Tehnici și exerciții pentru recuperarea echilibrului
Studenții: Coza Ionuț
Curtean Roxana Dobra Florina Dragu Adriana
Făzăcaș Alexandru Frățila Silvia Froicu Mădălina Iacoban Oana
Din punct de vedere kinetic exista un echilibru static (statiunea verticala) si un echilibru dinamic (legat de mers). Pierderea echilibrului mai ales in ortostatism, si mers apare ca o regula in bolile neurologice centrale si periferice, dar si in diverse afectiuni ale aparatului locomotor, care prejudiciaza mobilitatea sau forta membrelor inferioare. Toate aceste suferinte interfereaza sistemul senzitiv periferic proprioceptiv sau/ si exteroceptiv declansand pierderea controlului echilibrului. Statiunea verticala (echilibrul static) se realizeaza prin actiunea antigravitationala a unor grupe musculare ale trunchiului, in raport cu pozitia capului in spatiu. Aceasta rezulta dintr-o activitate coordonata a sistemului nervos central dintre diferite sisteme si aparate: sistemul vestibular, sensibilitatea profunda constienta si inconstienta, sistemul extrapiramidal, analizatorul vizual. Tulburarile echilibrului static se intalnesc in leziunile celor trei elemente importante: sistemul vestibular, cerebelos si sensibilitatea profunda constienta. Antrenamentele se fac atat pe suprafete stabile cat si pe suprafete instabile. Exercitiile sunt adaptate, facandu-se variind inaltimea centrului de gravitate ( cu cat este mai aproape de suprafata de sprijin, cu atat va determina un echilibru mai bun). O tehnica de valoare, in afectiunile in care tulburarile de echilibru sunt minore, o reprezinta insasi utilizarea dezechilibrarii corpului, din anumite posturi, care vor declansa reactii cunoscute de reechilibrare si restabilizare.
R eflexele de echilibrare sunt reflexe foarte importante in realizarea posturii si
locomotiei, adica in mentinerea centrului de greutate al corpului, inauntrul suprafetei de sprijin. Dezechilibrarea nu trebuie facuta rapid, ci treptat pentru a permite aparitia reactiilor dorite. In completarea tratamentul prin kinetoterapie, vine in ajutorul si fizioterapia prin multitudinea procedurilor sale alaturi de masajul medical.
Exercitii pentru reabilitarea echilibrului: Utilizarea giroplanului: ofera posibilitatea efectuarii unor variante de exercitii prin posturari diferite (axul de rotatie al genunchiului ar trebuie sa se suprapuna pe axul giroplanului): 1) 2) 3) 4) 5)
din sezand ,cu un picior pe giroplan din unipodal,cu piciorul liber pe giroplan din unipodal,cu piciorul de sprijin pe giroplansi mainele prinse de o bara din bipodal,pe giroplan ,cu sau fara sustinerea mainilor Din postura „genunchi pe masa”,cu picioarele depasind marginea mesei si bratele pe piept :se imprima o dezechilibrare spre inainte a toracelui ,care determina extensia brusca a piciorului pentru reechilibrare
Utilizarea placii cu rotile(skate-board) 6) and pe skate-board,cu sprijin pe capetele metatarsienelor si pe genunchi :se plimba placa inainte si inapoi 7) Mersul pe marginea externa sau interna a piciorului 8) Din unipodal,pe umeri se pune o haltera,care este tinuta cu mainile ,corpul se roteste spre o directie ,apoi spre cealalta. 9) Mers pe vârfuri , mers pe călcâie inițial cu membrele superioare langa corp , apoi cu ele in abductie orizontala. 10) Stand intr-un picior cateva secunde. 11) Mers cu fandare mare inainte, mainile pe solduri, presand bazinul in sensul inclinarii;fandari laterale. 12) Deplasarea cu ochii inchisi. 13) Mers ocolirea obstacolelor. 14) Mers pe teren denivelat. 15) Mers pe teren denivelat cu un picior in fata celuilalt. Recuperarea tulburarilor de echilibru reprezinta o parte foart e importanta din recuperarea generala a mersului. Inainte sa se inceapa exercitiile de deplasare, pacientii trebuie sa fie capabili sa isi mentina echilibrul in ortostatism (pozitia stand in picioare). Acest tip de exercitii este necesar mai ales la persoanele care au suferit un accident vascular cerebral sau care au diferite boli neurologice care le afecteaza echilibrul, cum este si scleroza multipla. Echilibrul nu este afectat numai in bolile neurologice. Persoanele care au afectiuni ale urechii pot sa prezinte si tulburari de echilibru si acesta este cazul bolii Meniere. Exercitiile pentru recuperarea echilibrului se executa in general la barele paralele si in timpul exercitiilor, terapeutul trebuie sa stea in fata sau in spatele bolnavului. Bolnavul se tine bine cu ambele maini de barele paralele si executa exercitii de transfer al centrului de greutate, dintr-o parte in alta si din fata in spate. Odata ce pacientii pot executa acest balans in conditii de siguranta, se renunta la barele paralele si continua acelasi tip de exercitiu fara ajutorul acestora. Ulterior, ei pot incepe exercitiile pentru recuperarea mersului, fara riscul de a se accidenta.. Mersul reprezinta adesea scopul major al gimnasticii medicale de recuperare. Imediat ce bolnavii reusesc sa se deplaseze in siguranta pe suprafete plane, incepe si exercitiile pentru urcarea si coborarea scarilor.
16) Obiectiv -reeducarea echilibrului PI: P asezat pe un scaun T1: ridicare din asezat in ortostatism T2: mentinerea pozitiei fara pierderea echilibrului ( 3-5 sec) T3: revenire in PI
Dozaj: 2 seriiˣ 5 repetari, pauza 1 min intre serii 17) Obiectiv - reeducarea echilibrului în ortostatism PI: P in ortostatism T1: anteductia bazinului cu mentinerea echilibrului T2: mentinerea pozitiei ( 1-2 sec) T3: revenire in PI T4: retroductia bazinului cu mentinerea echilibrului T5: mentinerea pozitiei ( 1-2 sec) T6: revenire in PI
Dozaj: 2 seriiˣ 5 repetari, pauza 45 de sec intre serii 18) Obiectiv - antrenarea echilibrului în mers Pacientul in mers, efectuarea a 4 pasi cu capul rotat spre stanga, apoi alternativ 4 pasi cu capul spre dreapta, pe o distanta de 15-20 m. Dozaj: 5 repetari, pauza 1 min
19) Dezechilibrări din șezut : pacientul este a șezat pe un scaun, iar terapeutul încearcă sa îl dezechilibreze împingadu -l ușor din lateral, de la nivelul umărului. Forța și amplitudinea la care terapeutul încearca sa dezechilibreze pacientul se dozeaza in funcție de capacitatea acestuia de a se reechilibra. Aceasta se poate face si cu împingeri înainte si înapoi, pe un scaun fără spătar.
20) Dezechilibrări din patrupedie : cu pacientul în poziție patrupedă, terapeutul încearca să îl dezechilibreze împingându -l înapoi și lateral de la nivelul umărului sau înainte si lateral de la nivelul bazinului.
21) Dezechilibrări din sprijin pe genunchi: pacientul st ă în sprijin doar pe genunchi, iar terapeutul încearca dezechilibrări pe toate direcțiile.
22) Dezechilibrări din ortostatism : pacientul stă în ortostatism, iar terapeutul încearcă dezechilibrări pe toate direcțiile.
23) Se mai pot folosi diverse dispozitive: pacientul stă în ortostatism pe acestea, atinge cu câte un picior solul în fața, spatele si lateralul dispozitivului, pe rand, sau prinde o minge care îi este aruncata de către terapeut. Pentru a face exercițiul mai dificil, se pot agăța de talia pacientului greutăți în față, în spate sau în lateral. Se pot executa și din sprijin unilateral.
Particularități- Exerciții de echilibru pentru controlul verijului 1. Exerciții în poziție șezândă, la marginea patului
a) Cu capul nemișcat și cu ochii deschiși, mișcă lent DOAR ochii stânga-dreapta, sus- jos și pe diagonale de câte 10 ori; b) Uită-te fix la o carte de joc ținută cu mâna întinsă drept în fața ochilor și repetă aceleași mișcări, de data aceasta DOAR cu capul, în fiecare direcție de câte 10 ori; c) Încearcă să antrenezi în exercițiu și bustul. Îndreaptă -ți privirea în jos. Încearcă acum să apleci și bustul cât mai mult posibil. Apoi ridică -te lent. Repetă și cu aplecări spre lateral spre spate; d) Apropie un creion ținut cu mâna întinsă de nas și îndepărtează -l din nou, de 10 ori.
2.EXERCIȚII PE UN SCAUN ROTATIV Așază-te cu spatele drept pe scaun cu
tălpile bine fixate pe podea. Fixează cu privirea un punct în fața ta. Încearcă să te răsucești cu scaunul, fără să miști picioarele și fără să iei privirea de pe imaginea fixată.
3.EXERCIȚII ÎN POZIȚIA ÎN PICIOARE
a) Exersează ridicarea de la marginea patului în picioare, inițial cu ochii deschiși cu picioarele depărtate, apoi, după 2 zile și cu ochii închiși; b) Din poziția în picioare, fixând un punct pe perete, încearcă să te ridici pe vârfuri și să te lași pe călcâie, inițial cu ochii deschiși și, după 2 zile și cu ochii închiși; c) Cu ochii deschiși, ținându-te de spătarul unui scaun sau de o balustradă, balansează câte un picior din față în spate; d) Ia o minge. Încearcă să menții mingea în echilibru pe dosu l mâinii, alternând mâinile; e) Cu ambele mâini, aruncă mingea deasupra capului și prinde -o. După 2 -3 zile, încearcă să arunci mingea dintr -o mână în cealaltă.
4. EXERCIȚII ÎN MIȘCARE Desenează o linie de -a lungul unui culoar de 5-7 metri.
a)Încearcă să mergi cât mai drept de-a lungul liniei, fără dezechilibrări laterale. Ajută-te de mâini pentru echilibrare. Întoarce-te în ambele direcții la terminarea cursei, din cât mai puține mișcări și cât mai cursiv; b) Mergi cu spatele pe aceeași linie; c) În timp ce mergi de- a lungul liniei, adaugă exercițiile de mișcare a capului și ochilor în cele trei direcții din spațiu;
d) După o săptămână, încearcă să mergi pe vârfuri de -a lungul liniei; e) După încă o săptămână, încearcă să mergi ridicând genun chii.
5.EXERCIȚII CU UN PARTENER ȘI O MINGE Stând cu fața la partenerul tău, încearcă să prinzi mingea pe care ți -o aruncă aleator, ca direcție și înălțime
