana a fost stabilită ca denumire a acestei monede unionale de aur(Vereinsmunze),urmând să se bată piese de o coroană şi de o jumătate de coroană. Piesele de o coroană urmau să fie bătute pe bază de 1/50 dintr-o livră de aur fin ( 1/50 x 500 = 10 gr.aur fin),iar cele de o jumătate de coroană 1/100 dintr-o livră de aur fin ( 1/100 x 500 = 5 gr.aur fin).
Raportul de valoare dintre acestea şi monedele de argint se stabilea în condiţiile pieţei, pe baza cererii şi ofertei. Titlul de puritate al acestora era de 900 părţi de aur fin şi 100 de părţi de aramă.Toleranţa admisă nu depăşea ,în plus sau în minus, 2%o la titlu şi 2 1/2 %o la greutate. Determinarea cu exactitate a valorii acestor monede se făcea prin raportarea greutăţii lor la valoarea de piaţă a aurului sub formă de bare,urmând deci oscilaţiile cursului comercial al aurului. În mod obligatoriu, pe avers purtau efigia suveranului,iar pe revers greutatea,titlul de puritate,denumirea de coroană,fără precizarea valorii nominale ,ceea ce reprezenta un motiv în plus ca în operaţiunile de schimb să fie preferate monedele principale de argint sau biletele de bancă convertibile în acestea. Potrivit convenţiei cursul acestora era fixat pentru şase luni ,urmând ca în ultima lună a acestei perioade să fie fixat pe următoarele şase luni;acest curs numit “curs de casă”era stabilit pentru primirea acestor monede la casele de schimb publice şi nu putea să fie mai mare decât media cursurilor oficiale ale aurului din intervalul anterior de şase luni,la bursele menţionate în convenţie. Guvernele ţărilor semnatare ale convenţiei puteau proceda în cursul perioadei de şase luni la modificarea acestui curs potrivit nevoilor curente ale circulaţiei şi ale schimbului. La finele intervalului de şase luni ,deţinătorii de astfel de monede căutau să le preschimbe în monede de argint,temându-se că noul curs fixat ar putea reprezenta o devalorizare a acestora. Articolul 22 al convenţiei referitor la emisiunea monedei de hârtie,în scopul consolidării monedelor statelor participante la convenţia monetară, interzicea stabilirea cursului forţat al acestora,introducând obligativitatea convertibilităţii lor la prezentare şi în orice moment ,în moneda de argint principală(etalon)a statului respectiv,începând cu 1 ianuarie 1859.Dreptul de emisiune al bancotelor era atribuit fie statului ,fie unei instituţii împuternicite a acestuia,însă numai în virtutea respectării obligativităţii asigurării convertibilităţii lor în argint. Acest articol viza în primul rând Austria ,căreia ise impunea astfel reluarea convertibilităţii bancnotelor,la care Banca Naţională privilegiată a Austriei, ca bancă de emisiune,renunţase încă din anul 1848.
Tot din acest considerent ,bancnotele emise urmau să aibe înscris pe ele valoarea în moneda etalon. În caz contrar,când banii de hârtie nu aveau acoperire în monedă metalică de argint(situaţie frecventă mai ales în perioadele de război),emisiunea era suspendată. Eliminarea cursului forţat al banilor de hârtie şi păstrarea în circulaţie doar a unei sume în astfel de monedă deplin acoperită în monedă metalică de argint,urma să se facă până la cel târziu 1 ianuarie 1859.19 Austria,la care se făcea referire în mod expres ,a criticat această hotărâre considerând-o prohibitivă ,pronuntându-se în favoarea dreptului fiecărui stat de a decreta cursul forţat al bancnotelor. Putem afirma că acestă uniune monetară este o uniune metalică întrucât nu se stipula prin convenţie,circulaţia liberă a bancotelor băncilor de emisiune dintr-o ţară în alta. Convenţia se încheia pentru un termen de 20 de ani,cu dreptul de prelungire automată pe alte termene de câte 5 ani în varianta în care cu 2 ani înainte de expirarea termenului ,aceasta nu ar fi fost denunţată de către una dintre părţile semnatare.Acestea din urmă aveau dreptul de a se controla reciproc privitor la respectarea prevederilor respectivei convenţii ,respectarea condiţiilor tehnice de batere,numărul de piese metalice ce urmau a fi confecţionate etc. VII.3.Patenta imperială din 24 Ianuarie 1857.Trecerea de la sistemul valutei convenţionale la sistemul valutei austriece;20 Consecinţă a convenţiei monetare din 24 Ianuarie 1857,Austria emite la 19 Septembrie 1857 patenta în 22 de articole prin care ţinând cont de dispoziţiile acesteia,este reorganizat şi modernizat sistemul monetar al monarhiei,prin introducerea noului sistem bănesc,simultan cu retragerea treptată din circulaţie a banilor emişi în conformitate cu sistemul valutei convenţionale. Acesteia i se adaugă Patenta din 27 aprilie 1858,prin care se dispune intrarea în vigoare începând cu 1 Noiembrie 1858 a sistemului valutei austriece,Patenta din 30 August 1858 care modifică privilegiul băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare. 19
http//www.money_museum.com./standard. îmtregul subcapitol este realizat pe baza “Patentei Imperiale din 19 Septembrie 1857”,”Gazeta Transilvaniei”,nr.91,92,93 din 1857,p.361,365,369. 20
Astfel articolul 1al Patentei imperiale din 19 Septembrie 1857, legiferează toate categoriile de monede care se vor bate şi anume: - “banii legali de ţiari” (florinul austriac)- monedă legală principală,naţională; - “banii de reuniune” (talerii de reuniune)- monede unionale; Aceştia se vor bate din argint, metal etalon al sistemului monetar naţional,care astfel rămâne monometalist argint. - “moneti de comerciu” - monede comerciale din aur; - “banii cei minuţei” - moneda divizionară din argint şi aramă; Generalizarea utilizării sistemului zecimal şi folosirea livrei(“funtul”) de 500 de grame de argint fin (“curat”),respectiv aur fin(“curat”),la baterea monedelor principale,unionale şi respectiv comerciale este precizată la articolul 2.: ”La toţi banii ce se voră tipiri de aici înainte,precum şi la cei ce vor fi revestiţi cu aurulă anului 1875,se va lua de fundamentă funtul de 500(cincisute)de grame. Această funtă se va introduce la tate monetiriile noastre şi se va împirţi în acest scopă în o mie de pirţi. Împărţirea unei a mia parte în gridiciuni zecimale,a zecea parte se va numi pumi (Acce).”Funtul constituie unica greutate monetară şi se subdivide în miimi.Aceasta din urmă ,se subdivide la rândul ei în zecimi,o zecime de o mie numindu-se “as”. Sistemul monetar naţional va avea la bază ca unitate monetară naţională sau principală florinul(florenus) austriac de argint,numit prin această patentă”valută austriacă”împărţit în “centecime iar o centemă în 10 părţi”(se subdivide în sutimi,iar fiecare sutime în zecimi)(articolul 4),din livra de 500 de grame de argint fin urmând să se bată 45 de florini. Articolul 5 stabileşte valoarea nominală a tuturor categoriilor de monede precizate la articolul 1 şi anume: În valută austriacă se vor bate: - monedă principală(“bani ai ţerei): “a).bani de 2 florini câte
22 1/2 din un funt(livră)de Ag.curat(fin)”
ceea ce însemna că greutatea unei monede cu valoarea nominală de 2 florini era de: 500 / 22,5 = 22,22 gr.Ag.fin; “b).bani deun florin câte
45 din un funt de Ag.curat”
ceea ce însemna că greutatea unei monede cu valoarea nominală de un florin era de : 500 / 45 = 11,11 gr. Ag.fin; “c).bani deun pătrar
de florin
câte
180 din un funt de Ag.curat”
greutatea unei monede cu valoarea nominală de 1/4 florin fiind de: 500 / 180 = 2,78 gr. Ag,fin; Toate aceste monede vor purta pe avers efigia regală:”icona nostra pînă la piept(bustd de reliefă)”(cap laureat la dreapta),şi legenda circulară care începe jos la stânga în spatele bustului:”FRANC.JOS.AUSTRIAE IMPERATOR”,iar pe revers vulturul imperial ,pe piept stema Habsburg-Lothringen,dedesubt valoarea nominală 2 FL.,1 FL.,şI 1/4 FL.cu inscripţia “HVNG.BOH.FT VEN.GAL.LOD.ILL.REX A.A.”şi anul baterii.Pe muchia monedei “gardina va fi netedă şi va cuprinde cu litere sipate simbolul VIRIBVS VNITIS”(ART.7). Numărul total al monedelor de un florin bătute în intervalul cuprins între anul 1857 - anul încheierii convenţiei monetare Austro-Germane şi 1892 anul reformei monetare a fost de 187.375.000 ,cu un maxim în anii 1877 de 13.963.000 piese şi în anul 1878 de 18.963.000 piese.21 În Transilvania,în monetăria de la Alba Iulia,purtând sigla “E” s-au bătut 150.000 de monede de un florin de argint în anul 1864.22 Monedele de 2 florini s-au bătut într-un număr de 117.568.000 în acelaşi interval de timp,iar monedele de 1/4 florini în număr de 141.936.000 ,cu un maxim în anul 1858 de 54.830.000 de piese ,bătute jumătate în monetăria din Viena (sigla”A”),în număr de 27.415.000 şi cealaltă jumătate în monetăria din Milano(sigla “M”) într-un număr de 27.830.000.23 Se poate aprecia că valoarea florinilor emişi şi aflaţi în circulaţie în intervalul dintre această convenţie şi reforma monetară a fost de 457.995.000 (187.375.000 + 117.568.000 x 2 + 141.936.000 / 4 = 457.995.000). Această apreciere ne conduce la concluzia că în cazul menţinerii convertibilităţii bancotelor în florini de argint prin interzicerea cursurilor fixe(aşa cum prevede convenţia monetară),banii de hârtie ar trebui să aibe acoperire într-o valoare de 457.995.000 numerar. - moneda unională(“bani de reuniune” - Vereinsthaler): “d).bani de doi taleri de reuniune(trei florini)cîte 15 din una funtă de argintă curată” ceea ce făcea ca greutatea unui dublu taler să fie de : 500 / 15 = 33,33 gr.Ag.fin; 21
http//www.money_museum.com./standard. Chester L.,Mishler C.,Colin B.R.,op.cit.,p.136 23 idem.p.137 22
iar 1 dublu taler de reuniune = 3 florini austrieci; “e).bani de ună taleră(de un taler) de reuniune(un florin şi jumătate )câte 30 din una funtă de argint curată” respectiv un taler de reuniune avea o greutate de: 500 / 30 = 16,67 gr.Ag.fin; iar 1 taler de reuniune = 1 1/2 florini; Banii de reuniune vor avea pe avers efigia regală (cap laureat la dreapta):”icona nostră pînă la piept”,cu legenda circulară începând din spatele bustului la stânga:”FRANZ JOSEPH.I.V.G.G.KAISER V.OESTERREICH”,iar pe revers vulturul împărătesc bicefal,pe piept stema Habsburg-Lothringen şi inscripţia: -pe moneda de 2 taleri de reuniune “ZWEI VEREINSTHALER...XV.EIN PFUND FEIN”(doi taleri de reuniune 15 dintr-o livră curată),şi anul baterii; - pe moneda de 1 taler de reuniune”EIN VEREINSTHALER.XXX,EIN PFUND FEIN.”(un taler de reuniune 30 dintr-o livră curată),şi anul baterii; Pe muchia monedei inscripţia pentru ambele valori nominale:”Gardina va fi netedă şi va cuprinde cu litere cufundace simbolulă: MIT VEREIHNTEN KREFTEN” (cu puteri unite);(art.8) Monedele de un taler de reuniune au fost bătute într-un număr de 29.751.000 între anii 1857( cel al încheierii convenţiei) şi 1866 ( cel al încetării ei),cu un maxim în anul 1857 de 9.154.000 de monede bătute,fapt explicabil ţinând cont că este primul an al intrării în vigoare a convenţiei monetare.24 Banii de reuniune de 2 taleri s-au bătut în acelaşi interval (1857-1866),în număr de 17.378.000 ,cu un maxim în anul 1865 de 7.425.000 de monede.25 Se poate aprecia că pe perioada convenţiei monetare valoarea talerilor de reuniune aflaţi în circulaţie a fost de 64.509.000( 29.751.000 + 17.378 x 2 = 64.509.000). În Transilvania s-au bătut în Monetăria din Alba Iulia (cu sigla E - articolul 21”Bilgradă”),monede de 1 taler de reuniune( în număr 556.000 în anul 186426 ) , de ,1
24
idem.p.139 idem.p.139-140 26 idem.p.139 25
florin austriac( 150.000 de monede în anul 186427 ),1/4florin austriac(132.000 în anul ,anul baterii 1857)28 Acelaşi articol precizează că pentru”...banii indicaţi sub a.b.d.şi e voră conţine 900/1000 argintă curată şi 100/1000 aramă “ceea ce face ca: - moneda de 2 florini să aibe o greutate totală de 24,6900 gr.argint unde 22,22 gr.argint curat(900/1000) şi 2,470gr.aramă(100/1000); - moneda de un florin să aibe o greutate totală de 12,3400 gr.argint din care 11,11 gr.argint curat(900/1000),şi 1,23 gr.aramă(100/1000); - moneda de doi taler de reuniune să aibe o greutate totală de 37,0371 gr.argint din care 33,33 gr.Ag.curat(900/1000), şi 3,7071 gr.aramă(100/1000); 2 taleri de reuniune = 3 florini austrieci ceea ce rezultă din faptul că: 37,0371 gr.Ag. = 3 x 12,3400 gr.Ag. - moneda de un taler de reuniune are o greutate totală de 18,5186 gr.Ag.din care 16,67 gr.Ag.curat sau fin(900/1000), şi 1,8486 gr.aramă (100/1000); 1 taler de reuniune = 1 1/2 florin austriac,ceea ce rezultă din faptul că: 18,5186 gr.Ag. = 1,5 x 12,3400 gr.Ag. Aceleaşi precizări referitoare la titlul de puritate fac ca numărul pieselor ce se vor bate dintr-o livră(“funt”,”pond”) de argint fin(“curat”),mai sus menţionate să fie de: “a).20 1/4 bani de doi florini,una funtă” ( 900/1000 x 22 1/2); “b).40 1/2 bani de un florin,una funtă” (900/1000 x 45); “d).13 1/2 bani de doi taleri de reuniune(trei florini),una funtă” (900/1000 x 15); “e). 27 bani de un taler de reuniune(un florin şi jumătate)una funtă” (900/1000 x 30); Prin acelaşi articol se precizează titlul de puritate al florinului de argint cu valoarea nominală de 1/4 ,şi anume”...banii de una pătrariu de florin vor contrariu de florin vor conţine 520/1000 argintă curată şi 480/1000 aramă”,ceea ce face ca din livra de argint curat să se bată 520/1000 x 180 = 93,6 piese de 1/4 florin de argint,a cărui greutate totală este de : 1/4 florin = 5,346 gr.Ag. din care: 2,78 gr. Ag.fin(curat) ,reprezentând 520/100 şi 2,566 gr.aramă ,reprezentând 480/1000; Diametrul acestor monede trebuie să respecte următoarele dimensiuni: 27 28
idem,p.136 idem.p.247
a). moneda de doi florini cu diametrul de 36 de milimetri; b).moneda de un florin cu diametrul de 29 de milimetri; c).moneda de 1/4 florin cu diametrul de 23 de milimetri; d).moneda de doi taleri de reuniune(trei florini) cu diametru de 41 de milimetri; e).moneda de un taler de reuniune(un florin şi jumătate) cu diametrul de 33 de milimetri; Abaterile acceptate în plus sau în minus la titlul de puritate şi la greutate,stabilite prin articolul 6 şi ţinând cont de prevederile convenţiei,sunt: a).moneda de doi florini
3/1000 la titlu
3/1000 la greutate;
b).moneda de un florin
3/1000 la titlu
4/1000 la greutate;
c).moneda de 1/4 florin
5/1000 la titlu
10/1000 la greutate;
3/1000 la titlu
3/1000 la greutate;
3/1000 la titlu
4/1000 la greutate;
d).moneda de doi taleri de reuniune(trei florini) e).moneda de un taler de reuniune( 1 1/2 florini)
Concomitent cu introducerea florinului austriac s-au luat masuri privind reglementarea situaţiei haotice din circulaţia divizionară. Astfel articolele 9,10,11,fac precizări referitoare la monedele divizionare: Articolul 9: se vor bate monede divizionare;piese de 10 şi 5 sutimi din argint şi piese de 3 şI 1 sutime,precum şi piese de 5 miimi din aramă; - se vor bate din argint creiţari cu valorile nominale de 10 şi 5,titlul de puritate de: - pentru “banii de zece a suta parte”(monedele de zece sutimi) -vor avea titlul de puritate 500/1000 argint fin şi 500/1000 aramă; şi - diametrul de 18 milimetri; - pentru “banii de 5 a suta parte” (monedele de 5 sutimi)-vor avea titlul de puritate de 375/1000 argint fin şi 625/1000 aramă; şi - diametrul de 16 milimetri; Articolul 10 precizează că din monedele divizionare de argint ,500 de bucăţi piese de zece sutimi şi 1.000 de bucăţi de cinci sutimi vor cântări un funt de argint; Toleranţa sau abaterea admisă în plus sau în minus este de 5/1000 atât la titlu cât şi la greutate.
Inscripţia pe avers va fi: “FRANZ.JOSEPH I.V.G.G.KAISER VON OESTERREICH” iar pe revers valoarea nominală “10”sau “5” sub coroana împărătească austriacă şi cu inscripţia “SCHEIDEMUNZE”(monedă divizionară);anul baterii înconjurat de “una ramu de stejar şi altulă de finică”; “gardina”(muchia) va fi “încrestată”. Articolul 11 precizează că monedele divizionare de aramă se vor bate 150 de sutimi dintr-un funt. Banii divizionari de aramă constau din: “Bucăţi de trei a suta parte(piese de trei sutimi) - cu diametrul de 25 de milimetri; Bucăţi de una a suta parte(piese de o sutime) - cu diametrul de 19 milimetri; Bucăţi de cinci a miea parte(pise de cinci miimi) - cu diametrul de 17 milimetri;” Pe avers apare vulturul bicefal încoronat şI inscripţia: “K.K.OESTERREICHISCHE SCHEIDEMUNZE” (bani divizionari austrieci) Reversul va închide într-o cunună de stejar valoarea nominală de “3” sau “1” sau 5/10” şi sub aceasta anul baterii; Articolul 12 stipulează obligativitatea refuzului atât la casele publice ale statului cât şi în comerţul privat a monedelor şi a banilor divizionari falşi şi a celor degradaţi prin găurire ,îndoire etc,sau cu greutatea diminuată peste limitele admise ca abatere. Potrivit convenţiei
patenta stabileşte baterea coroanelor de aur (krone),cu
valorile nominale de 1 şI 1/2(“coroana şi jumătatea de coroană”-art.13),ca monede unionala de aur,numite “bani de aur ai reuniunii”(art.14). Aceştia nu pot înlocui în circulaţie monedele de argint,participanţii la schimb neavând obligaţia de a-i accepta ca mijloc de schimb sau de plată(art.16). Moneda de aur de o coroană va avea greutatea de 10 grame aur curat,rezultată din faptul că dintr-o livră de aur curat se vor bate 50 de piese:”Corona de cîte 1/50 a unui puntă de aură curată” - art.13 (1/50 x 500 = 10 grame aur curat). Jumătatea de coroană de aur va avea o greutate de 5 grame aur curat ,obţinută prin confecţionarea a 100 de piese dintr-o livră de aur curat:”Jumătatea de coroni de cîte 1/100 a unui puntă de aură curată” - art.13 (1/100 x 500 = 5 grame de aur curat). Titlul de puritate fiind de “ 900/1000 aur curat “pentru monedele de o coroană,şi “100/1000 aramă” pentru monedele de o jumătate de coroană.Astfel 45 de coroane şi 90 de jumătăţi de coroană vor avea greutatea egală cu un funt. (art.14)Rezultă că greutatea totală a coroanei de aur este de 11,11 grame aur din care greutatea fină 10
grame aur curat şi aliajul de 1,11 grame aramă ,iar jumătatea de coroană se va bate cu o greutate totală de 5,55 grame din care 5 grame aur curat reprezintă greutatea fină iar restul de 0,55 grame aliajul de aramă. Numărul total al monedelor de aur de o coroană bătute începând cu anul 1858 până la reforma monetară din anul 1892 a fost de 17.444.000 piese cu un maxim de 5.859.000 de monede în anul 185929 . Dintre acestea 31.000 poartă marca “E” a monetăriei din Alba Iulia şi au fost bătute în anul 1858. 30 Monedele de o jumătate de coroană bătute în acelaşi interval de timp au fost în număr de 16.682.000,cu un maxim de 4.376.000 de monede în anul 1859.31 Cu aceeaşi marcă “E” în Transilvania ,la Alba Iulia,s-au bătut în anul 1858 un număr de 25.000 de monede,în anul 1859 - 17.000 piese,iar în anul 1861 - 55 de monede,deci în total 97.000 de jumătăţi de corană de aur.32 Deci valoarea coroanelor în circulaţie între anii 1858 - 1992 a fost de aproximativ 25.785.000(17.444.000 + 16.682/2 = 25.785.000).La acestea se adaugă galbenii imperiali. Pe avers aceste monede vor purta profilul regal încadrat cu următorul text dispus circular începând spre stânga: “FRANZ JOSEPH I.V.G.G.KAISER VON OESTERREICH” Pe revers într-o cunună deschisă de frunze de stejar sunt înscrise valoarea nominală cu cifre arabe ,denumirea monedei(krone) ,iar sub aceasta anul baterii. Cununa este încadrată în partea de sus de cuvântul: “ VEREINSMUNZE” (monedă de reuniune), iar în partea de jos de menţiunea privind numărul de piese bătute dintr-o livră de aur fin: “50 FIN PFUND FEIN” (“50 una puntă curată”); Pentru moneda de o jumătate de coroană această menţiune este diferită şi anume: “100 FIN PFUND FEIN” (“100 una puntă fină”); Gardena va fi netedă şI va cuprinde cu litere săpate textul: 29
idem.p.247-250 idem.,p.140 31 idem.p.251-252 32 idem.p.250-252 30
“MIT VEREINTEN KRAEFTEN” ( cu puteri unite) Abaterile admise conform articolului 15, sunt de 1/2000 la titlul de puritate şi de 2 1/2 /1000 la greutate ( Passingerwicht). Articolul 16 precizează că moneda unională de aur nu este mijloc de plată legal,nu ţine locul monedelor de argint. Monedele din aur care îşi pierd din greutate prin circulaţie mai mult decât abaterea acceptată de 2 1/2/1000 şi care vor intra la “cassele şi institutele publice”aflate sub directa supraveghere a statului ,respectiv “bănci şi institutele de bani şi de credit “,nu vor fi reintroduşi în circulaţie,ci vor fi depuşi la monetării în vederea retopirii. Stabilirea raportului de valoare între aur şi argint se poate determina prin raportarea directă a conţinutului de metal preţios al celor două monede de aur şi de argint ,astfel: 1 florin austriac = 11,11 gr.argint curat(fin); 1 coroană = 10 gr.aur curat(fin); Deci: 1 gr.de aur curat valorează în coroane 1 / 10; 1 gr.de argint curat valorează în florini 1 / 11,11; Astfel raportul de valoarea dintre aur şI argint este: 1 / 10 = 1,11; 1/11,11 ceea ce înseamnă că: 1 kg. de aur = 1,11 kg.argint; Ca bani de comerţ ,sau monede comerciale,se vor mai bate alături de coroane,talerii levantini,numiţi şi ai Mariei Tereza,şi ducaţii (Dukaten),numiţi galbeni austrieci sau imperiali,aceştia din urmă având ca destinaţie intermedierea comerţului cu Principatele Române şi cu ţările balcanice. În ce privesc talerii levantini se vor confecţiona “12 piese dintr-o marcă vieneză de argint curat33 (0,561288 a unui pund = 0,561288 / 12;adică 12 taleri egali cu o marcă vieneză
adică
0,561288
funt
argint
fin)”,cu
titlul
de
puritate
de”
833
1/2/1000”,păstrându-şi astfel caracteristicile(greutatea,dimensiunea şi titlul de puritate), 33
marca vienezå = 233,87 gr.,Costin Kiritescu,op.cit., p.125
monedelor bătute iniţial ,sub guvernarea Mariei Tereza ,ca un omagiu adus acesteia ,inclusiv anul emiterii 1870.(art.19) Galbenii austrieci îşi vor păstra greutatea ,confecţionându-se “81 189/355” de monede dintr-o marcă vieneză de aur curat (adică 0,561288funt aur fin),având titlul de puritate de “ 986 1/9/1000”.(art.19 - 20),şi se vor bate cu valoarea nominală de 1 şi 4 ducaţi. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------DUCAT 1
4
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Diametru
19,75 mm.
Titlul de puritate
986/14 Au/Cu
Greutatea totală
3,4908960 g.
Greutate fină
39,5 mm. 986/14 Au/Cu 13,9635840 g.
3,4424109 g.
13,7696436 g.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Convenţia prevedea dreptul Austriei de a
emite ducaţi numai până în anul
1865,dar printr-un ordin al Ministerului finanţelor austriac,datat 24 aprilie 1866,acesta este prelungit până la sfârşitul anului 1870.34 Raportul de valoare dintre între monedele comerciale de aur şi cele naţionale de argint ,urma să se fixeze liber pe baza raportului dintre cerere şi ofertă. Sunt stabilite la articolul 21 simbolurile monetăriilor din imperiu(conform decretului imperial din 9 iunie 1766 ,a fost stabilită câte o literă ca semn distinctiv pentru fiecare monetărie din imperiu35 ,în care urmează să se bată începând cu data de “1 Noemvre
1857”(art.22),numai
monedele
principale,unionale,comerciale
divizionare stabilite prin această Patentă: “ A.pentru Viena B. pentru Kremniţa(Croaţia) E. pentru Alba Iulia(Bilgradă) M. pentru Milană(Milano) şi
34 35
Kiri¡escu C.op.cit.,p.165 G.Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit,p.115
şi
cele
V. pentru Vineţia(Veneţia)” Pe toată durata valabilităţii convenţiei monetare ,circulaţia acestor monede este legiferată prin respectiva patentă ,până la noi dispoziţii ce vor fi emise numai în cazul modificării prevederilor iniţiale ale convenţiei monetare (art.22). Patenta este semnată de către : - împăratul Franz Josef; - ministrul de externe comitele Buol -Schauenstein; - ministrul de finanţe baronul de Bruk; Încheierea acestei convenţii monetare a însemnat pentru Imperiul habsburgic şi reorganizarea sistemului său
monetar ,având ca unitate monetară florinul austriac
(această monedă este păstrată ca bază a sistemului monetar al monarhiei până la adoptarea de către aceasta a monometalismului aur în anul 1892
36
,care vine să
înlocuiască vechiul florin convenţional(adoptat ca bază a sistemului monetar prin Patenta din 18 Februarie 1811), aflat în următorul raport de echivalenţă fată de noua unitate monetară: 100 florini vechi convenţionali = 105 florini noi austrieci.37 VII.4.Patenta imperială din 27 Aprilie 1858 prin care se dispune intrarea în vigoare a noului sistem al valutei austriece;38 Patenta imperială din 27 Aprilie 1858 stabileşte intrarea în vigoare a noului sistem bănesc,sistemul valutei austriece, începând cu data de 1 Noiembrie 1858,prin introducerea în circulaţie şi utilizarea noii unităţi monetare şi a celorlalte semne băneşti prevăzute a se bate şi a se emite potrivit Patentei imperiale anterioare din 19 Septembrie 1857 în conformitate cu prevederile convenţiei monetare din 24 Ianuarie 1857:(”Spre a regula relaţiile comerţului monetare şi aplicarea noii valute austriece la referinţele de drept..........am decis a emite pentru tot cuprinsul imperiului ,următoarele dispoziţiuni ca adiţionale la art.13 a patentei noastre din 19 Septembrie 1857”). Astfel potrivit articolului 1al patentei,”valuta austriacă”(dintr-o livră de argint curat se vor bate 45 de piese),devine începând cu data de 1 Noiembrie 1858, baza a 36
idem.p.129 idem.p.129 38 întregul subcapitol este realizat pe baza “Patentei imperiale “din 27 Aprilie 1858,”Gazeta Transilvaniei”,(1858),nr.34,p.133-134, ,¿i “Der Siebenburger Bote”,XXIII(1858),nr.89/5 mai,p.353-354; nr.92/10 mai,p.365; nr.93/11mai,p.369; nr.113/9 iunie,p.449; Amtlicher Theil(Partea oficialå) 37
sistemului monetar şi numai în raport cu aceasta se va stabili echivalenţa celorlaltor semne băneşti(monede şi bancnote),introduse în circulaţie(“...va fi din 1 Noiembrie 1858 singura formă legală de monetă şi va forma baza valute pentru toate ţările de pe întreg cuprinsul imperiului”). Articolul 5 stabileşte ca toate obligaţiunile emise şi cumpărate înaintea datei de 1 noiembrie 1858 şi care au scadenţa după această dată,se vor răscumpăra în noua valută austriacă,stabilindu-se echivalenţa între moneda convenţională şI valuta austriacă după cum urmează: 100 de florini convenţionali = 105 florini austrieci; “........ªi vor fi a se împlini după această epocă ,în una din valutele indicate mai jos,se vor răspunde în valuta cea nouă austriacă,însă după următoarele măsuri: 100 fr.sor converti(norma 20 fl.)cu...................................105 fl. 100 fl.aşa numita valută de Viena cu...................................42 fl. 100fl.aşa numita valută imperială(norma 24 fl.)cu........... 87 50/100 fl. 100 lire austriece cu...............................................................35 fl. 100 fl.valută polonă a teritoriului Cracoviei cu..................25 fl.” Sub incidenţa aceloraşi raporturi de valoare cad şi datoria de stat,taxele şi contribuţiile către stat,datoriile către instituţiile publice,persoane fizice etc.(art.6). Tot începând cu această dată vor fi scoase din circulaţie toate celălalte semne băneşti care nu respectă prevederile convenţiei monetare:(“...Din numita epocă înainte se vor desfiinţa toate celălalte valute “). Patenta retrage calitatea de monedă legală pieselor de aur(art.7) şi talerilor levantini de argint bătuţi în ţară,interzicând totodată şi circulaţia legală a pieselor de aur şi argint emise în alte ţări,considerate până atunci monede principale: Astfel în articolul 11 se precizează: ”Ministrul nostru de finanţe îndată ce va afla cu cale va emite cât se va pute mai curând o ordinaciune,prin care se va încasa şi se va scoate din circulaţiune toţi banii din argint şi toţi banii mărunţei care se vor fi tăpărit în imperiu după o normă monetară diversă de cea ordinată în patenta din 19 septembrie 1857. Cu 1 Noiembrie 1858 va înceta valoarea talerilor levantini ,precum şi circulaţiunea de până acum ce a fost permisă prin lege pentru banii de argint tipăriţi în ţări străine”.
Articolul 12 stabileşte paritatea legală în raport cu florinul austriac ,a 15 feluri de monede şi semne ale valorii aflate la acea dată în circulaţie,mai importante fiind: - moneda de 2 florini convenţionali de argint = 2,10 florini austrieci de argint; “1.Banul de 2 fiorini or scudo................................2 fl.,.............10- sută parte”; - moneda de 1/6 florini convenţionali de argint,egală în sistem convenţional(“valută vieneză”) cu moneda de 10 creiţari = 17 creiţari valută austriacă de argint; “5.Banul de 1/6fl.or banul de 10 cruceri.................................8,5-a suta parte”; - talerul de coroană sau taleul imperial(Cronthaler),de argint = 2,30 florini austrieci de argint: “8.Talerul de coronă..............................................2 fl.,................30-a sută parte”; - jumătatea de taler imperial de argint = 1,12 florini valută austriacă : “9.1/2 talerul cu coronă.........................................1 fl,.................12-a sută parte” - un sfert de taler imperial de argint,sisten convenţional = 1,55 florini austrieci monedă de argint: “10. 1/4 talerul cu coronă ......................................1 fl,.................55-a sută parte”; - moneda de argint de 6 creiţari ,făcând parte din monedele divizionare ale sistemului convenţional = 10 creiţari noi;iar monedele divizionare de aramă au fost echivalate pe baza 1 creiţar vechi = 1,5 creiţari noi: “11.Banul de 6 cruceri cu numărul an 1848,1849...........................10-a sută parte; 12.Banul de 2 cruceri.........................................................................3-a sută parte; 13.Banul de 1 şi banul de 5 centecimi.............................................1,5-a suta parte; 14.Banul de 3 centecimi.....................................................................1-a suta parte; 15.Banul de 1/2 cruceri şi banul de 1 centecim...............................0,5-a sută parte” VII.4.1.Patenta imperială cu privire la regimul biletelor de bancă şi al banilor unionali;39 În privinţa bancnotelor,articolul 10 stipulează obligativitatea,pănă la noi dispoziţii, primirii la plată a bancnotelor emise pe baza Patentei imperiale din 2 Iunie 1848,şi al Ordinului împărătesc din 7 Februarie 1856,la valoarea nominală stabilită,deci la un curs forţat,fiind necesară modificarea privilegiului băncii de emisiune,lucru care sa întâmplat prin emiterea Patentei din 30 August 1858. 39
idem.
Articolul 13,face precizări în privinţa viitoarei introduceri a convertibilităţii bancnotelor Băncii Naţionale privilegiate Austriece,în monedă de argint,la norma stabilită prin convenţia monetară(100 florini de argint aparţinând sistemului convenţional = 105 florini de argint valută austriacă), şi la valoarea noii monede legale,valuta austriacă.:”Cât despre notele privilegiatei bănci austriece care sunt emise ca bani de argint după norma convenţională de (20fl.) şi cari pe temeiul legilor ce există debe să se accepte în loc de bani gata ,se dispune ca până când se vor încasa să aibă valoare în valuta austriacă,pentru suma pe cari sunt,însă după măsura de 105 fiorini a valutei austriece pentru 100 fl.după norma convenţională de (20 fl.);” În articolul 14 se precizează că banii unionali(talerii de reuniune),cu valolorile nominale stabilite prin convenţia monetară şi precizate prin Patenta imperială din 19 Septembrie,vor fi acceptaţi la plată inclusiv între particulari ,potrivit echivalenţelor stabilite prin respectivele acte normative; Monedele de 1 şi 2 taleri de reuniune care vor circula pe întreg teritoriul monetar creat prin semnarea respectivei convenţii,bătuţi în celelalte ţări semnatare,vor avea putere circulatorie şi vor fi echivalenţi cu talerii unionali bătuţi în Imperiul habsburgic(art.15):”Banii de unu şi doi taleri de reuniune cari se vor tipări în conformitate cu tratatul monetar din 24 Ianuarie 1857 de către statele cari au încheiat acest tratat or cari au luat mai târziu parte la dânsul se vor considera în toate privinţele cari banilor de unu şi doi taleri de reuniune tipăriţi în Austria”; Articolul 16 precizează că talerii de reuniune bătuţi în Austria, după normele convenţiei monetare mai sus amintite,vor fi echivalenţi inclusiv cu monedele de 2 taleri(bani de 3 1/2 fl. după norma de 24 1/2 fl.),pe care statele germane de vest le-au bătut potrivit convenţiei monetare încheiate între ele în 30 Iulie 1838 ca monedă unională; Articolul 17 face precizări relative la puterea circulatorie a monedelor unionale pe întreg teriroriul statelor semnatare ale convenţiei monetare,deci inclusiv şi al Austriei ,la cursul stabilit faţă de moneda legală şi anume florinul austriac:”Talerii pe care statele ce au luat parte la convenciunea monetară din 24 Ianuarie 1857,îi vor tipări după norma de patrusprezece taleri vor avea putere nemărginită în imperiul întreg în valoare de 1 1/2 fl.valută austriacă chiar aşa ca şi moneta ţării austriece”; Articolele 18 şi 19 fac precizări referitoare la obligativitatea ,sau absenţa acesteia ,la plată a banilor divizionari,în timp ce articolul 20 întăreşte caracterul unional al coroanelor de aur ca monedă comercială:”Coroanele şi semicoroanele cari se vor
tipări în conformitate cu traptatul monetar din 24 Ianuarie 1857,de către statele care au încheiat acest traptat ori cari au luat mai târziu parte la dânsul şi vor considera în toate privinţele atât la casele de stat cât şi la cele comerciale comune de cari monetelor de aur ale reuniunei tipărite în Austria ,astfel încât nu va fi iertat să se facă nici o distingere între ele şi între monetele de aur ale reuniunei tipărite în Austria”; Penultimul articol al patentei imperiale,art.22,stabileşte statutul monedelor de aur şi de argint străine ,ca intermediar al schimburilor de pe teritoriul austriac,statut ce urmează a fi stabilit potrivit înţelegerilor dintre ministrul de finanţe şi cel al comerţului din imperiu:”Ministrul nostru de finanţe e autorizat să determine în înţelegere cu ministrul de comerţ: 1.Valoarea peste care să nu se poată da nici accepta la solviciune banii de aur şi de argint cari se vor afla în circulaţiune în imperiul nostru şi vor fi bătuţi în ţări străine; 2.Institutele comerciale şi industriale ale imperiului la cari pe viitor să se poată admite la solviciuni în mod excepţional banii de aur indigeni şi străini.În urmă se determine valoarea,după care sunt a se accepta în loc de bani de argint la solviciune .”; În data de 28 aprilie 1858,printr-un ordin al ministrului de finanţe,se stabileşte ca denumire pentru subdiviziunile noii unităţi monetare,acea de “Neukreuzer” ,creiţari noi,pentru a deosebi unitatea divizionară a valutei austriece de subdiviziunile monetare din vechiul sistem bănesc40 : “ORDINAºIUNEA ministrului de finanţe din 28 Prier 1858 pentru toate ţările imperiului despre numirea centimelor(părţilor a suta),în care se împarte fiorinul de valută austriacă. Măria sa apostolică,prin rescriptul împărătesc din 27 Prier 1858 a binevoit din.............sa împărătească
ordina ca ,centimele(sutimile,părţile a suta),în
care e împărţit fiorinul de valută austriacă pe temeiul articolului 4 al Patentei împărăteşti din 19 Septembrie 1857,să se numească “Neukreuzer” iar în italieneşte să se numească “soldi austrieci” Baronul de Bruk m.p.” Având în vedere că în circulaţie existau atăt bancnote emise în sistemul valutei de Viena ,cât şi bancnote emise în sistemul convenţional,se revine la această patentă cu o anexă care aduce lămuriri suplimentare referitoare la regimul tuturor bancnotelor băncii 40
“Gazeta Transilvaniei”,nr.35/3 mai 1858,p.134
de emisiune ,termenul limită pentru acceptarea la plată a banilor de hârtie aparţinând celor două sisteme monetare, proporţia de valoare dintre acestea,şi preschimbarea lor la raportul de valoare stabilit prin convenţia monetară cu noua valută legală a imperiului; Astfel articolul 1 stipulează în mod expres ca termen ultim data de1 Iulie 1858 ,pentru circulaţia bancnotelor emise potrivit Patentei din 20 Februarie 1811(valută de Viena),cu ocazia devalorizării monetare,urmând ca începând cu acea dată acestea să fie eliminate ca mijloc de plată atât din operaţiunile statului cât şi din comerţul privat: “ 1.Din 1 Iulie 1858 încolo,în tot imperiul nu vor mai circula banii de hârtie tipăriţi după valuta de Viena în conformitate cu Patenta din 20 Fauru 1811 şi prin urmare din acea zi nu se vor mai putea aplica ca mijloc de solviciune nici la casele împărăteşti nici în comerţul privat”. Articolul 2 precizează că până la această dată ,bancnotele tipărite “după valuta de Viena”,mai pot fi acceptate în operaţiunile de schimb,şi la casele de schimb, ţinându-se cont de echivalenţa lor cu bancnotele aparţinând sistemului convenţional(emise potrivit privilegiului acordat băncii de emisiune odată cu înfiinţarea acesteia în anul 1816),proporţia fiind de : 250 fl.valută de Viena (în bancnote) = 100 fl.monedă convenţională(în bancnote); Prevederile acestui articol îşi prelungesc valabilitatea pentru provinciile imperiului ,deci şi pentru Transilvania ,până la sfârşitul lunii octombrie 1858: “ Până atunci ,banii de hârtie tipăriţi după valuta de Viena se vor mai accepta încă la toate solviciunile şi anume: - la solviciunile ce vor fi de prestat în moneta convenţională,se vor accepta după proporţia în care stau 250 fl.valută de Viena câte 100 fl. de monetă convenţională. Ministrul meu de finanţe va face dispoziţiuni ca la toate casele împărăteşti aceşti bani de hârtie să se accepte şi schimba cu moneta convenţională(respectiv cu note ale băncii)după proporţia arătată mai sus,iar la casele principale din provincie să se schimbe încă până la sfârşitul lui Octombrie 1858,cu moneta în peoporţia indicată”. Pentru tranzacţiile comerciale aflate în curs de desfăşurare până la datele indicate,pot fi flolosite deci bancnotele valută de Viena cât şi cele în sistem convenţional la proporţia menţionată,atât timp cât bancnotele de 20 de florini rămân valabile ,urmând ca după această dată intermedierea operaţiilor de schimb şi acceptarea la plată să se facă numai în noua monedă legală a ţării,valuta austriacă,stabilită prin convenţia monetară din 24 Ianuarie 1857,avănd ca echivalenţă(art.3):
100 fl.valută de Viena = 40 fl.monedă convenţională = 42 fl.valută austriacă; “3.Cel ce după legile ce va trebui a presta o solviciune în bani de hârtie după valuta de Viena ,o va pute presta în această valută după proporţia de 250 fl.valută de Viena către 100 fl.moneta convenţională până atunci ,până când va mai avea valoare legală valutele normale de 20 fl.,iar după încetarea acesteia,va putea presta solviciunea numai în valuta austriacă şi anume după proporţiunea în care sta 100 fl. valuta de Viena către 42 fl.,valuta teritorială austriacă.” Prin articolul 4 ministrul de finanţe este autorizat să procedeze la schimbarea bancotelor prin scoaterea din circulaţie până la dată menţionată în mod expres,a banilor de hârtie ce nu mai corespund noului sistem monetar adoptat prin încheierea convenţiei monetare mai sus menţionate ; “4.Din graţia permisu ca ministrul meu de finanţe să poată concepe schimbarea diferitelor semne(note) de bani date din partea statului din anul 1848 încoace şi casate odată de către ministrul de finanţe,însă astfel de concesiune să se deie numai până la 1 Ianuarie 1858,căci voia mea e,ca din acea zi încolo ,să nu mai circule nici una din indicatele note de bani.” Toate aceste schimbări vizând noile semne monetare adoptate şi care urmează a intra în circulaţie,raportul de schimb dintre acestea şi vechile semne monetare ,sunt reflectate în Transilvania în presa românească a vremii astfel:41 “...cum ca o asemenea explicaţiune este neapărat trebuincioasă,va cunoaşte tot omul care are cât de puţin cu număratul şi socotitul de bani. 1.în ce proporţiune sau legominte va sta moneta veche către cea nouă? 2.cum va fi cu datoriile statului cu banc -notele? 3.cum va fi cu datoriile pe care cineva le-a făcut mai înainte de introducerea monetei noi? 4.cum se chiamă moneta cea nouă? Să luăm aminte la următoarele: să începem de la fiorini şi creiţari sau creţeri,cu care are a face bogatul şi săracul. Fiorinul cel nou austriac se va numi tot fiorin;acelaşi însă va sta pe viitor de 100 părţi mici,care se vor numi tot creiţari sau cruţeri noi,iar cruţerul se va împărţi în jumătăţi de cruţeri. Să trecem mai departe: 41
“Gazeta Transilvaniei”,nr.98/11 mai 1858,p.365
1 taler nou îndoit(dublu),va face.......2 fl.,..............51 cr.m.c.(creiţari monedă convenţională); 1 taler nou simplu....................................1 fl.,................25 1/2............; 1 fiorin nou.......................................................................57...................; 1 pătrar de fiorin nou......................................................14 1/2.............; Dar câte vor face monetele vechi în bani noi? 1 taler de 2 fl.m.c.(monedă convenţională) face.......2 fl......10 cr.noi; 1 taler de 1 fl. face.........................................................1 fl.,.......5..........; 1 douăzeci(tvanus)vechi..........................................................34.........; 1 douăzeci(tvanus) nou face................................................... 35.........: 1 zecer de argint........................................................................17..........; 1 cincer de argint......................................................................8 1/2......’ 1 meser de argint .....................................................................10...........; 1 grasita (firfiric) de argint........................................................5...........; 1 monedă de aramă de 2 cr.m.c................................................3...........; 1 monedă de aramă de 1 cr.m.c...............................................1 1/2......; 1 jumătate de creiţar.....................................................................1/2......; Din această scară se vede,cum ca câte monetele se micşorează cu atât se mai propie în valoarea lor,socoteala însă vine.............. Aşa bancnotele vor trebui să se schimbe după proporţia următoare: Una de o mie fiorini moneda convenţională va face 1050 fiorini coroane noi 1 de 100...........................................105 1 de 50...............................................52.............................50; 1 de 10...............................................10.............................50; 1 de 5...................................................5.............................25; 1 de 2...................................................2................................1; 1 de 1 fiorin m. c. ...............................1...............................5; Mai încolo se scrie cum că un taler de ai reuniunii germane care face 2 fiorini 51 cr. - face 3 fiorini noi; Un taler simplu tot german face 1 fl. 25 1/2 coroane moneda convenţională - va face 1 fl. 50 cr.noi; Acest curs însă este până acum silita.................................. Monetele de aur vor avea un curs schimbător,pe care guvernul îl stabileşte la fiecare jumătate de an.
Iar dela 1 Iulie 1858 înainte monetele de aur (galbinii) vor înceta de a mai avea curs legiuit,şi vor fi privite mai mult ca o marfă. În câte părţi plătirea datoriilor care se vor fi făcut mai înainte de 1 Noiembrie 1858 se legiuieşte ca: 1.plăţile care sună în bancvalută să se facă în bancnote după valoarea lor nominală,aceasta însă numai :până la o altă rânduire”adică cam când se va ridica cursul silit al ratelor; 2.plăţile care sau hotărâtu a se face în argint,se vor face tot în argint sunător,sau în moneta veche,sau în cea nouă,după proporţiunea sus arătată,de exemplu pentru 100 fl.monedă convenţională în argint sunător vei lua tot 100 fl. monedă convenţională în sunător ,sau 105 florini în moneda nouă argint.Aceeaşi măsură se va observa şi la plătirea.............. Baron de Bach 7 Mai 1858”
VII.5.Patenta imperială din 30 August 1858 ; modificarea privilegiului băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare;42 În ce priveşte regimul biletelor de bancă,Patenta imperială din 30 August 1858,în nouă puncte,modifică privilegiul băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare. Totodată prin aceeaşi patentă biletelor emise de Banca Naţională a Austriei li se dă pentru prima oară calitatea de mijloace de plată legale(în anul 1848 această calitate li se atribuie numai în mod provizoriu43 ) ,la valoarea lor nominală,ceea ce impune obligativitatea acceptării lor nu numai la caseriile publice ,ci şi la plăţile între particulari. Tot pentru prima oară a fost reglementat pentru prima oară stocul metalic de acoperire al Băncii Naţionale privilegiate a Austriei.44
42
întregul subcapitol este realizat pe baza “Patentei imperiale din 30 August 1858”, “Gazeta Transilvaniei”,nr.131/2 sept.1858,p.369-371 43 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.170 44 idem.p.174
La punctul 1 se precizează că începând cu data de 1 Noiembrie 1858,data intrării în vigoare a sistemului valutei austriece ,banca de emisiune va introduce în circulaţie numai bancnote conforme cu acesta,convertibile în monedă principala de argint. În acest scop va emite bancnote în cupiuri de 10,100 şi respectiv 1.000 de florini valută austriacă: “ 1.Din 1 Noiembrie 1858 încolo,privilegiatei bănci naţionale austriece îi va fi permisă a pune în curs numai note câte de 1.000 ,de 100 şi de 10 fiorini,curgătoare(supitoare)în valuta austriacă.”; Punctul 2 stipulează obligativitatea reintroducerii convertibilităţii banilor de hârtie în moneda metalică legală a ţării,respectiv,pentru acea dată în valuta austriacă de argint: “.2.Dacă voră cere cei ce voră având note curgătoare(supitoare) în valuta austriacă,privilegiata bănci principali austriaca va fi detoare a răscumpăra la casa sa principală din Viena,orişicând,cu moneta de argintă nedeplina notele sale de acest fel.” Punctul 3.precizează că biletele emise şi puse în circulaţie după data menţionată, vor fi acoperite cel puţin în proporţie de o treime cu stoc metalic, monede sau lingouri de argint ,sau chiar o parte în monede sau lingouri de aur,iar restul de două treimi cu efecte de comerţ ,cambii si alte asemenea valori: “3.Cel puţin a treia parte din notele curgătoare(supitoare) în valuti austriacă,puse în curs,va ...să fie asiguraţi cu bani legali de argint or rude de argintă,sau cu permitănd ministrului meu de finanţe,va putea fi asigurat parte şi cu bani de aur,or cu rude de aur,iar restul va căta să fie asiguraţi cu efecte de credit,escontate după statute pentru bani daţi împrumut.”; Punctul 4 stabileşte obligativitatea acceptării la plată a bancnotelor emise de către Banca Naţională privilegiată a Austriei,privilegiu reânnoit în anul 1841,în conformitate cu cerinţele sistemului noii valute austriece: “4.Notele de valută austriacă,nu numai că se vor bucura de privilegiul concesă,în art.15 al Patentei din 1 Iulie 1841,notelor băncii naţionale peste tot,de privilegiul,ca ele şa se accepte la toate casele publice şi se vor bucura încă şi de favorirea,ca oricine să fie dator a le accepta după deplinul lor preţ nominal,la toate solviţiunile,ce vor fi de prestat în valuta austriacă”; Retragerea din circulaţie a bancnotelor aparţinând sistemului convenţional se va face în paralel cu emisiunea şi introducerea în circulaţie a noilor bancnote potrivit
raportului de echivalenţă hotărât prin Patenta imperială din 27 Aprilie 1858,punctele 10 şi 13: “5.Privilegiata bancă naţională austriacă,va strânge notele încă umblătoare,ce sună în moneta convencionale şi anume în acea măsură în care va emite note supitoare în valuta austriacă. Până atunci,notele de moneta convencionale se vor accepta la solviţiuni în conformitate cu punctele 10 şi 13 al patentei mele din 27 Aprilie 1858”; Termenele de retragere a acestor bancnote,după valoarea lor nominală şi suma în florini pe care o reprezintă, sunt stabilite la punctele 6 şi 7 ale patentei după cum urmează: “6.Pentru strângerea notelor supitoare în moneta convenţională şi pentru încetarea lor de a mai umbla,se stitoresc următoarele termine: Pentru cele de 1000 fl.
30 Iunie 1859
Pentru cele de 100 mil de 50 fl.
31 August 1859
Pentru cele de 10 fl.
31 Octombrie 1859”
“7. Notele de 5,de 2 mii 1 fiorin,supitoare în moneta convencională,se vor împuţina de acum înainte câte se voi pute mai iute,până la suma de 100 mil fiorini. Timpul când să se strângă şi să se scoată de tot din curs,se va determina mai târziu.” De supravegherea retragerii din circulaţie a vechilor bancnote,introducerea în circulaţie a celor noi,respectarea termenelor stabilite pentru aceste operaţiuni şi verificarea periodică a proporţiei acoperirii lor cu stoc metalic şi efecte de comerţ,respectiv a convertibilităţii lor,se vor ocupa : “8...............un comitet de trei membri,denumiţi de către directorul băncii,conlucrând cu comisarul împărătesc ,va supraveghea strânsa împlinire a disposeciunilor esprese în 3,5,şi 7.” “9. La capătul fiecărei luni se vor publica statutul notelor privilegiatei bănci naţionale austriece,ce se vor fi aflând în curs,al asegurării lor,ordinate în 3.(punctul 3)”. Dovadă a aplicării acestor schimbări monetare şi pe teritoriul Transilvaniei este şi relatarea lui George Bariţiu din lucrarea sa deja enunţată45,în care este evidentă trecerea de la florinul convenţional la florinul austriac:
45
Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p.188
“ Cam pe la 1855 Rosseti depune la episcopie în Sibiu,număraţi,una mie florini monedă conv[enţională] să se dea un premiu pentru cea mai bună Istorie a românilor ..........În 1860 ,venind la Braşov ,a numărat în fondul şcolilor romăne 100 fl[orini],v[alută]a[ustriacă];...a schimbat premiul în alte trei traduceri de autori vechi şi anume 1000 fl[orini] ,v[alută] a[ustriacă] ,pentru Tacitus,câte 500 fl[orini],v[alută] a[ustriacă] pentru Svetonius şi Iornandes”. Sugestive pentru trecerea de la moneda convenţională la valuta austriacă sunt şi următoarele texte care surprind totodată şi aspecte ale realităţii acelor vremuri ţinând de presa românească din Transilvania,viaţa religioasă,susţinerea educaţiei şcolare în limba română etc. “Tot în acel an înaintează încetişor şi formarea fondului “Gazetei”,pe când la Cluj un singur ziar maghiar “Korunk”[“Epoca noastră”],primea câte 400 fl[orini],v[alută] a[ustriacă],subvenţiune anuală de la partida respectivă aristocratică” 46 “O mare consolaţiune a fost anul acesta prea înalta rezoluţiune de dato[din data],Luxemburg,29
Mai
1861,pentru
clerul
bisericii
greco-orientale
din
Transilvania.Cu acel act împărătesc ,Maiestatea Sa asigură numitului cler o donaţiune anuală de 24.000 florini şi separat 1.ooo florini pentru seminar,în sumă totală 25.000 fl[orini] v[alută] a[ustriacă]”.47 “ Din cifrele specificate de Babeş s-a văzut că familia Mocioni împărţise ,de ex[emplu],în a[nul] 1861,2550 fl[orini] v[alută] a[ustriacă] în burse de câte 340,200,120,60,50 la 16 tineri,iară doi au fost întreţinuţi separat cu toate cele necesare.Tot aşa în anul 1862 au împărţit alţi 2450 fl[orini] v[alută] a[ustriacă] la cei doi întreţinuţi.”48 “Fragmente
din
conceptul
de
suplică[cerere]înaintat
la
Maiestatea
Sa
împărătească şi regina Austro-Ungariei de către comitetul Reuniunii femeilor din Braşov,pentru o subvenţiune nouă. Întru înţelesul art.4 al statutelor Reuniunii femeilor române,membră activă a Reuniunei poate fi ori care doamnă va număra,pe fiecare an,cel puţin 1 fl[orin],v[alută] a[ustriacă],la fondul Reuniunii şi cu atât mai vârtos acelea care-şi vor capitaliza acea taxă depunând la casă odată pentru totdeauna o
sumă
corespunzătoare,după care să se poată trage venit sigur analog taxei ce numără.În anii 46
“Gazeta Transilvaniei”,nr.77,1861 ” Gazeta Transilvaniei”,Nr.77 din 1861 48 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III.p.221- “Foaia pentru minte inimå ¿i literaturå”,nr.38,1862 47
dintâi al înfiinţării acestei reuniuni,au numărat la fondul ei câte un capital din care se trage venit anual sigur şi curat,între alţii şi altele ,următorii domni arhipăstori şi doamne 1850
Mon[etă] conv[enţională], fl[orini],cr[reiţari].
Zoe.I.Iuga,în Braşov .
100,-
Sofia B[aron] L.de Wohlgemuth,Sibiu.
50,-
Stana C.Belgasoglu,Braşov.
100,-
Maria văduvă Steriu,Braşov.
20,-
Zoe St.Stoica,Bucureşti.
40,-
1851 Baroneasa G.Sina,Viena.
1000,-
Episcopul Vas[ile] Erdeli,Oradea Mare.
100,-
Episcopul Alex[andru] St[erca] ªuluţiu,Blaj.
40,-
Arhimandritul Patriciu Popescu,Banat.
40,-
Constantin Bicu,Braşov.
46,40
1852 Raluca I.S.Gerasim,Bucureşti. Episcopul Andrei b[aron de ªaguna,Sibiu. Guvernatorul Principe Carol de Schwarzenberg,Sibiu Capitlul gr[eco] cat[olic],Oradea Mare.
60,290,50,50,-
Constantin Hurmuzache de la mai multe cucoane,care n-au voit a se numi(298 galbeni)
1026,-
1853 Baroneasa Ifigenia Sina.
140,57
Cucoana Elisa G. Sturza n.Hurmuzache de la mai multe cucoane care n-au voit a se numi (290 galbeni)
1353,30
1854 Maiest[atea] Sa Elisabeta,împărăteasa Austriei (8 luni)
750,-
Preoteasa Maria V.Tincu,Vârşeţ.
30,-
1857 Constantin Hurmuzache(60 galbeni)
270,-
1860
Val[ută] austr[iacă],Fl.cr.
Barbara văduva Crişan.
42,-
Arhimandrit Patriciu Popecu.
120,-
Maria D.Nicolau.
50,-
1861 Episcopul V.Erdeli.
100,-
1863 Iancu Arhimandrescu,Braşov.
200,-
1864 Elena Vas[ile] L[adislau]Pop,Sibiu.
20,-
1865 Cristina Roman.
20,-
Pe lângă aceste sume au intrat,în anii trecuţi,de la mai multe comune româneşti precum
şi
din
Alba
Iulia,Zlatna,Bistra,Hunedoara,Haţeg,Orăştie,Blaj,Sasreghin,Boiţa,Râuşor,Răşinari,ş[i] a[ltele],ş[i] a[ltele] sume de la câte 40 fl[orini] până la câte 200 fl[orini mon[etă] conv[enţională] iară din Bucovina veniră tot prin stăruinţele ilustrei familii Hurmuzache ,numai în anul 1851,monedă convenţionala,fl[orini] 1419. ........................ În
numele
comitetului
Reuniunii
Femeilor
Române
prin
I.G.Ioan,caseriţă, Anastasia Datcu,preşedintă, Braşov,15/3 Iulie 1865”49 49
Bari¡iu G.,op.cit.vol.II,p.688
Eufrosina
“Alegătorii activi sunt toţi locuitorii câţi au împlinit 24 de ani şi au plătit ,în anul 1862,în contribuţiune directă la stat opt [8] florini valută austriacă...”. În proporţii restrânse continuă să se afle în circulaţie şi după încheierea convenţiei monetare alături de noul florin valută austriacă şi cel convenţional.Edificator în acest sens documentul datat 7 iunie 1859 în care George Ucenescu exprimă mulţumiri pentru situţia sa materială şi a învăţământului muzical din ªchei: “...............pentru că doream a mă recomanda ,după şase luni ale slujbii noului nostru cântăreţ i s-a hotărât o plăticică de 80 fl.m.m.(florini monedă convenţională),şi după un an s-a mai adaos 20 fl.m.c.(florini monedă convenţională)............am câştigat pe sfânta biserică poci zice în tot anul de 200 fl.m.c.( florini monedă convenţională),care bani trebuia să să dea unui cântăreţ harnic......”50 În ce priveşte circulaţia noilor bancnote convertibile în moneda metalică principală, alături de noua valută şi de talerii de reuniune ai convenţiei monetare, pe teritoriul Transilvaniei,în testamentul mitropolitului de Alba Iulia ,Alexandru ªterca ªuluţiu datat 11/23 octombrie 1866,este menţionată suma de 44.620 de florini valută austriacă în bancnote: “Blaj,în 11/23 Octombrie 1866. Alexandru ªterca ªuluţiu,m[anu] p[ropria], arhiepiscopul şI mitropolitul Albei-Iulii. Notă: Aşadar,clerul a rămas înzestrat cu domeniul Springului,cumpărat cu 95 mii fl[orini] v[alută] a[ustriacă],în obligaţiuni cu meloraţiuni{majorări] în domeniu peste 20.000 fl[orini] v[alută] a[ustriacă],cu naturale [frucet]din an[ul]1866 şi 1867,peste 2.000 măsuri transilvane de vin,din 1862 şi 1866 şi cu vite cornute 28 capete.La cere domeniu s-a mai ados: a).106.100 fl[orini] în obligaţiuni de desdăunare[despăgubirea]robotelor cumpărate pe bani gata. b)44.620 zi patruzeci şi patru mii şase sute douăzeci în bancnote, fl[orini] v[alută] a[ustriacă]. c) 249 doi dieceri(Zwanz[igeri]) vechi. d) 350 taleri noi a 1 fl[orin] v[alută] a[ustriacă]. e) 156 taleri noi a 1 fl[orin],50 cr[eiţari] v[alută] a[ustriacă].
50
Doc.2079 - original,lb.rom.grafie chirilicå,1 f.semnat,p.241
f) 2 taleri vechi a 2 fl[orini] v[alută] a[ustriacă]. g) 44 galbeni. h) 1 taler turcesc”.51 Acest document este sugestiv şi pentru altel monede mai vechi compuneau circulaţia bănească din Transilvania la acea dată:taleri vechi,galbeni,zvanţi de argint(Zwanzinger). CAP.VIII.Caracteristicile sistemului bănesc austriac în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; până la primul război mondial; VIII.1.Caracteristicile circulaţiei banilor de hârtie pe perioada valabilităţii convenţiei monetare Austro-Germane(1857-1866); Disputa dintre Prusia şi Austria în privinţa întîietăţii în cadrul Uniunii vamale ,a fost cauza războiului din anul 1866 ,încheiat cu înfrângerea Austriei de către Prusia la Sadova (Koniggratz/Hradec Kralove)1. Ca urmare Austria este exclusă din federaţia statelor germane, din orice uniune economică şi implicit şi din cea monetară încheiată în anul 18572 Anularea celei din urmă s-a făcut prin încheierea unei alte convenţii ,cea de la Berlin în 13 Iunie 18673 . Potrivit prevederilor acesteia ,precedenta convenţie monetară îşi pierde valabilitatea începând cu 1 Ianuarie 1868,iar statele contractante îşi asumă obligativitatea de a nu demonetiza talerii de reuniune(Vereinsthaler),înainte de anul 1870.După acest termen fiecare din statele contractante îşi recapătă libertatea din punct de vedere monetar,menţinându-se numai obligativitatea extrădării falsificatorilor. Astfel talerul de reuniune încetează a mai fi bătut.Florinul,divizat în 100 de creiţari ,continuă să rămână valuta austriacă. Excluderea Austriei din uniunea germană a avut ca principală cauză situaţia economică şi financiară precară a acesteia determinată de deficienţele politicii financiare promovată de către Curtea imperială, de numeroasele războaie purtate şi pierdute în
51
1
idem.p.478
Carpentier J., Lebrun F.,op.cit., p.286 Chereste¿iu V.¿i colectiv,”Istoria României”,Buc.1964,vol.IV,p.439 3 idem.op.cit.p.441. 2
intervalul de 10 ani ,toate acestea făcând dificilă îndeplinirea condiţiilor impuse prin prevederile convenţiei referitoare la consolidarea valutei: “......deficitul real nu fictiv ,a fost de 93 milioane,restanţele de contribuţiuni se urcaseră numai în Ungaria la 30 de milioane.Capitaliştii europeni nu mai voiau să dea împrumut sute de milioane Austriei,decât cu procente ca la Turcia şi acelea în aur.Cursul monedei în loc să scadă se urca,iar acuma că fu delăturat [înlăturat] şi controlul senatului ,capitaliştii şi bursele se temeau şi mai tare de bancrută[faliment].” 4
Guvernul imperial anulase convertibilitatea bancnotelor încă din mai 1848.5 După ce a suspendat cursul forţat numai între 1 Septembrie 1858 şi 29 Aprilie 18596 ,Banca Naţională a Austriei începând să convertească bancnotele în florini de argint,Austria se vede nevoită să-l reintroducă7 mai ales că:” ....acelea scoateri de milioane din monarhie pentru scopuri cu totul străine popoarelor ei(susţinerea domniei temporare a papei etc.) ,iritau spiritele cu atât mai vârtos cu cât mai tare bătea la poartă bancruta[falimentul]de stat căci războiul din 1859( războiul austro-francopiemontez) costase 200(două sute) de milioane de florini peste bugetul normal şi deficitul se urcase la suma înspăimântătoare de 280 milioane”.8 În plus,s-a demonstrat că în caz de război cursul forţat este aproape inevitabil. Prin Patenta imperială din 28 Aprilie 1859 s-a dispus contractarea unui împrumut pe gaj de obligaţiuni de stat la banca de emisiune în valoare de 200.000.000 florini în schimbul suspendării convertibilităţii bancnotelor 9,aceasta din urmă emiţând bancnote în cupiuri de 1 şi 5 florini în scopul acoperirii împrumutului.10 Astfel acoperirea acestor bani de hârtie nu s-a făcut în monedă metalică ci în bonuri de tezaur de asemenea neconvertibile. Suspendarea cursului forţat şI revenirea la acesta a avut ca rezultat o dispariţie a monedelor de argint din ţară,în special a talerilor11,numeroasele cereri de convertire fiind datorate agio-ului argintului,argintul începând să facă primă faţă desemnele valorii în circulaţie încă din 1848.
4
Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III.,p.380-381 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.170 6 idem.p.129 7 Dumitrescu ªt.,op.cit.,vol.I,p.514 8 Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,p.123 9 Ordinul ministrului de finan¡e din 29 Aprilie 1859,în R.G.Bl.,nr.69 10 Pat.imp.din 28 aprilie 1859,în R.G.Bl.,nr 68 11 Dumitrescu St.,op.cit.,p.514 5
În tratatul său de finanţe Economistul Pierre Paul Leroy-Beaulieu,precizează că:”în timp de război cursul forţat este aproape inevitabil.El depinde numai de rapiditatea şi intensitatea care sunt caracteristice războaielor contemporane,şi de volumul capitalurilor enorme pe care le consumă în foarte scurt timp.Impozitul, este un procedeu prea încet,pentru a procura resursela de care un stat are nevoie în asemenea împrejurări.Dacă admitem moratoriul pentru cei chemaţi sub arme ,în împrejurări excepţionale,nu putem să nu admitem suspendarea obigaţoiunii pentru stat sau bancă,de a converti moneda de hârtie sau biletele de bancă.Din asemenea situaţiuni pot naşte vaiuaţiuni în cursul schimbului ,care pot avea consecinţe grave,punând în pericol chiar existenţa unei asemenea înţelegeri monetare”. 12 Obiecţiile au fost formulate tocmai privind imposibilitatea menţinerii convertibilităţii bancnotelor şi mai mult introducerii în circulaţie a banilor de hârtie sub forma biletelor de stat cu curs obligator: “.....Dară ce le pasă grofilor de acea stare a finanţelor? Acolea era presa pentru tipărire de hârtia monedă şi un act pentru introducerea cursului forţat se putea mijloci fără mare greutate.Apoi să cuteze cineva a zice că nu primeşte în tranzacţiuni de toate zilele,hârtie monedă,că mai sunt şi temniţe goale.”13 La toate acestea se adaugă deprecierea monetară cauzată de efectele crizei economice din Europa ,care a izbucnit în 1857,resimţite şi în Transilvania: “ Criza cea mare comercială din 1857/8 răsturnase şi în acea piaţă vreo 15 case[firme],dintre care jumătate au fost româneşti,căzute cu pasive de câte 30 - 70- 170 până la 190 mii florini v[alută] a[ustriacă] şi 100 de mii în Braşov fac cât 500 de mii la Viena..”14 Mai mult ,în ce privesc bancnotele de 1,2 şi 5 florini convenţionali,a căror emisiune făcută cu acordul gevernului imperial în anul 1848 a încălcat privilegiul băncii centrale care interzicea punerea în circulaţie a bancnotelor cu valoarea nominală sub 10 fl.,acestea continuă să circule cu un curs obligatoriu şi după 1858. Singura restricţie este plafonarea volumului lor la 100.000.000 de florini şi înlocuirea până la finele anului 1859 cu bancnote ale noului sistem al valutei austriece. 15
Cu toate acestea au existat încercări de restabilire a convertibilităţii bancnotelor. 12
Leroy-Beaulieu P.P.,”Tratat des finances”,Paris, 1873,p.128 Bari¡iu G.,op.cit.,p.380-381 14 Istoria ¿coalelor..... bra¿ov,1902,p.45-46 15 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.171 13
Astfel pe baza Patentei imperiale din 27 decembrie 1863,băncii centrale i se reânnoieşte privilegiul emisiunii bancnotelor ,acordândui-se al treilea drept de emisiune(3.Privilegium)16 .Inovaţia cea mai semnificativă a fost restabilirea şi fixarea independenţei băncii de emisiune faţă de guvern. Mai mult ,modificările aduse statutului băncii vizau şi problema acoperirii emisiunii modificându-se prevederile Patentei imperiale din 30 august 1858 referitoare la reglementarea garanţiei metalice a băncii de emisiune. În anul 1844 Banca Angliei adoptă un nou sistem de emisiune,urmare a “Legii Peel” (“Peel’s Act”)17 ,sistem la care s-au aliniat ulterior mai multe ţări printre care şi Austria până la înlocuirea acestei metode de acoperire în 1887. În conformitate cu acesta valoarea maximă a bancotelor emise de către Banca Naţională a Austriei şi puse în circulaţie fără acoperire monetară a fost stabilită la 200.000.000 de florini austrieci,urmând ca bancnotele emise peste această sumă sa aibe în mod expres, acoperire metalică în monede sau lingouri de argint şi în proporţie de 25 % în monede sau lingouri de aur18 . Totodată bancnotele emise a căror valoare depăşea valoarea rezervei metalice urmau să aibă acoperire în efecte de comerţ scontate sau garantate prin obligaţiuni emise de către stat. Acest corp de legi a purtat denumirea de “Legea Băncii”în analogie cu “Legea Peel”.Ceea ce prevedea în plus cea dintâi era forma de acoperire a emisiunii prin efecte de comerţ,reprezentând în fond o îmbinare a principiului monetar(“Currency Principle”) şi a celui bancar(“Banking Principle) în materie de acoperire a circulaţiei19 . Tot în acest context din prezentarea volumului de bancnote aflate în circulaţia bănească în intervalul 1863 -1866 precum şi modalitatea
şi proporţia
garantării lor , se pot desprinde o serie de concluzii în acest sens: Numărul de bancnote aflate în circulaţie în intervalul 1863 -1866 şi situaţia garantării lor20 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Stoc de acoperire
16
http://www.oenb.at/ http://www.mccow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75 18 idem.site 19 http://www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. 20 Kiri¡escu C.op.cit.p.225 17
-------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Bancnote în
metal
%
bonuri de
circulaţie
%
Total
%
tezaur
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1863
396.650.000
112.520.000
28,37
570.000
0,14
113.090.000
375.830.000
112.190.000
29,85
5.170.000
1,38
117.360.000
351.100.000
121.520.000
34,61
8.220.000
2,34
129.740.000
283.988.000
104.009.000
36,62 43.536.000 15,33
28,51 1864 31,23 1865 36,95 1866
147.545.000
51,95 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------În concluzie eforturile de restabilire a convertibilităţii bancnotelor,chiar dacă nu sau finalizat în acest sens, s-au concretizat în : - scăderea de către bancă a numărului de bancnote aflate în circulaţie cu în 5,25% în anul 1864 faţă de anul 1863 ; cu 6,58% în 1865 faţă de 1864 şi respectiv cu 19,11% în 1866 faţă de 1865 ,ceea ce reprezintă o scădere cu 39,5% în anul 1866 faţă de anul 1863; - mărirea rezervei metalice a băncii care se poate aprecia prin proporţia acoperirii bancnotelor cu stoc metalic,procent care a variat în felul următor: 28,37% în anul 1863 ; 29,85% în anul 1864 ; 34,61% în anul 1865 şi respectiv 36,62% în anul 1866; - creşterea gardului de acoperire a bancotelor cu titluri de valoare : 0,14% în anul 1863 ; 1,38% în anul 1864 ; 2,34% în anul 1865 şi 15,33% în anul 1866; Cu toate acestea eforturile băncii de emisiune au fost zădărnicite prin faptul că stocul metalic de acoperire a fost cu totul insuficient,fapt datorat şi retragerii din circulaţie a monedelor metalice de argint în scopul tezaurizării,retragere provocată de agio-ul argintului,astfel încât numărul bancnotelor care circulau la un curs forţat deşi a scăzut în perioada analizată,a continuat să rămână foarte mare21 : 21
aceste valori s-au ob¡inut scåzând din numårul total de bancnote în circula¡ie ,numårul celor acoperite cu stoc metalic ¿i bonuri de tezaur astfel: -----------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Nr.de bancote cu curs forţat
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1863
283.560.000
1864
258.470.000
1865
221.360.000
1866
136.443.000
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Modalitatea de garantare a bancnotelor aflate în circulaţia bănească la data anulării respectivei convenţii monetare,diferă în funcţie de valoarea nominală(mare şi mică), a acestora astfel22 : ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Valoarea nominală
Modalitatea de garantare
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------I. 10 , 100 şi 1000 florini*
stoc metalic
II. 1,2, şi 5 florini**
bonuri de tezaur neconvertibile
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------* acoperirea metalică a bancnotelor cu valori nominale mari era stabilită prin lege; ** bancnotele cu valori nominale mici circulau cu curs forţat. La sfârşitul anului 1866,nimic nu a mai rămas din independenţa stabilită în “Legea Băncii”,sau din interdicţia emisiunii de bancnote la rezerva de stat.23
1863 396.650.000 - 113.090.000 1864 375.830.000 - 117.360.000 1865 351.100.000 - 129.740.000 1866 283.988.000 - 147.545.000 22 http/www.oenb.at/ 23 http/www.kappa.ro
Circulaţia bancnotelor la acea dată în Transilvania rezultă şi din următorul document reprezentând testamentul mitropolitului Alexandru ªterca ªuluţiu: “testamentul mitropolitului de Alba Iulia Alexandru ªterca ªuluţiu Octombrie 1866:
11/23
24
“Blaj,în 11/23 Octombrie 1866. Alexandru ªterca ªuluţiu, m[anu] p[ropria], arhiepiscopul şi mitropolitul Albei-Iulii. Notă:Aşadar,clerul a rămas înzestrat cu domeniul Springului,cumpărat cu 95 mii fl[orini] v[alută] a[ustriacă],în obligaţiuni cu melioraţiuni[majorări]în domeniu peste 20 000 fl[orini] v[alută] a[ustriacă],cu naturale [fructe]din an[ul] 1866 şi 1867,peste 2 000 măsuri transilvane de vin,din 1862 şi 1866 şi cu vite cornute 28 capete.La care domeniu s-a mai adaos: a) 106.100 fl[orini]în obligaţiuni de desdăunare {despăgubirea] robotelor cumpărate pe bani gata. b) 44.620 zi patruzeci şi patru mii şase sute douăzeci în bancnote,f[lorini] v[alută] a[ustriacă]. c) 249 doi dieceri (Zwanz[igeri])vechi. d) 350 taleri noi a 1 fl[orin] v[alută] a[ustriacă]. e) 156 taleri noi a 1 fl[orin],50 cr[eiţari] v[alută] a[ustriacă]. f) 2 taleri vechi a 2 fl[orini] v[alută] a[ustriacă]. g) 44 galbeni. h).1 taler turcesc.” Mai mult la acea dată alături de bancnotele emise de banca de emisiune se afla în circulaţie o sumă considerabilă de florini în bilete ale statului şi bonuri de saline. Biletele de stat ca şi bani de hârtie intră în circulaţia monetară din monarhia habsburgică încă din anul 186025 ,însă reglementarea care marchează adoptarea sistemului biletelor de stat este considerată a fi Patenta imperială din 25 august 1866.26 Potrivit acesteia suma totală admisă a biletelor de stat în circulaţie a fost fixată la 312.000.000 florini iar a bonurilor de saline la 100.000.000.În situţia în care emisiunea
24
Doc.necatalogat-original,lb.rom.,2 f.semnat,în “Acte,documente ¿i scrisori din ªcheii Bra¿ovului”,buc.,1980,p.326 25 http://www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. 26 idem.site
celor din urmă nu atingea valoarea de 100.000.000 de florini,diferenţa putea fi acoperită cu bilete de stat emise peste plafonul admis de 312.000.000 de florini.27 Astfel la sfârşitul anului 1866 valoarea totală a banilor de hârtie,incluzând valoarea bancotelor băncii de emisiune,a biletelor de stat şi cea a bonurilor de saline a fost următoarea:28 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Bilete de
Bilete de
Bonuri de
Total bani de
bancă
stat
saline
hârtie în circ.
fl.
fl.
fl.
fl
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------284.000.000
12.000.000
100.000.000
150.000.000 60.000.000 90.000.000 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Total: -val.abs :284.000.000 -%
312.000.000
40,8
44,83
100.000.000
696.000.000
14,37
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Se poate observa că în valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţie la acea dată de 696.000.000 de florini,ponderea cea mai mare o deţin biletele de stat,respectiv 44,83%,reprezentând în valoare absolută exact plafonul maxim admis prin patenta imperială,urmate de bancnotele băncii de emisiune 40,8% şi de bonurile de saline reprezentând un procent de 14,37%. Biletele de stat în valoare de 312.000.000 de florini au intrat în circulaţie prin două modalităţi şi anume: 1. prin emisiune (12.000.000 fl.);
27 28
idem.site Kiri¡escu C.op.cit.p.269.
2. prin declararea bancnotelor bilete de stat (150.000.000 fl.); 3. prin împrumut pe bază de obligaţiuni ale statului (60.000.000 fl.+ 90.000.000 fl.) Astfel prima emisiune a biletelor de stat care a reprezentat şi debutul acestora în sistemul bănesc al imperiului, s-a făcut în anul 1860 prin Patenta imperială din 17 Noiembrie 186029 . Principala motivaţie a acestei emisiuni a fost compensarea lipsei în circulaţia monetară a monedei divizionare(mărunte),sustrasă acesteia ca urmare a agio-ului argintului din 1859,şi faptul că prevederile Patentei din 30 August 1858 interziceau emisiunea de bancote cu valoarea nominală sub 10 florini. Patenta a dispus emisiunea biletelor de stat în valoare totală de 12.000.000 de florini în cupiuri de 10 creiţari. Cea dea doua modalitate este urmarea Patentei imperiale din 5 Mai 186630 prin care guvernul a declarat bancnotele neconvertibile de 1 şi respectiv 5 florini emise de către banca de emisiune în intervalul 1858 -1859 drept bilete de stat.Valoarea totală a acestora s-a ridicat la 150.000.000 de florini. În anul 1866 prin Patenta imperială din 7 Iulie
31
guvernul este autorizat să
contracteze un împrumut la banca centrală în valoare de 200.000.000 de florini pe bază de obligaţiuni de stat,raţiunea contractării acestuia fiind identică cu cea din 1859 şi anume finanţarea războiului ,de data aceasta purtat împrotriva Prusiei. În vederea obţinerii acestuia băncii de emisiune i s-a impus emisiunea de bancote declarate bilete de stat în valoare de 60.000.000 fl.şi predarea lor statului. Pentru completarea sumei de 200.000.000 fl. guvernul a mai emis bilete de stat în valoare de 90.000.000 de florini,urmând ca restul sumei de 50.000.000 de florini să fie acoperită printr-o emisiune ulterioară de obligaţiuni. Începând cu data de 1 ianuarie 186732 o nouă emisiune de bilete de stat cu valoarea nominală de 50 de florini, în număr de 20.000 de bucăţi au fost puse în circulaţie ,ceea ce sporeşte valoarea acestora de la 312.000.000 fl.la sfârşitul anului 1866 la 313.000.000 de florini ,depăşind astfel plafonul stabilit prin patenta din 1866,deoarece această creştere nu s-a realizat pe baza scăderii numărului de bonuri de saline din circulaţie care a rămas la 100.000.000 de florini. 29
http://www.oenb.at/ idem.site 31 idem.site 32 idem.site 30
La sfârşitul anului 1880 ponderea biletelor de stat în totalul banilor de hârtie aflaţi în circulaţie a variat între 54% şi 55,7% diferenţa reprezentând-o biletele de bancă,pentru ca în perioada ulterioară anului 1880 ponderea acestora să scadă la 45% 49%,datorită emisiunii crescânde de bancnote a căror valoare a ajuns în anul 1873 la 359.000.000 de florini. 33 VIII.2.Agio-ul argintului şi deprecierea florinului austriac; VIII.2.1.Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase în secolul al XIX-lea; În funcţionarea sistemului monetar al imperiului o influenţă puternică a exercitat-o variaţia agio-ului argintului în această perioadă. Astfel pornind de la evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase pe parcursul unui secol putem să formulăm o serie de aprecieri.Astfel: Producţia mondială de aur şi argint în intervalul 1801-191034 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Perioada
Aur
Creştere-
Argint
Creştere-
kg.
scădere
kg.
scădere
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1801-1810
161.876
1811-1820
104.144
sc.cu 35,66%
4.924.200
sc.cu 39,37%
1821-1830
129.331
cr.cu 24,18%
4.188.400
sc.cu 14,94%
1831-1840
184.516
cr.cu 42,67%
5.433.600
cr.cu 29,73%
1841-1850
498.646
cr.cu170,25%
7.075.000
cr.cu 30,21%
1851-1860
1.786.579
cr.cu 258,29%
7.499.500
cr.cu 5,93%
1861-1870
1.728.564
sc.cu 3,25%
11.037.000
cr.cu 47,17%
1871-1880
1.548.576
sc.cu 10,42%
18.904.400
cr.cu 71,28%
1881-1890
1.471.600
sc.cu 4,95%
27.507.600
cr.cu 45,51%
1891-1900
2.876.695
cr.cu 95,48%
45.676.200
cr.cu 66,05%
33
idem.site
8.122.100
1901-1910
5.172.957
cr.cu 79,82%
51.675.800
cr.cu 13,14%
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------GRAFIC; Secolul al XVIII-lea a fost marcat de o creştere accentuată a preţurilor,iar din punct de vedere al producţiei de metale preţioase de o creştere a acesteia,finalizându-se cu experienţa nefastă a inflaţiei banilor de hârtie din perioada războaielor napoleoniene, cu criza comercială din 1811,cu crizele alimentare din 1812 şi 1817 cu care debutează secolul următor. După anul 1817 ,odată cu restabilirea stabilităţii monetare,s-a manifestat o tendinţă generală de scădere accentuată
a preţurilor corelată şi cu prăbuşirea producţiei
americane de metale preţioase odată cu procesul de emancipare al Americii Latine ,în special a celei de argint între 1817-1829.Astfel în această perioadă exploatările din Mexic şi Peru ajung aproape să se înjumătăţească.35 Efectul asupra producţiei mondiale de argint a fost o scădere a acesteia în intervalul 1811-1820 cu 39,37% şi cu 14,94% în intervalul 1821-1830,în timp ce producţia de aur înregistrează o scădere cu 35,66% doar în primul interval,pentru ca în cel următor aceasta să crească cu 24,18%.Creşterea producţiei de argint începe odată cu intervalul 1831-1840 când este de 29,73%,continuând până la sfârşitul secolului cu 47,17% în intervalul 1861-1870 ,cu 71,28% în intervalul 1871-1880,urmare a descoperirilor din Nevada,cu 45,51% în intervalul 1881-1890 şI cu 66,05% în intervalul până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Astfel după o lipsă de argint care a determinat creşterea agio-ului său în Europa ca urmare a exporturilor masive de argint către America şi India,Europa a fost din nou invadată cu acest metal devenit în scurt timp indezirabil pentru autorităţile monetare.36 Ca o tendinţă generală, preţurile au continuat să scadă în Europa şi după ce producţia ambelor metale preţioase a început să crească din nou.37 Începând cu intervalul 1841-1850 creşterea producţiei de aur cu 170,25% este spectaculoasă.Acestă creştere continuă şi în intervalul următor cu 258,29 % ,ca rezultat 34
Tabelul a fost întocmit pe baza datelor din “A History of Gold and Money 1450-1920”,Pierre Vilar,London,11991,p.319-331. 35 idem.p.171. 36 Isårescu M.,Murgu N.,op.cit.,p.92
al descoperirilor de aur din California(24 ianuarie 1848)38 ,care a produs între 18481856 , 752.400 kg.de aur, Australia(1851),cu o producţie între 1851-1856 de 500.000 kg.aur, Rusia cu o producţie de aur în anul 1847 de 27.000 de kg. de şapte ori mai mare decât în anul 1826 când a fost de 3.800 kg.,menţinându-şi producţia la nivelul din 1847 până în anul 1856.39 Descoperirile de aur din California şi Australia au dus la o abundenţă relativă de aur şi la scăderea raportului dintre preţul aurului şi preţul argintului,în mod deosebit în America,având drept consecinţă exportarea aurului din Europa spre America,unde era mai bine cotat,modificând astfel agio-ul argintului în Europa în sensul creşterii lui. La această creştere a producţiei de aur din intervalul 1848-1856 au mai contribuit cu 343.000 kg. Africa - 153.000 kg. ; America (fără California )- 138.000 kg. ; Asia 108.000 kg.,producţia europeană fiind de 20.000 de kg.40 După o perioadă de scădere,producţia de aur se relanseză spre sfârşitul secolului înregistrând creşteri cu 95,48% în intervalul 1891-1900 şi cu 79,82% între 1901 şi 1910,urmare
a
descoperirilor
de
aur
Colorado,Alaska(1898),Canada(1896),Columbia
din
anul
Britanică,Africa
de
1891
în
Sud
şi
a
progreselor privind procedeele de exploatare.41 În toate aceste valori Transilvania a contribuit cu: Cuantumul producţiei de aur şi argint din Transilvania (1805 - 1846)42 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Aur
Argint
Anii
Aur
Argint
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1805*
13
4.500
1816 **
600 1.658
1818*** 37
960
2.204
4.321
-
2.863
-
-
1833-37******** 3.272
6.053
1834******
5.431
3.000
1833
http//www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. Vilar P.op.cit.p.254. 39 ibidem. 40 idem.op.cit.p.261. 41 ibidem. 42 Rådu¡iu A.,Gyemant L.,op.cit.,p.733-734 38
2.145
1819 -20**** 1822***** 1823****** 1824******
1.761
6.000
1.889
-
2.356
-
26.159
36.396
2.317
3.321
2.475
-
2.814
4.299
3.000
4.300
1.370
3.463
2.339 1825****** 1826****** 1827
1835******
1837****** 1838******
-
1839******
1.367
4.341
2.548
5.428
1.442
3.680
2.504
3.999
1.565
3.709
2.566
1836******
1840****** 1841******
3.710
3.030
5.432
2.204
5.804
3.390
8.623
2.187
6.661
3.597
8.209
2.418
6.498
3.485
6.499
2.398
6.953
3.674
-
2.399
6.636
3.634
-
2.652
4.499
4.079
8.911
2.477
7.524
3.878
-
1842
2.408
5.581 1828******
1.717 2.850
3.749
3.597
3.750
1843
3.196
4.982 1829******
1.830 2.583
3.808
3.531
5.800
1844
3.025
5.926 1830******
1.803 2.551
3.508
3.763
3.509
1845
3.067
5.713 1838-34******* 2.845 14.217
4.611
3.999
23.054
1846
3.421
6.418 1831******
2.324
4.593
3.108
4.087 4.596
1847
3.594
5.933 1832
2.268
4.700
2.666
5.198
3.820
-
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------*Producţia exprimată în măji la aur,în mărci la argint; **Producţia exprimată în pisete la aur - prima cifră pentru aur spălat,a doua pentru aur preschimbat; ***Producţia exprimată în mărci la aur - prima cifră pebtru aur spălat,celelalte două pentru aur preschimbat şi la argint; ****Producţia totală însumată pe întreaga perioadă,exprimată în mărci pentru aur şi argint; *****Producţia exprimată în mărci la aur; ******Producţia exprimată în mărci la aur şi argint; *******Producţia medie anuală(prima cifră) şi producţia totală însumată pe întreaga perioadă(a doua cifră),exprimată în mărci la aur şi argint; Cuantumul producţiei miniere(în kg.) din districtele montanistice Baia Mare şi Banat 1811 - 184743 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Aur
Argint
District.mont.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1811**
400;500
18.000
Baia Mare
20.000 2.000
Banat
1838**
962
17.391
Baia Mare
1839**
968
15.721
Baia Mare
1840**
856-873
15.390 16.648
1841**
41
5.312
770-897
16.972 17.786
43
idem.p.734-735
Baia Mare Banat Baia Mare
1842**
44
3.986
852;918
16.388 20.086
45 1843**
951;984
4.193
1844
836;953
3.662
718;881
866;1.003 41
1.925
964;1.105
18.233 23.957
104
Banat** Baia Mare Banat
16.246 24.672
1847**
Baia Mare***
2.926 3.000
1846**
Banat
15.705 24.598
49;58
Baia Mare
2.000 3.197
1845**
Banat
17.254 26.071
39
Baia Mare
17.054 20.152
50
Banat
2.759
Baia Mare Banat Baia Mare Banat
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------*Producţia medie anuală exprimată în mărci pentru aur şi argint; **idem nota anterioară; ***Producţia exprimată în kilograme; VIII.2.2.Variaţia agio-ului argintului între 1858-1866 şi influenţa sa asupra circulaţiei monetare; În ce priveşte Imperiul austriac în care baza sistemului monetar continua să o constituie argintul, în cursul anului 1850 exporturile şi importurile s-au confruntat cu fluctuaţii ale cursului de schimb care a ajuns la 33%44 din rata de schimb medie anuală.Aceste fluctuaţii au afectat considerabil capacitatea companiilor de a obţine profit 44
http/www.oenb.at/
reducându-le posibilitatea admiterii la bursa de valori pentru a se proteja împotriva riscurilor. Când s-a încercat stabilizarea agio-ului argintului,banca centrala a ajuns la un nivel al acestuia care nu mai depindea numai de activitatea sa de emisiune,agio-ul argintului reflecata totodată preţul argintului (exprimat în condiţiile aurului),şi evaluarea consecinţelor deficitelor fiscale pe pieţele monetare.Fluctuaţia mare a agio-ului a depins şi de politica monetară a guvernului,în speţă de situţiile în care a recurs la sporirea circulaţiei banilor de hârtie.De exemplu crizele din anii 1848-1849(din timpul revoluţiei),1850(conflictul Austro-Prusac) şi 1853 până în 1856(mobilizarea generală ocazionată de războiul Crimeii),anul 1859(războiul austro-franco-piemontez), când agioul mediu al florinului de argint faţa de banii de hârtie ,s-a ridicat la 22,16% faţă de 4,11% cât era în anul 1858,ceea ce însemna că 100 de florini de argint echivalau cu 122,16 florini în bani de hârtie faţă de 104,11 florini în bani de hârtie în anul 1858.45 Toate acestea au determinat o creştere a agio-ului argintului,cel mai ridicat agio al florinului de argint faţa de florinul de hârtie înregistrându-se în anul 1861 când a atins un nivel mediu de 41,25%46 ,determinâne o creştere a preţurilor atunci când plata se făcea în bancnote. Variaţia agio-ului florinului de argint faţa de florinul de hârtie în intervalul 1858 - 1867 a fost: -------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Agio-ul argintului faţă de semnele valorii
---------------------------------------------------------------------------------------------
45 46
1858
4,11%
1859
22,16%
1860
32,32%
1861
41,25%
1862
28,07%
1863
13,79%
1864
10,18%
idem.site. Kiri¡escu C.op.cit.p.217
1865
8,32%
1866
19,76%
1867
23,95%
--------------------------------------------------------------------------------------------În evoluţia agio-ului argintului se observă astfel o creştere până în anul 1860,atinge nivelul maxim în 1861,pentru ca între 1861 şi 1866 să aibă o tendinţă de scădere.În acest ultim an datorită creşterii în circulaţie a banilor de hârtie înregistrează o nouă creştere urmată de o stagnare între 1869-1871 în jurul procentului de 21%,pentru ca începând din 1971 să evolueze între 9,27% şi 3,15%.După această dată argintul continuă să se deprecieze în ritm alert ca urmare a modificării raportului de valoare între aur şI argint în favoarea celui dintâi(de la 1:15,58 în 1871 ,la 1:18,39 în 187946 ), datorită scăderii valorii argintului determinată de creşterea cu 47,17% a producţiei mondiale de argint în intervalul 1861- 1870 şi cu 71,28% în intervalul 18711880,(urmare a descoperirilor de argint din Nevada), intervale în care producţia de aur înregistrează o scădere cu 3,25% şi respectiv 10,42%,culminând cu dispariţia totală a agio-ului său în anul 1878 când raportul de valoare dintre aur şi argint crescuse la 1:30 ,nivel care se menţine până la sfârşitul secolului.47 În toată perioadă încercările de scădere a agio-ului argintului s-au concentrat pe scăderea cantităţii de bani de hârtie în circulaţia bănească,prin măsurile enunţate anterior,iar principalul efect al evoluţiei şi fluctuaţiei acestuia a fost scoaterea din circulaţie a monedelor metalice de argint în scopul tezaurizării într-o primă fază şi la o depreciere puternică a florinului de argint spre finele intervalului analizat şi ca urmare a deprecierii argintului faţă de aur pe piaţa mondială,sursa speculaţiilor valutare sub forma afacerilor de arbitraj. Astfel argintul depreciat cumpărat de către speculanţi de pe pieţele externe pătrunde masiv pe piaţa monarhiei datorită menţinerii sistemului monometalist argint într-o perioadă în care acest metal se depreciază puternic pe plan extern ,iar statele apusene adoptaseră fie sistemul bimetalist fie monometalismul aur. Argintul depreciat pătrunde prin cumpărarea acestuia de către banca centrală în scopul constituirii rezervei metalice,operaţiune prevăzută în statutul său de funcţionare,prin primirea la monetăriile statului în vederea transformării în monede
46 47
Isårescu M,Murgu N,op.cit.p.94. Vilar P.op.cit.p.262.
metalice în virtutea dreptului de liberă batere şi prin preschimbarea argintului în bancnote cu valoarea nominală mai mare decât cea reală a argintului,astfel importul de argint în anul 1879 ajungând la peste 36.000.000 de florini.48 Din acest an este suspendată libera batere a monedelor de argint. VIII.3.Modificările în structura sistemului bănesc determinate de încheierea pactului dualist între Austria şi Ungaria; În anul 1867 e încheie compromisul (Augleich) dintre Austria şi Ungaria.49 La 27 mai/8 iunie ,împăratul Franz Joseph s-a încoronat rege al Ungariei şi a sancţionat legea asupra încorporării principatului Tranilvaniei la Ungaria.50 Sub aspect economic,cele mai importante legi votate de parlamentul maghiar,în anul 1867, în legătură cu instaurarea dualismului au fost51 Legea nr.XII ,legea de bază a sistemului dualist ,a stat la originea reglementării cu caracter definitiv sau periodic ,a relaţiilor economice şI politice dintre cele două state; Prin legea nr.XIV ,a fost fixată pentru primii zece ani cota procentuală de participare a ţărilor contractante la acoperirea cheltuielilor comune; Legea nr.XV, stabilea partea care revenea Ungariei din datoria publică; Legea nr.XVI, privind uniunea vamală şi comercială dintre cele două ţări,încheiată pe zece ani; “Prin faimosul articol de lege XII,din 1867,se regulase [ reglementase] forma dualistă a monarhiei.Prin articolul XV de lege s-a defipt [stabilit] suma sau cota,proporţiunea în care este datoare şi Ungaria să contribuie la plătirea intereselor [ dobănzilor] şi amortizărilor la datoriile vechi şi noi ale monarhiei.Cu articolul XVI de lege se încheiase o învoială sau o federaţiune de vămi şi de comerţ.După acestea,însă vine ,anul 1868 cu o serie de legi financiare.Cu articolul XI de lege se regulează [ reglementează] preţul sării,pe care clasele privilegiate o avuseră în sute de ani gratis,căci o plătea numai ţăranul şi orăşanul.Articolul XIV de lege confirmă monopolul de tabac [tutun].Articolul XV de lege susţine loteria statului tot ca monopol.Alţi patru artiicli [articole] de lege sancţionară pentru totdeauna darea pe 48
Kiri¡escu C,op.cit.,p.182 Carpentier J.,Lebrun F.,op.cit.p.319 50 acad.Constantinescu-Ia¿i P.,Maciu V.,Cherescte¿iu V.,Berindei D.,acad.Constantinescu N.N.,op.cit.,vol.IV,p.439 51 Kiri¡escu C.,C.J.H.,1836-1868,Budapesta ,1896,p.333 ¿i urm.,,,p.136 49
spirt,pe bere,pe zahăr şi accize [impozite] pe vin şi pe carne.Timbrul (Stempel)nesuferit ungurilor şi aşa numitele competenţe [taxe încasate de stat]au fost susţinute din nou,cu toată rigoarea,prin articolul XXIII de lege. “52 Astfel încheierea pactului
dualist,a reprezentat instaurarea unui sistem bine
determinat de relaţii economice şi politice între statele semnatare. Multitudinea de războaie prin care Austria urmărea să devină o mare putere europeană,corelate cu o politică şi o gestionare deficitară a finanţelor interne,cu inferioritatea dezvoltării industriale comparativ cu ţările occidentale,cu marile investiţii făcute în provinciile ereditare ale coroanei,au făcut din Imperiul habsburgic ,în preajma încheierii pactului dualist,cel mai mare datornic al Europei. Astfel suma datoriei publice a Austriei era de 1.970.000.000 de florini austrieci,dobânda anuală ridicându-se cu aproximaţie la 97.000.000 de florini.53 La suma de 2.067.000.000 de florini se mai adaugă datoria rezultată din emisiunea de bilete de stat cu curs obligatoriu,din emisiunea de bilete ipotecare,aşa numitele “bonuri de salină”,emise începând cu anul 1848. În acest context,deşi de importanţă majoră ,problemelor vizănd sistemul bănesc,politica valutară,statutul băncii de emisiune,nu li s-au stabilit o modalitate clară de rezolvare. Singura precizare care se face privitoare la acestea,este cea din articolul 66 din legea XII şi anume: “ În strânsă legătură cu activitatea comercială se află reglementarea problemelor monetare şi stabilirea parităţii monetare generale .Este deci nu numai de dorit ,dar şi necesar ca,în interesul ambelor părţi ,ţările aparţinând uniunii vamale să aibă acelaşi sistem monetar şi valutar. În consecinţă cu ocazia încheierii convenţiei privind uniunea vamală şi comercială este necesar să se ia hotărâri şi în ce priveşte sistemul monetar şi valutar[...].Drepturile domnitorului Ungariei de a bate şi emite monedă se menţin în întregime” 54 Prevederile din cele două legi (lg.nr.XII şi lg.nr.XVI),referitoare la sistemul bănesc erau comune şi valabile pentru ambele ţări,întrucât prin crearea uniunii vamale şi comerciale,normele monetare şi paritatea metalică deveneau unice.
52
G.Bari¡iu G.,op.cit.,vol.III,.p.492 http//www.khm.at/homeE3htm 54 extras din Corpus Juris Hunagarici”,în C .Kiri¡escu,p.138 53
Până la această dată, monedele aflate în circulaţie pe teritoriul Ungariei şi al Transilvaniei ,erau numai cele austriece,introduse potrivit reformei monetare din anii 1857-1858. Astfel principalele monede legale de argint emise în intervalul 1857 - 1867 în număr de 200.632.041, aflate în circulaţia monetară erau: piesele de 2 florini- 1.650.688 buc.; monede de 1 florin - 108.939.595 buc. ; 1/4 florin - 43.367.985 buc. ; moneda de 2 taleri unionali - 83.292 buc. ; 1 taler unional - 49.590.481 buc.55 Numărul total al monedelor divizionare de argint emise în acelaşi interval de timp a fost de 1.584.092 : piese de 10 creiţari - 1.169.469 buc. ; piese de 5 creiţari - 414.623 buc.56 Monedele divizionare de aramă de 1 şI 1/2 creiţari s-au bătut în număr de 9.756.811buc.( 1 creiţar - 7.317.618 buc. ; 1/2 creiţari - 855.101 buc.) 57 Din categoria monedelor comerciale de aur : 1 coroană = 13 fl. - 1.320.891 buc. ;1/2 coroană = 6 1/2 fl. - 5.161.643 buc. ; 1 galben(ducat) = 4,80 fl. - 68.797.166 buc. ; 4 galbeni (ducaţi) = 19,20 fl. - 3.465.715 buc.,ceea ce reprezintă un total de 78.745.415 de monede.58 Tot din categoria monedelor comerciale dar de argint fac parte şi talerii levantini echivalenţi cu 2,10 fl.,emişi într-un număr de 31.708.12359 ceea ce ridică numărul monedelor comerciale la 110.453.538 buc. Odată cu semnarea pactului dualist,Ungaria acceptă în continuare ,ca pe teritoriul său să circule florinul austriac de argint,reglementare valabilă şi pentru Transilvania, Dreptul de batere al monedei continuă să rămână al domnitorului Ungariei. Astfel în circulaţia bănească intră monedele principale şi divizionare emise de Ungaria,monedele comerciale de aur,ceea ce aduce o serie de modificări în structura sistemului bănesc. Ungaria pune în circulaţie inclusiv monede divizionare de argint noi de 20 de creiţari şi respectiv monede divizionare de aramă de 4 creiţari,Ungariei revenindu-i dreptul de a emite 30% din volumul total al monedelor divizionare a căror emisiune era plafonată.60 55
Chester L.op.cit.p.142 idem.op.cit.p.142-145 57 idem.op.cit.p.145 58 idem.op.cit.p.142-146 59 idem.op.cit.146. 60 http://www.hungary.ciw.edul/ 56
Prin modificarea titlului de puritate a monedelor de 10 creiţari(de la 500%o la 400%o) ,şi al monedelor de 5 creiţari(de la 375%o la 350%o)61 ,s-a produs o depreciere a acestora în sensul scăderii valorii reale în condiţiile în care valoarea nominală rămâne neschimbată. Ca o continuare a discuţiilor purtate în cadrul Conferinţei monetare internaţionale de la Paris din Iulie 186762 ,referitor la stabilirea principiilor pe care s-ar putea realiza o unificare monetară internaţională,într-un sistem monetar nou bazat pe un unic etalon şi anume pe etalonul aur(în afară de statele din Uniunea Monetară Latină au mai participat Bundul
statelor
germane
din
nord,Austria,Bavaria,Wutenberg,Baden,Anglia,Rusia,Turcia,Grecia,Danemarca,Norvegi a,Suedia,Spania,Portugalia şi Olanda).63 În articolul 12 al enunţatei legi XVI,din 1867,era specificată intenţia viitoare de adoptare a acestui etalon ca bază a noului sistem monetar al Monarhiei AustroUngare(acest lucru se va întâmpla numai în urma reformei monetare din anul 1892) . Astfel:”Până la o nouă reglementare legală ,valuta austriacă va rămâne valuta comună;corpurile legiuitoare ale ambelor ţări vor elabora însă propuneri privitoare la trecerea la etalonul aur,urmând ca aceste propuneri să se bazeze ,pe cât pposibil,pe hotărârile Conferinţei monetare de la Paris”64. Încheierea acestui compromis a dat naştere la diferenţe între monedele din Austria şi cele din Ungaria; Înscripţionarea monedelor urma să se facă pentru Austria în germană sau în latina şi purtând vulturul bicefal,şi în maghiară cu armele Ungariei şI coroana Sfântului ªtefan. Pentru Austria monedele urmau să se bată la Viena,iar pentru Ungaria la Kremnitz(Kormocbanya,astăzi Kremnica în Slovenia),care pentru un timp au fost suplimentate de Karlsburc(Gyalafehervar - Alba Iulia în Transilvania)Primele valori au fost de 2,1 şi 1/4 florini şi de asemnenea 20 şi 10 creiţari de argint şi 1 şi 5/10 creiţari de cupru( moneda de 2 florini sau florinul dublu cu o greutate de 24,69 gr.argint şi 36 mm., a fost emis la Viena în anul 1879, pentru aniversarea nunţii de argint a lui Frantz Joseph.65 61
idem.site. Dumitrescu ªt.op.cit.vol.I.p.522. 63 ibidem. 64 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.139 62
65
http//www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1.
În anul 1867 Austria semnează un tratat preliminar de aderare la Uniunea Monetară Latină ,fondată în 1865(convenţia din 23 Decembrie 1865),66 de Franţa,Belgia ,Italia Elveţia.Lor li s-a alăturat Grecia în 1868.Necesitatea acestei aderări a venit din dificultăţile economice rezultate din scăderea preţului aurului ,urmare a descoperirii zăcămintelor din California şi Australia. Aceasta a creat o presiune asupra argintului ceea ce a dus la dispariţia din circulaţie a monedelor mărunte de argint. În toate ţările Uniunii, monedele de aur şi argint urmau să fie identice ca greutate şi titlu de puritate şi circulau legal pe teritotiul acestora. Cu toate că Austria nu s-a putut alătura Uniunii monetare latine ,neândeplinid condiţiile monetare(Uniunea monetară latină a adoptat ca
sistem monetar comun
,sistemul monetar bimetalist,în timp ce sistemul monetar austriac avea ca etalon argintul67) ,ale acesteia,moneda de aur a fost emisă în valoare de 20 franci - 8 florini(în greutate de 6,4516 gr.aur ,cu titlul de 0,900) , şi 10 franci- 4 florini( în greutate de 3,2258 gr.aur,cu titlul de 0,900).68 Pe lângă denumirea de franc o poartă şi pe aceea de florin,constituindu-se într-o monedă de trecere la monometalismul aur, pregătind totodată aderarea la Uniunea Monetară Latină,şi o monedă menită să faciliteze legăturile dintre imperiu şi statele care aveau un sistem monetar bazat pe etalonul aur. Aceste monede continuă să se bată şi să se alfe în circulaţie,cu variţii ale echivalenţei cu florinul stabilite iniţial în funcţie de variaţia raportului de valoare dintre aur şi argint, până în anul 1892,anul reformei monetare şi adoptării etalonului aur,an în care încetează de altfel emisiunea lor. În monetăria din Viena au fost bătute în intervalul 1870 - 1892 , 61.345 de astfel de piese.69 În timpul negocierilor din 1867 privind compensaţiile între Austria şi Ungaria,problema băncii centrale nu a fost abordată pentru a preveni complicaţiile suplimentare şi a menţine condiţiile prezente până la un viitor acord privind regulamentul legal de funcţionare a acesteia. Până atunci băncii centrale i s-a permis să-şi exercite drepturile sale exclusive de emisiune inclusiv în Ungaria.
66
Kiri¡escu C.,”Moneda- micå enciclopedie”,p.219 idem.p.218-219 68 Chester L.¿i colectiv,op.cit..p.144 69 idem.p.142 67
Reglementarea statutului băncii de emisiune,legalizarea rolului şi a sarcinilor sale(valabile ,evident şi pentru Transilvania anexată acum Ungariei), se vor face abia în anul 1878,după ani de negocieri prelungite. Banca Naţională privilegiată a Austriei este reorganizată pe bază dualistă,transformându-se în Banca Austro-Ungară, o instituţie în care Austria şi Ungaria aveau părţi egale ,funcţionând ca o bancă centrală pentru ambele părţi ale imperiului. Prin legea nr.XXV din 1878,Ungaria îşi lua angajamentul pentru următorii zece ani,de a nu înfiinţa o bancă de emisiune proprie.
70
[C.Kir.p.140,C.J.H.1877-
1878,Budap.1896,p.201 şI urm.]. În timp ce guvernele Austriei şi Ungariei nu erau în principal de acord cu problema obligaţiilor referitoare la datoria publică,evaluată la 80 milioane florini,conducerea băncii centrale era concentrată pe prevenirea oricărei influenţe a guvernelor în operaţiunile băncii. Primul drept de emisiune (1.Privilegium),al Băncii Austro-Ungare a fost finalmente întocmit reflectând compromisul dintre aceste interese conflictuale,privilegiu obţinut pe zece ani prelungit ulterior tot pe câte zece ani. 71 Consiliul de administraţie se constituie din guvernatorul băncii şi doi subguvernatori ( cu toţii numiţi de monarh),şi din 12 consilieri aleşi de acţionari. Atât la Viena cât şi la Budapesta se află câte un sediu al băncii,alături de alte trei filiale în Ungaria,şi alte două în Transilvania ,la Arad şi Cluj.Guvernele controlează activitatea băncii prin câte un comisar (austriac şi maghiar),care au vot consultativ în şedinţele direcţiunilor şi consiliului de administraţie. Noul statut al băncii prevede modificarea structurii stocului său de acoperire,în sensul că proporţia aurului nu a mai fost limitată,ca în anul 1862 la 25%( proporţia aurului în totalul stocului de acoperire a variat între 1867 şi 1886 astfel:1,7% ; 1,2% ; 30,9% ; 48,6% ; 49% ; 52,2% ; 50,4% ; 35,7% ; 37,5% ; 36% ; 34,7% ; 32,5%),urmare a deprecierii foarte mari a argintului şi a intenţiei adoptării etalonului aur.72 Tot în acest sens statutul băncii prevedea includerea biletelor de stat cu curs obligator în acoperirea bancnotelor,până la retragerea lor din circulaţie 74
70
Kiri¡escu C.p.140,C.J.H.1877-1878,Budap.1896,p.201 ¿i urm. http//www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. 72 idem.site. 74 Art 110 al legii nr.XXV din 1878 în:Corpus.Juris Hungarici 1877-1878 71
“ Bancnotele emise urmează să fie acoperite în proporţie de 2/3 cu stoc metalic,iar restul de 1/3 cu cambii şi efecte. ” 75 Ca şi pentru monede inscripţionarea urma să se facă bilingv,cu însemnele specifice pentru cele două ţări, armele ţării şi respectiv vulturul bicefal pentru Austria şi coroana Sfântului Andrei pentru Ungaria. În anul 1887 odată cu reânnoirea privilegiului de emisiune al băncii se trece la principiul dublei garanţii,potrivit căruia 40% din din totalul biletelor de bancă puse în circulaţie să aibă acoperire metalică în argint şi aur,iar restul de 60% să fie acoperit cu portofoliul de scont.76 Suplimentar ca măsură de plafonare a emisiunii banilor de hârtie,s-a prevăzut ca în situaţia în care valoarea biletelor de bancă în circulaţie ar depăşi cu 200 de milioane de florini valoarea rezervei metalice,pentru bancnotele care întrec această limită ,banca să plătească statului o dobândă anuală de 5%77 . Bilanţul Băncii Austro-Ungare pe anul 1896 (în florini v.a.) evidenţiază:78 Stocul metalic....................................448.276,940 Scomptul de cambii...........................217.592,164 Avansuri pe amanet........................... 33.414,900 Împrum.hipotecare............................136.797,961 Bilete de bancă...................................659.726,360 Capital....................................................90.000,000 Fond de rezervă....................................32.498,922 Scrisuri fonciare..................................133.483,400 Deci valoarea biletelor de bancă la sfârşitul anului 1896 a fost de 659.726.360 fl.în timp valoarea stocului metalic de acoperire a fost de 448.276.940 de florini,rezultând un procent de acoperire de 67,95% ,ceea ce corespunde din punct de vedere al statutului băncii dar nu ia în considerare deprecierea argintului care afectează valoarea rezervei metalice în sensul micşorării ei rezultând o mărire a volumului biletelor de bancă neacoperite,precum şi modificarea raportului între florinul de hârtie şi garanţia sa metalică.acesta fiind în anul 1889 de aproximativ 1 la 4,8,ceea ce înseamnă că 1 florin rezervă metalică echivalează cu 4,8 florini de hârtie. 75
Dr.Diaconovici C.,op.cit.,vol.I.p.388 idem.site. 77 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.187 78 Ra¡iu D.,”Dezvoltarea afacerilor de bancå ¿i a båncilor pânå în secolul XVII”,în “Dreptatea” din 1894, Nr.268 76
Ca şi concluzie privind circulaţia banilor de hârtie caracteristică intervalului cuprins între semnarea pactului dualist şi trecerea la sistemul etalonului aur putem spune că: În momentul instaurării dualismului circulaţia monetară era constiutită într-o măsură precumpănitoare din bani de hârtie cu curs obligator,reprezentaţi de bancnote şi bilete de stat neconvertibile. La sfârşitul anului 1867 valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţie era de 579.000.000 fl.din care 56% era procentul biletelor de stat mai puţin bonurile de saline.Prin luarea în calcul a acestora din urmă valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţia bănească a fost de 679.000.000 de florini.79 Între 1874 şi 1878 circulaţia biletelor de bancă scade variind între 282.000.000 fl.şi 295.000.000 fl.,efect al crizei de supraproducţie din anul 1873.80 După 1879 valoarea totală a bancnotelor aflate în circulaţie de 317.000.000 florini se majorează cu aproape 30 de milioane de florini fl.81 ,majorare determinată de înviorarea vieţii economice şi deprecierea florinului de argint;bancnote emise în schimbul cantităţii mari de monede metalice de argint depreciate predate băncii de emisiune. Până în 1892 valoarea bancnotelor creşte în fiecare an atingând în 1891valoarea de 455.000.000 fl.,iar valoarea totalulă a banilor de hârtie a fost de 834.000.000 fl.82 Este greu de apreciat volumul bancotelor care au circulat în acea perioadă în Transilvania,dar cert este că aceste semne ale valorii ca reprezentanţi ai banilor cu valoare reală au fost folosite ca mijloc de plată şi de schimb inclusiv pe teritoriul său ca parte a Monarhiei austro-ungare: “1889,ianuarie8/20.Raportul lui I. Lengher în privinţa moşiilor din Muntenia. ............ Eu am provocat pe dl.Georgescu să comunice starea lucrului în scris la comitet şi să propună modul cum are de cuget a procede şi pe viitoriu. Fiind aceste lucrări la 5/17 ianuarie,m-am reântors. Pentru această călătorie mi se avansase 300 lei noi în hărtie austriacă,adică 135 fl......... Iuon Lengher, 79
idem.op.cit.p.175. ibidem. 81 idem.op.cit.p.211. 82 idem.op.cit.p.238. 80
Braşov ,în 8/20 ianuarie 1889”83 În preajma adoptării etalonului aur, circulaţia bănească din Transilvania corespundea structurii sistemului bănesc austriac,compunându-se din monede principale de argint reprezentate de moneda de 2 fl.,1 fl. şI 1/4 florin ; monedele divizionare de argint de 20,10 şi 5 creiţari ; monedele divizionare de aramă de 4,1 şi jumătate de creiţar ; monedele comerciale de aur reprezentate de moneda de 4 galbeni,de un galben,moneda de 20 de franci echivalentă cu 8 florini de aur şi de 10 franci egală cu 4 florini de aur,iar din categoria banilor de hârtie bancnotele emise de către banca centrală,biletele de stat cu curs obligator şi bonurile de saline acceptate ca mijloc de plată la toate casele publice din monarhie. Se poate aprecia că sistemul bănesc al dublei monarhii prin deprecierea puternică a valutei austriece, era de fapt un sistem al banilor de hârtie cu curs forţat. CAP.IX.Apariţia şi dezvoltarea activităţii bancare în Transilvania; IX.1.Băncile şăseşti- modele pentru viitoarele institute de credit româneşti; Înaintea apariţiei băncilor necesităţile de credit le satisfăceau breslele pentru membrii lor,cămătarii şi bancherii particulari pentru restul cetăţenilor.Politica exclusivistă a breslelor în privinţa acordării creditelor şi dobânzile mari percepute de cămătari(între 50 şi 200%)1şi bancheri pentru sumele împrumutate,frânau în bună măsură dezvoltarea meşteşugurilor,comerţului în general a investiţiilor în viaţa economică,împingând la ruină un mare număr de ţărani. Graţie privilegiilor de care s-a bucurat în mod permanent populaţia săsească din Ardeal2 ,dezvoltarea sa economică s-a desfăşurat nestingherit;aveau organizaţii de meseriaşi şi negustori sub forma breslelor bine închegate şi exclusiviste,iar burghezia săsească a contribuit din plin la acest proces.În acest context saşii sunt primii care pun bazele organizării creditului în Ungaria şi implicit în Transilvania.De la operaţiunile de intermediere de plăţi făcute de Samuel Doboşi(negustor originar din Germania aşezat în Sibiu pe la 1721 era în anul 1730 proprietarul şi conducătorul unei case comerciale.3 Pe lângă îndeletnicirile comerciale propriu-zise se ocupa şi cu afaceri de bancă acordând 83
”Acte,documente ¿i scrisori din ªcheii Bra¿ovului”,buc.,1980,p.274 Bari¡iu G.op.cit.vol.III,p.498 2 Filff G.,”Geschichte und Gegenwart der siebenburgisch-schasischen Genossenschaften”, Sibiu,p.98. 1
împrumuturi,făcând servicii de plăţi,încasări şi diferite intermedieri băneşti4 ,în Sibiu la inceputul secolului al XVIII lea,se trece la înfiinţarea în anul 1835 la Braşov,a primei bănci cu capital săsesc-”Kronstadter Allgemeine Sparkassa”,prin eforturile lui Peter Traugott Lange.Capitalul de pornire al băncii a fost de 4.072,70 florini,depus de 90 de membrii în cote egale.5 Banca cea mai veche din Transilvania şi totodată prima din Ungaria,este înfiinţată sub forma unei “case de economii”pentru populaţia săsească de negustori şi meseriaşi.6 Scopul înfiinţării este unul altruist,aşa cum reiese din statutul acesteia(jumătate din beneficii să fie vărsate pentru “opere de folos public”,iar restul pentru fondul de rezervă7 ),şi mai puţin comercial. În anul 1841,la doi ani de la înfiinţarea primelor două bănci maghiare la Budapesta(în 1840 “Pesti elso hazai takerekpenztar”) şi Arad( “Prima casă de economie din Arad”;”Aradi Elso Takarekpenztar”- 1840)8 ,este fondată la Sibiu “Hermannstadter Allgemeine Sparkasse”(“Casa generală de Economii din Sibiu”),de către Friedrich Michael Herbert,după modelul Primei Case de Economii Austriece din Viena (“”Erste Oesterreichische Sparkasse”),devenind în scurtă vreme cea mai importantă instituţie a saşilor şi totodată principalul model pentru viitoarele instituţii de credit româneşti.9 Cu un capital iniţial de 1322 fl. depus de 87 de persoane10 ,banca săsească din Sibiu se alătură celei din Braşov ,pentru ca în anul 1872 să ia fiinţă “Institutul de Credit Funciar” din Sibiu (“Bodenkreditanstalt”)11 ,formând astfel un puternic nucleu de instituţii de credit. Cu toate acestea necesităţile de credit în special ale populaţiei săseşti din mediul rural nu puteau fi satisfăcute.Astfel se înfiinţează începând cu anul 1852 până în anul 1903,un număr de 32 de cooperative după sistemul Schulze-Delitzsch12 (“asociaţie de economie şi ajutor”).Potrivit acestuia într-o primă fază rolul acestor insituţii nu va fi acela de a aduce beneficii,ci ajutorarea reciprocă a membrilor lor,ajutorarea meseriaşilor
3
idem.op.cit.p.36. idem.op.cit.p.18 5 petra-Petrescu N.’”Båncile române¿ti din trecut “,în “Economia Româneascå”,1936,nr.1,p.49 6 idem.op.cit.p.62 7 ibidem. 8 Kiri¡escu C.op.cit.,vol.....p.149 9 ibidem. 10 Cioranu Sabin,”Rolul båncilor române¿ti din Ardeal”.....,p.54 11 Heimberger F.,”Coopera¡ia såseascå sistem Raiffeisen din Ardeal”,Cluj,1939,p.126. 12 ibidem. 4
şi agricultorilor,încurajarea spiritului de economie,a depunerilor,pentru a fi folosite sumele adunate.13 Activitatea asociaţiilor de tip Schultze- Delitsch nu a dat rezultatele aşteptate deoarece la înfiinţarea lor nu participa întreaga comunitate,ci doar cei înstăriţi,care urmăreau în principal,câştigul şi mai puţin ajutorarea celorlalţi. 25 dintre acestea s-au transformat treptat în societăţi pe acţiuni, 6 cooperative afiliindu-se Uniunii Cooperativelor Raiffeisen din Sibiu,iar una s-a lichidat.14 Ritmul în care s-a dezvoltat cooperaţia săsească de credit între 1886-191415 : ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anul
Nr.coop.
Nr.coop.care
existente
au dat date
Nr.membrilor
Membrii pe unitate
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1886
8
8
349
43
1890
16
16
861
53
1895
51
51
3.191
62
1900
80
80
5.758
71
1905
114
114
8.699
76
1910
176
156
13.134
84
1914
184
183
16.503
90
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Rezultă că în preajma primului război mondial numărul cooperativelor săseşti de credit era de 184.Dacă acestă creştere nu este spectaculoasă de la un an la altul ,nu acelaşi lucru se poate afirma despre numărul membrilor acestora care a crescut faţă de anul 1886 de aproape 48 de ori.16 După modelul acestor cooperative s-au înfiinţat şi primele cooperative româneşti din Ardeal.
13
Rostler R.,op.cit.p.13 Heimberger F.op.cit.,p.p.127-128 15 Drago¿ Ghe.,”Coopera¡ia în Ardeal”,1933,p.9. 16 idem.op.cit.p.15 14
După data înfiinţării urmează institutele de credit maghiare,cel mai vechi dintre ele fiind Cassa de păstrare din Kezdi-Vasarhely,înfiinţată în anul 185517 ,numărul acestora ajungând în 1870 la 12,între 1870 -1880 s-au întemeiat 20 de astfel de institute pentru ca ulterior anului 1880 să se mai adauge alte 35.18 Astfel maghiarii dispun de 6 bănci ,32 de case de păstrare şi 29 de reuniuni de credit.19 Caracteristic pentru acestea este nivelul ridicat al ratelor dobânzii comparativ cu cele practicate de băncile româneşti şi săseşti:”...este de ajuns să reamintim aici unul dintre cele mai mari instituţii maghiare: Erdelyi Kereskedelmi es hitebank din Mureş-Oşorheiu,care ia pe împrumute cu amanet dela 12-24%.Tot aici putem aminti,că economii din Ciuc mărturisesc înşişi că mai ieftin li-ar veni să ia bani dela băncile din Braşov cu 8,deşi drumul până la Braşov ţine trei zile”20 IX.2.Principalele legi care au reglementat înfiinţarea băncilor româneşti din Ardeal; În preajma anului 1870 în adoptarea principalelor legi de către juriştii şi oamenii politici unguri,se face simţită o oarecare tendinţă liberală21 .Astfel noul cadru legilativ devine favorabil obţinerii autorizaţiilor de funcţionare pentru societăţile româneşti care aveau ca obiectiv promovarea creditului. Una dintre cele mai liberale legi din Europa acelor vremuri,a fost legea comercială,adoptată sub denumirea de Legea XXXVII ,din 15 mai 1875,care reglementează şi înfiinţarea societăţilor comerciale22 .Pentru înfiinţarea băncilor române aveau importanţă deosebită reglemantarile din art.147-209,cu privire la societăţile pe acţiuni,şi reglementările din art.223-257 privind Asociaţiunile adică,”acele societăţi a căror număr de membri este nehotarât,şi cari au ca scop promovarea creditului,a câştigului,sau a economiei membrilor ei,prin purtarea comună de afaceri sau pe baza de reciprocitate(art.223)23
17
Petra-Petrescu N.,”Compas Românesc”pe 1892,Sibiu,1893,p.p.18-26 ibdem.op.cit.p.25 19 ibidem. 20 Miklos E.,”Csik,Gyergyo,Kaszon szekek(Csik megye)Foldjenek esnepenek tortenete 1918ig”,Budapesta,1944,p.312. 21 http://www.oenb.at/ 22 ibidem. 23 din legea publicatå în “Compass Românesc”pe 1898,editat de N.Petra Petrescu 18
IX.3.Prima bancă românească- Banca”Albina”din Sibiu(1871-1918);Condiţii
de
înfiinţare şi activitatea fondatorilor: În ce priveşte situaţia economică a Transilvaniei în preajma încheierii pactului dualist se poate concluziona că, în ciuda faptului că prin desfiinţarea iobăgiei şi înlăturarea privilegiilor feudale s-au creat condiţii favorabile formării industriei capitaliste,context în care se remarcă progrese importante în domeniul mineritului,industriei siderurgice,alimentară,a zahărului,în extracţia sării şi în industria manufacturieră,în condiţiile totalei dependenţe economice faţă de Austria prin includerea Transilvaniei în sistemul vamal unic al imperiului urmare a patentelor imperiale din 1850 -185124 ,dezvoltarea economică a acesteia a fost lentă,îngreunată nu în ultimul rând de lipsa capitalului autohton diminuat de o fiscalitate excesivă. Este edificator în acest sens articolul apărut în “Gazeta Transilvaniei”,nr.8-9,din 1865 25
,în care se precizează: “Acum odată se aruncă lumină peste starea financiară ,sau dacă voiţi,naţional
economică a Transilvaniei,pentru ca locuitorii să afle după putinţă starea şI averea publică a ţării pentru orice caz,sau ca una din provinciile monarhiei austriece,sau în cazul desfacerii ei în două părţi,ca principat autonom ce aparţine la aşa numita coroană a Ungariei.Veniturile Transilvaniei ,contrase în cifre mai generale,preliminate pe anul solar 1865,au fost: A.Contribuţii(impozite)directe: Darea pe pământ sau fon cierea.................................................v[alută] a[ustriacă] fl[orini]
1,468.883
Darea pe case locuite......................
“
“
“
294.496
Dare a capului(capitaţie)................
“
“
“
1,305.000
Darea pe venit[uri] partic[ulare],salarii,capitaluri etc. ....................................................
“
“
“
180.000
“
“
“
317.707
“
“
“
12.048
Aruncuri sau creşteri extraord[inare]...................................... Taxe de execuţie la impozite...................................................
24 25
Bodea C.,Cîndea V.,”Transylvania in the History of the Romanians”,Buc.1982,p.158 “Gazeta Transilvaniei”,nr.8-9,din 1865
--------------------------------------------------------------------------Suma contribuţiilor directe.....................................................
“
“
“
3,578.105
B.Contribuţiuni(impozite)indirecte: Taxa de fiert vinars (rachiu)................................................ v[alută] a[ustriacă] fl[orini] Taxa pe vin şi must............................
“
“
Taxa pe bere.......................................
“
vite de tăiat.........................................
1,250.000
“
140.000
“
“
64.000
“
“
“
210.000
Gloabe şI restanţe..............................
“
“
“
1.300
Vanituri bagatele................................
“
“
“
300
Accize[taxe] pe carne şi
----------------------------------------------------------------------------------Suma dărilor indirecte.......................
“
“
“
1,665.600
C.Alte venituri: Vămile(duanele) ţării......................... v[alută] a[ustriacă] fl[orini] Monopolul sării.................................. Monopolul tabacului(tutun)............ Din timbre(Stempel)......................... Din taxe............................................... Din taxe judecătoreşti........................
“
“
“
“
“
“
“ “
“ “
Din loterie...........................................
“
3,889.480 1,842.810
“ “
163.406
336.270 “
“
16.805 413.118
“
“
“
129.576
“
“
“
150.450
Din vămile de la drumuri şI poduri..............................................
-----------------------------------------------------------------------------------Suma altor venituri............................ D.Venituri strict fiscale:
“
“
“
6,943.340
Din domeniile de stat ,Dej Deva,Cricău,Cluj-Turda....................... v[alută] a[ustriacă] fl[orini]
59.589
Din cele montanistice [miniere],Cîmpeni,Zlatna, Hunedoara............................................
“
“
“
290.264
Din edificii publice(Chirii).................
“
“
“
570
Din direcţiunea montanistică[minieră]din Cluj..........................
“
“
“
6.615
“
“
“
563.844
“
2,497.811
Din minele de fier ale statului din Găvojdia,Sebişel,Cugir,Topliţa.................................. Din monetăriile din Alba Iulia........................................................ “ Din pădurile fiscale.............................. “
“ “
“
168.650
-----------------------------------------------------------------------------------Suma din fiscalităţi.............................
“
“
“
3,587.343
Adunând toate sumele de sub A,B,C,D,într-o sumă generală,venitul acestei ţări se prevăzuse pe a[nul] 1865 cu 15,774.588 fl[orini],v[alută] a[ustriacă]. Venitul sus arătat pe 1865 era neasemănat mai mare decât fusese înainte de revoluţiune.Dar era totuşi mai mic decât ar fi putut să fie,dacă ,de exemplu,fiscalităţile de orice numire nu s-ar fi îngrijit şiadministrat şI sub absolutism mai tot aşa mişeleşte ca şI înainte de 1848(Acestea se credea la 1864/5,că ar fi venitul brutto de peste an al acestui principat,iară venitul netto era înmormântat în bugetul general,adunat din toate provinciile monerhiei,din care se cunoştea numai suma curată la administraţiunea ţării şI care pe 12 luni din a[nul] 1863 fusese eliminată decătre cancelaria curţii cu o economie de om sărac in suma de 3,326.361 fl[orini],v[alută] a[ustriacă] atât şi mai mult nimic.Iară dacă ţara ar fi avut vreo trebuinţa,să ia trista în gât şi să plece la cerşit.).Aşa de exemplu,la Câmpeni,Zlatna,Hunedoara,venitul întreg era înghiţit de administraţiune şI nici nu se ajunsese,încât s-au mai pus şI alte venituri de peste 3 mii fl[orini].Aşa de la minele de fier abia rămânea venit curat 40 mii fl[orini].De la monetăria din Alba Iulia nu mai rămânea nici un câştig curat,din care cauză ministerul [guvernul]decisese ca să desfiinţeze acea monetărie,ceea ce s-a întâmplat,acuma,în perioada dualismului,spre
ruşinea ţării celei lăudate de două mii şI mai mult de ani pentru enormele bogăţii de aur şi alte metale.” Situaţia politică a Transilvaniei nu era de natură să încurajeze dezvoltarea capitalului autohton şi implicit progresul său economic: “Articolul de lege XLIII,compus din 18 puncte,sancţionat în şase Decembrie 186826 ,cuprinde regularea [reglementarea] specială a unificării (egyesites) Transilvaniei cu Ungaria....Cu aceeaşi lege potestatea [puterea] legislativă şi guvernul acestei ţări s-a desfiinţat,administraţiunea politică,justiţia,finanţele,Universitatea săsească şi mai în scurt ţara întreagă trecu sub potestatea [ puterea] ministerului [guvernului] unguresc.”27 “Odată autonomia acestei ţări fiind casată ,toate veniturile ei se varsă în tezaurul de la Buda-Pesta,iară spesele [cheltuielile]făcute în această provincie ,de atunci încoace ,pentru noi rămân o carte închisa şI bune sigilată Cu desecarea finanţelor ţării urmează ca să se curme şI activitatea politică a provinciei...”28 Din lipsa acestuia,în Transilvania erau în preajma semnării pactului dualist doar 9 instituţii de credit săseşti şi maghiare. O importanţă mai redusă aveau asociaţiile de ajutorare şi de economii din Bistriţa(1852),Cluj(1858) ; în anul 1865 se transformă în Banca de credit,cu un capital iniţial de 200.000 de florini),înfiinţate cu scopul de a da credite micilor industriaşi şi ţăranilor înstăriţi.29 Cele două sucursale ale Băncii Naţionale a Austriei,înfiinţate în anul 1854 la Braşov şi în 1855 la Timişoara,au dominat piaţa monetară din Transilvania în toată această perioadă.Aflate în strânse relaţii de colaborare cu camerele de comerţ şi industrie din cele două oraşe,acestea acordau credite preferenţial întreprinderilor care nu făceau concurenţă industriei austriece nici în Transilvania,nici în ţările dunărene. În scopul modernizării agriculturii de pe moşiile lor marii proprietari se adresau Băncii agrare de credit din Budapesta,înfiinţată în anul 1862.30 În deceniul al şaptelea ,s-a intensificat pe teritoriul Transilvaniei activitatea instituţiilor de asigurare,mai întâi a celor străine din Austria,Germania,Italia,înfiinţându-se ulterior “Societatea de asigurare“Transilvania””din Sibiu cu capital şi conducere româno-săsească distribuite în mod egal.31
26
Bari¡iu G.,op.cit.vol.III.,p.392 idem.op.cit.vol.III.p.490 vezi ¿i Pacå¡ian,”Cartea de aur” ,vol IV,p.799-1824 28 idem.op.cit., vol.III.p.492 29 acad.Constantinescu-Ia¿i P.¿i colectiv,”Istoria României”,Buc.,1964,vol.IV.,p.420 30 idem.op.cit.p.420 31 Drecin M.,”Tentative ¿i reu¿itå în ac¡iunea pentru înfiin¡area primei bånci de asigurare cu capital românesc din Transilvania 1857-1911”,în “Istorie financiar-bancarå. Studii asupra båncilor române¿ti”,Cluj,2001,p.p.145-161. 27
În condiţiile unei fructuoase colaborări şi a unui capital românesc încă incapabil să susţină singur o societate anonimă,este amânată pentru aproape 3 decenii înfiinţarea unei societăţi de asigurare cu capital pur românesc. 32 Colaborarea a durat până în 1908,când românii au fost nevoiţi să se retragă din Consiliul de administraţie al Societăţii de asigurare ‘Transilvania”-la 5 sept.1908 întrucât prin dispariţia din viaţă a directorului executiv Dr.Aurel Bronte în anul 1897,conducerea societăţii este preluată în exclusivitate de către saşi.33 La data înfiinţării Băncii “Albina”,Ungaria nu avea propria sa lege comercială,fiind în vigoare legile austriece introduse odată cu instaurarea dualismului.Astfel,primul institut de credit românesc,este fondat în temeiul şi conform dispozitiilor codului civil austriac,introdus în Ardeal prin Patenta Imperială din 1 Septembrie 1853.34 Prima incercare de înfiinţare a unei bănci româneşti,s-a materializat în”Societatea de împrumut şi de păstrare”din Răşinari(Sibiu),în anul 1867,prin efortul lui Visarion Roman,cu un capital format din cote de câte 50 florini;dar o serie de neajunsuri şi dificultăţi întâmpinate,conduc la lichidarea acesteia în anul 1881.35 Întrucat această instituţie nu avea suficientă putere financiară pentru a putea concura băncile săseşti şi ungureşti,asigurând astfel un suport puternic dezvoltării economice a românilor transilvăneni,Visarion Roman îşi continuă eforturile pentru înfiinţarea unei instituţii care să poată îndeplini aceste condiţii : o bancă a românilor,convins fiind că”...se pot înfiinţa şi la români asemenea institute îndată ce vor fi oameni care vor şti cum să se apuce de lucru”.36 De asemenea considera că realizarea idealului de unitate naţională a românilor ardeleni,se poate infaptui şi prin solidaritatea în jurul unei asociaţii cu caracter economic. Inspirându-se din exemplul cooperativelor săseşti de tipul Schultze Delitsch ,din statutele băncilor săseşti şi ungureşti,formulează proiectul de statut care stă la baza întregului său demers,totodată dând băncii un caracter cooperatist.Odată depăşită această etapă,Visarion Roman contactează,pentru a fi sprijinit,principalele personalităţi româneşti ale vremii,a căror nume urma să dea siguranţă şi prestigiu băncii. Astfel la începutul anului 1870,la Lugoj,îi adresează o scrisoare consilierului Iacob Bologa,în care îi face cunoscute ideile şi intenţiile sale37 :
32
idem.op.cit.p.141 idem.op.cit.p142 34 idem.,”Banca “Albina”din Sibiu.Institu¡ie na¡ionalå a românilor transilvåneni(1871-1918)”, Cluj-Napoca,1982,p.142 35 idem.op.cit.p.95 36 idem.op.cit.p.100 37 idem.,”Banca“Albina”din Sibiu”,Cluj-Npoca,1982,p.p.91-92 33
“În faţa trebuinţelor noastre numeroase şi ardente,şi a letargiei de care poporul nostru tot mai e cuprins,institutul înfiinţând are să fie compus în ăst mod ca,pre lângă ajungerea scopului său particular,să deştepte şi să nutrească spiritul de asociere în poporul nostru,fără de care el nu poate să aibă viitor”. Scrisoarea este insoţită şi de lista personalităţilor desemnate să formeze comitetul de fondatori38 : “Iacob Bologa,consilier de curte în pensiune, Timotei Cipariu,prea cunoscut literat, Paul Dunca,consilier gubernial în pensiune, Alexandru şi Antoniu Mocionyi,membri ai unei cunoscute familii de români macedoneni,stabiliţi la Budapesta, David,baron Urs de Margine,colonel în pensiune” Odată constituit,comitetul fondator aprobă fără modificări statutul întocmit de Visarion Roman;ulterior acesta este înaintat ministerului ungar de agricultură şi comerţ ca bază pentru întocmirea referatului de înfiinţare. Cu obţinerea autorizaţiei de funcţionare,au fost însărcinaţi fraţii Mocionyi,aceştia bucurându-se de o stare materială şi socială mult apreciate la Budapesta. La 3 noiembrie 1870 cererea şi statutele sunt înaintate.39 Data de 20 septembrie 1870 îl găşeste pe Visarion Roman la Budapesta pentru a discuta amănuntele înfiinţării băncii.40 Ulterior,timp de cinci luni,prin efortul material personal şi al comitetului,acesta studiază modul de organizare şi funcţionare al unor prestigioase bănci vieneze(exp.”Oesterreichische Sparkassa”),şi pune bazele primelor legături ale viitoarei bănci româneşti cu lumea financiară de acolo. La începutul lunii aprilie,întorcându-se prin Budapesta,şi interesându-se de evoluţia cererii,află de modificările impuse în statut(art.78-109),modificări menite să-i descurajeze iniţiativa.Acestea erau în număr de 17 ,şi se referea la capitalul societăţii: era respinsă subscrierea la începutul activităţii numai a unei părţi din acţiuni,aşa cum prevedea statutul,impunându-se subscrierea lor în întregime(3.000 acţiuni).Aceasta însemna un capital de 300.000 de florini,sumă foarte mare pentru societăţile organizate pe principiul unei cooperative de credit.Însă pe de altă parte ,greutăţile începutului nu puteau fi depăşite decât cu un capital puternic.41 38
idem.op.cit.p.p.113-114. ide.op.cit.p.116 40 ibidem. 41 Statutele Institutului de credit ¿i economii”Albina”,Pesta,1871,p.21 39
La 14 iunie 1871,după discuţii îndelungate între Alex.Mocionyi şi referentul ministerului de comerţ,este obţinută autorizaţia.;la 20 iunie este trimisă la Sibiu,unde comitetul fondator o primeşte pe 26 iunie.42 A doua zi membrii acestuia se întruneau într-o sedinţă ce avea menirea să stabilească regulamentul provizoriu pentru lucrările comitetului. Obiectivul comitetului fondator era strângerea de subscrieri pentru acţiunile băncii. Capitalul social subscris era de 300.000 florini,conform modificărilor cerute în mod expres de către guvern,divizat în 3.000 de acţiuni cu valoarea nominală de 100 florini fiecare.Se mai cerea depunerea la subscriere a unei sume de 10 florini,pentru fiecare acţiune,restul vărsându-se în rate stabilite de fondatori;la a doua rată se încasa 1 florin pentru acoperirea speselor.43 Preşedinte al băncii a fost ales Alexandru Mocionyi,iar director Visarion Roman.Acesta din urmă,împreuna cu Iacob Bologa pleacă înainte de lansarea subscrierilor,la Budapesta şi Viena,pentru a asigura subscrierea capitalului,intrând în legătură cu o serie de bănci mari.44 Presa naţională prin cele mai reprezentative “diare”,”Gazeta Transilvaniei”din Braşov şi “Albina”din Budapesta,a fost prima care a salutat înfiinţarea primului institut de credit românesc.În numărul 93 al “Gazetei Transilvaniei”din 1871, se scrie printre altele: “Dumnezeu ne-a ajutat prin străduinţa bărbaţilor devotaţi prosperării naţionale de avem şi noi un institut naţional de credit şi economii”. Propaganda pentru subscrierea acţiunilor s-a făcut pe lângă scrisori adresate direct românilor patrioţi şi capabili de un sacrificiu material, prin prospectul de emisiune şi poate, cu efectele cele mai favorabile,prin presă.Astfel ziarul “Albina”din Budapesta,publică în scopul încurajării subscrierii de acţiuni,următorul apel adresat românilor: “Către On.Public românu, ....punemu în vederea On.publicu românu unu anunciu de mare importanţă,de interesu vitalu pentru întreaga românimea,anunciulu de “Deschiderea subscripţiunei de acţiuni la Institutu de creditu şi economii “Albina”. ....Aici este ocaziunea de a ne scăpa din ghearele străinilor....Români din toate părţile alergaţi cu toţii,cu toate puterile voastre şi subscrieţi acţiuni la “Albina”căci aceasta este salvarea poporului nostru de jafurile streinilor şi cumcă va prospera şi va înflori,garanţia ne este solidaritatea intreprinderii,zelul,perseverenţa şi caracterul prea stimabililor fondatori”. Totodată
se
constituie
un
grup
de
“colectori”de
subscrieri,constituit
profesori,preoţi,învăţători. 42
Drecin M.,”Banca “Albina”din Sibiu”,Cluj-Napoca 1982,p.124. idem.p.p.131-134 44 Dobrescu V.,”Consideratii asupra sistemului financiar-bancar din Transilvania(18671918)’,în Istorie financiar bancarå.Studii asupra båncilor din Austrioungaria(1867-1918),Cluj-Napoca,2001,vol.II.p.44. 43
din
Prospectul de emisiune era intitulat”Programul institutului de credit şi economii”Albina”45 ,prin acesta dându-se detalii celor interesaţi,în legătură cu intenţiile acestei instituţii(condiţiile de formare,scopul înfiinţării,activitatea viitoare) .Sunt selectate în acest scop,părţi din statutul băncii. Referitor la scopul înfiinţării se citează din art.1”A procura poporului ţăran mijloacele băneşti necesare economiei sale, a deştepta într-ânsul spiritul de economie,a ridica creditul real în ţară şi ăstmod prin operaţiile sale a promova interesele economiei sale” Subscrierea se încheie la 30 noiembrie 1871,totalul acţiunilor subscrise fiind de 3000.46 Banca
a
fost
înfiinţată
prin
efortul
comun
al
românilor
din
diferite
sate,comitate,regiuni.Cele 3000 de acţiuni au fost subscrise de 1098 acţionari din toate părţile Ardealului.Astfel47 : Regiunea geografică
numărul acţionarilor
numărul acţiunilor
%
Banat
531
1.247
41,57
Sudul Ardealului
311
720
24
Nordul Ardealului
145
280
9,33
Regiunea Sibiului
76
358
11,93
Ungaria şi Austria
33
390
13
România
2
5
TOTAL:
1.098
0,17
3.000
Situaţia de mai sus arată că subscrierile cele mai importante din punct de vedere al numărului de acţiuni,s-au facut în zonele cu un potenţial economic şi material mai ridicat;vezi Banat-aproape jumătate ,41,50% din numărul total de acţiuni. Principalele operaţii prevăzute în statut erau potrivit art.16,următoarele: “a)Înfiinţarea de reuniuni de credit pentru participanţi, b)Darea de împrumuturi simple şi de împrumuturi hipotecare, c)Răscumpărarea de datorii hipotecare, d)Emiterea înscrisurilor de hipotecă(cap.XIII), e)Punerea de depozite spre fructificare(cap.XIV), f)Escomptarea propriilor înscrise de hipotecă şi darea de anticipaţiuni pentru ele, g)Primirea banilor pe lângă emiterea bonurilor de cassă cu interese, h)Darea de anticipaţiuni pentru obiecte de valoare, 45
Drecin M.,”Înfiin¡area Institutului de credit si economii “Albina”,din Sibiu”,extras din “Cri¿ana”XI,Oradea ,1973.p.3 46 Statutele Institutului de credit ¿i economii “Albina”,Pesta 1871,p.42 47 Petra- Petrescu N.,”Båncile române¿ti din Ardeal ¿i Banat”,Sibiu,1936,p.p.74-76
i)Escomptarea de poliţe sigure, j)Facerea de negoaţe de comisioane, l)Cumpărarea şi vinderea de imobile, m)Emiterea de obligaţiuni pe lângă depunerea în casa de bani gata ori de atari obiecte de valoare ce sunt bazate pe siguranţa deplină” Ordinea în care au fost prezentate operaţiile băncii,este corespunzătoare importanţei lor.Astfel pe primul plan sunt depunerile spre fructificare şi paralel “împrumuturile hipotecare “care au drept corolar emisiunea de “scrisuri funciare”,”Albina”fiind singurul institut românesc în Austro-Ungaria care are dreptul de a emite hârtii sau certificate de valoare ale băncii acoperite de valoarea ipotecilor debitorilor săi,numite “scrisuri fonciare”:(“prima categoria de fonciare făcută la anul 1880 era de 6 cu cupone pr. 1 April şi 1 octomvre în piese de câte 100,500 şi 1000 fl.Emiterea acestora s-a sistat,dar acum(1888) emite de 5%,în piese de 500 şi 1000 fl. cu cupone pr.1 Ianuariu şi 1 Iuliu.Fonciarele se sortează la fie-care an odată.Cele sortate se răscumpără în valoarea nominală deodată cu cuponul scadent după tragere.Cuponele scădute şi neîncasate în timp de trei ani se prescriu,adecă nu se mai răscumpără din partea societăţii.Ele se cotează la bursa din Budapesta.”48 La cele enunţate se mai adaugă operaţiile mobiliare,lombardul etc.,cu o importanţă mai mică. Scopul , importanţa şi motivul înfiinţării reuniunilor de credit,sunt precizate în art.86: “Spre a face ca poporul ţăran să se poată cât mai mult folosi de bunătăţile institutului şi spre a mijloci pentru scopul acesta o legătură necurmată cu acel popor,institutul infiinţează în cercul activităţii sale reuniuni de credit pentru participanţi”. Reuniunile,aşa cum erau reglementate de statutele iniţiale ale băncii,constituiau cele mai bune mijloace de acţiune ale acesteia.Ele urmau să împânzească întreg ţinutul locuit de români,urmărind formarea unei reţele cât mai complete de bănci care să funcţioneze sub autoritatea “Albinei” şi implicit susţinerea financiară a romănilor ardeleni. La 14 martie 1872,se ţine Adunarea generală de constituire a băncii;se alege consiliul de administraţie,preşedinte fiind Alexandru Mocionyi,membrii:Iacob Bologa,Timotei Cipariu,Paul Dunca,Ioan Hania,Elie Macelar,Dr.Aurel Maniu,Antonie Mocionyi,Ioan Popescu,David Baron Urs de Margine şi D.I.Vancea,înlocuit ulterior cu Vicentiu Babeş.Funcţionari:Visarion Roman ca director şi ªtefan Lissai contabil.49 Astfel ia naştere prima bancă cu capital în întregime românesc nu numai din Transilvania ci şi din toate teritoriile româneşti,ca reflectare a stadiului dezvoltării capitaliste la care a reuşit 48 49
Petrescu-Petrescu N.,”Compas românesc”,Anuar Financiar pe 1892,Sibiu 1893,p.8 Dobrescu V.,op.cit.,p.44.
să ajungă şi societatea românească ,cu toate că se înscrie în timp cu peste două secole în urma aceluiaşi fenomen din ţările din Vestul Europei,încadrându-se totuşi în limitele secolului care marchează debutul sistemelor bancare naţionale în centrul şi estul Europei. Prin înfiinţarea Băncii “Albina”se pun bazele întregului sistem financiar şi de credit al românilor transilvăneni,constituindu-se în model şi sprijin în înfiinţarea şi organizarea până în anul 1914 a altor aproximativ 150 de bănci româneşti.:”Încât pentru propriul popor cultivator de pământ,dacă s-a făcut vreodată ceva spre uşurarea lui,apoi aceasta s-a întâmplat numai de când câţiva bărbaţi aleşi,în frunte cu familia Mocioni au înfiinţat întâiul institut de credit şi economii “Albina” în 1872.50 Tot în acest sens George Bariţiu preciza:”Cutezăm a susţinea ,după experienţa ce avem,că de atunci încoace în mijlocul atâtor asupriri şi spoliaţiuni[jafuri],până la cinci zeci de mii de familii române au scăpat de o ruină sigură cauzată prin uşurări de câte 50,100 şi chiar 200% numai ajutorul băncii “Albina” şi cu al celorlalte,care s-au înfiinţat cu ajutorul lui Dumnezeu pe urma acesteia în cele mai multe regiuni locuite de români”51 IX.3.1.Începutul activităţii bancare;principalele forme de operaţiuni: 10 aprilie este data la care banca se deshide publicului,oferind pentru început următoarele operaţii52 : 1.Înfiinţarea reuniunilor de credit 2.Primirea depozitelor spre fructificare 3.Darea de anticipaţiuni pentru obiecte de valoare 4.Escomptarea de poliţe sigure 5.Facerea negoţului de comisioane 6.Operaţii de vânzare şi cumpărare a hârtiilor de stat în contul altor persoane fară a deschide un credit acestora. La sfârşitul anului,situaţia operaţiunilor bancare efectuate a fost53 : ACTIV: Capital nevărsat
154.371,61 fl.
Efecte
10.332,72 fl.
Cambii
48.206,12 fl.
Împrumuturi la Reun.de credit
150.941,50 fl.
50
Netea V.,”Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea na¡ionalå(1848-1881).. Bari¡iu G.,op.cit.vol.III,p.507 52 Drecin M.,op.cit.p.184. 53 Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Sibiu;Fond “Banca”Albina””,vol.XVIII,fila 243 51
Spesele infiinţării
11.145,90 fl.
Tipărituri
600 fl.
Valute
86,80 fl.
Debitori
701,50 fl.
Casa la Centrală
2.405,14 fl.
Casa la Reuniuni
5.785,28 fl.
Efecte lombardate
2.537,54 fl.
Total
383.800,97 fl. PASIV:
Capital
300.000 fl.
Depuneri
26.173,87 fl.
Fond de garanţie al Reun.de credit
30.102,50 fl.
Fond de rezervă
4.262,20 fl.
4%interese de la Fond.de garanţie al 444,72 fl. Reun.de credit Creditori
12.999,25 fl.
Interese trans.1873
1.224,03 fl.
Profit
8.601,40 fl.
Total
383.809,97 fl.
Situaţia băncii la sfârşitul anului 1872(la sfârşitul acestui an nu se încheie bilanţ),arată că sa acordat prioritate reuniunilor de credit,care se înfiinţează aproape în toate centrele româneşti ale Ardealului,ele sunt reprezentate cu suma cea mai mare ;150.941,50 florini,39,33% în totalul bilanţului,fiind sumele împrumutate prin reuniuni,iar 48.206,12 florini,sumele împrumutate direct clienţilor băncii. Datele din Bilanţul prezentat la sfârşitul celui de al doilea an de activitate(decembrie 1874),arată o clarificare a activităţii băncii,sunt expresia efortului românesc pentru emancipare economică. Reuniuni
de
credit
se
înfiinţează
la
Sibiu,Lugoj,Oraviţa,Chisatău,
Sf.Nicolau
Mare,Iusani,Orşova,Timişoara.Acestora li se adaugă reuniunile infiinţate de Visarion Roman în judeţul Sibiu:Sacadate,Fofeldea,Marpod,Săsăuşi,Nucet,ºichindeal,Miercurea,Cut şi Scorei.54
54
Drecin M.,”Mi¿carea cooperatistå la românii din Transilvania la începutul secolului al XX lea oglinditå în paginile “Revistei economice”din Sibiu”,în “Cri¿ia”XV,1985 p.331.
Datorită dificultăţilor întâmpinate în funcţionarea acestor reuniuni,se hotărăşte fuzionarea lor
parţială,cele
din
judetul
Sibiu
separat,cele
din
Banat
separat,rămânn
doar
şase:Sibiu,Lugoj,Timişoara ,Oraviţa,Sf.Nicolau Mare,Orşova.Acestea reuneau un număr de 1951 de membrii,iar valoarea împrumuturilor acordate acestora la sfârşitul anului 1873 era de 164.633,71 florini,având un fond de garanţie de 43.590 florini.55 Din păcate,din neânţelegere a rolului lor de a oferi ţăranilor credite ieftine,nici chiar de către membrii lor,activitatea reuniunilor de credit intră în declin.Astfel la 5 aprilie 1874 se hotărăşte desfiinţarea celor 5 reuniuni de credit din Banat,iar la 20 martie 1875 a celei din Sibiu.56 Ulterior(28 mai 1878,după introducerea noii legi comerciale din 1875) ,banca îşi modifică statutul,transformându-se dintr-o societate de acţionari,într-o societate pe acţiuni numită “Albina,Institut de credit şi economii”.57 IX.4.Formarea sistemului bancar romanesc;băncile infiinţate în perioada 1873 - 190058 ; anul 1873; 1.”Aurora”,din Năsăud;reuniune de credit,adică societate cu capital format din cote depuse de membri,numărul de cote fiind nelimitat.Această reuniune a luat naştere prin transformarea Societăţii de Consum,înfiinţată în 1868 de profesorii romani de la liceul din localitate.Cu toate caracteristicile ce rezultă din statutul de reuniune(caracter cooperatist),dividendele primite de membrii ei erau considerabile.Se remarcă,încă din primul an,importanţa mare pe care o au depunerile spre fructificare faţă de totalul mijloacelor de lucru,procentul acestora în total,fiind unul dintre cele mai mari ,comparativ cu celelalte bănci: anul
totalul mijloacelor
depuneri
15.640
10.889
69,62
1895
518.398
407.728
78,65
1915
1.608.941
1.222.620
75,99
1919
6.458.061
5.955.220
92,21
1873-74
%
anul 1879: 2. “Reuniunea din Feldru”,judeţul Bistriţa-Năsăud;are o activitate modestă,lucrând cu un capital restrâns de 1.417 florini,format din cote de 50 florini şi fără alte mijloace. anul 1882: 55
idem.op.cit.p.332 ibidem. 57 idem.op.cit.p.334. 58 Întregul capitol a fost realizat pe baza datelor din Petra-Petrescu N.,”Compa Românesc” Anuar Financiar pe 1893,¿i “Båncile românesti din Ardeal ¿i Banat”,Sibiu,1936 56
3.”Filiala “Albinei”la Braşov”59 ;rezultat al depăşirii perioadei de consolidare a băncii “Albina”şi de trecere la expansiune şi dezvoltare.Populaţia românească din Braşov desfăşura o puternică
activitate
comercială
şi
meşteşugărească(vezi
situaţia
comercianţilor
şi
meşteşugarilor),dar nu avea o bancă proprie,fiind nevoiţi să apeleze la serviciile primei bănci maghiare infiinţate în Braşov în urma cu 50 de ani. Înfiinţarea primei filiale a băncii “Albina”este urmată de fondarea de alte astfel de filiale,de sprijinirea directă a infiinţării de noi bănci.Astfel începe procesul de consolidare a sistemului bancar românesc. anul 1883: 4.Banca “Furnica”-Fagăraş;prima bancă infiinţată cu ajutorul “Albinei”,care a participat la fondare cu 1/3 din capitalul pe acţiuni; Valoarea iniţială a acestuia a fost de 30.000 fl.împărţit în 300 de acţiuni având o valoarea nominală de 100 de florini,pentru a se dubla în anul 1895 creascând la 60.000 de fl. La aceeaşi dată fondul de rezervă este de 19.950 fl., profitul de 8.266 fl.,iar dividendul de 1 -8%; Bilanţul acesteia la 31 decembrie 1888 a fost: ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Active
Pasive fl.
fl.
Accepte.................................201,364
Capital de acţ.....................30,000
Hipotece...................................4,160
Fond de res...........................6,691
Obligaţii..................................14,446
Depuneri..............................99,969
Numerar....................................4,754
Reescompt...........................82,701
Diverse......................................1,972
Diverse...................................2,646 Profit curat............................7,689
---------------------------------------------------------------
-------------------------------------
---------------------226,696 Reviriment fl.
226,696
791,194
Începând cu această dată ritmul în care se înfiinţează bănci româneşti este tot mai alert. anul 1884:
59
Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Bra¿ov;Fond nr.145”Banca “Albina”Bra¿ov”;pachet 16-20,dosar 20,1902,filele 123-151
5.”Cassa de păstrare din Selişte”(reuniune)-Sibiu;înfiinţată în 1884 de către Ioan Maxim,fost judecător.Deşi înfiinţată într-o comună mică-3750 locuitori români care aveau ca principale ocupaţii meseriile şi comerţul,activitatea acesteia se dezvoltă foarte rapid,întrucat regiunea fiind bogată se găseau uşor atât capital cât şi depuneri.Împrumuturile erau destinate satelor mai sărace din regiunile învecinate. Capitalul societăţii de 26.000 de fl. se compune din “depuneri regulate”fixate pentru fiecare membru la suma de 100 de fl.plătibili integral sau în rate lunare. Pasivele Cassei de păstrare erau la sfârşitul anului 1888: fl. 75,873 depuneri spre păstrare “ 12,142 “depuneri reg.” ale membrilor “
7,135 fond de rezervă
------------------------------------------------------------------------fl. 95,150 total Profitul curat fl. 3401 pentru ca în anul 1901 fondul de rezervă să reprezinte 74.202 cor.;fond de binefacere 41.627 cor.;depozite 1.023.442 cor.;profit 18.280 cor.;dividend 18%,reviriment 1.476.280 cor. 45% din venit era rezervat scopurilor caritabile,această instituţie fiind un exemplu de implicare în activitatea culturală şi filantropică. anul 1885:este anul în care se înfiinţează trei insitute de credit româneşti: 6.”Ardeleana”- Orăştie,comitatul Hunedoarei;institut de credit şi de economii,societate pe acţiuni ,înfiinţat intr-o zonă bogată,din iniţiativa celui care o va conduce,dr.I.Mihaiu;capitalul social de 75.000 fl.în 1500 de acţiuni de câte 50 de fl. Bilanţul la 31 decembrie 1888 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Active
Pasive fl.
Cassa în numerar ................. 3,744.33 Cambii de bancă escomptate.......................................228,980.14
fl. Capital social ..............75,000 Fond de rezervă.............6,112.13 Fondul pt.ajutorarea
Împrumuturi pe hipotece....46,981.75
funcţionarilor........................318
Împrumuturi pe cambii
Depuneri pt.fructific.....176,444.63
cu acoperire hipotecară.......40,374
Cambii de bancă
Împrumuturi pe obligaţi-
reescomptate...................74,847.24
uni cu cavenţi........................28,877.50
Dividende
Împrumuturi pe efecte
neridicate..................................25
publice........................................293
Interese anticipate
Mobiliar......................................461.29
pentru 1889..........................3,982.32
Spese de fundare......................270.82
Diverse conturi credit............947.89
Divese conturi debit................630.94
Profit curat........................12,945.56
------------------------
----------------
-350,622.77 Reviriment: fl. 1.417,762.
350.622,77 Dividend : 5%
Situaţia sa după zece ani(1895)era:capitalul social s-a majorat la 100.000fl.,fond de rezervă 72.769fl.,depuneri 628.462 fl.,dividend 10%.Are o conducere solidă şi alocă în mod constant sume considerabile pentru scopuri culturale şi de binefacere. 7.”Hunedoara”-însoţire de anticipaţiune şi credit în Deva,înfiinată prin contribuţiile lunare ale membrilor.Capital social 15,950fl.;319 mise(contribuţii) a 50 de fl. În anul 1888 pasivele sale se compuneau din: fl. 13,906 depuneri fundamentale(lunare) “ 26,855 capital depus ------------------fl. 40,761 în total. fl. 1,196 profit curat. 8.”Reuniunea de împrumut şi păstrare”din Ilva Mare;lipsesc date. 9.”Speranţa”-reuniune de împrumut şi păstrare din Borgo Prund,judeţul Năsăud,cu capital din cote a 25fl. 10.”Timişana”60 -Timişoara ;institut de credit şi economii,socitate pe acţiuni ,cu un capital social de 50.000 fl. divizat în 1000 de acţiuni a 50 de fl. Înregistrează o dezvoltare accentuată a activităţii,datorită contextului economic favorabil din Banat. Bilanţul la 31 decembrie 1888 era: -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Active
Pasive fl.
60
Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Timi¿;Fond”Banca “Timi¿ana””;dosar 1/1912,fila 1. ¿I dosar 2/1903,filele 1,2.
fl.
Numerar......................5,297,73
Capital de acţii..................50,000
Accepte...................168,706,95
Fondul de rezervă...............7,081.45
Hipotece...................65,557.34
Reescompt............................3,050
Mobiliar.........................374.20
Interese trans.......................3,307,51
Diverse..........................142.98
Diverse....................................803,34 Profit curat............................8,931.17
-------------------
-------------------
240,079.20 Reviriment: fl. 1,509.672
240,079.20 Dividend : 3 ( 6%).
11.”Concordia”,reuniune(lipsesc date). anul 1886: 12.”Economul”61 institut de credit şi economii,societate pe acţiuni,înfiinţat în Cluj,având un capital de 50.000 de fl.divizat în 1000 de acţiuni de câte 50 de fl. Bilanţul la 31 decembrie 1888 arată un profit net de 6.700,92 de fl.; depuneri 90.689,68 fl şI un fond de rezervă de 2.047,79 fl.pentru ca în anul 1897,potivit bilanţului anual profitul net să devină de 16.537fl.;depuneri 450.501fl.;fond de rezervă 33.623fl. În partea de activ: pentru anul 1888 împrumuturi ipotecare în valoare de 120.315,06 fl. ; cambii 5.400 fl. pentru ca în anul 1879 valoarea împrumuturilor ipotecare să fie de 492.007fl.;cambii 16.880fl. (cf.Anuar Financiar şi economic pe 1898 de P.Petre). A dezvoltat o importantă activitate filantropică şi a încercat înfiinţarea câtorva cooperative în regiunea Clujului,cum ar fi în anul 1903 la Gilău. 13.”Patria”-institut român de credit fondat la Blaj,societate pe acţiuni,cu un capital de 55.000 fl. în 550 de acţiuni a 100 de fl. Are încă de la început numeroase depuneri spre fructificare. Situaţia bilanţieră la 31 decembrie 1888 a fost: -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Active
Pasive fl.
fl.
Cassa în numerar..............8,032.28
Capit.de acţ...................55,000
Cambii escomptate........213,641.07
rate vărsate..................38,240
Împrumuturi pe
Depuneri spre
61
Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Cluj;Fond”Banca “Economul”;dosar nr.2,1886,fila 1
efecte publice.....................1,805
fructificare...................162,968.22
Împrumuturi hipot...........15,842.82
Cambii reescomp..........26,997.89
Împrumuturi pe oblig.
Fond de rezervă...............2,732.18
cu cavenţi...........................4,250
Dividenda neridicată..............5
Spese de fondare..................323.04
Diverşi creditori................1,779.79
Mobiliar.................................614.14
Spese de întabulare..................7
Spese de protest
interese anticipate.............4,493.25
şi proces................................612.14
Profit curat...........................7,493.25
-----------------------
-----------------
-245,121.03 Reviriment: fl. 1,816.893
245,121.03 Dividend : 8 fl. de acţiune
14.”Mureşana”62 - casă de credit şi economii,societate pe acţiuni
în Reghinul
săsesc,comitatul Mureş-Turda; având un capital de 20.000 fl.împărţit în 400 de acţiuni a 50 de fl.În adunarea generală din 28 martie 1889 s-a hotărât majorarea capitalului social la 40.000 de fl. Bilanţul la 31 decembrie 1888 ilustrează următoarea situaţie: -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Active
Pasive fl.
fl.
Numerar.........................1,762.01
Capital de acţiuni..............20,000
Accepte.........................21,644.69
Fond de rezervă......................130
Obligaţiuni...................24,272.12
Depuneri.............................15,837,61
Hipotece..........................1,980 Interese ant........................108.05
Diverse..................................8,000
Spese de fondare...............556.97
Interese trans......................1,211.34
Mobiliar................................33.78
Profit curat...........................5,178.67
------------------
---------------
50,357.62 Reviriment: fl. 134,364
62
50,357.62 Dividend : 0,7 fl (14%)
Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Mure¿;Fond”Banca”Mure¿ana”;dosar 29/1901,fila 1
15.”Perşeiu”-în Seini,judeţul Satu Mare-asociaţie de credit şi păstrare,înfiinţată în scopul acordării de împrumuturi ca valoare mică,respectiv de la 1 - 50 de fl. Capitalul societăţii se compune din depuneri mici lunare,cele care ajung la 5 fl.formează o acţiune. Din bilanţul pe anul 1888 rezultă următoarele date: -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Active
Pasive fl.
Cassa în numerar...............273.51 Valori:
fl. Capitalul social după 748 Acţii a 5 fl........................3,740
a) Obligaţ.......................11,618.72
Fond de rezervă.................149.94
b) Cambii.......................27,188.50.
Diverse deposite.............8,824.20
c) Hârtii de val..............39,007.22
Creditul fics ridicat........3,000
Valoarea efectelor
Cambii domiciliate......21,877.50
după inventar....................255.99
Diverse conturi de credit
Mobiliar şi spesele
şi mobiliar.......................1,616.44
fondărei..............................118.40
Interese anticipate
Interese transitorii
pe 1889................................295.79
pe 1889...............................691.22
Profit curat...........................842.47
-----------------40,346.34
------------40,346.34
Reviriment: fl. 74,214 anul 1887: 16.”Arieşana”-Turda-institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital social iniţial de 50.000 de fl. împărţit în 1000 de acţiuni a 50 de fl.fiecare. Pasivele în anul 1888 erau: fl. 50,000 capital de acţiuni, “ 42,000 depuneri spre păstrare, “ 40,000 reescompt, ---------------------------------------fl.132,000 în total Profit curat: fl. 4,914.Reviriment : fl. 545,247.Dividend : fl. 1.29 ; 3.90
17.”Auraria”-Abrud-casă de economii,societate pe acţiuni;capital social 30.000 fl.,în 300 de acţiuni a 100fl. Pasivele în anul 1888 erau: fl. 30,000 capital de acţiuni, “ 56,882 depuneri curate, “
991 reescompt.
--------------------------------------fl. 87,873 în total. Profit curat : fl. 5,489.Reviriment : fl. 356,077. Pentru ca în anul 1895, revirimentul să fie de 2.182,107fl.;depuneri de 246.360fl;iar fondul de rezervă de 23.893fl. 18.”Meseriaşul Român”-Braşov;asociaţiune de credit şi de depuneri,înfiinţată de Bartolomeu Băiulescu,cu scopul de a ajuta meseriaşii români.Capital social 29.150fl.,format din cote de 50fl.,depuse în rate săptămânale de 2 fl.Îşi încetează activitatea în 1894,transformându-se în societate pe acţiuni. Potrivit bilanţului situaţia acesteia la sfârşitul anului 1888 a fost următoarea: -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Active
Pasive fl.
fl.
Cuote...............................21,316
Contul capital........................29,150
Credite.............................18,701
Depuneri...................................5,449.43
Cassa.....................................103.20
Fond de rezervă.........................100
Mobiliarul.............................420
Interese transitorii.....................171
Spesele de fondare................75
Creditori..................................5,446.12 Profit curat.................................298.65
------------------
---------------
40,615.20
40,615.20
19.”Perşieu” - Chiusbaia(judeţul Satu Mare),cu capital format din cote de câte 10 fl. 20.”Sebeşana”-Sebeş Alba, institut de ccredit şi de economii,societate pe acţiuni în SasSebeş cu un capital de 15.350 de fl. împărţit în 307 acţiuni a câte 50 de fl. Situţia bilanţieră la finele primului an de funcţionare a fost: -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Active
Pasive
fl. Cassa în numerar....................506.16 Cambii.................................22,676
fl. Capital social 307 acţiuni a fl. 50..........................................15,350
Împrumuturi pe
Fondul de rezervă............................42
hipotecă...............................4,587
Depuneri pt.fructificare.........17,848.39
Împrumuturi pe
Interese anticipate pro
obligaţiuni............................7,618
anul 1889......................................586.15
Mobiliar...................................215.23
Profit curat..............................1,880.12
Spese de fundare..........................................104.27 ----------------
----------------
35,706.66
35,706.66
În anul 1901,avea un capital social de 100.000 cor(50.000fl.).;fond de rezervă 88.000 cor(44.000fl.).;depozite 468.000 cor.(234.000 fl.);reviriment 2.464.651 cor.(1.232.325 fl. ; 1 fl. = 2 cor.) 21.”Silvania”,-ªimleul Silvaniei - institut de ccredit şi de economii,societate pe acţiuni cu un capital social de 75.000 de fl.,împărţit în 1500 de acţiuni a câte 50 de fl. Bilanţul la sfârşitul anului 1888 a fost : -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Active
Pasive fl.
fl.
Capital nepl........................2,665.93
Capital de caţiuni................75,000
Numerar............................. 2,273.18
Depuneri...............................69,154.54
Accepte...........................187,211.79
Reescomptare......................53,763.22
Hipotece............................14,376
Interese anticipate.................2,935.92
Diverse................................1,128.85
Diverse.......................................288.15 Profit curat..............................6,513.92
------------------
---------------
207,655.75 Reviriment : fl. 987,231
207,655.75 Dividend : fl. 3 (6%)
22.”Victoria”63 -Arad;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni,a doua ca importanţă în Ardeal,după banca “Albina”;capital social 100.000fl.Datele următoare sunt edificatoare pentru evoluţia activităţii sale: anul
unitatea
capital
monetară
rezerve
şi
depuneri
împrumu-
total bilanţ
turi
1888
fl.
100.341
116.344
218.340
230.101
1900
cor.
888.546
3.080.366
4.035.385
4.492.475
1914
cor.
4.406.831
14.000.593
21.310.305
26.519.664
anul 1888: 23.”Haţegana”-Haţeg - asociaţiune de anticipaţiune şi credit;capital social 23.100 fl.,462 părţi fundamentale a 50 fl.;ulterior se transformă în societate pe acţiuni cu un capital social de 100.000 coroane. 24.”Bistriţeana”-Bistriţa;institut de credit şi de economii,societate pe acţiuni;capital social 40.000 fl.în 400 acţiuni,valoare nominală 100 fl.,din care la sfârşitul anului 1888 erau neîncasaţi 11.500 de fl. Cupoanele se prescriu după trei ani. Pasivele în anul 1888 erau: fl.
28,500 capital de fondare,
“
14,055 depuneri curate,
------------------------------------------------------fl.
42,556 în total
profitul net de 1.407 fl.,revirimentul de 161.376 fl. iar dividendul de 5,50 fl.pentru ca în anul 1895 profitul net să fie de 8002,75 fl.;dividendul pe 1893/4 de 8 fl.pe acţiune;reviriment 4.151.643 fl. 25.”Prevederea”-Codlea;lipsesc date. anul 1889 26.”Lugojana”-Lugoj;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital social 28.500 fl.;are o activitate modestă,fiind preluată de banca “Albina” în anul 1909 şi transformată în filiala a acesteia. 27.”Beregsana”-Beregsău;reuniune de păstrare şi anticipaţiune;capital social 11.319 fl. în cote a 40 fl.;se transformă ulterior în societate pe acţiuni. 28.”Munteana”-Ofenbaia,comitatul Turda;institut de credit şi de păstrare,societate pe acţiuni;capital social 20.000 de fl.în acţiuni a 20 fl. 63
Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Arad;Fond”Banca “Victoria””;dosar nr.11914,1911, filele 1-2.¿I “Droca L.”Activitatea Båncii “Victoria”din Arad(1887-1918)”,în “Banatica”, Re¿i¡a,1996,p.p.325-327.
anul 1890: 29.”Someşana”-Dej;bancă română,societate pe acţiuni;capital social 50.000 fl.,valoare nominală 100 de fl.pe acţiune.În anul 1902 avea urmatoarea situaţie: unitate
capital social
active
monetară coroane
fond
de depozite
rezervă 200.000
1.376.051
83.400
502.508
30.”Comoara”-Comorişte;societate pe acţiuni;capital social 5.000 de fl.Unul dintre foarte puţinele cazuri de faliment printre băncile româneşti,datorat fraudelor comise de un funcţionar în anul 1903. anul 1891: 31.”Chişodana”-Chişoda,judeţul Timiş,reuniune de păstrare şi anticipare;capital social 2.282 de fl.,în cote a 40 de fl.,plătibile în rate săptămânale de 50 cr.; din cauze similare băncii “Comoara”,în anul 1906 este declarată falimentară. 32.”Mielul”-Poiana,comitatul Sibiu;casă de imprumut şi de păstrare;capital social de 25.000 fl. 33.”Crişana”-Brad,judeţul Hunedoara,societate de economii şi credit;capital 14.463 de fl.,format din părţi fundamentale a 50 de fl.;în anul 1908 se transformă în societate comercială. 34.”Făgeţana”-Făget;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital 30.000 de fl.;în 1897 avea un reviriment de 2.973.211 fl. 35.”Ulpiana”-Gradişte,judeţul Hunedoara;societate pe acţiuni;capital social 9.222 de fl. 36.”Râureana”64 -Capolnoc-Mănăştur,comitatul Solnoc Dobaca(pe lângă Gherla);institut de credit şi păstrare,societate pe acţiuni;capital social în anul 1900,100.000cor.,împărţit în 1000 acţiuni a 100cor.fiecare;împrumuturi pe obligaţiuni 147.200cor.;depozite spre fructificare 41.000cor.reviriment 365.900cor.;profit 10.500cor.;dividend 8%. anul 1892: 37.’Sătmăreana”-Seini,comitatul Sătmar;societate pe acţiuni;este continuarea reuniunii Persieu,care se transformă în societate pe acţiuni;capital 100.000 de fl. 38.”Fortuna”-Rodna Veche;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;este continuarea societăţii acţionare de împrumut şi păstrare din Rodna Veche,înfiinţată în 1884 cu un capital de 5.000 de fl.;capital social 20.000 defl.;fond de rezervă 3563 fl.;profit net 3144 fl.;dividend pe 1895 ,8-9%. 39.”Iulia”-Alba Iulia;societate pe acţiuni;capital social 25.000 de fl.
64
Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Maramure¿;Fond”Banca”Râureana””;dosar43/1900,filele 13,14.
40.”Oraviţeana”-Oraviţa;casă de păstrare poporală,societate pe acţiuni - se formează prin transformarea unei societăţi numite”Consorţiu de Ajutoare şi consum”,fiind infiinţată cu sprijinul preoţilor,mai poartă şi denumirea de “banca popească”;capital social 100.000 de fl.în acţiuni a 50 de fl. anul 1893: 41.”Brădetul”-Orlat;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni,înregistrată cu Nr.4240;capital social 25.000 cor.,în 500 acţiuni a 50 cor.;cupoanele se prescriu după trei ani;profitul în anul 1895 era de 2104,90 cor.;fond de rezervă 2124.76;depuneri 55.773;dividend pe 1894 ,10%,pe 1895,8%. 42.”Concordia”-Uzdin,Timiş;societate pe acţiuni;capital social 15.500 de fl.,în acţiuni a 100 de fl.Toate acţiunile,cu o singură excepţie sunt subscrise în Uzdin. 43.”Lipovana”-Lipova;societate pe acţiuni;capital social 50.000 de fl.,în acţiuni a 50 de fl. 44.”Olteana”-Viştea Inferioară,Făgăraş ; societate pe acţiuni;capital social 10.000 de fl.în acţiuni a 50 fl. 45.”Casa de Păstrare”-Roşia,judeţul Sibiu;prima”însoţire”infiinţată de Reuniunea română de Agricultură a judeţului Sibiu,cu un capital de 400 de fl.,format din cote a 10 fl. 46.“Unirea”-Vad,Făgăraş ;reuniune de credit;capital 982,51 fl.,din cote a 50 fl.plătibile în rate lunare de 1 fl.;ulterior(1900)se transformă în societate pe acţiuni. anul 1894: 47.”Luceaferul”-Verset(Vârset);societate pe acţiuni;capital social 100.000 de fl.,în acţiuni a 50 fl.Devine una dintre cele mai puternice bănci româneşti. 48.”ªoimuşana”-ªoimuş,judeţul
Bistriţa-Năsăud,continuarea
reuniunii”Concordia”şi
a
unei”Tovărăşii Ocazionale”;capital social 25.000 fl.,în acţiuni a 50 de fl. anul 1895: 49.”Corvineanca”65 -Hunedoara;societate pe acţiuni;capital social 35.000 de fl. 50.”Detunata”-Buciumi,judeţul Alba;societate pe acţiuni.(lipsesc date) 51.”Berzovia”-Jidveiu,Timiş;reuniune cu un capital format din 1000 cote a 25 fl. 52.”Hondoleana”-Hondol,Hunedoara;reuniune cu un capital de 7755 fl.,în cote a 15 fl. 53.”Monoreana”-Monor,comitatul Bistriţa Năsăud;societate pe acţiuni cu un capital social de 5.000 de fl. 54.”Parşimonia”-Bran,Braşov;societate pe acţiuni;capital social 10.000 de fl. 55.”Cassa de păstrare”-Satul Nou,comitatul Torontal;societate pe acţiuni;capital social 25.000 de fl,în acţiuni a 50 fl.
65
Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Hunedoara;Fonf “Banca”Corvineanca””;dosar nr.2,1896,fila 4.
56.”Insoţirea de credit”-Apoldul de jos;infiinţată de Reuniunea de Agricultură a judeţului Sibiu,cu un capital de 1.500 fl,având 150 membri. 57.”Bocşana”-Bocşa Montana,Banat;casă de economii,societate pe acţiuni;capital social 50.000 de fl.,în 1000 acţiuni a 50 fl.fiecare. 58.”Doina”-Câmpeni,Turda;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital social 60.000 cor.,în 600 acţiuni a 1000 cor.fiecare. 59.”Racoviţana”-ªeica
Mare,comitatulTârnava
-Mare;bancă
română,societate
pe
acţiuni;capital social 100.000 cor.;în anul 1901 avea un fond de rezervă de 8122 cor.;depozite 25.916 cor.;active 135.593 cor..Se transformă ulterior in banca “Ajutorul” 60.”Sentinela”-Satul Nou,comitatul Torontal;institut de credit,societate pe acţiuni;capital social 40.000fl.,în acţiuni a 50 fl. 61.”Vlădeasa”-Huedin,Cluj;bancă română,societate pe acţiuni;capital social 35.000 de fl.,în acţiuni a 50 fl.Cunoaşte o dezvoltare rapidă,având în anul 1902 un fond de rezerva de 21.931 cor.;depozite 439.389 cor.;active 637.693 cor.;profit 15,279 cor.,dividend 6%. anul 1896: 62.”Buna”-Feleacul săsesc,comitatul Someş;însoţire de credit şi depuneri cu un capital de 1002 fl.din cote a 10 fl. 63.”Chisteiana”-Chisteiu,Timiş;reuniune de păstrare şi anticipare cu un capital vărsat de 2849 fl,din cote a 40 fl. 64.”Ligedeana”-Liged,Timiş;reuniune de păstrare şi anticipare cu un capital de 7023 fl.din cote a 50 fl. 65.”Schînteia”-Taure,Năsăud;societate pe acţiuni cu un capital social de 5.000fl. anul 1897: 66.”Asociaţia de economii şi ajutor”-Pecica Română-lipsesc date. 67.“Bicaz”-Bicaz,Ciuc;casă de împrumut ca însoţire,cu un capital format din părţi fundamentale a 30 fl. 68.”Cordiana”-Fofeldea,Sibiu;institut de credit şi economii,societate pe acţiuni;capital social 30.000 fl.în acţiuni a 50 fl. 69.”Economia”-Lugoj; asociaţie de păstrare şi anticipaţiuni cu un capital de 21.002 fl.,în cote de 30 fl. 70.”Însoţirea de credit-Aciliu”,Sibiu,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură a judeţului Sibiu,cu 60 de membri şi un capital compus din cote a 10 fl. 71.”Însoţirea de credit”-Mohu,judeţul Sibiu,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură a judeţului Sibiu,având 200 de membri;capitatul este format din cote a 10 fl.
72.”Jebeleana”-Jebel,Timiş;reuniune de păstrare;capitalul constituit din cote a 10 fl.În anul 1906 se transformă în societate anonimă. 73.”Nera”-Bozovici;societate pe acţiuni;capital social 66.000 fl,în acţiuni a 100fl. 74.”Plugarul”-Sacadate;societate pe acţiuni;capital social 5.000 de fl. 75.”Steaua”-Petrovosela;societate pe acţiuni-lipsesc date. 76.”Mureşanul”-Radna,comitatul Arad;institut român de economii şi credit,societate pe acţiuni;capital social 80.000 cor.,împărţit în 400 acţiuni a 200 coroane;profit în anul 1899 de 6678.24 cor. 77.”Nadlaca”-Nadlac;societate pe acţiuni;capital social 50.000 de fl,în acţiuni a 100 fl. 78.”Selageana”-Jibău,comitatul Selagiu;bancă română,societate pe acţ iuni;capital social 40.000 fl;în anul 1901 avea un capital social de 180.000 cor.;fond de rezervă 12.142 cor.;dividend 6 coroane. anul 1898: 79.”Bihoreana”66 -Oradea Mare;societate pe acţiuni;capital social 600.000 cor.,în acţiuni a 200 cor. 80.”Asociaţiunea de Economii şi Ajutor”din Ghioroc;însoţire cu capital de 32.000 fl.,în acţiuni a 50 fl. 81.”Cassa de păstrare”-Miercurea,Sibiu;societate pe acţiuni;capital social 32.000 fl.,în acţiuni a 50 fl. 82”Grăniţerul”-Dobra;institut român de bani,societate pe acţiuni;capital social 60.000 fl. 83.”Însoţirea de credit”-Pianul de sus;înfiinţată de Reuniunea de Agricultură din judeţul Sibiu,cu un capital de 640 fl.,în cote de 10 fl.,având 64 de membri. 84”Insoţirea de credit”-Răchit;înfiinţată de Reuniunea de credit a judeţului Sibiu,cu capital în cote de 10 fl. 85.”Zărăndeana”-Băiţa,Hunedoara;societate pe acţiuni;capital social 32.000 cor. 86.”Zlagneana”-Zlatna;societate pe acţiuni;capital social 70.000 cor. anul 1899: 87.”Berzovia”-societate pe acţiuni;capital social 70.000 cor.în aţtiuni a 50 cor. 88.”Mercur”-Năsăud;a doua bancă românească din Năsăud,societate pe acţiuni;capital social 100.000 fl. 89.”Râureana”-Capolnoc-Mănăştur;societate
pe
acţiuni,fosta
însoţire
înfiinţată
în
1891;capital social 100.000 cor.. 90.”Însoţirea de credit”-Vestem,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură a judeţului Sibiu;capital 560 fl.în cote a 10 fl. 66
Arhivele Na¡ionale-Direc¡ia Jude¡eanå Bihor;Fond”Banca”Bihoreana””;dosar 34,1905,filele 42-43.
anul 1900: 91.”Buciumana”-Bucium,Alba;reuniune,având un capital format din cote a 50 cor. 92.”Dunăreana”-Timiş-Kubin;societate pe acţiuni,lipsesc date. 93.”Coroana”-Timişoara;reuniune de păstrare şi anticipare. 94.”Insitut de Credit şi Economii”-Gavosdia;capital 50.000 cor. 95.”Gerboviceana”-Gerboveţi;societate pe acţiuni;lipsesc date. 96.”Însoţirea de credit”-Bungard,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură din judeţul Sibiu;capital 700 cor.,din cote a 20 cor. 97.”Însoţirea de credit”-Ilimbav,înfiinţată de Reuniunea de Agricultură din judeţul Sibiu;capital 1200 cor. 98.”Poporul”-Lugoj;societate pe acţiuni;capital social 220.000 cor 99”Porumbăceana”-Porumbac,Făgăraş;societate pe acţiuni;capital social 120.000 cor. 100.”Unirea”-Vad,Făgăraş;societate pe acţiuni,transformată din fosta reuniune. IX.5.Concluzii; Principalele operaţiuni financiare ale băncilor româneşti,a căror gen şi cuantum au fost influenţate de posibilităţile financiare de creditare ale fiecăreia ,de solicitările clientelei şi nu în ultimul rând de interesele principalilor acţionari şi directori ai acestora,cu mici diferenţe nesemnificative de ordin local au fost: - primirea de depuneri spre fructificare sau dobândă; - acordarea de credite pe cambii; - acordarea de credite cambiale cu acoperire ipotecară; - acordarea de credite ipotecare; - acordarea de credite în cont curent; - acordarea de credite pe obligaţiuni personale; - acordarea de credite pe efecte publice; - acordarea de credite pe produse agricole,animale sau alte mărfuri; - cumpărarea de efecte publice pentru lombardare; - reescontul; - întemeierea de cooperative de credit,de producţii sau reuniuni agricole; este cazul Băncii “Albina”
care
între
1872-1874
a
sprijinit
înfiinţarea
instituţiilor
de
credit
“Economul”,”Timişana”,”Lumina din Sibiu,”Plugarul”din Blaj ,”Arieşana” din Turda.67 După aproape trei decenii de la înfiinţarea primei bănci româneşti,Banca “Albina” la Sibiu,numărul instituţiilor de credit a ajuns la 100.Se poate spune deci,că în ce priveşte organizarea 67
Dobrescu V.op.cit.p.52
financiară,s-a înregistrat un progres deosebit.Din totalul acestora,cele înfiinţate între anii 18721892 sunt mai ales bănci mari,care alături de “Albina”au sprijinit înfiinţarea şi dezvoltarea băncilor mai mici,subscriind acţiuni,acordând credite de reescont şi cont curent. Ritmul accelerat în care s-a constituit sistemul de credit din Transilvania se explică prin condiţiile propice generate de dezvoltarea capitalismului ,acumularea capitalurilor băneşti făcânduse în proporţii mai importante decât în perioadele anterioare. În această primă etapă se apreciează că s-au pus bazele sistemului bancar românesc.La această dată existau bănci în aproape toate centrele româneşti.Aproape toate aceste institute sunt societăţi pe acţiuni cu capital format din acţiuni,întotdeauna nominative,altele au întrebuinţat forma de reuniuni,având comun cooperativelor de tip Schultze- Delitsch,formarea capitalului din mici” cote fundamentale”depuse în rate de către membri.Activitatea tuturor acestor institute de credit şi a celor înfiinţate mai târziu,a contribuit foarte mult la consolidarea economică şi mai ales la înmulţirea posesiunii de pamânt a românilor. Prin donaţii însemnate,ce le votează în fiecare an,acestea contribuie şi la înaintarea culturală a romanilor ardeleni.O influenţă pozitivă au avut Reuniunile româneşti de agricultură din Sibiu şi Orăştie.Programul acestora prevede o serie de probleme deosebit de importante cum ar fi:întruniri agricole,cultura animalelor de prăsilă,cultura pomilor fructiferi,cultura nutreţurilor,tovărăşiile agricole,însoţirile de credit,industria de casă,publicaţii economice,şcoli practice de economie. Băncile infiinţate după 1892 sunt în general bănci mici,şi în centrele cu o populaţie mai redusă.Ele contribuie,alături de cele fondate în intervalul anterior,la mărirea zonei de influenţă a creditului românesc.În intervalul de timp 1892-1900,apar şi primele cooperative sistem Raiffaisen(în Roşia Săsească);băncile româneşti din Ardeal se reunesc pentru prima oară într-o organizaţie profesională”Conferinaţa băncilor române”,întrunită pentru întâia oară la 12 iunie 1898;ia fiinţă prin efortul lui Partenie Cosma,directorul de la acea dată al “Albinei”.Scopul acesteia era de a stabili o conduită financiară comună pentru toate instituţiile de credit româneşti. Rezultă deci că la finele secolului al XIX-lea se formase deja în Transilvania o reţea vastă de institute de credit constituită din bănci,case de economii, credit funciar şi diferite forme de cooperative de credit. Situaţia băncilor româneşti,aşa cum rezultă din bilanţul general pe anul 1900 este următoarea68 : ACTIV: Casa şi disponibil în bănci
68
Petra-Petrescu N.op.cit.p.159-162
coroane
850.883
Cambii Cambii
30.792.920 cu
acoperire
5.653.747
hipotecară Împrumuturi hipotecare
13.144.061
Împrumuturi pe obligaţiuni
4.452.506
Cont Curent
1.223.926
Avansuri pe efecte
443.298
Efecte şi acţiuni
3.042.411
Imobile
2.029.673
Diverşi debitori
1.774.876
Mobilier
83.261
Pierdere
5.282
TOTAL:
63.486.863 PASIV:
Capital
coroane
9.631.566
Fond de rezervă
2.517.675
Fond de rezervă special
736.825
Fond de pensiune
667.752
Depuneri spre fructificare
34.953.431
Scrisuri funciare(Albina)
4.957.200
Reescont
7.236.084
Creditori
786.471
Cont curent
50.829
Dividende neridicate
34.191
Interese transitoare
553.924
Profit
1.360.964
TOTAL:
63.486.863
Pasivul Băncilor: 1.Capitalul: La finele anului 1900,capitalul totalizat al băncilor româneşti era de 9.631.566 coroane.Această sumă mare se datoreşte faptului că băncile,mai ales primele înfiinţate,au fost
preocupate de a avea un capital cât mai mare întrucât nu existau certitutdini în legatură cu valoarea depunerilor care vor urma. Totodată un alt considerent care s-a avut în vedere,a fost dorinţa de a inspira încredere deponenţilor,un capital propriu mare fiind garanţia solidităţii şi siguranţei acestor instituţii.De asemenea deponenţii băncilor româneşti au preferat să subscrie acţiuni,decât să depună banii cu o dobândă ce varia între 3-5%.Dividendele acordate de bănci,depăşeau întotdeauna nivelul dobânzii la depuneri. 2.Fondul de rezervă: Valoarea mare a capitalului,a impiedicat băncile să aibă o proporţie mare a rezervelor în raport cu cel dintâi.Astfel în anul 1900,proporţia acestora era de 26,14% din valoarea capitalului,şi de 3,97% în totalul bilanţului.La foarte puţine bănci ,valoarea rezervelor a depăşit-o pe aceea a capitalului. 3.Depuneri spre fructificare: Acestea au un caracter special,acela de depuneri pe termen lung.ºăranii depuneau disponibilul lor la bănci,fără intenţia de a-l retrage prea curând,în felul acesta depunerile rămânând nemişcate o perioadă de timp îndelungată.Din acest motiv,depunerile erau plasate în împrumuturi în aparenţă imediat exigibile,în realitate însă,foarte greu realizabile fără să fie
pierdute sau
dubioase. Deşi reprezintă cel mai important post în pasiv,valoarea depunerilor (34.953.431 cor.)este de numai 54.49% din totalul acestuia(63.486.863cor.) Pe parcursul celor 30 de ani,situaţia depunerilor a fost următoarea69 : anul
unitatea
depuneri
monetară 1872
%
bilanţului 26.173
383.809
6,82
1873
70.856
457.700
15.48
1880
762.549
1.956.700
48,71
1885
1.749.420
3.196.842
54,72
1888
4.283.862
7.334.000
58,41
1892
9.354.867
16.159.644
57,89
1895
11.720.932
21.216.459
55,25
34.953.431
63.486.863
55,06
1900 total:
69
ide.op.cit.p.179
florini
totalul
coroane
62.922.090
Se observă o creştere a proporţiei acestora în totalul bilanţului,dar nu cu mult peste jumătate. În ce priveşte mărimea depozitelor,situaţia Băncii “Albina”în anii 1892 şi 1898 era următoarea70 : depuneri de la
la
numărul
numărul
depunătoril
depunătoril
or
in
%
anul1892
%
or în anul 1898
50 cr.
10 fl.
634
10,42
1.315
15,77
10 fl.
50 fl.
1.072
17,63
1.369
16,42
50 fl.
100 fl.
648
10,65
1.010
12,11
101 fl.
500 fl.
1.966
32,32
2.327
27,91
501 fl.
1.000 fl.
633
10,41
808
9,69
1.001 fl.
2.000 fl.
518
9,01
653
7,83
2.001 fl.
5.000 fl.
390
6,43
433
5,19
5.001 fl
10.000 fl.
126
2,07
140
1,68
peste
10.000 fl.
65
1,07
84
1,01
Total:
6.082
8.339
Se observă procente mai mari la depunătorii cu sume depuse sub 500 fl. Procentul total al acestora este,în anul 1892 de 71,02%,iar în anul 1898 de 72,11%.Dintre acestea procent mai mare înregistrează depunătorii cu sume cuprinse între 10-50 fl.,17,63%,în anul 1892 şi între 101-500 fl.,32,32%,în anul 1892;pentru aceleaşi categorii de depunători procentele în anul 1898 sunt 16,42% şi 27,91%.Procentul depunătorilor cu sume mari ,peste 5.000 fl.,este foarte redus în ambii ani,ceea ce reflectă caracterul băncilor româneşti de “Case de economie”,în sensul strângerii de mici economii şi a le plasa în sectorul producător. 4.Reescontul: Datorită caracterului lor naţional şi al faptului că erau bănci mici,cele mai multe erau excluse de la reescontul Băncii Austro-Ungare,această operaţie făcându-se de către băncile româneşti şi unele bănci ungureşti. În bilanţul pe anul 1900 reescontul reprezintă 11,39% din valoarea totală a bilanţului.Acest procent este destul de redus,dar arată faptul că băncile erau capabile să satisfacă cererile clienţilor cu sumele primite ca depuneri şi din fondurile proprii. Pentru ansamblul băncilor româneşti,situaţia reescontului în bilanţ,în 70
Diaconovich.C.,”Enciclopedia Românå”,Sibiu,1898,vol.I.,P.p.388-389
intervalul 1888-1900 este următoarea71 : anul
Reescont
Procent faţă de total
1888
578.343 fl.
8,1
1892
2.463.000 fl.
13,3
1894
2.445.000 fl.
12,6
1895
2.458.000 fl.
11,4
1897
2.813.634 fl.
10,8
1900
7.236.089 cor.
11,4
Este deosebit de important reescontul acordat de Banca “Albina”,băncilor româneşti.IÎ anul 1900 valoarea efectelor reescontate la această bancă ,de băncile româneşti era de 12.480.704 coroane.Acest fapt arată existenţa unui sistem care leagă toate băncile de “Albina”,care îndeplinea în acest fel rolul de bancă centrală. 5.Scrisurile funciare: Banca “Albina”a fost singura dintre băncile româneşti care emitea scrisuri funciare,având încă de la înfiinţare această operaţiune în programul ei de activitate.Scopul acestei operaţiuni era de aduce băncii capital ieftin şi pe termen lung,pe care să-l dea ulterior, ca împrumut tot pe termen lung. Deşi înfiinţată în anul 1872,începe această operaţiune abia în 1880,deoarece prevederile legii XXXVI din 1871,impuneau existenţa unui capital de 200.000 fl.de care banca nu beneficia la cea dată. Evoluţia emisiunii de scrisuri funciare în intervalul de timp 1880-1900,a fost urmatoarea72 : anul
valoarea scrisurilor
unitatea
dobanda
funciare emise
monetară
%
1880
181.000
fl.
6
1885
972.000
fl.
6
1890
1.171.000
fl.
5
1894
1.954.000
cor.
5
1900
4.957.200
cor.
5
Iniţial dobânda a fost de 6% ,deci mai mare,pentru a atrage clientela.Scrisurile au fost emise în bucăţi de 500 şi 1.000 fl.,cupoanele fiind plătibile de două ori pe an fară nici o 71 72
ibidem. Dobrescu V.,”Sistemul de credit românesc din Transilvania 1872-1918”,Tg.Mure¿1999,p.p.234-239
diminuare.Amortizarea lor se face prin trageri la sorţi anuale,în 30 de ani.Emisiunea din anul 1894 se face în coroane,cu dobânda de 5%,în titluri de 500,1.000 şi 2.000 de coroane. Bucurându-se de o foarte bună reputaţie,scrisurile funciare emise de Banca “Albina”,erau cotate la bursa din Budapesta,la un curs în general superior celui de emisiune,fiind admise şi la lombardul băncii de emisiune(Banca Austro-Ungară), întrucât creditele ipotecare acordate nu depăşeau 30% din valoarea bunului ipotecat.73 Cu toate acestea numărul ,volumul emisiunilor era mult inferior comparativ cu cel al băncilor săseşti şi ungareşti întrucât clientela băncilor româneşti era săracă şi nu putea da garanţia necesară împrumuturilor ,chiar şi în situaţia în care ar fi avut nevoie de ele.Pentru ţăranii români,pentru nevoile lor, erau suficiente sume mici, întrucât nu au dat îndeletnicirilor lor o dezvoltare spre industrializare. La sfârşitul secolului al XIX-lea în Transilvania şapte institute de credit aveau ca obiect de activitate emisiunea de scrisuri funciare,valoarea acestora în circulaţie fiind evaluată în anul 1898 la 39.758.500 de florini,primele scrisuri funciare purtând o dobândă de 6% apoi 5% şi respectiv 4 1/2%.74 O parte din scrisurile funciare emise de băncile din Transilvania erau plasate la Viena şi Budapesta,iar scrisurile institutelor de credit aparţinând burgheziei săseşti au ajuns să fie cotate la bursele din Praga,Innsbruck,Klagenfurt,inclusiv la bursele din Franţa şiOlanda.75 6.Profitul: În ce priveşte profitul băncilor româneşti,acesta a avut următoarea evoluţie76 : anul
profit net
capital
%
1873
23.000
300.000
7,7
1877
33.000
300.000
11
1882
40.000
300.000
13,3
1888
135.000
1.129.552
12
1892
275.332
1.760.412
16
1895
448.517
4.022.341
11,2
1897
556.688
5.338.546
10,5
1900
1.360.954
11.478.230
12
Se remarcă o oarecare stabilitate a beneficiului băncilor româneşti în jurul procentului de 1012%. 73
Petrescu N.P.,op.cit.p.71 Kiri¡escu C.,op.cit.,p.159 75 idem.op.cit.p.162 76 Dobrescu V.op.cit.p.247. 74
Băncile s-au mulţumit cu obţinerea unui profit mediu,care să facă posibilă acordarea unor dividende puţin peste rata dobânzii stabilită pentru depozitele spre fructificare,situându-se între 514%. Activul băncilor: 1.Casa: În general operaţiile de împrumut se soldau cu depunerile spre fructificare ,ceea ce făcea inutilă păstrarea unui disponibil prea mare în casă.Acest lucru este evident şi în bilanţul centralizat,unde suma înscrisă în dreptul postului “Casa şi disponibil la bănci”(850.883),reprezintă 1,34% în totalul acestuia(63.486.863). 2.Împrumuturile: Trăsăturile esenţiale ale împrumuturilor acordate de băncile romăneşti au fost: 2.1.creditele solicitate de către ţărani aveau o valoare mică întrucât sistemul închis al gospodăriei ţărăneşti îl ferea de a avea nevoie prea mare de bani.Astfel ei solicitau împrumuturi în sume mici şi pe termen scurt.Cu toate acestea,nu le puteau achita la scadenţă,fiind nevoiţi să prelungească mereu împrumutul până ajungeau să-l poată restitui. 2.2.dezvoltarea activităţii bancare a fost totuşi posibilă datorită faptului că au avut un număr mare de clienţi cu sume mici. Principalele forme de împrumut practicate au fost: -pentru împrumuturile mici şi pe termen scurt - se practica forma împrumuturilor personale sau pe obligaţiuni; -pentru împrumuturi mici pe termen lung - împrumuturi personale sau cambiale; -pentru împrumuturi mari pe termen scurt - împrumuturi cambiale sau cambiale cu acoperire ipotacară; -pentru împrumuturi mari pe termen lung - împrumuturi cambiale sau cambiale cu acoperire ipotecară,sau împrumuturile ipotecare propriu-zise; 1.Împrumuturile pe obligaţiuni: erau acordate de către băncile mici şi de către însoţiri,pentru împrumuturile cu valoare mică;reprezintă forma cea mai simplă de împrumut.Tehnica împrumutului constă în:debitorul îşi lua obligaţia în scris,să plătească la un anumit termen,o anumită sumă de bani.Garanţia împrumutului era personală,motiv pentru care ele puteau fi acordate doar de către instituţiile mai sus amintite,acest gen de împrumut reprezentând la acestea aproximativ 50% din valoarea activelor.Datorită faptului că era specific numai băncilor mici,în bilanţul centralizat al băncilor,adică inclusiv al băncilor mari,reprezintă un procent nesemnificativ.Astfel77 :
77
ibedem.
anul
împrumutu unitatea
totalul
unitatea
-ri
bilanţului
monetară
pe monetară
%
obligaţiuni 1880
142.494
florini
7.334.000
florini
1,94
1900
4.452.505
coroane
60.219.013
coroane
7,39
2.Împrumuturile cambiale: se acordau pentru sume mici,deoarece ţăranii nu dispuneau de bani nici pentru nevoile curente,fiind nevoiţi să apeleze la bănci.Partea negativă a acestui aspect consta în faptul că dădea naştere unui abuz de credit,pe de-o parte din partea ţăranilor care se împrumutau cu prea mare uşurinţă,pe de altă parte din partea băncilor care dădeau credite cu aceeaşi uşurinţă.Totodata ,în loc ca aceste credite să fie folosite în scop productiv,erau împrumuturi de investiţie sau consumaţie. Împrumutul era acordat pe termen scurt,trei,cel mult şase luni,cu o dobândă corespunzătoare creditelor pe termen scurt. Împrumuturile
cambiale
aveau
drept
contravaloare
în
pasiv
depunerile
spre
fructificare.Depunerile erau asemănătoare acestor împrumuturi prin faptul că”în aparenţă erau depuse pe termen scurt,în realitate însă,erau lăsate la dispoziţia băncii vreme îndelungată,acestea întrebuinţându-le chiar în împrumuturi ipotecare”78 . Dezvoltarea împrumuturilor cambiale urmează aproximativ aceeaşi evoluţie ca şi depunerile : anul
împrumuturi cambiale
depuneri
1873
167.784 fl.
70.167 fl.
1875
470904 fl.
288.445 fl.
1880
624.793 fl.
762.549 fl.
1888
4.062.162 fl.
4.283.862 fl.
1893
9.513.404 fl.
10.111.510 fl.
1897
10.192.752 fl.
14.375.493 fl.
1900
30.792.920 cor.
34.953.431 cor.
3.Cambiile cu acoperire ipotecară: Reprezintă o formă intermediară între împrumuturile cambiale şi cele ipotecare,arpopiindu-se mai mult de cele dintâi;ipoteca nu schimbă caracterul împrumutului,ci reprezintă o garanţie suplimentară îndeosebi în situaţia în care valoarea împrumutului este mai mare. 78
idem.p.302
Din punctul de vedere al băncii,această categorie de împrumut, o avantajează prin garanţia primită,iar din punctul de vedere al clientului,acesta are siguranţa că va primi împrumutul solicitat pe un termen relativ lung,cu posibilităţi sporite de prelungire a scadenţei. Împrumuturile cambiale cu acoperire ipotecară,reprezentau în totalul celor cambiale79 : anul
cambii
unit.monet.
cambii
cu unit.monet.
ipotecă
%
1880
624.793
fl.
217.520
fl.
34,81
1900
30.792.920
cor.
5.653.747
cor.
18,36
4.Împrumuturile ipotecare pe termen lung: Fiind împrumuturi pe termen lung,acestea presupuneau existenţa unei garanţii optime şi a unei sume mari care să permită achitarea cheltuielilor legate de formalităţile pe care le presupunerea un astfel de împrumut. Termenul de restituire al creditelor era de 15-30 de ani şi se plăteau în anuităţi. Aceste împrumuturi,prin ceea ce le caracteriza,puteau fi acordate numai de către băncile mari,întrucât presupuneau antrenarea unor capitaluri mari pe care băncile mici nu le aveau. În anul 1900 valoarea împrumuturilor ipotecare era de 13.144.061 cor.faţă de 5.196.874 cor.cât reprezentau împrumuturile cambiale,adică de aproape 2,6 ori.Ele reprezintă 20% din total bilanţ(1900). Alte forme de împrumuturi: Unele bănci făceau avansuri pe diferite garanţii,de exemplu: -avansuri pe produse agricole; -avansuri pe efecte; -credite de cont curent; Dintre acestea,în activul băncilor apar doar “Avansurile pe efecte”,arată o diversificare a activităţii băncilor,apropiindu-se astfel mai mult de necesităţile ţărănimii ardelene. -împrumuturile în cont curent: au ca destinaţie clientela formată din micii negustori,precum şi relaţiile dintre bănci. 5.Efecte şi acţiuni: Băncile româneşti au avut un portofoliu redus de efecte de stat şi acţiuni.Valoarea acestora în totalul bilanţului pe anul 1900 reprezintă doar 4,79%,majoritatea lor provenind de la Banca”Albina”.Portofoliul de efecte şi acţiuni al acesteia în acelaşi an cuprindea80 : 79 80
Petra-Petrescu N.op.cit.p.330. ibidem.
efecte şi acţiuni
valoarea reală
Renta ungară în coroane de 5 procente.
286.623 cor.
Renta comună(April)cu 4,2 procente.
30.353 cor.
Scrisuri funaciare de 4 procente ale Băncii Austro- 295.500 cor. Ungare. Scrisuri funciare,”Albina”de 5 procente.
140.500 cor.
Scrisuri funciare de 4 1/2 procente ale bancii Ungare 127.725 cor. Comerciale din Budapesta. Scrisuri funciare de 4 1/2 procente Hermannstadter 1.965 cor. Bodenkredit Anstalt Obligatiuni comunala ale bancii Ungare Comerciale 4 1/2 204.000 cor. procente. Obligaţiuni
pentru
răscumpărarea
regatelor,4
1/2 6.620 cor.
procente. Acţiuni de la “Siebenburger Vereins Bank”.
7.200 cor.
Acţiuni de la “Hermannstadter Elaktrizitats Werk”.
100.000 cor.
Obligaţiuni
cu
prioritate
de
la
Hermannstadter 10.000 cor.
Elektrizitats Werk. Sorti credit.
3.940 cor.
Sorti comunali din Viena.
2.702 cor.
Sorti de Stat ungureşti cu premii.
996 cor.
Sorti ungureşti Basilika.
1.093 cor.
Sorti unguresti de crucea roşie
3.421 cor.
Sorti de Stat din 1864
4.356 cor.
Scrisuri funciare urbane Bucureşti cu 5 procente
198.980 cor.
Scrisuri funciare rurale de 5 procente.
291.281 cor.
Renta română amortizată de 5 procente
172.170 cor.
Diverse.
6.093 cor.
Total:
1.838.627 cor. Din aceasta situatie se deduce ca din totalul postului bilanţier “Efecte şi actiuni”,60,43%
aparţin Băncii”Albina”. Portofoliul băncilor mici era format doar din scrisurile funciare ale “Albinei”. 6.Imobilele:
Acest cont cuprinde investiţiile pe care le face banca în: -imobile cumpărate prin licitaţie publică pentru acoperirea creanţei unui debitor. -imobile pentru uzul propriu al băncii :birouri,locuinţe pentru funcţionari; -imobile,în special terenuri,cumpărate la licitaţii publice cu scopul de a le revinde ţăranilor români în condiţii avantajoase de plată,în întregime sau parcelate si fără a se urmări un beneficiu.Prin aceasta se impiedica înstrăinarea pamânturilor.În totalul bilanţului acestea reprezintă 3,20%. 7.Pierderile: Numărul băncilor care au încheiat bilanţul cu pierderi a fost extrem de mic(în totalul bilanţului reprezintă 0,08%),şi niciodată nu a fost într-o astfel de situaţie o bancă mare.Dintre băncile mici care au încheiat bilanţul cu pierderi sunt Chisodana,Comoara,Lugojana,Pădureana. Dobânzile: Mărimea acestora era mai mult decât modestă.Băncile româneşti acordau pentru depuneri între 3-6%,iar pentru împrumuturi între 7-10%. Marja de profit între dobânzile încasate si cele plătite nu depăşea 5%. Deşi din punct de vedere al organizării financiare s-au făcut paşi uriaşi,totuşi capitalul bancar românesc a fost impiedicat să participe în industrie şi comerţ datorită,pe de-o parte interesului autorităţilor de a menţine starea de înapoiere economică a românilor,iar pe de altă parte concurenţei puternice din partea băncilor ungureşti şi săseşti.În anul 1900 băncile româneşti reprezentau un procent de 7,86% în totalul instituţiilor bancare existente în Transilvania. Dar în primul rând nu trebuie uitat faptul că românii au folosit organizaţiile lor de credit în scopul întăririi economice şi culturale a neamului lor.Este un efort la care au contribuit în egală măsură atât intelectualitatea română cât şi oamenii simpli. CAP.X.Reforma monetară din anul 1892;Adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur; X.1.Caracteristicile etalonului aur; Diferenţele de natură calitativă existente între aur şi argint au dat în final,câştig de cauză
celui
dintâi
ale
cărui
proprietăţi
fizico-chimice(inalterabil,omogenitate
fizică
naturală,divizibilitate fără fără pierdere de valoare ,maleabilitate,valoare mare într-un volum mic),răspundeau mai bine dezvoltării vertiginoase a producţiei şi schimbului de mărfuri caracteristică perioadei capitaliste,impunându-şi treptat funcţiile monetare de măsură a valorii,mijloc de schimb,de plată,de tezaurizare şi bani universali.
Odată cu generalizarea relaţiilor de producţie capitaliste care reclamau un sistem monetar funcţional,modern şi stabil,argintul îşi pierde din importanţă ca etalon monetar ,rămânând numai cu funcţia de mijloc de circulaţie,înlocuit fiind ulterior când alte forme de bani,bancnote,bani de hârtie,au început a fi folosite pentru efectuarea plăţilor zilnice. Primul sistem monetar modern bazat pe etalonul aur a luat naştere şi caracterizează perioada capitalismului premonopolist purtând denumirea de “etalon aur-monedă”,sau dată fiind perioada în care a fost adoptat, “forma veche a etalonului aur”. 1 Datorită faptului că permitea baterea fără restricţii a monedelor de aur,circulaţia lor liberă şi accesul liber la acestea în sensul că erau disponibile pentru oricine,etalonul aur monedă este cunoscut şi sub denumirea de “sistemul aurului în circulaţie”.2 Adoptarea şi menţinerea acestei forme a etalonului aur presupun îndeplinirea simultană a mai multor condiţii obligatorii şi anume:3 - Definirea unităţii monetare naţionale în aur; - Posibilitatea baterii în cantităţi nelimitate a monedelor de aur fără costuri suplimentare pentru posesorii de metal; - Posibilitatea topirii libere şi nelimitate a monedelor de aur; - Asigurarea liberei convertibilităţi la parităţile stabilite a monedelor de aur şi a celorlalte tipuri de bani ,monede de argint,bilete de bancă,bani de trezorerie emişi de stat; - Legiferarea comerţului liber cu aur,respectiv a libertăţii exportului şi a importului; Prima ţară care a adoptat etalonul aur ,trecând definitiv la monometalismul aur,a fost Anglia în anul 1816 ,urmată fiind dintre ţările europene în ordine cronologică de Germania în 1871; Danemarca,Norvegia,Suedia în 1873 ; Franţa,Italia,Elveţia,Belgia,Grecia în 1874 ; Olanda în 1875; România în 1890 ; Austro-Ungaria în 1892 ; Rusia în 1898.4 X.2.Circulaţia bănească din Transilvania în preajma reformei monetare; În preajma adoptării etalonului aur, circulaţia bănească din Transilvania corespundea structurii sistemului bănesc austriac,compunându-se din monede principale de argint reprezentate de moneda de 2 fl.,1 fl. şi 1/4 florin ; monedele divizionare de argint de 20,10 şi 5 creiţari ; monedele divizionare de aramă de 4,1 şi jumătate de creiţar ; monedele comerciale de
1
I¿arescu M.,Murgu N.op.cit.p.94. ibidem. 3 Chandler V.L.,”The Economics of Money and Banking”New York,1983,p.328 4 Isårescu M.,Murgu N.op.cit.p.93 2
aur reprezentate de moneda de 4 galbeni,de un galben,moneda de 20 de franci echivalentă cu 8 florini de aur şi de 10 franci egală cu 4 florini de aur: 1885,octombrie 25.T.Maiorescu propune noi demersuri în vederea câştigării “procesului Popescu” “Stimate domnule, ............,dar că Popescu ar fi trebuit să înceapă în primii şase ani a face oarecare sumă de pogoane arabilă şi astfel vă autoriză prin sentinţă a reţine din garanţia de 2.000 galbeni depusă la d-voastră. 1.Suma de 3218 fr[an]ci aur rest din câştig. 2.Suma de 1200 lei noi drept agio. 3.Suma de 4000 franci drept despăgubire. ------------8418 franci, Iar restul să-i înapoiaţi.Cu alte cuvinte,am câştigat deocamdată 4000 fr[an]ci mai mult decât va da succes[orul]Gh.Popescu........................................................ 3.Această rezoluţiune ministerială are cel puţin partea bună că ne va veni în ajutor pentru ştergerea celor 2400 fr[an]ci pe an taxă de transmitere......”5 1885,decembrie 12/24.Răspunsul Comitetului la scrisoarea lui T.Maiorescu. “
Prea on[orat] domn Titu Maiorescu, În Bucureşti,
............... 1.a) Că aţi câştigat definitiv pentru biserica noastră(biserica Sf.Nicolae din Braşov), scutirea de taxa transmiterii pentru amândouă moşiile pe perioada de 5 ani ,1886-1891,adecă:în total scutirea de 27.000 franci. b) Că arendaşul Sudiţilor vi-a spus că a fost vorba între noi ca scutirea să fie în favoarea bisericei,dar că nu stă nimic scris despre aceasta în contract ,că el,prin urmare,are să ne propună jumătate şI jumătate,adecă să ne sporească de la 1 aprilie 1886 arenda sa anuală cu 1500 de franci. 2. Că moştenitorii Popescu vi-au propus îpăcare,dând de astă dată bisericei ceva mai mult decât cum sunt ei condamnaţi prin sentinţa tribunalu[lui] Buzău a ne plăti 8414 franci,adecă ei propun acuma să împărţim garanţia de 2005 galbeni pe din două ,să păstrăm aci 1005 galbeni
5
Doc.necatalogat-original,lb.rom.,semnat,2 f.,în “Acte,documente ¿I scrisori din ªcheii Bra¿ovului,p.278
şi să li înapoiem lor 1005 galbeni lor şi cu aceasta să se declare apoi procesul stins.................”6 Din categoria banilor de hârtie bancnotele emise de către banca centrală,biletele de stat cu curs obligator şi bonurile de saline acceptate ca mijloc de plată la toate casele publice din monarhie. Se poate aprecia că sistemul bănesc al dublei monarhii prin deprecierea puternică a valutei austriece, era de fapt un sistem al banilor de hârtie cu curs forţat. X.3.Condiţiile specifice trecerii la monometalismul aur; Trecerea la monometalismul aur trebuie înţeleasă prin prisma paticularităţilor istorice şi economice ale perioadei respective. Adoptarea etalonului aur se face atunci când deja toate celelalte ţări din Apusul Europei aveau sisteme monetare monometaliste aur,acesta fiind unul dintre motivele deciziei de adoptare a acestuia alături de deprecierea puternică a argintului pe piaţa europeană cu influenţele şi consecinţele analizate anterior ,asupra sistemului bănesc al monarhiei. La toate acestea se adaugă presiunile marii burghezii industriale şi bancare,care pentru a imprima dezvoltării industriale un ritm accentuat,urmărea să obţină sprijinul pieţei monetare internaţionale,fiind astfel direct interesată în trecerea la etalonul aur,ca unică soluţie corespunzătoare dezvoltării în continuare a economiei şi câştigării unei poziţii importante pe pieţele internaţionale. Principalele piedici în materializarea acestei intenţii au fost reprezentate de structura stocului metalic în care proporţia mai mare o deţinea argintul depreciat (vezi explicaţiile referitoare la invadarea pieţei dublei monarhii cu argint depreciat),volumul mare în circulaţia bănească al biletelor de stat neconvertibile având un curs obligator,datoria publică austriacă la banca de emisiune contractată în anul 1866 prin punerea în circulaţie a biletelor de stat garantată atât de Austria cât şi de Ungaria,dificultatea procurării aurului necesar formării rezervei metalice de acoperire rezultată nu numai din lipsa mijloacelor necesare cât şi din scăderea ofertei de aur pe piaţa internaţională. Astfel valoarea banilor de hârtie aflaţi în circulaţie la sfârşitul anului 1891 era de 834.067.000 florini ,dintre care 455.222.000 fl. reprezentând valoarea biletelor de banca,iar 378.854.000 fl.valoarea biletelor de stat,pentru a căror acoperire în aur era necesară o cantitate de aur în valoare de 719.023.276 florini( 834.067.000 / 116 x 100) 6
Doc.necatalogat-original,lb.rom.2 f.,semnat,scris de I.Seniuce.,idem.p.269
,valoare ce rezultă
pornind de la cursul mediu al florinului de aur faţă de florinul de argint care în acest an a fost de 100 :1167 după agio-ul argintului în acest an de 16%.8 Diferenţa dintre necesarul stocului de acoperire şi valoarea totală a aurului din întreaga monarhie,în a cărei producţie minele din Transilvania participau cu aproximativ 70%[vezi tabele],era de 719.023.276 - 70.000.000 = 649.023.276 de florini,ceea ce însemna că necesarul de aur depăşea cu mult cantitatea de aur existentă în cadrul monarhiei. În aceste condiţii trecerea la etalonul aur se face în Austro- Ungaria cu o serie de particularităţi faţă de celelalte ţări şi anume faptul că argintul continuă să îndeplinească unele funcţii monetare chiar şi după anul 1900,ceea ce însemna că sistemul bănesc nu corespundea în totalitate principiilor monometalismului aur. X.4.Legiferarea sistemului bănesc al coroanei de aur; În data de 11 august 1892 a fost promulgată şi pusă în aplicare legea nr.XVII din 1892 cu privire la sistemul bănesc al coroanei9 ,legiferându-se trecerea de la sistemul monometalist argint la monometalismul aur:”În locul valutei austriece de până acum intră în vigoare valuta de aur..”(Art.1) Potrivit aceluiaşi articol unitatea monetară a noului sistem era coroana,împărţită în 100 de părţi numite fileri:”......cu coroana ca unitate de calcul.Coroana se împarte în una sută părţi ,denumite fileri.”(Art.1). Articolul 2 stabileşte ca şi cantitate de metal din care urmează să se bată numărul pieselor corespunzătoare noului sistem monetar,kilogramul şi subdiviziunile sale,abandonânduse astfel vechea unitate de greutate funtul de monetarie egal cu 500 de g.:”Greutatea de bază a monetizării este kilogramul şi zecimalele lui.”(Art.2) Articolele 4(referitor la monedele principale de aur),9(referitor la monedele comerciale din aur) şi 11(referitor la monedele divizionare din argint,nichel şi bronz), ale legii monetare stabilesc tipurile de monede ce se vor bate urmare a trecerii la monometalismul aur şi metalul din care vor fi realizate;articolele 3,4,5,6,7,12,13,15,17 ,stabilesc principalele caracteristici ale acestor monede referitoare la titlul de puritate pe baza acestuia determinându-se greutatea lor atât cea fină(metal pur),cât şi cea totală(la metalul pur se adaugă aliajul),abaterile în plus sau în minus de la aceste norme atât din punct de vedere al titlului de puritate cât şi al greutăţii monedelor.
7
Felner,op.cit.p.34 idem.p.49 9 întregul subcapitol a fost intocmit pe baza datelor din “Revista economicå”,VII,1905,nr.11,p.p.112-126 8
Astfel monedele principale de aur care urmează să se bată în conformitate cu legea monetară sunt piesele de 20 şi de 10 coroane: -----------------------------------------------------------------------------------------------------------20 coroane
10 coroane
------------------------------------------------------------------------------------------------------------titlul de puritate (%o)
900
900
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------greutatea fină (g.)
6,098
3,049
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------greutatea totală (g.)
6,775
3,388
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------toleranţa la titlu (%o)
1
1
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------toleranţa la greutate (%o)
2
2
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------diametrul (mm.)
21
19
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------Greutatea fină şi cea totală se calculează prin împărţirea unui kg.de aur pur şi respectiv cu aliaj la numărul de piese ce urmează a se confecţiona:
“ Dintr-un kg. de aliaj de aur se vor bate 146,7 piese de 20 de coroane ,respectiv 295,2 piese de 10 coroane,adică dintr-un kg.de aur fin se vor bate 164 de piese de 20 de coroane ,respectiv 328 de piese de aur de 10 coroane.Greutatea brută a piesei de douăzeci de coroane este de 6,775067 g.,greutatea fină de 6,09756 g.,iar piesa de 10 coroane va avea o greutate brută de 3,3875338 g. şi 3,04878 g. greutate fină.”(Art.4). Prevederile referitoare la dreptul de batere al monedelor principale sunt cuprinse în Art.8 al legii,potrivit căruia aceste tipuri de monede se pot bate “atât în contul statului” cât “şi în contul particularilor,în cazul când monetăria regală nu este ocupată cu baterea monedelor în contul statului”,fixându-se o taxă de monetizare pentru banca de emisiune de 2 coroane pentru un kg.de aur şi de 6 coroane pentru particulari,ceea ce i-a determinat pe cei din urmă să-şi vândă aurul direct băncii de emisiune şi nu statului,cu menţiunea că banca de emisiune dădea în schimbul aurului contravaluarea acestuia în bilete de bancă, iar monetăria statului monede de aur. Este reintrodusă astfel baterea liberă dar numai a monedelor principale din aur şi numai cu restricţia menţionată anterior. Principalele monede divizionare care urmau a se bate sunt cele de argint de 1 coroană(semn al unităţii monetare a noului sistem bănesc),cele de nichel de 20 şI 10 fileri şi cele confecţionate din bronz de 2 şi 1 filer,având următoarele caracteristici: ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Monede divizionare -------------------------------------------------------------------------------------------argint
nichel
bronz
-------------------------------------------------------------------------------------------1 coroană
20 de fileri 10 fileri
2 fileri 1 filer
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------titlul de puritate (%o)
835
-
-
-
-
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------greutate fină (g.)
4,17
4
3
3,33
1,66
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------greutate totală (g.)
5
4
3
3,33
1,66
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------toleranţa la titlu (%o)
3
-
-
-
-
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------toleranţa la greutate (%o)
10
-
-
-
-
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------diametrul (mm.)
23
21
19
19
17
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Art.12 stabileşte ca dintr-un kg.de aliaj care conţine 835%o argint şi 165%o aramă să se monetizeze 200 de piese de 1 coroană rezultând astfel o greutate totală a acesteia de 5 g. Numărul de monede divizionare de nichel de 20 de fileri care se vor bate dintr-un kg.de nichel pur va fi de 250,iar de 10 fileri de 333 de piese.(Art.15) Art.17 stabileşte referitor la monedele divizionare de bronz: “Aliajul pieselor de bronz va conţine 95 părţi de aramă ,4 părţi cositor şi 1 parte zinc.Dintr-un kg.de aliaj se vor bate: a) 300 de piese de doi fileri,sau b) 600 de piese de un filer.” Emisiunea monedei divizionare de 1 coroană era plafonată prin lege la 60.000.000de coroane:”Piesele de o coroană se vor bate exclusiv în contul statului .Deocamdată ele se vor emite în valoare de 60.000.000 de coroane...”(Art.14). Referitor la emisiunea monedelor divizionare de nichel de 20 şi respectiv de 10 fileri,Art.16 precizează;”Monedele de nichel se vor emite exclusiv în contul statului ,deocamdată în valoare de 18.000.000 de coroane.
Punerea lor în circulaţie se va face paralel cu retragerea pieselor divizionare de 20 şi 10 creiţari de argint valută austriacă.” Monedele divizionare de bronz se vor bate exclusiv în contul statului,într-o valoare totală care nu va depăşi suma de 7.800.000 coroane,iar punerea lor în circulaţie se va face paralel cu retragerea pieselor de 4,1,şI 1/2 creiţari valută austriacă.(Art.18) Alături de aceste monede divizionare continuă să rămână în circulaţie până la retragere(retragerea din circulaţie a banilor divizionari valută austriacă s-a făcut între 1 iunie 1893 - 1 iulie 1898 şi s-a finalizat cu retragerea doar a 54% din totalul acestora), o serie de monede divizionare de argint şi de aramă
aparţinând vechiului sistem al valutei
austriece,pentru acestea stabilindu-se următoarea echivalenţă: 20 creiţari = 40 fileri ; 10 creiţari = 20 fileri ; 4 creiţari = 8 fileri ; 1 creiţar = 2 fileri ; 1/2 creiţar = 1 filer;(Art.21) În ce privesc monedele comerciale din aur Art.9 stabileşte:”Pe lângă monedele naţionale ,care se vor bate în conformitate cu cele prevăzute în articolele precedente,în baza dispoziţiilor cuprinse la art.2-3 din legea nr.VII din 1868 se vor bate în continuare şi monede comerciale de aur,exceptând piesele de 8 şI 4 florini,emise pe baza Legii XII din 1869,a căror batere încetează”. Astfel monedele comerciale care continuă să se bată sunt ducatul de aur la care se adaugă tot ca monede comerciale talerii levantini de argint. În ce privesc talerii levantini de argint legea monetară ungară din 1892 îi exclude din emisiunea monedelor comerciale stabilind norme numai pentru ducaţii de aur.Emiterea talerilor levantini este prevăzută numai în legea monetară austriacă din 1892.10 Continuă să rămână în circulaţie până la retragere “semnele de valoare emise în valuta austriacă” ,fiind acceptate atât la plăţile
catre casele de stat şi publice cât şi de către
particulari,stabilindu-se ca echivalenţă 1 florin valută austriacă = 2 coroane;(Art.21) Art.23 completează această prevedere stabilind că:”.......odată cu intrarea în vigoare a prezentei legi ,orice plată stipulată în valuta austriacă se poate efectua dacă există acordul părţilor interesate ,în coroane de aur, 10 florini austrieci fiind egali cu 20 de coroane de aur , 5 florini austrieci cu 10 coroane de aur”
X.5.Particularităţile sistemului monometalist aur adoptat în Imperiul 10
Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.217
austriac; Ceea ce face ca noul sistem monetar adoptat să nu se constituie într-un sistem bazat exclusiv pe etalonul aur, ,este menţinerea în circulaţie ca monedă principală a florinului de argint stabilită în condiţiile precizate în articolul 10 al legii monetare şi anume: “ Piesele de un florin valută austriacă,emise ca monede principale în baza legilor nr.VII din 1868 şi nr.XII din 1869,rămân legal în circulaţie până la noi dispoziţii,în sensul celor prevăzute la art.23 din prezenta lege.Piesele de un florin de argint valută austriacă vor putea fi bătute în viitor numai din cantitatea de argint care se află în proprietatea statului sau care s-a procurat in scopuri de monetizare.Alte monede naţionale de argint valută austriacă afară de acestea nu se vor mai bate. Până la retragerea din circulaţie a pieselor de un florin de argint acestea vor fi primite în mod obligator la toate plăţile ce se efectuează în valuta coroanei,atât la casele de stat şi publice ,cât şi la particulari,piesa de un florin de argint fiind egală cu două coroane “ Menţinerea în circulaţie din sistemul valutei austriece,sistem monometalist argint, a florinului de argint ca monedă principală,prin faptul că i se asigură o putere de plată nelimitată, alături de corana de aur a noului sistem monetar bazat pe etalonul aur,pune problema cauzelor care au determinat acest fapt precum şi a valabilităţii noului sistem monetar. Astfel motivaţia principală se regăseşte în structura stocului metalic de acoperire de care dispunea banca centrală, care cuprindea o mare cant de argint depreciat şi puţin aur. Florinul de argint valută austriacă are mai mult caracterul unei monede divizionare şi aceasta deoarece prin lege s-a stabilit un raport de valoare fix între aur şi argint,ori este cunoscut că raportul de valoare stabileşte poziţia monedei principale faţă de cea divizionară.Mai mult emisiunea aceatei monede era plafonată de cantitatea de argint aflata în proprietatea statului ,încălcându-se astfel principiul baterii libere a monedelor principale. În consecinţă menţinerea în circulaţie a florinului de argint ca monedă principală dă sistemului monetar nou adoptat un caracter mixt. De altfel adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur ,cu particularităţile amintite,nu a produs modificări importante în structura circulaţiei monetare a dublei monarhii şi implicit nici în Transilvania,coroana de aur îndeplinind mai mult funcţia de masurare a valorii şi foarte puţin pe acelea de mijloc de schimb şi mijloc de plată. Acest fapt se datorează încrederii pe care populaţia o acorda bancnotelor,mult mai comode, în detrimentul monedei metalice în general şi al celei de aur în special. Astfel în perioada 1901-1910 din valoarea totală a monedelor de aur de 2.002.159.000 coroane puse în circulaţie prin casele băncii de emisiune,s-au reântors la aceasta prin plăţi şi
prin preschimbare în bancnote 1.767.603.000 de coroane,adică 88,28% din suma pusă în circulaţie,ceea ce explică afirnaţia anterioară privind preferinţa populaţiei pentru bancnote.11 Moneda metalică rămasă în circulaţie respectiv valoarea coroanelor de aur a fost de 2.00.159.000 - 1.767.603.000 = 234.556.000 de coroane reprezentând 37,52% din valoarea totală a pieselor metalice bătute potrivit legii monetare din 1892,care la sfârşitul anului 1909 a fost de 625.200.000 coroane,şi 47,27%din valoarea totală a pieselor de aur de 496.200.000 de coroane.restul de 129.000.000 de coroane reprezintă valoarea banilor divizionari. 13 Un alt motiv pentru care coroana de aur nu s-a constituit într-un real mijloc de schimb şi de plată a fost reprezentat de faptul că datoria pe care statul o avea la banca de emisiune încă din anul 1866,rezultată din emisiunea biletelor de stat în valoare de 312.000.000 de florini, devenise acum pe baza echivalenţei 1 florin = 2 coroane ,de 624.000.000 de coroane12 ,care urmau să fie achitate prin răscumpărarea biletelor de stat în coroane de aur. Dacă ţinem cont de faptul că valoarea pieselor de aur existente în circulaţie la sfârşitul anului 1909 a fost de 496.200.000 de coroane13 ,se observă lesne că monedele de aur în circulaţie nici măcar nu acoperă această datorie. Astfel pe lângă cantitatea de aur pe care guvernele austriac şi ungar le-au procurat pe parcursul perioadei 1894-1907 ,cât a durat restituirea împrumutului prin răscumpărarea biletelor de stat,s-a folosit pentru acoperirea sumei datorate şi o parte importantă a monedelor de aur emise,fiind sustrase astfel circulaţiei băneşti şi mărind rezerva de aur a băncii de emisiune(în anul 1909 atinge maximul de 1,350 mld.coroane)14 .Numai Ungaria singură a plătit în contul acestei datorii suma de 162.000.000 de coroane,în timp ce emisiunea sa de monede de aur în intervalul 1892-1909 a fost de 496.200.00 coroane ,adică 32,65% din această ultimă valoare.15 Astfel în circulaţia internă a Transilvaniei monedele de aur au avut un rol neânsemnat,banii uzuali aflaţi în circulaţie fiind cei divizionari mai ales cei de nichel şi bronz şi în primul rând noile bancnote care în tranzacţiile zilnice s-au dovedit a fi o valută familiară: 1899,noiembrie 22.Braşovenii trimit lui T.Maiorescu acte necesare în procesul cu Statul Român. “
D-le Maiorescu , La cererea verbală a dv.făcută delegatului nostru Arsenie Vlaicu,ne grăbim a
vă trimite aici alăturat o copie legalizată de noi (se alătură copia)de pă ordinul 11
12
Chester ¿i colectiv op.cit.p.437-439
idem.op.cit.p.428 http://www.numismatics/catalogue 14 Ciri¡escu C.op.cit.p.221. 15 ibidem. 13
ven.cons.arhidiecezan,nr.8949 şcol.,din 11 nov.1889.”(Este vorba de ordinul din 11 noiembrie 1899,prin care mitropolitul cere renunţarea la procesul cu statul romăn pentru a nu zădărnici noile petractări diplomatice.Ca urmare,în procesul verbal al şedinţei din 13 noiembrie 1900 se consemnează :”Comitetul parohial al bisericei Sf.Nicolae,cu nr.67,din 11 1.c.,a încasat de la Statul Român rentele restante în sumă de 110.50 coroane în de hârtie şi alte 36.837.70 coroane în hârtie şi le-a transpus eforiei ca subvenţiune generală a bisericii pentru întreţinerea gimnaziului şi a şcolii reale”)16
X.6.Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial; Emisiunea biletelor de bancă ale noului sistem a început spre sfârşitul anului 1900,fiind emise bancnote in valoare nominala de 10,20,50,100 şi 1000 de coroane. În ce priveşte emisiunea şi circulaţia banilor de hârtie se pot formula trei caracteristici pentru perioada următoare reformei monetare şi anume: 1.Retragerea din circulaţie a biletelor de stat; 2.Menţinerea cursului obligator al semnelor de valoare; 3.Emisiunea noilor bancnote începe abia în anul 1900; Abordând pe rând aceste caracteristici reamintim că retragerea din circulaţie a biletelor de stat s-a făcut prin răscumpărarea acestora în monedă de aur de către guvernele austriac şi ungar,în contul datoriei statului la banca de emisiune,estimată în noua monedă a sistemului monometalist aur, la 624.000.000 de coroane. Retragerea s-a făcut treptat în interval de 13 ani din cauza insuficienţei aurului de care dispunea statul,într-o primă fază(1894-1905), prin înlocuirea lor cu monedă metalică, apoi în a doua fază(1905-1907),în care biletele de stat retrase definitiv din circulaţie au fost preschimbate în proporţie de 71% cu bilete de bancă. Prin retragerea definitivă a biletelor de stat din circulaţie cele două guverne au declarat încetarea cursului obligator al banilor de hârtie,lucru care în fapt nu s-a realizat datorită faptului că banca de emisiune nu a aplicat nici o clipă principiul convertibilităţii la biletele de bancă,deşi rezerva sa metalică ar fi permis acest lucru. Trecerea de la etalonul argint la etalonul aur a reprezentat o parte a îndepărtatei reforme monetare necesară pentru Banca Austro-Ungară, precedată de îndelungi dezbateri privind politica monetară. 16
Doc.necatalogat-original,lb.rom.1 f..,semnat,în “Acte......”p.285
Noul statut al Băncii Austro- Ungare aprobat în anul 1899 cu ocazia prelungirii privilegiului emisiunii17 , a interzis emisiunea biletelor de bancă ale valutei austriece,astfel încât începând din septembrie 1900 au fost emise bancnote ale noului sistem bănesc,iniţial în cupiuri de 20 de coroane şi resprectiv de 10 coroane în septembrie 190118 . Numărul bancnotelor şi al biletelor de stat ,până la retragerea lor,aflate în circulaţie de la reforma monetară până la primul război mondial a fost19 : -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anii
Bani de hârtie în circulaţie (buc.) Bilete de bancă
Bilete de stat
Total
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1892
955,8
687,9
1.643,7
1893
973,2
744,2
1.717,4
1894
1.015,6
606,6
1.622,2
1895
1.239,8
387,1
1.626,9
1899
1.439,9
248,3
1.688,2
1900
1.494,0
224,0
1.718,0
1901
1.585,0
35,9
1.620,9
1902
1.383,0
5,3
1.388,3
1905
1.692,0
2,6
1.694,6
1909
2.188,0
-
2.188,0
1910
2.227,3
-
2.227,3
1912
2.815,8
-
2.815,8
1913
2.493,6
-
2.493,6
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------În tot acest interval de timp se observă o creştere continuă a numărului de bilete de bancă în circulaţie astfel încât în anul 1900 faţă de 1892 volumul acestora este cu 56,31% mai mare, în 1913 faţă de 1900 cu 66,91% mai mare, pentru ca în 1913 faţă de 1892 creşterea să fie cu 160,9%,volumul maxim al acestora de 2.815,8 buc. fiind atins în 1912 ca rezultat al creşterii 17
http://www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. idem.site. 19 Kiri¡escu C.op.cit.p.229. 18
cererii de mijloace de plată rezultat al perioadei de avânt economic ce a urmat crizei de supraproducţie. În creştere este şi numărul total de bani de hârtie în circulaţie exceptând anii 1901, 1902, 1913,fapt ce se explică în plus pentru primii doi ani pe lângă criza economică şi prin retragerea biletelor de bancă a căror procent de scădere cu 98,84% nu a putut fi compensat de creşterea volumului de bancnote în circulaţie cu 13,25% rezultând o diminuare a volumului total de bani de hârtie în circulaţie în anul 1905 cu 1,36% faţă de anul 1900,având învedere că în anul 1901 faţă de 1900 volumul bancotelor băncii de emisiune a crescut cu 6,09%.
CAP.XI.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în Transilvania; simboluri şi semnificaţii; XI.1.De la schiţă la bancnota introdusă în circulaţie ca instrument de schimb şi mijloc de plată. Consideraţii generale privind producerea de bancnote;principalele realizări în acest domeniu înregistrate pe parcursul secolelor XVIII, XIX şi XX ,până la primul război mondial;
De două sute de ani banii de hărtie traversează războaie şi revoluţii,frământări politice,economice şi sociale,intrigi şi orgolii în care şi pentru care
oamenii îşi riscă
reputaţia,averile şi chiar viaţa.În tot acest tumult,bancnotele îşi au propria lor existenţă,dar până la comanda ’’bun de difuzat”,adică aprobarea din punct de vedere tipografic a punerii lor în circulaţie,drumul este lung,anevoios,însoţit de căutări laborioase,interesant şi de cele mai multe ori,nebănuit de mânuitorii acestora. O bancnotă vede lumina zilei,întâi în mapa de schiţe a artistului,un maestru înzestrat cu har,care trebuie să urmeze reguli precise în a realiza bancnote sugestive pentru puterea şi independenţa statului,stabilitatea şi autoritatea acestuia,pentru puterea băncii emitente,bancnote apte să combine sensul politic,economic cu moştenirea culturală,să reprezinte o garanţie a păstrării identităţii naţionale,să reflecte spiritul timpului şi să reziste trecerii acestuia,rămânând ca o emblemă,un crâmpei de viaţă şi de istorie. Nu în ultimul rând trebuie să fie atractivă din punct de vedere estetic,dar frumuseţea unei bancnote nu o poate proteja de falsuri, aşa că,procedeele de tipărire au evoluat şi în direcţia
preântâmpinării acestora.Un astfel de artist trebuie să fie capabil să folosească şi să exploateze toate tehnicile de tipărire,unele dintre ele noi şi incitante. Această primă schiţă sau crochiu,sau eboşă,însemnând primul stadiu în realizarea bancnotei,constă în trasarea unui contur general sau parţial al compoziţiei ,sugerând modalităţi diferite de combinare a detaliilor esenţiale care formează desenul acesteia:valoarea nominală şi câteva elemente grafice-litere,linii decorative şi deseori unul sau mai multe portrete,eventual un peisaj,motive arhitecturale.Alegerea elementelor grafice urmează de cele mai multe ori motive tradiţionale.1 In ceea ce priveşte cromatica bancnotei,artistul este condiţionat de posibilităţile de reproducere şi imprimare a culorilor prin procedeele de tipar existente la un moment dat.Acestea din urmă au evoluat de la tiparul monocrom sau monocromie,adică tiparul executat intr-o singură culoare,la bicromie,ca procedeu de imprimare cu două culori,de obicei complementare,care prin suprapunere produc o culoare secundară şi continuând cu tiparul în culori ,sau tiparul multicolor,sau tiparul policrom,ca procedeu de tipărire în mai multe culori.2 Artistul este limitat totodată,de evoluţia tehnicilor de gravare,de compoziţia cernelurilor şi a tuşurilor tipografice. Cu toate acestea el nu trebuie să afecteze armonia culorilor,sintaxa combinaţiilor. Trebuie să ţină cont de posibilităţile de descompunere a imaginilor în puncte tipografice,puncte ce pot fi pătrate,eliptice,rotunde de aceeaşi densitate dar de dimensiuni diferite,ce creează semitonuri pentru tipar.3 Pe parcursul istoriei,în fiecare ţară din lume,contrafacerea de bancnote a fost considerată o crimă şi ca atare,pedepsită cu moartea.Acest lucru era specificat pe bancnote ca avertisment, în mai multe limbi. Cu toate acestea, efectul nu a fost întotdeauna cel dorit,motiv pentru care s-a încercat mereu găsirea de noi tehnici de fabricare a cernelii,a hârtiei,de noi procedee de gravare şi tipărire,care să facă imposibilă falsificarea bancnotelor. Se poate spune că bancnota este o adevărată compoziţie tipografică, pe lângă cea artistică,înţelegând
prin
aceasta
forma
de
tipar
constituită
din
elementele
ei
4
componente:litere,albitură,linii,ornamente şi clişee ,ceea ce reclamă din partea artistului plastic şi cunoaşterea în detaliu a fiecărei etape din complicatul procedeu al tipăririi şi totodată respectarea cu stricteţe a rigorilor pe care le presupune acesta.
1
Hewitt V.,”The Banker’s Art.Studies in Paper Money”,Londra ,1995,p.17 Audin M.,”Histoire de l’imprimerie”,Paris,1972,p.391-396 3 Griffiths A.””Printing and Printmaking”,New York,1980,p.148 4 idem,p.185 2
Toate aceste detalii ce compun din punct de vedere artistic şi tipografic intregul numit bancnotă,urmează să fie aşezate ,într-un mod deloc întâmplător,într-un spaţiu de hârtie care, de cele mai multe ori, nu depăşeşte formatul A2(quarto) -obţinut prin împachetarea formatului A4 de două ori,dimensiunile medii rezultate fiind de 15x10,5cm.5 Dispunerea în pagină se face prin împărţirea spaţiului tipografic al acesteia in câmpuri şî anume: câmpul inferior desemnează spaţiul situat în partea de jos a formatului;câmpul superior defineşte spaţiul situt în partea de sus;câmpul central sau centrul formatului ,este spaţiul situat între câmpul superior şî câmpul inferior şi este de regulă un cadru rectangular sau oval în mijlocul formatului ocupat de o inscripţie,un blazon ,fondul unui desen sau suprafaţa colorată a scutului din blazon pe care sunt reprezentate figurile heraldice.6 Totodată se calculează spaţiul dintre litere,dintre cuvinte,dintre rânduri.În termeni tipografici,acest spaţiu poartă denumirea de albitură şi măsoară de la unu până la două puncte tipografice7 .Spaţierea între litere se face cu spaţii;spaţierea intre cuvinte se face cu spaţii şi pătrişori,iar pentru spaţierea între linii se folosesc interliniile8 .Pe unele bancnote se lăsau spaţii libere pentru iniţiale şi ornamente completate cu mâna.Autorităţile considerau totodată, că seriile şi semnăturile scrise de mână,împreună cu paragrafele tipărite cu litere şi caligrafii diferite,sunt suficiente pentru a asigura protecţia bancnotelor,deoarece se presupunea că funcţionarii care au semnat bancnotele,îşi pot deosebi cu uşurinţă propria semnătură de una falsă9 . Întreaga compoziţie poate fi încadrată într-un spaţiu alb,de-a lungul fiecărei laturi a spaţiului tipărit.Acesta poartă denumirea de margine sau marjă sau ramă.10 Trebuie să se ţină cont de calitatea şi tipul de hărtie ,de calitatea şi tipul de cerneală tipografică folosite. Conceperea unei bancnote este un proces viu şi dinamic,motiv pentru care, nu este suficient un singur artist plastic.O bancnotă echilibrată din punct de vedere compoziţional,este rezultatul final al muncii unei echipe formate din gravorul de litere,specialistul în litografie,gravorul de portrete,specialistul în cerneală,tipograful,istoricul,artistul grafician. Conceperea unei bancnote,este o artă total diferită de toate celelalte forme de artă.Cu alte cuvinte sunt mult mai multe limite,restricţii care îngustează libertatea de expresie a artistului.”Pânza”este infinit mai mică şi nu există “ramă” pentru acest “tablou”,”tuşa”este mai mult
5
o
linie
ondulată.La
toate
acestea
se
Kranister W.,”The Money Makers”,Cambridge,1989,p.25 idem p.27- 32 7 Audin M.,op.cit.p.73 8 idem.p.82 9 Kranister W.,op.cit.,p.119 10 idem,p.120 6
adaugă
cuvintele
impuse
de
statutul
bancnotei,restricţiile
de
tipărire,începând
cu
gravarea
plăcilor,adăugarea
portretului
monarhului,plus elementele de securitate,jocul de linii albe şi linii negre,de motive ornamentale. Din multitudinea de schiţe este aleasă cea mai potrivită ce reprezintă prototipul final al bancnotei.Pe schiţă se aplică menţiunea “bun de copiat”,prin care se aprobă reproducerea fidelă a acesteia11 .In cel mai mic detaliu ,această primă bancnotă, este o adevărată operă de artă. Din acest moment prototipul este însoţit de menţiunea”bun de gravat”,prin care se autorizează reproducerea acestuia,următoarea etapă fiind reprezentată de o multitudine de operaţiuni complicate şi anevoioase de gravare.Gravarea este o artă dar şi o tehnică,aceea de a săpa imagini,ornamente,portrete şi litere în adâncime sau în relief,în metal,lemn sau piatră,prin mijloace manuale,mecanice ,chimice sau prin procedee combinate,pentru a obţine suprafaţa activă a unui clişeu de tipar12 . Gravarea manuală, executată cu mâna folosind o mare varietate de unelte speciale(ac de gravat,burin,dăltiţă,stihel),
este treptat înlocuită de cea mecanică,odată cu apariţia si
perfecţionarea strungului de gravat,dar fără să o excludă pe cea dintâi.13 Multe ţări au tradiţii în fabricarea bancnotelor.Procedeul gravării în plăci de cupru îşi are originea în confecţionarea coifurilor şi armelor din evul mediu.Gravarea se face deci,prin incizarea unei plăci metalice,de cele mai multe ori în plăci de cupru sau de oţel foarte bine şlefuite,în care se gravează desenul14
Această operaţiune necesită nu numai foarte mult
talent,ci şi multă precizie , exactitate foarte mare,deoarece greşelile nu se pot corecta.Gravura trebuie să reproducă cu foarte mare fidelitate fiecare trăsătură,fiecare linie din reţeaua de linii şi fiecare punct din desenul prototip,în unghiuri şi adâncimi diferite şi variate. Portretele realizate prin procedeul gravării sunt imagini tridimensionale foarte greu de falsificat prin reproducere;urmează ţesătura de linii gravate cu diamant sau tije de oţel dur cu secţiune pătrată sau rombică(burin).Una din extremităţi este tăiată oblic sub un unghi de 45 de grade pentru a forma o muchie tăioasă.La celălalt capăt se află un mâner de lemn in formă de ciupercă15 . Ulterior se adaugă valoarea nominală şi eventualele litere.În final placa se tratează cu acid ,după care se acoperă cu un înveliş protector.Fiecare operaţiune este foarte dificilă,o clipă de neatenţie fiind suficientă pentru a distruge luni de muncă. Operaţia de gravare,ca parte a unui proces complex ce are ca rezultat final bancnota,este complet diferită de orice alt tip de gravare.Pentru bancnote este valabilă remarca potrivit căreia 11
Kranister W.,op.cit.p.122 Robert K.,”Traite pretique de la gravure a l’eau-forte”,Paris,1928,p.36 13 idem,p.42 14 idem,p.83 15 Olteanu V.,”Din istoria ¿i arta cår¡ii.Lexicon”,Bucuresti,1992,p.59 12
frumuseţea este opţională,securitatea este necesară16 ,ceea ce un gravor de bancnote trebuie să aibă permanent în vedere. ªi tehnicile de gravare au evoluat potrivit exigenţelor reclamate de nevoile crescânde de semne băneşti ale circulaţiei,odată cu dezvoltarea economică,amplificarea schimburilor comerciale dar,din păcate şi de înmulţirea conflictelor armate dintre marile puteri . Din multitudinea de astfel de procedee,metalogravura şi xilogravura s-au folosit cel mai mult.
17
Odată definitivată această operatiune,ceea ce rezultă reprezintă clişeul,adică forma de tipar confecţionată
la acea vreme,din metal sau lemn şi care conţine copia textului şi a
desenului.Pe baza clişeului se realizează reproducerea şi imprimarea originalului .Menţiunea “bun de clişat” autorizează reproducerea definitivă a clişeului.18 Următoarera etapă este reprezentată de alegerea hârtiei.Primele bancnote au fost simple;unele chiar scrise de mână,altele tipărite folosind tehnici de tipărire şi hârtie aflate la îndemâna oricui.19 În aceste condiţii au devenit foarte curând necesare luarea unor măsuri de prevenire a falsurilor. Printre
acestea s-a numărat şi îmbunătăţirea continuă a calităţii
hârtiei,deoarece
aceasta trebuia să îndeplinească nişte atribute deosebite:să fie rezistentă,să nu se degradeze în timp prin manipulări repetate,să aibă elasticitate,să permită imprimarea cu fidelitate a clişeului.Trebuia să se ţină cont de procesul de îmbătrânire al hârtiei,în urma căruia structura acesteia se degradează,manifestându-se prin colorarea hârtiei în galben intens sub acţiunea oxidantă
a
factorilor
de
degradare
fizico-chimici,friabilitate
sporită,creşterea
acidităţii.Combaterea acesteia din urmă se făcea prin operaţia de neutralizare a hârtiei,constând în tratarea cu soluţii de compuşi de calciu sau magneziu şi hidroxid de bariu,gaze(amoniac).20 Proprietăţile exacte ale materialului brut(amestec din carpe de in şi cânepă,macerate şi frământate,amestec de fibre papetare,măcinate şi rafinate,cu sau fără adaosuri de materiale de încleiere,de colorare,de înnobilare,amestecuri ce folosesc ca bază bumbacul etc.),cât şi ale hârtiei în sine(cu sau fără filigran,cu sau fără timbru sec,etc.) erau acceptate atât de către producătorul de hârtie cât şi de cel de bancnote.21 În perioada la care ne referim,şi anume secolele XVIII,XIX şi începutul secolului XX,procesul de fabricare a hârtiei cunoaşte o serie de perfecţionări,cum ar fi:la începutul secolului al XVIII lea,în Olanda a fost conceput holendrul,un cilindru făcut dintr-un trunchi de 16
Hewitt V.,op.cit.p.103 Griffiths A.,op.cit.p.174 18 Hewitt V.,op.cit.p.112-118 19 idem.p.121 20 Hunter D.”Papermaking.The History and Technique of an Ancient Craft”,New York,1978,p.351 21 Hunter D.,op.cit.p.354 17
copac prevăzut cu cuţite metalice,care se rotea într-o cadă de lemn unde se forma pasta de hârtie.Invenţia a eliminat faza de macerare a cârpelor,reducând ciclul de fabricare cu aproape două luni.22 În 1798,francezul Nicolas-Robert,a brevetat prima maşină de fabricat hârtie23 ,ale cărei principii de funcţionare sunt valabile şi astăzi.Odată cu apariţia acesteia şi creşterea consumului de hârtie,a început să se simtă lipsa tot mai accentuată a materiei prime. Ideea de a înlocui cârpele cu lemnul,fusese sugerată,încă din 1719 de savantul francez Antoine Ferchault de Reaumur.Primul care a trecut la folosirea de fibre noi,paie şi lemn şi la refolosirea maculaturii,a fost Mattias Koops,la începutul secolului al XIX lea în Anglia.Desfacerea fibrelor de lemn era efectuată mecanic fără nici un fel de tratament chimic,obţinându-se ceea ce se numeşte”pasta mecanică”. 24 Creşterea producţiei acestui tip de pastă a devenit posibilă prin construirea primului defibrator,cu pietre de moară,în anul 1844 de către fabricantul german Heinrich Volter.În anul 1851 englezii Hugh Burgess şi Charles Watt au produs pasta chimică(celuloza natron),prin tratarea pulpei de lemn cu sodă caustică la temperatură înaltă.Prin acest procedeu,ei au reuşit să elimine lignina,substanţă organică din structura lemnului,pentru a obţine fibre de celuloză mai bune şi mai rezistente.25 Toate aceste îmbunătăţiri aduse tehnicilor de fabricare a hârtiei şi implicit şi acesteia din urmă,au avut menirea de a creşte calitatea bancnotelor,de a răspunde cererii tot mai mari de astfel de semne băneşti. Din punct de vedere tipografic,urmează operaţia de calandare,adică de laminare a hârtiei cu ajutorul unui dispozitiv numit calandru,pentru a obţine o anumită grosime a foilor,satinarea şi luciul suprafeţelor.26 Următoarea etapă este cea a alegerii cernelii şi a tuşului tipografic din probarul de cerneală,adică acel catalog ce cuprinde tipare(fonte şi desene în semitonuri),denumiri, cod,caracteristici ale cernelurilor precum şi procedeul de tipar şi suportul pentru care sunt destinate.27 De-a lungul timpurilor ,s-a folosit o mare varietate de cerneluri şi tuşuri tipografice ,unele deosebit de rezistente la acţiunea factorilor de degradare,altele cum este cerneala obţinută din anilină,vulnerabile şi instabile,decolorându-se sau ştergându-se cu vremea.
22
Kranister W.,op.cit.p.113 idem.p.115 24 idem,p.118 25 Hunter D.,op.cit.,p.296 26 Kranister W.,op.cit.p.169 27 Kranister W.,op.cit.p.169 23
Cerneala de tipar este un amestec de pigmenţi(substanţă colorantă,de cele mai multe ori de
origine
minerală,sub
formă
de
pulbere,insolubilă
în
mediul
în
care
este
suspendată,întrebuinţată la prepararea cernelurilor),liant şi adaosuri speciale.Pigmenţii sunt particule care se dispersează în liant şi dau culoarea;liantul(bitumuri,răşini,ulei de in sau minerale etc.) leagă pigmentul într-o pastă omogenă.În compoziţia cernelii de tipar mai intră subsanţe antioxidante,pigmenţi anorganici albi care evidenţiază culoarea pigmentului de bază,sicativi,care accelerează procesul de uscare a cernelii de tipar pe suprafaţa tiparită.28 Cerneala de tipar se fabrică în sorturi numeroase,a căror varietate este în funcţie de procedeul de imprimare,de viteza de imprimare,de calitatea hârtiei. Majoritatea bancnotelor sunt tipărite cu cerneală care are în compoziţie negru de fum.Cerneala de tipar este aşternută pe suprafaţa activă a formei de tipar şi este apoi cedată,prin presare materialului pe care se imprimă.29 Cea mai veche cerneală este aceea de carbon,preparată din funingine în suspensie în ulei sau în clei,preferată pentru persistenţa scrisului.O mare răspândire a cunoscut-o cerneala ferogalică,insolubilă şi durabilă,obţinută din acid galig,extras de nuci galice(gogoşi de ristic)şi o sare de fier.Dezavantajul său este aciditatea sporită, care prin corodare poate duce la perforarea suportului grafic.30 Gutenberg a preparat prima cerneală tipografică,care permitea imprimarea pe ambele feţe ale colii de hârtie.31 Începând cu secolul al XIX lea,cerneala este rezultatul procesului industrial,ca urmare a sintetizării de noi coloranţi. Odată încheiate şi aceste faze,artistul autorizează imprimarea definitivă a bancnotei,prin menţiunea “bun de tipar”,înscrisă pe tiparul de probă. Din probarul de litere,albumul în care sunt reproduse modelele de litere,cifre şi alte semne,inclusiv ornamente,aflat în dotarea oricărei tipografii sau turnătorii de litere,se aleg cele corespunzătoare modelului după ce, în prealabil a avut loc executarea acestora.32 Litera,piesa paralelipipedică de metal,de cele mai multe ori aliaj de plumb cu antimoniu şi staniu,lemn sau alt material,conţine în planul superior copia,clişeul unui semn grafic.Litera se confecţionează deci,din aliaj tipografic,prin turnare cu ajutorul unor maşini speciale,sau direct în maşinile de cules.33 Tehnologia fabricării literelor tipografice,include următoarele faze: 28
Bogdanovici E.,”Cernelurile ¿i istoricul lor “,în “Hrisovul”,1,1941,p.210 -217 Hewitt V.,op.cit.,p.95-102 30 Bogdanovici E.,op.cit.p.210 - 217 31 McLuhan,Marshall,”The Gutenberg Galaxy”,Toronto,1962,p.220 32 Moorhouse,A.C.,”The Triumph of the Alphabet.A History of Writing”’New York,1953,p.65- 72. 33 Ionescu G.,”Cålåuza tipografului”,Buc.1906,p.74-78 29
a) executarea desenului original al literei ;b)transpunerea desenului pe suprafaţa patriţei(piesa de oţel paralelipipedică,care se subţiază la unul din capete,în formă de trunchi de piramidă,purtând pe suprafaţa acestuia,gravat în relief,desenul unei litere sau al unui semn tipografic;desenul literei se copiază pe suprafaţa piesei de oţel,fie manual,pantografic,fie prin gravare mecanică directă;după transpunerea desenului,se execută gravarea manuală sau mecanică ,obţinându-se negativul literei sau matriţa pentru maşinile de turnat litere);c)executarea matriţei care cuprinde copia semnului de pe patriţă;d)turnarea literei.34 Culegerea literelor ,este operaţia de pregătire a formei de tipar,constând în strângerea şi aşezarea elementelor tipăritoare,completarea acestora cu albitura şi gruparea lor într-un bloc care va constitui forma de tipar.Iniţial culegerea a fost manuală,făcută de zeţar,care alegea cu mâna literele din casa de litere şi le aşeza pe un dispozitiv de lemn sau de metal numit culegar.Odată cu apariţia linotipului(1884),şi a monotipului(1887) ,se trece la culegerea mecanică.35 Se procedează la punerea în pagină,sau punere în registru,adică suprapunerea exactă a rândurilor de pe cele două feţe ale foii tipărite.36 În ce priveşte tipărirea efectivă,putem reuni sub denumirea de tehnici de tipărire,totalitatea procedeelor de executare a formelor de imprimare dupa texte şi ilustraţii şi de obţinere a unor copii prin presare pe hârtie sau pe alt suport a formelor acoperite parţial cu cerneală.37 După modul de interacţiune dintre forma de tipar şi materialul pe care se imprimă,se deosebesc trei procedee fundamentale,şi anume: a)tiparul adânc sau calcografic;b)tiparul plan sau planografic şi c)tiparul înalt.38 Aceste procedee vor fi descrise odată cu analiza bancnotelor,pe măsura evoluţiei şi perfecţionării lor. Prima instalaţie de tipar a fost presa de lemn a lui Gutenberg,folosită cu mici modificări până la începutul secolului al XIX lea.În 1777 Francois Ambroise Didot,a prezentat presa cu o singură apăsare,în care imprimarea se făcea doar cu o mişcare în locul mai multor presiuni succesive.La sfârşitul secolului al XVIII lea,englezul Charles Stanhope a construit prima preasă metalică.Un alt englez,John Ruthwen ,în 1813,şi americanul Georg Clymer în 1818,au pus în funcţiune prese perfecţionate,toate ,însă acţionate manual sau cu piciorul.39
34
idem,p.92-93 Griffiths A.,op.cit.,p.230-232 36 idem,p.23235 Griffiths A.,op.cit.,p.230-232 36 idem,p.232 37 Griffiths A.,op.cit.p.233 38 Albaiu J.,”Tehnologia imprimårii prin tiparul înalt ,Buc.1972,p.83 39 McMurtrie D.C.,op.cit.p.112 35
Intre 1811-1814,germanul Friedrich Konig,finanţat de Friedrich Bauer,a inventat o maşină de tiparit planocilindrică pusă în mişcare cu abur.În 1834 au apărut primele prese tipografice cu imprimare pe ambele feţe ale colii de hârtie 40 . Toate aceste invenţii şi perfecţionări aduse maşinilor de tipar şi implicit tehnicilor de tipărire,au fost aplicate şi în tipărirea de bancnote,contribuind,pe de-o parte la modernizarea acestora în spiritul vremurilor,iar pe de altă parte,emisiunea de bancnote cu tot cortegiul de reguli şi restricţii,a atras după sine perfecţionări repetate ale celor dintâi41 . Ca final de capitol,dacă ar trebui să rezumăm etapele pe care le parcurgea o bancnotă până la punerea sa în circulaţie,acestea ar fi: - realizarea schiţei de către artistul plastic; - operaţia de gravare,care are ca rezultat obţinerea clişeului; - alegerea suportului de hârtie pe care urmează să se facă imprimarea; - alegerea cernelii sau a tuşului tipografic; - alegerea din probarul de litere a literelor,cifrelor,ornamentelor şi a altor semne; - culegerea literelor,operaţiune care are ca rezultat pregătirea formei tipar; - tipărirea sau imprimarea propriu-zisă;
XI.2.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în Transilvania până la primul război mondial;simboluri şi semnificaţii; În a doua jumătate a secolului al XVII lea,Casa de Austria , pare să nu-şi mai îndrepte interesul spre Germania, orientându-se spre constituirea unui vast stat dinastic centrat pe Austria şi Boemia,axat pe Dunăre şi cu posibilităţi de extindere spre est pe seama Turciei.Astfel ,după înfrângerea turcilor,care încearcă să asedieze din nou Viena,în 1683,armatele austriece comandate de prinţul Eugeniu de Savoia pun stăpânire pe Ungaria otomană şi Transilvania în 1699,reconstituind astfel regatul Ungariei sub autoritatea Habsburgilor,care-şi păstrează titlul de împăraţi42 . La începutul secolului al XVIII lea, mai precis spre 1720,colosul din inima Europei Centrale,reprezentat de monarhia austriacă,însuma 600.000 de kilometri pătraţi şi 25 de milioane 40
idem,p.112-115 Kranister W.,op.cit.p.294 42 A.J.P.Taylor,op.cit.p.41 41
de locuitori,devenind statul cel mai vast şi mai populat al Europei,reunind domeniile patrimoniale ale Habsburgilor(Austria,Ducatele alpine),regatul Boemiei şi teritoriile aferente (Moravia şi Silezia),regatul Ungariei,ca şi Transilvania,Croaţia şi o parte a Serbiei.Tot la această dată,monarhia austriacă mai posedă ºările de Jos,Ducatul Milanez,Regatul Neapolului şi Sicilia43 . În acest mozaic de state,Transilvania reuşeşte să-şi menţină până la instaurarea dualismului austro-ungar (1867),aceeaşi situaţie politică autonomă ca şi sub ocupaţia turcească,bucurându-se de o permanentă autonomie internă,ceea ce nu înseamnă că avea privilegii deosebite,dimpotrivă, este supusă sferei de influenţă austriacă şi maghiară atât din punct de vedere economic,cât şi politic , social,cultural,accentuându-se dependenţa faţă de Austria. În acest context circulaţia monetară din Transilvania,se compune cu preponderenţă din semne băneşti emise de către băncile austriece,motiv pentru care,în studierea bancnotelor transilvane,ca bancnote care au circulat în Transilvania secolelor al XVIII lea ,al XIX lea şi începutul secolului al XX lea,până la primul război mondial,m-am referit cu precădere,la bancnotele austriece ,cele maghiare(emise în perioada revoluţiei din 1848) şi la cele emise şi intrate în circulaţie după anul 1867,până la primul război mondial. Astfel istoria primelor bancnote austriece,care au circulat evident şi în Transilvania,aşa cum am precizat în capitolul II, începe odată cu secolul al XVIII lea,când Wiener-StadtBanco,infiinţată în 1705,a emis prima bancnotă,datată cu 1 iulie 1762(fig.1). Ne aflăm în faţa unui dreptunghi,cea mai obişnuită dintre formele fundamentale,care datorită diferenţei dintre lungimile laturilor poate fi adaptat la cele mai diferite condiţii. Potrivit principiului simetriei,în încercarea de a oferi o imagine cât mai plăcută ochiului,observăm că împărţirea acestuia s-a făcut în felul următor: Latura verticală are 16 cm.şi elementele de text şi de ornamentaţie sunt dispuse în spaţiile obţinute astfel: În partea de jos a dreptunghiului,s-a păstrat o porţiune liberă,de 1 cm.,numită în termeni tipografici “albitură”,rezervată seriei bancnotei ce urma să fie completată cu scris de mână.Rămân astfel 15 cm.despărţiţi de un text de 2 cm.,in două pătrate egale de câte 6,5cm.Se realizează în acest fel simetria orizontală. În ce priveşte simetria verticală,acesta este dată de dispunerea elementelor de text,în pătratul superior,de o parte şi de alta a valorii nominale a bancnotei,în plus tipărită cu culoarea roşie,ca element central atât prin importanţa informaţiei,cât şi prin contrastul de culoare,de liniuţa de unire dintre cuvintele care denumesc banca emitentă.Deci simetria verticală este 43
Carpentier,Lebrun,op.cit.p.215-218
susţinută de valoarea nominală,culoarea roşie şi liniuţa de unire,şi întregită de dispunerea aceluiaşi element decorativ, de o parte şi de cealaltă a denumirii băncii emitente, frunza de acant,motivul vegetal folosit foarte des,datorită frumuseţii frunzelor sale dantelate. Simbolismul frunzei de acant derivă din spinii44 acestei plante şi comunică faptul că toate încercările au fost depăşite victorios. Despre ce încercări este vorba? Să nu uităm că în anul emiterii acestei bancnote 1762,pe tronul Austriei se află Maria Tereza,care a pus capăt crizei de mari proporţii declanşate la moartea lui Carol VI,survenită în 1740,cunoscută sub denumirea de războiul de succesiune la tronul Austriei,prin pacea de la Aachen;în anul 1749,prin contopirea cancelariei Boemiei cu cancelaria Austriei,pune capăt ultimelor rămăşiţe de autonomie cehă45 . Credincioasă mercantilismului predecesorilor ei,Maria Tereza se străduieşte să stimuleze activitatea economică,în scopul creşterii exportului.Industria este reglementată şi încurajată.Comerţul exterior este în plină expansiune. Pentru a răspunde dorinţelor clasei burgheze,care se formează şi se dezvoltă încetul cu încetul,dar şi pentru a-şi forma funcţionarii de care are nevoie,Maria Tereza dezvoltă învătământul. Foarte legată de catolicism,îi supune pe evrei şi pe protestanţi la tot felul de persecuţii,urmărind cu atenţie clerul catolic. Tot în anul emiterii acestei bancnote,1762,Austria se află alături de Franţa , Rusia şi Spania ,în război cu Prusia şi Anglia,război cunoscut sub denumirea de Războiul de şapte ani,care avea să se încheie în anul următor. Toate aceste victorii ale domniei Mariei Tereza,şi altele spre care aspira,se găsesc simbolizate în aceste frunze de acant. Din punct de vedere strict decorativ,acestea au rolul de a sublinia şi de a scoate în evidenţă denumirea băncii emitente. Între valoarea nominală şi denumirea băncii,apare un alt spaţiu alb,”albitură”,în care urmează să fie înscrisă cu mâna,seria bancnotei. Acest procedeu,alături de caracterele şi dimensiunile diferite ale literelor ce compun textul,erau considerate măsuri de prevenire a falsurilor 46 . Totodată,la vremea aceea,nu era uşor de falsificat tipăritura în doua culori şi cu caractere diferite.Mai mult,deţinerea şi folosirea uneltelor de gravare,era pedepsită cu moartea47 .
44
Chevalier,Gheerbrant,”Dic¡ionar de simboluri”,Buc.1994,vol.I.,p.68 Barber J.R.,op.cit.p.171 46 Kranister W.,op.cit.p.108-109 47 idem,p.111 45
Cele două texte dispuse simetric faţă de valoarea nominală,sunt tipărite cu litere medievale,cursive,adică înclinate,şi fac parte din categoria literelor cu dimensiunea -corp 12 (puncte tipografice),numite cicero.Totodată este o scriere capitală,formată din litere majuscule48 . Valoarea nominală( zece guldeni),este tipărită cu litere Schvabacher,tip de literă gotică cu înfăţişare mai puţin colţuroasă,caracteristică pentru scrierile în limba germană.Literele mari fac parte din categoria literelor corp 36,numite canon,iar cele mici de dimensiuni corp 14,numite mittel49 . Aceleaşi caractere au fost utilizate pentru denumirea băncii emitente,diferind denumirea de bancnotă(Banco Bettel),pentru care s-a folosit o scriere caligrafică. Textul din câmpul central face precizarea că această bancnotă este valabilă în toate provinciile imperiului,putănd fi folosită ca instrument de schimb.Textul este tipărit cu caractere gotice ronde,corp 6.50 Dreptunghiul din partea de jos ,este la rândul său împărţit pe verticală în două părţi egale,având ca elemente de simetrie coroana din frunze de acant,care desparte în două părţi simetrice panglica decorativă, folosită ca etichetă pentru motto(literele sunt albe pe fond negru) ,închisă la capete tot cu frunze de acant,a căror semnificaţie am studiat-o deja, şi stema imperială. Acest ultim element,stema imperială, cuprinde o multitudine de simboluri,sugestive pentru ceea ce reprezenta Casa de Austria la vremea respectivă,şi anume: - vulturul bicefal - asemeni leului care este rege printre patrupezi,vulturul este cel mai de seamă reprezentant în lumea zburătoarelor.Mărimea şi puterea lui,zborul lui majestuos,ochiul lui pătrunzător îl situează în fruntea tuturor celorlalte păsări.Forma sa heraldică diferă considerabil de aceea obişnuită din natură.Vulturul bicefal ;duplicarea capului exprimă mai puţin dualitatea sau
multiplicitatea
trupurilor
din
imperiu,cât
întăreşte,dublându-l,însuşi
simbolismul
vulturului:autoritate mai mult decât regală,suveranitate cu adevărat imperială,rege al regilor51 . Este o reprezentare în stil neogotic(vezi forma aripilor).Este un simbol de origine hitită,reluat în evul mediu de către europeni în epoca Cruciadelor52 . De aici şi scutul cu cruce - simbol al războiului în numele creştinismului;prezenţa acestui simbol pe stema imperiala a Austriei,semnifică şi încercările acesteia de eliminare a diviziunii religioase a Imperiului.Scutul este totodată simbolul armei pasive,defensive,protectoare,deşi el poate,uneori,ucide52 . 48
Olteanu V.,op.cit.,p.97-98 idem,p.98-99 50 Olteanu V.,op.cit.p.97-99 51 Chevalier,Gheerbrant,op.cit. vol.III,p.475-480 52 Meyer F.S.,”Ornamentica’,Buc.1988,vol.I,p.196 52 Chevalier,Gheerbrant,op.cit.vol.III,p.215-217 49
Forţei metalului i se asociază forţa crucii. Coroana imperială - simbolismul coroanei este deosebit de complex;locul ei pe creştetul capului îi conferă o semnificaţie deosebită- ea include nu numai valorile capului,culme a trupului omenesc,ci şi valorile a ceea ce se află mai presus de cap,un dar venit din cer- cu trimitere la credinţa potrivit căreia,purtătorul acesteia domneşte şi conduce prin graţia divină.Dată fiind originea ei solară,coroana simbolizează puterea regală sau,şi mai bine,puterea divină.Forma ei circulară indică perfecţiunea şi participarea la natura cerească,al cărui simbol este cercul;ea uneşte în persoana celui încoronat ceea ce se află dedesubtul ei şi ceea ce se află deasupra,marcând totodată,linia de separare a ceea ce este terestru de ceresc,umanul de divin53 . Pătratul de jos este marcat,în unghiurile inferioare de doi vulturi identici,aşezaţi spate în spate,ceea ce înseamnă o reluare a temei vulturului şi o întărire a valorilor simbolizate în stema imperială.Sub aceştia apare o linie decorativă ,numită finală,ca ornament tipografic menit să marcheze sfârşitul textului. In ce priveşte scrierea,toate semnăturile sunt scrise de mână,din acelaşi motiv ca şi seria bancnotei. Toate elementele menţionate sunt cuprinse intr-un chenar decorativ,reprezentat de un lanţ ornamental. Din punct de vedere cromatic,este greu de spus dacă hârtia pe care a fost imprimată bancnota are culoarea bej,sau dacă aceasta este rezultatul procesului de îmbătrânire şi degradare a hărtiei,care la acea vreme se obţinea din cârpe de in şi de cânepă,după procedeul descris în primul capitol,deci aflat într-o fază nu prea evoluată. Operaţia de gravare s-a făcut prin gravare manuală pe placă de cupru sau de piatră,folosindu-se instrumente specifice ca acul de gravat cu vărf de oţel,diamant sau alt material dur,diferite dălţi54 . Ceea ce rezultă este clişeul. Acesta este un clişeu liniar,adică are la bază un original cu elemente de aceeaşi intensitate,fără semitonuri.Este posibil să se fi pregătit un clişeu separat pentru textul scris cu culoarea roşie.Forma de tipar astfel rezultată redă elementele de text,combinate cu motivele decorative şi care, unsă cu cerneală,le imprimă prin presare pe o coală de hârtie;dispune de o suprafată activă care primeşte cerneala şi alta neutră care nu reţine cerneala.Suprafaţa activă este constituită din elemente imprimabile reprezentând acele porţiuni ale formei de tipar care conţin textul şi motivele ornamentale de reprodus.
53 54
Chevalier,Gheerbrant,op.cit.,vol .I,p.371-375 McMurtrie D.C.,op.cit.p.326
În timpul imprimării cerneala este depusă pe elementele imprimabile de unde este transferată pe hârtie.Suprafaţa neutră este alcătuită din elemente neimprimabile care sunt acele părţi ale formei de tipar ce apar în alb pe bancnotă,adică spaţiile dintre litere,cuvinte,rânduri55 . Presa de tipar funcţiona astfel:mecanismul de presare era fixat de o grindă;cu ajutorul unui mâner se acţiona un ax vertical terminat cu o suprafaţă plană,numită platin sau tighel,sub care se afla forma de tipar pusă pe un cărucior;după ungerea formei cu cerneală şi acoperirea ei cu o coală de hârtie,se manevra mânerul până ce tighelul presa hârtia pe forma de tipar pentru a se imprima56 . Progresul pe care îl marchează această bancnotă,din punct de vedere al evoluţiei tehnicilor de tipărire,constă în trecerea de la tiparul monocrom la cel
în două culori,dar
observăm că bancnota are numai avers. Începutul secolului al XIX lea,inaugurează cu ultimele serii de bancnote emise de Wiener-Stadt-Banco,datate cu 1 iunie 1806(fig.2),imprimarea simultană pe ambele feţe ale hârtiei de tipărit,ceea ce la vremea respectivă,marca un progres deosebit în ce priveşte tehnica tiparului.Invenţia îi aparţine tipografului Johann Ferdinand Edler von Schonfeld,şi constituie totodată un important pas înainte şi în ce priveşte tipărirea de bancnote57 . Ca particularitate a acestei serii de bancnote este, pe lângă tipărirea pe faţă şi verso, filigranul realizat odată cu fabricarea hârtiei,apare în cele patru colţuri ale bancnotei,încadrat într-un chenar dreptunghiular,cu mici ornamente de colţ şi care privit în transparenţă se detaşează într-un ton mai luminos decât restul suprafeţei. Filigranul se obţinea prin coaserea unei figurine de sârmă pe sita-suport a formei de fabricare a hârtiei58 . Ulterior calitatea atât a hârtiei cât şi a filigranului se îmbunătăţesc,observându-se cu uşurinţă efectul de lumini şi umbre ,când erau privite în lumină.În compoziţia hârtiei se adaugă fibre de lemn,paie. Acesta se constituie într-un prim element de siguranţă. În ce privesc reprezentările de pe aceste bancnote,trebuie să analizăm ce se petrecea din punct de vedere istoric la acea dată.Astfel ne aflăm în plină Europă napoleoniană,în prim proces de extindere a marelui Imperiu francez,iar anul 1806 este chiar anul victoriei francezilor la Austerlitz,asupra austriecilor şi ruşilor. În acelaşi timp,fiind stare de război,guvernele erau pregătite să folosească bancnote false pentru a-şi ruina economic duşmanii,în calitate de armă secretă.Astfel bancnotele(Banco55
idem.p.328-331 Griffiths A.,op.cit.,p.310-315 57 Kranistre W.,op.cit.p.109-110 58 Escourrou R.,”Le papier “,Paris,1941,p.86 56
Bettel),emise de Wiener-Stadt-Banco,din 1762,prezentau,aşa cum am arătat,toate mijloacele de siguranţă existente la acea dată,din punct de vedere grafic,cât şi al posibilităţilor tehnice de tipărire şi de fabricare a hârtiei.Cu toate acestea,Napoleon nu s-a lăsat impresionat,nici măcar de ameninţările cu moartea la adresa falsificatorilor de bancnote,ordonând trupelor sale aflate sub comanda generalului Clark,în timpul ocupaţiei Vienei,în anul 1806,să copieze clişeele,după care se făcuse tipărirea bancnotelor şi să confişte originalele,tipărind apoi,la Paris şi în Italia,o întreagă serie de bancnote false59 (vezi fig.3). Emiterea bancnotelor din anul 1806,este şi o reacţie la pericolul invadării canalelor circulaţiei băneşti cu semne băneşti contrafăcute după modelul celor emise în 1762. In această perioadă în care tăvălugul armatelor franceze în frunte cu Napoleon,pare să şteargă de pe harta Europei ţări şi popoare,Casa de Austria ţine să reamintească puterea şi forţa pe care le exercita.Astfel observăm că stema imperială apare ca element optic central,fără să mai fie încadrată de vreun contur,lăsându-se spaţiu suficient în jurul ei ,pentru a ieşi în evidenţă.Foarte important şi sugestiv totodată,este ceea ce apare în partea de jos a stemei,aceasta este încadrată de o ramură de acant,simbolizând aşa cum am arătat deja,capacitatea de a depăşi vicisitudinile,precum şi de o ramură de măslin,care în tradiţia creştină este un simbol al păcii. Coroana Imperiului austriac- banda de fruntar cu pietre preţioase cu opt frunze,cu trei arcuri boltite din faţă spre spate,închisă în părţi,căptuşită roşu,încoronată cu o cruce.Forma de cupolă mult înălţată, afirmă o suveranitate absolută. Celălalte elemente ce compun stema imperială,vulturul bicefal,scutul cu cruce,au fost descrise anterior. În ceea ce priveşte scrierea,decadenţa artistică de după Renaştere a atras după sine şi decăderea caligrafiei,ceea ce apare cel mai evident la jumătatea secolului al XVIII lea(vezi bancnota anterioară,fig.1).De atunci se constată un adevărat progres în ameliorarea situaţiei,chiar dacă nu trebuie să omitem faptul că nu toate încercările au fost încununate de succes. Astfel în ce priveşte bancnota emisă în anul 1806,se remarcă o înbunătăţire şi o mai mare atenţie acordată caligrafiei,dar dacă ţinem cont de faptul că pe lângă latura estetică a scrisului,nu trebuie uitată cea practică,respectiv uşurinţa citirii şi că aceasta este condiţionată tocmai de simplitatea formei,atunci această ornamentare a literelor într-o împletitură de linii confuze şi de culori diferite(roşu şi negru),nu răspunde acestui ultim deziderat. În plus scrierea gotică fracturată,acest tip de literă cu înfăţişare colţuroasă,este oricum,greu de descifrat.
59
Kranister W.,op.cit.,p.62
S-a folosit şi ornamentarea literelor de început,adică a iniţialelor,prin împletituri de linii curbe. Motivul acestui exces de ornamentaţie din jurul textului,este şi de natură pur practică,menit să îngreuneze contrafacerea de bancnote.Tot din acest motiv apar şi haşurile,ceva mai simple,compuse dintr-un ansamblu de linii verticale şi oblice(încadrează valoarea nominală şi constituie suprafaţa de fond a medalionului în care apare scrisă de mână seria bancnotei). Textul central prin care se face precizarea că această hârtie are valoarea nominală înscrisă,ca un semn al autenticităţii sale,putând circula , putând fi folosită ca mijloc de schimb şi putând fi prezentată la orice bancă de pe teritoriul Imperiului austriac,este scris tot cu caractere gotice dar de altă factură,cu dimensiunea literei,corp 6(nonparel). Pentru prima oară apare valoarea nominală înscrisă în limbile naţionalităţilor supuse Imperiului austriac;cele patru medalioane ornamentate cu o împletitură de linii curbe;în câmpul superior,în limbile maghiară şi sârbă,în câmpul inferior,în limbile cehă şi italiană.S-au folosit caractere diferite şi anume:litere de rând şi drepte,adică litere mici,pentru denumirea în limbile maghiară şi cehă,gotic fractur pentru denumirea în limba sârbă şi litere de rând cursive(italice,înclinate pentru denumirea în limba italiană.În plus,tipărirea s-a făcut într-o altă culoare decât textul de bază,şi anume ,culoarea roşie. Pentru semnături s-a folosit scrisul de mână. În ce privesc cifrele,valoarea nominală şi seria bancnotei sunt înscrise cu litere arabe(“500”;”9288”),iar anul emiterii cu litere latine(“MDCCCVI”= 1806”). Notarea numerelor cu cifre datează de la sfârşitul evului mediu.Cifrele,după cum ştim,sunt o invenţie arabă,de unde şi denumirea acestora.Înainte de generalizarea folosirii lor,erau întrebunţate litere din alfabetul latin pentru notarea numerelor(cifre latine). Pe această bancnotă se poate observa,pe de-o parte,spre deosebire de cea precedentă,folosirea cifrelor arabe,iar pe de altă parte,ca o reminiscenţă,combinarea acestora cu litere latine,pentru redarea cifrelor. Pe verso apar denumirea bancii emitente,valoarea nominală,în cele cinci limbi,în cifre arabe şi în cuvinte, fiind diferite doar caracterele,nu şi culoarea cu care sunt tipărite.Ca dimensiuni ale acestora,s-au folosit corp 14(mittel) şi corp 12(cicero). Se poate observa o mai mare preocupare pentru faţa bancnotei decât pentru verso-ul ei,aceasta ca o lipsă a acestui prototip. Chenarul sau bordura sau cadrul,din punct de vedere ornamental,sau margine,marjă sau ramă,din punct de vedere tipografic,nu mai este reprezentată de un motiv ornamental,ci de un spaţiu alb care încadrează bancnota de-a lungul fiecărei laturi a bancnotei,respectiv marginea de
jos,sau spaţiul inferior al bancnotei,marginea de sus-cea din câmpul superior şi marginile exterioare,stânga,dreapta.Aceasta este despărţită de text printr-o linie întreruptă. In ce priveşte culoarea de fond,este greu de precizat cât din aceasta se datoreşte hârtiei supuse trecerii vremii,manipulării,păstrării în diferite condiţii,şi cât culorii originale. Compoziţional,ne aflăm în faţa unui dreptunghi,de această dată cu latura mare pe orizontală,între timp au fost luate în consiferare şi aspecte de natură funcţională,sunt mai uşor de manipulat şi de păstrat bancnotele de această formă,decât cele anterioare,dimensiunile acestuia sunt de 15cm./9,5cm.,marginea este de 4 mm. Echilibrul este dat de dispunerea simetrică în cele patru colţuri a filigranului şi de chenarul ornamental identic al acestuia(ecoincon,ca şi ornament triunghiular de colţ);de dispunerea simetrică a filigranului din câmpul central;de dispunerea simetrică faţă de axa veticală şi cea orizontală a medalioanelor în care apare tipărită valoarea nominală în cele patru limbi,,deşi medalioanele nu sunt identice în plan vertical(aceasta şi ca măsură de siguranţă);dispunerea simetrică în plan vertical a semnăturilor,având ca axă verticală valoarea nominală în cifre,valoarea nominală în limba germană,denumirea băncii emitente,textul cu trimitere la autenticitatea bancnotei,stema imperială,medalionul cu seria bancnotei şi anul emiterii
cu litere romane(vezi descompunerea armonică a careului,fig.4)..Din nou trebuie
menţionat interesul mai scăzut pentru verso-ul bancnotei. Următorul moment important,în primul rând în materie de inovaţii ce ţineau de perfecţionarea tehnicilor de tipărire,acestea atrăgând după sine şi diversificarea modalităţilor de exprimare artistică,este reprezentat de anul 1810,anul în care Jakob Degen, inventator austriac,inventează maşina “guilloche”,un dispozitiv special echipat cu un ac de gravat sau cu un disc care tăia şi grava în placa de metal,linii foarte precise,fiecare fiind obţinută dintr-o anumită formulă matematică60 Acest procedeu a permis imprimarea pe bancnote,în primul rând în scopul sporirii măsurilor de siguranţă şi descurajării prin compexitatea execuţiei,a falsificatorilor de bani,a unui desen ornamental complex alcătuit din linii drepte,frânte,curbe,spirale,elipse,cercuri etc.paralele sau încrucişate sub diferite unghiuri,servind la obţinerea unor fonduri de siguranţă. Jakob Degen a inventat sau a perfecţionat un lung şir de maşini de tipărit bancnote.Totodată a inventat maşinile de numărat şi de marcat bancnote,care putea realiza imprimarea unor mărci complicate şi invizibile pentru ochiul liber61 .
60 61
Kranister W.,op.cit.,p.110 idem,p.111
Toate aceste invenţii au fost folosite în realizarea de bancnote începând cu seriile datate 23 iunie 1825 şi care au circulat până în 1830,în timp nenumărate bancnote din toate ţările lumii purtând tipăritura “guilloche” ca măsură de securitate62 . Bancnotele austriece de la cea dată,au fost realizate de unicul artist al Băncii Naţionale a Austriei,Johann Baptist Danzingher,şi tipărite sub directa îndrumare a lui Degen,ceea ce a însemnat o altă invenţie a acestuia din urmă şi anume “tehnica dublă”,adică ideea lui Degen a fost să separe tehnica de tipărire “guilloche” pentru o singură bancnotă ,în mai multe părţi distincte şi mobile.Pentru fiecare culoare în parte se prepară o formă de tipar,imprimarea realizându-se prin suprapunerea culorilor rezultând bancnota cu haşuri de linii în mai multe culori.Acest procedeu permitea realizarea de bancnote de o calitate superioară,conferindu-le totodată şi o mai mare securitate63 . Ulterior
pe
baza
acestei
tehnici
s-a
dezvoltat
procedeul
tipografic
numit
tetracromie,adică procedeul de tipar policrom la care,alături de cele trei culori fundamentale folosite în tricromie,se adaugă a patra,negru sau cenuşiu închis,pentru obţinerea de efecte tonale mai accentuate.Imprimarea se efectuează prin suprapunerea celor patru culori,pentru fiecare preparându-se un clişeu original pe cale fotochimică.64 Care sunt elementele de care a trebuit să ţină cont artistul Băncii Naţionale a Austriei? La Viena,suveranii învingători ai Franţei convin să reinstaureze o ordine europeană intemeiată pe legitimitate,echilibru al puterilor,autoritatea monarhiilor conservatoare.Pe continent,Imperiul Austriac şi Rusia sunt garanţii continuităţii acestei situaţii65 . Congresul de la Viena nu reconstituie Europa dinaintea anului 1789.Noua Europă este opera lui Metternich,cancelarul Austriei.Ea se întemeiază pe marile principii ale legitimităţii,dar este şi o încercare de raţionalizare a hărţii Europei şi de organizare a “concertului european”.Marile puteri victorioase îşi arogă dreptul de a interveni pentru menţinerea operei a cărei autoare este Viena.Astfel în Europa primei jumătăţi a secolului al XIX lea,”tratatele din 1815”simbolizează reacţia autoritară a regilor,care vor să încătuşeze popoarele66 . Austria este imperiul unei familii,Habsburgii;ea reuneşte diferite naţiuni ce-şi păstrează limba şi tradiţiile.În afara Regatului Lombardo-Veneţian,se disting domeniile ereditare din regiunea alpină-germane,slovene,italiene-ţinuturile coroanei Boemiei în majoritate slaveBoemia,Moravia,Silezia-regatul Galiţiei-locuit de polonezi şi ruteni-Ungaria,Transilvania Croaţia,Serbia.Doar regatul Ungariei dispune de o guvernare separată.Imperiul este dominat de o
62
idem,p.111-113 idem,p.112 64 Olteanu V.,op.cit.,p.369 65 Carpentier,Lebrun,op.cit.p.280-283 66 idem.p.283 63
birocraţie de înalţi funcţionari recrutaţi din rândurile aristocraţiei.Până în 1848,suverani mediocri îl lasă să guverneze pe Metternich67 . Anii de după 1815 reprezintă în acelaşi timp revenirea la o epocă de pace şi libertate după despotismul napoleonian.Curentul romantic care influenţează elitele diferitelor state îmbină deseori misticismul şi efuziunea lirică,fiind însă şi purtător al spiritului modern al secolului;exaltând libertatea artistului,agent şi profet al istoriei,el coincide cu liberalismul,ia apărarea popoarelor oprimate.Acest ultim aspect evident, că nu este simbolizat pe bancnotele emise şi puse in circulaţie în Imperiu. Bancnota de 100 de guldeni,emisă în anul 1825,are câteva elemente sugestive pentru cele enunţate şi anume ,în primul rând modificările care apar pe stema imperială(vezi fig.5): - cele două capete ale vulturului nu mai sunt nimbate,ca în celălalte exemple ci sunt încoronate,ceea ce semnifică o sporire considerabilă a puterii; în gheare vulturul ţine-în cea stângă o sabie împreună cu sceptrul regal,iar în cea dreaptă globul cruciger. Sabia taie,fiind o armă de decizie,un instrument al adevărului în acţiune,este un simbol al puterii în stare să dea sau să ia viaţa,iar sceptrul prelungeşte braţul,fiind un semn al puterii şi autorităţii68 . Aripile şi coada sunt tot în stil neogotic. - scutul cu cruce este înlocuit; forma scutului este foarte variată şi determinată, în principal,de epoca în care a fost întocmită stema,în acest exemplu este vorba despre o formă modernă de scut şi anume dreptunghiulară. Pentru o mai bună analiză, înţelegere şi descriere a acestuia,este necesar să amintim că scutul se împarte în 9 cartiere,69 astfel(vezi fig.6): -A,B-latura superioară sau latura capului - C,D-latura inferioară sau latura vărfului - A,C-latura dreaptă - B,d-latura stângă -
1,2,3-capul
scutului
format
din:1=cantonul
drept
al
capului;2=mijlocul
capului;3=cantonul stâng al capului. - 4,5,6-zona bandei formată din:4=flancul drept;5=centrul scutului;6=flancul stâng -
7,8,9-zona
vârfului
formată
din:
scutului;9=cantonul stâng al vârfului - 1,4,7-zona flancului drept sau zona frontală - 2,5,8-zona ţepei - 3,6,9-zona flancului stâng sau zona spatelui 67
Barber J.R.,op.cit.,p.207-208 Chevalier,Gheerbrant,op.cit.vol.III,p.182-183 69 Meyer S.F.,op.cit.,p.334-336 68
7=cantonul
drept
al
vârfului;8=vârful
- 10-punctul de onoare - 11-buricul Smalţurile heraldice sunt; zona flancului stâng şi drept sunt din aur,în zona flancului stâng apare o aşa-numită “damaschinărie”,adică un ornament constând în încrustarea unor fire de argint în aurul care compune zona flancului stâng.ºeapa este roşie ,iar centrul scutului este din argint70 . În zona flancului drept este reprezentat un leu,figură heraldică preluată din regnul animal.Leul,agăţat,înarmat şi limbat;botul deschis;limba atârnând în afară;corpul slab,în special spre spate;coada arcuită în sus;armele -colţii,ghearele-roşii pe aur;întreaga figură este roşie,puternic,suveran,este un simbol luminos până la extrem.Leul,regele animalelor,reprezintă încarnarea însăşi a Puterii,Întelepciunii şi Dreptăţii71 . Aripile vulturului susţin crucea Ordinilui de Malta şi cea a Ordinului Lânii de Aur. Stema imperială este încadrată de o parte şi de alta de cornul abundenţei,ca simbol al fecundităţii şi al fericirii.Plin de boabe şi de fructe,cu deschiderea în sus este atributul ,mai degrabă decât simbolul liberalismului,al fericirii publice,al împrejurării fericite,al sârguinţei şi al prevederii care se află la temeiul bogăţiei,speranţei,carităţii72 . Spre deosebire de exemplele anterioare,aceasta nu mai apare în câmpul central,ci în cel inferior,în banda decorativă care încadrează textul. Tot în banda decorativă apare valoarea nominală scrisă cu cifre şi încadrată simetric în două medalioane a căror suprafaţă de fond este reprezentată de o reţea complicată de linii ondulate executate prin tehnica “guilloche”.Pentru prima oară apar trei culori,alb,roşu şi negru. După o anumită sobrietate care a predominat în primii ani ai secolului al XIXlea,vremurile mai noi acordă o importanţă deosebită motivelor decorative.Acest lucru se poate lesne observa în combinarea fericită a unei mari varietăţi de ornamente sub formă de rinsou(motiv ornamental reprezentând ramuri cu frunze şi fructe),în această explozie de înflorituri,frunze de acant,,palmete(motiv ornamental reprezentând o frunză cu lobii răsfrânţi în evantai),ghirlande de fructe,ele exprimănd totodată spiritul vremii,o anumită opulenţă,pace şi bunăstare73 . Se observă că aceste cartuşe nu sunt identice,diferă atât ca motive pe care le combină, cât şi ca împletitură a liniilor,aceasta sporind securitatea bancnotei.
70
idem,p.337 Chevalier,Gheerbrant,op.cit.vol.II,p.211-214 72 idem.,vol.I,p.369-370 73 Meyer F.S.,op.cit.,vol.II,p.328 71
Tot în chenar ,apare într-un medalion conturat de o ghirlandă de frunze de acant,seria bancnotei ,care,ca un element de noutate conţine şi o literă-”B 14541”).Este o scriere latină ornamentală. Această margine bogat ornamentată,este închisă în exterior şi în interior,de un ansamblu identic de linii drepte şi frânte. Cu toată bogăţia sa,păstrează cu rigurozitate şi într-un mod armonios , regulile simetriei.Axa verticală este reprezentată de medalionul cu seria şi la partea opusă de stema imperială,iar axa orizontală este reprezentată de cele două medalioane identice în care este închisă valoarea nominală în cifre. Deşi,rolul unei astfel de margini este de a scoate în evidenţă câmpul central,acest lucru se realizează mai puţin tocmai datorită bogăţiei ornamentaţiei,şi lăţimii sale în raport cu spaţiul central.Avansând spre interior ,chenarul ar trebui să devină tot mai puţin vizibil ceea ce nu se întâmplă. Medalionul central,încadrat de aceeaşi structură geometrică complicată de linii întrepătrunse,cuprinde valoarea nominală,tipărită cu caractere negre,late aparţinând familiei de litere gotice,dar este un tip de literă cu înfăţişare mai puţin colţuroasă,mai puţin agresivă(este o perioadă de pace),cu iniţialele ornamentate,corp 24(dublucicero) pentru literele mari,şi corp (tertia),pentru literele mici. Cu corp 6 şi scriere cursivă se precizează că purtătorului acestui înscris i se va plăti la orice bancă contravaloarea a 100 de florini în monede de argint(monometalismul argint). Apare şi denumirea bancii emitente-Banca Naţională a Austriei;textul este dispus într-o formă care să marcheze valoarea nominală înscrisă cu cifre ;se renunţă definitiv la scrierea numerelor cu litere latine.Aceasta din urmă este încadrată de un chenar bogat ornamentat ce combină o mare varietate de elemente decorative(frunze,flori,lanţul decorativ etc.). Tot în medalionul central apar data(23 iunie),anul(1825) şi locul emiterii-Viena,precum şi semnăturile persoanelor responsabile cu realizarea şi punerea în circulaţie a acestei serii de bancnote. Este evident faptul că falsificarea bancnotelor devine o operaţiune aproape imposibil de realizat cu toată această multitudine de elemente decorative,atât de variate,cu toate aceste compoziţii geometrice de linii,atât de asemănătoare şi totuşi atât de diferite.În plus, dacă privim cu atenţie,hârtia are şi filigran,ca fond pentru câmpul central şi este reprezentat de motive vegetale şi florale. Este posibil ca cea mai importantă descoperire în materie de tehnici de tipărire a bancnotelor,introdusă în Austria, să fie reprezentată de aplicarea în acest scop,începănd cu anul 1840, a siderografiei,procedeu de reproducere după plăci de oţel gravate în adâncime.Procedeele
de tipar adânc şi în relief se bazează pe această tehnică.Este o nouă metodă de descurajare a contrafacerii de bancnote.Austriecii o preiau de la englezi care o descoperă încă din 1772,şi o aplică în realizarea de bancnote,la iniţiativa lui Franz von Salzmann,funcţionar şef al Băncii Naţionale şi expert în tehnici şi procedee de tipărire de bancnote74 .Printre sugestiile sale de sporire a securităţii semnelor băneşti ,se numără şi reprezentarea nudurilor şi a figurilor umane,cu un grad sporit de expresivitate şi sugestibilitate întrucât,argumentează el,impresia acestora asupra oamenilor comuni,este foarte puternică,putând în acest fel să deosebească cu uşurinţă un fals de modelul original. In ce priveşte tiparul adânc sau calcografic,acesta se referă la totalitatea procedeelor de tipar cu forme a căror suprafaţă activă este adâncită faţă de suprafaţa lor neutră,elementele imprimabile fiind dispuse intr-un plan inferior faţă de cele neimprimabile.In timpul imprimării cerneala acoperă ambele suprafeţe.Pentru ca imprimarea să poată avea loc,cerneala de pe porţiunile neutre este îndepărtată cu o racletă.Venind în contact cu forma,prin presiune,hârtia absoarbe cerneala din părţile adâncite ale formei75 . Tiparul adânc se caracterizează prin elemente imprimabile cu aceeaşi suprafaţă şi cu adâncituri diferite,datorită cărora cantitatea de cerneală transferată pe hârtie va fi diferită,iar în funcţie de aceasta se va modifica şi densitatea tiparului obţinut.La tiparul adânc nu este necesară descompunerea în puncte de raster pentru semitonuri,acestea fiind realizate prin transferarea unor cantităţi de cerneală mai mari sau mai mici,corespunzătoare adânciturilor gravate76 . Pentru tiparul adânc se foloseşte cerneala calcografică,foarte fină,care pătrunde în cele mai mici adâncituri ale formei de tipar.Pentru imprimarea în relief,prin procedeul tiparului adânc,se întrebuinţează o pastă de cerneală foarte concentrată.Relieful îl formează chiar stratul gros de cerneală,ce se depune pe materialul pe care se tipăreşte.Utilizarea cernelurilor concentrate se face şi în scopul uscării mai rapide a colilor tipărite77 . În cazul acestui procedeu de tipărire,forma de tipar,adică clişeul,se pregăteşte prin gravare manuală şi corodare chimică.Aceste procedee de gravare poartă denumirea de acvaforte şi acvatintă78 . Înainte de a prezenta aceste tehnici de gravare,trebuie făcute câteva precizări referitoare la particularităţile formei de tipar adânc.Elementul de particilaritate constă în faptul că partea activă a acesteia este adâncită faţă de suprafaţa neutră.Adânciturile se umplu cu cerneală,apoi se
74
Kranister W.,op.cit.,p.119 Griffiths A.,op.cit.p.95 76 idem,p.104-119 75
77 78
idem,p.120-126 Olteanu V.,op.cit.16
presează hârtia pe formă până vine în contact cu elementele imprimabile;forma de tipar adânc se prepară dintr-o singură bucată de material gravat în adâncime(forma de tipar este monolită)79 . Acvaforte,este tehnica de gravare in adâncime,constând în atacarea cu acizi a contururilor desenate pe o placă metalică,acoperită cu un strat subţire de lac anticoroziv sau de ceară.Imaginea negativă se zgârie cu acul direct pe placă,sau se transpune pe aceasta de pe un suport de hârtie80 . Prin scufundarea plăcii într-o baie de acid,liniile compoziţiei se vor adânci prin corodare.Unele porţiuni de desen pot fi supuse unei corodări de mai lungă durată,pentru a se obţine tonuri închise pe hârtie.În această situaţie,celelalte părţi ale desenului,menite să redea tonuri deschise,se vor proteja cu lac.Se poate recurge şi la metoda expunerii parţiale a desenului la acţiunea acidului,prin deschiderea treptată a liniilor compoziţiei,începând cu acele locuri care,printr-o corodare mai accentuată,vor lăsa pe hârtie tonurile cele mai întunecate81 . După gravare se îndepărtează materialul protector de pe metal şi se fac imprimări de probă.Se aplică cerneala pe toată suprafaţa plăcii,apoi se şterge cerneala în aşa fel încât să rămână acoperite doar porţiunile adâncite ale clişeului.Gravorul poate lăsa pete de cerneală pe unele părţi ale plăcii,dacă vrea să obţină efecte de umbră.Imprimarea se anulează după încheierea seriei82 . Acvatintă,gravarea se face pe o placă de cupru cu fond poros,prin atacare cu acid azotic,pentru a obţine tonuri de diferite intensităţi,asemănătoare desenului în tuş;se acoperă placa metalică cu un strat subţire de lac anticoroziv,peste care se cerne pulbere de sare,zahăr etc.După ce vernisul(soluţie transparentă sau colorată,obţinută prin dizolvarea unor substanţe răşinoase sau bituminoase,gume etc.într-un solvent)s-a uscat,granulele de sare,zahăr se dizolvă în apă,lăsând porozităţi pe suprafaţa plăcii.Se pune placa în acid pentru corodare,operaţie care are loc de mai multe ori.La prima corodare se acoperă cu vernis acele părţi care trebuie să rămână albe la imprimare pe foaia de hârtie.La a doua expunere la acid, se acoperă tonurile cele mai luminoase ş.a.m.d.Procesul se repetă de câte ori este nevoie,până când compoziţia finală ,obţinută prin reproducere,va conţine tonuri ce variază de la cele deschise la cele întunecate83 .
79
Griffiths A.,op.cit.p.128-132 Olteanu V.,op.cit.p.15 81 idem.p.16 80
82 83
idem.p.17-19 Griffiths A.,op.cit.,p.213-227
Procedeul gravării în adâncime,a început să fie folosit la tipărirea de bancnote84 ,pentru faptul că este inimitabil şi asigură o calitate deosebită a tipăriturii,oferind o securitate crescândă acestora.Bancnotele tipărite prin această metodă sunt greu de falsificat,datorită preciziei gravării,acurateţii cu care sunt tăiate liniile,întrepătrunderea liniilor delicate subţiri cu cele curajoase. Urmează prezentarea seriei de bancnote emise începând cu data de 1 ianuarie 1841.Am stabilit că din punct de vedere tipografic această dată reprezintă începutul
unor înnoiri
semnificative în materie de realizare de bancnote.Această nouă bancnotă,a fost realizată la Viena de către pictorul Peter Fendi ,în manieră Biedermeier şi de către gravorii Academiei de Artă din Viena(vezi fig.7).Ce simboluri vor purta acestea? Spre deosebire de sfârşitul secolului al XVIII lea şi primii ani ai secolului al XIX lea,când prioritar banii de hârtie aveau mai puţine reprezentări picturale,predominând textul scris cu mai multe sau mai puţine ornamente,în următorii ani ai secolului al XIX lea, arta bancnotelor a evoluat odată cu schimbările din domeniul bancar,gustul estetic şi tehnologia de tipărire,dar procesul a fost treptat. Apar portretele şi îndeosebi cele feminine,ca personificări ale Justiţiei,Dreptăţii,ca garante ale puterii,forţei şi autonomiei necesare pentru controlul avuţiei. Astfel în cele două medalioane identice dispuse simetric faţă de stema imperială,este simbolizat
“spiritul
Austriei”,printr-un
portret
feminin
ce
exprimă
o
detaşare
suverană,echilibru,forţă,armonie şi nu în ultimul rând frumuseţe.Bordura care marchează medalionul are legătură şi este proporţională cu portretul pe care îl închide.Astfel,este un ornament,o împletitură simplă,sobră,în ton cu expresia şi simbolul portretului,întreruptă în partea superioară de scutul preluat din stemă.Privite în lumină,cele două medalioane,pot fi văzute şi pe verso.Acest procedeu de securitate,inventat de Johann Edler von Schonfeld,se perpetuează şi astăzi. Centrul imaginii este monopolizat de stema imperială,care câştigă în expresivitate şi importanţă şi datorită perfecţionării procedeelor de tipărire în relief.În partea de jos,aceasta este decorată cu frunze de acant. Tot ca element de noutate,apare pentru prima dată peisajul,reprezentănd o panoramă a Vienei ,în care se disting Catedrala Sfântul ªtefan şi Aubere Burgtor(Poarta de ieşire/intrare în oraş ).Apar pentru prima oară reprezentat trofeul şi emblema ca simbol al puterii imperiale. Pe lângă elementele geometrice şi formele reproduse după natură,arta ornamentală se serveşte şi de formele obiectelor artificiale,fie luate separat,fie în combinaţii cu cele anterior amintite.Dar acestea nu includ folosirea întâmplătoare a tot felul de articole în combinaţii cu 84
Hewitt V.,op.cit.,p.216
caracter
simbolic,ci
doar
uneltele,armele,vasele,instrumentele,scuturile,nudurile,panglicile
etc.folosite ca ornamente. Grupurile decorative de echipament de război sunt denumite trofee,iar acelea compuse din unelte sunt denumite embleme85 . Gruparea de
unelte şi instrumente,care să simbolizeze o anumită idee,a dus la
constituirea emblemelor.Astfel se observă în partea stăngă a stemei o emblemă care reuneşte unelte
ce
servesc
lucrului
pământului(seceră,lopată,sapă),simbolizând
bogăţia
rodului
pământului,fecunditatea,ciclul recoltărilor care se repetă,este un simbol pus în legătură directă cu agricultura.Emblema din partea dreaptă a stemei are ca element central un ulcior ,simbol acvatic dar mai ales feminin,care împreună cu fuiorul de lână întăreşte ideea fertilităţii. Pe unele bancnote ale acestei perioade apare reprezentat Aqarius,ca simbol al Dunării(vezi fig.8). Ceea ce trebuie remarcat ,este faptul că toate acestea sunt simboluri ale păcii,exprimând o anumită stare de echilibru şi de avânt economic,fiind sugestive pentru romantismul caracteristic epocii respective. Ca urmare a revoluţiei din februarie 1848,care,la Paris proclamă Republica(“A doua Republică”),Europa e cuprinsă de flăcări şi,în câteva săptămâni,întregul edificiu realizat la Viena în 1815 pare ameninţat.Însuşi centrul sistemului e zdruncinat din temelii:în martie 1848 în imperiul habsburgic,Metternich e obligat să fugă din faţa răscoalei;liberalii şi democraţii de la Viena par să controleze vechea capitală a Habsburgilor.Paralel la Budapesta,Lajos Kossuth proslăveşte libertăţile maghiare86 . La 14 aprilie 1848,Ungaria condusă de către acesta ,se declară stat independent şi dinastia Habsburg este detronată.Lajos Kossuth devine ministrul de finanţe al primului guvern maghiar independent şi liberal.În această calitate reorganizează sistemul financiar , emite şi pune în circulaţie primele monede şi prima bancnotă maghiară. La vremea respectivă,în Ungaria nu exista o bancă naţională independentă,toate eforturile de până atunci de a înfiinţa o astfel de instituţie,fiind descurajate de către Habsburgi.Singurele bancnote care circulau atât în Ungaria cât şi în Transilvania şi restul teritoriilor ocupate,erau cele emise de către Banca Natională a Austriei ,înfiinţată în 1816. Prima bancnotă ce poartă semnătura lui Lajos Kossuth,este cea de 5 forinţi, datată cu 1 septembrie 1848.,cu un design simplu, cu puţine ornamente(vezi fig.9).
85 86
Meyer F.S.,op.cit.,vol II,p.117 Taylor A.J.P.,op.cit.p.111-115
Ca element distinctiv,menit să sublinieze apartenenţa bancnotei,este stema maghiară,care ocupă centrul câmpului inferior,sub forma unui scut având ca model,aşa-numitul scut german sau cartuş,folosit foarte frecvent ca ornament în perioada Renaşterii. În interiorul acestuia apar mai multe simboluri aşezate mai mult sau mai puţin întâmplător,dintre care se disting leul încoronat,ca o întărire şi sporire a simbolisticii sale(explicată deja);câinele-simbol cu trimitere la originea mongolă a poporului maghiar,stând la baza mai multor dinastii mongole;crucea cu două bare orizontale ar reprezenta,prin bara orizontală superioară,inscipţia batjocoritoare a lui Pilat:Iisus Nazarineanul,regele Iudeilor,bara orizontală inferioară ar fi cea pe care şi-a întins Hristos braţele.Aceasta este crucea zisă”de Lorena”,dar care,în realitate,provine din Grecia,unde este foarte des întâlnită87 . În partea superioară,scutul se termină cu coroana regală,având în vârf o cruce cu o singură bară orizontală.Înclinaţia crucii are o legendă a sa,potrivit căreia,se spune că la confecţionarea din aur a coroanei,în urma prelucrării,crucea s-a înclinat.Considerându-se un semn divin,decizia a fost de a se păstra această înclinaţie87 . Stema regală constituie baxa axei vericale,care determină simetria bancnotei,având ca vârf cifra cinci-valoarea nominală.Simetria orizontală este dată de textul central tipărit cu litere latine,corp 6(nonparel),text în care se certifică,convertibilitatea în argint a bancnotei,şi de numărul cinci scris cu litera latină “V”(valoarea nominală a bancnotei). În câmpul superior,de o parte şi de alta a axei verticale de simetrie,este înscrisă valoarea nominală în limbile germană,cu caractere gotice,corp10(corpus);în limba poloneză,cu caractere latine de aceeaşi dimensiune. În câmpul inferior,dispuse tot de o parte şi de alta a axei verticale de simetrie,sunt înscrisurile cu valoarea nominală în limba cehă,cu caractere latine,tot corp 6,şi foate important pentru studiul nostru,ca dovadă a circulaţiei pe teritoriul Transilvaniei a acestei bancnote,valoarea nominală apare în limba română,cu caractere chirilice,de dimensiune corp 6. Seria bancnotei se compune din litere şi cifre,literele sunt tipărite,iar seria numerică este înscrisă cu mâna. Deosebit de important pentru valoarea istorică pe care o reprezintă astăzi,această bancnotă,este faptul că ea poartă semnătura lui Lajos Kossuth şi funcţia acestuia la acea dată,de ministru de finanţe.In prezent,în lume se mai găsesc,în colecţii particulare, în jur de 50 de exemplare de bancnote emise în scurta guvernare liberală maghiară,şi tipărite ulterior la Londra,în perioada de exil a lui L.Kossuth88 .
87
Chevalier,Gheerbrant,op.cit.,vol.I.,p.396-406 idem,p.401 88 Hewitt V.,op.cit.p.41 87
Elementele decorative sărace,sunt folosite pentru a scoate în evidenţă valoarea nominală(tipărită cu caractere de dimensiuni diferite pentru iniţiale şi literele mici şi anume,corp 28,şi respectiv 24) şi se compun dintr-o împletitură de linii curbe. Un alt element decorativ este chenarul,compus din ornamente vegetale,flori şi frunze şi cele patru pamlete -motiv ornamental reprezentând o frunză cu lobii răsfrânţi în evantai,dispuse în cele patru colţuri ale chenarului.La rândul său,acesta este scos în evidenţă de marginea albă,care are şi rolul de a evidenţia conţinutul bancnotei,prin diferenţa de culoare cu suprafaţă de fond.Este evidentă compoziţia geometrică de linii,”guilloche”,atât în suprafaţa de fond cât şi în chenarul decorativ. Ca elemente de securitate,s-au folosit:structura de linii,culoarea de fond,caracterul diferit al textului tipărit,atât ca dimensiuni cât şi ca familie de litere,motivele decorative,seria numerică scrisă cu mâna,aceasta în ce priveşte faţa bancnotei.Pe verso-ul acesteia pe lângă chenarul ocupat în totalitate de combinaţii de linii obţinute prin tehnica mai sus amintită,este tipărit în cinci limbi, avertismentul care atenţionează asupra pedepsei cu închisoarea(15 ani),în cazul falsificării acestei bancnote.La toate acestea se poate adăuga şi diferenţa de culoare a suprafeţei de fond,dintre faţa şi verso-ul bancnotei. Dar,împăratul Austriei de la acea dată,Franz Joseph,iniţiază o campanie reacţionară împotriva ultimului nucleu rebel din imperiu,anulând libertăţile acordate de bunicul său Ferdinand Ungariei,ocupând ţara.Ungaria a respins atacul,rezistând până în momentul în care ţarul Nicolae I a trimis o armată de peste 100.000 de oameni în sprijinul împăratului austriac.La mijlocul anului 1849 Franz Joseph avea puteri depline asupra Imperiului Austriac89 . Tot acum este scoasă din circulaţie şi bancnota de 5 forinţi ,odată cu celelalte monede metalice emise în timpul guvernului liberal maghiar. Diminuarea idealismului multor europeni liberali şi naţionalişti după 1848 şi acceptarea tot mai frecventă a forţei militare brute ca mijloc de atingere a unor scopuri cum ar fi statul naţional ,au coincis cu o mutaţie surprinzătoare în gândirea şi artele europene din anii 18501860.Mulţimea de descoperiri senzaţionale din domeniul ştiinţelor,i-a determinat pe gânditorii vremii să tragă concluzia că intuiţia romanticilor nu reprezintă calea către adevăr.După părerea lor,numai stiinţa putea răspunde la toate întrebările despre realitate,ca unic suport al strădaniilor umane.Cei care susţineau această concepţie nu priveau cu ochi buni idealismul.Literatura şi arta au început imediat să reflecte noua atitudine “realistă”,care a dominat deopotrivă politica şi gândirea oficială europeană începând cu mijlocul secolului al XIX lea. Această abordare realistă în politică se traducea prin faptul că linia aleasă trebuia să funcţioneze şi să sporească puterea sistemului de guvernare în interior şi autoritatea naţiunii 89
Taylor A.J.P.,op.cit.,p.119
peste hotare.Liderii cu astfel de concepţii îşi făceau un titlu de glorie din trecerea de la idealismul epocii liberal-naţionaliste(1815-1850) la noua practică a “realismului politic”. Astfel,imaginile pline de pace,echilibru şi optimism,ce decorau bancnotele perioadei idealiştilor liberal-naţionalişti,perioadei unei Europe romantice,sunt înlocuite treptat cu simboluri ameninţătoareale puterii imperiale,ca săbii,scuturi,echipament de luptă(trofee),lei.Sugestiv în acest sens este detaliul de pe bancnota de 10 guldeni,emisă începând cu data de 1 iunie 1858.(vezi fig.10) Ca personificări ale statului,femeile sunt reprezentate ca purtând coif şi scut,etalând aproape o agresivitate masculină,în timp ce Dreptatea,chiar când poartă o sabie are un aer de calm detaşat,echilibrat,trufaş.Figurile lor nu sunt feminine,pline de farmec,ci sunt expresii impregnate de corectitudine,cinste,castitate;ele stau de gardă suveranităţii,puterii şi averii naţionale. Din punct de vedere al perfecţionării facilităţilor de tipărire şi multiplicare,progresele care se înregistrează în anii următori se referă la apariţia în anul 1860 a maşinii de tipar cu clişeu cilindric şi alimentare cu hârtie în bobină,şi la inventarea în anul 1868 a rotativei care poartă numele inventatorului ei,Hipplyte Marinoni, care serveşte la imprimări de mare tiraj90 . Cerneala pentru tiprul rotativ,are o fluiditate mare şi capacitate de uscare rapidă.Totodată,foarte importantă este aplicarea şi adaptarea procedeului numit dagherotipie,în realizarea de bancnote91 . Acest procedeu a fost pus la punct de către francezul Jacques-Mande Daguerre în anul 1838,fiind cel mai vechi procedeu de fotografiere.Având la bază acest procedeu,se perfecţionează o tehnică de reproducere fotomecanică în care se utilizează clişee de gelatină,numit fotocolografie,sau mai târziu fototipie92 . Tot pentru realizarea de bancnote,se perfecţionează procedeul numit gilotaj,ca procedeu de preparare a unui clişeu tipografic la care piatra litografică este înlocuită cu o placă de zinc.Primul care a vut ideea de a utiliza tehnica de transport litografic pentru a fixa prin decalc(copie pe hârtia de calc a unui desen original),imaginea de reprodus pe zinc,care apoi este supusă acţiunii acidului şi imprimată,a fost litograful francez Firmin Gillot93 . Revenind la contextul istoric al acestei perioade,cu efecte asupra circulaţiei băneşti inclusiv din Transilvania,trebuie subliniat faptul că naţionalitatea maghiară,cea mai puternică după cea germană,a câştigat o poziţie privilegiată în 1867,după care a prelut controlul asupra problemelor interne din acea parte a imperiului unde locuia.Ungaria,deşi îşi câştigă autonomia,îl 90
Griffiths A.,op.cit.p.386 Kranister W.,op.cit.,p.316 92 Griffiths A.,op.cit.,p.389-390 93 Kranister W.,op.cit.,p.318 91
acceptă ca rege pe reprezentantul dinastiei Habsburg.În Austria,acelaşi monarh domnea sub titulatura
de
împărat.Imperiul
dinastiei
Habsburg
se
transformase
într-o
monarhie
dualistă:Austro-Ungaria. De îndată ce şi-au câştigat drepturile ca naţionalitate,maghiarii au refuzat categoric să acorde aceleaşi privilegii celorlalte minorităţi etnice de pe teritoriul regatului ungur,printre care şi românii transilvăneni,străduin-du-se,de fapt,din răsputeri să impună aceastora limba şi cultura maghiară,practicând o politică de maghiarizare. Neânţelegerile legate de înfiinţarea unei bănci care să reprezinte interesele atât ale Austriei cât şi ale Ungariei,nu au putut fi soluţionate înainte de anul 1878,anul în care se înfiinţează Banca Austro-Ungară(Oesterreichisch-Ungarische Bank). Primele bancnote emise de către aceasta,au ca dată de emisiune 1 mai 1880,şi se poate observa intenţia vădită de a acorda o importanţă egală celor două monarhii.Astfel cele două părţi ale bancnotei au un design identic,fiind diferită doar limba în care este tipărit textul;pe o parte germană,pe cealaltă maghiară(vezi fig.11). Privit în lumină,portretul feminin din medalion,teoretic trebuia să se suprapună identic cu cel de pe verso-ul bancnotei.În realitate complementaritatea portretelor nu s-a realizat, datorită imperfecţiunilor existente în procedeele de tipărire ale vremii,lucru comentat cu maliţiozitate şi în presa vremii. Între timp se perfecţionează un ansamblu de procedee fotochimice şi fizice,cu ajutorul cărora se executau clişeele pentru tiparul heliografic.Acesta din urmă este un nou procedeu de tipar adânc pentru reproducerea şi multiplicarea originalelor în semitonuri,cu clişee preparate fotochimic94 . Se inventează şi o nouă cerneală,numită cerneală de siguranţă,folosită la tipărirea fondului bancnotelor,pentru a împiedica falsificarea acestora95 . În
anul
1890,Monarhia
Austro-Ungară
introduce
o
nouă
unitate
monetară,coroana,urmând o nouă emisiune de bancnote.Caracteristic pentru acestea,este prezenţa portretului feminin,alături de alte simboluri şi ornamente specifice,descrise deja. Războinice sau nimfe,eroine naţionale sau doar chipuri frumoase,toate aceste portrete au fost somate să răspundă aceluiaşi scop-să reprezinte un simbol al stabilităţii economice şi financiare,al bogăţiei naţiunii,să dea valoare şi individualitate bancnotei,băncii şi ţării care o emite.
94 95
Olteanu V.,op.cit.,p.163-164 Hewitt V.,op.cit.,p.219
Este interesant şi în acelaşi timp ironic faptul că portretul feminin,a fost ales ca simbol al puterii şi autorităţii pe bancnote în societăţile în care femeia avea un control limitat asupra banilor,urmare a statutului său politic,economic şi social. Sunt portrete imaginare,alegorii,simboluri ale puterii,bogăţiei şi fertilităţii,întrucât rolul biologic al femeii în naşterea copiilor,face din ea simbolul universal al creaţiei,ca sursă fundamentală a puterii. Imaginea feminină apare,de cele mai multe ori,alături de animale,îndeosebi lei,aceştia simbolizând puterea,forţa.În mitologia civilizaţiilor antice,zeităţile erau reprezentate de animale,cele mai feroce dintre acestea fiind leii,urşii.Alegoriile feminine,însoţite de lei simbolizează,de asemenea,autoritatea inviolabilă. Singură puterea nu poate crea avuţie şi figurile sterile ale autorităţii sunt compensate cu imagini ale fertilităţii şi abundenţei.Graţioase alegorii cu corăbii,unelte şi fructe apar pentru a personifica industria,comerţul şi agricultura. Libertatea este o condiţie importantă a puterii statului,a independenţei,este garantul păstrării identităţii naţionale.Dar pentru ca beneficiile libertăţîî să se păstreze,este nevoie de legi şi de o justiţie puternică.Victoria,Libertatea şI Justiţia ,vor fi simbolizate pe bancnote de alegorii feminine,care împărtăşesc imaginea autorităţii. La sfârşitul secolului al XIX lea ,se conturau două şcoli şi stiluri distincte de realizare a banilor de hârtie:una în Europa şi cealaltă în Statele Unite ale Americii96 . Cea mai mare parte a bancotelor realizate în stil european,foloseau hârtie filigranată,de cele mai multe ori cu mărci de apă multicolore,cu fondul tipărit în mai multe culori(element de securitate),utilizându-se deja litografia,ca procedeu de reproducere pe piatră,având la bază antagonismul dintre apă şi materii grase97 Piatra litografică este un calcar fin,pe care ,după polizare,se desenează cu creion gras sau tuş litografic98 .Înainte de spălarea cu apă ,placa este tratată cu o soluţie uşor acidă de gumă arabică,care măreşte aderenţa apei la piatră,părţile grase acoperite cu tuş,rămânând intacte.Trecând peste placa umedă un rulou cu cerneală de tipar,aceasta va imprima imaginea sau textul pe hârtia suprapusă.Uneori se introduceau fire colorate sau benzi de fire colorate în hârtie,pentru sporirea securităţii semnelor băneşti99 . Altă realizare remarcabilă a acestui sfârşit de veac,a fost reprezentată de inventarea maşinilor de cules mecanice,linotipul în anul 1884 şi monotipul-1887100 .Linotipul,inventat de O.Mergenthaler, este maşina de cules şi turnat rânduri întregi de litere pentru forma de 96
Hewitt V.,op.cit.p.135 idem,p.155 98 Olteanu V.,op.cit.p.281 99 Audin M.,op.cit.,p.311-320 100 Griffiths A.,op.cit.,p.305 97
imprimare la tipar înalt.Echipamentul de culegere,se compune dintr-o claviatură(taster) prevăzută cu litere şi semne care trimite matriţele,păstrate în magazie,la dispozitivul de turnare alcătuit dintr-un rezervor(creuzet) pentru topirea aliajului,matriţe şi forme de turnare101 . Monotipul,invenţie a americanului Tolbert Lanston,anul 1887,este tot o maşină de cules mecanică,dar spre deosebire de linotop,turnarea se face literă cu literă în cuvinte,care la rândul lor, alcătuiesc rânduri împlinite.Acest sistem de culegere este format din ansambluri mecanice independente:a)tasterul,echipamentul de cules şi de perforat banda purtătoare de program în ordinea textului care se culege; b)maşina de turnat,care toarnă literele de felul şi în ordinea comandată de banda de hârtie perforată de taster102 . Monotipul asigură o mare acurateţe a imprimării.Apariţia monotipului a dus la perfecţionarea unui procedeu de imprimare în culori,potrivit căruia,imaginea se pictează direct pe o placă de cupru,zinc,sau piatră,fin granulată,folosind culori speciale aşezate cu pensula în strat subţire.Prin presare,imaginea trece de pe placă pe hârtie. Prin monotip se realizează o imagine nuanţată şi catifelată103 . Toate aceste realizări,îşi găsesc locul în rândul multiplelor progrese cu care Europa întâmpină începutul unui nou secol,secolul XX. Prin creşterea demografică,prin avântul producţiei şi sporirea capitalurilor,prin influenţa asupra regiunilor extraeuropene,prin acţiunea sa “civilizatoare”,Europa domină lumea şi are sentimentul că o modelează.Există însă o piedică în calea acestei acţiuni,şi anume disensiunile interne,antagonismele politice şi sociale , conflictele naţionale.Acestea alături de accentuarea rivalităţilor dintre state,afirmarea cu o tot mai mare vehemenţă a revendicărilor naţionalităţilor supuse,oferă imaginea unei Europe a instabilităţii şi a discordiilor.Pacea continentului era ameninţată prin exacerbarea sentimentelor naţionale,urmare a unui veac de efervescenţă naţională. În ce priveşte problema naţionalităţilor în Imperiul Austriac,Edvard Benes,viitorul preşedinte al Republicii Cehoslovace,afirmă în teza sa de drept”Le probleme autrichien et la question tcheque’,Dijon,1908,pg.307-308,următoarele:”S-a vorbit adesea despre dezagregarea Austriei.Eu,unul,nu cred în aşa ceva.Legăturile istorice şi economice care sudează naţiunile Austriei între ele sunt prea puternice.[...]Sufragiul universal şi democratizarea Austriei,în special a Boemiei,vor pregăti terenul pentru domolirea luptelor naţionale.[...]Luptele naţionale nu vor înceta,desigur,nici dintr-o dată,nici de la o zi la alta.Ele vor juca încă mult timp un rol important în Austria,dar vor înceta să reprezinte ceea ce au fost în jumătatea de secol care a trecut.Sufragiul universal a pregătit terenul pentru găsirea unei soluţii satisfăcătoare în această situaţie 101
idem,p.307 idem,p.309-311 103 idem,p.312 102
dificilă;consecinţele sale,nevoile practice ale popoarelor,consideraţiile teoretice,diversele programe ale partidelor politice[...]vor aduce în sfârşit rezolvarea problemei austriece.”104 În realitate,în perioada care a precedat războiul din 1914,Austro-Ungaria era în pragul dezagregării. În schimb,bancnotele acestui început de secol,nu trădează nimic din toate aceste frământări,ele par rupte de toate aceste realităţi.Singurele elemente care ne reântorc la istorie sunt stemele celor două monarhii,Austriacă şi Ungară,textul bilingv,pe faţă în limba germană,pe verso în limba maghiară,pentru a ne reaminti că emisiunile s-au făcut în Imperiul AustroUngar,şi că sunt semnele băneşti ale acestuia,denumirile valorilor nominale în cele opt limbi ale naţionalităţilor
aflate
sub
dominaţia
austro-
ungară,română,poloneză,cehă,ucrainiană,italiană,slovenă, croată,sârbă,ca emblemă a mozaicului de populaţii ce compun Imperiul. Într-un studiu de istoria artei,ele se încadrează perfect la capitolul “Art Nouveau”,sau “Sezessionsstil”,aşa cum a fost denumit acest curent artistic în Austria.Este o mişcare romantică,individualistă şi antiistorică,răspândită în întreaga Europă între 1890 şi 1910,ilustrând ostilitatea artiştilor faţă de consecinţele industrializării şi ale dominaţiei sociale a burgheziei.Scopul acesteia era comunicarea frumosului şi nimic mai mult. Această orientare stilistică,denumită în mod general şi “stilul 1900”,acordă întâietate tendinţei preponderent decorative şi pune accentul pe valoarea ornamentală a liniei curbe,inspirată fie de motive florale,fie de elemente geometrice;linia sinuoasă domină formele bidimensionale,zvelte,ondulate şi aproape întotdeauna asimetrice. Poate sunt cele mai frumoase bancnote,cele mai expresive,bancnote pe care, atunci când le foloseşti te determină să te opreşti,să le priveşti nu ca pe un simplu intermediar al tranzacţiilor,ci ca pe o operă de artă în miniatură. Portretele cu linii deosebit de delicate,de o profundă tinereţe şi feminitate,exprimă ingenuitate,căldură şi eleganţă.Este imposibil să nu zăboveşti o clipă din tumultul zilnic,să nu le priveşti cu atenţie şi să nu rămâi impregnat pentru tot restul zilei de această impresie. Evoluând de la portrete depersonalizate,personificând calităţi abstracte,la chipuri feminine reale,imaginea feminină a purtat în timp semnul schimbărilor economice,politice şi sociale. Design-ul acestora a fost realizat de către pictorul Gustav Klimt,cel care a condus începând cu 1897 gruparea vieneză Sezession,de unde şi numele acestui curent artistic în Austria,şi de către Rudolf Rosler,Koloman Moser,artişti aparţinând aceleiaşi grupări105 . 104 105
Carpentier,Lebrun,op.cit.,p.354 Kranister W.,op.cit.,p.124-127
Chiar dacă crochiurile celui dintâi,nu au fost reproduse,influenţa stilului său asupra bancnotelor emise între anii 1900 şi 1914 este evidentă. Gravorul acestor prototipuri(bancnotele de 20 de coroane,10 coroane,etc.vezi fig.12) a fost Ferdinand Schirnbock106 . Pentru creşterea securităţii bancnotelor,s-a folosit hârtie cu filigran, s-a aplicat tehnica imprimărilor succesive de linii,motive ornamentale şi de culori diferite.Este mult folosită tehnica “guilloche”.Elementele care alcătuiesc desenul final sunt,foarte des executate în tehnici diferite;de exemplu trăsăturile feţei sunt executate prin metoda gravării în adâncime,prin care se pot realiza imagini deosebit de precise,în timp ce fondul şi elementele de securitate prin metoda offset. Acest ultim procedeu a fost inventat în anul 1905107 şi este o tehnică de imprimare la care hârtia primeşte impresiunea prin intermediul unui aşternut elastic,fără să ajungă în contact cu forma de tipar. Elementele tipăritoare ale formei se află în acelaşi plan sau uşor adâncite faţă de cele netipăritoare.Forma este o placă subţire de metal care se poate modela după cilindru pentru imprimarea rotativă108 . De regulă forma este confecţionată din plăci bimetalice alcătuite dintr-un strat gros de cupru şi unul subţire de crom.Natura chimică a celor două metale asigură,pe de-o parte,aderenţa cernelii grase la elementele tipăritoare,oleofile,din cupru şi,pe de altă parte,respingerea cernelii şi aderarea apei de umezire la elementele netipăritoare,hidrofile,din crom109 . Deoarece reproducerea prin offset este indirectă,forma de tipar poartă o imagine directă şi nu inversată,ca la celelalte procedee de tipar110 . Deosebit de importantă pentru studiul nostru este ştampila”TIMBRU SPECIAL ROMANIA”, aplicată pe bancnota de 20 de coroane, emisă începând cu data de 2 ianuarie 1913,şi care confirmă prezenţa în circulaţia bănească nu numai din Transilvania ci şi din România,a bancnotelor emise de Banca Austro-Ungară şI după unirea din 1918.111 Întrucât perioada pe care se desfăşoară acest studiu , este reprezentată de secolele XVIII,XIX şi XX,,până la primul război mondial,accentul a fost pus pe principalele bancnote austriece,maghiare şi cele emise după formarea Imperiului Austro-Ungar(1867),care prin natura statutului Transilvaniei la acea vreme,au circulat şi pe teritoriul acesteia,încercând totodată,o prezentare a lor şi în contextul politic al intervalului de timp enunţat. 106
idem,p.126 Updike D.B.,”Printing Types.Their History,Forms and Use.”,New York,1980,vol II.p.361 108 idem,p.361-363 109 Updike D.B.,op.cit.,p.363 110 Olteanu V.,op.cit.,p.264 111 Buzdugan,Luchian,Oprescu,”Monede ¿i bancnote române¿ti”,Buc.1977,p.363 107
Acest aspect a fost întregit de realizările de natură tehnică intervenite pe parcursul timpului şi care au influenţat considerabil tehnica de producere de bancnote,suplinind astfel aspectele de natură economică ce au caracterizat perioada respectivă. După cum am văzut,producerea de bancnote este un proces tehnic laborios,în care producătorul este constrâns de o serie de condiţii şi de limite tehnice,de necesitatea tipăririi unui număr mare de bancnote care să ajungă,poate,în fiecare familie,gospodărie,dar nu numai atât. Din punct de vedere artistic este o operă de artă,un examen de răbdare şi îndemănare,o dovadă de talent şi har,pus în slujba istoriei. Toată această încărcătură de sensuri şi simboluri,pe care le poartă o bancnotă,circulă prin mâinile a milioane de oameni,care se pot întreba,sau nu,în legătură cu ceea ce văd reprezentat pe aceasta. CAP.XII.Colcluzii:
- consecinţele trecerii de la moneda-marfă,monedă cu valoarea integrală dată de însuşi metalul preţios din care era confecţionată la moneda-semn,care a fost emisă în Imperiul Habsburgic şi care evident a circulat şi pe teritoriul Transilvaniei până la destrămarea acestuia,rezultat al statutului politic al acestei provincii româneşti în perioada analizată,pot fi sintetizate astfel: 1.caracterul privat al monedei este înlocuit tot mai mult de cel public acesta din urmă reclamând un control corespunzător al creării sale; 2.diminuarea cheltuielilor de producţie a noilor semne monetare; 3.creşte autoritatea băncii de emisiune,ca principală autoritate monetară urmare a încrederii crescânde a utilizatorilor în banii de hârtie; 4.pentru a fi impusă în circulaţia monetară cu toate funcţiile unei monede,trebuia păstrată legătura cu metalul monetar(inclusiv în calitatea sa de etalon), aflat în rezerva băncii de emisiune; mecanismul convertibilităţii; 5.Utilizarea biletelor de bancă era susţinută prin mecanismul convertibilităţii; -monometalismul Ag.,trecerea la monom.Au.; - se pierde =în cea mai mare parte bancnotele au circulat cu un curs forţat; - utilizarea în paralel cu moneda marfă,cea din urmă având rolul principal ca instrument monetar;
-contradicţia dintre cantitatea de metal monetar din rezerva băncii şI necesarul de monedă cerut de tranzacţiile comerciale aflate în ascensiune; -depozitul de metal preţios monedă era dependent de producţia de metal preţios,sau de posibilitatea economiei în cauză de procurarea ametalului preţiospentru rezerva băncii,cantitatea de monedă necesară în circulaţie depindea de volumul tranzacţiilor ; -Contradicţia este rezolvată prin desprinderea monedei-hârtie de baza sa metalică -la început convertibilitatea a constituit un mecanism intern al economiei realizând legătura şi echilibrul necsar între moneda-marfă şI cantitatea de monedă de hârtie emisă şI pusă în circulaţie de sistemele monetare naţionale; -apariţia convertibilităţii este legată de emisiunea şI punerea în circulatie a bancnotelor în locul metalului monetar( aur -argint). -în cadrul monom.Ag.şi monom.Au.convertibilitatea bancnotelor s-a caracterizat prin: 1.convertibilitatea era liberă şI nelimitatăşi presupunea existenţa unui depozit de Ag.(Au),,administrat de banca de emisiune,denumit”Stoc de acoperire”a cărui mărime reprezenta 25-40%?????din cantitatea de bancnote existente în circulaţie; 2.convertibilitatea bancnotelor se realiza relativ automat ,atât timp cât banca de emisiune îşi respecta obligaţia de a schimba la cerere totalitatea bancnotelor în metalul monetar aflat aflat în depozit; 3.convert.a reprezentat un mijloc prin care deţinătorii de bancnote puteu verifica în orice moment capacitatea băncii emitente de a face dovada caracterului reprezentativ al acestora ,al echivalenţei lor cu metalul monetar; 4.convertibilitatea asigură menţinerea echilibrului necesar între cantitatea de bancnote din circulaţie şI nevoile de monedă ale economiei.Dacă masa monetară depăşea nevoile efective de monedă exista riscul deprecierii bancnotelor.Pentru a se evita acest fenomen ,o parte din bancnotele aflate în posesia agenţilor economici erau convertibile în Ag.(Au)-monedă.În felul acesta ,circulaţia monetară era degrevată de iar metalul monetar tezaurizat..Invers dacă nevoile economice erau în creştere faţă de masa monetară ,o parte din metalul monetar tezaurizat era scos şI predat băncii în schimbul bancnotelor care,de data aceasta erau introduse în circulaţie,pentru acoperirea nevoilor de monedă în creştere; -inevitabil ,banca de emisiune a ajuns cu timpul să nu-şi mai poată respecta obligaţia de convertire întrucât nevoile de semne monetare întreceau cu mult acoperirea lor în metalul monetar. - convertibilitatea afectează interesele naţionale în schimburile cu străinătatea. -despre banca de emisiune: - originea băncilor de emisiune este strâns legată de creşterea rolului bancnotelor în circulaţia monetară,fenomene specifice climatului de dezvoltare economică,specific revoluţiei industriale; - înfiinţarea unor bănci de emisiune ,de regulă prin desprinderea lor de de băncile comerciale,a fost un prim pas al autonomizării şI dezvoltării emisiunii. -în momentul respectiv era evidentă discrepanţa dintre cerinţele tot mai ample de monedă şI posibilităţile restrânse de satisfacere,funcţie de efectivul şI producţia de metal monetar.Astfel s-a impus satisfacerea majoră a cererii de monedă pe baza emisiunii de bancnote ,a căror rol devine primirdial în viaţa economică. -într0o primă etapă evoluţia băncii de emisiune nu a rezolvat satisfăcător problema .Cu timpul au apărut crize ,desincronizări şI fenomene negative,determinate de excesul cantitativ al emisiunii. - astfel în mod necesar,etapa hotărâtoare a băncilor de emisiune a fost etapa reglementării de către statul de drept a sistemului de emisiune ,adesea concomitentă cu instituirea monopolului asupra emisiunii. -un astfel de moment a fost,în Anglia ,adoptarea Legii lui Robert Peel(18440care a stabilit sistemul de emisiune ,la care s-a aliniat şI A. -uniunea între stat şI banca de emisiune se statuează pe temeiul “privilegiului”de emisiune.pe care statul îl conferă pe baza dreptului regalian ,atribut al suveranităţii statal.
-banca de emisiune ,în strânsă legătură cu exercitarea privilegiului de emisiune devine,patriminial,deţinătoarea stocului de metal preţios necesar pentru convertibilitate,în cadrul normelor de emisiune valabile în fiecare ţară -emisiune de bancnote ,funcţie iniţial deschisă tuturor băncilor şI restrânsă ulterior numai la banca de emisiune ,reprezintă forma principală a creaţiei monetare şI cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare. -băncile comerciale au şI ele un aport de pondere în creaţia monetară transformând activele nemonetare(Cambii,obligaţii),fără putere liberatorie,în instrumente de plată.
Cap.XII.Concluzii finale: Finalizând în preajma primului război mondial acest lung traseu monetar, economic şi istoric al banilor de hârtie, fără a avea pretenţia de a epuiza întreaga gamă de aspecte caracteristice acestei problematici, am sintetizat o serie de concluzii finale şi anume: Contextul economic european în care se materializează procesul trecerii de la moneda marfă la moneda semn, este cel al revoluţiei industriale, iar premizele declanşării acesteia şi mai ales consecinţele asupra producţiei de mărfuri şi volumului schimburilor lor, reprezintă cauzele înlocuirii banilor cu valoare reală din aur şi argint cu simboluri ale valorii. Din punct de vedere monetar, istoria circulaţiei bancnotelor începe odată cu apariţia relaţiilor de credit, respectiv odată cu apariţia băncilor comerciale şi a funcţiei banilor de mijloc de plată.Dezvoltarea sistemului bancar- reacţie împotriva cămătarilor,speculanţilor,falsificatorilor de
monede, vine să protejeze comercianţii şi chiar statul, dând un impuls deosebit folosirii banilor de hârtie.Iniţial utilizarea acestora reprezintă iniţiativa bancherilor privaţi şi nu a guvernelor. Întrucât circulaţia primelor bancnote se bazează pe circulaţia cambiilor , rezultă că aceasta are la bază tranzacţiile comerciale, adică mărfurile. Treptat banii de credit(împrumuturi - bancnote - acordate pe scont de cambii şi gaj de mărfuri), ies din circulaţia comercială şi intră în circulaţia bănească cu funcţie de mijloc de schimb şi mijloc de plată.Deşi trecerea de la circulaţia metalică(a monedelor de aur şi argint), la circulaţia semnelor băneşti prezintă avantajul disocierii producţiei materiale de producţia de aur şi argint, bancnotele nu mai pot îndeplini funcţiile de tezaurizare şi de bani universali, motiv pentru care nu pot face obiectul unei adaptări spontane a volumului lor la nevoile circulaţiei. Tipărirea bancnotelor se constituie ca o soluţie pentru lichidarea deficitelor bugetare ale statului şi nu în ultimul rând folosirea lor este determinată şi de uşurinţa cu care aceştia se pot emite. Principalul dezavantaj al folosirii banilor de hârtie a fost riscul mare al devalorizării lor printr-o emisiune exhaustivă, producându-se astfel o saturare a canalelor circulaţiei. În contextului general al apariţiei şi dezvoltării modului de producţie capitalist, al pieţei mondiale capitaliste, sistemului de credit capitalist , apariţia şi punerea în circulaţie a bancnotelor, se particularizează în funcţie de premisele specifice unui număr de ţări reprezentative pentru acest proces şi anume: Suedia, Anglia, Franţa, Spania, Germania, etc. În economia monetară a Imperiului Habsburgic procesul trecerii de la moneda - marfă la moneda - semn,demarează odată cu prima bancnotă emisă în numele Statului de către Wiener - Stadt Banco(Banca oraşului Viena), în virtutea Patentei împărătesei Maria Tereza din 15 Ianuarie 1762. Succesoare a întreprinderii “Banc del Giro”, înfiinţată în anul 1703, Wiener - Stadt -Banco fondată în 1705, este investită de către stat cu încredere în ce priveşte emisiunea şi punerea în circulaţie a acestor prime bancnote, investire care marchează înlocuirea statutului privat al monedei cu cel public prin asigurarea unui control corespunzător al creării noului instrument monetar. Acest proces devine mult mai bine coordonat prin înfiinţarea ulterioară, respectiv în anul 1816, a Băncii Naţionale privilegiate a Austriei, ca bancă centrală de emisiune. Acestor prime bancnote cunoscute sub denumirea de “Bancozettel”, emise potrivit patentei imperiale în cupiuri de 5, 10, 25, 50, 100 de florini, în valoare totală de 12 000 000 florini, adăugându-lise în anul 1771 o nouă emisiune, valoarea lor totală ajunge să se dubleaze depăşind astfel nevoile circulaţiei, înregistrând o primă depreciere determinată de scăderea puterii lor de cumpărare,amplificată ulterior prin repetate emisiuni considerate ca rezolvare a satisfacerii nevoii sporite de bani necesari finanţării numeroaselor conflicte militare. Noţiunea de convertibilitate apărută odată cu emisiunea şi întrebuinţarea în circulaţia bănească a banilor de hârtie, îşi pierde în această fază sensul de preschimbare a bancnotelor într-o cantitate echivalentă de argint, sau într-un număr corespunzător de florini de argint(în cazul sistemului monetar austriac), întrucât circulă cu un curs forţat, rupându-se de însăşi modalitatea apariţiei lor ca semn al
valorii şi anume acea promisiune a băncii, în scriere olografă, de păstrare şi de rambursare la cerere a monedelor din metal preţios, a căror valoare a devenit ulterior valoarea nominală a bancnotelor. Principalul canal de pătrundere a acestor prime bancnote austriece în circulaţia bănească din Transilvania a fost comerţul, respectiv reorganizarea şi dezvoltarea acestuia, ca parte a planului de expansiune economică austriacă spre Răsărit, sub influenţa unor factori ţinând de caracteristicile politicii economice de tip mercantilist, promovate de Austria pe parcursul secolului al XVIII lea; reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii mercantiliste; dezvoltarea manufacturilor; apariţia şi dezvoltarea ramurilor industriale; creşterea producţiei; creşterea numărului de oraşe; creşterea populaţiei urbane; mutaţiile demografice; acordarea de privilegii comerciale; creşterea numărului de negustori străini;
criza monetară şi
economică; desfiinţarea în anul 1784 a graniţelor vamale între Transilvania, Ungaria şi Banatul Timişan, sub domnia lui Iosif al II-lea. Trebuie precizat faptul că în secolul al XVIII lea Imperiul Habsburgic a acţionat în vederea instituirii unui sistem bănesc unic, ridicând dreptul teritoriilor de a bate monedă proprie,condiţii în care Transilvania aflată sub dominaţia Casei de Habsburg
începând cu anul 1691, trece sub normele
sistemului monetar austriac, sistem monometalist argint instituit în anul 1623 în conformitate cu politica monetară a Sfântului Imperiu Roman, legiferat ulterior prin convenţia monetară din 21 Septembrie 1753, încheiată între Austria şi Bavaria, în anul 1816 odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a Austriei, în anul 1857 când se semnează convenţia monetară cu statele din uniunea vamală germană înfiinţată în anul 1834, în anul 1867, anul instaurării dualismului austro-ungar, în anul 1878 când Banca Naţională a Austriei devine Banca Austro-Ungară, menţinând etalonul argint ca bază a sistemului său bănesc până la reforma monetară din anul 1892 prin care s-a adoptat monometalismul aur. Ca o caracteristică generală a circulaţiei băneşti din Transilvania în perioada analizată, este existenţa unei mari diversităţi de monede de provenienţă străină la care se adaugă şi emisiunile locale cu monede bătute în monetăriile aflate într-un număr mare în Transilvania şi de asemenea situaţia haotică din circulaţia monedelor divizionare. Astfel ca monede principale, cu subdiviziuni şi multipli, formând o scară largă de valori nominale, au circulat florinul şi talerul de argint(ca arie de circulaţie florinul ocupă practic întreg teritoriul transilvan), şi alături de acestea, tot din argint groşii şi guldenii. Deşi o caracteristică a sistemului monometalist argint este faptul că nu presupune circulaţia paralelă a monedelor de aur, există totuşi în circulaţie la acea dată ca monedă de aur ducatul, având ca subdiviziuni monedele de 1/16 , 1/8 , 1/4 şi 1/2 ducaţi, iar ca multipli monedele de 2, 3, 4, 4 1/2 , 5, 6, 6 1/2 , 7, 10, 12, 13, 25, 50 şi chiar 100 de ducaţi.Cu rol efectiv în circulaţia monetară au fost monedele de 1, 2, 4,5 şi 10 ducaţi. Dintre monedele de aramă dinarii şi obolii sau obolus sau batka, babka, sau “sfert de creiţar”, sau “jumătate de ban”(obolii s-au bătut şi din aur în anul 1562 sub Ioan Sigismund(1559-1571), precum şi din
argint sub Cristofor Bathory(1576-1581)), li se adaugă în circulaţie creiţarii de argint sau de aramă, şilingul(Solidus), dinarii şi groşii fiduciari de cupru argintat, etc. Acest haos monetar era de natură să descurajeze activitatea comercială prin dificultatea stabilirii echivalenţei între monede atât de diferite, precum şi schimbul lor în moneda curentă folosită în tranzacţii, neajunsuri manifestate într-o perioadă în care datorită creşterii producţiei, creşterii numărului de aşezări urbane, intensificării schimburilor legate de comerţul de tranzit şi extern, tendinţa clară era aceea de deschidere către piaţă, de dezvoltare a comerţului şi de consolidare a pieţei interne. În secolul al XVIII-lea, în contextul politicii sale generale Imperiul habsburgic îşi extinde dominaţia asupra Transilvaniei şi va acţiona, aşa cum am precizat anterior, în vederea instituirii unui sistem bănesc unic, ridicând dreptul de a mai fi bătută aici monedă proprie.Totodată s-a acţionat în direcţia eliminării din circulaţia monetară a monedelor de provenienţă străină, ceea ce a condus pentru început la scăderea cursului acestora, pentru ca în final să se instituie interdicţia primirii acestora la plată. În aceste condiţii monedele austriece sunt singurele acceptate cu funcţia economică de mijloc de schimb şi de plată pe teritoriul Transilvaniei, florinul austriac de argint( numit şi gulden), rămânând unica monedă etalon a acestui sistem bănesc, iar după adoptarea monometalismului aur este menţinut în circulaţie ca monedă principală alături de coroana de aur. În timpul războaielor napoleoniene guvernul preia controlul emisiunii banilor de hârtie. Ca rezultat, oferta de bancnote în circulaţie a înregistrat o creştere de la suma de 44 milioane florini (“Gulden”), în bancnote în anul 1796 la 942 milioane florini în bancnote, deprecierea fiind de peste 15% în anul 1810, ajungând să înlocuiască monedele de argint şi de cupru în tranzacţiile comerciale Această depreciere este urmată de o devalorizare monetară legiferată prin Patenta imperială din 18 Februarie 1811, devalorizare realizată printr-o operaţie de omologare oficială a pierderii puterii de cumpărare a monedei în urma inflaţiei, având ca efect o scădere accentuată a preţurilor în proporţia banilor devalorizaţi. Sporirea bancnotelor în circulaţie trebuie pusă şi pe seama falsurilor monetare care au invadat canalele circulaţiei. Sfârşitul războaielor napoleoniene, a pus monarhia habsburgică în faţa unor mari provocări de natură economică, deficienţe economice provocate de întreţinerea armatei, de interesele politice şi economice ale nobilimii şi aristocraţiei fiind multiplicate şi de divergenţele de natură etnică şi religioasă. Guvernul trebuia în aceste condiţii să recâştige încrederea comunităţii oamenilor de afaceri, în primul rând prin încercarea de soluţionare a deprecierii monetare continue şi accentuate care generase o puternică inflaţie. Varianta înfiinţării unei bănci naţionale ca unică bancă de emisiune, părea să fie cea mai potrivită, prin faptul că aceasta prin emisiunea de bilete de bancă cu funcţiile de instrument de schimb şi de plată, întocmai ca moneda metalică, şi prin politica de scont(manevrarea taxei scontului), avea posibilitatea influenţării creditului şi a circulaţiei banilor.
Înfiinţarea băncii de emisiune este strâns legată şi de creşterea rolului bancnotelor în circulaţia monetară în contextul cerinţelor tot mai mari de monedă rezultat al
noului climat de dezvoltare
economică specific revoluţiei industriale. În aceste condiţii producţia curentă de metal preţios nu mai poate asigura satisfacerea cererii de monedă metalică recurgându-se în compensaţie la autonomizarea şi dezvoltarea emisiunii de bancnote ,a căror rol devine deosebit de important în activitatea economică, în dezvoltarea şi desfăşurarea tranzacţiilor comerciale. Astfel în 1 Iunie 1816 împăratul Francisc I emite două patente imperiale rămase în istorie sub denumirea de “Patenta Principală” şi “Patenta Bancară” pe baza cărora a fost fondată Banca Naţională privilegiată a Austriei(“Privilegierte Oesterreichische Nationalbank”), ca bancă de stat cu următorul cerc de afaceri: emisiunea de bilete de bancă rambursabile la vedere în monedă metalică, scontul de cambii şi împrumuturi ipotecare. Numai odată cu înfiinţarea băncii centrale înzestrată din partea statului cu privilegiul exclusiv al emisiunii banilor de hârtie, a avut loc finalmente, stabilizarea sistemului monetar al monarhiei habsburgice - se trece de la sistemul valutei de Viena la sistemul valutei convenţionale şi totodată restabilirea încrederii comercianţilor şi populaţiei în aceste semne ale valorii, bancnotele. Pe temeiul privilegiului de emisiune pe care statul l-a conferit băncii de emisiune, care într-o primă fază urma să dureze până în anul 1842(prin Patenta din 1 Iulie 1841 acestprivilegiu este prelungit), s-a statuat uniunea între stat şi aceasta din urmă.În virtutea exercitării acestui privilegiu, din punct de vedere patrimonial banca centrală a devenit deţinătoarea stocului de metal monetar necesar pentru convertibilitate, pentru situaţiile în care se solicita preschimbarea bancnotelor în monede de argint( bancnotele în circulaţie erau acoperite cu rezervele de argint şi stocul de monede ale băncii, proporţia de acoperire scăzând însă de la 74,6% în anul 1818, la 10,3% în anul 1831) În aceste condiţii banca de emisiune îşi putea urmări şi realiza obiectivul de a menţine sau de a creşte valoarea biletelor de bancă.Această instituţie urma să rămână total independentă de obiectivele financiare ale guvernului. În consecinţă, în vederea fructificării acestui proiect, se procedează într-o primă fază la retragerea din circulaţie a vechilor bancnote. În ce priveşte Transilvania, primele sucursale ale Băncii Naţionale a Austriei au fost înfiinţate abia în anii absolutismului, şi anume în anul 1854 la Braşov şi în anul 1855 la Timişoara, sucursale care au dominat şi influenţat piaţa creditului din Transilvania, contribuind în mod evident la dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste, cu toate că beneficiare ale creditelor oferite de către acestea au fost preponderent întreprinderile, care prin produsele lor nu făceau concurenţă mărfurilor austriece pe pieţele din Principatele Române şi din Peninsula Balcanică. Creşterea numărului de bancnote în circulaţie, în contrast cu politica băncii, au afectat grav fluxul tranzacţiilor monetare în perioada imediat următoare. În Transilvania primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, se aflau în circulaţia bănească evident monedele metalice caracteristice sistemului monetar al valutei convenţionale al monarhiei habsburgice,
adoptat odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a Austriei în anul 1818, atât cele principale din argint, cele comerciale din aur, cât şi monedele divizionare şi bancnote, unele dintre ele într-o cantitate mică aparţinând vechii valute de Viena, precum şi cele emise de banca de emisiune. Alături de acestea mai circulau monede de aur, de argint şi aramă cu provenienţă diferită, în primul rând cele din principatele române, precum şi bancnote. Din categoria banilor de hârtie, continuau să se afle în circulaţie, deşi într-o proporţie nesemnificativă, bancnotele emise în urma devalorizării hotărâte prin Patenta din 18 Februarie 1811 şi anume Einlosungsscheine în cupiuri de câte 1,2,5,10,20 sau 100 de florini. În urma înfiinţării Băncii Naţionale privilegiate a Austriei, bancnotele emise de către aceasta în virtutea privilegiului cu care a fost investită de către stat, circulau atât între autorităţi cât şi între particulari, fiind echivalenţi în sistemul monetar al valutei convenţionale cu florinii convenţionali. Potrivit Statutelor şi Regulamentului de funcţionale al băncii de emisiune, adoptate prin Patenta din 15 Iulie 1817, aceste bancnote continuau să fie emise în cupiuri de 5, 10, 50, 100 şi 1000 de florini, dar ca urmare a numeroaselor deprecieri se constată o diminuare a lor în circulaţie în favoarea monedelor metalice. În anul 1848, anul revoluţiei, în mod special după evenimentele din martie, Banca Naţională a Austriei a ajuns într-o situaţie grea şi posesorii bancnotelor au retras, prin convertirea acestora, mari cantităţi de monede metalice din stocul de acoperire. Astfel începând cu anul 1848, la solicitarea statului Banca Naţională privilegiată a Austriei, emite aşa numitele “bonuri de salină”(Salinenscheine), garantarea biletelor ipotecare făcându-se cu veniturile unor saline de stat din Austria. Fiind primite la plată de către toate caseriile publice, îndeplineau astfel funcţia de mijloc de plată. Primul guvern independent maghiar a fost instaurat la 12 Aprilie 1848, numit “Cabinetul Batthyany” după numele primului ministru.În cadrul acestuia Lajos Kossuth în calitate de ministru de finanţe, a jucat un rol esenţial în încercarea de a dobândi independenţă în organizarea şi conducerea finanţelor statului. Astfel, într-o primă fază, s-a urmărit stabilizarea poziţiei financiare a Ungariei prin emisiunea propriilor bancnote şi a bonurilor de tezaur, scop în care Banca Comercială din Pesta este investită de către statul maghiar cu statutul de Bancă centrală, statul angajându-se să pună la dispoziţia băncii o cantitate de aur şi argint în valoare de 5 milioane de florini, iar banca urma să emită pe această bază bancnote în valoare de 12,5 milioane de florini. În ciuda opoziţiei băncii naţionale austriece, la 24 mai 1848 guvernul imperial a autorizat emisiunea primelor bancnote ungureşti(“Bankok”), care au circulat sub faimoasa denumire de “bancnotele lui Kossuth”(“Kossuth-banko”). Aceste bancote încep să circule şi pe teritoriul Transilvaniei, cele mai des folosite în schimburile comerciale fiind cele de 1, 2, 5, 10 şi 100 de forinţi. După înfrângerea revoluţiei, retragerea “bancnotelor lui Kossuth”(“datorată anulării lor), a produs pierderi importante pentru populaţia din Transilvania.
Acţiunile contrarevoluţionare au solicitat din nou mari cheltuieli, banii austrieci intrând într-o nouă criză.Valoarea totală a noilor bancnote austriece puse în circulaţie la un curs forţat, până la sfârşitul anului 1849 a fost de 242,8 milioane de florini. Monedele de argint şi cele mărunte au dispărut din nou din circulaţie. Începând cu 1854, în toată monarhia au rămas în circulaţie numai bancnotele Băncii Naţionale a Austriei. Modificările pe care convenţia monetară încheiată în 24 Ianuarie 1857 între Austria şi Germania, le-a adus sistemului monetar al monarhiei, cu excepţia menţinerii etalonului argint ca bază a acestuia, schimbări cu efecte implicite asupra circulaţiei băneşti din Transilvania, se referă la generalizarea sistemului zecimal,emisiunea mai multor categorii de monede: monede principale, naţionale şi unionale de argint; monede comerciale din aur şi argint; monede divizionare din argint şi aramă, cu respectarea obligativităţii menţionării caracterului lor divizionar. În ce privesc bancnotele, articolul 22 al convenţiei referitor la emisiunea monedei de hârtie, interzice stabilirea cursului forţat al acestora, introducând obligativitatea convertibilităţii lor la prezentare şi în orice moment în moneda de argint principală(etalon), începând cu 1 ianuarie 1859.Dreptul de emisiune al bancotelor este atribuit fie statului, fie unei instituţii împuternicite a acestuia, însă numai în virtutea respectării obligativităţii asigurării convertibilităţii lor în argint. Acest articol vizează în primul rând Austria, căreia i se impune astfel reluarea convertibilităţii bancnotelor, la care Banca Naţională privilegiată a Austriei, ca bancă de emisiune, renunţase încă din anul 1848. Tot din acest considerent, bancnotele emise urmau să aibe înscris pe ele valoarea în moneda etalon. În caz contrar, când banii de hârtie nu aveau acoperire în monedă metalică de argint(situaţie frecventă mai ales în perioadele de război),emisiunea era suspendată. Eliminarea cursului forţat al banilor de hârtie şi păstrarea în circulaţie doar a unei sume în astfel de monedă deplin acoperită în monedă metalică de argint, urma să se facă până la cel târziu 1 ianuarie 1859. Consecinţă a convenţiei monetare din 24 Ianuarie 1857, Austria emite la 19 Septembrie 1857 patenta în 22 de articole prin care ţinând cont de dispoziţiile acesteia, este reorganizat şi modernizat sistemul monetar al monarhiei, prin introducerea noului sistem bănesc, simultan cu retragerea treptată din circulaţie a banilor emişi în conformitate cu sistemul valutei convenţionale. Acesteia i se adaugă Patenta din 27 aprilie 1858, prin care se dispune intrarea în vigoare începând cu 1 Noiembrie 1858 a sistemului valutei austriece, Patenta din 30 August 1858 care modifică privilegiul băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare. Totodată prin această ultimă patentă, biletelor emise de Banca Naţională a Austriei li se dă pentru prima oară calitatea de mijloac de plată legal(în anul 1848 această calitate li se atribuie numai în mod provizoriu), la valoarea lor nominală, ceea ce impune obligativitatea acceptării lor nu numai la caseriile publice, ci şi la plăţile între particulari. Tot pentru prima oară a fost reglementat stocul metalic de acoperire al Băncii Naţionale privilegiate a Austriei.
Se precizează că biletele emise şi puse în circulaţie după 1 Noiembrie 1858, vor fi acoperite cel puţin în proporţie de o treime cu stoc metalic, monede sau lingouri de argint, sau chiar o parte în monede sau lingouri de aur, iar restul de două treimi cu efecte de comerţ, cambii şi alte asemenea valori. Deşi încheiată pe un termen de 20 de ani, cu dreptul de prelungire pe alte termene de câte 5 ani, în urma disputelor dintre cele două participante la această convenţie monetară, dispute privind întâietatea în cadrul Uniunii vamale, aceasta este anulată pierzându-şi valabilitatea începând cu 1 ianuarie 1868. În ce priveşte controversata problemă a convertibilităţii bancnotelor austriece, cursul forţat al acestora a fost suspendat numai între numai între 1 septembrie 1858 şi 29 aprilie 1859, revenindu-se asupra acestei decizii datorită nevoilor sporite de bani, demonstrându-se că în caz de război cursul forţat este aproape inevitabil. Mai mult prin Patenta imperială din 28 Aprilie 1859 s-a dispus contractarea unui împrumut pe gaj de obligaţiuni de stat la banca de emisiune în schimbul suspendării convertibilităţii bancnotelor, aceasta din urmă emiţând bancnote în cupiuri de 1 şi 5 florini în scopul acoperirii împrumutului. Astfel garantarea acestor bani de hârtie nu s-a făcut în monedă metalică ci în bonuri de tezaur de asemenea neconvertibile. Suspendarea cursului forţat şi revenirea la acesta a avut ca rezultat o dispariţie a monedelor de argint din ţară, n special a talerilor, numeroasele cereri de convertire fiind datorate agio-ului argintului, argintul începând să facă primă faţă desemnele valorii în circulaţie încă din 1848. Obiecţiile au fost formulate tocmai privind imposibilitatea menţinerii convertibilităţii bancnotelor şi mai mult, introducerii în circulaţie a banilor de hârtie sub forma biletelor de stat cu curs obligator. La toate acestea se adaugă deprecierea monetară cauzată de efectele crizei economice din Europa, care a izbucnit în 1857, resimţite şi în Transilvania. Mai mult, în ce privesc bancnotele de 1, 2 şi 5 florini convenţionali, a căror emisiune făcută cu acordul guvernului imperial în anul 1848 a încălcat privilegiul băncii centrale care interzicea punerea în circulaţie a bancnotelor cu valoarea nominală sub 10 fl., acestea continuă să circule cu un curs obligatoriu şi după 1858. Singura restricţie este plafonarea volumului lor la 100.000.000 de florini şi înlocuirea până la finele anului 1859 cu bancnote ale noului sistem al valutei austriece. Cu toate acestea au existat încercări de restabilire a convertibilităţii bancnotelor. Astfel pe baza Patentei imperiale din 27 decembrie 1863, băncii centrale i se reânnoieşte privilegiul emisiunii bancnotelor, acordândui-se al treilea drept de emisiune(3.Privilegium) .Inovaţia cea mai semnificativă a fost restabilirea şi fixarea independenţei băncii de emisiune faţă de guvern. Mai mult, modificările aduse statutului băncii vizau şi problema acoperirii emisiunii modificându-se prevederile Patentei imperiale din 30 august 1858 referitoare la reglementarea garanţiei metalice a băncii de emisiune. În conformitate cu “Legea Băncii”, analogă “Legii Peel” (“Peel’s Act”), referitoare la un nou sistem de acoperire, valoarea maximă a bancotelor emise de către Banca Naţională a Austriei şi puse în circulaţie fără acoperire monetară a fost stabilită la 200.000.000 de florini austrieci, urmând ca bancnotele
emise peste această sumă să aibe în mod expres, acoperire metalică în monede sau lingouri de argint şi în proporţie de 25 % în monede sau lingouri de aur. Totodată bancnotele emise a căror valoare depăşea valoarea rezervei metalice urmau să aibă acoperire în efecte de comerţ scontate sau garantate prin obligaţiuni emise de către stat. În concluzie, eforturile de restabilire a convertibilităţii bancnotelor, chiar dacă nu s-au finalizat în acest sens, s-au concretizat în : - scăderea de către bancă a numărului de bancnote aflate în circulaţie cu în 5,25% în anul 1864 faţă de anul 1863 ; cu 6,58% în 1865 faţă de 1864 şi respectiv cu 19,11% în 1866 faţă de 1865, ceea ce reprezintă o scădere cu 39,5% în anul 1866 faţă de anul 1863; - mărirea rezervei metalice a băncii care se poate aprecia prin proporţia acoperirii bancnotelor cu stoc metalic, procent care a variat în felul următor: 28,37% în anul 1863 ; 29,85% în anul 1864 ; 34,61% în anul 1865 şi respectiv 36,62% în anul 1866; - creşterea gardului de acoperire a bancnotelor cu titluri de valoare : 0,14% în anul 1863 ; 1,38% în anul 1864 ; 2,34% în anul 1865 şi 15,33% în anul 1866; Cu toate acestea eforturile băncii de emisiune au fost zădărnicite prin faptul că stocul metalic de acoperire a fost cu totul insuficient, fapt datorat şi retragerii din circulaţie a monedelor metalice de argint în scopul tezaurizării, retragere provocată de agio-ul argintului, astfel încât numărul bancnotelor care circulau la un curs forţat deşi a scăzut în perioada analizată, a continuat să rămână foarte mare. Modalitatea de garantare a bancnotelor aflate în circulaţia bănească la data anulării respectivei convenţii monetare, diferă în funcţie de valoarea nominală(mare şi mică) a acestora, respectiv cu stoc metalic şi bonuri de tezaur neconvertibile. La sfârşitul anului 1866, nimic nu a mai rămas din independenţa stabilită în “Legea Băncii”, sau din interdicţia emisiunii de bancnote la rezerva de stat. Mai mult, la acea dată, alături de bancnotele emise de banca de emisiune se afla în circulaţie o sumă considerabilă de florini în bilete ale statului şi bonuri de saline. Biletele de stat ca şi bani de hârtie intră în circulaţia monetară din monarhia habsburgică încă din anul 1860, însă reglementarea care marchează adoptarea sistemului biletelor de stat este considerată a fi Patenta imperială din 25 august 1866. În valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţie la acea dată, ponderea cea mai mare o deţin biletele de stat respectiv 44,83%, urmate de bancnotele băncii de emisiune cu 40,8% şi de bonurile de saline reprezentând un procent de 14,37%. Biletele de stat au intrat în circulaţie prin emisiune, prin declararea bancnotelor ca bilete de stat, prin împrumut pe bază de obligaţiuni ale statului. La sfârşitul anului 1880 ponderea biletelor de stat în totalul banilor de hârtie aflaţi în circulaţie a variat între 54% şi 55,7% diferenţa reprezentând-o biletele de bancă, pentru ca în perioada ulterioară anului 1880 ponderea acestora să scadă la 45% - 49%, datorită emisiunii crescânde de bancnote.
Odată cu semnarea pactului dualist, Ungaria acceptă în continuare, ca pe teritoriul său să circule florinul austriac de argint, reglementare valabilă şi pentru Transilvania. Dreptul de batere al monedei continuă să rămână al domnitorului Ungariei. Astfel în circulaţia bănească intră monedele principale şi divizionare emise de Ungaria, monedele comerciale de aur, ceea ce aduce o serie de modificări în structura sistemului bănesc. Ungaria pune în circulaţie inclusiv monede divizionare de argint noi de 20 de creiţari şi respectiv monede divizionare de aramă de 4 creiţari, Ungariei revenindu-i dreptul de a emite 30% din volumul total al monedelor divizionare a căror emisiune era plafonată. În timpul negocierilor din 1867 privind compensaţiile între Austria şi Ungaria, problema băncii centrale nu a fost abordată pentru a preveni complicaţiile suplimentare şi a menţine condiţiile prezente până la un viitor acord privind regulamentul legal de funcţionare a acesteia. Până atunci băncii centrale i s-a permis să-şi exercite drepturile sale exclusive de emisiune inclusiv în Ungaria. Reglementarea statutului băncii de emisiune, legalizarea rolului şi a sarcinilor sale(valabile, evident şi pentru Transilvania anexată acum Ungariei), se vor face abia în anul 1878, după ani de negocieri prelungite. Banca Naţională privilegiată a Austriei este reorganizată pe bază dualistă, transformându-se în Banca Austro-Ungară, o instituţie în care Austria şi Ungaria aveau părţi egale, funcţionând ca o bancă centrală pentru ambele părţi ale imperiului. Primul drept de emisiune (1.Privilegium), al Băncii Austro-Ungare a fost finalmente întocmit reflectând compromisul dintre aceste interese conflictuale, privilegiu obţinut pe zece ani prelungit ulterior tot pe câte zece ani. Noul statut al băncii prevede modificarea structurii stocului său de acoperire, în sensul că proporţia aurului nu a mai fost limitată, ca în anul 1862 la 25%( proporţia aurului în totalul stocului de acoperire a variat între 1867 şi 1886 astfel:1,7% ; 1,2% ; 30,9% ; 48,6% ; 49% ; 52,2% ; 50,4% ; 35,7% ; 37,5% ; 36% ; 34,7% ; 32,5%), urmare a deprecierii foarte mari a argintului şi a intenţiei adoptării etalonului aur. Tot în acest sens statutul băncii prevedea includerea biletelor de stat cu curs obligator în acoperirea bancnotelor, până la retragerea lor din circulaţie Ca şi pentru monede, şi în cazul bancnotelor, inscripţionarea urma să se facă bilingv, cu însemnele specifice pentru cele două ţări, armele ţării şi respectiv vulturul bicefal pentru Austria şi coroana Sfântului Andrei pentru Ungaria. În anul 1887 odată cu reânnoirea privilegiului de emisiune al băncii, se trece la principiul dublei garanţii, potrivit căruia 40% din din totalul biletelor de bancă puse în circulaţie să aibă acoperire metalică în argint şi aur, iar restul de 60% să fie acoperit cu portofoliul de scont. Suplimentar, ca măsură de plafonare a emisiunii banilor de hârtie, s-a prevăzut ca în situaţia în care valoarea biletelor de bancă în circulaţie ar depăşi cu 200 de milioane de florini valoarea rezervei metalice, pentru bancnotele care întrec această limită, banca să plătească statului o dobândă anuală de 5%.
Valoarea biletelor de bancă la sfârşitul anului 1896 a fost de 659.726.360 fl.în timp valoarea stocului metalic de acoperire a fost de 448.276.940 de florini, rezultând un procent de acoperire de 67,95%, ceea ce corespunde din punct de vedere al statutului băncii dar nu ia în considerare deprecierea argintului care afectează valoarea rezervei metalice în sensul micşorării ei, rezultând o mărire a volumului biletelor de bancă neacoperite, precum şi modificarea raportului între florinul de hârtie şi garanţia sa metalică, acesta fiind în anul 1889 de aproximativ 1 la 4,8, ceea ce înseamnă că 1 florin rezervă metalică echivalează cu 4,8 florini de hârtie. Ca şi concluzie privind circulaţia banilor de hârtie caracteristică intervalului cuprins între semnarea pactului dualist şi trecerea la sistemul etalonului aur putem spune că: În momentul instaurării dualismului circulaţia monetară era constiutită într-o măsură precumpănitoare din bani de hârtie cu curs obligator, reprezentaţi de bancnote şi bilete de stat neconvertibile. La sfârşitul anului 1867 valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţie era de 579.000.000 fl.din care 56% era procentul biletelor de stat, mai puţin bonurile de saline.Prin luarea în calcul a acestora din urmă valoarea totală a banilor de hârtie aflaţi în circulaţia bănească a fost de 679.000.000 de florini. Între 1874 şi 1878 circulaţia biletelor de bancă scade variind între 282.000.000 fl.şi 295.000.000 fl., efect al crizei de supraproducţie din anul 1873. După 1879 valoarea totală a bancnotelor aflate în circulaţie de 317.000.000 florini se majorează cu aproape 30 de milioane de florini fl., majorare determinată de înviorarea vieţii economice şi deprecierea florinului de argint; bancnote emise în schimbul cantităţii mari de monede metalice de argint depreciate predate băncii de emisiune. Este greu de apreciat volumul bancotelor care au circulat în acea perioadă în Transilvania, dar cert este că aceste semne ale valorii ca reprezentanţi ai banilor cu valoare reală au fost folosite ca mijloc de plată şi de schimb inclusiv pe teritoriul său ca parte a Monarhiei austro-ungare: În preajma adoptării etalonului aur, circulaţia bănească din Transilvania corespundea structurii sistemului bănesc austriac, compunându-se din monede principale de argint reprezentate de moneda de 2 fl.,1 fl. şi 1/4 florin ; monedele divizionare de argint de 20, 10 şi 5 creiţari ; monedele divizionare de aramă de 4, 1 şi jumătate de creiţar ; monedele comerciale de aur reprezentate de moneda de 4 galbeni, de un galben, moneda de 20 de franci echivalentă cu 8 florini de aur şi de 10 franci egală cu 4 florini de aur, iar din categoria banilor de hârtie bancnotele emise de către banca centrală, biletele de stat cu curs obligator şi bonurile de saline acceptate ca mijloc de plată la toate casele publice din monarhie. Se poate aprecia că sistemul bănesc al dublei monarhii prin deprecierea puternică a valutei austriece, era de fapt un sistem al banilor de hârtie cu curs forţat. Trecerea la monometalismul aur şi la sistemul bănesc al coroanei, prin reforma monetară din 1892, trebuie înţeleasă prin prisma paticularităţilor istorice şi economice ale perioadei respective. Adoptarea etalonului aur se face atunci când deja toate celelalte ţări din Apusul Europei aveau sisteme monetare monometaliste aur, acesta fiind unul dintre motivele deciziei de adoptare a acestuia, alături de deprecierea puternică a argintului pe piaţa europeană.
La toate acestea se adaugă presiunile marii burghezii industriale şi bancare, care pentru a imprima dezvoltării industriale un ritm accentuat, urmărea să obţină sprijinul pieţei monetare internaţionale, fiind astfel direct interesată în trecerea la etalonul aur, ca unică soluţie corespunzătoare dezvoltării în continuare a economiei şi câştigării unei poziţii importante pe pieţele internaţionale. Principalele piedici în materializarea acestei intenţii au fost reprezentate de structura stocului metalic în care proporţia mai mare o deţinea argintul depreciat,volumul mare în circulaţia bănească al biletelor de stat neconvertibile având un curs obligator, datoria publică austriacă la banca de emisiune contractată în anul 1866 prin punerea în circulaţie a biletelor de stat garantată atât de Austria cât şi de Ungaria, dificultatea procurării aurului necesar formării rezervei metalice de acoperire rezultată nu numai din lipsa mijloacelor necesare cât şi din scăderea ofertei de aur pe piaţa internaţională. În aceste condiţii trecerea la etalonul aur se face în Austro- Ungaria cu o serie de particularităţi faţă de celelalte ţări şi anume faptul că argintul continuă să îndeplinească unele funcţii monetare chiar şi după anul 1900, ceea ce însemna că sistemul bănesc nu corespundea în totalitate principiilor monometalismului aur. Ceea ce face ca noul sistem monetar adoptat să nu se constituie într-un sistem bazat exclusiv pe etalonul aur, este menţinerea în circulaţie ca monedă principală a florinului de argint cu putere de plată nelimitată, alături de coroana de aur. Florinul de argint valută austriacă, are mai mult caracterul unei monede divizionare şi aceasta deoarece prin lege s-a stabilit un raport de valoare fix între aur şi argint, ori este cunoscut că raportul de valoare stabileşte poziţia monedei principale faţă de cea divizionară.Mai mult, emisiunea acestei monede era plafonată de cantitatea de argint aflată în proprietatea statului, încălcându-se astfel principiul baterii libere a monedelor principale. În consecinţă menţinerea în circulaţie a florinului de argint ca monedă principală dă sistemului monetar nou adoptat un caracter mixt. De altfel adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur, cu particularităţile amintite, nu a produs modificări importante în structura circulaţiei monetare a dublei monarhii şi implicit nici în Transilvania, coroana de aur îndeplinind mai mult funcţia de măsurare a valorii şi foarte puţin pe acelea de mijloc de schimb şi mijloc de plată. Acest fapt se datorează încrederii pe care populaţia o acorda bancnotelor, mult mai comode, în detrimentul monedei metalice în general şi al celei de aur în special, astfel că în perioada 1901-1910 din valoarea totală a monedelor de aur de 2.002.159.000 coroane puse în circulaţie prin casele băncii de emisiune, s-au reântors la aceasta prin plăţi şi prin preschimbare în bancnote 1.767.603.000 de coroane, adică 88,28% din suma pusă în circulaţie. Şi în circulaţia monetară internă a Transilvaniei monedele de aur au avut un rol neânsemnat, banii uzuali aflaţi în circulaţie fiind cei divizionari mai ales cei de nichel şi bronz şi
în primul rând noile
bancnote care în tranzacţiile zilnice s-au dovedit a fi o valută familiară. Emisiunea biletelor de bancă ale noului sistem a început spre sfârşitul anului 1900, fiind emise bancnote in valoare nominala de 10, 20, 50, 100 şi 1000 de coroane.
În ce priveşte emisiunea şi circulaţia banilor de hârtie se pot formula trei caracteristici pentru perioada următoare reformei monetare şi anume: 1.Retragerea din circulaţie a biletelor de stat; 2.Menţinerea cursului obligator al semnelor de valoare; 3.Emisiunea noilor bancnote începe abia în anul 1900; Abordând pe rând aceste caracteristici reamintim că retragerea din circulaţie a biletelor de stat s-a făcut prin răscumpărarea acestora în monedă de aur de către guvernele austriac şi ungar, în contul datoriei statului la banca de emisiune, estimată în noua monedă a sistemului monometalist aur, la 624.000.000 de coroane. Retragerea s-a făcut treptat în interval de 13 ani din cauza insuficienţei aurului de care dispunea statul, într-o primă fază(1894-1905), prin înlocuirea lor cu monedă metalică, apoi în a doua fază(19051907), în care biletele de stat retrase definitiv din circulaţie au fost preschimbate în proporţie de 71% cu bilete de bancă. Prin retragerea definitivă a biletelor de stat din circulaţie cele două guverne au declarat încetarea cursului obligator al banilor de hârtie, lucru care în fapt nu s-a realizat deoarece banca de emisiune nu a aplicat nici o clipă principiul convertibilităţii la biletele de bancă, deşi rezerva sa metalică ar fi permis acest lucru. Trecerea de la etalonul argint la etalonul aur a reprezentat o parte a îndepărtatei reforme monetare necesară pentru Banca Austro-Ungară, precedată de îndelungi dezbateri privind politica monetară. Noul statut al Băncii Austro- Ungare aprobat în anul 1899 cu ocazia prelungirii privilegiului emisiunii, a interzis emisiunea biletelor de bancă ale valutei austriece, astfel încât începând din septembrie 1900 au fost emise bancnote ale noului sistem bănesc, iniţial în cupiuri de 20 de coroane şi resprectiv de 10 coroane în septembrie 1901. În tot acest interval de timp se observă o creştere continuă a numărului de bilete de bancă în circulaţie, astfel încât în anul 1900 faţă de 1892 volumul acestora este cu 56,31% mai mare, în 1913 faţă de 1900 cu 66,91% mai mare, pentru ca în 1913 faţă de 1892 creşterea să fie cu 160,9%, volumul maxim al acestora de 2.815,8 buc. fiind atins în 1912 ca rezultat al creşterii cererii de mijloace de plată rezultat al perioadei de avânt economic ce a urmat crizei de supraproducţie. În creştere este şi numărul total de bani de hârtie în circulaţie exceptând anii 1901, 1902, 1913, fapt ce se explică în plus pentru primii doi ani pe lângă criza economică şi prin retragerea biletelor de bancă a căror procent de scădere cu 98,84% nu a putut fi compensat de creşterea volumului de bancnote în circulaţie cu 13,25%, rezultând o diminuare a volumului total de bani de hârtie în circulaţie în anul 1905 cu 1,36% faţă de anul 1900, având în vedere că în anul 1901 faţă de 1900 volumul bancotelor băncii de emisiune a crescut cu 6,09%. Întrucât perioada pe care se desfăşoară acest studiu, este reprezentată de secolele XVIII, XIX şi XX, până la primul război mondial, accentul a fost pus pe principalele bancnote austriece, maghiare şi cele emise după formarea statului dualist, care prin natura statutului Transilvaniei la acea vreme, au circulat şi pe teritoriul acesteia.
Aspectele de natură monetară şi economică au fost întregite de realizările cu caracter tehnic intervenite pe parcursul timpului şi care au influenţat considerabil tehnica de producere de bancnote, proces tehnic laborios, în care producătorul este constrâns de o serie de condiţii şi de limite tehnice, de necesitatea tipăririi unui număr mare de bancnote care să ajungă poate, în fiecare familie, gospodărie, dar nu numai atât. Din punct de vedere artistic este o operă de artă, un examen de răbdare şi îndemănare, o dovadă de talent şi har pus în slujba istoriei.
BIBLIOGRAFIE
I.Documente,arhive şi fonduri documentare: - Hurmuzachi : Documente,vol.II.,”Rapoarte consulare austriece 1812- 1823” Documente ,Vol.19, partea I., ”Corespondenţă diplomatică şi rapoarte consulare austriece 1782- 1797” Documente, vol.21, ”Corespondenţă diplomatică şi rapoarte consulare austriece 1828-1836” - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Bihor; Fond”Bănci şi instituţii financiare”; registru de bănci dosar nr.160/1900; doc.nr..8 ,ilele 48-50;doc.nr.10,filele 88-90;doc.nr.15,fila 223;doc.17,fila 115;doc.nr.18,fila 90; doc.nr.19,filele 347-350;doc.nr.22,fila 119;doc.nr.24, filele 74-75;doc.nr.26,filele 251-252;doc.nr.27,filele 229230,248;doc.nr.28,filele 176-177;doc.nr.34,filele 91-92; doc.nr.37,filele 104-105;doc.nr.39,filele 337-338;doc. nr.46,fila 388;doc.nr.57,filele 66-67. Fond “Banca “Bihoreana””;dosar 34/1905,filele 42-51. - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Arad; Fond “Banca “Victoria””; dosar 11914,1911, filele de la 1la 250. - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Cluj; Fond “Banca “Economul””; dosar nr.2,1886, fila 1. - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Maramureş; Fond “Banca Râureana””; dosar 43/1900, filele 13-25. - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Timiş; Fond”Banca “Timişana””; dosar 1/ 1912, fila 1. idem.dosar, 2/1903,p.p.1-2. - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Mureş; Fond “Banca “Mureşana””, dosar 29/1901, fila 1. - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Hunedoara; Fond “Banca “Corvineanca” dosar nr.2,1896, fila 4. - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Braşov; Fond nr.145 “Banca “Albina” Braşov”; pachet 16-20, dosar 20, 1902, filele 123-151;pachet 21-
29;dosar 25,1902, filele 73-75, filele 81-82. - Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Sibiu; Fond “Banca “Albina””, vol.XVIII, fila 243. - Bancnotele reproduse în lucrare provin din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie Braşov şi din colecţia personală a autorului. II. Anuare,statistici,periodice şi repertoare: - Bogdanovici E.,”Cernelurile şi istoricul lor”,în “Hrisovul”,nr.1,1941,p.p.210-217. - Bonaciu C.,”Reuniunea economică din Orăştie (1899-1914)”,în “Studia Universitatis Babeş-Bolyai”,seria “Historia”,nr.1-2,1995,p.p.47-54. - Cioranu S.”Rolul băncilor româneşti din Ardeal în pregătirea unirii”,în “Observatorul social-economic”,Braşov,nr.2-3,1944,p.23. - Dobrescu V.,”Ideea făuririi unei vieţi economice naţionale proprii a românilor transilvăneni în epoca dualismului austro-ungar(1867-1918)”,în “Apulum(Alba Iulia),XVIII,1980,p.p.421-430. - Dobrescu V.,Kovacs I.,”Presa românească despre cooperaţia din Transilvania la începutul secolului XX”,în “Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie”,Cluj-Napoca,XVII,1974,p.306. - Drecin M.”Înfiinţarea filialei din Braşov a Băncii “Albina””.Extras din lucrări ştiinţifice,seria istorie.Institutul Pedagogic Oradea,1973. -
xxx
”Înfiinţarea Institutului de credit şi economii “Albina”din Sibiu”.Extras din “Crişana”XI,Oradea,1973,p.39.
-
xxx
“Mişcarea cooperatistă la românii din Transilvania la începutul secolului al XX -lea oglindită în paginile “Revistei economice’ din Sibiu,în “Crisia”, XV,1985,p.331.
-
xxx
“Înfiinţarea Uniunii bancare “Solidaritatea” şi sistemul bancar românesc din Transilvania în anii 1892-1907”,în “A.I.I.A”(Cluj-Napoca),XX,1977,p.p. 221-238.
-
xxx
“Legăturile Băncii “Albina”din Sibiu cu România şi rolul acestora în accelerarea desăvârşirii unităţii naţionale(1872-1914)”,în “Revista de istorie “(Bucureşti),1977,nr.10,.10.
- Droca L.,”Aspecte inedite din activitatea socială şi cultural filantropică a Băncii “Economul”din Cluj(1866-1918)”,în “Analele Universităţii din Oradea”, Seria Istorie-Arheologie,Oradea,1996-1997,p.169. - xxx
“Activitatea Băncii “Victoria”din Arad (1887-1918)”,în “Banatica”,Reşiţa, 1996,p.p.325-327.
- Gologan N.G.V.,”Cercetări privitoare la trecutul comerţului românesc din
Braşov”,Bucureşti,1929. - Huszar L.,”A Segesvari penzvero Zsigmond Koraban”,în” Numismatikai Kozlony” XL.,1941,p.p.28-33. - Klima H.,”Guvernatorii Transilvaniei 1774-1867”,în Anuarul de Istorie Naţională din Cluj,1943-44,p.316. - Kutschera R.,”Guvernatorii Transilvaniei 1691-1774”,în Anuarul Institutului de Istorie naţională,Cluj,1943-44,p.159. - Olteanu V.,”Din istoria şi arta cărţii”,Bucureşti,Ed.Enciclopedică,1992. - Petra-Petrescu N,”Băncile româneşti din trecut”,în “Economia Românească ”,nr.1/1936,p.49. - Raţiu D.,”Dezvoltarea afacerilor de bancă şi a băncilor până în secolul XVII”,în “Dreptatea”nr.268/1894,p.62. - Retegan S.,”Structura social-economică a burgheziei româneşti din Transilvania în anii regimului liberal”,în “Acta Musei Napocensis”,VIII,1971,p.p.275-286. - Surdu B.,”Aspecte privind rolul băncilor în consolidarea burgheziei româneşti din Transilvania până la primul război mondial”,în “A.I.I.A.C.”,1962,p.p. 188,193. - ”Compas românesc”,Anuar financiar,I,Sibiu,1893. - “Istoria economiei”,anuar ştiinţific studenţesc,nr.1.Academia de Studii Economice,Bucureşti,1998;Minculeasa Monica,”Sisteme monetare.Scurtă retrospectivă istorică”p.p.11-18. - ”Tribuna poporului”,II,1898,nr.2,p.10. - ”Revista economică”,XI,1899,p.p.474-475. - ”Revista economică”III,1901,nr.15,p.176. - ”Revista economică”,IV,1902,nr.6,p.45. - ”Revista economică”,VII,1905,nr.11,p.112. - ”Revista economică”,VII,1905,nr.50,p.428. - ”Revista economică”,X,1908,nr.5,p.50. - ”Revista economică”,XI,1909,nr.2.,p.12. - ”Revista economică”,XII,1910,nr.46,p.428. - ”Revista economică”,XIII,1911,nr.8,p.101. - ”Revista economică”,XIX,1917,nr.49,p.462. - ”Gazeta Transilvaniei”,nr.91,92,93/1857,p.p.361,365,369. - ”Gazeta Transilvaniei”,nr.34/1858.p.p.133-134. - ”Gazeta Transilvaniei”,nr.35/3 mai 1858,p.134. - ”Gazeta Transilvaniei”,nr.98/11 mai,1858,p.365. - ”Gazeta Transilvaniei”,nr.131/2 sept.,1858,p.p.369-371. - ”Gazeta Transilvaniei”,LXVI,nr.36/15/28 febr.1903,p.p.1-2.
- ”Gazeta Transilvaniei”LXVI,nr.30/19 febr./4 martie,1903,p.2. - ”Gazeta Transilvaniei”; 1909,nr.34,p.p.3-4. - ”Gazeta Transilvaniei”; 1909,nr.165,p.5. - ”Der Siebenburger Brote”,XXIII,1858,nr.89/5 mai,p.p.353-354;nr.92/10 mai, p.365;nr.93/11 mai,p.369;nr.113/9 iunie,p.449. - ”Tribuna”,XXII,1906,p.8. - “Românul”,I,1911,nr.60,p.4(Arad). - ”Dosarele istoriei”;din 1999,nr.10,p.p.18-21 - Răduţiu A.,Gyemant L.,”Repertoriul actelor oficiale privind Transilvania tipărite în limba română 1701-1847”,Bucureşti,Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică,1981. -
xxx
“Repertoriul izvoarelor statistice privind Transilvania.1690-1847”, Bucureşti,Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti,1983.
III.Legislaţie monetară: - Statutele şi regulamentu al privileghiatului National Bancului austriace”, Braşov,Tipografia lui Johann Gott,1836(54 p.in quarto,litere chirilice). - Patenta Imperială din 19 Septembrie 1857.(litere chirilice). - Patenta Imperială din 27 Aprilie ,1858.(litere chirilice). - Patenta Imperială din 30 August 1858.(litere chirilice). - Patenta Imperială din 28 Aprilie,1859.(litere chirilice). - Legea XXXVII/ 15 Mai,1875. - Legea Nr.XVII din 1892. IV.Lucrări cu caracter general: - Albu N.,”Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800-1867”,Bucureşti, Ed.Ştiinţifică,1971. - Barber.J.R.,”Istoria Europei moderne”,Bucureşti,Ed.”Lider”,1993. - Bodea C.,Cîndea V.,“Transylvania in the History of the Romanians”, Bucureşti Ed.Acad.R.S.R.,1982 - Born K.E.,”International Banking in the Nineteenth and Twentieth Centuries”, Londra,Oxford University,Oxford University Press,1983. - Braudel F.,”Gramatica civilizaţiilor”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1994,vol.II. - Carpentier J.,Lebrun F.,”Istoria Europei”,Bucureşti,Ed.Humanitas,1997. - Cheresteşiu V. şi colectiv ,“Din istoria Transilvaniei”,Bucureşti,Ed.Acad.
R.P.R.,1963,vol.II. - Chevalier J.,Gheerbrant A.,”Dicţionar de simboluri”,Bucureşti,Ed.Artemis,1995, vol.I.,II.,III. - Constantinescu N.N.,”Aspecte ale dezvoltării capitalismului premonopolist în România”,Bucureşti,E.S.P.L.P.,1957. - Craig I.,”The Mint:”A History of the London Mint from AD 287 to 1948,Cambridge, “Verso”,1953. - Csetri E.,Imreth I.,”Erdely Valtozo tarsadalma 1767-1821”, Bucureşti,Ed. Kriterion,1980. - Diaconovich C.,”Enciclopedia Română”,Sibiu,Editura şi tiparul lui W.Krafft,1900, tomurile I.,II.,III. - Dobrotă N.,”Economie politică”,Bucureşti,Ed.Economică,1997. - Dragotă Ghe.,”Tezaurul monetar de la Părău sec.XIV-XVII”,Braşov,Muzeul Ţării Făgăraşului,1998. - Dragoş Ghe.,”Contribuţia “Astrei” la propăşirea noastră economică”.Sibiu, Institutul de arte grafice “Dacia Traiană”,1943 - Drimba O.,”Istoria culturii şi civilizaţiei”,Bucureşti,Ed.Şt.şi Enciclopedică,1987, vol.II. - Faure E.,”Istoria artei.arta medievală”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1988. - xxx
“Istoria artei.arta modernă 1”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1988.
- Georgescu V.,”Istoria românilor de la origini până în zilele noastre”,Bucureşti,Ed Humanitas,1992. - Giurescu C.C.,”Transilvania în istoria poporului român”,Bucureşti,Ed.Ştiinţifică, 1964. - Goldenberg S.,”Clujul în secolul al XVI lea”,Cluj,Ed.Dacia,1953. - Gollner C.,”Muncă şi năzuinţe comune.Din trecutul populaţiei germane din România”, Bucureşti,Ed. Casa Scânteii,Bucureşti,1972. - xxx
“Die Siebenburger Sachsen in den Revolutionsjahren 1848-1849” Bucureşti Ed.Acad.R.S.R.,1967.
- Grigorescu D.,”Aventura imaginii”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1982. - Ionescu T.,”Ideea unităţii naţionale reflectată în gândirea economică din Transilvania.1849-1918”,Bucureşti,Ed.Şt.şi Enciclopedică,1983. - Jinga V.,”Probleme fundamentale ale Transilvaniei,Braşov,Muzeul Judeţean de Istorie,1995. - Lupaş I.,”Din istoria Transilvaniei”,Bucureşti,Ed.Eminescu,1988. - Meyer F.S.,”Ornamentica”,Bucureşti,Ed.Meridiane,1988,vol.II.,II. - Milklos E.,”Csik,Gyergyo,Kaszon szekek(Csik megye)Foldjenek esnepenek tortenete 1918-ig”,Budapesta,Akademiai Kiado,1944.
- Mureşan C.şi colectiv,”Culegere de texte pentru istoria universală.Epoca modernă”,Bucureşti,Ed.Didactică şi Pedagogică,1973,vol.II şI II. - Netea V.,”Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea naţională (1848-1881)”,Bucureşti,Ed.Ştiinţifică,1974. - Nussbacher G.,”Din cronici şi hrisoave :contribuţii la istoria Transilvaniei” Bucureşti,Ed.Kriterion, 1987. - Pascu Şt., “Ce este Transilvania?Civilizaţia Transilvană în cadrul civilizaţiei româneşti”,Cluj-Napoca,Ed.Dacia, 1983. - Popa Ligia,”Monedele braşovene din colecţia muzeului judeţean”,Braşov,Muzeul de Istorie,1982. - Prodan D.,”Din istoria Transilvaniei:studii şi evocări”,Bucureşti,Ed.Şt. şi Enciclopedică,1991. -
xxx
“Transilvania şi iar Transilvania:consideraţii istorice”, Bucureşti,Ed. Şt. şi Enciclopedică,1992.
- Thomas N.,”Populaţia românească din sudul Transilvaniei şi caracterul colonizării săseşti în secolele XII-XIII”,Bucureşti,(fară ed.),1969 - xxx
“Aşezarea saşilor în Transilvania”,Bucureşti,(fără ed.),1981
- Ionescu Toader,”Ideea unităţii naţionale reflectată în gândirea economică din Transilvania.1849-1918”,Bucureşti,Ed.Şt.şi Enciclopedică,1983. - “Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania”(sub redacţia:Ştefan Pascu şi Victor Cheresteşiu), Bucureşti Ed.Acad.R.S.R.,1977,vol.I-II. - “Istoria Clujului”,sub redacţia acad.prof.Şt.Pascu,Cluj,Consiliul Popular al Municipiului Cluj,1974. V.Lucrări cu caracter special: - Bariţiu G., ”Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă”, ediţie îngrijită, note, comentarii şi indice de acad.Şt.Pascu şi prof. dr.F.Salvan, Braşov, Inspectoratul pt.cultură al judeţului Braşov, 1993, vol.I, II, III. - Basno C.şi colectiv, ”Monedă,credit, bănci”, Bucureşti,Ed.Didactică şi Pedagogică, 2003. - Boicu L., ”Austria şi Principatele Române în vremea războiului Crimeii(1853-1856) Bucureşti, Ed.Acad.E.S.R.,1972. - Bogdan I., ”Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească în sec. al XV şi XVI lea”, Bucureşti, Institutul de arte grafice, 1905, vol.I. - Bozga V. şi colectiv, ”Istoria economiei naţionale”Bucureşti, lito Academia de
Studii Economice, 1996. - Brote E., ”Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria.Un memoriu politic.De Eugen Brote”, Bucureşti, Tipografia “Voinţa Naţională”, 1895. - Buzdugan G.şi colectiv, ”Monede şi bancnote româneşti”, Bucureşti, Ed.SportTurism,1977. - Cahn,Adolph E., ”Versteigerungs-Katalog 77, III” ,Frankfurt am Main, 1932. - Cerna S., ”Sistem monetar şi politica monetară”, Bucureşti,Ed.Enciclopedică, 1996. - Chester L.şi colectiv, ”Standard Catalog of World Coins 1601-1800”, Wisconsin, University Press,1981. - Ciuhandu Ghe., ”Episcopii Samuil Vulcan şi Gherasim Raţ.Pagini mai ales din Istoria Românilor Crişeni(1830-40)”, Arad.Tipografia Diecezană, 1935 - Constantinescu N.N., ”Acumularea primitivă de capitalului în România”, Chişinău, Ed.Ştiinţa, 1992. - Daicoviciu Ctin., ”Destrămarea monarhiei austro-ungare 1900-1918”.Comunicări prezentate la Conferinţa istoricilor din 4-9 mai 1964 de la Budapesta, Bucureşti, Ed.Acad.R.P.R., 1964. - Davies G., ”A History of Money From Ancient Times to the Present Day”, Cardiff, University of Wales Press, 1994. - Dobrescu V., ”Sistemul de credit românesc din Transilvania 1872-1918”, Tg.Mureş Ed.Universităţii”Petru Maior”, 1999. - Drecin M. , ”Istorie financiar-bancară; Studii asupra băncilor româneşti din Transilvania(1867-1918)”, Cluj Napoca, Ed.Dacia, 2001, vol.I şi II. - xxx
“Banca”Albina”din Sibiu-instituţie naţională a românilor transilvăneni (1871-1918)”, Ed.Dacia, Cluj-Napoca , 1982.
- Dumitrescu Şt. ,”Tratat de monetă”, Bucureşti, 1948. -
xxx
“Asociaţia economiştilor din România.Opiniuni monetare; Raportul comitetului aurului din 1810”, tradus de Şt.Dumitrescu,Bucureşti, 1937.
- Dragoş Ghe., ”Monografia Băncii populare”Săceleana” din comuna Satulung(jud. Braşov)”, Cluj, Tipografia Naţională, 1932. - Gadoury V., ”World Coins Catalogue”, Baden -Baden, Museum Press, 1971. - Heimberger F., ”Cooperaţia săsească sistem Raiffeisen din Ardeal”, Teză pentru doctorat în drept, secţiunea politico-economică, Cluj , 1939. - Hewitt V., ”The Banker’s Art.Studies in Paper Money”, Londra, British Museum Press,1995. - xxx
“Beauty and the Banknote.Images of Women on Paper Money”, Londra, British Museum Press, 1994.
- Idieru N., ”Studii de economie politică şi finanţe “, Bucureşti, Ed.Librăriei
Muller, 1895, vol.I. - Iorga N., ”Opere economice”, ediţie îngrijită de Penelea G., Bucureşti, Ed. Academiei, 1983. - Isărescu M., Murgu N., ”Aurul.Mit şi realitate”, aşi,Ed.Junimea, 1981. - Jinga V., ”Moneda şi problemele ei contemporane”, Cluj-Napoca, Ed.Dacia, 1981, vol.I. - Kiriţescu C., ”Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui”, Bucureşti, Ed.Acad.R.S.R 1977, vol.I., II., III. - xxx
“Moneda-mică enciclopedie”, Bucureşti, Ed.Şt.şi Enciclopedică, 1982.
- Klain-Stefanelli E.and V., ”The Beuty and Lore of Coins.Currency and Medals”, New York, Riverwood Publishers Ltd., 1996. - Kranister W., ”The Moneymakers International”, Cambridge, Black Bear Publishing Limited, 1989. - Miller V.zu Aicholz, ”Oesterreichische Munzpragungen(1519-1938)”, Wien, Bank Press, 1948. - Moga I., ”Politica economică austriacă şi comerţul Transilvaniei în veacul al XVIII lea”, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1938. - Negrea R., ”Moneda.De la scoicile- monedă la cecul electronic”, Bucureşti, Ed.Albatros,1988. - Pascu Şt., ”Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI lea”, Bucureşti, Ed.Acad.R.P.R., 1954. - Pavlescu E., ”Meşteşug şi negoţ la românii din sudul Transilvaniei(sec.XVII-XIX)”, Bucureşti, Ed.Acad.R.S.R.,1973. - Petra-Petrescu N., “Băncile româneşti din Ardeal şi Banat”Sibiu, Ed. Cartea Românească, 1936. - Retegan S., ”Dieta românească a Transilvaniei(1863-1864)”, Cluj- Napoca, Ed. Dacia, 1979. - Slăvescu V., ”Curs de monedă, credit, schimb”, Bucureşti, 1932. - Şaguna D.D., ”Drept financiar şi fiscal”, Bucureşti, Ed.Oscar Print, 1994. - Taylor A.J.P., ”Monarhia Habsburgică 1809-1918.O istorie a Imperiului austriac şi a Austro-Ungariei”, Bucureşti, Ed.Allfa, 2000. - Taşnadi Alex.,Doltu C., ”Monetarismul”, Bucureşti, Ed.Economică, 1996. - Vilar P., ”A History of Gold and Money.1450 to 1921”, Londra, New Left Books, 1991. - Warner M., ”Monuments and Maidens.The Allegory of the Female Form”, Londra, Pan Books Ltd., 1987. - “Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania”(sub redacţia:Ştefan Pascu şi Victor Cheresteşiu), Bucureşti Ed.Acad.R.S.R., 1977, vol.I-II.
- “Acte, documente şi scrisori din Şcheii Braşovului”, Bucureşti, 1980. VI.internet: http://www.oenb.at/ http://www.austrian-mint.com/e/zeit 3.htm. http://www.num.as.ro http://www.EUROSEEK.NET. http://www.kappa.ro http://www.istorie.ro http://www.money_museum.com./standard. http://www.mccow.zoavy.com/product/BN_AUSTRIA_75 http://www.jusfree.com/study/economics/convert.htm1 http://www.hungary.ciw.edul/1848-49/ http://www.english.mnb.hu http://www.khm.at/homeE3htm http://www.bankhistoriches-archiv.at/indexbh2htm1. http://www.numismatics/catalogue
ANEXĂ: Lista materialelor din anexă:
pagina
- Statutul Băncii Naţionale privilegiate a Austriei.............................................1 - Regulamentul Băncii Naţionale privilegiate a Austriei..................................13 - Patenta Imperială din 19 Septembrie 1857......................................................46 - Patenta Imperială din 27 Aprilie 1858...............................................................54 - Patenta Imperială din 30 August 1858...............................................................61
STATUTUL ALE PRIVILEGHIETULUI NAºIONAL - BANCULUI AUSTRIACESC ( Braşov, Tipografia lui Johann Gott, 1836; Biblioteca Judeţeană Braşov) După patenta nostră din 1 Iunie prin care am orânduit Noi de a că face un Banc-Înstitut sub numire de privileghiat Naţionalbanc Austriacesc ni-am îndemnat Noi,de am dăruit Bancinţitutului următoarele Statute,şi Privileghii după ascultarea Auşusului(lucru scos din lămurire)ce s-au ales cu înglăsuirea a Acţionerilor ,şi ale pre însemna ca pre o Normă (regulă). I.Despre funduşul Naţional-Bancului, şi al Soţietăţii Bancului de Obşte 1. Funduşul Naţional- Bancului să va aşeza prin o sută de mii de Puneri(Einlagen)..Pentru fieşcare Punere,ce are să stea într-o mie de fiorini vienerver.,şi o sută fiorini în bani de argint,să va face o Acţie dela Naţional Bank(adeverinţe de împărţuire).Acţionerii de acum,care au făcut până acum Punerile lor,cu lărgită plătire ,va primi pentru fiecare Punere doa Acţii. 2. Pentru bani de hârtie ,ce sănt să între şi să fie spre plata Punerilor,Acţiilor va da Administraţia Ctatului Obligaţie cu dobândă Fl.2 1/2 la %.pe an în bani de argint asupra Naţional -Bancului.NaţionalBancului nu-i va fi slobod a vinde aceste Obligaţii fără deosebită slovozenie Administraţii Statului. 3. Spre plătirea Obligaţiilor ,pentru Punerile banilor de hârtie ,va orăndui Bancu din visteria Statului un venit împărţit pă lună:câte cinci sute de mii de fiorini pă an,în urmarea acestor venituri pe an,de la
pretenţiile Bancului,să va prescrie suma îndoită a Capitalului în Obligaţii ,adecă un Milion.-Însă obligaţiile săvor păstra spre un deosibit Funduş de plătire şi dobânzile lor,să vor plăti de la stat ,şi se vor întrebuinţa la Naţional -Banc,spre plătirea datoriei Statului,ce s-au făcut prin Punerile banilor de hârtie ,până cănd se va stinge cu totul această datorie. La această urmare ,să vor răscumpăra Obligaţiile Statului la un Curs de 200 ,dacă va ajunge funduşulu Bancului în starea acea, care s-au socotit prin întreagă sumă,de o sută de mii de Puneri de Acţii aicea alăturat planul plătirii în soroc de 36 de ani. 4. Bancu primeşte şi împlineşte tote plăţile în Valuta Banilor de argint,şi portă tote socotelile tot în această Valută.Mijlocirea plăţilor sănt Bancnotele,şi cei după Legea ,Circolarisiţi bani de argint,împreună cu bani mărunţei de împlăinirea cealisau adăogat. 5. Toţi Acţionerii închipuiesc Soţietatea Bancului .Fieşcare om poate să-şi ia Acţii prin nemijlocite Puneri,cau prin chipurile de câşigare,,ce sânt însemnate în Legi ,şi poate săsă facă pă numele lui,sau şi pe alt nume strein. 6. Acţionerilor lisă cuvine pentru totă Acţia,ce o au ,o asemenea parte asupra Funduşului Bancului,şi asupra veniturilor lui.Si cât va ţinea soţietatea Bancului,numai cuvinciosele veniturile lui sânt întocmite de a lisă împărţi. 7. Numai acesti Acţioneri au drept a da votul întrebile Bancului,care după cuviinţă săvor arăta,că au una sau mai multe Acţii de ale Bancului,care vor fi însemnaţi în prenotiţile Bancului,ca Acţioneri,şi care fac îndestulare formalităţilor ,ce să hotăresc despre aceasta. 8. Pentru Acţiile ,ce săvor da la o Tovăroşie sau la mai mulţi părtaşi,numai acela săva cunoşte de Stăpân al acelor Acţii ,care va aduce Plenipotenţia celor lalţi Tovaroşi sau părtaşi. 9. O Acţie de mainainte dată la prescriere,să cere întorcerea ei înapoi la Banc cu Indorsaţiî celui din urmă Stăpân. 10. Acţiile ,care săvor da la vreun Stăpân nou prin orânduială dregătorească,cu prigonire sau fără prigonire,Judecătoria are îndatorire a întări însuşire Adeverinţa ăcţiilor;însă pentru totă suma o Acţie nu să poate împărţi în mai multe părţi. 111 Prin înalta hotårâre dupå rugåciunea Aususului Bancului în adunarea din 15 Ianuarie 1821 sa-u milostivit Înåltata c.c. Mårire a îngådui ,ca så poatå încheia prisosul Bancului în tot anul,care Sumå din 1
Din câştigurile ,ce primeşte bancul,prin darea cu dobândă a Obligaţiilor Statului şi prin câştigul lucrurilor ,ce au păstrat ,săva da la totă jumătatea de an Acţionerilor.Ca o parte cuviinciosă spre împărţire,ca o obişnuită dividendă cînt de a să împărţi Acţionerilor din prisosulcugetat cîte 20 de Fl.în tot anul,şi după ce să va acoperi această Dividendă;rămânând din câştigul Bancului încă o sumă pă deasupra ,să facă cu dînsa ,ce va voi;aşa dară jumătate trebuie săsă împărţaescă Acţionerilor.Iar cea-laltă jumătate să rămâie spre întemeierea unui funduş de rezervă. 12. din Suma Funduşului de rezervă măcar o jumătate trebuie săsă întrebuinţeze spre cumpărarea celor de obşe Obligaţii,ce sunt în bani de Metal, după Cursul,ce să va face la Berză.Iară cea-laltă jumătate pote săsă facă roditore prin alte drumuri. II.Pentru lucrările şi isprăvile Naţional-Bancului 13. Lucrările Naţional -Bancului să împart în următoarele părţi: a) în lucrurile Scontăricirii. b)în lucrarea girului. c)în Lucrarea Depozitelor. d)în urmarea plăţilor înainte şI a împrumutării. 14. La lucrarea Sconturilor Bancul va descondarici numai Poliţele de plată aicea care va avea tote trebuincioasele legiuite lucruri,care cânt trase drept la piaţa Vienei,care sânt de a să plăti aicea ,care vor fi în Valuta Bancului făcute, şi săvor primi şi Sold Poliţe pentru marfă spre asă descondarici. 15. Bancul în lucrările lui degiro va primi cpre păstrare dela fieşcare Acţioner,ce lăcueşte în Viena,bani în Valuta Bancului,şi în câte vreme va rămânea el într-această treabă.Despre care prin Asignaţie şi prescriere,să pote descondarici clobod ,pentru care săva deschide,şi foe spre această trebuinţă. 16. Naţional-Bancu are acel drept în câtă va ţinea Privileghiu său în totă coprinderea Monarhii Austrieceţi,de a face şI ada afară Bancnote,care va umbla în ţircolaţie,ca o mijlocire de plată ce este favoricită prin legi,şi pentru care nusă poate face silă de a să primi în lucruri private.Dară însă la toate Cassele cele de obşe trebue săsă primească ,încât să numesc in bani de argint şi cu numirea de câtă sumă va fi. (vezi începutul la statute) 17. Bancnotele sunt asignaţii asupra Bancului,şi din Cassele lui la totă poftirea aducătorului ei numai decât să-i să plătească în bani de argint,după preţul cel numit allor. kâ¿tigurile Institutului Bancului ,såså împår¡eascå între Ac¡ioneri,ca o Dividendå,si din potrivå såså pue fundu¿ul de rizervå.
18. La lucrurile Depozite primeşe Naţional-Bancul aur şI argint în bani gata,în scule de aur şI argint,şi în bani de aur şi de argint,din ţările din afară şi din lăuntru acărora ºircolaţie este slobodă prin Legi,ca săsă pue păstrare în preţul lor cel din lăuntru după Valuta Bancului şi tote hărtiile Statului şI sineturile de bani private împotriva unei ...........cuviinciose. 19. În partea lucrurilor de împrumutare poate da Bancu pă aur şi pă argint,şi pă hărtiile Statului dinţările din lăuntru întocmite pă bani de argint şi bani cu dobândă:când starea banilor va avea trebuinţă vre odată de o mai mare întindere a întreprinderilor Bancului,atuncea va face împrumutare şi pă realiteturi cu suguranţie popilară. 20. Bancu are drept a lua şasă la sută Dobândă pă an,pă banii ,ce dă pă Zalogi.iar când stările vor privi spre o mai mare întindere a dobânzii despre aceasta,atunci trebue să să roge la a noastra deosibită bună voinţă. III.Pentru reprezentaţia soţietăţii Bancului şi pentru Administraţia Funduşului Bancului. 21. Soţietatea Bancului să va reprezenta prin tr-un Auşus;şi printr-o Direcţie care amândouă vor purta de grije,pentru lucrurile Bancului. 22. La această reprezentaţie şI conlucrare numai Acţionerii aceia pot lua parte care sânt supuşi Austriaceţi;care stau în slobodă otcârmuirea a averilor,şi care au numărul trebuincios de Acţii.Iară doesibit nu sânt primiţi aceia,asupra cărora avere sau publicăluit un concurs,sau care s-au arătat după poruncă nevrednici,a da înainte judecăţi vre un Atestat bun. 23. Auşusu Bancului va sta din cicizeci de mădulari pănă atunci,pănă când să vor lua prin Puneri jumătate din numărul Acţiilor,ce s-au hotărât printraceste Statute.Dela această vreme să va închipui Auşusul dintro cută de Acţioneri. 24. Acei Acţioneri sânt Mădularii Auşusului,care stăpânesc cu şase mai nainte cea mai mare parte a Acţiilor .După arătarea Protocolului Acţiilor la o asemenea Sumă de Acţii hotărăşe numărul cel din tâi din Protocolul Acţiilor. 25. Auşusul este statornic pentru un an întreg,şi să adună după orânduială în Viena,în tot anul odată ,în luna lui Ianuarie.Iară peste an de va fi de trebuinţă să să adune Auşusul,după cum scrie Statutele,atuncea să va chemde Direcţie cu graba înlăuntru. 26. Fiecare Mădular al Auşusului poate numai în persona sa singur să să arate,iar nu prin Plenipotent al său;şi are numai un votum la sfatuiri şI la hotărâri,fără de a să socoti ,că are o sumă mare ori mică de Acţii.
27. Pre scaunul cea din tâi să cuvine să şază Guvernatorul Bancului,sau întâmplânduise vreo împiedecare,acela ,pre care el va orândui.cel ce şade In locul cel din tât are de ada înainte Auşusului tote proposiţiile ada Votum Insuş ,ada sfătuire in adunare,şi după ceale mai multe voturi să facă în scris hotărârea Auşusului bancului. 28. Administraţia averii Bancului şi purtarea de grijă a lucrurilor ,ce să întâmplă,să ţin de datoria DirecţiiBancului.Aceasta are un guvernator,Plenipotentul său,Si doisprezeaca Directori ,pănă la luarea cumi Acţiilor de jumătate ,să vor aşeza numai şase Directori. 29. guvernatorul şi Plenipotentul său să va numi de noi.Ofiţia Guvernatorului are să ţie doi ani după trecerea acestor doi ani,are plenipotentu să primească Directoria acea.În vremea viitoare să va face după Regule numai o numire pentru Diregătoria celui de pe urmă. 30.* Directorii să vor alege de Auşusu Bancului din numărul Acţionerilor,şişiva Incepe Directoria lor după ceva trăi alegerea aceasta cu întărirea noastră.Directoria Directorilor va ţinea trei ani Intr-acest chip.de vafi doisprezece în tot anu prin alegerea altor noi să vor schimba patru.Dar de vor fi şase,să vor schimba numai doi. Din cei dintâi aleşi şase Directori în trei ani vor eşi afară din Directorie prin sorţi în tot anul câte doi.Directorii ,care au eşit afară,după doi ani să pot alege a fi iarăşi. 31. Guvernatorul trebuie să arate la Intrarea în Directoria sa douazeci de Acţii ,Pleneputentul său douosprezece,şi fiecare Director şase,ca ale sale,şi cât va ţinea Directoria lor ,nule va fi slobod a le vinde. 32. Direcţia hotărăşte lucrărie,cei s-au încredinţat,sunt firma “privileghiatului Naţional-Bancului Austriacesc”,şi va purta semnul cel de mijloc al Stemi Statului nostru cu acest împrejur scris în pecetia sa. 33. Spre cea mai mare priveghere peste Administraţia -Bancului să vor împarţi Directorii în ramurile cele de căpetenie ale lucrărilor. 34. Direcţia va avea putere în numele Bancului a pune Directori,şi ai slobozi,şi ale da Simbrie cinsturi şi ajutoriu. 35.
Prin pria înål¡atå rugata hotårâre despre Au¿usui întru adunarea sa din 15 Ianuarie 1821 ¿I din 2 Ianuarie 1822 sau milostivit înål¡ata c.c.Mårire a slobozi ,ca Directorii care ies afarå dupå hotårârea acestui al 30 lea paragraf tot deauna så så poatå alege nepårtinit
*
Direcţia este răspunzătoare în soţietatea bancului şi a Statului pentru Credinciosa purtare de grijă a lucrurilor care priveşte în plinirea Statutelor. 36. Auşusu Bancului mai are la adunarea sa de peste an,prealângă luarea aminte alegerii cei sau dat ,încă aceste: a) a lua în cercetare în cheerele Cocotelilor de peste an ale Direcţii şi ale cerceta şi ale judeca. b) Schimbările date dela Direcţie la Statută sau la Regulament să le ia încumpănă şi pe Direcţie să o împuterniceze dacă va fi lipsă spre acăuta întărire despre aceasta. c) A deşchide,pentru propoziţia Direcţii Intrebarea despre o înoirea ,sau desfacerea soţietăţii Bancului d)Aceare de la Direcţie cele de lipsă Dări de seamă despre starea funduşului Bancului şI despre întrebuinţarea lui. 37. In ceerile socotelilor ce s-au arătat Auşusului şI care s-au priimit de bune să să facă de obşe înfiinţate. IV.Pentru ºinerile Naţional-bancului la Administraţia Statului. 38. Atât Direcţia Bancului cum şI a Auşusului Bancului va sta de o lature un Comiser care va fi organul prin carele noi să ne câştigăm încredinţarea precum că Soţietatea Bancului urmează după Statute. 39. Acest Comiser va fi tot deauna la Sfătuire însă părerea ce va da dânsu să va primii ca o Sfătuire.Acela are să vază tote lucrurile ce sau făcut în Scris,care în numele Direcţii Bancului sau dat publicării,Socotelilor încheiate şi alte Acte.Are drept a cere tote arătările dela deregătoriile ,ajutătore,dela Cassele bancului care cânt delipsă spre iplinirea hotărârii sale ,şi deosebit are să privegheze şi să păzească sunt alui dare de seamă ca Bancnotele care sau pus în circulaţie să-ş aibă tot deauna deplină acoperirea lor. 40. Dacă va afla împărătescul Comiser al ºării vreo măsură încheată de Direcţia Bancului sau AuşusuBancului,care va fi nepotrivită cu Statutele acestea sau care va sta în potriva înteresurilor Statului,atuncea va avea a să arăta înscris,asupra celor ce au lucrat,şi a cere ca despre aceasta să să deşchiză ţerţetare cu Dregătoriile Administraţii în care să va coprinde măsurile orânduielilor.Declaraţia aceasta are o opritore lucrare,şi Soţietatea-Bancului este datore ca să facă poftita ţerţetare. 41. Despre Lucrurile care primeşte Bancu pentru AdministraTia Statului este de a să face o împreunată învoire între aceasta şI între Direcţia-Bancului. 42.
În tote lucrurile la cre este delipsă la împreunata a Administraţii Statului sau bine voirei nostre de osebi are să să îndrepteze Bancu cu totu la Fianţ-Ministeriunlui nostru. V.Despre deosebite drepturi ale Institutului Bancului şI despre câtă Vreme va ţinea privilegiul. 43. Totă averea Bancului şI veniturile lui pe carele va trage Soţietatea bancului ca un trup împreunat să fie scutite de dajdie afară din realiteturile ce va stăpâni. 44. Tote Protocolele şI prenotiţiile Bancului cum şi tote Documenturile Soţietăţii-Bancului să fie scutite de stempel. 45. Sau Ingăduit Judecătoriilor a da voe să pue Administraţia din Capitalurile nevrenicilor,şi din comis capitalurile ,si din Sumele prisosurilor ,sau desupt Despoza despoziţii ale Preiţiilor a în corporaţiilor lumeşi ,ţifturilor ,sau ale lucrurilor de obşe Si ale fundusului ca să să da Punerile Acţiilor. 46. Naţional-Bancu are drept să facă Si Filial-Bancuri în înlăuntrul ţinutului Monarhii şi când va face el întrebuinţare de dreptul acesta al altă Soţietate să nu să îngăduie la locu unde se va face un Filial-Bank a aşăza o Soţietate de descontaricire sau ada note afară. 47. Asupra facerii de Bancnote mincinose sânt tot acele pedepse hotărâte,kare sau hotărât asupra celor ce fac Bani mincinişi de hârtie,care să dau afară dela Stat.Judecătoriile cânt îndatorate pă unii vinivaţi ca aceea ai căuta ai prinde şi ai pedepsi. 48. Facerea de scrisori mincinose asemenea după acele adevărate ,adecă astfiel de facere mincinose de Acţii,sau de Obligaţiile-Statului ,de scrisori despre depozituri,Obligaţii,şi de alte Documenturi ale Bancului sânt de a să urmă cu pedepsele ce sau hotărât la Kartia-Legilor nostre ce sau hotărât pentru astfealu de călcători de Lege. 49. În tote drepturile de prigoniri de va fi Bancu pârâtor ,sau pârât ,să declarează la nostru drept al ºării Austrii de jos la starea privileghiatei judecăţi.De aceste să deosibesc lucrurile Poliţelor care întru amândoo întâmplările sânt de a să căuta la Judecata Poliţelor mercantile din Austria de jos. 50. Fiind că Bancu să ia drept de pă Punerile Acţiilor,după zăloge,de pa depozitumuri,împrumutări,şi de pă capitaluri care să pun la dânsul bine nu primeşte nici un fervot,prenotaţii sau super prenotaţii pe întregul;aşavrând săşi capete înainte mergătore regulă de siguranţie.Aceasta depre urmă numai întru atâta note cta ca să deşchiză Dreptul ºării Austrii de jos.Bancului aceasta ,cum că să stea pă loc cu plătirea ,sau
zălogirea pănă la sfârşitul proţesului,cât ba ţinea aceasta are drept Bancul să pue de o parte dobânzile cele ce sânt de împărţuit,zălogele ,depozitele,şi capitalurile la Dreptul ºării Austrii de jos. 51. Când Puneri de Acţii ,sau alte Bancului încredinţate capitaluri,şi scule să ţin de Administraţia,şi grija cea mai mare de judecată,sau ca să să pue la o înainte Insemnare de Substituţii,sau la alte orânduieli,atuncea iară trebue prin Judecătoria ºării Austrii de jos cu de a amăruntul a să împărtăşi pre protocolele Bancului şI pentru urmarea plăţii dobânzilor a lucrurilor celor de împărţuit a depozitumurilor şi celor lalte. 52. Desfiinţările cărţilor Acţiilor şi a altor Documenturi de ale Bancului ce sau pierdut trebue să să caute la Judecătoriile ºării Austrii de jos,aceasta să urmează cu porunci pentru desfiinţările Obligaţiilor deobşe ale Statutului. 53. Bani care stau în Giru Bancului nu să pot cupune la nici un Sechestru,ci numai dupăce să va scote zălogirea dela Judecată. 54. Nu pote nimenea ca de la treilea să împiedece Bancu întru creşerea sa cea după măsura Ctatutelor,sau a împuţina dreptul lui asupra banilor şi a sculelor. bancu are drept după măsura Statutelor,şi aceluia mai prelarg,şi de osebit Regulament ca săşi coţă singur plata fără mijlocirea Judecăţii după mijlocele de mai sus,şi aşa nare aşepte dela al treilea nersonă sfîrşitul unui proces. 55. Când să bva desface Soţietatea prin desfacerea privileghiului atunci averea Bancului ce sau adunat adecă mijcătoare şI nemişcătoare trebue să să pue în Valuta Bancului.Tote sumele de bani streini să să plătescă afară,tote socotelile să să răzuiască,şi pă urmă ce va rămâne să să Impărţească la vremia sa între mădularele Soţietăţii după coprinderea Acţiilor. 56. La despărţirea mai din vreme să ba lua întru asemenea chip şI deosebit şi Impărţeala unde sau îndatorat prin Obligaţiile Statului ce încă nu sunt plătite şi sânt date pentru Punerile banilor de hârtie,să să scoţă pă seama Acţionerilor prin facerea a unor zălogiri care sânt de a să da cu dobăndă doi şI jumătate la sută în bani de argint pă an. 57. Cât va ţinea Soţietatea aceasta de sar întâmpla ceva peste întrebuinţarea acestor Statute la deosebite Intâmplări,sau când ridică prigoniri între mădularele Direcţii şI între Auşusul ,mai pă urmă despărţirea Soţietăţii când va întra împotriviri asupra răfuirii care nu sar pute alătura de bune,unele ca acestea să să tragă la Curtea cea mai mare de judecată care întru însuşirea a unei Judecătorii mai înalte înfiinţată din aleşi judecători are să judece fără nici o altă Chemare.
58. Acest Privileghiu să ţie şI cinci de ani cu tote Drepturile bancului cei sau dat,şi încă după ce va trece această vreme să mai stea,dacă păn atunci nu vor fi plătite de tot Obligaţiile ce sau dat Bancului pentru Punerile banilor de hârtie. Aşa dară noi îndatorăm pă tote Judecătoriile a apăra Soţietatea Bancului folosinţa Privileghiului,ca deplin să să urmeze după aceste Statute.Sa dat în a nostru Cetate capitală şi Rezedenţie.Viena în cincisprezece Iunie Anu o mie optsute şaptesprezece şi Anul al douăzeci şi şaselea al împărăţii nostre Franţiscus. etc. ARĂTAREA Rezutatului Funduşului de plată ce sau înzestrat întru Urmarea Patentei dela 1 Iunie 1816 cu 200.000 fiorini în bani de argint după al treilea Paragraf în 15 Iunie 1817,când sau sfinţit Statutele Bancului cu 500.000 de fiorini în Bani de argint pă An spre răscumpărarea Obligaţiilor Statului ce sau dat pentru Punerile Acţiilor în bani de hârtie cu doi şi jumătate la sută. Pănă la I Iunie 1817 Suma veniturilor
Creşterea
pă An
Obligaţiile
Dobânzilor cumpărate
Sumele ce sau adunat ale Oblig. plătite.
S.M.fl.
S.M.fl.
S.M.fl.
S.M.fl
Din Dobânzile ce cad cu sfârşitul Anului lui Decembrie 1852 de 1230,425 săvor întrebuinţa la plătirea Obligaţiilor ce săvor afla ne răscumpărate.
ºircularele Stăpânirii ºărilor c.c.în Arhiducatul Astrii sunt ...... prin care să vor face cunoscute după hotărârile ceale îngăduite ale împărăţii sale în cât să ţin de treburile Auşusului Naţional Bancului.
Înălţimea sa sau milostivit a îngădui despre ceale ce sau arătat Înălţimii sale încât să ţin de treburile Auşusului-Bancului Si despre ţererile ce sau făcut de Auşusul în numele Soţietăţii-Bancului aceste următore hotărâri dela înaltul Finanţ-Ministerium din luna Februarie Anulcurgător Stăpănirei împărtăşite cu acest adaos,cum că ele au tot un feliu de putere cu Statutele şi cu Regulamentu National-Bancului Austriacesc,şi cum că ceale mai susu să vor socoti ,ca ridicate,dacă nu vor glăsui orânduielile ce au priimit în legile fundamentale ale Institutului Bancului cu acele hotarâri. 1).Funduşul de rexervă ce în tot AnulRamâne ,este o avere hotărâtă a Acţionerilor,care au întrat până la Sfârşitul Anului prin PunereleBanc Institutului,sau acelora care întră îndrepturile lor prin câştigarea Acţiilor ce sau făcut de mainainte. 2) Acţionerii ce intră mai târziu ,au să puie lângă Punerea cea dupăMăsura Statutelor Suma acea,care cade întru urmarea unei repartiţii ce să află a Funduşului de rezervă asupra numărului Acţiilor luate,Suma aceasta să va întări şI să va face cunoscută pă tot anul după hotărârea Auşusului-Bancului. 3)Acţionerii cei chemaţî la Auşusul Bancului vor purta tot deauna numai un votum de vor lua parte şI la mai milte însuşiri la trebile Auşusului. 4)Acţionerii au fără de a să trage alte mai încolo formalităţi a dua parte la drepturile ,care să lipeşe Stăppânilor Acţiilor şI anumit la puterea ce are a aduce un votum la adunările Bancului,în să tot rămâne Direcţia Bancului atâta ,ca găsind cu cale pă o vremea mai nainte de adunarea BancAuşusului a pofti pre cei chemaţi întrânsa,ca să să arate despre numărul cel trebuincios al Acţiilor în care va rămânea întru necontenită stăpânirea lor pă şase luni. 5)Pă anul 1819 nu va eşi nici un mădulariu din Drecţia Bancului şi poate rămânea şi în anul 1820,dacă Auşusul bancului va încheia întărirea Direcţii de acum. Iar din potrivă are în anii următori de a să săvârşi cea prin Statute orânduită tragere de corţi şI înoirea de a treia parte a Direcţii. 6).Naţional-Bancului i-să deşchide dreptul volniciile sale ceale lalte a urma de a da bani îninte pă tot fealul de hârtii ale Statului fără deosebire sunt luate de ceamă afiinţelor ,celor in Regulament scrisă,şi hotărâte,cu acea uşurinţă,ca să să poată căuta şi a să îngădui şI cu o sumă de cincisute de florinţi în Valuta Bancului.* 8)Direcţia Bancului poate face cu glăsuirea Auşusului bancului ,ca să între ridicări la simbriile Deregătoriilor Înstitutului Bancului ,ceale în Regulament,hotărâte,sau poate să facă schimbari întrebile ce să coprind acum între multe feliuri de locuri slujbe. Viena în 8 Februarie 1819. etc.
Dupå prea înål¡ata Hotårâtå ce au cerut Au¿usul Bancului în adunarea sa din 12 Ianuarie 1824,sau milostivit c.c.Mårire împåråtescå în 30 Ianuarie 1824 a låsa în loc ,ca plata însemnårii Ac¡ii aci¿ea iarå¿i så så ridice *
Regulamentu al Privileghiatului National -Bancului Austriacesc I.Chipul otcârmuirei lucrărilor A.Lucrările la Auşusul Bancului. 1. La adunările Auşusului Bancului care după a 25 lea p.al Sattutelor după regulă în tot anul odată are să să facă,deşchide Guvernatorul şederile cu o arătare despre tote naţerile lucrării cu punerea înainte a totă arătarea de care să ţin şi privegherile cu aducerea înainte a acestor propoziţii,a cărora hotărâre atârnă mai întâi dela Auşusul. 2. Arătările puse înainte vor sta deşchise în locul adunării spre vedeare ,Auşusul,are voe slobodă la sfătuirea propoziţiilor Direcţii înainte ale cerceta printrun Comite rânduit de cea mai mare şI să şI facă raport de spre aceasta,despre încheierea lucrurilor acestora fieş căruia mădulariu nu este oprit a da cuvânt la cele cei să părea că sânt de lipsă. 3. La luarea înainte a alegerii Directorilor să va pune înainte Auşusului în semnarea acţionerilor care vor fi vrednici de alecere.Actul alegerii să va face prin votizaţie înscris întru acest chip,ca tot alegătorul să dea în numele acelora ,pre care el va alege,pre o ţădulă iscălită de dânsul,ţădulele acestea să deşchid înaintea Auşusului cealui adunat şi de acolo să face o însemnare,să va da Guvernatorului,după aceasta Guvernatorul aduce rezultatul Actei alegerii,acaria statornicire să va face prin mulţimea voturilor ca să fie adunării cunoscută. 4. Cu trei ani mainainte de sorocul Priveleghiatului Bancului trebue Auşusul al lua spre sfătuire şi întrebare dacă trebue să să înoiască acest Priveleghium şi înindusă cu schimbări este dealipsă de a să cere. B.Lucrurile Direcţii Bancului 5. După al 35 p. al Statutelor au Drectorii spre cea mai mare priveghere asupra Administraţii Bancului de a împărţi ramurile de căpetenie a lucrărilor între dânşii.Împărţirea lucrărilor să lasă asupra chibzuirii Guvernatorului. 6.
Guvernatorul Naţional-Bancului,Plenipotentul său ,şi Drectorii Bancului să vor pofti după cuviinţă la întrarea în Dregătoriile lor a urma acurat după Statutele şi regulamentul Bancului.Binele Institutului bancului după Cuviinţă al spori să pote Administraţia cu cea mai credinciosă orânduială,şi cu luare aminte a lucrărilor şi averilor lui,şi să fie la tote lucrările Bancului,vechilul şi fieşcare din Drectori Bancului,va face aceasta poftire singuratică,Guvernatorului în numele a totă soţietatea Bancului,şi o va întări prin darea din mână cătră aceia.Guvernatorul bancului dă din partea sa la tote Direcţiile a asemenea înţelegere şi va da mâna cu Vechilul său. 7. Directori îşi vor căpui Dregătorii săi fără de plată să potă când să va slobozi Auşusul pă vremea viitore a lucrărilor să le arate o vremelnică sau mai îndelungată despăgubire a slujbelor lor a le socoti. 8. Direcţia să adună în totu săptămâna în zio ce o va Guvernatorul ca să pue încunoştiinţa de plin a stării avutului Bancului după p.28 al Statutelor şi va să facă încheerile cele de lipsă despre sporul cel cugetat al tuturor ramurilor lucrărilor,iară adunări afară de rând ,să vor ţinea după trebuinţele ce să vor întâmpla,după bună voinţa Guvernatorului sau a Comisarului împărătesc al ºării după ce să vor chema de toţi Drectorii. 9. În adunările Direcţii Bancului şade Guvernatorul sau Vechilul său în locul cea dintâi .Directorii,îşi dau relaţiile lor raport(sau răspuns) despre ramurile lucrărilor ce li sau încredinţat privegherilor sale.Administraţia protocolelor să va iscăli de împărătescul Comisar al ºării ,şI de mădulariul Direcţii care va şedea în locul cel din tâi să vor păstra în Arhivum. 10. De vor fi împărţite părerile la adunarea Direcţii Bancului despre un Lucru şi să vor răzima mai multe fealuri de poftiri de un număr unul ca altul la votumuri,va avea părearea aceia putearea Direcţii a o căţiga,carea să va potrivi cu a Guvernatorului. 11. Corespondenţia cu Judecătoriile ceale de obşe să va face de Guvernatorul sau de vechilul său.Tocmealele sau învoirile cu Administraţia Statului cu numele Înstitutului sau cu privaturi ce sau făcut în toate înştiinţările de obşe,Si toate Contracturile ce să leagă pentru Banc au după p. 32,al Statelor să cuprinză înşine tinărita Firma cu iscălitura unui Director cu care iscălituri să fie cele lalte Lucruri să va da negreşit înainte Regulamentul acesta la pomenirea individuală. 12. La întâmplarea împiedecării Guvernatorului,toate Administraţiile deregătoria-liceţi în ţinutul Lucrării,sau cuprinsul lor să să săvârşească de vechilul său carele întru aseamenea va eşi înaintea Directorului celui mai mare.Otcârmuirea cea mare a Lucrurilor să poate treace şI de voe bună pă mai scurtă,sau mai lungă vreame toată sau în Parte întru numitele urmări de treapte.
C.Temeiuri puse pentru purtarea Lucrărilor. 13. Bancul împărtăşeaşte deşkiderile şi ceale ce vor să facă numai Stăpânilor Acţiilor şi dela sculele şI dichisurile celisau încredinţat ca suptzăloage ceale ce vor fi de lipsă şi la întâmplările ,unde au să între după Statute la mijloc.judecătoriile ceale de obşe,cei privaţi,cau deosebiţi au să să întoarcă fără deosebire numai la aceastea. 14. Părţile de Lună de la veniturile de ani de 300 000 de fiorini Bani de Argint,care sânt orânduiţi după p.3 Statutelor pentru plătirea Obligaţiilor ce sau dat pentru Punerile Banilor de hârtie ,să vor pune la Funduşul Bancului împreună cu sporiul sau crescutul lor,ce să închipuiesc prin curţerea înainte a dobânzilor,şi cu aceasta să vor face roditoare. 15. Guvernatorul va primi întoată Ziua o Socoteală despre fieşcare ramură a Lucrărilor.DirecTia să va pune în Intreaga cunoştiinţă a purtării Lucrărilor ce sau strâns în adunarea lor de preste săptămână prin o totală priveghere a Operaţiilor din toate zilele,încheierile care privesc asupra Stării averii bancului să pot face numai prin mulţimea Votumurilor în adunarea Direcţii. 16. Banii cei tipăriţi de Argint de Convenţions Minţ în chipuîce a fi de a pururea după neschimbata Valuta Bancului ,şI Bancul va primi în toată vreamea şi va da numai astfealu de Bani care cuprinde în sine suma de douazeci Fiorini de marcă chelnicească de Argint fain.Pentru potrivirea de unu fiorin de a să lu spre regulă atât orânduielele făcute,care hotărăsc preţul şaide Minţului cu al Convenţions Minţului,cum şI acealea ce pun preţul Banilor de Argint acelor mai mici. 17. Toate plăţile să pot plăti bancului fără de osebire în Bancote sau Intrun fel potrivit cu Valuta Bancului după de mai sus,spre a să face Manipulaţia tot una ,şi spre mai mare lăsarea ºedulelor să vor face plăţile ce vor urma dela Banc în bancote,care însă să po preface Prin aducătorul necontenit în Cassele schimbătoare care sânt deşchisă în Bani gata de argint după Valuta aconvenţionului. 18. Dările cele cuviincioasă ,ce le ia Bancul la mai multe Lucrări dela aceia carii stau în legătură cu dânsul,să vor hotărâ de cătră Direcţii,şi să vor face de obşe cunoscute. II.Pentru Deregători bancului. 19.
Banc Direcţia are după p.34.al Statutelor tot Dreptul să pue şi să sloboază la trebuinţele ce vin înainte. 20. Simbriile Deregătorilor să vor plăti în valuta Bancului pă Lună înainte. 21. Fiece care Deregător al bancului acărui simbrie au ajuns pă an la cincisute de Fiorini sau au trecut preste atâtă ,trebue să aibă după măsură Simbrii cale Numărul de atâtea Acţii,care pănă va fi în slujbă nu să vor vinde,şi să pue bine In Arhiv,pentru că dânsăle spre siguranţia bancului stau bune pentru reşponsabilitetul ce au priimit dela Deregători. 22. Deregătorii cei cu Simbrie de 500 ,pănă la 1000 fl. caută să aibă o Acţie ...............dela 1000 pănă la 1500 fl.douo ................dela 1500 pănă la 2000 fl.trei ................dela 2000 pănă la 2500 fl.patru .................dela 2500 pănă la 3000 fl.cinci, Cu Simbrie de 3000 fl.,trebue mai pă urmă să aibă şasă Acţii după Legătură. 23.* Din Simbriile ceale măsurate că va face în tot Anul un acăzământ înpărţi pă Lună spre închipuirea unui Funduş de Penzion pentru Deregătorii ce sau făcut neputincioşi de slujbă,sau pă seama Văduvelor şi Pruncilor celor ce vor rămâne.ªi Direcţia va hotărâ scăzământ de ocamdată dar Hotărârea acea de săvârşit,cum şI facerea unui Plan cpre închipuirea a să face Funduş de Pension rămâne a să da decătră Auşusul Bancului după ce să vor ţerţeta maiînainte,când va aduna întâiu. 24. Trei deregători de căpetenii mai mari vor sta înainte cunt cea mai mare povăTuire şi priveghearea Direcţii înainte ramurilor Lucrărilor celora mai mari ,şi vor îngriji prilejuirile bancului ce să vor întâmpla ,adecă aceştia vor fi:un Gheneral Secreter,un Director al Cassei,şi un mai mare Buhhalter sau Grămătic. 25. Gheneral Secretarul va sta înaintea Arhivumului ,şi Canţelarii sunt necontenita cub Orânduirea şI răspunderea asupra Direcţii a toate a coreşpondenţiilor.el are să aducă înlăuntru toate gătirile ,să grijască Protocoalele ceale de trebuinţa ,să privegheze pentru Personalul scrisorilor,să strângă Materialurile celorlalte Părţi din care au să scrie privegherile ceale de căpetenie asupra Stării Înstitutului şI a sporiului Lucrărilor .El este şi Organul prin care îşi aduce Direcţia bancului toate hotărârile sau încheerile de a să săvârşi ,şI care are mai de aproape a păzi împlinirea săvârşirii celor trebuincioase. va atârna dela Guvernatorul şI dela Direcţie de a lasa să să împărtăşească Gheneral-Secretarul la sfătuiri,sau să primească .Del vor primi tot nui să poate da lor nici odinioară de aş da Votum de hotărâre.
Scåzåmânturile acestea din Simbriile Deregåtorilor Bancului sau fost ridicat întro hotårâre fåcutå de banc Au¿usul în adunarea sa din 13 Ianuarie 1833, care înål¡.c.c.Mårire Împåråtescå sau fost milostivit a o priimi. *
26. Directorul Cassei va sta Inaintea Cassei-ºentrală,va griji împărţirea mijlocirii Banilor întră mai multe Casse după Povăţuirea Direcţii,va priveghe peste toate Cassele ,va strânge întoate zilele hotărârile Casselor şi va lua înainte toate ªcontaricirile Casselor sunt răspundere cum că sânt toate deplin. 27. Grămăticului celui mare i’să cuvine să aducă toate Socotealele Lucrurilor bancului după Instucţiile cei să dau,facerea tuturor Bilanţurilor ,Contracturile Socotealelor,şi unele cercetării sau privegheri ca acestea care să trag din Regulamenturile ramurelor Lucrărilor,sau Insitutului între el are preveghearea preste Persoanele Grămăticii,şi are să răspunză pentri împlinirea dreaptă a Lucrurilor ce au dat în Mână. 28. Directorul Cassei şI Grămăticul cel mare vor otcârmui toate Punerile în lăuntru prin GheneralSecretarul asupra Direcţii Bancului,şi vor primi trânsul şi hotărârile Direcţii.La întâmplări de cre ceare grabnică cercetare,totdeauna trebue să să pue cu Gheneral-Secretarul la acea Lucrare. 29. Pă seama Gheneral-şecretarului să va Orândui o Simbrie de 3000 fl. pentru Directorul Cassei 2000 fl.şi pentru Grămăticul cea mare 2000 fl. în Valuta Bancului cea din tîiu numit,dacă va îngădui localitetul va primi şi un Cvartir fără plată în Cassele Naţionalbancului,sau ne Aflândusă loc va căpăta o despăgubire măsurată. 30. Direcţia va face o Insemnare pentru Derectorii Bancului ce sânt de trebuinţă la Lucrurile acestea afară din căpătenia cea mai mare ,va lua înainte aşezarealor la trebuinţele ce vor întra,şi le va măsura Simbriile după putea rea Institutului,cu acea socotinţă,ca nu cumva să treacă preste Suma de 1800 fl. preste An.Simbriile pentru cei mai mari ai ramurilor Lucrărilor celor de câte una la Banc ,pănă ce nu să va otcârmui aceasta de cei trei mai mari Deregători.Simbriile Deregătorilor Grămăticii de 500 pănă la 1000 fl.valuta bancului deregătorilor Cassii dela 600 pănă la 1000 fl.deregătorilor Magaziilor dela 600 pănă la 800 fl.şi a Deregătorilor celor pentru Lucrurile Canţelarii şI a Reghestraturii(unde să fac Cărţile de socoteli)dela 400 pănă la 800 fl.să vor măsura,iar Simbriile Slujitorilor să vor hotărâ după Simbriile ceale de obşe. III.Pentru Lucrările Acţiilor. 31. Pentru fiece care Punere să va găti ,Acţionerilor (după p.1.al Statutelor)o însuşită Carteă de Acţii din zioa aceaia cuprinzătore,din care au urmat Punerea după alăturatul Formulariu A.Această Carte de Acţii va fi iscălită de Guvernatorul sau de vechilul său de Directorul,şi de Cassieria Cassei PunerilorAcţiilor,şi sa veade despre faţa sa,afară de însemnatele întâmplări în Statute şi în Regulament,pentru care Acţii să vor arăta că nu sânt de vânzare.
Formular A ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Nro------------------
Folio----------------------Acţie a privileg.Naţional-Bancului Austr.
Privileghiatul Naţional-Banc Austriacesc arată prin aceasta,pre cum.N.N.sau fiece care Stăpânitoriu al acestui Document,întru urmarea plătitei puneri după măsura Statutelor la care nici odată nu poate avea asc vre un adaos de Plată,sau făcut Stăpân acestei Acţii----------------------şi de acolo are(sau au) săşi ia Parte la toate Drepturile,care li să vorcuveni Acţionarilor privileghiatului NaţionalBancului Austricesc,după Statutele şi Privileghiurile lor ceale dela Preaînălţatul loc îngăduite adecă care le au şi le vor avea. Viena în
Luna
Anu
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pre Parteadindos -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Aceasta Acţie
Chipul
a privileghiatului Naţional
Domnul
Anul
(ºessii)cu care îl
şI
face Stăpân
Luna
incălitura Ziua
acăruia îl face Stăpân
Banc Austriacesc de la foaia. fac eu stăpân. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------32. Acţionarii vor primii în tot Anul la 1 Iunie a obicinuitului Dividend partea jumătate ce sau priimit cu 30 fl. în Valuta bancului încurgerea Lunii lui Ianuarie al Anului celui mai de aproape,iar a doua jumătate Parte o vor priimi împreună cu acea Sumă carea face mai mult ,carea stă după închearea Socotelii de preste An,şi după îngăduinţă prin Banc Auşus.privind la p.11.Statutelor întocmită de a să împărţi. 33.
Pănă când ajuns Mărimea Funduşului bancului cea în p1.al Statutelor hotărâtă,să folosesc Punerile Acţiilor ce mai vin încă în tot Anul cu obicinuitul Dividend de preste Andin Ziua carea sau făcut Punerile.Iar asupra unei părţi din căştigul cel oareşcăt mai bun,ce au curs la Banc pot numai atunci a face cearere,dacă au urmat înceale trei Luni din tâiu ,adecă pănă la 31.Martie a Anului aceluia Punerile ce sau făcut după Preama aceasta să vor lua Parte întreagă numai în Anul cel mai de aproape la căştigul bancului,deacolo să va face şI să va adăoga însemnarea Cărţii Acţiilor,să foloseaşte Dividendul deplin începând dela Anul. 34. Poftind vre un Acţionar ,carele nu stăpâneaşte ceale în p.1. tipărite trebuinţe ca să facă un Drept de votum în prilejuirile Bancului,ca să între în Stăpânirea Dreptului acestuia,atunci are acela să dea Direcţii cu Declaraţie înscris Cărţile Acţiilor ceale cuviincioasă în chipul urmAtor.”Înjos iscălitul nofteaşte ca Stăpânitorul Acţii (Acţiilor) alăturate şI însemnate în urmat a p.7. al Statutelor în Stăpânirea întregului Drept al Acţionarilor Naţional-Bancului Austriacesc.” Declaraţia aceasta va fi iscălită de însuşi mână sa.De nu va fi cunoscută Bancului o iscălitură ca aceaia fără de aceasta atunci caută să întărească doao mărturii credincioase Lăcuitori de aici la cei ce lipsesc prin Legalizaţia cea obcinuită a ºării sau prin întărirea după Acţie. De vor fi făcute oareş care Acţii ce sau dat în Chipul acesta pre Nume străin atunci să vor face stăpânitoriului aceluia Cărţi de Acţii noao pă Numele lui şi Declaraţia făcută să va însămna deosăbit în Cartea-Acţiilor. 35. Toate Acţiile să vor face numai pă anumite Nume şi nu pă ales sau pă Numele aducătotului,fiece care Nume arătat,şi nu după poruncitoria de mai înainte p.întărit,să va socoti la un Nume după asa voe ales şI scornit.Acţia pă Nume scornite coprinzătoare să pot petriace fără nici o altă formalitate;iar Acţiile care sau făcut şI sau gătit după p.cel din sus,numai atunci să vor primi la Banc de a să scrie înăuntru,dacă le va fi ºessia(darea la altă mână)întărită tocma cu acea iscălitură,care este orânduită pentru Declaraţia Stăpânitoriului celui vechiu. 36. Spre Depărtarea urmărilor protivnice şi a greşalelor la ridicarea Dividendilor fieşce care Stăpânitoriu de Acţii care sânt date ori pă Numele său ,sau după măsura rânduelelor îşipune de ai să însemna pă Numele său Acţii(dă dăluite)date de altul,care îşi trage urmarea după sine,cum că numai Cvietanţiile acealea să vor plăti afară despre Dividende şI părţi de câştig,care sunt însemnate cu Numele ceale din tîiu ,sau să va arăta Aducătorului acelora cu Prenotiţia Cărţii Acţiilor,pă care sau întărit înainte în semnarea ce sau făcut,despre Dreptul ridicării. 37. Un Om carele din părtaşi sau gătit cu o puternicire de una sau mai multe Acţii după putearea p.8. al Statutelor are,după cum şI Stăpânitorii Acţiilor,însuşi să ţie de ceale mai sus p.p.34.şi 36.ce sau tipărit. 38.
Bancul nici odată preste tot nu stă bun pentru iscăliturile ce să pun dela părtaşi în Cărţile Acţiilor sau ale Cvietănţilor de sânt sau nu.Că Bancu le cercetează numai după înţeleagerea laolaltă cu ºessiile adecă Dările dela sine la altul ceale de săvârşit,şi cu însemnările ce stau cuCărţile Acţiilor,şi aşa şi la uşurarea căle ste slobod a face cu Cărţile Acţiilor daravele la Licvidaţia sau lămurirea Cvietănţilor despre părţile Divedende şi a căştigurilor,tot numai după Nume să va socoti prenotiţia cea lăsată în loc ,şI nu să va pofti la acea nici o iscălitură legalizăluită. 39. Cvietanţiile la ridicarea Dividendelor trebue să să facă după aceasta MustrA următoare: “Cătră Dividende pă care să cuvine dela
pănă la
jumătate (întreg)””am primit eu în Bani gata
pentru însuşi al mieu (ale meale) Adeverinţe de Acţ.”Foaia Nro Datum,Numele cui dă,Suma de zic Fiorini...”În Valuta -Bancului dela privileghiatul Naţional-Bancu Austriacesc” Viena în
(iscălitura celui ce primeaşte) 40.
Toate Acţiile ce să fac pă un Nume şi sânt acea foaie să pot scrie întru o cvietanţie pentru partea câştigului.Întru aseamenea are voe Acţionariul,să dea numai o Cvietanţi,pentru o rămăşiţă de un An întreg sau jumătate. 41. * Înscrisurile Cărţilor Acţiilor să vor lua înainte ori cândsă va pofti pentru Plata de treizeci de Creiţari de Valuta Bancului.De sau urmat Punerea Acţii numai pă scurt,atunci priimeaşte Cartea Acţii cea înscrisă ,Datumul în care zi sau săvârşit punerea cea veache.Însă când ar fi Acţia ce să scrie întru deplina folosinţă a Dreptului ei,atunci să va da Cartea Acţii cea de nou făcută numai dela 1 Ianuarie sau 1 Iunie al Anului în care să urmează Înscrisul.Potrivirea împărţi a Dividendelor rămân Părţilor lăsate,Plăţile ce să cuvin la Dividende să va da deplin Stăpânului Acţiilor celui nou după hotărârea din 39.p. 42. Toate Scrisorile Acţiilor,care după hotărârea Statutelor şi a Regulamentului acestuia sânt date înainte precum că nu sânt de vânzare,să vor petreace în cartea Acţiilor,şi acea petreacere săvârşindusă să va întări pre Scisorea Acţiilor. 43. De vor fi scrisorile Acţiilor a să ţinea de vreo Massa de Concurs ,sau anevârstanicilor a acărui aveare sunt Curatorie ,atunci să să deşchiză Bancului arătarea aceaea dela Legea a ºării Austrii de jos,ca dacă şI când poate să aivă înscrisul lor şi loc şi cui şi sunt ce prevegheare vor urma a cădea Dividendele. 44. Ceale ce sau arătat în celalalt .să ţîn întocma şi de slovoda Dişpoziţie a Dreptului dacă va fi întemeiat prin Orânduielele sau Comissioanele credinciase. Dupå rugata prea înål¡ata hotårâtå încheare dela a dunarea Au¿usului Bancului din 12Ianuarie 1824,sau milostivit în c.c. Mårire în 30 Ian 1824,a întåri,ca Plata Înscrisului Ac¡iilor cu totul så så ridice. *
IV.Pentru fiinţa ţedulelor .
45. Bancnotele să vor face şi să vor da afară după formularele ce s-au dat afară spre cea de obşe cunoşinţă,care la toate schimbările mai înainte să vor face de obşe cunoscute de câte 5,10,25,50,100,500,şI de câte 1000 de fiorini. 46. Otcârmuirea fiinţei ţedulelor este una din legăturile ceale mai alease ale Direcţii Bancului acărora măsurare îi rămâne bună,ca hârtia cea de trebuinţăpentru facerea şi gătirea bancnotelor şi apoi pentru păstrarea şi căpuirea(?) instrumenturilor celor de trebuinţa lucrurilor,şi ale ţedulelor,pentru fabricaţie ,cât şi pentru oareşcare dări afară ale bancnotelor,îi rămâne asuprăi. 47. Cea mai mare din partea lucrurilor Teaduleloe va da guvernatorului î toate zilele oareş ce însemnare despre câte sume de bancnote s-au dat afară şi câte au intrat înapoi,şi de starea cea de săvârşit a caselor schimbătore cu bani de argint după măsura Convenţionului ,după care cărţile ceale din toate zilele despre sumariceasca stare ce s-au circularicit atât î Casele Bancului cât şI î umblarea de obşe,şi despre deplina acoperire după masura Statutelor alor să vor săvârşi.Rezultatul adecă rămăşiţela ce cade înapoi a însemnărilor acestora să vor aţiarne peste săptămână Direcţii spre revizia şi igăduirea,şi prin toată şi întreagă dare de seamă să va aduce la sfârşitul anului spre cunoştinţa Ausşussului Bancului. 48. Cessa Centrală va îndestula pe Cassele cealelalte cu ceale trebuncioasă Note ce trebue să umble şi cu Bani de argint după măsura Convenţională:că Cassele schimbătoare Sânt orânduite la: a) ca să dea Bancnote când să vor pofti pentru cei primiţi Bani gata potriviţi cu Valuta Bancului; b) să plătească aducătorului cu Bani gata tot fealul de bancnote îtot fealul de sume umblătoere,fără zăbavă şi î preţ de plin î Bani de argint după măsura Convenţională, c)să dea după poftirea publicului pentru sumele de Bancnote şi pentru mai mari,mici,şi pentru cele stricate,bune după cum să vor îgădui. 49. După temeiurile ce s-au arătat aici va duce toate Cassele Bancului Banii lor cei păstraţi î ºentralCassa Bancului ,şI vor primi întocma atâta sumă î Bancnote cu care plătesc Plăţile ce vin înainte. 50. Un Director schimbându-se pa rând va priveghea î Facerea Lucrului ºedulelor la îpărţire de a să îţelege prin mai multe revizii ale Casselor ce să ţân de partea aceasta,despre starea ramuri lucrării aceţiî,şi va avea de a face arătare despre aceasta la Direcţie. 51.
decâte ori să va întâmpla o schimbare î Persona Comisariatuluiîpărătesc a Guvernatorului sau a Derectorului carele arată părţii lucrului ºedulelor eşind afară din Deregătorie,atunci să va cerceta cu de amăruntul starea acea a ºedulelor ,şi se va îtocmi aflarea ei cu îsemnările ce se află,şi acea faptă de revizie să va iscăli spre otcârmuirea cea mare a aceţii ramure Lucrărilor de Oameni orânduiţi,şi se va pune bine la Arhivum.
V.Pentru Lucrurile Scontaricirii. 52. Direcţia mai întâiu va bine voi a da Lucrărilor Dişcontului cea mai mare întinsă părţime,şi a aduna Capitalurile ceale de lipsă la dânsul. 53. Doi Directori vor săvârşi de osebită privegheare asupra Lucrărilor de Scontaricire de care schimbânduse pă rând todeauna să aibă o necontenită privegheare.Spre judecatea ...ffecturilor sau Sculelor ce sau dat înlăuntru la Scontaţie să vor da Directorului,carele otcârmuiaşte Lucrările de Scontaricire lângă dânsul patru mădulare din pertea neguţătorească de aicea din Numărul Acţionarilor.Direcţia,va avea îngrijire ca aceştia cinci Oameni todeauna să să afle toţi deplin. 54. ºenzorilor sau Cercetătorilor ce sânt de a să întovărăşi cu Directorul otcârmuitoriul cea mare să vor numi cu de ajuns Număr în tot Anul prin Direcţie,ca să poată face întră dânşii un Schime ca să nu rămâie un ºenzor mai mult ca trei Săptămâni înecontenită ezbăşirea Lucrului. 55. Acei ºenzori Tivaroşi să adună Lunea,Marţea,Joia,şi Vinerea după Prânz la cinci Ceasuri la Cercetare şi la hotărâre,care dela Sculele ce sau dat la Scontaricire cum le arată in p.14.al Statulelor de obcea,şi să arate întru acest regulament ceale de lipsă mai de aproape în semnate,să vor hotărâ de a să priimi. 56. Poliţe care pentru că au lipsa de o trebuinţă legiuită sau pricină la priimire,sau la plătire au sosit la înainte fugătoarea şI următoarea trebuintă a Hotăriatului ,dela Banc nu să vor priimi în Scontaricire. 57. Întru aseamenea nu să vor priimi de Scontaricire: a)Poliţele care sânt să să plătescă la altă Parte şi nu în Piaţul sau Târgul Viennei; b)Sculele ce să priimesc afară din Vienna,şi aicea să îndreaptă numai de a să plăti(Domiţile). c)Poliţele ,care fără numirea unui soiu de Bani în care să să plătească,şi vin asupra vre unei Valute streine,cum şi. d)acelea care de să şi numeaşte Valuta streină în hotărârea soiu de Bani de a să plăti ,însă tot nu are plătirea nici un Curs bine întemeiat;mai pă urmă .
e)toate Sculele ,care să coprind Intrunfealu de Bani de acea ,care după p.4.al Statutelor nu să pot priimi în Valuta-Bancului. 58. Deci se mai hotărăşte: a)Sculele,care fac o Sumă mai mică decât 300 fl.,sau au trecut preste vreamea de trei luni soroacele lor nu să vor scomptălui de Banc.Iar de altă Parte b)Sculele acealea,care sânt de a să plăti mai nainte decât în 10 zile,numai atunci să vor priimi în scomptaricire,dacă stăpânitoriul lor să trage de bună voe suntscăzământul scomptului pă zeace zile socotit. c)Nici un mădulariu a ţenzurătoarei Scompt-Comite,nu poate hotărâ ale sale sau Poliţele sale.Maipăurmă d)numai Sculele acealea care să coprinde pă Ordin,şi ale cărora giro sau Girurile toate ale lor sau umplut după Rânduială pănă la Stăpânul cel de acum,numai acealea să vor scoptălui de Banc. 59. Toate ceale de Lipsăce să cuprindă dela p.56.pănă să să arate şi cu Bileturile Locului Piaţului sau amărfurilor,adecă Sola-ecsel pentru marfă,ca să să priimească de scont la Banc. 60. Sculele ceale de sconptaluit trebuie după Regulă să închizăşuiască trei cunoscute zdravene iscălituriu .Măcar una din trânsele caută săsî aibă firma unui Neguţătoriu de aici sau fabricant împuternicit al ºării care firma lui va fi înprotocol la judecătoria Poliţelor Vecsel- Geriht a Austrii de jos. 61. Poliţe cu mai puţine decât douo cunoscute bune zdravene iscălituri nici întrun chip să vor putea priimi,însă să poate dacă vor fi întrat în Lucrare trebile Depozitelor şi ale Împrumuturilor NaţionalBancului,a trea chizăşie poftită prin depunerea Preţului de jumătate,care are a să scomptărisi întro Stare după p.19.al Statutelor pentru treaba împrumutării şi a Institutului. 62. Direcţia Bancului încheaie măsurarea Sumelor care încurgerea a toată Săptămâna trebue să să recomandăluiască şi să să dea la Lucrările Scomptului;a cărora Împărţire însă la ceale din toate zilele înainte vietoare întrebări decât,una sau lăsat asupra Judecăţii acelor cinci ºenzori,carii sânt îndatoraţi a lucra la aceasta,cu strânsă nepărtinire ,şI şaşi aducă despre încheerile lor însemnări de obşte,care trebue preste Săptămână să să aştearnă la Direcţie spre vedeare. 63. Afară din Dunineci,Sărbători,Miercuri şI Sâmbete în toate zilele după a miază poate descontălui dela 3 până la 5 Ceasuri să facă Rugare prin Darea Sculelor făgăduită la Locul scontăluirii. 64. Poliţele ceale înlăuntru date are Proponenşul mai nainte să fie gata Giro al său In Banco,şi să le aducă cu doao liste(catastife sau cărticeale) după Inştiinţat sau cunoscut făcutele formulare A şi A ce sau dat şI împlinit întocma. 65.
Tot Omul fără nici o deosebire a Stării sale,de va fi cunoscut Bancului de Om de treabă şi cu Dreptate şi este lăcuitoriu in Vianna poate băga poliţa cea cu rânduială cătră dânsul giruită Naţional-Bancului în Discontăluire. 66. Lista sau Cărticica A să va da Proponentului înapoi după revizia numai decât înainte luată,ca o vremealnică Adeverinţă pentru toate Sculele înlăuntru băgate,cu iscăliturile dela doi Deregători rânduiţi în treaba aceasta. 67. În Dimineaţa cea din tâiu dela 11 Ceasuri urmează asupra Punerii numitei vremealnice Adeverinţe A cea de lipsă hotărâre:prin răspunderea înlăuntru a poliţelor celor ne primite,î prin darea la mână a listei B pă carea sânt ceaste Sculele ce sau întors înapoi;însă ceale ce leau ţânut bancul înapoi la scomt,să arată în Suma de plin cu arătarea socotitului scăzământ al Scomtului a Preţului Capitalului celui curat ce Ii cade după aceasta. 68. Împotriva listei B ce î’sau dat în loc de îndreptare de Plată,care are să o facă spre dovedirea priimirii întărită cu iscălitura de însuşi Mâna sa,poate Proponensul Sumelor acelora aridica la Cassa Sconterilor în Ceasurile ceale obişnuite ale Deregătoriei dela 9 pănă la 12 Ceasuri Dimineaţa şi dela 3 pănă la 6 Ceasuri seara. 69.* Temelia Scontului să hotărăşte a să face de doao ori pă Săptămână decătră ºenzori prin înţeleagerea votumurilor,şi Miercurea şI Sâmbăta pentru Zilele următoare să vor publicălui atât în Novellele sau Gazetele de Vienna cât şi în locul de obşte.Iar neânţelegândusă întru un glas ºenzorii unii cu alţii despre aceasta de săvârşit,atunci Sconto să rămâie neschimbat pănă ce să va aduce Hotărârea Direacţii. 70. Dacă au încheat ºenzorii priimirea unei Scule ce sau băgat la Scompt,atunci nici întrun chip nu să poate lua înapoi,însă nici la o întâmplare din potrivă a hotărârii nici o Sculă nu să poate cere înapoi înainte de sorocul pus în p. 67.spre aducerea hotărârii. 71. Bancul nui legat a da seama pentru temeiurile ce fac de a să îndrepta înapoi o Sculă sau mai multe ce sau băgat la Scompt. 72. Dacă la sorocul unei Poliţe simptealuită nu să va plăti pănă la 4 Ceasuri după Prânz;atunci ºedentul care îşi dă altuia al său ,în Numele Bancului va răspunde a împlini negreşit. 73.
Dupå cea de Aus¿usul bancului în Adunarea sa din 17 Ianuarie 1820,pugatå Preaînål¡atå Hotårâre sau milostivit în c.c.Mårire a orândui,ca ori ce Hotårâre a Discontului de acum cu totul så atârne de Direc¡ia Bancului *
Bancul răspunde Proponensului pentru toate Sculele ce sau dat în Însemnările ceale Aşternute.Că eel are a răsplăti pentru Poliţele ce nu sau dat înapoi dipă Scompto însă Proponenşul este legat sau îndatorat la toate întâmplările a da Înstitutului ajutoriul cel de lipsă la Siguranţia sau despăgubirea sa. 74. Bancul dă după regulă plata sau urmarea cu Sculele numai aducătorului Directelor lor.Când sar pierde Adeverinţa cea vremealnică a Părţilor sau Lista B atunci trebue să arate aceasta Bancului prin graiu la care are urmare pre vedearea ,ca nici una din listele A sa B să nu să ia In lucrul Deregătorialicesc fără de a săvârşi Lucrul personalicesc al Stăpânului celui cunoscut,sau al vechilului lui celui legiuit,şi acea ,carii vor arăta înainte,să vor îndatora,ca săşi arate Dreptul după cuviinţă.Atunci Părţile vor putea ridica prin darea înlăuntru a unui Duplicat al Listei cei pierdute atât Sculele ceale neprimite cât şi Suma Cărţilor scomptaluite dând un revers de despăgubire .Apoi când să vor găti şi arăta Orighinalurile ceale adevărate să nu ţie în seamă. 7 5. Poliţele să vor în casselui la sorocul Si ziua de Plată cunt cea de obşte accvieteluirea Cassipului şi a Controlorului scontelor la platnicul cel adevărat. Cvietanţia să face după formula aceasta de Scontelor: “Am primit Preţul pentru Cassa privileghiatului Naţional-Banc Austricesc. Vienna în (iscălitura Cassirului) (Iscălitura Controlorului) 76. Vânzânduse poliţe întru urmarea Hotărârii Dircţii în Numele Bancului;atunci pune unul din Directorii carii stau în fruntea Lucrărilor scomptelor la Girul şi firma iscălitura sa:”privileghiatul Naţional-Banc Austriacesc.”Însă scomtele sau alte Note de petreaceri,după arătarea Paragrafului de mainainte,vor fi iscălite de anândoi Deregătorii cei mai mari al Scomptelor.Că nici întrun kip nu dă dinafară Sculele fără de a să împlini Îndorsaţia în jos. VI.Pentru Lucrurile Girului. 77. Cine va să Intre în Lucrurile Girului bancului,numai atâta are înscris pă Numele său să ceară o Foae(Folium) şi după ce prin rezoluţie i să va îngădui dela Direcţia care nici odată nu e îndatorată,a arăta temeiurile Hotărârii sale,de a pune înlăuntru Cărţii de Acţii pă Numele lui sau pă Nume scornit,îi va da ca o Întărire o Carte dela o Foae despre Stăpânire. 78. După Regulă să vor priimi la bancul Girului numai Bancnote şi Bani de Argint după măsura convenţionului.Iar Direcţii -isă dă voe de apriimi dela Stăpânul foi şi aici poliţe pă Valuta Bancului coprinzătoare socoteală şi a îngădui de a să da Asignaţii asupra vremilor de soroc. 79.
Toate Punerile de Bani gata să săvârşesc în Girul Bancului dela Părţi sunt în Consignaţie Indoită ce este a să da în Cassa. 80. Un Exemplar din Consignaţia aceasta rămâne în Depunere în mâinele Bancului ,a,doilea să va da părţii Partaşului sau Partaşului înapoi dela Cassa Deregătorilo cu însemnarea din jos a Cuvintelor acestora:”drept am priimit “şi cu iscălitura sar ce are a o arăta gremăticului ca să o adaoge la arătarea sa,şi arătarea apoi să o ţie însus. 81. Pă Bani gata care în oareş ce chip unei foi i’să vin buni numai odoao zi poate prinde loc ca o Descriere ri înce chip închipuită. 82. Cine socoteşte să dea Asignaţii asupra Banilor săi ce sânt în Giro Bancului are loc înaintea Tuturor în Cunoştiinţa însuşi a iscăliturii sale,sau a vechilului său pă acela pă cerele va săl pue întru aseamenea Asignaţii.Amândoao să fac prin singure Scrisori cătră Banc,care sânt iscălite de doao Persone credincioase ca Mărturii.Publicumul ce să tocmeaşte poate pofti la toate firmele la Judecata Poliţelor împrotocoluită Bancului spre asă însemna,iar dela alţi privaţi la aseamenea vremi totdeauna să va priimi numai o iscălitură singură. 83. Banii ce sânt în Giro al Bancului să pot ori a să petreace depre o foaie pă alta,sau să şii priimească gata înapoi,din toate chipurile de ast fealul de Hotărâri tot pun fieşcare totdeauna câteo înnainte asa arătare înscris cu poftita iscălitură,care are de a ţinea înapoi Sumele ceale la asignaţie orânduite cu însemnarea de speţificaţie a condeelor şI a personelor câte unul ,spre acărora voe li sau făcut cu folos. 84. Aseamenea Asignaţii pot să să dea după măsura ce să găsi cu Cale în Banc sume după plăceare,însă tot nue slobod să să facă nici o Asignaţie sunt Suma de o Sută fiorini Valuta bancului .Sumele ce nu să vor ajunge la această sumă să vor plăti numai la stăpânitscriul foii spre înplinirea de plin a socoteli sale deşchisă cu Bani gata. 85. Dacă sânt hotărâte Arătările sale la Treaba aceaia;ca să să socotească asupra foi altui partaş al Girului Bancului ce să va prescrie;atunci la aseamenea vreame Suma cea însemnată să va prescrie foii celui arătat,şi să va pune bun foi acelea ,pe care Asignaţia va cuprinde spre folos. 86. După ce sau înştiinţat condeiul cel de a să prescrie pe seama unei Părţi sau părtaş carele nu are Foae în Giro bancului;atunci rămâne înştiinţarea sau arătarea lui în mânile Bancului.Acest părtaş are apoi să aducă dela Stăpânul foi o Asignaţie dată şI Suma aceaia să o ridice cu Accvittuluirea de una obicinuită în Lucrurile Poliţelor. 87.
Dacă Asignaţiile coprinde “aducătorului “;atunci să va da isprava lor Stăpânului lor fără nici un alt formalitet sau răspundere. 88. Asignaţiile ce să vor da dela Stăpânul foi spre ridicare de Sumă de Bani gata sânt făcuta prenotiţie de a să lua înlăuntru dela Cassa negreşit. 89. La moartea vreunui Stăpân al unei foi au moştenitorii lui a înştiinţa Bancului pre acela prin Dreptul ºării de jos,carele va fi împuternicit de răposatul asupra Banilor celor puşi în Giro Banc;dacă îi va fi rânduit cumvaş mortul în Viaţa sa în vreun chip cunoscut Bancului un Vechil întru întrarea la aceasta. 90. Banii ce sânt în Giro Bancului nu să pot mainainte supune după p.53.al Statutelor la nici un Sechestru ,ci numai după făcuta din Judecată zălogire.La întâmplări de Concurs Stăpânii unei foi,carii sau fost recomandăluit Bancului după rânduială ,nu să vor băga în seamă Asignaţiile Cridatariului,fie fost înainte sau după deşchiderea Concursului urmată,de să află încă în mâinile lui sau sânt date la atreia Mână,ci să vor ţinea Banii ce să află în Giro Bancului nestricaţi în Socoteala Massii Concursului ,şI numai priimirea Asignaţii dela Dreptatea ºării de jos,cătră Deregătoriul Massii încuviinţate,împreună cu Acţia Cridatarului ,scăzândusă pretenziile Institutului să va urma,dândusă înapoi Cartea şi Punerea unei Cvietănţii formale. 91. Cine să va însemna din Deregătoria Bancului după p.89.dela Dreaptatea ºării Austrii de jos ca Moştenitorul,sau ca unul împuternicit Vechi de a face rânduială asupra unei foi în Giru Bancului are săşi pue în Cunoştiinţa Iscăliturii sale însuşi sau a o rânduitului său carele îi poartă Lucrurile,şi să ridice Cartea cea trebuincioasă. 92. Tot acealea Hotărâri sunt şI la întâmplarea când va fi să să schimbe Firma Stăpânului unei Foi,şi face trebuinţă a o scrie asupra altuia. 93. Împuterniciile ce să dau spre a să rândui o Foae în Giro Bancului le ţine Bancul în Puteare pănă atunci pănă când acealea nu să vor lepăda înapoi înscris decătră cel ce leau împuternicit. 94. Cine arată pă Foaia sa în Giro Bancului Sume mai mari ,decât face Bunumul lui,sau arată în Asignaţie o foae neadevărată,are săşi mulţămească greşelii sale dacă i’să va ştearge Asignaţia,i’să va da înapoi fără de a face trebuinţă,ba încă la poftitele întâmplări,şi la deosebite Stări împrejur dacă să va hotărâ decătră Direcţie Dreptul lui de Stăpânirea unei de ctâns foi. 95. Dacă sau umplut o foae prin ceale înainte luate puse şI desscrisuri.unde este de lipsă a pune Socoteala ce treace dincolo pă o foae noao;atunci să va ceare dela Stăpânul Foi Cartea,şi î’să face alta pă Numele ceale noao coprinzătoare. 96.
Când va voi un Partaş să pue Bani la Banc pă Socoteala unui Stăpân al Foi;aceal are săşi adaoge în duplo gătita Arătare,dela Stăpânul foi,căruia î’să scrie buna suma aceaia adecă: “N.N.pune la Partea-Girului privileg.Naţional-Banc Austr.pentru Socoteala mea. zic...............Valuta Bancului(prin Consignaţie de Bani gata).” Vienna, în (Iscălitura)
Un exemplar dela Arătarea aceasta să va opri la Cassa,celalat să va da Partaşului,care au pus Banii,sunt acel adaos al Adeveririi de priimire dela Cassa,şi cu Prenotiţia făcută prin Grămăticie pă Foaia încuviinţată.
97. Stăpânii unei Foi ,au spre Ocolirea răpunerii,decâte ori aduc Arătările sale sau decâte ori să arată la Banc todeauna săşi arate Cartea;căci întâmplândusă a să pearde Cartea aceasta;atunci Stăpânul ei în Personă să arate la cea mai mare al LucrărilorGirului,la care negreşitsă va treaca Socotela lui pă altă Foae,şi î’să va face altă Carte noao. 98. Stăpânul unei Foi caută pă Dividendii pentru Acţia ce stă în Giro Bancului la soroacele mai sus însemnate.Închiderea unei căutări de aceastea va urma numai la aşa întâmplare ,când ar avea Giro Bancul o dreaptă Pretenzie asuprăi la nişte Plăţî,sau alte Sume,la care întâmplare Bancul însuşi asupra Acţii o caută(nepăgubit fiindui act Drept al despăgubirii) şi la răfuirea Socotelii cei trebuincioase,nu să va priimi altă Asignaţie la acea foae. 99. Giro Bancu va ţinea în rânduială de toate zilele o Scrisoare de osebită Sumaricească despre curate Sume ,care stau încă deşchisă pă toate Socotealele,şi după acealea să va da la tot Omul ce are un Folium,adecă a Foae poftita cunoşiinţă areatânduşi Cartea,şi plătind Plata hotărâtă. 100. Întru aseamenea chip poate şi fieşce care Stăpân al unei foi săşi pue foaia sa la Grămăticii şi săşi ia vedeare Starea Socotelii sale. 101. Copii de Socoteli să vor da întrun Soroc cât să va putea mai scurt Stăpânilor Foilor după mai înainte Cearerea,şi mainainte arătarea Cărţii sale,şi plătind o Plată unei Plăţi măsurate Numărul condeilor socotelii. 102.
Nici un Partaş nu poate una preste alta a pofti alta,decât aş face cunoscută foaea sa,sau a vedea în Cărţile Giro Bancului.Deregătorii cărora lisau dat a fi îndatoraţi cu cea mai mare tăceare ,şar pearde în tot chipul Slujba lor. 103. Când Stăpânul cel vechiu al unei Foi ,sau Persona aceia,care au ajuns prin moştenirea ei,gândeaşte să nu o mai ţie,ci să î’să stângă;atunci trebue săşi dea despre aceaia o Declaraţie înscris,şi să alătureaze şI Cartea sau Documentul prin care săşi dovedească Dreptul moştenirii,la care Partaşul îşiva priimi înapoi atât pusa Acţie cât şi Suma deplin a averii ei,dând afară formaliceasca Adeverinţă de primire. 104. Socotealele în Giro Bancu să vor închea spre Siguranţia Institutului şi a Publicumului atât pentru Capital cât şi pentru Părţile ce să cuvin pă jumătate de An,la 31 Mai şi la 30 Noembrie. 105. Pentru fieşce care Stăpân al unei Foi în Giro-Banc va sta gata o arătare ai fi cunoscut mult pănă la 5 Iunie şi 5 Decembrie în Banc,care cuprinde în sine Suma măsuratelor Plăţi,şi averea curată ce prisoseaşte după Cărţile lor.Această arătare este de a să ridica de tot Partaşul mult pănă în 12 a Lunilor amândoao sus numite,şi însemnările ce stau la Suma arătată să le dea înlăuntru pănă la 20 ale acelor uni cu atâta mai cu adevărat ,căci în zilele numite Saldo cel mainainte însemnat aşa de curat sar cunoaşte încât ceale ce să vor căuta în urmă dau Dreptate Bancului a pune înlăuntru toate ale Descirii pă numita Foae,şi spre toată stingerea ei,cum şi spre Declaraţia,că Partaşul numai este în stare de a mai stăpâni o foae în Giro-Banc. 106. Aflând Stăpânul unei foi pă Saldo ce î’sau arătat dela Banc,cum că nu e drept,atunci are să arate aceasta Bancului mult pănă la 20 Iunie şi 20 Decembrie prin Darea unei Socoteli Insiuşi de dânsul făcută,care negreşit să potriveşte cu Cărţile lor,şi ridică Starea;că Revizia aceasta nu lasă o Piedică în Lucrările ceale obicinuite. 107. Pănă când nu şau stins Foaia formală în Giro-Banc,păn’ atunci tot întins va avea Lucrarea sa,şi va fi supusă Revizii de jumătate de An. 108. Giro Bancul stă în toate zilele deşchis Publicului,afară din Sărbători,Ceasurile ceale ce sânt a să orândui ,sau Rânduirea Ceasurilor,în care să vor lua înainte Lucrurile Deregătorialiceşti în trebile Girului,să va urma la Deşchiderea lui cea adevărată. 109. La toată întrarea cătră Lucrarea Deregatorialicească sânt datori Partaşii să asteapte în Personă săvârşirea aceştea.Că Deregătorii,le vor săvâeşi negreşit pă rând,după cum vin şI le vine rândul,şi întâmplândusă îmbulzeală mai mare,şi vor găsi Partaşii mai cu cale a să depărta ,ca să vie mai pă urmă iară de a să arăta ,nu va fi slobod Deregătorilor ,pănă atunci ale priimi Asignaţiile cu sine aduse,Cărţile,sau alte Documenturi,care aceasta sunt straşnică dare de seamă li să opreaşte,ca afară de
Ceasurile Deregătorialiceşti să nu priimească a lua însuşi asupra sa grija Lucrului vre unui alt chip în Lucrul Deregătorii,nici afară din Comission. VII.Pentru Depozituri. 110. La Depozito priimeaşte banco Lucruri de Preţ,care pănă unde este hotărât şI neschimbat Preţul după aceala să fie adeverit ,şi întărit,sau când aceasta nu sar întâmpla,vor mijloci cu Partaşul împreună o deosebită Preţuire ,şi o vor întări înscris. 111. Pentru aşa Lucruri desre Preţul hotărât sânt bune: a)Bani de aur şi de argint,care au Legiuit Cursul lor după Preţul lor cel Legiuit,în Bani de argint Valuta Convenţions; b)Hârtii de ale Staatului pă Bani de argint coprinzătoare după Preţul lor cel numit,fără de a căuta la temeiu dobănzii. 112. La o deosebită Preţuire să supun: a) Lucruri de aur sau de argint sau Scule de tot fealul de Matal nobil,şi Bani ,care nau Cursul Legiuit,şi nu sânt opriţi a umbla cu dânşii; b)Hârtii de ale Staatului din lăuntru al ºării,de acărora Capital nu sau scris a să socoti în Bani de argint; c)Hârtii de ale Staatului din ºară ctreină de tot făliul; d)Documenturi de Privaţi; 113. Cu aceastea Lucruri de ale pune are Deponenşul să dea următoarea Consignaţie Indoită. “Pre Sorocul(Ziua-Luna-Anul-)sau fără Soroc numit ,pune în jos iscălitul la păstrare la privileghiatul Austriacescul Naţional-Banc(numeaşte Lucrul ce grijit şi preţuit)cum înjos arată. -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Semnul Cometurilor
lor
Numărul lor
Cumpănirea Cuprinderea lor
Preţul lor în Valuta Bancului
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Bruto Neto -----------------------
fl.
kr. -------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
(Datum)
(L.P.)(Iscălitura Deponentului)
Despre fieşce care după Natura lor care sânt de multe fealuri,este ca să să dea înlăuntru Consignaţie deosebită:şi la Piciorul sau de desubtul Lucrului ce să află să să adaoge toată arătarea preţuitului cu Numere şi în Slove. 114. La Consignăluirea sau însemnarea de Bani de aur şi de argint,să va da înainte la tot Condeiul singur. a)Cât au tras Netto; b)Numărul Sucurilor(?) ce are sau cuprinde în sine; c)De va fi de Lipsă,de sânt ªucurile împărţite întregi,sau Indoite ce sau adus; 115. Consignaţia de Hârtii de ale Staaatului de totfealul coprinde în sine tot fealul singur după temeiul dobânzii cu ºucur pă rând orânduit în chipul acesta ,ca după ariometiceasca Orânduială a Numerelor Scrisorilor celor însemnate decâte una sau singuratice,să să pue Numele pă care să numesc şI Datumul Datelor lor. 116. Deponentul de Lucruri de aur şI de argint are Bancul să dea la Mână mainainte de toate cuviincioasa Poliţă de la (Munzaamt) Deregătoria de monede de Bani. 117. De să pune Documenturi private de Bani;atunci trebue să să pue în Cosignaţie: a)Numirea cea de însemnat,Datumul de când sau dat Numele Dătătoriului,a Mărturiilor şI a Chezăşiilor; b)Numele Creditiorului ,sau al împreună Contrahenşului pă care coprinde,ca unde să zice al ºedenşului cu ºesionarul; c)valuta cea după Scriisori şI Suma lui,ca şi unde sau hotărât Documenturi pă Vreame,Sorocul de Plată; d)Însemnarea Documenturilor lor celor de osebite,cum sânt extract din Protocolul Moşiilor,Scrisori de (Satz) cuvânt,reversuri ş.a.p.ce să alăturează. 118. De nu sânt Consignaţiile ceale înlăuntru date făcute şi întărite după făcuta Orânduială,şi coleturile nu sânt însemnate şi număruite cum să cade,sau aeau adus în Saci,în Lăzi,sau în Rogojini,care nu sânt în Stare,de ale apăra de stricăciune:nici o Lucrare Deregătorialiceasca nu le vor lua înainte ,ci Deponentul să va da îndărăt cu ele. 119. Plăţile ce sânt să să dea pentru Depuneri sânt: a)Plata priimirii; b)Plata păstrării; c)Plata prelungirii şi d)a Datului afară. 120.
Plăţile priimirii şI a Datului afară,care sânt hotărâte a despăgubiInstitutul pentru Revizion,pentru tras sau cumpănit,pentru preţuit,şi pentru pecetluitul Depozitelor să vor ridica necăutând la Preţul Lucrului ,şI întot chipul întru aseamenea după Numărul,şi după măsura Brutto a Compturilor sau Teancurilor ce sau cărat. 121. Plata -Păstrării să va plăti înainte după Sorocul,pentru care sau dat un Depozitum,şi după Preţul lui.Pentru un Soroc mai scurt,adecă pe 15 Zile nu să va priimi nici unDepozitum,şi Plăţile pentru siroace mai lungi pănă la 3 Luni,îtruaseamenea să vor socoti numai după epoha din 15 în 15 Zile,adecă:după jumătate de Lună măsurat,aşa,Depunerile ,care trc preste Numărul 15 curat Soroc de a să împărţi,să vor socoti tot pă o jumătate de Lună. 122. Plăţile păstrării să vor măsura la Depunere după Preţul a lucrului depus,şi după sorocul mai lung sau mai scurt al Depunerilor,şi să va face cunoscută măsura lor la deşchiderea Depozitelor. 123. Săvârşirea Plăţii unei prelungiri întră doao chipuri de întâmplări adecă. a)Când arată Părtaşul singur,înainte,sau la Sorocul cel vechiu în scris Sorocul ce vrea după pofta lui săl prelungească.La aceasta întâmplare,să va măsura Plata păstrării cei noao dela împlinirea Sorocului pă vreamea prelungirii de Deponentul poftită. b)Însă decuma nu sau ridicat depozitumul la împlinirea Sorocului când sau lăsat jos arătarea;atunci însemnează Bancul înainte Suma hotărâtă de ceale 15 pănă la alte 15 Zile,şi face Plata aceaia după curgerea de o jumătate a fieşte căruia An în care sau ridicat Depozitumul. 124. Pentru depozitele ce sau pus pă Soroc nehotărât,trebue după curgerea a tot anul să plătească înainte Plata păstrării pă anul următoriu.Nesăvârşindusă aceasta plătire are Bancul drept astfeliu de Plăţi din jumătate în jumătate de An ale însemna înainte în Sumă îndoită ca o Restanţie. 125. Depozite de tot felul să pot aduce ori sub Numele său,strein,sau sun Nume scornit.Însă Bancul nu împărtăşeşte totuşi la nici o întâmplare întăriri de priimire asupra aducătorului.Depozite să vor priimi numai dela drepţi Partaşi ,aşa dar fieşte care Deponent a căruia personalitate fără de aceasta nu este bine cunoscută,carele vrea săşi arate dreapta stăpânire prin doi credincioşi martori la Banc,sau măcar ,întâmplândusă a rămânea ne cunoscut,sau că vrea săşi pue depozitumul pă Nume ctrein,sau scornit,atunci îi va căuta săşi întărească conzicnaţia prin iscălitura acelor martori. 126. Lucrurile ce sau adus la deponăluire să vor preţui de cătră Deregătorii Bancului dimpreună cu Partaşii şi să vor măsura supt o Plată a priimirii şi a păstrării. 127.
Priimitele Colleturi ,Teancuri sau Pacheturi plombuite de Deregătorii Bancului şi de cătră Partaşii însuşi cu peceţile lor aşa să vor întări ,încât fără de ruperea peceţii nici o deschidere nu să poate face.Cumpăna-Brutto cât trage a ºucurilor(?) câte una deponăluite să va însemna atât pă Colletul sau Pachet,cât şi în Conzignaţii. 128. După acestea Lucruri directorialiceşti rămâne una din amândoao Consignaţiile în mâinile bancului,şi ceialată să va da Partaşului ca o Adeverinţă a Depozitumului sunt adeverirea priimirii Plăţii de Plată. 129. Adeverinţele Depozitelor să pot petreace slobod la alţi stăpâni însă trăbue mainainte să să arate ºessia cu acea aseamenea pecete,şi cu acea acemenea iscălitură,şi la întâmplarea legalizării cei rînduite în p.125.trebue săşi aibă iscălitura dela doi martori acredităluiţi,şi totdeauna să fie şi Bancului,sunt înainte arătarea consignaţii arătat. 130. Poftita prelungire a Terminului deponăluirii este de a să arăta prin graiu Bancului sunt alăturat adusa Adeverinţa Depozitumului şi de a să plăti Plata prelungirii încuviinţate,a cărora priimire şI lărgitul Soroc să va însemna pă Adeverinţa Depozitumului. 131. Pentru darea înapoi şI accbituluirea Depozitumului pot Partaşii totdeauna săşi ridice avutul său cel deponăluit;însă tot nu să va da înapoi Plăţile păstrării ce sau dat înainte Depozitele să vor răspunde înlăuntru după consignaţiile ce să află în Mâinile bancului din ºuc în ºuc,şi pă lângă aceaia întregirea peceţii,cum şi Cumpăna cât trage Brutto a Coleturilor sau a Pachetului să bva controlarui.Aflândusă la aceasta atunci un Lucru de pricină;aşa are să să ridice aceasta prin deşchiderea Coaleturelor sau a Pachetului prin Revizia cu de a măruntul a Coprinderii sale. 132. Când rămân Partaşii în restanţie datori cu Plăţile prelungirii ;atunci să vor slobozi numai după ce vor plăti aceasta de tot. 133. Lucrărilor Depozitelor Bancului tare să oreşte a da afară în oareş ce chip despre Numele Stăpânului Lucrurilor ce leau depozăluit,cum şI despre Numărul,chipul sau Preţul lor,ca şi Sculele ceale depozăluite de tot fealul numai cu ştirea,şi după bună voinţa stăpânului lor,sunt aducerea totdeauna cu sine a Adeverinţei Depozitelor să vor pune,cu oareşi care oprelişte a să putea petreace ori pre Numele altui Stăpân,sau altuia să să poată da de cât celui vechiu Deponenş. 134. De va cădea un deponenş în Concursul Crditorilor săi î bancul să va fi înştiinţat despre aceasta prin înştiinţare de Judecată,atunci să Indatorează a ţinea în bună păstrare la sine Lucrurile cele deponăluite fără nici o scurtare pentru Socoteala Maccii Concursului,şi acelea să le dea afară după ce să vor plăti Plăţile cele hotărâte numai după dreptulºării Austrii de jos ,Cum şi după ce să vor plăti toate pretenziile Înştitutului Ferbaltărului Massii-Cridaliceşti.
135. Cine face Pretenzii îndru urmarea unii făcute prigoniri de Drepatate în Calea Execuţii asupra unui Lucru deponăluit la Banc,are să facă,ca ÎngăduireaExecuţii să să înpărtăsească Institutului din Diregătorie ,şI apoi va putea ridica Depozitumul dacă va plăti Plăţile cele cuviincioasă,dacă va da îndărăt adeverinţa Depozitelor,şi dacă va da Adeverinţă formalicească de priimire de însuşi Mâna sa iscălită. 136. Deponăluindusă Depozite dela mai mulţi Stăpâni la Banc;atunci unul din trânşii sau Persona al treilea este ca să facă Rânduială asupra Depozitumului prin deosebită vechilimea a acea piterile Deregătorialiceşti numai pre acest vechil,şi numai lui;să va ţinea în sama pănă când nu să va revocălui Lucrul formaliceşte. 137. Dacă sau pus Depozite pă Socoteala unuia al 3 lea;atunci Deponenşul însuşi nu poate dişponălui preste acealea fără de a aduce o legiuită vechilimea dela Stăpânul în ce chip şI Stăpânul lor ,la aşa Intâmplări când va căuta Lucrurile ceale deponăluite în Persona sa însuşi,va avea să păzească formaliteturilecele hotărâte în p.125. 138. De va întra un Depozitum la întâmplarea de moarte în Stăpânirea unui a 3 lea Persoană,sau la mai mulţi împreună Stăpânitori;atunci trebue să să facă înştiinţare bancului despre aceasta,prin Diregătorie ce este asupra moştenitorilor şi săi facă Persoanele acelea bine cunoscute carii au dreptul adişponălui asupra Lucrurilor deponăluite. 139. Fiind că asupra Depozitelor să poate face rânduială numai în toate Sumele au Partaşii aceia carii vor să ridice numai o Parte din Lucrurile cele deponăluite să gândesc a scote darea afară după p. 131.şi asupra Lucrurilor care vor să le să le ţie în păstrarea Institutului ,au să dea înlăuntru de nou o Consignaţie îndoită,şi Plata priimiriii acelora încă ăsa să o plătească ,ca când nar fi fost mainainte în Mâna Bancului;însă la Sorocol schimbat sau scurtat nu să va măsura Plata păstrarii de nou,sau la Sorocul prelungit să va măsura adaosul Plăţii prelungirii după 123.şi Plata dări afară să va ridica numai după Numărul şi Cumpăna care au tras întru adevăr Lucrurile ce sau dat înapoi. 140. Bancul ctă bun pentru păstrarea cea cu Credinţă şi cu Grije bună a Lucrurilor ce sau depozăluit la dânsul Numărul lor şi după cum sânt ele;stă bună pentru necredinţa sau Furatul lor,iar nu pentru aşa întâmplări care după cele obşte Pravilnice Legi atârnă numai asupra Stăpânului lor. 141. Cqnd sar perde vre o Consignaţie dată ca o Adeverinţă a Depozitelor a unui Partaş;atunci acela are să arate aceasta numai decât la Administratorul Depozitelor spre înainte Însemnarea cea cuviincioasă.Amortizaţia acestui Document să o cauta calea cea cu Rânduială şI despre Depozitum va
putea deşponălui numai după ce va trece Sorocul Amortizăţii.Cine va trece cu vederea formalitetul acesta nu va avea ce căuta la Banc nici o dreaptă Pretenzie ,asupra Consignaţii cei perdute. VIII.Pentru Urmarea Forşusurilor (Antiţipaţie)şi a Împumutărilor. 142. Bancul dă Forşusuri (Bani înainte) cu chipurile următoare: a)Pă materialuri de aur şI argint care după p.112. sânt potrivite a să priimi ca Depozituri; b)Pă Hârtii de ale Staatului ce să pun sunt înteresul Banilor de argint(U.M.)din lăuntrul ºării; c)Pă Realiteturi sau Lucruri din lăuntrul ºării; 143. Cine vor pofti să capete la Banc Forşusuri are să caute cu darea înlăuntru a unei Consignaţii îndoite,care după p.113. hotărât arată Lucrul ce slujeşte ca zălog şi Suma ,apoi şi Sorocul poftitului Forşus. 144. Pă ºucuri de aur şi de argint,şi pă Monede de aur şI de argint,care sânt în Cursul legiuit,să vor da Forşusuri pănă la o Sumă de 5.la Sută supt Preţul cel de plin cât fac ele fain.Pentru Preţul cel de plin alr face la Monede din lăuntru Preţul lor cel legiuit,iar la cele din afară din alte ºări streine Preţul Medalului lor celui din lăuntru,iară la ªucuri de aur şi de argint,să va socoi Preţul în carea priimeşte în Valuta Bancului dela (Munzamt)care Partaşii trebue să arate o Sumă cât ele prin adeverinţa de la C.C.(MUnzamt). 145. La zălogirea Hârtiilor de ale Staaatului din lăuntru interessăluite în Bani de argint să va preţui Preţul preţul lor după Preţul cel de mijloc ce stă după Berză măsura în Bani de argint,şi astfeliu de formuccuri sânt de a să pune pă doao Părţi din trei în chipul numit al preţului ridicat. 146. Când prin întâmplări ar scădea Preţul după mâii a Obigaţiilor celor de obşte cate stau ca zălog în Mâinile Bancului pănă la 3 din 4 Părţi a Preţului celui de mijloc care sau ridicat la alor deponăluire după p.cel din sus,atunci Deponentul lor fără de aş aştepta o poftire ca aceasta în Soroc măsurat pănă a doa zi la 11 Ceasuri să împlinească Preţul cel mai dinainte prin depunerea unui zălog hotărât pentru Bancul împrumutătoriu;că de unde nu, va avea Direcţia dreptate a vinde Obligaţiile la Berză de obşte şi numai Îverşusul sau prisosul ce va rămânea după acoperirea dreptului său ,să va păstra pentru Socoteala datornicului fără interes; atunci îi rămâne regres asupra datornicului. 147. Cqnd coprinde Hârtiile Staatului ceale ca zălog înlăuntru puse pă Nume anumite trebue să dea o ºessie după rânduială la privileghiatul Naţioanal Banc Austriacesc ,şi acealea negreşit să vor însemna înainte la încuviinţatele Diregătorii spre Folosul Bancului.La Zapisele acealea unde sânt de lipsă de
osebite porunci spre ridicarea Dobânzilor spre a să lua în Scris sau a să vinde ,trebue Partaşii să le aducă cu sine şi să ducă în Consignaţia Bancului,care Formalitet tot să nu greşească pre dătătoriul de zălog în ridicareaânzilor. 148. La darea înapoi a Obligaţiilor deponăluite va da Bancul înapoi Stăpânului lor dreptul lor cel slobod iară prin formaliceasca Declaraţie a nimicnicirii ºessie sale cei gătite după p. 147. ca săş disponăluicească cu ele. 149. Pă Case sau Moşii nemişcătoare va da Bancul Forşusului de Bani înainte numai la vremea sa după adecerea Votizării de slobozenie Auşussului,şi după primirea prea înălţatei Slobozenii şi cu înştiinţarea despre aceasta va întări cuvintele pe temeiul după care să va săvârşi Lucrul. 150. Una din Cosignaţiile de Zăloagele înlăuntru date rămâne în Mâinile Bancului şi pă aceia să va întări priimitul Forşus,cum şi Sorocul,şi temeiul Dobânzii lui.De aceia calcă în locul unei formale Obligaţii de Datorie .Al 2 lea exemplar o va da Partaşului afară cu iscălitura Directorialicească ca o Adeverinţă de Zălog. 151. Forşussuri pă Zăloage să vor da numai pă Sume rătunde prin Numerul de Sută de împărţuit de plin pănă să va afla acoperirea hotărâtă în Preţul Zălogului după p. 144. şI 165.Suma lui cea mai mică să va hotărea la Zălogirea de Bani de tot fealul de aur şi de argint,sau Hârtii de ale Staatului pă 1000 de fiorini Banc Valuta,iar la Zălogirea de Materialuri de aur şi de argint pă 4000 de fiorini Banc Valuta. 152. Înteresăluirea forşussurilor care nu poate să trecă Suma de şaşă la Sută să va socoti numai dreaptă Măsura Soroacelor din15 pănă în 15 Zile ,trebue să să dea înainte la priimirea împrumutului,pentru aceia şi forşussurile însuşi să vor îngădui numai pentru un Soroc curat de împărţuit prin Numărul de 15 Zile. 153. Un Stăpân al unui Zălog va avea voe slobodă a şil trage iar înpoi şi mainainte de Soroc numărând jos Suma deplină pentru care sau făcut Bancului datoriu la ori care Soroc ba vrea;însă de a i’să da înapoi Dobânzile ce au dat Bancului înainte ne va avea Loc.
154. Acela căruia î sar perde Consignaţia p.150. ce î sau dat spre Intărirea priimirii Zălogului,trebue să arate aceasta numai decât la Locul împumutării,şi Amortizaţia Documentului aceluia să o caute la Dreptatea ºării Austrii de jos.ªi numai atunci ,după ce sa îngăduit aceasta şI sau înştiinţat cu toată puterea Bancul în chip Diregătorialicesc,să va putea ridica duplicatul Consignaţii la Banc,şi de a să săvârşi Darea afară a Zălogului.
155. Alte Lucruri ce arată de a să săvârşi la Ramura Lucrării aceştia atârnă la Plată de după p.12. măsurată de priimire şI de Dare afară,după Numărul şi Cumpăna Zăloagelor ce sau pus. 156. Debitoul sau Datornicul va putea cere o prelungire a Lucrului împrumutat cu 14 Zile înainte de Sorocul lui.Apoi să va mijloci o învoială noao despre Soroc şi despre Dobândă,şi să va însemna lui pă amâdoao Consignaţiile după chipul Coprinderii p.150. 157. Sorocul cel mai lung împrumutării sau pentru prelungirea lorsă va hotărâ pă trei Luni şI rămâne la voia Direcţii Bancului slobod să hotărească pă care soroace mai scurte găseşte afi de lipsă să le atârne ,şI de găseşte cu cale a li să îngădui prelungirea,sau nu? 158. La prelungirea împrumutării încă tocmai aă să va săvârşi Plata Dării şi a Priimirii pentru Zălogul pus,ca când cu adevărat sar fi dat Zălogul înapoi şi i sar fi priimit de nou dela Banc. 159. Cine îşi trage numai o Parte a zălogului înainte de Sorocul Datorii plătind cuviincioasa Parte din capital şI vrea să lase rămăşiţa împrumutării să stea pă vreamea tocmită,are săş însemneze cererea aceasta pă Consignaţia ce are în Mâni şi pă Obligaţia de Datorie ce să află în Mânile Bancului întru asemenea să o însemneza. 160. Zăloage să vor priimi întocmai aşa ca şi Depozitele Singuratice sunt privegherea ce să arată în Paragrafurile 126,şi 127,şi dacă sau pus acelea pentru Socoteala a 2-lea şi al 3-lea,sau prin in drept de moştenire,prin ºessie ,sau înBanc Execuţii să trec în avutul unui al 3-lea;atunci trebue să urmeze la darea afară după formaliteturile ceale hotărâte în p .p.135 şi 138 ,aşa ca şi pentru Punerile de Sechestru pă Zăloage,adecă de le opreşte ,şi ca să nu dea afară Partaşilor înştiinţări îş găsăsc aicea hotărârile Paragrafurilor 133.şi 134.Loc de plin a să ţinea de ele. 161.* Înainte de Sorocul de Plată al împrumutării are voe slobodă Stăpânul Zălogului a da Bancului drept prin Declaraţie în scis dacă vrea săş vândă Sculele sale puse Zălog cu nimirea sau nenumirea Preţului,cu totul sau câte una ,prin Samsari juraţi sau în Banc Liţitaţii de obşte. La Sorocul de Plată neplătindusă împrumutarea înpoi are bancul dreptate să facă vânzarea Zălogului spre despăgubirea sa,ori cu totul ori cu Ciucul.În amândoao întâmplările să va adăoga Partaşului de a înainta cheltuieli ,şi un Provizion al Vânzării de osebit de trei la Sută întoto dreptul Zălogului ,şI numai ce va rămâne de acolo î să va da afară pentru darea înapoi a Consignaţii şI a cvietăluirii formaliceşti.
Prin o rugatå Preaînaltå Hotårâre de cåtra bancAu¿ussul în adunarea sa în 15 Ianuarie 1821,sau milostivit Înål¡ata c.c. Mårire a hotårâ cum cå Na¡ionalBancul are Dreptate ,iar nu a fi silit ,a vinde Zåloagele cele puse dupå împlinirea Sorocului *
162. Nevinderea sculelor ce leau hotărât partaşii a şile vinde de voe bună nu dă nici un temeiu a putea pretendălui prelungirea împrumutului ,şi cu aceaia nu ridică legătura Debitorului sau a Datornicului ca să nu plătească la Banc în Sorocul pus toată Plata deplin..Deosebit cu aceasta curat are dreptul cel dintâiu şi Institutul care la aşa Întâmplare nui î sar fi împlinit Pretenzia sa din vânzarea Zăloagelor şi aşa are şi mai încolo drept asupra Stăpânului Zălogului de aşi căuta.
Patenta împărătească din 19 Septembrie 1857 prin care pentru tot cuprinsulă imperiului Austriei se emit disposeciunei
spre a
regula sistema monetari,după convenciune monetari din Viena din 24 Ian.1857 publicaţi în buletinulă imperiunlui din anulă 2857 XXIII101. ( “Gazeta Transilvaniei”,nr.91, 92, 93, din 1857, p.361, 365, 369, caractere chirilice, Biblioteca Municipiului Braşov, Colecţii speciale) Avândă de cugeta a regula sistema monetari în imperiulă nostru,conformu cu convenciunea monetari din 24 Ian. 1857 ce se publicatu XXIII.101 în buletinulă imperiului din anulă 1857,dupi ce ascultarimă pe miniştrii şi pe consiliula nostră imperiale,amă aflată cu cale ordina următoriele: ART.1 Banii legali de ţiari şi banii de reuniune cari s-au stitoriţi în comuniune cu reuniunea germani de vami,se vor bate din argintă,iar banii cei minunţei din argintă şi aramă Aurulă se va bate ca moneti de comerciu. ART.2 La toţi banii ce se voră tipiri de aici înainte,precum şi la cei ce vor fi revestiti cu aurulă anului 1875,se va lua de fundamentă puntul de 500 (cincisute) de grame. Acestă puntă se va introduce la tate monetiriile noastre şi se va împirţi în acest scopă în o mie de pirţi. Împărţirea unei a mia parte în gridiciuni zecimale,a zecea parte a acesteia se va numi pumi (Acce) ART.3 Conţinutulă fină al tuturoră banilor se va exprima în părţi de 1/000 La determinarea conţinutulă fină ală banilor de argintă ,se va observa în totă loculă pruba prin fluide.
La determinarea conţinutulă fină al banilor de aură se va observa procedura stitoriţi prin convinciunea monetară din 24 Ian.1858 de la Viena. ART.4 Norma legală la banii ţerei va fi norma de patruzeci şi cinci di florini. Dintr-un puntă de argintă curată se vor bate patruzeci şi cinci de florini. Florinul(Florenus) e unitatea pentru banii Austriei şi se va împărţi în centecime ,iar o centema în 10 părţi. Banii bituţi după această normă monetară se vor numi ban de “valută austriaci” ART.5 În valuti austriaci se vor bate : Bani de ai ţerei a.bani de doi florini câte
22 1/2 din un punt de Ag.curat
b.bani deun florin
45...........
c.bani de un pătrar de florin câte
180...
Bani de reuniune: d.bani de doi taleri de reuniune(trei florini)câte 15 din ună puntă de argintă curată e.bani de ună taleră de reuniune(un florin şi jumătate) câte 30 din un puntă de argintă curată Banii indicaţi sub a.b.d.şi e. voră conţine 900/1000 şi 100/1000 aramă,de aceea vor trage arginta fină(curată) a.20 1/4 bani de doi florini,ună puntă b.40 1/2 bani de un florin,ună puntă d.13 1/2 bani de doi taleri de reuniune(trei florini),ună puntă e.27 bani de un taler de reuniune(un florin şi jumătate) ună puntă. Banii de ună pătrariu de florin(c)vor conţine 520/1000 argintă curată şi 480/1000 aramă,prin urmare vor trage 936/10 bani de ună patrariu de florină ună puntă. Diametru se stabileşte: a.la ună bană de doi florini la 36 de milimetri b.
de ună florină la 29 de milimetri
c.
de ună patrariu de fl.la 23 de mil.
d.
de doi taleri de reuniune(trei florini) la 41 de mil.
e.la ună bană de ună taleră de reuniune (un florin şi jumătate)la 33 mil.
ART.6
La baterea banilor nu se va lua din conţinutulă ori pondulă loră nimica sub numele de aşa numitulă remediă(Remedium).Întratâtă încât nu se pot observa la fiecare bucăţi o acurateţe absolută,se concide o abatere mici în privinţa plusului or a minusului ,care înse nu e permisă să treachi: a.la ună bană de doi florini peste 3/1000 a conţ. fin şi 3 a miia parte a pondului b.la ună bană de ună florină peste 3/1000.........................4................................... c.la ună bană de jumătate de florină peste 5/1000 .........10.............................. d.la ună bană de doi taleri de reuniune (trei florini)peste 3/1000
...................................3.............................
e.la ună bană de ună taleră de reuniune (ună florină şi jumătate)peste 3/1000................................4............................ ART.7 Banii austriaci de ţiari ,ce sunt a se bate în urma articolului cinci vor purta pe faţi(Avers) icona nostra până la piept(bustd de reliefă)cu cercuscripţiunea: FRANC.JOS.AUSTRIAE IMPERATOR în dos (revers) vulturulă împărătescă,sub care vor sta valorile 2 FL.1 FL.si 1/4 FL.cu inscripţiunea: HUNG.BOH.FT VEN.GAL.LOD.ILL.REX A.A. şi anul baterii. Gardena va fi netedi şi va cuprinde cu litere sipate simbolul VIRIBUS UNITIS ART.8 Banii de reuniune voră purta pe faţă (Avers) icona nostra până la piept cu cercuscripţiunea: FRANZ JOSEPH.I.V.G.G.KAISER V. OESTERREICH Dosulă va cuprinde la banii de doi taleri de reuniune vulturulă împărătescă cu cercuscripţiunea ZWEI VEREINSTHALER....XV.EIN PFUND FEIN (doi taleri de reuniune XV.ună puntă curată) Iar la banii de ună taler de reuniune: EIN VEREINSTHALER..XXX,EIN PFUND FEIN. (un taler de reuniune XXX ună puntă curată) şi numerulă anului în care s-au bitută. Gardina va fi netedi şi va cuprinde cu litere cufundace simbolulă: MIT VEREIHNTEN KREFTEN (cu puteri unite) ART.9 Banii minuţei se voră bate : De argintă bani de câte zece şi câte cinci a suta parte,iar de aramă bani de câte trei şi una a sută parte şi de câte cinci a mia parte. ART.10 Banii minuţei se vorăbate astfel,ca cinci sute de zece a suta parte,şi o mie de cinci a suta parte să facă ună puntă.
Banii de zece a suta parte conţine 500/1000argintă fină şi 500/1000 aramă,iar banii de cinci a suta parte 375/1000 argintă curată şi 625/1000 aramă. Aşa 250 bani de zece a suta parte or 375 bani de cinci a suta parte voră trage ună puntă. La banii mirunţei nu e permisă să treaci diferenţa în plusă şi în minusă peste 5/1000 a conţinutului,fină nici peste a mia parte a greutăţei. Diametrulă baniloră de zece a suta parte 10 stitoresce la 18 şi a banilor de cinci a sută parte la 16 milimetri FRANZ.JOSEPH I.V.G.G.KAISER VON OESTERREICH (Franciscu Iosefu I.d.r.D.împăratulă Austriei) Pe dosă inscripţiunea “10” seu “5”,de a supra acesteia carona impiriteschi Austriaei,apoi cercuscripţiunea :SCHEIDEMUNZE(bană miruntelă)şi anulă în care s-au bătută,incunjurată de ună ramu de stejar şi altulă de finică. Gardina va fi încrestată. ART.11 La baterea baniloră de arami se va scote din ună pundă de arami o sută şi cincizeci de a suta parte. Banii mirunţei de arami constau din: Bucăţi de trei a suta parte; Bucăţi de una a suta parte; Bucăti de cinci a miea parte; Diametrulă unei bucăţi de trei a suta parte se statoresce la 25 milimetri,a unei bucăţi de una a suta parte la 19 şi a unei bucăţi de cinci a mia parte la 17 milimetri. Banii de aramă părţi pe faţi vulturulă impiritescă coronată şi cercuscripţiunea: K.K.OESTERREICHISCHE
SCHEIDEMUNZE
(ci.r.bani mirunţi austriaci) Dosulă va cuprinde în o cunună de stejaru numerulă de a suta parte”3”,”1”sau “5/10”şi suptă acesta numerulă anului tipirirei. Gardina va fi netedi. ART.12 Nice la cassele publice şi ale statului,nice în commerciulă privată nu se voră accepta la solviciuni monetele şi banii minuţei dachi voră fi falsificaţi,ghiuriţi or schizuiţi în pondă mai multă dechită scadă de comună prin cerculiciune. ART.13 Din aură se vo bate următoriele monete: 1.Corona de câte 1/50 a unui puntă de aură curată, 2.Jumătatea de coroni de câte 1/100 a unui puntă de aură curată. ART.14. Corona şi jumătatea de coroni se va numi “bani de aură de ai reuniunei”
Proporciunea în privinţa mestechirei la banii de aură ai reuniunei se statoresce la 900/1000 aură şi 100/1000 arami. Prin urmare 45 de corone seu 90 jumetiţi de corone voră trate ună puntă. Diametrulă unei corone ce statoresce la 24 de milimetri,iar a unei jumetiţi de coroni la 20 de milimetri. Pe faţi(avers)voră prta icona nostri cu cercuscripţiunea: FRANZ JOSEPH I.V.G.G.KAISER VON OESTERREICH. (Franciscu Iosefu I.d.r.D.imperatulă Austriei). Dosulă va cuprinde numirea monetei şi numerulă anului în care s-au bitută,înconjurată de o cununi deschisi de frunze de stejari şi de a supta cercuscripciunea: VEREINSMUNZE (moneti de reuniune) iar de desuptă-la corone: 50 EIN PFUND FEIN (50 ună puntă curată) La jumitiţile de corone: 100 FIN PFUND FEIN (100 ună puntă fină) Gardina va fi netedi şi va cuprinde cu literi sipate simbolulă: MIT VEREINTEN KRAEFTEN (Cu puteri unite) ART.15. ºinându-se printipilă pronunciată în articlulă 6,diferenţa în privinţa plusului şi a minusului ,chindă se vor bate bani de aură ai reuniunei,nu va fi permisă să treachi la o bacati peste 1/2000 ală conţinutului fină şi peste 2 1/2 a mia parte a pontului. ART.16. Banii de aură de ai reuniunei nu voră ave insuşirea de a pute fi mijlocă de solviciune,care şi poti suplini loculă valorei de argintă,de aceea nimenea nu e îndetorită ai accepta în loculă baniloră de argintă. Închită ce atinge de acceptarea baniloră de aură de ai reuniunei la cassele statului,împuterimă pe ministrulă nostru de finanţe ca şi emiţi dispuseciuni conforme convenciunei monetare din 24 Ian.1957 Gardina va fi netedă. ART.17 Numai acei bani de reuniune voră fi priviţi ca bani cu ponderea recerută,cari computindă abaterea concesti de 2 1/2/a mia parte (Passirgewicht)au greutatea normali de 1/45 seu respectiv de 1/90 a unui pundă. Însă se presupune,ca concesa abatere de la greutatea normale a fostă causati numai prin cerculiţiunea ordinare.
Cassele nostre şi institutele publice ce stau sub speciala supravigere a statului ,şi anume bancele şi institutele de bani şi de credită,la cari vor fi intrată bani de aură şi ai reuniunei,ce se abată de la greutatea normale cu mai multă decat 2 1/2 a mia parte,banii aceştia nu voră mai da afară,ci i voră depune la oficiile nostri monetari spre a se topi din nouă. Casele statului,când voră accepta bani de aură de aceştia,ce nu au greutatea intreagi voră sustrage din valoare pentru fiecare 1/10 din una a mia parte a unui pund (Asse),ce va fi lipsindă de la greutatea de 1/45 seu respectiv 1/90 a unui pundă,unu câte corespunzetoră,şi la aceştia vor adăuga pentru cheltuielile retipiririi ună aditimintă de 1/2 procentă al cursului de casse. Îndati ce vor intra la cassa de stat bani de aură de ai reuniunei,la cari se va afla ,în pondulă a 1/45 seu relativ de 1/90 a unui pundă,ună defentă mai mare de a 5 a mia parte ,acei bani seu se vor deţine pe lângă intorcerea valorii aurului încă 1/2 procentă pentru cheltuielile tipiririi,sau se vor restitui partecipanţilor,înse numai dupi ce,prin intâieturi or în altă modă se vor fi ficută neapţi înspre circulaţiune cu moneti. ART.18 Spre a uşora socoteala dupi baterea coroaneloră,aceste se voră impărţi în “părţi de azecea a unei coroane”şi se vor subâmpărţi şi mai departe dupi gridiciunea decimale. ART.19 Ca bani comerciu se vor bate cu tipulă Mariei Tereziei impiritesei de glorioasa aducere aminte şi au numărulă anului 1780 tinindă şi valoarea şi calitatea loră de atunci,-aşa numiţii taleri levantini,ca şi până acum câte 12 taleri din o marci vienesi de argintă curată(0,561288 a unui pundă) şi totă cu acelaşi conţinută fină de 13 loti. şi 6 grame (833 1/2/1000). ART.20 Aşisderea se voră mai bate ca moneti de comerciu şi galbini austrieci,ca şi până acum câte 81 189/355 din o marci vienesi de aură curată(0,561288 a unui pundă) şi cu conţinutulă fină de 23 carati şi 8 grame(986 1/9/1000). ART.21 Toţi banii a căroră tiparire e ordonati prin patenta aceasta,afară de taleri levantini, se vor bate în formi rotundi şi împrejurulă lor va fi de amândouă părţile o verguti netedi, în a cărei parte din înăuntru va fi lipită un cerc de mirgele(mirgea lingă mirgea) Pe fiecare ban va fi esprimată loculă unde s-au batută ,cu litere următoare: A.pentru Viena B.pentru Kremnita(Croaţia) E.pentru Alba Iulia(Bilgradă) M.pentru Milană şi V.pentru Vineţia ART.22 Din 1 Noemvre 1857 încolo ne se voră mai bate în casili nostre monetare altfelă de bani,decât de acei indicaţi în patenta aceasta.
Ne reservimă însă a concide ca,pentru aducere aminte,de evenimente istorice,banii indicaţi în art.5 şi 13,să se tipirească cu un timbru,ce-lă vomă aproba din cândă în cândă. Banii ce sunt în circulaţiune după lege,voră circula până atunci,până când nu vomă emite în privinţa aceasta alte disposiciuni conforme cu prescriptele convenciunii monetari. Referinţele comerciului banilor şi aplicarea noii valute la referinţele de dreptă,le vor regula ordinaţiuni speciale. Ministrulă nostră de finanţe e însircinată cu esecutarea acestei patente. Dată în castelulă nostru Lacsemburgă în nouăsprezece Septembrie anulă o mie opt sute cincizeci şi şapte,iar or impiriţiei noastre al nouălea FRANZ JOSEPH (L.S.) Comitele Buol- Sauensstain m.p. Baronulă de Bruk m.u. Din mandatulă impiritescă Pamconnet m.p. Patenta imperială din 27 Aprilie 1858 pentru toate ţările imperiului, prin care se stabilesc relaţiunile
comerţului
monetare şi aplicarea noii valute austriece asupra referinţelor de drept NOI FRENCISK IOZEF I etc etc. (titlus medius) (“Gazeta Transilvaniei”,nr.34,din 1858,p.133 - 134,caractere chirilice,Biblioteca
Municipală
Braşov,colecţii speciale) Spre a regula relaţiile comerţului monetare şi aplicarea noii valute austriece la referinţele de drept,am ascultat mai întâi pe miniştri şi pe consiliul meu imperial şi am decis a emite pentru tot cuprinsul imperiului,următoarele dispoziţiuni ca adiţionale la art.13 a patentei noastre din 19 Sept.1857 1. Norma legale de moneta ţerei ordinată prin patenta noastră din 19 Sept.1857-după care din un punt de argint fin se vor face 45 florini sub numirea de “valută austriacă”va fi din 1 Noiembrie 1858 singura formă legală de monetă şi va forma baza valute pentru toate ţările de pe întreg cuprinsul imperiului . Din numita epocă înainte se vor desfiinţa toate celalalte valute. 2. Toate perceptele şi erogatele de stat ale imperiului nostru,se vor stători din 1 Noi. 1858 după noua valută austriacă-de cumva nu vor fi a se respunde într-o monetă determinată -şi toate casele şi oficiile noastre publice vor purta răciunile după această valută 3.
Începând din 1 Ian. 1859 ,se vor ţine după valuta austriacă toate registrele şi păciuirile comunităţilor precum şi ale corporaciunilor,reuniunilor şi institutelor publice care stau sub controlul special al statului şi anume ale băncilor,institutelor de bani şi de credit,ale intreprinselor de calea ferată. 4. Începând din 1 Noi.1858,se vor respunde totdeauna în valuta austriacă toate sumele de bani care vor ocupa în legile,ordinele,publicaţiile or disţiunile publice ale deregătorielor publice nr.35 3 Mai 1858.ªi în privinţa cărora nu va fi indicată espusa cât sunt a se răspunde intr-o monetă or valută determinată. 5. Toate obligaţiunile care vor fi bazate pe un titlu de drept privat dinainte de 1 Noiembrie 1858 şi vor fi a se împlini după această epocă,în una din valutele indicate mai jos,se vor răspunde în valuta cea nouă austriacă,însă după următoarele măsuri:100 fr.sor converti(norma 20 fr.)cu.....105 fr. 100 fr.aşa numita valută de Viena cu................42 fr. 100 fr.aşa numita valută imperială(norma 24 fr.)cu........87 50/100 fr. 100 lire austriece cu.............................................35 fr. 100 fr. valuta polonă a teritoriului Cracoviei cu..........25 fr. Obligaţiunile care sunt a se răspunde în acele valute mai vechi în privinţa cărora e determinată prin lege referinţa către norma de 20 fr.ori către lira austriacă,se vor presta în valuta nouă după aceste referinţe şi după măsurile de mai sus către valuta noua. Prin publicaţiile speciale se vor publica tabele de reducere despre referinţa valutară de până acum către valuta nouă austriacă.Aceste tabele se vor observa de norma în toate cazurile în care va fi vorba de reducerea acestor valute în valuta noua austriacă. 6. Măsura ordinată în 5 se va aplica la toate obligaţiunile relative la detoria de stat,începând din 1 Noiembrie 1858.Din 1 Noiembrie 1858 înainte,se vor respunde după aceste măsuri şi toate celelalte obligaţiuni ale statului precum şi prestaciunile către stat ,şi acesta se va face până atunci când cifrele acestor obligaciuni or prestaciuni nu se vor stători în valuta austriacă prin lege or ordinaciuni.Tot în acest mod se vor pertrapta acele solviciuni,cari nu sunt a se răspunde statului,ci fondurilor publice or institutelor,comunităţilor or altor persoane morale or fisice,precum şi cele ce vor fi a se respunde de către dânsele,şi la cari titlul obligaţiunei ce a se aplica dupa 31 Octombrie 1858 e basat în vr-o lege or ordinaciune. 7. Din 1 Iulie 1558 nu vor mai fi mai multe monete legale a ţărei banii de aur ce se tipăreau până acum în imperiu.Din această epoca se vor scoate din circulaţiunea legală şi banii de aur ce se tipăreau în ţări străine şi erau permişi în Austria. 8.
Solviciunile care vor fi basate pe un titlu de drept dinainte de 1 Noiembrie 1858 şi vor fi a se răspunde “în aur or în un fel determinat de bani de aur”se vor presta în conformitate cu disposiciunile legale ce au custat până acum. 9. Solviciunile cari vor fi a se răspunde în un fel determinat de bani de argint străin se vor presta şi dupa 1 Noiembrie 1858 în felul determinat . Solviciunile bazate pe împrumutele cari pe termenul ordinaciunei imp.din 7 Februarie 1858 bul.imp.Nr.21-sunt a se fructifica şi respunde în un fel determinat de bani de argint indigeni,or peste tot în bani supători ce vor computa în valuta nouă austriacă după valoarea legală a monedei condicionate la încheierea contraptului şi după măsura determinată în $5.al acestei patente şi din 1 Noiembrie 1858 se vor respundesau în banii de argint ai valutei celei noi austriece,sau în banii de mai înainte,după valoarea statorită în acest patent. 10. Până ce se vor emite alte disposeciuni vor putea respunde în modul de până acum toate solviciunile,cari vor suna în aşa-numita valuta de bancă,precum şi acelea la cari pe temeiul patentei din 2 Iunie 1848 şi al ordinaciunei împărateşti din 7 Februarie 1856-bul.imp.Nr.21 notele privilegiatei bănci nacionale austriece debe să se accepte în intreaga valoare nominală a monetei convencionale. 11. Ministrul nostru de finanţe îndată ce va afla cu cale va emite cât se va pute mai curând o ordinaciune ,prin care se va încasa şi va scoate din circulaţiune toţi banii din argint şi toti banii mărunţei cari se vor fi tipărit în imperiu după o normă monatară diversa de cea ordinată în patenta din 19 Septembrie 1857. Cu 1 Noiembrie 1858 va înceta valoarea telerilor levantini ,precum si circulaţiunea de până acum ce a fost permisă prin lege pentru banii din argint tipariţi în ţări străine .
12. Din 1 Noiembrie 1858 felurile de monete indicate mai jos vor ave următoarea valoare legală a valutei austriece,şi se vor accepta în această valoare de către tot omul ,până atunci până când se vor scoate din circulaţie. 1.Banul de 2 fiorini or scudo..........................2 fr.,.............10-a sută parte 2................1.............1/2...........................................1..................5-a................ 3................1/3fr.,or lira de.....
9/10..............35...............
fină şi lira austriacă. 4................1/3fr.or lira veche.............................9 1/3...............34.............. 5................1/6 fr.or banul de 10 cruceri şi................................17.............
1/2 lira 6.................1/12fr.or banul de 5 cruceri şi................................8,5............ 1/4 lira 7.................1/20fr.or banul de 3 kp.............................................5........... 8.Talerul de coronă.................................................2...................30........... 9.1/2........................................................................1.....................12............ 10.1/4.......................................................................1....................55.......... 11.Banul de 6 cruceri cu numărul an 1848,1849......................10........ 12.Banul de 2 cruceri....................................................................3........ 13.................1 şi banul de 5 centecimi .......................................1,5....... 14................................de 3 centecimi...........................................1....... 15................................de 1/2 cruceri şi banul de........................0,5..... 1 centecim 13. Cât pentru notele privilegiatei bănci nationale austriece care sunt emise ca bani de argint dupa norma convencională de (20fr.) şi cari pe temeiul legilor ce exista debe să se accepte în loc de bani gata,se dispune ca până când se vor încasa să aibă valoare în valuta austriacă ,pentru suma pe cari sunt,însă după măsura de 105 fiorini a valutei austriece pentru 100 fr. după norma convencională de (20fr.). 14. Banii reuniunei(bani de unul şi doi taleri de reuniune)tipăriţi în urma patentei nostre din 19 Septembrie 1857 se vor accepta în întreaga lor valoare 1 1/2 fiorin,respectiv de 3 fiorini valuta austriacă,la toate casele de stat ,de comunităţi ,fundaţiuni şi altele ,precum şi în comerciul privat şi nimeni nu-i va fi iertat a recusa acceptarea chiar şi atunci când solviciunea va fi să se răspundă într-o monetă determinată a ţării austriece. 15. Banii de unu şi doi taleri de reuniune cari se vor tipări în conformitate cu tratatul monetar din 24 ianuarie 1857 de către statele cari au încheiat acest tratat or cari au luat mai târziu parte la dânsul se vor considera în toate privinţele cari banilor de unu şi doi taleri de reuniune tipăriţi în Austria. 16. Banii de doi taleri (bani de 3 1/2 fr.după norma de 24 1/2fr.)pe care statele reuniunei germane de vest i-au tipărit până acum ca monetă de reuniune în conformitate cu convenciunea monetară din 30 iulie 1838 se vor considera în toate privinţele ......banilor de doi taleri de reuniune tipăriţi în Austria. 17. Talerii pe cari statele ce au luat parte la convenciunea monetară din 24 ianuarie 1857,îi vor tipări după norma de patrusprezece taleri vor avea putere nemărginită în imperiul întreg în valoare de 1 1/2 fr.valută austriacă chiar aşa ca şi moneta ţării austriece. 18.
Nimenia nu este obligat ca să accepte în bani mărunţei solviciunea unei câtimi care e de 1/4 fiorini.or mai mare.Precum şi din contră nimenea nu va putea recusa acceptarea banilor mărunţi austrieci,decumva solviciunea ce e a se presta va fi mai mică de 1/4/fr.or mai puţin de 1/4 fr. 19. Ministrul nostru de finanţe va determina clasele la cari se pot schimba banii mărunţi austrieci cu monata ţării în cazul când suma de schimbat nu va fi mai mică de 40 fr.în bani mărunţi de argint or de 10 fr.în bani marunţi de atât. 20. Coroanele şi semicoroanele cari se vor tipări în conformitate cu traptatul monetar din 24 Ianuarie 1857 de către statele care au încheiat acest tratat ori cari au luat mai târziu parte la dânsul şi vor considera în toate privintele atât la casele de stat cât şi la cele comerciale comune de cari monetelor de aur ale reuniunei tipărite în Austria,astfel încât nu va fi iertat să se facă nici o distingere între ele şi între monetele de aur ale reuniunei tipărite în Austria. 21. Instituţiile publice care stau sub control special al statului,şi anume băncile şi institutele de bani şi de credit nu vor pute nicidecum ca pentru vr-o solviciune ce a se presta de către dânsele să-şi aleagă şi să-şi pună de condiţiune răspunderea în argint or în aur după o referinţă de valoare către argint determinat înainte. Condicionată rezervare a alegerii între aur şi argint e contrarie acestei
şi nevalidă şi solviciunea
se va respunde în valuta legală a ţării. 22. Ministrul nostru de finanţe e autorizat să determine în înţelegere cu ministrul de comerţ: 1.Valoarea peste care să nu se poată da nici accepta la solviciune banii de aur şi de argint cari se vor afla în circulaţiune în imperiul nostru şi vor fi bătuţi în ţări străine. 2.Institutele comerciale şi industriale ale imperiului la cari pe viitor să se poată admite la solviciuni în mod escepţional banii de aur indigeni şi străini.În urmă se determine valoarea, după care sunt a se accepta în loc de bani de argint la solviciune. 23. Cu esecutarea acestei patente sunt însărcinaţi miniştrii nostri de finanţe şi de justiţie. Data în capitala şi reşedinţa noastră Viena,în 27 Aprilie în anul una mii cicizeci şi opt,şi al împărăţiei nostre al zecele. F.I.
m.n.
Comitele B -S
m.u.
Baronul de Bruk m.u. Comitele Nadasdy m.u. Din mandatul împărătesc Ranconnet m.u.
1.Din 1 Iulie 1858 încolo,în tot imperiul nu vor mai circula banii de hârtie tipăriţi după valuta de Viena în conform. cu patenta din 20 Fauru 1811 şi prin urmare din acea zi nu se vor mai putea aplica ca mijloc de solviciune nici la casele împărăteşti nici în comerţul privat. 2.Până atunci,banii de hârtie tipăriţi după valuta de Viena se vor mai accepta încă la toate solviciunile şi anume: -la solviciunile ce vor fi de prestat în moneta conventională,se vor accepta după proporţia în care stau 250 fl.valuta de Viena cate 100 fl.de moneta conventională. Ministrul meu de finanţe va face dispoziţiuni ca,la toate casele împărateşti aceşti bani de hârtie să se accepte şi schimba cu moneta convenţională(respectiv cu note ale băncii)după proporţia arătată mai sus,iar la casele principale din provincie să se schimbe încă până la sfârşitul lui Oct.1858,cu moneta şi în proporţia indicată. Cel ce (după legile)ce va trebui a presta o solviciune în bani de hârtie după valuta de Viena,o va pute presta în această valută după proporţia de 250 fl.valută de Viena către 100 fl. de monedă convenţională până atunci,până când va mai avea valoare legală valutele normale de 20 fl.;iar după încetarea acesteia,va putea presta solviţiunea numai în valuta austriacă şi anume după proporţiunea în care sta 100 fl.valută de Viena către 42 fl.,valută teritorială austriacă. 4.Din graţia permisu ca ministrul meu de finanţe să poată concepe schimbarea diferitelor semne(note)de bani date din partea statului din anul 1848 încoace şi casate odată de către ministrul de finanţe,însă astfel de concesiune să se dee numai până la 1 Ian. 1858,căci voia mea e,ca din acea zi încolo ,să nu mai circule nici una din indicatele note de bani. F.I.m.p(I.S) Komitele Boul-Sauens..... Baronul de Bruk .......m.p.
ORDINACIUNEA împăratească din 30 Aug. 1858 pentru toate ţările imperiului ----despre executarea tratatului monetar din 24 ian.1857 în privinţa privilegiatei bănci naţionale a Austriei: (“Gazeta Transilvaniei” nr.59 din 6 septembrie 1858,p.1)
Spre a executa şi mai departe triptatului monetare din 24 Ian 1857,şi anume spre a executa articolul 22 din acel triptat(tratat),după ce am întrebat pe miniştrii mei şi am ascultată consiliulă meu imperiale,am aflat cu cale a opdina următoarele: 1 Din 1 Noi.1858,încolo,privilegiatei bănci naţionale austriece îi va fi permisă a pune în curs numai note câte de 1000,de 100 şi de 10 fior.,curgătoare(supitoare) în valuta austriacă. Îi stă însă în voie a usa astfel de note şi înainte de 1 Noi. 1858. 2 Dacă voră cere cei ce voră fi având astfel de note curgătoare(supitoare) în valuta austriacă ,privilegiata bănci principali austriacă va fi detoare a răscumpăra la casa sa principală din Viena,orişicând,cu moneta de argintă nedeplina notele sale de acest fel. 3 Cel puţin a treia parte din notele curgătoare(supitoare) în valuti austriacă,puse în curs,va cîuta să fie asicuraţi cu bani legali de argintă or cu rude de argintă,seu cu permiţănd ministrului meu de finanţe-va putea fi asigurat parte şi cu bani de aur,or cu rude de aur:iar restul va căta să fie asiguraţi cu efecte de credit,escontate după statute pentru bani daţi împrumut. 4 Notele de valuta austriacă,nu numai că se vor bucura de privilegiul concesă,în 15 al patentei din1 iulie 1841,notelor băncii naţionale peste tot,de privilegiul,ca ele să se accepte la toate casele publice ci se vor bucura încă şi de favorirea,ca oricine să fie dator a le accepta după deplinul lor preţ nominal,la toate solviţiunile,ce vor fi de prestat în valuta austriacă. 5 Privilegiata bancă natională austriacă,va strânge notele încă umblatoare,ce sună în moneta convencionale şi anume în acea măsură în care va emite note supitoare în valuta austriacă. Până atunci,notele de moneta convencionale se vor accepta la solviciuni în conformitate cu
10 şi
13 al patentei mele din 27 Apr.1858. 6 Pentru strângerea notelor supitoare în moneta convenţională şi pentru încetarea lor de a mai umbla,se stitoresc următoarele termine: Pentru cele de 1000fl.
30 Iun.1859
Pentru cele de 100 mil.de 50 fl.
31 Aug.1859
Pentru cele de 10 fl.
31 Oct. 1859 7
Notele de 5,de 2 mii 1 fior,supitoare în moneta convenţională,se vor împuţina de acum înainte câte se voi pute mai iute,până la suma de 100 mil de fiorini. Timpul când să se strangă şi să se scoată de tot din curs,se va determina mai târziu. 8
Un comitet de trei membri,denumiţi de către directoratul băncii,conlucrând cu comisarul împărătesc ,va supraveghea strânsa împlinire a disposeciunilor esprese în
3,5 mi 7.
9 La capătul fiecărei luni se vor publica statutul tuturor notelor privilegiatei bănci naţionale austriece,ce se vor fi aflând în curs,şi al asegurării lor,ordinate în 3. Viena în 30 Aug 1858 FRANZ JOSEPH m.p. Comitele Buol-Seuenstain m.p. Baronulă de Bruc m. Din monetă imparatească m.p.
