UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI BUCURESTI FACULTATEA DE DE GEOGRAFIE GEOGRAFIE
PROIECT LA CLIMATOLOGIE -STATIA METEOROLOGICA DIN PLOIESTI-
CUPRINS 1
1.INTRODUCE………………………………………………………………… ……………….…….3 2.ISTORIC……………………………………………………………………… ……………………….4 3.ISTORICUL ORAŞULUI PLOIEŞTI………………………………………………………..…5 4.FACTORII CLIMATOGENI GEOGRAFICI…………………………………….6
FIZICO-
5.FACTORII CLIMATOGENI DINAMICI……………………………………………………9 6.BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………….1 5
2
STAŢIA METEOROLOGICĂ DIN ORAŞUL PLOIEŞTI
3
INTRODUCERE
Studierea factorilor climatogeni au ca origine perioada antică. În acea perioadă Aristotel(384-322i.e.n.) realizează primul trat de meteorologie, deşi mijloacele de investigare erau rudimentare. În ţara noastră, meteorolgia ca ştiinţă a căpătat o dezvoltare demnă de acest nume, abia după înfiinţarea, în 1884, a Institutului Meteorologic. Un rol important în dezvoltarea şi promovarea acestei ştiinţe l-a avut fizicianul Ştefan Hepites. Contribuţii importante au adus, de asemenea, E.Otetelişanu, C.A. Dissescu, N.Topor si altii. Atât meteorolgia cât şi climatologia sunt ştiinţe geofizice cu deosebire că prima este mai apropiată de fizică(fiind de fapt fizica atmosferei), iar a doua de geografie( fiind de fapt geografia climei). În elaborarea acestui proiect am ales oraşul Ploieşti, deoarece este unul din orașele mari ale României, totodata este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de Transilvania și Moldova. Ploieştiul mai este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere).
4
ISTORICUL ORAŞULUI PLOIEŞTI
Cu privire la data înființării și la primii locuitori ai unei localități cu numele Ploiești există puține mărturii scrise. După Nicolae Bălcescu, ar fi existat pe vremea lui Mircea cel Bătrân o „Căpitănie a Ploieștiului” (ca.1413). Din punct de vedere documentar, toate lucrările de istorie se opresc la anul 1503, de când datează prima apariție în actele Brașovului a unor nume de căruțașiploieșteni, Drăgoi, Tudor, Neagu și alții. Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din 1567, semnat de domnul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Un moment crucial a fost alegerea Ploieștiului în 1597 de către Mihai Viteazul ca bază pentru operațiuni militare și a ridicat satul de moșneni la rangul de târg domnesc. Sprijinit de domnie, Ploieștii se dezvoltă continuu pe parcursul sec. XVII (este sediu al căpitanului de Ploiești), devenind un important centru urban al țării. Ridicarea sa a provocat decăderea unui alt oraș aflat în apropiere, Târgșor, ce va deveni un simplu sat. În august 1870 aici a fost proclamată, pentru o zi, Republica de la Ploiești. Până la instaurarea regimului comunist în România a purtat numele de „Ploești” și a fost reședința județului Prahova (interbelic). La 1 august 1943 și în vara anului 1944, Ploieștiul a suferit efectele bombardamentelor aeriene ale forțelor anglo-americane, care au pricinuit distrugeri grave. După 1944, în cadrul transformărilor sociale și economice sub regimul comunist, importanța orașului a scăzut. După 1990 cunoaște din nou un avânt economic și cultural.
5
FACTORII CLIMATOGENI FIZICO-GEOGRAFICI
Poziţia geografică Municipiul Ploiești, unul din orașele mari ale României, reședință a județului Prahova, este situat la 60 km nord de București, pe coordonatele de 25°2'48" longitudine estică și 44°56'24" latitudine nordică. Suprafața actuală a Ploieștiului este de aproape 60 km². Se învecinează la nord cu comuna Blejoi, la sud cu comunele Bărcănești și Brazi, la vest cu comuna Târgșoru Vechi, la est cu comuna Bucov. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de Transilvania și Moldova. Este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Municipiul Ploiești este așezat în centrul Munteniei, în partea centralnordică a Câmpiei Române.
Relief Oraşul este aşezat pe cea mai joasa treaptă de relief a judeţului Prahova ,în partea central-nordică a judeţului , în Câmpia piemontană Ploieşti. Altitudinea medie este de cca. 150 m. Câmpia Ploieștului, al cărei nume provine de la principalul oraș situat în această regiune - Ploiești- este ultima unitate de relief străbătută de râul Prahova, înainte de vărsarea acestuia în Ialomița. Câmpia Ploieștiului se întinde de la limita cu Subcarpații de Curbură, în interiorul cărora pătrunde sub forma unui golf, de-a lungul râului Prahova, 6
până la o altitudine maximă de 340-350m (în Nord) și până la câmpia de subsidența a Gherghiței, în sud, unde altitudinea minimă este de aproximativ 72m.Câmpia Ploieștiului este o câmpie piemontană, ușor inclinată, constituită din aluviunile aduse de Prahova și Teleajăn; are forma tipică a unui con de dejecție, fiind ingustă în partea de nord ( 2-2,5km lățime) și mai largă în partea sudică (aproximativ 35km latime). Diferența de altitudine dintre puctul cel mai înalt al câmpiei Ploieștiului ( 417m) și cel mai coborât (73m) este de cca 344m. Această amplitudine altimetrică pe o distanță de aproximativ 40 de km inseamnă o pantă destul de accentuată pentru o regiune de câmpie, de 8m/km. În cadrul Câmpiei Ploieștiului figurează mai multe forme de relief. O formă de relief intalnită este cea a luncilor, unităti morfohidrografice complexe, care reprezintă sectorul cel mai coborât și cu vârsta cea mai recentă, dezvoltat în lungul văilor. Aspectul, extinderea și strucura lor au fost condiționate de schimbările petrecute în dinamica râurilor, ca urmare directă a variațiilor bio-climatice, eustatice și neotectonice din postglaciar. Fizionomia, extinderea și structura luncilor sunt condiționate de caracteristicile reliefului major, dar și de modificările raportului dintre debitul solid și debitul lichid, de variațiile sezoniere și accidentale ale regimului de scurgere.
Soluri
Solurile sunt cele specifice reliefului de câmpie : cernoziomuri levigate în majoritate freatic umede şi soluri brune-roşcate podzolite.
Hidrografie
Oraşul se află între două mari râuri, Prahova şi Teleajenul. Reţeaua hidrografică, este formată din râul Dambu, care izvorând din zona dealurilor a oraşului Băicoi, strabate orşul Ploieşti şi două comune suburbane, afluent al Teleajenului.
Vegetaţia 7
Vegetația de odinioară a Ploieștiului a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care predomina stejarulpedunculat (Quercus robur), alături de alte varietăți de stejar și gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în prezent mai există, ca arbori ocrotiți, doi stejari bătrâni, laGhighiu, dincolo de marginea de sud a orașului. În prezent vegetația este cea specifică marilor aglomerări urbane, formată îndeosebi din esențe ornamentale și de aliniament, plantații de castani, plopi și salcâm, spațiile verzi și parcurile fiind destul de restrânse (zona bulevardului, parcul de la Sala Sporturilor, parcul din nordul orașului, parcul „Mihai Viteazul”, parcul de la Bariera Bucov). Acestea ocupa numai 85,5 ha, revenind, în medie, 3,2 mp. pe locuitor. Pe raza orașului pot fi văzute și câteva exemplare de arbori endemici, aclimatizați în timp, care se află sub ocrotirea legii, printre care și „arborele mamut” secular - sequoia dendron giganteum - din curtea Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” (str. Nicolae Bălcescu nr. 15), smochini, dar și câteva exemplare de stejari seculari, amintind de vestiții codrii ai Vlăsiei. În vechile cartiere, cu case „pe pământ”, locuitorii continuă să planteze pomi fructiferi (vișinul, cireșul, mărul, nucul etc.) și să cultive legume și flori. Fauna Fauna sălbatică din Ploiesti este compusă din animale adaptate vieții în oraș. Cele mai des întâlnite păsări sunt vrabia, și guguștucul, iar rozătoarele sunt reprezentate de dihor și șobolanul cenușiu. Lacurile sunt populate cu pești mici, cum ar fi boarța și țiparul, și de gușteri și melci. Clima
Temperatura medie anuală este de 10,5 °C, iar valorile minime și maxime înregistrate în secolul nostru au fost de -30 °C la 25 ianuarie 1942 și respectiv de 43 °C la 19 iulie 2007. În medie, pe an sunt 17 zile geroase, 26 reci, 99 calde, 30 tropicale, restul fiind zile cu o temperatură moderată. Cantitatea medie multianuală de precipitații este de 600 mm, cu 30– 40 mm în ianuarie și 88 mm în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu 963,9 mm, iar cel mai secetos 1930, cu 305,3 mm. Pe an, sunt în medie 104 zile cu precipitații lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin, 131 cu cer noros și 122 cu cer acoperit. Orașul se află sub influența predominantă a vânturilor de nord-est (40 %) și de sud-est (23 %), cu o viteză medie de 3,1 m/sec. În medie, sunt 8
11 zile pe an cu vânt cu viteză de peste 11 m/s și numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s. Presiunea atmosferică este de 748,2 mm.
FACTORII CLIMATOGENI DINAMICI
Temperatura medie anuală şi lunară(°C) la staţia meteorologică din Ploieşti în perioada 1961-1965 Temperatura aerului prezintă variaţii în timp şi spaţiu deosebit de amplu în funcţie de oscilaţiile fluxului energiei radiante solare şi a celorlalte procese care influenţează încălzirea suprafeţei active şi a stratului de aer inferior. Temperaturile aerului sunt obţinute în urma determinărilor instrumentale, făcute în reţeaua de staţii meteorologice de stat. Valorile sunt caracteristice pentru înaltimea de 2 metri deasupra suprafeţei terestre, unde sunt instalate termometrele şi termografele în adăpostul meteorologic. Oraşul Ploieşti se află în Câmpia Romană, câmpia piemontană Ploieşti, astfel valorile anuale ale temperaturii aerului sunt cuprinse între 11-10 C. °
Din analiza temperaturii aerului, pentru perioada 1961-1965, se observă ca valoarea medie anuală este de 10.6 C în anul 1961, valoarea medie maximă este de 35.3 C în anul 1962, iar valoarea medie minimă este de –21.4 C în 1961.(fig.1 si fig.2). °
°
°
ANI
LUNI LE
TEMP.
TEMP.
TEMP.
MEDI A
MEDIE
MEDIE
MAXI MA
MINIM A
ANUA LA I 1961
-
II
III
IV
V
VI
VII VII I
IX
X
XI
XII
0.9
7.6
13.2
14.1
20.4
20.7
20.5
16.5
10.7
7.1
-
-
2.5
11.1
16.8
18.9
21.8
23.8
16.3
11.4
8.5
2.0
9.6
17.3
20.2
23.0
23.4
18.6
11.1
8.1
3.3
1962
2.8
1963
10.6
35.1
-21.4
-2.6
10.4
35.3
-20.5
-2.1
10.1
38.0
-29.5
1.0 1.4
-
-
9.1
1.2
9
1964 1965
-
-
4.4
1.4
0.4
-
1.9
11.4
14.2
21.4
21.4
19.9
16.0
12.3
5.9
0.9
10.0
32.8
-17.8
3.4
7.4
14.9
19.8
22.5
19.7
17.9
9.7
3.0
1.8
9.5
38.6
-28.6
3.5
10.5
15.4
20.1
21.8
21.4
17.0
11.0
6.5
-0.4
10.1
35.3
-23.5
5.7
MED IA
-
-
4.0
1.7
(fig.1. Temperatura medie anuală şi lunară(°C) la staţia meteorologică din Ploieşti în perioada 1961-1965 )
(Fig.2. Temperatura medie anuală şi lunară(°C) la stţtia meteorologică din perioada 1961-1965 )
Ploieşti
în
Precipitaţiile medii anuale şi lunare(mm) la staţia meteorologică din Ploieşti în perioada 1961-1965 Precipitaţiile atmosferice constituie o importantă caracteristică climatică, a cărei studiere prezintă un deosebit interes practic şi teoretic. 10
În semestru cald(1.IV-30.IX) în nordul Câmpiei Române precipitaţiile sunt în jur de 400mm. Iar în semesntrul rece(1.X-31.XII) datorită predominării regimuli anticiclonic, sunt însumate în general cantităţi reduse de precipitaţii, între 200mm şi 250mm. Regimul anual al precipitaţiilor atmosferice se caracterizează, în general, prin prezenţa unui maxim în luna iunie şi un minim în intervalul ianuarie-martie. Pentru această regiune, se mai gaseşte şi un maxim secundar în luna august, când predomină regimul anticiclonic de vara. În perioada 1961-1965, la staţia meteorologică din Ploieşti, sau înregistrat valorii ale precipitaţiilor atmosferice astfel: valoarea medie anuală este de 560.2mm în anul 1963, valoarea maxima anuală este de 613.7mm în anul 1961 şi valoarea minimă anuală este de 460.5mm în 1965.(fig.3. si fig.4.)
ANI
LUNI I
II
III
IV
V
VI
SUMA VII
VIII IX
1961 34.5 18.6 8.1 82.7 146.561.5 58.5 73.7 6.4
X
XI
XII
45.9 40.7 36.6 613.7
1962 14.5 229.285.9 70.8 47.8 67.2 51.2 209 59.2 21.7 54.9 34.8 548.1 1963 10.6 67.9 54.3 30.6 61.0 50.8 56.0 20.2 41.2 10.3 15.4 48.9 560.2 1964 4.6
22.6 33.6 37.5 69.9 84.4 66.5 57.5 83.1 42.0 86.1 22.1 609.9
1965 73.9 59.2 35.1 30.0 73.7 34.7 27.2 6.8
19.4 7.3
35.5 57.7 460.5
MEDIA46.2 79.5 43.4 50.3 79.7 57.7 51.2 35.8 41.8 25.4 46.5 40.0 558.5
(fig.3. Precipitaţiile medi anuale şi lunare(mm) la staţia meteorologică din Ploieşti în perioada 1961-1965)
11
Cantitatea precipitatiilor atmosferice anuale(mm) 700 600 500 400
m m 300 200 100 0 1
2
3
4
5
ani 1961 1962 1963 1964 1965
(fig.4. Precipitaţiile medi anuale şi lunare(mm) la staţia meteorologică perioada 1961-1965)
din
Ploieşti în
Frecvenţa (%) zilelor senine, noroase şi acoperite la staţia meteorologică din Ploieşti în perioada 1961-1965 Nebulozitatea intereseaza în mod deosebit deoarece acest fenomen atmosferic modifică esenţial şi diferenţiat componentele principale ale bilanţului caloric şi radiativ al suprafeţei terestre şi al stratului de aer inferior. Valorile medii anuale ale nebulozitaţii cresc pe masură ce altitudinea se măreşte, astfel în zona de câmpie cresc de la 5.5zecimi. În cursul anului nebulozitatea are un maxim în timpul iernii, localizat în luna decembrie, ca rezultat al intensificării activităţii ciclonice deasupra bazinului Mării Negre şi al fronturilor care îl însoţesc şi un minim vara, când predomină timpul anticiclonilor. Regimul anual al numărului de zile senine se caracterizează printr-un minim în lunile de iarna şi un maxim la sfârşitul verii şi începutul toameni, dar acest regim diferă şi regional în funcţie de condiţiile locale specifice. Numărul zilelor noroase este egal cu 120-130 anual. Aceste valori mai ridicate se datorează frecvenţelor ,proceselor de cumulizare care au loc în regiunile respective. Regimul anual al zilelor noroase se caracterizează printr-un maxim în lunile de primavară şi de la începutul verii şi un minim în 12
lunile de iarnă, dar acest regim diferă şi regional, în funcţie de condiţiile atmosferice specifice acestora. Numărul anual de zile cu cerul acoperit este mai mare de 125 zile. Regimul anual al zilelor cu nebulozitate mare se caracterizează printr-un maxim în lunile decembrie şi ianuarie şi un minim în luna august .(fig.5 si fig.6)
%
I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
IX
CER SENIS
18. 0
14. 1
10. 1
14. 6
2.5
19. 3
29. 5
38
CER NOROS
45. 1
48. 9
48. 9
53. 3
59. 9
68. 6
62. 5
CER ACOPE RIT
36. 7
36. 7
40
32. 1
37. 6
12. 1
31. 9
XI
XII
39. 3
31. 29. 5 3
14. 1
56. 0
48. 3
48. 9
50. 6
42. 5
6
12. 4
19. 6
20. 1
43. 4
(fig.5. Frecvenţa (%) zilelor senine, noroase meteorologică din Ploieştiîin perioada 1961-1965)
13
X
şi acoperite
la staţia
(fig.6. Frecvenţa (%) zilelor senine, noroase şi acoperite la staţia meteorologică din Ploieşti în perioada 1961-1965)
Frecvenţa (%) si viteza vântului (m/s) la staţia meteorologică din Ploieşti în perioada 1961-1965 Vântul este un fenomen meteorologic vertical, deosebit de variabil în timp şi spaţiu, condiţionat de contrastul baric orizontal creat în cadru circulaţiei generale a atmosferei. Vântul se caracterizează prin doi parametrii extremi de variabili în timp şi spaţiu: direcţia din care bate vântul şi viteza. Caracteristicile regimului vântului de pe teritoriul României sunt în dependenţă de activitatea, poziţia şi extensiunea centrilor barici principali care afectează Europa. În partea centrală a Câmpiei Române devin predominante vânturile de est şi apoi cele de vest. Distribuţia în cursul anului a vitezei vântului este dirijată de regimul circulaţiei generale amosferice. În general, se remarcă intensificarea vântului iarna, în cazul gradienţilor barici orizontali mari. Totuşi, în acest anotimp, în cazul formaţiilor barice anticiclonice, predomină timpul calm. Pentru regiunile de câmpie, valorile medii ale vitezei vântului cresc în doua epoci ale anului: primavara şi iarna. Cele mai mari viteze se obţin în luna martie, oscilând între 6.8- 5.1 m/s , iar cele mai mici vara.
N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
CAL M
FRECVENT A(%)
12.7
13.0
11.8
1.2
2.0
7.3
8.6
5.2
55.1
VITEZA(m/ s)
2.3
2.8
3.4
1.4
2.4
3.2
3.2
2.1
0
(fig.7. Frecvenţa (%) şi viteza vântului (m/s) la staţia meteorologică din Ploieşti în perioada 1961-1965 )
14
(fig.8. Frecvenţa (%) şi viteza vântului (m/s) la staţia meteorologică din Ploieşti în perioada 1961-1965 ).
BIBLIOGRAFIE 1. Dumitrescu Elena; (1976)- Curs de climatologie, Bucuresti
15
2. Ciulache, S.; (1973) – Meteorologie, manual practice, Bucuresti
3.
xxx – Anuarele meteorologice din perioada (19611965)
4. www.wikipedia.org
16
