RestaurareC3

RESTAURARE

C3

ISTORICUL DISCIPLINEI. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MONUMENT MONUM ENT ISTORICISTORIC- conti continuar nuare e

ETAP ET APA A EMPIRICĂ – PRIMA JUMĂTA JUMĂTATE A SEC XIX PRIMA ETAPĂ ETAPĂ A EVOLUȚIEI CONCEPȚIILOR ÎN LEGĂTURĂ LEGĂTU RĂ CU REST RESTAURAREA AURAREA NU SE BAZA PE O DOCTRINĂ PRINCIPIUL REÎNTREGIRII MONUMENTELOR ISTORICE PRIN REPUNEREA ÎN

OPERĂ A ELEMENTELOR INIȚIALE

ETAPA DOCTRINARĂ - CCA 184 1840-1 0-1880 880 DOCTRINA UNITĂȚII DE STIL- VIOL VIOLET ET LE DU DUC C DOCTRINA NEINTERVENȚIEI- JO JOHN HN RUS RUSKI KIN N

ETAP ET APA A RESTAURĂRII RESTAURĂRII ISTORICE ȘI ȘTIINȚIFICE ȘT IINȚIFICE LUCA BELTRAMI CAMILO BOITO GUSTAVO GIOVANNONI

ETAPA POSTBELICĂ

LUCA BELTRAMI (1854-1933)-

CONCEPȚIA RESTAURĂRII ISTORICE

DOCUMENTUL SIGUR BAZĂ A RESTAURĂRILOR- Deși revizuiește concepția arbitrară a unității stilistice- restaurarea istorică încă rămâne legată de o intervenție

înnoitoare.

ÎN LOCUL UNOR EDITĂRI PRIN ANALOGIE-

RECONSTITUIRE PE BAZA UNOR DOCUMENTE SIGURE. CRISTALIZAREA NOULUI CURENTPROGRESUL ISTORIEI ARHITECTURII CA

ȘTIINȚĂ, STUDIUL ARHIVELOR

LUCA BELTAMI (1854-1933)-


PROIECTUL PENTRU FUNDAȚIILE NOULUI CAMPANIL DIN PIAȚA SAN MARCO, sec IX-XI, PR ĂBUȘIT ÎN 1902 SUB PROPRIA GREUTATE STRIVIND ȘI O PARTE DIN LIBRĂRIA LUI SANSOVINO

1745 (Canaletto)

1902

foto contemporană

CAMILO BOITO (1835-1914)-


“ESTE MAI BINE SĂ CONSOLIDEZI DECÂT SĂ REPARI, ESTE PREFERABIL SĂ REPARI DECÂT SĂ RESTAUREZI.”

PĂRINTELE RESTAURĂRII ISTORICE SAU FILOLOGICE

1879- FORMULAREA PRIMELOR TEZE 1883- CONGRESUL ARHITECȚILOR ȘI INGINERILOR ITALIENI DE LA ROMA- ÎȘI

ASUMĂ ACESTE TEZE



PRIORITATEA CONSERVĂRII MARCAREA INTERVENȚIEI DIFERENȚIEREA LUCRĂRILOR DE INOVAȚIE MOȚIUNEA ÎN OPT PUNCTE- O PRIMĂ CARTĂ A RESTAURĂRII 1. DEOSEBIREA DE STILURI ÎNTRE NOU ȘI VECHI 2.DEOSEBIRE DE MATERIALE DE CONSTRUCȚIE 3.SUPRIMAREA PROFILELOR ȘI A ORNAMENTELOR 4.EXPOZIȚIE A PIESELOR EXTRASE ÎN JURUL MONUMENTULUI 5.GRAVAREA PE PIESELE NOI A DATEI RESTAURĂRII SAU UNUI SEMN CONVENȚIONAL 6.INSCRIPȚIE DESCRIPTIVĂ INCISĂ PE MONUMENT 7.DESCRIERE ȘI FOTOGRAFII ALE DIVERSELOR FAZE DE EXECUȚIE 8.NOTORIETATE



Cam illo B oi to , cele trei tip ur i de restau rare (1883): arheologică, picturală și

arhitectonică

RESTAURO ARCHEOLOGICO: reîntegiri în limita materialului găsit RESTAURO PITTORICO: păstrarea etapelor și a patinei RESTAURO ARCHITETTONICO: reconstrucții parțiale bazate pe documente și marcarea intervenției

RESTAURAREA ÎN 1885 A BISERICII SANTA MARIA DELLE CARCERI DIN

PRATO, SEC XV, LĂSATĂ LA ROȘU DE GIULIANO DA SANGALLO



SANTA MARIA IN COSMEDIN, SEC VI, ÎMBRĂCATĂ ÎN 1718 DE GIUSEPPE SARDI RESTAURAREA DIN 1882-1898 FĂCUTĂ DE GIOVAN BATTISTA GIOVENALE ÎNLĂTURĂ VESTIMENTAȚIA BAROCĂ

ALOIS RIEGL (1858-1905) “Der Moderne Denkmalkultus, sein Wessen und seine Entstehung ” – 1903

MONUMENTUL VERSUS MONUMENTUL ISTORIC

- Monument - obiect încărcat cu semnificație - Monument Istoric- obiect încărcat cu semnificație a posteriori

ALOIS RIEGL (1858-1905) VALORILE MONUMENTULUI ISTORIC

I.- Valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despre un monument istoric) Valoarea de vechime: Valoarea istorică Valoarea de rememorare intenţională II.- valori de contemporaneitate: Valoarea de utilizare Valoarea artistică: -Valoarea de noutate - valoarea de artă relativă RECEPTAREA MONUMENTULUI ISTORIC

Monumentul istoric are o dimensiune istorică, artistică şi tehnică dar totodată este şi un obiect al receptării sociale şi filozofice.

ALOIS RIEGL (1858-1905)

RELAŢIA DINTRE VALOARE ȘI CONSERVARE CONFLICT ŞI COMPLEMENTARITATE ÎNTRE

DIFERITELE TIPURI DE VALORI MONUMENTALE: Valoarea de vechime şi valoarea istorică Valoarea de vechime şi valoarea de utilizare Valoarea de vechime şi valoarea rememorare

RELAŢIA DINTRE VALOAREA DE REMEMORARE ŞI DE CONTEMPORANEITATE ŞI CONSERVARE

EXTINDEREA ARIILOR DE INTERES ALE DISCIPLINEI RESTAURĂRII TIPOLOGIE:

de la arhitectura “majoră” la cea “minoră” (G.Giovannonni, 1913), la ţesutul urban și

ambientul înconjurător CRONOLOGIE:

de la monumentele antichităţii la cele dinaintea revoluţiei industriale DIFUZARE:

de la spaţiul european la cel mondial

INTERES ŞI COMPETENŢĂ: istorici, istorici de artă, filozofi, arhitecţi, ingineri, urbanişti, arheologi, oameni politici, scriitori, artiști etc.

CONGRESUL INTERNAŢIONAL AL ARHITECŢILOR, MADRID, 1904 DEFINIREA MONUMENTELOR :

1. VII - ce continuă să servească scopurilor pentru care au fost construite. 2. MOARTE - nu mai servesc unui scop sau destinaţia iniţială a devenit inutilă. MONUMENTELE TREBUIE FIE CONSOLIDATE (CELE MOARTE), FIE RESTAURATE (CELE VII). -Restaurarea trebuie să păstreze unitatea de stil, porţiunile de edificiu construite în alt stil decât cel originar urmând a fi păstrate doar dacă nu afectează echilibrul estetic general. -Conservarea şi Restaurarea sunt operaţiuni ce trebuiesc executate exclusiv de câtre arhitecţi diplomaţi ai Statului sau autorizati şi acţionând sub controlul tehnic, estetic şi arheologic al statului. -Constituirea de asociaţii de prezervare a monumentelor istorice şi artistice în fiecare ţară.

ORGANIZAŢIA DE COOPERARE INTELECTUALĂ A SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR

CARTA DE LA ATENA (1931) -

-SE FORMULEAZĂ PRINCIPALELE TEZE PRIVIND PRINCIPIILE ȘI

METODOLOGIA RESTAURĂRII MONUMENTELOR -importanța păstrării patrimoniului artistic și arheologic al umanității -părăsirea reconstrucțiilor integrale -distincție între monumentele în ruină și cele în stare de integritate -recurgerea la tehnica modernă pentru păstrarea „in situ” -dreptul comunităţii în faţa celui privat asupra conservării monumentelor istorice. -restrângerea dreptului de proprietate atunci când acesta se referă la un monument istoric. -respectarea caracterului ambientului monumentelor istorice în lucrările din apropierea acestora ( construcţii noi, reclame, structuri edilitare sau plantaţii). -cooperarea între restauratori şi cercetătorii ştiinţifici implicaţi în metode fizice, chimice sau biologice de conservare, urmare a creşterii gradului de deteriorare a monumentelor datorate factorilor de microclimat ostili. -folosirea anastilozei cu marcarea evidentă a completărilor . - întărirea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei monumentelor -creşterea rolului educaţiei publicului în domeniul protecţiei monumentelor. întocmirea în fiecare ţară a unor inventare complete ale patrimoniului.

CARTA DEL RESTAURO ITALIANA (1931)

ELABORATĂ DE CONSILIUL SUPERIOR PENTRU ANTICHITĂŢI ŞI

ARTE.

-activitatea tehnică a conservării monumentelor istorice - proces de reinstituire a valorii lor artistice. -Restaurarea - operaţiune complexă ce nu trebuie să excludă nici unul din multiplele criterii sau perioade ale existenţei monumentului. -Scopul restaurării poate să fie atingerea unităţii formale a monumentului istoric şi nicidecum a unităţii sale stilistice. -Criteriile restaurării trebuiesc completate cu cele derivând din :sentimentele populaţiei, spiritul oraşului, memoria şi nostalgia sa şi nu în ultimă instanţă, criteriul capacitatii de realizare a restaurării şi refolosire a monumentului istoric.

GUSTAVO GIOVANNONI 1873-1947-

PROMOTORUL RESTAURĂRII ȘTIINȚIFICE

-reia și reelaborează tezele Cartei de la Atena aducând o mai mare precizie și limitând intervenția restauratorului -orientarea sa a căpătat denumirea de restaurare

șt i i n țifică

-monumentele- mărturi istorice care exprimă o semnificație spirituală ignorându-se valoarea lor artistică -restaurarea trebuie să țină cont de istoria monumentului și să nu anuleze nici o etapă -respingerea tendințelor de a aduce monumentul la o unitate de stil - înlăturarea restauratorului care tinde să se confunde cu autorul

CESARE BRANDI (1906-1988)- ÎNFIINŢAREA INSTITUTULUI CENTRAL DE RESTAURARE (1939)

RESTAURAREA CA INTERVENŢIE UMANĂ OPERA DE ARTĂ RELAŢIA RESTAURARE - OPERĂ DE ARTĂ DEFINIREA METODOLOGICĂ A RESTAURĂRII “Considerarea restaurării în raport direct cu recunoşterea operei de artă ca atare ne permite acum să o definim: restaurarea constituie momentul metodologic al recunoşterii operei de artă, în consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică şi istorică, în vederea transmiterii ei către viitor .” C. Brandi, Conceptul de restaurare, în Cesare Brandi, Teoria restaurării 1963

DEFINIREA PRINCIPIILOR RESTAURĂRII DUPĂ CESARE BRANDI prima axiomă: „ se restaurează numai materia

operei de artă ”

al doilea principiu al restaurării: „ restaurarea

trebuie să vizeze restabilirea unităţii potenţiale a operei de artă, în măsura în care acest lucru este posibil, fără a comite un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei de artă print timp.”

Opera de arta: integralitate şi totalitate Restaurarea operei de artă: respingerea analogiei

Restaurarea operei de artă: integrarea insesizabilă de la distanță reperabilă de la apropiere

Restaurarea ruinelor, mărturia istorică Adăugirile operei de artă

ETAPA POSTBELICĂ RECONSTRUCȚIA MONUMENTELOR AVARIATE DE RĂZBOI ATITUDINI 1. REFUZUL DE A REFACE CONSIDERÂND PIERDEREA

IRECUPERABILĂ 2.ACCEPTAREA RECONSTRUCȚIEI INTEGRALE (DE LA UNICAT LA ZONE ISTORICE URBANE)

3.PĂSTRAEEA MONUMENTELOR AVARIATE SUB FORMĂ DE RUINĂ

BERLIN 1945

ETAPA POSTBELICĂ RECONSTRUCȚIA CENTRULUI ISTORIC DIN VARSOVIA

CARTIER DIN VARȘOVIA CCA 1950

ETAPA POSTBELICĂ RECONSTRUCȚIA CENTRULUI ISTORIC DIN VARSOVIA 85% DIN ORAȘ A FOST DISTRUS CENTRUL ISTORIC A FOST CONSTRUT INTEGRAL DUPĂ RELEVEE EXISTENTE

AU FOST RECONSTITUITE CA FAȚADĂ ȘI VOLUM DUPĂ TABLOURILE LUI CANALETTO ȘI EDIFICII DE MULT DISPĂRUTE S- AU RECONSTITUIT ZIDURILE DE INCINTĂ ALE NUCLEULUI FEUDAL STARE MIASTO DISPĂRUT IN SECOLUL XVIII

ETAPA POSTBELICĂ RECONSTRUCȚIA CENTRULUI ISTORIC DIN VARSOVIA RESTAURATORII AU APLICAT METODE DIFERITE DE LA CAZ LA CAZ- DE LA

RECONSTRUCȚIE INTEGRALĂ LA RECONSTRUCȚIA FAȚADELOR

SAINT LO, FRANȚA BISERICĂ GRAV AVARIATĂ REFĂCUTĂ FOARTE SIMPLIST

BISERICA EREMITANI, PADOVA

RestaurareC3

Recommend Documents