1. GENERALITA GENER ALITATI TI
Microorganismele traiesc în mediul înconjurator în prezenta anumitor factori fizici, chimici si biologici care influenteaza în mod favorabil sau defavorabil dezvoltarea si înmultirea lor. De-a lungul timpului, omul a învatat sa selecteze acei factori care sa-i permita distrugerea speciilor patogene sau selectarea speciilor folositoare. În cele mai vechi civilizatii s-au cunoscut practici care au prevenit alterarea alimentelor, putrefactia cadavrelor, fara a se cunoaste rolul microorganismelor în aceste procese. Astfel, alimentele perisabile au fost conservate prin adaus de sare, uleiuri aromatice, afumare sau fermentatie acida. Conservele au aparut cu ! de ani înaintea cercetarilor lui "asteur, fara a fi fost lamurit principiul care sta la baza lor. #a începutul secolului al $%&&&-lea s-a folosit pentru prima oara clorura de var si fenolul pentru dezodori dezodorizar zarea ea gunoai gunoaielor elor si în final final pentru pentru curati curatirea rea plagil plagilor or,, fara fara a se cunoast cunoaste e actiunea bactericidaa a acestor substante. 'ehnicile de sterilizare s-au dezvoltat initial în laboratoare pentru a permite izolarea miocrobilor în culturi pure, ele fiind apoi rapid preluate de toate specialitatile medicale pentru a preveni rasp(ndirea infectiilor. )e folos oloses escc doi terme ermeni ni pent pentru ru a dese desemn mna a dist distru ruge gere rea a sau sau înlat nlatur urar area ea microorganismelor, sterilizarea si dezinfectia, diferenta dintre ele fiind importanta. "rin termenul de sterilizare, care este un termen absolut, se înteleg procedeele fizice ssi chimice care elimina toti germenii viabili *bacterii, spori, fungi, virusuri, paraziti+ de pe un obiect. )e desemneaza ca steril un obiect care a fost supus unui procedeu de sterilizare ssi protejat în mod corespunzator pentru a preveni contaminarea sa. )e folosesc, în principiu, metode de sterilizare sterilizarea sterilizarea prin calduraa/ calduraa/ filtra filtrarea rea prin filtre filtre bacterio bacteriolog logice ice care retin retin bacter bacteriil iile e din lichidel lichidele e ce nu pot fi supuse temperaturilor ridicate/ iradierea iradierea cu raze raze 0% sau raze raze ionizante/ ionizante/ sterilizarea sterilizarea chimica, chimica, metoda evitata în general deoarece doar c(tiva dezinfectan dezinfectanti, ti, foarte to1ici si iritanti *ca de e1emplu, formaldehida, o1idul de etilen etc.+ folositi în conditii riguros controlate, sunt capabili sa omoare toate formele de viata inclusiv sporii, fara a deteriora obiectele de sterilizat. 'rebuie specificat, însa, ca sterilizarea nu este identica cu distrugerea fizica a bacteriei, cu toate ca cele doua notiuni se folosesc des una în locul celeilalte. Acest aspect este foarte important, deoarece solutiile perfuzabile, care sunt sterile dar contin bacterii bacterii omor(te, a caror produsi de degradare au efecte efecte pirogene, dau reactii to1ice a caror gravitate gravitate merge p(na la socul endoto1inic. endoto1inic. Deci, apa si lichidele lichidele care vor servi la prepararea solutiilor injectabile sau perfuzabile trebuie sa fie nu numai sterile, dar sa aiba un grad pronuntat de puritate. Dezinfectia se referaa în general la distrugerea ttintita a potentialului infectios în
scopul de a împiedica rasp(ndirea microbilor dintr-un anumit focar de infectie, rezultatul nefiind întotdeauna omor(rea tuturor formelor microbiene, mai ales a endosporilor. Dezi Dezinf nfec ecta tant ntel ele e sunt sunt subst substan ante te pute puterni rnicc bacte bacteri rici cide, de, cel cel mai mai des des to1i to1ice ce pent pentru ru 1
organismul uman. Dezinfectia se aplica acolo unde sterilizarea nu se poate efectua mobilier, asternuturi de pat, bazine de înot, încaperi etc. Metodele de dezinfectie sunt dezinfectia prin caldura umeda si consta in fierbere si pasteurizare dezinfectia chimicaa. Antisepsia consta în aplicarea unor substante bactericide sau bacteriostatice în
scopul de a omor( sau inhiba dezvoltarea florei patogene la nivelul tegumentelor, mucoaselor, plagilor. Asepsia cuprinde toate masurile care împiedica contaminarea cu agenti infectiosi a
unei plagi. Cinetica reactiei bactericide prin agenti fizici si chimici decurge ca o reactie de ordinul înt(i, ceea ce înseamna ca bacteriile supuse oricirei actiuni bactericide nu vor muri toate în acelasi timp. Criteriul fundamental de apreciere a actiunii bactericide a unei no1e este pierderea capacitatii microorganismului de a se înmulti atunci c(nd este însam(ntat într-un mediu favorabil. 'estele de viabilitate sunt foarte importante în prepararea vaccinurilor, de pilda, a caror sterilizare se face prin metode bl(nde pentru a nu modifica imunogenitatea microbilor. Astfel, e1ista posibitatea supravietuirii unui numar mic de bacterii care dupa încetarea no1ei se vor înmulti din nou. Conservarea reprezinta prevenirea alterarii prin agenti microbieni ai unor produse
degradabile cum sunt alimentele sau medicamentele. 2. STERILIZAREA PRIN CALDURA
Microorganismele sunt distruse la temperaturi ridicate într-un timp care depinde de mai multi factori temperatura, care este invers proprotionala cu timpul necesar e1punerii bacteriilor, numarul microorganismelor si al sporilor, elemente ce afecteaza rapiditatea sterilizarii, specia si proprietatea de a sporula a microorganismelor. )ensiblitatea si supravietuirea la caldura variaza la diferitele tulpini din cadrul aceleiasi specii, materialul în care este cuprins microorgansimul. 0n continut ridicat de substante proteice, zaharuri, lipide, amidon, acizii nucleici sau uleiuri protejeaza sporii si formele vegetative de actiunea caldurii. "rezenta dezinfectantilor are efect sinergic cu cel al temperaturii ridicate, p2-ul. 3ezistenta ma1ima a sporilor la caldura se situeaza la un p2 de 4 si scade o data cu cresterea aciditatii sau alcalinitatii, conditiile în care are loc sporularea. )e pare ca sporii formati în habitatul natural al microbilor sunt mai rezistenti la caldura dec(t cei obtinuti pe mediile de cultura. )ensibilitatea microorganismelor la caldura se poate e1prima prin
2
punctul termic letal, care se defineste ca cea mai joasa temperatura care distruge bacteriile dintr-o cultura cu densitate data în 5! minute. "entru E.coli valoarea se situeaza la 6C, pentru bacilul tuberculos la 7!6C, iar pentru majoritatea sporilor la 58!6C/ timpul termic letal, care se defineste ca timpul minim în care are loc distrugerea bacteriilor la o temperatura data. Data fiind sensibilitatea diferita a tulpinilor din cadrul unei specii se prefera ca inde1 pentru timpul în care sunt distruse bacteriile timpul zecimal de reducere , sau valoarea D5!, care este timpul minim e1primat în minute care reduce viabilitatea culturii bacteriene cu 9!: la o temperatura data în conditii standard. 2.1. Sterilizarea prin caldura uscata
omoara microorganismele prin o1idarea distructiva a componentelor celulare. Cei mai rezistenti spori sunt distrusi de caldura uscata la 57! o, timp de 7! de minute. Caldura uscata de 5!! o C distruge în 7! de minute bacteriile care sunt omor(te prin calduraa umedaa la 7! oC în ;! de minute. )porii fungilor sunt distrusi în 7! de minute la 55 oC, iar cei bacterieni la temperaturi cuprinse între 58!57!oC. În laboratorul de microbiologie se utilizeaza urmatoarele tehnici de sterilizare încalzirea la rosu în flacara a obiectelor se aplica anselor bacteriologice în laboratorul de microbiologie/ flambarea *trecerea prin flacara pentru c(teva secunde+ se aplica g(tului baloanelor, eprubetelor dupa deschiderea si înainte de închiderea lor, pipetelor înainte de utilizare pentru a preveni contaminarea cu germenii din aer. )e mai sterilizeaza prin flambare instrumente de mica chirurgie, dupa ce se stropesc cu alcool, dar temperatura produsa nu este suficient de înalta pentru a asigura o sterilizare optima/ sterilizarea la pupinel . "upinelul sau cuptorul cu aer cald este o cutie metalica cu pereti dubli între care se gaseste un strat de azbest care împiedica pierderile de caldura, o sursa de caldura care este energia electrica si un termoregulator. În interior pupinelul este prevazut cu rafturi pentru obiectele de sterlizat. 'emperatura de sterilizarea la pupinel este de 5
uscata
3
2.2. Sterilizarea prin caldura ueda Caldura uedaa este mai eficienta dec(t caldura uscata, distrug(nd bacteriile la o
temperatura mai scazuta si timp mai surt. =ormele vegetative a majoritatii bacteriilor, fungilor si virusurilor animale sunt omor(te de caldura umeda în 5! minute la temperaturi cuprinse între ! oC *Neisseria gonorrhoeae+ si 7oC *Staphylococcus aureus+. > susceptibilitate deosebita fata de caldura o prezinta Treponema pallidum , care este distrusa în 5! minute la ; oC. 3ezistenta ma1ima la caldura umeda o are, însa, Bacillus stearothermophylus , a carui forma vegetativa se poate multiplica la parte din virusurile animale au o rezistenta crescuta fata de caldura umeda, ca, de pilda, virusul poliomielitic care este inactivat la 7! oC dupa ;! de minute, si virusul hepatitei ? care daca se afla în ser rezista 5! ore la 7! o. Multi bacteriofagi au o rezistenta mai mare la caldura umeda dec(t bacteria gazda, aceasta fiind distrusa la 7!oC în 5-;! minute iar bacteriofagul la temperaturi cuprinse între 7-mor(rea microorganismelor prin caldura umeda se produce prin coagularea proteinelor structurale si inactivarea enzimelor, cu participarea apei. Cei mai rezistenti spori sunt distrusi prin e1punere la caldura umeda la 585o timp de ;! de minute. fierberea este de fapt o metoda de dezinfectie deoarece ea nu distruge toate formele sporulate. )e efectueaza la 5!! oC timp de 58 de ora si se aplica siringilor si instrumentelor de mica chirurgie atunci c(nd nu este posibila alta metoda. =ierberea se mai foloseste în epidemii la sterilizarea apei. pasteurizarea a fost introdusa de "asteur pentru conservarea vinului, fiind utilizata si acum pentru sterilizarea unor alimente lichide care nu suporta temperaturi prea ridicate *lapte, bere, sucuri de fructe+. Metoda consta în încalzirea lichidului la 786C pentru ;! de minute *pasterurizare joasa+, 45 oC 5 minute *pasteurizare medie+,
4
tyndalizarea consta în încalzirea produsului de sterilizat ; zile la r(nd, în baie de apa la 7-5!!oC c(te o ora. 'emperatura se alege în functie de produsul de sterilizat. Metoda se aplica lichidelor care nu suporta temperaturile ridicate, ca de e1emplu vaccinuri, medii de cultura ce contin zaharuri în concentratie mare, proteine, gelatina etc. =ormele vegetative sunt distruse în prima zi, iar sporii se transforma în forme vegetative ce vor fi distruse zilele urmatoare. 3eamintim, însa, ca sporii bacteriilor termofile nu se distrug prin aceasta metoda. autocla!area este metoda folosita pentru instrumentarul de chirurgie iar în laboratoarele de microbiologie pentru sterilizarea mediilor de cultura si a materialului infectios. )terilizarea are loc într-o atmosfera saturata de vapori de apa la 585oC, la o presiune de 5 atm, timp de 8!-;! de minute, în aparate speciale numite autoclave sau la 5; oC, la o presiune de 8 atm. 5!-5 minute. !. STERILIZAREA PRIN RADIATII
;.5. 3azele neionizante "azele ultra!iolete . "uterea bactericida a razelor luminoase devine perceptibila la o
lungime de unda de ;;!nm, cresc(nd pe masura scaderii lungimii de unda a luminii 0%. 'impul necesar distrugerii microorganismelor depinde de intensitatea luminii, distanta de sursa de emisie si mediul în care se gasesc microorganismele. Mecanismul bactericid al razelor 0% consta în inducerea formarii în celula bacteriana a unor dimeri de timina care interfereaza replicarea DBA, alterarile altor elemente structurale bacteriene fiind neglijabile. #otoreacti!area. Modificarile induse în celulele bacteriene prin razele 0% sunt reversibile, eficienta sterilizarii nefiind deosebit de performanta. Astfel, daca se e1pune o cultura bacteriana care a fost iradiata cu raze 0% la lumina vizibila, o parte din dimerii de timina se vor disocia, bacteriile aparent omor(te relu(ndu-si activitatea metabolica si înmultirea, care vor depasi de multe ori activitatea initiala a culturii neiradiate. În scop practic, lampile cu vapori de mercur se folosesc pentru a reduce numarul de bacterii e1istente în aer în salile de operatie, în laboratoare, în încaperi în care sunt adapostite animale de e1perienta etc. Sensibilizarea fotodinamica . 3azele luminoase vizibile au o actiune bactericida slaba, care poate însa fi crescuta p(na la nivelul actiunuii razelor 0% daca sunt trecute prin coloranti fluorescenti, ca, de pilda, eozina, rosu bengal etc. !.2. Radiatiile i"nizante
Dintre radiatiile ionizante se folosesc în practica razele electromagnetice si cele particulare ., Beutronii si protonii au o penetrare redusa sau induc o radioactivitate ridicata o obiectelor de sterilizat. 3adiaiile ionizante de timul radiatiilor gamma sunt folosite pe scaraa larga pentru sterilizarea materialelor medicale de unica folosinta.
5
#. ANTISEPTICE SI DEZIN$ECTANTE
Dezinfectantele sunt substante puternic bactericide la concentratii relativ scazute, folosite la decontaminarea obiectelor si încaperilor. )pre deosebire de radiatiile letale care actioneaza asupra DBA si a agentilor chimioterapici care interactioneaza ireversibil cu multiple sisteme metabolice, tinta de atac a majoritatii dezinfectantelor este peretele celular, membrana celulara cu enzimele asociate si citoplasma. le actioneaza prin dizolvarea lipidelor din învelisurile celulare *detergenti, solventi lipidici+ sau prin denaturarea proteinelor structurale si enzimatice *o1idanti, agenti alEilanti, reactivi sulfhidrilici etc.+. Antisepticele sunt substante cu actiune bacteriostatica, uneori bactericida, put(nd fi aplicate pe tegumente sau ca spalaturi ale unor mucoase *vaginala, uretrala, otica etc.+. Aceeasi substanta poate fi antiseptic sau dezinfectant în functie de concentratie. #.1 Deterinarea p"tentialului dezin%ectant Indicele fenolic *testul "ideal$%al&er +. Dupa folosirea de catre #ister a fenolului
pentru dezinfectia salilor de operatii, s-a convenit ca acest compus sa fie socotit dezinfectantul standard, cu toate ca actioneaza în concentratii mai mari dec(t majoritatea dezinfectantelor folosite astazi. &ndicele fenolic a unui dezinfectant reprezinta raportul dintre concentratia minima bactericida a fenolului si cea dezinfectantului. Concentratia folosita în dezinfectie este în general de ori mai mare dec(t CM?. Microorganismele recomandate pentru a testa puterea bactericida a dezinfectantelor sunt în general S.aureus, 's.aeruginosa, S.typhi , dar si altele. &ndicele fenolic se recomanda pentru aprecierea activitatii bactericide a derivatilor de fenol, deoarece alti dezinfectanti neînruditi cu fenolul au o alta evolutie a curbei de concentratie si susceptibilitatea diferita fata de agentii neutralizanti ai mediului. 0nii agenti dezinfectanti *sarurile de mercur, detergenti+ adera de bacterii si e1ercita o actiune bacteriostatica, care mimeaza un efect bactericid. De aceea, c(nd se însam(nteaza bacteriile într-un nou mediu pentru a aprecia daca celulele bacteriene sunt viabile, este importanta includerea în mediu a unui compus neutralizant care sa desprinda dezinfectantul de pe suprafata mediului permit(nd astfel bacteriei sa se înmulteasca ficienta unui dezinfectant depinde de mai multi factori, cum sunt concentratia dezinfectantului, densitatea celulelor bacteriene, speciile carora le apartin, prezenta formelor sporulate si timpul de actiune al dezinfectantului. #a acesti factori se mai adauga o serie de variabile, cum sunt FcurateniaG materialului care este supus decontaminarii. Continutul mare în substante organice a produsului de dezinfectat modifica chimic dezinfec-tantul si-i reduce actiunea bactericida. &deal este, deci, sa se testeze actiunea antibacteriana a unui dezinfectant în conditiile în care este aplicat, accesibilitatea dezinfectantului. Astfel, de pilda, nici dezinfectantii gazosi si nici cei lichizi nu pot actiona asupra bacteriilor, daca acestea sunt prinse în cristale care s-au format în urma desicarii produsului în care sunt continute,
6
temperatura la care actioneaza dezinfectantul. Cresterea temperaturii intensifica activitatea antibacteriana a dezinfectantelor în con ditiile termostabilitatii lor, p2-ul la care actioneaza dezinfectantele. Dezinfectantele se folosesc în urmatoarele scopuri decontaminarea obiectelor înainte de utilizare sau reutilizare. Astfel, materiile fecale, urina, sputa sau alte produse biologice ce constituie un focar de infectie trebuiesc dezinfectate înainte de curatirea recipientelor în care sunt continute. De asemenea, se dezinfecteaza unele instrumentele medicale, ca, de e1emplu termometrele, instrumente ce nu se pot supune sterilizarii. #amele si pipetele se introduc într-un vas cu dezinfectant în care stau cel putin 8 de ore înainte de a fi spalate, reducerea contaminarii microbiene a mediului înconjurator. În spitale specii ca, de pilda, stafilococi, streptococi, enterobacterii, bacili piocianici pot fi prezenti pe pereti, pardosele, mobilier, în bucatarii, bai si HC-uri favoriz(nd aparitia infectiilor nosocomiale. În general este suficienta curatirea podelelor, a peretilor si a mobilierului cu apa calda si detergent, dezinfectantele fiind necesare numai ariilor care se contamineaza cu produse infectate. )e dezinfecteaza, de asemenea, încaperile în care au fost spitalizati pacienti cu boli contagioase *variola, '?C etc.+, dezinfectia *antisepsia+ pielii mîinilor chirurgului înainte de efectuarea unei interventii chirurgicale si a pielii pacientului în regiunea &n care va fi operat. Microorganismele florei flotante sunt usor îndepartate de pe piele prin spalare cu apa si sapun urmata de aplicarea unui antiseptic. 0nii microbi, însa, ca, de pilda, Staphylococcus aureus si Staphylococcus epidermidis, care se gasesc profund în foliculii pilosi, sunt greu de îndepartat si pot produce infectii postoperatorii, antiseptizarea plagilor si a mucoaselor *colire, inhalatii, instilatii nazale, otice, spalaturi vaginale, uretrale etc.+. #.2. Acizii si &azele
fectul bactericid al acizilor si bazelor se datoreaza denaturarii brutale a proteinelor bacteriene. Actiunea dezinfectanta a unui acid creste, în general, paralel cu gradul de disociere electrolitica. Cei mai bactericizi acizi în ordine descrescatoare a activitatii lor sunt acidul azotic, dicromic, clorhidric, persulfuric si permanganic. Acizii organici au o actiune bactericida mai slaba. Acizii minerali se folosesc mai rar în dezinfectie. Astfel, în laboratoare se utilizeaza amestecul sulfocromic pentru dezinfectia si degresarea pipetelor. Ca antiseptice se folosesc mai frecvent acidul boric 8-;: în solutii apoase, 5!: în unguente si !,!! - 5,7: pentru colire. Bu se aplica sugarilor, pentru ca este to1ic si nu se aplica pe plagi întinse, acidul acetil glacial diluat 8< -;8: se utilizeaza în dermatologie si stomatologie ca antiseptic, astringent, cauterizant si antifungic.
7
?azele, ca si acizii, sunt active în functie de gradul de disociere. Acizii cu proprietati puternic bactericide sunt I>2, Ba>2, #i>2, B2 >2. )e pare ca actiunea bazelor se datoreaza nu numai radicalilor rezultati prin disociere, ci si bazelor nedisociate cu efect bactericid care patrund în celula bacteriana. Dintre baze, Ca*>2+; este folosit la varuirea încaperilor iar solutia calda de Ba>2 : ca dezinfectant. )ensibilitatea la acizi si baze este diferita de la specie la specie. Astfel, MJcobacteriile sunt relativ rezistente la acizi si baze, Ba>2 si 2 8)> 5B fiind folosite pentru lichefierea sputei în scopul izolarii bacilului tuberculos. #.! Sarurile
Dintre saruri, cele ale metalelor grele au efectul bactericid cel mai puternic. Astfel, ionii de 2g si Ag sunt activi într-o proportie de 5un milion. Actiunea lor bactericida se datoreaza combinarii lor cu grupari active al enzimelor pe care le inactiveaza. ficienta lor depinde, însa, mai degraba de densitatea culturii bacteriene dec(t de concentratia lor, deoarece ei sunt absorbiti repede si preferential de bacterii, ating(nd în bacterii concentratii mari în defavoarea concentratiei din mediu. clorura de mercur *sublimatul+ 5:o se foloseste în laboratoare ca dezinfectant pentru pipete si lame/ merthiolatul, care este un compus organic al mercurului, este folosit drept conservant pentru seruri si vaccinuri în concentratie de 55!.!!! si ca dezinfectant în concentratie de 55!!!/ nitratul de argint în concentratie de 5: se folosea în profila1ia oftalmiei gonococice la nou-nascut înainte de introducerea penicilinei în terapie/ colargolul , protargolul si argirolul sunt compusi de argint care se folosesc sub forma de colire si unguente în concentratie de 5-5,:/ compusii organici ai arsenului , bismutului , antimoniului au fost utilizati în trecut în tratamentul sifilisului si a unor infectii produse de unele protozoare. sulfatul de cupru este folosit cu succes ca fungicid, dar nu în medicina, ci în agricultura/ oidul de zinc se foloseste ca antiseptic, astringent si caustic în dermatologie. #.#. 'al"(enii
2alogenii cei mai utilizati ca antiseptice si dezinfectante sunt clorul si iodul, ambele cu actiune puternic bactericida si sporicida. Mecanismul de actiune al halogenilor se bazeaza pe proprietatile lor o1idante. Clorul a fost introdus ca dezinfectant de >.H.2olmes la ?oston în anul 5<; si de )emmelKeis la %iena în 5<4 pentru a preveni transmiterea febrei puerperale prin m(inile medicilor. clorul gazos în concentratie de 8-;mg:o este folosit pentru potabilizarea apei, dar concentratia trebuie sa fie mai mare daca apele au continut crescut de substante organice, deoarece acestea fi1eaza si inactiveaza clorul/
8
hipocloritul de sodiu se foloseste tot pentru dezinfectia apei, a veselei si a HCurilor, la curatirea suprafetelor în industria alimentara, în unitati de alimentatie publica etc/ cloramina este folosita ca dezinfectant pentru vesela, lenjerie, în concentratie de 8-;: si ca antiseptic în concentratie de 5:/ &odul este un o1idant puternic si se combina ireversibil cu proteinele bacteriene. )e foloseste sub forma de solutie alcoolica 5-8: ca antiseptic cutanat tinctura de iod care contine -: iod si 8-: iodura de potasiu se utilizeaza tot ca antispetic cutanat pentru antiseptizarea pielii înainte de interventii chirurgicale. At(t solutia alcoolica c(t si tinctura nu pot fi aplicate direct pe plagi deoarece au efect distructiv asupra tesuturilor/ iodoforii contin iod comple1at cu un detergent anionic au o serie de avantaje. Au o penetrabilitate foarte buna a pielii, nu sunt iritanti deoarece iodul este eliberat treptat din combinatie si nu pateza lenjeria. 0n e1emplu este betadina, un comple1 hidrosolubil al iodului cu polivinilpirolidona. "reparatul poate fi folosit pentru antiseptizarea plagilor superficiale. Dezavantajul antisepticelor cu iod este alergizarea pe care o produc la unele persoane. #.). $"ralde*ida si (lutaralde*ida Formaldehida înlocuieste atomii labili de 2 din gruparile B2 8 sau ->2, frecvente în
nucleoproteine si din gruparile -C>>2 si -)2 ale proteinelor. ste la fel de activa fata de spori ca si fata de formele vegetative, probabil pentru ca poate patrunde usor în celula bacteriana datorita dimensiunilor reduse ale moleculei si pentru ca reactioneaza în lipsa apei. =ormaldehida este un gaz, forma obisnuita de prezentare fiind o solutie de ;4: numita formalina. în concentratie de !,5: a fost utilizat mult timp în prepararea vaccinurilor prin deto1ifierea to1inelor. se poate utiliza sub forma gazoasa sau lichida pentru sterilizarea diferitelor suprafete. =ormaldehida gazoasa este pusa în libertate dintr-un polimer, paraformaldehida si este folosita la dezinfectia încaperilor, a mobilierului si în general a obiectelor care nu pot fi sterilizate prin caldura. a nu deterioreaza obiectele supuse dezinfectiei *îmbracaminte, obiecte de metal, lemn, piele etc.+, dar are o actiunea iritanta asupra conjunctivei si cailor respiratorii. Glutaraldehida 2+ în solutie apoasa este mai activa dec(t formolul si mai putin
iritanta. ste mai activa în mediu alcalin fiind bactericida, sporicida si virulicida. ste indicata în sterilizarea unor instrumente medicale ce nu pot fi supuse sterilizarii prin caldura, ca, de pilda, cistoscoape, echipament de anestezie, materiale plastice si termometre.
9
#.,. Dezin%ectantii (az"si
)uccesul obtinut în prevenirea to1iinfectiilor alimentare nu a putut fi nici pe departe reeditat în infectiile ce se transmit pe care aeriana. "ulverizarea fenolului în salile de operatie introdusa de #ister a fost rapid abandonata. "ulverizarea propilenglicolului sau a dietilenglicolului în concentratii mici, neto1ice pentru om, reduc mult numarul de bacterii din aer, dar acesti produsi sunt foarte sensibili la umiditate pe de o parte, iar pe de alta parte nu distrug bacteriile de pe mobilier, suprafete ce constituie de fapt una din sursele bacteriilor din aer. - oxidul de etilen este un gaz foarte solubil în apa, fiind cel mai potrivit dezinfectant gazos pentru suprafete uscate. ste însa destul de costisitor si are o to1icitate reziduala. )e utilizeaza la sterilizarea materialelor care nu suporta temperaturi ridicate obiecte din plastic, echipament chirugical, carti, obiecte din piele care au fost contaminate de pacienti contagiosi. =iind e1ploziv, se utilizeaza în amestec de 9!: cu C>8. #.. A(entii tensi"acti/i Sapunurile au o actiune moderat bactericida datorita acizilor grasi nesaturati pe
care îi contin *acizii oleic, linoleic si linolenic+ mai ales asupra florei gram pozitive. =lora gram-negativa, mai ales cea din grupul coliformilor, este mai sensibila la sapunuri ce contin acizi grasi saturati. Bu se cunoaste e1act mecanismul bactericid al sapunurilor, ele fiind folosite mai ales pentru îndepartarea mecanica a microbilor de pe piele prin spalare. În sapunuri se pot încorpora diferite antiseptice care intensifica actiunea antibacteriana a acestora. Detergentii sunt substante tensioactive sintetice. Din punct de vedere chimic, ei se împart în detergenti anionici ce includ alcooli sulfatati, alEilaril sulfonati etc., detergenti cationici care sunt compusii cuaternari de amoniu în care cei atomii de hidrogen sunt înlocuiti prin radicali organici, detergenti neionici care sunt poliesteri si eteri formati din condensarea unor acizi grasi, alcooli si fenoli si, în sf(rsit, detergentii amfoteri care contin at(t grupari anionice c(t si cationice. Dintre detergenti importanti ca antiseptice si dezinfectante sunt detergentii anionici *"erlan, Dero, Alba etc.+ se folosesc ca agenti de spalare a lenjeriei, veselei, instalatiilor industriale etc., actiunea lor antibacteriana fiind moderata fata de bacteriile gram pozitive si neglijabila fata de cele gram-negative, detergentii cationici sunt frecvent utilizati în dezinfectie datorita combinarii proprietatilor tensioactive cu cele antimicrobiene, fiind lipisiti în acelasi timp de to1icitate. i au actiune antibacteriana, antifungica, antivirala, sunt ineficienti fata de spori si sunt inactivati de sapunuri si substante organice. #a noi se foloseste bromocetul *bromura de cetrimoniu+ ca antiseptic pentru tegumente în concentratie de 5-8:o si ca dezinfecant în concentratie de 5:. 'seudomonas aeruginosa este foarte rezistent fata de bromocet, fiind des izolat chiar de pe dopurile sticlelor în care este pastrat acesta. 0n alt compus cuaternar de amoniu este zefirolul *clorura de benzalconiu+ care se foloseste ca antiseptic în concentratie de 55!.!!!5!.!!! si drept conservant pentru colire în proprortie de !,!5:. În concentratie de
10
58L poate fi pulverizat pentru dezinfectia peretilor sau a altor suprafete, nefiind to1ic pentru conjunctiva si caile respiratorii, detergentii cationici sau compusii de tip 'ego sunt derivati de dodecil-*diamino+etilglicina. #a o concentratie de 5: sunt activi fata de o gama larga de bacterii gram-pozitive, gram-negative si unele virusuri. Activitatea lor este însa diminuata de prezenta substantelor organice sau chiar de apa cu continut mare de calciu. )e poate utiliza ca antiseptic cutanat si sub forma de spraJuri, dar este înlocuit în general prin dezinfectanti mai activi si mai ieftini. Fenolii . =enolul *C72>2+ sau acidul carbolic este un bun denaturant al
proteinelor precum si un detergent. Actiunea sa bactericida presupune liza celulelor bacteriene. l se poate folosi ca dezinfectant în concentratie de 8,: la decontaminarea bailor, a podelelor de spital, a plostilor etc., fiind însa iritant. ste activ fata de majoritatea bacteriilor, inclusiv fata de bacilul tuberculozei si spori. În cocentratie de 5:o se foloseste pentru conservarea vaccinurilor. Activitatea antibacteriana a fenolului creste prin halogenarea sau alEilarea inelului, ceea ce intensifica polaritatea gruparii fenolice *->2+, restul moleculei devenind mai hidrofoba. Compusul halogenat este mai tensioactiv si puterea bactericida creste de 5!! de ori. )pre deosebire de detergentii cationici, actiunea fenolilor este intensificata de sapunuri care le faciliteaza patrunderea. #ungimea catenei fenolului creste p(na la un punct activitatea antibacteriana, pentru a o scadea la o lungime ce depaseste o anumita limita. mi1tura de tricresol *ortho, meta, para-metilfenol+ si sapun este larg utlizata pentru dezinfectia materialelor rezultate din laboratorul de bacteriologie, actiunea nefiind diminuata de prezenta materiilor organice. Are un miros neplacut si patrunzator. lizolul este un amestec de tricrezol si un sapun de I. )e utilizeaza ca dezinfectant în medicina veterinara, fiind activ asupra bacilului lui Ioch în concentratie de ;L. difenolii halogenati, ca, de pilda, he1aclorofenul este bacteriostatic în dilutii foarte mari *58.!!.!!!+ si este mai putin inactivat de sapunuri dec(t detergentii anionici. 2e1oclorofenul nu are mirosul patrunzator al celorlalti fenoli si nu este prea volatil. ste larg utilizat pentru dezinfectia pielii în combinatie cu un detergent, sau în sapunurile deodorante care împiedica descompunerea sudorii sub actiunea bacteriilor. În cazurile în care este posibila absorbtia lui pe cale cutanata din pudre *de e1emplu prin pielea sugarilor imaturi+, pot apare semne to1ice sistemice. esterii alEil ai acidului p-hidro1ibenzoic sunt folositi în conservarea alimentelor si a medicamentelor. i actioneaza pe bacterii ca si fenolii alEilati, dar sunt neto1ici c(nd patrund pe cale orala deoarece sunt rapid hidrolizati în p-hidro1ibenzoat, neto1ic. uleiurile esentiale care au fost utilizate înca din antichitate ca antiseptice si conservante contin o mare varietate de compusi fenolici cum sunt tJmolul *-metil-8isopropilfenol+ si eugenolul *-alil-8-metho1ifenol+. 0ltimul este folosit în stomatologie. #.0. S"l/entii /"latili
11
Alcooli . Actiunea dezinfectanta a alcoolilor alifatici creste o data cu lungimea
catenei de carbon p(na la C<-C5!, dupa care solubilitatea în apa descreste. Actiunea dezinfectanta a alcoolilor, precum si activitatea lor de denaturare a proteinelor presupune prezenta apei. Metanolul este activ în solutii de !-4!: si este foarte des utilizat în antiseptizarea pielii înainte de injectii si punctii venoase. "ielea pe care se aplica alcoolul etilic trebuie sa fie uscata, diluarea alcoolului etilic scaz(nd puterea sa bactericida. Aplicarea alcoolului pe piele îndeparteaza stratul lipidic fac(nd pielea nereceptiva fata de alti dezinfectanti liposolubili. Adausul de clorhe1idina *!.:+ sau d e iod *5-8:+ creste foarte mult activitatea bactericida si sporicida. alcoolul de 9: are o actiunea dezinfectanta foarte slaba, datorita lipsei de apa, sporii de bacil carbunos rezist(nd în alcool FpurG peste 5 de zile cu toate ca este mai putin folosit, alcoolul isopropilic are o serie de avantaje nu este at(t de volatil, deci persista timp mai îndelungat pe suprafete, este putin mai activ si nu constituie o restrictie legala folosirea lui în recoltarea s(ngelui pentru stabilirea alcoolemiei. Alti solventi organici ca de e1emplu eterul si acetona sunt slab bactericizi si nu pot fi folositi ca antiseptice sau dezinfectante. Adausul a c(torva picaturi de toluen sau cloroform în apa va avea un caracter pronuntat antifungic si antibacterian. licerolul este bacteriostatic într-o concentratie de peste !: si este folosit la conservarea vaccinurilor sau altor produse biologice, nefiind iritant pentru organism. #.. Alti dezin%ectanti
"ero1idul de hidrogen într-o concentratie de ;: este folosit ca antiseptic, dar nu este recomandabil, susceptibilitatea bacteriilor fiind diferita. "ermanganatul de potasiu *IMn>+ este un antiseptic uretral sau vaginal în concentratie de 55!!!. Acidul peracetic *C2;-C>->->2+, agent puternic o1idant, este folosit sub forma de vapori pentru sterilizarea camerelor unde se cresc animale Fgerm-freeG, pentru care este însa to1ic. #.1. C"l"rantii
Colorantii trifenilmetanici, cum sunt cristal-violetul, metil-violetul si verdele briliant, sunt substante puternic bacteriostatice, slab bactericide active mai ales pe bacteriile gram-pozitive. %ioletul de gentiana se poate folosi ca antiseptic în concentratie de !,8:. Colorantii tiaznici, cum este albastrul de metilen, se folosesc ca antiseptici e1terni în concentrnatii de !,8:-!,:. Albastrul de metilen poate fi administrat ca antiseptic intern in infectiile urinare *urodezinfectante+. Dintre colorantii acridinici, cel mai utilizat este rivanolul (lactat de metacridina) în concentratii de 12!, la antise"tizarea "la#ilor c$irur#icale si traumatice%
12
