Universitatea “Babeș-Bolyai” - Cluj-Napoca Curs postuniversitar postuniversitar – Limba Limba și literatura literatura română Literatura română până la 1900 Păsculescu Florina An I
Rolul Rolul și semnifi semnifica cațiile iile Predosloviilor în literatura română veche Leagănul Leagănul naționalismului ionalismului - ”Începutul ț ărilor acestora...” acestora... ”
1. Motiva Motivația scrieri scrieriii predoslov predosloviilo iilorr ș i scopul scopul enunț at de autor ( De neamul moldovenilor; moldovenilor; Viaț a lumii ale lui Miron Costin și Istoria ieroglifică a ieroglifică a lui Cantemir); 2. Relația autorului autorului din vechime vechime cu cititorul cititorul său;
Deși planul planul de mai sus punctează punctează clar obiect obiectivele ivele rânduril rândurilor or de mai jos, jos, abordarea abordarea lor este este uș or haotică, cele două idei regăsindu-se de-a lungul întregii redactări urmând linia gândului ș i a lecturării predosloviil predosloviilor or din cele cele trei lucrări lucrări mai mai sus-men sus-menț ionate ș i mai pu puț in planificar planificarea ea ”chirurgicală ”chirurgicală”” care urmărește distinct distinctiv iv cele cele două două aspecte: aspecte: motiva motivaț ia ș i rela relaț ia. Cele Cele două aspecte aspecte apar clar întrepătruns întrepătrunse, e, căci însăși rela relația dintre dintre autor autor ș i citito cititorr se bazează bazează pe pe dorin dorinț a autorului autorului de a-l pune pe pe cititor cititor în legătură legătură directă directă cu cu adevărul adevărul istoric, istoric, de a-i trezi conș tiinț a na naț ională, ională, tot tot aș a ș i demersul demersul meu meu discursiv discursiv dezvoltă dezvoltă cele două aspecte aspecte la acela acelaș i nivel nivel ș i în în acela acelaș i timp, timp, fără o delimit delimitare are permanent permanentă. ă. În vremurile vechi, adresarea autorului către cititor era o practică comună, o practică care nouă ne este străină astăzi, pe care o percepem ca fiind o dovadă a arhaicului, a trecutului. Pe atunci, însă, era cea mai bună metodă de a crea o situaț ie propice comunicării între autor ș i cititor, cititor, o legătură la nivel emoțional, de fapt. Prin scrierea predosloviei, autorul se adresa direct, fară echivoc, cititorului: ” Predoslovie, adecă cuvântare... către cititoriu” 1. Astfel se stabilea stabilea un contact contact la nivel emo emoțional, iar autorul încerca să mențină curiozitatea cititorului trează, trecând în revistă motivele motivele care l-au determinat determinat să scrie, citit cititorul orul era chemat să fie părtaș ș i era provocat provocat îș i exprime exprime propria propria părere părere sau chiar chiar să rezolve conflicte. Miron Costin Costin se adresează adresează cititorul cititorului ui nu doar cu inten intenț ia de a reda niș te evenimente evenimente care care s-au petrecut petrecut în trecut, trecut, dar dar și cu inten intenția de a educa, educa, căci, căci, spune el, el, cititorul cititorul trebuie trebuie să înveț e din întâmplă întâmplări ri 2 ”ce ”ce este binele și ce este răul” . Autorul din vechime se întruchipează într-un deț inător al adevărului, într-un apostol, care are misiunea misiunea de a lumina lumina semenii semenii ș i de a împărtă împărtăș i adevăruri adevărurile. le. Istoricul Istoricul răspunde în faț a posterit posterităăț ii pentru afirma afirmațiile pe care le sus susț ine ș i, prin prin urmare trebuie trebuie să folosească folosească cu întele întelepciune pciune izvoarel izvoarele: e: ” Nici este șagă a scrie ocară vecinică unui neam, că scrisoarea este un lucru vecinică... Eu voi da seamă de ale mele, câte scriu.” 3 În Predoslovie, Miron Costin dezvăluie scopurile urmărite în De neamul moldovenilor. În 1 Miron Costin, Opere alese, Ed. Tineretului Tineretului,, București, 1966, 1966, p. 217. 2 Apud Gh. Popp, recitind Miron Costin, Opere alese, Ed. Tineretulu Tineretului,i, Bucure București, 1966, p. 16. 3 Miron Costin, op. cit., p. 220.
primul rând el ș i-a dorit să demonstreze originea comună a românilor de pretutindeni, adică ”din ce izvor și seminție sîntu lăcuitorii țărîi noastre, Moldovei, și Țărîi Muntene ști și românii din țările ungurești...”4. Cărturarul își exprimă nemulțumirea în legătură cu afirmaț iile unor scriitori din acele vremuri care au uitat de rolul pe care îl au de îndeplinit în faț a posterităț ii, acela de a stabili ș i conserva adevărul istoric. Pe de-o parte îl preț uieș te pe Grigore Ureche pentru scrierea sa, iar pe de altă parte îi disprețuiește pe cei care au intervenit în cronica acestuia, Simion Dascălul ș i Misail Călugărul, care au aruncat cu ocări în neam. Miron Costin îș i exprimă deschis nemulț umirea faț ă de ”lipsa de științ a începutului aceștii ț ări”5 din partea istoricilor de până atunci spre deosebire de toate celelalte ț ări care ”știindu începuturile sale”. 6 Astfel primul scop urmărit de Costin este afirmarea etnogenezei pentru ”lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntene ști și românii din țările ungure ști, care to ți un neam și odată discăleca ț i sîntu” 7 , dar și dezmințirea celor scrise de unii copiș ti ai cronicii lui Ureche, precum cei nominalizaț i mai sus, care afirmaseră că moldovenii sunt urmaș ii tâlharilor de la Roma exilați în Dacia. Din acest punct de vedere De neamul moldovenilor ”este o operă polemică”. 8 În al doilea rând, Costin urmăreș te trezirea conș tiinț ei istoriei naț ionale ș i importanț a documentului istoric scris, care este o mărturie veș nic trăitoare: ”Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea...” 9. Astfel și romănii sunt chemați să îș i afle istoria și să și-o amintească peste veacuri aș a cum ”toate alte țări știindu începuturile sale”. 10 De altminteri, cărturarul patriot urmăreș te ș i o refacere a istoriei Moldovei de la primul descălecat, completând astfel cronica lui Grigore Ureche. Un alt scop enunțat de cărturar în cuvântul către cititori este intenț ia sa de a aduce un elogiul scriiturii și lecturii: ”... căci nu este alta și mai frumoasă și mai cu folos în toată via ț a omului zăbavă decât cetitul cărț ilor” .11 Astfel își încheie Miron Costin Predoslovia, arătându-și înalta prețuire faț ă de cultură și îndemnându-și contemporanii să-ș i petreacă clipele de răgaz făcând lecturi aducătoare de adevăruri. Tot Miron Costin în prima sa operă originală, poemul filozofic ”Viaț a lumii”, își propune să arate în limba română ce este stihul ș i oferă sfaturi de abordare a versului din partea cititorului: ”Cetindu, trebuie să cite ști și al doilea și al treilea rându, și a șa vei în țelege dulcea ța...” .12 ” El este primul cărturar care a încercat la noi poema filozofică”. 13 Având drept modele poeț ii antici, precum Homer, Vergiliu, dar și ” sfinț ii învăț ătorii besericii noastre”14 după cum singur mărturiseș te, autorul, purtat de un elan patriotic, își exprimă dorința de a demonstra ”că poate și în limba noastră a fi acest feliu de scrisoare ce să chiamă stihuri”. 15 Continuând explicația, Miron Costin motivează lipsa preocupărilor artistice ale românilor prin istoria zbuciumată care a ”covîrșit vacul nostru acesta de 4 Miron Costin, op. cit., p. 217. 5 Miron Costin, o p. cit., p. 219. 6 Miron Costin, o p. cit., p. 219. 7 Miron Costin, o p. cit., p. 217. 8 N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Ed. Minerva, București,1980, p. 300. 9 Miron Costin, o p. cit., p. 218. 10 Miron Costin, o p. cit., p. 219,
11 Miron Costin, o p. cit., p. 221. 12 Miron Costin, op. cit., p. 289. 13 N. Cartojan, op. cit., p. 312. 14 Miron Costin, op. cit., p. 287. 15 Miron Costin, op. cit., p. 287.
acum cu mare greotăț i...”. 16 Prin sfaturile și explicațiile pertinente pe care autorul le oferă în prefaț a poemului, aceasta se transformă într-un ”mic tratat de versifica ț ie” 17 . În viziunea lui Costin versurile trebuie să îndeplinească două condiții principale: măsura ș i rima, ”Stihul ieste nu ca altă scrisoare dezlegată, ci ieste legată de silave cu număr;” și ”cuvintele cele la fîrșitul stiului a doao stihuri să tocmască într-un chip...”.18 La începutul următorului secol (al XVIII-lea), Dimitrie Cantemir scria în limba română, la Constantinopol, prima încercare, spun criticii, de roman politic-social sau ”roman alegoric” – Istoria ieroglifică în douăsprezece păr ți împăr țită, a și șderea cu 760 de sentin țe frumos împodobită .19 Cantemir pornește scrierea stabilind o legătură cu cititorul, astfel se adresează direct urându-i: ”I zvoditoriului cititorului, sănătate”.20 Apoi trece la enunțarea scopurilor urmărite în scriere, astfel cititorul poate identifica trei motive care l-au determinat pe Cantemir să făurească o istorie atăt de încâlcită precum cea ”ieroglifică”. Primul motiv, care se va transforma în scop este dorinț a autorului de a înseamna istoria aș a cum e ea, spre a fi supusă judecăț ii posterităț ii ”cu pomenirea istoriei”.21 Autorul insistă asupra istoriei restrângând aria la anumite personaje care ”supt numele a vreuniia din pasiri sau a vreunuia din dobitoace a supune” .22 Precum Miron Costin și Dimitrie Cantemir susț ine importanț a scriituri, mai mult a scriiturii poetice, căci pune pe primul loc ”deprinderea ritoricească”, ”A triia și cea mai cu deadins pricină ieste că nu atâta cursul istoriii în minte mi-au fost, pre cât spre deprinderea ritoricească nevoindu-mă, la simcea groasă ca aceasta...”.23 În plus autorul insistă asupra efortului pe care l-a depus în izvodirea ș i asezarea vorbelor, căci ”deprinderea ritoricească” presupune ” prea aspră piatră, multă ș i îndelungată ascuț itură” .24 După enunțarea motivelor care l-au determinat să aș tearnă acestă scriere, Cantemir prezintă cititorilor structura scrierii sale ș i sugerează citirea acesteia în funcț ie de preferinț e, fiind posibilă o citire parțială a textului. Lectura Istoriei ieroglifice nu este ușoară pentru că naraț iunea nu este directă, iar desfășurarea ei nu aduce lumină în înț eles, apar simboluri ș i încifrări care fac întâmplările greu de urmărit. Autorul își avertizează cititorii că a pătruns într-o lume a tainelor, a simbolisticii, într-o lume a ”ieroglifelor”. Totuși scriitorul nu doreș te să-l oprescă pe cititor în a pătrunde pe acest tărîm cifrat, ba dimpotrivă îl stimulează și îl încurajează să se îndrepte spre descifrare. Cititorul beneficiază, însă de liberul arbitru, astfel acesta poate alege simpla urmărire a argumentelor ș i, eventual, dacă va dori mai mult va lectura și parantezele: ”Deci stîlpul voroavei neamestecat a ț inea de vii pofti, după obiceiul paranthesii, din mijloc țircălamul carile senten ția cuprinde, cu ochii rîdicînd, cursul istorii necurmat și stîlpul voroavei nefărîmat vii afla”. 25 16 Miron Costin, op. cit., p. 288. 17 N. Cartojan, op. cit., p. 313. 18 Miron Costin, op. cit., p. 288. 19 Academia Republicii Populare Romîne, Istoria Literaturii Romîne I , Ed. Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1964, p. 617. 20 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică , Ed. Minerva, București, 1978, p. 3.
21 Dimitrie Cantemir, op.cit., p. 3. 22 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 4. 23 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 4. 24 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 4.
Dimitrie Cantemir mai întinde o mână de ajutor cititorului oferindu-i spre citire ș i analiză ”scara” care îi dezleagă ieroglifele ș i ”scara” care îi uș urează înț elegerea limbajului. Abilitatea scriitorului care știe să suscite ș i să menț ină curiozitatea cititorului se mai manifestă încă o dată cînd acesta invită cititorii să ia aminte la jocul ciudat care va urma ș i să ia aminte la fiecare cuvânt misterios pe care îl va întâlni: ”Deci fietecare cuvînt strein și neîn țeles, oriunde înainte ți-ar ie și, după rîndul azbuchelor și după numărul fe țelor, la scară îl cearcă, că a șe pofta să ți să plinească nedejduiesc.” 26 Fantastica legătură care se creează între autor ș i cititor prin redactarea Predosloviilor se constituie într-o marcă a vremurilor vechi. La un moment dat, prin intermediul cuvântului introductiv, autorul reușea să îș i convingă cititorul de adevărurile scrise în paginile care urmau ș i astfel se ajungea la o comuniune în cuget ș i simț iri prin intermediul cuvântului scris. Oare pe câț i cititori i-au convins sau i-ar fi convins Predosloviile lui Miron Costin să afirme cu mândrie, dar ș i făcând uz de argumente, originea romană sau limba românească, oare pe câț i cititori i-au prins în mreje misterele ș i simbolurile ”ieroglifice”?! Miron Costin și Dimitrie Cantemir sunt reprezentanț i ai umanismului românesc, iar acest curent s-a adaptat specificului românesc, astfel ”ideea principală a umaniștilor romîni este unitatea de origine a poporului romîn...”. 27 Scrierile celor doi rămân nu doar o simplă mărturie de istorie românească, ci, în primul rând, un izvor de naț ionalism, de patriotism în stare pură, dovadă de netăgăduit a culturii pusă în slujba poporului.
25 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 4. 26 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 4. 27 Academia Republicii Populare Romîne, op. cit., p. 336.
BIBLIOGRAFIE: Cantemir, D., Istoria ieroglifică – ediție îngrijită, note și glosar de Ion Verdeș și P. P. Panaitescu; prefață ș i tabel cronologic de Alexandru Du ț u , Ed. Minerva, București, 1978; Costin, M., Opere alese - antologie, prefață și note de Gheorghe Popp, text stabilit de P. P. Panaitescu, Ed. Tineretului, București, 1966; Academia Republicii Populare Romîne, Istoria Literaturii Romîne I – Folclorul. Literatura Romînă în perioada feudală (1400 – 1780), Comitetul de redacție al volumului: Acad. Al. Rosetti, redactor responsabil; prof. univ. Mihai Pop, prof. univ. I. Pervain, redactori responsabili adjuncț i. Secretar: conf. univ. Al. Piru, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1964; Cartojan, N., Istoria literaturii române vechi , postfaț ă ș i bibliografii finale de Dan Simionescu; Prefaț ă de Dan Zamfirescu, Ed. Minerva, București,1980; Călinescu, G., Istoria literaturii române – compendiu, Ed. Pentru Literatură, București, 1968; Manolescu, N., Istoria critică a literaturii române I, Ed. Minerva, Bucureș ti,1990; Negrici, E., Poezia medievală în limba română , Ed. Polirom, București, 2004.
